ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE Șl POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂN IA DIN SUMAR: r 'I r u 'i ’ ' H । ■ i, i i ■ REFORMELE AGRARE DIN EUROPADUPĂ PRIMULRĂZBOI MONDIAL , |> ii | । il ii I I ■ li i Costin Motgescv, DamuIn HurbzbanuI ’ U |i Jl li I J 11 'j'' 11 ,| I I 11 I I , i l| ROMÂNIA ÎN SISTEMUL TRATATELOR DE PACE DE LA PARIS I (1919-1920) . ( „ I , I |l i l| l( I 'f f । h |, , 1 I || i lj | l| j |i j I L ' I I f| I ■ I jl Co,«lTANT“, BotomaniI I MIȘCAREA SOCIALISTĂ DIN ROMÂNIA PERIOADA RĂZBOIULUI , DE| INDEPENDENȚĂ (1877—1878) I || |. 1 l> । । J (I I I I1 < |i i| I | ir *! I' 1 I1 ' II ' ’ I' Gbometa I Tddohan l | l I ll 11 ' 11 I |l |l !| ! |l ' li 1 !t I 1 " I '' II 1 U " I | RELAȚIILE ECONOMICE ÎNTRE TRANSILVANIA ȘI ANGLIA ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUlI'AL XVII-LEA Li, II r n 11 I! Il , I । / I' J . II » j '| ll , .1 J |! I| । l| ,| ,i I il l| ț^Ț»| j®—»» ii । , ATITUDINEA DIPLOMAȚIEI FRANCEZE ÎN PROBLEMA1 MĂRII NEGRE) ȘI A DUNĂRII DE JOS DE LA CONGRESUL DE I ]JA|PARIS (1856)| PÎNĂ II LAI CONGRESUL)! DE LA BERLIN i <187811 , 1 । li ,! i ll i1 . 11 l ”ii ‘ H । ■ ir , II l| LUDOVIC ( jDEMfiNY | 11 . H | । n Traian I|Ionbscu CUNOSCĂTOR Șl I1 T '’x' I L IonițI | i J ' jJ_l I il ' ' ' i r ' u 'i i i | ii 1 11 ' । I 'I LUCREȚIU PÂTRĂȘCANU - UN OM4 O EPOCĂ,I UN CU UN IUBITOR DE ISTORIEl| 1 , j| |l 1 |l 1 I I I l. l! 1 || । I J |i I | |l I ' |i , ii i IiGheorqbe ' L 1 i1 '1 / U I ' 11 H 1 ■ , VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ I 1 'I I REVISTĂ'REVISTELOR ' ll h < ,1 I. . I I! !* l! I VIAȚĂ ȘTIINȚIFICĂ I i| , P । RECENZII | 1 , | , TOMUL 33 il Însemnări *1980 NOIEMBRIE I E DIT U ^/w<^acoromailicaro | ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 2044 REVISTA REVISTELOR e ♦ , „Arheologia Moldovei”, IX, 1980, 152 p. (Badu .Lunga)................. 2225 ÎNSEMNĂRI ISTORIA ROMÂNIEI :* *» Studii și cercetări de științe sociale. Sub redacția lui Vasile Rus șl loan Chlorean, Edit. Academiei R.S.R., București, 1979, 224 p. + fig. (lacob Mârza); t » Bomanian History 1848—1918. Essay front the first Dutch- Bomanian Colloquium of Historians, Utrecht 1977, edited by A. P. von Goudoever, „historische studies”, XXXVI, Wolters-Nordhoff Groningen, 1979, 159 p. (Sielian Mtndruf): » * » „Cercetări arheologice”, III, Muzeul de jstorle al R. S. România, 1979, 472 p. (Ana Oancea); ISTORIA UNIVERSALA; VLA- DISLAV DOKOUPIL, Soupls brnânskych tlskft. Staretisky do roku 1800 (Cata- logul tipăriturilor apărute la Bmo — Vechi publicații pînă la 1800) Stătut vedeckâ knihovna — Archlv măsta Brna — Musejni spolek. Brno 1978, 603 -f- 34 p. cu reproduceri alb-negru (Tr. lonescu-Nișkoo); * * * Simon Bolioar. Ses Idies fonda- menlales. Synthăse biographlque et choix de documenta par Manucl Perez Vila, Academia nacional de la hlstoria. Comită venezolano decienclas historicas, Caracas 1980, 165 p. (Constantin Șerban)............................................ 2229 www.dacoromanica.ro TOME 33, N°. 11, novembre 1980 SOMMAIRE COSTJN MURGESCU et DAMIAN HUREZEANU Les reformes agraires dans l’Europe aprds la premiere guerre mondiale............................ 2047 CONSTANTIN BOTORAN, La Roumanie dans le systdme des traltfes de paix de Paris (1919-1920)........................................................... 2071 M GEORGETA TUDORAN, Le mouveinent socialiste de Roumanie pendant la pferlode de la guerre d'indEpendance (1877—1878)............................... 2087 LUDOVIC DEMENY, Les relatlons Economiques entre la Transyhanie et l’Angleterre au cours de la premidre moitlE du XVII-e slicle........................2107 TRAIAN IONESCU, L’attitude de la diplomație franțaise dans la question de la Mer Noire et du Bas Danube, pendant la pErlode comprlse entre le Congrfes de Paris (1856) et le CongrEs de Berlin (1878)................................. 2125 * GHEORGHE I. IONIȚĂ, Lucrețlu Pătrășcanu — un liomine, une fepoque, un connais- seur et un passlonnE d’histoire........................................2145 CONSTANTIN ȘERBAN, Echos roumains dans l’ceuvre de Luigl Ferdinando Marsili (250 ans depuis sa mort)....................................2169 LA VIE SCIENTIFIQUE L'actlvltE de la SociEtE des Sciences historlques de la R. S. de Roumanie (Nichita Adăniloaie)...............................................2189 COMPTES REN DUS , ♦ „ L'AcadEmle ,,Ștefan Gheorghiu”, Conlribulii la studierea istoriei contemporane a României (Contrlbutlons â l’Etude de l’histoire contemporaine de Roumanie) (coordonnateurs : Nicolae Petreanu, Ștefan Lache), Editions politiques, Bucarest, 1980, 366 p. (Gelcu Maksuloolci)....................................... 2207 » * » Istoria orașului lași (L’histoire de la viile de Jassy) voi. I, Editions Junimea, Jassy, 1980, 668 + 9 p. + 1 pl. + 103 fig. (Alexandru Ligor).............2210 , .REVISTA DE ISTORIE”, Tom 33, nri 11, p, 2043 - 2240. 1980 www.dacoromanica.ro 2046 • Reiatii internaționale tn perioada interbelică (Rapports internationaux pendant la pâriode de l’entre-deux-guerres), Etudes, Editions politiques, Bucarest, 1980, 338 p. (Adrian Stănescu).......................................................2214 FRANCO VALSECCHI, L’Italia del Risorgimento e l’Europa delle nazionalită, Gluffrâ Editore, 1978, 480 p. (Ștefan Delureanu)............................................. 2220 R.EVUE DES R.EVUES * „Arheologia Moldovei” (L’Archâologle de Moldavie), IX, 1980, 152 p. (Radu Lungu) ........................................................................... 2225 NOTES HISTOIRE DE ROUMANIE; * * * Studii și cercetări de științe sociale (Etudes et recherches de Sciences socîales), Sousla rădaction de Vasile Rus et loan Chiorean, Editions de l’Acadămie de la R. S. de Roumanie, Bucarest, 1979, 224 p. + fig. (lacob Mărza); * ♦ « Romanian History 1848—1918. essay from the first Dutch- Romanian Colloquium of Historians, Utrecht, 1977, Edited by A. P. von Gou- doever, „bistorische studies”, XXXVI, Wolters-Nordhoff Groningen, 1979, 159 p. (StelianMtndrut); * * * „Cercetăriarheologice”(Recherchesarcheologiques), III, Musăe d’histoire de la R. S. de Roumanie, 1979, 472 p. (AnaOancea) ; HISTOIRE UNIVERSELLE; VLADISLAV DOKOUPIL, Soupis brnfinsltfch tiskii. Stare- tisky do roku 1800 (Le catalogue des ouvrages parus â Brno — Publications anciennes parues en 1800) Statni vedeckă knihovna — Archlv măsta Brna- Musejnl spolek. Brno 1978, 603 + 34 p. avec reproductions en blanc et noir ( Tr. lonescu-Nișcoo); t * , Simon Bolivar. Ses idies fondameniales. Synthdse bio- graphique et choix de documents par Manuel Perez Vila, Academia nacional de la Historia. Comită venezolano de ciencias historicas, Caracas 1980, 1G5 p. (Constantin Șerban) .............................................................. 2229 www.dacoromanica.ro REFORMELE AGRARE DIN EUROPA DUPĂ PRIMUL RĂZBOI MONDIAL* DE COSTIN MURGESCU și DAMIAN HUREZEANU I. REMARCI PRELIMINARE PRIVIND CADRUL, GENEZA ȘI SCOPUL REFORMELOR AGRARE LA SFÎRȘITUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL 1. Reformele agrare înfăptuite în Europa după primul război mondial au format teme de bază a numeroase studii care au privit problema din unghiuri de vedere extrem de diferite. Uneori, reformele au fost privite, în principal, prin prisma schimbărilor intervenite în structura de proprie- tate și a implicațiilor economice și sociale ale acestor schimbări în țări, care, înaintea primului război mondial, formau „grînarul lumii” ; alteori, ele au fost examinate, în principal, din punctul de vedere al rolului lor în organizarea generală social-politică a Europei interbelice. Unele studii au pus accentul pc factorii comuni ai reformelor agrare înfăptuite, altele, pe diferențele specifice care au apărut de la o țară la alta, ș.a.m.d. Atenția cu care reformele agrare menționate au fost studiate și sînt încă dezbătute de istorici are o dublă rațiune. Ea decurge atît din rolul important al agriculturii și al relațiilor agrare în întreaga dezvoltare eco- nomico-socială a omenirii, cît și din caracterul științelor istorice ca o com- ponentă organică a științelor sociale. Analiza reformelor agrare, definirea tendințelor fundamentale în evoluția relațiilor agrare, caracterizarea liniilor de continuitate și a mo- mentelor de ruptură au un puternic impact ideologic. Poziția de pe care sînt privite aceste probleme determină diferențele sensibile dc apreciere și de concluzii între istoricii sau economiștii care sc ocupă de ele* 1. în ace- lași timp, ideile sau concepțiile formulate, întregul arsenal ideologic pus în mișcare, influențează — alături dc factorii obiectivi și de lupta țără- nimii, cu rol decisiv, însuși procesul dc formare a unor noi relații agrare în concordanță cu cerințele dezvoltării dc ansamblu a societății, în dife- ritele etape ale evoluției acesteia. în cadrul limitat al raportului dc față nu ne putem referi la toate opiniile care s-au confruntat în cursul înfăptuirii reformelor agrare de la ♦ Raport prezentat la cel de al XV-lea Congres internațional de științe Istorice 1 Vezi Erich H, Jacoby, Man and land. The Essential Reuolution, New York, 1971 ; Istvan Dolmanyos, Le problime des riformes agraires dans l'Europe orientale apris la premiere guerre mondiale, în „Annales universltatis Scientiarum Budapestlnensis de Rolando Eotvos, Secția Historlca, tomus IV, Budapest, 1962, p. 76—81. „REVISTA EE ISTORIE", Tem’ 33, nrt 11, p. 2C47-2069, 1S10 www.dacoromanica.ro 2048 COSTIN MURGESCU și DAMIAN HUREZEANU 2 începutul anilor ’20 din Europa sau în analizele ulterioare. Cîteva preci- zări preliminare ni se par, totuși, indispensabile înțelegerii problemelor pe care le punem în discuție. 2. în linii generale, reformele agrare efectuate după primul război mondial în statele din centrul și sud-estul Europei sînt cercetate în cadrul profundelor transformări politice continentale determinate concomitent de : a) Marea Revoluție Socialistă din Octombrie 1917, care a scindat lumea în două sisteme social-economice diferite; b) înfrîngerea militară a Puterilor Centrale, în special destrămarea Imperiului austro-ungar; c) constituirea sau desăvîrșirea unității naționale a unor state din această zonă a continentului. Acest cadru istoric este incontestabil. De aici nu se poate deduce însă concluzia că reformele agrare la care ne referim au fost, pur și simplu, rezultatul unei anumite conjuncturi politice internaționale, un produs întîmplător al noilor condiții în care Europa încerca să se reorganizeze după război. Reformele agrare își au geneza în luptele seculare pentru pămînt duse de masele țărănești din această zonă a continentului — zonă a marilor confluențe de civilizații, dar care nu cunoscuse încă transformările agrare înfăptuite în Europa occidentală încă din secolul XVIII, odată cu revoluția franceză. Fără a contesta importanța începuturilor făcute în unele țări din răsăritul Europei în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, este una- nim recunoscut că acestea nu puseseră capăt dominației formelor semifeu- dale sau chiar feudale de exploatare a țărănimii de către marii stăpîni de moșii. într-o asemenea analiză, făcută cu trei decenii în urmă de către The Royal Institute of International Affairs din Londra, se recunoaște că, pînă la primul război mondial, majoritatea țărilor Europei răsăritene trăiau sub un regim semifeudal și că existența marilor moșii boierești implica o permanentă subordonare a țărănimii față de clasa stăpînitoare, astfel încît „directly the peasants refused to accept the position the old system were doomed”2. De altfel, răscoalele țărănești din a doua jumătate a secolului XIX și începutul secolului XX sînt concludente în această privință. Pentru a da un singur exemplu, vom menționa lanțul de mișcări și răscoale țărănești care au avut loc în România după reforma agrară din 1864, în mod special răscoalele din 1888 și marea răscoală din 1907, extinsă în întreaga țară. Referindu-se la locul ocupat de această răscoală în evoluția problemei agrare din România, Președintele Nicolae Ceaușescu a subliniat că ,,prin amploarea, vigoarea și formele pe care le-a îmbrăcat, (ea) a constituit una din cele mai aprige bătălii de clasă din istoria României, zguduind din temelii însuși edificiul orînduirii burghezo-moșierești”3. Sublinierea acestor izvoare adînci, care țin de întreaga structură economică și social-politică a Europei de răsărit și de sud-est, este esen- * 8 * E. John Russel In Agrarian Problems from Baltic to the Aegean. Londra, 1944, p. 8 8 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dez- voltate, voi. 14, București, 1977, p. 235 www.dacoromanica.ro 3 REFORMELE AGRARE DIN EUROPA 2049 țială pentru înțelegerea transformărilor agrare înfăptuite după primul război mondial. 3. în unele lucrări, reformele agrare de care ne ocupăm au fost apre- ciate ca reprezentînd, în unele cazuri, adevărate „revoluții agrare”4. Alți autori au fost mai nuanțați și, vorbind despre aceste reforme ca despre adevărate revoluții, au ținut să precizeze că „The movement, however, thought revolutionary in its means was ultraconservative in its aims6”. Nu o dată caracterul de „revoluție agrară” al reformelor a fost legat de aprecierea că, practic, pămîntul moșieresc ar fi fost confiscat, ceea ce n-a fost cazul decît în Rusia. în teoriile agrare moderne din occident se consideră, de altfel, că stabilirea unei linii clare de demarcație între „revoluție” și „reformă” este extrem de dificilă, dacă nu chiar o eroare8. Interferența a numeroase elemente de continuitate și de ruptură este evidentă în analiza istorică a dinamicii întregului progres social. Transformarea relațiilor agrare nu se poate nici ea sustrage acestei inter- ferențe. Dar, o asemenea constatare nu ne poate dispensa de obligația de a stabili ceea ce este determinant și decisiv în anumite etape ale schim- bărilor agrare. 4, După caracteristicile lor, prefacerile agrare de după război s-ar putea clasifica, în mare, în trei categorii tipologice. Una dintre ele este definită de transformarea revoluționară a agriculturii ruse după victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Este o prefacere țîșnită direct din revoluție și care poartă caracteristicile unei cotituri în regimul agrar din Rusia și în evoluția lui. Transformarea operată aici se deosebește funda- mental de reformele propriu-zise din celelalte țări europene prin modali- tățile de realizare și obiectivele propuse, prin faptul că s-a înscris în ansam- blul unor radicale prefaceri economice, sociale și politice, inclusiv trans- ferarea puterii pe care clasele exploatate au smuls-o claselor exploatatoare, ceea ce a generat un nou tip de societate. Orice analiză a mutațiilor survenite în raporturile agrare de după primul război mondial trebuie, desigur, să țină seama de modificarea radicală a vieții agrare din Rusia sub impactul Revoluției din Octombrie. în noaptea de 7—8 noiembrie, cel de-al doilea mare act pe care-1 adoptă puterea sovietică victorioasă este Decretul asupra pămîntului care statua: 1. „Proprietatea moșierească asupra pămîntului se desfiin- țează imediat, fără nici o despăgubire. 2. Pămînturile moșierești, precum și toate pămînturile comunale, mănăstirești și bisericești, cu tot inven- tarul lor viu și mort, trec pînă la întrunirea Adunării Constituante, la dispoziția Comitetelor agrare de plasă și a sovietelor județene de deputați ai țăranilor”. Revoluția agrară din 1917—1920, ca o componentă a transformării revoluționare a societății în Rusia Sovietică, prezintă un domeniu vast de 4 Vezi, tn acest sens, World Agriculture. An International Surney, Londra, 1932, unde se arată că „toate noile state” au făcut reforme agrare, dar rezultatele acestora au fost infime („inconsiderabile”) tn Austria, Ungaria și Polonia, tn timp ce in Iugoslavia și România „its effects were really revolutionary” (p. 148). 4 Ifor L. Evans, The Agrarian Revolutlon in Roman ia, Cambridge University Press, 1924, p, V. • E.H. Jacoby, Op. Ut. p, 171. www.dacoromanica.ro 2050 OOSTIN IMURGESCU șl DAMIAN HUBEZEANU 4 cercetare7 și oarecum distinct temei raportului de față dedicat refortndor agrare propriu-zise. Sumarele mențiuni de mai sus țin numai să atragă atenția asupra sincronismului fenomenelor, a înlănțuirii lor istorice, dar și a deosebirilor de esență care le caracterizează. Un alt tip de transformări, de această dată cu caracter de reformă, grupează o suită de alte țări din Europa centrală și sud-estică — România, Iugoslavia, Grecia, Cehoslovacia, Polonia, Letonia, Estonia, Lituania și Finlanda — avînd ca moment central expropierea marii proprietăți moși- erești și împroprietărirea țărănimii. Tendința comună a acestor reforme era de a crea un regim agrar mai corespunzător cu cerințele dezvoltării economice pe cale capitalistă a agriculturii și cu năzuințele sociale ale țărănimii. (în interiorul acestei categorii tipologice există, evident, deo- sebiri care au făcut pe mulți cercetători să distingă, de pildă, reformele din România șilugoslavia, mai hotărîte și mai importante prin implicațiile lor economice, sociale și naționale decît cele din Polonia sau Cehoslovacia). într-o situație deosebită s-a aflat reforma din Bulgaria. Ea s-a înscris în cadrul unor raporturi de proprietate și producție capitaliste, dar a fost puternic marcată de tendința de a realiza acea,,proprietate bazată pe muncă” atît de intens propulsată în mișcarea populistă din epocă. în sfîrșit, un alt tip de reforme întîlnim în Austria, Germania și Ungaria. Aici măsurile adoptate au avut un caracter moderat, neafectînd propriu-zis structurile agrare existente. Ele au adus doar anumite ajustări regimului agrar tradițional (s-au și numit în literatură reforme de „ajus- tare”), urmărind fie scopuri de colonizare internă, ca în Germania, fie preocuparea de a păstra la dispoziția marii proprietăți mînă de lucru abun- dentă, sau rezolvarea unor nevoi fiscale (ca în Ungaria). 5. Problema reformelor agrare nu poate fi izolată de cerința refacerii economice postbelice a unor țări în care agricultura reprezenta principala ramură a economiei naționale, iar produsele agroalimentare principala sursă a încasărilor din export8. Vom menționa și în această privință cazul Eomâ- niei, înainte de primul război mondial al doilea furnizor de produse agricole pentru Europa occidentală, după Rusia9. Or, dintre zonele europene devenite teatre de luptă — zonele din fostul „grînar mondial” s-au numărat printre cele mai greu afectate10. 7 El Implică analiza aspectelor economice, sociale și politice, ale transformării vieții agrare inceplnd cu problema repartizării egalitare a pămintului și consecințele sale economice, cu des- fășurarea și etapele luptei de clasă la sate, cu aspectele aprovizionării cu alimente și ale politicii comunismului de război la sate, și, bineînțeles, cu problemele făuririi alianței muncitorești- țărăneștl in perioada consolidării puterii sovietice. Tema a fost larg dezbătută in literatura de specialitate, atit tn Uniunea Sovietică, cit șl in Occident. Discuțiile au căpătat nu o dată o notă pasională și un pronunțat caracter polemic. Vezi I.A. Poliakov, Sofialno-Ekonomiceskie itoghi agrarnlh preobrazooanii oktjabrskoi reooliulii, in Istoria Krestjanstoa i kolhoznogo slrojtel- stoa o SSSR. Materiali naucinoi sessii, 18—21 aprelja 1961 vMoskve, Izdatelstvo Akademii Nauk SSSR, Moskva, 1963. Dintre lucrările mai recente vezi S.P. Trapeznikov, Leninizm i agrarnokrestianskii oopros, voi. I—II, Moscova, 1967. 8 în literatura occidentală această relație între reforma agrară și cerința de refacere a agriculturii a fost evidențiată tn special de Ifor L. Evans, op. cit., în legătură cu interesul mari- lor proprietari in această problemă a refacerii postbelice, vezi dr. Olindo Gorni, Land Reform tn Rumania, in „International Labor Revlew”, voi. XXII, nr. 4, octombrie 1930, p. 452 8 G. lonesco-Sisești, L’agriculture de la Roumanie pendant la guerre, Paris, 1929, p. 1, 15 și urm. 10 Vezi date comparative la scară europeană in aceeași privință la Karl Brandt, „The Reconstruction of World Agriculture, New York, 1945, p. 24. șl urm. www.dacoromanica.ro 5 reformele agrahe din europa 2051 în Eomânia, de exemplu, pierderile de vieți omenești (800.000 de morți, în covîrșitoarea lor majoritate țărani), distrugerile de șeptel și de inventar agricol, de drumuri, căi ferate, poduri și mijloace de transport, reduseseră considerabil capacitatea de producție agricolă și au impus la un moment dat chiar apelul la asistență alimentară externă. împroprietărirea țăranilor era menită să stimuleze redresarea produc- ției agricole, tot astfel cum despăgubirea moșierilor pentru pămînturile exproprietate era menită să stimuleze procesul investițional în diferite ramuri ale economiei naționale. Țelurile acestea nu au fost atinse decît parțial. O serie de împrejurări obiective, asupia cărora vom reveni, au avut rolul lor care nu poate fi ignorat. Analiza critică a reformelor agrare la care ne referim nu ne poate face să ignorăm, desigur, rolul lor pozitiv în consolidarea statelor care își desăvîrșiseră unitatea națională sau reapăruseră pe harta Europei — în primul rînd prin unificarea structurilor lor agrare și prin promovarea (chiar dacă limitată) a rolului politic al țărănimii, care reprezenta imensa majoritate a populațiilor lor. Factorul determinant al semieșecului economic înregistrat de refor- mele agrare din această „Zwischen-Europa” trebuie găsit în concepția dominantă care a stat la baza lor. O concepție de simplu „calmant social”, un act de „echitate socială”, ceea ce a avut drept consecință lipsa unei politici coerente și susținute de consolidare a gospodăriilor țăcănești create prin reformă și de ridicare a agriculturii, inclusiv prin integrarea acesteia într-un proces complex privind dezvoltarea de ansamblu a economiilor naționale. întradevăr, reformele agrare nu au constituit punctul de plecare pentru redefinirea unei strategii a dezvoltării în concordanță cu noile realități rurale, cu transformările de structură intervenite în principala lor ramură de producție. II. CARACTERUL REFORMEI AGRARE DIN ROMANIA 1. Caracteristicile generale schițate mai sus în legătură cu geneza și scopul reformelor agrare de la sfîrșitul primului război mondial își găsesc o confirmare elocventă în cazul specific al Eomâniei. Ne vom opri, pe scurt, asupra reformei din Eomânia, cu atît mai semnificativă cu cît unii istorici au menționat tocmai acest caz ca exemplu al caracterului „revoluționar” pe care transformările agrare din estul și sud-estul Europei l-au căpătat uneori. Este adevărat că reforma agrară din Eomânia și introducerea votu- lui universal — înfăptuite concomitent cu desăvîrșirea procesului istoric de constituire a statului național român unitar — au reprezentat momente importante, cu puternic caracter progresist, în dezvoltarea societății româ- nești. După părerea noastră această trăsătură generală nu ne permite, totuși, să conferim reformei agrare de la sfîrșitul primului război mondial atributele unei „revoluții” agrare, problemă asupra căreia dorim să insis- tăm. 2. Așa cum am mai subliniat, geneza acestei reforme este legată de îndelungatele lupte pentru pămînt ale țărănimii române, lupte care au www.dacoromanica.ro 2052 OOSTJN MURGflSCU și DAMIAIN HUREZEANU 6 culminat cu marea răscoală de la 1907 și au obligat burghezia să tăgădu- iască o nouă reformă agrară (după aceea de la 1864) încă înainte de începu- tul primului război mondial. înfăptuirea acestei promisiuni a devenit o problemă ,,de viață sau de moarte” pentru clasele stăpînitoare din România în 1917—1918, în timpul desfășurării războiului. Doi factori au contribuit la precipitarea evenimentelor: a) Ocuparea unei părți a teritoriului național de către forțele mili- tare ale puterilor centrale și retragerea guvernului român în Moldova, unde armata, formată în principal din țărani, era angajată în lupte eroice de apărare a ultimului colț liber din țară. b) Izbucnirea revoluției ruse din februarie 1917 și apoi, victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie care a stimulat avîntul revolu- ționar al clasei muncitoare, ca și al țărănimii din alte țări. împrejurările acestea au fost larg recunoscute de factorii politici din epocă.11 Aceasta nu înseamnă însă că ea s-ar fi realizat și într-un ritm ,,extraordinar de rapid” cum au afirmat unii autori12. într-adevăr, în iulie 1917 a fost modificată Constituția României spre a se face posibilă exproprierea „pentru rațiuni de utilitate națională”. Abia un an și jumătate mai tîrziu, în decembrie 1918, a fost adoptat primul decret de reformă agrară; procesul de legiferare pentru întregul teritoriu național avea să se încheie după alți doi ani și jumătate, la sfîrșitul lunii iulie 1921, iar lucrările propriu-zise de expropriere în ianuarie 1927 — apro- ximativ un deceniu după modificarea constituțională amintită. 3. în literatura românească interbelică a circulat larg teza potrivit căreia reforma agrară din 1918—1921 ar fi dus la desființarea marilor moșii și chiar la o practică „confiscare” a suprafețelor expropriate, teză al cărei ecou îl întîlnim și în unele lucrări occidentale. Potrivit calculelor făcute, suprafața expropriată în România a fost de 6.125.789 ha., ceea ce reprezenta 66,2% din suprafața moșiilor antebelice cu peste 100 ha. fiecare13. A însemnat aceasta desființarea marilor moșii! Evident, nu, deoarece : a) Nu toată suprafața expropiată aparținea înainte de război moși- erilor. Un exemplu : pe teritoriul antebelic al României, din 2,7 milioane ha. expropriate, mai mult de un sfert (26%) reprezentau proprietăți ale Domeniilor Coroanei, Casei Rurale (care cumpărase aceste pămînturi tocmai spre a le revinde țăranilor), instituții publice, fundații etc. 11 Vezi Virgil N. Madgeanu, Revoluția agrară și evoluția clasei țărănești, !n „Arhiva pentru știința și reforma socială", An IV, nr. 3, p. 289; Andrei Corteanu, Două discursuri relative la problema agrară, București, 1940, p. 27 ; Costin Murgescu, Reforma agrară din 1945, București, 1956, p. 14 șl urm. “ Dr. Adam Rose, Agricultural Workers and Agrarian Re farm in Central Europe In "Inter- national Labour Revlew", voi. XVIII, nr. 3, sept. 1928, p. 308 șl urm. 13 Costin Murgescu, Op. cit., p. 28—29. Alți autori evaluează suprafața expropriată la 5.811. 827 ha. (vezi D. Șandru, Reforma agrară din 1921 tn România, Edit. Academiei R.S.R., 1975, p. 250—251; N. Cornatzeano, La situation et les risultats de l’agriculture roumaine, tn La vie rurale en Roumanie, Bucarest, 1940, p. 23; Vasile Bozga, Criza agrară In Romănia dintre cele două războaie mondiale, Edit. Academiei R.S.R. 1975, p. 64—71. www.dacoromanica.ro 7 REFOWMHLE AGRARE DIN EUROPA 2053 b) A fost stabilit un minimum intangibil de 100 ha. pămînt cultivabil pentru fiecare moșie : ulterior, prin legile din 1921, acestminimum intangibil a fost ridicat la 150 ha. teren cultivabil în regiunile de șes, iar prin utiliza- rea unei așa-numite ,,scări progresive” suprafața exceptată de la expro- priere putea ajunge chiar pînă 500 ha. de fiecare moșie14. c) Exproprierea privea moșia și nu moșierul, ceea ce dădea posibi- litate acestuia din urmă să păstreze mai multe moșii (în limitele menți- onate) dacă acestea erau situate în zone diferite. d) în limitele prevăzute de lege, moșierul își alegea el singur partea din moșie care nu i se expropriază, cu precizarea legală suplimentară ca această parte să constituie un „întreg economic” cu clădirile, investițiile respective etc. Este vorba de o prevedere care făcea ca părțile cele mai puțin rentabile ale moșiei să poată fi expropriate. e) Pămîntul expropriat a fost răscumpărat la un preț care era limitat la arenda regională antebelică înmulțită cu 40, deci echivalentul arendei antebelice pe 40 de ani. în condițiile sumar evocate mai sus, marile moșii cu peste 100 ha. fiecare au continuat să existe și după reforma agrară din 1918—1921, suprafața lor medie scăzînd însă de la 712 ha. (nivel antebelic) la 448 ha., în 1930. Statistica din 1930 consemnează, de altfel, existența a 2.700 de gospodării moșierești cu peste 500 ha fiecare; aceste exploatații (0,08% din total) dețineau 3.375.000 ha., echivalentul 17,1% din suprafața agri- colă a României15. 4. Cîteva cuvinte, acum despre împroprietărirea țăranilor. După datele oficiale ale epocii, numărul țăranilor din România cărora li s-a recunoscut legal dreptul la împroprietărire a fost de 2.308.922. Dintre aceștia, pînă la 1 ianuarie 1934, au fost efectiv împroprietăriți numai 64%, respectiv 1.478.663 țărani18. Numărul mare al țăranilor excluși practic de la împroprietărire avea un scop bine precizat pentru legiuitor: asigurarea de forță de muncă ief- tină pentru moșiile rămase, ca și pentru exploatațiile capitaliste a căror promovare era urmărită. Nu afirmăm noi acest lucru; l-au afirmat înșiși autorii reformei agrare. Pornind de la teza că reformele agrare trebuie să fie științifice și nu „sentimentale”, ministrul care aprezentat parlamentului legile din 1921 explica: „Nu toți țăranii proprietari mizeri sînt cea mai bună garanție a conservării sociale, ci o bună parte dintre ei proprietari deplini, cealaltă parte formînd salariați agricoli de care agricultura noas- tră are nevoie”17. 14 Vezi M. Constantinescu, L'ioolution de la propriile el la reforme agraire en Roumanie București, 1925, p. 316; Reiatii agrare și mișcări fărănești tn România 1908—1921, București, 1967, p. 541-574 18 Vezi Anuarul statistic al României, 1937 și 1938, București, 1939, p. 403; David Mltrany, The Land and the peasant in Rumania. The War and Agrarian Reform 1917—1921, London, Oxford University Press, 1930, p. 189; Henry L. Roberts, „Politicul Probleme of an Agrarian State”, New Haven, Yale University Press, 1951, p. 53. 14 Enciclopedia României, voi. III, București, 1942, p. 305 17 C. Garoflid, Chestia agrară tn România, București, 1920, p. 31. www.dacoromanica.ro 2054 OOSTtN MUKGHSCU Șl DAMIAN HUHEZEANTJ 8 Rezultatele concrete ale reformei agrare din 1918—1921 sînt reflec- tate în tabelul de mai jos : Numărul gospodăriilor fi întinderea pămintului pe grupe de gospodării tn 1930—1935. (% din total țară) Grupa de Numărul gos- Suprafața gospodării podăriilor deținută 0—1 ha. 18.6 1.6 1-3 ha 33,5 11.1 3 — 5 ha. 22.8 15,3 5—10 ha. 17,1 20,0 10-20 ha. 5,5 12,0 20—30ha. 1.7 7,8 50 —lOOha. 0,4 4,5 Peste lOOha 0,4 27,7 Fără a ne propune să analizăm aici tabelul, nu putem să nu atragem atenția asupra extremelor sale. Mai mult de jumătate din gospodării (52,1%) erau gospodării pitice (pînă la 3 ha. fiecare) și dețineau numai 12,7% din totalul suprafețelor. La celălalt pol, gospodăriile moșierești cu peste 100 de hectare, deși reprezentau numai 0,4 % din totalul gospodă- riilor, dețineau peste un sfert (27,7%) din totalul suprafețelor; la rîndul lor, exploatațiile capitaliste (între 20 și 100 ha.) reprezentau 2,1% din totalul gospodăriilor și dețineau 12,3% din totalul suprafețelor. Coexistența a milioane de gospodării mici alături și printre moșiile ră- mase sau gospodăriile capitaliste în plină expansiune avea obiective social- economice bine determinate pe care un cunoscut om politic și economist al vremii, Virgil Madgearu, le definea astfel: „A fost, desigur, o tendință conștienta a reformei agrare ca să favorizeze posibilitatea creării proprietă- ții țărănești pitice, ca să creeze forțat în viitoarea constelație agrară săteni sateliți ai marii și mijlociei proprietăți, constrînși să se învoiască să lucre- ze marea și mijloacia proprietate”18. 5. Procesul de ruinare în masă a micilor gospodării țărănești a fost accelerat de criza economică din 1929—1933, interveniță tocmai în mo- mentul în care noile gospodării se constituiau în urma reformei agrare, ca și de întreaga politică dusă în perioada interbelică în scopul consolidării exploatațiilor capitaliste. Un moment important a jucat în această direcție legea din august 1929 care ridica restricțiile menite să limiteze posibilitatea țăranilor împro- prietăriți de a-și vinde loturile dobîndite prin reforma agrară. „Libera circu- lație” a pămînturilor a accelerat fărîmițarea micilor gospodării țărănești create prin reformă și consolidarea poziției exploatațiilor capitaliste. Această orientare a fost activ sprijinită prin politica fiscală, ca și prin politica de credite agricole. Sînt semnificative, în acest ultim sens, împrumuturile acordate de „Creditul Național Agricol”, instituție de stat înființată în 1937. Din totalul creditelor acordate în decursul a șapte ani “ V.N. Madgearu, Op. cit., p. 294. www.dacoromanica.ro reformele agrare din europa 2055 9 de funcționare (1937—1944) 31,47% s-a îndreptat spre gospodăriile cu peste 50 ha. și umai 12.7% către gospodăriile țărănești sub 5 ha. Lipsite de inventar agricol și lăsate practic la discreția cămătarilor, micile gospodării țărănești au fost lovite și de deteriorarea prețurilor agri- cole. Chiar dacă se iau ca bază de comparație primii ani ai crizei economice, cînd prețurile produselor agricole înregistrau o scădere serioasă (media anilor 1927—1929 = 100), puterea de cumpărare a agricultorilor se redu- sese la 61,9 % în 1940, la 55,3 % în decembrie 1941 și la 39,4 % în decembrie 194219. 