A C A D E M 1 A DE ȘTIINȚE S O C I A L E ȘI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DIN SUMAR'- . H944' |. « । ' ■ iț i , • ii . H-. • p ,i '• j i । . 1 IN ÎNÎNTlMPINAREA1 CELEI DE-A 45-A ANIVERSĂRI A REVOLUȚIEI n | । I DE EU BERARE SOCIALĂ ȘI NAȚIONALĂ, ANTIFASCISTA < ....Ijj ..-l li : ii , |, , ȘI ANTIIMFERIALISTĂ ' n-J-T , ' PROFUNDELE! j TRANSFORMĂRI- |1 REVOLUȚIONARE 1 DIN „■ ANII- ■1944-1948 IN ROMÂNIA Lll . ,Ț '■ i'J ■ f ,fTl!l lj. |i|J! 4 f4 ( I. [I |j [nil ■[. 11 y I! TRAIAN UDREA l! aspecte din lupta pentru democratizare pe gale revolu- I; ȚIONARĂ A APARATULURDE STAT LOCAL (PRIMĂRII, PREFECTURI) " 1N PERIOADA 23 AUGUST 194446 MARTIE|94Și.?ti ;( ■ 'L ? n . !■ I li L Hț ’ il -|,j ,, .r( 4. CAPITALĂ ROMÂNIEI ELIBERATĂ'PRIN FORȚE PROPRII: 1N AUGUST || 1944' I, , .| Sjî-r J - ii j.n |. : l! !if n jUNn - 1: ! - I, H It "lin,; >DIN' PROPAGANDA, REZISTENȚEI! 'ANTIFASCISTE1) ROMANEȘTI, li ,| ZIARtEMjECOUL’’SmOLIȚL LUI INTRE AND 1943-1944 , .l- । .1 ' ' O llr'i Wi’ I '' I •' ANGW sANGto ■ |UST 1944'UpiMELSlUMpiN^VERsĂLE Li '1^ ' l I ■ > ' H ■ " 4lb|. \ 4n 4n lj, WJW • constantin" MOCANU i-’f pi llid)1,li ț ►»'{» । PlSODl PUTIN| CUNOSCUT'AR CELUI DE-AL1 DOILEA) RĂZBOI ata» । :’.nrț5 f. h u .1 l-Elr |l (ALESANDRU DUȚU, FLORIN CONSTANTINII! i J । I v-nn T u . .... :ir ? - p |li PROELEME ALE ISTORIOGRAFIEl! CONTEMPORANE ,' l| li . , r-1 1 i'T ■ ' r n' II I ; ,4 IGA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 4 I: I , li CARTEA ROMÂNEASCĂ 11 Hu « < 11 ' Wpi < n I ^ STRĂ^AlPE ISTORIE i );CRjONICA TOMUL 42 1989 •4* IULIE EDITURA ACADEMIEI REPwWw. 63—65. . 1 2 3 * * 6 7 8 * 10 11 12 13 * 15 Pentru eliberarea patriei. Documente extrase din presă, memorii cu privire la lupta poporului român pentru eliberarea patriei de sub jugul fascist (23 August — 25 Octombrie 1944), Edit. Militară, București, 1972, p. 248—249. 18 Ibidem p 250. 15 Arh. M.Ap.N., fond 321, dosar 3, f. 9. 4 — c 1372 www.dacoromanica.ro 686 PETRE OTU 14 18 Pentru eliberarea patriei..., p. 78 — 79. 17 Colonel Constantin Nieolae, colonel Petre Ilie, op. cit., p. 55. 18 General-maior dr. Ilie Ceaușescu, Războiul întregului popor și apărarea pairi’i la români, Edit. Militară, București, 1980. p. 286—292. 19 „România liberă” din 24 august 1944. 20 23 August. Documente, voi. II, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 425 (în continuare 23 August. Documente...). 21 „Universul” din 30 august 1944. 22 Vezi detalii în Marin Anton, Aripi in furtună, Edit. Militară, București, 1979. 22 Vezi detalii în Ștefan Sovert, Parașutiștii in luptă, Edit. Militară, București, 1973. 21 Artileria antiaeriană in campania eliberării, Memorii de război, Edit. Militară, București, 1984, p. 7-44. 25 Documente privind istoria militară a poporului român, 23—31 august 1944, voi. II, Edit. Militară, București, 1977, p. 7—9. 26 Ibidem, p. 34. 27 Ibidem, p. 162. 28 Ibidem, p. 242. 29 Arh. M.Ap.N., fond 321, dosar 3, f. 142-143. 30 „România liberă” din 27 august 1944. 31 Gheorghe Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, voi. 1, Edit. Științifică și Enciclopedică, București 1988, p. 184. 32 Apud col. Constantin Nieolae, colonel Petre Ilie, op. cit., p. 58. 33 Ibidem. 34 Presa străină despre contribuția României la victoria asupra fascismului, Edit. Militară, București, 1985, p. 74. 35 2 3 August. Documente..., voi. II, p. 590. 38 Ibidem, p. 561 — 562. 37 Ibidem, p. 575. 38 Ibidem, p. 587 — 588. 39 Ibidem, p. 641. 40 Ibidem, p. 575 — 576. 41 Ibidem, p. 591 — 593. 42 L’insurrection roumaine, în „Historia Magazine 2-a guerre mondiale”, nr. 83, 1969, p. 2 307. 43 Apud România in războiul antihitlerist..., p. 147. 44 „România liberă” din 31 august 1944. LA CAPITALE DE LA EOUMANIE LIBEKEE PAE SES PEOPEES FOECES EN AOftT 1944 R6sum6 Dans le contexte du 45e anniversaire de la revolution de liberation sociale et naționale, antifasciste et antiimpârialiste d’aout 1944, l’etude aborde l’episode heroîque de la liberation de la Capitale — le cerveau et l’âme de la revolution — par les forces militaires et populaires roumaines. L’auteur releve que l’entiere action de liberation de la viile de Bucarest occupee par les hitleriens a pris les caracteristiques de la guerre populaire, dont les origines se trouvent dans le passâ du peuple roumain. Elle s’est concretisee sous l’aspect des forces engag^es dans la lutte (unites militaires, formations patriotiques, masses de citoyens), de meme que des formes de lutte utilisees (foyers de resistance, escarmouches, embus- cades etc.). Le dâgagement rapide de la Capitale et de ses environs de la pre- sence des troupes hitlâriennes — operation achevâe le 28 aodt 1944 —eut www.dacoromanica.ro 15 CAPITALA ROMÂNIEI 1N AUGUST 1344 687 Ijne grande importance pour le triomphe de la rdvolution dans tont le pays, r elan șa la lutte des forces insurrectionnelles et stimula la d^cision du peuple de vaincre l’ennemi au plus vite. En merne temps, souligne l’auteur en guise de conclusion, cette grande victoire eut une signification europeenne, Bucarest etant la pre- miere capitale du continent libdr^e par les forces de râsistance, sans aucun appui de la part des arm^es alli^es. Ce fait eut un large dcho internațional qui se concrdtisa dans les ddclarations des gouvernements et des hommes politiques, les apprecia- tions faites a la radio, dans les journaux, par les historiens. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro DIN PROPAGANDA REZISTENȚEI ANTIFASCISTE ROMÂNEȘTI. ZIARUL „ECOUL” ȘI ROLUL LUI ÎNTRE ANII 1943—1944 ANGELA BANCIU Aflată într-un context intern și internațional extrem de dificil, pără- sită de foștii ei Aliați, supusă tot mai mult politicii de forță și dictat insta- urată în Europa în preajma și după declanșarea celui de-al doilea război mondial, cu integritatea teritorială sfărîmată ca urmare a amestecului brutal al Germaniei în treburile sale interne, România a fost obligată să participe la ostilitățile războiului (între 22 iunie 1941—23 august 1944) alături de puterile Axei, împotriva voinței și dorinței poporului român. Dar, așa cum s-a întîmplat întotdeauna în momentele de răscruce din decursul zbuciumatei sale istorii, cînd forțele străine i-au amenințat inde- pendența și libertatea, poporul nostru a știut să-și unească și acum rîndu- rile, să-și concentreze toate resursele umane, materiale și morale, să orga- nizeze o amplă mișcare de rezistență care va culmina cu revoluția de eli- berare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din august 1944. Rolul de factor polarizator al tuturor energiilor poporului, de conducător al rezistenței naționale antifasciste l-a îndeplinit Partidul Comunist Român, forța politică cu cea mai clară orientare privind răsturnarea dictaturii antonesciene, înlăturarea dominației Reichului hitlerist și alăturarea României coaliției Națiunilor Unite. Depășind cu mult tact urmările și resentimentele unui trecut apro- piat, acționînd consecvent pentru salvarea țării și a ființei poporului român, comuniștii au avut o concepție largă, democratică și revoluționară privind colaborarea cu toate forțele naționale, indiferent de natura lor po- litică, care-și manifestau adversitatea față de Germania și de războiul purtat în afara hotarelor țării. „înfăptuirea revoluției din august 1944 — arată secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu — a constituit rezultatul luptei P.C.R., de unire a clasei muncitoare, a tuturor forțelor naționale pentru apărarea întregului popor, a integrității și inde- pendenței patriei noastre” x. Realizarea Frontului Național Antihitlerist a constituit un proces dificil, cu o evoluție sinuoasă în timp, deoarece forțele participante la pregătirea insurecției erau separate prin orientări ideologice total opuse, și diferențiate prin interese de clasă și politice specifice. însă P.C.R. a reușit să valorifice cu multă pricepere tradițiile democratice, umaniste ale poporului nostru, de apărare a independenței, libertății și suveranității, pe fondul cărora a organizat concentrarea tuturor forțelor naționale și progresiste, care au asigurat victoria revoluției din august 1944. în toată această perioadă, partidul comunist a îmbinat armonios efortul de con- ,.Revista de istorie", tom 42, nr. 7, p. 689—701, 1989 www.dacoromaiiica.ro 690 ANGELA BANCIU 2 știentizare a întregului popor cu organizarea și mobilizarea politică a aces- tuia în rezistența antifascistă, gruparea forțelor democratice incluzînd treptat majoritatea covîrșitoare a forțelor sociale și politice românești, de la țărănime și clasa muncitoare la păturile progresiste ale burgheziei, de la intelectualitate la cercurile palatului regal și armată. în pregătirea actului istoric de la 23 august 1944 un rol important l-a avut propaganda desfășurată împotriva fascismului și războiului, care a pus în evidență manifestarea conștiinței patriotice și luciditatea politică a unor largi forțe ale națiunii, conferind veritabile puncte de sprijin acțiunii politice antifasciste. De altfel, în anii celui de-al doilea război mondial, puternica încleștare de pe cîmpurile de luptă dintre puterile Axei și coa- liția antifascistă a fost permanent dublată de confruntarea, de mari pro- porții, în domeniul propagandei. „Cea dinții — remarcă Mihai E. lonescu — viza obiective strategice, economice, politice etc., cealaltă cugetul oameni- lor, prima era dominată de factorul material, cealaltă de factorul moral” 2. Deși țările coaliției antihitleriste s-au angajat în războiul psihologic cu o oarecare întîrziere față de cel de-al treilea Reich, succesul lor a fost totuși cu mult mai mare decît al adversarului, constituindu-se într-un triumf al adevărului și valorilor umane împotriva ideologiei fasciste, anti- umaniste. Apreciat, pe bună dreptate, de către specialiști, ca fiind „a patra armă” 3 în lupta împotriva puterilor Axei, războiul psihologic al rezistenței europene 4 a avut o eficacitate unanim recunoscută, în obți- nerea victoriei finale. Activitatea psihologică, de propagandă desfășurată cu abilitate și pricepere de către Aliați înainte de încheierea marii confla- grații le-a asigurat acestora supremația morală asupra țărilor ocupate de Germania nazistă, avînd profunde implicații în organizarea și mobilizarea rezistenței antifasciste europene. în România, mijloacele acțiunii propagandistice au avut anumite particularități specifice în decursul războiului, generate atît de factori interni, cît și de statutul internațional al țării noastre 6. Regimul de stat satelit al Axei, între 1940 și 1944, a permis României — spre deosebire de țările ocupate pe deplin de Reichul nazist — anumite inițiative atît în interior, cît și pe plan extern 8, care s-au reflectat în forme și modalități specifice și în conținutul propagandei. Astfel, în timpul dictaturii antones- ciene (ianuarie 1941—august 1944), propaganda oficială a fost orientată prioritar spre modelarea atitudinii opiniei publice în direcția sprijinirii obiectivelor de politică internă și externă ale regimului și menținerii alian- ței cu puterile Axei, ceea ce s-a concretizat în corelarea propagandei guvernului antonescian cu cea a Berlinului 7. în acest scop, întreg sistemul de propagandă a fost dirijat și supravegheat de către Ministerul Propa- gandei Naționale, care își exercita atribuțiile în două direcții : controlarea atentă a mijloacelor private și de stat de propagandă aflate în afara struc- turii sale și folosirea unui sistem propriu de propagandă 8. O atenție deo- sebită a fost acordată presei, imprimîndu-se o tendință evidentă de „uni- formizare” a acesteia, în ideea susținerii și justificării măsurilor luate de guvern. Dar, cu toate „normativele” stabilite de regim pentru dirijarea atitudinii și conduitei presei9, acțiunea de transformare a presei democra- tice românești într-o oficină de propagandă supusă necondiționat obiec- tivelor dorite de regim nu a avut succesul scontat. Presa românească din www.dacoromanica.ro 3 ZIARUL „ECOUL" ÎNTRE ANII 1943—1944 691 această perioadă se fundamenta pe o îndelungată tradiție democratică, ea reflectînd și difuzînd cele mai nobile idealuri naționale ale poporului nostru. Dacă pentru români, cuvîntul scris a constituit o armă de luptă pentru justificarea luptei lor naționale, pregătind și prefigurînd, în epoca modernă, unitatea politică, în acest context presei i-a revenit un rol esen- țial. în perioada interbelică presa s-a angajat activ în acțiunea de conso- lidare a unității naționale și de democratizare a societății românești, „cuvîntul liber” semnificînd lupta pentru apărarea independenței și integrității țării, amenințată tot mai mult de pericolul revizionismului pe plan european. Este important de relevat și faptul că, pe măsura proli- ferării organelor de presă ale mișcării legionare, presa democratică își intensifică acțiunile în direcția demascării esenței fascismului și a conse- cințelor nefaste ale acestuia asupra evoluției vieții poporului român. De aceea, și în perioada dictaturii antonesciene presa nu și-a putut pierde total fizionomia sa anterioară, de esență democratică. Frămîntările adînci din interiorul națiunii române, generate de tendința firească a menținerii fidelității față de foștii abați, și situația politică concretă, deosebit de complexă, în care se afla țara au avut reper- cusiuni sensibile și în conținutul presei. Rezultatul acestei evoluții spe- cifice a fost acela că nu întreaga presă românească a servit interesele re- gimului, păstrîndu-și, adeseori, o conduită tradițională, fără a fi marcată de pecetea dezinformării și a propagandei fasciste. încadrarea în redacția ziarelor și revistelor oficiale — inclusiv a celor editate sau subvenționate de Ministerul Propagandei Naționale — a unor ziariști consacrați, de orientare democratică și antifascistă, unii simpatizanți sau membrii ai partidului comunist, a constituit un mijloc mai puțin obișnuit de difuzare a propagandei antihitleriste, fapt relevat chiar și de istoriografia străină 10. De asemenea, existența în această perioadă a unor mijloace propagan- distice oficiale evreiești (presă, teatru) poate reprezenta un fapt mai puțin obișnuit pentru o țară aflată în constelația puterilor A xei, însă explicabil dacă avem în vedere structurile și tradițiile umanist-d emocra- tice ale poporului român și care s-au menținut și în timpul dictaturii antonesciene. Situîndu-se pe poziții înaintate, democratice, o parte însemnată a intelectualității române a luat atitudine față de evenimentele tragice din anii 1941—1944, conservînd tradiția noastră publicistică de slujire a ade- vărului și dreptății, de promovare a valorilor naționale autentice, reușind, adesea, să depășească rigorile impuse de cenzură. Retrospectivele edito- riale ale anilor 1941—1944 dezvăluie dimensiuni uluitoare pentru anii războiului în privința potențialului de gîndire și creație românească în literatură, filosof ie, artă u, expresie vie a credinței în vocația și împlinirea democratică a societății românești. Angajîndu-se activ în frontul propa- gandistic al rezistenței antifasciste, intelectualitatea de autentică for- mație democratică și umanistă a influențat nemijlocit opinia publică, sădind în conștiințe încrederea în viitorul liber și demn al țării. Prin mijlo- cirea presei oficiale cu conținut antifascist, s-a putut realiza o largă bază de sprijin pentru difuzarea propagandei comuniste și a presei ilegale co- muniste, care, în intervalul septembrie 1940—august 1944, s-a manifestat prin cele 29 de ziare ilegale, cu o apariție mai mult sau mai puțin regulată 12, ele făcînd cunoscută poziția consecventă a comuniștilor față de regimul www.dacoromanica.ro 692 ANGELA BANCIU 4 de dictatură antonesciană. în acest context, Partidul Comunist Român, care reprezenta forța politică cu cea mai clară orientare privind realizarea consensului național pentru îndeplinirea obiectivelor scoaterii țării din război și alăturării coaliției Națiunilor Unite, a putut desfășura o amplă acțiune de modelare a conștiinței maselor, îmbinînd formele legale și ile- gale ale acțiunii propagandistice. Dialectica evoluției războiului a impus, începînd cu anul 1943, o amplificare a mijloacelor de influențare ale opiniei publice, ca un reflex direct al creșterii încordării decisive pe cîmpurile de luptă. Anul 1943 a marcat marea cotitură a conflagrației mondiale pe toate fronturile, con- ducînd la retragerea treptată a forțelor Axei. Astfel, în nordul Africii se dezlănțuie ofensiva generală împotriva Reichului, aliații lichidînd, în mai 1943, ultimele rezistențe germano-italiene, reușind să obțină supre- mația în bazinul mediteranean. Pe frontul sovieto-german, s-a desfășurat în iulie 1943 marea bătălie de la Kursk-Orel, care a angajat gigantice forțe materiale și umane. „Operațiunea Citadela — nota feldmareșalul von Manstein — a fost pentru noi o ultimă încercare de a menține iniția- tiva în Est. Ca urmare a acestui eșec, inițiativa a trecut definitiv de partea sovietică. De aceea, această operațiune a constituit cotitura decisivă a războiului pe frontul de Răsărit” 13. Paralel cu aceste evenimente, a con- tinuat cu succes ofensiva forțelor aliate în Sicilia, ceea ce a creat condiții favorabile pentru debarcarea ulterioară în Italia și scoaterea acesteia din război. Dictatura lui Mussolini a fost răsturnată la 25 iulie 1943, prin instaurarea unui nou guvern în frunte cu mareșalul Badoglio, care a început imediat tratativele cu aliații, capitularea Italiei mareînd primul act al dezintegrării blocului fascist, accentuînd deruta și criza din interiorul statelor aflate sub hegemonia Reichului, în ciuda „răpirii” lui Mussolini de către un comando german și restaurării autorității lui în cadrul Re- publicii de la Salo 14. Înfrîngerile Axei generează o intensificare a mișcării de rezistență a popoarelor europene, iar pe frontul diplomatic evenimentele politice capătă, prin importanța lor, semnificații adînci pentru desfășurarea ulte- - rioară ă negocierilor și organizarea postbelică, a lumii. Conferința anglo- ameyicană de la Quebec din 17—24 august 1943, care decide să se acorde prioritate debarcării în Franța (operațiunea „Overlord”) și deschiderii celui de-al doilea front, în detrimentul variantei balcanice, este urmată de Conferința de la Moscova și apoi de cea de la Teheran (28 noiembrie — 1 decembrie 1943), cu participarea conducătorilor celor trei mari puteri aliate : U.R.S.S., S.U.A. și Marea Britanie. Prin hotărîrile adoptate (des- chiderea celui de-al doilea front în Europa, ca mijloc principal de înche- iere a războiului, stabilirea frontierelor Poloniei, ajutorul economic acordat Iranului în timpul și după terminarea războiului, sprijinirea militară a mișcării de rezistență din Iugoslavia etc.), Conferința reprezintă un mo- ment important în evoluția raporturilor interaliate 15. Începînd cu a doua jumătate a anului 1943, în strînsă legătură cu desfășurarea operațiunilor militare și a evenimentelor politice, opinia publică românească este tot mai mult conștientă de eșecul Germaniei naziste și de necesitatea unei cît mai rapide cotituri-salvatoare, de scoatere a țării din războiul dus alături de puterile Axei. Este semnificativ faptul că, încă de la începutul anului 1943, rapoartele secrete parvenite aliaților www.dacoromaiiica.ro 5 ZIARUL „ECOUL11 ÎNTRE ANII 1943—1944 693 despre situația din România apreciau că „poporul român a pierdut defi- nitiv speranța într-o victorie germană”, fiind „în creștere rapidă”, în toată țara, „sentimentul pro-aliat” 16. Pe fondul închegării organizatorice a opoziției naționale față de dictatura antonesciană, al intensificării negocierilor secrete cu aliații, P.C.R. — depășind cu mult tact barierele ideologice — stabilește contacte cu cercurile palatului pe tema înlăturării guvernului condus de mareșal și ieșirii României din tabăra Axei17. în acest nou context intern și internațional, adevărul despre mersul războ- iului, consecințele evoluției situației politice mondiale, situația disperată a României încep să fie tot mai mult dezvăluite prin presa vorbită sau scrisă. Un moment important în viața politică românească l-a reprezentat apariția, la 19 decembrie 1943, a ziarului „Ecoul”, sub direcția lui Mircea Grigorescu, cunoscut ca publicist prin convingerile sale democratice mai ales din perioada colaborării intense la „Cuvîntul liber” ls. Apariția unei noi publicații la sfîrșitul anului 1943 credem că se impunea în ideea revi- gorării tradiției publicistice democratice românești, în spiritul adevărului, cu scopul de a reflecta atitudinea antifascistă a poporului și a găsi felu- rite moduri, ce se aflau în puterea condeiului, pentru a o orienta, îndruma pe făgașurile ei firești, în continuare. Primul număr, apărînd înaintea sărbătorilor de iarnă, avea menirea de a pregăti psihologic opinia pu- blică, în pragul noului an 1944, care se anunța a fi decisiv în înche- ierea confruntării mondiale. Prin colaborarea bogată a unor membri ai P.C.R. și a unor simpati- zanți comuniști, „Ecoul” era o formă de organizare a opoziției de stingă, titlul ziarului scris cu Utere mari roșii fiind edificator în acest sens. Dacă, de obicei, fiecare publicație își avea grupul său de cititori și suportul poli- tic de care depindea, „Ecoul” a vrut să fie expresia unei opoziții generale a poporului, o gazetă care să exprime și să demonstreze capacitatea na- țiunii române de a-și păstra nealterate moralitatea ei specifică, tradițio- nală, ideologia sa națională, ca factori cu efecte adinei atît în lupta ante- rioară, cît și în cea prezentă, actuală. De aceea, „Ecoul” se înscrie între anii 1943 și 1944 în efortul întregului popor de a găsi cea mai bună cale de salvare a unității și ființei demne a neamului românesc, într-unul din cele mai grave momente ale existenței sale. Orientarea generală a ziarului este clar reflectată în primul său număr, care își propune drept scop declarat informarea obiectivă și co- mentarea tuturor faptelor, fără părtinire, din țară și din străinătate 19. Articolul intitulat Funde de vedere, semnat de directorul ziarului, Mircea Grigorescu, sugera clar locul și rostul României ca stat european, dega- jîndu-se în subtext fidelitatea față de foștii aliați: „Imperii multe și-au încercat aici puterile. Noi am rămas cu statornicie neabătută acolo unde am știut că îndeplinim un rost precis și firesc în lume. Am fost de la început, prin însăși plămădirea noastră, un stat european. Așa sîntem și așa vom rămîne... De cînd am închegat vatra statului românesc nu am trădat niciodată lupta Europei” (s.n.). Situîndu-se pe aceeași poziție, Miron R. Paraschivescu evidenția contribuția spiritualității franceze la continui- tatea culturii umane, continentale și mondiale, precum și forța Franței „de a păstra, peste toate dezbinările planetei și ale ei proprii în primul rînd, vasele comunicante ale inteligenței umane, în toată fecunda ei gene- www.dacoromanica.ro 694 ANGELA BANCIU & rozitate”. Analizînd pe larg esența umanismului francez ca fiind „garan- ția și expresia inteligenței umane și a permanențelor ei”, M. R. Paraschi- vescu definea, nu întîmplător, inteligența umană prin „garanția mai presus de toate a libertății de mișcare (s.n.) și de formulare atît de necesară inte- ligenței”. Reflectînd zbuciumul și disperarea din interiorul națiunii române, Octavian Neamțu, în articolul Încredere în viitor, constata cu îngrijorare, pornind de la evoluția politică a evenimentelor internaționale, că „nu sîntem departe de a cădea în neiertata greșală de a crede că ceea ce se va întîmpla cu noi va fi exclusiv o consecință a hotărîrii celor mari și tari ” și semnala că primejdia stă „nu în afară, ci în eventuala părăsire a încrederii în noi înșine”. Totodată, își exprima încrederea în capacitatea poporului român de a-și „hotărî singur soarta dincolo de voința celor mari” Conținutul majorității articolelor publicate în acest ziar, atît cele cu caracter militar, politic, cît și cele literare, filosofice sau artistice, dovedea că intelectualitatea devenea tot mai sensibilă și mai receptivă la semnele reale ale evoluției evenimentelor, încercînd să le descifreze sensul și consecințele pe care le puteau avea asupra destinului poporului român. Deși, în aparență, ziarul „Ecoul” are o configurație oarecum eclec- tică, totuși, din conținutul său se pot desprinde o serie de idei cardinale ce răzbat în multe dintre articolele publicate : 1) Condamnarea războiului este una din ideile centrale care apare cu o mare frecvență în conținutul ziarului, evidențiindu-se caracterul nepopular al alianței cu Germania, ea și al participării la conflagrația mondială alături de Axă : „Fiindcă senzația permanentizării războiului a parvenit să ne impună oarecum un calendar special al dezastrului civi- lizației, ne socotim vîrstele după numărul anilor de sînge și de ruină care se scurg de la acel blestemat septembrie 1939” (s.n.)21. Adeseori, în paginile ziarului apar întrebări retorice al căror răspuns nu este greu de găsit pentru cititor : „Cine poartă vina acestei dezlănțuiri de ură sălbatică, de pră- bușire a simțămintelor omenești ? Cum de s-a ajuns pînă la nebunia, la delirul ucigaș pe care-1 avem azi” 22. Iar consecințele distructive ale răz- boiului asupra civilizației, prin degradarea și dezumanizarea popoarelor, îmbracă accente dramatice : „Din punct de vedere general, omul, mai ales în vremurile de război, trebuie considerat la un loc cu materialele. Aceeași lege a numărului, aceeași determinare a cantității domnește față de ființe și față de instrumentele neînsuflețite. Trăim vremuri cînd valo- rile umane sînt la curs scăzut” 2S. Discursul de Anul nou 1944 al șefului statului a oferit prilejul unor ample comentarii, tocmai datorită conținutului său evident pacifist. Referindu-se, cu subtilitate, la vremurile tulburi „care au văzut atîtea schimbări neprevăzute și atîtea răsturnări de situații”, s-a adresat urarea ca noul an să aducă poporului român ,,o pace dreaptă, întemeiată pe ideile binefăcătoare de libertate, onoare și toleranță fără de care nu poate să fie nici ordine, nici civilizație” M. Aceste cuvinte erau în total dezacord cu cele ale ftihrerului care amenința, cu violența ce-1 caracteriza, că pacea nu poate fi așteptată pentru anul 1944, iar în acest război „nu vor exista învinși, ci numai supraviețuitori și nimiciți” 2B. De aceea, dis- cursul l-a deranjat pe ambasadorul Reichului la București Manfred von Killinger, care s-a prezentat la președinția Consiliului de Miniștri pentru a exprima nemulțumirea și protestul său 26. www.dacoromanica.ro ZIARUL ,,ECOUL “ INTRE ANU 1943—1944 695 7 2) Prezentarea corectă a operațiunilor militare s-a realizat prin în- drăzneala de a pune în comparație informațiile de pe fronturile germane și cele ale aliaților. Punerea în paralel a rezultatelor operațiunilor mili- tare, defavorabilă în totalitate, începînd cu anul 1943, puterilor Axei, exprima în fond o atitudine antinazistă clară. O astfel de presă oferea curaj, îndrăzneală în desfășurarea și amplificarea sabotajelor împotriva germanilor și a mașinii de război hitleriste. Pentru a evita rigorile impuse de cenzuiă, precum și obiecțiile even- tuale ale germanilor, informațiile despre bătăliile anglo-^americane contra Axei proveneau, întotdeauna, din țările neutre (Spania, Portugalia, Elveția, Turcia), prin agențiile de presă ale acestora, care, la rîndul lor, comunicau pozițiile aliaților. Se remarcă, în acest context, excelentele hărți publicate de ziarul „Ecoul”, în care era trasată cu exactitate, zi de zi, linia frontului, cu scopul de a nu lăsa nedumeriri cititorului în legătură cu locul de desfășurare a fiecărei bătălii și evoluția concretă a confruntărilor militare. Ținerea la vzi” a acestor hărți, corelarea lor cu evoluția și depla- sările de trupe de pe diferitele fronturi ofereau cititorului imaginea în- frîngerii iminente a Germaniei de către aliați, ceea ce a condus la întărirea sentimentului pro-aliat în rîndul opiniei publice românești. Informațiile primite și difuzate privind evoluția bătăliilor de pe diferitele fronturi erau întregite de bogatele cronici săptămînale ale eve- nimentelor militare și politice, unde transpare, destul de evident, încre- derea în victoria aliaților. Titlurile unor articole sînt sugestive în acest sens (ca, de pildă, „Sovieticii atacă mereu cu îndîrjire pe un ger care atinge pe alocuri minus 15 grade” 27). Mai mult, dispunerea în pagină a dife- ritelor informații lasă să se descifreze, uneori cu mult umor, atitudinea autorilor față de evoluția evenimentelor militare sau politice (de pildă, dis- cursul ditirambic al fiihrerului cu prilejul celei de a 11-a aniversări a ve- nirii la putere a partidului nazist era reprodus alături de informațiile privind ofensiva. victorioasă a aliaților și bombardarea orașului Frankfurt pe Main de către aliați) 28. Preocuparea insistentă a ziarului pentru problema Balcanilor, la sfirșitul anului 1943 și începutul anului 1944, era un reflex firesc al spe- ranței, încă nedestrămate, într-o debarcare aliată în Balcani. Exprimînd o opinie de masă, nici un articol nu tratează vreun subiect din care să se degaje „camaraderia” de arme româno-germană. Dacă în lunile decembrie 1943—martie 1944 războiul din răsărit era privit ca și cum Eomânia ar fi fost neutră, la sfirșitul lui martie 1944 materialele publicate reflectă marea îngrijorare față de consecințele războiului ce se desfășura în teritoriul românesc dintre Prut și Nistru. Articolul intitulat Continuitatea consemna ca „pe cunoașterea lămurită a continuității, ca lege supremă în viața poporului, se făurește încrederea în viitor și în noi înșine”, subliniindu-se devotamentul necontenit al poporului român „pentru dreptate, justiție, pentru respectarea drepturilor lui, dar și pentru respectarea neștirbită a drepturilor altora” 29. Forma de așteptare a deschiderii celui de-al doilea front în Europa nu era privită prin prisma intereselor germane, ci din punctul de vedere al aliaților și al terminării războiului victorios pentru aliați. în acest fel, se conturau treptat și se definitivau premisele ideologice ale aderării la lupta coaliției antihitleriste. Debarcarea aliată pe coasta Franței, marea www.dacoromanica.ro 696 ANGEE.A BANCIU & „invazie”, era apreciată, de la început, ca fiind „debutul unei ere noi gene- ratoare de profunde schimbări... Istoria a început să se scrie scump de tot și cu mare viteză” 30. Impresionează, cu acest prilej, comentariile ample despre operațiunea invaziei, cum a fost pregătită și executată, problemele politice rezultate, considerațiile germane și anglo-americane asupra acestei mari operații din vestul Europei și, mai ales, încrederea aliaților în izbînda ei31 (erau reproduse, de pildă, declarațiile lui Roosevelt și Churchill în legătură cu credința în izbînda operațiunii „Overlord”). Aceste știri și informații, coroborate cu articolele documentate referitoare la Franța și spiritualitatea poporului francez (cum erau, de pildă, medali- oanele dedicate lui Voltaire și Flaubert), nu lasă nici o umbră de îndoială asupra angajării noastre morale alături de aliați: „Toate popoarele lumii, toate statele Europei datorează fermentului spiritual al Franței ceva din ființa și libertatea lor” și în continuare „Poporul francez a cunoscut atîte-a încercări și le-a răbdat cu stoicism, fără să piardă nădejdea în libertate șj dreptate” 32. 