ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE Șl POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNI A DIN SUMAR: ' '' ]| । I ,1 INVESTIGAREA ISTORIEI || ROMÂNEȘTI | 1 ,| |[ |! 1 Ij I j| | REFORMA AGRARĂ DIN 1921 1N| TRANSILVANIA ȘI NAȚIONALITĂ- ȚILE CONLOCUITOARE li |l '',11 I “l .1'1] AMAT T7A Q î»TdtTArT A Ct? I , ’l Traum Hct( ȚARA ROMÂNEASCĂ* 1! !i I u । - Dan Bewndbi', !i 1 Ibina GavbilXiI VASALITATE MOLDO-POLONE ȘI IMPLICAȚIILEI LOR SFlRȘITUL SECOLULUI XV ȘI ÎNCEPUTUL SECOLULUI ! ' *1 I II I ! I .1 li , ’ LI U1 ' 1 li ANALIZA, SITUAȚIEI CLASEI DOMINANTE DIN 1N TEMEIUL CATAGRAFIEI DIN 182911 „ 1 . I RELAȚII l'DE POLITICE LA XVI n j li " ® l| '' । 0 h PAGINI IDE ISTERIE UNIVERSALĂ 11 I I '1 1 11 " J 11 J ’i . " || ’l i- Ul I COTITURA LUI TRAIANDIN 112 e.n. I J , . li r1 , ’i ., ‘I । 1 'i''' I11 " 1 1 ’’ 1 i ‘ ' II J il (ISTORIE Șl! IDEOLOGIE1 ' " 'I 1 j h * Florentina CXian CAtâun ,i MvstațX 'I Eugbn ClZEK j । ' ',| -i (ISTORIE ^1] IDEOLOGIE ‘I । | !| I " |l ' ROLUL ALIANȚELOR‘(POLITICE DINTRE PARTIDELE CLASEI MUN-I CITOARE DIN UNELE ȚĂRI VEST^EUROPENE 1N LUPTA PENTRU, DEMOCRAȚIE ȘI TRANSFORMĂRI (REVOLUȚIONARE ; [( (I ( ij l|( Iii i| l|I I ll'j ! । li!1 I !, JoJLWmJ CRONICA ț VIEȚII ȘTIințificE CARTEA ‘ROMANEASCĂ (Șl STRĂINA 1 i| [ i' ' ' l! DE BTOMB । '! M 1 TOMUL 36 1983- APRILIE EDrURA,TOâSiflSmanicaJ0 REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE A REPUBLICH SOCIALISTE ROMÂNIA SECȚIA DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE COMITETUL DE REDACȚIE Ion Apostol (redactor responsabil adjunct); Nichita Adăniloaie, Ludovic Dem£ny, Gheobohe I. Ioniță, Vasile Liveanu, Aurel Loghin, Damaschin Mioc, Ștefan Olteanu, Ștefan Ștefănescu, PompiliuTeodor (membri). Prețul unul abonament este de 180 lei. In țară abonamentele se primesc la oficiile poștale și dlfu- zoril de presă din Întreprinderi și instituții. Cititorii din străinătate se pot abona adresindu-se Ia ILEXIM Departamentul Export-Import presă, P.O., Box 136—137, Telex 11226—București, Str. 13 Decembrie nr. 3, 70116 Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Colegiului de redacție al revistei „REVISTA DE ISTORIE”. Apare de 12 ori pe an Adresa redacției: 71247 — București, tel. 50.72.41 www.daGOEomanica.ro TOM 36, Nr. 4 aprilie 1983 SUMAR INVESTIGAREA ISTORIEI ROMÂNEȘTI TRAIAN RUS, Reforma agrară din 1921 tn Transilvania și naționalitățile conlocuitoare 333 DAN BERINDEI, IRINA GAVRILĂ, Analiza situației clasei dominante din Țara Românească în temeiul catagrafiei din 1829 ...................... 349 FLORENTINA CĂZAN, CĂTĂLIN MUSTAȚĂ, Relațiile de vasalitate moldo-polone șl implicațiile lor politice la sfirșitul secolului XV și în secolul XVI. 363 PAGINI DE ISTORIE UNIVERSALĂ EUGEN CIZEK, Cotitura lui Traian din 112 .............................. 372 ISTORIE Șl IDEOLOGIE CONSTANTIN NICA, Rolul alianțelor politice dintre partidele clasei muncitoare din unele țări vest-europene in lupta pentru democrație și transformări revoluționare 384 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE Activitatea Institutului de istorie „N. lorga” in anul 1982; Al VH-lea Simpozion națio- nal de istorie agrară a României (Consfanfin Șerban J; Sesiunea științifică de la Varșovia dedicată centenarului mișcării muncitorești poloneze (Consfanfin Mocanii); Cronica................................................................ 405 CARTEA ROMÂNEASCĂ Șl STRĂINĂ DE ISTORIE I. PUIA, Relațiile economice externe ale României In perioada interbelică, Edit. Academiei R.S.R., București, 1982, 194 p. (Nicolae Dascălii) ......... ... . 417 NICOLAE STOICESCU, Matei Basarab (20 septembrie 1632-9 aprilie 1654), Edit. militară, București, 1982, 247 p. (Andrei Busuioceanu) ........... 419 LAURA BAZ-FOTIADE, Literaturnai publicisticina deinost na G.S. Rakooski o Rumlnia, Edit. Nauka i Izkustvo, Sofia, 1980, 200 p. (Consfanfin N. Velichi)...... 420 RENlâ REMOND, Le XIX^’ai siecle (1813— 1914), Editions du Seuil, Paris, 1979 254 p. (Marian Stroia) ............................ 422 RADU FLORIAN, Antonio Gramsci — un marxist contemporan, Edit. politică, Bucu- rești, 1982, 255 p. (Florin Constantiniu) ............................. 425 REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 36, nr. 4, p. 331—426, 1983 www.dacoromanica.ro RIE TOME 36, N° 4 Avril 1983 SOMMAIRE L'INVESTIGATION DE L'HISTOIRE ROUMAINE TRAIAN RUS, La reforme agraire de 1921 en Transylvanieetles nationalitâs cohabitantes 333 DAN BERINDEI, IRINA GAVRILÂ, L’analyse de la situation de la classe dominante de Valachie en vertu dn recensement de 1829 .................................. 349 FLORENTINA CÂZAN, CĂTĂLIN MUSTAȚĂ, Les relations de vassalitâ iroldo-polonaises et leurs implications politiques â la fin du XVe siâcle et au cours du XVIe sidcle 363 PAGES D'HISTOIRE UNIVERSELLE EUGEN CIZEK, Le tournant de Trajan de 112 de n.d.................................... 372 HISTOIRE ET IDEOLOGIE CONSTANTIN NICA, Le râie des alliances politiques entre les partis de la classe ouvridre de certains pays ouest-europeens dans la lutte pour la democrație et les transformations revolutionnaires................................................. 384 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE L’activite scientifique de l’Institut d’histoire „N. lorga” en 1982; Le VIIe Symposiuin național d’histoire agraire de la Roumanie (Constantin Șerban); Session scien- tifique de Varșovie consacrâe au centenaire du mouvement ouvrier polonais (Const. Mocanu); Chronique........................................................... 405 LE LIVRE ROUMAIN ET ETRANGER D'HISTOIRE I. PUIA, Relațiile economice externe ale României tn perioada interbelică (Les relations economiques extârieures de la Roumanie pendant la pâriode de l'entre-deux- guerres), Editions Acadâmie de la R. S. de Roumanie, Bucarest, 1982, 194 p. (Nicolae Dascălii)................................................................... 417 NICOLAE STOICESCU, Matei Basarab (20 septembrie 1632—9 aprilie 1651), Editions militaires, Bucarest, 1982, 247 p. (Andrei Busuioceanu)........................ 419 LAURA BAZ-FOTIADE, Literaturna i publicisticina deinost naC. S. Rakovski v Ruminia (L’activitd littâraire et de publiciste de G. S. Rakovski en Roumanie), Editions Nauka i Izkustvo, Sofia, 1980, 200 p. (Constantin N. Velichi)........................ 420 RENfi REMOND, Le XIXeme siecle (1815^-1914), Editions du Seuil, Paris, 1979, 254 p. (Marian Stroia)......................................................... 422 RADU FLORIAN, Antonio Gramsci — un marxist contemporan (Antonio Gramsci un marxiste contemporain), Editions politique, Bucarest, 1982, 255 p. (I'lorin 1 Constantiniu)..................................................................... 425 ;;REVISTA DE ISTORIE”, Tom, 3«, nr. 4, p. 331-426, 1983 www.dacoromanica.ro INVESTIGAREA ISTORIEI ROMANEȘTI REFORMA AGRARĂ DIN 1921 ÎN TRANSILVANIA ȘI NAȚIONALITĂȚILE CONLOCUITOARE DE TRAIAN RUS Reformei agrare din 1921, consecințelor pe care le-a avut asupra 'lumii satelor și a dezvoltării social-economice a României le-a fost dedicat, în perioada interbelică și în anii construcției socialismului, un volum impresionant de lucrări, de proporții diferite, de la articole publicate în presă pînă la materiale de sinteză. Nu ne-am propus să analizăm con- ținutul acestor lucrări. Subliniem însă faptul că istoriografia interbelică desigur de pe poziții generate de respectivele atitudini ideologice ale autorilor — a înțeles să acorde reformei agrare din 1921 o atenție destul de mare, relevînd rolul ei în dezvoltarea societății românești. Cu toate că se bazează pe un important material faptic oferit de datele oficiale ale vremii și pune în lumină numeroase aspecte ale agriculturii românești din perioada interbelică, și în primul rînd raportul dintre împroprietă- rire și producția agricolă, n-a reușit să elucideze însă unele probleme le- gate de reforma agrară din 1921. Aceasta cu atît mai mult cu cît o parte a acestor lucrări au fost scrise într-o perioadă cînd operațiile de expro- priere și împroprietărire erau în curs de desfășurare, ceea ce nu a per- mis ca o seamă de concluzii referitoare la reforma agrară să poată fi considerate definitive. Cercetarea istorică din țara noastră a reușit, în anii construcției socialiste, să dea răspuns unui șir de probleme majore ale istoriei, multe din studiile elaborate avînd darul să completeze și chiar să modifice unele păreri, confuze sau eronate, în legătură cu o seamă de probleme economico-sociale ori politice, ce au avut loc în perioada contemporană a, României. între aceste lucrări se înscriu și cele referitoare la reforma agrară din 1921. Pentru știința istorică din zilele noastre, descifrarea reală a refor- mei agrare s-a constituit nu ca o sarcină cu caracter particular, vizînd analiza unei teme specifice, mai mult sau mai puțin limitată, ci ca un punct de referință general, oferind o perspectivă favorabilă înțelegerii întregii dezvoltări a agriculturii românești în perioada interbelică. în felul aeesta, s-a răspuns și se răspunde, indicației programatice a parti- dului nostru care arată că trebuie aprofundate de pe pozițiile materialis- unului dialectic și istoric, cele mai importante etape și evenimente din istoria țării și a poporului român, oglindindu-se faptele în mod obiectiv, REVISTA. DE ISTORIE", lom. 36, nr. 4. p. 3.13 348, 1983 www.dacoromanica.ro 334 TRAIAN RUS 2 în deplină conformitate cu realitatea. în acest context, se înscriu, de pildăr studiile privind structura proprietății funciare din Transilvania la înce- putul sec. al XX-lea, situația agriculturii și țărănimii transilvănene în anii 1918—1921, precum și lucrarea Reforma agrară din 1921 în România x. Cu toate rezultatele deosebit de valoroase obținute pe linia studierii reformei agrare din 1921, considerăm că unele aspecte n-au putut fi încă elucidate. Ba mai mult, într-o anumită perioadă, au existat unele inter- pretări forțate, necorespunzătoare, care trebuie raportate nu numai la- stadiul cunoștințelor istorice în momentul elaborării lucrărilor respective, dar și la modul în care s-a înțeles, în unele cazuri, să se folosească izvoa- rele istorice și în special datele oferite de materialul arhivistic. A fost tendința de a se evidenția, referindu-ne la reforma agrară din 1921, mai mult aspectele negative legate de această complexă problemă, negli- jmdu-se, printre altele, faptul că exproprierea și împroprietărirea, cu toate limitele lor, au avut un rol pozitiv în dezvoltarea agriculturii româ- nești, în îmbunătățirea situației materiale și spirituale a truditorilor dini lumea satelor, indiferent de naționalitate. Din perspectiva tezelor și ideilor creatoare formulate în documentele Congresului al Xll-lea al partidului, în opera teoretică a secretarului său general, vom încerca să prezentăm un aspect mai puțin tratat în litera- tura de specialitate și anume aplicarea legii de reformă agrară celor în drept, fără deosebire de naționalitate. * La 1 decembrie 1918, Marea Adunate Națională a românilor din Transilvania, întrunită la Alba-Iulia, în cetatea în care cu sute de ani în urmă s-a înfăptuit pentru o clipă visul de veacuri al poporului român, aducînd un fierbinte omagiu sutelor de mii de soldați căzuți eroic pentru sfînta și dreapta lor dezrobire, a stabilit o seamă de măsuri care prin conținutul lor democratic și efectele pe care le-au avut asupra dezvoltării României întregite, a luminat cu putere idealurile sociale, politice și mo- rale ale vremii. La loc de frunte, între aceste măsuri, se află înfăptuirea unei reforme agrare, deplina libertate națională pentru toți fii țării, indi- ferent de naționalitate ♦. în memoria și inimile țăranilor erau încă vii 1 Egyed Acatiu, Structura proprietății funciare tn Transilvania la sfirșitul veacului al' XlX-lea, In „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj”, 1974; Kovacs losif, Despre nivelul dezvoltării agriculturii, din Transilvania la sfirșitul secolului al XlX-lea și începutul celui următor și formele de exploatare ale țărănimii, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj”, 1966; Șandru D., Deforma agrară din 1921 in Romănia, București, 1975; Știrban M„ lancu Gh., Documente privind legislația agrară din anii 1919—1920 referitoare la Transilvania, în „Re- vista Arhivelor”, XXXVIII (1976), 1; Știrban Marcel, Problemele arendărilor forțate in Transil- vania tn anii 1919—1921, tn „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj”, 1973; Traian, Rus, Problema agrară și situația țărănimii în jud. Mureș-Turda in perioada 1919—1920, în „Marisia”, VII, 1977. * In Rezoluția adunării de la Alba lulia, se stipula, printre altele: „Deplină libertate- națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va întruni, administra ș» judeca în limba sa proprie prin indivizi din sinul său și fiecare popor va primi drept de repre- zentare în corpurile leguitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-f alcătuiesc ... Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a pro- prietăților mari. In baza acestei conscrieri, dcsființînd fidei-comisele, și în temeiul dreptului, de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze proprie- www.dacoromamca.ro 3 REFORMA AGRARA DIN 1921 1N TRANSILVANIA 335 cuvintele unui orator care, cu înflăcărare patriotică, a reflectat: „Noi sîntem un popor de țărani, tot ce vedem înaintea noastră în haine negre și cu frunți luminate a ieșit din popor. Nici unul nu poate zice că obîrșia lui nu este de la plugul român, de la pămîntul românesc de unde scoate credința în viitor. De aceea, mai ales Marele Sfat Național2 cere o re- formă radicală agrară, ca să se împartă pămîntul țăranilor, ca această clasă țărănească, izvorul nesecat al forțelor, să fie puternică” 3. Credincioși convingerilor lor, pentru al căror triumf înfruntaseră robia, prigoana și moartea4, românii și-au însușit luminoasele hotărîri adoptate la Alba-Iulia în prezența a celor peste 100.000 de participanți. Astfel, în Apelul Consiliului Dirigent din 11 decembrie 1918 către „na- țiunea română din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, printre altele se arată: „Cu mărire ne îndreptăm memoria către înaintașii noștri care veacuri de-a rindul au suferit încălcarea nemiloasă, păstrînd cu cre- dință ființa românească și pregătind astfel învierea acestui neam la viața liberă și vrednic pentru umanitate ... Pămîntul care și pînă acum a fost muncit eu sudori de sînge în decurs de veacuri de plugari, să ajungă în aceiași mină, în stăpînirea țăranului, cum hărnicia lui o cere, ca să fie fericit, iar prin munca celor mulți roada pămintului nostru să fie înze- cită. ... Dorim ca pe pămîntul țării noastre să stăpinească dreptatea și libertatea. Dreptatea și libertatea nu numai pentru români, ci și pentru naționalitățile pe care soarta de multe veacuri ni le-a pus de vecini”5 6. Această ideie plină de umanism, de incontestabilă suveranitate, neiinpusă de nimeni decît de conștiința unei necesare onestități și dreptăți sociale și naționale, revine ca un lait motiv în declarațiile și lucrările unor reuniuni cu caracter național. Cu ocazia Congresului funcționarilor din 12 ianuarie 1919, ținut la Sibiu, de pildă, se sublinia : „Să nu fim și să nu dorim a fi stăpîni pe națiunile străine conlocuitoare cu noi, că ele fac parte de aici înainte din neamul românesc, deci să le privim și tractăm ca atare” 8. tate (arător, pășune, pădure) cel puțin atît cit o să poată munci numai el și familia lui. Prin- cipiul conducător al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte potențarea producțiunii”. - Organ politic ales la Alba-Iulia, in conformitate cu punctul IX al Rezoluției votată dc Marea Adunare Națională, Marele Sfat a avut, într-o mare măsură, rolul și atribuțiile unui parlament pro\izoriu pentru Transilvania. Constituit inițial din 212 membri, apoi din 250, Marele Sfat a dezbătut proiectele și a adoptat legile agrară și electorală. 3 Arh. St. Cluj, fond Direcția agricolă Cluj, dosar 23 a/1920, f. 296—297. 4 Temnițele din Brașov, Făgăraș, Cluj, Seghedin erau pline pină la refuz de acești ..tră- dători” a căror singură vină era de se fi născut români pe pămîntul românesc al Transil- vaniei. Protopopi, preoți, bătrini, femei și copii umpleau lagărele special improvizate la Șopron (lingă granița Austriei) la Vepered etc.” (Milton G. Leher, Ardealul pămînt românesc. Problema Ardealului văzută de un american, București, 1944, p. 153). în momentul izbucnirii războiului in rindul românilor din Transilvania, s-a manifestat o stare de nemulțumire împotriva i mpe- riului dualist, ideea de unitate națională fiind la ordinea zilei. în raportul comisarului guver- namental adresat comandantului militar Sibiu, la începutul anului 1915, se arată.vă aduc la cunoștință că, în cazul unei invazii românești, trebuie să ținem cont, în modul cel mai se- rios, nu numai despre o răscoală a populației ci chiar și de faptul că ofițerii și soldații români din armată care dacă vor putea, se vor întoarce împotriva noastră. în sinul populației, cn deosebire al intelectualității acesteia, trăiește puternic dorința pentru o Românie Mare și da<ă invazia s-ar întimpla fiecare român, Iară excepție, ar intra in serviciul acestui ideal”. (Arh. St. București. Colecția de microfilme din R. P. Ungară, rola 74. cadrele 743 — 745). 6 Arh. St. București, fond Consiliul Dirigent, dosar 180/1919, f. 36—46. 4 Ibideni www.dacaromanica.ro 336 TRAIAN RUS 4 în același mod s-a pus problema la consfătuirea din 2 iunie 1919 de la Alba-Iulia organizată cu reprezentanții proprietarilor funciari, cînd s-a prezentat proiectul de reformă agrară votat în septembrie același an. Cu această ocazie, președintele Consiliului Dirigent a declarat că prin reforma agrară se urmărește să se facă dreptate socială tuturor celor în drept, indife- rent de naționalitate 7. în problema reformei agrare au fost consultați, în același an, și marii proprietari neromâni din Transilvania, fiind repre- zentați la Conferința din 26 iunie, de la Tg. Mureș, de Teleky, Josika, Banffy, Bethlen, Mikes, Holler, Degenfeld etc. în perioada de aplicare a reformei agrare, începînd cu vara anului 1921, autoritățile românești au avut în vedere realitățile specifice Tran- silvaniei, existența în această străveche provincie românească, alături de români, a unor țărani aparținînd naționalităților conlocuitoare care trebuiau să se bucure, în aceiași măsură, de roadele Unirii din 1918 8. „Față de aceste minorități — se arată într-un manifest al guvernului român — credem că trebuie să facem o largă politică de înțelegere și de dreptate, fiindcă experiența suferințelor noastre trecute nu urmează să ne fie un imbold la răzbunări nefolositoare, ci dimpotrivă un îndemn la toleranță și mlădiere sufletească. Aspirațiile firești ale populațiuuii minori- tare nu vor afla nici o piedică în măsurile noastre de guvernare, le vom examina și satisface cu bună voință, convinși căprosperitatea și mulțumirea sufletească a acestor populații departe de a reprezenta o slăbire, alcătuiește o parte integrantă din prosperitatea și strălucirea statului” 9. Opera de reformă agrară din 1921 făcută în spiritul Hotărîrii de la Alba-Iulia din decembrie 1918, menită să aducă dreptate socială țărănimii, indiferent de naționalitate, a fost primită de truditorii pămîntului din Transilvania cu o deplină satisfacție. Aceasta deoarece prin reforma agrară s-a pus capăt unei stări nefirești de lucruri. Țăranii au văzut că năzuințele lor de veacuri încep să devină realitate. „Unirea pe veci cu patria mamă — subliniau sătenii din comuna Vătava, județul Mureș, într-un memoriu adresat Ministerului Agriculturii și Domeniilor — ne-a adus nu numai eliberarea politică, ci prin legea reformei agrare, ne-a adus și eliberarea economică din ghiarele feudalilor străini de neam, care prin viclenii și asupriri au acaparat avutul părinților și străbunilor noștri” 10. încă din 7 Porutiu P., Principiile exproprierii in reforma agrară legiferată de Marele Sfat Națio* nat al Transilvaniei și părțile nngurene prin Decrelul-lege nr, 3911 din anul 1919, Sibiu, 1941, p. 12. 8 O seamă de personalități străine au recunoscut, cu diferite ocazii, importanta unirii din 1918 pentru îmbunătățirea situației materiale și spirituale a naționalităților conlocuitoare. Scriitorul german Riidigcr, de pildă, in cadrul unei conferințe ținute la Miinehen, folosind datele culese cu ocazia unor anchete asupra situației naționalităților conlocuitoare din .Iugos- lavia. România și Ungaria arată: ,,ln timp ce după 1918 se observă o schimbare in sistemul politic aplicat minorităților din statele succesoare, in Ungaria maghiarizarea iși continuă cursul cu și o mai accentuată și mai nemiloasă intensitate. Pc cind in Banat, dc exemplu, situa- țiunea germanilor din punct dc vedere economic și intelectual este cu mult mai bună astăzi sub regimul român” (La Transglnanie, 1938, p. 211—212), ,,Unirea Transilvaniei cu România a fost pentru germanii din Banat și din districtele Arad și Satu Mare o ades arată emanci- pare națională” (colecția Dus Denlschtum im Rumânischen Ranat, p. 68). Deputatul Lutz. Korodi in studiul „Problema ungară”, arată că populația germană din România s a ..pronunțat în toate teritoriile țării prin manifestările solemne ale organizațiilor lor naționale și politice competente, pentru” unirca cu România (,,Preussische Jarbttcher", Berlin, nr. 2. mai 1931). 9 Arh. St. București, fond Ministerul de Interne, dosar 107 1929, f. 6. 10 Ibidem, fond Reforma agrară din 1921, Jud. Mureș, dosar 611 1938. f. 3. www.dacaromanica.ro 5 REFORMA AGRARA DIN 1921 1N TRANSILVANIA 337 momentul votării Legii de reformă agrară,țăranii erau conștienți că li se vor „satisface nevoile țărănești, și în deosebi a acelora rămași invalizi neputincioși în urma războiului de întregirea neamului nostru” u. La rîndul ei, țărănimea maghiară, care înainte de 1918 trăise în aproape „aceleași condiții mizerabile ca cea românească”, a primit cu bucurie reforma agrară, fiind „împroprietărită și ea pe imensele moșii ale clerului, conții or și baronilor” 11 12. Truditorii ogoarelor, erau conștienți nu numai de binefacerile re- formei agrare, dar și aceasta în primul rînd, de faptul că libertatea lor, statutul lor de oameni liberi, ridicarea nivelului lor material și spiritual, sînt strîns legate de actul Unirii, de reîntoarcerea la sînul patriei mame. Locuitorii unei așezări din zona Munților Gurghiu, subliniau într-un memoriu adresat autorităților, că prin reforma agrară au simțit și ei, ca de altfel toți țăranii din Transilvania, că au „scăpat de sub stăpînirea vitregă străină” și au ajuns, sub ocrotirea unei mame dulci, patria română”13. Documentele arhivistice demonstrează cu tărie că reforma agrară, din 1921, „cea mai mare reformă și operă socială și naturală” prin care se vor satisface „interesele vitale ale populației”, este strîns legată de desă- vîrșirea unității naționale, că fără realizarea Unirii țăranii ar fi continuat să rămînă sub apăsarea grea a grofilor, baronilor și a altor exploatatori. „Nădejdea o mai avem — arătau într-un memoriu țăranii din Toplița numai în răsăritul nostru, România Mare, căci prin reforma agrară se prevede adevărata noastră dezrobire din ghearele asupritorilor care sugeau seva poporului nostru. Din rodul jertfelor acestor eroi — și al celor atîtea sute de mii — a răsărit reforma agrară ca o dreaptă răsplată a poporului român. Legea reformei agrare a răsărit astfel din cele mai scumpe jertfe, din cele mai mari suferințe, ca cel mai mare act al dreptății sociale și naționale” 14. Binefacerile reformei agrare apăreau și mai pregnant pentru țărani, atunci cînd făceau o comparație între ce a fost înainte de 1918 și situația în care se aflau după primirea, prin împroprietărire, a loturilor care în decursul vremii le-au fost furate de cei puternici. „Azi trăim zile bune și fericite — sublinia un țăran din Valea Gurghiului. Nu sîntem și nu vom putea fi destul de recunoscători față de aceia care au știut să ne îmbună- tățească soarta, să ne scoată la liman” 15. Cu toate acestea, reforma agrară din 1921 din Transilvania, operă de mare interes obștesc, cu largi implicații economice, sociale și culturale, a fost criticată sau contestată de foștii mari latifundiari, de către cercurile revizioniste. La 26 septembrie 1921, de pildă, la adunarea de la Tîrgu Mureș a „agronomilor mici, mijlocii și mari proprietari din Ardeal” s-a cerut „revizuirea legii agrare” deoarece conținutul ei, precum și măsurile luate de guvern și autoritățile în materie de reformă agrară „jignesc inte- resele economice cîmpenești” 16. în același an, la 9 octombrie, din inițiativa 11 Ibidem, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 19/1921, f. 165, 12 Podea Titus, Transylvania, București, 1936, p. 131. 13 Arh. St. București, fond Comitetul Agrar, județ Mureș, dosar 1 1929, f. 37. 14 Arh. St. Tg. Mureș, fond Comisia de expropriere și împroprietărire a țăranilor din jude- țul Mureș, 1922-1940, dosar 309/1927-1929, f. 1. 15 „Semănătorul” (Reghin), VI, 20 august 1930. 13 Arh. St. București, fond Președinția Consiliului de Miniștri, cos. 19/1921, f. 207. www.dacoromanica.ro 338 TRAIAN RUS 6 contelui Teleky s-a organizația Gornești județul Mureș, o „Serbare a agri- cultorilor” unde, sub pretextul ținerii de expuneri privind lucrarea cîinpului s-a combătut legea de reformă agrară. Participanții au fost îndemnați să „cimenteze legăturile între cetățenii unguri” pentru a putea „ține piept oricărui atac din orice parte ar veni” 17. într-o serie de articole apărute în presă și în diferite lucrări de spe- cialitate se susțin, în numele celor care înainte de 1918 erau atotputernici în Transilvania, neadevăruri, se atacă ordinea de drept, se încearcă a se amesteca în treburile interne ale statului român, suveran, să lovească în integritatea teritorială a țării noastre. Astfel, în articolul „Ne jignește dureros” apărut la 2 martie 1927 în ziarul „Az Ellenzek” din Tîrgu Mureș, se arată că legislatura agrară este îndepărtată „în contra minorităților și îndeosebi în contra maghiarilor”. încheie cu sublinierea: „Pe noi vrea să ne strîngă în pinteni, să ne zdrobească”. „Bukarești Lapok” scria la 18 ianuarie 1931 că „împărțirea averii la țărani s-a făcut după aceleași criterii nedrepte, deoarece proporțional românii au primit mai mult pămînt decît maghiarii”. Aceeași atitudine au adoptat-o cercurile revizioniste străine, cu scopul de a propaga ura și dezbinarea între popoare. Ignorînd în mod deliberat realitatea, efectele pozitive ale împroprietăririi țăranilor, se susține că reforma agrară din 1921 „a fost un simplu pretext pentru a dispuia minoritățile”, atingînd „în mod grav în primul rînd comunele, composesoratele și bisericile secuiești”, fiind „îmbogățite pînă la satu- rație, în primul rînd, cele cîteva comune românești”. De asemenea, se arată că exproprierile „s-au mărginit doar la proprietățile ungurești”, iar de pe urma împroprietăririi „n-au beneficiat decît românii”. Se caută să se demonstreze deci că reforma agrară din Transilvania „nu urmărea alt scop decît deposedarea și spolierea proprietarilor maghiari, sași și șvabi”, ruinarea acestor minorități pentru a le distruge apoi mai ușor” 18. Cine erau de fapt cei ce se tînguiau că au fost „jefuiți” prin reforma agrară din 1921? Nu erau altcineva decît acei care, în decursul vremii, au despuiat și jefuit pe țărani, fie ei români, fie maghiari, pe sutele de mii de truditori ai ogoarelor care au lucrat vastele latifundii în schimbul unei pîini mucede, spre exclusivul huzur al grofilor, baronilor și conților. în realitate, foștii latifundiari nu doreau „dreptate pentru țărani, nici pentru țăranul român, nici pentru țăranul ungur”, ci vroiau „să mențină domnia grofilor, care le este mai scumpă decît orice”19. în același timp, foștii stăpîni de întinse suprafețe de pămînt, avînd în vedere că veniturile scoase de pe suprafețele ce le-au rămas după expropriere nu suportau nici măcar în parte pretențiile traiului lor, au recurs la alte izvoare, la alte posibilități de a crea mijloace bănești ce le erau necesare pentru atingerea scopului lor; aceste izvoare și posibilități au fost găsite în imensa avere a composesoratelor din secuime. într-un document al vremii se sublinia: „Composesoratele au însemnat cea mai strălucită epocă de aur pentru atîți aventurieri care circulau între Budapesta și București și s-au operat 17 Ibidem, fond .Ministerul de Interne, dosar 36 1921, f. 26. 18 Aldo Dami Les nouveatix martirs. Destin des minontes. Paris 1937, p. 243 245 ; Arh. St. București, fond Ministerul Propagandei Naționale, presa internă, dosar 448, f. 111. 19 Revista Institutului Social Banat-Crișana nr. 16/1936, p. 87. www.dacaramanica.ro 7 REFORMA AGRARA DIN 1921 ÎN TRANSILVANIA 339 în marginea lor fraude de zeci și sute de milioane” 20. în 1937, de exemplu, s-au înregistrat în secuime 5066 delicte silvice comise în dauna statului român, iar în perioada ianuarie — august 1938 un număr de 4044, constînd în: rea administrație și fals în actele adunărilor generale ; înșelăciune ; fals și înșelăciune; gestiune frauduloasă etc. 21 Comisarul general al guvernului pe lîngă Camera agricolă a județului Brașov, Arpad Erney, a atras atenția Ministerului Agriculturii și Dome- niilor, încă din 1927, că aceste instituții economice, de o importanță atît de însemnată în viața secuilor, n-au putut fi atrase în sistemul economie al statului, „ba mai mult, în loc să devină instrumente în opera grea de consolidare a statului, au devenit armă politică, a conducerii Partidului maghiar din Cluj, îndreptată și utilizată de acesta tocmai ca să împiedice consolidarea atît de necesară”. Se impune a face precizare: în general membrii composesoratelor, în marea majoritate mici proprietari, nu au avut o atitudine ostilă față de statul român. Din același raport aflăm că populația din secuime ,,a păstrat în sufletul ei un sentiment de recunoștință față de românii din vechiul regat care i-au ajutat atunci cînd ea a fost chiar de guvernanții ei aruncată în brațele mizeriei. Acest sentiment nobil există și azi. Dar pe lîngă acest sentiment secuimea s-a trezit și la o constatare de altă natură și anume că în locul provinciei lor neglijate sub regimul maghiar, ținutul lor a devenit astăzi în mijlocul geografiei Eomâniei Mari o provincie unde viața eco- nomică, agricultura, industria etc. au luat un avînt spre o dezvoltare ne visată de dînșii” 22. Atacurile cele mai înverșunate îndreptate împotriva statului român, în materie de reformă agrară, le-au dezlănțuit unii latifundiari și cercuri revizioniste în problema absenteiștilor și optanților 23. în susținerea cauzei lor se pleacă de la ideea eronată că statul român de la 1 Decembrie 1918 pînă la intrarea în vigoare a Tratatului de la Trianon, „era în situațiunea unui simplu ocupant”, ale cărui drepturi eiau reglementate de Convenția de la Haga și Convenția de aimistițiu din noiembrie 1918 și ca urmare eiau interzise formele de „constiîngerea populației unui teritoriu ocupat la prestarea jurămîntului de fidelitate către puterea ocupată”. De asemenea, se afirmă că Maiea Adunare Națională de la Alba lulia din 1 decembrie 1918 a fost ,,o simplă manifestare revoluționară care nu poate schimba 20 Arh. St, București, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 109/1938, f, 39. 21 Idem, f. 40. 22 Ibidem, f. 76. 23 In Transilvania termenul de absenteist s-a confundat cu cel dc optant, deși cel din urmă cuprindea in el o sferă mai restrinsă de proprietate. Numărul optanților unguri expro- priați a fost de 367. In realitate, optanții proprietari de pămînt au fost mult mai numeroși, dar cei cu mai puțin de 50 iugăre au fost scoși de sub prevederile exproprierii. O suprafață de 344.842 jugăre era concentrată în miinile a 23 optanți care stăpineau pămîntul între 4000 și 5000 jugăre fiecare. Dintre acestea, 10 posedau moșii de peste 10.000 jugăre, însumînd 252.844 jugăre in total. în această categorie se includ, în general, atît moșierii, atît și insti- tuțiile proprietare absenteiste: bănci, întreprinderi, episcopate, fundații etc. Deși cele mai multe proprietăți au fost supuse unei exproprieri radicale, măsura a atins numai o parte dintre ele. (D. Șandru, Reforma agrară din 1924 în România..București, 1975, p. 111.) www.oacoromariica.ro 340 TRAIAN RUS 8 starea de drept consacrată prin convențiuni și uzanțe internaționale”.24 Foștii latifundiari, pe moșiile cărora au muncit ca robi, sute de mii de țărani români, maghiari, au uitat intenționat, deși n-a trecut mult timp de atunci, că Unirea a fost opera întregului popor român, că Transilvania a revenit ha sinul patriei mame prin voința unanimă a națiunii române, tratatele de pace, neputînd decît să sancționeze un fapt împlinit: formarea statului național român prin lupta românilor înșiși. Chiar fostul prim- ministru af Ungariei, Bethlen Istvan, a fost nevoit să recunoască la 28 noiembrie 1933, în Conferințele ținute la Cambridge și Londra că „românii transilvăneni în toamna anului 1918 s-au unit de bună voie cu frații lor trăind în România” 25 26. Invocîndu-se existența unei incompatibilități între legea de reformă agrară și tratatul de la Trianon, statul român a fost acuzat că a ruinat pe proprietarii unguri din ostilitate față de aceștia, sub pretextul expro- prierii și împroprietăririi și prin simplul joc al dispozițiilor legislative 2G. în realitate, se urmărea crearea unui privilegiu în interiorul Transilvaniei în folosul cetățenilor maghiari și în detrimentul proprietarilor români, precum și restituirea latifundiilor expropriate în folosul țărănimii, indife- rent de naționalitate. „Nu se însuflețesc pentru salvarea poporului de peste Munții Apuseni — arată scriitorul maghiar Szâsz Zsombor, cu ocazia aniversării a 69 de ani de la nașterea contelui Ștefan Bethlen — ci pentru posesiunea acelor teritorii, indiferent de cine sînt populate” 27. Pe bună dreptate cererile optanților au fost respinse de instanțele agrare, considerîndu-se că motivele invocate în legătură cu tratatele de pace sînt neîntemeiate, deoarece acestea nu stipulează scutirea de o eventuală expropriere a proprietăților din România aparținînd cetățenilor străini, ci prevăd numai că proprietățile respective nu pot fi sechestrate și lichidate de statul român în contul despăgubirilor de război. De altfel, un tratat de pace nici nu putea să sustragă proprietățile din România aparținînd cetățenilor străini de la aplicarea unei legi de interes general, adică să creeze acestora mai multe drepturi decît au românii. Statul român a garantat și respectat dreptul de proprietate atît supușilor străini, cît și românilor, și ca urmare nu se putea solicita înlăturarea cererii de reformă agrară, de vreme ce ea se aplică, fără distincțiune, oricărui pro- 24 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fond Geneva-Societatea Națiunilor, ches- tiunea optanților unguri 1923 — 1924, voi. 213. Prin susținerea acestei teze se urmărea deter- minarea statului român de a despăgubi și pe cei peste 3000 de foști magistrați și funcționari maghiari, care, refuzind să se integreze in administrația românească, au optat pentru cetă- țenie ungară și au părăsit Transilvania. 25 Bethlen Istvan, Angliai elo odăsai (Conferințele din Anglia), Budapesta, p. 65. 26 în literatura de specialitate maghiară se consideră și-n prezent, că pacea de la Tria- non a avut un caracter nedrept pentru Ungaria deoarece ,,a ciopirțit teritoriul țării, nu a con- trolat pretențiilor teritoriale ale vecinilor, ci le-a acceptat pur și simplu”, constituind ,,o mare nedreptate istorică”, izvorul „nedreptăților naționale” (Kâllai Gyula, Ilelyilnk a vilâgban (Locul nostru in lume), Budapesta, 1977; Fekete Gyula, Kepes tbrlenelem — fortelyos felelem igazgat (Imaginea istorică condusă de frica vicleană). Budapesta 1977; L’Europe et ses popu- lation, Haga, 1978. 27 „Magyar Szemlc”, octombrie 1934. în perioada interbelică, după cum remarcă isto- ricul Tilkovsky Lorant, clasele dominante maghiare s-au cramponat, dc „Ungaria Mare” încon- jurată de coroana Carpaților și au pretins „restabilirea unității geografice, economice și de stat, ordonată de Dumnezeu” in bazinul dunărean. „Aceasta a fost după Trianon scopui lor Strategic adevărat”. (Revizuirea teritorială și politică, țață de naționalitățile din Ungaria, 1933 — 1941, Budapesta, 1967). www.dacoromanica.ro 9 REFORMA AGRARĂ DIN 1921 ÎN TRANSILVANIA 341 prietar de imobile rurale. S-a avut în vedere, totodată, că pentru cetățeanul român, care își petrece viața și cheltuie rodul pămîntului țării în străină- tate, pămîntul era numai capital amorf și dezinteresul său față de țară, îl asimila străinului 28. S-a ajuns pînă acolo, încît unii moșieri, din cei aproximativ 500, care au optat pentru cetățenia maghiară, să chbme, prin intermediul guvernului de la Budapesta, statul român în fața forurilor internaționale 29. în cererea lor revendicau: să se declare că măsurile restrictive ale dreptului de proprietate aplicate imobilelor prin legea agrară erau contrare stipulații- lor Tratatului de la Trianon ; să condamne statul român care să fie obligat a le înapoia proprietățile expropriate ; statul român să plătească o indemnizație egală cu pagubele suferite de optanți și să suporte toate cheltuielile de judecată. în realitate litigiul intervenit se rezuma la pro- blema de a ști dacă statul român avea sau nu dreptul să procedeze la exproprierea bunurilor imobiliare din Transilvania aparținînd proprieta- tarilor care optaseră pentru cetățenia maghiară (de unde și denumirea de optanți) și care nu locuiesc în Transilvania (de unde și numele de absen- teiști). Adică, trebuia a se ști dacă străinii puteau avea în România mai multe diepturi decît cetățenii români. Se înțelege că statul român, în lumina principiilor care stăteau la baza legii de reformă agrară și în confoimitate cu tratatele internaționale, nu putea să satisfacă cererile absurde ale moșierilor optanți; un tratament preferențial față de proprietarii români. De asemenea statul român, independent și suveran, nu a admis violarea legilor sale și amestecul în treburile interne ale țării: „Legea agrară din Transilvania, lege votată de Adunarea Legislativă Constituantă a României — se arată în răspunsul dat de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, la 9 noiembrie 1936, unui optant — se aplică fără a se face distincții între naționalitatea proprie- 28 Poruțiu P., op. cit., p. 616. 