6. Conjugarea tuturor factorilor menționați mai sus a determinat menținerea agriculturii românești la un slab nivel de dezvoltare (lipsă de mijloace de mecanizare a lucrărilor agricole, lipsă de îngrășăminte și de lu- crări de îmbunătățiri funciare, producții scăzute la hectar, rămînereaînurmă a zootehniei), condiții minime de viață pentru majoritatea țărănimii și un proces foarte lent de dezvoltare a pieții interne într-o țară în care imensa majoritate a populației (cca. 78%) era populație rurală. Situația țărănimii și agriculturii în general s-a înrăutățit considera- bil în cursul celui de al doilea război mondial. Problema unei reforme agrare profunde, care să pună capăt exploatării moșierești, a reapărut, astfel, pe ordinea de zi a vieții publice românești. Spre deosebire de reforma agrară din 1918—1921, reforma agrară din martie 1945 — rezultat al unor ample confruntări de clasă și politico- ideologice — a avut un caracter revoluționar. Ea fost înfăptuită în mod nemijlocit de masele muncitorești și țărănești, însuflețite de perspectiva unor transformări radicale, a dus la lichidarea clasei moșierești și a tuturor rămășițelor semifeudale din agricultură și s-a împletit organic cu lupta pentru schimbarea caracterului puterii de stat, pentru formarea regimu- lui de democrație populară. Totodată, au fost înființate stațiuni de mașini și tractoare, ca și întreprinderi agricole de stat, care aveau să joace un rol important în spri- jinirea țărănimii muncitoare și în mersul ei treptat spre formarea unor puternice cooperative agricole de producție — condiție primordială a mo- dernizării agriculturii românești, a ridicării nivelului de trai al țărănimii și al îmbunătățirii calității vieții rurale, în procesul de edificare a societății socialiste. HI. CARACTERUL TRANSFORMĂRILOR AGRARE DIN CELELALTE ȚĂRI DIN CENTRUL Șl SUD-ESTUL EUROPEI Ca și in cazul Eomâniei, conținutul și cadrul principial al reformelor era determinat în țările din centrul și sud-estul Europei de însăși situația raporturilor de proprietate și de exploatare a pămîntului. Elementul fra- pant al repartizării proprietății funciare era extrem de pronunțata sa polaritate. în Ungaria, exploatările de peste 50 de ha. (1,15%) dețineau 47,66% din suprafața cultlvabilă în timp ce gospodăriile țărănești (98,85%) doar M Mitiță Constantinescu, Politică economică aplicată, București, 1943, voi. II, p. 347. www.dacoromanica.ro 2056 COSTIN MURGESCU și DAMIAN HUREZEANU 10 52,34 %20. Extrem de puternică era marea proprietate moșierească ; circa 3800 de magnați funciari posedau 1/3 din sol,dupăunii autori, și 38,2%, după alții21. Noul stat polonez întemeiat la sfîrșitul războiului aducea cu sine moștenirea grea a marii proprietăți, indiferent de dominația sub care se aflase : babsburgică, prusacă sau țaristă. Ponderea proprietăților de peste 100 ha. se ridica la 44,8 % din întinderea cultivabilă a țării22. Din totalul de 31.943.000 ha. de pămînt, moșierii, în număr de 23.200, dețineau circa 14.225.000 ha. în fostele teritorii aflate sub dominația Imperiului rus, formele colective de folosire a pămîntului țărănesc alternau cu gospodări- ile care recurgeau pe scară întinsă la mîna de lucru salariată. Reține, de asemenea, atenția ponderea relativ ridicată a țărănimii cu suprafețe între 5 și 20 ha (34,3 % din numărul total al gospodăriilor deținînd 30,8 % din întinderea pămîntului cultivabil). 61,3° 0 dintre țărani aveau însă gospodă- rii sub 5 ha., revenindu-le doar 13,5% din pămînt23. Nici tabloul agrar al Cehoslovaciei nu se prezenta mult diferit. Pe ansamblul țării marea proprietate, de peste 100 de ha., reprezenta 36% din solul arabil și forestier (20,5 % din cel agricol)24. Extrem de puternice erau latifundiile; ponderea lor în cadrul marii proprietăți se ridica la 82 %25. Existau contraste între diferite zone ale țării. în Boemia, Moravia și Silezia circa 32 % din pămîntul agricol se afla în mîna moșierilor26. Sis- temul gospodăriilor mari moșierești s-a menținut și în capitalism, transfor- mîndu-se, însă, sub raport tehnic-productiv. A devenit astfel caracteristică cultura intensivă bazată pe investiții întinse de capital. în schimb, în Slovacia, marea proprietate moșierească deținea 51,45% din terenul agricol, iar formele tradiționale de exploatare erau mult mai înrădăcinate27. Realitățile agrare ale sud-estului european se înscriu tipologic în același cadru de ansamblu pe care-1 regăsim în agricultura europeană pînă spre linia demarcațională a Elbei. Cu toate acestea, căile concrete ale evoluției istorice a agriculturii, condițiile generale ale dezvoltării economice și specificul structurilor agrare în interiorul fiecărui stat sud-est european creează elemente puternice de diferențiere. lo Vezi St. Pascu, C.C. Giurescu, I. Kovâcs, L. Vajda, Unele aspecte ale problemei agrare tn monarhia austro-ungară la începutul secolului al XX-lea (1900—1918), in Destrămarea monar- hiei austro-ungare 1900—1918, București, 1964, p. 16—18 21 Arthur Wauters, La reforme agraire en Europe, Bruxelles, 1928, p. 89 ; Wl. Woytlnsky, Die Welt tn Zahlen, Drites Buch, Die Landivirlschaft, Berlin, 1928, p. 27 22 Vezi, Pitit Annuaire statistique de la Pologne, 1939, p. 68 ; Wl. Woytlnsky, op. cit., p. 58—59. După Widgor Stern marea proprietate — peste 500 ha. — deținea 34 % din suprafața totală de pămint și 22% din cea cultivabilă (vezi, Die agrar-reform der Republik Polen, Krakau, 1927, p. 36). 23 Ibidem 24 Vezi Vladislav Brdlik, Conditions et risultats de la riforme fonciire en TcMcoslouaquie, in XIV ime Congris International d’agricullure, Ades, deuxidme volume, București, 1930, p. 115 25 Ibidem ; Jan Vozenllek, Raisons et risultats de la riforme fonciire tchicoclovaque, in XIV-ime Congris International d'agriculture... pag. 144. 24 Vezi Destrămarea monarhiei austro-ungare 1900—1918... p. 18 27 Din 1730 de proprietari cu peste 200 de ha., 944 se aflau in Slovacia (vezi I. Petrik, La riforme agraire et le remembrement de la propridi rurale, in XlV-ime Congres International d’agriculture, voi. II, p. 132. www.dacoromanica.ro 11 REFORMEU! AGRARE DIN EUROPA 2057 O economie preponderent agrară se înfățișează foarte diferit în ce privește sistemul de funcționare, alcătuirea lăuntrică a relațiilor economice, de la țară la țară. Condițiile istorice sînt acelea care au mozaicat celulele economice ale agriculturii în sud-estul european. Nu odată unele eveni- mente militare și politice au schimbat cursul evolutiv al agriculturii, au adus modificări de esență în structura acesteia. în mare, și pe termen istoric îndelungat, epoca modernă a însemnat și pentru economia agrară a sud-estului european orientarea ei spre capita- lism. Absorbția de conținut capitalist s-a produs însă foarte lent și dificil, în forme concrete foarte diferite. în sud-estul european, satul nu a putut fi „luat în stăpînire de oraș”, industria capitalistă și orașul modern n-au reușit să modeleze, să transforme rapid și eficace structurile economice rurale; capacitatea ei de înrîurire a fost limitată de nivelul dezvoltării industriei capitaliste. Dintre țările sud-estului european Iugoslavia prezenta, neîndoios, aspectul agrar cel mai mozaicat. Serbia lichidase feudalismul încă din 1833, dobîndind o structură agrară țărănească. Procesul de diferențiere economică era destul de pronunțat, fără să acuze însă contraste izbitoare de polarizare a proprietății28. Cu totul diferită era situația agrară a celor- lalte teritorii și popoare slave sud-vestice care s-au reunit în statul iugoslav. Macedonia s-a aflat multă vreme sub impactul sistemului tchiflik de esență feudal-tureească. La fel, în Bosnia și Herțegovina instituțiile feudale au dăinuit pînă la reforma de după război. 29 % dintre țărani erau dependenți de marii stăpîni de pămînt, iar 44 % erau doar parțial, fiind obligați la anu- mite redevențe29. în Dalmația, regimul agrar era și mai confuz, căci pe vechiul drept medieval sîrb s-au suprapus instituții ale feudalismului militar turc și ale regimului agrar al republicii venețiene33. în Croația și Vojvodina fărâmițarea excesivă a micii proprietăți țărănești contrasta izbitor cu domeniile de pînă la 30.000—40.000 de ha31. Arendășia, atît cea mare, cît și cea țărănească, s-a extins rapid pe aceste domenii. Și în Grecia caracteristica problemei agrare era dată de persistența marii proprietăți moșierești. în ciuda unor reforme adoptate de stat în mai multe reprize (1835, 1871, 1907) numărul marilor domenii (tchifliks) se ridica în ajunul războiului mondial la 225982. Cele mai multe (1402) erau concentrate în Macedonia și Tesalia, regiuni de cîmpie cu întinse pămîn- turi fertile. Pe aceste domenii, cu excepția unor zone de culturi model, ca în Larissa, formele semifeudale de producție, bazate pe munca și inven- tarul țăranilor învoiți, erau puternic înrădăcinate. în Bulgaria, războiul din 1877—1878 a adus, cum se știe, odată cu eliberarea politică a țării și o profundă modificare a structurilor agrare, avînd drept componentă însemnată întărirea posesiunii elementului bul- gar asupra pămîntului. Agricultura bulgară a evoluat, astfel, la sfîrșitul 28 Vezi Milorade Z6bitch, La Serbie agricole et sa democrație, Paris, 1917, p. 33. *• S. Timov, Ekonomika nostocinoi]Eoropt. Agrarizafia Ui industrializafia, tom. I, Balkan- skle stranî, Moscova-Leningrad, 1931, p. 76. 30 Vezi Arthur Wauters, op. cit., p. 118 81 Destrămarea Imperiului austro-ungar.. ,p. 18—21, S. Timov, op. cit., p. 77 31 Vezi Philopoemen Tzouliadls, La rifrome agraire en Grice, tn XlV-ime Congris Inter- national d'agriculture, p. 78 www.dacoromanica.ro 2058 COSTIN MURGESCU șl DAMlAN HUREZEANU 12 secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea pe baza micii propri- etăți țărănești, în condițiile pătrunderii progresive a capitalismului în agri- cultură. Potrivit datelor recensămîntului din 1908, gospodăriile între 5 și 10 ha reprezentau 20,7 % și dețineau 54,4 % din suprafața cultivabilă a pămîn- tului33. în același timp, 31,5% din gospodării aveau întinderi de pînă la 1 ha. Exploatările de peste 30 ha erau restrînse numeric (1,1 %) însă deți- neau 15,5% din suprafețele cultivabile34. Pămînturile comunale și cele de stat dețineau o pondere însemnată în Bulgaria (peste 40 %), situație simi- lară cu cea din Serbia. întreg sud-estul european avea un caracter pronunțat agrar, țără- nimea reprezentînd circa 80 % din totalul populației. O privire de partea cealaltă a continentului, pe țărmul Mării Baltice, ne încredințează ca și aici realitatea agrară era încărcată de aceleași res- tanțe istorice, de aceeași problemă a marii proprietăți moșierești. în Litu- ania, proprietățile de peste 100 de ha însumau circa 50% din teritoriu (dintre care numai 10 % aparțineau clerului și statului); în Letonia 800 de mari proprietari (85 % dintre ei de origine străină) dețineua aproape 60 % din teritoriu; în Estonia situația era quasiidentică : marile proprie- tăți însumau 58% din solul țării, cea mai mare parte din proprietarii care stăpîneau marile exploatări erau de origine străină, fiecare exploatare avînd în medie 2100 ha35. Istoria acumulase, astfel, în pragul reformelor de după primul răz- boi, elemente mai mult decît suficiente care imprimase problemei agrare și raporturilor sociale la sate o acuitate aparte. O mare concentrare a proprie- tății moșierești pe care dezvoltarea capitalismului nu reușise ,,s-o macine” decît într-o măsură neînsemnată, o excesivă pulverizare a micii proprietăți țărănești, un nivel tehnic — productiv în general scăzut al agriculturii, cu unele excepții care nu infirmă situația de ansamblu, o largă răspîndire a formelor semifeudale de producție, extrem de puternice și de viabile mai ales în sud-estul european, și o presiune crescîndă a țărănimii asupra marii proprietăți. 2. Acestea erau însemnele vieții agrare, pe o mare parte a conti- nentului european, cînd curentul de prefaceri și înnoiri se stîmise irezis- tibil după primul război mondial. Măsurile de reformă își vădesc, în condițiile amintite, caracterul precipitat, de reacție în lanț. în anumite cazuri ele au fost prefațate însă de o suită de dezbateri și de proiecte situate în perioada imediat premergătoare intrării pro- priu-zise „în era reformelor”. Aceste proiecte formează, am putea spune „repriza pregătitoare” a adoptării deciziilor. La fel ca și în România, înfăptuirea reformei se impunea imperios în Iugoslavia. La toate celelalte condiții și premise ale reformei, aici se adaugă 88 Stattstlceski Godșnlk, 1913—1922, p. 4. 81 Ibid; S. Timov, op. cit., p. 183 ; I. Kovatcheff, Agrarian reform in Bulgaria, tn „Inter- national Reviev of Agricultura! economles", 1934, p. 437—440. 85 Enqulte sur la riforme agraire en Estonie, în „Revue Internationale du travail”, voi. XII, nr. 5 (1925), p. 721—722; Valeriu Bulgara, Reforma agrară tn fările baltice. Estonia, Iași, 1929, p. 72, 126; Mircea Georgescu, Reforme agrare. Principii fi metode In legiuirile române și străine, București, 1943, p. 283—289 www.dacoromanica.ro 13 reformele agrare din eubopa 205» și marile contraste existente în structurile agrare din diferitele zone ale noului stat; reforma urma să joace și un important rol uniformizator. Elaborarea reformei a fost lungă și sinuoasă, înregistrînd o întreagă, suită de trepte și prevederi parțiale pînă la reglementarea, din iulie 1931 (Dealtfel, unele precizări s-au adus și ulterior.) O importanță de prim ordin în reglementarea reformei a avut Decretul din 25 februarie 1919 care a ser- vit ca bază pentru reglementările ulterioare. Au urmat succesiv o serie de legiuiri: 1922, 1925, 1928, 1929 și, în sfîrșit, 1931—1933, care au definiti- vat cadrul legislativ al reformei agrare. Corespunzător, reforma s-a înfăp- tuit în mai multe etape consecutive. Situația reformei agrare din Iugoslavia către 1934 se prezenta astfel: Zone agrar-politice Total familii care au primit pămlnt Suprafața in ha. Bosnia Herțegovina 113.000+ cca.55.000 715.000 Dalmația (reforma care an primit după 1922 ? 255.000 53.000 Înfăptuită după 1931) Macedonia cca. 50.000 290.000 Zonele nordice (Vojvodina, Croația- Slavonia, Slovenia) 250.000 500.000 circa 468.000 1.813.000 Cursul reformei a continuat și după 1933—1934 bilanțul ei însumînd cca. 2,48 mii. ha repartizate la 650.000 familii țărănești. Reforma a redus, astfel, la cca. 10% proprietatea de peste 50 ha, prin trecerea pămînturilor aflate în folosința colonilor din Bosnia și Herțego- vina în proprietatea acestora și prin măsurile de expropriere a marii propri- etăți în Croația, Slovenia, Vojvodina, Dalmația și Macedonia38. S-au efectuat exproprieri și din masivul forestier deținut de particu- lari, astfel cămările domenii au devenit fie proprietate de stat, fie au fost re- partizate țăranilor, ca în Croația. Măsurile de punere în aplicare a reformei s-au desfășurat, în genere, lent și greoi, așa încît în zonele nordice cca. 56 % din terenurile expropriabile (peste 700.000 ha) se aflau încă, în 1938, în mîinile vechilor proprietari37. în Grecia datele reformei agrare au fost puternic înrîurite de eveni- mentele politice care au avut loc în Peninsula Balcanică, începînd cu 1912. încă din 1917 guvernul provizoriu Venizelos a formulat principiile viitoa- *• Otto von FrangeS, Die Sozialdkonomische Struktur der Jugoslawischen Landwirt- schaft, Berlin, 1938, p. 187—188 ; Roger Munting, A comparative surveff of land reforms after the first toorld mar, Papers in East European Economic : 18, July, 1972, p. 18. 87 Vezi Mircea Georgescu, op. cit. p. 252—258; Arthur Wauters, op. cit., p. 117—124 ; Milan IvSiC, Les problimes agraires en Yougoslavie, Paris, 1926, p. 99—103; S. Timov, Ekono~ mika vostocinoi Evropt, p. 69—90, Ivan T. Berend and Gyorgy Rănkl, Economic development in East Central Europe in the 19 th and 20 th centuries, Columbia University Press, New York and London, 1974, p. 187. Morduch Tcherkinoky, Le rtgime foncier en Europe, dans Documen- tation pour la confirence dhropienne de la vie rurale en 1939, Rome, 1939, p. 128. 2 — C.2631 www.dacoromanica.ro 2060 COSTIN MUKOE9CU șl ©AMEAN HUBKZKANU 14 rei reforme agrare. La 29 decembrie 1917 Camera deputaților a votat la Atena legea agrară, sancționînd prevederile decretelor-lege anterioare; legiferarea completă a reformei a avut loc abia în octombrie 1926. Datorită precarității solului cultivabil și puternicului fenomen al imigrării elementului grecesc din regiunile învecinate (Anatolia, Tracia orientală, Caucaz etc.) s-a creat o puternică presiune asupra marii proprie- tăți funciare care a trebuit să facă concesii importante în favoarea țără- nimii, concesii determinate de considerente sociale, politice și economice. Din circa 4 milioane populație rurală, operațiile de reformă s-au răsfrînt asupra 1.600.000 de persoane. Marea proprietate (1554 moșii) urma să contribuie cu circa 900.000 ha la fondul reformei, iar circa 500.000 ha au rămas disponibile în urma emigrației elementului musulman. Pînă în anul 1928 au fost distribuite doar 587 mii ha (65%) din suprafețele expropri- abile ale marii proprietăți (îndeosebi în Macedonia, Tracia și Tesalia). Oricum, reforma a avut efecte puternice în ce privește înlăturarea relați- ilor semifeudale dintre cultivatorii de pămînt și marea proprietate și res- trîngerea acesteia din urmă. De asemenea, un aspect important al reformei l-a constituit colonizarea a cca. 170.000 de familii grecești imigrante (media lotului cu care au fost împroprietăriți era de 4,5 ha)38. Dacă vom trece din sud-estul european spre Europa centrală este ușor de observat înrîurirea directă și imediată a circumstanțelor de ordin social-economic, politic și militar asupra reformei agrare în Polonia. Situația internă și internațională a noului stat făcea din reforma agrară o sarcină imperioasă. Totuși, dimensiunea transformărilor petrecute a fost relativ restrînsă dacă ținem seama de poziția foarte puternică a marii proprietăți și de presiunea exercitată de curentele social-politice favorabile unei reforme mai întinse. Prima măsură de reformă a fost statuată în iulie 1919 cînd Seimul a devenit arena unor aprige confruntări3’. în timp ce forțele de dreapta cereau ca limita suprafețelor nesupuse parcelării să se mențină la 1 000 sau chiar 1 500 ha, formațiunile politice de nuanță țărănistă avansau proiecte mult mai hotărîte (între 60 și 300 de ha). Dar reforma a fost adoptată numai prin legea din 15 iulie 1920 care prevedea exproprierea marilor domenii ale statului, bisericii, insti- tuțiilor publice și private, precum și a celor particulare, pînă la limite variind între 60,180 sau 400 de ha, în funcție de poziția geografică. Tere- nurile expropriate urmau să fie vîndute la un preț echivalînd cu 50 % din prețul pieții. 80 % din rezerva de pămînt obținută prin expropriere trecea, potrivit prevederilor legii, în mîinile țăranilor fără pămînt sau cu pămînt puțin40. O nouă lege din 17 decembrie 1920, în completarea celei din 15 iulie, viza mai ales problemele colonizării interioare. Definitivarea măsurilor de 38 Vezi Philopoemen Tzouliadis, La riforme agraire en Grice, tn XlV-ime Congris Inter- national d’ agr icul ture, voi. II, p. 73—78 ; „Messager d’Athănes” 23 II 1929; S. Tlmov, op. cit., p. 133—136 ; Babis Alivisatos, La ri forme agraire en Grice, Paris, 1932, p. 203—301. ” Cf. Dzieje Polski, pod redakcja Jerzego Topolokiego, Panstwowe Wydawnictwo Nau- kowe, Warszawa, 1975, p. 641. Henryk Jablodski, Les principaux groupes politiques de la sociiti polonaise ou tournant de 1918 et 1919, in „Acta Poloniae Historica”, voi. III (1960), p. 51 — 57. 40 Cf. Dzieje Polski, p. 641—642 ; Krâtki tarys historii ruchu ludomego, Warszawa, 1971, p. 97—110 ; Histoire de Pologne, P. W. N. Editions scientlfiques de Pologne, Warszawa, 1971, p. 693—696 ; dr. S. Daszynska-Golinska, La riforme agraire en Pologne, Varșovle, 1921 www.dacoromanica.ro 15 REFORMELE AGRARE DIN EUROPA 2061 reformă a avut loc doar la 17 decembrie 1925, cînd a fost adoptată o nouă lege care preciza nu numai condițiile de vînzare-cumpărare și dimensiunile noilor exploatări agricole create pe baza reformei agrare, dar aducea modi- ficări sensibile prevederilor esențiale ale legii din 1920. Era redusă, astfel, de la 400 la 300 de ha limita de expropriere a unor categorii de moșii; în schimb, legea lăsa largi spații de manevră pentru a păstra cît mai multe moșii pînă la 300 de ha și deschidea posibilitatea menținerii domeniilor „exploatate intensiv” în Urnitele a 350 și chiar a 700 de ha. Pămînturile bisericii erau cu totul excluse de la reformă. De asemenea, legea fixa un ritm extrem de lent al parcelării pămînturilor supuse exproprierii: 200.000 ha anual (și așa, în primii șase ani nu s--au parcelat decît jumătate din suprafețele prevăzute). în total, reforma a antrerat 2,3—2,65 milioane ha de pămînt ceea ce însemna cca. 9—10% din suprafețele cultivabile41. Mai hotărîte au fost măsurile de reformă în Cehoslovacia. La numai 11 zile de la proclamarea Republicii, Adunarea națională adopta o lege prin care marile proprietăți funciare depășind 250 de ha (în cazul pămîntu- rilor arabile 150 de ha) au fost „sesizate” de stat (lovite de indisponibili- tate) proprietarul neputînd să le înstrăineze, împartă sau arendeze. Mai tîrziu, la 16 aprilie 1919 a urmat o lege care preciza și detalia prevederile măsurilor precedente. La 30 ianuarie 1920 a fost adoptată legea de repar- tizare a pămîntului aflat sub incidența reformei. Ea constituia de fapt nucleul măsurilor legislative în domeniul reformei agrare, măsuri care au continuat în etape ulterioare timp de un deceniu42. Reforma a antrenat peste 4 milioane de ha din teritoriul național (de 14.036.357 ha) sau 28,6 %. Este drept, din suprafețele afectate de refor- mă doar 1.278.500 ha erau cultivabile (17,2 % din întreaga suprafață cul- tivabilă) și 2.741.620 ha (sau 41,6 %) necultivabile (păduri, pășuni, fînețe, mlaștini etc.)43. Sistemul și modalitățile de repartizare a pămîntului în Cehoslovacia au fost dintre cele mai complicate în ansamblul reformelor de după răz- boi, astfel încît, în final, doar 40—50% din suprafețele supuse reformei au intrat în stăpînirea efectivă a țăranilor. Pînă la 1 ianuarie 1929 intra- seră în stăpînirea noilor posesori doar 1.573.694 ha ceea ce reprezenta cca. 38,6 % din pămîntul destinat inițial reformei. Exploatările agricole sub 5 ha au beneficiat efectiv de numai 590.000 ha pămînt arabil44. în schimb, statul eliberase în favoarea foștilor proprietari 1.233.400 ha (30,2 %) din 11 Histoire de la Pologne.. .p. 713 — 714; Arthur Wauters, op. cit. p. 99—103; Mircea Georgescu, op. cit., p. 261—262. După datele cu care operează Petit Annuaire Stalislique de la Pologne intre 1919 și 1938 au fost repartizate 2.654.800 de ha in 734.100 de loturi.S-au creat 153.600 noi gospodării care au primit 1.431.800 ha iar 1.000.450 ha s-au împărțit ca loturi supli- mentare la 503.000 gospodării țărănești (vezi op. cil., Warszawa, 1939, p. 70); Czeslaw Madajczyk, Buriuazyjno-abozaricza reforma rolna in Polsce (1918 — 1939), Warszawa, 1956, p. 388—389: Morduch Tcherkinsky, op. cit., p. 125. Vezi Arthur Wauters, op. cit., p. 111 — 116 ; I. Petrik, La ri forme agraire et le remem- brement de la propriiti rurale, tn XlV-ime Congris internaționale d’agriculture, p. 133—136 ; C. lonescu-Slseștl, Reforma agrară tn Cehoslovacia, In „Arhiva pentru știința și reforma socială", an III, nr. 1 (1921), p. 25—29; Reforma agrară tn Cehoslovacia, In „Revista vremii”, an II nr. 6 din 8 ianuarie 1922, p. 7—8 *• Jan Vozenllek, op. cit., p. 148; Vladislav Brdlik, op. cit. p. 116 44 Jan Vozenllek, La riforme agraire en Tchicoslovaquie, Institut des hautes 4tudes agra- rires, Paris, 1931, p. 25—26. www.dacoromanica.ro 2062 COSTIN MUROESCU și DAMIAN HUREZEANU 16 terenurile supuse reformei. Rămîneau pentru operațiile de expropriere în deceniul al IV-lea cca. 1.274.000 ha (31,2 %)4S *. Bilanțul reformei agrare în acest deceniu indica o deplasare de cca. 1.800.000 ha (44,3 % din solul disponibil) de la marea spre mica proprie- tate, primind pămînt 642.574 agricultori. Datorită scărilor foarte diferențiate de împroprietărire sau de dare în folosință a pămîntului, reforma agrară din Cehoslovacia prezintă un aspect mozaicat; ea ,,a zdruncinat” regimul proprietății agrare din tînă- ra republică, dar nu s-a finalizat prin mutații de mari proporții în cadrul acestuia4,b*3. „Umbra” reformei s-a întins peste marea proprietate, dar s-a restrîns sensibil cu timpul. Modificări importante s-au produs prin reformele agrare în țările bal- tice— Lituania, Letonia și Estonia. Ponderea foarte ridicată a marii proprie- tăți în structura agrară a acelor țări, suprapunerea contradicțiilor sociale cu cele de ordin național la sate (în sensul că mai ales în Letonia și Estonia majoritatea nobilimii era de origine străină) dar mai cu seamă puternica înrîurire a evenimentelor Marii Revoluții Socialiste din Octombrie au concurat la restructurări esențiale în raporturile de proprietate din repu- blicile amintite. Putem distinge, astfel, o fază revoluționară a transformărilor agrare, caracterizată printr-o puternică mișcare de mase împotriva latifundiilor și prin împărțirea acestora potrivit lozincii „pămîntul aparține celor ce muncesc”. Această situație și stare de spirit au influențat și reformele propriu-zise care s-au efectuat în 1918—1919. Marea proprietate a fost substanțial redusă, pînă la 50 de ha, reprezentînd, în noile condiții, între 15—25% din suprafețele cultivabile ale celor trei state48. Mai tîrziu, în deceniul al treilea, o serie de măsuri au venit să „con- solideze” marea proprietate, atît prin posibilitățile pe care le creau de a extinde limita celor 50 de ha, cît și prin introducerea principiului răscum- părării. Linia regresivă de evoluție a reformei agrare apare, astfel, cu deosebită claritate în cazul statelor baltice47. «* Ibidem, p. 25 — 26 45bU Qf. Struing hospodarskg Ceskoslooenska do raku 1955, pod red. prof. Ing. Rudolfa Qslovkeha, a doc. Ing. Vâclava Pruchy, Praha, 1969, p. 162—169 48 Vezi Mircea Georgescu, op. cit., p. 273 — 293 ; Arthur Wauters ; op. cit. p. 77—80 ;91 — 99; Enquâte sur la reforme agraire en Esthonle; „Revue Internationale du travall”, voi. XII, nr. 5 nr. (5 noiembrie 1925), p. 720—727. 47 în Estonia, de pildă, legea agrară din 10 octombrie 1919 are un caracter radical, pre- văzind exproprierea aproape totală șl fără despăgubire a marii proprietăți șl a întregului Inven- tar viu și mort aferent acelor exploatațlunl agricole. (Nu s-au expropriat moșiile persoanelor juridice de drept public sau de utilitate publică). Dreptul de proprietate trecea asupra statului; el conceda numai folosința pămîntului și încă pe termen limitat. Nu se prevedea un minimum intangibil neexproprlabil. Prin legea din octombrie 1919 statul expropria, astfel, 96% din întinderea totală a marii propri- etăți. împroprietărirea a mers Insă destui de greu. Peste 50 % din terenurile de culturi au fost lăsate în exploatarea foștilor proprietari. Mai tlrzlu, legea din 5 martie 1926 prevedea Indemnl- zațiunl pentru toate moșiile, cu dependențele lor, care au fost expropriate tn virtutea legii din 1919, ca șl a reglementărilor din 1922. (Vezi Valeriu Bulgaru, Reforma agrară tn fările baltice. Estonia, Edit. „Viața Românească”, Iași 1929, p. 91 — 107). în Letonia legea din 16 septembrie 1920 expropria toate proprietățile mal mari de 100 ha apar- ținînd mai ales baronilor germani baltici. Principiile Împroprietăririi prevedeau crearea a cca. 100.000 mici exploatațlunl Independente. în Lituania reforma a fost mai moderată. Legea din 1920 fixa minimul intangibil de 150 de ha (vezi Valeriu Bulgaru, op. cit., p. 127—128). www.dacoromaiiica.ro 17 REffOfflMÎBUE AGRARE DIN EUROPA 2063 O poziție oarecum distinctă în ansamblul reformelor de după primul război mondial revine Bulgariei și Ungariei. Ambele țări au avut situații asemănătoare create de participarea lor la război. Transformările agrare au evoluat însă în strînsă dependență de împrejurările politice din fiecare țară. Oricum, și într-un caz și înaltul, reformele se diferențiază tipologic de restul reformelor agrare. în Bulgaria reforma e strîns legată de venirea la putere a Uniunii agrar-populare care a încercat să facă o realitate din proprietatea țără- nească bazată pe muncă48. Tendința nu s-a încununat de succes, dar se cuvine să subliniem, totuși, radi calitatea măsurilor întreprinse de guvernul Stamboliski. Reforma, ca atare, s-a înscris într-un cadru amplu de alte transformări care aveau, unele, o semnificație mai mare chiar decît măsurile agrare. O lege a „proprietății agricole întemeiate pe muncă” din mai 1921, completată cu altele din septembrie 1921 și decembrie 1922 hotărau exproprierea proprietăților de peste 30 ha, în cazul în care proprietarii înșiși le exploatau, sau de 15 ha, în cazul în care se exploatau prin arendă. Suprafețele rămase urmau să fie împărțite țăranilor fără pămînt sau cu pămînt puțin, prin răscumpărare, pe un preț care să nu depășească media pieții pe anii 1905—1915. Răsturnarea politică din 1924 și venirea la putere a așa-zisului Par- tid al înțelegerii naționale (Zgovor) de tip fascist au avut unele urmări și asupra reformei agrare, fără să mai poată însă schimba datele ei esențiale („Gospodăriile model” au putut păstra, de pildă, pînă la 150 de ha). în total au fost expropriate cca. 220.000 ha (după alte date 333.000 ha) pămînturi particulare și ale statului. O parte a întinderilor expropriate a fost destinată colonizării interioare a muncitorilor agricoli fără pămînt și a refugiaților din provinciile pierdute în urma războiului49. Reforma a redus exploatările de peste 30 de ha de la 13,3% în 1897, la cca. 6 %, în 1934. Schimbările nu sînt prea mari, nici prin ceea ce reprezintă în sine întinderile de pămînt expropriate, nici prin felul în care s-au rasfrînt asupra structurii proprietății agrare, însă sînt semnificative pentru concepția călăuzitoare a reformei. Cu totul alta a fost evoluția situației în Ungaria. Efervescența eveni- mentelor revoluționare din toamna anului 1918 a adus pe ordinea de zi și problema agrară. Guvernul lui Mihâly Kâroly, venit la putere în urma revoluției de la sfîrșitul lui octombrie 1918, o formulat unele propuneri de reformă în sensul exproprierii, prin răscumpărarea proprietăților particu- lare mai mari de 500 jugăre cadastrale (pentru pămîntul bisericilor limita era de 200 jugăre)50. Proiectele nu s-au finalizat însă într-o reformă propriu-zisă pînă la instaurarea Republicii consiliilor (martie 1919) cînd puterea socialistă a inițiat o restructurare radicală a raporturilor agrare. Alături de transfor- 48 Vezi Panajot II. Panajotov VIJanieto na Velikja Oklomori o’rehu idejno-politiceskiui razoilje na B.Z.N.S., Izdatelstvo na B. Z.N.S. Sofia, 1978, p 99. 49 Vezi Mircea Georgescu, op. cit., p. 265—266; alte date In „La Bulgarie” 29 lan. 1930, S. Tlmov, op. cit., p. 194; Tz. Bouroff, La riforme agraire en Bulgarie, Paris, f. a., p. 102-104 80 Vezi Magyarorszag tdrtenete, voi. VIII, 1918—1919; 1919—1945, ied. resp. Ranky Gyârgy, redactori Hajdu Tibor, Lorant Tltlkoszky, Budapest, Akademiai Kiado, 1976, p. 135— 138; Adalbert Csodo, Reforma agrară din Ungaria șl Ardeal, Oradea, 1935, p. 44—45. www.dacoromanica.ro 2064 COiS/IW MUBGESCU și OAMBAN HXJtREZEAlNU 18 mările petrecute în Rusia Sovietică este vorba de cea mai adîncă prefa- cere agrară din perioada de după primul război mondial. Din motive de doctrină, insuficient stăpînită în spiritul ei, devansînd etapele unui proces de mare complexitate, Consiliul revoluționar de guvernămînt al Republicii a dat la 3 aprilie 1919 un decret care expropria integral marea proprietate, fără indemnizație, preconizînd organizarea producției agrare în forme colective51. în total socializarea viza cca. 5.628.000 jugăre52. O bună parte a acestora au fost organizate în cooperative agricole de producție — cca. 2.500.000 jugăre53 (după alte date doar 1 milion de jugăre)54. După modul de organizare și de conducere, aceste cooperative de producție erau concepute de fapt ca gospodării de stat. Reorganizarea agriculturii pe o astfel de bază a atras în anumite zone proletariatul agrar. Măsura adoptată se afla însă în dezacord cu starea de spirit a țărănimii, cu mentalitatea și năzuințele maselor de bază ale micilor producători care se așteptau la o masivă împroprietărire. Din punct de vedere al consolidării pozițiilor noii puteri ea este apreciată, de aceea, ca intempestivă, în fond ca o mare eroare. Este drept că evenimentele nu au permis tinerei Republici a consi- liilor să experimenteze transformările preconizate și să aducă corectivele necesare. Unele preocupări în acest sens au fost curmate prin instaurarea regimului de dictatură hortystă55. Restabilind în fond situația anterioară perioadei celor două republici ungare (1918—1919) regimul lui Horty a redus reforma la o lege (7 decem- brie 1920) care preconiza achiziționarea de către stat, prin cumpărări de mînă liberă sau la licitație, a unor terenuri, eventual disponibile58. Nici alte legiuiri ulterioare nu au introdus elemente semnificative în raporturile agrare. După statisticile existente au fost transferate de la marea pro- prietate, sub diferite forme — împărțiri de loturi de casă, arenzi, consti- tuirea unor fonduri de interes public și, bineînțeles, împroprietăriri pro- priu-zise — cca. 500.000 ha din care 90% era arabil57. în aceste condiții marea proprietate (peste 115 ha) a continuat să dețină peste 43% din întinderea agricolă a țării; 84 de familii ocupau 15 % din această întindere, aproape tot atît cît 1.390.000 familii țărănești58. Legile ulterioare, din 1937 și 1940 s-au dovedit a fi și mai ineficace sub aspect economico-social. * 62 81 Szuhay Miklâs, A Magyar TanâcskDztârsosăg gazdasăgpolitikâja (PoliUca economică a Republicii ungare a Consiliilor) in : „KSzgzdăsâgi Szemle”, XIV (1960) nr. 3., p. 274—280; idem, A. Tandcskbztârsosâg agrarpolitikâjanok kirdisihez tn „Szazadok”, 1959, nr. 2 4, p. 473-493. 