3) Implicarea presei literare în fenomenul politic s-a exprimat prin ideile de fond, mesajul patriotic al publicațiilor și, totodată, prin colaborarea permanentă a unor personalități remarcabile ale vieții lite- rare, precum : Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Tudor Vianu, Miron Radu Paraschivescu, Șerban Cioculescu, George Ivașcu etc. Abundă articolele despre rolul cărturarilor, drepturile și obligațiile ce le revin, despre noblețea meseriei de gazetar, cu scopul de a potența angajarea intelectualității în viața socială și politică : „Cărturarul este chemat să-și sfătuiască neamul și să-l călăuzească în veșnicia biruitoare a vieții libere, demne și independente” w, subliniindu-se că „cei dîntîi dascăli ai poporului au fost și primii ei gazetari... unitatea. învățător-gazetar s-a păsțrat, de altfel, în practica vieții publice românești” 3i. Evocarea lui C. A. Rosetti, „cel mai mare gazetar al veacului al XlX-lea”, și a celor'două ziare „Pruncul român” și „Românul” îi oferă lui George Ivașcu prilejul unor interesante reflecții privind semnificația și rolul presei, a informației în general în istoria unei culturi modeme 35. Succesiunea medalioanelor dedicate valorilor istoriei naționale și personalităților culturii europene (mai ales franceze) avea menirea de a sublinia tradiția integrării culturii românești în spiritualitatea europeană. Astfel, în articolul intitulat 1848 și scriitorii, Șerban Cioculescu aprecia similitudinea dintre concepția lui Nicolae Bălcescu despre lume și cea a precursorilor revoluției franceze de la 1789. Se disting, prin dimensiunea angajării politice, articolele sem- nate de Miron Radu Paraschivescu despre actualitatea și necesitatea spiri- tului pașoptist, care reprezintă, în viziunea autorului, „spiritul patriotic românesc și luarea de poziție unanimă în numele acestui spirit” 36. Pa- șoptismul nu se încheie în anul 1848 — consideră autorul — , ci el se re- cunoaște în măsura în care stăruie „năzuințele către libertate ale neamului românesc, în măsura în care acest neam cată să iasă dintr-o condiție eco- nomică de semicolonie, astăzi cînd nu numai producția economică, dar și arta militară este motorizată, și în sfîrșit în măsura în care cărturarii români duc lupta patriotică”. în concepția lui Miron R. Paraschivescu, „pașoptismul rămine astfel în istoria Țărilor Românești, dată nepieri- toare, cînd poporul și — prin el — cărturarii țării au ales moartea și surghiunul, decît plecarea capului sub jug străin, chiar atunci — și mai www.dacoromanica.ro 9 ZIARUL „ECOUL" ÎNTRE ANII 1943—1944 697 cu seamă atunci! — cînd el era înfățișat cu zîmbetul mieros al unei false și silnice prietenii” 37. 4) Problema Transilvaniei, care sîngera adînc în acei ani, era mereu prezentă în cugetul și inima românilor sub două aspecte : pe de o parte prin conținutul unor articole, semnate de Gh. I. Brătianu și Constantin Daicoviciu, despre dovezile arheologice ale continuității noastre în spațiul intracarpatic, prin desele știri transmise despre intelectualii Universității clujene afla ți la Sibiu 38; pe de altă parte prin informațiile despre teroarea străină din Transilvania și refugierea masivă a populației românești (de pildă, se menționa că în cursul anului 1943 s-au refugiat 21 494 de români din Transilvania, numărul total al refugiaților ardeleni ajungînd la 218 927),39. Sînt amplu comentate știrile privind desfășurarea procesului contelui Ciano, fost ministru de externe al Italiei în vremea lui Mussolini și unul din „autorii” odiosului dictat de la Viena, proces prezentat cu sarcasm și umor de Mircea Damian, din care răzbate ura și amărăciunea împotriva dictatorilor și dictaturilor : „Fără uniformă, fără zorzoane și bibiluri, astăzi așteaptă — în celula închisorii din Verona, cam neras și cam sin- gur — sentința. Europa nu-1 mai vede și nu-1 mai « admiră », iar el nu mai are ocazia « s-o împartă » după chef și simpatii. Va putea să afle acum ce înseamnă dreptatea, și cum este cînd te doare (s.n.). Dar va fi prea tîrziu. Atunci cînd avea numai chip, nu putea să judece; iar astăzi cînd are cap, nu mai este al lui. 5) Problemele economico-sociale, chiar dacă nu au o pondere prea mare în raport cu importanța lor, sînt totuși frecvent prezente în conți- nutul ziarului. Deși anul 1943 s-a caracterizat printr-o recoltă agricolă bună, analizele prezentate la începutul anului 1944 asupra situației eco- nomice a țării evidențiază stagnarea economică, problemele complexe ale activității comerciale externe, reducerea schimburilor comerciale, înrău- tățirea condițiilor de viață ale muncitorilor, țăranilor etc. 41. în acest sens, remarcăm în mod deosebit analizele întreprinse de Costin I. Murgescu asupra evoluției salariilor și standardului de viață al muncitorilor 42, pre- cum și studiile publicate de cunoscutul sociolog H. H. Stahl despre pro- blematica țărănească, îndeosebi a sănătății publice, mortalității infantile din mediul rural43. 6) Preocuparea pentru organizarea economică și politică a lumii post- belice se reflectă, în primul rînd, prin evidențierea vocației constructive a poporului român și angajarea acestuia în organizarea și reconstrucția ma- terială și morală a păcii : „Dintre toate numai hărțile războinice nu au folosit omului... Astăzi, orice om parcurge cu ochii pe hartă distanțele enorme pe care le-au asaltat trapele; el știe configurația fronturilor și cum se schimbă zi la zi această configurație.. .Și el ar vrea să vadă cît mai repede alte hărți, în care să fie trasat nu mersul războiului, ci activi- tatea creatoare a societății: noile șosele și dramuri de fier, noile canale și căi navigabile, noile orașe și centre industriale, creșterile de populație și însuflețirea pămîntului. Iar peste harta celor cinci continente, el ar vrea să scrie cu litere mari: FACE 44. Sînt abordate, pe larg, în spirit dialectic, perspectivele economice postbelice, evaluate competent de Costin I. Murgescu, ca și posibilitățile de dezvoltare industrială a țării, combătîndu-se concepțiile opuse acestei www.dacoromanica.ro 698 ANGELA BANCIU 10 dezvoltări: „înseamnă că Eomânia trebuie să se rezume la agricultură? Credem că nici un om de bună credință, cu conștiința rolului pe care Eomâ- nia îl are a juca în acest colț european, nu poate adopta o asemenea ati- tudine. Așa cum nimeni nu poate omite faptul că realizarea unității eco- nomice mondiale — prin aplicarea principiului diviziunii internaționale a muncii — poate lovi în dorințele noastre de afirmare economică, de valorificare a produselor noastre și de ridicare a nivelului de viață al omului român” 45. Preocuparea față de evoluția în viitor a lumii postbelice este prezentă într-o serie de editoriale, degajîndu-se optimismul în pri- vința organizării lumii după război, care „nu poate porni decît din credința într-o firească și dreaptă circulație a bunurilor, într-o repartiție a produ- selor în raport cu nevoile diferitelor piețe, care să ajute astfel efortul creator firesc după o epocă de distrugeri”46 . în strînsă legătură cu organizarea politică a lumii postbelice, re- marcăm preocuparea constantă pentru soarta țărilor mici și mijlocii: „Soarta statelor o hotărăște istoria, cea imparțială și indiferentă. în des- fășurarea ei nu se pot considera statele ca mari și mici, ci organizații ome- nești care-și respectă rostul și trăiesc fericite, ori care nu-și respectă rostul și pînă la urmă plătesc” 47. în același context, este exprimată îngrijorarea față de discuțiile despre împărțirea lumii în sfere de influență și față de ideea revizuirii de către statele mici a concepției lor asupra suveranității. Asemenea idei sînt considerate a fi extrem de periculoase, ele reprezentînd un regres față de concepțiile care au guvernat lumea între 1919—1939. Dezbaterea acestei probleme a avut atît menirea de a informa opinia publică despre unele discuții ce răzbăteau din culisele activității diploma- tice, cît și rolul de a reliefa încrederea poporului român în respectarea drepturilor egale ale statelor lumii: „Politica lui « divide et impera » manifestată pe plan internațional s-a dovedit a fi periculoasă și falimen- tară, astfel că, chiar dacă astăzi este încercată sub altă formă, ea nu poate da rezultate” 48. Pornind de la conținutul bogat al întregii problematici a ziarului „Ecoul”, putem aprecia că între anii 1943 și 1944 acesta a avut un rol eficient în crearea unei opinii favorabile desprinderii de puterile Axei, în pregătirea psihologică a națiunii române pentru înfăptuirea marelui act de la 23 august 1944. îndemnurile la acțiune, explicațiile care se dau acestui termen, chiar în preajma declanșării revoluției din august, sînt relevante pentru ținuta și orientarea ziarului. Astfel, într-un articol inti- tulat Acțiunea, apărat la 19 august 1944, se sublinia fără echivoc conținutul termenului de acțiune, tocmai într-un moment în care se definitivau ulti- mele pregătiri ale realizării practice a insurecției române : „Iată, de pildă, un termen care a fost uitat, din cauză că aproape pe tot cuprinsul lui a fost concentrat numai asupra unei părți din oameni și anume asupra celor care luptă. Este vorba de termenul « acțiune ». Este foarte greșit Să se uite valoarea acțiunii, tocmai în zilele acestea în care atîtea și atîtea eve- nimente se petrec în lumea întreagă. Omenirea este în acțiune, azi mai mult ca oricînd. Fronturi lungi și mereu mișcătoare fac ca milioane și milioane de oameni să acționeze neîncetat, mergînd cu acțiunea lor pînă la riscul atît de des al morții. Legea acțiunii este deci aceea care comandă azi destinele lumii, de la marile unități sociale și pînă la ultimul individ” 49. www.dacoromanica.ro 11 ZIARUL „ECOUL" INTRE ANII 1943—1944 699 în concepția autorilor acestei publicații, poporul trebuie să fie temeinic pregătit din punct de vedere psihologic pentru acțiune, cu scopul de a-și stăpîni propriul destin, întrucît „cea mai'mare calamitate pentru popor este lipsa capacității psihologice. Cine nu are putința reacției psiho- logice, sau o are tu întîrziere , stă mult în urmă pe scara vieții” 50. De aceea, opunîndu-se acțiunilor propagandistice favorabile Axei, „războiului psi- hologic” al rezistenței antifasciste românești, purtat și prin intermediul ziarului „Ecoul”, va avea consecințe benefice asupra mobilizării întregii națiuni pentru realizarea obiectivelor revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din august 1944. NOTE 1 Nicolae Ceaușescu, Cuvintare la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R., Marii Adunări Naționale și Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste, consa- crată implinirii a 40 de ani de la înfăptuirea actului revoluționar de la 23 august 1044, in România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 27, Edit. Politică, București, 1985, p. 430. 3 Mihail E. lonescu, Puterea cuvintului. Propaganda mișcării de rezistență din România (1940— 1944 ), Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 8. 3 Vezi, în acest sens, Ion Popescu-Puțuri, Propaganda în anii celui de-al doilea război mondial — metode, obiective, rezultate, în „Analele de istorie’’, anul XXVI, nr. 1, 1980, p. 84-99. 4 Vezi, de asemenea, Jacques de Launay, Ultimele zile ale fascismului in Europa, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 76. 6 Gheorghe Buzatu identifică următoarele faze ale evoluției României în cursul războiului : a) septembrie 1939—mai 1940, neutralitate de fado și de jure : b) mai 1940 —august 1940, non- beligeranță de fado și de Jure; c) septembrie 1940—iunie 1941, nonbeligeranță de jure, eu încadrarea de fado în tabăra Axei Berlin —Roma —Tokyo ; d) 22 iunie 1941—23 august 1944, beligeranță de partea statelor Axei fasciste; e) 23 august 1944—mai 1945, cobeligeranță de fado (nerecunoscută de jure de către Aliați) de partea Națiunilor Unite, în războiul împotriva ultimilor membri ai Axei pe continentul european (vezi, în acest sens, Gheorghe Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, voi. I, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1988, p. 328). 6 Ibidem,’p. 219. 7 Mihail E. lonescu, op. cit., p. 119—140. 8 Mihai Fătu, Contribuții la studierea regimului politic din România (septembrie 1940— august 1944), Edit. Politică, București, 1984, p. 92. " 9 Ibidem, p. 99 (vezi, pe larg, capitolul „Mijloace de proliferare a ideologiei fasciste”, p. 92-114). 10 Mihai E. lonescu, op. cit., p. 36. 11 Vezi, de pildă, George Ivașcu, Antoaneta Tănăsescu, Cumpăna Cuvintului (1939— 1945 ). Mărturii ale conștiinței românești in anii celui de-al doilea război mondial, Edit. Emineseu, București, 1977, p. 7—98. 12 Mihail E. lonescu, op. cit., p. 29. 13 Cf. Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial, 1942— 1945, voi. II, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1988, p. 46. 14 Cf. Leonida Loghin, Al doilea război mondial, acțiuni militare, politice și diplomatice (cronologie), Edit. Politică, București, 1984, p. 282. 16 Ibidem, p. 251—275. 19 Cf. Gh. Buzatu, op. cit., p. 358—359. 17 Vezi, în acest sens, loan Scurtu, Contribuții privind viața politică din România (Evo- luția formei de guvernămint in istoria modernă și contemporană), Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1988, p. 525. 18 „Cuvîntul liber” in apărarea independenței și integrității României, ediție îngrijită, indice analitic și indice de persoane de Ion Ardeleanu (Studiu introductiv de Ion Ardeleanu și Mircea Mușat), Edit. Emineseu, București, 1982, p. 37. 19 „Ecoul”, anul I, nr. 1, 19 decembrie 1943. www.dacoromanica.ro 700 ANGELA BANCIU 12 28 Ibidem. 21 Ibidem, nr. 12, 1 ianuarie 1944. 22 Ibidem, anul II, nr. 164, 5 iunie 1944. 23 Ibidem, nr. 231, 11 august 1944. 24 Ibidem, nr. 13, 3 ianuarie 1944. 25 Ibidem, nr. 14, 4 ianuarie 1944. 28 loan Scnrtu, op. cit., p. 519. 27 ,,Ecoul”, anul I, nr. 2, 20 decembrie 1943. 28 Ibidem, anul II, nr. 41, 1 februarie 1944. 28 Ibidem, nr. 101, 1 aprilie 1944. 30 Ibidem, nr. 167, 8 iunie 1944. 31 Ibidem, nr. 169, 10 iunie 1944. 32 Ibi'dem, nr. 244, 24 august 1944. 33 Ibidem, nr. 18, 8 ianuarie 1944. 34 Ibidem, iir. 45, 5 fobruarie 1944. 35 Ibidem, nr. 16, 6 ianuarie 1944. 38 Vezi, In acest sens, articolele: 1848 și scriitorii de Șerban Cioculcscu și Spiritul pașop- tist de Miron Radu Paraschive.scu, apărute in „Ecoul”, anul I, nr. 12, din 1 ianuarie 1944. 37 (Înțelesurilepașoptismului, de MironR. Paraschivescu, in,,Ecoul”, anul II, nr. 171, 12 iunie 1944. 38 Pe urmele strămoșilor, de Constantin Daicoviciu, și Cetățile din munții Șiretului, de Gheorghe I. Brătianu, apărute in „Ecoul”, anul I, nr. 12, din 1 ianuarie 1944. 39 „Ecoul”, anul II, nr. 19, 9 ianuarie 1944. 40 Ibidem, nr. 20, 10 ianuarie 1944 și articolul Contele Ciano, semnat de Mircea Damian. 41 Ibidem, anul I, nr. 12, 1 ianuarie 1944. 42 Vezi, in acest sens, articolul Salariile și standardul de viață al muncitorilor, de Costin I. Murgescu, apărut in „Ecoul”, anul II, nr. 27, 17 ianuarie 1944. 43 Vezi, articolul semnat de II. II. Stahl, Prejudecăți și tradiții, apărut in „Ecoul”, anul II, nr. 58, din 18 februarie 1944. Același autor semnează și articolul intitulat Dușmanii dinlăuntru, apărut In „Ecoul”, anul II, nr. 63, din 25 februarie 1944. 41 Articolul Daria, apărut in „Ecoul”, anul II, nr. 237, din 17 august 1944. 45 Articolul Perspective economice postbelice, semnat de Costin I. Murgescu și apărut in „Ecoul”, anul II, nr. 38, din 29 ianuarie 1944. 46 Articolul Toi pentru producție?, de Costin I. Murgescu, apărut in „Ecoul”, anul II, nr. 44, din 4 februarie 1944. 17 Articolul Statele mici, in „Ecoul”, anul II, nr. 27, din 17 ianuarie 1944. 48 Articolul Sferele de influență, apărut in,,Ecoul”, anul II, nr. 17, din 7 ianuarie 1944. 49 Articolul Acțiunea, apărut in „Ecoul”, anul II, nr. 239, din 19 august 1944. 59 Articolul Psihologie, apărut in „Ecoul”, anul II, nr. 235, din 15 august 1944. LA PROPAGANDE DE LA RASIST ANCE ANTIFASCISTE EOUMAINE. LE JOUENAL „ECOUL” ET SON EOLE ENTEE 1943—1944 Besume L’dtude analyse l’importance de la propagande menâe contre le fascisme et la guerre, les particularites des moyens de propagande et met en Avidence la signification du mouvement de râsistance antifasciste de Eoumanie, de meme que le role d’âlement polarisateur reprdsentâ par le Parti Communiste Eoumain â cette epoque-lâ, une place de choix re- venant au Journal „Ecoul”, publiâ entre decembre 1943—septembre 1944. 35dit£ pour revigorer la tradition democratique de la presse. roumaine dans l’esprit de la justice et de la veritâ et pour refleter l’attitude anti- fasciste du peuple, „Ecoul” a ajoute ses forces ă, l’effort general de la societe de trouver la meilleure voie de salut de l’unitd et de la dignit6 www.dacoromanica.ro 13 ZIARUL „ECOUL" ÎNTRE AND 1943—1944 701 de notre peuple dont l’existence etait menacee par des circonstances extremement graves. Quoique „Ecoul” paraisse assez eclectique, on peut identifier cepen- dant dans son contenu riche une serie d’idees ă significations politique, militaire, sociale et culturelle particulierement importantes : a) Za con- damnation de la guerre (par la mise en evidence du caractere impopulaire de l’alliance de la Roumanie avec les puissances de l’Axe et la condamna- tion de ceux qui etaient coupables du declenchement de la guerre); b) Za presentation correcte du deroulement des operations militaires (par la confrontation des informations concernant les mouvements des troupes de l’Axe et des allies sur les differents fronts, la publication de cartea actualisees des operations militaires et la mise en vedette implicite du succes des allies, la presentation de chroniques hebdomadaires ou on commentait correctement l’evolution des situations militaires etc.); c) Za mise en relief du probleme de la Transylvanie et de la situation de la population roumaine du territoire cede temporairement ă la Hongrie de Horthy; d) Za preoccupation pour Vorganisation economique et politique du monde de Vapres-guerre, y compris pour l’organisation sur de nouvelles assises de la Roumanie de l’apres-guerre ; e) Vengagement puissant de la presse litteraire dans le phenomene politique (par la mise en relief du râie de la presse dans la vie d’une societă, la publication de medaillons littă- raires concernant les traditions revolutionnaires et democratiques de la presse et de la litteratme roumaines, ou l’on faisait des allusions directes ă l’esprit culturel emopâen, et notamment frangais tec.). „Ecoul”, qui a appartenu au groupe des moyens de propagande defavorable aux puissances de l’Axe, a joue un râie iniportant en ce qui concerne la mobilisation politique de la nation roumaine et a eveille les consciences, ce qui ama des consequences benefiques pom l’accomplis- sement ulterieur des objectifs de la revolution d’aout 1944. 6 - c. 1372 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE CONSTANTIN MOCANU în cei 45 de ani de la remarcabilul eveniment intrat în istoria noastră, și în istoria universală, și sub denumirea, prescurtată, formată prin data calendaristică, și anume 23 August, s-a constituit o tot mai bogată și diver- sificată literatură istorică, social-politică, filosofică în măsură să înfățișeze cît mai argumentat condițiile realizării lui, trăsăturile specifice, semnifi- cația internă și externă, dimensiunile lui universale. Privirea din unghiul valorii sale în istoria universală este din ce în ce mai mult realizată de oamenii de știință români, odată cu tot mai susținutele lor preocupări de a investiga și a reliefa contribuția poporului nostru la istoria gene- rală a omenirii. Aceste preocupări au îndemn și temei fundamental din punct de vedere politico-ideologic în documentele de partid, în expunerile și cuvîn- tările tovarășului Nicolae Ceaușescu pronunțate la plenare ale Comitetului Central ori cu prilejul activităților aniversative mai importante. Definiția așa de cuprinzătoare dată istoriei (istoriei României, și, totodată, istoriei universale) în 1982 și reluată mai recent stimulează minunat ambiția isto- ricilor de a trata — și mai consistent decît înainte — istoria patriei în contextul istoriei universale, de a releva faptele mai deosebite ale contri- buției române pe plan internațional:,/...) istoria omenirii, deci și istoria poporului român — definea tovarășul Nicolae Ceaușescu în amil menționat — , este istoria dezvoltării forțelor de producție și a relațiilor sociale, istoria luptelor de clasă, a luptelor împotriva asupririi și domi- nației străine, pentru eliberarea națională și dezvoltare de-sine-stătătoare, istoria înfruntării continue între vechi și nou. în același timp, istoria ome- nirii este jalonată de relațiile dintre diferite popoare și state, de formarea și apoi dispariția unor imperii, lupta popoarelor pentru apărarea ființei proprii, a ființei lor naționale” x. La ședința comună a Comitetului Central al partidului, a organismelor democratice și organizațiilor de masă și obștești, din 28—30 noiembrie anul trecut, 1988, cu referire specială la istoria noastră, tovarășul Nicolae Ceaușescu preciza : „Istoria milenară a poporului român, ca de altfel a tuturor popoarelor, este istoria dezvol- tării forțelor de producție, a producerii și perfecționării uneltelor de muncă, a luptei de clasă dintre asupriți și asupritori, a organizării și unirii oame- nilor în grupe și formațiuni statale, a formării popoarelor și națiunilor, a progresului continuu — economic, social — și a înaintării pe baza cuceri- rilor științei și cunoașterii din fiecare etapă de dezvoltare” 2. Notele acestor definiții indică, în felul lor, coordonatele de bază pe care s-au desfășurat istoria universală și, în cuprinsul acesteia, istoria societății românești, direcțiile și domeniile ei principale, interferențele „Revista de istorie", toin 42, nr. 7, p. 703—722, 1989 www.dacoromanica.ro 704 CONSTANTIN MOCANU 3 istorice, liniile pe carc s-an aflat evenimentele noastre mai însemnate care au avut ecou sau înrîurire în istoria universală. Am reprodus definițiile întregi, vizînd deci întregul timp istoric îndelungat, întrucît receptarea, pe plan internațional, a importanței Revoluției române antifasciste și ant iiinperialiste, de eliberare socială si națională nu a avut loc pe un teren gol, fără tradiții, fără o îndelungată conexiune între faptele generale și cele naționale. De altminteri, concepții, teorii mai n,oi despre istorie propun ca toate evenimentele, și, între aceastea, prin natura lor, mai cu seamă cele mai remarcabile, să fie situate în cuprinsul marilor permanențe, con- tinuități, procesualități, altfel spus în istoria â longne duree, de lungă durată ; este o interpretare în stare să aducă o necesară contribuție în scrierea istoriei proprii și a istoriei universale, și tocmai din orizontul mai larg, mai cuprinzător al unei asemenea interpretări este posibil în mod mai temeinic să fie înfățișat rolul lui 23 August. * Din cele mai vechi timpuri și pînă în prezent istoria societății umane din spațiul carpato-danubian-pontic a fost și este parte componentă — dar nu indistinctă, fără profil propriu — a istorici universale. Oamenii de aici au contribuit, în funcție de împrejurările concret-istorice, la for- marea și dezvoltarea civilizației materiale, a culturii, la organizarea social- umană, la promovarea nobilelor idealuri de libertate și demnitate. Isto- riografia română s-a ocupat de această temă, poate nu în măsură sufi- cientă, oricum gînduri și aprecieri s-au cristalizat încă la marii cronicari de la sfirșitul evului de mijloc și s-au dezvoltat în epoca modernă. Nicolae lorga va scrie o carte aparte, înAtrei volume, despre locul românilor în istoria universală. A fixa românilor „rolul, a deosebi acțiunea lor în miș- carea de caracter organic, iar nu accidental și întîmplător, a societăților omenești este, așa cum socotesc, o contribuție folositoare la această istorie universală, pe care fără îndoială, trebuie să o înțelegem altfel decît ca pe niște sertărașe geografice și naționale, ticsite cu fapte mărunte, de o va- loare mai curînd individuală și anecdotică. Nu este vorba aici de a rescrie istoria românilor înșiși, ci de a-i așeza într-un fel mai exact în cadrul vieții de obște a lumii și, mai cu seamă, de a arăta momentul și felul în care au înrîurit și ei acest întreg” 3. Dacă un număr de ani după evenimentul de răscruce pe care îl sărbătorim nu a mai fost urmărită în mod mai deosebit contribuția po- porului român la istoria universală, nici referitor la timpurile mai vechi, și nici la timpurile contemporane, în ultimele două decenii documentele Partidului Comunist Român, secretarul său general au chemat din nou la cunoașterea istoriei universale, la relevarea locului și rolului poporului român, a aportului său, în trecut și în anii noștri, ai epocii socialiste. Mai concret, în 1970, la întîlnirea cu membrii prezidiului Academiei de științe sociale și politice tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta că trebuie să fim mai activi în domeniul istoriei, „să aducem o contribuție mai mare la înțele- gerea atît a momentelor esențiale din istoria patriei, cît și a marilor eve- nimente din istoria universală” ; „Pentru a înțelege mai bine evenimentele trebuie să îmbinăm studiul istoriei naționale cu studiul istoriei moudiale” 4. în ultimii ani sînt constatate unele succese în a investiga ecoul, înrîmirea evenimentelor lomânești ini toriauniversală, în ansamblu, ori pe ept ci (antică, medie, modernă, contemporană), victoria Revoluției www.dacoromanica.ro 3 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE 705 antifasciste și antiimperialiste fiind de data aceasta mai larg menționată. Tenia este tratată și în manuale universitare 5; colective de cercetători de la Iași au elaborat și elaborează volume (care vor continua) pe această temă 6. Cel mai recent studiu 7 a fost inclus în opera, elaborată de un colec- tiv de istorici dintre cei mai reprezentativi, Istoria poporului român în concepția președintelui Nicolae Ceaușescu. ,,în istoria noastră — folosesc o frază dintr-un articol publicat în „Scînteia”, ziarul central al Partidului Comunist Român, în urmă cu cinci ani, cînd se împlineau patru decenii de la 23 August — au fost nenu- mărate momente istorice « de cumpănă mare pămîntului nostru și nouă » — cum spunea cronicarul — cînd poporul român s-a ridicat la luptă într-o impresionantă unitate împotriva invaziilor și dominației străine, pentru a-i apăra libertatea și integritatea vetrei stiămoșești, dreptul lui sacru de a-și hotărî singur, de sine stătător, destinele” 8. 