29 Gu\ernul ungar a ridicat problema optanților la 16 august 1922 la Conferința amba- sadorilor de la Paris, motivind că prin reforma agrară s-au violat prevederile Tratatului de la Trianon. Deoarece conferința și-a declinat competența in această problemă, guvernul ungar s-a adresat, in martie 1923, Consiliului Ligii Națiunilor. La Începutul anului 1927 procesul optan- ților a fost adus in discuția Tribunalului arbitrai mixt româno-urgar de la Paris, care s-a de- clarat instanța competentă de judecare a problemei. Dintre cei ce au introdus reclamații, 167 pretindeau României o despăgubire de 45 miliarde lei, ceea ce reprezenta exact dublul buge- tului statului român la acea dată (Miltcn G. Lehcr, op. cil., p. 263), Tribunalului arbitrai mixt româno-ungar i s-au adresat 382 de optanți care au a\ut proprietăți în Transilvania, repar- tizați pe județe astfel: Alba — 11; Arad — 35; Bihor— 31; Brașov — 1; Caraș — 3; Ciuc — 7; Cluj — 26; Făgăraș — 2; Hunedoara — 16; Maramureș — 7; Mureș — 22; Năsăud — 2; Odor- hei — 9; Sălaj — 45; Satu Mare — 52; Severin — 14; Sibiu — 1; Someș — 15;Tîrnava Mare — 7; Tirnava Mică — 12; Trei Scaune — 11; Timiș — 38; Turda — 15; Arh. St. București, fond Refcrma agrară din 1921, Generale, dos. 49/1935, f. 158, 159 — 167). Foștii proprietari unguri au intentat proces și Împotriva statului cehoslovac, judecindu-se la Tribunalul mixt ungaro- cehoslovac din Lausannc. Pină in 1928 au fost peste ICO procese, invocindu-se, ca și in cazul proprietarilor din Transilvania, prevederile art. 250 al Tratatului de la Trianon. Problema diferendului dintre Remania și Ungaria, in problema optanților, a fost reglemen- tată prin Convenția de la Haga semnată la 20 ianuarie 1930, completată cu Convenția de la Paris din 28 aprilie același an. Pe baza celor două convenții s-a creat un fond agrar pentru plata optanților unguri (Fondul A), care se compunea din renta de împroprietărire depusă de România, Cehoslovacia și Iugoslavia, la dispoziția optanților, din creanțele pe care Arglia, Franța, Italia, Belgia, Portugalia și Japonia le aveau asupra reparațiilor datorate de Ungaria și pe care aceste țări le-au cedat fondului agrar din sumele ce reveneau României, Cchoslo\ aciei și Iugoslaviei, ca bini ficiare ak i iui anuități datorate de Ungaria și din alte sume (D. Șai.dru, op. cit., p. 122). www.dacoromanica.ro 342 TRAIAN RUS 10 tarilor bunurilor rurale susceptibile de a fi expropriate. Obiectul ei este o reformă de ordin social și economic”. Se subliniază, în același timp, că „exproprierea se face de statul român și din inițiativa lui și nu poate fi provocată la cererea unui particular” 33. Pe bună dreptate aprecia Nicolae Titulescu că problema optanților unguri constituie prin forma pe care dorește să o prezinte guvernul de la Budapesta „unmoment de rafinament juridic”, „oafacerefoarte complexă” care „atinge nu numai ordinea socială a unei țări europene dar încă și, mai ales, problema executării tratatelor în ansambul lor”. Ca urmare, opinează diplomatul român, țara noastră „nu are a plăti mai mult optan- ților decît cetățenilor români” și nu poate accepta „sub nici un cuvînt” competența tribunalelor arbitrare mixte în reforma noastră agrară „care este de domeniul deplinei suveranități a României”. Bazîndu-sepe nume- roase fapte și date, N. Titulescu a demonstrat caracterul democratic al reformei agrare din 1921, compatibilitatea ei atît cu dezvoltarea econo- mico-socială cît și cu aranjamentele internaționale 30 31. Din totalul proprietarilor optanți care s-au adresat Tribunalului mixt româno-ungar de la Paris, 26 au fost exceptați de la expropriere, la 7 li s-au expropriat suprafețe sub 1 jugăr, 8 de la 1 la 5 jugăre, 10 între 5—20 jugăre, 50 de la 50 la 100 jugăre, 44 între 100 — 200 jugăre, iar 200 peste 200 jugăre 32. în 1935 se mai aflau pe rol pentru a fi rezolvate trei cazuri: al baronului Zoltan Banffy, a lui Etienne Midosy și a S. A. Hongraise pour la production des Fruits. ★ în reforma agrară română nu s-a văzut o etalare a sentimentului național, n-a fost considerată ca o cucerire din punct de vedere național, nici ca o răzbunare a nedreptăților trecute îndurate de români. Ideia călă- uzitoare a reformei a fost tocmai de a expropria pămîntul de la cei interesați indirect în producția agricolă și de a-1 da acelora care, indiferent de națio- nalitate, muncindu-1 trebuiau să se bu 'ure de roadele lui. Exproprierea s-a realizat fără să se fi făcut deosebire de calitatea și cerința proprietarului, capacitatea lui juridică sau caracterul imobilului deținut. Nu s-a făcut nici o deosebire între cetățenii de diferite naționalități; sub același regim au căzut proprietățile românilor, ungurilor, germanilor, etc. Acest principiu statuat de legea de reformă agrară a fost în conformi- tate nu numai cu Hotărîrea Marii Adunări Naționale de la Alba lulia din decembrie 1918, cu voința întregului popor român de a beneficia de bogă- țiile țării în aceiași măsură ca și celelalte naționalități, dar și cu prevederile Tratatului de la Trianon. Autoritățile, animate de idealul dreptății sociale, au expropriat deci marile proprietăți moșierești, pentru a împro- prietări pe acei care muncesc pămîntul. Acest act de dreptate s-a făcut pe seama tuturor cetățenilor care au căzut sub imperiul legii de reformă 30 Arh. St. București, fond Reforma agrară din 1921, Generale, dosar 600 1936, f. 60 și 41/1935, f. 34. 31 N. Titulescu, La reforme agraire en Roumanie et les optants hongrois de la Transyl- Danie deoant la Societe des Nations, Paris, 1924; Documente diplomatice, p. 324. 32 Ibidem. www.dacoromanica.ro U REFORMA AGRARA DIN 1921 ÎN TRANSILVANIA 343 agrară, indiferent de naționalitatea, după aceleași norme și în aceiași măsură s3. Tocmai pentru a nu se face abuzuri, legea de reformă agrară consideră ca sistem de bază pe cel imperativ, ceea ce a făcut ca organele de aplicare ale ei să nu aibă latitudine de a discuta sau denatura prevederile acesteia, ci erau obligate să aplice întru totul dispozițiile legii. Ca urmare, de la început statul a știut ce se va expropria, iar proprietarului ce suprafață îi va rămîne. De fapt, din comisiile de expropriere și împroprietărire au făcut parte atît români, cît și maghiari, germani și de altă naționalitate. Desigur că cele mai întinse suprafețe expropriate au aparținut proprietarilor neromâni. Era și normal acest lucru, avînd în vedere că în Transilvania, marea majoritate a fondului funciar se afla în mîna moșierilor și a instituțiilor proprietare neromâne. Astfel, la începutul sec. al XX-lea, dintre proprietarii cu 100 — 1000 de jugăre, 61,4% erau maghiari, 16,1% erau germani și numai 20,3% români. Dintre cei cu peste 1000 de jugăre, 35,7% erau maghiari, 7,7% germani și numai 5,5% români 34. In baza statisticilor maghiare din 1910, din totalul proprietății de peste 100 jugăre, celor 555 moșieri români le reveneau o suprafață de 33 Deputatul Mathias Mătolesy a relevat, In Parlamentul ungar, că „reforma agrară română a fost generală”, că „nu numai conții din Transilvania, dar și proprietarii din Vechiul Regat au fost expropriați”. („Psti Naplo”, 24 ianuarie 1936). 34 Relații agrare și mișcări țărănești tn România, BucureșU, 1967, p. 102. Pe comitate situația proprietăților mari românești se prezenta astfel: Comitatul Nr. proprie- tarilor Suprafața (in jugăre) Alba 37 8.854,01 Arad 25 8.966,19 Bistrița-Năsăud 12 1.835,06 Bihor 29 5.718,02 Brașov 1 139,07 Ciuc 1 223,01 Cluj 54 13.859,04 Caras-Severin 25 49.941,07 Făgăraș 6 2.313,01 Hunedoara 38 15.180,10 Maramureș 51 24.446 Mureș-Turda 38 8.483,04 Satmar 23 4.374,02 Sălaj 44 14.386,03 Sibiu 5 1.356,15 Solnoc-Dobîca 67 22.140,06 Tirnava Mare 2 213,05 Tirnava Mică 13 4.399,14 Torontal 17 4.218,02 Trei Scaune 5 2.436,11 Timiș 22 6.408,05 Turda- Ante 40 7.500,05 7 555 207.388,30 (Arh. St. București, colecția microfilme din R. P. Ungară, roia 3i 344 TRAIAN RUS 12i 207.388,30 jugăre. Cele mai întinse suprafețe deținute de aceștia se aflau în comitatele: Caras-Severin (49.941,01 jugăre), Maramureș (24,446- jugăre), Solnoc--Dobica (22.140.06 jugăre), Hunedoara (15.180,10 jugăre) și Cluj (13.859,04 jugăre). Un număr de 12 moșieri români dețineau suprafețe între 1000 — 2000 jugăre în întindere de 18.533,67 jugăre, 11 între 2000 — 5000 jugăre, însumînd o suprafață de 32.496,44 jugăre 'r un moșier deținea 6.348,11 jugăre, iar doi o suprafață de 32.127,13 jugăie. Pînă la aplicarea legii de reformă agrară lui 1921 s-au înregistrat doar mici modificări în ceea ce privește repartizarea marii proprietăți din punct de vedere etnic. Pentru a opri procesul de înstrăinare a proprietă- ților s-au luat de către guvernul maghiar măsuri pentru limitarea dreptului liberei circulații a imobilelor. Conform ordonanței nr. 4000 din 1917, care se referea numai la Transilvania, orice proprietate funciară nu putea fi vîndută, închiriată sau arendată pe termen lung decît cu aprobarea expo- zițiunilor (Kivendelts^g) Ministerului Agriculturii, existente în unele comitate. Dacă aceste organisme nu aprobau vînzarea unei proprietăți către români, statul își rezerva dreptul de a o cumpăra pentru sine, ori pentru o persoană agreată de el 34bls. Chiar în momentul cînd era evident că monarhia austro-ungară se va prăbuși, burghezo-moșierimea maghiară n-a vrut să renunțe la această politică. Edificator în acest sens ni se pare cinismul dovedit de contele Ștefan Tisza, care avea întinse moșii în Transilvania, în convorbirile cu reprezentanții populației slave din imperiul dualist, cu care ocazie a afirmat că „este posibil să ne prăbușim, însă înainte de a ne prăbuși”, lua măsuri împotriva acestora * 3S 36. Și într-adevăr începînd cu anul 1917 Ministerul Agriculturii ungar a anulat toate cum- părăturile de pămînt făcute de români, invocînd interese superioare de stat. în 1919, conform datelor statistice adunate în baza ordinului Consi- liului Dirigent, marea proprietate (peste 100 jugăre) avea o suprafață de 6.025.744 jugăre. Din totalul de 8.435 proprietari, cu suprafețe între 100 — 1000 jugăre, 209 erau români, posedînd o întindere de 150.067 jugăre. Proprietățile românești de peste 1000 jugăre erau reprezentate, din totalul de 1.198 proprietari, doar de 27 moșieri 38. Datele pe care le deținem atestă, fără echivoc, că, raportat la supra- fețele deținute procentul terenurilor expropriate de la proprietari maghiari nu este mai mare decît a celor expropriate de la moșierii români 37. Dacă ne referim, de pildă, la județul Mureș — Turda, observăm că, din supra- fața căzută sub imperiul legii de reformă agrară, s-a expropriat de la moșierii români 87 °0 din terenurile deținute, procentul fiind cu mult mai mare decît în cazul celor ungurești (56%) și germane (52%). Practic, pro- Mbis Arh. St. Cluj-Napoca, fond Consiliul Dirigent, Resortul agriculturii, mapa 3, 1919, f. 1017 și 1022. 35 Ion Clopoțel, Revoluția din 191S și unirea Ardealului cu România, Cluj, 1926, p. 21. 36 Arh. St. Cluj, fond Consiliul Dirigent, Resortul Agriculturii, dosar 74 1919. 37 Pînă In 1924, de-exemplu, au fost expropriate proprietățile deținute dc 518 români: 42 Arad, 30 Alba de Jos; 7 Brașov; 5 Ciuc; 8 Trei Scaune; 4 Bihor; 3 Bistrița-Nă'ăud; 26- Caraș-Severin; 12 Cojocna; 9 Făgăraș; 91 Hunedoara; 48 Maramureș; 18 Murcș-Turda; 21 Satu-Mare; 4 Sibiu; 61 Solnoc-Dobiea; 25 Sălaj; 16 Tirnava Marc; 8 Tirnava Mică; 54 Timiș- Torontal; 26 Turda-Arieș (N. Titulescu, La riforme agraire en Roumanie et’les optants hongrcis- de Transilvanie devant la Sociile des NaUons, Paris, 19g4, p. 154).. www.dacaromamca.ro 13 REFORMA AGRARA DIN 1921 IN TRANSILVANIA 345 prietarilor români și instituțiilor românești le-au rămas în urma expro- prierii numai 6% din suprafețele deținute, în timp ce moșierilor germani, bunăoară, le-au rămas după expropriere o întindere estimată la 15%. Trebuie avut, de asemenea, în vedere faptul că din suprafața exceptată de la expropriere, majoritatea o constituia proprietățile unor instituții neromânești. De pămîntul expropriat s-au bucurat, în aceeași măsură, toți țăranii îndreptățiți, indiferent de naționalitate. Documentele de arhivă atestă că „cetățenii români au fost împroprietăriți în condițiile legii de reformă agrară, fără a se face vreo distincție de originea lor”. Pînă în 1926, de exemplu, în provinciile românești unite în 1918 cu România, prin voința unanimă a întregii națiuni, au fost împroprietăriți 532.700 români și 260.165 țărani de altă naționalitate, adică, raportînd la numărul populației românești și a naționalităților conlocuitoare, într-o cotă de 16% pentru români și de 20 % pentru naționalitățile conlocuitoare. în Transilvania, unde optanții unguri acuzau statul român că urmărea prin reforma agrară deposedarea naționalităților conlocuitoare de pămînturile ce le dețineau, din totalul celor 359.694 împroprietăriți, un număr de 87.426 au fost de naționalitate neromână 38. Raportînd numărul îndreptățiților și împro- prietăriților români și ai naționalităților conlocuitoare din Transilvania, la numărul populației cărora aparțin, ajungem la următoarele cote, intr-adevăr elocvente probe ale profundului simțămînt de justiție pe care și cu ocazia reformei agrare l-a dovedit statul nostru: țăranii români transil- văneni au beneficiat de împroprietărire într-o cotă de 62,25 %, pe cînd cei din rîndul naționalităților conlocuitoare într-o cotă de 65,80%. „Mii de maghiari care în vechea Ungarie — n-aveau o palmă de pămînt — se arată într-un material apărut în revista „Kimondon” — azi au holdele lor și o pîine sigură. Nu mai iobăgesc la nemeși, sînt și ei stăpîni. Au fost împroprietăriți. Or, acest lucru nu s-ar fi întîmplat în Ungaria de azi” 39 38 Dare de seamă a actinității Corpurilor Legiuitoare și a Guvernului pină la 27 martie 1926, București, 19'26, p. 142 și urm.; N. Titulescu, Documente diplomatice, p. 174. 38 tn 1935, repartiția fondului funciar pe categorii de proprietate, se prezenta, în Ungaria, astfel: Categoria de pro- prietate Nr. proprietari Supraf. deținută in jugărc % din suprafața totală 0 — 5 jugărc 628.431 236.417 1,4 5-10 556.352 1.394.829 8,6 10-50 204.471 1.477.376 9,1 50-100 217.894 4.198.246 26,1 100- 500 ,. 15.210 1.036.162 6,1 500-1000 ,, 9.632 1,985,715 12,3 Peste 1000 ,, 1.362 914.250 6,-4 ,. 4000 ,, 1.070 4.808.849 30,0 1.634.407 16.021.941 — 100.- (Kovâcs Imrc, A. Kivăndorlâs (Denigrarea), Budapesta, 1938) „Istoria milenară a Ungariei — sublinia un publicist maghiar — de fapt nu e altceva decît istoria celor 300 de conți maghiari și a opresiunii popoarelor ajunse sub ghiarclc lor .. . Dc o mie de ani, numirea de „națiune maghiară” nu înseamnă decit stăpinirea acestor 300 de conți ... în Ungaria, din pricina lati- www.dacoromanica.ro 346 TRAIAN RUS Revizionismul pentru ei ar însenina, din nou, o reîntoarcere la sclavia de- odinioară”* 40. Sociologul Kovacs Imre, care în 1938 a fost condamnat la 3 luni închisoare la autoritățile ungare pentru că a descris situația umilă, a țărănimii din Ungaria, releva în cartea sa Revolta mută că în Transilvania țăranii maghiari au fost împroprietăriți cu întinse suprafețe de pămînt41. Ca număr, cei mai mulți țărani împroprietăriți au fost românii, ceea ce nu înseamnă că aceștia au fost favorizați de legea agrară și de cei însărcinați cu aplicarea ei; acest lucru denotă faptul că majoritatea țăra- nilor din Transilvania cu drept de împroprietărire, din cauza lipsei de pămînt, au fost românii. La începutul secolului al XX-lea, bunăoară, 70,5% din totalul gospodăriilor cu 0,1 — 5 jugăre și 69,4% din gospodă- riile cu 5 — 10 jugăre erau românești; proporția gospodăriilor maghiare era de 18,9 % și respectiv 18,9 %. Mai mult de două treimi dintre țăranii săraci și semiproletari 58,3% din argații complet lipsiți de pămînt și 56,7% din totalul muncitorilor agricoli din Transilvania erau români42. în județele cu populație neromână mai numeroasă numărul celor împroprietăriți din rîndul naționalităților conlocuitoare a fost mai mare. Astfel, în județul Odorhei din totalul de 1.288 de împroprietăriți 1076 au fost țărani unguri. în plasa Miercurea Niraj, Județ Mureș, au fost împro- prietăriți, pînă în 1930, un număr de 544 țărani unguri și 213 români, iar în plasa Mureșului de Jos 725 și respectiv 671 43 44. în județul Timiș— Torontal, circa 41 % din țăranii împroprietăriți au aparținut naționalităților conlocuitoare din care 19,23% erau germani, 9,13% maghiari și 8,88%, sîrbi Numărul mare de țărani împroprietăriți aparținînd naționalităților conlocuitoare, este o strălucită dovadă a imparțialității românești. Avînd în vedere faptul că legea de reformă agrară a luat ființă după un lung regim de favoare aplicat neromânilor de către regimul austro-ungar, datele- de mai sus pun și mai mult în evidență spiritul generos și imparțial care a prezidat la aplicarea reformei agrare. în același timp, aceste date infîimă teza vehiculată de către cercurile revizioniste conform căreia reforma agrară n-a contribuit la îmbunătățirea vieții țăranilor unguri deoarece- „situația minorităților este mai grea pe teren cultural și economic” 45. Binefacerile reformei agrare s-au răsfrînt pozitiv asupra tuturor țăranilor, indiferent de naționalitate, inaugmînd o viață mai bună „pe care n-au cunoscut-o sub regimul latifundiarilor din fosta monarhie- austro-ungară”46. Documentele arhivistice demonstrează că „poporul! fundiilor 52 de oameni dintr-o sută sint condamnați la o lentă pieire de foame” (Dr. D. Fe- nyes, Ungaria revizionistă, 1935, p. 58 și 106). 40 „Gazeta”, 7 martie 1937. 41 Arh. St. București, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 24/1938, f. 63. 42 Relații agrare și mișcări țărănești in România, București, 1967, p. 103. 43 Arh. St. Tg. Mureș, fond Comisia de expropriere și Împroprietărire a țăranilor din- județul Mureș, 1922-1940, dosar 319/1926, f. 1-8. 44 Revista Institutului Social Banat-Crișana, nr. 10—12/1934, p. 65. 43 Arh. St. Buc., fond Ministerul de Interne, dosar 355/1928, f. 4. Că această teză este falsă rezultă, printre altele, din faptul că la Începutul anului 193 4 In Transilvania apăreau In limba maghiară: 4 2 gazete zilnice, 59 săptămlnal, una bilunară și 9 lunare. Comparat, cu situația dinainte de 1918, aceasta Înseamnă că In Transilvania apăreau, In 1934, peste zece- ori atltea gazete zilnic e maghiare dccit In perioada dualismului austro-ungar și șapte și jumă- tate ori atltea gazete săptămtnale. 44 Ibidem, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 114/1939, f. 6. www.dacaramanica.ro 15 REFORMA AGRARA DIN 1921 ÎN TRANSILVANIA. 347" maghiar de jos e mulțiimit ” cu situația creată în Transilvania în urma unirii din 1918. „Am auzit țărani maghiari slăvind România Mare care le-a dat pămînt” se sublinia într-un astfel de document 47. „Masele muncitoare- ale ungurilor și secuilor — nota un publicist maghiar — au fost complet mulțumite cu situația lor în România, unde au avut depline drepturi și libertăți cetățenești, fiind împroprietărite prin reforma agrară, scăpate de datorii prin conversiunea agricolă, și au trăit mult mai bune împrejurăriL decît frații lor din Ungaria” 48. ★ Reforma agrară din 1921, considerată ca „una din cele mai adîncf transformări de proprietate” 49, a redus considerabil marea proprietate- moșierească și ponderea raporturilor semifeudale legate de ea, a contribuit la îmbunătățirea situației materiale și spirituale a țărănimii, indiferent de- naționalitate. Economistul englez I.D.E. Evans, care s-a ocupat de situația- țărilor dunărene, după o călătorie de studiu efectuată în 1935 în Româniai și Ungaria, scria următoarele referitor la urmările reformei agrare r ”Efectul său asupra industriei agricole poate să nu fie evident dar asupra vieții zilnice a țăranului este incontestabil. Țăranul are casă și pămîntul lui, el a ajuns stăpîn” 50. La rindul său, contele Mihaly Karoly, fostull șef al guvernului ungar în 1918, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” a declarat, printre altele: „Cît privește pe magnați repet și. aici: România a făcut bine expropriindu-i și împărțind moșiile la țărani... Ea nu trebuie să le acorde indemnizația ce reclamă” 51. LA REFORME AGRAIRE DEJ1921[EN TRANSILVANIE ET LES NATIONALITES COHAB1TANTES RfiSUMfi Partant des decisions historiques de la Giande Assemblte Naționale- d’Alba lulia du 1" decembre 1918, l'auteur, s'appuyant sur un riche et variâ materiei documentaire, demontre que ]a Loi de la reforme agraire 4T Ibidem, fond Ministerul de Interne, dosar 375/1924, f. 6. 48 G.I. Ferenczy, Golgota tn Ardeal, Cluj-Oradia — Satu-AIare. La revedere. A viszontlă- tdsra. Cifre vorbitoare. Beszăăs szâmok. Cuvintele unui publicist refugiat. EgymenekM publi- cista feljeggzesei, Arad, 1940, p. 2. 44 G. lonescu-Sisești, Agricultura României, în „Enciclopedia României”, voi. III.- p. 3000. 60 Arh. St. București, fond Ministerul Propagandei Naționale, Informații, dosar 773,. f. 3. In 1929 repartiția proprietăților din Transilvania se prezenta astfel: înainte de ref. agrară După reforma agrară: — Proprietate de 0 — 10 jug. — 4.407.884 jugăre — 7.289.953 jugăre - ,, 10-100 „ - 3.741.300 ,, — 3.741.300 jugăre — ,, peste 1000 ,, — 4.980.985 ,, — 1.899.969 jugăre 12.930.169 „ 12.930.169 (Arh. St. București*. fond Ministerul Propagandei Naționale, studii și documentare, dosar 213, L 7)1 51 „Tribuna”, 45, 6 noiembrie 1927. 5_r www.dacoromanica.ro 348 TRAIAN RUS 16 pour la Transylvanie de 1921 a ete, de par son caractere democratique, appliquee en egale mesureâtous les paysans leses dans leurs droits indepen- damment de leur nationalit6. Etant conșue dans le but d’ameliorer la situa- tion precaire de ces derniers, son application a ete faite sans nulle consi- d6ration d’ordre ethnique, de confession et de langue maternelle des expro- pries et des paysans rendus proprietaires. II a existâ une egalite de traite- ment, etant expropries et dedommages tous les proprietaires independam- ment de leur nationalitâ, apres l’attribution de terre aux paysans. La reforme agraire de 1921 n’a pas et^ une vengeauce des injustices endurees par les Eoumains pendant la periode de l’Empire austro-hongrois. L’id6e directrice de la rdforme a consista precisement dans l’expro- priation des domaines des proprietaires indirectement int6resses â la pro- duction agricole et leur distribution ă ceux qui, indifferemment de la natio- nalite, en cultivant la terre devaient jouir de leurs fruits. Ce principe statue par la loi de la reforme agraire a ete en conformite non seulement avec la decision de la Grande Assemblee Naționale d’Alba lulia de decembre 1918, avec la volont6 du peuple roumain tout entier niais aussi avec les previsions des Trait6s de paix de la periode 1919—1920 et avec le statut des minorites. www.dacaramanica.ro ANALIZA SITUAȚIEI CLASEI DOMINANTE DIN ȚARA ROMÂNEASCĂ ÎN TEMEIUL CATAGRAFIEI DIN 1829 * DE DAN BERINDEI și IRINA GAVRILĂ Catagrafia din 1829, publicată de I. C. Filitti Ia 100 de ani de» la întocmirea ei \ reprezintă un document esențial pentru înțelegerea rolului și ponderii clasei dominante boierești în pragul instaurării rînduielilor moderne. Neîndoielnic în catagrafie nu au fost cuprinși toți cei ce se în- cadrau în respectiva clasă socială, dar este cert că în marea lor majoritate ei. pot fi regăsiți în acest recensămînt al clasei stăpînitoare. Catagrafia n-a fost alcătuită unitar, în unele județe „radiografia” este mai exactă și maL detaliată, în altele ea apare mai superficială, mai estompată. De aceea și problemele nu au putut fi abordate în studiul de față decît în măsura în care ele s-au reflectat în catagrafie și trebuie să spunem că în unele cazuri deficiențele sînt evidente — numele taților la boierii de clasa I, datele inegale privind averea celor cuprinși în recensămînt etc. Cu toate acestea, este neîndoielnic că această minuțioasă catagrafie, cu toate lipsurile ei, oferă o ocazie unică de bilanț a situației clasei stăpînitoare în pragul decăderii ei, bilanț ce ne oferă prilej de a trage unele concluzii, privind stadiul ei de evoluție, dar și pentru a discerne perspectivele etapei urmă- toare în istoria acestei clase — care se apropia de momentul încheierii funcțiilor ei istorice pe care le deținuse timp de sute de ani — , cea care a avut loc în perioada regimului și sub incidența Regulamentului Organic 2. Pentru 579 persoane cuprinse în statistică sînt date indicații referi- toare la locul nașterii. Din cei 487 de boieri care au văzut lumina vieții pe teritoriul muntean, 185 — deci 37,98% — sînt născuți la București, deși dintre cei născuți în capitală 59 nu mai locuiau la data recensămîntului în acest oraș. Aceste 59 de persoane și neîndoielnic familiile lor locuiau în județele țării — cu excepția Brăilei, a Muscelului și Oltului (între 10 — Rîmnicu Sărat — și 1 — Mehedinți și Romanați —). Alți 135 boieri erau născuți în reședințele propriilor județe și în alte reședințe 3 — 30 la Craiova, dar sub 10 în celelalte reședințe — și 17 în orașe nereședințe și tîrguri. Cu * Vezi si studiul nostru anterior publicat in „Revista de Istorie”, 34 (1981), nr. 11: 1 Catagrafie oficială de toți boierii Țării Românești la 1829 publicată de Ion C. Filitti, in „Revista Arhivelor”, seria I, voi. II, nr. 4—5 (1927 — 1929), p. 290—359. 2 In alcătuirea studiului de față s-a ținut seama numai de catagrafia din 1829 și nu de adăugirile din alte surse privind situația din 1831 introduse de Filitti in ediția sus-menționată. a catagrafiei. 3 Potrivit aceleiași surse. .,REVISTA DE ISTORIE”, Turn. 36, nr. 4, p. 349 - 362, 1983 www.dacoromanica.ro 3 350 DAN BERINDEI, IRINA GAVRILA 2 alte cuvinte, 337 de boieri — deci 69,19% erau născuți în mediul urban, dintre care 185 — respectiv 37,98% în București, 135 în reședințe de județe — respectiv 27,72% — și 17 în orașe reședință și tîrguri — respectiv 3.49%, după următoarea repartiție descrescîndă: București — 185 (54,89% din totalul de 337 boieri născuți în mediul urban) Craiova - 39 11.57% „ Buzău - 12 3,56% ,, Tg. Jiu — 10 2,96% „ Pitești - 9 2,67% „ Caracal - 8 2,37% ,, Cîmpulung - 8 2,37% ,, Rimnicu Vilcea - 8 2,37% ,, Tirgoviște - 8 2,37% ,, Cerneți - 6 1.78% „ Cimpina - 6 1.78% „ Focșani - 6 1.78% „ Rimnicu Sărat - 6 1.78% ,, Roșii de Vede - 6 1.78% ,, Ploiești - 5 1,48% „ Slatina - 5 1,48% „ Vălenii de Munte - 3 0,89% ,, Găiești - 2 0,59% „ Mizil - 1 0,29% ,, Slănic - 1 0,29% „ Slobozia — 1 0,29% „ Urlați - 1 0,29% „ Zimnicea - 1 0,29% „ Reiese evident situația predominantă a capitalei, unde se înregis- trează majoritatea nașterilor în ceea ce privește boierii din mediul urban; o situație marcantă o are și Craiova; apoi grupul a șase orașe numărînd între 8 și 12 nașteri; cel de șapte orașe și tîrguri cu 5 —6 nașteri și apoi localitățile mai mici cu 1 — 3 nașteri. în mediul rural, la moșii și la sate, se născuseră 150 de boieri4 — respectiv 30,8% față de cele 487 de persoane cuprinse în catagrafia cu indicația a se fi născut în Țara Românească. în ordine descrescîndă se constată următoarele cifre privind nașterea boierilor la moșii și la sate în județele Țării Românești: Mehedinți - 17 (11.33% din totalul boierilor născuți în mediu rural) Ilfov (inclusiv cei șezători în București) - 15 10,00% ff f »• Rîmnicu Sărat - 14 9,33% fi fi fi M Argeș - 13 8,66% ii if ii fi Gorj - 12 8,00% ii ii ii fi Saac - 12 8,00% fi fi >i fi Ialomița — 11 7,33% fi fi i » ff Muscel — 11 7,33% li li if ii Vilcea - 11 7,33% fi fi if if Dolj (inclusiv cei șezători In Craiova) - 9 6,00% ff fi if If * Am inclus între aceștia și pe cei 15 pentru care se dau Indicațiile mai vagi: ,,Țara Românească”, sau doar numele județelor ori se arată. Intr-un caz, venirea de ,.peste Olt1’; am scăzut tnsă, odată, pe lordache Oteteleșeanu care apare și tn Usta Craiovei și a județului Vilcea. www.dacoromanica.ro 3 CLASA DOMINANTĂ DIN ȚARA ROMANEASCA (II) 351 Dîmbovița Buzău Prahova Teleorman Olt Romanați 6 4,00% (din totalul boierilor născuți în mediul 5 3,33% rural) 5 3,33% ,, 5 3,33% „ 3 2,00% ,, 2 1,33% „ Raportând numărul de boieri născuți la moșii și sate, recenzați în județele nașterii lor, la totalul boierilor recenzați în județele respective con- statăm următoarea situație procentuală pe județe privind nașterile în mediul rural : Mehedinți 70,8% (17 din 24) Rîmnicu Sărat 31,11% (14 din 45) Vilcea 52,38% (11 din 21) Prahova 26,3% (5 din 19) Argeș 50% (13 din 26) Teleorman 26,3% (5 din 19) Ialomița 47,8% (11 din 23) Dîmbovița 25% (6 din 24) Muscel 47,8% (11 din 23) Buzău 20,8% (5 din 24) Gorj 46,1% (12 din 26) Dolj 16,6% (9 din 54) Săcuieni 46,1% (12 din 26) Romanați 7,6% (1 din 13) Olt 42,8% (3 din 7) Ilfov 6,2% (15 din 23) Deci în opt județe nașterile de boieri în mediul rural depășesc 40 %, în alte cinci ele se cifrează între 20 și 40%, iar în două sînt inferioare lui 10%. Repartiția teritorială a județelor nu sugerează în această privință concluzii speciale. Despre alți zece boieri aflăm că se născuseră în Moldova, ceea ce arăta circulația oamenilor dintre cele două principate și la nivelul claselor dominante. Ei veniseră de la Iași (4), de la Odobești, Tecuci, Tg. Neamț și Focșanii Moldovei și unul de peste Prut din Slobozia Brătulești. O persoană cuprinsă în recensământul boierilor văzuse lumina zilei la Cernavoda în Dobrogea. Un număr relativ însemnat de membri ai clasei dominante — 81 — văzuseră lumina vieții în străinătate, deci din totalul boierilor — 579 — asupra cărora în statistică apar indicații privind locul nașterii. Dintre aceștia pentru unii indicația era vagă : Țara Turcească, ori Țara Grecească sau Grecia, dar pentru marea majoritate indicația era mai precisă, fiind menționată regiunea sau insula și pentru cei mai mulți chiar localitatea natala. Din cei 81 de boieri născuți peste hotare la sudul Dunării, 60 5 — deci 74,07% — viețuiau, în ordine descrescîndă, în următoarele orașe și tîrguri: București — 45 (unul locuia și la Tirgo- Cimpulung -1 viște) Mizil — 1 Tirgoviște — 4 (unul dintre aceștia Ploiești -1 locuia și la București) Rimnicu Sărat -1 Focșani - 3 Rimnicu Vilcea -1 Buzău - 1 Roșii de Vede -1 Cimpina - 1 Tg. Jiu -1 6 Totalul este 61 dar un boier viețuind în două orașe și deci figurind de două ori in catagrafie, eifra reală este 60. www.dacoromanica.ro 352 DAN BERINDEI, IRINA GAVRILA Ceilalți 21 — respectiv 26 % — locuiau la moșii și sate în județele: Prahova Buzău Gorj Ilfov Rîmnicu Sărat — 4 (Breaza, Petroșani, Țin- tea, Valea Călugărească) — 3 (Xișcov, Trestia) — 2 (nu sint indicate și eventual locuirea res- pectivilor putea avea loc și in mediul urban) — 2 (Cosoba, Rădulești) — 3 (Cotești, Greabăn, Ol- teni) Saac Teleorman Muscel Bomanaji Vîlcea — 3 (Ceptura, Sibiciu de Sus) — 2 (Atirna(i, Că(elcști) — 1 (Chi(cști) — 1 (Vilsănești) — 1 (Drăgășani, localitate cc putea fi considerată și un mic tirg) Este evidentă preferința celor de origine străină imediată pentru mediul urban și mai ales pentru capitală, iar pentru cei șezători în mediul rural se remarcă preferința pentru județele dinspre Moldova, unde în general se constată o ședere mai des întîlnită a membrilor clasei dominante la moșii și sate. Iată în ordine descrescîndă locurile de origine ale celor născuți la sud de Dunăre și intrați în rîndurile clasei dominante din Țara Românească : Constantinopol (Țarigrad!) - 25 Filipopol - 2 Epir - 8 Șistov _ o Castoria - 7 Trachia - 1 lanina - 7 Creta - 1 Țara Turcească - 6 Chios - 1 Tcsalonic - 3 Mitilene 1 Țara Grecească (Grecia) - 3 Varna 1 Morea - 3 Zagora 1 Macedonia - 2 Larisa 1 Cipru - 2 Xantia - 1 Arghirocastro - 2 Adrianopol — 1 în mod evident, majoritatea celor născuți peste hotare proveneau din mediul grecesc — din Fanarul Constantinopolului — 25 — , dar și din întreaga lume grecească — cel puțin încă 42 — deci 67 persoane din cele 81 născute peste hotare — respectiv 77,9 % — aparțineau acestui mediu, cu corectivul că unii dintre aceștia erau neîndoielnic macedoromâni. în ceea ce privește locurile de naștere ale clasei boierești se pot trage unele concluzii din examinarea statisticii: numărul precumpănitor al celor născuți în orașe și ridicat al celor născuți la București, numărul relativ mic — mai puțin de o treime — al celor care văzuseră lumina zilei în mediul rural — la moșiile părintești și la sate — , ceea ce indică viețuirea pre- cumpănitoare în mediul urban a boierimii, excepție făcînd doar unele județe. Numai în nouă județe, numărul boierilor născuți în mediul rural era superior, în fiecare, cifrei 10, în timp ce în celelalte județe varia între 2 și 9.. Dacă ne raportăm la numărul nașterilor la sate, numărul mai mare al acestora — indicînd amploarea viețuirii boierilor în mediul rural — pare a fi fost în vestul Olteniei — județele Mehedinți și Gorj, —, în partea de est a Olteniei și în cea de vest a Munteniei — județele Vîlcea și Argeș — și în județele apropiate Moldovei — Rîmnicu Sărat și Săcuieni. Putem de asemenea vorbi mai limpede despre boierii de origine străină ; deși numeroși,., ei apar într-un număr mai mic decît se credea; un corectiv trebuie însă adus : mai existau și cei ce erau născuți în țară, dar ai căror părinți văzu- www.dacoromanica.ro 5 CLASA DOMINANTA DIN ȚARA ROMANEASCA (II) 353 seră lumina zilei peste hotare, însă aceștia la data întocmirii catagrafiei erau în precumpănitoare măsură asimilați masei boierilor pămînteni. „Mișcarea" boierilor este, de asemenea, demnă de a fi reținută, ea fiindu-ne dezvăluită prin analiza comparativă a locurilor de naștere și a celor de viețuire. Exista o mare mobilitate socială, chiar și cînd era vorba de capitală. Din cei 185 de boieri născuți în București, 45 trăiau în alte orașe 24,3% unele depărtate : Cerneți, Tg. Jiu etc. — și 22 la moșii sau în sate (11,8%); opt persoane născute la București trăiau în capitală, dar își aveau totodată locuința și în alte orașe sau sate. Mutarea în alte locuri trebuie să fi fost legată de considerente familiare — în primul rînd căsă- toria celor în cauză — ca și de motive de natură economică, împletite nu rareori cu cele dinții. în ceea ce privește Craiova, cel de-al doilea oraș în mărime al Țării Românești și în ceea ce privea numărul boierilor viețuitori, din 39 boieri născuți la Craiova, 30 continuau să trăiască acolo și doar nouă (deci doar 23%) se strămutaseră — 5 la București, 2 la Tg. Jiu, unul la Ocnele Mari și unul la Strîmba Zănoaga —, venind in schimb aici alți 14 din mediul urban (opt din București, și cîte doi din Rîmnicu Vîlcea, Slatina și Tg. Jiu) și patru din cel rural. Iată situația orașelor și tîrgurilor Țării Românești în ceea ce privește locurile de naștere ale membrilor clasei boierești și răspîndirea lor în 1829 : Orașul sau tirgul Născuți în localitate Rămași in localitate Plecați in mediul urban Plecați in mediul rural București 185 126* 68,1% 45 24,3% 22 11,8% Craiova 39 30 76,9% 8 20,5% 1 2, D % Buzău 12 3 25% 4 33,3% 5 41,60% Tg. Jiu 10 6 60% 2 20% 2 20% Pitești 9 6 66,6% 2 22,2% 1 H.1% Caracal 8 6 75% 1 12,5% 1 12.5% Cilupulung 8 5 62,5% 1 12,5% 2 25% Rimnicu Vileea 8 4 50% 4 50% — Tirgoviște 8 4 50% 3 37,5% 1 12, ou/0 Focșani 6 4 66,6% 1 16,6% 1 16,6% Cerneți 6 6 100% — — Cimpina 6 3 50% 1 16,6% 2 33,3% Rimnicu Sărat 6 3 50% — 3 d0 o Roșii de Vede 6 6 100% — — Ploiești 5 3 60% 2 40% — Slatina 5 2 40% 2 40% 1 20% Vălenii de munte 3 3 100 % — — Găești 2 2 100% — — Miz.il 1 1 100% — — Slănic 1 — 1 100% Slobozia 1 i ioo% — — Urlați 1 — 1 100% Zimnicea 1 — 1 100% Total 337 224 78 43 * Ș boieri șezători tn București domiciliați și în alte localități: 4 In Tirgoviște, 1 la Tg. Jiu și 3 la moșii. _ , www.dacoromamca.ro 354 DAN BERINDEI, IRINA GAVRILA G< Din cei 337 boieri născuți în diferite localități urbane, 224 au rămas să viețuiască în localitățile natale (66,4%), 78 (23,1%) s-au strămutat în alte localități urbane și 43 în mediul rural, desigur la moșii (12,7%). Dacă din București pleacă 66 de boieri — opt dinție ei își păstrează însă .și locuința bucureșteană—, nu vin aci decît alți 15 din mediul urban județean.. Părăsirea localității natale nu aie loc în unele mici localități: Cerneți, Boșii de Vede, Vălenii de Munte, Găești, Alizil, Slobozia; ea este restrii^ă la Craiova, Caracal, Pitești, Focșani, Ploiești, Cîmpulung și Tg. Jiu; ea se cifrează la 50% la Rîmnicu Vîlcea, Tîrgoviște, Rîmnicu Sărat, Cîmpina este masivă la Buzău și Slatina și totală la Slănic, Urlați și Zimnicea. în ceea ce privește boierii bucureșteni, deplasarea lor în alte localități are- loc în următoarele 16 centre: Craiova 8 Tîrgoviște 8 Pitești 4 Rîmnicu Sărat 4 Focșani 3 Găești 3 Roșii de Vede 3 Ploiești 2 Tg. Jiu 2 Urziceni 2 Caracal 1 Cerneți 1 Curtea de Argeș 1 Miroși 1 Rîmnicu Vilcca 1 Slănic 1 în privința compoziției populației boierești din orașe și tîrguii în ceea ce privește locurile de origine se constată uimătoaiea situație în catagrafia din 1829 : Total boieri șezători în localitate Născuți și rămași In localitate Veniți din mediul urban Veniți din mediul rural Veniți din Moldova ori Dobrogea Veniți de peste hotare București 2471 126 51% 14 5,6% 17 6,8% 3 2,3% 45 8,2% Craiova 48 30 62,5% 14 29,1% 4 8,3% — — Tirgoviște 232 4 17,39% 9 39,13% 6 26,08% — 4 17,39% Pitești 19 6 31,5% 5 26,3% 8 42,1% — — Tg. Jiu 18a 6 33,33% 4 22,22% 7 38,88% — 1 5,55% Focșani 15< 4 26,6% 3 20% 3 20% 1 6.6% 3 20% Roșii de Vede 15 6 40% 4 26,6% 4 26,6% — 1 6,6% Cerneți 14 6 42,8% 1 7.1% 7 50% — —■ Cimpulung 13 5 38,4% 3 23% 3 23% 1 7,6% 1 7,6% Rîmnicu Sărat 10 3 30% 5 50% 1 io% — 1 io% Rîmnicu Vîlcea 10 4 40% 1 10% 4 40% — 1 io% Caracal 9 6 66,6% 2 22,2% 1 H»l% — — Ploiești 9 3 33,3% 2 22,2% 3 33,3% — 1 11% Buzău 6 3 50% — 2 33,3% 1 16,6% Găiești 65 2 33,3% 3 50% — — — Slatina 6 2 33,3% 1 16,6% 3 50% — Cîmpina 5 3 60% 1 20% 1 20% Urziceni 3 2 66,6% 1 33,3% Vălenii de Munte 3 3 100% - — Mizil 2 1 50% 1 50% Ocnele Mari 2 1 50% 1 50% Slobozia 2 1 50% 1. 50% wwv r.dacaroni iamca.ro 1 CLASA DOMINANTA DIN ȚARA ROMANEASCA (II) 355 (tabel continuare) Total boieri șezători tn localitate Născuți Și rămași în localitate Veniți din mediul urban Veniți din mediul rural Veniți din Moldova ori Dobrogea Veniți de peste hotare "Miroși 1 — 1 100% — — — ■Curtea de Argeș 1 1 100% — — — Slănic 1 — 1 100% •— — — Urlați 1 — 1 100% — — — 489 (dar în fapt 481) 8 224 78 75 7 61 (dar în fapt 60)7 1 Pentru 42 de persoane nu sint furnizate informații privind locul de naștere, iar 13 boieri erau șezători nu numai în București, ci și în Tirgoviște (6), Ploiești (1), Tg. Jiu (1) ori și la moșii (5). a Șase boieri erau șezători deopotrivă la Tirgoviște și București; insă trei dintre ei ,,după ■vremi în Tirgoviște”, 3 Un boier era șezător și la Tg. Jiu și la București. 4 Pentru o persoană nu se indică locul de naștere. 5 Pentru o persoană nu se indică locul de naștere. 8 Opt boieri erau șezători în cite două localități urbane. 7 Un boier de origine străină era șezător și la București și la Tirgoviște. Dacă 224 de persoane din populația boierească a centrelor urbane — 46,56 % — erau născute cu certitudine în respectivele localități, alte 221 (45,94%) erau venite din alte părți (din mediul urban, din cel rural, din Moldova ori Dobrogea sau de peste hotare; ultimii însumau 61 de persoane, deci 12,68% față de cei 481 de boieri constatați șezători în aceste centre), în sfîrșit, mai trebuie semnalat că pentru 44 de persoane — 42 la Bucu- rești și cîte una la Focșani și la Găești — nu sînt indicate locurile de naștere (9,14%). Oricum, trebuie reținut că aproape jumătate din populația boierească a centrelor urbane reprezenta o populație venită din alte locuri ale țării, ori chiar de peste hotare, ceea ee indica mobilitatea respectivei categorii. Mai era evident că numărul precumpănitor al boierilor șezători în orașe provenea în mod precumpănitor din mediul urban; din 481 boieri nu mai puțin decît 302 aparțineau cu certitudine acestui mediu, deci 62,78%. Cei mai mulți dintre cei 481 boieri șezători la orașe locuiau la Bucu- rești: 247, deci 51,35%; alți 212 locuiau în reședințele de județe, deci 44,07 % și alți 30 în alte orașe sau în tîrguri, deci 6,23%. Boierii șezători în mediul rural erau cu mult mai puțini numeroși; din 623 boieri asupra cărora se dau indicații în catagrafie privind locul de ședere, doar 146 (unii dintre aceștia locuind însă concomitent și în mediul urban) erau șezători la sate și moșii (deci 23,43%). în mediul rural locuiau în mai mare număr boierii din județele Săcuieni (19 din 26, deci 73%), Buzău (17 din 24, deci 70,8%), Ialomița (16 din 23, deci 69,56%) și Eîmnicu Sărat (21 din 46, deci 45,6%). în schimb, în Ilfov și București boierii „urbani” reprezentau 97,9% (235 față de un număr total de 240, trei dintre acești boieri urbani fiind însă concomitent și șezători la moșii sau la sate), 111 Dîmbovița 95,83 % (23 față de 24), în Dolj și Craiova 88,8% www.dacoromanica.ro 356 DAN BERINDEI, IRINA GAVRILA 8 (48 față de 54), în Olt 85,7% (6 față de 7), în Teleorman 84,2% (16 față de 19), în Argeș 80,7% (21 față de 26), în Prahova 73,6% (14 față de 19), în Gorj 69,2°0 (18 față de 26), în Romanați 69,2% (9 față de 13), în Vlașca 66,6% (6 față de 9), în Vîlcea 61,9% (13 față de 21), în Mehedinți 58,3% (14 față de 24), în Muscel 56,5% (13 față de 23). Față de boierimea urbană, boierimea rurală era mai puțin mobilă. Se înregistrează astfel 49 de continuări de viețuire în satul nașterii față de 21 de mutări în alte sate 6; deci doar mai puțin de o treime din boierimea înregistrată în această categorie de catagrafie în mediul rural se integrase unui proces de mobilitate socială. Stăruind asupra boierilor viețuitori în mediul rural, constatăm totuși nu numai statornicie în locuire, ci și mobili- tate în ceea ce privește categoria constatată ca atare în catagrafie. Nu puțini boieri originari din orașe viețuiau la sate și moșii. Dintre boierii născuți în București, 22 îi regăsim în 1829 strămutați în mediul rural în șapte județe ale țării (Buzău, Ialomița, Ilfov, Rîmnicu Sărat, Săcuieni, Vîlcea și Vlașca), iar alți trei viețuiau atît în capitală cît și în mediul rural (în județele Ialomița și Ilfov). Plecînd din alte centre urbane 21 de boieri născuți acolo se găseau statorniciți în 1829 la moșii și sate : Buzău 5 Craio\ a 1 Bimnicu Sărat 3 Focșani 1 Cimpina 2 Pitești 1 Cimpulung 2 Slatina 1 Bimnicu Vîlcea 2 Slănic 1 Tg. Jiu Caracal 2 1 Tirgoviște 1 Față de cei 43 de boieri plecați din mediul urban în cel rural nu trebuie însă să uităm că 70 de boieri au făcut drumul invers, ceea ce indică o direcție dominantă dinspre sat spre oraș. De asemenea dacă 79 de boieri născuți la sate au rămas în mediul rural, alți 70 au trecut să viețuiască în mediul urban (unul dintre aceștia fiind înregistrat ca trăind însă și la moșie). în sfîrșit, și dintre cei născuți în străinătate, doar circa un sfert — 21 — sînt așezați la sate. Oricum, este încă odată evident că mediul urban rămînea preferat de clasa stăpînitoare. Catagrafia dezvăluie existența în 1829 a 62 de boieri de clasa I, a 119 de clasa a Il-a, a 273 de clasa a IlI-a, cărora li se adaugă alți 172 purtători de mici ranguri sau exercitînd funcții inferioare celei de clucer de arie, inclusiv boiernașii cu ranguri militare neimportante (polcovnici, căpitani, bașbuluc bași, ceauși etc.) și patru feciori de boieri, dar excluzînd neamurile, postelniceii și mazilii. în total catagrafia înregistrează 626 de persoane găsindu-se într-una din aceste situații7. Boierii de clasa I, ex- ceptînd doi — unul la Brăila și altul la Rîmnicu Sărat — locuiau în Bucu- rești, iar cei de clasa a Il-a în proporție de 61,3 % (73 din 119). Cifric boierii de clasa a IlI-a erau ceva mai puțin numeroși decît cei de clasa I și a Il-a luați la un loc, iar cei din clasa I reprezentau 13,6% din totalul de 454 format de ei și de boierii de clasele II și III. * In afara celor 21 indicații precise cuprinzind numele satului ori moșiei, mai există încă unele indicații neprecise privind locurile de viețuire (Gorj l). 