62 Vezi Magyarorszăg tBrtenete, voi. VIII, p. 23 88 Szuhay Miklrfs, op. cit. p. 277 “ Magyarorsz&g ibrtinete, voi. VIII, p. 231 88 Szuhay Miklâs, op. cit., O cercetare amănunțită a problemei agrare in Ungaria la sfr- șitul primului război mondial realizează Szemere Vera tn Az agrărkirdis 1918— 1919-ben, Buda- peit, Kossuth Kiado, 1963 88 Adalbert Csedâ, op. cit., p. 46—47; Mircea Georgescu, op. cit., p. 390—394 87 The agricultural eeonomy of the Danubian countries 1935—1945. A publication of the Food Research Institute, by S.D. Zagorof 88 JenB Vegh and Alexander D. Bilimovich, Stanford University Press, Stanford, Cali- fornia, 1955, p. 40; 46—47, 160; Adalbert Csedâ, op cit., p. 50—51. Cercetătoarea maghiară Magda Somlyai apreciază că marea proprietate moșierească s-a diminuat la numai 632.000 jugăre cadastrale in urma legii din 1920 reprezentfnd 5 % din pămîntul cultivabil (vezi M. Sâmlyai, Zemelnaia reforma 1945 goda o Vengrii, in „Acta historica” Academlae Sclentlarum Hungari- cae, Budapest, 1967, tomus XIII, 1—2 p. 107 www.dacoromanica.ro 19 REFORIMEIjE agrare din europa 2065 Este drept, o lege din 1942 ceda încă 400.000 de ha din suprafața marii proprietăți, fără să introducă elemente modificatoare notabile în structu- rile existente. Cadrul problemei agrare în Ungaria și-a păstrat, în felul acesta, în bună măsură, vechile caracteristici perpetuînd acute contra- dicții social-economice în perioada interbelică. Forțele sociale și politice înaintate au situat, de aceea, realizarea unei reforme radicale printre obiectivele centrale ale refacerii democratice a Ungariei. IV. CAUZELE EȘECULUI ECONOVIIC AL REFORMELOR AGRARE DIN CENTRUL ȘI SUD-ESTUL CONTINENTULUI; REZOLVAREA PROBLEMEI AGRARE DIN ACESTE ȚĂRI DUPĂ AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL .1. Cu caracteristicile menționate în subcapitolele anterioare, refor- mele agrare înfăptuite în statele mici și mijlocii din estul și sud-estul Europei și-au îndeplinit, pentni o anumită perioadă, funcția de „calmant social”. Ele au restrîns proprietatea moșierească; în unele cazuri, această reducere a fost pronunțată. în ce privește proprietatea țărănească, tendința cea mai caracteristică rezultată din reforme a fost creșterea ponderii cate- goriei de proprietate situată între 2 și 5 ha. în mare, reformele au accele- rat dezvoltarea capitalismului în agricultură, au dus la accentuarea dife- rențierii țărănimii, la lărgirea folosirii muncii salariate în gospodăriile moșierești și la creșterea rolului burgheziei sătești. Ele au smuls rădăcinile sistemului feudal din anumite zone și au dat o puternică lovitură sistemu- lui muncii în dijmă, îngustîndu-i aria de aplicare. Categoriile de țărani care au beneficiat nemijlocit de reforme și-au ridicat întrucîtva standardul de viață. Satul după reforme, în special acolo unde tensiunile economice și sociale erau extrem de puternice, ca în Eomânia, se deosebește de cel dinaintea primului război mondial. S-a modificat mentalitatea țăranului însuși, cercul lui de interese; țăranul a început să judece în termenii eficienței economice. A crescut gradul lui de instruire, s-a lărgit sfera nevoilor sale. Piața a devenit centrul polarizator al intereselor sale. în ansamblu, reformele constituie un nou punct de por- nire în evoluția raporturilor agrare în centrul și sud-estul Europei. Și totuși, situația agriculturii de după reformă a fost departe de a fi liniștitoare; dimpotrivă, agricultura a traversat o perioadă extrem de agitată, marcată de carențe economice acute. în toate fenomenele vieții din perioada interbelică se regăsesc insuficiențele și efectele reformelor, după cum evoluția ulterioară a agriculturii a făcut să se înțeleagă că pro- blemele acesteia nu se reduceau exclusiv la reforme, că, prin ele însele, oricît de hotărîte ar fi fost, ele nu puteau însemna o soluție globală și totală în domeniul agrar. 2. Cauzele pentru care reformele agrare de după primul război mon- dial nu au dus la rezultatele economice scontate sînt numeroase și complexe. Unii autori au fost tentați să atribuie acest eșec trecerii de la marea producție agricolă anterioară la mica producție țărănească în realitate nu a fost vorba de o trecere de la marea la mica producție agricolă, ci despre o trecere de la marile proprietăți agricole, întemeiate pe relații de producție semifeudale, la proprietatea țărănească mică și mijlocie. www.dacoromanica.ro 2066 COSTIN MURGESCU și OAM1AN HUREZEANU 20 Nici un sistem de stăpînire și de exploatare a pămîntului nu poate fi apreciat drept „bun” sau „rău” în mod abstract, independent de îm- prejurările istorice concrete care determină funcțiile acestui sistem și ale agriculturii în procesul de dezvoltare de ansamblu a societății69. Cu alte cuvinte, nu trecerea la proprietatea țărănească mică și mijlocie a consti- tuit cauza eșecului economic al reformelor agrare de după primul război mondial, ci modul în care această proprietate a fost tratată în cadrai politicilor economice duse de guvernele țărilor respective în întreaga peri- oadă interbelică. 3. Fără a ne referi la vreun caz specific și fără a ignora existența unor deosebiri în politicile naționale, într-o problemă sau în alta, vom încerca să identificăm cîteva trăsături generale și comune în politica agrară a aces- tor țări, în întreaga perioadă interbelică. a) Proprietatea țărănească mică și mijlocie nu a fost sprijinită, în mod corespunzător, de guvernele vremii; acestea nu au reușit să transfor- me reformele agrare într-un punct de plecare spre realizarea unei noi stări de echilibra în economia națională, așa cum considerau sau sperau analiș- tii epocii60. Lipsite de credite avantajoase și de mijloace tehnice de lucru, apăsate de o fiscalitate excesivă, noile proprietăți țărănești create prin reformă au fost, de la început, fragile. Un factor suplimentar, cu puter- nice influențe negative, l-a constituit faptul că noile generații care intrau în producția socială nu puteau fi absorbite de ramurile neagricole ale economiei naționale. b) Un al doilea factor («. erodare a reformelor agrare l-a constituit neputința statelor respective de a elabora și pune în aplicare ceea ce nu- meam „o nouă strategie a dezvoltării” în concordanță cu noile realități economico-sociale. Nu putem să nu fim de acord cu autorii contemporani care studiază problema agrară din țările în curs de dezvoltare, atunci cînd subliniază că reformele agrare nu se pot reduce la o simplă decizie guvernamentală de împărțire a pămîntului la țărani („as it might give pensions to old soldi- ers”)81, ci impun, prin natura și complexitatea lor, elaborarea și înfăptuirea unor politici economice hotărâte de transformări în toate sferele producției materiale și ale vieții sociale, cu noi obiective strategice clar definite pri- vind dezvoltarea de ansamblu a societății respective. Simpla dorință de a consolida orânduirea capitalistă — preocuparea centrală a statelor mici și mijlocii din „Zwischen Europa” — nu putea înlocui o strategie de ridicare efectivă a agriculturii și de redefinire a func- țiilor ei în economia națională. Observația privește, în primul rînd, relația organică dintre agricul- tură și industrie. Nu avem intenția să insistăm asupra componentelor acestei relații, amplu analizate în literatura economică. Subliniem doar că * 40 68 Vezi, în acest sens, șl observația Iul Peter Dorner în Land Reform and Economie Deoe- lopment, PenguinȚBooks,Ț1972 p. 34 40 Olindo Goml, de exemplu, aprecia reformele agrare drept „to be a prelude to a new state of equilibrium”. (Op. cit. p. 476 șl urm.) "'Formula, plastică, aparține lui John Kenneth Galbralth („Conditions for economic change in under-developed countrles” în „Journal of Farm. Economic”, voi. 33, p. 695—696). www.dacoromanica.ro 21 REFORMELE AGRARE DIN EUROPA 2067 nici un proiect de ridicare și de modernizare a agriculturii nu poate fi conceput dacă nu are ca punct de sprijin dezvoltarea industriala complexă a țării respective. în afară de necesitatea de a satisface „foamea de pămînt” a țără- nimii, reformele agrare de după primul război mondial includeau — în mod obiectiv — proiectul de a scoate agricultura central și sud-est euro- peană din letargia tradițională. Ideea de a se ridica agricultura și produc- tivitatea muncii agricole nu și-a găsit corespondentul necesar în proiectele de dezvoltare industrială ale statelor respective. Dezvoltarea industrială interbelică a acestor state — atîta cît s-a realizat — nu a constituit un punct eficient de sprijin nici în scopul lărgirii substanțiale a pieții interne nece- sară pentru diversificarea și creșterea producției agricole. Mai mult chiar : întregul efort de dezvoltare a sectoarelor neagricole ale economiilor națio- nale a fost așezat pe seama agriculturii țărănești, în primul rînd prin inter- mediul sistemului de prețuri și al sistemului fiscal. c) Un al treilea factor care trebuie luat în considerare privește schim- bările importante pe care primul război mondial le-a adus în structura producției și comerțului mondial de cereale, ca și influența conjuncturii economice postbelice asupra dezvoltării agriculturii din țările care înfăptu- iseră reforme agrare. Așa cum am amintit, în primul deceniu al acestui secol Europa de răsărit și de sud-est reprezenta principalul furnizor de cereale al Europei occidentale, industrializate, și ocupa un loc central în comerțul mondial agricol. Primul război mondial a determinat întreruperea relațiilor comer- ciale tradiționale intraeuropene și transformarea continentului în teatru de război; din primele luni atenția beligeranților s-a îndreptat spre noi surse de aprovizionare extraeuropeană, pe care operațiile militare nu le atingeau. Cererile europene crescînde și mereu mai presante au stimulat producția agricolă din Statele Unite și Canada, ca și din unele țări ale emisferei sudice (Australia, Argentina) al căror loc și rol în comerțul mon- dial a crescut vertiginos în tot cursul războiului02. în 1919, la sfîrșitul războiului, cînd agricultura europeană era serios zdruncinată, iar vechiul grînar, lovit de operațiile militare, se afla în pline transformări agrare, exporturile mondiale de grîne ale S.U.A. și Canadei se dublează în raport cu perioada antebelică, iar cele ale emisferei sudice crescuseră cu peste 20 %63. Cerințele de refacere europeană postbelică aU continuat să stimuleze creșterea prețurilor pe piețele țărilor extraeuropene care cîștigaseră, în timpul războiului, poziția dominantă în comerțul mondial de cereale și și-o consolidau acum. Lovite de război și aflate în plin proces de reconsti- tuire agrară, țările fostului grînar mondial nu erau în măsură să benefici- eze nici acum de conjunctura favorabilă a prețurilor internaționale. Cind procesul de refacere postbelică a agriculturii era pe cale să se încheie în statele mici și mijlocii din estul Europei, prețurile internațio- nale agricole începeau tocmai să oscileze, iar în 1928 chiar să scadă. A *a Vezi date asupra schimbărilor intervenite tn prețurile la grtne în : World Agriculture. An internațional Suroey. (A Report by a study Group of Members of the Royal Institute of Inter- national Affairs). Londra, 1932, p. 15 și urm. 43 K. Brandt, Op. cit., p. 38 și urm. www.dacaramanica.ro 2068 COSTttN MURGESCU șl DAMIAN HUREZEANU 22 urmat ceea ce istoricii numesc „marțea neagră”, din 29 octombrie 1929, de la bursa din New York, care marca oficial începerea marii crize econo- mice din lumea capitalistă. în raport cu media anilor 1909—1913 (=100), indicele corelat al prețurilor mondiale la un grup de cinci cereale (grîu, porumb, orz, ovăz și secară) a fost în 1928 de 158, iar în 1931 scăzuse ta numai 5564. Unele încercări făcute de țările exportatoare de cereale din această: parte a Europei în direcția unor acțiuni comune spre a face față situației nefavorabile a prețurilor internaționale agricole nu au fost continuate cu perseverență, nu au găsit sprijin în țările vest-europene importatoare și cu atît mai puțin nu puteau avea ecou la noile puteri extraeuropene care dominau acum piața agricolă mondială. 4. Orice reformă agrară implică lărgirea participării la putere și ta întreaga viață socială a țărănimii împroprietărite. Nu aceasta a fost însă preocuparea regimurilor care înfăptui seră reforma agrară după primul război mondial. Așa cum am mai amintit, motivarea politică a acestor reforme trebuie văzută în năzuița de a se con- solida orînduirea capitalistă, de a se asigura dominația burgheziei asupra țărănimii cu gospodării mici sau mijlocii și de a separa aceste milioane de gospodării țărănești de mișcarea revoluționară a proletariatului. Acestor obiective le-a corespuns constituirea unor partide „țără- nești” în țările din estul și sud-estul continentului, partide repede angre- nate în mecanismul burghez de guvernare. Politica de marginalizare a noului rol politic ce revenea în mod obiec- tiv țărănimii după reforme, concomitent cu cursul lent pe care îl avea dezvoltarea sectoarelor neagricole au contribuit la menținerea țărilor din estul și sud-estul continentului, în întreaga perioadă interbelică, în stadiul unor „societăți tradiționale” din Europa85. în condițiile ascuțirii contradicțiilor de clasă, persistența unor elemente economico-sociale ale „societății tradiționale” a facilitat instau- rarea unor regimuri dictatoriale, în majoritatea acestor țări, ceea ce a dus ta noi tensiuni sociale și la noi acumulări explozive care aveau să-și găsească expresia în revoluțiile democrat-populare și socialiste de după cel de-al doilea război mondial. 5. Capacitatea limitată de redresare a economiei agrare după refor- mele interbelice a făcut ca, practic, în numai două decenii, problema unor noi reforme să se impună cu forță pe primul plan al actualității politice. Eșecul reformelor a fost denunțat dela început de partidele comuniste j situația a fost recunoscută în final, în timpul celui de al doilea război mon- dial, chiar de către partidele „țărănești” care guvernaseră în perioada interbelică țările din estul și sud-estul continentului. Este semnificativ în acest sens „documentul-program” comun semnat la 9 iulie 1942 de ** Op. cit., p. 57. “ Dăm termenului de „societate tradițională” sensul economic modern definit astfel de P. Domer : „A tradițional society is defined as one where product markets are no highly deve- loped and where there is almost complete absence of markets for land and labor” (op. cit. p. 71). Desigur, așa cum subliniază și autorul citat, termenul nu trebuie să ducă la înțelegerea că o țară Întreagă este in această situație, dar că in zone și regiuni Întregi o asemenea situație con- tinuă să existe, așa cum este cazul și astăzi in numeroase țări tn curs de dezvoltare. www.dacoromaiiica.ro 23 REFORMELE AGRARE DIN EUROPA 2069 reprezentanții dela Londra ai partidelor țărănești din Bulgaria, Cehoslovacia, Grecia, Iugoslavia, Polonia, România și Ungaria. Documentul-program menționat afirmă că exproprierea marilor proprietari și împărțirea proprie- tăților lor la țăranii fără pămînt sau cu pămînt puțin constituie o „reformă socială esențială” în aceste țări și promite consolidarea noii reforme prin dezvoltarea ulterioară a „principiului cooperativei”88. Aceste recunoașteri tardive și depășite, ca atare, de mersul istoriei, exprimau îngrijorarea vechilor partide „țărănești” de guvernămînt în fața creșterii influenței forțelor de stînga asupra maselor țărănimii din țările amintite, o nouă încercare de a se împiedica formarea unor alianțe muncitorești-țărănești și o „contribuție” a partidelor „țărănești” antiso- cialiste la unele proiecte occidentale de reorganizare postbelică a Europei87. Poziția reală a vechilor partide ,,țărănești” a apărut clară la înche- ierea celui de al doilea război mondial cînd, în toate țările menționate, ele s au opus deschis sau au încercat, fără succes, să diminueze dimensi- unile noilor reforme agrare la a căror înfăptuire au pornit masele țărănești, cu sprijinul muncitorimii și sub conducerea partidelor comuniste. Unii reprezentanți ai vechiului „țărănism” au considerat că refor- mele agrare de după al doilea război mondial se vor înscrie, pînă la urmă, m ceea ce teoriile occidentale numeau „ciclul agrar”88. Eroarea celor care gîndeau în acest mod își avea izvorul în neîn- țelegerea deosebirilor fundamentale dintre reformele agrare realizate înz estul și sud-estul Europei după al doilea război mondial și cele efectuate după primul război. Subliniind că reforma agrară realizată în România în 1945 a repre- zentat o importantă cucerire revoluționară, Președintele Nicolae Ceaușescu arăta că „în fo°ul luptei pentru reforma agrară s-a întărit și mai puternic alianța muncitorească-țărănească — principala forță motrice care a hotă- rit dezvoltarea revoluției populare democratice, înfăptuirea revoluției socialiste, victoria edificării noii orînduiri pe pămîntl patriei noastre”89. Considerăm că acest aspect esențial este valabil și pentru celelalte țări din centrul și sud-estul continentului în care reformele agrare de după al doilea război mondial au fost integrate într-un complex proces revolu- ționar care avea să ducă la construirea unei noi societăți, societatea soci- alistă, în măsură să dea o rezolvare superioară, calitativ nouă, problemei țărănești. 44 Textul acestei declarații în Agrarian Problems [rom the Baltio io the Aegean. (Discus- sion of a peasant programine). The Royal Institute of International Affalres. Londra, 1944, p. 17-20. 47 Vezi, In acest sens, R.W. Seton-Watson, The zone of smalț nations in eastern Europe : a political Survey”, studiu redactat în Iunie 1943 șl publicat în Op. cit. 44 Vezi, de exemplu, P. Pandrea, Portrete și controverse voi. II, București, 1946, p. 6. 44 Nicolae Ceaușescu, Op. cit., p. 238 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro BOMĂNTA ÎN SISTEMUL TEATATELOE DE PACE DE LA PAEIS (1919-1920) DE CONSTANTIN BOTORAN După aproape doi ani de tratative și deliberări reprezentanții mari- lor puteri învingătoare în primul război mondial, întruniți în Conferința de Pace de la Paris, ale cărei lucrări s-au deschis oficial la 18 ianua- rie 1919, au pus bazele unei noi organizări politice a lumii fundată pe un sistem de tratate încheiate între puterile aliate și asociate învingă- toare și puterile învinse: Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919) cu Germania; Tratatul de la Saint-Germain (10 septembrie 1919) cu Austria; Tratatul de la Neuilly-sur-Seine (27 septembrie 1919) cu Bulgaria1; Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920) cu Ungaria; Tratatul de la Sevres (10 august 1920) cu Turcia și Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920. Aceste tratate erau expresia juridică și politică a noilor realități existente în lume la sfîrșitul primului război mondial, a raportului de forțe ce avea să stea la baza ordinii internaționale consacrate de Conferința de pace de la Paris. Ascuțirea luptei național-revoluționare a popoarelor din imperiile multinaționale a determinat guvernele puterilor învingătoare să adopte principiul naționalității la baza organizării postbelice a Europei. Astfel tratatele de pace consfințesc constituirea statelor naționale unitare înfăp- tuite în 1918, prin voința popoarelor, de către reprezentanții lor aleși, fapt ce le-a conferit un caracter progresist. Aceasta însă n-a putut să elimine caracterul imperialist al sistemului tratatelor de pace din cauza clauzelor impuse celor învinși ca de altfel și statelor mijlocii și mici care prin sacrificiile lor contribuiseră la obținerea victoriilor. Este cunoscut faptul că în cadrul dezbaterilor din cadrul Conferinței de Pace de la Paris marile puteri învingătoare, constituite în mod arbitrar în instanță supremă, au abdicat în mare măsură de la principiile democra- tice și umaniste, proclamate în repetate rînduri în anii războiului, insti- tuind metode dictatoriale și adoptînd hotărîri fără participarea statelor interesate. De cele mai multe ori, Consiliul celor patru mari puteri — Franța, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Italia — în urma unei prealabile consultări a delegațiilor țărilor mai mici — a deliberat 1 România a semnat tratatele cu Austria și Bulgaria la 10 decembrie 1919 după ce delegația sa Ia Conferință a reușit să negocieze modificarea unor clauze discriminatorii care-i lezau suveranitatea națională. „REVISTA DE ISTORIE”, Tom 33. nr. 11, p. 2071-2086, 1980. www.dacoromanica.ro 2072 CONSTANTIN BOTORAN 2 cu ușile închise, considerînd că prezența acestora la luarea hotărîrilor finale, ar fi tărăgănat, chipurile, dezbaterile și ar fi prelungit inutil Confe- rința de pace. în mod firesc reprezentanții țărilor mici prezenți la Confe- rință s-au ridicat împotriva modului în care Marile Puteri înțelegeau să aplice în practica relațiilor dintre state principiile de echitate inter- națională. Reprezentantul Belgiei, Camille Huysmans a protestat împo- triva împărțirii arbitrare a statelor admise la Conferință în două categorii: „state cu interese nelimitate” (Marile Puteri) și „state cu interese limitate” sau „speciale” (țările mici) iar șeful delegației române, Ion I. C. Brătianu, s-a raliat acestui protest arătînd că „reprezentantul Belgiei a exprimat un punct de vedere într-o chestiune de principiu cu care România este pe deplin de acord” *. Opinia politică din țara noastră și-a exprimat nemulțumirea față de modul discriminatoriu în care „cei mari” au conceput organizarea Conferinței și a susținut repetatele proteste ale delegației române și ale altor delegații din țările mici față de metodele de lucru instituite de Marile Puteri în forum-ul de pace de la Paris. într-o suită de articole, ziarul „Viitorul” lua poziție față de tendințele Marilor Puteri de a nesocoti interesele țărilor mici și de a se amesteca în treburile lor interne. „La masa verde, se scria în numărul din 18 iunie al acestui cotidian, n-am fost primiți ca egali... Cu surprindere am auzit vorbiudu-se de „mari puteri”, de „forță”, ca singura garanție a păcii, de „sfaturi amicale” pe care cei mici vor trebui să le primească, apoi ni s-a spus limpede că vom avea „control străin” în afacerile noastre interne politice și financiare, după cum în viața politică a țării va trebui să acordăm celor mari libertate de tranzit și favoruri comerciale. Cu alte cuvinte, continua gazeta, aliații de ieri vor fi stăpînii noștri de mîine. Ei vor avea dreptul să se amestece în organizația noastră de căi ferate, căi de navigație, în mișcarea financiară, după cum vor putea să ceară modi- ficarea legilor noastre interne și să schimbe măsurile de ordine pe care statul român le va găsi de cuviință”. La rîndul său, ziarul „Socialismul” din 20 iunie 1919, în articolul intitulat Pacea, descria pe larg cum „toate acele înălțătoare declarațiuni de principiu, toate asigurările reciproce de iubire nețărmurită și de nețărmurită dezinteresare, întreg programul de fraternitate și libertate, de larg umanitarism și de hotărîtă democra- tizare, de egalizarea celor mici în drepturi cu cei mari și a celor mari în datorie cu cei mici, toate acestea și multe altele mai frumoase sînt dintr-o zi într-alta pe cale de a se transforma în ușori și străvezii nori de fum”. Tendința Marilor Puteri învingătoare de a spune ultimul cuvînt în deliberările Conferinței și a-și asigura hegemonia pe plan internațional și-a pus amprenta asupra tratatelor de pace semnate la Paris în anii 1919—1920. Unele din prevederile acestor tratate reflectă preocupările și interesele divergente dintre marile puteri dominate de sentimentul atotputerniciei din timpul Conferinței de Pace. Reglementările statuate de tratatele de pace n-au lichidat contradicțiile interimperialiste în pro- blema coloniilor și a zonelor de dominație și influență în lume, în problema reparațiilor, a dezarmării, a atitudinii față de statele înfrînte în război. 2 Biblioteca Congresului (Library of Congress) S.U.A., (in continuare B.C. S.U.A.), Woodrow Wilson Papers, microfilm, rola 448 (Preliminariile Conferinței de Pace, Protocolul nr. 2, ședința din 25 ianuarie 1919). www.dacoromanica.ro 3 ROMÂNIA ȘI TRATATELE DE PACE DE LA PARIS 1919—1920 2073 Cercurile conducătoare franceze considerau că Franța — țara cu cea mai mare contribuție la înfrîngerea celor care au dezlănțuit războiul — nu trebuia să se mulțumească numai cu unirea la patria mamă a Alsaciei și Lorenei. Ele urmăreau ca pacea să le asigure noi poziții coloniale pe seama imperiilor german și otoman, detașarea Renaniei de Germania și fixarea frontierei pe Rin, ocuparea regiunii Saar — obiective ce veneau în contradicție cu caracterul unei reglementări juste, bazate pe principii echitabile. Anglia, la rîndul său, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a contracara hegemonia franceză pe continentul european și pentru a-și extinde posesiunile coloniale și zonele de influență în lume. Astfel, prin tratatele de pace de la Paris, coloniile germane și bogatele regiuni petro- lifere din Orientul Mijlociu și Apropiat erau atribuite Angliei, ea consoli- dîndu-și poziția de țară cu cel mai întins imperiu colonial din lume, în timp ce Franța își sporea posesiunile coloniale cu 700 000 km p. și 16 mili- oane de oameni3. Referindu-se la modul în care a fost „rezolvată” problema colonială la Conferința de Pace de la Paris, istoricul belgian Rend Kalisky, consideră că cele două mari puteri Anglia și Franța „continuau în mod vizibil politica lor imperialistă începută în secolul al XlX-lea’ ’ *. Nemul- țumită de rangul inferior ce i-a fost rezervat în cadrul Conferinței de partenerii mai puternici și mai influenți, Italia n-a reușit să-și realizeze nici acum dezideratul creării unui imperiu colonial, obiectiv urmărit asiuduu încă de la sfîrșitul secolului trecut și care va constitui în etapa următoare o importantă preocupare a statului mussolinian. Aceeași politică va fi promovată și de cercurile conducătoare din Japonia, care se considerau frustate de reglementările date de tratatele de pace chestiunilor din Extre- mul Orient. La rîndul lor, Statele Unite ale Americii, devenite, la sfîrșitul războiului cea mai mare putere economică și financiară din lume, nutreau speranța că după Conferința de pace vor reuși să-și instituie controlul politic asupra chestiunilor internaționale. Liga Națiunilor, al cărui pact a fost adoptat în forma sa finală la 28 iunie 1919, urma să constituie, în viziunea cercurilor conducătoare americane, un instrument al acestei politici și, totodată, o formulă de a permanentiza preponderența politică a marilor puteri. Divergențe serioase între marile puteri s-au ivit și atunci cînd a fost luată în dezbatere problema fixării sumei reparațiilor, precum și a cotei ce revenea fiecărui stat ce participase la război contra Puterilor Centrale. Soluția finală dată acestei probleme la Conferința de Pace era departe de a mulțumi toate statele6. în măsura în care Tratatele de Pace de la Paris reflectau obiectivele urmărite de marile puteri în război și la Conferința de pace, rivalitățile economice și politice dintre ele, scopurile fiecăreia de a-și asigura hege- monia în lume sau în anumite zone geografice, tendința de exploatare a popoarelor mai mici și asigurarea unor profituri maxime pe seama bogă- țiilor altor țări și popoare, ele aveau un caracter imperialist ca și războiul * Mircea N. Popa, Primul război mondial 1914—1918, Edit. științifică și enciclopedică. București, 1979, p. 455. 4 Rene Kalisky, Le monde arabe, tome 2, Marabout Universită, Vervicrs (Belgique), 1968, p. 88. * Vezi Emilian Bold. Be la Versailles la Lausanne (1919—1923). Aclioilatea diplomației românești in problema reparațiilor de război, Edit. Junimea, Iași, 1976. www.dacoromanica.ro 2074 CONSTANTIN BOTORAN 4 declanșat de aceleași mari puteri în 1914. Sesizînd substratul imperialist al tratativelor purtate de marile puteri la Conferința de Pace ziarul socia- liștilor români arăta că „același capitalism imperialist care a pornit răz- boiul vrea să hotărască acum pacea; aceleași celebre interese economice se străduiesc să dicteze astăzi înfrățirea popoarelor după cum au dictat în 1914 războiul în aceeași goană nebună după debușeuri, după așa zisele zone de influență, după monopoluri de materii prime” 6. Totodată, primul război mondial a angajat în viitoarea sa și un număr de națiuni și state ale căror obiective nu aveau nimic comun cu caracterul său imperialist. Participarea la război a românilor, sîrbilor, croaților, slovenilor, cehilor, slovacilor, polonezilor era subordonată elibe- rării unor teritorii aflate sub stăpînire străină, emancipării naționale și politice, constituirii sau întregirii statelor naționale și imitare. Pentru atingerea acestor deziderate vitale care au conferit luptei lor caracterul drept, de autodeterminare națională, popoarele respective au folosit o gamă largă de mijloace și metode, îmbinînd în funcție de condițiile specifice și de împrejurările create de războiul imperialist, lupta armată cu lupta diplomatică pentru a face ca drepturile lor să se realizeze, să fie recunoscute și respectate de celelalte state 7. în anii conflagrației mondiale, mișcările de eliberare națională a popoarelor aflate sub opresiune străină au cunoscut o intensitate fără precedent. Ele au fost stimulate de pră- bușirea țarismului în urma revoluției din februarie 1917 din Rusia și de victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, evenimente care au facilitat realizarea aspirațiilor de libertate și autodeterminare ale tuturor popoarelor lumii. „Declarația drepturilor popoarelor din Rusia” din 2/15 noiembrie 1917, stabilea principiile de bază după care se conducea puterea sovietică în rezolvarea problemei naționale : egalitatea și suvera- nitatea popoarelor din Rusia, dreptul acestora la autodeterminare liberă, pînă la separarea și pînă la formarea de state independente 8. Autodeter- minarea pînă la despărțirea de vechiul stat și constituirea propriului stat național, teză proclamată și înfăptuită de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie — era singura formulă viabilă, în concordanță cu aspirațiile și interesele majore ale popoarelor. Aceste principii cu mare rezonanță în conștiința națiunilor asuprite, corelate cu înfrîngerile militare suferite de Puterile Centrale pe diferite fronturi, au grăbit procesul de descompunere și a imperiului austro-ungar. Un rol important în lupta de eliberare a popoarelor asuprite din acest imperiu l-au avut și „cele 14 puncte” expuse de președintele S.U.A., Thomas Woodrow Wilson, în fața Congresului la 8 ianuarie 1918 potrivit cărora „orice națiune care dorește să dispună liber de propria sa viață, să decidă asupra propriilor sale instituții”, trebuie să se bucure de un tratament egal cu celelalte națiuni fie că este puternică sau slabă, să nu mai fie expusă la violențe și agresiuni9. 8 „Socialismul” din 20 iunie 1919. 7 Vezi Viorica Moisuc, România In anii primului război mondial, tn „Anale de Istorie”, anul XXIII, nr. 1/1977, p. 129-143. 