V ACADEMIA j DE ȘTIINTE SOCIALE ȘI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTEI ROMÂNIA i DIN SUMAR: ' - ■ I r ,, - . CU PRILEJUL CELUI DE AL XVI-LEA CONGRES INTERNAȚIONAL I DE ȘTIINȚE ISTORICE (STUTTGART—1985) | ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ȘI ISTORIA UDIVERSALĂ i ' ■ 1 • I '■ ■ ul- " ȘTEFAN păscu îl.1, ’l \ 'I ; 1U:1-ni ' CONGRESUL AL IX-LEA AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN. ROLUL . ȘI IMPORTANȚĂ LUI ÎN DEZVOLTAREA. ISTORIOGRAFIEI ROMÂNEȘTI J ? 1 ' ' ■ ' Ț r:U.; ȘTEFAN ȘTEFĂNESCU ' • ' ) ) ■ ■ 1 1 ' MP' ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII ȘTIINȚEI ISTORICE ROMÂNEȘTI ÎNTRE CONGRESELE INTERNAȚIONALE AL XV-LEA ȘI AL XVI-LEA DE ȘTIINȚE ISTORICE (1980-1985) I ; . [ VASILECURTICĂPEANU1I ISTORIA - FACTOR DE CONSOLIDARE Ă PĂCII ȘI COOPERĂRII .INTER- NAȚIONALE. , , i. ii "• li ȘTIINȚE ISTORICE (1980-1685) DAN BERINDEI REEVALUAREA CONCEPȚIEI DESPRE OM, NATURĂ ȘI SOCIETATE1, ÎN EVUL MEDIU. I "■ I ■ ■ - li I ' il ILEANA CĂZAN ALFONS AL V-tEA |,DE' LOCUL SECOLULUI. AL, H 1,-1, U .1 ,, , j' EUGEN DENIZ^ ■ -1 h । 11i|i| - ■' >1 ' li 1 CARTEA ROMÂNEASCĂ ȘI RELAȚIILE LUI IANCU DE HUNEDOARA CU ARAGON ȘI LUPTA ANTIOTOMANĂ LA MIJLOCUL XV-LEA. CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE REVISTA REVISTELOR I ' 'i I' < i, I' I: ' TOMUL 38 îl EDITURA ACADEMIEI STRĂINĂ DE ISTORIE 198 5 L AUGUST www.dacoromanica.ro ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE A BEPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA SECȚIA DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE COMITETUL DE REDACȚIE ȘTEFAN ȘTEFĂNESCU (redactor șef), ION APOSTOL (redactor șef adjunct); NICH1TA ADANILOAIE, LUDOVIC DEMfiNV, GHEORGHE I, ION IȚĂ, VAS ILE LIVEANU, AUREL LO GHIN, DAMASCHIN MIOC, ȘTEFAN OLTEANU, TOMPILU TEODOR (membri). Prețul unui abonament este de 180 lei. în țară abonamentele se primesc la oliciile poștale și difuzorii de presă din Întreprinderi și instituții. Cititorii din străinătate se pot abona adresindu-se la ROMPRES— FILATEL1A Departamentul Export-lmport presă P. O. Box 12—201. Telex 10976 prsfi r = București, Calea Griviței nr. 64—66. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „REVISTA DE ISTORIE”. Apare de 12 ori pe an. www.dac«R)9&ffiiica.ro B-dul Aviatorilor, nr. 1 71247 — București, tel. 50.72.41 TOM 38, Nr. 8 August 1985 SUMAR CU PRILEJUL CELUI DE AL XVI-LEA CONGRES INTERNAȚIONAL DE ȘTIINȚE ISTORICE (STUTTGART-1985) ȘTEFAN PASCU, Istoriografia română și istoria universală.............................735 ȘTEFAN ȘTEFĂNESCU, Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Rolul și importanța lui în dezvoltarea istoriografiei românești..................... 743 VASILE CURTICĂPEANU, Aspecte ale dezvoltării științei istorice românești intre Congresele internaționale al XV-lca și al XVI-lea de științe istorice (1980—1985) 747 DAN BERINDEI, Istoria — factor de consolidare a păcii și cooperării internaționale 76 3 ★ ILEANA CĂZAN, Reevaluarea concepției despre om, natură și societate in Evul Mediu 76 8 EUGEN DI'NIZF, Relațiile lui lancu de Hunedoara eu Alfons al V-ha de Aragon și lupta antiotomană la mijlocul secolului al XV-lca................................... 782 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE Sesiunea științifică a Facultății de istorie-filosofie și Institutului de istorie „N. lorga” consacrată aniversării a două decenii de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român (Ion Apostol) ; Faza republicană a celei de-a IX-a Olimpiade națio- nale de istorie (Gh. I. lonifă) ; Expoziția „40 de ani de la victoria asupra fas- cismului. Contribuția României la războiul antifascist” (Gelku Maksutovici) ; Călă- torie de studii în R. P. Ungară (Ludovic Demdny).......................... 796 CARTEA ROMÂNEASCĂ ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE * * * Premise ale formării piefei economice unitare românești, Documente, 1862—1914, ediție Întocmită de losif I. Adam, Direcția Generală a Arhivelor Statului, Bucu- rești, 448 p. (E. Mihăly)................................ 808 EUGENIA NEAMȚU, VASILE NEAMȚU, STELA CHEPTEA, Orașul medieval Baia în secolele XIV— XVII, voi. II, Edit. Junimea, Iași, 1984, 476 p. (lolanda Micu) ................................. 810 * * Wegenetz europăischen Geistes. Wissenschaftszentren und geistige Vfechselbeziehungen zwischen Mitlel — und Siidosteuropa vom Ende des 18. Jahrhunderts bis zum Erslen Weltkrieg, sub redacția lui Richard GeorgPlaschka și Karlheinz Mack, Vicna, 1983, 498 p. (Dan. Berindei)................................. 811 EVA H. HARASZTI, The Invaders. Hitler Occupies the Rhineland, Akadfemiai Kiadd, Budapest, 1983, 263 p. (Nicolae Dascălu)............... 813 JOSE ANTONIO VACA DE OSMA, Asi se hizo Espana, Espasa-Calpe S. A., Madrid, 1981, 624 p. (Ovidiu Bozgan) ............................ 815 www.dacoromamca.ro 731 EUGEN CIZEK, L’epoque de Trajan. Circonsiances politiques et problimes idiologiques, Edit. științifică și enciclopedică și Les belles lettres, București și Paris, 1983, 567 p. (Lioiu ................................................................................... REVISTA REVISTELOR DE ISTORIE „BALCANICA”, Annuaire de l’Institute des Etudes Balcaniques, nr. XIII—XIV, Bcl- grade, 1982—1983, 478 p. (Miodrag Milin).................... 818 822 www.dacoromanica.ro 732 E TOM 38, No. 8 Aout 1985 S O M M A I R E A L’OCCASION DU XVI'™' CONGRES INTERNATIONAL DES SCIENCES HISTORIQUE (STUTTGART - 1985) ȘTEFAN PASCU, L’historiographie roumaine et l’histoire univcrselle ...... 735 ȘTEFAN ȘTEFĂNESCU, Le IX® Congrăs du Parti Communiste Roumain. Son rflle et son importance dans le dfeveloppement de l’historiographie roumaine............... 743 VASILE CURTICĂPEANU, Aspects du dfeveloppement de la science historique roumaine pendant la păriode comprise entre le XVe et le XVI® Congres des Sciences his- toriques (1980—1985).............................................................. 747 DAN BERINDEI, L’histoire — facteur de consolidation de la paix et de la cooperation Internationale.................................................................... 763 ★ ILEANA CĂZAN, La rfefevalution de la conception concernant l’homme, la nature et la sociătă pendant le Moyen-Âge............................................ 768 EUGEN DEN'IZE, Les relations de lancou de Hunedoara avec Alphonse V-e d’Aragon et la lutte antiotomane au milieu du XVe siecle......................... 782 CHRONIQUE DE LA VIE SCIENTIF1QUE La session scientifique de la Facultă d’histoirc-philosophie et la 1’Institut d’histoire „N. lorga” consacrfee au XX-e anniversaire du IXe Congrfes du Parti Communiste Roumain (Ion Apostol) ; La phase rfepublicainc de la IX® Olympiade naționale d’histoire (Gh. I. lonifă) ; L’Exposition „40® anniversaire de la victoire sur le fascisme. L’apport de la Roumanie ăla guerre antifasciste” (Gelku Maksutovici) ; Voyagc d’fetudes dans la R. P. Hongroise (Ludovic Deminy)............... 796 LE LIVRE ROUMAIN ET fiTRANGER D’HISTOIRE , • , Premise ale formării pielii economice unitare românești, Documente, 1862—1914, (Prfemisses de la formation du marche feconomique unitaire roumain, Documents, 1862—1914), Edition parue par les soins du losif 1. Adam, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București, 448 p. (E. Mihăly)............................. 808 EUGENIA NEAMȚU, VASILE NEAMȚU, STELA CHEPTEA, Orașul medieval Baia tnsecolele XIV—XVII, (La viile mâdiâvale de Baia auxXIV-e — XVII-e siăcles), voi. II, Edit. Junimea, Iași, 1984, 476 p. (lolanda Micu)..................... 810 , * , Wcgenetz europăischenGcistes. Wissenschaftszentren undgeistige Wechselbeziehungen zuiischen Mittel — und Stldosteuropa vom Ende des 18. Jahrhunderts bis zum Ersten Weltkrieg, volume păru par les soins de Richard GeorgPlaschka et KarlheinzMack, Viena, 1983, 498 p. (Dan Beruidei)............................................ 811 www.oac6r6mamca.ro 733 EVA H. HARASZTI, The Invaders. Hiller Occupies Ihe Bhineland, Akadfemial Kiadd, Budapcst, 1983, 263 p. (Nicolac Dascălu)........................................... 813 JOSE ANTONIO VACA DE OSMA, Asi se hizo Espana, Espasa-Calpe S. A., Madrid, 1981, 624 p. (Ovidiu Bozgan )................................................ 815 LUGED C1ZEK, L’tpoque de Trajan. Circonstances poliliques el problemes idiologiques, Edit.științificășienciclopcdicăctLcsbclleslettreB.BucarcstctParis, 1983, 567 p. Liviu Pelculescu............................................................. 818 LA REVUE DES REVUES D’HISTOIRE „BALCANICA”,Annuairc del’Institut dcsEtudcsBalkaniqucs, no. XIII—XIV,Belgradc, 1982-1983, 478 p. (Miodrag Ulii in).......................................... 822 www.dacoramanica.ro CU PRILEJUL CELUI DE AL XVI-lea CONGRES INTERNAȚIONAL DE ȘTIINȚE ISTORICE (STUTTGART - 1985) ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ȘI ISTORIA UNIVERSALĂ ȘTEFAN PASCU De la începuturile sale, istoriografia modernă românească a cuprins în lucrările fundamentale istoria propriului popor și de asemenea și a altor popoare. Conștienți, marii istorici de atunci — din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, reprezentanții ideologiei luministe — și pînă astăzi au înțeles că istoria poporului român nu se poate înțelege în plenitudinea și valoarea sa reală decît integrată în context european sau sud-est euro- pean. Conștienți erau, de asemenea, acești istorici că istoria românilor înseamnă parte integrantă a istoriei omenirii și că creațiile de valoare ale poporului rcmân îmbogățesc civilizația universală. Astfel proceda Gheorghe Șincai în cele trei masive volume din al său Hronic al românilor și a mai multor neamuri, făcînd începutul unui asemenea demers. Pcntrp. ca loan Heliade Rădulescu să facă pasul următor, descriind Europa după tratatul de la Paris (1857). După aceste începuturi sporadice, odată cu pășirea istoriografiei în perioada de trecere de la romantism la pozitivism, preocuparea de istorie universală în legătură cu istoria poporului român a unor fenomene istorice atingătoare de istoria poporului nostru se intensifică și se amplifică. Numele lui Gheorghe lonescu-Gion poate fi invocat drept exemplu. Cu cele două lucrări ale sale ludovic al XVI-lea și Constantin Brîncoveanu și mai cu seamăj Istoria națională în istoria universală, cea dintîi încercare de aplicare a sincronismului istoric chiar dacă metoda nu e cea mai ducă- toare la scop, deoarece se bazează deseori pe legături și contingențe în- tîmplătoare. început de bun augur, însă, continuat la o treaptă superioară pe măsură ce pozitivismul își găsește cîmp rodnic de activitate în istorio- grafia română. Pasul cel mare se înfăptuiește pe măsura integrării științei istorice în concepția pozitivistă a științelor, prin marii învățați de la sfîrșitul sec. al XlX-lea și începutul celui de-al XX-lea. Cînd o concepție superioară, cu un suport informațional și metodologic pe măsura însemnătății pro- blemelor cercetate este condiția sine qua non pretinsă de orice cercetare științifică. Această judecată științifică se potrivește și este imperativ necesară și în știința istoriei. Interesul pentru problemele esențiale, con- cepția superioară privitoare la caracterul ei științific, asigură tinerețea și vitalitatea istoriei, împiedieîndu-i înămolirea în factologie, în empirismul lipsit de orizont. în locul acestora, noile metode, mai raționale, mai logice, mai științifice conferă istoriei o viziune mai largă, mai cuprinzătoare, mai integrală, caracterizată drept „structura procesului istoric”. Ceea ce înseamnă opusul fărîmițării acestuia „pe felii”, relativ independente sau autonome, sau a juxtapunerii istoriilor locale. Isteria trebuie să fie totală, nimic din trec i fie străin. Ceea ce în- 735 seamnă că evenimentele și faptele istorice nu mai apar accidentale, ci determinate de esența lor mai adîncă. Avînd mereu prezente asemenea postulate, istoriografie înseamnă cercetarea adevărului, cum se cuprinde în culegerea de studii Histoire et ses mdthodes din colecția Enciclopedic de la Pleyade. Istoriografia se întemeiază pe izvoare, scrise și nescrise, dar și pe erudiție, adică supunerea mărturiilor documentare unei critici prealabile, așa cum spune atît de frumos marele istoric român Nicolae lorga : „după opera de lucru, urmează opera de inteligență”, Toate aceste realități și adevăruri îndreptățesc concluzia cunoscutului istoric Ch. Samaran, anume că istoria este o necesitate profundă a omenirii și, de aceea, dacă nu ar exista ar trebui inventată. Meditații asupra condiției istoricului, formulate ca principii sau mărturisite indirect în activitatea istoriografică, sînt prezente la cei mai de seamă istorici români din a doua jumătate a sec. al XlX-lea și mai cu seamă la cei de la sfîrșitul acestui secol și de la începutul secolului nostru. Mihail Kogălniceanu și Nicolae Bălcescu sînt începătorii, în dece- niul 5 al secolului, la o vîrstă foarte tînără. Bogdan Petriceicu Hașdeu este continuatorul cu o evoluție, însă, nu foarte rectilinie. Cu Alexandru Xenopol se pășește la o atitudine critică în cercetarea istoriei, atitudine critică față de societatea, datoare să răsplătească eforturile oamenilor de știință. Mai desluși: și mai îndrăzneț și-au formulat condiția de oameni de știință și de membri ai unei societăți în plină dezvoltare și continuă căutare spre împlinirea marilor idealuri de dreptate socială și unitate național-statală principalii reprezentanți ai istoriografiei pozitivist-cri- tice : Nicolae Icrga și Vasile Pârvan. Cel dintîi, lorga, afirma că fiecare epocă e realizarea unei idei, răsărite în mintea unui vizionar, respinsă violent la început, apoi acceptată ca forță directoare, ca sub impulsul unei „duble frenezii”, pentru ca mai tîrziu să devină prea strimtă, și, •deci, pasibilă de substituire. Nu lipsea din această judecată cu privire la profesiune, la profesiunea sa de istoric, gîndul cu privire la situarea sa în societate care se cuvenea să țină seama de marile idei de la confluența •celor două veacuri, al XlX-lea și al XX-lea, pentru care milita el însuși în activitatea sa publică, de publicist, profesor, om politic. Onciul, la rîndul său, se mărturisea mereu legat de „povestea epică a luptei cu taina ■cea mare a istoriei noastre”, cu care se contopise și pe care o folosea și în activitatea sa publică. Vasile Pârvan, apoi, în profesiunea sa de istoric și arheolog își găsea sprijin temeinic în existența socială, în căutarea „rațiunilor intime”, anume de a cunoaște cum „din experiența celor trecute se poate căpăta pentru viitor mai multă dreptate, lumină, frăție și adevăr”. Cu condiția ca experiența istoriei să fie folosită „cu inimă iu- bitoare și cuget curat”. Sînt condițiile sine qua non pentru a fi un adînc cunoscător al faptelor și gîndurilor omenești. Prestigioșii istorici români de la cumpăna dintre cele două veacuri, îngemănează încă o dată profesiunea cu existența socială într-o armonie echilibrată și într-un echilibru armonios, nefiindu-le străine exemplele de profesiune și de viață ale colegilor de breaslă din alte țări—între care Fustei de Coulanges—, cu privire la necesitatea concordanței depline între fond și formă : fond-erudiție-formă-limpezime și frumusețe în demonstrarea erudiției; cunoștințe exhaustive, nu însă reducîndu-1 pe istoric la a face doar „toaleta documentelor”. Ceea ce însemna îmbinarea dintre erudiție www.dacaramanica.ro 736 și arta demonstrației, dintre strădania deslușirii adîncurilor și intimită- ților fenomenului istoric și nu mai puțină strădanie pentru forma cea mai expresivă. Ceea ce înseamnă seriozitate între gîndire și acțiune, frumusețe în modul de existență, echilibru între etic și estetic, pe de o parte și gno- seologic pe de alta. O altă condiție a istoricului, formulată subliniat de lorga, continuată de Pârvan — întîlnită și de Benedetto Crocce—era aceea de cunoaștere profundă a vieții contemporane : să pornești de la contemporaneitate și să te întorci’la contemporaneitate. Ceea ce înseamnă, în profesiune și în viața socială, cunoașterea experienței contemporane pentru a înțelege mai bine realitățile trecutului și de asemenea a ști ce dorește sicietatea contemporană pentru a-i satisface pretențiile. „Partons de la sociâtd contemporaine et retournons-y”. Ceea ce mai înseamnă contribuția omului de știință, a istoricului, la înțelegerea și soluționarea, în sensul dorit de contemporaneitate, a problemelor ce preocupă noile generații, luminîncl căile viitorului. ★ Nu e deloc surprinzător că cel ce-și înscrie numele în fruntea șirului marilor istorici români preocupați de lărgirea orizontului de cuprindere a fenomenului istoric pe plan universal a fost și cel ce s-a încumetat să- realizeze cea dintîi sinteză de Istoria românilor din Dacia Traiană. Deschi- zătorul de drumuri în. istoriografia românească, A. D. Xenopol, „sparge- gheața” cu îndrăzneala desțelenitorului de noi ogoare, prin lucrarea Les- principes fundamenteaux de Vhistoire (1890), reluate pe temeiuri noi în. La theorie de Vhistoire (1908). Ca orice lucru nou ce părăsește tiparele învechite, care nu mai satisfăceau concepția și metoda xenopoliană, a stîrnit nedumeriri, și, de aceea, a fost mult discutată, de la aprobări și adeziuni nereținute, la negații fără acoperire convingătoare, de multe ori. Oricum, istoricul român a fost nu numai cunoscut, ci invocat ca autoritate de mare prestigiu în teoria istoriei. Se asociază, cu mare prestigiu și incontestabilă autoritate ceilalți neîntrecuți istorici Vasile Pârvan și Nicolae lorga. Vasile Pârvan își inaugurează activitatea de consacrare cu Idei șî forme istorice în care-și expune metoda de cercetător în sensul că a aduna informații fără spirit superior, ordonator în haosul faptelor, nu înseamnă operă de creație, ci o îngrămădire fără noimă de fapte neinteligibile. Per- fecta și adînca cunoaștere a problemelor, înțelegerea și valorificarea lor principal și cauzal conferă valoare faptelor. Asemenea principii stau la baza tuturor lucrărilor sale și de asemenea a celor de istorie generală cum este Marc Aureliu sau sentimentul social și Die Nationalitât der Kau- fleute in romische Reiche, în care faptele sînt înfățișate în înlănțuirea lor logică, vădindu-și efectul prin adevărul ce se degajă din ele. Nicolae lorga se situează pe o treaptă mult superioară și din punctul de vedere al cuprinderii mai largii panorame istorice nu numai prin mul- țimea lucrărilor, ci de asemenea prin cele dintîi mari sinteze de istorie a omenirii sau a unei mari părți a acesteia. început cu The bizantine Empire, dezvoltată în cele trei volume din Histoire de la vie byzantine și Byzance apres Byzance, pasul următor a fost firesc spre Geschichte des Osmanische Reiches, în patru volume masive și continuat cu Histoire des Etats balca- niques â V&poque moderne, reluată sub forma unității instituțiilor, Le carac- tere commun des e' I°r£a urc& mereu 737 alte trepte în eforturile sale de cuprindere a istoriei generale în ce a avut mai caracteristic istoria omenirii cu Elemente de unitate ale lumii medievale, moderne și contemporane. încoronarea sînt cele patru volume masive diu Essai de synthbse de l'Histoire de Vhumanitâ, de fapt o istorie a civilizațiilor, un sistem și nu o simplă clasificare a faptelor mai mult sau mai puțiu importante. Nu putea lipsi din preocupările și realizările neîntrecutului istoric lucrarea pe care o purta mereu în gînd și-n inimă, anume locul și rolul istoriei poporului român în istoria omenirii, înfățișate în lucrarea cu titlul La place des Roumains dans Vhistoire universelle. Moartea tragică l-a răpit în plină frămîntare, așa cum îi era firea, a ideilor unei grandioase opere pe care și-a intitulat-o sugestiv Istoriologia umană, ce avea să fie sinteza impersionantă a impresionantei sale erudiții și intuiții. Calea deschisă de marii învățați a fost urmată de școala istorică românească interbelică. Preocupările privitoare la istoria universală au continuat. Exemplul și impulsul magistrului, Nicolae lorga, a dat roade. Nu la nivelul maestrului, dar în consens cu școala creată și îndrumată de el. George Brătianu este un exemplu cu studiile sale privitoare la La Uter Noire. Des origines â la conquete ottomane, o analiză profundă și multilaterală a importanței și rolului Mării Negre în istoria universală în general, a sud-estului european cu deosebire. Urmată de numeroasele studii cu privire la genovezi și la relațiile acestora cu românii în evul mediu și de Etudes byzantines d'histoire iconomique et sociale. întregite cu cuprinzătoarea exegeză privitoare la instituțiile reprezentative din Țările Române, integrate în instituțiile reprezentative medievale europene : Sfatul domnesc și adunarea stărilor în Principatele Române, Consiliul feudal și adunarea stărilor în țările Europei apusene și Adunările de stări în țările Europei centrale. Un studiu de istorie comparată, doveditoare a caracteristicilor comune ale unor instituții juridico-politice esențiale, cele românești parte integrantă a celor europene. Cercetările lui Andrei Oțetea cuprind mai ales probleme de istoria culturii și de istorie politică europeană. Cum este valoroasa lucrare Re- nașterea și reforma cu multiplele valențe cultural-ideologice, marcînd o adevărată epocă în istoria Europei și Contribution ă la Question d'Orient, cu implicațiile sale în istoria continentului timp de două secole. ★ Istoriografia română socialistă nu numai că nu a părăsit buna și folosirea tradiție, dar a cultivat-o cu predilecție. Sute de studii, mai mari și mai mici, cu caracter monografic sau de sinteză, dezmint opinia cu privire la părăsirea preocupărilor de istorie universală. Este adevărat că asemenea preocupări nu sînt nici cantitativ și nici calitativ echivalate cu activitatea istoriografică românească în general, din motive cunoscute, dar adunate și sistematizate, oferă imaginea preocupărilor și a rezultatelor acestora într-o pluralitate de domenii. Scurta ochire încercată, aici oferă imaginea realității cu privire la preocupările de istorie universală a istorio- grafiei române contemporane. Istoricii români au realizat valoroase sinteze cu privire la Istoria culturii și civilizației, la Istoria dezvoltării științei în general, la Istoria universală a arhitecturii, la Istoria artei, Istoria muzicii europene și la Istoria teatrului universal. Prin asemenea lucrări, cultura românească socialistă se integrează în circuitul de valori internaționale; sintezele realizate pot fi lucrări de referință pentru noi puncte de vedere, pentru www.dacoromanica.ro 738 integrarea în circuitul de valori științifice, în mai mare măsură, a reali- zărilor din această parte răsăriteană și sud-est europeană. De valoare asemănătoare pot fi prețuite și realizările istoriografiei românești materialist-istorice cu caracter de sinteză referitoare la unele țări și popoare sau la unele domenii. între care se cuvin amintite cele două sinteze de Istoria turcilor completate cu o alta privitoare la Civi- lizația turcă, și una și alta cu implicații atît de numeroase și de importante în istoria poporului român. Sau Italia. Cultura e civilii, cu însemnătate remarcabilă în cultura și civilizația universală. Ori Istoria Suediei și Istoria Statelor Unite ale Americii, care înfățișează, din punct de vedere al istoriografiei noastre, istoria unor țări mai depărtate din punct de vedere geografic, dar cu implicații multiple în istoria Europei și în parte a României chiar. Nimeni nu se poate îndoi de valoarea altor sinteze de istoria cult urii, realizate de istoriografia română contemporană din ultima vreme, cum este Istoria scrisului sau Istoria istoriografiei, ori Fenomenul militar în istoria societății, Epopeea navelor din antichitate pînă în contemporaneitate, în fond istoria navigației și Mari bătălii din istoria lumii. învățații români și-au dovedit știința, îmbogățind istoriografia universală în aceeași măsură prin numeroasele și variatele lucrări speciale, sinteze și monografii, pe epoci istorice sau pe probleme speciale aparțină- toare unor epoci istorice. Și spre binefacerile și satisfacția științei și a celor interesați de progresele acesteia, istoriografia românească din ultima vreme nu a ignorat nici o epocă, de la preistorie pînă în vremea noastră și nici o problemă de certă importanță. Nimeni nu va putea subestima importanța civilizației lumii vechi, a cărei mai bună cunoaștere este oferită și de lucrările specialiștilor români publicate în ultimii ani. Mai întîi, prin cercetările arheologice, sintetizate în lucrarea Arheologia preistoriei, care au permis reconstituirea Istoriei comunei primitive și apoi pe temeiul izvoarelor scrise, analizate cu com- petență de alți specialiști români, așa cum sînt ilustrate în mai multe lucrări ce înfățișează diferitele civilizații antice. Civilizația egipteană, Civilizația asiro-babiloniană, Civilizația sumeriană^, Civilizația elenistică și Civilizația Bornei Antice, la care se adaugă viața cotidiană a lomanilor în lucrarea Cum trăiau românii și civilizația ilirilor ilustrată în cartea Ilirii. Istorie. Limbă. Sinteza tuturor acestora și a altora fiind cuprinsă în lucrări de mai mare complexitate tematică : Civilizația lumii antice și Istoria gîndirii antice, Civilizațiile mediteraniene și Beligiile antice și altele. Nu au fost uitate nici marile personalități istorice ale lumii vechi care au jucat roluri importante, influențînd într-un fel sau altul, în chip pozitiv sau negativ evenimentele vremii, de la Pericle la Alexandru Ma- cedon (cel Mare), de la Hanibal la Cesar, de la Traian la Contantin cel Mare. Pentru a se realiza sinteza acestor personalități într-o lucrare despre Mari căpitani ai lumii antice, urmată de alta cu privire la Femei vestite în lumea antică. Medieviștii români s-au prins într-o emulație științifică benefică împreună cu colegii lor mai „vechi”, căutînd și lămurind, informînd și îmbogățind, prin lucrările lor, cunoștințele cu privire la numeroase pro- bleme de istorie medie universală. Fie că este vorba de istorie social—po- litică sau culturală, etno-lingvistică sau instituțională. Ultimele populații migratoare : Pecenegii și Cumanii au beneficiat de studii cu caracter interpretări, iar 739 Cruciadele s-au bucurat de o viziune mai nouă. Asemenea Epoca marilor descoperiri geografice și viața celui mai mare dintre descoperitori, Columb. Mișcările sociale europene și-au găsit cercetătorii fie sub formă micromonografică, ca de exemplu Sub flamura taborului, ilustrînd războ- iul popular bușit din Cehia, fie sub forma sintezei largi a Mișcărilor țără- nești medievale și moderne în centrul și sud-estul Europei. Iar Turcica și Soliman Magnificul, adîncesc cercetarea, prin valorificarea de noi izvoare și prin noi puncte de vedere formulate. Culturologii (istorici, literați) s-au întrecut cu ceilalți specialiști, ocupînd locul fruntaș în cercetarea fenomenului cultural european. Re- nașterea, Umanismul și reprezentanții cei mai iluștri ai marii culturi uma- niste din sec. XV—XVII, Fante Alighieri, Nicolo Machiavelli, Erasmus din Rotterdam ș.a. Problemele de Istoria artei europene medievale, cercetate de specialiștii români, le completează pe cele de cultură în general. Studii .și cercetări de probleme majore, care au făcut posibilă sinteza privitoare la Clasicism și baroc în cultura europeană în sec. XVII. Și alta mai cu- prinzătoare, referitoare la Societate feudală în Europa apuseană. Epoca modernă inaugurată pe plan european de revoluția „burghe- ză” din Anglia este beneficiara unor cercetări, și numeroase și valoroase. De sinteză unele, analizînd probleme speciale altele. Și unele și altele întemeiate pe o informație bogată și pe o analiză pertinentă. Nelipsind tendințele comparatiste pe zone geografico-istorice, insistîndu-se mai mult decît în alte studii, asupra problemelor din Răsăritul și Sud-estul Europei. De asemenea aria geografico-istorică cuprinsă de istoriografia românească se lărgește, pentru epoca modernă și contemporană, cu istoria continentelor americane, cel de Nord și cel de Sud. Istoriografia românească nouă înțelegmd însemnătatea revoluțiilor burgheze, deschizătoare ale epocii moderne, le-a cercetat cu priceperea și înțelegerea deplină a fenomenului istoric, atît pe cea din Țările de Jos, cît și Revoluția burgheză din Anglia. De o preocupare atentă și insistentă s-a bucurat sec. al XVIII-lea cu prefacerile și mutațiile profunde în toate domeniile și de asemenea cu urmările de însemnătate deosebită a acestor prefaceri. „Secolul lumi- nilor” a fost secolul înnoirilor socio-economice, social-politice și culturale. Este secolul în care — spre sfîrșitul lui — se încheie procesul de formare a națiunilor moderne în centrul și sud-estul Europei. Este secolul celor dintîi revoluții cu caracter social și național, de asemenea în ultima sa pătrime, a Coloniilor engleze din America de Nord, a românilor din Tran- silvania sub conducerea lui Horea, revoluția franceză. Și nu putea lipsi din bibliografia istorică a României din ultimii ani lucrări consacrate celei mai de seamă creații a revoluției franceze, Napoleon Bonaparte. Fiecăruia din aceste evenimente li s-au consacrat lucrări fundamentale, realizate de istoricii români în ultimii douăzeci de ani. Normarea națiunilor europene în general, Formarea națiunilor în sud-estul Europei, de asemenea, au constituit alte subiecte de cercetare. Formarea națiunilor moderne, la rîndul său, a constituit un imbold și un impuls, totodată, pentru constituirea statelor naționale independente, în Europa de sud-est și în America Latină deopotrivă. Fenomene și procese istorice ce nu puteau fi nici ocolite și nici ignorate de istoriografia noastră nouă. Și nu au fost. Dimpotrivă, bucurîndu-se de atenție și interes, lucrări de valoare au fost realizate. Așa cum este Afirmarea statelor naționale independente și unitare din centrul și sud-estul. Europei (1921—1923) sau www.dacoromanica.ro 740 aceea cu titlul De la Bolivar la Cardenas. File din istoria Americii Latine și sinteza luptei pentru formarea statelor independente din continentul latino-american, cuprinsă în cartea Revoluția hispano-americană (sec- XV—1969). Cultura luministă, ideologie înnoitoare și propulsoare a mutațiilor social-economice și social-politice s-a bucurat de asemenea de cercetări valoroase, cu noi puncte de vedere și noi concluzii, pe plan european și regional : Cultura europeană în epoca luminilor sau Interferențe iluministe, ori Oameni și idei în sud-estul european în zorii epocii moderne. Și sinteza culturii europene ce-și are rădăcinile în cultura luministă De la epoca luminilor pînă în prezent. Nu puteau lipsi preocupările și cercetările istoriografiei române pentru importantele evenimente mondiale ale celei de a doua jumătăți a sec. al XlX-lea : Războiul civil din Statele Unite ale Americii și eroul acestuia Abraham Lincoln, Internaționala l-a și copilul acesteia Comuna din Paris. Contradicțiile lumii imperialiste, ca urmare a creerii imperiilor colo- niale, cel mai mare dintre ele fiind analizat sub toate aspectele în lucrarea cu titlul Imperiul britanic, a avut drept urmare Lupta pentru supremația mărilor (sec. XVI—XIX ) și în cele din urmă, Primul război mondial, căruia istoriografia română i-a consacrat o valoroasă monografie. N-a încetat zăngănitul armelor din 1918 și forțele retrograde, duș- mane omului și omenirii pregăteau altele mai păgubitoare, mai nimici- toare. Pentru ca omenirea să nu uite niciodată ororile războaielor, să nu-i uite pe cei ce le-au provocat și le-au alimentat, istoricii români s-au ocupat, în ultimele două decenii, de organizațiile reacționare și politica nefastă a acestora : Apariția fascismului, Regimurile fasciste și totalitare în Europa, Războiul italo-etiopian, Agresiunile naziste în Europa în anii 1938—1939. Fiecare din aceste acțiuni și mai ales toate la un loc pregă- tind și dezlănțuind cea mai mare conflagrație mondială de pînă acum, al doilea război mondial. în fața politicii agresive a forțelor fasciste, strădaniile forțelor pro- gresiste, a forțelor iubitoare de pace si doritoare de înțelegere și colaborare, s-au dovedit neputincioase, mai ales că guvernanții unor mari puteri nu numai că nu s-au împotrivit din toate puterile forțelor agresive, dar, prin atitudinea și uneori sprijinul lor, le-au încurajat. Nici Mica înțelegere și nici înțelegerea Balcanică, nici Liga sau Societatea Națiunilor și nici diferitele tratate internaționale, care s-au bucurat de interesul, materia- lizat în lucrări valoroase, ale istoricilor români, n-au fost în stare să îm- piedice răul cel mai mare, războiul. Războiul al doilea mondial sau Marea conflagrație a secolului XX, a constituit subiect de cercetare și de analiză multilaterală din partea istoriografiei române : pregătirea, izbucnirea, desfășurarea, participarea, urmările. Lucru pe deplin explicabil, datorită proporțiilor, distingerilor, dramelor și tragediilor provocate, resimțite, într-un fel sau altul, de în- treaga omenire. Această omenire, adevărata omenire și reprezentanții ei autentici, cei ce într-adevăr se identifică cu interesele omenirii iubitoare de pace, binefăcătoare și de liniște creatoare s-au străduit și se străduesc să îm- piedice experiența amară de acum 40—50 de ani. Iar un mare număr de istorici din toată lumea, între care și mulți istorici români și-au con- sacrat forțele și talentele unor cercetări, care dezvăluie și, dezvăluind, www.oacoromamca.ro 741 oferă popoarelor învățăminte prețioase, prin lucrări valoroase, care într-un fel sau altul, slujesc interesele superioare ale popoarelor și națiunilor lumii. Spre exemplu Decolonizarea și relațiile internaționale sau Suveranitatea de stat și dreptul internațional contemporan ori Secolul XX — secolul marilor revoluții, în care sînt analizate eforturile și luptele popoarelor pentru independență, iar după obținerea ei, eforturile și luptele pentru salvgar- darea independenței, condiție sine qua non a progresului și dezvoltării lor. Cu deosebire a Statelor mici și mijlocii, de multe ori obiecte de tran- zacție între marile puteri. Numeroase studii au fost consacrate de istoricii, juriștii și polito- logii români în ultimii ani unor probleme ce dezvăluie vocația de pace și bună înțelegere a poporului român însuși, dovedită de-a lungul seco- lelor, promovată de reprezentanții săi adevărați de-a lungul secolelor, vocație ce constituie coloana vertebrală a politicii externe a României Socialiste, a președintelui ei, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Pentru o nouă ordine internațională, este titlul unei cărți apărute în România, Securi- tatea europeană se întitulează o altă carte, Dezarmarea în contextul pro- blemelor internaționale se recomandă o altă lucrare, Reglementarea prin mijloace pașnice a diferendelor dintre state se numește alta, Argumente pentru o nouă ordine internațională și Principii ale relațiilor între state se întitulează altele, pentru ca o lucrare să se ocupe de Organizația Națiu- nilor Unite, instituția internațională înființată acum patru decenii în scopul reglementării pașnice a relațiilor dintre state și popoare. în încheierea acestor scurte considerații metafora prestigiosului om de știință Georges Sarton se potrivește cît se poate de bine. El asea- mănă știința universală cu o mare orchestră, în care științele naționale au rolul diferiților instrumentiști. După cum instrumentiștii singulari nu pot realiza o sinfonie, tot astfel științele naționale izolate nu pot oferi imaginea științei universale integrale. Ceea ce nu înseamnă topirea meca- nică a științei naționale în știință universală, ci o integrare în sinteza generală. Realizările istoriografiei românești în cercetarea problemelor de istorie universală ocupă, astfel, un loc frumos în marea orchestră a științei istorice universale, contribuind la sporirea frumuseții și însemnătă- ții sinfoniei, care este știința istorică integrală. www.dacoromaiiica.ro 742 CONGRESUL AL IX-LEA AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN. ROLUL ȘI IMPORTANȚA LUI ÎN DEZVOLTAREA ISTORIOGRAFIEI ROMÂNEȘTI. ȘTEFAN ȘTEFĂNESCU Orientările stabilite în documentele Partidului Comunist Român după Congresul al IX-lea, indicațiile tovarășului Nicolae