23 August poartă în el, în felul cum a fost înfăptuit, în conținutul lui, în consecințele sale — națio- nale și internaționale —, seva acestui trecut istoric, a îndelungatei expe- riențe de existență și gîndire social-politică â poporului român. Este o idee care, interesant, a încolțit încă odată cu primele informări, relatări, carac- terizări din ptimele ore și zile ale înfăptuirii de către România a mărețului ei act de cutezanță și de așa de adîncă semnificație din august 1944; în acest sens, bunăoară, încă din ziua de 26 august, prin intermediul postului de radio Londra, în emisiunea de la orele 20,45, comunitatea română din Marca Britanie, bucuroasă de „cotitura” făcută la București, considera : „Acțiunea în care s-a angajat întregul popor român în ziua de 23 August a fost dictată de toată tradiția veche românească” 9. După ce s-a format literatul a de tip istoric, în România și pe plan internațional asemenea idee de a se constata și reliefa rădăcinile,-antecedentele, tiadițiile istorice a fost amplificată și chiar încetățenită, însă, desigur, mai ales în cercetările și scrierile noastre interne și cu precădere în ultimul timp, în ultimele aproximativ două decenii. în acest sens, iată cîteva așa de valoroase enun- țări din lucrările mai deosebite din acest timp. în cartea Armata română în revoluția din August 1944, elaborată de general-colonel dr. Constantin Olteanu, general-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, colonel dr. Florian Tucă, colonel dr. Vasile Mocanu, se perie : „Prin influența exercitată asupra cursului vieții interne și a unor efvenimente internaționale, prin profun- zimea și amploarea transformărilor al căror început La marcat și ale căror perspective le-a deschis, revoluția din august 1944 ocupă un loc de primă însemnătate în șirul luptelor duse veacuri de-a rîndul de poporul român pentru libertate și neatîrnare, pentru progres și civilizație” 10. în lucrarea Transilvania, străvechi pămînt românesc, care se află la a doua ediție (1988 ; prima ediție în 1984), general-locotenent dr. Ilie Ceaușescu relevă : „De- clanșarea revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și anti- inperialistă de la 23 August 1944, acțiune la care au participat, sub orga- nizarea și conducerea Partidului Comunist Român, masele largi populare și oștirea română în totalitatea lor, practic întreaga națiune, a confirmat justețea luptei poporului român, dusă timp de aproape două milenii, pentru dreptate socială și națională, pentiu independență și apărarea gliei străbune”. „Act al demnității naționale, revoluția din august 1944 reprezintă o strălucită încununaie a unui tiecut gloiios de luptă, o remar- -cabilă sinteză a eroicelor bătălii revoluționare împotriva exploatării www.dacoromanica.ro 705 CONSTANTIN MOCANU 4 interne și externe, pentru eliberarea socială și națională” n. O tratare •concretă a acestor rădăcini istorice, a acestor permanențe a fost — și este tot mai mult — întreprinsă în știința istorică românească, în general în gîndirea noastră social-politică; un studiu dens și limpede pe această temă este dat prin capitolul — care glăsuiește prin însuși titlul lui — 2 500 de ani de performanțe istorice. Rădăcinile în timp ale revoluției din august 1944 12, din lucrarea 200 de zile mai devreme. Rolul României în scurtarea ■celui de-ăl doilea război mondial, elaborată de dr. Hie Ceaușescu, dr. Florin Constantiniu, dr. Mihail E. lonescu. 23 August a fost însă determinat, concret, pe o anumită treaptă de istorie, a fost precedat de sporirea, în general, a contribuției poporului român la istoria generală după realizarea, în decursul anului 1918, a uni- tății național-statale, care a favorizat angajarea mai amplă a Eomâniei în universalitate, creșterea participării sale prin acțiuni politice, diplo- matice, științifice și artistice 13. Cu rădăcini adînci în istoria deceniilor anterioare, făurirea Partidului Comunist Eomân, în mai 1921, a constat în transformarea partidului socialist existent și, totodată, în organizarea sa de la început pe scara întregii țări. Aceste trăsături îi confereau largi posibilități de participare originală în mișcarea comunistă, muncitorească și democratică internațională, care însă, nu numai în țara noastră, ci pe plan general, a fost stînjenită, mai ales în unele etape, de practici dogma- tice, sectariste impuse de Comintern. O contribuție meritorie a comuniș- tilor români, a celorlalți militanți cu vederi progresiste, patriotice, a fost însă împotrivirea fermă față de apariția și creșterea pericolului fascist, mai întîi în Ungaria, în Italia, apoi și în alte țări, un moment de exacerbare a politicii ultrareactionare fiind venirea la putere în 1933 a nazismului în Germania. în granițele ei firești din 1918, Eomânia a fost un important partener în politica europeană, în diplomația internațională, promovînd buna vecinătate, colaborarea, pacea și securitatea internațională, respec- tarea independenței, suveranității și integrității teritorial-naționale. Eomânia și-a dat cunoscuta-i contribuție la Societatea Națiunilor, la constituirea și la activitatea Micii Antante (Cehoslovacia, Iugoslavia, Eomânia) și înțelegerii Balcanice (Grecia, Iugoslavia, Eomânia, Turcia). în 1939 a izbucnit al doilea război mondial; ca dată concretă este considerată, în generâl, în literatura de pe plan universal, data de 1 sep- tembrie a anului menționat, cînd Germania hitleristă a atacat Polonia, în 1940 asupra Eomâniei s-a abătut o mare tragedie, fiindu-i amputate însemnate teritorii și periclitată grav însăși ființa sa ca stat național; e ceea ce a înrîurit instaurarea, în septembrie, a unui regim de dictatură militar-fascistă și, în iunie 1941, intrarea în războiul declanșat de Ger- mania hitleristă împotriva Uniunii Sovietice. în aceste condiții grele, clasa muncitoare, intelectualii patrioți, masele largi ale poporului român și-au adus o însemnată contribuție antifascistă, împotriva războiului. Forma ceh mai înaltă și de amplă semnificație internă și externă a Eezis- tenței antifasciste românești a fost ridicarea la luptă cu arma în mînă în august 1944, înfăptuirea Eevoluției de eliberare națională și socială, antifascistă si antiimperialistă. ★ 23 August 1944, precedat, după cum am văzut, de o neîncetată ati- tudine a forțelor celor mai înaintate ale Eomâniei care și-au spus cuvintul față de problemele grave care zguduiau Europa în anii creșterii pericolului www.dacoromanica.ro 5 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE 707 fascist și în anii, foarte grei, ai războiului, ai dominației hitleriste peste multe țări ale continentului, este totodată un moment component de mare semnificație al seriei de evenimente similare din Europa contemporană lui, fie din occidentul continentului (Franța, de exemplu), fie din centrul și sud-estul european : Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Cehoslovacia, Polonia, fie din Asia : China, Coreea, Vietnam. Un studiu comparativ ar fi foarte util, și în această direcție unele încercări au fost întreprinse în literatura social-politică din țara noastră, însă ele este bine să fie amplificate. Mai de mult puneam această problemă, însă mai restrîns, întrucît comentam doar măsura în care se potrivește conceptul de insurecție pentru faptele din august 1944 din România și din alte țări : „Corespondența dintre termenul insurecție și faptele reale ale momentului august din România poate fi argumentată și prin studiul comparativist asupra insurecțiilor antifasciste, naționale, democratice din Europa, desfășurate aproape simultan în august și septembrie”. Aveam în vedere „insurecțiile din Franța (Paris), Slovacia, Polonia (Varșovia), Bulgaria”, care „Unele au fost învingătoare, altele nu; una a fost re- primată cu înfiorătoare cruzime : Varșovia ; alta, deși în timpul realizării ei a avut dimensiuni impunătoare, nu s-a putut împlini în mutații revo- luționare profunde : Franța” 14. Comparația se poate face și din alte unghiuri de vedere, căci interesează nu numai/orma de acțiune (insurecția ), ci și alte concepte, unele și mai cuprinzătoare, care însă nu scot în afara lor pe acesta, ci îl includ ca aspect particular ; așa este conceptul, mai recent, stabilit retrospectiv, pe baza cunoașterii mai temeinice a formelor, con- ținuturilor și semnificațiilor, pentru evenimentele din România : revoluție de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă. Mai ales din acest unghi de vedere superior, mai esențializator, s-ar putea între- prinde o interesantă comparație, însă pînă acum, din literaturile din țările respective, nu putem dispune decît de descrierea faptelor și subsumarea lor unor concepte mai restrînse, cum ar fi : eliberare de către Armata Sovietică; mișcare de partizani; mișcare de rezistență antifascistă, cel mai înalt concept fiind cel de insurecție, cu o excepție referitoare la Bul- garia, unde insurecția antifascistă din septembrie 1944 se consideră încă mai de mult că a fost totodată și revoluție, mai mult chiar, o revoluție care a deschis nemijlocit drumul construcției socialiste. Pe scurt, potrivit unor studii tot mai numeroase și mai bine informate din țara noastră și literaturii istorice social-politice dintr-o țară sau alta 15, în măsura în care ne este la îndemînă consultarea ci, știm că dintre eveni- mentele de același tip ca 23 August din România, petrecute sau numai începute, o largă desfășurare au avut-o cele din Iugoslavia. Aici, după aproape două decenii de la 1918, în timpul cărora noul stat, federativ, a cooperat bine pentru înțelegere între popoare și pentru pace, împotriva extinderii pericolului fascist, în martie 1941 guvernul Cvetkovifi a aderat la pactul Anticomintern încheiat între Geimania, Italia și Japonia. Po- poarele iugoslave nu au îngăduit însă asemenea orientare și au răsturnat guvernul prohitlerist. în aprilie 1941, Germania și Italia au invadat însă Iugoslavia. Forțele înaintate, la inițiativa Partidului Comunist Iugoslav, au organizat rezistența împotriva ocupanților. în țară a crescut o amplă mișcare de partizani; la puțin timp, s-a constituit Armata populară de eliberare, avîndu-1 în frunte pe losip Broz Tito. Armata populară de www.dacoromanica.ro 708 CONSTANTIN MOCANU 6 eliberare a reușit să elibereze anumite teritorii, unde au fost formate comi- tete de eliberare națională, socotite organe ale puterii politice populare, în 1942, s-a constituit Vecea antifascistă de eliberare, iar în jurul parti- dului comunist s-a închegat o largă coaliție social-politică, numită Frontul unic de eliberare. în noiembrie 1943, la a doua sesiune a Vecei, a fost con- stituit Comitetul național de eliberare, care avea rol de guvern provizoriu, în octombrie 1944, după cunoscutele evenimente din Bomânia și Bul- garia, din august și septembrie, Armata populară de eliberare, avînd și sprijinul unor unități ale Armatei Sovietice, a eliberat capitala țării, Belgradul, pentru ca pînă la jumătatea lunii mai 1945 de pe tot teritoriul iugoslav să fie înlăturate trupele germane și italiene. Forme asemănătoare de acțiune au fost în Albania. Această țară fusese ocupată în 1939 de trupe italiene. Poporul albanez s-a ridicat, im- placabil, la lupta împotriva ocupanților. După retragerea Italiei din război, în locul trupelor mussolinicne au pătruns în Albania trupele Germaniei hitleriste. S-a intensificat lupta de partizani; s-a constituit și Armata albaneză de eliberare. La 29 noiembrie 1944, în condițiile devenite foarte dificile pentru germani în Balcani, după schimbările din Bomânia și Bul- garia, poporul albanez a reușit să-și elibereze complet țara. Deosebit de complexă a fost situația în Polonia. Stat renăscut și reunificat în 1918 în urma încetării împărțirii ei între Busia, Prusiai și Austria, a cunoscut însă și el o evoluție spre regim politic dictatorial; în 1926 a fost instaurată dictatura militară a lui Pilsudski. La 1 septembrie 1939 — am mai menționat faptul acesta foarte cunoscut — Polonia a fost atacată de trupele Germaniei naziste. La 17 septembrie, din partea de răsărit au pătruns și trupele sovietice. în împrejurările acestea foarte grele din țară mulți polonezi, inclusiv demnitari, chiar președintele re- publicii, au trebuit să plece în exil. în ianuarie 1942, din membrii fostului Partid Comunist Polonez, desființat, reprimatoriu, de Comintern, a fost înființat, în condiții de ilegalitate, Partidul Muncitoresc Polonez, care a preluat sarcina de a organiza și conduce în interior Bezistența poporului polonez. Din inițiativa acestui partid, în decembrie 1943, a fost constituit Frontul Popular și, pe baza lui, alcătuit Consiliul Național al Țării (Kra- jowa Bada Narodowa). De la un timp, Armata Sovietică, după ce a pre- luat inițiativa ofensivă strategigă, a ajuns din nou pe teritoriul polonez, înfrîngînd trupele naziste. în orașul Chelm — oraș din teritoriul eliberat — în iulie 1944 a fost format Comitetul polonez de eliberare națională ; în decembrie, acesta a fost transformat în guvernul provizoriu al Poloniei, în acest răstimp, a avut loc dramatica insurecție din Varșovia, reprimată îngrozitor de naziști. în Cehoslovacia, stat format în 1918 în urma descompunerii Impe- riului austro-ungar, au intervenit vremuri tragice începînd din 1938. în acest an, trupele germane au pătruns în zona sudetă; a urmat, treptat, dezmembrarea Cehoslovaciei sub loviturile Germaniei naziste, care însă a organizat, ca stat-marionetă, Protectoratul Slovaciei. Popoarele ceh și slovac au luptat eroic împotriva ocupației și a desființării țării; s-a des- fășurat și aici — deși represiunea era dură — o neîmpăcată mișcare de rezistență antifascistă. Pentru aceasta, a fost creat Frontul național al cehilor și slovacilor. în august 1944, în Slovacia a izbucnit o insurecție populară, care a fost însă reprimată masiv. Eliberarea Cehoslovaciei de www.dacoromanica.ro 7 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE 709 sub ocupația hitleristă s-a încheiat în mai 1945, alături de trupele sovietice jiarticipind, în perioada de după 23 August 1944, și trupele române. în Bulgaria, dictatura de tip fascist se instaurase încă, din 1923, re- prezentată atunci de guvernul Tankov. Clasa muncitoare, masele populare au încercat să respingă dictatura de dreapta, în septembrie organizînd o eroică insurecție, care însă a fost înfrîntă. Regimul politic din Bulgaria, care s-a ținut departe și de Mica Antantă și de înțelegerea Balcanică, a dus țara tot mai mult la cheremul Germaniei naziste. în Bulgaria au intrat trupe germane. împotriva Iugoslaviei și Albaniei, lovite de invazia hitle- ristă și mussoliniană, au participat și trupe bulgare.Deși strîns apropiată de Germania, Bulgaria nu a trimis armată în războiul*antisovietic. în țară, în jurul partidului comunist, a crescut o intensă mișcare antifascistă, în 1942 a fost creat Frontul Patriei. După evenimentele din România din august 1944, Bulgaria a trebuit îndată să iasă din complicațiile alianței cu Germania. în acest timp însă, mai ferm, mai hotărît decît cercurile gu- vernamentale, Partidul Comunist Bulgar, în frunte cu Gheorghi Dimitrov — care s-a întors din U.R.S.S. — , a organizat insurecția antifascistă victorioasă din 9 septembrie 1944. Desigur, și în Ungaria, precum și în Germania, au existat forțe social-politice, organizații, personalități cu atitudine antihorthystă, res- pectiv antihitleristă, însă fapt este că ambele aceste țări au. fost înfrînte decisiv prin forme de război, la înfrîngerea Ungariei horthyste o con- tribuție însemnată, alături de Armata Sovietică, aducînd și armata română. Deschideri spre transformări deosebite au avut loc în aceleași con- diții de ansamblu și'în alte țări de dincolo de Europa, bunăoară în Asia orientală și sudică. în China, în perioada numită „interbelică”, în anii 1924—1927 s-a desfășurat un intens război civil revoluționar. însă, spe- riată de creșterea revoluției, burghezia chineză a rupt colaborarea cu Partidul Comunist Chinez; în unele regiuni ale Chinei au izbucnit însă răscoale țărănești conduse de P.C.C. și s-au format „baze revoluționare”, în 1927 a început al doilea război civil revoluționar, care a durat pînă în 1937. O luptă eroică a fost dusă împotriva invaziei japoneze în Manciuria, începută în 1931. Extinderea celui de-al doilea război mondial a deter- minat noi situații foarte complexe în China ; în acest timp, s-a dezvoltat Armata Roșie chineză, nucleul ei fiind regimentele răsculate în 1927. precum și detașamentele țărănești. în 1937 P.C.C. a mobilizat poporul chinez împotriva noii agresiuni japoneze în marea țară care era China. A urmat o tenace luptă militară și politică. Înfrîngerea definitivă a Ger- maniei naziste, în mai 1945, a înrîurit pozitiv situația din China. în 1945 P.C.C. a pus problema constituirii unui guvern de coaliție. Poporul chinez, condus de P.C(C., a trebuit să ducă însă al treilea război civil revoluționar, care s-a terminat în 1949; la 1 octombrie a fost proclamată republica populară, după ce regimul imperial multimilenar fusese răsturnat în 1911—1912. După primul război mondial Coreea s-a aflat sub ocupația japoneză, începînd mai ales din 1931, mișcarea de eliberare a poporului coreean, îndrumată de comuniști, a luat și forma unei susținute lupte de partizani, care a durat pînă în 1945. Pînă la urmă Coreea a fost eliberată după ce Armata Sovietică a deschis ostilitățile împotriva Japoniei, iar imperiul www.dacoromanica.ro 710 CONSTANTIN MOCANU & nipon a capitulat, și sub impactul celor două bombe atomice americane aruncate la Nagasaki și Hiroșima. Situația ulterioară a devenit mai com- plicată, dar aceasta nu intră în preocuparea acestui studiu. în Vietnam, care în 1941 a fost ocupat, împreună cu întreaga Indo- chină, de Japonia, s-a desfășurat rezistența împotriva cotropitorului aliat cu Germania hitleristă și Italia mussoliniană din îndepărtata Europă. Din inițiativa Partidului Comunist din Indochina, în 1941 a fost formată Liga pentru independența Vietnamului. A fost creată, în aprilie 1945, Armata de eliberare națională; în unele părți eliberate au fost create organe ale puterii revoluționare populare. După înfrîngerea Japoniei, în teritoriile vietnafiieze a început insurecția și a fost instaurată puterea pdpulară; a urmat o istorie dramatică și eroică, studiată de istoriografia universală și românească, istorie care depășește cadrul temporal mai con- cret al acestor pagini. Am înfățișat, totuși rezumativ, situații cvasisimilare cu aceea din România, din țări în care aceste situații au purtat în ele deschiderea spre transformări ulterioare mai profunde și mai ample, și de nivel socialist, ceea ce însă nu s-a petrecut bunăoară în occidentul Europei, în care Franța, și tocmai Franța cu atîtea tradiții de lupte revoluționare, republicane și patriotice, nu a evoluat pînă la posibilitatea înfăptuirii de perspective reale spre o societate nouă. Documentele, vremii — am în vedere, mai concret, pe cele din luna august 1944 — au comentat mult, concomitent, evenimentele din România și din Franța, care erau apropiate de o seamă de împrejurări și nu în ultimul rînd de afinitatea lor la latinitate. * Ca să revenim la evenimentele din România, să spunem că încă în textele care se elaborau în primele ore și primele zile au fost sesizate con- secințe importante ale lor, felul în care poporul român începea în condiții noi să-și aducă partea, mai mare, de contribuție față de problemele uma- nității. Astfel, încă din momentele în care faptele noi abia începeau a se forma se înțelegea însemnătatea lor, prezentă și în perspectivă, pentru Ro- mânia și, de asemenea, pentru istoria internațională. Aceste constatări din primele documente, care aveau și neclarități, imprecizii — mai ales termi- nologice 16 — , vor fi mai tîrziu preluate — firește : cu modificări și com- pletări — în literatura de specialitate, care se va forma pe măsura acu- mulării de informație și a posibilității de privire retrospectivă. Istoricii români s-au preocupat și se preocupă de condițiile și moda- litatea în care, pe plan internațional, începînd din 1944 și pînă în prezent, au fost consemnate și receptate, diminuate ori amplificate semnificațiile lui 23 August românesc, amplificate căci o seamă de semnificații s-au dez- voltat pe parcursul creșterii timpului istoric. Ei au și întreprins unele studii de istoriografie. Menționez : loan Chiper, L’historiographie Strângere relative ă Vinsurection armie d'Aoât 1944, în ,,^tude d’histoire contem- poraine de la Roumanie”, I, 1974; același autor, Istoriografia străină despre contribuția României la războiul antihitlerist, în „Insurecția din August 1944 și semnificația ei istorică”, București, 1974; Gh. Buzatu, Istoriografia străină despre semnificația internațională a insurecției române din august 1944, în „Cronica”, Iași, 18 august 1978; același autor, August 1944 în istoriografia străină, în „Cronica”, Iași, 17 august 1979 ; și autorul acestui studiu a susținut, pe această temă, o seamă de comunicări—unele www.dacoromanica.ro 9 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE 711 publicate în rezumat — la Societatea de științe istorice și la Academia de studii social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R. Dintre lucrările românești aș cita : Ecoul internațional al insurecției armate și al participării României la războiul antihitlerist. (Documente, comentarii de presă, istoriografie), București, 1964 (pentru uz intern), și alte cîteva lucrări de dinainte de 1965; însă mai complete, mai bine orientate sînt cele din ultimii ani : Actul de la 23 August 1944 in context internațional. Studii și documente, București, 1984; Ecoul internațional al revoluției din August 1944 și al contribuției României la războiul antihitle- rist, București, 1984; capitolul Consecințele politico-militare și ecoul inter- național ale Revoluției române din august 1944, din cartea : general-colonel dr. Constantin Olteanu, general-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, colonel dr. Florian Tucă, colonel dr. Vasile Mocanu, Armata română în revoluția din august 1944, București, 1984; Dr. Ilie Ceaușescu, dr. Florin Constan- tiniu, dr. Mihail E. lonescu, 200 de zile mai devreme. Rolul României în scurtarea celui de-al doilea război mondial, București, 1984; Constantin Căzănișteanu, Florin Constantiniu, Alesandru Duțu, Presa străină despre contribuția României la victoria asupra fascismului, București, 1985, și, la loc primordial, seria de masive patru tomuri :23 August 1944. Documente, asupra căruia nu insist acum întrucît va urma un studiu-recenzie într-un număr viitor al acestei reviste. în ultimul volum (II2, 1987) al lucrării seriale Românii în istoria universală, elaborată în cadrul Institutului de istorie și arheologie „A. D. Xenopol” din Iași, am întîlnit mărturii care acum sînt aduse la iveală. M-am gîndit că tocmai din acestea este cel mai nimerit să reproduc exemplificări privind impactul internațional, de care vorbeam, al marelui act istoric al poporului român din august 1944 : ,,Pierderea României înseamnă, probabil, dispariția rapidă a tuturor vestigiilor dominației Axei din Balcani. Bulgarii, atît de șovăielnici, îi vor urma, fără îndoială”. „Eliberarea Europei captive, începută atît de recent, ia avînt în progresie geometrică” („The Christian Science Monitor”, 24 august 1944); „Efectul pe care îl va avea în Ungaria hotărîrea României urmează abia să fie văzut, dar va fi, fără îndoială, profund” („The Times”, 25 august 1944); „S-ar putea ca istoria să consemneze defecțiunea Româniși” (din punct de vedere al situației create Germaniei) „drept imul dintre eve- nimentele decisive ale întregului război” („The New York Times”, 25 august 1944); „Pe plan politic, aceasta” (ieșirea României din războiul hitlerist) „înseamnă prăbușirea completă a influenței germane în Balcani, și acest lucru va determina, la rîndul său, alte țări satelite să-și grăbească ieșirea din tabăra germană”. „Se așteaptă ca Finlanda să se retragă în scurt timp. Poziția Ungariei este întrucîtva diferită și se apreciază în general că ea va rămîne în Axă pînă la sfirșit”. „Pe plan militar, acțiunea României constituie o lovitură serioasă la adresa Germaniei, care trebuie să ducă, în final, la evacuarea tuturor trupelor germane din Balcani” („The Daily Mail”, 25 august 1944); „Este întru totul normal să vedem în capitularea României un eveniment analog cu cel care a dus la încheierea primului război mondial într-un interval de șase săptămîni” („The Daily Telegraph”, 25 august 1944); „Ieșirea României a stimulat nerăbdarea celui de-al treilea satelit balcanic (Bulgaria) „de a ieși din război” („The Daily Telegraph”, 25 august. 