8 Documenll vneșnei politiki S.S.S.R., voi. I (7.XI,1917—31.XII.1918), Gos. izd. poli- ticeskoi literaturi, Moskva, 1957, p. 14—15. ’ După Pierre Renouvin, La traiti de Versailles, Flammarion, Paris, 1969, p. 118. www.dacoromanica.ro 5 ROMANIA ȘI TRATATELE DE PACE DE LA PARIS 1918—1920 2075 Anul 1918 avea să consemneze asaltul final asupra Monarhiei austro- ungare — un obstacol în calea păcii și un element de dezordine în Europa, care prin natura sa impieta asupra progresului în această parte a lumii — , cum o definea cotidianul „The New York Times” din 10 februarie 1918. Pe ruinele sale s-au constituit statele naționale unitare și independente. Urmare a luptei maselor largi populare, în lunile octombrie—decembrie 1918 evenimentele se derulează cu maximum de rapiditate : a fost creat statul național cehoslovac (28—29 octombrie) și s-a proclamat Republica Cehoslovacă (noiembrie), avînd ca președinte pe Thomas Garrigue Masaryk; a avut loc unirea într-un singur stat a Regatului Serbiei cu Croația, Slo- venia, Bosnia și Herțegovina și proclamarea statului unic al tuturor iugoslavilor (1 decembrie); a fost creat guvernul popular provizoriu al Republicii Polone de la Lublin (6—7 noiembrie); a luat naștere Republica Ungară independentă (16 noiembrie); Adunarea națională a germanilor din Austria a votat formarea unui stat austriac sub formă de republică (12 noiembrie)10. în această mișcare revoluționară a popoarelor pentru autodeter- minare națională și înlăturarea dominației străine s-a încadrat și lupta poporului român pentru făurirea statului național unitar. înfăptuirea acestui deziderat, s-a înscris astfel într-un proces istoric obiectiv mai larg, desfășurat pe o întinsă zonă a continentului european. Revoluția populară ce cuprinsese Transilvania și Bucovina în lunile octombrie— noiembrie 1918 a avut drept final întrunirea, la Cernăuți, a congresului general al reprezentanților țăranilor, muncitorilor, intelectualilor și burghe- ziei înaintate, care la 28 noiembrie a proclamat „Unirea Bucovinei cu România” și Marea Adunare de la Alba lulia din 1 decembrie 1918 la care cei 1 228 delegați reprezentînd toate clasele și categoriile sociale, cu proclamat în fața a peste 150 000 de români din Transilvania, Banat și Țara Ungurească „unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dînșii, cu România” u. Prin caracterul său profund popular și demo- cratic ilustrat atît de larga participare a maselor cît și de adeziunea unanimă exprimată de întreaga națiune română, istorica hotărîre adoptată la Alba lulia reprezintă o încununare victorioasă a luptei seculare a româ- nilor, o etapă finală a unui proces legic, obiectiv, ultimul act al marii epopei naționale înfăptuite de poporul român în 1918. Uriașele manifes- tații organizate în toate provinciile românești, entuziasmul cu care au fost primite hotărîrile de unire din cursul anului 1918 au consfințit voința de unire deplină a întregului popor român. Privită și analizată prin per- spectiva istoriei Unirea din 1918 a poporului român, ca și a celorlalte popoare din cadrul Imperiului austro-ungar, nu a fost un act spontan, urmarea unei conjuncturi externe sau a unor înțelegeri survenite la masa tratativelor. Statele naționale făurite sau întregite pe ruinele anacronicei Monarhii austro-ungare era rodul voinței și acțiunii popoarelor respective, urmarea legică și logică a evoluției ascendente a societăților din care făceau parte aceste popoare. Prin constituirea noilor state naționale și 10 Vezi pe larg Afirmarea statelor naționale independente și unitare din centrul și sud-estul Europei (1821—1923), Edit. Academiei R.S.R., București, 1979. u Șt. Pascu, Marea Adunare Națională de la Alba lulia, încununarea cu succes a ideii, tendințelor șl a luptelor^ de unitate a poporului român, Cluj, 1968. 3-e.2631 41 www.dacoromanica.ro 2076 CONSTANTIN- BOTORAN 6 unitare s-au creat acele cadre politico-organizatorice, economice și admi- nistrative necesare afirmării capacității creatoare, materiale și spirituale a popoarelor din această parte a Europei. Cu prilejul sărbătoririi a șase decenii de la făurirea statului național unitar român, președintele Eomâniei, tovarășul Nicolae Ceaușescu, aprecia că „Prăbușirea imperiului țarist și a imperiului austro-ungar constituie evenimente epocale în istoria uni- versală a omenirii, care au dat un puternic impuls evoluției progresiste a societății, au dus la transformarea profundă a relațiilor internaționale” 12. Prin urmare, în momentul în care Conferința de Pace de la Paris își începea dezbaterile, existența statelor naționale în centrul și sud-estul Europei era deja o realitate ăefacto. Conferința era chemată să dea acestei realități învestitura ei de jure, s-o recunoască și s-o consacre pe plan inter- național. La masa tratativelor au fost fixate doar detaliile frontierelor etnico-teritoriale ale statelor nou constituite sau întregite, în această parte a lumii, au fost mediate unele dispute teritoriale izbucnite între acestea, a fost stabilită cota reparațiilor ce revenea fiecăruia dintre ele. Așadar, Tratatele de pace negociate și semnate în cadrul Conferinței de la Paris, ca instrumente internaționale cu putere juridică și politică, au consemnat și au confirmat statele noi succesorale imperiilor multi- naționale. Statuînd realități care finalizau un proces obiectiv de progres istoric, aceste tratate s-au desfinit a fi, printr-o serie de trăsături, în conformitate cu voința și aspirațiile popoarelor din această parte a Europei. Este important a sublinia că participanții la Conferința de Pace — politicieni, diplomați, experți — erau conștienți de faptul că Imperiul austro-ungar încetase a exista mult înainte de deschiderea lucrărilor Conferinței, și că popoarele oprimate își hotărîseră singure destinul. Așa de pildă, Charles Seymour, profesor de istorie și expert al Comi- siei americane pentru Austro-Ungaria arăta că atunci cînd s-a deschis Conferința de Pace Monarhia habsburgică ,,nu mai era decît o instituție ce aparținea trecutului”, așa încît „cea mai mare parte a sarcinii pacifi- catorilor a constat, pur și simplu, în determinarea detaliilor frontierelor13. Premierul englez David Lloyd George, care a jucat un rol important în negocierea tratatelor de pace, aprecia că „înainte ca puterile să ajungă să examineze pacea austriacă ele erau confruntate cu fapte săvîrșite și ireversibile”. Ceea ce se prevăzuse cu multă vreme înainte — prăbușirea „Imperiului jefuitor” austro-ungar — se realizase în practică, dar „într-un ritm neașteptat de rapid și într-un mod complet ireparabil” 14. Aceeași constatare o făcea și colonelul House din delegația americană: „Dubla monarhie era sortită să piară indiferent dacă stătea alături de Germania în înfrîngerea ei sau o părăsea. Cum a spus Czernin însuși „ceasul Austro- Ungariei a trecut” 1S. La fel, Harms-wort, secretar de stat în guvernul M Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 17, Edit. politică, București, 1979, p. 273. 18 What Really Happend at Paris, The Story of the Peace Conference (1918—1919), by American Delegates, volum editat de E. M. House șl Ch. Seymour, New York, 1921, p. 91. 14 David Lloyd George, Memoirs of the Peace Conference, voi. I, Yale University Press, New Haven, 1929, p. 50—51. 18 Ch. Seymour, The Intimate Papers of Colonel House, voi. 3, Boston și New York, 1928, p. 332-337. www.dacoromanica.ro 7 ROMÂNIA ȘI TRATATELE DE PACE DE LA PARIS 1919—1928 2077 britanic, a recunoscut, la rîndul său, cu ocazia prezentării proiectului de lege privind ratificarea Tratatului de la Trianon, că ,,Regatul Ungariei s-a descompus într-o largă măsură în părțile sale componente înainte de începerea lucrărilor Conferinței de pace” căci Ungaria ,,n-a fost decît un conglomerat artificial de neamuri diferite și în unele cazuri ostile” 18. Aprecieri similare sînt făcute și de alți martori oculari — istorici, publiciști, ziariști — ai răsturnărilor revoluționare din anii 1916—1918 cînd imperiile atotputernice se prăbușiseră fără drept de apel. Cunoscutul istoric englez Seton-Watson, referindu-se la dezagregarea Monarhiei austro-ungare, arată că începînd din octombrie 1918 acest organism anacronic se prefăcuse în bucăți cu atîta rapiditate și desăvîrșire încît în prima săptămînă a lui noiembrie 1918 le-a fost greu aliaților să descopere autoritatea centrală competentă cu care să negocieze armistițiul17, iar istoricul american J. A. S. Grenville considera că ,,de fapt Aliații și Statele Unite au venit la Paris să confirme statele noi, succesoare ale Imperiului austro-ungar”18. în reflecțiile sale politice, Hubert Beuve M&y crede că ,,nu s-a repetat niciodată în suficientă măsură că nu învingătorii au dezmembrat Austro-Ungaria: această dezmembrare s-a produs sub presiunea factorilor interni pe care evenimentele externe au făcut-o irezis- tibilă” 19. Existența de facto a statelor naționale unitare a constituit un element de importanță fundamentală de care negociatorii tratatelor de pace au trebuit să țină seama. Delegațiile acestor state prezente la Conferință au făcut din acest fapt împlinit un argument de bază în susținerea reven- dicărilor lor naționale. Astfel, la 1 februarie 1919, cînd șeful delegației române, premierul Ion I. C. Brătianu expunea în fața plenumului Confe- rinței atributele învestiturii sale, el considera pe bună dreptate că, în ce privește România, forumul mondial urma să recunoască și să consacre în tratate uriașele eforturi militare și materiale făcute de poporul român pentru ducerea războiului, precum și hotărîrile istorice proclamate de reprezentanții săi în cursul anului 1918, hotărîri ce statuau definitiv statul național unitar român. în susținerea drepturilor României, șeful delegației române, pe lîngă o serie de argumente bazate pe date și fapte istorice, etnico-lingvistice, economico-geografice, statistice care demon- strau autohtonismul românilor pe întreg teritoriul țării, permanența lor de viață și cultură, unitatea de civilizație materială și spirituală în întreg spațiul carpato-danubiano-pontic, lupta necurmată a românilor din teritoriile aflate sub asuprire străină pentru păstrarea ființei naționale și reunirea într-un singur stat, a dat explicații detailate cu privire la hotărîrile de unire cu Patria-mamă adoptate în 1918 de adunările națio- nale ale românilor. Ou privire numai la Transilvania, de pildă, referindu-se la principiul etnico-lingvistic și folosind datele recensămîntului ungar din 1910, premie- “ Roland E. L. Vaugham Williams, The Hungarian Question in the British Parliament. Speeches, Queslions and Answers in the House of Lords and the House of Commons front 1919 to 1921, K. C. London, Grant Richard, 1933, p. 348. 17 Seton Watson, Treaty Reoision and Hungarian Fronliers, London, 1974, p. 18. M J. A. S. Grenville, The Major International Treaties 1914—1913, London, 1934, p. 18. “ Hubert Beuve M6ry, Reflection poliiiques 1932—1952, Editions du Seuil, Paris, 1952, p. 14. , www.dacoromamca.ro 19 2078 CONSTANTIN BOTORAN 8 rul român făcea cunoscut forum-ului de la Paris că din totalul de 4 642 253 locuitori ai Transilvaniei, 2 505 958 (54%) erau români, 1 092 719 (23,6%) unguri, 450 000 (9,7%) secui, 276 335 (5,9%) sași, 187 987 (4%) evrei, 73 416 (1,6%) slavi, 55 838 (1,2%) alte populații. El atrăgea însă atenția că autoritățile ungare falsificaseră datele statistice din 1910 și dacă se ține seama de acest fapt cifra desemnînd numărul românilor din teri- toriile ce se aflaseră sub dominația Austro-Ungariei se ridica la cel puțin 2 900 000, adică 62,5 % iar numărul ungurilor s-ar fi redus la 700 000, adică 15%, fără secui20 *. Premieiul român făcea totodată precizarea că din cauza asupririi naționale românii din Transilvania locuiau în proporție de 95 la sută la sate în timp ce ungurii formau 40 la sută din populația urbană a acestei provincii. După ce releva suferințele de veacuri îndurate de românii din Transilvania Ion I. C. Brătianu punea în lumină faptul că elementul hotărîtor în ceea ce privește soarta Transilvaniei au fost masele populare care s-au autodeterminat și au decis unirea cu România: „Chiar de la prăbușirea monarhiei austro-ungare — arăta el — înaintea sosirii oricărei armate aliate de ocupație, deputațiunile românilor din toate comitatele Transilvaniei și Banatului compuse din peste 100 000 persoane, au cerut în impozanta adunare națională de la Alba lulia, din 1 decem- brie 1918, unirea definitivă a Transilvaniei și a regiunilor românești din Ungaria, precum și cea a Banatului, cu România a. Argumente similare erau invocate de 1.1. C. Brătianu pentru a demonstra caracterul legitim și al celorlalte acte de unire înfăptuite de românii aflați sub dominație străină. El a răspuns cu multă demnitate și în mod convingător interpe- lărilor adresate pe această temă de premierul englez, David Lloyd George, interpelări ce vizau atitudinea adoptată de minoritățile naționale față de hotărîrile de unire, condiționările formulate de Adunările naționale consti- tuite în provinciile imite, precum și garanțiile preconizate de statul român privind asigurarea drepturilor politice, economice, confesionale și culturale minorităților naționale 22. El a arătat că Hotărîrile de unire au fost adoptate cu acordul marii majorități zdrobitoare a populației din provinciile respec- tive, că „tocmai garantarea libertăților religioase și politice pentru toate naționalitățile” determinase pe sașii din Transilvania să adere formal la actul Unirii în urma deciziei luate în adunarea de la Mediaș, la 8 ianua- rie 1919 23 ; că „așa cum unirea Scoției cu Anglia s-a efectuat numai după ce cîteva condiții puse de Scoția au fost îndeplinite de guvernul de la Londra” tot așa și în cazul României unele condiții formulate de adunările naționale ale românilor fuseseră satisfăcute sau erau pe cale de a fi statuate în acte constituționale. Dovada cea mai elocventă era existența în compo- nența guvernului de la București și în componența delegației la Conferința de pace a miniștrilor și a reprezentanților provinciilor care se uniseră la statul român. Ion I. C. Brătianu asigura pe interlocutorii săi că în România s-au luat măsurile necesare pentru ca „nedreptățile existente sub domi- nația ungară să nu mai fie perpetuate”. El era perfect de acord cu Lloyd 80 B.G. S.U.A., Manuscript Division, Woodrow Wilson Papers, microfilm, rola 448 (Proces verbal al ședinței plenare din 1 februarie, ora 3 p.m., tn care Ion I. C. Brătianu a expus raportul privind Situația României la Conferința de pace). 81 Ibidem. 22 Ibidem. 23 Ibidem. www.dacoromanica.ro 9 ROMÂNIA ȘI TRATATELE DE PACE DE LA PARIS 1919—1920 2079 George cînd afirma că „nu va mai fi posibil ca minoritățile să fie tratate în viitor așa cum au fost tratați românii în statul ungar care au fost lipsiți de folosirea limbii naționale, a tradițiilor și a propriei lor vieți” 24. în ce privește observația lui Lloyd George că unele minorități n-au fost repre- zentate în adunările care au hotărît unirea, 1.1. C. Brătianu a replicat prin a-i aminti premierului britanic scopurile pentru care România a participat la război și că dacă minoritatea ungară din Transilvania nu s-a raliat hotărîrii de Unire, era un lucru foarte firesc deoarece „nimeni nu se poate aștepta ca ungurii învinși să dorească unirea cu o țară pe care sute de ani au năzuit s-o stăpînească” 25. El încredința însă Confe- rința că „în viața politică viitoare drepturile minorităților vor fi cu sigu- ranță respectate și le vor fi garantate libertățile cele mai largi posibile”, iar în finalul expunerii își exprima convingerea că „România nu se îndoiește că Conferința va binevoi să ratifice actul Unirii consacrată prin manifes- tarea expresă a voinței maselor populare” 28. Dacă noua organizare politică în centrul și sud-estul Europei fusese opera popoarelor însăși, negociatorii păcii găsindu-se în fața unui fapt împlinit, modul în care această realitate a fost consacrată în tratate, fixarea detaliilor în ce privește configurația teritorială, etnico-lingvistică și economică a noilor state sau a celor întregite au ridicat în fața negocia- torilor de la Paris probleme deosebit de dificile, care în cele din urmă au primit soluții juste, conforme cu principiul naționalităților. încă din perioada pregătitoare a Conferinței, unii dintre cei care urmau să decidă la masa tratativelor își dădeau seama de complexitatea problemelor ce trebuiau rezolvate la Paris. într-o scrisoare către Robert J. Buck, președin- tele Băncii Naționale din New York, Robert Lansing, șeful Departamen- tului de Stat al S.U.A., conștient de greutățile pe care le ridica noua organizare a Europei centrale și sud-estice, scria: „Interesele naționale (în această parte a lumii — C.B.) sînt atît de mari, atît de multe și atît de conflictuale încît ele seamănă cu ațele încurcate ale unui ghem. încearcă să apuci un cap de ață și să tragi de el și vei vedea că totul se încurcă și mai rău. Pare aproape imposibil să faci ordine într-o asemenea confuzie sau să faci dreptate imparțială între disputanți convinși că respectivele lor cereri sînt de o dreptate eternă. Așa se prezintă șubredele imperii ale puterilor din Europa centrală”. în finalul scrisorii diplomatul american se întreba: „Cu cine avem noi de-a face? Unde este autoritatea reală? Suveranitatea este ca mercurul. Cînd crezi că o ai, ea îți scapă printre degete”27. într-adevăr, în cadrul dezbaterilor din timpul Conferinței, negociatorii păcii, așa cum mărturisește și Lloyd George, s-au aflat în fața unor acute rivalități între statele succesoare Monarhiei austro- ungare. „Aceste regiuni, scria premierul britanic, erau ca niște mlaștini, unde rădăcinile rasiale erau atît de încurcate și amestecate, încît nici un făuritor de pace nu le putea intui fără ezitare. Națiunile reînviate se ridicau din mormintele lor, înfometate și avide după postul lor îndelungat din M Ibidem. “ Ibidem. a Ibidem. ” B.C. S.U.A., Robert Lansing Papers, voi. 40 (Scrisoarea semnată Lansing, către Robert J. Buck, 29 noiembrie 1918). www.dacoromaiiica.ro 2080 ^CONSTANTIN BOTORAN 10 timpul opresiunii”28. Fixarea limitelor noilor state devenea și mai dificilă deoarece chiar pe frontiera care despărțea două regiuni cu preponderență etnică stabilită în mod incontestabil pe baza datelor statistice ale recen- sămîntului efectuat de autoritățile austro-ungare în 1910, „existau, potrivit părerii aceluiași martor ocular, districte unde neamurile erau atît de amestecate, încît era imposibil să se tragă vreo concluzie în ce privește majoritățile etnice” 29. în pofida acestor greutăți, negociatorii păcii s-au străduit și în final au reușit să adopte în marea majoritate a cazurilor soluții temeinice. Aceasta datorită contribuției deosebit de valoroase adusă de un mare număr de experți incluși în diverse comitete ale Conferinței, dar mai ales în comitetul ce s-a ocupat cu problemele teritoriale; aceștia, desfășurînd o activitate laborioasă, au furnizat „celor patru mari” informații științifice și date exacte de ordin geografic, etnografic, istoric, economic, strategic și militar, în cele mai multe cazuri culese în urma documentării făcute la fața locului; au propus soluții bazate pe principiul conform căruia teri- toriul aparține naționalității care-1 locuiește, fără a exclude definitiv pe cele de ordin economic și strategic, soluții care, în cea mai mare parte a cazurilor, au fost adoptate de conferință și au rezistat timpului, ele fiind bazate pe dreptate și echitate. Pentru o justă reglementare a problemelor ce se ridicau după pră- bușirea imperiilor multinaționale — realitate ce nu mai putea fi contestată în anul 1918 — guvernele Marii Britanii, Franței și Statelor Unite ale Americii au conferit celor mai de seamă personalități științifice din țările respective misiunea de a întreprinde studii profunde și multilaterale asupra realităților din această parte a lumii, de a formula concluzii și a face recomandări factorilor de decizie din țările respective cu privire la soluțio- narea problemelor complexe pe care acestea le implicau. Astfel, în Marea Britanie, Departamentul de informație politică — Department of Political Intelligence — D.P.I. — din cadrul Foreign Office-ului avea în fruntea sa pe sir William George Tyrrell, colaborator apropiat al ministrului afacerilor externe britanic, sir Edward Grey. în urma unui aprofundat studiu asupra realităților istorice, economice, etnico-lingvistice din cadrul Monarhiei austro-ungare, în 1916, grupul de experți britanici avansau guvernului propunerea dezmembrării acestui organism politic, motivînd că el era în contradicție cu aspirațiile de liber- tate națională ale popoarelor pe care le domina 30. De remarcat faptul că această recomandare era făcută la o dată cînd guvernul englez era puternic atașat ideii potrivit căreia menținerea echilibrului în centrul și răsăritul Europei era strîns legată de perpetuarea existenței Imperiului austro-ungar. în același an, la Londra apărea o cronică a războiului în curs de desfășurare în care se arăta că locul Eomâniei nu putea fi altul decît alături de puterile Antantei, deoarece numai astfel puteau fi eliberați cei aproape patru milioane de români aflați sub dominația Monarhiei 28 David Lloyd George, Memoirs of the Peace Conference, voi. I, p. 200. » Ibidem, voi. II, p. 592-593. 30 Sberman David Spector, Pumania at the Paris Peace Conference, Bookman Associates, inc., New York, 1962, p. 274. www.dacoromanica.ro 11 ROMANIA ȘI TRATATELE DE PACE DE LA PARIS 1919—1920 2081 austro-ungare 31. Lucrarea releva faptul că în urma „scandaloaselor alegeri” din Ungaria din 1910 numărul deputaților români în parlamentul de la Budapesta a fost redus de la 14, cîți erau în 1906, la 5, deși raportați la populația românească pe care o reprezentau numărul lor ar fi trebuit să se ridice la 65. „în Transilvania, provincie pe care Ungaria a lipsit-o de autonomia sa începînd din 1867, arătau autorii volumului, populația este formată în proporție de 60 la sută din români32. Un an mai tîrziu, coordonatorul activității desfășurate de D.P.I., George Walter Prothero, făcea guvernului englez o serie de recomandări privind încheierea păcii, recomandări grupate în lucrarea Peace Handbooks și care aveau la bază principiul naționalităților. El arăta că guvernul ungar trebuie forțat să admită unirea Transilvaniei și Banatului cu Eomânia. La această recomandare au subscris personalități marcante ale vieții științifice din Marea Britanie printre care : David Mitrany, specialist în probleme eco- nomice românești; Harold W. V. Tenperley, profesor de istorie la univer- sitățile Cambridge și Harvard ; Arnold Toymbee, expert în istoria țărilor din Balcani; Allen Leeper, bun cunoscător al istoriei românilor și al reali- tăților din Monarhia austro-ungară 33. în Franța, Comitetul de studii care a formulat un program de pace avea în frunte pe AndiA Tardieu și Emmanuel de Martonne. Acesta din urmă, geograf de renume mondial și expert în etnografia țărilor din Europa centrală și de sud-est a susținut cu căldură dreptul poporului român la unitate național-statală și, în calitate de secretar al Comitetului, a fost principalul autor al recomandărilor făcute guvernului francez privitoare la teritoriile ce urmau a fi recunoscute Eomâniei prin tratatele de pace, în Statele Unite ale Americii, odată cu intrarea lor în război, informarea factorilor decizionali cu privire la stările de lucruri din Europa a devenit o necesitate stringentă. Politica de izolare diplomatică de pînă atunci, numărul relativ redus de diplomați de carieră în diferite capitale euro- 31 A Historg of the War, voi. IX, „The Times”, London, 191G, p. 408. 33 Ibidem, p. 404. Potrivit datelor recensămîntulul din 1910, publicate de autoritățile austro-ungare șl evident modificate în favoarea națiunilor dominante și în defavoarea celorlalte națiuni, situația demografică din Imperiul austro-ungar era următoarea : din 51,4 milioane locuitori, 28,5 milioane se aflau sub administrarea guvernului de la Budapesta. Din totalul populației incluse în partea austriacă a Imperiului, germanii reprezentau doar 35,58% (9,95 mili- oane), restul de 64,42% fiind reprezentat de slavi (cehi — 6,4 milioane, polonezi — 5 milioane, ucrainleni — 3,5 milioane tn total 16,7 milioane reprezentînd 60,65%), italieni (768.000 adică 2,75 °o din populație), români (275.000, adică 0,98% din populație) și unguri (aproximativ 11.000, adică 0,04%). în Ungaria, după trei decenii de maghiarizare forțată, situația era urmă- toarea : din 20,9 milioane locuitori, numai 10 milioane (48,1 %) erau unguri, Iar restul erau de origine nemaghiară : slavi (5,4 milioane — 25,8%), români (locuind în Transilvania, Mara- mureș, Crlșana șl Banat — aproape 3 milioane, adică 14,1%), germani (2 milioane — 9,8%), alte grupuri etnice (0,5 milioane — 2,2%). Pe ansamblul Monarhiei austro-ungare românii reprezentau 6,5% din populație (după Maggaroszag tbrtineti demografiaja, Budapest, 1963). 33 Sherman David Spector, op. cit., p. 274 (Deși n-a făcut parte din D.P. I., Robert William Seton-Watson, cel mai de seamă specialist englez în problemele de Istoria țărilor și popoarelor din Europa centrală șl de sud-est, a demonstrat pe bază de date șl fapte multiple, necesitatea dezmembrării Imperiului austro-ungar. Lucrarea Roumania and the Great War în care el susține cauza poporului român, a constituit baza documentară atît pentru delegația engleză la Conferință, Cit șl pentru alte delegații). www.dacoromanica.ro 2082 CONSTANTIN BOTORAN 12 pene 34 *, inexistența unui American Intelligence Service care să opereze în străinătate făcuseră ca Washingtonul să posede foarte puține informații despre realitățile europene. Printre măsurile luate de președintele Woodrow Wilson pentru remedierea situației s-a numărat și instituirea unui corp de experți, cea mai mare parte profesori universitari, care să întocmească documentarea atît de necesară guvernului în fixarea liniei politice față de multiplele probleme ridicate în timpul războiului. Grupați în Comisia de investigare (Inquiry Comission) experții americani și-au început activitatea de documentare în vasta problematică a realităților din centrul și estul Europei încă din anul 1917, avînd coor- donator pe colonelul Mandell House 36 *. Unele dintre soluțiile propuse de experții americani complexelor probleme din centrul și sud-estul Europei, purtau amprenta politicii oficiale promovate de guvernul S.U.A. care, pînă la mijlocul anului 1918, s-a pronunțat pentru menținerea și după război a anacronicei Monarhii austro-ungare văzînd în ea un factor stabilizator al echilibrului în această parte a Europei 38. Pe măsură însă ce lupta popoarelor asuprite din cadrul Monarhiei dualiste căpăta noi proporții, opinia publică americană se pronunța tot mai insistent pentru dezmembrarea acestui organism politic. Cotidiene de mare tiraj și cu mare influență asupra opiniei publice din S.U.A. ca „New York Times”, „Washington Post” și altele au publicat o serie de articole în care demonstrau inevitabilitatea destrămării Monarhiei austro-ungare, îndemnînd totodată guvernul nord-american să sprijine Bomânia în realizarea dezideratului său național. „Nu mai este posibil, arăta „New York Times” din 10 februarie 1918 să se amîne soluționarea 34 în 1917 numărul diplomiților americani din interiorul și din afara S.U.A. se ridica la 1328 și 185 atașați militari. Ambasadorii S.U.A. in țările beligerante, cu excepția celor de la Londra, Paris, Petrograd și Berlin, aveau puțină experiență diplomatică (veri Victor Mamatey, The United States and East Centrat Europe 1914—1918. A study in Wilsonian Diplomacy and Propaganda, Princeton, New Jersey, 1957, p. 85). 36 Una din cele 17 secții ale Comisiei americane de investigare cuprindea experții in problemele Austro-Ungariei și Balcanilor cum sînt : Clive Day, șeful departamentului de științe economice de la Universitatea Yale; Charles Seymour, profesor de istorie la aceeași univer- sitate; Will S. Monroe, profesor de istorie la Școala normală din Montclair (New Jersey): Douglas W. Johnson, profesor de geografie la Universitatea Columbia : Mark Jcfferson, profesor de geografie la Școala normală din statul Michigan : Allen A. Joung, profesor de științe economice la Universitatea Corneli și Albert Lybyer, profesor de istorie la Universitatea din Michigan. Inițial această secție șl-a desfășurat lucrările cu ușile Închise intr-o sală discretă din cadrul Bibliotecii publice din New York, apoi și-a mutat sediul la Societatea americană de geografie (Vezi Sherman David Spector, op. cit., p. 273). 33 La data publicării „celor patrusprezece puncte” (8 ianuarie 1918) guvernul S.U.A. incă mii spera să desprindă Monarhia dualistă de Germania și să-i păstreze integritatea, consi- derind-o necesară pentru asigurarea echilibrului in Europa. Așa se explică contradicția pe care se bazează acest program politic. Pe de o parte recunoaște dreptul popoarelor de a hotărî singure asupra propriilor destine, pe de alta, la punctul zece, popoarelor din Austro-Ungarla li se recunoaște doar „o largă autonomie” ceea ce contravenea aspirațiilor acestora de a se constitui in state naționale unitare șl independente. (Pierre Renouvin, La trăite de Versailles, p. 118). Poziția S.U.A. față de Monarhia austro-ungară a fost revizuită in cursul anului 1918 cind sub presiunea luptei popoarelor pentru autodeterminare național-statală, guvernul Marii Britanii mai intîi, șl apoi și guvernul S.U.A., au recunoscut anacronismul acestui imperiu șl s-au pronunțat pentru dreptul națiunilor care-1 compuneau la a se constitui tn state naționala de sine stătătoare sau a se uni cu frații lor din statele deja existente. www.dacoromanica.ro 13 ROMÂNIA ȘI TRATATELE DE pace DE LA PARIS 1919—1920 2083 acestei probleme (dezmembrarea Imperiului austro-ungar — C.B.), deoa- rece actualul conflict a asumat prin el înșuși, printre alte scopuri, și pe acela de a soluționa acele probleme care, de teama unui război mondial, au rămas nesoluționate de-a lungul ultimelor decenii... A-i permite să trăiască după acest război printr-un oportunism politic îngust, care ar aparține doar guvernelor nu și popoarelor, ar însemna să se trădeze pacea viitorului”. Un rol important în modificarea politicii americane față de Austro- Ungaria și implicit față de lupta poporului român pentru realizarea unității național statale l-a avut intensa propagandă desfășurată de numeroși repre- zentanți ai vieții politice românești în mediile politice americane. Sesizînd ponderea economică și militară pe care Statele Unite o aveau în război și, prin urmare, cuvîntul greu ce aveau să-l aibă în reglementările de pace, guvernul român a inițiat o amplă acțiune de persuasiune pentru a lămuri pe americani asupra naturii și justeței revendicărilor românești și a cîștiga sprijinul lor la Conferința de pace 37. Consecințele acestei ample campanii de propagandă s-au reflectat printre altele și în documentele elaborate de Inquiry Comission, documente pe baza cărora personalități marcante ale vieții politice și științifice americane s-au pronunțat pentru dreptul la autodeterminare al românilor aflați sub dominație străină iar, în final, acest drept a primit o recunoaștere oficială din partea guvernului nord-american. Pe măsură ce sfirșitul anacronicei Monarhii austro-ungare devenea inevitabil ca urmare a înfrîngerii militare suferite pe front și a luptelor de eliberare din interior, experții americani își intensifică activitatea și oferă guvernului S.U.A. nu numai ample informații cu privire la fiecare dintre națiunile care compuneau această Monarhie, ci și soluțiile politice, reglementările de ordin teritorial, economic și strategic pe care repre- zentanții fiecăreia dintre aceste națiuni urmau să le ridice în fața forumului de pace pentru a primi consacrarea juridică și recunoașterea internațională. în ce privește Eomânia, rapoartele experților americani recunosc unanim dreptul poporului român la unitate național-statală pe baza prin- cipiului naționalităților. Cele peste douăzeci de studii38 întocmite de 27 27 C, Botoran, O. Matichescu, Documente străine despre lupta poporului român pentru făurirea statului național unitar, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1980. ’8 Printre cele mai importante studii aflate în Biblioteca Congresului S.U.A., secția manuscrise, amintim : A Memorandum on the Balkan Problem de John F. Karter jr.; The Roumanian People de William Howel Reed A.M. ; The German and Auslrian Solutions of the Near Eastern Question de R. J. Kerner ; Some Notes on Balkan Problems de Jacob Gould Schur- man : The Auslria-Ungarian Policy in the Balkans de Stephen P. Duggan ; To appendix of Trealies and Documents Concerning Frontier Problems in the Balkans de W. S. Monroe; Memo- randum on Raclai Participation in the Gooernment of Austria-Hungary de R. J. Kerner; Social and Economic Basis of Naționalism in Hungary Statisticul Study de Charles Seymour ; Minoritics in Austria-Hungary de R. J. Kerner ; Epitome of Boundaries in Austria-Hungary de Charles Seymour și altele. Baza documentară a acestor studii o constituiau lucrările unor reputați istorici cum sînt : W. MHler, The Balkans, New York, 1911 ; F. Fox, The Balkan Peninsula, London, 1915; N. Forbes, A History of Bulgaria, Serbia, Greece, Rumania, Turkey, Oxford, 1915; D. Mltrany, Greaier Romanța, London, 1917; Seton-Watson, Rumania and the Great War, London, 1915 ; A. C. Sturdza, La terre et la Race roumaines, Paris, 1904 ; A. Djuvara, La lutte des naiionalittes. Paris, 1895 și multe altele. De asemenea, erau utilizate datele recensămîntulul efectuat de autoritățile austro-ungare în 1910 șl cele ale recensămlntelor efectuate de autoritățile țariste în 1897 șl 1907. www.dacoromanica.ro 2084 CONSTANTIN BOTORAN 14 Inquiry Comission în. care erau analizate multiplele aspecte ale problemei naționale românești conțin date extrem de interesante și aprecieri con- forme adevărului istoric cu privire la situația fiecărei provincii românești care pînă la anul 1918 s-au aflat sub dominație străină. Ele cuprind, de asemenea, aprecieri asupra originii și provenienței poporului român în spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră, a luptei sale pentru păstrarea ființei statale în evul mediu, a împrejurărilor istorice vitrege în care a trebuit să înfrunte atacurile marilor imperii vecine, care rîvneau la bogățiile sale și urmăreau să-l îngenuncheze. „Românii trăiesc astăzi pe locurile unde au trăit cu cinsprezece secole în urmă strămoșii lor daci și romani” scria în memorandumul său John F. Carter jr. După invazia populațiilor migratoare „care au trecut ca apa peste pietre”, continuă el, „românii au luptat neîntrerupt și cu succes împotriva turcilor, fiind un bastion de nădejde al apărării creștinității și neavînd niciodată statutul de provincie turcească pe care l-a avut Ungaria” 3B. în cuprinsul acestor studii erau indicate provinciile românești care se aflau sub dominația imperiilor vecine, se descria pe larg politica de deznaționalizare și asimilare forțată practicată de autoritățile austro-ungare și cele țariste și pe baza unor multiple date și fapte de ordin istoric și etnico-lingvistic ajungeau la concluzia necesității și inevitabilității prăbușirii imperiilor multi- naționale, a formării și întregirii pe ruinele acestora a statelor naționale printre care și a statului național unitar român. La 31 decembrie 1917 Memorandumul întocmit de Jacob Gould Schurman asupra problemelor balcanice pentru informarea colonenului House, releva că „teritoriile locuite de români în Austro-Ungaria ar putea fi încorporate la România pe baza principiului naționalităților. Ele sînt Transilvania, Banatul și Bucovina” 39 40. La rîndul său, R. J. Kerner după ce demonstra, pe baza datelor statistice, lipsa de drepturi politice a românilor și a altor națio- nalități din cadrul Imperiului austro-ungar ajungea la concluzia că „Ro- mânii din Austro-Ungaria în mod natural preferă încorporarea la România41 și că „ei privesc spre românii din România pentru eliberarea lor și luptă împotriva maghiarizării limbii și pentru unitatea culturală a tuturor românilor” 42. Cele două rapoarte principale pe baza cărora a fost definită poziția delegației americane la Conferința de pace au fost întocmite de Charles Seymour pentru problemele privind Austro-Ungaria și de Clive Day pentru problemele balcanice. Capitolul al III-lea al raportului întocmit de Charles Seymour în care se analizau realitățile etnice, lingvistice și religioase din Transilvania și Bucovina nu lăsa nici o urmă de îndoială 39 B.C. S.U.A., Manuscript Division, dosar 36, American Peace Comission to Versatile» 1918—1919 (A. Memorandum on the Balkan Problem), f. 16 și 18. 