2 Am cuprins de data aceasta și datele privind județul Brăila ulterioare Întocmirii cata- grafiei. www.dacoromanica.ro 9 CLASA DOMINANTA DIN ȚARA ROMANEASCA (II) 357 Iată situația boierilor de clasa I: 5 bani 3 vornici dc tara dc sus 3 vornici de țara de jos 5 logofeți dc țara de sus 3 logofeți de țara de jos 5 vornici al treilea 6 vornici al patrulea 4 vornici dc politic 3 logofeți de străini 4 logofeți de obiceiuri 1 vistier 1 spătar 1 postelnic 7 hatmani 7 agi 2 cămărași Iată și repartiția celor de clasa a Il-a, pe care-i întîlnim grupați mai ales iu București — 73 — și Craiova — 15 ; ei sînt constatați, în ordine descrescîndă, șezători în următoarele județe: Argeș 7 Rimnicu Sărat 6 (unde mai viețuiește și un boier de clasa I) Dimbovița 4 Gorj 3 Prahova 3 Brăila 2 (unde mai viețuiește și un boier dc clasa I) Ialomița 2 Romanați 1 Săcuicni 1 Vilcea 1 Vlașca 1 Boierii de clasa a Il-a nu sînt constatați în județele Buzău, Dolj (exceptînd desigur Craiova!), Ilfov (exceptînd Bucureștii!), Mehedinți, Muscel, Olt și Teleorman. în ceea ce privește repartiția lor pe ranguri, iată cum se prezenta situația celor 119 boieri de clasa a Il-a : 1 hatman dc Moldova 15 cluceri 28 căminari 29 paharnici 38 stolnici 8 comiși Boierii de clasa a IlI-a grupînd 273 de persoane apar cei mai răspîn- diți teritorial, fiind prezenți în toate județele țării, precumpănind în Bucu- rești, Craiova și — de data aceasta — județul Rimnicu Sărat, potrivit următoarei repartiții descrescînde : București 95 34,7% Romanați 8 2.9% Craiova 33 12 % Ialomița 7 2. 5% Rimnicu Sărat 24 8.7% Săcuieni 6 2.1% Buzău 12 4.3% M chedinti 5 1.8% Gorj 12 4.3% Ilfov 4 1.4% Teleorman 12 4.3% Olt 4 1.4% Argeș 11 4 % Vlașca 2 0.7% Dimbovița 10 3.6% Dolj 1 0.3% Vilcea 9 3.2% în privința rangurilor, boierii de clasa a IlI-a numărau : 78 serdari 63 medclniceri 55 slugeri 30 pitari 20 șetrari 27 cluceri de arie www.dacoromanica.ro 358 DAN BERINDEI, IRINA GAVRILA 10 Din categoria inferioară rangului de clucer de arie apar în catagrafie 95 de persoane grnpînd vistieri II, spătari II, comiși II, armași II, portari II. vistieri III, postelnici III și logofeți III. Din această categorie inferioară de boieri nu se mai întîlnește la București decît un vtori vistier, iar la Craiova ea nu este constatată, fiind, în schimb, răspîndită în toate județele, cu excepția noului județ Brăila și numărînd între una și zece persoane potrivit următoarei repartiții: Mehedinți 10 10,5% Vilcea 5 5.2% Rîmnicu Sărat 10 10,5% Dîmbovița 4 4.2% Gorj 9 9,4% Prahova 4 4.2% Muscel 8 8.4% Romanați 4 1.2% Argeș 7 7.3% Vlasca 4 4.2% Buzău 7 7,3% Olt' 3 3.1% Teleorman 7 7,3% București 1 1% Ialomița 5 5.2% Dolj 1 1% Săcuieni 5 5.2% Ilfov 1 1% Dintre cei 95, se înregistrau in număr net precumpănitor (80!): vistierii II 33 vistierii III 14 și logofeții III 33 La unele dintre persoanele cuprinse în recensămînt se indică numele tatălui, rangul ori profesia acestuia. Datele sînt inegal furnizate și uneori neprecise. Pentru București indicațiile privind părinții lipsesc în mare măsură. Nu poate fi operată o estimare precisă asupra originilor, dar unele concluzii pot fi totuși trase. Date privind părinții sînt furnizate pentru 373 de persoane. Dacă boierii de clasa I apar doar sporadic — datorită în special neînregistrării taților boierilor bucureșteni de clasa I ! — , în schimb constatăm în catagrafie indicații pentru 63 de tați din clasa a Il-a și 62 din clasa a IH-a. Totodată însă, în ceea ce privește 183 de persoane nu se dau indicații privind rangul deținut de respectivii părinți; este însă adevărat că, în ceea ce privea unele dintre aceste persoane, părinții neiu- dicați aparțineau totuși stării boierești, neindicarea rangului fiind datorată doar unei neglijențe de natură birocratică sau, poate, faptului, că starea boierească a respectivei persoane era de necontestat. Oricum, numărul părinților lipsiți de nume de familie ori purtînd nume de acest fel care nu erau boierești, rămîne precumpănitor; între cei 183, peste 150. Acestora li se adăugau cei care aveau părinți polcovnici, căpitani și ceauși — 34 —, negustori, arendași și capanlîi—9—, clerici (un episcop, protopopi, preoți, ieromonahi, un econom, un dascăl) — 26 —, cei cîțiva fii de vătafi, postelnicei, neamuri, ciohodari — 10 —, un fiu de chiurcibașa și unul de tufeccibașa, unul de zugrav, altul de dascăl tipograf și doi fii de medici; deci încă 85 de persoane. Cu alte cuvinte, raportînd cele cel puțin 235 de persoane cu toate neaparținînd prin origine boierimii propriu-zise la totalul celor 373 de persoane pentru care se indică date despre tați în sta- tistica din 1829 proporția noilor elemente (63%!) — deși relativă din moti- vele arătate mai sus — merită în mod evident să fie reținută. Dar în același timp trebuie să ținem seama de faptul că tocmai la boierii de clasa I din București nu se dau indicațiile privind pe tați, că același lucru are loc cu o bună parte din boierii de clasa II și că în general examinarea catagrafiei pare a indica faptul că aceste indicații s-au dat mai ales în cazul boierilor www.dacoromanica.ro 11 CLASA DOMINANTA DIN ȚARA ROMANEASCA (II) 359> din categoriile inferioare. Ceea ce trebuie reținut este faptul că în rîndurile boierimii pătrundeau, mai ales în categoriile ei inferioare, noi elemente sociale din afara acestei clase. în privința vîrstei boierilor din. 1829, iată cum se prezintă situația: 20-29 ani 30-39 ani 40-49 ani 50-59 ani 60-69 ani 70-79 ani Total București 11 43 65 56 26 7 208 Craiova 9 10 19 9 1 — 48 Argeș 3 6 5 4 7 1 26 Buzău 1 4 9 4 6 — 24 Dîmbovița — 5 9 5 4 1 24 Dolj 1 3 — 1 1 — 6 Gorj 1 6 9 5 4 1 26 Ialomița — 5 2 7 8 1 23 Ilfov — 1 4 2 1 — 8 Mehedinți 1 10 7 4 2 — 24 Muscel — 2 7 12 2 — 23 Olt — — — 3 3 — 6 Prahova 1 4 6 4 4 — 19 Rîmnicu Sărat 2 12 11 14 6 1 46 Romanați — 2 6 4 — — 12 Săcuieni — 3 5 11 6 1 26 Teleorman 1 5 6 6 — 1 19 Vilcea 3 6 5 5 1 1 21 Vlașca 1 4 4 — — — 9 35 131 179 156 82 15 598 în ceea ce privește vîrsta celor cuprinși în catagrafie, ținînd seama de- cele 598 de cazuri pentru care se dau astfel de indicații, se pot trage unele concluzii. Nu existau în 1829 boieri care să fi depășit vîrsta de 80 de ani. Dealtfel, chiar numărul boierilor avînd între 70 și 79 de ani era extrem de restrîns, doar 15 din 598, deci doar 2,50%. Mai mare era numărul celor ce aveau între 60 și 69 de ani: 82, deci 13,71 %, ceea ce înseamnă că în mod obișnuit în epocă aceasta era vîrsta senectuții. Nici boierii tineri nu erau numeroși, conferirea de ranguri boierești presupunînd atingerea unei vîrste apropiate de 30 de ani. între 20 și 29 de ani nu constatăm decît 35 de boieri cuprinși în catagrafie, deci 5,85%, cifră neîndoielnic cu mult inferioară numărului real al persoanelor care prin originea boierească ar fi trebuit să fie incluse în recensămîntul clasei dominante. Dar este cert că înscrierea în catagrafie presupunea ca persoana cuprinsă să-și fi înte- meiat un propriu cămin, să fi plecat din casa părintească ori cel puțin să fi reprezentat o entitate de sine stătătoare în viața societății și de asemenea să fi fost acceptată ca atare prin acordarea unui rang. Boierii maturi, numărînd între 30 și 59 de ani reprezentau marea majoritate a membrilor clasei dominante cuprinși în catagrafie: 466, deci 77,91 °0, cei mai nume- roși din această categorie fiind boierii care aveau între 40 și 49 de ani (179, deci 29,93% din totalul celor pentru care se dau astfel de indicații în catagrafie). în număr mare sînt și cei ce aveau între 50 și 59 de ani, peste un sfert din totalul menționat: 156, respectiv, 26,08%. Informațiile www.dacoromamca.ro 1.360 DAN BERINDEI, IRINA GAVRILA 12 din catagrafie referitoare la vîrsta celor cuprinși în paginile ei relevă deci, pe lingă un proces firesc de evoluție și creștere, ca și apoi de descreștere a membrilor clasei dominante și faptul că temeiul clasei dominante îl repre- zentau boierii avînd între 30 și 59 de ani. Datele cuprinse în catagrafie privind avet'ile celor recenzați sînt cele mai incomplete. La București din peste 230 de recenzați numai pentru • 90 de persoane, între care nici unul dintre cei 60 de boieri de clasa I șezători în capitală, sînt furnizate în catagrafie date referitoare la bunurile lor. Dar chiar în ceea ce privește cele 473 de persoane asupra cărora se dau .astfel de informații — la care se mai adaugă un număr restrîns pentru care se înscriu aprecieri, evident și mai labile, privind venitul în bani pe care-1 aveau și la care nu ne referim deocamdată — datele sînt în mod cert, în .multe cazuri, incomplete, deosebirile constatîndu-se dealtfel chiar și între un județ și altul. Nu este astfel de acceptat că în județul Buzău să fi existat numai doi deținători de case și că aceeași situație să fi ființat și în j udețul Săcuieni. Informațiile privind animalele deținute sînt de asemenea mai mult accidentale, deși în unele cazuri sînt deosebit de interesante, căci nu este de crezut că printre boierii Țării Românești existau doar 13 deți- nători de oi, 20 de cai și 34 de boi. Aceeași observație se poate face și în privința grădinilor și circiumelor și probabil și a țiganilor, în catagrafie înregistrîndu-se numai 91 deținători de robi țigani (deci 19,23% din totalul persoanelor asupra cărora se dau astfel de informații). Și numărul prăvăliilor îl considerăm probabil mai ridicat decît cel înregistrat : 38 de deținători de prăvălii (deci 8,03%). în Ialomița s-a evitat înscrierea situa- ției materiale a 65,21 % din cei recenzați, întrucît la 14 persoane din cele 23 luate în considerare s-a scris „stare proastă”, iar la una chiar „sărac cu desăvîrșire”. Dar cu toate limitele lor și datele referitoare la avere merită a fi iluate în considerare. în primul rînd, dintre cele 473 persoane menționate 295 sînt deținătoare de moșii și 285 de vii. Informațiile nu sînt unitare, dar oricum reținem cel puțin patru cazuri în care deținătorul, uneori un boier de rang mic — cazul lui Marin Butculescu din Teleorman, care deținea șapte moșii —, stăpînea între 5 și 8 moșii, alte două în care deținătorul poseda patru moșii și alte 14 în care avea cîte trei moșii. Avînd în vedere că în unele județe înregistrarea era destul de vagă este foarte probabil ca numărul real al deținătorilor din aceste categorii să fi fost mai ridicat. în ceea ce privește unele județe—Buzău, Gorj,Mehedinți, Săcuieni— numărul stăpînitorilor de vii se confundă cu cel al recenzaților (100% în Gorj și Mehedinți, 96,15% în Săcuieni și 95,83 % în Buzău); de asemenea și în județele Argeș, Dîmbovița, Muscel, Olt, Prahova, Romanați și Vileea, •ca și la București și la Craiova, peste 50% dintre persoanele înscrise în catagrafie ca deținătoare de avere posedau vii. Acestea nu sînt însă sur- prinse în Dolj, sînt puține în Teleorman (doar trei deținători din 19 ai județului, deci 15,78%) și foarte puține în Ialomița și Rimnicu Sărat (dar poate fi vorba și de omisiuni ale recenzentului, mai ales în ultimul caz !). în privința moșiilor, în județele Dolj (șase din șase, deci 100%), Gorj (25 din 26, deci 96,15%), Olt (șase din șapte, deci 85,71%), Argeș â(21 din 26, deci 80,76%), Săcuieni (20 din 26, deci 76,92%) și Teleorman 04 din 19, deci 73,68%), ca și la Craiova (43 din 48, deci 89,58%), numărul deținătorilor era ridicat; dar peste 50% deținători de moșii puteau fi www.dacoromanica.ro 13 CLASA DOMINANTA DIN ȚARA ROMANEASCA (II) 361 constatați și în majoritatea celorlalte județe: Buzău, Dîmbovița, Ilfov, Muscel, Rîmnicu Sărat, Romanați, Vîlcea și la București; numai în județele Ialomița și Prahova cifrele apar reduse: trei din 23 la Ialomița, deci doar 13,04% și nouă din 19 la Prahova, deci 47,36% (în primul caz citat poate fi vorba însă și de o omisiune a recenzentului!). Oricum moșia și via apar drept bunurile cele mai curente ale acestor deținători. Nu prea multe sînt informațiile privind activități tangente indus- triei : patru poverne (toate în județul Săcuieni), trei zalhanale și 23 de mori. Informații mai precise avem privind animalele din județul Săcuieni. în ceea ce privește caii, un anume Mîrzea stăpînea 150 și tot el avea 40 de boi și o zalhana, dar numai 300 stînjeni de moșie, deținînd însă în schimb 60 de pogoane de vie ; neîndoielnic, Mîrzea era un purtător de cuvînt al noilor vremuri și cazul său era departe de a fi generalizat. Cîte 40 de boi mai erau posedați de loan Sibiceanu și de Zano Temeli. în ceea ce privește țiganii, cei 91 de deținători — înregistrați doar la București și Craiova și în județele Buzău, Ilfov, Romanați, Săcuieni și Vîlcea, ceea ce din nou ar sugera o omisiune ! — stăpîneau de la unul și pînă peste o sută de robi. între deținătorii unui număr mai ridicat de țigani robi amintim pe Silvestru Filitti din județul Ilfov : 80, mai mulți deținători din județul Romanați avînd în stăpînirea lor între 40 și 55 de robi, N. Doicescu din județul Săcuieni cu 28 de robi, Al. Diculescu cu 15 și Al. Bujoreanu cu 20 în județul Vîlcea și Mihalache Darvari, stăpîn a 150 de sălașe în București. Se remarcă că deținătorii unui număr mai mare de robi nu erau în unele cazuri decît niște boiernași. Foarte puține informații sînt cuprinse în catagrafie privind veni- turile, pentru 18 persoane în București și pentru alte 20 în județe, deci nici măcar pentru 40 de persoane în total. Veniturile indicate se cifrează între 150 de taleri (treti vistierul loniță Ralea ori polcovnicul de vînători D. Petrescu, amîndoi din județul Vlașca) și 10.000 — 12.000 taleri (loan Rosetti). Majoritatea celor recenzați în această privință — 20 din 38 — beneficiau de venituri cifrate între 1.000 și 3.000 de taleri; în ceea ce privește situarea lor socială, cu excepția marelui boier sărăcit Constantin Mavrocordat, cei 20 de beneficiari ai acestor venituri aparțineau micii boierimi și elementelor noi ce pătrundeau în rîndurile clasei dominante. Cu excepția nesemnificativă, indicată, a lui Mavrocordat, informațiile nu se referă la nici un mare boier și datele privind celelalte clase de boieri sînt departe de a fi concludente și mai ales susceptibile de a sugera aprecieri generalizante. Catagrafia din 1829 constituie un izvor de istorie socială deosebit de important. Unele persoane — dar doar puține— n-au fost probabil incluse, nu sînt furnizate aceleași date pentru cei cuprinși și se întîlnesc modalități inegale de tratare de la județ la județ (în funcție de recenzori), dar cu toate acestea, catagrafia răinîne un document prin intermediul căruia putem avea o imagine complexă a clasei dominante cu un veac și jumătate în urmă, în preziua epocii în care ea își va pierde sau își va vedea diminuate pozițiile deținute în conducerea societății. Structura clasei dominante pe care catagrafia ne-o dezvăluie, informațiile pe care ni le oferă privind locurile de naștere și reședință, mobilitatea socială, proporția între dife- ritele categorii de boieri, vîrsta și starea materială, toate elementele pe care ni le pune la dispoziție reprezintă în ansamblu o bancă de prețioase www.dacaromanica.ro 362 DAN BERINDEI, IRINA GAVRILA 11 date, indispensabile înțelegerii mutațiilor și evoluțiilor sociale în țările române în preajma cuprinderii lor în procesul de constituire a României moderne. L’ANALYSE DE LA SITUATION DE LA CLASSE DOMINANTE DE VALACHIE EN VERTU DU RECENSEMENT DE 1829 rEsumiS L’etude represente une analyse quantitative du recensement des boyards effectue en 1829 en Valachie. C’est une „radiographie” de la classe dominante valaque au seuil de la deraiere £tape de son existence legale, vu qu’en 1858 la Oonvention de Paris allait abolit les rangs et les privileges dans les Principautes Unies. Oette „radiographie” releve du point de vue statistique — par ddpartements — les lieux de naissance (presque 38 °0 des boyards voyant la lumiere du jour ă Bucarest et leur majori te dans le milieu urbain) ainsi que le fait qu’aux 487 personnes ndes en Valachie on doit ajouter 10 n6es en Moldavie et 81 â l’etranger (surtout ă Oonstanti- nople et dans Ia Peninsule des Balkans). Le recensement devoile aussi la ^,mobilitd” des boyards, le fait qu’en certaine mesure (35,8%) ils vivaient loin de leurs lieux de naissance (ainsi meme la troisieme part de ceuxndsâ Bucarest ne vivaient plus dans la capitale) et que les deplacements de domicile repr^sentaient des phenomenes tres courants. Les boyards habi- taient de prefdrence ă Bucarest et dans les villes (481), seulement environ un quart habitaient leurs domaines. En ce qui concerne les classes des Boyards valaques en 1829 : 62 appartenaientăla premiere, 119 ă la seconde, 273 ă la troisieme; on doit ajouter encore 172 personnes d^tenant des rangs inferieurs ă la troisieme classe. Tous les boyards de premiere classe — excepta un seul — et 34,7 % de ceux de deuxieme classe avaient leur domicile â Bucarest. La mobilitd sociale est encore releve par le recen- sement, vu qu’il fournisse des indications concernant les parents et donc Torigine des boyards; on constate en general une poussee dans les rangs Inferieurs de la classe des boyards de gens de condition plus modeste. En ce qui concerne l’âge, le recensement releve qu’on ne pouvait enregistrer parmi 598 personnes aucun boyard ayant 80 ans, qu’onpouvait compter 15 ayant entre 70 et 79 anndes, 82 entre 60 et 69 annees, 156 entre 50 et .59 annees, 179 entre 40 et 49 annees, 131 entre 30 et 39 annees et 35 entre 20 et 29 annees. Le recensement fournit aussi des donnees — mais incom- pletes — concernant la fortune des boyards; on constate que cette fortune consistait surtout dans des domaines, des maisons et des vignes. Dans son ensemble le recensement de 1829 represente une importante „banque d’informations”, dont l’etude est indispensable â une juste eonnaissance de la situation de la classe dominante valaque vers la fin ale la troisieme decennie du XIX8 siecle. www.dacaromanica.ro RELAȚIILE DE VASALITATE MOLDO-POLONE ȘI IMPLICAȚIILE LOR POLITICE LA SFÎRȘITUL SECOLULUI XV ȘI ÎN SECOLUL XVI DE FLORENTINA CĂZAN, CĂTĂLIN MUSTAȚĂ Rolul și locul vasalității în relațiile dintre statele medievale au fost diferit comentate de către istorici. Problema se pune: era o formulă de subordonare a unei țări sau un. mijloc de a se stabili alianțe între state? Iar dacă este vorba de o alianță, de ce era exprimată în termenii unei subordonări care, fără îndoială, o implica vasalitatea? Pentru a se da un răspuns corect celor două întrebări este necesară o bună cunoaștere a mentalității medievale, care, și pe plan politic, a înscris procedee străine altor epoci, pentru exprimarea unor stări de lucruri .general valabile în relațiile internaționale. Noțiuni ca : prietenie, credință, ajutor, apărare aveau atunci o altă încărcătură morală izvorîtă dintr-o gîndire ce conținea în sine amprenta structurilor sociale ale timpului. Astfel ierarhia feudală, avînd la bază vasalitatea, a generat nu numai relații sociale de clasă, ci a determinat și aspectul concret al unor raporturi etice în societate. Instituția vasalității a fost atît de puternică în Occident, încît ea și-a pus amprenta asupra tuturor formelor de viață, inclusiv cele politice și spirituale. Orice relație ce implica fidelitate nu a mai fost altfel •concepută decît ca o fidelitate vasalică, ce se voia a fi forma ideală a unor raporturi între indivizi. Fie că era vorba de fidelitatea dintre soți, fie că era între prieteni, sau față de Dumnezeu, ea era înțeleasă și exprimată sub forma unui respect vasalic, ce implica și o anumită ierarhie, fără ca această recunoaștere de poziții diferite să însemne și o subordonare. Fideli- tatea era prin ea însăși o legătură, de aceea partenerii aveau întotdeauna obligații reciproce. Era un fel de contract care angaja atît seniorul cît și vasalul, real sau formal, și care din acest motiv, putea să fie rupt cînd suna din părți nu se achita de angajamentul luat. în cadrul politic internațional al evului mediu, teoretic, statele însele și stăpînirile, mii mari sau mai mici, urmau lanțul ierarhiei feudalo- vasalice, fapt ce nu le-a știrbit niciodată independența1. Era doar ocale de 1 Gh. Brătianu, Formules d’organisation de la paix dans l'hislt>ue universelle, Bucarest, 1945, p. 83. „KEVISTA DE ISTORIE”, Tom. ^^^.dâCâWffiamCa.rO â-c. 1116 39 364 FLORENTINA CAZAN, CĂTĂLIN MUSTAȚA unire a lor în corpul comun al creștinătății 2 3, ce își avea centrul la Romar forul internațional de coordonare al timpului 8. Politica echilibrului de forțe, născută în secolul al XV-lea și extinsă la scară europeană în secolul al XVI-lea, s-a folosit mai departe de proce- deele medievale de a lega statele între ele, cu atît mai mult, cu cît, pericolul otoman reclama o acțiune unită în luptă. S-a emis părerea că sistemul echilibrului politic nu a depășit Europa occidentală și centrală4 5. Realitățile politice contrazic această opinie.. Prin Imperiul german echilibrul de forțe s-a extins și asupra statelor răsări- tene ce trebuiau antrenate în „creștinătate” pentru a se susține lupta cu turcii6, iar cuprinderea statelor într-o rețea vasalică, prin care să fie- legate unele de altele, se extinde și chiar se accentuează în Răsărit. Aso- ciată cu jocul diplomatic al echilibrului, ea capătă o dinamică deosebită într-o vreme în care în Occident nașterea națiunilor făcuse ca vasalitatea în relaiile dintre țări să devină o formulă perimată. în Răsărit statul cel mai mare, și prin urmare cel mai important în menținerea unui echilibru de forțe, era regatul polon. Secolul XVI con- stituie din multe puncte de vedere o placă turnantă în istoria Poloniei Prinsă între expansiunea habsburgică și cea a Moscovei, amenințată de- turci și de tătari, s-a născut ideea ca în jurul ei să se creeze o federație de- state capabile să facă față balanței politice 7. în acest context formula de vasalitate, folosită în relațiile moldo-polone încă din secolul XIV 8, a fost reluată și aplicată în raporturile diplomatice. Este momentul cînd și cele două țări române încercau să intre într-o alianță largă cu statele creștine, pentru a face față amenințării otomane din timpul lui Soliman Magnificul9. De aceea, deși străine sistemului ierarhic vasalic, în ceea ce- privește viața socială internă, ele au acceptat o formulă de alianță cu care- statele vecine — Ungaria și Polonia — erau familiarizate. Așadar, vasalitatea moldo-polonă trebuie înțeleasă sub dublu aspect r ca o integrare în creștinătate, înțeleasă ca un corp politic și ca alianță antiotomană, prin intermediul unui regat catolic, și apoi ca o alianță între două state vecine. Dovada acestui fapt este însăși declarația regelui polon Alexandru care, cerînd prestarea omagiului vasalic lui Bogdan cel Orb, afirma că el o face „pentru binele creștinătății și unirea puterilor' contra păgînilor”10. iar prin scrisoarea patentă din 16 martie 1506 2 Fr. August v.d. Heydte, Die Geburtsstunde des souverănen Staates, Regensburg, 1952, p. 14. 3 K. Marx, Fr. Engels, Despre religie, București, 1963, p. 259. 4 Gh. Brătianu, op. cit., p. 92, vezi și A. Oțetea — Renașterea și Reforma, București^ 1968, p. 158-159. 5 FI. Cazan, Unitatea de acțiune a Țărilor Romăne în politica antiotomană europeană- (1522—1529), în 60 de ani de la făurirea statului național unitar român, București, 1978, p. 17.. 6 Al. Gieysztor, Histoire de Pologne, Warszawa, 1971, p. 187. 7 O. Halecki, Les relations polono-roumaines, București, 1936, p. 8. 8 Prima închinare a avut Ioc în 1387 cînd Voievodul Petru recunoaște ca suzeran pe regele Vladislav. 9 Vezi solia Iui Anton Paicalas la Roma — 1518 în FI. Căzan, Ideea unității europene la umaniștii din Germania în prima jumătate a sec. XVI, „Analele Universității”, București, Istorie, 1970/1, p. 43. 10 Hurmuzaki, Documente, voi. II/2, p. 724— 725; vezi și N. lorga, ,,Histoire des Rou— mains et de la românitee orientale", voi. IV, București, 1937, p. 700 — 701. www.dacaromanica.ro 3 RELAȚII DE VASALITATE MOLDO-POLONE 3G5 Alexandru anunță nobililor regatului înțelegerea cu domnul Moldovei -ca pe o alianță împotriva „necredincioșilor pentru binele comun al ^creștinătății” n. Folosirea vasalității mai trebuie văzută și ca o formulă de protocol. Domnii români, aflîndu-se pe o treaptă inferioară — erau voievozi, echi- valentul principelui în Occident — se închinau regelui, care se găsea pe o treaptă superioară a ierarhiei politice. Așa se explică, de ce și cînd le era •solicitat ajutorul, tot vasali deveneau. De pildă, în 1510 Sigismund I, simțindu-se amenințat de tătari și turci și nevoit fiind să încheie o alianță cu Moldova în vederea unei cooperări militare, a trimis pe solul său Petru Tomicki să primească jurămîntul de credință de la Bogdan al III-lea11 12. Că domnii români au înțeles vasalitatea ca pe o alianță și nu subor- donare se vede din întreg protocolul omagial depus de Ștefan cel Mare față de Cazimir al IV-lea, (1485) 13, precum și din conținutul actului scris, act •de referință în toate închinările care au urmat în sec. XVI. Să ne oprim asupra gesturilor al căror limbaj simbolic, cunoscut și înțeles atunci de toată lumea, este deosebit de grăitor. La depunerea Jurămîntului de către Ștefan cel Mare față de Cazimir al IV-lea, regele se afla așezat pe tron, într-un cort special amenajat. Domnul Moldovei a venit călare, nu pe jos, cum se obișnuia. Nu se menționează culoarea calului, •amănunt important. De obicei, domnul călărea pe cal alb, formă de expri- mare a suveranității. Dacă venind la Cazimir ar fi folosit un cal negru, •credem că documentul ar fi consemnat faptul ca pe o excepție. Descălecînd, Ștefan s-a închinat îngenunchind. Deși în document se spune: „după obiceiul moldovenesc”, precizăm că era o formă de salut acceptată în tot Occidentul medieval, fără să implice înjosire, ci doar •curtenie și respect. Salutul a fost însoțit și de închinarea steagului... în ce privește omagiul propriu-zis, el se abate în mod voit de la ritualul clasic. Jurămîntul afost depusdeȘtefan stînd în picioare, cu mîinile strînse în jurul steagului țării, nu în genunchi cu mîinile în mîinile seniorului, cum ■ cerea datina, ceea ce în limbajul simbolic amintit spunea mult. Cu alte cu- vinte, forța domnului (mîinile) rămînea în slujba țării, nu a seniorului. La • cererea expresă a lui Ștefan, steagurile țării nu au fost rupte, cum se proceda în cazul unei subordonări, ci depuse drept gaj al prieteniei, în trezoreria regatului polon. în rest, închinarea cuprindea formula ajutorului reciproc. Ea a fost pecetluită prin sărutul dintre cei doi principi, sărutul marcînd -egalitatea dintre ei și credință. Apoi domnul Moldovei a fost așezat pe .un jilț la loc de cinste, alături de suzeranul său. în ceea ce privește actul scris, în protocolul de început se spune: „noi sîntem Domn al Moldovei prin voia lui Dumnezeu”14. Sîntem în- dreptățiți să credem, că formula a fost înscrisă la cererea domnului care voia astfel să precizeze că nu datorează domnia vreunui suzeran, nici regelui polon, nici celui maghiar. Era pentru prima dată cînd într-un tratat de 11 A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Românești, Acte și scrisori, București, 1923, p. 78. u Nicolae lorga, Istoria românilor, voi. IV, București, p. 273. u Doc. redat de loan Ursu, Relațiile Moldovei cu Polonia pină la moartea lui Ștefan .eel Mare. Piatra Neamț, 1900, p. 121 și urm. 14 I. Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, voi. II, București, 1913, p. 370 — 371. www.dacoromanica.ro 366 FLORENTINA CAZAN, CĂTĂLIN MUSTAȚA 4 vasalitate moldo-polou apărea definit caracterul domniei moldovene ca fiind independentă de vreo putere străină. Că se dorea o alianță se vede și din faptul că nu a avut loc doar o închinare personală, ci și a țării, prin participarea boierilor care și ei au jurat credință alături de domnul lor. Așa se explică și de ce jurămîntul de vasalitate nu a fost însoțit de o învestire cu teritorii din partea regelui polon, cum de fapt vasalitatea o cerea. Episodul cu omagiul secret și desfacerea cortului regelui în timpul închinării lui Ștefan, pentru ca acesta să fie văzut de oștenii săi nu apare în documentul menționat. Pare mai mult o legendă. Dar și dacă a avut loc în realitate, nu este vorba de o umilire la care ar fi vrut să-l expună regele polon pe domnul moldovean, ci doar de nevoia de a face public actul, căci se știe că închinarea vasalică neînsoțită de martori nu avea valabilitate. S-ar fi putut ca Ștefan să nu dorească actul public pentru a nu avea com- plicații cu Poarta, dar ceea ce interesa pe regele polon, era trăinicia acestei relații. Cu același gînd, succesorul luiCazimir al IV-lea, Alexandru, a căutat să reînnoiască relația de vasalitate, întărind-o și cu o legătură matrimo- nială, dublată de una religioasă și de cedarea unui teritoriu — Pocuția — ceea ce evident ar fi fost în avantajul domnului moldovean. Tot în sprijinul argumentării că vasalitatea însemna, alianță intră și faptul că deși formula tipică de .,auxilium et consilium” o regăsim ori de cîte ori actul se reînnoiește, relația de vasalitate uneori era menționată, alteori nu. De pildă, în tratatul încheiat la 4 mai 151S între Sigismund și Ștefăniță, acesta din urmă se adresează regelui simplu: „strălucitul prieten al nostru, Sigismund craiul Poloniei” nici un cuvînt desprer suzeranitate. în schimb în 1527, același rege, reînnoind tratatul cu Petru Rareș, avea grijă să formuleze legătura de vasalitate 15 16. Diferența de ex- primare probabil că era dictată de înseși relațiile mai strînse sau mai reci dintre cele două țări. în acest ultim caz, regele urmărind să accentueze legătura ce trebuia să unească cele două țări. în plus, procedura feudală permitea ca reînnoirea contractului dintre senior și vasal să se facă prin intermediul unei terțe persoane. Este cazul lui Ștefăniță (1518) sau Al. Lăpușneanu (1554) 17. în această situație se presta doar jurămîntul fără a se mai depune omagiul, ceea ce practic anula vasalitatea și doar clauzele actului mai rămîneau în vigoare dîndu-i astfel mai pregnant caracterul unui tratat de alianță. Dacă formularea pare a unei vasalități, aceasta se explică prin faptul că amprenta acestei instituții asupra societății făcuse ca asupra limbajului de cancelarie, în redactarea unor înțelegeri bilaterale, să împrumute termeni destinați contractului vasalic, fără ca acest lucru să implice și vasalitatea în sine. Nu este exclus ca Polonia să fi preferat o formulă echivocă avînd în vedere politica ei față de Poartă, care nu putea să rămînă indiferentă în ceea ce privește relațiile moldo-polone. Alianțele polono-moldovene concepute la adăpostul apărării crești- nătății de pericolul otoman au fost însă un bun pretext pentru a masca- unele tendințe anexioniste ale Poloniei față de Moldava. Regatul vecinr 15 Hurmuzaki, Documente, voi. II/2, p. 602 — 603. 16 I. lonașcu, Relațiile internaționale ale României tn aocumente (1368—1900;, București, 1971, p. 143-144. 17 N.C. Bejenaru, Politica externă a lui Alexandru Lăpușneanu, Iași, 1935, p. 5 — 7.. www.dacoromanica.ro 5 RELAȚII DE VASALITATE MOLDO-POLONE 367 la începutul sec. XVI se afla în plină criză politică internă, datorită creș- terii rolului șleahtei, fapt ce îngrădea puterea regelui și-l punea în imposi- bilitatea de a recruta o armată în cazul unui atac. Urmarea fusese ruperea Boemiei din alianța dinastică, la granița de vest, pierdere pe care Polonia încearcă să o înlocuiască printr-o expansiune în sud 16 * 18, asupra Moldovei, țară mult mai utilă, sub raport economic și militaro-strategic, decît teri- toriul pierdut, în politica echilibrului de forțe ce se desena în Răsărit19. încă din aprilie 1494, cu ocazia consiliului regal de familie întrunit la Lbcze, s-a discutat planul unui atac în vederea anexării Moldovei la regatul polon, prin înlocuirea lui Ștefan cel Mare cu Sigismund, viitorul rege al Poloniei. Era o reluare a proiectului mai vechi al lui Cazimir al IV-lea 20 și numai abilitatea diplomatică și puterea politică a domnului Moldovei au zădăr- nicit punerea lui în aplicare. în 1505—1506 regele polon a avut intenția să-l forțeze pe Bogdan să accepte încorporarea țării sale la Polonia printr-un „act expres”, sub pretextul că astfel se putea rezista mai bine în comun amenințării turco- tătare 21. Relația matrimonială preconizată în 1506 și promisiunea lui Bogdan al III-lea de a primi în țară episcopi catolici îi crea lui Alexandru iluzia ca „Polonia și Moldova să formeze un singur corp indivizibil, un singur neam și un singur popor, cu o singură voință și o singură credință” 22. Aceste pretenții clar formulate nu puteau să nu-1 facă pe domnul român mai circumspect în piretenia arătată Poloniei. Nesigur de vecinul său, Alexandru propunea în 1506 lui Baiazid al II-lea o campanie comună împotriva Moldovei. De aici se vede limpede că Polonia era mai puțin picocupată de soaita creștiniiății și mai mult de stăpînirea ei în Moldova. Tratatul încheiat de Ștefăniță în 1518 cu Sigismund I prevedea o încercare voalată a Poloniei de ștergere a graniței dintre cele două țări23 24. Aceeași lipsă de grijă față de soarta creștinității a dovedit-o Sigis- mund I în 1538 cînd se dezice de liga creștină și în loc să asigure ajutor și apărare vecinului său moldovean, colaborează cu sultanul Soliman Magnificul căruia îi propune un atac simultan turco-polon asupra Mol- dovei M, încâlcind regulile echilibrului de forțe. Niciodată tendința de subordonare a Moldovei de către Polonia nu a fost mai clar afumată ca în discuția dietei întrunită la Cracovia în anul 1553, imediat după înscăunarea lui Alexandru Lăpușneanu cînd se re- deschide problema vasalității Moldovei, o vreme uitată după moartea lui Petru Raieș. Regele Sigismund al II-lea urmărea să aducă sub suzeranitatea sa Moldova, Transilvania și Ungaria. încerca astfel, să pună stavilă atît expansiunii otomane cît și habsbmgice. De aceea, în dieta amintită, Hieronim Ossolinski a propus ca omagiul domnului moldovean săfie prestat 16 H. Grappin, Histoire de la Pologne des origines a 3922, Paris, 1922, p. 193—19 4; >ezi și Al. Gieysztor — op. cit., p. 187. 19 Fl. Cazan, Unitatea de acțiune a Țărilor Române, p. 18—19. 20 Eduard Fischer, Bătălia din Codrii Cozminului, București, 1904, p. 9 — 10. 21 V. Ciobanu, Relațiile politice ale Moldovei cu Polonia in sec. XVI— XVIII in lumina unor cercetări recente, în ,,Revista de istorie” nr. 6/1977. 22 A. Veress, Acte și Scrisori, p. 76 — 77. 23 H. I. L'rsu, Moldova in contextul politic european. (1517—1521), București, 1972, p. 25-27. 24 Jancu Bidian, Moldova în tratativele polono-otomane intr-un document din anul 1538, In „Studii și materiale de istorie medie”, voi. VII, 1974, pp. 315—316. www.dacaromanica.ro 368 FLORENTINA CAZAN, CĂTĂLIN MUSTAȚĂ 6 în forma respectată de toți voievozii de la Ștefan cel Mare și pînă atunci, adică domnul personal să jure credință regelui și odată cu el toți marii dre- gători și boieri, pentru a angaja astfel într-o legătură întreaga țară. în- chinarea trebuia, de asemenea, să fie publică pentru a se evita contestare ei în viitor. Suzeranitatea polonă în Moldova avea să fie marcată prina obligația domnului de a întreține un corp de oaste polon de 3.000 oameni la curtea sa. Bolul lui era, pe de o parte să constituie o armată gata de luptă în cazul unui atac al turcilor, pe de altă parte, să vegheze la respectarea dispozițiilor date de Sigismund al II-lea lui Alexandru Lăpușneanu. Prezența unei armate străine cu caracter permanent pe teritoriul Moldovei ar fi îngrădit libertatea de acțiune a domnului, chiar în relațiile cu alte state creștine. Apoi raportul însuși preciza că și în politica internă acest corp de oaste poate interveni, dînd posibilitatea domnului să se impună; în realitate să conducă potrivit instrucțiunilor regelui polon. Hieronim Ossolinski mai cerea să se stipuleze în tratat prevederea ca „voievodul să nu poată să judece pe nimeni în chestiuni privind pedeapsa capitală fără să ceară părerea dregătorilor poloni, să nu poată să dea pedeapsa cu moartea fără consimțămîntul lor și dacă ar fi îndrăznit să o facă neținînd seama de ei, majestatea sa regele va avea dreptul să numească alt domn cu asentimentul întregii țări25 26. în aceste condiții, lipsit de dreptul de judecată supremă în stat, domnul Moldovei apărea mai degrabă ca un delegat al regelui polon cu largi împuterniciri, iar opinia istoricului Halecki cum că feudalitatea în sensul strict al cuvîntului nu a jucat niciodată un rol considerabil în dreptul public polonez cade 28. Dacă proiectul nu a fost primit este pentru că el comporta un risc prea mare. Cu cîteva luni înainte de convorbirea dietei, episcopul lacob Ușanski arătase regelui că o politică de subordonare a Moldovei nu ar fi rămas fără urmări din partea sultanului, care considera țara Moldovei ca fiind sub suzeranitatea sa și nu lăsa pe nimeni să se atingă de ea 27. în afară de aceasta, Sigismund al II-lea, pe plan intern, încerca să adapteze instituțiile la necesitățile unei națiuni moderne, fapt ce venea în contra- dicție cu formula vasalității de anexare de noi teritorii. Procedeul era precar, ținea de altă structură de stat, aceea a „granițelor mobile”, formă de stă- pînire ce nu se potrivea cu statul modern, care tindea să-și fixeze hotarele, nu fără a ține seamă de structurile etnice din cadrul lor. Un teritoriu cu o populație de altă limbă, alte obiceiuri, inclusiv credință religioasă, în loc să ducă la o unitate și sudare a statului polon ar fi fost prilej de noi neîn- țelegeri. Românii dovediseră în numeroase situații că nu renunță la ființa de neam și de stat. însuși Adam Mickiewicz recunoaște că românii în cadrul jocului politic, urmăreau cîștigarea independenței2S. O armată permanentă, o vistierie pusă la punct, o administrație cu funcții precise erau greu de impus într-o țară străină, abia de puteau fi respectate în Polonia. Așa se explică de ce în actul din 16 dec. 1554 (Vilna), Sigismund al II-lea numea pe Lăpușneanu „domn prin grația lui Dumnezeu”, iar înțelegerea „tratat de bună prietenie și de eternă pace” 29. 25 Hurtnuzaki, Documente, voi. I. supl. II. p. 201, 197 — 198. 26 O. Halecki, op. cil., p. 1. 27 Ibidem, p. 178. 28 A. Mickiewicz. Histoire populaire de Polog ne, Paris. 1867, p. 78 — 79. 