1944); „După ieșirea României din război, www.dacoromaiiica.ro 712 CONSTANTIN MOCANU 10 Bulgaria a făcut oferte de pace neoficiale și mesajele primite de la Sofia sînt acum examinate la Londra” („The Daily Sketch”, 25 august 1944); „Situația din România a provocat, firesc, alarmă în Ungaria” („The Evening News”, 26 august 1944); „Ruptura României cu Axa și alinierea ei la Aliații săi tradiționali s-ar putea foarte bine să producă Germaniei o lovitură ireparabilă, nu numai prin aceea că o privează de mari resurse de petrol natural, ci și prin faptul că deschide un drum întreit pentru pă- trunderea armatelor rusești: spre Bulgaria, a cărei politică se va schimba, probabil, de îndată ce primul soldat rus va ajunge la frontiera ei; spre Iugoslavia și Adriatica, unde populația, cu siguranță, se va ridica pretu- tindeni împotriva a ceea ce a mai rămas din armatele germane; și-spre chnpia maghiară, Budapesta și Viena, ceea ce va aduce căderea regimului ungur pronazist și va aprinde sămînța răscoalei în Cehoslovacia” („The Sunday Times”, 27 august 1944); „Ieșirea României din Axa fascistă este importantă nu numai pentru poporul român. Presa străină afirmă în mod just că s-a năruit întregul sistem de apărare german din Balcani” (...). „Ceea ce s-a petrecut în România și-a găsit ecoul politic în Bulgaria” („Pravda”, 27 august 1944); „Transformarea radicală din România con- trastează cu politica de tergiversare a guvernului bulgar” („The econo- mist”, 2 septembrie 1944). Unele texte, deși aproape toate reprezintă consemnări stringente pe măsura mersului și el stringent al evenimentelor îndeosebi politico-mili- tare, au unele comentarii mai largi, surprind și chiar relevă cu intenție suferințele națiunii române, răul dominației naziste, care s-a abătut și asupra ei, dar și poziția sa fermă, demnă, de salvgardare a ființei și năzu- ințelor ei. în acest sens „The contemporary review” din octombrie 1944, ultimul prin care se încheie grupajul de documente din care am făcut extragerile de mai sus, scria așa : „Națiunea română în marea ei majori- tate s-a opus permanent dominației naziste fie că venea din interior, prin Garda de Fier, fie din exterior, din Germania. Ea a trebuit să plătească acest crez cu viața a doi prim-miniștri în funcțiune, a trei foști prim- miniștri, a multor miniștri și înalte oficialități, precum și cu două acțiuni puâ^la cale de Germania și cu pierderea a 500 000 de oameni în smintitul război împotriva Rusiei” 17. Același text — care prezenta și interpreta condițiile de armistițiu impuse României — releva că noi dificultăți o așteaptă pe această națiune, dar îi releva, iarăși, la sfîrșit, așa de corect și de frumos capacitatea : „Calea trecerii țării la o viață realmente consti- tuțională și democratică nh va fi ușoară. Va fi nevoie de multă răbdare, bunăvoință, imitate și pace internă și externă. Faptul că națiunea este dăruită cu un spirit și o natură democratică este un temei important de încurajare și speranță” 18. Tocmai pentru că era „dăruită cu un spirit și o natură democra- tică” — ne place să folosim, în acest caz, cuvintele din publicația de limbă engleză — , națiunea română, după primele zile ale evenimentului de răscruce, a fost în stare să ducă mai departe opera începută, să facă față greutăților, să introducă măsuri democratice, revoluționare ; victoria de la 23 August a fost consolidată și completată ; întoreînd armele împo- triva trupelor germane încă în dimineața zilei următoare, ostașii români au eliberat teritoriul țării de hitleriști, au dat jertfe de sînge pentru reîn- tregirea României în partea de nord-vest, unde în 1940 un însemnat teri- www.dacoromanica.ro 11 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE 713 toriu fusese, în urma Dictatului de la Viena din 1940, inclus dominației fascisto-ungare. în continuare, armata română a luptat pentru eliberarea și altor popoare de sub robia fascistă. în Expunerea din 28 noiembrie 1 988 tovarășul Nicolae Ceaușescu a spus : „Imediat după victoria revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, Eomânia a participat cu toate forțele sale militare și economice la războiul dus alături de Uniunea Sovietică și de aliați, pentru eliberarea deplină-a teritoriului întregii Eomânii, a Ardealului de nord, aflat încă sub dominația horthysto- hitleristă, și apoi la războiul pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei, și a unei părți din Austria, pînă la înfrîngerea totală a Germaniei hitleriste”18 Situația în care s-a înfăptuit în Eomânia actul de mare cutezan- ță de la 23 august 1944, împrejurările lui internaționale, ecoul său ime- diat în țările vecine, dar nu numai în acestea, înrîurirea faptei Eomâ- niei în desfășurarea evenimentelor militare, politice ale momentului, contribuția adusă de poporul român la istoria universală, contemporană au fost larg recunoscute, și adesea puternic relevate în diferite țărir desigur în formule diferite în funcție de concepțiile și atitudinile autorilor, în literatura noastră istorică asemenea dimensiuni, asemenea receptări a lui 23 August au fost des exemplificate și comentate; o principală direcție care rezultă din însuși actul victorios insurecțional a fost aprecierea, pe plan internațional, a felului în care Eomânia a întors armele împotriva Germaniei naziste, care a dus la scurtarea războiului, la obținerea victoriei de către Națiunile Unite20. Mai puțin cunoscute sînt aprecierile următoare, făcute de președintele S. U. A și de pre- mierul britanic. Primul remarca că retragerea Eomâniei din Axă a avut efecte profunde și în urma acțiunii ei frontul hitlerist în sud-estul Europei s-a prăbușit21. Premierul britanic Winston S. Churchill, în memoriile sale, considera că fapta Eomâniei a provocat ,,o răsturnare completă a situației militare (...). Eușii, înaintînd spre Vest, au pătruns pe Valea Dunării și au atins Alpii Transilvaniei pentru a ajunge la frontiera ungară, în timp ce aripa lor stingă, la sud de Dunăre, s-a aliniat de-a lungul frontierei iugoslave. Aici ei s-au pregătit să execute această mare presiune spre Vest care, la momentul oportun, îi va conduce pînă la Viena” 22. S-a remarcat și de alți autori că, în felul lor, și oameni politici și comandanți militari din tabăra fascistă au simțit, dureros pentru ei, și au trebuit, mai cu voie mai de nevoie, să recunoască importanța cotiturii la care a procedat Eomânia. Este vorba chiar de Adolf Hitler, Benito Mussolini, Miklos Horthy, Francesco da Franco, Antonio de Oliveira Salazar. Cel mai direct — și vital — implicați au fost Hitler și Horthy. S-au publicat de mult documentele din care aflăm că, la auzul știrilor despre ce s-a petrecut în Eomânia, Fiihrerul a fost cuprins de furie și mînie și a dat ordin să fie înăbușită „rebeliunea” din Eomânia ; tot la auzul primelor știri despre ce s-a petrecut la București, regentul Ungariei a fost îngrozit și pentru că îndată în fața ochilor i-a apărut imaginea Eomâniei care va ataca Ungaria pentru a-și elibera partea din Ardeal ce-i fusese smulsă în 1940. Dintre aspectele mai concrete, să amintim ce a consemnat Andreas Hillgruber, care a publicat minuta convorbirii lui Hitler din 18 septembrie 1944 cu Ante Pavelid, șeful statului-marionetă www.dacoromanica.ro 714 CONSTANTIN MOCANU 12 Croația ; Fiihrerul i-a mărturisit părerea lui despre care au fost principalele lovituri primite de Wehrmacht în anul 1944 :1) eșecul Grupului de armate german „Centru” în fața Armatei Roșii, începînd de la 22 iunie 1944; 2) retragerea României din războiul alături de Germania, care a antrenat după sine catastrofa Armatei a 6-a; 3) înfrîngerea trupelor germane în Franța 23. Este interesant de cunoscut — și prin publicarea în România în anii din urmă a unor noi documente este posibil să cunoaștem aceasta — și anume că înșiși demnitari din timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea și din timpul guvernării militard-fasciste antonesciene, demnitari cu funcții interne și mai ales externe, diplomatice, au fost de acord, au aprobat — unii au și sprijinit — „cotitura” făcută dc România. însuși fostul rege, Carol al II-lea, care a trebuit să abdice în septembrie 1940, a ținut să arate, chiar imediat, la 24 august, că este bine ce s-a făcut în România ; 'bineînțeles, el a pus implicit și pe nedrept meritul principal pe seama fiului său. A dat un interviu, în ziua menționată, unui ziar din Alexie, „Novedades”. în România în recentele volume de documente despre 23 August a fost publicat textul în engleză. Documentul la care ne referim este „Translation of an Interview with Ex-King Carol of Roumania, published in «Novedades» of August 24, 1944” („Traducerea interviului cu fostul rege Carol al României, publicat în « Novedades » în august 24, 1944”); el se bucură („I am very happy...”) că fiul său („my son”) „a ascultat glasul poporului și a scos România din război” („hearkening to the real feelings of the people, has taken Roumania out of the •war”). Mai departe, socotește că această schimbare este foarte importantă, în gene- ral pentru prezent și pentru viitor; constată a fi bună declarația Națiunilor Unite de a nu recunoaște dictatul de la Viena („the dictat of Viena”), ceea ce face posibil să se anticipeze — el zice — „recucerirea” („the reconquest”) 24 Transilvaniei (este vorba de nord-vestul ei incorporat, în august 1940, de Ungaria horthystă). ★ Receptarea și înțelegerea importanței și semnificației, a felului cum România a procedat în august 1944, a dimensiunii interna- ționale a acestui act istoric și-au găsit reflectarea în literatură, care — se știe, și am menționat și mai sus — s-a format ceva mai tîrziu, față d© documentul nemijlocit care se elaborează în cadrul însuși al procesului de constituire a faptului istoric, căruia, în unele privințe, îi aparține nemijlocit. După 1944, și mai ales în urma încheierii victorioase, în mai 1945, a războiului împotriva Germaniei, iar în septembrie și a războiului împotriva Japoniei, cînd încă nu începuse a se publica volume de documente și cărți interpretative, puncte de vedere retrospective, care se apropie de enunțuri de tip istorico-politic, au apărut tot mai des în coloanele ziarelor, în emisiunile la posturile de radio. La 25 august 1945, cînd trecuse totuși puțin timp de la evenimentul ca atare, un post de radio american reamintea că acțiunea României „a scurtat timpul ostilităților și a adus o contribuție de preț la victoria militară^ împotriva Germaniei hitleriste” 25. La 13 ia- nuarie 1946, postul de radio Paris comenta : „Franța socotește că Româ- nia a adus prin contribuțiile ei o scurtare a războiului cu cel puțin 6 luni” 26. La 22 august 1946, în cadrul unui grup mai larg de idei, radio Moscova www.dacoromanica.ro 13 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE 715 evidenția, la a doua aniversare ; „Evenimentele de la 23 August au în- semnat lărgirea frontului Națiunilor Unite. Poporul român își hotărîse atunci soarta” 27. Cu timpul s-au elaborat și cărți. Din ce s-a publicat în Eomânia despre și din aceste cărți și din lecturi proprii, și alegînd un singur aspect, însă cel interesînd cel mai mult tema acestui studiu de sinteză și de evo- care festivă, iată, în ordinea editării cărților și articolelor respective, cîteva din multele exemplificări posibile. în 1951 (acest an nu este neapărat primul) Joseph Ducroix, refe- rindu-se la semnificația lui 23 August, spunea că acest eveniment a fost — imaginea este născută în Franța — „un adevărat 14 iulie românesc” 28. Deci, o apropiere de un fapt de revoluție. în același an, istoricul britanic Geoffroy Dennis constata : „Factorul principal care a contribuit la desă- vîrșirea victoriei de către sovietici a fost faptul că Eomânia pierduse orice dorință de a mai lupta pentru Germania. Cu zece zile mai tîrziu, trupele românești luptau alături de Armata Eoșie, împotriva foștilor lor aliați. în istoria militară s-a întîmplat rareori ca o țară să treacă de partea cea- laltă cu o astfel de rapiditate” 29. Leften S. Stavrenos observă, în 1958, că hotărîrea Eomâniei din august 1944 s-a înscris între „evenimentele decisive ale celui de-al doilea război mondial” 30. C. A. Maacartney, în 1959, spune, în termeni concreți : ,,(...) defecțiunea Eomâniei a fost de mare importanță pentru Ungaria, deoarece i-a spulberat dintr-o singură lovitură jumătate din liniile ei de apărare de peste hotare, atît politice cît și militare, pe care ea singură le mai întreținea”. „Din punct de vedere strategic, s-a produs o mare spărtură în frontul care ținea inamicul în șah (...)” 31. în 1961, cunoscutul istoric britanic Hugh Seton-Watson arăta : „Acțiunea de la 23 August 1944 a fost unul din evenimentele deci- sive ale celui de-al doilea război mondial. Ea a deschis întreaga Europă sud-estică în fața Armatei Eoșii. Scurt timp după aceea au intervenit ieșirea Bulgariei și eliberarea Belgradului”. „Schimbarea frontului de către Eomânia, deopotrivă cu hotărîrea de la Teheran de a nu deschide un front în Balcani, ă determinat soarta Europei centrale” 32. Prin conse- cințele sale — a scris în 1968 istoricul francez Henri Bernard — , acțiunea română s-a dovedit „de o importanță capitală” 33, datorită ei s-a deschis trupelor sovietice „poarta” spre Europa centrală, a lui Hitler. în 1974, tob în formulă mai concretă de relatare, H. Liddell Hart preciza : coti- tura Eomâniei „a deschis drumul pentru un avans rapid al rușilor dincolo de Iași, în coridorul dintre Prut și Șiret, spre Galați. Aceasta a ajutat de asemenea Armata Eoșie ca să încercuiască forțele germane ce au rămas la răsărit de Prut. în spatele lor, rușii au înaintat continuu, capturînd Galații și Focșanii pe 27, zona petroliferă Ploiești pe 30, pentru a intra în București în ziua următoar^. Tancurile lor au străbătut 250 de mile într-un marș de 12 zile. Apoi armatele rusești au forțat spre nord, vest și sud. Ele au presat prin Alpii Transilvaniei spre Ungaria, au atins gra- nițele Iugoslaviei într-un marș destinat să taie retragerea diviziilor ger- mane încartiruite în Grecia și au amenințat la sud de Dunăre, în Bulgaria, căreia Guvernul sovietic i-a declarat acum război” 34. Tot în formulă mai amănunțită, Nicolette Franck, în 1977, scria : acțiunea Eomâniei „a fost o lovitură de trăsnet care, plecată de la București, zgudui Balcanii. Fortăreața Europei se prăbuși. Armata Eoșie reuși să traverseze Eomânia www.dacoromanica.ro 716 CONSTANTIN MOCANU 14 fără obstacole în avansul ei spre Germania. Ea a fost secondată de armata română, al cărui aport a fost de gradul al patrulea in ceea ce privește importanța tuturor forțelor naționale luptătoare în rîndul aliaților. Tru- pele Reichului din Iugoslavia și Bulgaria au fost izolate prin acțiunea română de la 23 August și trupele britanice pătrunseseră cu atît mai lesne în Grecia”. „Românii au obținut o foarte mare victorie ; toți” (din străină- tate) „au căzut de acord în a o recunoaște” 35. în fine, din literatura mai actuală, în anul 1983 cunoscuta specialistă în studii sud-est europene, Barbara Jclavici, argumenta, cu fapte concrete, că actul de la 23 August 1944 a reprezentat o cotitură atît pentru România, cît și pentru întreaga zonă a Balcanilor 3(i. Sînt idei la acești autori străini care generează sugestia ca eveni- mentul românesc să fie privit, fără rezerve, din perspectiva istoriei europe- ne ; e ceea ce, în mod explicit, a propus însuși cunoscutul autor al cărții Hitler, Kdnig Karol und Marschall Antonescu, și anume Andreas Hill- gruber 37. Semnificativ, în mod mai aparte, este că încă puțin de la eve- nimente, dar mai cu seamă pe măsura desfășurării consecințelor lor pînă astăzi, pe măsură ce au ieșit și ies în evidență importanța lor constructivă pe dimensiuni mai mari ale timpului, unii autori — de data aceasta mai ales din țări care au depășit orînduirea capitalistă, burgheză — au făcut și fac din ce în ce mai mult aprecieri de natură să releve importanța lui 23 August ca deschizător de situație nouă, de epocă nouă, de eră nouă. Sînt lucrări — cărți, lexicoane și articole în reviste — în care se spune limpede că acest eveniment a marcat o „eră nouă” în istoria poporului român-.- Ca să dau un singur exemplu, și dintr-un tip de lucrare prin felul ei mai sintetizatoare, mai definitorie: într-un Lexikon, tipărit în Republica Democrată Germană, la Leipzig, în 1965, se enunță că 23 August 1944 a însemnat „eine neue Ăera in der Geschichte des Rumânischen Volkes” („o eră nouă în istoria poporului român”). Aceste aprecieri de pe plan internațional nu au fost făcute odată cu dezvoltarea procesului cognitiv, interpretativ din țara noastră, unde în decursul timpului s-a realizat și se realizează o interesantă prefacere a interpretărilor, precum și a termenilor comportați în funcție de o mulțime de împrejurări, de însăși dialectica naturală a cunoașterii și înțelegerii social-politice, filo- sofice. Dacă ne referim numai la noțiunea de eră nouă pentru 23 August, aceasta a devenit încetățenită în documehtele de partid, în literatura istorică. Concepția profundă despre 23 August cere, prin urmare, să fie înlăj turate acele aserțiuni, puncte de vedere conjuncturale și superficiale din unele literaturi de peste graniță, dar și formulări mai vechi din țara noastră, care, într-un fel sau altul, îi diminuează valoarea, caracterul multiplu și, deci, răsfrîngerile și în alte zone și în perspectiva viitorului istoriei social- umane. Ca să dăm, în această privință, cîteva exemple de atitudine pur și simplu formată fără cunoașterea exactă a faptelor, menționăm că în volumul 10 din foarte temeinica Historia mundi. Ein llandbucli der Welt- geschichte, in zelin Bănden, tipărită în Republica Federală Germania, România apare ca o țară care, similar Finlandei și Ungariei, s-a îndreptat spre capitulare, naeh Kapitulation. Tot în acest fel, și prin însăși superfi- cialitatea redactării, în formulă n ai mult eseistico-ziaristică, Robert King în A Ilistory oj the Boumanian Comunist Party diminuează pînă la www.dacoromanica.ro 15 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE 717 insignificație actul_ istorie de iriare bravură și cutezanță al poporului român din august 1944. în literatura din țările capitaliste dezvoltate, devenită totuși, după 45 de ani, deosebit de bogată, de regulă sînt subestimați factorii social-politici populari, fără a mai vorbi de cei revoluționari, care a-au manifestat în modul cel mai deschis; se spune puțin despie rolul partidului comunist, al clasei muncitoare și, pe cît se poale, se evită con- ceptele mai profunde, mai cuprinzătoare, bunăoară cel de revoluție și chiar, uneori, și cel de insurecție. în schimb, în liteiatura istorică, social- politică din țările socialiste asemenea factori sînt luați — și nu puteau să nu fie luați — în seamă, căci valoarea lor, în principiu, rezultă din înseși tezele fundamentale ale concepției materialist-dialectice, ale con- cepției socialismului științific. Sînt însă situații cînd în unele țări — în chiar acelea în care și armata română a luptat, cu atîtea privațiuni *i jertfe, pentru înlăturarea dominației fasciste — se relatează cu zgîrcenie despre 23 August românesc, despre participarea română la războiul anti- hitlerist și despre alte momente și aspecte care nu ar trebui subapreciate. Unii autori pun așa de mult accent pe contextul militaro-politic, pe anumite „bătălii”, „cotituri” militare încît, în cazul în care, totuși, se enunță corect unele trăsături ale lui 23 August, semnificația, personalitatea, caracterul lui distinct nu sînt lăsate să iasă în evidență. ★ După ce la 23 August 1944 pentru prima dată în istoria României din guvern a făcut parte și un reprezentant al Partidului Comunist Român — ieșit din conspirativitate — , dezvoltarea luptei pentru cucerirea» de noi poziții în ceea ce privește puterea politică a fost în strînsă legătură cu mobilizarea oricăror forțe care, într-o măsură sau alta, într-un grad sau altul, etau preocupate de stringentele probleme ale națiunii, ale țării. Guvernul de la 6 martie 1945 a fost de largă concentrare democratică și, ca expresie a voinței maselor populare, a partidului comunist, a fost pus. sub conducerea unei personalități care prin trăsăturile sale a fost în mă- sură să inspire coalizarea tuturor categoriilor sociale, politice, culturale, în diferite țări care treceau ori nu prin același tip de evenimente social- politice și militare a fost observată suplețea politicii din România. Un merit al noului guvern, caTe reprezenta puterea muncitorească- țărănească democrat-revoluționară, este că a ridicat și rezolvat pozitiv însemnate probleme de tip economic, social și național, patriotic. îndată după instalarea sa, a reușit să obțină retragerea administrației militare sovietice din partea de nord-vest a Transilvaniei, instaurată după înlă- turarea, prin luptele armatelor române și sovietice, a dominației horthysto- ungare. România m acești ani nu a aderat la acele idei potrivit cărora în sud-estul și centrul Europei, după trecerea la transformări democrat-popu- lare și socialiste, ar fi trebuit să se realizeze o organizare statală confe- derativă ; în România s-a păstrat concepția și realitatea statului național, în timpul pregătirilor și apoi al desfășurării Conferinței de pace de la Paris, guvernul român a desfășurat o amplă activitate, internă și internațio- nală, pentru a se recunoaște eforturile tuturor popoarelor la zdrobirea militară a fascismului, contribuția României, odată cu 23 August 1944, alături dc Națiunile Unite la războiul împotriva Germaniei naziste; se știe că, în pofida faptelor evidente, României nu i s-a acordat statutul de țară cobeligerantă și a fost împovărată pe nedrept cu despăgubiri. 6—C1372 www.dacoromanica.ro 718 CONSTANTIN MOCANU 16 Ca o consecință a perspectivelor noi deschise de 23 August a pre- facerilor din ce în ce mai ample și mai profunde, la sfirșitul etapei 1944—1947 a devenit stringentă abolirea monarhiei. Unele țări din centrul și sud-estul european nu mai aveau în față o asemenea problemă, erau republici încă din 1918 : Polonia, Cehoslovacia; acestea au trebuit, la date și în condiții diferite, să treacă de la republica „democrației burgheze” la republica populară. O situație aparte a avut Ungaria, care a devenit republică după încetarea unui regim de „regență” reprezentat de amiralul fascist Horthy. în alte țări exista forma monarhică a puterii de stat, care a trebuit să fie înlăturată. în Bulgaria, care a în- făptuit insurecția ei antifascistă de la 9 septembrie 1944, republica a fost proclamată la 15 septembrie 1946. Albania și Iugoslavia au înlăturat regimul monarhic în modalități determinate de formarea puterii politice noi, democratice, încă în etapa luptei de partizani și a armatelor de eli- berare antifascistă; Albania s-a proclamat republică populară la 11 ia- nuarie 1946, iar Iugoslavia — republică federativă populară la 29 noiem- brie 1945. în partea răsăriteană a Germaniei, proclamarea republicii de- mocrate s-a făcut mai tîrziu, după 1947, nu însă prin abolirea nemijlocită a unei monarhii, ci în condițiile create pe pămîntul german în urma înfrîn- gerii, cu trei-patru ani mai înainte, a dictaturii naziste. în China, regim republican era încă din 1911—1912, dar în împrejurările de după război și ca rezultat al noilor prefaceri revoluționare, întreprinse sub conducerea partidului comunist, a fost transformat în republică populară la 1 octom- brie 1949. Coreea a fost eliberată în august 1944 de sub ocupația japoneză; teritoriul însă a fost împărțit în două, pe linia paralelei 38°, una, deocam- dată, sub administrație sovietică, alta, sub administrație americană; în urma unor evoluții social-politice mai radicale în partea de nord a Coreii, în septembrie 1948 a fost proclamată Republica Populară Democrată Coreeană. în Vietnam, eliberat tot de sub ocupația japoneză, a fost răs- turnat regimul împăratului Bao-Dai și la 2 septembrie 1945 proclamată Republica Democrată Vietnam. în România, la 30 decembrie a fost proclamată republica populară. Evenimentul a avut un larg ecou pe plan internațional, desigur și cu înțe- lesuri diferite în funcție de concepția factorilor politici care îl receptau; nimeni însă nu s-a îndoit de inevitabilitatea acestei schimbări. însuși cotidianul „Manchester Guardian” scria la 1 ianuarie 1948 că în Anglia se ajunsese la părerea potrivit căreiat„în "vremurile actuale continuarea monarhiei în România ar fi o anomalie istorică”. Proclamarea republicii populare a însemnat instaurarea întregii puteri politice a clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, cu intelectualitatea înaintată, cu masele largi populare, și a marcat începutul etapei efective de înfăptuire a revoluției și construcției socialiste. Prin realizarea societății socialiste și prin stadiul atins pînă în prezent, prin preconizările de viitor, România se află în rîndurile țărilor care sînt pe treapta cea mai înaltă a progresului istoric universal, din unghi de vedere al orîndurii social-economice. în cuvîntarea pronunțată la Plenara Comi- tetului Central și a activului central de partid din 24 iulie 1985, tovarășul www.dacoromanica.ro 17 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE 719 Nicolae Ceaușescu spunea : „Consider, de asemenea, că trebuie subliniat faptul că revoluția socialistă din țara noastră — care s-a produs la un ’ interval relativ scurt, la 30 de ani, după victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie în Rusia — a situat poporul nostru în rîndul grupului de țări cu o orînduire socială superioară” 38. Contribuția poporului român la istoria universală a căpătat și capătă noi posibilități și caracteristici. Realizările obținute în anii socia- lismului și îndeosebi în anii de după Congresul al IX-lea al partidului, de cînd la cîrma destinelor patriei noastre se află tovarășul Nicolae Ceaușescu — revoluționar călit în focul luptelor de clasă, împotriva fascismului, pentru o Românie liberă și demnă, patriot înflăcărat, personalitate de excepție a lumii contemporane — , au afirmat mai mult decît oricînd România în universalitate. Nicicînd despre România nu s-a aflat așa de larg pe toate meridianele globului, nicicînd istoria ei glorioasă pentru independență, progres și civilizație nu a fost ca acum în atenția preocu- părilor, nicicînd principiile ei de politică internă și internațională nu au fost așa de cunoscute și de stimate ca în prezentul nostru socialist, ca în etapa în care sărbătorim 45 de ani de la cutezantul și eroicul 23 August 1944. în momentul de față istoria universală se întemeiază pe un imens tezaur de realizări, acumulate în decursuri milenare. Omenirea se află însă mai departe frămîntată de dure probleme. în unele privințe, situația inter- națională încă este gravă, imense fonduri sînt investite în armamente. Forțele păcii, ale liniștei și colaborării între popoare sînt însă optimiste, progresul universal, deși întîmpină dificultăți, nu este și nu poate fi oprit. Contribuția fiecărei țări — și, în acest cadru, și contribuția României — capătă noi dimensiuni, noi sensuri. Condițiile viitoare vor aduce, desigur, noi schimbări și tocmai de aceea, pe noile trepte care vor fi, aportul po- porului român — constructor al socialismului și comunismului — își va avea locul său remarcabil în universalitatea social-umană. NO TE 1 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societăfii socialiste multilateral dez- voltate, voi. 24, Edit. Politică, București, 1983, p. 6. 2 Nicolae Ceaușescu, Expunere la ședința comună a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice și a organizațiilor de masă și obștești, 28 noiembrie 1988, Edit. Politică, București, 1988, p. 12. 2 Nicolae lorga, La place des Roumains dans l’histoire universelle, voi. I, București, 1935, p. 9; Ideln, Locul românilor în istoria universală, București, 1985, p. 14. 1 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dez- voltate, voi. 4, Edit. Politică, București, 1970, p. 614. 6 Probleme fundamentale ale istoriei patriei și Partidului. Comunist Român, București, 1977, p. 299—309 ; Probleme fundamentale ale istoriei României, București, 1983, p. 181—206; în ediția a Il-a, din 1987, p. 194—221, și la crestomație, pp. 451 — 469; Academia de studii social-politice, Istoria României. Probleme fundamentale, Partea III, 1987, pp. 872 — 901 ; în ultima lucrare, textul elaborat de Constantin Mocanu. 8 Românii în istoria universală, I, Iași, 1986; II1( Iași, 1987; II2, Iași, 1987. 7 Studiul a fost elaborat de Florin Constantiniu, Rolul românilor in istoria universală, op. cit., pp. 275—288. 8 „Scînteia”, anul LIII, nr. 13 029, din 14 iulie 1984, p. 1. 0 Arhiva M. Ap. N., fond. 948, dosar224, f. 697—698; Gencral-colonel dr. Constantin Olteanu, general-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, colonel dr. Florian Tucă, colonel dr. Vasile Mocanu, Armata română in revoluția din august 1944, București, 1984, p. 238. www.dacorornanica.ro 720 CONSTANTIN MOCANU 18 10 Ibidem, p. 8. 11 General-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, Transilvania, străvechi pămint românesc, Ediția a doua, revăzută și adăugită, Edit. Militară, București, 1988, p. 143—144. 12 Dr. Ilie Ceaușescu, dr. Florin Constanliniu, dr. Mihail E. lonescu, 200 de zile mai devreme. Rolul României in scurtarea celui dc-al doilea război mondial, Edit. Științifică și Enci- clopedică, București, 1984, p. 1 — 56. 13 Vezi mai pe larg cele două masive tomuri elaborate de Mircea Mușat și Ion Ardeleanu — care urmează primului lor volum care se ocupă de istoria generală a României pină la 1918 — , și anume : România după Marea Unire, voi. II, partea I. 1018—1033, Edit. Științifică și Enciclo- pedică, București, 1986, 1 172 p. ; România după Marea Unire, voi. II, partea a Il-a, noiembrie 1033 — septembrie 1040, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1988, 1 584 p. 14 Constantin Mocanu, Conceptul de insurecție și importanța lui pentru definirea evenimen- telor din august 1044, în „Studii și articole de istorie”, XXXIX—XL, 1979, p. 57. 16 Pentru date și idei necesare înfățișării succinte a acestui context, înțeles a fi nou nu prin amănuntele lui interne, ci prin posibilitatea de a se sugera comparația între evenimentele românești din 1944 și cele din alte țări (aici am oprit înșirarea numai la țările vecine României dintre 1919 — 1944), am consultat, fără a merge pină la citarea pentru fiecare caz în parte, următoarele lucrări, cu problematică mai generală, și referitoare la o țară sau alta cînd am găsit asemenea studii în limba română ori in limbile de circulație universală. înșirarea lor în ordine cronologică nu am făcut-o pentru a acoperi toate etapele, așa cum ar fi obligatoriu într-un studiu de istoria istoriografiei : I. M. Chassin, Histoire militaire de la seconde guerre mondiale, Paris, 1951 ; A. Hillgrubor, Hitler, Kbnig Karol und Marschall Antonescu, Wiosbaden, 1959j K. Tippelskirch, Geschichte des ziveilen Wellkrieg, ediția a IlI-a, Bonn, 1959; H. A. Jakobsen, 1030—1045. Der Ziveile Wellkrieg, Darmstadt, 1959; Istoriia Velikoi Olecestvennoi Voint Sovetskogo Soiuza. 1041—1045, în 6 volume, Moscova, 1960 primul voum, 1965 ultimul; H. G. Dahms, La deuxieme guerre mondiale, Paris, 1961 ; H. Miche.l, Lcs couranls de pensee de la Resistence, Paris, 1962 ; Contribuția României la victoria asupra fascismului, București, 1965 ; România in războiul antihitlerist (23 August 1044—0 mai 1045), București, 1966 ; Aspetli sociali ed economici della Resistenza in Europa, Milano, 1967 ; Marea conflagrație a secolului XX. Al doilea război mondial, București, 1971 ; Gh. Zaharia, La Roumanie et la resistence antifasciste du centre et du sud-est europeen enlre 1035—1041, în „Revue roumaine d’histoire”, nr. 2, 1973; Rezistența europeană in anii celui de-al doilea război mondial. 