Ceaușescu privind necesitatea reevaluării în spiritul concepției marxiste a istoriei naționale, potrivit adevărului istoric, intereselor fundamentale ale poporului român și nevoilor construcției socialismului au deschis calea elucidării într-un autentic spirit științific a problemelor majore ale istoriei României și a unor probleme de istorie universală, care au influențat realitățile ro- mânești. Datorăm Secretarului General al Partidului adevărul profund sti- mulativ, de nebănuite resurse metodologice privind necesitatea tratării în perspectivă unitară a istoriei poporului, ca reflex al unității interne a procesului istoric real, al iradierii tuturor forțelor politice și sociale din trunchiul viguros al națiunii. Pe acest trunchi se altoiesc toate manifes- tările de viață ale diferitelor componente ale procesului istoric; prin fo- rarea în adîncurile sale ni se dezvălue sensul lăuntric a tuturor mișcărilor social-politice, ideologice, al faptelor economice sau de cultură din trecut. Păstrînd un riguros caracter științific, manifestîndu-și atașamentul cel mai deplin la marile valori ale științei, istoriografia marxistă românească a cunoscut în anii de după Congresul al IX-lea însemnate realizări. Ele se reflectă în dimensiunea tematică a investigațiilor, în perfecționarea metodelor și mijloacelor de cercetare și în rezultatele efective, concretizate în lucrări, culegeri de documente și instrumente de lucru, cercetări arheologice, în ținuta publicațiilor de specialitate. Situată la un nivel științific ridicat, producția istoriografică româ- nească a pătruns tot mai mult în circuitul științific internațional, stîrnind interes și, nu de puține ori, cuvinte de caldă apreciere. Revistele de istorie au reflectat, într-un profil tematic variat, rea- lizările istoriografiei marxiste românești, aducîndu-și contribuția la cunoașterea trecutului României în țară și peste hotare. Ele au dat o atenție deosebită unor momente esențiale din lupta poporului român pentru libertate socială și națională, pentru unitate politică și culturală, încadrării lor în istoria universală. O bună parte din tematica cercetărilor întreprinse, abordînd aspecte fundamentale, a reprezentat în fapt, în consens cu adevărul istoric, răs- punsul documentat și ferm al istoricilor noștri împotriva interpretărilor denaturate, falsificatoare ale realității istorice, a manifestărilor de cos- mopolitism, a încercărilor de justificare a vechii politici imperialiste care s-au ivit în diverse țări. www.dacoromanica.ro 743 Rezultate noi, care rămîn ca bunuri științifice cîștigate, s-au obținut în investigarea tuturor perioadelor istoriei. Cercetările arheologice efectuate pe tot întinsul țării au îmbogățit mult cunoștințele despre istoria străveche și veche a României. începuturile istoriei străvechi, în lumina cercetărilor recente, coboară pînă la cca. 1.000.000 de ani î.e.n. Spațiul carpato-dunăreano-pontic aparține ariei în care s-a desfășurat procesul de antropogeneză. Diferitele perioade din evoluția epocii paleolitice sînt oglindite prin numeroase descoperiri din Muntenia, Moldova, Banat, Maramureș și Dobrogea. Epoca neolitică pe teritoriul României a înscris în patrimoniul cultural al omenirii unele din cele mai interesante culturi materiale (Cucuteni, Gumelnița, Haman- gia). în secolul al Vl-lea î.e.n., pe teritoriul vast dintre Carpații nordici și Balcani sînt atestați geto-dacii ca unitate etno-istorică, avînd o cultură materială și spirituală specifică. O dovedește și recenta descoperire de la Bunești a unei diademe de aur (cca. 800 gr. greutate). Decorată cu rozete, diadema pare a fi o operă getică din sec. III î.e.n., realizată sub influența grecească. După o îndelungată și continuă dezvoltare, societatea geto-dacă a cunoscut în vremea lui Burebista o etapă de maximă dezvoltare. Condi- țiile externe favorabile, ca și acțiunea politico-militară a lui Burebista, au permis trecerea, în preajma anulu1’ 70 î.e.n., la organizarea, sub o autoritate unică, a formațiunilor social-politice existente. Ridicat pe tradiția social-politică anterioară și consolidat prin aducerea sub ascultare a cetăților grecești de la Marea Neagră și înlătu- rarea pericolului celtic, regatul lui Burebista cuprindea întreaga lume geto-dacică, de la munții Haemus (Balcani) pînă la Carpații Păduroși, de la Tyras (Nistru) pînă spre Tisa. Cultura unitară geto-dacă și organizarea statală au atins apogeul în timpul regelui Decebal ce avea să înfrunte în mai multe rînduri Imperiul roman. Definitorii pentru progresele realizate de cercetarea istorică româ- nească în ultimii 20 de ani sînt și investigațiile privind relațiile statului geto-dac cu civilizația, cultura și autoritatea romană, ca și procesul de romanizare a societății geto-dace, proces complex și de lungă durată, care a cuprins, diferențiat, atît ținuturile ce au intrat sub stăpînirea directă romană, militară și administrativă (Scytia Minor și Dacia), cît și pe acelea ale dacilor liberi, controlate de imperiu (Muntenia, Moldova, Crișana, Maramureș). Teritoriul actual al Dobrogei, ca, de altfel, tot ținutul dintre Balcani și Dunăre, a reprezentat un îndelung bastion al romanizării și romanității, întărind permanent unitatea etnică, de o parte și de cealaltă a Dunării. Adoptarea limbii latine, a modului de viață roman, a bunurilor de civilizație superioară romană s-au făcut pe fondul unei civilizații materiale și spirituale înalte, aptă a asimila tot ceea ce crease mai bun antichitatea. Cercetarea arheologică a adăogat noi dovezi, întărind argumentarea, bazată pe izvoarele scrise, în sprijinul ideii că retragerea autorității Im- periului roman de la nordul Dunării și apariția aici a primelor valuri ale populațiilor migratoare nu a afectat nici continuitatea de viață a www.dacaromanica.ro 744 populației daco-romane și nici adâncirea și desăvârșirea, în condițiile unor restructurări demografice a procesului de romanizare, exprimat, în sec. IV—V la nord de Dunăre prin imitate etnică și culturală. Cîștiguri științifice s-au adăogat problemei etnogenezei românilor, în sensul că aceasta a avut un caracter unitar și s-a desfășurat pe vatra traco-geto-dacă și sub semnul pecetei Romei, care a asigurat unitatea și continuitatea poporului român. Discontinutatea și eterogenitatea populațiilor migratoare s-au izbit de continuitatea și unitatea băștina- șilor, care au opus primejdiilor din afară forme de organizare statală proprii, în care păstrarea conștiinței apartenenței la Imperiu le întărea puterea de rezistență și voința de a reconstitui cu timpul vechea unitate politică nord-dunăreană pe care o reprezentase Dacia preromană. Pentru istoria mediboală, marile colecții de izvoare istorice, Docu- menta Romaniae Historica, Fontes Historiae daco-romanae, Călători străini despre țările române, Cronici medievale românești, Inscripții etc., au pus la îndemîna cercetătorilor texte de cel mai mare interes, în ediții de înaltă ținută științifică; lor li s-au adăogat rodnice investigații în arhivele străine. în lumina documentației înnoite s-au înregistrat remarcabile pro- grese în studiul statelor românești de sine stătătoare. S-a evidențiat caracterul unitar al dezvoltării societății românești, în ciuda frontierelor statale impuse de vitregia vremurilor. Lupta statelor românești pentru apărarea iar mai tîrziu pentru redobândirea independenței a făcut obiectul unor cercetări ce fac autoritate pe plan internațional. Conservarea struc- turilor de stat prin asigurarea statutului de autonomie, chiar în condițiile dominației otomane, a apărut drept rezultatul rezistenței eroice opuse invadatorilor, prin mobilizarea tuturor resurselor țării, umane și materiale, în cadrul formulei războiului întregului popor. O atenție deosebită a fost acordată structurilor socio-economice ale societății medievale românești, studierii lor în contextul istoriei universale și în lumina noilor cîștiguri metodologice. Suprastructura instituțională și culturală a fost de asemenea amă- nunțit cercetată, valorificîndu-se cu acest prilej o bogată și valoroasă moștenire din trecut. Ceea ce a interesat, în primul rînd, a fost relevarea specificului românesc în crearea sau receptarea instituțiilor șifoimelor politice, precum și încadrarea marilor curente culturale în contextul european. în domeniul istoriei moderne problematica formării națiunii și a statului modern român s-a constituit ca prioritară. Revoluția din 1821, cea din 1848—1849, Unirea Principatelor Române, Războiul de indepen- dență, România în primul război mondial, desăvârșirea unității statale au fost tot atâtea teme de cercetare, ce și-au găsit tratarea în lucrări monografice, care s-au bucurat de mare succes editorial. Din ele se degajă ideia că în toate momentele hotărîtoare pentru soarta țării, a statului, masele largi populare, înflăcărate de un vibrant patriotism au dat nume- roase și grele sacrificii, cucerind cu arma în mînă dreptul la existență națională de sine stătătoare în cadrul unui stat unitar. Marile procese și momente din epoca modernă au fost tratate în contextul de idei și al desfășurărilor istorice general europene și în deosebi sud-est europene, relevîndu-se nu numai sprijinul substanțial acordat de România luptei de eliberare a popoarelor balcanice de sub jugul otoman, ci și faptul că edificarea statului național român modem a constituit www.dacoromanica.ro 745 în această parte a Europei, dominată de ambițiile acaparatoare ale im- periilor absolutiste vecine, un factor de progres, echilibru și stabilitate. Documentele de partid, Cuvîntările Secretarului General al Parti- dului au fixat jaloanele cercetării epocii contemporane și au oferit o solidă bază teoretică interpretării. Istoriografia mișcării muncitorești a devenit unul din sectoarele relevante și dinamice ale istoriografiei noastre. Pornindu-se de la orientarea metodologică, extrem de fecundă și profund științifică, a prezentării dezvoltării mișcării muncitorești pe fondul istoriei generale a țării, în conexiune cu sarcinile care se ridicau în fața acesteia, cercetarea a putut să pătrundă mai adînc în esența fenomenelor, să se debaraseze de o serie de scheme și șabloane care-i îngrădeau capacitatea explicativă, să fie mai atentă la întreaga complexitate a fenomenelor istorice. Caracterul creator al actului de cercetare s-a realizat, în felul acesta, nu prin recursul la teze și principii generale, în raport au care materialul concret slujea doar ca sunplu exemplu ilustrativ, ci prin analiza adecvată a realității, în conformitate cu propriul ei conținut. Cercetări aprofundate au fost consacrate istoriei naționalităților conlocuitoare și a înfrățirii lor cu poporul român, unor probleme de demo- grafie istorică sau de teorie și metodologie istorică. Au fost readuse în circuitul științific în ediții critice lucrările unor mari istorici din trecut : D. Cantemir, N. Bălcescu, M. Kogălniceanu, B. P. Hașdeu, D. Onciul, A. D. Xenopol, V. Pârvan, N. lorga, Gh. Bră- tianu, I. Lupaș, V. Papacostea, I. Moga, A. Oțetea, M. Berza etc. S-au înregistrat însemnate progrese în dezvoltarea tradiției istorio- grafiei românești în cercetarea cadrului de istorie universală, cu scopul de a descifra acele conexiuni și raporturi mai vaste în cadrul cărora eve- nimentele și creația istorică a poporului român își dobîndesc ponderea reală și specificul propriu. Este o datorie de cinste a istoriografiei noastre de a continua, cu mijloacele și achizițiile interpretative ale timpului nostru, opera ilustrată cu atîta autoritate de marele înaintaș al generațiilor actuale de istorici — este vorba de Nicolae lorga. Conceperea într-o viziune largă a istoriei naționale, examinarea ei în contextul istoriei universale îi asigură rezonanța cuvenită, datele necesare de raportare, răspunzînd concepției Secretarului General al Partidului asupra dezvoltării istorice a poporului român, a locului și rolului său în ansamblul istoriei europene. Luînd ca îndreptar documentele și hotărîrile Congresului al XlII-lea al Partidului, ideile cuprinse în Raportul tovarășului Nicolae Ceaușescu, inspirîndu-se din năzuințele generoase de care au fost animați precursorii, dar mai ales din nobilele idealuri ale societății contemporane românești, știința istorică își va întări eforturile pentru a reda în întreaga frumusețe, bogăție de conținut și complexitate istoria glorioasă a patriei, pentru a-i spori ecoul în conștiințe și a da relației triptice trecut — prezent — vitor toate sensurile prin care ele se presupun, se luminează reciproc și se arti- culează organic. www.dacaramanica.ro 746 ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII ȘTIINȚEI ISTORICE ROMÂNEȘTI ÎNTRE CONGRESELE INTERNAȚIONALE AL XV-LEA ȘI AL XVI-LEA DE ȘTIINȚE ISTORICE (1980-1985) VASILE CURTICĂPEANU Studiul își propune să prezinte un tablou cit mai complet cu putință asupra producției de carte istorică, deosebit de bogată în acești ani. Mate- rialul înfățișat vorbește de la sine asupra avîntului istoriografiei, asupra principalelor tendințe și direcții ale scrisului istoric românesc, din ulti- mii ani. Imaginea completă a fenomenului istoriografie din perioada anilor 1980 —1985 va putea fi înfățișată atunci cînd, la această producție, se va putea adăuga și imensa cantitate de articole, studii și materiale docu- mentare, publicate în revistele de specialitate : „Revista de istorie”, „Anale de Istorie”, „Studii și cercetări de istorie veche”, revista „Dacia”, „Revue Roumaine D’Histoire”, „Revue des Etudes Sud-Est Europthmes”, „Studii și Articole de Istorie”, „Revista Arhivelor”, Anuarele, Revistele muzeelor etc. etc. care n-au putut intra în vederile noastre, în acest material. Sub aspect general, articolul de față este o continuare a lucrării Dezvoltarea istoriografiei românești în anii socialismului, care cuprinde perioada 1965 —1980, elaborată de un larg colectiv de autori și tipărită în tomul 33 (1981) al „Revistei de Istorie” nr. 7 —8, p. 1347 —1603. El se înscrie pe linia interpretării dată istoriografiei din această perioadă, de acad. Șt. Pascu în studiul: Știința istorică românească de la Congresul al IX-lea la cel de al XlII-lea Congres al Partidului Comunist Român, apărut în „Revista de Istorie”, tom 37 (1984) nr. 12, p. 1168 —1117. 1. Cercetarea arheologică din ultimii cinci ani a cunoscut, ca și în alte ramuri ale istoriografiei, o dezvoltare remarcabilă. Rezultatele obținute au făcut posibilă completarea sau elucidarea unor probleme nerezolvate sau mai puțin cunoscute din epoca străveche și veche a istoriei poporului român, pînă la începuturile epocii feudale. în felul acesta, arheologii au adus contribuții însemnate la completarea tabloului vieții omenești din spațiul de locuire cuprins între Carpați, Dunăre și Marea Neagră. în privința materialelor aiheologice, istoriografia acestei etape s-a îmbogățit cu noi volume datorate săpăturilor arheologice de la Histria 1 și cercetării inscripțiilor din Dacia Romană 2 și Scythia Minor 3. Epoca neolitică a fost studiată de E. Comșa : Neoliticul în România 4 iar D. Berciu a început publicarea rezultatelor asupra societății dacilor din sudul Carpaților : Buridava dacică 8. Noile contribuții asupra dacilor din interiorul arcului carpatic au fost concretizate în volumul apărut sub red. lui H. Daicoviciu, Studii Dacice6 iar N. Gostar și V. Lica www.dacaromanica.ro 2 - c« 1449 747 au dat o sinteză a istoriei dacilor de pe întreg teritoriul României : Soci- etatea geto-dacică de la Burebista la Decebal 7. Unele cercetări s-au oprit asupra istoriei dacilor din zone mai res- trînse sau asupra civilizației8 acestora, altele au urmărit existența dacilor în epoca ocupației romane B. Interesul pentru aportul civilizației romane în Dacia după 271, al studierii, în adîncime, a influenței asupra vieții politice, economice, militare romane asupra autohtonilor, în epoca colo- nizării, a constituit una din preocupările arheologilor în această perioadă19. Epoca de după retragerea administrației romane din Dacia a stat în atenția cercetătorilor, ca o sarcină prioritară și permanentă a istorio- grafiei noastre. Raporturile daco-romanilor cu migratorii dar mai ales cu romanitatea sud-dunăreană, simbioza daco-romană și procesul de formare a poporului român sînt puse în lumină, în numeroase articole și studii atît în revistele de specialitate ,,Studii și cercetări de istorie veche” și „Dacia”, precum și într-o serie de contribuții de mai mare amploare. în această direcție se impun lucrările Societatea românească la cum- pănă de milenii (sec. VIII — X) de Ștefan Olteanu u, Romanitatea car- pato-dunăreană și Bizanțul în secolele V —XI a lui Dan Teodor 12, și cea a lui I.I. Russu : Btnogeneza românilor 13. Puncte de vedere noi mai aduc și lingviștii la cunoașterea procesului de formare a limbii române, paralel cu cel al etnogenezei. Cele mai impor- tante contribuții în acest domeniu sînt cele ale lui I. Coteanu Originile limbii române 14. Puncte noi de vedere cu privire la limba autohtonilor daci formulează A. Berinde și S. Lugojanu în lucrarea Contribuție la cunoaș- terea limbii dacilor 15 lărgind astfel terenul discuțiilor în acest domeniu. 2. Publicarea izvoarelor a constituit și după 1980, o preocupare prioritară a istoriografiei românești. Drumul deschis și bogatele realizări, obținute în acest domeniu în anii socialismului, au dat un impuls continuu operei de editare a colecțiilor de documente pentru istoria medie, modernă și contemporană. Pentru istoria medie s-a continuat colecția națională de documente apărută sub egida Academiei R.S. România Documenta Romaniae His- torica (coordonatori Șt. Pascu, Șt Ștefănescu, C. Cihodaru) cu editarea de noi volume 16 și, de asemenea, seria de izvoare narative Fontes His- toriae Daco-Romanae 17 (editată de H. Mihăescu ș.a.) cuprinzînd scrisori și acte externe, din scc. IV —XV, referitoare la permanența și continuita- tea poporului român în spațiul Carpato-danubian. Marile colecții academice au fost completate cu volume tematice, care pun în lumină aspecte din istoria medievală a României18. O contribuție remarcabilă la înfățișarea tezaurului documentar asupra istoriei lui Mihai Viteazul, primul înfăptuitor al unirii tuturor românilor, au adus Arhivele Statului și Biblioteca Centrală de Stat prin publicarea unui impresionant număr de izvoare sub titlul: Mihai Viteazul în conștiința europeană 1B. în anul 1982, principalele scrieri ale lui Ion Neculce 20 s-au bucurat de o nouă ediție, iar în anul următor a fost continuată editarea operelor principelui cărturar Dimitrie Cantemir în tipărirea a două lucrări în limba latină, care cuprind izvoarele antice și medievale privind originile popo- rului român și începuturile vieții statale 21. Peisajul vieții medievale din Țările Române a fost completat prin publicarea, de către un colectiv de specialiști din Institutul de istorie www.dacoromanica.ro 748 „Nicolae lorga”, a celui de al VIII-lea volum din cunoscuta serie Călă- tori străivti) despre țările române care cuprind ample jurnale de drum ale •unor oameni de seamă din sec. XVII și XVIII prin țările române 22. Baza de informație pentru secolul XVIII a fost îmbogățită prin inaugurarea, în 1982, a noii colecții Izvoarele răscoalei lui Horea conce- pută în două serii A. Diplomataria și B. Izvoare narative 23 ambele sub redacția acad. Șt. Pascu. Revoluția de la 1848 a fost ilustrată printr-o amplă lucrare în două volume care cuprinde documentele interne de bază ale revoluției axate pe mișcarea națională începînd din 1784 și 1821 24, publicată de C. Bodea. Un important număr de izvoare, în mare măsură externe, în lim- bile engleză și greacă cuprinde seria Documente privind revoluția de la 1848 în Țările Române, (realizat de colectivul de istorici din cadrul Direc- ției Generale a Arhivelor Statului și din Institutul de istorie „N. lorga”) cu privire mai ales la pregătirea și declanșarea revoluției2S. în jurul revo- luției au adus informații însemnate și publicarea unor documente și cores- pondență interne provenite din arhive franceze 2fi, de M.Bucur. Informația epocii s-a înbogățit apoi cu publicarea unor noi ediții de izvoare din operele unor fruntași ai revoluției de la 1848 printre care : N. Bălcescu 27, M. Kogălniceanu 28, G. Barițiu Al. Papiu-Ilarian3 Noi orizonturi a deschis cunoașterii mai largi a epocii unirii Prin- cipatelor Române, publicarea volumului Relații diplomatice ale României de la 1859 la 1877 31 pregătit de N. Corivan și a altor volume de docu- mente externe : Românii la 1859. Unirea Principatelor Române în conș- tiința europeană 32. Amintim de asemenea volumul al Vl-lea al seriei Documente privind Unirea Principatelor, Corespondență diplomatică fran- ceză 1856—1859 editat de Grigore Chiriță, Valentina Costake și Emilia Poștăriță 32bls. Răscoala țăranilor din 1907 se îmbogățește cu un volum de docu- mente, 33 iar mișcarea muncitorească și de tineret, cu noi surse 3i, care lărgesc simțitor orizontul de investigație al problematicii. Cel mai de seamă moment care a încheiat istoria modernă a popo- rului român anul 1918 s-a bucurat în această perioadă de atenția deose- bită a cercetătorilor, prin publicarea unor bogate și inedite surse docu- mentare. în fruntea acestora se situează lucrarea în două volume 1918 la români. Desăvîrsirea unității național-statale a poporului român. Docu- mente externe 35, care pune la îndemîna cercetătorilor un număr maie de documente din arhive străine care reflectă ecourile actualui de la 1 Decem- brie 1918 la numeroase personalități ale vieții politice și intelectuale din diferite țări ale lumii. într-o ediție care se adresează unui public mai larg, evoluția ideii unirii statale este reflectată în volume de Documente ale unirii (1600 — 1918) 36, de C. Căzănișteanu iar atmosfera de luptă din 1918, sub diversele ei aspecte este pe larg oglindită în volumul Marea Unire a românilor în izvoare narative, ediție și studiul introductiv de Stelian Neagoe 37. Și istoria contemporană și-a lărgit simțitor aria de investigație, concretizată prin editarea de noi surse. Demn de menționat pe prim plan este ampla lucrare pregătită de C. Olteanu, Ilie Ceaușescu, V. Mocanu El. Tucă, sub forma unei cronologii cu texte amplificate : Mișcarea muncitorească, socialistă, democratică, activitatea Partidului Comunist și apărarea Patriei la 38 în care sîn^ cuprinse 749 principalele momente ale acesteia, pînă la sfîrșitul anului 1982. Un însem- nat număr de acte internaționale, cu deosebire tratate încheiate între România și numeroase state după 1939, cuprinde cel de al treilea volum al lui Gh. Gheorghe : Tratate internaționale ale României 1939—1965 39 printre care textele Dictatului de la Viena, al Convenției de armistițiu dintre România și Statele Unite (sept. 1944), al Chartei Organizației Națiunilor Unite Ia care a aderat România, al Tratatului de pace dintre România și Națiunile Unite (feb. 1947) al Tratatului de la Varșovia (14 mai 1955), al Statutului CAER (14 decembrie 1959) ș.a. în același context mai trebuiesc amintită culegerea selectivă a lui El. Dragne și I. Scurtu ș.a.40. Sursele fundamentale ale actului istoric de la 23 August 1944 sînt publicate în patru masive volume : 23 August 1944. Documente41 pregătit de un colectiv larg de istorici coordonat de I. Ardeleanu, V. Irimia, M. Mușat, cu un cuvînt înainte de dr. Ilie Ceaușescu. 3. Medievistica românească s-a afirmat în această perioadă, mai ales prin unele contribuții parțiale atingînd diverse aspecte ale istoriei social-economice, politice și culturale ale celor trei țări românești, con- tribuind astfel la înlăturarea unora din lacunele tematice ale istoriei noastre din epoca feudală. Dintre lucrările de interpretare amintim Victor Spinei Moldova în sec. XI—XIV, o temeinică monografie bazată pe izvoare asupra dezvoltării acestei provincii istorice pînă la întemeierea statului feudal42. Apoi, lucrarea lui Gh. Cantacuzino 4 3 privind apariția fortificațiilor medievale dintre Carpați și Dunăre, apoi studiul Ancăi Ghiață44 din care reiese rolul populației autohtone dobrogene românești sub dominație otomană, iar natura și sensul istoric al relațiilor româno- -otomane din sec. XV —XVI au fost pe larg și adînc analizate de M. Maxim45. în 1981, A. Răduțiu48 și, respectiv, C. Bușe47au publicat studii asupra unor instituții, primul ocupîndu-se de aspecte rurale iar al doilea de rolul orașelor românești din sec. XVIII-XIX. O lucrare de o mai largă cuprindere tematică este cea a lui N. Stoicescu, piivind aspectele de unitate a românilor din epoca feudală48. Medievistica noastră s-a îmbogățit în ultimii ani cu o serie de mono- grafii asupra unor voevozi și personalități politice lomânești, care prin vitejia și abnegația lor, au constituit exemp'e dc dăruire și luptă în frun- tea poporului nostru, pentru apărarea libertății și independenței. Printre aceste personalități se remarcă : Ștefan cel Mare 48bis, Radu de la Afumați49, Petru Rareș50, Matei Basarab51, O. Brîncoveanu52, alți voevozi mai puțin cunoscuți53. Aria de confluență a culturii și civilizației românești cu civilizațiile europene a stat de asemenea, în atenția istoricilor români. Tradiția politică bizantină în Țările Române, în sec. XVI —XVIII" M a fost studiată de Andrei Pippidi iar legăturile cu lumea balcanică au fost puse în evidență prin editarea unor mai vechi studii ale lui V. Papacostea în lucrarea Civilizația română și civilizația balcanică, studii istorice iar relațiile Țărilor Române cu Levantul pe plan cultural-artistic, în sec. XVI —XVIII s-au bucurat de investigații recente, cu rezultate notabile pentru cunoaș- terea nivelului și rolului jucat de cultura românească medievală în Orient58. 4. în privința începuturilor istoriei moderne românești, ultimii ■cinci ani au arătat o tot mai mare înclinație a cercetărilor spre sfîrșitul sec. XVIII, spre mișcarea lui Horea din 1784 și a Supplexului din 1791. Cu deosebire, aniversarea bicentenară a mișcării lui Horea, Cloșca și www.dacaromamca.ro 750 Crișan a prilejuit noi și îndelungi discuții asupra caracterului de răscoală sau revoluție al acesteia. Lucrările exegeților evenimentelor de la 1784, acad. D. Prodan : Răscoala lui Horea 57 (în două volume) și cea a acad. Șt. Pascu : Revoluția populară de sub conducerea lui HoreaS8, pun cu acuitate această problemă, în această confruntare de păreri s-au angajat și alți istorici ca Ștefan Ștefănescu59, C. Corbu 60, Ilie Ceaușescu 61, N. Edroiu și P. Teodor 62 ș.a. Independent, însă, de rezultatele la care istoriografia românească va ajunge cu privire la caracterul de răscoală sau revoluție a mișcării de la 1784, există numeroase argumente care vin în sprijinul tezei că sfîrșitul de secol. XVIII, constituie — sub multiple aspecte, dar cu deo- sebire, sub cel al ideilor politice, cultural-științifice și de mentalitate colectivă, un prim și mare pas deschizător spre modernitate. O mai veche și aprinsă dispută s-a purtat și după 1980 în jurul anului revoluționar 1821, în legătură cu aderarea sau neaderarea lui Tudor Vladimirescu la Eteria condusă de Ylexandru Ipsilanti, la legă- mîntul lui Tudor față de Eterie. Principala lucrare apărută în această perioadă despre Tudor Vladimirescu este a lui G. D. Iscru : Revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu63. Revoluția de la 1848 a stat în atenția unor istorici printre care : D. Berindei cu lucrarea de largă accesibilitate : 1848 în Țările Române6i în care subliniază cu pregnanță, caracterul unitar al revoluției în cele trei provincii istorice, M. Totu și colab. cu un dicționar asupra unui mare număr de participanți la evenimentele din 1848/1849 65. Epoca mai este ilustrată de lucrarea lui A. lordache : Pe urmele Găieștilor66, cu largi implicații de natură politică, context în care se înscrie și lucrarea lui I. Pătroiu, La cumpăna a două epoci, 1849—187 7 87 precum și ce a lui I. Bondunescu : Diplomația română în slujba independenței68. în egală măsură, unirea Principatelor române s-a bucurat de noi cercetări concretizate într-o amplă culegere de studii realizată de un colectiv larg de specialiști : Unirea Principatelor și Puterile Europene 69 și într-una de mai largă accesibilitate 70. Sistemul constituțional din România a fost abordat într-o lucrare de mai largă accesibilitate de Pop Teodor Leon 71, politica externă din perioada 1878—1914 de Gh. Cazan și §ț. Rădulescu-Zoner, 72, iar sfîrșitul . sec. XIX și începutul sec. XX, a fost zugrăvit, într-o manieră perso- nală de I. Bulei 7 3. Mai mult decît în trecut, problema țărănească din epoca modernă a fost studiată, atît în adîncime cît și în extensiune. Ilie Corfus a realizat o monografie intitulată : Agricultura din Țările Române. 1848—1864. Istoria agrară comparată™ continuat din punct de vedere te- matic și cronologic de I. Ilincioiu în lucrarea : Țăranii, pămîntul și moșierii în Românial864—1888 Realizatorul unei sinteze a istoriei țărănimii românești din epoca modernă este C. Corbu în lucrarea Rolul țărănimii în istoria României (sec. XIX)76. Nouă sub aspect tematic și ca abordare a problematicii vieții politice a României moderne este Istoria parlamentului și a vieții parlamentare din România pînă la 1918 elaborată de P. Câncea, M. losa și A. Stan 77. Istoriografia din ultimii cinci ani s-a îmbogățit cu numeroase studii și monografii asupra dezvoltării clasei muncitoare, a partidului său din 1893 și asupra mișcării sindicale. Pe prim plan se impune masiva lucrare intitulată Condițiile istorice ale apariției și dezvoltării clasei muncitoare din România. Făurirea și afirmarea partidului său politic (1821—1893) www.dacoromanica.ro 751 autori : N. Copoiu, Augustin Deac (coordonator), Ion lacoș, prefață Ion Popescu-Puțuri78. Continuatoarea aceleiași teme, din punct de vedere cronologic o constituie lucrarea lui I. Mamina și V. Nicolae : Partidul clasei muncitoare în viața politică a României, 1893—1918™. Tabolul complex al istoriei mișcării muncitorești din această perioadă este comple- tat cu alte lucrări, printre care amintim, pe cea a lui I. Căpreanu 80, Georgeta Tudoran 81, Dima Eomus 82 ș.a., precum și cu numeroasele studii și articole apărute în revistele de specialitate, cu deosebire, în „Anale de Istorie”. în coloanele acestei reviste, sub rubrica „Dezvoltarea parti- dului clasei muncitoare din Eomânia în perioada 1893 —1918” au apărut, începînd din 1982, o serie de articole și studii semnate de specialiști ca : Ion Popescu-Puțuri, M. Mușat, I. Ardeleanu, Gh. Zaharia, Gh. Surpat, consacrate centenarului nașterii P.S.D.M.E. O contribuție marcantă la întregirea cunoașterii acestui domeniu al istoriei moderne o constituie ampla monografie a organizațiilor pro- fesionale ale proletariatului, de tip sindical, care, timp de un veac au acționat conduse de partidul clasei muncitoare, intitulată : Mișcarea Sindicală din România, voi. I, autori EL. Dragne, I. lacoș, N. G. Munteanu, V.Petrișor 83. Anul 1918 este anul încheerii epocii moderne în istoria românilor, an care coincide cu procesul desăvîrșirii național-statale. Luciarea care reflectă cel mai fidel lupta de veacuri a poporului român pentru realizarea idealului unirii statale la 1 decembrie 1918 este sinteza realizată de acad. St. Pascu : Făurirea statului național român 1918 apărută în două volume în 1983. împreună cu volumele de docu- mente, cu alte lucrări84, și numeroasele articole și studii consacrate aceluiași eveniment, aceasta constitue principalul izvor al cunoașterii procesului legic al desăvîrșirii unirii tuturor românilor într-un singur organism statal. Dintre contribuțiile care s-au referit în mod special la încheierea procesului unificării statale și la confirmarea acestui moment istoric pe plan internațional, amintim unele studii care au apărut în 1981 și care aduc în discuție materiale informative noi, cu puncte de vedere peisonale 85. 5. Cercetarea epocii contemporane, mai întîi cea cuprinsă între cele două războaie mondiale s-a amplificat, în funcție de marea proble- matică, nu îndeajuns cercetată, ce se punea în fața societății românești, după realizarea marii uniri de la 1 decembrie 1918. A fost adîncită studierea, pe bază de surse originale, complexitatea factorilor economico-sociali și politici, în care s-a putut ajunge la întemeierea Partidului Comunist Eomân, moment hotărîtor pentru evoluția accelerată a mișcării muncitorești și revoluționare din Eomânia interbelică. Printre contribuțiile care se impun în acest domeniu este lucrarea lui M. Mușat și I. Ardeleanu, care cuprinde într-o succesiune organică principalele momente ale mișcării muncitorești din Eomânia : Unitate, continuitate și ascensiune în mișcarea muncitorească din România 1921—1948 86 apoi cea a lui C. Mihailovici-Cușmir, FI. Dragne, Gh. Unc : Mișcarea munci- torească din România. 1916 —1921. Făurirea Partidului Comunist Român 87. Semnificația istorică a creării partidului a fost marcată, cu deosebire cu prilejul celei de a 60-a aniversări, prin articole și studii publicate în revistele de specialitate 88. Drumul parcurs de partid și de clasa muncitoare în anii de după înființarea P.O.E. și în perioada următoare este amplu reflectat într-o www.aacoromamca.ro 752 serie de lucrări ca : M. 0. Stănescu, Mișcarea muncitorească din România în anii 1924 —1928 89, M. C. Stănescu și M. Silviu, Lupenii ieri și azi80, O. Matichescu, Stelian Neagoe, Ani de luptă comunistă 1933 —194491. Specificul activității politice a P.C.R. din această perioadă, legătura sa cu masele și alte mijloace de participare la viața politică este studiat și relevat cu argumente convingătoare în lucrările : Organizații de masă legale și ilegale create, conduse sau influențate de P.C.R., 1921—1944 (voi. II) 82, Electoratul din România in anii interbelici (Mișcarea muncitorească și democratică în viața electorală din România interbelică93, de S. Cutiș- teanu și Gh. loniță. O altă latură a acestei perioade care s-a bucurat de atenția cerce- tătorilor este cea a vieții politice. Dintre contribuțiile în acest domeniu trebuie avute în vedere două lucrări ale lui I. Scurtu Viața politică din România, 1918—1944. De la marea unire din 1918 la revoluția de eliberare socială și națională din august 194494 și Din viața politică a României (1926 —1947). Stidiu critic privind istoria Partidului Național Țărănesc 9S. Dacă prima îmbrățișează întreaga viață politică din România, interbelică, cea de a doua se referă la istoria P.N.