29 I. lonașcu, Relațiile internaționale ale României in documente (1368— 1900), București, 1971, p. 171. ’ , www.dacaromamca.ro 7 RELAȚII DE VASALITATE MOLDO-POLONE 3G9 Așadar, putem conchide că principiul de alianță, prin intermediul vasalității a fost cel care a triumfat. Așa rezultă și din răspunsul dat de Sigismund al II-lea dietei, în care în mod voit ocolea problema vasalității Moldovei și lăsa să se înțeleagă că această legătură o vedea mai degrabă sub forma unei alianțe ce presupunea ajutor militar reciproc, așa cum fusese dintotdeauna 30 (s. n.) Convingerea că sînt alianțe și nu tratate vasalice de subordonare a făcut ca domnii români să se închine în același timp mai multor suverani. De altfel, pluralitatea omagiului era o practică recunoscută în dreptul feudal, nu contravenea principiului fidelității și nici nu însemna că era schimbat un stăpîn cu altul. în nici un caz nu implica trădare, așa cum de multe ori, în chip tendențios, s-a interpretat. Dreptul feudal mult mai complex era și foarte elastic. Pluralitatea omagiului era dovada cea mai de netăgăduit a indepen- denței unui vasal, situație perfect valabilă și în cazul pluralității omagiului între state. loan Laski în raportul prezentat la Roma în 1514 afirma că domnul Moldovei este de fapt independent căci „face omagiu cînd regelui Ungariei, cînd regelui Poloniei, cînd Turcului” 31 și desmințea opinia curentă în Polonia cum că Moldoveanul a fost, este și trebuie să fie de drept „vasal palatin” al regatului polon 32. Domnii moldoveni, buni cunoscători ai mecanismului politic feudal, au știut să se folosească cu multă abilitate de pluralitatea omagiului pentru a-și menține neatîrnarea și totodată pentru a schimba echilibrul de forțe în Răsărit în momentul în care o putere devenea amenințătoare. Cînd Bogdan cel Orb intră în conflict cu Sigismund I, se adresează celuilalt suzeran al său Vladislav al II-lea, regele Ungariei. Cum nici acesta nu se grăbește să restabilească armonia între cei doi suverani, Bodgan apelează la judecata papei 33 34, acel „stăpîn al regalităților mărețe, felurite și neîmpăcate din Apus ” 3i, cum îl numea N. lorga. Apelul însemna, însă, o recunoaștere a suzeranității episcopului de la Roma asupra tuturor principilor creștini, conform ierarhiei politice și dreptului feudal, ierarhie în care Bogdan considera că se înscrie. Ar fi putut să ceară sprijin Porții — celălalt suzeran — dar Bogdan considera că în conflictele dintre state creștine nu trebuie amestecată o putere ostilă lor. Dovedea astfel o mai bună înțelegere a noțiunii politice de creștinătate decît vecinul său catolic, care rămîne neînduplecat la insistențele papei luliu al II-lea, din anul 1509, de a respecta înțelegerea anterioară cu Bogdan pentru a nu-i lăsa pe turci să profite de rivalitatea dintre două state creștine 3S 36. în mînia ce il cuprinsese Sigismund I ajunsese în 1509 să propună regelui Ungariei Vladislav al II-lea ca „hoțul” (adică Bogdan) să fie înlăturat, toți românii să fie scoși din țară, iar în locul lor să se așeze o nouă colonie 30. în această pornire absurdă, pe care de altfel Vladislav nici n-a luat-o în considerare, 30 Ilurmuzaki, Documente, voi. I supl. II, p. 200 — 201. 31 N. lorga, Dovezi despre conștiința originei românilor, în An. Ac. Rom., M.S.I., S. III, T. XXVII, 1936, p. 5. 32 Ibidem, p. 6. 33 N. lorga. Istoria Românilor, voi. IV, p. 268. 34 Ibidem, p. 267. 35 Hurmuzaki, Documente voi. II/l, p. 21. 36 N. lorga, op. cil., voi. IV, p. 272. www.dacoromanica.ro 370 FLORENTINA CAZAN, CĂTĂLIN MUSTAȚA 8 răzbate oare aceeași convingere că suzeranii pot judeca actele vasalului și hotărî soarta lui și a țării sale? în orice caz avantajul dublei vasalității s-a văzut. Cei doi suzerani nu priveau la fel litigiul, iar Bogdan a avut de cîștigat. Nerespectarea tratatelor, nici atunci cînd intervenea un suzeran suprem, a dat posibilitatea domnilor moldoveni, în mai multe rînduri, să rupă relația de vasalitate cu Polonia și aceasta în deplină conformitate cu dreptul feudal internațional. Astfel se explică desele conflicte care între- rupeau relațiile de bună vecinătate cu regatul jagelon. Dacă pluralitatea omagiului făcea ca în ochii Europei domnul Moldovei să apară independent, nu același lucru s-a petrecut în relațiile cu Imperiul otoman. Străini de instituțiile occidentale, turcii au dat vasalității sensul unei supuneri depline de tip oriental. Dacă în 1519 vor- bind de Ștefăniță și Neagoe Basarab sultanul spunea că sînt „penes Eegem” 37 (în vasalitate față de regele Ungariei) și faptul părea că nu-1 supără, aceasta se explică prin dificultățile pe care Selim I le avea la granița de răsărit cu perșii și imposibilitatea în care se afla de a-și afirma prea riguros pretențiile de suzeranitate în țările de la Dunăre. în schimb, Soliman Magnificul în 1531 ținea să clarifice situația. Indignat că Petru Rareș încercase să trateze cu Sigismund I, el scria regelui: „voievodul Moldovei, la fel ca și cel al Valahiei, sînt supușii și tributarii mei, iar stăpînirile lor sînt încorporate în celelalte teritorii ale mele, la fel ca Bosnia și Semendria, fornăind proprietatea mea” 38. Nu credem că este vorba de o formulă diplomatică definind relații patriarhale de tutelă — cum afirma N. lorga— căci mai departe se spune : „noi am dat porunci severe ca ei să nu îndrăznească să trimită cuiva solii, tot așa după cum nici o solie nu poate fi trimeasă la ei; dacă cineva are ceva de lămurit cu ei, să se adreseze puternicei noastre Porți, care se află totdeauna deschisă, și ei să-i înfățișeze păsul” 39. Din document rezultă limpede pretențiile sulta- nului de stăpîn al Moldovei și dreptul ce și-l aroga de a controla politica externă a țării înainte ca ea să-și fi pierdut independența. Același punct de vedere era reîntărit în anul următor, cînd sultanul atrăgea atenția că Moldova face parte din stăpînirile sale și că orice încălcare a drepturilor ei teritoriale o va considera ca un atac asupra granițelor însele ale imperiului40. Declarația atît de categorică nu l-a speriat pe Petru Rareș. Abil politician, o vreme o ignoră, pentru ca în 1537 să o folosească în timpul tratativelor de pace cu Sigismund I. în toiul dezbaterilor domnul amintea de suzeranul său, sultanul, la care este gata să apeleze dacă nu i se ceda Pocuția (motivul conflictului). Speriat de o intervenție a turcilor în Moldova, de unde apoi ușor s-ar fi trecut în Transilvania, celălalt^ suzeran, Ferdinand de Austria, acum rege al Ungariei, depunea eforturi să împace pe cei doi adversari41. Asistăm la un adevărat machiavelism politic, în a cărui diplomație Moldova este nodul gordian. Despre ea se vorbește la curtea de la Viena 37 Hurmuzaki, op. cit., voi. II 3, p. 30G. 38 Idem, voi. I, p. 2G. 33 Ibidem 40 Hurmuzaki. op. cil., voi. I 1. p. 117. 41 Ibidem, p. 133—135. _ , www.dacoromamca.ro 9 RELAȚII DE VASALITATE MOLDO-POLONE 371 și Madrid. Tripla vasalitate, însă nu o dată a pus-o în dificultate, iar în momentele grele a fost lăsată singură (ex. campania antiotomană din 1538). Dar nu este mai puțin adevărat că formula vasalității, în ciuda unor conflicte inerente, i-a permis să rămînă alături de popoarele Europei și prin ea să i se recunoască un rol legitim în lupta împotriva expansiunii otomane. Mînuită cu abilitate, formula vasalității multiple i-a permis să-și păstreze ființa de stat. LES RELATIONS DE VASSALITE MOLDO-EOLONAISES ET LE URS IMPLICATIONS POLITIQUES Ă LA FIN DU XVe ET AU XV]8 SlfiCLE RfiSUMfi La vassalite moldo-polonaise a retenu souvent l’attention des his- toriens roumains et polonais, la tendance generale etant de l’assimiler ă un trăita d’alliance. Cette fois-ci l’on essaie de prâsenter les multiples sens de la vassalitd moldo-polonaise. Elle est considere ă travers le prisme des mentalites de l’6poque, des structures morales et des rapports ethniques d’une socidtd encore puissamment teodale. En fonction du caractere de l’hommage, la vassalite pouvait signifier la place des deux Etats dans le cadre de la hterarchie politique internaționale, l’appartenance de la Moldavie ă ,,1’EuTope” pouvait etre ime alliance, une formule de protocole de l’^pcque — destinee ă conctetiser la notion d’amitie et appui — pouvait impliquer une tendance de subordination de la Moldavie et d’expansion de la Fologne au sud. La pluralitâ de l’hommage, loin d’etre une trahison, ainsi qu’il a et6 souvent interprete, a constitue une pratique reconnue par le droit teodal qui a assute ă la Moldavie son independance vis-ă-vis de l’Etat voisin. www.dacoromanica.ro PAGINI DE ISTORIE UNIVERSALA COTITURA LUI TRAIAN DIN 112 e.n. DE EUGEN CIZEK Unele dintre recenziile la cartea noastră asupra epocii lui Traian1 au considerat, ca punct nodal al interpretării propuse de noi, ipoteza existenței unei cotituri în sens absolutist a politicii împăratului Traian. De aceea revenim acum asupra acestui subiect. într-adevăr problemele puse de o asemenea cotitură sînt delicate. Izvoarele literare n-o menționează în nici un fel: dar acest fapt nu trebuie să ne surprindă. Dacă pentru întreaga domnie a Dacicului mărturiile literare sînt puține și superficiale, pentru ultimii ani, cînd nu dispunem nici măcar de testimoniile lui Pliniu cel Tînăr, penuria textelor se accen- tuează simțitor. Practic numai breviarii, foarte tardive și sumare, ne in- formează asupra înfăptuirilor celui de al doilea Antonin. Tacit și Suetoniu ne-ar fi semnalizat cotitura, dar ei nu se referă în mod direct la domnia lui Traian: ei n-aveau nici măcar cum să facă aluzii indirecte la eveni- mentul, care ne preocupă în contribuția de față. Vom vedea mai jos în ce mod specificul acestei cotituri, îndeosebi salvgardarea contractului politic și a noului sistem axiologic, n-a favorizat strecurarea de aluzii la cotitură, în operele contemporanilor ei și în cele ale scriitorilor posteriori. Dintre cercetătorii moderni, numai Gilbert-Charles Picard a sus- ținut că s-a manifestat o evoluție în sensul potențării absolutismului și teologiei imperiale, în ultimii ani ai domniei lui Traian. într-o carte, apărută cu douăzeci și cinci de ani în urmă și consacrată artei tri- umfale romane, cunoscutul savant francez opinia că la sfirșitul domniei, cu prilejul expediției împotriva părților, Traian ar fi asumat ideologia monarhică egipteană și conotațiile ei mistice, în pofida nemulțumirii vădite de adepții din Capitală ai tradiționalismului politic 2. Gilbert-Charles Picard observă că monedele alexandrine implicaseră, în tot cursul domniei lui Traian, o mistică teocratică, dar semnalează că, în ultimii ani de viață, împăratul a fost eroizat în țara Nilului, după formulele vehiculate de Lagizii elenistici. Savantul francez reia astfel o notație, enunțată de cele- brul cercetător al numismaticei traianiene, Paul Strack, care deslușise pe monede alternarea imaginii lui Traian cu înfățișările Nikei, zeița victoriei, 1 Ne referim, desigur, la Epoca lui Traian. împrejurări istorice și probleme ideologice. București, 1980. 2 Gilbert-Charles PICARD, Les trophees Romains. Contribution ă l’histoire de la religion et de l’art triomphal de Rome, Paris, 1957, p. 409. ,,REVISTA DE ISTORIE", Tom. 38, nr. 4, p. 372 - 383, 1983 www.dacaromanica.ro 2 COTITURA LUI TRAIAN 373 și a lui Serapis 3. Dealtfel, savantul francez constată dezvoltarea unei teologii dionisiace și în afara Egiptului. Mozaicurile fermelor de la Acholla, din Tunisia actuală, stabilesc un veritabil isomorfism între kosmocrația lui Dionysos și absolutismul traianian. Ca un nou Dionysos, împăratul obține o putere nelimitată asupra naturii înseși: astfel îl vedem figurat ca zeu triumfal, pe carul tras de centauri, întocmai precum mitologicul cuceritor bacchic al Orientului4. Chiar în Italia, mistica dionisiacă se răspîndea și semnifica potențarea absolutismului. Pertinent apare sarco- fagul lui Bellicus Natalis, aflat în splendidul Campo Santo de la Pisa. Epitaful înfățișează acest personaj ca un fost consul, din anul 87 e. n. Bellicus Natalis îl însoțise pe Daci&us în campaniile partice și murise la sfîrșitul domniei împăratului său. Imagistica sarcofagului figurează printre altele o întîlnire între Pan și Dionysos, închipuit aici ca arhetip al lui Traian s. Pe de altă parte, pe reliefurile arcului de la Beneventum, însuși lupiter îl transformă pe Traian în mandatarul său privilegiat, cînd îi încredințează propriul său trăsnet, pentru a zdrobi pe părți. în iconografia arcului, printre trabanții zeului suprem se numără și Hercule, încît împăratul asumă virtutea și ponos-ul acestei divinități. înzestrat cu trăs- netul iupiterian, Traian devine un kosmokrator perfect6. Probele materiale, menționate de Picard și evocate de noi mai sus, relevă așadar consolidarea absolutismului, pe baza unei mistici fervente, de inspirație greco-orientală. Totuși Gilbert-Charles Picard întrevede evoluția lui Traian în direcția absolutistă ca un proces lent, care afecta numai anumite nivele ale sistemului politic. El nu ia în considerare o mutație netă, o adevărată cotitură și nici măcar o veritabilă conștientizare a schimbării. Modificarea ar rezulta astfel concepută ca foarte parțială și îndeosebi ca o accentuare treptată a unei politici sau, mai ales, a unei politologii teocratice mai vechi. Este de la sine înțeles că Picard nu pre- cizează nici o dată clară pentru o transfoimare, care, în concepția lui, n-avea limite bine determinate. Dar o cotitură limpede manifestată, intențională, temeinic deliberată, era în logica însăși a stiucturilor absolutiste. în secolul I e. n., cotitura nu evitase decît domeniile împăraților așa-ziși „buni'’, adică pe placul senatului. însă, în general, acești împărați dcmniseiă puțin sau foarte puțin, ca Galba, Otho, Titus, Nerva și chiar Vespasian, titular al unui imperium de zece ani. Dacă ar fi domnit mai mult, cotitura și conflictele cu grupurile tradiționaliste din senat s-ar fi produs în mod inevitabil sub acești împărați. Nu ignorăm, firește, existența a două serii de cezari, „răi” și „buni”, despotici și tradiționaliști, însă considerăm, ca și Tacit cîndva — și în repetate rînduri —, diferențele dintre ei ca minore. Revelator ni se pare exemplul lui Tiberiu, principe fidel anumitor idealuri conser- vatoare, care a trebuit totuși să reprime și să acuze mărcile absolutiste ale domniei sale, după 31 e. n. August n-a recurs la nici o cotitură. Sau cel 3 G.-Ch. PICARD, op. cit., pp. 410 — 411 și Paul STRACK, Untersuchungen zur Rdmische Reichsprăgung des Zireilen Jahrhundcrts J: Die Reichsprăgung zur 7-eit des Traian, Stuttgart, 1931, pp. 203; 226, n° 468. 4 G.-Ch. PICARD, op. cit., pp. 412—414. 5 G.-Ch. PICARD, op. cit., pp. 415-417. 6 G.-Ch. PICARD, op. cit., p. 411; dar și Mason HAMMOND, The Antonine Monarchp* Roma, 1959, p. 211 (pentru reliefurile arcului de Ia Beneventum). www.dacaromanica.ro 374 EUGEN CIZEK 3 puțin sursele n-au consemnat-o. Dar August era mai mult decît fondatorul principatului, constituind de fapt un monument, o pildă, de la care se reclamau toate orientările politice din primele două secole ale erei noastre. Unii cercetători au apreciat cotitura — „tournant”, „Wendepunkt” — ca o invenție comodă a izvoarelor. Confruntate cu informații contradictorii, unele favorabile și altele ostile împăraților, izvoarele ar fi simplificat totul, afirmînd că în domniile cezarilor s-ar fi manifestat două secvențe: una bună și inițială, caracterizată ăe fada lăudabile, alta rea și finală, marcată de acta condamnabile, horifice. După părerea noastră, sursele n-au făcut decît să aranjeze întrucîtva realitățile, dat fiind că au propus limite prea nete și au operat cu o tehnică vădit manicheană, spre a obține efecte dramatice sporite și a evita sinuozități, explicații prea complicate, însă ele au purces de la un dat autentic, cel mult exagerat. Altfel de ce ar fi ales tocmai începutul domniilor pentru faza elogiabilă? în fond, cezarii au procedat ca dentiștii tuturor timpurilor. Adică au început de la critica predecesorilor, directă, clară ori indirectă, camuflată, chiar dacă antecesorii le erau rude. Au rechemat din exil victimile precursorilor, au acordat satisfacții morale și materiale senatului, au încercat să alcătuiască în jurul lor o vastă coaliție, o considerabilă concentrare de forțe politice, însă cum ei doreau să potențeze totalismul și pentru că erau obligați să acționeze în acest sens de mecanica însăși a structurilor monarhice abso- lutiste, ale căror prizonieri erau și ei, au trebuit să purceadă la o strategie politică și la o politologie mai clar autoritare, totdeauna selective, necruță- toare, întemeiate pe represiuni. într-un moment precis, cezarii au fost con- strînși să opereze o mutație relativ bruscă — deși pregătită parțial în perioada anterioară —, limpede semnificată ca o autentică turnantă, ca o cotitură. Astfel a procedat nu numai Tiberiu, ci mai ales Caligula in 39 e. n., Claudiu în 48—49, Nero în 61, Domițian în 89—90. Am susținut mai sus că și Traian a efectuat o asemenea cotitură, deși faptul n-a fost pînă acum semnalat de exegeza modernă. Fără îndoială, in cazul lui, cotitura poate apărea surprinzătoare. Traian era împăratul ,,liberal”, adică tradiționalist, respectuos față de senat și totodată artizanul unui autentic compromis sau chiar contract nescris cu fosta opoziție senatorială a secolului I e.n. Am arătat cîndva că acest contract se baza pe ciuilitas, în politica internă, adică tocmai pe anumite concesii făcute tradițiilor senatului, virtuților cetățenești și pe fortitudo, adică pe expan- siune externă, pe canalizare a eforturilor generate de consensul politic spre noi cuceriri, spre ofensivă desfășurată 7. Dar Traian a consolidat totdeauna administrația absolutistă și a pregătit reformele centralizatoare ale lui Hadrian 8. Pe de altă parte, propaganda imperială acredita nu numai versiunea civilității lui Traian, ci și statutul lui de kosmokrator, de monarh absolu t mandatar al zeilor, cărora le-ar fi fost foarte asemănător (într-un text al epocii dis similimus). Ne referim la o alegație formulată de Pliniu cel Tînăr, chiar în preambulul Panegiricului9, publicat probabil în 103 e.n. 7 Vezi in această privință E. CIZEK, op. cit., passim. 8 Despre care un abreviator tirziu, dar inteligent, va spune că a organizat instituțiile palatului, statului și armatei într-o formă nouă, față de tradiția augusteică, pe care acestea o vor asuma, aproape neschimbat, pină in timpurile lui Constantin și ale autorului Însuși (PS. AUR. VICT., Epit., 14, 11). 8 PLIN., Pan., 1, 3. www.dacoromanica.ro 4 COTITURA LUI TRAIAN 375 Pentru Pliniu, împăratul era un munus deorum, ,,dar al zeilor”, dar avînd și „însărcinarea” lor, care ofereau prin el un adevărat „spectacol” bine- făcător. Căci Pliniu se referea, după opinia noastră, la mai multe sensuri ale termenului de munus, în orice caz la cele de „dar”, „misiune” și „spectacol”. O întreagă serie de concepte absolutiste intervine în Panegiric pentru a concura, datorită unei contradicții fertile în efecte multiple, cealaltă serie, cea a conceptelor tradiționaliste 10 11. Încît Traian, ca și alți cezari, mai sus menționați, era obligat de logica politicii sale, de mecanismul Imperiului, să efectueze o cotitură, în scopul întăririi absolutismului și fațadei lui politologice. însă și alte cauze, de fapt secundare, s-au adăugat pentru a prilejui cotitura și mai ales pentru a o localiza tocmai în 112. Ne referim în primul rînd la pregătirea războiului pârtie, țelul principal al domniei lui Traian: or 112 era anul imediat anterior deschiderii ostilităților. Pentru a înfrunta pe Marele rege, monarhul absolut, oriental al părților, Traian trebuia să apară mai limpede în lumină de kosmokrator, de stăpîn aproape oriental. în plus, Traian trebuia să se gîndească și la viitorii săi supuși, de pe meleagurile, pe care urma să le cucerească. însă aceștia erau deprinși să se supună doar unor despoți divinizați. O a treia cauză subsidiară se cuvine a fi căutată în fascinația exercitată de Orient și de mitul lui Alexandru, a cărui gestă urma să fie reiterată de Traian. Dacă în primii ani de domnie Traian manifesta interes mai ales pentru Grecia clasică, în orice caz continentală, cum reliefează unele scrisori ale lui Pliniu cel Tînăr, ulterior împăratul se preo- cupă mai mult de Orient, de domeniul și concepțiile asiatice. Accentul tindea să se mute prin urmare spre Orientul greco-roman și pârtie. Această fascinație a Orientului a crescut cum era și firesc, în perioada pregătirii războiului împotriva părților și în strînsă legătură cu acțiunea prevăzută. O a patra cauză ajutătoare decurge chiar din politica de fortitudo, care, începînd de la un anumit nivel de afirmare, de dezvoltare, se acomoda mai lesne absolutismului potențat decît civilității tradiționaliste : expansiunea se înfăptuia mai ușor și mai spectacular sub ordinele unui monarh aproape deificat, decît sub flamura unui simplu comandant cetățean u. Totuși ni se pare că putem degaja și o a cincea cauză secundară, cel puțin tot atît de însemnată ca cele enumerate în frazele anterioare. Traian înclina tot mai clar spre asigurarea succesiunii la domnie, după moartea sa, pentru Hadrian, nepot al său, căsătorit pe deasupra cu nepoata de fiică a surorii sale, Marciana. Cum a demonstrat, într-o carte strălucită, semnificativ intitulată Die Frauen am Hofe Trajans, Hildegard Temporini, Traian era împins stăruitor spre o asemenea soluție de rudele lui feminine de la curte și de soția lui, Pompeia Plotina12. Hildegard Temporini a analizat cu minuție funcția importantă, care a revenit, la palat și în viața politică, rudelor feminine ale tuturor principilor din primele două secole ale erei noastre, insistînd cu prioritate asupra rolului îndeplinit sub Traian de Pompeia Plotina, Ulpia Marciana și de Salonia Matidia. Totuși Hadrian avea numeroși dușmani în grupurile de presiune senatorială, iar încre- 10 Vezi In această privință E. CIZEK, op. cit., pp. 209—216. 11 Pentru aceste cauze subsidiare, vezi E. CIZEK, op. cit., pp. 350—351. M Vezi In această privință Hildegard TEMPORINI, Die Frauen am Hofe Trajaru. Ein Beitrag zur Stellung der ork, deosebi pp. 78—90, 376 EUGEN C1ZEK dințarea tronului unei rude apropiate a principelui echivala cu o entorsa, gravă săvîrșită principiului adoptării ca fiu și succesor al împăiatului im viață a celui mai bun senator. în virtutea acestui principiu ajunsese cezar însuși Traian. Aristocrația senatorială ținea la adoptarea celui mai bun? senator și cetățean, care, în concepția ei, era mai degrabă Gaius Avidius» Nigrinus, urmașul spiritual al stoicilor secolului I e. n.13. Transmiterea, puterii imperiale lui Hadrian reclama revenirea la principiul eredității de- j'acto a tronului, organic conexate sistemului absolutist. Oricum, devenise necesară consolidarea autorității lui Traian și sublinierea statutului de- mandatar principal al zeilor. însă în ce a constat, în mod concret, cotitura din 112? Care sînt» probele existenței acestei cotituri, în afara celor invocate de Gilbert- Charles Picaid, care de altminteri privesc mai cu seamă efectele mutației și momente posterioare producerii ei? Prima componentă a noii politici rezidă tocmai în inauguratea unei politici dinastice estentative. Nu ne- referim doar la favorizarea din ce în ce mai categorică a carierei lui Hadrian ci și la divinizarea unor membri ai familiei imperiale. Alcătuirea unei politici dinastice cu acest prilej a fost semnalată de mai mulți cercetători, deși aceștia nu recunosc în ea semnul unei cotituri majore14. Relevantă ne apare deificarea Ulpiei Marciana, sora lui Traian și bunica Vibiei Sabinar soția lui Hadrian. Văduvă austeră a lui Gaius Salonius Matidius Patruinusr această Ulpia Marciana nu purtase nici un titlu oficial pînă în 105, cînd, înainte de 10 decembrie și așa cum atestă o inscripție, devine Augusta? împreună cu Plotina15 *. Marciana trăia în palatul imperial, împreună cu. fiica sa și în preajma augustului său frate. Imediat după moartea sa, survenită la 29 august 112, Ulpia Marciana este divinizată; consacrarea are loc, în mod surprinzător, înainte de înmormîntare, adică înainte de- 3 septembrie. Propaganda dinastică se afla în plină efervescență : Marciana apare ca diua pe inscripții și monede 18. Mai multe monede o asociază în continuare Plotinei17. Se poate, cu siguranță, obiecta că Marciana a fost deificată în 112 pentru că murise în acel an și nu fiindcă se produsese o< cotitură politică. Dar precipitarea apoteozării Marcianei nu constituie unicul fapt neobișnuit, căci și un alt membru al familiei imperiale apare trecut în rîndul zeilor în același an. Pe lingă aceasta, tot în 112 și înainte de moarte, Marciana primise dreptul de a apărea pe monede. Bustul ei, încoronat cu o diademă, se deslușește pe aversul unei monede, împreună cu o legendă revelatoare : MARCIANA AVG(«8/a) SOROB IMP(eraiom) 13 Pentru Nigrinus, vezi Eugen CIZEK, L'iloge de Caius Aoidius Nigrinus chez Tacite et le ,.complot" des consulaires, în Bulletin de l’Association Guillaume Budi, 1980, pp. 276—294. 14 Pentru constituirea politicii dinastice, vezi Roberto PARIBENI, Optimus Princeps. Saggio sulla storia e sui tempi dell’imperatore Traiano, Messina', 1926 — 1927, voi. II, p. 156. Mai limpede însă M. HAMMOND, op. cit., pp. 206; Albino GARZETTI, l’Jmpero Romano' da Tiberio agii Antonini, Bologna, 1960. pp. 369—370; sir Renald SYME, Tacita, trad. ita- liană, Brescia, 1967-1971, p. 309; H. TEMPORINI, op. cit., pp. 10—259. 15 Ne referim la CIL, XI, 1333=/LS, 288. Dar H. TEMPORINI, op. cit., p. 188 pre- supune că Plotina și Marciana primiseră de la senat titlul de Augusta, încă din 98 e.n. Soțul Marcianei apare în CIL, VI, 2056. 13 Exempli gratia CIL, VIII, 25; IX, 5894 = ILS, 298. Culegerile de'monede semnalează, epitetul pe mai multe piese, descoperite de către numismați: un inventar al acestor monede apare la H. TEMPORINI, op. cit., pp. 256 — 257. 17 Vezi de pildă Mary SMALLWOOD, Document* Illustrating the Principate of Neroa,. Trajan and Hadrian, Oxford, 1965, p. 54, nB. 106. www.dacoromamca.ro COTITURA LUI TRAIAN 377 « TRAIANT, „Marciana Augusta, sora împăratului Traian”. Prin urmare, legenda semnifică nu numai constituirea unei familii imperiale, pe baza legăturilor de sînge, la care alude specificarea relației cu Traian, ci și faptul că sora cezarului nu murise încă, dat fiind că lipsește menționarea zeificării: Marciana nu este numită diua. Iar, pe reversul aceleiași monede, apare fiica Marcianei, aproape menționată ca Augusta : MATIDIA AVGțustae) Yțilia)ls. Salonia Matidia, nepoata lui Traian, devine și ea oficial Augusta, după ce purtase numai în mod oficios acest epitet. Matidia era însă și soacra lui Hadrian: ea este asociată, pe unele monede, chiar Plotinei și îl va însoți pe Traian în campaniile purtate împotriva părților. Salonia Matidia va muri în decembrie 119, supraviețuind cu puțin unchiului său. Important ni se pare însă faptul că întreaga familie imperială emerge învestită cu atribute supranaturale, cu un statut de execepție. Fără îndoială, Pompeia Plotina apare singură pe anumite monede și inscripții, unde i se conferă o competență aproape divină. Pe de altă parte, cum am notat în treacăt, Marciana n-a fost singurul membru al familiei imperiale divinizat în 112. Căci, în același an, devine diuus tatăl autentic al împăratului, fostul consul Marcus Ulpius Traianus. Se consideră în general că această apoteoză succede celei a Marcianei, care i-ar fi oferit precedentul necesar18 19. Noi însă am emis ipoteza că eveni- mentele s-au petrecut în ordine inversă și că apoteozarea lui Ulpius Traianus Pater a servit ca precedent și exemplu, tot în 112, pentru deifi- carea Marcianei20. Oricum ar fi, fostul consul și general murise de multă vreme : el nu mai era în viață nici măcar în 97 e. n., cînd Traian fusese adoptat de către Nerva. Pe de altă parte, deși la adopțiune Traian nu intrase în ginta Cocceia, cea a lui Nerva, și nu încetase a mai fi un Ulpius, împăratul devenise totuși fiul legal al predecesorului său. Consecratio se învedera excesivă, am spune excepțională, în cazul lui Ulpius Traianus- tatăl, care nu reprezenta decît un simplu particular. Dealtfel un aureus, care datează din 112 — 114, semnifică egalizarea lui Traianus-tatăl cu însuși Nerva. Busturile celor două personaje sînt figurate față în față și apar însoțite de legenda DIVI NERVA ET TRAIANUS PAT(er), „divinii Nerva și Traianus tatăl”. Ambii sînt asociați cu însuși împăratul, a cărui imagine apare pe cealaltă față a monedei 21. De remarcat că numai Traianus—tatăl este declarat părintele împăratului. De altminetri, pealți aurei și pe denarii, de fapt pe reversul lor, apare doar Traianus-tatăl, cu 18 The Roman Imperial Coinage (RIC), Londra, 1926, II, p. 299, n°. 742=P. STRACK, n°. 183. Dar Matidia este numită Sebaste, pe o inscripție din Creta, datată din 107 sau 108; CIG, 2oTi. 19 Pentru această supoziție, vezi M. HAMMOND, op. cit., p. 206; A. GARZETTI, op. cit., p. 369; R, SYME, op. cit., p. 309; H. TEMPORINI, op. cit., pp. 250 — 251. Un inven- tar al inscripțiilor relative la Plotina aparc la ultimul autor citat in fraza anterioară, respectiv la pp. 182 — 183. 2» E. CIZEK, Epoca lui Traian, p. 358. 21 Coins of the Roman Empire in the British Museum (BAIC), Londra, 1936, III, p. 100. n°. 498. Pe această monedă, ca și pe altele dealtfel, Traianus Pater apare cu capul gol, fără lauri tn jurul frunții. R. SYME, op. cit., p. 309, n. 111 consideră că Traianus-tatăl și Marciana erau dini de categoria a doua. Faptul nu ni se pare esențial. Importantă este divi- nizarea Însăși, cum remarcă H. TEMPORINI, op. cit., pp. 246—255. Pentru zeificarea fami-- Hei imperiale, vezi și K.H. WATERS, Traianus Domitiani Continuator, In American Journal of Philology, 90, 1969, pp. 385 și urm., Îndeosebi p. 398. Pentru monedele cu Traianus-tatăl, vezi BMC, p. 101, n°. 500 - 508. www.dacaramanica.ro 378 EUGEN CIZEK ■? capul gol §i legeuda DIVVS PATER TRAIAN('Ws)22. Iar peaveisul mone- delor, menționate în fraza anterioară, se află îndeobște imaginea împăratului. Această iconografie ilustrează efortul de a crea un cult al familiei imperiale- și o dinastie a Ulpiilor, în pofida faptului că Traian n-avea fii. Sentimentul» dinastic trebuia să asigure concomitent succesiunea în favoarea lui Hadrian și potențarea Absolutismului. Prin urmare cultul dinastiei Ulpiilor, în curs de constituire, repre- zenta o componentă fundamentală a cotiturii schițată în favoarea uneîi monarhii mai autoritare. Dar nu și unicul element al mutației respective. Traian este glorificat în termeni și la un nivel necunoscut anterior. La L ianuarie 112 fusese pus în funcțiune forul lui Traian, semn major al înfăp- tuirilor optimului principe, iar la sfîrșitul aceluiași an a fost terminată construcția impresionantei Columne, care va fi inaugurată la 12 mai 113 23. Totuși obiectivul principal al Columnei nu îl constituia nararea războaielor purtate împotriva luiDecebal, ci exaltarea sobră, darprofundăr masivă, am spune hotărîtoare, a gestei lui Traian, a calităților practic supra- naturale atestate de acest principe. Romanii trebuiau să ia cunoștință, cît și conștiință de faptul că Traian reprezenta un benefactor unic în istoria omenirii și un kosmokrator capabil de orice înfăptuire. Nu este fructul hazardului că glorificarea materializată la Roma coincide cu mărturisirile- enunțate de Pliniu cel Tînăr în scrisorile pe care i le expedia împăratului din Bithynia, în aceeași vreme. în aceste epistule, Pliniu utilizează foarte frecvent pentru împărat epitetul de dominus, „stăpîn”. Pliniu declară ritos că nu va construi în Bithynia, pe care o guverna, pentru utilitatea localnicilor și a Imperiului, ci mai ales pentru a evidenția eternitatea,, gloria și măreția lui Traian 24. în Pergam se desfășuraseră jocuri cvincvc- nale în cinstea lui Traian asociat cu lupiter, imitate și în alte centre micro- asiatice 25. Marca cea mai importantă a noii politici rezidă tocmai în relie- farea conceptului de fortitudo și a absolutismului imperial, conjugată en punerea în surdină a propagandei pentru ciuilitas a împăratului și chiar a Imperiului. Sub domniile anterioare, cotiturile politice absolutiste implicaseră- ample represiuni împotriva aristocrației senatoriale. Adesea cotitura apăruse ca o ripostă dată acțiunilor complotiste ale senatorilor și inițiase- totdeauna o autentică escaladă a violenței. Totuși atît Traian, cît și senatul, au evitat declanșarea unui conflict violent, cu prilejul cotiturii din 112. De aceea cotitura nici n-a lăsat urme în sursele literare. Senatul ținea prea mult la joedus nescris, la contractul practic încheiat cu împăratul, după un secol de confruntări sîngeroase. Majoritatea senatorilor, obosită de litigiile anterioare, s-a prefăcut că nici nu observă cotitura. în 116, senatul îi va acorda împăratului dreptul de a triumfa asupra oricîtor popoare ar dori. în iulie 114, senatul conferă lui Traian epitetul de optimus ca element oficial al „formulei” imperiale, iar la 20 sau 21 februarie 116, principele 22 P. STRACK. op. cit., pp. 199-202, n“. 205; 213-214 etc. 23 CIL, VI, 959 = M. SMALLWOOD, p. 32, n’. 22 (pentru for); A. GARZETTI, op, cit., p. 662; R. SYME, op. cit., p. 300; Radu FLORESCU, Study and Archeological Commen- targ la I. MICLEA, The Column, Cluj, 1971, pp. 21*.—211 (pentru ambele). 24 PLIN., Ep., IO, 41, 1; 61, 5. 28 CIL, suppl. la I, 7086; IGRR, IV, 336; PLIN., Ep., 10, 75-76; vezi și M'„- HAMMOND, op. cil., p. 210. www.dacoromanica.ro 8 COTITURA LUI TRAIAN 379> primește supranumele de Parthicus 26. Dealtfel nici nu era ușor de înfruntat un împărat, care a părăsit curînd Capitala și a repurtat victorii strălucite pe alte meleaguri. în mod concret, Traian nu putea fi atins de o eventuală conspirație, inoportună în condițiile unor campanii militare atît de glorioase^ Din nou se impunea solidarizarea masivă în jurul expansionismului extern. La rîndul său, Traian avea interesul și dorința de a menține compromisul, politic și deci de a menaja în continuare senatul. în timpul campaniilor partice, op timus princeps n-a uitat niciodată să raporteze conștiincios senatului cîte seminții și ce teritorii ocupase 27. Totuși anumite împotriviri s-au conturat în rîndurile senatorilor. Semnele acestor rezistențe se degajă mai ales din cîteva aluzii enunțate în Istoria Augusta. în cartea noastră asupra epocii lui Traian, ezitam asupra datei la care senatorul ultradițio- nalist Crassus Frugi Licinianus a conspirat împotriva lui Traian. Consi- derăm acum ca sigură datara acestei mici conjurații în 112—113. împăratul a tradus pe conspiratori în fața senatului. Capul acțiunii, adică însuși Crassus Frugi, care mai conspirase și împotriva lui Nerva, a fost surghiunit într-o insulă și numai un singur senator a fost executat28. Dar Traian a trebuit să zdrobească și alte rezistențe. Optimus princeps nu șovăia nicio- dată să lovească puternic, atunci cînd considera necesar. Să ne amintim cît de prompt ordonase în 97 lichidarea fizică a turbulentului prefect al pretorienilor, Aelianus Casperius, și a principalilor acoliți ai acestuia. De aceea n-a ezitat nici în cazul lui Laberius Maximus. Acesta din urmă fusese unul dintre cei mai viteji și mai importanți generali ai săi în timpul războaielor dacice: în 102, el trebuise să înfrunte cel dinții valul, diver- siunii din Moesia a dacilor și a aliaților lor, mai cu seamă a sarmaților roxolani. în ciuda strălucitelor sale state de serviciu, Manius Laberius- Maximus a fost exilat într-o insulă 29. Faptul s-a petrecut probabil în 112. Rezultă din Istoria Augusta că Laberius nu se opunea atît consolidării, absolutismului, cît transmiterii puterii imperiale lui Hadrian, deși s-a pretins că vestitul general ar fi dorit domnia pentru el însuși. Se cuvine totuși să amintim că ascensiunea lui Hadrian, dușmanul lui Laberius Maximus, se afla în raporturi dialectice bilaterale cu potențarea absolutis- mului. Totuși Traian n-a cutezat să-l desemneze oficial pe Hadrian ca* urmaș, pînă în preziua morții sale, survenite în 117. Laberius Maximus n-a? fost dealtfel singurul care se vădea nemulțumit, în anturajul lui Traian, de evoluția puterii imperiale. Dio din Prusa, gînditor atît de influent la curte, înfățișase, în al patrulea discurs despre monarhie, pe Alexandru, ca pe un nedemn rob al gloriei, pe care ar fi rîvnit-o cu o pasiune absurdă 30. Reprobarea memoriei lui Alexandru, atît de iubită de Traian,- apare ca deosebit de relevantă 31. Dio din Prusa blama în același timp reiterarea ** DIO, 68, 29 (pentru triumful nelimitat); 23,1 (pentru epUmizarea oficială); Guido- SCALZA, Tre nuoai frammenti di Fasti Ostienses, în Notizie degli Scavi, 10, 1934—1935, pp. 247—256 (pentru epitetul de Parthicus și data acordării lui). 27 DIO, 68, 29. 28 HIST. AUG., Hadr., 5, 6-7; DIO, 68, 16, 2; EUTROP., Breu., 8, 2; vezi și< E. CIZEK, Epoca lui Traian, pp. 166 și 354. 28 HIST. AUG., Hadr., 5, 6-7. 38 DIO CHRYS., Orat., 4, 55-60; 77. Pentru Laberius Maximus, vezi HIST. AUG., Hadr., 5,5. 31 Cum a subliniat Louis FRANQOIS, Essai sur Bion Chrysostome philosophe et mora- liste cynique et stolcien. Paris, 1921, pp. 137—138; vezi și F.A. LEPPER, Trajan’s Parthiam War, Oxford-Londra, 1948, p. 203; G.-Ch. PICARD, op. cit. pp.. 374.; 409. 4 _ c. m« www.dacaromanica.ro 380 EUGEN CIZEK 9 gestei lui Alexandru, marele macedonean, și potențarea absolutismului, •de care era în. mod tradițional corelată admirarea celebrului cuceritor al •Orientului. în orice caz, aceste împotriviri au fost ușor blocate și ele nu reflectau decît punctul de vedere al unor grupuri mici de senatori sau de intelectuali. Pe lingă motivele mai sus înșirate, aristocrația senatorială mai avea o pricină care o determina să nu se opună cotiturii absolutiste din 112. într-adevăr aceasta din urmă nu afecta practic noua axiologie, •care începuse să domine Roma acelor vremuri, axiologie îmbrățișată cu fervoare de senatori. Ne referim la mentalitatea unei persona, unui rol social, întemeiată pe demnitate. Optimul principe se străduia s-o mențină, alături de contractul politic nescris cu senatul și în paralelă cu întărirea atît a absolutismului cit și a fațadei lui ideologice. Pe de altă parte, obstrucțiile ar fi putut totuși să se manifeste mai ■energic, dacă Traian, prudent și abil ca totdeauna, n-ar fi adoptat și alte măsuri, care să prevină extinderea lor. Astfel împăratul a îndepărtat din Capitală unii senatori importanți, care, dat fiind convingerile lor prea bine cunoscute, nu puteau decît să se pronunțe împotriva cotiturii absolu- tiste. Principalul exponent al grupurilor stoice și tradiționaliste de gîndire și de acțiune era, cum am arătat anterior, Gaius Avidius Nigrinus. Acest urmaș spiritual al lui Thrasea a fost trimis să guverneze noua provincie Dacia, unde i-a urmat lui Decimus Terentius Scaurianus, cîndva intre 111 și 113 e. n. O dedicație in cinstea zeiței Epona, descoperită în capitala Daciei romane, dedicație realizată de Calventius, subofițer în escorta guvernatorului Nigrinus, ilustrează mandatul acestuia din urmă în noua provincie. Desigur numirea eficientului și prestigiosului Nigrinus urmărea și alte obiective, cum ar fi ameliorarea guvernării Daciei, consolidarea spatelui viitorului front pârtie, deși viza și îndepărtarea din Roma a șefului curen- tului de opinie cel mai tradiționalist. Relevant ni se pare însă și faptul că, în același moment, devine proconsul al Asiei admiratorul și totodată magis- trul lui Nigrinus, adică marele Tacit. împăratul, care cunoștea prea bine ostilitatea fundamentală a lui Tacit față de potențarea absolutismului, îl ținuse departe de cariera publică în ultimul deceniu. Veghează însă acum ca Tacit să fie trimis în Asia, atît spre a asigura consolidarea bazelor viitoarei companii partice, cît și spre a îndepărta din Roma un oponent sigur împotriva cotiturii absolutiste. Prin publicarea Istoriilor, probabil în 110 c. n., Tacit își cîștigase o reputație strălucită.PliniucelTinăr își dăseamade succesul răsunător repurtat de această operă, ca și de gloria imensă, pe care ea i-o asigurase lui Tacit. în aceste condiții, o luare de poziție a lui Tacit împotriva cotiturii ar fi putut avea un ecou deosebit în rîndurile opiniei publice, mai ales în clanurile senatoriale. Tacit se rostise ferm în Istorii împotriva unei politici dinastice. Iar ulterior, în Anale, va preciza că Marcus lulius Silanus era apreciat sub lulio-Claudieni pentru că se înrudea cu familia domnitoare, quod tune spectaretur, „ceea ce era vrednic în acea vreme de considerație”. Subînțelegea astfel că, în vremea sa, opinia publică senatorială, căreia îi aparținea și el, respingea principiul eredității. Or se pare că mandatul lui Tacit în Asia a început tocmai în vara anului 112. Adică în preziua deificării Ulpiei Marciana, din toamna aceluiaș an 32. 