ACADEM IA DE ȘTIINȚE SOCIALE Șl POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA REVISTA EB DIN SUMAR: jANI DE P^$f;ptUI?jrATE ;■>d " ■ d 1 ■ d'!‘ >;' ' și ii;.IBH^TÂȚK! ^TlpN^^^.E.WR&!(;a^mJffiCi^ ispetA- hUM.ikJbJ. a.1 -mIJ .U'r4>xWl.'iMif'WicLvAk» Âc^tatAv ti-iUs-inov. ysMi Iț îSiMPj2N- ljlNAi|(^AI,l;ȘlT^ei^. îi !■ ' i.. xflPkNî'ic;Ma]iTA^;^kLc-a>fl;NisiTr'și। Mfl! i»e U; ^1 i I1 1 7 Ji- : ' L: ' 0 ' > -LULl'! ii " -I J 'Ip-d.M li d:,p: ii। ! .' -i ■ |[i < [pi|| ■ ViSiu- BtlW- ht drr,BKț^& 6 sgrw iii ;=.z -. i i1 i: ;! i ,;:!■) ' S • !. ’ : ; : ' ! l . ' : [ • , i i . ffi ) ’i ,i 1 •! I| !. ., ' ll 'I '<_: Bl i,yi^AiȘTnNȚ|Fi(iĂ^j TOMUL 34 M IT , BIZANTINI, 1 ' Ip4tjib Diaxuxu MUSTAFA KEMAJ.' -' Mpj Î^XlJ.uMt CtAciHEH B i^O^u ; r _r ÎVISTEI-OR, f , LfpplH^NAÎU'/ ’ 1 r 1981 IUNIE edit gviw-teraiwi^ro REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA SECȚIA DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE COMITETUL DE REDACȚIE Ion Apostol (redactor responsabil adjunct)', Nichita Adăniloaie; Ludovic DGmeny; Gheorghe I. IonițX; Vasile Livevnu; Aurel Loohin; Damaschin Mioc; Ștefan Olteanu; Ștefan ȘtefX- nescu; Pompiliu Teodor (membri). Prețul unui abonament este de 120 lei. In țară abonamentele se primesc la oficiile poștale și difuzorii de presă din Întreprinderi și instituții. Revistele se Tnai pot procura (direct sau prin poștă) șl prin PUNCTUL DE DESFACERE AL EDITURII ACADEMIEI, Calea Victoriei nr. 125, scetor 1. — 79717. Cititorii din străinătate se pot abona adrcslndu-sc la II'EXIM Departamentul Export-Import presă, P.O. BOX 136 137. Telex 11226— București, Str, 13 Decembrie nr. 3.— 70 116. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „REVISTA DE ISTORIE”. Apare de 12 ori pe an. Adresa Redacției: B-dul Aviatorilor, nr. 1 71247- București, tei. 50.72.41 www.dacoromanica.ro TOM 34, NR. 6 iunie 1981 SUMAR Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU „60 de ani de slujire devotată a poporului, de luptă pentru dreptate socială și libertate națională, pentru construi- rea socialismului și ridicarea bunăstării maselor, pentru independența patriei, colaborare internațională și pace”. . . . .....................................1023 OLIMPIU MATICHESCU, 45 de ani de la procesul de la Brașov al militanților comu- niști și antifasciști....................................................1049 VASILE BOZGA, Condițiile penetrației capitalului străin în România In primul deceniu după Marea Unire din 1918 ...............................................1065 I. M. ȘTEFAN, Procesul formării școlilor științifice și tehnice românești......1079 PAUL CERNOVODEANU, Importanța rapoartelor consulare engleze pentru istoria Principatelor române în perioada regulamentară (1835 —1848) ........... 1097 PETRE DIACONU, Realități politice la Dunărea de Jos: români, bizantini, bulgari, pecenegi.................................................................1111 NICOLAE CIACHIR, Informații din arhivele românești despre Mustafa Kemal Ataturk .................................................................1135 ZORIN ZAMFIR, O formulă de restabilire a păcii în Extremul Orient. Comisia Lytton...................................................................1149 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE (STUDII DOCUMENTARE) Climatul mental al barocului. Pe marginea unor cărți recente (Alexandru Dufu) .... 1169 Clteva precizări privind istoria românilor reflectată tn publicații de peste hotare (Ligia Bârzu)............................................................1176 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ Sesiunea științifică de la Timișoara consacrată aniversării a ,,60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român” (Gelku Maksutovici) ; Aniversarea creării Institutu- lui de istorie și arheologie ,,A. D. Xenopol” din Iași (Gheorghe Buzaiu) ; Al doilea congres internațional de istorie economică și socială a Turciei (Maria M. Alexan.- „ REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 34, nr. 6, p. 1019-1228, 1981 www.dacoromanica.ro 1020 dresai Dersca-Bulgaru); Colocviul ,,Economie și societate în Imperiul Otoman” (Maria M. Alexandrescu Dersca-Bulgaru); Călătorie dă documentare în Cehoslova- cia (loan Chiper}; Citeva precizări pe marginea unei reoenz.ii (Tahsin Gemil); Cronica ..................................................................... 1183 RECENZII FAZEKAS JANOS, Partidul Comunist Român luptător consecvent pentru frăfieși prietenie, pentru egalitatea socială și națională a fiilor patriei, Edil.politică, București, 1980, 238 p. (Badu Florian) ...................................................1199 NICOLAE CONSTANT1NESCU, Vladislav I (1364 1377), Edit. militară, București, 1979, 164 p. +13 ii. (Sergiu losipescu)........................................1202 JACQL'ES RIDfi, L'image du gerrnain dans la pensee et la litterature allcmande de la redecouverte de Tacite ă la fin du XVI ime siecle (Contribution ă l’âtude de la gendse d’unmythe), Universită de Paris, IV, 1977, 3 voi., 698 p. (Vlad Protopopescu) . . 1210 ULU6 l&DEMIR, Atatiirk un Yașamt (Viața lui Atatiirk) voi. 1, cilt. 1881 1918, Edit. Tiirk Tarih Kuruinu Basimevi, Ankara, 1980, XI, 197 p. + 1 portret + XXVIII fig. pl.facs. 8 (MihailGuboglu) ........................................ 1214 REVISTA REVISTELOR , * , „Roinanoslavica”, XIX, București, 1980, 580 p. (Vitalie Stanică).................1221 ÎNSEMNĂRI ISTORIA ROMÂNIEI. GHEORGHE NICOLAE CĂZAN, ȘERBAN RĂDULESCU- ZONER, România și Tripla Alianță 1878 1914, Edit. științifică și enciclopedică, București, 1979, 441 p. (lima Nastovici) ; MIȘU DAVIDESCU, Drobetaln secolele I VII e.n. Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1980, 247 p. (Ana Oancea); ISTORI1 UNIVERSALĂ: , * , Vanșnata politika na Bălgaria. Documenti i materiali. Tom parvi 1879 — 1886, Ministerstva na Vanșnite Rabot, Ed. Nauka i ikustvo, Sofia, 1978, 857 p. (Constantin N. Velichi); t * t La recherche historique en France depuis 1965, Editions du Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, 1980, 154 p. (Adrian Stănescu) ...................................................1223 www.dacoromanica.ro TOME 34, N° 6 juin 1981 SOMMAIRE Exposă du camarade Nicolae Ceaușescu ,,60 annâes d'activilă dcvouee mise au service du pcuple, de lutte pour la justice sociale et la liberte naționale, pour lacons- truction du socialisme et le mieuxftre des masses, pour l'independence de la patrie, la collaboration internaționale et la paix”...............................1023 ★ OLIMPIU MATICHESCU, 45-e anniversaire du proces des militants cominunistcs et antifascistes de Brașov ..........................................................1049 VASILE BOZGA, Les conditions de la pânfctration du capital âtranger en Roumanie pendant la premiere decennie qui a suivi la Grande Union dc 1918..................1065 ★ I. M. ȘTEl’AN, Le processus de formation des 6coles scicntifiques et techniques roumaines....................................................................... 1079 PAUL ClîRNOX ODEANU, L’importance des rapporls consulaires britanniques pour l’histoire des Principautes roumaines durant la pâriode du Reglement Organique (1835 1818) ....................................................... 1097 * PETRE DIACONU, Reali tis politiques au Bas Danube : roumains-byzanlins, bulgares, petchenigues .................................................................... 1111 * NICOLAE CIACHIR, Informations tirie des archives roumaines concernant Mustapha Kcmal Atatiirk....................................................................1135 ZORIN ZAM1 IR, Une formule de retablisscment de la paix en Extrdme Orient. La commission Lytton ................................................................1149 PROBLfMES DE L'HISTORIOGRAPHIE CONTEMPORAINE (ETUDES DOCUMENTAIRES) Le climat mental du baroque. En marge de livres riceininent parus (Alexandru Dulti) ......................................................................1169 Quclqucs prccisious touchant 1 histoirc des Roumains rcfletie dans les publications de i’itrangcr (Ligia Bârzu)..................................................1176 LA VIE SCIENTIF QUE La session scientifique de Timișoara consacric au ,,60° anniversaire de la creation du Parti Coinnmnistc Roumain” (Gelku NakMilotnci); L’anuiversaire de la fonda- tion de 1’Institut d’histoire et archeologic ,,A. D. Nenopol’’ de Jassy (Gheorghe „REVISTA DE JS1ORIL”, lom 34, nr. 6, p. 1019-1228, 1981 8 www.dacoromanica.ro 1022 Buzatu); Le H-e Congrâs internațional d’histoire Economique et sociale de la Turquie (Maria M. Alexandreseu Dersca-Bulgaru); Le colloque „Economie et sociEtE dans l’Empire Ottoman” (Maria M. Alexandreseu Dersca-Bulgaru); Voyage de documentation en TchEcoslovaquie (loan Chiper); Quelques preci- sions en marge d’un compte rendu (Taiisin Gemil); Chronique...................1183 COMPTES RENDUS FAZEKAS jANOS, Partidul Comunist Bomân, luptător consecvent pentru frăție.și prietenie, pentru egalitatea socială și națională a fiilor patriei (Le Parti Communiste Roumain, combattant consEquent pour la fraternitE et 1’amitiE, pour 1’EgalitE sociale et naționale des fils de la patrie), Editions politiques, Bucarest, 1980, 238 p. ( Badu Fior ian) .................................................................1199 N ICOLAE CONSTANTINESCU, Vladislav I (1364 1311), Editions militaires, Buca- rest, 1979, 164 p. + 13 il. (Sergiu losipescu)....................................1202 JACQUES RIDfi, L’image du germain dans la penstfe et la litterature allemande de la redecouverte de Tacite ă la fin du XVI-eme siecle (contribution â l’Etude de la genise d’un mythe), UniversitE de Paris, IV, 1977, 3 voi. 698 p. (Vlad Proto- pop eseu )........................................................................1210 ULU6 16DEMIR, Atatiirk un Yașami (La vie d’Atatiirk) voi. 1, cilt. 1881 — 1918, Edit. Tiirk Tarih Kurumu Basimcvi, Ankare, 1980, XI, 197 p.-f- 1 portrait-f- XXVIII figures, planches, fac-similEs 8 (Mihail Guboglu)..........................1214 REVUE DES REVUES „ ♦ , „Romanoslavica”, XIX, Bucarest, 1980, 580 p. (Vitalie Stănică).1221 NOTES HISTOIRE DE ROUMANIE. - GHEORGHE NICOLAE CĂZAN, ȘERBAN RĂDULESCU-ZONER, Bomânia și Tripla Alianță 1818 1914 (La Roumanie et la Triple Alliance 1878 1914), Editions scientifiques et encyclopEdiques, Bucarest, 1979, 441 p. (Ema Nastovici); MIȘU DAVIDESCU, Drobeta In secolele I VII e.n. (Drobeta au cours des I-er — VII-e siEcles de notre ere), Editions „Scri- sul românesc”, Craiova, 1980, 247 p. (Ana Oancea); HISTOIRE UNIVERSELLE * * * Vanșnata politika na Bălgaria Document! i materiali, Tom parvi 1879 1886, Ministerstva na Vanșnite Rabot, Ed. Nauka i iskustvo, Sofia, 1978, 857 p. (Constantin N. Veliki); * * , La recherche historique en France depuis 1965, Editions du Centre National de la Recherche Scicntifique, Paris, 1980, 154 p. (Adrian Stăneseu) ......................... 1223 www.dacoromanica.ro EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU „60 DE ANI DE SLUJIRE DEVOTATĂ A POPORULUI, DE LUPTĂ PENTRU DREPTATE SOCIALĂ ȘI LIBERTATE NAȚIONALĂ, PENTRU CONSTRUIREA SOCIALISMULUI ȘI RIDICAREA BUNĂSTĂRII MASELOR, PENTRU INDEPENDENTA PATRIEI, COLABORARE INTERNAȚIONALĂ SI PACE” 1 3 Stimați tovarăși, Sărbătorim 60 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român— eveniment de însemnătate epocală în mișcarea revoluționară munci- torească din România, în luptele revoluționare de clasă pentru dreptate socială și eliberare națională, pentru victoria revoluției socialiste și edifi- carea noii orînduiri sociale în patria noastră. Cu acest prilej solemn doresc, în numele Comitetului Central al partidului, precum și al meu personal, să adresez tuturor participanților la această adunare solemnă, întregului partid și întregului nostru popor, un călduros salut comunist și cele mai bune urări. Făurirea Partidului Comunist Român, Ia 8 mai 1921, a avut loc în condițiile puternicului avînt revoluționar din România creat în anii de după primul război mondial, ale creșterii rolului clasei muncitoare în viața social-politică națională din diferite țări, ca și pe plan mondial, precum și în împrejurările internaționale ale victoriei Marii Revoluții Socialiste din Octombrie care a deschis era revoluției proletare și a exer- citat o puternică influență asupra intensificării luptelor revoluționare de pretutindeni. Privind retrospectiv drumul parcurs de Partidul Comunist Român, rolul său în viața politică din România, precum și activitatea sa de întă- rire a solidarității internaționale cu forțele revoluționare și progresiste de pretutindeni, putem afirma cu îndreptățită mîndrie că partidul nostru și-a îndeplinit întotdeauna cu cinste misiunea istorică ce și-a asumat-o, că a servit neabătut interesele clasei muncitoare, ale tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, ale întregului nostru popor. în anii grei ai luptei de clasă împotriva regimului burghezo-mo- șieresc, partidul nostru a militat neabătut pentru apărarea intereselor fundamentale ale celor ce muncesc, a drepturilor și libertăților lor demo- cratice, a organizat și condus lupta maselor populare împotriva fascis- mului și războiului. în împrejurările deosebit de grele ale războiului, Partidul Comunist Român a organizat și condus lupta pentru ieșirea „REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 34, nr. 6, p. 1023-1JM8,1981 www.dacoromamca.ro 1024 2 României din războiul dus alături de Germania fascistă împotriva Uniunii Sovietice, înfăptuind revoluția antiimperialistă și antifascistă, de elibe- rare națională și socială. El a condus apoi întregul proces de transformare democratică,revoluționară, a societății, de înfăptuire a revoluției socialiste și făurire cu succes a socialismului în România. Se poate afirma că Par- tidul Comunist Român s-a identificat întru totul cu interesele vitale ale clasei muncitoare, ale întregului popor, că în istoria zbuciumată a popo- rului român nu a existat niciodată un partid politic care să fi servit cu atîta abnegație interesele întregii națiuni, ale bunăstării și fericirii ei, ale întăririi independenței și suveranității României. Tocmai de aceea Partidul Comunist Român și-a cîștigat încrederea și respectul întregului popor, care vede în el, în politica sa internă și externă, garanția dezvoltării continue a țării, a ridicării gradului de civilizație și bunăstare materială și spirituală ale maselor, a făuririi societății socialiste multilateral dez- voltate și a comunismului în România. PARTIDUL COMUNIST ROMÂN - MOȘTENITORUL SI CONTINUATORUL CELOR MAI ÎNALTE TRADIȚII DE LUPTĂ ALE POPORULUI ROMÂN Stimați tovarăși, Partidul Comunist Român este moștenitorul și continuatorul celor mai înalte tradiții de luptă ale maselor populare pentru formarea po- porului român, pentru dezvoltarea limbii și culturii proprii, pentru afirma- rea națiunii române și a statului național unitar — România. Ne mîndrim și-i cinstim pe toți aceia care au luptat și și-au dat viața pentru afirmarea și libertatea poporului nostru. în acest spirit am sărbătorit anul trecut împlinirea a 2050 de ani de la formarea primului stat centralizat al dacilor, despre care istoricii din acea vreme spuneau „că sînt cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”. Lung și greu a fost drumul străbătut de urmașii lui Burebista și ai lui Decebal, apoi și ai lui Traian. în luptele grele și în conviețuirea comună, timp de secole, a dacilor și a romapilor s-a plă- mădit un popor nou, care a păstrat și dezvoltat însușirile și virtuțile cele mai bune ale înaintașilor săi. în perioada marilor migrații ale popoarelor, pe meleagurile patriei noastre au venit și au poposit, pentru un timp mai scurt sau mai lung, diferite popoare. Urmașii dacilor și romanilor au trebuit să ducă lupte grele pentru a-și păstra ființa proprie, iar cu unele dintre popoarele ce s-au așezat în vecinătate, în diferite perioade, au conlucrat activ, ceea ce a avut o importanță deosebită atît pentru dezvoltarea poporului nostru, cît și pentru popoarele respective. Unii istorici străini încearcă în fel și chip să falsifice istoria, Să pună sub semnul întrebării continuitatea urmașilor dacilor și românilor, a poporului nostru pe aceste meleaguri. Ce se poate răspunde oare istoricilor care neagă existența unui popor cu un asemenea trecut glorios de luptă, cum este poporul nostru, crezînd sau dorind prin aceasta, să pună în evidență propriile popoare? www.dacoromanica.ro 3 1025 Cel mai bun răspuns este realitatea, faptul că din toate popoarele migra- toare, nici unul nu a putut înlocui poporul plămădit pe aceste meleaguri, că urmașii dacilor și romanilor, noul popor care își afirma propria-i enti- tate s-a dezvoltat continuu și a rămas adevăratul și singurul stăpîn al vechii Dacii. Tuturor celor care vor să înțeleagă cum s-a născut și s-a dezvoltat poporul nostru le spunem : Priviți rezultatele cercetărilor și săpăturilor arheologice, citiți scrierile marilor învățați ai timpurilor și veți înțelege mai bine cum s-a născut poporul român, cum S^au format cultura și limba sa; studiați luptele Basarabilor și Mușatinilor, ale lui Mircea cel Bătrîn, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și ale altor eroi ai istoriei naționale și veți înțelege forța și vitalitatea poporului nostru precum și setea sa de libertate și independență și hotărîrea de a le apăra în orice împrejurări. Poate pentru unii istorici din unele țări vecine ar fi mai bine dacă ar pune în evidență tot ce a contribuit la dezvoltarea prieteniei dintre popoarele noastre vecine; și aceasta este, fără îndoială, valabil în aceeași măsură și pentru istoricii noștri. Să-i reliefăm pe înaintașii comuni, cum sînt Petru, Asan, loniță, cum sînt loan de Hunedoara și Matei Corvin — pentru a înțelege cum s-au dezvoltat, de-a lungul timpurilor, relațiile între popoa- rele noastre în lupta pentru apărarea ființei naționale a fiecăruia, pentru libertate și progres. Cinstim rolul determinant în istorie al popoarelor, al maselor popu- lare, al țărănimii — care timp de secole a dus greul luptei pentru eliberare națională și dreptate socială —, cinstim pe conducătorii și participanții la marile i'ăscoale țărănești, care au demonstrat cu putere forța țărănimii, hotărîrea ei de a lupta împotriva asupririi feudale, pentru lichidarea aces- tei orinduiri și făurirea unei noi orinduiri sociale. Iată de ce doresc și cu acest prilej să aduc un fierbinte omagiu țără- nimii — clasa care, secole de-a rîndul, a dus greul luptei împotriva asu- pririi străine, pentru dezvoltarea independentă a țării, Cinstim revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, revoluția din 1848 în care Nicolae Bălcescu a avut un rol hotărîtor. Cinstim pe făuritorii Unirii din 1859, care au pus bazele statului național român — eveniment istoric determinant pentru poporul nostru. Cinsțim eroismul ostașilor români din războiul de independență din 1877, care, la Plevna și Smîrdan, au făcut totul pentru a înfrînge armatele Imperiului Otoman, pentru afirmarea în lume a Eomâniei independente. Partidul Comunist Român își trage seva și vitalitatea din glorioasa istorie de milenii a poporului nostru, din toate evenimentele și luptele desfășurate de-a lungul vremurilor; el își afirmă hotărîrea de a asigura în noile condiții istorice, dezvoltarea continuă, pe o nouă treaptă, a civi- lizației și, vieții întregului nostru popor, de a-i făuri un viitor demn și liber, viitorul comunist. Dragi tovarăși, Apariția clasei muncitoare pe arena istoriei patriei noastre a marcat o nouă eră în dezvoltarea luptelor revoluționare de eliberare națională și socială. Se poate spune ț^rte a secolului al 1026 4 XlX-lea, nu a existat eveniment politic-social în care clasa muncitoare să nu fi fost prezentă, să nu-și fi afirmat poziția sa. Cu mîndrie putem afirma că, de la primele începuturi, ideile socialis- mului științific au avut un rol de mare însemnătate în formarea conștiin- ței revoluționare a clasei noastre muncitoare. Prezența revoluționarilor români în revoluția franceză din 1848 și pe baricadele Comunei din Paris, participarea lor la activitatea organiza- țiilor internaționale, a primei Internaționale comuniste, a Internaționalei Socialiste și a altor organizații, constituie o expresie puternică a spiritului revoluționar și, totodată, de solidaritate internațională ce a caracterizat întotdeauna forțele înaintate, revoluționare din Eomânia, clasa noastră muncitoare. Numeroasele cercuri socialiste, presa și literatura socialistă din ultimele decenii ale secolului trecut au răspîndit în rîndul maselor popu- lare idealurile nobile ale dreptății și libertății și au pregătit condițiile pentru formarea primului partid al clasei muncitoare din țara noastră. Crearea partidului social democrat al muncitorilor din Eomânia, în 1893, a deschis era organizării politice a clasei muncitoare la scară națională, a afirmat cu putere rolul clasei muncitoare ca forța socială cea mai progresistă în dezvoltarea națiunii noastre pe calea progresului și civilizației. La sfîrșitul secolului trecut și începutul secolului XX, partidul cla- sei muncitoare și-a afirmat cu putere poziția față de problemele dezvol- tării Eomâniei, pronunțîndu-se activ pentru progresul economico-social independent al țării. Socialiștii și alte forțe progresiste au acționat pen- tru lichidarea relațiilor feudale din agricultură, pentru reforma agrară, s-au pronunțat pentru industrializarea țării ca factor decisiv al progre- sului social, al întăririi independenței patriei. Mișcarea socialistă, clasa muncitoare au acționat pentru întărirea relațiilor dintre muncitori și țărani, au sprijinit activ răscoalele revolu- ționare din 1907. Se Cuvine, totodată, să menționăm că, încă de la for- marea primelor cercuri socialiste, militanții socialiști, revoluționari și ■progresiști au acționat pentru o cultură nouă, revoluționară, pătrunsă de un profund umanism, pusă în slujba poporului. în procesul revoluționar din această perioadă s-au ridicat numeroși militanți socialiști ca Ștefan Gheorghiu, Dobrogeanu-Gherea, I.C. Frimu, Mihail Gheorghiu Bujor și alții. Mișcarea revoluționară din Eomânia a participat activ la mișcarea internațională împotriva războiului, iar în 1914— odată cu izbucnirea acestuia — s-a ridicat împotriva participării Eomâniei la primul război mondial imperialist. Intrarea în 1916 a Eomâniei în război, alături de Eusia, Franța și alte state aliate, trebuie văzută în contextul luptei împotrivă dominației imperialismului german și austro-ungar și pentru realizarea unității ha- ționale. Sfîrșitul războiului a determinat profunde schimbări în Europa și un puternic avînt al luptelor revoluționare. Un rol important, de însem- nătate istorică mondială, a avut victoria Marii Eevoluții din Octombrie, care a dus la prăbușirea imperiului țarist denumit de Lenin „închisoarea popoarelor”, la formaaa^^qlMifthrirrtrtailifthwncitor ilor și țăranilor din 5 1027 lume, deschizînd o eră noua, era construcției noii orînduiri sociale fără, clase și fără asupritori, era socialistă și comunistă. în acea perioadă s-au prăbușit și alte imperii, între care imperiul; austro-ungar, care ținea sub asuprire un număr înseninat de popoare din. Europa Centrală, inclusiv o parte a poporului român. Pe ruinele acestui imperiu s-au format noi state naționale. în aceste condiții istorice s-a rea- lizat Unirea Transilvaniei cu România și formarea statului național unitar. Mișcarea muncitorească, revoluționarii și socialiștii români au acționat cu toate forțele și au contribuit activ la realizarea statului național unitar, demonstrînd astfel că tocmai clasa muncitoare, forțele socialiste, progresiste, revoluționare sînt apărătoarele cele mai fidele ale intereselor întregii națiuni. Perioada ce a urmat a fost o perioadă de consolidare și dezvoltare a statului național unitar, a forțelor de producție și, totodată, o perioadă de puternic avînt revoluționar pentru dezvoltarea democratică a țării, pentru apărarea intereselor clasei muncitoare, ale maselor populare, a libertăților democratice. Merită reamintită, în acest sens, greva generală din 1920, care a constituit o puternică afirmare a forței și rolului tot mai. important al clasei muncitoare în întreaga viață socială și politică a României. în aceste împrejurări s-a pus problema reorganizării și transformării partidului socialist într-un partid nou, care să asigure conducerea luptei revoluționare în noua etapă ce se deschidea în fața clasei muncitoare, a poporului nostru. Trebuie subliniat că în pregătirea acestui eveniment au avut loc numeroase întîlniri și tratative cu conducătorii Cominternului, cu Lenin, pentru a stabili principiile și relațiile viitoare dintre partidul revoluționar al clasei muncitoare din țara noastră și Internaționala comunistă. Printre problemele pe care delegația revoluționarilor români le-a susținut erau și cele legate de autonomia și independența partidului, de dreptul său de a-și elabora de sine stătător linia politică, corespunzător condițiunilor istorice din România, participarea la Internaționala comunistă fiind considerată ca o expresie a solidarității internaționale și nu ca un drept al acesteia de a se amesteca în viața partidului nostru. în aceste împrejurări, la 8 mai 1921 s-a întrunit Congresul parti- dului socialist, care a hotărît, cu marea majoritate a voturilor, transfor- marea sa în Partidul Comunist din România. Formarea Partidului Comunist din România a reprezentat victoria concepției revoluționare, a socialismului științific, a marxism-leninismu- lui revoluționar, constituind un moment istoric de importanță deosebită în mișcarea revoluționară din țara noastră, în organizarea luptei viitoare a proletariatului, a maselor asuprite din România. La numai 3 ani de la formarea sa, în 1924, Partidul Comunist a fost însă interzis, fiind obligat să activeze în ilegalitate. Timp de 20 de ani comuniștii au trebuit să-și desfășoare activitatea revoluționară în slujba clasei muncitoare, a maselor, pentru apărarea intereselor vitale ale întregii națiuni în condițiile terorii sălbatice burghezo-moșierești. Dar nici închisorile, nici schingiuirile, nici gloanțele, nici moartea nu au putut opri dezvoltarea mișcării revoluționare, creșterea și întărirea Partidului www.dacoromanica.ro 1028 6 Comunist din România, care s-a afirmat continuu ca o forță tot mai pu- ternică în viața politică ă țării. Este necesar să reamintim că trecerea în ilegalitate a Partidului Comunist Român a avut loc în condițiile luptei pentru cristalizarea liniei politice generale, ale existenței unor deosebiri de păreri și contradicții în partid. Aceasta a făcut ca într-un șir de probleme, mai cu seamă în ce pri- vește problema națională, să se adopte unele teze greșite, iar în 1928—1929 să se ajungă la spargerea unității partidului. Cu toate acestea, forțele sănătoase ale partidului, alte forțe revo- luționare progresiste, îndeosebi din cadrul sindicatelor și tineretului, au acționat cu hotărîre pentru organizarea luptei maselor populare, orga- nizînd greva minierilor din 1929, precum și o serie de alte acțiuni ale ma- selor populare pentru apărarea intereselor lor. Criza economică din 1929—1933, care a dus pe scară mondială la agravarea exploatării și asupririi, dar și la intensificarea luptelor revolu- ționare, a determinat și în țara noastră o ascuțire a luptei de clasă. Toto- dată, în această perioadă asistăm la o intensificare a activității organiza- țiilor fasciste, iar în țara noastră a Gărzii de fier, la începerea pregătirilor de război. Toate acestea au determinat și au făcut necesar ca partidul, odată cu organizarea luptelor pentru apărarea intereselor clasei muncitoare și maselor populare, să pună un accent puternic pe lupta împotriva fas- cismului și a pregătirilor de război, pentru apărarea libertăților demo- cratice, pronunțîndu-se cu întreaga forță pentru alianța cu Uniunea Sovietică. Un rol important a avut, în această privință, Congresul al V-lea al Partidului, care a dus la elaborarea unei Unii politice mai clare, a pus cu hotărîre la ordinea de zi problema Frontului Unic Muncitoresc, a cola- borării cu toate forțele democratice, antifasciste, precum și necesitatea elaborării poziției juste în problema națională, pronunțîndurse cu hotă- rîre pentru apărarea integrității teritoriale a României. Pe această bază s-a întărit conlucrarea dintre comuniști, socialiști și social-democrați, s-a întărit unitatea în rîndul sindicatelor, colaborarea cu alte forțe democratice, a avut loc o lărgire puternică a legăturilor par- tidului cu masele populare. Puternicele mișcări revoluționare din 1932—1933, care au cuprins cele mai importante centre muncitorești din România, au culminat cu puternicele greve din Ploiești, cu ocuparea pentru o perioadă scurtă a Ploieștiului de către clasa muncitoare, iar apoi cu grevele desfășurate în februarie 1933 în diferite centre feroviare și îndeosebi în București, la Grivița. în organizarea și conducerea acestor greve s-au afirmat noi militanți revoluționari, ieșiți din rindurile clasei muncitoare, ca Gheor- ghiu-Dej, Dumitru Petrescu, Constantin Doncea, Vasile Bîgu, Gheorghe Vasilichi, Ilie Pintilie și alții. Deși reprimate în mod sîngeros, sute și sute de militanți revoluțio- nari fiind arestați, grevele din 1932—1933 au constituit un moment nou în dezvoltarea mișcării revoluționare, în afirmarea forței și capacității Partidului Comunist de organizator și conducător al luptei clasei munci- toare, a poporului, împotriva asupririi, pentru apărarea intereselor și liber- tăților democratice, a intereselor întregii națiuni. www.dacoromanica.ro 7 1029 în 1933 s-au format noi organizații antifasciste și de apărare a liber- tăților democratice, s-a amplificat lupta contra fascismului și a pregăti- rilor de război. Formarea Comitetului Național Antifascist, a Asociației de prietenie cu Uniunea Sovietică, stabilirea și activizarea legăturilor între Partidul Comunist și Frontul Plugarilor, realizarea de contacte cu forțele progresiste din Partidul Național Țărănesc și din alte partide au avut un rol important în crearea Frontului Popular din țara noastră, în victoria în alegerile din 1936 a acestuia în județele Mehedinți și Hune- doara, demonstrînd cu putere hotărîrea maselor populare de a bara calea fascismului și a politicii de război. întreaga perioadă pînă la 1940 a fost o perioadă de întărire a partidului, de creștere a capacității sale organiza- torice, de lărgire a legăturilor cu masele populare. în același timp asistăm la intensificarea activității organizațiilor fasciste din țară, la politica partidelor burgheze de trădare a intereselor naționale, politică ce a culminat cu pactul dintre Garda de fier și aripa de dreapta a Partidului Național Țărănesc. Lipsa de unitate, politica de duplicitate și de trădare a burgheziei reacționare au deschis calea instau- rării dictaturii regale și apoi a dictaturii militaro-fasciste în România. Trebuie să subliniem (că tocmai în aceste împrejurări, siib dictatura regală, partidul nostru și-a intensificat activitatea împotriva fascismului și războiului, împotriva alianței cu Germania hitleristă. Un rbl deosebit au avut în această privință sindicatele, breslele de atunci, folosirea for- melor legale de activitate •— care au făcut Ca anii 1938—1939 să fie ani de puternice greve și mișcări ale oamenilor muncii, culminînd cu marea demonstrație de la 1 mai 1939 împotriva fascismului și războiului, pentru apărarea libertăților democratice, a independenței și integrității țării. Agravarea situației internaționale, politica agresivă a Germaniei hitleriste, ocuparea Austriei și a Cehoslovaciei, declanșarea războiului și ocuparea unui șir de țări occidentale, inclusiv a Franței, cît și politica claselor conducătoare, a burgheziei reacționare au făcut ca România sa fie tot mai mult împinsă alături de Germania hitleristă, să se găsească izolată pe plan internațional. în aceste împrejurări a avut loc instaurarea dictaturii militaro-fasciste, a fost impus dictatul de la Viena, prin care statului român i-a fost smulsă o parte a teritoriului național și predat Ungariei horthyste. Trebuie să menționăm că, în aceste grele împrejurări, i-a revenit Partidului Comunist Român misiunea istorică de cinste de a se ridica cu hotărîre împotriva dictatului fascist de desmcmbrare a țării. Organiza- țiile revoluționare, inclusiv organizația revoluționară a maghiarilor, MADOSZ-ul, s-au ridicat de asemenea cu hotărîre împotriva acestui dic- tat, pentru apărarea integrității României. Odată cu instaurarea dictaturii militaro-fasciste s-a dezlănțuit o puternică prigoană împotriva forțelor democratice antifasciste; au avut loc asasinate în masă ale militanților revoluționari, democrați, ale perso- nalităților politice. în teritoriile ocupate de horthyști s-a dezlănțuit o cumplită prigoană, numeroși militanți revoluționari români și maghiari, sute și mii de cetățeni au fost asasinați, fiind pustiite sate întregi, au fost deportați sute de mii de români, evrei, maghiari în lagărele de con- centrare hitleriste. www.dacoromaiiica.ro 1030 8 Este marele merit al Partidului Comunist Român că s-a aflat în aceste grele împrejurări în fruntea luptei pentru apărarea intereselor vitale ale poporului, a integrității naționale, împotriva războiului — deși nu s-a putut împiedica aservirea și ocuparea țării de către Germania hitleristă și aruncarea României în război împotriva Uniunii Sovietice. Poziția fermă a Partidului Comunist Român, organizarea luptei active împotriva războiului, a activității de sabotare a mașinii militare fasciste, hitleriste, organizarea luptei de partizani au făcut ca Partidul Comunist Român să cîștige poziții importante în viața politică, să fie respectat și să poată realiza, împreună cu cele mai diverse forțe politice, patriotice, naționale, un puternic front împotriva războiului, a hitlerismului. Sînt bine cunoscute hotărîrile partidului din anii 1941, 1942, 1943 cu privire la organizarea luptei împotriva războiului dus alături de Ger- mania hitleristă, împotriva Uniunii Sovietice, pentru ieșirea din război, organizarea Frontului Patriotic și a altor acțiuni de colaborare cu diferite forțe — care au avut un rol de mare însemnătate în viața întregului nos- tru popor. Toate acestea au culminat prin formarea, la 1 mai 1944, a Frontului Unic Muncitoresc între Partidul Comunist Român și Partidul Social Democrat, iar, în iunie 1944 a Frontului Democratic Național, care cuprindea Partidul Comunist Român, Partidul Social Democrat, Partidul Național Țărănesc și Partidul Liberal. Partidul a stabilit legă- turi cu armata, inclusiv cu ofițeri din Comandamentul Suprem, cu alte forțe democratice, a stabilit contacte cu regele și a acționat pentru orga- nizarea răsturnării dictaturii fasciste și ieșirea din războiul dus alături de Germania hitleristă. Realizarea Frontului Unic Muncitoresc, a Frontului Democratic, cit și contactele cu armata și Comandamentul Suprem, pre- cum și cu alte forțe naționale au creat condițiile necesare trecerii la înfăp- tuirea insurecției armate, la victoria revoluției de eliberare socială și na- țională, antiimperialistă și antifascistă. înfăptuirea actului istoric de la 23 August 1944 a fost favorizată și de împrejurările internaționale, de marile victorii ale Armatei Sovietice asupra Germaniei hitleriste, de victoriile obținute de aliați în Vest, de intensificarea luptelor de partizani și de eliberare națională în diferite țări, printre care și Iugoslavia. ÎNFĂPTUIREA VICTORIOASĂ A REVOLUȚIEI DE ELIBERARE SOCIALĂ ȘI NAȚIONALĂ, ANTIFASCISTĂ ȘI ANTIIMPERIALISTĂ - ÎNCEPUTUL UNEI ERE NOI ÎN ISTORIA PATRIEI NOASTRE, AL DEZVOLTĂRII ROMÂNIEI PE CALEA NOUĂ, SOCIALISTĂ înfăptuirea victorioasă a revoluției de eliberare socială și națională antifascistă și antiimperialistă a deschis o nouă eră în procesul luptelor revoluționare în istoria patriei noastre. în aceste împrejurări, partidul a acționat cu toate forțele pentru participarea activă a României la războiul împotriva Germaniei hitleriste, alături de Uniunea Sovietică și de cele- lalte forțe aliate, mobilizînd întregul popor în lupta pentru eliberarea ■deplină a patriei de sub ocupația trupelor hitleriste și a horthyștilor și asigurînd participarea ostașilor români, alături de cei ai Armatei Sovie- tice, la luptele pentru eliberarea Ungariei, a Cehoslovaciei, precum și la luptele din Austria, pînă la,zdrobirea definitivă a Germaniei hitleriste. www.dacoromamca.ro 9 1031 Se poate spune că în aceste împrejurări poporul nostru a demonstrat cu toată forța sa că nu a avut nimic comun cu războiul impus de dicta- tura militară fascistă și de Germania hitleristă. în noile împrejurări, în lupta comună s-au reluat și s-au dezvoltat pe o treaptă superioară prie- tenia și colaborarea dintre Eomânia și Uniunea Sovietică, dintre partidele noastre. în același timp s-a desfășurat o intensă activitate pentru reorga- nizarea, în noile condiții, a partidului, precum și pentru reorganizarea •organizațiilor de masă, pornindu-se de la necesitatea asigurării unității politice a clasei muncitoare. Sînt cunoscute marile bătălii de clasă din această perioadă, luptele pentru apărarea intereselor clasei muncitoare, pentru înfăptuirea, în iama anului 1945, a reformei agrare și trecerea la o nouă etapă de dezvoltare, prin formarea, la 6 martie 1945, a guvernului revoluționar muncitoresc- țărănesc de largă concentrare democratică. O mare însemnătate a avut Conferința Națională a Partidului din octombrie 1945, care a dus la elaborarea unei orientări politice clare cu privire la obiectivele partidului în noua etapă de dezvoltare, a întărit unitatea partidului, a asigurat creșterea influenței și a rolului său, trasînd sarcina intensificării luptei pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forțelor democratice. Anii care au urmat au fost ani de lupte și de victorii importante, d.e constituire a comitetelor revoluționare din întreprinderi, de organizare a satelor, de consolidare a unității dintre comuniști și socialiști, a colabo- rării cu alte partide și forțe democratice. Aceasta a asigurat victoria în primele alegeri democratice din 1946, trecerea la o serie de reforme sociale, la înlăturarea monarhiei și instaurarea, la 30 Decembrie 1947, a Eepu- blicii Populare Eomâne. în întregul proces revoluționar ce a urmat, un rol important au avut realizarea Partidului Unic Muncitoresc, în 1948, și trecerea la o nouă etapă istorică de dezvoltare — realizarea revoluției socialiste în Eomânia. Na- ționalizarea mijloacelor de producție, în iunie 1948, trecerea la coopera- tivizarea agriculturii în 1949 au constituit momente de mare însemnătate în lupta pentru transformări revoluționare în patria noastră. Am străbătut un drum lung pînă la realizarea relațiilor socialiste în sectoarele hotărîtoare ale economiei naționale, am desfășurat o intensă activitate pentru dezvoltarea forțelor de producție și a relațiilor noi. Am încheiat cu succes etapa făuririi relațiilor socialiste unitare care, în linii generale, se poate aprecia că a durat pînă în anii 1963—1965. Am trecut apoi la o nouă etapă — aceea a consolidării cuceririlor și a creării condițiilor pentru trecerea la făurirea societății socialiste mul- tilateral dezvoltate în Eomânia. Drumul acesta nu a fost ușor ! Am avut de învins multe greutăți, a trebuit să înfrîngem înapoierea de la care am pornit! Clasa muncitoare și partidul ei au trebuit să treacă printr-o înaltă școală a conducerii societății. Putem afirma cu îndreptățită mîndrie că, în ansamblu, partidul nostru, clasa muncitoare, țărănimea și celelalte categorii sociale, care au urmat politica partidului, s-au achitat cu cinste de misiunea pe care și-au asumat-o ! www.dacoromanica.ro 1032 10 S-au comis, desigur, multe greșeli. Ceea ce este mai grav este faptul că s-au comis și o serie de încălcări ale legalității socialiste, inclusiv repre- siuni împotriva unor vechi activiști de partid, acte străine concepției noastre revoluționare, eticii și echității socialiste. Toate aceste ilegalități și represiuni au fost analizate de Comitetul Central, de partid, s-au luat măsuri pentru restabilirea adevărului și a legalității, pentru lichidarea urmărilor acestor stări de lucruri negative. în același timp s-au stabilit măsuri de întărire a legalității socialiste, care să garanteze că asemenea încălcări nu se vor mai repeta în România. Consider necesar acum, la a 60-a aniversare a Partidului, să aducem un omagiu tuturor acelor revoluționari care, în întreagă această perioadă, au acționat și au îndeplinit cu cinste însărcinările date de partid, asigurînd dezvoltarea României pe calea socialismului, ridicarea bunăstării po- porului nostru, întărirea independenței sale. Criticînd lipsurile și greșelile, luînd poziție împotriva actelor de încălcare! a legalității socialiste, nu putem să nu recunoaștem și meritele și rolul important pe care l-au avut, într-o perioadă mai lungă Sau mai scurtă, numeroși militanți, printre care Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Lucrețiu Pătrășcanu, Lothar RădăcfeUUu, C. I. Parhon, Miron Constantinescu, Alexandru Moghioroș, Emil Bodnaraș și atîția alții care, într-o măsură sau alta, împreună cu întregul activ, întregul partid au contribuit la obținerea mărețelor succese în luptele revoluționare, la vic- toria socialismului în România. istoricele Realizări obținute de poporul nostru, condus de partid, ÎN ANII po.NSTRUCȚIEI SOCIALISTE, PE CALEA PROGRESULUI ECONOJUC ȘI SOCIAL, A FĂURIRII UNEI VIEȚI LIBERE ȘI DEMNE Dragi tovarăși, încheierea etapei de făurire a relațiilor socialiste de producție în toate sectoarele economiei naționale a dus la lichidarea pentru totdeauna a proprietății capitaliste, a exploatării omului de către om. Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție, relațiile de producție și so- ciale noi, repartiția produsului social și național pe baza principiilor socia- liste au devenit temelia dezvoltării economico-sociale a României. A urmat etapa consolidării acestor relații și principii, a dezvoltării forțelor de producție, a creării unei baze puternice materiale, științifice și culturale a orînduirii socialiste. în această etapă s-au obținut succese de seamă în toate sectoarele economiei naționale, precum și în ridicapea nivelului de trai material și spiritual al poporului. în conformitate cu Programul partidului, elaborat de Congresul al Xl-lea, am trecut la etapa de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate care a marcat un puternic avînt al întregii dezvoltări economico- sociale, ridicarea gradului de civilizație și a bunăstării generale a po- porului. Mă voi referi, comparativ, la cîteva date, pentru a înțelege mai bine cum se prezintă =« m 11 1033 Față de 1950 — anul începerii primului cincinal — în 1965, la înche- ierea etapei de făurire a relațiilor socialiste unitare, industria a cunoscut o creștere de 6,5 ori iar în 1980 de 33 de ori. 1965 1950 1980 1950 — Industria de com- bustibili și energie 4,8 ori 13 ori — Industria metalur- gică 6,6 ori 29 ori — Industria construc- țiilor de mașini 13 ori 111 ori Industria chimică 21 ori 178 ori — Industria ușoară 4 ori 20 ori — Industria alimen- tară 3,6 ori 9,4 ori Producția agricolă a crescut, față de 1950, în 1965, de 1,9 ori iar în 1980, de 3,5 ori. Pe baza dezvoltării în ritm înalt a industriei și a ridicării continue a producției agricole a avut loc o sporire puternică a venitului național, care a crescut în 1980 de 3,5 ori față de 1965 și de 14 ori față de 1950. Aceasta a asigurat atît mijloacele necesare dezvoltării economico-sociale a țării, cît și fondurile pentru creșterea veniturilor populației, ridicarea continuă a bunăstării materiale și spirituale a oamenilor muncii, a între- gului popor. Astfel, retribuția medie netă a crescut de la 337 lei în 1950 la 1028 lei în 1965 și la 2238 în 198tt, iar veniturile bănești ale populației, din sec- torul socialist, au crescut de la circa 15 miliarde lei în 1950 la 78,2 mi- liarde lei în 1965 și la 279,7 miliarde lei în 1980. Creșterea nivelului de trai al populației se reflectă direct în creș- terea consumului de produse alimentare și industriale pe locuitor care a sporit, față de 1950, astfel: 1950 1965 1980 1980 1950 Carne și produse din carne— kg. 16,7 26,6 62,0 3,7 ori Lapte și produse din lapte (cx- clusiv unt) 1. 107,6 105,0 180 1,7 ori Ouă — buc. 59 115 270 4,5 ori Zahăr și produse din zahăr - kg. 6,9 15,0 28,2 4,1 ori Legume și produse din legu- me kg. 65.6 75,3 140 2.1 ori Țesături (inclusiv confecții) m.p. 13,2 16,3 28,7 2,2 ori încălțăminte — per. 0,62 1,97 3,50 5,7 ori S-a desfășurat o amplă activitate de construcții de locuințe și de așezăminte social-culturale. în perioada 1950—1965 s-au construit, din fondurile statului, 370 mii apartamente, iar în perioada 1966—1980 un număr de peste 1,6 milioane apartamente. Se poate spune că orașele și www.dacoromanica.ro 10 34 12 satele patriei noastre au cunoscut o înnoire radicală, asigurînd condiții tot mai bune de viață constructorilor societății socialiste. Putem afirma că s-a realizat o adevărată revoluție în domeniul învățămîntului, științei, culturii, al ridicării nivelului de pregătire pro- fesională, tehnică și culturală a maselor populare, a întregului nostru popor. în 30 de ani de construcție socialistă Bomânia a parcurs un drum lung, mai multe etape istorice, de la o țară cu economie slab dezvoltată, denumită eminamente agricolă, la o țară industrială agrară în plină înflo- rire. Vorbind la figurat, putem spune că Eomânia este astăzi, din punct de vedere industrial, de 33 de ori mai puternică, mai bogată decît în 1950. Toate aceste mărețe realizări demonstrează cu putere succesul politicii Partidului Comunist Eomân care și-a asumat și-și îndeplinește cu cinste misiunea istorică de a conduce poporul nostru pe calea socialismului și comunismului, de a-i asigura o viață demnă, liberă și fericită. Faptele, realitățile ilustrează cu putere justețea politicii partidului nostru, care, călăuzindu-se de principiile socialismului științific, de concepția revolu- ționară materialist dialectică și istorică despre lume, aplică în mod creator adevărurile generale îmbinîndu-le în mod armonios cu realitățile și condițiile sociale istorice concrete din Eomânia. Minunatele înfăptuiri obținute în construcția socialismului sînt rezultatul muncii eroicei noastre clase muncitoare — clasa conducătoare a societății, care-și îndeplinește cu abnegație rolul de a conduce întreaga națiune pe calea luminoasă a noii orinduiri sociale; ele sînt rodul muncii țărănimii, a intelectualității, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, al activității neobosite desfășurate de întregul nostru popor, care, în deplină unitate, în cadrul Frontului Democrației și Uni- tății Socialiste, sub conducerea politică a partidului nostru comunist asigură înfăptuirea Programului de făurire a societății socialiste multi- lateral dezvoltate și de înaintare spre comunism. Acum, la a 60-a aniversare a Partidului Comunist Eomân de la această înaltă tribună a adunării jubiliare doresc să aduc un fierbinte omagiu și să adresez cele mai calde felicitări clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, tuturor categoriilor sociale, întregului nostru popor—ade- văratul stăpîn a tot ceea ce se realizează în Bomânia, făuritorul conștient al propriului său viitor, liber și independent! MARILE OBIECTIVE ȘI SARCINI ALE CELUI DE-AL VII-LEA PLAN CINCINAL DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1981-1985 Dragi tovarăși, Sărbătorim a 60-a aniversare a Partidului Comunist Eomân la începutul celui de-al VU-lea plan cincinal de dezvoltare economico-so- cială a țării elaborat de Congresul al Xll-lea al Partidului. Noul cincinal marchează o nouă etapă de dezvoltare care trebuie să asigure trecerea Eomâniei de la stadiul de țară socialistă în curs de dezvoltare la un stadiu superior, de țară socialistă mediu dezvoltată. Congresu 1 al Xll-lea al partidului — trasînd obiectivele fundamentale ale dezvoltării economico- www.dacoromanica.ro 13 1035 sociale a României în cincinalul 1981—1985 — a stabilit trecerea la o nouă calitate în toate domeniile de activitate, realizarea unei noi calități în munca și viața poporului nostru. Pe primul plan stă sarcina dezvoltării puternice a bazei de materii prime și materiale, a surselor de energie, precum și a agriculturii — factori detenninanți pentru întreaga dezvol- tare economico-socială a țării. Pe baza Directivelor Congresului al XII-lea al partidului, în cadrul noului plan cincinal punem un accent deosebit pe ridicarea nivelului cali- tativ și tehnic al întregii activități situînd pe primul plan dezvoltarea științei, ca factor determinant al realizării noii calități, al progresului economico-social. Este necesar să acționăm cu toată hotărîrea pentru per- fecționarea continuă a organizării producției și muncii, pentru mecani- zarea și automatizarea proceselor de producție pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, realizînd o creștere puternică a produc- tivității muncii. Nu trebuie să uităm nici un moment că socialismul tre- buie să-și afirme superioritatea față de orînduirea capitalistă tocmai în domeniul științei și tehnicii, al realizării unei productivități a muncii mai înalte și creșterii rentabilității și eficienței economice. Ca proprietari, producători și beneficiari, clasa muncitoare, oamenii muncii sînt chemați să asigure un nivel superior al activității în toate domeniile, demonstrînd forța și capacitatea creatoare a oamenilor eliberați de asuprire, stăpîni pe bogăția națională, pe destinele lor. în realizarea obiectivelor noii etape de dezvoltare trebuie să asi- gurăm creșterea tot mai puternică a produsului social, a venitului națio- nal, să aplicăm în mod consecvent principiile noului mecanism economic,, autoconducerea muncitorească și autogestiunea — și, pe această bază,, să asigurăm dezvoltarea în continuare a forțelor de producție, perfecțio- narea relațiilor sociale, creșterea tot mai puternică a bogăției naționale, și ridicarea bunăstării materiale și spirituale a întregului nostru popor. Este necesar să dezvoltăm larg colaborarea internațională cu țările, socialiste din C.A.E.R. și eu celelalte state socialiste, cu statele în curs de dezvoltare, precum și cu statele capitaliste dezvoltate în spiritul prin- cipiilor coexistenței pașnice, al avantajului reciproc. Trebuie să acționăm cu toată fermitatea pentru lărgirea cooperării în producție, pentru parti- ciparea activă la diviziunea internațională a muncii, la schimbul mondial de valori materiale și spirituale. în întreaga noastră activitate de cooperare și colaborare economică trebuie să urmărim realizarea unei balanțe comerciale și de plăți echili- brate, să asigurăm condițiile pentru relații economice, bazate pe deplina, egalitate în drepturi și avantaj reciproc. Dispunem de tot ce este necesar pentru a privi cu încredere în viitor,, pentru a înfăptui în cele mai bune condiții Programul de făurire a socie- tății socialiste multilateral dezvoltate și de înaintare fermă spre comunism, de ridicare a patriei noastre pe noi trepte de civilizație, bunăstare și progres. www.dacoromanica.ro 2-c. 1272 1036 14 BOLUL PARTIDULUI ÎN CONDUCEREA DEMOCRATICĂ A SOCIETĂȚII, A TUTUROR DOMENIILOR CONSTRUCȚIEI SOCIALISTE DIN PATRIA NOASTRĂ Dragi tovarăși, îndeplinirea neabătută a Programului partidului, a actualului plan cincinal impune perfecționarea continuă a activității de conducere și planificare, dezvoltarea democrației socialiste, asigurarea participării largi a clasei muncitoare, a tuturor categoriilor sociale, a întregului popor la conducerea diferitelor sectoare de activitate, a întregii societăți. Este necesar să fim pe deplin conștienți că noua etapă de dezvol- tare presupune o îmbunătățire a organizării și activității statului nostru socialist, o democratizare a formelor organizatorice, pentru a permite tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului popor să participe direct la elaborarea întregii politici interne și externe a statului, la înfăptuirea ei. Consiliile oamenilor muncii din toate unitățile economico-sociale, consiliile de conducere ale ministerelor și altor organe centrale, congresele și consiliile naționale completează în mod minunat activitatea organelor de stat, realizînd un sistem de conducere democratică unic în felul său. în toate aceste organisme, clasa muncitoare, alți oameni ai muncii ce lucrează nemijlocit în producție reprezintă cel puțin 30 la sută. Trebuie să acționăm în continuare pentru ca organele de conducere colectivă din toate sectoarele să-și îndeplinească în cele mai bune condiții rolul și atri- buțiile pe care le au în societatea noastră. Să nu uităm pici un moment că etapa pe care o străbatem impune, ca o legitate obiectivă, perfecțio- narea și creșterea rolului organelor colective, democratice, de conducere. în același timp este necesar să fie întărite ordinea, disciplina, spi- ritul de răspundere, să se asigure întărirea controlului clasei muncitoare, al maselor asupra tuturor domeniilor de activitate. Avem obligația să facem totul pentru îmbunătățirea activității organelor de stat chemate să asigure ordinea, apărarea proprietății ob- ștești, a orînduirii socialiste, munca și viața pașnică a constructorilor socialismului. Organele Ministerului de Interne trebuie să se sprijine tot mai larg, în activitatea lor, pe colectivele de oameni ai muncii, ele trebuie să asigure dezbaterea cu masele de oameni ai muncii, a tuturor încălcărilor legilor și normelor de conviețuire, deoarece numai cu sprijinul lor își vor putea îndeplini misiunea pe care o au, de a asigura reducerea într-o măsură tot mai mare și lichidarea actelor antisociale. Nu trebuie să uităm nici un moment că, în actualele condiții inter- naționale, și în țara noastră pot pătrunde din afară sau pot șă se reacti- veze unele elemente dușmănoase sau chiar contrarevoluționare, față de care trebuie să acționăm cu toată fermitatea, asigurînd astfel apărarea cuceririlor revoluționare, a independenței și suveranității țării. Este necesar să perfecționăm activitatea organelor de justiție, să asigurăm o participare mai largă a maselor populare la judecarea diferi- telor infracțiuni sau încălcări ale legalității și normelor socialiste de con- viețuire socială. www.dacoromanica.ro 15 1037 în actualele împrejurări internaționale se cere să acordăm o atenție deosebită întăririi continue a capacității de apărare a țării, ridicării nive- lului pregătirii de luptă și politice a militarilor, să întărim activitatea gărzilor patriotice, a unităților de pregătire militară a tineretului. Să avem permanent în vedere că apărarea patriei, a cuceririlor revoluționare este datoria sfîntă a întregului popor, că orice agresiune din afară, orice acte împotriva cuceririlor revoluționare trebuie să fie respinse cu parti- ciparea activă a întregului nostru popor. Trebuie să întărim continuu relațiile de colaborare cu armatele sta- telor participante la Tratatul de la Varșovia pentru a fi gata în orice moment să respingem orice agresiune imperialistă împotriva țărilor noăs- tre, așa cum este necesar să dezvoltăm relațiile cu armatele celorlalte țări socialiste, ale altor state prietene, în lupta împotriva politicii impe- rialiste și colonialiste, a politicii de forță și amenințare cu forța, pentru o politică de colaborare, de respect al independenței naționale și de pace. Dragi tovarăși, Așa cum se subliniază în Programul Partidului — carta fundamen- tala ideologică și politică a partidului nostru — în întreaga, perioadă de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare spre comunism au loc o dezvoltare și o omogenizare a națiunii socialiste, ca factor hotărîtor al făuririi societății comuniste. însăși națiunea capătă noi caracteristici, superioare, odată cu lichidarea claselor exploatatoare cu ștergerea treptată a deosebirilor de clasă, a deosebirilor’ dintre sat și oraș, cu apropierea condițiilor de muncă și de viață de la oraș și sat, cu dispariția treptată a deosebirilor’ între munca manuală și cea intelectuală. Această apropiere are loc pe baza creșterii continue a nivelului profesional, tehnic și cultural al clasei muncitoare, țărănimii și celorlalte categorii sociale. în .acest cadru, o importanță deosebită au aplicarea consecventă a politicii naționale marxist-leniniste a partidului nostru, asigurarea de- plinei egalități în drepturi pentru toți cetățenii, fără deosebire de națio- nalitate — condiție indispensabilă pentru întărirea unității întregului nos- tru popor în cadrul Frontului Democrației și Unității Socialiste, sub con- ducerea politică a Partidului Comunist Român. Trebuie să avem permanent în vedere că, odată cu dezvoltarea for- țelor de producție și repartizarea lor justă pe teritoriul țării, cu ridicarea gradului de dezvoltare economico-socială a tuturor județelor și locali- tăților patriei noastre, se asigură adevărata bază materială și spirituală pentru manifestarea deplinei egalități în drepturi, pentru participarea activă a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, la con- ducerea tuturor sectoarelor de activitate, la făurirea destinului comun, liber și independent, a viitorului comunist. Nu trebuie să uităm nici un moment că mai pot apărea însă unele manifestări naționaliste, șoviniste, că mai pot pătrunde diferite influențe străine din afară. De aceea, în activitatea noastră trebuie să combatem cu toată fermitatea manifestările străine concepției noastre revoluționare, să facem totul pentru ca oamenii muncii din patria noastră, fără’ deose- www.dacoromanica.ro 1038 16 bire de naționalitate, întregul nostru popor să-și unească și mai strîns for- țele pentru a-și făuri viitorul în mod conștient, în deplină libertate și in- dependență. CLASA MUNCITOARE. CLASĂ CONDUCĂTOARE ÎN STAT, DEZVOLTAREA FORMELOR DEMOCRATICE DE CONDUCERE A SOCIETĂȚII Dragi tovarăși, Noua etapă de dezvoltare a societății noastre socialiste, cit și situa- ția internațională, caracterizată prin profunde transformări revoluționare, sociale și naționale și printr-o complexitate deosebite impun creșterea continuă a rolului partidului în toate domeniile de activitate. Așa cum am menționat nu odată, înțelegem prin aceasta identificarea deplină a partidului cu năzuințele clasei muncitoare, ale întregului popor, îndepli- nind rolul de centru vital al națiunii noastre socialiste, fiind însăși con- știința sa. Tocmai de aceea partidul nostru revoluționar, comunist, se consi- deră continuatorul celor mai glorioase tradiții de luptă pentru dreptate socială și eliberare națională, pentru progres, pentru libertate și indepen- dență. Tocmai de aceea partidul nostru consideră că datoria sa este de a fi exponentul fidel al năzuințelor clasei muncitoare, ale întregului nostru popor. Trebuie să înțelegem că transformările ce s-au produs in România, rolul pe care-1 are partidul în societatea noastră socialistă sînt determinate de dezvoltarea formelor democratice de conducere a întregii noastre societăți. Așa cum am mai spus recent, partidul conduce nu în numele, ci împreună cu clasa muncitoare, cu toți oamenii muncii, fără deosebire de naționalitate, cu întregul popor. De la partidul de acum 60 de ani la partidul din 1981 este o deo- sebire fundamentală. Trebuie să înțelegem bine că partidul se schimbă, se înnoiește, se transformă odată cu transformările sociale ce au loc în societate. Partidul nostru și-a cîștigat încrederea poporului prin activi- tatea pe care a desfășurat-o în slujba intereselor sale fundamentale. El își va menține și întări încrederea poporului numai în măsura în care va răspunde năzuințelor clasei muncitoare, ale întregii națiuni, în măsura în care va acționa ca un organism democratic unitar în crearea cadrului larg, democratic, de participare a maselor la conducerea societății. Comu- niștii trebuie să se afle permanent în primele rînduri pentru înfăptuirea programului de dezvoltare economico-socială a țării, pentru ridicarea bunăstării materiale și spirituale a poporului. Ei nu au și nu pot avea drep- turi speciale sau privilegii. Ei trebuie să fie cei mai activi militanți pentru respectarea legilor, a principiilor de etică și echitate socialistă, să acțio- neze pentru unirea eforturilor tuturor oamenilor muncii, pentru ridicarea conștiinței lor socialiste, patriotice. Intrînd în rîndurile partidului nostru, comuniștii și-au asumat și își asumă în mod liber și conștient răspunderea de a face totul pentru victoria socialismului și comunismului, pentru înălțarea patriei pe noi culmi de progres și civilizație, pentru asigurarea independenței, libertății și suveranității României. www.dacoromanica.ro 17 1039 Viața, întreaga dezvoltare socială demonstrează că și în perioada de •construcție socialistă continuă să se mențină unele contradicții sau pot apărea în continuare contradicții care, dacă nu sînt înțelese și nu se acțio- nează pentru lichidarea lor, pot căpăta forme grave, pot duce la puternice perturbări sociale. Atîta timp cît există clase și categorii sociale cu inte- rese proprii, chiar dacă nu sînt antagoniste, se mențin și contradicții, mai mari sau mai mici, care, dacă sînt neglijate, se pot complica. Nu trebuie să uităm nici un moment că și în socialism — și probabil și în comunism — lupta între vechi și nou constituie și va constitui în con- tinuare o legitate dialectică a dezvoltării'. Sîntem revoluționari nu dacă negăm sau decretăm că în socialism nu sînt contradicții, ci dacă recunoaș- tem existența lor, ținem seama de ele și acționăm în mod conștient pentru soluționarea lor justă. în aceasta constă, dealtfel, și rolul politic condu- cător al partidului. Pornind de la această realitate, rolul Partidului Comunist este să studieze permanent —pe baza concepției revoluționare materialist-dia- lectice — fenomenele economico-sociale, să elaboreze strategia și tactica luptei revoluționare, a făuririi socialismului și comunismului. Trebuie să facem acest lucru pornind totdeauna de la studierea atentă a contra- dicțiilor, a ceea ce este vechi și trebuie înlăturat și a ceea ce este nou și trebuie stimulat, de la analiza profundă a fenomenelor și realităților economico-sociale, istorice — atît naționale, cît și internaționale — tră- gînd concluziile corespunzătoare pentru fiecare etapă de dezvoltare. îndeplinirea rolului partidului în noua etapă de dezvoltare impune perfecționarea continuă a activității sale, a stilului și metodelor lui de muncă, dezvoltarea democrației de partid, dezbaterea largă a tuturor problemelor în partid, cu clasa muncitoare și cu toți oamenii muncii, presupune întărirea spiritului critic și autocritic, care să ducă la descope- rirea lipsurilor și greșelilor, a contradicțiilor, la stabilirea măsurilor pentru lichidarea lor și promovarea activă a ceea ce este pozitiv, a noului în toate domeniile. Partidului nostru comunist îi revine înalta misiune de a asigura exercitarea de către clasa muncitoare a rolului conducător în societate, între rolul politic conducător al partidului și rolul de clasă conducătoare al muncitorimii nu există nici o contradicție, ci o deplină unitate dialec- tică, ele condiționîndu-se reciproc. Nu se poate vorbi de rolul politic con- ducător al partidului fără a asigura conducerea de către clasa muncitoare a tuturor domeniilor. în același timp, nu se poate asigura rolul conducător al clasei muncitoare fără recunoașterea și exercitarea rolului politic al partidului revoluționar, al Partidului Comunist. Trebuie să fie bine înțeles că realizarea rolului conducător al clasei muncitoare și a rolului politic conducător al partidului se poate înfăptui numai pe baza unei largi demo- crații revoluționare, muncitorești, socialiste. Este necesar, în același timp, să se acționeze continuu pentru ridi- carea nivelului politico-ideologic, întărirea unității, a disciplinei și a spi- ritului de răspundere al activiștilor, al fiecărui comunist. Se impune să desfășurăm permanent o activitate susținută împotriva a tot ceea ce este vechi și perimat, să înlăturăm cu curaj formele și metodele depășite, stările negative de lucruri, să promovăm permanent și cu fermitate noul în toate domeniile de activitate. Aceasta constituie, de fapt, dialectica dez- www.dacoromanica.ro 1040 18. voltării economico-sociale. Orice atitudine de autoliniștire, de împăcare cu lipsurile, cu stările vechi de lucruri nu poate decît să dăuneze mersului înainte al construcției socialiste. Trebuie să fim pe deplin conștienți că fiecare etapă de dezvoltare presupune noi forme și noi metode de muncă, presupune o abordare îndrăzneață, realistă a problemelor, lipsită de dog- matism, de conservatorism, de închistare și sectarism. Nu există forme organizatorice, metode de muncă valabile odată pentru totdeauna. Atît formele organizatorice, cît și metodele de muncă, precum și diferitele măsuri impuse de progresul economico-social, corespund etapei în care a ajuns la un moment daț dezvoltarea societății. Așa trebuie înțeleasă concepția revoluționară materialist-dialectică despre lume și viață 1 întemeietorii socialismului științific au fost gînditori revoluționari, nu profeți care să prezică un viitor imaginar și să stabilească precepte- imuabile, valabile pentru orice etapă de dezvoltare. Ei au elaborat o con- cepție revoluționară unitară despre lume, despre comunism, bazîndu-se pe analiza materialist-dialectică a dezvoltării, economice și sociale. Nu, odată ei au subliniat că această concepție revoluționară nu este încheiată, ci, dimpotrivă, constituie numai o bază de pornire care trebuie continuu dezvoltată și perfecționată, pe baza noilor realități economico-sociale, a noilor cuceriri ale științei și cunoașterii umane. Este cu totul evident că uriașele descoperiri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane dau noi dimensiuni și permit noi înțelegeri atît ale legilor naturii, cît și ale legilor sociale. Nu trebuie să ne fie teamă că o lege sau alta, că o teză sau alta despre dezvoltarea economico-socială, despre partid, trebuie schimbată. Aceasta este o legitate a însăși dialec- ticii sociale. Nu trebuie să căutăm în operele clasicilor dacă au spus sau nu ceva despre fenomenele de astăzi. A gîndi așa înseamnă a acționa dogmatic, înseamnă a nu fi revoluționar, ei conservator, a rămîne în urma dezvoltării sociale. A fi revoluționar înseamnă să privești înainte, să acționezi în spiritul noilor cuceriri ale cunoașterii umane din toate domeniile, să înțelegi noile cerințe sociale, năzuințele maselor muncitoare, ale întregului popor, să acționezi în mod conștient, în fruntea maselor, organizînd și conducînd munca și lupta lor, înseamnă să găsești căile pentru a asigura dezvoltarea, mersul înainte al societății spre comunism ! Va trebui să ne gîndim foarte serios la relațiile și la locul pe care trebuie să-l aibă în statul nostru noul cadru democratic, noile organisme, care, fără îndoială, trebuie să devină o parte integrantă și să contribuie la transformarea continuă a statului, la creșterea rolului clasei muncitoare, al poporului în conducerea societății. Va trebui să ne gîndim la relațiile dintre partid și noile organisme democratice de conducere ale societății, la faptul că aceste forme noi democratice duc tocmai la creșterea răspun- derii comuniștilor, care trebuie să acționeze în cadrul acestor organisme pentru a uni eforturile întregului popor în înfăptuirea politicii noastre interne și externe. Rolul politic conducător al partidului presupune nu de a ordona, ci de a convinge și a asigura buna funcționare a organismelor democratice ! Sărbătorind a 60-a aniversare, trebuie să ne propunem să acționăm astfel încît, si în viitor, partidul nostru șă-și poată îndeplini în cele mai www.dacoromanica.ro 19 1041 bune condiții misiunea de a asigura cadrul corespunzător în care clasa muncitoare, toți oamenii muncii, întregul popor să fie făuritorul conștient al propriului său destin, al bunăstării și fericirii sale, al comunismului. Noua etapă de dezvoltare impune intensificarea activității politico- educative de ridicare a nivelului pregătirii profesionale, științifice și cul- turale a maselor largi populare, a întregului popor. Să punem la baza întregii activități politico-educative, de formare a conștiinței socialiste a omului nou, concepția revoluționară despre lume și viață, materialismul dialectic și istoric, principiile socialismului științific, tot ce este nou în domeniul științei, al cunoașterii umane ! Este necesar să desfășurăm o muncă susținută împotriva misticismului, superstițiilor, concepțiilor retrograde, să combatem orice manifestări de naționalism, șovinism, rasism, antisemitism, orice manifestări care degradează și înjosesc omul. Trebuie să acționăm cu toată fermitatea pentru dezvoltarea spiritului de prietenie și frăție între toți oamenii muncii, fără deosebire de naționali- tate, a spiritului de muncă și de răspundere față de colectivul în care fiecare își desfășoară activitatea, față de interesele generale ale patriei. Să dezvoltăm puternic spiritul umanismului revoluționar, sentimentul dreptății, echității și eticii socialiste ! Sarcini de mare răspundere revin în această privință Radiotelevi- ziunii, presei, organelor de stat și organizațiilor de masă, organelor și organizațiilor de partid, care trebuie să-și unească forțele în dezvoltarea unei puternice activități de formare a omului nou. Este necesar, de asemenea, ca activitatea de creație de toate genurile să redea, în formele specifice, noile realități, munca făuritorilor celei mai drepte și mai umane societăți din lume, să combată și să biciuiască lip- surile și moravurile înapoiate, dar, în același timp, să propage cu putere ceea ce este nou, înaintat, ceea ce este demn să fie urmat de toți cetățenii patriei. Nu trebuie să se uite nici un moment că arta, literatura, creația din orice domenii trebuie să se inspire din realitățile și din viața po- porului, din izvorul nesecat al spiritului de omenie al națiunii noastre, din minunatele tradiții de luptă pentru dreptate socială și eliberare națională, pentru socialism și comunism. Este necesar să avem permanent în vedere că societatea socialistă și comunistă o construim cu oameni și pentru oameni. De aceea trebuie să punem în cenliul întregii activități a partidului și statului nostru omul, ridicarea continuă a nivelului său de pregătire profesională, științifică și culturală, a conștiinței sale revoluționare și patriotice. La a 60-a aniversare a partidului, adresez tuturor comuniștilor che- marea de a acționa cu toată fermitatea pentru întărirea continuă a partidului, a unității sale ideologice, politice și organizatorice. Să ne con- sultăm în toate problemele cu partidul, cu clasa muncitoare, cu poporul, Să muncim și să trăim împreună cu poporul în spiritul principiilor eticii și echității comuniste. www.dacoromanica.ro 1042 20 De la această înaltă tribună adresez tinerilor comuniști, tineretului patriei noastre în general, apelul fierbinte: Dragi tovarăși și prieteni tineri! învățați și munciți, pregătiți-vă temeinic pentru a putea sluji în orice împrejurare poporul, bunăstarea și fericirea sa, libertatea și indepen- dența patriei. Ridicați-vă necontenit nivelul pregătirii profesionale și tehnice, însușiți-vă minunatele cuceriri ale științei, ale cunoașterii umane în general,, concepția revoluționară despre lume — materialismul dialectic și istoric. Epoca istorică în care v-ați măscut și tiăiți pune în fața voastră idealuri înălțătoare. Urcați tot mai sus mărețele trepte ale cunoașterii, descifrați tot mai profund tainele naturii și legitățile dezvoltării societății pentru a asigura accelerarea progresului și civilizației, punînd totul în slujba omului, a demnității, libertății și fericirii sale. Niciodată în fața tineretului nu s-au deschis asemenea perspective grandioase de afirmare, de împlinire a visurilor și aspirațiilor sale, ca în condițiile actuale ! Anga- jați-vă, dragi tovarăși și prieteni tineri, cu toate forțele și elanul tineresc în lupta pentru transformarea revoluționară a lumii, pentru făurirea celei mai drepte orînduiri sociale, a comunismului. POLITICA PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN- O POLITICĂ DE PRIETENIE, SOLIDARITATE ȘI COLABORARE CU TOATE PARTIDELE COMUNISTE ȘI MUNCITOREȘTI, CU FORȚELE ÎNAINTATE, PROGRESISTE DE PRETUTINDENI, ÎN LUPTA PENTRU SOCIALISM, PROGRES SOCIAL ȘI PACE, O LUME MAI BUNĂ ȘI MAI DREAPTĂ Stimați tovarăși, încă de la apariția, în țara noastră, a primelor cercuri muncitorești, a primilor militanți revoluționari progresiști s-au stabilit relații de cola- borare și solidaritate internațională cu cercurile și personalitățile revolu- ționare și progresiste din alte țări. Revoluționarii, progresiștii, socialiștii români au întreținut relații active cu făuritorii socialismului științific, Marx, Engels, cu alți revoluționari, au participat activ la Internaționala comunistă, apoi la Internaționala socialistă, la diferite organisme și con- grese internaționale. Mai tîrziu ele au avut legături cu Lenin, cu alți revo- luționari ruși și din țările vecine, au participat activ la diferite manifestări internaționale împotriva primului război imperialist mondial. Revo- luționarii români au organizat detașamente speciale și au luptat pentru victoria Revoluției din Octombrie, au fost prezenți în lăzboiul împotriva fascismului din Spania, în mișcările de partizani din Franța și din alte state în timpul celui de-al doilea război mondial. în perioada de după cel de-al doilea război mondial, Partidul Comunist Român a acordat și continuă să acorde un sprijin activ mișcărilor revoluționare, de eliberare națională, luptei popoarelor pentru independență. încă de la înființarea sa, partidul nostru a militat întotdeauna pentru relații bazate pe egalitate, pe respectul independenței și dreptului fiecărui partid de a-și elabora linia proprie, corespunzător condițiilor www.dacoromanica.ro 21 1043 în care-și desfășoară activitatea. Viața a demonstrat că, atunci cin d s-au încălcat’aceste principii, s-au adus mari daune atît partidelor respective, cît și principiilor solidarității și colaborării internaționale. în spiritul tradițiilor sale revoluționare, partidul nostru acționează larg pentru dezvoltarea relațiilor internaționale cu toate partidele comu- niste și muncitorești, cu toate partidele socialiste și socia l-democrate, cu mișcările de eliberare națională, cu toate forțele democratice, antiimperia- list’e. Punem neabătut la baza acestor relații principiile egalității, respectul reciproc, ale schimbului de experiență și într-ajutorării, spiritul solidari- tă ții internaționale. Viața — judecătorul suprem — a demonstrat că numai și numai pe această bază se poate asigura întărirea solidarității internaționale, se poate realiza o nouă unitate în lupta pentru progres social, pentru independență și pace. Trăim o epocă de mari transformări revoluționare, sociale și națio- nale. Se poate afirma că în linii generale colonialismul a fost lichidat pentru totdeauna. Forțele progresiste, antiimperialiste, zeci și zeci de popoare desfășoară o uriașă luptă împotriva imperialismului și neocolo- nialismului, pentru asigurarea propășirii independente a fiecărei națiuni. întreaga dezvoltare a vieții mondiale atestă, fără tăgadă, faptu 1 că formarea și dezvoltarea statelor naționale constituie, în actuala epocă, un factor de importanță deosebită pentru progresul social, pentru lichi- darea subdezvoltării, pentru lupta împotriva imperialismului și colonia- lismului, pentru realizarea unei lumi mai drepte și mai bune. Tocmai în actualele împrejurări se impune mai mult ca orice întă- rirea independenței naționale a tuturor popoarelor — aceasta constituind una din sarcinile fundamentale ale revoluționarilor, ale comuniștilor, ale tuturor celor ce se pronunță pentru progres, pentru colaborare și pace. Criza economică și accentuarea crizei politice sociale-mondiale deter- mină o puternică ascuțire a contradicțiilor sociale și de clasă, intensificarea activității de reîmpărțire a lumii, a sferelor de influență, perpetuarea politicii de dominație și amestec în treburile altor state. Asistăm la o intensificare a activității diferitelor cercuri fasciste sau neofasciste, la acțiuni împotriva libertăților și drepturilor democratice, a cuceririlor clasei muncitoare și altor categorii de oameni ai muncii, la amplificarea propagandei rasiste, șoviniste, naționaliste, antisemite — toate acestea fiind folosite de cercurile cele mai reacționare pentru dezbinarea maselor de oameni ai muncii, pentru învrăjbirea lor, în scopul întăririi dominației, asupririi, al continuării politicii de exploatare socială și națională. în același timp are loc o creștere a propagandei anticomuniste și împotriva forțelor progresiste în general. Nu trebuie să se uite nici un moment învățămintele istoriei, care ne arată că atacurile împotriva socia- lismului și comunismului au constituit întotdeauna o diversiune, o parte a politicii de lichidare a libertăților democratice, a drepturilor popoarelor, a politicii de agresiune și război. în aceste împrejurări se impune, mai mult ca oricînd, întărirea unității și colaborării clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, a oamenilor muncii de pretutindeni, a tuturor popoarelor dornice de pace și libertate, pentru a respinge toate acțiunile cercurilor reacționare, mani- www.dacdramanica.ro 1044 22 festările neofasciste, sub orice formă s-ar manifesta acestea, pentru apărarea libertăților democratice și asigurarea progresului social, a inde- pendenței fiecărei națiuni. Dragi tovarăși, Dezvoltarea vieții mondiale pune tot mai mult problema trecerii a noi popoare pe calea socialistă. Socialismul a devenit o puternică forță mondială. Cu toate lipsurile și greutățile care s-au manifestat într-o țară sau alta, prestigiul socialismului; ca singura orînduire socială care asigură eliberarea omenirii de exploatare și asuprire, care deschide calea spre o societate mai bună și mai dreaptă, se afirmă cu tot mai multă putere. Fără îndoială că trecerea a noi state pe calea socialismului va avea loc — așa cum s-a întîmplat și în Eomânia și în alte țări — într-o diversi- tate de forme. Este și normal să se întîmple așa, ținînd seama de deose- birile mari în ce privește dezvoltarea economică, socială și națională, trecutul istoric, instituțiile care există într-o țară sau alta. Dar tocmai diversitatea căilor de realizare a socialismului evidențiază cu și mai multă putere superioritatea sa, asigură trecerea, în perspectiva istorică, a întregii omeniri la orinduirea fără clase, la comunism ! în spiritul socialismului științific, al teoriei și practicii revoluționare, trebuie înțeles că revoluția socială și de eliberare națională nu este rezul- tatul exportului de revoluție, ea nu poate fi importată sau copiată, ci este rezultatul acțiunii legilor obiective, al luptei forțelor revoluționare și progresiste din fiecare țară. în același timp, se impune să se respingă cu hotărîre, orice intervenție din afară în sprijinul forțelor reacțiunii din fiecare țară, să se respingă exportul de contrarevoluție sub orice formă s-ar manifesta. Orice popor are dreptul la dezvoltare economico-socială liberă, la realizarea orînduirii sociale pe care o dorește, fără nici un amestec din afară. Și viața a demonstrat că nu există și nu vor exista în lume forțe în stare să oprească popoarele în marșul lor triumfal spre socialism, spre comunism. BOGATA ACTIVITATE INTERNAȚIONALĂ A ROMÂNIEI SOCIALISTE, CONTRIBUȚIA F.1 ACTIVĂ LA SOLUȚIONAREA CONSTRUCTIVĂ A MARILOR PROBLEME ALE EPOCII NOASTRE, LA CAUZA DESTINDERII, SECURITĂȚII ȘI PĂCII POPOARELOR Stimați tovarăși, în activitatea sa internațională, Eomânia socialistă pune pe primul plan întărirea relațiilor de colaborare cu toate țările socialiste, și în primul rînd cu vecinii săi. Acționăm pentru depășirea divergențelor și întărirea unității și solidarității țărilor socialiste — condiție esențială pentru dez- voltarea cu succes a socialismului în fiecare țară, pentru afirmarea presti- giului său și a ideilor socialiste în lume, pentru politica de destindere, de independență și pace. Acordăm o atenție deosebită relațiilor cu țările în curs de dezvoltare, ca o parte a politicii de colaborare în lupta împotriva imperialismului și colonialismului. Dezvoltăm relațiile cu țările nealiniate, cu toate statele www.dacordmamca.ro 23 1045 mici și mijlocii. în același timp, România, acționînd în spiritul principiilor •coexistenței pașnice, dezvoltă activ relații și cu țările capitaliste dezvoltate, cu toate statele lumii, fără deosebire de orînduire socială. Așezăm ferm la baza tuturor relațiilor internaționale ale lumii principiile deplinei ega- lități în drepturi, respectului independenței și suveranității naționale, neamestecului în treburile interne și avantajului reciproc, ale renunțării la forță și la amenințarea cu forța. Ne pronunțăm ferm pentru respectarea neabătută a dreptului fiecărui popor la dezvoltare liberă, independentă, așa cum o dorește, fără nici un amestec din afară. România participă activ la reuniunea ce se desfășoară la Madrid, consacrată cooperării și securității europene. Considerăm că trebuie făcut totul pentru înfăptuirea unitară a documentelor semnate la Helsinki, pentru a da un nou imbold dezvoltării colaborării între toate statele conti- nentului nostru. Ne pronunțăm ferm pentru convocarea unei conferințe consacrate încrederii și dezarmării în Europa, pentru asigurarea continui- tății reuniunilor consacrate securității și realizarea de noi pași în direcția dezvoltării colaborării economice, științifice și culturale pe continent. Este necesar să se facă totul pentru oprirea amplasării și dezvoltării de noi rachete nucleare în Europa. în acest sens, conșiderăm propunerile prezentate la Congresul al XXVI-lea de Secretarul general al C.C. al P.C.U.S., tovarășul Brejnev, ca foarte importante pentru organizarea conferinței de dezarmare și trecerea la tratative privind oprirea amplasării și dezvoltării de noi rachete. Desigur, organizarea conferinței pentru dezarmare și a tratativelor trebuie să asigure participarea cu drepturi depline a tuturor statelor, realizarea unor angajamente ferme, obligatorii pentru toți, care să ducă la încetarea înarmărilor, la oprirea amplasării și la eliminarea rachetelor existente, să deschidă calea pentru măsuri reale de dezarmare și de încredere pe continentul nostru. România, ca și toate țările socialiste participante la Tratatul de la Varșovia, se pronunță pentru începerea cît mai grabnică a tratativelor în vederea soluționării tuturor problemelor care preocupă omenirea. Respingerea sau amînarea începerii tratativelor nu poate fi justificată cu afirmarea că propunerile făcute în acest sens reprezintă numai propa- gandă. Opinia publică de pretutindeni așteaptă de la