ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA < DIN ȘUMAR: l> I i ' ' i . ■ । ‘ h ' H ‘i I' TEZELE PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA Ah PARTIDULUI jQniixiu uvxNuruiouAi:ax* ac jrrtruiuuAiUi 1 L, I । I COMUNIST ROMÂN,] I 1 J1 , I i' 1 ' 1 H ■' 11 xi “ 1 I DE LA REVOLUȚIA DE1 ELIBERARE SOCIALĂ || | I i riAM a r X l a M’rii? a ci’TctI ct. AKrrmum'P.nTAT TcmX ' । I 145 DE *__________________________________________ ! 11 1 ȘI NAȚIONALĂ,! ANTIFASCISTĂ ȘL ANTUMPEIUALISTĂ 1 1 'l H II PTA P A PTTHT TT'îTT PrriYVfTTNT«T PĂMÂNT Ia TAVAT i Șl wA țlUlllAlilld nlillT ASltlOAx* Șlj /UMllUOLir■Ealtl/lAjliSlrt p ICONCEPȚLV PARTIDULUI [''COMUNIST ROMÂN, 'Ia TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU PRIVIND EDIFICAREA ii SOCIALISMULUI ȘI COMUNISMULUI,ÎN ROMÂNIA 1 ll i' ' 11 , i 1 I [ 1 I 1 | । h , I ^GHEORGHE SURPAT [j R0MÂNL4- STAT AL DEMOCRAȚIEI1 MUNCITOREȘTI-REVOLUȚIONARE j GHEORGHE TUDOR ROMÂNE DIN AUGUST 1944; ,, . „ , I । lp I 1 1 ILIE SCHIPcIr i । ’ । ' I l . J 11 I | I CONTRIBUȚIA TINERETULUI LA1 ÎNFĂPTUIREA ACTULUI DE LA 23 il AUGUST! 1944 ȘI LA VICTORIA ÎN ^RĂZBOIUL ANTIHITLERIST '< I ' ’i i| I1 ii । I i । I 1 i . i, ,i ; gheorghe’i sb'Xrnă I 1 I I I ■- Ui ■ f I I IJ ' Jl , SOLIDARITATEA POPORULUI ROMÂN CU REZISTENȚA ANTIFASCISTĂ |*A POPOARELOR DIN SUD-ESTUL EUROPEI । ' ,Hl ! J U ' | 1 aELCVMAKSOTOVldl IMPACTUL STRATEGIC AL REVOLUȚIEI FACTORIIllSPAȚIU ȘI TIMP |( , I p l> .ii pi । ,( । ! P . 8 - I- . I i • ’ । Ir CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE hi’, 11 । im ' p i i11 i * ’! ’ ’ i i . । i, । TOMUL 42 i CARTEA ROMÂNEASCĂ STRĂINĂ DE ISTORIE 1989 AUGUST ' ROMÂNIA ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA SECȚIA DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE COMITETUL DE REDACȚIE ȘTEFAN ȘTEFĂNESCU (redactor șef), ION APOSTOL (redactor șef-adjunct), NICHITA ADÂNILOAIE, LUDOVIC DEMfiNY, GHEORGHE 1. IONIȚĂ, AUREL LOGHIN, ȘTEFAN OLTEA- NU, POMPILIU TEODOR (membri). în țară revistele se pot pr^-nra prin poștă pe bază de abonamente. Prețul unul abonament este de 180 lei. Cititorii din străinătate se pot abona prin „Rompresfilatelia", Departamentul Export-import presă, P.O. Box-12-201, Telex 10 376 prsfi r — București, Calea Grivițel Nr. 64 — 66. Manuscrisele, cărțile șl revistele pentru schimb, precum șl orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Revista de Istorie”. Apare de 12 ori pe an. Adresa Redacției: B-dul Aviatorilor Nr. 1 71247 — București, tel. 50 72 41 www.dacoromanica.ro TOM 42, NR. 8 August 1989 SUMAR Tezele pentru. Congresul al NIV-lea al Partidului Comunist Român privind dezvoltarea societății românești, perfecționarea conducerii economico-sociale, dezvoltarea democrației muncitorești-revoluționare, creșterea rolului Partidului Comunist Român, intensificarea activității ideologice, politico-educative, ridicarea nivelului de cunoaștere științifică, dc cultură, a conștiinței revoluționare, raportul de forțe și caracteristicile fundamentale ale situației internaționale............................ 753 45 DE ANI DE LA REVOLUȚIA DE ELIBERARE SOCIALĂ ȘI NAȚIONALĂ, ANTIFASCISTĂ ȘI ANTIIMPERIALISTĂ GHEORGHE SURPAT, Concepția Partidului Comunist Român, a tovarășului Nicolae Ceaușescu privind edificarea socialismului și comunismului In România 783 GHEORGHE TUDOR, România — stat al democrației muncitorești-revoluționare 799 ILIE SCHIl’OR, Impactul strategic al revoluției române din august 1944: factorii spațiu și timp .................................................................... 813 GHEORGHE SBÂRNĂ, Contribuția tineretului la Înfăptuirea actului istoric de la 23 August. 1944 și la victoria in războiul antihitlerist............................... 825 'GELCU MAKSUTOVICI, Solidaritatea poporului român cu rezistența antifascistă a popoarelor din sud-cstul Europei . . i............................................ 841 CRONICĂ VIEȚII ȘTIINȚIFICE A XXIII-a sesiune anuală dc rapoarte arheologice — campania 1988 (Cornelia Stoiea, Alexandru Suceveana); Simpozion „Eminescu și istoria”: Cronica. . . . 861 CARTEA ROMÂNEASCĂ ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE „ * * Istoria militară a poporului român, voi. V, București, Edit. militară, 1988, 922 p. (Gheorghe A'. Cazau )....................................................................... 869 ♦ * Documente privind istoria militară a poporului român, 13 mai 1945—31 decembrie 1947, București, Edit. militară, 1988, 498 p. (Ilie Schipor)......................... 872 * * * Republica in România. De la idee la faptă, Iași, Edit. Junimea, 1988, 316 p. (Ion Babici)........................................................................ ■ ■ ■ 874 EL1ZA CAMPUS, State mici și mijlocii din centrul .si sud-eslul Europei in relafiile inter- naționale. 1‘rima jumătate a secolului al XX-lca, București, Edit. politică, 1988, 328 p. (Ion Apostol)................................................................. 875 „Revista de istorie”, tom 42, nr. 8, p. 751— 878, 1989 www.dacoromanica.ro IOR1E TOAIE 42, N° 8 Aout 1989 S O M M AI R E Les tliescs du XIV® Congres du Parti Communiste Roumain concernant le dtvclop- penient de la sociâtâ roumaine, le perfcctionncmcnt dc la dircctlon economiquc et.sociale, le dâvcloppemcnt de la democrație ouvriâro et revolutionnaire, l’augnientatio» du râie du Parti Communiste Roumain, l’inteusification de l'acti- vit6 idâologique et politico-âducative, la croissance du nivcau de la connaissance scientifique, de la culture et de la conscience revolutionnaire, le rapport de forces ei los caractdristiques fondamentalcs de la situation internaționale. , . 753 45 ANS DEPU1S LA REVOLUTION DE LIBERATION SOCIALE ET NAȚIONALE, ANTIFASCISTE ET ANTIIMPErIALISTE GHEORGHE SURPAT, La conceplion du Parti Communiste Roumain, du president Nicolae Ceaușescu concernant l’fidification du socialismc et du communisme en Roumanie.............................................................. 783- GIIEORGHE TUDOR, La Roumanie —Etat dc la democratic ouvridro et revolutionnaire 799 JL1E SCU1POR, L’iinpact stratfgique de la râvolution roumaine d’aoât 1944 : les facteurs temps et espace.............................................................. 813 GHEORGHE SBÂRNĂ, La contributionde lajeuncssc â la râalisation de l’actc histori- que du 23 Aoilt 1944 et â la victoire dans la guerre antihitlârienne.. 825- GELCU MAKSUTOVICI, La solidaritfe du peuple roumain avec la râsistance antifasciste des peuplcs du Sud-Est europâen........................................ 841 CHRONIQUE DE LA VIE SCIENTIFIQUE La XXIII0 session annuelle de rapports archâologiques — Ia campagne 1988 (Cornelia Stoica, Alexandru Suceveana ); Symposium < Eminescu et l’histoire »; Chroniquc . 861 LE LIVRE ROUMAIN ET IsTRANGER D’HISTOIRE , * , Istoria militară a poporului român (L’histoire militaire du peuple roumain), voi. V, București, Edit. militarii, 1988, 922 p. (Gheorghe N. Căzan )......... 8691 * * , Documente pricind istoria militară a poporului român (Documents concernant l’histoire militaire du peuple roumain)., 13 mai 1945 — 31 dicembre 1947, Bucu- rești, Edit. militară, 1988, 498 p. (llie Schipor)..................... 872 , * , Republica tn România. De la idee la faptă (La răpublique en Roumanie. Do l’idâe ăl’acte), Iași, Edit. Junimea, 1988, 316 p. (Ion Babici)............... 874 ELIZA CAMPUS, State mici și mijlocii din centrul și sud-estul Europei tn relațiile inter- naționale. Prima junătate a secolului al XX-lea (Etats petits et moyens du centre et du sud-est de l’Europe dans les relations internationales. La premidio moitiă du XX® siâcle), București, Edit. politică, 1988, 328 p. (Ion Apostol)........ 87& „Revista de istoric”, tom 42, nr. 8, p. 751 — 878, 1989 www.dacoromanica.ro TEZELE PENTRU CONGRESUL AL XIV-LEA AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN privind dezvoltarea societății românești, perfecționarea conducerii eeonomieo-soeiale, dezvoltarea democrației mun- eitorești-revoluționare, creșterea rolului Partidului Comunist Român, intensificarea activității ideologice, politieo- educative, ridicarea nivelului de cunoaștere științifică, de cultură, a conștiinței revoluționare, raportul de forțe și caracteristicile fundamentale ale situației internaționale Congresul al XlV-lea al Partidului Comunist Român reprezintă un eveniment de însemnătate istorică în viața social-politică a țării, în activitatea partidului și poporului nostru. Desfășurîndu-se în anul jubiliar al celei de-a 45-a aniversări a vic- toriei revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiim- perialistă, Congresul va prilejui o profundă și multilaterală evaluare a drumului parcurs de poporul român în construcția socialistă, îndeosebi de la Congresul al IX-lea al partidului, a activității desfășurate pentru înfăptuirea hotărîrilor Congresului al XlII-lea și ale Conferinței Naționale, va analiza stadiul actual al societății românești și va stabili obiectivele și liniile directoare ale dezvoltării României în perioada 1991 — 1995 și, în perspectivă, pînă în anii 2000 — 2010. Prin hotărîrile pe care le va adopta, Congresul se va înscrie în istorie drept congresul marilor victorii socialiste, al triumfului principiilor socialismului științific în transfor- marea revoluționară a societății românești, al adevăratei suveranități și al independenței depline, economice și politice, a României. Tezele pentru Congresul al XlV-lea al partidului trebuie să prileju- iascăo largă dezbatere în rîndul comuniștilor, al tuturor oamenilor muncii, a problemelor fundamentale ale activității de construcție socialistă din patria, noastră, asigurînd elaborarea democratică a liniei generale și a ■orientărilor de perspectivă ale dezvoltării țării. Hotărîrile ce vor fi adop- tate de Congres vor reprezenta astfel expresia aspirațiilor și voinței între- gului nostru partid și popor. I. Dezbaterea Tezelor din aprilie 1988 și a Expunerilor tovarășului Nieolae Ceaușescu la plenarele C.;C. al P,C.R. din noiembrie 1988 și aprilie 1989 — expresie a profundului democratism al societății noastre, a puter- nicei unități dintre partid și popor Tezele pentru Congresul al XlV-lea se întemeiază pe aprecierile și orientările cuprinse în expunerile secretarului general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, la ședința Comitetului Politic Executiv din aprilie 1988, la marele forum democratic din noiembrie anul trecut și la Plenara C.C. al P.C.R. din aprilie 1989, larg dezbătute de comuniști, ■de oamenii muncii și adoptate de întregul partid și popor ca documente „Revista de istorie”, tom 42, nr. 8, p. 753 — 781, 1989 www.dacoromanica.ro 754 programatice ale construirii noii orînduiri în actuala etapă istorică, pe baza aplicării consecvente, creatoare, a principiilor socialismului științific la condițiile concrete din România. Prezentele Teze au fost dezvoltate și îmbogățite pe baza discuțiilor din cadrul Plenarei C.C. al P.C.R. din 27 — 28 iunie, a magistralei exppneri a secretarului general al partiduluir tovarășul Nieolae Ceaușescu, îâ această plenară. Aceste documente constituie o generalizare strălucită a experienței poporului român, a partidului nostru comunist și reprezintă o nouă și importantă contribuție a- tovarășului Nieolae Ceaușescu la dezvoltarea și îmbogățirea creatoare a socialismului științific și practicii revoluțio- nare. Dezbaterea ideilor, tezelor și orientărilor cuprinse în expunerile tovarășului Nieolae Ceaușescu — cea mai largă și cuprinzătoare dezbatere care a avut loc ț)înă acum în partid, în societatea noastră — a reprezentat o adevărată școală de educație revoluționară, patriotică a comuniștilor^ a maselor de oameni ai muncii, a întregii societăți. Ea s-a transformat într-un adevărat referendum în care națiunea noastră și-a exprimat ade- ziunea deplină la politica partidului și statului. Dezbaterile s-au desfă- șurat intr-tui spirit de înaltă responsabilitate comunistă, patriotică, de analiză critică și autocritică a activității din toate domeniile, dînd o pu- ternică expresie caracterului profund al democrației de partid, al demo- crației noastre muncitorești-revoluționare. în mod unanim, participanții la dezbateri au evidențiat cu putere contribuția hotărîtoare, de inestimabilă valoare, a secretarului general al partidului, tovarășul Nieolae Ceaușescu, la fundamentarea și elabo- rarea întregii politici interne și externe, la opera de construcție socialistă din țara noastră. Clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, întregul nostru popor au adus, cu acest prilej, un înalt omagiu tovarășului Nieolae Ceaușescu, marele conducător al națiunii noastre socialiste, creatorul de geniu al strategiei revoluționare a partidului nostru, deschizătorul căii înaintării României spre comunism, militant de frunte al mișcării comu- niste și muncitorești, personalitate politică proeminentă a lumii contem- porane. Oamenii muncii și-au exprimat cea mai profundă recunoștință pentru modul strălucit în care secretarul general al partidului asigură înfăptuirea consecventă a principiilor socialismului științific în țara noas- tră, conducînd, cu înaltă fermitate revoluționară, națiunea română pe drumul bunăstării și fericirii. în același timp, participanții la dezbateri au evidențiat contribuția deosebită a tovarășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU,. eminent om politic și savant de renume mondial, militant de frunte al partidului și statului nostru, la elaborarea și înfăptuirea programelor de dezvoltare a țării, la organizarea și modernizarea activității din toate sectoarele vieții economice și sociale, la progresul științei și tehnicii, al învățămîntului și culturii. Dezbaterea acestor istorice documente a evidențiat cu putere faptu 1 că între partid și popor există o unitate deplină și de nezdruncinat, că poporul român, strîns unit în jurul partidului, al secretarului său general, tovarășul Nieolae Ceaușescu, este ferm hotărît să-și făurească în mod liber și conștient propriul său destin — destinul socialist și comunist» www.dacoromanica.ro 755 II. Lupta milenară a poporului român pentru libertate socială și națională, pentru independență și unitate Răurirea noii orînduiri în România este rezultatul legic al dezvol- tării istorice, al luptei îndelungate a poporului român, a forțelor democra- tice și progresiste, a clasei muncitoare și partidului ei politic împotriva exploatării și asupririi, pentru o viață mai bună, liberă și independentă. Pe teritoriul țării noastre s-au succedat, de-a lungul mileniilor, orînduirile social-economice cunoscute în evoluția umanității. Gcto-dacii — strămoșii poporului român — au trăit și s'-au dezvoltat pe această vatră cu mii de ani înainte. O importanță deosebită a avut crearea, acum 2 06CF dc ani, a statului centralizat geto-dac, sub conducerea lui Burebista, ajuns la o mare înflorire în vremea lui Decebal. Cucerirea unei părți a Daciei de către romani, după lupte îndelungate, cu toate consecințele negative pe care le-a determinat, a dus la împletirea celor două civilizații și for- marea, pe această bază, a poporului român. După retragerea armatei și administrației romane din Dacia, în secolul al III-lea e.n., populația locală și-a organizat existența în forma- țiuni statale de sine stătătoare — cnezate, voievodate — ceea ce i-a asigurat continuitatea, capacitatea de apărare împotriva invaziilor dife- ritelor triburi și populații migratoare, aflate într-un stadiu inferior de civilizație. Constituirea celor trei state feudale—Muntenia,Transilvania/, Moldova — a marcat o treaptă superioară în dezvoltarea societății româ- nești. îu lupta pentru libertate și independență rolul hotărîtor a revenit maselor largi populare, în primul rînd țăranii, care timp de secole a reprezentat principala forță a progresului social, a apărării țării. • între cele trei țări românești s-au dezvoltat puternice legături eco- nomice și politice — bazate pe comunitatea de origine, limbă și cultură — care au dus la afirmarea conștiinței naționale, la intensificarea luptei pentru unirea într-un singur stat. Unirea țărilor române, în anul 1600, sub glorioasa domnie a lui Mihai Viteazul, a materializat, deși pentru scurt timp, voința nezdruncinată a poporului nostru de a trăi în granițele strămoșești. • Întîrzierea formării statului național român s-a datorat dominației străine, exploatării și asupririi de către Imperiul otoman, Imperiul țarist și Imperiul austro-ungar, care au ținut în loc sute de ani dezvoltarea ță- rilor române. Dar jugul asupririi străine nu a putut împiedica lupta dreaptă a poporului nostru pentru realizarea idealului național, pentru progres și civilizație. în epoca modernă, aspirațiile fundamentale ale poporului român au dobîndit noi dimensiuni, manifestîndu-se cu putere în revolu- țiile de la 1784, 1821 și 1848, care au stimulat dezvoltarea generală a societății, au creat condiții pentru realizarea unității naționale. înfăptuirea în 1859 a statului național român modern, prin unirea Moldovei cu Muntenia sub conducerea lui Alexandru loan Cuza, a consti- tuit nucleul statului național unitar ; amplele și profundele reforme aplicate cu acest prilej an înscris România în rîndul statelor avansate ale lumii. Proclamarea la 9 mai 1877 a deplinei independențe de stat a Româ- niei și consfințirea ei în războiul din 1877 — 1878 au constituit o puternicii’ reafirmare a voinței tuturor românilor de a trăi într-o țară liberă, unită și suverană și au asigurat condiții pentru progresul foi țelor de producție,: pentru accelerarea dezvoltării economico-sociale. www.dacoromanica.ro "756 Făurirea statului național unitar român în anul 1918 a constituit o strălucită victorie istorică a luptei eroice pentru unitate și libertate a poporului nostru. Marea Unire a dat un puternic impuls dezvoltării for- țelor de producție — industriei și celorlalte sectoare economice —, rea- lizării unor reforme sociale, afirmării capacităților creatoare ale poporului. III. Făurirea socialismului — cerință istorică legică, obiectivă a dezvoltării sociale. Apariția mișcării muncitorești — etapă superioară In lupta poporului român pentru eliberare socială și națională. Lupta clasei muncitoare din România și a partidului ei politic revoluționar pentru răs- lurnarea vechii orînduiri si trecerea la edificarea noii societăți » » Dezvoltarea forțelor de producție, apariția relațiilor de producție “Capitaliste, lupta de clasă între proletariat și burghezie au duș în mod ■necesar la apariția mișcării revoluționare, la însușirea de către aceasta a principiilor socialismului științific. Clasa muncitoare s-a afirmat pe arena politică a epocii drept cea mai înaintată forță socială, consecvent ■revoluționară în lupta pentru lichidarea exploatării omului de către om și făurirea socialismului. Pentru desfășurarea cu succes a luptei revoluționare și îndeplinirea ■misiunii sale istorice, clasa muncitoare a adoptat de la început forme de ■organizare proprii. în anul 1893 s-a creat, pe baza principiilor socialismului științific, elaborate de K. Marx și Fr. Engels, Partidul Social-Democrat al Munci- torilor din România, unul dintre primele partide muncitorești din Europa, ■care a înscris în programul său de luptă răsturnarea orânduirii capitaliste și edificarea societății socialiste. Partidul Comunist Român, făurit la 8 mai 1921 — ca rezultat al votului democratic al delegaților la Congresul Partidului Socialist de transformare a acestui partid în partid comunist — a asigurat întărirea unității de acțiune a clasei muncitoare în marile bătălii purtate împotriva •exploatării și asupririi, a monopolurilor străine, pentru o viață liberă, 'demnă și independentă. în condițiile instaurării hitlerismului la putere în Germania și creș- terii pericolului fascismului, războiului și revizionismului, Partidul Comunist Român și-a amplificat lupta revoluționară pentru unirea maselor largi populare în vederea apărării integrității și suveranității României, în cadrul evenimentelor din anii grei ai ilegalității s-a reliefat cu putere activitatea eroică, plină de abnegație, a tovarășului Nicolae Ceaușescu, pentru apărarea intereselor clasei muncitoare, pentru înfăptuirea idea- lurilor supreme ale poporului român. Puternicele bătălii de clasă din deceniul al patrulea au culminat cu marea demonstrație patriotică, anti- fascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939, în organizarea și desfășui’area căreia o contribuție determinantă au avut tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu. Partidul’ comunist a fost organizatorul și însuflețitorul luptei poporului român împotriva fascismului, războiului, a dominației Germaniei hitleriste, pentru răsturnarea dictaturii antones- ■ciene, pentru apărarea integrității și suveranității României. Partidul Comunist Român, cadrele sale de bază, în rîndul cărora :s-a afirmat puternic personalitatea eroică a tovarășului Nicolae Ceaușescu, www.dacoromanica.ro 757 au organizat și condus cu strălucire poporul român la victoria revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din August 1944, care a marcat un moment epocal în istoria României, a lichidat pentru totdeauna dominația imperialistă, a deschis calea spre adevărata independență, creînd condițiile ca poporul să poată să-și făurească viitorul așa cum îl dorește, fără nici un amestec din afară. Mărețul act istoric de la 23 August 1944 a creat condiții pentru înfăptuirea unor uriașe trans- formări revoluționare, a lichidării exploatării și asupririi, a instaurării puterii clasei muncitoare, a întregului popor. Victoria revoluției de eliberare socială și națională, trecerea la con- struirea societății noi, socialiste în România constituie expresia cerințelor legice ale dezvoltării sociale, rezultatul procesului istoric obiectiv al suc- cesiunii modurilor de producție, determinat de dialectica progresului social, de necesitatea concordanței dintre dezvoltarea forțelor de producție și caracterul relațiilor de producție, reprezintă o încununare a îndelun- gatei lupte revoluționare desfășurate de clasa muncitoare, sub conducerea partidului comunist, este opera istorică a întregului nostru popor. IV. Etapele procesului revoluționar unitar dc construire și dezvoltare a noii orînduiri în România în prima etapă — 23 August 1944 — 30 Decembrie 1947— au fost îndeplinite obiectivele revoluției popular-democratice. România a parti- cipat cu toate forțele economice și militare la războiul antifascist, pînă la victoria finală asupra Germaniei hitleriste. La 6 martie 1945 a fost instaurat guvernul democratic, muncitoresc-țărănesc, iar la 30 decembrie 1947 a fost abolită monarhia și proclamată Republica, încheindu-se astfel o epocă și începînd un capitol nou în istoria poporului român. Anul 1948 a marcat trecerea la o nouă etapă — etapa revoluției socialiste. Făurirea, în februarie 1948, a partidului unic al clasei munci- toare a asigurat forța politică conducătoare a poporului pe calea socia- lismului. Naționalizarea principalelor mijloace de producție, în iunie 1948, a dus la lichidarea proprietății capitaliste, a pus bazele dezvoltării socia- liste a economiei românești, iar prin încheierea procesului cooperativi- zării agriculturii, în 1962, s-au generalizat relațiile de producție socialiste în întreaga economie. Viața, practica revoluționară au demonstrat, atît în cadrul țării noastre, cît și pe plan mondial, rolul fundamental, hotărîtor al proprie- tății socialiste a întregului popor și cooperatiste, în făurirea noii orînduiri sociale. Dezvoltarea și întărirea ei continuă constituie o necesitate vitală, orice diminuare a proprietății socialiste, întoarcerea la forme de proprie- tate capitalistă, inclusiv la mica proprietate, este de natură să pună în pericol nu numai tonstruirea socialismului, ci și însăși dezvoltarea eco- nomico-socială a popoarelor, bunăstarea și independența lor. Transforinările economico-sociale revoluționare înfăptuite în peri- oada 1948 — 1965 au asigurat înlăturarea exploatării omului de către om, dezvoltarea pe baze socialiste a industriei, agriculturii, a tuturor sectoarelor de activitate. în această etapă a construcției socialiste s-a desfășurat o, muncă intensă, au fost învinse multe greutăți inerente unei opere de o asemenea amploare. Trebuie spus, totodată, că au fost comise www.dacoromanica.ro 75S o serie de greșeli și încălcări ale legalității socialiste, s-au manifestat pu- ternice concepții străine, de subapreciere a forței și capacității poporului român, a clasei muncitoare, de denaturare a istoriei, limbii și culturii române, cale au dăunat dezvoltării socialiste a patriei. Partidul a reușit să învingă aceste greutăți, să înlăture fenomenele negative, să mobilizeze clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, întregul popor într-un uriaș efort constructiv care a asigurat înaintarea fermă a României pe calea dezvoltării economico-socialc, consolidarea orînduirii noi, socialiste și trecerea la o etapă superioară a procesului revoluționar în țara noastră. V. Congresul al IX-lea — eveniment de importanță istorică. moment de cotitură care a marcat începutul unei noi epoci revoluționare în activi- tatea partidului, în opera de făurire a socialismului în patria noastră în desfășurarea procesului revoluționar în țara noastră, un moment de cotitură radicală, de adevărată răscruce istorică l-a constituit Congresul al IX-lea, cînd în fruntea Partidului Comunist Român a fost ales marele fiu al neamului, eroul comunist al națiunii române moderne, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Congresul al IX-lea a făcut o profundă și exigentă analiză a primei etape a construcției socialiste și a stabilit principii și orientări de importanță fundamentală pentru transformarea revoluționară a societății românești. Meritul nepieritor al Congresului al IX-lea, al secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a fost ruperea hotărîtă cu teoriile și practicile anacronice, cu conceptul greșit al „modelului unic” în construirea socialismului, cu ploconirea în fața unor idei străine și a unor forme de organizare a societății în contradicție cu realitățile noastre naționale, înlăturarea gîndirii dogmatice, conservatoare în toate domeniile, care împiedica desfășurarea forței revoluționare a partidului, a capacității creatoare a poporului. Congresul al IX-lea a intrat în istorie prin proclamarea fermă a dreptului inalienabil al partidului nostru de a-și elabora de sine stătător linia politică, strategia și tactica revoluționară, aplicînd în mod creator adevărurile universal-valabile, principiile socialismului științific la con- dițiile concrete din România, la specificul nostru național, la realitățile, și cerințele fiecărei etape istorice. Congresul al IX-lea a pus în centrul întregii politici de construire a socialismului făurirea unei puternice baze tehnico-materiale, ca factor primordial al progresului multilateral al societății. Totodată, a fost sub- liniată necesitatea obiectivă a perfecționării continue a relațiilor de pro- ducție și sociale îu concordanță cu dezvoltarea forțelor de producție. Partidul a pornit de la principiul socialismului științific, potrivit căruia dezvoltarea democrației socialiste și crearea condițiilor pentru participarea largă și nemijlocită a maselor de oameni ai muncii la condu- cerea vieții economico-sociale reprezintă o necesitate legică â edificării noii orînduiri sociale. Această teză de importanță fundamentală și-a găsit expresia în principiul formulat și tradus cu consecvență în viață de partidul nostru : „făurireaF socialismului cu poporul și pentru popor”. www.dacoromanica.ro 75» O importantă deosebită a avut repunerea în diepturile ei legitime a glorioasei istorii naționale, a milenarelor noastre tradiții progresiste, revoluționare, restabilirea adevărului istoric privitor la originile, formal ea și dezvoltarea poporului român pe aceste meleaguri. în spiritul orientărilor Congresului al IX-lea a fost adoptată noua Constituție care statuează largul democratism al orînduirii noastre so- ciale. O importanță deosebită a avut criticarea greșelilor, abuzurilor și ilegalităților comise în perioadele anterioare, măsurile luate pentru ea acestea să nu se mai repete niciodată în societatea noastră, pentru întă- rirea și respectarea legalității socialiste. Congresul al IX-lea a reprezentat un moment esențial în întărirea politico-organizatorică și dinamizarea partidului nostru, în creșterea rolului său conducător în societate, în intensificarea legăturilor cu oamenii muncii, cu întregul popor, în afirmarea sa ca exponent al intereselor vitale ale națiunii. Orientările stabilite de Congresul al IX-lea — în elaborarea cărora rolul hotărîtor l-a avut tovarășul Nicolae Ceaușescu — au promovat un spirit nou în întreaga operă d<* construcție socialistă, au deschis cîmp larg afirmării energiilor creatoare ale poporului, au redat națiunii noastre sentimentul demnității și încrederii în forțele proprii, au cimentat unitatea sa de nezdruncinat în jurul partidului comunist. VI. Profunde transformări revoluționare înfăptuite în societatea românească în perioada inaugurată de Congresul al IX-lea în domeniul eco- nomic, social, al științei. îuvățămîntului și culturii Pe baza liniei generale stabilite de Congresul al IX-lea, întărită și dezvoltată de toate congresele și conferințele naționale ulterioare, a tezelor de inestimabilă valoare teoretică și practică ale tovarășului Nicolae Ceaușescu privitoare la legea obiectivă a reproducției socialiste lărgite, partidul a pus în fața poporului obiectivul realizării unei înalte rate a acumulării, ca o condiție vitală a lichidării într-un timp cît mai scurt ajămînerii în urmă a țării și făuririi unei economii socialiste mo- derne. în cadrul unor largi dezbateri publice, întreaga noastră națiune a optat pentru alocarea anuală a ci) ca o treime din venitul național în scopul creșterii și modernizării foițelor de producție, al industrializării, dezvoltării agriculturii și celorlalte ramuri ale economei naționale. Grăitor pentru uriașul efort constructiv desfășurat de națiunea noastră este faptul că circa 90 la sută din mijloacele fixe de care dispune azi societatea au fost create în perioada de după Congresul al IX-lea. în efortul de dezvoltare șl modernizare a bazei tchnico-materiale a societății, parțidul a asigurat repartizarea armonioasă a forțelor de producție în toate zonele și județele țării croind condiții de muncă pentru toți cetățenii, deplina egalitate în drepturi a oamenilor muncii, fără nici o deocebire, posibilități ca toți locuitorii țării să se bucure de cuceririle civilizației socialiste. Dezvoltarea și modernizarea continuă a forțelor de producție au putut avea loc și ’ca urmare a lichidării concepției greșite, manifestate în perioada dinaintea Congresului al IX-lea, potrivit căreia nu trebuia dezvoltată cercetarea științifică proprie.Pe baza orientărilor Congresului www.dacoromanica.ro 760 .al IX-lea a fost organizată o largă rețea de institute și unități de cercetare, știința devenind cu adevărat o forță de producție și, totodată, un factor ■de prim ordin al progresului general al societății. Dispunem de o puternică forță științifică, avem importante realizări în cercetarea științifică și tehnică, precum și programe de largă perspectivă în toate domeniile, întregul partid și popor apreciază în mod deosebit rolul și contribuția liotărîtoare ale tovarășei Elena Ceaușescu la progresul și înflorirea științei, •culturii și învățămîntului românesc, la aplicarea cuceririlor revoluției tehnico-științifice moderne, în întreaga operă de edificare socialistă a patriei noastre. Corespunzător prevederilor proiectului Programului-Directivă, Ro- mânia va deveni în perioada următoare — pînă la sfîrșitul mileniului al doilea și în primele decenii ale mileniului al treilea — o puternică forță a progresului tehnico-științific, cu un înalt nivel de dezvoltare în toate domeniile. De aceasta depind însuși mersul înainte al societății socialiste, crearea condițiior pentru trecerea României spre comunism. Pornind de la legitatea concordanței între forțele de producție și relațiile de producție, partidul a luat un șir de măsuri de cea mai mare importanță pentru întărirea și perfecționarea proprietății socialiste, pentru manifestarea, în condiții superioare, a calității oamenilor muncii de proprietari colectivi ai mijloacelor de producție. S-a avut permanent în vedere că întărirea și creșterea proprietății socialiste, de stat și coope- ratiste, reprezintă condiția esențială a dezvoltării revoluționare a socie- tății, calea evitării apariției oricăror forme de exploatare a omului de către om. Pe baza orientărilor Congresului al IX-lea au fost adoptate măsuri de perfecționare a sistemului de cointeresare materială a oamenilor muncii, de așezare fermă a retribuției pe principiul socialist al cantității și calității muncii. Partidul a acționat pentru lichidarea deosebirilor nejustificate între nivelul veniturilor, pentru așezarea fermă a întregii vieți sociale pe principiile eticii și echității socialiste. în decursul perioadei care a trecut de la Congresul al IX-lea a fost perfecționat sistemul politic, s-a asigurat democratizarea organelor de stat centrale și locale, s-a modificat legea electorală, introducîndu-se mai multe candidaturi pentru un loc de deputat, s-au creat noi organisme democratice, care asigură participarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii la conducerea societății. Frontul Democrației și Unității Socia- liste — care înmănunchează toate organizațiile de masă și obștești, uni- unile și asociațiile științifice, profesionale, ale oamenilor de creație precum și O.D.U.S., în rîndul căreia activează peste patru milioane de cetățeni care nu sînt membri ai partidului — cuprinde practic întreaga națiune, exprimă largul democratism al orînduirii noastre. Rezultatele strălucite obținute în perioada care a trecut de la Con- gresul al IX-lea constituie cea mai convingătoare mărturie a justeței politicii generale a partidului nostru, a realismului obiectivelor sale fun- damentale, a uriașei forțe transformatoare a socialismului. Totodată, ele exprimă abnegația cu care întregul popor acționează pentru trans- punerea în viață a Programului partidului, ce corespunde pe deplin inte- reselor și năzuințelor sale vitale. www.dacoromanica.ro 761! Epoca celor 24 de ani care an trecut de la Congresul al IX-lea — numită cu îndreptățită mîndrie de întregul popor „Epoca Nicolaer Ceaușescu” — este cea mai bogată în realizări din întreaga istorie a po- porului român. VII. Stadiul actual al dezvoltării societății socialiste românești. Marile succese obținute pe drumul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate în România în cele peste patru decenii de construcție socialistă, România s-a transformat dintr-o țară slab dezvoltată, predominant agrară, într-o țară industrial-agrară, cu un înalt nivel de civilizație. în acest an producția industrială va fi de circa 135 de ori mai mare decît în 1945, o creștere de 120 ori fiind realizată după Congresul al IX-lea. Avem astăzi o industrie modernă, care poate realiza produse de mare complexitate, de înaltă calitate și nivel tehnic. Producția agricolă a cres- cut de circa 10 ori față de 1945, din care de peste 6 ori după 1965. Avuția națională a ajuns la 5 178 miliarde lei, iar fondurile fixe productive la circa 2 700 miliarde lei. Venitul național va fi, în acest an, de 40 de ori mai mare decît în 1945 — din care o creștere de 33 ori s-a realizat după Congresul al IX-lea. Fondul de retribuire a-crescut, în perioada de după Congresul al IX-lea, de aproape 6 ori, retribuția medie de peste 3 ori, iar retribuția minimă s-a majorat de peste 3,3 ori, realizîndu-se un raport de 1 la 4,7 între veniturile mici și cele mari. Un rol important în ridicarea nivelului de trai l-au avut cheltuielile social-culturale finanțate de la bugetul sta- tului, care au crescut continuu, urmînd să ajungă în anul 1990 la 14 900 lei pe o familie, față de 3 530 lei în 1965. S-a generalizat învățămîntul de 10 ani, iar pînă la sfîrșitul actualului cincinal va fi, practic, generalizat învățămîntul de 12 ani. S-au dezvoltat puternic rețeaua sanitară, activitatea de ocrotire a sănătății, s-au construit spitale, dispensare și alte așezăminte medicale. în cursul lunii martie a acestui an, țara noastră a întregistrat un succes istoric — rambursarea în întregime a datoriei externe. Pentru prima dată în întreaga sa istorie, România nu mai plătește tribut nimănui, devenind cu adevărat independentă economic și politic. De la înălțimile la care s-a ajuns, întregid popor privește tot ceea ce s-a realizat cu îndreptățită mîndrie și cu hotărîrea fermă de a acționa pentru perfecționarea continuă a întregii activități, pentru înfăptuirea cu succes a obiectivelor strategice cuprinse în Programul partidului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism. VIII. Realizările obținute de poporul român în cincinalul 1986 — 1990 în înfăptuirea obiectivului strategie stabilit de Congresul al XIII-lea al partidului, de trecere a României la un nou stadiu de dezvoltare — cel de țară socialistă mediu dezvoltată în actualul cincinal (1986 — 1990) s-au obținut noi și importante succese în toate domeniile activității economico-sociale. Au continuat dezvoltarea și modernizarea forțelor de producție, perfecționarea relațiilor www.dacoromanica.ro 762 sociale, a democrației muncitorești-revoluționare, s-au realizat noi pro- grese pe calea ridicării nivelului de trai, material și spiritual, al întregului popor. Realizările de pînă acum și prevederile pentru ultimul an al cinci- nalului asigură realizarea, în linii generale, a hotărîrilor Congresului ăl XlII-lea al partidului privind înfăptuirea obiectivului strategic de trecere a României la stadiul de țară socialistă mediu dezvoltată. Producția-marfă industrială crește, pe ansamblul cincinalului, cu circa 40 la sută. în agricultură s-au obținut producții medii anuale de peste 30 milioane tone cereale — cele mai mari din istoria țării. în inves- tiții se realizează un volum de lucrări de circa 1 300 miliarde de lei, dîndu- se în funcțiune noi și importante capacități industriale și agrozootehnice, în toate județele s-a înfăptuit un vast program de construcții de locuințe și așezăminte social-culturale. Importante realizări s-au obținut în domeniul indicatorilor de efi- ciență economică, productivitatea muncii în industria republicană crește, pe ansamblul cincinalului, cu peste 35 la sută. S-a asigurat sporirea ren- tabilității produselor și a eficienței fondurilor fixe. Aceste succese au făcut posibilă creșterea, față de anul 1985, cu peste 10 la sută a retribuției reale a oamenilor muncii. Pensiile au sporit în medie cu 8 la sută, iar pensiile mici cu peste 40 la sută. Un succes deosebit îl constituie, de asemenea, stabilitatea prețurilor și tarifelor, al căror indice s-a situat »ub cel planificat. A fost extinsă baza materială a științei, învățămîntului și culturii, s-a îmbunătățit asistența medicală. în această perioadă s-a intensificat participarea României la divi- ziunea internațională a muncii, s-au dezvoltat colaborarea și cooperarea cu țările membre ale C.A.E.R., cu celelalte țări socialiste, cu toate statele lumii. ( , în activitatea economîco-socială s-au manifestat și lipsuri, greutăți, nu totul a mers ușor. Dar ceea ce s-a realizat demonstrează forța și vita- litatea economiei noastre socialiste, justețea liniei politice generale a par- tidului de făurire a noii orînduiri, hotărîrea întregului popor de a o tran- spune în viață. Este deosebit de semnificativ că toate realizările au fost obținute în condițiile unor grave instabilități economice mondiale care au afectat practic toate țările, îndeosebi pe cele în curs de dezvoltare. Succesele obținute în actualul cincinal creează baza trainică pentru ridicarea patriei pe noi și noi trepte de progres și civilizație. IX. Trecerea României la făurirea etapei superioare a societății socialiste. Obiectivele principale ale dezvoltării ecOnomico-socialc în viitorul cincinal și în perspectivă, pînă în anul 2000 și în primul deceniu al mileniului al treilea. înfăptuirea programelor de dezvoltare intensivă, de perfecționare a organizării și modernizare a industriei și a celorlalte ramuri, pc baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii România se va înscrie în deceniul următor în rîndul țărilor dezvol- tate din punct de vedere economic, pe planul relațiilor de producție și al soluționării problemelor sociale, țara noastră fiind deja înaintea țărilor capitaliste dezvoltate. Conform prevederilor înscrise în proiectul Programului-Directh ă al celui de-al XIY-lca Congres, partidul nostru va acționa, în viitorul www.dacoromaiiica.ro 763 -cincinal, în perioada pînă în anul 2000 și primul deceniu al mileniului trei, pentru continuarea dezvoltării armonioase a forțelor de producție, per- fecționarea relațiilor de producție, a tuturor raporturilor sociale, rea- lizarea unei noi calități a muncii și vieții, întărirea democrației muncito- rești-revoluționare, participarea tuturor cetățenilor la conducerea socie- tății, manifestarea deplină a personalității umane. în cel de-al 9-lea plan cincinal, în centrul preocupărilor se vor afla dezvoltarea intensivă a economiei naționale, înfăptuirea programelor de modernizare a producției, realizarea unei noi calități a muncii în toate domeniile — ca cerință esențială pentru trecerea la cea de-a doua fază a edificării societății socialiste multilateral dezvoltate. Producția-marfă industrială urmează să crească, în ansamblu, cu circa 30 — 35 la sută. Se va dezvolta puternic baza proprie de materii prime și materiale, de resurse energetice. Va fi continuat procesul de dezvoltare a industriei prelucrătoare, acordîndu-se prioritate sectoarelor de vîrf. Va crește mai rapid productivitatea muncii, se vor reduce con- sumurile, se vor diminua costurile, se vor ridica rentabilitatea fiecărui produs, precum și venitul național pe unitatea de fonduri fixe. Producția globală agricolă va spori cu 20 — 25 la sută, pe baza folosirii raționale a fondului funciar și creșterii potențialului productiv al pămîntului. Se vor generaliza producțiile mari, realizîndu-se, pînă in anii 2000 — 2005, o producție agricolă stabilă de cel puțin 40 — 45 mili- oane tone cereale anual. Agricultura va asigura satisfacerea cerințelor economiei naționale și aprovizionarea populației la nivelul cerințelor Științifice de consum. Politica în domeniul investițiilor — care se vor ridica în cincinalul viitor la 1 600^-1 700 miliarde lei —va permite modernizarea mijloacelor de muncă, dotarea unităților cu cele mai perfecționate utilaje, aplicarea j largă a tehnologiilor avansate. Din volumul investițiilor, circa 250 de miliarde lei vor fi alocați în agricultură, îndeosebi pentru finalizarea programului național de îmbunătățiri funciare, iar circa 250 miliarde lei pentru înfăptuirea programului de dezvoltare și modernizare a localită- ților patriei. La baza activității în toate ramurile economiei vor sta cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii. Aceasta presupune o concentrare și mai puternică a cercetării în domeniile fundamentale ale progresului, România devenind în deceniul următor o puternică forță a științei, învățămîntului și culturii. Pe baza programelor elaborate sub conducerea tovarășei aca- demician doctor inginer Elena Ceaușescu, cercetarea va fi orientată în direcția modernizării industriei, sporirii producțiilor agricole și zootehnice, dezvoltării tuturor domeniilor vieții economice și sociale. în cincinalul 'viitor se va asigura pregătirea profesională a circa 2 milioane de persoane. Menținerea unei rate a acumulării de 28 — 30 la sută pe ansamblul perioadei 1991 — 2000 va asigura resursele necesare atît dezvoltării in- tensive a economiei, cît și ridicării nivelului de trai al poporului. Va avea loc o îmbunătățire continuă a condițiiloi uc muncă și viată pentru toți cetățenii, urrriînd ca populația activă să ajungă, în 1995, la 12 milioane, iar numărul personalului muncitor la 8 180 000 — 8 240 000, respectiv circa 68 la sută din populația activă. Retribuția medie reală va spori în 1995, comparativ cu 1990, cu 5 — 8 la sută, iar veniturile www.dacoromanica.ro 764 totale ale țărănimii cooperatiste, de asemenea, en 5 — 8 la sută. Se va asigura, pînă în anul 2000, un raport de circa 1 la 4,5 între retribuțiile mici și cele mari. La stabilirea nivelului minim trebuie să avem în vedere ca fiecare om al muncii să-și poată asigura o viață demnă, civilizată, cores- punzător cerințelor științific determinate. De aceste cerințe trebuie să se țină seama, în mod