1038—1041, voi. 1, 1973, voi. 2, 1976 ; Constantin Căzănișteanu, Solidarite militante dans le Sud-Est de l’Europe dans la Iulie antifasciste (1033—1044), în „Revue roumaine d’histoire”, nr. 1, 1977; Vsemirnaia istoriia, tom XI, Moscov^, 1977 : Gh. Buzatu, Ion Pătroi, România și lupta pe plan mondial pentru vic- toria asupra fascismului. Realități istorice și dezbateri istoriografice, ”în Românii in istoria univer- sală, I, Iași, 1986 ; D. Rusu. Rezistența din România în contextul rezistenței antifasciste europene, în Românii in istoria' universală, liniași, 1987. G. Maksutovici, Mișcarea de rezistență alba- neză împotriva cotropitorilor fasciști italieni și germani, în „Anale de istorie”, nr. 3, 1969 ; I. Bahici, Rezistența antifascistă a poporului bulgar, în „Anale de istorie”, nr. 3,1969 ; Tr. Udrea, Sur Ies relations politiques roumaino-tcheques durant Ies annees 1010 — 1044, în „Revue roumaine d’histoire”, nr. 1, 1968; Gheorghe N. Căzan, Insurecția din Slovacia din august 1044 în „Anale de istorie”, nr. 4, 1977 ; A. Kâdros, La Resistence greque, 1040—1041, Paris, 1966 ; D. Baran, Rezistența in Grecia (1040— 1044), în „Anale de istorie”, nr. 3, 1969; P. Young, A short his- tory of World war. 1030—1045, London, 1966; P. Secclna, F. Frassati, Storia della Resistenza. La guere di liberatione in Italia. 1043 1045, Roma, 1969 ; P. Morafia, V. Kuâan, La guerre el la revolution des peuples Yougoslaves. 1041—1045, Belgrad, 1961; K. M. Dincic, Les Allies et la Resistence Yougoslave, în „Revue d’histoire de la deuxiemâ guerre mondiale”, Paris, nr. 42, 1961 ; N. Ciachir, Războiul național de eliberare a popoarelor Iugoslaviei. (1041—1045), în „Anale de istorie”, nr. 3, 1965; Compendiu dc istorie a Ligii Comuniștilor dinYugoslavia, Panciova, 1965 ; Alilică Moldoveanu, Contribuții privind relațiile româno-poloneze in timpul celui de-al doilea război mondial, in „Revista de istorie”, nr. 6, 1979. ' 16 Autori care publică asemenea mărturii au explicat : „(. . .) in numeroase cazuri infor- mațiile pe care le va afla cititorul in grupajul nostru de documente, fiind receptate de îndată după producerea evenimentelor de către colaboratorii cotidienelor indicate, au fost aproxima- tive. Netăgăduit, cititorul bun cunoscător al evenimentelor din 1944 va distinge cu ușurință calitatea știrilor reținute de presa internațională, va aprecia gradul în care ele au corespuns, ori nu, realităților istorice de atunci, astăzi bine investigate de specialiștii români și străini” (am citat din Românii în istoria universală, II2, Iași, 1987, p. 74). 17 Românii în istoria universală, II2, Iași, 1987, p. 147. -18 Ibidem, p. 150. www.dacoromanica.ro 19 23 AUGUST 1944 — DIMENSIUNI UNIVERSALE 721 19 Nicolae Ceaușescu, Expunere la ședința comună a Plenarei Comilelului Central al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice și organizațiilor de masă și obștești- 28 noiembrie 1988, Edit. Politică, București, 1988, p. 22. 26 Arhivele Statului București, fond Casa regală, dosar nr. 19/1945, f. 1. 21 Cf. A. Gould Lee, Crown against Sickle. The Story of king Michael of Romania, London — New York—Melbourne —Sydney—Capetown, 1950, p. 137. 22 Winston S. ChurchilI, Memoires sur la deuxieme guerre mondiale, VI, Paris, 1953, p. 86. 23 Cf. Andreas Hillgruber, Staatsmăner und Diplomalen bei Hiller, II, 1942—1914, Frank- furt-am-Main, 1970, p. 511. 24 Aclul de la 23 August 1944 In context internațional. Studii și documente, coordonator: Gheorghe Buzatu, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 518. , 25 Apud Arniata română în revoluția din august 1944, p. 241. 28 Ibidem, p. 241. 27 „Scinteia”, 24 august 1946. 28 Joseph Ducroix, Roumanie — un des chantiers de la vie nouvelle, Paris, 1951, p. 43. 29 Geoffrey Dennis, The World al War, IV, London, 1951, p. 506. 38 Leften S. Stavrinos, The Balkans since 1453, New York, 1958, p. 811. 31 C. A. Maacarteney, October Fifleenth. A History of Modern Hungary. 1929—1945 Edinbufg, 1959, p. 318. 32 Ilugh Seton-Watson, The East European Revolution, New York, 1961, p. 89. 33 Henri Bernard, Histoire de la Resistence europetnne — la < qualrieme force » de la guerre 39—43, Verviers, 1968, p. 91. 34 H. Liddell Hart, Slrategy, New York, 1974, p. 300. 35 Nicolette Frank, La Roumanie dans l’engrenage, Paris—Bruxelles, 1977, p. 63, 64. 38 Barbara Jelavici, History of the Balkans, 2, Twenty Century, Cambridge —London — New Yor—New Rochelle—Melbourne —Sydney, Cambridge University Press, 1983, p. 233—254. 37 A se vedea Rumanien in der Geschichte Europa. 1877—1971 : „Buletinul Bibliotecii Române”, voi. VI, (X), Serie nouă, Freiburg, 1977/78, p. 9—10. 38 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste mullilaleral dez- voltate, voi. 25, Edit. Politică, București, 1985, p. 650. 23 AOGT 1944 - DIMENSIONS UNIVERSELLES Resume L’auteur pr6sente, d’une maniere notamment theorique et histori- que, la valeur de la Revolution de liberation sociale ,et naționale, anti- fasciste et antiimp6rialiste d’aout 1944, comme un 6venement remar- quable de l’histoire de notre patrie et, en meme temps, de l’histoire uni- verselle. Ă cette fin, on montre d’abord dans l’6tude que c’est seulement une conception suffisamment large concernant la contribution d’ensemble du peuple roumain â l’histoire en general qui donne la possibilite de relever le plus exactement possible le fait concret-historique qui eut lieu il y a 45 ans, puisque le 23 Aout 1944 est le moment qui paracheve la lutte du peuple roumain pour la liberte, l’independance et le progres. Ensuite, l’auteur presente, en meme temps que les evenements survenus en Eou- manie en 1944, les faits similaires qui se sont produits dans d’autres pays ou le mouvement antifasciste s’âtait developp6, ou d’importantes trans- formations democratiques et r6volutionnaires eurent lieu et ou on com- menga l’6dification de la soci6t6 socialiste. www.dacaromanica.ro 722 CONSTANTIN MOCANU 20 Pour illustrer par des textes aussi les idees genârales, requises par le titre meme de l’âtude, l’auteur prâsente chronologiquement un nombre important d’extraits des documents âlaborâs en aout 1944, de meme que des annâes suivantes quand la littâraturc historique se forma, et un certa in nombre de caracterisations faites par plusieurs auteurs ; les exemples sont tirâs notamment des livres dcrits en langues de circulation internaționale - Dans la derniere pârtie de l’âtude, on montre comment ont evoluâ les principales transformations revolutionnaires, socialistes en Roumanie depuis le 23 Aout 1944 et jusqu’â prâsent et, en gdn6ral, comment les pos- sibilitâs du peuple roumain de jouer un râie important encore dans l’his- toire universelle se sont considârablement accrues. www.dacOTomanica.ro DOCUMENTAR UN EPISOD PUȚIN CUNOSCUT AL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ALESANDRU DUȚU, FLORIN CONSTANTINII! în lucrarea sa II Dominio dell’Aria, apărută in anul 1921, generalul italian Giulio Douhet prevestea o schimbare radicală in desfășurarea viitoarelor conflicte militare și, Întemeiat pe .conceptul războiului total, In care aviația avea să fie factorul decisiv”, considera că acțiunea in masă a acestei arme putea să decidă soarta războiului L Viu controversată in epocă, teoria generalului Giulio Douhet avea să-și găsească o confir- mare parțială — una totală era imposibilă din cauza exclusivismului ei — in timpul celui de-al doilea război mondial, cind aviația a jucat un rol considerabil. A avut ofensiva strategică aeriană a Aliaților anglo-americani un rol decisiv In Inîrlngerea Germaniei hitleriste? Problema a fost amplu dezbătută in istoriografia marii conflagrații2. Dacă atacurile aeriene asupra Reichului nazist au beneficiat, deci, de o bogată literatură, bombordamenlele aliate asupra României — mai exact urmările lor strategice, politice și economice — au reținut sporadic atenția cercetă- torilor s. Dacă despre raidul aviației americane din 1 august 1943 asupra instalațiilor petroliere din zona Ploiești există o bogată literatură, care cuprinde și o lucrare devenită clasică*, In schimb despre primul raid executat de aviația americană asupra aceluiași obiectiv la 12 iunie 1942 — care este și primul raid american in Europa, după intrarea In război a S.U.A. — s-a scris atll de puțin, incit plnă și o lucrare de tipul „cărții recordurilor" — ca aceea a lui Timothy B. Benford, The World War 11 Quiz and Faci Book — nn-1 Înregistrează. în istoriografia noastră, Eugen Preda și Iloria Brestoiu an amintit acest bombardament5, în baza unor surse externe. Dacă din puținele lucrări ce au fost consacrate acestui raid dis- punem de informații despre atacatori, nu s-a scris aproape nimic — cu excepția afirmațiilor generale că rezultatele raidului au fost neglijabile — despre atacați. înainte de a vedea ce s-a Intimplat la sol, să reamintim că atacul de la 12 iunie 1942 a fost dat de „detașamentul Halpro”, comandat de colonelul Harry A. Halverson, născut Halvorsen*. Avind inițial misiunea de a ataca Tokio, detașamentul a fost „deturnat” de la acest obiectiv, ca urmare a pierderii bazelor din China, de unde urma să fie efectuat atacul, astfel că cele 23 de bombardiere Consolidated B-24 Liberator, plecate in mai 1942 din Statele Unite via Africa, s-au oprit la Khartum. în timp ce se aflau in Sudan, a apărut o nouă misiune : Ploiești, considerat de Winston Churchill drept „rădăcina pivotantă a puterii germane7”. Opinii similare aveau și alte personalități politice și militare : Harry Hopkins, cel mai apropiat consilier al președintelui Roosevelt, stăruia pentru atacarea imediată a Ploieștiului, In timp ce colonelul Bonner F. Fellers, atașatul militar al S.U.A. la Cairo, 11 declara „obiectivul stra- tegic al războiului”8. Aceste evaluări au determinat decizia Comitetului Mixt al Șefilor de Stat-Major al S.U.A. de a ordona bombardarea Ploieștiului. Au existat și obiecții de ordin tehnic : distanță mare, Încărcătură de bombe redusă, număr mic de aparate („Halpro” dispunea acum doar de 13 Liberatoare), prin urmare eficacitate redusă. Ofensiva germano-italiană, condusă de generalul E. Rommel, amenința cu pierderea bazelor din Egipt, astfel că, sub presiunea Înaintării forțelor Axei, s-a decis executarea raidului, bombardierele fiind aduse pe aeroportul Fayid In golful Suez. Pentru ca raidul să fie executat, S.U.A .au decis să declare război României. La 12 decembrie 1941, România declarase război S.U.A. urmată de Bulgaria și Ungaria (13 decembrie), dar Roosevelt a informat pe secretarul de stat Cordell Huli că „Statele Unite nu vor acorda atenție acestei declarații”’. La 6 iunie 1942, accedlnd și la cererea Uniunii Sovietice, dar și pentru a „legaliza” atacul proiectat, Statele Unite au declarat război României (și Bulgariei, iar la 18 iulie și Ungariei)1®. La 11 iunie 1942, orele 22,30, bombardierele americane au decolat, fiecare aparat urmlnd să acționeze individual. Echipajele erau obsedate de distanța mare și de lipsa de carburant „Revista de istorie”, tom 42, nr. ^^W^.^oHBiamCa.rO 724 DOCUMENTAR 2 și, Încâlcind ordinele primite, erau hotărîte să violeze neutralitatea Turciei pentru a scurta ruta. James Dugan și Carroll Stewart au relatat peripețiile acestei multiple premiere : primul raid ameiican In Europa, primul raid american asupra României, primul raid american asupra Ploicștiului, prima utilizare a bombardierului Consolidated B-24 Liberator, „botezul focului’' pentru echipajele americane. Documentul pe carc 11 publicăm mai jos, provenit din arhiva Ministerului Apărării Națio- nale, este și el o „premieră”, întrucît pentru prima dată se poate reconstitui zborul avioanelor americane în spațiul românesc, punctele bombardate, reacția apărării antiaeriene. Așa cum se poate ușor vedea, autorii raportului au comis o seric de erori : ei au crezut că avioanele atacatoare erau dc tipul Handley Page „Halifax”11, întrucît nu cunoșteau Liberatoarele; ei au crezut că au fost lansați parașutiști, ceea cc nu s-a întîmplat; ei au crezut că în spațiul aerian românesc au pătruns și avioane sovietice, or în 1942 aviația sovietică nu a mai executat raiduri asupra Ploicștiului12; mai presus de toate însă ei nu și-au dat scama (cf. concluziile) că obiectivul era Ploieștiul. Era însă și greu ca scopul misiunii să poată fi stabilit, deoarece, așa cum se poate constata din documentul românesc și cum recunosc și autorii americani, bom- bele au fost aruncate cu totul la întîmplare pe o mare arie, ceea cc i-a făcut pe autorii fișei informative să conchidă că scopul principal al raidului a fost ,,o recunoaștere pentru a putea pune în acțiune întreaga apărare a teritoriului țării”. O problemă care necesită încă investigații este aceea a pierderilor suferite de atacatori. James Dugan și Carroll Stewart menționează că „douăsprezece din cele treisprezece aparate au atins zona Ploiești. Nici unul nu a fost doborît de germani și nimeni nu a fost ucis”13. Documentul românesc menționează două avioane doborlte, indicind nominal pe cei care le-au doborît. De reținut că fișa informativă avea un caracter intern, deci nu poate fi vorba de o afirmație propagandistică, obișnuită în comunicatele de război14. Un raport britanic, de fapt o severă critică a carențelor de organizare a raidului, întocmit la 14 iunie arată că avioanele au aterizat astfel: 3 la Ankara, 2 la Alep, 1 la Mossul, 1 în apropiere de Deir ez Zor (?), 1 la Ramadi, 4 la Habbaniya ; „al 13-lea se credea că a aterizat în Turcia, dar nu s-a confirmat încă”16. în cele două avioane doborîte, semnalate de sursa românească, trebuie inclus cel a cărui reîntoarcere era incertă? Problema va fi reluată. Prima acțiune a aviației americane în Europa și în România s-a terminat cu un fiasco. Este și rațiunea totalei ci treceri sub tăcerea de către oficialitățile americane. Doar ziarul „New York Times” a publicat în pagina întîia un titlu de șase coloane : „Bombardierele S.U.A. lovesc în zona Mării Negre: baza este un mister”. Știrea nu a fost nici dezmințită, nici confirmată dc oficialități16. Absența comunicatelor germane și române se explică — după opinia noastră — prin rațiuni politice : autoritățile germane și cele române nu voiau să se știe că aviația americană este în măsură să execute bombardamente asupra unor obiective în Europa. încă de la 15 mai, înaltul Comandament al Wehrmaclit-ului (O.K.W.) informase instanțe- le militare germane din România, pe baza informațiilor furnizate de surse de încredere nespecificatc, că aviația americană va bombarda rafinării și rezervoare de petrol, podul de la Cernavodă și portul Constanța. Sursele germane se Înșelau asupra locului de decolare — se credea că va fi Siria — , dar indicau corect itinerarul Constanța — Dunăre — Ploiești17. Eșecul înregistrat de aviația americană în primul ci raid în Europa explică deci tăcerea cu carc el a fost înconjurat, ceea ce contribuie la persistența unor erori în ceea ce privește data celei dintîi misiuni de luptă a aviației S.U.A. pe frontul european18. NO TE 1 2 3 4 * * * * 1 Emile Wanty, L’arl de la guerre, voi. 2, Vcrviers, 1967, p. 250—252. 2 Cf. A. Orlov, Mif o „reșaiușcei roii” vozdușnogo naslupleniia na Germanii, în „Voenno- istoriceskii jurnal”, 15 (1973), nr. 6, p. 95—100. 3 Bombardamentele anglo-americane asupra zonei petrolifere Ploiești sînt abordate de Eugen Preda, Miza petrolului in viitoarea războiului, București, 1983 ; Horia Brestoiu, Impact la paralela 45°, Iași, 1986 ; Cornel Marandiuc, Inimi cît să cuprindă cerul patriei, Cluj-Napoca, 1986, p. 31-35. 4 James Dugan, Carroll Stewart, Ploiești. The great ground-air baltle of 1 August 1913, New York, 1962. 8 Eugen Preda, op. cit., p. 98—99, 105—106; Horia Brestoiu, op. djt., p. 442—443, 482—483. Raidul este amintit și de general-maior losif Rus, colonel dr. Aureliu Cioabă, Compo- nenta verticală a războiului modern, București, 1988, p. 48. www.dacoromanica.ro 3 DOCUMENTAR 725 • James Dugan, Carroll Stewart, op. cit., p. 4. 7 Ibidem, p. 3. 8 Ibidem, p. 8. 9 Paul Quinlan, Clash ooer Romania. Rrilish and American policies towards Remania. 1938—1947, Los Angelcs, 1977, p. 75. 10 Ibidem, p. 75 — 76; Eugen Preda, op. cit., p. 105 — 106. 11 Ploetz — Geschichte des ziveilen Weltkrieges, voi. I, Die Kriegsmittel, Wiirzburg, 1960, p. 537. 12 între 9 iulie — 18august 1941,aviația sovietică a executat 10 raiduri asupra Ploieștiului, la care au participat 53 de avioane de tip DB-3 (G. I. Vanecv, Cernomorfl o Vetikoi Olecesl- vennoi voine, Moscova, 1978, p. 20—22). 13 James Dugan, Carroll Stewart, op. cit., p. 14. 14 General-maior losif Rus, colonel dr. Aurcliu Cioabă, op. cit., p. 48 afirmă „pierderile în avioane au fost mari, datorită apărării antiaeriene foarte puternice”. Cornel Marandiuc, op. cil., p. 35 dă ca sigur avionul doborît de Vasile Pascu (scrisoarea lui Vasile Pascu din 30.01.1981 către Cornel Marandiud). 15 Public Record Office (Londra) Prem 3/374/6. Document comunicat de colegul loan Chiper, căruia îi mulțumim și pe această cale ; cf. Eugen Preda, op. cit., p. 106. 49 James Dugan, Carroll Stewart, op. cit., p. 15. 17 Eugen Preda, op. cil., p. 106. 18 Ibidem, p. 99. FIȘĂ INFORMATIVĂ ASUPRA ATACULUI AERIAN LIN ZIUA DE 12 IUNIE 1942 în ziua dc 12 Iunie 1942, cu începere de la ora 3,44 s-a produs pe teritoriul țării, In spațiul Dobrogei și Munteniei, o invazie de avioane inamice care au lansat bombe și para- șutiști deasupra a diferite puncte. A.c.A. a intrat în acțiune în Centrele sensibile și anume : Constanța, Sulina, Tulcea, Cernavodă, Fetești, Buzău, Ploiești și București. Aviația de xînăloare a fost ridicată șî a intervenit în zonele Constanța, București, Ploiești și Mizil. Ora 3,44 : Constanța, Sulina, Tulcea și Chilia Nouă sînt în alarmă. „ 3,52: Se alarmează posturile de pîndă din zonele: Buzău, Urziceni, Slobozia, Lehliu, Fetești, Călărași precum și Grupul de Vînătoare Pipera. ,, 3,57 : Se informează Comandamentul Militar âl Capitalei despre o incursiune asupra Capitalei. Se informează Centrul de Informații Ploiești. ,, 4,02 : Alarmă la Fetești. A.c.A.-ui trage asupra unui avion inamic care se îndrepta spre București. „ 4,05 : Postul Dragalina comunică avion inamic direcția Ploiești foarte sus. Se alarmează regiunea petroliferă. „ 4,07 : Se dă atenție mărită la bateriile din dispozitivul Capitalei. ,, 4,10 : Chilia din nou în alarmă. ,, ,'4,10 : Medgidia comunică : un avion inamic lansează bombe și se îndreaptă spre București. „ 4,15 : Pogoanele comunică : avion foarte sus direcția Urziceni. Ora 4,12 : Brăila de la postul de pîndă Viziru un avion necunoscut cu direcția București. ,, 4,12 : Buzăul comunică un avion necunoscut peste oraș. ,, 4,20 : Lehliu comunică : avion necunoscut foarte sus direcția Giurgiu. „ 4,20 : Țăndărei comunică : s-ar fi lansat 7 parașutiști pe teritoriul comunei Platonești. S-a anunțat Legiunea de jandarmi pentru cercetări. „ 4,20 : La Constanța s-au lansat : 2 bombe între abator și docuri și 8 bombe la 15 km S-E de Abatorul de export. Bombele au căzut în mare. „ 4,30 : Țăndărei : mai multe avioane foarte sus cu direcția Slobozia. „ 4,30 : Postul de pîndă Spiru Haret comunică 2 avioane cu direcția Buzău. „ 4,30 : Postul dc pîndă Amara comunică un avion cu 4 motoare cu direcția Ploiești. ,, 4,28 : Urziceni avion cu 4 motoare direcția București. „ 4,32 : Cioflinceni : avion inamic direcția Ploiești. www.dacoromanica.ro 726 DOCUMENTAR 4 Ora 4,33 : Cioflinccni : avion inamic lansează 5 bombe explozive In pădurea U.C.B. » 4,35 : Postul de plndă Ștefan Vodă comunică : avion foarte sus direcția Lehliu. » 4,35 : Fetești anunță : avion necunoscut foarte sus cu direcția București. » 4,35 : Pogoanele : un avion cu 4 motoare foarte sus In direcția Ploiești. >> 4,38 : Urziceni : avion foarte sus direcția Ploiești. » 4,40 : Făcăeni comunică : un avion direcția Țăndârei. » 4,42 : Sălcioara : avion direcția București. , >> 4,43 : Slobozia : avion 4 motoare direcția București. >> 4,43 : Alarmă la Ploiești. » 4,44 : 3 avioane bombardament inamice deasupra Ploiești. A.c.A.-ul intervine. Avioanele lansează 6 bombe explozive. Efecte : 3 case dărlmate, 3 rnorți, 3 răniți. Au fost lansate de asemenea 6 bombe explozive la Berceni lingă Fabrica de Hirlic Tcleajen. Nici victime, nici pagube. La Tcișani In regiunea Vălenii de Munte au fost lansate, de asemenea, 6 bombe explozive. Efecte : 1 casă dărimată și o femele rănită. » 4,48 : Lehliu : un inamic cu 4 motoare face viraj deasupra postului. » 4,45 : Călărași : comunică avion cn 4 motoare direcția București. » 4,50 : Postul de plndă Movilița comunică ; un avion cu 4 motoare cu direcția Sulina. > i 4,50 : Ghergani : avion foarte sus face viraj. > i 4,53 : Urziceni ; avion inamic direcția Sud. • > 4,55 : Slobozia : avion bombardament direcția Nord. > i 4,55 : Ștefan Vodă dă un avion foarte sus ureînd spre Nord. > i 4,55 : Perișul comunică virajele unui avion inamic. » 4,55 Ghcrganii : dă avion inamic făclnd viraje deasupra postului. » 4,55 : Un avion cu 4 motoare deasupra Ploicștiului. » 4,48 : Două avioane inamice deasupra Ploicștiului. > > 4,22 : Alarmă la București. >> 5,00 : Sălcioara : anunță avion inamic cu direcția Constanța. » 5,00 : Pogoanele : avion inamic cu 4 motoare direcția Constanța. »> 5,00 : Dragalina : avion inamic direcția Dunăre (Pleacă). > 5,00 : Se comunică că la Sud de Ploiești s-ar fi lansat parașutiști. Ora 5,00 : Avion inamic peste Buzău. > i 5,00 : Pogoanele : avion inamic face viraj pe deasupra postului. • > 5,02 : Ștefan Vodă : avion necunoscut spre Slobozia. > > 5,04 : Ștefan Vodă : 2 avioane inamice direcția Constanța. > i 5,16 : Avion inamic face viraj peste Fetești. » 5,00—5,10 : 2 avioane dc bombardament deasupra Ploieștiului. > > 5,14 — 5,30 : 1 avion de bombardament deasupra Prundu și Comana face viraj șj lansează bombe. Nici victime, nici pagube. > • 5,16 : Gruiu : avion la Nord cu direcția București. » 5,20 : Est de Nucet un avion inamic cu direcția București. i , 5,20 : Urziceni : avion foarte sus. » 5,20 : Buzăul : un avion sovietic lansează 5 bombe lingă gara Buzău, direcția Monteoru, distrugind calea ferată pe circa 150 metri. Efecte : A fost distrus un canton C.F. 2 rnorți și 6 răniți. > > 5,21 : Slobozia : avion cu 4 motoare spre Dunăre. » 5,21 : Slobozia ; avion inamic face viraje deasupra postului. » 5,24 : Slobozia : avion cu 4 motoare direcția Dunăre. »> 5,24 : Titu : avion cu 4 motoare cu direcția București. ,, 5,26 : Potlogi : un avion foarte sus spre București. » 5,25 : Avion cu 4 motoare direcția Ploiești-Vest Ploiești. > , 5,28 : Amara : avion cu 4 motoare direcția Dunăre. > > 5,30 : Ploiești : avion cu 4 motoare face viraje direcția Sud. » 5,35 : Sălcioara : un avion sus direcția Dunăre. „ 5,40 : Cioflinceni : avion spre Dunăre. » 5,40 : Rimnicu Sărat : un avion inamic a lansat 6 bombe : 3 pc barăcile Misiunei Germane, 1 In curtea locuitorului Rece și 2 bombe in curtea unei mori, distrugîndu-i intrarea. Efecte : 1 mort. Ora 5,45 : Postul Gruiu : un avion necunoscut direcția Lehliu. ,, 5,50 : Țăndărei : un avion inamic spre Dunăre. „ 5,52 : Cioflinceni : un avion cu direcția București. „ 5,57 : Stelnica : un avion inamic cu direcția spre m are. www.dacoromanica.ro 5 DOCUMENTAR 737 Ora 5,58 : Lehlhi : un avion sovietic cu direcția spre Dunăre. ,, 6,00 : Fetești : un avion sovietic direcția spre N-E. ,, 6,02 : Se ridică alarma la Ploiești. „ 6,09 : Se ridică alarma la București. în rezumat : Au fost identificate circa 7—9 avioane inamice care au pătruns pe teritoriul Țării pe direcția [. .. ] S-au lansat bombe : — Constanța 11 bombe n-au fost victime nici pagube. — Medgidia mai multe bombe. — Țăndărei bombe și probabil parașutiști. — Dragalina 5 bombe. — Colibași 1 bombă. — Bolintinul din Deal 1 bombă. — Vărești (Plasa Vidra) 6 bombe. — Berceni (lingă Teleajen Prahova) 6 bombe. — Ploiești 5 bombe : 3 case dărîmate, 3 morți și 3 răniți. — Teișani (regiunea Vălenii de Munte) 6 bombe : una casă distrusă, una femeie rănită. — Buzău 5 bombe pe calea ferată spre Gara Monteoru, 1 canton distrus, 2 grav răniți, 3 răniți ușor. — Pogoanele bombe 1 clădire avariată, 1 baracă germană distrusă, 1 om mort. — Cioflinceni 5 bombe. Serviciul de pindă al teritoriului a funcționat in foarte bune condițiuni, dînd la timp și în mod complet mesagii. Aparatul Freya german a funcționat numai după darea alarmei, adică la ora 4,22. Aviafia de vinătoare a intervenit la timp. Au fost doborîte 2 avioane Halifax : unul de It. german Pelz în zona Brăila și altul de aviatorul român adjutant Pascu în zona Mizil— Urziceni ; al treilea a fost urmărit pină Ia Sulina. Artileria Antiaeriană a intervenit la Constanța, Sulina, Tulcea, Cernavodă, Fetești, Buzău, Ploiești și București. Artileria antiaeriană din dispozitivul Capitalei a tras : — materialul greu : 78 lovituri (6 baterii) — materialul automat : 57 lovituri (două baterii). La primele lovituri ale artileriei antiaeriene, avionul inamic care intenționa să pă- trundă deasupra Capitalei s-a întors și s-a îndepărtat zburtnd în zig-zag; al doilea avion, de asemenea, s-a înapoiat. Concluziuni; Atacul de avioane inamice dezlănțuit deasupra teritoriului țării în dimineața zilei de 12 iunie 1942 s-a întins pe un spațiu foarte mare, avînd o amploare necunoscută pînă tn prezent. Avioanele au fost cu 4 motoare și probabil toate de tip englezesc. Deasupra orașului Ploiești au zburat 3 avioane „Halifax”. Două din aceste avioane au fost doborîte. Se pare că atacurile declanșate de aviația inamică asupra teritoriului țării fac parte dintr-un plan de acțiune mai mare și au avut ca scop principal o recunoaștere pentru a putea pune în acțiune întreaga apărare a teritoriului țării. Arhiva Ministerului Apărării Naționale, dosar 10/1942 Brigada a 3-a A.c.A. f. 160 — 164. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE ROMÂNIA ȘI PRIMA CONFLAGRAȚIE MONDIALĂ. NOI CONTRIBUȚII ISTORIC GRAFICE Monumentala monografie * istorică In două volume pe care o prezentăm cititorilor, apă- rută sub egida Comisiei române de istorie militară și a Centrului de studii și cercetări de istorie și teorie militară, este opera colaborării unor autori consacrați, specialiști tn istorie mili- tară și civilă, de la București, Iași și Cluj-Napoca. Impresionează de la bun început eforturile depuse de autori pentru investigarea marelui volum de izvoare, lucrări și articole referitoare la tema cercetată, interpretarea științifică, în consonanță cu adevărul istoric, respingerea cu fermitate a vechilor interpretări dogmatice din literatura noastră de specialitate, combaterea unor teze neștiințifice, răuvoitoare sau interesate din istoriografia străină. Au fost valorificate izvoarele și lucrările publicate mai de mult în țară și în străinătate, dar sînt înfățișate în primul rînd, cum este firesc, concluziile desprinse din propria cercetare a autorilor ca și din alte mate- riale publicate în atmosfera de încredere și efervescență creatoare realizată după cel de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român, în anii ,,Epocii Nicolae Ceaușescu” >. După aprecierea autorilor, la care aderăm cu toată convingerea, monografia de față se înscrie în tradiția istoriografiei naționale de a reconstitui, pe baza tuturor surselor de informare aflate la dispoziție, a analizei obiective și a probității științifice, tabloul veridic și cît mai complet al efortului eliberator, presărat de nenumărate sacrificii, desfășurat de români pentru unitatea și independența statului lor național. In vasta lor investigație științifică autorii s-au călăuzit în permanență după orientările cuprinse în opera președintelui Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, prisitoare la istoria patriei și, în speță, la lupta eroică a poporului român pentru inde- pendență, suveranitate și unitate națională. In opera președintelui Nicolae Ceaușescu sînt cuprinse precizări clare asupra caracterului eliberator al participării României la primul război mondial, asupra încadrării conștiente și entuziaste a maselor în lupta pentru eliberarea teritoriilor românești aflate sub dominație străină, pentru apărarea ființei naționale amenințată de cotro- pitorii străini. „Dornică să-și realizeze năzuințele de veacuri, România s-a alăturat puterilor Antantei care recunoscuseră drepturile istorice ale poporului român asupra teritoriilor cotropite de Austro-Ungaria. în acest război România a dat un greu tribut de sînge în lupta împotriva cotropitorilor germani, pentru apărarea gliei strămoșești”2. în același timp se evidențiază caracterul legic, progresist al prăbușirii marilor imperii și al formării statelor naționale. „Desfășurarea evenimentelor, viața, însăși istoria, demonstrează cu putere caracterul revolu- ționar, profund progresist al lichidării imperiilor absolutiste în primul război mondial, ca și necesitatea legică a formării, pe ruinele lor, a statelor naționale ale popoarelor asuprite în trecut” 3. Totodată se evidențiază faptul că poporul român și-a desfășurat lupte pentru reali- zarea idealului național într-un context internațional complex, iar marile puteri au consemnat în tratatele de pace rezultatele pe care le-a impus această luptă, existente încă din anul 1918. Volumul l4 este structurat pe 10 capitole, începînd cu analiza situației politico-militare internaționale înaintea declanșării primului război mondial, a evoluției României în perioada anterioară primului război mondial și în anii neutralității (1914 — 1916), continuînd cu intrarea României în război, operațiile Armatei române în 1916, încheindu-se cu luptele desfășurate de trupele române pentru stăvilirea pătrunderii inamicului pe teritoriul dintre Carpați și Dunăre ' și învățămintele politico-militare desprinse din campania anului 1916. în lucrare se arată că în ultimele trei decenii ale secolului al XlX-lea în țările dezvoltate s-au creat premisele trecerii la stadiul capitalismului monopolist, în condiții și cu trăsături specifice, s-au dezvoltat economia, știința, a crescut rolul clasei muncitoare. în același timp, ’ imense teritorii coloniale și dependente de pe glob au fost transformate în surse de jaf și înavuțire pentru țările dezvoltate, obiect de dispută imperialistă între ele. în preajma primulu război mondial erau clar conturate cele două blocuri politico-militare opuse : Tripla Alianță și Antanta, dar existau și alte centre de putere, cum erau S.U.A. și Japonia, care-și urmăreau ,,Revista de istorie”, tom 42, nr. 7, p. 729—734, 1989 Www.dacoromanica.ro 730 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 2 propriile interese. Conflictul mondial nu a fost Insă generat doar de contradicțiile dintre statele imperialiste ; el a fost pregătit și de agravarea contradicțiilor interne ale capitalismului In diferite țări, pe plan politic, social, național ș.a. (p. 36). Toate statele imperialiste s-au pre- gătit de război, dar, după cum se știe, el a fost declanșat de către Austro-Ungaria și Germania, în condițiile marii confruntări militare între puterile imperialiste pentru reimpărțirea lumii, încă de la Începutul războiului au fost antrenată in luptă, cu sau fără voia lor, o serie de state mici din Europa, cum au fost Serbia, Belgia, Muntenegru, mai apoi România, ale căror obiec- tive nu aveau nimic comun cu caracterul general imperialist al primei mari conflagrații, ele luptînd pentru eliberare și reintregire statală (p. 41). în ceea ce privește România și provinciile românești aflate sub dominație străină, în lucrare se arată că la începutul secolului al XX-lea lupta poporului român a îmbrăcat forme de manifestare dintre cele mai variate, urmărind, de exemplu în Transilvania, să impună, într-o primă etapă, constituirea administrației românești. Activismul politic al românilor a crescut în toate provinciile românești, dublat de o susținută activitate culturală. Obiectivul realizării unității naționale a fost înscris în acțiunile asociațiilor și societăților cultural-artistice, deter- sninînd aniversările și comemorările unor fapte sau ale unor personalități de seamă ale istoriei naționale (p. 73). în vechiul regat, Acaoeinia Română aduna sub aceeași cupolă cărturari din toate provinciile locuite de români. Nicolae lorga inaugura în 1908 cursurile de vară de la Vălenii de Munte, adevărat sanctuar al intelectualității românești. O importantă contribuție ia realizarea Unirii și-a adus-o și activitatea studenților români aflați la studii în străinătate, emigrația română din S.U.A. în România se desfășurau, de asemenea, mari manifestații împo- triva împilării românilor din afara hotarelor, pentru unitatea tuturor românilor. Reunificarea în frontierele naționale a tuturor provinciilor românești a devenit absolut necesară, căci domi- nația străină devenise un obstacol serios în calea progresului țării și a afirmării sale pe scena internațională, scriu autorii. După declanșarea războiului european, în pofida presiunilor și a promisiunilor, Consiliul de Coroană întrunit la Sinaia la 21 iulie/ 3 august 1914 adopta cea mai înțeleaptă soluție care se impunea în conjunctura politică de atunci : neutralitatea, motivată temeinic de primul ministru Ion I. C. Brătianu (p. 81). România a putut folosi perioada de neutralitate pentru a-și pregăti, la timpul potrivit, intrarea în război de partea statelor care recunoșteau legitimitatea dezideratului său național. N-a fost vorba de o „tîrguială” cu cele două blocuri sau de o par- ticipare „imperialistă”, cum s-a susținut în unele lucrări și articole apărute în țara naastră prin anii ’50 și se mai afirmă încă în lucrări apărute peste hotare. Dacă în Consiliul de Coroană liderii politici participanți s-au pronunțat pentru neutralitate, din toamna anului 1914 s-a putut remarca trecerea unor fruntași liberali, conservatori, conservatori-democrați pe pozițiile intrării neîntlrzlate în război a României de partea Antantei (p. 87). în același timp, mișcarea popu- lară pentru alianța cu Antanta devenea rapid foarte puternică, fapt remarcat prin numeroasele forme de manifestare. La Congresul de la București al „Ligii culturale” din decembrie 1914 s-a hotărît modificarea denumirii asoiației în „Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor” și alegerea noii conduceri, în care au fost incluși și luptători naționali români de peste munți (p. 93). Partidul social-democrat s-a pronunțat pentru menținerea neutralității României, considerînd că idealul național putea fi realizat și prin alte mijloace decît războiul. Guvernul Brătianu a inițiat tratative cu puterile Antatei, în primul rînd cu Rusia. Autorii scot în evidență acordul secret româno-rus din 18 septembrie / 1 octombrie 1914, prin care României i se recunoștea pentru prima dată oficial dreptul de a reuni „părțile din Austro-Ungaria, locuite de români”, atunci cînd „va considera oportun” (p. 104). Și Puterile Centrale făceau promi- siuni, amenințau, desfășurau o amplă propagandă, dar toate acestea n-au putut clinti guvernul român de la conduita pe care se angajase încă din momentul declanșării conflictului mondial- Tratativele României cu Antanta au continuat în anii 1915 — 1916 pentru recunoașterea clară și precisă a dreptului românilor din Austro-Ungaria de a se uni cu țara liberă. Totodată este înfățișat efortul depus de guvern și popor pentru înzestrarea modernă a armatei, inclusiv din producția proprie, în condițiile în care România dispunea de capacități industriale reduse. S-au luat măsuri pentru întărirea frontierelor pe Carpați, in Dobrogea, cît și pe Dunăre (p. 121-123). Desfășurarea rapidă a operațiunilor militare pe fronturi, presiunile exercitate de cele două blocuri adverse și mai ales intensificarea luptei românilor din provinciile subjugate pentru a se elibera și uni cu țara liberă au determinat guvernul român să se decidă pentru intrarea în război alături de Antantă, considerînd că a sosit momentul care nu putea fi pierdut. La 4/17 august 1916 au fost semnate la București Tratatul de alianță, precum și Convenția mili- tară prin care România se angaja să intre în război pînă la 15/28 august 1916, printr-o ofensivă împotriva Austro-Ungariei. Cele patru puteri aliate — Franța, R isia, Marea Britanic, Italia — www.dacoromanica.ro 3 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 731 recunoșteau dreptul României de a uni teritoriile locuite de românii din Austro-Ungaria, fixîn- du-se traseul viitoarelor frontiere. Totodată au fost precizate obligațiile asumate dc Antantă pentru sprijinirea ofensivei principale a armatei române pentru eliberarea Transilvaniei, cit și operațiile militare de pc linia Dunării și din spațiul dintre Dunăre și Marca Neagră (p. 149). Aliații au cerut ultimativ intrarea in război a României în momentul în carc situația lor mili- tară era dificilă, mai ales pe Frontul dc sud, conștienți că nu-i vor putea onora angajamentele luate. Rusia nu a trimis efectivele necesare în Dobrogea, armata aliată de la Salonic n-a declan- șat din timp ofensiva, ceea ce a permis armatei bulgare să treacă la atac. Pc fronturile francez și italian nu s-au desfășurat acțiuni carc să fixeze inamicul (p. 251). în aceste condiții, Puterile Centrale, și mai ales Germania, au putut să deplaseze rapid forțele necesare pentru a înfrunta armata română. Războiul declarat de România Austro-Ungariei la 14/27 august 1916, pentru înfăptuirea visului de desăvlrșire a unității de neam, a întrunit asentimentul unanim al maselor populare, stîrnind un ecoul puternic în toate teritoriile locuite de români (p. 261). Armata română a eli- berat orașele Brașov, Făgăraș, Miercurea Ciuc și a înaintat pînă în împrejurimile Sibiului. Acțiunea militară a României în vara anului 1916 a demonstrat clar caracterul just, eliberator al războiului purtat de armata română. în lucrare se scoate în evidență faptul că populația română din Transilvania i-a primit cu deosebită emoție și căldură pc ostașii români. Comanda- mentele Puterilor Centrale au considerat acțiunea împotriva României drept cea mai importantă în a doua jumătate a anului 1916. Pe frontul românesc au fost deplasate mari unități germane de elită, comandanți foarte bine pregătiți și cu experiența războiului (p. 307—310). Intenția Puterilor Centrale de a scoate România din război dintr-o singură lovitură nu s-a realizat, contraofensiva Quadruplci Alianțe întîlnind pretutindeni rezistența dîrză a trupelor române. Trupele române au angajat bătălii înverșunate în zona Sibiu, între Olt și Mureș, la Brașov în septembrie —octombrie 1916. Bulgaria a intrat la 1 septembrie 1916 în război împotriva României, iar trupele bulgaro-germano-turcc, profitlnd dc „acalmia” dc pc frontul de la Salonic, de insuficiența forțelor ruse trimise în Dobrogea, au realizat o superioritate și au trecut la ofensivă împotriva armatelor româuo-rusc. Armata română a fost nevoită să desfășoare operațiuni pc un front de 1 600 km. — cel mai lung din Europa — , dc-a lungul Carpaților, Dunării și graniței terestre din Dobrogea. Luptele desfășurate de armata română erau considerate dintre cele mai înverșunate, curajul și patriotismul, spiritul de sacrificiu al ostașilor români stîrnind admirația aliaților și teama dușmanilor. Populația și-a adus, dc asemenea, o contribuție remarcabilă la apărarea țării. Spre exemplu, la Tîrgu Jiu întreaga populație a sprijinit Armata 1 română — de sub comanda generalului Ion Dragalina 5 și apoi a generalului Petala — în apărarea orașului. Aici s-a remarcat „eroina de la Jiu”, cum a numit-o poporul, Ecaterina Tcodoroiu (p. 454). în grele lupte dc apărare din toamna anului 1916 armata română, cu tot curajul și eroismul dc care a dat dovadă, n-a putut stopa înaintarea inamicilor. Două treimi din teritoriul țării, inclusiv Capitala, au căzut sub ocupația dușmană. Cu toate că a suferit mari pierderi — circa 250 000 oameni morți, răniți și dispăruți — armata română a continuat să opună inamicului o rezistență dirză, zăgăzuindu-i drumul spre Moldova și spulberlnd pla- nurile inamice de nimicire a țării noastre în timpul campaniei din 1916. Pe teritoriul liber s-au evacuat guvernul, autoritățile, armata și o parte a populației. Statul român a continuat să-și îndeplinească funcțiile sale de stat independent și suveran, aliat al puterilor Antantei. Volumul 2 (17 capitole)^6, cuprinde perioada anilor 1917—1920, marcată de lupta po- porului român pentru libertate și unitate națicnală, pentru recunoașterea statului național român unitar pe plan internațional. După strămutarea guvernului și autorităților române în Moldova, s-au luat măsuri hotă- rîte pentru mobilizarea economiei în scopul susținerii materiale a războiului de eliberare. în februarie 1917 s-a constituit Direcția Combustibilului care avea în grijă extracția cărbuuelui și a petrolului din teritoriul liber. Producția materialelor de război s-a organizat în principal în cadrul Atelierelor C.F.R. Nicolina. Unele întreprinderi din teritoriul ocupat au fost evacuate și la Odessa. S-au depus mari eforturi pentru sprijinirea agricultuiii, dezvoltarea rețelei de co- municații și transporturi. Aducerea în țară a echipamentului și armamentului din Franța și Marea Britanie era extrem de anevoioasă, singura cale rămînînd prin porturile Murmansk și Arhanghelsk și de acolo, prin Petrograd și Moscova, spre Iași. Pentru a preveni o eventuală cădere în mîria inamicului, guvernul român a hotărtt să evacueze tezaurul țării la Moscova, în garanția guvernului rus. Pe plan politic se menționează importantele dezbateri din Adu- narea Deputaților și din Senat în legătură cu proiectele legilor agrară și electorală din mai 1917. Dezbaterea acestora a fost un rezultat direct a presiunii maselor populare, se arată în lucrare. Parlamentul României a hotărît ca suprafața expropriabilă să cuprindă 2/3 din marea proprietate, adică 2,3 mln. ha. Totodată s-a hotărît instituirea votului universal, egal, direct www.dacoromanica.ro 732 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 4 și secret (cu importante limite, menționăm noi). Cele două legi au fost adoptate dc Adunarea Deputaților la 14/27 iunie și la 20 iunie/2 iulie 1917 în Senat. în acest domeniu s-a realizat un consens intre cele două partide care alcătuiau guvernul de concentrare națională dc sub preșe- dinția lui Ion I. C. Brătianu — Partidul național-liberal și Partidul conservator-democrat (Take lonescu). Autorii prezintă amplu regruparea socialiștilor în teritoriul ocupat, eroismul clasei muncitoare în privința sprijinirii efortului de război. Ziua de 1 Mai 1917 la Iași a reprezen- tat o demonstrație importantă a mișcării muncitorești în lupta pentru drepturi democratice și, în primul rind, pentru votul universal (p. 30). La Odessa s-a constituit Comitetul de acțiune social-democrat român în care activau Mihail Gheorghiu-Bujor, I. Dicbscu-Dic, Al. Nicolau, V. Popovici ș.a. Sint înfățișate cititorilor profundele schimbări survenite în Rusia după declan- șarea Revoluției din februarie 1917, abdicarea țarului Nicolae al II-lea (3/16 martic 1917) și proclamarea Republicii. Guvernul provizoriu al Rusiei s-a pronunțat pentru continuarea răz- boiului pînă la sfîrșitul victorios, dar masele oe muncitori și soldați, în majoritate țărani, cereau Incheieiea păcii. Puternice acțiuni pentru pace au avut loc în primăvara anului 1917 în toate țările beligerante. încercările de încheiere a unei păci imperialiste la sfîrșitul anului 1916 și începutul anului 1917 au eșuat. Totodată se evidențiază faptul că Germania și Austro-Ungaria au hotărit să desființeze statul român independent, cea mai mare partea României urmînd a fi atribuită Austro-Ungariei — Muntenia și Oltenia — , Dobrogea Bulgariei, Moldova Rusiei, care ar trebui atrasă în această „afacere”. Apărarea teritoriului liber devenise o cauză vitală pentru întregul popor român. Acțiunea pentru refacerea armatei s-a desfășurat în condiții neînchipuit de grcle : iarnă aspră și prelungită, foamete și lipsuri, epidemii catastrofale de tifos exantematic, febră recurentă, malarie ș.a. în Moldova era o uriașă aglomerare de oameni. Populația orașului Iași crescuse de 10 ori — de la 60 000 locuitori, la 600 000 în primăvara anului 1917. în Moldova se aflau circa 1 000 000 militari ruși. Cu toate greutățile, autoritățile române au reușit să satisfacă necesitățile de hrană pentru armată (p. 80). Armata română a fost modernizată, au fost întărite aviația și flotila de pe Dunăre. Artileria grea a fost „în- gropată” pentru camuflaj, s-a trecut la folosirea noilor instrumente de calcul și ochire, ceea ce permitea tragerea fără vederea țintelor. Generalul Henri M. Berthelot, șeful Misiunii militare franceze în România, remarca competența corpului ofițeresc, buna organizare și receptivitatea soldaților față de elementele noi în pregătirea militară (p. 88). Un mare accent s-a pus pe propaganda prin presă și viu grai, cu ajutorul manifestărilor patriotice și artistice în unități militare, spitale și localități. Este rmarcată contribuția unor personalități de frunte ale vieții spirituale romanești ca Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Ion Agîrbiceanu, Ion Minulescu, George Enescu, Maria Ventura, a savanților N. lorga, A. D. Xenopol, loan Pctrovici, loan Simionescu ș.a. Ca urmare a acțiunii de refacere, armata română avea circa 700 000 ofițeri și soldați la începutul verii anului 1917. A crescut forța de foc cu arme automate a regimentelor, utilizarea aviației, cooperarea între arme. în Moldova se aflau amplasate Armata 2 și Armata 1 române, trei armate ruse și formațiuni atașate pe lingă misiunile militare franceză, britanică, italiană, rusă. Comandant suprem al tuturor forțelor aliate era șeful statului român, regelc Ferdinand. în volum sînt prezentate raporturile, nu întotdeauna călduroase, între Comandamentul român și Comandamentele aliate, între Comandamentul român și Misiunile militare aliate. Aceste relații sînt tratate în cadrul internațional complex al vremii, cînd Antanta urmărea să-și coordoneze mai bine eforturile de război și acorda o atenție din ce în ce mai mare frontului românesc. Este evidențiată importanța intrării în război a S.U.A. în aprilie 1917, pe plan poli- tic-moral, economic și militar. Planul de operațiuni al Comandamentului român a fost definitivat In mai 1917, prcconizînd declanșarea unei ofensive generale cu scopul de a imobiliza forțele ina- mice desfășurate pe front și de a nimici principala grupare inamică, Armata 9 germană, care acționa în sectorul Focșani —Nămoloasa. în acest sector efortul principal revenea Armatei 1 române. Pentru a întări efectul și atragerea forțelor inamice la nord-vest ie Focșani, ofensiva Armatei 2 române și Armatei 4 ruse trebuia să procedeze acțiunea Armatei 1 române. în același timp, înaltul Comandament al Puterilor Centrale pregătise planul ofensiv pentru scoaterea României din luptă și, după aceasta, încheierea păcii cu Rusia. Pe frontul românesc la începutul lunii iulie 1917, pe o suprafață resirinsă, se găsea una din cele mai mari concentrări de forțe și mijloace de luptă din timpul primului război mondial, circa 800 000 oameni (p. 139). Un amplu spațiu se acordă în volum marilor bătălii de la Mărăști, Mărășcști și Oituz din vara anului 1917, aniversării cărora le-a fost dedicată întreaga lucrare. Operațiunea ofensivă de la Mărăști a fost declanșată, după aproape două zile dc pregătire de artilerie, în zorii zilei de 11/24 iulie 1917 în regiunea Vrancei, în sectorul Armatei 1 române și Armatei 4 ruse. Ofensiva s-a desfășurat cu succes, dar n-a putut fi fructificată total, pînă la lichidarea grupării adverse, din cauza deciziei Comandamentului Suprem Rus de întrerupere a acțiunii, avîndu-se în vedere contraofensiva Puterilor Centrale în Galiția și Bucovina. Armata www.dacoromanica.ro PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 733 română, la cererea generalului Alexandru Averescu, a continuat luptele pînă la 17/30 iulie 1917, obligînd inamicul să cedeze o zonă de 35 km în lărgime și 20 km în adincime. Comandamentul Puterilor Centrale a lansat, la rîndu-i, o operațiune ofensivă pe direcția Focșani—Mărășești — Adjud, combinată cu alta pe valea Oituzului și Trotușului, spre Tîrgu Ocna—Adjud— marile bătălii de la Mărășești și Oituz, cum au intrat în istorie. Scopul ofensivei gcrmano-austro-ungare era nimicirea armatelor româno-ruse, ocuparea întregii Moldove și scoaterea României din război, pătrunderea pînă la Odessa. Ofensiva Armatei 9 germane din grupul de armate al mareșalului Mackensen a debutat la 24 iulie/6 august 1917, în momentul in care forțele ruse erau deplasate spre nord și înlocuite cu unitățile Armatei 1 române, sub conducerea generalului Constantin Cristescu pînă la 30 iulie/12 august și după această dată sub comanda generalului Eremia Grigorescu. A fost, timp de 29 zile, cea mai înverșunată bătălie purtată de armata ro- mână. în timpul luptelor a căzut eroic în zona Muncelu, la 22 august/4 septembrie 1917, sub- locotenent Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu. Autorii apreciază că „Bătălia de la Mărășești reprezintă cea mai importantă acțiune dusă dc forțele romane în timpul campaniei din 1917 și ea a marcat prima înfrîngere de amploare suferită de Armata 9 germană pe frontul din România” (p. 278). Concomitent, Armata 2 română trebuia să interzică, in cooperare cu trupele de pe flancul sting al Armatei 9 ruse, pătrunderea inamicului spre zona carboniferă și petroliferă din triunghiul Tîrgu Ocna—Moinești —Comănești, precum și dezvoltarea ofensivei acestuia în lungul Oituzului și Trotușului, spre Onești și Adjud. Ofensiva inamică a fost oprită și in acest sector. Grupul de armate Gerok n-a putut face joncțiunea cu Armata 9 germană învinsă la Mărășești. Oprirea la 21 august/3 septembrie 1917 a ofensivei generale a Puterilor Centrale pe frontul românesc a marcat înfrîngerea categorică a acestora sub raport strategic și slăbirea considerabilă a forțelor lor pe Frontul de răsărit. Deviza forțelor armate române in marile în- cleștări din vara anului 1917 „Pe aici nu se trece” a devenit un jurămint al întregii armate, al întregului popor. în același timp, eroismul armatei române a produs o profundă impresie în toate țările aliate. Comandanții germani și austro-ungari, organele de presă din aceste țări ina- mice au remarcat dirzenia deosebită pe care au dovedit-o românii. în volum se arată că relațiile de comandament între români și aliați au urmat un drum sinuos și adesea contradictoriu din cauza scopurilor urmărite de fiecare partener, pentru români scopul suprem fiind realizarea Marii Uniri. România a avut propiiul său plan de campanie, comandament propriu, toate trupele aliate subordonîndu-se șefului statului român în calitate de comandant suprem al Armatei. în vara anului 1917 cooperarea româno-rusă a funcționat, deși au fost momente de criză, apreciază autorii. De asemenea, s-a întărit cooperarea Comandamentului român cu misi- unile militare aliate, mai ales cea franceză, dar și în această direcție au existat asperități, arată autorii, citîndu-1 pe generalul Averescu ș.a. Situația în teritoriul liber a continuat să fie extrem de grea în a doua jumătate a anului 1917 și începutul anului 1918. Numai la Iași mureau zilnic între 400—500 oameni din cauza epidemiilor și a epuizării (p. 405). Aliații nu mai erau capabili să susțină efortul de război al României. O situație deosebită s-a creat pc frontul românesc după victoria revoluției din octombrie 1917 în Rusia și începerea tratativelor de pace de la Brest—Litovsk. România ajun- sese într-o situație fără ieșire, fiind înconjurată din toate părțile de trupele Puterilor Centrale. Autorii arată că în asemenea împrejurări guvernul român a fost nevoit să semneze armistițiul de la Focșani (26 noiembrie/5 decembrie 1917) și pacea de jaf de la București (24 aprilie/7 mai 1918) care, de altfel, n-a fost ratificată de rege, nici recunoscută de Antantă și S.U.A. în lucrare sint evidențiate și împrejurările care au dus la deteriorarea relațiilor dintre România și Rusia Sovietică la începutul anului 1918 (p. 433—435). Autorii analizează temeinic situația din teritoriul ocupat, jaful sistematic practicat de ocupanți, reprimarea crudă a rezistenței și nesupunerii, dar evidențiază, în același timp; creșterea neîncetată a luptei de eliberare a poporului român împotriva cotropitorilor. Anul 1918 a fost decisiv în lupta poporului român pentru eliberarea țării și făurirea Marii Uniri. Sînt înfățișate, pe larg, momentele care au cuprins Marele Act: hotărlrea Sfatului Țării din -27 martie/9 aprilie 1918 privind unirea Republicii Democratice Moldovenești, străvechiul teritoriu al Moldovei dintre Prut și Nistru (Basarabia), cu România ; unirea Bucovinei stabi- lită la 15/28 noiembrie 1918 la Cernăuți; istorica hotărîre a Marii Adunări Naționale de la Alba- lulia din 18 noiembrie/1 decembrie 1918 privind unirea Transilvaniei cu România. în lucrare sînt prezentate hotăririle de aprobare a Marii Uniri pe care le-au adoptat reprezentanții sașilor, șvabilor, evreilor, rutenilor, secuilor, maghiarilor ș.a. România a reintrat în luptă la 28 octombrie/9 noiembrie 1918 și a avut ca obiectiv prin- cipal eliberarea țării și apărarea unității naționale a noului stat, arată autorii, redîndu-se cu toată rigoarea științifică campania armatei române din anii 1918 —1Ș19, legată de încercarea Guvernului Maghiar al Sfaturilor de a menține, în alte condiții, „Ungaria istorică”. Eforturile 7 - c. 1372 www.dacoromanica.ro 734 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 6 de război și pierderile materiale și umane ale României au fost uriașe, în raport cu suprafața și numărul populației. România a pierdut peste 300 000 de soldați și ofițeri, circa 650 000 per- soane civile. Efortul economic, la care s-a adăugat jaful practicat In teritoriul ocupat de Puterile Centrale, s-a ridicat la 72 miliarde lei aur, dar numai 31 miliarde au fost recunoscute. Trata- tele de pace din anii 1919 — 1920 au consacrat făurirea statului național unitar român de către poporul român. în lucrare sînt prezentate importanța Marii Uniri, principalele direcții de dez- voltare a României după 1918, rolul clasei muncitoare, al Partidului Comunist în viața eco- nomică, politică și socială a României. Un loc important este consacrat dezvoltării artei militare românești în anii primului război mondial și în perioada următoare. Autorii prezintă aspectele esențiale ale dezvoltării României după înlăturarea dictaturii antonesciene, contribuția țării noastre la dobîndirea victoriei gsupra fascismului în cel de-al doilea război mondial. Totodată, se arată importanța Congresului al IX-lea al Partidului Co- munist Român — deschizător al unei epoci fertile, fără precedent pentru consolidarea indepen- denței și suveranității țării. Pe lîngă marea bogăție de idei și fapte, interpretări originale care sînt transmise citito- rilor, evidențiem stilul alert, deosebit de plăcut, bogata ilustrație, hărțile ș.a. Rezumatele în limbi străine fac accesibilă lucrarea și unor cititori de peste hotare. Autorii au consacrat monumentala lor lucrare comemorării marilor bătălii pentru apă- rarea țării purtate de armata română In vara anului 1917. Sîntem convinși că ea se constituie și ca un binemeritat omagiu adus maselor populare, tuturor acelora care nu și-au precupețit viața și eforturile pentru înfăptuirea Marii Uniri din 1918, a cărei a 70-a aniversare a fost sărbă- torită recent de întregul nostru popor. Gheorghe N. Cazan NOTE * România în anii primului război mondial. Caracterul drept, eliberator al participării României la război, voi. 1, 631 p., voi. 2, 934 p. Edit. Militară, București, 1987. Comisia de coordonare : general-colonel Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale, acad. Ștefan Pascu, general-locotencnt dr. Ilie Ceaușescu — coordonator principal, prof. univ. dr. Nieolae Petreanu, conf. univ, dr. Mircea Mușat, conf. univ. dr. Ion Ardeleanu, dr. Viorica Moisuc, dr. Florin Constantiniu, colonel dr. Gheorghe Tudor, maior dr. Mihail E. lonescu, maior dr. loan Talpeș. 1 România in anii primului război mondial. Voi. 1, p. XVIII—XXVIII. (în continuare tri- miterile la prezenta lucrare se vor da în text). 2 Nieolae Ceaușescu, Expunere la Adunarea festivă consacrată sărbătoririi a 65 de ani de la făurirea statului nafional unitar român, Edit. Politică, București, 1983, p. 10—11. 3 Ibidem. Vezi și Nieolae Ceaușescu, Expunere la ședinfa comună a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice și organizațiilor de masă și obștești, 28 noiembrie 1988, Edit. Politică, București, 1988, p. 18. 1 Autori : colonel (r) dr. Victor Atanasin, prof. univ. dr. Emilian Bold, dr. Ion Bulei, colonel Constantin Câzănișteanu, general-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, conf. univ. dr. Vasile Cristian, cercetător științific Maria Georgescu, dr. Anastasie lordache, dr. Mircea losa, cercetă- tor științific principal Paul Oprescu, colonel dr. Aurel Petri, colonel dr. Costică Popa, lector univ. dr. Mircea Popa, cercetător științific Dumitru Preda, colonel Vasile Pricep, maior Costică Prodan, dr. Dorina Rusu, căpitan Ilie Schipor. 