țările N.A.T.O., de la Statele Unite ale Americii să prezinte propuneri constructive și să accepte începerea negocierilor. în același timp, este necesar ca și alte state sau grupări de state, cum sînt țările în curs de dezvoltare, țările nealiniate, țările mici și mijlocii în general, să acționeze și să prezinte propuneri în vederea soluționării problemelor complexe ale lumii contem- porane. Toate statele poartă răspunderea pentru înfăptuirea destinderii și păcii, pentru apărarea libertății și independenței popoarelor, pentru promovarea unei politici noi de egalitate și colaborare între națiuni. în loc de propagandă pentru înarmare și război să facem propagandă pentru pace ! Să se înceapă negocierile și să se prezinte deschis în fața opiniei publice propunerile și acțiunile pentru dezarmare și destindere ale fiecărei părți. Numai atunci se va putea vedea cine face doar propagandă și cine acționează în mod real pentru pace. Este necesar, în general, să acționăm cu toate forțele pentru oprirea cursei înarmărilor, pentru trecerea la dezarmare, și în primul rînd la dezarmarea nucleară generală. www.dacoromanica.ro 1046 24 Să spunem un NU ferm armei atomo-nucleare, cursei înarmărilor. Să făurim cea mai puternică armă din lume în stare să se opună războ- iului : arma unității popoarelor în lupta pentru pace, pentru dreptul suprem al oamenilor la viață și libertate ! Trebuie făcut totul pentru trecerea la reducerea cheltuielilor militare, care au depășit 500 miliarde dolari anual, constituind o grea povară pentru toate popoarele ! Merită de semnalat faptul că tot mai mult, în toate statele, de pe toate conti- nentele, opinia publică, oameni politici, cercuri guvernamentale iau poziție tot mai fermă împotriva chemării la sporirea cheltuielilor militare, se pronunță pentru oprirea lor. Aceasta demonstrează că popoarele pot impune și trebuie să determine oprirea cursei înarmărilor. Să facem totul pentru a pune mijloacele materiale și umane, minunatele cuceriri ale științei și cunoașterii în slujba oamenilor, a popoarelor, a bunăstării și libertă- ții lor! Dragi tovarăși, Actuala situație economică și politică internațională impune mai mult ca oricînd să se facă totul pentru înfăptuirea noii ordini economice internaționale, care să asigure dezvoltarea mai rapidă a țărilor rămase în urmă și, totodată, să deschidă perspectiva progresului întregii economii mondiale, realizării unor relații de echitate și egalitate între toate statele lumii. Sîntem profund îngrijorați de încordarea și conflictele care continuă să existe în diferite părți ale lumii. Din totdeauna, Eomânia s-a pronunțat și se pronunță pentru acțiuni concrete în vederea opririi agravării situației internaționale, pentru trecerea la soluționarea tuturor problemelor actuale pe calea tratativelor. O deosebită îngrijorare ne provoacă situația din Liban, și în primul rînd acțiunile militare ale Israelului în această țară. Considerăm că se impun încetarea oricărei acțiuni militare și respectarea strictă a integrității și suveranității Libanului. Sperăm că toate forțele libaneze care doresc libertatea și independența țării, indiferent de convin- gerile lor politice sau religioase, vor înțelege că a sosit timpul să pună capăt luptelor grele, să se unească pentru a asigura existența Libanului și a independenței sale, viața liberă a poporului libanez. De asemenea, este necesar să se treacă la soluționarea problemelor din Orientul Mijlociu, pe calea negocierilor, cu participarea tuturor părților interesate, inclusiv a O.E.P. în acest sens considerăm că este necesară organizarea unei con- ferințe internaționale în cadrul O.N.U. pentru realizarea unei păci globale, care să ducă la retragerea Israelului din teritoriile ocupate în 1967 și la soluționarea problemelor poporului palestinian, prin crearea unui stat palestinian independent, precum și la asigurarea integrității și indepen- denței tuturor statelor din regiune. După părerea noastră, nu există conflict — în nici o parte a lumii — care să justifice recurgerea la arme. Toate acestea pot și trebuie să fie soluționate numai și numai prin trata- tive, pe căi pașnice. Este în interesul atît al popoarelor respective, cît și al întregii politici de destindere de independență națională și de pace să se facă totul pentru soluționarea rapidă a conflictelor existente și a oricăror probleme dintre state numai și numai pe calea tratativelor. www.dacoromanica.ro 85 1047 Ne pronunțăm ferm pentru participarea activă la soluționarea pro- blemelor a tuturor statelor, indiferent de mărime sau orînduire socială, în mod deosebit, considerăm că țările mici și mijlocii, țările nealiniate trebuie să aibe un rol tot mai activ în dezbaterea și soluționarea tuturor problemelor internaționale. Este necesar să crească rolul Organizației Națiunilor Unite, al orga- nismelor sale și al altor foruri internaționale în soluționarea democratică a problemelor complexe ale vieții internaționale. în lumea de astăzi se dezvoltă două tendințe diametral opuse : tendința politicii de forță, de amestec în treburile interne și de război, și tendința politicii de destindere, de independență și pace. între aceste două tendințe nu există nici o cale de mijloc ! Sînt în pericol viața omenirii, civilizația realizată timp de milenii. De aceea se impune ca toate forțele progresiste, popoarele de pretutindeni să-și ridice glasul și să spună un NU hotărît politicii de încordare, de forță, de război. Trebuie să facem totul pentru apărarea dreptului suprem al fiecărui popor, al tuturor oamenilor — dreptul la viață, la libertate ! Trebuie să facem totul pentru a asigura prezentul și viitorul omenirii! Stă în puterea popoarelor, a forțelor progresiste, realiste de pretu- tindeni ca, acționînd conștiente și unite, să bareze calea războiului, să asigure destinderea, pacea și colaborarea internațională. Parafrazînd pe Eminescu, putem spune că în noi, în popoare, e și forță și putere și, dacă vrem, putem să transformăm lumea, să asigurăm pacea. Și trebuie s-o asigurăm! în acest spirit, Partidul Comunist Român, România socia- listă vor continua că acționeze, ca și pînă acum, în modul cel mai ferm și consecvent, pentru a-și aduce contribuția la cauza păcii, independenței și colaborării internaționale, la realizarea unei lumi a dreptății sociale și egalității naționale, în care fiecare națiune, fiecare popor să se poată dezvolta liber, a unei lumi a păcii! Stimați tovarăși, Sărbătorim a 60-a aniversare a Partidului Comunist Român la înce- putul noului cincinal, care deschide o perspectivă luminoasă în viața întregului nostru popor. întregul popor a întîmpinat această glorioasă aniversare cu realizări mărețe în înfăptuirea planului pe 1981, primul an al cincinalului. Este necesar să facem totul pentru realizarea cu succes a acestui plan, pentru a crea o bază trainică în vederea înfăptuirii între- gului cincinal și ridicării țării pe o nouă treaptă de dezvoltare economico- socială, pentru bunăstarea materială și spirituală a poporului nostru. Sînt convins că întregul nostru partid va acționa într-o deplină unitate pentru unirea eforturilor clasei muncitoare, ale tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, ale întregului popor în această uriașă activitate consacrată înfloririi patriei, victoriei socialismului și comunismului în România. Sînt convins că minunata noastră clasă muncitoare, toți oamenii muncii, întregul nostru popor, strîns unit sub conducerea partidului, în cadrul Frontului Democrației și Unității Socialiste, va acționa cu toată hotărîrea pentru înfăptuirea Programului de făurire a societății socialiste www.dacoromanica.ro 1048 26 multilateral dezvoltate și de înaintare cu hotărîre spre visul de aur, spre comunism. Vă rog, dragi tovarăși, să-mi permiteți ca, de la această tribună, să exprim cele mai vii mulțumiri tuturor comuniștilor, clasei muncitoare, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului popor pentru manifestările de încredere pe care le-au exprimat cu pri- lejul acestei aniversări, față de mine, față de partidul nostru comunist. Consider că aceste manifestări sînt o expresie și o dovadă a faptului că partidul, întregul nostru popor apreciază politica conducerii de partid și de stat și exprimă hotărîrea de a nu precupeți nici un efort pentru a asigura realizarea în viață a acestei politici interne și internaționale. Doresc să asigur partidul, poporal, cu prilejul acestei aniversări glorioase a partidului, că și în viitor—ca și pînă acum—voi face totul pentru a-miîndeplini îndatoririle încredințate de partid și popor, pentru a răspunde încrederii, pentru unirea eforturilor întregului partid și popor. Pentru că numai și numai cu întregul partid, cu întregul popor vom asigura victoria comunismului, independența și suveranitatea României ! De la această înaltă tribună adresez încă o dată chemarea partidului, întregului nostru popor : să facem totul, dragi tovarăși și prieteni, pentru înfăptuirea Programului Partidului, pentru ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres și civilizație ! Bunăstarea, fericirea poporului, întărirea independenței și suveranității, socialismul și comunismul stau în mîinile sigure ale clasei muncitoare, ale poporului, sub conducerea comu- niștilor ! Să întărim continuu unitatea de nezdruncinat a partidului cu poporul! Trăiască Partidul Comunist Român, forța conducătoare a națiunii noastre, garanția realizării aspirațiilor spre comunism ale poporului nostru ! Trăiască clasa noastră muncitoare, clasa conducătoare a întregii națiuni pe drumul socialismului și comunismului ! Trăiască gloriosul nostru popor, făuritor al vieții noi, socialiste și comuniste ! Trăiască colaborarea între toate țările socialiste, între toate partidele comuniste și muncitorești, între toate forțele progresiste și antiimperia- liste ! Trăiască solidaritatea internațională ! www.dacoromanica.ro 45 DE ANI DE LA PROCESUL DE LA BRAȘOV AL MILITANȚILOR COMUNIȘTI ȘI ANTIFASCIȘTI DE OLIMPIU MATICIIESCU „Azi dimineață a început, în fața Consiliului de război al Corpului 5 Armată, judecarea procesului celor 25 persoane acuzate că au participat la acțiuni extremiste în județele Prahova și Dîmbovița” — consemna telegrafic corespondentul din Brașov al unui ziar al vremii1. începea un nou proces anticomunist, din seria celor cunoscute în acei ani sub denu- mirea semnificativă de Procese împotriva mișcării antifasciste. De ce împotriva mișcării antifasciste ? se poate pune întrebarea. Avînd în vedere că veșnicul pretext al „crimei contra siguranței statului”, pe care îl vom găsi invocat și de data aceasta ca principal „argument” al actului de acuzare, nu spunea nimic în această privință. Și, totuși, aceasta era realitatea, deoarece mare parte din tinerii care se îndreptau în acea dimineață spre cazarma completului militar, escortați de baione- tele jandarmilor, erau uteciști sau membri ai partidului comunist. Ori, a spune comunist, însemna, în acești ani, a recunoaște, în primul rînd, pe militantul antifascist. Privind retrospectiv, din perspectiva celor 45 de ani care ne despart de aceste evenimente — în contextul cărora vom găsi din nou personali- tatea politică, deja bine cunoscută în epocă, a conducătorului de azi al Partidului Comunist Român și al României socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu —, explicația o vom afla în realitățile social-economice și poli- tice ale acelor vremi, și în funcție de ele, în obiectivele strategice și tactice ale partidului comunist: lupta împotriva pericolului fascist și de război, pentru apărarea independenței, suveranității naționale și integrității teri- toriale a României. Avîntul mișcării muncitorești revoluționare din anii crizei economice (1929—1933), marile acțiuni greviste și revendicative ale maselor populare^ al căror apogeu l-au constituit luptele de clasă din ianuarie-februarie 1933,. au adus în viața social-politică a țării o serie de elemente noi. Concluziile pe Care le-au desprins clasele dominante, în urma acestor mișcări sociale în privința potențialului revoluționar al maselor, capacității organizatorice și politice a organizațiilor muncitorești, în primul rînd a partidului comunist, au generat măsuri de restrângere a drepturilor și libertăților demo- cratice, cetățenești. Se remarcă caracterul reacționar, antimuncitoresc al 1 „Dimineața” din 29 mai 1936. REVISTA DE ISTORIE", Tom 34, nr. 6, p. 1049-W63, 1981 www.aacaromanica.ro 1050 OLIMPIU MATICHESCU 2 Legii pentru „apărarea ordinii în stat”, promulgată în aprilie 1934. In- terpretată abuziv, această lege a generat numeroase dizolvări de organi- zații democratice, arestări de militanți ai mișcării muncitorești, înscenări de procese. Pe de altă parte, asupra ansamblului evenimentelor sociale și poli- tice din această perioadă și-a pus amprenta într-o măsură tot mai mare primejdia generată pe plan internațional de politica agresivă și de revizuire a frontierelor promovată de statele fasciste, recrudescența organizațiilor fasciste din interior, acțiunile lor reacționare și teroriste, străine de intere- sele fundamentale ale poporului. Devenea tot mai evident, pe măsura ■consolidării dictaturii hitleriste în Germania, că fascismul reprezenta primejdia principală pentru destinele poporului român și că era de datoria tuturor partidelor și personalităților democratice, a tuturor patrioților de a se opune cu fermitate ascensiunii sale în viața politică internă a țării și de a-1 combate cu aceeași fermitate și hotărîre pe planul raporturilor politice internaționale. Toți acești factori, care imprimau epocii un conținut deosebit au ridicat în fața clasei muncitoare, a partidului comunist și a organizațiilor muncitorești și democratice o serie de obiective și cerințe noi. Pornind de la analiza particularităților social-politice și economice ale momentului, a sarcinilor care stăteau în fața sa în calitate de forță de avan- gardă a mișcării muncitorești, Partidul Comunist Român și-a orientat în primul rînd activitatea în direcția găsirii acelor forme și mijloace de luptă capabile să permită conlucrarea tuturor forțelor sociale democratice, ^progresiste, patriotice ale națiunii, unirea lor într-un front larg de luptă, menit să bareze calea fascismului în România, să salvgardeze independența, ■suveranitatea națională și integritatea sa teritorială. în lumina acestor obiective patriotice de interes național, a formării Frontului popular antifascist, au luat ființă și au activat în acești ani, sub conducerea și îndrumarea partidului comunist, numeroase organizații de masă cu profil antifascist. Comuniști, muncitori socialiști, social-de- mocrați, intelectuali progresiști, prin atitudinea ostilă fascismului s-au situat pe poziția de luptă a partidului comunist și, ca urmare, în numeroase ■cazuri au avut de suferit rigorile măsurilor represive ale claselor dominante. Pentru activitatea revoluționară, antifascistă au fost persecutați și jude- ceați în anii 1935—1940 numeroși activiști de frunte ai partidului comunist și militanți antifasciști: Nicolae Ceaușescu, Lucrețiu Pătrășcanu, Ilie Pintilie, Ion Popescu-Puțuri, Petre Constantinescu-Iași, Grigore Preo- teasa, Petre Lupu, Miron Constantinescu, Constantin David, Alexandru Moghioroș, Alexandru Iliescu, Leonte Răutu, Ștefan Voicu, Tudor Bug- nariu, Nicolae Cioroiu, Constanța Crăciun, Nicolae Goldberger, Nicolae Petrea, Vasile Tudose, Constantin Agiu, Vasile Vîlcu, Alexandru Steflea, Gheorghe Velcescu și numeroși alții. Precizînd cadrul organizatoric și mijloacele tactice pe care partidul trebuie să le așeze la baza activității sale de realizare a Frontului popular antifascist, organism politic care trebuia să îmbrățișeze toate formele luptei economice și politice ale păturilor sociale de la orașe și de la sate, pe baza înfăptuirii prealabile a unității proletare, Plenara C.C. al P.C.R. din februarie 1935, mai apoi Plenara a V-a lărgită a C.C. al P.C.R. din iulie 1936, vor preciza și atitudinea patriotică a Partidului Comunist Român www.dacoromanica.ro 3 PROCESUL MILITANȚILOR COMUNIȘTI DE LA BRAȘOV 1051 față de problema apărării independenței, suveranității naționale și integri- tății teritoriale a României. Aceste documente și momente organizatorice ale partidului comunist vor impulsiona și lărgi cadrul de manifestare a acțiunilor de masă, antifasciste și antirăzboinice, care au avut loc în întreaga țară. Un rol însemnat în precizarea politicii de cadre a partidului comunist în această epocă l-a avut Plenara C.C. alP.C.R. din februarie 1935. Plenara a subliniat, ca o sarcină de primă însemnătate a P.C.R., necesitatea repar- tizării cît mai judicioase a cadrelor sale cu experiență în domeniul muncii antifasciste în sectoarele de bază ale economiei, care grupau contigente însemnate de muncitori 2. în acest context, P.C.R. a acordat o atenție însemnată muncitorimii petroliste din Valea Prahovei, care, așa cum dovediseră evenimentele revoluționare din ianuarie-februarie 1933 repre- zentau unul din detașamentele de frunte ale proletariatului român. Sarcina de răspundere politică pe care conducerea P.C.R. a încre- dințat-o, în toamna anului 1935, tînărului muncitor comunist Nicolae Ceaușescu, aceea de secretar al Comitetului Regional Prahova al Uniunii Tineretului Comunist, avea deci în vedere ambele aspecte ale problemei la care ne refeream : necesitatea lărgirii și întăririi activității antifasciste în rîndurile oamenilor muncii din această regiune (muncitori, țărani, intelectuali) și, pe de altă parte, meritele sale deosebite, pe care le evi- dențiase în numeroase împrejurări, în acțiunile revoluționare de luptă ale partidului comunist — dîrzenie, spirit revoluționar, orientare și capa- citate de discernămînt politic — calități proprii luptătorului comunist care îl situaseră în rîndurile cadrelor de bază ale P.C.R. Experiența bogată cu care venea în domeniul muncii antifasciste a partidului comunist, ca unul dintre cei mai activi membri ai Comitetului Național Antifascist din România, s-a reflectat în scurt timp în toate compartimentele care țineau de activitatea organizației regionale a U.T.C. Neobosit și activ, urmărit în permanență de agenții aparatului represiv, de multe ori flămînd și dormind pe unde apuca — așa cum consemnează documentele vremii —, tînărul militant al partidului comunist va căuta să așeze pe baze solide în special munca de agitație și propagandă a or- ganizației pe care o conducea, avînd în vedere sarcina popularizării în mase a liniei politice, antifasciste și patriotice a P.C.R. La capătul unei asemenea acțiuni, care avea drept scop și înființarea de noi organizații locale ale U.T.C. și ale Blocului pentru apărarea libertăților democratice, este arestat în comuna Ulmi, județul Dîmbovița, în ziua de 15 ianuarie 1936, împreună cu alți uteciști și militanți antifasciști. Pentru a ne face o imagine în privința obiectivelor de luptă politică urmărite de tînărul militant al partidului comunist în conducerea orga- nizației regionale a Uniunii Tineretului Comunist, relatăm din manifestul intitulat Către muncitorii și țăranii prahoveni din partidele 8ocial-Demo- crat și Unitar, Țărănesc, organizați și neorganizați! Către toți meseriașii, micii negustori, funcționari, intelectuali, femei, tineri și soldați, conceput și semnat în comun, în noiembrie 1935, de Comitetul regional Prahova 3 Arhiva Institutului de studii istorice și social-politice de pe lingă G.G. al P.C.R. (în continuare Arh. I.S.I.S.P.), cota Ab. XIX—-2. www.dacoromamca.ro 3—C. 1272 1052 OLIMPIU MATICHESCU 4 al P.C.R. și cel al Uniunii Tineretului Comunist: „Comitetul regional din Prahova al P.C.R. și U.T.C. din România cheamă toată muncitorimea și țărănimea prahoveană să lupte prin întruniri, proteste, greve și demon- strații de stradă împotriva scumpetei, taxelor de consumație pe obiectele de primă necesitate, împotriva execuțiilor silite, împotriva stării de asediu și cenzurii, pentru libertatea de organizare, întrunire și presă, pentru eli- berarea tuturor antifasciștilor închiși, pentru regim politic în închisori”. Trebuie să recunoaștem că nu găsim în cele relatate nici cel mai mic îndemn la „război civil” și nici cea mai mică aluzie la „înarmarea cetățenilor unii contra altora”, „crime” care se puneau în sarcina comu- nistului Nicolae Ceaușescu, care în virtutea funcției pe care o avea parti- cipase, desigur, la redactarea acestui document. Adresîndu-se apoi fiecărei categorii sociale în parte, documentul citat continua: „Tovarăși muncitori și muncitoare, răspundeți la chemarea partidului comunist și luptați în front unic pentru ridicarea salariului la nivel cu scumpetea, pentru oprirea concedierilor și reprimirea celor con- cediați... „Tovarăși țărani, formați în fiecare sat comitete țărănești care să vă conducă lupta contra impozitelor și anularea datoriilor cămătărești, pentru izlazuri gratuite, pentru împărțirea la țăranii săraci a pămînturilor moșierești și ale regelui cu tot inventarul lor”. „Tovarăși tineri, luptați pentru salariu egal la muncă egală, împotriva limitării numărului ucenicilor în fabrici, împotriva amenzilor, bătăilor și înjurăturilor, pentru școală gratuită, pentru drept de organizare sub 18 ani, contra regimului cazon din fabrici și cămine, pentru desființarea organizațiilor fasciste” 3. Necesitatea lichidării organizațiilor fasciste era motivată de grija pe care comuniștii români o purtau intereselor fundamentale ale patriei, confruntată pe plan internațional, la fel ca și alte popoare, de politica agresivă, războinică și revizionistă promovată de statele fasciste. „Fas- cismul — se arată în această privință în manifest — neaducînd rezulta- tele așteptate de burghezie pentru a ieși din criză pe spinarea maselor muncitoare și pentru oprirea valului revoluționar, burghezia recurge la ultimul mijloc — războiul — distrugător al civilizației și culturii, aducător de mizerie și milioane de victime omenești” 4. Exemplificînd în această privință pregătirile de război ale Germaniei hitleriste, agresiunea Japoniei imperialiste în China, cea a Italiei fasciste în Abisinia, comitetele regionale Prahova al P.C.R. și Uniunii Tineretului Comunist adresau, în finalul documentului la care ne referim, următoarea chemare: „Tovarăși mun- citori și țărani, tineri, femei, și toate categoriile exploatate și asuprite din Valea Prahovei, demonstrați voința voastră de luptă revoluționară lup- tînd contra ofensivei capitalismului, a fascismului și războiului, prin în- chegarea unui LARG FRONT POPULAR ANTIFASCIST” 5. Acestea erau țelurile activității politice, revoluționare de interes național și patriotic desfășurate de comunistul Nicolae Ceaușescu în calitate de secretar al Comitetului Regional Prahova al Uniunii Tineretului Co- 3 ATh. I.S.I.S.P., cota A. XIX-57. * Ibidem. s Ibidem. www.dacoromanica.ro 5 PROCESUL MILITANTILOR COMUNIȘTI DE LA BRAȘOV 105 3 munist. în același timp, însă, toate acestea constituiau și motivele prigo- nirii la care era supus, el și numeroși alți comuniști, militanți antifasciști, din partea guvernanților liberali reacționari, incapabili să se debaraseze de fobia anticomunistă. Ca și alte procese muncitorești și anticomuniste judecate în acei ani, procesul de la Brașov a fost organizat — sub raportul apărării juridice a militanților revoluționari implicați — de Biroul juridic al partidului co- munist (care funcționa organizatoric pendinte de Ajutorul Roșu din România), prin intermediul lui Radu Olteanu, Paul Moscovici, Marcu Vitzman și cu colaborarea altor avocați antifasciști 6. Grupul de tineri comuniști și antifasciști implicați în proces au fost declarați culpabili de încălcarea unor articole din legile pentru „apărarea liniștei publice” și „securității de stat”. „Apartenența la organizații poli- tice comuniste interzise prin lege”, „crearea unor filiale locale ale acestor organizații” în diverse localități din Prahova și Dîmbovița *, „deținerea și difuzarea materialelor conspirative”, „arborarea de steaguri roșii”, „participarea la întruniri ilegale” și rostirea unor „discursuri potrivnice regimului” erau principalele „capete de acuzare” reținute în rechizitoriul procurorului regal7. Marea majoritate a acestor așa-zise „delicte politice” îl vizau (așa după cum rezultă și din lectura ordonanței definitive) în pri- mul rînd pe comunistul Nicolae Ceaușescu, în calitate de inițiator și condu- cător al acțiunilor revoluționare amintite 8. Astfel se și explică înverșu- narea manifestată de anchetatori și de completul militar de judecată îm- potriva sa, faptul că la finele procesului avea să primească sancțiunea cea mai grea. Iată ce citim în această privință în actul de acuzare : ,,19/ — Acuzatul Ceaușescu Nicolae, din București, strada Vasile Lascăr nr. 3, este culpabil de faptul de infracțiune la Legea pentru reprimarea unor noi infracțiuni contra liniștei publice, prin aceea că în ziua de 15 ianuarie 1936, cu bună știință și intențiune frauduloasă a păstrat asupra lui broșuri clandestine incendiare, broșuri găsite cu ocazia percheziției ce i s-a făcut în comuna Ulmi, județul Dîmbovița și pe care le păstra în vederea răs- pîndirii în public, avînd bună știință că aceste broșuri, prin conținutul lor, îndeamnă cetățenii de a provoca război civil, ridicînd pe locuitori de a se înarma unii contra altora, fapt calificat crimă, conform articolului 81 codul penal... 23/ — Acuzatul susnumit, este culpabil de faptul de participare la asociațiuni secrete, prin aceea că făcînd parte din partidul (organizația — n.n. — O.IU.) « Uniunea Tineretului Comunist», partid dizolvat, cu in- tențiune culpabilă și bună știință, în scop de a eluda dispozițiunile legii, a participat la consfătuiri clandestine ce s-au ținut în casa lui Dumitrache Gheorghe, în cursul lunii ianuarie 1936, cu care ocazie s-au recrutat noi aderenți în scopul de a înființa noi nuclee comuniste, fapt prevăzut și 6 Vezi dezbaterile procesului, în „Dimineața”, „Universul”, „Zorile”, „Curentul”, din 29 mai — 7 iunie 1936. * Erau specificate Uniunea Tineretului Comunist și Blocul pentru apărarea libertăților democratice. 7 Arh. I.S.I.S.P., fond 7, dosar 1801, f. 12 — 14; Vezi și „Universul” din 6 iunie 1936. 8 Ibidem. . „ www.dacoromamca.ro 58 1054 OLIMPIU MATICHESCU 6 penat de articolele 13, 14 aliniatul a. b. și 17 din Legea Apărării Ordinei în Stat” 9. Nu am citat punctele 20, 21, 22, 24 și 25, întrucît reprezentau între- bări chestionar în privința faptului dacă „infracțiunile” menționate au fost săvîrșite sau nu pe un teritoriu aflat sub incidența stării de asediu, dacă inculpatul Nicolae Ceaușescu avea sau nu vîrsta majoratului și, în sfîrșit, dacă i se puteau acorda ori nu circumstanțe atenuante pentru faptele ce-i erau incriminate10 *. întrebările nu aveau nici un sens practic, întrucît însăși judecarea» procesului de Consiliul de război presupunea existența stării de asediu. De altfel, autoritățile nici nu s-au ostenit să completeze răspunsurile ce se impuneau, subliniind și prin aceasta că nu-și puneau probleme de cle- mență sau de acordarea „circumstanțelor atenuante”. Procesul a început în ziua de 27 mai 1936, după o anchetă prealabilă de aproape 5 luni de zile, făcută în scopul procurării „delictelor” incrimi- natorii, în spiritul epocii și cu mijloacele adecvate aparatului represiv: șantaj, sudalmă, bătaie și intimidare. în memoriul de protest colectiv, prezentat în instanță de avocații apărării, în numele întregului grup de inculpați, se arăta că pentru a smulge declarațiile pe care le voiau organele represive de anchetă au făcut și pre- siuni asupra familiilor și rudelor militanților revoluționari u. Din aceleași documente rezultă maltratările la care fusese supus militantul comunist Nicolae Ceaușescu în timpul „cercetării” de către jandarmi, cînd fusese obligat să declare greva foamei, drept protest îm- potriva schingiuirilor la care a fost supus : „Cel mai mult a avut de suferit tovarășul Nicolae Ceaușescu — scrie militantul comunist Ion Stănescu arestat și judecat în procesul de la Brașov, — datorită dîrzeniei de care a dat dovadă. Organele de anchetă nu au reușit să-i afle nici măcar numele, fiind nevoite să ceară sprijin agenților de la București ai Siguranței statului, pentru a-i stabili identitatea12. Prin același calvar a trecut tînărul militant comunist în timpul „in- strucției” judiciare de la Consiliul de război13. — „Ce-ați mîncat voi bătaie de la jandarmi, dar ce-o să mîncați aici”!, s-au infatuat anchetatorii militari în fața tinerilor militanți comuniști și antifasciști arestați, și trebuie să recunoaștem că s-au ținut de cuvînt. Felul cum s-au comportat la Brașov „domnii” manierați în haină militară este o bună dovadă în această privință. De altfel, procesul militanților comuniști și antifasciști judecați la Brașov trebuia să aibă și un epilog, dacă avem în vedere acțiunea judiciară intentată de comunistul Nicolae Ceaușescu împotriva unui „manierat” colonel al completului de judecată, ca urmare tocmai a maltratărilor la care fusese supus. Era greu însă de susținut un proces în situația de încarcerat în celulele Doftanei. Pe de ’ Arh. I.S.I.S.P., fond VII, dosar 1801, mapa 1, f. 12-14. 10 Ibidem. u Arh. I.S.I.S.P. fond. VII, dosar 1 801, f. 30-32. 12 Ion D. Stănescu, Inttlnireadela Ulmi, în „Jubileu”. Foaie volantă editată de Comite- tul U.T.C., Dîmbovița, 1972, Apud Emil Poenaru, O lecție de curaj, demnitate, patriotism și solidaritate revoluționară, în „Astra”, nr. 1/1981. 13 Arh. I.S.I.S.P., fond VII, dosar 1 801, f. ȘO-32. www.dacoromanica.ro 7 PROCESUL MILITANȚILOR COMUNIȘTI DE LA BRAȘOV 1055 altă parte, autoritățile au făcut totul pentru ca „afacerea” să fie mușa- malizată. Cunoscuți militanți antifasciști, avocații apărători s-au străduit să demonstreze lipsa de temei juridic pe care o aveau acuzațiile in ansam- blul lor M, faptul că a califica drept „crimă împotriva liniștei publice” și „atentat la siguranța statului” o activitate politică patriotică, care se opunea în modul cel mai hotărît ascendenței fascismului în viața internă a țării, mai mult, a priva de libertate pe cei care, din spirit civic și con- știință patriotică, își asumau această responsabilitate, promovînd în mase atare activitate politică realistă, reprezenta nu numai o gravă eroare juri- dică, dar și un act cu consecințe negative, periculoase pentru interesele naționale ale poporului român. Ziariștii prezenți în sala dezbaterilor au sesizat că atitudinea antifascistă a fost comună tuturor avocaților apără- tori — exceptînd, desigur pe cel desemnat din oficiu de forurile Tribuna- lului militar14 15. însăși corespondentul ziarului „Universul”, era nevoit să menționeze următoarele: „Socot că acești acuzați sînt (prin natura con- vingerilor politice — n.n. — O.Jf. —) partizanii unor partide legale” și că procesul constituie un bun prilej pentru „apologia Frontului popular”16. Pe lîngă elementele politice ale procesului, referitoare la necesitatea luptei contra pericolului fascist, avocații apărării s-au străduit să demon- streze că tinerii militanți comuniști aflați pe banca acuzării erau „repre- zentanți autentici ai doleanțelor economice și sociale ale maselor munci- toare exploatate și asuprite în fabrici și întreprinderi, la sate și că, și din acest punct de vedere, activitatea lor se înscria în contextul deplinei legalități. A fost necesară această strădanie din partea apărării deoarece procurorul regal, căpitanul Butoiu a adus cu prilejul procesului de la Brașov o inovație uimitoare în materie de legislație muncitorească, susți- nînd în Ordonanța sa de dare în judecată că de vreme ce existau „legi de proteguire a muncii”, revendicările muncitorești nu-și mai aveau rostul,, cei care le agitau fiind, ca urmare, neapărat „atentatori” la siguranța statului” 17. 14 In desfășurarea procesului, avocații apărării au ridicat numeroase probleme de fond în privința felului fraudulos și tendențios în care s-au completat procesele verbale cu prilejul anchetei făcute de jandarmi, a schingiuirilor la care au fost supuși cei arestați pentru a recunoaște faptele încriminate. Totodată, apărătorii au demonstrat că nu erau respectate o seamă de norme procedurale, în privința calificării numitelor „infracțiuni”, a dezinteresului manifestat de magistrații militari față de citarea martorilor, împiedicarea accesului la dosare ș.a.m.d. Toate aceste așa-zise „incidente” au fost însă respinse de judecătorii militari „imparțiali” din Brașov (Vezi dezbaterile procesului în ziarele „Dimineața”, „Universul”, „Zorile”, „Arena” etc. din 29 mai — 7 iunie 1936). 16 Ibidem. 18 „Universul” din 6 iunie 1936. 17 Iată, redat sumar, un asemenea dialog între comisarul regal și unul dintre apărători, purtat în ultima zi a procesului!” După ce s-a făcut apelul și legitimarea acuzaților se dă cuvîntul în replică d-lui comisar regal Butoiu. D-sa se declară în dezacord cu apărarea în ceea ce privește materialul subversiv aflat în proces. Subliniază apoi existența legiuirilor de proteguire a muncii. In opoziție cu domnul avocat Moscovici, comisarul regal citește pasagii din unele broșuri, care după d-sa constituie infracțiuni calificate. Ultimul cuvînt al apărării îl are domnul avocat Mosco- vici care subliniază dreptatea organizatorilor muncitorești și arată că legile muncitorești existente n-au făcut să dispară revendicările acestei clase. D-sa se ocupă apoi de diverse scripte examinate de comisarul regal și arată că ele sînt lipsite de conținut delictuos și susține că nerecuneașterea în instanță de către acuzați a învinuirilor ce li se aduc reprezintă expresia adevărului” („Zorile”' din 7 iunie 1936). www.dacoromanica.ro 1056 OLIMPIU MATICHESCU 8 Procesul militanților comuniști și antifasciști judecat la Brașov îh primăvara anului 1936 se înscrie și ca o acțiune tactică reușită a partidului comunist, care a urmărit întotdeauna în această epocă să transforme pro- cesele anticomuniste în mijloace active de luptă, de demascare a primej- diei pe care o generau organizațiile fasciste, agenturi puse în slujba imperia- lismului hitlerist, și de afirmare a necesității realizării unității naționale de acțiune a clasei muncitoare și pe această bază, a Frontului popular antifascist, singur în măsura să salveze viitorul democratic și independent al poporului român. Eforturile Biroului juridic al partidului comunist {condus în acel timp de avocatul comunist Lucrețiu Pătrășcanu) de a imprima dezbaterilor procesului o atare manieră au fost înțelese și spriji- nite efectiv de atitudinea revoluționară adoptată în fața instanțelor reacționare de judecată de către cei mai mulți militanți comuniști și anti- fasciști implicați în proces, numeroși martori audiați de apărare. ^Marto- rul Vasile Ilina, spune că îl cunoaște pe Nicolae Ceaușescu ca antifascist și că acesta i-a vorbit despre Frontul popular, Comitetul contra scumpetei și Blocul democratic", relata, de pildă, ziarul „Universul”18. O asemenea declarație, redată foarte sumar în ziarul citat, semnifică o recunoaștere implicită, încă în epoca respectivă a pasiunii revoluționare cu care tînărul luptător comunist își desfășura activitatea politică încredințată de partid, efectuînd, pe lîngă munca organizatorică și de conducere efectivă a orga- nizației regionale Prahova a Uniunii Tineretului Comunist, activitate susținută de agitație și propagandă de partid în mijlocul maselor munci- toare. Pornind de la aceste considerente, partidul i-a încredințat rolul principal în orientarea politică a procesului, în sensul demascării și comba- terii pericolului fascist. Acest lucru va fi curînd sesizat și de completul justiției militare. Astfel se și explică de ce anchetatorii Tribunalului mili- tar au cerut forurilor superioare ale aparatului represiv precizări în legă- tură cu activitatea politică din anii precedenți desfășurată de tînărul mili- tant al partidului comunist. Prefectura Poliției Capitalei a furnizat aceste date în termenii următori: „Nicolae Ceaușescu, fiul lui Andruța și Ale- xandra Ceaușescu, plugari din comuna Scornicești-Olt, figurează în cazierul Direcției Generale a Poliției ca unul ce militează în mișcarea comunistă încă de la vîrsta de 14 ani, fiind arestat și judecat în mai multe rînduri după cum urmează : — In anul 1933, cu adresa nr. 109592 a fost înaintat Parchetului Tribunalului Ilfov, pentru acte de sabotaj și îndemn la grevă, făcute printre lucrători... — In cursul lunii iunie 1934 a fost arestat împreună cu tinerii Gabor Vasile, Pogăceanu Vasile, și Brad Ion de către Consiliul de război al Cor- pului I Armată Craiova, avînd asupra sa un număr de 22 de liste de sub- scripție și proteste semnate de membrii organizațiilor comuniste din Capitală, el fiind trimis ca delegat al organizațiilor comuniste din București, la Craiova, pentru a face declarații favorabile ceferiștilor implicați în rebeliunea de la Atelierele Grivița și fiind înaintat cu acte de anchetă Parchetului Tribuna- lului Dolj... ” WW‘&oromanicajo 9 PROCESUL MILITANTILOR COMUNIȘTI DE LA BRAȘOV 1057 — în anul 1934 a fost arestat de Prefectura Poliției Municipiului București și înaintat Cosiliului de Război al Corpului II de Armată pen- tru răspîndire de manifeste revoluționare, comuniste... ” 19. O viață de zbucium ! O viață de luptă pentru o idee ! Pentru ideile revoluționare ale partidului comunist, pentru transformarea societății românești pe căi de libertate și progres social, aceasta a fost tinerețea conducătorului de azi al partidului și statului nostru. Ceea ce raportau organele de siguranță Tribunalului militar din Brașov, reprezenta cea mai grăitoare dovadă a unui militantism revolu- ționar și patriotic permanent, desfășurat la parametrii înaltei conștiințe partinice a membrilor partidului comunist, care puneau mai presus de orice interes personal datoria sfîntă față de interesele supreme ale maselor populare, ale poporului român. Luînd în considerare această caracterizare, convingîndu-se, pe de altă parte de atitudinea demnă și curajoasă manifestată de militantul comunist Nicolae Ceaușescu în timpul preliminărilor procesului și în pri- mele zile ale desfășurării sale, jurații Tribunalului militar au căutat motive pentru a-1 îndepărta de la dezbateri. Astfel se face că în cea de a patra Ședință a procesului, în ziua de 30 mai 1936, pretextînd atitudinea de soli- daritate cu unul dintre coinculpați sancționat cu 15 zile de închisoare pentru o imaginară „jignire” a Tribunalului, tovarășul Nicolae Ceaușescu a fost judecat pe loc, condamnat la 6 luni de închisoare și exclus de la dezbaterile ulterioare ale procesului 20. Ziar cu vederi de dreapta, „Curentul” relatează în felul următor despre incidentul în cauză. „Primul care dă relații asupra acuzaților e plutonierul Mailath. Acuzatul Tornovischi, punînd întrebări pe un ton ridicat și avînd în același timp și atitudine necuviincioasă față de consi- liu, la cererea comisarului regal, a fost condamnat pe loc la 15 zile în- chisoare și trimis la închisoarea centrală. Pe cînd condamnatul era scos din sală, acuzatul Ceaușescu a instigat în plină ședință pe ceilalți acuzați, care s-au ridicat în picioare și au început să protesteze contra condamnării tovarășului lor. Cum acuzatul Ceaușescu și-a mai permis și alte aprecieri ofensatoare la adresa consiliului, s-a procedat la judecarea acestuia, con- damnîndu-1 pentru ultraj la 6 luni închisoare, fiind și el depus la închi- soarea centrală” 21 *. Celelalte „aprecieri ofensatoare la adresa consiliului”, citate de co- respondentul „Curentului”, vor fi invocate însă de „apărătorul din oficiu în timpul „soluționării” așa zisului „incident”. „Domnul locotenent Do- brovici, apărător din oficiu — scria „Dimineața”, apreciind, desigur, între ghilimele sensul de „apărător” —, semnalează Consiliul că Nicolae Ceaușescu s-ar mai fi exprimat: « La acest Consiliu se judecă sub regim fascist și cu ușile închise »” 2Z. O atare intervenție reacționară, cînd un apărător se făcea interpre- tul acuzării, era unică în felul său. „Inovația” brevetată la Brașov de 19 Arh. C.C. al JP.C.R., fond 85, dosar 1, f. 40. 80 „Universul”, „Dimineața” din 1 iunie 1936, „Zorile” din 5 iunie 1936. 21 „Curentul” din 1 iunie 1936. 148 „Dimineața” din 1 iunie 1934. www.dacoromanica.ro 1058 OLIMPIU MATICHESCU 10 juriștii militari ai Corpului V de Armată trebuie apreciată însă în sensul conduitei generale, de samavolnicie și arbitrariu imprimată proceselor antimuncitorești și anticomuniste. „Dacă se mai adaugă faptul că însuși apărătorul din oficiu al acuzaților uită să se menție în cadrul mandatului conferit prin lege — scria corespondentul ziarului „Zorile” — și își con- fundă rolul de apărător cu cel al comisarului regal, se poate ușor închi- pui atmosfera în care se judecă procesul celor 21 de muncitori de la Erașov” 23. Trebuie precizat că avocații apărării au făcut numeroase demersuri pentru a-1 readuce pe comunistul Nicolae Ceaușescu în sala de dezbateri, avînd în vedere tocmai rolul important pe care i-1 încredințase partidul în desfășurarea procesului în ansamblul său. Protestele și cererile lor repe- tate au fost respinse însă din oficiu 24. Evicțiunea samavolnică a amplificat •ecoul procesului în rîndul maselor de oameni ai muncii, în opinia publică democrată „Inimă tînără și generoasă: să ne mirăm că i s-au dat 6 luni de închisoare”, scria corespondentul ziarului „Cuvîntul liber” plin de ad- mirație față de minunatul exemplu de comportare comunistă pe care îl probase în proces militantul revoluționar Nicolae Ceaușescu 2S. Trebuie să precizăm însă că pe lîngă curajul și generozitatea de care vorbea presa, trăsături și ele caracteristice militantului revoluționar al partidului co- munist, poziția adoptată de comunistul Nicolae Ceaușescu în proces nu reprezenta nicidecum o manifestare spontană a sentimentelor sale de revoltă. Dimpotrivă, era o atitudine deliberată și conștientă, menită să spargă atmosfera de teamă și samavolnicie pe care magistrații militari reacționari se străduiau să o imprime procesului, amenințînd și sancțio- nînd fără discernămînt pentru a da astfel cîmp liber de manifestare in- juriilor și minciunilor debitate de martorii acuzării, plutonierii de jandarm și subordonații lor. Gestul de solidaritate din ziua de 30 mai derivă, ca urmare, din calitatea de conducător al întregului grup de militanți revoluționari jude- cați — pe care o avea comunistul Nicolae Ceaușescu și prin însăși funcția politică, de partid pe care o îndeplinea de secretar al organizației regionale Prahova a Uniunii Tineretului Comunist. în timpul judecării așa-zisului ,,proces de ultraj”, comunistul Nicolae Ceaușescu avea să fie deosebit de explicit în această privință, condamnînd cu hotărîre nu numai calomniile iresponsabile debitate de plutonierii ciomăgași de pe Valea Prahovei dar și măsura samavolnică (și aceasta o inovație juridică) adoptată de Tribu- nalul militar prin care inculpați! erau obligați să pună întrebări martorilor acuzării numai prin intermediul procurorului regal. „Acuzatul Ceaușescu — reda „Universul” foarte sumar declarația la care ne referim — declară că a avut acea atitudine fiind nemulțumit de felul cum răspundea martorul acuzării și spre a determina consiliul să le dea voie să pună cît mai multe întrebări martorilor acuzării” 26. 23 „Zorile” 5 iunie 1936. (Facem cu acest prilej precizarea că la Început în proces au fost judecați 25 de inculpați. Pe parcurs insă 6 au fost puși în libertate la început 4 șl apoi alți 2. Această situație explică de ce într-o serie de relatări se vorbește de 25, de 21 și de 19 persoane judecate). 24 „Dimineața” și „Universul” din 2—5 Iunie 1936. 25 „Cuvîntul liber” din 6 iunie 1936. 28 „Universul” din 1 iunie 1936. www.dacoromanica.ro 11 PROCESUL MILITANȚILOR COMUNIȘTI DE LA BRAȘOV 1059 Pe adresa Tribunalului militar din Brașov au fost expediate tele- grame de protest împotriva molestării militanților inculpați, a persecu- țiilor și presiunilor morale la care au fost supuși în permanență, a meto- delor samavolnice sub semnul cărora s-a desfășurat procesul. Muncitori comuniști, socialiști și social-democrați, intelectuali și personalități poli- tice cu vederi democratice și-au manifestat, prin protestul lor, adeziunea la ideile de luptă antifascistă patriotică promovată de Partidul Comunist Român, de militanții săi. Sub titlul: Jos justiția răzbunării de clasă bur- gheze ! Jos masca de justiție imparțială !, un manifest editat de C.C. al P.C.R. în luna iulie 1936 dădea o înaltă apreciere atitudinii dîrze și in- transigenței revoluționare manifestate de militanții comuniști și antifas- ciști în fața instanțelor reacționare de judecată, referindu-se, în acest context, și la procesul de la Brașov. „La Brașov — arăta manifestul — f muncitorii petroliști din Valea Prahovei și județul Dîmbovița au fost con- damnați pentru că au luptat pentru pîine și libertate” 27. Referindu-se la caruselul proceselor antimuncitorești și antidemo- cratice, la semnificația pe care o aveau acestea pentru definirea atitudinii reacționare și antipopulare a claselor dominante, în contrast cu poziția- hotărîtă și unanim antifascistă a poporului român ziarul democrat „Are- na” scria următoarele: „Nici muncitorii petroliști din Prahova și Dîmbovița nu sînt mai puțin prigoniți și oropsiți. Nici lupta lor pentru o pîine mai puțin amară, mai puțin udă de lacrimi și sînge pentru libertăți cetățenești și pentru a scăpa de stările excepționale, cu care guvernul îi gratifică cu o dilecțiune particulară, nu scapă de urgia guvernului. Nici acești muncitori n-au lipsit de la lupta împotriva guvernului Tătărăscu — asigurînd victoria Frontului popular în alegerile comunale din Ploiești și pentru toate aces- tea răsplata n-a întîrziat. în fața Consiliului de război din Brașov se află- 19 petroliști în frunte cu Ceaușescu, lonescu și Antonescu. Numărul,, proporția și împrăștierea proceselor antifasciste în toate colțurile țării,, dovedesc cît de impopular este fascismul în păturile populare românești,, cît e de vie și de neînfricată dorința de luptă împotriva tendințelor hi- tlero-fasciste. Sîntem deci în asentimentul marii mulțimi cînd cerem stin- gerea proceselor antifasciste și amnistie pentru antifasciști” 28, în același sens „Scînteia” ilegală făcea o paralelă între toleranța manifestată de guvernanții liberali față de agitațiile grupărilor fasciste, și pe de altă parte, reprimarea drastică și samavolnică a mișcării muncito- rești revoluționare, antifasciste. Toată această condamnabilă atitudine fiind pusă la adăpostul așa-zisei justiții imparțiale”. Cînd noi spunem că justiția nu poate avea alt caracter decît de clasă — scria „Scînteia” — burghezia ne răspunde : «justiția nu cunoaște clase », iar afirmația noastră este ta- xată drept o calomnie la adresa justiției. Ceea ce se petrece de cîteva săptămîni în România în legătură cu imparțialitatea justiției este pentru orice om cinstit destul de convingător că dreptatea este de partea noastră. La Tîrgu Mureș a avut loc un congres al Gărzii de fier *. Acolo s-a hotărît asasinarea unei serii de oameni politici din partidele burgheze, in- 27 Arh. I.S.I.S.P., cota A XX - 15. 28 „Arena” din31 mai 1936. * Vezi detalii la Florea Dragne, C-tin Petculescu, Frontul studențesc democrat, București, Edit. politică, 1977, p. 123-148. www.dacoromanica.ro 1060 OLIMPIU MATICHESCU 12 clusiv liberal. Siguranța, parchetele militare și civile, care sînt extrem de operative cînd e vorba de muncitorimea și țărănimea revoluționară sau antifascistă, nici pînă acum n-au putut descoperi pe organizatorii acestui congres de organizare de asasinate, deși de numele autorilor vorbește chiar o parte din presa de dreapta. «Imparțiala justiție » a achitat pe autorul asasinării lui Duca și al unor rebeliuni, pe Zelea Codreanu, în timp ce la Brașov se desfășoară un proces care constituie cea mai mare bătaie de joc, adresată poporului muncitor, (sub ns.O.M.) în același timp la Craiova, Iași, București, sînt condamnați muncitori și muncitoare pentru că au luptat contra ofensivei patronale, pentru un trai omenesc, contra fascismului și războiului” 29. Dar nu numai gazeta „Scînteia” avea să remarce din nou optica diferențiată cu care priveau liberalii din conducerea statului organizațiile fasciste, de dreapta și reversul acestora : mișcarea muncitorească revolu- ționară și antifascistă, organizată și condusă de partidul comunist. Ziare de mare tiraj din capitală și din provincie, avînd orientare burghezo-demo- cratică, vor condamna hotărît toleranța manifestată de regim față de fascism, și în contrast, persecutarea militanților revoluționari și patrioți ai mișcării muncitorești și antifasciște din România, luînd în considerare însăși atitudinea diferențiată manifestată în această privință de juriștii Tribunalului militar din Brașov. într-adevăr, puși în situația de a ap lica legea împotriva huliganilor fasciști, care în drum spre Congresul lor de la Tg. Mureș profanaseră placa comemorativă pusă în memoria lui I. G. Duca în gara Sinaia, făcînd totodată o zgomotoasă manifestație de simpatie față de asasinii fostului premier, cît și față de conducătorii Gărz ii de fier, jurații Tribunalului militar al Corpului V de Armată din Brașov au pro - nunțat o sentință simbolică : o lună de închisoare 30. Și aceasta în timp ce, în numeroasele procese antimuncitorești care se judecau zilnic în toate colțurile țării, cei care luptau pentru o viață mai bună, pentru apărarea drepturilor și libertăților democratice, împotriva pericolului fascist ce plana asupra țării erau învinuiți de „crimă contra siguranței statului” și condamnați la ani grei de închisoare. O lună de închisoare pentru profanatorii memoriei fostului premier liberal (după ce tot ei l-au ucis), pentru cei care la Tg. Mureș în prezența reprezentantului personal trimis de Adolf Hitler juraseră credință cultului morții și asasinatului politic, și șase luni de închisoare pentru comunistul Nicolae Ceaușescu, cel care, două săptămîni mai tîrziu, avea să-i „jignească’ ’ pe aceiași magistrați militari „imparțiali” din Brașov prin gestul său de solidaritate firească, ca să nu mai vorbim de anii de temniță pronunțați ulterior împotriva sa și a grupului de tovarăși care îl secondau. Iată în- tr-adevăr, o justiție „imparțială”, pe măsura unui regim burghez la fel de „drept” și imparțial”. Deplasat la Brașov pentru a se informa în privința desfășurării pro- cesului și a „motivelor” invocate de autoritățile militare pentru condam- narea și înlăturarea de la dezbateri a luptătorului comunist Nicolae Ceaușescu, scriitorul Eugen Jebeleanu îl va găsi întemnițat la închisoarea 29 ,,Scînteia” din mai 1936. 39 „Dimineața” din 14 mai 1936. www.dacoromanica.ro 13 PROCESUL MILITANȚILOR COMUNIȘTI DE LA BRAȘOV 1061 centrală din localitate. Obținută nu fără greutate, și ca urmare a inter- venției avocaților apărători, întrevederea îi va inspira publicistului anti- fascist un profund și vibrant reportaj, intitulat Impresii de la un proces. „Ceaușescu e un copil — scria el în „Cuvîntul liber”. Dar un copil cu o inteligență de o maturitate surprinzătoare ... Are 19 ani *, dar a văzut și a pătimit ca pentru 90” 31- în aceeași zi a memorabilului proces politic, procurorul regal Butoiu va invoca din nou „crimele și culpele” politice cuprinse în Ordinul de dare în judecată nr. 336 din 19 mai 1936 al Consiliului de război din Bra- șov, insistînd, în mod particular asupra faptului că Nicolae Ceaușescu era „membru activ și bun propagandist comunist și antifascist, cunoscut de mult timp ca atare de către organele Siguranței și ale Justiției” 32. Era cuprinsă în această caracterizare cel mai corespunzător și veridic certificat de maturitate și abnegație revoluționară ce se putea atribui unui activist al partidului comunist. Dezbaterile procesului de la Brașov s-au încheiat în ziua de 5 iunie 1936. Au fost condamnați 14 militanți comuniști și antifasciști la pedepse care totalizau : 14 ani de închisoare, 280 000 de lei amendă și 45 de ani de interdicție politică. Comunistul Nicolae Ceaușescu a primit una dintre, cele mai grele condamnări: 2 ani închisoare, 2 000 de lei amendă și 1 an domiciliu obligatoriu (interdicție de a părăsi satul natal după expirarea sentinței) 33. Se adăugau, de asemenea, cele șase luni de închisoare la care fusese condamnat pentru așa-zisul,,ultraj”.Recursuli-afost respins34. Judecătorii reacționari nu au dat curs cererii de a i se scădea din condam- nare perioada de prevenție 35. De-a lungul deceniilor de luptă revoluționară s-au format cadrele de nădejde ale partidului comunist, conducători căliți, educați în spiritul înaltei ținute morale și patriotice specifice luptătorilor comuniști, hotă- rîți să nu precupețească nimic pentru realizarea înaltului ideal al eliberării sociale și naționale a poporului, al făuririi României noi, socialiste. încă din timpul procesului de la Brașov, în împrejurările neînchipuit de grele ale înfruntării cu organele represive ale regimului burghez, s-au vădit înaltele trăsături politico-morale — principialitatea comunistă, patriotis- mul înflăcărat, devotamentul în slujirea intereselor vitale ale clasei mun- citoare, ale poporului și țării, abnegația, dîrzenia și neînfricarea în lupta revoluționară — ale celui care astăzi se află în fruntea partidului și sta- tului și care, prin contribuția sa esențială la elaborarea și aplicarea politicii partidului, prin tot ceea ce a făcut și face pentru înălțarea României socia- liste, pentru demnitatea și fericirea poporului, și-a cîștigat dragostea și încrederea permărginită a întregii națiuni. * Tovarășul Nicolae Ceaușescu s-a născut la 26 ianuarie 1918. al ,,Cuvîntul liber” din 6 iunie 1936. 82 Apud Emil Poenaru, Op. cit. 38 „Dimineața”, „Universul” din 7 iunie 1936; „Gazeta Transilvaniei” din 11 iunie 1936, ș.a. 34 Arh. C.C. al P.C.R., fond 96, dosar 5524, f. 397. 35 Adăugind la cei doi ani de închisoare cele 5 luni de prevenție și cele 6 luni primite pen- tru așa-zisul ultraj, rezultă că tovarășul Nicolae Ceaușescu fusese condamnat, în fapt, la 3 ani de închisoare. www.dacoromanica.ro 1062 OLIMPIU MATICHESCU 14 Procesele politice, antimuncitorești și antifasciste care au avut loc în deceniul al patrulea, în rîndul cărora se înscrie procesul de la Brașov, au reprezentat mai mult decît confruntări pe tărîmul luptei de clasă — ■dintre abnegația, patriotismul și spiritul de sacrificiu proprii luptătorilor •comuniști și aparatul reacționar de stat. Ele au constituit forme concrete ■și specifice de luptă ale partidului comunist în epoca respectivă, prilej de evidențiere și de popularizare a politicii sale în mase, de combatere ideologică și practică a organizațiilor fasciste — a căror activitate tero- ristă, în conivență cu acțiunile distructive promovate de statele fasciste pe plan internațional, aducea grave prejudicii intereselor naționale ale poporului român. Experiența dobîndită în acești ani în domeniul luptei împotriva pericolului fascist își va găsi expresia în activitatea ulterioară a partidului comunist, în marile manifestații revoluționare și patriotice de la 1 Mai 1939, în contextul cărora se va manifesta din nou, plenar, capacitatea organizatorică, intransigența și maturitatea politică a luptă- torului comunist Nicolae Ceaușescu, eliberat din închisoare în decembrie 1938. Marile valori practice ale acestei experiențe de luptă dobîndită de partidul comunist se vor manifesta, de asemenea, în anii grei ai dictaturii militare-fasciste, în mișcarea de rezistență antihitleristă a poporului român, care se va finaliza, sub conducerea partidului comunist, în victoria revo- luției de eliberare socială și națională antifascistă și antiimperialistă din august 1944, eveniment ce a deschis o nouă epocă în istoria patriei. 45 ANS DEPUIS LE PEOCÎ5S DE BEAȘOV DES MILITANTS COMMUNISTES ET ANTIFASCISTES r£SUm£ Parmi les 6v6nements notables qui ont defini l’dtat d’esprit anti- fasciste et antibelliciste de la classe ouvriăre de Eoumanie pendant la quatrieme ddcennie, la ferme rdsolution du peuple roumain de s’opposer au fascisme, de defendre par tous les moyens l’indâpendance, la souve- rainete naționale et l’integrite territoriale de la patrie se situe le proces des militans communistes et antifascistes jugd â Brașov aujprintemps 1936. Le proces a commencd le 27 mai 1936 devant le Tribunal militaire du V-e Corps d’arm6e de Brașov. Les inculp6s 6taient plus de 21 commu- nistes et membres de l’Union de la Jeunesse Communiste, arretes dans la commune d’Ulmi et dans d’autres locălit6s des dâpartements de Prahova et Dîmbovitza. Toute l’activitâ rdvolutionnaire qui faisait l’objet du proces — et qui avait en vue l’organisation de nouveaux noyaux de l’U- nion de la Jeunesse Communiste et du Bloc pour la dâfense des liber- t6s dâmocratiques, la diffusion parmi les masses de materiei ă caractere antifasciste 6dit6 par le parti communiste ainsi que d’autres actions xâvolutionnaires — 6tait directement lide â l’activite multilaterale dâ- ployde par le militant communiste Nicolae Ceaușescu en qualitâ de s6cre- taire du Comite de l’Union de la Jeunesse Communiste de la region de Prahova. www.dacoromanica.ro |5 PROCESUL MILITANȚILOR COMUNIȘTI DE LA BRAȘOV 1063 La fermetâ, l’intransigeance et la fidâlite aux principes manifestâes au cours de l’enquete, pendant les premiers jours du proces ainsi que les informations regues par le Tribunal militaire de la part de la Diiection Gândrale de la Police et de la Sârete de l’Etat concernant son activitâ râvolutionnaire anterieure, ont convaincu l’instance militaire du râie dâcisif que le parti communiste lui avait confiâ au cours du proces, le fait qu’il etait le dirigeant de tout le groupe de communistes et antifascistes inculpâs pour une activitâ qui renfermait, dans les circonstances histori- ques de danger fasciste, les valeurs de la conscience râvolutionnaire et patriotique de la classe ouvriere, du parti communiste, du peuple roumain. Ainsi s’explique, par ailleurs, l’acharnement manifestă par les enque- teurs et l’instance envers lui, le fait qu’on lui a infligâ la plus severe peine, soit une condamnation au cachot de deux ans et demi. Au cours du proces de Brașov, dans les conditions particulierement dures de la lutte contre les organes de râpression du râgime bourgeois, se sont râvâlâs les hautes qualites politiques et morales, l’ardent patrio- tisme, la fidâlitâ aux intârets vitaux du pays, l’abnâgation dans la lutte răvolutionnaire de celui qui, de nos jours, se trouve ă la tete du parti et de l’Etat et qui, par son apport essentiel ă l’ălaboration et ăi l’application de la politique du parti, par toute sa contribution au pro- gres de la Roumanie socialiste, au bonheur du peuple, s’est acquis l’affec- tion et la confiance de toute la nation roumaine. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro CONDIȚIILE PENETRAȚIEI CAPITALULUI STRĂIN În’ ROMÂNIA ÎN PRIMUL DECENIU DUPĂ MAREA UNIRE DIN 1918 DE VASILE BOZGA în lunga și frămîntata istorie a raporturilor dintre țara noastră și capitalul străin cei zece ani care au urmat după Marea Unire din 1918 au inaugurat o epocă distinctă și deosebit de complexă. Sub o seamă de aspecte avem de a face cu continuări ale unor stări de lucruri din perioada antebelică, dar sub altele, mult mai numeroase, cu evoluții complet deo- sebite, generate atît de schimbările importante produse pe plan interna- țional, cît și de mutațiile petrecute în realitatea românească. Aspectele vechi — avînd adesea o mare forță inerțială — se împletesc strîns cu cele noi, ce se afirmă impetuos, elementele de cadru internațional se intercon- diționează strîns cu cele interne, formînd la un loc un mozaic de probleme, condiții, cauze și configurații economice și social-politice de o complicație fără precedent, exteriorizate în forme și modalități dintre cele mai contra- dictorii. 1. Analiza problemei capitalului străin în România postbelică își găsește un prim suport explicativ în cadrul internațional, iar acest cadru este dominat de izbucnirea, desfășurarea și urmările primului război mon- dial. „Izbucnirea războiului mondial în 1914 a constituit un moment de răscruce în dezvoltarea socială și politică a statelor europene” \ a întregii lumi în general. Caracterul „de răscruce” al primului război mondial se vădește, înainte de toate, în faptul că în condițiile lui s-a declanșat criza generală a capitalismului. Două dintre componentele acestei crize generale au avut o importanță majoră : (1) victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie „care a deschis o nouă epocă în dezvoltarea societății omenești— epoca trecerii de la capitalism la socialism” 1 2; sfera de dominație a capi- talismului mondial s-a redus iar rivalitățile și contradicțiile lui s-au ascu- țit, competiția pentru dominație și influență pe terenul „rămas” s-a inten- sificat ; (2) s-a declanșat criza sistemului colonial al imperialismului — sistem ce cuprindea, în 1919, sub formă de colonii și semicolonii, 72% din teritoriul lumii și două treimi din populația ei —, a crescut nestăvilit 1 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăolrșirii construcției socialiste, voi. 3, Edit. politică, București, 1969, p. 712. 2 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, Edit. politică, București, 1972, p. 38. „REVISTA DE ISTORIE", Tom. 34, nr. 6, p. 1065-1077, 1981 www.dacoromanica.ro 1066 VASILE BOZGA 2 lupta de eliberare a popoarelor din colonii, ridicînd obstacole mult mai mari decît în trecut în calea exploatării lor de către țările-metropole și monopolurile din aceste țări. Amploarea fără precedent a primului război mondial și-a pus, de asemenea, amprenta pe problematica postbelică a lumii capitaliste, in- clusiv pe caracterul, dimensiunile și formele competiției dintre capitaluri. Astfel, o „contabilitate” a reperelor esențiale ale războiului arată că în cele 52 de luni cît a durat au fost atrase în viitoarea lui 28 de state, cu o populație de aproximativ 1,5 miliarde de locuitori 3. Cele 16 țări belige- rante care au luat parte efectiv la război au înregistrat 10 000 000 de sol- dați morți, 13 000 000 de civili morți, 20 000 000 de răniți, 3 000 000 de soldați dispăruți 4, fără a mai socoti marele număr de orfani și văduve de război. Marea conflagrație, legînd într-un singur tot frontul și spatele frontului, a provocat, de asemenea, cheltuieli și distrugeri de proporții uriașe. Cheltuielile militare directe ale beligeranților s-au ridicat la 331,6 miliarde dolari, iar pagubele provocate de război au fost evaluate la 36,9 miliarde dolaris. -Ansamblul datoriilor tuturor beligeranților (fără Eusia) se ridica în 1920 la 225 miliarde de dolari, în timp ce în ajunul războiului aceleași țări n-aveau decît o datorie de 26 miliarde 6. Și este de notat că din totalul menționat numai 45 de miliarde au provenit din impozite, restul de 180 de miliarde de dolari fiind obținut prin împrumuturi7. La cheltuie- lile de război și la distrugerile propriu-zise mai trebuiesc adăugate epuiza- rea stocurilor de rezervă, uzura materialului, micșorarea producției utile (cu destinație civilă) etc. 8. Cea mai mare parte din toate aceste pierderi de tot felul a căzut în sarcina Europei. Ca urmare, în timpul războiului Anglia și Franța au pierdut aproape o treime din avuția lor națională, Germania și Italia mai mult de un sfert9. Aceste stări de lucruri, schițate mai sus în liniile lor esențiale, vor lăsa moștenire perioadei postbelice necesitatea unei vaste munci de re- facere, care va solicita mari resurse materiale și mari capitaluri, precum și aceea a reparațiilor pe care cei învinși vor fi obligați să le plătească învingătorilor *. Aceasta avea să se producă însă după încheierea războiului. Pînă atunci nevoile imense ale purtării ostilităților trebuiau acoperite și, așa 3 Mircea N. Popa, Primul război mondial, 1914—1918, Edit. științifică și enciclopedică. București, 1979, p. 467. La alți autori cifrele diferă. Vezi, de ex. Frederic Mauro, Histoire de l’economie mondiale, Editions Sirey, Paris, 1971, p. 245. 4 Cf. Mircea N. Popa, op. cit., p. 468; F. Mauro, op. cit., p. 252—253. O amplă analiză asupra ansamblului consecințelor demografice vezi la Pierre L6on, Histoire iconomique et sociale du monde, Tome 5: Guerres et crises. 1914—1947, Armând Colin, Paris, 1977, p. 59—72. 5 Mircea N. Popa, op. cit., p. 470. F. Mauro, în op. cit., p. 252 evaluează cheltuielile beligeranților (în miliarde dolari dinainte de 1932) la 272,97 din care 199,37 de partea Antantei și 73,6 de partea Puterilor Centrale. ’ J. A. Lesourd, CI. Gârard, Histoire cconomique. XlX-e et XX-e siecles, tome 2, Armând Colin, Paris, 1963, p. 421. 7 Ibidem. 8 Cf. C. Ambrosi, M. Tacel, Histoire economique des grandes puissances ă l’ipoque contem- poraine, 1850—1964, ed. H-a, Delagrave, Paris, 1963, p. 477. ’ C. Ambrosi, M. Tacel, op. cit., p. 477—478. * Pentru accepțiunea specială a termenului „reparații” vezi Emilian Bold, De la Versailles la L'ausanne, Edit. Junime^^Ia^i^l^^t^.Vn^VI 1^1^37. 3 CAPITALUL STRĂIN IN ROMÂNIA 1067 cum am menționat, ceea ce nu s-a putut finanța pe calea impozitelor a fost acoperit prin împrumuturi interne și externe sau pe calea emisiunii suplimentare de monetă de către băncile naționale ale diverselor țări, adică prin inflație. Uriașa nevoie de împrumuturi a beligeranților, în scopul procurării de echipament, armament, muniții, hrană și mijloace de |plată — toate necesare pentru purtarea războiului — precum și dereglarea, întreruperea mecanismului normal al legăturilor comerciale și financiare dintre state (mai ales dintre cele europene, aflate, cele mai multe, în războiul ce le compartimenta în tabere adverse) au stat la originea unei alte schimbări esențiale : au dus la modificarea echilibrului economic al lumii10 11. „Din creditoare a lumii, Europa a devenit debitoare, ceea ce punea grava pro- blemă a balanțelor de plăți” u. Totul trebuia cumpărat din țările de peste ocean : din Statele Unite, Argentina, Japonia, din dominioanele britanice. Astfel, dacă comerțul Europei cu Statele Unite, Canada, Argentina se solda în 1913 cu un deficit de 15 miliarde franci pentru țările europene (și, respectiv, cu un sold favorabil celor trei țări), acest deficit s-a ridicat la 37 miliarde de franci în 1914, la 41 în 1915, 104 în 1916, 120 în 1917, 115 în 1918, cifrîndu-se între 1914 și 1918 la un total de 419 miliarde franci12. Principalul beneficiar al acestei evoluții — ce-și are originea în difi- cultățile provocate de războiul mondial (care avea ca teatru de operațiuni continentul european) și care după război se va accentua — au fost Statele Unite ale Americii. Excedentul lor din comerțul exterior a sporit de la 435,8 milioane de dolari în 1914 la 3 845,4 milioane în 1919; tonajul flotei comerciale americane a crescut de la 2 185 000 tone, cît era în 1916, la 11 077 000 tone în 192113. în total, între 1915 și 1919, balanța comer- cială și serviciile prestate de Statele Unite le-au adus 14,3 miliarde dolari, la care se adăugau 1,4 miliarde ca venituri ale capitalurilor investite de ei în străinătate. Ca urmare, Statele Unite și-au sporit rezerva de aur cu 1,2 miliarde dolari14 — ajungînd să stocheze la ei jumătate din aurul mondial15 * — au acordat în străinătate credite de aproape 10 miliarde, iar restul, circa 4,7 miliarde dolari, a fost utilizat pentru cumpărări de valori sau devize. „Din debitoare înainte de 1914, Statele Unite au devenit creditorii lumii” 18. Acest fapt își va pune amprenta decisivă pe mișcarea internațională a capitalurilor din întreaga perioadă interbelică. La deplasările în raporturile de forțe din lumea capitalistă au con- tribuit, de asemenea, progresele în dezvoltarea economică înregistrate de țări ca Japonia17, dominioanele britanice (Australia, Canada, Noua Zee- 10 Louis Pommery, Aperju d’histoire economique contemporaine. 1890—1915, Medicis, Paris, 1946, p. 82. 11 C. Ambrosi, M. Tacel, op. cit., p. 478. 12 L. Pommery, op. cit., p. 82. 13 Mircea N. Popa, op, cit., p. 475. 14 Pierre L6on,x?p. cit., p. 56. 16 J. A. Lesourd, CI. G6rard, op. cit., p. 422. 18 Pietre L6on, loc. cit. 17 Cf. Pierre Leon, op. cit., p. 93 — 97. j www.dacoromamca.ro 4 - C. 1272 1068 VASILE BOZGA 4 landă)18, unele țări din America latină (Argentina, Brazilia, Mexic)19; unele țări neutre din Europa, precum Elveția, Olanda, țările scandinave 20 au înregistrat un spor de bogăție prin comerț și tranzacții financiare cu ambele părți beligerante. Și chiar dacă nu toate aceste schimbări au avut o importanță de prim rang pentru viitorul competiției dintre capitaluri, prezența lor era o dovadă în plus a marilor prefaceri provocate de primul război mondial. Apare, așadar, limpede că — după cum se arată în Programul P.C.R. — „pe arena internațională, sfîrșitul primului război mondial generase schimbări profunde, radicale. Se prăbușiseră imperiile otoman, habsburgic și țarist, se intensificau pretutindeni luptele de clasă, revolu- ționare, împotriva dominației imperialiste și coloniale” 21, 2. încheierea războiului deschidea, așadar, o nouă epocă istorică. Unele dintre trăsăturile ei principale, care se prefigurau sau se jalonau încă din timpul marii conflagrații — mai cu seamă dintre cele menite a-și pune pecetea pe destinul postbelic al capitalurilor — au fost menționate mai sus. Dar ele nu erau singurele. „Profundele mutații săvîrșite în con- figurația geografică, politică și socială a lumii după primul război mondial au determinat un nou și puternic avînt al dezvoltării forțelor de producție pe plan internațional, un mare pas înainte în cunoașterea științifică, în progresul tehnicii, în viața culturală a popoarelor, au ridicat pe o treaptă nouă întreaga civilizație a societății omenești. S-au produs puternice schim- bări în structura societății, în raportul forțelor sociale, a început să se afirme cu tot mai multă vigoare proletariatul — clasa cea mai revoluțio- nară a societății —, s-a produs o amplă radicalizare a maselor largi populare” 22. întreagă această ambianță obiectivă s-a reflectat, la rîndul ei, în viața politică, în politica economică, în luările de poziție cu caracter ideologic sau doctrinar. Care au fost, pe acest fundal — valabil pentru întreaga perioadă interbelică — trăsăturile aparte ale primului deceniu (1919—1929) și cum s-au pus problemele care țineau mai strict de mișca- rea capitalurilor ? Complexitatea, urgența și dificultatea acestor probleme au sugerat autorilor sintezei de Istorie economică și socială a lumii să afirme că ,,de la război la marea criză lumea abia a avut timp să respire” 23. Și trebuie spus că, față de ritmul și tensiunea desfășurării evenimentelor, afirmația nu ni se pare exagerată. La rîndul lor, alți specialiști consideră că „cei zece ani care urmează după sfîrșitul războiului apar ca o perioadă de tran- ziție în care își încheie dezvoltarea formele de producție născute în secolul precedent, atît pe plan tehnic, cu noile forțe energetice care sporesc pu- terea umană și scurtează distanțele, cît și pe planul organizării cu apogeul capitalismului, dar unde se conturează deja răsturnările care vor deschide, odată cu criza din 1929, o nouă perioadă a istoriei” 24. Continuîndu-și 18 Ibidem, p. 97-101. 19 Ibidem, p. 102-107. 20 Cf. L. Pommery, op. cit., p. 82; J. A. Lesourd, C. Gârard, op. cit., p. 421. 21 Programul P.C.R. 1975, p. 38. 22 Ibidem, p. 38-39. 23 Pierre Lâon, op. ci/., p. 145. 24 c Ambrosl M W^?dăbdfdfiîanica.ro 5 CAPITALUL STRĂIN IN ROMÂNIA 106» argumentarea, ei arată că, spre deosebire de epoca precedentă, anii de- după război sînt martorii trezirii popoarelor din colonii, în timp ce puterile coloniale „dau o bătălie în retragere pentru a-și menține pozițiile” 2S. Pe de altă parte, în timp ce secolul al XlX-lea și începutul secolului urmă- tor s-au caracterizat prin dezvoltarea „capitalismului liberal”, neinter- venția statului în viața economică, circulația liberă a capitalurilor și sta- bilitate, monetară, după 1919 majoritatea statelor încearcă să regăsească, prin aplicarea acelorași principii, „prosperitatea de altădată”, dar toate vor fi conduse de criză să-și devalorizeze moneta și să abandoneze dogma liberalismului pentru a da statului o parte crescîndă în organizarea econo- miei. Era firesc ca Europa, continentul cel mai atins de război, să fie, totodată, cel în care această perioadă de tranziție a fost cea mai frămîn- tată 26. După cum se știe, deceniul în cauză a cuprins, de fapt, două sub- diviziuni distincte : o perioadă de refacere, între 1919—1924, și o perioadă de dezvoltare mai susținută (de fapt, de „stabilizare relativă”), între 1925—1929 (cu variațiuni posibile de la o țară la alta). Ca întotdeauna — dar parcă mai acut decît în alte epoci anterioare — problemele econo- mice și cele politice s-au împletit strîns. Privind din aceeași perspectivă a evidențierii prioritare a factorilor care au influențat (și, adesea, au determinat) mișcarea internațională a capitalurilor, primul eveniment — care a polarizat, de altfel, atenția opi- niei publice mondiale — a fost încheierea tratatelor de pace. Tratatele de pace din sistemul de la Versailles aveau tangență cu problema capitalului sub cel puțin cîteva aspecte ; iar dacă ținem seama — s-o reamintim ! — că în spatele marilor state imperialiste se aflau oligar- hiile financiare, monopolurile și interesele lor, că, deși nu exclusiv, dar în bună măsură „politica este economie concentrată”, că, în fine, ține de „moravurile” tipice ale imperialiștilor de a considera că forța crează dreptul — atunci această tangență, această corelație este cu totul evi- dentă. Astfel, marele capital monopolist era interesat (1) în stabilirea reparațiilor impuse țărilor învinse și în repartizarea acestora între bene- ficiari ; iar, legat (sau chiar nelegat) de aceasta, în determinarea și eșalo- narea datoriilor interaliate provenite din război; (2) în reglementarea regimului navigației pe Dunăre; (3) în modul de stabilire a granițelor pentru statele naționale create sau întregite la sfîrșitul războiului prin voința popoarelor lor, astfel încît unele interese ale monopolurilor inter- naționale (legate de destrămarea Austro-Ungariei îndeosebi, ori de anu- mite resurse) să fie salvgardate; (4) în lipsirea de colonii a inamicilor de ieri și în menținerea — iar dacă se putea, în extinderea — propriei lor sfere de dominație și exploatare; (5) în fixarea unor clauze care să ofere prilej de imixtiune în treburile interne ale țărilor mijlocii și mici, tratate, de altfel, ca state „cu interese limitate”. Simpla menționare a acestor aspecte evidențiază cît de variat și divers interesat era marele capital monopolist din statele imperialiste învingătoare (ca și din cele învinse) în reglementările statuate de trata- * 28 25 Ibidem. 28 Ibidem. www.dacoromanica.ro 1070 VASILE BOZGA 6 tele de pace. Aceste reglementări, jalonînd noul statu-quo postbelic, fixau, implicit, cadrul în care urmau să acționeze și monopolurile; iar acest lucru nu le putea fi indiferent. Se impun, totuși, cîteva observații. în primul rînd, restabilirea re- lațiilor financiare și economice postbelice între națiuni „trecea prin sta- bilizarea schimburilor și reglementarea reparațiilor germane și a datoriilor interaliate” 27 28. Toate aceste chestiuni, care erau strîns legate, au rămas multă vreme pendinte. Astfel, partea cuvenită fiecărei țări lezate din reparațiile germane a fost fixată prin acordul de la Spa (semnat la 16 iulie 1920) dar mărimea însăși a acestor reparații a fost stabilită abia în mai 1921, în urma conferinței de la Londra, la 132 miliarde mărci-aur 29 *. Planul Dawes (1924) și planul Young (1930) au venit cu modificări în reglementarea problemei, pentru ca în 1932, după conferința de la Lau- sanne, problema să fie practic închisă M. Rezultatul final a 13 ani de nego- cieri s-a caracterizat, în special, prin două trăsături: sustragerea Germa- niei și a foștilor ei aliați de la reparații și nesocotirea drepturilor cuvenite națiunilor mici și mijlocii. Pînă atunci însă — întrucît planul Dawes a avut ca efect reluarea creditelor americane pentru Europa — s-a creat „o vastă mișcare triunghiulară de fonduri” 31 configurată astfel: S.U.A. acorda credite Germaniei — Germania își achita anuitățile față de foștii ei adversari — aceștia își plăteau datoriile de război față de Statele Unite. Notăm apoi că în expansiunea sa postbelică capitalul monopolist ■de diverse proveniențe nu mai avea în față „teritoriile vaste”, „spațiile largi” ale fostelor imperii, prăbușite în urma războiului, ci noile state naționale, dornice să se afirme pe planul dezvoltării economice indepen- dente, a creării și dezvoltării unor industrii proprii, să recupereze rămîne- rea în urmă pe care dominația și exploatarea străină o favorizaseră sau o provocaseră direct. în aceste condiții era firesc ca monopolurile să întîm- pine o serie de greutăți în acțiunea lor de penetrație, să n-o poată realiza cu ușurința din anii antebelici, contextul să fie mai nuanțat și mai con- tradictoriu. Constatînd asemenea fenomene — și altele, legate de ele — unii istorici străini deplîng „fărîmițarea” Europei centrale și răsăritene 32 *, „compartimentarea economică sporită de după 1919” ss, faptul că „în locul marilor ansambluri cu piață internă întinsă, s-au născut o puzderie de state care își vor ridica bariere vamale pentru a apăra o economie embrionară și fără capitaluri” 34 că, în fine, „nici o uniune vamală nu per- mitea să se restabilească, fie și cu titlu tranzitoriu, complementaritățile "trecutului” 3S. Iar un autor scrie textual: „în tot secolul al XlX-lea a existat în Europa o tendință de grupare, de unificare. Trei mari imperii, 27 Pietre L6on, op. cit., p. 153. 28 Istoria României in date, Edit. enciclopedică română. București, 1971, p. 319. 29 E. Bold, op. cit., p. 30. 80 Vezi pe larg E. Bold, op. cit. 31 Pietre L6on, op. cit., p. 155. 32 L. Pommery, op. cit., p. 85. 88 J. A. Lesourd, CI. Gărard, op. cit., p. 422. Autorii reproduc și o hartă care arată că „dezmembrarea imperiului austro-ungar a secționat rețeaua de căi ferate în tronsoane” ca armare a noilor frontiere din 1919. (Ibidem). 81 C. Ambrosi, M. Tacel, op. eit., p. 478. 85 Pietre L6on, op. cit., p. 242. . www.dacoromamca.ro 7 CAPITALUL STRĂIN IN ROMANIA 1071 •cel german, cel rus, cel austro-imgar păreau a fi reușit să unifice Europa feudală. Opera lor de strîngere la un loc a fost pusă în discuție” 36. Ce se poate spune despre asemenea opinii, despre numitorul comun ce pare să le stea îa bază? Că ele sînt stranii raționamente paseiste, cu termeni inversați, și care judecate obiectiv nu au altă semnificație decît aceea că încearcă (sau sugerează) „a pune în discuție oportunitatea dis- pariției imperiilor absolutiste și a formării statelor naționale independente, •de a susține așa-zisul caracter eliberator al imperiilor, de a prezenta poli- tica lor de dominație și asuprire drept o politică progresistă” 87. Dar, precum se știe, istoria demonstrează justețea incontestabilă a luptei popoarelor ,,pentru eliberarea și constituirea lor în entități proprii, în state naționale unitare, independente. Aceasta constituie calea dezvol- tării economico-sociale rapide a fiecărui popor, precum și a instaurării în lume a unor raporturi noi, de colaborare egală între toate națiunile” 38. De la acest fapt, iar nu de la constatări de suprafață despre „fărâmi- țare” și „ansambluri mari” (fără a se cerceta ce era în culisele și în adîncul lor), trebuie să pornească o evaluare cu adevărat științifică. O altă remarcă se referă la faptul că circulația internațională a ca- pitalurilor a fost reluată pe scară largă după ce inflația postbelică a fost înfrîntă, iar monedele țărilor beligerante europene s-au stabilizat. în condițiile epocii postbelice, dar cu rădăcini în anii războiului, s-a modificat și clasamentul principalelor țări exportatoare de capital. Acestea erau, în ordinea importanței, Statele Unite ale Americii, Anglia și Franța. Urmau apoi Olanda, Elveția și Suedia, țări neutre ce acumulaseră în anii războiului mari avuții. După o retragere relativă a capitalurilor ame- ricane în anii 1922 și 1923 — timp în care Anglia „a jucat un rol de fur- nizor extrem de util” 39 — cu începere din 1924 și pînă la marea criză financiar-bancară din 1931, „Wall Street-ul a furnizat practic tot atîta cît Parisul și Londra la un loc” 40. Principala țară importatoare era Germania. Celelalte erau Argen- tina, Australia, Canada, Japonia, Norvegia;. Principalul flux al capita- lurilor mergea din Wall Street spre Berlin, eare importa capital aproape de aceeași valoare cu ceea ce exportau Statele Unite 41. Datele tabelului care urmează sînt semnificative pentru țările aflate în postura de prin- cipali protagoniști ai mișcării capitalurilor și, prin aceasta, pentru între- gul fenomen. Mișcarea capitalurilor îmbrăca atît forma plasamentelor pe termen lung (îndeosebi investiții directe în industrie), cît și — mai ales — pe ter- men scurt, reprezentate de capitaluri aflate în căutare febrilă de profi- 38 L. Pommery, op. cit., p. 85. „Nostalgii” similare, în îormă discret aluzivă, găsim și In anele materiale prezentate la al XV-lea Congres internațional de științe istorice. Vezi, de ex., I. Berendt, The Greal Depression and East-Central Europe, în: XV-e Congres internațional des Sciences historiques, Rapports, II, Section chronologique, Edit. Academiei R. S. România, 1980, p. 633. 3? Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 17, Edit. politică, București, 1979, p. 273. 38 Ibidem, p. 274. 38 Pietre L6on, op. cit., p. 183. 40 Ibidem. ' 41 Ibidem. www.dacoromanica.ro 1072 VASILE BOZGA turi rapide și mari. Jocul de speculație la bursă se preta cel mai bine acestui scop. Din această cauză, precum și datorită creșterii progresive a decalajului dintre sporirea capacității de producție a întreprinderilor (sti- mulată prin autofinanțare și prin creditul ieftin) și puterea de cumpărare a maselor de consumatori, ca și a situației precare a agriculturii în tot intervalul 1922—1928 stabilizarea capitalismului avea, în plan economic, Intrări (+) și ieșiri (—) nete de fonduri cu titlu de mișcări de capitaluri pe termen lung și scurt pentru cîteva țări, între 1924 și 1931 42 (în milioane de dolari) Principalele țări creditoare 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 Statele Unite — termen — termen lung scurt -672 + 119 -543 -106 -696 + 419 -991 + 585 -798 -348 -240 - 4 -221 -479 + 215 -637 Franța — total -535 -450 -483 -504 -236 + 20 + 257 +791 Anglia - total -380 -261 + 126 -385 -569 -574 -112 + 313 — termen — termen lung scurt + 238 + 227 Germania principala (ară debitoare + 2891 +3461 +4241 +4261 +157 + 549| —170| +613| +541| +325 + 266 -137 + 43 -583 un caracter relativ; unii autori califică această situație chiar ca „stare de pre-criză” 42 43 44. Este de reținut că o parte considerabilă din dificultățile țărilor agra- re sau preponderent agrare în relațiile lor cu capitalul străin veneau — încă înainte de 1928, cînd s-a declanșat criza agrară mondială — din faptul că în timp ce produsele industriale se mențineau la prețuri ridicate, datorită extinderii treptate și crescînde a procesului de monopolizare, prețurile produselor agricole — din a căror vînzare în exterior aceste țări își realizau principalul capitol al intrărilor valutare — se situau la cote mult mai scăzute. în ce privește capitalul german, influența acestuia în Europa cen- trală și răsăriteană nu se mai baza pe investiții sau pe împrumuturi — înfrângerea Germaniei în război punîndu-și și aci amprenta —, ci pe ex- pansiunea sa comercială și pe dominația sa în cartelurile internaționale, atrăgîndu-i astfel pe parteneri în legături strînse cu economia germană Era aceasta o formă de adaptare a capitalului german la noua sa situație de după război. 