Ț., într-o viziune personală. La com- pletarea tabloului vieții politice din România își antipopular aporul și alți cer- cetători ca I. Bitoleanu98 și Eufrosina Popescu, precum șî El. Nedelcu, acesta din urmă în lucrarea : De la restaurație la dictatura regală97, în care înfățișează sub diverse aspecte, caracterul antipopular al regimului politic din România din anii 1930—1940. Literatura istorică apărută în această perioadă îmbrățișează un evantai larg de aspecte privind dezvoltarea agriculturii după reforma din 1921 —22, evoluția industriei, criza economică generală din 1928 —33, politica de acaparare a monopolurilor străine etc. Aceste laturi sînt ilus- trate într-o serie de articole și studii, dar, cu deosebire în lucrările : Rela- țiile economice ale României în perioada interbelică a lui I. Puia 98, Politica economică a României între 1922—1926 semnată de I. Saizu99 și, de ase- menea în cuprinzătoarea monografie a lui Gh. Buzatu : România și trus- turile petroliere internaționale pînă la 1929 10°. Politica externă a României din perioada interbelică s-a bucurat de o atenție sporită. Aceasta se reflectă în lucrările : Gh. Zaharia, O. Botoran, Politica de apărare națională a României în contextul european interbelic 1919 —1939101, I. Calafeteanu, Diplomația românească în sud- estul Europei (martie 1938—martie 1940 ) 102, Livia Dandara, România în viitoarea anului 193910 3 precum și într-o suită de studii și lucrări asupra celui mai strălucit reprezentant al politicii externe românești din această perioadă, Nicolae Titulescu104. Ideea majoră care străbate lucrările axate pe această problemă este lupta politico-diplomatică de alianțe, colaborare și pace, lupta de apărare a integrității teritoriale a României de pericolul fascismului și revizionismului. Evenimentele politice din timpul celu de al doilea război mondial, pregătirea și desfășurarea insurecției poporului român din August 1944 — începutul revoluției de eliberare națională și socială, antifascistă și antiim- perialistă din România, constituie pentru istoriografia marxistă din această perioadă una din temele majore în cercetare. Bogatele contribuții realizate în acest domeniu pînă în 1980, au creat condiții favorabile pentru cercetări mai ample și mai profunde concretizate în monografii și lucrări de sinteză de amploare. Cu deosebire, apul aniversativ 1984, al revoluției www.dacoromamca.ro 753 din 1944 a fost marcat prin apariția unor importante lucrări printre care : Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din august 1944 — moment epocal în istoria poporului român 105, Ilie Ceau- șescu, Florin Constantiniu, Mihai lonescu, 200 de zile mai devreme. Rolul României în scurtarea celui de al II-lea război mondial108 ; general colonel dr. Constantin Olteanu, general locotenent dr. Hie Ceaușescu, col. dr. Florian Tucă, col. dr. Vasile Mocanu, Armata română în revoluția din August 1941 107, Gh. Zaharia, I. Cupșa, Participarea României la înfrîngerea Germaniei naziste, cu un cuvînt introductiv de Ion Popescu-Puțuri 8 Interesantă și nouă sub raportul informației memorialistice este lucrarea Pe drumurile biruinței, 23 August 1944—12 mai 1945. Extrase din jurnalele de operații ale unor mari unități, unități și subunități române participante la războiul antihitleristlo3, precum și cea semnată de Florin Constantiniu, Mihai lonescu : August 1944 : repere istorice110, cu un carac- ter istoric documentar. Importanța actului de la 23 August pentru istoria europeană și, puternicul ecou pe care acesta l-a avut în întreaga lume, reies cu preg- nanță din două lucrări apărute în același. an 1984 : Actul de la 23 August 1944 în context internațional. Studii și documente 111 lucrare colec- tivă coordonată de Gh. Buzatu și Ecoul internațional al revoluției române din August 1944 și al contribuției României la rărboiul antihitlerist volum întocmit de col. dr. Gh. Tudor, col. di. Florian Tucă ș.a., cu un cuvînt înainte de gen. col. dr. Constantin Olteanu U2. Marea bogăție de informații care stau la baza acestor lucrări asupra memorabilului an 1944, este complinită de articole și studii care au apărut în diverse reviste de specia- litate. Acestea analizează situația politică din România din anii dictaturii antonesciene, climatul de luptă împotriva războiului și a ocupației hit- leriste 113. O serie de studii mai noi aduc bogate informații, cu privire la pre- gătirea scoaterii României din războiul hitlerist și, de asemenea la pla- nurile de rezistență ale Germaniei naziste, față de evoluția situației din România, în ajunul actului de la 23 august 1944 U4. Perioada istoriei României de după eliberarea din August 1944 se bucură de o atenție sporită în activitatea de cercetare reflectată în isto- riografia ultimilor cinci ani. La baza investigării acestei epoci, ca și a întregii noastre istorii, stau documentele de partid și de stat, hotărîrile congreselor și cu deosebire ale congreselor IX—XIII, ale conferințelor naționale ale partidului, expunerile și materialele de importanță teoretică și practică, ale preșe- dintelui României, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care oferă ele însele o imagine complexă a drumului parcurs de poporul român în anii socialis- mului, a căilor ce trebuie urmate în viitor, precum și o oglindire a pro- ceselor și tendințelor dezvoltării lumii contemporane. O însemnătate teoretică deosebită pentru înțelegerea și cercetarea istoriei patriei o are opera tovarășului Nicolae Ceaușescu cuprinsă în seria de volume : România pe drumul construirii societății socialiste mul- tilateral dezvoltate, precum și culegerile de texte alese : Din gîndirea social- politică a președintelui României Nicolae Ceaușescu, Din gîndirea economică a președintelui României Nicolae Ceaușescu, Istoria poporului român- Culegere de texte. De asemenea, un îndreptar metodologic pentru cerce- tarea istoriei îl constituie cuvîntul rostit de tovarășul Nicolae Ceaușescu la întîlnirea de lucru din 27 mai 198(^^îj^c<^e a ^fă^,yșa/b sarcinile ce revin 754 istoricilor români la cel de al XV-lea Congres internațional de științe istorice de la București. Principala misiune a istoricilor, în lumina acestor sarcini, este de a contribui prin opera lor, la întării ea colaborării și con- lucrării între popoare și națiuni, între state, pornindu-se de la noi principii de relații internaționale, care se afirmă astăzi în lume, ale deplinei ega- lități în drepturi, respectului independenței și suveranității fiecărei na- țiuni. în înțelesul aceluiași spirit, istoricul arc înalta menire de a fi obiectiv și fidel adevărului, de a păstra dreapta judecată și spiritul măsurii în judecarea proceselor istorice, de a dovedi, în acelaș timp curaj în afirmarea adevărului, de a manifesta principialitate revoluționară, spirit critic deschis. 6. Preocupările pentru istoria universală au sporit în ultimii cinci ani, contribuțiile în acest domeniu constituind argumente promițătoarie pentru dezvoltarea acestui domeniu, în etapa ce urmează. O parte din producția științifică de istorie universală este alcătuită din lucrări de sinteză asupra vieții economice, politice și spirituale a lumii antice115 și bizantine, altele se referă la unele personalități116. Cu prilejul aniversării unor momente importante din istoria universală au fost abordate pro- bleme privind prezența internațională a românilor în cadrul luptei pentru libertate și independență; astfel, tricentenarul eliberării Vienei (1683)117 a prilejuit apariția unor studii privind participarea românilor, alături de aliați, la lupta antiotomană; de asemenea, aniversarea nașterii lui Giuseppe Garibaldi a fost urmată de publicarea unor articole și studii, care au subliniat legăturile revoluționarilor români cu mișcarea risorgi- mentului118. Au continuat să apară și în acești ani lucrări de mai largă circulație asupra unor oameni politici din istoria universală11B. în același timp, sînt de semnalat și unele studii originale asupra civilizației din Europa răsăriteană 12°. Pași importanți s-au făcut și pe linia publicării unor surse de istorie universală121; pentru prima jumătate a sec. XX s-a publicat un amplu și minuțios Repertoriu de cronologie internațională (1914—1945) 122 de P. Bărbulescu și I. Cloșca, îndreptar util pentru orientarea în evenimentele vieții politice și diplomatice ale epocii. O lucrare asemănătoare, continuă expunerea evenimentelor pînă în 1980 : Relațiile internaționale postbelice. Cronologie diplomatică (1945—1946) I; (1965—1980) ÎI123. Un impor- tant număr de documente inedite privind prima conflagrație mondială publică M. Popa și E. Popa : Primul război mondial 1914—1918. Texte și docu- mente 124 și, de asemenea, C. Bușe, Z. Zorin, Al. Vianu, Gh. Bădescu pentru perioada postbelică în cel de al treilea volum al lucrării Relații interna- ționale în acte și documente (1945—1982 J 12S. Printre lucrările de interpretare trebuie menționate cîteva contri- buții de istorie universală în strînsă legătură cu istoria românească; o lucrare de istorie diplomatică, a lui N. Ciachir și Gh. Bercan : Diplo- mația europeană în epoca modernă128, apoi două privind politica externă a Angliei față de România 127, iar alta referitoare la sistemul de colaborare a țării noastre după primul război mondial pe plan balcanic 128. în ultimii ani, literatura de istorie universală s-a îmbogățit cu lucrări de adîncă analiză a împrejurărilor politico-diplomatice din anii escala- dării fascismului în Europa (A. Simion, Agresiunile naziste din Europa în anii 1938—1939) 129 și, de asemenea, din epoca afirmării neofascismului, www.dacoromanica.ro 755 terorismului și a forțelor de dreapta care duc la destabilizarea păcii, la noi pericole, care amenință pacea mondială130. 7. Interesul pentru istoriografie, adică pentru istoria și filozofia istoriei a continuat cu bune realizări și în anii din urmă. Acad. Șt. Pascu a dat o privire panoramică asupra istoriografiei românești în epoca socia- lismului 131; Prof. Ștefan Ștefănescu a abordat istoriografia românească din perspectivă universală132, iar P. Teodor a continuat mai vechi preo- cupări de istoriografie luministă 138. Al. Zub a investigat aspecte complexe ale istoriografiei românești post pașoptiste 134 și, s-a oprit mai mult asupra gîndirii istorice a lui A. D. Xenopol135; de asemenea V. Cristian și-a dedicat eforturile unei monografii asupra istoriografiei pașoptiste136. V. Curticăpeanu a adîncit istoriografia generației de la 1848 din perspectiva înțelegerii conceptelor de națiune și conștiință istorică,137 iar L. Boia a abordat unele aspecte de istoriografie universală . D eosebit de importantă și mereu actuala problemă a continuității daco-romane s-a bucurat de o tratare sintetică într-o lucrare datorată lui N. Stoicescu și I. Hurdubețiu 138. Pe planul filozofiei istoriei, M. Badea și P. Nichițelea au realizat o lucrare privind principalele tendințe și orientări în filosofia istoriei contemporane 139. 8. Preocuparea pentru lucrările de sinteză a fost prezentă în perioada la care ne referim și ea a fost materializată prin lucrări de mai mare sau mai redusă cuprindere tematică. Asupra Transilvaniei au apărut două lucrări de sinteză, cea a acad. Ștefan Pascu : Ce este Transilvania, civilizația transilvană în cadrul civilizației românești140, și cea a gen loc. dr. Ilie Ceaușescu : Transilvania străvechi pămînt românesc141. Marea adunare națională de la 1 decembrie 1918 văzută în contextul întregii istorii românești s-a bucurat de o amplă sinteză în două volume : Făurirea statului național român 1918 datorată acad. Șt. Pasccu 142. Cea mai cuprinzătoare privire de ansamblu asupra istoriei poporului român este sinteza semnată de M. Mușat și I. Ardeleanu : De la statul dac al lui Burebista la statul român unitar 14 3. Cu apariția, în 1984, a primului volum al Istoriei militare a poporului român se inaugurează cea dinții sinteză de anvergură în acest domeniu, care va apare în zece, sub egida Comisiei Române de Istorie militară și a Centrului de studii și cercetări de istorie și teorie militară. Primul volum cuprinde Istoria militară din cele mai vechi timpuri, pînă în sec. XIV 144, coordonatori : gen. col. dr, C. Olteanu, acad. Șt. Pascu, gen. loc. dr. Ilie Ceaușescu. Pe aceeași linie tematică se înscriu alte două lucrări de doctrină militară : Apărarea națională în concepția Partidului Comunist Român la care colaborează cunoscuți teoreticieni și istorici militari Ion Coman, gen. col. dr. C, Olteanu, gen. loc. dr. Ilie Ceaușescu ș.a.145 apoi, Concepția militară a tovarășului Nicolae Ceaușescu privind apărarea independenței patriei noastre socialiste, autori gen. loc. dr. C. Olteanu, gen. col. Vasile Milea, gen. loc. Gheorghe Gomoiu, gen. loc. dr. Ilie Ceaușescu 146. și, de asemenea Războiul întregului popor pentru apărarea patriei la români de gen. loc. dr. Ilie Ceaușescu147. Preocuparea pentrn sinteză este reflectată și în Istoria ilustrată a românilor148 a lui Dinu C. Giurescu, aceasta reprezentînd genul în literatura de specialitate. www.dacoromamca.ro 756 Tot în această categorie poate fi înserat și volumul : Națiunea română, geneză, afirmare, orizont contemporan149 alcătuit din studiile unui larg colectiv de autori sub redacția lui Șt. Ștefănescu, temă puțin studiată încă în istoriografia noastră. O lucrare axată pe aceeași importantă temă a apărut sub egida Academiei „Ștefan Gheorghiu” : Națiunea și statul în relațiile internaționale 15°. Aceste sinteze care au drept suport o mare cantitate de surse docu- mentare constituie argumentul cel mai elocvent că, în acest stadiu, isto- riografia noastră marxistă a ajuns la deplina sa maturitate pentru a trece în viitor la noi și importante lucrări de un larg orizont de informare și interpretare. ★ Perioada cuprinsă între anii 1980—1985 constituie pentru istorio- grafia românească o nouă treaptă, pe linia îmbogățirii bazei sale de infor- mație și documentare, de lărgirea continuă a orizontului de cunoaștere a trecutului. Principala preocupare manifestată în această direcție s-a concentrat asupra publicării tuturor categoriilor de surse arheologice, epigrafice, documentare, narative, memorialistică etc. Cele mai mari eforturi s-au continuat pe linia creșterii colecțiilor de izvoare de importanță națională printre care seria : de „Documenta Romaniae Historica”, prin adăugarea de noi serii și volume tematice. Specific perioadei ultimilor cinci ani este publicarea unor volume de documente care pun în circu- lație noi fonduri de izvoare interne și străine referitoare lamarile momente ale istoriei naționale : Mihai Viteazul, făuritorul primei uniri a tuturor românilor într-un singur stat (1599—1600), mișcarea revoluționară con- dusă de Horea, Cloșca și Crișan (1784), revoluția română de la 1848 — 1849, Unirea Principatelor Române (1859). De asemenea s-a trecut la publicarea principalelor surse decumentare referitoare la desăvîrșirea statului național român de la 1 Decembrie 1918 și cele ale revoluției de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă de la 23 august 1944. Pentru istoria epocii celei mai noi, s-a continuat cu publicarea unor noi volume din opera președintelui României, tovarășul Nicolae Ceaușescu, cea mai cuprinzătoare sursă pentru cunoașterea dezvoltării României contemporane, sub toate aspectele. Cercetările arheologice au adus în această etapă noi contribuții în scopul rezolvării unor probleme de istorie veche a României, din paleolitic pînă în epoca feudală. Cu deosebire, s-au făcut noi pași pe linia mai bunei cunoașteri a istoriei și civilizației geto-dacilor, a procesului de sinteză daco-romană. Numeroasele descoperiri arheologice din sec. IV —VIII e.n. au adus noi și importante dovezi asupra continuității daco-romane în spațiul carpato-danubian, asupra procesului de formare a poporului român și a limbii sale. Domeniul medievisticii s-a dezvoltat pe direcțiile tradiționale cu contribuții mai evidente în sfera vieții materiale a istoriei agrare, mește- șugurilor, comerțului, a vieții orășenești, precum și în domeniul istoriei sociale a frămîntărilor și răscoalelor țărănești. Viața politică este reflectată într-o serie de monografii de voievozi și domni din țările române. Și în domeniul istoriei moderne 8-au înregistrat progrese demne de tot interesul. S-a urmărit și aici elucidarea unor probleme legate de înțe- legerea mai profundă a marilor transformări din perioada de trecere la epoca modernă și la încheerea acesteia prin desăvîrșirea unității național- www.aacoromamca.ro 757 statale la 1 Decembrie 1918. în centrul atenției istoricilor au stat etapele pe care le-a parcurs națiunea română în plină formare și afirmare, înce- pînd cu mișcarea lui Horea (1784) și cu cea a lui Tudor Vladimirescu (1821) apoi cu revoluția de la 1848 și cucerirea independenței din 1877/78. Una din preocupările istoriografiei românești contemporane a con- stituit-o analiza vieții social-economice și politice din perioada interbelică, cînd România a constituit un obiect de dispută a imperialismului inter- național. în mai mare măsură, centrul de greutate al cercetării istorice a fost pus pe studierea evoluției forțelor revoluționare, a întemeierii Partidului Comunist Român din mai 1921 și a luptei sale împotriva explo- atării capitaliste, împotriva fascismului și războiului. Bogate și convingătoare lucrări bazate pe o documentație nouă au apărut asupra perioadei 1940 —1944, ani de luptă neînfricată dusă de clasa muncitoare, de îniregul popor român, în frunte cu Partidul Co- munist Român, pentru răsturnarea guvernului antonescian și pentru scoaterea României din războiul antisovietic. Cercetările mai noi au scos în întreaga ei amploare, importanța revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din August 1944, dînd o imagine mai realistă și mai completă rolului jucat de România în scurtarea răz- boiului și a contribuției fcale la înfrîngerea mașinii de război hitleriste. Anii construcției societății noi de după 23 August 1944 s-au bucurat de asemenea, de lucrări valoroase, la care și-au dat contribuția, pe lîngă istorici, o serie de economiști, politologi, filozofi, literați etc. Fenomenele noi care au loc în România după 30 Decembrie 1947 și cu deosebire începînd din 1965, constituie istoria cea mai nouă, o istorie structural deosebită, istoria socialismului victorios, pe care istoricii de azi și de mîine, o studiază și o vor studia, în toată amploarea și măreția ei. NOTE 1 Histria, VI, Les thermes tomanes, sub rod. Al. Succveanu, Edil. Academiei R. S. România, București, 1982, 254 p. 2 Inscripțiile Daciei Romane, dc Ion I. Russu cu colab. lui O. Floca și Valkcr AVollmann, Edit. Academici R. S. România, București, 1984, 4G9 p. 3 Inscripțiile din Scythia Minor, voi. I (Histria și împrejurimile) culese, traduse, însoțite de comentarii și indici dc D. M. Poppidi, Edit. Academiei R. S. România, București, 1983, 207 p. 4 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1982, 112 p. 5 D. Berciu, Buridava Dacică, voi. I, Edit. Academiei R. S. România, București, 1981, 544 p. 8 Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, 202 p. 7 Edit. „Junimea”, Iași, 1984, 200 p. 8 Dinu Antouescu, Introducere în arhitectura dacilor, Edil. Tehnică, 1984, 220 p. ’ I. Glodariu, Așezarea dacică și daco-romană de la Slimnic, Edit. Academiei, 1981, 201 p. Gh. Bichir, Gcto-dacii din Muntenia in epnear omană, Edit. Acadtmici R. S. România, 1984, 176 p. M. Bărbulescu, Interferențe spirituale în Dacia Bomână, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1984, 40 p. 10 în această direcție se remarcă o serie de arheologi, printre care : G. Sanie, Civilizația romană la est de Carpați și romanitatea de pe teritoriul Moldovei, sec. II i.e.n. — III e.n.; Edit. Junimea, Iași, 1981, 264 p. ; Doina Benea, Din Istoria militară a Moeziei Superior și a Daciei. Legiunea a VH-a și Legiunea a IlI-a, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, 260 p. ; Gr. Vlădescu, Drumuri romane in Dacia inferioară, Edit. Militară, 1983, 314 p. 11 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1983, 230 p. 12 Edit. junimea, Iași, 1981, 124 p. 18 Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1981, 468 p. 14 Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1981, 68 p. - Edit. Fada, Timișoara, ^H^Bâcaromanicajo 758 18 Documenta Romaniae Historica, B. Țara Românească, voi. IV (1536—1550), Edit; Acad. R. S. România, 1981, 430 p. C. Transilvania, voi. XI (1356—1360), 1981, 660 p., B. Țara Românească, voi. V (1551 — 1565), 1983, p. 455 A. Moldova, voi. XII (1361 — 1365), 1985, 540 p. 17 Fontes Historiae Daco-Romanae, Scriitori și acte bizantine sec. IV—XV, voi. IV, Edit. Academiei. R. S. România, 1982, 568 p. 18 în acest domeniu trebuie menționate volumele : R. Constantinescu, Lupta pentru unitate statală a Zărilor române 1590—1630, București, 384 p. ; C. Feneșan, Documente medievale bănățene, 1440—1650, Timișoara, Edit. Facla, Timișoara, 1981, 220 p. I. Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone sec. al XVlI-lea, Edit. Acad. R. S. România, 1983, 366 p. ; M. Mehmet, Documente turcești privind istoria României, voi. II (1774— 1791), Edit. Academiei R. S. România, 1983, 384 p. 19 Mihai Viteazul in conștiința europeană, voi. I, Documente Externe, colecția coordonată de I. Ardclcanu, V. Arimia, M. Mușat, G. Bondoc, Edit. Acad. R. S. România, 1982, 686 p. ; idem, voi. II, Cronicari și istorici străini in sec. XVI—XVIII, Edit. Academici R. S. România, 1983, 523 p. 20 loan Ncculce. Opere, Letopisețul Țârii Moldovei și o somă de cuvinte, Ediție critică și studiu introductiv de G. Strcmpcl, Edit. Minerva, București, 1982, 934 p. 21 D. Cantcmir, Opere complete, voi. IX, tom. I (De Antiquis ct hodiemis Moldavia nominibus et Historia Moldo-Vlahia)', Ediție de D. Slușanschi, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1983, 459 p. 22 Călători străini despre Țările Române, voi. VIII, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1983, 691 p. 23 Din Scria A a apărut, sub rcd. acad. St. Pascu, Premizele Răscoalei, 1113 — 1114, I, Edit. Academici R. S. România, București, 1982, 491 p. ; voi. II, oct decembrie 1784 : Scria B. Izvoare narative, voi. 1,1773—1785 ; voi. II1780 —1860, Edit. Academici R. S. România 1982-1983, 549 p. + 339 + 489 + 472 p. 24 1848 la români. O istorie în date și mărtuiii, elaborat dc C. Bodea, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, 2 voi. XLVII, 1276 p. 26 Documente privind revoluția de la 1848 în Țările Române. B. Țara Românească, 12 apr. 1849 — 21 apr. 1850, Edit. Academiei R. S. România, București, 1983, 362 p. ; Idem, C. Tran- silvania, 30 apr. — 14 mai 1848, Edit. Academici R. S. România, București, 1982, 606 p. 26 Publicată de Marin Bucur, Jules Miehclct și revoluționarii români, Edit. Dacia, Cluj- Napoca, 1982, 266 p. 27 N. Blăccscu, Opere, II, Scrieri istorice, politice și economice 1842—1852, Ediție critică și note de G. Zâne și Elena G. Zâne, Edit. Academiei R. S. România, 1982, 300 p. 28 Mihail Kofiălniccanu, Opere, Oratorie, II, 1864—1878, Partea Il-a 1868—1870; Par- tea a IlI-a 1870—1874 II Oratoric 111, 1878—1891, Partea l-a 1878-1880. Text stabilit, studiu introductiv, note, comentariu dc Gcorgcta Pcnclca, Edit. Academici R. S. România, 1980, 490 p. 1982, 510 p. 1984, 461 p. 29 George Eariț și contemporanii, sub coordonarea acad. Șt. Pascu, voi. IV, Edit. Minerva, București, 1981, 388 p. ; voi. VI, 1983, 446 p. 30 Alexandru Papiu-Ilarian, Antologie, ediție îngrijită, prefață, note și comentarii de C. Albu, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1981, 492 p. 31 Edit. Academici R. S. România, București, 1984, 398 p. 32 Voi. 1 Documente externe, elaborat de un colectiv dc autori coordonat de : I. Arde- leanu, V. Arimia, I. Gal, M. Mușat, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, 622 p. ; voi. II, Texte străine, 1944, 450 p. 32 bis Direcția Generală a Arhivelor Statului, București, 1980, 595 p. 33 Documente privind marca răscoală a țăranilor din 1901, voi. II, Desfășurarea Răs- coalei, A. Moldova, Edit. Academiei R. S. România, București, 1983, 776 p. ; \ . Liu publică un volum : N. lorga și marea răscoală țărănească din 1901. Mărturii documentare, Ed. Ju- nimea, 1984, 315 p. 34 Documente din istoria mișcării revoluționare și democratice dc tineret din România (1821— 1922), voi. I, Edit. Politică, București, 1982, 552 p. Deputății socialiști In Parlamentul român. Discursuri (1888—1899 ; 1919— 1921), Edit. Politică București, 1983, 364 p. ; C. Do- brogcanu-Ghcrea, Opere complete, voi. 8, Edit. Politică, București, 1983, 346 p. 36 Sub red. I. Ardclcanu, V. Arimia., 1918 la români. Dcsăvlrșirea unității național- statalc a poporului român. Documente externe, voi. I (1879—1916) : voi. II (1916—1918), Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1983, 1342. p 36 Edit. Militară, București, 1984, 300 p. 37 Edit. Emincscu, București, 1984, 788 p. 38 Edit. Militară, București, 1983, 1573 p. 39 Edi.t. Științifică și Enciclopedică, București, 1983, 424 p. 40 FI. Dragnc, I. Scurtu, Culegere de texte privind mișcarea muncitorească din România, Edit. Științifică și Enciclopțrthlfr^lțfrmdrfllttf 759 41 23 August 1944. Documente, Colectiv de coordonare Ion Ardeleana, Vasile Arlmla, Mlrcea Mușat, voi. 11939 —1949, 556 p.; voi. II1944, 871 p. Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984. 42 Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, 383 p. 43 Gh. Cantacuzino, Cetăți medievale din Țara Românească sec XIII—XIV, Edit. Știin- țifică și Enciclopedică, București, 1981, 216 p. 44 A. Ghiață, Aspecte ale organizației politice tn Dobrogea în sec. XIII—XIV In „Revista de Istorie” (1981) nr. 10, p. 1963—1981. 46 M. Maxim, Din istoria relafiilor româno-otomane „Capitulațiile", tn „Anale de Istorie” (1982), nr. 6, p. 34-68. 46 A. Răduțiu, Les institutions rurales dans Ies Pays roumains aux XVIII sitele tn „Revue Roumanine d’Histoire” (1981) nr. 3, p. 503—514. 47 C. Bușe, Les uilles roumaines foyer culturelles du Sud Est Europeene aux XVIII—XIX siicles tn „Revue Roumaine d’Histoire” (1981) nr. 3, p. 469—484. 48 N. Stoicescu, Unitatea românilor tn evul mediu, Edit. Academiei R. S. România, București, 1983, 182 p. 48 bis Al. Savu, Ștefan cel Mare. Campanii, Edit. Militară, București, 1982, 214 p. 48 N. Stoicescu, Radu de la Afumați (1522—1529), Edit. Militară, București, 1982, 160 p. 50 Șt. Gorovei, Petru Rareș (1527— 1538 ), Edit. Militară, București, 1982, 232 p. 81 N. Stoicescu, Matei Basarab (1632— 1654 ), Edit. Militară, București, 1982, 248 p. 83 St. lonescu, Epoca Brtncovenească, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 248 p. 83 P. Tudoran, Domnii trecătoare, domnitori uitați, Edit. Facla, Timișoara, 1983, 260 p. 84 Editura Academiei R. S. România, București, 1983, 275 p. 88 Editura Eminescu, București, 1983, 528 p. 88 V. Cândea, C. Simionescu, Prezențe culturale românești. Istambul, Ierusalim, Parai Patras, Sinai, Alcp, București, 1980, 16 p. + 52 pl. 87 D. Prodan, Răscoala lui Horea, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, voi. I, 623 p. ; voi. II 775 p. 88 Șt. Pascu, Revoluția populară de sub conducerea lui Horea, Edit. Militară, București, 1984, 563 p. 88 Șt. Ștefănescu, 1784 : răscoală sau revoluției In „Revista de Istorie”, 34 (1981), nr. 7, p. 1355-1361. 80 C. Corbu, 1784 — răscoală sau revoluție ?in „Anale de Istorie” (1983)nr. 3, p. 125—133. 81 Gen. loc. dr. Ilie Ceaușescu, Transilvania de la daci ptnă tn zilele noastre In „File de Istorie militară a poporului român”, voi. 11 (1983). 82 N. Edroiu, P. Teodor, Răscoala lui Horea. Noi interpretări, Edit. Dacia, Cluj, 1984 83 Edit. Albatros, București, 1982, 286 p. 84 Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, 120 p. 68 M. Totu, Florea P., Abrudan Paul, Bărbați ai datoriei, 1848—1849. Mic dicționar, Edit. Militară, București, 1984, 302 p. 88 Edit. Sport-Turism, București, 1982, 296 p. De asemenea, Pe urmele lui Dumi- tru Brătianu, Edit. Sport—Turism, București, 1984, 348 p. 87 Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1983, 324 p. 88 Edit. Junimea, Iași, voi. III, 1984, 271 p. 89 Edit. Academiei R. S. România, București, 284 p. 70 Gh. Platon, Unirea Principatelor Române, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, 92 p. 71 Pop Teodor Leon, Constitufiile României, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, 124 p. 72 Gh. Căzan, S. Rădulescu-Zoner, Rumân ien un der Dreibund. 1878—1914 Edit. Aca- demiei R. S. România, 1983, 304 p. ; S. Rădulescu-Zoner, Dunărea, Marea Neagră și Puterile Centrale, 1878—1898, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, 174 p. 73 I. Bulei, Lumea românească la 1900, Edit. Eminescu, 1984, 332 p. ; Idem, Arcul Aș- teptării, 1914—1915—1916, Edit. Eminescu, București, 1981, 328 p. 74 Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, 1436 p. 78 Edit. Politică, București, 1982, 284 p. 78 Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, 583 p. 77 Edit. Academiei R. S. România, 1993, 493 p. 78 Edit. Politică, București, 1984, 652 p. 79 Edit. Politică, București, 1983, 272 p. 88 Mișcarea muncitorească tn luptele politice din România tntre anii 1900 — 1914, Edit. Junimea, Iași, 1983, 283 p. 81 Deputății socialiști tn parlamentul român. Discursuri. 1882—1899. 1919—1921, Edit. Politică, 1983, 364 p. ; Idem, Socialiștii români tn. confruntăil politice (1918—1921 ), Edit. Junimea, Iași, 1982, 308 p 760 82 Mișcarea muncitorească din Oltenia, Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1982, 396 p. 83 Editura Politică, București, 1981, 602 p. 84 Ion Silviu Nistor, Contribuții mureșene la marea unire din 1918, Edit. Dacia, Cluj- Napoca, 1981, 280 p. ; „ * „ Maramureșenii tn luptă pentru libertate națională. Documente 1848—1918, București, 1981, 414 p. 86 V. Moisuc, Anul 1918 tn istoria românilor. Puncte de vedere, In „Revista de Istorie” (1981) nr. 5; I. Ardeleanu, și M. Mușat, Confirmarea internațională a Marii Uniri din 1918, Ibidem, nr. 9; I. Oprea, Apărarea suveranității naționale a României la Conferința păcii de la Paris (1919—1920), ibidem, nr. 1 ; C. Botoran, România tn sistemul tratativelor de pace de la Paris (1919—1920) ibidem, nr. 11. 88 Edit. Politică, 1981, 343 p. 87 Edit. Politică, 1982, 436 p. 88 Gh. Unc, FI. Dragne, Semnificația istorică a Congresului din mai 1921, în „Revista de Istorie” (1981) nr. 4. 89 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1981, 296 p. 90 Edit. Politică, 1983, 224 p. 91 Edit. Politică, 1982, 216 p. 92 Edit. Politică, 1981, 264 p. 93 Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, 312 p. 94 Edit. Albatros, 1982, 336 p. 96 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1983, 552 p. 98 I. Bitoleanu, Din istoria României moderne 1922—1926, Edit. Științifică și Enciclo- pedică, 1981, 332 p. și, de asemenea Eufrosina Popescu : Din istoria politică a României. Con- stituția din 1923, Edit. Politică, 1983, 238 p. 97 Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, 448 p. 98 Edit. Academiei, 1982, 196 p. 99 Edit. Academiei, 1982, 208 p. 100 Edit. Junimea, Iași, 1981, 272 p. 101 Edit. Militară, 1981, 466 p. 102 Edit. Politică, 1985. 108 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1985, p. 411. 104 Aniversarea centenarului nașterii lui N. Titulescu, în 1982, a prilejuit publicarea unor articole și studii în revistele de specialitate, simpozioane, și, de asemenea o seric de lu- crări printre care : I. Greccscu, N. Titulescu, concepție juridică și diplomatică, Craiova, Scrisul Românesc, 1982, 300 p. ; Idem, Gindiie și Acțiune, Edit. Politică, 1982, 264 p. ; XXX Titu- lescu și Strategia Păcii, Edit. Junimea, lași, 1982, 503 p. ; ,** In memoriam. Nieolae Titu- lescu, Edit. Politică, 1982, 248 p. ; C. Turcu, I. Voicu, Nicolae Titulescu și universul diploma- ției păcii, Edit. Politică, 1984, 451 p. 108 Lucrarea colectivă apărută în Editura militară, 1984, 144 p. 106 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1984, 220 p. 107 Edit. 'Politică, 1984, 286 p. 108 Edit. Politică, 1985, 361 p. 1" Edit. Militară, 1984, 508 p. 119 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1984, 260 p. 111 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1984, 648 p. 112 Edit. Politică 1984, 215p . 113 I. Chiper Situația politică din România în primăvara și vara anului 1914, In lumina unor documente germane în „Revista de Istorie” (1984) nr. 6; lonescu Mihai, Utilizarea de către P.C.R. a mijloacelor legale de propagandă pentru educația antifascistă a opiniei publice (1940—1944) în „Revista de Istoric”, (1983); Traian L’drca Intelectualitatea română împotriva dictaturii antonescienc și fascismului înaintea actului istoric de la 23 August 1944 în Revista de Istorie” 1984, nr. 7 114 V. Liveanu, Proiecte de scoatere a României din Axă (oct. 1943—mai 1944) m „Re- vista de Istorie”-(1984) nr. 8 ; I. Chiper, In culisele adversarului : capacitatea de reacție a Ger- manici față de evoluția situației din România în ajunul lui 23 August 1944 în „Revista de Istorie” (1984) nr. 8 ; FI. Constantiniu, Mihai E. lonescu, Planuri eșuate : rezistența hitleristă la insurecția română din august 1944 în „Revista de Istorie” (1981) nr. 11 ;N. Dascălu, Ima- ginea actului istoric de la 23 August 1944 în documente militare americane „Revista de Istorie” (1984) nr. 7. 116 N. Matei, O istorie a lumii antice, Edit. Albatros, 1984, 448 p. M. Grainatopol, Arta imperială a epocii lui Traian, Edit. Meridiane, 1984, 268 p. 119 I. Barnea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, Edit. Științifică și Enciclopedică, 1982, 212 p. ; St Brezeanu, O istorie a imperiului bizantin, I\dit. Albatros, 1981, 288 p. ; A. Cornea, www.dacoromamca.ro 761 Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300— 800), Edit. Meridiane, 1984, 304 p. 117 Românii și asediul Vienci 1683, Culegere de studii, Edit. Meridiane, Bucutești, 1983, 76 p. 118 N. Liu, Giuseppe Garibaldi un patriot italian, apărător pentru libertatea popoarelor și herald al păcii in ..Revista de Istorie” (1982) nr. 10 ; D. Berindei, Giuseppe Garibaldi In ansam- blul relațiilor risorgimentale româno-italiene, Ibidem; Șt. Dehireanu, Românii alături de Giuseppe Garibaldi în expediția celor o mie, ibidem. 118 C. Mureșan, Simon Bolioar (1783—1830), Edit, Politică, 1983, 139 p.; C. Bușe, De la Bolivar la Cardenas, Edit. Științifică si Enciclopedică, 1984, 367 p. ; C. Mureșean, A. Vianu R. I’ăiușan, Doivning strect 10, Edit. Dacia, Chij-Napoca, 1984, 464 p. 120 E. Condurachi, R. Thcodorescu, Europa de est, arie de convergentă a civilizațiilor, I, în „Revista dc Istorie” (1981) nr. 1 și II nr. 2. 121 Napoleon, Memorii, voi. 1— II, Euit. Militară, București, 1984, 316 p. + 384 p. publicate de I. Cupșa. 122 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1982, 415 p. De menționat aici și utila bibliografie a lui Gh. Buzatu și Gh. l'lorcscu : Al dodea război mondial și România. O bibliografie, Edit. Junimea Iași, 1981, 214 p. 123 Edit. Politică, București, 1983, 1016 p. 124 București, 1983, 436 p. 126 Edit. Didactică și Pedagogică București, 1983, 359 p. 126 Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, 520 p. 127 Beatrice Marinescu, România — Britisch .Rolitical Relations, 1818—1911, Edit. Academiei R. S. România, 1983, 239 p. ; B. D. Fundeburk, Politica Marii Britanii față România 1938— 1910, Studii asupra strategiei economice și politice. Editura Științifică și Enci- clopedică, 1983, 223 p. 128 Gh. Colț, Colaborarea balcanică, domenii, forme, organisme (documentar), Edit. Po- litică, 1983, 136 p. 128 Edit. Politică, 1983, 336 p. 130 * * * Neofascism, Terorism. Noua dreaptă. Probleme vechi, ipostaze noi tn lumea capitalistă, Edit. Politică, 1981, 270 p. ; Elena Mureșan, Neofascismut European și strategia de- stabilizării, Edit. Politică, 1982, 190 p. 131 Șt. Pascu, Știința Istorică românească la congresul al IX-lea, la cel de al XIII-lea congres al Partidului Comunist Român, In „Revista de Istorie” (1984) nr. 12. 132 Șt. Ștefănescu, L’historiographie roumaine dans le contexte internațional de la fin du XlX-e siecle et du dibut du XX-e In ,.Analele Universității București” (1983) XXXII. 133 P. Teodor, Interferențe iluministe europene, Edit. Dacia, 1984, 286 p. 154 Al. Zub, A scrie și a face istoria, Edit. Junimea, Iași, 1981, 368 p. 126 VnSHe Pârvan. Scrieri. Text stabilit, studiul introductiv și note de Al. Zub, Edit. Științifică și Enciclopedică, 1981, 690 p. 136 V. Cristian, Contribuția istoriografiei românești la pregătirea ideologică a revoluției române de la 1848, Ed. Academiei, R. S. România, 1985, 207 p. 137 V. Curticăpeanu, Conceptul de națiune în opera istoriografică a generației de la 1848 in „Revista de Istorie” (1983) nr. 6; Idem, L’historiographie roumaine, factcur dinamique de la conscience historique et naționale (fin du XlX-i debut du XX-e sticle) tn An. univ. Buc. (1983), XXXII. 