5 Grav rănit în dimineața zilei de 12/25 octombrie 1916, evacuat la București și operat, generalul-erou a decedat la 24 octombrie/6 noiembrie 1916. * Autori : Colonel dr. Vasile Alexandrescn, conf. univ, dr. Ion Ardeleanu, dr. Vasile Arimia, prof. univ. dr. Emilian Bold, colonel Constantin Căzănișteanu, general-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, colonel dr. Nieolae Ciobanu, cercetător științific Maria Georgescu, dr. Mircea losa, colonel dr. Vasile Mocanu, dr. Viorica Moisuc, conf. univ. dr. Mircea Mușat, dr. Constantin Olteanu, dr. Ion M. Oprea, cercetător științific principal Paul Oprescu, acad. Ștefan Pascu, lector univ. dr. Mircea N. Popa, cercetător științific Dumitru Preda, maior Costică Prodan, colonel, dr. Gheorghe Romanescu, dr. Dorina Rusu, cercetător științific Cornel Scafeș, colonel dr. Constantin Toderașcu, colonel dr. Florian Tucă, colonel dr. Gheorghe Tudor, colonel (r) dr. Dumitru Tuțu, dr. Gheorghe Unc, căpitan Vladimir Zodian. www.dacoromanica.ro CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ „MOMENTE SEMNIFICATIVE DIN ISTORIA ACADEMIEI R. S. ROMÂNIA” Este pe cale de a se constitui o frumoasă și benefică tradiție, ca in fiecare an, in preajma datei de unu aprilie — cind, in 1866, s-a pus temelia Academiei Române, Secția de științe istorice și implicit intreaga instituție academică — , să celebreze acel moment care inaugura viața aca- demică in țara noastră, in sensul ei modern. în acest cadru s-a Înscris sesiunea științifică des- fășurată vineri, 4 aprilie, sub cupola celui mai inalt for științific și de cultură al țării, avtnd tema: „Momente semnificative din istoria Academiei Republicii Socialiste România". Sesiunea condusă de acad., Ștefan Pascu, a fost onorată de prezența academicianului Radu Voinea, pre- ședintele Academiei. Au fost prezervi academicieni, cadre didactice universitare, cercetători, alți oameni de cultură. Au fost prezentate următoarele comunicări înscrise in programul sesiunii : Acad. Radu Voinea, O ședință de omagiere a lui Eminescu la Academie ; Acad. Ștefan Pascu, Membrii fondatori ai Academiei; Alexandru Dobre, Citeva probleme pe agenda de lucru a sesiunii academice din 1939—1940. în acest an, in care se Împlinește un veac de la trecerea tn neființă a poetului nostru național, Mihai Eminescu, eveniment marcat prin ample manifestări culturale și științifică tn țară și peste hotare, președintele Academiei, academicianul Radu Voinea, a evocat ședința publică solemnă a Academiei, din 16 iunie 1939, consacrată semicentenarului morții poetului. Omagiind personalitatea și opera lui .Eminescu, Academia punea tn relief, Încă o dată, locul de primă mărime al creației eminesciene in cultura românească și universală. în cuvinte de mare concentrare ideatică și emoțională, președintele de atunci al Academiei, filosoful C. Rădulescu-Motru, a Înfățișat o imagine a geniului național, In care judeca- ta de valoare] se Împletea cu efluviile afective. Arătlnd că Eminescu „este pentru noi ceea ce este Goethe pentru germani, Shakespeare pentru englezi, Dante pentru italieni. Este geniul In care s-au intllnit, deopotrivă ridicate, puterea de invențiune cu aceea de reflexiune critică”, vorbitorul a subliniat rolul jucat de Academia Română In valorificarea operei poetului. Depo- zitară a tezaurului manuscriselor și corespondenței eminesciene, grație perspicacității lui Titu Maiorescu, unul dintre iluștrii săi membri, Academia a constribuit, Încă de la Început, la cunoașterea ctt mai bună și mai largă a operei lui Eminescu. Pe baza acestor manuscrise, Ilarie Chendi și Nerva Hodoș, funcționari ai Academiei, au făcut, sub direcția lui Ion Bianu, primele cercetări bibliografice a operei poetului; G. Bogdan-Duică, membru al Academiei, a reconsti- tuit, pe baza corespondenței, condițiile în care Eminescu și-a desfășurat activitatea publicistică. După el, alți membri ai Academiei i-au urmat pilda. Prin studii și reviste, conferințe publice și discursuri, ei și In primul rind Nicolae lorga, au luat parte la răsplndirea operei lui Eminescu. Studiul creației eminesciene a devenit una dintre principalele preocupări ale Academiei. La acestea se adaugă susținerea actualității lui Eminescu, prin instituirea unor premii anuale pentru cele mai bune traduceri din opera poetului. C. Rădulescu-Motru Își Încheia cuvintul printr-o precizare necesară și de bun simț : „Astfel, ședința solemnă pe care Academia Română d Închină astăzi marelui poet nu este ho- tărită de sentimentul unei îndatoriri protocolare, ce se cuvine să-l aibă fiecare instituție cul- turală față de personalitățile reprezentative ale neamului, ci este hotărită de voința Academiei de a fi consecventă cu sine Însăși, aș putea zice chiar de tradiția Academiei față de opera lui Eminescu. Negreșit, Academia nu-1 revendică pe Mihail Eminescu exclusiv pentru sine — personalitatea acestuia este prea mare pentru ca să poată Încăpea In sinul unei singure in- stituții — , dar Academia ține totuși să se știe că In sinul ei și-a găsit genialul poet primii săi prețuitori, iar că moștenirea sa de manuscrise nicăieri aiurea nu și-ar fi putut afla un loc de păstrare Înconjurat de o pietate mai sinceră ca aici, in patrimoniul Academiei”. în continuare, acad. Radu Voinea a stăruit asupra comunicării „Simbolurile lui Eminescu”, prezentată In aceeași ședință solemnă din 1939 de Învățatul Diraitrie Caracostea, și a amintit de comunicarea lui G. Murnu, după care a evocat succint o altă ședință memorabilă „Revista de istorie", tom 42, nr. 7, p. 735—740, 1989 www.dacoromanica.ro 736 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 2 a Academiei R. S. România, aceea din 9 — 10 iunie 1964, ocazionată dc comemorarea a 75 de ani de la moartea poetului național. Cea de a doua comunicare, din programul sesiunii, a fost susținută de academicianul Ștefan Pascu, care a făcut o prezentare a membrilor fondatori ai Academiei, în contextul preo- cupărilor din epocă pentru crearea unei instituții academice și al eforturilor pentru întărirea unității culturale a românilor din toate teritoriile locuite de ei. „înființarea Socielă/ii Literare Române — afirma vorbitorul — era răspunsul cel mai potrivit compromisului dualist austro- ungar ce se pregătea și o încurajare dc mare semnificație și de peren simbol în lupta agresiunii celor amenințați în existența lor națională, transilvănenii, bucovinenii, basarabenii. Decretul locotenenței domnești din 1 aprilie 1866 de înființare a Societăfii literare era un răspuns și un memento arhitecților compromisului dualist, pentru ceea ce însemna o asemenea Societate la înființare și prin ceea ce avea să însemne după aceea pentru națiunea română în întregimea sa, prin construcția solidă și prestigioasă pe care o pregătea, prin cultură și știință”. Potrivit Regulamentului de înființare, Societatea Literară Română trebuia să aibă 21 de membri, dintre care : trei din România de peste Milcov (Moldova), patru din România de dincoace de Milcov (Muntenia), trei din Transilvania, doi din Banat, doi din Maramureș, doi din Bucovina, trei din Basarabia și doi din Macedonia, ijeși „dintre acei bărbați, din țările loeuite de români, ce se deosebesc prin meritele și lucrările lor literare”. Prin Decretul din 22 aprilie 1866 al Locotenenței Domnești a Principatelor Unite Române au fost numiți membri fondatori ai Socictă/ii următorii: fosif Ilodoș, Alexandru Roman, Timotei Cipariu, Gavril Munteanu, George Barițiu, Andrei Mocioni, Vincențiu Babeș, Alexandru Hurmuzaki, Ambrozie Dimitrovița, Alexandru Ilijdcu, Constantin Stamate, loan Caragiani și Dimitrie Cosacovici. Din motive de sănătate, între altele, Ambrozie Dimitrovița și-a dat demisia și în locul lui a fost numit (11 iunie 1866) loan Sbiera. La fel a procedat și Constantin Stamate, care a fost înlocuit cu Ștefan Gonata. După o întrerupere de un an, numărul membrilor fondatori a fost completat (la 2 iunie 1867) cu : Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Vasile Alexandrescu Urechia, loan Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C. A. Rosetti și loan C. Massim. După o săptămînă de la numire, C. A. Rosetti și apoi Dimitrie Cosacovici au demisionat și ei, locurile lor fiind ocupate de Titu Maiorescu și Nieolae lonescu. Comunicarea a subliniat că ,,Societatea Academică Română semnifica nu numai unitatea culturală, ci și cea politico-națională”, iar sesiunea inaugurală (1 august 1867), adunind laolaltă pc reprezentanții întregii națiuni, prefigura unirea tuturor românilor într-un stat unitar, pentru a cărui realizare Academia a acționat cu toate puterile și mijloacele sale. în cea de a treia comunicare, Alexandru Dobre a arătat că, spre deosebire de alte perioade, anul academic 1939 — 1940 a început la 1 iunie 1939 și s-a încheiat la 1 iunie 1940 și s-a desfășurat într-un context în care s-au petrecut evenimente deosebit de grave pe plan internațional. Pregătirile din ajun și declanșarea celui de al doilea război mondial găseau Româ- nia cuprinsă de „una dintre cele mai primejdioase crize pe care le-a cunoscut vreodată”, su- pusă la puternice presiuni și amenințări din exterior, complet izolată pe plan internațional, în ședința academică din 22 septembrie 1939, evaluîndu-se lucid situația gravă internă și ex- ternă a țării, s-au precizat sarcinile, rolul și menirea activității Academiei Române în împre- jurările politice și militare date. în atare situație, Academia își asuma rolul de a deveni, prin întreaga ei ținută și activitate, simbolul perpetuării preocupărilor de ordin spiritual; își pro- punea să mențină vie încrederea în capacitatea omenirii de a-și apăra și conserva propria condiție, dînd, prin această atitudine, un sprijin moral, efectiv și eficient, popoarelor și cărtu- rarilor din țările în care viața cultural-științifică fusese Înăbușită de evenimentele care reclamau alte priorități. Din această perspectivă, autorul comunicării a examinat și prezentat acțiunile întreprinse de Academia Română în perioada amintită, aduclnd o serie de noutăți și aprecieri interesante pentru istoria culturii românești din acele vremuri, și în care se cuprind învățăminte prețioase pentru prezent. „Tulburată de evenimentele interne și externe — se afirma în comunicare —, deturnată uneori de la misiunea ei primordială de această bine dirijată și bine întreținută at- mosferă de ponegrire și ostilitate în jurul țării și poporului nostru, Academia Română și-a găsit totuși resursele necesare pentru a se ocupa, cu precădere și la o ținută de o superioritate demnă, cu problemele științifice și culturale ce-i cădeau în sarcină”. Prin aceasta, Academia a dat în- treaga măsură a capacității sale, a membrilor ei, de a-și îndeplini cu demnitate, competență și patriotism chemarea, în care stătea însăși rațiunea ființării sale. Marin Aiftincă www.dacoromanica.ro 3 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 737 SIMPOZION ȘTIINȚIFIC DEDICAT ÎMPLINIRII A 50 DE ANI DE LA MAREA DEMONSTRAȚIE PATRIOTICĂ, ANTIFASCISTĂ ȘI ANTIRĂZBOINICĂ DE LA 1 MAI 1939, ÎN ORGANIZAREA CĂREIA TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU, TOVARĂȘA ELENA CEAUȘESCU AU AVUT UN ROL DETERMINANT In organizarea Facultății de istorie-filosofie a Universității din București, a Insti- tutului de istorie „Nicolae lorga” și a Institutului de studii sud-est europene, in ziua de 25 aprilie 1989 s-au desfășurat la București lucrările simpozionului științific dedicat împlinirii unei jumătăți de veac de la Marea demonstrație patriotică, antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939. în Cuvintul de deschidere a lucrărilor prof. univ. dr. Ștefan Ștefănescu,.membru cores- pondent al Academiei, șeful catedrei de Istoria României și Universală a Facultății de istorie- filosofie, directorul Institutului de istorie „Nicolae lorga”, a relevat importanța deosebită a Marii demonstrații de la 1 Mai 1939 in contextul luptei antifasciste a poporului român, al istorici contemporane în general, faptul că evenimentul se înscrie printre marile aniversări ale anului alături de 23 August 1944 și cel de-al XlV-lea Congres al P.C.R. în continuare -Mihai Oprițescu, redactor la „Revista de istorie”, a prezentat comunicarea Tradițiile sărbătoririi zilei de 1 Mai în .România. Hotărirea Congresului Internaționalei a Il-a de acum un veac de a face din 1 Mai 1890 o zi de luptă pentru ziua de muncă de 8 ore a fost adoptată cu entuziasm de proletariatul român și 5 000 de muncitori bucureșteni au sărbătorit în 1890, printr-o amplă manifestație la care au luat cuvintul o serie de fruntași socialiști, Constantin Miile, Alex. lonescu, loan Nădejde, primul 1 Mai pe pămîntul românesc. Marcată an de an de manifestări și mitinguri, 1 Mai, a devenit o zi de luptă hotărîtă pentru înfăptuirea revendicărilor economice și politice ale proletariatului, o zi a speranței pentru triumful idealurilor sale, socialismul și comunismul. Urmărind în timp marile manifestați proletare din Ziua Muncii, în comunicare s-a subliniat că 1 Mai are în istoria mișcării muncitorești din țara noastră o semnificație națională, prilejuind afirmarea revendicărilor sociale și politice ale proletariatului român în lupta împotriva politicii claselor dominante, și una internațională de solidaritate cu aspirațiile proletariatului de pretutindeni pentru o lume mai bună și mai dreaptă pe planeta noastră, o expresie a integrării fenomenului istoric românesc în cel universal. S-a arătat în încheiere că în anii de după eliberare 1 Mai a devenit simbolul muncii libere, lipsite de exploatare, zi de afirmare a marilor succese din anii socialismului. In comunicarea sa, Contextul internațional al sărbătoririi zilei de 1 Mai 193S tn România, dr. loan Chiper. cercetător științific principal la Institutul de Istorie „N. lorga”, a subliniat că marea demonstrație de la 1 mai 1939 s-a desfășurat la scurt timp după ce noi acte de agresiune eliminaseră de pe harta Europei încă două state și cînd se conturaseră mari amenin- țări la adresa integrității teritoriale și independenței României tn contextul unei agravări consi- derabile a situației internaționale. Ca urmare, demonstrația s-a desfășurat sub semnul unor lozinci care au avut prin excelență determinări și conotații externe : „Vrem România liberă și independentă !”, „Să apărăm granițele țării contra agresorului hitlerist”, „Jos fascismul aducă- tor de război” I „Jos Hitler !”, „Jos Mussolini” ș.a. Astfel, după cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, „marea demonstrație de la 1 Mai 1939 s-a transformat într-o puternică manifestare împotriva fascismului și războiului”. în comunicare s-a arătat că din momentul în care Germania nazistă a definitivat, prin forță, dezmembrarea Cehoslovaciei, la 15 martie 1939 — ceea ce și-a pus puternic amprenta asupra cursului relațiilor internațio- nale — , România s-a aflat în centrul unor evenimente care au propulsat-o pe prim planul scenei politice europene. La aceasta au concurat amenințările la adresa României din partea marilor puteri fasciste și a unor vecini revizioniști, reacția politico-militară a României și ati- tudinea, în care se constată nu puține carențe, a puterilor aliate sau prietene cu România. Por- nind de la realitatea că locul spre care a glisat România în relațiile internaționale în acele îm- prejurări nu-și dezvăluie pe deplin coordonatele decît prin descifrarea evoluției raporturilor dintre marile puteri și a intereselor acestora față de România și de spațiul geografic adiacent, I. Chiper a consacrat cea mai mare parte a comunicării analizei remodelărilor sau definitivărilor survenite în directivele strategice ale politicii Germaniei, Italiei, U.R.S.S., Marii Britanii, Franței și a altor puteri și a implicațiilor lor pentru România în primăvara —vara anului 1939. In continuare conf. univ. dr. loan Scurtu, de la Facultatea de istorie-filosofie, a susținut comunicarea : 1 Mai 1939 — zi de puternică afirmare a spiritului antifascist, antireuizionist și antirăzboinic al poporului român. Contribuția hotărîtoare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, a toca- www.dacoromanica.ro 738 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 4 rășei Elena Ceaușescu tn organizarea și desfășurarea acum cinci decenii a acestei memorabile acțiuni revoluționare, patriotice. După prezentarea cadrului intern și internațional tn care s-a desfășurat marea demon- strație patriotică, antifascistă și antiimperlalistă din 1 Mai 1939, comunicarea a stăruit asupra pregătirii, desfășurării și semnificației istorice a acestei acțiuni. S-a arătat că — ținînd seama de faptul că guvernul autorizase organizarea tn ziua de 1 Mai 1939 a 84 de adunări publice pe întreg cuprinsul țării, precum și a primului Congres al breslelor tn București — Partidul Comunist Român a hotărit să folosească această posibilitate legală pentru a mobiliza masele la luptă împotriva pericolului fascist, pentru apărarea integri- tății teritoriale a patriei, pentru pace și un regim democratic. Comunicarea a evidențiat rolul tovarășului Nicolae Ceaușescu și al tovarășei Elena Ceaușescu în organizarea marii manifestații patriotice din Capitală, la care au participat peste 20 000 de cetățeni. A fost reliefat marele ecou intern și internațional al acestei manifestații, care a chemat nu numai poporul român, clasa muncitoare din România, dar și clasa muncitoare din întreaga lume la luptă hotărltă împotriva fascismului și războiului, pentru apărarea independenței tutu- ror statelor amenințate de primejdia înrobirii hitleriste. în încheiere, s-a arătat că memorabila acțiune revoluționară desfășurată acum cinci decenii a evidențiat justețea politicii Partidului Comunist Român de realizare a unui larg con- sens național, politică ce avea să asigure victoria actului istoric de la 23 August 1944. Participarea activă a tineretului la sărbătorirea zilei de 1 Mai ilustrează pregnant, pe firul timpului — a arătat, în comunicarea 1 Mai in tradițiile mișcării- revoluționare de tineret din România, Mirela Zamfirescu, studentă în anul IV, secția istorie-filosofie — , creșterea poten- țialului de luptă și a conștiinței de clasă, a spiritului și combativității sale revoluționare. în perioada imediat următoare Marii Uniri din 1918, acțiunile tineretului s-au intensificat; în perioada crizei economice 1929 — 1933, tineretul revoluționar a fost nevoit să înfrunte o serie de piedici în înfăptuirea acțiunilor sale, începînd cu măsurile luate de autorități pentru a pre- întîmpina sărbătorirea zilei de 1 Mai. Prezența tovarășului Nicolae Ceaușescu, a tovarășei Elena Petrescu-Ceaușescu în Comisia de organizare a zilei de 1 Mai 1939 din unghiul de vedere al P.C.R. a întărit dîrzenia și intran- sigența revoluționară, aceștia dovedind la cele mai înalte cote vigoarea lor de excepție în lupta revoluționară, spiritul revoluționar. De la 1 Mai 1945, primul întii Mai liber, și în perioada ce a urmat, tineretul revoluțipnar comunist va participa și se va integra și mai activ în mișcarea revoluționară de tineret. La 1 Mai 1949 au defilat pentru prima oară florile vii — pionierii. Oamenii muncii din patria noastră, tineretul comunist, revoluționar aniversează cel de-al 99-lea 1 Mai mobilizați în acțiunea generală condusă de P.C.R. pentru îndeplinirea sarcinilor mărețe ale construcției socialismului în patria noastră. Anul acesta, sărbătorirea zilei de 1 Mai are semnificații cu totul deosebite prin aceea că prin ea se marchează și împlinirea a 50 de ani de la marea manifestație patriotică, antifascistă și antirăzboinică din 1939, în organizarea și desfășurarea căreia un rol determinant au avut tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu. Ultima comunicare, Aniversarea împlinirii a 50 de ani de la Marea demonstrație de la 1 Mai 1939 — prilej de nouă și vibrantă manifestare a sentimentelor întregului popor român de profundă stimă și prețuire față de eroica activitate revoluționară a tovarășului Nicolae Ceaușescu, a tovarășei Elena Ceaușescu, dedicată partidului și țării, întregului popor, triumfului socialismului și comunismului în România, a fost susținută de prof. univ. dr. Gh. I. loniță, decanul Facultății de istorie-filosofie, directorul Institutului de Studii Sud-Est Europene. Memorabilului 1 Mai 1939 — a arătat autorul — i-au urmat mereu alte episoade ale glo- rioasei lupte a comuniștilor, a poporului român. A fost relevat rolul tovarășului Nicolae Ceaușescu în reorganizarea Uniunii Tineretului Comunist în toamna anului 1939, lupta comuniștilor pentru apărarea independenței și integrității țării, pentru recîștigarea lor în anii negri ai dictaturii militaro-f ase iste, contribuția decisivă a tovarășului Nicolae Ceaușescu la întărirea unității de acțiune a clasei muncitoare, a alianței sale cu țărănimea și intelectualitatea în acești ani. în zorii erei noi a istoriei României deschise de actul de la 23 August, tovarășul Nicolae Ceaușescu, prin înaltele funcții avute în acești ani, secretar general al Uniunii Tineretului Comunist, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., a avut o contribuție hotărîtoare la toate marile transformări fundamentale economice, social-politice din țară. în lupta pentru înlăturarea dictaturii militaro-fasciste, în lupta hotărîtoare pentru des tinele poporului și ale țării după Eliberare, tovarășa Elena Ceaușescu a participat, mereu alături de tovarășul Nicolae Ceaușescu, la înfăptuirea sarcinilor trasate r() 744 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 4 Subliniem, de asemenea, ideea potrivit căreia „sfîrtecarea teritoriului național”, prin actele de forță din iunie, august și septembrie 1940, a adus la suprafața vieții politice româ- nești cercurile fasciste, pronaziste, progermane și antisovietice, care, în septembrie 1940, vor pune mina pe putere și în conviență cu Germania billeristă vor crea poporului român o nouă situație istorică extrem de complexă și extrem dc dificilă, pentru lichidarea căreia el a trebuit să plătească numeroase jertfe. Prin ideile și concluziile formulate, prin interpretările și aprecierile noi asupra eveni- mentelor și proceselor analizate, autorii dau implicit o ripostă răstălmăcirilor istoriei poporului român în perioada studiată și pun in lumină lipsa de fundament științific a acestor interpretări tendențioase cu vădite scopuri politice. In concluzie, lucrarea istoricilor Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, rezultat al unui studiu minuțios și îndelungat, constituie, la nivelul documentării și cercetării anului 1988, o contribuție dc înaltă valoare științifică, înnoitoare pentru cunoașterea uneia dintre cele mai dramatice perioade din istoria românilor, utilă tuturor iubitorilor de istoric adevărată, cit și întocmirii tratatului de istoric a României. Constantin Botoran MARIN BADEA, DOINA SMÎRCEA, Clasa muncitoare și orientările politicii externe a României. 1893—1944, Edit. Politică, București, 1987, 298 p. Poziția mișcării muncitorești față de' orientările de politică externă a României a fost tratată pînă acum în mod succint în lucrările sau studiile pe care numeroși autori le-au dedicat istoriei mișcării muncitorești în diverse etape ale dezvoltării ei. Prin volumul de față, cei doi autori oferă istoricilor o lucrare analizînd în detaliu această latură a activității politice a proletariatului român de la formarea partidului său politic în 1893, pînă la revoluția de eliberare națională, antifascistă și antiimperialistă din august 1944. în acest domeniu al politicii externe, se apreciază în Argumentul introductiv al cărții, clasa muncitoare a reușit să se exprime adesea cu clarviziune și discernămint. în continuare ni se prezintă și obiectul demersului științific al celor doi autori : ,,ce au gindit socialiștii și mai apoi comuniștii români despre evoluția vieții internaționale, în ce au constat analizele lor pe mar- ginea acestei realități, și, îndeosebi, care au fost punctele lor de vedere în legătură cu orien- tările politicii externe promovate de cercurile guvernamentale de la sfirșitul secolului trecut pînă în august 1944, ce soluții au propus pentru ca, din perspectiva politicii externe și a mijloacelor lor de acțiune specifică diplomației, să se poată asigura independența, înfăptuirea unității naționale, apoi fortificarea și consolidarea continuă a acestora” (p. 13 — 14). Urmărirea atitudinii proletariatului față de politica externă oficială vreme de o jumătate de secol permite sesizarea elementelor de continuitate și discontinuitate ce au caracterizat această componentă a gîndirii și practicii sale politice. Totodată trebuie remarcat că opiniile de politică internațională ale reprezentanților politici ai clasei muncitoare sînt prezentate în strînsă corelare cu enunțarea principalelor ten- dințe din politica europeană și mondială. Astfel, în primul capitol, Evoluția pozițiilor clasei muncitoare față de politica externă a țării la sfirșitul secolului al XlX-lea, ni se face mai întîi o trecere în revistă a noului raport de forțe pe plan european după 1871 și mai ales 1878, după Congresul de la Berlin, pentru ca apoi să ni se prezinte dificultățile României legate de recunoașterea Independenței în contextul politicii expansioniste a diplomației habsburgice și țariste. Legat de acest ultim aspect este discutată și aderarea țării noastre la Tripla Alianță, apreciată pozitiv în privința stăvilirii expansionismului promovat de Petersburg în spațiul balcanic în condițiile în care atitudinea antițaristă era foarte puternică în rîndurile proletariatului. De altfel, această orientare de sprijinire a alianței cu Puterile Centrale va deveni mai nuanțată cu timpul în condițiile înăs- pririi asupririi naționale a românilor din monarhia bicefală. în capitolul următor, Clasa muncitoare și politica externă a țării la începutul veacului al XX-lea, lectorului îi sînt înfățișate argumentat opțiunile de politică internațională ale prole- tariatului într-o perioadă extrem de frămîntată pentru spațiul balcanic. Este condamnat cu hotărîre imperialismul, amestecul său în această parte a Europei, se apreciază că alianța cu Tripla Alianță este „o grea povară pentru politica externă a țării” in condițiile în care în Austro-Ung^ia^eț de^fj|ur^ .