42 O.N.U., Les mouoements internationaux des capitaux entre les deux guerres, New York» 1949, p. 21 — 22. Cf. și Piene L6on, op. cit., p. 183. 42 C. Ambrosi, M. Tacel, op. cit., p. 480. 44 Piene L6on, op. cit., p. 237, 247. Pentru relații ale Reșiței cu grupul Z.E.G. din cartelul internațional al oțelului, vezi Tudor Paul, Aspecte din istoricul uzinelor Reșița de la înființare plnă In 1944, în Uzinele Reșița tn anii construcției socialiste, Edit. Academiei R.S.R., București» 1963, p. 53-54. www.dacoromanica.ro CAPITALUL STRĂIN ÎN ROMÂNIA 1073 9 în contextul prezentat pînă aci, sub aspectele ce ni se par cu deo- sebire definitorii, s-au înscris în primul deceniu postbelic și relațiile țării noastre cu diversele capitaluri străine. 3. Pistele de confruntare cu capitalul străin, în condițiile de după făurirea statului național român unitar, au fost numeroase. La cauzele de ordin internațional care complicau problema relațiilor cu acest capital, s-au adăugat și cele ce decurgeau din configurația mult mai diversă a eșichierului politic intern 45. Chestiunea s-a pus, înainte de toate, pe plan politic și doctrinar, concretizîndu-se în polemica privitoare la modul de înfăptuire a refacerii și dezvoltării economice a țării. Ea și-a găsit expresia polarizată în cele două formule cunoscute : politica „prin noi înșine”, susținută de Partidul Național Liberal și politica „porților deschise” față de capitalul străin, promovată în principal de Partidul Național Țărănesc. în ceea ce privește modalitățile propriu-zise de penetrație a capita- lului străin, acestea au constat în (ori s-au manifestat în legătură cu) următoarele aspecte : 1) problemele decurgînd din tratatele de pace, refe- ritoare a) la regrupări și redistribuiri ale capitalului străin, pe seama celui provenit din țările foste inamice, b) la reparațiile cuvenite României în urma războiului și c) la noua reglementare a statutului internațional al Dunării; 2) problemele ridicate de aplicarea în practică a politicii „prin noi înșine” îndeosebi prin legile din 1924, dintre care reprezentativă este mai ales legea minelor; 3) datoria publică, al cărei capitol extern exprima direct una dintre căile principale de spoliere a economiei românești de către capitalul străin; 4) comerțul exterior, schimbul cu străinătatea, al cărui caracter neechivalent s-a accentuat în perioada aflată în discuție; 5) acțiunea unor carteluri internaționale, în condițiile creșterii postbelice a procesului de monopolizare; 6) acțiunile de înfăptuire a stabilizării monetare inaugurate încă din 1927, dar finalizate în 1929, cu prețul unor grele sacrificii pe plan economic și politic. Acest generic „bogat” de probleme subliniază odată în plus faptul că, deși epoca postbelică s-a caracterizat „prin accentuarea opoziției marii burghezii autohtone împotriva capitalului străin, prin întărirea poziției sale într-o serie de ramuri ale industriei și circulației” 46 47, în același timp, cu toate schimbările survenite, „monopolurile internaționale dețin o pon- dere importantă în economia României” i7. Trecerea în revistă a unor laturi mai semnificative din aria proble- matică menționată mai sus este edificatoare în această privință. în am- bianța încheierii tratatelor de pace — care au recunoscut dreptul de constituire a statelor unitare independente și suverane — n-au lipsit manevre, inițiate de cercuri monopoliste din Franța și Marea Britanie, menite să conserve structuri politice istoricește perimate (cum era proiec- 45 Vezi, în acest sens, Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, Viața politică tn România 1918 —1921, ■ed. II-a, Edit. politică, București, 1976; Mihail Rusenescu, loan Saizu, Viața politică tn Româ- nia 1922—1928, Edit. politică, București, 1979. 4a Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvlrșirii construcției socialiste, voi. 1, Edit. politică, București, 1968, p. 355. 47 Ibidem, www.dacoromamca.ro 1074 VASILE BOZGA IO tul așa-zisei „Confederații danubiene” 4S), dar în cuprinsul cărora intere- sele menționatelor monopoluri să aibă prioritate. După cum în tratatul de pace cu Austria, o serie de clauze (relative la minorități, la comerțul exterior și la tranzit) lezau suveranitatea și interesele economice ale României49. Vehemente dispute s-au purtat și mari presiuni s-au exercitat asupra țării noastre și în legătură cu problema petrolului, unde monopo- lurile americane, engleze și franceze — fiecare în rivalitate acută cu cei- lalți și toți în dauna îndreptățirilor României — voiau să fie beneficiarele- confiscării bunurilor inamice, prevăzută de tratatele de pace60. „Proble- ma petrolului — relata Ion I. C. Brătianu — a dezlănțuit împotriva noastră pe marii rechini ai trusturilor americane” 61 62 63 64. (De altfel, din ave- rea societăților petroliere cu capital german — „Steaua Română”, „Con- cordia”, „Vega”, „Creditul petrolifer” — partea română va obține a cotă infimă). Deciziile adoptate în problema reparațiilor datorate de Germania,, ca și în cea a reparațiilor orientale (de la Ungaria, Austria și Bulgaria} au dezavantajat, de asemenea, în mod net, România, lăsînd practic în- treaga povară a dificilei refaceri postbelice în seama efortului nostru. în schimb, României i-au fost impuse așa-numite „datorii de eliberare” — reprezentînd preluarea unei cote-părți din datoria publică a fostei monar- hii austro-ungare —, de a căror plată n-a fost scutită decît odată cu adop- tarea „planului Young” (în 1930 ) 52. în problema reparațiilor — a cărei spinoasă evoluție s-a desfășurat între 1919 și 193 2 53 — viciul fundamental era că plata acestor reparații nu era corelată cu obligațiile de achitare a datoriilor de război contrac- tate de România (ca și de alte țări). Ca atare, pe de o parte România, n-a primit decît o parte din compensațiile ce i se cuveneau, în timp ce datoriile ei provocate de participarea la război au rămas aproape in- tacte M. Toate acestea confirmă aprecierile unui contemporan care spunea că la conferința de pace de la sfîrșitul primului război mondial marile puteri învingătoare au căutat „să hotărască soarta lumii, spre folosul celor mari și pe spinarea celor mici” 55. Iar corespunzător rolului cîștigat de monopolurile americane și de Statele Unite în timpul războiului și după război, reprezentantul S.U.A., conform unei alte mărturii din epocă, „ho- tăra ca o adevărată providență asupra tuturor chestiunilor aduse înaintea conferinței” 56. 4B Cf. Eliza Campus, Mica înțelegere, Edit. științifică, București, 1968, p. 40— 44; Viorica Moisuc, Acte fundamentale ale statutului politico-juridic al României tn perioada 1918—1940, în Probleme de politică externă a României, 1918—1940, II, Edit. militară, București, 1977, p. 26-28. 49 Viorica Moisuc, op. cit., p. 23. 50 G. Buzatu, Problema petrolului românesc și naționalizarea subsolului minier în 1923, în „Anuarul Institutului de istorie și arheologie A. D. Xenopol”, Iași, V, 1968, p. 146—147; E. Bold, op. cit., p, 10. 61 G. Buzatu, ibidem. 62 E. Bold, op. cit., p. 32-33. 63 Vezi pe larg problema la E. Bold, op. cit. 64 Cf. E. Bold, op. cit., p. 196. 55 I. Russu-Abrudeanu, România și războiul mondial, Edit. Librăriei Socec et co., Bucu- rești, 1921, p. 328. “ Cf E Bold op ^A^:ttacoromanica.ro <1 CAPITALUL STRĂIN ÎN ROMANIA 1075 Marile puteri învingătoare au urmărit să-și asigure o poziție domi- nantă și în ce privește navigația pe Dunăre. Conform tratatelor de pace, alături de Comisia Europeană a Dunării (C.E.D.), existentă încă din 1856 <(și care se ocupa de navigația la gurile Dunării), urma a se înființa o •comisie internațională a Dunării (C.I.D.), a cărei competență se întindea pe partea fluvială a marii artere, între Ulm și Brăila. O conferință inter- națională, desfășurată între 2 august 1920 și 23 iulie 1921 67, a elaborat Statutul definitiv al Dunării”, ratificat de Eomânia prin legea din 8 august 1922 58. Acest document marca progrese față de reglementările anterioare, dar conținea și o seamă de prevederi necorespunzătoare, care încălcau în continuare drepturile suverane ale statelor riverane 69. Dintre ■ele, principala era aceea referitoare la faptul că C.E.D. exercita în con- tinuare „puterile pe care le avea înainte de război” 60. Menținerea acestor ,,puteri” — veritabil „regim de capitulații” — nu mai corespundea pozi- ției internaționale a Eomâniei și „nu se justifica... decît prin prisma intereselor economice, politice și strategice ale marilor puteri imperia- liste. . . ” 61. O dîrză rezistență din partea capitalului străin, ca și a adepților interni ai „deschiderii porților” față de el, au stîrnit, apoi, prevederea •constituțională referitoare la naționalizarea (= etatizarea) subsolului minier * 80 81 82, ca și adoptarea, în cadrul aplicării politicii „prin noi înșine”, a legilor din 1924 (legea comercializării din 7 iunie, legea regimului apelor din 27 iunie, legea energiei din 4 iulie), dar în special a legii minelor, ■din 4 iulie 1924 83. Presiunea monopolurilor internaționale a fost atît de puternică încît prevederile inițiale ale legii — în special ale art. 33, alinia- tele c) și d) 84 — au trebuit să fie sensibil atenuate, iar revanșa împotriva liberalilor a constat, mai ales, în refuzul de a le acorda lor împrumutul ■de stabilizare. Monopolurile internaționale „nu suportau” ca interesele lor de profit să fie lezate, iar din confruntarea cu ele a rezultat că libe- ralii își supraevaluaseră întrucîtva forța. în ceea ce privește comerțul exterior, acesta a constituit în conti- nuare, și în primul deceniu postbelic, un canal de penetrație — dar, mai ales, de exploatare a economiei naționale prin intermediul prețurilor — pentru capitalul internațional, pentru marile puteri industrializate. Ea- portul de schimb cu exteriorul s-a înrăutățit față de perioada antebelică. Astfel, dacă în 1914 acest raport era de 1 : 4 (ceea ce înseamnă că pentru a importa o tonă de produse era necesară valoarea a patru tone exportate), în 1925 a fost de 1 : 5, în 1926 de 1 : 6, în 1927 de 1 : 6,58 iar în 1928 57 I. Cârlană, I. Seftiuc, Dunărea In istoria poporului român, Edit. științifică, București, 1972, p. 181, 219. 58 C. Hamangiu, Codul general al României, voi. XIII—XIV (1922 — 1926), p. 255 — 264. 59 Cf. I. Cârțână, I. Seftiuc, op. cit., p. 226. 80 C. Hamangiu, op. cit.,p. 256. 81 I. Cârțână, I. Seftiuc, op. cit., p. 222. 83 Cf. C. Hamangiu, op. cit., voi. XI —XII, p. 5. Prevederea era înscrisă în art. 19. 88 Mihai Șt. într-un studiu mai vechi (Caracterul și urmările legii minelor din 1924, în Studii privind istoria economică a României, voi. I, Edit. Academiei R.P.R., București, 1961, p. 223 — 245) și, mai recent, Gh. Buzatu, în Unele aspecte privind lupta pentru petrolul românesc (legea minelor din 1924), în „Anuarul Institutului de istorie și arheologie A. D. Xenopol”, VI 1969), au analizat pe larg această lege. 84 C. Hamangiu, op. cit., voi. XI—XIL p. 626—627. . www.dacoromamca.ro 1076 VASILE BOZGA 12 de 1 : 6,5 6S. Comerțul nostru exterior, resimțea presiunea crescîndă a prețurilor ridicate de monopol practicate pe piața internațională la pro- dusele industriale și presiunea de sens opus a scăderii treptate — mai ales după 1927 — a prețurilor la produsele agricole. Excedentul balanței comerciale era întreținut, în aceste condiții, cu prețul scurgerii peste graniță a unor cantități sporite de produse agricole, forestiere (pînă în 1926) și petroliere, ceea ce echivala cu o crescîndă hemoragie economică. Chiar și așa însă, balanța de plăți externe conserva un caracter deficitar. Problematica investițiilor de capital străin în industrie, bănci, asi- gurări, ca și aceea a datoriei publice a făcut — în măsură mai mare decît altele — obiectul unor temeinice studii de specialitate 66. în primul do- meniu menționat, veritabila ofensivă postbelică a capitalului străin din tabăra învingătoare s-a concentrat, în special, spre acapararea pozițiilor pierdute de capitaliștii germani și austro-maghiari; în cel de al doilea — spre obligarea Eomâniei de a-și achita dificilele datorii decurgînd din război și din „revitalierea” imediat postbelică. Spre deosebire de anii anteriori declanșării războiului mondial, cînd multe capitaluri străine se orientau spre investiții pe termen lung, în „era de nesiguranță” de după război lucrurile s-au schimbat. „Azi capitalurile străine — scria economistul N. C. Angelescu — nu mai sunt dispuse să caute întrebuințare în țări depărtate, unde împre- jurări neprevăzute le pot repede aduce la neființă. Pentru a le atrage nu este suficient să le oferi o rentabilitate ridicată, atunci cînd țara unde ele simt investite va prospera, ci o remunerație excepțională și imediată” 67. Această caracteristică se va accentua odată cu declanșarea — în a doua jumătate a anului 1929 — a marii crize de supraproducție. Stabili- zarea monetară românească — inaugurată în perioada finală a fazei de ascensiune economică postbelică — își va „consuma” consecințele dra- matice pentru țară în plină criză. Noua fază conjuncturală deschidea astfel și o nouă etapă, mai apăsătoare, a relațiilor Eomâniei cu capitalul străin. LES CONDITIONS DE LA PEnETEATION DU CAPITAL Eteangeb EN EOUMANIE PENDANT LA peemiEee DECENIE QUI A SUIVI LA GEANDE UNION DE 1918 RESUMfi L’6tude examine principalement les conditions dans lesquelles a eu lieu le processus de p6nâtration du capital 6tranger en Eoumanie pendant les dix annâes qui ont suivi la Grande Union de 1918, par 65 V. Madgearu, Politica noastră financiară tn cursul depresiunii economice, București, 1933; M. Rusenescu, I. Saizu, op. cit., p. 23. 66 Vezi, îndeosebi, Contribuții la istoria capitalului străin tn România, autori: Costin Murgescu, N. N. Constantinescu (redactori responsabili), Radu Paul, Constanța Bogdan, Mihai Ștefan, Edit. Academiei R.P.R., București, 1960, Baza documentară a lucrării și cea mai mare parte din interpretări — deși nu toate — își păstrează, după părerea noastră, valoarea. Pentru datoria publică rămân de bază lucrările cunoscute ale lui Gh. M. Dobrovici (voi. I), I. Tutuc (în Enciclopedia Eomâniei, voi. IV, p. 802 și urm.), M. Maievschi (Contribuții la istoria finanțelor publice ale României. 1914—1944, Edit. științifică, București, 1957) și Radu Paul (în Contribuții la istoria capitalului străin tn România, partea a Il-a). 67 N. C. Angelescu, Politica monetară, în Enciclopedia României, voi. IV, p. 711. Sublinie- rea aparține autorului citat. , www.dacoromanica.ro 13 CAPITALUL STRĂIN IN ROMÂNIA 1077 suite de laquelle fut constitui l’Etat național roumain. On pr^sente con- s^cutivement les changements survenus au cours et apres la premiere guerre mondiale sur le plan internațional avec toutes les effets qui en ont d£coul6. On expose les conditions sp^cifiques qui ont caractâris^ la premiere ddcennie d’apres-guerre, notamment celles qui ont influ£ sous une forme ou une autre le mouvement internațional des capitaux autant ou cours de la p^riode de reconstruction qui a dur6 jusqu’au 1924, que dans la phase de d^veloppement soutenu qui a pr£c£d£ le declenchement de la grande crise ^conomique entre 1929—1933. Dans la pârtie finale de l’^tude l’dn pr^sente les aspects les plus significatifs de la confron- tation entre la Boumanie et le capital ^tranger, les changements inter- venus dans le contexte de la premiere d^cennie qui a suivi la guerre. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro PROCESUL FORMĂRII ȘCOLILOR ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE ROMÂNEȘTI DE I. M. ȘTEFAN 1 . Formarea școlilor științifice și tehnice românești, începînd din ultimile decenii ale secolului XIX, constituie un proces extrem de impor- tant al istoriei civilizației românești, pînă acum din păcate practic necer- cetat în ansamblul său. Faptul este cu atît mai regretabil, cu cît aceste școli au avut un rol important în dezvoltarea societății românești după dobîndirea independenței de stat a României și cu cît încă din prima etapă a existenței lor personalitățile și instituțiile care le-au ilustrat au dat la iveală realizări atît de interes național major, cît și de incontesta- bil nivel mondial. Dealtfel, în general trebuie observat că ceea ce putem numi com- ponenta științifică și tehnică a civilizației românești a fost pînă acum puțin investigată. Cum se explică acest lucru? Pentru a da o explicație trebuie să ne oprim asupra unor considerente generale specifice dezvol- tării istoriei științei. Pe de o parte, istoricii firești ai diferitelor discipline științifice sînt — cu unele excepții — chiar specialiștii domeniilor respec- tive, ori specialistul este în mod necesar interesat în primul rînd de reali- zările actuale, de perfecționări, de noi descoperiri și nu de reconstituirea trecutului (spre deosebire de specialistul de artă, care, identificînd o crea- ție din trecut, descoperă o valoare perenă). Pe de altă parte, însăși istoria științei, în dezvoltarea ei generală, este o disciplină relativ nouă. Rend Taton, cel mai competent reprezentant contemporan al acesteia, preci- zează astfel lucrurile, în prefața unei lucrări de sinteză : „Istoria generală a științei este o disciplină relativ recentă. Deși a fost recomandată cu căldură de enciclopediști, apoi de Auguste Comte și de școala pozitivistă, adevăratul ei avînt nu datează decît de la începutul secolului nostru. Dacă anumite științe făcuseră deja obiectul unor studii aprofundate, nimeni nu încercase totuși pînă atunci, în mod serios, să schițeze un ta- blou de ansamblu al evoluției diferitelor științe și a tehnicii. Dar revoluția introdusă în viața omenirii de ritmul mereu accelerat al progresului știin- țific și al dezvoltării industriale nu putea să nu edifice mințile în privința interdependenței strînse care există între evoluția acestor ramuri felurite ale activității umane și celelalte aspecte ale istoriei civilizațiilor” L La. 1 Istoria generală a științei (publicată sub conducerea lui Ren6 Taton), traducere din limba franceză, voi. I, București, 1970, p. 5. ,,REVISTA DE ISTORIE”, TOnl; 34, nr. «^^^MfbmamCa.rO 1080 I. M. ȘTEFAN 2 rîndul său, John Bernal observă : „înainte, oamenii de știință puteau să nu țină seama de nimic în afară de opera înaintașilor imediați și pu- teau chiar să respingă tradițiile trecutului, considerînd că acestea mai cu- i’înd ar împiedica progresul decît l-ar ajuta. Astăzi însă, frămîntările vremurilor, împreună cu legătura dintre ele și progresul științei au con- centrat atenția asupra aspectului istoric al acesteia” 2. Este interesant de observat că și în trecutul românesc s-au făcut auzite glasuri care au subliniat oportunitatea abordării acestei probleme, încă din 1895, profesorul, istoricul și ziaristul Gheorghe lonescu-Gion publica în „Buletinul Societății de Șciințe Fizice” un studiu în care își exprima regretul că nu avem „memorii, nici însemnări, nici ziare familiale” în care să se arate tot ceea ce s-a creat la noi din secolul XV și pînă acum, că ne lipsesc scriitorii „care să trîmbițeze cele ce făcuserăm la Dunăre pentru noi înșine și pentru Europa”. Și regretînd cît de mult trebuie să „scotocești” prin toate bibliotecile pînă să dai peste „notițe și amănunte” semnificative în această privință, lonescu-Gion exclamă : „Și lucru curios, domnilor ! în țările române, cu privire la șciințe, alături de neșciința cea mai completă găsești, în îndelungatele spicuiri ce trebuie să faci, șciința cea mai bogată, oameni învățați în toată puterea acestui cuvînt, oameni a căror învățătură iese cu atît mai mult la iveală și luminează cu atît mai strălucitor, cu cît e mai adine întunericul ce se întinde asupra contempo- ranilor lor” 3. Ne-au lipsit, intr-adevăr, multă vreme, cei care să studieze și să popularizeze trecutul nostru științific, în schimb au fost foarte mulți străinii care au încercat să ne frusteze de ceea ce ne aparținea din patri- moniul mondial, însușindu-și încă din prima jumătate a secolului trecut realizări care nu li se cuveneau cu nimic. Totodată însă, atunci cînd istoria științei a început să se constituie, în secolul XX, ca disciplină independen- tă, românii și-au dat de timpuriu un aport notabil, mai ales în medicină, matematică și științele naturii, în cadrul unor reuniuni, societăți și publi- cații științifice internaționale. Să amintim, de pildă, că chirurgul Victor Gomoiu (1882—1960), fondatorul Societății române de istoria medicinei (1929), a fost în același timp președintele (1936—1960) Societății Inter- naționale de Istoria Medicinei *, iar matematicianul Petre Sergescu (1893—1954) a organizat primele trei congrese ale matematicienilor români (1929, 1932, 1945), a fost președinte de onoare la congrese internaționale de istorie a științei, de asemenea președinte (1947—1950) și secretar per- petuu (1950—1954) al Academiei Internaționale de Istorie a Științelor, cel mai înseninat for mondial de specialitate 5. în perioada interbelică, au apărut dealtfel la noi și două exemplare lucrări de sinteză, avînd carac- terul unor culegeri de studii, în care se trasează succint, monografic, dez- voltarea diferitelor științe și discipline tehnice în România, scrise de cei 2 John Bernal, Știința tn istoria societății, traducere din limba engleză, București, 1964, p. VII. 3 G. lonescu-Gion, încercare asupra istoriei științelor In țările române, în „Buletinul Socie- tății de Șciințe Fizice”, 1895, p. 145. 4 S. Pantelimonescu, Omagiu doctorului Victor Gomoiu, „Chirurgia”, 8, 1972. 8 G. Șt. Andonie, Petre Sergescu și lumea personalităților științifice ale secolului, „Forum”, s‘ 1973 www.dacoromanica.ro 3 ȘCOLILE ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE ROMANEȘTI 1081 mai competență specialiști ai domeniilor respective (La Vie Scientifique en Roumanie, 2 voi., București, 1937—1938 și Istoricul dezvoltării tecnicii în România, 3 voi., București, 1931). » 2. Pentru a explica modul cum s-au constituit școlile științifice și tehnice românești, este necesar să precizăm pe de o parte ce înțelegem printr-o școală de cercetare și în al doilea rînd să definim împrejurările care au dus la apariția unor astfel de școli în România, cu alte cuvinte să prezentăm preliminariile formării lor la noi. O școală de cercetare implică, în opinia noastră, mai multe elemente definitorii: 1. Existența unor unități de cercetare a domeniului respectiv, corespunzător dotate; 2. Existența unui învățămînt superior de speciali- tate ; 3. Activitatea unor personalități capabile să dea la iveală, prin cer- cetări sistematice, lucrări creatoare, de profundă originalitate, ca și opere didactice fundamentale; 4. Gruparea în jurul acestor personalități a unor colective de colaboratori și discipoli, 1^ rîndul lor cu o activitate creatoare semnificativă; 5. De cele mai multe ori, aceste școli sînt susținute de aso- ciații sau societăți științifice, care uneori au un rol de coloană vertebrală (la noi, de pildă, Societatea Regală Română de Geografie și buletinul ei și Societatea Politehnică din România, de asemenea cu un buletin), alteori numai cu rol adiacent, precum și de societăți cu un profil general (Aca- demia Română, Societatea Română de Științe etc.). Desigur, acești factori nu sînt aceeași pentru fiecare disciplină știin- țifică și tehnică, diferind după specificul ei, după cerințele social-econo- mice cărora le-au corespuns și chiar după viziunea celor care au fost cti- torii de școli. în unele cazuri, se impun factori specifici, de pildă labora- toare bine utilate în cazul chimiei, fizicii, geologiei, unități geodezice în cazul geografiei, observatoare astronomice indispensabile pentru știința astrelor, clinici de specialitate pentru medicină; bibliotecile general-știin- țifice și de specialitate sînt în schimb o necesitate absolută pentru toate disciplinele. Numai reunirea tuturor elementelor definitorii amintite cristali- zează formarea unei școli. Apariția, de pildă, a unor personalități știin- țifice, oricît de reprezentative, dar nedispunînd de baze de cercetare, fără discipoli care să le asigure continuitatea, fără o bază de învățămînt superior corespunzătoare, nu poate iniția o școală de cercetare. Acest lucru s-a întîmplat adesea la noi, care încă cu secole în urmă am cunoscut personalități de bine meritată notorietate, dînd la iveală lucrări de valoare ridicată. Este spre pildă cazul ilustrului cărturar umanist Dimitrie Can- temir, geograf, etnograf, orientalist, chimist și fizician de larg orizont6, dar care în condițiile veacului său nu putea deveni ctitor de școală și chiar a celui dinții savant român modern creator în trei discipline (mate- matică, fizică, chimie), Emanuel Bacaloglu 7 (sec. XIX). Nici învățații călugări-astronomi din mănăstirile moldovene și muntene, unii chiar au- tori de mici tratate de astronomie (pornind de la necesitatea calculării • Const. Măciucă,' Dimitrie Cantemir, București, 1962. 7 Florica Câmpan, Bacaloglu. București, 1963. www.dacaromanica.ro 1082 I. M. ȘTEFAN 4 unor sărbători religioase, uneori pe mai multe secole), asemenea egume- nului Siluan de la Putna (sec. XVI), nu ar putea fi socotiți întemeietori ai școlii românești de astronomie. Mai trebuie să precizăm încă un fapt. Chiar odată școlile tehnico- științifice constituite, ele au cuprins marea majoritate, dar nu totalitatea cercetătorilor români, unii dintre ei activînd independent de ele, în centre de lucru din străinătate, așa cum s-a întîmplat cu marele inventator chi- mist Nicolae Teclu la Vie na, care deși o viață întreagă a visat să vină, să „se alăture conaționalilor” săi, să lucreze la București (unde era și membru de prestigiu al Academiei Române), nu și-a văzut visul împli- nit 8. Vom reveni asupra acestei probleme. Trecînd la cel de-al doilea aspect al acestui punct, ne vom referi la preliminariile și condițiile care au creat baza materială a constituirii șco- lilor științifice și tehnice. Referitor la preliminarii, am vrea să pornim de la o observație a lui -Const. C. Giurescu, pe care o socotim extrem de judicioasă : „Intensitatea .și complexitatea vieții științifice și tehnice de astăzi se explică și printr-o predispoziție străveche în acest sens a poporului nostru, predispoziție «are a dus la realizări remarcabile în decursul secolelor” 9. Acest lucru este valabil chiar din epoca anterioară formării poporului român și mai ales din epoca geto-dacă și apoi a Daciei Romane. Explicația este, după pă- rerea mea, atît istorică, cît și geografico-geologică. Istorică, fiindcă ne-am aflat la o răscruce de popoare cotropitoare și imperii avide de cuceriri, supuși unor aspre vitregii, care ne obligau nu numai la vitejie, ci și la măiestrie tehnică,ca o condiție de supraviețuire. Geografic-geologică, fiindcă bogăția .solului, subsolului apelor ne punea la dispoziție resurse extrem de variate și bogate, asupra cărora aceste măiestrii puteau să se exercite. Nu putem, firește, nici măcar schița aci o istorie a creației științifice și tehnice de-a lungul a două milenii pe pămîntul României de astăzi (sau făurită în afara hotarelor ei de oameni născuți și formați pe acest pămînt). Ne vom mărgini să dăm cîteva exemple. în epoca geto-dacă, creatori rămași anonimi au creat unelte și pro- cedee metalurgice de o mare perfecțiune 10 11 12, tehnica mineritului a luat o însemnată dezvoltare, sistemul de cetăți de piatră din Munții Orăștiei s-a bazat pe sisteme de construcții profund originale și pe o concepție de ■ansamblu inedită u, medicina a marcat realizări de excepție, relevate de mai mulți autori antici, meșteșugurile au dezvoltat tehnici cu totul apar- te *2, astronomia practicată de sacerdoți a lăsat urme, încă nu pe deplin elucidate ca semnificație, dar necontestabile ca perfecțiune de calcul, în sanctuarele de la Grădiștea Muncelului, avînd similitudini cu piramidele egiptene. în feudalism, știința și tehnica populară au acumulat o experiență remarcabilă și au dat dovadă de o inventivitate deosebită în producerea 8 D. Moroianu, I. M. Ștefan, Focul Din. Pagini din istoria invențiilor și descoperirilor românești, București, 1963, p. 279. 9 C. C. Giurescu, Contribuții la istoria științei și tehnicii românești, București, 1973, p. 9. 10 loan Glodariu, Eugen laroslavschi, Civilizația fierului la daci, Cluj-Napoca, 1979. 11 C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, Așezările dacice din Munții Orăștiei, București, 1953. 12 Rodica Tanțău, Meșteșugurile la geto-daci. București, 1972. www.dacoromamca.ro 5 ȘCOLILE ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE ROMANEȘTI 1083 coloranților, dezvoltarea de meșteșuguri originale, hidrotehnica populară, sisteme de pescuit și de vînătoare, medicină, astronomie, meteorologie ș.a. Putem aminti spre pildă de „vopselele”, extraordinar de rezistente la intemperii, ca celebrul „albastru de Voroneț”, create de meșterii-țărani români pentru pictarea pereților exteriori ai mănăstirilor din Bucovina și Nordul Moldovei, de crearea de sisteme variate și originale de mori, printre care moara cu roată cu făcaie (considerată precursoare a modernei turbine Pelton), de o adevărată civilizație tehnică a lemnului (în condi- țiile în care la sate metalul lipsea aproape cu desăvîrșire)care a dat la iveală spre pildă bisericile înalte de lemn din Maramureș și Bihor, adevărate capodopere ale artei constructive, de originalele „garduri cu leasă” amin- tite de C. C. Giurescu, întinse de-a curmezișul Dunării pentru prinderea peștelui, de multiplele inovații ale meșteșugarilor și instalațiilor industriei casnice românești, de crearea de către meșteri populari (sec. XIV) a celui dintîi vehicul pe șine din istoria tehnicii, „vagonetul de la Brad” (expus în Muzeul Transporturilor din Berlinul Occidental13 14) și de prima utilizare a explozivilor în lucrări miniere, realizată în Transilvania u, de nenumă- rate tratamente aplicate de femeile-vindecătoare de la sate care premerg empiric tratamente medicale dintre cele mai moderne (tratarea gușei, deci a hipertiroidiei, cu bureți conținînd iod, a hemoragiilor cu coji de ouă pisate, deci cu calciu, utilizarea unor extrase de plante medicinale foarte eficiente, sisteme empirice de vaccinare antivariolică etc.) Doi cu- noscuți istorici ai medicinei, V. L. Bologa și S. Izsâk conchid spre pildă : „Noi studiem astăzi medicina populară din motive practice. Am înțeles că putem să învățăm de multe ori de la ea pentru practica noastră medi- cală” 15. Este vorba, în toate acestea, de produse ale unui adevărat geniu popular. Iar dacă pînă acum ne-am referit la creația anonimă, această crea- ție nu este mai puțin reprezentativă dacă luăm în considerare pe cei dintîi creatori identificați. Mai multe surse, printre care Laonic Chalcocondil, ni-1 indică pe „Orban dacul” 16 („român de neam” scrie Gheorghe Șincai), drept unul dintre creatorii artileriei grele (sec. XVI), Conrad Haas din Sibiu (sec. XVI) concepe primele rachete cu mai multe trepte de aprindere din istoria tehnicii mondiale 17, Nicolaus Olahus (sec. XVI) face însemnate observații geografice și etnografice, umanistul loan Vitez (sec. XV) în- temeiază primul observator astronomic de pe teritoriul Eomâniei în centrul de cultură latină al Oradei, Antim Ivireanu tipărește cele dintîi cărți arabe la Snagov (1701), iar discipolul său, Mihail Ștefan, organizează prima tipografie gruzină la Tbilisi (1709) — prin adaptarea meșteșugului lor la alfabetele respective. Și, firește, un rol important, îl au mari personalități ca Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu, Constantin Cantacuzino, cu o creație de înaltă valoare, ca și Gavriil Ivul, Amfilohie Hoținiul, losif 13 D. Moroianu, I. M. Ștefan, Maeștrii ingeniozității românești, București, 1976, p. 35 —36. 14 M. Reinaud și M. I-'ave, Du feu gregeois ..., Paris, 1845, p. 220—221. 18 V. I. Bologa, S. Izsâk, Fapte și oameni din trecutul medicinei ..., București, 1962, p. 33. 16 Laonic Chalcocpndil, Expuneri istorice. în românește de Vasile Grecu, București, 1958, p. 225; Mustafa Aii Mehmed, Istoria turcilor, București, 1976, p. 150—151. 17 Von Honterus zu Oberth (sub redacția lui Hans Bațth), București, 1980, p. 47—65. www.aacoromamca.ro S-o. 1272 1084 I- M. ȘTEFAN 6 Moesodiacul (Moesiodiax), meșterul minier inventator Munteanu-Urs și mulți alții, pentru a ne opri în pragul secolului XIX 18. Veacul XIX este cel în care România a făcut pași hotărîtori spre creația tehnico-științifică modernă. Odată cu intensificarea mișcării gene- rale de emancipare socială și națională, cu începuturile dezvoltării capi- taliste, Țările române au fost angajate într-un curent general de renovare politică, economică și tehnico-științifică, exprimat nu odată în termenul, atît de frecvent folosit de proclamațiile și presa vremii, de „propășire”, dealtfel și numele unei interesante publicații a vremii. Propășirea însemna deopotrivă ieșirea treptată din chingile feudalismului, ascensiunea bur- gheziei ca clasă înaintată a societății, participarea tot mai largă a maselor populare la lupta de eliberare și la înfăptuirea idealurilor ei, dezvoltarea culturală, în sfîrșit realizarea supremelor țeluri ale poporului român, unitatea și independența națională, stindarde care fluturau în acest veac și în numeroase alte țări ale Europei, afirmînd drepturile inalienabile ale popoarelor. Progresul tehnico-științific, parte componentă a acestor aspirații și a acestui proces, este ilustrat de o serie de înnoiri fundamentale. Ne referim la introducerea mașinii cu abur (cele dintîi mențiuni sînt la noi din 1838 pentru Muntenia și Transilvania și din 1846 pentru Moldova). Este vorba apoi de începerea exploatării pe scară largă (1848) a marelui bazin carbonifer al Văii Jiului (folosit în măsură redusă, pe plan local și anterior), de o importantă perfecționare a centrului metalurgic al Re- șiței, unde se introduce încă din 1845 procedeul laminării, iar în 1857 — 1861 se construiesc cele dintîi furnale înalte de mare capacitate. Este interesant de menționat că o serie de mari cărturari români devin întemeie- tori de fabrici: Gh. Asachi, G. Barițiu, M. Kogălniceanu. O însemnată acțiune, care a polarizat formarea celor mai multe cadre tehnice ale vea- cului trecut, a fost construirea rețelei de căi ferate (cea dintîi între Oravița și Buziaș, realizată între 1847 și 1856, iar cele dintîi din Muntenia și Mol- dova în 1869 19 20. Să nu uităm nici introducerea la noi, după mai multe experimentări, a electricității: telegraful electric în 1853, generatorul elec- tric pentru iluminat în 1882 ș.a. Pentru această etapă pregătitoare, care a precedat formarea școlilor științifice și tehnice românești, este deosebit de important și faptul că în această perioadă se constituie treptat un cadru organizatoric dl creativității tehnice și științifice moderne. După constituirea, în primele decenii ale veacului, a mai multor societăți științifice, printre care cele mai cunoscute au fost Societatea de Medici și Naturaliști din Iași și Asociația transil- vană pentru literatura română și cultura poporului român (ASTRA), în 1866 este întemeiată la București Academia Română, cu membri din toate ținuturile locuite de români în 1875 Societatea Română 18 Ștefan Bălan, Moments principaux de l’histoire des Sciences de la nature et de la technique en Roumanie (jusgu’au XIX siecle), „NOESIS. Travaux du Comită Roumain d’Histoire et de Philosophie des Sciences”, VI, 1980, p. 35—42. 18 C. Botez, D. Urmă, I. Saizu, Epopeea feroviară românească, București, 1977. 20 Academia R.S.R. Organizare, unităfi d,e cercetare. București, 1966, p. 10—13; Miron Nicolescu, O sulă de ani de activitate academică. In voi. „Centum Anni Academiae ..., Bucu- re?t1’ 1966 www.dacoromanica.ro 7 ȘCOLILE ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE ROMANEȘTI 1085 de Geografie, în 1881 Societatea Politehnică din România, iar în 1890 Societatea Română de Științe (inițial ,,de Științe Fizice”). Universitatea din Iași ia naștere în 1860, Universitatea din București 1864, iar cea din Cluj în 1872. Consecutiv organizării mai multor școli tehnice cu caracter mediu (cele mai cunoscute fiind cele conduse de Gh. Lazăr și Gh. Asachi), de mecanici și de meserii în prima jumătate a veacului, în 1864, în vremea lui Alexandru loan Cuza, se constituie la București și prima instituție de învățămînt tehnic superior, denumită în prima ei formă „Școala de Ponți, Șosele, Mine și Arhitectură”, iar ulterior „Școala de Poduri, Șosele și Mine” (1867) și „Școala Națională de Poduri și Șosele” (1881). Tot din 1864, datează și elaborarea unei însemnate legi a instrucțiunii publice. în 1858 este întemeiată, din inițiativa lui Carol Davila, Școala Națională de Medicină și Farmacie din București, cea dintîi instituție de învățămînt medical superior de la noi zl. în același timp, un număr tot mai mare de români sînt trimiși, ca bursieri, pentru studii superioare, în marile centre culturale ale Apusului. Mai mulți autori, de diferite specialități, se preocupă răzleț de organizarea de laboratoare și biblioteci științifice, de organizarea de observații meteo- rologice, de introducerea unei terminologii științifice în limba română, iar fizicianul Teodor Stamati publică chiar un „Disionăraș de cuvinte tehnice” (1840). în sfîrșit, în deceniul IX al veacului iau naștere și primele institute românești de cercetare : Birolul Geologic (1882), Institutul Me- teorologic (1884) și Institutul de Bacteriologic (1887) — toate la București. Luciditatea privind scopurile urmărite prin progresul tehnico-științific este ilustrată de o scrisoare din 1843 adresată de Petrache Poenaru înte- meietorul unei fabrici de la Tunari și publicată de „Vestitorul Românesc” : felicitîndu-1 pe acesta pentru inițiativa sa de a folosi „iscusința oamenilor cei întrebuințați dintre lăcuitorii aceștii țări”, Poenaru vede în aceasta „o sigură perspectivă a ne scăpa de birul ce plătim streinilor, exportînd produsele noastre ca să ni se întoarcă fabricate” 21 22. în această ambianță favorizînd creativitatea, deși dezvoltarea teh- nico-științifică a fost în general lentă, iar atitudinea statului față de știința națională, cum vom vedea, ambiguă, sînt de consemnat o serie de reali- zări semnificative, care marchează continuitatea față de ingeniozitatea tehnică a secolelor anterioare. Astfel, la 25 mai 1827, P. Poenaru înregistrează la Paris, în vremea studenției, cel dintîi brevet de invenție românesc atestat, pentru un stilou (dotat cu peniță, rezervor de cerneală și piston) 23. Ion I. Irimie, din Bihor, unchiul lui losif Vulcan, inventează în 1836 chibriturile cu fosfor, iar în 1840 întemeiază o fabrică de chibrituri. Începînd din același an, funcțio- nează la Cluj „fabrica de mașini” a lui Petru Raika, unde sînt produse plugurile de concepție proprie ale acestuia, originale semănători, seceră- tori, mașini de desfăcut porumb, depănători de mătase — unele premiate la expoziții-concurs internaționale. în țară, unde nu exista încă oficiu de brevetare (creat abia în 1906), o serie de inventatori agricoli se adresează 21 Dicționar cronologic de medicină și farmacie (sub îngrijirea lui G. Brătescu), București, 1975, p. 131. 23 D. Moroianu, I. M. Ștefan, Maeștrii . .., p. 80. 23 George Petra, Petrache Poenaru, București, 1966. www.aacoromanica.ro 1086 I. M. ȘTEFAN 8 domnitorilor spre a obține „privileghii” pentru exploatarea exclusivă a mașinilor agricole sau a procedeelor miniere inventate de ei (losif Caruzu^ J. H. Zucker, Alex. Popovici etc.)24. în 1857, pe baza unui procedeu ela- borat de Alexe Marin, Adolf Heege și Teodor Mehedințeanu, începe să producă cea dinții rafinărie de petrol din lume la Ploiești 25 (anterior nu existaseră în diferite țări decît mici instalații de distilare), Eomânia de- vine cea dintîi țară cu producție industrială de petrol înregistrată în sta- tisticile internaționale, iar Bucureștiul este în același an cel dintîi oraș din lume iluminat cu petrol lampant. Tot în domeniul iluminatului, să observăm că Timișoara este în 1884 cel dintîi oraș cu străzile iluminate electric. De remarcat și activitatea primului inventator român de noto- rietate internațională, Alexandru Ciurcu, avocat, publicist, și tehnician amator, inventatorul (în colaborare cu francezul Just Buisson) a celei dintîi ambarcațiuni și a primului vagonet pe șine propulsate prin reacție (experimentate cu succes, în 1886—1887), a primului motor reactiv pen- tru propulsat aparate de zbor, brevetate în Franța, Anglia, Germania, Italia, S.U.A., Belgia 26. Interesantă și inventarea, de către loan I. Puș- cariu, în 1877, a stereometrului, instrument de măsurat și în același timp riglă de calcul 27, fabricată în serie de întreprinderea „Henri Cerf” din Bruxelles. în domeniul științei, este de subliniat în primul rînd, din această perioadă, opera savantului-enciclopedist Emanuel Bacaloglu, care după o adolescență zbuciumată din cauza participării la Eevoluția de la 1848, izbutește ca, în vremea studiilor la Leipzig și Paris (1856—1861), să pu- blice 17 note și articole științifice de matematică, fizică și chimie, desco- perind în 1859 ceea ce mai tîrziu Alessandi’O Terracini a numit „curbura lui Bacaloglu”, înscriindu-și astfel ca primul român numele în terminolo- gia științifică internațională 28. încă înaintea lui însă, prima lucrare ro- mânească originală de matematici fusese publicată (în 1841) de către Dimitrie Asachi, privind inversarea seriilor. Doi remarcabili precursori ai școlii românești de geologie au fost Carol Mihalic de Hodocin în Moldova, descoperitor de zăcăminte de fier, plumb, argint, aramă și sare și Michael Johann Ackner în Transilvania, cu variate cercetări mineralogice — autori de lucrări însemnate publicate în perioada 1845—1855. Un pionier al explorării floristice și faunistice a Peninsulei Balcanice a fost în 1833—1836 bănățeanul Constantin Ma- nolesco. Printre primii botaniști români descoperitori de la noi s-au nu- mărat transilvănenii Florian Porcius și Artemiu Publiu Alexi, care și-au înscris numele în știință prin descoperirea a numeroase specii de plante. Alexi a și amenajat o mică stațiune pentru cercetări botanice în munți și o modestă grădină botanică la Năsăud 29. în Moldova, lacob Cihac și 21 I. Cojocarii, Documente privitoare la economia Țării Românești. 1800—1850, Bucu- rești, 1958, p. 738 și urm. 25 Const. I. Boncu, Contribuții la istoria petrolului românesc, București, 1971, p. 92. 24 Dinu Moroianu, I. M. Ștefan, Focul viu ..,, p. 220—226. 27 I. I. Pușcariu, Das Stereometer, privilegiertes Korper Messinstrument, Budapesta, 1877. 28 I. M. Ștefan, Romanian Contributions to International Scientific and Technical Termino- logy, în „NOESIS ...”, VI, 1980, p. 63. 29 Istoria științelor In România. Biologia (sub redacția Iui Emil Pop și Radu Codreanu), București, 1975, p. 18 — 21. « www.dacoromamca.ro 9 ȘCOLILE ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE ROMANEȘTI 1087 Nicolae Șutii, elaborează, încă din prima jumătate a secolului XIX, pri- mul studii botanice, al doilea studii zoologice de mare interes documentar. Un alt precursor, prea puțin cunoscut, a fost cărturarul loan Eus, care a publicat în 1842, în centrul cultural românesc al Blajului, cel dintîi manual original de geografie în limba română prezentînd unitar toate cele trei țări române, intitulat Icoana Pămîntului sau cartea de geografie-. în medicină, încă înainte de a se putea vorbi de o școală științifică de cercetare, sînt de semnalat astfel de contribuții originale ca teza de doctorat a lui Mihail Zotta din domeniul patologiei profesionale, consa- crată colicii saturnine (1826), o erudită topografie medicală a Țării Româ- nești datorată lui Constantin Caracaș (1830) și o alta consacrată Moldovei de către Constantin Vârnav (1836) 30, un studiu despre corelația dintre evoluția fenomenelor meteorologice și bolile infecto-contagioase (1863), datorat lui luliu A. Theodori, o metodă de tratament chirurgical a hemo- roizilor elaborată de Ion P. Vercescu 31 (1868) — anticipîndu-1 pe W. Whitehead (1882) —, în sfirșit un remarcabil tratat de psihiatrie medico- legală scris de Alexandru Sutzu Alienatul în fața societății și a științei (1877), lucrare de pionierat în acest domeniu, care propune și justifică o nouă atitudine, științific fundamentată, față de bolnavii mintali ș.a. Ne-am referit firește la o seamă de realizări de vîrf, dar ele nu sînt mai puțin semnificative pentru aptitudinile tehnico-științifice ale româ- nilor, corespund nevoilor de progres ale societății și reprezintă un început de afirmare în concertul universal a creației noastre în aceste domenii. Știința și tehnica românească își dădeau astfel o primă măsură de maturi- tate, creînd premisele unor progrese și mai importante, care vor fi proprii perioadei ulterioare. * 3. Cucerirea independenței de stat a României, urmare firească a evoluției sociale și naționale, a impulsionat considerabil progresul econo- miei, accentuînd în primul rînd cerința valorificării bogatelor resurse naturale ale țării, creînd condiții stimulative pentru mobilizarea poten- țialului material și uman. Un factor de bază al realizării acestor țeluri era desigur dezvoltarea științei și tehnicii naționale, integrată în necesi- tățile românești și în ansamblul progresului european. Evoluția aceasta era favorizată de faptul că școlile noastre superioare începuseră să producă specialiști tot mai bine pregătiți, care se alăturau specialiștilor români formați în marile centre de cultură ale Apusului. Necesitatea organizării, sistematizării și specializării, premise ale unei eficiențe creatoare ridicate, a dus la constituirea școlilor științifice și tehnice românești. Acest proces de constituire nu a fost însă lin, lipsit de obstacole, atitu- dinea statului față de știința și tehnica românească fiind în esență con- tradictorie. Pe de o parte, guvernele care se perindau la cîrma statului aveau nevoie de aportul tehnico-științific, mai ales cînd era vorba de va- lorificarea unor bogății naturale, iar o serie de oameni de stat, ca Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, P. S. Aurelian, Titu Maiorescu, Spiru Haret 30 C. Vârnav, Rudimentum physiographiae Moldaviae, Buda, 1836. 31 Istoria științelor tn România, Medicina (sub redacția Șt. M. Milcu și B. Duțescu), București, 1980, p. 88. www.dacaramanica.ro 1088 I. M. ȘTEFAN 10 ș.a. sau istorici ca A. D. Xenopol militau deschis pentru promovarea științei, tehnicii, industriei; pe de altă parte, aceleași guverne acordau de cele mai multe ori cu mare greutate fondurile necesare pentru consti- tuirea bazei materiale adecvate (aparataj, laboratoare, centre de cercetare, biblioteci etc.), datorită atît insuficienței mijloacelor materiale, cît și unei neînțelegeri a nevoilor specifice științei. în amintirile sale, Petru Poni ilustrează plastic și, putem spune, dramatic această situație, cînd scrie : „Nouă ne lipsea totul. Nu aveam nici colecții, nici aparate, nici materialul cel mai elementar de experimen- tare, nici cărți sau reviste în care să putem afla cel puțin ceea ce alții, mai favorizați decît noi, mai lucrează în alte țări. Nu aveam măcar localul în care să putem lucra” 32. Referindu-se la dezvoltarea cercetării științifice în domeniul tehnic, Remus Răduleț observa că la început aceas- ta ,,s-a dezvoltat fără a fi stimulată și anume prin activitatea desfășu- rată sau condusă de cîteva personalități. De aceea, se cuvine [să aducem] cu atît mai mult prinosul nostru de recunoștință față de fruntașii care, din producție sau învățămînt, cu eforturi mari și mijloace modeste, publice sau particulare, au purtat făclia cercetării și a realizărilor tehnice ale țării și au creat tradiția în această muncă, prin exemplul personal și iz- bînzi ale celor îndrumați de ei” 33. Un exemplu caracteristic ilustrează rolul de frînă pe care uneori interesele capitaliste îl exercitau asupra progresului tehnico-științific : „Concesionat în 1868 unui capitalist francez, iluminatul cu gaz (al Bucu- reștilor — n.a.) trece, după doi ani, în mîinile unui grup de capitaliști români, care construiesc uzina de gaz de la Filaret. După ce storc o mare avere din această exploatare, vînd la rîndul lor întreaga instalație unei societăți engleze, care, după șapte ani de exploatare, o cedează unor capitaliști francezi. Perindarea prin atîtea mîini, străine de interesele poporului, a avut două mari neajunsuri: întîi a împiedicat fabricarea de mașini și utilaje de către industria națională, deoarece capitaliștii străini urmăreau să-și vîndă utilajul lor; apoi a fost o frînă în calea in- troducerii unui mijloc mai practic de iluminat, iluminatul electric. Bazîn- du-se pe contractul încheiat cu Primăria București, Compania de Gaz a continuat să funcționeze pînă în 1908, cînd înceta dreptul ei, conform contractului. în acest fel, iluminarea electrică a Bucureștilor a fost întîr- ziată cu aproape un sfert de veac” 34. Victor Babeș, cea mai reprezentativă personalitate a științei româ- nești din trecut, a fost foarte explicit în asprele rechizitorii pe care le-a pronunțat în legătură cu relația stat-știință, și foarte realist, chiar dacă aprecierile lui nu pot fi generalizate. Sărbătorit în 1915 de Societatea Studenților în Medicină, el rostește un vehement discurs, în care demască „politicianismul exagerat”, care duce la confundarea valorilor, la depre- cierea, umilirea, neglijarea, persecutarea oamenilor de știință de către „puternicii zilei”, de către „ariviștii diletanți, care dispun după placul 33 Cf. Cristofor Simionescu și Magda Pctrovanu, Figuri de chimiști români, București, 1964. 33 Remus Răduleț, Realizări și perspective tn domeniul științelor tehnice, in voi. Centura Anni Academiae . .., p. 89. 34 Ștefan Vencov, De la făclieja lumina rece. București, 1952, p. 14—15. www.aacoromariica.ro 11 ȘCOLILE ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE ROMANEȘTI 1089 lor de destinele țării și nu pot tolera ca altcineva decît ei să fie mai com- petent, să se impună și să tulbure afacerile lor” 35 36. Arătînd că a luptat timp de 28 de ani pentru reformele „dictate de știință”, dar n-a putut obține să fie ascultat, el conchide : „Politicienii noștri, care, îndemnați de cîțiva infami calomniatori, înjură și suprimă oamenii noștri de știință cu renume european, nu-și dau seama sau puțin le pasă, dacă fac prin aceas- ta un act de trădare a neamului [...] Fiți însă convinși că nu este departe timpul cînd drepturile și aspirațiile Eomâniei vor fi apreciate de areopagul Europei, dar nu după numărul ostașilor noștri, nici după agi- tațiunile politicienilor interesați, ci după valoarea culturală și civili- zatoare a neamului românesc, care e reprezentat în prima linie prin știința română, nu prin știința germană sau franceză transplantată cu mai mult sau mai puțin succes la noi, dar prin ceea ce românii au creat nepieritor în țara lor și pentru care lumea civilizată îi este recunoscătoare” 3B. Așa se exprima cel ce caracteriza oligarhia vremii lui, între altele, prin „depre- cierea intelectualilor, asuprirea științei adevărate din partea politicienilor noștri, înlocuind-o cu pseudo-știință și pseudo-savanți”, cel care întrebat despre leacul pelagrei, o definește ca o „boală a mizeriei”, ca o „rușine națională” și arată că vindecarea ei o poate aduce numai îmbunătățirea stării materiale a țăranilor, în esență imediată, „împroprietărirea”. Asemănător vorbea și marele chimist promotor al progresului știin- țific C. I. Istrati, care cerea, într-o cuvîntare rostită în 1909 la Societatea de Științe (întemeiată de el) : „Nu vă pierdeți timpul degeaba, nu vă lăsați să vă influențeze în rău neajunsurile unei societăți care se resimte de putreziciunea clasei conducătoare, adesea străină sau înstrăinată. Faceți totul pentru a aduce la adevărata viață marea rezervă de energie ce stă în stare latentă în stratul de jos al poporului; veți fi surprinși și mîndri de cele ce veți vedea că se înalță de-acolo” 37. Este de asemenea caracteristic faptul că refuzul marelui neurolog Gheorghe Marinescu de a se înscrie în partidul conservator sau liberal, cum i se propusese, a făcut să întîrzie cu 17 ani construirea clinicii neurologice moderne ce-i fusese promisă, terminată pînă la urmă cu doi ani înainte de moartea lui, în 1936. Exista în același timp o anumită neîncredere a oficialității în capa- citatea specialiștilor români. Se recurgea adesea la experți străini și la organizații sau firme străine, uneori într-adevăr necesari, alteori însă puțind fi cu succes înlocuiți, chiar în condiții mai avantajoase, de capa- citățile creatoare care existau în țară (s-a făcut aceasta chiar și pentru lucrări de restaurare a unor monumente istorice, ceea ce a prejudiciat patrimoniul național). Substratul era în multe cazuri complicitatea de interese dintre cercurile guvernante și reprezentanții capitalului românesc și străin. Desigur, nu trebuie să absolutizăm această adversitate sau obtuzi- tate. încă din prima jumătate a veacului, prin bursele instituite de domni- tori ca Mihail Sturza, prin Eforia Școlilor, mai tîrziu prin fonduri speciale 86 Sărbătorirea profesorului Babeș de către Societatea Studenților In Medicină, București, 1915. Extras din „Spitalul”, 1915, p. 139—143. 36 Ibidem. 37 Cf. D. Moroianu, I. M. Ștefan, Maeștrii..., p. 201. www.dacoromanica.ro 1090 I. M. ȘTEFAN 12 ca cel instituit de „Vasile Adamachi”, prin Academia Română, numeroși tineri români au obținut cum am mai arătat, burse de stat, cu care au făcut strălucite studii în străinătate (P. Poni, Gregoriu Ștefănescu, Ion lonescu de la Brad, Spira Haret, Constantin Miculescu ș.a.). Epoca lui Alexandru loan Cuza, perioadele cînd guvernele sau diferite ministere au fost conduse de loan Ghica sau P. S. Aurelian, de Spira Haret (la Instrucțiunea Publică) sau de Anghel Saligny (la Lucrări Publice) au cunoscut importante acțiuni de stimulare a creației tehnico-științifice. Dar predominantă a fost atitudinea contrarie, reticentă, de contracarare chiar. Adesea oamenii de știință erau nevoiți, cum tot P. Poni remarcă, în amintirile anterior citate, „să lucreze mai întîi pentru a-și crea mijloa- cele de studiu”, să lupte din greu pentru întemeierea de laboratoare, institute, biblioteci, observatoare, unele realizate extrem de tîrziu. loan Athanasiu, întemeietorul fiziologiei experimentale în România și savant de renume mondial, care a dotat Institutul de Fiziologie din București în mare măsură prin sacrificii personale, și-a dat demisia de la catedră atunci cînd institutul a fost abuziv demolat înainte de a se construi un nou local, rostind cuvintele memorabile „Eu nu pot face fiziologie cu creta și buretele !” Observatorul astronomic din București a fost fondat abia în 1908, după îndelungi strădanii și insistențe ale lui Nicolae Cocu- lescu38 și doar de atunci se poate vorbi de o școală românească de astro- nomie. Școala astronomică de la Iași se constituie în 1913 39, odată cu întemeierea Observatorului astronomic din Iași de către astronomul și matematicianul Constantin Popovici. Fără astfel de observatoare, nu putea fi evident vorba de școli de cercetare științifică în această specia- litate 40. Petru Bogdan, pionierul chimiei fizice în România, a trebuit să aștepte 15 ani înființarea catedrei de această specialitate la Iași (1915), pe care a organizat-o apoi ca centru de învățământ și cercetare. Dacă într-o serie de domenii fundamentale, reprezentanții școlilor științifice autohtone au reușit totuși de timpuriu, încă de la sfîrșitul seco- lului XIX, să se impună, aceasta s-a datorat într-o măsură importantă faptului că ei au obținut rezultate de mare interes național sau de valoare internațională recunoscută. Aceasta s-a întîmplat chiar în faza de ctitorire și uneori în strînsă legătură cu aceasta. Geologii, naturaliștii, geografii, chimiștii, inginerii constructori, minieri și petroliști, se afirmă cu autori- tate, contribuind în mod hotărîtor la rezolvarea unor probleme economice, sociale, de civilizație ale țării sau primesc prestigioase recunoașteri și premii internaționale pentru contribuțiile lor. Ei își demonstrează, teore- tic și practic, priceperea și puterea creatoare, în cadrul unor probe consi- derate hotărîtoare și o fac în ciuda mijloacelor materiale slabe de care țara dispunea, în ciuda opoziției de care de cele mai multe ori se lovesc din partea oficialității; ei micșorează implicit dependența României față de importul de inteligență străină și ajung în același timp să dezvolte aportul românesc la patrimoniul mondial. 38 I. M. Ștefan, V. lonescu Vlăsceanu, Momente și figuri din istoria astronomiei românești, București, 1966, p. 55 — 61. 38 Ibidem, p. 61-64. 40 Constantin Pârvulescu, Contribuite la istoria științelor. Tablou sinoptic al eoolufiei astronomiei tn România, Cernăuți, 1937. www.dacoromamca.ro 13 ȘCOLILE ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE ROMANEȘTI 1091 Astfel, necesitatea social-economică de modernizare a societății se întîlnește și se îmbină cu opera de pionierat eroic a unor învățați devotați științei dincolo de orice limită. Printre exemplele caracteristice care se pot da, putem aminti o serie de realizări decisive în știința și practica ingineriei. Astfel, după o primă perioadă în care căile ferate din Muntenia și Moldova au fost con- struite de către firme concesionare străine (1869—1879), inginerii români avînd doar sarcina să supravegheze și să consolideze lucrările, în 1879 un grup de ingineri români, în frunte cu Dimitrie Frunză, primește sarcina să construiască linia feroviară Buzău-Mărășești. Proiectată de specialiștii români, în frunte cu Frunză, linia este executată între 1 mai 1879 și 1 iunie 1881, în condiții tehnice superioare traseelor executate de conce- sionari, fiind dată în exploatare înainte de termenul prevăzut și cu o economie de 620 000 lei față de deviz — importantă demonstrație a capa- cității a ceea ce se numea pe atunci ,,corpul tehnic român”. Iar cu prile- jul inaugurării liniei, sărbătorită ca un eveniment național, este întemeiată Societatea Politehnică din Bomânia (1881). în același an, Școala Națio- nală de Poduri și Șosele este reorganizată de Gheorghe I. Duca (mulți îi spuneau chiar „Școala lui Duca”), ca o bază mult consolidată de învă- țămînt tehnic superior — la nivelul celor mai bune instituții similare din Europa — și totodată dotată cu primele nuclee de cercetare tehnică (labora- toare etc.). Chiar în anii directoratului lui Duca (1881—1888), cînd se poate vorbi pentru întîia oară de o școală românească de tehnică, se produce și un alt eveniment tehnic important. Inginerul Anghel Saligny primește (1884) sarcina proiectării și execuției marilor silozuri de la Brăila și Galați, importante economic pentru depozitarea și exportul cerealelor țării. Dînd dovadă de o îndrăzneală tehnică deosebită, el execută pereții din plăci hexagonale prefabricate de beton armat, prin aceasta Bomânia fiind prima țară din lume unde s-a întrebuințat betonul armat la astfel de construcții 41, Saligny devenind în același timp un pionier al prefabricării construcțiilor masive pe plan mondial. Și tot A. Saligny este acela care, răspunzînd necesității economice stringente de a se asigura legătura Bomâniei cu Dobrogea, provincia realipită țării în urma Băzboiului Inde- pendenței, realizează, în fruntea unui colectiv de ingineri români, vastul complex al lucrărilor inginerești ale liniei feroviare Fetești-Cernavodă, în condiții de teren foarte dificile (zone mlăștinoase etc.). După ce la un concurs internațional mai multe firme străine prezentaseră soluții nesatisfăcătoare sub aspect tehnic și economic, proiectul este încredințat lui Anghel Saligny. Soluțiile magistrale pe care el le-a dat acestei mari lucrări (1890—1895), într-o epocă de pionierat a tehnicii românești mo- derne, a inclus realizarea marelui pod de la Cernavodă, pe atunci cel mai lung pod metalic din Europa continentală (și al treilea ca lungime din lume) și în același timp cel dintîi pod din oțel acid — oțelul modern —, adevărat „arc de triumf închinat bătrînului Danubiu”, cum l-a caracteri- zat Alexandru Vlahuță. Tratatele de poduri din toată lumea citează această lucrare inginerească de valoare națională și mondială. 41 N. Profiri, Opera și activitatea lui Anghel Saligny în voi. „Anghel Saligny. Biobiblio- grafie”, București, 1956, p. 13. Vezi șLAifrWfl'(IfaWltfTii /f îî/UiS ^pp&nia, voi. I, 1931, p. 129. 1092 I. M. ȘTEFAN 14 Saligny a scris puțin și a realizat mult, cea mai importantă lucrare publicată de el fiind memoriul tehnic al Complexului Fetești-Cernavodă, ce-i drept profetic în multe dintre previziunile sale tehnice. Pentru el ca și pentru o serie de alți pionieri ai ingineriei românești, sînt pe deplin valabile observațiile pe care le face Saligny însuși cu prilejul primirii lui Mihail Eâmniceanu — cel mai însemnat constructor român de linii fero- viare — ca membru corespondent al Academiei Eomâne, la 23 martie 1904, cînd spune că, în afara cîtorva memorii și studii, acesta nu are publicații importante; dar inginerii care s-au distins în Eomânia în ulti- mii douăzeci de ani, arată el, au avut mult de muncit și în schimb le-a lipsit timpul necesar să elaboreze măcar monografii asupra lucrărilor exe- cutate de ei, despre care s-ar fi putut scrie volume întregi. Aceste lucrări, subliniază constructorul podului de la Cernavodă — caracterizîndu-și de fapt și propria operă —, executate în piatră și oțel, vor rămîne ca o măr- turie nepieritoare a capacității acelora care le-au conceput și realizat 42. Ne-am oprit mai mult asupra acestor evenimente de început ale formării școlii tehnice din Eomânia, fiindcă ni s-au părut a fi semnifica- tive pentru întreagă această etapă inițială, pentru rolul ei în civilizația românească, pentru nivelul la care s-au ridicat aceste înfăptuiri de pio- nierat. în decursul primelor decenii ale existenței școlilor științifice și teh- nice românești, institutele, laboratoarele și bibliotecile se înmulțesc și se diversifică (adesea, cum am văzut, cu aportul personal al întemeietorilor de discipline), se înființează noi și noi catedre de diferite specialități și acestea devin centre de activitate creatoare, importante acțiuni științifice și tehnice sînt duse la bun sfîrșit, românii devin autori de descoperiri și invenții cu valoare de prioritate în știință și tehnică. Toate acestea se produc în cadrul școlilor științifice care se diversifică tot mai mult, proces corespunzător celui desfășurat pe plan mondial. Școala inițială de geologie se diferențiază de pildă în școli de mineralogie, tectonică, petrografie, stratigrafie, cristalografie, sedimentologie, paleon- tologie, pedologie, ulterior și de hidrogeologie, geochimie, geofizică, geo- matematică etc. 43. Chimia se diferențiază la rîndul ei în cele trei școli fundamentale de chimie organică, anorganică și analitică, iar medicina în școli de bacteriologic, chirurgie, medicină internă, ftiziologie,neurologie, psihiatrie, cardiologie, pediatrie, oftalmologie, oto-rino-laringologie etc. 44 Tehnica se diferențiază în școli de construcții, de materiale de construcții, de inginerie feroviară, de hidraulică și hidrotehnică, de construcții de mașini și motoare, de industrie chimică, de energetică și electrotehnică, de petrol și mine, de aerodinamică, de telecomunicații și radiocomunicații — ulterior și de domenii foarte speciale : cibernetică tehnică și cibernetică economică, informatică, magnetohidrodinamică, gazodinamică, lubri- ficație etc. 45. 42 „Analele Acad. Române”, seria II, t. XXVI, 1903—1904, București, 1904, p. 196. Vezi și Radu Pantazi, Anghel Saligny â l'Academie Roumaine, în „NOESIS”, VI, 1980, p. 43. 48 Istoria științelor tn România. Geologia-Geofizica-Geadezia-Geografia (sub redacția Sabba S. Ștefănescu, G. Murgeanu, Vintilă Mihăilescu), București, 1977. 44 Istoria Medicinei Românești, București, 1972. 45 I. M. Ștefan, Edmond Nicolau, Scurtă istorie a creației științifice și tehnice românești, (mss.), București, 1981, p. 42—45. j www.dacoromamca.ro 15 ȘCOLILE ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE ROMANEȘTI 1093 Sarcina cea mai grea a revenit fără îndoială ctitorilor de discipline, celor care au dus munca de desțelenire și de fundamentare, impunînd în același timp valoarea și caracterul novator al activității de cercetare și de înfăptuire în cadrul celor dintîi școli constituite : Ion lonescu de la Brad în agronomie, Gregoriu Ștefănescu și Grigore Cobălcescu în geologie, Petru Poni și C. I. Istrati în chimie, Dragomir Hurmuzescu și Constantin Miculescu în fizică, David Emmanuel, Gh. Țițeica și Dimitrie Pompeiu în matematică, Nicolae Coculescu în astronomie, Simion Mehedinți și George Vâlsan în geografie, Victor Babeș, Ion Cantacuzino și Gheorghe Marinescu în medicină, Dimitrie Brândza, Emil Racoviță, Grigore Antipa și Paul Bujor în biologie, Anghel Saligny, Gheorghe Duca și Elie Radu în tehnică. ,,Printr-o activitate de larg orizont, prin asimilarea celor mai însemnate progrese obținute pe plan mondial, prin pilda unei creații personale originale de avangardă, prin formarea unor mari pleiade de discipoli, ei au creat baza solidă a dezvoltării ulterioare” 46. 4. Lucrarea de față nu poate cuprinde schițarea unor istorii separate ale dezvoltării școlilor științifice și tehnice românești. Ne propunem să facem acest lucru într-un studiu ulterior. Este însă necesar să ne oprim asupra unor trăsături comune și diferențiale ale procesului de formare a acestor școli. Trebuie subliniat în primul rînd cadrul istoric general în care școlile respective s-au constituit, în condițiile cuceririi independenței absolute a Eomâniei, cînd țara noastră asigurîndu-și suveranitatea, a devenit egală cu celelalte state independente. A urmat o epocă putînd fi, în ansamblu, considerată de progres în politica statală, în economie, în cultură. Evoluția științei și tehnicii a fost strîns legată de o însemnată dezvoltare industrială, agricolă și comercială, ca și de necesitățile intensificării investigării resur- selor geologice și a marei bogății petroliere a țării, de necesitatea dezvol- tării transporturilor, fiind totodată dependentă de politica economică, în care se înfruntau liberschimbismul conservator și protecționismul liberal (ultimul evident mai favorabil dezvoltării științifice). Un rol important l-a jucat Academia Eomână, care s-a impus ca forul cultural cel mai însemnat al țării; secția științifică a acesteia, con- stituită în 1872, și-a început mai tîrziu decît celelalte două secții (literară și istorică) activitatea, dar a cuprins încă din faza inițială oameni de știin- ță de mare prestigiu, ca Florian Porcius, Em. Bacaloglu, Ion lonescu de la Brad, Gr. Cobălcescu, Petru Poni, Ion Ghica, Anghel Saligny, Spiru Haret, Nicolae Kretzulescu, Victor Babeș, care i-au asigurat un nivel ridicat și un larg orizont47. Academia primea anual de la stat o mică dotație, de 300 mii lei, dispunea de cea mai importantă bibliotecă științifică din țară și în periodicul ei de bază, „Analele Academiei Ro- mâne” (ale cărei „Memorii” apăreau separat, pe secții), și-au publicat sistematic cercetările reprezentanții școlilor științifice. în paralel cu Academia, au fost fundate un număr tot mai mare de societăți, institute 18 Ibidem, p. 45. 17 Academie de la 'Republique Socialiste de Roumaine. Bref historique. 1866—1966, Bucu- rești, 1968. www.dacoromanica.ro 1094 I. M. ȘTEFAN 16 și centre de cercetare, din ce în ce mai specializate, care și-au editat propriile publicații (anale, buletine, reviste, colecții de cărți). La rindul lor, universitățile au început să-și editeze periodicele, mai întîi generale, apoi pe specialități. Școlile științifice au organizat de timpuriu și legături științifice internaționale constante, au luat parte la vaste acțiuni de colaborare științifică (cum a fost alcătuirea hărții geologice a Europei, încă din 1881). Participarea specialiștilor români la elaborarea de mari dicționare internaționale, ca cel de fiziologie în zece volume, și la congrese de spe- cialitate a devenit tot mai frecventă, iar la începutul veacului XX un congres internațional al petrolului s-a ținut la București. O serie de centre de cercetare și-au ridicat simțitor nivelul activi- tății : modestul Birou Geologic din 1882 devine, de pildă, în 1906 Insti- tutul Geologic al Eomâniei; alte centre de cercetare se diversifică, diferențiindu-se în mai multe instituții separate. O serie de societăți de pildă cea de geografie, desfășoară intense activități de cercetare și elaborează lucrări monumentale, ca Marele Dicționar Geografic al Româ- niei (1898—1902). în cadrul unora dintre discipline, nu se formează în faza inițială institute speciale de cercetare, această activitate desfășurîndu-se în cadrul învățămîntului superior, unde catedrele universitare devin ele însele centre de cercetare; acesta este cazul, în etapa de formare a școlilor științifice, pentru matematică, fizică, chimie, tehnică: cercetarea se efectuează în universități, respectiv la Școala Națională de Poduri și Șosele. în cazul altor discipline, la care s-au constituit de la început institute de cercetare, catedrele devin un al doilea nucleu de cercetare, a cărui dotare se modernizează treptat. însăși succesiunea în care au apărut școlile științifice românești ilustrează axarea lor pe necesitățile social-economice ale țării. Este vorba în primul rînd de Școala românească de agronomie ctitorită de Ion lo- neseu de la Brad, odată cu organizarea primelor stațiuni experimentale agricole și cursuri superioare de agronomie, apoi de școala românească de geologie și de școala românească de chimie, aceasta din urmă avînd la început și ea, în mare măsură, preocupări predominante de valorifi- care a resurselor subsolului (P. Poni, de pildă, publică o mare sinteză de mineralogie și are cercetări importante privind petrolul românesc). Specializarea școlilor se produce în mod diferit. în timp ce mate- matica și fizica de pildă se mențin mult timp ca o singură școală știin- țifică, medicina se diferențiază de la început; Victor Babeș este întemeie- tor al școlii medicale românești și în același timp fondatorul școlii româ- nești de bacteriologie, Gheorghe Marinescu este întemeietor al școlii românești de medicină și totodată de neurologie; școala românească de chirurgie apare și ea de timpuriu prin activitatea de cercetare și învăță- mînt a lui Constantin Dumitrescu Severeanu, George Assaky și Thoma lonescu. în biologie, se produce, de asemenea, de timpuriu diferențierea între botaniști, zoologi și fiziologi, Institutul Botanic al Universității din București fiind întemeiat de D. Brandza în 1892, dezvoltat din nuclee anterioare. în marea lor majoritate, ctitorii de școli sînt în același timp mari «creatori în domeniul științei sau tehnicii respective. Există însă și cazuri www.dacoromanica.ro 17 ȘCOLILE ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE ROMANEȘTI 1095 în care ctitorii de școală, după un început remarcabil (de obicei materia- lizat în teza de doctorat) nu mai dau la iveală ulterior decît puține lucrări, deoarece își sacrifică propria carieră de creație muncii didactice, organi- zării laboratoarelor, stimulării creației științifice a unei numeroase pleiade de discipoli. Este spre pildă cazul lui David Emmanuel, care în afara unei valoroase teze de doctorat asupra integralelor abeliene de speța a IlI-a (1879) și a unui clasic curs de teoria funcțiilor nu a dat lucrări importante; totuși, atît S. Stoilov, cît și G. Mihoc îl consideră, și aceas- ta pe drept cuvînt, întemeietor ai școlii matematice românești. Același lucru trebuie spus despre Constantin Miculescu, care, după ce în teza sa de doctorat din 1891, citată și astăzi în toate tratatele de specialitate, determină cel mai precis echivalent mecanic al caloriei, constantă de bază a termodinamicii moderne, nu mai scrie decît cîteva lucrări de mai redusă însemnătate, întemeind, în schimb, printr-o vastă activitate pro- fesorală și de îndrumare a cercetării, școala de fizică de la București. Și Spiru Haret, astronom, matematician și mecanician, după o teză de mecanică cerească adesea citată, nu mai scrie, ca lucrare fundamentală, decît un valoros tratat de Mecanică socială, devenind în schimb ctitorul învățămîntului științific modern românesc. în sfîrșit, o serie de oameni de știință, desfășoară, în țară sau în străinătate, o activitate importantă, dar care nu este legată de școlile de cercetare autohtone. Este, de exemplu, cazul, amintit, al lui Nicolae Teclu, care a activat ca profesor și inventator la Viena, a entomologului Aristide Caradja, care izolat la domeniul său de la Grumăzești-Neamț, a devenit unul dintre cei mai însemnați cercetători ai microlepidopterelor pe plan mondial, ca și a unor creatori care, negăsind în țară o bază de cercetare adecvată, și-au efectuat cercetările, descoperirile și invențiile deschizătoare de drumuri în străinătate (Traian Vuia, Henri Coandă, Gogu Constantinescu, Const. Levaditi ș.a.). Ou adevărat dramatică a fost situația lui Constantin Levaditi, unul dintre întemeietorii pe plan mondial a inframicrobiologiei în cadrul cercetărilor efectuate în străină- tate ; întors în țară, ocupă o catedră de bacteriologie la Universitatea din Cluj (1919—1921), dar este îndepărtat samavolnic, în urma publicării unei lucrări în care denunța starea sanitară nesatisfăcătoare. O caracteristică de seamă a etapei de formare a școlilor științifice și tehnice românești este, cum indicam de la început, nivelul înalt la care s-a ridicat, încă din faza de ctitorire, creația lor. Reprezentanții acestor școli întemeiază discipline noi ca biospeologia (E. Racoviță, 1907) și soni- citatea (G. Constantinescu, 1913—1918), elaborează primele tratate sis- tematice de bacteriologie (1885, V. Babeș, în colaborare cu A. V. Cornii), de endocrinologie (1909, C. I. Parhon, în colaborare cu M. H. Goldstein) și de ecuații integrale (1911, Traian Lalescu) din lume, inventează tele- fonia multiplă (1906, Augustin Maior), inițiază filmul științific (Gh. Marinescu, 1898), inventează cel dintîi electroscop modern și cel dintîi electrodinam de tensiune ridicată (Dragomir Hurmuzescu, 1894 și res- pectiv 1896), concep și experimentează primul avion capabil să decoleze prin forța motorului său (1906, Traian Vuia) și cel dintîi avion cu reacție (1910, Henri Coandă), inventează un nou sistem de rafinare selectivă a petrolului (1908, Lazăr Edeleanu), care se răspîndește în toată lumea, descoperă magnetonul atomic (Ștefan Procopiu, 1912), inițiază noi di- www.dacoromamca.ro 1096 I- M. ȘTEFAN 18 recții de cercetare prin descoperiri cruciale în matematică, biologie, chi- mie, fizică, geologie, medicină. Terminologia științifică și tehnică cuprinde, în această perioadă, cîteva mii de denumiri de efecte, fenomene, formule, funcții, ecuații, rețele, metode analitice, compuși chimici, procedee, dis- pozitive, aparate, instalații, tratamente, tehnici operatorii, genuri, specii și varietăți biologice, ipoteze și teorii introduse de români, cele mai multe purtînd chiar numele lor 48 — și aceasta în ciuda unor repetate frustări la care descoperirile românești au fost supuse. într-o perioadă ulterioară, acestea vor deveni și mai numeroase, amplificînd contribuția românească la patrimoniul mondial al valorilor tehnico-științifice. LE PEOCESSUS DE FOEMATION DES ECOLES SCIENTIFIQUES ET TECHNIQUES EOUMAINES RESUMfi Le processus de formation des ecoles scientifiques et techniques roumaines, peu 6tudi£ jusqu’â ces jours, s’est ddrouE au cours des derniâ- res d^cennies du XlX-e siecle, dans les conditions de la conquete de l’independance d’Etat de la Eoumanie. Les traditions de la Science et de la tehnique roumaines sont, incontestablement, plus anciennes, com- prenant des râalisations de porție exceptionnelle, tant en ce qui concerne la cr^ation anonyme, populaire, que les premiers cr^ateurs identifi6s. Durant les premișres d^cennies du XlX-e siecle, dans le contexte de l’emancipation sociale et 6conomique g^n^rale, d’un puissant courant de modernisation, l’on obtient des r^sultats significatifs, dont la premiere raffinerie de p^trole du monde ă Ploiești (1857) et l’on enregistra toute une serie d’inventations importantes (le stylo — 1827, les allumettes ă phosphore — 1836, de nouveaux types de machines agricoles — 1840 — 1848, des perfectionnements m^tallurgiques notables — 1830—1860 etc.). On constitua peu ă peu le cadre organisationnel de l’activit^ de cr^ation technique superieure par la fondation des premiers instituts de recherche (1882—1887), l’organisation de l’enseignement superieur de sp^cialitd, l’activitd de personnalites de prestige, auteurs d’ouvrages d’une grande originalite, le groupement autour d’eux de collaborateurs et disciples mar- quants, la fondation de l’Acad6mie Eoumaine et de soci&râs technico-scien- tifiques qui conduiront ă la constitution des dcoles scientifiques et techni- ques roumaines. Bien que la cr^ation de ces dcoles ait rdpondu ă des necessit^s so- cio-economiques fondamentales de la societd, l’attitude de l’Etat envers elles fut contradictoire : tantot d’encouragement et d’appui, tantot de deconsiddration. En ddpit de conditions le plus souvent pr^caire, les Ecoles scientifiques et techniques roumaines se sont d^velopp^es rapide- ment, se specialisant toujours davantage et apportant, des leur phase de constitution, une contribution notable au patrimoine național et mondial de valeurs, au ddveloppement de la civilisation roumaine et mondiale. 48 I. M. Ștefan, Romanian Contribulions ... www.dacoromanica.ro IMPORTANTA RAPOARTELOR CONSULARE ENGLEZE PENTRU ISTORIA PRINCIPATELOR ROMÂNE ÎN PERIOADA REGULAMENTARĂ (1835-1848) * DE PAUL CERNOVODEANU Rapoartele diplomatice și consulare ale reprezentanților Marii Bri- tanii la București și Iași din perioada 7/19 martie 1835 — 5/17 iunie 1848, precum și unele instrucții trimise acestora de la Foreign Office, acoperă un interval deosebit de însemnat din istoria principatelor dunărene și anume acel al epocii regulamentare. Documentele analizate nu oferă numai date noi cu privire la relațiile anglo-române, ceea ce era și firesc, dar in- serează și însemnate știri privitoare la evoluția principatelor în genere sub raport politic, socio-economic, administrativ — instituțional și cul- tural1. Majoritatea materialelor provin din fondul Turkey de la Public Record Office (P.R.O.) din Londra, Foreign Office (F.O. 78), microfilmate, parțial, de către Arhivele Statului din București (perioada 1837—1848, Microfilme Anglia, rolele 9—20), iar o mică parte sînt păstrate în arhiva Ministerului Afacerilor Externe al României, fondul Marea Postelnicie a Treburilor din afară (Moldova și Țara Românească). Rapoartele — datate după stilul nou — provin în majoritate — de la consulul general britanic în principate, Robert Gilmour Colquhoun 2 și apoi de la subaltern ii săi ♦ Introducere amplificată a lucrării de plan Rapoarte diplomatice și consulare engleze privitoare la Principate (1835—1848) (București, 1979). 1 Singurele lucrări, cunoscute nouă, care au reconstituit pînă în prezent o istorie a principo- telor în epoca regulamentară bazate cu precădere pe izvoarele engleze sînt articolul lui loan C. Filitti, Corespondența consulilor englezi din Principate 1828—1836, în „Analele Academiei Române”, seria Il-a, M.S.I., tom. XXXVIII (1915-1916), p. 839—920 și monografia lui Radu Florescu, The struggle against Russia in the Roumanian Principalities: A problem in Anglo- Turkish Diplomacy 1821—1854, Miinchen, 1962; vezi în special p. 163—178 , 249 — 273; in anexe doc. VII-VIII, p. 300- 302. 2 Născut la 1805 în Scoția dintr-o familie nobilă protestantă din Camstradden, R. G. Colquhoun și-a făcut studiile superioare la Oxford și și-a desăvîrșit practica într-o casă de comerț din Marsilia; vorbea și scria curent franceza, avea cunoștințe de italiană și germană iar mai tîrziu a învățat și româna, sîrba și turca (cf. P.R.O., F.O., Turkey, dosar 78/1201, f. 163— 163 v); a fost numit consul al Marii Britanii în principate la 17 noiembrie 1834 luîndu-și postul în primire la 22 februarie/6 martie 1835 cînd a sosit la București. Ulterior Colquhoun a fost înălțat Ia rangul de consul general al Marii Britanii în principate (15 decembrie 1837), apoi de agent ■diplomatic și cansul general britanic (18 noiembrie 1851); a rămas în principate pînă la 10/ 22 iunie 1859 (deși numirea sa ca agent diplomatic și consul general britanic în Egipt îi sosise de la 13 decembrie 1858) asistînd — și uneori participînd —în timpul îndelungatei șederi, de peste un ■sfert de veac, la cele mai însemnate evenimente care s-au petrecut în Moldova și Țara Românească, ■desfășurînd în special în principatul muntean o activitate foarte variată și fiind în contact cu „REVISTA DE ISTORIE”, Tom 34, nrs 6, WftWWhHHWWBaîlina TO 1098 PAUL CERNOVODEANU 2 anume consulul Samuel Gardner * 3 din Iași și viceconsulii St. Vincent Lloyd.4 și Charles Cunningham5 de la Brăila și Galați; instrucțiile date consulilor Colquhoun și Gardner din partea titularilor portofoliului de externe al Marei Britanii din această vreme, lorzii Palmerston și Aber- deen, au fost trimise prin șefii secției consulare de la Foreign Office anume John Bidwell și John Backhouse 6. Rapoartele consulilor englezi din principate se împart, din punct de vedere al subiectelor tratate, în Diplomatice (dedicate cu predilecție problemelor politice și administrative) și Consulare (referitoare la supușii ionieni aflați sub protecția britanică, la relațiile economice și comerțul desfășurat prin porturile Brăila și Galați etc.). Mijloacele de informare ale diplomaților insulari erau foarte variate, evoluînd de la știrile extrase din presa și publicațiile oficiale sau obținute de la diferiți boieri și demni- tari ai curților domnești pînă la cele de natură confidențială primite pe căi oculte. De asemenea în rapoartele adresate Londrei, consulii inserau de obicei și schimbul de note pe care îl aveau în diferite afaceri cu Secre- tariatul de Stat sau Marea Postelnicie a trejilor din afară atît din Moldova cît și din Țara Românească. Conținutul, interesul și exactitatea informațiilor depindeau de gra- dul de înțelegere și interpretarea corectă de care dădeau dovadă respectivii consuli. Din acest punct de vedere, rapoartele lui Colquhoun se relevă prin seriozitatea analizei și calitatea observațiilor, deși diplomatul englez nu se arăta întotdeauna obiectiv și forța chiar adevărul, dacă luăm în considerație ceea ce înțelegea el prin apărarea intereselor britanice în acest colț al continentului. De asemenea trebuie relevată și atitudinea sa lipsită de o reală intuiție privind poziția principatelor față de Imperiul otoman, Colquhoun considerînd că soarta acestora — și chiar progresul lor — de- pindeau și erau chiar condiționate de destinele Porții; în acest sens Col- quhoun nu se depărta deloc de principiile pragmatice ale Marii Britanii aplicate în problema orientală, de susținere, necondiționată, a integrității cei mal de seamă reprezentanți ai vieții noastre politice, economice și culturale. Pensionat la 1 mai 1865, a părăsit Egiptul la 14 august 1865, fiind răsplătit, pentru îndelungatele sale servicii cu acordarea unor înalte ordine și distincții, moștenind din familia sa și titlul de „Sir”; a decedat la 18 noiembrie 1870 (cf. The Foreign Office List, forming a complete British Diplomatic and Consular Handbook, compiled by Edward Herstlet, London, 31Bt Publication, July 1867, p. 76; comunicare F.O., L. 499/499/402). 