corespunzător, la stabilirea pensiilor mici. Va fi menținută în continuare, stabilitatea prețurilor. Învățămîntul va fi legat mai strîns de cerințele economiei naționale, se va dezvolta sistemul de asistență sanitară, va fi perfecționată activi- tatea culturală, se vor face pași importanți pe calea apropierii condițiilor de muncă și viață ale locuitorilor de la sate de cele de la orașe. în cel de-al 9-lea cincinal, prin construirea a 700 000 apartamente din fondurile statului, în mediul urban va fi rezolvată problema locuințelor. Se prevede, tototadă, realizarea de către locuitorii comunelor a unui număr important de case în cadrul programelor de dezvoltare și sistematizare a localităților. România va dezvolta relațiile economice și tehnico-științifice inter- naționale, va participa tot mai activ la diviziunea internațională a muncii, încă din acest cincinal se va trece la o cooperare mai intensă în realizarea unor obiective industrial-agrare cu alte țări, pe baza principiului avanta- jului reciproc. Proiectînd astfel viitorul României, partidul nostru subliniază că fizionomia societății socialiste multilateral dezvoltate se deosebește profund, prin conținutul ei, de societatea capitalistă dezvoltată de astăzi. Orîndu- irea capitalistă nu a rezolvat și nu poate rezolva problemele fundamentale ale omului, ale popoarelor. Nivelul atins de capitalismul contemporan, apreciat doar după criteriul venitului mediu pe locuitor, ascunde mari discrepanțe între condițiile de viață ale săracilor, care devin tot mai mulți și tot mai săraci, și cele ale grupului restrîns de bogați, care devin tot mai bogați. în realitate, venitul național al țărilor capitaliste dezvoltate aparține în cea mai mare parte unui mic număr de membri ai societății, în timp ce marea majoritate nu dispune nici de strictul necesar. Țările capitaliste și-au dezvoltat forjele de producție atît ca urmare a exploatării maselor muncitoare proprii, cît și prin asuprirea și jefuirea altor popoare, prin politica colonialistă și neocolonialistă. Propunîndu-și țeluri cu totul diferite, punînd în centrul preocupări- lor omului cerințele sale la viață materială și spirituală, socialismul va- înfățișa lumii materializarea unei viziuni noi, superioare, despre civilizație, despre relațiile dintre oameni și destinul omului în societate. Partidul nostru pornește de la principiul că nivelul de viață și civi- lizație al unui popor nu poate fi apreciat numai după indicatori material ’ cantitativi — desigur’, importanți — ci după totalitatea condițiilor de viață, muncă, învățămînt și cultură asigurate maselor largi populare. Nivelul consumului de bunuri constituie o latură însemnată, dar numai o latură a unei vieți cu adevărat libere și demne. Conceptul de țară socialista multilateral dezvoltată înglobează, în afara progresului și modernizării producției materiale, sfere de cea mai mare importanță pentru existența oamenilor muncii cum sînt: perfec- ționarea relațiilor de producție și sociale, realizarea unei înalte calități a muncii, soluționarea cerințelor generale fundamentale ale maselor, www.dacOTomanica.ro 765 înfăptuirea drepturilor și libertăților cetățenești, participarea democratică a cetățenilor la conducerea țării, crearea unui om nou, înaintat, a unui nou mod de gîndire și comportament al membrilor societății. Introducerea tehnicii moderne, a cuceririlor științei, care în capi- talism duce la azvîrlirea în stradă a milioane de muncitori, la creșterea •șomajului, în socialism ridică munca pe o treaptă calitativ superioară, în spiritul principiilor socialismului științific, partidul nostru proclamă munca socială ca un drept fundamental al omului, ca factor hotărîtor al afirmării și dezvoltării personalității umane. în ce privește aprecierea perspectivei dezvoltării consumului, se impune luarea în considerare a limitelor resurselor naturale. în faza supe- rioară a socialismului vor fi asigurate satisfacerea științific determinată •a cerințelor, un consum rațional pentru toți membrii societății. Socia- lismul își propune să asigure toate condițiile care să dea omului senti- mentul deplin al demnității și libertății. Făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate se va realiza pe temelia de nezdruncinat a principiilor de egalitate și echitate între oameni, în spiritul eticii socialiste. Cerințele cetățeanului se vor satisface nu numai pe baza veniturilor individuale, ci și pe calea sporirii rolului eheltuielilor sociale, crescînd ponderea problemelor de civilizație și cultură rezolvate de societate. în această sferă intră perfecționarea învățămîntului gratuit pentru toți fiii patriei, soluționarea problemei locuințelor și a ocro- tirii sănătății, stimularea creșterii demografice, sprijinirea familiilor cu mai mulți copii, lichidarea deosebirilor între munca fizică și cea intelec- tuală, ridicarea gradului de civilizație al tuturor localităților patriei, intensificarea vieții cultural-artistice, lărgirea orizontului de înțelegere și cunoaștere al maselor, ridicarea conștiinței întregului popor. X. Perfecționarea sistemului de conducere, planificare și organizare a întregii activități de dezvoltare economico-socială a patriei în ultimele două decenii și jumătate partidul nostru a acționat continuu pentru perfecționarea întregii activități de conducere și planifi- care, corespunzător cerințelor fiecărei etape istorice. S-a pofnit de la principiul că formele de conducere și planificare nu sînt date o dată pentru totdeauna, ci trebuie perfecționate continuu, în raport cu- dezvoltarea forțelor de producție. întreaga viață economico-socială din țara noastră este organizată pe principiile autoconducerii și autogestiunii muncitorești. Cu 20 de ani în urmă au fost create consiliile oamenilor muncii, au fost instituționalizate adunările generale. S-au constituit, de asemenea, consilii județene și naționale și s-a trecut la organizarea periodică a congreselor oamenilor muncii din industrie, din agricultură, din domeniul științei și învățămîn- tului, precum și al educației și culturii, care adoptă decizii în problemele fundamentale ale activității economico-sociale. Viața p, demonstrat justețea acestui original sistem de autoconducere democratică. în același timp, practica a evidențiat faptul că dezvoltarea țării poate avea loc numai în condițiile conducerii unitare a economiei naționale. Elaborarea planurilor de către unități, adoptarea lor de către www.dacoromanica.ro 766 consiliile oamenilor muncii și adunările generale au la bază obiectivele planului național unic de dezvoltare. Conducerea unitară a activității economice și sociale pe baza planului național unic asigură îmbinarea intereselor fiecărui colectiv cu interesele generale ale societății. Renun- țarea la conducerea dezvoltării economico-sociale pe baza planului unie nu, poate duce decît la dezorganizarea activității, la apariția unor contra- dicții cu repercursiuni grave asupra societății socialiste. Legile obiective nu" pot acționa de la sine, ele trebuie aplicate în mod conștient, corespun- zător condițiilor sociale și economice din fiecare țară. Cu cît se va amplifica și diversifica viața economico-socială, cu atît mai mult se va impune asigurarea conducerii societății într-o concepție unitară. în activitatea de conducere și planificare trebuie îmbinat armonios rolul organelor centrale, în primul rînd al ministerelor, cu răspunderea și atribuțiile centralelor și întreprinderilor. Partidul nostru a criticat confundarea autoconducerii și autofinanțării cu posibilitatea de a se cheltui și consuma fără să se dea socoteală statului și poporului. Auto- conducerea democratică și autogestiunea trebuie să ducă la întărirea ordinii și disciplinei în producție, în activitatea economico-financiară, la gospodărirea cu maximum de eficiență a mijloacelor încredințate fiecărui colectiv. Sînt necesare ridicarea la un nivel tot mai înalt a autofinanțării, reducerea la strictul necesar a circulației bănești, precum și li Ghidarea creditelor suplimentare pentru acoperirea pierderilor unor întreprinderi. Buna desfășurare a activității economico-sociale impune întărirea și mai puternică a răspunderii organelor de conducere ale Consiliului de Miniștri, ale consiliilor de conducere ale ministerelor și ale celorlalte orga- nisme centrale, ale consiliilor oamenilor muncii din centrale și întreprinderi. Este necesară, de asemenea, întărirea controlului asupra realizării pla- nurilor și programelor și, în acest cadru, exercitarea controlului oamenilor muncii din toate sectoarele. XT. înfăptuirea neabătută a programului de dezvoltare economico- socială, de organizare a teritoriului și de modernizare a tuturor localităților patriei Cincinalul 1991—1995 va marca o importantă etapă .în dezvoltarea economico-socială a județelor, ale căror programe constituie părți inte- grante ale planului național unic. Va fi continuată politica de repartizare echilibrată a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării. Se va realiza un volufn de activitate economică pe locuitor de cel puțin 100 000 lei. Un obiectiv de seamă îl constituie înfăptuirea neabătută a progra- mului de dezvoltare și modernizare a tuturor localităților patriei și de organizare a teritoriului. Adoptată în anul 1968, din inițiativa tovarășului Nieolae Ceaușescu, Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Socialiste România a determinat una dintre cele mai impor- tante acțiuni novatoare în societatea noastră. în prezent, peste 53 la sută din populație locuiește în municipii și orașe, iar circa 47 la sută în comune. www.dacoromanica.ro 767 în cincinalul 1991 — 1995, în municipii și orașe se vor asigura dez- voltarea și utilizarea deplină a capacităților dc producție, inclusiv a celor din industria mică și celelalte ramuri. Se vor realiza o densitate optimă a construcțiilor, organizarea cît mai rațională a lucrărilor edilitare, a transporturilor, funcționarea în bune condiții a rețelelor de învățămînt, sănătate și cultură. în comune se vor dezvolta mai puternic agricultura și unele activi- tăți industriale, îndeosebi mica industrie. Se vor perfecționa învățămîntul, asistența sanitară, rețeaua comercială, vor fi dezvoltate activitățile cul- tural-sportive, asigurîndu-se condiții de viață cît mai apropiate de cele din orașe — una din cerințele fundamentale ale progresului socialist. XII. Creșterea rolului statului, al organismelor democrației munci- torești-revoluționare, înfăptuirea consecventă a principiului edificării socialismului cu poporul și pentru popor în procesul conducerii democratice a societății, îndeosebi după Congresul al IX-lea al partidului, statul nostru a parcurs un drum lung de perfecționare neîntreruptă a funcțiilor sale. în definirea conținutului și caracterului puterii de stat, partidul nostru a renunțat, ou mulți ani în urmă, la noțiunea de dictatură a proletariatului, apreciind că aceasta nu corespunde conținutului real, de clasă, al statului socialist, nu exprimă esența lui democratică. Vechiul concept a fost înlocuit cu cel de stat al democrației muncitorești — revoluționare, care oglindește în mod just conținutul de clasă al puterii în societatea noastră. Corespunzător acestei concepții, s-a creat un sistem politic unic în felul său, care asigură parti- ciparea democratică a maselor la exercitarea puterii în stat, la conducerea societății, înfăptuirea principiului fundamental al făuririi socialismului cu poporul și pentru popor. Partidul nostru apreciază că- statul socialist își păstrează și își va păstra încă multă vreme rolul în societatea socialistă. Ideile și opiniile privind diminuarea rolului statului în construcția socialismului sînt profund greșite, de natură să supună societatea acțiunii distructive a factorilor stih'inici, să determine apariția unor grave perturbări în dezvoltarea eco- nomico-socială, cu consecințe nefaste asupra construcției socialismului. în perspectiva creșterii complexității vieții economico-sociale, statul socialist va îmbrăca forme superioare <¥e organizare, dobîndind noi funcții, însușiri și atribuții. Se va perfecționa activitatea de planificare, conducere și organizare a diferitelor sectoare și compartimente ale societății. în cadrul adîncirii colaborării dintre organele statului și organismele demo- crației muncitorești — revoluționare, va avea loc procesul de transformare a statului într-un organism democratic cu totul nou. în orice stadiu al existenței umane, pe orice treaptă a organizări sociale, societatea va dispune de prganisme de conducere unitară a vieții publice. Cu atît mai greu se poate preșppunc că în comunism, cînd se vor dezvolta la maximum atît forțele de producție, cît și formele de activitate democratică a maselor, relațiile sociale se vor putea desfășura anarhic. Și în teorie, și în practică, în. lumea contemporană se confruntă două orientări diametral opuse — aceea a statului socialist, în care puterea aparține poporului, și a statului capitalist, prin care monopolurile, mino- 2—c. 1506 www.dacoromanica.ro 768 ritatea exploatatoare domină poporul. Nn se poate conc«pe ca statul socialist să împrumute forme tipice orânduirii capitaliste, depășite din punct de vedere istoric și condamnate dispariției, ci trebuie să se perfec- ționeze continuu, în spiritul noilor legități ale dezvoltării sociale. Partidul nostru consideră că teza revenirii în socialism la sistemul pluripartit este greșită și profund dăunătoare, ea deschizînd calea reîn- toarcerii la formele anacronice ale sistemului politic capitalist. Viața demonstrează că în condițiile noi, create după dispariția claselor exploa- tatoare, existența unui partid unic al clasei muncitoare și întărirea unității poporului în jurul partidului reprezintă o necesitate istorică obiectivă. Sistemul larg al democrației socialiste asigură pe deplin posibilitatea și cadrul exprimării libere a opiniilor oamenilor muncii, participarea efectivă a tuturor categoriilor sociale la elaborarea politicii interne și externe a țării, la conducerea societății. Transpunîndu-se în viață principiul fundamental al partidului nostru de făurire a socialismrdui cu poporal și pentru popor, va căpăta o amploare tot mai mare dialogul cu oamenii muncii, participarea maselor la conducerea vieții economico-sociale, se va intensifica activitatea tuturor organizațiilor și organismelor democratice înmănuncheate în cadrai ■Frontului Democrației și Unității Socialiste, care exprimă în mod dia- lectic unitatea în diversitate a întregii noastre societăți socialiste. Partidul nostru va acționa pentru perfecționarea continuă a orga- nelor de stat centrale, asigurând o justă reprezentare în cadrul lor a tuturor ■categoriilor de oameni ai muncii, și în primul rînd a clasei muncitoare, clasa conducătoare a societății. Un rol tot mai important vor avea organele locale ale puterii de stat, care trebuie să-și întărească permanent legăturile—cu ‘masele, să asigure participarea activă a acestora la întreaga activitate economico- socială. Consiliile populare vor trebui să-și sporească răspunderea în ridicarea economico-socială a orașelor și comunelor în spiritul autocondu- cerii și autogestiunii, să acționeze pentru dezvoltarea industriei, industriei mici, agriculturii, serviciilor, educației și culturii, astfel ca toate localită- țile să devină centre puternice, demne de societatea socialistă și comunistă. Se va perfecționa legislația democrației noastre muncitorești-revo- luționare, toate compartimentele societății vor funcționa exclusiv pe baza legilor, în spiritul ordinii, disciplinei și democrației. Pornind de la cerințele apărării integrității și independenței patriei, partidul va acorda atenția corespunzătoare întăririi capacității de apărare a patriei. Armata va avea în continuare un rol de cea mai mare importanță în apărarea cuceririlor revoluționare ale poporului, a independenței și suveranității naționale, a societății noastre socialiste. în spiritul concepției partidului nostru, potrivit căreia apărarea patriei constituie cauza întregii națiuni, se vor întări colaborarea și cooperarea forțelor armate cu gărzile patriotice, detașamentele de pregătire militară a tineretului, cu celelalte formațiuni de apărare. în același timp, trebuie să se reducă la strictul necesar nivelul înar- mărilor și cheltuielilor militai e. îhî ce privește apartenența la Tratatul de la Varșovia, Bomânia va acționa pentru dezvoltarea și perfecționarea colaboiării cu ai matele țărilor din acest Tratat, pronunțîndu-se în același timp pentru desființarea concomitentă a celor două blocuri militare. www.dacoromanica.ro 76» Dar, în orice condiții, colaborarea cu armatele țărilor socialiste va constitui un factor important al apărării independenței naționale. De asemenea, organele de securitate și miliție vor asigura, în strînsă legătură cu masele populare, apărarea intereselor poporului nostru, a cuceririlor revoluționare, a securității statului și ordinii de drept, a avuției naționale, a legalității socialiste. Se va acționa pentru perfecționarea activității organelor de justiție și procuratură, chemate să vegheze la respectarea strictă a legilor țării. în această direcție, un rol sporit vor avea adunările generale ale oamenilor muncii, consiliile și comisiile de judecată, în competența 'cărora trebuie să intre în afară de cazurile grave, judecarea tuturor abaterilor de la normele de muncă și conviețuire socială. Acționînd împreună cu organele de stat, ele pot și trebuie să devină o forță puternică a justiției democratice a întregului popor. Poporul însuși trebuie să admi- nistreze pedeapsa împotriva tuturor celor care pun în pericol socialismul,, independența și suveranitatea țării. XIII. Organizațiile de masă și obștești — factor de importanță, deosebită în sistemul democrației muncitorești-revoluționare în construcția socialismului un rol de seamă revine organizațiilor de masă și obștești — parte componentă a democrației noastre muncito- rești-revoluționare, care asigură participarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii la viața social-politică. Sindicatele, în calitate de reprezentante ale oamenilor muncii—pro- prietari colectivi ai mijloacelor de producție, producători și beneficiari — , au îndatorirea de a acționa pentru gospodărirea cu înaltă exigență și competență a avuției sociale, pentru desfășurarea în cele mai bune condiții a activității tuturor întreprinderilor și instituțiilor. Sarcini de seamă revin, sindicatelor în perfecționarea pregătirii profesionale a clasei muncitoare r a oamenilor muncii, în soluționarea, în spiritul politicii partidului, a pro- blemelor de viață ale acestora, în educația lor socialistă, revoluționară. Uniunea Tineretului Comunist, organizațiile studențești, de pionieri și șoimi ai patriei au datoria să acționeze cu mai multă hotărîre în direcția pregătirii temeinice pentru muncă și viață a tinerilor, a înarmării acestora cu cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane, cu concepția revoluționară despre lume și viață a partidului nostru. Formarea tineretului într-un spirit revoluționar, combativ, dezvoltarea conștiinței sale patriotice, a devotamentului nemărginit față de cauza socialismului și comunismului, a hotărîrii de a face totul pentru înflorirea patriei consti- tuie o sarcină de onoare a tuturor organizațiilor de tineret și copii. Organizația femeilor trebuie să-și aducă o contribuție sporită la. afirmarea plenară a maselor de femei în întreaga viață a societății, la creșterea rolului lor în înfăptuirea politicii partidului, în educația tinerei generații, în buna gospodărire -a proprietății socialiste, în ridicarea nive- lului de civilizație al națiunii noastre. Va trebui să se acorde mai multă atenție promovării în munci de conducere a unui număr mai mare de femei. îndatoriri de seamă revin, de asemenea, organizațiilor cooperatiste,, tuturor organizațiilor de masă și obștești care trebuie să-și facă simțită prezența tot mai activ în participarea democratică a oamenilor muncii la înfăptuirea obiectivelor politcii partidului, la construirea socialismului. www.dacoromanica.ro no XIV. Dezvoltarea națiunii socialiste, înfăptuirea deplinei egalități in drepturi a tuturor cetățenilor României Societatea noastră socialistă asigură afirmarea deplină, a noilor caracteristici, superioare, ale națiunii. Partidul va acționa și în viitor pentru întărirea națiunii socialiste, pentru accentuarea caracteristicilor ei determinate de natru a orînduirii sociale bazate pe proprietatea socialistă, pe unitatea de interese economice și politice a tuturor categoriilor de oameni ai muncii. Națiunea socialistă se va manifesta cu putere ca factor de unire și dinamizare a poporului în construcția socialismului, de ridicare a con- științei patriotice revoluționare a maselor, de apărare a libertății, inde- pendenței și suveranității naționale a României socialiste. 'România este un stat național unitar. împrejurările dezvoltării istorice au făcut ca pe teritoriul locuit de poporul român să se așeze din vechi timpuri și populații de alte naționalități. Continuînd politica pro- movată întotdeauna de partidul nostru împotriva discriminărilor naționale de orice fel, socialismul a rezolvat în mod principial și definitiv problema egalității în drepturi a oamenilor muncii, fără nici o deosebire. Fie că sînt români sau de altă origine națională, toți oamenii muncii sînt cetățeni ai Republicii Socialiste România și se bucură în mod egal de drepturile și libertățile prevăzute în Constituția țării, își exercită rolul și atribuțiile ce decurg din calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producție, ai întregii avuții sociale. Cetățenii români de alte naționalități au posibilitatea să folosească limba proprie, dispun de școli, instituții de cultură și artă, tipărituri de toate felurile și, în același timp, sînt repre- zentați, în,mod proporțional cu podderea lor numerică în societate, în toate organele de conducere, atît centrale cît și locale, în organismele democrației muncitorești-rpvoluționare. Oamenii muncii, fără deosebire de naționalitate, muncesc umăr la umăr și acționează pe toate planurile într-o deplină unitate pentru progresul economico-social general, pentru făurirea socialismului și comunismului pe pămîntul României. întărirea continuă a unității întregului popor este o condiție esen- țială a mersului nostru înainte, și, de aceea, este necesară combaterea fermă a naționalismului și șovinismului, a oricăror încercări de propagare a vechilor concepții și mentalități promovate de clasele exploatatoare pentru dezbinarea oamenilor muncii. Partidul nostru respinge cu hotărîre teza potrivit căreia un stat poate să-și aroge răspunderea pentru poarta cetățenilor care trăiesc în altă țară, pe considerente naționale. O asemenea teză, profund greșită, servește în lealitate unor scopuri și, politici revizioniste, constituie încer- cări de amestec inadmisibil în treburile interne ale altei țări, de împiedicare a dezvoltării ei economico-sociale. Răspunderea pentru soluționarea problemelor cetățenilor de alte naționalități revine în întregime statului pe teritoriul căruia trăieserși muncesc aceștia, și nimeni din afară nu se poate erija în arbitru sau mentor, invocînd așa-zisa grijă față de problemele .le viață ale acestora. Atît prezentul, cît și viitorul cetățenilor de altă, origine națională sînt indisolubil legate de prezentul și viitorul întregului popor. www.dacoromanica.ro 771 XV. Schimbările profunde în structura socială a țării; omogenizarea societății noastre socialiste Dezvoltarea forțelor de pioducție și perfecțioarea relațiilor de producție și sociale au determinat și determină profunde transformări revoluționare în structura socială a țării noastre. Clasa muncitoare, clasa cea mai numeroasă și înaintată a societății, își exercită cu cinste rolul conducător în societate, reprezintă garanția principală a înfăptuirii socialismului și comunismului. Partidul nostru va asigura ca întreaga clasă muncitoare să-și lărgească necontenit ori- zontul de cunoaștere, nivelul pregătirii profesionale, tehnice și culturale, să se ridice la nivelul unei clase muncitoare intelectuale, să se afirme, în continuare, cu și mai multă putere ; ca o clasă revoluționară, înaintată •din toate punctele de vedere. Țărănimea — aliată principală a clasei muncitoare — a devenit o clasă socială nouă, tot mai omogenă, care, deși ca pondere numerică a scăzut și va continua să scadă, are în continuare un rol deosebit de important în viața social-politică a țării, în procesul producției materiale, în conducerea generală a statului, a societății. Țărănimea își va ridica în viitor nivelul de pregătire profesional și cultural — științific, beneficiind, ca întregul popor, de generalizarea învățămîntului de 12 ani. Ca urmare a puternicei dezvoltări a științei, învățămîntului și cul- turii, o pondere deosebită a căpătat în societatea noastră intelectualitatea. Nemaiexistînd clase exploatatoare, practic întreaga intelectualitate provine clin rîndul muncitorilor și țăranilor, al oamenilor muncii. Intelectualitatea reprezintă o puternică forță socială și ea va avea un rol tot mai ■ important •atît în producția materială și spirituală, cît și în întreaga viață politică ■și socială. în procesul trecerii la faza superioară a societății socialiste multila- teral dezvoltate, va avea loc o apropiere între toate clasele și categoriile •sociale, accentuarea procesului de omogenizare a societății, de făurire a poporului unic muncitor. Aceasta necesită preocuparea constantă a partidului și statului pentru asigurarea concordanței continue dintre forțele de producție și relațiile de producție și sociale, perfecționarea ■organizării și conducerii, pe baze științifice, a întregii societăți. XVI. Creșterea lot mai puternică a rolului conducător al partidului — •centrul vital al întregii națiuni întreaga experiență a luptei pentru răsturnarea vechii orînduiri, a cuceririi puterii și edificării noii orînduiri în România a demonstrat și demonstrează că existența și afirmarea rolului conducător al partidului politic al clasei muncitoare, înarmat cu o concepție clară, bazată pe. teoria socialismului științific, cu un program științific și care exprimă interesele, aspirațiile și voința poporului, constituie o necesitate imperioasa a d sfă- șurării procesului revoluționar, o legitate obiect'vă a construcției socia- lismului și comunismului. Afirmarea rolului conducător al Partidului Comun' t Român m societatea românească, recunoașterea acestui 10I de către întregul popor .și consacrarea sa în însăși Constituția tării sînt iczultatul unui proces www.dacoromanica.ro 772 istoric obiectiv. Partidul nostru și-a dovedit în toate împrejurările cali- tățile revoluționare, forța organizatorică, transformatoare, justețea politicii sale de clasă. în frunte cu secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu,. partidul nostru și-a demonstrat pe deplin capacitatea de a conduce poporul român, în condițiile deosebit de complexe ale vieții internaționale con- temporane, pe drumul progresului, al socialismului, al libertății și inde- pendenței naționale. în perioada care a trecut de la Congresul al XlII-lea, partidul,, organele sale de conducere au desfășurat o intensă activitate oj ganizatorică și politică. Au fost adoptate o serie de măsuri pentru perfecționarea orga- nizării partidului, lărgirea democrației interne de partid și întărirea dis- ciplinei, s-a îmbunătățit sistemul de promovare a cadrelor, de alegere a organelor de partid centrale și locale. S-au întărit rolul și răspunderea organizațiilor de partid, ale tuturor comuniștilor în elaborarea politicii interne și externe a Partidului Comunist Român. Astăzi, Partidul Co- munist Român cuprinde în rîndurile sale peste 3 800 000 de membri, din care peste 55 la sută sînt muncitori, ceea ce relevă caracterul său de partid al clasei muncitoare. înfăptuirea marilor obiective de viitor impune creșterea, în conti- nuare, a rolului conducător al partidului. în calitate de centru vital al națiunii, partidul acționează nu deasupra societății, ci dinăuntrul ei, își îndeplinește rolul conducător prin organizațiile sale, prin masa comuniștilor, îndeplinirea cu succes a misiunii sale istorice cere partidului să-și asume răspunderea directă pentru înfăptuirea tuturor planurilor și programelor dezvoltării economico-sociale. Viața demonstrează caracterul profund eronat și dăunător al tezei potrivit căreia, în condițiile actuale ale dezvoltării construcției socialiste,, nu mai este necesar ca partidul comunist să-și exercite rolul conducător în societate. Teoriile despre așa-zisa diminuare a rolului conducător al partidului sînt de natură să lipsească societatea de forța politică cea mai conștientă, cea mai înaintată, înarmată cu concepția științifică despre lume și viață, capabilă să unească și să organizeze toate forțele națiunii. Dacă partidul comunist nu își mai asumă răspunderea pentru realizarea programului său revoluționar, în societate se creează un vid politic care,, neîndoios, este umplut de alte forțe. Partidul comunist nu poate să împartă, cu atît mai puțin să renunțe, la rolul său de forță politică conducătoare a societății, fără riscul pericli- tării grave a înseși cauzei socialismului, a intereselor vitale ale poporului. Tezele potrivit cărora partidul trebuie să cedeze o parte din atribuțiile și răspunderile sale sau să se lase înlocuit de alte forțe politice nu au nimic comun cu teoria revoluționară a clasei muncitoare, cu principiile socia- lismului științific, sînt, în fond, teze capitularde, lichidatoriste, pe care partidul nostru le respinge în modul cel mai hotărît. Intensificînd atacurile împotriva partidelor comuniste, cercurile reacționare din țările capitaliste acționează în actualele împrejurări — ca și îu trecut — sub lozinca creării mai multor partide, pentru lichidarea partidelor cofnuniste. Viața demonstrează că nu poate exista altă forță caie să îndeplinească rolul vi^al^^l țartiaului comunist. 773 De asemenea, partidul nostru apreciază ca extrem de dăunătoare concepțiile potrivit cărora partidul trebuie să rentmțe la caracterul revo- luționar și să devină un partid al reformelor. A renunța la calea revolu- ționară în epoca celor mai mari și profunde transformări sociale și revoluții în cunoașterea umană înseamnă a ignora înseși legitățile obiective ale dezvoltării societății. în toate împrejurările, partidul clasei muncitoare trebuie să-și păstreze spiritul revoluționar, să se manifeste ca un partid al înnoirilor revoluționare, al promovării noului, a tot ceea ce este pro- gresist, înaintat în gîndirea și practica socială. Conceptul privind dispariția, în perspectivă istorică, a partidului comunist, enunțat de clasicii socialismului științific, are în vedere procesul legic al trecerii la societatea fără clase, al ridicării conștiinței ideologice și politice a întregii națiuni la nivelul partidului însuși. Continuarea pro- cesului revoluționar face ca existența partidului unic al clasei muncitoare, întărirea rolului său politic conducător, dezvoltarea laigă a legăturii organice cu poporul, cu celelalte organisme ale democrației muncitorești- revoluționare să constituie o necesitate obiectivă în construcția socialis- mului. Fără îndoială, în viitor va evolua și se Va transforma și activitatea partidului comunist, dar se poate afirma, fără nici o teamă de a greși, că cerința promovării în societate a concepției revoluționare despre lume și viață nu va dispărea niciodată. preșterea răspunderii organelor și organizațiilor de partid nu vine n contradicție cu dezvoltarea democrației socialiste, organele de partid nu trebuie să înlocuiască organele de stat sau organismele democratice. Dimpotrivă, cadrele de partid, comuniștii trebuie să acționeze pentru ridicarea la un nivel și mai înalt a activității organismelor statului, ale democrației muncitorești-revoluționare, răspunzînd de activitatea lor atît în fața partidului, cît și în fața organelor democratice din care fac parte. în felul acesta se asigură împletirea dialectică a rolului conducător al partidului cu creșterea răspunderii și rolului organelor de stat, ale organismelor democratice. Trecerea la etapa superioară a societății socialiste multilateral dezvoltate cere perfecționarea și dinamizarea continuă a activității orga- nelor și organizațiilor de partid, aplicarea fermă a principiilor și prevederilor' statului, ale democrației și disciplinei de partid, ridicarea continuă a nive- lului muncii organizatorice, a controlului de partid, a răspunderii revolu- ționare a comuniștilor pentru întreaga activitate economică, socială și politică. Trebuie să păstrăm permanent caracterul muncitoresc al partidului, atît în ce privește ponderea muncitorilor în partid cît și promovarea în conducerea organizațiilor și oi genelor-de partid a activiștilor din rîndul muncitorilor. Sînt necesare aplicaiea fermă a? politicii de cadre a partidului, a principiilor promovării pe bază de Ctmcurs și prin rotație, ridicarea nive- lului de cunoștințe al activului, al cadrelor Se jos pînă sus, atît în domeniul pregătirii tehnice, profesionale, cît șî în problemele de conducere, apiofun- darea legităților și proceselor dezvoltyii eeonomico-soeiale. Un rol de prim ordin în accelerai ea mersului nostiu înainte au pio- movaiea în întreaga activitate. ă partidului, în ansamblul societății, a criticii și autocriticii revoluționare, a atitudinii intransigente față de feno- www.dacoromanica.ro ni menele negative, tragerea la răspundere a celor vinovați, adoptarea mă- surilor ce se impun pentru lichidarea lipsurilor și îmbunătățirea continuă a activității economico-sociale. Sarcinile tot mai complexe ale construcției socialiste cer să se asigure în continuare întărirea politică și organizatorică a partidului, a unității sale politice, ideologice și organizatorice, a rolului său politic conducător în toate domeniile de activitate. XVII. Intensificarea activității ideologice, politico-educative de for- mare a omului nou, de dezvoltare a gradului de cultură și cunoaștere^, de ridicare a nivelului conștiinței socialiste, revoluționare a întregului popor — obiectiv de importanță deosebită In procesul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate Partidul nostru a desfășurat o amplă și laborioasă activitate de dezvoltare și aplicare creatoare a adevărurilor general valabile, a princi- piilor socialismului științific la condițiile concrete ale procesului revolu- ționar din țara noastră, dezvoltînd patrimoniul ideologic al clasei munci- toare, aducînd o contribuție de preț la îmbogățirea teoriei și practicii mondiale a luptei de clasă, a construirii socialismului. în dezvoltarea continuă a gîndirh și activității ideologice, o importanță esențială are monumentala operă teoretică a secretarului general al par- tidului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, aportul său uriaș la dezvol- tarea socialismului științific, a materialismului dialectic și istoric în con- cordanță cu schimbările din societatea noastră și din întreaga lume, și care reprezintă marxismul creator în România în condițiile actuale. în perioada care a trecut de la Congresul al XHI-lea, partidul nostru a obținut realizări importante în ridicarea nivelului general de cunoaștere al cadrelor de partid și de stat, al comuniștilor, al tuturor oamenilor muncii. Festivalul național „Cîntarea României” s-a transformat într-o vastă, și puternică mișcare de creație tehnico-științifică și cultural-artistieă de masă, punînd în evidență cu pregnanță rolul poporului de făuritor al întregii culturi naționale. Rezultate pozitive s-au înregistrat în creația literar-ai tistică, în dezvoltarea valorilor spirituale ale socialismului, în toate sectoarele muncii politico-educative. în epoca noastră s-au produs mari schimbări cu caracter economic, social și politic și, totodaiă, a avut loc o uriașă dezvoltare a științei și tehnicii, lărgirea orizontului cunoașterii umane. în aceste condiții, la ordinea zilei stau anfliza științi"ică a problemelor noi, îmbogățirea crea- toare a concepției revoluționare despre lume și viață cu noile concluzii dcsprnse din practica socială, cu noile cuceriri ale științei, ale gîndirii umane. Partrdul nostru apreciază că, deși s-au obținut o serie de rezultate pozitive, în activitatea politico-ideolcg'că se maniiestă o anumită rămînere în urmă față dc dezvoltarea societății în general/ Mai mult ca oricînd, propaganda trebuie să sublinieze cu toată tăria că victoria socialismului constituie o necesitate obiectivă, că mai devreme sau mai tîrziu, — așa cum s-a întîmplat cu toate orînduirile www.dacoromanica.ro 775 sociale anterioare — orînduirea capitalistă, imperialistă trebuie să facă loc noii orînduiri — socialiste și comuniste. în cadrul dezbaterilor larg democratice care vor avea loc în perioada pînă la Congresul al XlV-lea și, în general, în întreaga activitate politico- ■educativă este necesar să fie subliniată cu toată forța necesitatea întăririi ■și dezvoltării continue a proprietății socialiste, a apărării acesteia ca una ■din cerințele vitale pentru dezvoltarea viitoare a patriei noastre, care va asigura progresul continuu al forțelor de producție, al științei, culturii, al nivelului de trai, material și spiritual al poporului, pentru ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres și civilizație, de întărire a indepen- denței și suveranității României. Activitatea ideologică are datoria să combată subaprecierea sau negarea importanței teoriei revoluționare în construcția socialismului, minimalizarea rolului conștiinței socialiste în desfășurarea procesului revo- luționar. Așa-zisa deaideologizare a raporturilor dintre socialism și capi- talism pe plan mondial înseamnă, în ultimă instanță, capitularea socia- lismului în fața capitalismului, renunțarea la lupta de clasă pentru lichi- darea exploatării și asupririi și realizarea societății dreptății și egalității .sociale. După cum arată viața, clasele exploatatoare nu renunță la ideo- logia lor și nici măcar nu afirmă că ar fi dispuse să-și schimbe concepțiile. De gltfel, este un adevăr axiomatic că nici nu poate exista o lume fără idei; aceasta o demonstrează întreaga istorie a- umanității. Desigur, im- portant c ce idei se înfruntă, ce idei înving și influențează dezvoltarea socială. Evident, dacă partidele comuniste ar renunța la ideile lor, la ideologia revoluționară, n-ar face decît să deschidă calea ideologiei exploa- tatorilor, făcînd pe plac forțelor reacționare interesate să perpetueze vechea orînduire, inechitatea și asuprirea socială. Activitatea ideologică trebuie să pună în evidență contradicțiile ireductibile și tarele grave care macină orînduirea capitalistă, faptul că, deși dispune încă de resurse și forțe importante, ea se dovedeștp incapabilă să soluționeze problemele esențiale de ordin economic, social și moral ale oamenilor, alo popoarelor. Subliniind că singura cale pentru soluționarea problemelor complexe ale lumii contemporane o constituie trecerea omenirii spre socialism, activitatea ideologică trebuie să pună în evidență faptul că socialismul se realizează în fiecare țară conform condițiilor concrete, ținîndu-se seama de principiile și legitățile general-valabile, neadmițîndu-se ca revoluția să fie impusă din afară, dar nici ca.ea să fie oprită pe calea contrarevo- luției. Desigur, așa cum partidul nostru a subliniat în repetate rînduri, și în socialism există și vor continua să se manifeste contradicții în dez- voltarea economico-socială. Aceasta impune o atenție neslăbită pentru sesizarea, înțelegerea justă și soluționarea la timp a contradicțiilor, astfel ca să se evite degenerarea.lor în antagonisme, apariția unor ciocniri și convulsii sociale. Totodată, trebuie înțeles că nu so poate, în nici un fel, concepe dezvoltarea socialistă vorbind de renunțarea, într-un fel sau altul, sau de diminuarea luptei dc clasă. Lupta de clasă a constituit, dintotdeauna, baza progresului omenirii, a dezvoltării sociale. Lupta între asupritori și asupriți, între vechi și nou a fost întotdeauna fundamentul dezvoltării www.dacoromanica.ro 776 societății omenești. Cît se va menține sistemul capitalist, cît timp vor exista imperialism și politica sa reacționară, și în socialism se vor menține condiții de manifestare a luptei de clasă. Amestecul în treburile interne ale altor state, intervențiile din afară pentru împiedicarea sau oprirea procesului revoluționar vor constitui un pericol permanent și real. Ne-am lăsa pradă miei iluzii de neiertat dacă ne-am închipui că vechea orînduire, capitalistă, se va resemna cu pierderea pozițiilor salej, va rămîne nepăsă- toare în fața procesului istoric.a înlocuirii ei cu noua orînduire socialistă. De altfel, o serie de exponenți politici ai țărilor capitaliste nici nu-ascund și nu se sfiesc să recunoască deschis că scopul lor este destabilizarea țărilor socialiste. în aceste condiții, o importantă deosebită capătă atît aplicarea feimă a principiilor socialismului științific cît și întărirea luptei ideologice și politice, a activității împotriva oricăror -încercări, atît din afară, cît și dinăuntru, care ar periclita interesele socialismului, cuceririle sale revo- luționare. Trebuie să fim conștienți că se mai pot găsi oameni, prizonieri ai vechilor concepții, interesați să ducă o existență ușoară, fără muncă, în stare să cadă sub influența cercurilor reacționare, imperialiste. De aceea, lupta împotriva oricăror -acțiuni antisocialiste, a uneltirilor contrarevo- luționare de orice fel rămîne o sarcină permanent actuală a partidului și statului,, a întregului popor. Adîncirea și perfecționarea democrației socialiste nu înseamnă renunțarea la luptă împotriva concepțiilor reacționare, nu trebuie să ducă la concesii și ploconire în fața forțelor imperialismului. Oricine mani- festă asemenea atitudini, indiferent sub ce motive sau justificări, este pînă la urmă un dușman al construcției socialismului, al independenței și suveranității țării, al intereselor vitale ale poporului. Asigurarea unei largi democrații socialiste nu numai că nu exclude, dar presupune în mod necesar1 o atitudine hotărîtă față de orice acțiuni care dăunează construc- ției socialismului. Trebuie să crească combativitatea revoluționară față de curentele de gîndire reacționare, față de propaganda mistificatoare, denigratoare promovată de capitalism, să se întărească vigilența împotriva tentativelor forțelor imperialiste de a abate socialismul de la calea dez- voltării revoluționare. Să se ia atitudine fermă față, de tot ce este străin concepției noastre despre lume și viață, eticii și echității socialiste. Să fie combătute lipsa de răspundere în gospodărirea avuției socialiste, manifestările de indisci- plină, delăsare și neglijență în muncă, care dăunează grav intereselor- generale ale societății. Să se ia atitudine hotărîtă față de concepțiile re- trograde cum sînt misticismul, obscurantismul, naționalismul, șovinismul și alte manifestări care înjosesc și degradează ființa umană. Să se intensifice activitatea de educare a întregului popor în spiritul minunatelor sale tradiții patriotice, revoluționare, să se dezvolte în rîndul maselor largi populare spiritul solidarității internaționale, al frăției și unității cu toți oamenii muncii în lupta comună pentru progres economic și social, pentru pace în lume. Partidul pune un accent deosebit pe creșterea rolului științei și culturii în societate. Lărgirea orizontului de cunoștințe cultural-științifice — www.dacoromanica.ro 777 condiție importantă a libertății și demnității omului — trebuie să- se afle permanent în centrul activității partidului nostru. O însemnătate deosebită au cunoașterea valorilor reprezentative ale culturii naționale, purtătoare ale idealurilor de progres și libertate ale poporului român, apărarea și dezvoltarea continuă a patrimoniului nostru cultural. Totodată, este necesară însușirea a tot ce e mai bun și progresist în cultura universală, concomitent cu lichidarea manifestărilor de cosmopolitism și ploconire în fața producțiilor reacționare, decadente ale capitalismului. în această uriașă activitate politico-educativă, culturală, să acțio- năm mai intens pentru a da un conținut tot mai larg Festivalului național „Cîntarea Bomâniei”, să dezvoltăm puternic și să folosim toate mijloacele •de care dispunem — cluburile, căminele culturale, casele de cultură, teatrele — făcînd din ele puternice centre de formare a unei înalte con- științe socialiste, revoluționare, patriotice a maselor. Trebuie să se asigure perfecționarea și dezvoltarea în continuare a activității uniunilor de creație, sporirea responsabilității sociale a tuturor