41 Ibidem, dosar 26, f. 5. (Some Notes on Balkan Probiems). 41 Ibidem, dosar 22, f. 28 și 50 (Memorandum on Raclai Participation in the Govern- ment of Austria-Hungary). 41 Ibidem. www.dacoromanica.ro 15 ROMÂNIA ȘI TRATATELE DE PACE DE LA PARIS 1919—1S20 2085 cu privire la caracterul românesc al acestor provincii și prin urmare la legitimitatea unirii lor la România 43. Rapoartele experților din Anglia, Franța și Statele Unite ale Americii au contribuit într-o mare măsură la clarificarea problemelor și au ușurat luarea deciziilor în cadrul Conferinței de pace. Valoarea concluziilor pe care le conțineau era atestată de însăși faptul că mulți dintre autorii acestora au fost incluși în comisiile de lucru ale Conferinței contribuind prin aceasta la stabilirea cît mai conformă cu principiul naționalităților a frontierelor noilor state. în cazul definitivării frontierelor României, de pildă, Comisia era compusă din Sir Eyre Crowe și Allen W. A. Leeper (cel care în studiul tipărit în 1918 susținuse cu căldură cauza unității naționale a poporului român)44 din partea Angliei; Andrâ Tardieu și Jules Laroche din partea Franței, Giacomo de Martino și Contele Vanutelli-Rey din partea Italiei; Clive Day și Charles Seymour din partea S.U.A. Pe lingă faptul că mulți dintre ei erau specialiști de înaltă autori- tate care, prin numeroase studii dovediseră o bună cunoaștere a reali- tăților din fostele imperii multinaționale, dispuneau de un vast și prețios material documentar întocmit de experți incluși în Comisiile de studiu și documentare din țările respective. Din vasta lor corespondență de la Conferință (cea mai mare parte dintre cei amintiți și-au scris memoriile în anii care au urmat) reies responsabilitatea și grija manifestate în furni- zarea faptelor și a concluziilor pe baza cărora s-au adoptat deciziile finale. Contactele strînse, oficiale și neoficiale, pe care aceste personalități le-au întreținut cu reprezentanții României prezenți la Conferință, i-au ajutat să le cunoască mai bine doleanțele, să le înțeleagă reacțiile și, uneori, protestul față de tratamentul aspru la care au fost supuși din partea „Celor Patru Mari”. Datorită muncii minuțioase și responsabile a acestor comisii, a puternicei influențe pe care au exercitat-o în luarea deciziilor, Conferința a adoptat în majoritatea cazurilor soluții juste iar în ce pri- vește România delimitarea detaliilor noilor frontiere, așa cum este oglin- dită în tratatele de pace, s-a făcut în concordanță cu principiul naționali- tăților ținîndu-se seama de precizările etnico-geografice conținute în actele de autodeterminare și hotărîrile de unire din cursul anului 1918. în legătură cu aceasta, istoricul Victor S. Mamatey consideră pe bună dreptate că ceea ce s-a realizat la Paris în 1919 în materie de reglementări teritoriale nu trebuie nici minimalizat, nici exagerat. El arată că „în cazurile în care ei (participanții la Conferință) au reușit totuși să elaboreze reglementările teritoriale, ele nu au fost, fără îndoială, perfecte, dar proba- bil ele au fost cel mai bun lucru ce putea fi realizat în acele condiții. Cea mai bună dovadă a înțelepciunii reglementărilor teritoriale referi- toare la centrul și estul Europei este poate faptul că ele s-au dovedit a fi durabile”. Și aceasta tocmai datorită faptului că „... noile națiuni latach 1670—1815, Warszawa, 1963. Lucrarea de cel mai mare interes, care prezintă Întregul schimb comercial al orașului Gdaiisk in perioada 1651 — 1815 sintetizat in tabelele statistice este monografia lui C. Biernat, Statystyka obratu towaroivego Gdatiska u> latach 1651—1815, Warszawa, 1962. * Bibliografia mai nouă privitoare la importanța comerțului exterior polonez in Marea Baltică din secolul al XV II-lea în studiul nostru Relațiile economice dintre fărilc române și Polonia tn secolul al XVII-lea (in mss.). ’ St. Kutrîeba, GdaAsk, p. 136. 8 W. S. Unger, Trade Ihrough the Sound, p. 206. 8 In ultimul timp, in ce privește comerțul englez în Baltica s-au impus lucrările istori- cului finlandez Sven-Erik Anstrom, care, pe baza arhivelor din Anglia, a studiat dezvoltarea întregului comerț extern englez din secolul al XVII-lea îndreptat spre Marea Baltică. Dintre lucrările lui vezi : From Cloth lo tron. The Anglo-Baltik Trade in the Late Seuenteeth Century, Part. I, The Growth, Structure and Organization of the trade. Helsinki, Societas Scientiarum Fennica Commentationes Humanorum Litterarum XXXIII, I, 1963; recenzată in „The Eco- nomic History Review”, 1964, voi. 17, p. 182—183. F. I. Fircher, London’s Export Trade in the Early XVII Century, în „The Economic History Review”, 1950 ; Schulin Emst, Englands Russenhandel im 17. u. 18. Jahrhundert, în „Vierteljahrschrift filr Sozial — und Wirtschaftsges- chichte” voi. 48 (1961), nr. 4, p. 503—537 ; R. H. Tawnay, Business and Politics under James I. Lionel Cranfield as Merchant and Minister, Cambridge University Press, 1958; Clare C. N., Guide to English Commercial Statistics 1696—1782. Royal Historîcal Society, London, 1938. 10 în ce privește istoricul Companiei de Răsărit și comerțul desfășurat de ea cf. R. W. K. Hinton, The Easiland Trade and the Common Weal in the Seoenleenth Century, Cambridge Uni- versity Press, 1959, recenzată în „The Economic History Review” 1959, nr. 2, p. 280—282; Zins Hcnzyk, Geneza angliejkiej Kompanii Wschodniej (Eastland Company) zr. 1579, în „Zapiski Historyczne” tom. 29 (1964), nr. 2—3, p. 3—42. 11 Despre Compania moscovită cf. S. Liubimenko, Les relations commerciales et politiques de l’Angleterre aoec la Russie avant Pietre le Grand, Paris, 1933. 18 T. C. Smout, Scottish commercial Factors in the Baltik at the End of the Seventeenlh Century în „Scottish Historîcal Review” XXXIX (1960); idem, Scottish Trade on the Eve of Union 1660—1707, Edinburg, Ollver and Boyd, 1963. în ce privește pe negustorii scoțieni în Polonia cf. Papers relating to the Scots in Poland 1576—1793, Edited with an Introduction by A. Francis Steuart, Edinburg, 1915. www.dacoromanica.ro 2110 LUDOVUC DEMfiNY 4 Prin comerțul desfășurat de către negustorii englezi și scoțieni, mărfurile din Anglia ajungeau la diferitele iarmaroace și orașe din Silezia, Polonia, Moravia, Slovacia, orașe vizitate cu regularitate și destul de des de către negustorii din Transilvania. Cumpărate la aceste iarmaroace și tîrguri, mărfurile engleze ajungeau la noi. Este suficient să enumerăm aici numai cîteva din orașe din care — așa cum ne atestă izvoarele — se aduceau la noi mărfuri din Anglia ca : Gdansk, Torun, Wroclaw, PreSov, Koăice, LevoCea, Bordejov, dar mai cu seamă Cracovia, Lvov, laroslav și Tarnow, cu care contactul comercial transilvănean era aproape în tot cursul secolului al XVII-lea neîntrerupt13. Marfa englezească era adusă însă nu numai de negustorii autohtoni sau de cei stabiliți în Transilvania, ci și de comercianții scoțieni, care veneau și ei, deși se pare sporadic, cu mărfurile lor în tîrgurile noastre. în publicația Papers relating to the Scots in Poland, printre cei mai mult de 100 de negustori scoțieni din Polonia despre activitatea cărora se dau informații, sînt pomeniți și negustori care au fost în Transilvania. Astfel, John Phorbas declara la 1601 că un oarecare Jan Holland, mare comerciant scoțian a pierdut cu ocazia aface- rilor sale comerciale în Transilvania 10.000 de zloți14 *. în 1603, un alt comer- ciant scoțian din Cracovia depunea mărturie că Peter Lindsay, negustor scoțian și el, a decedat în Transilvania la 28 noiembrie 1602 în orașul Alba lulia, lăsînd un testament pe care el îl depune în fața autorităților, pentru ca cei în drept să se poată folosi de moștenirea lor 16. Vorbind de legăturile comercianților scoțieni din Polonia și Transilvania, trebuie să ținem seamă de strînsele relații dintre Ștefan Bâthory care, odată ajuns pe tronul Poloniei, menținea legături strînse cu Transilvania. De fapt, primele privilegii mai ample au fost acordate negustorilor scoțieni în Polonia tocmai de către Ștefan Bâthory 18. Printre mărfurile engleze care sînt prezente în permanență, în toată perioada studiată, pe piața transilvăneană, trebuie amintit înainte de toate, postavul englezesc, care pătrunde mai ales pe calea comerțului nordic, adus de negustorii englezi și scoțieni în diferitele porturi ale Mării Baltice și în diferitele orașe din Polonia17. Ca sortiment și calitate, postavul englezesc care apare pe piața transilvăneană, moldoveană și a Țării Eomânești este de mai multe feluri. în primul rînd, postavul englezesc fin sau londrina fină. în socotelile vamale transilvănene, el apare sub numele de fajlondis, faylondis, cuvînt care s-a format și la noi ca și la polonezi18 sub influența germană din fein 13 A se vedea tn acest sens socotelile vamale de la Cluj-Mănăștur pe anii 1599 —1G36 (cu unele interpretări) tn Arhivele Statului Cluj, fondul orașului Cluj, Socoteli, voi. 18—21. 14 Papers relating lo the Scots in Poland..., p. 61. 13 Ibidem, p. 65. 13 Ibidem, p. 1 — 5. 17 A. Mșczak, Rola konlakldw z zagranica w dziejach sukienniclwa polsikego XVI i plerwszejpolowy XVII wieku, în „PrzegladHlstoryczny”, 1952, nr. 2, p. 245—250 ; M. Wolanski, Zwiazki handlowe Slaskaz Rzeczapospolila w XVII wieku za szczegdlnym uwzglednieniem Wrocla- wia, Wroclaw, 1961, p. 170 și urm.; Sz6kely GyQrgy, Niederlăndische und englische Tucharten im Mitteleuropa des 13—17. Jahrhunderls, In „Annales Universitatis Scientiarum Budapcstiensis de Rolando EiJtvBs nominatae” Secjia Historlea, Tom. VIII, 1966, p. 30 șl urm. 18 Antoni Maczak, Sukienniclwa Wielkopolskie XIV—XVII wiek, Warszawa, 1955, p. 231; S. Hoszowski, Ceny we Lwowie w XVI i XVII w. Lwow, 1928, p. 188 și A. Maczak, Rola konlakldw.. .,p. 245. www.dacoromanica.ro 5 RELAȚII ECONOMICE INTRE TRANSILVANIA ȘI ANGLIA (SEC. XVII) 2111 londisch19. Londrina fină, după cum arată însuși numele ei, era produsă la Londra și în împrejurimile orașului, ea figurînd deseori în izvoarele transil- vănene sub denumirea generală de stofă englezească sau anglie, pe lîngă cea de londrină sau londrină fină. Este greu de stabilit cu exactitate cantitatea de londrină fină importată în prima jumătate a secolului al XVH-lea. Greutățile sînt de mai multe feluri. Singurele izvoare care ar putea să ne dea informații mai precise ar fi socotelile de tricesimă, soco- telile de vamă. Pentru Moldova și Țara Românească nu dispunem de asemenea de socotelile interne pentru perioada studiată. Dintre socotelile de tricesimă cu privire la Transilvania, s-au păstrat sau cel puțin pînă în prezent au fost depistate doar cele de la Cluj-Mănăștur (pentru anii 1599— 1636 cu unele lipsuri) și cele de la Turnu Roșu. Ne lipsesc deci socotelile de la majoritatea punctelor de tricesimă transilvănene, ceea ce face practic imposibilă stabilirea, pe baza izvoarelor interne, a cantității de londrină fină adusă în Transilvania. Nu au fost studiate însă în acest scop socotelile de vamă ale unor orașe ca laroslav, Cracovia, Lvov, Tarnow, Preăov, Gdarisk, Wroclaw, Viena și altele, orașe prin intermediul cărora stofa engleză ajungea în Transilvania. în același timp trebuie avut în vedere și faptul că chiar dacă am avea la îndemînă toate socotelile de tricesime interne și externe și am scoate din ele cantitatea de postav englezesc importat anual în Transil- vania datele obținute tot nu ar reflecta întreaga cantitate de marfă. Mai întîi că, în lumea feudală a privilegiilor, unii negustori erau scutiți de vămi, alții o răscumpărau prin sume anuale generale. Apoi, mărfurile străine aduse din orice parte a Europei pe seama curții princiare nu erau nici ele supuse la vamă. Cît privește nobilimea, ea era scutită în general de vamă dacă mărfurile străine erau aduse spre folosință personală și nu cu scopul de a face comerț cu ele. în felul acesta dacă un negustor aducea mărfuri străine pe seama unui nobil la comanda acestuia, el era scutit de a plăti vamă. Toate acestea deschideau drumul ocolirii vămilor. Hotărîrile dietelor Transilvaniei sînt pline de paragrafe referitoare la pedepsirea acelora care ocolesc punctele vamale, aducînd în țară mărfuri pe căi și poteci ascunse sau care obțin scutiri vamale nedrepte. Revenirea permanentă la aceste hotărîri arată și ea că măsurile luate erau insuficiente. Este evident că, fiind vorba de o marfă de lux cum era londrina fină folosită cu precădere de către nobili și orășeni înstăriți ea pătrundea în Transilvania în cantități importante fără să fi fost înregistrată în socotelile vamale. Iată de ce considerăm că nici datele furnizate de socotelile vamale, chiar dacă ele ni s-ar fi păstrat integral, nu ar putea oferi date exacte despre volumul total de postav englezesc care era adus în Transilvania. Cu toate acestea ni se pare că ar fi o greșeală dacă am neglija reproducerea unor date totalizatoare cu privire la cantitatea anuală de postav englezesc importată chiar dacă ele sînt parțiale și incomplete. Aceste date oferă totuși o anumită imagine. Socotelile vamale de la Cluj-Mănăștur, păstrate cu unele întreruperi din 1599 și pînă la 1636, ne oferă o imagine interesantă despre cantitatea de londrină fină adusă din Polonia pe piața din Cluj de diferiți negustori. Prelucrate statistic, aceste date ne dau următoarea imagine: w GyOrgy SzĂkely, Niederlăndische und englische Tucharten..., p. 32—34. www.dacoromanica.ro 2112 LUDOVIC DHMfiNY 6 Anii: 1599 1613 1614 1615 1616 1618 Cantitatea 30,5 valuri și 10 coți 36,28 valuri și 12 coți 63,50 valuri 49 valuri 46,5 valuri 72,5 valuri Reiese că se aducea anual la Cluj numai din Polonia o cantitate de 10,5 pînă la 107 de valuri de postav englezesc fin, de londrină fină. Ce reprezintă această cantitate ? Un val de londrină fină a vea de la 28 la 30 de coți. Pentru un costum de haine erau necesari 5—6 coți de lon- drină. Prin urmare chiar dacă ținem seama de faptul că datele referitoare la cantitatea de londrină fină înregistrată în socotelile vamale de la Cluj- Mănăștur în 1636 sînt incomplete, este evident că nu putem vorbi de cantități foarte mari de londrină fină importată din Polonia la Cluj. Chiar dacă luăm anul 1630, cînd s-a înregistrat cantitatea cea mai mare de londrină fină importată, constatăm că este vorba de cca. 3000 de coți de postav, suficient pentru confecționarea a cca. 500 de costume. Trebuie însă să ținem seama de faptul că se aducea la Cluj londrină fină nu numai prin Polonia. Astfel, de exemplu, la 31 mai 1630 se aducea din PreSov (R. S. Cehoslovacă), alături de alte mărfuri, și un val și jumătate de lon- drină fină plătindu-se o vamă de 4,50 florini renani20. La cîteva zile după aceea, alți negustori clujeni aduceau un val de londrină fină, plătind o vamă de 3 florini renani21 22 23 24. Trebuie să menționăm aici faptul că, în acest an, mărfuri foarte multe erau aduse din Viena, printre care și stofe diferite, dar cu excepția a doi negustori clujeni (care aduceau londrină obișnuită) de la Viena nu s-a adus londrină fină. în 1630 au sosit la Cluj și negustori din Constantinopol cu foarte multe mărfuri, dar nici aceștia Anii: 1599 1613 1614 1615 1616 1618 Vama in florini 61 109,25 127,40 73,50 69,75 108,75 nu aduceau londrină fină. în 1632 din nou întilnim negustori care aduc la Cluj londrină fină din PreSov 22. Date asemănătoare deținem și pentru anii 1633 23 și 1635 24 și pentru alți ani din primele trei decenii ale secolului al XV 11-lea. Este adevărat că mai sporadic, dar londrină fină se mai 20 Arhivele Statului Clu j, fondul orașului Cluj, Socoteli 18 b, fasc. IV, f. 21. 21 Ibidem. 22 La 8 februarie 1632, Kapusi Antal aducea printre alte mărfuri șl un val și jumătate de londrină fină, plătind o vamă deM,50 florini renani. (Cf. Arh. St. Cluj, fondul orașului Cluj, Socoteli, voi. 19, fasc. VII). La 10 iunie, Domtsy Orsolya aducea de la Preăov 1(2 val de londrină fină, la 13 iunie alti 2 negustori aduceau tot de acolo 2 valuri de londrină fină. la 14 decembrie alți 2 negustori aduceau 3,5 valuri de londrină fină, plătind o vamă de 15,75 florini renani. 23 La 3 iunie 1635, un oarecare Ambrus Gergely aducea 1(2 val de londrină, obișnuită. Cf. Arh. St. Cluj, fondul orașului Cluj, Socoteli, voi 19. fasc. XII. 24 La 23 iunie și 5 iulie, doi negustori clujeni aduceau din Preăov 7 valuri de londrină fină, plătind in total 31,50 de florini renani vamă, Cf. Arh. St. Cluj, fondul orașului Cluj, Socoteli, voi. 20, fasc. I. www.dacaromanica.ro 7 PFT.AȚTT ECONOMICE intre transilvania și ANGLIA «SEC. XVII) 2113 1621 1622 1623 1630 1632 1633 1634 1635 1636 — 26 valuri — 107,40 valuri 29,5 valuri 52 valuri 17 valuri 44 valuri 10,5 valuri aducea la Cluj și prin Viena sau chiar prin Levocea și Gdansk sau, prin alte orașe în afara regatului Poloniei. La astfel de exemple ne putem referi tot din 1635, cînd un negustor din Cluj aducea de la Viena, la 18 septembrie, printre foarte multe alte mărfuri, și un val de londrină fină, plătind o vamă de 4,50 florini2s. în 1637, la 28 octombrie, doi negustori aduceau la Cluj 2,5 de valuri de londrină fină de la Levofia 26, iar altul aducea aceeași marfă în cantitate de un val, la 20 februarie 1635, din orașul Gdansk 27. Mai semnalăm și faptul că în unele cazuri nu se preci- zează din ce direcție se aducea londrină fină la Cluj. Avînd în vedere toate acestea și ținînd seama și de cantitatea de alte stofe străine importate la Cluj prin vama de la Cluj-Mănăștur, putem conchide că se aducea la Cluj o cantitate apreciabilă de londrină fină, marfă de lux, folosită cu precădere de vîrfurile societății feudale și de orășenii înstăriți. Ce reprezenta valoric cantitatea de londrină fină adusă la Cluj și înregistrată la vama de la Cluj Mănăștur ? La această întrebare, socotelile vamale ne dau un răspuns clar, indicînd întotdeauna vama plătită de negustor. Avînd în vedere că dintr-o cantitate de marfă în valoare de 100 florini se percepea o vamă de 3 pînă la 4,5 florini, putem calcula și valoarea totală a cantităților de londrină fină importate pe an. Dar să reproducem datele referitoare la vama plătită în diferiți ani pentru londrină fină adusă la Cluj prin Polonia. 1622 1630 1632 1633 1634 1635 1636 78 321 128,25 234 76,50 197,25 47,25 Dacă comparăm vama cu cantitățile reproduse mai sus observăm oscilații foarte mari. Astfel, dacă în 1599 pentru 30,5 valuri s-a plătit o vamă de 61 de florini, adică în medie cîte 2 florini pe val, în 1622 s-au plătit 78 de florini pentru 26 de valuri sau în 1636 cînd numai pentru 10,5 valuri s-au plătit 47,25 florini, adică în medie 4,5 florini pentru un val. Desigur că este vorba nu atît de oscilarea coeficientului de vamă, ci de creșterea prețului la londrină fină, creștere ce se înregis- trează în cursul primelor patru decenii ai secolului al XVII-lea, perioadă la care se referă datele noastre. Dacă ținem seama de faptul relatat mai sus, prețul unui val de postav englezesc, preț apreciat la vamă, evalua astfel: 25 Ibidem. M Ibidem, voi. 20, fasc. V. 27 Ibidem, voi. 20, fasc. II. www.dacoromanica.ro 2114 LUDOVIC DEMENT 8 Anii: 1599 1613 1614 1615 1616 1618 1622 1630 1632 1633 1634 1635 1636 Prețul unui val de londrină fină In florini: 66,66 100 66,66 50 50 50 100 100 106 150 150 150 150 Subliniem că este vorba de valori medii calculate de noi pe baza coeficientului de vamă de 3 :100 neținînd seamă de oscilațiile în coeficient. După aceste date un val de 28 de coți de londrină fină valora între 50 și 150 de florini. Acest preț apreciat de vameși nu era de fapt cel de pe piața orașului Cluj, căci vama se calcula pe acele timpuri în felul următor. Se lua ca bază prețul mărfii în locul unde era ea achiziționată la care se adăugau cheltuielile de transport și din această sumă se lua vama între 3 și 4,5%. în realitate pe piața internă londrină fină era în general mai scumpă- Ne vom referi la datele furnizate de așa numitele limitații, adică liste de prețuri maximale stabilite de Dieta Transilvaniei tocmai în dorința de a opri scumpirea mărfurilor pe piață. După cea mai completă listă de prețuri maximale din perioada la care se referă datele noastre din socotelile de tricesimă de la Cluj-Mănăștur constatăm că ceea ce apare în socoteli sub londrină fină (fajlondis) este o stofă de sortimente și culori diferite, în lista din 1627 dată de principele Gabriel Bethlen apar 10 sortimente de londrină fină 28 *, iar prețul unui cot de londrină fină variază după cali- tate de la 2,25 fl. pînă la 4,25 fl. Reiese din aceste date că prețul unui val de londrină englezească oscila în 1627 între 67,50 fl. și 127,50. în deceniul al Vl-lea prețul londrinei fine era și mai ridicat. La 10 decem- brie 1655 Gh. Râkoczi al II-lea cerea clujenilor să-i procure ,,5 coturi de postav englezesc din cel mai frumos, de culoare albă sau verde”. în caz de nu s-ar găsi această culoare de vînzare la Cluj să-i trimită de culoare cenușie 2fl. Pe seama principelui s-au mai procurat încă 6 coturi de postav; astfel el poruncea vameșului din Cluj-Mănăștur, Ștefan Farago să plătească negustorului loan Âdâm pentru cele 11 coturi de postav englezesc suma de 77 de fl., căci un cot costa 7 florini30. Din cele relatate se vede că un val de londrină fină costa la acea dată circa 210 florini. Nu este lipsit de interes să comparăm prețul fixat pentru un cot de londrină fină în 1627 cu prețul unor produse autohtone, produse care constituiau obiect de export, sau obiect de un consum mai larg. Pe cînd londrină fină costa între 2,25 și 4,25 fl. cotul, postavul de Sibiu și Brașov costa între 0,45 și 0,75 fl. O piele de bou tăbăcită de calitatea cea mai bună era fixată la 2,65 fl. bucata, o seceră 0,07 fl. bucata, cel mai bun bou care putea exista în țară 14 fl. bucata, o vacă stearpă foarte bună 28 N.igy Ivân, Arucikkek szabălyzala 1627 is 1706 tvekbtil... (Reglementarea de prețuri din 1627 șl 1706), în „Migyu Tortânelmi Târ”, Pesta, 1871, voi. XVIII, p. 210. 23 Cf. Scrisoarea principelui Transilvaniei adresată județului primar al orașului Cluj păstrată in Arh. St. Cluj, fondul orașului Cluj, Fasc. III, nr. 351. 30 Arh. St. Cluj, fondul orașului Cluj, Fasc. III, nr. 356. Scrisoarea lui Gh. Râkdczl din 14 aprilie 1656 dată la Alba lulia. www.dacoromanica.ro 9 RELAȚII ECONOMICE INTRE TRANSILVANIA ȘI ANGLIA (SEC. XVII) 2115 6 fl. bucata, un miel foarte bun 0,32 fl. bucata, un funt de carne de bou, frumoasă și grasă, 2 dinari, iar carnea de vacă 1,5 denari funtul. De altfel un bou costa în general în Transilvania după același tarif între 5 și 14 florini, ceea ce însemna că nici chiar cu prețul celui mai bun bou nu se putea cumpăra în Transilvania, în 1627, londrina fină suficientă pentru un costum de haine. Cercetările întreprinse în arhivele din Transilvania precum și hotă- rîrile dietale privitoare la stabilirea prețurilor la diferite mărfuri dovedesc că londrina fină cu toate că era o stofă foarte scumpă, se găsea în mod curent în Transilvania. Din ea se confecționau diferite obiecte de îmbră- căminte. De fapt nu există vreun tarif vamal sau listă de prețuri cuprinzînd stofe, în care londrina sau londrina fină să nu figureze. La fel stau lucrurile și în ce privește listele de prețuri fixate pentru breslele de croitori, în care iarăși diferite feluri de îmbrăcăminte confecționate din londrină fină apar în mod curent. Este de menționat, de asemenea, că cercetarea inven- tarelor de bunuri mobile și a actelor de testare ale unor familii nobiliare ne-a dus la aceeași constatare că printre obiectele inventariate în mod curent se găsesc haine de londrină fină, costume, mantale etc. Ne vom rezuma aici la cîteva exemple. în tariful vamal din 1 februarie 1603 în capitolul de stofe se arată că „pentru un val de stofă londrină (ab una pecia panni IdnăiscTi) (se plătește o vamă — n.n.) de 2 fl.”, „pentru un val de stofă londrină obișnuită — 1,50 fl.” 31. în lista de prețuri maximale pentru diferite mărfuri stabilite la 23 iunie 1609 se vorbește de un dolman scurt confecționat din londrină s2. în aprilie 1615 Gabriel Bethlen porun- cește judelui orașului Bistrița să achite negustorului Francisc K6k suma de 136,5 fl. din darea anuală a orașului pentru cele 45,5 coturi de postav englezesc fin cumpărate de principe pentru oamenii săi de la curte 33. Un sortiment bogat de londrină fină găsim în lista de prețuri maximale editată de Gheorghe Eâkdczi I la 1642. Londrina fină figu- rează și în tariful vamal de la Cluj din 1620 34. Londrina fină era folosită nu numai în Transilvania, ci și în Moldova și Țara Bomănească. Aici ea pătrunde mai ales din Transilvania, fiind cumpărată de negustorii din Țara Bomănească sau cei care duceau mărfuri în această țară din Brașov și Sibiu mai ales. însăși domnii Țării Bomânești sau unii din marii boieri nu o dată în cursul secolului al XVII-lea soli- citau sprijinul judelui de Brașov ori de Sibiu sau al principelui Transil- vaniei pentru a obține londrină fină și scutirea de vamă pentru această stofă cumpărată pentru uz personal. Londrina fină era deseori și obiect de cadou în relațiile dintre principele Transilvaniei și domnii Moldovei și Țării Bomânești. Un interesant inventar de bunuri mobile din 1656 făcut la Tîrgoviște confirmă și el că londrina era prezentă și în Țara Bomâ- nească. Se pomenește în acest inventar de o șapcă făcută din postav englezesc îmblănită cu blană de rîs 3S. 81 Monument a Comitialia Regnl Transylvaniae, voi. V, p. 184. sa Ibidem, voi. VI, p. 143. a’ Cf. Scrisorile lui Gabriel Bethlen adresate judelui Bistriței fn aprilie 1615 și la 10 mai 1615, Arh. St. Cluj, fondul Orașului Bistrița, 1615, nr. 15 și 19. 81 Jakab Elek, Okleuiltâr Kolozsoăr tOrtinete măsodik is harmadik kbtetihez (Dlplomatariu la volumele II și III ale Istoriei Clujului), Budapesta, 1888, p. 244. M S. Szllâgyi, II. Răkoczi GySrgy is az eurâpai diplomăcia (Gheorghe Răkdczl al II-lea și diplomația europeană), Budapesta, 18, p. 351. www.dacoromanica.ro 2116 LUDOVIC DHMENY 10 O altă stofă englezească prezentă pe piața din Transilvania era londrina obișnuită, mai grosolană și mai groasă decît londrina fină obiș- nuită. în Transilvania deseori ea figurează în documente sub numele de longisch, londisch, sau londisch, mdgarus, iar în socoteli vamale kdzlondis sau pur și simplu angliai poszto adică postav englezesc, care apare, de altfel, și în tariful vamal din 1620 de la Cluj 3’. Cantitățile de londrină obișnuită importate prin Polonia spre Cluj erau mai reduse decît cele de londrină fină. Iată anii și cantitățile în care ea era importată în acest oraș: Anii: 1599 1633 1634 1635 1636 cantitatea: 2,5 valuri 6 valuri 2,5 valuri 7 valuri 2,5 valuri vama : 3,75 n. 13,50 fl. 5,625 fl. 15,75 n. 5,25 fl. Prima constatare care se impune e că londrina obișnuită lipsește cu desăvîrșire la un șir întreg de ani din socotelile tricesimale de la Cluj- Mănăștur pe cînd londrina fină este prezentă în toți anii din care ni s-au păstrat listele mai complete. Apoi vedem în ce privește cantitățile că ele sînt foarte reduse între 2,5 și 7 valuri anual pe cind londrina fină depășea și cantitatea de 100 de valuri anual. Situația nu se schimbă în mod radical chiar dacă ținem seama de faptul că londrina obișnuită, ca de altfel și londrina fină, se aducea la Cluj nu numai prin Polonia, dar și din orașele ca Viena, Preăov, LevoCa, Gdansk și Bordejov. Cantitățile de londrină obișnuite sosite la Cluj prin intermediul orașelor amintite erau foarte mici, în orice caz mult mai mici decît cele de londrină fină. în ce privește prețul londrinei obișnuite, el era mult mai ieftin decît cel al londrinei fine. Pentru un val de londrină fină se plătea o vamă între 2 și 3 fl., pe cînd pentru un val de londrină obișnuită se plătea abia o vamă între 1,50 și 2 fl. O altă stofă scumpă care era adusă în Transilvania în cantități mari, incomparabil mai mari decît londrina fină și obișnuită era carasia. Majoritatea covîrșitoare a cercetătorilor recunosc că această stofă își are originile în industria textilă engleză, ea fiind produsă la Yorkshire 37. Carasia era adusă în Transilvania pe calea comerțului nordic prin Polonia, în recentele lor cercetări istoricii poloni M. Wolanski și A. Maczak au arătat că această stofă era dusă prin Polonia în țările vecine. M. Wolanski analizînd datele oferite de socotelile de vamă din Cracovia arată că în ce privește exportul de carasia din Polonia „dintre orașele transilvănene locul cel mai important ocupă Clujul” 38. El subliniază însă și faptul că această stofă putea să fie nu numai de origine englezească ci și de origine ” Jakab Elek, loc. cil., p. 214 ; Walter Endre, KSzipkori angol textil-importunk gyapjii- tzBoelei (Stofe de lingă englezești importate in Ungaria medievală), In „Szâzadok” 1970, nr. 2, p. 288-300. 17 Cf. E. Lipson, The Economic History of England II, The Age of Merkantilism, ed. a 5-a, Londra, 1948, p. 12; A. Maczak, Rola kontakldiv..p. 245; Walter Endre, op. cil., p. 290-293. u M. Wolaăski, Ziviazkl hancHotoe..., p. 163 Cf. și M. Woiadski, Statystika handlu Slaska z Rzeczd pospolila u> XVII ivleku, Wroclaw, 1963. www.dacoromanica.ro 11 RELAȚII ECONOMICE INTRE TRANSILVANIA ȘI ANGLIA (SEC. XVII) 2117 sileziană. A. Maczak a demonstrat clar că carasia produsă inițial în Anglia lîngă Yorhshire este fabricată ulterior în Olanda, iar de la mijlocul seco- lului al XVI-lea chiar și în Silezia. El menționează că în socoteli apare în 1610 în Polonia karazja slaska, adică carasia de Silezia, alături de carasia din Anglia care este de 1/6—1/4 ori mai scumpă decît cea dintîi3®. Chiar în fața acestei realități din lucrarea lui Maczak apare evident că și în cursul secolului al XVII-lea stofele engleze (inclusiv carasia) pătrun- deau în Polonia în cantități mari și de acolo ajungeau în Transilvania, Moldova și alte țări vecine40. Cele constatate de cercetătorii din Polonia sînt confirmate de cerce- tările efectuate cu privire la Transilvania. într-adevăr în această țară se aduceau cantități însemnate de carasia atît de proveniență engleză cît și de producție sileziană sau de altă fabricație. în această privință este foarte interesantă constatarea pe care ne-o oferă lista de prețuri maximale din 1627 la capitolul de stofe. Printre sortimentele foarte variate de carasia sînt menționate cele din Veneția, Anglia și Silezia. Este intere- sant că stofa numită carasia de Veneția este cea mai scumpă. Carasia de Veneția era de trei feluri, de trei calități: calitatea I-a care se vindea cu 2,25 fl. cotul; calitatea a H-a, cu 2 fl. cotul și, în sfîrșit, calitatea a Jll-a, cu 1,25 fl. cotul. Carasia englezească, incomparabil mai ieftină, era și ea de mai multe calități. Calitatea I-a sau carasia cea mai bună roșie ori albastră se vindea cu 25 de florini valul, adică cu 1 fl. cotul; calitatea a Il-a cu 24 de florini valul, adică cu 0,90 fl. cotul; calitatea a m-a, cu 23 de florini valul, deci cu 0,80 fl. cotul. De altfel, în lista de prețuri se arată că de orice altă culoare ar fi carasia englezească cea mai fină să fie vîndută în Transilvania cu 24 fl. valul, adică 0,95 fl. cotul, iar cele de calitate inferioară să se vîndă între 22 și 23 fl. valul, adică între 80 și 90 de denari cotul41. în sfîrșit, urmează ca preț carasia de Silezia, cea mai ieftină. Și ea era, bineînțeles, de calități diferite și se vindea în Transilvania conform tarifului vamal din 1627 între 15 și 17 florini valul adică, între 75 și 85 de denari cotul. Mai apare în această listă și carasia de Gdansk care costa între 70 de denari și un florin cotul42. Carasia apare și în celelalte liste de prețuri precum și în tarifele vamale din prima jumătate a secolului al XVII-lea. în tariful vamal din 1603 balotul de carasie era impus la o vamă de 6 pînă la 10 fl.43 în lista de prețuri maximale din 1600 se pomenește de dolmane lungi și scurte confec- ționate din carasie, de paltoane din carasie, depantaloni și haină din carasie și altă îmbrăcăminte confecționată din carasie Tariful vamal din jurul anului 1620 de la tricesima din Cluj-Mănăștur cuprinde și el indicații privind mai multe feluri de stofă carasia. După acest tarif vama plătită pentru un balot de carasie este de 10 fl., iar pentru un val 20 de denari. Mai mare este vama la carasia roșu-închis la care se plătește o vamă de 60 de denari valul45. 