3 A fost numit în această funcție — la solicitarea lui Colquhoun — la 16/28 iulie 1836, răminînd în această slujbă pînă la decesul său intervenit la 17/29 august 1858, cf. The Foreign Office List ... July 1867, p. 243. Pentru activitatea lui Gardner în principate, vezi mai ales R. Florescu, op. cit., p. 171, 207, 279, 280 etc. * Secretar particular al lui Colquhoun din iunie 1836, a funcționat în calitate de locțiitor al său în principate între 27 martie/8 aprilie 1837 — 6/18 febr. 1838 și 20 august/1 sept. 1841 — 7/19 ian. 1843; a fost numit vice-consul la Brăila la 27 noiembrie/9 decembrie 1837 unde a func- ționat pînă în 1848, cînd a fost transferat la Tulcea la 26 febr./9 martie, dar și-a luat postul în primire după încheierea revoluției din principate; cf. P.R.O., F.O., Turkey, dosar 78/1836, f. 219 — 220; dosar 78/945, f. 250; TheForeign Office List ... July 1867, p. 124. 6 La origine negustor, numit vice-consul la 7/19 septembrie 1836, a fost ridicat la rang de consul la 6/18 septembrie 1860 și a decedat la Galați la 7/19 noiembrie al aceluiași an, Cf. P.R.O., F.O., Turkey, dosar, 78/313, f. 157 v; dosar 78/339, f. 382—383 v.; dosar 78/1201, f. 168 v.; The Foreign Office List ... July 1867, p. 243. 6 Pentru activitatea serviciului consular și rolul lui John Bidwell super-intendent al oficiului între 1825 — 1851 vezi The Records of the Foreign Office 1782— 1S3S, London, 1969, p. 15-16. t www.dacoromamca.ro 3 RAPOARTELE CONSULARE ENGLEZE IN PERIOADA REGULAMENTARĂ 10991 Imperiului otoman, față de încercările de dezmembrare sau soluțiile de împărțire preconizate de adversarii ei și în special de Rusia țaristă 7. De aceea, consulul general britanic în principate manifestă constant o ruso- fobie accentuată, chiar în cazurile cînd ea nu era justificată. Dacă rapoar- tele lui Colquhoun, cu toate deficiențele semnalate, pot fi considerate totuși un izvor de informații de prima mînă, nu același lucru ne este îngă- duit a afirma despre cele ale lui Gardner, consul la Iași, funcționar obe- dient cu vederi limitate. De fapt, lipsit de un adevărat orizont politic, Gardner cade de multe ori în platitudini atunci cînd e vorba să analizeze situația din Moldova, nefiind în stare să discearnă elementele esențiale ale guvernării lui Sturza și nici contradicțiile de natură socială. Mai in- teresant se arată el în rapoartele cu caracter strict consular, cînd se referă la probleme comerciale, la unele legături stabilite de corpul medical din Moldova cu doctori din Londra sau la alte știri diverse. în sfîrșit merită să scoatem în relief și deosebitul interes al informațiilor de natură comer- cială, legate de traficul internațional în porturile dunărene și navigație la gurile fluviului, comunicate de vice-consulii din Brăila și Galați, Lloyd și Cunningham. Din punct de vedere al conținutului documentelor selectate în prezen- tarea de față, ponderea o dețin, după cum este și firesc, aspectele de ordin politic. Este evidențiată astfel activitatea legislativă a Adunărilor Ob- ștești din cele două principate, furnizîndu-se regulat informații privind alegerile de deputați, ceremoniile de închidere și deschidere a sesiunilor, deliberările din Adunări, cu măsurile preconizate și adoptate, înfruntările cu puterea executivă8, interpretările diferite date unor articole ale Regula- mentului Organic — embrion de constituție, dar cu caracter aristocratic, a celor două țări române — în sfîrșit atitudinea partidelor politice și opo- ziția manifestată, uneori împotriva ingerințelor prea vădite în treburile interne ale influenților consuli ai Rusiei țariste, puterea protectoare, anu- me baronul Ruckmann, Titov, Dașkov și Kotzebue9. Din punct de vedere 7 Vezi în special L.S. Stavrianos, The Balkans since 1453, New York 1958; M.S. Anderson, The Eastern Question 1774 — 1923. A Study in International Belalions, London, 1966; Charles Jelavich and Barbara Jelavich, The Establishmenl of the Balkan National States, 1804 — 1918, Seattle and London, 1977, etc. 8 Cu privire la deliberările și activitatea legislativă în Adunările Obștești din Țara Româ- nească semnalăm rapoartele din 11 august, 4 și 19 dec. 1836 (P.R.O., F.O., Turkey, dosar 195/ 98), 14 april. 1838 (dosar 78/313, f. 138-142 v’), 17 april., 16 și 19 iunie, 19 și 20 oct. 1838 (dosar 78/336, f. 59-60 v°, 88-89 v°, 100-102 v°, 148-149 v°, 152-153 v°), 29 dec. 1839 (dosar 78 363, f. 166 —174), 21 febr., 20 mart. 16 iulie, 21 și 24 dec. 1840 (dosar 78/400, f. 39 — 42 v°, 47—48 v°, 131-132 v°, 185-187 v°, 190-194 v°), 20 febr., 26 iunie, 12 iulie, 27 dec. 1841 (dosar 78/445, 35-37 v°, 103-104 v°, 107-116, 207 210 v°); 26 dec. 1843 (dosar 78/ 527, f, 45-46 v°), 24 ian. 1844 (dosar 78/566, f. 3-5 v°); 17 si 28 nov., 3 dec. 1846 (dosar 78/ 648, f. 77-84 v°, 93-98 v°), 6 ian. 1847 (dosar 78/696, f. 9-24 v°), etc. Relativ la Aduna- rea Obștească din Moldova vezi raportul lui Gardner din 12 febr. 1838 (dosar. 78/339, f. 278— 287) ș.a. 9 Rapoartele consemnînd ingerințele lui Ruckmann datează din 24 nov. 1835 (dosar 195/ 98), 28 oct. 1836 (dosar 97/404), 27 febr,, 14 april, 3 iunie, 20 august și 22 oct. 1837 (dosar 78/ 313, f. 117-118 v°, 138-142 v°, 214-215 v°, 237-238 v°, 292-293 v"), 25 mart., 12 și 22 mai, 19 oct. 1838 (dosar 78/336, f. 55 —56, 74—74 v°, 150—151 v°) iar cele privind pe Titov din 18 mai, 20 sept, și 4 dec. 1839 (dosar 78/363, f. 53—54 v°, 102—103 v°, 158—159) și 20 iunie 1840 (dosar 78/400, f. 119—122 v°), pe Dașkov din 17 mai 1841 dosar 78/445, f. 74 — 75 v°), 17 iulie 1843 (dosar 78/527, f. 23—26 v"), 10 iulie 1845 (dosar 78/606, f. 60—65 v°), 16 iulie 1846 (dosar 78/648, f. 71-72 v°), 22 și v°, 121-124 v°) și în 6 - c. 1272 1100 PAUL CERNOVODEANU 4 al opiniilor, partidele se divizau în cel de tendințe conservatoare, reunind partizanii și membrii camarilelor din jurul domnitorilor Ghica, Bibescu și Sturza, avînd ca lideri pe Mihail Ghica, N. Mavros, Al. Filipescu, Al. Villara, JN". Suțu ș.a. și în cel de opoziție sau partida națională, avînd ca exponenți pe loan Câmpineanu, loan Rosetti, Ștefan Bălăceanu, Emanuel Băleanu etc., urmărind ca program democratizarea principatelor prin adoptarea unei constituții liberale iar ca scop îndepărtat unirea lor* 10 11. în acest sens sînt revelatoare informațiile transmise, de pildă, de Colquhoun în rapoar- tele din 4 decembrie 1835u, 19 ianuarie12 13 * * * * și 18 mai 183918 (acestea din urmă aparținînd perioadei de criză ce a premers mazilirea lui Alexandru Ghica) în care consulul englez prezintă textual drept aspirație a întregului popor: unirea principatelor sub un principe străin; opțiunea era motivată prin dorința ca domnitorul să stea deasupra partidelor și înfruntărilor politice interne și să curme astfel abuzurile și carențele existente în conducerea statului. sfirșit pe Kotzebue (atît la Iași cît și la București) din 18 mai și 8 iunie 1838 (dosar 78/339, f. 288 - 292 v°), 17 iunie 1839 (dosar 78/363, f. 39-40 v°) și 31 mai 1847 (dosar 78/696, f. 121- 124 v"). Cu privire la intervențiile Rusiei în problemele legislației regulamentare și la influența ei politică în Principate a se vedea rapoartele din 26 mart, și 2 mai 1838 (dosar 78/336, f. 57— -58 v°, 61-66 v°) 4 febr. 1841 (dosar 78/445, f. 27-34 v°) etc. 10 Despre activitatea partidelor vezi pentru cele din Țara Românească rapoartele din 28 iulie 1836 (dosar 195/98), 19și20iulie, 30 sept. 18Ș8 (dosar 78/336, f. 114-117 v°, 131-132v°), 21 dec. 1840 (dosar 78/400, f. 188 — 189 v°) privind pe Mavros și adepții săi, dar pentru opoziția boierilor (incluzînd pe Filipescu, Băleanu ș.a.) rapoartele din 10 dec. 1836 (dosar 195/98), 27 mai, 18 august și 20 sept. 1838 (dosar 78/336, f. 61 — 66 v°, 118 — 119 v°, 141 — 143 v°), 22 aprilie 1839 (dosar 78/363, f. 41-46 v°), 16 mai și 20 nov. (dosar 78/400) f. 96-98 v°, 153-155 v°) ■etc. In privința relațiilor boierilor cu Mihail Sturza și plîngerile adresate împotriva lui la St. Petersburg vezi rapoartele din 27 nov., 4 și 31 dec. 1835 (dosar 195/98), 30 april și 15 oct. 1836 (dosar 97/404) ș.a. 11 „It appears beyond a doubt that the deșire of the whole people îs for a Foreign Prince, one neither Rtîssian nor Greek; and they are anxious for the union of the two Provinces undei ■one Prince” (Apare fără nici o Îndoială că dorința întregului popor este pentru un principe străin, ■care să nu fie nici rus nici grec; și că ei /românii = n.n./ sînt nerăbdători pentru unirea Principate- lor sub un singur principe) (din raportul către lordul Ponsonby, 4 dec. 1835, dosar 195/98, doc. nr. 20). 11 „Whilst on the subject of the Union of these two Provinces, I may say that the proiect is as great a favorite in Bucarest as at Jassy, there is however but one opinion prevailing aii parties here, namely that in that case the head of the Administration should be a Foreigner, not a Native” (în ceea ce privește unirea celor două provincii, pot să mărturisesc că proiectul este tot atît de popular la București cît și la Iași, numai că o singură opinie domină partidele politice de aici și anume că în acest caz căpetenia statului ar trebui să fie un străin și nu băștinaș”) (Din raportul către lordul Palmerston, dosar 78/363, f. 13.) 13 „For some time past hopes have been entertained of the posibilityof placinga Foreign Prince over the two United Provinces, and in the minds of the people the Prince de Leuchtenberg ■was the person fixed on — however improbable such a plan was of execution it is astonishing how eagerly it was seized and how almost unanimous all parties were in approving it” /De cîtăva vreme încoace au fost întreținute speranțe în posibilitatea instalării unui principe străin peste cele două principate unite și în mintea poporului ducele de Leuchtenberg (Maximilien de Beau- harnais, fiul lui Eugen, fost vice-rege al Italiei și băiatul adoptiv al lui Napoleon I = n.n.) era persoana aleasă; — oricît de improbabil ar fi de pus în aplicare un asemenea plan, este cu totul de mirare cît de ușor a fost el însușit și cum toate partidele sînt unanime în a-1 aproba”/. (Din raportul către lordul Palmerston, dosar 78/363, f. 49 v°.) Este interesant că Robert Colquhoun revenea cu aceeași afirmație și într-alt raport trimis aceluiași destinatar la 21 iulie 1839: „.. .they place their deeply cherished hope of a Union of the Provinces under a Foreign Prince and this I believe to be the only point on which all parties unite unanimously” (... ei /românii — n.n./ pun cea mai adine îndrăgită speranță a lor în unirea Principatelor sub un principe străin și acesta cred a fi singurul punct în caiaAttaJ^^Uddcjwjuj^lțuMjaaimitate (dosar 78/363, f. 76 v° — 77). 5 RAPOARTELE CONSULARE ENGLEZE IN PERIOADA REGULAMENTARĂ 1101 în materie de ilegalități, Colquhoun redă numeroase exemple de conflicte provocate de abuzurile administrative ale camarilei corupte din jurul domnitorilor, de starea de nemulțumire a țărănimii ș.a. Un moment de criză politică foarte bine analizat de numitul diplomat îl constituie cel din anii 1838—1842 de opoziție generalizată manifestată față de guverna- rea lui Al. Ghica, cînd domnitorul își alienează pînă și pe unii membri ai partidei conservatoare14. Raporturile strînse ale lui Colquhoun cu opoziția liberală și în general cu liderul ei, loan Câmpineanu15 apar foarte bine reliefate în rapoartele celui dintîi, ce furnizează o serie de date prețioase privind misiunea numitului om politic la Paris și Londra (1838—9),. arestarea sa abuzivă de către austrieci la Orșova (1839) și demiterea din Adunarea Obștească, în fine sosirea sa în țară — în pofida amenințării existente printr-un firman al sultanului, emis la cererea lui Ghica, de a fi exilat la Filipopol — și surghiunirea sa la mănăstirile Mărgineni și apoi Plumbuita în primăvara anului 184016.0 tot atît de mare atenție este acor- dată de consulul englez și mișcării revoluționare din Țara Românească din anii 1840—41 și tulburărilor din Moldova în 184117, subliniind rolul lui Dimitrie (Mitiță) Filipescu și al francezilor Jean Al. Vaillant și Felix Colson în aceste evenimente, relatate cu suficientă obiectivitate18. în sfîr- șit, rapoartele lui Lloyd, locțiitorul lui Colquhoun la București din septem- brie 1841 pînă în ianuarie 1843, relevă evoluția crizei politice din princi- patul muntean, suscitînd chiar intervenția curților suzerană și protectoare prin trimiterea generalului Duhamel și respectiv a lui Cekib efendi, acți- une încheiată prin mazilirea lui Al. Ghica (7/19 oct. 1842)19 și alegerea ca domnitor, în urma voturilor exprimate în Adunarea Obștească Extraor- dinară, a lui Gheorghe Bibescu (20 dec. 1842/1 ian. 1843)20. întors în țară, Colquhoun intră imediat în legătură cu Bibescu, de a cărui alegere se arată satisfăcut în rapoartele sale, relevînd, la început unele aspecte pozi- 14 în privința opoziției manifestată în Adunare față de Alexandru Ghica și criza ivită în raporturile dintre deputați și domn, vezi rapoartele din 26 febr. 1836 (dosar 195/98), 28 iunie, 27 oct. și 20 dec. 1837 (dosar 78/313, f. 174—176 v°, 266—268 v°, 346—348), 6, 12 și 22 mai, 17 iunie, 20 sept., 12 și 14 nov. 1838 (dosar 78/336, f. 67-69 v°, 71-72 v°, 76-77 v°, 92-97, 137-138 v°, 154-159 v°, 163-164 v°), 14 și 18 nov., 23 dec. 1839 (dosar 78/363, f. 140-143 v*. 154—164 v°), 21 mai și 19 nov. 1840 (dosar 78/400, f. 156—168 v°, 180—181 v°), 19 ian., 19 și 29 mart, și 27 oct. 1841 (dosar 78/445, f. 23-26, 42-56 v°, 60-61 v°, 184-185 v°), 18 mart. 19 april, și 19 mai 1842 (dosar 78/486, f. 68-75, 90-92 v°, 97-100 v”). 18 Ilustrative în acest sens sînt rapoartele din 10 august 1837 (dosar 78/313, f. 280—287) 18 și 21 august, 19 dec. 1838 (dosar 78/336, f. 118-119 v", 128-130 v°, 177-180 v°) 14 nov. 3 și 24 dec. 1839 (dosar 78/363, f. 136-139 v°, 156-157 v°, 162-165 v°), 17 martie 1840(dosar 78/400, f. 45 — 46 v"). 16 Vezi mai ales Radu Florescu, R. G. Colquhoun, Ion Câmpineanu and the Pro-W estern Opposition in Wallachia, in „The Slavonie and East European Review”, voi. XLI (1963), p. 403 — 419; Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru Unitatea națională 1834—1849, București. 1967, p. 11—32, și Constantin Vlăduț, Ion Câmpineanu, București, 1973, p. 106—186 etc. 17 Cf. rapoartelor lui Colquhoun și Gardner din 22 nov. 1840 (dosar 78/400, f. 170 — 171 v°), 20 april, 18, 24 și 25 iunie 1841 (dosar 78/445, f. 64-64 v°, 92-96 v°; dosar 78/446, f. 90— 93 v”). 18 Pentru aceste mișcări vezi loan C. Filitti, Tulburări revoluționare în Țara Românească Intre 1840—1843, în „Analele Academiei Române”, seria II, M.S.I., tom. XXXIV (1911 —1912) p. 201 — 290; G. Zâne, Mișcarea revoluționară de la 1840 din Țara Românească în „Studii și materiale de istoria modernă”, III (1963), p. 185—311; C. Bodea, op. cit., p. 33—37 etc. 18 Vezi rapoartele din 13 și 17 iunie, 29 august, 26 și 31 oct., 13 și 14 nov. 1842 (dosar 78/ 486, f. 102-107 v°, 116-122 v’, 129-132, 136-147 v°). 20 Problemă reflectată în rapoartele din 24 nov., 6 și 22 dec. 1842 (dos. 78/486, f. 149 — 150 v°, 154-166 v"), 2 ian., 6, 13 și 28 febr. 1843 (dosar 78/527, f. 4-8 v’, 17-67). www.dacoromaiiica.ro 1102 PAUL CERNOVODEANU 6 tive din activitatea domnitorului. Nu după multă vreme însă, legăturile lui Colquhoun cu principele domnitor s-au răcit simțitor, consulul britanic motivînd schimbarea de atitudine prin alunecarea lui Bibescu pe ‘panta abuzurilor, prin obediență prea vădită față de consulii Rusiei21, prin con- flictul cu mitropolitul Neofit în urma divorțului său scandalos și recăsăto- rirea cu Maria Văcărescu, fosta soție a spătarului Costache Ghica22 și în sfirșit prin metodele folosite în sistemul recrutărilor în miliție, schimbările arbitrare din administrație și parțialitatea dovedită în problema concesio- nării minelor din principat către consorțiul condus de inginerul rus Ale- xandru Triandafilov, respinsă, dealtfel, de Adunarea Obștească23. Pe lîngă această motivație a lui Colquhoun (ce putea fi definită ca de ordin oficial), mai există însă și o altă cauză, nemărturisită, de resentiment față de Bibescu și anume faptul de a-i fi fost refuzată în 1844 mina prințesei Elisa, fiica domnitorului, la care aspira consulul englez24. Totuși chiar în urma rapor- turilor foarte reci existente cu Gheorghe Bibescu, diplomatul britanic a știut să disceamă și mai tîrziu unele aspecte pozitive ale administrației acestuia, cum au fost de pildă legea școlilor din 184725, eliberarea țiganilor mănăstirești (1847)26 și unele măsuri de îmbunătățiri edilitare aduse atît în București cît și în alte orașe ale țării27. în ceea ce privește relațiile anglo-române, propriu-zise, făcînd ab- stracție de cele economice ce prezintă un caracter special, relatările lui Colquhoun și ale lui Gardner conțin mai ales informații legate de întreve- derile avute cu domnitorii Ghica, Bibescu și Sturza, sau cu diverși dregă- tori și miniștri în care a fost subliniat interesul Marei Britanii pentru o politică de echilibru a principatelor față de Curțile suzerană și protectoare, insistînd mai ales pentru o mai mare apropiere a lor față de Poartă și mai puțină supunere față de cabinetul de la St. Petersburg28. De asemenea 21 In special față de Dașkov care l-a susținut pe Bibescu în înfruntarea acestuia cu Adunarea obștească în anii 1844—1845. Domnitorul a și fost decorat de țar cu ordinul Sf. Ana cu briliante (raport din 15 dec. 1843, cf. dosar 78/527, f. 43—44 v°). 22 Deși Bibescu își datora tronul într-o oarecare măsură și faptului că fusese susținut de protipendadă, fiind cununat cu Zoe, fiica adoptivă a banului Grigore Brîncoveanu și moștenitoare a averii acestei însemnate familii care s-a stins fără urmași, totuși sub pretextul bolii mintale a soției sale, el a cerut divorțul, izbutind, după o opoziție acerbă a unor cercuri politice și eclezias- tice din țară, să se însoare cu fosta cumnată a domnitorului mazilit Alexandru Ghica. Atitudinea lui Bibescu a fost blamată în rapoartele lui Colquhoun din 17 iunie și 10 iulie 1845 (dosar 78/ 606, f. 39 — 41 v“, 60—65) ca și contractarea celei de-a doua căsătorii (cf.] rapoartelor din 24 și 29 sept., 15 oct. 1845, dosar 78/606, f. 86—95 v°). 23 Pentru recrutările în miliție vezi rapoartele din 1 febr. șl 1 mart. 1845 (dosar 78/606, f. 9—12 v“) iar pentru afacerea Triandafilov cele din 20 nov. 1843 (dosar 78/527, f. 163—166), 1 și 17 mart. 1844 (dosar 78/566, f. 6—10 v°, 15-16 v°) și 17 iunie 1845 (dosar 78/606, f. 42-56). 24 Vezi rapoartele consulului francez Adolphe Billecocq din 17, 30 noiembrie și 23 decem- brie 1844 în Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, XVII, București, 1913, p. 1035-1037 și 1040, doc. CMLXXIII, CMLXXV și CBLXXIX. 25 Raport din 12 martie 1847 (dosar 78/696, f. 47-51 v’). 26 Idem, f. 43 — 46. 27 Pentru capitală vezi rapoartele din 4 sept. 1846 (dosar 78/648, f. 73—76 v°) și 30 august 1847 (dosar 78/696, f. 78 — 80 v°); pentru construirea unui pod de trecere peste Olt la Slatina raportul din 26 sept. 1847 (dosar 78/696, f. 87—90 v°) ș.a. 28 Vezi pentru relațiile și întrevederile dintre Colquhoun și Alexandru Ghica rapoartele din 11 august 1836 (dosar 97/404), 12 martie și 19 iulie 1838 (dosar 78/336, f. 28 — 29 v°, 108— 109 v°) și 23 martie 1839 (dosar 78/363, f. 22—25 v°); pentru cele întreținute cu Bibescu, relată- rile din 13 februarie 1843 (dosar 78/527, f. 9 —9 v’), 26 aprilie și 12 iunie 1846 (dosar 78/648, f. 13 — 15 v°, 43 — 59) iar pentru cele cu Sturza, rapoartele din 19 august 1839 (dosar 78/364, f. 106-108 v°), 8 mai 1846 (dosar 78/648, f. 32-33 v°) etc. www.dacoromaiiica.ro 7 RAPOARTELE CONSULARE ENGLEZE XN PERIOADA REGULAMENTARA 1103 rapoartele menționează unele schimbări de mesaje ale domnitorilor cu lordul Palmerston sau cu ambasadorul englez la Constantinopol, lordul Ponsonby29, ca și tradiționalele felicitări adresate consulatului de ziua reginei Victoria, cu prilejul încoronării, a căsătoriei sau a nașterii prințului moștenitor ca și în urma scăpării cu viață a suveranei dintr-un atentat nereușit în 184230. Consulii britanici participau de asemenea la București și Iași, Brăila și Galați, la sărbătorirea zilelor de nume ale domnitorilor, prezentînd la rîndul lor felicitări în numele guvernului de la Londra31. Un interesant istoric al împrejurărilor înființării consulatului englez din Iași a fost alcătuit, la 1 octombrie 1841 de Gardner32, în care se referă, pentru prima oară, la vechiul privilegiu acordat negustorilor englezi ai Companiei Levantului de domnul Petru Șchiopul la 158833. încordarea relațiilor dintre domnitorul Al. Ghica și consulul Colqu- houn s-a datorat, începînd din 1838, sprijinului fățiș acordat opoziției de către diplomatul britanic și mai ales lui Ion Câmpineanu, căruia i-a în- mînat chiar înainte plecării sale în Occident scrisori de recomandare pentru ambasadorul englez la Poartă și lordul Palmerston. Colquhoun a intervenit mai tîrziu pentru anularea firmanului sultanului de exilare a lui Câmpi- neanu la Filipopol și a ajutat pe surorile omului politic român pentru pu- nerea în libertate a acestuia34 *. O asemenea atitudine a înăsprit la culme raporturile dintre domnitor și consulul englez, care au fost chiar rupte din pricina unui incident, ce ar fi fost considerat în alte împrejurări minor, pro- vocat în 1840 de supusul ionian Nicolae Asprea, beneficiind de protecția britanică38. Refuzul lui Colquhoun de a lăsa pe Asprea să fie judecat de autoritățile românești și interpretarea exagerată a așa-zisei atitudini ofen- satoare adoptată de Ghica cu prilejul aniversării zilei de naștere a reginei Victoria, au determinat plecarea consulului britanic la Constantinopol, pentru consultări cu superiorul său și obținerea unei scrisori din partea marelui vizir către domnitor, obligîndu-1 la scuze36 *. La întoarcerea lui Colquhoun în București, în toamna aceluiași an 1840, Al. Ghica a refuzat 23 Vezi de pildă scrisorile lui Alexandru Ghica către lordul Ponsonby din 26 dec. 1838 t‘7,? o/Qt)? -rou "larpou mrrajiou v;v£xa fa auroîț pouXopăvotț 27 De notat că în citatul (reprodus în traducere) din Procopios (Opera II, VIII, 5 p. 508, 19—20) este vorba de barbari, fără a se specifica de ce neam sînt aceștia. 28 La p. 86 a cărții sale I. Bojilov susține că bulgarii-cutriguri s-au ivit, pe țărmurile de nord-vest ale Mării Negre și în regiunile de la miazănoapte de Dunăre, de abia spre mijlocul secolului al Vl-lea. Cu o pagină mai înainte, D-sa caută să ne convingă că bulgarii sînt prezenți în regiunile noastre încă din sec. V. Inconsecvențe de acest gen mai există în volumul care ne reține atenția. 29 M. I. Artamonov, EmHWtaCKama npuHadjieMCHOcin u ucmopuuecKomoo ananenue Ha nacmupcKama Kynmypa în „ApxeoJlomH”, 3, 1969, p. 1 — 9. 30 L Bojilov' °p- C'^^.aawromanicâio PC'ti arheo,ogi- 7 romani, bizantini, bulgari, pecenegi la dunărea de jos 1117 lor care aparțin acestei culturi sînt lucrate cu mina, o altă parte ar fi lucrate la roata cu învîrtire lentă sau cu învîrtire rapidă. Vasele sînt mode- late — susține I. Bojilov — dintr-o pastă care a căpătat după ardere culoarea roșie-cafenie; ele-s decorate cu linii orizontale și în valuri, inci- zate în pasta crudă. Alte vase, lucrate la roata rapidă, sînt dintr-o pastă curată cenușie și înfrumusețate cu linii lustruite (p. 94). Lăsînd la o parte greșelile comise în prezentarea ceramicii din sec. VIII—X, din regiunea dintre Prut și Nistru31, vom atrage atenția că I. Bojilov, vorbind despre un facies al culturii Saltovo-Maiațk, se referă, în realitate, la aspectul răsăritean al culturii Dridu32, cultură numită de cer- cetătorii bulgari — în chip greșit — ,,veche bulgărească”33. Unii cercetă- tori văd în cultura Dridu un aspect zonal al culturii Saltovo-Maiațk de unde și convingerea lor că ea este o creație bulgaro-alano-chazară. Aceiași cercetători, printre care se numără și I. Bojilov, socotesc că cultura mate- rială despre care este vorba a fost adusă în părțile balcano-carpatice, din- spre ținuturile azovo-caucaziene, de către triburile bulgare. De aici ar trebui să se înțeleagă că acolo unde se întîlnește (firește, la Dunărea de Jos) această cultură, ea documentează prezența populației bulgare, impli- cit și stăpinirea statului bulgar. în fapt, cultura Dridu — căci despre ea este vorba — în formele sale pe deplin conturate reflectă nu o situație etnică, ci un anumit grad de dezvoltare social-economică a comunităților omenești. Noi am mai avut prilejul să ne oprim asupra acestei chestiuni34, și de aceea nu vom reveni asupra ei. Dacă se poate discuta ceva, aceasta privește nu atribuirea etnică a culturii Dridu ci originile ei. Și pentru căi. Bojilov vorbind despre cultura materială i-a redus semnificația și proporțiile la dimensiunile ceramicii, fie-ne permis să atragem atenția că toate componentele de bază ale ceramicii de tip Dridu vin din fondul local și provincial-roman și nici de cum din cel slav și cu atît mai puțin din cel (proto)bulgar.Ca spusele noastre să nu apară gratuite, reamintim că tehnica de lucru (la roata înceată)35, forma 31 Vasele lucrate cu mina nu fac parte din această cultură. Ele aparțin culturii Luka — Raikovețkaji—Hlincea I și trebuie considerate o intrusiune în cultura Dridu. Exceptînd unele importuri din centrele de olărie bizantine toate vasele din cadrul culturii Dridu sînt modelate la roata cu invirtire înceată. Așa dar, I. Bojilov face o grcșală cind vorbește despre vasele lucrate la roata rapidă, caracteristice culturii Dridu. Și încă ceva! Nici un arheolog nu a omologat cultura Ipole.șli—Cîndești cu faza proto-Dridu — așa cum susține I. Bojilov (op. cit., p. 94). 32 Asupra caracterelor acestei culturi, vezi Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu. Contribuție la arheologia și istoria perioadei de formare a poporului român, București, 1967. Unii cercetători ca Maria Comșa, Cultura materială veche românească, București, 1978, passim, denu- mesc aceeași cultură balcano-dunăreană. 33 Această denumire a fost însușită și de cîțiva cercetători sovietici. O poziție apropiată a acestora a avut C. Daicoviciu și nu H. Daicoviciu, așa cum crede I. Bojilov, op. cit., p. 95. 31 Petre Diaconii și D. Vîlceanu, Păcuiul lui Soare, I, București, 1972, p. 121 — 129. 35 Roata olarului folosită în culturile Dridu și Saltovo-Maiațk este cea de mină, învîrtită mai încet. Or, această tehnică, răspîndită și în culturile materiale slave, a fost preluată de la populațiile romanice. Astăzi nu 'mai este un secret pentru nimeni că roata dc mînă cu învîrtire lentă era uzitată în atelierele ceramice de epocă romană. Pentru existența acestui tip de roată în Pannonia și Noricum, cf. Maria Comșa, L'Origine des marques de polier sur la ceramique slave, în Berichte liber den II Internationalen Kongress fur Slavische Archăologie, Bând III, Berlin, 1972, p 168-169 www.dacoromanica.ro 1118 PETRE DIACONU 8 vaselor36, decorul lor37 nu sînt altceva decît o transpunere pe alt plan cro- nologic a unei tradiții ceramice proprii culturilor romano-provincială și Sîntana de Mureș38. în pofida acestor realități, I. Bojilov continuă să creadă că purtă- torii culturii materiale din sec. VIII—X, din jumătatea de sud a Moldovei, sînt bulgari. O asemenea opinie se vrea a fi întărită și cu unele trăsături mongoloide ale cîtorva dintre mormintele de la Hanska (BSS Moldove- nească), scăpîndu-se din vedere că sîntem într-o epocă și într-o regiune în care criteriile antropologice — luate singure — n-au un caracter defini- toriu. Pentru a susține o stăpînire bulgărească în sec. IX—X în ținuturile de la nord și nord-est de Dunărea de Jos, I. Bojilov apelează, la un moment dat, la izvoarele scrise39 persane și arabe. După opinia lui I. Bojilov „unii geografi și istorici arabi și persani descriind Europa răsăriteană vorbesc despre un popor numit V.n.nd.r., N.n.d.r., V.l.nd.r., care — potrivit date- lor lor neprecise (s.n.) — a locuit în ținuturile situate de-a lungul țărmului nord-pontic” (p. 97) Acest popor apare în tratatul de geografie Hudiid-al- ’Alam sub numele de V.n.nd.r, în opera lui Gardizi sub cel de N.n.d.r., iar la Masudi sub forma V.l.nd.r. (De notat că Masudi marchează acest nume de două ori și anume în Kitab at Tanbih și în Murudj az zahab40.) V.n.nd.r. (și celelalte grupe de consoane) n-ar fi alții decît bulgarii. I. Bojilov pune un preț deosebit pe datele din așa zisa scrisoare a hanului chazar losif (sec. X) către Hasdrai ibn Safrut. în această scrisoare este vorba despre un popor cu numele de V.n.nt.r. care ar fi locuit mai înainte în patria chazarilor și că fiind învins de aceștia, V.n.nt.r. ar fi plecat spre apus instalîndu-se în regiunea Dunării, în apropiere de Constantinopol41. I. Bojilov vede în relatarea din scrisoarea lui losif migrația bulgarilor lui Asparuch spre Dunăre. Asupra izvoarelor citate imediat mai sus și-a îndreptat atenția și N. Oikonomides42. Savantul elen, plecînd de la realitatea că mențiunile 36 Avem în vedere, cu deosebire, vasele în formă de borcan cu umerii svelți și cu diametrul gurii mai mare decît diametrul fundului. 37 Desigur, este vorba, în primul rînd, de decorul liniilor inclzate (mai des sau mai rar) orizontal. Aici este locul să se specifice că pînă și mărcile de olar, atît de caracteristice jumătății de răsărit a Europei, sînt — ca practică — tot de origine romană. Asupra acestui fapt noi am atras atenția încă din anul 1966 în articolul Realiiis archeologiques el considlrations historique, publicat în RRH, V, 1966, 3, la p. 491, unde citam și lucrarea lui Herbert Mitscha-Mărheim, Bodenzeichen auf spătrbmischen Tongefăssen aus Mautern, O.N., în Osterreichische Zeitschrift fiir Kunst und Denkmalpflege, XVII, 1963, p.p. 153—157, în care sînt publicate vase cu mărci de olar din Noricum, datate în sec. IV—V e.n.. Asupra mărcilor de olar din epoca romană vezi și E. Bonis, Urnen mit Meisterzeichen aus einer siidweslpannonichen Topferei, în „Folia Archaeolo- gica”, XIV, 1962, p. 27, fig. 6. Vezi și lucrarea Măriei Comșa citată în nota 35 cum și precizările noastre din SCIVA, 30, 1979, 3, p. 472, nota 13. 38 Însăși asocierea ceramicii cenușii cu ceramica nisipoasă nu poate fi considerată decît o moștenire a ceramicii Sîntana de Mureș (Cf. Petre Diaconu, în Păcuiul lui Soare, I, p. 127). Desigur nouă ne scapă asemănarea, în unele privințe, dintre ceramica Dridu șl ceramica Saltovo — Malațk, dar aceasta își are o explicație logică asupra căreia ne-am oprit la timpul potrivit. (Cf. Petre Diaconu, op. cil., p. 126). 39 în această parte a lucrării, I. Bojilov apelează întîi la documente arheologice și apoi la cele literare spre deosebire de locul în care vorbea de așa zișii bulgari din sec. VI—VIII, unde a apelat întîi la izvoarele literare și apoi la cele arheologice (vezi, supra, p. 1123—1124). 40 Referințe bibliografice la I. Bojilov, op. cit., p. 97—99. 41 Ibidem, p. 100. 42 N. Oikonomides, Vardarides — W.l.nd.r..— V.nn.d.r.; Hongrois inslalles dans la vallee du Vardar en 934, în ,WH^-jda8Of@mamCajI0L973, p. 1-8. g romani, bizantini, bulgari, pecenegi la dunărea DE JOS 1119. lui Masudi sînt cele mai vechi din punct de vedere cronologic (drept pentru care trebuie să fie și cele mai exacte), le-a luat în considerație, în primul rînd, pe acestea. Analizîndu-le, învățatul grec demonstrează că V.l.nd.r. nu sînt alții decît maghiarii care, după năvălirea din anul 934 în Bizanț, s-au așezat în valea rîului Vardar; la scurtă vreme după aceea ei s-au crești- nat. Dealtminteri, acolo a luat ființă e eparhie BapSapiwTwv fyroL Tovpxwv, în pofida acestei demonstrații, I. Bojilov susține că ipoteza lui Oi- konomides (pe care totuși pare a o accepta) se bazează numai pe textul lui Masudi. ,,Toate celelalte mărturii sînt privite de Oikonomides numai atît cît trebuie înlăturată contradicția cu datele aflate în opera lui Masudi”, susține I. Bojilov (p. 99); și mai departe : „în nici un caz nu trebuie elu- date arătările acestor autori (adică ale lui losif, Gardizi și ale redactorului lui Hudiid-al-’Alam, n.n) asupra situației V.n.nd.r.ilor la Dunăre”. Este de prisos să adăugăm că N. Oikonomides nu a eludat nimic, Oprindu-se asupra V.n.nd.r. din opera lui Hudiid-al-’Alam (implicit și asupra V.n.d.r. din scrierea lui Gardizi) el conchide că „les V.n.nd.r. — Vardariotes, vivaient en effet entre Hongrois, les Slaves du sud, les Bul- gares43”. După cum se vede, bulgarii sînt amintiți în aceste opere cu numele- lor, ceea ce face inutilă orice încercare de a li se atribui și numele de V.n, nd.r. Prin urmare, una erau V.n.nd.r. și alta erau bulgarii din operele scri- itorilor orientali invocați de I. Bojilov. Cît privește scrisoarea lui losif ea nu este luată în seamă de către N. Oikonomides pentru că „le document esttres suspect, d’autant plus que la mention de V.n.nt.r. se trouve dans une version elaboree de la lettre en question (Cf. Minorsky, op. cit., p. 470—471)”44. Așa dar, invocarea de către I. Bojilov a știrilor unor scriitori arabi și persani pentru a demonstra existența unei populații și a unei stăpîniri bulgare în ținuturile de la nord și nord-est de Dunărea de Jos, la sfîrșitul secolului al X-lea, este neavenită. Cît privește considerațiile despre avata- rurile fonetice ale V.n.nt.r — V.n.nd.r. — N.nd.r. — W.l.nd.r. și echiva- larea lor cu bulgarii onogurduri (p. 100), le lăsăm în seama lingviștilor și filologilor. Pe parcursul p. 102—117 I. Bojilov se străduie să-l identifice pe stăpînitorul de la nord de Istru, menționat ca atare în expresia „tov xa-rA toc [36peta tou ’IcTpou patnXeiiovra” de la sfîrșitul fragmentului III al însemnărilor Anonimului lui Hase. înainte de toate, I. Bojilov a operat o trecere în revistă a opiniilor exprimate în această privință. D-sa atrage atenția că cei mai mulți dintre- istorici au văzut în stăpînitorul de la nord de Dunăre pe unul dintre urmă- torii cneji kievieni: Oleg, Igor, Sviatoslav, Vladimir și laroslav și că alți istorici l-au omologat pe acesta cu țarul bulgar Simion. Sînt menționate de- asemenea și părerile potrivit cărora acest misterios personaj ar fi fost un conducător peceneg, un cneaz român sau chiar unul dintre hanii chazari. Savantul sofiot socoate că răspunsul exact la chestiunea identifi- cării stăpînitorului de la tniasănoapte de Istru nu poate fi dat decît după 13 Ibidem, p. 8. 44 lbidem> p 8> nota 24 www.dacoromanica.ro 1120 PETRE DIACONU 10 deslușirea : a) titlului de PixchXeu; ; b) a expresiei tov xari toc Popeta tou "IffTpou” și c) a peisajului etnic a regiunii nord-dunărene (p. 103). întrucit în textul Anonimului lui Hase se folosește participiul ver- bului pa s-a folosit în literatura bizantină, mai veche sau mai nouă, numai în legă- tură cu bazileii bizantini sau nebizantini; II. în toate cazurile acești bazi- lei trebuiau să fie recunoscuți ca atare de Curtea constantinopolitană ; III. Monarhii care purtau titlul de bazileu erau creștini51. La locul potrivit52 am amintit că I. Bojilov — pentru a-și susține punctul de vedere — a citat o serie întinsă de știri literare bizantine. Cu puțin efort, însă, D-saar fi găsit și alte texte în care participiul lui0a<7iXEta> a fost aplicat unor conducători barbari, nerecunoscuți ca bazilei de către bizantini. De pildă: ' Pouq pagtXe6ovTog Ouwwv”53, (Cînd era Rua regele hunilor)54; ,,xai tcov |3ap{âapcov mw jieTa 'Pauv eTttTTaTovTa SxuOwv pagiZeugi”57 (Și un crîmuitor de oști roman poruncind regilor sciți)58; ,,8tcoyp.ou pieY1*^00 ivaTavToț uxo paatXetoț ''EĂĂJjvog59 (fiindcă se iscase prigoana regelui Hellenos)60; ,,,,tou Sxu0wv pqgiXetdt;61 (regele sciților). « Despre pretinsa stăpinire bulgărească asupra ținuturilor de la nord de Dunăre, tocmai în aceste vremuri, vezi infra nota 83. 50 Asupra nereușitei acestei analize, vezi, supra, p. 1124 — 1125. 51 Această condiție rezidă în următoarea frază: „una din problemele principale — așa cum am subliniat deja — este identificarea conducătorului creștin (s.n.) care ar fi putut fi carac- terizat în felul acesta (adică drept bazileu, n.n.)” (I. Bojilov, op. cit., p. 115). 52 Vezi supra, p. 1128. 53 Ex historia gotbica Prisci Bhetoris et sophistae Parites Excepta de legationibus, romanorum ad gentes; in Dexippi, Eunapii, Petri Patricii, Prisci, Malchi, Menandri Historiarum quae supersunt e recensione Imm. Bekkeri et B. N. Niebuhrii C. F., Bonnae, 1829, p. 166. M Fontes llistoriae Daco-Romanae, II, București, 1970, p. 247. 56 Zosimi Comites et exadvocati fisei Historia Nova, ed. L. Mendelsohn, Leipzig, 1887, II, 21. 56 Fontes, II, p. 307. 57 Themistii Opera, ed. L. Dindorf, Leipzig, 1832, Discursul X 132 C D. 58 Fontes II, p. 57. , 59 Epiphanii Opera, ed. K. IlohI, I— III, Berlin, 1915-1933, 70, 15, 2. 60 Fontes, II, p. 175. 81 Eunapii Sardiani qua Dexippum continuavit. Excepta de legationibus gentium ad Roma- nos, în Dexippi, Eunapii, p. 46, 20 (Fontes, U, p. 239). . www.dacoromamca.ro 1122 PETRE DIACONU 12 Aserțiunii lui I. Bojilov că bazilei puteau fi numiți numai monarhii creștini62 i se poate răspunde prin citarea a numeroase știri, încă din epoca romană tîrzie, în care întîlnim conducători păgîni numiți bazilei laolaltă cu bazilei creștini. De pildă: „„Outoi ux^p/ov etu ’lyyoupl/ou [3acriXso><; twv TotOcov xal OuaXevTiviavou xal OuâXevTog xal TpaTiavou pacriXecog ■'Pop.aiwv”63 (Aceștia (adică martirii) au trăit sub Ingurich regele goților {deci un păgîn n.n) și sub Valentinian, Valens și Pratianos împărații rome- ilor (care erau creștini n.n.)64; „Toutcov tv p.7)vu(xara 7tpo<; te tou<; sauTou uuyysveîg xal tvjv tpuX^v, vjSuv^âT), T^vTslSlav ysvsâv ârtouT^ciai TÎjg tou ȘauiXEiog suvoiag (3)v 8s v; BsXep,apvlg) xal 7rpo<; TauTȚ) xal aXXvjv ttjv IIayou[Aavl8a”68 (Kegen trimițînd în taină indicații rudelor și tribului său a izbutit să alunge din tribul acesta bunăvoința față de rege (adică Tyrach, n.n.) (era tribul Belemarnis) și pe lîngă el să mai« răsvrătească » și alt trib, (Pagumnanis)69. Prin urmare, pînă și șeful unor triburi turce, nomade, este indicat în izvoarele bizantine bazileu. Atunci ce rost avea toată demostrația că participiul lui pauiXsuco din însemnările Anonimului lui Hase nu se poate raporta decît la unul dintre țarii bulgari ? în fapt, Anonimul lui Hase folosea verbul pacnXeuco în același înțeles în care Theophanes Confessor folosea substantivul pacnXela, atunci cînd se referea la soarta unor bulgari care ajunseseră prin secolul VII pînă-n părțile Bavenei (utco tt;v PautXelav t<5v /ptuTiavcov)70. Așa dar, I. Bojilov n-a reușit să ne convingă de faptul că folosirea verbului paciXeuco de către Anonimul lui Hase este pus în legătură cu Samuel al Bulgariei. pauiXevco din însemnările Anonimului lui Hase avea altă semnificație, surprinsă foarte bine de V. G. Vasilevsky atunci cînd afirma că și „noi spunem[azi] marele herzog care domnește”71, 63 Vezi supra, nota 51. 63 H. Delahaye, Martyrs de l’iglise de Gothie, în Acta Bollandiana, XXXI, 1912, p. 279. 84 Fontes II, p. 727. 65 H. Delehaye, op. cit., loc. cit. 68 Fontes, II, p. 727. 67 Dexippi, Eunapii, Petri Patricii, Prisci, Malchi, Menandri, Historiarum, Bonn, 1829, p. 168 (Fontes, II, p. 249). Este locul să se adauge că scriitorii bizantini aplicau barbarilor nu numai verbul Șaaikeuo» •sau substantivul (3amXeuț ci și adjectivul dc rigoare. Astfel, întîlnim la Priscus Panites sintagma OI Sx60ai (ed. C. de Boon, p. 121, 1). aplicată hunilor, ca și dhri tgSv Xeyo^vcov PamXelcov Sxu0c5v la Skylitzes-Cedrenus (Historiarum Compendium, II, Bonn, 1839, II, p. 581) aplicată pecenegilor. 88 Skylitzes-Cedrenus, II, p. 583. 89 Fontes Historiae Daco-Romanae, III, București, 1975, p. 151. 70 Theophanes Chronographia, recensuit C- de Boor, I, Leipzig, 1883, p. 357. 74 V. G. Vasilevski^j^ijfafc^jțf^fiâilffi op. cit., p. 104. 13 ROMANI, bizantini, bulgari, pecenegi la dunărea de jos 1123 Subcapitolul „Interpretarea istorică și datarea evenimentelor rela- tate de Anonimul lui Hase” (p. 117—131) constituie parte de concluzii ar lucrării savantului bulgar. La începutul subcapitolului, D-sa repetă unele lucruri referitoare la huni, cutriguri, protobulgari72 73, ca apoi să amintească de apariția druji- nelor lui Asparuch în așa numitul Onglos; ceva mai încolo autorul ne asigură că — începînd cu secolul al IX-lea — cronicarii vorbesc explicit despre BouXyapta exeî-9-ev tou "luTpou TtoTapLou neprecizîndu-se însă că- izvoarele indicate se referă numai la două evenimente și anume: a) la transplantarea celor 10 000 de macedoneni în timpul domniei lui Krum7s și b) moartea lui Sviatoslav în anul 132274. I. Bojilov amintește în continuare de apariția, în stepele nord pon- tice, la sfirșitul secolului al IX-lea, a maghiarilor și pecenegilor, ca apoi să treacă la o largă prezentare a conflictului bizantino-bulgaro-kievianr izbucnit spre sfirșitul deceniului al 7-lea, al celui de al X-lea veac e.n. I. Bojilov crede că la încheierea conflictului, în 971, teritoriile de la sud de munții Haemus au fost înglobate în două strateghii: 1. Beroe și 2. Thracia și loannoupolis. Teritoriile de la nord de amintiții munți au fost organi- zate într-un katepanat numit al Mesopotamiei care cuprindea, la rîndu-ir strateghia Dristrei și strateghia Mesopotamiei Occidentale, aceasta din urmă situată la nord de Dunăre. Evident, schema propusă vrea să se în- temeieze pe datele Taktikon-ului lui Oikonomides75. Cîndva după anul 976, susține I. Bojilov, ca urmare a luptelor de- clanșate de cei patru comitopoli, teritoriile de la sud de Dunăre ar fi fost- organizate în strateghia loannoupolis și Dorostolon. în această vreme- ketepanayul Mesopotamiei ar fi cuprins o strateghie — de-alungul Dunării inferioare — cu un nume necunoscut și o altă strateghie — a Mesopo- tamiei occidentale — situată între Prut și Nistru, sau chiar între Șiret și Prut (p. 123). 72 Pe care însă acum le colorează cu unele erori. De pildă, Ia p. 118 susține că spre mijlocul sec. VI pe malurile de nord-est ale Mării Negre apar bulgarii cutriguri. Drept urmare, ne trimite- la p. 86 unde se afirmă însă că „bulgarii onoguri sau bulgarii cutriguri” s-au așezat aci „prin, secolele al V-lea — al Vl-lea”. 73 Vezi trimiterile de rigoare la I. Bojilov, op. cit., p. 176 — 185. 74 Nicephor Gregoras, Byzantina 11 istoria, Bonn, 1829, p. 390. 75 N. Oikononpdfes, Les listes de preseance byzantines des IXe et Xe siicles, Paris, 1972.. în acest Taktikon este vorba Ia un moment dat (p. 266) despre o strateghie a Pontului Euxin. Despre aceasta N. Oikonomidâs (op. cit., p. 358) scrie; „le principal poște de surveillance davait 6tre le Bosphore de Thrace, et on se peut demander si le stratdge du Pont Euxin n'est pas. identique a celui du Stânon, attestfe aux X® — XII® s.” I. Koledarov, nojiumuuecKa eeoepațfiusi Ha cpedHoeeKoaHama GzAZapCKa d’bpotcaea, I, Sofia, 1979, p. 56, plasează această „themă” la „nord-est de gurile marelui fluviu (citește Dunărea, n.n.)” Noi credem că strateghia Pontului Euxin cuprindea zona care constituia mai înainte „chora” maritimă Bulgaria, (cf. H. Ahrweiler, Byzance et la Mer, Paris 1966, p. 88 — 89). Nu este exclus ca o parte din această strateghie să fi constituit embrionul viitoarei theme, cunoscute sub numele de „regiunea orașelor de Ia Dunăre”, transformată mai tîrziu, după mijlocul sec. XI,. în thema Paradounavon. Cît privește schema lui I. Bojilov privitoare la organizarea ad-tivă a nord-estului Peninsulei Balcanice (inclusiv Dobrogea) și a teritoriilor de la nord de Dunărea Inferioară, cucerite de bizantini în 971, ea trebuie să sufere modificări serioase ca urmare a datelor furnizate de marea mulțime a sigiliilor descoperite'la Preslav (Cf. loan lordanov, BecmumeML na Munajiomo^ rie'iamu Ha npecjiaecKU cmpameau om X—XI oeK în Pliska, Madara, Preslav, 5, 28 decem- brie, 1979, p. 9. www.dacoromamca.ro 1124 PETRE DIACONU 14 în ce privește situația teritoriilor sud-dunărene, I. Bojilov crede că «ele au intrat, în întregime, în componența statului bulgar al lui Samuel cîndva după „17-VIII-986” dar înainte „de vara lui 990” (p. 125) în continuare, cercetătorul sofiot vorbește despre o înaintare bulgară la nord de Dunăre. Aceasta ar rezulta din următoarele cuvinte ale Anoni- mului : (p. 126) „Ei (barbarii-bulgari, nota lui I.B.) au pustiit și distrus fără omenie totul la fel ca fiarele sălbatice, îndreptînd supărarea lor îm- potriva tuturor, căci nici față de ai lor nu manifestau vreo cruțare. . .»7B. Dar spusele Anonimului pot fi aplicate la fel de bine și realităților din Dobrogea de sud. I. Bojilov crede că tot atunci bulgarii au ajuns pînă în regiunea Anonimului lui Hase, adică pînă în zona dintre Prut și Nistru •(în concepția cercetătorului sofiot). într-o atare situație Anonimul, iden- tificat de savantul bulgar cu strategul Mesopotamiei Occidentale, s-ar fi retras înspre răsăritul european, de unde nu s-a întors decît după ce oș- tile lui Samuel au părăsit ținutul invadat. Prima lui grijă după ce s-ar fi întors acasă ar fi fost să repare cetățile distruse de Samuel, ca apoi, forțat de împrejurări, să convoace o adunare a căpeteniilor locale, în cadrul căreia a ținut un discurs. Prin acest discurs Anonimul-strateg ar fi căutat . ^ă-i convingă pe supușii săi să rămînă credincioși Constantinopolului; aceștia refuzînd, el a fost nevoit să se ducă la stăplnitorul de la nord de Dunăre, adică la Samuel (după cum crede I. Bojilov), și să se predea aces- tuia, împreună cu supușii lui. Evident, I. Bojilov — în prezentarea faptelor — comite unele erori generate, pe de o parte, de ideea dinainte formată că evenimentele despre care-i vorba s-au consumat la nord de Dunăre, iar pe de altă parte, de greșita tălmăcire a unora dintre pasajele însemnărilor* 77. Capitolul se încheie cu menționarea recuceririi în anul 1000 (sau 1001) de către bizantini a ținuturilor din nord-estul Bulgariei. Din cele spuse pînă aici a reieșit, credem, insistența cu care I. Boji- lov încearcă să localizeze evenimentele relatate de Anonimul lui Hase la miazănoapte de gurile Dunării. Acum, D-sa vrea să ne încredințeze că o atare opinie este certificată și de Taktikon-ul lui Oikonomides în care se menționează, între altele, existența unei strateghii a Mesopotamiei Occi- dentale. Pentru cercetătorul bulgar nu încape îndoială că Mesopotamia Occidentală se găsește la nord de Dunăre și că această strateghie ar fi fost tot una cu teritoriul stăpînit de Anonimul lui Hase. în alte vorbe, Anonimul lui Hase n-ar fi fost altcineva decît strategul Mesopotamiei Occidentale, cîndva, în ultima decadă a celui de-al X-lea secol e.n. Dar prin aceasta încă nu s-a dovedit că ținutul Anonimului se găsea la miază- noapte de Dunăre. Pus în fața unei atari dificultăți Bojilov a apelat în anexa Vil-a (lucrarea sa este însoțită de 7 anexe) la datele din cronica lui Skylitzes-Cedrenus. Drept urmare, D-sa scrie : „Datorită lui loan Skylitzes știm că o serie de orașe (s.n.) af'ate la nord de Dunăre s-au ală- 78 Leon Diaconul, op. cit., p. 500—501. 77 De pildă, I. Bojilov traduce oixli/o (ultimul cuvint din fragmentul II — Leon Diaconul, op. cit., p. 502, 5) cu a popula. în fraza respectivă acest verb are înțelesul de a repara, a reface. Ca atare fraza trebuie tradusă astfel: ,,Și atunci la început gîndindu-mă eu cel dintîi să locuiesc [în] Climata am clădit lingă ea mai întîi o fortăreață, pe cît posibil, pentru ca din aceasta să se construiască ușor și restul fortăreței”. Fraza dinspre sfîrșitul fragmentului III (Leon Diaconul, op. cit., p. 504): ,,și toți au decretat ca eu să duc la îndeplinire aceasta în interesul comun” este tradusă de I. Bojilov, op. cit., p. 43, astfel: ,,Și toți au hotărît ca și eu să fac aceasta”. www.dacoromanica.ro 15 ROMANI, BIZANTINI, BULGARI, PECENEGI LA DUNĂREA DE JOS 1125 ■furat benevol Bizanțului” (p. 189). Dintre aceste centre urbane trebuie sa fi făcut parte cele 10 orașe despre care Anonimul ne informează că au fost pustiite de barbarii ce-i atacau regiunea. Dacă așa se prezintă situația— susține I. Bojilov — înseamnă că strategbia Anonimului — identificată, cu Mesopotamia Occidentală — nu se putea afla decît tot la nord de Du- năre. Toate ar fi bune numai că în textul lui Skylitzes, adus în discuție de I. Bojilov, nu este vorba de orașe ci de fortărețe : „xal irpou^XB-ov auvii Tipeapsiț ex KcovtFTavTslai; xal twv aXXoiv cppouplcov twv jrspav ISpupisvov tou "IcrTpou, âpLvijciTiav xaxwv alTo6ptsvoi xal saUTOUț Eyxsipl^ovTsi; uuv oyjjp6[j.acrw”78. (Și au venit la dînsul din Constanteia (adică din Con- stanța zilelor noastre n.n.) și din alte fortărețe ridicate dincolo de Istm (adică din stînga Dunării, n.n.) soli care cereau iertare pentru faptele rele săvîrșite, predîndu-se împreună cu acele fortărețe)79. Există vreun indiciu că loan Skylitzes are în vedere — în textul citat — anume fortărețe și nici de cum orașe? Da, există ! Dovada ne-o oferă un alt pasaj, în care Skylitzes face o deosebire între orașe și fortărețe. De pildă, el scrie textual: tmv Se ' Pwț âTTOTtXsucrâvD’Ov, tcov Trapa Taîg o^Oaiț tou TiOTaptou în textul lui Agathias se scrie: TÎjț Kx®1)? rou "Icrpou. 89 Cf. P. Diaconu, op. cit., p. 312. 90 Ce-i drept, I. Bojilov la p. 121 a cărții sale citează și spusele lui Yahya potrivit cărora „Tzimiskes a intrat în posesia orașului (Silistra, n. lui I. B.) și a fortărețelor înconjurătoare, pe ■care le ocupaseră rușii”. O analiză, fie și sumară, a acestui text din Historie de Yahya-ibn— Said d’Antoche continuateur de Sa’id-ibn-Bitrig, editfee et traduit en franșais par I. Kratchkowsky et A. Vasiliev, Paris, 1924, fascicule I, p. 833, Patrologia Orientalis XVIII) ne îndreptățește să afirmăm, fără teamă de a greși, că „fortărețele înconjurătoare pe care le ocupaseră rușii” erau •situate în dreapta Dunării. 91 Izvoarele Istoriei Românilor, voi. VII (Cronica lui Nestor) București, 1935, p. 71, <(ed. G. Popa-Lisseanu) www.dacoromanica.ro 17 ROMANI, BIZANTINI, BULGARI, PECENEGI LA DUNAREA DE JOS 1127 tot una cu „cetățile și orașele așezate pe ambele maluri ale Dunării [des- pre care ne informează loan Skylitzes]”. Noi n-avem nimic împotrivă ca ■orașele din Cronica lui Nestor să fie tot una cu fortărețele și orașele amintite de loan Skylitzes, cu condiția, însă, ca ele să se fi aflat numai pe malul sudic al Dunării, pentru că la acestea și nu la altele se referă cronicarul bizantin92, în textul reprodus mai sus. Fraza lui loan Skylitzes este cea în care se specifică : ,,^p.spa<; Se ccpTL SLayeXxe8ap.evoug dcvexaXouvTO sț to AopocrroXov, xat. -ra/eG>ț 3jxov p.£TaxĂ7)&evTe<;”93. (Și cînd s-a luminat de zi a chemat la Dorostolon pe toți cîți erau răspîn- diți pentru pază în unele fortărețe și în grabă au venit cei chemați). Aici, însă, este vorba despre fortărețe de la sud și nu de la nord de Dunăre. Noi am lămurit aceste lucrări dinainte94, în vremea în care I. Bojilov încă mai credea că în pasajul respectiv este vorba de străji kieviene95, care ar fi fost chemate la Dorostolon din „orașele de pe malul stîng al Dunării”. Lăsînd la o parte laudele ce i se cuvin pentru a fi înțeles însfîrșit care este sensul adevărat al spuselor lui Skylitzes din acest pasaj, vom sublinia că încercarea istoricului bulgar de a demonstra că prin pluralul lui fix®7) cronicarul bizantin, mai sus citat, a designat ambele maluri ale Dunării este neisbutită96. Și cu acesta am dovedit, credem, inutilitatea folosirii datelor din opera lui Skylitzes pentru dovedirea unei stăpîniri bulgă- rești la nord de Dunăre în a doua jumătate a secolului al X-lea. Dincolo de * 88 82 Vezi șl opinia Iul M. Drinov, Co6pamie CouuHeHue, I, 1909, p. 332—333; ap. Al. Kuzev, in Iz vesti j a —Varna, XV, (XXX), 1979, p. 33. 88 Skylitzes-Cedrenus, II, p. 402. 84 Petre Diaconu, op., cit., p. 315—316. 85 I. Bojilov, In Izvestija—Varna, IX (XXIV) 1973, p. 118 — 119. Din păcate, la I. Bojilov se observă o regretabilă eludare a priorității noastre în deslușirea unora dintre problemele abordate de D-sa. Iată citeva exemple In privința aceasta: noi am afirmat că David, protospătarul, a fost strateg al Traciei și Dristrei In anii 1000—1001 (P. Diaconu, „Pontice”, II, 1969, p. 397, 400) în timp ce I. Bojilov afirmă același lucru, în „Studia Balcanica” 1970, p. 85—86, nota 80. Noi am afirmat că pecenegii n-au ocupat Atelkuzu la sfîrșitul secolului IX (așa cum au crezut alți istorici) în „Studii” 18, 1965, 5, p. 1118 — 1119, în timp ce I. Bojilov afirmă aceasta de abia în Hem. Hpeejied, XIX, 1973, 2, p. 40. Noi am afirmat că sigiliullui Leon Sarakinopulos, strategul loannoupolui și al Dristriei, se datează în 971 — 975, încă din anul 1969, în RESEE, VII, 3, p. 59, în timp ce I. Bojilov afirmă același lucru în Hem, Hpeejied, XXVI, 1970, 5, p. 100. Acum în lucrarea sa AHOHUMtm Ha Xase p. 123, I. Bojilov înclină să creadă că sigiliul în cauză datează după 976. Am ținut să facem aceste precizări mînați nu de un anumit orgoliu profesional, ci din sincera dorință de a repune faptele pe făgașul adevărului istoric. 86 I. Bojilov. op. cit., p. 121, nota 26 scrie: „în cele din urmă P. Diaconu ( propos des „Petchfinăgues au Bas Danube” RESEE, XIII, 1975, 1, p. 134) admite că o parte din aceste cetăți au fost așezate la nord de Dunăre, în Carpați și în Transilvania, dar nu și în apropiere de malul Dunării. Dar expresia Ttxîq -roii wrap.oîi înseamnă tocmai aceasta: nu orașe așezate chiar pe malul Dunării, ci în două mari regiuni, la sud (Dobrogea) și la nord (Țara Româ- nească, Moldova, dar nu Transilvania și Carpații) de ea”. Să fie vorba aici oare de o greșeală în logica elaborării frazei? Probabil, pentru că altfel I. Bojilov știa că noi (și nimeni altul) am fost primii care am susținut că este vorba de așezări fortificate, situate la o oarecare distanță de fluviu. Aceasta am făcut-o nu numai în lucrarea citată de I. Bojilov, ci și în articolul nostru Rolul cetății din insula Păcuiul lui Soare tn cadrul situației politice a Dobrogei la sfîrșitul secolu- lui al X-lea, în „Pontice”, 2, Constanța, 1969, p. 395—396. Faptul că unele dintre fortărețele care s-au supus Bizanțului se puteau găsi chiar în Transil- vania nu trebuie să ne mire de vreme ce — așa cum am văzut mai sus (vezi nota 83) — există temeiuri să credem că și la începutul veacului al X-lea cîțiva dintre ducii de dincolo de munți se considerau supușii Constantinopolului. www.dacoromanica.ro 1128 PETRE DIACONU 18 considerațiile noastre să remarcăm totuși temeinicia argumentelor aduse în combaterea tezei localizării Mesopotamiei Occidentale în partea de sud a Themei Strumion (p. 192—194). Din rezumarea afirmațiilor făcute de I. Bojilov cititorul a putut să-și dea seama că evenimentele narate de Anonimul lui Hase n-au fost inter- pretate la dreapta lor valoare. Soluțiile propuse de cercetătorul bulgar vin în contradicție cu datele oferite de izvoarele scrise și arheologice, cum și cu cele cuprinse în înseși spusele Anonimului lui Hase. Fără îndoială că barbarii care atacau regiunea (sau strateghia — ca să folosim expresia colegului nostru) Anonimului luiHase erau bulgarii97, fapt recunoscut și de I. Bojilov. Dar a socoti că tot bulgari erau și supușii Anonimului și locuitorii de la nord de Dunăre și stăpînitorul acelor regiuni, înseamnă a nu fi pătruns cum trebuie și cît trebuie în atmosfera și subti- litățile relatărilor făcute de redactorul anonim al însemnărilor. Anonimul lui Hase, vorbind despre barbarii (adică bulgarii) care îi atacau regiunea, îi descrie în cele mai negre culori. Aceasta o face în frag- mentul al II-lea al însemnărilor. Trebuind să spună ceva și despre locuito- rii de la nord de Istru, (implicit și despre conducătorul lor) Anonimul se referă la ei cu simpatie. Aceasta o face în fragmentul III al însemnă- rilor. La locul potrivit 98 cercetătorul sofiot a atras atenția asupra unită- rii dintre cele două fragmente. Această unitate ne determină să credem că textul ambelor fragmente a fost redactat dintr-odată și nu pe etape, evident, la scurtă vreme după sosirea Anonimului acasă din vizita făcută stăpînitorului de la nord de Istru. Dacă am accepta, așa cum I. Bojilov ne invită să facem, că locuitorii de la nord de Dunăre erau bulgari, va trebui să admitem că Anonimul lui Hase era supărat pe barbari (i. e. bulgari) cînd i-a descris așa cum i-a descris în Fragmentul II al însemnărilor, dar că supărarea îi trecuse cînd a ajuns cu redactarea la fragmentul III al însemnărilor. Ceva mai înainte99 am atras atenția că omologarea ținuturilor Ano- nimului lui Hase cu unul din ținuturile dintre Șiret și Nistru contravine știrilor literare referitoare la prezența pecenegilor în acele părți. Aceleași știri se opun și încercărilor de identificare a răsăritului Munteniei și a sudului Moldovei cu unul dintre ținuturile statului bulgar, conduse de Samuel. I. Bojilov dîndu-și seama că aceste izvoare constituie o piedică în calea interpretărilor sale le minimalizează importanța susținînd, în schimb, că statul bulgar începînd din epoca lui Simion și terminînd cu anul 1018 a menținut relații de prietenie cu pecenegii și ca „o consecință a acestor relații apropiate, care—potrivit spuselor patriarhului I Misticul—se înteme- 87 în sensul de „locuitorii” din nord-estul Bulgariei. Aici este locul să se precizeze că revolta locuitorilor din nord-estul Bulgariei — desfășurată în timpul „domniei” lui Samuel — va fi fost condusă nu de acesta ci de niscaiva conducători locali. 88 I. Bojilov, op. cit., p. 26. 88 Vezi, supra, p. 1122. www.dacoromaiiica.ro 19 ROMÂNI, BIZANTINI, BULGARI, PECENEGI LA DUNÂREA DE JOS 1129 iau pe căsătoriile [reciproce] statul bulgar s-a retras benevol din teritori- ile de pe țărmul nordic al Pontului și că la mijlocul secolului al X-lea gra- nița dintre Bulgaria și unele triburi pecenege era pe Nistru”100. Lăsînd la o parte caracterul idilic al retragerii statului bulgar pînă la linia Nistrului se cuvine să atragem atenția că relațiile dintre pecenegi și bulgari, în secolul al X-lea, n-au fost chiar așa de pașnice cum își închi- puie colegul nostru I. Bojilov. Oare Constantin al Vll-lea Porphyrogenetul nu ne informează că bulgarii au căutat totdeauna pacea pecenegilor deoarece au fost deseori împresurați cu război (s.n.) și prădați de către aceștia” ?101 Despre o asemenea năvălire a pecenegilor efectuată în Bulgaria anilor 943 vorbește și cronicarul Mihail Glykas : „IlaT&vâxai 8e tov *In 4^- 6-_ 32 Arh. MAE, voi. 82/3, prob)W?’nWFM9S'®3?IP^țlpi«tKLegației din 8 aprilie 1924). 1140 NICOLAE CIACHIR © națiuni, pînă cînd ea va renunța la această dorință. Noi nu nutrim senti- mente ostile față de popoarele străine, dorim să avem relații prietenești cu ele. Turcii sînt amicii tuturor națiunilor civilizate” 33. Desigur ase- menea idei au avut un puternic ecou, atît în opinia publică turcă, cît și peste hotare, Eomânia sprijinind un asemenea punct de vedere, adică neamestec, colaborare și stimă față de celelalte popoare și state. La 22 iunie 1925, Legația română din Constantinopol, raporta că Gaziul și generalii săi, ca și toți deputății anatolieni, au înlocuit fesul prin calpacul de astrahan, ca prin noua ținută vestimentară să apropie Turcia de statele moderne 34. în raport se insistă, asupra adoptării de către ar- mată a chipiurilor și a șepcilor, la marină introducîndu-se șepci ca ale englezilor, care sînt foarte practice. Adoptarea vizierei la militari, în locul turbanului, fesului și a căciulii, scoteau pe soldatul turc „.. . din starea vădită de inferioritate față de toți soldații din lume, căci viziera facili- tează ochirea și asigură tragerea” 3S. în continuare se arată că Gaziul apare și în noua sa postură de „gentelmen farmer”, cumpărîndu-și o fermă și făcînd agricultură cu pasiune. Este incontestabil că Atatiirk, prin exemplul personal, încearcă să modernizeze pe turci, deși este dealtfel și firesc, datorită condițiilor istorice, ca mentalitatea încă să rămînă asia- tică 36. Eaportul din 8 iulie 1925, al Legației române, face referiri la planul Turciei, sub directa indicație a Gaziului, de a întări flota militară. Acest program naval, era necesar, deoarece Turcia, care ocupă o peninsulă cu un litoral întins, avea intenția de a repara și a cumpăra în același timp o serie de vase mici. Diplomatul român Filality, semnalează că acest lucru, îngrijorează mai ales pe britanici, care au și publicat un articol usturător în „Times”, la adresa Turciei. Astfel ziarul turc „Kakimiet Millie”, face remarca că n-ar merita să se răspundă cuiva „...care ar amesteca pe Busia în politica noastră sub pretext că am luat hotărîrea de a repara un vas de război” 37. La 3 noiembrie 1925, Legația română din Constantinopol, înainta raportul care făcea referiri la discursul ținut de Atatiirk *, la deschiderea Adunării Naționale, unde apăruse în frac și cu pălărie înaltă. Șeful sta- tului turc, a trecut în revistă, evenimentele din ultimii 7 ani, de la crearea primei Adunări Naționale. Se fac referiri la faptul că inițial Mustafa Kemal a început rezistența cu 60 de oameni și a reușit să creeze „.. .un stat independent care a știut să țină în respect Europa întreagă, în mai multe ocaziuni” 38. 33 Hahik Camil Tanju, Beyaz Kiap— Kemal Atatiirk. 1881—1938, Istanbul, 1939, p. 62 ; vezi și Mehmet Aii Ekrem, op. cit., p. 207. 34 Arh. St. Buc., fond Casa regală, dosar 26 (1925), f. 1. 35 Arh. St. Buc., fond Casa regală, dosar 26 (1925), f. 2. 36 Ibidem, f. 2—3; vezi și Afet Inan, Souoenirs sur Atatiirk, în volumul Atatiirk (1881 — 1938). Hommage dc la Commission Naționale Turque pour l’UNESCO, Ankara, 1963, p. 109— 110. 37 Arh. St. Buc., fond Casa regală, dosar 26 (1925), f. 17. * Numele de Atatiirk, a fost dat lui Mustafa Kemal de către Marea Adunare Națională în ședința din 24 noiembrie 1934. 38 Arh. St. Buc., fOTRhfany 37- 7 INFORMAȚII DIN ARHIVELE ROMANEȘTI DESPRE KEMAL ATATURK 1141 Raportul referindu-se în continuare la rolul lui Atatiirk trage con- cluzia : „Dînsul are dreptul să fie mîndru de opera sa și nimic mai na- tural decît ca țara, în marea ei majoritate, să-l considere ca pe noul Ma- homed” 39. Referindu-se la discursul expus, Atatiirk „...a rezumat în această hipostază existența națională a statului: existență laică, națională și economică, ceea ce implică că națiunea turcă se sprijină pe baze solide în viața-i actuală” 40. în domeniul politicii externe, arată raportul diplo- matului român, „Președintele afirmă că țara sa este un element de forță și de pace în sînul familiei internaționale” 41. Relațiile cu Bulgaria, Iugo- slavia și Rusia sovietică, se bazează pe încredere reciprocă, iscălindu-se o serie de tratate, cu Persia și Afganistanul sînt relații cordiale, în timp ce cu Apusul se mențin relații reci, din cauza încercării acestora de a sub- mina tînăra Republică. Raportul se încheie cu remarca ,,. . .inutil să mai adaug că discursul a fost primit cu aplauze furtunoase” 42. într-un scurt raport către Ministerul Afacerilor externe, trimis din Constantinopol, de către diplomatul Filality, se fac referiri la relațiile între Ankara și Belgrad și la faptul că Iugoslavia este solicitată să iscă- lească un tratat de amiciție cu Turcia43. Totodată se arată că Gaziul și conducerea ministerului de externe turc, avînd relații bune cu rușii,,... am putea găsi într-însul un filon, pe care l-am putea exploata pentru regula- rea relațiilor noastre cu rușii în sensul cel mai convenabil” 44 *. într-un alt raport, înaintat după două zile, se fac remarci „că turcii sînt încîntați de noile dovezi de încredere în noua lor legislație” cînd evreii, grecii, armenii, renunță la drepturile lor de minoritari, izvorîte din articolul 42 al tratatului de la Lausanne 46. Amintim că în fondul Casa Regală, de la Arhivele statului București, se păstrează două scrisori autografe ale lui Mustafa Kemal Atatiirk, amîndouă din 1931, adresate regelui Carol al IJ-lea, care sînt redactate în limba turcă și poartă sigiliul personal al președintelui. Prima se referă la rechemarea ministrului turc de la București, Sabri bey47, iar a doua, acreditarea lui Hamdaullah Souphi bey, ca ministru plenipotențiar în România48. Șeful statului turc face referiri la bunele relații între cele două state, care sînt în ascendență continuă49. Dealtfel, această apropiere începuse să se contureze încă în timpul conferinței de la Lausanne (1922 — 1923), unde Turcia luptînd pentru completa abolire a capitulațiilor avea și sprijinul României, care milita pentru neamestecul marilor puteri și în treburile sale interne so. 39 Ibidem, p. 37. 19 Ibidem, f. 37. 41 Ibidem, f. 37. 42 Ibidem, f. 37 — 38. 43 Ibidem, f. 64 (raportul Legației române din 10 octombrie 1925). 44 Ibidem, f. 64. 46 Ibidem, f. 145 (raportul Legației române din 12 octombrie 1925). 46 Ibidem, f. 145-146. 47 Fond Casa regală, dosar 94 (1931), cu iscălitura originală Gâzi M. Kemal (pc ștampilă scrie: Turkiye Cumhuriyeti. Reisicumhur, 29.X.1923, Gâzi Mustafa Kemal). 48 Fond Casa regală, dosar 96(1931). 49 Arh. Ist. Centr., fond Casa regală, dosar 94 și 96 (1931). 50 Arh. MAE, fond 71,'Turcia, voi. 58, f. 34; vezi și Eli/.a Campus, Din politica externă a României, 1913— 1947, București, 19Qț!CMaMÎratatuhn de la Lausanne, prevedea completa abolire a capitulațiilor). 1142 NICOLAE CIACHIR g Rapoartele diplomatice românești, fac referiri elogioase, la felul cum conducerea turcă încearcă să rezolve problema minorităților, relațiile cu Grecia etc. Astfel, Dimitrescu, însărcinatul cu afaceri la Atena, raporta- ta 12 septembrie 1931, că recunoașterea oficială a patriarhului ecumenic din Constantinopol, este privită cu multă bucurie de opinia publică elenâ „...cao nouă dovadă de felul cum prețuiește guvernul turc prietenia eleno - turcă, și de dorința de a o dovedi prin fapte” 61. Referitor la minoritatea turcă aflată peste hotare, un buletin român al Direcției politice Orientale, face următoarele precizări: „Dacă minori- tățile turce nu sînt mulțumite în țările în care trăiesc, nu au decît să vină în Turcia, cu bunurile lor mobile și după ce și-au lichidat pe cele imobile. Iar dacă guvernul unei țări unde trăiesc minorități turce, nu este mulțu- mit de ele, nu are decît să ni le trimită. Minoritățile nu constituie deci pentru Turcia, un element de divergență politică” B2. Relatarea pe care o dăm corelată cu raportul Legației române din Ankara, din 12 ianuarie 1936, deci cu 5 ani mai tîrziu, trimisă ministrului de externe, Nicolae Titulescu, dă informații suplimentare despre grija guvernului turc, de a repatria elementul turc musulman din România53. în acest sens se dau amănunte54 : „Legația turcă recrutează anual un număr din ce în ce mai mare de bursieri studenți și elevi secundari, care sînt trimiși la școlile superioare și liceele din Istanbul și Ankara” K. Atatiirk încă din 1923, milita pentru o colaborare strînsă cu celelalte state balcanice. Astfel, el declara : „De fapt, în Balcani, pentru a fi prie- teni, este suficient a ne respecta unul pe altul. Noi dorim sincer să resta- bilim cît mai repede posibil relațiile oficiale cu statele balcanice prietene, cu care am avut legături, și să deschidem acolo ambasade și consulate” S8. în condițiile istorice de ascensiune a fascismului, atît Atatiirk, cît și ilus- trul diplomat român, Nicolae Titulescu, au militat pentru crearea unei alianțe ale statelor balcanice. Cu ocazia celei de a doua conferințe a sta- telor balcanice ținută la Ankara * în 1931, Atatiirk declara : „Națiunile balcanice de astăzi sînt: Albania, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia și Turcia, constituind fiecare state politice independente. Toate aceste națiuni, stăpîne ale țărilor lor, au trăit veacuri de-a rîndul împreună. Se poate spune că toate statele balcanice apărute în ultima sută de ani, inclusiv Republica Turcă, sînt rezultatul istoric al nimicirii treptate a Imperiului otoman, al îngropării sale, în cele din urmă, în mormîntul istoriei. în acest sens, popoarele balcanice au o istorie comună multiseculară. Și dacă în ea au fost pagini triste, atunci ele se referă la toți balcanicii. Partea turcilor a fost printre ele nu mai puțin amară. Dacă aruncăm aceste fapte ale trecutului, atunci nevoile reale ale zilei de astăzi ne spun * 64 65 66 * ,61 Arh. St. Buc., fond Casa regală, dosar 122 (1931), nenumerotat (raport din 12 septem- brie 1931). 52 Fond Casa regală, dosar 122 (1931), este reprodus Buletinul nr. 17, din 1 octombrie 1931 al Direcțiunii politice Orientale, Secțiunea Balcanică (nenumerotat). 53 Arh. MAE, voi. 461/1, probi. 71, 1935, Turcia, T-l, f. 58. 64 Ibidem, f. 59. 65 Ibidem, f. 60. 66 Citat după Mehmet Aii Ekiem, * La 13 octombrie lw5yXnlflflro?TWyjfleH-pwjPKila noului stat turc. 9 INFORMAȚII DIN ARHIVELE ROMANEȘTI DESPRE KEMAL ATATURK 1143 cît de mare folos ar aduce unirea națiunilor balcanice... Nu este nici o îndoială că înființarea unei astfel de organizații ar fi întîmpinată pozitiv de întreaga omenire civilizată” 67. Legația română, raporta confidențial la 28 octombrie 1931 din Ankara, că „autoritățile turcești au arătat cu această ocazie im talent de organizare care a uimit pe toți delegații și că Gaziul Mustafa Kemal a rostit o cuvîntare în limba franceză, un frumos discurs viu aplaudat” 58. Delegațiile printre care și cea română condusă de Ciceo Pop, au vizitat ferma model al lui Mustafa Kemal (denumită Gazi-Ciflik), și-au asistat la o recepție dată de șeful statului turc în chioșcul (palatul) de lîngă Mar- mara59. Langa Rășcanu, ministrul României la Atena, raportînd despre lucrările Conferinței balcanice (Albania, Bulgaria, Iugoslavia, România,. Turcia, Grecia), ținută la Salonic (4—11 noiembrie 1933; a IV-a Confe- rință), precizează că la 4 noiembrie 1933, toate delegațiile balcanice, au participat la inaugurarea unei plăci comemorative, pusă pe casa unde s-a născut Mustafa Kemal. Cu această ocazie, șeful delegației elene, Papa- nastasiu a declarat: „Mustafa Kemal nu e numai capul unei națiuni prietene, dar și marele om politic al țărilor balcanice, care după ce a scă- pat patria sa — a știut, refăcînd poporul turc, să facă cu putință apro- pierea sa cu toate celelalte țări balcanice, și a deveni astfel apostolul cel mai înfocat al ideii uniunei popoarelor noastre” ®°. Langa Rășcanu, ane- xează la raport, fotografia casei, a delegaților și fotografia cu textul plă- cii : „C’est ici que vit le jour Gâzi Mustapha Kemal, rânovateur de la nation turque et Champion, de l’union balkanique ; cette plaque est placâe a l’occasion du X4™ anniversaire de la republique Tmque. Salonique, le 29 octobre 1933” 81. Deoarece două state balcanice, Bulgaria și Albania, influențate de Germania și respectiv de Italia, n-au acceptat să adere, la o asemenea, alianță 62, la 9 februarie 1934, miniștrii afacerilor externe ai Turciei, României, Iugoslaviei și Greciei, semnau la Atena, tratatul Pactului înțe- legerii Balcanice 63. Cele 4 state, dornice de a întări pacea în Balcani, cu scopul opririi infiltrării statelor fasciste în această zonă a Europei,, erau ferm hotărîte „...de a respecta angajamentele contractuale deja existente și menținerea ordinii teritoriale actualmente stabilite” ®4. * * * * * * 80 81 * 83 67 Arh. MAE, fond 71, înțelegerea Balcanică, voi. 11, f. 107 — 108; Discursul integral ținut în franceză a fost publicat și în revista „Les Balkans”, nr. 13—14 (1931), care apărea la Atena din 1930. întreaga revistă (discursul lui Mustafa Kemal a fost publicat în p. 1 — 2), este- anexată la dosarul respectiv (f. 127 — 128). 68 Ibidem, f. 102. 68 Ibidem, f. 74. 80 Arh. MAE, înțelegerea Balcanică, voi. 12, fond 71, f. 199. 81 Ibidem, f. 199, vezi și anexa 2. 88 Milan Vanku, Mica înțelegere și politica externă a Iugoslaviei, 1920—193S, București, 1979, p. 96. 83 Pentru amănunte vezi: Cristian Popișteanu, Bomânia și Antanta Balcanică. Momente și semnificații de istorie diplomatică, București, 1968, vezi și Eliza Campus, înțelegerea Balcanică, București, 1972; vezi și Idem, Din politica externă a României 1913 —1947, București, 1980. 81 Arh. MAE, fond înțelegerea Balcanică, dosar 1, Pact de înțelegere balcanică, Atena, 9 februarie 1934. Document semnat de NicolaeiTitulescu. Tevfik Riistii Aras, Bogoliub Jevtic,. Dimitrie Maximos. WWW.UaCOrOnianiCa.rO a 144 NICOLAE CIACHIR 10 Din discuția avută între Mustafa Kemal și ministrul Eomâniei la Ankara, se vede că Atatiirk cît și Nicolae Titulescu, au impulsionat •crearea înțelegerii Balcanice, nepermițînd ca Germania și Italia, să facă •disensiuni între cele 4 state semnatare ale tratatului6S. Antanta Balcanică a adîncit relațiile pe multiple planuri între Eomânia și Turcia, iar alături de Iugoslavia și Grecia, au reușit în anii din ajunul războiului, să caute noi metode și mijloace de a consolida pe de o parte unitatea balcanică, iar pe de altă parte să zădărnicească unele acțiuni ale Germaniei și Italiei. Legația noastră raporta de la Ankara, cu ocazia Consiliului perma- nent al Antantei Balcanice (ținut în capitala turcă între 30 octombrie — 2 noiembrie 1934), că acesta și-a exprimat admirația și respectul profund” .. .față de Excelența Sa, Gaziul Mustafa Kemal pentru geniul clarvăzător •cu care conduce destinele țării sale spre viitor, spre pace și prosperitate, •cu efecte utile pentru lumea întreagă” 66. Merită să ne oprim puțin, asupra situației economice a Turciei și felul cum conducerea în frunte cu Gaziul a știut să rezolve unele probleme complexe, văzute în 1934, într-un raport al consilierului de legație român, V. Anastasiu 67 68. Se face un istoric al datoriei otomane față de marile puteri, al cărui început datează din timpul războiului Crimeii. Acesta era de 3 milioane lire sterline, acordat de către Anglia și garantat de Poartă, prin "tributul Egiptului (sumă fixată prin tratatul de la 1841) 6S. în 1912 ■datoria publică otomană ajunsese la 3 miliarde 500 milioane franci aur, iar anuitățile erau de 275 milioane franci aur. Noul regim primea astfel 4) moștenire ce-1 copleșea și ar fi fost nedrept, conchide consilierul român, ■ca numai Turcia să suporte întreaga sumă, fără participarea celorlalte state succesoare ale fostului Imperiu otoman. înscrisă în prevederile păcii de la Lausanne și trecută prin votul Adunării Naționale de la Ankara, la 5 decembrie 1928, Turcia trebuia să plătească 107 500 000 lire turcești aur sau aproape 2 miliarde 440 milioane franci aur ®9. Prin perseverența lui Mustafa Kemal, se ajunge la iscălirea unui nou acord la Paris (22 apri- lie 1933), care se soldează cu succesul Turciei, reducîndu-se datoria de la 107 500 000 lire turcești aur la 8 500 000 lire turcești aur, iar anuitatea .globală a fost fixată numai la 700 000 lire turcești aur, plătibilă în timp de 50 ani 70. Consilierul român, face precizarea că era împrumuturilor externe neîntrerupte a luat sfîrșit. De la instaurarea noului regim și pînă astăzi, s-a înregistrat un singur împrumut de 10 milioane lire turcești aur, pe termen lung de la o societate americană, căreia i s-a concedat monopolul chibriturilor. De asemenea și sovieticii le-au acordat un împrumut de 3 milioane dolari aur, amortizabil în 20 ani 71. Se face remarca că ,,.. .gu- 65 Arh. MAE, fond Mica înțelegere, dosar 17 (telegrama nr. 47 din 10 ianuarie 1934 a Legației române de la Ankara). 66 Arh. St. Buc., fond Casa regală, dosar 102 (1934), f. 1 — 2. 67 Ibidem, fond Casa regală, dosar 120 (1934). 68 Ibidem, f. 2. 69 Ibidem, f. 2 — 8. n îbid"n k iL \1îvww.dacoromanica.ro 11 informații din arhivele romanești despre kemal ATATURK 1145 vernul Republicii nu este ostil investirii capitalurilor străine în Turcia. Totuși ține ca, în măsura posibilităților, capitalurile indigene să contri- buie la refacerea și propășirea economică a țării. Față de această politică financiară înțeleaptă, nu este de mirare că guvernanții turci au izbutit să rezolve în condițiuni atît de favorabile problema Datoriei Publice Otomane” 72. A rămas cunoscută ideia lui Nicolae Titulescu că . .România și Turcia sînt menite să practice o prietenie sinceră și activă” 73, pentru care nu s-a limitat numai la probleme comune de politică externă, ci a cuprins, și sferele colaborării economice, comerciale și culturale. Același Titulescu, cu ocazia unei vizite la Ankara, declara : „Națiunea turcă are, după mine, printre multe altele, trei calități neprețuite : un puternic sentiment na- țional, o loialitate profundă, o generozitate înnăscută. Cred că veți regăsi cu ușurință aceste caracteristici și la poporul român” 74 75. Ceva mai tîrziu, în 1935, șeful statului român își exprima satisfacția realegerii lui Ataturk, în unanimitate, în înalta funcție de președinte al Republicii, ca un eveni- ment fericit pentru cele două popoare 76. Se spunea în continuare „îm- părtășesc pe deplin dorința care vă călăuzește de a menține și de a strînge încă și mai mult excelentele relații care din fericire unesc România și Turcia” 76. Un moment semnificativ în relațiile dintre România și Turcia, a fost poziția aproape identică a celor două țări, cu ocazia Conferinței de la Montreux, din iunie 1936, conferință ținută la insistențele lui Ataturk, care propunea modificarea regimului Strîmtorilor, stabilit prin Tratatul de la Lausanne (1923) 77. Ministrul de externe al României, Nicolae Titulescu, pleda pentru o revizuire a celor stabilite la Lausanne, revizuire în folosul Turciei, decla- rînd „. . . că nu trebuie să se lase să treacă o clipă pentru a proclama soli- daritatea țărilor din înțelegerea Balcanică, alcătuită atît din înțelegerea intereselor reciproce, cum și din aceea a primatului securității regionale în raport cu interesele speciale ale fiecăreia din aceste țări” 78, mai ales că „Strîmtorile sînt însăși inima Turciei, dar ele sînt în același timp și plă- mînii României” 79. Convenția de la Montreux a reușit să instaureze un real regim de securitate, unde statele mici și mijlocii, au colaborat pe picior de egali- tate cu cele mari, înțelegerea Balcanică, arătîndu-și din plin viabilitatea. Cu acest prilej, Legația română din Ankara, raporta la 31 iulie 1936, că poziția României, a adîncit și mai mult legăturile de prietenie între cele două state, Ismet Inimii, cerînd să se transmită la București, la sugestia 72 Ibidem, f. 19. 73 Ion Oprea, Nicolae Titulescu, București, 1964, p. 533. 71 Ibidem, p, 529. 75 Arh. St. Buc., fond Casa regală, dosar 114 (1935), f, 1 — 2 (Din Peleș, către Excelența Sa Kamâl Ataturk, președintele Republicii Turciei). 76 Ibidem, f. 7. 77 Vezi pentru amănunte: Actes de la Conference de Montreux, 22 Juin—20 Juillet 1936, Paris, 1936; vezi și Eliza Campus, Din politica externă a României, p. 357 — 361; vezi și Mehmet Aii Ekrem, op. cit., p, 219 — 220. 78 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice. București, 1971, p. 781. 78 lbidem-p 781 www.dacoromanica.ro 1146 NICOLAE CIACHIR 12 lui Atatiirk următoarele : „Sîntem recunoscători României. Convenția de la Montreux va avea efecte bune asupra amiciției și alianței noastre. Avem încredere în România și o asigurăm că poate avea încredere în moi” 80. Documentele diplomatice românești, semnalează rolul lui Atatiirk, la semnarea Pactului de la Saadabat (iulie 1937), între Turcia, Iran, Irak, Afganistan, acest tratat vest-asiatic, urmărind statornicirea unor relații de bună vecinătate, care să asigure pacea în acest colț al lumii, insistîndu-se cu precădere asupra celor turco-iraniene 81. Consulatul turc de la Constanța a invitat oficialitățile românești de a ^participa la sediul consulatului, la ceremonia sărbătoririi Republicii Turcia (29 octombrie 1937), invitația fiind acceptată cu plăcere. S-au ținut toasturi, scoțîndu-se în evidență rolul lui Mustafa Kemal, la crearea și consolidarea statului turc 82. în scopul întăririi relațiilor dintre cele două state, la 23 mai 1938, sosea în portul Constanța, crucișătorul turc „Hamidie”, comandat de comandorul Necati Ordeniz. La bord se aflau 23 ofițeri, 50 cădeți, 35 ofițeri elevi și 300 de marinari. Cu autobuze puse la dispoziție de către primăria Constanța, marinarii au vizitat orașul, o parte din litoral, mai ales băile din Mamaia. Prefectul și primarul, au dat o masă în cinstea oaspeților, după care nava a vizitat Sulina 83 84 * *. La bordul crucișătorului a sosit și ministrul de externe turc, Riistii Aras, care cu un tren special a plecat în aceeași zi la București M. Primul ministru turc Djelal Bayar, împreună cu ministrul de externe Riistii Aras, urmau să sosească în toamna anului 1938, în România în vederea strîngerii relațiilor dintre cele două state, căci după expresia lui Atatiirk „...evoluția din ce în ce mai periculoasă a evenimentelor internaționale în ultimul timp ne face să fim și mai strîns legați de cauza păcii, și mai fideli prieteniilor noastre cu statele aliate” 8B, dar din cauza bolii președintelui, cer amînarea vizitei87. Diplomatul român Telemaque de la Legația din Ankara, telegrafia la 25 octombrie 1938, că Atatiirk, a rezistat crizei, dar primul ministru, ca și ceilalți demnitari, se simt obligați să stea în jurul președintelui, pînă cînd va fi în afara oricărui pericol88. Se cunoaște evoluția evenimentelor, agravarea bolii lui Atatiirk ■și moartea acestuia. în acest fel la 10 noiembrie 1938, se stingea din viață, una din figurile cele mai remarcabile ale poporului turc, personalitate de jprim rang a lumii între cele două războaie mondiale. 80 Arh. MAE, fond 71, Turcia, dosar 159 (1936), telegr. din 31 iulie 1936 a Legației române din Ankara. 81 Arh. MAE, voi. 461/3, Probi. 71 (1937), Turcia, T—4 (Dosar relații turco-iraniene), f. 1-16. 82 Arh. St. Constanța, fond Primăria, dosar 14 (1937), f. 209. 83 Arh. St. Constanța, fond Prefectură, dosar 35 (1938), f. 83, 93,190; vezi și fond Primăria Constanța, dosar 15 (1938), f. 79, 83, 85—86. 84 Arh. St. Constanța, fond Prefectură, dosar 35 (1938), f. 93. 86 Arh. MAE, voi. 461/2, probi. 71, 1938, Turcia, T —5 (Telegrama Legației române de la -Ankara, din 7 oct. 1938), f. 2. 88 Discursul lui Atatiirk din 1 noiembrie 1937, în Arh. MAE, fond înțelegere balcanică, •dosar 8 (1938), f. 17. 87 Arh. MAE, voi. 461/2, probi. 