ereatorilor — scriitori, muzicieni, pictori, oameni de teatru. Pentru toți creatorii, adevărata sursă de inspirație trebuie să o reprezinte poporul român, realizările societății noastre socialiste. Avem nevoie de noi romane, ele noi poezii, de noi filme și piese de teatțU, lucrări muzicale sau de artă plastică, care să contribuie — prin înaltul , lor mesaj de idei și valoare artistică — la promovarea și afirmarea principiilor nobile ale umanismu- lui socialist, la combaterea a tot ceea ce contravine gîndirii înaintate a epocii noastre, la creșterea generală a nivelului de cultură și civilizație al poporului. Este necesar, de asemenea, ca presa, radioul și televiziunea să-și * perfecționeze și să-și îmbunătățească activitatea, să-și asume un rol mai activ și mai important în buna cunoaștere și înțelegere a problemelor actuale ale dezvoltării sociale, în dezbaterea largă a acestora, să-și spo- rească combativitatea față de manifestările care contravin principiilor societății noastre, concepției revoluționare despre Iunie și viață, mărin- du-și contribuția la unirea eforturilor întregii noastre națiuni în înfăptuirea neabătută a programelor de dezvoltare ecouomico-socială, în construcția socialismului și comunismului în România. întreaga activitate de propagandă și politico-educativă trebuie să aducă o contribuție mai marc la mobilizarea oamenilor muncii în vasta operă de înfăptuire a politicii interne și externe a partidului și statului nostru, devenind o puternică forță materială do transformare a societății, -de asigurare a victoriei socialismului și comunismului în patria noastră. în centrul activității organelor și organizațiilor de partid, a tuturor instituțiilor ideologice și cultural-educative trebuie să stea permanent modelarea fizionomiei omului nou, înaintat, animat de un profund spirit patriotic, devotat trup și suflet cauzei nobile a socialismului și comunis- . mul ui, făuririi celei mai drepte și mai umane societăți la care au visat spiritele avansate, revoluționare de pretutindeni, idealurilor progresului, socialismului și păcii- în întreaga lume. www.dacoromanica.ro 778 XVIII. Caracteristicile fundamentale ale situației mondiale. Politie» externă a României socialiste, de pace și colaborare, de participare activă la soluționarea constructivă a marilor probleme ale lumii contemporane- întreaga evoluție a vieții politice internaționale confirmă pe deplin justețea și realismul orientărilor politicii externe românești, concluziile și aprecierile tovarășului Nicolae Ceaușescu cu privire la tendințele noi ce se manifestă pe plan mondial, la căile și mijloacele de soluționare a complexelor probleme ale lumii de azi. în viața internațională au continuat să se manifeste cele două ten- dințe principale, reprezentate de forțele progresului și păcii, pe de o parte, și de forțele imperialiste, reacționare, pe de altă parte. Capitalul financiar- banear, marile monopoluri și societăți transnaționale au devenit forma principală a politicii imperialiste, neocolonialiste, de dominație și asuprire, de încălcare a independenței și suveranității popoarelor. Realitatea demonstrează că s-a realizat și se menține un echilibru relativ în raportul de forțe, ceea ce a făcut să se depășească o serie de momente grele și să se asigure, timp de aproape 45 de ani, pacea în lume. Se aclîncește criza mondială, se accentuează instabilitatea economică și politică. Situația internațională este puternic agravată de faptul că, în ciuda declarațiilor de bune intenții, cursa înarmărilor continuă. Pașii realizați în ultimii ani — îndeosebi ca urmate a acordului dintre Uniunea Sovietică și St-at^Je Unite ale Ameiicii privind înlăturarea rachetelor cu rază medie de acțiune — nu au dus la o schimbare radicală a cursului vieții interna- ționale. Lupta pentru dezarmare și pace constituie problema fundamentală a prezentului și viitorului umanității. Cît timp se vor menține armele nucleare se va menține și pericolul unui război nuclear, care va duce la distrugerea întregii omeniri. România consideră că eliminarea completă a armelor atomice; lichidarea armelor chimice și reducerea radicală a ar- melor convenționale este singura cale pentru supraviețuirea omenirii, condiția existenței vieții pe planeta noastră ! Este necesar să fie definitiv abandonată concepția asigurării păcii prin „descurajarea nucleară”, care înseamnă, în fapt, o politică de forță și dominație. în domeniul dezarmării, o răspundere deosebită revine țărilor din Europa, țărilor Tratatului de la Varșovia și N.A.T.O. în același timp, avînd în vedere că pactele militare au devenit anacronice, nu mai oferă nici un fel de garanții de securitate, trebuie făcut totul pentru desființarea lor concomitentă. România militează activ pentru o Europă unită, a colaborării și păcii, bazată pe respectarea riguroasă a diversității orînduirilor sociale, a libertății și independenței fiecărui popor. Țara noastră nu este și nu va fi niciodată pentru o Europă în care să fie încălcată independența popoarelor și națiunilor, indiferent sub ce formă ! România va acționa, în continuare, cu toată consecvența, pentru dezvoltarea colaborării în Balcani, pentru transformarea acestei regiuni într-o zonă a păcii și bunei vecinătăți, fără arme nucleare și chimice, fără baze militare străine. Țara noastră sprijină, totodată, realizarea de ase- menea zone în centrul și nordul Europei, precum și pe alte continente. www.dacoromanica.ro T19 Bomânia va milita și în viitor pentru eliminarea forței și amenințării eu forța din viața internațională, pentru soluționarea problemelor numai și numai pe calea tratativelor, prin mijloace politice pașnice. Țara noastră se pronunță și sprijină activ lupta popoarelor pentru lichidarea oricăror forme de colonialism și neocolonialism, pentru afirmarea liberă, de sine stătătoare, a fiecărei națiuni. Ținînd seama de manifestările politice de extremă dreaptă care au loc în unele țări capitaliste, este necesar să sc dea o ripostă hotărîtă tuturor curentelor reacționare, neot'ascismului. propagandei naționalist- șovine și de revizuire a granițelor'. România militează activ pentru instaurarea noii ordini economice internaționale și lichidarea marilor decalaje existente între țările bogate și cele sărace. Este necesară reglementarea problemei datoriilor externe care împovărează țările în curs de dezvoltare. St* impune o nouă politică financiară, care să excludă jefuirea și dominarea țărilor sărace de către monopolurile imperialiste și marile bănci internaționale. Este necesară participarea activă, în condiții de deplină egalitate, la viața internațională a tuturor statelor și îndeosebi a țărilor mici și mijlocii, care constituie marea majoritate a lumii. , Ca și pînă acunn partidul și statul nostru va acorda o atenție deo- sebită. colaborării cu țările socialiste, întăririi unității și conlucrării lor. în actualele împrejurări, țările socialiste sînt chemate să-și asume o res- ponsabilitate sporită în viața internațională. în primul rînd lor le revine menirea de a demonstra prin fapte că numai socialismul oferă garanția lichidării exploatării și asupririi, a soluționării într-un mod nou a proble- melor dezvoltării omenirii. Procesul de înlăturare a unor lipsmi și greșeli, de perfecționare a construcției socialiste este necesar să se realizeze de pe poziții consecvent revoluționare, pe baza principiilor socialismului științific, pornindu-se de la faptul că formele de organizare socială nu sînt veșnice, că ceea ee la .un moment dat apare ca bun, după o perioadă poate deveni o frînă în dezvoltarea societății. Nu pot fi făcuți răspunzători cei din trecut pentru faptul că cei de astăzi nu țin seama de această legitate, nu acțio- nează în concordanță cu noile realități, în spiritul principiilor revoluționare ale socialismului științific. Perfecționarea socialismului nu înseamnă întoarcerea la forme vechi, perimate, la capitalism, ci înaintarea spre forme noi, superioare de proprietate, muncă și conviețuire socialistă, de etică și echitate. Numai pe această bază voi' fi puse pe deplin în valoare marile posibilități ale socialismului, resursele sale de progres și bunăstare. Este important ca țările socialiste să analizeze, împreună, proble- mele actuale ale construcției socialiste și să stabilească cum să conlucreze mai bine pentru depășirea unor greutăți și asigurarea dezvoltării fiecărui popor pe calea socialismului. România va milita ferm pentru dezvoltarea colaborării cu toate țările socialiste, pe baza egalității și r espectului reciproc, a neamestecului și întrajutorării tovărășești, a principiilor socialismului științific. Țara noastră va acorda și în viitor o atenție deosebită dezvoltării și perfecționării colaborării în cadrul C.A.E.R. — pe baza statutelor acestuia —, creșterii rolului său în soluționarea problemelor complexe ale dezvoltării socialiste a fiecărei țări. în actualele împrejurări nu se www.dacoromanica.ro 780 poate pune îu nici un fel problema desființării acestei organizații sau a creării — după modelul occidental — a unei „piețe unice socialiste”. C.A.E.R-ul trebuie și poate să contribuie mai activ la progresul economico- •social independent al tuturor țărilor membre, la realizarea unei dezvoltări relativ egale a acestora, la creșterea forței economice a socialismului în ansamblu. România va extinde relațiile sale cu țările în curs de dezvoltare și nealiniate, precum și cu țările capitaliste dezvoltate, în spiritul și pe baza principiilor coexistenței pașnice, ale egalității și respectului inde- pendenței și suveranității naționale. Țara noastră își va aduce și în viitor contribuția activă la soluționarea problemelor internaționale, la făurirea, unei lumi mai bune și mai drepte pe planeta noastră. XIX. Mișcarea comunistă și muncitorească internațională. Dez- voltarea relațiilor Partidului Comunist Roman, eu toate partidele comuniste și muncitorești, cu forțele revoluționare, democratice și progresiste din întreaga lume în spiritul bogatelor tradiții internaționaliste ale mișcării muncito- rești și revoluționare din țara noastră, Partidul Comunist Român a acțignat consecvent pentru dezvoltarea relațiilor cu partidele comuniste și munci- torești, cu partidele socialiste și social-democrate, cu forțele revoluționare și progresiste de pretutindeni. Partidul nostru s-a pronunțat cu toată hotărîrea pentru renunțarea la vechile practici în relațiile dintre partidele comuniste și muncitorești, pentru dezvoltarea colaborării și solidarității pe principii noi, de deplină egalitate, de respect al independenței și auto- nomiei fiecărui partid. Partidul Comunist Român va acționa, în continuare, pentru întă- rirea colaborării partidelor comunisto și muncitorești. Situația mondială gravă și complexă, schimbările care au loc în raportul de forțe pe plan mondial impun ca o necesitate obiectivă întărirea și mai mult a colaborării și solidarității internaționale. Nici un partid comunist nu se poate izola ! Este mai necesară ca oricînd întărirea colaborării și solidarității partidelor comuniste, pe baza principiilor socialismului științific, a concepției revo- luționare despre lume și viață, a materialismului dialectic și istoric. Este necesar să se acționeze cu toată hotărîrea pentru depășirea fenomenelor de stagnare și regres care se înregistrează în activitatea unor partide comuniste și muncitorești din țările capitaliste, pentru revitali- zarea lor în lupta consacrată transformării democratice a societății, pro- movării dezarmării și păcii. în momentul de față apar tot felul de concepții eronate, abateri atît de dreapta, cit și de stingă, la fel de periculoase, inclusiv manifestări de neîncredere în forțele revoluționare, în posibili- tatea dezvoltării societății pe calea, socialismului. Problemele din diferite țări, inclusiv din țările socialiste sînt pro- bleme interne ale fiecărui partid, și partidul nostru este împotriva oricărui amestec în treburile interne. Dar, în același timp, Partidul Comunist Român se pronunță pentru o largă discutare în comun a problemelor actuale, pentru a stabili cum să se acționeze mai bine de către fiecare, partid pentru a contribui la soluționarea problemelor complexe — politice, www.dacoromanica.ro 781 economice, sociale — la realizarea dezarmării și apărarea păcii, la asigu- rarea unei lumi a dreptății sociale și naționale, la victoria noii orînduiri sociale — a socialismului. în acest spirit, partidul nostru subliniază, necesitatea unor întîlniri și consfătuiri ale partidelor comuniste și muncitorești, care să analizeze și să dea răspuns problemelor noi pe care le ridică dezvoltarea societății, prezentul și viitorul socialismului, să imprime un spirit de luptă și comba- tivitate pentru soluționarea problemelor lumii contemporane. Partidul nostru se pronunță pentru dezvoltarea și întărirea cola- borării cu partidele socialiste și social-democrate, militează pentru dez- voltarea unei largi colaborări cu mișcările de eliberare națională, cu par- tidele de grrvernămînt din țările în curs de dezvoltare, cu toate partidele care se pronunță pentru pace, pentru înțelegere și colaborare. Deși problemele mondiale actuale sînt deosebit de grave și complexe, Partidul Comunist Român își exprimă convingerea că forțele socialis- mului, ale democrației și progresului, acționând unite și,cu cea mai mare fermitate, pot imprima schimbări pozitive cursului evenimentelor în direcția soluționării constructive a marilor probleme ce confruntă lumea contemporană. Partidul Comunist Român Consideră că mersul omenirii spre so- cialism reprezintă un proces legic obiectiv al dezvoltării contemporane. Numai socialismul oferă perspectivă unei lumi fără exploatați și exploa- tatori, fără asupriți și asupritori, a dezvoltării libere și independente a tuturor popoarelor, a asigurării bunăstării și fericirii fiecărei națiuni î Socialismul reprezintă viitorul omenirii ! www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro 45DE A N I D E L A R E V O L Li ȚI A D E E LIB E R A R E SOCIALĂ ȘI NAȚIONALĂ, ANTIFASCISTĂ ȘI ANTIIMPERIALISTĂ CONCEPȚIA PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, A TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU PRIVIND EDIFICAREA SOCIALISMULUI ȘI COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA GHEOKGHESURPAT Construirea socialismului și comunismului — creație conștientă a poporului sub conducerea partidului comunist — reprezintă un proces revoluționar de mare complexitate în cadrul căruia trăsăturile proprii orinduirii socialiste și dialectica lor se realizează în modalități istorice și naționale, economice, sociale, politice, spirituale specifice fiecărei țări, care pășește pe calea socialistă. în istoria României, a poporului român, revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din August 1944 a deschis o epocă nouă — epoca împlinirii idealurilor de libertate socială și națională, de progres și civilizație ale întregii noastre națiuni. Consti- tuind o strălucită încununare a luptelor purtate de-a lungul secolelor de poporul român pentru libertate socială și națională, o măreață victorie a clasei muncitoare, a țărănimii, intelectualității, a tuturor forțelor înaintate ale țării în marile bătălii, organizate și conduse de Partidul Comunist Român împotriva exploatării, a politicii imperialiste de dominație, revo- luția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă a deschis calea înfăptuirii revoluției democratice, a revoluției socialiste, a asigurat condițiile marilor transformări revoluționare. „în cei 40 de ani de construcție socialistă, și îndeosebi după Congresul al IX-lea al parti- dului, în 1965, poporul român, sub conducerea gloriosului nostru partid comunist, — arăta tovarășul Nieolae Ceaușescu în Cuvîntarea la Plenara C.C. al P.C.R. din 27 — 28 iunie 1989 —, a străbătut mai multe etape istorice și a ajuns la un nivel de dezvoltare economico-socială, de civilizație generală care nu s-a realizat într-o perioadă de sute de ani și — aș sublinia în mod deosebit — în întreaga perioadă de dezvoltare capitalistă” x. în procesul revoluționar de făurire a noii orînduiri sociale, în țara noastră, Partidul Comunist Român, desfășurînd o amplă activitate teo- retică și practică, a condus lupta poporului român pentru înfăptuirea i-evoluției democratice, a revoluției socialiste și organizării societății românești pe baze socialiste, pentru consolidarea bazei tehnico-materiale a societății socialiste, și trecerea la făurirea societății socialiste multila- teral dezvoltate, etapă istorică, de mare complexitate, pe care România o parcurge în prezent. Un rol de cca mai mare importanță în orientarea eforturilor poporu- lui român în opera complexă de făurire a socialismului și comunismului Revista de istorie”, totn 42, nr. 8, p. 783—798, 1989 39 www.dacoromanica.ro 784 GHEORGHE SURPAT 2 în România revine Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român din iulie 1965, care, pe baza analizei profund științifice și realiste a dru- mului parcurs în edificarea societății socialiste, a hotărîrilor adoptate a deschis o nouă epocă revoluționară în activitatea partidului, în construc- ția socialistă în țara noastră. Congresul, ținînd seama de stadiul dezvoltării econonlîce a țării, a fundamentat științific necesitatea făuririi economiei naționale moderne și înlăturării decalajelor existente între țara noastră și statele dezvoltate din punct de vedere economic. Relevînd importanța* Congresului al IX-lea în viața partidului și a poporului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în Expunerea din 28 no- iembrie 1988, arăta că acest Congres ,,a deschis o nouă epocă revoluționară în activitatea partidului în construcția socialistă în România. S-a pus capăt conseivatorismului, șablonismului și concepției „modelului unic” în construcția sopiălistă. A fost lichidată atitudinea de ploconire față de tot ceeă ce era străin și s-au redat partidului și poporului încrederea în forțele lor. în capacitatea lor de gîndire și acțiune, sentimentul de demnitate patriotică, revoluționară” 2. Promovînd un nou mod de abordare a vastei problematici a edificării socialismului și comunismului în România,. Congresul, al IX-lea al partidului a marcat începutul unei epoci fără pre- cedent în dezvoltarea țării noastre, caracterizată prin afirmarea unei noi gîndiri-politice, datorată activității teoretice și practice originale și crea- toare a .secretarului general al partidului, președintele României, tovarășul Nicolae Ceaușescu. în epoca deschisă de Congresul al IX-lea, Partidul Comunist Român secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, au desfășurat un uriaș efort teoretic și practic pentru asigurarea dezvoltării societății so- cialiste românești în concordanță cu exigențele și sarcinile crescînde ale construcției socialiste și făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate în țara noastră. Strălucit exemplu de unitate dialectică dintre teorie și practică, de continuă receptivitate față de fenomenele și problemele noi, de studiere temeinică a experienței construcției socialiste în România, ca și a experien- ței mondiale, opera științifică a tovarășului Nicolae Ceaușescu relevă pregnant consecvența unei abordări creatoare a problemelor ridicate de procesul edificării noii orînduiri sociale, constituind o contribuție de mare valoare la îmbogățirea teoriei socialismului științific și cunoașterii uni- versale. Cele 31 de volume apărute pînă în ianuarie 1989 din ciclul România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate alcătuiesc, în întregul lor, o monumentală operă teoretică, social-politică, economică și filozofică profund originală, rezultat al unei analize științifice, realiste a proceselor sociale contemporane și al aplicării adevărurilor generale ale socialismului științific la condițiile concrete din România. Definitorii pentru modul în care secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarășul Nicolae Ceaușescu, abordează problemele complexe ale construcției socialismului sînt spiritul revoluționar, novator,, capacitatea profundă de analiză multilaterală și de sintetizare a experienței revoluției și construcției socialiste din România, de prefigurare a drumului țării noastre spre comunism în contextul vastului proces revoluționar mondial, conceperea teoriei socialismului științific ca știință revoluționară vie și dinamică, a cărei qttențțanenta adaptare la dez- 39 3 EDK ICAREA SOCIALISMULUI ȘI COMUNISMULUI IN ROMANIA 785 voltarea societății, la marile cuceriri ale cunoașterii științifice. Prin anco- rarea gîndirii teoretice la realitățile politice, economice, culturale și știin- țifice ale făuririi noii orînduiri sociale în România, ca și în ale lumii con- temporane, prin regîndirea creatoare și redefinirea curajoasă a unor con- cepte și principii în conformitate cu aceste realități, Partidul Comunist Român, tovarășul Nicolae Ceaușescu, au adus și aduc o contribuție valo- roasă la îmbogățirea concepției revoluționare despre lume și viață. în elaborarea strategiei făuririi noii orînduiri sociale, Partidul Co- munist Român a ținut și ține seama de adevărul fundamental al materia- lismului dialectic și istoric potrivit căruia socialismul, care are o esență comună, se construiește în condiții diferite de la o țară la alta, în confor- mitate cu realitățile din fiecare țară. De aceea, partidul trebuie să-și ela- boreze de sine-stătător linia politică, strategia și tactica revoluționară, în concordanță cu realitățile din țara respectivă, pentru găsirea soluțiilor corespunzătoare în vederea transformării revoluționare a societății. „Aceas- ta impune — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu — o bună înțelegere și aplicare în viață a legilor generale, pornind de la relația dialectică dintre general și particular, de la aplicarea și perfecționarea principiilor socialiste de proprietate și de cointeresare materială” 8. Evidențiind imperativul aplicării legilor obiective, a principiilor socialismului științific în mod diferențiat de fiecare partid în raport cu stadiul de dezvoltare și condițiile concrete din fiecare țară, importanța studierii experienței altor partide comuniste și muncitorești în edificarea societății socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat, totodată inconsistența „modelului unic” de făurire a noii orînduiri sociale, faptul ■că nu există și nu poate exista un „model” în construcția socialismului, că „există principii, legități general valabile, de care trebuie să se țină însă neapărat seama, că socialismul nu poate fi decit rezultatul luptei clasei muncitoare, a forțelor revoluționare, progresiste, al fiecărui popor și că nu poate fi impus din afară ... ”4. în perioada deschisă de Congresul al IX-lea, Partidul Comunist Român, secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu au consacrat analizei etapelor construcției socialiste un profund demers științific, aducînd o contribuție de seamă la înnoirea și îmbogățirea concepției despre socie- tatea socialistă, despre locul ei în dezvoltarea societății umane. în con- cepția Partidului Comunist Român, a tovarășului Nicolae Ceaușescu făurirea socialismului și comunismului, reprezentând un proces revoluționar de mare complexitate, Se desfășoară în etape și stadii ce se succed în mod legic, în funcție de condițiile și necesitățile concret istorice, economice, sociale, politice și culturale, de nivelul de dezvoltare al forțelor de producție, .al economiei în general etc.s. • Documentele adoptate de congresele și conferințele naționale ale Partidului Comunist Român, care au avut loc în perioada inaugurată ■de Congresul al IX-lea' al partidului, au stabilit obiectivele și sarcinile fundamentale ale fiecărei etape și perioade, ale fiecărui plan cincinal, în Raportul prezentat la Congresul al XlII-lea, în Raportul la Conferința Națională a partidului, din 1987, precum și în Expunerea la ședința comună a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a organis- melor democratice și organizațiilor de masă și obștești, din noiembrie 1988£ tovarășul Nicolae Ceaușescu a adus noi precizări privind etapele procesului www.dacaramanica.ro 786 GHEORGHE SURPAT 4 revoluționar de făurire și dezvoltare a societății socialiste în țara noastră.. Pe baza analizei dramului parcurs de poporal român în procesul revolu- ționar unic de făurire a noii orînduiri sociale, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta că, în perioada care a trecut de la revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din August 1944, "România a parcurs patru etape succesive de dezvoltare : etapa revoluției democratice (1944 — 1947); prima etapă a construcției socialiste (1948 — 1965); a doua etapă a construcției socialiste 1966 — 1980; etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și creării condițiilor de trecere treptată spre comunism — etapă istorică în care România a intrat odată cu tre- cerea la înfăptuirea celui de-al 7-lea cincinal (1981 — 1985) și pe care o parcurge în prezent. Ultimele trei etape cuprinzînd cîteva cincinale, fiecare din ele constituindu-se într-o treaptă distinctă a procesului de înfăptuire a obiectivelor preconizate. Etapele procesului revoluționar de edificare a noii orînduiri sociale se întrepătrund și se împletesc între ele, etapele anterioare devenind pre- misele celor superioare. „Toate aceste etape — arăta secretarul general al Partidului Comunist Român — constituie un tot unitar al procesului de organizare și dezvoltare socialistă a României, care trebuie să asigure realizarea în cele mai bune condiții a principiilor socialiste de muncă, de viață, de repartiție, un nivel general înalt de civilizație și cultură a întregii națiuni” 6. în concepția secretarului general al partidului nostru, cunoașterea etapelor procesului revoluționar unic de făurire a noii orînduiri sociale, definirea științifică a obiectivelor și sarcinilor fundamentale ale fiecărei etape au o deosebită însemnătate pentru elaborarea politicii și strategiei corespunzătoare cerințelor legilor obiective și condițiilor concrete din fiecare stadiu istoric. în opera teoretică și social-politică a secretarului general al parti- dului și-au găsit o amplă și temeinică fundamentare științifică conceptul, direcțiile și obiectivele făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării României spr e comunism; de asemenea, în Programul Par- tidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dez- voltate sn înaintare a României spre comunism, adoptat de Congresul al Xl-lea al partidului din 1974, în documentele Congreselor al XII-lea și al XlII-lea, în programul ideologic, parte integrantă a Programului P.C.R., precum și în documentele conferințelor naționale ale partidului din 1982 și 1987. Originalitatea concepției Partidului Comunist Român, a secretarului său general despre făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate se exprimă, înainte de toate, în faptul că această operă este concepută ca un proces complex, armonios și atotcupr inzător, care vizează societatea în ansamblu, toate laturile vieții sociale : dezvoltarea armonioasă și per- fecționarea necontenită a forțelor de producție, afirmarea revoluției științifico-tehnice în toate domeniile de activitate, realizarea unei puternice și susținute creșteri economice a țării, a unui nivel înalt al productivității muncii, transformări revoluționare corespunzătoare în ansamblul rela- țiilor de producție și sociale, în existența și conștiința socială a maselor- perfecționarea permanentă a întregului sistem al suprastructurii, promo-, varea eticii și echității socialiste, afirmarea personalității umane. Făurirea www.dacoromanica.ro 5 EDIFICAREA SOCIALISMULUI ȘI COMUNISMULUI IN ROMÂNIA 787 societății socialiste multilateral dezvoltate are în vedere, totodată, rea- lizarea unei concordanțe cît mai depline între foițele de producție și rela- țiile de producție și sociale, amplasarea rațională a foițelor de producție pe întreg teritoriul țării, dezvoltarea democrației socialiste, lărgirea și perfecționarea cadrului organizatoric de participare activă și efectivă a oamenilor muncii la conducerea societății, dezvoltarea acțiunii conștiente pentru soluționarea contradicțiilor etc. Etapă superioară în dezvoltarea României, de adînci prefaceri revoluționare, de trecere la o nouă calitate în toate domeniile vieții sociale, făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate constituie o necesitate obiectivă, generată de condițiile istorice, sociale și naționale.. Trăsătura caracteristică a procesului revoluționar de edificare a noii orînduiri sociale în actuala etapă o constituie multilateralitatea, cuprinderea în sfera unor profunde transformări calitative a tuturor laturilor și compartimentelor activității sociale, a ansamblului relațiilor sociale, a existenței și conștiinței sociale a maselor. în elaborarea strategiei făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, înțeleasă ca un sistem integrat, în cadrul căruia are loc dez- . voltarea tuturor laturilor sale componente, o importanță majoră au con- tribuțiile secretarului general al P.C.R., tovarășul Nieolae Ceaușescu la fundamentarea științifică, într-o largă perspectivă istorică, a stadiilor de dezvoltare a României parcurse pînă acum în procesul revoluționar al construirii societății socialiste, elaborarea unei concepții științifice — în lumina materialismului dialectic și istoric — cu privire la actualul stadiu de dezvoltare a economiei românești și la drumul ce urmează să fie stră- bătut în mersul spre comunism, prin dezvoltarea accelerată a forțelor de producție. Definirea de către congresele și conferințele naționale ale Partidului Comunist Român a stadiilor pe care România trebuie să le parcurgă în etapa generală, istorică a făuririi societății socialiste multilateral dezvol- tate — trecerea pînă în 1990 de la stadiul de țară socialistă în curs de dezvoltare la cel de țară mediu dezvoltată și, apoi, în perspectiva anului 2000, trecerea in rîndul statelor dezvoltate din punct de vedere economic — a permis partidului să stabilească obiectivele strategice în scopul înfăptuirii transformărilor calitative în dezvoltarea intensivă a forțelor de producție, în creșterea venitului național, a productivității muncii, în perfecționarea relațiilor sociale, în formarea conștiinței socialiste a oamenilor, în dezvol- tarea democrației socialiste etc. Bazîndu-se pe cunoașterea tendințelor și legităților dezvoltării societății socialiste românești și analizînd direcțiile principale ale dezvoltării economico'-sociale în cel de-al 9-lea cincinal (1991 — 1995) și, în perspec- tivă, pînă în anul 2000, secretarul general al partidului nostru, tovarășul Nieolae Ceaușescu, în Expunerea din 28 noiembrie 1988, arăta: „Reali- zarea hotărîrilor Congresului al XIII-lea și ale Conferinței Naționale, a celui de-al 8-lea plan cincinal și a programelor pentru diferite sectoare și domenii de dezvoltare economico-socială, trecerea la un stadiu superior, de țară mediu dezvoltată, reprezintă un factor de importanță deosebită pentru realizarea primei faze de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră și permite trecerea, în următorul deceniu — 1991 — 2000 —, la realizarea celei de-a doua faze a acestei etape. Astfel, www.dacoromanica.ro 788 GHEORGHE SURPAT 6 în anii 2000, deci în 50 — 55 ani, România va deveni o țară socialistă multilateral dezvoltată, pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane în general, cu un nivel înalt de civilizație materială și spirituală” 7. Elaborînd strategia făuririi societății socialiste multilateral dezvol- iate în condițiile în care România se afla în stadiul de țară socialistă în curs de dezvoltare, Partidul Comunist Român a fundamentat, pe baza analizei corelației dialectice dezvoltare-bunăstare, a procesului de pro- ducere și reproducere pe scară lărgită a produsului social și venitului național, rolul determinant al forțelor de producție, al industriei moderne, bazată pe cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, în asigurarea dezvol- tării agriculturii, al tuturor ramurilor economiei naționale, a progresului multilateral al națiunii. tn ansamblul trăsăturilor ce caracterizează concepția secretarului general al partidului, ca și opera sa teoretică și practică consacrată făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării României spre comunism, pe primul plan se situează teza potrivit căreia la temelia pro- gresului econoinico-social multilateral al țării stă efortul propriu, munca întregului popor. Pe baza analizei realităților din România și a tendințelor majore din evoluția economică mondială, tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat, în Raportul la Congresul al IX-lea al partidului, că superioritatea relațiilor de producție socialiste, a societății socialiste, nu duce în mod automat la creșterea forțelor de producție, că aceste relații nu pot lichida „peste noapte” rămînerea în urmă din punct de vedere economic și că numai prin aplicarea consecventă a legii obiective a acumulării, a reproducției lărgite se poate asigura înlăturarea rămînerii în urmă acumulate de secole de jaf, de asuprire și dominație străină, crearea unei puternice baze tehnico- materiale. în perioada deschisă de Congresul al IX-lea, alocarea an de an a circa o treime din venitul național pentru fondul de dezvoltare și două treimi pentru fondul de consum a asigurat „realizarea programelor de dezvoltare a forțelor de producție, a industriei, agriculturii, științei, învă- țămîntului, culturii, vastul program de construcții de locuințe și social- culturale, care constituie baza dezvoltării societății și a ridicării continue a nivelului de trai material și spiritual al întregului popor” 8. Menținerea în continuare a unei rate înalte a acumulării constituie o necesitate obiectivă pentru economia românească. Pornind de la rea- lizările obținute, Congresul al XlII-lea al P.C.R. a stabilit obiective și sarcini, care asigură continuarea procesului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate. în ansamblul lor, aceste orientări au ca obiectiv central dezvoltarea intensivă și modernizarea forțelor de producție, factori hotărîtori, care asigură ridicarea nivelului de dezvoltare și progresul ne- întrerupt al economiei naționale. în perioada inaugurată de Congresul al IX-lea, punîndu-sc capăt unor tendințe de subapreciere a dezvoltării ramurilor industriale moderne, de vîrf, a cercetării științifice proprii, de aplicare mecanică a unor experi- ențe valabile în alte condiții, existente în peiioada primelor trei cincinale (1951 — 1965), și ținînd seama de decalajele economice și tehnologice între România și statele dezvoltate, Partidul Comunist Român a elaborat www.dacoramanica.ro 7 EDIFICAREA SOCIALISMULUI ȘI COMUNISMULUI IN ROMÂNIA 789 o nouă strategie de industrializare a țării, fundamentată pe o concepție unitară și de perspectivă îndelungată. „Desfășurîndu-sc în epoea puternicei revoluții tehnice-științifiee mondiale — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu, în Raportul prezentat la Congresul al IX-lea al partidului —, este imperios necesar ca industrializarea să se realizeze pe baza tehnicii celei mai avan- sate, să se,, asigure introducerea continuă în producții' a celor mai noi cuceriri ale științei” e, care constituie factorul primordial al progresului contemporan. în spiritul acestei concepții, eforturile clasei muncitoare, ale întregului popor au fost orientate spre dezvoltarea, în ritm susținut, a forțelor de producție, făurirea unei industrii naționale moderne, pe baza celor mai noi cuceriri ale revoluției tehnico-științifice, realizarea unei agriculturi intensive, de înaltă productivitate, încorporarea în producție a cuceririlor revoluției tehnico-științifice la scară națională, creșterea accentuată a productivității muncii, ridicarea nivelului tehnic și calitativ al produselor. Relevînd importanța făuririi unei puternice industrii na- ționale pentru progresul economic și social al țării, secretarul general al partidului în Expunerea la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 1—2 iunie 1982, arăta : „Dacă România, trecîndpe calea construcției socialiste, nu ar fi acționat pentru dezvoltarea puternică a forțelor de producție, pentru realizarea unei industrii moderne, pe baza tehnicii celei mai avan- sate, am fi rămas în continuare o țară slab dezvoltată, dependentă de țările industrializate. Dezvoltarea puternică a industriei socialiste, amplasarea forțelor de producție și progresul industriei în toate județele au constituit și con- stituie factorul esențial al victoriei socialismului, al trecerii la făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea spre comunism”10. Concomitent cu atenția acordată dezvoltării industriei, Partidul Comunist Român, secretarul său general au urmărit asigurarea unei proporții optime între industrie și agricultură. „între industrie și agri- cultură — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — există o strînsă legătură și condiționare reciprocă. Orice subapreciere a unuia din aceste principale sectoare economice, orice rămînere în urmă a unuia sau altuia poate provoca disproporții în dezvoltarea economică generală, poate avea reper- cusiuni negative asupra întregii vieți sociale u. în perioada inaugurată de Congresul al IX-lea, Partidul Comunist Român, secretarul său general, sesizînd contradicțiile și neajunsurile care au frînat la un moment dat dezvoltarea agriculturii potrivit cerințelor economiei naționale, au reconsiderat locul și rolul acestei ramuri în dez- voltarea generală a economiei naționale a României, au acționat pentru realizarea unui echilibru dinamic între industrie și agricultură, astfel îneît agricultura să devină o ramură de bază a economiei naționale. Redefinirea agriculturii ca ramură de bază a economiei naționale a determinat adoptarea unei noi politici economice în cadrul căreia — continuîndu-se linia strategică de industrializare a țării — modernizarea agriculturii a fost ridicată la rangul de prioritate majoră a dezvoltării economice și sociale a țării. Problemele calitativ noi care se ridică în fața agriculturii în etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate au fost sintetizate de secretarul general al partidului în orientarea spre înfăptuirea unei noi revoluții agrare — concepe într-o viziune știin- 790 GHEORGHE SURPAT 8 țifică unitară, de largă perspectivă, obiective menite să determine tran- sformări revoluționare radicale de ordin calitativ, atît în domeniul for- țelor și al relațiilor de producție, în sistemul de repartiție, în baza tehnico- materială, în creșterea rolului cercetării științifice, cît și în modul de muncă, de viață, de gîndire și acțiune al celor care lucrează, în agricultură. Potrivit orientărilor programatice ale Partidului Comunist Român, economia națională a țării se va baza și în viitor pe o industrie modernă și o agricultură intensivă, de înaltă productivitate, România continuînd să rămînă o țară industrial-agrară. în contextul viziunii creatoare privind teoria și practica dezvoltării intensive a economiei naționale, Partidul Comunist Rorriân, secretarul său general au subliniat rolul științei, învățămînMui și culturii în făurirea .societății socialiste multilateral dezvoltate, a civilizației socialiste. în con- cepția tovarășului Nicolae Ceaușescu, știința și învățămîntul au o impor- tanță hotărîtoare nu numai în asigurarea progresului tehnic și tehnologic, ei, deopotrivă, în fundamentarea strategiilor dezvoltării, în elaborarea și adoptarea deciziilor, în lărgirea orizontului dc cunoștințe al tuturor celor ce-și desfășoară activitatea în cîmpul vieții economico-sociale. în jierioada deschisă, de Congresul al IX-lea al partidului — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — ,,s-a dezvoltat larg și s-a precizat mai bine rolul științei și culturii în făurirea noii orînduiri sociale, pornindu-se de la faptul că nu se poate vorbi de realizarea socialismului și comunismului fără a așeza la temelia lor cele mai noi cuceriri ale științei și culturii, ale cunoaș- terii umane, în general12. în cei 45 de ani care au trecut de la revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, poporul român, stăpîn pe destinele sale, a obținut realizări istorice în edificarea noii orînduiri sociale. Caracteristica esențială a economiei românești în procesul edificării socie- tății socialiste o constituie ritmul accelerat de dezvoltare. Acest ritm con- stituie o necesitate obiectivă pentru România a cărei economie, în perioada trecerii la construirea socialismului, era slab dezvoltată. România — se arată în Programul-Directivă al Congresului al XlV-lea al Partidului Comunist Român, — s-a transformat dintr-o țară slab dezvoltată într-o țară industrial-agrară în plină dezvoltare, pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane în general, cu un nivel de bunăstare tot mai ridicat pentru întregul popor. Producția industrială este în acest an de 135 de ori mai mare decît în 1945, creșterea obținută după 1965 fiind de 120 de ori. Producția agricolă s-a mărit de circa 10 ori, din care peste 6 ori după 1965. Volumul comerțului exterior a crescut de 45 derori, față de anul 1950 . Semnificativ este faptul că din totalul fondurilor fixe existente în 1988, peste 80% au fost puse în funcțiune după Congresul al IX-lea al partidului. De asemenea, din totalul producției industriale, realizată în aceeași perioadă, peste 80% a fost obținută după 1965 ; din producția globală agricolă — peste 60%; din venitul național peste 75%, etc.ls. Agricultura, organizată pe baze socialiste, a cunoscut mari prefaceri. S-au realizat irigații pe o suprafață de peste 3,5 milioane hectare, precum și alte importante lucrări funciare. Au fost rezolvate problemele mecani- zării și ale chimizării agriculturii. Pe această bază s-a realizat creșterea www.dacaromamca.ro 9 edificarea socialismului și comunismului in românia 791 producției agricole, care în 1988 a fost de 32,6 milioane tone cereale, față de 12 milioane tone în 1965, și 5 milioane tone în 1950 M. Venitul național a crescut de 34 ori și, pe această bază, retribuția medie netă a personalului muncitor de 8,5 în perioada 1950 — 1985 15. Una din marile realizări ale construcției socialiste în țara noastră o constitue repartizarea rațională a forțelor de producție pe întreg teri- toriul țării, asigurîndu-se, astfel, condiții de muncă oamenilor muncii din toate județele, ridicarea nivelului lor de trai material și spiritual, a gra- dului general de civilizație, condiții pentru deplina egalitate în drepturi pentru toți cetățenii țării, fără nici o deosebire. Ca urmare a transformărilor calitative produse în economia na- țional s-au înregistrat modificări importante în structura populației ocupate, care, la sfîrșitul anului 1988, a ajuns la 11 070 mii. Astfel, popu- lația ocupată în industrie, în 1987, reprezenta 37,4% din totalul populației ocupate, față de 12% în 1950 și 19,2% în 1965, iar populația ocupată în agricultră era de 28,2%, față de 74,1% în 1950 și 56,5% în 1965 16. Clasa muncitoare a devenit cea mai puternică forță socială a țării, îndeplinin- du-și misiunea istorică de a conduce, în alianță cu țărănimea, intelectua- litatea, cu celelalte categorii și forțe sociale, întreaga națiune pe calea socialismului. In procesul trecerii la faza superioară a societății socialiste multilateral dezvoltate — se arată în Tezele pentru Congresul al XlV-lea al Partidului Comunist Român —, va avea loc o apropiere între toate clasele și categoriile sociale, accentuarea procesului de omogenizare a societății, de făurire a poporului unic muncitor. Aceasta necesită preocu- parea constantă a partidului și statului pentru asigurarea concordanței continue dintre forțele de producție și relațiile de producție și sociale, perfecționarea organizării și conducerii, pe baze științifice, a întregii societăți. în asigurarea dezvoltării multilaterale a țării un rol hotărîtor l-a avut și îl are politica partidului și statului privind introducerea celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii contemporane, ale cunoașterii umane și culturii, creșterea contribuției cercetării științifice și tehnologice proprii la modernizarea bazei tehnico-materiale, perfecționarea continuă a orga- nizării și conducerii științifice a vieții economico-sociale, precum și dez- voltarea continuă a învățămîntului în strînsă legătură și integrat cu cerce- tarea științifică, cu practica social-eeonomică. Progresul economic și social înregistrat de România în anii socia- lismului, îndeosebi în ultimul sfert de veac, confirmă justețea politicii partidului și