44 A. Maczak, Sukiennictwo W ielkopolskie..p. 232. 40 Ibidem. p. 233. 41 Nagy Ivân, loc. cit., p. 210. 44 Monument a Cornii falia Regni Transyloaniae, VIII, p. 380. 44 Ibidem, voi. V, p. 194. 44 Ibidem, voi. VI. p. 143, 44 Jakab Elek, op. cit., p. 244. , www.dacoromanica.ro 2118 LUDOVIC DEMfiNY 12 Cît privește socotelile vamale de la Cluj-Mănăștur ele nu conțin precizări cu privire la originea caras iei, nu arată dacă ea este englezească, venețiană sau din Silezia. Constatăm însă că există deosebiri în ce privește vama plătită la aceeași cantitate de carasie, ceea ce s-ar putea explica nu numai prin calitatea deosebită a carasiei de aceeași origine, ci mai de- grabă prin importul la Cluj al carasiei din Anglia și Silezia în același timp. S-ar putea ca în această direcție socotelile vamale din Polonia, în special cele de la Cracovia, să ne dea indicații mai precise atunci cînd ele ne vor fi accesibile. Pînă atunci sîntem nevoiți să rămînem la această constatare generală. însă indiscutabil este faptul că pe piața Transilvaniei era prezentă în prima jumătate a secolului al XVII-lea atît carasia engleză cît și carasia fabricată în Silezia. Neavînd un criteriu direct cu privire la originea carasiei importate la Cluj între 1599 și 1636 din Polonia am tota- lizat la un loc toate datele referitoare la această marfă chiar dacă existau deosebiri în ce privește vama plătită la aceeași cantitate. Datele generali- zatoare ne indică următorul tablou; Anii: 1599 1613 1614 1615 1616 1618 1622 1630 1632 1633 1634 1635 1636 cantita- tea de carasie : 2,5 balo- turi 163 de va- luri 172 de valuri 520 de valuri 2,5 balo- turi și 502 de valuri 224 de valuri 456 de valuri 343 de valuri 666 de valuri 260 de valuri 513 de valuri 312 de valuri 825 de valuri 165 de valuri vama plătită inii. 57,60 34,40 104,20 124,90 61,80 90,60 68,60 133,20 78,00 154,90 93,60 256,24 49,50 Ce reprezentau aceste cantități de carasie pe piața unui oraș de proporția Clujului? Dacă avem în vedere că un val avea 25 de coturi, iar un balot cuprindea 50 de valuri ne putem imagina cantitățile, indicate de cifrele de mai sus. Constatăm astfel că numai prin Polonia se importa o cantitate de carasie care varia între 4200 de coturi în 1613 (cînd înre- gistrăm cantitatea cea mai mică de carasie adusă, ținînd seama de faptul că socotelile referitoare la 1636 sînt incomplete) și 20.625 de coturi în 1635 cînd s-a adus cantitatea cea mai mare. Era vorba deci de cantități apre- ciabile dacă ne gîndim la faptul că din cei 20.625 de coturi de carasie se puteau confecționa mai mult de 4000 de costume de haine bărbătești la o populație de circa 6000—7000 de locuitori cîți avea Clujul în secolul al XVII-lea. Este evident însă că nu populația orășenească a Clujului era aceea care consuma complet această mare cantitate de stofe. în Transilvania se aducea și o altă stofă englezească. Este vorba de saia, care era o stofă la fel de scumpă. După cum menționează cercetă- toarea poloneză Maria Bogucka 4t această stofă apare în socotelile orașului Gdansk și în documentele din secolul al XVH-lea sub numele de saia englezească, saia de Gdansk și saia de Olanda 47. «• Maria Bogucka, Gdatiskie rzemioslo tekstylne od XVI do polomy XVII wieku, Wroclaw, 1956, p. 64 și 65. « Ibidem, p. 64, 73, 77, 87, 88, 84, 94, 102 și 105. www.dacoromanica.ro 13 RELAȚII ECONOMICE ÎNTRE TRANSILVANIA ȘI ANGLIA (SEC. XVII) 2119 în tariful vamal de la Cluj din jurul lui 1620 nu se precizează nimic în legătură cu proveniența sau originea acestei stofe, se spune doar că ea era adusă în valuri întregi sau în jumătăți de valuri, ca și alte stofe scumpe fine și că pentru un val întreg se plătea o vamă de 2 fl.48 Nici în-lista de prețuri din 1627 nu se precizează dacă este vorba de saia din Snglia. Se spune doar că prețul unui cot de saia de calitate bună este de 3 fl.49 Menționăm însă că la diferitele obiecte de îmbrăcă- minte confecționate din stofe scumpe saia se află alături de londrina fină, de carasia scumpă s0. Este și firesc doarece saia este stofa cea mai scumpă după londrina fină. Se limitau oare relațiile comerciale ale Angliei cu Transilvania numai la importul de stofe englezești scumpe ? Este evident că nu. Întîi de toate constatăm faptul că în Transilvania pătrundeau o serie de mărfuri care constituiau obiectul comerțului Companiei Levantului sau ale comerțului desfășurat de englezi și scoțieni în Marea Baltică. Examinarea celor mai mult de două sute de mărfuri înregistrate la vama de la Cluj-Mănăștur ca fiind aduse din Polonia între 1599 și 1636 ne arată că majoritatea lor nu erau mărfuri polone, ci ajungeau la noi pe calea comerțului de tranzit desfășurat de negustorii străini, printre care și mulți englezi și scoțieni. Este evident că o bună parte din condimentele și mirodeniile aduse la Cluj 51 proveneau de la negustorii englezi și scoțieni, ei transportîndu-le pînă la tîrgurile din Polonia, de unde le procurau negustorii transilvăneni sau cei din Moldova. Este însă tot atît de clar că în lipsă de informații directe nu putem preciza care anume dintre mărfurile de tranzit în afară de stofele identi- ficate, erau de origine engleză sau aduse de negustori englezi ori scoțieni. Cu atît mai greu este de urmărit problema mărfurilor din Transilvania care să fi ajuns în Anglia. Informațiile în această privință sînt și mai puține și ceea ce este mai regretabil e că nu există o continuitate în această informație, nu putem aplica metode cantitative de cercetare. Cu toate acestea este sigur că existau mărfuri indigene care în secolul al XVII-lea prezentau interes pentru -Anglia și au fost achiziționate de negustorii englezi ori scoțieni. Informațiile pe care ne bazăm sînt următoarele: în timpul domniei lui Vasile Lupu și al lui Gheorghe Ștefan negus- torii scoțieni au obținut de la domnii Moldovei dreptul de a produce și a exporta din Moldova potasiu obținut prin arderea arborilor. După însemnările destul de ample oferite de englezul Eobert Bargrave, cu ocazia călătoriei sale prin Moldova în toamna lui 1652, un cunoscut negustor scoțian din Gdansk, Dunbarr a arendat pădurea de lingă Drăc- șeni, la sud de Botoșani pentru producerea potasiului. Eobert Bargrave descrie chiar și tehnologia folosită de oamenii lui Dunbarr, dintre care-i amintește pe Black și Steward, scoțieni și ei52. 18 Jakab Elek, op. cit., p. 244. 18 Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae, voi. VIII, p. 380. 80 Ibidem, p. 380. 61 Cf. studiul nostru Comerțulpolono-transiloănean tn primajumătate a secolului al XVII-lea (în mss.). 88 Cf. Franz Babinger, Robert Bargrave, un oogageur anglais dans les pags roumains du temps de Basile Lupu (1652). Extras din „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice”, Seria III, tom. XVII, p. ^72-^y3ț^r^ii!yg~^ ^ose^“’ P’ ^86—187. 2120 LUDOVIC DHMENY 14 Domnia lui Gabriel Bethlen în Transilvania este perioada în care se încheie primul contract comercial între negustorii scoțieni și principe. El se referea — după cum rezultă dintr-un document de la începutul anului 1624 — la exportul de mărfuri, materii prime din Transilvania, în preambulul acestui document se relatează faptul că niște negustori din Gdansk anume Daniel Vichman și Friederich Von der Een au încheiat un contract cu principele Bethlen, dar ei nu și-au respectat obligațiile. Cînd cantitatea de mercur și de ceară a fost expediată de principe con- form înțelegerii la Preăov, negustorii amintiți pur și simplu au plecat cu marfa fără să achite suma cuvenită. Principele Transilvaniei a suferit în felul acesta, o mare pagubă, căci nici măcar cheltuielile legate de strîn- gerea cerii și de extragere a mercurului nu le-a putut scoate. Primind la începutul anului 1624 o nouă ofertă de contract din partea unor negustori scoțieni pentru exportul de ceară și mercur, Bethlen formulează o serie de condiții. Aceste condiții ale noului contract încheiat între administratorul princiar Dâvid Bfilavăry din părțile ungurene și Georg Kate, William Peter și William Kate senior, toți trei negustori scoțieni, au fost confirmate de principe în următoarele : 1) Se arendează exportul de mercur și de ceară din Transilvania pe trei ani. O majă de mercur la prețul de 95 de florini ungurești de aur, iar o majă de ceară 62 florini ungurești în aur. Valoarea unui florin de aur se fixează la 2 taleri sau 3 florini ungurești obișnuiți. 2) Marfa va fi transportată pe socoteala principelui pînă la Koăice, unde urmează să fie cîntărită. Negustorii scoțieni vor putea prelua marfa abia după ce au achitat contravaloarea ei. 3) Mărfurile de care principele va avea nevoie de la Gdansk, Amsterdam sau din Polonia vor fi procurate de negustorii scoțieni și vîndute principelui la prețul de achiziționare. în caz de nevoie Bethlen putea să trimită și oameni de ai săi la cumpărarea acestor mărfuri. Prețul lor va fi achitat din suma ce revine din următorul transport de ceară și de mercur. Achitarea trebuie să aibă loc încă în cursul aceluiași an în care mărfurile au fost cumpărate și predate principelui. 4) Deoarece negustorii scoțieni nu pot depune un zălog în bani gata, principele se învoiește de a permite lor să depună mărfuri la Preăov, din cele aduse din alte țări. Ei vor putea să facă comerț liber în Ungaria și Transilvania, desigur, plătind vama obișnuită63. Interesul negustorilor din Anglia, dar mai ales al acelora din Scoția era față de Transilvania și Moldova evident. Dovadă este și relatarea succintă despre aceste țări apărută în cartea de călătorii a scoțianului William Lithgow, care numai în cursul secolului al XVH-lea a cunoscut în Anglia cinci ediții, iar în Olanda o traducere în limba olandeză. Lithgow a făcut o călătorie în mai multe țări, trecînd, la începutul domniei lui Bethlen, și prin Transilvania și Moldova. După călătorul scoțian, Transilvania „este așa de înconjurată de munți înalți și de neîn- trecut încît nu sînt decît cinci trecători pentru a pătrunde în ea, ceea ce o face foarte puternică și de necucerit. în interior se află o vale bogată •sau o cîmpie de 30 de mile lungime și 6 mile lățime, împodobită cu •• „Magyar Gazdasâgt&rtânelmi Szemle”, V (1898), p. 46—47. www.dacoromanica.ro 15 RELAȚII ECONOMICE INTRE TRANSILVANIA ȘI ANGLIA (SEC. XVII) 2121 șase orașe frumoase. Cel mai de seamă dintre ele este Brașovul, apoi Alba lulia și Sibiul. în interior povîrnișurile munților se înalță lin chiar pînă la vîrfuri, ceea ce face ca țara să fie arătoasă și plăcută ochilor și pămîntul să fie cel mai bine rînduit... din Europa. Căci pe cimpia încununată de munți nu crește decît grîu, secară, orz, mazăre și fasole. Și pe jumătate din dealuri sau pe poalele lor sînt numai vii și sate nesfîr- șite, iar spre înălțimile înconjurătoare cele mai depărtate se află pășuni pentru vaci, oi, capre și cai și desișuri de păduri. Și este astfel orînduită încît fiecare regiune îndestulează pe cealaltă, căci cei din sate îndestulează celelalte două părți cu alimente și acestea la rîndul lor le îndestulează cu vinuri, vite, unt și brinză; ele schimbă între ele toate cele de trebuință, după nevoile lor”. Despre populație Litghow scrie că este „foarte îndatoritoare și prietenoasă”. în ce privește statutul internațional al țării el menționează că „este un principat liber și totuși se află într-o anumită privință sub autoritatea sultanului” M. Cele relatate mai sus dovedesc că în prima jumătate a secolului al XVII-lea au existat încercări și mai durabile de a stabili contacte economice directe între Anglia pe de o parte și Moldova și Transilvania, pe de altă parte. Interesant că baza pentru aceste încercări au constituit-o nu atît mărfurile engleze, ci anumite produse indigene, de mare interes pentru economia engleză. Printre aceste mărfuri se află: potasiul, miedul, ceara și altele65. Aceste mărfuri nu erau incidental achiziționate de negustorii scoțieni ori englezi. Să luăm de exemplu potasiul din Moldova. Se știe că potasiul și alte produse lemnoase erau mărfuri achiziționate în mod sistematic de negustorii englezi și scoțieni în diferitele porturi ale Mării Baltice. Ele proveneau din Polonia, Prusia, țările baltice și Rusia68. Potasiul din Moldova exportat aproape permanent spre Polonia nu era o marfă care să prezinte interes pentru această țară care și ea producea și exporta potasiu. Putem afirma cu certitudine că potasiul din Moldova semnalat în cursul secolului al XVJLl-lea mai multe ori ca fiind dus în Polonia lua drumul spre țările Europei apusene, printre care și Anglia, care avea nevoie de această materie pentru producția sa de săpun și mai ales pentru vopsirea stofelor fine englezești. Ceea ce se întîmpla cu potasiul nu constituia excepția. Aceeași soartă aveau și o serie de alte mărfuri moldovenești sau ardelenești. Este evident că pentru o țară care și ea exporta în cantități mari ceară, M W. Llthgow, The total discourse of the Rare Adoentures..., London, 1632, p. 416—417 ; traducerea tn limba română tn Călători străini despre firile române, voi. IV, București, 1972, p. 426. “ N. lorga, Istoria comerțului românesc. Epoca veche, București, 1925, p. 289. 88 Cercetătorii poloni recunosc unanim că tncă din prima jumătate a secolului al XVII-lea produsele lemnoase constituiau o marfă permanentă de export.din Polonia. H.A. Plirimăe a arătat de asemenea că Rusia tncă la mijlocul secolului al XVII-lea exporta tn țările Europei apusene potasiu, waldasche sau waitasch (asemănător cu potasiu, dar de o calitate infe- rioară), gudron vegetal (Theer) șl smoală din lemn (Pecii), iar spre sfîrșitul secolului însăși material lemnos. Este Interesant că — așa cum reiese din tabelele statistice Întocmite de autor — Anglia se află de fapt pe primul loc in ce privește importul de potasiu, gudron vegetal și smoală din lemn. H. A. Plirimăe, Sostaw, obiem i raspredelenie russkogo vtvoza, în „Skandinav- skii Sbomik”, VI (1962), p. 72-73. www.dacoromanica.ro 2122 LUDOVIC DEMENY 16 mied sau hidromel67, vite cornute și produse animaliere în special piei,* 58 aceste mărfuri tradiționale nu erau căutate pe piața internă poloneză pentru consumul intern. Ele, de fapt, alături de cele polone, luau calea comerțului cu țările apusene, tîrgurile din Polonia servind doar ca loc de contact pentru negustorii apuseni cu mărfurile de pe meleagurile transilvănene sau moldovene. Constatarea noastră se referă și la vitele din Moldova și Transilvania precum și pieile de vite. în secolul al XVII-lea Polonia era una din principalele furnizoare de vile și piei pentru Apusul Europei59 *. Era cunoscut în general și pînă acum că o parte din vitele care ajungeau în Apusul Europei sub numele de vite polone provenea de fapt din Moldova. Eecent cercetătorul Maurycy Horn a adus noi dovezi în această direcție. Pe baza informațiilor scoase din așa zisele cărți orășenești ale orașelor Halici, Trenchen, Belcz, Busko și Lvov el reconstituie întregul export de vite din Rusia Neagră între 1600—1648, ajungînd la concluzia că o parte din vitele vîndute în tîrgurile Camenița 20.054 de capete), laworow (20.701), laroszlaw (103.772), Grodsk (20.498), Radymn (8 299), Gdansk (3 621) și alte orașe (circa 35.000) proveneau din Moldova80. Printre negustorii străini care duceau boi spre Polonia în 1609 a fost și un „Ormianin Iwanisz”, care a dus din Moldova la iarmarocul din Radymn 130 de boi61 * *. Negustorul din Lvov Isaac Nachmanovicz a cumpărat, vite în Moldova și cu oamenii săi le duce prin Rusia Neagră, Polonia Mică, Silezia pînă în Prusia82. în 1687 negustorul Zyd Szymon a cumpărat în Moldova 30 de vite comute pe care le-a dus prin Sniatyn în Polonia. O bună parte din vitele cornute provenite din Moldova erau duse la Gdansk 43 unde erau cumpărate de negustori din țările apusene 64 printre care erau evident negustori englezi și scoțieni. M. Wolanski constată de asemenea că boii aduși din Moldova la iarmaroacele din Polonia erau achiziționați de negustorii străini. După cercetătorul polon la iarmarocul din laroslaw, acest centra al comerțului de vite din Rusia Neagră, Podolia și Moldova, numărul vitelor, aduse nu o dată, se ridica la cifra de 40.000 M. Importanța acestui comerț inclusiv pentru relațiile Moldovei cu Anglia o sublinia N. lorga. El arăta „din Moldova veneau mai ales 11 Socotelile de vamă de la Cluj-Mănăștur conțin foarte puține informații despre exportul de ceară, mied și hidromel din Transilvania spre Polonia. Faptul se explică prin aceea că vin- derea acestor produse an constituit Încă din timpul principelui Bethlen un monopol princiar. 58 M. Wolartskl, Ztviazki hansloute..p. 231, 256—262, 267, 283. “ M. Wolartskl arată că Polonia exporta anual 60.000 de vite cornute, constatînd că alături de materiile prime șl minerale exportul de vite ocupă locul cel mal Important în exportul polonez. Cf. M. Woladskl, op. cil., p. 256—257. «o Maurycy Horn, Bandei wolami na Ruși Czernowej w pierwszej polowie XVII w., in „Rocznlki dziejow spolecznych 1 gospodarczych”, voi. XXV (1963), p. 74, 79, 83 și 86. 81 Maurycy Horn, op. cit., p. 79 nota 14. 42 M. Balaban, Zgdzi IwowsCy na przelomie XVI i XVII w, 1906, p. 399 și 412 ; Maurycy Horn, op. cit., p. 79 nota 15. 48 Maurycy Horn, op. cil., p. 79, nota 15. 44 După Maurycy Horn trei erau principalele căi pe care vitele comute din Moldova erau exportate spre nord, nord-vest: 1) Sniatyn—Colomela—Halici— Rohatln—Bobrk și Lvov ; 2) Zolkiew—Tomaszow—Zamask—Liublln—Varșovia și Gdaiîsk; 3) Sadova—Wisnler—Prze- mysl— laroslaw—Laneut—Rzehow—Pllsznc—Krakow—Olmusz—Opole—Brzeg—Wroclaw șl Nilremberg. 48 M. Woladskl, op. cil., p. 267—268. www.dacoromaiiica.ro 17 RELAȚII ECONOMICE INTRE TRANSILVANIA ȘI ANGLIA (SEC. XVII) 2123 boi, care treceau pînă. la Danzig și de aici în Europa apuseană, ba chiar în Anglia” ”. De altfel, tot N. lorga atrăgea atenția asupra știrii că boii cumpărați foarte ieftin în Moldova erau vînduți la Gdansk pe un preț ridicat67. Din Transilvania și Moldova se exportau de asemenea și piei de vite căutate de negustorii străini în tîrguri mari din orașele Poloniei. M. Wolan- ski arată că numai prin Cracovia se exportau anual circa 100.000 de piei68, care erau procurate — după același istoric — în cea mai mare parte din Polonia Mică, Podolia și Moldova. Negustorii englezi și scoțieni ca și alți negustori străini care vizitau Polonia cumpărau deci piei din Moldova alături de piei provenite din Transilvania. LES RELATIONS JÎCONOMIQUES ENTRE LA TRANSYLVANIE ET L’ANGLETERRE AU COURS DE LA PREMIERE MOITlE DU xvn-e SIECLE RfîSUMfi Au cours du XVII-e siăcle et surtout vers la fin de celui-ci, lorsque l’on voit se former les deux grands centres — celui baltique et celui levan- tin — du marchă mondial d’echange de valeurs matărielles, la Transyl- vanie ătablit des contacts directs avec la lointaine Angleterre. Toute une sărie de marchandises y parviennent par des voies plus directes. L’dtude recueille toutes les informations concernant les dchanges commerciaux entre l’Angleterre et la Transylvanie durant la păriode 1541—1660, utili- sant ă cet ăgard les riches informations des livres de comptes douaniers de Sibiu et de Cluj, encore inddites. L’auteur prăsente ăgalement certaines formes de l’echange direct, telles que les contrats commerciaux conclus par les princes transylvains et les năgociants du royaume insulaire. Les informations de dâtail et d’ensemble viennent completer l’image de l’inclusion de la Transylvanie dans le contexte europăen des dchanges de valeurs culturelles et nationales. “ N. lorga, Istoria comerțului românesc. Epoca veche, București, 1925, p. 283. •’ Cf. N. lorga, Istoria românilor prin călători, ed. a V-a, voi. II, București, 1928, p. 128. M M. Wolatîskl, op. cit., p. 266—267. 9-C.2831 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro ATITUDINEA DIPLOMAȚIEI FRANCEZE ÎN PROBLEMA MĂRII NEGRE ȘI A DUNĂRII DE JOS, DE LA CONGRESUL DE LA PARIS (1856) PÎNĂ LA CONGRESUL DE LA BERLIN (1878) DE TRAIAN IONESCU După, înfrîngerea Rusiei țariste în războiul Crimeii, Anglia și Franța i-au impus acesteia, prin Tratatul de pace de la Paris din 1856 \ condiții care trebuiau să, o împiedice, în viitor, să mai atace șubredul Imperiu otoman, în care cele două puteri maritime occidentale aveau de apărat însemnate poziții economice, obținute în decursul secolelor prin capitu- lațiile încheiate cu Poarta otomană. Principiile de bază ale tratatului de pace erau menținerea integrității Imperiului otoman și garantarea colectivă a acestei integrități de către toate puterile europene. Se spera ca prin aceasta să se bareze calea armatelor țariste spre Constantinopol și să se amîne sine die deschiderea succesiunii „omului bolnav”, cum era denumit Imperiul turc. Pentru atingerea acestui scop, Rusia era obligată să nu mai aibă flotă de război și arsenale militare navale în Marea Neagră și să înapoieze Moldovei regiunea din sudul Basarabiei limitrofă Dunării. Astfel Imperiul țarist înceta să mai fie un stat dunărean, iar Marea Neagră era neutra- lizată, căci și Turcia se obliga să nu mai întrețină flotă de război și arsenale militare navale în acea mare. De asemenea, gurile Dunării, scoase de sub stăpînirea țaristă și trecute sub controlul colectiv al marilor puteri europene, deveneau accesibile tuturor pavilioanelor de comerț. Pentru a asigura libertatea de navigație pe această importantă arteră fluviala și pentru a o face navigabilă, prin îndepărtarea tuturor obstacolelor din această regiune acumulate în timpul celor patru decenii de stăpînire țaristă, sînt create organisme internaționale, înarmate cu prerogativele și mijloacele materiale necesare atingerii acestui scop. Desigur, măsurile arătate mai sus nu urmăreau numai asigurarea și garantarea integrității Imperiului otoman ci, mai ales, crearea condi- țiilor optime pentru dezvoltarea comerțului maritim și fluvial englez 1 Asupra Congresului de la Paris din 1856 vezi lucrarea Luciei Tafta, Atitudinea Franfei privind regimul Dunării de Jos ji al Mării Negre intre 1774—1856, în manuscris la Institutul de Istorie „N. lorga". In prezenta lucrare ne limităm numai la principalele Idei și hotărîrl ale acestui congres, in măsura in care ele slnt necesare pentru a explica politica acestei țări in problema pe care o tratăm. REVISTA DE ISTORIE", Tom. 33,nr. II, p.2125-2143, 1980 www.dacoromanica.ro 2126 TRAIAN IONESCU 2 și francez în bazinele Mării Negre și Dunării, unde cele două țări avuse- seră o activitate comercială susținută și înainte de Congresul de la Paris 2. Ele doreau să profite din plin de avantajele pe care le ofereau aceste regiuni, atît ca exportatoare de cereale, în condiții foarte avantajoase pentru puterile maritime occidentale, cît și ca debușee însemnate pentru produ- sele industriale ale Angliei și Franței. în privința Mării Negre, la 30 martie 1856, se semnează la Paris așa zisa ,, Convenția Strîmtorilor”, între Franța, Marea Britanie, Prusia, Austria Rusia, Sardinia și Turcia, prin care se menține vechea interdicție pentru toate vasele de război străine să intre în Bosfor și Dardanele, atît timp cît Poarta se va afla în stare de pace, puterile semnatare angajîndu-se să respecte acest principiu și să se conformeze lui (art. 1), excepție de la regulă făcînd numai navele ușoare de război aflate în serviciul puterilor amice, care au acces pe baza unui firman eliberat de Poartă (art. 2), și navele ușoare de război, cîte două de fiecare putere, autorizate să stațio- neze la gurile Dunării, pentru a asigura libertatea fluviului (art. 3). Con- venția a fost anexată la tratatul general de pace pe care-1 completează (art. 4) 3. Prin tratatul de pace Marea Neagră era declarată neutră, Rusia și Turcia ne mai avînd dreptul să întrețină în această mare nave de război și nici arsenale navale militare 4. Desigur, prevederea era prea grea pentru Rusia, căci ea se vedea lipsită de orice posibilitate de apărare pe toată întinderea coastelor ei maritime europene sudice. La stabilirea acestui regim pe Marea Neagră și în strîmtori un rol de seamă l-a avut Franța, prin reprezentantul ei, contele Walewski, și soluția adoptată corespunde cel mai bine punctului de vedere al politicii napoleoniene și intereselor cercurilor financiare și industriale engleze. Regimul stabilit la Paris în 1856 în problema strîmtorilor și a Mării Negre a rămas neschimbat atîta timp cît la conducerea Franței s-a aflat Napoleon al III-lea, în timpul domniei căruia această problemă nu a mai făcut obiectul unor tratative diplomatice. Deci, în întreaga perioadă de la Congresul de la Paris pînă la căderea lui Napoleon al III-lea, poziția diplomației franceze în această problemă a rămas neschimbată, așa cum fusese fixată în timpul Congresului din 1856, cu toate că, ulterior congresu- lui, împăratul francez și-a modificat atitudinea față de Rusia, de care căuta să se apropie8. 8 Despre comerțul francez tn aceste regiuni, înainte de anul 1856, vezi Traian lonescu, L’ichange maritime des marchandises enlre les Principaulis danubiennes et la France durant la piriode 1829—1848, tn „Revue Roumaine d’HIstoire”, XIII, no. 2, 1974, p. 269—284. Asupra comerțului englez tn aceleași ținuturi vezi i Paul Cemovodeanu, Interesele economice engleze la Dunărea de Jos și tn Marea Neagră Intre 1803—1829, tn „Revista de istorie”, t. 28, nr. 11, 1975, p. 1695—1709 ; idem, An unpublished british source concerning the internațional trade through Galatz and Braila belween 1837 and 1848, în „Revue Roumaine d'HIstoire1’, t. XIV, no. 3, 1977, p. 517—531; Paul Cemovodeanu, Beatrice Marinescu, Irlna Gavrilă, Comerțul britanic prin Galați și Brăila intre 1837—1852, tn „Revista de istorie", t. 31, nr. 4, 1978, p. 629- 650. 8 Cestiunea Dunărei. Acte și documente, Ministerul Afacerilor Străine, Bucuresci, MDCCCLXXXIII, p. 144-145. 4 Paul Gogeanu, Strlmtorile Mării Negre de-a lungul istoriei, Edit. politică, București, 1966, p. 87. 8 Istoria diplomației, traducere din limba rusă, voi. I, Edit. științifică, București, 1962, p. 583. www.dacoromanica.ro 3 DIPLOMAȚIA FRANCEZA ȘI PROBLEMA MARII NEGRE (1856—1878) 2127 Mult mai complicată avea să se prezinte problema Dunării, căci nu era vorba numai de a statua un regim, ci și de a preda marii navi- gații acest fluviu și de a împiedica pe viitor reinstaurarea dominației a unei mari puteri și erau două pretendente, Eusia și Austria. Prin articolul XV al tratatului din 1856, navigația pe Dunăre, con- form principiilor actului de la Viena din 1815 care erau extinse și la acest fluviu, era declarată liberă de orice taxe sau obstacole ’. Pentru asigu- rarea navigației și îndepărtarea tuturor obstacolelor se creează, din dele- gații Franței, Austriei, Marii Britanii, Prusiei, Rusiei, Sardiniei și Turciei, o comisie care se va ocupa de sectorul de la Isaccea la vărsarea fluviului. Această comisie urma să perceapă taxe la un nivel convenabil, hotărîte de ea cu majoritate de voturi și folosite la acoperirea cheltuielilor prile- juite de degajarea obstacolelor și de așezămintele necesare liberei navigații pe acest sector al fluviului (art. XVI)7. O altă comisie, formată din dele- gații statelor riverane, Austria, Bavaria, Turcia și Wiirtembergul, la care se adaugă cei ai celor trei principate dunărene (Serbia, Țara Românească și Moldova) aprobați de Poartă, va elabora regulamentele de navigație și poliție fluvială, va înlătura piedicile ce se opun aplicării la Dunăre a principiilor tratatului de la Viena, va face să se execute lucrările necesare pe tot parcursul fluviului, iar după dizolvarea Comisiei europene va veghea la menținerea navigabilității gurilor Dunării și a părților de mare înve- cinate (art. XVII)8. Comisia europeană, în decurs de doi ani, va îndepărta piedicile și va întocmi regulamentele, după care puterile semnatare o vor dizolva, iar atribuțiile ei vor fi luate de Comisia riverană, care va fi perma- nentă (art. XVIII). Cîte două staționare ușoare de fiecare putere vor avea dreptul să staționeze în tot timpul la gurile Dunării, pentru a veghea la aplicarea regulamentelor ce vor fi hotărîte de comun acord (art. XIX)9. Prin articolul XX Eusia e îndepărtată de la Dunăre, prin retrocedarea către Moldova a trei județe din sudul Basarabiei, traseul noii frontiere urmînd a fi fixat de puterile contractante10. Se creează astfel două comisii: una cu durată limitată, Comisia europeană a Dunării, și cealaltăr care trebuia să fie permanentă, Comisia riveranilor. Desigur, în formularea articolelor referitoare la Dunăre, reprezentantul Franței, contele Walewski, a avut un cuvînt greu de spus. Existența paralelă a celor două comisii a făcut ca toată lupta diplo- matică, în perioada de care ne ocupăm și în care Franța a avut aproape întotdeauna un cuvînt de spus, să se concentreze în jurul problemei duratei și atribuțiilor acestor comisii. Mai ales Austria, interesată în a-și stabili dominația pe tot parcursul Dunării, pînă la mare, va căuta să dea, diferi- telor formulări ale Tratatului de la Paris și ale convențiilor ce vor urma pentru reglementarea celor două comisii, interpretările care corespundeau intereselor ei, dar dăunau celor ale celorlalte state și mai ales celor ale micilor state riverane Dunării. 8 Carto Rosetty, Francisc Rey, La Commission Europienne du Danube et son oeuore de 1853 ă 1031, Imprimerie naționale, Paris, MCMXXXI, p. 411. în continuare : La Commission Europienne du Danube... ’ Ibidem, p. 412. 8 Ibidem. 8 Ibidem. 10 Ibidem, p. 413. www.dacoromanica.ro 2128 TRAIAN IONESCU 4 Aplicarea prevederilor Congresului de la Paris în problema Dunării a întâmpinat obstacole chiar de la început. Astfel Rusia țaristă, sub pre- textul că luase gurile Dunării de la Turcia, refuza să le înapoieze Moldovei, sperînd să cadă mai ușor la învoială cu Poarta n. La rîndul ei, Austria se grăbi să convoace, pentru întocmirea regula- mentului de navigație și poliție pe Dunărea navigabilă, conform preve- derilor articolului XVII al Tratatului de la Paris, pe toți riveranii prevăzuți în acel articol. Convocarea era făcută pentru 29 noiembrie 1856, la ea participînd reprezentanții Austriei, Bavariei, Turciei, Wiirtembergului, Țării Românești, Moldovei și Serbiei. Reprezentantul Țării Românești la această conferință a fost Nicolae Rosetti, iar al Moldovei Ludovic Steege, care l-a înlocuit pe Panait Donici, care se pronunțase împotriva punctului de vedere austriac în privința regulamentului jle navigație 11 12. După aproape un an de zile de deliberări, la 7 noiembrie 1857 este semnat „Actul de navigație al Dunării” care, întocmit în conformitate cu interesele Austriei, nesocotea principiile tratatelor de la Viena din 1815 și de la Paris din 1856 13 și avea să întâmpine opoziția celorlalte puteri pentru că, deși proclama libertatea absolută a comerțului pe fluviu și pe mare, stabilea că navigația interioară a fluviului (cabotajul) va fi permisă numai între riverani14 * *, ceea ce practic însemna că era lăsată la discreția Austriei, singurul dintre riverani care avea o flotă serioasă pe Dunăre. La puțin timp după convocarea Comisiei riverane la Viena, s-a constituit la Galați, la 4 noiembrie 1856, Comisia europeană a Dunării, conform articolului XVI al Tratatului de la Paris, din reprezentanții celor 7 mari puteri18, denumiți comisari. Primul comisar al Franței în această comisie a fost Ed. Engelhardt, care a îndeplinit această funcție între anii 1856—1866. I-au urmat baronul dA.vrii, între 1867 și 1876, și Herbette, între 1877 și 1879 1B. în afara acestor comisari, iar mai tîrziu delegați ai Franței, întâlnim și alți .francezi care îndeplinesc funcții în cadrul Comisiei europene a Dunării. Astfel funcția de secretar general al Comisiei pînă în 1887 este îndeplinită și de un francez, Mahler, între anii 1857—1873 și 1879 — 1887. între anii 1857 și 1858 îndeplinește funcția de medic șef al Spitalului de la Sulina al comisiei francezul Engelhardt, iar între anii 1870 și 1887 un alt francez, medicul Vignard, ocupă același post17. Deci contribuția Franței la organizarea și buna funcționare a Comisiei europene a Dunării nu s-a rezumat numai la rolul jucat de comisarii sau delegații ei în această comisie. De altfel, înființată pentru o durată de numai doi ani, această comisie, după cum rezultă din numele și datele 11 Iulian Cărțănă, Die Seftiuc, Dunărea tn istoria poporului român, Edit. științifică. București, 1972, p. 43. u M. Kogălniceanu, Cestiunea Dunării, Partea I, Tipografia Academiei Române, Bucuresci, 1882, p. 2. 