71, 1938. f. 2, 88 Ibidem, f. 4-5 13 INFORMAȚII DIN ARHIVELE ROMANEȘTI DESPRE KEMAL ATATURK 1147 Știrea morții lui Atatiirk, a îndoliat poporul român, care și-a arătat compasiunea prin mitinguri și arborarea drapelului tricolor cu doliu în întreaga țară, în ziua de 21 noiembrie 1938, cu ocazia înmormîntării89. Ministerul de externe român, printr-o telegramă cifrată, către Legația din Ankara, informa că prin absența regelui, care era plecat la Londra, delegația română ce urma să participe la funeralii, era compusă din generalul Paul Teodorescu, ministrul aerului și marinei, generalul Motaș, inspector general al armatei, și ministrul T61emaque, acreditat la Ankara90. Totodată, ministrul de externe al Eomâniei, N. Petrescu-Com- nen, într-o telegramă, adresată lui Surku Saracoglu, își arăta compasiunea față de marele dispărut, figură proeminentă a istoriei universale 91. La 14 noiembrie 1938, Legația română din Ankara, informînd despre alegerea lui Ismet Inbnii, în funcția de președinte al Eepublicii Turcia, făcea următorul comentariu : „Din fericire, patriotismul arzător insuflat de Atatiirk, oamenilor politici și întregului popor, a făcut ca să se ajungă la desemnarea succesorului fără nici un fel de dificultate și cu o repeziciune care a dovedit că armatura statului republican kemalist are rădăcini se- rioase în sufletul întregului popor” 92. Aceeași Legație română, într-un raport din 23 noiembrie 1938, sublinia faptul. .că se poate afirma, fără contrazicere posibilă, că toată viața politică a Turciei, a fost absorbită pentru acela care prin dragostea nețărmurită pentru patria sa, a salvat-o mai întîi de la o pieire sigură și apoi a organizat-o și a pus-o pe făgașul lumii civilizate” 93 94. Iar în ra- portul din 30 noiembrie 1938, se arăta că deși decedat, a rămas deputat peipetuu * al orașului Ankara, ceea ce „...dovedește odată mai mult cît de vie este gratitudinea poporului turc față de memoria lui Atatiirk, care a renovat Turcia și i-a dat o strălucire pe care n-a mai avut-o de secole” M. Dispariția fondatorului statului modern turc, a fost o lovitură pu- ternică și pentru țara noastră, pierdere atît de sugestiv exprimată de zia- rul „Universul” : „Aliat credincios al Eomâniei, Atatiirk a cîștigat pentru Eepublica Turcia sentimentul unei prietenii statornice din partea opiniei publice românești, care în aceste momente de crudă încercare trimite poporului turc expresiunea sentimentelor ei de prietenească mîngîiere” ". 89 Arh. St. Constanța, fond Prefectură, dosar 35 (1938), f. 232—234 (Ordinul ministrului de interne către Prefecturi; ordinul Prefecturii Constanța către toate autoritățile județene). 90 Arh. MAE, voi. 461/4, probi. 71, 1938, Turcia, T —6 (telegramă cifrată către Legația română din Ankara, 11 noiembrie 1938), f. 41. 91 Ibidem, f. 45 (telegr. Comnen, către Surku Saracoglu). 92 Arh. MAE, voi. 461/1, ibidem, f. 59. 93 Ibidem, f. 93. * Congresul extraordinar al Partidului Popular (dec. 1939), a hotărît decernarea lui Ata- tUrk a titlului de șef etern al poporului turc. 94 Ibidem, f. 109. * 96 „Universul” din 12 noiembrie 1938. j www.dacoromamca.ro â-c. 1272 1148 NICOLAE CIACHIR 14 INFORMATIONS TIEEES DES AECHIVES BOITMAINES CONCEENANT MUSTAPHA KEMAL ATATCRK RfiSUMfi General dou^ de qualit^s exceptionnelles, diplomate habile et fon- dateur t^mdraire de la Turquie moderne, Atatiirk devient l’une des plus originales et prestigieuses personnalit^s de la pO-iode de l’entre-deux-guer- res. En Eoumanie, il a etd connu, estime et apprdctâ comme un homme particulierement lucide, partisan de bonnes relations autant dans les Balkans que dans le monde entier. Bien que, en Eoumanie, aient ât6 publi^es quatre monographies consacrees â la vie et â l’activitâ tellement tumultueuse, mais aussi fructueuse, du grand homme d’Etat turc, le ma- teriei d’archives n’a etd utilise que dans une mesure reduite (dans la der- niere monographie due â Mehmet Aii Ekrem) et dans d’autres, nullement, etant des ouvrages de vulgarisation. La pr6sente etude s’appuie sur des matâriaux pour la plupart inedits, provenant des archives du ministere des Affaires etrangeres de Eoumanie, des documents figurant du fond ,,La Maison Eoyale” des Archives de l’Etat de Bucarest et des matdriaux provenant du fond de la Pr^fecture et de la Mairie de Constanta, chef-lieu du d^partement ou ii existait un consulat turc ainsi qu’une population turque qui s’dtait eta- blie dans la tres vieille province roumaine de Dobroudja lorsque les Otto- mans l’avaient occupde au cours du XV-e siecle. Les materiaux d’archives, notamment ceux du ministere des Affaires etrangeres, sont particulierement intâressants quant aux apprdcia- tions concernant l’activite de Mustapha Kemal dans la modernisation de l’Etat turc. Des diplomates roumains, accrddites â Ankara et Istan- bul, hommes compdtents qui vivaient dans le milieu turc, envoient des rapports fort documenta concernant la position de Mustapha Kemal envers la paix de Sevres, celle de Lausanne, envers la convention de Mon- treux, l’apport â la constitution de l’Entente Balkanique (1934),' la po- sition face aux grandes puissances, la politique intdrieure râformatrice et surtout les relations avec la Eoumanie. Ainsi, la prdsente 6tude fournit des informations suppldmentaire, ă travers le prisme des documents d’ar- chive roumains, au sujet de la grande personnalite que fut Atatiirk, dont le centenaire est câldbre cette annâe. www.dacoromanica.ro O FORMULĂ DE RESTABILIRE A PĂCII ÎN EXTREMUL ORIENT. COMISIA LYTTON DE ZORIN ZAMFIR în ziua de 19 septembrie 1931 Consiliul Ligii Națiunilor a fost in- format de către reprezentanții Chinei și Japoniei asupra izbucnirii unui grav conflict în Manciuria în care erau angajate importante forțe armate. Diplomații aflați la Geneva pentru a participa la lucrările celei de a Xll-a sesiuni a Adunării Societății Națiunilor și la dezbaterile Conferin- ței generale pentru dezarmare au fost profund impresionați de această veste. într-o corespondență sosită la București de la Geneva se sublinia faptul că evenimentele ce s-au declanșat în Extremul Orient la 18—19 septembrie 1931 au făcut ca problema manciuriană să fie . .privită ca foarte gravă din primul moment deoarece era pus în joc nu numai pres- tigiul Consiliului Societății Națiunilor dar și soarta Conferinței generale a dezarmării în cazul cînd diferendul, neputînd fi rezolvat, ar fi generat în război”1. Speranțele Guvernului naționalist al Chinei că va putea aplana con- flictul prin negocieri directe cu japonezii s-au risipit foarte curînd. Astfel, din ordinul autorităților naționaliste chineze, la 21 septem- brie reprezentantul chinez a adresat o scrisoare secretarului general al Societății Națiunilor în care se menționa faptul că situația în Manciuria se agrava rapid. „Informînd asupra faptelor expuse, se spunea în scrisoare, Eepublica Chineză, membră a Societății Națiunilor, declară că s-a creat o situație care reclamă luarea măsurilor prevăzute de art. 11 din Pact. Din dispoziția guvernului meu, am onoarea a vă ruga ca — în conformi- tate cu deplinele puteri pe care art. 11 din Pact le dă Consiliului — acesta să ia măsuri urgente ca să împiedice complicarea situației care amenință pacea între popoare; să restabilească statu-quo-ante și să fixeze natura și întinderea reparațiilor ce se cuvin Republicii Chineze” 2. Consiliul Ligii Națiunilor a început dezbaterile în jurul problemei manciuriene pe data de 22 septembrie. După audierea reprezentanților celor două părți aflate în conflict, membrii Consiliului au autorizat pe președinte: a) să adreseze un apel către guvernele chinez și japonez de a se abține de la orice act susceptibil să ducă la înrăutățirea situației sau 1 Arhivele Statului București, fond Casa Regală, dosar 130/1931, f. 54—55. 3 Alexandru Vianu, Zorin Zamfir, Constantin Bușe, Gheorghe Bădescu, Relații interna- ționale In acte și documente, vo\. I, 1917 — 1939, București, 1974, p, 167—168. „ REVISTA DE ISTORIE-, Tom. 34, nr. 6, ^^J^aramaniCa>r0 1150 ZAMFIR ZORIN 2 să prejudicieze asupra reglementării pașnice a problemei și b) să caute, de acord cu reprezentanții Chinei și Japoniei, cele mai eficiente mijloace „... care ar permite celor două țări să procedeze imediat la retragerea trupelor respective fără ca siguranța vieții naționalilor lor ori protecția bunurilor acestora să fie compromise” 3. Guvernele chinez și japonez au răspuns fără întîrziere președintelui Consiliului. Astfel, guvernul națiopalist al Chinei a declarat că-și asumă în întregime răspunderea cu privire la protecția supușilor japonezi, insis- tînd asupra retragerii grabnice a trupelor nipone. Guvernul de la Tokio a declarat că a și început retragerea unităților aflate în zona căii ferate, restul urmînd să fie retrase ,,.. .în măsura pe care o va permite siguranța supușilor săi și apărarea Căii Ferate” 4. Ulterior reprezentantul japonez la Societatea Națiunilor a reluat afirmația că guvernul său nu are pretenții teritoriale în Manciuria și că este dornic să-și retragă cît mai grabnic trupele, iar cel chinez a declarat că guvernul naționalist al Chinei ,,.. .renunță la trimiterea în Manciuria a anchetei... pe care o reclamase pînă atunci” 5. în acele zile conflictul părea virtual închis. Drept urmare, în zilele de 24 și 29 septembrie, președintele Consi- liului a prezentat Adunării comunicări asupra cursului evenimentelor din Extremul Orient exprimîndu-și convingerea „.. .că bunăvoința păr- ților și fidelitatea lor la angajamentele internaționale sînt cea mai bună garanție pentru pacea lumii” 6. în ciuda acestor declarații liniștitoare situația din Orientul înde- părtat devenea tot mai încordată. Agresiunea japoneză a luat proporțiile unui război de cucerire. Guvernanții de la Tokio și în primul rînd coman- damentele militare n-au întreprins nimic pentru încetarea operațiunilor militare și retragerea trupelor din Manciuria, ba mai mult, armata din Guangdong și-a intensificat considerabil acțiunile 7. Pe măsură ce trecea timpul guvernanții niponi înăspreau tonul învinovățind pe chinezi de agresiunea antijaponeză. Colonelul J. Koba- yashi, președintele Asociației pentru apărarea legitimă a drepturilor Japoniei, „Jiyeisha”, afirma că „Japonia s-a aflat într-un caz de legitimă apărare admis juridicește atît de Covenant cît și de Pactul Briand-Kellogg, în fața agresiunii chineze, la început latentă, apoi deschisă, care a adus grave prejudicii drepturilor Japoniei și securității supușilor ei și care a atins punctul culminant în momentul atentatului criminal comis în sep- tembrie 1931, de către trupele chineze, împotriva căii ferate” 8. Generalul Matsui, delegatul Japoniei la Conferința pentru dezar- mare a prezentat un Studiu asupra problemei Manciuriei și dezarmarea în care căuta să demonstreze că înarmarea și nu dezarmarea corespunde 3 Arh. Statului București, fond Casa Regală, dos 130/1931, f. 54 — 55. * Ibidem. 5 Ibidem, f. 55. 6 Ibidem, f. 56. 7 Istoria voinl na Tihom Okeane, tom. I, Izdatelstvo inostrannoi literaturi, 1957, p. 357— 359. 8 Colonel J. Kobayashi, Le conflit sino-japonais et la Societe des Nations, Genfrve, 1932, p 7 www.dacoromanica.ro 3 COMISIA LYTTON 1151 intereselor și situației speciale a Japoniei căci „...regiunea Manciuriei și Mongoliei este în mod curent considerată a doua regiune balcanică, în care interesele rusești, chineze, japoneze etc. se ciocnesc și că în cea mai mare parte a cazurilor ne este imposibil să acordăm încredere sincerității internaționale a vecinului nostru” 8 9. în continuare, Matsui arată că în Extremul Orient este iminentă primejdia unei invazii a U.R.S.S. care cunoaște o dezvoltare deosebit de dinamică : . .scopul principal al pla- nului cincinal este dezvoltarea industriei grele, și prin urmare a utilajului de război. ..” în aceste condiții Manciuria și Mongolia s-ar găsi în prima linie, este imposibil de a nega că pretutindeni Rusia ar fi în opoziție cu intere- sele noastre în aceste regiuni. Ca urmare, pentru păstrarea securității noastre este necesar să ne mobilizăm trupele acolo unde nu se poate pre- vede pînă la ce punct se vor complica lucrurile în condițiile actuale” 10. De altfel, în timpul dezbaterilor din cadrul Conferinței pentru dezar* mare reprezentantul japonez a pretins fără ezitare că „...înarmarea Imperiului constituie singurul mijloc efectiv pentru menținerea păcii și liniștii în întreaga Asie Orientală... ” 11 Perspectiva unui război dus de Japonia împotriva U.R.S.S. surîdea cercurilor politice reacționare occidentale. De aceea, pînă către finele anului 1931 atitudinea marilor puteri din apus și Statelor Unite a fost mai mult o încurajare a agresiunii japoneze în Manciuria decît o condam- nare a ei. Diverși oameni politici occidentali au încercat să minimalizeze pro- porțiile evenimentelor din Manciuria. Bunăoară, Stimson, secretarul de stat al S.U.A., a declarat ambasadorului nipon că partea americană con- sideră incidentul din Manciuria ca rezultat al activității extremiste dusă de comandamentul armatei din Guangdong. Guvernul american își exprima, convingerea că autoritățile nipone au capacitatea să se descurce în situația complicată creată 12. Pentru a-și păstra „popularitatea” în cercurile politice conducătoare japoneze, guvernul englez și-a făcut cunoscută intenția de a nu se lăsa implicat în vreun conflict internațional. Lordul Reading, ministrul de externe al Angliei, a declarat că guvernul de la Londra nu voiește ca en- glezii „... să se vadă amestecați luînd partea unuia sau altuia în conflic- tele internaționale” 13. Cu alte cuvinte : „Politica externă a.. .guvernului britanic, al cărui exponent este Lord Reading, este de a evita de a se angaja prea „ă fond” în divergențele internaționale” 14. Contele de Martel, ambasadorul Franței în Japonia, exprimînd punc- tul de vedere al guvernanților de la Paris a declarat în acele zile de puter- nice frămîntări că în China viața și bunurile străinilor nu sînt în siguranță, și că justiția chineză este incapabilă să asigure securitatea acestora, „Ja- 8 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, fond 71, dosare speciale, Conflictul chino- japonez, voi. 231, f. 185. 10 Ibidem, î. 184. 11 Ibidem, 12 Istoriia voinl na Tihom Okeane, tom. I, p. 191. 13 Arh. Statului Bucufești, fond Casa Regală, dosar 129/131, f. 8. 14 Ibidem. . > www.dacoromanica.ro 1152 ZAMFIR ZORIN 4 ponia, din contra, spune diplomatul francez, a introdus ordine, siguranță, respectul proprietății, într-un cuvînt civilizația în diferite centre din Manciuria și de-a lungul Căii Ferate sud-manciuriene, unde își extinde expansiunea economică” 15 *. De altfel, într-o depeșă diplomatică sosită la București din capitala japoneză în octombrie 1931 se preciza că : „Mai toți șefii de misiuni din Tokio aruncă asupra Chinei răspunderea conflictului” 18. Situația în Extremul Orient a evoluat însă contrar așteptărilor și speranțelor cercurilor politice conducătoare occidentale. încurajați de atitudinea conciliatoare a puterilor occidentale militariștii niponi și-au dezvoltat agresiunea în China de nord-est. La 25 noiembrie 1931 repre- zentantul guvernului naționalist al Chinei la Geneva a adus la cunoștința Consiliului Ligii Națiunilor faptul că trupele japoneze se apropiau rapid de granița de sud-est a Manciuriei. Diplomatul chinez cerea Societății Națiunilor să intervină energic spre a stăvili primejdioasa ofensivă a niponilor creînd la hotarele dintre Manciuria și China Interioară o zonă demilitarizată unde să staționeze drept garanție trupe engleze, franceze și italiene. în același timp guvernul naționalist chinez, prin reprezentantul său în capitala niponă, a început tratative cu șeful diplomației imperiale pro- mițînd concesii japonezilor în China de nord-est cu condiția ca Japonia să renunțe la orice alte pretenții teritoriale. Neîntîmpinînd o rezistență puternică și organizată din partea aut®- . rităților de la Nanjing japonezii și-au continuat ofensiva ocupînd Manciuria pînă în februarie 1932 17. în aceste circumstanțe, îngrijorate de perspectiva ofensivei nipone, puterile occidentale au fost de acord cu propunerea japonezilor, care nă- dăjduiau în continuare în complicitatea occidentalilor, de a crea o comisie care să ancheteze faptele la fața locului și să raporteze Consiliului Ligii Națiunilor. Astfel, la 10 decembrie 1931 a luat ființă o comisie a Socie- tății Națiunilor în care intrau reprezentanții Angliei, Franței, Italiei, Ger- maniei și S.U.A. (deși nu era membră a organizației de la Geneva). Con- ducerea comisiei a fost încredințată diplomatului britanic Edward G. B. Lytton. Cercurile diriguitoare de la Tokio și în special comandamentul ar- matei, ofițerimea ultrareacționară, s-au dovedit decise să folosească toate mijloacele pentru a continua cursul agresiv al politicii japoneze în Extre- mul Orient. Pe această linie se înscrie și incidentul izbucnit la Shanghai la 18 ianuarie 1932. M. I. Sladkovski apreciază pe bună dreptate că cer- curile militariste japoneze pentru a exercita „...presiune asupra Ligii Națiunilor și a guvernului de la Nankin, pentru a slăbi atenția lor asupra Manciuriei, Japonia la sfîrșitul lui ianuarie 1932, a atacat Shanghaiul” 18. De asemenea, pentru a pune Forul de la Geneva și Comisia Lytton în fața unui fapt împlinit, autoritățile japoneze de ocupație au „stimulat” 15 Ibidem, dosar 130/1931, f. 21. 18 Ibidem, dosar 125/1931, f. 26. 17 M. I. Sladkovski, Kilai i Japonia, Izdatelstvo „Nauka”, Moskva, 1971, p. 145. 18 Ibidem' p 146 www.dacoromanica.ro 5 COMISIA LYTTON 1153 Comitetul executiv al Provinciilor de nord-est, prezidat de Chao Hsin Po, să dea publicității în ziua de 18 februarie 1932, Declarația privind formarea statului Manciuko. Această declarație de „independență” a Manciuriei a fost aprobată de către consfătuirea a 600 de persoane convocată la 28 februarie același an tot din „impulsul” comandamentului armatei din Guangdong. La 1 martie 1932, „Convenția manciuriană”, tot o creație japoneză, a încredințat regența provizorie a noului stat lui Henrik Pu Yi, fostul împărat al Chinei detronat în anul 1911 de revoluția victorioasă19. Concomitent, propaganda imperialistă niponă a desfășurat o activi- tate susținută pentru a crea pe plan internațional, în jurul statului ma- rionetă Manciuko o atmosferă favorabilă și a determina recunoașterea lui* 20, ca și recunoașterea intereselor speciale ale Japoniei pe pămîntul manciurian 21. Comisia de Studiu a Societății Națiunilor sau Comisia Lytton, cum i s-a mai spus, a sosit în capitala Japoniei în februarie 1932, unde a stat pînă la 8 martie. în acest interval de timp, membrii comisiei au avut întrevederi cu diverse personalități de primă mărime din conducerea imperiului. Astfel, în ziua de 3 martie comisia a fost primită, cu un fast deosebit, în audiență la împărat. De asemenea, membrii comisiei au avut la 29 februarie o întrevedere îndelungată cu Inukai, Președintele Consiliu- lui de miniștri, iar la 3 martie cu Ministrul Afacerilor Externe japonez, Yoshizawa. După aceea, Comisia Lytton s-a deplasat la Osaka unde s-a întîlnit cu diverse personalități și, în primul rînd, cu reprezentanții Camerii de Comerț din localitate. După încheierea acestei prime etape, Comisia și-a continuat activi- tatea pe continent. în perioada 14—26 martie reprezentanții Genevei s-au oprit la Shanghai unde au avut loc 15 întrevederi printre care menționăm următoarele : convorbirea de la 16 martie cu generalul Mac Naghten, Președintele Consiliului municipal, întrevederea din ziua de 18 martie cu Vice-Amiralul Nomura și Contra-Amiralul Shiozawa, întrevederile de la 22 martie cu reprezentanții Camerii de Comerț japoneze din marea ci- tadelă chineză, cu reprezentanții industriali și comerciali chinezi, cu Ma- tsuoka, reprezentantul personal al lui Yoshizawa la Shanghai. în ziua de 25 martie, ultima a șederii la Shanghai, Comisia Lytton s-a întîlnit cu : reprezentanții Camerii de Comerț chineze din localitate, cu reprezentanții Societății de ajutorare a refugiaților de război, cu dele- gații organizațiilor muncitorești din regiunea Shanghai etc. în continuare, Comisia de Studiu a Societății Națiunilor a poposit, pentru perioada 26 martie — 1 aprilie, la Nanjing, unde au avut zece întrevederi. Trebuie remarcate întîlnirile cu membrii guvernului națio- 11 Istoriia Doini Tihom Okeane, Tom. I, p. 205 — 207; M. I. Sladkovski, op. cit., p. 145; J. B. Duroselle, Histoire diplomatique de 1919 ă nos jours, Cinquieme ddition prolongâe jusqu’â 1970, Delloz, Paris, 1971, p. 145; Eugeniu Săvulescu, De la criză la război, București, 1936, p. 89. 20 Zamfir Zâ'rin, Societatea Națiunilor și agresiunea japoneză tn China de nord-est, în Reiatii internaționale In perioada interbelică, Edij. politică, București, 1980, p. 203. 21 Colonel J. Kobayashi, op. eiWWW;u8C(HWI13111C&.rO 1154 ZAMFIR ZORIN 6 nalist chinez, în zilele de 29, 30, 31 martie și 1 aprilie, cu reprezentanții universităților chineze din ziua de 30 martie și pe data de 1 aprilie, cu reprezentanții presei chineze. Comisia Lytton și-a încheiat prima parte a activității în acest mare și pitoresc oraș cu o audiență la Președintele Guvernului naționalist chinez. în zilele de 4 și 5 aprilie, membrii Comisiei Lytton s-au aflat la Hankeu unde au avut șapte întrevederi după care au revenit laNanjing pe data de 7 aprilie pentru a se întreține cu Lo Wen-kan, Ministrul Afa- cerilor Externe în Guvernul naționalist chinez. în ziua de 9 aprilie Co- misia Lytton a avut două întrevederi în orașul Tientsin. între 9 și 19 aprilie ea și-a desfășurat activitatea în Beijing unde a avut douăzeci de întrevederi. Dintre acestea sînt demne de reținut următoarele : întreve- derea cu Mareșalul Chang Hsueh-liang, care a avut loc în ziua de 12 aprilie, întîlnirile din ziua de 14 aprilie, cu prinți și reprezentanți ai no- bilimii manciuriene și mongole, ca și cea cu Locotenent-colonelul H. Nagatsu, atașatul militar adjunct japonez la Beijing. Comisia de Studiu a Societății Națiunilor a făcut trei vizite la Mukden. Prima vizită a avut loc între 21 aprilie și 2 mai. în acest răstimp ea a avut 14 întrevederi. Dintre acestea sînt demne de menționat urmă- toarele : întrevederea cu Morishima, reprezentantul consulatului gene- ral japonez, din ziua de 23 aprilie ; întrevederea de la 24 aprilie cu Loco- tenentul general Honjo, comandant șef al armatei din Guangdong, cea cu Kawamura, reprezentantul Asociației budiste, care a avut loc la 27 apri- lie, ca și întrevederea lui Lytton cu Kori, reprezentantul personalului Căii ferate sud-manciuriene din ziua de 24 aprilie. A doua vizită la Mukden a avut loc în perioada 21—25 mai, cînd membrii comisiei s-au întreținut din nou cu Morishima, consulul general japonez interimar. Cea de a treia vizită la Mukden s-a efectuat în zilele de 30 mai — 4 iunie. în acest răstimp Comisia Lytton a avut întrevederi cu Tsang Shih-yi, guvernatorul Provinciei Fengtien și cu generalul Ting. în perioada 2—7 mai, Comisia de Studiu a Societății Națiunilor și-a desfășurat activitatea la Changchun unde a avut 18 întrevederi. Dintre acestea se remarcă întrevederile din ziua de 3 mai cu gene- ralul de brigadă Doihara și cu Shie Chie-hsi, Ministrul Afacerilor Externe al statului marionetă Manciuko. La 4 mai, membrii comisiei s-au între- ținut cu Cheng Hsiao-hsu, Primul ministru al statului Manciuko. Vizita comisiei la Changchun s-a încheiat cu o audiență la Pu Yi, „șeful puterii executive a Manciuko”. Comisia de Studiu a Societății Națiunilor s-a oprit pe perioada 9—21 mai în orașul Hârb in. în acele zile au avut loc 13 întrevederi, printre care demne de subliniat sînt următoarele : întrevederile avute la 11 mai cu generalul Hirose, comandantul diviziei a X-a a armatei din Guangdong, și cu primarul orașului Harbin, Pao Kuan-chen. La 13 mai membrii co- misiei s-au întreținut cu Yoshida, șeful sucursalei Casei Mitsui, iar la 17 mai cu reprezentanții organizațiilor rușilor albi din Harbin. La Tsi- tsihar, Comisia Lytton a făcut un scurt popas, 22—24 mai, cu care prilej a avut cinci întrevederi. între 26 și 30 mai, ea s-a aflat la Daîren unde a avut șapte între- vederi. Dintre acestesț^țyffiiȚțfajgfriQtiflfB principalii directori ai Căii 7 COMISIA LYTTON 1155 ferate sud-manciuriene din ziua de 26 mai și cu Yamaoka, guvernatorul din Guangdong la 27 mai. în ziua de 4 iunie Comisia Lytton a avut la Chinchow o întrevedere cu generalul Nishi, comandantul celei de a VHI-a divizii a armatei din Guangdong. în ziua următoare membrii comisiei s-au oprit la Shanhaiguan pentru a se întreține cu generalul Ho Chu-kou. Revenind la Beijing, Comisia de Studiu a Societății Națiunilor a rămas o perioadă mai lungă, 5 și 28 iunie, în care timp a avut cinci între- vederi. în zilele de 14 și 15 iunie a avut loc o amplă discuție cu generalul Wang I-chek, fostul comandant al cazărmilor din nordul Mukdenului. în acest răstimp, Comisia Lytton și-a întrerupt activitatea de la Beijing pentru a se deplasa pentru o zi la Tsingtao, 9 iunie, unde s-a între- ținut cu reprezentanții organizațiilor muncitorești. După ce și-a încheiat activitatea Comisia Societății Națiunilor a revenit la Tokio unde s-a întreținut la 6 iulie cu amiralul Saito, noul șef al guvernului japonez, în locul lui Inukai, asasinat la 15 mai, cu genera- lul Araki, Ministru de război al imperiului, la 9 iulie și în zilele de 12 și 14 iulie cu contele Uchida, Ministrul nipon al Afacerilor Externe 22. Evident, Comisia de Studiu a Societății Națiunilor a desfășurat o activitate intensă, neobosită, a discutat cu un număr impresionant de oameni, între care multe personalități ale vieții politice, sociale, ofițeri superiori aparținînd ambelor părți aflate în conflict, a vizitat locurile care au cunoscut pîrjolul războiului, putînd să-și formeze o opinie completă privind cauzele războiului din Extremul Orient, natura lui și posibili- tățile de a-1 stinge. Pe baza unui impresionant volum de informații, comisia a trecut la redactarea raportului. La 4 septembrie 1932 acest document era încheiat,, iar la 30 septembrie guvernele chinez și japonez au primit cîte un exemplar- în ziua de 2 octombrie 1932 el a fost dat publicității. Raportul Comisiei Lytton se compune din trei părți. Partea I-a cuprindea Raportul preliminar al Comisiei de studiu (Mukden 29 aprilie 1932). în primul capitol al acestei prime părți comisia menționează că a studiat starea de lucruri din această zonă frămîntată, și situația generală a celor două țări aflate în conflict, Japonia și China, a vizitat numeroase centre din arhipelagul japonez și de pe continent, a avut numeroase între- vederi cu personalități politice, membri ai celor două guverne, cu repre- zentanți ai vieții economice și sociale din ambele țări, etc. Cu toate acestea membrii comisiei se declară în imposibilitate să raporteze în ce măsură se îndeplinesc și se respectă cele trei puncte ale rezoluției din 30 septembrie 1931 și anume : a) retragerea trupelor japoneze în zona liniei ferate; b) asumarea răspunderii de către guvernul chinez a securității cetățenilor japonezi și a bunurilor lor ; c) luarea de măsuri de către guvernele japonez și chinez pentru a nu lărgi incidentul și a agrava situația. 22 Sociâtâ deS Nations, Appel du Gouvernement chinois, Documenta annex^s au Rapport de Ia Commission d’6tude, Genăve, la 15 novembre 1932, VII, Annexes, Annexe B, Liste d& entretiens. www.dacoromanica.ro 1156 ZAMFIR ZORIN 8 Cel de-al doilea capitol este mult mai vast și el se referă la situația de fapt din Manciuria, la apariția, sub „imboldul” japonezilor, a statului Manciuko, a instituțiilor lui. De asemenea, sînt prezentate și „Forțele opuse trupelor japoneze și armatei statului Manciuko”. Din datele prezen- tate în raport mișcarea antijaponeză este impresionantă, situația ocupau; ților japonezi și a autorităților Manciuko nu era deloc ușoară23. Partea a Il-a începe cu un Supliment la Raportul Comisiei de Stu- diu și conține patru anexe : Anexa A, prezintă Lista documentelor comunicate Comisiei de către cei doi Asesori. Anexa B, conține Lista întrevederilor, asupra cărora ne-am oprit mai sus; Anexa C, cuprinde un Raport asupra declarațiilor verbale sau scrise în limba chineză, prezentate de delegații diferitelor asociații Comisiei, în Manciuria; . Anexa D, are titlul: Notă privind posibilitatea de fuzionare a inte- reselor feroviare chineze și japoneze în Manciuria; Partea a IlI-a a Raportului Comisiei Lytton cuprindea nouă studii cu titluri deosebit de sugestive : Studiul nr.l — Memorandum asupra chestiunilor feroviare; Studiul nr.2 — Care este importanța economică a Manciuriei pentru Japonia; Studiul nr.3 — Migrațiunile chineze spre Manciuria; Studiul nr. 4 — Memorandum asupra finanțelor publice în Manciu- ria, înainte și după 18 septembrie 1931; Studiul nr. 5 — Monedele Provinciilor din Nord-Est, cu un supli- ment privind Banca Centrală „Manciuko" ; Studiul nr. 6 — Comerțul Manciuriei cu China propriu-zisă și cu țările străine; Studiul nr. 7 — Plasamentele capitalurilor chineze, capitalurilor japoneze și altor capitaluri străine în Manciuria; Studiul nr. 8 — Memorandum privind boicotajele și interesele japo- neze în China; Studiul nr. 9 — Probleme coreene în Manciuria, considerate ca fac- tori în diferendul chino-japonez”2*. Pentru examinarea situației create în Extremul Orient după agre- siunea japoneză în China de nord-est Comisia Societății Națiunilor a depus nu numai un impresionant volum de muncă, dar a fost nevoită să depă- șească prin eforturi considerabile obstacole ridicate prin felurite manevre de către ocupanții niponi. Dealtfel, în raport se precizează că „Toate dele- gațiile, fără excepție, au fost prezentate Comisiei de către funcționarii japonezi și sîntem îndreptățiți să credem că expunerile care i s-au remis au fost în prealabil examinate și aprobate de autoritățile japoneze. Nici o expunere n-a fost transmisă de vreo delegație sau asociație care să nu fi fost prezentată de către funcționarii japonezi25. 23 Ibidem, Rapport prălitninairc de la Commission d’âtude, Moukden, le 29 avril 1932. 24 Ibidem. 25 Ibidem, Annexe C. Rapport sur les declarations ou exposes ăcrits ou Imprimes en •chinois prâsentes par les D&l&gues de diverses Associations â la Commission de la SocifctG des N*u°“ “ www.dacoromanicajo 9 COMISIA LYTTON 1157 Pentru opinia publică a lumii, poziția Comisiei Societății Națiuni- lor a fost exprimată de Lytton într-o cuvîntare rostită în ziua de 28 mar- tie 1932 la Nanjing în fața oficialităților chineze, ca răspuns la discursu- rile lui Wang Ching-wei, Președintele Comitetului Executiv și al lui Lin Sen, Președintele Guvernului Național: „Dumneavoastră ați spus că poporul chinez nu are decît o aspirație: menținerea integrității teritori- ale și administrative. Eu pot, fără dificultate, să vă dau asigurarea că aceasta va fi una din condițiile oricărei reglementări efectuate de Socie- tate. Societatea nu va recomanda membrilor săi o acțiune incompati- bilă cu obligațiile lor contractuale”26. Raportul întocmit oglindește integral atitudinea politică concilia- toare față de agresori, pe de o parte, iar pe de alta interesele marilor puteri imperialiste pentru exploatarea imenselor bogății ale Manciuriei. Astfel, în loc să demaște cu fermitatea cuvenită pe japonezi pentru încălcarea brutală a normelor dreptului internațional, Comisia Lytton, punînd alături de victimă, pe agresor, s-a situat pe poziția unei condam- nări pasive. Ba, mai mult, raportul recunoaște existența unor interese speciale ale Japoniei în Manciuria. De altfel, Studiul nr. 2 al menționatu- lui raport se intitulează sugestiv: Care este importanța economică a Man- ciuriei pentru Japonia”27. Bogățiile Manciuriei au atras de mult atenția cercurilor de afaceri japoneze care au plăsmuit după exemplul Apusului, planul înfăptuirii unui așa numit „bloc economic” cu Manciuria. „Ideile de bloc econo- mic au pătruns larg din Occident în Japonia. Ideea unui bloc între Im- periul nipon și Manciuria se regăsește adesea sub pana oamenilor politici, ziariștilor, universitarilor niponi. într-un articol, se relatează în raport, apărut puțin înainte de venirea sa la putere, actualul ministru al Comer- țului și Industriei arăta formarea de blocuri economice în lume, blocul american, rus, european, britanic. Imperiul nipon trebuia, de asemenea, să formeze un bloc economic cu Manciuria... Manciuria poate să fie, în viitor, pentru Japonia suprapopulată, de un mare ajutor economic”28. Credincioasă politicii conciliatoare față de agresori, a guvernanților occidentali, Comisia Lytton a căutat să explice și să justifice interesele speciale ale Japoniei în Manciuria. „Cu excepția mătăsii, se apreciază în raport, insulele nipone nu produc ele însele, în măsura necesităților, nici unul din produsele brute pe care le prelucrează. Din 1927 pînă în 1930, cifra anuală medie a importurilor de materii prime în stare brută a atins 1.104.912.000 yeni; deficitul balanței comerciale a acestor produse depă- șea 1.000.000.000 yeni. El era de șapte ori superior deficitului general al balanței comerciale. 26 Arh. M.A.E. fond 71, dosare speciale, Conflictual chino-japonez, voi. 231, CommuniquS â l’Assemblie au Conseil et aux Membres de la Soci£t6, Appel du gouvernement chinois, Communication de la D616gation chinoise. Note du Secrttaire g6n6ral, Geneve, le 8 avril, 1932, f. 210-211. 27 Soci6t6 des Nations. Documents annâxes.. .Annexes, Etude nr. 2, Quelle est l’impor- tance iconomique de la Mandchourie pour le Japan, p. 76—85, 95. 28 Ibidem-p 96 www.dacoromanica.ro 1158 ZAMFIR ZORIN 10 Japonia trebuie să importe în întregime bumbacul și lîna pe care le consumă, în întregime, cauciucul sau două cincimi din lemnul său, cea mai mare parte a metalelor sale (în afară de cupru), peste nouă zecimi ■din minereul său de fier, aproape nouă zecimi din uleiurile și pptrolul său. De fapt, exceptînd mătasea, singurele materii prime pe care Japonia și le procură din Manciuriasîntfonta, cărbunele și uleiul. Produse necesare, toate trei, industriei grele, produse indispensabile apărării naționale”28. Aceasta este implicația pe care o consemnează Comisia Lytton în raportul ei privitoare la pătrunderea capitalului japonez în economia manciuriană. „Japonezii sînt incontestabili străinii care au plasat multe ■capitaluri în Manciuria — se spune în documentul Comisiei de Studiu a Societății Națiunilor, și se bucură, pentru a spune astfel, de un monopol al plasamentelor străine în Manciuria de Sud. Cu toate că japonezii au plasat capitaluri pretutindeni în Manciuria de Sud și în teritoriile ocupate, ei au tăcut, de asemenea, plasamente importante în Manciuria de Nord și le-au sporit în această regiune în cursul ultimilor ani”38. Comisia Lytton în raportul ei se oprește și asupra intereselor altor puteri în această bogată zonă a continentului asiatic, de care trebuie să se țină seamă. Capitalul englez deținea poziții foarte puternice în Manciuria. Sume importante erau investite în Calea ferată Beijing-Mukden și în aproxima- tiv 25 întreprinderi dintre care cele mai importante erau : sucursalele celor două mari bănci, o întreprindere de tabac, o întreprindere de distribuție a petrolului, mai multe case de import-export și cîteva agenții de navigație29 * 31. în ordine, urmează capitalurile americane, circa patru milioane și jumătate dolari-aur, investiți îndeosebi la Harbin, în regiunea Da’iren și Mukden. Principalele organizații comerciale americane în Manciuria erau : două mari societăți de petrol, mai multe sucursale ale unei mari bănci, case de vînzare a automobilelor și altor mașini, o mare întreprindere de material agricol, cîteva case de import-export și cîteva agenții de asigu- rări și navigație32. Raportul comisiei Lytton menționează existența capitalului unor ruși albi, oameni de afaceri, plasat pe poziții solide în economia manciu- riană. „Rușii „albi”, se spune în document, au plasat în Manciuria capita- luri considerabile. Ei posedă mine și păduri importante în participare cu ■chinezi și exploatează un mare număr de mici manufacturi și între- prinderi comerciale”33. Capitalul francez ca și cel german, deși prezent în Manciuria, era situat pe poziții inferioare. Din paginile raportului Comisiei de Studiu a Societății Națiunilor rezultă că interesele contradictorii ale puterilor străine erau prezente și în •comerțul cu Manciuria. Principalii clienți ai Manciuriei erau în 1929, în ordinea importanței, următorii: Japonia, împreună cu posesiunile ei, China propriu-zisă, 29 Ibidem, p. 85. 20 Ibidem, Etude nr. 7, Placements de’ capitaux des capitaux chinoise, des capitaux japonaise et d’autres capitaux âtrangers en Mandchourle, p. 215. 31 Ibidem, p. 218. 32 Ibidem. 33 ibidem, p. 216,2iwww dacrwTrnianicarn 11 COMISIA LYTTON 1159 Olanda și Indiile Olandeze, Regatul Unit al Marii Britanii cu posesiunile lui, Statele Unite ale Americii împreună cu Insulele Filipine, Germania, Belgia, Danemarca. Uniunea Sovietică ocupa un loc destul de însemnat în comerțul manciurian, înscriindu-se ca atare după Japonia și China. Principalii furnizori ai Manciuriei au fost în această perioadă aceleași țări în aproximativ aceeași ordine a importanței. ,,în 1930, se spune în raport, țările cliente au rămas în aceeași ordine unele în raport cu altele, și țările furnizoare, de asemenea, cu excepția Belgiei, pe de o parte, Olan- dei și posesiunilor ei, pe de altă parte, care și-au schimbat mutual rangul”34. Reliefînd existența pe lîngă interesele japoneze și a intereselor altor puteri, raportul Comisiei Societății Națiunilor lăsa să se înțeleagă că Ja- ponia nu putea și nici nu avea dreptul să acționeze singură în acest imens spațiu al continentului asiatic. De aceea creșterea vertiginoasă a puterii capitalului japonez în nord-estul chinez, aparția statului marionetă Man- ciuko, supus întrutotul Imperiului nipon, au stat în atenția anchetatorilor ca o problemă de importanță maximă. în raportul preliminar al Comisiei Lytton se arata că în urma între- vederilor avute cu un însemnat număr de oameni, multe personalități reprezentative din cele două țări, s-a ajuns la concluzia că îndată ce a izbucnit conflictul în Manciuria, autoritățile nipone și îndeosebi conducă- torii armatei au și trecut la separarea acesteia de China. în capitolul al doilea, intitulat: Situația de fapt în Manciuria, se relatează că în cursul desfășurării evenimentelor administrația locală manciuriană a suferit schimbări esențiale. Astfel, așa numitele „Comitete pentru menținerea păcii și ordinii”, înființate din inițiativa și sub impulsul ocupanților japo- nezi la finele anului 1931, au fost „înlocuite de o autoritate instituită la 9 martie 1932, sub numele de „Guvern al Manciuko”35. Cui’înd după aceasta autoritățile japoneze de ocupație au organizat forțele armatei ale Manciuko, care împreună cu trupele nipone urmau să asigure „noua ordine”. Armata Manciuko, cum erau numite de japonezi forțele armate ale statului marionetă ,,... a fost creată, se precizează în raport, cu sprijinul autorităților militare japoneze. Un mare număr de ofițeri japonezi în retragere sau aparținînd încă armatei japoneze au fost angajați ca consilieri militari și numărul lor este în creștere. Un ofițer de Stat major japonez a fost numit consilier pe lîngă „Departamentul apă- rării al Guvernului Manciuko la Changchun36. La sfîrșitul lunii martie 1932, efectivele forțelor militare ale guver- nului Manciuko era de circa 85.000 de soldați și ofițeri. Tot în scopul „apă- rării” ordinii în noul stat — se menționează în raport — a fost creat și un corp de poliție care număra 119 000 oameni37. Pe baza unor ample informații, Comisia Lytton a consemnat în raportul ei existența unei puternice rezistențe antijaponeze ceea ce stîr- nea o vie îngrijorare printre ocupanții japonezi și autoritățile statului marionetă. 81 Ibidem, Etude nr. 6, Le commerce de la Mandchourie avec la Chine proprement dite et avec les pays âtrangers, p. 197. 35 Ibidem,,Premiere Pârtie, Rapport preliminaire ... p. 7. 38 Ibidem, p. 8. 37 Ibidem. www.dacoromanica.ro 1160 ZAMFIR ZORIN 12 Comisia Societății Națiunilor a fost informată la Beijing de către generalul Chang Hsueh-liang că forțele antijaponeze ar totaliza circa 190.000 de oameni bine înarmați și organizați. Mai tîrziu, prin retragerea dincoace de Marele Zid a 50.000 de oameni, au rămas totuși 140.000, o forță considerabilă de care atît ocupanții cît și trădătorii manciurieni erau siliți să țină seamă. Chiar autoritățile japoneze de ocupație au recunoscut că forțele antijaponeze rămase în afara Zidului totalizau 110.000 oameni. Japonezii însă adăugau faptul, neverificat, că din aceste efective 60.000 s-au integrat în „armata Manciuko”, 30.000 au rămas în continuare la NE de Girin acționînd împotriva japonezilor și trădătorilor din fruntea statului Manciuko, iar 20.000 „.. .probabil să fi intrat în ceea ce se cheamă corpul de voluntari”38. Comisia Lytton deținea informații că forțele antijaponeze nu se limitau la cele menționate de generalul Chang Hsueh-liang, ele erau mult mai numeroase și mai puternice. Astfel, la NE de Harbin acționau sub comanda generalului Li Thou, Armata Apărării, Girinului cu un efectiv de 30.000 de luptători și gărzile Căii ferate chineze de Est comandate de generalul Ting Chiao. La N.E. de Mukden, într-o vastă regiune, își desfășurau activitatea 10.000 de oameni, comandați de generalul Li Hui-cheng. Eesturile celei de a IX-a brigăzi de cavalerie, totalizînd circa 3 000 oameni, acționau la N.E. de Jehol. Eaportul consemnează existența în regiunile occidentale ale provin- ciei Eengtien cunoscuta armată de N.E. a voluntarilor antijaponezi cu un efectiv de aproximativ 15.000 de luptători, după unele mărturii, 2500 după altele. în preajma Mukdenului, operau unitățile armatei naționale a volun- tarilor din NE, cu efective necunoscute, comandate de generalul Wou Tehin-tsin. De asemenea, este menționată armata voluntară din Jehol, im corp de 3000 oameni, comandat de Tang You-liu, bine instruit și dis- ciplinat. în regiunea Shanghaiguan și parte din Tunhua și Tienpaoshan acționau mai multe corpuri de voluntari, de mai mică însemnătate, al căror efectiv nu era cunoscut. Eaportul preliminar include, pe bună dreptate, în rîndul forțelor antijaponeze pe așa numiții bandiți, după părerea noastră este vorba de partizani, în efectiv de 4000 oameni, care luptau împotriva ocupanților și autorităților Manciuko. „în afară de acești bandiți, se semnalează în raport și o unitate specială de 12.000 de bandiți la nord și est de Girin, care ar coopera cu forțele chineze de la NE de Harbin”39. Din toate acestea rezultă că, cu toate succesele militare obținute, pozițiile nipone în Manciuria erau departe de a fi sigure. Eezistența anti- japoneză, încă puternică, se manifesta sub cele mai variate forme, predo- minînd deocamdată lupta armată. O însemnată parte a celor chestionați asupra apariției statului Manciuko, forțelor care l-au creat, rolului și rostului acestui stat în Orien- 38 Ibidem. 38 Ibidem, p. 8 — 9. www.dacoromanica.ro 13 COMISIA LYTTON 1161 tul îndepărtat s-a situat pe poziții pro japoneze. Chang Chung, reprezentant al așa ziselor Asociații populare din cele Trei Provincii a declarat că sta- tul Manciuko a luat naștere prin voința poporului. „Declarația, se spune în raportul Comisiei Lytton, conține un panegiric al imenselor resurse nedezvoltate ale „Manciuko”, care ar putea să fie exploatate cu ajutorul capitalului străin, sub un regim al „porților deschise” și al „facilităților egale pentru toți”40. Alte declarații făcute Comisiei Societății Națiunilor „...aclamă reîntoarcerea în Manciuria a vechiului lor împărat Pu-Yi și „insistă asu- pra avantajelor care ar putea să rezulte de pe urma politicii „porții deschi- se” și „facilităților egale”. în multe declarații intervenția armatei japoneze este considerată „fericită” deoarece ea a venit să înlăture pe „vechii gu- vernatori militari despotici”41. Referirea repetată la principiul „porții deschise” sau al „facilități- lor egale pentru toți” care, chipurile, putea să fie aplicat și respectat numai în condițiile statului Manciuko”, avea ca scop să liniștească și să cîștige bunăvoința Comisiei Lytton și în final a marilor puteri față de Japonia și politica ei în această uriașă zonă din Extremul Orient, față de statul creat de ea în Manciuria. Ilichun, reprezentantul Ligii manciuro-monogole din Harbin, afir- mînd că în Manciuria existau „între șase și zece milioane oameni avînd sînge manciurian”, susținea că aceștia „continuă să rămînă fideli în spirit dinastiei manciuriene.. .findantirepublicanișicăeidoreau să rupă legătu- rile cu Republica chineză”42. Pe parcursul anchetei, Comisia Societății Națiunilor a înțeles adevă" rata față a lucrurilor și-a consemnat-o în raport. Astfel, partizanii sta- tului Manciuko erau oameni „care căutau să se răzbune pentru niște ne- dreptăți grave personale comise față de ei de către funcționari și soldați ai vechiului regim. Funcționari care nu pot să găsească de lucru nicăieri. Diverși Manciurieni, aparținînd îndeosebi clanului imperial, care căutau posturi pentru ei înșiși și părinții lor. O mică minoritate de Chinezi care consideră situația politică actuală în China ca disperată și care vor să muncească într-o altă țară. Diferiți Chinezi și Mongoli momiți de către japonezi cu bani, posturi și onoruri. Funcționari care au fost constrînși să muncească pentru „Manciuko” și care sînt acum compromiși fără speranță. Oameni simpli, de exemplu, oameni din armată și funcționari inferi- ori, care depind de noul Stat pentru nevoile materiale ale existenței lor”43. Toți acești oameni erau lipsiți de convingeri profunde și idealuri fiind preocupați doar de interese personale și egoiste de clasă, sau, ca în cazul ultimei categorii, doritori sa cîștige un pumn de orez, hrana cotidiană. După datele furnizate de un general chinez promanciuko rezultă că în favoarea politicii japoneze în Manciuria și a statului Manciuko se 40 Ibidem. 41 Ibidem, J>. 23. 42 Ibidem, p. 24. 48 Ibidem, p. 26. www.dacoromanica.ro 1163 ZAMFIR zorin 14 pronunțau : „2 milioane de oameni de naționalitate manciuriană (inclusiv familiile); 2 milioane de oameni de naționalitate chineză (inclusiv fami- liile) ; 1 milion de Mongoli; 900.000 Coreeni; 250.000 rezidenți japonezi”44. în concluzie raportul sublinia faptul că marea majoritate a populației, peste 80 % din numărul total al locuitorilor Manciuriei, era profund ostilă statului Manciuko și agresorilor japonezi. Inima lor, se spune în raport referitor la covârșitoarea majoritate a locuitorilor Manciuriei, este îndrep- tată spre China, fidelitatea și legăturile ei profunde sînt întrutotul chine- zești. Ea poate să se supună forței, dar ea este cu totul împotriva oricărui guvern nechinezesc. (Ceea ce nu înseamnă necesarmente că ea dorește reîntoarecerea vechilor guvernatori chinezi; fidelitatea ei pare să fie im- personală și se adresează mai degrabă Chinei și culturii chineze decît personalităților chineze)”45. Gîndurile și năzuințelor oamenilor muncii din Manciuria se îndrep- tau spre acea Chină care se înfiripa prin munca și lupta eroică a comuni- știlor chinezi. Constituirea, la 7 noiembrie 1931 a Republicii chineze a con- siliilor de deputați condusă de un guvern central în frunte cu Mao Zedong a avut un răsunet puternic în mijlocul populației manciuriene. La aceasta au contribuit într-o măsură deosebit de importantă organizațiile comu- niste din Manciuria, a căror activitate s-a intensificat considerabil, avînd ca țel principal formarea unui front național unic împotriva agresorilor niponi. Partidul Comunist Chinez devenea forța organizatorică de căpe- tenie a luptei antijapeneze. Publicarea raportului Comisiei de Studiu a Societății Națiunilor, a provocat o nemulțumire furioasă în rîndul cercurilor politice condu- cătoare japoneze și îndeosebi în mijlocul ofițerimii reacționare. Raportul Legației române din Tokio din 6 octombrie 1932 relatează reacțiile manifestate de cercurile oficiale nipone și în special de cele mili- tare, precum și de presa de dreapta. în ședința din 5 octombrie Consiliul de miniștri și-a exprimat în unanimitate nemulțumirea față de raport. Cîțiva miniștri în frunte cu generalul Araki s-au pronunțat răspicat împotriva raportului, moti- vînd că Comisia Lytton a stat în Manciuria numai două săptămîni, timp insuficient pentru a lua cunoștință de adevărata situație de acolo. Păcîndu-se ecoul cererilor ofițerimii reacționare, generalul Araki a declarat că armata japoneză pretinde suprimarea ultimilor două capi- tole din raport care cuprindeau sugestiile comisiei, pe următoarele motive : a) rezoluția care a fost adoptată în ședința din 10 decembrie 1931 de către Consiliul Ligii, Comisia Lytton n-a fost autorizată în nici un fel să ada- uge la raport concluzii de felul celor cuprinse la capitolele 9 și 10 ; b) pre- zentarea acestor concluzii pe lingă faptul că nu se încadrau în limitele împuternicirilor date de Ligă erau chiar împotriva spiritului acesteia, care are misiunea de a fi arbitru în neînțelegerile internaționale și nu de a pronunța sentințe ; c) ,,incidentul” din Manciuria trebuia să fie considerat încheiat în momentul în care Japonia a recunoscut Manciuko46. 44 Ibidem. 46 Ibidem. 46 Arh. M.A.E., Societatea Națiunilor, dosar 42, f. 1, (1933 — 1939), Publicarea raportului Lytton. Impresiunea produsă în Japonia (nepaginat). www.dacoromanica.ro 15 COMISIA LYTTON 116» Colonelul Homma, șeful Biroului presei din Ministerul de Război al Japoniei, intr-un articol apărut în ziarul „Japan Times” din 5 octom- brie, apreciază că raportul Comisiei Lytton era redactat într-o „frazeo- logie euphemistică”, cu puține cuvinte de critică la adresa Japoniei, dar citit printre rînduri cu acuzații grave la adresa ei. Concluziile raportului erau după colonelul Homma, în întregime neacceptabile, făcute parcă mai mult pentru a complica situația decît pentru a soluționa conflictul chino-japonez. Propunerile cuprinse în con- cluziile raportului amenință să ducă la complicații foarte serioase în rela- țiile dintre Japonia și Societatea Națiunilor, se aprecia în finalul artico- lului47. Consiliul Privat, reunit în ședință extraordinară tot la 5 octombrie,, a atacat cu vehemență raportul Comisiei Lytton. Cîțiva membri ai Con- siliului s-au situat pe poziția desconsiderării totale a raportului. Cei mai numeroși fără a se pronunța împotrivă, au solicitat răbdare pe motiv că guvernul nipon a cerut Ligii un răstimp pentru a-și prezenta observați- ile. în unanimitate Consiliul a sfătuit guvernul să atragă atenția Foru- lui de la Geneva asupra erorilor cuprinse în raportul Lytton48. Un funcționar superior al Ministerului Imperial al Afacerilor Externe,, într-un interviu acordat în aceleași zile, arăta că guvernul japonez inten- ționează să nu țină seama de cele două capitole ale raportului, care cuprind sugestiile făcute Societății Națiunilor de către Comisia de anchetă în vede- rea soluționării chestiunii manciuriene. Din spusele lui, guvernul japonez consideră că Comisia Lytton și-a depășit atribuțiile ; ea avea ca misiune să informeze Forul de la Geneva asupra situației din Extremul Orient și nu să facă propuneri49. Observațiile guvernului imperial asupra Raportului Lytton au mers- pe aceeași cale încercînd să arate că „acțiunile” japoneze în Manciuria erau îndreptățite de situația din această zonă, de starea de anarhie de care era cuprinsă China, de primejdia sovietică. Deși în Introducere la nota sa observatoare, caută să convingă că nu se îndoiește de buna credință și conștiinciozitatea Comisiei Lytton în elaborarea raportului, guvernul de la Tokio își arată profunda nemulțu- mire pentru faptul că : „.. .elemente de informație luate din surse ina- tacabile, ca de exemplu cele furnizate de reprezentații Guvernului japo- nez, au fost lăsate de o parte sau neglijate, în timp ce s-a dat credit infor- mațiilor din surse obscure și chiar necunoscute.. .Comisia și-a bazat con- statările, afirmau mai departe guvernanții japonezi, pe unele articole din ziare, sau scrisori emanînd de la corespondenți de ocazie și pe convorbiri particulare ale Membrilor Comisiei și consilierilor ei experți sau persoane lipsite de competența corespunzătoare...”50 Speculînd aprecierea din raportul Comisiei Societății Națiunilor conform căreia China era stăpînită de dezordine și haos, de o anarhie- incredibilă, guvernul japonez acuză pe Lytton și colaboratorii săi de opti- 47 Ibidem. 48 Ibidem. 49 Ibidem. 50 Ibidem, 'bbservations du Gouvernement japonais sur le Rapport de la Commission d’itude, „Introduction” (nepaginat). www.dacoromaiiica.ro 10—c. 1272 54 1164 ZAMFIR ZORIN 16 misim exagerat în capacitatea poporului chinez de a restabili ordinea în țară. După guvernanții japonezi acest optimism inducea în eroare opinia publică mondială care nu putea să cunoască direct adevărata față a lucru- rilor. „La Conferința de la Washington se putea spera că unitatea și pacea vor fi curînd instaurate în China, dar evenimentele au desmințit această speranță. Discordia și anarhia în China s-au agravat. Luptele militariști- lor rivali au sfîrșit prin a face parte integrantă din politica chineză ; comu- nismul s-a cuibărit chiar în inima țării. Obișnuința războaielor civile a devenit o caracterisică congenitală și endemică”61. Japonia pretindea prin urmare dreptul și-și sublinia „misiunea” de a înlătura „haosul” și „anarhia” din China cu ajutorul forței, prin fier și sînge. Speriind pe occidentali cu primejdia „comunizării” Chinei, guvernul imperial nipon cerea de la Societatea Națiunillor sprijin deplin în exerci- tarea rolului Japoniei de păzire a liniștii în această imensă țară. în capitolul al doilea, Manciuria, guvernanții japonezi au acuzat Comisia de Studiu a Societății Națiunilor că a fost „... de la început și pînă la sfîrșit influențată de ideea a priori că Manciuria făcea parte natu- ral și necesar din China”, ori afirmau ei, sfidînd adevărul istoria ,,. . .uni- rea Manciuriei cu China n-a fost decît temporară și accidentală”62. Cu același ton vehement japonezii, în nota lor, s-au ridicat în apărarea statului Manciuko, afirmîndu-se că în Manciuria exista o largă mișcare de independență cu mult înainte de septembrie 1931. Nu este adevărat ce se spune în raportul Lytton precum că ,,.. .mișcarea care a dus la procla- marea Statului independent al Manciuriei a fost concepută, organizată și realizată de către Japonezi, ca o soluție a situației rezultate din eveni- mentele de la 18 septembrie.. . ”63. Către sfîrșitul lunii februarie 1933, reluînd aceste teze, guvenul de la Tokio, într-o comunicare făcută Forului de la Geneva declara : „Guver- nul japonez este pe deplin convins că acțiunea armatei japoneze în noaptea de 18 septembrie 1931 și posterior acestei date n-a depășit limitele impuse de măsurile de legitimă apărare și că Manciuko a fost fondat prin voința spontană a poporului Manciuriei”64. Guvernul naționalist chinez, prin delegația sa la Geneva, a luat atitudine fermă față de observațiile nipone făcute pe marginea raportului Lytton. în comunicarea trimisă Societății Națiunilor, chinezii s-au ridicat împotriva statului marionetă Manciuko, creatură a ocupanților niponi. „Manciuria.. .sub denumirea „Provinciile deEst”, este din punctde vedere istoric, etnic, cultural și politic o parte integrantă a Chinei”66. 51 * 53 54 * * * 51 Ibidem, Premier chapitre, Chine (nepaginat). 62 Ibidem, Chapitre II, Mandchourie (nepaginat). 53 Ibidem, Chapitre IV. Nouvelle Etat (nepaginat). 54 Ibidem, Sociâtd des Nations. Appel du Gouvernement chinois. Communieation de la D616gation japonalse. Expose du Gouvernement Japonais en vertu du paragraphe 5 de Partide 15 du Pacte de la Soci6t6 des Nations (nepaginat). “ Ibidem, (nepaginat). 17 COMISIA LYTTON 1165 Comunitatea internațională a văzut totdeauna Manciuria formind cu China un singur corp, fapt consfințit în documente diplomatice. „Din punct de vedere internațional, se spune în comunicarea guvernului națio- nalist chinez, Manciuria a fost totdeauna și este încă recunoscută ca parte integrantă a Chinei. Instrumentele și corespondența diplomatică între China și celelate națiuni, inclusiv Japonia, arată indubitabil că restul lumii a recunoscut suveranitatea Chinei asupra Manciuriei cu mult înaintea instituirii Republicii în 1912... ”56. Acestea au fost pozițiile pe care s-au situat părțile aflate în conflict și la ședința Consiliului Legii din noiembrie 1932. în ziua de 6 decembrie 1932 și-a început lucrările Adunarea Generală extraordinară a Societății Națiunilor convocată pentru a dezbate diferen- dul chino-japonez. Șeful delegației chineze, în cuvîntul său, a cerut Adunării ca pe baza concluziilor Raportului Comisiei Lytton să declare că Japonia a încălcat Pactul Societății Națiunilor, Tratatul celor nouă puteri și Pactul Briand-Kellogg, să nu recunoască statul Manciuko și să treacă fără întîr- ziere la redactarea și publicarea raportului său în vederea soluționării finale a conflictului57. A urmat la cuvint reprezentantul japonez care a refuzat categoric să recunoască vreo vină a Japoniei față de tensiunea din Orientul îndepăr- tat. Ba, mai mult, el a cerut luarea unor măsuri energice pentru a pune capăt stării de anarhie ce domnea, chipurile, în China. în final, șeful dele- gației nipone la Geneva, a prevenit cu ironie pe ascultători că în cazul în care Societatea Națiunilor va elabora un program privind reglementarea conflictului chino-japonez, ea va trebui să-și asume și răspunderea execu- tării lui58. în cuvîntul lor, reprezentanții Angliei, Franței, Germaniei și Italiei s-au arătat mai grijulii să nu supere Japonia decît să acționeze pentru restabilirea păcii în Extremul Orient. Rămînînd în continuare pe poziții conciliatoare ei s-au pronunțat pentru diluarea raportului Lytton transfor- mîndu-1 într-un document inofensiv. Astfel, John Simon, reprezentînd acele cercuri politice din Marea Britanie interesate în conservarea amiciției cu Japonia, a afirmat în cuvîn- tul său că raportul Comisiei Societății Națiunilor nu trebuie să fie luat ca o „literă de evanghelie”, ci ca o bază de discuție. Diplomatul britanic sublinia că datoria Adunării Societății Națiunilor era de a sprijini ideea negocierilor între cele două părți chiar în afara cadrului trasat de raportul Lytton. Delegațiile unor țări mici ca : Cehoslovacia, Suedia, Norvegia și Irlanda au criticat cu deosebită asprime Japonia, condamnînd războiul de cucerire a Manciuriei și cerînd respectarea Pactului Societății Nați- unilor. 69 Ibidem. s? Ibidem, Buletinul nr. 24 din 31 decembrie 1932 al Direcțiunii Afacerilor Politice. Secțiunea Societăți; Națiunilor și a Minorităților, Conflictul chino-japonez in fața Adunării extraordinare a Societății Națiunilor (nepaginat). 98 Ibidem. www.dacoromanica.ro 1166 ZAMFIR ZORIN 18 Cunoscutul om politic cehoslovac, Eduard Beneș, s-a declarat fără rezerve de acord cu concluziile Raportului Comisiei Lytton. Reprezen- tantul Cehoslovaciei a subliniat în cuvîntul său că : a) operațiunile mili- tare din Manciuria și Shanghai provocate de japonezi, nu pot fi conside- rate acte de legitimă apărare ; b) crearea statului Manciuko a fost un act politic care a avut loc în cadrul unor circumstanțe speciale și cu deosebire în urma ocupării Manciuriei de către forțele japoneze. Prin urmare, ope- rațiunile militare japoneze au caracter agresiv, sînt contrare stipulațiu- nilor art. 10 din Pact, iar înființarea statului Manciuko demonstrează că integritatea teritorială a Chinei a fost grav încălcată59. Făcînd dovada bunei sale credințe și căutînd să evite a se ajunge la vreo criză în strădaniile de închidere a conflictului chino-japonez, dele- gația României, prin ministrul Antoniade, a susținut necesitatea soluțio- nării pașnice a diferendului în așa fel încît demnitatea ambelor popoare să fie respectată. „Dar, după părerea noastră aprecia reprezentantul român, nici o soluție n-ar putea fi considerată justă, echitabilă și de natură a asigura pacea, dacă ea n-ar fi în același timp fondată pe principiile direc- toare ale Pactului Societății Națiunilor și Pactului de la Paris...”60 * 62. în fața Biroului Adunării au fost aduse, spre examinare, proiectele •de rezoluție. Demn de reținut este proiectul prezentat de delegațiile Cehoslovaciei, Suediei, Spaniei și Irlandei conceput în termen foarte aspri față de guver- nul nipon. Pronunțîndu-se fără rezervă pentru concluziile raportului Comi- siei Lytton, acest proiect cerea acordarea de împuterniciri Comitetului celor 19, ca împreună cu reprezentanții S.U.A. și U.R.S.S. să intre în legă- tură cu părțile în litigiu și să realizeze reglementarea diferendului în spi- ritul susmenționatului raport01. Reprezentantul japonez a protestat vehement împotriva acuzațiilor aduse în acest proiect de rezoluție, cerînd retragerea lui sub motivul că nu corespunde spiritului de conciliere, care este adevăratul țel al Ligii Națiunilor. Negăsind sprijin îndeajuns, acest proiect a fost retras. A fost pus în discuție un nou proiect de rezoluție prezentat de dele- gațiile Elveției și Cehoslovaciei. Foarte ambiguu, acest proiect prevedea împuternicirea Comitetului celor 19 să studieze toate rezoluțiile și propu- nerile depuse pe biroul Adunării02. Pronunțîndu-se în sprijinul acestui al doilea proiect de rezoluție, Biroul Adunării Societății Națiunilor i-aadus totuși un singur amendament și anume, de a se trimite Comitetului celor 19, spre studiu, raportul Comi- siei Lytton, observațiile părților și sugestiile făcute în cursul dezbaterilor de diverse delegații. 59 Ibidem; Istoriia voinl na Tihom okeane, voi. I, p. 236 — 237. 60 Arh. M.A.E., fond Societatea Națiunilor, dosar 42, f. 1 (1933 — 1939), Buletinul nr. 24 din 31 decembrie 1932 al Direcțiunii Afacerilor Politice, Secțiunea Societății Națiunilor și a Minorităților. Conflictul chino-japonez în fața Adunării extraordinare a Societății Națiunilor (nepaginat). al Ibidem, Projet de resolution prâsentă par les dâUgation de l’Espagne, de l’Etat libre d’Irlande, de la Sufede et de la Tchfecoslovaquie (nepaginat). 62 Ibidem, Projet de rfesolution prfesente par les D616gations suisse et tchGcoslovaque (nepagmat). www.dacoramanica.ro 19 COMISIA LYTTON 1167 Pe data de 9 decembrie 1932, Adunarea Generală a Societății Nați- unilor a ratificat hotărîrea Biroului63. La 24 decembrie 1932, Adunarea a aprobat cu 42 de voturi con- tra 1, raportul Comisiei Lytton. La aceasta reprezentantul japonez a decla- rat iritat că,,. . . eforturile guvernului japonez îndreptate spre colaborarea cu Liga Națiunilor în chestiunea conflictului chino-japonez, a atins limi- tele” și a părăsit în mod demonstrativ ședința64. Tonul conciliant care a caracterizat activitatea și raportul Comisiei Lytton, ca și atitudinea marilor puteri în timpul dezbaterilor de la Geneva, departe de a-i determina pe japonezi să renunțe la planurile lor cotropi- toare, i-au încurajat în dezvoltarea războiului agresiv început. în fața opiniei publice mondiale, îngrijorată de soarta omenirii, un ■organism al Societății Națiunilor, Comisia Lytton, creat pentru restabi- lirea păcii în Extremul Orient se dovedea neputincios în fața contradic- țiilor, mereu mai înăsprite, dintre puterile imperialiste. Conștienți de acest fapt, ca și de lipsa de hotărîre, de energie care domnea la Geneva, agresorii japonezi nu numai că n-au dat înapoi, dim- potrivă și-au continuat acțiunile agresive. într-un raport diplomatic trimis la 5 ianuarie 1933, de către Carp, ministrul României la Ankara, se re- latează că într-o convorbire avută cu Yoshida, ambasadorul nipon în Turcia, acesta a subliniat voința și hotărîrea neclintită a Japoniei de a rămîne cu armata sa pe teritoriile ocupate și că nici o decizie a Ligii Națiunilor n-o va determina să părăsească Manciuria. Dacă se va lua o asemenea decizie, se relatează în raport din afirmațiile diplomatului japonez, atunci Japo- nia va părăsi Organizația de la Geneva65 66. Sfidînd documentele adoptate de Societatea Națiunilor, cercurile militariste japoneze și-au continuat acțiunile pentru realizarea planurilor lor de cuceriri. Furia lor a crescut și mai mult după ce la 24 februarie 1933, Adunarea Societății Națiunilor a adoptat raportul final referitor la conflictul chino-japonez. Ele cereau cu insistență sporită ieșirea Japo- niei din organizația de la Geneva, fapt împlinit prin telegrama adresată Secretariatului General al Societății Națiunilor la 27 martie 1933 de •către Ushida, ministrul afacerilor externe al Imperiului japonez. Scăpați de sub orice control internațional militariștii niponi s-au văzut în fața unui cîmp larg pentru a se desfășura în vederea înfăptuirii ■complete a planurilor lor de dominație asupra întregii lumi. Toate acestea au fost cu putință, în primul rînd datorită politicii •conciliatoare a marilor puteri, a politicii de cedare, de îmblînzire a agreso- rilor, de trădare, chiar, promovată cu bună știință la Geneva, prezentă și în activitatea Comisiei de Studiu a Societății Națiunilor. Referindu-se la acestea, tovarășul Nicolae Ceaușescu, Secretarul General al Partidului Comunist Român, Președintele Republicii Socia- liste România, spunea : „Popoarele europene și de pe alte continente au plătit foarte scump politica de concesii, miopia și trădarea unor cercuri 63 Ibidem, Projet de răsolution (amendă) prăsentă par les Dălăgation suisse et tchăcoslova- ■que (nepaginat). al Isioriiarvoinl na Tihom okeane, voi. I, p. 238—239. 66 Arh. M.A.E., fond Societatea Națiunilor, dosar 42, f. 1 (1933 — 1939), Buletinul nr. 1 din 15 ianuarie 1933 al Direcțiunii Afacerilor Politice, Secțiunea Orientală (nepaginat). www.dacofoniamca.ro 1168 ZAMFIR ZORIN 2» conducătoare din acest timp... să tragem toate învățămintele și să ne exprimăm hotărîrea fermă de a face totul pentru a împiedica un nou răz- boi, pentru a asigura colaborarea între popoare și pacea pe planeta noas- tră”68. UNE FOEMULE DE EETABLISSEMENT DE LA PAIX EN EXTEEME OEIENT. LA COMMISSION LYTTON RESUME Lors du dâclenchement de l’agression japonaise en Mandchourie, ă Geneve se dâroulaient la XH-e session de l’Assemblee de la Socidtd des Nations et les travaux de la Conference generale pour le desarmement. Les participants inquiets, prirent le parti d’adopter des mesures visant ă aplanir le conflit sino-japonais. Dans ce but l’on decidă de constituer la. commission chargee d’examiner la situation sur place et elaborer un rap- port qui soit ddpose ă Geneve afin qu’il soit debattu. La Commission d’Etude de la Socidt6 des Nations ou la Commission Lython commenga son activite en fevrier 1932. A Tokyo, Osaka, et, puis, sur le continent, les membres de la commission eurent des entrevues avec un grand nombre de personnalitds politiques japonaises et chinoises, des cadres des commandements des deux armees, des representants de diverses entreprises industrielles et commerciales. Par suite d’une intense activite, la commission a rassemble un riche materiei informatif et passe ă Velaboration du rapport. En qualifiant l’action japonaise en Mandchourie d’agression, le rap- port de la commission Lython soulignait l’existence de certains interets japonais dans cette zone. Mais le document releve qu’en Mandchourie s’affrontaient des inte- rets de plusieurs puissances, nous Jaissant comprendre que l’empire japo- nais ne pouvait disposer ă lui seul des immenses richesses mandchouriennes. L’apparition de l’Etat de Mandchoukouo a fait egalement l’objet de l’attention des enqueteurs qui soulignent dans le rapport que, aussi- tot apres le declenchement du conflit, les autorites nippones sont passees ă l’action pour detacher la Mandchourie du corps de la r^publique chi- noise. Le rapport reserve un espace approprie ă la resistance antijaponaise de Mandchourie. Les debats ă l’Assemblde de la Ligue, en marge du rapport Lython, ont mis en evidence une fois de plus les faiblesses de cette instance de Geneve. En defiant l’Organisation de Geneve et les documents adoptes lă, les Japonais Font quitt^e, continuant les actions destinees ă realiser leur funestes buts. Tout ceci a etă favorisd par la politique conciliatrice des grandes puissances, politique de cession promue ă Geneve et pr^sente Egalement dans l’activite de la Commission Lytton. 66 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 11, Edit. poliW^.Wid&ailîfeâ.¥â 562“563- PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE (STUDII DOCUMENTARE) CLIMATUL MENTAL AL BAROCULUI. PE MĂRGINEA UNOB CĂRȚI RECENTE S-a spus, pe drept cuvînt, că un sentiment de conivență și o nemărturisită afinitate îndreaptă pe omul zilelor noastre spre un stil care a înflorit cu două secole în urmă1 2 3. Tensiunile puternice din expresia literară și din cea plastică dezvăluie căutări intelectuale și o certă voință de a reface o viziune unitară despre lume și om, turburată de cunoștințele vechi ce-și preschimba- seră sensul și de cele noi pătrunse în conștiințe cu o pondere surprinzătoare. Similitudini ale acestor tensiuni regăsite în vremea noastră au îndemnat pe mulți specialiști să vorbească despre baroc, nu ca despre un stil de civilizație bine delimitat în timp, ci ca despre un tip de cultură ce revine periodic în conștiința umanității a. Lucrări de sinteză și analize de detaliu se acumulează într-un ritm alert, îmbogățind cunoștințele noastre despre baroc: o recapitulare istoriografică recentă, întreprinsă de profesorul August Buck, care a prezidat la Congresul de științe istorice de la București lucrările Federației internaționale pentru studiul Renașterii, trece în revistă nu mai puțin de 829 cărți și articole scrise, în mare parte, în anii din urmă 8. Definit în raport cu Renașterea, cu Manierismul, cu Iluminismul, care a încheiat o perioadă tot mai clar individualizată4 * * *, Barocul nu se lasă surprins numai prin analize atente doar la forme; orice studiu, oricît de specializat, constată că fenomenele intelectuale sînt în plină efervescență. De aceea, pornind de la exterior spre interior, exegetul ajunge la suportul mental al manifestărilor care-i rețin deîndată interesul. Este ceea ce ne face să înțelegem demersul lui Alexandru Ciorănescu în cartea sa despre baroc, publicată în spaniolă în 1957 și tradusă în română în 19808. Autorul pornește de la analiza textelor de epocă, urmărește cu atenție procedeele stilistice ale operelor supuse investigației, pentru ca de-abia ulterior să pătrundă în problemele de fond, să cerceteze structura pieselor și să formuleze o serie de concluzii generale. Demersul are meritul și dezavantajul său: pe de o parte, cititorul dobîndește convingerea că autorul nu și-a propus să demonstreze o teză, ci să constate ce reacții provoacă analiza lui liberă de idei preconcepute, pe dc altă parte, însă, expunerea zăbovește îndelungat in detalii, cercetînd pe îndelete „conceptul prin entimemă” sau „geminația” care s-ar putea să nu pasioneze pe nespecialist. Pe măsură ce avansează, expunerea se concentrează asupra atitudinilor mentale caracteristice barocului și ajunge la concluzii care luminează o formă de artă și un crimpei de civilizație. Considerat uneori „o avangardă a secolului 17” barocul apare, de fapt, dintr-o tensiune între principii contrare: „lupta nu este decît nostalgia păcii pierdute, iar problema fundamentală a barocului este năzuința păcii întrezărite în luptă, echilibrul prin intermediul tensiunii, unitatea menținută eroic, în ciuda sfărîmării obiectului însuși al artei și credinței” (p. 49). într-un sens similar, August Buck remarca faptul că, în raport cu manierismul care dizolvă normele propuse de Renaștere, barocul încearcă o reintegrare, dar pe alte căi, cu o altă emotivitate. Interesante sint considerațiile lui Alexandru Ciorănescu despre modul în care scriitori baroci, ca Aretino sau Tasso, au privit natura, ca pe o forță inertă așteptînd mîna omului pentru a fi transformată în 1 Jean Rousset, L'interieur et l’extcrieur. Essais sur la poesie et sur le theătre du XVII9 siecle, Paris, 1968, p. 241. 2 Este ceea ce a propus Edgar Papu în cartea sa Barocul ca tip de existență, Edit. Minerva, București, 1977, 2 voi. 3 August Buck, Forschungen zur romanischen Barockliteratur, Darmstadt, 'Wissenschaftli- che Buchgesellschaft, 1980. 239 p. 1 Vezi Renaissance, Barock, Aufklârung. Epochen - und Periodisierungsfragen, herausgege- ben von NVcrner Bahner, Akademie Verlag, 1976. 8 Barocul sau descoperirea dramei, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1980. „REVISTA DE ISTORIE", Tom. 34, nr. 6, p. 1I69-1U5, 1981 www.d5icaromanica.ro 1170 STUDII DOCUMENTARE 2 frumusețe și perfecțiune; se impun de asemenea, a fi reținute constatările privind tipul de om ideal propus de acești scriitori, care, acceptînd, „minciuna convențională” au făcut ca „el discreto” sau ,,1’honnâte homme" să devină „reprezentantul cel mai tipic al conformismului social”. Esențială pentru baroc este cultivarea unei multiplicități de efecte repetate, „fie că se spune de două ori același lucru, fie că se spun două lucruri deodată”; această viziune dualistă poate fi surprinsă la nivelul expresiei, dar și în profunzime, la nivelul temelor, aflindu-și făgașul cel mai propice în dramă, unde conflictul se interiorizează și pune întotdeauna pe erou în fața marii întrebări — ce anume alege din două situații la fel de îndreptățite și acceptabile. Autorul se referă aici la drama clasică franceză, dar și la Lope de Vega, Tirso de Molina sau Calderon. Cere- bralismul barocului face mai mult loc imaginației, deoarece, mai mult decît curentele care l-au precedat, el pune acest cerebralism tocmai în slujba multiplicării imaginilor și situațiilor. Omul apare pe un plan secundar în aceste drame, spune Alexandru Ciorănescu spre încheierea cărții sale: „Condamnați de evoluția istorică a Occidentului să nu mai poată crede, invitați, prin forța tradiției, să nu încredințeze altora dificila misiune de a gîndi, oamenii din Europa și în urma lor, treptat, și alții, au rămas cu zbuciumul unui liber arbitru inutil și mai mult decît inutil, periculos. Eliberarea individului, opera comună a umanismului și a Renașterii, este o eliberare numai printr-unul dintre aspectele sale, în timp ce din alte puncte de vedere seamănă mai mult cu o abandonare” (p. 412). Precizînd că partea pozitivă a acestei opere este apariția ideii de progres și, am adăuga noi, eliberarea de principiile transformate în scuturi ale unor privilegii sociale și politice, iar partea negativă a fost „pierderea autorității”, adică a punctelor de referință necon- testate ale gîndirii, autorul dezvăluie unul din aspectele fundamentale ale barocului care a dus la revizuirea schemelor de gîndire tradiționale și la dizolvarea „socialului în individual” (p. 445). „Imaginația, conchide autorul, care simulează dualități și antinomii acolo unde ochii minții se obișnuiseră să conteze pe unități solide, trăiește încă si continuă chiar să completeze opera seculară de distrugere a formelor tradiționale ale gîndirii” (p. 387). Să ne reamintim că, urmărind indicațiile limbajului figurativ, Erwin Panofsky vorbea despre o rupere a echilibrului dintre subiect și obiect în arta secolului 16, cind spiritul artistic a început „să se simtă în același timp stăpîn și nesigur în fața realității”6; de asemenea, că Pierre Francastel descoperea în evoluția scenei teatrale din același secol reflectarea unui deziderat major al clasei conducătoare italiene, anume de a se detașa de spectacolul popular, desfășurat pe străzi, și de a organiza spectacolul în interior unde „viziunea pitorească și acțiunea regresează în profitul analizei sentimentelor delicate”7. Scrisul, pictura, teatrul ne conduc spre atitudini mentale care sînt similare în diferite societăți occidentale. Ca atare, este firesc să căutăm suportul mental al acestor manifestări artistice. în acest sens, August Buck arată în cartea citată mai înainte că mai toți interpreții barocului recunosc în manifestările mentale colective formele unei crize de conștiință; o pune în evidență îndoiala în normele de gîndire și comportare consacrate, sfărîmarea imaginii clasice a universului, sentimentul nesiguranței. De aici, revenirea cu frecvență în literatura secolelor 16— 17 a raportului dintre a fi și a părea („Schein und Sein”) care provoacă două atitudini extreme; ori respingerea aparențelor, în numele unui autentic ce deplîngea vanitatea lucrurilor lumești, ori acceptarea aparențelor și complacerea în strălucirea mondenă. Este raportul care inspiră piesa lui Moliere, Mizantropul, dar și alte drame cu personaje care par să-și ducă întreaga existență „pe scena lumii”8. Sensibilitatea barocă a fost permanent solicitată de cele două extreme după cum vedem din exteriorizarea ei în gestica și declamația patetică. „Atitudinea spirituală patetică, spune mai departe profesorul german, a început să se formeze în Renașterea tîrzie și a devenit o constantă a barocului. Ea se exteriorizează în exaltarea eroică a imaginii omului în arte, inclusiv în poezie, precum și în somptuozitatea sărbătorilor și a reprezentațiilor politice. Plină de patos, poate fi și reprezentarea fricii de moarte; este patosul spaimei, în care și-a aflat delectarea gustul baroc” (p. 50). Prin excelență, o „Augenkust”, arta barocă a surprins omul în contradicțiile sale șl a folosit tema bucuriei de a trăi, alături de cea a fricii de moarte, a conștiinței propriului trecut și a năzuinței de eliberare din condiția sa, neocolind trăsăturile comice ale omului. Am adăuga că o expoziție de artă grotescă, organizată la Altenburg, în Austria, în 1975, ne-a frapat tocmai datorită faptului că înfățișa cu precădere piese din secolele 16—17. Constatările specialiștilor ne conduc spre atitudinile mentale fundamentale din societățile occidentale. Una dintre atitudini care a fost frecvent evocată poate să ne introducă mai adine în resorturile mentale ale artei baroce; frica. 6 Erwin Panofsky, Ideea, Edit. Univers, București, 1975, p. 47. 7 Pierre Francastel, Realitatea figurativă, Edit. Meridiane, Bucureșți, 1972, p. 313. 8 Este ceea ce am sugerat, la rîndul nostru, în cartea Eseu In istoria modelelor umane* Edit. științifică, București, 1972. www.dacoromanica.ro 3 STUDII DOCUMENTARE 1171 Despre ea ne vorbește Jean Delumeau într-o carte care a devenit curînd „clasică”8 *. Autorul, profesor la Collăge de France, și-a subintitulat lucrarea: „o cetate asediată”. Și el pornește de la constatarea că despre frică se vorbește prea puțin în istoriografia Europei moderne, aceea care acoperă răstimpul dintre Renaștere și Lumini, deși ea este peste tot prezentă în ■societățile occidentale. Fenomenele nu au fost izolate, ci au luat proporții de masă, ducînd pînă la mișcări cu consecințe devastatoare; nu este normal să ne punem întrebarea de cine le era frică oamenilor? Răspunsurile se succed sistematic. în primul rînd, de mare, de capriciile apelor pe ■care navigatorii nu le puteau prevedea și domina, după cum înțelegem din versurile lui Camoens, din istorisirile lui Rabelais, din poezia lui Ronsard, din relatările personajelor lui Shakespeare 10 11. Apoi, oamenii se temeau de „noutate”, lucrul neașteptat, venit pe nepusă masă, de umbrele trecutului și ale nopții. în acest punct, autorul amintește de credințele strămoșilor mexicanilor, in vremea epocii de aur a civilizației de la Teotihuacăn (300 900) privind apariția soarelui pe boltă ca urmare a sacrificiului zeilor, sacrificiu care trebuia mereu reînnoit pentru ca soarele să nu se oprească în loc. De aici neliniștea aztecilor la sfirșitul fiecărui secol — care avea 52 de ani — că soarele s-ar putea să nu-și reînnoiască înțelegerea încheiată cu oamenii; sacrificii umane, săvîrșite într-un întuneric apăsător, veneau în întîmpinarea zorilor. Este tema unui celebru roman al lui C. F. Ramuz, din 1939: „Dacă soarele n-ar reveni”. Umbrele trecutului erau spaimele că morții ar putea să reapară printre cei vii, ca vampiri, superstiție care a provocat ,,epidemii de frică” în secolul 17 în Centrul Europei n. Frica era provocată, însă, și de „celălalt”, omul care gîndea și se comporta altfel. Acesta putea fi străinul, cel care vorbea altă limbă, dar și țăranul, orășanul sau aristocratul — omul din alt mediu. Autorul pune, în acest punct, întreba- rea dacă faptul că în răscoalele țărănești întotdeauna erau arse documente nu denotă o revoltă a lumii atașate oralității împotriva lumii care „inventa”, cu ajutorul scrisului, opresiunea. în sfîrșit, oamenii se temeau dc ceea ce le rezerva viitorul, deoarece „în civilizațiile de altă dată, ziua de mîine era mai curînd obiect de temere decît de speranță”. în întîmpinarea acestei temeri au ieșit horoscoapele, divinația, astrologia după cum ne fac să înțelegem frescele. Și intr-adevăr, călătorul care vizitează masivul Palazzo della Ragione din centrul Padovei rămîne uimit de zodiacurile care acoperă pereții; este, de fapt, o frescă realizată în locul celei distruse de un teribil incendiu și care se spune că ar fi fost opera lui Giotto, înfățișînd „semnele astrelor”, ale conste- lațiilor, ale planetelor”. Frica, astfel, alimentată, ajungea la paroxism în vreme de tragedie — mari epidemii, războaie devastatoare, conflicte provocate de schisme. în acele momente, spune Delumeau, omul de mijloc se dizolva, lăsînd calea liberă lașilor și eroilor. Primii își defulau temerile asupra vinovaților care erau identificați în persoana „ne- cunoscutului”, a celui care pătrunsese în sinul comunității tradiționale și adusese cu sine germenul conflictului sau al epidemiei. Astfel, ciuma din Lorcna, din 1627, localnicii au denumit-o „ungu- rească”, cca din 1636 a fost „suedeză”, iar epidemia din 1630 de la Toulouse a fost „din Milano”. Vinovății trebuiau pedepsiți și agresivitatea se dezlănțuia rapid. în acest climat plasează autorul tema răzbunării foarte frecventă în drama franceză din vremea barocului. Starea de spirit agresivă a mulțimilor era adeseori amplificată de îndemnurile predicatorilor, de reprezentațiile teatrale, de imagini care impresionau puternic, în special gravuri — ca acel Apocalips al lui Diirer apărută în Biblia de la Wiltenberg din 1522. Mai ales datorică intervenției culturii domi- națiilor, frica a fost canalizată în direcții precise; ca a prins proporții cosmice ca urmare a „dezvol- tării satanismului”, din secolul 14 înainte. Credința că o putere malefică domină lumea apare, după aprecierea autorului, în plină lumină într-o serie de opere din acest secol, cca mai reprezenta- tivă fiind Divina Comedie a lui Dante care „marchează simbolic trecerea de la o epocă la alta și momentul din care conștiința elitei occidentale a încetat să mai reziste valului de satanism, ea nerevenindu-și decît în secolul 17”. Direcțiile în care au fost dirijate mîniile colective au fost „idolatrii și musulmanii’, „evreii”, „femeia”, vrăjitoarele”. în prima privință, autorul constată „o coincidență cronologică între marca vînătoare împotriva vrăjitoarelor care a însîngerat lumea veche și lupta necruțătoare dusă împotriva 8 La peur en Occident (XIVe — XVIIIe siecles). Une cite assiegee, Fayard, Paris, 1978, 485 p. 10 Acest capitol din carte a apărut „în premieră” în anuarul de la București „Synthesis”, HI, 1976. 