statului de alocare a unei părți însemnate — circa o treime din venitul național pentru fondul de acumulare și dezvoltare economico- socială și circa două treimi pentru fondul de consum. „Toate marile rea- lizări în anii construcției socialiste, îndeosebi după Congresul al IX-lea — sublinia secretarul general al Partidului Comunist Român — s-au putut înfăptui datorită aplicării consecvente a legii obiective a acumulării, a reproducției lărgite și dezvoltării. Pornind de la aceasta, în ultimii 23 de ani am alocat, an de an, circa o treime din venitul național pentru fondul de dezvoltare a forțelor de producție, a industriei, agriculturii, științei, învățămîntului, culturii, vastul program de construcții de lo- cuințe și social-culturale, care constituie baza dezvoltării societății și a ridicării continue a nivelului de trai material și spiritual al întregului www.dacoromanica.ro 792 GHEORGHE SURPAT 10 popor” 17. Numai in perioada 1981 — 1989 s-au alocat pentru dezvoltare peste 2 000 miliarde lei. Datorită aplicării consecvente a legilor obiective privind acumularea și fondul de dezvoltare pentru reproducția lărgită, pentru crearea și con- solidarea continuă a bazei materiale și tehnice, pentru dezvoltarea și modernizarea ramurilor hotărîtoare ale industriei, Bomânia realizează, în prezent, producții pe locuitor la unele produse care sînt caracteristice țărilor din grupa cu dezvoltare economică medie sau chiar dezvoltate. La cîteva produse — oțel, cauciuc sintetic, ciment, fire și fibre sintetice, aparate de radio, țesături de bumbac etc., Bomânia realizează producții pe locuitor mai mari decit în țări dezvoltate. La o serie de produse printre care tractoarele, autocamioanele, vagoanele de marfă, televizoarele, încăl- țămintea, s-a realizat o apropiere de nivelul producției din țările dezvoltate. între dezvoltarea complexă și echilibrată a economiei naționale, pe de o parte, și participarea la cooperarea economică, tehnico-științifică, schimbul de valori materiale și spirituale, pe de altă parte, existînd o legătură strînsă, partidul și statul au urmărit și urmăresc realizarea unui raport rațional între mobilizarea resurselor interne materiale, umane și financiare — condiție primordială în realizarea progresului economic al țării și recurgerea la avantajele diviziunii internaționale a muncii care, la rîndul ei, exercită o influență pozitivă asupra dezvoltării economico-sociale. în anii socialismului, cu deosebire în perioada istorică marcată de Congresul al IX-lea al partidului din 1965, relațiile economice interna- ționale ale României au cunoscut o puternică dezvoltare. în perioada 1950 — 1987 volumul total valoric al comerțului exterior al României a crescut de 37 ori; exportul de 46 ori, iar importul de 30 ori, ritmuri medii anuale superioare ritmului de creștere a producției industriale și a venitului național18. Creșterea comerțului exterior în ritmuri mai înalte decît cele ale producției industriale și venitului național reprezintă o expresie elocventă a rolului tot mai important pe care îl au schimburile și cooperarea economică internațională în făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate. „România — se arată în Tezele pentru Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român — va dezvolta relațiile eco- nomice și tehnico-științifice internaționale, va participa tot mai activ la diviziunea internațională a muncii. încă din acest cincinal se va trece la o cooperare mai intensă în realizarea unor obiective industrial-agrare cu alte țări pe baza principiului avantajului reciproc” 19. La temelia procesului făuririi și dezvoltării societății socialiste, a progresului economiei naționale, Partidul Comunist Român situează întărirea și dezvoltarea continuă a proprietății socialiste, care are o im- portanță cardinală pentru conducerea unitară, planificată a economiei naționale, pentru asigurarea unei rate înalte, judicioase a acumulării, a creșterii accelerate a productivității muncii sociale — legitățile deter- minante ale reproducției lărgite, ale dezvoltării proporționale, echilibrate, în deplină concordanță, a forțelor de producție și perfecționării relațiilor de producție. Pornind de la faptul că fiecare orînduire socială a avut și își are forma proprie de proprietate asupra mijloacelor de producție, tova- rășul Nicolae Ceaușescu, în Cuvîntarea la Plenara C.C. al P.C.R. din 27 28 iunie 1989 arăta că „proprietatea întregului popor și proprietatea coopeiatistă reprezintă una din cerințele vitale pentru realizarea noii www.dacoromanica.ro 11 EDIFICAREA SOCIALISMULUI ȘI COMUNISMULUI IN ROMANȚA 793 orînduiri sociale. Aceasta impune ca o necesitate obiectivă, să acționăm permanent pentru întărirea și dezvoltarea proprietății socialiste, pentru perfecționarea mijloacelor de bună gospodărie a acesteia de către colecti- vele de oameni ai muncii” 20. Proprietatea socialistă determină, în mod obiectiv, un nou mod de desfășurare a producției, de însușire a produselor, întregul sistem de relații în procesul de producție, repartiție, schimb și consum. Ea creează posibilitatea reglementării proceselor economice în funcție de necesitățile obiective ale societății, a organizării și desfășurării raționale a activității economice în concordanță cu interesele fundamentale ale societății și membrilor ei, cu acțiunea legilor obiective. în același timp, proprietatea socialistă, conferind oamenilor muncii calitatea de proprietari, producă- tori și beneficiari ai întregii avuții naționale, constituie temelia trainică care permite armonizarea intereselor colective și personale, ridicarea calității vieții tuturor oamenilor muncii, înfăptuirea în viață a principiilor de echitate și dreptate socială. Experiența construcției socialiste în România demonstrează că edificarea noii orînduiri sociale poate fi înfăptuită numai în condițiile existenței proprietății socialiste asupra mijloacelor de producție. „Sis- temul nostru de proprietate asupra fondurilor fixe, inclusiv pămîntul — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu —, cuprinde proprietatea întregului popor, dată în folosință fiecărui colectiv de oameni ai muncii, care repre- zintă circa 65 la sută, proprietatea cooperatistă din toate domeniile, care reprezintă circa 27 la sută, și proprietatea personală, inclusiv participarea la fondul de dezvoltare, care reprezintă circa 8 la sută” 21. Subliniind că existența proprietății socialiste asupra mijloacelor de producție reprezintă o lege obiectivă a făuririi socialismului și comunismului, Secretarul general al Partidului Comunist Român arăta că „cedarea mijloacelor de producție din mina clasei muncitoare, a poporului, indiferent sub orice formă, în- seamnă o activitate care echivalează cu lichidarea bazelor socialismului în dezvoltarea societății” 22. întărirea și dezvoltarea continuă a proprietății socialiste, deținerea întregii puteii politice de către clasa muncitoare, în alianță cu țărănimea, cu intelectualitatea, stăpînirea avuției naționale de către oamenii muncii, afirmarea clasei muncitoare — clasă majoiitară a societății socialiste românești, ca forță socială conducătoare, reprezintă fundamentul trainic al democrației socialiste, muncitorcști-revoluționare. în spiritul principiului înfăptuirii socialismului cu poporul și pentru popor, Partidul Comunist Român a considerat și consideră că dezvoltarea largă a formelor demo- cratice de conducere, participarea tuturor claselor și categoriilor sociale, a întregului popor la conducerea societății, la elaborarea politicii interne și externe constituie factorul fundamental pentru edificarea cu succes a socialismului și comunismului. în concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu esența democrației socialiste constă în asigurarea tuturor condi- țiilor pentru exercitarea de către popor a dreptului său su\eian de a par- ticipa — atît prin ’'cpiezentanții săi, cît și în mod nemijlocit — la condu- cerea treburilor țării. în lumina acestei concepții, potrivit căreia socialis- mul și democrația sînt inseparabile, în țara noastră a fost făurit un amplu și original sistem democratic, în caie se îmbină și se întrepătrund organic democrația reprezentativă cu cea diiect participativă, democrația eco- www.aacoromanica.ro 794 GHEORGHE SURPAT 12 nomieă cu cea soeial-politică și culturală, oferind un amplu teren expri- mării și manifestării la nivel individual și colectiv, a principiilor valorilor și normelor democrației inuncitorești-revoluționare. Instituționalizarea autoconducerii muncitorești în societatea ro- mânească expresie a afirmării rolului crescînd al tuturor oamenilor muncii la conducerea societății — a deschis o etapă superioară în dezvol- tarea democrației. Autoconducerea și autogestiunea economico-financiară funcționează în condițiile existenței și dezvoltării continue a proprietății sociale asupra mijloacelor de producție, ale îmbinării organice a autocon- ducerii jn autogestiunii economico-finandare a 'unităților economico-sod ale cu conducerea unitară realizată de statul socialist pe baza planului național unic de dezvoltare economică și socială a țării. Nucleul întregului sistem al democrației muncitorești-revoluționare îl constituie Partidul Comunist Român. Analizînd locul, rolul și funcțiile Partidului Comunist Român, din perspectiva îndelungatei lupte revolu- ționare și a bogatei experiențe dobîndite în conducerea și realizarea pro- cesului de făurire a noii orînduiri sociale, secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu a fundamentat științific concepția cu privire la creșterea rolului conducător al partidului comunist, ca o legitate socială, ale cărei cerințe transpuse în viață — prin modalități și forme diferite — reprezintă garanția făuririi socialismului și comunismului. în același timp, în spiritul celor mai înaintate tradiții ale gîndirii revoluționare din Ro- mânia a fost promovată și dezvoltată concepția potrivit căreia partidul constituie un organism integrat în structura societății; partidul este centrul ei vital, afirmîndu-și funcția de forță politică conducătoare din interiorul colectivelor de muncă, în strîns dialog, într-o conlucrare activă, permanentă cu oamenii muncii. în acest sens, secretarul general al par- tidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta că partidul este un organism viu, că el trăiește și acționează prin oameni, iar istoria partidului — parte integrantă a istoriei naționale unitare a poporului român — este istoria oamenilor. Partidul Comunist Român, secretarul său general au pornit și pornesc de la principiul fundamental, validat de practică, potrivit căruia rolul politic conducător al partidului trebuie să se realizeze prin angajarea, prin implicarea directă a membrilor de partid, a cadrelor în îndeplinirea obiec- tivelor Programului partidului, a hotărîrilor de partid și a legilor țării. Conducerea de către partid, ca fundament al conducerii științifice a socie- tății, a dobîndit continuu noi valențe, noi trăsături. Au sporit fără încetare răspunderile partidului în organizarea vieții economico-sociale a societății, în activitatea de producție, în dezvoltarea creației științifice, a învăță- mîntului și culturii, în promovarea noului. în lumina acestei realități, tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat că: „Teza după care partidul nu trebuie să poarte răspunderea pentru înfăptuirea planurilor și progra- melor economico-sociale, ci trebuie să lase sectoarele și unitățile economico- sociale să soluționeze cum consideră mai bine problemele, o considerăm profund greșită și dăunătoare, de fapt lichidatoristă” 23. De asemenea, partidul nostru apreciază ca extrem de dăunătoare concepția potrivit căreia partidul trebuie să renunțe la caracterul revoluționar și să devină un partid al reformelor. ,,A renunța la calea revoluționară în epoca celor mai mari și mai profunde transformări sociale și revoluții în cunoașterea www.dacoromanica.ro 13 EDIFICAREA SOCIALISMULUI ȘI COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA 705 umană — se arată în Tezele pentru Congresul al XlV-lea al P.C.R. — înseamnă a ignora înseși legitățile obiective ale dezvoltării societății, în toate împrejurările partidul clasei muncitoare trebuie să-și păstreze spiritid revoluționar, să se manifeste ca un partid al înnoirilor revolu- ționare, al promovării noului, a tot ceea ce este progresist, înaintat în gîndirea și practica socială” 24. în raporturile sale cu statul, partidul militează pentru întărirea rolului și funcțiilor statului. Sub conducerea politică a partidului, statul democrației muncitorești revoluționare, folosind mijloacele ce-i sînt proprii, asigură organizarea și conducerea unitară a întregii activități economico-sociale. în calitate de reprezentant suprem al poporului, statul socialist, îndeplinește rolul de principal instrument de înfăptuire al poli- ticii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multila- teral dezvoltate, de asigurare a dezvoltării unitare, armonioase a societății românești. Așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu la Conferința Națională a partidului din decembrie 1987 „statul nu numai că nu poate să renunțe la funcțiile sale, dar trebuie să le îndeplinească în mai bune condiții, în mod democratic. Fără nici o îndoială, funcțiile statidui se transformă, se perfecționează dar ele nu dispar și nu pot să dispară. Iată de ce este necesar să acționăm cu toată hotărîrea în vederea perfecționării continue a funcțiilor statului muncitoresc și țărănesc, a democratizării activității sale, dar și a întăririi răspunderii, ordinii și disciplinei, în vederea asigurării conducerii unitare a întregii activități, a înfăptuirii programelor de dezvoltare generală a patriei” 25. Partidul, statul, organizațiile de masă și obștești, organele autocon- ducerii socialiste muncitorești își îndeplinesc rolul și funcțiile într-o îmbinare armonioasă, convergentă, păstiîndu-și fiecare specificul formelor șt meto- delor de activitate, poziția distinctă în sistemul politic al societății socialiste românești. Realizările remarcabile din anii construcției socialiste, pun cu preg- nanță în evidență perioada istorică inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român din 1965, perioadă nemijlocit legată de activitatea teoretică novatoare și acțiunea practică revoluționară ale secretarului general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Această perioadă istorică în care realizările și împlinirile țării prezintă anvergura unei adevărate epoci, hotărîtoare pentru propășirea României, poporul nostru cu îndreptățită mîndrie patriotică, cu profundă recunoștință o numește EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU — epocă de strălucite înfăptuiri revoluționare, în cursul căreia România a cunoscut cea mai puternică dezvoltare economică și socială din întreaga sa istoric. Epoca inaugurată de Coilgresul al IX-lea al partidului evidențiază cu putere afirmai ea principiilor revoluționare și dezvoltarea democratică a societății socialiste românești, originalitatea soluțiilor adoptate de Congresele și conferințele naționale ale paitidului în lezolvarea problemelor fundamentale ale dezvoltării economice și sociale a țării, preocuparea permanentă pentru aprofundarea fenomenelor și aspectelor noi apărute în procesul complex al consolidării și dezvoltă) ii multilaterale* a societății socialiste lomânești. Activitatea teoretică și practică a Partidului Comunist Român, a secietarului său genei al, tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentiu înfăptuirea www.dacoromanica.ro 796 GHEORGHE SURPAT 14 strategiei înaintării țării pe calea socialismului și comunismului își află continuitatea firească, organică în elaborarea și promovarea politicii des- fășurate de România în sfera relațiilor internaționale. întemeiate pe cu- noașterea profundă și pe înțelegerea complexă, științifică a realităților și cerințelor obiective ale dezvoltării lumii contemporane, pe analiza multilaterală a schimbărilor revoluționare, naționale și sociale, petrecute pe arena mondială, liniile directoare ale politicii externe a partidului și statului nostru sînt : dezvoltarea largă a relațiilor cu toate țările socialiste ; amplificarea relațiilor cu țările în curs de dezvoltare, cu statele nealiniate ; lărgirea relațiilor âe.colaborare cu țările capitaliste dezvoltate, în spiritul principiului coexistenței pașnice ; înfăptuirea unei păci trainice, a dezarmării generale, a eliminării tuturor armelor nucleare, democratizarea relațiilor internaționale; solidaritatea internațională cu partidele comuniste și muncitorești, cu partidele socialiste și social-democrate, cu toate foițele care luptă pentru dezvoltarea progresistă a societății; lichidarea subdez- voltării și crearea unei noi ordini politice și economice internaționale; dezvoltarea eolaborăiii științifice, culturale, turistice, a schimburilor de informații cu toate .statele. în politica sa internațională, România promovează în mod consecvent principiile noi de relații între state : deplina egalitate în drepturi, respectul independenței și suveranității naționale, neamestecul în treburile interne ,și avantajul reciproc, nerecurgerea la forță sau la amenințarea cu folosirea forței, respectarea dreptului fiecărui popor, de a fi stăpîn pe bogățiile naționale, pe destinele sale. Expresie a aceluiași profund umanism sînt și ideile, acțiunile președintelui României privind ciearea unei „Europe unite”, în diversitatea orînduirilor sociale, a concepțiilor filozofice și politice, o Europă a națiunilor independente, care să acționeze într-o deplină unitate pentru progresul cconomico-social, pentru dezarmare, pentru pace. în anii socialismului victorios, a fost lichidată oiice fel de dependență a României față de monopolurile internaționale. Țaia noastră și-a dobîndit pentru prima dată, în mod real, independența și suveranitatea națională, demonstrând, astfel, prin propria sa experiență, adevărul fundamental că dezvoltarea puternică a potențialului economic al țării reprezintă o bază, trainică a colaborării largi cu alte state, că fără independență și suveranitate națională, nu poate exista socialism și nici nu se poate asigura progresul economic și social al poporului, socialismul și independența fornrînd un tot unitar. Trebuie subliniat faptul că, în condițiile cînd marile puteri imperialiste au împovărat, an de an, popoarele lumii cu datorii imense, la care se adaugă, anual, uriașe dobînzi cămătărești, achitarea completă a datoriei externe a țării noastre reprezintă o strălucită confir- mare a forței economiei românești. „Pentru prima dată în istoria sa înde- lungată — sublinia secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele României, tovarășul Nieolae Ceaușescu, în Cuvîntarea la Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 12 — 14 aprilie 1989 — România nu mai ar e nici o datorie externă, nu mai plătește tribut nimănui și este cu adevărat independentă—și economic și politic”. Experiența istorică, a construcției socialismului în România confirmă plenar' justețea politicii Partidului Comunist Român, exponent fidel al intereselor fundamentale ale întregii națiuni. • Călăuzindu-se neabătut după concepția materși aplicînd principiile 15 EDIFICAREA SOCIALISMULUI $1 COMUNISMULUI IN ROMÂNIA 797 general-valabile ale socialismului științific la condițiile concrete din țara noastră, studiind continuu realitățile și învățînd din propria experiență ca și din experiența altor partide revoluționare, partidul nofctrff își înde- plinește cu cinste înalta misiune istorică de a e’ondtfpK-'popoml român pe calea socialismului și comunismului, a bunăstării, a independenței și suveranității naționale. A' o T E 1 Nicolae Ccaifșescu, Cuvintare la Plenara Corrtkstiihri Crntrdl al'Parlidului Comunist Român din 27 28 iluiie 1989, „Scînteia”, nr. 14 575 din ‘39 iunie 1989. 2 Idem, Expunere la- ședința comună a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Româși, a organismelor democratice ți Organizațiilor dc masă și obștești. 28 noiembrie 1988, Edit. Politică, București, 1988, p. 29. 3 Nicolae Ceaușescu, op. cit.j p. 89. 4 Ibidem1, p. 88. 8 Contribuita P.C.R., a lo/parășuliii Xicolae Ceaușescu la dezvolliyetr teoriei și practicii revoluției și conșlrucliei socialiste^ Edit. Politică, Bpcurcști, 1985, p. 32—51. • Nicolae Ceaușescu, Raport la Conferința' Nafională a Partidului Comunist Român, 14 decembrie 19^7, Edit. Politică, București, 1987, p. 12. 7 Idem, Expunere la ședința comună a Plenarei Comitetului Central al I’arlidulttiComunist Român, a organismelor democratice și organizațiilor de masă și obștești. 28 noiembrie 19Ș8, p. 49. 8 Ibidem, p. 37. ; 9 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvirșirii construcției socialiste, voi. 1, Edit. Politică, București 1968, p. ’20. Idem/ România pe‘diurnul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 24, Edit. Politică, București, 1083, p. 20. 11 Idem, România ue drumul desăvirșini construcției socialiste, voi. 1, Edit. Politică, București, 1968, p. 290. 12 Idem, Expunere tn privire la perfecționarea activității organizatorice, ideologice și poli- lico-educative. in vederea Ircșterii rolului conducător al partidului in întreaga viată eebnomico- socială, 23 iunie 1988, Eflit. Politică, București, 1988, p. 10. 13 Anuarul statistif ,al Republicii Socialiste România, 1.988, p. 4. 14 Ibidem ; Comunicat cu privire la îndeplinirea Planului național unic dc dezvoltare eco- nomico-socială a Republicii Socialiste România pe anul 1988, in „Buletinul Oficial”, Partea a 44I-a, nr. 10-din 4 fdbruarie 1988. 15 Anuarul slatiflic al Republicii Socialiste România, 1988, p. 4. 18 Ibidem, p. 20; Comunicat cu privire la îndeplinirea Planului național unic dc dezvoltare economico-socială a Republicii Socialiste România pe anul 1988, in „Buletinul Oficial” Partea a IlI-a, nr. 10 din 4 februarie 1989. 17 Nicolae Ceaușeșcu, Expunere cu privire la unele probleme ale conducerii activității economico-sociale, ale muncii ideologice și politico-educative, precum și ale situației internaționale, 29 aprilie 1988, Edit. Politică, București, 1988, p. 37. 18 Anuarul statistic al Republicii Socialiste România, 1988, p. 74 79. 19 Tezele pentru Congresul al XlV-lca al Partidului Comunist Român, in „Scînteia”, nr. 14580 din 5 iulie 1989. 20 Nicolae Ceaușescu, Cuvinlarea la Plenaia C.C. al P.C.R, din 27 28 iunie 1989, in „Scînteia”, nr. 14579 din 29 iunie 1989. 21 Idem, Expunere la ședința comuna a Plenarei Comitetului Ccntial al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice și organizațiilor dc masă și obștești. 28 noiembrie 1988, p. 39 40. 23 Cuvintare la adunarea solemnă omagială consacrată aniversarii zilei de na.l re si a înde- lungatei activitali revoluționare. 28 ianuarie 198g Edit. Politica, București, 1989, p. 13. 23 Nicolae Ceaușescu, op. cit., p. 80. 24 Tezele pentru Cong/esul al XlV-lca al Partidului Comunist Român, în „Scînteia’ , ni. 14580 din 5 iulie 1989. 25 Nicolae Ceaușescu, Rapoit la Conferința Na{ion da a I artiduliu Comunist Roman. 14 decembrie 1987, Edit. Politica, București, 1987, p. 36. www.dacoromanica.ro 798 GHEORGHE SURPAT Ifr LA CONCEPTION DU PAETI COMMUNISTE EOUMAIN, DU PEUSIDENT NICOLAE CEAUȘESCU CONCEENANT L’^DIFICATION DU SOCIALISME ET DU COMMUNISME EN EOUMANIE Resume L’Etude analyse le chemin parcouru par la Eoumanie pendant les 45 annEes qui se sont EcoulEes depuis la rEvolution de libEration sociale et naționale, antifasciste et antiimpErialiste d’Aoiit 1944, rEvolution qui a inaugurE une nouvelle Epoque dans l’histoire du peuple roumain, et releve la conception du Parti Communiste Eoumain, de son secrEtaire gEnEral, Nieolae Ceaușescu, concernant la eonstruction du socialisme en Eoumanie. Dans l’Elaboration de la strategie de l’Edification de la sociEtE so- cialiste, le Parti Communiste Eoumain a appliquE les lois objectives, les principes du socialisme scientifique aux conditions liistoriques concretes de la Eoumanie, a Etabli les etapes du processus rEvolutionnaire de la realisation 4u socialisme en Eoumanie et les objcctifs de cliaque Etape. Aux annEes de la rEvolution et de la eonstruction du socialisme, la Eou- manie a parcouru quatre etapes succesives : l’Etape de la rEvolution de- mocratique ; la premiEre et la seconde Etape de la eonstruction socialiste ; l’Etape de l’Edification de la sociEtE socialiste multilatEralement dEveloppEe, Etape historique que la Eoumanie parcourt en ce moment. L’Etude prEsente en dEtail la conception du P.C.E. concernant l’Edification de la sociEtE socialiste multilatEralement dEveloppEe, les directions principales rEclamEes par la realisation de cette sociEtE. Le parti mEne une politique de dEveloppement Economique dans un rythme soutenu fondde sur l’allocation d’un taux ElevE (environ un tiers du revenu național) pour le dEveloppement; il prete une attention particuliere au dEveloppement de l’industrie, de l’agriculture et des autres brânciies de l’Economie naționale au moyen des derniEres conquetes de la rEvolution technique et scientifique contemporaine. En prEsentant les rEsultats remarquables obtenus dans le dEvelop- pement Economique et social du pays, on souligne qu’ils sont la consE- quence de la politique juste menEe par le parti, qui assure le dEveloppement et la consolidation continue de la propriEtE socialiste, la croissance dans un rythme soutenu des forces productives, l’application de la Science et. de la technique avancEes, l’Elargissement conținu de la dEmocratie socialiste, l’Edification du socialisme avec le peuple et pour le peuple. www.dacoromanica.ro ROMÂNIA —STAT AL DEMOCRAȚIEI MUNCITOREȘTI-REVOLUȚIONARE GHEORGHE TLDOR Odată cu trecerea la edificarea societății socialiste și, îndeosebi, în perioada ce a urmat după Congresul al IX-lea al partidului pornindu-se de la principiul că socialismul și democratismul sînt de nedespărțit Partidul Comunist Român, secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu au acordat și'acordă o atenție majoră problematicii democrației socialiste, a esenței ei revoluționare, a implicațiilor pe care ea le exercită asupra întregului mecanism economico-social din țara noastră, a perspectivelor dezvoltării ei în funcție de transformările ce intervin în societate. în acest context, așa cum subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu : „Am considerat ~și considerăm că dezvoltarea largă a formelor democratice de conducere, participarea tuturor claselor și categoriilor sociale, a întregului popor la conducerea tuturor ramurilor de activitate, la elaborarea politicii interne și externe constituie factorul fundamental pentru edificarea cu succes a noii orînduiri sociale” 1. Abordînd problema definirii caracterului democrației muncitorești- revoluționare, secretarul general al partidului arată că aceasta este în esența ei muncitorească, deoarece ea își are izvorul în ideologia și idealurile clasei muncitoare, clasă majoritară în societatea românească contempo- rană, legată de domeniul hotărîtor al dezvoltării țării — industria. în același timp, aceasta este revoluționară deoarece ea trebuie să asigure un climat propice muncii și conducerii colective, să fie în organică armonie cu masele, să încurajeze inițiativele creatoare ale acestora. Pornind de la aplicarea fermă de către P.C.R. a principiilor socia- lismului științific în procesul edificării noii societăți, democrația muncito- rească-revoluționară are un caracter viabil, deoarece ea se întemeiază pe noul statut economic, social și politic al oamenilor muncii, de pro- prietari ai mijloacelor de producție, de producători ai bunurilor materiale și spirituale și de beneficiari ai avuției sociale. De aceea, în * cuprinsul elementelor fundamentale care definesc și disting democrația muncito- rească-revoluționară și care-i evidențiază în mod revelator superioritatea asupra democrației burgheze, o semnificație majoră cu totul deosebită are caracterul real efectiv, practic al acestei democrații, care în viziunea partidului nostru presupune asigurarea în fapt a deplinei egalități sociale între oameni, a drepturilor și libertăților democratice, a participării tuturor cetățenilor la conducerea statului. „Posibilitatea omului de a se manifesta din plin în toate domeniile de activitate — preciza secretarul general al partidului — este legată „Revista de istorie”, tom 42, nr. 8, p. 799—812. 1989 « - (. 1EX www.dacoromanica.ro 800 GHEORGHE TUDOR 2 deci de. dezvoltarea economică, de asigurarea unor condiții de viață cit mai bune, de promovarea echității sociale și asigurarea unui raport just în repartizarea venitului național între membrii societății — astfel încît să se împiedice ea unii să-și asigure venituri exagerat de mari în dauna altora—, de crearea condițiilor organizatorice pentru ca.oamenii să-și poată spune părerea asupra tuturor problemelor. în acest spirit acționăm pentru dezvoltarea societății noastre, pentru lărgirea democrației so- cialiste ... ” Elementul central al modelului românesc de exprimare a demo- crației muncitorești revoluționare îl. constituie participarea activă, per- manentă și eficientă a maselor la conducerea tuturor sectoarelor de acti- vitate. Pornindrr-sc de la principiul fundamental elaborat de secretarul general al partidului privind construirea socialismului cu poporul și pentru popor, această participate are un caracter multidimensional, manifes- tîndu-se la toate domeniile dc activitate ale vieții noastre sociale, cuprin- zînd totodată atît sfera conducerii de partid și de stat, cît și aria largă a problemelor de competență specific obștească. De altfel, abordînd în (’uvîntarea rostită la Plenara C.C. al P.C.B. din iunie 1989, importanța pe care acest principiu al participării plenare a oamenilor muncii la conducerea societății îl reprezintă în asigurarea funcționării în bune eondițiuni a sistemului democrației muncitorești revoluționare, secretarul general al partidului subliniază : „Să avem permanent în vedere creșterea continuă a rolului clasei muncitoare și al oamenilor muncii în general, în conducerea tuturor sectoarelor de activi- tate. Numai pe această bază se va putea dezvolta democrația muncito- rească revoluționară se va putea înfăptui principiul construirii socialis- mului cu poporul și pentru popor” 3. Pe această bază, sistemul democrației muncitorești-revoluționare îmbină în mod armonios democrația directă — a cărei concretizare își găsește expresie în întreg ansamblul formelor și modalităților de activi - tate ale autoconducerii muncitorești, în dialogul permanent al conducerii de partid, cu muncitorii, țăranii, intelectualii, cu toate categoriile de oameni ai muncii, în vizitele sistematice în întreprinderi și instituții,.. în consfătuirile periodice pe ramuri și domenii, în dezbaterea cu rnaselp, a proiectelor de legi și hotărîri, a tuturor problemelor fundamentală ale politicii interne și externe — cu cea reprezentativă — larg practicată in constituirea și funcționarea organelor puterii de stat, atît la nivel central, cît și pe plan local, elementele statale cu cele de partid și obștești; condu- cerea democratică unitară a întiegii țări, pe baza planului național unic, cu manifestarea largă a inițiativei și răspunderii colectivelor și organis- melor autoconducerii muncitorești în toate domeniile și la toate nivelurile de activitate economico-socială; exigențele organizării și fundamentării științifice cu cele ale implicării nemijlocite a maselor largi în toate etapele pregătirii adoptării, aplicării și controlului deciziilor, ale elaborării șl înfăptuirii politicii de făurire a socialismului și comunismului^ Organizarea și funcționarea sistemului democrației muncitorești- revoluționare se întemeiază pe asemenea principii cum sînt: centralismul democratic, conducerea colecta a, autoconducerea muncitorească, auto- gestiunea economică și financiară, pe principiile și normele de bază ale eticii și echității sociali tc, pe valorile fundamentale ale noii societăți — www.dacoromanica.ro 3 ROMANIA — STAT AL DEMOCRAȚIEI’ MUNCITOREȘTI-REVOLUȚIONARE 801 libertatea, responsabilitatea socială a tuturor cetățenilor, egalitatea socială și națională, spiritul de răspundere și angajare muncitorească, de ordine și disciplină, umanismul socialist, revoluționar. întemeindu-se consecvent pe legile obiective și principiile socialis- mului, pe aplicarea creatoare la condițiile concrete ale țării noastre a adevărurilor generale ale teoriei materialismului dialectic și istoric, factorul principal al democrației muncitoiești revoluționare, îl constituie exerci- tarea de către P.C.B. a rolului de forță politică conducătoare a societății, de centru vital al întregii noastre națiuni. Ca exponent al intereselor fun- damentale ale poporului și forța politică conducătoare a înaintării societății românești pe calea socialismului și comunismului Partidului Comunist Român îi revine misiunea studierii și cunoașterii profunde a realităților sociale și pe această bază de a stabili linia sa generală în problemele fun- damentale ale politicii interne și externe, a adopta direcțiile de dezvoltare economică și socială, a organiza îndeplinirea programului partidului, a conduce și îndruma activitatea organelor de stat, precum și a organiza- țiilor de masă și obștești, a dezvolta în permanență legăturile sale cu masele de oameni ai muncii. Pe lîngă aceste sarcini, cu caracter general, legate dc conducerea societății pe ansamblul ei, în calitatea sa de nucleu al sistemului demo- crației muncitorești'-revoluționare, P.C.R. îndeplinește multiple funcții specifice în cadrul acestui sistem, vizînd : asigurarea desfășurării în mod unitar a activității tuturor organismelor și organizațiilor care îl compun, cît și canalizarea preocupării acestora spre întărirea continuă a legăturii cu masele de oameni ai muncii, fundamentarea locului, rolului caracte,- rului și perspectivelor fiecărui organism, al acestui sistem în fiecare etapă istorică dc dezvoltare a societății, stabilirea și aplicarea celor mai adecvate principii pentru fiecare organism al democrației muncitorești-revolu- ționare, veghind permanent ca acestea să nu se rupă de mase și negîndu-și în acest fel propria esență democratică; dirijarea proceselor de perfec- ționare a formelor organizatorice a fiecăreia din componentele sistemului democrației muncitorești-revoluționare ; recrutarea și formarea cadrelor pentru aparatul tuturor organismelor din cadrul sistemului democrației- muncitorești revoluționare, exercitarea funcției controlului de partid asupra tuturor componentelor sistemului, ntît asupra modului cura ele își îndeplinesc principalele sarcini care le revin în cadrul politicii generale ale'^partidului, cît și adoptarea de măsuii care să permită înlăturarea pericolului birocratizării și formalismului din activitatea lor5. “ De altfel experiența edificării societății socialiste în țara noastră, ca și toate succesele impresionante pe care le-am obținut în toate domeniile de activitate, confirmă pe deplin însemnătatea pe care o reprezintă sporirea permanentă a rolului de forță politică conducătoare a partidului în socie- tate, ca legitate obiectivă a făuririi noii societăți, demonstrînd în același timp, cît de nocive și periculoase sînt acele teorii, concepi e ce recomandă renunțarea din partea partidului la unele din atributele sale fundamentale. „Teza după care partidul nu trebuie să poarte răspunderea directă pentru înfăptuirea planurilor și programelor economico-sociale, ei trebuie să lase sectoarele și unitățile economico-sociale să soluționeze cum consi- deră mai bine problemele — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu —, o considerăm complet lichidatoristă, care «02 GHEORGHE TUDOR 4 va duce pînă la urmă — și nu poate să nu ducă — decît la slăbirea par- tidului, punînd în pericol însăși construirea socialismului. Dacă partidul nu-și inai asumă răspunderea pentru realizarea Programului său de făurire a socialismului și comunismului, atunci se pune pe drept cuvînt întrebarea care este rolul partidului și dacă mai este necesar ? Golul lăsat de partid va produce un vid în viat a politică, socială și care va fi, fără nici o îndoială umplut de alte forțe politice. NU ! Partidul nu poate renunța la rolul său de forță politică conducătoare în făurirea socialismului, nu poate împărți, și cu atît mai mult, nu poate ceda nimănui rolul său, fără a dispare mai devreme sau mai tîrziu” 6. Concomitent cu exercitarea rolului de forță politică conducătoare a societății, de centru vital al acesteia, un rol însemnat în dezvoltarea continuă a democratismului, larg, muncitoresc din societatea românească l-au avut și importantele măsuri adoptate, cu consecvență, de P.C.B. în perioada ce a trecut de la Congresul al IX-lea pentru dezvoltarea con- tinuă a democrației interne de partid, a democrației îu propriile rînduri. De altfel, abordînd problema unității organice care există între democrația internă de partid și dezvoltarea generală a democrației socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu sublinia : „Este necesar să perfecționăm continuu stilul și metodele de muncă ale organelor și organizațiilor de partid, să dezvoltăm puternic democrația de partid, asigurînd dezbaterea tuturor problemelor politicii interne și externe de către întregul partid, participarea tuturor organelor și organizațiilor de partid, a comuniștilor la adoptarea politicii generale, la înfăptuirea hotăririlor. Dezvoltarea democrației interne de partid constituie un factor de importanță hotărîtoare pentru întărirea democrației muncitorești, revoluționare” 7. Din această perspectivă, în concepția P.C.E. democrația internă de partid, pe lîngă rolul său specific pe care îl îndeplinește în cadrul partidului constituie și un adevărat laborator de concepere, expe- rimentare și aplicarea a noi și noi principii și metode menite să determine participarea tot mai activă și efectivă a comuniștilor la activitatea de conducere. Potrivit Statutului P.C.R. democrația internă de. partid, latură inseparabilă a centralismului democratic, presupune eligibilitatea, de jos pînă sus a organelor de conducere ale partidului, propunerea mai multor candidaturi pentru alegerea în organele de partid, discutarea în adunările și conferințele organizațiilor de partid a candidaturilor pentru organele imediat superioare, obligativitatea organelor de partid de a prezenta periodic dări de seamă în fața organizațiilor care le-au ales ; de a supune dezbaterii principalele măsuri privind activitatea economică, socială, organizatorică, ideologică ce urmează a fi adoptate ; desfășurarea întregii activități a partidului pe baza principiului muncii și conducerii colective ; participarea tuturor membrilor organelor de partid, a tuturor comuniștilor la activitatea partidului, la elaborarea și înfăptuirea hotă- rîrilor ; crearea în acest scop a comisiilor pe probleme ; afirmarea spiritului critic și autocritic, revoluționar în întreaga activitate, respectarea drep- tului fiecărui comunist de a-și expune deschis părerile etc. 8. Constituind elementele1 specifice democrației interne de partid, acestea au pătruns viguros și in democrația economică, cea social-obștească, regăsindu-se în activitatea consiliilor populare, a organismelor autocon- ducerii muncitorești, a organizațiilor de masă și obștești. Astfel, principiul www.dacoromanica.ro 5 ROMÂNIA — STAT AI. DEMOCRAȚIEI* MUNCTTORE.ȘTI-REVOI.UȚIONARE 803 conducerii colective, principiul suprem în activitatea partidului a fost generalizat și în conducerea activității economice și sociale, a altor sectoare de muncă. De asemenea prezentarea de rapoarte de către cei ce fac parte din diverse organisme de conducere, stabilirea mai multor candidaturi pentru alegerea în diferite organisme se practică și în cadrai organelor de. stat, al organizațiilor de partid. De maximă eficiență în dezvoltarea democrației muncitorești revo- luționare, s-a dovedit a fi dezbaterea unor probleme, de importanță deo- sebită în întregul partid și cu întregul popor. O excepțională valoare intrinsecă și ca model de dezbatere democratică eficientă au, în acest sens, vizitele efectuate de secretarul general al partidului, analizele concrete, efectuate cu aceste prilejuri împreună cu colectivele de oameni ai muncii din unitățile vizitate, programele de măsuri adoptate și aplicate9. în cadrul activității generale de organizare și conducere științifică a societății, de dezvoltare permanentă a democrației socialiste, importante sarcini revin statului socialist, a cărui rol crește neîncetat, odată cu pro- gresul multilateral al României. De altfel, referindu-se la necesitatea acestui proces dialectic, de sporire continuă a rolului și atribuțiilor statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, arăta : „Se poate afirma, fără teamă de a greși că nu se poate pune în nici un fel problema diminuării rolului sta- tului în conducerea unitară a societății. Dimpotrivă, puternica dezvoltare a forțelor de producție, amplificarea fără precedent a activităților econo- mico-sociale impun ca o necesitate obiectivă perfecționarea și creșterea rolului statului pentru asigurarea dezvoltării armonioase a societății” 10. Ințelegînd întrrun mod superior legătura dialectică, legică dintre evoluția și perfecționarea statului și procesul dezvoltării democrației socialiste, P.C.R. a enunțat teza transformării ștatului nostru din stat al dictaturii proletariatului — noțiune valabilă în perioada de dominație asupra claselor exploatatoare răsturnate de la putere — în stat al demo- crației muncitorești-revoluționare, ca reprezentant suprem al proprietari- lor, producătorilor, organizatorul vieții comune a întregului popor. „Tinînd seama de transformările petrecute în societatea noastră socialistă, de noile forme democratice de conducere — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu —, putem afirma, fără teamă de a greși, că noțiunea de dictatură a proletariatului nu mai corespunde realităților sociale istorice actuale din România” u. Ținînd seama de rolul esențial ce-i revine statului socialist în etapa actuală în îndeplinirea obiectivelor economico-sociale, în asigurarea dez- voltării echilibrate, armonioase a societății, precum și a concordanței dintre forțele de producție și caracterul relațiilor de producție, concomi- tent cu măsurile luate după Congresul al IX-lea pentru perfecționarea structurii activității partidului, ca forță politică conducătoare a societății, ca centru vital al întregii națiuni au fost aduse numeroase îmbunătățiri organizării și funcționării statului, vizînd, îndeosebi, adîncirea caracte- rului său democratic, afirmarea puternică a principiului conducerii colective și îmbinarea judicioasă a acestuia cu centralismul democratic. Pe această bază, o atenție deosebită s-a acordat măsurilor privind amplificarea rolului și prerogativelor organelor puterii de stat în mod deosebit ale Marii Adunări Naționale, Consiliului de Stat și consiliilor populare. Dintre acestea pot fi menționate de pildă instituirea practicii st siunilor deschise www.dacoromanica.ro 804 GHEORGHE TUDOR 6- ale Marii Adunări Naționale, care oferă acestora posibilitatea de a regle- menta operativ, prin lege, relațiile sociale, asigurarea supremației legii față de celelalte acte normative, extinderea dreptului de inițiativă legisla- tivă, îmbunătățirea activității și sporirea atribuțiilor comisiilor perma- nente ale Marii Adunări Naționale, în ceea ce privește nu numai examinarea și dezbaterea proiectelor de acte normative, ci și analiza modului în care diferite organe ale statului asigură aplicarea legii, perfecționarea siste- mului electoral prin instituționalizarea practicii depunerii mai multor candidaturi pentru un loc de deputat și a desemnării conducătorilor de către organizațiile politice și sociale, organizațiile de masă și obștești,, precum și în adunările cetățenești, corelarea duratei legislaturii Marii Adunări Naționale cu periodicitatea congreselor partidului și cu etapele de dezvoltare a economiei naționale, stabilite prin planurile cincinale; perfecționarea activității Consiliului de Stat și întărirea controlului aces- tuia asupra întregii vieți economice și sociale 12. Un aihplu proces de perfecționare, de creștere a eficienței lor sociale au înregistrat și consiliile populare, organe locale ale puterii de stat. Pe această» bază, a fost instituționalizată răspunderea directă a organelor locale pentru realizarea planului economiei locale și a bugetului local, spor ir ea. răspunderii lor pentru aprovizionarea și buna servire a popula- ției, obligația consiliilor populare de a organiza și coordona, pe baza unor program®'speciale de măsuri, întreaga activitate de popularizare, cunoaș- tere și înțelegere de către cetățeni a hotărîrilor partidului și legilor țării. ■Importante măsuri au fost adoptate și în direcția perfecționării activității procuraturii și organelor judecătorești, ale securității statului și Ministerului de interne avînd ca rezultat întărirea controlului exercitat de. P.C.B., de masele populare asupra activității acestora. Sub suflul înnoitor al hotărîrilor Congresului al IX-lea însemnate evoluții calitative s-au înregistrat și în ceea ce privește funcțiile funda- mentale ale statului și care au un rol major, atît în progresul general al țării, cît tși în dezvoltarea democrației muncitorești revoluționare. în noile condiții ce determină edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate, tendința generală este aceea de creștere a acelor funcții statale care vizează organizarea și conducerea imitară a vieții social-economice, lărgirea și sporirea continuă a drepturilor și libertăților cetățenești, îm- bunătățirea permanentă a condițiilor de viață și de trai a oamenilor muncii, ca și ridicarea neîntreruptă a nivelului lor cultural, de realizare a unei unități dialectice între statul socialist și organismele revoluționare de autoconducere muncitorești. De altfel, aboi dînd problemele funcțiilor statului socialist, a rolului lor în edificarea societății socialiste și în asigurarea cadrului democrației muncitorești revoluționare, secretarul general al P.C.R. sublinia : „statul nu numai că nu poate să renunțe la funcțiile sale, dar trebuie să le înde- plinească în mai bune condiții, în mod democratic. Fără nici o îndoială, funcțiile statului se transformă, se perfecționează, dar ele nu dispar și nu pot să dispară. Iată de ce este necesar să acționăm cu toată hotărîrea în vederea perfecționării continue a funcțiilor statului muncitoresc și țărănesc, a democratizării activității sale, dar și a întăririi răspunderii^ ordinii și disciplinei în vedeica asigurării conducerii imitare a întregii activități a înfăptuirii generală a patriei”13. 