^ce* mai disperată și cea mai brutală dis- 5 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 745 tragere a trei milioane de români”. Socialiștii apreciau că o strlnsă colaborare Intre popoarele balcanice putea fi o alternativă la politica marilor puteri. Ei s-au ridicat cu hotărlre împotriva războiului in general, și a războaielor balcanice, a naționalismului, apreciind că numai pacea și colaborarea Intre state pot duce la dezvoltarea economică, politică și culturală a acestor mici popoare. Al treilea capitol, In slujba consolidării statului național unitar, se referă la etapa desă- virșirii unității naționale din toamna anului 1918, la contribuția clasei muncitoare pentru fău- rirea patriei unice a tuturor românilor. Constatăm cu surprindere că se trece extrem de succint peste anii 1916 — 1917 și peste poziția proletariatului, față de participarea României la primul război mondial, perioadă expediată Intr-o singură frază introductivă In capitolul amintit mai sus. In continuare ni se prezintă poziția socialiștilor față de Conferința dc pace de la Paris și atitudinea marilor puteri: se cere respingerea tratatului de pace cu Austria ale cărui pre- vederi lezau suveranitatea țării, se apreciază cu realism fragilitatea echilibrului politic post- belic pentru a se da deplina aprobare inițiativei Întemeierii Societății Națiunilor, iar pe plan regional proiectului Micii înțelegeri. Pentru întărirea unității, independenței și suveranității naționale se intitulează capitolul ce urmează și trece in revistă opțiunile de politică externă ale partidelor proletariatului, de la apariția pe scena politică a partidului comunist In mai 1921, pină la Începutul etapei anti- fasciste în activitatea proletariatului, după 1933. în acest context sînt discutate pe larg implicațiile aderării P.C.R. la Internaționala Comunistă, impunerea de către ultima a unor aprecieri eronate privind statul național unitar român care considerau că tratatele de pace nu au rezolvat problema națională In Balcani, că au creat state artificiale, ca România, Iugoslavia, că națiunea română nu ar fi fost Închegată etc., cerlndu-se comuniștilor români șă susțină nefasta lozincă a „autodeterminării”, fapt ce a dat prilej guvernanților — se precizează In lu- crare — să pună pe comuniști și partidul lor în afara legii. Trebuie arătat că susținerea acestei linii nerealiste a întlmpinat opoziție în partid și era în profundă contradicție cu Întreaga dez- voltare istorică a poporului român. In afară de această problemă, care este analizată pertinent In lucrare, slut înfățișate lectorului o serie de aprecieri realiste asupra situației internaționale, faptul că războiul mondial nu a rezolvat toate contradicțiile internaționale dintre marile puteri, că pe acest teren au apărut altele. Se subliniază eforturile depuse de comuniști pentru o politică dc bună vecinătate cu țările limitrofe, pentru normalizarea relațiilor cu U.R.S.S., militînd In acest sens pentru succesul Conferinței româno-sovietice de la Viena din 1924. Comuniștii, secial-demecrații au apreciat pozitiv dc asemenea Încheierea pactului de Ia Locarno din 1925, aceasta în contextul luptei generale pentru menținerea păcii, pentru o reală dezarmare, deși In această ultimă problemă s-au manifestat și tendințe nerealiste în aprecierea realizării acestui deziderat. Demn de reținut este și faptul că Încă Înaintea ascensiunii nazismului la putere partidele proletariatului român au sesizat pericolul care 11 reprezintă pe plan general acest curent extremist. Condamnarea hotărîtă a acestuia in anii care au urmat face obiectul capitolului următor, Sub semnul luptei contra fascismului, pentru apărarea independenței și suveranității patriei. Este capitolul-cel mai amplu în economia lucrării — circa 1/3 din pagini — , bine documentat și argumentat. Semni- ficația venirii hitlerismului la putere In Germania a fost imediat sesizată de toate partidele muncitorești, In primulrind de comuniști, apreciindu-se că nori negri amenință pacea. Acțiunile Germaniei — ieșirea din Societatea Națiunilor, introducerea serviciului militar obligatoriu, ocuparea zonei Renane — întăreau această convingere. în documentele plenarei C.C. al P.C.R. din vara lui 1936 se arată că prin acțiunea sa din martie Germania amenință pacea din Întreaga Europă, este principalul instigator al războiului. Erau relevate acțiunile Germaniei și Italiei în Balcani care vizau descompunerea Micii înțelegeri și a Pactului-Balcanic. Se condamna cu hotărlre revizionismul, îndeosebi cel maghiar care viza direct integri- tatea teritorială a țării. Ca și în perioada anterioară, partidul comunist a militat' pentru relații de bună vecinătate, de colaborare cu U.R.S.S., considerlnd aceasta un factor de men- ținere a păcii, de stăvilire a ascensiunii fascismului. Comuniștii au sperat plnă In vara lui 1939 că se poate realiza o alianță Intre marile puteri antifasciste europene, U.R.S.S., Anglia, Franța, In citi da faptului că ultimele două abandonaseră Cehoslovacia — aliat al țării noastre — prin politiclulot-conciliatoristă. Comuniștii, social-democrații s-au pronunțat pentru o politică de rezistență în fața presiunilor germane tot mai puternice la adresa țării noastre, au combătut cu hotărlre agentura românească a hitlerismului, Garda de fier, pentru menținerea și Întărirea alianțelor antirevizioniste ale țării. Prin Întreaga gamă a acțiunilor antifasciste din acești ani, prin lupta pentru formarea frontului popular antifascist, partidul comunist s-a dovedit nu numai cea mai clarvăzătoare și Înaintată forța politică a eșichierului-politic românesc, -dar și www.dacoromanica.ro 746 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 6 un militant hotărît pentru apărarea integrității și suveranității naționale ale țării, coordonatele fundamentale ale politicii externe românești. O ilustrează pregnant marea manifestare patriotică antifascistă și antirăzboinică din 1 Mai 1939, a cărei semnificație pentru problemele grave dc politică externă cu care era confruntat statul român este subliniată în volum. în finalul acestui important capitol, discutindu-se situația grea a Bomâniei din vara anului 1940, cedările teritoriale, autorii, in spiritul adevărului istoric, precizează că „in epoca respectivă în relația dintre problema socială și cea națională pentru comuniștii români era prio- ritară cea socială, indiferent dc modalitatea rezolvării ei”, și ca urmare a unor indicații ero- nate ale Internaționalei Comuniste aceștia au aprobat cedarea Basarabiei și Bucovinei de nord către U.R.S.S., act neînțeles de poporul român, contrar principiilor dc drept și justiție inter- națională. în ultimul capitol, In viitoarea luptei pentru reciștigarea independenței și suveranității naționale sînt analizate evenimentele anilor 1940 — 1944, cînd Bomânia, în anii dictaturii anto- nescicnc, atrasă în războiul antisovietic, a traversat cea mai grea perioadă istorică. Lupta pentru înlăturarea dictaturii, pentru alungarea cotropitorilor, pentru revenirea țării la un statut de independență, pentru încetarea unui război nefast cu grave consecințe asupra viitorului țării au fost principalele obiective ale comuniștilor, ale forțelor democratice antifasciste. Frin analiza principalelor documente programatice ale P.C.B. din epocă se subliniază lupta hotărîtă a acestuia pentru înlăturarea dictaturii și reorientarea politicii externe românești în linia ei firească independentă, aceasta în pofida unor indicații eronate ale Comintemului pînă în iulie 1941. Aceasta s-a realizat prin actul deschizător de eră nouă de la 23 August 1944, care a dat un nou curs politicii externe românești, fiind primul pas spre reintegrarea țării noastre ih rîndul națiunilor libere ale lumii. Scrisă într-un stil clar, bine documentată, analizînd fenomenele de politică externă In strlnsă corelare cu cele de politică internă, lucrarea semnată de Marin Badea și Doina Smîrcea reprezintă o apariție notabilă în perimetrul literaturii noastre istorice. Mi hai Oprițescu * # Dezvoltare și modernizare in Eomânia interbelică. 1919—1939, Edit. Politică, București, 1988, 295 p. Preocupări tot mai insistente ale istoriografiei străine și românești s-au îndreptat și st Îndreaptă tot mai adesea asupra noțiunilor de dezvoltare și modernizare a societății contemporane investigîndu-se căi, modele, direcții. Cei doi termeni, dcsemnînd prin conținutul lor o evo- luție ascendentă, cantitativă și calitativă, surprind și aspecte izolate, oferind elemente semni- ficative pentru aprecierea stadiului de civilizație al unei societăți. Tema generoasă a dezvoltării și modernizării, abordată de o serie de lucrări mai vechi1* s-a îmbogățit recent cu culegerea de studii intitulată : Dezvoltare și modernizare in România interbelică 1919—1939, apărută în 1988 sub egida Universității din Cluj-Napoca. Bod al ana- lizei Întreprinse de un grup de 8 cercetători — Vasile Pușcaș, Vasile Vesa, coordonatori, Marcel Știrban, Ghcorghe lancu, Nicolae lancu, Nicolae Păun, Gheorghe Hristodol, Ludovic Bathory și loan Saizu — , volumul amintit acordă „conceptului de dezvoltare valoarea unor acumulări istorico-economice, sociale, politice, culturale, iar celui de modernizare, accepțiunea de ra- cordare și integrare la nou, în ritmul și direcția de evoluție globală a civilizației umane” (p 8). In cele șapte capitole ale culegerii reconstituirea stadiului de dezvoltare al societății românești și surprinderea cltorva dominante ale dezvoltării sale sub aspect politic, economic, legislativ, cultural s-a Întreprins printr-o ancorare a realității românești interbelice tn cea general europeană, prin comparații edificatoare cu statele din apusul, centrul și răsăritul continentului. Sfera politicului interbelic, preferată de istoriografia românească, dar și de .cea străină, este prima supusă analizei (p. 11—39), sistemul burghez o-parlamentar fiind continuu ancorat în realitatea europeană a epocii. 1 Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, București, 1969; Z. Ornea, Tradițio- nalism și modernitate tn deceniul al treilea, București, 1981. www.dacoromanica.ro 7 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 747 Dat fiind că Încercări ale istoriografiei ce au abordat subiectul parlamentarismului burghez interbelic românesc s-au mărginit la compararea acestuia cu „modelul” european, fără a analiza și caracterul specific, autorii consideră, pe drept cuvlnt, că o situare a „sistemului politic pe traiectoria corelării cu structura socio-economică internă, In primul rlnd, aduce deschiderea spre Înțelegerea fondului problemei, fără a omite prezentarea, acolo unde este cazul, și a altor factori determinanți” (p. 281). Privit In context central-sud-est european, parlamentarismul burghez din România ne apare ca o Încercare de conservare a liberalismului politic in forma neoliberalismului. Moderni- zarea In ansamblu a societății românești implică Insă unele Încercări de perfecționare a sistemului politic, Încercări determinate atlt de evoluția economică, socială, dar și de contextul interna- țional. Potrivit aprecierilor istoriografiei străine, statele din centrul și sud-estul Europei s-au aflat In perioada interbelică Intr-o stare de criză politică, manifestată prin neputința men- ținerii instituțiilor proprii regimului parlamentar. România și Cehoslovacia au fost singurele In care sistemul parlamentar s-a menținut cel mai mult. îrt precizarea cadrului legislativ-administrativ al României interbelice (p. 39 — 68) se fac referiri asupra fenomenului administrativ, se prezintă principalele legi, spiritul și principiile lor esențiale, elementele de continuitate sau discontinuitate in evoluția organizării administra- tive, înnoirile survenite, cit și similitudini sau simple tangențe cu situația altor state. Domeniul economico-social a beneficiat de o atenție deosebită In cadrul economici volu.- mului (p. 68 — 236), cuprinzind o analiză a politicii economice românești în perioada interbelică (p. 68—139), completată cu una asupra celor două principale sectoare ale economiei: industria (p. 173 — 236) și agricultura (p. 139 — 173). Desăvlrșirea unității naționale și statale a României in 1918 a necesitat elaborarea unui ansamblu de măsuri menite a desăvirși caracterul unitar al economiei țării. Integrarea și refa- cerea economică, cele două deziderate de primă importanță, deveneau realizabile numai prin promovarea progresului tehnic, intensificarea și diversificarea industrializării, sporirea venitului național și social, acordarea primordialității factorilor interni, stăvilirea pătrunderii capitalului străin, sporirea rolului intervenționist al statului In economie, dezvoltarea științei și Invăță- mintului. în acest scop era necesară elaborarea unei politici economice unitare. Au fost puse tn practică o serie de teze și concepte economico-sociale. Politica economică a partidelor de gu- vernămtnt a fost înfăptuită conform intereselor naționale, dar și conjuncturii economice de moment pe plan internațional, cit și intereselor de clasă. Ca urmare, s-a ajuns la o multitudine de căi și soluții, diferite de la guvern la guvern și chiar in cadrul aceluiași guvern. Considerind că o analiză a modalităților de Înfăptuire a politicii economice de către diferitele partide de guvernare nu este edificatoare pentru dezvoltarea economică de ansamblu a României, autorii și-au propus să abordeze numai „strategia dezvoltării economice de ansamblu, strategie care a propus și realizat caracterul agrar-industrial al economiei” (p. 71). în acest scop, de o exempli- ficare și argumentare bogată se bucură politica agrară și industrială, considerlndu-se, pe bună dreptate, că cele „două sectoare ale economiei evidențiază direct locul și ponderea politicii agrare și industriale In ansamblul politicii economice” (p. 7). în continuare sint analizate politica monetară, politica fiscală și cea a transporturilor. De asemenea, este clarificat rolul sta- tului și al coordonării In cadrul complexului economic. Realitatea politico-statală de după primul război mondial a impus României, ca de altfel și altor state din centrul și sud-estul Europei, anumite direcții in evoluția economică. în analiza Întreprinsă asupra sectorului industrial, bancar și de credit, s-au evidențiat condițiile și factorii dezvoltării economice In general, insistlndu-se asupra direcțiilor de modernizare In industria minieră, metalurgică și energetică, asupra lărgirii bazei de materii prime, a creșterii, rolului statului In finanțarea și modernizarea industriei, a politicii de investiții a societăților anonime. Creșterea cantitativă a economiei, pe larg abordată de istoriografia noastră, a slujit, și fn acest caz, la conturarea conținutului concret-istoric al etapei analizate. Modernizarea nu s-a manifestat cu aceeași in tensitale In toate sectoarele productive. Astfel, dacă in industrie transformările Innoitare au cunoscut o amploare deosebită, tn agricultură progresul a fost moderat. Agricultura continua să fie sectorul cu o pondere În- semnată In totalul venitului național. Industria, In schimb, li era superioară din punct de ve- dere al dezvoltării și modernizării. O corelare Intre cele două rarriuri ale economiei naționale constituia un factor de importanță majoră in progresul, In general, al economiei românești Unele elemente de modernizare tn agricultură s-au răsfrtnt Insă negativ asupra Întregii eco. npmii, constituind un aspect al contradicțiilor manifestate In economia românească interbelică Sfera culturii (p. 236—255), ce vine să întregească demersul autorilor volumului asupra dezvoltării și modernizării societății românești, este abordată sub aspectul modernizării insti- tuționale, a funcțiilor și structurii sale organizatorice. www.dacoromanica.ro 748 CARTEA r6mANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 8 Culegerea include și un studiu aupra relațiilor internaționale (p. 255—273) ce eviden- țiază contribuțiile remarcabile ale diplomației românești interbelice la modernizarea și democra- tizarea vieții internaționale, la crearea unui nou tip de relații interstatale. înseriindu-se in rîndul preocupărilor tot mai insistente ale istoriografiei românești și străine privind jalonarea și analizarea diferitelor „căi”, „modele”, „opțiuni” de dezvoltare și modernizare a societății contemporane, prezentul volum reușește să impună atenției cîteva dintre ele, fără însă a avea pretenția, cum de altfel și afirmă autorii, de a le epuiza. Desigur că, pe măsură ce noi clarificări metodologice sau conceptuale se vor impune, noi aspecte ale fenomenelor vor fi relevate, contribuind la adincirea reconstituirii realității obiective, materiale și spirituale a societății românești interbelice. Daniela Bușă Colonel (r) MIHAI CUCU, Trecătorile Carpaților în lupta poporului român pentru unitate și independență națională, Edit. Militară, București, 1988, 355 p. Lucrarea istoricului militar Mihai Cucu vede lumina tiparului înlr-o perioadă în care cercetarea istorică se află angrenată într-un amplu proces de reînnoire, de modernizare. O direcție esențială în cadrul acestei modernizări o reprezintă studiul istoriei ca știință globală sau altfel spus pluridisciplinaritatea istoriei în raport cu alte științe înrudite: geografia, matematica, me- dicina, biologia, ecologia. Marii noștri istorici Alexandru D. Xcnopol sau Nieolae lorga au avut în vedere legătura indisolubilă dintre activitatea umană de-a lungul veacurilor și evoluția mediului geografic în care societatea își desfășoară, în mod constructiv, această activitate. Carpații, prin trecătorile lor, au favorizat o neîntreruptă circulație de oameni, bunuri și idei. Relațiile economice, politice, culturale și militare ale românilor s-au desfășurat, ine- vitabil, prin trecătorile carpatine. _______ Mihai Cucu definește în introducere trecătorile : „Prin trecători, în sensul în care eîe sînt tratate în această lucrare, se înțeleg numai acele itinerare care permit străbaterea întregii zone muntoase, în unele cazuri numai a unor culmi, cu ajutorul vehiculelor auto sau hipo, sau care au permis construirea de-a lungul lor a unor căi ferate” (p. 68). Urmează enumerarea trecătorilor, din cele trei sisteme montane carpatine : Orientali, Meridionali și Occidentali (Apuseni). Sînt trecute astfel în revistă, cu caracteristicile lor esențiale, cele 57 de trecători. Se face apoi precizarea că, pe parcursul lucrării, acestea vor fi prezentate ierarhizat, din punct de vedere militar, în funcție de gradul de solicitare în diferite războaie sau campanii. După ce trage concluzia — logică și justă după părerea noastră — că, pe toate planurile, economic, politie, cultural și militar, trecătorile Carpaților au constituit un însemnat factor al unității poporului român, autorul trece la analiza rolului jucat de acestea în lupta românilor pentru unitate și independență națională, începînd cu modul în care, în antichitate, cei mai importanți conducători gcto-daci, Burebista și Decebal, au folosit trecătorile în luptele duse pentru apărarea gliei strămoșești. în cunoscutele sale campanii împotriva colților, împotriva orașelor cuprinse între Dunăre și litoralul pontic și la sud de Dunăre, Burebista, în traseul folosit pentru deplasarea trupelor, include trecătorile Oituz din Carpații Orientali și Turnu Roșu din Carpații Meridionali. în războaiele purtate de Decebal cu generalii Cornelius Fuscus și Tettius îulianus (87—89 e.n.) este folosită trecătoarea Poarta de Fier a Transilvaniei (Tapac). în cele două războaie daco-romane acțiunile de luptă se desfășoară în trecătorile Tapac, Oituz, Ghimeș- Palanca, Pasul Vîlcan, defileul Jiului, Poarta Orientală, Turnu Roșu. în.Dacia Romană, trecătorile au fost incluse în rețeaua de drumuri construite de cuceri- tori în scopul deplasării forțelor armate, efectuării schimburilor economice și rezolvării proble- melor cu caracter politico-administrativ. Nu trebuie deci să ne surprindă faptul că majoritatea castrclor erau amplasate de-a lungul unor trecători, asigurîndu-le protecția. Retragerea aureliană s-a efectuat pe același traseu pe care avusese loc, cu 165 de ani în urmă, ocuparea țării, traseu în care erau bineînțeles incluse trecătorile din Carpații Occidentali ți Meridionali. în- mileniul cnprins între secolele III —XIII, denumit „mileniul migrațiilor”, cetatea carpatină, ocupind partea centrală a Daciei, a influențat decisiv direcțiile de deplasare și iti- www.dacoromanica.ro 9 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 749 ncrariile migratorilor. Aceștia au ocolit masivele muntoase, îndreptindu-se spre Balcani sau spre centrul Europei prin spații largi, deschise, ușor accesibile. Perioada cuprinsă între secolele IX—XIII, în care este atestată pe ambele versante ale Carpaților prezența primelor formațiuni politice prestatale românești, vine să confirme rolul trecătorilor de punți de legătură dintre acestea. în aceste 10 veacuri, trecătorile carpatine au îndeplinit rolul de artere de legătură între populația dinăuntru și dinafara arcului carpatic, asigurind astfel evoluția unitară a tuturor românilor. Odată cu formarea statelor feudale de sine stătătoare legăturile economice dintre ele au putut fi stabile și înfloritoare datorită existenței celor 16 drumuri care străbăteau Carpații Orientali și Meridionali", drumuri axate pc trecătorile acestor munți. Evoluția schimburilor co- merciale ale Moldovei și Țării Românești cu orașele din Transilvania, Brașovul și Sibiul mai ales, cunoaște în perioada cuprinsă între veacurile XIV—XVI o maximă dezvoltare. Domnii celor 2 țări — Vladislav Vlaicu, Mircea cel Mare, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare — acordă numeroase privilegii negustorilor transilvăneni. în perioada sus menționată, volumul schimburilor comer- ciale dintre țările române atinsese cifra de 150 000—200 000 florini anual. După prezentarea acestui cadru general, al unității economice, politice și culturale a românilor în evul mediu, autorul se referă în continuare la fortificațiile medievale românești (cetăți, castele, curți domnești sau boierești, tîrguri, orașe, mănăstiri, biserici) și la multiplele lor funcții: puncte de vamă la frontiere, locuri de refugiu pentru populație în timpul năvălirilor, reședințe voievodale sau ale pîrcălabilor. Funcția cea mai importantă a acestora era însă cca de apărare a teritoriului. Tocmai de aceea, asemenea vechilor cetăți dacice și castre romani, erau amplasate la intrările și ieșirile din trecători. Sînt enumerate apoi citeva cetăți mai însemnate din Țara Românească și Moldova, precum Severin, Turnu, Giurgiu, Poenari, Hotin, Orhei, Soroca, Tighina, Suceava, Neamț, și este discutat rolul jucat de acestea în lupta pentru ne- atirnare. Prezentarea rolului trecătorilor Carpaților în Evul Mediu se încheie cu sublinierea con- tribuției acestora în cîteva mari bătălii ale românilor: Posada 1330 — strălucita victorie a lui Basarab I asupra oastei maghiare conduse de regele Carol Robert de Anjou ; llindău 1395 — victoria moldovenilor conduși de Ștefan 1, asupra oștirii maghiare comandate de regele Sigismund de Luxemburg; campania din 1467 a lui Matei Corvin în Moldova încheiată prin dezastruoasa înfrîngcrc dc la Baia; cele 2 campanii ale lui Petru Rareș în Transilvania, din iarna și vara, anului 1529, în ultima moldovenii provocind o grea înfrîngere oștirii imperiale a lui Ferdinand de Habsburg, la Feldioara; cele 2 campanii ale lui Mihai Viteazul; cea din Transilvania (1599) , încheiată cu victoria de la Șelimbăr și cea din Moldova (1600), care, în mai puțin de o hină, venea să se închine noului ei domn, domnul unirii; în sfirșit, trecerea Carpaților de către oastea Țării Românești, comandată de Radu Șerban, în 1603 și 1611 și înfrîngerea la Brașov a oștilor transilvănene, comandate prima oară de Moise Szekely, a doua oară de Gabriel Bâthory. Este abordată apoi contribuția trecătorilor carpatine în luptele românilor pentru liber- tate națională și dreptate socială, din veacurile al XVIII-lea și al XlX-lea, respectiv în cadrul celor 3 momente cruciale din istoria acestui neam : răscoala populară de la 1784 condusă de Horea, Cloșca și Crișan, revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu și revoluția română dc la 1848. Răscoala țărănească dc la 1784, pornită inițial de iobagii feudali din Țara Zarandului, dc pc valea Crișului Alb, și de iobagii fiscali din munții Abrudului, a căpătat o uriașă amploare, extinztndu-se în zonele in care trăiau iobagi de alte naționalități : Cluj și Turda (unde locuiau mulți iobagi maghiari), Sighișoara și Sibiu (unde se afla țărănimea săsească), Mureșul și Odorheiul (centre ale țărănimii secuiești), ea fiind sprijinită de lucrătorii de la mine și ocne, de pe domeniile Zlatna, Hunedoara, Banat, Bkia Mare, Maramureș. Comentlnd momentul revoluționar 1821, trebuie să luăm în considerare acțiunea ini- țiată de Tudor Vladimirescu, aflat în tabăra sa dc la Tințăreni, și dusă la îndeplinire dc către vitejii săi panduri dc ocupare a mănăstirilor Crasna, Polovraci, Horezu, Bistrița și Cozia și transformarea lor în centre fortificate, obiective însemnate care se aflau la gura unor trecători, cum ar fi Turnu Roșu, Novaci-Sebcș, Lainici sau Vilcan, prin care se realiza legătura cu Transilvania. Luînd în discuție revoluția română de la 1848, autorul s-a referit la două momente, de o deosebită importanță militară: 1) alcătuirea și organizarea taberei de la Rlureni, din ini- țiativa generalului Gheorghe Maghcru, în zona „Cîmpul lui Traian”, din nordul Olteniei, zonă strategic amplasată, putîndu-se comunica la nevoie prin artera Turnu Roșu cu rcvoluțio- . narii transilvăneni și 2) apărarea munților Apuseni de către oastea revoluționară transilvă- neană condusă de Avram lancu. www.dacoromanica.ro 8—c.1372 750 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 10 Făctnd o paralelă intre mișcarea populară de la 1784 și revoluția română de la 1848 — tn special desfășurarea ei In Transilvania — , Înțelegem mai bine modul in care munții Apuseni au reprezentat un bastion inexpugnabil al luptei pentru dreptate socială și libertate națională a românilor transilvăneni. In timpul primului război mondial, armata română, intrind tn luptă tn august 1916, a făcut dovada Înaltelor ei virtuți ostășești, Însuflețită de nobilul ideal al eliberării Transilvaniei și unirii ei cu România. Curajul, dăruirea, dirzenia au fost ilustrate in campaniile.din 1916 și 1917. Astfel, In 1916, deși inferioară numeric și insuficient dotată cu armamentul de război necesar, armata română a apărat, plătind un scump preț de singe, trecătorile Turnu Roșu, Oituz, cele din Valea Prahovei (Predeal), Bran, defileul Jiului, precum și trecătorile din munții Perșani, zona Brașov și zona Curburii Carpaților. Iar în vara anului 1917, viteaza armată română după răsunătoarele victorii de la Mărăști și Mărășești, a zdrobit definitiv ofensiva germano- austro-ungară tn trecătoarea Oituz. Unirea din 1918 avea să răsplătească aceste sacrificii. în timpul celui de-al doilea război mondial, In urma istoricului act de la 23 August 1944, care, pe plan militar, avea să grăbească deznodămintul acestei uriașe conflagrații cu circa o jumătate de an, comandamentul român a acordat o mare importanță deținerii trecătorilor și folosirii lor drept puncte cheie in apărarea teritoriului și zdrobirea inamicului. Astfel, imediat după 23 August, au fost inițiate acțiuni de luptă in vederea obținerii controlului asupra trecă- torilor Mestecăniș, Prislop, Ghimeș-Palanca și Porțile de Fier, acțiuni Încununate de succes. Odată controlate, trecătorile trebuiau apărate, mai ales că armatele germană și ungară, dezlănțuind la 5 septembrie o puternică ofensivă, urmăreau-cucerirea lor. Eroismul Armatei 1 Română de apărare a trecătorilor Carpaților Occidentali, Meridionali și celor aflate In partea sudică a Carpaților Orientali și-a spus In mod decisiv cuvîntul. Fii celor care luptaseră in 1916 — 1917 se dovedeau vrednici urmași ai părinților lor. In acele zile, românii au spus, In defileul Păuliș — ca de multe ori dc-a lungul istoriei — , cotropitorilor: „Pe aici nu se trece !”. în sinteza de față, autorul a reușit pe deplin, In mod convingător, să demonstreze că : „Putem socoti trecătorile din Carpații noștri ca elemente esențiale attt ale pămintului românesc cît și ale neamului nostru, de ele legtndu-se trecutul, prezentul și viitorul unității tuturor românilor” (p. 20). Andrei Căpușan www.daroromanica.ro „REVISTA DE ISTORIE” publică în prima parte studii, note și comunicări originale, dc nivel științific superior, din domeniul istoriei vechi, medii, moderne și contemporane a României și uni- versale. în partea a doua a revistei, de informare științifică, sumarul este completat cu rubricile : Probleme ale istoriografiei contempo- rane, Cronica vieții științifice, Cartea românească și străină de istorie, în care se publică materiale privitoare la manifestări știin- țifice din țară și străinătate și sînt prezentate cele mai recente lucrări și reviste de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să trimită studiile, notele și comunicările, precum și materialele ce se încadrează în celelalte rubrici, dactilo- grafiate la două rînduri, trimiterile infrapaginate fiind numerotate în continuare. De asemenea, documentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele în limbi străine se va anexa traducerea. Ilustrațiile vor fi plasate la sfirșitul textului. Numele autorilor va fi precedat de inițială, titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor interna- ționale. Responsabilitatea asupra conținutului materialelor revine în exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații se va trimite pe adresa Comitetului de Redacție, B-dul Aviatorilor, nr. 1, București — 71247. REVISTE PUBLICATE ÎN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA REVISTA DE ISTORIE REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIE VECHE ȘI ARHEOLOGIE DACIA, REVUE D’ARCHEOLOGIE ET D’HISTOIRE ANCIENNE REVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIA ARTEI - SERIA ARTĂ PLASTICĂ SERIA TEATRU-MUZICĂ-CINEMATOGRAFIE REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE DE L’ART - SERIE BEAUX-ARTS - serie thEătre-musique-cinEma www.dacoromanica.ro DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE Imaginea Daciei in spațiul geografie antic. Valoarea temporală a informației cartografice. Geneza orașului medieval în viziunea istoriografiei românești, învățămîntul preuniversitar în Evul mediu. Mișcarea comunală în Europa apuseană (secolele X—XIII). Rolul factorului demografie în Spania secolului de aur. s Nicolae lorga și Revoluția franceză. ' Inpaetul Revoluției franceze asupra lumii hispano-americane. Considerații privind cauzele prăbușirii Veneției. Un principe luminat pe țronul țărilor române: Nicolae Mavroeordat. Mihai Racoviță — un pămîntean printre domnii fanarioți. Problemele învățămîntului în parlamentul român. Pe marginea criticii reformelor școlare a lui Take loneseu. Ecoul unor evenimente istorice românești în presa norvegiană. Oamenii de știință și viața politică a României. Aspecte privind comerțul exterior al României în ajunul primului război mondial. Promovarea de către socialiștii români a idealului păcii la congresele internaționale. Legislația electorală în România după Marea Unire. Poziția statelor europene față de războiul italoetiopian văzută de diplo- mația S.U.A. Contribuția Biroului pentru servicii strategice al S.U.A. la victoria Națiunilor Unite. Organizația Unității Africane la peste un sfert de veac de existență. BM ISSO-EOT-CM I.p. Informați» ad. 1372 43 356 Lei 15 www.dacoromanica.ro