11 Autorul afirmă că această frică mai era prezentă, încă în secolul 19 în România, „țara lui Dracula. Un călător englez nota în 1828 că atunci cînd un om își încheia zilele în mod violent, o cruce era ridicată pe locul pe care pierise, pentru ca mortul să nu devină vampir” (p. 81). Evident, călătorul englez nu a înțeles semnificația gestului, de marcare a unui loc tragic, spre amintire. Asemenea neputințe de a înțelege mentalitatea țăranului român combinate cu clișee desprinse din romanele de senzație, ca cel al lui Bram Stocker despre Dracula, induc în eroare chiar și reputați specialiști. , www.dacoromamca.ro 1172 STUDII DOCUMENTARE 4 păgînismului in regiunile de dincolo de Atlantic”: ,,se impun asemănări între politica de extir- pare a idolatriei practicată in America, la finele secolului 16 și in prima jumătate a secolului 17 și agresivitatea de care dădeau dovadă autoritățile din Europa, in același răstimp, in domeniul religios” (p. 261). Amenințarea musulmană a hrănit frica colectivă: ,,o comparare semnificativă ne arată că, intre 1480 și 1609, au fost imprimate in franceză de două ori mai multe cărți despre turci și imperiul otoman decit despre cele două Americi”; din ordinul lui Carol Quintul, peste tot s-au tras clopotele la amiază pentru a aminti primejdia otomană, in timp ce Pius V a instituit, în 1571, un jubileu solemn, în preajma ciocnirii cu flota otomană, pentru ca după victoria de la Lepanto să instituie o sărbătoare specială în calendar. în universitățile iezuite erau compuse cintece de biruință, in timp ce pictorii evocau victoriile asupra otomanilor, iar piese baroce ieșite din atelierele meșteșugarilor celebrau aceleași evenimente. înverșunat adversar al otomani- lor, Luther a asimilat războiul împotriva lor cu lupta împotriva demonilor, restituindu-ne foarte clar sentimentul propriu multor contemporani ai săi că trăiesc într-o cetate asediată. în cea de-a doua privință, autorul afirmă că mișcările împotriva evreilor corespund perfect momentelor in care s-au creat stări de agresiune; pînă în secolul 11, nu sînt depistate manifestări populare îndreptate împotriva evreilor, dârele devin tot mai dese în secolele 16 — 17, în Spania, unde „conquista” a pus capăt străvechei toleranțe și a creat condiții propice agresivității, așa cum toleranța poloneză a început să scadă vertiginos după răscoala cazacilor din 1648. Mișcări împotriva comunităților evreiești (care sînt izolate treptat, din secolul 13 înainte, măsuri exprese fiind luate la Valladolid, în 1412, in Piemont, în 1448, la Veneția, unde se pare că a fost folosit pentru prima oară termenul de „ghetto”, în 1516) sînt declanșate adeseori de predicatorii francis- cani care chemau masele la luptă împotriva „ereticilor” de tot felul. Acestei agresivități i-a răspuns o intoleranță a evreilor care, după F. Braudel, a atins un punct culminant în secolul 16. Alt adversar a fost femeia care, semnificativ, în stampa franceză din secolul 16, apărea în vestminte antice, atunci cînd personifica abstracțiuni nobile, dar intr-un decor cotidian atunci cînd întrupa alegorii nefaste. Chiar poezia umanistă pendulează între celebrarea femeii și cele mai cumplite acuzații aruncate asupra ei de o cultură aproape exclusiv masculină. în acest punct, Jean Delu- meau contestă afirmațiile lui J. Burckhardt că în Renaștere femeia a ajuns egala bărbatului: „marele istoric elvețian s-a lăsat înșelat de cîteva cazuri italiene, detașate de contextul lor, și nu a remarcat că promoția femeilor a avut loc, în această epocă, în ciuda autorităților care dețineau puterea și a ideologiei oficiale. Această promoție a fost rezultatul unei contestații care nu era pe atunci evident că avea să aibă ciștig de cauză” (p. 334). Nu este singurul loc în care tezele burckhardiene sînt puse sub semnul întrebării de către profesorul francez care a scris o impunătoare istorie a Renașterii12; dealtfel, ni se pare că imagi- nea Renașterii, ca afirmare a individualismului, a eliberării desăvîrșite de orice constrlngeri doctrinare și sociale, a afirmării victorioase a unei noi viziuni despre lume și a unor noi relații umane, necontestate ulterior, nu mai are circulație decît în mediul literaților. Insuccesul italian, consolidarea monarhiilor absolute, distrugerile și jafurile provocate de războaie cu vădite conse- cințe asupra economiei europene nu au dus la o dispariție a sistemului feudal; istorici marxiști vorbesc chiar despre o „refeudalizare” a societăților europene în secolul 17, cînd nobilimea a jucat un rol de prim ordin 13 *. în sfîrșit, în privința proceselor împotriva vrăjitoarelor, care au ajuns la paroxism între 1560 — 1630 în Europa occidentală și centrală11, autorul stabilește, pe urma cercetărilor lui Robert Mandrou și Hugh Trevor-Roper, o corelație între războaiele religioase și momentele tn care „au fost persecutați cu mai multă frenezie vrăjitori și vrăjitoare” (lumea ortodoxă, adaugă el, necunoscînd această campanie de represiuni trădînd o turbare psihică). Procesele încheiate cu arderi pe rug împotriva unor reprezentanți ai unei sincretism religios pe care inchiziția l-a asimilat repede cu erezia, iar puterea monarhică cu un pericol politic, dezvăluie o panică: lumea elitelor, cultura dominantă a interpretat manifestările carnavalești și superstițiile din mediul rural în termeni nu numai diferiți de cei care aveau altă accepțiune pe nivelul culturii orale, deci la sate, ci în termeni agresivi, primejdia citită în acele manifestări dezvăluindu-i, concomitent, sentimen- 12 La civilisation de la Renaissance, Arthaud, Paris, 1973 (Colecția „Les Grandes Civilisa- tions”). 13 Vezi E. J. Hobsbawn, The crisis of the Seventeenth Century în Crisis in Europe. Essays from „Past and Present”, London, 1965. 11 Autorul afirmă la p. 351 că ,, unda respectivă a atins, la sfîrșitul secolului 16, Danemarca și Transilvania”, întemeindu-se pe o afirmație a lui Hugh Trevor-Roper, De la Diforme aux Lumieres, Paris, p. 181. Dar este evident că în Transilvania represiunile nu au putut fi decît cu totul izolate ținînd seama de faptul că marea majoritate a populației era română și că ea nu a fost cuprinsă în acest cerc al .daCOTOmamCa.rO 5 STUDII DOCUMENTARE 1173 tul fragilității ei. Formația aristotelică a clericilor și a judecătorilor, lecturile din scriitorii clasici ■cuprinzînd numeroase descrieri de superstiții au contribuit la ^formarea unei mentalități care a adincit prăpastia dintre cultura savantă și cultura orală. Agresivitatea dominanților dezvăluie faptul că lumea elitelor s-a văzut amenințată de lumea care avea alte norme de comunicare și de comportare. Extrem de sugestivă, această explicație ni se pare că trebuie completată cu cea avansată de Robert Muchembled care a recunoscut în procesele conduse cu violență și în sentin- țele exagerat de drastice programul monarhiei absolute de a distruge unitățile culturale vii pen- tru a transforma pe toți cei grupați în mici colectivități într-o masă amorfă de supuși1S. Frica aflată în spatele tuturor manifestărilor de agresivitate a început să fie domesticită în secolul 18, ■cînd marile epidemii, războaiele devastatoare, descompunerea sistemului de gîndire tradițional .(mai ales ca urmare a ciocnirilor dintre Reformă și Contrareformă) au început să fie mai ferm dominate sau și-au găsit o rezolvare în explicațiile oferite de avansul științelor naturii. în această carte care și-a propus să reconstituie rădăcinile și manifestările fricii, modurile •de vindecare ale ei urmînd a forma materia unui volum viitor, Jean Delumeau ajunge la concluzia că în „universul ereziei” angoasa a atins apogeul în momentul în care Reforma a apărut ca definitivă, fără remediu: „conducătorii bisericii și ai statului s-au aflat, mai mult ca niciodată, în fața necesității presante de a identifica pe dușman”, cel care ajuta pe turci să înainteze, inspira cultele păgine din America sau pe evrei, cel care pervertea pe eretici și folosea femeia ca tentație împotriva apărătorilor ordinei ori tulbura viața cotidiană prin vrăjitorie. împotriva unei atari ofensive diabolice, cultura dominantă a reacționat agresiv. Două țări au participat mai puțin la -acest cerc al fricii: Italia și Polonia; în restul Europei occidentale și centrale criza a fost ascuțită, «nai ales în secolele 16 și 17. Cultura dominantă s-a detașat progresiv de cultura populară, după cum au demonstrat C. Ginzburg, pe urmele lui M. Balitin, și mai de curînd Peter Burke; manifestă- rile populare au fost supuse unui control care a întărit rolul poliției în statele centralizate. Chiar nebunia, care, după cum a arătat M. Foucault, fusese considerată o boală „sfîntă”, în evul mediu, a fost desacralizată, iar nebunii și săracii au început să provoace frică, ei ne mai fiind priviți prin raportarea „la o dialectică a umilinței și a proslăvirii, ci în cadrul raportului ordine-dezordine •care i-a inclus în cercul culpabilității... Nu este o întîmplare faptul că închiderea a fost propusă în perioada cea mai activă a celor două Reforme religioase . . . Sărăcia decăzuse din noblețea ei ■de altă dată” (p. 412). în a doua jumătate a secolului 17, frica a început să se domolească: „fusese o eroare parțială de diagnostic și frica fusese mai mare decît amenințarea. Ofensiva generalizată a ■dușmanului, preludiu al sfîrșitului lumii, nu avusese loc și nimeni nu putea să spună cînd avea să se producă”. Ceea ce ne prezintă Jean Delumeau face mai explicit acea criză de conștiință înfățișată de August Buck sau acea desfacere a formelor tradiționale de gîndire și comportament care nu a ■dus pe loc la apariția unui alt sistem, după cum ne arată Alexandru Ciorănescu. Devine evident •că de îndată ce surprindem suportul mental al manifestărilor umane dintr-un anume răstimp, expre- sia artistică din societățile trăind în același climat mental dobîndește un surplus de înțeles și o altă profunzime. Climatul mental ne explică, totodată, mecanismul asimilărilor de opere dintr-o socie- tate cu orientări similare sau al refuzului opus unor opere care, știm noi azi, erau adevărate capo- dopere. Astfel, ocupîndu-se de mentalitatea poloneză din secolele 16—18, profesorul Karol Gorski constată că nobilimea s-a distanțat în acest răstimp dc țărănime, construindu-și propria ei tradi- ție: „sarmantismul”, care și-a asociat gustul baroc16. Sarmantismul a atins perioada sa de apogeu în vremea lui Jan Sobieski (1672 — 1696) care, ne spune autorul, avea o deosebită înclinare față de arta decorativă islamică și asculta cu plăcere la curte cîntece franceze, ucrainiene și româ- nești. Mentalitate aristocratică, sarmantismul era împărtășit și de clerul care își găsea numeroase .surse de inspirație în cultura spaniolă și în cea franceză. Observăm cum se stabilesc alianțele ideologice între cultura dominantă din Polonia și cea din Franța și din Spania. O evidentă des- chidere spre cultura poloneză a avut loc în Moldova, unde cercetările recente din țara noastră au identificat clare manifestări baroce în opera lui Miron Costin, dar și în arhitectura și pictura ■care „s-au barochizat” în secolul 17; manifestări baroce au fost întîlnite și în cronicile și scrierile istorice muntene17. Istoriografia noastră literară nu a primit ușor conceptul de baroc în arsena - 15 Sînt concluziile cărții lui Robert Muchembled, Culture populaire et culture des elites dans la France moderne (XV — XVIII* siecles), Flammarion, Paris, 1978. 16 Karol Gorski, La mentalite polonaise des XVI* — XVIII* siecles în Poland al the 14th International Congress of Historical Sciences in San Francisco, Varșovia, Ossolineum, 1975, p. 83-97. 17 Vezi studiile Ioanei Em. Petrescu și Dan lonescu din „Synthesis” IV, 1977 și studiul Cătălinei Velculescu din „Synthesis”, V, 1978- www.dacoromanica.ro 1174 STUDII DOCUMENTARE 6 Iul său, rezistențele continuînd și astăzi să fie multiple18; cu siguranță, datorită faptului că barocul întîlnit în cultura română nu este asemănător celui care a înflorit în cultura spaniolă sau poloneză. Fără îndoială că secolul 17, nu numai român, dar și cel european, în ansamblu, nu poate fi numit un secol baroc 19, dar transformările care au avut loc în scris, arhitectură și pictură denotă că pretutindeni formele tradiționale au început să se desfacă. Și aceasta datorită unei noi sensibilități, care, în cazul român, izvora din sentimentul de frustare al marii boierimi românești20, dar, mai ales, din procesul de preschimbare a schemei mentale și a sistemului de valori al unor oameni care cunoșteau ceea ce se petrecea în culturile vecine sau mai depărtate — precum Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino sau Dimitrie Cantemir, se îndreptau spre noi surse literare și începeau să folosească termeni noi, dintre care cel de „politie”, premergător al conceptului de „civilizație” este dintre cei mai semnificativi. Structura socială și raporturile de forțe politice nu pot explica prin ele însele apariția unui stil, a unui curent artistic, chiar a unei sensibilități; cadrul social-politic precizează poziția oamenilor și obiectivelor lor, în funcție de care se cuvine a pune în relief reprezentările și atitudinile mentale decisive pentru orientările culturale și apariția unor noi expresii artistice. Or, știm bine azi că legăturile cu Polonia au fost puternice pe plan artistic cu midt înaintea începutului de secol 17 și se aflau în plină evoluție atunci cînd s-au afirmat „oameni noi”, ca Vasile Lupu 21. Culturi cu structuri mentale asemănătoare, așa cum ni le dezvăluie scrierile umaniștilor români și „sarmatismul” polonez, au intrat în relații ce s-au dovedit tot mai rodnice. Mai mult, aceste structuri au facilitat asimilarea sincronă a unor opere provenind dintr-o cultură mai îndepărtată, dar cu aceeași amprentă tradițională: cea spaniolă. Opera lui Gracian a avut succes în țara vecină și a fost tipărită în Polonia în 1762, 1764, 1765. Ne putem întreba: oare lacov Stamate a pus să fie imprimată versiunea română a scrierii lui Gracian, Crilil și Andronius, în 1794, numai pentru că aflase de o versiune greacă a lui loan Ralis?22 Mult mai probabil este că lacov Stamate aflase de Gracian din țara vecină și de-abia, după aceea, a căutat o versiune mai la îndemînă după care să se realizeze traducerea română și a găsit această traducere a lui Rallis care nu circula decît într-un cerc restrîns, fiind în manuscris. Fără îndoială că structurile mentale române sînt mai apropiate, în acest secol, de structurile grecești decît de cele poloneze, dar aceasta nu înseamnă, ținînd scama de relațiile culturii noastre, că trebuie să căutăm la orice versiune română o sursă greacă. în aceeași epocă se fac traduceri direct din franceză, fără ca să intervină vreun impuls grecesc sau rusesc, cum s-a susținut în cazul primelor traduceri din Voltaire 23; mai mult, tot în a doua jumătate a secolului 18, a intrat în circuitul limbii române o altă operă spaniolă, Desiderie, cunoscută cititorilor din părțile răsăritene ale Europei tot datorită unei versiuni polone, pusă des în tipar la Cracovia 24. 18 O recapitulare a istoriografiei barocului român în articolul lui Horst Fassel din „Synthe- sis”, IV, 1977. Problema a fost pusă temeinic de Dan Horia Mazilu în cartea Barocul In literatura română din secolul al XVII-lea, Edit. Minerva, București, 1976; o dezbatere, cu opinii divergente, în „Revista de istorie și teorie literară”, 1978, 1. 18 Sînt concluziile studiului Cătălinei Velculescu, Elements de baroque dans l’hisioriographie roumaine de la fin du XVII* siecle et du debut du XVIII* siecle, „Synthesis”, V, 1978, p. 121 — 136, la care ne-am referit mai sus. O circumscriere a prezențelor baroce în cultura scrisă română și în studiul Barocul In cultura română din cartea noastră, Modele, imagini, priveliști, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1979. 20 Este teza lui Florin Constantiniu, Sensibilile baroque et regime nobiliaire (Consideralions preliminaires), „Revue des etudes sud-est europeennes”, 1979, 2, p. 327 — 334. 21 Vezi Răzvan Theodorescu, Ilinerarii medievale, Edit. Meridiane, București, 1979. 22 Este ceea ce a susținut Ariadna Camariano-Cioran, Precizări și identificări privind unele traduceri românești din greacă (secolul al XVIII-lea), „Revista de istorie și teorie literara”, 1973, 2, p. 271 — 279, articol care stabilește o relație de cauză la efect între traducere și intermedia- rul probabil folosit. 23 în articolul citat supra, autoarea a revenit în susținerea tezei sale mai vechi, că Toaca împăraților și Tălmăcire a facerii lui loan Plocof au fost traduse din ordinul Ecaterinei a H-a, teză pe care o combătusem în cartea noastră Explorări din 1969. Recent, Franco Venturi, a demonstrat (în Sellecenlo riformatore, 1979, voi. III) pe baza unor documente italiene, că Evghe- nie Vulgaris (care, în demonstrația Ariadnei Camariano-Cioran, era elementul de legătură dintre versiunile greacă și română ale operelor voltairiene și ale Apelului către poporul grec) nu are nici o legătură cu Apelul, întreaga construcție „sursologică” a distinsei cercetătoare a influențelor grecești devenind caducă. Vom reveni cu amănunte în cartea noastră despre istoria mentalităților ce va apare la Editura Univers. 21 Vezi Paul Mihail și Zamfira Mihail, Geneza manuscrisului românesc Desiderie, ,, Mitropo- lia Olteniei”, 1979, i - 3, W^d^aromanica.ro 7 STUDII DOCUMENTARE 1175- Cu alte cuvinte, cu „influențele” nu putem face nimic, așa cum nu putem explica întreg fenomenul cultural numai prin referirea la structura social-politică a unei societăți. De la acest cadru general, analiza comparativă se va îndrepta spre imagini și concepte dominante, apoi spre atitudini și stări de spirit pentru a reconstitui un climat în care operele să apară cu personali- tatea lor, formînd curente și impulsionînd mișcări culturale. „Influențele” sînt ca faptele goale, ca datele cronologice, care nu devin semnificative decit atunci cînd marchează dinamica unui proces de civilizație. în fiecare societate barocul a avut cronologia lui, și-a selectat sursele și a folosit anume procedee; dar peste tot, barocul a dat expresie unei crize de conștiință, pe care- angoasa a hrănit-o intens. Acolo unde sistemul tradițional de gîndire a fost mai puțin zguduit, barocul nu a izbucnit la suprafață ca o nouă formulă culturală, ci doar a „barochizat” parte din cultura epocii, ca în cultura română. Acolo unde tensiunea a fost puternică, barocul a creat un nou cadru plastic și a preschimbat expresia literară, așa cum putem constata să s-au petrecut lucrurile la „popoarele patetice” ale Europei (cum spunea Burckhardt referindu-se la spanioli,., italieni, francezi), dar și în Austria, Bavaria sau Polonia. Alexandru Duțu www.dacoromanica.ro CÎTEVA PRECIZĂRI PRIVIND ISTORIA ROMÂNILOR REFLECTATĂ ÎN PUBLICAȚII DE PESTE HOTARE „Frankfurter Allgemeine Zeitung” publică o suită de articole privitoare la originea românilor sub semnătura dr. Andreas Jonas și prof. Donald Mckay. In mod normal, astfel de articole nu ar merita, neapărat, un răspuns In cuprinsul unei reviste științifice. Prestigiul ziarului care le-a făcut loc in coloanele sale, cercurile cărora se adresează, titlurile științifice și universitare cu care se prezintă publicului cei doi semnatari, ca și Împrejurarea că aceste idei nu lipsesc din lucrări mai recente pretins științifice, constituie motive suficient de serioase pentru a lua in discuție opiniile pe care le formulează. Ideea principală care stăruie in cele trei articole este originea sud-dunăreană a românilor și anume într-o arie restrinsă in jurul lacului Ohrida, de unde prin migrația păstorilor nomanzi valahi în direcția celor patru puncte cardinale au fost ocupate teritoriile pe care izvoarele istorice ii înregistrează mai tîrziu. Argumentele la care apelează sînt cunoscute ca făcînd parte din arsenalul lui R. Roesler și a urmașilor săi întru idei: 1) existența în limba română și a albanezei a unor cuvinte comune; 2) prezența unor denumiri geografice românești in Balcani; 3) împrumuturile sud-slave din limba română ; 4) absența cuvintelor germanice vechi în limba română; 5) originea neromânească a denumirilor de orașe și de rîuri importante din Ardeal; 6) săpăturile arheologice nu au confirmat origina nord-dunăreană a românilor; 7) dependența — pină la 1767— a românilor de jurisdicția episcopului de Ohrida etc. Dincolo de aceste idei care pot fi, eventual, integrate în limitele unei discuții științifice, intervin o serie de fraze, a căror agresivitate nu mai este nevoie să fie subliniată. Se vorbește ■de „teoria-dilemă a daco-romanismului cu care românii ascund origina lor balcanică”, de „povestea” despre „teoria daco-romanică”, care „a fost Întotdeauna respinsă de către oamenii de știință ca nefondată”, se citează o frază din Stadtmiiller in care se amintește „șovinismul infantil exacerbat” etc. Ceea ce șochează, in primul rind, in argumentația celor doi este faptul că se consideră puși la adăpost de orice răspundere invocînd nume și idei pe care le Înșiră intr-o dezordine căutată. Istorici ai epocii moderne (S. Dragomir) și lingviști care nu au Împărtășit nici un moment teza patriei sud-dunărene (Alex. Rosetti) sint citați într-o manieră care țintește evident la derutarea unui cititor neavizat. în aceeași categorie intră și aluzia la Înregistrarea „cu atenție de către cronicile bizantine" a migrației valahilor prin mijlocul Balcanilor spre Dunăre. Un plus de impresie favorabilă se scontează a se obține prin mimarea unei informații Ia zi citîndu-se ediții recente ale unor lucrări apărute fie la Începutul secolului XX. {D. Densușianu), fie în perioada interbelică sau de la începutul celui de al doilea război mon- dial (Al. Rosetti, G. Stadtmiiller). Frapantă este și nemenționarea nici a unui nume de istoric sau lingvist care s-a situat pe poziția contrară. Probabil că aceste nume incepind cu acela al lui Th. Mommsen nu li s-au părut destul de strălucitoare. Se pot aminti aici, în primul rind, istorici români cum sint D. Onciul, A. D. Xenopol, N. lorga, V. Pârvan, N. Bănescu, G. Brătianu, S. Dragomir, I. I. Nistor, G. C. Giurescu, C. Daicoviciu, R. Vulpe, Gh. Ștefan, I. Nestor care in lucrări de sinteză și studii au demonstrat continuitatea românilor la nord de Dunăre și netemeinicia argu- mentelor privind originea lor balcanică. După cum, nu toți istoricii străini s-au declarat adepții tezei patriei sud-dunărene, cum pretinde dl. A. Jonas. Am amintit deja numele lui Th. Mommsen. Se pot adăuga și altele cum sint acelea ale lui L. Ranke, V. Duruy, J. Jung, J. L. Piă, V. Chapot, Franz Altheim, F. Lot sau R. Paribeni. De altfel, șocat chiar de punctele de vedere atît de contradictorii ale unor istoriografii vecine, F. Lot avea să exclame „D’autre parte oii placer les Daco-Roumains ? Hongrois, Serbes, Bulgares, Grecs sont d’acord pour n'en vouloir â aucun prix, ni en Transylvanie, ni en Serbie, ni en Bulgarie, ni en Macedoine ou sur le Pinde. „REVISTA DE ISTORIE”, To^njjydâfrHțWtfjlrifea 1*0 STUDII DOCUMENTARE 1177 a II ne sont pourtant, pas tombes du ciel ou vomis par l'enfer (sublinierea noastră). Cette unanimită contre les Roumains incite alors a adopter la these de la persistance daco-roumaine au Nord du Danube” (RHSEE, XX, 1943, p. 52). Iar, R. Paribeni iși încheia volumul I al lucrării sale Optimus Princeps cu următoarele- fraze „La coniazione di monete con la leggenda Dacia Provincia nell’anno 112 ci fa ritenere che in quell’epoca ii vasto programma fosse in gran parte esaurito. Per esso Traiano riusciva a fondare nell’Europa Orientale una civilta latina (sublinierea noastră) cosi come Giulio Ccsare e Augusto l’avevano fondata nella Occidentale. E si vivace e profonda fu la impronta di românită, che corso di secoli e mutar di vicende non valsero a cancellarla. Poco piti di un secolo duro l’occupazione romana della Dacia, ne molto di piti la cultura intensiva di românită nella Mesia Interiore, tre o quattro generazioni adunque in tutto ; eppure un intero popolo, attraverso secoli di miserie inaudite, di servitii obbrobriose, di abbrutimento, di ritorno alia barbarie, vedendo inaridire c spegnersi ogni sua fonte di vita e di ricchezza, distruggersi ogni cultura e ogni intelletualită, perdersi qualunque contatto anche quello religioso con la madre antica, ha serbato illesa e vivida la nobile fianuna della sua românită, e inessa ha trovata la sua eslrema difesa per non perire (sublinierea noastră). II vago ricordo di esseri stati Romani ha infranto la violenza slava, la tartara, l'ungherese e la turca, ha ricomposla a dignită di nazione un dispersa gregge di schiavi, e nelle pianure danubiane e sui monti Transilvania Roma Aeterna ancor oggi e con trepida passione acclamata madre grande, possente e benefica” (Optimus Prin- ceps, I, in Biblioteca .Storica Principato, V, Messina, 1926, p. 339—340). Cit privește argumentele principale pe care se intemeiază demonstrația lor : I. 1) Problema reconstituirii substratului prclatin din limba română nu este chiar atit de simplă. Motivul principal este acela că noi nu dispunem de documente directe care să ne permită cunoașterea limbilor materne vorbite pe cele două maluri ale Dunării in perioada anterioară cuceririi romane. Illyra nu ne-a lăsat nici un document scris, thraca o singură inscripție scurtă (Ezerovo), interpretabilă ca înțeles, daca o propoziție formată din trei cuvinte, dintre care două reprezintă nume proprii. Antroponimele, toponimele și hidronimele de origine tracă, dacă sau illiră nu pot oferi suficiente elemente pentru înțelegerea structurii acestor limbi. Situația aceasta nu este unică. Este un fenomen propriu și altor culturi peste care s-a suprapus civilizația romană (cx. Gallia Comata). Din această simplă constatare rezultă că afirmațiile categorice in acest domeniu de cercetare sînt totdeauna riscante. 2) Pe de altă parte, cercetările a numeroase generații dc lingviști (Fr. Miklosich, H, Schuchardt, G. Meyer, C. Treimer, Th. Capidan, S. Pușcariu, Alex. Graur, I. I. Russu, VI. Georgiev ctc1 2 au permis să se ajungă la uncie concluzii în ceea ce privește cele cca. 160—170 cuvinte românești care provin din substrat. Prima realizare importantă este delimitarea cuvin- telor comune românei și albanezei (cca. 70), de cele care sînt proprii numai românei (cca. 90—100 cuvinte). Cca dc a doua constatare importantă este aceea că cele 70 cuvinte comune românei și albanezei nu sînt împrumuturi rezultînd dintr-o conviețuire româno-albaneză pe malul lacului Ochrida, ci provin, foarte probabil dinlr-un fond comun ambelor limbi — traco- daco-moesic sau daco-mocsic (Em. Pctrovici, VI. Georgiev, I. I. Russu, I. Cotcanu). Semnificativ este și faptul că spre deosebire de daco-română, unele dialecte vorbite de românii sud-dunăreni conțin un număr mai mic de cuvinte comune cu albaneza, în ciuda contactelor lor mai frecventate și mai îndelungate a. 3) In sfîrșit, nu se poate neglija faptul că limba română are un mare număr dc cuxinte din fondul pre-latin care nu pot plroveni decît din substratul daco-moesic și care nu slnt comune cu albaneza 3. Existența lor în limbă nu are altă valoare decît aceea de a sublinia individuali- tatea românei între limbile romanice, căci după o perioadă dc bilinguism daco-roman latina a eliminat daca din uz preluînd un număr mic de cuvinte pe care le-a transformat în confor- mitate cu propriile ei legi fonetice4. Trebuie făcută precizarea că cercetarea arheologică din perioada postbelică a adus con- tribuții fundamentale la dovedirea celor două fenomene care sînt răspunzătoare de structura particulară a limbii române : continuitatea dacilor în provincii și simbioza daco-romană. Nu 1 Pentru istoricul problemei se pot consulta : I. I. Russu, Elementele autohtone in l. ro- mână. Substratul comun româno-albanez, Edit. Acad. R.S.R., 1970 ; idem, Limba traco-dacilor Edit. științifică, București, 1967 ; o poziție mai recentă în I. Coteanu, Originile limbii române, Edit. științifică și enciclopedică, București, 1981, p. 18 și urm. 2 Sextil P,ușcariu, Limba română, I, București, 1940, p. 269. 3 I. I. Russu, Limba traco-gefilor, p. 216 și urm. 4 Idem, Elemente autohtone, p. 110—116; I. Coteanu, op. cit., p. 27—28. www.dacoromanica.ro 1178 STUDII DOCUMENTARE 3 este nevoie de detalii prea numeroase, eăci este suficient să amintim Împrejurarea că au fost ■deja identificate un număr de 87 sate care aparțin populației daco-romane, multe dintre ele ■continuînd așezări mai vechi, din perioada preromană ; au fost cercetate un număr important de cimitire aparținînd populației daco-romane cum sint de exemplu cimitirele de la Locusteni, Enisala, Soporul de Cimpie, Obreja etc. De asemenea, a fost făcută dovadă că existența dacilor în castre și in așezări de caracter urban nu este o intimplare. Deja, în 9 castre și 8 centre •urbane au apărut numeroase și importante dovezi ale prezenței unei populații dacice. Această realitate trebuie să fie corelată cu informații scrise (Ptolemeu, Tabula Peutingeriana) care men- ționează un număr neobișnuit de mare de așezări al căror nume este, fără nici o îndoială, •de origine autohtonă. Cele 27 de toponime de origină prelatină, dintre care 22 sint sigur de ori- gine dacică nu se pot explica decit prin preluarea lor de către romani de la localnici. în sfirșit, există in momentul de față suficiente descoperiri arheologice care atestă persis- tența substratului dacic în provincie in complexe de tip Bratei, cimitir 1 — Sighișoara „Dealul Viilor” — Hărman — Verbița — Gropșani pînă în secolele IV— V e.n. Delimitarea complexelor culturale aparținînd dacilor liberi, ca și analiza impactului provocat de cucerirea romană și de intensificarea influenței civilizației romane este, de ase- menea, o realizare excepțională a arheologiei postbelice. Cercetările lui R. Vulpe de la Poienești, ale lui Gh. Bichir de la Pădureni, Poiana Dulcești, Mătăsaru și Scornicești etc. ale lui I. loniță și V. Ursachi la Văleni unde a fost descoperit cel mai întins cimitir carpic (peste 1000 mor- minte), ale lui S. Morintz la Chilia, ale M. Constantiniu la Militari și Străulești, cercetările lui I. H. Crișan și S. Dumitrașcu în zona dacilor liberi din vest, ca și apariția unor lucrări de sinteză cum este aceea a lui Gh. Bichir asupra culturii carpice, apărută și într-o traducere engleză la Londra au modificat substanțial înțelegerea procesului de romanizare. în fața unei asemenea realități, fraza cu care Donald Mekay își încheie scrisoarea către .FAZ „La nivelul actual al cunoștințelor lingvistice, dar și a săpăturilor arheologice (sublinierea noastră) balcanii de vest și nu fosta Dacic (Ardeal, Banat) pot fi țara de origine a valahilor ■(românilor)” apare ridicolă. II. Explicația absenței sau a extrem de puținelor cuvinte germanice vechi în limba română trebuie căutată, în primul rînd, în forma și durata șederii germanilor timpurii la nord de Dunăre : 1) Cercetările arheologice recente coroborate cu izvoarele literare sau epigrafice obligă la o reconsiderare a concepțiilor din sec. XVIII—XIX privind soarta Daciei după retragerea aureliană. a) Vizigoții par să se fi instalat între cca 313—319 (cînd are loc lichidarea puterii mili- tare a dacilor liberi din Moldova)5 și 332 (data încheierii foedus-ului cu Constantin)6. Ei se Așează, în grupe compacte, în principal, la est de Șiret și în jumătatea estică a Cîmpiei Munteniei și presează asupra Dunării7 8. Nu se cunosc așezări sau cimitire în fosta Dacie Romană (Transil- vania, Banat, Oltenia) și nici la vest de limesul Transalutan 6 cu excepția unui mic grup, ■care se infiltrează, poate pe la 350 9 în valea superioară a Mureșului. Trec, în masă, la sudul Dunării, la 376/377, iar la 381, partida tradiționalistă în frunte cu Atanarich. b) Ostrogoții, atestați arheologic intre cca. 420/430—488 reprezintă, se pare, o foarte subțire pătură conducătoare10. Părăsesc sediul lor din Pannonia în 488 și se instalează tn Italia. c) Ca și ostrogoții, Gepizii au centrul politic la vest de Carpații Apuseni. Instalarea unor grupe gepidice mai importante în Transilvania are loc abia după cca. 568. Monumentele care le aparțin încetează intre cca. 630—650. Această mișcare nu afectează Banatul și regiunile extracarpatice. 6 Gh. Bichir, Cultura carpică, București, 1973, p. 153—154; idem, Dacii liberi în voi. 2050 de ani, București, 1980, p. 153 și urm. 6 Ibidem, p. 153. 7 L. Bârzu, Descoperiri de materiale romane Urzii, în voi. 2050 de ani, București, 1980, p. 161 și urm. 8 B. Mitrea — C. Preda, Necropole din secolul IV, București, 1964; I. loniță, Contri- buții cu privire la cultura Sintana de Mureș-Cerneahov, „Arheologia Moldovei”, IV, 1965, p. 189 ■și urm. 9 K. Horedt, Unele probleme privind răspîndirea culturii Sintana de Mureș Cerneahov, ■SCIV, 4, 1967, p. 577 și urm. 10 R. Harhoiu, Componenta romană tirzie a orizontului cultural — Pietroasa, în voi. 2050 »<, bu.^ 1981, 4 STUDII DOCUMENTARE 1179 Deci, în Transilvania, singurul grup germanic mai Însemnat numericește ÎI constituie Gepizii. Tabloul schițat mai inainte rezultă din delimitarea culturilor materiale rcprezentînd diversele valuri germanice (Cerneahov pentru vizigoți, seria mormintelor princiare pentru ostro- goți, grupul Bandu-Bratei, cim. 3 pentru gepizi) de accca a populației autohtone, daco-romane (Bratci, cim. 1 11, Ilârman 12, Vcrbița 13 — Gropșani14 15, Băleni16, Costișa16 pentru secolele IV—V și Bratci17 — așezare, Sighișoara18, Ipotesti-Cîndești—Ciurelu-Botosana II)19 pentru seco- lele V-VI/VII. 2. Contactele Intre cele două grupe de populație au fost, fără îndoială îngreunate de : a) Caracterul închis al comunităților germanice, organizate după legile și tradițiile lor proprii. b) Nivelul diferit de dezvoltare social-economică, de organizare politică și de tra- diții spirituale. c) Deși contacte și influențe reciproce se înregistrează 20, rezistența pe care germanii timpurii au opus-o tendințelor de asimilare ale civilizației romane materializată, între altele, și în adoptarea creștinismului de rit arian 21 22 nu a favorizat o simbioză daco-romană-germanică și, in consecință, împrumuturile în limbă23. III. Cît privește argumentul toponimic și bidronimic are și el o valoare destul de îndo- ielnică, cu atit mai mult, cu cît se generalizează unele realități, valabile pentru Transilvania asupra întregului spațiu românesc. D. Mckay uită sau nu știe (deși este expert în istoria Europei centrale) că lipsa de continuitate în numele unor orașe din Transilvania se explică prin : a) Încetarea vieții urbane la începutul secolului al V-lca, ruralizarea completă a vieții în fosta provincie. b) Refacerea vieții urbane în Transilvania este tirzie și în strînsă legătură cu progresul utorității coroanei maghiare și a colonizării saxone. c) Rcîntemcicrilc dc orașe capătă, în consecință, nume noi. d) Situația nu este identică în regiunile extracarpatice unde nu avem de-a face cu o colonizare maghiară sau germană și unde întilnim nume de orașe tipic românești. In rest, s-a demonstrat de multă vreme 23 pornind de la documente de cancelarie că foarte multe denumiri maghiare nu reprezintă altceva decît simpla traducere a unor toponime mai vechi. 11 L. Bârzu, Continuitatea populației autohtone in Transilvania, București, 1973. 12 M. Marcu, noi cercetări privind secolul al IV-lca la Ilărman, „Cumidava'’ V, 1971, . 15 si urm. 13 D. Berciu, Săpăturile de la Verbița, SCIV, III, 1952, p. 161. 14 Gh. Popilian — M. Nica, Săpăturile de la Gropșani, „Materiale”, 1979, p. 155. 15 Informații de la autorul săpăturii — L. Muscă (inedit). 16 Dan. Gh. Teodor, Teritoriul est carpatic, Iași, 1978 ; I. Mitrea, Regiunea centrală a Moldovei, „Carpica”, XII, 1980, p. 55 și urm. 17 Inedit. Cercetări L. Bârzu. 18 R. Ilarhoiu — Gh. Baltag, Comunicare, Institutul de arheologie, București, 1980. 19 Dan Gh. Teodor, op. cil., loc. cit. 20 Gh. Diaconu, Einheimische und IVandervolker im 4. Jahrhunderl u. Z. auf dem Gebiete Rumăniens, „Dacia”, N.S., 8, 1964, p. 165 și urm. ; idem, t)ber die Scheibegedrehte Keramik, „Dacia” N.S., 12, 1968, p. 341 și urm. ; idem, Vber die Fibel mit umgeschlagenem Fuss, „Dacia” N.S. 15, 1971, p. 239 și urm. ; V. Pnlade, Atelierele pentru lucrat piepteni de os, „Arheologia Moldovei”, 4, 1966, p. 261 și urm. ; Idem, „Carpica”, 2, 1969, p. 233 și urm. 21 M. Simonctti, L’ Incidenza dell’Arianesimo nel rapporto fra Romani e barbari, in Atti dci Convcgni Lincci, 45, Roma, 1980, p. 367 și urm. 22 I. Coteanu, op. cit., p. 48—50. 23 N. Drăganu, Toponimie și istorie, Cluj, 1928; idem, Românii in veacurile IX— XIV, București, 1933; Idem, Anciennele et expansion des Roumains, „Balcania”, VI, 1943, p. 423 și urm. ; I. Iordan, Toponimia românească, București, 1963 ; T. Capidan Les noms geographiqu.es de Roumanie, în „Langue et litterature”, IV, 1948; Em. Petrovici, Continuitatea daco-romană si slavii, in „Transihania”, 73, 1942 ; Idem, Vestiges de parlers slaves, I, „Balcania”, VI, 1943, p. 498 și urm.;'II, „Balcania”, VII, 1, 1944, p. 474 și urm.; III, „Balcania” VIII, 1945, p. 228 și urtn. ; I. Pătruț, Toponime oficiale și populare, în SMO, I, p. 80 și urm.; Em. Pctrosici, Toponimie ungurească, TO 11 - C. 1272 1180 STUDU DOCUMENTARE 5 Pe de altă parte, studii microzonale au dovedit că in denumirile de locuri stratul românesc este cel mai vechi, cel mai important și cel mai stabil, ceea ce demonstrează că românii sini creatori de toponimie s*. 2. în ceea ce privește hidronimele este neîndoielnic, in ciuda dificultăților de a reconstitui etapele exacte ale evoluției fonetice * 25 * că limba română a păstrat denumirile de origină prelatină (preluate de romani și mai tîrziu de slavi de la localnici) ale unor cursuri de apă cum sint Mureșul, Someșul, Oltul, Argeșul, Șiretul, Prutul etc. Fără îndoială că pentru D. Mckay aceste ape nu sint suficient de mari pentru a intra în categoria cu care domnia-sa operează. IV. Dependența bisericii românești față de arhiepiscopia Ochridci este un vechi argument roeslerian a cărui valoare poate fi considerată din două puncte de vedere : 1) Valoarea informației pe care această presupunere se Întemeiază. Ori, sub acest raport, este de foarte multă vreme dovedit că tradiția sec. XVII—XVIII relativă la o atare depen- dență nu privește decit niște realități sud-dunărene28 *, întemeiate pe trei novele emanînd din cancelaria lui Vasile II Buigaroctonul între 1019—1020 privind organizarea și jurisdicția bise- ricii bulgare după lichidarea (aratului și reînstăpinirea bizantină în întreaga Peninsulă Balcanică. Pe de altă parte este ciudată readucerea în discuție a unui argument a cărui inconsis- tență a fost subliniată într-o serie de lucrări sau studii 27 apărute în urmă cu patruzeci de ani. Cu atit mai mult cu cît, un studiu apărut recent 28 prezintă stadiul actual al problemei, menționind că tradiția amintită reflectă o realitate de foarte scurtă durată și anume, deceniul al cincilea al sec. al XVI-lea. De altfel, cu aprobarea Patriarhiei de la Constantinopol, cele două țări române și-au organizat propriile scaune metropolitane încă din sec. al XlV-lea sub Nicolae Alexandru în Țara Românească în anul 1359 și, după îndelungi tratative purtate de mai mulți mușatini, la 1401 în Moldova, sub Alexandri} cel Bun. Iar dependența unor biserici maramureșene (mănăstirea Peri) de același scaun patriarhal este consemnată la 1391. în afară de aceasta, este cunoscut sprijinul acordat bisericii ortodoxe din Transilvania de către domnii Țărilor Române și aceste două mitropoliis*. Această dependență este clar stipulată în tratatul de alianță încheiat între Sigismund Bathory și Mihai Viteazul la 20 mai 1595 „Și toate bisericile românești de sub stăpînirea Screni- tății Sale vor fi sub jurisdicțiunea și dispozițiunea Arhiepiscopului din Tîrgoviște, după îndru- marea dreptului bisericesc și a rinduielii din această țară” (I. Lupaș, Destituirea unui episcop român din Ardeal -la anul 1574, în „Studii, conferințe, comunicări”, I, București, 1928, p. 112-115). Se poate adăuga chiar că această legătură între Patriarhia de la Constantinopol și mitropoliile țărilor românești nu poate fi separată de efortul de a contracara propaganda cato- lică și mai tirziu reformată dincoace de munți. în același timp nu se poate trece cu vederea peste sprijinul acordat de domnii români întregii ortodoxii orientale, sprijin care a mers pînă la imixtiunea directă în afacerile Patriarhiei de la Constantinopol (Fr. Pali, Les relations de Vasile Lupu auec TOrient ortodoxe et particulicfkment avec le Patriarcat de Constanti nople, Balcania, VIII, 1945, p. 66 și urm.). Aceste citeva date sint suficiente pentru a realiza probi- tatea științifică a d-lui A. Jonas care vorbește de o dependență față de Arhiepiscopia Ochridci plnă la 1767. De altfel, o asemenea dependență este infirmată și prin actul formal din 20 martie 1701 prin care Anastasie se lepăda de orice legătură cu Mitropolia Ungro Valahici: „De azi încolo mă lapăd de toată curăspundenția și dătătura în știință prin scrisoare și prieteșugul șismaticilor, a ereticilor și a craiului sau Vodii Țării Românești, nicio carte de acum înainte cu aceea răspuns nu voiu avea. Și nici pe Bucureștcan mai mult al meu arhiepiscop și mitropolit a fi nu-I voiu cunoaște, dar ieu întruna cu tot soborul micu arhiepiscopului de Estergom mă 21 I. Dan, Toponimie și continuitate tn Moldova de Nord, Iași, 1980. 25 I. Coteanu, op. cit., p. 25—27. 28 M. Lascaris, Joachim, Metropolile de Moldavie el les relations de l’eglise moldave avec le patriarcat de Pec et VarchevZcht d’Archis (Ochrida) au XV-e siccle, Acad. Roum., Bullctin, XVIII, 1927. 27 Gh. Brătianu, O enigmă și un miracol istoric : poporul român, București, 1940 ; idem, Le problime de la conlinuite daco-roumaine, RHSEE, XX, 1943, p. 46 și urm.; Idem, Hisloire roumaine ecrite par historiens hongrois, I, RHSEE, XX, 1913, p. 95—97; Th. N. Trâpcca, I. I. Nistor, Legăturile cu Ohrida și exarhatul Plaiurilor, Balcania VIII, 1915, p. 218 și urm. 28 Stclian Brezeanu, Comentarii pe marginea lucrării lui Andri du Nay, în „Revista de istorie”, nr. 10, 1980, p. 2QQ1sj.nola, 81-, 88 I. Lupaș, p. 68 și urm. 6 STUDII DOCUMENTARE 1181 smeresc, pe acela a fi mitropolitul meu 11 cunosc, de aceasta-mi poate, In care se cade Vlădi- cului ca dc al lui mai mare arhiepiscop a-1 asculta, asculta-voi. Dară unde a fi lipsă, lui Vodă al Țării Muntenești sau altui cumva din șismatici a scrii carte mai Înainte carte oi arăta-o teologului și sfetnicului meu” (I. Lupaș, Desbinarea bisericească a românilor ardeleni, In voi. „Studii, conferințe, comunicări”, I, București, 1928, p. 231 și urm.). 2) Valoarea jurisdicției religioase In judecarea unui proces ctno-lingvistic. Ni se pare că argumentul este pueril, pentru că este foarte dificil să se presupună o legătură absolută intre patria de origine a unor credincioși și sediul capului bisericii. Pornind de la un asemenea argument se poate ajunge la concluzii absurde de genul originii italice a catolicilor africani In virtutea dependenței lor de scaunul papal sau a originii grecești a tuturor ortodoxilor depen- denți de patriarhia dc la Constantinopol. V. Nici un text bizantin nu amintește de vreun marș al românilor din zona lacului Ochrida spre nordul Dunării. Aici, d. Jonas fabulează cind afirmă că această mișcare a fost „înregis- trată cu atenție”. Este chiar curios cum o asemenea deplasare care afectează un spațiu imens (intre Epir — Thcssalia și Carpați! nordici) nu este consemnată nici de cancelaria bizantină, nici de cca bulgară și nici dc cea maghiară. Cum este posibil ca un asemenea exod de popu- lație să nu fie Înregistrat in nici un fel, nici de cca mai birocratică administrație care este cea bizantină nu pare să constituie motiv de meditație pentru cei doi adepți ai teoriei „marșurilor lungi”. După cum este foarte curios că nici unul dintre cei doi cunoscători ai istoriei dc Început a românilor nu a fost izbit dc împrejurarea că toate informațiile de care dispunem, fie că este vorba de surse bizantine (Kekaumcnos) ”, fie că este vorba de surse occidentale (Anonimul franscian) ne demonstrează că : a) originea daco-romană a românilor din Balcani nu constituie un secret, de vreme ce este consemnată, cu detalii, dc Kekaumenos. b) direcția mișcării românilor era de la nord spre sud, chiar dinspre Pannonia spre Balcani și nu invers. VI. Presupusul pastoralism nomad al românilor se infirmă prin : 1. Cele 72 denumiri geografice citate dc Donald Mckay după S. Dragomir atestă o vie- țuire de lungă durată, in același loc, ceea ce nu se poate susține In cazul unor nomazi. De altfel, este Îndeobște cunoscut că nomazii nu lasă In urma lor decit arareori denumiri geografice. Românii au stat acolo dacă le-au dat nume și aceste nume s-au păstrat peste secole. 2. Documente de cancelarie și alte surse menționează sate cu o existență de sute de ani, ca și prezența românilor in comunități cu caracter urban * 3l 32 33. 3. Descoperirile arheologice efectuate pe tot Întinsul României și care se datează intre secolele IV—V și secolele X—XI ne Înfățișează o populație cu o economie de caracter mixt, nu pastoral. 4. Etnografic nu se cunosc la români dcclt tipuri de păstorit transhumant, nu nomad 8a- 5. Evident, nimeni nu contestă realitatea istorică a unor importante deplasări de popu- lație in Peninsula Balcanică. Numai că aceste migrații nu au nici o valoare etnică. Ele au fost provocate de mari invazii sau de progresul procesului de feudalizare și au afectat, in egală măsură, pe toate neamurile din Peninsula Balcanică. 6. In sfîrșit, este foarte greu să se treacă sub tăcere Împrejurarea că trei izvoare inde- pendente — Geografia armeană a lui Moise din Choreni3S, Cronica turcă Oguzname 34 și Cro- nica Slotarului Anonim amintesc existența, la nord de Dunăre, a unor formațiuni politice românești tn secolele IX—X. VII. în ceea ce privește aria dc formare a poporului român, nici un lingvist sau istoric nu o reduce la granițele actuale ale României. Prezența românilor la sud de Balcani se explică prin această realitate și prin „marșurile lungi” efectuate dc la nord la sud. ^Kekaumcnos, Sfaturi și povestiri, in Fontes III, p. 20—45; G. Dragomir, La patrie primitive des Roumains el ses frontieres historiques, Balcania VII, 1, 1944, p. 63 și urm.; G. Brătianu, Les hist. hongrois, I, p. 161— 162. 31 SL Brezeanu, op. cit., p. 1991 și urm. 32 R. Vuia, Tipuri de păstorit la români, în „Studii de Etnografie și folclor”, II, Bucu- rești, 1980. 33 A. Decei, Românii din veacul al IX-lea ptnă tn al XlII-lea, în Relații româno- oricnlale, Bucureșți, 1978, p. 15 și urm. 31 Mehmet Aii Ecrcm, O mențiune inedită despre românii din secolul al IX-lea, S.C.I.V.A., 2, 1980, p. 287 si urm. www.dacoromamca.ro 1182 STUDII DOCUMENTARE 7 Este foarte probabil că evenimentele care au loc în cursul secolului VII (pătrunderea slavilor și apoi a protobulgarilor) a rupt acel continuum lingvistic care lega massa populației romanizate de pe cele două maluri ale Dunării. Din acest moment se poate vorbi de o evo- luție paralelă, dar independentă a celor două romanii. Continuitatea românilor la nord de Dunăre este dovedită nu numai de descoperiri arheologice, ci și de bogăția și varietatea tradițiilor folclorice 35 36. După cum, ruperea trunchiului sudic și evoluția lui istorică diferită explică absența din folclorul aromân a unui element atit de caracteristic cum este doina 3’. VIII. Se pare că d. Donald Mackay a uitat că ne numim români și că țara noastră se cheamă România. Vlahi sau Valahi ne-au numit alții, și cu vremea, termenul a început să capete o nuanță peiorativă. Pentru un specialist în istoria Europei centrale necunoașterea sau neluarea în seamă a acestei distincții apare mai mult decît surprinzătoare. Și aceasta, cu atit mai mult cu cit, pe parcursul întregului articol nu a uitat să treacă de fiecare dată, denumirea de români, între paranteze. A pierdut probabil din vedere că una din doleanțele românilor proclamate pe Cîmpia Libertății a fost aceea de a nu li se mai adresa nimeni cu numele de valah. Două lucruri ni se pare că merită să fie menționate în încheierea acestor observații: 1. D. A. Jonas taxează drept vis originea daco-romană a românilor. Dacă se referă la credința autorilor Supplex-ului și a Memorandmn-ului că își pot afla bunăvoința bătind la ușile împăraților și susținîndu-și cauza cu argumente istorice, atunci putem fi de acord să vorbim de vise. Căci istoria a demonstrat că dreptatea nu a fost de partea lor, ci a lui Horea și Avram lancu. 2. Detunde rezultă că nivelul informației și probitatea științifică nu sînt întotdeauna direct proporționale cu titlurile științifice și universitare afișate. Unii partizani de opinie au avut măcar inteligența sau prudența de a ascunde cele două defecte sub un pseudonim. Ligia Bârzu 35 O. Bîrlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, p. 24—25, 26—27. 36 Ibidem’ p 26' www.dacorornanica.ro VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ DE LA TIMIȘOARA CONSACRATĂ ANIVERSĂRII A 60 DE ANI DE LA FĂURIREA PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN într-o organizare perfectă Muzeul Banatului a reușit să reunească în zilele de 6 și 7 martie 1981 în orașul de pc malurile Begăi cadre universitare, cercetători, muzeografi, activiști de partid, istorici din principalele centre culturale ale țării într-o sesiune științifică de prestigiu dedicată aniversării a 60 de ani de la crearea Partidului Comunist Român. După cuvintul de deschidere rostit în plenul sesiunii de către tovarășul Petre Dănică, prim secretar al Comitetului județean Timiș al P.C.R., care a salutat cu căldură pe partlcipanți urîndu-lc succes deplin în reușita manifestării, au fost susținute următoarele comunicări: Etnogeneza românilor. Noi puncte de vedere de prof. dr. doc. I. I. Russu din Cluj-Napoca, Cetăli din lemn și pămtnt — centre ale unor formafiuni statale românești tn secolele VI—XI de dr. Lucian Chițescu — șef dc secție la Muzeul de Istorie al R.S.R., Iluminism și aefiuni revoluționare bănățene tn slujba unității naționale (secolul al XIX-lea), prof. dr. doc. Cornelia Bodea — cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae lorga" care a citit și scrisoarea dc salut trimisă în numele Institutului de prof. univ. dr. Ștefan Ștefănescu, ,,Informații documentare din Arhivele Statului despre mișcarea muncitorească și socialistă din România” de Ionel Gal — directorul general al Arhivelor Statului, Partidul Comunist Român — continuatorul direct al Partidului clasei muncitoare creat tn 1893 de dr. Augustin Deac — cercetător științific principal la Institutul de Studii Istorice și Social- politice de pe lingă C.C. al P.C.R., Făurirea Partidului Comunist Român — etapă nouă, superioară tn mișcarea muncitorească din România de prof. univ. dr. Nicolae Petreanu — șeful catedrei de istorie a patriei, a mișcării muncitorești și democratice din România și a P.C.R. de la Academia „Ștefan Gheorghiu”, ,,Partidul Comunist Român — forța politică cea mai activă a luptei poporu- lui român pentru progresul, independența și integritatea teritorială a României eoni, univ. dr.Mihai Fătu — directorul Muzeului Banatului Timișoara, „Activitatea revoluționară din anii ilegalității a tovarășului Nicolae Ceaușescu, pildă de dtrzenie și devolamenl pentru slujirea înaltelor idealuri ale P.C.R., dr. Olimpiu Matichescu — cercetător științific principal la Institutul de Studii Istorice și Social Politice de pe lingă C.C. al P.C.R., Contribuția naționalităților conlocuitoare ia apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a României tn perioada dictaturii regale, prof. univ. dr. Traian Bunescu — Universitatea Timișoara, Știință și conștiință istorică tn politica P.C.R. de edificare a socialismului conf. univ. dr. loan S. Mureșan — Institutul Politehnic „Traian Vuia” Timișoara, Partidul Comunist Român — forța politică conducătoare tn lupta poporului român pentru edificarea socialismului și înaintarea României spre comunism Augusta Anca — președinte al Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al județului Timiș, și altele, urmărite cu viu interes de o numeroasă asistență formată din activiști de partid și de stat, ai organizațiilor de masă șl obștești, istorici, cercetători, muzeografi, cadre didactice, studenți, ziariști și alți oameni ai muncii din întreprinderile și instituțiile timișorene. Avînd în vedere larga participare a istoricilor la această sesiune, lucrările au fost continuate în două secțiuni: I — Istorie veche și medie și II — Istorie modernă și contemporană. Trebuie menționat faptul că și la audierea comunicărilor din secțiuni a existat în permanență un public numeros, îndeosebi cadre didactice, cercetători și studenți, care a urmărit cu atenție și vădită preocupare fiecare intervenție. Considerăm că și din acest punct de vedere reuniunea de la Timișoara constituie un bun exemplu de conștiinciozitate și interes din partea organizatorilor, preocupați în permanență de grija de a asigura cele mai bune condiții desfășurării lucrărilor sesiunii atît în ceea ce privește calitatea și conținutul intervențiilor, popularizarea manifestării, cît și cadrul necesar adecvat. Din lucrările pe secțiuni vom cita unele titluri semnificative pentru conținutul tematic al sesiunii. Astfel, la secțiunea La au fost cuprinse teme ca: Așezarea Tisa Polgar, contribuțiile noilor cercetări de la Parța dr. Gheorghc Lazarovici — Muzeul dc Istorie al Transilvaniei Cluj- ,,REVISTA DE ISTORIE", Tom. 34, nr. 6, p. 11E3-1197, 1981 www.dacoromanica.ro 1184 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2 Napoca, Atelierul pentru prelucrarea bronzului de la Timișoara (Contribuții la studiul prelucră- rii bronzului In spațiul carpato-danubiano-pontic) Florin Medeleț — muzeograf principal la Muzeul Banatului Timișoara, Ceramica Periam; cu privire la geneza și evoluția ei dr. Doru Luminoșii — Institutul Politehnic ,.Traian Vuia” Timișoara, Cu privire la activitatea monetară a dacilor in secolul I î.e.n. — secolul I e.n, asistent univ. Octavian Dogariu — Institutul Agronomic Timișoara, Elena Fundureanu — Muzeul Banatului Timișoara și Mircea Mare — Muzeul Banatu- lui Timișoara, Atelierele ceramice romane și daco-roniane tn sud-vestul Daciei (secolul II —IV e.n.) dr. Doina Benea — muzeograf principal la Muzeul Banatului Timișoara, Continuitatea românilor In Banat (cu referire la secolele VII—IX e.n.) Ilie Uzum — directorul Muzeului de Istorie al județului Caraș-Severin, Cimitirul feudal timpuriu de la Cioreni (rezultate preliminare) Alexan- dru Rădulescu — muzeograf principal la Muzeul Banatului Timișoara, Permanențe ale vieții românești in zona Făgetului (cu referire la secolele IX—XVII) prof. Petru Ursulescu — școala generală Tomești, jud. Timiș, Permanență și continuitate românească In Valea Bistrei dc Nicolae Secară — muzeograf principal la Muzeul Banatului Ti.nișoara, Sistemul de apărare a Banatului Împotriva invaziei otomane In secolul al XV-lea prof. Radnai Hnrry — Liceul industrial nr. 2 Timișoara, Documente privind lupta antiotomană a bănățenilor In a doua jumătate a secolului al XVI-lea depistate la arhiva de război din Viena de Tiberiu Moț — directorul Filialei județului Timiș a Arhivelor Statului Cartea veche străină din veacul ai XVII-lea din colecția Muzeului Banatului Maria Șipoș — muzeograf principal la Muzeul Banatului, Date inedite cu privire la procesul apariției relațiilor de prodneție capitaliste pe unele domenii bănățene, secolul al XVIII-lea ■conf. univ. dr. Aurel Țintă, Timișoara, Măsuri întreprinse de Curtea Vieneză pentru întărirea dominației habsburgice asupra Banatului In secolul al XVIII-lea de Gabriela Blănării — arhivist la Filiala județului Timiș a Arhivelor Statului, Aspecte din lupta populației lugojene împotriva dominației habsburgice In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea prof. Emeric Lay — Liceul ,,G. Brediccauu” Lugoj și altele, lucrări deosebit de valoroase pentru varietatea și bogăția informațiilor cu caracter local și de integrare a regiunii Banatului In contextul general al istoriei noastre naționale. Pe bună dreptate s-a acordat un spațiu mai larg dezbaterii problemelor de istorie con- temporană avînd în vedere caracterul omagial al evenimentului căruia i-a fost dedicată sesiunea cît și importanței temelor legate de activitatea Partidului Comunist Român atlt în perioada interbelică, dar mai ales în anii războiului și în cei de după 23 August 1944 pentru transformări radicale în întreaga viață social-cconomică și politică a României. Astfel că la secțiunea a Il-a Istorie modernă și contemporană au fost înscrise peste 50 de comunicări, de mare însemnătate științifică și documentară ce au produs o mare satisfacție tuturor participanților. Dintre acestea semnalăm cele susținute de cadrele didactice de la Academia „Ștefan Gheorghiu” Partidul Comunist Român — inițiatorul și conducătorul transformărilor democratice In trecerea la revoluția socialistă prof. univ. dr. Ștefan Lache, Contribuția Partidului Comunist Român la realizarea noii unități a mișcării comuniste și muncitorești internaționale conf. univ. dr. Ilie Seftiuc, Contribu- ția Partidului Comunist Român, a tovarășului Nicolae Ceaușescu la definirea conceptului de nouă ordine internațională conf. univ. dr. Bălței Domițian, precum și comunicarea Istoria patriei și a Partidului Comunist Român In opera tovarășului Nicolae Ceaușescu susținută de dr. Marin lorda- che, secretar al Comitetului județean Timiș al Partidului Comunist Român. Din tematica acestei secții, în ordinea cronologică a evenimentelor, mai cităm studiile: Legăturile socialiștilor bănățeni eu Internaționala I-a dr. Ion Georgescu — profesor la școala generală nr. 3 Lugoj, Eftimie Murgu luptător pentru emanciparea națională și socială. Informații din arhivele străine de Emilia Poștăriță și Elena losefide — arhiviști principali la Arhivele Statului București, Mișcarea națională românească din Banat și problematica Memorandumului de Milin Miodrag — Universitatea Timi- șoara, Noi mărturii arhivistice despre lupta românilor din vestul României pentru libertate și drepturi naționale (sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea dr. Viorel Faur, șeful secției de istorie de la Muzeul Țării Crișurilor Oradea și Mihai Apan, arhivist principal la Filiala județului Bihor a Arhivelor Statului, Cu privire la legăturile lui Vasile Goldiș cu mișcarea socialistă transilvăneană la sfîrșitul secolului al XlX-lea dr. Gheorghe Șora, profesor la Liceul industrial nr. 9 Timișoara, Ziarul „Drapelul" din Lugoj și lupta românilor bănățeni pentru independență națională și unitate statală lector univ. dr. Elena Ostoici — Institutul Politehnic „Traian Vuia” Timișoara, Mișcarea muncitorească din Banat și Marea Unire din 1918 Vasile Dudaș, muzeograf principal la Muzeul Banatului Timișoara, Activitatea politico-ideologică desfășurată de către organizațiile socialiste din Banat pentru transformarea partidului socialist In partid comunist (1920—1921) prof. univ. dr. William Marin — Universitatea Timișoara, Situația politică din Banat In anul constituirii Partidului Comunist Român de Radu Păiușan — Universi- tatea Timișoara, Idei progresiste în presa interbelică din Banat de Maria Pop Pongrâcz, redactor la ziarul „Szabad Szo” Timișoara, Mișcarea muncitorească din Banat Intre anii 1922—1928 dr. Otilia Murgu, profesor la Școala generală nr. 19 Timișoara, Procesul intentat împotriva militanților comuniști și ai mișcării sindicale din august-septembrie 1929 de la Timișoara de Thomas www.dacoromanica.ro 3 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 1185 Breier — secretar al Comitetului orășenesc de partid Jimbolia, Aspecte ale luptei forțelor progre- siste și democratice din rindurile naționalităților germane conduse de comuniști pentru apărarea integrității teritoriale, a independenței și suveranității naționale (1933—1940) Marin Badea, cercetător științific la Institutul de studii istorice și social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R., Clasa muncitoare — principala forță socială antifascistă din România (1934 — 1936) dr. Ion lacoș, cercetător științific principal la Institutul de studii istorice și social politice de pe lingă C.C. al P.C.R., Adeziunea populației Banatului la dezideratul național de apărare a frontierei de vest a României din anii 1939—1940. Documente și date noi, Vasile T. Ciubăncan, lector la Școala Interjudețeană de partid Cluj-Napoca, Acțiuni întreprinse de România pe plan economic pentru: păstrarea independenței, suveranității și integrității teritoriale Intre anii 1938—1940 asistent univ. Gheorghe Ruja, Institutul Politehnic „Traian Vuia” Timișoara, Rolul presei comuniste din Banat In mișcarea de rezistență antifascistă din anii 1940—1944 conf. univ. dr. Gheorghe I. Oancea — Universitatea Timișoara, Activitatea de propagandă desfășurată de către Comitetul Regional Banat al P.C.R. parte organică a mișcării de rezistență antifascistă tn această parte a țării Gavrilă Sarafolean, redactor șef adj. la „Revista Muzeelor și Monumentelor”, Aspecte ale solidarității poporului român cu lupta de rezistență a popoarelor Iugoslaviei 1940— 1945 Gorgoi Mihai, muzeo- graf la Complexul muzeal Golești, Contribuția armatei române la apărarea orașului Timișoara, septembrie 1944, col. dr. Leonida Loghin, șef sector la Centrul de studii și cercetări de istorie șî teorie militară, Eroii Banatului in războiul antifascist; cpt. Alexandru Duțu, cercetător științific al Centrului de studii și cercetări dc istorie și teorie militară, Luptele din Banat din septembrie 1944 oglindite In documente germane; Monica Andone, cercetătorști ințific la Centrul de studii și cercetări de istorie și teorie militară, Considerații privind contribuția Corpului de cavalerie român In războiul antifascist In anul 1944 ing. Valeriu A. Giuran, cercetător științific principal la Centrul de chimie Timișoara, Cucerirea prefecturilor, aspect major la lupra pentru putere (octom- brie 1944 — februarie 1945; dr. Traian Udrea, cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae lorga”, Lupta Partidului Comunist Român pentru înfăptuirea reformei agrare din Banat 1945 prof. Ion Rafai — Școala generală nr. 5 Timișoara, Asigurarea unui climat de liniște și ordine publică pe întreg teritoriul țării — una din preocupările principale și imediate ale P.C.R. tn politica sa de guvernare de Gelu Ureche — București, Procesul creșterii capacității poliiico-organizaiorice a organizației regionale P.C.R. Banat în lupta pentru înfăptuirea transformă- rilor democratice din anii 1944 1947” dr. Ioana Luncan, directorul Cabinetului județean pentru activitatea ideologică și polilico-educativă, Partidul Comunist Român — detașament activ al mișcării comuniste și muncitorești internaționale” lector univ. loan Pandur, Universitatea Timi- șoara, Documentele Congresului al Xll-lea cu privire la procesul educației comuniste, patriotice revoluționare a tinerei generații dr. Gheorghe Șora și Gheorghe Laeș — Timișoara. Sesiunea științifică de la Timișoara s-a remarcat prin abordarea unei vaste problematici, bine echilibrată din punct de vedere tematic, prin seriozitatea tratării și analizării unor evenimente complexe ale istoriografiei noastre, cu deosebire a celei privind perioada contemporană, încadrîn- du-se ca o contribuție de prim rang în cadrul manifestărilor omagiale închinate aniversării a 60 de ani de la crearea Partidului Comunist Român. Un ștand de carte social-politică a contribuit la informarea operativă cu ultimele noutăți editoriale din acest domeniu. Gelcu Maksutovici ANIVERSAREA CREĂRII INSTITUTULUI DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE „A.D. XENOPOL” DIN IAȘI De orașul Iași, străvechea capitală a Moldovei și capitala României însăși între 1916 și 1918, și-au legat numele o seamă de istorici de prima mărime ai românilor, între ei aflîndu-se un D. Cantemir san un M. Kogălniceanu, un A. D. Xenopol sau un N. lorga, un Gh. I. Brătianu sau un Andrei Oțetea. Pină la începutul celui de-al doilea război mondial, cercetarea istorică fundamentală s-a desfășurat, de regulă, la Universitate-(1860—1940), între dascălii prestigioși de aici nuinărîndu-se și profesorul Ilie Minea. A fost, prin excelență, un medievist, prin formație, vocație și creație istoriografică. Tot el a fost și ctitorul Institutului de istorie și arheologie „A. D. Xenopol” din Iași. Fondarea unui institut specializat in cercetarea istorică se întemeia, înainte de orice, pe bogata tradiție istoriografică a lașilor. Apoi, evenimentul a survenit nu întîmplător, mai precis atunpi cind — tocmai dîndu-se curs necesităților intime ale evoluției disciplinei și intereselor naționale — în toate marile centre universitare și academice ale țării constituirea www.dacoromanica.ro 1186 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 4 unor asemenea nuclee de cercetare era la ordinea zilei: după fondarea Institutului de studii sud-est europene la București în 1914 și a Institutului de istorie națională la Cluj în 1920, după crearea Institutului de studii bizantine în 1926 și a Institutului dc istorie universală în 1936, ambele de către N. lorga în capitala țării, Institutul din Iași apărea în același an cu Institutul de istorie națională al lui Constantin C. Giurescu și preceda Institutul de studii și cercetări balcanice din 1913 al lui V. Papacostea. Studiul documentelor din arhiva Universității „Al. I. Cuza” din Iași relevă, fapt mai puțin cunoscut pînă acum, că, în cursul anului 1940, istoricul Hic Minea, titularul disciplinei Istoria Românilor și în consecință directorul Seminarului de Istoria Românilor „A. D. Xcnopol”, a solicitat în mai multe rînduri Consiliului profesoral al Facultății de litere și Filosofic, transforma- rea Seminarului intr-un institut. Conducerea Facultății a fost de acord și, în acest sens, a interve- nit de fiecare dată pe lingă Ministerul Educației Naționale, Cultelor și Artelor, care a admis în cele din urmă, prin adresa nr. 36 752 din 18 februarie 1941 cererea profesorului Minea. Astfel a luat naștere Institutul de Istoria Românilor „A. D. Xenopol”, pendinte de Facultatea dc Litere și Filosofic a Universității ieșene. După moartea lui Ilie Minea, în februarie 1943, succesorul său, profesorul Alexandru V. Boldur, a ob[inut — prin decretul-lege nr. 333 din 25 mai 1943 — ca, sub denumirea de Institutul de Istoric Națională, acesta să capete statutul de persoană juridică de drept public. în acest fel, eforturile de organizare instituțională a cercetărilor istoriografice în Iași repurtară un important succes, astăzi fundația profesorilor Minea și Boldur atingind fru- moasa vîrstă de patru decade. împlinirea a 40 de ani dc activitate a Institutului de istorie și arheologic „A. D. Xcnopol’’ din Iași a prilejuit o serie de manifestări științifice în zilele de 20 și 21 februarie 1981, pe planul întîi situîndu-se organizarea unei sesiuni omagiale dc comunicări * cc s-a bucurat dc participa- rea unor specialiști din București, Chij-Napoca, Galați și Iași. Această sesiune, prevăzută în Planul Academiei de Științe Sociale și Politice a R. S. România pe anul 1981 și organizată în colaborare cu Comitetul dc Cultură și Educație Socialistă al Județului Iași, și-a propus să ilustreze tema Contribuții ale istoriografiei ieșene in domeniul istoriei României și universale (1941 — 1981). Lucrările sesiunii s-au desfășurat într-o ședință plenară, succedată de ședințe pe secții —istoric veche și medie și istorie modernă și contemporană. Sesiunea omagială a debutat cu un cuvînt dc salut adresat dc profesorul Mircea Petrescu- Dîmbovița, directorul Institutului de istoric și arheologie „A. D. Xenopol”, tuturor celor prezenți la ședința inaugurală plenară. în continuare s-au prezentat mesaje de salut din partea: Comitetului Județean Iași al P.C.R. (Alecu Floareș, secretar); Universității „Al. I. Cuza” (prof. dr. Mihai Todosia, rectorul Universității); Academiei de Științe Sociale și Politice a R. S. România, Secția de istoric-arheologie (prof. dr. Răzvan Theodorescu); Ministerului Edu- cației și Învățămîntului, Direcția cercetării științifice (lector Ștefan Ciobanii); Asociației interna- ționale de studii sud-est europene (academician Emil Condurachi); Universității din Galați (conf. dr. E. Mihâly); Direcției Generale a Arhivelor Statului (prof. A. Pricop); Institutului de istorie „N. lorga” din București (prof. dr. Ștefan Ștefănescu, membru corespondent al Academiei); Institutului dc istorie și arheologie din Cluj-Napoca (academician Ștefan Pascu); Institutului de studii istorice și social-politice dc pe lîngă C.C. al P.C.R. (cercetător principal A. Karețchi); Institutului de arheologic din București (prof. dr. doc. D. M. Pippidi, membru corespondent al Academici); Institutului dc tracologie din București (prof. dr. doc. D. Berciu); Arhivelor Statului din Iași (prof. D. Ivăncscu); Muzeelor dc istorie din Galați și Botoșani și foștilor colaboratori — prof. dr. Alexandru V. Boldur (directorul Institutului între anii 1943 și 1948) și prof. N. lordăchescu, cercetător. în continuare, prof. dr. doc. M. Petrcscu-Dîmbovița a prezentat amplul raport intitulat Institutul de istorie și arheologie ,,A. D. Xenopol” din Iași la 40 de ani. Realizări și perspectioe căruia i s-au adăugat, tot în ședința plenară, șapte comunicări purtînd același caracter dc bilanț al studiilor ieșene de istorie din ultimii 40 de ani, și anume: Ilie Minea și Alexandru Boldur, ctitori ai Institutului de istorie și arheologie ,,A. D. Xenopol" din Iași (Ștefan S. Gorovci, dr. Al. Andronic); Realizări ale arheologiei ieșene (Adrian G. Florescu, dr. D. Gh. Teodor); Editarea izvoarelor medievale (L. Șimanschi); Contribuții fundamentale in istoria social-economică și politică a României moderne (prof. dr. Gh. Platon); Cercetări ieșene privind istoria contemporană a României (dr. Gh. Buzatu); Contribuții la istoria culturii naționale (dr. Al. Zub) și Cercetări de istorie medievală (conf. dr. V. Cristian, dr. L. Boicu). Materialele prezentate au identificat mal multe etape în evoluția Institutului între anii 1941 și 1981. A fost îndeosebi meritul raportului prof. M. Petrescu-Dîmbovița dc-a fi insistat asupra fiecăreia dintre aceste etape: I) dc constituire ♦ Toate comunicările susținute în cadrul sesinjiii urmează să fie tipărite în „Anuarul Institutului dc istoric și arhcolțiyițyțțLfl)jțKftlM>WWWWCftțțX]>c anul 1982 (tomul al XIX Ica). 5 VIAȚA ȘTIINȚIFICA • 1187 și afirmare a Institutului în cadrul Universității ieșene (1941 — 1948); II) de reorganizare și impunere în cadrul Filialei Iași a Academiei (1949—1970), etapă profund marcată, în 1964— 1965, de documentele de partid ce au pus în centrul preocupărilor noastre aflarea și afirmarea adevărului istoric; III) de consolidare și afirmare pe un plan superior a potențialului științific al Institutului (1970—1981), corespunzătoare coordonării planului de către Academia de Științe Sociale și Politice a R. S. România, iar din 1975, după integrare, în colaborare cu Ministerul Educației și Învățămîntului. Sub raport științific, perioadei inițiale de activitate a Institutului „A. D. Xenopol’’ îi datorăm editarea, în condițiile dificile ale războiului și, apoi, ale primilor ani postbelici, a revistei ,.Cercetări Istorice” (voi. XVII, 1943), continuată, după moartea lui Ilie Minea, cu „Studii și cercetări istorice” (voi. XVIII—XX, 1943 — 1947). De asemenea, în 1941 — 1942 s-au tipărit trei Buletine, iar lucrările mai ample și cărțile au apărut în seriile Biblioteca Institutului sau Publicațiile Institutului, printre autori aflîndu-se M. Costăchescu, N. Corivan, G. Turcu, N. Grigo- raș, Alexandru V. Boldur, Paul Mihail ș.a. Acelceași perioade ii aparțin și contribuțiile istorîo- grafice de rezonanță ale lui Andrei Oțetea și D. Ciurea, care, fără să fi fost membri ai Institutu- lui, s-au numărat printre colaboratorii săi. Să reținem, în sfîrșit, că, pînă în 1948, au prezentat comunicări în cadrul Institutului ori au colaborat cu studii și articole la revistele sale reputați specialiști: prof. I. Lupaș, membru al Academiei Române, Const. C. Angelescu, loachim Crăciun, G. Ivănescu, T. Holban, V. Motogna, Paul Nicorescu, Ștefan Pascu, Aurelian Sacer- doțeanu, Gr. Scorpan, Dan Simionescu, G. Zâne. între 1919 și 1970, Institutul „A. D. Xenopol” a editat publicațiile „Studii și cercetări științifice” (continuate, din 1964, de un Anuar) și „Arheologia Moldovei”, din 1961. Personalul științific a sporit de la șapte la 36 dc cercetători, care au înscris între realizările lor de prestigiu investigarea arheologică sistematică a spațiului est-carpatic, colaborările la ediția l-a a Tratatu- lui de Istoria României (voi. I—IV) și la întocmirea colecției Documente pricind istoria României, seria A/Moldova (11 volume). Spre sfirșitul acestei etape acumulările cantitative s-au tradus în calitate, studiilor și articolelor fiindu-le preferate abordările largi, monografice și sintetice, ale unor perioade sau probleme ale istoriei patriei. Valoarea unor contribuții a fost recunoscută prin distingerea volumului Dezvoltarea economiei Moldovei, 1848 1864 (București, Edit. Academiei, 1963) cu premiul ,,N. Bălcescu” al Academiei (capitolele dr. Ecat. Negruți, dr. Const. C. Ange- lescu și dr. L. Boicu). în cursul anilor ’70, activitatea cercetătorilor și colaboratorilor Institutului „A. D. Xeno- pol”, în primul rînd cadrele didactice dc la Universitatea din Iași, din 1975 Institutul fiind inte- grat Facultății de istorie-filozofie, a repurtat succese deosebite, în cele mai diverse direcții: specializarea cercetătorilor, mai cu seamă prin doctorantură; burse de studii și stagii de docu- mentare în arhivele și bibliotecile străine (R. F. Germania, Austria, Franța, Polonia, U.R.S.S., Statele Unite ale Americii, Turcia, Marca Britanie); participarea la manifestări științifice interne ori la congrese și colocvii internaționale organizate în țară și străinătate; impunerea revistelor Institutului („Anuarul” și „Arheologia Moldovei”) între publicațiile de specialitate din țară; colaborarea specialiștilor ieșeni la întocmirea colecției Documenta Romaniae Ilistorica (patru volume editate și alte cinci definitivate), la publicația cu caracter internațional Inventaria Archaeologica (patru fascicule) și la redactarea marilor tratate: Istoria României, Istoria uni- versală, Istoria mișcărilor de eliberare națională, antiimperialistă, compendiul de Istoria României; publicarea a peste 60 de volume consacrate unor momente sau procese fundamentale din tre- cutul nostru și al lumii. Celor mai de seamă realizări istoriografice li s-au acordat premii ale Academiei, printre laureați aflîndu-se: I. Caproșu, V. Chirica, C. Cihodaru, Ștefan S. Gorovei, V. Neamțu, M. Petrescu-Dîmbovița, Gh. Platon, D. Șandru, L. Șimanschi (de două ori), D. Gh. Teodor și Al. Zub (pentru două lucrări). Dacă materialele susținute în cadrul ședinței plenare au insistat asupra rezultatelor anilor 1941 1981, comunicărilor prezentate în secții au dovedit temeinicia preocupărilor actuale ale istoricilor români, la sesiune participînd, cum am consemnat deja, recunoscuți specialiști din București, Cluj Napoca și Galați — prof. dr. Pompiliu Teodor, prof. dr. Răzvan Theodorcscu, conf. dr. I. Scurtu, conf. C. Mocanu, dr. N. Bocșan, prof. dr. loan-Radu Mircca. Prccizînd că lucrările secțiilor s-au încheiat constant cu ample și rodnice discuții, unele controversate și într-o atmosferă ceva mai „caldă”, fapt care, în ultimă instanță, a subliniat utilitatea și necesitatea unor dezbateri periodice ale istoricilor (prof. dr. PompiliuTeodor, prof. dr. Gh. Platon, conf. dr. I. Scurtu, conf. C. Mocanu și cercetător L. Eșanu), supunem atenției cititorului titlurile comunică- rilor incluse în programul celor două secții ale sesiunii omagiale de la Iași: Așezările fortificate dacice de la est de Carpați (Adrian C. Florescu); începuturile feudalismului In Moldova (dr. V. Spi- nei); Curți domnești medievale la est de Carpați (dr. Al. Andronic, Stela Cheptea); Preocupări de editarea documentelor medievale românești la Iași, 1941—1950 (Lucia Dalila Aramă); Semnifica- (iile culturale alcaclivilății de cancelarie In Moldova medievală (L. Șimanschi); Structura social- www.dacoromanica.ro 1188 VIATA ȘTIINȚIFICA 6 politică a Moldovei tn secolele XV—XVI (prof. dr. C. Cihodaru); Cercetări de istorie medie la Iași tn perioada 1940—1930 (conf. dr. V. Neamțu); Drumurile medievale moldovenești și mediul islorico-nalural (D. Agache); Contribuții ieșene la studiul istoriei dreptului și a evoluției institu- țiilor medievale In Moldova (dr. N. Grigoraș); Artă și politică tn Moldova tn prima jumătate a secolului al XVII-lea (prof. dr. Răzvan Thcodorcscu); Cultura Moldovei tn secolele XIV — XVII. Istoriografie (prof. dr. loan-Radu Mircea); Contribuții la studiul istoriei raporturilor româno-otomane tn Evul Mediu (dr. T. Gemil); Unele aspecte din istoria relațiilor politice româno- polone in prima jumătate a secolului al XVII-lea (dr. Ven. Ciobanu), în cadrul sec(iei de istorie veche și medie; Gtndirea istorică a lui Gh. I. Brătianu (prof. dr. Pompiliu Teodor); Mișcări premergătoare revoluției de la ISIS tn Banat (dr. N. Bocșan); Studii privitoare la dezvoltarea economică a Moldovei de la Regulamentul Organic plnă la Unirea Principatelor (dr. Const. C. Angelescu); Evoluția demografică a Moldovei (dr. Ecaterina Negruți); Cercetarea istoriei politice a României din anii 1866—1877 (conf. dr. V. M. Russu, lector M. Timofte); Contribuții la studiul legislației muncii tn România modernă și contemporană (conf. dr. D. Rusu, prof. dr. Emilian Bold); Documente inedite privitoare la istoria modernă a României in arhivele din R. D. Germană (dr. Steluța Mărieș); ,.Latinii de la Dunăre" — Presa americană despre români la sfirșitul veacu- lui trecut (dr. D. Vitcu); Evoluția mișcării socialisteși muncitorești și semnificația făuririi P.C.R., tn lumina cercetărilor actuale (conf. C. Mocanu); Considerații privind locul perioadei interbelice in istoria României (conf. dr. I. Agrigoroaiei); Regimul politic din România interbelică (conf. dr. I. Scurtu); Contribuții istoriografice privitoare la viața politică din România Intre 1918 și 1938 (dr. Gh. I. Florescu); Structura socială a satului in România interbelică (dr. D. Șandru); Rela- ția modcrn-actual in evoluția științei românești în perioada interbelică (dr. I. Saizu); Implicațiile prezenței demnitarilor polonezi pe teritoriul României, 1939 1940 (cercct. A. Karețcht și L. Eșanu); Contribuția tinerelului la lupta pentru dezvoltarea democratică a României In perioada, interbelică (lector Ștefan Ciobanu); Documente privind istoria României tn epoca celui de-al doi- lea război mondial în arhivele americane (dr. Gh. Buzatu), în cadrul secției de istorie modernă și contemporană. Gheorghe Buzatu AL DOILEA CONGRES INTERNAȚIONAL DE ISTORIE ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ A TURCIEI în zilele de 1 — 5 iulie 1980 a avut loc la Strasbourg cel de-al doilea Congres internațional de Istorie economică și socială a Turciei. La această manifestare științifică de înalt prestigiu au participat turcologi de seamă din Franța, Austria, Belgia, Bulgaria, R. F. Germania, Israel, Iugoslavia, Marea Britanie, Olanda, România, Statele Unite, Tunis, Turcia și Ungarla. Din țara noastră au luat parte, ca invitați ai Centrului Național de Cercetare științifică din Franța, Mihai Guboglu și dr. docent Maria-Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgarii, colaboratori ai Institutului de Istorie ,,N. lorga". La ședința solemnă de deschidere a lucrărilor congresului au vorbit prof. Irene Melikoff de la Universitatea de Științe umane din Strasbourg, directoarea Institutului de Turcologie din acest oraș, prof. Halii Inalcik de la Universitatea din Chicago din a căror inițiativă s-au organizat congresele de istorie economică și socială a Turciei și prof. Kemal Karpat de la Universitatea din 'Wisconsin. în cadrul congresului au fost tratate teme foarte variate. Prof. Vanăo BoSkov (Iugoslavia) a atacat problema foarte spinoasă a autenticității și originalității unor vechi izvoare otomane. De istoria agrară s-a ocupat prof. Halii Inalcik care a analizat cu deosebită competență sistemul ciftlik-reaya, arătînd că în epoca de declin a Imperiului otoman s-au format prin arendare (mukataa) cumpărare sau acaparare de pămînturi ale statului mari domenii care reprezentau un nou tip de exploatare agricolă ce practica o cultură intensivă, întemeiată pe exploatarea țăranilor (reaga). Constrînși să plătească stăpînilor de pămînt (sahib-i arz) o rentă separată în afara dărilor sporite către stat, țăranii au ajuns la discreția cămătarilor, pierzîndu-și pămînturile. în comunicarea despre situația reayalelor din eyaletul Timișoarei în epoca stăpînirii otomane (1552—1718) autoarea acestor rînduri a analizat statutul țăranilor români și sîrbi după cucerirea otomană, ajungînd la concluzia că se bucurau de condiții mai bune decît în vremea dominației regilor maghiari. în deosebi țăranii colonizați de stat pentru a presta unele slujbe precum și cei de pe domeniile fundațiilor de utilitate publică (vakf) aveau o situație mai bună www.dacoromanica.ro 7 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 1189 decît cci stabiliți pe timaruri, ceea ce a provocat mișcări de populație in cadrul eyaletului, iar spre sfirșitul veacului al XVII-lea în timpul războiului cu Habsburgii emigrări în masă în Transil- vania. De mutațiile survenite în structurile agrare în epoca Tanzimatului s-a ocupat Liubova Balard! (Algeria) care a arătat că această mișcare își propunea să ocrotească pe țărani împotriva notabililor (ayan) care au ajuns mari seniori feudali și chiar fondatori de adevărate dinastii, întemeindu-se pe izvoare otomane inedite din veacul al XVI-lea Mihai Guboglu a pus în lumină importanta contribuție a țărilor române la aprovizionarea Istanbulului, a cetăților de- margine și a oștilor expediționare otomane, stabilind pe de o parte categoriile de mărfuri româ- nești furnizate porții, iar pe de alta, produsele orientale importate în Țara Românească și în Moldova. A arătat că nu poate fi vorba de instaurarea unui monopol otoman asupra produselor românești, în general libere la export și a scos în evidență influența exercitată de economia otomană asupra economiei românești care a preluat o serie de unități de măsură otomane (kilar ocaua etc.). In comunicarea sa intitulată Griul și raporturile oenelo-olomane tn secolul al XVI-lea,. Bruno Simon (Franța) a prezentat în paralel politica frumentară a Veneției și a Imperiului otoman, stabilind existența a patru faze în evoluția comerțului de grîu otoman. După o fază de abundență generală care acoperă prima jumătate a secolului al XVI-lea, a urmat boom-ul griului turc (1548 — 1565), apoi o fază de interzicere a exportului de grîu (1563—1590) provocată de criza din timpul războaielor cu Iranul și cu Habsburgii și în sfirșit reluarea exportului oficial limitat la perioadele de abundență de cereale în Imperiul Otoman. O serie de noi date cu privire la istoria comerțului otoman în Ungaria în secolul XVIII au fost prezentate dc Elod Vass (Ungaria). Alte comunicări s-au axat pe probleme financiare. într-o comunicare deosebit de interesantă, II. S. Mayer (R.F.G.) a prezentat și analizat un buget otoman din vremea domniei sultanului Mehmed al II-lea Fatih. Bistra Cvetkova (Bulgaria) a tratat problema creditului în Balcani în secolele XVI—XVIII iar Zafer Toprak (Turcia) s-a ocupat de problemele monetare din Imperiul otoman dc la sfirșitul secolului al XVIII- lea pînă la începutul veacului XX. Registrele fiscale ale insulei Naxos în vremea stăpînlrii otomane au fost cercetate de- Gerhard R. Bossha-Erdbrink (Olanda) iar inventarele stabilite după decesele unor turci au fost analizate sub aspectul economic de Gilles Veinstcin (Franța). Cîteva comunicări au fost consacrate unor probleme speciale. Suzan Skiliter (Marea Britanie) s-a ocupat de ta’yinul ambasadorului Angliei la Poartă, Edward Barton, în timpul campaniei din 1596 la Egri. liber Ortayli (Turcia) a urmărit activitatea lui Midiiat pașa în calitate de guvernator al provinciei Dunărea (Tuna Vilăyeli). Nedjat Goyunț, (Turcia) s-a ocupat de recrutarea lucrătorilor și de procurarea de material de construcție în Imperiul otoman în secolele XVIII—XIX iar Rhoads Murphey (S.U.A.) a descris atitudinea otomană față de- tehnologia occidentală punînd în lumină rolul tehnicienilor efrenci în aplicațiile civile și militare. Abdeljibil Tcmini (Tunis) a adus unele date noi cu privire la istoria economică și socială a regenței otomane de la Alger. Foarte puține comunicări s-au axat pe probleme pur sociale. Emel Esin (Turcia) urmărind viața și activitatea fiicei sultanului Selim al II-lea a pus în lumină rolul femeii in societatea, otomană. Ercumend Kuran (Turcia) a analizat repercusiunile sociale ale reformei învățămîntu- lui în Imperiul otoman iar prof. Louis Bazin (Franța) a cercetat dicționarul lui Sami Bey, Kămus-i Fransevi (1905), punînd în evidență modul cum se exercita censura otomană asupra lexicografici. Ședințele au fost prezidate de profesorii Berthold Spuler, Barbara Flemming (Olanda),. Bistra Cvetkova, Gyula Kăldy-Nagy (Ungaria), Vanco Boskov și de autoarea acestor rînduri. In încheierea lucrărilor s a hotărit ca viitorul congres de istorie economică și socială a. Turciei să aibă loc în Statele Unite, la universitatea din Wisconsin. Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru COLOCVIUL „ECONOMIE ȘI SOCIETATE ÎN IMPERIUL OTOMAN” Institutul de Turcologie din Strasbourg condus de prof. Irene Melikoff a organizat cu concursul Centrului Național al Cercetării științifice (C.N.R.) în Franța un colocviu consacrat temei „Economie și societate în Imperiul otoman de la sfirșitul secolului al XVIII-lea pînă la începutul secolului' XX”. www.dacoromanica.ro 1190 Viața științifica 8 Lucrările s-au desfășurat în zilele de 1 — 5 iulie 1980 în paralel cu congresul de istorie •economică și socială a Turciei. După ședința eomună de inaugurare a congresului și colocviului s-au prezentat în cadrul acestei din urmă manifestări științifice comunicări în care au fost tratate următoarele teme marii Comerțul maritim în Imperiul otoman; Evoluția demografică a lumii otomane în secolul XIX, Tanzimatul și evoluția societății otomane; Capitalismul occidental și intervențiile lui în Imperiul •otoman, Industrializarea în Imperiul otoman; Mișcarea junilor Turci și Influența ideologiilor occidentale asupra societății otomane. Prof. Robert Mantran (Franța) a prezentat o comunicare foarte interesantă despre ■comerțul maritim în Imperiul otoman în secolul al XVIII și economia otomană. Kemal Karpat s-a ocupat de izvoarele, conceptele și metodele demografici otomane în secolul XIX, iar N. Todo- rov (Bulgaria) a prezentat unele date demografice despre populația orășenească din provincia Dunărea (Tuna Vilâyeti) în 1866. în cadrul comunicărilor axate pe chestiunea Tanzimatului, Osman Okyar (Turcia) a .analizat istoriografia socială și economică a acestei perioade de reforme importante din istoria Imperiului otoman. Bernard I.ewis (S.U.A.) a urmărit problema egalității sociale din cadrul Tanzimatului. Carter V. Finley (S.L\A.) a prezentat o foarte interesantă comunicare despre ■dimensiunile sociale ale vieții dervișilor, așa cum este reflectată în memoriile lui Asăidede Halii Ibrahim, iar Jacob Landau (Israel) a analizat sub aspectul istorie socio-economice relația de ■călătorie a lui al-Bu-Sa'idi. în cadrul intervenției capitalismului occidental în Imperiul otoman, Itnmanuel Wallenstein ^S.U.A.) s-a înscris cu o comunicare despre schimbările intervenite în structura Imperiului otoman intre anii 1750—1839. Andrâ Raymond (Franța) a urmărit impactul exercitat de penetrația europenilor asupra economiei egiptene în secolul al XVII-lca. Salgur Kanțal (Franța) s-a ocupat de deschiderea pieții interne otomane în 1838 și dc instaurarea relațiilor semi-coloniale în Imperiul otoman. In cadrul problemei industrializării Imperiului otoman, Selim Ilkin (Turcia) a analizat proeclul Chester care urmărea investirea de capital american pentru dezvoltarea căilor ferate ■din Turcia. Mișcarea junilor Turci a fost tratată sub aspectul agrar de Feroz Alnnad în comunicarea Junii Turci fi chestiunea agrară. Iar Șerif Mardin (Marea Britanic) a încercat să interpreteze ,,conștiința revoluționară” a junilor Turci. Au fost urmărite și influențele ideologici occidentale asupra societății otomane. într-o comunicare înscrisă în programul Colocviului dar prezentată în cadrul Congresului, prof. Halii Inalcik s-a ocupat de impactul occidcntalizării preconizată de Tanzimat asupra societății otomane tradiționale. Paul Dumont (Franța) a prezentat rezultatele cercetărilor sale asupra Francmasone- Tiei otomane pe baza arhivelor Marelui Orient din Franța, de la mijlocul secolului al XlX-lea pînă la primul război mondial. Din partea românească, autoarea acestor rînduri a cercetat raporturile economice ale Imperiului otoman cu țările române și reglementarea lor prin hatt-i șerifurile de privilegii în perioada 1774—1829. A precizat limitele funcționării monopolului otoman, arătînd că nu a fost niciodată absolut; a analizat statutul negustorilor otomani în țările române și a urmărit încercă- Tile Porții de-a eluda atît sub raportul cantităților de produse cerute cît și al prețurilor stabilite, dispozițiile restrictive ale hatt-i șerifurilor care au înlesnit desprinderea treptată a țărilor române din sistemul economic otoman. în ședința de închidere a lucrărilor s-a hotărît publicarea comunicărilor prezentate într-un volum special din „Turcica”, revista Institutului de Turcologie din Strasbourg. Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgara CĂLĂTORIE DE STUDII ÎN CEHOSLOVACIA în perioada 27 noiembrie — 18 decembrie 1980 am efectuat o călătorie de documentare în ■Cehoslovacia pe baza acordului dintre Academia de Științe Sociale și Politice a R.S.R. și Acade- miile de Științe Slovacă și Cehoslovacă. Călătoria a avut ca scop cercetări în arhive și biblioteci din Bratislava și Praga și contacte cu specialiști din țara gazdă cu privire la tema „Relațiile politice româno-cehoslovace în cadrul politicii central și sud-est europene în perioada interbelică”. La Bratislava prima etapă a călătoriei — mi-a fost asigurat accesul la Arhivele centrale de Stat ale Slovaciei (Statni ustredni arhive S.S.R.) unde mi s-a indicat și pus la dispoziție inventarul fondului prczidiumului prefecturii (Krajinsky tîrad v Bratislave, I Prezidium). www.dacoromanica.ro 9 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 1191 Fondul conține aproape în exclusivitate documente interne ale administrației regionale slovace în perioada interbelică. Materialele arhivistice din fondul menționat sînt depozitate in entii (multe conținînd și peste 1000 file) și sînt nelegate, iar uncie nepaginate. în puținul timp avut la dispozi- ție nu am putut cerceta decît 14 cutii. Documentele privind România și relațiile româno-ceho- slovace din acest fond s-au dovedit a fi mult mai puțin importante decît anunța inventarul. Ele se referă, în cea mai mare parte, la măsuri administrative și polițienești prilejuite de trecerea prin teritoriul cehoslovac a unor înalte oficialități române (regele, primul ministru) sau de vizita la Bratislava a regelui Carol II (1936) sau N. Titulescu (1937). Sînt de semnalat totuși unele documente disparate — depozitate în materialele privind exclusiv România sau în alte materiale — care sînt de un anume interes ca, de exemplu, informația că în Cehoslovacia pătrunseseră din România, în octombrie 1936, doi teroriști „care aparțineau aceleiași grupări din care preve- niseră asasinii regelui Alexandru”, cu intenția asasinării regelui Carol II în timpul vizitei acestuia în Cehoslovacia (S V A S, fond K iJ Prczidium, Karton 139) sau informația, mai importantă, a serviciului secret cehoslovac privind interceptarea și transmiterea spre Berlin — prin intermediul unui român din Viena și a unor lideri ai emigrației slovace — a unor documente privind relațiile franco-române cel puțin în primăvara anului 1938 (S V A S, fond K tj Prezidium, Karton 264). Această informație se adaugă altora, din arhivele germane, indicind Viena ca unul din canalele principale dc colectare de către Berlin a informațiilor privind politica externă română, cu implica- ții greu de apreciat în studiul actual al cercetărilor, dat fiind că nu pot fi stabilite precis substanța și volumul informațiilor transmise Germaniei. Pentru tema cercetată au prezentat interes și o seric de alte grupuri de documente referi- toare la aspecte ale preocupărilor Cehoslovaciei și, în cazul dat, în special ale Slovaciei față de relațiile sale cu ceilalți vecini, ceea ce a permis o mai bună înțelegere a problemelor și intereselor externe ale Cehoslovaciei și implicit a problematicii relațiilor româno-cehoslovace. Fondul conservă și o seric de documente referitoare la istoria Germaniei ca, de exemplu, suita de radiogra- me interceptate, ale Ministerului de interne și ale poliției germane din 1933—1934 — care completează cunoștințele despre tactica și măsurile naziste pentru consolidarea puterii și elimina- rea celorlalte forțe politice și despre uncie corelări între politica internă și cea externă în prima fază a regimului nazist — sau informațiile poliției slovace despre conferința clandestină de la Bratislava, din 24—25 aprilie 1937, a reprezentanților unor grupări germane opuse lui Hitler. La Bratislava am avut, de asemenea, convorbiri cu cercetători ai Institutului de istorie a țărilor socialiste (dr. L. Deak și dr. doc. V. Bystricky) privind rezultatele din ultimul timp ale istoriografiei noastre în cercetarea politicii externe a României în perioada interbelică, cercetările slovace privind politica externă a Cehoslovaciei, rolul Micii înțelegeri, locul României în politica externă cehoslovacă dintre cele două războaie mondiale, necesitatea cunoașterii și utilizării, potrivit exigențelor științifice, a surselor istorice și a lucrărilor de specialitate din cele două țări. în cea de-a doua etapă a călătoriei, la Praga, mi s-a asigurat operativ — cu sprijinu. Institutului cehoslovaco-sovietic, pe lîngă care am fost repartizat — accesul la Arhiva Institutu- lui de marxism-lcninism de pe lingă C.C. al P.C.C. (Archiv iJstava marxism-leninismu O V K S § - A OM L) și la Arhiva centrală de stat (Stătnihe ustredniho archiva v Praze — S U A, Praga). La A O M L mi-au fost puse la dispoziție pentru cercetare 62 dosare — însumind cca. 4500 file documente — referitoare la anii 1920—1938, din subfondul României ale fondului Dr. Ed. BeneS. Volumul mare al acestui important subfond de documente inedite a determinat înlocuirea cercetării sistemice — pentru care nu exista timp — cu o investigare, fie și sumară uneori, în scopul de a avea imaginea valorii întregului subfond arhivistic pentru temă și, în gene- ral, pentru istoria României. Peste 90% dintre documentele acestui subfond constă din rapoarte politice confidențiale sau strict secrete, aflate în original sau în copii, transmise de succesivii șefi ai legației cehoslovace la București pentru ministrul de externe și pentru președintele Cehoslova- ciei. Restul documentelor constau din citeva — foarte puține — note dc convorbiri între înalte oficialități române și cehoslovace, telegrame diplomatice, adrese ale unor autorități ceho- slovace etc. Din investigația rapidă care a fost întreprinsă rezultă că subfondul România din fondul Beneă, cercetat sistematic, este util specialiștilor români ai perioadei interbelice pentru cerceta- rea politicii interne și externe a României și a relațiilor româno-cehoslovace. Majoritatea documentelor subfondului este constituită din rapoarte lunare și trimestriale ale legației cehoslovace la București care cuprind, invariabil, o parte consacrată politicii interne și o alta privind politica externă a României. Paragrafele privind politica internă cuprind, pe lîngă prezentarea evenimentelor curente, prin prisma relatărilor oficiale și de presă, numeroase elemente inedite prin consemnarea unor acțiuni din culisele vieții politice românești, elemente cu un grad sporit de interes în cazul rapoartelor speciale consacrate unor evenimente de politică internă și a celor în care sînt relatate convorbirile cu diferiți oameni politici români din grupările www.dacoromamca.ro 1192 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 10 guvernamentale sau din opoziție. Din rapoarte se degajă interesul manifest și constant al Cehoslovaciei pentru evoluția regimului politic intern din România. In privința politicii externe a României și a situației internaționale a țării noastre, atit părțile consacrate acestui aspect din rapoartele politice lunare și trimestriale, cît și numeroase alte documente tematice (note de convorbiri cu factorii de răspundere din România, cu oameni politici străini în vizită la București și cu diplomați acreditați în România, rapoarte speciale privind evenimentele deosebite care implicau România sau privind relațiile bilaterale ale țării noastre) oferă, pe lingă consemnarea cu conștiinciozitate a unor clemente cunoscute — interesante însă și în acest caz, dat fiind optica sub care erau privite și comentariile cu care erau însoțite de diplomații cehoslovaci — o cantitate importantă de informații inedite dat fiind largul contact pe care legația Cehoslovaciei l-a menținut la fel ca și în cazul politicii interne române și desigur chiar intr-o măsură mai însemnată — cu cercurile politice românești și cu diplomații altor țări. Desigur, numeroase aspecte ale relațiilor româno-cehoslovace pot fi mai bine înțelese chiar pe baza grupelor de documente menționate mai sus ca, de exemplu, probleme ale Micii înțelegeri (constituirea și perfecționarea alianței, conturarea intereselor celor două țări în fața unor aspecte regionale sau continentale ale relațiilor internaționale ca problemele revizionismu- lui, restaurării Habsburgilor, Anschluss-ului, securității colective etc.). Cunoașterea relațiilor româno-cehoslovace este întregită de numeroase alte documente privind exclusiv aspecte ale acestor relații, interesele politice și economice ale Cehoslovaciei în România, locul României in politica externă a Cehoslovaciei. în acest sens sînt de menționat grupele de documente privind delimitarea frontierei dintre cele două țări după primul război mondial și problemele adiacente, vizitele reciproce ale unor oameni politici din cele două țări, probleme ale comenzilor românești de armament in Cehoslovacia, documente importante privind cunoscuta „afacere Skoda”, interferența intereselor Cehoslovaciei cu cele ale altor țări pentru influența politicii românești. O serie de documente (vezi, de exemplu, A UML UV KSC, fond E. Beneă, Rumunsko, 1922 2, 1923 1, 1935/2) afirmă explicit importanța României în sistemul politic extern cehoslovac și interesul Cehoslovaciei ca România să fie permanent antrenată în sfera problemelor Europe» centrale și să nu fie absorbită exclusiv sau cu precădere în zona balcanică sau în alte direcții. Praga a fost interesată ca prin acțiunile ei de politică externă să stimuleze interesul României pentru alianța cu Cehoslovacia. Documentele cercetate relevă interesul deosebit cu care Cehoslovacia a urmărit de la inceput evoluția relațiilor româno-polone, dat' fiind litigiul cehoslovaco-polon, relevă interesul României în aplanarea acestui litigiu — care a constituit, după opinia noastră, punctul critic al sistemului român de alianțe în perioada interbelică — dintre cei doi importanți aliați ai săi, ca și disputa cehoslovaco-polonă pentru spor de influență în politica internă și externă română (cu titlu ilustrativ menționăm, in acest sens, idem, Rumunsko, 1920 2, 1921 3, 1921 4, 1925/1), Din subfondul menționat de documente rezultă, de asemenea, între altele, că din anii 1927—1928, Cehoslovacia a început să fie preocupată de evoluția raporturilor economice roinâno-germane și că această preocupare a fost determinată la început — și în parte și in anii următori — în primul rînd de interesele economice ale Cehoslovaciei pe piața română (vezi idem, Rumunsko, 1927/1, 1928 1 ș.a.). Dintre documentele de mai marc importanță păstrate în acest subfond sînt de menționat notele de convorbire ale ministrului de externe cehoslovac, Krofta, cu N. Titulescu la Geneva, la 29, 30 iunie și 2 iulie 1936 în legătură cu sugestia diplomatului român pentru dezvoltarea raporturilor dintre Mica înțelegere și Franța (idem, Rumunsko, 1936 3) și cu V. Antonescu, tot la Geneva, la 22 septembrie 1936 (idem, Rumunsko, 1936 2). Un interes special prezintă mai ales fotocopia notelor de convorbire (manuscris și text dactilografiat), redactate de Krofta la una din întîlnirile (din 28 octombrie 1936) dintre regele Carol II și președintele E. Beneă, la care a mai asistat și ministrul român de externe V. Antonescu, cu ocazia vizitei oficiale a regelui Carol II în Cehoslovacia (27 octombrie — 2 noiembrie 1936). Nota de convorbire menționată relevă că intre cei doi șefi de stat a avut loc, incă de la începutul vizitei, un substanțial schimb de opinii cu privire la situația politică internațională și la măsurile comune de întreprins în domeniul politicii externe, relcvindu-se ideea că Mica înțelegere trebuia să acționeze, de fapt, ca o a „cincea marc putere” în Europa, independentă de influența celorlalte mari puteri, convenindu-se asupra necesității întăririi unității Micii înțelegeri și contu- rîndu-se, cel puțin în această convorbire, un program comun de acțiune pe plan extern (idem, Rumunsko, 1936/1). Menționez, de asemenea, prezența unui raport, din 23 aprilie 1937, care sintetizează elemente necunoscute în legătură cu efemera și neelucidata relansare a ideii unui pact româno-sovietic în primăvara anului 1937 (idem, Rumunsko, 1937/1). Documentele cercetate iu acest subfond oferă o imagine substanțial Îmbogățită și considera- bil nuanțată a relațiilor româno-cehoslovace în perioada interbelică. www.dacoromanica.ro 11 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 1193 Tot la Praga, la S.U.A., pc baza inventarului fondului Președinției Consiliului de Miniștri (P.M.R.) am depistat 7 cutii incluzînd grupuri de documente privind România, toate referitoare la problemele delimitării frontierei, la traficul dc frontieră, incidente, reclamații etc. dintre care am investigat doar 3 cutii (P.M.R. 200, 221 și 230) cuprinzînd, în general, documente din anii '20. în același fond, P.M.R., sînt conservate originalele proceselor verbale și documentele anexe ale ședințelor guvernelor cehoslovace în perioada interbelică. Aceste importante docu- mente sînt conservate în 131 cutii (din noiembrie 1918 pînă în ianuarie 1942). Dintre acestea am cercetat doar 14 cuprinzînd documentele ședințelor consiliilor de miniștri cehoslovace (sfîrșitul anului 1918 începutul anului 1919; ianuarie — februarie 1933; vara-toamna 1936; vara 1938; primăvara 1939), urmărind exclusiv referirile la România din rapoartele privind situația politică externă a Cehoslovaciei. Documentele relevă importanța pentru Cehoslovacia, încă din 1918 — 1919, a legăturilor cu România, aprecierile din ședințele guvernului din Praga cu privire la situația internațională și la sensul reorganizării Micii înțelegeri la începutul anului 1933, alte aprecieri care privesc direct sau indirect România în toamna anului 1936 și în a doua parte a anului 1938. în ansamblu, referirile la relațiile politice româno-cchoslovace din documentele cercetate ale acestui fond, fără a fi deosebit de frecvente, prezintă un interes major dat fiind că ele sintetizau atitudini ale guvernului din Praga. Desigur, valoarea acestui fond pentru cercetarea istorică românească nu poate fi apreciată doar prin investigarea a cca. 10% din totalul celor 131 cutii de documente. Considerîud că investigarea în continuare a arhivelor cehoslovace — și, în general, a arhivelor dc peste hotare — este de natură să contribuie la o necesară lărgire a bazei de informare pentru istoriografia română, apreciez ca fructuoase rezultatele călătoriei de documentare în Cehoslovacia. Menționez, în încheiere, atenția colegială cu care am fost întîmpinat în timpul călătoriei, atit în institutele de cercetare cît și în arhivele și bibliotecile în care mi-am desfășurat activitatea. loan Chiper CÎTEVA PRECIZĂRI PE MARGINEA UNEI RECENZII Se știe că o judecată de valoare exprimată la obiect, cu responsabilitate și pe temeiul unor solide cunoștințe de specialitate în privința rezultatelor unor căutări științifice are efecte Impor- tante atît pentru îmbunătățirea lucrării în cauză, cît și pentru progresul cercetărilor legate de problemele puse în discuție. Din păcate, nu de pe asemenea poziții obiectiv științifice și nu cu astfel de intenții con- structive a fost întocmită recenzia lui Radu Constantinescu, publicată în „Revista de istoric”, nr. 1/1981, în privința cărții mele Țările române in contextul politic internațional 1621 —1612 (Editura Academiei, București, 1979, 231 p.). Avînd în vedere larga audiență a prestigioasei publicații în care a apărut această recenzie, mă simt obligat să fac precizările cuvenite în legătură cu observațiile lui R.G., mai cu seamă pentru lămurirea cititorilor care nu au posibilitatea să consulte cartea respectivă, apărută într-un tiraj destul de redus. Deși R. C. consideră că lucrarea „reprezifttă un neîndoielnic progres”, o „atribuție serioasă” și chiar „un model pentru capitolul de politică externă generală” al unei „viitoare sinteze” de istorie românească, totuși, observațiile făcute invederează din partea sa o lectură superficială și o surprinzătoare neînțelegere a problematicii tratate în această carte. Recenzia începe cu aprecierea că titlul cărții ar fi „înșelător”, pus — după părerea Ini R. C. — cu menirea „să atragă”. Recenzentul ignoră însă cu bună știință faptul că în prima pagină a Introducerii fac precizarea că lucrarea are în vedere configurația politică din estul și sud- estul Europei. Dealtminteri, titlul inițial al cărții era „Țările române în contextul politic interna- țional din estul și sud-estul Europei (1621 — 1672)”; am renunțat la partea lui finală din consi- derente dc tehnică editorială, fiind socotit prea lung. In aceeași parte introductivă a cărții este explicat cît se poate de limpede și faptul că situația politică a regiunii, implicit și poziția internațională a țărilor romîne în acea vreme, a fost determinată de evoluția raporturilor otomano-tătaro-poloneze. Subliniind că orientarea politică externă a Transilvaniei și a Țării Românești a fost legată cu precădere de Imperiul habsburgic, pe cînd „Moldova a căutat — pînă la sfîrșitul secolului al XVI-lea — sprijinul necesar pe plan extern în primul rîijd în puterea Poloniei” (p. 12), am arătat clar că „Moldova a fost vital interesată www.dacoromanica.ro 1194 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 12 în evoluția raporturilor dintre Imperiul otoman și Republica nobiliară și a fost, totodată, mult mai implicată decît celelalte două țări române în desfășurarea lor.. . Așa explicăm și faptul că atenția noastră principală a fost îndreptată asupra deslușirii poziției Moldovei în contextul politic internațional din acea vreme, fără ca aceasta să însemne că ea ar fi fost privită izolat de celelalte două țări române. Dimpotrivă, sublinierea corelației organice dintre Moldova. Țara Românească și Transilvania constituie o constantă a întregii lucrări. Aceasta cu atît mai mult cu cît secolul al XVII-lea a adus și o evidentă dezvoltare a ideii unității celor trei țări române” (P- 12). Intr-adevăr, un lector obiectiv și avizat poate lesne constata că lucrarea pune în lumină atît coordonatele poziției internaționale a Moldovei, cit și dimensiunile est și sud-est europene ale inițiativelor politice ale Transilvaniei și Țării Românești. Elementele noi luate în discuție și viziunea multilaterală de analiză relevă nu numai unitatea de acțiune dintre cele trei țări române, ci lămuresc și o serie de probleme rămase în suspensie sau eronat judecate pînă acum în privința situației politice internaționale a Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei. De aceea, consider că R.C. a eludat sau pur și simplu nu a înțeles exact contextul politic în care au evoluat țările române în vremea respectivă, pentru că altfel nu ar fi putut avansa propunerea de modificare a titlului cărții în „Relațiile moldo-tătare în epoca de echilibru turco-polon 1621 1672”. Lucrarea nu urmărește politica sau relațiile externe ale țărilor române, ci are ca obiectiv fixarea locului și rolului țărilor române în evoluția complexă a situației internaționale din zonă. Dar, coordonatele (fără să mai vorbim de detalii) configurației politice din estul și sud-estul Europei în perioada avută în vedere nefiind reliefate în istoriografie cu rigoarea cuvenită, a trebuit mai întîi să stabilesc și să reconstitui direcțiile, procesele și evenimentele politice interna- ționale. Numai în acest fel încadrarea țărilor române în contextul general dobîndea clarificarea absolut indispensabilă urmăririi desfășurărilor politice. Viziunea în tratare nu este unilaterală — cum s-a practicat, îndeobște, pînă acum—, ci mereu schimbătoare, în funcție de interacțiunea factorilor implicați, în raport direct cu ponderea acestor factori în determinarea stării politice generale. Datorită îndreptării către alte direcții a preocupărilor principale ale marilor puteri, factorul tătăresc (apoi și cel zaporojean) a jucat un rol deosebit de important în evoluția situației politice de ansamblu din răsăritul Europei în acea vreme. Dar, în concepția lui R. C., Hanatul Crimeii este doar o „formațiune politică atît de laxă, încît abia dacă am putea-o defini ca o entitate de sine stătătoare”. R. C. probează astfel că nu este la curent cu stadiul actual al cercetărilor pe plan mondial, care a pus deja în lumină statutul real al banatului crimeean față de Poarta otomană. Este suficient să notez în acest sens aprecie- rea unor reputați specialiști în materie, care au publicat recent valorosul volum de documente Le Khanat de Crimee dans les Archives du Muște du Palais de Topkapi, fîcole des Hautes iStudes en Sciences Sociales, Paris, 1978: „Plus grave encore est l’erreur consistant â n’aborder l’histoire du khanat qu’â travers une optique « ottomanocentriste >, ă ne voir dans l’6tat tatar que le vassal protegă, fidâle et soumis de l’Empire ottoman, une sorte de dăpendance « coloniale », dont les institutions, l’ideologie du pouvoir et la politique exterieure n’âtaient que des reflets imparfaits et grossiers de celles de la Sublime Porte” (p. 1). Asemenea erori, pe cale le comite și R. C., persistă datorită prejudecăților și necunoașterii realității istorice; ele au împiedicat istoriografia noastră să facă progresele așteptate în deslușirea locului și rolului țărilor țomâne pe plan internațional în secolele XVI—XVIII. R. Constanlinescu afirmă apoi că „Bibliografia cărții, chiar și cea românească, este destul de săracă, mai ales dacă ținem seama de faptul că nu toate lucrările citate au fost și folosite”, în cazul unei astfel de afirmații grave, elementarul simț al responsabilității impunea lui R. C. să indice concret sursele sau lucrările pe care le are în vedere. R. C. nu a putut face însă această dovadă, deoarece lucrarea în discuție se bazează pe întreaga bibliografie existentă referitoare la tema tratată. O simplă răsfoire a cărții este mai mult decît suficientă pentru a releva caracterul gratuit al acestei observații făcute de R. C. în tentativa sa de a defăima o muncă științifică făcută cu onestitate, care a presupus depășirea multor dificultăți, R. C nu se sfiește să afirme, împotriva evidenței, că „abilitățile lingvistice ale lui T. Gemil fiind practic reduse la limba turcă, principalele sale izvoare rămîn cele otomane, neglijîndu-se îndeobște cele italiene, germane, poloneze, rusești și maghiare, alcătuite în latinește sau limbile naționale modeme”. Această obiecție a lui R. C. este nu numai pe deplin gratuită, dai’ ea denotă și o malițiozitate inexplicabilă. Fiind vorba de un context politic dominat de factorul turcesc și avînd în vedere că docu- mentele otomane și crimeene nu au fost folosite tocmai pentru că a lipsit „abilitatea lingvistică” cercetătorilor respectivi, era firesc ca subsemnatul să pună accentul pe astfel de izvoare care sînt fundamentale pentru studierea teniei avute în vedere. în același timp, cartea se întemeiază însă și pe folosirea tuturor surselor europene impor- tante, fapt ce poate fi ușor constatat parcurgînd capitolul introductiv și notele. Cerîndu-mi scuze cititorilor care au posibilitatea să facă această verificare simplă, mă văd. totuși, nevoit să www.dacoromanica.ro 13 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 1195- menționez că în cercetarea temei am pornit cu studierea sistematică a monumentalei noastre colecții dc documente externe, cunoscută sub numele inițiatorului ei, Eudoxiu de Hurmuzaki. Ca unul care a recurs în repetate rînduri la documentele acestei colecții, mai cu seamă pentru alcătuirea culegerilor de texte pe care le-a publicat în ultima vreme, R. Constantinescu știe foarte bine că izvoarele din volumele Hurmuzaki sînt publicate în „latinește sau în limbile naționale moderne”. Pentru elaborarea cărții despre care este vorba aici am utilizat efectiv cel puțin zece tomuri din amintita colecție, atenție deosebită acordînd rapoartelor diplomatice șr confidențiale italiene și austriece. De asemenea, în afara cunoscutelor volume de documente editate dc N. lorga (Acte și fragmente..., Studii și documente...), în care, după cum bine se știe, sînt multe documente externe publicate în limba lor originală, cartea din discuție se sprijină și pe masivele colecții de- documente alcătuite dc istoricii polonezi: Acta Ilistorica Res Gestas Poloniae Illuslrantia, tom II— IIj, Krakowic, 1880 1881; Relacye nuncyuszow apostolskich i innych osob o Polsce od roku 1348 do 1690., II, Berlin — Poznan, 1864; Elcmenta ad Fontium Editiones, voi. XXVIII, pars III voi, XXIX, pars V, Romae, 1972 ș.a. La baza cărții stau, totodată, și volumele de documente publicate de I. Hudiță (Repertoire des Documents concernant les negociations diplomati- quc entre la France et Transylvanie au XVIIe siecle, Paris, 1926; Recueil de documents concernant ridstoirc des Pays Roumains tires des archives de France, XVIe et XVIIIe siecles, Iași, 1929), renumita culegere de tratate internaționale J. du Mont, Corps universel diplomatique du droit de gens ..., Amsterdam — La Haye, 1726 1739, lucrările istoricilor ruși și sovietici (Smirnov, Kostomarov, Novoselski ș.a.) în care au fost valorificate in primul rînd documente din arhivele- rusești, precum și prețioasele scrieri de epocă ale lui „Samovideț”, Chcvalicr, Mezcray, Ricaut ș.a., nemaivorbind de volumele de documente, mai cu seamă maghiare și germane, publicate dc A. Veress, din care am utilizat tomurile IX, X și XI. Nu are rost, desigur, să citez și alte elemente ale bibliografiei cărții, care — potrivit aprecierii specialiștilor care au avut bunăvoința să analizeze această lucrare încă din faza de manuscris (vezi p. 34) — este deosebit de bogată și variată, aproape exhaustivă. Dacă în privința formei, structurii și bazei documentare a cărții „critica” lui R. C. se reduce la insinuări și acuze neîntemeiate, atunci cînd se îndreaptă însă asupra conținutului ei, recenzentul își dezvăluie nn numai necunoașterea problematicii tratate, ci și neînțelegerea trăsăturilor dc bază ale raporturilor țărilor române cu Poarta otomană. Deși titlul cărții arată limpede că este vorba de încadrarea țărilor române într-un context politic internațional, R. C. pretinde, în chip bizar, să afle „măcar aici, fie și în linii mari, o evocare a profundelor mutații din structura agricolă și comercială moldoveana”. Apoi, el încearcă să nege nu numai demonstrația și încheierile lucrării în cauză, ci și o realitate istorică probată de ansamblul mărturiilor documentare ale epocii. R. Constantinescu consideră că în cartea sub- semnatului s-ar înlîlni „comodele explicații tradiționale, neacoperite prin argumente, care presupun fie o politică europeană a acestor domnitori, atît de subordonați Porții totuși, fie tendințe de hegemonie, tendințe care nu erau însă, de fapt, decît manifestarea concretă a modalită- ții dc neutralizare a unor pături militare, ba chiar neverosimile (sic!) năzuințe către indepen- dență și felurite alte iluzii de acest gen”. Este dc-a dreptul ciudată această tentativă a lui R. C. dc a minimaliza istoria țărilor române din acea epocă, de a anula dintr-un condei eforturile depuse de ele pentru păstrarea ființei politice și pentru redobîndirea neatîrnării, de vreme ce chiar izvoarele publicate recent de el însuși (Lupta pentru unitate națională a țărilor române (1390—1630). Documente externe. București, 1981, 384 p.) aduc argumente suplimentare în sensul rezultatelor cercetării subsemnatului. Mai departe, din dorința de a desconsidera lucrarea în discuție și, prin extensie, întreaga noastră istoriografie dc specialilale, R. C. își permite să emită și asemenea judecăți de valoare: „Bineînțeles, politica lor externă (a țărilor române — T. G.) rămîne, în această epocă, un șir de episoade ale politicii otomane sau poloneze, în funcție de orientarea de moment a țării, singura politică autonomă la noi fiind atunci cea dnsă de Transilvania”. Studii temeinice au demonstrat valabilitatea neîntreruptă a principiului respectării autonomiei de stat a celor trei țări române, iar cartea subsemnatului dezvăluie, printre altele, pe baza documentelor de primă valoare, întărirea acestui principiu, în cursul secolului al XVII-lea (uneori chiar din dorința expresă a Porții), pînă aproape de atribute ale independenței, așa cum a fost, de pildă, în vremea lui Miron Barnovschi, Vasilc Lupu și Gh. Ștefan în Moldova, a lui Matei Basarab și Constantin Șerban în Țara Românească, a lui Bethlen Gabor și a celor doi Gh. Râkoczi în Transilvania. Numai R. C. contestă o realitate istorică unanim cunoscută îr> elementele ei esențiale. 12 — c. 1272 8 www.dacoromanica.ro 1196 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 14 Mărturisesc că nu am înțeles ce a urmărit, de fapt, R. C. făcînd astfel de afirmații total nefondate, așa cum nu-mi explic nici scopul acestei recenzii, bazată în Întregime pe obiecții gratuite. Tahsin Gemil CBONICA Intre 4—10 decembrie 1980 a avut loc la Paris sub egida Comitetului Național Francez pentru Studii Sud-Est Europene și a Asociației Internaționale de studii sud-est-europene un colocviu internațional cu două teme principale: 1) Oameni și pămlnturi In sud-estul Europei (sec. XII—XVII) și 2) Civilizația tn sud-estul Europei In sec. X XIII. Au participat la colocviu reprezentanți din Albania, Bulgaria, Franța, Grecia, R.F. Germania, România, Ungaria, U.R.S.S. Specialiștii români au prezentat cîte un raport: Structuri sociale tn țările române tn sec. XIII—XVII (Ștefan Ștefănescu) și Civilizația românească tn context sud-est european sec. X— XIV (Răzvan l'heodorescu). Discuțiile au reliefat factorii de originalitate și continuitate sud-est-europeană și sfera istoriei, văzută în globalitatea ei, din diferite perspective, social, economic, politic, cultural. Au fost evidențiate, totodată, particularitățile dezvoltării istorice ale fiecărui popor din sud-estul Europei în evul mediu. ★ In ziua de 14 februarie 1981, în fața comisiei de doctorat a Institutului de isto- rie „N. lorga” a avut loc susținerea publică a tezei de doctorat Domniile muntene ale lui Constan- tin Mavrocordat elaborată de Veronica-Mioara Tamaș. Lucrarea cuprinde următoarele capitole: Cap. I, „Domniile muntene ale lui Constantin Mavrocordat”; Cap. II, „Situația economică a Țării Românești In timpul domniilor lui Constantin Mavrocordat”: Cap. III, „Structura și relațiile sociale”: Cap. IV, „Reforme”. în afara acestor capitole, lucrarea mai cuprinde: „Introducere”, „Concluzii”, „Bibliogra- fie selectivă”. Comisia de doctorat a fost alcătuită din: prof. univ. dr. Aron Petric, director-adjunct al Institutului de istorie ,,N. lorga”, președinte; prof. univ. dr. Ștefan Ștefănescu, conducător științific: prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu, dr. Florin Constantiniu, dr. Constantin Șerban, membri. în unanimitate comisia de doctorat a acordat Veronicăi Mioara Tamaș titlul științific de doctor In istorie. h în ziua de 13 martie 1981, in fața comisiei de doctorat a Academiei de Studii Economice, Catedra de istorie și geografie economică, a avut loc susținerea publică a tezei de doctorat România și colaborarea economică tn cadrul înțelegerii balcanice (1934—1940) elaborată de Ion Ciurea. Lucrarea cuprinde următoarele capitole: Cap. I, „Premisele înfăptuirii înțelegerii balcanice și caracterul acestuia”: Cap. II, „Proiecte și decizii de colaborare economică în perioada Conferințelor balcanice (1930—1934)”; Cap, III, „Intensificarea colaborării economice în perioada înțelegerii balcanice (1934—1940)”; Cap. IV, „Domenii și forme ale colaborării economice”; Cap. V, „Evoluția relațiilor comerciale dintre țările sud-est europene în perioada Conferințelor și înțelegerii balcanice”; Cap. VI, „Con- cluzii finale”. în afara acestor capitole lucrarea mai cuprinde „Introducere”, „încheiere”, „Biblio- grafie”. Comisia de doctorat a fost alcătuită din prof. univ. dr. Pantelimon Avramescu, președinte: prof. univ. dr. N. Marcu, conducător științific; prof. univ. dr. Victor Axenciuc, conf. univ. dr. Ilie Puia, dr. Al. Porțeanu, membri. în unanimitate comisia a acordat lui Ion Ciurea titlul științific de doctor In economie. * în ziua de 16 martie 1981, în fața comisiei de doctorat a Institutului de istorie „N. lorga” a avut loc susținerea publică a tezei de doctorat Comerțul Transilvaniei cu Țările Europei Cen- www.dacoromanica.ro 15 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 1197 trale In sec. XVII. Comerțul clujean reflectat tn registrele de tricesimă 1599—1631 elaborată de Francisc Pap. Lucrarea cuprinde următoarele capitole: Cap. I, „O perioadă de transformări. Europa în a doua jumătate a sec. XVI”; Cap. II, „Tricesimă la Cluj. Date generale”; Cap. III, „Dimensiunile comerțului clujean în anii 1599 — 1637”; Cap. IV, „Structuri șl tendințe”. în afara acestor capitole lucrarea mai cuprinde: „Introducere”, „Izvoare”, „Concluzii”. Comisia de doctorat a fost alcătuită din: prof. univ. dr. Ștefan Ștefănescu, director al Institutului de istorie „N. lorga”, președinte; dr. Ludovic Demeny, conducător științific; prof. univ. dr. Radu Manolescu, prof. univ. dr. Samuil Goldenberg, dr. Paul Cernovodeanu, membri. în unanimitate, comisia de doctorat a acordat lui Francisc Pap titlul științific de doctor in istorie. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro R E C E N Z I I FAZEKAS JANOS, Partidul Comunist Român — luptător consecvent pentru frăția și prietenia, pentru egalitatea socială și națională a fiilor patriei, Edit. politică, București, 1980, 238 p. Din secolul trecut problema relațiilor din- tre grupurile naționale — națiuni și naționali- tăți— a devenit una centrală a istoriei umane. Ea continuă să domine procesul istoric și în secolul nostru cu un impact sporit. Pe de o parte a căpătat o dimensiune planetară cu- prinztnd tn orbita sa toate continentele, iar pe de altă parte s-a extins la grupuri care anterior nu-și revendicau o fizionomie națio- nală sau etnică proprie. Dintr-o problemă îndeosebi europeană în secolul al XlX-lea ea se profilează astăzi ca una mondială, după cum din una a cîtorva națiuni, cu o populație numeroasă, a ajuns să fie una a tuturor naționalităților și chiar a unor mici grupuri etnice. Se infirmă astfel formula frecvent uzitată în trecut, după care secolul al XlX-lea a fost cel al naționalităților, dovedindu-se că defi- nirea identității naționale este o tendință a cărei epuizare este departe de a se fi ter- minat. Această extindere a problemei naționale In toate spațiile sociale și în diversitatea pla- nurilor istoriei contemporane a fost neîndoiel- nic stimulată de experiența acumulată de reașezarea relațiilor naționale pe temeiul unor principii și valori noi, tn procesul trecerii la socialism a unor importante zone ale omenirii. De aceea studierea unor fațete ale acestei experiențe permite pătrunderea în dialectica unei tendințe ireversibile a istoriei. Din acest punct de vedere trebuie recep- tată contribuția lucrării lui Fazekas Jânos, Partidul Comunist Român—luptător consec- vent pentru frăția și prietenia, pentru egalita- tea socială și națională a fiilor patriei. Ea se oprește asupra unor aspecte semnificative ale acestui proces de reașezare a relațiilor dintre națiunea română și naționalitatea maghiară în condițiile construirii socialismului în țara noastră, a izvoarelor sale istorice, a rolului activ îndeplinit de politica partidului. Istoria este retorta în care se forjează atît diferitele comunități naționale—națiuni și naționalități—particularitățile lor, cît și aceea în care se formează relațiile dintre ele, cu elementele lor de apropiere, de unitate dar și cu cele de divergență. De aici insistența lui Fazekas lânos de a considera studiul isto- riei națiunilor și naționalităților, a relațiilor dintre ele ca o premisă a înțelegerii resorturi- lor lor întime, a dialecticii lor obiective și subiective. Aceasta înseamnă respectarea nor- melor adevărului în decuparea faptelor isto- rice, dar și — întrucît semnificația lor reală nu rezultă de la sine, din datele empirice— in- terpretarea lor veridică, pe care o poate asigura mînuirea ideilor și valorilor filozofiei marxiste a istoriei. Relatarea istoriei constituirii relațiilor din- tre grupurile naționale poate fi făcută în două moduri radical deosebite : cel dintîi, al pre- zentării lor Intr-o lumină unilateralizată și deformantă, accentuînd asupra momentelor de discordie ce au putut exista; el servește evident opunerii diferitelor colectivități na- ționale. Al doilea mod este acela care fără a ignora sau subaprecia tensiunile din trecut din sfera acestor relații, provocate îndeosebi de politica claselor exploatatoare, fără a trece peste erorile comise, evidențiază totodată am- ploarea și diversitatea proceselor de apropiere, acțiunile comune ale diferitelor grupuri na- ționale din cadrul aceleiași societăți pentru realizarea unor țeluri sociale și naționale con- vergente. Acest fel de a concepe reconstruirea isto- riei ține seama de faptul primordial că toate națiunile și naționalitățile s-au format într-un proces de cristalizare a unor clase și categor ii sociale specifice capitalismului, care au tre- buit să-și afirme și să-și promoveze interesele înfrîngînd dominația socială și etnică a unor forțe feudale și autocratice. Extrem de sem- nificativ apare această particularitate în răs- coalele țărănești antifeudale, care au fost o componentă a acumulărilor ce au dus la ge - neza națiunilor și naționalităților. In acest sens în lucrarea la care ne referim se scrie cu deplină îndreptățire : „In istoria naționalității maghiare din România luptele secuilor, alături de români, împotriva domi- ,,REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 34, nr. 6, p. 1199-1220, 1981 www.dacoromanica.ro 1200 RECENZII 2 nației străine și a asupririi, pentru libertate și dreptate socială au o mare însemnătate. Conviețuirea pe aceleași meleaguri a români- lor și maghiarilor din Transilvania, care da- tează de peste o mie de ani, este străbătută ca un fir roșu de luptele comune duse deo- potrivă contra exploatatorilor și asuprito- rilor străini” (p. 167). De altfel conștientizarea treptată și nu o dată sinuoasă, Întreruptă de erori și con- fruntări, a procesului istoric de apropiere Intre populația românească și cea maghiară din Transilvania a fost o notă caracteristică esențială a gfndirh progresiste din secolul trecut, demnă de profundă admirație și cin- stire. Ideea este exprimată cu o deosebită forță de prefigurare de către N. Bălcescu care scria : „Astăzi este Învederat pentru tot Ro- mânul cu minte șl cu inimă că libertatea na- ționalităților nu poate veni de la curțile Îm- părătești, ci numai dintr-o unire strlnsă Intre toți Românii și dintr-o ridicare a tuturor Împreună și In solidaritate cu toate popoarele Împilate” *. Ea este completată de altă idee la fel de pătrunzătoare și Înnoitoare : „Pro- blemul de deslegat In Ardeal era și este, nu cum vor face Românii, Ungurii, Sașii și Săcui ca să rămlnă numai ei singuri Intr-aceea țară și să gonească celelalte popoare, ci procla- mlnd dreptul comun sau egalitatea pentru indivizi și naționalități, să caute mijlocul de a armonisa Împreună...”8. într-un spirit asemănător adunarea secui- lor de la Lutița din 1848 declara printre al- tele : „Noi nu sîntem dușmanii niciuneia din națiuni, ba din contra li strfngem In brațe pe toți concetățenii noștri de orice grai, iar dușmani li sîntem numai oamenilor vechiului regim...”. Proclamația aceleiași adunări pre- ciza totodată adreslndu-se românilor : „Res- pectăm naționalitatea, limba și credința voas- tră și sîntem gata să le apărăm cu tăișul ar- melor noastre... Dorim egalitate In drepturi și egala Împărțire a obligațiilor și sîntem duș- manii declarați ai acelora care voesc altceva”. în acest proces de degajare de către gln- ditorii progresiști ai epocii, ca N. Bălcescuși Avram lancu, Teleki și Kossuth, a Învăță- mintelor istoriei s-a detașat o dată mai mult concluzia că numai valorile democratice Îm- părtășite In comun pot face din afirmarea națiunilor și naționalităților un factor real al progresului social. Trebuie subliniat că va- lorile democratice In sfera relațiilor naționale au fost conturate Încă In secolul trecut. De pe atunci Bălcescu a deosebit interesele și 1 N. Bălcescu, Opere, voi. 1 Edit. Aca- demiei RPR, 1953, p. 335. 2 N. Bălcescu, Opere, voi. 2, 1953, p. 262. valorile naționale de naționalismul și șovi- nismul discriminator și asupritor. Tocmai de aceea tendința unora de a justifica erorile na- ționaliste ale unor oameni politici sau de cul- tură din veacul anterior prin așa zisa nede- finire a valorilor democratice Încalcă adevă- rul istoric. Abordarea problemei relațiilor naționale prin perspectivă istorică este stringent nece- sară pentru Înțelegerea științifică a raportu- lui complex dintre fenomenul patriei și cel al națiunii și al naționalității. Explicarea aces- tui raport este o contribuție importantă a volumului de studii a lui Fazekas Jănos. Patria este o realitate complexă creată de activitatea tuturor comunităților etnice care conviețuiesc Intr-o societate determi- nată, de acțiunea lor unită in plan economic, social-politic și cultural, de apărarea indepen- denței sale. Procesul istoric al formării patriei noastre a fost implicit acela de transformare a poporului român In națiune, iar a popu- lațiilor etnice maghiară, germană, strbă, etc. in naționalități. Acesta nu a fost numai un proces tn care s-au cristalizat diferențele et- nice acumulate istoric, ci și unul tn care s-a Împletit indisolubil acțiunea națiunii române cu aceea a naționalităților conlocuitoare pen- tru făurirea României moderne și ulterior contemporane. Premisele acestei acțiuni unite au constat inițial In datele obiective identice ale exis- tenței sociale a susamintitelor comunități, dar lupta lor pentru realizarea unor Interese și a unor țeluri convergente, conștientizarea tot mai profundă a notelor de apropiere, au generat ideea de patrie comună. De aceea se poate afirma că Înlănțuirea de veacuri a isto- riei poporului român cu aceea a naționalită- ților conlocuitoare reprezintă calea care a creat patria noastră de astăzi, România so- cialistă, că varietatea valorilor economice, social-politice și culturale produse In succesiu- nea formațiunilor parcurse și a stadiilor ei formează un patrimoniu comun contemporan al națiunii române și al naționalităților con- locuitoare. în cartea sa Fazekas arată tn mod convin- gător că atașamentul față de patria comună este legat de afirmarea liberă a națiunii ro- mâne și a naționalităților conlocuitoare ca entități etnice diferite, care au pe lingă o istorie Întrețesută și una specifică. Diferen- țele acumulate Încă din timpuri străvechi s-au sedimentat In limbi diferite, In instituții, culturi spirituale și moravuri variate, carac- teristice fiecărei comunități naționale. Pe baza lor a apărut o conștiință de sine, mai tntfi etnică, iar apoi națională specifică. Ea joacă un rol esențial tn definirea identității de sine a grupurilor naționale, In păstrarea și dezvoltarea ei. www.dacoromanica.ro 3 RECENZn 1201 Conștiința de sine națională se implică reciproc cu conștiința patriotică, deoarece ea este totodată expresia luptelor pentru for- marea și dezvoltarea patriei și a patrimoniului comun de valori, expresia comunicării înde- lungate între națiunea română și naționalită- țile conlocuitoare. Totodată trebuie menționat că patriotismul socialist se caracterizează prin faptul că este conștiința principalelor valori create în patria noastră de toate grupurile naționale, conștiința patrimoniului comun. Națiunea și naționalitatea, relațiile dintre ele sint fenomene istorice, ceea ce înseamnă că ele poartă amprenta formațiunii sociale sau altfel spus a condițiilor economice, social-po- litice și culturale în care există. Ele trec prin profunde schimbări în procesul construirii și dezvoltării societății socialiste, ce le mo- difică fizionomia, le imprimă o nouă dimen- siune istorică. Socialismul asigură celor două forme ale comunității naționale — națiunea și naționalitatea — o nouă și îndelungată per- spectivă de dezvoltare, generează factorii reașezării relațiilor dintre ele, așa cum visa Bălcescu, pe baza armonizării lor. Acestui aspect contemporan, al transfor- mărilor socialiste pe care le cunosc națiunea română și naționalitățile conlocuitoare din țara noastră, i se acordă în studiile lui Fazekas o atenție deosebită. Ele formează un lait- motiv care traversează totalitatea articolelor ce compun volumul la care ne referim. Tratarea problemei este, ca și în cazul celorlalte fațete ale ei, realizată în optica marxistă, proprie considerării ei în documen- tele P.C.R. care-i sînt consacrate. Astfel se relevă pe larg că nu numai națiunea română ci și naționalitatea maghiară, împreună cu celelalte naționalități, trec prin schimbări de structură, ce le imprimă particularitățile unei națiuni și naționalități noi, socialiste, ce le revitalizează existența istorică. Ca urmare a politicii partidului între na- țiunea română și naționalitățile conlocuitoare se instituie raporturi întemeiate pe valorile democrației și socialismului, ceea ce duce la creșterea gradului de integrare a societății socialiste. Acest proces, ca și altele ale tre- cerii la noul tip istoric de societate, nu a fost lipsit, arată Fazekas Jânos, de dificultăți și erori, dar valorile democrației și socialismului au indicat de fiecare dată calea depășirii lor. Propria noastră experiență istorică relevă în- semnătatea covîrșitoare a respectării ferme a principiului democratic al egalității națio- nale în toate sferele vieții politice, sociale și culturale, a combaterii oricăror forme dc ma- nifestare a naționalismului și șovinismului, fie ele chiar și izolate. Sporirea gradului de integrare socială a orînduirii noastre are la bază desființarea , exploatării și a adversității interesel|jymiff,a(jțțțirWTWnfW11Ca„rO Radu Florian dezvoltarea convergenței țelurilor și revendi- cărilor diferitelor clase și categorii sociale, in- diferent de apartenența națională, modifică- rile înnoitoare în conștiința acestora, perfec- ționarea funcționării instituțiilor democratice. Dar integrarea socială activă a națiunii române și a naționalităților conlocuitoare în procesul dezvoltării societății socialiste nu are nimic comun, așa cum subliniază în mod le- gitim autorul volumului pe care-1 prezentăm, cu desființarea naționalităților, a fizionomiei lor specifice. „Cînd vorbim de integrarea na- ționalităților în făurirea, împreună cu poporul român a vieții noi, socialiste, nu înțelegem integrarea lor în națiunea română, ci integra- rea în eforturile comune constructive, în pa- tria comună. Integrarea naționalităților conlo- cuitoare In opera de construire a socialismului și comunismului nu afectează deci ființa lor națională, existența lor națională”. (295). Cu alte cuvinte integrarea naționalităților con- locuitoare în procesul general al dezvoltării sociale în patria comună nu echivalează în nici un fel cu asimilarea lor, cu omogenizarea națională a societății din țara noastră. Dimpotrivă, așa cum relevă documentele partidului, progresul general al noii orînduiri în țara noastră este și va fi însoțit de împli- nirea în globalitatea formelor ei de manifes- tare a națiunii socialiste române, dar și de aceea’ a naționalităților conlocuitoare socia- liste. în acest ultim plan o deosebită impor- tanță are, ca urmare a particularităților națio- nalității, dezvoltarea culturii și conștiinței de sine a acesteia, care reprezintă trăsătura ei determinantă. De aici rezultă semnificația spe- cială a valorizării culturii anterioare a națio- nalităților ca și stimularea creației spirituale noi, caracteristice epocii actuale pe care o parcurge România socialistă. Existența unui patrimoniu comun de valori economice, sociale, istorice și culturale între națiunea română și naționalitățile conlocui- toare pune problema adîncirii cunoașterii lor reciproce, extinderii comunicării și împărtă- șirii lor. Ele sînt totodată mijloacele fertili- zării noilor relații naționale din țara noastră. Aceasta este o altă idee principală asupra că- reia se opresc numeroase studii ale cărții lui Fazekas. într-o formulă succintă de caracterizare a cărții, se poate afirma despre ea că este o adevărată confesiune de credință a auto- rului ei, patriotică și națională, care mărtu- risește adeziunea sa activă la politica parti- dului de făurire a socialismului, de realizare a unor noi relații naționale, voința sa con- stantă de a contribui la armonizarea națiunii române cu naționalitatea maghiară, cu cele- lalte naționalități din țara noastră. 1202 RECENZII 4 NICOLAE CONSTANTINESCU, Vladislav 1(1364-1377), Edit. mili- tară, București, 1979, 164 p. +13 ii. într-o colecție ale cărei apariții vor acoperi curînd un deceniu, „Domnitori și voievozi” a Editurii militare, cunoscutul arheolog medievist dr. Nicolae Constantinescu oferă iubitorilor de istorie și specialiștilor monogra- fia consacrată lui Vladislav I Vlaicu, marc voievod al Țării Românești. Sarcină deloc ușoară cită vreme informația istorică asupra subiectului este mai mult decît săracă. De aici șl atenția acordată de autor întregii istorio- grafii a problemei spre a putea discuta și îngloba propriei sale cercetări și reconstituiri rezultatele, dar mai ales ipotezele înaintașilor asupra epocii și omului. Sub acest raport de la istoricul austriac Alfons Huber, de la Lajos Thalldczy, Nicolae lorga, Dimitre Onciul șl Ilie Minea, iar dintr-o etapă mai recentă, Gheorghe Brătianu, pași înainte sau consoli- darea celor vechi nu s-au realizat decît prin studiile Măriei Holban, ale lui Emil Lăzărescu și Șerban Papacostea1. Alături de demersul metodologic mai vechi al lui Radu Popa, de includere organică a contribuțiilor cercetării arheologice în recon- stituirea istorică — pentru societatea mara- mureșeană a veacului al XlV-lea2 — se înscrie acum și lucrarea lui Nicolae Constantinescu. Metoda de abordare se îndrep- tățește mai ales prin faptul că autorul este totodată și cel ce a reluat și cercetările arheo- logice ale Curții domnești de la Argeș 3, com- plex arhitectonic intim legat de istoria primilor principi ai Țării Românești. 1 Maria Holban, Contribuții la studiul raporturilor dintre Țara Românească și Unga- ria angevină (Rolul lui Renedict Himfy tn legătură cu problema Vidinului), în SMIM, I, 1956, p. 7 — 62 (mai departe Maria Holban, 1956); eadem, Contribuții la studiul raportu- rilor dintre Țara Românească și Ungaria angevină (Problema stăpînirii efective a Seve- rinului și a suzeranității in legătură cu drumul Rrăilei), în St-RI, XV, 2/1962, p. 315- 347 (mai departe Maria Holban, 1962); Emil Lăzărescu, Nicodim de la Tismana și rolul său în cultura veche românească, I, în Rsl, XI, 1965, p. 237 — 285; Șerban Papacostea, La fondation de la Valachie et de la Moldavie et les Roumains de Transylvanie: une nouvelle source, în RRH, XVII, 3/1978, p. 389-407. 2 Radu Popa, Țara maramureșului In veacul al XlV-lea, București, 1970. 3 V. în urmă N. Constantinescu, Curtea de Argeș — străveche vatră voievodală după 1150, în „Magazin istoric”, XII, 1/1978, p. 27 — 32. Autorul anunță (p. 14) o amplă lucrare monografică. III—V, 1957, p. 111-129. www.dacoromanica.ro Expunerea istorică a monografiei este structurată pe șase capitole, debutînd cu cla- sica situație internațională („O privire în anii ’60—70 ai veacului al XlV-lea în Europa de sud-est”, p. 15 — 27), organizarea și evoluția internă („Terra Transalpina — Ungrovlahia sau Țara Românească”, p. 28 — 34) spre a analiza apoi viața politică românească sub domnia lui Vladislav I Vlaicu (p. 35 — 157) și a încheia cu rapida creionare a personali- tății acestuia (p. 157 — 160). O bibliografie selectivă, ordonată, parțial, pe criteriul, discutabil, al ordinii de apariție (p. 161 — 163) încheie lucrarea. încadrarea domniei în contextul inter- național îmbracă forma unui tur de orizont în jurul bazinului carpato-dunărean, depășind limitele Europei sud-estice către centrul continentului 4. Caracterizările marilor perso- nalități ale vremii Carol I Robert, Louis I d’Anjou („ambiția nemăsurată unită cu tru- fia și, se pare 5 6, o maladie incurabilă”, p. 18), Carol al IV-lea de Luxemburg („un zgîrcit și un meschin”) sînt pitorești iar judecarea domniilor se face pe temeiul atrăgătoarelor formulări ale lui Nicolae lorga — anevoie de înțeles corect, rupte din contextul concep- ției generale proprii marelui istoric. Cît privește situația sud-dunăreană ar trebui poate subliniată apariția „diarhii” bulgare (către 1360), datorată mai puțin declinului forțelor administrative ale țarului Ivan Alexandru (p. 21) cît afirmării particu- larismelor ținutului Vidinului, produs al masivei populații românești timocene •, a celei sîrbești din Kraina și coloraturii cumane. Tabloul istoric al țărilor române vecine principatului lui Vladislav I prezintă fără îndoială, un interes deosebit. Autorul desprinde din evoluția politică a Transilvaniei, totuși subordonată mai mult decît înainte noii monar- hii angevine, predominanța familiei voievo- dale Lackfy (descendenții unui Lațe) și pro- gramul religios de prozelitism catolic al rege- lui Louis I d’Anjou, aplicat din 1365 — 1366. 4 Regatul Ungariei fiind un conglomerat statal estic al ariei central europene. 5 îndoiala asupra leprei de care suferea Ludovic I d’Anjou este exclusă. 6 V. Nicoară Beldiceanu, La rigion de Timok-Morava dans les' documents de Mehmed II et Selim I, „Revue des âtudes roumains’*. 5 RECENZII 1203 Aici interpretarea este prudentă față de ten- dința actuală de descifrare a unei politici transilvane anti-românești a suveranului ange- vin Reazimul documentar, redus, este repre- zentat în primul rînd de diploma regelui Louis I al Ungariei din 28 iulie 1366 pentru repri- marea, prin grija nobililor, a diverșilor făcă- tori de rele din Transilvania, de orice nație dar mai ales români7 8. Cercetată mai îndeaproape diploma regală relevă o stare excepțională existentă în Tran- silvania față de care reacționează suveranul angevin. Nobili și ne-nobili români sau alo- geni par a fi fost amestecați în anarhia voie- vodatului silind pe rege să stabilească măsuri de rapidă judecată și pedeapsă a tulburăto- rilor, măsuri aplicabile prin apelul la nobili- mea credincioasă monarhici. Diploma ange- vină precizează, între altele, statutul catego- riilor sociale transilvane: echivalența între starea nobiliară și aceea a cnezilor confirmați prin scrisori regale („ubi unusquisque Kenezus, per nostras litteras regales in Suo Kenezatu roboratus, pro uno vero nobili acccptetur” 9). împreună cu suita de documente contempo- rane referitoare la procesele de deposedare a cnezilor din Banat10, cu ordinul regal pen- tru aducerea, fără vreo pagubă sau tulburare, a tuturor preoților slavi sau schismatici din comitatele de K6 și Caraș spre a fi înfățișați magistrului Benedict Himfy și fratelui său (act dat de rege la Lipova, de Sfîntul Ilie, 1366 u) diploma trebuie, cu probabilitate, pusă în legătură cu situația politico-militară din anii 1365 1369 ai stării de război între regatul Ungariei, țaratul de Vidin și Țara Româ- nească. Se conturează astfel un întreg con- text politico-militar esențial pentru înțelege- rea evoluției Țării Românești sub Vladislav I Vlaicu din anii 1365 — 1369, în conexiune cu politica religioasă-națională—pe termen lung— a regelui Louis I d’Anjou. Așadar efervescența transilvană, mai ales românească, și de la Dunărea bănățeană se subscrie unor eveni- mente subsumate crizei acute a anilor 1365 — 1369. Cît privește cealaltă țară românească, Moldova, autorul împărtășește vechiul punct de vedere al istoriografiei românești referitor la cronologia domnilor12 și se vede nevoit 7 Șerban Papacostea, op. cit., în loc. cit., p. 399-402. 8 Hurmuzaki/Densușianu, I2, p. 120. 9 Ibidem. 10 Maria Holban, Deposedări și judecăți în Banat pe vremea angevinilor și ilustrarea lor prin procesul Voga (1361—1378), în SMIM, V, 1962, p. 57-131. 11 HurmuzakițDensușianu, l2, p. 120. 12 Cf. Ștefarf S. Gorovei, îndreptări cro- nologice la istoria Moldovei din veacul al XlV-lea, în AHA-Iași, X, 1973. J rcsti,1945, p. 107. www.dacoroinamca.ro să renunțe la vreo corelare a evoluției acestui principat cu aceea a Țării Românești, pro- blemă asupra căreia se va reveni mai jos. Conspectul de istorie al „Despoiatului Dobro- gei” (? — S.I.) a cărei prezentare este plasată, în economia capitolului, între țaratele bulgare și Imperiul bizantin (p. 22—24) ridică o serie de probleme încă neclasate referitoare la întinderea principatului condus de Dobro- tiță13 *, la etapele politicii sale și desigur la însuși numele Dobrogei11. Scurtul capitol al evoluției organizării statale între Carpațl și Dunăre (p. 28 — 34) premergător analizei politicii interne a lui Vladislav I Vlaicu, prilejuiește autorului o succintă expunere a concepției sale referitoare la cristalizarea statală 'românească. Potrivit lui Nicolae Constantinescu, către mijlocul secolului al XlII-lea amintitul teritoriu era „presărat” cu țări, „formațiuni cneziale și voievodale” „întemeiate pe obști sătești” „ce prefigurau (...) viitorul organism statal, îndeosebi prin puterea lor armată” (p. 28). La nivelul evoluției feudalismului românesc în veacul al XlII-lea conceperea apariției sta- tului doar odată cu întemeierea Țării Româ- nești pare oarecum subapreciativă. Aceasta cu atît mai mult cu cît se acceptă existența „pe la 1277” a unui voievodat al Olteniei, cu o politică externă determinată și a unuia al Argeșului. Se poate conchide prin relativul truism că nu întinderea teritorială determină aprecierea gradului dc evoluție statală ci orga- nizarea internă; astfel că, în pofida extremei sărăcii a izvoarelor, în a doua jumătate a secolului al XlII-lea cele două voievodate românești din dreapta și de la stingă Oltului nu mal erau „formațiuni politice primare” ci state 15 *. Și în acest capitol trebuie exprimată prevenția față de cîteva chestiuni încă nere- zolvate : sensul acțiunii voievodului Țării Lythua din primii ani (1272 — 1276) ai domniei regelui Ladislau al IV-lea Cumanul18 și direc- ția unificării politice a Țării Românești, complicată prin controversata tradiție istorică, după care Basarabii sînt totuși olteni și tot ei succed voievodului de la Argeș întemeind dinastia 17. 13 Este preferabilă forma Dobrotiță mai apropiată de aceea a surselor contemporane. 11 G. I. Brătianu, Bec/ierches sur Vicina ei Cetatea Albă, Bucarest, 1935, p. 81. 15 S. losipescu, Despre unele controverse ale istoriei medievale românești (sec. XIV), în RI, XXXII, 10/1978, p. 1961. 11 O tentativă de unificare pornită de la vest de Olt este discutabilă. 17 Gheorghe I. Brătianu, Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, Bucu- 1204 RECENZII 6 Departe însă de a sublinia astfel o scădere •datorată autorului, totul reflectă In fapt .starea actuală a cercetării. Același lucru se poate spune și despre împrejurările de poli- tică generală care ar fi fost favorabile înte- meierii Țării Românești, (p. 30), ceva mai .bine cunoscute, și care l-au determinat pe Petre P. Panaitescu (1967) să deplaseze înce- putul domniei lui Basarab I către 1324, vre- muri concretizate de reputatul medievist printr-o temporară eclipsă a statului bulgar la moartea Iul Teodor Sventislav (1322) și o scădere a influenței tătare la Dunărea ■de Jos 18. Introducerea în discuție a contribuțiilor noii cercetări arheologice de la Curtea de Argeș — pentru elucidarea perioadelor de evo- luție ale voievodatului de la Argeș — curtea voievodală de la finele secolului al XH-lea, ,.ctitoria religioasă” (? I? — S.I.) în stil bizan- tin de pe la 120019 20, noua reședință clădită în jurul anului 1340 de către Basarab I (p. 29) — marchează în definitiv încă o fază de dis- tanțare față de tradiția istorică consemnată de istoriografia română din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. în final încheierea referitoare la frontie- rele Țării Românești („hotarele au fost dintru început stabile”, p. 33) — reflectînd adop- tarea pozițiilor mai vechi ale lui Petre P. Panaitescu și definitive ale lui C. C. Giurescu, — se impune a fi supusă cauțiunii ea vine în contradicție cu propriile afirmații ale auto- rului („creația de stat, de caracter feudal desigur — nu a fost deci nici spontanee și nici nu a urmat un curs lin, adică fără opre- liști, ea s-a desăvîrșit pe tot parcursul veacu- lui al XlV-lea (...)”, p. 30). Analiza domniei lui Vladislav I debutează cu un masiv capitol închinat politicii sale interne (p. 35—90), primele pagini fiind închi- nate familiei Basarabilor și înrudirilor lor. Autorul acceptă existența căsătoriei dintre Ladislau de Opole (Oppeln) cu o Elisabeta care ar fi fost sora lui Vladislav-Vlaicu, fiica marelui-voievod Nicolae Alexandru și a doamnei Clara, afirmată de pe temeiul unei notițe din statutele capitluhii orădean publi- cate de Vinczâ Bunyitay (1886) 21 22 și din păcate 18 P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, București, 1969, p. 304 — 314. 19 Argumentare arheologică posibilă să ilustreze tradiția întemeierii la 12151 20 N. lorga, Istoria românilor, III, p. 169-170, 209-210; G. I. Brătianu, Les rois de Hongrie et les principautds roumains au XIVe sitele, în AR. BSH, XXVIII1, 1947, p. 87-88. 21 Vincze Bunyitay, A văradi Kălaplan legrdgibb Statumai (Statutele capitluhii oră- dean), I, Nagyvârad, 1886, p. 73—74. neverificată pînă astăzi, în pofida injoncțiu- nilor Măriei Holbanaa, cu toată însemnă- tatea sa pentru corecta punere în ecuație a factorilor de decizie politică de la cîrma rega- tului Ungariei, precum era Piastul Ladislau de Opole. De cel mai mare interes este reluarea (p. 35 37) problemei celebrului mormînt de la Argeș; în această privință dr. Nicolae Constan- tinescu se pronunță tranșant: scheletul desco- perit în sarcofagul cu numărul 10 (al cercetă- rii lui Virgil Drăghiceanu din 1920) aparține lui Vladislav I Vlaicu; tot el este reprezentat în tabloul votiv de pe peretele vestic al nao- sului și în Deisis-ul din pronaos al aceleiași biserici Sf. Nicolae domnesc de la Curtea de Argeș. Dintru început trebuie remarcat faptul că sarcofagul conținînd scheletul cu minunata pafta a fost găsit în anul 1920 acoperit „cu un mare capac de piatră”, peste care fusese așternut un strat de bolovani gros de 0,25 m23 *. Capacul nu avea nici o inscripție și mormîntul nr. 10 a fost atribuit de descoperi- tor lui Radu vodă Negru. Mai mult, în mor- mîntul nr. 9 alături de resturile ostelogice provenind de la două schelete s-au recoltat fragmentele unei lespezi funerare cu inscrip- ția posibil întregibilă: [«] m [a] mc »«k] [b]t» numele probabil al persona- jului îngropat aici și care nu ar fi altul decît marele voievod Vladislav I 2S 26. Întîmplarea neprofanării mormîntului nr. 10 parc să se fi datorat inexistenței la suprafața solului a oricărui semn distinctiv ce ar fi atras atenția asupra locului. Toate acestea fac îndoielnică identificarea scheletului cu pafta din sarcofag (nr. 10) cu Vladislao I Vlaicu; înclin să atribui acestuia mormîntul din centrul bisericii domnești (nr. 8 sau 9) 2S. Cît privește tabloul votiv din naos, „refă- cut în maniera decadentă din veacul trecut" (p. 36) (I? — S.I.), surmontat de o Inscripție extrem de controversată mai ales în ultimii 22 Maria Holban, 1956, p. 33. 23 Virgil Drăghiceanu, în Curtea domnească din Argeș, în BCMI, X-XVI, 1917-1923, p. 44, 138. 21 Ibidem, p. 43 (fig. 32), 44 (fig. 33). 28 Ibidem, p. 44. 26 în privința resturilor osteologice exper- tiza profesorului Francisc losif Rainer a sta- bilit că în mormîntul nr. 8 craniul descoperit a aparținut unui bărbat de 30 40 de ani iar la nr. 9 altuia trecut de 40 ani (Curtea domnească din Argeș, în loc. cit., p. 156 — 160, fig. 169, 171); lui Vladislav i s-ar putea atribui acesta din urmă. www.dacoromanica.ro 1 RECENZII 1205- ani a, el reprezenta, după'mărturiile tuturor cărora li s-a părut, au voit si creadă sau chiar au citit, pe Radu voievod pe doamna sa Ana. Dealtfel a doua versime a pomelnicu- lui mănăstirii Cîmpulungului di la 1711 atestă căsătoria marelui voievod Ralu cu doamna Ana Nu încape însă îndoiaă că identifi- carea ridică problema stăpîniril Vidinului de către marele voievod Radu I pi care sursele cunoscute astăzi nu sînt capabile să o explice în chip satisfăcător. Cercetarea titlului voievodal, se concen- trează asupra atributului nare-voievod (p. 38—45), purtat în mod evidentdecel de-al treilea dintre Basarabi și proveninedin chipul cum s-a produs unificarea Țării Românești. Pentru perioada domniei lui Vladislav I ceea ce trebuie poate subliniat este formula XJTHEN- THIS KAI AUTOCRATHOR, din Inscripția ferecăturii icoanei Sf. Atanasie de la ^avra cea Mare athonită2S, de bună seamă, ișa cum sugera N. lorga27 28 * 30, de influență bzantină. Tentante speculații recente31 au propus desci- frarea aici a idealului imperial bizantin al monarhiei române, a principatului meridio- nal carpato-dunărean, idee ce necesita k supli- mentară analiză, lipsită însă de sursei sufici- ente și consistente. \ Altă formă a titlului domnesc, deranj și ea de o deosebită atenție este aceea relevită de diploma lui Vladislav I pentru magistrul Ladislau, ruda sa de sînge, din 15 iulie 1312, Argeș: „Ladislau, -woyvoda Transalpnus, banus de Zerinio et dux nove plantacrnis terre Fugaras” 32. Dacă asupra implicațiilor 27 Carmen Laura Dumitrescu, Le voîvole donateur de la fresque de Saint Nicolae Domnejp (Argeș) et le problime de sa domination str Vidin au XIVe siecle, în RESEE, XV Iț 3/1979, p. 541 — 558 și replica Măriei Holban Peut-il itre question d’une seconde occupation roumaine de Vidin par Radu Ier, suivant de prbs celle de Vladislav Ier (Vlaicou) de l’annte 1369?, în RESEE, XVIII, 3/1980, p. 443-457. 28 Virgil Drăghiceanu, în loc. cit., p. 25 (după ms. 3 722 de la BAR). Doamna Calini- chia, mama lui Mircea cel Bătrîn, poate fi o altă soție a voievodului Radu I. 22 Marcu Beza, Urme românești tn răsăritul ortodox, ed. 2-a, București, 1937, p. 40, 48; P. S. Năsturel, Aux origines des relations roumaino-athonites: l’icone de Saint-Athanase de Lavra du voivode Vladislav, în Ades du VIC Congres d’Etudes byzantines, Paris — 1948, II, Paris, 1951, p. 307-314. 30 N. lorga, Istoria românilor, III, p. 240. 31 Studii ale lui Val. AI. Georgescu, D. Năstase, Virgil Gândea, P. S. Năsturel și Răzvan Theojiorescu. 32 DUH. D, I, p. 103. politice se va reveni mai jos, în privința tra- ducerii (p. 40) este preferabilă pentru precizie, cu tot arhaismul de limbaj, aceea de mult dată de Gheorghe Șincai: „Ladislav, voevo- dul Țerei Muntenești, banu de Zevrin și duxul tmpllntărei ceii noao din Țeara Făgărașului" 33 34 (subl. S.I.). Prezentarea vieții economice (p. 45—52) este dominată de spinoasa divergență relativă la ponderea ramurilor agricole și creșterea animalelor. Citîndu-se, spre combatere, opi- nia lui Bogdan Petriceicu-Hașdeu, întemeiată pe statistici ale dărilor, — potrivit căreia plugăritul ocupa locul patru între veniturile fiscului domnesc, — autorul conchide cu apre- cierea „caracterului mixt” al economiei Țării Românești în secolul al XlV-lea, „îmbinarea armonioasă” a ramurilor (p. 47), ce ar fi dovedită de izvoare, inclusiv arheologice — din păcate neindicate. Prin aplicarea metodei de încadrare a rezultatelor cercetării arheologice în reconsti- tuirea trecutului, cu prilejul analizei siste- mului monetar introdus de Vladislav I Vlaicu, după tipul foarte răspîndit al grossilor vene- țieni, Nicolae Constantinescu relevă descope- rirea în săpăturile sale de la Curtea de Argeș, a temeliilor bănăriei domnești, prevăzută cu un cuptor de cărămidă și creuzete pentru metalul topit (p. 54). Subsumînd unui paragraf intitulat „Admi- nistrația” (p. 54 — 61) organizarea internă de stat autorul înfățișează sintetic concluziile, în fond divergente, ale lui P. P. Panaitescu, Barbu Câmpina, C. C. Giurescu, Dinu Giurescu, Maria Holban și H. H. Stahl. Includerea într-un document domnesc, chiar dacă redac- tat de cancelaria angevină — actul lui Vladislav I din 20 ianuarie 1368 31 — a ofi- cierilor principelui român „comites, castel- lani, iudices, tributarii” nu conduce neapărat Ia concluzia inexistenței acestora în Țara. Românească (p. 55) ci doar redarea în tradu- cere latină a titlurilor respectivilor dregă- tori35. Un spațiu îndreptățit de larg (p. 61 — 69) se acordă vieții religioase a Țării Românești sub Vladislav I, mai bine cunoscută atît sub raportul surselor cît și al istoriografiei35- 33 Gheorghe Șincai, Opere, ed. Florea Fugariu, voi. I, București, 1967, p. 5181 t. Sergiu losipescu, op. cit., în loc. cit., p. .961-1 962. 34 DRH. D, I, p. 86-88. 35 Castelanul era desigur echivalent cu1 pîrcălabul; cornițele putea fi al vreuneia din comunitățile saxone din Țara Românească, v. și piatra tombală al comitelui Laurencius de Cîmpulung, A.D. 1 300. 16 Studiul esențial rămîne acela al Iul EmI Lăzărescu (v.n. 1). www.dacoromanica.ro 1206 RECENZII 8 Accentul este pus pe confruntarea Intre orto- doxie și catolicism, cu grave implicații inter- naționale. Trebuie remarcat însă că Împăratul loan al V-lea Paleologul (1341 — 1346, 1354— 1376, 1379 — 1391), fiul Annei de Savoia, nu făcea atît un act de umilință recunoscînd unirea bisericilor (p. 63) cît îndeplinea progra- mul politic al partidei bizantine, reprezentată strălucit de Demetrios Cydones 37, ce vedea în sprijinul occidental singura cale de stăvilire a invaziei otomane. Interpretarea cercetărilor arheologice reluate de autor la biserica Sf. Nicolae Dom- nesc din Curtea de Argeș îngăduie să se afirme construirea actualului edificiu peste ruinele altuia de la începutul secolului al XlII-lea 38. Cît despre atribuirea ctitoririi actualei biserici domnești lui Vladislav I, anilor 1365 — 1369 (p. 68—69), argumentele aduse în anul 1978 de Carmen-Laura Dumitrescu39 * par să infirme această teză, acordînd edificiului o vechime cu aproape două decenii mai mare. Potrivit specificului colecției, Nicolae Constantinescu a acordat organizării și artei militare românești a epocii un spațiu însemnat în economia lucrării (p, 69 — 90), cu toată insuficiența izvoarelor. De aici folosirea și a unor surse tîrzii (Miron Costin, p. 88), precum și a lucrărilor generale datorate lui A. D. Xenopol, loan Bogdan, Nicolae lorga10 * *, P. P. Panaitescu, Nicolae Stoicescu, Dinu C. Giurescu, surprinzător, nu însă și a cărții fundamentale a generalului Radu R. Roset * * * *ti41. însușirea constatării lui loan Bogdan, a inexistenței titlului voievodal la conducă- torii de stat sud-dunăreni (p. 72), nu anu- lează posibilitatea împrumutului de către români de la slavii nordici, nord-estici, la care se atestă în mod sigur titulatura. Se poate subscrie însă deplin la preciza- rea dr. Nicolae Constantinescu relativă la caracterul nepermanent al oastei țării (p. 73), 37 Fapt subliniat în istoriografia română recentă de dr. Șerban Papacostea. 38 Argumentul este datarea prin moneda împăratului Alexios I Angelos (1195 — 1203), v. N. Constantinescu, op. cit., în loc. cit., p. 29. 39 Carmen Laura Dumitrescu, op. cit., în loc. cit., p. 542—544. 10 Citata Istorie militară a românilor de la p. 71 are titlul Istoria armatei românești, ed. 1, voi. I, Vălenii de Munte, 1910, voi. IZ, București, 1919; ed. 2-a, București, 1929/- 1930; o selecție de extrase București, 19^0 (Editura militară). 11 General Radu R. Rosetti, Istoria artei militare a românilor plnă la mijlocul secolulu i al XVII-lea, București, 1947. I decurgînd din fasăși specificul organizării medievale. Echivllența steagurilor (banderia) menționate în rremea lui Vladislav I cu „cete Jioierești’f (p. 74), pusă în circulație în istoriografia română a deceniului șase al secolului al Xl-lea, rămîne încă nesprijinită documentar. D fel și încercarea de acredi- tare a unui rrport favorabil pedestrimii față de cavalerie îpcompoziția oștirii (p. 76—77)la. Despre cetății Țării Românești în vremea domniei lui Vladislav I Vlaicu, cărora auto- rul le atribui și rolul de „centre administra- tiv-militare Acnite să țină în frîu masa supu- șilor din jirul lor” (p. 79)13 * — concluzia desprinsă dft lectura paginilor cărții (p. 79 — 81) ar fi că documentar și arheologic se cunoaște igur una — Severinul, alta doar după nuni dar cu localizare discutabilă — Cetatea dîmboviței, în fine, una existentă dar cu m rol neștiut — Poienarii și alta Incertă -/Tarnu Egalitatea propusă între termenul' de prisăci indagines și fortalicia, toate d^semnînd fortificații pasagere (p. 81) nu convinge întrucît lat. mediev. fortalicium este genericul pentru orice fel de fortificații15 * * 18, iar prisăcile/indagines fiind oricum semi- periiiaiente dacă nu permanente. Paragraful închinat strategiei și tacticii (p. 81 — 90) reflectă înțelegerea epocii de către autor. Aproape jumătate din cartea dr. N. Constantinescu (p. 91 — 152) se constituie r3 Ideea puternic înrădăcinată în concep- ția/ noastră istorlografică provine din con- fufta între dispozitivele de luptă și cele de tn/rș (cînd evident oastea încăleca spre a sa deplasa rapid), în atribuirea unei pretinse siperiorități pedestrimii, treeîndu-se cu vederea existența unor tactici diferite pentru folosirea celor două arme. Un raport imuabil — bazat »e o viziune sociologică statică (boierul-cava- ier; țăranul-pedestraș) semn de protocro- nism, nu poale să fi existat în condițiile unor lupte purtate pe teren atit de variat. 13 Mai însemnată mi se pare încadrarea militară a acestora, organizarea lor ostășească în jurul acestor nuclee fortificate (v. Sergiu losipescu, Victor Eskenasy, Schiță a structu- rilor militare medievale din țările române, în „File din istoria militară a poporului româh”, IV, 1977, p. 55). 11 V. și Gh. I. Cantacuzino, Cetăți și curți domnești din Țara Românească In secolele XIII—XV (rezumatul tezei de doctorat), București, 1977. 18 Altfel spus arhidiaconul loan Totsoly- mosi, autorul cronicii domniei lui Ludovic I d’Anjou și povestitorul războiului româno- ungar din 1368 — 1369, nu știa ce tip de forti- ficații erau construite pe Ialomița. www.dacoromanica.ro 9 RECENZII 1207 într-o reconstituire a politicii externe și mili- tare a domniei lui Vladislav I. începuturile sînt puse sub semnul a ceea ce autorul numește „pretextul cruciadei antiotomane” (p_ 91). Chiar dacă sensul cruciadei nu mai era în secolul al XlV-lea același cu al vea- cului al Xl-lea, încercarea unei coordonări politico-militare antiotomane în anii 1364— 1369 nu poate fi negată 46 47 48. Adaptator al cruciadei la rațiunea de stat, a sa, Ludovic I d’Anjou a proclamat la 5 ianuarie 1365 războiul împotriva recent instalatului (16 noiembrie 1364) domn auto- crat al Țării Românești Vladislav I. Cauza abaterii acestui război asupra (aratului de Vidin rămîne mai departe explicată prin exclu- siva decizie a regelui Ungariei (p. 97 — 98). De acord cu încheierile propuse încă de mult de Maria Holban (1956), dr. Nicolae Con- stantinescu înlătură, ca și reputata medie- vistă, orice mărturie a unei eventuale înțele- geri între regele Ludovic I și marele voievod român în anii 1365—1368 (p. 95 — 103). Argu- mentele contrarii tezei susținute astăzi de amintiții autori sînt următoarele. într-o poruncă a regelui Ungariei aflat la 10 octom- brie 1366 la Orșova, către vicevoievodul Transilvaniei, Vladislav I este numit „voie- vodul nostru transalpin”; mai mult, este vorba de o delimitare a moșiilor Săcel și Orlat ,,hotărnicindu-se dinspre pămînturile află- toare sub voievodatul domnului Vladislav” 47. Așa cum a arătat loan Moga diploma regală atestă stăpînirea marelui-voievod al Țării Românești pe versantul nordic al Carpațildr meridionali48, a cărei consfințire astfel, printr-un act al lui Ludovic I d’Anjou, pare incompatibilă cu o perioadă de ruptură între cei doi suverani. Apoi hotărnicia se și efectua pașnic, la 20 noiembrie 1366, de către repre- zentanții capitluhii din Alba lulia, veniți la fața locului, punîndu-se cuvenitele semne către „pămîntul sau ținuturile măritului bărbat, domnul Vladislav, voievodul Țării Românești”49 * 61. Calificativele date marelui voievod român de către capitlul bisericii transilvane într-o scrisoare adresată însuși regelui Ludovic I, par totuși incompatibile 46 V. N. lorga, Geschichte des osmanischen Reiches, voi. I. Gotha, 1908, p. 215—235. 