7 ROMÂNIA — STAT AL DEMOCRAȚIEI1 MUNCITOREȘTI-REVOLUȚIONARE 805 în lumina acestor exigențe, funcția economică a statului socialist — ea principală funcție — se concretizează în activitatea sa îndreptată spre făurirea, dezvoltarea bazei tehnico-materiale a socialismului, conso- lidarea și perfecționarea relațiilor de producție socialiste, asigurarea dez- voltării planificate, proporționale a întregii economii pe baza cunoașterii și folosirii legilor economice, obiective în societate, aplicarea consecventă a noului mecanism economico-financiar bazat pe elementele esențiale ale democrației noastre directe și care sînt : autoconducerea, autogestiunea și autofinanțarea tuturor unităților, precum și pe autoaprovizionarea teritorială. : O importanță deosebită dobîndește în etapa actuală funcția socială a statului. Obiectivele acestei funcții sînt sensibil amplificate în perspectiva transpunerii în viață a planurilor și programelor dezvoltării social-econo- mice, care vor determina asigurarea unor condiții de viață la nivelul progresului material al societății noastre. în conținutul funcției respective se includ preocupările statului privind ridicarea nivelului de trai al popu- lației, a bunăstării materiale și spirituale a întregului popor. O funcție importantă a statului socialist și care are implicații majore în dezvoltarea democrației muncitorești revoluționare este funcția cultu- ral-educativă și ideologică. Această funcție cuprinde în sfera ei activitatea complexă a statului pentru educarea socialistă a maselor, ridicarea necon- tenită a nivelului lor de cunoaștere și cultură, pe baza dezvoltării învăță- mîntului, științei, artei și culturii, preocuparea pentru educarea permanentă și perfecționarea necontenită a pregătirii profesionale în această perioadă tumultoasă a dezvoltării științei și tehnicii. Tot atît de importantă pentru dezvoltarea democrației-inunM- torești revoluționare este și funcția de apărare a cuceririlor socialiste*?! de combatere a fenomenelor antisociale, cu atît mai mult cu cît în exer- citarea sa, îndeosebi după Conferința Națională a P.C.B. din decembrie 1977, s-apus un accent major pe atragerea maselor, a opiniei publice, a colectivelor de muncă în lupta împotriva încălcării legilor și normelor ■eticii și echității socialiste, în procesul de reeducare a celor care au savîrșit acte ilicite sancționate de lege, cît și de realizarea unei colaborări mai strînse între organele de stat, masele de cetățeni și colectivele de oameni ai .muncii. La rîndul lor, însemnate mutații calitative au înregistrat în perioada de după Congresul al IX-lea și celelalte funcții ale statului socialist jromân respectiv funcțiile de dezvoltare a unor relații de colaborare cu celelalte state și de promovarea unei noi ordini internaționale, de apărare și pro- movare a păcii și securității internaționale, ca și funcția de apărare a țării. Prin îmbogățirea conținutului lor, ca și prin diversificarea modalităților de exercitare, aceste funcții au contribuit atît la dezvoltaiea orînduirii și înflorirea națiunii noastre socialiste cît și la dezvoltarea democrației muncitorești-revoluționare 14. O caracteristică definitorie a procesului de dezvoltare a democrației muncitorești-revoluționare în etapa actuală, în direcția găsii ii de noi forme pentru asigurai ea conducerii științifice a societății, ca și asigurai ii unui cadru mai amplu de atragere a maselor de oameni ai muncii la adop- tarea și îndeplinirea programelor fundamentale de dezvoltare în toate domeniile de activitate îl reprezintă instituirea piiucipiului împletirii activității de partid și de stat. Expresia acestei împletiri o constituie www.dacoromanica.ro 800 GHEORGHE TUDOR g instituționalizarea oiganelor cu dublă natură — de partid și de stat — a căror decizii au, în același timp, valoarea unor documente de partid și de stat, fac parte din sistemul unitar al organizării politico-statale și sînt subordonate, din punct de vedere politic, Comitetul Central al P.C.E., iar pe linie de stat organelor supreme ale puterii de. stat, în unele cazuri guvernului. în prezent, în sistemul organizării noastre politice funcționează următoarele organe cu dublă natură : Consiliul Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale a Eomâniei18-, Consiliul Organizării Economico- Sociale 1#, Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activității Econo- mice și Sociale17, Comitetul pentru problemele consiliilor populare1*, Consiliul Apărării Naționale 1#, Consiliul Național pentru Știință și învă- țămîntM, Comitetul Național pentru Știință și Tehnologie 21, Consiliul Culturii și Educației Socialiste22, Comisia Centrală de partid și de stat pentru sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale 2S, Comisia de partid și de stat pentru problemele de tipizare și standardizare 24r Eadiodifuziunea română 28 și Agenția Eomână de Presă „Agerpres” 28_ împletirea activității de partid și de stat se exprimă și în cumulul de funcții, adică în îndeplinirea de către una și aceeași persoană a unor funcții de conducere, politică și statală, de la conducerea supremă de partid și de stat, pînă la conducerea în toate unitățile administrativ-teritoriale : secretarul general al Partidului Comunist Eomân îndeplinește funcția de Președinte al Eepublicii Socialiste Eomânia și funcția de Președinte al Consiliului de Stat, primul secretar al comitetului județean (sau muni- cipal) de partid îndeplinește funcția de președinte al consiliului popular județean (municipal); secretarul comitetului comunal de partid îndepli- nește și funcția de președinte al consiliului popular comunal, secretari ai comitetului județean de partid îndeplinesc și funcția de vicepreședinți ai consiliului popular județean etc. 27. în sistemul complex de manifestare a democrației participative, directe, un rol deosebit revine autoconducerii muncitorești, în cadrul căreia clasa muncitoare — principala forță politică conducătoare a socie- tății noastre — exercită atribute fundamentale, determinante. în cadrul formelor și căilor care definesc autoconducerea muncito- rească adunările generale ale oamenilor .muncii și consiliile oamenilor muncii, create pe baza hotărîrilor adoptate de Conferința Națională a partidului din anul 1967, reprezintă un cadru adecvat pentru valorizarea potențelor și resurselor creatoare ale maselor. în ceea ce privește adunările generale din întrepririderi, acestea funcționează în societatea noastră socialistă ca adevărate foruri ale democrației la locul de muncă. Pe această bază activitatea adunărilor generale este ferm orientată spre dezbaterea problemelor majore ale centralelor și întreprinderilor, în special a planurilor de producție, a măsurilor de creștere a eficienței economice, accelerare a introducerii progresului tehnic și științific, întărire a ordinii și disciplinei în muncă, în scopul îndeplinirii în cele mai bune condiții a sarcinilor de plan. în atribuțiile lor intră preocuparea pentru justa aplicare a reglemen- tărilor privitoare la cointeresarea materială a oamenilor muncii — în special a acordului global — pentru ridicarea pregătirii profesionale a muncitorilor și celorlalți oameni ai muncii și îmbunătățirea condițiilor de muncă și viață ale acestora. Adunărilor generale le revin mari răspunderi www.dacoromanica.ro •9 ROMÂNIA — STAT AL DEMOCRAȚIEI MUNCITOREȘTI-REVOLUȚIONARE P07 în analiza și orientarea activității organelor administrative de conducere ea avîrid menirea să aprobe activitatea consiliilor de conducere, precum și componența acestor consilii, inclusiv a cadrelor de conducere. Investite cu largi prerogative, cu dreptul de autogestiune și auto- finanțare la rîndul lor, consiliile oamenilor muncii din întreprinderi și instituții au un rol determinant în viața economică și politică a țării, se manifestă ca instrumente veritabile ale autoconducerii muncitorești, în acest context ele adoptă hot&rîri cu valabilitate legală, în toate proble- mele esențiale ale activității economice, la nivelul întreprinderilor, a cen- tralelor industriale. Elocvent este și faptul că în industrie, ca și în celelalte sectoare economice, în cercetare, învățămînt, cultură și alte sectoare sociale funcționează peste 28 600 consilii ale oamenilor muncii, din care fac parte 413 000 muncitori, tehnicieni, ingineri, profesori, oameni de știință, economiști, oameni de cultură, medici și mulți alții, mai mult de 75 la sută din numărul reprezentanților oamenilor muncii în aceste consilii fiind muncitori și maiștri care lucrează direct în producție. Pe dc altă parte ființează consiliile oamenilor muncii din agricultură și sistemul cooperatist — circa 8 600 cuprinzînd un număr de peste 100 000 țărani Sistemul autoconducerii și autogestiunii a dobîndit trăsături mai ample și complexe și prin faptul că în virtutea hotăririlor Adoptate de Congresul al Xl-lea la nivel național au fost instituționalizate congrese și alte forumuri ale oamenilor muncii din diferite sectoare de activitate, care efectuează analize profunde ale sarcinilor ce revin domeniilor respec- tive în lumina hotăririlor congreselor partidului, a altor documente de partid și țtleg consilii naționale cu activitate permanentă. Astfel de congrese care se desfășoară o dată la 5 ani sînt: Congresul oamenilor muncii “, Congresul agriculturii Congresul științei și învățămîntului 81, Congresul educației politice și culturii socialiste 3a, Congresul consiliilor populare, care alege Camera legislativă a consiliilor populare 38, în care se dezbat toate legile privind dezvoltarea economico-socială teritorială. La acestea se adaugă congresele cooperației (agricole, meșteșugărești, etc.), ale orga- nizațiilor de masă și obștești, consfătuiri pe diferite probleme. „Organismele larg democratice pe care le-am creat în ultimii 20 ani — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu în Cuvîntarea rostită la plenara C.C. al P.C.R. din iunie 1989 — consiliile oamenilor muncii, adunările generale, ca organisme supieme ale proprietarilor, producătorilor, de conducere a întregii activități economice și sociale, organismele județene, congresele oamenilor muncii, ale agriculturii, științei, învățămîntului și culturii, ca și consiliile naționale de conducere între congrese — reprezintă foime noi în care (‘lașa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, alte categorii sociale parti- cipă în mod organizat la conducerea societății, la elaborarea și înfăptuirea politicii interne și externe a patriei noastre” 34. O altă direcție esențială a dezvoltării sistemului democrației munci- torești revoluționare în România promovată de. Partidul Comunist Român, de secretarul său general este creșterea rolului organizațiilor de masă și obștești — sindicatele, organizațiile de copii și tineret, de femei, orga- nizațiile cooperatiste etc. Constituirea și activitatea acestora dau expresie democratismului sistemului social și politic, care asigură dreptul funda- mental al cetățenilor de a se asocia în vederea realizării unor interese și scopuri specifice, proprii diverselor grupuri și categorii sociale. www.dacoromamca.ro 808 GHEOHGHE TUDOH IO O preocupaie de seamă, a partidului în acest domeniu a constat mai întîi în eliminarea situației necorespunzătoare, cînd importante grupuri sociale și categorii ale populației — țărănimea, naționalitățile conlocui- toare ș.a. — nu aveau organizații obștești proprii, care să reprezinte interesele lor specifice și să contribuie nemijlocit la mobilizarea oamenilor muncii din rîndul acestor categorii, la îndeplinirea directivelor economico- sociale ale dezvoltării întregii societăți. Astfel, odată eu reconsiderarea rolului agriculturii, prin trecerea acesteia, alături de industrie în cate- goria ramurilor de bază ale economiei naționale, s-a impus ca o necesitate,, de prim ordin, problema creării unor noi organisme care să permită atît îndrumarea mai eficientă a acestui important sector cît și asigurarea condițiilor optime de participare a țărănimii la conducerea propriei acti- vități. Corespunzător acestor cerințe în martie 1966 au fost constituite- ca organizații democratice reprezentative ale cooperativelor agricole de producție și ale țărănimii, Uniunile agricole de producție. Pe lîngă îndeplinirea unoi- importante obiective cu caracter economic, aceste organisme contribuie activ la dezvoltarea democrației în cadrul unităților socialiste din agricultură, asigurînd organizarea la termenele statutare a adunărilor generale, dezbaterea și adoptarea hotărîrilor, alegerea în organele de conducere ale cooperativelor agricole de producție a celor mai competenți cooperatori, respectarea pievederilor Statutului C.A.P. Răspunzînd acelorași cerințe de a asigura cadrul legal de participare a tuturor oamenilor muncii la conducerea societății pe baza. hotărîrii plenarei O.C. al P.C.R. din octombrie 1968 au fost constituite consiliile oamenilor muncii aparținînd naționalităților conlocuitoare. „Aceste or- ganisme — preciza cu acel prilej tovarășul Nieolae Ceaușescu — vor asigura o participare mai intensă a naționalităților conlocuitoare, alături de poporul român, sub conducerea partidului, la întreaga viață economică,, politică și culturală a patriei, vor contribui la întărirea unității întregului popor în lupta pentru socialism” 35. în acest spirit și în vederea atingerii acestei finalități au fost create,, ca organisme cu caracter reprezentativ consiliile oamenilor muncii apar- ținînd naționalităților : maghiară, germană, sîrbă, ucraineană. Consiliul oamenilor muncii de naționalitate maghiară și cel de na- ționalitate germană au sediul în București. Deși nu sînt organizate în sistem, în județele în care numărul naționalităților conlocuitoare este ridicat, funcționează consilii ale acestor naționalități. Ca părți componente ale sistemului democrației muncitorești-revo- luționare, aceste organisme participă, la dezbaterea publică a principalele r documente de partid și de stat, planurilor anuale și de perspectivă ale dezvoltării economice și sociale, examinarea problemelor specifice fiecărei naționalități și la stimularea creației multilaterale desfășurate în limbile naționalităților conlocuitoare, educarea în spiritul frăției a naționalităților conlocuitoare cu poporul român. * O etapă calitativ superioară în dezvoltarea multidimensională a rolului organizațiilor de masă și obștești în viața patriei noastre în întă- rirea și manifestarea indisolubilei unități socialiste, patriotice, de cuget, gîndire și acțiune ce caracterizează întregul nostru popor o constituie, la inițiativa conducătorului partidului și statului nostru, tovarășul Nieolae Ceaușescu, crearea în Unității Socialiste 11 ROMÂNIA — STAT AI. DEMOCRAȚIEI MUNCITOREȘTI-REVOLUȚIONARE 809 ,,organism politic larg, revoluționar, democratic, care unește în rîndurile nale, sub conducerea Partidului Comunist Român, toate organizațiile obștești, toate categoriile sociale, exprimînd elocvent unitatea armonioasă a oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, a întregului nostru popor în jurul Partidului Comunist Român” 36. Potrivit acestor principii Frontul Democrației și Unității Socialiste reunește, împreună și în frunte cu P.C.R., 39 organe și organizații de masă și obștești, reprezentanți ai unor organe ale statului nostru socialist, precum și ai celor 14 culte existente în țara noastră, care funcționează în conformitate eu prevederile Consti- tuției R.S.R. O semnificație deosebită a avut cel de-al II-lea Congres al FDUS (februarie 1980) prin faptul că a prilejuit constituirea în plan național a Organizației proprii PDUS. Organizația Democrației și Unității Socialiste — organizație politică de masă, revoluționar patriotică, cu- prinzînd în prezent peste 4,1 milioane de oameni ai muncii care nu sînt membrii ai P.C.R., grupați pe sate, comune, orașe și cartiere, precum și la locurile de muncă pe secții, ateliere, sectoare din întreprinderi și insti- tuții împreună cu structurile superioare ale acestora, Comitetele teritoriale și Comitetul Central al ODUS — prin activitatea amplă și intensă pe ■care o desfășoară răspunde unor necesități legice ale actualei etape de dezvoltare multilaterală a țării, avînd un important rol în unirea tuturor forțelor creatoare ale poporului, în întărirea neîncetată a coeziunii moral- politice a patriei noastre 37. în același timp s-a acționat pentru sporirea rolului organizațiilor de masă și obștești prin renunțarea la concepția simplistă, dogmatică potrivit căreia acestea erau privite ca simple „curele de transmisie”, pentru definirea clară a funcțiilor și atribuțiilor fiecăreia din ele, statuarea autonomiei lor funcționale, astfel îneît acestea să devină, realmente organi- zații cu un rol activ, propriu și distinct în sistemul democrației muncitorești. în virtutea acestor atribuții sporite organizațiile de masă și obștești sînt participante efective în exercitarea puterii de stat, fiind reprezentate în forurile de stat centrale și locale, în colectivele de conducere ale unităților de producție, ale instituțiilor de cultură și învățămînt. Sindicatele, orga- nizațiile de femei și tineret, Uniunea Națională a Cooperativelor agricole de producție au reprezentanți în guvern, beneficiind totodată de dreptul de a le reprezenta în organismele centrale și locale ale a&toconducerii muncitorești 38. ( în asigurarea funcționării unitare și eficiente a sistemului democra- ției muncitorești revoluționare un aspect major îl constituie justa înțe- legere a relațiilor dintre organele componente ale acestui sistem și în mod deosebit dintre partidul comunist și statul socialist, ca și dintre organele de stat și organele autoconducerii muncitorești și organizațiile de masă .și obștești în vederea asigurării unui .echilibru, a concordanței corespun- zătoare în activitatea întregului sistem. Apreciind că nu se poate stabili o ierarhie dc importanță între partid și stat, că statul nu este o categorie social-politică inferioară a partidului și că el nu poate fi substituit nici de partid, nici de alte instituții, tovarășul Nicolae Ceaușescu conferă sta- tului un plus de autoritate, în accepțiunea lui de stat al democrației mun- citorești-revoluționare, de depozitar al puterii politice a poporului și exponent al suveranității salo. www.dacoromanica.ro 810 GHEORGHE TUDOR 12 „Rolul conducător al partidului în societatea noastră socialistă — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu — nu înlocuiește în nici o împreju- rare organele de stat, nu diminuează și nu poate să diminueze sub nici o formă răspunderea organelor de stat în fața legilor și a poporului” ^®. Cît privește relațiile dintre organele de stat și organele autoconducerii muncitorești trebuie evitată atît tendința de a etatiza organele de auto- conducere cît și tendința de a le Ucla de organele de stat. în realitate există și trebuie să se asigure o strînsă îmbinare și conlucrare între ele. Așa cum rezultă din Tezele pentru Congresul al XlV-lea al Partidului Comunist Român, din celelalte documente adoptate de plenara C.C. al P.C.R. din iunie 1989, sistemul democrației muncitorești-revoluționare va dobîndi noi elemente calitative, conferindu-i astfel dimensiuni supe- rioare în înfăptuirea consecventă a principiului edificării socialismului cu poporul și pentru popor. Astfel în perspectiva creșterii complexității vieții economico-sociale, statul socialist va îmbrăca forme superioare de organizare, dobîndind noi funcții, însușiri și atribuții. Se va perfecționa activitatea de planificare, conducere și organizare a diferitelor sectoare și compartimente ale socie- tății. în cadrul adîncirii colaborării dintre organele statului și organele democrației muncitorești-revoluționare va avea loc procesul de transfor- mare a statului într-un organism democratic cu totul nou. Transpunîndu-se în viață principiul fundamental al partidului nostru de făurire a socialismului cu poporul și pentru popor, va căpăta o amploare tot mai mare dialogul cu oamenii muncii, participarea maselor' la conducerea vieții economico-sociale, se va intensifica activitatea tuturor organizațiilor și organismelor democratice, înmănunchindu-se în cadr ul Frontului Democrației și Unității Socialiste, .care exprimă în mod dialectic unitatea în diversitate a întregii noastre societăți socialiste40. înfăptuirea marilor obiective de viitor, perfecționarea permanentă a sistemului' democrației muncitorești-revoluționare impune creșterea în continuare a rolului conducător al partidului. în calitate de centru vital al națiunii partidul acționează nu deasupra societății ci dinăuntrul ei, îndeplinindu-și rolul conducător prin organizațiile sale, prin masa comuniștilor. Trecerea la etapa superioară a societății socialiste multilateral dezvoltate cere de asemenea perfecționarea și dinamizarea continuă a activității organelor și organizațiilor de partid, aplicarea fermă a princi- piilor și prevederilor statutului, al democrației și disciplinei, liniei de partid, ridicarea continuă a nivelului muncii organizatorice, a controlului de partid, păstrarea permanentă a caracterului muncitoresc al partidului, atît în ce privește ponderea muncitorilor în partid, cît și promovarea în conducerea organizațiilor și organelor de partid a activităților în rîndul muncitorilor 41. Prin întreg ansamblul funcțiilor și atribuțiilor sale sistemul democra- ției muncitorești-revoluționare reprezintă una din dimensiunile funda- mentale ale societății noastre, prin intermediul căreia Partidul Comunist Român înfăptuiește strategia sa de edificare a socialismului și comunis- mului, de ridicare a țării noastre pe noi culmi de civilizație materială și spirituală. www.dacoromaiiica.ro 13 ROMANȚA — STAT AL OEMOCHATIEI MUNCTrORE-ȘTI-HICVOI-UȚIONARIi 811 A’ O T E 1 Nieolae Ceaușescu, Expunere ta ședința comună a Plenarei Comitetului Central al Par- tidului Comunist Român, a organismelor democratice ți organizațiilor de masă și obștești. 28 no- iembrie 1988, Edil. Politică, București, 1988, p. 65. 2 Idem, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 6, Edit. Politică, București, 1972, p. 476 — 477. 3 Idem, Cuointarea la Plenara Comilitulni Central al Partidului Comuni*! Român, lidit. Politică, București, 1989, p. 32. 4 Vasile Nichita, Participarea democratică a poporului la conducerea societă{ii, In „lira Socialistă”, anul LXVII, nr. 8/1987, p. 6 — 7. 5 Dragoș Iliescu, Stătu! In sistemul democrației muncitorești revoluționare, Edit. Politică, București. 19.88, p. 38 — 40. 3 Nieolae Ceaușescu, Expunere la ședința comună a Plenarei Comitetului Central al Par- tidului Comunist Român, a organismelor democratice ți organizațiilor de masă și obștești. 28 no- iembrie 1988, p. 80. 7 Idem, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi, 28, 1985, p. 67. 8 Statutul Partidului Comunist Român, Edit. Politică, București, 1985, p. 35—46. • Marin Nedelea, Vnitatea organică dintre democrația de partid și dezvoltarea generată a democrației socialiste, In „Era Socialistă”, anul LXVIII, nr. 13/1987, p. 15—16; Democrația internă de partid, anul XXXIII, nr. 4/1989, p. 80—81. 10 Nieolae Ceaușescu, op. cit., voi. 28, 1985, p. 33—46. n Ibidem, voi. 22, 1982, p. 195. 13 Cristian lonescu, Creșterea rolului statului, democrației muncitorești revoluționare, în- făptuirea consecventă a principiului socialismului cu poporul și pentru popor, In „Era Socialistă”, anul LXIX, nr. 5/1989, p. 15—16. 18 Nieolae Ceaușescu, op. cit., voi. 31, 1989, p. 209. 14 Euncfiile statului socialist român. Dinamică și perspective, Coordonatori loan Ceterchi, Sofia Popescu, A. Bolcntineanu, Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București 1980, p. 19-24. 18 Legea nr. 6/24 decembrie 1987, în „Buletinul Oficial”, nr. 63 din 30 decembrie 1987. 18 Legea nr. 32/28 octombrie 1977, In „Buletinul Oficial”, nr, 112 diu 28 octombrie 1977. 17 Legea nr. 15/28 decembrie 1972, republicată în „Buletinul-Oficial’!, nr. 125/25 noiembrie 1977. ” Legea nr. 10/20 iunie 1973, în „Buletinul Oficial”, nr. 92 din 25 iunie 1973. 18 Legea nr. 14/28 decembrie 1972, în „Buletinul Oficial”, nr. 160 din 29 decembrie 1972. 30 Decretul nr. 439/1985, In „Buletinul Oficial", nr. 83 din 31 decembrie 1985. 31 Decretul nr. 60/4 martie 1980, In „Buletinul OficiaP’, nr. 20 din 8 martie 1980, mo- dificat prin Decretul nr. 439/1985, in „Buletinul Oficial”, nr. 83 din 31 decembrie 1985. 23 Decretul nr. 442/25 noiembrie 1977, in „Buletinul Oficial”, nr. 127 din 25 noiembrie 1977. 23 Decretul nr. 56/2 martie 1978, in „Buletinul Oficial”, nr. 14 din 3 martie 1978. 84 Decretul nr. 274/20 iulie 1979, tn „Buletinul Oficial”, nr. 76 din 1 septembrie 1979. 28 Decretul nr. 474/24 decembrie 1977, In „Buletinul Oficial”, nr. 138 din 26 decembrie 1977. 28 Decretul nr. 47/24 decembrie 1977 In „Buletinul Oficial”, nr. 138 din 26 decembrie 1977. 22 România contemporană. Coordonator Gheorghe Surpat, Edit. Politică, București, 1988, p. 278-279. 28 „Sclnteia”, nr. 14495 din 28 martie 1989. 28 Legea nr. 30/26 octombrie 1977, în „Buletinul Oficial”, nr. 112 din 28 octombrie 1977. 80 Ibidem. 81 Decretul nr. 439/1985, In „Buletinul Oficial”, nr. 83 din 31 decembrie 1985. 38 Decretul nr. 442/25 noiembrie 1977, In „Buletinul Oficial”, nr. 127 din 25 noiembrie 1977. 83 Nieolae Ceaușescu, Cuvlntare ta Plenara Comitetului Central al Partidului Comu- nist Român. 28 iunie 1989, p. 31. 84 Legea nr. 10/20 iunie 1973, In „Buletinul Oficial”, nr. 92 din 25 iunie 1973. 88 Nieolae Ceaușescu, România pe drumul desăvlrșirii construcției socialiste, voi. 3, 1969, p. 643. 88 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societă/ii socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre socialism, Edit. Politică, București, 1975, p. 139. 32 Gheorghe Butaru, Organizațiile de masă și obștești în viața social-politică a României. Edit. Politică, București, 1987, p. 130—131. www.dacoromanica.ro 812 GHEORGHE TUDOR 14 08 Marin Nedelea, Partidul — promotor consecvent al afirmării democrației muncitorești- revolufionare, tn „Era Socialistă", anul LXVII, nr. 23/1987, p. 11. 39 Nicolae Ceaușescu, op. cil., voi. 24, 1983, p. 43. 40 Tezele /.entru Congresului al XlV-lea al Partidului Comunist Român, Edit Politică, București, 1989, p. 33 — 34. 41 Ibidem, p. 46. LA ROUMANIE - ETAT DE LA DEMOCRAȚIE OUVRIERE ET EI^VOLUTIONNAIRE Resume Dans la premidre pârtie de l’article on prdsente en detail les traits fondamentaux du concept de democrație ouvriere et revolutionnaire, comnie stade superieur de l’evolution de la democrație dans notre sociâte, ce qui correspond au developpement multilateral de la Roumanie socialiste, et comme moyen principal de l’application dans le developpement eco- nomique et social de la Roumanie du principe revolutionnaire du gouver- nenient de la sociâte avec le peuple et pour le peuple. A partir de cette thâse, on met en relief quelques-unes des valeurs et des normes morales et politiques, philosophiques, âconomiques et juridiques fondamentales, specifiques au systeme de la democrație ouvriere et revolutionnaire, qui jouent un râie essentiel dans son fonctionneinent dans les meilleures condiționa : la liberte, l’egalite, le centralisine dâmocratique, la direction collective, l’autodirection ouvriere et l’autogestion âconomique et finan- ciere, l’ethique et l’âquitâ socialiste, l’humanisnie revolutionnaire, la responsabilii sociale, la lâgalitâ sociale, l’esprit d’qrdre et de discipline. On prâsente ensuite, dans leur âvolution qualitative, les principales com- posantes du systâine de la democrație ouvriâre et revolutionnaire : le Parti Communiste Roumain, comme principale force politique qui dirige la societâ, centre vital de toute la nation socialiste; l’Etat socialiste, comme administrateur principal des biens confies par la sociâtâ qui remplit des fonctions importantes dans le processus d’âdification de la nouvelle sociâtâ; les organismes de l’autodirection et de l’autogestion ouvriâre et revolutionnaire, qui assure la râalisation de la democrație directe dans tous les domaines d’activitâ; les organisations de masse, qui râunissent et qui representent les intârets de toutes les classes et catâgories qui con- stituent la societe roumaine. La derniâre pârtie de l’article se refere aux rapports et aux mâcanismes qui assurent le fonctionnement efficient du systeme de la democrație ouvridre et revolutionnaire. www.dacoromanica.ro IMPACTUL STRATEGIC AL REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN AUGUST 1944: FACTORII SPAȚIU ȘI TIMP ILIE SCIIIPOB La mijlocul verii lui 1944, (lupă aproape cinci ani de conflagrație mondială, pacea atît de așteptată de omenire părea încă un deziderat departe-de a fi realizat. Flăcările războiului atinseseră practic toate conti- nentele, marile bătălii desfășurîndu-se atît pe uscat, cit și-n aer, pe oceanul planetar și-n spațiul submarin. în Europa, tăvălugul șenilatelor, raidurile aviatice sau trupele terestre, după ce au atins Marea Britanie, Scandi- navia, Stalingradul, Moscova, Donul, cursul inferior al Volgăi, Caucazul, bazinul Mării Negre și cel mediteranean, călcau pentru a doua oară — de această dată sub presiunea forțelor aliate ale coaliției antihitleriste — extremele continentului. După o lună și jumătate de la debarcarea din Normandia (06.06.1944) cei doi adversari se confruntau încă la vest de alianiamentul Nantes-Paris- Caen. Frontul de est atinsese, la 2b august 1944, frontiera orientală a Finlandei, Golful Finic, părțile de răsărit ale Prusiei Orientale, Varșovia și cursul mijlociu al Vistulei, apoi se continua pe aliniamentul Cernăuți, Valea Șiretului, Pașcani, fluviul Nistru în aval de Dubosari. Aproximativ 2/3 din Peninsula Italică fusese eliberată de către forțele Națiunilor Unite aflate față în față cu adversarul între Ancona și Livorno. în sudul Franței, trupele germane se apărau încă pe aliniamentul Ailes — Marsilia — Cannes și Nisa. Se poate aprecia că, sub aspect teritorial, la sfîrșitul celei de-a doua decade a lunii august 1944, Germania controla în Europa aproximativ același spațiu ca la începutul campaniei sale împotriva U.R.S.S. Ea dis- punea, practic, pe lîngă propriile resurse umane, materiale și militare și de cele ale: Norvegiei și Danemarcei; majorității teritoriilor țărilor baltice, Poloniei și României; Iugoslaviei (mai puțin zonele deținute de armata de eliberare a lui losip Broz Tito); Ungariei, Cehoslovaciei, Bulgariei, Austriei, Greciei, Albaniei, Belgiei și Olandei în întregime; Franței în proporție de 3/4 și de nordul industrializat al Italiei. Din teritoriul Europei rămăseseră necuprinse: țările europene neutre (Spania, Portugalia, Irlanda, Elveția și Suedia), iar dintre partici- pantele la război, Marea Britanie, majoritatea insulelor mediteraneene (Sicilia, Sardinia, Corsica, Balearele), aproximativ jumătate din Italia, porțiuni din părțile orientale ale statelor baltice, Poloniei și României, mai puțin de 1/4 din teritoriul Franței. Aceasta făcea ca Germania să dispună de un teritoriu de susținere logistică a războiului mai mare chiar decît cel din septembrie 1939, vara lui 1940 sau primăvara anului 1941. Acest vast spațiu trebuia să asigure celui de-al treilea Reich toate resursele primare și capacitățile de prelucrare necesare susținerii efortului de război. „Revista de istorie”, tom 42, nrț)^^aa^țj^niCa>r0 814 ILIE SCHIPOR 2 Deși lovit mai ales din aer, teritoriul menținut sub control german permitea încă o creștere continuă a ansamblului producției de armament, tehnică de luptă și furnituri militare. Raportat la anul 1942, Germania realiza în iulie 1944 cantități mai mari de 5,89 ori la blindate, 3,67 ori la avioane și 3,22 ori la armamentTotodată, ea realiza o cantitate de oțel de trei ori mai mare decît cea obținută de siderurgia sovietică2 . Im- portantele zone petroliere (Valea Prahovei, bazinul Balaton), principalele zăcăminte de minereuri feroase și neferoase din întregul lanț carpatic, cărbunele din Polonia și grinarele continentului (Eomânia, Franța, Ungaria, Bulgaria, Țările de Jos), alimentau prioritar industria germană de război, concentrată în principal în bazinul Buhrului și Cadrilaterul boem. Pentru a fructifica toate aceste disponibilități, Germania avea însă o imperioasă nevoie de cît mai mult timp 3 și de menținerea ufiei părți cît mai mari din spațiul controlat de ea. De aceea, Hitler se vedea obligat, la 3 iulie 1944, să precizeze unui colaborator apropiat „trebuie să luptăm pentru fiecare metru pătrat de teren, pentru că pentru noi totul este să cîștigăm timp (...) Noi sîntem pe punctul de a recîștiga (supremația aeriană — n.n.) — cel puțin parțial —, dar pentru aceasta avem nevoie de timp și nu trebuie să cedăm teren”*. Odată cu deschiderea, de către coaliția antihitleristă, a celui de-al doilea front în vestul continentului și debarcarea din sudul Franței, Germania a început să fie efectiv și conco- mitent amenințată direct din mai multe sensuri. Totuși, în vara anului 1944 ea reușea încă să-i mențină pe adversari la mari distanțe de frontierele sale interbelice. Fronturile occidental, oriental și mediteranean erau despărțite de distanțe apreciabile (aproape 2 000 de km între Varșovia și Caen, peste 1 500 km între frontul de est și cel din Italia, aproximativ 700 km între Marsilia și Nantes), forțele aliate nu puteau să-și asigure încă contactul în zona flancurilor dispozitivelor ofensive, trupele sovietice se aflau la peste 500 km de granițele estice ale Germaniei, iar cele aliate din vest la aproape 700 km dc Rhin și poziția fortificată Siegfried. Deși aviația aliată lovea aproape fără încetare Berlinul, trupele terestre ale coaliției antihitleriste sc aflau la distanțe cuprinse între 600 si 1 500 km de capitala Reichului. Evoluțiile militare, mai ales cele din estul Europei, din ultimii doi ani de război, după stoparea ofensivei germane spre capitala și zonele vitale din interiorul U.R.S.S., demonstraseră faptul că Wehrmachtul avea încă suficiente forțe și mijloace să opună rezistență în fața forțelor aliate, dovadă și faptul că — după cotiturile de la Stalingrad (19 nov. 1942 — 2 febr. 1943), Kursk (5 iulie — 23 august 1943) și Orei (12 iulie — 8 august 1943) — trupele sovietice n-au realizat, pentru nici una din vastele operații eliberatoare de nivel strategic, pătrunderi mai mari de 300—350 km. Redăm, sintetic, mai jos caracteristicile principalelor operații ale Armatei Roșii din anii 1943—19445 (tabel nr. 1). Pauzele operative de cîte 2 —3 luni și chiar mai mult ce urmau după încheierea fiecărei operații de asemenea amploare au făcut ca trupele sovietice să pătrundă — în intervalul decembrie 1941 și august 1944 — în dispozitivul german, de pe aliniamentul cel mai estic atins de trupele Wehrmachtului (Leningrad — Tihvin — Novgorod — Ostascov — Kalinin— Moscova — Voronej — Rostov — Stalingrad — Groznîi — Novorosiisk), la pozițiile atinse în iulie—august 1944 (Leningrad — Narva — Novorossiisk Varșovia — Cernăuți — Pașcani — Dubosari — rîul Nistru) e, pe o adîn- www.dacoromanica.ro IMPACTUL STRATEGIC AL REVOLUȚIEI ROMANE 815 -ciiue maximă de 2 500 — 3 000 km, ceea ce însemna un ritm mediu lunar de aproximativ 90 km, calculați pentru anii 1942—1944, sau altfel spus, -3 km/24 de ore. Luînd în calcul asemenea elemente, disponibilitățile de susținere a frontului și, mai ales, caracteristicile geografice ale spațiului european Tabel nr. 1 Nr. cri. Denumirea operației Durata : Adtncimea pătrunderii (km) Ritmul mediu de ofensivă (km/?.i) Perioada Nr. de zi la 1 Kostov 1 ian— 18 (ebr. 1943 49 300-450 6,1 —9,2 2 Orei 12lulie- 8 august 1943 28 plnă la 150 2,8-3,0 3 Belgorod-I larkov 3 — 23 august. 1943 21 plnă la 140 sub 6,6 4 Cernigov-Pripet 26 aug. —30 sept. 1943 36 plnă la 300 sub 8,3 3 Kfelitopol 26 sept. —5 nov. 1943 41 50-320 1,2-7.8 6 Kiev 3— 13 nov. 1943 11 plnă la 150 sub 13.6 / 7 Gomei 10— 13 nov. ' 1943 21 plnă la 130 sub 6,2 8 I.cningrad-Novgorod 14 ian. — 1 inart. 1944 46 220-280 4,8-6,1 9 Proskurov-Cernăuți 4 mirt. — 17 aprilie 1944 45 80-350 1,8 7,8 10 i man-llotoșani 5 niart. —17 aprilie 1944 44 200-250 4,5-5,7 TOTAL pentru cele 10 operații (cu o dura- tă efectivă Însumată de 342*ile) 34,2 172 252 5,0-7,4 central, estic și balcanic, Comandamentul german sconta pe o prelungire a războiului pînă la obținerea inițiativei strategice, pe de-o parte ca urmare a realizării unei nete superiorități în armament, (prin introducerea în producție a proiectatelor „arme secrete”), iar pe de altă pate în urma apariției unor previzibile disfuncționalități în tabăra Națiunilor Unite. — c. 1508 www.dacoromanica.ro 816 ILIE SCHIPOR 4 Menținînd ferm pozițiile din occident, realizînd, pe ansamblu, în est, cel puțin o rezistență la parametrii anului 1943 și primei jumătăți din anul 1944 și folosind marile aliniamente naturale cu valoare ridicata de obstacol, se sconta pe o prelungire a războiului cu cel puțin un an și jumătate. în materializarea acestui scenariu, cadrul geografic al desfășurării viitoarelor confruntări militare avea un rol deosebit, în aceste calcule particularitățile teritoriul României avînd o însemnătate aparte. Toate calculele germane au fost însă brusc și iremediabil anulate de către, declanșarea, la 23 August 1944, a revoluției române de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă. Așa cum apreciază tovarășul Nicolae Ceaușescu, „prin întoarcerea armelor și angajarea Ro- mâniei, cu întregul său potențial, alături de Uniunea Sovietică și aliați, în războiul antifascist, s-a dat o puternică lovitură planurilor strategice ale Germaniei hitleriste. Aceasta a dus la prăbușirea întregului front din sud, a deschis calea înaintării rapide a trupelor sovietice, a accelerat zdro- birea dispozitivului militar al Germaniei în această parte a Europei” 7. Și în vara anului 1944 — ca de altfel în întreaga evoluție istorică — spațiul românesc a deținut o importanță deosebită în ansamblul desfă- șurărilor militare din ultima parte a celui de-al doilea război mondial. Analizarea impactului revoluției române din august 1944 asupra opera- țiilor înregistrate pe frontul clin estul și sud-estul Europei, precum și pe celelalte teatre de acțiuni militare evidențiază convingător rolul factorului geografic și corelația spațiu-timp într-un conflict de amploarea celui declanșat în urmă cu jumătate de secol. în cea de-a doua parte a războiului, caracteristicile orografice ale spațiului românesc au constituit, atît pentru comandamentele germane, cît și pentru cele sovietice, elemente decisive în planificarea și ducerea operațiilor militare. Cercurile conducătoare și opinia publică din Germania aveau în vedere, în mod obiectiv, importanța strategică a României și, mai ales, rolul decisiv pe care-1 aveau — în primăvara și vara anului 1944 — alinia- mentul natural al Carpaților și petrolul din Valea Prahovei. într-un raport al serviciilor de siguranță ale SS-ului se consemna, la 6 aprilie 1944, că : „Frontul de est se află în prezent în centrul tuturor discuțiilor despre război; în general există teama pentru pierderea terenurilor petrolifere din România și Galiția, a căror cucerire de către adversar este luată în considerare în ipod deschis (...). Fără petrol, submarinele și aviația noastră militară sînt paralizate (...) Pînă aici (pe Carpați — n.n.) îi vom lăsa pe ruși și nu mai departe” 8. Menținerea pozițiilor din România asigura Germaniei practic stă- pînirea Balcanilor cu marea varietate a resurselor aflate în această parte a continentului. Tot prin spațiul românesc se deschideau principalele direcții de ofensivă ce puteau apropia tot mai mult forțele Națiunilor Unite de baza de susținere logistică a trupelor Germaniei naziste. De altfel, Marele Stat Major român sesiza la începutul lunii iulie 1944 : „Dacă mai ținem seama de importanța capitală pe care rușii o acordă spațiului balcanic și că drumul cel mai scurt este prin România, importanța frontului român pentru comandamentul sovietic apare și mai evidentă” 9. www.dacoromanica.ro IMPACTUL STRATEGIC AL REVOLUȚIEI ROMANE 817 Dintre componentele de ordin geografic ce au fost și trebuie luate îri calcul într-o analiză obiectivă a rolului factorului spațiu în desfășurarea revoluției române din august sînt de amintit : a) elementele orografice cu valoare ridicată de obstacol natui al : lanțul muntos al Carpaților cu o lungime a segmentului românesc de peste 850 km și o lățime medie de 70—120 km; porțiunea maritimă și lagunară a flu- viului Nistru (cu o lățime de 150—200 m și un liman lung de 55 km șt lat de 5—12 km), pe care se stabilise frontul în vara anului 1944 ; Dunărea (a cărei bazin hidrografic totalizează 28% din cei peste 800 000 km2 cîți însumează marele fluviu ce scaldă teritoriul României pe 1 075 km din lungimea totală de 2 860 km); nenumărate rîuri cu orientarea generală nord-sud (Prut, Șiret, Argeș, Olt, Jiu), sau a altora care, prin caracteris- ticile de bază (Mureșul, Tîrnavele, Someșurile), avantajau dispozitivele defensive, întîrziind în același timp ofensiva trupelor ce acționau spre centrul continentului10; b) zona fortificată Focșani — Nămoloasa — Galați amenajată cu puternice lucrări genistice în „Poarta Focșanilor” pe un front de aproxi- mativ 90 km. Sprijinită cu un flanc pe Carpați și cu altul pe Dunăre, aceasta avea 1 600 cazemate de beton (cu o densitate medie de aproape 18 cazemate/km de front), 60 km de șanțuri antitanc dispuse pe direcțiile principale de interzis, 1 800 de amenajări (locașe și poziții de tragere) pentru armamentul antitanc, automat și mijloacele de artilerie etc.11; c) rețeaua de comunicații rutiere, feroviare și fluviale ce condiționa asigurarea logistică a trupelor ce acționau în întregul bazin dunărean și zonele adiacente ale acestuia. Spațiul românesc oferea posibilități de tranzitare pe multiple direcții de pătrundere și rocadă, atit pe Dunăre, cit și pe marile magistrale ce permiteau o legătură fluidă între zonele pontice, cele din Balcani, centrul, nordul și vestul continentului ; d) resursele solului și subsolului, ce puteau fi folosite pentru sus- ținerea efortului de război de către cei ce dețineau sau dobîndeau controlul asupra lor12. Acesta era, prezentat sintetic, cadrul geografic în care s-a declanșat și s-a derulat victorioasă revoluția română din august 1944. Odată cu declanșarea insurecției din 23 August, România a întors nu numai armele împotriva forțelor hitleriste, dar a sistat practic orice sprijin economic, uman și material pe care — pînă la acea dată — Ger- mania l-a impus prin amenințări și presiuni. Mai mult decît atit, toate elementele constitutive ale spațiului românesc au devenit, în noua con- junctură politico-strategică, factori ce-au favorizat în mod indicai și decisiv ofensiva forțelor coaliției Națiunilor Unite. Intrarea României — cu întregul său potențial uman, militar, material și financiar — în războiul antihitlerist „în clipa cînd nu se pre- eizase clar înfrîngerea Germaniei” 13 a constituit — așa cum acest act a fost receptat atît de către contemporanii evenimentului, cît și‘istorio- grafia și analiștii militari postbelici — un moment decisiv, de cotitură in desfășurarea de ansamblu a marii conflagrații mondiale, a cărei urmări directe și indirecte au influențat hotărîtor obținerea victoiiei finale de către coaliția Națiunilor Unite14. Începînd cu ziua de 23 August 1944, armata română — sprijinită unanim de către întregul popor —, a trecut la lichidarea trupelor hitleriste www.dacoromanica.ro 818 JLIE SCHIPOR din întregul teritoriu aflat sub autoritatea guvernului de la București~ realizînd concomitent acoperirea strategică și regruparea forțelor aflate pe front pentru constituirea dispozitivului de plecare la ofensiva elibera- toare a străvechiului pămînt românesc din Transilvania aflat — în urma dictatului de la Viena, din 30 august 1940 —, sub ocupația Ungariei hor- thyste. Toate aceste obiective politico-militare realizate exclusiv prin contribuție românească, într-un interval de numai nouă zile (23—31 august), au făcut posibilă trecerea trupelor române, alături de cele sovie- tice, la deplina eliberare a teritoriului național, realizare istorică obținută în ziua de 25 Octombrie 1944. Revoluția română a consemnat prin desfășurările și schimbările ei — de excepție sub multe privințe — un caz unic în ultimul an dai' și în ansamblu celui de-al doilea război mondial, întrucît, așa cum aprecia ,,Der Spiegel” din 10 septembrie 1984 ,,Niciodată un singur eveniment nu a dus la pierderea atît de multor soldați și a unor regiuni atît de întinse, într-un timp atît de scurt” 1B. A fost singura situație cînd — drept rezultat al aplicării strategiei revoluționare originale românești — o armată de peste un milion de oameni a întors prompt și în totalitate armele împotriva Germaniei naziste. Acțiunea militară declanșată in România la 23 August a lovit pu- ternic în structurile și dispozitivul Axei, transferînd un impresionant spor de forțe luptătoare la dispoziția coaliției Națiunilor Unite. Revoluția română din august a deschis calea înaintării libere și în siguranță a forțelor sovietice pînă la vest și sud de poziția fortificată din Poarta Focșanilor și Dunăre, dincolo de bariera naturală a Carpaților orientali, meridionali și apuseni Deplasarea trupelor motorizate sovietice prin spațiul cuprins între Dunăre, Marea Neagră și Carpați s-a realizat în august 1944 cu o viteză, de 50 km pe zi sau chiar mai mult, iar cele de infanterie cu cîte 35—38 km/24 ore16, ritm de 12—16 ori mai mare decît cel realizat, în medie, în anii 1943—1944, sau de 20 de ori mai ridicat decît cel realizat spre exemplu în cadrul operației Budapesta (2,5 km/zi)17. în situații similare din anii 1944—1945, pătrunderea trupelor sovie- tice pe adîncixni comparabile cu spațiul național eliberat prin contribuția exclusivă a României, de peste 700 km între litoralul Mării Negre și fron- tiera de vest a țării, respectiv 450 de km între Galați și Mureșul Mijlociu, s-a realizat — la flancul sudic al frontului germano-sovietic — în 7 —8 luni de zile. Trebuie precizat însă că, în situațiile prezentate comparativ mai jos 18 (tabelul 2), celelalte aliniamente naturale cu valoare ridicată de obstacol nu au cuprins zone muntoase de importanța Caipaților, că zona Prahovei constituia în vara anului 1944 principala sursă de apro- vizionare cu produse petroliere, iar Bărăganul și zootehnia României erau cele mai mari furnizoare de produse agroalimentare pentru Germa- nia19, că din nici un alt spațiu decît cel românesc nu se putea debușa direct în Balcani și Panonia. Prin deschiderea de către România, încă din primele zile ale revo- luției din august, a unui nou segment de front, cu caracteristici și confi- gurație complet schimbate, raportul de forțe între beligeranții ce se con- fruntau în sud-estul continentului a fost complet răsturnat. în teritoriul României trupele germane (25 de divizii, 626 635 militari 2n) s-au văzut — www.dacoromanica.ro Tabel nr. 2 Structuri militare Intervalul de timp Durata acțiunilor militare Aliniamente ' Adlncimea pătrunderilor In zonele eliberate Pătrunderea medie Spațiul (adtn- cimea medie) eliberat Intr-o zi Inițiale Finale Fronturile 3 și 4 ucrainene 01.01 - 20.08. 