32 Pentru inscripția relativă la Nigrinus, vezi CIL, III, 7904. Pentru mandatul lui Tacit tn Asia, vezi o celebră inscripție de la Mylasa: OGIS, 487; și R. SYNIE, op. cit., p. 305. Pentru www.dacoromanica.ro 10 COTITURA LUI TRAIAN 38® în orice caz, slabele rezistențe La cotitură reprezintă încă o'dovadă>. a existenței acesteia, chiar dacă nu ar pleda cu certitudine pentru o anu- mită dată, cînd s-ar fi putut opera mutația în cauză. Recapitulăm toate probele manifestării cotiturii autoritarisme: a) crearea unui cult al dinastiei Ulpiilor; b) glorificarea acuzată a lui Traian; c) estomparea propagandei în favoarea civilității •, d) eluctarea brutală sau abilă a slabelor opoziții împotriva noii politici. Dar efectele cotiturii în anii subsecvenți constituie de asemenea o> probă a existenței și a impactului ei real. Am reliefat mai sus, pe urmele lui Gilbert-Charles Picard, anumite consecințe ale acestei mutații, îndeosebi* reeditarea misticii dionisiace, deși, cum am notat anterior, savantul* francez nu le-a conexat cotiturii, la care ne referim. Totuși au existat și alte efecte, deosebit de semnificative. Traian, care, la începutul domniei, arborase respectarea scrupuloasă a normelor instituționale tradiționale,. parcă pentru a-și face uitată nașterea sa în afara Italiei, obligînd chiar senatorii provinciali să posede domenii întinse în peninsulă, transgresează după 112 multe rînduieli consacrate. Astfel Traian înlesnește conferirea consulatului, în 116, fiului primului guvernator al Daciei, adică mai exact lui Terentius Gentianus, care n-avea nici treizeci de ani: deci mult sub limita tradițională a asumării magistraturii supreme 33 34. Sensibil mai gravă a fost constituirea unei cariere senatoriale pentru Lusius Quietus, șef maur, condotier barbar în serviciul Romei, ins cu trecut moral dubios, dar care se distinsese în războaiele dacice, pentru a dobîndi un rol esențial- în timpul campaniilor purtate împotriva părților. Acest general barbar- este promovat senator de rang pretorian în 114, prihtr-o adlectio inter praetorios, spre a deveni consul roman în 116 e. n M. înainte de cotitura din 112, Traian nici n-ar fi conceput un asemenea statut pentru un barbar, mai mult sau mai puțin romanizat, indiferent de serviciile, pe care un ase- menea personaj le-ar fi adus Romei. Consulatul lui Lusius Quietus, care probabil nici nu s-a deplasat la Roma, pentru a-și exercita magistratura^ constituia o gravă încălcare a tradițiilor. Grăitoare ni se pare și acumularea insolită de salutații imperiale, acordate lui Traian pe cîmpul de luptă. în campaniile partice, optimus princeps este salutat imperator de șapte ori, adică mult mai frecvent decît în cursul războaielor dacice. Este adevărat că expediția împotriva Arsacizilor părți se desfășoară pe teritorii mult mai întinse decît cele din Dacia, însă ea n-a condus la rezultate atît de conclu- dente ca zdrobirea lui Decebal. în general exaltarea somptuoasă, mistică a izbînzilor repurtate de Traian asupra părților contrastează flagrant cu- celebrarea modestă, cetățenească a performanțelor lui dacice anterioare. Iar în iulie 114, cum am semnalat mai sus, senatul a decernat oficial luit Traian epitetul de optimus, care va deveni un element indispensabil al titulaturii cuceritorului Daciei. Acest act apare asociat celei de a șaptea salu- tații imperiale a lui Traian35. Dealtfel pretutindeni, inclusiv la Roma, faima literară dobindită dc Tacit, vezi PLIN., Ep., 7, 20; 9, 14 etc. Pentru enunțul relativ la atitudinea lui Tacit in problema eredității, vezi TAC., Ann., 13, 1, 1. 33 Vezi ILS, 1046 și R. SYME, op. cit., p, 319 pentru Gentianus. 34 Pentru Lucius Quietus, vezi Jerome CARCOPINO, Lusius Quietus, l’homme de Quirnyn, in Istros, 1, 1934, pp. 5—9; Aurel IORDĂNESCU, Lusius Quiettis, București, 1941; Leiva PETERSEN, Lusius Quietus: ein Reitergeneral Trajans aus Mauretanien, în Das Altertum,. 14, 1968, pp. 211-217; E. CIZEK, L’iloge de Caius Avidius Nigrinus, pp. 279-281. 35 Pentru detalii, vezi E. CIZEK, Epoca lui Traian, pp. 394— 396. www.dacoromanica.ro 382 EUGEN CIZEK 11 •optimul principe apare celebrat în termeni de neconceput înainte de 112. Un aureus, datat din 117, emis chiar în Capitală, prezintă pe avers capul lui Traian, încoronat cu lauri, și pe revers pasărea Phoenix 36. Este limpede că Traian apărea astfel ca simbol al regenerării întregii lumi locuite și ca man- datar privilegiat al zeilor. Ultimii aurei și denari, bătuți în vremea domniei Dacicului, îl asociază de altminteri Soarelui (Sol) 36blB. Este de la sine înțeles că imaginea lui Traian se întîlnește foarte frecvent pe monedele de bronz emise în Egipt, după 29 august 114. data începerii noului an local. Iar la Roma anumite inscripții, din ultimii ani ai lui Traian, consemnează daruri aduse forței divine a familiei imperiale (numen), asociată celei a zeului Silvanus ori chiar nu/nen-ului cezarului însuși: pe acesta din urmă îl elogiază și imploră intendentul fiscului, Crescens Alypianus 37. Iată deci esența cotiturii din 112, efectuată de Traian în vederea consolidării puterii imperiale: cult al Ulpiilor, familia împăratului, asigurare a transmiterii domniei lui Hadrian, nepotul principelui, estompare a propagandei de tip tradiționalist, glorificare a cezarului, în termenii unei mistici teocratice, care reeditează temele sau tonul promovate de Domițian și de alți monarhi romani absolutiști din secolul precedent. De altminteri Hadrian, care n-a rupt cu politica lui Traian în toate sec- toarele de activitate, va relua tocmai opțiunile practicate, după 112, în propaganda imperială și în măsurile interne concrete. în 118, prin inter- mediul prefectului pretoriului Attianus, succesorul lui Traian va obține de la senat lichidarea fizică nu a unor opozanți relativ marginali, ci chiar a lui Avidius Higrinus, hegemonul facțiunii stoice și tradiționaliste din senat, și a celor mai de seamă generali ai predecesorului său: Palma, Celsus și însuși Lusius Quietus 33. LE TOURNANT DE] TRAJANJ112 DE NOTRE] fiRE rFsumL En 112, l’empereur Trajan changea en grande mesure sa politique, sa propagande et sa politologie, dans le sens d’un absolutisme accru. La cause principale de cette mutation, de ce tournant, doit etre recherchâe dans la măcanique meme du systeme monarchique romain, qui obligeait l’impereur ă renforcer 1'absolutisme. Cependant, il y a eu aussi des causes subsidiaires : les prâparatifs en vue d’une grande guerre contre les Parthes, la n6cessit6 d’imposer dans les pays conquis en Orient l’image d’un Cdsar kosmokrator, la fascination que le mythe d’Alexandre exerșait sur l’esprit du prince, les effets de la politique de fortitudo, qui s’ajustait mieux ă un absolutisme croissant, notamment le souci d’assurer ă Hadrien, le neveu de C6sar l’hâritage du trâne imperial. Plotine et les autres femmes 36 Coins of the Roman Empire in the British Museum, III, p. 245, n°. 244. 36 bis p. STRACK, op. cit., pp. 229-230, n°. 244. 37 ILS. 3544 (darul adus lui Silvanus este destinat și NVMINI DOMUS AVGVS’r ...); ILS, 1540: NVMINI IMP. CAESARIS NERVAE TRAIANI AVG. GERM. DACICI CRES- CENS ALYPIANVS DIS (pensalor) FISCI FRVMENTARI FECIT. " hist. aug., HadrȚv^virdaconMnanica.ro 12 COTITURA LUI TRAIAN 383 vivant ă la cour imperiale favorisaient Hadrien. Le tournant r6sida dans une politique dynastique ostensible, dans la glorification de l’einpereur, sur un ton rappelant Domitien et son ideologie; du meme coup, on n^gli- geait la propagande en faveur de la ciuilitas et des themes traditionnels. II y a peu d’allusions â ce tournant. N6anmoins nous decelons des preuves demontrant l’existence de ce tournant et le fait qu’il s’est produit en 112. Les voici: a) l’apotheose pour le pere de l’empereur (Marcus Ulpius Traianus), cependant mort avant l’avenement de son fils, et pour la sceur du prince, Ulpia Marciana; b) le titre 6.'Augusta pour Salonia Matidia, la fille de Marciana, titre faisant preuve qu’on souhaitat cr6er un veritable culte de la dynastie des Ulpii; c) l’inauguration du Forum de Trajan et de la Colonne, laquelle exaltait les exploits du Dacicus; d) l’eloge universel vou6 au C^sar; e) les repres- sions dirig6es contre quelques s6nateurs, qui refusaient la nouvelle politique, tels Crassus Frugi et Laberius Maximus, tous les deux exiles. Du meme coup, Trajan fit ăcarter de Rome des senateurs, qui auraient pu s’opposer avec succes au tournant absolutiste. C’est ainsi qu’il envoya, apres 111, Gaius Avidius Nigrinus gouverner la Dacie. Tandis que Tacite, qui avait acquis une gloire litteraire immense, devint proconsul d’Asie. Le mandat de Tacite debuta en ete 112, pr6cis6ment ă la veille de la divinisation d'Ulpia Marciana, la sceur de Trajan. Ce tournant eut maintes suites, elles aussi mettant en vedette la nSalitrâ de la mutation mentionnde ci-dessus. Parmi celles-ci, il convient de citer, outre l’assimilation de Trajan avec nombre de dieux, le consulat octroye ă un officier barbare, comme Lusius Quietus. En outre, si aux ddbuts du regne, comme le montrent les lettres de Pline le Jeune, Trajan se souciait surtout de la Grece europeenne, classique, par contre, ă la fin de sa vie, il s’averait plus preoccupe de l’Orient asiatique. www.dacoromanica.ro ISTORIE ȘI IDEOLOGIE ROLUL ALIANȚELOR POLITICE DINTRE PARTIDELE CLASEI MUNCITOARE DIN UNELE ȚĂRI VEST-EUROPENE ÎN LUPTA PENTRU DEMOCRAȚIE ȘI TRANSFORMĂRI REVOLUȚIONARE DE CONSTANTIN NICA Epoca actuală, dominată de procesul istoric al trecerii omenirii de la capitalism la socialism, se caracterizează prin intensificarea lupteler de clasă dintre forțele democratice și cele conservatoare. Principalul element de noutate, confirmat de aceste confruntări, constă în creșterea fără pre- cedent a rolului clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, al altor categorii sociale. Ieșirea din aceste contradicții, soluționarea problemelor din fiecare țară în raport cu gradul de dezvoltare al forțelor de producție, cu particularitățile concrete, cu voința și dorința oamenilor muncii de a inaugura o perioadă de autentică dezvoltare democratică reclamă con- stituirea unor largi alianțe politice, de o mare varietate în privința obiecti- velor imediate, a partenerilor, a sprijinului de masă, care să aibă de fiecare dată în partidul revoluționar avangarda politică și în clasa muncitoare principala forță socială. în acest context, în care se îmbină lupta pentru democrație cu lupta pentru înaintarea spre socialism, se desfășoară chiar între partidele care militează pentru schimbări structurale un proces accelerat de delimitări ideologice, de reorientări strategice și tactice. Acest efort de clarificare antrenează forțe politice și sociale diverse, cu poziții și soluții diferite în legătură cu cerințele prezente ale societății de progres și dezvoltare. ,,O înțelegere realistă a societății contemporane — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu — nu poate să facă abstracție de uriașa diversitate a formelor în care se exprimă nemulțumirea diferitelor categorii și pături sociale față de vechile TÎnduieli burgheze, dorința lor de înnoire a societății. Nu numai că nu trebuie să manifestăm rezervă față de ase- menea curente și tendințe progresiste, dar trebuie să salutăm apariția oricăror noi mișcări sociale care oglindesc căutări și dorințe de schimbare a relațiilor anacronice perimate din orînduirea burgheză (...), de a acce- lera progresul social în epoca noastră. Partidul nostru consideră că antre- narea tuturor acestor curente în marele front antiimperialist, dezvol- tarea colaborării și solidarității comuniștilor cu toți cei care aspiră la o> «REVISTA DE ISTORIE", Tom. 26, nr. 4, p. 384-404, 1983 www.dacoromanica.ro 2 ALIANȚELE POLITICE ALE PARTIDELOR CLASEI MUNCITOARE 385 organizare mai echitabilă și rațională a societății, la transformări demo- cratice și progresiste este o necesitate obiectivă a luptei revoluționare” Indispensabile în lupta pentru apărarea și adîncirea democrației, alianțele partidelor revoluționare, opțiuni strategice ferme și în același timp flexibile, evidențiază disponibilitatea acestora pentru acțiuni comune cu alte organizații și mișcări politice, menite să angreneze toate forțele anticapitaliste, capacitatea lor de a folosi abil cadrul legal și constituțional, momentele favorabile ale împrejurărilor politice și de a contracara, prin- tr-o tactică adecvată, adversitățile sistemului politic. Promovarea unui larg schimb de păreri între partidele comuniste, socialiste și social-democrate, confruntarea principială a opiniilor lor deo- sebite, rezultate din optica lor ideologică și programatică deosebită, și din specificul intereselor forțelor sociale pe care le reprezintă, asupra unor probleme care vizează transformări în societate sau înlocuirea ei, asigură clarificarea conținutului multiplelor fenomene ale dezvoltării naționale contemporane. Cristalizarea posibilităților consensului de vederi asupra a tot mai numeroase aspecte ale realității întărește premisele colaborării dintre forțele politice revoluționare, democratice și progresiste, dintre clasele și forțele sociale anticapitaliste, afectate de amplificarea crizei economice, energetice și financiare. în aceste condiții, clasa muncitoare nu mai poate lupta singură cu succes pentru preluarea puterii, pentru a inaugura o perioadă de autentică dezvoltare democratică, nici folosin- du-se doar de aliați ocazionali, recrutați dintre forțele sociale generate de sistemul precapitalist, ci reunind în jurul ei toate categoriile sociale ani- mate de interese comune care rezultă din locul lor în raporturile de pro- ducție și din conștientizarea caracterului realităților economice și istorice. „Pornim de la realitatea că întărirea solidarității și colaborării acestor forțe — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al parti- dului — este un imperativ al zilelor noastre, condiția sine qua non a edifi- cării unei lumi a dreptății sociale și naționale, a independenței și bunăstării fiecărei națiuni” 1 2. Reflectarea acestui fenomen în literatura științifică a fost și rămîne dependentă de pozițiile de principiu ale forțelor politice față de sistemul politic în ansamblu. Astfel, contextul particular al primilor ani postbelici, cînd precumpăneau prejudecăți asupra multipartidismului, considerat antecamera dezvoltării partidelor burgheze, nu a favorizat studierea posi- bilităților stabilirii de alianțe politice pe termen scurt sau mediu 3, acestea constituind pentru un timp obiect de preocupare doar al autorilor de orientare de dreapta sau moderată. în ultimul deceniu, însă, cînd coucepția privitoare la schimbarea sistemului social pe calea luptei politice, sociale și culturale ia o deosebită amploare, pluripartidismul — ca experiență 1 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dez- voltate, voi. 4, Edit. politică, București, 1970, p. 782. 2 Nicolae Ceaușescu, Raportul Comitetului Central cu privire la activitatea Partidului Comunist Român tn perioada dintre Congresul al Xl-lea și Congresul al Xll-lea și sarcinile de viilor ale Partidului, tn Congresul al Xll-lea al Partidului Comunist Român, Edit. politică, București, 1981, p. 90. a Marin Nedelea, Rolul partidului comunist in revoluția și construcția socialistă in confrun- tările de idei din mișcarea comunistă și muncitorească internațională, in „Viitorul social”, anul VII, (197^), nr. 1, p. 40-41. www.dacaromaiiica.ro 386 CONSTANTIN NICA 3- inedită în perioada de trecere la socialism și ulterior — și inevitabil proble- matica alianțelor, a partenerilor partidelor revoluționare, forțe politice cu personalitate și poziții proprii, dobîndesc în sfera cercetării științifice o importanță crescîndă. 1 Schimbări de ansamblu din societate carc favorizează apropierea și colaborarea dintre partidele comuniste, socialiste, social-democratr. și alte forțe politice democratice. în perioada analizată s-au înregistrat tendințe noi de evoluție legate de capacitatea partidelor revoluționare .și democratice de influențare a puterii și a politicii. Progresele forțelor demo- cratice s-au realizat pe fondul unor fenomene care afectează grav statele vest-europene după anii 1968 — 1969: criza sistemului caracterizat de dominația monopolurilor, bazat pe sprijinul statului; criza procesului de muncă și a raporturilor sociale care accentuează polarizarea socială, intensificarea centralizării capitalului, însoțită de consecințe cu dublu sens — ridicarea calificării dar și descalificarea forței de muncă; creșterea accen- tuată a șomajului ce tinde să devină permanent și, lucru inedit, coexis- tența acestuia cu inflația și creșterea rapidă a prețurilor. Expresia politică a acestei crize o reprezintă adîncirea instabilității, intensificarea confrun- tării dintre partidele și forțele sociale în vederea unui echilibru mai stabil la care, teoretic și practic, se poate ajunge fie printr-o involuție periculoasă, ca urmare a unui avans sau a unei lovituri de dreapta, fie printr-o nouă întărire a partidelor și a organizațiilor politice democratice și progresiste. Eiscurile alunecării spre dreapta sînt favorizate și de faptul că opinia publică nu deține întotdeauna cunoștințele necesare pentru a-și contura această imagine și a realiza dimensiunile pericolului4. Întrucît, în mod logic, capitalismul vest-european ar putea apela, atunci cînd își va epuiza mijloacele tradiționale prin care își asigură consensul majoritar, la forme autoritare pentru a se menține la putere, partidele de stingă și progresiste nu au alte soluții de contracarare a unor asemenea tentative decît strînsa conlucrare cu masele, bazată pe dobîndirea de către acestea a unei con- științe democratice larg răspîndites. „Creșterea rolului clasei muncitoare — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu — în evoluția social-politică a lumii contemporane apare tot mai evident în momentul de față ca o realitate și, în același timp, ca o necesitate tot mai imperioasă, ținînd seama de faptul, că asistăm la declanșarea unei puternice ofensive împotriva dezvoltării libere și independente a popoarelor” 8. Interpretînd aceste fenomene din perspectiva teoriei socialismului științific, partidele comuniste au ajuns la concluzia că societatea capita- listă a intrat într-o fază nouă a crizei sale, cu un caracter de durată, ce afectează toate componentele sistemului ca atare și, în măsuri variate,, toate statele, iar partidele socialiste și social-democrate recunosc tot mai mult — din optica lor specifică și cu alte semnificații — profunzimea acestor dificultăți. * Bibattito del Comitalo Centrale del P.C.I. riunito nei giorni 3—4 — 5 nooembre 1980. Le conclusioni del Gerardo Chiaramonle, in „L’Unita", anul LVII (1980), nr. 256, din 7 noiem- brie, p. 9. * Ibidem. * Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dcr- voltale, voi. 12, Edit. politică, București, 1976, p. 605. www.dacaromanica.ro •4 ALIANȚELE POLITICE ALE PARTIDELOR CLASEI MUNCITOARE 387 Lupta partidelor clasei muncitoare și a forțelor politice afectate de dominația burgheziei monopoliste și-a accentuat în ultimul deceniu •caracterul politic deoarece principalul obiectiv al acțiunii îl constituie statul, problema influențării, controlării și deținerii puterii. Dacă necesi- tatea unor transformări structurale în societate este resimțită unanim, raporturile efective dintre partidele comuniste și cele socialiste și social- denaocrate, modalitățile distincte în care acestea concep colaborarea pe plan național, natura dialogului și a confruntărilor de poziții dintre ele fac să existe în conlucrarea nemijlocită mari diferențe — de la stadii incipiente la altele care par să se impună ca exemplu — și să se înregistreze o mare varietate de forme. Locul și rolul forțelor politice de stînga și democratice s-au caracterizat în ansamblu prin menținerea partidelor socialiste și social-democrate pe poziții relativ constante pe plan electoral, superioare de cele mai multe ori altor forțe democratice, prin înaintarea în ritmuri diferite a partidelor comuniste, în unele țări mai sensibil în altele mai puțin, precum și prin extinderea sferei de influență a altor forțe politice democratice, în funcție de aceste rezultate și de caracterul relațiilor dintre toate componentele sistemului de partide, ascensiunea forțelor democra- tice în vederea impunerii unei alternative radicale dobîndește trăsături specifice, ea putînd fi înțeleasă numai în contextul concret istoric al fie- cărei țări. Astfel, cu excepția Franței, Italiei, Finlandei, Islandei, partidele comuniste din celelalte țări sînt devansate pe plan electoral și parlamentar de alte forțe; în schimb, aproape pretutindeni partidele socialiste sau social-democrate sînt organizații parlamentare influente, în raport cu această situație, partidele socialiste și social-democrate au fost sau încă sînt frecvent asociate la putere, în timp ce partidele comuniste sînt incluse în alianțe de guvernare, în diferite formule — fără a fi însă partenerii cei mai influenți — în Franța, Islanda și Finlanda. Eelația dintre ponderea parlamentară a partidelor socialiste și social-democrate și participarea lor la activitatea de guvernare nu este strictă și nici automată: în acest sens, cazul Partidului socialist italian infirmă tentativa de a formula o anumită regulă, fiindcă deși este un partid mic se menține, în general, în sfera puterii, iar acela al Partidului socialist francez dezminte aceeași tentativă din perspectiva unui partid puternic, rămas constant în domeniul luptei de influențare generală a politicii, pînă în mai — iunie 1981. în același timp, deși partidele comuniste nu participă la activitatea de guvernare, chiar atunci cînd dispun de puternice grupări parlamentare, rolul și presiunea lor au atins dimensiunile unei adevărate alternative (de pildă, avansul comuniștilor italieni, concomitent cu al forțelor de stînga, în ansamblul lor, se înscrie pe linia politică a rupturii cu sistemul do- minant) 7. Dat fiind că partidele comuniste sînt mai frecvent în opoziție, iar partidele socialiste și social-democrate se apropie mai mult sau acced la putere, individual sau prin acorduri cu partidele de centru, s-ar putea •deduce din această stare de fapt obiectivă, desprinsă de ansamblul] corela- 7 Mariangela Boși et Hugues Portelli, Introduction, tn Les partis communistes espagnol, francais, italien face au pouaeir, Christtan Bourgoiș, Raris, 1976, p. 12. www.dacoroftidiiica.ro 388 CONSTANTIN NICA 5 țiilor necesare și firești, că preocupările ce tind spre constituirea unor largi și trainice acorduri între forțele de stingă și în general democratice nu pot evolua decît lent și în timp, doar în cîteva țări. Realizarea unei convergențe statornice de poziții și de acțiune între acestea este influențată, în fiecare caz în parte, de schimbările intervenite în strategia lor de cucerire a puterii și de dinamica și perspectivele tuturor forțelor politice. Astfel, prezența în unele dintre țările nordice a unor partide de stînga radicale care în perioada postbelică s-au desprins din partidele socialiste și social-democrate și care, principial și programatic, se situează la stînga acestora, deci mai aproape de partidele comuniste, constituie importanți factori de înlesnire a colaborării dintre forțele democratice și progresiste, în același timp existența unor cm-ente în cadrul partidelor democrat- creștine mari, care susțin interese aparținînd categoriilor sociale de mijloc și populare, permite partidelor revoluționare să caute spre acestea înțe- legeri reciproce și alianțe efective cu mișcările și tendințele care se orien- tează într-o direcție anticapitalistă. Deci, apare posibilă constituirea unui larg front al forțelor politice rezultînd din cooperarea partidelor care reprezintă interesele și preocupările clasei muncitoare, ale diverselor categorii sociale din mediul urban și rural care resimt exploatarea, mergînd pînă la acelea care controlează industria mică și mijlocie 8. Conservîndu-și originalitatea și fermitatea principiilor, forțele revo- luționare raportează criteriile autentice politice la contextul istorieo- politic dat și la specificul realității social-politice în ansamblul ei pentru a interveni și influența realmente orientările și atitudinile partidelor la care ne-am referit. Astfel, în acest efort de constituire a unor largi alianțe politice urmează a se delimita, în contextul particular al fiecărei țări, pozițiile și tendințele de evoluție favorabile de cele tradiționale de dreapta sau anticomuniste. Această perspectivă, întemeiată pe o analiză mai complexă și mai nuanțată depășește optica după care anumite partide erau invariabil incluse într-o „categorie aistorică, cvasimetafizică, desti- nată prin natura ei să fie sau să devină pretutindeni și întotdeauna un partid aliniat reacțiunii” 9. Preocupările față de închegarea unor acorduri și rezultatele efective sînt neunitare existînd un grup mai activ de partide comuniste și un altul de partide socialiste care prin confruntări teoretice și acțiuni politice con- crete încearcă să conceapă în detaliu formele și condițiile alianțelor. 2. Evoluția concepției partidelor comuniste asupra necesității și modalităților de concentrare a forțelor politice democratice și progresiste- Dinamica de ansamblu a societății capitaliste a determinat modificări profunde în optica partidelor comuniste, consfințite în documente și programe, privind obiectivul actual al luptei politice și sociale și, corelativ acestuia, modalitățile și căile de înaintare spre putere, de întărire a capaci- tății lor de a influența politica, prioritățile și conținutul acesteia, în țările în care își desfășoară activitatea. în rapoit cu schimbările care au avut loc pe plan economico-social și politic și cu desprinderea sensului acestora, 8 Luciano Gruppi, Bloc du pouvoir et dictature du proletariat, „L’Unlta” de 3 fevriers 1975, in Op. cit., p. 254. 9 Enrico Berlinguer, Riflessioni sull’ Italia dopo i falii del Cile, in La „Questione commti- nista", A cura di Antonio Tato, voi. II, Editori Riunitj, Roma, 1975, p. 635. www.dacoromamca.ro « ALIANȚELE POLITICE ALE PARTIDELOR CLASEI MUNCITOARE 389 forțele revoluționare și-au stabilit ca obiectiv prioritar al acestei etape — revoluția fiind țelul fundamental al luptei lor — apărarea și adîncirea democrației folosind mijloace parlamentare și extraparlamentare, spriji- nindu-se pe toate partidele antimonopoliste și anticapitaliste. Astfel, pornind de la caracteristicile evoluției sistemelor politice vest-europene •din ultimul deceniu și de la particularitățile naționale, partidele comuniste încep să se preocupe și să se angajeze — sub diferite forme și de-a lungul unui proces amplu — în efortul de constituire a unor alianțe cu forțe politice care se situează de la stînga spre centru acceptind pluralismul, alternanța la putere și democrația ca instituții necesare, care asigură des- fășurarea vieții politice pentru o îndelungată perioadă de timp. De ase- menea, ele înțeleg că adoptarea acestei perspective — ce presupune un ansamblu de partide, de sindicate, de grupări și mișcări în care fiecare componentă are propria istorie și propriile principii — implică preocupări permanente pentru a găsi un factor de unitate trainică și că în mod ine- vitabil vor apărea dezacorduri. Deoarece lupta parlamentară și asigu- rarea convergenței de poziții cu ale altor parteneri politici reprezintă principala formă de influențare a politicii și de înaintare spre putere în perioada la care ne referim și în perspectivă, problema alianțelor politice în jurul forțelor revoluționare, și al clasei muncitoare — care să preia în acorduri și programe interese specifice largului evantai de forțe sociale nemulțumite de dominația burgheziei — dobîndește acum o recunoaștere tot mai largă și o importanță practică lipsită de precedent. „întotdeauna ni s-a părut o eroare definirea căii democratice ca o simplă cale parla- mentară. Nu sintem atinși de cretinismul parlamentar dar sîntem atinși sigur de cretinismul antiparlamentar. Considerăm parlamentul o instituție •esențială a vieții politice (...) și nu numai acum, ci și în faza trecerii la socialism și în cursul edificării sale” 10. Această poziție principială în virtu- tea căreia o democrație cu un conținut mai profund — instituită în urma unor schimbări pe plan economico-social și politic — poate să deschidă calea transformării societății reprezintă opțiunea politică și ideologică ce favorizează ideea și cauza apropierii și colaborării. Partidele socialiste sau social-democrate, tradițional, deși dintr-altă optică, susțin, de ase- menea, că apărarea și adîncirea democrației constituie cadrul și mijlocul adecvat de depășire a capitalismului (inclusiv prin cooperarea cu alte forțe și organizații progresiste). Esența luptei parlamentare nu constă în simpla preocupare a partidelor clasei muncitoare, îndeosebi a partidelor comuniste, de a accede la guvern, ci în integrarea ei într-o teorie asupra statului și asupra naturii puterii în eventualitatea asigurării pre- ponderenței electorale și politice a partidelor revoluționare și democratice, fundamentată pe generalizări asupra sensului dezvoltării capitalismului după al doilea război mondial în anumite situații concrete, altele decît •cele foarte avansate încă din perioada interbelică, așa cum sînt mai ales cazurile Italiei, Franței sau Finlandei. în această accepțiune nouă, princi- piul transformării democratice și al alternării forțelor politice la putere dobîndește o altă semnificație decît în optica social-democratică fiindcă unele consultări electorale — cînd în societate au fost întreprinse 10 Ibidem, p. 624. www.dacoromanica.ro 3 90 CONSTANTIN NICA 7 schimbări importante, • ireversibile ca natură — pot atrage, prin jocul rezultatelor, doar îndepărtarea lor temporară de la putere fără a elimina și ceea ce ele au realizat. „Decizia mișcării muncitorești de a-și menține lupta pe terenul legalității democratice nu înseamnă căderea intr-un fel de iluzie legalistă, renunțarea la angajarea hotărîtă de a promova atît de pe pozițiile guvernului cit și din opoziție, o inițiativă permanentă pentru a reînnoi profund, într-un sens democratic, legile, regulamentele, structurile și aparatele de stat. Propria experiență — aprecia Enrico Berlinguer — înainte de cea a altor țări, ne arată că trebuie să avem permanent în vedere necesitatea de a ne uni în lupta pentru transformări economice și sociale,, ca și în acelea pentru reînnoirea tuturor organelor și puterilor de stat” u. Deoarece succesul acestei lupte va fi determinat, în condițiile siste- melor multipartidiste vest-europene, de confruntarea politică pentru majorități paralmentare sigure și coerente, forțelor de stingă și progresiste le este necesar un larg consens social și politic. Această strategie realistă receptivă față de caracteristicile fiecărui moment caută să răspundă oricărei ipoteze de evoluție a vieții social-politice naționale, reflectă înțe- legerea rolului istoric al forțelor democratice chemate să înfăptuiască inițiative politice conforme cerințelor maselor prin eforturile convergente ale organizațiilor și ale susținătorilor. Analizele asupra conținutului și formelor luptei politice au permis sublinierea clară a ideii pluralismului de partide, conturarea conceptului de pluralism politic ca structură necesară în condiții istorice complexe și într-o viziune originală, deosebită de aceea a soeial-democrației tradiționale sau a democrației liberale. Conform acestei accepțiuni pluralismul constituie mecanismul instituțional și cultural adecvat luptei pentru o alternativă politică prin eliminarea majo- rității parlamentare de dreapta și instituirea de guverne progresiste, cu largă susținere socială. Această repunere în discuție și reconsiderare a tot ceea ce se petrece în societate în raport cu puterea este subordonată ideii că forțele sociale, indiferent de dimensiuni și importanță, trebuie să-și găsească modalități proprii de manifestare a intereselor lor, semnificînd preocuparea pentru o radicală ameliorare a modului de exprimare a indivi- dului și colectivităților, prin intermediul unei pluralități de partide și prin colaborarea dintre acestea. „în prezent este posibil să se ajungă la definirea obiectivelor înnoirii democratice în care să se recunoască și la a căror reali- zare să coopereze toate forțele care reprezintă azi clasa muncitoare, oamenii muncii, păturile mijlocii din țările capitaliste ale Europei. Această politică de largă alianță a tuturor forțelor democratice, progresiste (...) ale poporului este bazată pe respectul reciproc, ca și pe recunoașterea egali- tății, diversității și contribuției originale a fiecărei forțe. Ea este pentru comuniști o politică trainică și principială pe care o aplică potrivit condi- țiilor concrete ale fiecărei țări, în etapa actuală pentru dezvoltarea demo- crației și transformarea societății, iar, în viitor, pentru construirea socialismului” 11 12. Problema concentrării pe plan național a forțelor politice comuniste, socialiste, social-democrate, radicale, creștine este sintetizată în docu- mentele fiecărui partid cu ajutorul cîtorva concepte cheie semni- 11 Ibidem, p. 625. 12 Declarația politică adoptată la Conferința partidelor comuniste din țările capitaliste ale Europei, In „Era socialistă", anul LIV (1974), nr. 4, p. 43. www.dacoromanica.ro 8 ALIANȚELE POLITICE ALE PARTIDELOR CLASEI MUNCITOARE 3)1 ficative — „democrație avansată”, „unitate a stîngii”, „unitate a poporu- lui”, „reconciliere istorică”, „alternativă democratică” etc. — concepte care exprimă atit sarcina comună a acestora pentru actuala etapă istorică în societăți industrializate, dezvoltate din punct de vedere economic, bazate pe instituțiile democrației parlamentare cît și necesitatea unor soluții adecvate fiecărei situații în parte. Totodată, strategia alianțelor nu este aceeași pentru toate partidele comuniste fiindcă acestea sînt legate, în fiecare țară, de anumite forțe socialiste și democratice ale- căror poziții față de natura problemelor cu care sînt confruntate și față de- calea de evoluție spre o alternativă la supremația și preponderența organi- zațiilor politice ale clasei dominante sînt departe de a fi identice. Cu toate- acestea, necesitatea regrupărilor politice, pe plan național, s-a impus unanim în opțiunile acestora, rezultînd clar că negocierea unor înțelegeri între forțele democratice — avînd ca punct de plecare realitățile economico- sociale și specificul instituțiilor politice — reprezintă condiția și premisa înaintării spre putere sau a influențării mai active a politicii. în dezbaterile ideologice și științifice recente, consacrate alianțelor și colaborării a fost, de asemenea, repus în discuție și redefinit — sub- sumat organic rolului actual și de perspectivă al partidelor progresiste, luptei pentru democrație ca etapă necesară de înaintare pe cale parlamen- tară spre socialism — și raportul dintre clasa muncitoare și propria-i avan- gardă politică subliniindu-se specificul dialecticii clasă — conștiință de- clasă ce echivalează, în fapt, cu relația clasă-partid și/sau partide. Problema hegemoniei clasei muncitoare, a partidului ei de avangardă, a raporturilor sale cu clasele, cu celelalte organizații politice este regîndită pornindu-se și de la premisa că alternativa nu aparține a priori unei categorii determinate de forțe sociopolitice sau alteia, ci se apropie de aceea care reușește să atragă și să convingă masele. Polul revo- luționar al avangărzii (deși modalitatea de concepere și realizarea poziției de avangardă va suferi modificări corespunzătoare) care se exercită în toate etapele — în evaluarea critică a crizei, în stabilirea obiectivelor luptelor social-politice, în delimitarea alianțelor, în determinarea conținutului și mijloacelor transformărilor democratice și socialiste — este recunoscut unanim. în schimb, hegemonia politică este identificată: fie cu partidul comunist, acest rol fiindu-i condiționat de reunirea și integrarea intereselor sociale particulare în aspirația generală a poporului și națiunii13, deoarece fără un asemenea partid puternic nu există demociație autentică, iar capacitatea de acțiune politică a clasei muncitoare este diminuată 14 :. fie cu structurarea „clasei muncitoare ca partid politic”, deci cu ansamblul formelor politice, sindicale, culturale prin care ea se exprimă ca forță antagonistă față de burghezie, ceea ce conferă rolul de mediere și de orien- tare generală strategică și tactică unei „alianțe politice” dominate- de elementele cele mai reprezentative ale clasei muncitoare 15 16. Prezența unei pluralități de forțe politice care accentuează caracterul colectiv al mediației dintre mase și conducere pune în discuție redefinirea parti- 13 Paul Fromonteuil, Caracttristiques du parti rivolutionnaire dans la voie dimocratique’ au socialisme, tn „Cahicrs du communisme”, nr. 4 1979, p. 38. 14 Marcel Zaidner, Reflexions sur la pluralitt des partis, in „Caliiers du communisme”,. nr. 5/1979, p. 48. 16 Fertiando Claudin, L’Eiirocom/nimisme, Paris, Francois Maspero, 1977, p. 126. www.dacaromanica.ro *392 CONSTANTIN NICA 9 dului de avangardă deoarece nu există echivalențe metafizice între o funcție dată — aceea de avangardă în istoria unei epoci — și o formă de organizare politică — aceea a partidului revoluționar — , ci conjuncții •dialectice rezultînd din contextul concret, național și social18. în acest ■sens, se apreciază că avangarda politică nu înseamnă raporturi de subor- donare între parteneri politici aliați sau identificarea vreunui partid cu statul* 17 18, după cum dobîndirea acestei poziții mai influente în mase și în .sistemul politic nu este rezultatul unei operațiuni administrative sau auto- .ritare, ci al unei contribuții mai substanțiale, teoretice și practice, la continua aprofundare a democrației, la conducerea societății prin colabora- rea dintre mai multe partide, prin confruntarea forțelor politice de (orientare socialistă18. Deci, înaintarea spre socialism și hegemonia politică ,a acestui proces se vor realiza într-un mod cu totul nou prin intermediul pluralismului partidist, înțeles nu ca o simplă persistență a structurilor precedente, ce urmează să fie absorbite, ci în sensul că alături de partidul •comunist li se recunoaște și celorlalte partide, exponente ale structurilor sociale neunitare 19, dreptul de a reprezenta sau de a oferi alternative 20. Pe temeiul acestor clarificări ideologice și politice au fost rezolvate -principial, cu efecte practice pozitive, o serie de aspecte ținînd: de funcțiile inedite ale partidelor revoluționare și democratice în condițiile capita- lismului monopolist de stat, ale fazei actuale a crizei de sistem a societății burgheze și de perspectivă; de caracterul necesar, complex determinat al existenței de organizații politice, cu orientări programatice și doctrinare diferite care se manifestă ca exponente ale intereselor și preocupărilor clasei muncitoare; de natura relațiilor dintre acestea. Astfel, participarea activă a cetățenilor la viața publică, o cerință imperativă din punct de vedere istoric, și maturizarea politică a maselor, fenomen obiectiv fără •de care nu se pot înfăptui în societate transformări radicale și durabile, sînt concepute a se realiza numai prin intermediul colaborării și creșterii rolului tuturor partidelor aparținînd clasei muncitoare, al tuturor forțelor •și curentelor progresiste. Ca atare, tendința dominantă pe care o remarcăm •este aceea că partidele comuniste s-au pronunțat și se pronunță în favoarea contactelor, a acțiunilor comune, avînd la bază înțelegeri precise pentru -obiective corespunzătoare nevoilor presante ale celor ce muncesc, au ela- borat platforme și programe de revendicări constructive, realiste. în -cadrul acestor preocupări s-au îndreptat în primul rînd spre partidele socialiste și social-democrate, trecînd peste unele deosebiri și divergențe •care mai persistă: în acest mod, conștiința necesității transformărilor •democratice a cîștigat cadre din conducerile respectivelor partide, impor- tante categorii sociale și a înregistrat, în unele țări, remarcabile succese. 3. Evoluția concepției și atitudinii partidelor socialiste și social- -democrate în problema raporturilor cu partidele comuniste. Diversitatea 18 Biagio de Giovanni, Lenin, Gramsci e la basc tcorica del plurcdismo, în ,,Critica niar- -jiistă”, nr. 3 — 4 1976, p. 45 — 46. 17 Georgcs Marchais, Parlons franchement, Editions Bcrnard Grasset, Paris, 1977, p. 205. 18 Pietro Ingrao, Masse e potere, Editori Riuniti, Roma, 1977, p. 183. 18 Pierre Blotin, Jcan Caron, Elal, la transition au socialisme cl les parlis, in ,.La Nou- -velle Critiquc”, nr. 74 1974, p. 12. 