13 Iulian Cărțână, Die Seftiuc, op. cit., p. 43. 14 Dinu C. Axion, Chestia Dunării, conferință, București, 1916, p. 25. u La Commission Europfenne du Danube..,, p. 65. 13 Arhivele Comisiei europene a Dunării arzînd in incendiul din 1917, nu se pot stabili cu precizie datele de funcționare ale acestor reprezentanți șl s-au luat cele ale primei și ultimei sesiuni plenare la care el au participat. Ibidem, p. 75—76. » Ibidem, p. 104, 106 www.dacOTomamca.ro 5 DIPLOMAȚIA FRANCEZA ȘI PROBLEMA MARII NEGRE (1856—1878) 2129 prezentate mai sus, a durat mult mai mult, existența ei încheindu-se, după mai bine de opt decenii de funcționare, în preajma celui de al doilea război mondial. Astfel, prin utilitatea sa, Comisia europeană a Dunării, din temporară, a devenit permanentă, pe cînd cealaltă comisje, aceea a riveranilor, prevăzută a fi creată cu un caracter permanent, nu se va constitui niciodată. Prelungirea repetată a duratei Comisiei europene a Dunării își are explicația în faptul că ea corespundea unor nevoi reale, la data înființării ei nici Turcia și nici Principatele Române nedispunînd de mijloacele tehnice și nici de specialiștii necesari înfăptuirii operei realizate de această comisie. Pentru poporul român lucrările înfăptuite de ea au avut o mare însemnă- tate din punct de vedere economic, pentru că asigurarea navigației pe Dunăre a contribuit la dezvoltarea economică a țării noastre. Și pe plan politic, prezența ei pe solul românesc a constituit o chezășie pentru aceste principate, scoase de Congresul de la Paris de sub dublul protectorat turco- țarist și puse sub garanție colectivă a marilor puteri, că nu vor fi prada tendințelor acaparatoare ale celor trei mari imperii vecine. Multe din problemele navigației pe Dunăre ce se vor ridica în dece- niile următoare vor fi rezolvate de marile puteri, prin reprezentanții lor, în cadrul Comisiei europene a Dunării. De aceea, o parte a atitudinii marilor puteri, și deci și a Franței, față de problema navigației pe Dunăre, se va reflecta în poziția pe care o vor lua reprezentanții lor în această comisie. Dar problemele cele mai spinoase depășeau atribuțiile și posibi- litățile de soluționare ale Comisiei europene și atunci trebuiau să intervină direct marile puteri, întrunite în conferințe sau în congrese, pentru a găsi o soluție care, de cele mai multe ori, era de compromis. încă din anul următor Congresului de la Paris marile puteri au trebuit să intervină în urmărirea aplicării prevederilor tratatului de pace. Prima problemă care se ridica era retrocedarea sudului Basarabiei și a Deltei către Moldova. Comisia europeană găsise prezente în Deltă trupele aus- triece, iar Rusia ridica pretenții asupra acestui teritoriu, în care, după raportul delegatului francez către guvernul său, „Arbitrarul se întrecea cu dezordinea, despotismul cu anarhia, iar comerțul era lipsit de garanțiile cele mai elementare de securitate”1S. De aceea, prin tratatul din 19 iunie 1857, puterile întrunite la Paris modifică dispozițiile tratatului din 1856, care dădea Delta Moldovei, atribuind Turciei suveranitatea asupra acestui teritoriu1B. în anul 1858 se împlineau cei doi ani fixați de tratat pentru termi- narea lucrărilor de ameliorare a condițiilor de navigație pe Dunăre, în sectorul în aval de Isaccea, de către Comisia europeană și de intrare în funcțiune a Comisiei riveranilor. Totodată trebuia definitivată situația Principatelor Române, după ce acestea, conform Tratatului de la Paris, își exprimaseră dorințele prin intermediul Adunărilor ad-hoc. Pentru solu- ționarea acestor probleme, în august 1858, marile puteri s-au întrunit în Conferința de la Paris. în problema Principatelor Române conferința se află în fața cererii de Unire formulată de Adunările ad-hoc. Unirea era privită cu ostilitate * 11 u Ibidem, p. 9—10. 11 Ibidem, p. 9. Vezi și Cestiunea Dunărei. Acte fi documente, p. 146. www.dacoromanica.ro 2130 TRAIAN IONESCU 6 de Imperiul otoman, de Anglia, pentru că ea ducea în mod logic la slăbirea unității Imperiului otoman, și de Austria, care-și vedea barată astfel calea spre Est. Erau pentru unire Eusia, care dorea pe orice cale slăbirea Turciei, Sardinia și Prusia, care urmăreau crearea unui precedent pentru a putea trece la unificarea Italiei și Germaniei, și mai ales Franța. Pentru Napoleon al III-lea prin Unire se realiza un stat tampon între Eusia și Imperiul otoman și se sporea influența și prestigiul Franței în aceste regiuni, ceea ce ar fi avut ca urmare și întărirea pozițiilor sale economice, în fond, pentru diplomația europeană și pentru cea franceză, Unirea și problema Dunării erau dependente între ele. Pozițiile marilor puteri pro sau contra Unirii păreau de neîmpăcat. Totuși, în întrevederea de la Osborne, din august 1857, dintre Napoleon al III-lea și regina Victoria, se ajunse la un compromis, pe care și-l însuși Conferința de la Paris din 1858 a marilor puteri, statuînd o unire formală, cu numele, cele două țări ră- mînînd practic separate. Soluția problemei avea însă să o dea poporul român, împotriva hotărîrii marilor puteri, prin dubla alegere ca domn a lui Cuza, soluție agreată de Napoleon al III-lea, ceea ce va aduce deose- bita simpatie a poporului român pentru împăratul francez și întărirea prestigiului și pozițiilor Franței în regiunea Dunării de Jos. în problema celor două comisii dunărene, în ședința din 9 august 1858 a Conferinței de la Paris, plenipotențiarul Franței, contele Walewski, întreabă pe cei ai Austriei și Turciei dacă, în conformitate cu articolul XV11 al tratatului de la Paris, Comisia riverană a elaborat regulamentele de navigație pe Dunăre și dacă sînt gata să comunice conferinței această lucrare. Plenipotențiarul austriac, sprijinit și de cel turc, declară că e autorizat să o prezinte, deși, după Tratatul de la Paris, ea trebuie prezen- tată conferinței odată cu aceea a Comisiei europene. Plenipotențiarii Franței, Marii Britanii și Sardiniei cred că conferința poate lua act de acest document numai după ce-1 va fi examinat. Conferința adoptă propu- nerea contelui Walewski de a se remite unei viitoare ședințe observațiile ce s-ar putea ivi din examinarea atentă a documentului comunicat de baronul Hubner20. în ședința din 16 august plenipotențiarul Franței a cerut să se pre- zinte și să se discute observațiile făcute pe marginea lucrării prezentată de delegații Austriei și Turciei. Eeprezentantul Angliei, lordul Cowley, arăta că acest regulament nu menționează dispozițiile cele mai importante ale actului Congresului de la Viena și decide asupra multor puncte în sens contrar hotărîrdor Tratatului de la Paris 21. La fel se pronunță și contele Walewski, aderînd la observațiile și propunerile plenipotențiarului englez. Plenipotențiarul francez se declară pentru deschiderea tuturor afluenților Dunării, fără excepție, tuturor pavilioanelor, invocînd drept precedent faptul că guvernul francez, în urma intervenției celui austriac pe lingă Poartă, consimțise la anularea unor concesiuni acordate de guvernul Moldovei unei companii franceze, pentru exploatarea Șiretului. El crede că trebuie invocate principiile actului Congresului de la Viena și nu inter- pretarea lui, cum face baronul Hubner, și atrage atenția că Tratatul de 20 Gestiunea Dunărei. Acte și documente, p. 333—338. Protocol nr. 14. a Ibidem, p. 337—338. Protocol nr. 18. Vezi șl Armând L4vy, La Roumanie et la liberii du Danube, Llbrairie du Luxembourg, Paris, 1883, p. 25. www.dacoromanica.ro 7 DIPLOMAȚIA FRANCEZĂ ȘI PROBLEMA MĂRII NEGRE (1856—1878) 2131 la Paria prevede tratament egal pentru toate pavilioanele în prelevarea de taxe la gurile Dunării22. De asemenea, conform articolului XVIII al aceluiași tratat, Comisia riverană trebuie să termine lucrările în decurs dejloi ani, independent de cele ale Comisiei europene, și el speră că în acest interval Austria și Turcia vor fi în măsură să comunice urmarea dată de Comisia riverană observațiilor consemnate în acest protocol23. în încheierea ședinței, plenipotențiarii Franței, Marii Britanii, Prusiei, Rusiei și Sardiniei, cărora li se alătură în cele din urmă și cel al Turciei, în opoziție cu pozițiile adoptate de reprezentantul Auustriei, consideră că spiritul Tratatului de la Paris este clar în a acorda Comisiei europene sarcina de a degaja gurile Dunării de obstacole, că Actul de navi- gație elaborat de Comisia riverană nu va fi pus în aplicare înaintea sta- bilirii unui acord complet între toate puterile semnatare, că stabilirea acestui acord nu știrbește suveranitatea Austriei, fiind vorba numai de executarea tratatelor, și ei sînt convinși că guvernul austriac va lua în considerație observațiile consemnate în protocol și își va modifica decizia luată anterior. Baronul Hiibner ține să rezerve guvernului său întreaga exercitare a dreptului său în aceste probleme în ședința din 19 august 1858, reprezentanții Franței, Marii Britanii, Rusiei, Prusiei, Sardiniei și Turciei, convinși că, în intervalul de doi ani stabilit prin articolul XVI al Tratatului de la Paris, Comisia europeană a Dunării nu-și va putea termina lucrările ce i se atribuiseră prin acel articol, sînt de părere să relungească acest termen pînă la terminarea ziselor lucrări. Plenipotențiarul Austriei își rezervă asupra acestui punct opinia guvernului său, care se va înțelege, pe cale diplomatică, cu celelalte puteri semnatare 2s. Conferința de la Paris, din august 1858, reușise să încheie un compro- mis în privința Unirii Principatelor Române, compromis în care Franța avusese rol hotărîtor in toate clauzele favorabile românilor, să respingă regulamentul de navigație propus de Comisia riverană, care de altfel nici nu va funcționa, împiedicînd astfel tendința Austriei de a instala dominația sa pe tot traseul Dunării, și să prelungească mandatul Comisiei europene a Dunării pînă la terminarea lucrărilor cu care ea fusese însăr- cinată. în stabilirea ultimelor două hotărîri, privitoare la Dunăre, alături de Anglia, Franța avusese un rol determinant, atitudinea ei fiind dictată de interesele pe care le avea în această regiune. Austria va încerca, în mai multe rinduri, să obțină de la celelalte mari puteri asentimentul pentru constituirea Comisiei riverane care însă, datorită opoziției constante a acestora, nu va lua ființă niciodată2B. 22 Gestiunea Dunărei. Acle și documente, p. 338. Protocol nr, 18. 23 Ibidem. p. 341. M Ibidem. p. 341-342. a Ibidem, Protocol 19. M Iulian Cârțână, Ilie Seftiuc, op, cit., p. 45. Printre Încercările făcute de Austria pentru a obține asentimentul celorlalte guverne la Actul de navigație din 7 noiembrie 1857, menționăm „Articolele adiționale” la acest act, întocmite la Viena la 1 martie 1859, prin care se avansează unele concesii ca : dreptul tuturor navelor, indiferent de pavilion, de a face transporturi de mărfuri și de călători pe Dunăre; dreptul statelor riverane de a lua unele măsuri proprii navigației din apele lor teritoriale, dacă aceste măsuri nu contravin dispozițiilor Actului de navi- gație ; o atenuare a rigorilor măsurilor de carantină ; dreptul de pilotaj pentru piloții tuturor națiunilor ; afirmarea principiului liberii navigații pe Dunăre stabilit prin Tratatul de la Viena, atît in privința fluviului cit și a afluenților săi. Gestiunea Dunărei. Acte și documente, p. 342 — 344. www.dacoromanica.ro 2132 TRAIAN IONESCU 5 După Conferința de la Paris Comisia europeană aDunării își continuă opera de îmbunătățire a condițiilor de navigație la gurile Dunării, prin lucrări tehnice concepute și executate sub conducerea competentului inginer hidrolog englez Charles Hartley, aflat în serviciul acestei comisii. Cea mai importantă dintre aceste lucrări a fost amenajarea brațului Sulina, care a fost adîncit pentru a primi și nave de mare tonaj, iar traseul său a fost corectat prin săparea unui canal27. Comisia lucra totuși în condiții destul de grele deoarece, pînă în 1858, rezidau la Galați numai delegații Franței și Angliei, ceilalți venind în acest oraș numai în perioadele de sesiune ale Comisiei europene, în restul timpului îndeplinind alte funcții: delegații Prusiei, Rusiei și Sardiniei erau consuli la București iar cel al Turciei era guvernator la Tulcea 28. Este greu de urmărit atitudinea Franței în problema Dunării în perioada 1858—1866. Ea se materializează în activitatea depusă de comi- sarul francez în Comisia europeană a Dunării și e consemnată în numeroase protocoale ale ședințelor privind rezolvarea problemelor curente sau în cele care se ocupau cu redactarea Actului public, semnat de delegații puterilor membre ale comisiei de la Galați în ședința din 2 noiembrie 1865. La 26 aprilie 1859, discutînd din nou durata existenței sale și nepu- tînd să se ajungă la un punct de vedere comun, Comisia europeană a Dunării și-a prelungit durata. Situația s-a repetat și în ședința din 27 iunie 1861 a Comisiei europene, cînd delegații au hotărît să prelungească mandatul acestei comisii pînă cînd guvernele țărilor reprezentate în ea vor discuta această chestiune. Tot în acea ședință s-a decis întocmirea unui act internațional referitor la navigația la gurile Dunării29. Dar proiec- tul acestui act, terminat încă de la 2 decembrie 1861, nu a putut fi semnat decît 4 ani mai tîrziu cînd, după lungi tratative cu Turcia, care se opunea, s-a ajuns la un acord. Astfel, la 2 noiembrie 1865, la Galați, s-a semnat Actul public relativ la navigația la gurile Dunării, avînd ca anexe „Regulamentul de navigație și de poliție fluvială” și „Tarifele taxelor” ce urmau să se perceapă 30. Ratificarea Actului public din 2 noiembrie 1865 de către puterile membre ale Comisiei europene a Dunării s-a făcut în Conferința ținută la Paris, în martie 1866, care a avut drept obiectiv principal discutarea situației create în România în urma detronării lui Alexandru loan Cuza. Pentru a doua oară, la o conferință chemată să discute problemele românilor, era tratată și problema Dunării. Conferința a ratificat Actul public din 2 noiembrie 1865 și a prelungit mandatul Comisiei europene pe încă 5 ani31. 27 Asupra lucrărilor Comisiei europene a Dunării vezi La Commission Europienne du Danube..., precum și lucrarea lui F. A. Sturdza, Les Traoaux de la Commission Europienne des bouches du Danube. 1859 ă 1911. Ades et documents, Librairie Gerold, Vieime, 1913, XI + 248 p. + 4 anexe și 13 tabele de diagrame. 28 La Commission Europienne du Danube..., p. 66. “ Ibidem, p. 19-20. 30 „Arhiva Ministerului Afacerilor Externe”, București, fond Convenții, dosar 17, voi. III, t. 173 ; cf. Iulian Cârțână, Ilie Seftiuc, op. cit., p. 49. Textul Actului public din 1865 și al anexelor sale se află Integral in Gestiunea Dunărei. Acte și documente, p. 363 — 394 și fn La Commission Europienne du Danube..., p. 416—422. 81 N. Dașcovici, Dunărea noastră. București, p. 28—29. www.dacoromanica.ro 9 DIPLOMAȚIA FRANCEZA ȘI PROBLEMA MARII NEGRE (185B—187B) 2133 Cu prilejul dezbaterilor pentru prelungirea mandatului Comisiei europene, delegatul Franței, Drouyn de Lhuys, găsind că termenul de minimum trei ani propus de inginerul englez și discutat în ședința comisiei din 2 noiembrie 1865 ar fi prea scurt, cere să se acorde un an în plus. Plenipotențialul Marii Britanii se pronunță pentru o prelungire maximă de cinci ani, opinie care e imediat sprijinită de omologul său francez. Drouyn de Lhuys reamintește, că, și în Conferința din 1858, toți pleni- potențiarii, cu excepția celui al Austriei, care rezerva opinia guvernului său, fuseseră pentru prelungirea duratei acestei comisii pînă la terminarea completă a lucrărilor enunțate în articolul XVI al Tratatului de la Paris. Fără a susține ultima alternativă, el se pronunță totuși pentru un termen destul de lung pentru a fi luat în serios. Ceilalți plenipotențiari acceptă termenul de 5 ani propus de plenipotențiarii Angliei și Franței, sub rezerva aprobării guvernelor lor 32. în ședința din 24 aprilie 1866, plenipotențiarii Austriei, Marii Britanii, Franței, Italiei, Prusiei și Turciei anunță că guvernele lor au aderat la propunerea făcută în ședința din 28 martie, de a se prelungi pe cinci ani durata Comisiei europene a Dunării. Pleni- potențiarul Busieiface aceiași declarație, dar adaugă că guvernul său adoptă acest termen ca extrem și netrebuind în nici un caz să fie depășit 33. în ședința din 28 martie contele Cowley, plenipotențiarul Marii Britanii, propune extinderea jurisdicției Comisiei europene pînă la Brăila M. Deși în ședința din 2 mai plenipotențiarii Italiei, Prusiei și Franței aderă Ia propunerea britanică aceasta nu poate fi adoptată de conferință, pentru că în ședința din 17 mai contele Goltz declară că guvernul rus, deși și-a dat apobarea, își poate modifica opinia dacă se vor ivi dificultăți în aplicarea acestei măsuri 38. în ședința din 28 martie, plenipotențiarul francez a ridicat și pro- blema regulamentului elaborat în 1857 de Comisia riverană, întrebînd la ce dată această lucrare ar putea fi terminată în întregime 37, dar discu- țiile nu au dus la niciun rezultat. Eezultatul final al Conferinței de la Paris din 1866 a fost favorabil punctelor de vedere ale plenipotențiarilor francez și britanic, care au desfă- șurat o activitate intensă pentru a obține adoptarea acestor puncte. Mandatul Comisiei europene a Dunării era prelungit pînă în 1871. Prin ratificarea Actului public din 2 noiembrie 1865 se crea un adevărat statut al Dunării de Jos, iar comisia primea prima lege care organiza funcționarea ei și stabilea drepturile ei, ale țărilor riverane și ale navigatorilor. Prin acest act, rămas în vigoare pînă în anul 1878, Comisia europeană a Dunării era pusă sub regimul dreptului internațional, garantat de marile puteri 38. Conferința de la Paris din 1866 a fost ultimul prilej în care diplo- mația napoleoniană și-a spus cuvintul în problema Dunării, în care nu 12 La Commission Europienne du Danube..., p. 394—395, Protocol nr. 3, din 26 martie 1866. ” Cestiunea Dunărei. Acte și documente, p. 398. Protocdl nr. 6. 34 Ibidem, p. 397, Protocol nr. 3. ’• Ibidem, p. 398—399, Protocol nr. 7. * libdem, p. 399, Protocol nr. 8. ” Ibidem, p. 396, Protocol nr. 3. ” Iulian Cârțână, Ilie Seftiuc, op. cit., p. 49—50. www.dacoromanica.ro 2134 TRAIAN IONESCU 10 va mai interveni nimic pînă în anul 1871. Timp de 15 ani, între 185G și 1871, statutul juridic al Mării Negre și al Dunării fusese cel pe care îl impuseseră interesele coaliției anglo-franceze, învingătoare în războiul Crimeii. Acest statut corespundea totodată și raportului de forțe stabilit în Europa prin Tratatul de pace de la Paris. Dar ridicarea tot mai îndrăz- neață a Prusiei ca mare putere europeană, în urma războaielor victorioase din 1864 și 1866, începea să schimbe acest raport de forțe în detrimentul Franței și al Angliei. Victoria Prusiei asupra Franței în războiul din 1870— 1871 avea să răstoarne complet acest raport de forțe, creînd un nou echi- libru european, în care Germania unificată devenea prima putere de pe continent, iar Eusia țaristă, care plătise din greu înfrîngerea din 1855, în mod normal va căuta să profite de această nouă situțaie, pentru a anula acele clauze ale Tratatului de la Paris privind regimul Mării Negre care o puneau în imposibilitate de a apăra granițele meridionale ale imperiului său. Begimul Mării Negre și al Dunării devenea din nou obiectul unor tratative internaționale, care aveau să-i aducă serioase modificări tocmai în momentul în care, grav înfrîntă în războiul cu Prusia, Franța nu-și mai putea susține cu suficientă tărie punctul de vedere în această pro- blemă. Înfrîngerea din 1870 însemnase și falimentul politicii diplomației napoleoniene în chestiunea Dunării și a Mării Negre. ★ Profitînd de înfrîngerea militară a Franței în 1870, de divergențele dintre ea și Anglia și Austro-Ungaria, precum și de atitudinea binevoitoare a Prusiei, guvernul țarist a hotărît să treacă la acțiune, pentru a obține anularea articolelor Tratatului de la Paris din 1856 referitoare la Marea Neagră care o dezavantajau. în septembrie 1870, Bismarck a reafirmat promisiunea de a sprijini deplin Eusia în vederea acestei anulări. Printr-o circulară eătre toate puterile participante la Tratatul de la Paris, guvernul țarist declară, la 31 octombrie 1870, că, deoarece Tratatul de la Paris fusese încălcat în mai multe rînduri de alte state 39, nu poate admite ca acest tratat, nerespectat în multe din hotărîrile sale esențiale, să rămînă obligatoriu ,,în acele puncte care afectează interesele directe” ale Eusiei. De aceea ,,el declară nul articolul care îngrădea numărul și tonajul navelor de război pe care puterile niaritime riverane le puteau ține în apele Mării Negre”40. Declarația stîrni indignare în Anglia și Austro-Ungaria iar, la pro- punerea Prusiei de a se crea o conferință pentru a discuta problema anulării unilaterale a Tratatului de la Paris, Gorceakov a răspuns că hotă- rîrea guvernului rus este fermă și definitivă și că participarea sa la confe- rință este condiționată și de „asigurarea anticipată a satisfacerii dorințelor sale”, conferința avînd numai de aprobat formal un nou statut al Mării Negre41. Guvernul francez, preocupat de războiul cu Prusia, arăta că Eusia abroga, printr-o declarație unilaterală, stipulațiile unui tratat internațional, dar lăsa inițiativa diplomatică Angliei, adăugind că va M între aceste violări este considerată și Unirea Principatelor. Dinu C. Arion, op. cil., p. 18. 40 Istoria diplomației, traducere din limba rusă, voi. I, p. 651. 41 Ibidem. www.dacoromanica.ro 11 DIPLOMAȚIA FRANCEZA ȘI PROBLEMA MARII NEGRE (1856—1878) 2135 examina pe urmă hotărîrea ce o va lua. Franța acceptă în grabă un congres, dorind să profite de aceasta pentru a ieși din izolarea în care se afla42. Bismarck nu dorea discutarea chestiunii Orientului înainte de înfrîngerea definitivă a Franței. Surprins însă de circulara rusă din 20 noiem- • brie către guvernul englez și pentru a face inutil orice concurs al Franței, ]a 22 noiembrie el propunea convocarea unei conferințe a marilor puteri semnatare ale Tratatului de la Paris din 1856. între 26 noiembrie și 2 decembrie puterile acceptară pe rînd propunerea lui Bismarck43. Franța răspunse și ea la 2 decembrie, cînd Jules Favre, ministrul Afacerilor Externe al Guvernului Apărării Naționale, declară: „Franța este prea ocupată cu afacerile sale pentru a se amesteca în cele ale Europei”. Peste două zile, el dădu un răspuns favorabil dar la o chestiune ce nu fusese pusă: „Primesc cu plăcere, și am cerut întotdeauna, întrunirea unui congres în care să fie examinate și rezolvate toate problemele care dezbină Europa; dacă este posibil ca el să fie precedat de un preliminariu care să recunoască integritatea teritoriului, voi fi încîntat; dacă acest lucru nu este posibil, consimt ca totul să fie rezervat, pentru a fi supus dezbaterilor și votului unei adunări care va fi numită prin intermediul unui armistițiu o dată cu aprovizionarea”44. Declarația lui Favre, aflat în Parisul asediat, era nerealistă, puterile, și în primul rînd Prusia, neputînd să o accepte. Chandordy, care-1 suplinea pe Jules Favre la Tours, înțelegea mai realist situația și declara : „Anglia va fi profund jignită și Europa surprinsă, căci ea ar crede că am avea interesul să acceptăm această reuniune pentru a putea expune acolo pro- blemele noastre”45. La 19 decembrie declarația de la Bordeaux anunța că „guvernul a decis, pentru a da dovadă de bunăvoință, să fie reprezentat la Londra, și el a avut grijă, pentru ca nimeni să nu ignore asta, să le telegrafieze tuturor agenților săi că va trebui ca interesele franceze să fie discutate la conferință”48. Deci decizia de a participa la Londra era legată nu atît de dorința de a-și spune cuvîntul în problema Mării Negre și a Dunării, cît de speranța de a folosi această conferință pentru a face celelalte puteri europene să intervină diplomatic în conflictul dintre Franța și Prusia. Bismarck, la curent cu intențiile franceze și nedorind ca diplomația europeană să intervină în condițiile de pace pe care el voia să le impună Franței învinse, pentru ca „să nu micșoreze fructul victoriei noastre” 47, se hotărî să întîrzie cît mai mult posibil sosirea ministrului francez la conferință, pentru a-1 împiedica să ridice problema războiului în fața forumului european. La sfîrșitul lui decembrie, hotărît să meargă personal la Londra, Jules Favre cere lui Granville să obțină „salv-conductul” necesar pentru a putea ieși din Parisul asediat. Dar Bismarck refuză să dea el această „liberă trecere” pe care ministrul francez trebuia să o ceară comandantului șef al armatei ce asedia capitala Franței. Nego- __________________ 1 u N. Dașcovici, LaQuesliondu. Bosphoreet des Dardanelles, „Gcorg", Genfcve, 1915, p. 235. « Ibidem, p. 236. 44 Henri Hauser, J. Ancei, L. Cohen, R. Guyot, Histoire diplomatique de /*Europe (1871-1914), voi. I, P.U.F., Paris, 1929, p. 34-35. 45 Ibidem, p. 35. 48 Ibidem. 87 Ibidem, p. 36. www.dacoromanica.ro 2136 TRAIAN IONESCU 12 cierile se duc prin Wash, ministrul Statelor Unite la Paris, iar pentru a da răgazul necesar sosirii reprezentantului francez, lordul Granville întîrzie cu cîteva zile deschiderea conferinței ce trebuia să se facă la 31 ianua- rie 1871. O nouă declarație a ministrului francez, care vrea să fie sigur că Franța e invitată pe picior de egalitate și nici nu vrea să părăsească Parisul asediat, permite lui Bismarck să sugereze posibilitatea de a fi desemnat alt plenipotențiar sau de a se lăsa protocoalele deschise pînă cînd Franța va vrea să le semneze* 48. Salv-conductul nesosind la timp, se cere o nouă amînare a confe- rinței, dar Granville răspunse că amînarea nu poate depăși data de 17 ianuarie. Pe 17 ianuarie Bismarck îi scrie personal lui Jules Favre, refuzîndu-i salv-conductul, pe motivul că nu este ministrul unui guvern „oficial recunoscut” 49 *. Conferința de la Londra se deschide la 17 ianuarie 1871 în absența unui reprezentant al Franței, care va sosi mai tîrziu, după încheierea dezbaterilor. Jules Favre cedă locul ducelui de Broglie, numit de Thiers ambasador la Londra. Reprezentantul Franței nu poate participa decît la ședința din 13 martie, cînd se ajunsese la un acord general, a doua zi conferința încheindu-se “. El răspunse la curtenitorul bun venit al lordului Granville cu tact și demnitate, marcînd foarte net poziția Franței, prin cuvintele: „Poate guvernul francez ar fi preferat să se abțină pînă la capăt să se asocieze unor hotăriri la a căror dezbatere nu a participat”. „Dar el s-ar fi temut prelungind abținerea sa, acum cînd trista cauză a dispărut, de a nu arăta destul de deschis prețuirea pe care o dă la tot ce poate întreține sau restabili armonia între statele mari. De aceea el folosește cu grabă prilejul de a menține regula salvatoare a socie- tății europene, anume, de a nu aduce nici o schimbare esențială relațiilor dintre popoare, fără examinarea și consimțămîntul tuturor marilor puteri, practică tutelară, adevărată garanție a păcii și a concilierii, de la care s-au făcut prea multe derogări în acești ultimi ani” 51. Declarația plenipotențialului francez aducea aderarea Franței la noua reglementare a statutului juridic al Mării Negre și al Dunării, la care ea nu participase dar pe care o confirma prin semnătura delegatului său. în ceea ce privește lucrările conferinței, ele s-au desfășurat în inter- valul de la 7 ianuarie la 19 martie 1871. Convocată pentru a da consacrarea internațională hotărîrii Rusiei de a nu respecta acele clauze ale Tratatului de la Paris din 1856 care lăsau fără apărare regiunile ei meridionale, conferința se încheie cu un- triumf total al diplomației țariste. Au fost anulate cele trei articole care limitau numărul de nave de război pe care Rusia și Turcia le puteau menține în apele Mării Negre, precum și dreptul de a se construi fortificații pe malurile ei. Se renunța astfel la neutralizarea Mării Negre și Rusia putea dispune în acea mare de o flotă de război. S-a menținut în același timp Ibidem, p. 35. 48 Ibidem, p. 36. “ N. Dașcovici, Marea noastră sau regimul strîmtorilor. Iași, 1937, p. 106. Edouard Driault, La Queslion d’Orient depuis ses origines jusqu’ă nosjours. Filix Alean, Paris, 1902, p. 205. 81 Henri Hauser ș.a., op. cit., p. 38. www.dacoromanica.ro 13 DIPLOMAȚIA FRANCEZA ȘI PROBLEMA MARII NEGRE (1856—1878) 2137 dreptul Turciei, stabilit prin Tratatul dela Paris din 1856, de a închide și deschide accesul navelor de război aparținînd unor puteri prietene Porții în strîmtorile Bosfor și Dardanele, în cazul cînd va considera acest lucru necesar pentru asigurarea executării hotărîrilor Tratatului de pace de la Paris. în felul acesta erau respinse propunerile austro-engleze cu privire la strîmtori iar, datorită opoziției Turciei, a căzut și pretenția Angliei de a obține o bază maiitimă militară la Sinope, pe teritoriul otoman, drept compensație pentru anularea hotărîrii cu privire la neutralizarea Mării Negre. Hotărîrile luate la Londra în 1871 vor reglementa regimul strîmtorilor pînă la izbucnirea primului război mondial62. Ele au fost numai semnate de delegatul francez, care a lipsit de la discutarea și sta- bilirea lor. Conferința de la Londra din 1871 era chemată să se pronunțe și asupra Comisiei europene a Dunării, al cărei mandat, prelungit pe 5 ani de Conferința de la Paris din 1866, expira în anul 1871. Anglia, care fusese nevoită să cedeze Rusiei în problema neutralizării Mării Negre, caută compensație în prelungirea mandatului Comisiei europene, existența acesteia fiind legată de interesele economice britanice în regiunea Dunării de Jos. De asemenea Austro-Ungaria lega problema Comisiei europene de cea a Comisiei riverane care, deși declarată permanentă și succesoare a celei europene, nu se constituise încă. Problema libertății navigației pe Dunăre a fost ridicată de contele Appony, plenipotențiarul Austro- Ungariei, care a prezentat două propuneri: a) dacă s-ar pune problema modificării, printr-o conferință specială a puterilor cosemnatare, a arti- colului 17 al Tratatului de la Paris, referitor la Comisia riverană, condițiile acestei modificări să fie discutate în prealabil de puterile riverane și b) gu- vernul austro-ungar se va pune de acord cu coriveranii din zona cataracte- lor și a Porților de Fier ale Dunării asupra lucrărilor pe care le va avea de executat în această zonă pentru îndepărtarea obstacolelor ce stau în calea navigației și dăunează comerțului63. Anglia nu se opuse acestei propuneri, dorind să obțină cîștig de cauză în problema prelungirii manda- tului Comisiei europene a Dunării64. Plenipotențiarul Angliei, contele Granville, propuse, la rîndul său, prelungirea mandatului Comisiei europene a Dunării pe o durată de 26 ani, începînd de la data de 24 aprilie 1871, timp necesar pentru termi- narea lucrărilor îngreprinse de comisie și pentru rambursarea avansurilor făcute de Turcia și amortizarea împrumuturilor contractate de această comisie. Totodată el repetă propunerea engleză din 1866, de a se prelungi competența Comisiei pînă la BrăilaM. Plenipotențiarii Austro-Ungariei și Rusiei declară că au instrucțiuni precise pentru o prelungire pe o durată maximă de 12 ani. Ceilalți plenipotențiari nu aveau instrucțiuni în acest sens68. Regretînd absența Franței, lordul Grandville este convins că guvernul francez nu va face obiecții cu privire la prelungirea mandatului M Istoriadiplomaliei,vol. I,p. 651 —652. Vezi și Iulian Cârtână, Ilie Seftiuc, op. cit., p. 51. *• Cestiunea Dunărei. Acte ți documente, p. 405 —406, Protocol nr. 3, din 3 februarie 1871. 54 Paul Gogeanu, Dunărea tn relațiile internaționale, Edit. politică, București, 1970, p. 69-70. 