1944 232 zile Novgorodka- Marganeț- Kacikanovka- rtul Nistru- Herson Tiraspol-guiile Nistrului Marganeț-Nislru 450 km Rtul Inguleț- Tiraspol = 350 km Herson-gurile Nistrului — 200 km 340 km 1,5 km Frontul 2 ucrainean 01.01- 20.08. 1944 232 zile 75 km S.E. Kiev- Novgorodka Siret- Pașcani Dubosari Harkov-Siret = 500 km Cerkassi-Pașcani = 500 km Novgerodka- Dubosari = 350 km 450 km 1,9 km Armata română x 23-31.08. 1044 9 zile Straj a-Pașcani- Bacău-I.eova- Bolgrad-Cbilia- Dunăre Pantele vestice ale Carpaților Brașov-Aiud- Arad-Orșova Pașcani-Aiud = 300 km Galați-Arad = 650 km Constanța- Timișoara = 700 km 550 km 61 km Frontul 2 ucrainean 15.09. 1944 — 11.05.4945 238 zile Aiud-Sebeș- Tumu Severin W5 Praga-Vltava Viena m.dacorom Aiud-Praga = 800 km Garansebeș-Vltava = 650 km Turnu Severin Viena =650 km amca.ro 700 km 2,9 km 819 820 ILIE SCHIPOR 8 în urma actului declanșat prin voința întregi națiuni, la 23 August 1944— lipsite de fostul „aliat”, a cărei forță militară se ridica la 50 de divizii (29 operative și 21 de instrucție) și un efectiv de peste 1 171 000 mili- tari 21. Dispozitivul defensiv german a fost împins în interiorul arcului carpatic, pe o adîncime de sute de km de poziția deținută la începutul revoluției române. Comunicațiile rutiere, feroviare, porturile și aeroporturile au reintrat sub control românesc. A fost interzis, în mai puțin de o săptămînă, orice trafic pe Dunăre, închizîndu-se definitiv pentru germani legătura între bazinul Mării Negre, Dunărea mijlocie și superioară. S-a anulat sprijinul operativ și logistic între trupele germane de la nord și sud de Dunăre pe întregul segment românesc al fluviului. Manevra de forțe și mijloace între diferite teatre de acțiuni militare a fost întreruptă în întregul teritoriu aflat sub controlul autorităților și armatei române. Izolîndu-se trupele germane din spațiul românesc de cele din Bul- garia și Iugoslavia, noul aliniament de contact deschis de România a făcut posibilă cooperarea forțelor Națiunilor Unite cu cele ale armatei de elibe- rare conduse de mareșalul losif Broz Tito. Anihilarea trupelor hitleriste din spațiul românesc și împingerea frontului pînă la vest de Munții Apu- seni a dus la lichidarea puternicului ieșind — cu o adîncime de peste 600 km — pe care Germania îl deținea încă în bazinul dunărean. în acest fel frontul sovieto-german a fost „aliniat” prin contribuția României la nivelul pozițiilor deținute de trupele aliate ale Națiunilor Unite în țările baltice — Prusia Orientală, Bielorusia (pe Bug și Vistula) și Ucraina Subcarpatică (izvoarele Nistrului). Marele „salt” al trupelor coaliției antihitleriste prin spațiul național eliberat între 23 și 31 august de către forțele militare și cu contribuția întregului popor român s-a concretizat, în concluzie, în reducerea la jumă- tate a distanței dintre aliniamentul de contact al beligeranților de la începutul revoluției române și frontierele Germaniei, adîncimea pe care s-a realizat pătrunderea nestingherită a sovieticilor pînă la debușarea în interiorul arcului Carpatic și poarta Mureșului fiind comparabilă sub aspect spațial cu cele realizate în campanii anterioare, dar și ulterioare evenimentului de la 23 August cu precizarea că în toate celelalte situații similare operațiile ofensive eliberatoare au necesitat între 230 și 240 de zile de efort militar. Analiza participării României la războiul antihitlerist după înche- ierea victorioasă a revoluției din august 1944 pune în evidență alte ele- mente convingătoare ale rolului cu totul deosebit pe care țara noastră l-a avut în obținerea victoriei Națiunilor Unite asupra Germaniei naziste și Ungariei horthyste. Ca urmare a revoluției române, la mai puțin de o lună și jumătate de la declanșarea evenimentelor din 23 August 1944, Armata Roșie se afla (la 6 oct. 1944, la începerea operației Debrețin) la o distanță de 800 km de aliniamentul atins în această zi cu adevărat istorică. „Se efectuase, deci, într-un interval de timp extrem de scurt, o uriașă translație de front, o împingere considerabilă spre vest a dispozi- tivului defensiv’german, la aripa lui sudică din estul Europei, fără egal în istoria celui de-al doilea război mondial” 32. însemnătatea direcției pe care a acționat armata română în cele 263 de zile de efort militar, între Marea Neagră și cadrilaterul Boemiei, www.dacoromanica.ro 9 IMPACTUL STRATEGIC AL REVOLUȚIEI ROMANE 821 este dată de importanța cu adevărat strategică a obiectivelor și zonelor eliberate prin contribuție exclusiv proprie sau în cooperare cu trupele sovietice. Forțele naționale române s-au eliberat fără nici un sprijin : capitala țării, aproape 160 000 km2 din propriul teritoriu — la care s-au adăugat spațiul românesc răpit prin dictatul de la Viena și eliberat cu ajutorul marilor unități sovietice; zona petrolieră Prahova, porturile dunărene și maritime. Ele au deschis trecătorile Carpaților și au ocupat pînă la încheierea lunii august pozițiile de plecare la ofensiva eliberatoare din Transilvania. între 15 și 18 divizii române au participat pînă la încheierea răz- boiului la toate marile operații de pe axul București-Viena-Praga. De cele mai multe ori ele au fost destinate să rupă dispozitivul inamicului în sectoarele și zonele cele mai bine apărate de către acesta. Armata română a luptat nemijlocit, alături de trupele sovietice, pe căile de acces spre interiorul Budapestei și a acționat decisiv în folosul eliberării capitalelor Austriei și Cehoslovaciei și pentru neutralizarea inamicului din centrele petrolifere ale bazinului Balaton și Centrului Austriei și zona industrializată a Boemiei, ce au și constituit ultimele bastioane de susținere a Wehrmachtului cu armament, tehnică de luptă, carburanți și lubrefianți. Este explicabil de ce Hitler preciza într-o consfătuire de la O.K.W. din 23 ianuarie 1945 că : „O însemnătate de prim rang au regiunile petro- lifere ungare și sursele de petrol de la Viena (Zistersdorf— n.n.), deoaiece fără acest petrol, care ne dă 80 la sută din extracția noastră de petrol, nu putem continua războiul”23. De asemenea, ostașii români s-au acoperit de glorie în crîncenele lupte cu inamicul și cu stihiile naturii pe timpul ‘ escaladării masivilor muntoși din nord-vestul Ungariei și estul Cehoslo- vaciei sau a forțării marilor cursuri de apă din largle fîșii de ofensivă ale diviziilor române. Pentru conducerea Reichului „teritoriul Germaniei însuși era mai puțin prețios decît teritoriile străine” 24 (controlate de ea — n.n.), adică Austria, părțile de vest ale Ungariei și Cehoslovaciei, spațiu în care au acționat nemijlocit trupele române începînd cu toamna lui 1944 și pînă la încheierea războiului. Celor peste 540 000 de români ce au luptat în structurile operative de pe front li s-au adăugat alți zeci și sute de mii de ostași ce au sprijinit efortul eliberator în cadrul diferitelor componente ale asigurării logistice a trupelor, însuși întregul popor român, ce a dovedit — la chemarea lansată de comuniști „Totul pentru front, totul pentru victorie !” — pilduitoare exemple de dăruire, devotament și sacrificiu în scopul salvării țării, independenței și unității naționale. Toate acestea sînt argumente ce susțin convingător adevărul că România și-a adus o valoroasă contribuție la obținerea victoriei de la 9 Mai 1945 prin scurtarea războiului cu cel puțin 200 de zile, adică cu durata medie a acțiunilor militare ce au dus la pătrunderea forțelor aliate de la flancul sudic al frontului de est în dispozitivul inamic pe o adîncime egală cu cea eliberată între 23 și 31 august prin efortul comun al poporului român și armatei sale. Așa cum a relevat tovarășul Nicolae Ceaușescu în Expunerea din 28 iunie 1989 la Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român „După 23 August 1944, armata română, www.dacoromanica.ro 8 22 ILIE SCHIPOK 10 împreună cu întregul popor, a dus lupte eroice, alături de armata sovietică pentru eliberarea deplină a patriei do armatele hitleriste și horthyste și apoi pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei, pînă la victoria finală asupra Germaniei hitleriste” 2S. România a adus astfel o contribuție de valoare la zdrobirea Reichului nazist, în spiritul tradiției sale istorice de luptă pentru independență și libertate. NOTE 1 Ploetz — Geschiehte des zioeiten Weltkrieges, voi. I, Wiirzburg, 1960, p. 21. a G. K. Jukov, Amintiri și reflecții, București, 1970, p. 620. • Florin Constantiniu, 85 August 1944 — o zi decisivă a celui de-al doilea război mondial, tn „Revista de Istorie” nr. 8/1988, p. 751 — 736. 4 David Irving, Hitler’s War, Nev York, 1977, p. 652—653. * Velikaia ateccstvennaia ootna 194 / — 1945, Moscova, 1985, p. 46, 139, 246, 265, 329 — 321, 383, 389, 438, 464, 573. • Marea conflagrație a secolului XX, București, 1971, p. 166, 177, 185, 211, 252 , 300, 309, 358, 384. 7 Nieolae Ceanșevcu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dez- voltate, voi. 10, Edit. Politică, București, 1974, p. 623. • Heinz Boberach (Editor), Meldangen aus dem Reich (Comunicate din Reich), voi. 16, Berlin, 1984, p. 6 466-6 467. • Arhivele M. Ap. N„ fond 948, dosar 1 404/11, f. 362. 18 General Al. Rizeann și It. colonel E. Arghlropol, Tratat de geografie fizică, politică, economică, militară, voi. Ii, București, f.a., p. 549 și urm. 11 Colonel (r) Mihai Cncu, Factorul geografie tn acțiunile militare. București, 1981, p. 266. 14 Dr. Ilie Ceaușescu, dr. Florin Constantiniu, dr. Mihail lonescu, de zile mai devreme, ed. a 2-a, București, 1985, p. 180—185. 18 Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. de decorare a șefului statului român cu ordinul „Victoria”, apud „Sctnteia" din 9 iulie 1945. 14 General-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, colonel dr. Florian Tucfl, maior dr. Mihail E. lonescu, căpitan Alesandru Duțu, România și marea victorie, București, 1985, p. 46 — 94, 160— 173. 16 Presa străină despre contribuția României la victoria asupra fascismului, București, 1985, p. 171. 14 M. V. Zaharov, Molnienosnaia operațiia, In „Voennoistoriceskii jnrndl”, nr. 8/1964, p. 27. >' Dr. Hîe Ceausescu, dr. Florin Constantiniu, dr. Mihail E. lonescu, op. cit., București, 1985, p. 156. 18 Istoriia velikoi otecestvennoi ooinl Sooetskogo Soiuza, 1941—1945,, voi. 4, Moscova, 1962, hărțile 3, 4, 8 ; voi. 5, hărțile nr. 1 și 13. 18 V. 1. Dașicev, Bankrostvo strategii germanskogo faș izmă. tom. II. Moscova, 1973, p. 490. 20 Arh. M.Ap.N., fond 948, dosar nr. 327, f. 290. 21 Ibidem, dosar 3 376, f. 83. 22 Dr. Ilie Ceaușescu, dr. Florin Constantiniu, dr. Mihail E. lonescu, op. cit., p. 162. 28 Budapeșt-Vena-Praga, sub red. mareșalului H.I Malinovski, Moscova, 1965, p. 186. 24 Ibidem, p. 185. 28 „Sclnteia”, anul I.VIil, nr. 14’573 din 29 iunie 1989. L’IMPACT STRATEGI QUE DE LA REVOLUT ION ROUMAINE D’AOtTT 1944 : LES FACTEURS TEMPS ET ESPACE Rteumâ L’dtude analyse la situation sur Ies thââtres des actions militaires europeennes eu aodt 1944, l’interdâpendance entre celles-ci etles operations www.dacoromanica.ro 11 IMPACTUL STRATEGIC AL REVOLUȚIEI ROMANE 823 effectuees le long des deux demieres ann^es de la deuxieme conflagration mondiale, et met en evidence la correiation de l’espace et du temps en tant que facteurs determinanta d’un conflict militaire majeur comme le fut celui declenche il y a presqu’un demi-siecle. L’importance decisive de l’acte historique du 23 Aout 1944, l’impact produit par la revolution roumaine sur le deroulement ulterieur de la guerre, se revelent si on rapporte le cadre geographique de la Eoumanie et son potentiel humain, socio-politique, militaire et economique aux particularites du flanc meridional du front sovieto-allemand. Les argumenta que l’auteur met sur le tapis soutiennent d’une maniere convaincante le fait que, par la contribution decisive du.peuple roumain, et comme consequence de la revolution de liberation sociale et naționale antifasciste et antiimperialiste d’aott 1944, la seconde guerre mondiale fut ecourtee de plus de six mois. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro CONTRIBUȚIA TINERETULUI LA ÎNFĂPTUIREA ACTULUI ISTORIC DE LA 23 AUGUST 1944 ȘI LA VICTORIA ÎN RĂZBOIUL ANTIHITLERIST GHEORGHE SBÂRNĂ August 1944 a marcat în istoria poporului român piatră de hotar, sub semnul luptei și voinței sale de libertate, cu rădăcini adînci în veacuri; căci în substanța evenimentelor de acum patru decenii și jumătate regăsim toate trăsăturile evoluției poporului nostru în dramatica încleștare cu toți acei care au atentat la libertatea sa, regăsim marea sa capacitate de a fi el însuși, de a-și alege calea afirmării propriei personalități. înfăptuirea victorioasă a revoluției din August 1944 a fost rezultatul liniei politice a luptei duse de Partidul Comunist Român, care a demascat pericolul grav pe care îl reprezenta fascismul pentru destinele poporului nostru, pentru libertatea popoarelor, pentru pacea lumii. Că tînăra generație, asemeni celorlalte forțe progresiste și democratice ale națiunii, s-a manifestat energic în mișcarea de rezistență antifascistă în perioada dictaturii militaro-fasciste și a războiului hitlerist, stau mărturie multe fapte și acțiuni consemnate în documentele acelor ani. Ele atestă în mod elocvent, poziția și rolul activ jucat de tineretul revoluționar și patriotic, în transpunerea în practică a orientării partidului comunist de făurire a unei largi coaliții de luptă a tuturor forțelor democratice, patriotice ce se opuneau fascismului și hitlerismului, capabile să asigure salvarea țării, redobîndirea independenței și unității naționale. „Urmînd neabătut linia generală a Partidului Comunist Român, arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, Uni- unea Tineretului Comunist s-a ridicat cu hotărîre împotriva dictaturii militaro-fasciste, a aruncării României în brațele Germaniei hitleriste, în războiul antisovietic și antinațional” h Sprijinindu-se pe efectivul tot mai mare al generației tinere pro- gresiste și democratice, în condițiile în care războiul hitlerist lua proporții în Europa, iar în țară dictatorul Antonescu își asociase la conducere și Garda de Fier la 14 septembrie 1940 Uniunea Tineretului Comunist înfruntînd multiple greutăți, și-a mobilizat la luptă toate forțele pentru a stăvili acțiunile sîngeroase ale legionarilor, pentru demascarea sama- volniciilor și crimelor lor, pentru a organiza acțiupi de protest împotriva intrării trupelor naziste în țară și înglobării. României în blocul politic- militar al statelor fasciste. Materialele tipărite și răspîndite de tinerii comuniști evidențiau starea grea de existență, de șomaj, de teroare aduse de noul regim‘dicta- torial și chema tineretul român să se grupeze în frontul antifascist, anti- războinic al tinerei generații, să participe la lupta pentru îndeplinirea» prevederilor programatice ale documentelor partidului comunist de salvare „Revista de istorie”, tom 42, nr. 8, p. 825—840, 1989 www.dacoromanica.ro 826 GHEORGHE SBÂRNA 2 a ființei naționale, de cîștigare a libertății și independenței țării. Răspân- direa unor astfel de •materiale cu conținut revoluționar, patriotic era semnalată de organele de siguranță în toamna anului 1940 în capitală și în alte orașe ale țării, pe străzi, în întreprinderi, în mijloace de transport. Una dintre cele mai puternice acțiuni de masă antifasciste, anti- hitleriste organizate de comuniști, cu un larg ecou în țară și peste hotare, a avut loc la .3 noiembrie 1940 în cartierul Obor din București. Principalul rol în cadrul acestei manifestații l-au avut tinerii comuniști care au purtat steaguri roșii și pancarde cu lozinci antifasciste : „Jos fascismul!”, „Jos teroarea !”, „Afară cu armatele de ocupație !”. Autoritățile au intervenit cu brutalitate arestînd peste 30 de participanți. Pe raportul prezentat de Direcția generală a poliției, patronată atunci de legionari, cu privire la desfășurarea manifestației, Antonescu a pus următoarea rezoluție: „Orice manifestație de dezordine va fi reprimată cu armele ... Se vor stabili inițiatorii și agitatorii. Aceștia să fie condamnați la muncă silnică pe viață. Dacă nu este lege, să se facă imediat” 2. Represiunea regimului, deși a răpit din mișcarea de rezistență pe unii din cei mai hotărîți combatanți, nu a putut înfrînge voința de luptă a comuniștilor. Chiar în noaptea de 3—4 noiembrie 1940 în cartierele Obor, Șoseaua Pantelimon, Șoseaua lancului au fost răspîndite sute de manifeste ale U.T.C. prin care tineretul era chemat să continue lupta în cadrul Frontului unic patriotic al tineretului român. în aceeași perioadă au avut loc acțiuni antifasciste, conduse de uteciști și la Brașov, Bacău, Arad, Iași, Constanța, Reșița și Lugoj. în pofida situației deosebit de grele în partea de nord a Transil- vaniei, după cotropirea ei de către horthyști, mișcarea antifascistă și antihitleristă a oamenilor muncii tineri și vîrstnici nu a încetat. Organi- zațiile tineretului comunist din această parte a țării înfruntînd teroarea sîngeroasă a autorităților de ocupație și-au desfășurat activitatea de organizare și mobilizare a maselor de tineri români, maghiari, germani, evrei și de alte naționalități împotriva fascismului horthyst, împotriva asupririi naționale, pentru drepturi economice, politice, sociale, naționale și culturale 3. Neîmpăcîndu-se nici o clipă cu Dictatul de la Viena, tinerii muncitori comuniști, socialiști, democrați, antifasciști, au luat parte activă, la grevele și conflictele de muncă izbucnite' într-o serie de între- prinderi din Cluj, Tg. Mureș, Baia Mare, Oarei și alte orașe. Pentru activi- tatea lor viguroasă împotriva măsurilor de oprimare socială și națională, împotriva războiului hitlerist, zeci și sute de tineri comuniști, ântifasciști indiferent de naționalitate, au fost urmăriți de poliția și jandarmeria hortystă, arestați și schingiuiți după procedeele fasciste cele mai bestiale. Evoluția evenimentelor a demonstrat că aceste metode crunte, teroriste n-au putut estompa conștiința națională a populației românești și nici nu a putut împiedica lupta antifascistă și antihitleristă a maselor populare. Ea nu a încetat pînă cînd nedreptatea istorică nu a fost lichidată prin izgonirea cotropitorilor horthyști și hitleriști de pe teritoriul patriei noastre și reintegrarea nordului Transilvaniei în granițele firești ale României. împotrivirea antifascistă a tineretului va crește în intensitate la sfîrșitul anului 1940 și începutul anului 1941 și va deveni tot mai acth ă cu cît se a a contura iminenta angajare a țării în războiul hitlerist. Organele represive sesizau cu îngrijorai1 ■ că in condițiile înrăutățirii situației maselor www.dacoromamca.ro 3 TINERETUL, ȘT ACTUL ISTORIC DE LÂ 23 AUGUST 827 muncitorești mediul cel mai propice pentru răspîndirea ideilor revolu- ționare este tînăra generație și că un număr tot mai mare de tineri au -fost dovediți că fac parte din organizația comunistă de tineret. Războiul declanșat de Germania hitleristă împotriva Uniunii Sovietice la 22 iunie 1941, în care contrar voinței poporului, a fost angrenată și România, a însemnat pentru tineretul țării noastre noi privațiuni și sufe- rințe, dar mai ales un tribut greu de sînge ; sute de mii de tineri, îmbrăcați în haină militară, morți, răniți, și dispăruți într-un război dus departe •de hotarele țării, pentru interese străine poporului român 4. în spiritul liniei politice adoptate de partidul comunist în documen- tele sale programatice uteciștii au demascat în rîndurile tineretului adevăratele scopuri ale războiului hitlerist, au combătut propaganda .guvernamentală și pe cea nazistă, au sădit încrederea în victoria Uniunii Sovietice și a celorlalte țări din coaliția antihitleristă, au cultivat ideea necesității și posibilității întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, au mobilizat masele, îndeosebi tineretul țării, să lupte sub toate formele împotriva dominației hitleriste și a dictaturii antonesciene, pentru eli- berarea patriei. Uniunea Tineretului Comunist, la îndemnul partidului comunist a militat în continuare pentru formarea unui front patriotic antifascist al tineretului, în care să intre toți tinerii, indiferent de convingerile lor politice, religioase, de naționalitate, ggta să lupte împotriva dominației naziste și a dictaturii militaro-antonesciene. în vederea lărgirii mișcării de rezistență antifascistă s-a desfășurat o susținută activitate politică. Organizațiile comuniste de tineret, deși în mai mică măsură decît înainte, au tipărit și difuzat prin echipe de tineri mii de manifeste revoluționare editate de partid și d» U.T.C. Unele dintre organizațiile locale ale tineretului comunist au reușit să tipărească și să Tăspîndească, fie și pentru scurtă vreme, gazete ilegale. Concomitent cu munca de propagandă prin aceste modalități s-a recurs la utilizarea de noi mijloace de informare și mobilizare a maselor, un rol important, în această perioadă, l-au avut „fluturașii”, care puteau fi rapid și cu mai puțin pericol scriși și răspîndiți. Fluturașii erau mici lozinci, uneori din două cuvinte, alteori mai multe, scrise cu tuș, cerneală sau creion chimic, ■cu vopsea sau cretă albă, pe bucățele mici de hîrtie, pe etichete de caiete, pe bancnote, pe zidurile clădirilor. Pornind de la linia tactică și politică a P.C.R. expusă în Platforma program din 6 septembrie 1941, de unire a tuturor forțelor revoluționare, democrate și antifasciste, într-o puternică coaliție de luptă împotriva trupelor hitleriste și a dictaturii antonesciene’, Uniunea Tineretului Co- munist a lansat numeroase apeluri și chemări către masele de tineri munci- tori, țărani, școlari, studenți și soldați pentru a acționa în comun în vede- rea scoaterii României din situația dezastruoasă în care se afla, propunînd în acest scop crearea Frontului patriotic al tineietului din România 5. Astfel în februarie 1942, ținînd cont de sarcinile ce-i reveneau din Plat- .forma P.C.R. din septembrie 1941, C.C. al U.T.C. a elaborat o platformă proprie, care sublinia necesitatea unirii întregului tineiet în lupta împotriva dictaturii militaro-fasciste și pentru salvarea tării din ghiarele hitlerismu- lui. După ce se efectua mai întîi o scurtă piiviie asupra împrejurărilor concrete în care se afla țara, platforma in ista m mod deosebit asupra www.dacoromaiiica.ro 828 GHEORGHE SBARNA 4 misiunii de căpetenie a organizației U.T.C. de a desfășura o amplă, activi- tate în rîndurile maselor tineretului român spre a-1 atrage la lupta activă pentru eliberarea patriei și împotriva războiului hitlerist, căci „numai prin luptă hotărîtă, tineretul își va salva viața, familia și patria”. în vederea realizării acestei sarcini, Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist punea ca îndatorire principală crearea Frontului Patriotic al Tineretului din România. „în această mișcare patriotică — se arăta în platformă — trebuie să atragem întreg tineretul din România, din toate straturile sociale, fără deosebire de sex, stare materială, vedere politică,, religie și concepție de viață” 6. în acest scop, U.T.C. s-a adresat cu pro- puneri de colaborare tuturor organizațiilor politice de tineret, social- democrat, național-țărănesc, radical-țărănesc și liberal tuturor organiza- țiilor sportive, culturale etc., întregului tineret din România. Organizația tineretului comunist propunea ca obiective, pe baza cărora urma să se realizeze Frontul patriotic al tineretului : încetarea războiului hitlerist contra U.R.S.S.; aducerea trupelor române în țară; pace imediată cu U.R.S.S., Anglia, Statele Unite, precum și cu toate țările democratice ; luptă împotriva fascismului german și a dictaturii antonesciene ; izgonirea trupelor germane din țară ; drepturi și libertăți democratice pentru întregul tineret din țară; eliberarea tinerilor patrioți din închisori, lagăre de con- centrare ; împotriva muncii forțate ; arestarea și pedepsirea guvernului militar-fascist în frunte cu Antonescu; pentru libertatea și independența națională a poporului român. Adresîndu-se tinerei generații, C.C. al U.T.C. preciza că „pe baza acestei platforme, U.T.C. face toate sacrificiile ca să ajungă la o înțelegere sinceră cu toate grupările, organizațiile și persoanele tinerești, chiar și pe baza unui singur punct al platformei de mai sus, în vederea luptei contra cotropitorilor și a războiului” 7. Frontul patriotic al tineretului trebuie să fie — așa cum se arăta în platformă — un front larg de luptă, cu rădăcini în masele de tineri din întreprinderi, ateliere, cartiere, sate, școli și universități. în Comitetele de front patriotic urma să fie aleși reprezentanți ai tuturor organizațiilor de tineret care aderau la această platformă, de jos în sus. Organizațiile aveau datoria să îmbine lupta de dezrobire de sub dictatura militaro- fascistă cu acțiunile pentru revendicările imediate ale fiecărei categorii de tineri, contra scmnpetei bunurilor de consum și a lipsei de îmbrăcăminte, încălțăminte, combustibil, împotriva salariilor de mizerie, a numărului mare de ore de muncă, împotriva bătăii. După elaborarea platformei care viza crearea Frontului patriotic al tineretului, C.C. al U.T.C., organele de conducere locale au desfășurat acțiuni de lămurire asupra necesității încheierii unității tuturor forțelor patriotice ale tineretului, care, în cadrul Frontului patriotic al întregului popor, să-și aducă contribuția la salvarea țării. Frontul patriotic al tine- retului urma să fie organizat atît la nivelul întreprinderilor, al facultăților, școlilor, cît și la nivelul organelor superioare conducătoare. Pentru popularizarea și dezbaterea problemelor cuprinse în plat-, formă, C.C. al U.T.C. a editat și răspîndit ilegal în rîndurile tineretului „Buletinul informativ pentru lupta patriotică a tineretului român”, „Buletinul tineretului patriotic”, „Tînărul patriot”, precum și manifeste și broșuri. www.dacoromanica.ro 5 TINERETUL ȘI ACTUL ISTORIC DE LA 23 AUGUST 829 în. vederea cuprinderii unui număr cît mai mare de tineri din toate categoriile sociale și de toate convingerile politice în Frontul național patriotic al tineretului, U.T.C. a constituit în cadrul Uniunii patrioților — organizație creată în 1942 — grupe de tineri patrioți, a militat consecvent pentru a stabili contacte cu tinerii socialiști spre a-i atrage la închegarea frontului unic al tineretului muncitoresc, care trebuia să fie temelia Fron- tului patriotic al tineretului. Uteciștii au lansat apeluri și chemări înflă- cărate către întregul tineret al țării, pentru a participa la lupta împotriva cotropitorilor hitleriști, pentru salvarea țării și recîștigarea independenței naționale. Animați de dorința de a pune capăt războiului hitlerist, de a salva țara de sub dominația fascistă, tinerii comuniști au participat alături de membrii de partid la sabotarea producției de război, acțiune care a crescut în intensitate pînă la răsturnarea dictaturii antonesciene. în acest scop într-o serie de întreprinderi au fost formate grupe de 5 — 12 tineri patrioți, avînd sarcina să organizeze, împreună cu vîrstnicii, acțiuni de sabotaj și să participe la răspîndirea manifestelor. De la neprezentarea la lucru, deteriorarea uneltelor, încetinirea ritmului de muncă, se trecea la dere- glarea motoarelor și mașinilor, turnarea de nisip în lagăre pentru a produce piese (țpfecte etc. Astfel de acțiuni de sabotaj semnalate de organele de informare au avut loc într-o serie de întreprinderi din capitală, Reșița', Timișoara, Brașov, Ploiești, la șantierele navale din Constanța, la Orșova și în alte orașe, ceea ce a îngrijorat autoritățile dictatoriale, care au adoptat drastice măsuri represive împotriva comuniștilor, însumind ani grei de temniță și chiar condamnări la moarte, ca de pildă Filimon Sîrbu, Justin Georgescu, Cornel Elias, Simion Perl și mulți alții. „Eroismul cu care tînărul comunist Filimon Sîrbu și-a dat viața pentru cauza sfîntă a liber- tății — se scria în „Buletinul Tineretului Patriotic” — trebuie să fie pentru noi o pildă vie a sacrificiului și jertfei pusă în slujba eliberării” 8. Dar condamnările la moarte, execuțiile publice, anii grei de închisoare sau de internare în lagăre nu au fost în stare să întrerupă firul activității antifasciste, patriotice a tineretului. în facultăți și licee studenții și elevii își manifestau în acești ani, sub influența sporită a uteciștilor, împotrivirea față de măsurile de re- strîngere a posibilităților de a urma cursurile, ca și față de războiul dez- lănțuit de Germania hitleristă. La universitățile din București, Iași, Sibiu, U.T.C. a constituit nuclee de tineri care au militat pentru înfiin- țarea în fiecare centru universitar a unui front studențesc patriotic, alcătuit din comitetele pa'triotice pe facultăți9. De asemenea, s-au folosit și alte forme de colaborare între studenți, indiferent de orientare politică, în vederea apărării drepturilor democratice ale tineretului studios, ale sal- vării țării de sub dictatura fascistă. în jurul revistei „Gîndul nou”, editată încă din decembrie 1941 de un grup de studenți comuniști, simpatizanți și antifasciști, s-a format un cerc de dezbateri, care reunea, alături de uteciști, pe tinerii socialiști și național-țărăniști de stingă de la Facultățile de drept, medicină, de la facultățile tehnice din București și din alte centre universitare. La Politehnică funcționa un cerc de matematică și se edita o revistă de matematică, ambele servind drept centre de raliere a studen- ților progresiști. O asociație asemănătoare a funcționat în acești ani și la Academia Comercială. în aprilie-mai 1943 s-a înființat unul din primele www.dacoromanica.ro 830 GHEORGHE SBARNA 6- comitete de front patriotic al tineretului, — Comitetul antifascist al tine- retului universitar din capitală —, care reunea studenți, tineri licențiațî și doctoranzi. Activitatea studenților comuniști s-a făcut simțită și în provincie. Siguranța semnala la 5 mai 1942 că ,,în special organizația U.T.C. desfășoară o activitate foarte intensă în rîndurile studențimii Politehnicii din Timișoara” 10. în licee, sub influența uteciștilor, elevii au răspîndit diferite mani- feste ale mișcării comuniste și antifasciste, semnalate de Siguranță la școlile din Botoșani, Brașov, Piatra Neamț, Rîmnicu Vîlcea, Timișoara,. Lugoj, Arad, Orăștie etc u. La îndemnul lor, elevii scriau pe bancnotele de 1, 2 și 5 lei lozinci împotriva dictaturii antonesciene și a războiului hitlerist: „Jos Antonescu!”, „Jos războiul!”, „Afară cu nemții din. țară !” ; toate erau semnate „Frontul Patriotic al Tineretului” 12. în martie 1942, în internatele liceelor din Botoșani a fost afișat un manifest în care se scria : „Tineret român, unește-te cu lupta națională antifascistă, pentru încetarea războiului antisovietic, anularea dictatului de la Viena, pentru dezrobirea Ardealului ocupat, pentru pace, pîine, independență, libertate poporului român” ls. O intensă activitate a desfășurat Uniunea Tineretului Comunist în rîndurile ostașilor. Tinerii din armată erau chemați să întreprindă acțiuni antifasciste atît pe front, cît și în unitățile din spatele frontului. Situația mizeră pe care o îndura ostașul român, pe de o parte, iar pe de altă parte, aroganța și brutalitatea hitleriștilor au determinat creșterea stării de spirit antifascistă, antihitleristă în armată14. Comuniștii consi- derau ca posibilă, în anumite condiții, soluția trecerii integrale și în mod organizat a întregii armate la lupta contra Germaniei naziste. Tocmai de aceea, ideeă salvării țării prin întoarcerea armelor de către ostași și ofițeri contra hitleriștilor și horthyștilor și eliberarea părții de nord a Transilvaniei, a fost cultivată în permanență în rîndurile militarilor. Nu există document, ziar, broșură sau manifest din perioada anilor 1941 — 1944, prin care uteciștii, după exemplul comuniștilor vîrstnici, să nu fi îndemnat pe militari la întoarcerea armelor, pentru eliberarea țării de sub jugul fascist. „Popor român ! Frați soldați — se spunea într-un manifest — nu continuați acest război care servește interesele cotropitorilor germani și care duce la subjugarea noastră națională economică și mai completă. Nu luptați contra armatei roșii ... începeți lupta contra cotropitorilor germani ... Soldați ! împiedicați completarea frontului, nimiciți rezervele armatei imperialiste ! Luptați alături de armata roșie, pentru independența și libertatea României” 15. Condițiile deosebit de grele ale ilegalității, precum și unele lipsuri care s-au manifestat în conducerea P.C.R. în acea perioadă de teroare a dictaturii antonesciene au constituit piedici serioase în activitatea Uniunii Tineretului Comunist de închegare a Frontului unic muncitoresc al tineretului și a Frontului patriotic al tinerei generații. în această peri- oadă, pentru activitatea lor patriotică, antifascistă, o serie de uteciști — muncitori, studenți, elevi, ostași — au fost arestați, torturați, condamnați la ani grei de temniță, de muncă silnică, iar alții au fost trimiși în fața plutoanelor de execuție. Au avut loc și mai multe „căderi” ale unor qrga- nizații uteciste16. într-o broșură editată în 1942 de 0.0. al P.C.R. privind sarcinile în lupta împotriva războiului se arată că: „Partidul comunist, www.dacoromanica.ro 7 TINERETUL ȘI ACTUL ISTORIC DE LA 23 AUGUST 831 Uniunea Tineretului Comunist, Ajutorul roșu au avut mari pierderi în urma loviturilor dușmanului de la declanșarea războiului antisovietic” 17. în ciuda acestor mari greutăți, uteciștii, crescuți în spiritul înaltelor tradiții de luptă pentru apărarea intereselor poporului, și-au adus contri- buția la toate acțiunile inițiate de partidul comunist, la organizarea și desfășurarea unor acțiuni greviste și a conflictelor de muncă, a actelor de sabotare a producției pentru războiul hitlerist. în întreprinderi, ute- ciștii mobilizau pe tinerii muncitori și tinerele muncitoare să lupte în front comun, indiferent de apartenența politică, națională, religioasă, pentru salarii egale la muncă egală, pentru opt ore de muncă, salarii în raport cu scumpetea, ajutoare de boală, asistență medicală gratuită, școli și posibilități de studii pentru ucenici. Avînd în vedere acest program cuprinzător de revendicări, tinerii comuniști și antifasciști au constituit elementele cele mai active în desfășurarea conflictelor de muncă în perioada dictaturii antonesciene și a războiului hitlerist într-o serie de ateliere și fabrici, ch : „Vulcan”, „I.O.R.”, „Lamaître”, „Atelierele C.F.R. Grivița”, „Wolf”, din București, la „Concordia” din Ploiești, „Astra” și „I.T.A.” din Arad, în Valea Jiului și Valea Prahovei18. Urmînd chemările Partidului Comunist Român, uteciștii nu numai că și-au intensificat acțiunile împotriva ocupanților naziști și a sprijini- torilor lor din interior, în perioada următoare, dar și-au manifestat, cu forță sporită, solidaritatea cu cei ce li se împotriveau cu arma în mînă, indiferent de țară și orientare politică. în acest sens sînt concludente acțiunile de simpatie și sprijin cu lupta popoarelor vecine cotropite de hitleriști, participarea activă a unor membri ai U.T.C. în Rezistența franceză și în mișcarea de partizani de pe teritoriul Uniunii Sovietice. Din vara anului 1943, ca urmare a numeroși factori, activitatea antifascistă în România a crescut în amploare și intensitate, dobîndind forme tot mai organizate. în urma creării Frontului patriot ic antihitlerist, alcătuit din Partidul Comunist Român, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților, Madoszul, Partidul Socialist-Țărănesc, și unele organizații ale P.S.D., U.T.C. a lansat noi apeluri către tînăra generație, pentru for- marea Frontului patriotic al tineretului. „Tineri români — se scria într-un apel al U.T.C. răspîndit în capitală — nu vă lăsați duși la moarte de călăul Antonescu, vînzătorul vieții și tinereții noastre ! Luptați pentru salvarea voastră, pentru salvarea țării, pentru independență națională, pentru libertate, pentru pace imediată cu aliații; Organizați-vă în Frontul pa- triotic al tineretului, fără deosebire de religie, stare socială și convingere politică” 19. Un alt manifest semnat de „un grup de studenți patrioți”, răspîndit în martie 1944 în sălile de studii, laboratoare, în biblioteca Institutului Politehnic și pe străzi, înfiera jefuirea țării de către hitleriști, „noua ordine” nazistă prin care, așa cum se scria în manifest, trebuie să înțelegem „regimul terorii organizate”. Manifestul studenților patrioți arăta întregului tineret din facultăți că „Frontul patriotic a început lupta pe viață și pe moarto îmnotriva împilării nemțești. El reprezintă libera afirmare a conștiinței poporului român, care dorește ruperea imediată a cîrdășiei cu nemții, înlăturarea cîrmuitorilor trădători, retragerea armatelor române de pe front și încheierea cît mai grabnică a unei păci cu aliații”. La sfîrșit erau 6 — e. 1506 www.dacoromanica.ro 832 GHEORGHE SBARNA 8 înscrise lozinci ale luptei de eliberare : „Trăiască România liberă!”, „Trăiască Frontul patriotic”, „Moarte cotropitorilor nemți !” 