138 N. Stoicescu, I. Hurdubețiu, Continuitatea daco-roman Hor tn istoriografia română și străină, Edit. Politică, 1984, 232 p. 139 M. Badea, P. Nichițelea, Filosofia Istoriei. Orientări și tendințe contemporane, Edit. Politică, 1982, 256 p. 140 Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, 415 p. 141 Edit. Militară, 1984, 143 p. 142 Edit. Academiei R. S. România, 1983, voi. I, 432 p., voi. II 404 p. 143 Edit. Științifică și Enciclopedică, 1983, 727 p. 144 Edit. Militară, 1984, 435 p. 145 Edit. Militară, București, 1982, 336 p. 148 Edit. Militară, București, 1983, 364 p. 147 Edit. Militară, București, 1980, 534 p. 148 Edit. Sport Turism, București, 1981, 640 p. 148 Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, 686 p. 168 Edit. Politică, București, 1982, 426 p. www.dacaromaiiica.ro 762 ISTORIA - FACTOR DE CONSOLIDARE A PĂCII SI COOPERĂRII INTERNATIONALE DAN BERINDEI „Ne aflăm într-o etapă de încordare deosebită. Cursa înarmărilor, îndeosebi nucleare, reprezintă un grav pericol pentru însăși existența omenirii, a civilizației pe planeta noastră. De fapt, este în pericol însăși existența oamenilor, a vieții”, arăta, cu prilejul marelui miting de prie- tenie dintre R. D. Germană și România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului și președintele Republicii. „Nu există problemă mai importantă în momentul de față decît dezarmarea și pacea”, a mai subliniat secretarul general al Partidului, cu același prilej, adăugind apoi : „Trebuie să facem totul pentru ca cerul să rămînă senin, pentru ca stelele să poată lumina, așa cum au făcut-o de milenii. Trebuie să facem totul pentru ca și tinerii din generațiile viitoare să poată privi stelele care luminează cerul. Și așa cum se întîmplă la noi — poate și la dumneavoastră — îndrăgostiții tineri să poată privi stelele, să-și aleagă o stea ca un simbol al veșniciei universului, dar și al dragostei!”1 în lupta necontenită ce se dă pe plan mondial pentru consolidarea păcii și întărirea cooperării internaționale, pentru o lume a conlucrării constructive, pentru viitorul umanității, oamenilor de știință de pretu- tindeni le revine un rol de seamă. Inițiativele României pentru mobili- zarea oamenilor de știință, pentru strîngerea rîndurilor lor, sînt bine cunos- cute. Comitetul național,,Oamenii de știință și pacea” desfășoară o acțiune salutară și susținută în vederea atingerii obiectivelor nobile ale păcii, con- lucrînd activ cu oamenii de știință din întreaga lume. Repetate îndem- nuri au fost primite, în repetate rînduri, în această privință de oamenii de știință și cultură din țara noastră : ,,... oamenii de știință români — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu la încheierea lucrărilor plenarei Con- siliului Național pentru Știință și Tehnologie, în iunie 1983 — trebuie să-și întărească colaborarea cu oamenii de știință de pretutindeni în lupta pentru oprirea cursei înarmărilor, pentru dezarmare și în primul rînd pentru dezarmare nucleară, pentru pace”. „Ei trebuie să întărească conlucrarea cu oamenii de știință de pretutindeni, în cadrul Comitetului,, Oamenii de știință și pacea” al altor forme de conlucrare, pentru a crește contri- buția oamenilor de știință, alături de masele populare, de popoare, la soluționarea problemelor în interesul independenței naționale, al păcii, al progresului economic și social” 2. în această acțiune în care oamenii de știință se află angajați, isto- ricilor le revine un rol deosebit. Mai mult decît colegii lor din alte domenii, ei sînt cei dintîi cunoscători ai evoluției umanității, a problematicii cu care ea a fost și este confruntată, a experienței pe care istoria ne-o tran- smite ca adevărată învățătoare a vieții. Neîndoielnic dezbaterea inter- națională ,a istoricilor a ocazionat și neîndoielnic va mai ocaziona contro- verse, opinii și puncte^^vg^j^^^ț^^il^^^^rilejui discuții în contra- 3 — c. 1449 763 dictoriu. Aceasta însă nu trebuie să ducă la abandonarea celui dinții obiectiv al istoricilor, acela ca slujind adevărul, și impunîndu-i recunoaș- terea, să realizeze conlucrarea constructivă, să facă din istorie nu un teren de disensiune, ci un domeniu de convergență, o punte între oameni, po- poare și națiuni, un catalizator al prieteniei și înțelegerii. Din cinci în cinci ani, iswricii din întreaga lume se întrunesc lao- laltă, în număr de cîteva mii, dezbătînd în comun, pe baza unui plan cu grijă întocmit de forul conducător al istoriografiei mondiale : Birolul Comitetului internațional de științe istorice (care, la rîndul său, îl alcătu- iește în temeiul propunerilor comitetelor naționale și organismelor inter- naționale de profil) o variată problematică. Aceasta reflectă, firesc, preo- cupările istoriografiilor naționale, dar, evident și cele ale istoriografiei universale în ansamblul ei, implicit cele ale umanității. Neîndoielnic, deși deseori interesantă ori chiar deosebit de interesantă, și de asemenea, profesional utilă paiticipanților, ca și cititorilor Actelor Congreselor, această dezbatere nu reprezintă totuși esențialul acestor mari reuniuni internaționale. Mai importantă este poate întîlnirea însăși, conlucrarea, schimbul de opinii, faptul că istoricii lumii se află într-un contact direct,, personal, ca atunci, în timpul acestor Congrese, se întemeiază legături,, prietenii, colaborări, se crează un climat favorizant apropierii și desigur păcii mondiale. în 1980, România a fost gazda celui de-al XV-leâ Congres interna- țional al istoricilor, reuniune care a reprezentat o reușită atît pe tărîm științific, cît și al conlucrării istoricilor din zeci de țări ale lumii, de pe toate meridianele și de pe toate continentele, „...congresul dumnea- voastră — a salutat atunci pe participanți președintele României socia- liste — este menit să se înscrie ca un eveniment de seamă în viața știin- țifică internațională, în dezvoltarea științelor istorice și, totodată, ca o contribuție pozitivă la mai buna cunoaștere și apropiere dintre popoare, la întărirea încrederii și colaborării internaționale, la cauza generală a înțelegerii, destinderii și păcii în întreaga lume” 3. Lucrările Congresului au confirmat această previziune. în încheierea lucrărilor sale, la inițiativa României, noul președinte al Biroului Comitetului Internațional de Științe Istorice, Aleksander Gieysztor, a propus adoptarea prin aclamații, ceea ce a și avut loc, a unei moțiuni în favoarea conlucrării istoricilor din întreaga lume și pentru salvgardarea păcii. Moțiunea a dat o cuprinză- toare definiție rostului istoriei : „Prin aportul ei la cunoașterea și edifi- carea conștiinței de sine a fiecărui popor, la dezvoltarea încrederii și a cooperării între popoare, prin tezaurul de învățături și de experiență socială pe care ea îl realizează, prin lumina pe care o proiectează asupra prezentului și viitorului omenirii, prin reflecția lucidă asupra națiunilor pe care o propune, în perspectiva învățăturilor trecutului, prin influența exercitată asupra acțiunii și comportamentului generațiilor vremei noas- tre, istoria constituie o adevărată carte de educare și înobilare umanistă, a națiunilor”. „Avem ferma convingere, se spunea în încheierea acestui document, că a face din istorie un mijloc de apropiere între popoare, de instaurare a unui climat de încredere și stimă reciprocă, este a împlini totodată o datorie profesională și o datorie morală în acest ceas de mare responsabilitate față de destinele umanității”4. Istoricii români au contribuit atunci în a se crea în capitala Româ- niei a acelui spirit de la București evocat în mod elogios de președintele Karl Erdmann. ,,Un forum internațional al libertății intelectuale — spunea www.dacoromanica.ro . 764 acest mare savant — ne-a fost înlesnit prin Republica Socialistă România. Mulțumire tuturor care au dat viață acestui forum •! Mulțumire țării care a găzduit acest Congres” 5; iar secretarul general' al Comitetului Inter- național de Științe Istorice —profesorul Michel Francois, califica (în momentul cînd funcțiile sale încetau după treizeci de ani de activitate) forumul care-și încheiase lucrările drept „Marele Congres de la București” 8 Unul din meritele importantei reuniuni internaționale din vara 1980 a fost și acela că ea s-a dovedit sensibilă față de problematica păcii, nu numai prin întreaga ei desfășurare în spiritul cooperării constructive a oamenilor de știință, dar și printr-una din „marile teme” care au fost dezbătute : Formele și problemele păcii în istorie. Raportul general pentru Evul Mediu a fost întocmit de istoricul italian Râul Manselli, iar pentru perioadele modernă și contemporană de istoricii spanioli Luis Diaz del Corral și Antonio Truyol Serra. Corapoarte au fost alcătuite de ameri- canul Robert I. Burns, de francezii Philippe Contamine și Jean-Claude Allain, de sovieticul A. D. Ciubarian, de istoricul Fritz Klein din R.D.G, de japonezii Yoshihiko Amino, Bokuro Eguchi și Masao Nishikao de vest-germanii Karl Otmar Freiherr von Aretin, Heinz Durchhard, de austriacul Fritz Fellner 7. Discuția animată 8 a demonstrat interesul deosebit al istoricilor lumii față de temă și a îmbogățit rapoartele și corapoartele. Au trecut de atunci cinci ani; anul acesta, între 25 august și 1 septembrie, urmează să se desfășoare la Stuttgart, cel de-al XVI-lea Congres Internațional de Științe Istorice, nou prilej de întîlnire și de conlucrare al istoricilor, de bilanț științific și uman. Din nefericire, cli- matul internațional nu s-a îmbunătățit în ultima jumătate de deceniu, deși trebuie totodată spus că forțele înaintate și iubitoare ale umanității au izbutit totuși să rețină statele lumii de la o catastrofă, care ar fi fatală tuturor, umanității în ansamblul ci. Mai mult ca oricînd le revine astăzi acelorași forțe să-și intensifice eforturile pentru definitiva înlă- turare a cumplitelor primejdii ce amenință omenirea, pentru instaurarea deplină a unui climat de pace și colaborare, care să ofere oamenilor și popoarelor cele mai optime posibilități de realizare și afirmare. Congresul de la Stuttgart oferă un teren favorizant străbaterii unor pași în această direcție. Neîndoielnic nu istoricii lumii sînt cei cărora le revin deciziile la nivel statal, dar cuvîntul lor, vorbit și scris, nu poate fi ignorat de nimeni și datoria lor este de a acționa fără răgaz pentru atingerea de către umanitate a nobilelor țeluri mai înainte amintite. La Congres urmează să participe activ — prin rapoarte, corapoarte, comunicări, președinții și „animări” — reprezentanți a 37 de țări pe toate continentele. Sarcini de acest fel revin printre aceste țări și unui număr de zece state socialiste, printre care și România. Prezența istoricilor din întreaga lume urmează însă să accentueze funcțiile nu numai științifice ci și politice ale importantei reuniuni. Mii de istorici din întreaga lume vor putea crea la Stuttgart — ca și la București în 1980 — mediul ambiant favorabil dezbaterii și conlucrării. Cele patru secții ale Congresului, la care se vor adăuga mesele ro- tunde vor oferi un vast cîmp de dezbatere, de schimb de păreri. Măsura implicării politice contemporane a Congresului este de asemenea evidentă. Probleme ca securitate națională, rolul marilor și micilor puteri, caracterul și evoluția' relațiilor internaționale în secolul XX, șomajul, ecologia, rezistența contra fascisuraiunț 1 ui Indian ori Orientului 765 mijlociu, inovația tehnologică, motorizarea traficului rutier, partidele politice ale contemporaneității, filmul și istoria, pentru a nu aminti decît unele dintre cele mai semnificative direcții ale viitoarelor discuții ale Congresului, arată limpede că la Stuttgart urmează să aibă loc o dezbatere de largă respirație, dar și cu implicații în ceea ce privește climatul politie al lumii contemporane. Desigur problema fundamentală a păcii și con- lucrării lumii va fi și ea prezentă. O masă rotundă va fi consacrată în cea dintîi zi de lucru a Congre- sului problemei păcii și a rolului pe care istoricii trebuie să-l joace în această privință. O dezbatere în cadrul Secției cronologice despre „noile dimensiuni ale diplomației” și „salvgardarea păcii”, în care va fi abordată și problema coexistenței pașnice îr perioada contemporană, o altă masă rotundă despre „Femeile și mișcarea pentru pace în epoca nucleară”, o comunicare în Secția cronologică consacrată problemei cieării unei zone denuclearizate în Balcani, ori dezbaterea ce va avea loc în cadrul Aso- ciației internaționale de istorie contemporană a Europei privind proble- matica păcii în dezbaterea internațională a secolelor XIX și XX, se vor înscrie, de asemenea, printre stăruitoarele acțiuni ale istoricilor lumii preocupați nu doar de a face bilanțe, ci și de a contribui la instaurarea și consolidarea climatului de pace atît de necesar omenirii. Un număr de istorici români urmează să participe activ prin ra- poarte, corapoarte și comunicări la dezbaterile celui de-al XVI-lea Congres Internațional de Științe Istorice, subiectele abordate răspunzînd preocu- părilor generale ale umanității de conlucrare și pace și ele urmînd să reprezinte nu numai prilejuri de evidențiere a rolului istoric al poporului nostru, ci și a permanenței dorinței sale de conlucrare pacifică. Sîntem invitați să participăm la masa lotundă „Istoricii și problemele salvgar- dării păcii”, vor fi prezentate comunicări de către istorici români în cadrul temei „Idei și inițiative guvernamentale și extra-guvemamentale în favoarea păcii internaționale, de la mijlocul secolului al XlX-lea la pactul Briand Kellog” a Asociației internaționale de istorie contemporană a, Europei; de asemenea, o prezență activă românească este preconizată, și în cadrul Asociației internaționale de studii sud-est suropene, comuni- cările românești evidențiind rolul românilor în conlucrarea balcanică. Dar și. celelalte rapoarte ori comunicări românești,. chiar tratînd unele probleme de istorie generală ori națională, ori probleme teoretice ale istoriei, care nu sînt direct legate de problemele păcii și conlucrării între popoare, vor reflecta neîndoielnic spiritul istoriografiei noastre, poziția,, politică a țării noastre, însuflețită de ardenta dorință de pace și colabo- rare internațională, vor căuta a fi punți de legătură și nu stavile ridicate în calea cooperării internaționale. O delegație reprezentativă românească, activă, competentă, pur- tînd ideile înaintate preconizate de Eomânia socialistă în domeniul poli-' ticii internaționale, intransigența principiilor sale de politică externă, convingerea în virtutea negocierii, a necesității obținerii unui numitor, comun prin schimb de opinii și nu pe calea neacceptabilă a violenței,- urmează să răspundă în ultima săptămînă a lunii august, în acest ani obiectivelor înalte ale țării noastre și să facă față cu cinste dialogului, internațional constructiv al istoricilor lumii. Sîntem convinși că participarea românească va fi la înălțimea tra- duționalei implicări a istoriografiei noastre în mișcarea istpriografică mondială și pe măsura ^80 -Și -a* rolului activ\ 766 pe care România socialistă îl are și l-a avut, mai ales în ultimele două decenii, în opera de conlucrare realizată pe plan mondial, în acțiunile hotărîte de salvgardare a păcii și de concretizare a conlucrării multila- terale a popoarelor lumii. NO TE 1 „Sclnteia” din 30 mai 1985. 2 Ibidem din 11 iunie 1983. 3 XV Congres International des Sciences Historiques. Ades, București, 1982, voi. IV (1), p. 16. 4 Ibidem, voi. IV (2), p. 1342-1343. 6 Ibidem, p. 1346. 6 Ibidem, p. 1348, 7 XV Congres International des Scienc es Historiques. Grands themes el mdhodologie, București, 1980, voi. I, p. 149—235; Ades, voi. iv (1), p. 124 — 127. 8 Ibidem, voi. IV (1), p. 123-195. www.dacaromanica.ro 767 REEVALUAREA CONCEPȚIEI DESPRE OM, NATURĂ ȘI SOCIETATE ÎN EVUL MEDIU ILEANA CĂZAN Evul Mediu ca etapă de progres în istoria omenirii a însemnat acu- mulări și evoluție nu numai în domeniul tehnic și social, ci și pe plan cultural. Sub acest aspect aportul său consta în faptul că pentru prima dată s-a elaborat un concept umanist atît în cultură cît și în formarea individului. Așadar imaginea unei epoci de întuneric ce se interpune între Antichitate și Renaștere trebuie înlăturată. Desigur în fiecare perioadă istorică există și momente de declin, iar o judecată sumară poate să împin- gă pe cercetător să o definească în tonuri de lumini și umbre *. Dar sen- tința alb-negru este pe cît de neștiințifică pe atît de inexactă în ceea ce privește istoria, luată în complexitatea ei. Linia progresului nu este verti- cală 2, progres continuu, la fel ca și strălucire continuă, nu există, orice evoluție se face în trepte, golul dintre ele însemînnd și momente de aparent regres, căci tocmai în aceste momente se caută și se găsesc soluții pentru ieșirea societății din impas, ceea ce înseamnă proiectarea pe o treaptă superioară, nu reproducerea traiectoriei anterioare. Acest mod de a privi societatea dintr-o anumită epocă istorică este valabil și pentru Europa medievală. Evul Mediu a cunoscut clasicii și i-a tradus, nu a ignorat științele naturii, alchimia fiind în realitate chimie și astrologia-astronomie 3, a promovat o largă cultură literară și a adus o mai mare valorizare a emo- țiilor personale, a sensibilității și experienței proprii4. Efortul continuu, care este de la un capăt la altul ,,o recucerire a capitalului civilizației antice”, a traversat întregul Evul Mediu, înregistrîndu-se momente origi- nale, cu trăsături bine individualizate5, toate tinzînd către același ideal nman. Originile umanismului medieval se plasează încă în secolul VI, cînd se elaborează un principiu nou educațional-formativ de către Bene- dict de Nurcia (480—547), este ceea ce s-a numitîn general „umanismul de la Bobbio” ®, după numele școlii în care a fost aplicat și de unde s-a răspîndit apoi în toate centrele culturale. Dacă în evul Mediu timpuriu accentul a căzut pe elementele de pedagogie, cu secolul XII se formează un concept umanist aplicat pe scară largă în toate domeniile culturii, inclusiv în știință și politică. Noțiunea de „humanitas” în sensul de existență creată de om, prin propriile eforturi, în cadrul unei societăți organizate, apare pentru prima dată la Thomas d’Aquino, care considera că cetățeanul se deose- bește de credincios prin obligația de a se ocupa numai de treburile publice 7. în felul acesta se punea capăt unei confuzii încurajate multe secole de biserică în dorința de a-și impune autoritatea asupra temporalului. Această concepție continua de fapt umanismul politic combativ al lui Clarendanus din Anas8. www.daconnnaiiica.ro 768 Evul mediu matur aduce cu sine și o reevaluare profundă a con- cepției despre om, natură și societate. Evoluția rapidă a spiritului de independență se manifestă atît în gîndire cît și în modul de a acționa. Începînd cu secolul al Xll-lea, oamenii nu se mai supun cu ușurință autorității și se întreabă dacă ceea ce au învățat este adevărat. Lupta dintre temporal și spiritual influențează credința, ereziile pun la îndoială însăși organizarea Bisericii catolice, Cruciadele au desco- perit în Orient, în locul „cetății cerești”, o lume nouă, cu o bogată cul- tură. în totul acest secol poate fi socotit un secol de democrație, în care un om ca Suger — fiu de țăran — ajunge la un înalt rang ecleziastic, iar comunele primesc privilegiile ce le asigură o dezvoltare liberă 9. Tot acum se descoperă tot ce are lumea mai grandios ; cît este de frumoasă și de periculoasă această lume a omului și a spiritului, a Cosmosului și a Naturii. Universul bogat al secolului al Xll-lea a inspirat poeții și filo- zofii naturii pînă în epoca Renașterii10. Umanismul acestei epoci este anunțat acum de gustul rafinat pen- tru cultura literară, prin dragostea formei pentru forma însăși. Prima elenizare a culturii are loc în plin ev Mediu, cînd filozofii epocii își pun problema ce este și cît valorează Antichitatea. Concluzia la care se ajunge este că umanitatea medievală nu poate fi mai săracă în adevăruri și fru- museți decît cea antică, din care au reținut tot ce era adevăr și frumos. Mărturia cea mai elocventă a unui umanism profund, care refuză să sacri- fice vreo valoare spirituală și umanău, o găsim în opera lui Abelard Dialog între un filozof, un evreu și un creștin, în care adevărul este recu- noscut indiferent de cel care-1 rostește, iar filozofia trebuie să reconcilieze disensiunile dintre oameni” 12. Acest punct de vedere umanist, enunțat cu mult curaj într-o vreme în care deosebirile religioase erau bariere între contactele dintre oameni, a mers mînă în mînă cu ideea păcii și a solidarității apărută în secolul XI, pentru prima dată și dezvoltată în secolele XII-XIII, o solidaritate con- cepută dincolo de deosebirile de neam și care în urma contactului dintre Occident și Orient a înlăturat în multe cazuri și aversiunile religioase. Cartea îndrumărilor a lui Usama Ibn-Muncîz nota că francii stabiliți în teritoriile Orientului Apropiat se împrieteniseră cu musulmanii și se numeau între ei frați. Mergînd pe același fir al dezvoltării gîndirii, secolul al XIII-lea a cunoscut toate îndrăznelile unui puternic avînt spiritual. Concepții de tot felul se înfruntă și se confruntă. Roger Bacon este un amestec curios de empirism și misticism, iar Raymond Lulle duce la aprofundarea dialec- ticii. Secolul următor a adus domnia rațiunii, folosită critic și constructiv de filozofi ca Duns Scot și W. Ockham 13. Noua concepție despre om, natură și societate a fost în mare măsură influențată de pătrunderea, răspîndirea și triumful aristotelismului în filozofia medievală. Pînă la sfîrșitul secolului al Xl-lea curentul dominant a fost platopismul, ce-i drept și el un fenomen complex eu diferitele sale particularități individuale, datorate fie surselor și diferiților autori ai Antichității, fie modului în care a fost preluat și interpretat de Augustin, Boethius, Pseudo-Dionisos ș.a. 14. în secolul al Xll-lea apare clară superioritatea evreiască și arabă în cunoașterea științelor și filozofiei naturii. Este ușor de explicat imensa atracție pe care o exercitau comentariile arabe asupra operelor lui Aris- totel, dacă pe gîndim că acestea reușiseră să răspundă necesității de a împăca ar îstot'elisirm 1 tuwwtdgtvfflwnamitwp1»Q.Kalam’’15 încercare făcută 769 și de scolastica occidentală. Pentru secolul al XlII-lea Averoes a fost ,,Comentatorul” prin excelență al lui Aristotel, încercînd să redea puri- tatea textului original. A excelat în discutarea teoriilor cosmice, în pro- blemele de fizică și psihologie 16. Principalele teze legate de : mișcarea corpurilor cerești, forța motrice, eternitatea lumii, se regăsesc cu asiduitate și în opera filozofilor occidentali, după ce aristotelismul devine un fenomen universitar, la Paris și la Oxford și se formează așa numitul „curent ” al averoesimulul latin. „Mînă în mînă cu această orientare merge natura- lismul care este mai mult științific și filozofic decît empiric, pentru că se baza în primul rînd pe demonstrație și rațiune” 17. Naturalismul se cons- tituie deci ca un sistem de gîndire, ca o viziune asupra lumii, destul de puțin preocupată de religie. Școala din Chartres (secolul al XH-lea) și umanismul Chartrains exprimă cel mai bine această caracteristică. Pentru reprezentanții ei natura este în primul rînd o unitate, o lume, un univers, condus de legi naturale, care sînt esența însăși a lucrurilor. Ambianța intelectuală a epocii aduce o critică îndrăzneață a canoanelor și autorității18. înțelegerea lumii este posibilă prin filozofie și rațiune, iar obiectul cercetării îl cons- tituie lumea materială, condițiile fizice ale existenței omului, legăturile efective ale vieții sociale. Omul este nn microcosmos a cărui esență constă din psihic și se formează din cunoașterea întregului univers. De aici rezultă noi ipoteze despre evoluția naturii și plăpînde începuturi ale unei conș- tiințe istorice în general19. Ceea ce este mai frapant în umanismul Char- tains, al secolului al Xll-lea, este încercarea meritorie de a da filozofiei platonice orientare spre studiul Naturii, pornind de la baze matematice: măsura, numărul, greutatea demonstrază perfecțiunea lumii înconjură- toare a cărei unitate se exprimă prin forța unui spirit unic, „Spiritul lumii”. Școala platonistă face ca filozofia să devină matematică și geometrică, iar Cosmosul este imaginat avînd structură matematică 20. Aplecarea spre stu- diul aspectelor ce țin de științele naturii și elementele de materialism arată clar în cazul unor reprezentanți ca Thierry de Chartres, Clarendanus din Arras, Guillaume de Conches, cunoașterea operelor aristotelice. Dintre aceș- tia cel al cărui materialism frapează este Clarendanus din Arras (mort după 1170). El evită să identifice formele lumii materiale cu așa zisa formă divină și încearcă să demonstreze statutul autonom al materiei. Panteist, ca mai toți reprezentanții acestei școli, nu ia o poziție deschisă față de problema creației, văzînd în Dumnezeu întruchiparea „necesității absolute”, care precede ma- teria neformată. Apropierea sa de materialismul filozofie este relevată și dc concepția pe care o dă conceptului de „materie”, obținut prin abstracționarea din lumea formelor individuale 21. Raporturile dintre formă și materie sînt mai puțin clar prezentate; pentru el materia și forma fiind legate indi- solubil. Materia este transformabilă, are o formă determinată de propor- țiile particularității, poate deci deveni orice 22. Aceste eforturi deosebite de a da noi explicații lumii și proceselor naturale duc la o încercare de a clasa, ordona și enumera cunoștințele pe care le avea omul despre lume. Secolele XII—XIII cunosc o mulțime de date amestecate neselectiv din lucrările lui Platon, Aristotel, Pliniu, Seneca ș.a., precum și din opera filozofilor medievali23. Asemenea clasi- ficări merg fie pe linia platoniciană-stoică, fie pe cea aristotelică-boethiană. Autorii cei mai cunoscuți în epocă, pentru asemenea eforturi, sînt John de Salisbury, Hugues de Saint-Victor, Dominique Gundissalvi, Avicena și Alfarabi. în Evul Mediu a apărut procesul de lărgire a „științelor inferi- oare” și a locului pe care jtfriiriftaanrea în cele două cicluri 770 ale artelor liberale. Martin Grabman a descoperit în manuscrisele de la Miinchen (clm 14516 și clm 9921) și în manuscrisul anonim de la Bam- berg (Q VI 30) o nouă concepție despre rolul științelor practice, al căror studiu trebuie să preceadă pe cel al științelor teoretice. Apare tot aici și ideea că ,,înțelepciunea nu plictisește niciodată, ci dimpotrivă aduce întotdeauna foloase, în timp ce elocvența (sofistica, speculația fără obiect — s.n.) nu aduce totdeauna foloase și cîteodată plictisește” 24. Mai mult în Didascalion, Hugues de Saint Victor, considera că nu se poate ajunge la cunoaștere și înțelegere perfectă fără a avea o bază solidă a cunoașterii laice „omnia disce, videbis postea nihil esse superfluum. Coarctata scientia jucunde non est”25. Aceeași idee, de data aceasta exprimată într-o demonstra- ție coerentă, o găsim în secolul al XHIlea la englezul Kilwardbyîn lucrarea Druortu etdivisione scientiarun. Pentru aceasta științele teoretice au apărut din necesitatea de a rezolva problemele datorate nevoilor fizice ale corpului, de aceea științele practice prezintă aceiași importanță în studiu : orice știință teoretică conține elemente practice și invers26. Este întra-adevăr surprinză- toare această afirmație dacă am continua să credem în „tenebrele Evului Mediu”, dar ea nu mai apare deloc originală dacă o încadrăm în linia generală de dezvoltare a gîndirii și cercetării științifice, și a eforturilor consecvente de a impune un umanism științific, care să unească într-o singură viziune materia și spiritul. Materia este eternă și în mișcare continuă, nu există creație în timp, afirma cu tărie Siger de Brabant (1233—1281 sau 1284) 27. Aceste idei erau continuate prin teoria cu privire la unicitatea intelectului agent, ce a fost considerată ca o adevărată erezie, deoarece răsturna credința în imortalitatea sufletului, fapt ce a dus la o aprigă polemică cu Thomas D’Aquino 28. Știința trebuie riguros separată de credință pentru că „știința pură ignoră Providența, liberul arbitru. Religia este necesară pentru mase, nu pentru cei instruiți ... Rațiunea ne învață adesea contrariul dogmelor 29. Mai departe decît Siger de Brabant merge Boethius din Dacia, pentru care credința este antirațională și nu are nici o contigență cu știința 30. în De summa bono este ilustrată latura politică a „averois- mului latin”, în care Binele Suprem îl constituie virtutea omenească. „Cea mai înaltă beatitudine”, constă în a se lăsa condus de rațiune și intelect, pentru ca singurul lucru ce ar putea fi divin în om este capaci- tatea de a judeca și acționa 31. Asemenea poziții erau prea îndrăznețe pentru a fi trecute cu vede- rea. încă din 1267 Bonaventura, magistrul ordinului călugărilor minoriți, ia atitudine vehementă împotriva^ tezelor ce afirmau materialitatea lumii și unicitatea intelectului agent. în 1270, apoi în 1277 sînt condamnate public un număr mare de teze aristotelice, averoiste precum și dintre cele ce aparțineau lui Siger de Brabant ca și cele ale lui Thomas D’Aquino. Această interdicție nu a putut nici pe departe îngrădi dezvoltarea aris- totelismului și mai ales a științelor naturii. Lui Roger Bacon (1214—1291) îi datorăm, în acest frămîntat veac al XlII-lea, o nouă metodă de cercetare științifică — experimentul. Așa cum arătam anterior, personalitatea sa este marcată de un ciudat amestec de misticism și empirism, bazat pe aristotelism și pe știința arabă. A fost convins că „orice știință se bazează pe matematică”, iar cunoașterea se realizează prin argument și prin experiment. Termenul însuși de „scientia experimentalis” 32 se pare că îi aparține. Avantajele triple pe care le prezintă noua metodă erau, în viziunea sa, următoarele : se ajunge la o certitudine care excludfi^QEicaÎQjdnuJĂglajx^l^atea pe care singură argu- 771 mentația nu o poate atinge și la cunoașterea prezentului, trecutului și viitorului. Prin experiment se pot construi mașinării nemaivăzute : lămpi care să ardă continuu, nave fără vîsle și pînze, trăsuri care să se deplaseze singure, aparate care să zboare 33. Chiar dacă această știință trebuia să servească, în ultimă instanță, argumentației teologice, noi trebuie să preluăm latura ei anticipativă, cu adevărat valoroasă. In lucrarea Opus Maius făcea un aspru rechizitoriu apelului și credinței în autoritatea textelor tradiționale. ,, .. . Oamenii epocii noastre au putut completa ceea ce nu au putut termina strămoșii, dat fiind că noi am avut posibili- tatea de a le aprofunda operele datorită cărora .. . putem să ne întoarcem către lucruri mai bune” M. Ideea preluării critice a moștenirii culturale a trecutului prefigurează cu multă claritate opera lui Francis Bacon, apărută în secolul XVI, care încerca să combată „idolii”, adică erorile și prejudecățile din care provine perpetuarea neștiinței. „Acum există patru mari obstacole în căutarea adevărului care îl ascund oricărui om .. . Numim : supunerea unei false și insuficiente autorități; influența obiceiu- lui ; prejudecățile populare; ascunderea propriei neștiințe însoțită de afișarea ostentativă a cunoștințelor noastre ... Pentru oamenii simpli . .. autoritatea predecesorilor este de neclintit; acesta este obiceiul; aceasta este credința comună deci (aceasta) este adevărat . .. Cel care de acum încolo va dori să caute, fără îndoieli în privința, adevărului, bazele feno- menelor trebuie să știe cum să se dedice pe sine experimentului ...” 35. Contribuția lui Bacon la dezvoltarea științei este atît de mare incit putem considera că întreaga operă a lui Francis Bacon, Descartes și Leibnitz își trage rădăcinile din ideile sale legate de unitatea științei și necesitatea unei metode universale de cercetare 38. Umanismul științific a traversat întregul Ev mediu, atingînd punctul culminant în epoca Renașterii și aducînd pînă la noi cîteva descoperiri importante. Dincolo de învelișul supranatural astronomia și mai ales chimia au furnizat date importante despre univers și natură 37. Albert cel Mare, negînd posibilitățile alchimiei, relevă calitățile deosebite ale unor elemente, cum ar fi: mercurul, sulful, sarea de amoniu de a colora metalele în roșu sau alb, dînd iluzia transformării lor în aur și argint. R. Bacon a perfecționat sticla lenticulară, a construit lunete acromatice și a recunoscut în compoziția aerului elementele ce întrețin arderea și altele care o împiedică 38. Contribuția sa în optica geometrică, preluată de la Robert Grosseteste, nu mai este de loc de neglijat, dacă luăm în considerație că teoria „înmulțirii imaginilor”, care rezultă din faptul că punctele mai depărtate de centrul „sferei forțelor” sînt distribuite mai puțin dens decît cele apropiate, a fost preluată de Kepler 39, în secolul XVII. Alături de aceștia putem aminti pe Jordanus Nemorianus care a introdus întrebuințarea literelor pentru necunoscute, iar teoria levierului, formulată de Arhhnede, a fost tratată de el original, transformînd-o într-o metodă ce poate fi considerată a sta la baza statisticii moderne. Jean Buridan a formulat o nouă teorie a mișcării, ce o contrazice pe cea aristo- telică și prevestește dinamica modernă arătînd că energia inerentă este proporțională cu cantitatea de materie în mișcare și crește odată cu viteza corpului40. Nicolas Oresme a dat primul tratat de astronomie în limba franceză și a introdus termenii noi de latitudine, longitudine, meridian, paralelă, iar în matematică a descoperit fracțiile exponențiale și în meca- nică accelerația41. Unind, cantitativ și calitativ, experimentul, măsura și raționamentul s-au creat în aceste secole bazele și metoda din care s-a născut știința modernă. dintre preocupările 772 științifice ale gînditorilor din secolele XIII—XIV putem fi întru totul de acord cu părerea lui L. Thorndike care afirma că Evul Mediu „nu a fost atît de mediocru pe cit s-a crezut, iar Renașterea atît de strălucitoare pe cit se spune” 42. Avînd în vedere că atît filozofia cît și știința au fost puse în această perioadă în slujba omului, cît de nedrepte apar cuvintele lui Nicolas Bourbon, umanist francez din seccolul XV-lea, care considera că „pînă acum am fost orbi, conduși de orbi”, afirmație pe care s-a înte- meiat mult timp teza „obscurantismului medieval”. Epocă de permanente și chinuitoare căutări, cele trei secole pe care ne-am propus să le urmărim, au dus la contrazicerea dogmelor, a filozofiei și gîndirii tradiționale, nu numai prin intermediul școlii natura- liste, a elementelor de materialism și a celor științifice, ci și printr-o nouă mentalitate religioasă, care tinde să afirme tot mai puternic individualis- mul, prin intermediul interiorizării conștiinței. Apare ideea introspecției, a puterii de a se cunoaște și stăpîni. „în adîncul omului occidental se ridică o nouă graniță, cea a conștiinței” 43. Preocuparea pentru judecata divină se transformă în definitiva sancțiune a judecății propriei conștiințe. De aici pînă la erezie și apoi pînă la Reformă sînt numai cîțiva pași pe care i-au străbătut cathaiii, valdensii, amahicanii și toți cei care negau Biserica catolică44 și afirmau posibilitatea egalității omului cu Dumnezeu 4S. Credința tradițională a fost atacată chiar în sînul Bisericii, în secolul al XlV-lea, de către Eckhart (1260—1329),care predica doctrina mîntuirii instantanee, care șterge orice urmă a păcatelor anterioare și renunța la „scara perfecționării” prin pietate evanghelică4B. Toate aceste libertăți în gîndire nu sînt decît rezultatul firesc al afirmării, din ce în ce mai pregnante a capacității de cunoaștere și acțiune a omului. Celebra proporție „credo quia absurdum”, atribuită lui Ter- tulian, fondatorul termenilor de bază ai teolgiei și adversarul neînduplecat al filozofiei păgîne și a tendinței de a interpreta adevărurile relevate, nu a constituit nici un moment un program de acțiune. Numai dacă ar fi rezis- tat acest program secolele în care Evul Mediu a înflorit ar fi putut fi con- siderate ca un „gol” în istoria omenirii47. Mulți gînditori ai vremii au înțeles că omului nimic nu-i este interzis din ceea ce-1 interesează. Nevoia de autonomie a conștiinței individuale și impersonalitatea apăsătoare a dogmei a dus adeseori la grave conflicte, cu influență în viața socială. Confruntîndu-se cu o autoritate inaccesibilă și nejustificabilă, cu procedeele unei gîndiri riguroase, intelectul și-a dobîndit conștiința de sine48, dînd frîu liber rațiunii. Beranger, în secolul XI, declara că înțelegerea este onoarea omului și cunoașterea prin rațiune o depășește cu mult pe cea datorată autori- tății 4B. Disputa aprigă între filozofi și dialecticieni, pe de o parte, teologi și mistici, pc de alta, a adus în secolul XII la dezvoltarea dialecticii în opera lui Abâlard (1079—1142), ce ne apare ca un adevărat războinic, care-și atacă profesorii, luîndu-le auditoriul ca pe un fel de pradă și „ase- diază” școlile și catedrele pe care dorește să le ocupe 50. Nu trebuie însă exagerat. A vedea în el un liber cugetător, predecesor a lui Leibnitz, Kant și Rousseau este mult prea multsl. Acest lucru nu îi micșorează cu nimic contribuția în epocă, influența sa covîrșitoare pentru înnoirea învăță- mîntului și emanciparea individului, bineînțeles în