47 DRH. D, I, p. 83-84. 48 loan Moga, „Marginea”. Ducatul Amla- șului și scaunul Stiliștii, în loan Moga, Scrieri istorice, ediție .Mihail Dan, Aurel Răduțiu, Cluj, 1973, p. 56-62, 71, 77-81. 49 DRH. D, I, p. 84-86- cu inlidelitatea de atunci a lui Vladislav I Vlaicu față de monarhul angevin50. La 20 ianuarie 1368 un trimis al lui Ludovic I d’Anjou,, magistrul Dimitrie zis Lepes, se afla la curtea domnului român pentru regle- mentarea Comerțului brașovenilor în Țara Românească, ajungîndu-se la un acord scris, dat în numele lui „Vladislav, din mila lui Dumnezeu și a maiestății regești voievod al Țării Românești și ban de Severin” S1. Dacă domnul român acceptase formula dintîi, și regele Ungariei admitea chiar de jure stăpî- nirea efectivă a lui Vladislav I asupra bana- tului Severinului. Urma în primăvara aceluiași an, 1368, solia lui Nicolae, fiul lui Grigore, comite de Hevesujvâr, trimis de regele Ludovic I la domnul român pentru a stabili măsurile comune de sprijinire a garnizoanelor ange- vine de la Vidin și Bclogradcik (Fejervâr), din banatul Bulgariei atacat de forțele țarului de la Tîmovo 62 63. în luna iulie 1368 succesul soliei ungare la curtea română părea asigurat, atît regele Ludovic I cît și Petru Himfy, banul Bulgariei vidinene, sperînd într-un apropiat ajutor cu provizii și trupe acordat de Vladislav I Insistența prezentării acestor surse nu este lipsită dc folos pentru a dovedi slabele teme- iuri de interpretare a perioadei 1365 — 1368 drept una de dăinuire a rupturii între monar- hia angevină și Țara Românească. Respin- gerea posibilității unei înțelegeri între marele voievod Vladislav I și regele Ludovic I în anul 1365 contrazice litera și spiritul actelor invocate, transformă întreaga desfășurare a evenimentelor pînă la 1368 într-un puzzle insolvabil. Dacă totuși nu este imposibil să se înțe- leagă ce s-a petrecut între 5 ianuarie 1365, — cînd suveranul Ungariei lansa manifestul războinic împotriva Țării Românești — și mai-iunie același an — deturnarea și succe- sul expediției regale angevine în țaratul de la Vidin — în schimb rămîne neexplicată evoluția ulterioară a evenimentelor. Mai pre- cis între 17 iulie 1368 — dată la care regele 50 De altfel scrisoarea capitlului cu „mări- tul bărbat, domnul Vladislav...” a fost inclusă în chiar diploma regelui Ludovic I din 2 ianuarie 1367 (în Arh. națională maghia- ră, Dl. 5.505, v. indicația arheografică din DRH.D, I, p. 85). 61 DRH. D, I, p. 87. 62 Ibidem, p. 88 — 89. 63 Ibidem, p. 90—91, 93 — 95. în privința acestui din urmă document datarea 17 octom- brie 1368 propusă în „Szâzadok”, 1900, p. 605 — 606, însușită de editorii lui DRH. D, I, nu poate fi acceptată; se impune aceea a , Măriei Holban, 1956, p. 34: 4 iulie 1368. www.dacoromamca.ro 1208 RECElNZn 10 ■sconta încă pe sprijinul principelui Vl»dislav I pentru aprovizionarea Vidinului — fi 14 sep- tembrie 1368 — cind capitlul de Ccnad amina o cercetare de hotare „din pricina plecării oștirii de acum a acelui domn al nostru, por- nită împotriva voievodului Vlaicu”54. Conchizind asupra situației teritoriale a Țării Românești în preajma declanșării răz- boiului, dr, Nicolae Constantinescu afirmă Împotriva opiniei Măriei Holban56, că Vladislav I Vlaicu stăpînea în anul 1368 atît banatul Severinului cît și Amlașul și Făgă- rașul (p. 107). Cauza războiului ar fi fost, potrivit autorului (p. 109 — 110) refuzul mare- lui voievod al Țării Românești de a da ajutor militar regelui Ungariei pentru menținerea banatului Bulgariei vidinene. Dacă lucrurile ar sta astfel, fiind vorba în concepția ange- vină de nerespectarea obligației de auxilium, trebuie presupus că regele Ludovic I consi- derase anterior pe domnul român drept credin- cios al său. Aceasta și explică pașnica stăpî- nire a Făgărașului, Amlașului, înainte de răz- boiul ungaro-romftn izbucnit în toamna lui 1368. Relatarea desfășurării conflictului (p. Ul- ii 6) este firesc tributară principalului izvor, cronica lui loan de Tîrnave, amendată de obser- vațiile critice ale Măriei Holban. Anume, în principal, suprimarea pasajului final al cronicii referitor la succesul traversării Dună- rii de către oastea angevină și ocuparea Seve- rinului, atribuit unei confruntări ulterioare româno-ungare 68. Infrîngerea categorică a oștirii voievodu- lui Transilvaniei, Nicolae Lackfy, datată de autor „în principal” în luna noiembrie 1368, a fost urmată de intervenția lui Vladislav I în banatul ungar al Bulgariei (p. 116—120: „Eliberarea și stăpînirea Vidinului (1369)”). De la mențiunea Cronicii fransciscane ce atestă prezența în orașul Vidin, la 12 februa- rie 1369, a marelui voievod al Țării Româ- nești se ajunge la afirmarea transferului de autoritate — de la Angevini la Basarabi — asupra întregului ținut, aserțiune justificată prin amintita inscripție din biserica Sf. Nicolae domnesc de la Curtea de Argeș (p. 119). Com- parată cu diplomele angevine de stăpînire asupra „cetății și districtului Vidin”, inscrip- ția este considerată a avea un sens clar. Singura chestiune rămasă însă este aceea a «xtinderii și duratei reale a stăpînirii lui Vladislav I Vlaicu la sud de Dunăre, pentru ■a justifica marcarea evenimentului printr-o inscripție de acest gen. Dar dacă durata aproxi- mativă a dominației române la Vidin se poate 64 DRH. D, I, p. 91-92. 65 Maria Holban, 1956, p. 22—23; cf. Sergiu losipescu, op. cit., în loc. cit., p. 1967 — 1974. 58 Maria Holban, 1956, p. 42. încadra limitelor: post decembrie 1368 — la 4 ale lunii regele Ludovic I absolvea de orice răspundere pe castelanii de Vidin, Lagan și Belogradcik dacă sub imperiul nevoii ar fi fost siliți să cedeze pozițiile — și ante august 1369, cînd acordul de restabilire a țarului Sracimir era pe cale să se materializeze; în schimb aria controlată de marele voievod Vladislav I este dificil de precizat. Dacă s-ar accepta narațiunea evenimentelor după com- pilația cronicărească a lui Mauro Orbini, atunci, după ocuparea Vidinului trupele lui Vladislav I au fost imobilizate în fața Laganu- lui și Belogradcikului* 58 67 68. Dealtfel se pare că nici toate fortificațiile Vidinului nu au fost luate, balistarii genovez! menținîndu-le, poate sub însuși banul Petru HimfyM. Ulterior raportul general de forțe, iminența atacului bulgaro-turc împotriva zonei Vidinului, au determinat acordul politic româno-angevin. Oricum, dacă s-ar admite stabilirea contro- lului românesc asupra întregului țarat de la Vidin, atunci se poate conchide că inscripția și eventual întreaga decorație interioară ă fresca din biserica Sfîntul Nicolae domnesc a fost încheiată In intervalul post decembrie 1368 — ante august 1369. Și aceasta ar putea fi partea de ctitorie ce-i revine lui Vladislav I Vlaicu. Deosebit de importantă este explicația dată de autor reglementării politice a conflic- tului româno-ungar din 1368/1369: ea s-ar datora necesităților rezistenței comune în fața atacului forțelor țarului de Tirnovo și ale turcilor, atac plasat „posibil chiar înainte 1. Cili 1881—1918. .Edit. Tiirk Tarih Kurumu Basimevi, Ankara, 1980, XI + 197 p. + 1 portret + XXVIII fig. pl. fasc. La 19 mai 1981 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea proeminentei figuri istorice M. Kemal Atatiirk, fondatorul Turciei modeme. Cartea pe care o recenzăm a fost publi- cată recent de Societatea de istorie turcă în vederea întîmpinării acestui mare eveniment istoric atît pentru poporul turc cît și pentru alte popoare prietene. Autorul ei, Ulug Igdemir, director general al Societății turce de istorie, aniversat în 1979 (mart. 31) pentru împli- nirea vîrstei de 80 de ani1, este unul dintre istoricii turci care, alături de Afet Inan, Hikmet Bayur, E. Z. Karal, F. R. Unat (m. 1964) etc., s-a ocupat mai îndeaproape cu epoca și figura lui M. K. Atatiirk, cu refor- mele sale sociale, politice și administrative. Aici, nu putem aminti decît: Atatiirk 1880— 1938 (Ankara, 1939); „Povestire privind luptele de la Anafartalar” (Ankara, 1962) 2 3 4 *, Mustafa Kemal, „Raport despre luptele de la Ariburnu” (Ankara, 1968)2. în aceste două lucrări, editate de Ulug Igdemir, se descrie apărarea eroică a Strîmtorilor (Bosforul și Dardanelele), organizată de colonelul Mustafa Kemal (abr. = M.K.> împotriva forțelor inva- datoare anglo-franceze, între 25 apr. — oct. 1915. în legătură cu aceste evenimente isto- rice amintim și articolele marelui istoric român Nicolae lorga, Dardanelele Amintiri istorice* și Ultima glorie a Osmanllilor6. Din activitatea lui Ulug Igdemir mai semnalăm și „Documente privind neînțelegerea iscată între Atatiirk și mareșalul Falkenhayn în timpul războiului mondial” (Ankara, 1969) •; Sioas Kongresi — „Congresul din Sivas” (Ankara, 1969) 7, vechiul Sebastos din Anato- lia, unde s-a hotărît lupta pentru eliberarea și independența națională a Turciei, iar pre- ședinte al congresului a fost ales M. K. (4 sept. 1919). Tot sub semnătura lui Ulug Igde- mir au mai apărut Atatiirk oe Anzaklar — „Atatiirk and the Anzaks” (Ankara, 1978); „Anzacii și strădania istorică a hii Atatiirk” (Ankara, 1979) 8 etc. în colaborare cu istori- cii F. R. Unat și E. Z. Karal, Ulug Igdemir a publicat articole documentate, veritabile studii despre Atatiirk, apărute în „Enciclope- 1 Cf. Belleten, t. XLIII, nr. 170 (Ankara, 1979), p. 251 — 256 + 3 fig.; pe copertă și foia de titlu în turcă și franceză: „Ce număro du Belleten est dediă ă Ulug Igdemir pour celăbrer le 80e Anniversaire de sa naisance” (Semnează art. Prof. Dr. E. Z. Karal și Prof. dr. Afet Inan). 2 M. K. Atatiirk, Anafartalar Muhareba- tma aii tarihțe, Yay. (ed.): Ulug Igdemir, Ankara, 1962 „T. T. K. Basimevi”, XXV + 88 p. 3 Idem, Ariburnu Muharebeleri raporu, Yay. Ulug Igdemir, Ankara, 1968, „T. T. K. Basimevi”, VIII + 200 p. 4 București, 1915, 29 p. și în „Analele Acad. Rom”. Seria a Il-a, XXXVII, 1915, p. 1 — 29. 6 în: „Neamul Românesc”, București, 1917, nr. 62. 8 Birinci Dunga sauașindaAtatiirk’le Mare- șal Falkenhayn arasinda țikan anlașma zizlaga dair yeni belgeler, în „Belleten” t. XXXIII, nr. 132 (Ankara, 1969), p. 503-515. ’ Ankara, 1969, „T. K. Kurumu Basim evi” (Yayin. Seri 10, XVI). 8 Anzaklar ve Ataturk’iin iarihsel davraniși „Millet 15 Nisan 1978”. www.dacoromanica.ro 17 RECENZII 1215" dia islamică” (versiune turcă) 9 și in „Enci- clopedia turcă” 10, care au devenit adevărate monografii, intitulate tot Atatiirk, în versiune franceză11 * și engleză ia. Nu este cazul să mai insistăm asupra activității lui Ulug Igdemir care privește istoria modernă și contempo- rană a Turciei, în general, și personalitatea lui M. K. Atatiirk în special13 14 * 16. Revenind la cuprinsul ultimei opere a lui Ulug Igdemir (p. V—VI), cu „Un cuvînt înainte” (p. VII), reținem că publicarea volu- mului al II-lea (1918 — 1938) a fost încredin- țată prof. E. Z. Karal, președintele Societă- ții de istorie turcă, tot în vederea evenimen- tului — 100 de ani de la nașterea lui Atatiirk. Bibliyografya, dată la început (p. IX—X), este redusă la vreo 30 de titluri, unele de importanță subsidiară. Dacă ne gîndim la bibliografia întocmită de Muzaffer Gokman despre Atatiirk și reformele sale (Istanbul, 1968 1974, 2 voi.), recenzată în coloanele acestei reviste însumînd 7 050 de titluri, fără a fi exhaustivă, putem afirma că biblio- grafia din volumul recenzat este mai puțin decît selectivă. în schimb, lucrarea este funda- mentată, în bună parte, pe documente inedite. Cu toate acestea, chiar în bibliografia selec- tivă puteau figura unele opere cu titluri semni- ficative în care este vorba și de marele om de stat Atatiirk, de ex. R. K. Peters, Histoire des Turcs. De l’Empire ă la democrație (Payot, 1966), cu un portret ilustrativ al lui Ataturk pe copertă; G. Lewis, La Turquie, le declin de l’Empire (les reformes d’Atatiirk) la Ripublique moderne (Paris, 1968); Bernard Lewis, Nașterea Turciei moderne (în engleză și cu trad. turcă Ankara-1970) 25: Arnold J. Toynbee, Renașterea unui stat: Turcia (Istan- bul, 1971)19 cu o copertă foarte ilustrativă ’ „Islâm Ansiklopedisi” t. I, Ctiz (fasc.) 10 (Istanbul. 1949), p. 719-807 + 3 fig. pl. 10 Cf. „Turk Ansiklopedisi” (sub voce)... 11 Atatiirk. „Commission Naționale Turque pour l'Unesco”, 1963, 255 p. + 14 fig. 18 Atatiirk. „Turkish National Commis- sion for Unesco” (Ankara), 1963, 232 p. + + 14 fig. 13 Cf. „Belleten” nr. 170 (1979), p. 254 + 3 portrete (Ulug Igdemir) și opera recenzată (1980), p. 197 etc. 14 Ataturk oe deorimleri tarihi Bibliyo- grafyast — Bibliograhy of the History of Ataturk and his Reforms”, Millî Egitimi, Istanbul 1968, 1968, 2 voi., recenz. în „Revista de istorie” t. 29, nr. 4 (1976), p. 630—635 (de Mihail Guboglu). 16 Modern Tiirkiyenin dogușu, T. T. K. Basnnevi, Ankara, 1970, p. 239 — 320 (Kema- list..., Atatiirk). 19 Tiirkiye Bir Deuletin yeniden Dogușu. Tiikfesi (trad. turtă): Kasim Yargici (Istanbul, 1971), cap. V Mustafa Kemal, p. 97—110 etc. cu Ataturk, cap. V Mustafa Kemal (p. 97— 114) etc.; Faruk Gbventurk Devlet Adame— Omul de stat: Atatiirk... (Istanbul-1973); 100 Biiyiik Tiirk — „100 de turci mari” (Istanbul, 1973), cu Ataturk în frunte; Karel Pravek, Kemal Ataturk (Praha: „Svoboda”,. 1967, 174 p.)17; J.-P. Gamier, La fin de l’Empire ottoman du Sultan Rouge ă Mustafa Kemal (Paris, 1973). Din „Comunicările pri- mului simpozion internațional. Reformele lui Atatiirk” (10—14 dec. 1973, Istanbul)18 se putea folosi și menționa pentru perioada respectivă: Dr. Hans-Jurgen Kornrumpf, Mustafa Kemal in Mazedonien (1881—1911) Gedanken zu seiner Biographiew; Prof. Dr. Șerif Mardin, Ataturk, Union and Progress and the Bureacracy în the period of Abdiilha- mid the Second20; F. Giiventurk, The Com- mander Qualities of Ataturk 21 etc. Din lucră- rile apărute în țara noastră merită să fie semnalate M. A. Ecrem (Ekrem), Alăture făuritorul Turciei moderne (București, 1969); idem, Mustafa Kemal Ataturk tn opinia- publică românească 22; Petre Ghiață, Atatiirk (București, 1975, ed. a II-a) etc. Conținutul variat, bogat și interesant al cărții recenzate, privit în ansamblu, consti- tuie o foarte amănunțită și documentată descriere a vieții și faptelor lui Ataturk de la naștere pînă pe la finele anului 1918. Poves- tirea evenimentelor (p. 3—160), în ordinea dezlănțuirii lor cronologice, este fundamentată pe un număr impresionant de izvoare istorice- de mina întîia, în frunte cu memoriile și mărtu- riile lui Atattlrk, îndeosebi pe corespondența acestuia din perioada primului război mondial și pe un mănunchi de documente inedite achiziționate în ultimii ani pentru arhiva Societății de istorie turcă (Ankara). Titlurile- capitolelor și fragmentelor mai importante, indicate marginal cu aldine, înlesnesc lectura și urmărirea textului în sine. Pe baza lor, cercetătorul poate avea diagrama întregii lucrări. După text urmează notele (Dip notlari, p. 161 — 166), unele destul de întinse. în vede- rea facilității folosirii acestei lucrări, cele 64 de note puteau fi publicate în subsolul paginilor respective. Urmează un Indice 17 Recenzat în rev. „lîtude Balkanique”, V, 1 (Sofia, 1969), p. 122. 18 Atatiirk Deorimleri I. Milletlerarasi Simposyumu Bildirileri (10—14 Arahk 1973), Istanbul — 1975, XV + 665 p. + 1 fig- 19 Mustafa Kemal Makedonya’da (1881— 1911) Biyografyasi hakkinda bazi Diișiince- ler..., ibid., p. 35 — 51. 20 Atatiirk, Biirokrasi oe „Rasyonellik”...,. ibid., p. 52—62. 21 Istanbul, 1973, 217 p. 22 Cf. „Revista de istorie” t. 27. nr. 4 (1974), p. 597-603. www.dacoromanica.ro 1216 RECENZII 18 general (Genei dizi, p. 166—175), bine întoc- mit, care ajută la utilizarea lucrării. Voca- bularul (SBzliik, p. 177 — 196), cu explicarea termenilor arhaici, este bine venit, deoarece în Turcia vechea terminologie otomană nu mai este Înțeleasă de generațiile tinere. Vocabu- larul putea fi așezat mai bine înaintea Indi- celui și după notele explicative. Un merit deosebit al lucrării 11 constituie bogăția materialului ilustrativ (I + XVIII pl.) din anexă. Acesta reprezintă diverse scene din viața familiară și militară a lui Atatiirk, casa din Salonic cu figurile părinților săi, la începutul volumului fiind și o fotografie în culori a lui Atatiirk din 1937. Majoritatea fotocopiilor din anexă arată pe Atatiirk în uniforma militară, printre camarazii săi, pe diverse fronturi de luptă. O fotografie îl arată ca atașat militar la Sofia (1913—1914). Sînt cît se poate de interesante și cele cîteva facsimile otomane (1912—1913) și îndeosebi scrisoarea, în germană, a mareșalului Liman ■von Sanders, din 17. VII. 1331 (= 1915), adresată lui Enver pașa, vice-comandant al armatei otomane. In această scrisoare se ■descriu, în trei pagini, patriotismul, eroismul și spiritul de jertfă ale colonelului M. K. la apărarea Dardanelelor. Din scrisoarea lui Liman pașa, comandantul armatei la apăra- rea Strîmtorilor, rezultă că M. K. era nu numai un talent ostășesc de valoare, ci și un adevărat .geniu militar, de care ambițiosul Enver pașa nu prea a fost încîntat. Una din fotografii îl reprezintă pe M. K. la tratament medical, fie la Viena fie la Karlsbad, unul din facsi- mile (in germană), înregistrarea sa la poliția din Karlsbad. în această fotografie apare -civil. Din cuprinsul cărții este de reținut că, tatăl lui M. K., Aii Riza efendi, fusese ofițer într-un detașament (tabur) de miliție națio- nală din Salonic (1875—1876), deci înainte de războiul ruso-româno-turc din 1877 — 1878; apoi, deveni funcționar la vama orașului și negustor de cherestea. Mama sa, o femeie virtuoasă Ziibeyde Hanim, aparținea unei ■familii cunoscute, Hagi Sof, din Macedonia. După mărturia mamei sale el s-a născut .„într-o primăvară” din 1881, iar data de 19 mai ar fi fost preferată de Atatiirk, în nov. 1936, probabil ca amintire pentru debarcarea sa la Samsun, începutul luptei pentru inde- pendența națională. Rămas orfan în copilărie ■(la 7 — 8 ani), a fost crescut de mama sa și de unchiul său care dispunea de un mic ■ciftlic la țară. Deși mama sa ținea ca fiul său ■să îmbrățișeze cariera ecleziastică musulmană, tînărul Mustafa, care avea atunci 2—3 clase primare, atras de uniforma militară, a reușit (fără să știe mama) la examenul de admitere Ja gimnaziul militar din Salonic (1893). Fiind ffoarte bun la matematică, profesorul său, numit tot Mustafa, l-a poreclit Kemal — „per- fect”, nume cu care a intrat în istorie. Urmă apoi liceul militar din orașul Bitolia (Monastîr), din Macedonia, pe care îl termină cu succes (1899) și a fost repartizat să urmeze Școala de război (secția infanterie) din Istanbul. Apoi, cu gradul de „locotenent prim” se înscrie la Academia de război a Marelui Stat Major (1902) de unde iese ofițer de Stat Major cu gradul de căpitan (5 oct. 1905). Fiind implicat într-o conspirație împotriva regimului dicta- torial — hamîdian, a fost descoperit, judecat șl arestat pentru cîteva luni. în cele din urmă, a fost iertat, dar surghiunit să-și facă stagiul militar în cadrul unui escadron de cava- lerie (nr. 30) din Siria (Alep-Damasc), sub comanda căpitanului Liitfi Bey. Călătoriile sale prin Siria și participarea sa la înăbușirea răscoalei durzilor din Havran și Kuneytara (Liban) au contribuit la maturizarea concep- țiilor sale politice, dîndu-și seama tot mai mult de putreziciunea regimului despotic- hamidian. Drept urmare, în oct. 1906, împreună cu Liitfi Bey, căpitanul Muhit, dr. Mahmud, revoluționarul condamnat, acum negustorul Mustafa din Damasc și M. K. au înființat asociația secretă „Patria și liber- tatea” (Vatan ne Hiiriyet) avînd drept scop dărtmarea regimului hamidian. Ca membru fondator al acestei asociații subversive M. K a reușit să plece clandestin, pentru patru luni, la Salonic, unde înființă o nouă asociație „Patria și libertatea”, socotind că va avea mai multă eficacitate în Macedonia decît în- Siria. întors la laffa, unde a fost ținut „pre zent sau plecat la frontieră”, M. K. a fost avansat căpitan major (Kidemli) și apoi reușește să se întoarcă la Monastîr, de unde obține permisiunea să meargă iarăși la Salonic, orașul său natal. Aici, cunoaște pe medicul Nazim efendi, venit de la paris, care îl con- vinge să fuzioneze asociația sa (Patria și Libertatea) cu societatea „Uniune și pro- gres”, înființată la 1888, care urmărea cam același scop. După scurt timp însă, are loc proclamarea „Constituției a 2-a (23 iul. 1908) 23 și răscoala din Tripolitania, unde a fost trimis și M. K. Apoi, a fost delegat de aici să parti- cipe la congresul societății „Uniune și pro- gres”, dar între timp izbucni răscoala armatei din Macedonia, sub comanda maiorului Enver Bey, care în cîteva zile ocupă Istanbulul (11 mart 1909). A urmat detronarea sulta- nulului... M. K. participăjjactiv la evenimente plecînd la Istanbul în calitate de șef de stat Major al armatei în deplasare. Fiind decepționat de mișcarea „Junilor Turci” (Jbn Tilrkler), M. K. se retrage din viața politică, consacrindu-se carierei mili- 23 Prima constituție otomană, atribuită lui Mithad pașa, datează din 1876. www.dacoromanica.ro 19 RECENZII 1217 tare, s-a ocupat serios cu instruirea compa- niei sale 38 infanterie din Salonic. Începînd din 1909 publică cîteva lucrări de teorie și tactică militară, în turcă, traduse și lucrarea generalului german Lietzmann (p. 17). Un moment important din viața militară a lui M. K. Atatiirk este cunoștința sa cu mare- șalul german von Goltz, angajat cu instruirea armatei otomane. Cu ocazia unor manevre din Macedonia, împotriva voinței Statului Major Otoman care susținea că „Noi nu-1 învățăm pe von Goltz pașa, ci avem de învă- țat de la cl”, AI. K. vizitîndu-1 la un hotel din Salonic reuși să-i strecoare un plan de mane- vre. Recunoscind că planul este cit se poate de bun, îl felicită pentru cunoașterea temei- nică a topografiei din Macedonia. între timp deplasîndu-se în Albania cunoaște și pe viito- rul mareșal Fevzi Qakmak, colaboratorul său de mai tîrziu, care îl ajută pentru o depla- sare în Serbia. Un moment și mai important din viața lui M. K. constituie participarea sa la manevrele din Picardia (1910), sub condu- cerea generalului Focii, comandantul forțelor aliate din primul război mondial. După înche- ierea acestora, cel care participă cu o critică serioasă asupra desfășurării lor a fost delegatul Turciei, căpitanul M. K. Un alt amănunt de reținut este că, cu ocazia călătoriei sale spre Franța, la trecerea graniței sîrbești M. K. își arată disprețul pentru fes. La obiecția tovarășului său de drum, maiorul Selâhettin Bey că „sînt ba musulmani ba otomani” îi răspunse răspicat „sîntem turci și nu se știe cît sîntem de musulmani și otomani”, ceea ce decepționă inițial pe camaradul său. Mai tîrziu, se știe că, a înlocuit fesul și vechiul port otoman cu cel european. La întoarcerea sa din Franța, comandantul armatei a 3-a din Macedonia nefiind mulțumit de activi- tatea lui M. K., la Salonic, și spre a-1 înde- părta din acest centru revoluționar, „cuib de rebeli”, îl numi într-un post de la preșcdcn- ția Marelui Stat Major din Istanbul (13 sept. 1911). Dar, la vreo lună, Tripolitania fiind atacată dc italieni, M. K. și alți ofițeri turci plecară voluntari spre Libia pentru a-și servi mai bine patria. Autorul U. Igdemir, bazat pc comunicarea lui Jacob Landou (prof. univ. Ierusalim), Aiaiiirk’s Reforms in Turkey- Preliminary notes about their Impact on Some Otheir Countries in the Middle East2i, repro- duce și comentează părerile lui M. K. cu ocazia unei discuții cu ziaristul-ebraist Ilamar- Ben-Avi din Ierusalim. Acesta se străduia cu publicarea unor texte ebraice. M. K. încearcă să-l convingă că ar fi mult mai folo- sitor pentru popoarele din Imperiul otoman. 21 Atatiirk’ii n Ttirkiyedeki Reformlari — Bunlarin Ortadogudaki diger iilkeler iizerindeki Etkileri ile Ilgili Notalar, în I. Simposyum... p. 566-577. din sud-estul european, să adopte alfabetul latin, introdus în România încă la 1864, ceea ce numitul ebraist îl acceptă numai teoretic. După părerea lui M. K. înlocuirea vechilor alfabete arab, armean, ebraic, grec și slavon, folosite în Imperiul otoman, va servi ca punte de legătură culturală între diverse popoare, va fi un fel de „Esperanto” (p. 25) pentru o mai bună înțelegere între popoare. Intr-adevăr, după două decenii înlocui alfabetul arab-otoman în Turcia cu cel latin (1928), luînd ca bază alfabetul latin din România. După un popas la Ierusalim, în drum spre Tripolitania, M. K. a fost înălțat la rangul de maior (27 nov. 1911). în desfă- șurarea războiului din Tripolitania, M. K. deși s-a distins în luptele de la Tobriik și Bengazi (oct.-nov. 1912) aruncînd pe italieni în mare, totuși a fost nevoit să se întoarcă imediat din cauza războiului balcanic. La întoarcere, drumul fiind închis prin Siria a fost nevoit să se întoarcă prin Europa, via România, la Istanbul. Pe drum a fost cuprins de supărare că armata otomană a fost învinsă așa de ușor la Kumanova, orașul său natal — Salonic — a fost ocupat și bul- garii înaintaseră pînă la Ciatalgea. Deși a luat parte activă la încheierea războiului balcanic, detașamentul său cu baza Ia Bolayir a intrat primul în Adrianopol și a înaintat pînă la Marița (1913). Cu toate acestea, roadele vic- toriei au fost culese numai de Enver Bey, omul palatului, cu care M. K. are primele disensiuni în Tripolitania. Enver Bey spre a scăpa de acesta aranjă numirea sa ca atașat militar la Sofia, ceea ce era de fapt o nouă surghiunire pentru viitorul Atatiirk. în această calitate M. K. primi sarcina de a supraveghea și a inspecta atașatele militare din Belgrad, Cetinia (Muntcnegru) și București. Mai aflăm că la Sofia M. K. a fost înălțat la gradul de It.-colonel „Kaymakam” (1 mart. 1914). După cîteva luni, la izbucnirea primului răz- boi mondial, M. K. își dă bine seama că va fi o încăierare de lungă durată și Turcia nu va putea să-și păstreze neutralitatea din cauza triumviratului (Enver, Ceinâl și Talat pașa), oamenii Germaniei. Cu toată înaintarea verti- ginoasă a germanilor „chiar pînă la Paris”, M. K. a fost foarte sceptic de la început că ei vor cîștiga războiul. în această privință se reproduce o scrisoare interesantă a lui M. K., datată din Sofia (aug. 1914), adresată prie- tenului său Tevfik Ruștii Aras (p. 34), pe care autorul o comentează la justa ei valoare. O dată cu intrarea Turciei în război, M. K. scrie din Sofia comandamentului militar oto- man că „Cea mai venerabilă și importantă datorie este să-ți slujești patria. în timp, ce camarazii mei de arme vor trece prin foc eu nu pot rămîne pasiv la Sofia” (p. 35). De aceea cere insistent să fie trimis în prima linie de război. La această cerere Ismail www.dacaromanica.ro 1218 RECENZII 20 Hakkl pașa îi comunică telegrafic că este numit la comanda diviziei (Tiimen) a 19-a, să pără- sească Sofia și să-și ia în primire misiunea, întors la Istanbul, după un dialog cu Enver pașa vice-comandant al armatei, întors înfrînt de pe frontul din Caucaz, și o vizită la Marele Stat Major nu reușește să afle unde era numita divizie. în cele din urmă află că divizia a 19-a era la Rodosto (tc. Tekirdag), în Tracia orien- tală, unde se prezentă la 2 febr. 1915. Aici află însă că divizia este abia în formare și de aceea primi comanda companiei a 57-a cu misiunea să înainteze spre Maydos (25 febr. 1915) în vederea apărării Strîmtorilor, unde se aștepta un atac din partea forțelor aliate. Intre timp, primi din Istanbul cîteva companii (26, 27 etc.) pentru întărire. Comanda supremă a zonei Bosforul-Dardanele o avea mareșalul german Liman von Sanders sub comanda căruia trebuia să lupte și M. K. Bazîndu-se pe memoriile și mărturiile lui Atatiirk, autorul descrie amănunțit cum a fost întărită linia de apărare între limanul M. Egee, Umanele Seddiilbahir-Morto și țărmurile maritime dinspre Kabatepe. Aflăm că la 18 martie 1915 forțele otomane de luptă erau repartizate în trei grupe distincte: I. Diviziile 5 și 7 în zona Saros; II. Div. a 9-a în peninsula Galipol și III. Div. 3 și 11 în zona asiatică a Strîmtorilor; o brigadă de cavalerie supraveghea regiunea nordică a golfului Saros. Divizia a 19-a, sub comanda lui M. K., era mai mult o rezervă a armatei pentru o eventuală apărare a împrejurimilor satului Bigali (19 apr. 1915). Tot în lumina memoriilor Ini Atatiirk, U. Igdemir descrie amănunțit întărirea grabnică a localităților Anburnu, Koncatepe, Conkbayir etc. deoarece în zona respectivă se auzise, in largul mării, unele detunături vagi de pe vase de război (25 apr. 1915). In continuare, U. Igdemir pe baza lucrării lui M. Kemal, Istoria luptelor de la Anafarta- lar descrie amănunțit desfășurarea acestor mari bătălii din regiunea respectivă (mai — iunie 1915). Cu această ocazie se reproduc și se comentează o serie de documente inedite din care rezultă eroismul lui M. K. în comanda grupului militar de la Anafartalar (p. 46—73). în luptele crîncene din regiunea localităților Agildere, Pilavdere, laylatepe etc. o schijă de șrapnel nimeri în pieptul lui M. K. făcîndu-i țîndări ceasul și rănindu-1 adine în piept. Deși rănit, aproape epuizat, M. K. a continuat lupta sa eroică pînă la ocuparea unui obiectiv militar important, între Conkba- yir și partea apuseană a localității Șahinsirt, de unde au fost alungate forțele aliate. Mare- șalul Liman von Sanders impresionat de patriotismul, eroismul și spiritul de jertfă ale lui M. K., înaintat la gradul de colonel, l-a calificat drept „un mare comandant de oaste”, dăruindu-i ca amintire ceasul cu emble- ma familiei sale, ceea ce impresionă mult pe apărătorul Dardanelelor. Se arată că după înlăturarea primejdiei flotei aliate din zona Strîmtorilor, coman- dantul adjunct al armatei, Enver pașa, inspecta cele trei divizii de acolo, uitînd însă să vizi- teze tocmai divizia lui M. K. acoperită de glorie (p. 74). Pe de o parte fiind rănit și epuizat în lupte, pe de alta fiind afectat de gestul lui Enver pașa, M. K. își prezentă demisia din armată. Cu această ocazie coman- dantul Liman von Sanders adresîndu-se lui Enver pașa printr-o scrisoare, la 30 oct. 1915, reprodusă de autor, descrie în cuvinte pate- tice eroismul lui M. K., motivind că este rănit, epuizat fiind de cinci luni mereu în lupte crîncene și opinează pentru aprobarea demi- siei sale. (p. 75). De asemenea, se reproduc și se comentează scrisorile lui Enver pașa adresate lui Liman pașa și M. K. Bey, unde motivează că ,,n-a avut timp să-l viziteze”! (p. 76 — 77). Autorul mai arată că salvarea Strîmtorilor de M. K. și oastea sa a împie- dicat joncțiunea forțelor aliate cu cele ale Rusiei țariste. U. Igdemir arată că rușii, străpunseseră, între timp, frontul otoman din Caucaz, apărat de Enver pașa, cucerind orașele Erzerum, Muș și Bitlis (febr. 1916) etc. După reabilitare, M. K. este numit la comanda armatei a 5-a din Caucaz. Aici, în scurt timp, a reușit să recucerească localitățile mențio- nate (aug.-oct. 1916). Deoarece frontul din Caucaz nu mai prezenta nici un pericol, din cauza situației din Rusia, comandamentul armatei otomane apreciind calitățile militare ale lui M. K. îl numi la comanda armatei a 7-a din Siria, unde frontul era foarte ame- nințat de forțele engleze. După o inspecție sumară, el socoti că frontul de aici era o fan- tomă, acuzindu-1 pe comandantul șef, mare- șalul Falkenheyn că luni de zile n-a făcut nimic. Spre ilustrarea acestei situații se repro- duce o corespondență bogată între cei trei comandanți mari din 1916—1917: M. K., Falkenheyn și Enver pașa (p. 77 — 98). Con- vins de șubrezenia frontului din Siria M. K. se retrage de la comanda armatei a 7-a, lăsind totul pe seama lui Falkenheyn. Aflăm, în continuare că după 31 oct. 1917, frontu 1 sirian fiind atacat de puternice forțe engleze (cu 110 000 ostași, în timp ce turcii aveau numai 36 000), Ierusalimul șl Palestina au fost ușor ocupate. în fața acestui eșec lamen- tabil, prezis de M. K., mareșalul Falkenheyn a fost înlocuit prin mareșalul Liman von Sanders la comanda grupului de armată „Fulger” (Yildinm) (p. 102). La scurt timp, după întoarcerea din Ger- mania, fiind deranjat de o afecțiune renală M. K. este trimis de medici curanți pentru cură și tratament la Viena și la Karlsbad www.dacoromanica.ro 21 HECENZn 1219 <(mai —iunie 1918). Aici, la Karlsbad, intr-o discuție cu o compatriotă, venită tot pentru tratament, amărîtă de situația femeilor din țară, M. K. îi desvălui ideile sale interesante pentru emanciparea femeii în Turcia. Pe la începutul lunei iulie 1918 află de la cîțiva compatrioți, veniți pentru cură, despre moar- tea sultanului Mehmed V și întronarea urma- șului său Vahdeddin sub numele de Mehmed al Vl-lea. Știrea îl lăsă foarte indiferent pe M. K. care îi considera mai mult sau mai puțin niște degenerați. Cu toate că era încă suferind, este rechemat urgent la Istanbul •de Nagi pașa, unul din sfetnicii noului sultan, ■care spera că M. K. va fi numit măcar șef al Marelui Stat Major, post la care dealtfel Tîvnea. Dar spre marea sa decepție sultanul și Enverî pașa îl numiră iarăși la comanda armatei a 7-a din Siria (7 aug. 1918). înainte •de plecare, întîlnindu-1 pe Enver pașa îl feli- cită „pentru reușită și de această dată”, deși era foarte supărat. Abia la 18 sept, luă fin primire armata 7-a, plasată între orașul Nablus și rîul Șeria (p. 125 — 126). în timp >ce se plictisea cu lectura unor rapoarte, deo- dată sesiză mărturia unui prins britanic că „englezii, după două zile, vor păși la un atac masiv asupra întregului front”. Alarmat, îndată îl informă pe comandantul frontului Liman von Sanders, care însă nu puse nici un temei pe această sesizare. într-adevăr, ân seara zilei de 19 sept. 1918 englezii dezlăn- țuiră un atac violent asupra frontului otoman. Deci, sesizarea a fost justă. în noaptea de 19 — 20 sept., comandanții de divizie Ismet pașa și Aii Fuat pașa fiind chemați la telefon •de către M. K. primiră ordine severe pentru apărare și rezistență. încă nu-și terminase ■convorbirea telefonică cînd M. K. se pomeni în mijlocul unui puternic foc de artilerie, aripa dreaptă a armatei sale a fost invadată de forțele frabo-engleze, iar tabăra lui Liman jpașa a fost călcată. în fața dezastrului din Palestina, M. K. disperat plecă cu un tren ■special din Alep la Rayak, fiind urmat de divi- zia lui Aii Fuat pașa. Aici, întîlnindu-se cu Uman von Sanders, acesta în disperarea sa din cauza prăbușirii frontului din Șina-Siria •oferă comanda supremă apărătorului Dardane- lelor. Acesta (M. K.) îl sfătuiește însă să-și .așeze tabăra la Baalbek în Vederea unei rezis- tențe mai eficace (p. 126 — 131). Potrivit cu planul lui M. K., ultimul atac arabo-englez a fost respins cu mari pierderi pentru inamic. Această victorie îi permise lui M. K., întări- srea și apărarea hotarului național al Turciei din zona respectivă (p. 131 — 132). Cu ocazia acestei mari înfrîngeri pricinuite englezilor IM. K. este numit comandant suprem al gru- rpului de armată „fulger”, iar comanda arma- lei a Vil-a o primi Aii Fuat pașa (3 oct. 1918). Intre timp forțele turcești se retrag la Adana (Anatolia de sud-est), unde M. K. își așează tabăra și cartierul general într-un hotel. Aici, are ultima întîlnire cu mareșalul Liman von Sanders, care, potrivit clauzelor armistițiu- lui de la Mudros (ins. Lemnos), din 30 oct. 1918, trebuia cu ceilalți comandanți germani să părăsească imediat Turcia. Despărțirea a fost emoționantă. Liman pașa și-a exprimat convingerea că Turcia va cîștiga cauza, fiind în mîna unui mare erou și a unui om de mare valoare ca M. K. pașa. Din acest moment M. K. pășea la pregătirea luptei pentru elibe- rarea si independența națională a Turciei (p. 135-136). Convins de injustețea armistițiului de Ia Mudros — actul de deces al Imperiului oto- man — și indignat de felul cum englezii apli- cau clauzele ocupînd abuziv tunelurile Toros, Amos, limanul și orașul Iskenderum etc., protestează energic pe lîngă marele vizir Ahmed Izzet pașa pentru curmarea samovol- niciei invadatorilor. Autorul lucrării ilustrează această atitudine dîrză prin reproducerea a zece documente inedite, reprezentînd o cores- pondență interesantă între M. K. și marele vizir. Aflăm că, cabinetul lui Izzet pașa nepu- tînd să facă față sarcinilor pentru aplicarea clauzelor armistițiului a fost nevoit să-și prezinte demisia. Cu această ocazie, M. K. fiind chemat urgent, plecă imediat la Istanbul (3 nov. 1918), unde este întîmpinat și primit de prietenul său dr. Rasim Ferit. în încheiere se arată că la traversarea cu feribotul Kartal de la schela Uskudar la Istanbul, M. K. observlnd prezența unui mare număr de vase de război aliate (60 la număr), printre care și cunoscutul vas grec „Averof”, ancorate în liman, se întristă foarte mult. Întorcîndu-se către prietenul său supărat: „Am greșit, nu trebuia să vin la Istanbul, ce mi-a fost dat să văd, ce trebuie să fac ca să mă întorc imediat în Anatolia, să văd ce se poate face...”. Apoi grăi vestitele sale cuvinte profetice „Cum au venit, așa vor pleca” (Geldikleri gibi gidicekler) (p. 148). Urmează, ca anexe, două rapoarte intere- sante ale generalului M. K., datate din 20 și 24 sept. 1917, fiind adresate lui Enver pașa, în aceste două documente se scoate în evi- dență situația dezastruoasă îndeosebi a fron- tului din Siria, fie din cauza lui Falkenhayn, fie din pricina altora. Rapoartele oglindesc ideile lui M. K., cu unele propuneri concrete pentru ieșirea Turciei, aflată la marginea prăpastiei. Atrage atenția lui Enver pașa, comandantul adjunct al armatei, că dezastrul va urma curînd și cei vinovați vor suporta consecințele. Se poate că aceste două docu- mente ilustrative întăresc și concretizează vederile lui M. K. din Jurnalul său de război, ținut la zi, pe frontul din Caucaz (1916) și mai ales pe cel din Siria (1917). Jurnalul www.dacoromanica.ro 1220 RECENZII 22 este un izvor istoric foarte prețios, folosit și valorificat din plin de autor în cuprinsul lucrării recenzate. De ex. pentru rezolvarea situației dezastruoase din 1917, M. K. adre- sîndu-se lui Enver pașa și altora de la cirma impărăției propune: a. „Trebuie să se ia măsuri pentru întărirea guvernului dinlăun- tru, viața economică trebuie să-și ia cursul normal căci altfel va fi năpăstuită de foamete și mizerie, b. Politica noastră militară trebuie să fie o politică de apărare și singurul ostaș care s’ar găsi în mîinile noastre trebuie să fie un apărător (al patriei) pînă la sfîrșit. Toate forțele noastre aflate în afara patriei să fie aduse înapoi” (p. 91 și 152). Autorul explică, printr-o notă, încheierea acestui fragment: „La această dată șapte divizii (otomane) se aflau în luptele din Galiția, România și Mace- donia” (p. 166, n. 52). In ce privește partici- parea turcilor la frontul din România, U. Igdemir putea menționa la nota respec- tivă și lucrările reporterului de război Ahmed Rasim: Scrisori din România 25 26 și opera colo- nelului M. Neșet, Armata 6-a turcă pe frontul din România tn primul război mondial2S. De asemenea pentru frontul din Macedonia se putea face o trimitere la lucrarea lui Belic(g) Mahmud, Războiul tn Macedonia și operațiile diviziei a 66-a pe front27. N-ar fi fost de prisos indicarea unei lucrări despre participarea diviziilor turcești pe frontul din Galiția. In concluzie, opera lui Ulug Igdemir apă- rută în condiții grafice deosebite (hîrtie, tipar, ilustrații splendide) este o contribuție valoroasă pentru cunoașterea sub diverse aspecte și rapoarte a vieții marelui om de stat, mare comandant militar și diplomat, M. K. Atatiirk. Cartea recenzată ne ajută să înțele- gem mai bine unele stări și evenimente impor- tante ca ultima fază a despotismului hami- dian, prima revoluție burgheză în Turcia, zisă a „Junilor turci” (1908 — 1909), războiul 25 Romanya mektuplan, Istanbul 1333/ 1917—1918, 180 p., (în caractere arabe). O prezentare succintă în „R.A.” Supl. (1979), p. 336-337, nr. 357. 26 Biiyiik Harbte Romanya Cephesinde 6. Ttirk Ordusi, (Istanbul), 1930, Edit. „Askerî Matbaasi”, 169 p., Cf. „RA” Supl. (1979), p. 335, nr. 328. 27 Makedonya Harbi oe 66 Firkanin Cephe- sinde hârekâh, Istanbul, 1929, 2 voi. turco-italian din Tripolitania (1911), războiul balcanic (1912—1913) și îndeosebi desfășurarea primului război mondial în care M. K. avu: un rol important prin participarea sa efectivă în luptele de pe patru fronturi. Privită numai din acest punct de vedere este o contribuție serioasă la bibliografia privitoare la primul război mondial28. în același timp completează: toate monografiile cunoscute despre viața și opera lui M. K. Atatiirk, în frunte cu aceea de Harold C. Armstrong, apărută în zeci de ediții în diverse limbi29, printre care și una în românește Lupul cenușiu... (București, 1943), care este mai mult o biografie roman- țată. Așa se poate explica difuzarea ei pe scară mondială. Cartea recenzată este o contribuție valo- roasă pentru aniversarea a 100 de ani de la nașterea marelui Atatiirk, creato- rul Republicii Turcia. Așteptăm cu interes, volumul următor, izvorît din pana prof. univ. dr. Enver Ziya Karal care continuă și comple- tează sub toate aspectele această operă pre- țioasă. Mihail Guboglu 28 Bibliografia turcă referitoare la primul război mondial (1914 1918) și la lupta de eliberare națională a poporului turc 1919 — 1923 în „RA”. Supl. (1979), p. 318-343, n-rele 1 — 468. 29 Harold C. Armstrong, Ez-Zi'l-Agyar Mustața Kemal în (arabă: — „Lupul cenușiu M. K.”>, Cairo, (Kahire), 1952, 226 p.,_(Kităb til-IIilâl nr. 10); idem, Mustața Kemal. Traduit de l’Anglais par MM. Soulliă et Vaney, „Payot”, Paris, 1933, 294 p. (Bibliothâque historique) idem, Der Graue Wolf (Gretf Wolf)... Das Leben des Diktators Mustafa Kemal. (Uberzet. von Peter Wit, 1 — 4 Aufl.), Berlin, 1933, 322 p. Idem, Grey Wolf: Mustafa Kemal. An intimate study of a dictator Ed. 9. London 1935 „Arthur Barker”, 352 p.; idem, Mustafa Kemal. An intimate Study of a Dicta- tor Ed. 4. New-York (1938) „Penguin Books- Limited”, 288 p,; idem, Armstrongtan Boz- kurt; Mustafa Kemal ve iftiralara cevap (Lupul cenușiu din Armstrong: Mustafa Kemal și răspuns la calomnii), Derliyen: Sădi Borak, Istanbul, 1955, 96 p.; idem, Bozkurt (Lupul cenușiu) (Cilt: 1) (țeviren); Peyami Safa, Istanbul 1955, „Sel yaymlan”, 100 p., etc. www.dacoromanica.ro REVISTA REVISTELOR * * * ,,ROMANOSLAVICA”, XIX, București, 1980, 580 p. în revista Asociației slaviștilor din R. S. România se publică rezultatele cerce- tărilor slaviștilor români din ultimii ani, avînd ca temă legăturile în decursul secolelor dintre cultura română și culturile popoarelor slave. Volumul cuprinde rubricile: Lingvis- tică și filologie (p. 13 170), Istorie literară (p. 171 — 457), Istorie (p. 458 — 480), Istoria slaoisticei (p. 481 — 563), Bibliografia lucră- rilor publicate Inceplnd din 1972 de cadrele didactice de la Facultatea de limbi slave a Uni- versității din București (p. 564—575), Cronica activității Asociației slaviștilor (p. 577 — 579). Textele sînt redactate în limbile română, rusă sau franceză. Volumul cuprinde, mai ales, contribuții lingvistice și de Istorie literară, dar și în cadrul acestor preocupări accentul preponderent cade asupra factorului istoric. Cel mai întins grupaj din acest număr al revistei este închi- nat sărbătoririi centenarului Independenței •de stat a României. în acest context prof. Emil Vrabie în studiul său Războiul de inde- pendență din 1877 oglindit tn toponimia roma- nească aduce noi dovezi ale legăturilor indes- tructibile dintre istorie șl toponimie. Mulțimea •denumirilor dc așezări din România care amin- tesc războiul de independență indică impor- tanța cu care a fost marcat, și astfel, acest moment important din viața poporului român. Autorul stabilește mal multe categorii lingvis- tice, după felul elementelor care au stat la baza toponimelor, printre care se relevă numele identice cu cele ale localităților pentru care s-au dat lupte în sudul Dunării, care denumesc unități militare participante la război, numele unor eroi români ca șl a unor personalități politice românești care au avut un rol deose- bit în pregătirea și desfășurarea evenimentelor •de la 1877. Maria Osman-Zavera se ocupă tot de aspecte ale războiului de independență și anume de cele oglindite în literatura bulgară <în studiul Războiul de independență de la 1877 tn raporturile lingvistice româno-bulgare). în conștiința poporului bulgar s-a întipărit imaginea eroică a bravilor ostași români, imagine reflectată și prin integrarea în lexicul graiurilor bulgare a cuvintelor dc origine română curcan, dorobanț, pandur, ițar. Așa după cum subliniază autoarea: „aceste cuvinte în perioada războiului de independență au căpătat valențe semantice noi, legate de acei care au luptat vitejește pe cîmpurile de luptă de la Smîrdan, Grivița, Plevna și ale căror oseminte stau și la baza eliberării Bulgariei de sub jugul otoman” (p. 167). Alți cîțiva autori se ocupă, de asemenea, de alte aspecte ale marelui eveniment istoric reflectat în conștiința popoarelor. Astfel, Dumitru Bălan analizează Chipul femeii mili- tante tn proza bulgară și română consacrată Războiului pentru independență, Victoria Frîncu se ocupă de Participarea Romăniei și a Serbiei la Războiul din 1877 oglindită tn romanul Sofiei Nădejde „Tragedia Obrenovicilor", Alexandra Toadcr despre Aspirația spre liber- tate și independență a poporului român In memo- rialistica cehă din sec. XIX, Ion Petrică surprinde Ecouri poloneze ale Războiului de independență, Magdalena Laszlo-Kuțiuk con- semnează Colaborarea revoluționară româno- ucraineană tn perioada Războiului pentru independență, Mihai Marinescu realizează o antologie a Clntecului istoric rusesc despre contribuția armatei române la Războiul din 1877—1878, ca și Aneta Dobre Ecouri ale Războiului din 1877—1878 tn poezia rusă sau Mihai Novicov, Ecouri ale Războiului din 1877— 1878 la L. N. Tostoi și F. M. Dostoevski. Dintre studiile de lingvistică remarcăm contribuția Ancăi-Irina lonescu, Date noi cu privire la circulația traducerilor românești ale „Sinopsisului kievean”, care analizează pe lingă cele trei traduceri românești succesive, păstrate în 12 manuscrise de la sfîrșitul sec. al XVIII-lea, încă un manuscris inedit din sec. al XVIII-lea. O problemă de istorie larg dezbătută de specialiști este tratată de Valeria Costăchel în studiul In problema genezei feudalismului In sud-estul Europei, care reia problematica discutată in extenso în lucrarea sa mai veche Viața feudală tn Țara Românească și Moldova (sec. XIV—XVII), scrisă în colaborare cu P. P. Panaitescu și A. Cazacu, lărgind de data .REVISTA DE ISTORIE”, Tom; 34, 6, ^^>^rOmanica rO 1222 REVISTA REVISTELOR 2 aceasta aria de investigație și aducînd infor- mația la zi. Concluzia sa se bazează pe folo- sirea exhaustivă a izvoarelor istoriografice, care indică drept cauză principală a apariției feudalismului — sărăcia maselor populare. De un interes istoric deosebit ni se pare publicarea părții a Il-a a catalogului Manu- crise slave In colecții din Moldova, de Paul Mihail și Zamfira Mihail, care răspund ape- lului lansat de Asociația slaviștilor de înregis- trare a tuturor vestigiilor trecutului păstrate în România. Partea l-a a fost publicată în „Romanoslavica”, XVIII, 1972, p. 265 — 319. Este vorba de depistarea și înregistrarea unor scrieri inedite, care interesează și pe cerce- tătorii istoriei medii a României, de aceea ne vom opri la cîteva manuscrise. Miscelaneul nr. 33 de la sfîrșitul sec. al XVIII-lea conține scrierea originală a stare- țului Paisie de la Neamț despre Rugăciunea minții, scrisă la m-rea Dragomirna în 1770. O adevărată revelație o constituie scrisorile schimbate între soborul schitului Poiana Voronei și starețul Paisie. Prin conținutul său miscelaneul poate fi numit „codexul isi- hasmului”. Alte manuscrise (ms. nr. 29, copie de pe un original tradus de același Paisie în anul 1781; ms. nr. 41, Scara, copiat tot la m-rea Neamț) sînt mărturii, de asemenea, ale activității de traducător a lui Paisie de la Neamț. Ms. nr. 28 conține o gramatică slavonă din aceeași perioadă, care se deose- bește de gramatica slavă a lui Meletie Smotrițki, Vilna, 1619. Copistul a avut alt model, probabil una dintre gramaticile folo- site la Academia lui Vasile Lupu. Pe tartaje manuscrisul are însemnări românești din timpul hli Paisie, deci se poate presupune că a fost copiat tot la m-rea Neamț. Circulația manuscriselor, care au servit și drept cărți de lectură, poate fi urmărită pe baza însemnărilor reproduse, și a Indicării depozitelor, în majoritatea cazurilor parti- culare, la care, așa după cum mărturisesc, autorii au ajuns după trudnice căutări. Pe aceeași linie, a publicării unor inedite, se înscrie lucrarea Crinei Bocșan și Anca-Irina lonescu, Fondul loan Bogdan de la Biblioteca Centrală Universitară. Catalogul cărților de slavistică. în încheierea volumului, Gh. Mihăilă publică o sinteză consacrată cercetărilor românești de slavistică din ultimii 30 de ani (Slavistica românească tn anii 1944 — 1974} iar A. Vraciu se ocupă de cercetările de lingvis- tică slavă întreprinse la Iași (Les recherches de linguistique slave ă Iași pendant les dernieres dicennies). Prin conținutul variat al studiilor publicate în acest volum, contribuții originale ale unor cercetători din diferite generații, revista „Romanoslavica” reflectă evoluția slavisticei românești șl constituie o certă reușită științi- fică. Vitalie Stănică www.dacoromanica.ro ÎNSEMNĂRI ISTORIA ROMÂNIEI GHEORGHE NICOLAE CÂZAN, ȘERBAN RĂDULESCU-ZONER, România și Tripla Alianfă 1878—1914, Edit. științifică și enciclopedică, București, 1979, 441 p. Strădaniile autorilor, întinse pe mai bine de un deceniu, de cercetare asiduă a multi- plelor aspecte ce au caracterizat relațiile inter- naționale în general, relațiile externe ale României, în special, în ultimul sfert de veac XIX și începutul celui de-al XX-lca, valori- ficate parțial pe parcurs prin numeroase și valoroase studii, și-au găsit răsplata bineme- ritată în primirea deosebit de favorabilă a monografiei publicate de ei, nu numai de către specialiști ci și de un larj» public dornic să cunoască istoria patriei noastre. Lucrarea se compune din două părți: 1878 1899; 1900 1914, corespunzînd unor perioade distincte, atît sub aspect cronologic cît și din punct de vedere al trăsăturilor gene- rale caracteristice epocilor respective. Elabo- rarea ei de doi autori, dînd unitate fiecărei părți, nu a putut, firește, elimina cu totul deosebirile de stil. Important rămine însă faptul că aceasta nu a impietat asupra con- ținutului general al lucrării, care are un carac- ter unitar în ceea ce privește interpretarea profund științifică, materialist-istorică a fap- telor și fenomenelor abordate. Cuvîntul înainte ca și încheierea, cuprinzînd motivarea lucrării și principalele concluzii, aparținind ambilor autori, vin să întregească cele afirmate mai sus. Pe parcursul celor nouă capitole (cinci în partea intii și patru în partea a doua) auto- rii analizează și prezintă în mod obiectiv orien- tarea și mobilurile politicii externe româ- nești între anii 1878—1914, consecințele eco- nomice și politice ale acesteia pentru Româ- nia, corespondența dintre aceasta și procesul obiectiv de dezvoltare social-istorică a țării, măsura in care a stimulat sau nu acest proces. Sub toate aceste aspecte putem spune că lucra- rea este o reușită. Bazată pe o amplă documentare, lucrarea vine să îmbogățească literatura istorică cu o monografie asupra unui tratat și a implica- țiilor decurgînd din el pe parcursul celor 30 de ani de existență, știut fiind faptul că, deși despre relațiile României cu Tripla alianță s-a scris destul de mult pînă acum, o tratare unitară, monografică pentru aproape întreaga perioadă nu a apărut încă. Deosebit de important apare faptul, că abordarea diferitelor aspecte implicate de Tratat este făcută cu referiri la studii, lucrări și considerații ale altor autori străini sau români, manifestîndu-se o atitudine critică, atunci cînd a fost cazul, în conformitate cu adevărul istoric, cu orientarea profund știin- țifică dată de documentele partidului nostru. Opțiunea pentru alianța cu puterile cen- trale, după cum bine remarcă autorii, a fost determinată de un complex de factori care țineau ,,de liniile generale de dezvoltare ale economiei românești, de etapa în care ajunsese procesul de constituire a statului național român cît și de raportul de forță existent în Europa, după înfrîngerea Franței în anul 1871 și, mai ales, după Congresul de la Berlin”. Aflată între cele două mari imperii, Auslro- Ungaria și Rusia țaristă care își disputau dominația asupra sud-estului european, regiune în care puterea imperiului otoman slăbea constant, România se găsea la confluența ariei de ciocnire a intereselor economice și politice ruse și austro-ungare, fapt ce nu a putut să nu influențeze orientarea politicii ei externe care avea ca obiectiv principal consolidarea independenței naționale, cucerită cu mari jertfe de poporul român, realizarea stalului național unitar român. Concludentă apare afirmația autorilor, după care, opțiunea din 1883, care și-a pus amprenta timp de 30 de ani pe întreaga politică externă românească, a fost subminată de la început de procesul obiectiv, legic ce-și croia drum prin labirintul evenimentelor, de constituire a statului național unitar român și care opunea, în esență, România, mai ales, Austro-Ungariei sub dominația căreia se afla un important teritoriu românesc cu o majori- tară populație românească. Folosind judicios valoroase documente edite și inedite, autorii analizează cu discemă- mînt multiplele implicații ale alianței înche- ,,REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 34, nr. 6, p. 1223-1228, 1981 www.dacoromanica.ro 1224 ÎNSEMNĂRI 2 iate de România în 1883, tratînd nuanțat raporturile României cu toate statele impli- cate (Austro-Ungaria, Germania, Italia), evo- luția nu liniară ci foarte sinuoasă a acestora determinată atît de interesele vitale ale Româ- niei cît și de conjunctura internațională. în acest cadru se înscrie și punerea în lumină a caracterului de continuitate al politicii externe românești care, după cum afirmă autorii „nu și-a schimbat, în linii generale cursul pînă în momentul izbucnirii primului război mondial”, cu toate că au existat și momente de încordare, de tensiune, mai ales în relațiile cu Austro- Ungaria. De asemenea, considerăm a fi înte- meiată afirmația după care Germania, urmă- rind o politică proprie în Balcani, nu întot- deauna în concordanță cu politica Austro- Ungariei, s-a situat, în anumite momente, pe alte poziții față de România, care, după cum se știe, a avut o atitudine constant pozi- tivă privind lupta popoarelor din această zonă pentru afirmarea națională și indepen- dentă. Lucrarea aduce contribuții valoroase la mai buna cunoaștere și înțelegere a unor importante aspecte ale relațiilor internațio- nale din perioada cercetată, cu deosebire a celor cu implicații directe în relațiile externe ale țării noastre. Cu profunzime este anali- zată politica marilor puteri în Balcani care, pe deasupra contradicțiilor dintre ele, au căutat puncte de înțelegere, pe seama și în dauna popoarelor, și în contradicție cu pro- cesul obiectiv de formare a statelor naționale unitare ce se desfășura aici, pentru perpetua- rea dominației lor, situație de care micile state din zonă trebuiau să țină seama. Aprecieri asemănătoare se impun și pentru modul de tratare a chestiunii Dunării, legăturilor eco- nomice și politice dintre Transilvania și Româ- nia, a sensului și caracterului politicii româ- nești in Balcani. Cu deosebire la atitudinea, caracterul și consecințele preocupărilor Româ- niei față de situația românilor din Transil- vania, autorii afirmă că acestea au constituit „un element de structură a mentalului colec- tiv românesc și a influențat în mod corespun- zător, cu caracterul unei permanențe, rapor- turile diplomatice româno —austro-ungare”. Cu multă insistență și continuitate pe par- cursul întregii lucrări este urmărit procesul detașării României de Tripla Alianță, de la manifestările incipiente la declanșarea neutra- lității, în august 1914, reflectare in plan poli- tic a procesului obiectiv ce dncea spre reali- zarea unității naționale, spre crearea statului național unitar român. Astfel, documentat se demonstrează faptul că pe parcursul celor 30 de ani de existență a Tratatului încheiat în 1883 și apoi reînnoit periodic, România nu a înțeles să se conforme întrutotul, să-și subordoneze complect politica sa Puterilor centrale. Dovadă stau atît politica României în Balcani unde a acționat independent și în conformitate cu interesele ei și ale poporu- lui de aici, ca și sprijinul efectiv acordat luptei populației românești din Transilvania, în pofida frecventelor reproșuri și amenințări ale oficialilor austro-ungari. Autorii au urmărit, cum era și firesc, cursul evoluției relațiilor externe ale României, totodată însă s-au referit, în măsura necesară înțelegerii acestora, la situația economică și politică internă, fixînd poziția diferitelor clase, pături sociale, partide politice, inclusiv a clasei muncitoare, mișcării muncitorești și socialiste, analizînd nuanțat atitudinea aces- tora față de situația internațională și, în con- text, față de politica externă românească. Poate că ar fi fost necesară o insistență mai mare pe accentul pus de oficialitățile româ- nești pe caracterul defensiv al alianței la care subscriseseră în 1883, element care va fi invo- cat, cu reală motivare, atît în momentul adop- tării neutralității, în august 1914, cît și in cei doi ani de neutralitate ce au urmat, pentru a respinge presiunile Puterilor centrale urmă- rind angrenarea României alături de ele în război. Monografia Eomânia și Tripla Alianță, înscriindu-se fericit în orientarea cercetărilor istorice privind țara noastră spre integrarea acesteia într-un context mal general, pentru o mai bună cunoaștere și înțelegere a locului și rolului poporului nostru în evoluția proce- sului istoric universal, este o contribuție de certă valoare la îmbogățirea istoriografiei românești, deosebit de utilă frontului istoric, meritîndu-și locul în rîndul lucrărilor de refe- rință în literatura istorică. Ema Nastovici MIȘU DAVIDESCU, Drbbela tn secolele J—V1I e.n., Edit. „Scrisul românesc”, Craiova, 1980, 247 p. Cercetarea îndelungată a unor obiective arheologice majore ducînd implicit și la acu- mularea unui imens material documentar, capabil să „lumineze” probleme și perioade istorice rămase, ca o lacună a cercetării, obscure, impune realizarea unor lucrări arheo- logice de caracter monografic. Acesta este de altfel și motivul pentru care, cartea lui Mișu Davidescu, încă de la anunțarea apariției, a atras atenția istoricilor ce așteptau încu- nunarea muncii de o viață a lui Alexandri» Bărcăcilă și a continuatorilor săi printr-o operă, ce, în mod normal, trebuia să combine publicarea critică și cît mai amănunțită de www.dacoromanica.ro 3 ÎNSEMNĂRI 1225 material cu sinteza unei atît de îndelungate acumulări. Numai acest mod de abordare a unui astfel de subiect monografic, ca evo- luția istorică a Drobetei în secolele I—VII e.n., putea feri un titlu atît de atrăgător de plati- tudinea unei comunicări sau a unui modest ghid istoric zonal. Vom face o prezentare succintă a conți- nutului volumului susamintit, necesară înțe- legerii concepției autorului și stadiului cerce- tării. Lucrarea este structurată pe șapte probleme mari, justificate, în parte, din punct de vedere științific. Primul dintre ele (p. 11 — 32) prezintă datele pedoclimatice ce au favo- rizat dezvoltarea vieții omenești în zona Drobeta și istoricul cercetării, trecîndu-se în revistă preocupările românești și străine asu- pra vestigiilor istorice din regiune, pe durata a mai multor secole, de la Joannes Cuspinianus și Miron Costin, la Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan și Alexandru Bărcăcilă, pînă la repre- zentanții istoriografiei contemporane. Partea a doua intitulată Urme de t>ia[ă omenească la Drobeta din cele mai oechi timpuri plnă la venirea romanilor (p. 33 35) prezintă detaliat (uneori chiar și descrieri de material ceramic) culturile materiale ce s-au succedat pe teritoriul Drobetei, de la epipaleoliticul de tip Schela Cladovei, pînă la locuirile celtice din secolul I î.e.n., pe parcursul neoliticului (culturile Starcevo-Criș, Vinca și Sălcuța), perioadei de tranziție la epoca bronzului (cu menționarea unui cimitir aparținînd culturii Coțofeni, ce rămîne, din păcate, și de acum înainte, tot inedit), primei epoci a fierului (fără a fi menționate materialele recent desco- perite și bine încadrate ale culturii hallstat- tiene timpurii de tip Insula Banului) și perioa- dei geto-dace. Partea a treia analizează Cucerirea și stă- plnirea romană la Drobeta. Bolul Drobetei In l imput celor două războaie de cucerire a Daciei p. 57 92), insistîndu-se asupra momentului de excepțională importanță și cu adinei semnificații istorice a stabilirii vieții romane la nordul Dunării, fiindu-ne prezentate podul de peste fluviu, castrele de Ia Schela Clado- vei și cel de la Drobeta, portul roman, thermele, trupele staționate în castre etc., utilizîndu-se date și materiale arheologice binecunoscute și doar prea puține dintre cele inedite din pro- priile cercetări ale autorului. în partea a patra Orașul antic Drobeta (p. 93—109) se încearcă o delimitare a întin- derii așezării civile de la Drobeta prezentin- du-se, deasemenea, organizarea administra- ției romane pe baza informațiilor bogate furni- zate de cercetările arheologice și epigrafice (de notat citirea uneori cu minusuri a inscrip- țiilor descoperite aici). Autorul ține a evidenția faptul că antica așezare geto-dacă Drubeta- Drobeta a parcurs în vremea roman ierarhie a unei așezări urbane: de la castru militar, centru economic, municipium, la titlul de colonia. Este descrisă înfloritoarea viață economică a Drobetei romane, insistîn- du-se asupra dezvoltării agriculturii în strînsă legătură cu celelalte ramuri economice — creș- terea animalelor, pescuitul, meșteșugurile, atenția autorului oprindu-se mal mult pe pro- ducția de ceramică, podoabe și arme. Demnă de remarcat este constatarea continuității utilizării unor surse de materii prime, precum și a ocupațiilor aferente, din epoca anterioară geto-dacă (din păcate nepublicarea unui număr important de cuptoare dacice de redus minereul de fier descoperite în regiune, nu permite cititorului să poată sesiza adevărul celor afirmate mai sus). Ultima parte al celui de al patrulea capitol este dedicat comerțu- lui, punîndu-se accentul pe circulația mone- tară și pe activitatea importantului oficiu vamal roman de aici. Partea a cincea, Populația Drobetei (p. 110 160), este împărțită în două capitole: în primul se fac referiri la elementul autohton și la cel colonizator, reliefindu-se caracterul etnic eterogen al populației Drobetei în epoca romană; în al doilea sînt descrise religiile și necropolele din raza orașului. Penultimul capitol al lucrării, Teritoriul rural (p. 161 — 171) lasă de la bun început impresia unei nereușite, datorită combinării a două probleme importante și de sine stătă- toare: drumurile romane și Inpta de clasă. Ambele subiecte își găseau locul în altă parte: primul, evident, ține de viața economică a Drobetei, deci își are locul în cadrul părții a patra din lucrare; al doilea, lupta de clasă, ar putea, în cel mai bun caz, reprezenta o parte dintr-o analiză socială tratată superfi- cial la capitolul al cincilea privind populațiile Drobetei. De altfel lupta de clasă, ca subca- pitol al lucrării, se bazează pe cele cîteva inscripții amintind de acțiunile unor latrones (tilhari), a căror activitate doar în mod foarte general și oarecum forțat ar putea să fie soco- tită aspecte ale luptei de clasă. Ultima parte a lucrării lui Miști Davidescu, intitulată După părăsire, relevă continuitatea de viață a populației daco-romane (despre a cărei formare și existență sîntem informați laconic), legăturile cu lumea romană, cu goții și hunii. Acest capitol ce ar fi trebuit să con- stituie una dintre cele mai însemnate părți din lucrare, dindu-ne posibilitatea să urmărim continuitatea populațiilor locale și formarea treptată a etnosului românesc în această zonă (vezi perioada de care se ocupă lucra- rea!), este din păcate tratată enunțiativ și fugitiv. Mai multă atenție este acordată activității romane Ia nord de fluviu pînă în . Lucrarea este finali- 1226 Însemnări 4 zată printr-un capitol ce se vrea de concluzii, rămînînd de fapt un simplu rezumat. Citirea lucrării ne lasă regretul neutili- zării la maximum a bogatului material inedit păstrat la Muzeul Porților de Fier, autorul preferind comoda soluție de preluare în tota- litate și nu întotdeauna în spirit critic a date- lor și informațiilor unor publicații mai vechi. Dacă lucrarea lui Mișu Davidescu nu atinge nivelul unei monografii arheologice, rămînînd doar o prezentare arheologică și istorică, trebuie subliniat faptul că Drobeta In. secolele I— VII e.n. constituie o bună operă de popu- larizare, stilul cursiv și atrăgător, alături de o bogată ilustrație contribuind din plin la aceasta. Ana Oancea ISTORIA UNIVERSALA * * , Vănșnata politika na Bălgaria. Doku- menti i materiali. Tom părvi 1819 — 1886, Ministerstvo na Vanșnite Raboti, Edit. Nauka i izkustvo, Sofia, 1978, 857 p. Comisia pentru publicarea documentelor diplomatice ale Ministerului de Externe din Republica Populară Bulgaria a trecut la înfăptuirea uneia dintre cele mai utile iniția- tive ale sale și anume publicarea sub titlul Politica externă a Bulgariei a unei serii de volume de documente aflate, aproape în exclu- sivitate în arhiva aceluiași minister. Fără îndoială conducerea acestei uriașe lucrări care va cere un efort susținut ani de-a rîndul din partea unui colectiv destul de numeros este o sarcină grea, cu un mare volum de muncă și de răspundere. Tocmai de aceea a fost încredințată academicianului D. Kosev, avînd ca redactor principal pe istoricul Nikolai Todorov, directorul Institutului de Balkanis- tică din Sofia și pe T. Dobrianov ca secretar al acestei comisii redacționale. Volumul I, care cuprinde documentele din perioada 1879 — 1886, a și apărut într-un tiraj de 3 625 de exem- plare, el fiind alcătuit de un colectiv de șapte membri; Todor Dobrianov, Todor Bakalov, Kăncio Gheorghiev, Țvetana Doinova, Mărgărită Kovaceva, Radoslav Popov și Elena Statelova, comitetul de redacție cuprin- zînd patru persoane. Desigur succesul acestei publicații va fi mare, ea interesînd nu numai pe istorici, ci și un larg public, deoarece va arăta clar poli- tica externă a Bulgariei. Volumele vor cuprinde corespondența diplomatică bulgară, adică atît actele emise de către Ministend de Externe, cit și pe cele recepționate de el de la reprezentanții săi diplomatici sau de la alte peroane. Pentru ca materialul să fie cît mai complet, vor intra în aceste volume, pe lîngă docu- mentele din arhiva Ministerului de Externe și altele aflate la Arhivele Statului la Academia Bulgară de Științe, la Biblioteca Națională Kiril și Metodiu sau la Arhiva militară cen- trală. Se înțelege de la început că nu poate fi vorba aici de o culegere exhaustivă, ci de una selectivă, alegîndu-se documentele care pre- zintă cel mai bine liniile directoare ale poli- ticii externe bulgare, pe cele care arată origina și dezvoltarea unor probleme de relații externe ce capătă pe parcurs o importanță majoră, pe cele referitoare la legăturile cu țările vecine, la relațiile cu marile puteri sau la conferințele și reuniunile internaționale. Desigur la publicarea unor astfel de docu- mente s-a ținut seama de experiența internă, cît și de cea externă în acest domeniu. Citi- torul este prevenit că nu va găsi aici decit documente care au fost înregistrate într-o anumită arhivă, într-un anumit fond. Ele se publică în limbile în care au fost redactate Inițial, însoțite de traduceri în limba bulgară. Cele redactate în bulgărește se corectează după ortografia actuală. Fiecare volum va avea o scurtă introducere în care se vor expune pe scurt problemele istorice și arheografice pe care le ridică documentele, scurte note explicative și trimiteri la documentele ce ridică probleme similare. Acestea se dau în josul paginii, pentru fiecare act in parte. Volumele vor avea indice de persoane etc. Primul volum cuprinde documente emise de Ministerul de Externe al Principatului Bulgariei de la înființarea sa 1879 și pînă la recunoașterea unirii acestuia cu Rumelia orientală (aprilie 1886). Se publică numai acte oficiale din arhiva Ministerului de Externe, în cazul în care, din diferite motive, originalele sînt atît de deteriorate îneît nu se mai pot citi, au fost distruse etc, publicarea se face după copii existente în arhivele unor foști demnitari sau după cele păstrate în alte depo- zite arhivistice. Volumul de față înlocuiește cele cîteva publicații documentare editate pînă acum de Ministerul de Externe al Bulgariei, de alte instituții sau de particulari (cum ar fi cel publicat de istoricul D. T. Strașimirov, refe- ritor la unirea Bulgariei cu Rumelia orientală sau documentele turcești culese și traduse de Pancio Dorev). Ele aruncă o puternică lumină asppra primelor relații diplomatice ale Bulga- www.dacoromamca.ro 5 însemnări 1227 riei cu țările vecine, asupra problemei Dunării, a războiului sîrbo-bulgar, a unirii Bulgariei Cu Rumelia etc. O serie de documente din acest volum se referă la relațiile româno-bulgare, completînd parțial pe cele referitoare la aceleași probleme aflate în arhiva Ministerului nostru de Externe. Desigur dintre cele mai interesante sînt cele referitoare la atitudinea amicală a României față de unirea Rumeiiei orientale cu Bulgaria. (Vezi în această privință documentele nr. 287, în care se arată ecoul favorabil al unificării Bulgariei în rîndurile populației, în articolele diferitelor ziare, în atitudinea guvernului român, în dezmințirea oricăror zvonuri de mobilizare, doc. nr. 329 și altele). De bună seamă volumele ce vor urma vor arunca o lumină și mai puternică asupra rela- țiilor româno-bulgare. Traducerile făcute sînt cursive, notele explicative foarte utile, indicele extrem de necesar, după cum și condițiile grafice în care a apărut primul volum sînt lăudabile. Constantin N. Velichi * * * La recherche historique en France, depuis 1965, Editions du Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, 1980, 154 pag. între lucrările editate cu ocazia celui de al XV-lea Congres mondial de științe istorice, desfășurat la București în august 1980, se înscrie și această privire de ansamblu asupra istoriografiei franceze după 1965, publicată de către Comitetul francez de științe istorice. Utilitatea volumului ni se pare mai presus de îndoială și o semnalăm în consecință dintr-un început. Lucrarea, deschisă printr-o densă intro- ducere datorată lui Renâ Girault, președinte al Biroului Comitetului francez de științe istorice, este structurată în felul următor: I. Cercetarea Istorică după 1965; II. Condi- țiile cercetării istorice și ale învățămîntului; III. Repertoriul tezelor de doctorat susținute după 1965. în prima parte se face o amplă trecere în revistă a direcțiilor de cercetare ale istorio- grafiei franceze contemporane. Astfel, în domeniul istoriei antice, eforturile sînt îndrep- tate spre aprofundarea studierii Egiptului antic, egiptologii francezi bucurîndu-se de un binemeritat renume; în acest sens sînt continuate ample campanii de săpături arheo- logice la Saqqarah, la Karnak și în sudul Egiptului, „cercetările,fiind orientate spre un alt domeniu... acela al cultelor isiace” (p. 3), domeniu nou, de mare interes. Nu est^negluai z studiul istoriei populațiilor orientale, semite și iraniene, importante cercetări arheologice desfășurîndu-se în spațiul circumscris acestor civilizații. Lumea greco-romană se bucură în continuare de atenția plină de acribie a cercetătorilor francezi. Cu privire la Evul Mediu „un efort remar- cabil a fost depus în domeniul de importanță capitală al publicării izvoarelor” (p. 7) se afirmă în continuare. Au fost astfel publicate instrumente de lucru de mare utilitate, cum ar fi Sources de l'histoire eeonomiqne et sociale du Moyen Age, de R. H. Bautier și J. Sornay (1968 — 1971; 1974); Ades du Parlemenl de Paris, (1975); Etat General des Fonds des Archines Nationaux, t. I, (1978). Au fost publicate volume din seria „Chartes et DiplS- mes” — ediții științifice de acte și documente ale regilor Eudes (1967), Louis le Begue, Louis III și Carloman II (1978), Filip August (1966, 1979) și exemplele ar putea continua. De o atenție deosebită se bucură științele auxiliare (vezi p. 9 10), cum se știe, dc nein- locuit în studiul evului mediu. în ceea ce privește direcțiile cercetării, aceasta este orien- tată în prezent cu precădere spre; istoria regională — cîteva din ultimele realizări: M. Parisse, Lorraine, 1976; M. Bur, Champagne, 1977; G. Bois, Normandie orientale, 1976; J. Lartigaut, Quercy, 1978 etc., etc. — istoria economică și socială — unde exemplificăm sumar prin: H. Dubois, Foires de Chalons-sur- Saone, 1976 — sau istoria ecleziastică. De interes deosebit se bucură studierea lumii bizantine și islamice. în lucrare se arată (p. 15 16) necesitatea intensificării publi- cării de ediții critice de texte bizantine, „cor- pusurile” cunoscute pînă în prezent fiind în mare măsură unilaterale, reflectînd în prin- cipal ideologia statului, bisericii sau — ceea ce ește denumit generic — „capitala”. în ceea ce privește istoriografia perioadei moderne, se arată că „în Franța istoria modernă corespunde încă perioadei care începe cu ieșirea din izolare a Occidentului și explo- zia sa planetară (sfîrșitul secolului al XV-lea) și se încheie cu dubla revoluție (politico- socială în Franța, industrială în Anglia) ce intervine la sfîrșitul secolului al XVIII-lea” (p. 24). Dacă am discuta acest punct de vedere neam afla pe tărîmul periodizării istoriei, ceea ce evident depășește cadrul de față și intențiile noastre. Sînt menționate, alături de preocupările de istorie economică și socială, trei direcții de cercetare, cu nota- bile realizări: „demografia istorică, care a beneficiat de metodele remarcabile dezvoltate de L. Henry și M. Fleury, istoria religioasă, reînnoită grație metodelor sociologice ale lui G. Le Bras și metodelor de psihologie colec- Dupront, în sfirșit, 1228 ÎNSEMNĂRI 6 Istoria artei animată de cercetările lui P. Fran- castel și A. Cliastel” (p. 25). De mare interes este continuarea publi- cării de documente, privind diverse aspecte ale istoriei moderne. Cităm spre exemplifi- care cîteva titluri mal semnificative: Lellres de Henri III, de M. Franțois; Correspon- dance du cardinal Jean du Bellay, de R. Scheurer; Inslruclions donnees aux arnbas- sadeurs de France sous l’Ancien Regime, sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe; Ordonnances des rois de France etc. Eforturi deosebite s-au depus în aprofundarea studiilor de istoriografie: H. Duranton, Le melier d'his- ■torien au XVIII’ siecle, sau D. Robert, Recher- ches sur l'enscignement de l'hisloire en France, du college d’Ancien Regime â l'Universile imperiale etc., etc.; istorie a instituțiilor: M. Antoine, Le Conseil du Roi sous le regne de Louis XV; H. Mlchaud, La Grande Chancel- lerie el les ecrilures royales au XVI’ siecle; J. C. Waquet, Les Grands Maltres des Eaux ■el Forels de 1689 â 1189 și altele; demografie istorică, mai ales prin intermediul prestigioa- sei publicații „Annales de Demographie Historique”, înființată în 1964; istorie poli- iică și istorie militară: A. Corvisier, L’Armee franfaise de la fin du XVII’ siecle au ministere Choiseul, Le soldat, 1964 sau J. P. Bertaud, L’Armee de la Reoolution, 1978 și multe altele; istoria diplomației: G. I-ivet, L'equilibre euro- pcen, 1976; P. Jeannin, L‘Europe du Nord- ■Ouest et du Nord aux XVII’ et XVIII’ siccles, 1969; C. Nordmann, Grandeur et liberte de Ia Suede (1660—1192), 1971; H. Contaminne, Diplomație sous la Reslauration (18H — 1830), 1970 etc. Dar, așa cum se subliniază în lucrare, veritabila schimbare în studiul istoriei moderne, o veritabilă explozie are loc în dome- niul istoriei mentalităților. ,,Sprijinihdu-se din plin pe alte științe umaniste.. ., psihologia, antropologia, sociologia, estetica, lingvistica, semantica, istoria mentalităților este semnul ~unei mutații capitale; ea corespunde unei epoci unde creșterea economică este pusă în discuție și cînd se nasc întrebări asupra sensu- lui vieții și asupra a ceea ce este îndeobște numit cultură” (p. 33). De fapt, plecind de la analiza comportamentală consemnată In documentele cele mai diverse, se caută desci- frarea structurilor sociale și mentale. Repre- zentative sînt în acest sens lucrările lui R. Mandrou, Introduction ă la France moderne: etude de psychologie collective, 1968; Ph. Aries, L’homme devant la mort; Y. M. Berc6, Feles ■el revoltes, etc. Studiul mentalităților intră în mod ine- •vital in contact direct cu istoria economică și socială; în acest context menționăm cele mai semnificative lucrări: J. P. Gutton, La societi et les pauores ă Lyon au XVIII9 siecle; Y. Castan, Honnitete et rălations sociales en Languedoc au XVIII9 sticle; J. Jacquart, Societe et vie rurale dans le sud de la region parisienne; G. Carriere, Negocianls marseil- lais au XVIII’ siecle; și în special vasta sin- teză de sub direcția lui E. Labrousse și P. Lfeon, L'hisloire cconomique et sociale de la France, voi. I și II. înainte de a prezenta preocupările istorio- grafiei franceze în ceea ce privește perioada contemporană vom reproduce opinia profe- sorului Ren6 Girault: l'hisloire conlemporaine faile par les hisloriens franțais demeure, comme auparavant, tres ,,gallo-cenlrisle” (p. 42). In lucrare preocupările privind istoria contemporană sînt împărțite în mai multe categorii: istorie politică; economică; socială; istorie a mentalităților; istorie religioasă; istoria relațiilor internaționale și a țărilor străine (p. 43 60). Numărul lucrărilor privind aceste aspecte ale istoriei contemporane, realizate de istoriografia franceză este uriaș; neputindu-lfe aminti pe toate și nedorind să „nedreptățim” pe nimeni, nu vom aminti în acest cadru niciuna. A doua parte a lucrării: Condițiile cerce- tării istorice și ale Invăfămtntului, este de un interes care, credem, nu mai trebuie subli- niat. Firește, era cunoscută și unanim apre- ciată activitatea istoriografiei franceze; con- dițiile în care își desfășoară activitatea insă ajung la cunoștința celor interesați mai greu. Din ceea ce aflăm prin intermediul prezentei lucrări nici nu este de mirare amploa- rea și profunzimea la care a ajuns știința isto- rică franceză. Amintim numai că istoria este studiată în 46 universități șl în peste 250 centre de cercetări și grupe de studii. La fel de impresionant este și numărul revistelor și publicațiilor de istorie care abor- dează absolut toate ramurile și domeniile acestei științe fundamentale. A treia și ultima parte a lucrării pe care o prezentăm în aceste rînduri cuprinde reper- toriul tezelor de doctorat susținute după anul 1965. Este în afara oricărei îndoieli utili- tatea acestui repertoriu, (p. 113 — 142). în încheierea prezentării noastre nu putem să nu apreciem folosul deosebit pentru orice istoric ce parcurge rindurile acestei cărți. Modul de redactare, împărțirea pe care autorii au adoptat-o facilitează atît lectura cît și atingerea scopului urmărit. Adrian Slănescu www.dacoromanica.ro „REVISTA DE ISTORIE” publică In prima parte studii, note și comunicări originale, de nivel științific superior, din domeniul istoriei vechi, medii, moderne- și contemporane a României și universale. în partea a doua a revistei, de informare științifică, sumarul este completat cu rubricile: Probleme ale istoriografiei contemporane (Studii documentare), Viața științifică, Recenzii, Revista reviste- lor, însemnări, in care se publică materiale privitoare la manifestări științifice din țară șl străinătate șl slnt prezentate cele mai recente lucrări și reviste de- specialitate apărute In țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii slnt rugați să trimită studiile, notele și comunicările precum și materialele ce se Încadrează la celelalte rubrici dactilografiate la două rlndurl în trei exemplare, trimiterile infrapaginale fiind numerotate In continuare. De aseme- nea, documentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele In limbi străine se va anexa, traducerea. Ilustrațiile vor fi plasate la sfîrșitul textului. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate ins bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 30 extrase. Responsabilitatea asupra conținutului materialelor revine In exclusivitate: autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, B-dul Aviatorilor nr. 1, București— 71247. www.dacoromanica.ro LUCRĂRI APĂRUTE ÎX EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DAN BERINDEI, Epoca Unirii, 1979, 272 p.. 16 lei. DUMITRU VITCU, Diploma)!! Unirii, 1979, 186 p„ 24 lei. ILIE CORFUS, Documente privitoare la Istoria României culese din arhivele polone. Secolul al XVI-!ea. 1979, -4-48 p. 29 lei. , * * Independenfa României. Blbliogiafie. 1979, 307 p., 31 lei. VICTOR AXENCIUC, IOAN TIBERIAN, Premise economice ale formării stalului național unitar român, 1979, 322 p„ 27 lei. MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA, Depozitele de bronzuri in România, 1978, 390 p._ 51 lei. ION BARNEA și colab. Tropaeum Traian!, I. Cetatea. 1979. 258 p., 38 lei. LIGIA BARZU, Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Daeli. 1979, 138 p., 10 lei. RADU POPA, MONICA MĂRGINEANU CÎRSTOIU, Mărturii de civilizație medievală românească. 1979, 162 p., 28 lei. t ♦ t Documente privind revoluția de la 18,8 in țările române, C. Transilvania, voi. II, 1979, LXI + 475 p„ 35 lei. ION I. RUSSU, Daco-gețll iu Imperiul Roman. 1980, 115 p., 8,75 lei. MIRCEA MUȘAT, Izvoare șl mărturii străine despre strămoșii poporului român, 1980, 158 p„ 11 lei. MUSTAFA A. MEHMET, Cronici turcești privind Țările Române. Extrase III. Sfîrșitul sec. XVI — începutul sec. XIX. 1980, 444 p., 37 lei. ȘERBAN BOBANCU, SAMOILĂ CORNEL. EMIL POENARU, Calendarul de la Sarmlseyetusa Regla. 1980, 191 p„ II lei. VIRGIL MIHAlLESCU BARLIBA. La monnaie romalne ehez les Daces orientauX. 1980, 312 p„ 19,50 lei. t * t Xouvelles etudes d'hlstoire. VI/1 + V1/2, 1980, 326 + 340 p. 26 -ț- 28 lei. , * t Revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Documente externe, l98o, 496 p„ 32 lei. »* , Inscripțiile Daciei Romane. 111/2, 1980, 484 p., 34 lei. t , Inscripțiile din Scythia Minor, voi. V, 1980, 351 p. -f- 317 fig., 35 lei. zCONSTANTIN PREDA, Callatis. Necropola romano-blzantluă. 224 p„ 36 lei. VALENTIN AL. GEORGESCU, Bizanțul șl instituțiile românești plnă la mijlocul secolului al XVIII-lea, 1980, 296 p., 22,50 lei. RM ISSN LO —3870 JI. P. nloformada c. 1272 www.dacoroin^iț.ca.ro i । Lei 10