20 Gian Carlo Pajctta, Per il socialismo in Europa, în ,,Rinascita”, nr. 47 din 28 noiem- brie 1975, p. 2. www.dacaromamca.ro 10 ALIANȚELE POLITICE ALE PARTIDELOR CLASEI MUNCITOARE 393 condițiilor din fiecare țară, particularitățile istorice și actuale ale rolului și locului lor în societate generează în ansamblu evoluții neunitare, poziții- deosebite încît limitează posibilitatea unor concluzii generale. în multe dintre țările la care ne referim există din partea acestor partide o preocupare lipsită de precedent față de ideea colaborării cu partidele comuniste, politica de unitate fiind privită cu interes deoarece înțeleg — necesitatea acțiunii își face loc ceva mai greu — că pentru a putea introduce elemente fundamentale de schimbare în societate au nevoie de o conlucrare permanentă cu celelalte partide ale clasei muncitoare. Atunci cînd, dimpotrivă, partidele social-democrate sau socialiste consideră — din rațiuni istorice sau din calcule electorale — că partidele comuniste nu reprezintă parteneri a căror apropiere trebuie neapărat căutată și realizată, această poziție împiedică într-o serie de țări nu numai perspectiva unor transformări de genul celor amintite, ci și dialogul și confruntarea principială de opinii, deci înțelegerea reciprocă exactă a obiectivelor politice și sociale. Problemele dezvoltării democratice prin respectarea diferențelor de poziții și de doctrine dintre forțele socialiste și cele comuniste presupun renunțarea la anumite practici tradiționale, actualizări programatice și principiale, depășirea unor deosebiri de vederi, de ordin strategic și tactic, legate de lupta pentru putere. în general, criza economică, socială și culturală reduce posibilitățile de manifestare ale unei doctrine axate îndeosebi pe redistribuirea veni- turilor care și-a dovedit eficacitatea în condiții de creștere economică puternică 21. De asemenea, partidele social-democrate asociate puterii sau care dispun de sprijin electoral apreciabil, sînt afectate atît de absența unor obiective clar definite cît și de permanentele ezitări în privința mij- loacelor necesare pentru a le îndeplini. Strategia lor asupra controlării puterii guvernamentale — ca modalitate de deschidere a unei perspective socialiste, scrutinul urmînd să permită poporului să se pronunțe liber asupra etapei de inițiat — a alunecat spre o tactică a deținerii cu orice preț a puterii, existența guvernărilor socialiste prevalînd asupra rațiunii de a fi a acestora 22. Cu unele excepții, ele traversează o perioadă critică,, marcată de dificultăți ideologice și programatice, schimbările în societate, îndeosebi din ultimul deceniu și jumătate, răsturnîndu-le analizele tradi- ționale privitoare la sensul puterii, la partenerii politici, la raporturile cu masele. Experiențe naționale concrete au dezvăluit tendințe de evoluții cu semnificații neunitare: disponibilitatea unor partide socialiste și social- democrate față de încheierea de acorduri precise pentru depășirea nu numai a unor dificultăți de conjunctură, ci și a crizei structurale a capitalismu- lui ; inițierea unor discuții din care se desprind deosebirile de vederi și posibilitatea convergenței de poziții și de acțiune fără a se depăși serioase și profunde dificultăți care afectează cauza colaborării și apropierii dintre forțele de stingă și progresiste. Astfel, între ele există mari deosebiri în ceea ce privește compoziția socială, structura, gradul de influență și orien- 21 Andre Cools, Les intineraires soeialisfes iuropeens, in „Socialisme”, nr. 14G—117 1979, p. 277< 22 II-idem. www.dacoromaiiica.ro •394 CONSTANTIN NICA 11 ■țările politico-idcologice. în funcție de aceste aspecte, unele manifestă .mai multă deschidere și interes față de colaborarea pe plan național sau .local, în sfera luptelor electorale și parlamentare sau în guverne, altele, •dimpotrivă, își mențin neschimbate vechile aprecieri față de acești posibili parteneri. De regulă, confruntate cu această problemă în unele dintre ele s-au delimitat două aripi, una de stingă, alta de dreapta, iar alteori s-au înregistrat chiar desprinderi. Deși aproape fiecare partid socialist sau social-democrat concepe într-un mod propriu înfăptuirea obiectivelor sale orientîndu-se spre anumite forțe politice și sociale, se pot constata cîteva tendințe : preocuparea partidelor socialiste din Franța și Italia de a căuta mai insistent punctele de înțelegere cu forțele comuniste considerînd unitatea de acțiune a stîngii ca factor și premisă a unor colaborări mai ample; interesul partidelor socialiste și social-democrate din Finlanda, Islanda, Belgia față de alianțe politice în care sînt predominante partide burgheze, dar în care sint incluse și partide cu orientări și poziții democra- tice, chiar comuniste; preferința față de guvernări minoritare omogene, ca în Danemarca și Norvegia; limitarea contacteloi’ cu comuniștii la sprijin parlamentar fără participare la guvern, așa cum s-a întîmplat în Suedia; perseverența unor partide socialiste, așa cum este cazul celui din Elveția, în practici tradiționale — alianțe de guvernare strict proporționale între principalele partide — care exclud alternativa unei apropieri consecvente de partidul comunist. Cerințele luptei împotriva efectelor crizei, ofensiva forțelor de dreapta p. 13. 27 Jean Pierre Chcvdncmcnl. Sortir la gauche de l’impasse. De l’echec d la revision stra- tegiqu'c, in „Le Monde”, anul XXXV, (1978), nr, 10 486, din 17 octombrie, p. 10. www.dacaromanica.ro 396 CONSTANTIN NICA 13 contextul politic de după alegerile din martie 1978, caracterizat prin reînnoirea majorității parlamentare a partidelor de dreapta, Partidul socialist optează — după ce constată că ,,nu există nici o strategie a stîngii fără partidul comunist și rețelele sociale pe care le influențează 28 — în favoarea uniunii forțelor populare în jurul unui „proiect socialist”, opțiune ce va fi confirmată și de acordurile electoral și de guvernare din mai — iunie 1981. Revenind la ansamblul țărilor pe care le urmărim constatăm că, deși orientarea partidelor socialiste și social-democrate spre opțiuni care să implice colaborarea cu partidele comuniste se desfășoară în ritmuri și modalități diferite, în deceniul al optelea această problematică a devenit im obiectiv real al luptei lor politice : în consecință, influența globală a partidelor clasei muncitoare — în pofida condițiilor complexe și a dificul- tăților — a devenit, cu excepția primilor ani de după război, mai profundă decît oricînd. Aceste aspecte sînt legate de prefacerile generale, economico-sociale, din societățile respective, de mutațiile politice și de reevaluările ideologice care au fost întreprinse. Datorită contactelor mai strînse dintre partidele socialiste și comuniste, actuala slăbire, în unele țări, a partidelor socialiste afectează implicit cauza întregii stingi și a progresului. De aceea, acum s-a ajuns la acceptarea tezei, și a consecințelor ce decurg de aici că, dacă creșterea influenței electorale vizează numai unele dintre partidele stîngii, aceasta va avea rezultate politice limitate atîta timp cît ea nu va fi însoțită de avîntul concomitent al tuturora. Semnificația principială a acestei poziții este deosebită fiindcă acreditează ideea că în viața politică a țărilor la care ne referim există posibilități și loc de manifestare pentru ambele tipuri de partide aparținînd clasei muncitoare. Această viziune lucidă și realistă se substituie treptat opticii competiției și confruntării, dăunătoare principial și practic, deoarece declinul uneia dintre forțele de stingă, oricare ar fi ea, făcea, acolo unde intervenea, abstractă și lipsită de șanse perspectiva alternativei democratice, împiedica procesul con- stituirii unei majorități de schimb prin acordul și înțelegerea dintre forțele de stingă și organizațiile progresiste. în rindul partidelor socialiste și social-democrate se remarcă o dife- rențiere între forțe care continuă să se situeze pe poziții ce exclud modifi- cări substanțiale ale sistemului capitalist și au încă rezerve față de colabo- rarea dintre partidele clasei muncitoare și partide care încep — uneori printr-o analiză critică — să-și pună problema depășirii capitalismului și a realizării unei apropieri între toate forțele politice reprezentative ale- celor ce muncesc. Toate schimbările pozitive deschid noi posibilități de dialoguri constructive, dej înțelegeri întrucît sarcina istorică comună a acestor forțe politice este de a oferi perspective de progres și înnoire în Europa de vest. Caracteristicile și condițiile naționale Jsînt, |însă, [diferite și impun soluții deosebite, etape și procese care nu se desfășoară pretutindeni simultan. 28 Entretien mec Miciel Eocard, !n ,,Le Nouvel Observateur”, nr. 725/1978, din 2—8- octombrie, p. 53. www.dacoromanica.ro 14 ALIANȚELE POLITICE ALE PARTIDELOR CLASEI MUNCITOARE 397 4. Principalele mutații și transformări democratice — expresie a .autonomiei, colaborării și înțelegerii dintre partidele comuniste, socialiste, social-democrate și alte forțe progresiste. în deceniul trecut, marcat de revenirea la putere a unor partide conservatoare, dar și de dorința popoare- lor de schimbare și de depășire a crizei, de pozițiile realiste, constructive ■ale forțelor democratice, în Europa de Vest au avut loc deplasări sensibile — inegale ca amploare de la o țară la alta, de la un partid la altul — în favoarea organizațiilor politice de stînga. Astfel, au fost înlăturate regimurile fasciste dictatoriale din Spania și "Portugalia și instituite sisteme politice democratice și parlamentare în cadrul cărora partidul comunist, considerat pînă nu demult ,,în afara legii și în afara posibilității de a fi legalizat”, a ajuns să joace un rol însemnat29 datorită capacității de a atrage masele și liniei sale politice de unitate și ■ colaborare cu forțele socialiste și de alte inspirații, orientate spre înnoiri 'profunde. Instabilitatea politică și socială specifică acestei zone, însoțită ■de șomaj, terorism și tentative de comploturi se explică nu prin schimbările de regim, ci, pe de o parte, prin formele în care acestea au fost efectuate, evitîndu-se ruptura radicală cu trecutul fascist, iar pe de alta, prin dialec- tica raporturilor de forțe social-politice. în același timp, ascensiunea Partidului Comunist a ridicat în fața tuturor partidelor politice din Italia problema participării sale la guvern, în Suedia, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor a condus țara în ultima legislatură în care s-a aflat la putere (din septembrie 1973 pînă în septembrie 1976) cu sprijinul parlamentar al Partidului comunist, în Finlanda continuă colaborarea guvernamentală dintre comuniști și social-democrați (acestea fiind doar cîteva exemple dintr-o suită de experiențe pozitive, de dialog și colaborare în favoarea unor programe democratice). Înlăturarea dictaturilor din țările Peninsulei Iberice reprezintă cea mai profundă mutație politică din perioada analizată ce dobîndește semni- ficația unui moment de referință istorică în procesul—lent și contradictoriu — de instaurare, reașezare și consolidare a unor regimuri politice demo- cratice într-un climat atît de efervescență populară cît și de tulburări. Eelevanța excepțională a acestor prefaceri constă în faptul că masele, conduse de partidele revoluționare, democratice și progresiste, au con- stituit principalul protagonist al evenimentelor de după aprilie 1974 (în Portugalia) și octombrie 1976 (în Spania). Astfel, au putut fi evitate -catastrofele naționale înregistrate de prăbușirea unor regimuri similare, realizîndu-se, prin contribuția specifică a forțelor naționale, înlăturarea structurilor totalitare pe „cale naturală” și fără evenimente dure 30 31. în -același timp s-a evidențiat și dependența obiectivelor partidelor clasei muncitoare din aceste țări de particularitățile zonei europene din care fac parte 81. Explicația rapidelor recompuneri ale sistemelor de instituții de- mocratice în cele două țări — în forme similare patrimoniului lor politic din etapa premergătoare sistemelor autoritare — rezidă atît in combativi- 29 Santiago Carrillo, Genuine Democratisation of Sociely and its Institutions, în „Marxism Today”, nr. 10/1977, p. 306—307. 30 Jean Rony, La lente rupturc. L'Espagne entre franqaissme et la democrație, Editions Socialcs, Paris, 1977, p. 106—107. 31 Mario Soares, Portugal: Quellc renolution? (Entretien avec D. Pouchin), Editions Calmann — L6vy, Paris, 1976, p. 62. www.dacoromanica.ro 398 CONSTANTIN NIC A 15- tatea numeroaselor forțe sociale patriotice cît și în faptul că disconti- nuitatea democrației burgheze și a activității partidelor politice a inter- venit printr-o lovitură, în Portugalia, și în mod dramatic, în Spania, în momente caracterizate prin amplificarea participării politice de masă, fără să fi avut loc o evoluție compromițătoare, o criză de funcționare a sistemelor naționale de exprimare și de reprezentare a intereselor, fără schimbări care să le pună în discuție rațiunile existenței. Manifestarea partidelor politice — cele socialiste și comimiste bucurîndu-se de un rol deosebit — ca principali agenți ai transformărilor înainte ca interdicția lor juridică să fie oficial abrogată, demonstrează,, pe de o parte, dimensiunile profunde, obiectiv cerute, ale participării democratice de masă, iar, pe de alta, vitalitatea și adîncile determinări ale pluralismului care a subzistat în absența competiției politice și a liber- tăților de opinie. Izolarea regimurilor personale, ce și-au pierdut caracte- risticile de mișcări structurale 32, s-a concretizat într-o puternică mobilizare politico-ideologică a clasei muncitoare, a altor categorii și forțe sociale care reclamau eliminarea structurilor de conducere arhaice, o nouă formă de stat, cu instituții politice general-democratice: partide, sindicate, exerci- tarea puterii prin mijloace reprezentative și eligibile. Diversitatea de programe și alternative politice — specifică etapei de tranziție de după eliminarea dictaturilor opresive — se concretizează într-o luptă intensă între forțe de avangardă, de centru și conservatoare, reflectă preocupările- formațiunilor politice de a-și stabili locul și rolul în societate, dificultățile- procesului de democratizare, complexitatea dialectică a luptei de clasă. Totodată, evenimentele din aceste țări au relevat avantajele colabo- rării și înțelegerii, în legătură cu obiective precise, dintre partidele comu- niste și socialiste, necesitatea u> or raporturi diferite și suple, în funcție de particularitățile naționale și istorice, între partidele de stînga și democra- tice și alte mișcări progresiste, au confirmat și aprofundat anumite con- cepții și optici ale partidelor comuniste din Europa de Vest33. De asemenea,, acestea au grăbit procesul de conștientizare asupra pluralității căilor de luptă pentru reforme sociale, au ratificat viziunile noi ale partidelor de stînga legate mai ales de posibilitatea înaintării spre socialism prin men- ținerea și apărarea unei democrații cu mai multe partide, au validat teze inedite, chiar cînd ele nu au avut deplin succes, demonstrînd — în contextul contemporan — că erorile îngreunează acțiunea revoluționară împin- gînd-o spre recul și spre stagnare temporară. Eeelaborările ideologice și politice referitoare la raporturile dintre comuniști și socialiști, precum și colaborările lor efective au contribuit la radicalizarea conștiinței necesi- tății de a opera mutații efective în relațiile dintre aceste partide ca singura modalitate de garantare a înaintării democratice. După ce în Franța, forțele de stînga au avut în mai 1974 șansa vic- toriei în alegerile prezidențiale, iar în 1978 pe aceea a unui guvern de coaliție, au reușit în mai — iunie 1981 o dublă alternanță la putere, pre- zidențială și guvernamentală, ce pune capăt unei perioade de douăzeci și trei de ani dominată de guvernări exclusiv de dreapta. 32 Nicos Poulantzas, La crise des dictatures. Portugal, Grece, Espagne, Franțois Maspcro- Paris, 1975, p. 58. 33 Duăan Popovid, La rtoolution des oeillets rouges. Flux el reflux de la reuolution aw Portugal (I), in „Questions actuclles du spcialisme”, nr.,6/1976, p. 63 — 64. www.dacaromanica.ro 16 ALIANȚELE POLITICE ALE PARTIDELOR CLASEI MUNCITOARE 399 Confruntările politice din mai — iunie 1981 au încheiat o etapă dis- tinctă în evoluția Republicii a V-a și au deschis o nouă perspectivă deoarece alternanța înfăptuită — pentru prima oară după 1958 — în favoarea par- tidelor de stînga marchează o ruptură radicală în reprezentarea politică și accesul principalelor forțe politice la instituțiile puterii: o majoritate de dreapta, permanentizată la putere, a fost nevoită să cedeze locul unei majorități de stînga, preponderent socialistă și comunistă, regrupată în jurul președintelui Republicii. în felul acesta, cetățenii francezi optînd, prin votul lor, pentru o cu totul altă orientare într-un moment dificil pentru forțele progresiste din Europa de Vest au întrerupt seria succeselor conservatoare într-o țară în care au fost înregistrate remarcabile experi- mente novatoare. Partidele care aparțin noilor majorități politice dispun împreună de 67,82% din efectivul total al Adunării naționale 34, ceea ce reprezintă, practic, o maximă istorică a alianțelor de stînga, deoarece în aprilie—mai 1936 forțele de orientare similară controlau 61,71% din man- date, în octombrie 1945, 60, 15% 35, iar în cursul Republicii a V-a cele mai bune rezultate au fost de 39,84%, în 5—12 martie 196736 și de 40,94%, în 12—19 martie 1978 37. Totodată, situația formațiilor de stînga este inedită și eminamente pozitivă față de oricare din performanțele lor ante- rioare : dacă, de pildă, în 1938 menținerea socialiștilor la guvern depindea, de pozițiile partenerilor săi, deoarece aceeași adunare — așa cum dealtfel s-a și întîmplat — putea da naștere unei alte majorități prin regrupare, iar în 1945 și în 1956, cînd se sconta pe o victorie a Partidului socialist, acesta s-a clasat pe locul al treilea, în urma scrutinului din iunie 1981 acest partid obține singur majoritatea parlamentară ceea ce oferă stîngii șansa unică de a guverna Franța cel puțin o întreagă legislatură. Prin acest succes socialiștii și partidele de stînga în ansamblu au preluat din mîmile dreptei autoritatea prezidențială, guvernamentală și legislativă, pentru a putea conduce coerent și cu responsabilitate țara în favoarea acelei jumă- tăți a efectivului electoratului care, după 1959, a fost cea mai defavori- zată ; deci, se poate aprecia că se inaugurează o etapă de transformări democratice, economice, social-politice și culturale fără precedent. Revenirea, pe de altă parte, a comuniștilor la putere, într-un guvern compus din toate partidele de stînga, reprezintă consecința mutațiilor înfăp- tuite de P.C.F. începute mai ales odată cu Manifestul de la Champigny (din decembrie 1968), a rolului jucat de elaborarea în timp a unei perspec- tive politice și ideologice de schimbare, a contribuției sale la transformarea, acestor idei — finalitate în parte realizată astăzi — într-un bun comun al poporului. Totodată, ea exprimă convingerea națiunii că acest partid, îm- preună cu toate forțele progresiste, poate aduce un aport substanțial la o linie politică orientată spre dreptate socială, spre combaterea șomajului, spre reforme radicale. Adîncirea democrației nu presupune ca Partidul comunist să acționeze pentru a forța ritmul, ci pentru a impune, în confor- 34 ,,Le Monde”, anul XXXVIII (1981), nr. 11.320, din 23 iunie, p. 4. 35 Alain Lancelot, National cleclions in Western Europe. Elections nationales en Europr- occidentale: France, in Stein Rokkan, Jean Meyriat, International Guide to Electoral Statistics. Guide internaționale des statistiques eleclorales, voi. I, Paris — La Ilaye, The Hague— Paris,. Mouton, 1969, p. 124. ' 36 ,,Le Monde Diplomatique”, anul XIV (1967), nr. 159, p. 28. 37 Ibidem, anul XXV (1978), nr. 291 (juin), p. 10. www.dacaromaiiica.ro 400 CONSTANTIN NICA 17 mitate cu voința și consimțămîntul liber exprimate de mișcarea populară de masă, mutații care să determine o înaintare istorică a societății, folosind cadrul Adunării naționale, al guvernului de solidaritate, respectînd func- țiile specifice ale instituțiilor statale, personalitatea și pozițiile de principiu ale fiecărui partid 38. înfăptuirea unei astfel de alternanțe la putere într-una dintre țările cele mai importante ale lumii capitaliste — al cărei sistem politic a creat mult timp mari dificultăți forțelor progresiste—reflectă realismul și lucidi- tatea opțiunilor partidelor democratice. Asemenea opțiuni i-au permis, de pildă, Partidului Comunist Francez să încheie acordul politic cu Partidul Socialist și să devină forță de guvernare fără ca împrejurările create după mai—iuniel981 să reclame revizuiri programatice de vreun fel sau repunerea în discuție a vreuneia dintre pozițiile sale fundamentale, ci continuarea eforturilor de integrare a strategiei sale în viața socială 39. Deși alternanța a confirmat în anumite privințe opțiunile partidelor revoluționare în legătură cu posibilitatea accesului la putere pe cale par- lamentară, ca urmare a rezultatelor în alegeri, forțele politice beneficiare ale succesului electoral nu subestimează dificultățile pe care urmează să le depășească de acum înainte și nu subapreciază complexitatea proble- melor de soluționat. în această privință, Partidul Comunist Francez, care nu are o viziune catastrofală despre criză și efectele acesteia și nici o op- tică mecanicistă despre depășirea ei, desprinsă de condițiile politice și economico-sociale, consideră că transformările radicale necesare nu se vor impune brusc, global, printr-o ruptură unică, ci în etape prin schimbări succesive, în conformitate cu opțiunile exprimate de alegători, prin lupte de masă, cu înaintări, cu faze de stagnare sau chiar de recul. Treptat, însă, reformele aplicate vor putea conduce spre o rezolvare atotcuprinzătoare a crizei capitalismului care, prin importanță și implicații, va echivala cu o trecere spre socialismul democratic autogestionar40 41. O asemenea înain- tare nu este posibilă nici prin izolarea partidului revoluționar, apre- ciindu-se că acesta ar fi singur capabil să conducă masele spre schimbare, nici reducînd rolul acestuia la un simplu factor de susținere a politicii de gestionare a capitalului, ci prin întărirea partidului comunist, a colaborării sale cu toate organizațiile de stînga și democratice, prin menținerea și consolidarea uniunii". Interpretând ansamblul datelor obiective din Italia — ținînd de pre- lungirea instabilității și nesiguranței, a disfuncționalităților cronice ale pu- terii politice, dar și de posibilitățile noi de instaurare a unui climat de înțe- legere între forțele politice democratice, prin acorduri concrete la diferite ni- veluri—Partidul Comunist Italiana ajuns la concluzia că evitareapericolelor de dreapta reclamă cu necesitate eforturi excepționale, unitare ale între- gului popor, că datorită creșterii influenței sale politice este la ordinea zilei implicarea sa efectivă — nu oricum și în orice condiții — în sfera 38 Declaration communc du Parii socialiste el du Parii comnuinislc franțais, in „Revo- lution”. nr. 69, din 26 iunie 1981. 39 Guy Ilermier, Un formidable cs/.oir est ni, in „Rcvolulion”, nr. 69, din 26 iunie 1981, p, 3. 40 Charles Fitcrman, Relciier le defi, în „Rcvolulion”, nr. 70, din 3 iulio 1981, p. 13. 41 Georges Marchais. Rapport au Comiți Central apres l'eleclion presidcntielle (lj mai), tn „Cahiers du coinmuiiisme".Țyțyțy 1T> 18 ALIANȚELE POLITICE ALE PARTIDELOR CLASEI MUNCITOARE 401 puterii. Participarea partidului comunist la guvernarea țării este sinteti- zată din anul 1973 în formula „compromisului istoric”, concept care de- semnează obiectivele unei faze distincte de dezvoltare a democrației che- mate să pună capăt incapacității clasei conducătoare — regrupată mai ales în jurul democrației creștine — de a asigura evoluția normală a societății. Partidul Comunist urmărește înfăptuirea acestei politici de izolare a bur- gheziei și de subordonare a statului față de interesele maselor populare, de eliminare treptată a inegalităților sociale, prin: a) instituirea unei noi majorități parlamentare prin asocierea sa la responsabilitățile puterii; b) instituționalizarea treptată, pe plan național, a cooperării statornice și durabile dintre toate partidele „arcului constituțional”. în acest sens, toate partidele democratice, dar mai ales Partidul democrat-creștin ar urma să-și substituie preocuparea prioritară față de promovarea unor interese restrînse de curent, de grupare și personale — expresie a decaden- ței istorice a clasei conducătoare42 —cu judecarea lucidă a problemelor fun- damentale și deschiderea spre o politică de reforme sociale prin conlucrarea cu alte partide. Această evoluție este posibilă fiindcă acest partid, în mă- sura în care se identifică oarecum cu conducerea societății, dominînd instrumentele de guvernare a țării, reprezintă expresia alianței dintre burghezie și mișcarea catolică43, dar în măsura în care implică masele în conducerea statului, datorită adeziunii lor tradiționale față de partidul istoric al mișcării catolice, transformă consensul credinței în consens poli- tic, iar unitatea confesională în participare la dezvoltarea structurilor economico-sociale 44. în același timp, concepția reconcilierii istorice consi- deră indispensabilă promovarea unității de acțiune și de vederi politico- ideologice între partidele politice ale clasei muncitoare, apropierea dintre partidul comunist și partidul socialist constituind mijlocul necesar defavo- rizare a unor acorduri mai ample. Realismul politicii partidului comunist este confirmat dc experien- țele de după 1976 care l-au apropiat de putere — acordul de program din vara anului 1977, constituirea unei majorități parlamentare de uniune națională din 16 martie 1978 pînă în 26 ianuarie 1979 —, eșuarea acestor experiențe datorîndu-se evoluției mai lente a celorlalți parteneri, poziții- lor lor anticomuniste. Ca atare, strategia „compromisului istoric” — funda- mentată doctrinar și maturizată în spiritul realităților perioadei dintre 1973 și 1979 — intră din anul 1980 într-o fază nouă, reflectată în toate problemele sale esențiale: alianțele pe termen imediat, mediu și îndelun- gat ; participarea la guvern a forțelor cu adevărat reprezentative ale clasei muncitoare și ale maselor dc orice inspirație ideologică și filozofică; rapor- turile cu sindicatele; elaborarea liniei politice de redresare economică. „Alternativa democratică” lansată de Partidul Comunist Italian în noiem- brie 1980, se înscrie în perspectiva teoretică a „compromisului istoric”, dar include și aspecte de inovație politică menite să „contribuie la o relan- 42 Umbcrt» Ceroni, Crisi ideale e transizione al socialismo, Editori Riuniti, Roma, 1977 p. 148-152. 43 Carlo Candia, Mondo catolico e Democrazia cristiana, în „Critica marxista”, nr. 5—6/ 1976, p. 39. 44 Ibidem, p. 39 — 40. www.dacoromanica.ro 402 CONSTANTIN NICA 19 sare corectă a rolului partidelor în general ca elemente-cheie de continu- itate și dezvoltare a vieții democratice”44 45. ★ în raport nemijlocit cu realitățile naționale, partidele revoluționare întrevăd unanim calea intensificării dialogului cu partidele socialiste, cu alte forțe progresiste pentru a defini și stabili, prin consens, o strategie unitară prin intermediul căreia să dobîndească legitimitatea necesară pen- tru a-și asuma conducerea națiunii și pentru a îndrepta societatea șpre o etapă de stabilitate, mai puțin incertă și mai puțin contradictorie. Deoa- rece în lupta pentiu democrație nu va fi decisivă disputa fizică și violentă, ci confruntarea de opinii și soluții pentru a obține încrederea și sprijinul maselor, folosirea cu succes a sistemului parlamentar, a pluralismului instituțional și ideologic presupune cu necesitate maturizarea și conștienti- zarea dorinței majorității cetățenilor pentru transformări care să favori- zeze progresul social. Realizarea unui larg consens reprezintă una dintre principalele premise ale înfăptuirii schimbărilor cei ute de clasa muncitoare, de alte forțe sociale și întrucît experiența istorică îndelungată atestă că în sistemele multipartidiste competiția electorală și parlamentară nu a impus regula majorităților politice monopartidc, nici partidele clasei muncitoare nu-și propun un astfel de obiectiv — deci implicit nici accesul la putere — bazîndu-se doar pe forțe proprii, ci militează pentru înțelege- re și colaborare cu toate partidele de stînga și democratice. Aceleași apre- cieri au fost desprinse și din practica social-politică a ultimelor decenii care evidențiază că procesul de apărare și de adîncire a cuceririlor democratice s-a desfășurat lent și contradictoriu și nu a putut fi înfăptuit cu consecvență ca urmare a efectelor cumulate ale unor reforme parlamentare succesive (așa cum argumentau tezele tradiționale ale ideologiei socialiste și social- democrate privind înaintarea spontană spre transformarea sistemului exis- tent și despre depășirea limitelor sale de clasă prin extinderea în cadrul acestuia a drepturilor și libertăților cetățenești). Ca atare, impunerea unei astfel de alternative nu poate fi nici lezultatul exclusiv al monopolului politic al unui singur partid care ar trebui să-și orienteze eforturile spre radicali- zarea conștiinței de clasă și spre atragerea de partea propriilor opțiuni a tuturor oamenilor muncii, cu atît mai mult cu cît modalitățile de core- lare a obiectivelor strategice cu metodele necesare înfăptuirii lor nu sînt aceleași pretutindeni (de pildă, ideea participării partidelor revoluționare ia guverne democratice apare mai actuală acolo unde acestea se prezintă ca puternice forțe electorale și parlamentare; în schimb acolo unde este prioritară preocuparea față de obținerea unei audiențe de masă, aceste partide se străduiesc, firesc, să-și întărească rolul în viața politică națională folosindu-se mai ales de sindicate și de alte organizații extra- parlamentare ; în același timp, în alte cazuri atitudinea și aprecierile parti- delor comuniste față de soluțiile curente ale autorității nu pot fi desprinse de baza, de componența politică și de orientarea ideologică a guvernului). 44 Giorgio Napolitano, Problemi dcl partita nella [ase allttalc. Discorso al C.C. (tel P.C.I., tn „L’Unita”, nr. 6, din 8 ianuarie 1981; vezi in acest sens și dezbaterile și documentele ple- narei C.C. al P.C.I. din 3 5 noiembrie 1980, in „L’Unita’’, anul LVII (1980), nr. 256, din 7 noiembrie. « * www.dacaromamca.ro 20 ALIANȚELE POLITICE ALE PARTIDELOR CLASEI MUNCITOARE 403 Totodată, cerința obiectivă de conservare a structurilor democratice consacrate și de blocare a tendințelor spre forme de conducere autoritară și, implicit, evoluția sistemelor politice și partidiste, a locului și rolului partidelor revoluționare în societate, radicalizarea maselor țin cu precă- dere, dar nu nemijlocit și linear, de nivelul atins de dezvoltarea econo- mică și culturală pentru că o importanță deosebită au dobîndit-o înrădă- cinarea și valoarea cuceririlor obținute și apărate de forțele muncitorești și populare. Sublinierea caracterului dialectic al dinamicii social-politice în contextul contemporan și a necesității de a corela sistematic schimbările cantitative cu cele calitative, obiectivele revoluționare cu metodele folo- site pentru a le atinge s-a concretizat în concluzii și teze noi privitoare la: definirea naturii statului în țările vest-europene ; modalitățile de a trece sub controlul maselor instituțiile statului; fazele procesului revoluționar ; con- stituirea unui vast sistem de alianțe rezultat din convergența reciprocă de opțiuni dintre parteneri, astfel încît fermitatea concepției ideologice să fie asociată cu flexibilitatea de poziții în legătură cu chestiuni precise și temporare 46. în această perspectivă teoretică și programatică acțiunea clasei mun- citoare, a altor categorii sociale prin intermediul partidelor proprii și al altor structuri organizatorice specifice, derivate din natura forțelor pe care le exprimă, reprezintă elementele constitutive ale dinamicii contem- porane, forțele motrice a căror contribuție este hotărîtoare pentru garan- tarea înaintării procesului democratic prin recunoașterea și respectarea pluralismului de partide și de alți agenți ai acțiunii politice 47. Natura contextului în care partidele comuniste își desfășoară activi- tatea precum și evoluția neunitară pe care au parcurs-o și o cunosc structu- rile politice ale țărilor vest-europene determină diversitatea rațiunilor care fundamentează pluralitatea de soluții și modalități de înfăptuire a alter- nativei democratice, elaborarea strategiei revoluționare naționale în vede- rea ralierii tuturor forțelor apte, cantitativ și calitativ, să elimine ascen- dentul forțelor de dreapta, conservatoare. LE EOLE DES ALLIANCES POLITIQUES ENTEE LES PAETIS DE LA CLASSE OUVEIEEE DE CEBTAINS PAYS ouest-eueopEens DANS LA LUTTE POUE LA dEmoceatie ET LES TEANSFOEMATIONS EEVOLUTIONNAIEES RESUMfi L’etude est consacree aux mutations et tendances intervenues ăr partir des annees 1967—1968 dans la collaboration effective, dans le dialogue ou Ies luttes id^ologiques et doctrinaire entre Ies partis communistes 46 Irennc Brennan, Some Problcms of Reoolutionary Strategy, în „Marxism Today”, nr. 6/1977, p. 162. ' 47 Ernesto Laclau, Chantal Mouffe, Socialist Strategy, în „Marxism Today”, nr. 1/1981, p. 22. www.dacoromanica.ro 404 CONSTANTIN NICA 21 et socialistes, socio-democrates et d’autres orientations de France, d*I- talie, d’Espagne, du Portugal, de Finlande, des pays septentrionaux, de Belgique, des Pays-Bas, de Suisse (pays ă systemes politiques multipartis). S’appuyant sur des sources documentaires et bibliographiques correspon- dantes, l’auteur saisit les determinations complexes des mutations qu’il releve, tout en contourant de maniere synth^tique les causes et les caracteristiques des rapports politiques entre les partis de la classe ouvri- ere dans la lutte pour la democrație et des transformations revolutionnaires. L’etude formule — sur la base des indications methodologiques contenues dans les recents documents du Parti Comuniste Roumain et ă la lumiere de l’approche principiei par les plus importants partis communistes et socialistes ouest-europ6ens de la probkȘmatique touchant les alliances de large concentration democratique — une serie de conclusions concernant les perspectives de ces processus, s’inscrivant parmi les rares investi- gations scientifiques roumaines dans le domaiue. www.dacaromaiiica.ro CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE ISTORIE „N. IORGA” ÎN ANUL 1982 * în cursul anului 1982, activitatea științifică a membrilor Institutului de istorie ,,N. lorga”, s-a desfășurat sub semnul unor exigențe sporite in vederea îndeplinirii în bune condiții a sarcinilor care au revenit institutului, în domeniul cercetării istorice și a procesului instruc- tiv-educativ. Expunerile secretarului general al P.C.R., tovarășul Nicolae Ceaușescu la plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din iunie 1982, la cel de al II-lca Congres al educației politice și culturii socialiste, la Conferința națională a P.C.R. din decembrie 1982 au conferit noi di- mensiuni importanței cunoașterii istoriei în viața cultural-științifică și social-politică a țării, au trasat sarcinile istoriografiei românești în a căror rezolvare membrii institutului s-au anga- jat imediat și cu toate energiile. Cercetătorii Institutului de istorie ,,N. lorga” au fost implicați în planul științific pe anul 1982, in elaborarea a 41 de teme și subteme de cercetare dintre care la 16 teme cerce- tarea a fost inițiată în 1982. La trei dintre teme cercetarea a inceput și s-a încheiat în 1982. în total in cursul anului 1982, s-a încheiat elaborarea la 15 teme din planul de cerce- tare; la 26 de teme au fost realizate, conform planului, faze intermediare (documentare, redac- tarea unor capitole etc.) cercetarea acestora continuînd în anul 1983. Dintre temele a căror cercetare a fost încheiată în anul 1982, cinci au făcut parte din secțiunea ,,plan de stat” ceea ce reflectă caracterul lor prioritar. Una dintre aceste teme însuma citeva studii monografice prin a căror realizare se vi- zează crearea condițiilor pentru elaborarea unei ample lucrări privind istoria țărănimii. Studiul Țărănimea aservită din Țara Românească de la legămlntul lui Mihai Viteazul la reforma lui Constantin Mavrocordat, elaborat de Florin Constantiniu, abordează schimbările de structură și conjunctură care au determinat cunoscuta decizie a lui Mihai Viteazul, evoluția raporturilor dintre țăranii șerbi și marii stăpini de pămînt, ponderea rumâniei în economia marelui domeniu și factorii care au erodat și au determinat, in 1746, abolirea șerbiei. în studiul Satele din Transilvania din sec. al Xl-lea pînă in mijlocul sec. al XV-lea, Emil Lazea a urmărit identificarea, evaluarea numerică și potențialul demografic ale satelor transilvănene, analiza tipurilor de așezări sătești, problema satelor dispărute și fixarea impor- tanței satelor in viața social-economică din Transilvania medievală. în aceeași tematică privind istoria țărănimii se înscrie și studiul elaborat de Grigore Chiriță, Țărănimea in epoca Unirii Principatelor. Lucrarea abordează întreaga problematică a temei pe parcursul unui deceniu (1856 — 1866) de adinei transformări modernizatoare, punind totodată în evidență locul și rolul țărănimii în crearca statului național român. Secțiunea „plan de stat” al planului de cercetare pe anul 1982 a prevăzut, de asemenea, Încheierea unor importante lucrări in cadrul temei Corpusul de izvoare și documente ale isto- riei naționale. în cadrul prestigioasei colecții Documenta Romaniae Historica Seria B. Țara Românească, a fost încheiat — autori Ștefan Ștefănescu și Olimpia Diaconescu — voi. VII (1571 — 1575). Din totalul documentelor cc formează volumul, 20% sînt inedite iar peste 90% au text slav ce urmează a fi publicat pentru prima dată. Pc lîngă datele de istorie economică, socială și instituțională, volumul cuprinde și importante știri de istorie politică, îmbogățind. In bună măsură, baza de informare istorică asupra epocii. A fost, de asemenea, încheiată de către Beatrice Marinescu și Valeriu Stan, avînd cola- borarea unor colegi de la Direcția Generală a Arhivelor Statului, alcătuirea volumului Rapoarte diplomatice engleze referitoare la istoria românilor (1856 — 1861). Cele două părți ale volumului includ 696 documente diplomatice engleze în totalitate inedite. Volumul reliefează noi aspecte * Text prescurtat al dării de scamă asupra activității Institutului de istorie ,,N. lorga”. i,REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 36, nr. 4, p. 405-416, 1983 www.dacoromanica.ro 406 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 2 ale luptei poporului român pentru Înfăptuirea statului național român, modificind in bună mă- sură punctul de vedere încetățenit in istoriografie despre rolul Angliei față dc Unire și dc domnitorul Alexandru loan Cuza. Dintre temele planului departamental Încheiate in anul 1982 menționăm. In ordinea inscricrii in plan, in primul rind două studii realizate, in cadrul temei Relațiile statelor feudale românești cu vecinii. Șerban Papacostea a urmărit in studiul său Românii in contextul situa- ției internaționale In secolul XIII, evoluția situației românilor nord-dunăreni in contextul mari- lor mutații survenite in situația internațională in sec. XIII: destrămarea blocului vlaho-bulgaro- cuman, ofensiva regatului arpadian și a catolicismului in sud-estul Europei, marca invazie tătară. Autorul analizează, in contextul menționat, evoluția organizării politice a românilor de la voevodat la statul feudal, premisele constituirii statelor românești dc sine stătătoare. în studiul Lupta pentru stăpinirea Dunării și politica externă a Țârilor române in secolul al XV-lea, Virgil Cieciltan analizează confruntarea intre lumea creștină și Imperiul otoman de-a lungul axului strategic reprezentat de Dunăre și relevă locul țărilor române in cadrul cruciadei tirzii. O atenție deosebită este acordată politicii Moldovei și Țării Românești in raport cu eforturile regatelor polone și ungare de a-și reglementa interesele divergente in spațiul car- pato-dunărean prin reeditarea — fie și in noi variante — a acordului de la Lublau. Un domeniu care a reținut pină acum mai puțin atenția cercetătorilor este abordat In studiul Regimul presei in România intre 1859— 1918 in care contribuția celor doi autori Anicuța Popescu și Paul Oprescu — este departajată dc anul 1877. Lucrarea urmărește re- gimul juridic și evoluția presei, constituind o contribuție la cunoașterea istoriei publicisticii românești. în domeniul istorici relațiilor internaționale contemporane au fost elaborate, in anul 1982, trei studii. Ion Stanciu, cercctind tema Locul României In cadrul politicii economice a Germanici față de sud-estul Europei in perioada interbelică, a urmărit evoluția mobilurilor poli- ticii economice a Germaniei față dc România in perioada menționată, ca și a formulării și materializării acestei politici in strinsă relație cu acțiunea similară a Berlinului in celelalte capitale ale sud-cstului european. Nicolae Dascălu in studiul România și Cehoslovacia in lupta împotriva revizionismului și agresiunii