20. O deosebită amploare a căpătat, în 1943 și în prima jumătate a anului următor, pe lîngă răspîndirea manifestelor, împrăștierea „flutu- rașilor” pe străzi, în fabrici, școli și facultăți, în București și în alte orașe ale țării, al căror conținut înfățișa puncte importante ale programului de luptă utecist : „Jos războiul!” „Afară cu nemții 1”, „Rușinea neamului românesc este banda antoneștilor, exploatatorii României”, „Jos Anto- nescu !”, „Jos Hitler” etc 21. ; multe din ele purtau semnătura Frontului patriotic al tineretului sau a Uniunii Tineretului Patriotic. De mare însemnătate pentru activitatea revoluționară a tineretului a fost dezvoltarea tot mai largă a relațiilor dintre conducerea P.C.R. și P.S.D., abandonarea sistemului polemicilor și acuzațiilor reciproce, mani- festarea dorinței, din partea ambelor partide muncitorești, de a găsi căile de realizare a unității de acțiune pornind de la necesitățile și.cerințele vitale ale clasei muncitoare, ale poporului român, ale țării. Ca urmare a îndelungatelor discuții și tratative, și în fața pericolului iminent în care se afla țara, militanții comuniști și social-deniocrați au ajuns la conturarea platformei pe baza căreia în cursul lunii aprilie 1944 s-a realizat Frontul Unic Muncitoresc, platforma lui fiind adusă la cunoștința maselor munci- toare cu prilejul zilei de 1 Mai. Acest eveniment a avut o mare însemnătate pentru grăbirea procesului de unire în jurul clasei’ muncitoare a tuturor forțelor democratice și patriotice, în vederea răsturnării guvernului de dictatură militaro-fascistă și a formării unui guvern de uniune națională, a scoaterii țării din războiul antisovietic, și întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, pentru o Românie liberă și democratică. Făurirea Frontului Unic Muncitoresc a avut consecințe pozitive pentru mobilizarea maselor tinerei generații la înfăptuirea revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă. Căci, deși formal nu s-a întocmit și semnat un acord de front unic special între organizațiile tineretului comunist și social-democrat, decizia majoră a partidelor care îndrumau organizația comunistă și organizația social- democrată de tineret avea un rol hotărîtor și pentru orientarea funda- mentală a acestor organizații, încît putem spune că încă de acum se pro- ducea o cotitură în cristalizarea, într-un fel, și a frontului unic al tineretu- lui muncitor. în manifestele răspîndite după înfăptuirea sa, F.U.M. se adresa în egală măsură tineretului. Astfel, un manifest, elaborat chiar la 1 Mai 1944, după ce arăta situația tineretului, mult înrăutățită în anii războiului hitlerist, chema tînăra generație muncitoare la lupta pentru eliberarea țării, alungarea fasciștilor, pentru pace 22. încă din mai 1944, cînd s-a încheiat unitatea de acțiune a clasei muncitoare, Partidul Co- munist Român și-a sporit preocuparea pentru înfăptuirea Frontului unic al tineretului. în1 primăvara și vara anului 1944 lupta tineretului comunist, anti- fascist a luat forme tot mai eficiente îndreptate împotriva mașinii de război hitleriste. într-un manifest răspîndit la mijlocul lunii iunie 1944, U.T.C. sintetiza sarcinile pe care le aveau de îndeplinit tinerii antifasciști : „Să distrugem mașinile nemțești, firele de telegraf, să nu plecăm în război și să organizăm grupe de partizani. Să organizăm manifestații de stradă, greve la instituții și fabrici pentru încheierea imediată a păcii”. După ce www.dacoromanica.ro 9 TINERETUL ȘI ACTUL ISTORIC DE LA 23 AUGUST 833 sublinia că întregul tineret trebuie să participe alături de toii patrioții, într-o sforțare comună în luptă pentru eliberarea patriei, preciza : „Nu există decît un singur dușman : nemții, un singur vinovat : trădătorii antonescieni, o singură scăpare : alungarea nemților și a trădătorilor” 23. O contribuție însemnată au adus-o uteciștii, antifasciștii, la răspîndi- rea manifestelor și chemărilor către tînăra generație de a se încadra în Uniunea tinerilor patrioți, în vederea organizării în formațiuni de luptă patriotică, pentru a fi gata să intervină cu succes la semnalul dat de partid pentru a răsturna dictatura antonesciană și a alunga pe hitleriști din țară. în urma apelurilor comuniste tinerii țatrioți s-au înrolat în grupele de partizani din Munții Vrancei, ai Banatului, ai Maramureșului, în Delta Dunării. Partizanii din Munții Semenicului aveau strînse legături cu orga- nizațiile de partid și U.T.C. din regiune, care îi aprovizionau cu arme, muniții și alimente. în scopul sprijinirii grupului de partizani „Mărășești”, organizația regională U.T.C. Banat a adresat un manifest tinerilor patrioți din această zonă, chemîndu-i să lupte cu arma în mină, ca partizani, împotriva fasciștilor, „Să distrugem căile de comunicație și aprovizionare, să ne alăturăm la luptele de eliberare a eroicilor partizani” 24. Organizațiile U.T.C. din Bocșa Bomână, Bocșa Vasioviei, Ocna de Fier, tinerii de la sate și tinerii patrioți din armată, în special cei de la Manuntanță din garnizoana Timișoara, precum și cei din subunitățile Regimentului 1 Roșiori și alte subunități, au întreprins acțiuni de sprijinire a acestui grup de partizani. Protestînd contra represaliilor îndreptate asupra acestor luptători antifasciști, tinerii au înaintat Comandamentului Siguranței din Timișoara o scrisoare în care se scria : „Sîntem hotărîți mai mult ca oricînd, ca, cu arma în mină, cu dorința de libertate și independență națională și cu sprijinul poporului întreg, să-i apărăm și să-i răzbunăm pe frații noștri schingiuiți și uciși în camerele de tortură) ale Siguranței din Oravița” 26. în preajma insurecției tinerii patrioți, conduși de uteciști, au început să se organizeze în Formațiuni de luptă patriotică, într-o serie de între- prinderi din capitală ca : Atelierele C.F.R. „Grivița”, „Malaxa”, „La- maître”, „S.T.B.”, Uzinele „Vulcan”, pe Valea Prahovei la „Steaua Română”, „Vega”, „Româno-americană” și din alte întreprinderi din Ploiești, precum și din alte localități. Astfel cînd s-a declanșat revoluția, uteciștii împreună cu tinerii patrioți care se aflau sub îndrumarea parti- dului comunist s-au prezentat în primele ore la Comandamentul Forma- țiunilor de luptă patriotică pentru a îndeplini misiunile ce le reveneau. în acele zile hotărîtoare, la granița a două epoci: una care pierea pentru totdeauna, alta care își însemna cu fapte de înaltă răspundere primele zile ale nașterii sale, C.C. al U.T.C. a imprimat și răspîndit un apel prin care se adresa tinerilor muncitori, țărani, elevi și studenți, indi- cîndu-le sarcinile ce le stăteau în față și subliniind cu tărie imperativul unirii întregului tineret în Frontul patriotic al tineretului, pentru ca : „Toți ca unul să luptăm alături de Armata română și de Armata Roșie pentru dezrobirea Ardealului, pentru nimicirea definitivă a bandelor germano-hitleriste și pentru stîrpirea slugilor din țară antonești și le- gionari” 2B. Din primul moment al izbucnirii revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, participarea tineretului din www.dacoromanica.ro £34 GHEORGHE SBARNA 10 fabrici, de pe ogoare, din școli și instituții, alături de cei mai buni fii ai poporului, comuniștii, a căpătat un caracter de masă. „Chemarea noas- tră, chemarea țării, cu toții la arme !” era cuvîntul de ordine al partidului comunist care îi mobiliza, îi înflăcăra. în desfășurarea acestor lupte, în care uteciștii se aflau în primele rînduri, tinerii muncitori, țărani, studenți și elevi, civili și militari, au realizat noi pași de colaborare și acțiune unită pentru izbînda deschizătoare a unei noi epoci în istoria poporului român. Patriotismul și eroismul de care a dat dovadă tînăra generație în zilele insurecției din august 1944, constituie unul din cele mai glorioase mo- mente ale activității sale, încrustate adînc în zbuciumata noastră istorie. „Revoluția de eliberare socială și națională din 1944 care a lichidat pentru totdeauna dominația imperialistă — sublinia secretarul general al par- tidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu — a deschis calea spre adevărata independență, creînd condițiile ca poporul să poată să-și făurească viitorul așa cum își dorește fără nici un amestec din afară” 27. Unitățile militare și formațiunile patriotice, în rîndurile cărora se aflau peste o jumătate de milion de tineri între 21 și 23 de ani, mai ales muncitori, țărani, precum și studenți, au întreprins o serie de acțiuni pentru a deruta și paraliza, încă din seara zilei de 23 August, trupele hitleriste din interiorul capitalei28. Obiectivele militare hitleriste pre- văzute în planul insurecției au fost blocate și izolate; au fost întrerupte legăturile prin fir cu străinătatea, ale comandamentelor civile și militare germane, iar trupele răzlețe de soldați și ofițeri naziști au fost dezarmate și internate. în aceeași seară și în dimineața următoare, grupe de patrioți înarmați, formate din muncitori comuniști, vîrstnici și tineri, împreună cu ostașii din Regimentul gardă călare, au executat curățirea de hitleriști a cartierului din jurul străzii Aleea Alexandru, unde se instalase sediul C.C. al P.C.R. 29. în zilele următoare la luptele insurecționale pentru eliberarea Bucureștiului au participat activ mulți alți tineri muncitori de la Atelierele C.F.R. „Grivița”, de la Uzinele „Malaxa”, „Vulcan”, de la fabrica de pîine „Gagel”, de la A.P.A.C.A. etc., care, cu bracarde tricolore la mînă și-au adus contribuția la eliberarea unor importante edificii publice ocu- pate de trupele hitleriste, dezarmarea unor unități naziste, stingerea in- cendiilor, apărarea avutului obștesc. Alți tineri din Cartierul Rahova s-au prezentat la o subunitate militară pentru a fi înarmați și împreună cu ostașii au luat parte la acțiuni de lichidare a punctelor de rezistență dușmane. Reliefînd lupta tinerilor patrioți, alături de uteciști, pentru a înfrînge și alunga trupele hjtleristc, ziarul „Luptătorul”, organ al Comitetului P.C.R. din județul Ilfov, sublinia dăruirea de sine și eroismul de care a dat dovadă tineretul în acele zile .- „Neclintite sub ploaia de gloanțe, bombe ucigătoare, ce se abateau din ceruri asupra Capitalei, gărzile tineretului au luptat fără șovăire alături de armata română”. Numeroase acte de eroism au înscris tinerii din celelalte zone ale țării : din Dobrogea, Valea Prahovei, Oltenia, Banat, sudul Transilva- niei, prin îndeplinirea diferitelor misiuni de luptă în sprijinul armatei române, ca : urmărirea și dezarmarea grupelor răzlețe de soldați inamici în păduri și munți; pază la podurile de cale ferată, la oficiile poștale și la telefoane; observare și cercetare; organizarea pozițiilor de luptă, adu- www.dacoromanica.ro 11 TINERCTUL șt ACTUL ISTORIC DE LA 23 AUGUST 835 cînd o prețioasă contribuție la grăbirea eliberării patriei de sub jugul fascist. Participarea tineretului la mișcarea de rezistență antihitleristă, cu corolarul ei insurecția din august 1944, care a marcat începutul revo- luției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, constituie una dintre paginile eroice ale mișcării de tineret din patria noastră. Crescute de partid în spiritul înaltelor tradiții de luptă pentru apărarea intereselor clasei muncitoare, ale întregului popor, tinerele vlăstare de revoluționari au probat în anii rezistenței antifasciste, anti- dictatoriale, adîncul lor devotament și spirit de sacrificiu în luptă, capa- citatea organizatorică de mobilizare la acțiuni a maselor de tineri, înscriin- du-se în rîndul făuritorilor acelui moment de însemnătate crucială care a deschis făgașul istoric nou al României în epoca contemporană. După victoria din 23 august 1944, una din sarcinile principale puse de partidul comunist în fața poporului român a fost continuarea războiului pentru eliberarea întregului teritoriu al patriei și contribuția la zdrobirea definitivă a' Germaniei hitleriste. Începînd din acest moment, România și-a pus toate resursele materiale și umane în slujba luptei împotriva Ger- maniei hitleriste. Victoria insurecției naționale armate, antifasciste și antiimperialiste a avut profunde ecouri, semnificații și consecințe inter- naționale. Alăturarea României la coaliția antihitleristă a contribuit într-o mare măsură la prăbușirea întregului front german în sud-estul Europei, la accelerarea eliberării popoarelor din această zonă, ducînd la scurtarea războiului și la apropierea victoi'iei depline asupra fascismului30, în noile condiții, Uniunea Tineretului Comunist, în fruntea căruia se afla tovarășul Nicolae Ceaușescu, răspunzînd. chemării partidului comunist a cerut membrilor săi, tineretului muncitor, democrat să sprijine războiul antihitlerist. Toate forțele naționale, „întregul tineret patriotic — se arăta în apelul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, publicat în „Scînteia” din 21 septembrie 1944 — trebuie să dea concursul cel mai larg armatelor române și sovietice, să sprijine prin toate mijloacee sforțările războiului nostru de eliberare și consolidare a independenței țării”. Înfruntînd cu eroism și abnegație greutăți de tot felul, Uniunea Tineretului Comunist, în rîndurile căruia intrau acum tot mai mulți tineri muncitori din fabrici, uzine, tineri de la sate, elevi și studenți, se angaja să lupte alături de clasa mucitoare, de întregul popor român pînă la completa nimicire a Germaniei hitleriste. Tinerii comuniști au lansat, încă din primele zile de după 23 august 1944 apeluri vibrante pentru refacerea întreprinderilor și mărirea producției, a chemat tînăra generație în ansamblul ei să-și înzecească eforturile de reconstrucție eco- nomică, să fumeze echipe de muncă patriotică. „Sarcina principală a U.T.C. în momentul de față — arăta tînărul comunist Nicolae Ceaușescu, într-un interviu acordat ziarului „Luptătorul bănățean” — este mobili- zarea întregului tineret în lupta pentru zdrobirea fascismului. Aceasta înseamnă ca tinerii comuniști trebuie să fie cei mai buni muncitori penti u mărirea producției de război” 31. Nenumăratele fapte de eroism ale tineretului au evidențiat că el înțelegea imperativele momentului hotărâtor pe care îl traversa țara www.dacoromanica.ro 836 GHEORGHE SBARNA 12 și a răspuns cu dăruire la îndemnul partidului comunist pentru transpu- nerea în viață a lozincii : „Totul pentru front, totul pentru victorie”. Tinerii muncitori, alături de vîrstnici, (lin sectoarele de bază ale economiei de care depindea aprovizionarea armatei române pe front au depus eforturi considerabile pentru mărirea producției, refacerea uzinelor și atelierelor distruse. Mărturiile vremii ilustrează munca plină de răpun- dere prestată de tinerii de la Atelierele O.F.R., și de tinerii mineri pentru refacerea căilor ferate și asigurarea producției de cărbune. La 4 decembrie 1944, minerii din Schitu Golești, tineri și vîrstnici, au votat o moțiune — după cum scria „Scînteia” — în care arătau : „Față de nevoile poporului român, față de necesitățile industriei de transporturi, ne luăm angaja- mentul ca în cursul lunii decembrie să ridicăm producția pînă la dublare, prin organizarea muncii departamentului nostru” 32. La uzinele „Malaxa” și la Societatea de transport București (S.T.B.), tineretul a dat — după cum relata „Scînteia tineretului” din 26 noiembrie 1944 — un sprijin prețios în acțiunea de izgonire și arestare a criminalilor de război fasciști. „Acum tinerii muncesc conștiincios și cu elan pentru mărirea producției și dau un sprijin activ noilor conducători democrați ai întreprinderilor”. După instaurarea guvernului revoluționar-democratic de la 6 martie 1945, Uniunea Tineretului Comunist a subliniat că odată cu susținerea guvernului democratic, tinerii trebuie să mărească producția de război, să intensifice efortul pentru înfrîngerea militară pînă la capăt a fascismului. Este edificator în acest sens exemplul muncitorilor de la fabrica de avioane S.E.T., printre care 246 de ucenici, organizați de comitetul de fabrică ; ei au înființat o comisie obștească de producție care și-a propus să se îngrijească de bunul mers al întreprinderii și al producției. Pentru sprijinirea efortului întregului popor la susținerea frontului antihitlerist, în orele libere muncitorii și ucenicii reparau avioane și autocamioane. La fabrica „Vulcan”, tinerii muncitori și ucenici din secția de lăcă- tușerie au lucrat la chesoane și aruncătoare ; ei nu au șovăit să muncească 10—12 ore pe zi cînd a fost nevoie, iar uneori și ziua și noaptea, fără în- trerupere. Astfel de exemple erau numeroase pe tot cuprinsul țării angajate ferm în zdrobirea definitivă a Germaniei hitleriste. Prin scrisorile trimise ostașilor pe front, tinerii muncitori, țărani, intelectuali, se angajau să nu precupețească nici un efort pentru sprijinirea frontului, creșterea producției și acordarea de ajutor familiilor celor aflați la război. într-o scrisoare trimisă de comitetul U.T.C. al fabricii „Voina”, se relata : „Tineretul din fabrica noastră și-a luat obligația să mărească producția cu 100 la sută, pentru ca să ajutăm de aici efortul de război. Ne dăm astăzi seama că trebuie să facem orice, să nu precupețim nimic pentru ca fiara hitleristă, cel mai mare dușman al libertății să fie învinsă”, într-o altă scrisoare se spunea : „Tineretul muncitor al Fabricii „Leonida” dîndu-și seama că lupta voastră pe front nu este posibilă decît în măsura în care muncitorii o vor susține prin muncă încordată își ia angajamentul față de voi, care vă dați viața fără a precupeți nimic, să ridice la maximum producția, să nu slăbească efortul de război cu nici un preț .. .”. în timp ce în fabrici, uzine și pe ogoare tinerii își aduceau susținut contribuția la îndeplinirea producției, zeci și sute de muncitori, țărani, www.dacoromanica.ro 13 TINERETUL ȘI ACTUL ISTORIC DE LA 23 AUGUST 837 intelectuali, mai ales care erau membri ai U.T.C., s-au înrolat ca voluntari în unitățile armatei române ce luptau contra trupelor hitleriste și horthyste. Dragostea lor de patrie, devotamentul pentru cauza libertății po- porului, dorința realizării unei vieți libere și mai bune i-au însuflețit în vii- toarea marilor bătălii împotriva inamicului, i-au îndemnat la fapte eroice. Neuitate vor rămîne faptele de vitejie ale tinerilor eroi Gheorghe Turturică, Virgil lovănaș, Maria Deheleanu, ale vitejilor elevi delaRadna, constituiți în Detașamentul Păuliș, și ale altor zeci și zeci de tineri care au înscris cu sîngele lor pilduitoare pagini de vitejie. Șirul faptelor de ' eroism din luptele pentru eliberarea patriei este lung. însuflețiți de che- mările partidului comunist, de idealul eliberării, de bucuria rînduielilor noi și de dragostea adîncă față de patrie, ostașii români au sîngerat pentru fiecare palmă de pămînt smuls din mîinile cotropitorilor, au depus eforturi încordate, ieșind învingători din crîncenele bătălii. Tăria ostașilor noștri, eroismul lor își aveau izvorul în cauza dreaptă pentru care luptau : elibe- rarea patriei. Trupele române, în rîndul cărora masa mare a militarilor era din generația tînără, au dus lupte înverșunate pentru nimicirea forțelor fas- ciste din interiorul țării, au făcht zăgaz de netrecut în fața presiunii for- țelor hitleriste — horthyste în Podișul Transilvaniei și în Banat, au rupt apărarea de pe Olt! și Mureș, au pornit ofensiva în strînsă frăție de arme cu trupele sovietice și în ziua de 25 octombrie 1944 a fost eliberată de sub dominația fascistă ultima fășie de pămînt a țării. După această vic- torie armata română a continuat luptele și dincolo de hotarele patriei, în Ungaria, Cehoslovacia și Austria, pînă la victoria finală a Națiunilor Unite împotriva Germaniei hitleriste. La chemarea Partidului Comunist Român, la sfîrșitul anului 1944 și începutul anului 1945 noi eșaloane de voluntari au plecat spre front. La loc de cinste se înscrie plecarea celor peste 1 500 de voluntari, în mare parte uteciști, cadre de bază ale organizației comuniste de tineret. Refe- rindu-se la atitudinea antihitle.ristă a tineretului „Scînteia tineretului” scria : „Tineretul din rîpdurile căruia unii dintre cei mai buni s-au înrolat în Divizia „Tudor Vladimirescu” spre a lupta contra fascismului a dat o nouă dovadă strălucită a patriotismului său fierbinte. Tineretul a înțeles că, pentru a zdrobi fascismul, trebuie ca frontul și spatele frontului să formeze un tot unic” 33. în detașamentele de voluntari s-au înrolat tineri din București, Craiova, Brașov, Cluj, Turnu Severin, Turda, Mediaș și din alte localități. Din capitală au plecat ca voluntari tineri de la C.F.R., fabricile „Vulcan”, „Wolf”, „Gagel”, Societatea de gaz și electricitate, S.T.B. și din alte întreprinderi. în fruntea detașamentului s-a aflat Constantin Godeanu, membru al C.C. al U.T.C. Din Brașov au răspuns chemării tineri de la C.F.R., „Astra” și „Voina”. Aproape întregul nucleu al organizației U.T.C. de la uzinele I.A.R. a plecat pe front, în frunte avînd pe Alexandru Rusu, secretarul celulei U.T.C. și membru în biroul Comitetului județean Brașov al organizației comuniste de tineret 34. Un grup de tineri voluntari a fost format din uteciști din rîndul naționalităților conlocuitoare din Cluj și Turda, animați de aceeași voință de luptă împotriva fascismului. într-o scrisoare deschisă adresată de pe front părinților și fraților lor, populației din nordul Transilvaniei, publicată www.dacoromanica.ro 838 GHEORGHE SBARNA 14 în. ziarul „Erdelyi Szikra”, la începutul lunii martie 1945 se relata : „Aproa- pe de două luni am plecat din mijlocul vostru și acum vă scriem de ce și unde? Dragă prietene ! într-o bună zi ne-am părăsit casa, părinții, soțiile și ne-am prezentat ca voluntari la Divizia „Tudor Vladimirescu”. Am hotărît deci că vom porni la drum și cu forțele noastre vom grăbi nimicirea definitivă a fiarei fasciste”. Scrisoarea era semnată de Aurel Suciu, secre- tarul celulei U.T.C. de la uzinele „Unirea” din Cluj, studentul Ludovic Czeller-Gal, membru în Comitetul județean al U.T.C. Cluj și de alți tineri. în Ungaria, la Verpel^t, s-a constituit batalionul de voluntari cu- noscut sub denumirea : „Batalionul de Cadre”. După o scurtă perioadă de instrucție, voluntarii primului eșalon au ajuns pe prima linie de foc. . Luptele se duceau în condițiile grele din timpul iernii, prin munții Ceho- slovaciei încărcați de zăpezi, bîntuiți de puternice viscole și geruri mari. Uteciștii însă, înfruntînd asemenea condiții au săvîrșit minunate fapte de vitejie, s-au aflat mereu în fruntea atacurilor, n-au dat înapoi în fața opoziției adversarului hitlerist. în viitoarea acestor bătălii pentru cucerirea înălțimilor muntoase, a forțării trecerii cursurilor de apă, pentru eliberarea satelor și orașelor și-au jertfit viața zeci de,mii de tineri, printre ei înscriin- du-se în șirul eroilor neamului pentru libertatea patriei, pentru victoria asupra fascismului uteciștii: Constantin Godeanu, Ion Prică, Alexandru Eusu, Petre Vîșcu, Ion Purcaru, Egri Zoltan, Ludovic Czeller. Sintetizînd aportul României la victoria împotriva Germaniei fasciste, tovarășul Nicolae Ceaușescu sublinia : „în războiul împotriva Germaniei hitleriste, Eomânia a mobilizat și a trimis pe front 37 de divizii, diferite unități de artilerie antiaeriană, de aviație și marină, școli militare. Efectivul total al trupelor române participante la războiul antifascist s-a ridicat la aproape 540 000 de oameni. Cot la cot cu glorioasele armate sovietice, ostașii români au luptat eroic, timp de aproape trei luni, pentru alungarea trupelor hitleriste și horthyste de pe teritoriul țării și apoi au continuat timp de peste 5 luni acțiunile militare dincolo de hotarele țării, luînd parte cu toate forțele la luptele pentru eliberarea Ungariei și Ceho- slovaciei, pînă la încheierea victorioasă a războiului în Europa. Zecile de mii de ostași români care și-au dat viața în luptele duse pe teritoriul Ungariei și Cehoslovaciei, mormintele lor împrăștiate pe pămîntul acestor țări vor evoca de-a pururi spiritul de jertfă al armatei noastre, constituie o expresie elocventă a solidarității internaționale manifestate de poporul nostru față de cauza libertății naționale a acestor popoare, pentru salvarea lor de sub dominația hitleristă și fascistă” ®5. Participarea tinerei generații la rezistența antifascistă, la înfăptuirea mărețului act istoric de la 23 August 1944 și la obținerea victoriei în răz- boiul antihitlerist a dovedit dragostea lor fierbinte pentru glia strămoșească, ura nestinsă față de cotropitorii naziști și horthyști, conștiința datoriei împlinite, gîndul de a vedea împlinite năzuințele de veacuri ale poporului român — libertatea și independența. Pe cîmpul de bătaie tinerii luptători au transformat idealul apărării pămintului străbun în fapte pilduitoare, care s-au adăugat luptei duse de poporul nostru din generație în generație împotriva invadatorilor, pentru „a ne împărtăși — după cum scria ziarul . .Scinteia” din 11 mai 1945 — din binefacerile senine ale păcii și să ne încordăm eforturile pentru a zidi o Eomânie luminoasă și fericită”. www.dacoromanica.ro 15 TINERETUL ȘI ACTUL ISTORIC DE LA 23 AUGUST 839 NOTE 1 Nieolae Ceaușescu, România pa drumul construirii societății socialiste multilateral dez- ivoltate, voi. 7, București, Edit. politică. 1973, p. 220—221. 8 File din istoria U.T.C., ed. a 11-a revăzută și completată, București, Edit. politică, 1980, p. 256-259. 8 Teroarea horthysto-fascistă din nord-vestul României (septembrie 1940 — octombrie 1944 ), București, 1985, p. 196 — 207. 4 File din istoria U.T.C., p. 269. 6 Constantin Petculescu, Tradiția spiritului revoluționar, pentru libertate națională șl .socială, unitate și independență tn mișcarea comunistă de hneret din România, In „Revista de istorie1’, nr. 9/1985, p. 827 — 8'38. • Arh. C.C. al P.C.R., fond 3, mapa 016. 7 Ibidem. • „Buletinul Tineretului Patriotic” din 25 septembrie 1042. » Arh. C.C. a) P.C.R., fond 1, dosar 273. f. 135. w Ibidem, fond 7, dosar 1 371, f. 37-41. « Ibidem. dos. 286, f. 9, 11, 15, 18, 31, 37. 60. w Ibidem, fond 1, dosar 48, f. 360-361. 18 Ibidem, dos. 319, f. 175. M Colonel dr. Ilie Ceaușescu, U. T.C. șl tinerelul din armată, București, Edit. militară, 1974, p. 183. 18 Arhiva Institutului de Studii Istorice șl Soclal-Polltlce, de pe lingă C.C. el P.C.R. campaniei arheologice din anul 1988, menționăm descoperirea tn centrul istoric al orașului Caransebeș (cu ocazia lucrărilor de sistematizare)- a celui mai vechi edificiu de cult aparțintnd populației urbane românești din zonele de sud-vest și centrale ale țării uoastre (sfirșitul sec. XIII — a doua jumătate a sec, XVI). Dimensiunile ample ale edificiului de zid ca și bogăția materialului arheologic descoperit In cripte (podoabe de factură bizantină, accesorii vestimentare) slut expresie dorinței de afirmare pe plan social și politic a comunității urbane românești din orașul medieval Caransebeș. Cele două expoziții organizate cu ocazia lucrărilor sesiunii l'ormarea poporului român.. Descoperiri arheologice recente și Patrimoniul arheologic. Podoabe și accesorii vestimentare au permis valorificarea unui bogat fond patrimonial cuprinztnd eele mai semnificative descoperirii din ultimii ani ca și datele preliminare prezentate de rapoartele de săpături. In preziua Începerii lucrărilor sesiunii, Comisia Arheologică a Consiliului Culturii și Edu- cației Socialiste și Academiei de Științe Sociale și Politice a analizat și definitivat structura planului unitar de cercetare arheologică din campania anului 1989. Din discuțiile purtate tn cadrul secțiunilor și tn plan, s-au desprins cîteva concluzii de- ordin generai, tn măsură să pună tn evidență valoarea deosebită a noilor documente materiale pentru cunoașterea istoriei naționale și să indice, totodată, căi noi tn activitatea dc viitor, — Se impune studierea cu prioritate a celor două componente de bază ale etnogenezei românești, componenta dacică și cea romană, a mecanismului simbiozei daco-romane. — O deosebită atenție trebuie acordată tn continuare cercetării mileniului I al e.n. (sec. IV—IX): continuitatea daco-romană, evoluția tn timp a civilizației vechi românești, de la etapa sa romanică la cea românească (cadrul economic, social, politic și spiritual de manifes- tare). Cercetările privind această epocă trebuie să concentreze un număr cît mai mare de spe- cialiști iar aria lor de desfășurare trebuie să cuprindă Întreg teritoriul țării. — Un obiectiv prioritar care trebuie să stea tn atenția specialiștilor din acest domeniu este studierea procesului de apariție și dezvoltare a primelor formațiuni politice românești (cnezatele și voievodate), nivelul atins de societatea românească medievală timpurie tn momentul apariției lor. Pe lingă sarcinile ce decurg din planul unitar și prioritar de cercetare, arheologilor le revine sarcina de a asigura prezervarea patrimoniului arheologic din zonele supuse unor modifi- cări socio-economice, de a efectua prompt săpăturile de salvare prilejuite de lucrările de hidro- ameliorații, irigații, sistematizări de municipii și centre rurale etc. In dezbaterile din cadrul secțiilor și la ședința de închidere s-a relevat necesitatea cerce- tării inter și multidisciplinare a materialelor arheologice inclusiv a zonelor de interes istorico-ar- heologic. Au fost evidențiate strădaniile depuse In direcția publicării rezultatelor săpăturilor arheologice sub formă de rapoarte, studii, monografii și sinteze și s-a cerut să se intensifice eforturile tn vederea publicării volumelor de Materiale și cercetări arheologice, mijloc rapid de introducere tu circuitul științific a bilanțului campaniilor de investigație arheologică. www.dacoromanica.ro 866 CRONICĂ VIEȚII ȘTIINȚIFICE 6 • Lucrările celei de a XXI l-a sesiuni anuale de rapoarte arheologice desfășurate in condjții optime, asigurate de forurile dc partid și de stat, au demonstrat și dc această dată că cerce- tările arheologice reprezintă principala cale de reconstituire și cunoaștere a adevărului istoric. Cornelia' Stoica, Alexandru Succiieanu SIMPOZION „EMINESOU ȘI ISTORIA” în ziua de 17 mai 1989 a asul loc sub egida Institutului de istorie „N. lorga” simpo- zionul ,,Emineseu și istoria” prilejuit de comemorărea centenarului morții luceafărului.poeziei românești, la care au participai cercetători, cadre didactice și studenți ai Facultății de istdrife- 1 ilosofic. în cuvîntul introductiv, prof. univ. dr. Ștefan Ștefănescu, directorul Institutului''de islorie ,.N. lorga”, a relevat că In această casă, laboratorul de creație al celui mai mare istoric român, are loc cu prilejul comemorării morții marelui nostru poet național, Mihai Emineseu, un eveniment deosebit, o frumoasă manifestare științifică la care au participat împreună pro- fesori, cercetători și studenți. în deschiderea simpozionului studenta LianaBarbu.de la Facultatea de istorie-filosofie, a recitat din creația proprie 3 poeme dedicate lui Mihai Emineseu, apreciate tn mod deosebit dc Întreaga audiență. ’ ' ' A luat apoi cuvîntul lector univ. dr. Constantin Bnșe, de la Facultatea de istorie-filosofie, carc a prezentat comunicarea Emineseu și istoria națională. Emineseu a găsit tn trecutul istoric al poporului român, tncepind cu istoria dacilor inde- pendenți, continuind en simbioza daco-romană, apoi cu epocile de glorie ale istoriei medievale și moderne una din principalele surse de inspirație poetică, așa cuin o dovedește opera sa lile- rară. Marcle poet a socotit, insă, necesar să studieze și să analizeze problemele cardinale și vitale ale istoriei românilor In raport cu situația societății românești contemporane lui. in publicistica sa, cu deosebire in perioada desfășurată In redacția „Timpului” (1877—1883).. Emineseu a iubit cu pasiune istoria națională și mărturiile păstrate asupra acesteia, fiind, la vremea lui, fără să-și aroge calitatea de istoric, unul din cei mai profunzi cunoscători ai tezaurului documentar — cronici, manuscrise, acte etc. Publicistica eminesciană, a relevat autorul a fost centrată cu o consecvență remarcabilă pc problemele fundamentale ale existenței poporului român — unitatea, continuitatea și inde- pendența. A socotit cu deplin temei că toți marii voevozi, In primul rlnd Mircea cel Mare, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, au fost și au rămas mari pentru că s-au identificat cu vocația de libertate și independență a poporului român, au făcut din neattrnarea țărilor române scoptll fundamental al vieții și luptei lor. Documentate și frumoase pagini a dedicat Emineseu acestor eroi, dar și lui Matei Basarab, Tudor Vladimirescu, Alexandru loan Cuza, așa cum a lăsat pagini memorabile despre rosturile țăranului rpmân, identiîicat de marele poet cu poporul român, adevăratul făuritor al istoriei, purtătorul prin veacuri al tradițiilor și civilizației românești. - ' Dr. Paul Cernovodcanu, cercelă,tor științific principal la Institutul de istorie „N. lorga”; a vorbit despre Emineseu și vechea cultură românească. ' Istoricii și criticii .literari ce s-au apropiat cu înțelegerea și prețuirea cuvenite de opera celui care a fost cel mai mare poet național, urmărindu-i sursele de inspirație și analizînd for- mația sa intelectuală, n7au lăsat de o parte nici influența exercitata asupra lui de vechea-lite- ratură românească. Prețuită pentru bogăția, și va'rietâtea ei mergind de la sobre texte religioase1 si proza .ezoterica pină la naratiuii vioaie de inspirație populară, tălmăciri și adaptări*di-fr literatura orie jială și apuseană sau chiar djzertații cu caracj.er istoric și geografie, creația s'eclii- lor noștri cărturari a ’eketci at'de tinipuiiu: o' atracție âSnpra Iui'Mihai’Emineseu mr 'mirmhi ’ www.dacoromanica.ro 7 CRONICA VIEȚH ȘȚIINȚIFICE 867 prin farmecul unui lexic cu parfum arhaic ce contrasta pregnant cu jalnicele schilodiri etimolo- .gizante la care era pe atunci supusă limba literară Iu procesul ei de cristalizare și modernizare, -dar și printr-o problematică corespunzătoare afectelor poetului (teme de cosmogonie, idei filo- sofice legate de sensul vieții, poziția omului In univers, antiteza om-divinitate etc.). Animat de o vie pasiune de colecționar, remarcă autorul, Eminescu a fost posesorul unei frumoase biblioteci de tipărituri și manuscrise vechi românești,- dar vitregia vieții poetului a făcut ca cea mai mare parte din ele să nu mai ajungă pină la noi. Astăzi s-au mai putut identifica doar 28 manuscrise și 3 cărți vechi, ce poartă urmele intensei sale lecturi (sublinieri de cuvinte rare sau de pasaje întregi) ce i-au slujit ideatic sau pentru frumusețea lexicului. In cadrul comunicării autorul a Încercat să atragă atenția asupra prețuirii dc care s-au bucurat textele vechii literaturi românești — și In deosebi cronografele, acele compendii populare de istorie universală — in ochii marelui nostru bard. Din cuprinsul lor Eminescu n-a prfcgetat, printr-o lectură atentă și plină de sensibilitate, odată cu relevarea frumuseții limbii, să recepteze imagini și idei corespunzătoare stărilor sale afective, pe care, după asimilare și In urma unor laborioase prelucrări și filtrări prin prisma altor cunoștințe dobindite, să le transpună, uneori, in citeva din nemuritoarele sale poezii. Comunicarea dr. Damian Hurezeanu, cercetător științific principal. Emințscu și Bălcescu .în orizon'nl culturii române a pus accentul pe vtziunfea specifică și tipul de gindire al eelor doi mari predecesori, socotind că ele exprimă, in gradul cel mai Înalt, două direcții caracteris- tice, structural diferite, dar deopotrivă de semnificative in cultura noastră : viziunea dinamică, ÎntruchipaLă In gindirea și acțiunea lui Nicolae Bălcescu și viziunea organică, ilustrată de ideile și concepția eminesciană. Conținutul operei lui Bălcescu precum și activitatea sa practică au fost ghidate de ideea de revoluție; el a tins spre refondarea societății siluind la temelia procesului transformator •al acesteia rupturile revoluționare. , • Eminescu, a fost, dimpotrivă, partizanul viziunii organice, al evoluției graduale a orga- nismului social, potrivit naturii și impulsurilor sale lăuntrice, al creșterii acestui organism In •conformitate cu structura și individualitatea proprie, cu „spiritul său intim”, modelat de tra- diție; de viața și experiența veacurilor, de „principiul” său director eare li prescrie devenirea, precum tn ghindă se află ,,in mire", cum spunea poetul, Întreaga dezvoltare ulterioară a co- pacului. Dincolo de aceste aspecte, a relevat autorul, ce țin de atitudinea teoretică și practică dn raport cu problemele dezvoltării sociale, Intre Bălcescu și Eminescu există multe puncte comune și similitudini in cc privește structura personalității lor, a ființei lor interioare, după cum îi apropie și judecățile lor asupra unor fenomene concrete ale realității românești — situația și rolul țărănimii, intransigența față de tarele întocmirilor sociale și politice ale epocii în care au trăit, față de neajunsurile ordinii vremii lor, sau aspecte de ordin cultural-intelectual, senti- mentul profund al istoriei etc. Aeeste aspecte au fost, de asemenea, prezentate de o manieră sugestivă și relevantă In comunicare. Nicolae Liu, cercetător științific principal, In comunicarea lorga și Eminescu se axează pe punerea tn lumină a liniilor esențiale de corespondență spirituală dintre două excepționale personalități congenare ale culturii române. însetați de cunoaștere și purtători ai mesajului marii colturi, pătrunși dc o profundă conștiință umanistă, amindoi n-au precupețit nimic, nici chiar viața, ca să aducă poporului român flacăra cunoașterii adevărului și a dragostei de frumos. Luptători hotărîți pentru liber- tatea și unitatea națională, ei au fost în același timp însuflețiți de dorința păstrării și punerii •în lumină a tezaurului marilor tradiții istorice, dar și de aceea a însănătoșirii societății româ- nești și a ridicării la un nivel superior de viață și cultură a celor mulți. Dacă Eminescu a cultivat arta ca act de cunoaștere, lorga a considerat puterea de imaginație a poetului, pusa >în serviciul unei riguroase reconstrucții pe bază documentară, ca indispensabilă istoricului. Istoria n-a fost străină preocupărilor eminesciene, așa cum arta literară a fost familiara lui Nicolae lorga. » în plus, a arătat autorul, aparținind unei generații mai tinere, Nicolae lorga a acordat o atenție particulară în opera sa, precum și în proteica sa activitate de îndrumare spirituala a poporului român, cunoașterii și valorificării moștenirii eminesciene. Comunicarea urmărește nu numai procesul descoperirii și decantării valorilor rsuperioare ale creației emines,’iene-de către marele istoric, ci mai ales contribuția acestuia de-a lungul a o jumătate de veac la descifrarea și răspîndirea mesajului celui pe care l-a co isiderat toată viața ca „expresia integrală a sufletului românesc”, atît in țara cît și peste hotare. www.dacoromanica.ro 808 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 8 In încheiere, prof. univ. tir. Ștefan Șlefănescu apreciind conținutul și substanța comuni- cărilor susținute. noutatea ideilor, subliniază contribuția marelui poet național la reliefarea tn versuri a marilor momente și personalități ale istoriei românești', punctele comune și simili- tudinile Intre Bălcescu și Eminescu, ca și prețuirea de care s-a bucurat Mihai Eminescu din partea lui Nieolae lorga. Relevtnd importanța acestei manifestări științifice, ea și aceea care a avut loc la Facultate, cu puțin timp înainte a mulțumit celor care au avut comunicări și tuturor participanților pentru omagiu) adus celui care a fost și este luceafărul poeziei românești. CRONICA In ziua de 25 mai 1989 la Institutul de istorie „.Nieolae lorga” din București a avut loc conferința Rezolvarea problemei naționale tn R.S. Cehoslovacă susținută de prof. univ. dr. Antonin Robek, directorul Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei Cehe de științe. După susținerea temei prof. Robek a răspuns întrebărilor puse de cercetătorii participanți la conferință. www.dacoromanica.ro CARTE A ROM ĂNEASCĂ ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE *** ISTORIA MILITARĂ A POPORULUI ROMĂN, voi. V, Bucu- rești, Edit. militară, 1988, 922 p. Volumul al cincilea al Istoriei militare a poporului român1 cuprinde o perioadă Iiotă- rîtoare pentru evoluția statală a poporului nostru, marcată de independența țării și Marea Unire. Volumul se alătură altei opere monumentale publicată sub egida acelorași prestigioase instituții Comisia română de istorie militară și Centrul de studii și cercetări de istorie și teorie militară, in 1987, sub titlul de România în anii primului război mondial. Caracterul drept, eliberator «/ participării României la război, voi. 1 — 2. Lucrarea este structurată pe 18 capitole care redau, de fapt și aspecte importante ale istoriei țării Intre 1878 — 1918, accentutndu-se, după cum este firesc, asupra aspectelor militare. Lista izvoarelor și lucrărilor consultate este impresionantă. Reținem faptul că au fost utilizate surse românești, xerografii și microfilme din arhive străine, documente din arhive americane ș.a. Autorii au utilizat documentele publicate, presa vremii, memoriile și mărturiile unor con- temporani ai evenimentelor, numeroase lucrări generale și speciale. Autorii s-au călăuzit în permanență după aprecierile documentelor de partid, după concepția secretarului general al Partidului Comunist Român, președintele R. S. România, tovarășul Nicolae Ceaușescu. După cucerirea independenței de stat, arată autorii, România a intrat Intr-o etapă nouă a dezvoltării sale istorice, care a permis o accelerare a ritmului dezvoltării economice, sociale, politice, militare și culturale. Totodată, România și-a putut afirma, conform intereselor de atunci, opțiunile de politică externă, care au făcut-o să fie apropiată, pentru o perioadă de 30 de ani de Imperiile centrale, fără a nesocoti, însă, relațiile cu alte mari puteri, sau state mici din Europa și alte continente. Autorii atrag atenția că asupra unor importante teritorii locuite de români s-a menținut, in epocă, dominația străină cu consecințe negative .asupra dezvoltării unitare a econon iei și vieții statale românești. Este evidențiată creșterea luptei pentru eliberarea teritoriilor românești aflate sub dominație străină (austro-ungară, rusă), acțiunea românească cuprinzind toate formele posibile plnă la intrarea tn război, in 1916. Este prezentată, de asemenea, și lupta imperialistă a unor mari puteri pentru acapararea bogățiilor României. Autorii subliniază clar faptul că România care se afla în sfera de interese a unor mari puteri a trebuit să ducă o politică prudentă, dar fermă, urmărind să-și dezvolte capacitatea sa de apărare, pe măsura creșterii forței economice. în privința structurilor terito- riale ale sistemului militar de apărare (1878 — 1918) se arată că, în afara armatei regulate, un rol important s-a acordat „serviciului cu schimbul” prin care țăranii, care alcătuiau majo- ritatea populației țării, puteau să-și perfecționeze cunoștințele militare, să-și Îndeplinească datoria de apărare a țării, fără a afecta economia In mod deosebit (p. 168). Era menținută, astfel, vechea tactică românească de ridicare la luptă a Întregului popor, datorită căreia, prin veacuri, românii și-au apărat existența, subliniază autorii. La sfîrșitul secolului al XlX-lea și la începutul secolului al XX-lea armata română a trecut pe făgașul unor intense modernizări, necesare urmăririj obiectivelor naționale funda- mentale. .,>in datele furnizate de autori reiese atît creșterea efectivelor armelor de bază, cît și înzestrarea loc cu material modern. în perioada 1878 — 1914 numărul batalioanelor de vînători a crescut de la 4 la 10, a regimentelor de infanterie de la 24 la 40, a regimentelor de cavalerie de la 10 la 21, al batalioanelor de artilerie de la 24 la 193, o creștere notabilă, a companiilor de geniu de la 5 Ia 44. Circa 81% din totalul forțelor armate, 421955 oameni, era încadrat în infanterie. înaltul Comandament s-a preocupat, în permanență, de pregătirea militară a întregului popor prin instituirea sistemului de concentrări a rezerviștilor, prin introducerea în 1906 a instrucțiunii militare obligatorii in toate școlile primare, Secundare și profesionale ș.a. Toate acestea se adăugau pregătirii tinerilor chemați sub drapel. Fotografiate, desenele, alte reproduceri incluSe în volum oferă cititorului o imagine clară asupra evoluției procesului deînzestrare a armatei române in perioada amintită. Totodată a crescut contribuția economiei naționale la susținerea sistemului național de apărare. în anii 1878 — 1914 bugetul de stat al României a crescut de 4,2 ori in condițiile unei relative stabilități a leului, scriu autorii. Re- sursele financiare s-au procurat din veniturile statului, din Împrumuturi contractate de ta insti- ,,Revista de istorie”, tom 42, nr. 8, p. 869—878, 1989 www.dacoromanica.ro 870 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINA DE ISTORIE 2 tuțiilc dc credit sau societățile bancare interne ori externe. împrumuturile contractate cu băncile românești și străine au dus la creșterea datoriei publice, dar România și-a achitat obligațiile,fiind unul din debitorii cei mai exacți (p. 200). România destina cheltuielilor militare circa 13,3% din buget in primul deceniu al secolului al XX-lea, iar în 1914 bugetul militar s a ridicat la 20% din totalul finanțelor statului, fapt explicabil prin declanșarea războiului european și necesitatea întăririi capacității de apăiare a țării. Factorii de răspundere s-au preocupat de dezvoltarea producției naționale dc mijloace de luptă în principalele unități : Arsenalul armatei, Arsenalul flotilei, Pirotehnia și Pulberăria, în Arsenalul armatei de la București lucrau circa 1 660 muncitori dc înaltă calificare, pregătiți la Școala de meserii de sub patronajul întreprinderii. Aci sc fabricau proiectile pentru tunurile dc diferite calibre și destinații, focoase, chesoane, trăsuri militare, afeturi, arme albe" ș.a. în •Arsenalul flotilei din Galați s-au fabricat șlepuri metalice, elemente pentru podurile de pontoane, ambarcațiuni necesare pichetelor de grăniceri, dar și torpile, elemente componente ale agregatelor motrice dc capacități mici și mijlocii destinate navelor ș.a. Pirotehnia armatei fabrica muniția de infanterie, încărca proiectilele de artilerie, minele. Din 1882 s-a îmbunătățit înzestrarea tehnică a întreprinderii, pe parcursul anilor intrînd în pro- ducții noi capacități dotate cu utilaje moderne, apte să fabrice cele mai diverse tipuri de muni- ție, o topitorie, depozite pentru materii prime și produse finite. în unitățile de producție subordo- nate Ministerului de Război, scriu autorii, s-au distins numeroși specialiști români care au adus îmbunătățiri notabile armamentului importat și au creat prototipuri de armament cerute și de mari puteri ca Franța, Germania, Austro-Ungaria, S.U.A. (210). Aviația a polarizat atenția specialiștilor români, țara noastră avînd în domeniul respectiv certe priorități și performanțe mondiale. Aviatorii români Traian Vuia și Aurel Vlaicu, se arată în lucrare, și-au construit aparate de zbor cu ajutorul material și al capacităților de producție ale armatei. Inventatorul român Henri Coandă a realizat primul aparat de zbor cu reacție din lume, expus la Salonul de la Paris în decembrie 1910. Noutăți în domeniul aviației au adus si alți specialiști români (p. 210). Autorii acordă un loc important în lucrare mobilizării pentru apărare a sectoarelor princi- pale ale industriei civile, agriculturii și transporturilor. Industria românească dispunea de capa- cități slabe la începutul secolului XX, dar producția de petrol asigura necesitățile centralelor electrice și ale transportului automobil. România trebuia să importe metal și cărbune, ma- terial rulant, armament ș.a. Au fost construite noi căi ferate în Oltenia, Muntenia și Moldova. Bucureștiul a fost legat de restul țării cu patru linii de cale ferată. Prin construirea podului de la Cernavodă s-a întărit și capacitatea de apărare a Dobrogei. în aceiași perioadă, citim în lucrare, au fost construite noi drumuri pietruite și șosele. S-a avut în vedere și introducerea sistemului de telecomunicații în serviciul apărării naționale. S-au dat în folosință linii telefonice care legau capitala cu orașele din zona de graniță (Predeal, Burdujeni, Iași, Turnu-Severin, Constanța), cu alte orașe ale țării. în ceea ce privește problema rezervelor armatei se poate constata că acestea erau asigu- rate și datorită recoltelor bogate din anii 1908 — 1914. Teritoriul țării a fost pregătit pentru apărare după un proiect mai vast, înfăptuit parțial pînă la război. Aslfel s-a fortificat capitala, s-a organizat „regiunea întărită Focșani-Nămoloasa- Galați”, raionul fortificat Cernavodă, fortificația pasageră de la Cobadin, raioanele fortificate Turtucaia și Silistra. Din cauza opoziției Austro-Ungariei frontiera muntoasă nu a fost acoperită prin lucrări dc fortificații (p. 215). x Lucrarea pe carc o prezentăm cititorilor evidențiază locul ți rolul armatei în societate, participarea militarilor la viața politică. Militarii în activitate aveau dreptul de a fi alegători, dacă îndeplineau condițiile cerute, în primul rînd censul. Erau scutiți de cens ofițerii în retragere, subofițerii pensionari (pentru colegiul II) precum și generalii și coloneii (colegiul I). Militarii nu puteau fi aleși în corpurile legiuitoare. Generalei și coloneii în disponibilitate erau eligibili în Senat, însă nu în circumscripția unde aveau comandamentul (p.,235). Militarii participau la activitatea unor societăți culturale și patriotice. Membrii oștirii erau receptivi față de ideile socialiste, unii dintre eilncadrîndu-se în rîndurile partidului clasei muncitoa- re. Clasele dominante, sc arată în lucrare, au folosit unități militare pentru „restabilirea ordinei”, „pacificarea satelor’’, înăbuș’rea grevelor ș.a., dar după cum rezultă din documentele vremii, au existat destule situații în care soldații au refuzat să execute ordinile, și-au manifestat soli- daritatea cu lupta maselor populare (p. 236). Numeroase asemenea cazuri s-au înregistrat în timpul înăbușirii răscoalelor țărănești din 1888 și a marii răscoale din 1907. Militarii din țara liberă s-au situat printre cei mai dîrzi aderenți la cauza reîntregirii neamului. Multe lucrări de interes național au fost efectuate cu concursul armatei. Numeroși ofițeri și generali s-au afirmat în viața științifică și culturală a țării. Autorii tratează în mod veridic și strict științific partici- parea României la cel de-al doilea război balcanic (1913). „în situația în care Bulgaria, condusă www.dacoramanica.ro 3 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 871 de țarul Ferdinand — cc spera să refacă cu sprijinul Austro-Ungariei, imperiul multietnic al țarului Simeon cel Mare — amenința să-și instituie hegemonia In Balcani, guvernul român, con- siderîndu-se direct amenințat, a dispus mobilizarea generală a forțelor armate, la 20 iunie/3 iulie” (p. 276). Acțiunea armatei române la sud de Dunăre a pus Bulgaria In imposibilitate de a continua operațiile împotriva vecinilor săi. Conferința de pace de la București — 17/30 iulic- 28 iulie/10 august 1913) a fost o primă și concludentă acțiune politico-diplomatică concertată a unor state mici pe arena internațională in epoca modernă (p. 285). Ziarul francez „Le Temps” nota că Încercările de intervenție a unor mari puteri au eșuat. Evenimentele din anii 1912 — 1913, scriu autorii, au demonstrat, o dată In plus, că pentru România alianța cu Austro-Ungaria era în flagrantă contradicție cu interesele vitale ale țării, cu viitorul națiunii române. Aproape două treimi din lucrare sint consacrate politicii României In anii neutralității active (1914 — 1916) și participării drepte, eliberatoare a armatei și poporului român la războiul mondial (1916 — 1918), consecințelor acestei participări. Participarea României la război, scriu autorii, a răspuns necesităților obiective ale dezvoltării societății românești. România a' intrat In luptă pentru realizarea idealului național : unirea tuturor românilor într-un singur stat, național, unitar. Desfășurarea operațiunilor pe fronturi, presiunile exercitate de cele două blocuri politico-militare și mai ales intensificarea luptei românilor din provinciile aflate sub domi- nație străină, ca și acțiunea populară din țara liberă au hotărit guvernul român să semneze în august 1916 Tratatul de alianță și Convenția militară cu puterile Antantei (p. 346). Aceste acte garantau integritatea teritorială a României și-i recunoșteau dreptul de a reuni provinciile locuite de românii din Austro-l’ngaria. Totodată puterile Antantei se angajau să sprijine prin acțiuni ofensive intrarea României in război. România a intrat in luptă avlnd ea efective 19 483 ofițeri și elevi, 813 758 subofițeri și trupă. Intrarea României în război s-a petrecut într-un moment de criză pentru Antantă. Armata română a Înfruntat forțe inamice considerabile și a luptat la început pe fronturi care însumau 1 600 km. Aliații nu și-au îndeplinit promisiunile față de România și aceasta a con- tribuit la trecerea in defensivă și la retragerea din toamna și iarna anului 1916 a armatei române. Puterile Centrale au considerat acțiunea Împotriva României drept cea mai importantă și au deplasat pe front forțe considerabile, bine înarmate și cu experiența războiului. Momentul •culminant al acțiunii militare a României din 1916 a fost „bătălia Bucureștiului” 17/30 noiem- brie — 20 noiembric/3 decembrie). Cu tot eroismul arătat In luptă în fața unor forțe inamice superioare, armata română a fost nevoită să se retragă plnă la linia Carpaților răsăriteni — cursul inferior al Șiretului — Dunărea maritimă. Armatele Puterilor Centrale n-au reușit să înfrîngă România in 1916, nici să scoată din luptă armata română. Autorii se opresc pe larg asupra schimbărilor petrecute în situația politico-militară in prima jumătate a anului 1917, prezintă eforturile României, care cuprindea pe atunci numai Moldova, pentru pregătirea ofensivei eliberatoare. Pregătirile s-au desfășurat în condiții neîn- chipuit de grele, provocate de foamete, boli și lipsuri de tot felul. Armata română avea sub drapel circa 700 000 oameni, dintre care 460 000 în unități operative în vara anului 1917, în preajma marilor bătălii de la Mărăști, Mărășcști, Oituz. Autorii apreciază, pe bună dreptate, că marile bătălii de pe frontul românesc și victoriile române din vara anului 1917 au marcat o cotitură în desfășurarea operațiunilor militare pe Frontul dc răsărit, au dejucat planurile Puterilor Centrale de a ocupa Întreg teritoriul României.