limitele realităților istorice ale timpului. Ab&ard a dorit să conceptualizeze datul teologic cu ajutorul dia- lecticii, cbnsiderînd teologia ca o elaborare constructivă a intelectului62. www.dacaramanica.ro 773 Această încercare meritorie a fost exagerată de discipolii și urmașii săi; care au reușit să ajungă la absurdități, atribuite nu odată scolasticii medievale, ca trăsături dominante. Că acestea erau fenomene înfierate în epocă o dovedesc invectivele lui John de Salisbury împotriva acelor „vorbă goală, falsificatori ai logicii”, care disprețuiesc totul53. Logica devine inutilă și sterilă dacă nu are un obiect real. „Logica si sola fuerit, iacet exanguis et sterilis, nec ad fructum philosophie fecun- dat animan si aliunde non concipit ... ” M. în Polycraticus și Metalogi- cus autorul îi ironizează pe profesorii care despică firul în patru fără să rezolve de fapt nici o problemă care, după cum spunea Pierre de Blois, deprind mecanismul logicii înainte de a ști ceva. Un dispreț profund aduceau aserțiuni hilare, de tipul „dacă un porc este dus la piață este •omul sau sfoara care-1 conduc?” ; „dacă ai ce nu ai pierdut, nu ai pierdut coarnele, deci ai coarne” ; „șoarecele este un cuvînt, cuvîntul nu ronțăie brînză, deci șoarecele nu ronțăie brînză” M. Ultimul silogism ne poartă ușor cu gîndul la marea dispută a uni- versaliilor, care în epocă a adus un nou impuls gîndirii empirice, favorizînd •o viziune umanistă: nu umanitatea ci oamenii există în mod real, nu Biserica ci credincioșii. Nominaliștii își îndreaptă atenția către formele particulare, concrete ale existenței, înclinați spre devenirea ei continuă68. Optimismul gnoseologic a animat pe mulți gînditori medievali, indi- ferent de orientarea nominalistă sau realistă, iar rezultatul a fost dezvol- tarea rațiunii. De la Augustin s-a transmis convingerea că participarea rațiunii este indispensabilă pentru a ajunge la adevăr 57. Teza aceasta a fost transmisă de Scot Eriugena, care în secolul LX, își baza argumentarea pe rațiune nu pe autoritate. „Orice autoritate care nu se sprijină pe ade- vărata rațiune pare infirmă” 58. Anselme de Cantebury a elaborat, pînă la sfîrșitul secolului al Xl-lea, un sistem filozofic de o mare eleganță și fermitate, în stilul clasic latin, considerînd că „putem înțelege întotdeauna ceea ce credem ... ”59 și de aceea a făcut eforturi să demonstreze rațional indemonstrabilul. Deși în scop teologic, el a înlăturat pentru prima dată cu desăvîrșire revelația, și acest lucru nu este lipsit de importanță. Celebrul dicton „fidens quae- rens intellectum” exprimă convingerea că demersul cognitiv este o treaptă spre înălțarea spiritului, nu o ambiție deșartă a orgoliului uman 59bls. Acest drum odată deschis nu este de mirare cum un spirit cerce- tător, o minte ascuțită și veșnic în căutarea noului, ca Abdlard a găsit o lungă serie de inexactități și contraziceri în scrierile patristice, contradic- ții tot atît de flagrante ca da și nu (sic et non). „Nu este nici o îndrăzneală să judecăm ceea ce îți cere singur să fie judecat ... (dar) înțelegerea noastră este defectuoasă ... noi nu putem ajunge la înțelegerea deplină ... pentru că un cuvînt este folosit acum intr-un sens acum în alt sens” ... ”Pe lîngă aceasta se adaugă falsa atribuire a unui text, corupția lui de scribi și chiar corectarea ulterioară a unor afirmații” ...” după ce ei (autorii) au ajuas la o mai mare înțelegere a adevărului după cum binecuvîntatul Augustin ne-a dat atîtea ocazii” 60. Deși era preocupat să nu contrazică fățiș dogma, meritoriu este programul său, de adevărat umanist, de cercetare și restabilire a textelor originale și mai degrabă cererea studenților — după cum singur mărturisește în Hishria cilunitatun — l-a îndemnat să scrie tratatul deSpre unitate și trinitate, decît dorința de a intra în conflict cu Biserica. Tinerii erau în căutare „de explicații filozofice și raționale ... spunînd că era nefolositor să fabrici cuvinte pe care intelectul nu le poatp urmări, că nimic nu ar www.dacaromamca.ro 774 trebui crezut fără să fi fost întîi înțeles și că era absurd pentru oricine să predea altora un lucru pe care nici el nu-1 înțelege” 81. Astfel Abdlard a adus înnoiri întregii orientări intelectuale răspun- zînd în fapt necesităților epocii. Că această întreprindere a scandalizat ne-o arată atitudinea ostilă a lui Bernard de Clairvaux 82. Un important progres îl constituie expunerea coerentă și destul de corectă a teoriei cunoștinței și a cunoașterii formulată la Școala din Chartres; Gilbert de la Porre (1076—1154) și Clarenbaldus din Arras, John de Salisbury consideră că orice proces cognitiv începe de la datele furnizate de simțuri, urmînd trepte succesive prin care cu ajutorul inte- lectului, al rațiunii, treci de la particular la general, prin abstractizare. Clarenbaldus introduce termenul de ”intellecabilitats” dîndu-i un caracter sublim. După el, în principiu, totul poate fi cunoscut și depinde numai de exersarea capacitățior umane naturale. Școala din Chartres, în tota- litatea ei, a dat o explicație materialistă funcției conștiinței63. Un alt reprezentant al Școlii din Chartres, Nicolas d’Amiens, în tratatul Arta credinței catolice, concepe teologia ca pe cea mai înaltă știință a calculului și geometriei. Importanța lucrării constă din contribuția pe care o aduce la studiul matematicii, singurul mijloc rațional prin care autorul considera că ereticii pot fi convertiți M. Cu Albert cel Mare și Thomas D’Aquino aristotelismul a fost defi- nitiv încorporat și adaptat creștinismului. Albert cel Mare, pasionat al cercetării naturii, a fost preocupat de toate aspectele ei, de la tratate de grădinărit pînă la studii de chimie, astronomie65 și pînă la aplicarea prin- cipiilor mecanicii în practică, reușind să construiască un „robot” vorbitor. A scris o operă originală, în care contactul cu natura este explicitat prin aristotelism, considerînd că orice cunoaștere umană este bazată pe expe- riența sensibilă, pe datele provenite din lumea exterioară și pe individuali- tatea intelectului agent66. Tot el aduce distincția între ce este demonstra- bil și ce nu este. Tomismul însă a înfăptuit marea cotitură în gîndirea medievală, care a pătruns din teologie chiar și în erezie, afirmînd totala distincție, prăpastia definitivă între teologie și filozofie. Tocmai în această idee stă modernismul concepției tomiste, idee care ferea de acum rațiunea de a se compromite în demonstrații în care îi era imposibil să ajungă la vreun rezultat. „Teologia creștină rezultă din lumina credinței, filozofia din lumina naturală a rațiunii67 ... ” în domeniul cunoașterii dezvoltă aceleași teze aristotelice, considerînd că omul dotat cu simțuri și rațiune reușește să se ridice pînă la cele mai înalte cunoștințe, fiind linia de demar- cație între inteligența în formă pură și lumea materială 68. Omul înzestrat cu rațiune și voință este liber să aleagă între dife- rite feluri de bine, ipostaze relative al Binelui absolut, ce nu-i este dat să-1 atingă, dar prin care el reușește să-și domine pasiunile, să stîrpească viciile, să caute adevărurile în știință 69. Prin convingerea de nezdruncinat că rațiunea umană este un lucru cu adevărat mare, că lumea este bună, că omul își poate ordona viața rațional, conform Binelui și Moralei, în așa fel încît în viitor societatea să se bazeze pe prietenie, îl putem considera pe Thomas D’Aquino un părinte „al filozofiei luminilor” și „strămoș al filozofiei raționaliste” 70. Cu secolul XIII este definitiv închisă epoca în care știința și teologia puteau coopera, contribuind la progres 71. în teoria cunoașterii filozofii secolului al XIV-lea au afirmat clar primatul experienței, al individualis- mului pe, baza căruia să te ridici la cunoașterea rațională universală. William Ockham formulează aceste idei îp termenii cunoașterii intuitive, www.dacOTomamca.ro 775 ărecînd noțiunile fundamentale aristotelice: substanță, accident, cauză și efect, materie și formă, cauză finală prin proba experienței, prin care le critică și le transformă 72. Tot el rupe și cu tomismul afirmînd imposibili- tatea teologiei naturale, a „Dumnezeului demonstrat” cum îl numea Gilson. „Nu putem ști cu evidență că Dumnezeu există” 73. în opoziție cu aceasta Raymond Lulle (1252—1315) în Ara Magna, vis al unei științe și logici universale, a imaginat o mașină care să gîndească pe baza opera- țiilor și simbolurilor matematico-geometrice, o mașină „cibernetică” necesară pentru a ne dezvălui toate secretele științei și ale credinței 74. Cît de departe și cît de aproape era acest vis de încercare de a matematiza legile materiei, ale luminii, energiei și cosmosului formulată de Einstein ! încrederea, uneori nemărginită, în rațiunea umană a fost însoțită și a derivat din locul pe care aceiași gînditori i l-au rezervat omului în Univers. John Scot Eriugena îl vedea întorcîndu-Se în Paradisul pierdut, prin efortul de depășire de sine, prin intermediul intelectului.75 în secolul al Xll-lea toate tratatele despre natura omului explorează frontierele dintre spirit și materie, mediul Chartrains stabilind o continui- tate biologică între lume și om, pe care-1 integrează în univers, conside- rîndu-1 un microcosmos, care reproduce în miniatură Universul. Omul este oglinda Universului, se afirmă în Elucidarium, opera lui Honorius Augustodunensis 7S. Posibil ca din această lucrare să se fi inspirat Bernar- dus Silvestris în De universitate mundi (1145 — 1153). în această lucrare elementul creștin este redus la minimum, dat la o parte. Zeița Natură „erosul” cosmogonic, Noys și Noyos (Intelectul suprem și emanația sa femi- nină), ordonează lumea dintr-un haos amorf. încununarea creației divine este Omul, conceput cu ajutorul Uraniei și al luiPhysis, cu trăsături divine și pămîntene, pentru a cunoaște cosmosul și a stăpîni pămîntul77. întregul poem este pătruns de armosfera unui cult al fertilității, în care se amestecă mitologia cu senzualitatea, în cel mai pur umanism păgîn 78, care introduce în viața creștină divinitățile antice. Imaginea lui Bernardus Silvestris este retușată în sens creștin de Alain de Lille în Anticlaudianus (Planctus Naturae). Pentru acesta Natura este instanță mijlocitoare între om și Dum- nezeu, născută de divinitate și născînd pe om. Subiectul acestui poem este omul, iar scopul filozofic să prezinte funcția lui Dumnezeu, a Naturii, a Norocului, a Virtuții, a Viciului în crearea omului și în determinarea destinului acestuia. Alegoria este prilej pentru o izbutită și originală realizare artistică, de o certă valoare literară. Natura, lucrînd răbdă- toare ca un meșter făurar, își desăvîrșește opera cu ajutorul „Sfatului ceresc” în care vin : înțelegerea, Pacea, Belșugul, Tinerețea, Modestia, Rușinea, Rațiunea, Cinstea, Demnitatea, Mila și celelalte virtuți. încoro- narea creației este omul, înzestrat cu trup perfect și suflet desăvîrșit prin înțelepciunea divină. Acesta va fi un pelerin pe pămînt, un leac pentru relele lumii. Atacat de vicii, omul va învinge. Dragostea va domni în locul Discordiei. Omul este o ființă binecuvîntată, afirmă autorul, dar el trebuie să-și folosească rațiunea pentru a se menține ca o ființă desăvîrșită 79. Hugues de Saint Victor vede și el în om ființa cea mai importantă din Univers, pentru care a fost creată lumea, în scopul de a-i sluji inte- resele spirituale și materiale 80. Lumea, văzută și înțeleasă ca o lume a omului, este înfățișată de Thomas D’Aquino, care-1 vede pe om în toată măreția capacității sale de creație și transformare prin cunoaștere81. www.dacoromanica.ro 776 Semnificativ pentru schimbarea produsă de criza religioasă a secolu- lui al XlV-lea este modul în care vede Duns Scot relația divinitate-om, între acești doi termeni ai raportului existînd o prăpastie, ce anulează în fapt corelație dintre ei. Omul trăiește într-o lume naturală, dură unde este obligat de a lua decizii, folosindu-și voința. El este în cea mai extremă singurătate, în „hacceitate” 82 (termen care-i aparține și care prevestește concepția existențialismului creștin al secolului XX). Pe plan politic filozofia medievală, pusă în slujba Bisericii, a sus- ținut în chip firesc teza supremației spiritualului asupra temporalului. In opoziție cu aceasta chiar din secolul XII găsim și primele manifestări ale umanismului politic și ale principiilor morale în politică. John de Salisbury (1115—1180) este umanistul cel mai luminat în epocă, care prefigurează cu trei secole înainte de Erasmus, „erasmianismul”, Adversar al Imperiului, este primul mare teoretician al unei forme politice umaniste, un stat fondat pe drept, unde un principe luminat să asigure libertatea cuvîntului și să fie păzitorul binelui comun. Admite tiranicidul și dreptul la rezistență; de aceea este considerat ca un precursor al principiului suveranității poporului83. ,,Să omori un tiran nu este numai permis dar și frumos și drept. Cel care a ridicat sabia merită să moară de sabie .. . cel care uzurpă autoritatea (tiranul) calcă dreptul și supune legile voinței sale ... nu există (nici o crimă) mai gravă decît aceasta, care se exercită asupra dreptății ... ” M. Tiranul este cel care oprimă poporul printr-o dominație violentă, „iar principele este cel care-1 conduce după legi .. . Principele luptă pentru legile și libertatea poporului; tiranul crede că nu are altceva de făcut decît să nesocotească legile și să reducă poporul la sclavie ... ” 8S. Henry de Bracton (n. 1268), jurist de renume, pleda pentru supre- mația legii față de conducător. Regele cînd depune jurămîntul se anga- jează „că ... va face tot ce îi va sta în putință ... pentru a păstra o adevărată pace ... că va interzice nedreptățile și jafurile de orice fel .. . că în toate judecățile va fi drept și milos ...” Rolul său este de a apăra legea pentru că altfel „în van s-ar stabili legi” 8a. Contemporan cu Henry de Bracton, Thomas D’Aquino considera monarhia drept cea mai bună formă de guvernămînt și discuta împre- jurările în care conducătorul poate fi înlocuit din oficiu, de popor pe baza unor relații bine stabilite, ce conțin în embrion principiul „contrac- tului social”. Statul este un „corpus politicus et morale”, o comunitate de indivizi, un produs natural care urmărește bunăstarea membrilor 87. „Acțiunea împotriva tiranului . . . trebuie întreprinsă ... de autoritatea publică . . . dacă mulțimea are dreptul să-și aleagă singură regele, ea poate de drept să-și depună regele sau să-i restrîngă puterea, dacă el abuzează în mod tiranic de autoritatea regală, și in acest caz mulțimea nu poate fi acuzată că acționează neloial depunînd pe tiran, de vreme ce el nu mai poartă credință guvernării mulțimii .... supușii săi nu mai sînt legați prin contract de el” 88. Guvernarea oricărei societăți, trebuie să urmărească folosul general și să se bazeze pe legi naturale și umane care să reprime răul, să impună echitatea și pacea, în așa fel încît prin respectarea lor să se ajungă la o comunitate de oameni raționali și liberi care se înțeleg între ei88. Distanțați în timp și spațiu, cei trei gînditori se completează însă extraordinar în idealul politic, care trebuie să recu- noaștem nu este Și umanitar, dorind 777 pentru toți membrii unei comunități egalitatea și dreptatea, de data aceasta în viața publică, laică și nu numai în sînid Bisericii și al vieții veșnice. William Ockham afirmă aceeași emancipare a omului, care stă liber față în față cu un Dumnezeu liber, și decide singur în favoarea unei morale naturale, care trebuie să stea la baza instituțiilor politice religioase, juridice care aparițin oamenilor, ce le-au creat și le pot oricînd g, le- modifica90. Renumită a rămas critica sa acidă și foarte puțin ortodoxă la adresa papei loan al XXII-lea, pe care-1 considera eretic. Nega infaili- bilitatea Curiei romane în materie de dogmă sau jurisdicție și afirmă independența temporalului față de spiritual, hegemonia Imperiului ca o comunitate universală, anterioară Bisericii91. Concepția sa politică nu face decît să exprime o realitate și o practică deja instaurată în lumea politică a secolelor XIII—XIV. Același vis antic, de reunire a societății sub conducerea unui singur om, este reluat de Dante în De monarchia, scrisă cu prilejul expediției lui Henric al Vll-lea de Luxemburg în Italia (1308—1313). Idealul unui pontif laic care să respecte autonomia locală, să asigure ordinea și pacea și care să posede toate virtuțile 92, apropie lucrarea lui Dante de Utopie, fapt simțit de însuși autorul, profund deza- măgit de rezultatele reale ale politicii imperiale în Italia. Aceeași atitu- dine profund antipapală manifestă și Marsilius de Padova în Defensori pacis, unde considera că orice autoritate, oricare ar fi ea, are la origină, puterea civilă, ca responsabilă de pacea, justiția publică și fericirea socială a comunității. Puterea pontificală nu are nici un fond, nici în temporal nici în spiritual. El neagă termenul de putere spirituală, demonstrînd pe baza argumentelor biblice, că puterea care este acordată lui Dumnezeu și lui Christos este refuzată apostolilor și deci și papei93. Din planul individului, al acțiunii și destinului său personal, am văzut cum se face trecerea spre afirmarea drepturilor politice și sociale ale „poporului” (indiferent dacă prin acest termen nu se înțelegea ceea ce noi înțelegem astăzi) și cum prin idei parte originale, parte moștenite de la Antichitatea clasică (Aristotel și Platou în special), se naște o gîndire socială și politică modernă, care poartă în sine, încă de timpuriu, toți germanii Renașterii secolului al XVI-lea. Trecerea de la civilizația medie- vală la cea modernă este un proces îndelungat, care presupune coexistența elementelor medievale cu cele moderne într-un continuu progres 94. De aceea putem conchide în spiritul celor afirmate de Gustave Cohen că ,, ... trebuie să ne păzim a vedea Evul Mediu ca pe un puț negru și fără fund, unde se mișcă larve indistincte, ca pe o prăpastie de întuneric și ignoranță, pe care trebuie să o trecem dintr-un salt al gîndirii, pentru a trece de la Antichitate la Renaștere. Aceste tenebre sînt ale neștiinței noastre incorigibile ... Este adevărat că Budd, că Erasmus au avut sentimentul unei mari lumini și a unei eliberări ... dar această mare lumină a fost prevestită de zori. Această auroră plină de forme delicate și fine, încărcată de dragoste și eleganță, se numește Evul Mediu”. Chiar dacă multe din principiile enunțate în aceste secole de puternic avînt intelectual au fost turnate în tipare religioase, conforme ideologiei dominante a epocii, ele nu sînt mai puțin valoroase, esența unora dintre ele rezistînd vremii, a străbătut veacurile. www.dacaromanica.ro ■ 778 NOTE 1 A. Armbruster, Postfață la lucrarea lui H. Zimmermann Veacul întunecai, București, 1983, p. 233. 2 V. I. Lenin, Karl Marx In Opere complete, București, 1964, p. 54 — 55. 2 A. Oțetea, Renașterea și Reforma, București, 1970, p. 180. 4 Dom David Knowles, The Humanism of Twelflh Cenlury, in „Studies An Irish Quaterly Review’*, XXX, p. 43—45, 46—48, 55—58. 6 G. Pare, A. Brunet, P. Tremblay, La Renaissance du XH-e siecle — Ies ecoles el l'enseig- nement, Paris, Ottawa, 1933, p. 139 — 140. 8 P. Richă, Education el cullure dans l’Occidenl barbare, Paris, 1962, p. 252. ’ W. Ulmann, A hislory of political Ihoughl. The Midie Ages, Baltimore, Victoria, p. 179. 8 Fr. Heer, L’Univers du Moyen Age, Paris, 1970, p. 274. 9 Dona Carleton Munro, A Period of New Life, în The Twelflh-Cenlury Renaissance, editată de Charles R. Young, New York, Chicago, San Francisco, 1969, p. 7—8. 10 F. Heer, op. cit., p. 107. 11 Etienne Gilson, La philosophie au Moyen Age. De Scol Erigene â G. D'Occam, Paris, 1925, p. 93-94. 12 Edouard Jeauncau, La philosophie medievale, Paris, 1963, p. 62. 12 Em. Brâhier, op. cit., p. 378, 396. 14 A. H. Armstrong, Later Platonism and its influence, în Classical influence on european cultnre, 500—1500, editată de R. Bolgar, Cambridge, 1971, p. 199. 15 E. Gilson, op. cil., p. 106. Averoes considera că pentru cei simpli Coranul are un sens exterior și simbolic iar pentru învățați unul ascuns încifrat. 18 Gh. Vlăduțescu, Introducere în istoria filozofiei medieoale, București, 1973, p. 106 — — 107. 17 J. Paul, op. cil., p. 326—327. 19 Malgorzata Frankovska Terlecka, L’Unite du savoir au Xll-e el XHI-e siecle, Wroc- law, 1980, p. 84. 19 Hermann Ley, Studii de filozofie medievală, București, 1973, p. 204. 20 Ed. Jeauneau, op. cit., p. 53. 21 H. Ley, op. cil., p. 208. 22 Ibidem, p. 209 — 210. 23 S. Viarre, Le commentaire ordonni du monde dans quelques sommes scientifiques de XH-e siecle el XlII-e, în Classical influences . . ., p. 203. 24 M. Frankovska-Terlecka, op. cil., p. 24, 27. 25 Ibidem, p. 32. 29 Ibidem, p. 40 — 41. 27 Gh. Vlăduțescu, op. cit., p. 151. 28 Ibidem, p. 155. 29 F. Heer, op. cit., p. 276 ; vezi și Ed. Jeauneau, op. cit., p. 101. ao H. Ley, op. cit., p. 257. 81 F. Heer, op. cit., p. 276. 32 Jacques le Goff, Civilizafia Occidentului medieval, București, 1970, p. 461. 33 Ed. Jeauneau, op. cit., p. 86—87. 34 M. Frankovska-Terlecka, op. cit., p. 86 — 87. 36 Roger Bacon, Opus Maius,în Great issues in western civilization, editată de Brin Tiemey, Donald Kagan, L. Pearce 'Williams, Voi. I, New York, 1967, p. 366—367. 36 M. Frankovska-Terlecka, op. cit., p. 111. 37 Harry Elmer Barnes, An Intelectual and cultural hislory of Ihe western World, voi. I, New York, 1965, p. 428—429. Autorul consideră că preocuparea pentru a citi viitorul în stele, pentru a găsi elixirul tinereții și „piatra filozofală” denotă, în fapt, căutarea profund umană, de a explica locul și rolul pe care trebuie să-l joace individul în lume, dublată de dorința de a obține știința absolută care să aducă cu sine nemurirea. 38 L’ticole el la Science jusqu’ă la Renaissance, Paris, f.a., p. 300, 304—306. 89 Figuri ilustre din Evul Mediu, București, 1969, p. 375 — 376. 40 Pierre Humbert, L’Humanisme scientifique de XlII-e au XVI-e siecles, în Quelques aspects de l’humanisme medieval, Paris, 1943, p. 18. 41 Figuri ilustre din Evul Mediu, p. 409. 42 L. G&ncot, op. cit., p. 365. 43 A. Vauchez, La spiritualita dell Occidenle medioevale, secoli VIII—XII, Milano, 1978, p. 174. 44 J.'Paul, op. cit., p. 421. “ H. Ley, jfâcSMSnica.TO 779 16 E. Gilson, op. cit., p. 117. 47 M. Frankovska-Terlecka, op. cit., p. 46. 18 E. Stere, op. cit., p. 235. 49 G. Pare, A. Brunet, P. Tremblay, La Renaissance du XH-e si&cle, tcs ecole et l’enseig- nement, Paris, Ottawa, 1933, p. 282. 60 E. Gilson, op. cit., p. 69. 61 Ibidem, p. 72. 62 G. Pare, A. Brunet, P. Tremblay, op. cit., p. 296; P. Geyer, in Peter Abelards Philo- sphische Schrițten, considera că prin dialectica sa conceptuală a formulat regula de bază a psi- hologiei limbajului. 63 Ibidem, p. 203. 64 Ibidem, p. 206. 95 H. Pirenne, G. Cohen, H. Focillon, op. cit., p. 222. 50 E. Stere, op. cit., p. 236. 67 Anne Freamtle, The Age of Relief. The medieval philosophers, The New American Lib rary, New York, Toronto, 1954, p. 34. 68 E. Gilson, op. cit., p. 14 — 15. 69 Anne Freamtle, op. cit., p. 88. 69 bi9 J. le Goff, op. cit., p. 459. 69 P. Abâlard, Sic et Non, in Great issues, p. 346 — 347. 81 Idem, Historia calamitatum, cap. IX, in Gerald M. Straka, Medieval World and its transformatio, 800—1G50, voi. II, New York . . ., f.a., p. 239. 82 Scrisoarea pe care Bernard de Clairvaux a trimis-o episcopilor și cardinalilor de la Curia papală îl acuza pe Abelard că afirmă lucruri „străine de niște urechi și minți catolice”, vezi Great issues, p. 350 — 351. 83 H. Ley, op. cit., p. 215. 84 H. Pirenne, G. Cohen, H. Focilon, op. cit., p. 223. 86 H. E. Barnes, op. cit., p. 419. 88 Ed. Jeauneau, op. cit., p. 87—88. 87 Th. D’Aquino, Opuse XVI, Expunere despre Trinitate, ii, 3, în Great issues, p. 380. 88 E. Gilson, op. cit., p. 187. 89 Despre voință și virtuți vezi Th. D’Aquino, Summa Theologica, op. cit., voi. II, Q LV, artic. 1—4 și q VIII. a. 1 — 3, q IX, a 1 — 6, și despre Bine voi. I, Q V, a 5. 70 F. Heer, op. cit., p. 280. 71 M. Frankovska-Terlecka, op. cit., p. 67. 72 Em. Brehier, op. cit., p. 297, 399, 404—406. 73 H. Pirenne, A. Renaudet, Ed. Perroy, L. Flalphen, La Fin du Moyen Age 1285—1435, colec. Peuples et civilisation, Paris, 1931, p. 257. 74 Ibidem, p. 271. 76 E. Gilson, op. cit., p. 20. 78 J. Paul, op. cit., p. 181 — 182. 77 E. R. Curtius, op. cit., p. 132—135. 78 Ibidem, p. 137. 79 Alain de Lille, Anticlaudianus, în Patrologiae latinae, Paris, 1844—1886, voi. 120; vezi și Henry Taylor, The Medieval Mind. A history of the development of though and emotion in the Middle Ages, Cambridge-Massachusetts, Harvard University Press, 1959, voi. II, p. 120 — -128. 80 H. de Saint-Victor, Didascalion, Patrologiae latinae, voi. 175, col. 13, Paris, 1844— 1886. 81 Ed. Jeauneau, op. cit., p. 93, 97. 82 E. Gilson, op. cit., p. 241. 83 W. Ullmann, A history of political thought, the Middle Ages, Baltimore, 1967, p. 121. 84 J. de Salisbury, Policraticus, III, 15, în Sources in Western civilisation, The High Middle Ages 1000—1300, editată de Bryce Lyon, New York, 1965, p. 249. 86 Ibidem, VIII, 17, p. 250. 88 H. dc Bracton, Deregibus et consuetudinibus Regni Angliae, în High Middle Ages, 87 W. Ulmann, op. cit., p. 179. 88 Th. d’Aquino, De regimine Principium, VI, în High Middle Ages, p. 260. 89 W. Ulmann, op. cit., p. 180—181. Despre legea naturală vezi Summa theologica, voi. II, q XCIV și despre legea umană și transformarea ei vezi q XCV, XCVII. 90 Richard Green, Histoire du peuple Anglais, t. 1, Paris, 1888, p. 270 — 271. 91 Ibidem, p. 267—268. 92 H. E. Barnes op. cit., p. 438. 93 W. Ulmann, op. cit., p. 211—214. 94 Wallace K. Fcrguson, Europe in Transition 1300—1520, Boston, 1962, p. VII (pre- fată) www.dacoromanica.ro 780 LA RPfiVALUATION DE LA CONCEPTION CONCERNANT L’HOMME, LA NATURE ET LA SOCIETE PENDANT LE MOYEN-ÂGE RfiSUMJi Le Moyen-Âge, en tant qu’6tape de pmgres dans l’histoire de l’humanitd a constitui des accumulations et nne dvolution dans tous Ies domaines de Ia vie socio-^conomique et culturelle. Nul aspect spdcifique de l’âducation humaniste n’a ete ndgligd, le Moyen-Âge connaissant et traduissant Ies auteurs classiques et cultivant Ies Sciences de la nature, recueillant des connaissances sur la chimie et l’astronomie. On a promu nne large culture littâraire, on a valorisd Ies dmotions personnelles, la sensibilitâ et l’exp^rience, dans la vie de l’homme occidental se formant la conscience int&ieure. Au VI siecle se situe l’origine du nouveau concept educationnel- formatif, „l’humanisme de Bobbio” ou l’accent sur Ies elements de peda- gogie. Son evolution dans le temps a fait naître, en meme temps avec la Rennaissance du XII siecle, l’humanisme littdraire, scientifique et politique. On enregistre pour la premiere fois le terme „humanitas” chez Thomas d’Aquino, ayant le sens d’existence creee par l’homme, au moyen de ses propres efforts, dans le cadre d’une socidte organisme. A ce moment- lâ apparaît une profonde r^valuation de la conception concernant l’homme, la nature et la sociâtA L’idee de la paix et de la solidaritd entre Ies hommes, au-delă des barrieres nationales ou religieuses gagne de plus en plus du terrain. Le triomphe de l’aristot&isme au XIII siecle impose le naturalisme comme une Vision du monde assez peu preoccupee par la religion. L’^cole de Chartres, John de Salisboury, Siger de Brabant sont quelques moments d’affirmation de la croyance dans la raison umaine, dans la force de connaissance de l’homme qui doit agir ă son propre profit. On retrouve Ies memes idâes chez Abdlard, Duns Scot et William Ockam. L’humanisme scientifique a ele illustrd de ddcouvertes importantes reli^es aux noms de Roger Bacon, Albert le Grand, JordanusNemorianus, Nicolas Oresme et autres. Tous ces principes ont ddmontrd leur validitd, en rdsistant par-delă Ies siecles et parvenant jusqu’â nous, mâme si sous des formes modifiâes par l’^poque de la Rennaissance et des Lumieres. www.dacoromanica.ro 781 RELAȚIILE LUI IANCU DE HUNEDOARA CU ALFONS AL V-LEA DE ARAGON ȘI LUPTA ANTIOTOMANĂ LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XV-LEA EUGEN DENIZE La începutul secolului al XV-lea marea înfrîngere de la Angora (Ankara — 20 iulie 1402) adusese Imperiul otoman, aflat încă în prima fază a expansiunii sale, în pragul unei catastrofe ireparabile. Dar, din fericire pentru turci și din nenorocire pentru popoarele amenințate de ei, Europa creștină, dezbinată de numeroase conflicte și rivalități, nu a găsit capacitatea necesară pentru a zdrobi definitiv puterea semilunei. în aceste condiții, și mai ales după înăbușirea mișcării bedreddiniste (1420), s-a declanșat una din perioadele cele mai explozive din istoria Imperiului otoman, nemulțumirile interne, din ce în ce mai acute, fiind canalizate, aproape exclusiv, spre expansiunea externă reluată cu o vigoare fără precedent h Astfel, la urcarea pe tron a lui Murad al II-lea (1421 — 1451) dezastrul de la Angora era reparat în mare parte, aproape toate țările smulse de Timur otomanilor reintraseră sub dominația lor, cu excepția principatelor de Caramania și Sinope. Asia Mică fiind supusă, Murad al II-lea putea să-și îndrepte toate forțele spre Europa, ceea ce nu a ezitat să facă. în 1422 este asediat din nou Constantinopolul, în 1430 turcii ocupă Salonicul, apoi cuceresc Epirul cu lanina, o mare parte a Serbiei este transformată în pașalîc, iar în 1437 Transilvania de sud este atacată și devastată cu cruzime 2. Succesele importante înregistrate de ofensiva otomană s-au datorat, pe de o parte, capacității militare, net superioare, a turcilor față de armatele feudale europene ale vremii, iar pe de altă parte, au fost facilitate de starea de fărâmițare și anarhie feudală care domnea în majoritatea statelor balcanice, de neînțelegeiile și rivalitățile dintre ele, precum și de politica expansionistă a Ungariei care, sub pretextul unității lumii creștine, căuta să-și întindă dominația în sud-estul Europei 3. în această situație, problema cruciadei, avînd ca obiectiv principal alungarea turcilor din Europa, s-a pus din nou cu acuitate în fața statelor creștine, dar, din păcate, înțelegerea acestui obiectiv s-a făcut foarte •diferit de către cei interesați. Astfel, dacă pentru țările din zona Penin- sulei Balcanice, țările române, Serbia, Bosnia, Albania, Bizanțul etc., cruciada avea un caracter pur defensiv, ținînd de apărarea însăși a exis- tenței lor statale, aspectele ei ofensive fiind doar o completare necesară a> acestui caracter, pentru alte puteri creștine, cum ar fi Ungaria, statele italiene, monarhia catalano-argoneză-napolitană, cruciada avea un carac- ter ofensiv, sub pretextul luptei împotriva islamului ele urmărind, fiecare, realizarea propriilor lor interese de expansiune comercială și politico- teritorială, indiferent dacă acestea loveau în turci sau în alte state creștine. www.dacoromanica.ro 782 De fapt, idealul de cruciadă își păstrează întreaga sa valoare doar pentru statele din sud-estul Europei amenințate nemijlocit de turci, pe cînd ^pentru celelalte puteri creștine el devine o acoperire ideologică menită •să justifice politica lor expansionistă, chiar atunci cînd aceasta lovea direct și vizibil pentru toată lumea în interesele majore ale altor state aparținînd aceleiași religii. In ciuda acestor două concepții diferite asupra obiectivelor cruciadei, colaborarea dintre cele două categorii de state creștine era posibilă și, în același timp, necesară, avîndu-se în vedere faptul că le unea pe toate, indiferent de scopurile finale urmărite de fiecare, dorința de a lupta împo- triva turcilor otomani. în acest sens, mijlocul secolului al XV-lea a marcat un moment deosebit de important, moment care a avut în centrul său două mari personalități, politice și militare, ale istoriei universale, lancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și guvernai orul Ungariei, și Alfons al V-lea Mărinimosul, regele Aragonului si al Neapolelui (1416, 1442 — 1458). Colaborarea dintre cei doi, care a marcat imul din momentele cele mai importante din istoria relațiilor româno-spaniole în evul mediu, a fost posibilă datorită dorinței lor comune de a lupta împotriva semi- lunei, dar, în același timp, a fost puternic frînată și în cele din urmă nu a avut rezultatele așteptate deoarece fiecare dintre ei urmărea obiective politico-strategice deosebite, incompatibile, în ultimă instanță, unul cu celălalt. Pentru lancu de Hunedoara, unul din cei mai străluciți oameni politici și comandanți militari din întreaga istorie a poporului nostru, obiectivul principal îl constituia apărarea independenței și suveranității țărilor române și a Ungariei, amenințate tot mai mult de expansiunea otomană. Pentru înfăptuirea lui, el a înțeles necesitatea imperioasă a realizării unui front comun de luptă al celor trei țări românești4, front care, datorită potențialului lor economic și militar, trebuia să devină un adevărat nucleu în jurul căruia să se ralieze toate statele amenințate din Balcani și, în același timp, putea să ofere o bază puternică pentru o eventuală colaborare cu puterile creștine din Apus. în schimb, Alfons al V-lea de Aragon a urmărit de-a lungul întregii sale domnii sprijinirea comerțului catalano-aragonez în bazinul Mării Mediterane și dublarea lui cu o puternică expansiune politică și teritorială, care viza, în ultimă instanță, reconstituirea Imperiului bizantin în favoarea negustorilor și a monarhilor spanioli5. în acest sens, lunga sa domnie a cunoscut două etape principale și anume, o primă etapă, cuprinsă între 1420 și 1442, în care întreaga sa politică a fost dominată de problema cuceririi regatului napolitan, și o a doua etapă, cuprinsă între 1442 și 1458, în care s-au urmărit două obiective importante, consolidarea stă- pînirii în sudul Italiei și, eventual, extinderea sa în peninsulă și declan- șarea unei viguroase ofensive în Mediterana orientală, mai ales în Balcani, scopul final fiind coroana imperială de la Constantinopol. Această ambițioasă politică expansionistă dusă de Alfons al V-lea își are explicațiile într-o interesantă îmbinare a mai multor tradiții istorice al căror moștenitor el se considera că este. în primul rînd, este vorba de politica expansionistă, comercială și teritorială, a catalanilor și ara- gonezilor în Mediterana orientală, care a cunoscut un moment de vîrf în secolul al XlV-lea, cînd ei au reușit să cucerească în Grecia, Beotia, Attica, Phocida, Tesalia, Negroponte, Aegina și fortăreața Piada 6, la www.dacoromanica.ro 783 aceasta adăugîndu-se tradiția regalității normande din Sicilia și a celei angevine din Neapole, ceea ce explică pretențiile lui Alfons la coroana imperială, manifestate încă din 14217, precum și pretențiile sale la coroana maghiară, printre multele titluri pe care și le-a atribuit apărînd în 1443 și acela de ,,Bege al Ungariei” 8. în ciuda acestor multiple tradiții pe care avea pretenția de a le prelua și duce mai departe, Alfons al V-lea a rămas permanent un suveran spaniol, care își trăgea forța mai ales din posesiunile sale spaniole, regatul napolitan fiind doar un avanpost al politicii ambițioase care relua, de fapt, pretențiile catalano-aragoneze în Balcani. Pentru a duce însă o politică de o anvergură atît de mare Alfons al V-lea avea nevoie și de o puternică justificare ideologică, pe care a găsit-o în idealurile cruciadei, deoarece principali săi rivali la dominația asupra Peninsulei Balcanice erau turcii otomani aflați, așa cum am mai arătat, într-o perioadă de puternică ofensivă. Această ciocnire de interese și însușirea idealului de cruciadă de către Alfons al V-lea au constituit o bază destul de puternică, în ciuda scopurilor deosebite care se urmă- reau. pentru stabilirea unei colaborări politice și militare antiotomane între popoarele din sud-estul Europei și monarhul spaniol, principalii promotori ai acestei colaborări fiind lancu de Hunedoara și Gheorghe Kastriotul Skanderbeg 9. în ceea ce privește relațiile dintre lancu de Hunedoara și Alfons al V-lea de Aragon începuturile lor datează, se pare, încă din 1435. în acest an lancu a ajuns în Italia însoțindu-1 pe împăratul Sigismund de Luxemburg10 și, la Milano, la curtea ducelui Filippo Maria Visconti, a