in perioada interbelică (1919—1939), a analizat acțiunile comune ale României și Cehoslovaciei pentru blocarea și contracararea celor două manifestări negative, contrare inte- reselor lor, din ddmcniul relațiilor internaționale. Accentul a fost pus pc cercetarea acțiunilor comune antirevizioniste. Ion M. Oprea a realizat prin studiul încheiat in 1982 o nouă fază — aceea privind perioada de după primul război mondial — din elaborarea unei ample monografii privind Pro- blemele războiului și ale păcii in viziunea diplomației românești de la inceputul secolului XX pină după cel de al doilea război mondial. în anul 1982 a fost realizat cel de al doilea volum — privind județul Dîmbovița — din Dicționarul istoric al localităților din România dc un colectiv condus dc Nicolae Stoiccscu, care a redactat cea mai mare parte a volumului — colectiv format din lolanda Micu, Da- niela Bușe, Mihai Rusenescu, Radu Lungu, Radu Dan Vlad, Ioana Constantinescu. La elabo- rarea acestui instrument dc lucru a colaborat și Muzeul județean Dîmbovița. Masivul volum cuprinde in partea introductivă și prezentarea cu caracter monografic a județului, urmată dc prezentarea evoluției istorice și a stadiului actual de dezvoltare al comunelor județului. în cadrul aceleiași direcții mari de cercetare din planul institutului a fost realizată in 1982, de către Damaschin Mioc și Maricta Adam-Chiper, ediția critică din Cronica slovenilor Iliricului Mysii cei dc Sus și cci din Jos Mt/sii dc Ghcorghc Brancovici. Lucrarea cuprinde trei părți: un studiu introductiv realizat dc Damaschin Mioc, textul dc baza al cronicii au- torii au ales, ca fiind cel mai bun dintre manuscrise, asa-numitul manuscris Bobuhscu, socotit pierdut — și aparatul critic sprijinit pe alte patru manuscrise din sec. al XVIII lea. Această primă ediție critică a cronicii românești a lui Brancovici, este realizată la nivelul si in conti- nuarea bunei tradiții statornicite în institut prin colecția „Cronicile medievale ale României”. în primul semestru al anului, Ruxandra Câmăreșescu a redactat și cronologizat un impor- tant volum de fișe pentru utilul instrument intern de lucru carc este Rep-rloriul documentelor medievale din Țara Românească (sec. XIV—XVII). După cum am menționat, un număr de 23 teme si subteme dc cercetare au fost reali- zate doar parțial in 1982, elaborarea lor continuind in 1982. Este firesc ca in privința acestora darca dc scamă să rețină mai puține clemente cu atit mai mult cu cit unele studii au fost inițiate abia in a doua jumătate a anului. Este insă dc reținut că la toate lucrările stadiul de realizare se află in termenii planificați. în cadrul temei, mai sus menționate, privind istoria țărănimii, Ghcorghe Cristea a început elaborarea lucrării Chestiunea agrară in România de la reforma agrară din 1945 pină www.dacaramanica.ro 3 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 407 la încheierea cooperativizării agriculturii. Autorul a realizat in 1982 un prim capitol consacrat istoriografiei. La aceeași temă principală privind istoria țărănimii, in semestrul 11/1982 Florin Constantiniu a Început documentarea la tema Relații agrare in Țara Românească in sec. XIV— XVI, iar Grigore Chiriță a Început documentarea pentru tema Noul stat național și vechile reglementări agrare (1859—1864). Se află In curs de definitivare volumul IX (1581 — 1585) din DRH B. Țara Românească ^colectivul de autori: Damaschin Mioc, Maria Bălan, Andrei Busuioceanu, Coralia Fotino), care are termen de predare trimestrul 1/1983. Volumul include 60 de documente inedite, iar la peste 00% din documente urmează a se tipări textul slav pentru prima dată. Constantin Șerban, care realizează prima monografie consacrată lui Vasile Lupu, a re- dactat, in anul 1982, două capitole privind critica izvoarelor și a istoriografiei și viața și acti- vitatea lui Vasile Lupu Înainte de urcarea pe tronul Moldovei. Din tema Aportul ctitorilor locali la edificarea monumentelor istorice din partea de vest a Munteniei (sec. XIV—XIX), Constantin Bălan a elaborat două capitole in care dinamica structurilor sociale își găsește o ilustrare inedită in analiza categoriilor de ctitori, relevindu-se totodată semnificația actelor de ctitorie In cadrul general al dezvoltării cultural-artistice a timpului, raportul existent Intre monumente, ctitori, societate. Din semestrul II al anului 1982 a fost inițiată, de către Emil Lazea, cercetarea temei Voievozii, cnezii și crainicii români din Transilvania. în anul 1982 a Început să prindă contur o serie de monografii ce urmează a fi Încheiate In 1983—1984. Cele două capitole redactate de Ludovic Demeny din lucrarea Războiul țără- nesc din 1514, relevă aspecte noi ale structurii satului transilvan In sec. al XVI-lea, precum și In privința locului ocupat de evenimentul cercetat In contextul războaielor țărănești din Europa secolelor XV —XVI. Stan Apostol a redactat capitolul privind Începuturile liberalismului din lucrarea Ori- ginile și constituirea Partidului naționaTliberal, iar Mircea losa In două capitole ale lucrării Istoricul Partidului național-l'bcral 1880—1916, analizează apariția unor fracțiuni, activitatea și regrupările liberalilor In ultimele decenii ale secolului trecut. în aceeași serie de monografii și studii consacrate istoriei partidelor politice din România, Anastasie lordache elaborează lucrarea Originile și formarea partidului conservator, din care a redactat un capitol privind deli- mitarea grupării conservatoare in Adunările ad-hoc. în sfirșit, Alexandru Porțeanu, care a inceput in 1982 cercetarea temei Partidele politice ale clasei muncitoare din România pină tn 1918, a avut ocazia să valorifice deja o parte a investigațiilor sale Intr-un studiu. înaintlnd pe un teren puțin investigat de istorici, Paraschiva Câncea urmărește in lucrarea Istoria socială a sec. al XlX-lea reflectată In literatura epocii, inițiată tot in 1982, — din care a redactat un prim capitol privind țărănimea — să stabilească valoarea literaturii ca izvor istoric tn limitele impuse de exigențele cercetării științifice. La tema învățămintul sătesc din România (1864 — 1900), Nichita Adăniloaie a redactat in 1982 un capitol privind istoriografia și izvoarele referitoare la Învățămintul sătesc In peri- oada menționată și un alt capitol consacrat legii instrucțiunii din 1864 și situației Invățămln- tului sătesc in anii 1864 — 1865. în domeniul istoriei contemporane a României se află In plin proces de elaborare, ur- mlnd a fi Încheiată In 1983, monografia România in cel de-al doilea război mondial. Autorul, Traian Udrea, a redactat in 1982 capitolele privind perioada dictaturii legionaro-antonesciene și a pregătirilor României antonesciene pentru războiul hitlerist. în același domeniu, Mircea Ichim, prin tema Presa social-democrată in perioada 1944 — 1948, a inițiat o cercetare care urmărește să prezinte, din unghiul istoriei publicistice, modul in care presa social-democrată a reflectat procesul revoluționar in perioada indicată, iar Silviu Tinculescu a Ineeput cerce- tarea temei Stări conflictuale in lume, 1945—1915. Poziția României. în domeniul istoriei universale și al istoriei relațiilor internaționale sint In curs de elaborare citeva lucrări care au termen de predare în 1983. Eugen Dcnize a redactat pentru tema Relațiile româno-spaniole din sec. al XVI-lea pină la pacea de la Adrianopole primele două capitole privind imaginea pe care și-au format-o în epocă cele două popoare, unul despre altul, și relațiile economice româno-spaniole. în cadrul culegerii de studii cu tema Relațiile româno-franceze de la 1193 la sfirșilul sec. al XlX-lea, Lucia Taftă a redactat capitolul privind legăturile economice și politico-diplo- matice româno-franceze in anii 1821 — 1829, iar la studiul care-i revine In cadrul aceleiași teme, Nicolae Liu a redactat capitolul al doilea cu titlul „Model francez și spirit național (1830-1848)”. La tema Relații româno-italiene 1919—1933, loan Chiper a redactat capitolul privind relațiile dintre cele două țări In perioada de la sfirșitul operațiilor militare și începerea Confe- rinței de pace de la Paris pină la marșul asupra Romei din octombrie 1922. www.dacoromanica.ro ’ 408 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 4» în studiul Reformele agrare din Europa in perioada dintre cele două războaie mondiale, din care a redactat primele două capitole, Damian Hurczcanu își propune să prezinte trans- formările determinate de reformă in structurile agrare din Europa centrală și sud-estică, să» releve locul reformelor de după primul război mondial în seria evolutivă a reformelor agrare din epoca modernă și să integreze fenomenul românesc în cel general european. Fără a avea sarcini contractuale, Tatiana Isticioaia-Budura și-a continuat — pe lingăi realizarea unor traduceri din română in cbineză și a altor sarcini de serviciu — cercetările privind tema Imaginea Chinei tn țările române in contactele dintre România și China pină la sfir- șitul primului război mondial. In colectivul de istorie a naționalităților conlocuitoare Carol Vckov și-a desfășurat in. continuare activitatea pentru realizarea temei Cronologia istorici culturii naționalității maghiare din România, iar Tudos Kinga, pe lingă îndeplinirea sarcinilor de traducător, a colaborat, de asemenea, la realizarea temei mai sus menționate. în domeniul teoriei istorice și a metodelor moderne dc cercetare, relevăm studiul in, curs de realizare întreprins de Paul Cernovodeanu asupra temei Impactul factorilor ecologici asupra evoluției demografice a țărilor române In Evul Mediu. Autorul a realizat capitolul „Climă și istorie” și parțial un altul privind „Impactul factorilor climatici”, demersul efectuat — cu caracter interdisciplinar — urmărind stabilirea influenței mediului ambiant, in general, asupra evoluției societății medievale românești. în cercetarea temei Compararea automată a surselor istorice, Vasile Liveanu și Irina Gavrilă urmăresc, pe baza introducerii in banca de date a listelor dc mari proprietari și clăcași . din 1864 și a listelor parțiale privind situația moșiilor din 1918 și pe baza comparării auto- mate a acestor liste și a altor informații istorice, să stabilească evoluția puterii economice și a rolului politic al moșierimii între 1864—1918. Tema Legi istorice și legi statistice, constituie tema unei cercetări in care autorul, Vasile Liveanu, analizează critic diversele concepții asupra raportului dintre cele două scrii de legi și iși propune să contribuie la elucidarea naturii și' particularităților legilor istorice. Ultima parte a planului de cercetare grupează cite o temă a căror elaborare continuă, de asemenea, in anul 1983. Elisabeta Oprescu a continuat, in 1982, alcătuirea părții a doua (1862—1866) din cule- gerea Documente privind domnia lui Alexandru loan Cuza, iar Constantin Rezachcvici a pregă- tit editarea Cronicii Moldovei tn sec. XIII—sec. XVII (Cronica de la Cracovia), descoperită' în Polonia. La tema Bibliografia analitică a periodicelor românești 1859—1865, Dan Berindci și Gcor- geta Penelea au Încheiat întocmirea primului tom din voi. a) III-lea, cnprinzind decimalele 0,1 și 2 și un număr de cca 9000 fișe. în sfirșit, menționăm că, în ultimele săptămtni ale anului 1982, cercetătorii carc au încheiat lucrările au inceput investigarea temelor din noile contracte de cercetare. Consiliul științific, căruia ca organ ales și colectiv dc conducere îi revin responsabilități* deosebite in exercitarea controlului asupra executării în bune condiții a contractelor dc cer- cetare și în apărarea in institut și în afara institutului a calității cercetării istorice, în înde- plinirea importantelor sarcini care revin istoriografiei noastre în lumina documentelor de partid și afirmarea pe plan intern și extern a Institutului de istorie ,,N. lorga”, s-a întrunit în peri- oada analizată de 11 ori. în centrul activității s-a situat controlul executării planului de cerce- tare prin analizele trimestriale, semestriale și anuale, ca și prin ședințele speciale — în 1982' Ia 28 iunie, 27 octombrie și 1 decembrie — consacrate analizei și recepționării lucrărilor înebeiate. Pregătirea și definitivarea planului de cercetare pe anul 1983 au fost obiect de dez- bateri în cîteva din ședințele consiliului în a doua jumătate a anului analizat. în cursul anului 1982, in general la solicitarea editurilor, Consiliul științific a jdiscutat 15 lucrări, cele mai multe realizate in afara institutului. A fost, de asemenea, avizată favorabil acordarea titlului științific pentru cinci doctoranzi care și-au susținut teza de doctor în cadrul institutului. Editarea lucrărilor realizate în institut constituie principala formă de integrare a rezul- tatelor cercetărilor noastre în circuitul științific și de utilizare a acestor rezultate în procesul" instructiv și educativ. Situația valorificării prin editare a producției științifice a institutului, a constituit o preocupare deosebită pentru direcția institutului, Consiliul științific, cercetători, dar din numeroase cauze în această privință se manifestă o serie de dificultăți și nerealizări. Există încă lucrări nepredate la editură, dar care prin uzură morală, prin situația spațiului) editorial în actuala conjunctură etc. trebuiesc revăzute, după cum există lucrări predate de mai mult timp la editori și care n-au ajuns a fi tipărite nici în 1982. Există, în sfirșit, mai* multe lucrări importante aflate în proces avansat de tipărire în momentul de față și care ar fi putut — cel puțin unele — să apară în 1982. Este cazul monografiei pivind Istoria parla- mentului român, în epoca modernă (autori: Apostol Stan, Valeriu Stan, Anicuța Popescu.. www.dacoromamca.ro • O CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 409 N. Adăniloaie, P. Câncea, M. losa, N. Isar și Anastasie lordache), a volumului VII din Studii jși materiale de istorie modernă (care include in cea mai mare parte lucrări din planul institu- tului), a voi. VIII din Călători străini in țările române (intre autori, Paul Cernovodeanu), a voi. I din Diplomatarium secuiesc (autori Ludovic Demeny, I. Pataki). în plin proces de tipă- rire se află, de asemenea, Documente privind răscoala din 1907, voi. II, Răscoala din Moldova Ia editarea căruia au colaborat din institut Coralia Fotino și Mircea losa). Cu prilejul aniversării a 50 dc ani de activitate revoluționară și a zilei de naștere a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, recent a fost editat de către cadrele didactice și cercetătorii din Facultatea de istorie-filozofie din Bucu- rești, un volum omagial in care sint incluse și studiile elaborate de Ștefan Ștefănescu, Ni chit a Adăniloaie, Alexandru Porțeanu, Damian Hurezeanu, Florin Constantiniu și loan Chiper. în anul 1982 a văzut lumina tiparului, in Venezuela, sinteza Breve Historia de Rumania, care are printre autori pc Dan Berindei și Florin Constantiniu. A fost de asemenea editat și difuzat prin grija lui Dan Berindei — sprijinit in diferitele operații tehnico-științifice de Coralia Fotino, Tatiana Isticioaia-Budura, Damian Hurezeanu, Virgil Ciociltan, Eugen Denize — volu- mul al IV-lea, tn două părți, din Actele celui de al XV-lea Congres internațional de științe istorice. Volumul include și intervențiile membrilor institutului la menționatul Congres. Au fost publicate, in afara planului, edițiile adnotate N. lorga. Opere economice și M. Kogălniceanu, Opere, voi. IV, Oratorie, tom. II, partea a IlI-a (1870 —1874)— realizate de Georgcta Penelea —, o monografic consacrată de Nicolae Stoicescu lui Matei Basarab și lucra- rea lui Anastasie lordache, Pe urmele Goleștilor. Menționăm, de asemenea, editarea unei tra- duceri in Japonia a lucrării Vlad Țepeș dc Nicolae Stoicescu. în anul pe care-1 analizăm au fost publicate de către membrii institutului peste 60 de studii in diferite reviste de specialitate, volume tematice și culegeri de studii din România. Unele dintre aceste studii, cum sint acelea semnate de Gheorghe Cristea, Șerban Papacostea, Virgil Ciociltan, Anastasie lordache ș.a., valorifică părți ale unor lucrări realizate in planul institutului. Pe lingă cele două cărți menționate, apărute in Venezuela și Japonia, in anul 1982 au publi- cat studii peste hotare — in Danemarca. Franța, Italia, R.F.G., S.U.A., U.R.S.S., — Dan Berindei, Ion Stanciu, Paul Cernovodeanu, Ioana Constantinescu, Florin Constantiniu, Con- stantin Șerban. în anul 1982. ca urmare a inițiativelor direcției institutului și a contribuției organiza- torice a unor cercetători — Îndeosebi Florin Constantiniu — s-a înregistrat o intensificare a vieții științifice a Institutului atît printr-un număr sporit de sesiuni științifice, cit și prin reluarea, in spiritul tradițiilor institutului, a ședințelor plenare periodice de comunicări. Este de subliniat faptul că la aceste sesiuni au fost prezentate comunicări de o deosebită ținută știin- țifică, ceea cc a constituit o expresie a considerației cu care cercetătorii au selectat și elaborat comunicările. Institutul a organizat următoarele sesiuni in anul 1982: ,,Ideea de pace și independentă in opera tovarășului Nicolae Ceaușescu” (ianuarie): „75 de ani de la răscoala din 1907 și 20 de ani de la încheierea cooperativizării agriculturii” (16 martie, organizată in cola- borare cu Facultatea dc istorie-filozofie); „525 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Marc” (20 aprilie); centenarul morții lui Giuseppe Garibaldi (25 mai); sesiunea anuală a Insti- tutului (11 — 22 iunie); „350 de ani de la urcarea pe tron a lui Matei Basarab” (18 septembrie). în cadrul Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie, care funcționează pe Ungă institut, au prezentat comunicări Dan Berindei, Constantin Rezachevici, Paul Cernovodeanu, Ștefan Andreescu. Un loc important in viața științifică a institutului a Început a fi jucat de laboratorul dc demografie istorică organizat in anul 1981 la Facultatea de istorie-filozofie, la activitatea căruia contribuie susținut numeroși cercetători din institut — prin comunicări, recenzii, parti- ciparea la dezbateri — realizindu-se o formă poate exemplară de integrare a procesului Invă- țămint-cercetare. în ansamblu, la manifestările științifice menționate, membrii institutului au prezentat aproape 50 comunicări. Momentelor istorice care au făcut obiectul sesiunilor științifice menționate mai sus, unor date legate dc personalități ca: N. Titulescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, le-au fost con- sacrate manifestări științifice in București și in alte localități, la care cercetătorii institutului au fost prezenți. La numeroase alte manifestări științifice, organizate de instituții centrale din București — ca Academia R.S.R., Academia de Științe Sociale și Politice, Direcția Generală a Arhivelor Statului, ADIRI ș.a. — la Simpozionul național de istorie agrară, la sesiuni ale unor muzee județene și municipale sau ale unor filiale ale Societății de științe istorice ș.a. www.dacaromanica.ro 410 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE G- cercetătorii din institut și-au adus o apreciată contribuție prin comunicări și prin participa- rea la dezbateri. în ansamblu, cercetătorii institutului au prezentat, in 1982, in afara comu- nicărilor menționate mai sus, peste 60 de comunicări in cadrul unor manifestări științifice orga- nizate în București, ca și în numeroase localități din țară. Comunicările prezentate de membrii institutului unui auditoriu numeros și variat îrn compoziția sa, într-un mare număr de județe ale țării, au contribuit la propagarea unor noii rezultate ale cercetării științifice, ca și la îndeplinirea unora din sarcinile care revin insti- tutului in viața soeial-politică și cultural-științifică din țară. în acest sens se Înscrie și larga activitate de răspîndire a cunoștințelor istorice desfășurate de cercetătorii institutului prin publi- cațiile cotidiene și periodice, prin emisiunile de radio și T.V. — toate acestea Insumind, potrivit unor date incomplete cca. 100 de participări — ca și prin zecile de conferințe ținute în nume- roase Întreprinderi și instituții din București și din alte localități. Se remarcă activitatea des- fășurată în acest domeniu de Ștefan Ștefăncscu, Florin Constantiniu, Ludovic Dcmăny, Dan Berindei, Damian Hurezeanu, Nichita Adăniloaie, Traian L'drca, Alexandru Porțeanu, Nicolae Liu, Carol Vekov, Eugen Dcnize, Gelu Apostol ș.a. Expresii ale rolului care revine institutului în viața soeial-politică și cultural-științifică a țării, au fost in 1982, de asemenea, participarea institutului, prin unii cercetători ca Alexandru Porțeanu, Paul Oprescu și parțial, Emil Lazea, la realizarea unor documentare inițiate de ASSP sau numărul mare de referate științifice, asupra unor lucrări și studii solicitate de diferite edituri și publicații cercetătorilor institutului. în domeniul relațiilor internaționale ale Institutului este de menționat că in anul 1982 s-an desfășurat in România lucrările comisiilor mixte ale istoricilor români cu istoricii din U.R.S.S., din Jugoslavia, din Ungaria și din Polonia. Institutul a fost reprezentat la lucrările celor patru comisii prin Ștefan Ștefănescu, Florin Constantiniu, Damaschin Mioe, Dan Berindei, Alexandru Porțeanu și Șerban Papacostca. în afara studiilor publicate peste hotare, in anul care s-a încheiat,, cercetătorii institutului și-au marcat prezența în viața științifică internațională și pintr-o serie dc comunicări, confe- rințe, participări la dezbateri în cadrul unor congrese și simpozioane științifice, care s-au desfă- șurat in Bulgaria (loan Chiper), S.U.A. (Florin Constantiniu), Italia (Ștefan Ștefănescu, Dan Berindei, Constantin Șerban), Austria (Dan Berindei), U.R.S.S. (Ștefan Ștefănescu). Vasile Liveanu a fost ales — cu ocazia unei reuniuni științifice la Washington, la care a prezentat și o comunicare — vicepreședinte al Comisiei internaționale pentru metode cantitative. La cel de al XVI-lea Congres de genealogie și heraldică, care a avut loc la Madrid, Dan Berindei. a prezentat o comunicare (coautor Irina Gavrilă), iar Paul Cernovodeanu a transmis o comu- nicare. Dan Berindei a ținut, de asemenea, o suită de conferințe pe teme dc istoria României, in Franța și R.F.G. și a participat la Congresul național al istoricilor din R.D.G. în cursul anului 1982 nu a fost realizat programul de stagii de documentare și schimb de experiență in unele țări cu care ASSP are incheiate acorduri. Au beneficiat de stagii dc documentare Stan Valeriu în Anglia — pe baza acordului interacademic — Dan Berindei, și. din decembrie 1982, Virgil Ciociltan in R.F.G. pe baza unor burse vest-gertnane. în aceeași perioadă in institut s-au aflat pentru diferite stagii de documentare și pentru schimburi de opinii și consultații sau in vizite protocolare, profesori și cercetători, diploinați, ziariști, studenți din numeroase țări intre care Anglia, Bangladesh, Belgia, Cehoslosacia, R.D.G., R.D.G., Grecia, Franța, Italia, Polonia, S.U.A., U.R.S.S., Ungaria. în domeniul perfecționării pregătirii cadrelor, in anul 1982 au continuat să funcționeze cercurile de paleografie slavă, condus de Damaschin Mioc și dc paleografie latină medievală, condus de Șerban Papacostca, ambele fiind frecventate și de cercetători din alte institute. De asemenea, și-a continuat activitatea așa-zisul cerc al tinerilor cercetători — al căror promo- tori sint Florin Constantiniu și Mihai Oprițcscu — devenit unul din momentele intrate In obiș- nuință in viața științifică a Institutului. în anul care s-a incheiat, Ioana Constantinescu a, obținut, cu o foarte bună teză, titlul dc doctor în istorie, iar Marieta Adam Chiper a susținut un examen in cadrul pregătirii doctoratului. în cursul aceluiași an, și-au susținut cu succes tezele de doctorat Cornel Tamaș, Adina Bcrciu, Maria Georgescu, Șerban Voinea-Semo, Gh. Smaran- dache care, desfășurindu-și activitatea în alte instituții din București sau din țară și-au pregătit doctoratul și și-au elaborat tezele sub Îndrumarea unor conducători științifici din institut •_ Ștefan Ștefănescu, Nichita Adăniloaie. Sub aceeași conducere științifică sau cea asigurată de Dan Berindei iși continuă pregătirea tezelor și alți doctoranzi din institut și din afara institutului. Paul Cernovodeanu, Stan Apostol, Nicolae Stoicescu, Mircea losa — au făcut parte din comisii de doctorat, iar mulți alți cercetători din institut au întocmit referate neoficiale cu prilejut susținerii unor teze de doctorat. în procesul de integrare invățămint-ccrcctare — în care se includ și unele aspecte abor- date mai sus și asupra cărora contribuția cercetătorilor 7 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 4111 «lin institut la perfecționarea pregătirii profesorilor de istorie din învățămintul general și liceal' prin predarea unor lecții la cursurile de vară, Îndrumarea și examinarea unor grupe la cursu- rile de pregătire. Au participat la aceste acțiuni Nichita Adăniloaie, Constantin Șerban, Șerban Papacostea și mulți alți cercetători din Institut. Studenții care și-au desfășurat practica tn pro- ducție In institut, sub îndrumarea lui Paul Cernovodcanu, au beneficiat de asemenea de audie- rea unei serii de expuneri și consultații asigurate de Ion Stanciu, Paul Oprescu, Florin Constan- tiniu, Traian Udrea. O mare parte a cercetătorilor a fost cooptată în vara anului 1982 în comisia de suprave- ghere — iar unii dintre ei: Alexandru Porțeanu, Lucia Taftă, Marian Stroia au făcut parte și din comisiile de corectare — in timpul examenelor de admitere la Universitatea din Bucu- rești. în același domeniu se inscrie elaborarea unor teze de licență — deși numărul este in scădere — ale unor studenți la cursurile fără frecvență ale Facultății de istorie-filozofie sub- Îndrumarea unor conducători științifici din Institut (Nichita Adăniloaie, Traian Udrea). Mai redusă dc asemenea prin volum — deși procesul ar fi trebuit să fie invers în cadrul integrării — este participarea directă a cercetătorilor la activitățile didactice. în 1982, dintre cercetătorii, institutului doar Dan Berindei, Alexandru Porțeanu și Traian Udrea au mai avut ore în cadrul unor instituții de invățămint superior din București, la cursurile și seminariile de pro- bleme fundamentale ale istoriei patriei sau de istoria economiei naționale. între manifestările concrete ale procesului de integrare invățămint-cercetare, se înscriu includerea unor cercetă- tori din institut — Nichita Adăniloaie, Georgeta Penelea, Anastasie lordache, Apostol Stan — intr-o brigadă a Ministerului Educației și învățămintului pentru Îndrumarea și controlul' predării istoriei în licee și școli generale din Capitală, Îndrumarea unor cercuri științifice studen- țești (Irina Gavrilă) etc. în sflrșit, în același domeniu, menționăm realizarea de către un colectiv mixt compus din cercetători, cadre didactice și personal de specialitate de la B.C.U. a unei bibliografii refe- ritoare la cercetarea istoriei universale în istoriografia română la care colaborează din institut Paul Cernovodeanu, Ion Stanciu, Tatiana Isticioaia Budura, Tiidos Kinga, Eugen Denize.. Activitatea la „Revista de istorie” s-a remarcat și în 1982 printr-o exigență sporită față de calitatea și de concentrarea materialelor publicate, avind in vedere reducerea spațiului grafic. Ion Apostol, Marian Stroia, Mihai Oprițescu și Gelu Apostol s-au străduit, în noile condiții, să pună la dispoziția specialiștilor și publicului cititor studii și comunicări, note și recenzii, mai dense ca informație documentară, de nivel teoretic superior, să ofere numere și rubricii dedicate unor momente însemnate și personalități proeminente ale istoriei, culturii și diplo- mației rotaiânești și universale. S-a aniversat 75 dc ani de la răscoala din 1907, 60 de ani de la crearea U.T.C., 525 de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, 350 de ani de la urcarea pe tron a lui Matei Basarab, 100 de ani de la nașterea lui N. Titulescu sau 100 de ani de la moartea lui G. Garibaldi ș.a. Revista, prin noua rubrică „Răspundem cititorilor”, menține un dialog continuu cu cei ce se interesează de punctul de vedere al istoricilor noștri în cele mai variate probleme dc istorie națională și universală. Colectivul de redacție de la „Revue Roumaine d’Histoire” a fost format și în cursul anului trecut din: acad. Em. Condurachi — redactor șef; N. Fotino — redactor șef adjunct; Ștefan Andreescu — secretar de redacție, Madeleine Costescu și Paula Filipescu. Revista a publicat în 1982 un grup de studii închinate centenarului nașterii lui N. Titulescu, precum și celui al nașterii lui Vasile Părvan. De asemenea, un număr specia] a fost întocmit în jurul temei „Geno- vezi și Marea Neagră". Bibliografia istorică publicată de revistă a fost alcătuită de Lucia Taftă și Tatiana Istieioaia-Budura. Raporturile institutului cu Academia de Științe Sociale și Politice au fost în continuare caracterizate prin Înțelegere și sprijin din partea acestui for, căruia institutul îi este subordonat științific și care constituie beneficiarul activității de cercetare desfășurate în institut. între institut și Facultatea de istorie și filozofie, căreia institutul îi este integrat, s-au statornicit de la început relații strinse, colegiale, de colaborare care au fost ilustrate și în anul! 1982 prin numeroase manifestații. Au evoluat pozitiv raporturile profesionale, științifice cu Uni- versitatea — for ierarhic superior institutului. Evaluată, în ansamblu, activitatea științifică a institutului se vădește a fi contribuit la progresul științei istorice românești. Planul pe anul 1983 oferă largi perspective de înnoire a istoriei naționale și universale în spiritul adevărului istoric și al direcțiilor stabilite de- conducerea de partid și de stat. c www.dacaromaiiica.ro ■412 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 8 AL VII-LEA SIMPOZION NAȚIONAL DE ISTORIE AGRARĂ A ROMÂNIEI între 4—6 noiembrie 1982 s-au desfășurat la Sueeava lucrările celui de al VH-lea Sim- pozion național de istorie agrară a României organizat de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului Suceava in colaborare cu Direcția generală pentru agricultură și industrie alimentară a județului Suceava, Muzeul de istorie Suceava și Filiala Arhivelor Statului Suceava. Ședința inaugurală a avut loc la Casa de Cultură a Sindicatelor tn ziua de 4 noiembrie tn prezența unui auditoriu alcătuit din cercetători științifici, cadre didactice, muzeografi, arhi- Viști, activiști de partid care-și desfășoară activitatea tn 18 Instituții, Centre și Stațiuni de cer- cetare, 23 Instituții de invățămint (superior, liceal, școli generale), 13 Muzee, 17 unități ale Direcției Generale a Arhivelor Statului din București și alte orașe din țară, tn 12 Instituții cu profil și de cercetare. Cuvlntul de deschidere a fost rostit de Floarea Leuștian, secretar cu propaganda al Comi- tetului județean de partid Suceava și totodată Președinte al Comitetului de organizare al sim- pozionului, care a scos in evidență importanța acestei manifestări științifice de înalt nivel menită să contribuie la adincirea cercetărilor in domeniul istoriei agrare din țara noastră. A urmat la cuvint apoi Traian Girbea, prim secretar al Comitetului județean de partid Suceava, care a prezentat celor de față o interesantă expunere intitulată Județul Suceava de la veacurile de străbună istorie la anii de înflorire socialistă, apreciată de asistență ca fiind foarte edifica- toare pentru a reflecta succesele dobindite de oamenii muncii din acest județ in edificarea noii societăți umane din țara noastră. în continuare au fost expuse următoarele comunicări: Dumitru Dumitru (Institutul de economie agrară București), Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu privind revoluția agrară socialistă din România; dr. E. Mewes (Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare București), Prolegomene la o istorie agrară utilitară; E.I. Emandi, O. M onor anii, E. Dimitriu (Muzeul de istorie Suceava), Considerații de istorie agrară cu privire specială asupra zonei de nord a Mol- dovei; dr. doc. loan Z. Lupu membru corespondent al Academiei de Științe agricole și silvice (București), Profesorul Marin Drăcea și conștiința forestieră tn România; prof. univ. dr. Gh. loniță (Universitatea din București), Puncte de vedere privitoare la motivația istorică a făuririi {n 1933 și a autodizolvării in 1953 a Frontului Plugarilor. în după amiaza aceleiași zile și in ziua următoare lucrările simpozionului s-au desfășu- rat în cadrul a 8 secții unde au fost expuse 159 de comunicări: la Secția 1. Agricultura generală lucrările prezentate au scos în evidență locul pe care-1 ocupă problema agrară in istoriografia contemporană (M. Mocanu), importanța noilor materiale descoperite in săpăturile arheologice din ultimii ani menite să contribuie la cunoașterea mai bine a paleobotanicii și palcofaunisticii (V. Mihăilcscu-Birliba), stadiul de dezvoltare al agriculturii în diferite părți ale țării in epoca străveche (N. Ursulescu, V. Căpitanu, V. Ursache) în evul mediu (Dan Teodor, A. Artimon), în epoca modernă (E. Dimitriu, P. Froicu, M. Rachieru, P. Țăranu, S. Irimescu) în epoca contemporană (V. Bozga) precum și în anii socialismului (I. State, E. Știrbu), dezvoltarea tehnicii agrare tn domeniul culturii plantelor (Gh. Lixandru, E. Sănduleac, I. Csapo, Gh. Pricop, P. Panțiru) al prelucrării cerealelor (I. Popa, E. Mihaly, M. Brudiu) al comerțului de cereale și produse agricole (N. Neagu, E. Aldea), al tradițiilor românești în perfecționarea culturii plantelor cerealiere de ex. școala lui Gh. Asachi (D. Ivănescu) a lui George Maior (M. Miasnicov) tn opera lui D. Guști (Z. Apostolache-Stoicescu), al introducerii unei tehnici ultramoderne tn industria alimentară (E. Joița, S. Constantinescu), relativ la studierea sigiliilor sătești (M. Dogaru, Gh. Mudura, M. Seghedian la Secția 2. Cultura plantelor s-au impus acele lucrări prin care s-au adus noi contribuții privind munca desfășurată pentru ameliorarea plantelor agricole tn Bucovina (M. Cristea, I. Gaspar, D. Popovici, N. Grădinaru, S. Reichbuch, D. Scurtu), a terenurilor de cultură (M. Marcu, S. Niculce), pentru lichidarea bolilor și dău- nătorilor (V. Brudea, I. Ignătescu, I. Bobeș), pentru cultivarea bumbacului, cartofului și legu- melor tn evul mediu (T. Mateescu), epoca modernă (V. Solomon, N. Ceredare) dar și In viitorul apropiat, (V. Bohatareț), pentru cultivarea viței de vie tn diferite regiuni ale țării noastre de ex. In Moldova (G. Luca, P. Pițuc, L. Pițuc, Constantin Șerban) tn Transilvania (I. Săbău), pentru dezvoltarea pomiculturii tn diferite provincii istorice din România de ex. tn Moldova de nord (Th. Groza), in Oltenia (I. Botu, P. Purcărescu) tn Transilvania (V. Căptlnean, A. Nistor) dar și tn România din epocile modernă și contemporană (V. Cireașă, V. Cociu), tn fine pentru cultura plantelor medicinale (C. Pamfil, C. Ciubotaru, D. Popovici) și a tutu- nului (D. Puzdrea). _ . www.dacaromamca.ro 9 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 111$ La Secția 3. Creșterea animalelor, materialele prezentate au îmbrățișat o tematică destul de variată unele din acestea privind munca desfășurată de specialiști pentru obținerea unof rase superioare la taurine (E. Silvaș, C. Podar, C. Sirbulescu, M. Roman, A. Balogh), atît în Transilvania cît și în Oltenia (R. Cosoroabă) la porcine (I, Zănogeanu, D. Axente), dar și la dezvoltarea sericiculturii (I. Constantinescu, V. Goleșteanu, G. Sibechi) și pisciculturii (M. Răuță) în fine în organizarea științifică a cercetării în acest domeniu (I. Vlăduțiu, D. Lucescu,- C. Anderea). La Secția 4. Istoria instituțiilor, relațiilor și ideologiilor agrare, au trezit un interes deo- sebit cum era și firesc acele expuneri privind istoricul unor școli de agricultură din țara noas- tră (P. Botiș, G. Butnaru, I. Mocioiu, I. Penea, I. Ivănescu, I. Dascălu, I. Holban, A. Mihai),. lupta țărănimii în evul mediu împotriva exploatării economice și sociale (V. Miron, I. Căprea- nu), lupta țărănimii în epoca nudernă pentru emanciparea economică la 1848 (M. lacobescu) și întărirea statului modern ri . ân (H. Rabinovici, A. Porțeanu, G. Crăciun, G. Grădinaru, N. Leonăcheseu), situația țărănimii în epoca interbelică (I. M. Florea), și în anii celui de al doilea război mondial (Tr. Udrca, C. Cloșcă, A. David), evocarea unor mari personalităț româ- nești care prin activitatea lor (Gh. Barițiu, Partenie Cosma, Petru Poni, C. Stere, E. Raco- viță, E. Grințcscu) au adus o contribuție remarcabilă la dezvoltarea instituțiilor agrare in epoca modernă în Transilvania și în vechea Românie (St. Suciu, M. Drecin, R.E. Anghel, A. Spiridon, A. Matei, T. Potîrcă). La Secția 5. Istoria vieții rurale, majoritatea materialelor expuse au avut ca preocupări- sublinierea elementelor etnografice din satul românesc (M. Mărgineanu, E. Holban, D. Cuseac, D.B. Nanu) și formele vieții spirituale la sate în secolele XIX și XX (G. Țurcanu, V. Veti- șanu, N. Cîrlan, M. Bocșe). Nu-i mai puțin adevărat că specialiștii de la această secție au abordat în lucrări și alte teme ca de ex. demografia rurală în evul mediu (D. Luchian) efi- ciența uneltelor agricole și a micii industrii la sate (M. Ostap, G. Sidoriuc, E. Hangan, G-> Popescu, L. Frățilă) etc. La Secția 6. Istoria cooperației agricole de produclie s-au angajat interesante discuții pe marginea unor comunicări privind întovărășirile agricole din România în epoca modernă • (M. Vitcu, C. Brătescu, V. Șotropa), începutul, desfășurarea și încheierea cooperativizării socia- liste în România (M. Rusenescu, G. Irimescu, N. Lagadin, C.A. Szekely, A. Lupu) aportul- muncitorilor din industrie la transformarea socialistă a agriculturii din țara noastră (C. Do- brescu, C. Bocioacă), consecințele economice și sociale ale cooperativizării socialiste din România ■ (D. Botnariuc). La Secția 7. Istoria silviculturii indiferent că numărul comunicărilor a fost mai mic decît la celelalte secții totuși acestea au introdus în circuitul științific o serie de materiale documentare mai puțin cunoscute privind exploatarea pădurilor din Moldova în secolele XVIII— XIX (I. Murariu, A. Varvara), evoluția fondului forestier în epoca contemporană (P. Brega, E. Maiorescu), industrializarea lemnului în unele regiuni din Moldova (D. Zaharia), folosirea mijloacelor tehnice moderne pentru protecția și dezvoltarea fondului forestier actual (E. Po- pescu, T. Seghedin, C. Costea, C. Botez), noi date din trecutul vînătorli în România (H. Gro— zavu). * La Secția 8. Istoria apiculturii s-au remarcat acele lucrări consacrate în special istori- cului Îndeletnicirilor apicole în evul mediu în diferite provincii istorice din țara noastră ca de ex. în Oltenia (Z. Gărău, A. Năstase), Moldova (I. Ciută), Transilvania (V. Lupșan) precum și în epoca modernă în vechea Românie (C. Antonescu, T. Eșanu) și în Bucovina aflată sub ■ stăpînirea austriacă (Corlățeanu) și în zilele noastre (O. Băncescu, O. Vitcu). Totodată a mai fost evocată personalitatea lui N. Grant ca precursor al stupăritului organizat din România (V. Popescu) pe de o parte iar pe de alta s-a arătat cum se reflectă în literatura românească' populară (legende, basme, zicători) practicarea apiculturii la noi (E. Tarța). în seara zilei de 5 noiembrie participanții la acest simpozion au audiat într-o sesiune plenară concluziile generale elaborate de către dr. E. Mewes pe marginea comunicărilor prezen- tate și discutate în secții, la casa agronomului de la Scheia. în cursul expunerii vorbitorul a arătat cum creșterea importanței economice a agriculturii pe plan mondial, ca urmare a creșterii demografice și a transformării structurilor sociale in numeroase țări impune conti- nuarea și adincirea cercetărilor în problemele de istorie agrară din trecutul țării noastre prin filtrul necesităților actuale cercetarea utilitară retrospectivă — retrologia agrară — fiind în pre- zent disciplina care urmărește valorificarea experienței umane legate de practicarea agriculturii în funcție de necesitățile imediate sau dc perspectivă ale societății. în acest sens s-au indicat principalele obiective ale cercetării retrologice agrare din România și anume: studierea tehno- logiilor utilizate în cultura plantelor și creșterea animalelor; comportarea soiurilor de planta- și a raselor de animale; modul de utilizare a fondului funciar; influența sistemelor de agricul- tură ți a tehnologiilor folosite asupra solului; lucrările de îmbunătățiri funciare și influența< lor asupra producției agricole; influența