- în același timp victoriile române au avut o considerabilă însemnătate politică, subliniază autorii. Contribuția lor a fost decisivă în efortul de conservare a ființei etnico-statale și de desăvirșire a procesului istoric de reîntregire națională (p. 632). Victoriile obținute dc trupele române au sporit Încrederea fraților de peste munți în pri- vința apropierii ceasului eliberării, și au Întărit lupta de rezistență a populației din teritoriile •cotropite de dușman. Mulți români din Transilvania, Banat și Bucovina s-au înrolat în armata română pentru a lupta plnă la capăt împotriva cotropitorilor și asupritorilor. • Autorii prezintă, cu întregul disccrnămînt, evenimentele care au avut loc în urma ieșirii Rusiei Sovietice din război și a începerii tratativelor de pace de la Brest-Litovsk pentru Ro- mânia. Țara noastră era Înconjurată din toate părțile de trupele Puterilor Centrale,singura soluție pentru păstrarea entității statale românești fiind semnarea armistițiului, apoi a păcii de jtif impuse de Puterile Centrale. în toamna anului 1918, Înainte de 11 noiembrie 1918 cind Germania s-a recunoscut învinsă și a semnat*armistițiul, guvernul român a trecut la mobilizarea armatei române, denun- țind așa-zisul „tratat de pace” de la București, pe £are regele nu l-a sancționat. Autorii se referă pe larg la marea acțiune națională din 1918 in toate provinciile locuite dc români, culminind cu Marea Adunare Națională de la Alba lulia și unirea Transilvaniei cu România și consacrarea internațională a acestor mărețe evenimente. în lucrare sint incluse www.dacoromanica.ro 872 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 4 grafice ți diagrame, reproduceri, desene și picturi care o fac accesibilă nu numai specialiștilor, ci și unui larg cerc de cititori, cărora le-o recomandăm cu deosebită căldură. Gheorghe N. Căzan NOTA 1 Autori : colonel dr. Vasile Alexandrescu, conf. univ. dr. Ion Ardelcanu, dr. Vasile Arimia, colonel (r) dr. Victor Atanasiu, dr. Constantin Botoran, colonel Constantin Căzănișteanu, general-locolenciit dr. Ilie Ceaușescu, colonel dr. Nicolae Ciobanii, Mircca Cociu, cercetător științific Maria Gcorgescu, colonel dr. Vasile Mocanii.'conf. univ. dr. Mircea Mușat, dr. Vasile Netea, colonel (r) dr. Niculae Niculae, Adrian Pandea, acad. Ștefan Pascu, conf. univ. dr. Ion Pătroiu, cercetător științific Dumitru Preda, colonel Vasile Prieop, locotenent-colonet Costică Prodaii, dr. Șerban Rădulescu-Zoncr, colonel (r) dr. Gheorghe Romanescu, dr. Dorina N. Rusii, cercetător științific Cornel I. Scafeș, căpitan Ilie Schipor, colonel dr. Gheorghe Tu dor, căpitan Vladimir Zodian. ** DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA MILITARĂ A POPORULUI ROMĂN, 13 MAI 1945—31 DECEMBRIE 1947, București, Edit. militară, 1988, 498 p. Printr-o fructuoasă și tradițională colaborare între două ifistituții științifice ale armatei — Centrul de Studii și Cercetări dc Istorie și Teorie Militară și Editura Militară — in anul 1988 a fost editat un nou volum din culegerile de documente destinate valorificării tradițiilor oștirii române. Lucrarea — Întocmită de colonel dr. Constantin Toderașcu (coordonator), maior Alcsandru Duțu și căpitan dr. Ștefan Pâslaru — pune la dispoziția specialiștilor și publicului larg cititor un valoros fond documentar privitor la evoluția organismului militar național In cadrul istoric jalonat dc două evenimente decisive ale perioadei postbelice : încheierea parti- cipării annatci române la operațiile eliberatoare din cadrul războiului antihitlerist și proclamarea Republicii. Tipologic, volumul cuprinde o paletă diversificată dc documente (264 în total) elabonftc de către: diferite organisme statale și poliuco-administrativc, structuri și comanda- mente militare românești sau ale altor țări participante la cel de-al doilea război mondial, personalități, organe de presă, posturi de radio de pe toate meridianele globului. în lucrarc sînt reunite legi, decrete, alte acte normative privitoare la organizarea și funcționarea sistemului românesc dc apărare, fragmente din jurnale de operații ale marclor unități participante la războiul antihitlerist, dispoziții ministeriale, directive, rezoluții, note, rapoarte și ordine emise în intervalul de referință, cuvlntări și articole din presa vremii, tele- grame, comunicate și proclamații, situații centralizatoare și dări de scamă privind organizarea, înzestrarea, dislocarea și acțiunile annatci sau ale unor componente ale organismului militar românesc etc. Acestea sc referă, în principal, la : aplicarea măsurilor pentru readucerea în țară a tru- pelor victorioase participante la eliberarea teritoriului național, a Ungariei, Cehoslovaciei și unei părți din Austria, trecerea la structurile organizatorice de pace, relațiile dc comandament cu aliații după 12 mai 1945, desfășurarea procesului instructiv-cdiicativ în armată, dotarea, echiparea și hrănirea efectivelor, pregătirea populației pentru apărarca patriei, participarea unui important număr dc unități militare la activități in economic sau pentru înlăturarea urmărilor războiului, restructurarea învățămîntului militar, democratizarea armatei ca paric componentă inseparabilă a procesului revoluționar început odată cu declanșarea revoluției din august 1944, pregătirea, desfășurarea și încheierea Conferinței dc pace dc la Paris (1946 — 1947) etc. Urmărind în ordinc strict cronologică principalele evenimente polilico-militare din inter- valul tratat în lucrare, autorii volumului au realizat totodată o riguroasă și merituoasă selec- ție iernatică a documentelor epocii, au pus la dispoziția cititorului pe cele mai semnificative mărturii ale cadrului internațional și intern în care a evoluat organismul militar românesc de la încheierea ultimei conflagrații mondiale pînă la proclamarea Republicii. www.dacoromanica.ro 5 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 873 Chiar de la Începutul acestei noi culegeri de documente (lucrarca adăuglndu-se celoi- Jalte nouă volume similare, apărute Intrc anii 1977 — 1985, dedicate perioadei 23 August 1944 — 12 mai 1945) cititorului li sint oferite revelatoare mărturii ale bucuriei produse In rindul tutu- ror militarilor de Încheierea victorioasă a războiului, noi și convingătoare dovezi ale recunoștin- ței exprimate dc diferite autorități și populația inultor localități din Cehoslovacia pentru a căror clibcrarc ostașii români au luptat și s-au jertfit in ultima parte a războiului (documentele nr. 3, 7, 11, 26, 34, 43, 51, 57 etc.), elogioase aprecieri ale unor personalități politice și militare din alte state referitoare la eroismul și contribui ia decisivă a armatei române In războiul antihitlerist (documentele nr. 9, 14, 56, 83 etc.) Evidențierea cu ajutorul documentelor a mutațiilor revoluționare produse — din ini- țiativa și sub conducerea Partidului Comunist Român — in armată a constituit un obiectiv metodologie pe carc colectivul dc autori l-a realizat punlnd in valoare măsurile originale, cu adevărat constructive adoptate și prin care s-au realizat: extinderea Aparatului pentru Educație, Cultură și Propagandă la toate comandamentele, marile unități, unitățile și instituțiile mili- tare ; participarea armatei la viața politică, la alegerile parlamentare din noiembrie 1946, la sprijinirea acțiunilor en caracter anticapitalist și democratic din anii 1945—1947 : Înnoirea pro- cesului instructiv; perfecționarea actului educației politice, patriotice, cetățenești; schimbarea raporturilor intcrumanc, a Însăși esenței relațiilor ostășești ; integrarea continuă, in spiritul tra- dițiilor Înaintate, a armatei tn ansamblul societății românești aflată tnir-o continuă prefacere Înnoitoare. Atitudinea responsabilă a militarilor români pentru viitorul patriei a fost reconfirmată cu prilejul proclamării' Republicii, al depunerii jurămlnlului dc credință al Întregii oșiiri față de țară și popor. Preocupările constante existente In țară pentru jalonarea doctrinei militare postbelice sc regăsesc intr-un important număr de documente cuprinse in volum (nr. 80, 109, 111, 115, 119, 176, 191, 199), in primii ani de după Încheierea victorioasă a războiului antihitlerist atit in opinia organismelor dc decizie militară, cit și-n cca a unor teoreticieni fiind evidentă concluzia că aceasta doctrină trebuia să fie „adaptată posibilităților noastre și specificului româ- nesc, determinată in raport dc viitoarea situație politică a statului nostru, ca națiune unită, suverană și independentă și In măsură să satisfacă năzuințele viitorului” (p. 109). Prezentared cclor mai importante dezbateri și poziții diplomatice sau dc opinie expri- mate in contextul desfășurării Conferinței dc pace, precum și a clauzelor militare, navale și aeriene cuprinse In Tratatul semnat dc România In 10 februarie 1947 la Paris (p. 358 — 360) oferă posibilitatea Înțelegerii cadrului istoric In carc s-au subliniat coordonatele definitorii ale sistemului defensiv românesc după Încheierea celui de-al doilea război mondial. Selectarea unor articole reprezentative din presa vremii, precum și a unui important număr dc cuvintări, scrisori dc mulțumire și inesaje de salut adresate armatei române pun In evidență prestigiul de carc s-a bucurat in epocă instituția oștirii, contingentele aflate sub Dra- pel, cadrele active și dc rezervă, întregul personal angajat ferm pc linia refacerii țării, a conso- lidării independenței și suveranității statului român. Totodată, acest gen de documente pre- zente in lucrare constituie dovezi ale legăturii indisolubile, tradiționale dintre armată și popor, ele demonstrează angajarea Întregii națiuni, Încă din primii ani ai procesului revoluționar unic românesc, pe calea unor profunde transformări menite să ducă la edificarea unei noi societăți, a socialismului și comunismului. Este meritul autorilor — consacrați cercetători ai istorici contemporane românești — și redactorului dc carte, Mircea Cociu, că au găsit — pe ansamblul lucrării — modalitățile adec- vate de evidențiere a cclor mai semnificative momente și aspecte ale evoluției societății și armatei române in primele 963 dc zile Ce au urmat Încheierii participării victorioase a Româ- niei la războiul antihitlerist. Opinăm că prezentarea uiior informații sintetice privind structurile de bază și efecti- vele de detaliu ale armatei romane la Începutul și sfîrșitul intervalului mai 1945 — decembrie 1947, preluate din fondul arhivistic al Ministerului Apărării Naționale, ar fi fost deosebit de utile pentru înțelegerea mutațiilor cantitative și calitative produse in domeniul militar in acea epocă istorică. Indicele general și notele ce Însoțesc volumul Întregesc valoarea deosebită a lucrării ce constituie in fapt o adevărată reușită in scria restituirilor documentare și elaborărilor istorio- gi’&ficc puse in valoare, in ultimele două decenii, de către cercetătorii militari. Ilie Șchipor www.dacoromanica.ro 874 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINA DE ISTORIE 6- * * * Republica în România. De la idee la faptă, Iași, Edit. Junimea,. 3988, 316 p. Cinstirea marilor evenimente și a grandioaselor înfăptuiri din istoria națiunii române este o datorie, Însoțită continuu de acțiunea documentară de evocare a actului respectiv.. Aceasta este și rațiunea lucrării : Republica în România. De la idee la faptă, apărută fn Edi- tura Junimea din lași sub coordonarea Ini Dumitru 1). Rusu * mărturisită în „Cuvlnt înainte”. Volumul prezentat constituie rezultatul unei vaste investigații științifice, în cîmpul1 căreia au fost cuprinse materiale arhivistice, volume de documente, presa vremii, scrieri pe această temă apărute de-a lungul anilor. Lucrarea este elaborată, în lumina celor mai recente aprecieri din documentele de partid,, din opera secretarului general al partidului nostru, președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu fiind împărțită în 4 capitole distincte și 10 paragrafe de sine stătătoare. în primul capitol intitulat O națiune își clădește idealurile republicane sînt analizate opțiunile din țara noastră pentru un regim republican, semnificația unor atitudini împotriva instaurării monarhici străine; poziții antimonarhice, republicane in mișcarea muncitorească și socialistă din România latinele secolului ni XlX-lea și începutul secolului al XX-lea ; pre- cum și studiul regimului politie din România după Marca Unire de Ia 1 Decembrie 1918; situația factorului monarhic în România după Marca Unire. Autorii arată că istoria gîndirii românești atestă că ideea dc republică are rădăcini adinei în viața spirituală a poporului român. în lucrare sînt reproduse aprecierile secretarului general al partidului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care relevă : „patrioții cei mai lumi- nați au năzuit către o formă de stat democratică, progresistă, care să asigure libertate și dreptate socială pentru cci mulți, neatîrnarea politică și înflorirea economică a țării, să înfăp- tuiască dreptul sacru al poporului de a fi singur stăpîn în patria sa strămoșească” (p.8). în capitolul următor : Nemijlocit, în lupta pentru regim democratic și republică populară sint evidențiate semnificația revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiim- . perialistă, declanșată la 23 August 1944, precum și transformările revoluționare majore petre- cute în perioada 23 August 1944 — 30 Decembrie 1947. Astfel, în volum se arată că procesul revoluționar declanșat în România prin actul istoric de la 23 August 1944 s-a desfășurat în mod obiectiv și necesar, sub semnul unor mul- tipli stimuli interni și externi, în raport nemijlocit cu statutul internațional al statului român în prima etapă postbelică. Desăvirșirea acestui proces a presupus reforme social-politice și economice — o natură diversă, dar mai cu seamă, un curs sigur în direcția unui salt către faza revoluției socialiste. In capitolul : în înfăptuirea unui măreț ideal sc analizează proclamarea republicii In România : premise și Înfăptuiri, precum și ecoul internațional ai proclamării republicii in ' țara noastră, In volum se arată că republica populară proclamată la 30 Decembrie 1947, rămîne rezultatul acumulărilor realizate într-un îndelung proces istoric, maturizat și împlinit plenar în condițiile Victoriei insurecției din angust 1944, ale desfășurării revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă. izolat în interior și fără sprijinul scontat din partea cercurilor din afară, șeful statului a fost nevoit să accepte abdicarea. La 30 Decembrie 1947 monarhia a fost abolită și proclamată Republica Populară Română, stat al oamenilor muncii de la orașe și sate. ,,Prin Înlăturarea monarhiei — se scria în Proclamația către munci- tori, țărani, soldați, subofițeri, cetățeni și cetățenc din România — se deschide democrației noas- tre populare căi noi, de mărețe înfăptuiri” (p. 252). Proclamarea R.P.R. a avut pe lingă importanța internă și o semnificație deosebită pe plan internațional. Astfel, proclamarea R.P.R. a reprezentat o victorie a forțelor democra- tice în frunte cu comuniștii, cu profunde repercusiuni asupra evoluției vieții internaționale, cu un puternic ecou peste hotare. îndeosebi în țările vecine. într-un articol publicat în ziarul sovietic „Pravda” intitulat Republica Populară Română se scria : „România a pornit cu pași hotăriți pe un drum nou. într-un timp relativ scurt, ea a înregistrat succese uriașe. . .” (p. 253). în acele zile, îosip Broz Tito adresa primului ministru de la București „călduroase felicitări pentru nașterea Republicii în România” (p. 253). Referindu-se la proclamarea R.P.R., Gheorghi Dimitrov aprecia că „acest eveniment a provocat bucurie și entuziasm în rîndurile poporului bulgar” (254). Ultimul capitol : De la Republica populară la epoca grandioaselor înfăptuiri se ocupă de problema edificării societății socialiste în țara noastră și de epoca marilor înfăptuiri — „Epoca www.dacoromanica.ro 7 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRA1NA DE ISTORIE 875- Nicolae Ceaușescu”. Corespunzător stadiului nou dc dezvoltare a orlnduirii noastre, Constituția adoptată la 21 august 1965 a consființit ca denumire a țării : Republica Socialistă România. In dcslășurarca procesului revoluționar, transformator din țara noastră, un loc distinct revine perioadei deschise de Congresul al IX-lea al P.C.R. (1965), eveniment politic de importanță hotărîtoare în viața partidului și,a țării, care a inaugurat o epocă nouă în istoria patriei, Epoca Nicolae Ceaușescu. începind cu 1965, sub conducerea tovarășului Nicolae Ceaușescu, ales secretar general al partidului la al IX-lca Congres și reales în această funcție supremă la Con- gresele al X-lea, al Xl-lea, al XH-lca, și al XllI-lea, P.C.R. a desfășurat o amplă activitate de fundamentare a strategiei și tacticii in noile condiții istorice interne și internaționale. ' Luminoasele perspective pe carc le-a deschis poporului român Congresul al Xlll-lea al partidului (1984) și Conferința Națională a P.C.R. (1987), însuflețesc In prezent masele largi populare de la orașe și sate, in eforturile dăruite transpunerii in viață a programului dc fău- rire a societății socialiste multilateral dezvoltate și dc înflorire neîntreruptă a patriei pe noi cuhni de progres și civilizație. Jon liabici n o r ă • Autorii lucrării de față sînt în ordine alfabetică : Jon Agrigoroaici. Gheorghc Buzatu, Vasile Cristian, Valeriu-Elorin Dobrinescu, Ion Pătroiu, Dumitru I). Rusu, Vasile Bussu, Gheorghe Tanasă. ELIZA CAMPUS, State mici și mijlocii din centrul și sud-estul Europei în relațiile internaționale. Prima jumătate a secolului al XX-lear București, Edit. politică, 1988, 32S p. Apărută sub egida Institutului de istorie „N. lorga”, lucrarea Elizei Campus, cercetă- . tor pasionat și prolific totodată, eu o îndelungată activitate în domeniul istoriei relațiilor internaționale, aduce, tn discuția istoriografiei românești contemporane, și clarifică în același timp, o temă de mare actualitate : importanța și rolul jucat de statele mici și mijlocii din centrul și sud-estul continentului nostru în politica europeană, îndeosebi în prima jumătate a secolului XX. Pe baza unui bogat materia) dc arhivă, In mare parte inedit, a unei ample bibliografii românești și străine, a documentelor dc partid, a aprecierilor și orientărilor secretarului general . al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, carc a subliniat în repetate rînduri dreptul sacru și inalienabil al fiecărui popor de a dispune liber și nestingherit de propria-i soartă, dc a pro- mova o politică externă fn conformitate cu aspirațiile dc pace ale omenirii, de a participa cu drepturi egale la viața comunității popoarelor lumii autoarea prezintă condițiile în care a avut loc afirmarea statelor mici și mijlocii pe arena mondială, contribuția lor in găsirea unor soluții și rezolvarea unor probleme cu prilejul diferitelor conferințe și reuniuni internaționale. • Cunoscătoare profundă a istoriei românești și universale contemporane, Eliza Campus a participat la manifestații științifice cu caracter internațional unde a adus contribuții unanim apreciate, a publicat in țară și peste hotare, în revistele dc specialitate numeroase studii — rapoarte sau In Culegeri—, comunicări, monografii* care au constituit adevărate puncte de reper în evidențierea politicii externe a României, a rolului jucat dc ca în întemeierea și con- solidarea Societăților Națiunilor, a respectării independenței și suveranității naționale împotriva tendințelor imperialiste ale unor mari state. După ce a adus substanțiale contribuții la rolul pc carc l-au avut cele două organizații, Mica înțelegere și înțelegerea Balcanică In menținerea statuquo-ulni teritorial în perioada inter- belică, în organizarea și apărarea păcii universale și indivizibile, după prezentarea politicii externe a României pe o perioadă dc mai bine dc trei decenii într-o amplă monografic, autoa- rea evocă contribuția statelor mici și mjlocii la realele transformări în raporturile interstatale, lupta lor dîrză pentru ca principiul egalității In drepturi a statelor să funcționeze în mod efectiv, ele manifestîndu-se astfel ca adevărate făuritoare dc istorie. www.dacoromaiiica.ro «76 CARTEA ROMANEASCĂ ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 8 în CuvJnt înainte se relevă cu justele că „dacă forla principiului nalionalităfilor s-a putut manifesta cu plenitudine, dominlnd istoria secolului al XX-lea, cine a dat mai mult miez, mai ales In priina jumătate a veacului, acestui principiu, dccll naționalitățile asuprite de marile imperii europene și micile state cc luptau pentru reîntregirea teritoriului lor național?”, sub- liniindu-sc totodată prezenta lor directă la momente majore ale vieții politice europene, lărgind •și Îmbogățind In mod efectiv sensul intrinsec al evenimentelor. Lucrarea este structurată pe cinci capitole : I Tablou istoric al primei jumătăți a vea- cului al XX-lea ; trăsături caracteristice și mari transformări in relațiile internaționale; II Alirmarca statelor mici. Preludii; 111 Polul crcscind al statelor mici și mijlocii central-sud-cst- ■europenc In arena politică internațională. Dc la Versailles la Locarno ; IV împotriva concilia- torismului, revizionismului și fascismului. Dc la Locarno la Montrcaux (1925 — 1936), cel mai consistent și mai amplu ; V [’ltimclc tnccrcări dc a menține forța dreptului în relațiile interna- ționale (1936 1910), care la rlndu) lor se subdivid In mai multe subcapitole judicios concepute. Primul capitol oferă o sinteză elocventă a modului cum au conceput unii autori năzuința popoarelor spre pacea universală și indivizibilă, inccplnd cu principiile olandezului Grolius in secolul al XVII-lea, care a creat cadrul juridic al unei reale organizări a păcii, trccind prin ideile formulate dc Immanuel Kanl la finele secolului al XVIII-lea, care formula pentru prima dată dreptul națiunii și al cetățenilor dc a se pronunța asupra războiului și păcii, tlupă ce avu- seseră loc revoluția americană și cea franceză, autoarea se oprește asupra Europei secolului .al XlX-lca, cind s-a .constituit cadrul înfăptuirii unor state naționale și conceptul dc suverani- tate națională. In condițiile existenței statelor naționale și suverane In secolul al XX-lea se putea trece la organizarea păcii universale și indivizibile datorită și revoluției industriale care crease •cadrul material și obligă In mod ireversibil la interacțiune și la legături interstatale Incit crearea unui for mondial devenea o necesitate istorică, menit in principiu să apere și să organizeze pacea. ' Iu 1 ătiirlnd treplat concepțiile anacronicului „concert european”, ca și dccele ale,.balanței forțelor” impuse de marile puteri, In ciuda existenței și dezvoltării rapide a statelor naționale, ia Conferința Păcii iu aprilie 1919 s-a adoptat Pactul Socielălii Națiunilor, care a intrat In vigoare In ianuarie 1920 și care prevedea In mod teoretic drepturi egale intre statele mari și mici și In consecință făcea posibilă o democratizare a relațiilor internaționale. El a fost primit și salutat de toate statele, dar mai ales dc cele mici și mijlocii, fiind considerat ca o mare victorie a popoarelor. ' Țările mici și mijlocii și Îndeosebi unele din centrul și sud-estul Europei ca România, •Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Grecia crau deosebit de interesate dc Statutul Societății Națiunilor care codifica integritatea teritorială, independența și suveranitatea statelor membre, chiar dacă in el nu se prevedea Înlăturarea pentru totdeauna a războiului. Vorbind dc afirmarea statelor mici autoarea relevă importanța celor două conferințe dc la Haga din anii 1899 și 1907, care au condus la constituirea Curții dc arbitraj dc la Ilaga, contribuția lor, a României in mod special, In raporturile cu marile puteri, tendința popoarelor din Balcani dc a se eman- . ■cipa cu totul dc Europa, prin rezolvarea problemelor din sud-estul continentului prin propriile lor forțe și acțiuni diplomatice. Dat fiind faptul că țara noastră se bucura dc un mare prestigiu, In scurtul timp cit a durat cel de-al doilea război balcanic, Bucurcștiul a devenit centrul tuturor negocierilor Inirc statele beligerante, iar marile puteri au fost puse astfel in fața unui fapt îndeplinit prin pacea Încheiată inire micile state cc purtaseră războiul, o pace a lor, o pace cc trebuia să fie durabilă pentru că toți o semnaseră fără nici o presiune din afară. Se poale afirma — se subliniază in lucrare — că lupta pentru emancipare față dc marile puteri a acestor state mici a avut nu numai efecte salutare asupra propriei situații ci și un larg ecou In viața internațională, ca și imediate repercusiuni pe arena politică europeană. Făclnd o trecere tn revistă a situației tuturor statelor din această regiune după Începutul primului război mondial autoarea prezintă strategia neutralității In cadrul politicii generale a unor state mici ccntral-sud-cst-europcne, voința lor de a se uni astfel incit acțiunile lor comune ■să constituie o operă dc progres și civilizație, deci de afirmarc efectivă pe arena internațională. .Putem constata capacitatea României dc a-și revizui alianțele și dc a căuta noi mijloace in scopul atingerii obiectului urmărit, unitatea națională, faptul că această revendicare seculară pătrunsese in conștiința universală, urmind ca abilitatea unui stat mic dc a mobiliza forțe și resurse ale sistemului internațional In favoarea politicii sale să ducă la realizarea obiectivului strategic urmărit. Despre Conferința dc pase dc la Paris din 1919 s-a scris mult dar Eliza Campus arată in lucrarea ei rolul crcscind al statelor mici și mijlocii central sud-est-europenc in arena politicii internaționale de la Versailles la Locarno ; cum luciditatea, tenacitatea, abilitatea ca și serioasa pregătire, atit a delegațiilor cit și a cxpcrților lor a permis acestor state să se impună efectiv www.dacoromanica.ro 9 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 877 în cadrul unei conferințe în care diplomația multilaterală lua pas en pas locul vechilor confe- rințe cu caracter pur diplomatic. Principiile de drept internațional adoptate la Versailles ca : dreptul la autodeterminare- al popoarelor, suveranitate, egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile Interne și mai ales- principiul obligațiilor internaționale au fost pc deplin însușite de statele mici și mijlocii europene, nou formate sau care își realizaseră unitatea națională. Faptul că în numele principiilor de- drept internațional două state mici, România și Iugoslavia, au decis să refuze semnarea unui tratat, cel cu Austria, alături dc marile puteri, a constituit o coti,tură în lupta și afirmarea statelor mici și mijlocii pc plan internațional. Un al exemplu dc anihilare a planurilor unei mari puteri de către statele mici și mijlocii este respingerea proiectului de Confederație danu- biană prezentat de Franța în 1920. în numele așa-numitului vacuum cc s-ar fi produs prin dezagregarea Imperiului austro-ungar, unele mari puteri tindeau să-și impună hegemonia. Un asemenea înțeles au dat România, Cehoslovacia și Iugoslavia planului de Confederație danubiană propus de Franța, plan cc favoriză Ungaria. Sînt prezentate în continuare condițiile în care a fost întemeiată Alica înțelegere, rolul jucat de ea în această regiune, unde a creat un climat prielnic pentru colaborare și înțelegere și timp de 20 de ani România, Cehoslovacia și Iugoslavia au contribuit efectiv la îmbogățirea tuturor ideilor legate dc idealul conviețuirii pașnice Intre națiuni și state. Un rol cu valoare dc model l-a avut și participarea țărilor din sud-cstul Europei la Con- ferința dc pace dc la Lausannc din 1922 — 1923, și îndeosebi a delegației din România, dind posibilitatea Turciei kemaliste să se afirme ca stat național și democrat, dovedind că marile puteri nu au mai putut deține monopolul absolut al hotărîrilor și deciziilor adoptate. în anir 1923—1924-statele mici au desfășurat o luptă tenace pentru a consolida forul internațional de la Geneva, de a apăra Pactul Societății Națiunilor, venind cu idei și concepții efectiv utile, care au contribuit la victoria principiului egalității depline a statelor mari și mici, adoptîndu-se- în a V sesiune Protocolul de la Geneva, care a avut semnificația victoriei acestor noi principii. într-un amplu capitol Eliza Campus redă acțiunile politico-diplomatice ale țărilor mief și mijlocii din centrul și sud-cstul Europei împotriva conciliatorismului, a revizionismului și fascismului, cînd Marca Britanic și Franța, care încheiaseră un tratat dc securitate cu Germania cc servea intereselor acesteia din urmă, țările mici și-au luat măsuri dc autoapărare militînd pentru crearea unui Locarno ccntral-curopean fără amestecul marilor puteri, destinat să apere- în primul rînd interesele proprii statelor din această regiune. Presiunile unor state mici și mij- locii au reușit să modifice deciziile marilor puteri și pactul Briand-Kellog, semnat în august 1928, pact de salvgardare a păcii universale, de mare interes pentru întreaga omenire, a dat satisfacție prin formulările sale României și aliaților săi, care obținuseră un marc succes prin ^activitatea lor solidară și își impusese punctele dc vedere ce aveau în vedere în fond menți- nerea ordinii teritoriale, juridice și politice a Europei postbelice. în condițiile cînd marile puteri tindeau să domine spațiul balcanic, cînd deviza „Balcanii ai balcanicilor” devenea tot mai actuală, țările din această zonă au sprijinit iniațiativa organi- zării unor Conferințe interbalcanicc destinate să strîngă legăturile dintre statele regiunii să caute soluții pentru rezolvarea crizei economice mondiale. Cele patru conferințe care s-au ținut între 1930—1934 au avut meritul de a găsi soluții practice împotriva crizei economice, aw dovedit forța intrinsecă novatoare a acestor state mici și mijlocii, multe dintre ele servind și astăzi la o reală cooperare internațională. O atitudine de respingere fermă împotriva planurilor revizioniste în regiunea central’ europeană au adoptat România, Cehoslovacia și Iugoslavia, care au considera t că Uniunea vamală austro-germană din martie 1931 constituia o acțiune de revizuire a tratatelor de pace- și dc asemenea de amenințare directă pentru Societatea Națiunilor. O poziție dc activitate- creatoare în sprijinul cooperării în Europa centrală l-au avut statele Micii înțelegeri în legătură cu modificările aduse „Planului Tardieau” de Confederație danubiană, din martie 1932, plan care ar fi putut bara drumul Germaniei spre Europa centrală. O luptă deschisă împotriva Pactului revizionist a celor patru au desfășurat statele Micii- înțelegeri împreună cp Polonia în primăvara anului 1933, după instaurarea lui Hitler la putere- în Germania, prin poziția fermă față de acest pact care golit de conținutul său revizionist nu mai putea oferi interes pentru Italia sau Germania. Astfel statele Micii înțelegeri au început să sc apropie dc Uniunea Sovietică, care aprecia în mod favorabil rezistența acestei organizații față de Pactul în patru, ceea ce deschidea posibilitatea reluării relațiilor diplomatice dintre- România și U.R.S.S. Nicolae Titulescu a apreciat în mod deosebit Convenția dc definire a agresiunii, semnată la Londra în iulie 1933 între U.R.S.S., și statele limitrofe, subliniind că „revenea lui Lilvinov și dețegațici sovietice onoarea de a fi precizat pentru prima oară tn viața internațională cu curaj, franchețe și claritate definiția agresiunii”. Lucrarea la care ne referim prezintă condițiile și semnificația majoră a creării înțelegerii balcanice, în februarie 1934, ca instrument politic capabil de a apăra integritatea teritorială www.dacoromanica.ro 878 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 10 și securitatea intr-un moment de evidenta ascensiune a revizionismului, fascismului și nazis- mului, organizație carc împreună cu Mica înțelegere, deși distinctă de ea, formau un lanț de state, cuprinzind o populație de 70 de milioane’ de locuitori, avind interese identice și fiind animate de ferma hotărirc dc a nu Îngădui expansiunea cotropitorilor. în perioada urmă- toare, 1934 1935, statele mici și mijlocii antirevizioniste au desfășurat numeroase acțiuni de sprijinire a planurilor carc puteau servi tn mod direct intereselor naționale ale acestor țări : sprijinirea pactului oriental dc securitate colectivă, contribuția lor la realizarea Tratatului dc asistență mutuală franco-sovietic ș.a., ce vor dovedi rolul și importanța lor pe arena politică europeană. Ideea novatoare dc a revizui unele din tratatele de pace In scopul întăririi și apă- rării securității, concretizate In Convenția de la Montreaux din iulie 1936 a fost îmbrățișată de România si celelalte state ale înțelegerii balcanice care nu voiau să renunțe In favoarea vreunei mari puteri la principiul egalității statelor, adică la dreptul suveran al fiecărei țări dc a dispune dc soarta lor. Inițiativa turcă a lost apreeiată de România pentru că In fond un stat antirevi/.ionist, apărător al securității, propunea Înlocuirea unui tratat care garantase securitatea Intr-o anumită e'apă istorică, cu un altul avind capacitatea de a apăra In mod eficace securitatea intr-o altă etapă istorică, dominată acum de actul de violență din martic 1936 ocuparea zonei Renane dc către GermJmia, cit și dc incalculabilele sale consecințe. Putem conchide, relevă autoarea, că Convenția dc la Montreaux a avut semnificația nnei prime și viguroase lovituri date nazismului și fascismului, fiind un document trainic — poate unic in diplomația multilaterală din prima jumătate a secolului nostru grație colaborării de la eghl la egal intre marile puteri și statele mici și mijlocii. în ultimul capitol : ,,1'ltințcle Încercări de a menține forța dreptului în relațiile interna- ționale (1936 1940)” sc arată ca intr-un moment istoric cînd principiile de drept internațional erau continuu violate, statele mici și mijlocii luptau cu dirzenie și consecvență pentru o lume ce trebuia Să viețuiască sub obediența dreptului. Astfel, in septembrie 1937 a fost adoptat Aran- jamentul dc la Nyon, prin care numai statul suveran avea dreptul să supravegheze apele sale teritoriale ; că numai el putea cere, dacă credea necesară colaborarea altor state riverane, deci realizarea unui consens intre cele trei mari puteri pentru controlul internațional al Mediteranei. Tratativele dc la Hlcd din august 1938, Acordul de la Salonic 3in iulie 1938, ca și Blocul balcanic ai neutrilor din 1959 1910 au avut menirea de a sprijini acțiunea forței dreptului ta relațiile internaționale, de a apăra cu toate eforturile principiile și legile internaționale, iar după declanșarea celui de-al doilea război mondial, adoptarea neutralității, tentativă îmbrățișată de România și dc aliuții săi, a vădit cu prisosință contribuția acestor state miei și mijlocii la lupta pentru apărarea civilizației europene, a relevat spiritul novator, subtilitatea ca ș; capa- citatea politică și diplomatică a acestor state. Avind rezumate in englezi, franceză si rusă, ccca ce permite urmărirea ideilor de bază ale cărții dc istorici de peste liotarc, si un iudice deosebit de folositor, lucrarea se Înscrie ca o valoroasă contribuție la istoria relațiilor internaționale, la evidențierea politicii externe a statelor mici și mijlocii din centrul si sud-estul Europei, dc cooperare, Înțelegere și pace. Lucrare de referință, densă in idei și informații, cc s-a putut realiza numai printr-o muncă tenace și bine organizată, după o prealabila și profundă cunoaștere a istoriei diplomației euro- pene a primei jumătăți a sec >lului al XX-lca, tema tratată, dc mare actualitate istorică și politică aslazi, clnd pe scena istoriei au aparut un mare număr de state ce și-au cucerit inde- pendența după al doilea r.i/boi m mdial, oferă o mare deschidere pentru tratarea subiectului iu continuare, in cea dc a doua jumătate a secolului nostru. Ion Apostol NOTĂ * NI i înțelegere Eli s iin ifică, 1938. 415 p. ; înțelegerea balcanică, l-ădit. Academiei, 1972, 394 p. ; Din politica e • emt a Homăniei 1013 IUI, Edit. politică, 198), 636 p. www.dacoromanica.ro SUB SEMNUL LEJERITĂȚII, O ȚINUTĂ VESTIMENTARĂ DE VACANȚA, MODERNA, PRACTICĂ Șl FUNCȚIONALĂ vacanta’89 Raioanele și magazinele comerțului de stat speciali- zate în desfacerea confecțiilor, tricotajelor, încălțămintei, galanteriei și articolelor de voiaj oferă multiple posibilități de alegere celor interesați să-și completeze garderoba pentru vacanță : • Confecții moderne din țesături ușoare ; • Tricotaje într-o diversitate de modele, în contexturi simple și combinate ; • Pălării de soare, șepci, berete într-o diversitate de modele; Țvww.dacorQmanica.ro • Genți și sacoșe pentru voiaj, practice și funcționale. DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE Imaginea Daciei în spațiul geografic antic. Valoarea temporală a informației cartografice. Geneza orașului medieval în viziunea istoriografiei românești. Învățămîntul preuniversitar în evul mediu. Mișcarea comunală în Europa apuseană (secolele X—XIII). Rolul factorului demografic în Spania secolului de aur. Nieolae lorga și Revoluția franceză. Impactul Revoluției franceze asupra lumii hispano-americane. Considerații privind cauzele prăbușirii Veneției. Un principe luminat pe tronul țărilor române: Nieolae Mavroeordat. Mihai Racovijă — un pămîntean printre domnii fanarioți. Problemele învățămîntului în parlamentul român. Pe marginea criticii reformelor școlare ale lui Take lonescu. Ecoul unor evenimente istorice românești în presa norvegiană. Oamenii de știință și viața politică a României. Aspecte privind comerțul exterior al României în ajunul primului război mondial. Promovarea de către socialiștii români a idealului păcii la congresele inter- naționale. Legislația electorală în România după Marea Unire. Poziția statelor europene față de războiul italo-etiopian văzută de diplomația S.U.A. Organizația Unității Africane la peste un sfert de veac de existență. i. F. lafepskp» 0. 1508 43 856 www.dacaromamcKny Lei 15