avut posibilitatea să se întîlnească cu Alfons al V-lea, care se afla aici, nu ca oaspete, ci ca prizionier al ducelui în urma dezastrului naval de la Ponza u. Aceasta a fost singura întîlnire dintre cei doi, dar a fost suficientă pntru ca ei să se cunoască și, atunci cînd împrejurările o vor permite, să încerce să stabilească o colaborare de luptă antiotomană. în anii care au urmat fiecare și-a continuat calea sa, Alfons al V-lea reușind să cucerească definitiv regatul napolitan, în 1442, iar lancu de Hunedoara, ca urmare a calităților sale deosebite, devenind în 1438 ban de Severin, iar în 1441 voievod al Transilvaniei. Dobîndirea acestor noi poziții a însemnat atît pentru Alfons, cît și pentru lancu, este adevărat că din motive diferite, confruntarea cu același dușman puternic și ame- nințător, Imperiul otoman. Dorința lor comună de a lupta împotriva turcilor, de a le opri înaintarea și chiar de a-i scoate din Europa, a fost principalul element care a stat la baza colaborării dintre cei doi oameni politici și comandanți militari, dar, în același timp, obiectivele deosebite pe care le urmărea fiecare, apărarea neatîrnării propriului popor și eli- berarea Balcanilor pentru lancu și cucerirea unor teritorii cît mai întinse pentru Alfons, au constituit o importantă piedică în calea acestei cola- borări și, în cele din urmă, au contribuit în mod decisiv la eșecul ei final. Alfons al V-lea, încă din prima parte a domniei sale a avut de în- fruntat opoziția lumii islamice, care era unul din adversarii cei mai puter- nici în calea dorinței sale de expansiune în Mediterana centrală și orientală. Astfel, în 1432, pe cînd lupta încă pentru cucerirea regatului napolitan, Alfons a obținut o importantă victorie navală, în apropierea insulei Djerba, împotriva flotei beiului din Tunis, Abu Faris 12. Peste doi ani, în 1434, www.dacoromanica.ro 784 a organizat o expediție de scurtă durată în nordul Africii, în apropiere de Tripoli13, iar în 1436 a intrat în legătură cu sultanul Babilonului, la care a trimis o solie cu scopul de a stabili o colaborare antiotomană M. Tot în această perioadă începe să se contureze și viitoarea sa acțiune, politică și militară, din Balcani, el întîlnindu-se, așa cum am arătat, cu lancu de Hunedoara, în 1435, și primind în 1440, o primă solie din partea Iui Skanderbeg, care era încă sangiacbei la Nicopole 1S. Dar, adevărata sa politică balcanică, care avea să-i intensifice și preocupările în legătură cu organizarea unei cruciade antiotomane, începe în 1443, după cucerirea regatului napolitan și după încheierea tratatului de la Terracina (14 iunie 1443) 16, care a reglementat raporturile sale cu papa Eugen al IV-lea (1431 — 1447). în acest an Alfons trimite soli la Ștefan Vukcid, voievodul Bosniei, care la 19 februarie 1444 i se va recu- noaște vasal17, trimite soli în Dalmația și deschide un consulat catalan la Raguza ls, primește, în octombrie, o solie bizantină condusă de Teodoro Karystinos 19, și, la insistențele papei care lansase o bulă de cruciadă încă de la 1 ianuarie, promite că va contribui cu șase vase la formarea flotei cruciate 2o. Toate aceste acțiuni ale regelui aragonez, la fel ca și adevărata efervescență antiotomană care se manifesta în acești ani în Balcani se datorau, în mare măsură, luptei pline de eroism a poporului român, sub conducerea lui lancu de Hunedoara, împotriva pericolului otoman, luptă care a constituit, de fapt, ultima mare încercare ofensivă din evul mediu de a-i alunga pe turci din Europa. Marile acțiuni militare antiotomane ale lui lancu de Hunedoara, caracterizate printr-o mobilitate și o îndrăzneală puțin obișnuite, încep în 1441, cînd el înfrînge în teritoriul sîrbesc pe Ishak, beiul de Semendria 21. Apoi, în anul următor, lancu a făcut față unei puternice ofensive otomane, după înfrîngerea de la Sin timbru (18 martie), reușind să-l zdrobească complet, lîngă Sibiu, pe Mezid, beiul de Vidin (22 martie), iar la 2 sep- tembrie să obțină o nouă mare victorie pe rîul Ialomița, împotriva bei- lerbeiului Rumeliei, Șehabeddin, victorie care a marcat începutul luptelor sale ofensive împotriva turcilor 22. „Campania cea lungă”, una din cele mai strălucite realizări militare ale vremii, pe care voievodul transilvan a condus-o împotriva turcilor la sudul Dunării, la sfîrșitul anului 1443 și înce- putul lui 1444 23, a contribuit, în mod indiscutabil, la declanșarea răscoalei antiotomane a poporului albanez, condusă de Skanderbeg, la declanșarea altor răscoale antiotomane în Balcani și a facilitat transpunerea în practică a intențiilor lui Alfons al V-lea de Aragon în legătură cu această zonă geografică. Chiar înainte de declanșarea „campaniei lungi” regele aragonez a avut posibilitatea să cunoască marile victorii ale lui lancu de Hunedoara datorită discursului pe care i l-a ținut în septembrie 1443, la Ascoli, Ciriaco d’Ancona, discurs în care acesta, lăudînd vitejia voievodului român, îi cerea să aducă pacificarea Italiei și să ajute la cruciada preconizată de papă 2i. Răspunsul lui Alfons a fost încurajator, el arătînd atît lui Ciriaco, cit și solului bizantin Karystioas, că este gata să ajute Bizanțul cu o flotă pe care o va lua „din insulele Baleare și Ibiza” 25. Din păcate însă, această promisiune, la fel ca și cea făcută papei de a contribui cu șase vase la fprmarea flotei cruciate, nu a fost îndeplinită, deoarece în august 1443 Alfons a început^n^ă^j^^p^^jl^r^lj ceea ce a complicat și mai 785 mult raporturile politice dintre statele italiene și a favorizat rezervele Veneției față de proiectata expediție antiotomană 26. în anul următor, în 1444, ca urmare a marilor victorii repurtate de lancu de Hunedoara în „campania cea lungă”, se crease în sud-estul Europei o situație strategică și politică deosebit de favorabilă pentru forțele creștine, situație care, pentru a se putea concretiza într-o eventuală înfrîngere hotărîtoare a turcilor, avea nevoie de o perioadă de consolidare pe care numai încheierea unei păci cu sultanul o putea oferi. Conștient de acest lucru, lancu a reușit să-l determine pe regele Vladislav I al Ungariei (1440—1444) să acepte propunerile avansate de turci, astfel încît la 12 iunie s-a încheiat la Adrianopol un tratat de pace pe zece ani, tratat avantajos pentru creștini, care va fi ratificat de regele maghiar în luna iulie la Seghedin 27. Tot în această perioadă, pentru a-și consolida baza politică din Balcani, lancu a intervenit activ în Bosnia, reușind să încheie, la 3 iunie 1444, un tratat de alianță cu regele Ștefan Toma, rege care, de altfel, fusese recunoscut și întărit în domnie de Vladislav I ca urmare a reco- mandărilor sale 28. Dar nu toți cei interesați de lupta antiotomană vedeau lucrurile la fel de clar ca voievodul transilvan. Pe mulți, victoriile rapide ale aces- tuia, i-au făcut să creadă că organizarea unei noi expediții ar fi suficientă pentru a-i scoate pe turci din Europa, printre aceștia aflîndu-se marea nobilime maghiară, legatul papal Cesarini, ducele Burgundiei și regele Alfons al V-lea de Aragon. Interesant de remarcat este faptul că toți aceștia au cerut cu multă insistență organizarea, cît mai repede cu pu- tință, a unei noi expediții cruciate, toți au făcut mari promisiuni de ajutor, dar nimeni nu a trimis aproape nimic, iar atunci cînd s-a trimes cîte ceva, ajutoarele au ajuns mult prea tîrziu pentru a mai fi eficiente, într-un cuvînt, toți doreau să-și satisfacă propriile interese politice, teri- toriale, comerciale și de prestigiu lăsînd însă întreaga povară a luptei antiotomane pe umerii lui lancu de Hunedoara și a armatei sale, în care, ponderea principală revenea elementului românesc. Acest egoism politic pe care lancu nu l-a putut contracara eficient, a dus în cele din urmă la tragicul deznodămînt de la Vama, care a anulat, practic, roadele fru- moaselor victorii din „campania cea lungă” și a rupt din nou echilibrul din Balcani în favoarea turcilor. Printre cei care au încercat să profite cît mai mult de pe urma victoriilor lui lancu, dar, în același timp, să contribuie cît mai puțin sau chiar de loc, dacă era posibil, la obținerea lor, s-a numărat, așa cum am arătat deja, și Alfons al V -lea de Aragon. Regele spaniol, prins în complicațiile politice italiene, încerca, simultan, cu forțele reduse care-i mai rămîneau la dispoziție, să realizeze, măcar în parte, obiectivele poli- ticii sale balcanice. Astfel, așa cum am mai spus, la 19 februarie 1444, el a reușit să încheie un tratat de vasalitate cu vioevodul Bosniei, Ștefan Vukciâ 29, tratat care i-a permis, din punct de vedere juridic, să pătrundă în spațiul balcanic asupra căruia avea importante pretenții teritoiiale, pretenții pe care spera să le vadă satisfăcute în urma campaniei antiotomane, ce se va desfășura în același an, cel puțin asupra Atenei, Patrasului și a peninsulei Gallipoli 30. Pentru realizarea expediției de la care aștepta înfăptuirea acestor obiective, expediție pe care nimeni nu o putea conduce în afara lui lancu de Hunedoara, Alfons nu ezitat să promită lui Vla- www.dacaramanica.ro 786 dislav I și, implicit, voievodului transilvan, participarea sa cu zece ga- lere la alcătuirea flotei cruciate, la care-și anunțaseră prezența și papali- tatea, Veneția, Milano, Burgundia, precum și cavalerii ioaniți din insula Rhodos 31. Pînă la urmă, toate aceste promisiuni se vor concretiza doar în strîngerea la un loc a cîtorva galere italiene, burgunde și raguzane, comandate de venețianul Aloisio Loredano 32, insuficiente însă pentru a opri trecerea armatei lui Murad al II-lea din Asia Mică în Europa și a împiedica, astfel, dezastrul care a urmat. Probabil că Alfons al V-lea a simțit o mare ușurare atunci cînd Veneția, refuzînd să accepte salvconductul pe care papa îl dăduse flotei aragonezo-napolitane de a-i străbate apele, i-a oferit pretextul cel mai nimerit pentru a-și scuza inactivitatea în fața lui Vladislav I 33. Dar, refuzînd să trimită ajutoarele promise, Alfons nu înțelegea să renunțe și la pretențiile sale teritoriale, cu atît mai mult cu cît era convins că presiunile papalității, înflăcărarea cavalerească și, în același timp, ne- chibzuința tînărului rege al Ungariei îl vor face pe acesta să rupă pacea abia încheiată cu turcii și îl vor determina și pe lancu de Hunedoara să participe, în ciuda obiecțiilor sale întemeiate, la cruciadă. Această convingere i-a fost întărită și de informațiile primite din partea lui Ciriaco d’Ancona care se afla, în toamna lui 1444, în capitala Imperiului bizantin. La Contantinopol, Ciriaco a putut să vadă scrisorile pe care Cesarini, Vladislav I și lancu de Hunedoara le-au trimis împăratu- lui loan al VIII-lea (1425 — 1448), scrisori în care îl anunțau despre hotărîrea lor de a începe cruciada, și a reușit să trimită copii după ele regelui aragoncz, însoțite de o scrisoare a sa în care-i cerea să se alăture forțelor creștine M. Departe de a urma acest îndemn, Alfons nu a ezitat, totuși, să-i scrie lui Vladislav, înainte de plecarea sa în campanie, arătîndu-i că are anumite drepturi ereditare asupra teritoriilor ce urmau a fi cucerite, mai exact asupra principatelor de Atena și Patras 35, principate care, intere- sant de remarcat, la acea dată nici măcar nu se aflau sub dominația otomană și, prin urmare, nu puteau deveni obiective ale unei cruciade, în același sens Alfons scria, la 27 noiembrie 1444, și lui Constantin Paleo- logul Dragases, despotul din Mistra, care reușise să obțină mai multe victorii împotriva turcilor,36 arătîndu-i care sînt drepturile sale la suc- cesiunea Atenei și cerîndu-i, totodată, să predea Atena, dacă o va cuceri, trimisului său, marchizul Giovanni de Gerace 37. Aceste scrisori ale regelui aragonez ne dezvăluie, cu toată claritatea, care erau adevăratele intenții ale politicii sale balcanice și cît de departe se afla de cl idealul de cruciadă. Dezastrul de la Varna (10 noiembri 1444) a dat o puternică lovitură luptei pentru libertate dusă de popoarele din sud-estul Europei, dar și politicii expansioniste a lui Alfons al V-lea. Timp de cîțiva ani, pînă în 1447, acesta nu a mai acordat, practic, nici un fel de atenție Peninsulei Balcanice, cu toate că lancu de Hunedoara, sprijinit de domnitorul Țării Românești, Vlad Dracul, și de o flotă burgundo-papală condusă de Wale- rand de Wavrin și de cardinalul Francesco Condolmieri, a încercat în 1445, este adevărat că fără suces, să reia ofensiva antiotomană prin cuce- rirea anumitor poziții fortificate de-a lungul Dunării. Singurul spaniol despre care avem cunoștință că a participat la acțiunile din acest an, a fost cavalerul Pedro Vasque de Saavedra, care a stabilit legătura între Walerand de Wavrin, lancu de Hunedoara și Vlad Dracul și a luat parte la luptele de pe Dunăre 38, dar această participare nu s-a făcut în numele lui Alfons de ^^y^^cnrfwnanica rn 787 Abia în 1447 condițiile au devenit din nou favorabile pentru a se trecee la reluarea luptei antiotomane, ceea ce a dus și la reluar ea legăturilor dintre lancu de Hunedoara și Alfons al V-lea, legături care în acest an și în cel următor vor cunoaște momente de maximă intensitate. Ales guvernator al Ungariei în 1446 datorită unor împrejurări istorice deosebite, dar și datorită calităților sale excepționale, lancu de Hunedoara a devenit, astfel, una dintre personalitățile cele mai mar- cante ale vremii și a căpătat o importanță sporită în ansamblul relațiilor politice europene. Meritul lui cel mai mare constă în faptul că, ajuns în această poziție deosebită, el a înțeles să-și dedice întreaga activitate inte- reselor supreme ale poporului său, apărării independenței și suveranității sale, și, implicit, apărării creștinității în întregul ei. în acest sens, obiec- tivul său principal a fost reluarea ofensivei antiotomane care, în caz de victorie, trebuia să asigure, cel puțin, eliminarea presiunii turcești de la Dunăre, iar pe plan intern trebuia să-i consolideze pozițiile în fața asal- turilor, tot mai periculoase, ale marii nobilimi ce nu-i putea ierta originea sa românească și ascensiunea fără precedent. încă din primăvara lui 1447 lancu a început mari preparative cu scopul de a realiza un larg front de acțiune antiotomană care, în concepția sa, trebuia să înglobeze regiunile dunărene și balcanice, dar trebuia să capete și sprijinul puterilor apusene 39. Pentru înfăptuirea acestui dezi- derat el a declanșat o vastă activitate diplomatică adresînd scrisori de ajutor ducelui Filip al Bmgundiei și regelui Franței, Carol al Vll-lea (1422—1461), trimițînd pe Nicolae Laszocki, arhidiacon de Cracovia, în solie la Roma și Veneția și pe banul Croației, Franko de Talovac, în solie la Eaguza40, obținînd medierea papei Nicolae al V -lea (1447 —1455) în conflictul său cu împăratul Frederic al III (1440—1493), mediere care va duce la încheierea armistițiului din 1 iunie 1447, realizat ca urmare a intervenției legatului apostolic, cardinalul spaniol Juan de Carvajal41. Bineînțeles că în această efervescență politică și diplomatică lancu nu l-a uitat nici pe Alfons al V-lea deAiagon și Neapole, pe care-1 știa interesat de lupta antiotomană și la care a tiimis în solie pe Ștefan de Frangepani, comite de Segna, cu împuterniciri speciale în vederea înche- ierii unui tratat de colaborare. Inițiativa lui lancu a fost primită • cu interes de către Alfons al V-lea, deoarece acesta, în ciuda complicării situației din Italia, hotărîse reluarea politicii sale balcanice, și primise, în acest sens, soliile despotului Serbiei, Gheorghe Brancovici42, și ale conducătorului luptei albaneze Gheorghe Kastriotul Skanderbeg4 3. Propunerile avansate de lancu dove- deau, pe de o parte, hotăiîrea fermă de a relua lupta ofensivă antiotomană, iar, pe de altă parte, nevoia sa acută de a primi ajutor din partea celor- lalte puteri creștine. Aceste considerente l-au făcut să le formuleze de o manieră foarte măgulitoare pentru orgoliul regelui aragonez, ceea ce a dus la acceptarea lor și la încheierea tratatului de la Casoli din 6 no- iembrie 1447 44. Tratatul cuprinde două părți principale și anume, o primă parte în care sînt incluse propunerile formulate de lancu de Hunedoara și anga- jamentele pe care și le asumă față de Alfons al V-lea în cazul acceptării lor, și o a doua parte care conține acordul regelui aragonez, întărit de semnătura și pecetea sa secretă. în prima parte, lancu îi cere lui Alfons al V-lea să-l sprijine în lupta antiotomană cu 16 000 de ostași, dai nu trimițîndu-i direct, ci www.dacorâriiamca.ro 788 trimițând banii necesari pentru angajarea lor, adică 100 000 de florini de aur. La rîndul său îi promite că va angaja, pe propria cheltuială, alți 16 000 de ostași și că va obține din Țara Românească, gratuit, încă .10 000 de oameni45, deci, în total o armată de 42 000 de oameni cu care, nu are nici o îndoială, îi va putea zdrobi pe turci și îi va alunga din Europa48. După această introducere, care ne arată foarte concret, ce spera să obțină marele comandant de oști din partea regelui spaniol, urmează promisiunile pe care le face acestuia pentru a-1 determina să treacă la acțiune. Astfel, el îi arată că, dacă îl va ajuta să-i învingă pe turci, va dobîndi, în primul rînd, răsplata cerească, recunoștința oamenilor și o glorie nepieritoare, iar, în al doilea rînd, va avea posibilitatea să intre în posesia regatului Ungariei, a regatului grecilor și altor teritorii din această zonă47, ceea ce constituia pentru Alfons o recompensă mult mai lumească și mai pe înțelesul său. De fapt, lancu de Hunedoara îi sugera posibilitatea unei dominații asupra întregului sud-est al Europei, ceea ce venea exact în întîmpinarea tendințelor expansioniste și satisfăcea veleitățile imperiale ale regelui aragonez. Pentru a fi și mai credibil, lancu de Hunedoara își asumă cîteva obligații foarte concrete și anume : să cheltuiască integral banii primiți din partea lui Alfons pentru recrutarea de soldați și să vegheze ca principii și baronii regatului maghiar să jure fidelitate și ascultare suveranului spaniol, să vină personal cu o armată între trei și șase mii de luptători în întîmpinarea sa, pentru a-1 conduce în siguranță în regat, să-i pună la dispoziție, lui sau celui pe care-1 va trimite în numele său, orice oraș sau cetate din regat sau din Transilvania (interesantă această distincție care apare în tratat între regatul Ungariei și voievodatul Transilvaniei), să-i înapoieze banii primiți, și chiar mai mulți, din teritoriile și orașele eliberate de la turci și, în fine, să trimită ca ostatec la curtea napolitană pe primul său născut, Ladislau, drept chezășie a bunei sale credințe4a. Pentru toate aceste angajamente, lancu îi mai cere lui Alfons să-l susțină în lupta sa pînă la capăt și fără ezitare, iar ajutoarele să i le trimită astfel încît, în luna iulie a anului următor (1448), oastea să fie gata a-i ataca pe turci49. Ultima parte a tratatului cuprinde acordul regelui aragonez la propunerile lui lancu de Hunedoara și promisiunea sa de a trimite cei 100 000 de florini, plătiți în două tranșe, una la 24 aprilie 1448, după venirea lui Ladislau ca ostatec la curtea sa, și a doua în luna iunie ace- lași an 50. A doua zi, 7 noiembrie 1447, tratatul a fost întărit, tot la Casoli, de un act notarial încheiat de Arnaldo Fonolleda, în care Alfons al V-lea precizează că va plăti cea de-a doua tranșă de 50 000 de florini după ce baronii și principii regatului Ungariei îi vor jura fidelitate și supunere lui în persoană sau fiului său Ferdinand, iar comitelui de Segna i se cere să predea aceste acte lui lancu de Hunedoara abia după ce acesta se va obliga să-i facă pe nobilii amintiți să jure credință regelui sau fiului său 51. Vedem deci, exprimate foarte clar, care erau adevăratele intenții ale lui Alfons al V-lea și care era unicul mobil ce-1 putea determina să acționeze împotriva turcilor, iar, pe de altă parte, înțelegem de ce lancu a fost obligat să-i promită atît de mult, inclusiv coroana maghiară și cea a împăraților bizantini. El era convins că ambiția și vanitatea regelui aragonez, incitate de WWW. ^aroromapicai» putea face să acționeze, 789 măcar și limitat, împotriva turcilor, dar, în schimb, niciodată puterile sale nu-i vor permite să revendice în mod serios vreuna din aceste coroane. Alfons al V-lea, chiar dacă nu era dispus să acorde nici un ajutor împotriva turcilor, a luat, totuși, în serios promisiunea cu privire la co- roana Ungariei și, pentru a-și pregăti terenul în acest sens, a reținut pe lîngă sine, aproape un an, pe cornițele de Segna, a adresat scrisori, la 11 decembrie 1447, principalilor nobili ai regatului, printre care lui Dionisie Szdcsi, arhiepiscop de Strigoniu, lui Nicolae Ujlaki și lui Ladislau Garai62, iar la 22 februarie 1448 s-a adresat nobilimii maghiare în ansamblul ei53. Bineînțeles, efectul a fost foarte mic, dacă nu chiar nul. între timp însă, lancu de Hunedoara se pregătea intens în vederea expediției sale antiotomane și răspunsul din partea lui Alfons întîrzia să sosească. Abia în aprilie 1448 solul aragonez Bernardo Lopez (Bernat Lopig) a ajuns la Buda M, aducînd cu sine trei cai în dar și o scrisoare în care stăpînul său dădea oarecare speranțe că ar fi dispus să încheie o alianță împotriva turcilor65. Dar acest răspuns i s-a părut cu totul insuficient lui lancu, care la 28 mai îi scrie din nou lui Alfons spunîndu-i că lupta împotriva turcilor are nevoie mai degi'abă de perseverență decît de elan și solicitîndu-i nu vorbe frumoase, ci un ajutor concret56. La puțin timp însă după expedierea acestei scrisori, cornițele de Segna, Ștefan de Frangepani, a revenit din prelungita sa solie, aducînd cu sine tratatul pe care-1 încheiase cu Alfons la 6 noiembrie 1447, ceea ce l-a făcut pe lancu să-i scrie încă o dată acestuia, la 24 iunie, pentru a-i spune că acceptă tratatul, că se pregătește intens în vederea campaniei și că, peste puțin timp, îi va trimite planul său de acțiune 57. Din păcate însă, toate promisiunile lui Alfons al V-lea au rămas vorbe goale, forțele sale, și așa limitate, fiind angajate țotal în războiul care cuprinsese din nou Italia ca urmare a morții ducelui Milanului, Fi- lippo Maria Visconti (1447) 58, iar flota aragoneză, care era, poate, princi- palul element de sprijin pe care conta lancu de Hunedoara din această direcție 59., a fost, practic, distrusă de venețieni în luptele navale de la Messina și Siracuza, pe coastele Siciliei60. în această situație, cu toate că Alfons îi mai scria încă lui lancu, la 3 septembrie 1448, promițîndu-i ajutor și încurajîndu-1 în lupta sa împotriva dușmanilor creștinătății61, iar unii istorici consideră, nejustificat credem noi, că el a trimis chiar 50 000 de florini62, tratatul din 6 no- iembrie 1447 devenise nul și inoperant. Din nou marele nostru comandant de oști s-a aflat singur în fața puternicii armate a sultanului pe care nu a ezitat să o înfrunte, dar a trebuit să se încline în fața zdrobitoarei superiorități numerice a dușmanilor și să renunțe în viitor la acțiunile cu caracter ofensiv. Dispărea astfel, timp de cîteva secole, orice posibi- litate reală de a-i scoate pe furci din Europa, pentru țările române, la fel ca și pentru regatul Ungariei, punîndu-se acut problema luptei pentru supraviețuire în fața asalturilor unui adversar tenace, superior ca număr șl ca armament. în anii care au urmat relațiile dintre lancu de Hunedoara și Alfons al V-lea de Aragon, deși nu au încetat cu desăvîrșire, au scăzut foarte mult în intensitate. lancu și-a dat seama de imposibilitatea reluării luptei ofensive antiotomane și, pentru a cîștiga timp, a încheiat, la 20 noiem- brie 1451, un armistițiu pe trei ani cu turcii63. în schimb Alfons și-a reluat politica balcanică cu o vigoare deosebită care era mai mult expresia dorin- țelor sale expansioniste,.care le avea. Astfel, 790 el trimite în mai multe rînduri corsari în apele Levantului M, încheie tratate avantajoase cu Demetrios Paleologul, despotul Moreii (Torre Ottavo, 5 februarie 1451) 65 și cu Skanderbeg (Gaeta, 26 martie 1451)66, intră în legătură cu împăratul Etiopiei (misiunile lui Antonio Martinez din 1452 și 1453 ) 67, cu emirul Caramaniei68 și cu mongolii69, dar atunci cînd s-a pus problema apărării Constantinopolului, și-a rechemat flota din Orient și a trimis-o în apele Toscanei să lupte împotriva creștinilor 70. Singurul care a primit un ajutor ceva mai consistent din partea sa a fost Skanderbeg, dar, din păcate, contingentul aragonezo-napolitan, format din 1 000 de pedestrași și 500 de călăreți a fost distrus, aproape total, în bătălia de la Berat (26 iulie 1455) 71. După cucerirea Constantinopolului, tînărul și energicul Mehmet al II-lea (1451—1481) reia ofensiva pe linia Dunării, obiectivul său prin- cipal fiind cucerirea Belgradului, ceea ce i-ar fi deschis drumul spre Europa Centrală. în această situație lancu de Hunedoara a trecut la pregătirea apărării, printre măsurile luate fiind și aceea de a-i scrie lui Alfons al V-lea, din partea căruia a primit un răspuns prin care i se promitea un ajutor de 20 de galere 72. ’ Ajutoarele, nu au sosit, dar frămîntările lumii creștine pentru orga- nizarea unei cruciade au continuat. Din păcate însă reuniunile de la Roma, Ratisbona și Wiener-Neustadt (1454—1455), la ultima participînd, ală- turi de solii aragonezi, și lancu de Hunedoara, nu au dus la nici un rezultat concret73, la fel ca și bula de cruciadă lansată de Calixt al III-lea, la 15 mai 1455 74. Realitatea era că puterile creștine din Apus nu mai aveau nimic, comun cu idealul de cruciadă și că rivalitățile dintre ele erau mult mai importante decît lupta împotriva turcilor. Aceasta explică de ce, atunci cînd lancu înfrunta sub zidurile Belgradului uriașa armată otomană, flota, așa-zis cruciată, comandată de aragonezul Pedro Uirea îi ataca pe genovezi și nu pe turci7S. Din nou voievodul român a trebuit să lupte singur împotriva semiluneij ceea ce nu l-a împiedicat să obțină o strălucită victorie al cărui ecou s-a făcut auzit îh întreaga Europă. Alfons al V-lea aflînd de victoria de la Belgrad l-a felicitat pe lancu și l-a asigurat că anul următor va trimite o puternică flotă împotriva turcilor76. Dar felicită- rile, la fel ca și promisiunile de ajutor, veneau de data aceasta prea tîr- ziu, eroul luptei antiotomane, „atletul cel mai puternic — unic-al lui Hristos”, așa cum îl numea papa Calix al III-lea, și el un aragonez, stin- gîndu-se de ciumă, la 11 august 1456, în tabăra de la Zemun, aproape de locul ultimei sale mari biruințe. în concluzie, putem afirma că relațiile dintre lancu de Hunedoara și-Alfons al V-lea de Aragon și Neapole sînt tipice, pe de o parte, pentru relațiile româno-spaniole din evul mediu, iar, pe de altă parte, pentru ansamblul relațiilor pe care țările române le-au stabilit cu puterile creș- tine din Apus în vederea luptei antiotomane. Astfel, dacă sub flamura lui lancu au luptat uneori și spanioli, așa cum s-a întîmplat cu Juan Bastido la Belgrad 77, și dacă este posibil ca unele arme să-i fi provenit tocmai din Spania 7?, niciodată însă el nu a primit un ajutor concret și direct din partea regelui aragonez iar atunci cînd i s-au trimis, totuși, cîteva ajutoare din partea altor puteri creștine din Apus, ele au sosit prea tîr- ziu și am'fost ineficiente. în ciuda' acestei indiferențe, lupta românilor conduși de lancu de din urmă, încununată de 791 succes, ei reușind să-și apere ființa statală și neatîrnarea și, mai mult, să oprească pentru mai bine de o jumătate de veac pătrunderea turcilor în Europa Centrală. NO TE 1 Mustafa Aii Mehmed, Istoria turcilor, Edit. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 144. 2 Ibidem, p. 147—148; La V-te de la Jonquiăre, Histoire de l’Empire Olloman depuis Ies origines Jusgu’â nos jours, voi. I, Paris, 1914, p. 88; A. Decei, Istoria Imperiului otoman pini la 1656, Edit. științifică și ecnciclopedică, București, 1978, p. 83—93. 3 M. A. Mehmed, op. cit., p. 147. 4 Vezi in acest sens studiile lui Francisc Pali, Intervenția lui lancu de Hunedoara In Țara Românească și Moldova in anii 1447—1448, in „Studii. Revistă de istorie”, XVI, nr. 5, 1963, p. 1049 — 1072; idem, De nouveau sur l’action dc lanco de Hunedoara (Hunyadi) en Valachie pen- dant l’annte 1447, in „Revue roumaine d’histoire”, tome XV, nr. 3, 1976, p. 447—463; idem, Encore une fois sur l’action de Iarn.0 de Hunedoara (Hunyadi) en Valachie pendant l’annie 1447 in „Revue roumaine d’histoire”, tome XVII, nr. 4, 1978, p. 743 — 753; Cf. Camil Mureșan, lancu de Hunedoara, ed. a Il-a, Edit. științifică, București, 1968, p. 139—145; Mihail P. Dan, Un stegar al luptei antiotomane. lancu de Hunedoara, Edit. militară, București, 1974, p. 43—44. 6 Pentru politica externă a lui Alfons al V-lea și, mai ales, pentru politica sa orientală vezi Nicolau d’Olwer, L’expansiă de Catalunya en la Mediterrânia Oriental, Barcelona, 1926, p. 183 — 196; Antonio Ballesteros y Beretta, Historia de Espana y su influencia en la historia universal, ed. a Il-a, voi. III, Barcelona 1948, p. 506 — 511 ; idem, Sintesis de historia de Espafia ed. a IX-a, Barcelona, Madrid, 1957, p. 155—156; F. Soldevila, Historia de Espana, tomo II Barcelona, 1953, p. 266—270; J. M. Rubio, L. U. Cisneros, E. C. Cazorla, J. V. Vives, La baja edod media y la unidod nacional tn Historia de Espana. Gran historia general de los pueblos hispanos, ed.a Il-a, tomo III, Barcelona, 1958, p. 164 — 168; L. S. Fernăndez, A. C. Ldpez, J. V. Vives, Los Trastâmaras de Caslillla y Aragdn en el siglo XV, in Historia de Espana, coordo- nator R. Menândez Pidal, voi. XV, Madrid, 1964, p. 731 — 734 ; Diccionario de historia de Espana, coordonator Germăn Bleiberg, Tomo I, Madrid, 1968, p7 148—152; Marques de Lozoya, His- toria de Espana, tomo II, Barcelona, 1977, p. 342—343. 6 Kenneth M. Setton, Catalan Dominalion of Athens 1311—1388, ed. a Il-a, London, 1975, p. 212. 7 Dumitru Nlstase, Le Mont Athos pendant l’occupation latine de Constantina ple, extras din „Byzantinisch-Neugriechischen Jahrbucher”, XXII, 1977, p. 129. Pentru pretențiile impe- riale ale lui Alfons al V-lea vezi și F. Soldevila, op. cil., p. 270 ; F. Babinger, Mahomet II le Conguerant el son temps (1432—1481). La grande peur du monde au lournant de l’hisloire, Paris, 1954, p. 90 ; A Hislory of the Crusades, Kenneth M. Setton general editor, voi. III, The fourte- enlh and fifteenth cenluries, edited by Harry W. Hazard, The University of Wisconsin Press, 1975, p. 98. 8 Albert de Berzeviczy, Rapporli storici fra Napoli e l’Ungheria nell’epoca degli Arago- nesi (1442— 1501), Napoli, 1928, p. 4. 9 Pentru relațiile dintre Alfons al V-lea și Skanderbeg vezi C. Marinescu, Alphonse V, roi d’Aragon el de Naples, el TAlbanie de Scanderbeg, in Melanges de l’Lcole roumaine en France, Paris, 1923, p. 1 — 135; Dorothy M. Vaughan, Europe and the Turk. A Pattern of Alliances 1350—1700, Liverpool, 1954, p. 74; Kristo Frasheri, Histoire d’Albanie, Tirana, 1964, p. 81 ; F. Pali, I rapporli ilalo-albanesi intorno alia metă del secolo XV, extras din „Archivio Storico per le Province Napoletane”, terza serie, voi. IV, 1965, Napoli, 1966, p. 141, 153—157 ; M. Sciambra, G. Valentini, I. Parrino, L'Albania e Skanderbeg nel plano generale di erodata di Callisto III (1445— 1457), extras din „Bollettino della Badia greca di Grottaferrata”, voi. XXI, 1967, p. 83—136 ; Gheorghe Kaslriotul Skanderbeg și lupta albanezo-turcă tn secolul al XV-lea, traducere din 1b. albaneză de Aurelia Zub, Edit. știițifică, București, 1972, p. 79, 94, 110 — 119. 10 T. Nicolau, loan Huniade Corvin, București, 1925, p. 32; C. Muresan., op. cit., p. 46-52. 11 A. de Berzeviczy, op. cil., p. 5. 12 J. M. Rubio, L. U. Cisneros, E. C. Cazorla, J. V. Vives, op. cil., p. 164. 13 Ibidem. 14 A. Ballesteros y Beretta, Historia de Espana y su influencia en la historia universal, voi. III, p. 508; M. de Lozoya, op. cil., p. 342. . ’ 16 Gheorghe Kastriotul Skanderbeg șl lupta albanezo-turcă In secolul al XV-lea, p. 79. 13 Louis Pastor, Histoire des papes depuis la fin du moyen ăge, tome I, Paris, 1925, p. 343 www.dacaromaiiica.ro 792 17 L. Thalldczy, Bosnyăk is szerb 6let-s nemzedikrajzi tanulmănyok (Studii biografice și genealogice privind Bosnia șl Serbia), Budapesta, 1809, p. 409—419 ; idem, Studien zur Ges- chichte Bosniens und Serbiens im Mittelalter, Miinchen-Leipzig, 1914, p. 356—363 ; C. Marinescu, ari. cit., p. 29; N. d’Olwer, op. cit., p. 184; A. Ballesteros y Beretta, Historia de Espana y su influencia en la historia universal, voi. III, p. 508 ; M. de Lozoya, op. cit., p. 342. 18 N. d’Olwer, op. cit., p. 184—186. 19 F. Pali, Le condizioni e gli echi internazionali dclla lotta antiottomana del 1442—1443, condotta de Giovanni di Hunedoara, în „Revue des ătudes sud-est europăennes”, tome III, 1965, nr. 3—4, p. 444, 448 ; C. Mureșan, op. cit., p. 84. 20 F. Pali, Le condizioni e gli echi internazionali . .., p. 449 ; C. Mureșan, op. cit., p. 84 — — 85; M. P. Dan, op. cit., p. 107. 21 T. Nicolau, op. cit., p. 41 ; C. Mureșan, op. cit., p. 73. 22 C. Mureșan, op. cit., p. 76—80 ; M. P. Dan, op. cit., p. 99—104. 23 T. Nicolau, op. cit., p. 47—52; C. Mureșn, op. cit., p. 86 — 92; M. P. Dan, op. cit., p. 104-113. 24 F. Pali, Ciriaco d’Ancona e la Crociata conlro i Turchi, Vălenii de Munte, 1937, p. 14. 26 Ibidem ; C. Marinescu, Les relations d’Alfonse V d’Aragon, roi de Naples, avec Jean VIII Paleologue, în Deuxieme Congres International des eludes byzantines, Belgrade, 1927, p. 162. 28 F. Pali, Le condizioni e gli echi internazionali .. ., p. 449; C. Mureșan, op cil., p. 84—85. 27 F. Pali, Autour de la croisade de Varna : la queslion de la paix de Szeged el de sa rup- ture (1444), în „Acadămie Routnaine. Bulletin dc la Section Historique”, tome XXII, nr. 2, 1941, p. 144 — 158; C. Mureșan, op. cit., p. 97. ■ 28 L. Thalldczy, Studienzur GeschichteBosniens undSeibitf t ...,f p. £££—I £8 ; L. Flckes, Hungadi, Budapest, 1952, p. 230 — 231 ; F. Pali, Slăpinirea lui lancu de Hunedoara asupra Chiliei și problema ajutorării Bizanțului, în „Studii. Revistă de istorie”, XVIII, nr. 3, 1065, p. 628. 20 Vezi mai sus, nota 17. 30 C. Mureșan, op. cit., p. 98 ; 31 Ibidem; F. Pali, Un moment decisif de t’hisloire du Sud-Est europecn : la cioisadc de Varna (1444)., in „Balcania”, VII, nr. 1, 1944, p. 107 ; M. P. Dan, op. cit., p. 115. 32 C. Mureșan, op. cil., p. 98. 33 N. lorga, Notes el exlraits pour servir ă rhistoire des croisadcs au XV-e siccle, III, Patis, 1902, p. 138, 151 — 152 ; F. Pali, Le condizioni e gli echi internazionali . . ., p. 452. 34 F. Pali, Ciriaco d’Ancona . . ., p. 37. 36 A. dc Bcrzeviczy, op. cit., p. 5 — 6. 36 A. De6cei op. cit., p. 94—95. 37 -Francesco Cerone, La politica orientale di Alfonso di Aragona, în „Achivio storico per le province napoletane”, XXVII (1902), p. 430—431, apud. K. M. Setton, op. cit., p. 214. n. 140 ; A. Ballesteros y Beretta, Historia de Espana y su influencia en la historia universal voi. III, p. 509. 38 C. Mureșan, op. cit., p. 118—119. 39 F. Pali, Skanderbeg el lanco de Hunedoara (Jean Hunyadi) în „Studia Albanica”, nr. 1, 1968, p. 107. 40 C. Mureșan, op. ci.., p. 146. 41 Ibidem, pp. 137—138; P. Lukcsics, Diplomata pontițicum sec. XV, t. II, Budapesta, 1938, p. 247, apud F. Pali, Intervenția lui lancu de Hunedoara in Țara Românească șl Mol- dova în imit 1447—1443, p. 1051. Pentru activitatea lui Juan de Carsajal vezi Dicciondrio de historia de Espana, tomo I, p. 747—749. 43 N. d’Olwer, op. cit., p. 184 ; M. de Lozoya, op. cit., p. 342. 43 C. Marinescu, Alphonse V, roi d’Aragon et de Naples, ct l’Albanie de Scanderbeg, p. 25—26 : Gheorghe Răsti iotul Skanderbeg și lupta albanezo-turcă tn secolul al XV-lea, p. 94. 44 'tratatul a fost publicat integral in Codex diplomalicus comilum de Erangepanibus, în Manumenla Hungariac Historiea, Diplomataria, XXXV; ed. L. Thalldczy, S. Barabâs, Bu- dapesta, 1910, doc. CCCXLIV, pp. 350—353. în istoriografia noastră el a fost amintit, dar fără a fi luat în discuție, dc F. Pal), Intervenția lui lancu de Hunedoara în Țara Românească și Moldova tn anii 1441— 1443, p. 1054—1055; C. Mureșan, op. cit., p. 147 : M. P. Dan, op. cit., p. 126. în mod sigur problematica acestui tratat a fost abordată de C. Marinescu în lucrarea La politique orientate d’Alțonse V d’Aragon, roi de Naples, dar, din păcate, tipărirea ei, care se făcea la Barcelona, a fost Întreruptă la p. 275 din cauza declanșării războiului civil din Spania (I. Crăciun, La cordribulion roumaine ă l’historiographic gineralc. Bibliogra- phie 1927—1936, în Melanges d'Histoire Gineralc, publi£s par C. Marinescu, Bucarest, 1938, p. 542) și nu cunoaștem soarta ei-ulterioară. www.dacoromamca.ro 793 V în legătură cu semnificația acestei prevederi pentru relațiile lui Jart cu de Hunedoara cu Țara Românească, vezi F. Pali, Intervenția iui lancu de Hunedoara in Țara Româneasca Și Moldova tn anii 1447—1448, p. 1054-^1055. 