factorilor climatici asupra nivelului producției agri«- www.dacaromanica.ro 414 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 10 ■colc, dezvoltarea agriculturii și influența asupra mediului Înconjurător; echivalarea sistemelor de măsură utilizate in agricultură; metodele de propagandă agricolă; organizarea pregătirii cadrelor necesare agriculturii; evoluția forței de muncă In agricultură; organizarea și eficiența cooperației agricole dc producție; eficiența comerțului exterior cu produse agricole; evoluția prețurilor produselor agricole; organizarea și conducerea administrativă a agriculturii; tradi- țiile industriei mici in mediul rural și rolul personalităților in dezvoltarea agriculturii. Jn con- tinuare dr. E. Mewcs a mai arătat necesitatea și eficiența dezvoltării cercetărilor intcrdiscipli- nare de istoric agrară, a subliniat rolul arhivelor tn dezvoltarea pe mai departe a acestor cer- cetări, a indicat necesitatea prezentării mai pregnant a dezvoltării agriculturii din țara noastră in perspectivă istorică in exponatele din muzee, a considerat ca necesară introducerea istoriei agriculturii ca disciplină in invățămintul agricol, a educării cetățenilor din țara noastră in scopul formării unei conștiințe forestiere, in fine a necesității valorificării prin publicații a rezulta- telor cercetărilor in domeniul istoriei agrare. în încheiere au fost transmise In numele Comite- tului de organizare al simpozionului și al participanților, cele mai calde mulțumiri organclor dc partid și de stat județene pentru condițiile optime materiale asigurate in scopul bunei desfășurări a acestei manifestări științifice dc nivel național. Cit privește viitorul Simpozion național de istorie agrară a României el se va ține in 1984 in Oltenia. In timpul lucrărilor Simpozionului participanții au avut prilejul să vizioneze un interesant film documentar „Sigiliile mărturii ale trecutului”, o expoziție intitulată „Eile din istoria agri- culturii” deschisă la Muzeul de istoric Suceava, cuprinzind exponate tridimensionale menite să reflecte tehnica agrară in România in general și in Moldova tn special (sec. XV —19G2) orga- nizată cu sprijinul personalului științific de la Muzeul de istorie Suceava, in fine un foarte reușit spectacol dc folclor susținut de Ansamblul folcloric Ciprian Porumbcscu la casa de cul- tură a sindicalelor. în ultima zi a Simpozionului o parte din participanți a efectuat o excursie dc documentare la diferite obiective economice și istorice din județul Suceava. Constantin Șerban SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ DE LA VARȘOVIA DEDICATĂ CENTENARULUI MIȘCĂRII MUNCITOREȘTI POLONEZE în zilele dc 22 — 24 noiembrie 1982 in Republica Populară Polonă, la Varșovia, a fost organizată o sesiune științifică, jubiliară, cu participare internațională, pe tema Clasa munci- toare poloneză și mișcarea muncitorească in istoria modernă a Poloniei. Sesiunea a făcut parte, și a fost cea mai Însemnată din seria dc activități științifice, politico-idcologicc întreprinse din inițiativa și sub indrumarca Partidului Muncitoresc Unic Polonez, cu prilejul Centenarului mișcării muncitorești din Polonia. Se știe că in anul 1882 a fost constituit Wielki Proletariat, primul partid muncitoresc socialist de pe teritoriul polonez. în mod concret, sesiunea jubiliară a fost pregătită dc Institutul mișcării muncitorești din cadrul Școlii superioare dc științe sociale de pe lingă C.C. al P.M.U.P., Institutul pentru problemele fundamentale ale marxism-lcni- nismului de pe lingă C.C. al P.M.U.P., Institutul de istorie al Academiei polone de științe. La deschidere, în ziua dc 22 noiembrie 1982, la Palatul Culturii, au fost de față Joscf Czyrek, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.M.U.P., Marian Orzcchowski, secretar al C.C. al P.M.U.P., Joscf Kukula, vicepreședinte al Comitetului dc conducere al Partidului Țărănesc Unit Polonez, șefi și adjuncți dc secție dc la C.C. al P.M.U.P. Dc asemenea, a fost dc față Norbert Michta, rcctorul Școlii superioare dc științe sociale dc pe lingă C.C. al P.M.U.P. Au fost prezenți ambasadori și alți reprezentanți ai misiunilor diplomatice acreditate Ia Var- șovia; din partea României a participat ambasadorul Ion Cosma. La lucrările sesiunii, care s-au desfășurat in ședințe plenare — de deschidere și finală — și în ședințele celor patru secțiuni, au participat istorici, politologi, sociologi din toate centrele de cercctarc științifică și universitare, activiști de partid, veterani ai mișcării muncitorești, ziariști. Ca invitați, au participat delegații din Bulgaria, Cehoslovacia, R. D. Germană, Mon- golia, România, Ungaria, Uniunea Sovietică. Delegația țării noastre a fost alcătuită din: Con- stantin Mocanu, profesor la Academia „Ștefan Gheorghiu”, și Milică Moldoveanu, cerce- tător științific principal la Institutul dc studii istorice și social-politice. La prima ședință plenară, inaugurată prin cuvintul rostit de prof. dr. Zdzislaw Kazma- rek, secretar științific al Academiei polone dc științe, au fost prezentate referatele: Viziunea societății socialiste, de prof. dr. Marian Orzcchowski, secrejtar al C.C. al P.M.U.P.; Clasa munci* www.dacaromamca.ro 11 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 415 toare și mișcarea muncitorească — relație in dezvoltare, de prof. dr. Janusz Zamowaki, șeful sectorului Istoria clasei muncitoare, de la Institutul de istorie al Academiei poloneze de științe; Legături internaționale ale mișcării muncitorești poloneze, de dr. docent Jân Sobczak, directorul Institutului mișcării muncitorești din cadrul Școlii superioare de științe sociale de pe lingă C.C. al P.M.U.P., prim prorector; precum și Tradiții internaționaliste și de clasă ale legăturilor de luptă dintre forțele revoluționare din Rusia și Polonia, ale prieteniei și colaborării popoarelor sovietic și polonez, de prof. P.A. Radionov, director adjunct al Institutului de marxism-leninism din Moscova. După amiază, apoi în ziua următoare, lucrările s-au desfășurat in secțiunile menționate— secțiunea I-a: Istoria glndirii socialiste in Polonia; secțiunea a Il-a: Clasa muncitoare și organizațiile ci in viața politică a poporului polonez; secțiunea a IlI-a: Mișcarea muncitorească poloneză și internațională; secțiunea a IV-a: Metodologia și stadiul cercetărilor privind istoria mișcării muncitorești poloneze. La secțiunea I-a au fost prezentate 7 referate din partea cercetătorilor polonezi și 3 referate ale reprezentanților din U.R.S.S., România și Ungaria. Au fost 4 intervenții la dis- cuții, inclusiv cu privire la expunerile din Întrunirea plenară. Din partea delegației române. Constantin Mocanu a susținut comunicarea Rolul conducător al clasei muncitoare in etapa fău- ririi societății socialiste multilateral dezvoltate. La secțiunea a Il-a au fost prezentate 6 referate de către specialiști polonezi. Discuțiile au fost mai numeroase, hiind cuvîntul 12 polonezi, precum și 1 membru al delegației din U.R.S.S. Cea mai bogată secțiune in ceea ce privește numărul de participar.ți la dezbatere, și prezentarea de comunicări ale participanților din celelalte țări, a fost secțiunea III-a; împreună cu cele două referate expuse de polonezi, au fost, în total, 22 de intervenții și comunicări, dintre care 9 ale delegaților din Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.G., Mongolia, România, U.R.S.S. Aici, reprezentantul român, Milică Moldoveanu, a prezentat comu- nicarea Tradițiile de solidaritate militantă a clasei muncitoare din România cu lupta poporului polonez in anii pericolului fascist și războiului. La secțiunea a IV-a au fost expuse 6 referate de către cercetătorii polonezi și 1 referat de către un membru al delegației sovietice; au fost 10 intervenții la discuții. în ziua dc 24 noiembrie s-a Întrunit ședința plenară dc închidere, la care au luat cuvîntul președinții fiecărei secțiuni: prof. dr. Przemyslaw Wojcik, prof. dr. Piotr Lassowski, dr. doc. Janusz Janiski, prof. dr. Ludwik Bazglow. Concluziile dc ansamblu au fost înfățișate de dr. doc. Sabczak, directorul Institutului mișcării muncitorești, prim-prorector al Școlii superioare de științe sociale. în timpul lucrărilor sesiunii conducerea Scolii superioare de știine sociale și a Institutului mișcării muncitorești au organizat intilniri cu fiecare delegație in parte, la care s-au discutat Îndeosebi probleme ale colaborării științifice reciproce; delegația română a fost invitată la o asemenea intilnirc in după amiaza zilei de 23 noiembrie. în ziua următoare încheierii lucrărilor sesiunii, cu delegații din celelalte țări a fost întreprinsă o excursie in Torun, oraș cu o Înde- lungată istoric, unde a avut loc o intilnire la Comitetul voievodal de partid și la Universitatea „Nicolae Copcrnic”, precum și sizionarca Casei memoriale „Nicolae Copcrnic” și a muzeului de istorie loeală. în „Tribuna Ludu”, organul central al P.M.U.P., și in alte ziare eentrcle și locale, bună- oară în „Zycie Warszawy”, de asemenea la posturile dc radio și televiziune, s-au făcut relatări despre sesiune, componența și rezultatele ci, despre importanța cunoașterii originilor și tradi- țiilor îndelungate a luptei resoluționarc, pentru socialism. Constantin Mocanu CROXICA La Academia dc științe sociale și politice a avut loc in ziua dc 17 ianuarie 1983 o ședință deschisă festisă de prezentare a volumului Transilvania in istoria românilor dc Cornelia Bodea și Virgil Cândca. editat de Columbia University Press in colecția dc studii de istoric sud-est europeană „Bouldcr” a prestigioasei universități americane. în cuvîntul de deschidere, Mihnea Gheorghiu, președintele Academici de științe sociale și politice, a scos in evidență importanța deosebită a acestei lucrări, bazată pe o documentare științifică amplă și minuțioasă, rod al cercetării istoricilor noștri în arhivele naționale și străine, care pune în valoare o dată mai mult, adevărul istoric, incontestabil in virtutea căruia a fost înfăptuit visul milenar dc liber- tate și unire al românilor, consfințit prin actul dc la 1 decembrie 1918, prin voința între- gului popor. Autorii lucrării — editată în limba engleză și înregistrată la Library of Congrcss — au prezentat scopul acesteia, de a informa oamenii de știință și opinia publică dc peste hotare www.dacaramanica.ro 416 CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE 12- asupra principalelor date privind subiectul tratat, evocind rolul crescînd al luptei eroice a poporului român, a maselor populare din Transilvania pentru libertate și dreptate socială și națio- nală, pentru ,,unirea cu țara”. Vorbitorii au subliniat rezolvarea problemei naționale in Bomânia socialistă, asigurarea drepturilor politice și social-economice egale pentru toți cetățenii, fără deosebire de naționalitate. A fost reliefată, cu profundă gratitudine, grija conducătorului parti- dului și statului, interesul și sprijinul permanent al tovarășului Nicolae Ceaușescu pentru abor- darea istorici în spiritul adevărului științific, al vocației de pace a poporului român. La lansarea editorială a volumului Transilvania in istoria românilor, a fost prezent ; rof.. Stephen Fischer-Galați, de la Universitatea Boulder-Colorado, din partea editurii americane. Expunîndu-și deplina satisfacție pentru publicarea acestei cărți în excelente condiții grafice, el a relevat succesele colaborării dintre istoricii români și istoricii americani și perspectivele acesteia, în aprofundarea și extinderea înțelegerii reciproce dintre cele două popoare și a propus- realizarea, în continuare, a unor noi cercetări și lucrări comune în domeniul științelor istorice,. Au participat academicieni, cercetători din institutele de istorie și arheologie, alți oameni de știință. ★ în ziua de 19 Ianuarie 1983 Ia Institutul de istorie ,,N. lorga” din București a avut loc susținerea publică a tezei de doctorat Viafa politică a românilor din Banat Intre anii 1859 — 1881, elaborată de Milan Toșici. Lucrarea cuprinde următoarele capitole: Cap. I: „Imperiul habsburgic după revolu- ția de la 1848—1849”; cap. II: „Banatul în anii regimului neoabsolutist”, cap. III: „Anul 1859”; cap. IV: „Lupta împotriva anexării Banatului la Ungaria”; cap. V: „Solidaritatea națio- nală în anii federalismului istoric liberalist”; cap. VI: „Banatul după încheierea pactului dua- list"; cap. VII: „Contribuția războiului de independență la intensificarea luptei pentru liber- tate națională și unitate”; cap. VIII: „Concluzii”. Comisia de doctorat a fost compusă din: prof. univ. dr. Ștefan Ștefănescu, directorul Institutului de istorie „N. lorga” — președinte; dr. Dan Berindei — conducător științific; prof. univ. dr. Pompiliu Teodor, conf. dr. Nicolae Ciachir, conf. dr. Vasile Curticăpeanu — membri. Comisia de doctorat a hotârit, în unanimitate să acorde lui Milan Toșici, titlul științific- de doctor in istorie. www.dacaromanica.ro CARTEA ROMÂNEASCĂ ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE I. PUIA, Relațiile economice externe ale României în perioada interbelică, Edit. Academiei R.S.E., București, 1982, 194 p. în istoriografia marxista problema rela- țiilor economice externe ale țării Intre cele două războaie mondiale este practic neabor- dată în studii de ansamblu de mare întindere, în schimb s-a scris extrem de mult, în special în ce privește relațiile comerciale, chiar în epocă. O simplă parcurgere a Bibliografiei economice române, editată periodic între cele două războaie mondiale, relevă numărul ex- trem de mare al lucrărilor, mai ales de mai mică întindere, referitoare la aspecte ale temei date. Ca urmare am primit cu interes apari- ția lucrării lui I. Puia. Trebuie însă spus, de la bun început, că lucrarea ne-a dezamăgit profund pe mai multe planuri. în primul rind, ne-am fi așteptat la prezen- tarea unei concepții noi, care să reflecte un pas înainte față de sutele de lucrări din epocă și să sintetizeze rezultatele studiilor, e drept puține, privind același subiect și elaborate după 1944. Dar, prin cele cinci capitole, lu- crarea nu ne oferă o viziune nouă asupra ches- tiunii abordate. Ea rămîne, cu carențe despre care vom face referiri în alte paragrafe, o simplă alăturare a unor date, statistici și fapte deja cunoscute. Unele elemente noi apar doar în ultimul capitol, referitor la partici- parea României la circuitul economic mondial și locul țării noastre în diviziunea internațio- nală a muncii (p. 156 — 183). Cuvîntul tnainte este mai mult rezumatul lucrării iar încheierea, ce trebuia fără îndoială să pună în evidență teze și idei, să sublinieze concluzii, se referă prea puțin la tema propriu-zisă. în opinia noastră trebuia accentuată o idee fundamen- tală, definitorie pentru relațiile economice interbelice: concepția teoretică și practica limita aceste relații economice la tandemul comerț-finanțe. Practic legăturile externe în domeniul industrie și agricultură nu existau atît de mică era ponderea lor. Acest fapt tre- buia accentuat suficient pentru ca tabloul real să fie clar. A doua mare dezamăgire este generată de baza documentară a lucrării, incompletă In unele privințe. Pentru Mica înțelegere eco- nomică și Antanta Balcanică economică I. Puia a investigat surse secundare (Arh. ist. centr., fond Min. Ind. Petrol, și Ch., dosar 1, 1935) cînd la Ministerul Afacerilor Externe, în arhivă, se află chiar documentele originale ale Consiliilor economice ale celor două ali- anțe (de pildă, fond Mica înțelegere, voi. 34—49). Investigarea acestor documente i-ar fi permis autorului a ajunge la imaginea reală a ceea ce a fost in epocă Mica înțelegere economică sau Antanta Balcanică economică. Analiza întreprinsă de autor în acest sens este simplistă de vreme ce reliefează mai ales legă- turile comerciale bilaterale și nu accentuează eforturile de creare a unei comunități eco- nomice a statelor aliate cu scopul declarat de a consolida alianța politică. S-a preconizat cooperarea aliaților în domenii multiple (co- merț, industrie, agricultură, finanțe, vămi, turism, igienă socială, tineret, etc., în fapt circa 16 domenii), au fost adoptate și măsuri cu totul novatoare pentru epocă (vezi planu- rile pentru schimburile comerciale), ori toc- mai asemenea elemente trebuiau să se afle în centrul analizei. în fapt autorul nu face decît să republice, cu unele mici modificări studiul său apărut în „Revista de Istorie” (nr. 7/1978, p. 1141 — 1158) și pe care nu-1 citează. Este omis de asemenea și studiul subsemnatului privind Mica înțelegere eco- nomică (The Economic Little Entente, în „Revue des Etudes Sud-Est Europeennes”, nr. 1, 1981, p. 81-96). Pentru unele din sursele inedite folosite autorul lucrării folosește prescurtări, fără mențiunile de rigoare la prima citare, de unde și legitime semne de întrebare: Arh. Min. Metal.; fond Min. Ind. Petrol, și Ch., etc. De asemenea, apare în cîteva note un miste- rios micro-film. (probabil prescurtare de la microfilme) T-77, de la Arhivele Statului. Autorul indică doar cadrul, fără nici o altă mențiune, de unde și firești nedumeriri. Carențe serioase se remarcă Insă la sursele edite în tema dată. Lista acestora este prea mare, așa încît nu facem decît să ne refe- rim din nou, pentru lucrările din epocă, la Bibliografia economică română. Să mențio- năm doar că în chestiunea participării Româ- niei la conferințele economice internaționale „REVISTA DE ISTORIE", Tom. 36, nr. 4, p. 417 - 426, 1983 www.dacoramamca.ro 418 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 2- Emil Marian a publicat Încă din 1934 un amplu studiu care ar fi Îmbogățit mult conți- nutul paragrafului respectiv din lucrarea lui 1. Puia. O chestiunea insuficient tratată in volum este fără Îndoială cea a petrolului. Aceasta este menționată doar in trecere, fără a se insista direct proporțional cu importanța ei. Și In acest sens fără Îndoială că folosirea lucrării lui Gh. Buzatu privind Petrolul româ- nesc și trusturile internaționale (Junimea, Iași, 1981) chiar dacă se referă doar la etapa de pină la 1929, era indispensabilă. Menționăm anterior că I. Puia a republi- cat sub formă de paragraf un vechi studiu al său privind Mica înțelegere economică, fără a face mențiunea de rigoare. Ne aștep- tam insă la unele completări bibliografice, la o viziune nouă asupra problemei. Constatăm, din păcate, că I. Puia a fo- losit dintr-unul din studiile noastre (Nicolae Dascălu, Irina Gavrilă, Relațiile comerciale ale României, 1919—1921, in „Revista de istorie”, 1980, nr. 6, p. 1119—1141), para- grafele privind propaganda comercială (p. 1136—1138) și convențiile comerciale din anii 1919—1921 (p. 1129-1131) fără a face mențiunile de rigoare, ci utilizind direct notele din subsol (I. Puia, p. 82—84). Apreciem că acest fapt pune intr-o lumină puțin favorabilă maniera de elaborare știin- țifică a întregului volum. Dealtfel, se constată lipsuri și în ceea ce privește aparatul critic al volumului. Și pen- tru a arăta concret acest lucru să mențio- năm doar o parte din erorile Înregistrate de noi. Aproape toate lucrările edite apar cu date bibliografice complete de cele mai multe ori cind sint citate, ajungindu-se la situații de necrezut: C. Popișteanu, Antanta Balca- nică, p. 23, 33, 136, 151; M. Mușat, I. Arde- leanu, Viața politică .... p. 11, 23; E. Cam- pus, Mica înțelegere, p. 23, 136, 174; Ion M. Oprea, Nicolae Titulescu, p. 15, 140; V. Bădu- lescu, Tratat de politică economică, p. 27, 34, 44, 87; Activitatea corpurilor legiuitoare .. ., p. 35, 64, 80 (această lucrare apare la p. 64 cu o notă menționind p. 214—2125); B. No- garo, p. 34, 106; V. Bogza, Criza agrară, p. 46, 106; Al. Tătaru, p. 139, 149, etc., etc. Se pare că autorul nu cunoaște semnifi- cația exactă a prescurtării științifice op. cit., de vreme ce, așa cum am dat suficiente exem- ple mai sus, nu o utilizează sau chiar atunci cind este prezentă, cel mai adesea este eronat folosită. De pildă, V. Madgearu este citat cu 5—6 lucrări dar adesea (p. 54, 81, 90, 95, 113, 114 ș.a.) apare cu op. cit. Dar la care din operele semnate de Madgearu se face referire la fiecare dintre aceste trimiteri? La fel și cu lucrări semnate de Eliza Campus (p. 138 de exemplu). Se poate menționa și articolul lui C. Moisuc care titlul și locul editării, numai cu titlul, numai cu op. cit. sau, pc aceeași pagină în două feluri diferite (p. 24, 38, 42, 57, 135, 181)- O serie de lucrări apar cu date bibliogra- fice incomplete: România și revizuirea trata- telor (p. 11, nota 12) fără nici o altă men- țiune decît cea de mai sus; E. Bold, De la Versailles la Lausanne este citată la p. 30 cu titlul incomplet iar la p. 49 cu toate datele- necesare; la fel volumul lui V. Madgearu, Evoluția economiei românești (p. 74). Cunoscutul economist John M. Keynes este re-botezat, apărind cu inițiala Y. (?)• iar Gheron Netta este citat X. (?), la p. 30 respectiv 31. Spațiul prezentei recenzii nu ne ingăduie să ne oprim pe larg asupra aces- tor lipsuri. Nu putem fi de acord cu unele din afir- mațiile lui I. Puia privind contextul istoric. A susține că Acordurile de la Locarno deschid, etapa politicii de concesii față de Germania și accentuarea pozițiilor revizioniste (p. 9) este un nonsens. Nici măcar inamicii din epocă ai acordurilor nu au afirmat așa ceva. Nu am putut sesiza nici logica afirmației lui I. Puia despre Locarno:..........acord (în fapt acorduri) în care garanțiile oferite de Liga Națiunilor deveniseră mai puțin eficiente . . .'r (p. 63). Paragraful referitor la Proiectul pactului celor patru (p. 53) este foarte confuz. A se afirma că prin respectivul proiect (căci a rămas in această fază) se urmărea.............și să creeze răgazul începerii ofensivei de supu- nere a popoarelor europene de către puterile fasciste” este cel puțin o exagerare. Trebuia neapărat menționat rolul Micii înțelegeri in eșecul proiectului (se putea consulta cu mai mult folos Mica Înțelegere a Elizei Campus sau Dinu C. Giurescu, La diplomație roumaine et la pacte des quatres (1933), în „Revue Roumaine d’Histoire”, 1969, nr. 1, p. 71 — 102). Așa cum este bine știut, Mica înțelegere nu s-a constituit printr-un tratat, cum afir- mă I. Puia (p. 63) ci prin trei acorduri. Toate convențiile comerciale încă în vigoare au fost denunțate de România în aprilie 1921 și nu în aprilie 1920 (p. 83). Convenția comercială cu Austria a fost semnată la 14 și nu la 12 august 1920 (p. 84), iar cea cu Cehoslovacia odată cu cea defensivă și nu după citeva zile (p. 81). România urmărea prin politica exter- nă consolidarea păcii și statu-quo-ului și nu „evitarea izolării pe plan internațional’' (p. 136). Menționind diverse măsuri de conso- lidare a Micii înțelegeri, autorul omite toc- mai cea mai importantă: Pactul de organi- zare din 1933 (p. 137). Acesta este însă men- ționat într-un alt context de unde putea si. România a sugerat forma- 3 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 419 rea Micii înțelegeri economice, dar și a Antan- tei Balcanice economice, iar primul proiect «le program al celei dinții alianțe a fost iugoslav și nu românesc (p. 139). Dealtfel, rezultatele slabe ale Micii înțelegeri economice au făcut ca proiectul similar al Antantei Balcanice să fie abordat cu o doză de formalism. Este forțată și afirmația că România ,,era favorabilă politicii externe franco-en- gleze” (p. 92). Din formulare ar reieși că Parisul și Londra au promovat o politică eomună, ceea ce nu corespunde realității. De la Conferința de pace și pină la declan- șarea marii conflagrații, raporturile anglo- franceze au fost reci, Înregistrind adesea mo- mente de tensiune. Singurul numitor comun era sprijinirea Societății Națiunilor și a secu- rității colective, dar și aici gradul de angajare era, după cum se știe, diferit, România a sprijinit multe inițiative franceze cit timp acestea coincideau in parte cu marile obiec- tive ale politicii externe românești, respectiv menținerea păcii și status-quo-ului. Carențele de documentare, optica eronată asupra unor aspecte ale contextului istoric, abaterea sesizată dc la etica științifică, ca și deficiențele in modul de prezentare al apara- tului critic, umbresc efortul de creație a autorului și diminuează serios valoarea știin- țifică a monografiei amintite. Nicolae Dascălu NICOLAE STOICESCU, Matei Basarab (20 septembrie 1632 - 9 aprilie 1634), Edit. militară, București, 1982, 247 p. Este de mirare că in istoriografia română, ■o personalitate dc însemnătatea lui Matei Basarab nu a făcut incă obiectul unei cerce- tări monografice. Lucrarea lui Ion Sirbu, Matei vodă Băsărabăs ausuărtige Beziehungen, 1632—1S54 (Leipzig, 1899), continuă să ră- mină și astăzi principala contribuție la cunoaș- terea politicii externe a marelui voievod. Acumularea unei foarte bogate documentații — și in primul rind inccperea tipăririi in cadrul corpusului Documenta Romaniae Histo- rica a documentelor interne din domnia lui Matei Basarab crează condițiile necesare ela- borării acestei mult așteptate monografii. Dealtminteri valoarea documentelor interne «late la iveală dc ccrcctarea sistematică a arhi- velor a fost relevată de contribuția lui Damas- chin Mioc, Reforma fiscală din vremea domniei lui Matei Basarab („Studii”, XII, 1959. nr. 2, p. 53 — 83) care a pus in lumină un aspect major al politicii fiscale a voievodului roniân. In așteptarea monografiei pc care o pregă- tește el insuși, Nicolae Stoiccscu a dat o versiune prescurtată a ccreetării sale in colec- ția atit dc bine cunoscută și dc prețuită a Editurii militare, cu prilejul aniversării a 350 dc ani dc la înscăunarea ca domn al Țării Românești a lui Matei Basarab. Perfect informat asupra surselor interne și externe și la curent cu Întreaga bibliografie privind epoca lui Matei Basarab, N. Stoi- cescu a oferit o imagine echilibrată a acestei îndelungate domnii. Așa cum mărturisește autorul insuși in Prefață, el a înlăturat dintru început orice idealizare a figurii domnului român, care s-ar fi putut strecura dat fiind caracterul omagial al lucrării. Ceea ce l-a călăzuit permanent In elaborarea lucrării sale a fost să dea o imagine conformă adevărului istoric, care să surprindă luminile și umbrele unei domnii in carc marile realizări in do- meniul politic militar și cultural s-au corelat cu exploatarea fiscală a maselor dc contri- buabili, In primul rind a celor țărănești. După un prim capitol dedicat Împrejură- rilor in care aga din Brincoveni a devenit domn al Țării Românești, autorul consacră un amplu capitol politicii interne a lui Matei Basarab. Este pusă in lumină cu acest prilej dezvoltarea economică și socială pe care Țara Românească a cunoscut-o sub cirmuirea acestui voievod, In care toți istoricii noștri au văzut un excelent gospodar. începerea exploată- rilor miniere dc la Baia de Aramă și Baia de Fier, precum și Înființarea primelor manu- facturi, in Țara Românească (una de sticlă și două dc hirtie), dau măsura progresului economic determinat de cirmuirea Înțeleaptă a domnului, tn cuprinsul aceluiași capitol este examinată organizarea statului, atenția autorului indreptindu-se, după cum era și firesc, dat fiind profilul colecției, organizării armatei. Matei Basarab a fost intr-adevăr un „mare domn de oaste” — pentru a între- buința o formulă utilizată de Nicolae lorga, pentru un alt mare conducător militar român, însușirile sale militare nu s-au cantonat numai In domeniul curajului personal și al iscusinței militare, ei s-au manifestat din plin în dome- niul organizării și instruirii armatei. Pe baza unei analize riguroase a surselor, autorul conchide eă in timpul lui Matei Basarab efectivele armatei Țării Românești au sporit www.dacaramanica.ro .420 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 4 de circa trei ori, atingind un număr de 40.000 de ostași, adică un efectiv apropiat de cel din vremea lui Mihai Viteazul. în acest con- text sint analizate cele trei categorii care alcă- tuiau armata permanentă a Țării Românești: curteni sau roșii, slujitorii (călărașii și doro- banții) și mercenarii. Un alt mare capitol este consacrat poli- ticii externe a lui Matei Basarab. Este pus în lumină efortul domnitorului de a scoate țara sa de sub dominația Porții otomane pre- cum și de a elibera popoarele sud-dunărene aflate sub stăpinirea directă a imperiului oto- man. Așa cum remarcă cu dreptate autorul, pregătirile diplomatice și militare ale marii acțiuni antiotomane plănuite de domn, îm- preună cu alte puteri europene, s-au asociat cu sprijinirea popoarelor din Peninsula Balca- nică, prin promovarea „unui panortodoxism politic, slujit de cartea tipărită în limba sla- vonă și de apărarea ortodoxiei împotriva in- fluențelor protestante, care găsiseră in patri- arhul Chirii Lucaris un viguros susținător”. De un interes deosebit stnt considerațiile autorului priiind conflictele care au opus pe Matei Basarab domnului Moldovei, Vasile Lupu. Ceea ce se desprinde cu limpezime din paginile acestei lucrări este că ciocnirile militare dintre cei doi voievozi s-au integrat obișnuitelor conflicte generate de pluralismul statal, care se intllnesc în întreaga societate feudală, că nu este vorba cituși de puțin de lupte, intre două popoare și că aceste lupte nu au afectat cituși de puțin conștiința uni- tății etnice a poporului român. Se constată dimpotrivă o înmulțire a mărturiilor acestei conștiințe ca și intensificarea colaborării dintre Țara Românească, Moldova și Transilvania, sub semnul refacerii unității vechii Dacii. Acțiunile lui Vasile Lupu împotriva lui Matei ' Basarab au stat în legătură cu încercările Porții de a elimina din scaunul Țării Româ nești pe un domn care devenise incomod Porții otomane. Politica sa nu a reprezentat așadar interesele românilor moldoveni ci pe cclc ale Porții. Colaborarea lui Matei Basarab cu Gheorghe Ștefan se Înscrie în rindul mani- festărilor tipice ale raporturilor strînse moldo- muntene in Evul Mediu. Ultima parte a cărții este dedicată proble- melor culturii și artei. Autorul subliniază1 avintul Înregistrat in aceste două mari sfere ale culturii, urmărindu-se cu pătrundere aspec- tele contradictorii ale recrudescenței slavo- nismului. și in același timp a difuzării tot mai ample a limbii române. Performanțele ctitoricești — Matei Basarab a fost cel mai mare ctitor bisericesc din istoria românească — sint puse în lumină prin folosirea celor mai noi rezultate ale cercetărilor de istoria artei. La capătul acestei cărți cititorul este pe deplin convins că cei 22 de ani ai domniei lui Matei Basarab au însemnat o perioadă dc dezvoltare remarcabilă, pe toate planurile, a societății din Țara Românească. De pe acum cercetări desfășurate după apariția cărții aduc importante întregiri sau rectificări la imaginea domniei Ini Matei Basarab. Astfel, studiul lolandei Micu și al lui Radu Lungii, Domeniul lui Matei Basarab1, arată că afir mațiile cuprinse în documentele succesoralii său, Constantin Șerban, despre aservirea masivă a satelor de țărani liberi de către Matei Basarab, conțin evidente exagerări. Poli- tica socială a lui Matei Basarab va trebui reconsiderată în lumina acestei importante contribuții. Micul volum al lui N. Stoicescu face din nou dovada Calităților de informație și ana- liză ce caracterizează toate scrierile sale. Acest volum este un vestitor de bun augur al marii monografii dedicată lui Matei Basarab pc care o dorim cit mai curind tipărită. Andrei Busuioceanu 1 „Revista dc istorie”, t. 35, nr. 12 1982, p. 1313-1329. LAUEA BAZ-FOTIADE, Literaturna i publicisticina deinost na G. 8. Rakovski v Rumînia, Activitatea literară și publicistică a lui G. S. Eakovski în Eomânia, Edit. Nauka i izkustvo, Sofia, 1980, 200 p. Dintre toți revoluționarii bulgari care s-au stabilit pentru un timp in România și au luptat de aici pentru renașterea politică și culturală a Bulgariei, G.S. Rakovski s-a bucurat, în vremea in care a trăit, de cel mai mare prestigiu. Au contribuit la aceasta atit faptul că el a fost acela care a pus bazele ideologici revoluționare bulgare, fiind el însuși un mare fruntaș revoluționar, cit și relațiile sale cu aproape toate personalitățile mai importante ale vieții politice și culturale din Balcani, ca și alți factori. Niciunul dintre luptătorii revoluționari bulgari, nici chiar Botev, n-au avut relații atit de Întinse ca Rakovski. Era și firesc deci ca viața și opera sa să formeze obiectul preocupărilor unui www.dacoromanica.ro .5 CARTEA ROMANEASCA ȘI STRĂINĂ DE ISTORIE 421 mare număr de cercetători, nu numai bulgari ci și străini, cei din sud-estul Europei printre care și cei români situindu-se pe primele lo- curi. Este adevărat insă că majoritatea lor s-au oprit mai ales asupra activității lui revolu- ționare, cea literară și publicistică trecind în general pe al doilea plan. Lucrarea de față, datorată cunoscutei bulgariste Laura Baz- Fotiade dc la Universitatea din București și care a publicat pină acum mai multe studii referitoare la renașterea bulgară, vine să completeze acest gol, ca fiind consacrată activității literare șj publicistice a lui Rakovski dezvoltată in România. După cum afirmă autoarea „unii cărturari și mai ales corifei ai literaturii bulgare ca Hristo Botev, Liubcn Karavelov, Ivan Vazov și alții și-au scris și publicat o parte din ope- rele lor in România ... Operele lor reflectă realitatea din patria lor robită și viața spiri- tuală a emigrației, redind totodată și tablouri ale societății românești, in care găsim o deli- mitare a diferitelor clase și pături sociale sau aprecieri asupra unor persoane și eveni- mente politice. Ei și-au îndreptat chemarea Jor și spre poporul român pentru a lupta alături de cel bulgar, care dorea să înlăture jugul otoman. Aceste creații, scrise pe pămint românesc, nu sint deloc străine de atmosfera literară a țării noastre și nici de vederile și idealurile poeților și scriitorilor români, ci, dimpotrivă, prezintă interferențe caracte- ristice epocii, privite cu mult interes atît de .cercetătorii români, cît și cei bulgari" (p. 181. Acest adevăr enunțat aici atit de clar .merită și trebuie ilustrat. Lucrul nu s-a făcut pină acum cu toată adincimea necesară, deoarece prezintă destule dificultăți. Cerce- tătorii care s-au ocupat și se ocupă de ase- menea probleme trebuie să cunoască foarte bine atît realitățile economice, sociale, poli- tice și culturale din Bulgaria renascentistă, cit și istoria, literatura și in general dezvol- tarea României moderne. Documentarea di- rectă, ccl puțin în limbile română și bulgară, este de asemenea obligatorie. Toate cele de mai sus sînt însă doar cîteva din premisele acestor studii de literatură comparată, pe linia cărora se înscrie și excelenta lucrare pc care o prezentăm. Ar fi dc dorit ca ea să fie prima dintr-o seric în care s-ar studia succesiv și în profunzime activitatea similară a lui Karavelov, Voinikov ș.a. din România și care ar face parte din programul de viitor al lucrărilor pe care Laura Fotiade le poate și trebuie să Ic dea. Autoarea își Începe cartea cu o prefață consistentă din care se pot vedea ușor atît •scopul, cît și planul expunerii ce urmează. Fără a face nici o enumerare a tuturor capi- tolelor șl paragrafelor lucrării, remarcăm in alitatia operei lui Antonio Gramsci iste ȘI STRĂINĂ de istorie 10 atit de acută, incit cunoașterea ci ni se pare o stringentă necesitate. Din punctul de Vedere al desfășurărilor istorice este interesant de notat că Antonio Gramsci, care a fost un critic atit de sever al lucrării lui N. A. Buharin, Materialismul istoric •, a avut vederi apro- piate de cele ale lui Buharin asupra necesității consensului, a muncii de convingere, respec- tării legalității revoluționare în construcția socialismului ’. Mărturisim că am fi dorit mai extinsă parlea consacrată părerilor lui Antonio Gramsci despre situația din Internaționala a III-a și din cadrul P.C.U.S. și felul cum ele au fost receptate acolo, deși, cum sc știe, există in această privință, după cum remarcă și Fcr- nardo Claudin, uncie obscurități#. Ajunși la observațiile critice, să adăugăm că, poate, prea sirguincios student al profeso- rului Radu Florian, acum trei decenii, și deci cititor (cu conspect!) al lucrării lui V. I. Lcnin, Materialism și cmpiriocriticism, nc-ani simțit mai aproape dc cei care pre- cum M. Salvadori și G. Tamburrano au vowit dc „primatul subiectivului asupra obiec- tivului” (p. 95) în concepția ginditorului ita- lian despre materialitatea realității decît de demonstrația inversă, altminteri „cuceritor” dc ingenioasă a autorului. Radu Florian a dat o excelentă carte despre Antonio Gramsci; ea cuprinde o dublă invitație adresată cititorului: să cunoască nemijlocit opera gramsciană și să aibă curajul propriei gindiri sau cum spunea Antonio Gramsci : „Pare necesar ca munca de desco- perire a adevărurilor noi și a unor formulări mai bune, mai coerente si mai clare ale ade- vărurilor inseși să fie lăsată la libera iniția- tivă a fiecărui savant, chiar dacă ei pun în discuție mereu aceleași principii ce par cele mai esențiale” ’. Florin Constantinul 0 Vezi și Stcphcn F. Cohcn, Bukharin and the Bolshetnk Beooliition. New York, 1973, p. 107 și urm. ’ Cf. privirea de ansamblu asupra lui Buharin a Ini Giuliano Procacei, / conți con lutto ii nostro passato in „Rinascita”, nr. 26 din 30 iunie 1978, p. 23 21. 8 Femando Claudin, I.a crise du moui>e- ment communiste du Komintern au Kominform, voi, 1, Maspero, Paris, 1972, p. 181, nota 61, vezi și p. 130. • A. Gramsci, Opere alese, p. 38. www.dacoromanica.ro „REVISTA DE ISTORIE" publică In prima parte studii, note și comunicări originale, de nivel științific superior, din domeniul istoriei vechi, medii, moderne și contemporane a României și universale. în partea a doua a revistei, de infor- mare științifică, sumarul este completat cu rubricile: Probleme ale istoriografiei contemporane (Studii documentare), Cronica vieții științifice, Cartea româ- nească și străină de Istorie, Revista revistelor de istorie, Buletin Bibliografic, in care se publică materiale privitoare la manifestări științifice din țară și străi- nătate șl sint prezentate cele mai recente lucrări și reviste de specialitate apă- rute in țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sint rugați să trimită studiile, notele șl comunicările, precum șl materialele ce se Încadrează in celelalte rubrici, dactilografiate la două rinduri, trimiterile Infrapaginale fiind nu..ierotate in continuare. De asemenea, documen- tele vor fi dactilografiate Iar pentru cele in limbi străine se va anexa traducerea. Ilustrațiile vor fi plasate la sfîrșitul textului. Numele autorilor va fi precedat de Inițială, titlurile revistelor citate in bibliografic vor' fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Responsabilitatea asupra conținutului materialelor revine in exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, B-dul Aviatorilor nr. 1, București —71247. REVISTE PUBLICATE IN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA • REVISTA DE ISTORIE • REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE • STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIE VECHE ȘI ARHEOLOGIE • DACIA. REVUE D’ARCHfiOLOGIE ET D’HISTOIRE ANCIENNE • REVUE DES fiTUDES SUD-EST EUROPfiENNES • STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIA ARTEI - SERIA ARTĂ PLASTICĂ - SERIA TEATRU—MUZICĂ—CINEMATOGRAFIE • REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE DE L’ART — SfiRIE BEAUX-ARTS - sfîRIE THfiÂTRE-MUSIQUE-CINEMA www.dacoromanica.ro DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE Durata pl sensul evoluției Istoriea. Propaganda Imperial* la Rama ta epoca Ini Nerv. Istoria Dobrogel ta unele luer*ri strâlne recente (VI). Formala, cultura țl ineeputul domniei lui Petru Harap. Teritorii româneptl sub administrație otoman* ta Secolul al XVWeo. Revocarea Edictului dla Nuntea (1685) pi consecințele sale. Manualele pcolare din epoca pașoptist* ia slujba idealurilor naționale româneptl Participarea românilor dla Crișana la revoluția român* de la 1B48. , Poziția Marii Britanii la Congresul de paee de la Viena (1814—1815). începuturile șl dezvoltarea tnvfițfl mintalul economie românesc pini la 1877. Considerații privind sodaMemoerațla german* (1869—1914). Structuri pi tendințe In evoluția demografie* a orașului românesc (a doua Jumâtate a secolului XIX). Corespondența Iul N. lorga eu românii americani. Istoriografia problemei agrara din România (1919—1981). „Noaptea cuțitelor lungi" tn viziunea diplomației romflneptl pi americana. Tendințe in structura economiilor naționale ale sud-eetulul european intra cele don* rdțboale mondiale. RM ISSN'8567'6964 ■fidBI I. P. Informația c. 11W WWW. anica.ro Lei 15