48 Codex diplomaticus comitum de Frangepanibus, doc. CCCXLIV, p. 350. 47 Ibidem, p. 351. 48 Ibidem, p. 351-352. 48 Ibidem, p. 352. “ Ibidem, p. 353. M Ibidem, doc. CCCXLV, p. 354-356. 83 Ibidem, doc, CCCXLVI1I, p. 357-358. 83 Ibidem, doc. CCCXLIX, p. 358-359. 84 Plecase din Neapole la 28 octombrie 1447 și trecuse și prin Albania și Bosnia, ceea ce explică intîrzierea (N. lorga, op. cil., II, Paris, 1899, p. 45). 85 T. Popa, lancu Corvin de Hunedoara, Hunedoara^ 1928, p. 113; C. Mureșan, op. cit. p. 147 ; M. P. Dan, op. cit., p. 126. 88 Johannis de Zredna, Eplslolac, in loannes Georgius Schwandtner, Sarlplotcs Rerum Hungaricajum, voi. II, Viena, 1746, XXIX, p. 45—46 ; Georgius Pray, Annales Regum Hun~ gariae, pars III, Viena, 1766, p. 62—63; Georgius Fejer, Genus, incunabula et virtus Joannis Corvini de Hunyad regni Hungariae gubernatorts, Buda, 1844, doc XXXVI, p. 108—109 ; Codex diplomaticus comitum de Frangepanibus, doc. CCCLII, p. 361. 87 J. de Zredna, op. cit., XXXI, pp. 47—48; G. Pray, op. cit., p. 63—64 ; G. Fejâr, op. cit., doc. XL, pp. 114—115; Codex diplomaticus comitum de Frangepanibus, doc. CCCLIV, p. 361 — 362. 88 Nino Valeri, L’Italia nell’etă dei principali dai 1343 al 1510, în Storia d’Italia, voi. V, Verona, 1949, p. 486—509; Storia d’Italia, coordonator Nino Valeri, voi. I, Torino, 1959, p. 715-722. 89 M. P. Dan, op. cit., p. 126. 80 C. Mureșan, op. cit., p. 148. 81 Codex diplomaticus comitum de Frangepanibus, doc. CCCLVI, p. 362—363. 83 Bălint Homan, Gyula Szekfu, Magyar tartinei, voi. III, f.a., p. 295. 83 C. Mureșan, op. cit., p. 176. 84 C. Marincscu, Notes sur Ies corsaires au service d'Alfonse V d’Aragon, roi de Naples, în Milanges d’Histoire Ginirale, I, Cluj, 1927, p. 155—173. 88 Idem, Alphonse V, roi d’Aragon et de Naples, et l’Albanie de Scanderbeg, p. 45; N. d’Olwcr, op. cil., p. 187; A.. Ballesteros y Bcretta, Historia de Espafla. y su in/luencia en la historia universal, p. 509. 86 Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, traducere de Vasile Grecu, Edit. Acad. R.P.R., 1958, p. 249 ; C. Mnrineseu, Alphonse V, roi d’Aragon et de Naples, et l’Albanie de Scanderbeg p. 42—44; F. Pali, Skanderbeg et lanco de Hunedoara (Jean Hunyadi), p. 111 ; N, d’Olwer. op. cit., p. 184—185. 87 M. de Lozoya, op. cit., p. 343 ; F. Soldevila, op. cit., p. 270. 08 F. Pali, Skanderbeg et lanco de Hunedoara ..., p. 112, n. 23; G. Marinescu, Le Pape Calixte III (1455— 1458), Alfonse V d’Aragon, roi de Naples, ot 1’offcnsivo contre Ies Turcs extras di „Academie Roumaine. Bulletin de la Section Historiquc”, tome XIX, București, 1935, p. 14-15. 89 F. Soldevila, op. cit., p. 270. 70 C. Marinescu, Le pape Nieolas V (1447—1455) et son attitude envers l’Empire byzqnlin, în Actes du IV-e Congrts International des iludes byzantlnes, Sofia, 1935, p. 334—335. 71 Idem, Alphonse V, roi d’Aragon et de Naples, et l’Albanie de Scanderbeg, p. 97—1QQ ; F. Pali, I rapportt italo-albanest intorno alia metâ del secolo XV, pp. 141, doc. I, f>. 153—155 și doc. II, p. 155—157. 72 C. Maiinescu, Le Pape Calixte III (1455— 1458), Alfonse V d’Aragon, roi de Naples, et l’offensive contre Ies Turcs, p. 7 78 Idem, Le pape Nieolas V’ (1447—1455) et son attiude envers l’Empire byzantin, p. 340; C. Mureșan, op. cit., p. 184. 74 M. Sciambra, G. Valentini, I. Parrino, ari. cit,, p. 107—110. 78 Ibidem, p. 95; L. Pastor, op. cit., tome II, Paris, 1925, p. 346. 70 C. Marinescu, Le Pape Calixte III (1455—1458), Alfonse V d’Aragon, rai dc Naples, ci l’offensive contre Ies Turcs, p. 19. 77 T. Nicolau, op. cit., p. 90; C. Mureșan, op. cit., p. 204. 78 J. Szendrei, Maguar hadtbrtinelmi emlikek (Monumente de istorie militară maghiară) Budapesta, 1896, p. 246-248, • 794 LES RELATIONS DE IANCOU DE HUNEDOARA AVEC ALPHONSE D’ARAGON ET LA LUTTE ANTIOTTOMANB AU MILIEU DU XV SIECLE RfiSUMfi L’auteur de la pr6sente 6tude expose Ies relations entre lancou de Hunedoara et Alphonse V, le roi d’Aragon et de Naples, relationes dominan- tes sur le plan de la lutte antiottomane qui pr6occupait au milieu du XVe siecle la majoritd des pays chr6tiens. D’une part, ces relations ont 6t6 possibles et ont connu meme une intensite, vu l’int6r£t commun pour la lutte contre Ies Ottomans, mais d’autre part, elles ont 6t6 constamment frein6es par Ies objectifs diff^rents qu’ils se proposaient ă atteindre : lancou des buts d6fensifs, de protection, Alphonse — d’offensive, de conqu6te. Le moment culminant de ces rapports se situe ă, l’automne 1447, lorsque lancou de Hunedoara et Alphonse d’Aragon concluent un trait6 d’alliance dont Ies stipulations refletent assez clairement Ies aspirationes de chacun d’eux. Malheureusement, le trait6 n’a pu etre appliqu6, le roi d’Aragon 6tant constamment entrainâ dans Ies complications politiques/ italiennes, ce qui l’a empechd d’envoyer de l’aide ă lancou de Hunedoara. Pendant Ies ann6es suivantes, jusqu’a 1456, ces rapports se maintiennent, l’on voit se faire jour meme de nouvelles propositons et promesses de collaboration mais qui ne pourrant se matârialiser. www.dacoromanica.ro » - c. 1449 CRONICA VIE ȚII ȘTIINȚIFICE SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ A FACULTĂȚII DE ISTORIE-FILOSOFIE ȘI INSTITUTULUI DE ISTORIE „N. IORGA” CONSACRATĂ ANIVERSĂRII A DOUĂ DECENII DE LA CONGRESUL AL IX-LEA AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN în zilele de 6—7 iunie 1985 a avut loc sesiunea științifică consacrată aniversării a două decenii de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român organizată de Facultatea de istorie-filozofie și Institutul dc istorie ,,N. lorga” la care au participat cadre didactice, cercetători, studenți, invitați de la alte institute de cercetare, lucrători din Edituri și de la Arhivele Statului. în cadrul ședinței plenare prof. univ. dr. Ștefan Ștcfăncscu, directorul institutului ros- tind cuvlntul dc deschidere a arătat că din 1965 Institutul iși recapătă numele ctitorului său și In fiecare an de ziua nașterii acestuia are loc sesiunea anuală de trecere In revistă a muncii cercetătorilor, anul acesta in chip fericit aceasta coincide și cu aniversarea a două decenii de la istoricul Congres al IX-lea al P.C.R., deschizător de noi orizonturi, in toate domeniile, inclusiv al istoriografiei. Transformările economice, sociale, și politice care au avut loc in această perioadă, denu- mită Epoca Ccaușescu au permis obțineiea unor noi rezultate și in domeniul nostru de activi- tate, triada trecut-prczcnt-viitor a căpătat noi dimensiuni, schimbul de idei, dialogul, au stat la baza demersului nostru științific. Cercetarea in domeniul istorici a atins noi valențe prin investigațiile întreprinse, prin deschiderile pe care opera secretarului general al partidului le-a pus la temelia cunoașterii trecutului nostru. în comunicarea Istoria, istoricii și istoriografia din România socialistă in anii Epocii Nicolae Ceaușescu prof. univ. dr. Ghcorghc I. loniță, decanul Facultății dc istorie-filozofie a Înfățișat tablul amplu și dătător de speranțe al marilor realizări pe care istoricii și istoriografia ultimelor 20 dc ani Ic-a obținut datorită marilor idei și orizonturilor deschise de Congresul al IX-lea al partidului, dc recomandările și indicațiile prețioase date dc secretarul general încă din 1966, dc felul in care trebuie revigorată și regindită istoria poporului nostru. S-a arătat limitele și ncimplinirilc noastre în perioada dogmatismului cind teze neconforme cu realitatea au avut circulație in unele lucrări și articole. S-a subliniat momentul de cotitură din 1965 in domeniul istoriografiei de cind respectul pentru adevăr, investigația documentelor fără, idei preconcepute a stat la baza cercetări iar valoarea autentică a unei lucrări dc istorie con- stă în redarea trecutului conform adevărului vieții, așa cum a avut loc in realitate cu luminile și umbrele sale, dc cînd a avut loc repunerea în drepturi a marilor momente hotăritoare din istoria patriei, a personalităților proeminente din trecut. Dr. loan Chiper și dr. Florin Constantiniu, cercetători științifici principali la Institutul de istorie ,,N. lorga”, în comunicarea Epoca Ceaușescu — Epoca marilor realizări din domeniul istoriografiei au fost prezentate marile progrese realizate de școala românească de istorie după Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. S-a relevat că masiva reînnoire documentară și interpretativă înregistrată de istoriografia noastră în ultimele două decenii reprezintă între- girea firească — pe planul trecutului național — a afirmării viguroase a politicii de independență cu care s-a identificat in conștiința publică tovarășul Nicolae Ceaușescu. Subliniind legătura strînsă dintre angajarea politică și investigația științifică intr-un șir dc probleme fundamentale ale istoriei poporului nostru precum—etnogeneza românilor, continuitatea lor in spațiul carpato- danubiano-pontic, lupta pentru independență, formarea statului național unitar, locul româ- nilor in istoria universală—autorii au stăruit asupra perfectei coincidențe dintre adevărul istoric și interesele superioare ale poporului nostru, coincidențe care conferă concluziilor istoriografiei românești o marc soliditate științifică și o puternică forță de educație patriotică și politică. Pe fondul însușirii pe care gîndirea P.C.R. și opera tovarășului Nicolae Ceaușescu a dc- terminat-o in istoriografia română dr. Damian Hurezcanu, cercetător științific principal la Institutul dc istorie „N. lorga” în comunicarea Conceptul de istorie unitară în opera tovarășu- lui Nicolae Ceaușescu prezintă semnificația politică, ideologică, teoretică și metodologică a conceptului de istoric unitară în viziunea secretarului general al P.C.R. Stimulînd reflexia asupra felului in care se nrtienlpază l^nrinițfiriL c.n isjgria|Pgj-țlrhiliii Comunist Român, con- ceptul dc istorie unitară oferă cri®rSvJFațrreeÎCTț'rHiHlfnTc*frwSnvității partidului, a rolului său in viața societății românești, permite o radiografie adincă a problemelor realității noastre social-istorice și luminează reciproc viața societății in ansamblul și sensurile forțelor politice din țara noastră. în prima parte a comunicării Istoria — mijloc de educație socialistă a maselor, Grigore Chiriță, cercetător științific la Institutul de istorie „N. lorga” referindu-se la menirea și rolul istoriei in activitatea educativă, avlnd in vedere necesitatea regindirii și rescrierii istoriei na- ționale potrivit cerințelor prezentului a arătat că ea este menită să conducă masele la Înțe- legerea mai clară a fenomenelor și evenimentelor de azi deschizind totodată perspectiva desci- frării sensului transformărilor viitoare. Din această perspectivă au fost expuse principalele orientări și sarcini cuprinse in cele mai importante documente ale Partidului, in expunerile și cuvintările tovarășului Nicolae Ceaușescu despre rolul constant pe care cunoașterea istoriei trebuie să-l ocupe in procesul instructiv-e duca tiv al tinerilor, al oamenilor muncii, in culti- varea sentimentelor de patriotism și internaționalism, in Înfrățirea in muncă și viață — pe temeiul celor mai Înaintate tradiții — a tuturor fiilor patriei. în partea a doua a comunicării s-a insistat asupra principalelor Îndatoriri care revin cercetării istoriei și istoricilor de a elabora tratate și lucrări fundamentale care să aprofundeze cunoașterea istoriei precum și o mai accen- tuată implicare in viața cultural-științifică a țării, atit prin lucrări și articole de popularizare cit și prin viu grai spre a se Înlătura improvizația și impostura și a se reda societății noastre adevărul istoric de care are atita nevoie. Opera tovarășului Nicolae Ceaușescu despre pregătirea tineretului pentru muncă și viată este titlul comunicării lectorului dr. Tudorița Ardelean, — colectivul de științe sociale de la I.M.F. București. în ultimii douăzeci de ani, P.C.R., secretarul său general au manifestat o grijă deosebită și permanentă pentru educarea și pregătirea tinerei generații la cele mai Înalte cote ale exigențelor societății noastre. Considerind că educația prin muncă și pentru muncă este hotărltoare In pregătirea tinerilor este necesar să arătăm că ea urmărește mai multe obiective : însușirea deprinderilor de muncă ; formarea obișnuinței de a muncii sistematic și conținu ; dezvoltarea interesului pentru muncă in general și pentru o anumită specialitate corespunzătoare aptitudinilor și Înclinațiilor personale ; Înarmarea tinerilor cu un sistem de deprinderi și cunoștințe din diverse domenii de activitate socială, etc.. P.C.R. privește cu de- plină Încredere către tineret pe care-1 consideră ca o entitate cu paticularități inconfundabile, tl respectă și li stimează personalitatea, ii solicită spiritul de inițiativă și inovare, ii conferă un loc cu totul aparte in configurația societății noastre. în continuare lucrările sesiunii s-au desfășurat pe secțiuni : medie, modernă și contem- porană. La secțiunea I de istorie medie s-au ținut următoarele comunicări : Dccencu, de la lor- danes la Dion din Prusa — dr. Zoe Petre — lector la Facultatea de istorie-filozofie ; Semnifi- cația primelor legături a.e lui Mircea cel Bătrtn cu Polonia — dr. Constantin Rezachievici — cercetător la Institutul de istorie „N. lorga”; Contacte culturale Intre orașele Țărilor Române și orașele din Europa centrală și apuseană tn secolele XIV— XV (problematică, caractere, meto- dologia cercetării) — dr. Radu Manolescu — profesor la Facultatea de istorie-filozofie : Istoria fortificațiilor medievale din județul Covasna — Tiidos Kinga — cercetător la Institutul de istorie „N. lorga”. Însemnătatea operei istorice a umanistului german Johannes Carione — dr. Florentina Cazan — lector la Facultatea de Istorie-filosofie ; Despot Vodă și Mediterana orientală — dr. Ștefan Andreescu—redactor la „Revue Roumaine d’Histoirc” ;Cu printre la statutul de ahd al Țărilor Române. Consideratii pe marginea unor izvoare otomane — dr. Mihai Maxim — lector la Facultatea de istorie-filosofie ; O cronică spaniolă inedită de la începutul secolului alXVII-lea despre Mihai Viteazul — Eugen Denize — cercetător la Institutul „N. lorga” ; Alba lulia — reședință sau capitală — Vekov Carol — cercetător la Institutul de istorie „N. lorga” ; Contribuții la relațiile Țării Românești cu centrele culturale din Europa de sud-est și Orientul apropiat tn secolele al XVII-lea și al XVIII-lea — Maria Bălan — cercetător la Institutul de istorie ,,N. lorga” ; Valorificarea vechilor izvoare turcești în istoriografia noastră actuală (realizări și per- spective) — dr. Gemil Tahsin — cercetător la Institutul dc istorie ,,N. lorga”; însemnări de istorie social-politică pc cartea veche românească (sec. XVII— XVI 11 )-Marieta Chiper — cer- cetător la Institutul dc istorie ,,N. lorga” ; La secțiunea a Il-a de istorie modernă s-au ținut următoarele comunicări : Concepția despre Istorie a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului nostru, președintele României Socialiste. — Marin Pașalega — student anul II la Facultatea de istorie-filosofie (îndrumător științific : prof. univ. dr. Gh. I. loniță); Factorii determinanti ai evoluției istorice In concepția istoriografiei franceze și engleze din secolul al XVIII-lea — dr. Lucian Boia — lector la Facultatea de istorie-filosofie ; Aparifia conceptului de revoluție la români — Nicolae Liu — cercetător principal la Institutul de istorie „N. lorga” ; Ideea națională după 1821. Pe marginea unor cuvtntări ale Iul Stanclu Căpăfîneanu — dr. Nicolae Isar — lector la Facultatea de istorie- filosofie ; Epoca regulamentară între stagnări și progres — dr. Georgeta Penelea — cercetător principal la Institutul de istorie „N. lorga” ; Principiul național — componentă esențială a gîndirii politice șl istoriograf ice românești la începutul epocii moderne — dr. Vasile Curticăpeanu— www.dacoromanica.ro 797 conferențiar la Facultatea de istorie-filosofie ; Aportul românesc la evenimentele revoluționare din sud-estul Europei (1804—1822 ) — dr. Nicolae Ciachir — conferențiar la Facultatea de Istorie-filosofie ; Căile ferate particulare din România — lolanda Micu — cercetător la Insti- tutul de istorie „N. lorga” ; Un diplomat uitat: Nicolae Bordeanu — Contribuția sa la crearea statului nafional modern — Elisabeta Oprescu — cercetător la Institutul de istorie „N. lorga” ; Un revoluționar din secolul al XlX-lea : A. Blanqui — Norocica Cojescu — profesor ; Particu- laritățile societăfii chineze tn ajunul declanșării războiului opiului — Tatiana Isticioaia — cer- cetător la Institutul de istorie „N. larga” ; Opinia publică din România și criza bulgară (1885 — 1887 ) — dr. Beatrice Marinescu — cercetător la Institutul de istorie „N. lorga” ; P. S. Aure- lian — ctitor al invăfămlntului agronomic românesc — Radu Dan Vlad — cercetător la Institutul de istorie „N. lorga”; Contribuții privind războiul economic și maritim tn anii 1914—1918 — dr. Mircea Popa — lector la Facultatea de istorie — filosofie. La secțiunea a IlI-a de istorie contemporană s-au ținut următoarele comunicări : Un aspect inedit al politicii economice a României, In relațiile externe, în pragul epocii interbelice — dr. Ion Stanciu — cercetător la Institutul de istorie „N. lorga” ; Interferențe culturale româno- polone tn perioada interbelică (1919 —1939) — Daniela Bușă și Nicolae Dascălu — cercetători la Institutul de istorie „N. lorga” ; Despre regimul politic din România tn perioada septembrie 1940 — august 1944. Rolul monarhiei — dr. loan Scurtu — conferențiar la Facultatea de istorie filosofie ; Un diplomat român despre cauzele și consecințele înfrîngerii militare a Franței (mai- iunie 1940) — dr. Zorin Zamfir — profesor la Facultatea de istorie-filosofie ; D iplomația na- zistă și Jefuirea României (1941 —1942 ) — dr. Gheorghe Nicolae Cazan — confere nțiar la Facul- tatea de istorie-filosofie ; Participarea Uniunii Populare Maghiare tn alegerile parlamentare din 1946 — Elisabeta Alecu — asistent la Facultatea de istorie-filosofie ; Unele aspecte ale vieții politice tnrte anii 1944—1948 — dr. Doina Smârcea — asistent la Facultatea de istorie- filosofie ; Dezvoltarea istoriografiei din țara noastră In perioada care a urmat Congresului al IX-lea al P.C.R. — Albinița Iscru — studentă în anul II la Facultatea de istorie-filosofie (în- drumător științific prof. univ. dr. Gh. I. loniță); Concepția președintelui Nicolae Ccaușescu cu privire la rolul sistemului electoral în viata politică a României Socialiste — dr. Vasile Budrigă— lector la Facultatea de istorie-filosofie ; Participarea tnvătămtntului românesc în ultimele decenii la pregătirea specialiștilor străini — dr. Maria Totu — lector la Facultatea de istorie-filosofie ; Studențimea, detașament activ al mișcării de tineret din România Socialistă în anii Epocii Nicolae Ceaușescu — Olimpia Camburea — studentă anul I la Facultatea de istorie-filosofie (îndrumător științific: prof. univ. dr. Gh.I. loniță). La cele trei secțiuni după prezentarea comunicărilor au urmat dezbateri care au relevat importanța omagierii celor două decenii care au trecut de la Congresul alIX-lea al Partidului Comunist Român, a succeselor și realizărilor obținute de istoriografia românească în această epocă de glorioase înfăptuiri în toate domeniile. Au reeșit cu pregnanță în evidență seriozi- tatea și profunzimea demersului științific prezentat, preocupările și rezultatele obținute de inves- tigația științifică, a cadrelor didactice, cercetătorilor și studenților unanim apreciate în concluzii. Discuțiile au constituit o largă dezbatere a subiectelor tratate, un dialog și un schimb de opinii ce au relevat noi puncte de vedere, completări și enunțuri inedite, mareînd o etapă superioară în dezbaterea științei istorice, abordînd de pe pozițiile materialismului istoric aspecte și teme mai puțin cercetate, întreaga sesiune constituindu-se într-o reușită a cadrelor didactice, cer- cetătorilor și studenților din Facultatea de istorie-filosofie din București. Ion Apostol FAZA REPUBLICANĂ A CELEI DE-A IX-A OLIMPIADE NAȚIONALE DE ISTORIE ’ 4 în organizarea Ministerului Educației și Învățămîntului, C.C. al U.T.C., Societății de științe istorice din R. S. România, Consiliului Național al Organizației Pionierilor și Inspecto- ratului școlar al județului lași, în zilele de 15 — 19 aprilie 1985 s-a desfășurat, la Iași, a IX-a ediție a Olimpiadei Naționale de Istorie la care au participat 666 elevi din întreaga țară, cîș- tigători ai fazelor județene și a celei organizate în municipiul București. Această ediție a fost dedicată marilor aniversări și sărbătoriri ale anului 1985 — celei de-a 40-a aniversări a victoriei asupra fascismului, sărbătoririi Zilei Independenței României și împlinirii a două decenii de la istoricul Congres al IX-lea al Partidului Comunist Român. Totodată, manifestarea s-a desfășurat sub semnul marcării Anului Internațional al Tineretului și a Forumului Tinerei Generații din România Socialistă. www.dacaramanica.ro 798 Comisia Centrală constituită pentru organizarea acestei ediții a Olimpiadei Naționali de Istorie a fost alcătuită din : președinte : prof. univ. dr. Gh. 1. loniță, decanul facultăți de istorie-filosofie din București, directorul Institutului de studii sud-est europene ; vicepreșe- dinte : prof. Trifon Cărăușu, inspector general în M.E.I.; secretar : prof. Maria Ciută, inspector de specialitate la Inspectoratul școlar al județului Iași ; membri : prof. univ. dr. Gh. Platon — Universitatea „Al. I. Cuza” — Iași ; prof. univ. dr. Pompiliu Teodor — Universitatea din Cluj- Napoca ; lector univ. Ion Șendrulescu, secretar al Societății de Științe istorice dinR.S.R; lector univ. Vasile Păsăilă — Academia „Ștefan Ghcorghiu” — reprezentantul C.C. al U.T.C.; prof. Vasile Seclăman, reprezentantul C.N.O.P. ; prof. Elena Alexandru, inspector școlar județul Argeș ; prof. Dumitru Bîrjac, inspector școlar jud. Sălaj ; prof. Vasile Cîmpeanu, inspector șco- lar jud. Sibiu ; prof. Laurcnțiu Cruceanu, inspector școlar jud. Bacău ; prof. Vasile Danielescu : inspector școlar jud. Suceava; prof. Teodora Iliescu, inspector școlar municipiului București : prof. Gh. Magas, inspector școlar jud. Caraș-Sevcrin ; prof. Ion Palașcă, inspector școlar jud. Mehedinți ; prof. Ovidiu Popescu, inspector școlar jud. Huncdcara : prof. Radu Ștefan, inspector școlar jud. Vrancea ; prof. Constantin Arsene, liceul ind. 35 București ; prof. C-tin Avram, liceul ind. Sebiș, jud. Arad ; prof. Ion Bocioacă, liceul ind. „N. lorga” — Vălenii de Munte, jud. Prahova ; prof. Victoria Bocșăneanu, liceul pedagogic Cluj-Napoca ; prof. Dumitru Ciută, liceul Național Iași ; prof. Ilie Istodorescu, liceul pedagogic Timișoara ; prof. Alexandru Ivano- vici, liceul ,,C. Burcă” — Pașcani, jud. Iași; prof. Bâcs Karoly, liceul ind, nr. 2 din Miercurea- Ciuc, jud. Harghita ; prof. Marilena Mateescu, liceul ind. nr. 1 Craiova ; prof. Valentina Mun- teanu, liceul de filologie-istorie „Mihai Emincscu” — Iași ; prof. Mihai Roșea, liceul ind. nr. 2 Constanța ; prof. Ana Rotaru, școala nr. 2 Ocna-Mureș, jud. Alba ; prof. Vasile Trufin, școala nr. 25 Galați; prof. Eugen Virgolici, liceul „C. Negruzzi” Iași; prof. Mihai Vitcu, liceul agro- ind. Fălticeni, jud. Suceava. Din fiecare județ al țării participanții la Olimpiadă au fost însoțiți de profesori de istorie desemnați de Inspectoratele școlare județene. Deschiderea Olimpiadei s-a făcut în cadrul unei festivități care s-a desfășurat la Casa de Cultură a Tineretului și Studenților din Iași in după-amiaza zilei de 15 aprilie a.c. După cuvintul de salut adresat în numele organizatorilor de tovarășa profesoară Domnica Murgoci, Inspector general al Inspectoratului școlar județean Iași a luat cuvîntul Alecu Floarcș, secretar, al Comitetului județean Iași al P.C.R., care a înfățișat momente esențiale ale istorici ieșene cu referire deosebită la înfăptuirile din anii Epocii Nicolae Ccaușescu. A fost adresat apo1 participanților la Olimpiadă uu emoționant salut din partea unui numeros grup de pioneri din județ. în continuare a vorbit reprezentantul Ministerului Educației și învățămîntului, prof Trifon Cărăușu, vicepreședintele Comisiei de organizare a Olimpiadei de la Iași. Din partea Consiliului Național al Organizației Pionierilor participanții au fost salutați de Oscar Szoke, vicepreședinte al Consiliului. Luînd apoi cuvîntul, prof. univ. dr. Gh. T. loniță, președintele Comisiei Centrale de organizare a Olimpiadei de la Iași a făcut o trecere în revistă a însem- nătății acestei întreceri în contextul marilor aniversări și sărbătoriri pe care le marcăm în anul 1985 și a făcut în continuare o expunere pe tema : Repunerea istoriei în drepturile ei firești in anii Epocii Nicolae Ceaușescu. A urmat un simpozion științific pe tema lașul — trecut prezent și viilor în cadrul căruia au luat cuvîntul : lector univ. dr. Marin Dinu, couf. univ. dr. Ion Toderașcu, prof. univ. dr. Gh. Platon și conf. univ. dr. Ion Agrigoroaie, decanul facultății de istorie-filozofic din Iași' în cursul zilei de 15 aprilie a.c. pentru participanții la Olimpiadă a fost organizat un tur al municipiului Iași, prilej de întîlnire, la fața Iccului, a istoriei mai xechi și nai noi a acestei importante așezări. în dimineața zilei de 16 aprilie a fost susținută lucrarea scrisă, proba obișnuită de concurs, pentru care Comisia Centrală de organizare a Olimpiadei de la Iași a stabilit urmă- toarele subiecte ; Clasa a VlII-a .'„Lupta țărilor române pentru apărarea independenței în secolele al XlV-la și al XV-lea”; clasa a IX-a: „Unirea din 1859 — actul energic al întregii națiuni”; clasa a X-a: „Contribuția României la xictoria asupra fascummui (23 August 1944 — 9 Mai 1945)”; clasa a Xl-a: „Civilizația materială și spirituală a gcto-dacilor”; clasa a Xll-a: „Lupta poporului român, a forțelor progresiste și democratice. în frunte cu P.C.R., împotriva dictaturii antonescicne și războiului hitlerist”. Programul de vizite la locuri istorice și la obiective social-culturale din lași a ccntinuat apoi în cursul zilei. Seara, participanților la Olimpiadă Ic-a fost oferit spectacolul pe tema : ,,20deanide glorie în istoria națională”, la Casa de Cultură a Tineretului și Studenților. în ziua de 17 aprilie, participanții la Olimpiadă au vizitat Palatul Culturii, Muzeul de Literatură Veche, Casa Dosoftei, Casa Pogor, Mizcul de Științe Naturale ș.a. Ziua de 18 aprilie a fost dedicată unei excursii tematice pe traseul: Iași — Tg. Frumos — Cucuteni — Băiceni — Ruginoasa, prilej deosebit pentru noi întîlniri și reîntîlniri cu istoria ieșeană, la locuri cu deosebită semnificație, • www.dacoromamca.ro 799 în timpul desfășurării Olimpiadei de la Iași organizatorii au tipărit două ediții speciale le unei gazete intitulate „Trepte ale devenirii comuniste”, consacrată acestei manifestări de restigiu a Invățămlntului românesc. în ultima zi a Olimpiadei, la 19 aprilie a.c., a avut loc în sala Casei de Cultură a Tine- etului și Studenților festivitatea de premiere a celor mai merituoși participanți la întrecere, n deschidere, prof. univ. dr. Gh. I. loniță a făcut bilanțul întrecerii și a precizat unele pro- leme legate de pregătirea elevilor în domeniul istoriei — în general — și pentru viitoarele llimpiade de profil — în special. în numele conducerii Ministerului Educației și Invățămlntului a luat apoi cuvlntul >rof. Marin Iliescu, director in M.E.I., care a expus pe larg obiectivele fundamentale actuale ile pregătirii elevilor în domeniul istoriei și a făcut o serie de importante aprecieri asupra lesfășurării acestei ediții a Olimpiadei de istorie. Au fost apoi decernate următoarele premii cîștigătorilor concursului : CLASA A VlII-a PREMIUL I. Premiul I al Ministerului Educației și Învățămîntului; Premiul I al C.N.O.P. ; -’remiul I al Societății de Științe Istorice din R. S. România ; Premiul Special al Inspectora- :ului Școlar Județean Iași, Premiul Special al Comitetului Județean al U.T.C. — Iași, Avram Sristina Valentina, Școala generală nr. 5 Rimnicu Vllcea. PREMIUL II. Premiul II al Minis- terului Educației și Invățămlntului ; Premiul II al C.N.O.P.; Premiul Special al Inspectoratului Jcolar Județean Iași ; Badiu Cristina Valentina, Școala generală nr. 10 Focșani, jud. Vrancea. Premiul II al Ministerului Educației și învățămîntului ; Premiul II al Societății de Științe Istorice din R. S. România ; Premiul Special al Inspectoratului școlar județean Iași, Sidea Doru, Școala generală nr. 14, Oradea, jud. Bihor. PREMIUL III. Premiul III al Ministerului Educației și Învățămîntului; Premiul III al C.N.O.P.; Premiul Special al Inspectoratului Școlar Județean Călărași ; Premiul Special al întreprinderii „Tehnoton” lași, Dominte Egen, Școala generală nr. 1 Suceava. Premiul III al Ministerului Educației și învățămîntului; Premiul III al Societății de Științe Istorice din R. S. România ; Premiul special al Inspectoratului Școlar Județean Călărași, Motiu Florin, Școala generală Apateu, jud. Arad. Premiul III al Ministerului Educației și Învățămîntului ; Premiul Special al Societății de Științe Istorice din R. S. România ; Premiul Special al catedrei de Istoria României și Universală a Universității București; Premiul Special al Consiliului Județean al Organizației Pionierilor Iași, Stancioiu Octavian, Școala generală 24, Timișoara. PREMII SPECIALE : Premiul special al facultății de Istorie-Filozofie a Universității din București, Joița Melania Cristina, Școala generală nr. 2 Drăgășani, jud. Vllcea. Premiul special al cercului științific studențesc „Nicolae Bălcescu” de la Universitatea din Cluj-Napoca, Nicolaescu Daniel, Școala generală nr. 1 Pucioasa, jud. Dîmbovița. Premiul special al Consi- liului județean al Organizației Pionierilor, Boici Mirela, Școala generală Ghiroda, jud. Timiș. Premiul special al Inspectoratului Școlar județean Caraș-Severin, Cojocaru Daniela, Școala generală nr. 5, Tirgoviște, jud. Dîmbovița. Premiul special al Consiliului Municipal al Organi- zației Pionierilor Drobeta Turnu-Severin, Mihalache Dan, Liceul „Nicolaus Lenau”—Timișoara. Premiul special al Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lingă C.C. al P.C.R., Premiul special al Inspectoratului Școlar județean Timiș, Zugravu Bogdan Gabriel, Școala generală nr. 5 Vaslui. Premiul Special al Inspectoratului școlar județean Timiș, Premiul Special al întreprinderii de Tricotaje „Moldova”, Popescu Mihaela, Școala generală nr. 2 Pitești, jud. Argeș. Premiul special al Centrului de cercetări fizice Iași, Nemtan Ștefania, Școala generală nr. 1 Clmpulung Moldovenesc jud. Suceava. Premiul special al Liceului de Filologie-Istori ,,M. Eminescu” Iași, Toader Cristian, Școala generală nr. 5 Alexandria, jud. Teleorman. Premiul special al Ispectoratului școlar al Municipiului București, Văleanu Dragoș, Școala generală nr. 1 Cluj-Napoca. Premiul special al Inspectoratului școlar județean Timiș, Premiul special al C.N.O.P. Sibiu, Alexa Sorina, Școala generală 11 Brașov ; Premiul special al Inspectoratului școlar județean Giurgiu, Bălan Florentina, Școala generală nr. 18 Oradea jud. Bihor. Premiul special al Inspectoratului școlar județean Timiș, Călin Larisa, Liceul „Nicolae Bălcescu” Cra- iova, Premiul special al C.J.O.P. județul Călărași, Cioroiu Viorica, Școala generală 23 Brăila, Premiul special al Inspectoratului școlar județean Giurgiu, Graure Sorin, Școala generală nr. 3 Videle, jud. Teleorman. Premiul special al Inspectoratului școlar al Județului Timiși loniță Nicoleta, Școala generală nr. 5 Tîrgoviște, jud. Dîmbovița. Premiul special al școlii generale 201 din București, lovan Olimpia, Liceul de filologie-istorie Oradea, jud. Bihor. Pre- miul special al cercului de istorie „Carpida” de la școala nr. 25 Galați, Gego Gzilarg. Școala generală nr. 4 Bistrița-Năsăud Premiul Special al C.J.O.P. — Iași, Premiul special „Porolissum” al Inspectoratului școlar județean Sălaj, Herghelegiu Cristina, Liceul „Emil Racoviță” Iași. Premiul special al Institutului de istorie „Nicolae lorga”, Premiul special al Liceului Pedagogic Iași, Falfuc Alina, Școala genera^qy^ylrtfHȚtgtfhirițAniiMt«Premiul special al C.J.O.P. 800 Vrancea, Mihalache Mihaela, Școala generală nr. 20 Bacău. Premiul special al Liceului Național Iași; Premiul special C.J.O.P. Vrancea, Mureșan Mihaela, Liceul „Andrei Mureșan” Bistrița Năsăud. Premiul Special al C.J.O.P. Brașov, Orleanu Mihai, Școala generală 19 Sibiu. Premiul special al Inspectoratului școlar jud. Maramureș, Părvu Radu, Școala generală nr. 7 Galați. Premiul special al Bibliotecii județene „Gh. Asachi” lași, Tanțau Elena, Școala generală nr. 4 Turda jud. Cluj. Premiul special al I.M.F. Iași Țigu Titus, Școala generală nr. 4 Baia-Mare. MENȚIUNI; Andriescu Ionela — Școala generală 10 Iași ; Andronie Anca — Școala generală 2 Drăgășani —Vîlcea ; Badac Daniela — Școala generală 155 București ; Badea Elvira — Școala generală 1 Bolintinul din Vale jud. Giurgiu ; Băescu Mihail — Școala generală Miculești —Gorj; Dume Emil — Școala generală 6 Reșița ; lacob Mihaela — Școala generală 1 Fălticeni; Miron Laura — Școala generală 20 Bacău ; Nan Elena — Șccala generală 13 Sibiu ; Năstuță Daniela — Școala generală 29 Constanța ; Pantor Felicia — Școala generală 5 Călărași; Pod Gabriel — Școala generală Sighișoara, Mureș ; Rus Ramona — Liceul Nr. 2 Bocșa, Caraș- Severin ; Tcodorescu Virgil — Școala 12 Ploiești ; Țuțuianu Alain — Liceul Pedagogic Sibiu ; Ungureanu Laurențiu — Școala generală 13 Botoșani; Vasile Claudiu — Școala generală 6 Sa tu—Mare. CLASA A 1X-A PREMIUL I : Știrban Septimiu, Liceul industrial „Ștefan cel Maie” Tg. Nccn ț (jud. Neamț), Premiul I al MEI, Premiul I al CC al U.T.C., Premiul I Societății de Științe Istorice din R. S. România Premiul special al Comitetului județean U.T.C. lași. PREMIUL 11 : Bîrlan Ofelia-Liana, Liceul „Traian” — Drobcta Turnu Severin, Piemiul II al MEI, Premiul II al CC al UTC, Premiul II al Societății de Științe Istorice din R. S. România . PBEM1LL III: Ceacoschi Alina, Liceul Național lași, Premiul 111 al MEI, Premiul 111 al CC al PTC, Premiul III al Societății de Științe Istorice din R. S. România, Premiul special al Facultății de istorie- filozofie din București, Premiul special al Liceului industrial nr. 1 pentru construcții de aero- nave Bacău. Zapota Alexandrina, Liceul industrial Scbiș, județul Arad, Premiul III al MEL Premiul special al Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lingă C.C. al P.C.R. Premiul special al Inspectoratului școlar al județului Alba. PREMII SPECIALE: Covaliu Elena, liceul Sanitar Sibiu, Premiul special al Liceului ind. nr. 36 București, Czili Marius, Liceul Sanitar Arad, Premiul special al Facultății de Istoric-Filozofie din Iași ; Floruț Silviana Liceul Industrial Sebiș jud. Arad, Premiul special al Inspectoratului școlar al Județului Mureș; Giușcă Ileana „Spiru Haret” — Tulcea, Premiul special al Inspectoratului școlad al județului Caraș-Severin ; Goran Ancuța, Liceul Pedagogic Ploiești, Premiul special al Liceului „Victoria” — Iași ; Hărăzescu Ana, Liceul „Nicolae Bălcescu”, Brăila, Premiul Special al Institutului de Studii Sud-Est Europene ; Mazur Radu-Victor, Liceul Național — lași, Premiul special al Filialei S.S.I. Constanța ; Mihalka Vera, Liceul „l.L. Caragiale” Ploiești, Premiul special al liceului agro-industrial „Arthur Gorovei” Fălticeni ; Simulescu Maiia — Liceul de materratică- fizică „Gh. Lazăr” — Sibiu, Premiul special al Institutului de istorie „Nicolae lorga”. MENȚIUNI : Bodnariuc Daniela — Liceul „Mircea ccl Bătrln” Constanța; Bololoi Simona — Liceul pedagogic Deva; Butnariuc Ana-Maria, Liceul ,,M. Eminescu” lași;Chert Cristina-Victoria — Liceul „C. Negruzzi” Iași ; Circioiu Mcnica, Liceul pedagogic Ploiești, Cobirzan Daniel, Liceul matematică-fizică Zalău, jud. Sălaj ; Cristea Cristina Alis, Liceul in- dustrial nr, 2 Găești, jud. Dîmbovița; Gatea Delia, Școala generală nr. 2 Ocna Mureș, jud. Alba; Gheorghe Cristina-Mihaela, Liceul „I. L. Caragiale” Ploiești; Grădinarii Delia, Liceul pedagogic Botoșani ; Grigoraș Gabriela, Liceul industrial nr. 3 Suceava ; lonescu Caimen, Liceul industrial nr. 2 Urziceni, jud. Ialomița; lordănescu Anca, Liceul „I. L. Caragiale” ploiești; Lisan Monica, Liceul „Octavian Goga” Sibiu ; Negraru Bcdica, Liceul dc științele naturii Galați; Paleacu Diana-Elena, Liceul ,,C. Negruzzi” Iași; Pîslaru Cristina, Lipeul „C. Negruzzi” Iași; Stoica Luminița, Liceul economicTirgoviște ; Toma Luminița, Liceul Național Iași. CLASA A X-a PREMIUL I : Păun Răducu-Gabriel, Liceul industrial nr. 2Tecuci jud. Ga’ați, Premiul I al MEI, Premiul I al CC al UTC, Premiul I al Societății de Științe Isterice din R. S. Ro- mânia, Premiul special al Comitetului jud. Iași de cultură și educație socialistă, Picrriul spe- cial al Comitetului județean UTC Iași. PREMIUL II: Boștină Gh. Doru, Liceul matematică fizică Alexandria jud. Teleorman, Premiul II al MEI, Premiul II al CC al UTC, Premiul II- al Societății de Științe Istorice din R. S. Roitiânia. PREMIUL III : Cobzac-Dumitrescu Elena- Carmen, Liceul „Radu Greceanu” Slatina jud. Olt, Premiul III al MEI, Premivl 111 al CC UTC, Premiul III al Societății de Științe Istorice din R. S. România. PREMII SPECIALE: Ișipoteanu Cleopatra-Ioana, JâftfjiL-, J*ă^LțĂ-J^ăr|s«j'l.Tirgoviștc județul Dîmbovița, Pre- 801 mi tU special „Porolissum” al județului Sălaj. Șerban Ana-Maria, Liceul „Mihai Viteazul” Pi- te Ști, Premiul special al Comitetului U.T.C. de la Liceul de filologie-istorie din Craiova. Antoche fftuianuel, Liceul „Mihai Eminescu” Iași, Premiul special al Revistei „Magazin Istoric”, Con- stantinescu Cristina, Liceul filologie-istorie „Craiova”, Premiul special al Inspectoratului școlar județean Caraș-Severin. Olenici C. Cosmina, Liceul „George Coșbuc” Cluj-Napoca, Premiul special al Institutului de studii sud-est europene. Bîrlădeanu Mădălina, Liceul „Mihai Emi- nescu” Buzău, Premiul special al Liceului de filologie istorie din Cimpulung Muscel, jud. Argeș; Farmatu Lucian, Liceul Silvic Cimpulung Moldovenesc, jud. Suceava. Premiul special al In- pectoratului școlar județean Gorj. Haiduc Mugurel, Liceul industrial Sebiș, județul Arad, Premiul special al Liceului „E. Hurmuzachi” Rădăuți, jud. Suceava. lancu losif-Victor, Liceul „Gh. Șincai” Baia Mare, Premiul special al filialei Călărași a Societății de Științe Istorice. Laghia Simona, Liceul industrial nr. 1 Tulcea, Premiul special al Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lingă C.C. al P.C.R.. Loncea Magdalena, Liceul industrial nr. 1 Ale- xandria, jud. Teleorman, Premiul special al Societății de științe istorice din R. S. România. Popescu Florin, Liceul filologie-istorie Cimpulung Muscel, județul Argeș, Premiul special al revistei „Magazin istoric”; Roșu Florin, Liceul industrial Sebiș, județul Arad, Premiul special al Liceului de matematică-fizică din Petroșani. Teleabă Diana, Liceul „Nicolae Bălcescu” Rîm- nicu Vilcea, Premiul special al catedrei de istorie a Universității din Cluj-Napoca ; Borota Daniela, Liceul pedagogic Brașov, jud. Brașov, Premiul special al Institutului de istorie „Nico- lae lorga”. Ciobanu Mihăiță, Liceul industrial nr. 2 „Al. Vlahuță”, Bîrlad, jud. Vaslui, Premiul special al Institutului de istorie „Nicolae lorga”. Cocan Monica, Liceul industrial nr. 6 Timi- șoara, jud. Timiș, Premiul special al revistei „Magazin istoric''Cuțarof Violeta, Liceul „Zoia Kosmodemianskaia” București. Premiul special al catedrei de Istoria României și universală de la Universitatea din București; Dușa Valentina, Liceul „Zinca Golescu” Pitești, județul Argeș, Premiul special al catedrei de istorie de la Universitatea „A. I. Cuza” Iași. lacob Adina, Liceul industrial „Radu Negru” Făgăraș județul Brașov, Premiul special al Inspecto- ratului școlar județean Iași, Szilagy Gabriela, Liceul de filologie-istorie Satu Mare, jud. Satu Mare, Premiul special al Institutului de studii sud-est europene. Szaba Magda, Liceul indus- trial nr. 2 Găiești, jud. Dîmbovița, Premiul special al revistei „Magazin istoric”. Vărgatu Dumitru, Liceul ind. nr. 4 Rimnicu Vilcea, jud. Vîlcea, Premiul special al Inspectoratului școlar județean Iași. MENȚIUNI : Agape Alexandru, Liceul „Al. I. Cuza” Focșani, jud. Vrancea Budici Anișoara, Liceul filologie-istorie Craiova, jud. Dolj; Custura Mihaela, Liceul pedagogic Constanța ; Hergheleghiu Giorelly-Constantin, Liceul ind. nr. 2 Călărași, jud. Călărași; loniță Crina, Liceul pedagogic Constanța ; Kovrig Leontina Liceul „George Coșbuc”, jud. Bistrița-Năsăud ; Mocanu Cristian, Liceul Militar „D. Cantemir” Breaza, jud. Prahova ;Parasca Florin Felician, Liceul informatică Petroșani, jud. Hunedoara ; Rimbu Aurelia, Liceul ind. nr. 1 Craiova, jud. Dolj ; Schaster Anne-Marie, Liceul „J. Holtrich” Tg. Mureș, jud. Mureș; Tan Vasile, Liceul „Samuil Vulcan”, Beiuș, jud. Bihor; Ungureanu Nicușor, Liceul „Al. I. Cuza” Focșani, jud. Vrancea ; Vasiliu Nicoleta, Liceul industrial nr. 6 Piatra Neamț, jud. Neamț; Zlotea Lavinia, Liceul matematică-fizică Slobozia, jud. Ialomița. CLASA A Xl-a PREMIUL I: Gonțău Gabriela, Liceul de filologie-istorie Craiova, Premiul I al MEI, Premiul I al CC al UTC, Premiul IJJ1 Inspectoratului jud. școlar Alba, Premiul special al Comitetului județean UTC Iași. PREMIUL II: Horvath Ildiko, Liceul „Ady-Șincai” Cluj- Napoca, Premiul II al MEI, Premiul II al CC al UTC, Premiul special al Inspectoratului județean școlar Alba, Premiul special al facultății de istorie-filozofie din București; Sălăgean Tudor, Liceul „Ady-Șincai” Cluj-Napoca, Premiul II al MEI, Premiul special al Inspectoratului școlar Satu Mare, Premiul special al Revistei „Magazin Istoric”, Premiul II al Societății de Științe Istorice din R. S. România. PREMIUL III: Andrei Aurel-Jean, Liceul matematică-fizică Caransebeș, jud. Caraș-Severin, Premiul III al MEI, Premiul III al Societății de Științe Istorice din R. S. România, Premiul special al Inspectoratului școlar al municipiului București; Iliescu Mihaela, Liceul filologie-istorie Timișoara, Premiul III al MEI, Premiul III al CC al UTC, Premiul special al Comitetului UTCal Liceului de filologie-istorie Craiova. PREMII SPECIALE : Avram Monica, Liceul filologie-istorie Craiova, Premiul special al Institutului de istorie și arheologie din Cluj-Napoca ; Popescu Romeo, Liceul „N. Bălcescu” Craiova, Premiul special al Societății de Științe Istorice din R. S. România ; Roman Irina, Liceul „M. Eminescu”, Iași, Premiul special „Porolissum” al județului Sălaj; Solcan Dan, Liceul „B. P. Hașdeu’-’ Buzău, Premiul special al Inspectoratului școlar al județului Caraș-Severin ; lordache Lăcri- mioara, Liceul,. Al. Vlahuță” Birlad, Vaslui. Premiul special al Liceului agroindustrial Prejmer ud. B’asov; Lung Ecaterlna, Liceui „Zoia Kosmodemianskaia” București, Premiul special al Inspectoratului școlar al judetuWWwyic^țț^ftrftmIWHftaarAiceul industrial nr. 13 Arad, 802 Premiul special al Liceului „Enăchiță Văcărescu” din Tirgoviște ; Aman Daniela, Liceul peda- gogic din Botoșani, Premiul special al Societății de Științe Istorice din R. S. România ; Ble- oanca N. Dumitru, Liceul „Traian” Drobeta Turnu-Severin, Premiul special al facultății de istorie-filozofie București; Chira Mirela, Liceul filologie-isiorie Satu Mare, Premiul special al Institutului de Științe Istorice și Social-Politice de pe lingă C.C. al P.C.R.; Crețu Felix, Liceul de chimie industrială Turnu Măgurele jud. Teleorman, Premiul special al Institutului de istorie „Nicolae lorga”; Dobrica Petrinel, Liceul industrial nr. 2 Giurgiu, Premiul special al Liceului „Traian” din Turnu Severin ; Giurcut Liliana, Liceul „Simion Barnuțiu” Șimleul Silvaniei, jud. Sălaj, Premiul special al filialei Neamț a Societății de științe istorice ; Goga Mircea, Liceul industrial Ocna Mureș,jud. Alba, Premiul special al Inspectoratului școlar al județului Dîmbovița ; Gherghel Gabriela, Liceul pedagogic Brașov, Premiul special al Liceului „Avram lancu” Hunedoara ; Pintescu Florin, Liceul industrial nr. 9 Baia Mare, jud. Maramureș, Premiul special al Liceului industrial nr. 4 Vaslui; Pop Monica-Viorica, Liceul industrial Jibou, jud. Sălaj, Premiul special al Institutului de istorie „Nicolae lorga”; Stoica Aura, Liceul „M. Eminescu” Iași, Premiul special al Liceului „Negru Vodă” Făgăraș; Tcgean Simona, Liceul „Ady-Șincai” Cluj-Napoca, Premiul special al Inspectoratului școlar al județului Ialomița. MENȚIUNI : Cruceami Oana-Mădălina, Liceul „L. Păirășcanu” Bacău ; Livada Ligia, Liceul Sanitar București ; Tipa Oltița, Liceul pedagogic „Emil Bcdnaraș” Suceava ; Voicu Manuela-Simona, Liceul pedagogic Cîmpulung Muscel; Baitz Brighitte, Liceul „N. Lerau” Timișoara; Hărăbor Gabriela, Liceul economic Focșani; Timofte Adriana, Liceul 1 cdagogic lași ; Daraban Adelina, Liceul pedagogic „1. Vulcan” Oradea ; Marcău Ghizela, Liceul filologie- istoric Oradea ; Mazilu Ecatcrina, Liceul ind. Oltenița, Călărași; Sîrbu Camelia, Liceul pedagogic Deva, Hunedoara ; Șerbănescu Mihaela, Liceul industrial „N. lorga” Vălenii de Munte, Prahova, Popa Valerica, Liceul economic Buzău ; Voicu Florentina, Liceul de filologie-istorie „Zoia Kos- modemianskaia”, București. CLASA A XH-a PREMIUL I : Pancu Mariana, Liceul pedagogic Botoșani, Premiul I al M.E.I., Premiul I al CC al UTC, Premiul I al Societății de Științe Istorice din R. S. România, Premiul special al întreprinderii „1MAMUS” — Iași, Premiul special al Liceului industrial „Victoria” Iași și Premiul special al Liceului pedagogic București. PREMIUL II : Dinu Ștefania, Liceul Industrial Bolintinul din Vale, jud. Giurgiu, Premiul II al MEI, Pemiul II al CC al UTC, Premiul Hal Societății de Științe Istorice din R. S. România, Premiul special al întreprinderii „Țesătura” Iași și Premiul special al Liceului „Ady7Șincai” din Cluj-Napoca. PREMIUL III: Bucur Viorica, Liceul filologie-istorie nr. 1 București, Premiul III al MEI, Premiul III al CC al UTC, Premiul special al Liceului pedagogic din Brașov și Premiul special al întreprinderii „Țesătura” din Iași ; Incicău Florica, Liceul pedagogic din Timișoara, Premiul III al MEI, Premiul III al Societății de Științe Istorice din R. S. România, Premiul special al întreprinderii „Țesătura” din Iași și Premiul special al Inspectoratului județean școlar Covasna. PREMII SPECIALE : Brindea Nicolae Mircea, Liceul Filologie-istorie Oradea, Premiul special al Liceu- lui de chimie-biologie „Emil Racoviță” Iași ; Străteanu Daniela-Liceul pedagogic Botoșani, Premiul special al Combinatului de fibre sintetice Iași; Șerban Luminița, Liceul industrial nr. 36 București-Premiul special al întreprinderii „Țesătura” Iași, Premiul special al Socie- tății de Științe Istorice din R. S. România ; Șiclovan Luminița, Liceul pedagogic Timișoara, Premiul special al Inspectoratului școlar al județului Vîlcea ; Vânt Dorina, Liceul Filologie Istorie Oradea, Premiul special al Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lingă C.C. al P.C.R. ; Kessler Ervin, Liceul matematică-fizică „Traian”, Dobreta Turnu-Severin, Premiul special al I.U.P.S.R. Iași ; Dimoiu Mioara, Liceul industrial nr. 6 Tg. Jiu, Premiul special al filialei Iași a Arhivelor Statului; Ignat Ana, Liceul pedagogic Caransebeș, Premiul special al revistei „Cronica” lași ; lovan Simona, Liceul industrial nr. 6 Tg. Jiu, Premiul special al Institutului de istorie și arheologie „A. D. Xenopol” Iași ; Danielescu Niță, Liceul „Calistrat Hogaș” Piatra Neamț, Premiul special al Editurii „Junimea” Iași și Premiul special al Liceului „Tehnoton” Iași; Rotunda Elvira, Liceul pedagogic Iași, Premiul special „Tibiscum” al Inspectoratului județean școlar Caraș-Severin Premiul special al Consiliului județean al Culturii și Educației socialiste Sibiu. MENȚIUNI : Alexa Doina, Liceul pedagogic Suceava ; Băluțoiu Carmen, Liceul Filologie Istorie Craiova ; Surcea Marin, Liceul industrial Roșiorii de Vede, Teleorman ;Farcaș Tarnara, Liceul Filologie-istorie Timișoara ; Gorgan Păuna, Liceul economic Focșani; Groșan Gheorghc, Liceul industrial 6 Piatra Neamț ; lorga Boxana, Liceul Filologie-istorie Ghecrgbc Checrghiu- Dej Bacău ; Negru Mircea, Liceul Filologie-istorie Craiova ; Mihalcca Arca, Liceul ..C. D. Gherea Ploiești; Opriș loan, Liceul ..Zoia Kosmodemianskaia” București; Flătică Fcrneo, Liceul industrial 36 București; Stan Gabriel, Liceul industrial 1 Bacău ; Stoleru Gheorghe, Liceul agroindustrial Suceava ;Șandru D. Elena, Liceul de .chimie industrială Nă\cdari, Ccrstanta www.dacoromamca.ro 803 Răspunzlnd voinței unanime a participanților la Olimpiada Națională de istoric de la Iași, adunarea a adoptat o telegramă adresată tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general ul partidului nostru, Președintele României Socialiste. Textul telegramei a fost prezentat adu- nării de Panou Mariana, elevă în clasa a XH-a a Liceului pedagogic din Botoșani, care a obținut — cu nota 10,00 — premiul I în cadrul Olimpiadei de la Iași. în telegramă se afirmă următoarele : „întruniți la Iași, în zilele de 15 — 19 aprilie 1985, în faza republicană a Olim- piadei Naționale de Istoria României, ediția 1985, elevii șl profesorii particlpanți — reprezen- tînd toate județele țării și municipiul București — își exprimă marea lor bucurie de a vă putea adresa un respectos omagiu și de a se angaja să militeze cu toate forțele pentru înfăptuirea neabătută a mărețului program de muncă și de luptă pe care l-ați elaborat și-l prezentați sistematic tinerei generații, întregului nostru popor, în vederea făuririi societății socialiste mul- tilateral dezvoltate și înaintarea României spre comunism. Omagiul înalt pe care vi-1 adresăm este strîns legat cu respectul nostru profund față dc Partidul Comunist Român, căruia îi sînteți remarcabil conducător. Cunoscător profund șl iubitor de istorie, tineretul patriei noastre își îndreaptă glndurile în aceste momente spre evenimentele politice remarcabile ale acestui an 1985 — realegerea Dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, în înalta funcție de Președinte al României Socialiste, eveniment primit cu deplină satisfacție și înaltă recunoștință de întreaga noastră națiune, cea dc a 40-a aniversare a victoriei asupra fascismului și sărbătorirea zilei Independenței Ro- mâniei, aniversarea a două decenii de la istoricul Congres al IX-lca al Partidului Comunist Român, care a realizat o deschidere largă spre valorile autentice ale socialismului, a două decenii de dezvoltare românească pe coordonatele Epocii Nicolae Ceaușescu. Totodată, sentimentele noastre le dedicăm marcării sub cele mai bune auspicii a Anului Internațional al Tineretului și temeinicei pregătiri a apropriatului Forum al tinerei generații din patria noastră. Tuturor acestor remarcabile evenimente le-am consacrat și noi, de aici, de la Iași, efor- turile pe care le-am depus pentru obținerea unor rezultate cit mai bune pe măsura grijii cu care conducerea partidului și statului, Dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu înconjurați școala de toate gradele și pe slujitorii ci. Participanții la Olimpiada Națională de Istoria României de la Iași au avut fericita posibilitate de a cunoaște pe aceste meleaguri strămoșești, puternic încărcate de istorie mai veche și mai nouă, alături de impre- sionantele momente ale trecutului, strălucirea istorică a zilelor noastre, făurită în special în anii care au urmat celui de al IX-lea Congres al partidului sub conducerea Dumneavoastră, vibrația muncii și vieții oamenilor de azi, participanți activi la măreața operă de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate pe pămîntul României. Condițiile minunate care nc-au fost asigurate pentru a ne putea dovedi temeinicia cunoș- tințelor în domeniul istoriei unice și unitare a României — atît la Olimpiada de la Iași cit și, în general, în activitatea noastră școlară cotidiană, constituie încă o dovadă a atenției cu care conducerea partidului și statului nostru, Dumneavoastră personal, mult iubite și stimate tovarășe Secretar general Nicolae Ceaușescu, vă preocupați de creșterea tinerei generații de constructori ai societății socialiste multilateral dezvoltate în țara noastră. Totodată, ne facem o datorie de conștiință de a adresa — cu deosebită căldură și recu- noștință — mulțumirile noastre fierbinți tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu pentru grija permanentă pe care o acordă dezvoltării în\ ățămintului, asigurării unor condiții tot mai bune de muncă și viață tinerei generații din patria noastră. Rezultatele foarte bune cu care s-a încheiat faza pe țară a Olimpiadei de Istoria Ro- mâniei se constituie într-un înalt omagiu adus de noi trecutului istoric și prezentului revolu- ționar al poporului nostru. Ne angajăm să ducem cu noi în județele și școlile în care ne formăm suflul înnoitor al evocării continue a glorioaselor tradiții ale luptei pentru progres social, inde- pendență și un viitor luminos, tradiții care au fost remarcabil evocate de noi, aici, în întreaga activitate pe care am desfășurat-o. Noi, elevii și profesorii participanți la Olimpiadă, sîntem pe deplin conștienți de înda- toririle cuprinse în îndemnurile Dumneavoastră, pe care, în repetate rînduri, le-ați adresat școlii și tinerilor, de a cinsti trecutul de luptă și jertfele uriașe ale tuturor acelora care au apărat ființa națională a poporului, au ținut sus steagul luptei pentru libertate și neatîrnare, pentru dreptate națională și socială. Vom face totul pentru a ne pregăti temeinic și în viitor, astfel îneît să devenim capabili să sădim în conștiința oamenilor sentimentul răspunderii față de moștenirea înaintașilor, hotă- rîrea nestrămutată de a duce mai departe,, în noile condiți istorice, făclia progresului și civi- lizației pe pămîntul României. Exprimîndu-ne încă odată marea satisfacție de a ne fi numărat printre participanți! la faza finală a Olimpiadei Naționale de Istoria României organizată aici la Iași și mulțumindu- vă cu respect și recunoștință pentru condițiile de învățătură și de viață pe care ni le creați cu dragoste părintească, vă rugăm să primiți din partea noastră cele mai respectuoase, și mai on„ www.dacoromanica.ro profunde urări de sănătate, putere de muncă pentru conducerea cu aceeași strălucire a destineloi României socialiste pe calea larg deschisă de către cel de-al IX-lea Congres al Partidului cale reconfirmată — in chip strălucit — prin Întreaga desfășurare și prin istoricele documente și hotăriri adoptate de către cel de al XllI-lea Congres al Partidului Comunist Român. Vă asigurăm, mult stimate și iubite tovarășe Secretar general al partidului, că nu vom precupeți nici un efort spre a ne pregăti temeinic pentru muncă și viață, pentru a ne aduce con- tribuția la cele mai Înalte cote de responsabilitate la înfăptuirea politicii interne și externe s partidului și statului nostru, operă fundamentală a glndirii și acțiunii Dumneavoastră strălucite a spiritului patriotic, revoluționar, după care vă călăuziți în tot ceea ce întreprindeți și reali- zați”. După adoptarea telegramei, Intr-o atmosferă caracterizată de deplină unanimitate și entuziasm tineresc a luat cuvîntul președintele Comisiei Centrale de organizare, care a roși! cuvîntul de închideie'și a adresat participanților invitația pentru o la fel de agreabilă revedere și Întrecere, in anul viitor, la ediția jubiliară — a X-a — a Olimpiadei Naționale de istorie Locul de desfășurare urmează a fi stabilit de către Ministerul Educației și învățămlntului și celelalte organisme cu care conlucrează in acest sens. Astfel s-a Încheiat la Iași, în primăvara luminoasă a acestui an 1985, o excepționali Intllnire cu istoria a celor mai buni elevi cunoscători și iubitori de istorie din întreaga țaiă Ediția de la Iași a Olimpiadei Naționale de istorie a adus — după cum a rezultat din ceh de mai sus — un înalt omagiu gloriosului drum al poporului român pe magistrala timpului, operei strălucitoare pe care o înfăptuim astăzi sub conducerea partidului nostru, a tovarășului Nicolae Ccaușcscu, Inscriindu-se ca o nouă și elocventă mărturie a respectului profund pe care-1 purtăm cu toții — mai vlistnici și mai tineri — istoriei, celei dinții cărți a nației, Ir care ne vedem trecutul, prezentul și viitorul, Gh. I. lonifă EXPOZIȚIA „40 DE ANI DE LA VICTORIA ASUPEA FASCISMULUI. CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA RĂZBOIUL ANTIFASCIST H în cadrul bogatelor manifestări prilejuite de aniversarea a 40 de ani de la victoria asupra fascismului și sărbătorirea „Zilei independenței României”, intr-un cadru festiv, in ziua de 7 mai 1985 a avut loc vernisajul expoziției fotodocumentare „40 de ani de la victoria asupra fascismului — contribuția Romăniei la războiul antifascist, deschisă la Muzeul de istorie a partidului comunist, a mișcării revoluționare și democratice din România, In organizarea acestuia, împreună cu Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România și Muzeul Militar Central. Avînd in vedere coincidența fericită că in ziua de 9 Mai poporul român sărbătorește și proclamarea independenței de stat depline de la 9 Mai 1877, in prima parte a expoziției, prin documente sugestive, imagini, facsimile din presa vremii și o scrie de obiecte slnt reliefate principalele momente privitoare la actul proclamării independenței României in parlamentul țării, participarea armatei române pe fronturile de luptă din Balcani, in cadrul războiului româno-ruso-turc, scoțindu-sc in relief contribuția poporului român la infringerea armatelor otomane la Plevna, Smîrdan, Grivița, Vidin, în alte bătălii purtate in anii 1877—1878. Se dau importante date referitoare la tratativele purtate la San Stcfano și Congresul dc la Berlin și concluziile acestor foruri în privința recunoașterii internaționale a independenței depline a României și a altor state din Balcani. Vitrine cu documente, decorații ale timpului și c serie de obiecte ce au aparținut participanților la aceste evenimente întregesc imaginea asupra momentului 9 Mai 1877 și consfințirea lui pe cimpurile dc luptă, cu contribuția Întregii na- țiuni române. în continuare este reprezentată perioada incepind cu actul de la 1 Decembrie 1918, cind s-a realizat desăvirșirca unității naționale a românilor, apoi este tratată consolidarea noului stat român, lupta forțelor revoluționare, democratice, patriotice, in frunte cu Partidul Comunist Român împotriva pericolului fascismului și războiului, pentru apărarea indepen- denței și integrității teritoriale a țării în contextul intern și internațional al deceniilor 3 și 4 ale secolului nostru. Panourile referitoare la Marea demonstrație patriotică, antifascistă ș antirăzboinică de la 1 Mai 1939, precum și cele dedicate condițiilor în care a izbucnit cel de-a doilea război mondial, protestul poporului român împotriva Dictatului fascist de la Viena redau starea de spirit a poporului român și situația în care se afla țara în această vreme Un spațiu adecvat este acordat mișcării de rezistență antifascistă și antirăzboinică, fdrmele ș acțiunile ci specifice, pregătirii și declanșării revoluției de eliberare socială și națională, anti- fascistă și antiimperialistă de la 2SL August 1944.. www.dacdromamca.ro 805 Expoziția reunește numeroase documente, unele inedite, hărți, imagini fotografice, lespre acțiunile armatei și ale formațiunilor de luptă patriotice In zilele insurecției, In marile bătălii pentru eliberarea întregului teritoriu al patriei dc sub dominația fascistă, și apoi ina- ntarea, Împreună cu armatele sovietice, dincolo de fruntariile țării, pentru elibarerea Ungariei, Cehoslovaciei și a unei părți din teritoriul Austriei. în acest sens merită reliefată și ideea ie a reproduce imagini ale monumentelor eroilor români din diferite zone ale țării (București, Timișoara, Tîrgu-Mureș, Satu Mare, Cărei, Păuliș, tba pe Mureș, și altele), precum și după :elc existente In Ungaria și Cehoslovacia, ca semn de recunoștință a popoarelor acestor țări, aentru eroii români eliberatori. Texte bine selectate, dau date de sinteză despre efortul economic rl poporului român in războiul antihctlrist, despre contribuția adusă dc România la victoria sopoarclor de la 9 Mai 1945. Un loc aparte 11 ocupă documentele și obiectele expuse In vitrine* în marca lor majo- •itatc originale, unicate. Astfel se remarcă și impresionează obiectele personale ce au aparținut luptătorilor, cele aflate la vremea respectivă in dotarea militarilor și ofițerilor români, pro- puneri dc decorare, scrisori, însemne militare ale unor mari comandanți, ordine și medalii ile război românești, sovietice, ungare și cehoslovace, conferite militarilor români, și altele. Ultima parte a expoziției, sub genericul „Epoca Ceaușescu — cea mai Înfloritoare epocă din istoria României”, este o sinteză a modului în care se prezintă România azi, la 40 de ini dc la Încheierea celui dc-al doilea război mondial In Europa, cu cele mai de scamă reali- zări ale poporului român in ultimele două decenii parcurse de la Congresul al IX-lea al Par- tidului Comunist Român pînă in prezent. Aici se află expuse imagini sugestive de la unele momente remarcabile din viața social-politică și economică a țării, dialogul permanent cu țara al președintelui României socialiste tovarășul Nicolae Ceaușescu, marile ctitorii ale epocii — hidrocentrale, combinate siderurgice, canalul Dunăre-Marea Neagră, Metroul bucureștean, Transfăgărășanul, numeroase edificii de învățămînt și cultură, sănătate, institute de cercetare științifică, — politica externă a țării noastre. Această expoziție jubiliară care sc Înscrie intre cele mai remarcabile realizări științifice ale muzeografiei românești contemporane, constituie un vibrant omagiu adus eroilor antifas- ciști, contribuției poporului român la războiul antifascist și victoria națiunilor unite de la 9 Mai 1945, demonstrînd voința lui de pace, de colaborare cu toate popoarele lumii, pentru instaurarea unui climat de destindere, de instaurare a liniștii și p osperității Întregii omeniri. Gelcu Maksutouici CĂLĂTORIE DE STUDII ÎN R. P. UNGARĂ între 18 martie și 5 aprilie a.c. am efectuat, in cadrul schimbului interacademic, o călă- torie de studiu In R. P. Ungară, unde am lucrat, In principal, la Arhivele Naționale (Magyar Orszâgos Levăltăr), la Biblioteca Academiei Maghiare de Științe și la Biblioteca Universității ,E6tvos Ldrând” din Budapesta. Scopul acestei deplasări a constat în studierea materialelor referitoare la ecoul european al războiului țărănesc din 1514, știut fiind faptul că în Ungaria se păstrează ccl mai bogat fond de scrieri umaniste publicate In cursul secolului al XVI-lea In diferitele țări ale Europei apusene (țările germane, Franța și Italia, în special), cu referiri ample la ridicarea antifeudală a țăranilor în acel acel memorabil an. Chiar dacă In pomenitele opere evenimentele apar uneori într-o înfățișare care nu reflectă pe deplin realitatea, ele slnt edificatoare pentru viziunea umanistă din Europa apuseană asupra războiului țărănesc din 1514. Un interes deosebit prezintă cele două variante ale broșurii editate încă în cursul anului 1514 la Augsburg și la Niirenberg, care se păstrează în original la Biblioteca Academiei Ma- ghiare de Științe. Prima dintre ele (cu cota RM. IV. 87) este alcătuită din 4 file cu dimen- siunile de 15X20,5 cm. Pe coperta broșurii se află imaginea unui cruciat cu steagul desfășurat, iar textul ei conține o succintă prezentare a declanșării războiului țărănesc în piimăvara și vara anului 1514. Menționăm că alte variante, cu deosebiri nu prea mari în ce privește textul dc bază, se găsesc din această broșură la Biblioteca națională bavareză din Miinchen și In Biblioteca „Sz6ch6nyi” din Budapesta. Mai interesantă este însă aceea variantă din broșura germană de 3 file și de dimensiunile 14,5x20 cm, care cuprinde primele informații tipărite și cunoscute în țările germane despre supliciul lui Gheorghe D6zsa cu imaginea de pe copertă, care înfățișează pe conducătorul răs- culaților așezat pe tronul de fier înroșit cu coroana de fier, înroșită și ea, pusă pe capul lui. Și această variantă a fost imprimată în anul 1514. Exemplarul unicat din această broșură se păstrează tot la Biblioteca Academiei Maghiare de Științe (cota RM. IV. 88) și ist im Vngerlandt mit 806 den Creiitzern, vnnd auch darbey wie man der Creiilzer Haubtman hat gefangen vnnd gelodl Zeckel Jorg, ISli. O ediție a textului acestei broșuri a fost realizată în 1979, dar studierea originalu- lui este importantă pentru încercarea de a stabili (pe baza caracteristicilor poligrafice) locui de tipărire al broșurii și pentru identificarea eventuală chiar a tiparniței in care ea a f ost mprimată. Dispunînd de fotografiile exemplarelor păstrate la Munchen, un studiu comparativ se poate de acum realiza, căci și exemplarul dc la Budapesta a fost fotografiat de noi. Un alt scop al călătoriei noastre a constat în depistarea unor materiale de arhive pentru colecția de Diplomatariu secuiesc (Szekely Oklevellâr) din noua serie a căruia a fost tipărit în 1983 primul volum la prestigioasa editură Kriterion din București. Am parcurs în acest sens in special cataloagele și inventarele arhivelor familiilor Tcleki și Bethlen, păstrate la Arhivele Naționale din Budapesta, precum și acele acte care privesc perioada de pînă la 1700. Am reușit să parcurg, in scurtul timp cc mi-a stat la dispoziție, peste 2500 de acte și documente, selectind pentru publicația noastră un număr important de acte referitoare la secolele XV—XVII din istoria secuilor. Menționăm și faptul că în arhiva familiei Teleki se găsește o copie a regis- trului militar secuiesc din 1614 alcătuit la porunca principelui Gabriel Bethlen, copie realizată în 1784 după un alt original decît cel păstrat azi la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, căci ea conține părți care lipsesc din exemplarul clujean. Deosebit de interesante sint însă acele protocoale care cuprind dezbaterile unor procese de judecată din secolul al XVI-lea, protocoale ce, din punct de vedere cronologic, preced pe acelea pe care le-am publicat in volumul I din noua serie a Diplomatariului secuiesc. în sfîrșit la fondul de corespondență a Arhivelor Naționale din Budapesta și la fondurile de manuscrise de la marile biblioteci se păstrează un bogat material inedit de interes românesc direct. Amintim, astfel, un manuscris românesc din 1642, redactat cu caractere latine (și nu chirilice) la Hațeg și care cuprinde o nouă versiune (necunoscută specialiștilor români) românească a Psaltirii, cu date și informații valoroase despre traducători și cărturari români din secolul al XVII-lea. Am depistat apoi peste 200 de scrisori trimise de savanți și oameni de cultură iromâni unor savanți și oameni de cultură maghiari. Printre ele sc găsesc scrisori expediate de istorici ca A. D. Xenopol, N. lorga, loan Bogdan, Vasile Pârvan, Silviu Dragomir, Alex. JLapedatu etc. Am depistat și microfilmat o serie dc epistole emise de muzicologul român de faimă europeană Brăiloiu, de scriitorii Bocuță, George Călinescu, de filologii A. I. Gandrea, Petre Haneș, lorgu Iordan, Al. Rosetti și alții. îndrăznesc să sugerez Secției de istoric și ar- heologie a Academiei de științe sociale și politice a R. S. România ca să fie cuprinsă intr-un plan special de colaborare româno-maghiară depistarea sistematică a unor asemenea manuscrise și materiale. Nu pot încheia această sumară dare dc seamă fără a mulțumii tuturor colegilor din Ungaria care m-au ajutat în muncă și au facilitat ca timpul scurt ce mi-a stat la dispoziție să-l pot folosi cu cea mai mare eficiență. Ludovic Demtny www.dacaramanica.ro 807 CARTEA ROMÂNEASCĂ SI STRĂINĂ DE ISTORIE Premise ale formării pieței economice unitare românești, Documente, 1862—1914 ediție întocmită de losif I. Adam, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București, 1983, 448 p. Făurirea statului național unitar român, premisele sale, lupta pentru Unirea cea Mare Înfăptuirea și însemnătatea ei, au suscitat, pe bună dreptate, interesul unui mare număr de, cercetători ai trecutului. Ca urmare, au apărut numercase lucrări, mai ales cu prilejul ani- versării unui anumit număr de ani de la momentul unirii Transilvaniei cu România. Cu același prilej au văzut lumina tiparului și cîteva monografii ample, semnate sau redactate de istorici sociologi și economiști de prestigiu ca Ștefan Pascu,1 Miron Constantinescu și Ștefan Pascu2, Ion Popescu-Puțuri și Augustin Deac 3, Vasile Netca și C. Gh. Marinescu 4 * *, Victor Axcnciuc și loan Tiberian B, Teodor Pavel 9 ș.a. De asemenea, luptei pentru unitatea național-statală a românilor au fost consacrate și unele volume de documente7. Aici menționăm și lucrarea Premise ale formării pieței economice unitare românești. Documente 1862—1914, publicată, nu de mult, de dr. losif Adam și avînd colaboratori pe Alexandru Pâl-Antal, Gheorghe Socol și Mircea Spiridoneanu. Volumul se deschide cu un Cuvin/ înainte, care relevă că datorită cercetărilor întreprinse In arhivele și bibliotecile din 30 de țări, Fondul Arhivistic Național s-a îmbogățit cu numeroase documente, dispunînd astăzi, pe lingă documentele din numeroasele sale de fonduri, și „de circa trei milioane cadre de microfilme referitoare la istoria României, din secolul al XlII-lea pînă la sfîrșitul celui de al doilea război mondial” (p. 3). Informațiile despre acest material valoros slnt cuprinse în Ghidul microfilmelor din străinătate, editat de Direcția Generală a Arhivelor Statului și puse la dispoziția cercetătorilor. Lucrarea are menirea să ilustreze, „prin intermediul documentelor, rolul principal al legăturilor economice tradiționale românești în realizarea statului național unitar român, știut fiind faptul că unitatea vieții economice a constituit, alături de comunitatea de limbă și cultură, factorul fundamental al unității românilor de pe ambele versante ale Carpaților” (p. 4). Urmează o amplă și documentată Introducere (p. 7—40), elaborată de dr. losif I. Adam — istoric al vieții economice a Transilvaniei și al relațiilor economice dintre țările române în epoca modernă. Autorul arată că premisele pieței economice unitare românești, apărute și amplificate In decursul dezvoltării istorice, își aveau originea în unitatea vieții economicea românilordincele trei țări române între care s-a creat o diviziune socială a muncii, o interdependență și comple- mentaritate economică, ceea ce a dus la statornicirea schimbului reciproc de mărfuri, la inten- sificarea permanentă a comerțului de produse agricole, meșteșugărești și manufacturiere. Din Introducere rezultă că în a doua jumătate a secolului al XVllI-lea s-a lărgit și în primele decenii ale secolului trecut s-a consolidat piața internă românească, tinzînd spre for- marea pieței naționale unice. Unirea Principatelor și făurirea statului național român modern 1 Marea Adunare Națională de la Alba lulia, Cluj, 1968 ; Făurirea statului național unitar român, voi. I — II, București, 1983. 2 Desăvtrșirea unificării statului național român. Unirea Transilvaniei cu vechea Românie, sub redacția lui .. ., București, 1968. 3 Unirea Transilvaniei cu România. 1 decembrie 1918, sub redacția lui .. ., București, 1970, (ulterior, în 1972 și 1978, au apărut edițiile a doua și a treia). 4 „Liga Culturală” și unirea Transilvaniei cu România, Iași, 1978. B Premise economice ale formării statului național unitar român, București, 1979. 9 Mișcarea românilor pentru unitate națională și diplomația puterilor centrale, voi. I, 1978—1895 și voi. II, 1894 — 1914, Timișoara, 1979, respectiv 1982. 7 Vezi C. Botoran și O. Matichescu, Documente străine despre lupta poporului român pentru făurirea statului național ,fjV‘rnAni (sub egida Direcției Generale a Arhivelor Statului), vol.’rtJ'ip('fewJHln :ccolt 1 uirrăicr. Dezvoltarea ascendentă pe care această așezare a populației remât ești de Ia est de Carpați a cunoscut-o pînă la jumătatea secolului al XlV-lca a făcut