55 Cestiunea Dunărei. Acte și documente, p. 407. Protocolul nr. 3, din 3 februarie 1871. M Ibidem. www.dacoromanica.ro 2138 TRAIAN IONESCU 14 Comisiei europene57. într-adevăr, în ședința penultimă, din 13 martie, la care a participat, ducele de Broglie a declarat că ,,guvernul francez ar fi consimțit la termenul cel mai lung pe care-1 propusese contele Gran- ville la început dar că, în lipsa acestuia, va accepta termenul mai limitat de 12 ani”fi8. Și în privința extinderii competenței Comisiei europene pînă la Brăila plenipotențiarul Franței declară că ,,ar fi consimțit la această extindere dar că era silit să renunțe la asta în urma opoziției Turciei” 69. Cele două declarații ale ducelui de Broglie definesc foarte clar interesul Franței de a prelungi în timp și a extinde în spațiu competența Comisiei europene a Dunării. în cele din urmă, conferința prelungi pentru o perioadă de 12 ani mandatul Comisiei europene a Dunării, care-și păstra caracterul inter- național și neutru stabilit prin Actul public din 2 noiembrie 1865, dar se respinse extinderea competenței ei pînă la Brăila. Spre a fi recompensată Austro-Ungaria, pentru consimțămîntul dat la prelungirea mandatului Comisiei europene, i se încredințează executarea lucrărilor de la Porțile de Fier și dreptul de a percepe taxe pentru acoperirea cheltuielilor. Confe- rința menținea și ideea creării Comisiei riverane, al cărei mod de organizare și de funcționare urma să fie stabilit printr-o convenție încheiată între marile puteri. Practic însă exista numai Comisia europeană a Dunării60. în acest fel noul statut al Mării Negre și prelungirea mandatului Comisiei europene a Dunării satisfăceau numai parțial puterile prezente la conferință. Rezultatul final al lucrărilor Conferinței de la Londra din 1871 era un compromis între interesele divergente ale părților contractante, principalul beneficiar rămînînd Rusia, iar cea care a făcut concesiile cele mai mari fiind Anglia. Franța a fost ca și în trecut de partea Angliei, dar fără a mai juca rolul de prim rang pe care-1 avusese înainte de înfrîn- gerea militară din războiul cu Prusia, care o trecea în rîndul puterilor de rangul al doilea. Absentă la negocieri, ea și-a făcut marcată prezența numai în partea finală a conferinței, cînd a semnat protocoalele. Jhiar dacă ar fi f ist prezentă, rolul ei s-ar fi redus la acela de simplu secondant al Angliei, situația grea în care se afla ne mai permițîndu-i să dea tonul negocierilor și să-și impună punctul de vedere. Timp de 7 ani, după Conferința de la Londra din 1871, problema Dunării nu mai reveni în discuția marilor puteri. Pe baza noilor stipulații de la Londra, Comisia europeană a Dunării își continua opera de rutină, îmbunătățind și dezvoltînd lucrările tehnice de la gurile fluviului și desă- vîrșindu-și organizarea. Se părea că nimic nu va mai interveni pînă la scurgerea termenului de 12 ani pentru a readuce această problemă în atenția Europei. Dar izbucnirea răscoalelor antiotomane din Bosnia și Herțegovina din 1875 și a celei din Bulgaria din aprilie 1876 redeschidea criza orientală și punea în pericol libertatea navigației pe Dunăre. Turcia începe să folo- sească acest fluviu în scopuri militare, transportînd trupe pentru a înăbuși răscoalele populare balcanice. Situația devenind periculoasă, ministrul 67 68 69 67 Ibidem, p. 408. 68 Ibidem, p. 410. Protocol nr. 5, ședința din 13 martie 1871. 69 Ibidem. 80 Iulian Cârțână, Iile Seftiuc, op. cit., p. 51. www.dacoromanica.ro 15 DIPLOMAȚIA FRANCEZA ȘI PROBLEMA MARII NEGRE (1856—1878) 2139 de Externe al Eomâniei, Mihail Kogălnîceanu, a luat inițiativa unor demersuri diplomatice în vederea obținerii âonsimțămîntului marilor puteri la declararea neutralizării acestui fluviu internațional, singura măsură prin care s-ar fi putut asigura libertatea de navigație pe această importantă arteră de navigație61. Demersurile repetate ale ministrului român negăsind ecoul dorit, nu se luă nici o măsură în această problemă ®2. Eusia nu putea privi cu indiferență masacrele comise de turci asupra popoarelor slave și creștine din Balcani. Pentru a se evita un nou război, s-a ținut o confe- rință a ambasadorilor marilor puteri, la Constantinopol, în decembrie 1876, dar Turcia nu vru să țină seama de sfaturile ce i s-au dat 81 82 83 * 85. Inevitabil S-a ajuns la războiul ruso-româno-turc din 1877, la care Eomânia a parti- cipat ca aliată a Eusiei, urmărind să-și cucerească independența. Înfrîngerea Turciei în război a dus la semnarea preliminariilor de pace de la San Stefano, din 3 martie 1878, prin cârd Eusia învingătoare, fără a ține seamă de interesele fostului aliat, Eomânia, a impus condițiile de pace care satisfăceau numai scopurile politicii țariste. Cum condițiile tratatului ofereau Eusiei învingătoare avantaje foarte mari, care ar fi putut neliniști celelalte puteri europene, diplomații ruși an inserat în articolul 12 al preliminariilor o clauză potrivit căreia drepturile, obligațiile și prerogativele Comisiei europene a Dunării rămîneau neatinse, iar, prin articolul 13, Imperiul otoman era obligat să plătească despăgubiri Comisiei europene a Dunării și armatorilor ce au avut de suferit de pe urma războ- iului și să restabilească navigația pe brațul Sulina ®4. Clauzele relative la Dunăre, inserate de Eusia în preliminariile de la San Stefano, nu erau însă de natură să liniștească celelalte mari puteri, nemulțumite mai ales de importantele avantaje pe care Imperiul țarist le obținea prin acest tratat. Neliniștite de situația nou creată, marile puteri s-au decis să o discute în cadrul unui congres. Inițiativa convocării acestui conges a luat-o Bismarck 65. Celelalte puteri acceptînd propunerea cancelarului german, congresul se ținu la Berlin, în lunile iunie—iulie 1878. La lucrările congresului, care avea de discutat situația creată în Orient în urma războiului, Franța era reprezentată de Waddington, ministrul de Externe, de Saint-Vallier, ambasador la Berlin, și de Desprez, consi- lier de stat68. 81 în privința acestor demersuri vezi documentele din lucrarea Documente oficiaile. Neutralitatea României. Neutralisarea Dunărei. Diverse. Presentate represenlafiunii naționale. Octobre 1876, Bucurescl, 1876, VIII + 107 p., precum și Iulian Cârțână, Ilie Seftiuc, op. cit., p.52. 82 R. B. Bossy, Politica externă a României Intre 1873 — 1880, privită de la agenția diplo- matică din Roma, București, 1928, p. 12 — 13. 83 S-au făcut demersuri de către România și la Conferința ambasadorilor de la Constan- tinopol, pentru a se obține neutralizarea Dunării. Vasile Maciu, La Roumanie et la Confirence de Constanti nople de dicembre 1876—Janvier 1877, tn „Revue Roumaine d’Histoire”, tome I, no. 2/1962, p. 325—350. 88 Iulian Cârțână, Ilie Seftiuc, op. cit., p. 57. 85 Paul Gogeanu, op. cit., p. 74. Încă Înainte de San Stefano, la 3 februarie 1878, imediat după semnarea armistițiului, Austro-Ungaria luase inițiativa unei conferințe la Viena, Intre puterile semnatare ale actelor internaționale care au avut ca obiect sistemul politic în Orient. Chiar a doua zi, la 4 februarie, Franța a aderat prima la propunerea austro-ungară, sub rezerva ca programul deliberărilor să fie limitat și definitiv. N. Dașcovici, La Question du Bosphore et des Dardanelles, p. 253. •• „Arhivele Statului București”, fond Casa regală, dosar 78 1877, f. 124. 7-c. 2631 19 www.dacoromanica.ro 2140 traian ionescu 16 Atitudinea pe care delegația franceză o ia în timpul congresului este consemnată în protocoalele ședințelor acestuia. în ședința din 29 iunie 1878, Waddington susține propunerea lordului Salisbury, sprijinită și de contele Andrassy și de contele Corti, ca repre- zentanții Eomâniei să fie admiși să-și spună cuvîntul în congres, spetind că această dovadă de interes va înlesni aderarea Eomâniei la hotărîrea congresului, oricare va fi ea e7. La 1 iulie Waddington intervine din nou în problema Eomâniei, cerînd ca, indiferent de greutățile locale, Eomânia să acorde drepturi evreilor, „insistînd ca aceleași condiții de ordin politic și religios indicate pentru Serbia să fie impuse și Eomâniei” 88. în aceiași ședință, pentru a ușura situația Eomâniei, pe care a sfătuit-o să accepte retrocedarea teri- toriului revendicat de Eusia ministrul francez intervine din nou, fără a face o propunere formală, solicitînd Eusiei ca, în compensația ce se va acorda Eomâniei, să fie inclus și teritoriul din sudul Dobrogei, care să cuprindă și Silistra69-70. în ședința din 2 iulie, în care se discută articolele XII și XIII ale Tratatului de la San Stefano relative la Dunăre și la fortărețe și în care baronul Haymerle prezintă proiectul unei noi redactări a articolului XII71, Waddington intervine în mai multe rînduri în problema despăgubirii de război de 300.000.000 ruble, pentru a obține de la reprezentantul Eusiei, Șuvalov, promisiunea că această datorie nu va avea prioritate asupra ipotecilor deținute de creditorii francezi și englezi ai datoriei publice otomane, iar de la cel al Turciei, Caratheodory, angajamentul că Turcia își va onora toate datoriile și angajamentele luate. Se pare că pe repre- zentantul francez nu-1 interesau decît aceste asigurări, pentru că el nu intervine în discuțiile legate de problema Dunării și mai ales de impli- cațiile ce rezultau din faptul că Eusia redevenea stat riveran la acest fluviu. La 4 iulie 1878, congresul trecînd la examinarea chestiunii Dunării, contele Suvalov prezintă o propunere a delegației ruse privind această problemă. Astfel, în fața a două documente cuprinzînd puncte de vedere diferite, proiectul austro-ungar și propunerea rusă, președintele Bismarck, sprijinit și de Waddington și de contele de Saint-Vallier, propune și adu- narea decide că: în scopul stabilirii unui acord între cele două texte, se vor întîlni un plenipotențiar austro-ungar, unul rus și un coleg de al lor, în timpul suspendării ședinței. Pentru stabilirea acestei înțelegeri sînt desemnați baronul de Haymerle și baronul d’Oubril, precum și contele de Saint-Vallier72. Prezența unui reprezentant francez în acest mic comitet de studiu privind problema Dunării a scutit se pare delegația franceză de a interveni în timpul discuțiilor, pentru a-și spune punctul de vedere, reprezentantul Franței, de Saint-Vallier, avînd posibilitatea, prin medierea între cel al Austro-Ungariei și cel al Eusiei, să obțină, în textul final, *’ Ibidem, f. 139, Protocol nr. 9, ședința din 29 iunie, 1878. •• Ibidem, f. 140 v., Protocol nr. 10, ședința din 1 iulie 1878. «»-7° Ibidem, f. 141. n Proiectul austriac se afla tn protocolul nr. 11, din 2 iulie 1878. ’i Ibidem, f. 142. www.dacoromanica.ro 17 DIPLOMAȚIA FRANCEZĂ ȘI PROBLEMA MARII NEGRE (1856—1878) 2141 formulări de clauze care să corespundă și intereselor Franței. în orice caz, la redactarea formei definitive pe care au luat-o articolele referitoare la regimul Dunării a participat și delegatul Franței. în ziua de 13 iulie 1878 congresul semna textul final al Tratatului de la Berlin, în care clauzele referitoare la regimul Dunării erau cuprinse în articolele 45 la 63. în această problemă congresul hotăra: 1. Eomânia retrocedează Eusiei sudul Basarabiei, primit prin Tratatul de la Paris din 1856 (art. 45); 2. Eomânia primea Delta Dunării, Insula Șerpilor și Dobrogea pînă la linia ce pleca din estul Silistieiși se termina la sudul Mangaliei și care trebuia să fie definitivată pe teren de Comisia europeană instituită pentru delimitarea Bulgariei (art. 46); 3. Comisia europeană a Dunării va arbitra împărțirea apelor și pescăriilor (art. 4)7; 4. toate fortărețele și fortificațiile situate pe Dunăre între Porțile de Fier și vărsarea fluviului vor fi dărîmate și nu se vor ridica altele noi iar navele de război nu vor circula pe Dunăre în aval de Porțile de Fier, cu excepția navelor poliției fluviale și serviciului vămilor, staționarele puterilor aflate la gurile Dunării putînd urca pînă la Galați (art. 52); 5. Eomânia intră în Comisia europeană a Dunării, care e menținută în funcțiile sale și le va exercita pe viitor pînă la Galați, într-o completă independență de autoritatea teritorială; toate tratatele, angajamentele, actele și deciziile relative la drepturile, privilegiile, prerogativele și obligațiile acestei comisii sînt menținute (art. 53); 6. cu un an înaintea expirării termenului fixat pentru durata Comisiei europene, puterile se vor pune de acord asupra prelungirii prerogativelor sale sau asupra modificărilor pe care le vor socoti necesare să i le aducă (art. 54); 7. regulamentele de navigație, de poliție fluvială și de Supraveghere a porțiunii de la Porțile de Fier pînă la Galați vor fi elaborate de Comisia europeană a Dunării, asistată de delegații statelor riverane, și vor fi puse în armonie cu cele care au fost sau vor fi edictate pentru parcursul în aval de Galați (art. 55); 8. Comisia europeană a Dunării se va înțelege cu cei în drept pentru a asigura întreținerea farului de pe Insula Șerpilor (art. 56); și 9. Tratatul de la Paris din 30 martie 1856 ca șî Tratatul de la Londra din 13 martie 1871 sînt menținute în toate dispozițiile lor care nu sînt abrogate sau modificate prin stipulațiile prece- dente (art. 63) 73. Congresul de la Berlin a refuzat să consacre în tratatul său un act adițional special referitor la strîmtori, cerut de lordul Salisbury în ședința din 9 iulie M, și strîmtorile vor rămîne pînă la primul război mondial sub regimul stabilit la Londra în 1871. Deci, în privința Dunării, prin Congresul de la Berlin, Eusia rede- venise țară riverană și Gorceakov, recunoștea că navigația pe acest fluviu e de interes european 7*. Eomânia devenea membru permanent al Comisiei europene a Dunării, care era menținută în toate atribuțiile sale, își extindea pînă la Galați autoritatea, declarată independentă de cea a puterii teritoriale, și primea sarcina de a întocmi regulamente de navigație și de poliție fluvială pentru sectorul fluvial cuprins între Porțile 74 La Commission Europienne du Danube..-, p. 426—427. 74 N. Dașcovici, op. cit., p. 225. ’• F. Heinrich Qeffcken, La Question du Danube, „H. W. Mflller”, Berlin, 1883, p. 23. 16 www.dacoromanica.ro 2142 TRAIAN IONESCU 18 de Fier și Galați. Dunărea în aval de Porțile de Fier era neutralizată. Nici o referire în tratat la Comisia riverană. Deci poziția Comisiei europene a Dunării se consolida. în fapt Tratatul de la Berlin din 1878 era un compromis între marile puteri europene. Pentru a compensa cîștigurile teritoriale realizate de Rusia în urma victoriei asupra Turciei, Anglia obținuse prin tratative directe cu Turcia insula Cipru, care îi asigura ruta mediteraniană cu India, iar congresul hotărîse ca Austro-Ungaria să ia în administrația Bosnia și Herțegovina. Franța își asigurase mînile libere în Tunisia și se îndepărta de Dunăre. Italia ridica pretenții asupra Albaniei și Tripolitaniei. Germania nu formulă nici o revendicare. Numai noile state balcanice nu obținură satisfacțiile pe care le sperau 76. în stabilirea acestor hotărîri delegația franceză avusese un rol destul de șters. Franța, resimțind încă urmele războiului din 1870, căuta o apro- piere de Germania, pentru care se pronunțaseră aproape toate cabinetele franceze pînă atunci77. De aceea la congres delegația franceză a fost aproa- pe în permanență de acord cu părerile emise de delegația Germaniei. Waddington era un adept al apropierii franco-germane iar de Saint-Vallier, ca ambasador al Franței la Berlin, era de asemenea adeptul aceleiași idei. Statutul stabilit Dunării în Congresul de la Berlin din 1878 va rămîne în vigoare pînă la Conferința de la Londra din 1883, cînd puterile semnatare ale Tratatului din 1878 vor statua din nou în această problemă, prelungind mandatul Comisiei europene a Dunării pe o nouă durată de 21 de ani, cu posibilitatea de a fi reînnoit din trei în trei ani. Conferința de la Londra din 1883 a căutat să reactualizeze și vechea Comisie riverană, sub o formă nouă, de Comisie mixtă, dar opoziția hotărîtă a României a făcut ca această decizie să nu fie aplicată niciodată. L’ATTITUDE DE LA DIPLOMAȚIE FRANQAISE DANS LA QUES- TION DE LA MER NOIRE ET DU BAS-DANUBE PENDANT EA PĂRIODE COMPRIS ENTRE LE CONGRES DE PARIS (1856) ET LE CONGRES DE BERLIN (1878) RESUMiS lin detenant depuis des siecles, aux câtds de l’Angleterre, d’impor- tantes positions 6conomiques dans l’Empire ottoman, cousigndes dans les capitulations conclues avec la Porte Ottomane, la France dtait intâ- ressâe au maintien de l’int6grite de cet empire qu’elle s’appliqua â imposer apres la victoire dans la guerre de Crim^e, par le Trăit d de Paix de Paris de 1856. Par ce trăita, la France freina Ia progression de la Russie tsariste vers le Sud, *en neutralisant la mer Noire, en plașant les bouches du Danube sous le contrâle internațional, en âcartant la domination tsa- riste de ce fleuve et en instaurant la garanție des grandes puissances sur les Principautds Roumaines, tout en soutenant leur Union. ’• G. Demorgny, Danube et Adriatique, Paris, 1934, p. 35 ; N. Dașcovici, Marea noastră sub regimul strtmtorilor, p. 116 ;E. Driault, op. cit., p. 223. ” Henri Hauser, ș.a., op. cil., voi. I, p. 226-.229. www.dacoromanica.ro 19 DIPLOMAȚIA FRANCEZA ȘI PROBLEMA MARII NEGRE (1856—1878) 2143 Le systeme instaura par l’Angleterre et la France par le Trait6 de Paris assurait â celles-ci des positions politiques et tfconomiques domi- nantes dans le bassin de la mer Noire et du Bas-Danube. Celui-ci fut maintenu tout au long de la p^riode ou le rapport de forces 6tabli par suite de la victoire de 1856 fut conservi. La d^faite essuyAe par la France dans la guerre avec la Prusse, de 1870, a modific le rapport de forces sur le conticnt, permettant ă la Russie, lors de la Conf6rence de Londres de 1871, d’obtenir l’annulation de la clause concernant la neutralisation de la mer Noire. Absente aux debats du fait de la guerre, la France se vit oblig^e de signcr des d^cisions â l’dla- boration desquelles elle n’avait participi pas. Fort affaiblie par la d^faite militaire de 1870—1871, la diplomație franșaise s’efforca d’^viter le rebondissement de la crise orientale qui aurait mis en danger ses positions dans cette zone. Mais la defaite de la Turquie pendant la guerre de 1877—1878 remit dans la discussion des grandes puissances le probleme touchant le maintien de l’Empire ottoman. Lors du Congres de Berlin de 1878, encore mdfiante apres la defaite subie en 1870, la diplomație franșaise soutint le point de vue de la diplomație allemande. En obtenant des compensations en Tunisie, la France se d£sint6- ressa toujours davantage de ses positions 6conomiques et politiques dans le bassin de la mer Noire et du Bas-Danube, en faveur de la Russie et de l’Autriche-Hongrie, attitude qui deviendra toujours plus Evidente â l’occasion de la Conf6rence de Londres de 1883, dans la question du Danube. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro LUCEEȚIU PĂTEĂȘCANU - UN OM, O EPOCĂ, UN CUNOSCĂTOE ȘI UN IUBITOE DE ISTOEIE DE GHEORGHE I. IONIȚĂ Dacă ar fi trăit, strălucitul militant și gînditor revoluționar, comu- nist Lucrețiu Pătrășcanu, luna aceasta, ar fi împlinit 80 de ani. Pierzîndu-și viața în anul 1954, acum 26 de ani deci, pe cînd avea 54 de ani, el a dispărut dintre noi la o vîrstă de la care, pornind, ar fi mai avut multe de spus și de scris, iar pe planul acțiunii politice concrete ar mai fi avut încă mult de realizat ca participant direct la făurirea isto- riei socialismului pe pămîntul patriei sale dragi. Născut la Bacău, la 4 noiembrie 1900, descendent dintr-o familie de vechi intelectuali moldoveni, el a absolvit studiile liceale și apoi facul- tatea de drept din București, al cărui licențiat „magna cum laude” a fost. Scurt timp după aceea a obținut doctoratul în economie, la Leipzig. Tinerețea sa și apoi întreaga lui viață s-au legat indisolubil de miș- carea revoluționară și democratică, de năzuințele spre mai bine ale celor mai destoinici fii ai poporului român — luptătorii revoluționari, comuniști. A intrat de timpuriu în mișcarea revoluționară. în 1919 — avea 19 ani și era student pe atunci — era deja membru al Partidului Socialist. Doi ani mai tîrziu, cînd pe arena vieții politice a țării își făcea apariția cel mai viguros vlăstar al epocii contemporane a României, partidul comunist, Lucrețiu Pătrășcanu s-a aflat printre membrii acestuia. Ca militant co- munist, a îndeplinit o serie de funcții de mare răspundere. El a fost membru al Comitetului Central al Tineretului Socialist și membru al C.C. al P.C.R. din partea Tineretului Socialist, redactor al ziarului „Deș- teptarea”, secretar al Biroului juridic al Ajutorului Roșu, membru în conducerea organizației democratice de masă Blocul muncitoresc-țără- nesc. El a participat activ la Congresele II, IV și V ale P.C.R. Lucrețiu Pătrășcanu s-a numărat printre apărătorii activi în unele mari procese înscenate de burghezie revoluționarilor, comuniștilor și anti- fasciștilor în perioada interbelică, în diferite centre ale țării. Participarea sa la lupta generală antifascistă a poporului român a fost extrem de activă și eficientă. în numele și din însărcinarea P.C.R., el a purtat nenumărate discuții cu fruntași ai diferitelor partide și grupări politice în vederea creării unei largi coaliții a forțelor antifasciste. El s-a numărat, în anii războiului hitlerist, printre împuterniciți! partidului comunist care au dus tratative cu cercurile Palatului regal și cu diferiți „REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 33, nr. 11, p. 2145-2168, 1980 www.dacoromanica.ro 2146 GHEORGHE I. IONIȚA 2 politicieni ai vremii în vederea creării condițiilor necesare pentru răstur- narea dictaturii militare-fasciste, scoaterea țării din războiul antisovietic și întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste. Pentru activitatea sa desfășurată în acești ani ai marilor încercări a fost în mai multe rînduri arestat și, condamnat, deținut în lagăre sau cu domiciliul forțat. L * în pregătirea insurecției naționale, armate, antifasciste și antiim- perialiste din august 1944 — moment memorabil în istoria partidului comunist și a poporului român, începutul revoluției de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă din țara noastră — Lucrețiu Pătrășcanu a avut un rol de prim ordin. După 23 August 1944 a îndeplinit, din însărcinarea P.C.R., o serie de înalte funcții pe linie de partid și de stat pe care le-a onorat cu întreaga sa pregătire politică și ideologică clarvăzătoare, cu întreaga sa capacitate de muncă, de abnegație pe care, în atîtea rînduri, o dovedise pentru cauza partidului, a clasei muncitoare, a poporului. Lucrețiu Pătrășcanu, piilitant de seamă al partidului nostru, a fost prin întreaga șa activitate o personalitate complexă, de prim rang. în împrejurările cunoscute, el și-a pierdut viața, în aprilie 1954, în momente în care se afla în plină activitate creatoare L Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din aprilie 1968 privind reabili- tarea politică post-mortem a lui Lucrețiu Pătrășcanu constituie semnul prețuirii activității lui revoluționare și al cinstirii memoriei militantului de frunte comunist. în completarea actului de dreptate pe care l-a făcut partidul nostru în anul 1968 prin reabilitarea politică post-mortem a lui Lucrețiu Pătrăș- canu, în anii din urmă ă fost republicată, practic, aproape întreaga sa operă 1 2 și s-a insistat mult în publicistica istorică și cultural-educativă asupra valorii științifice, politico-ideologice și instructiv-educative a scrie- rilor sale. Cititorului interesat—căruia, din motivele cunoscute,înainte de anul 1968, îi eră aproape imposibil contactul cu gîndirea și scrierea lui Lucrețiu Pătrășcanu — i se deschide azi larg orizontul de înțelegere — pînă la ultimele resorturi — a ceea ce i-a caracterizat strădania pe tărîmul știin- țelor social-politice. înlesniri remarcabile au făcut și fac pe acest tărîm numeroasele studii și articole publicate de oamenii de știință din țara noastră, din 1968 încoace, cu privire la viața, personalitatea și activitatea multiplă a celui pe care-1 evocăm. 1 Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 22—25 aprilie 196$, Edit. politică, București, 1968, p. 65—73. 2 Sub trei dictaturi, Edit. politică, București, 1970 ; Un veac de frămlntărl sociale. (1821—1907), Edit. politica, București, 1969 ; Curente și tendințe tn filozofia românească, Edit. politică, București, 1971 ; Studii economice și social-politice, Edit. politică, București, 1978; Texte social-politice (1821—1938), Edit. politică, București, 1979. Rămine incă de reeditat lucrarea Problemele de bază ale României (publicată în Editura Socec et Co. S.A.R. in 1944) și de înmănunchiat într-o culegere antologică o serie de alte studii și articole publicate de Lucrețiu Pătrășcanu în presă de-a lungul anilor, atît înainte, cît și după 23 August 1944, și care n-au intrat în compunerea Textelor social-politice (1821 — 1938). www.dacoromanica.ro 3 LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU ȘI EPOCA SA 2147 în acest cadru se cuvin a fi amintite studiile ce pun în evidență preocupările cu caracter economico-social ale lui Lucrețiu Pătrășcanu 3, cele care vizau aprofundarea analizei fenomenelor politice românești4, studiile care-i prezintă activitatea politică propriu-zisă 5, activitatea publi- cistică 6, activitatea sa avocățească 7, de cercetător al istoriei 8, de cadru didactic universitar 9, bogata activitate de valorificare a operei lui Lucrețiu Pătrășcanu10 ș.a.m.d. 8 Nicolae I. Văleanu, Gewza, caracterul și structura economiei românești tn viziunea lui L. D. Pătrășcanu, in „Viața economică”, nr. 9/1971 ; Simion I. Pop, Concepfia lui Lucrețiu Pătrășcanu despre nașterea și dezvoltarea capitalismului tn Pomânia, în „Forum” — Științe sociale, nr. 11/1970 ; Aneta Spiridon, Lucrețiu Pătrășcanu despre cadrul de mișcare și ideologic al gindirii economice burgheze contemporane, în „Forum” — Științe sociale, nr. 5/1973 j Sultana Sută-Selejan, Lucrețiu Pătrășcanu despre geneza, particularitățile și perspectivele capitalismului In Pomânia interbelică, tn „Studii și cercetări economice”, nr. 3/1971 ; Constantin Dropu, O lucrare inedită a lui Lucrețiu Pătrășcanu privind reforma agrară tn Pomânia din 1921 și urmările ei, in „Anale de istorie”, nr. 6/1973 ; Aneta Spiridon, Lucrefiu Pătrășcanu on the Orien- tation and the Ideological Frame of the Contemporary Bourgeois Economic Thought, în „Revue roumaine des Sciences sociales. Sciences âconomiques”, nr. 2/1974 ; Aneta Spiridon, The Genesis of Pomanian Capitalism in Lucrețiu Pătrășcanu’s works, în „Revue roumaine des Sciences sociales. Sciences âconomiques”, nr. 2 1975 ; Aldea Enăchescu Maria, Ion Bulborea ș.a., Concepția economică și social-politică a lui C. Dobrogeanu-Gherea și L. D. Pătrășcanu, București, 1976 ; Varvara Donici, Lucrețiu Pătrășcanu, om politic de seamă, economist, sociolog și filozof marxist, in „Carpica”, nr. 7/1975 ; V. loța, Contribuții ale lui L. D. Pătrășcanu la dezvoltarea gindirii economice românești, în „Revista economică” nr. 15/1979 ; Augustin Deac, Lucrețiu Pătrășcanu: un veac de frămîntări sociale (1821—1907), în „Anale de istorie”, nr. l/1970;V. loța, Concepfia lui L. D. Pătrășcanu despre stadiul dezvoltării capitalismului tn Pomânia interbelică, în „Era socialistă”, nr. 3/1980 șl 4/1980. 4 Z. Ornea, Lucrețiu Pătrășcanu și geneza României moderne In „Lupta de clasă”, nr. 1/1970 ; Gh. I. loniță, Un eminent militant și teoretician al partidului nostru comunist în „Era socialistă”, nr. 21/1975. 8 Ion Popescu-Puțuri, Un luptător pentru cauza socialismului tn Pomânia: Lucrețiu Pătrășcanu în „Viitorul social”, nr. 4/1975 ; M. Sărmășanu, Lucrefiu Pătrășcanu — militant comunist al democrației autentice In „Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” — Iași” — Științe filozofice, 1976; Mihai Drecin : Iunie 1945. O filă din activitatea și ideile lui Lucrefiu Pătrășcanu în „Lucrări științifice. Oradea — istorie”, 1974 ; Dumitru Tudor, Lucrefiu Pătrășcanu și antifasciștii din Argeș în „Studii și comunicări” — Pitești, 1971; Achim Valeriu, Katz Nândor, Lucrețiu Pătrășcanu și Maramureșul în „Lupta maselor populare maramureșene împotriva exploatării, pentru edificarea, sub conducerea P.C.R., a societății socialiste, Baia Mare, Muzeul județean Maramureș, 1972 ; Cristian Popișteanu, Lucrețiu Pătrășcanu, tlnăr comunist în „Magazin istoric”, nr. 9/1975. 8 Gh. I. loniță, Demascarea fascismului tn scrierile social-politice ale lui Lucrețiu Pătrăș- canu în „Anale de istorie”, nr. 6/1970 ; Gh. I. loniță ; Lucrefiu Pătrășcanu — glnditor social- politic în „Cercetări istorice” — Iași, nr. 1/1970 ; M. C. Stănescu, Despre contribuția publicistică a lui Lucrețiu Pătrășcanu la lupta dusă de P.C.P. împotriva pericolului fascist și pentru apărarea independenței și suveranității țării tn deceniul al patrulea în „Muzeul Național”, nr. 4/1978 ; Mircea Miciu, Lucrefiu Pătrășcanu și știința politică marxistă românească, în „Revista de filo- zofie”, nr. 2/1976. , 7 Comeliu Lungu, Aspecte ale activității lui Lucrefiu Pătrășcanu — avocat al apărării tn procesele anlimuncitorești (1928—1930) în „Revista Arhivelor”, nr. 3/1974; Vasile Stoian : Lucrețiu Pătrășcanu — eminent Jurist marxist în „Revista română de drept”, nr. 12/1970. 8 Al. Gh. Savu, Lucrețiu Pătrășcanu, istoric în „Magazin istoric”, nr. 9/1975 ; D. Hure- zeanu, Lucrefiu Pătrășcanu și fenomenul istoric românesc în „Revista de istorie”, tom. 28 (1975) nr. 10. 8 Livia Dandara, Lucrețiu Pătrășcanu, profesor universitar în „Magazin istoric”, nr. 11/1975. 10 A. Porțeanu, Traian Udrea, La riedition des oeuvres de Lucrefiu Pătrășcanu în „Revue Roumaine d'Histoire”, nr. 3/1971. www.dacoromanica.ro 2148 GHEORGHE I. IONIȚA 4 Așadar, în scurta dar laborioasa lui viață, paralel cu activitatea politică desfășurată în organe și organizații ale Partidului Comunist Eomân, în funcțiile de onoare pe care le-a îndeplinit, Lucrețiu Pătrăș- canu s-a remarcat permanent ca un gînditor social-politic profund, de o vastă erudiție, ca un publicist remarcabil și, o perioadă de timp, ca un profesor universitar desăvîrșit. Și dacă azi vorbim — și avem dreptul a o face — despre o istoriografie a mișcării muncitorești, revoluționare și democratice, a partidului clasei muncitoare de dinaintea celui de-al doilea război mondial, și dacă avem a remarca activitatea istoriografică a unora care — deși puțini la număr — au stăruit pe acest front în acei ani ai marilor și grelelor încercări, numele lui Lucrețiu Pătrășcanu să figureze și figurează printre cele dintîi, la loc de mare cinste. Deși, prin formația sa intelectuală, nu a fost istoric, cu avantajul omului politic, al militantului pe frontul științelor sociale, al făuritorului de istorie, al omului de acțiune revoluționară, el s-a dovedit capabil nu numai să gindească istoric ci să și scrie istorie. Și, după cum se știe, a scris mult. Nu este, în același timp, mai puțin adevărat că, animat de anumite judecăți politice de moment și în fierbințeala unei epoci de mare încordare politică, în care soluționarea diverselor probleme ale revoluției nu suporta vreun fel de amînare, Lucrețiu Pătrășcanu a alunecat uneori — în planul creației sale — spre judecăți insuficient elaborate, căzînd chiar, sub im- periul tristului obicei al încercării de punere de acord a trecutului istoric cu prezentul. Am auzit uneori exprimîndu-se părerea că n-ar fi deloc potrivit să ne referim la aceste insuficiențe, că a le dezvălui ar însemna de fapt să atacăm valabilitatea unui act de dreptate ce s-a făcut de către partid, în aprilie 1968, în legătură cu Lucrețiu Pătrășcanu. Greșită părerea — trebuie să spunem — și foarte departe de ceea ce numim îndeobște reconsiderare istorică de pe pozițiile noastre revo- luționare 1 Oricîte vicii s-au înregistrat în acest plan — și nu ne putem ascunde regretul că, în cazul lui Lucrețiu Pătrășcanu, avem de observat asemenea lucruri în unele probleme majore precum cea națională, a unității statului, în aprecierea caracterului politicii externe românești interbelice, a relației fascism-antifascism —, la ansamblul operei sale, la sporul de informație și interpretare pe care l-a adus într-o gamă largă de probleme, alunecările din realitatea și obiectivitatea istorică au rămas și rămîn totuși periferice. Pentru că orice personalitate trebuie judecată în toată complexitatea valențelor sub care a aspirat sau a reușit să se impună ! Nu subliniem acest lucru spre a propune cumva a se șterge cu bure- tele tristele inconsecvențe sau greșeli avute aci în vedere ci pentru a in- sista asupra necesității de a judeca o operă apreciabilă la realele ei pro- porții și nu încorsetîndu-se aprecierile în funcție de unele scăderi obser- vabile nu numai la scara operei sale ci a multor altor creatori ai genului, la el, poate — mai mult decît la alții — și din pricina poziției politice pe care a deținut-o și care nu i-a permis întotdeauna detașări. www.dacaramanica.ro 5 LUCREȚIU PATRAȘCANU ȘI EPOCA SA 2149 Temele predilecte în gindirea și creația istorică ale Iui Lucrețiu Pătrășcanu sînt: analiza rădăcinii proceselor revoluționare profunde petre- cute în societatea românească în secolul al XlX-lea (firește, în prim-pla- nul analizei se așază momentele 1821 și 1848) u, problemele fundamentale ale mișcării revoluționare șî democratice, ale activității partidului politic al clasei muncitoare Ia început de veac al XX-lea 12, nașterea și creșterea primejdiei fasciste; acțiunea largă a maselor pentru făurirea Frontului popular antifascist13, evoluția politică a României în preajma celui de-al doilea război mondial14, confruntările ideologice din România inter- belică ls, problemele dezvoltării economice interbelice și postbelice a României18 ș.a.m.d. Firește, locul cel mai important în activitatea desfășurată de Lucrețiu Pătrășcanu, ca gînditor social-politic și publicist înacest domeniu, îl ocupă lucrările sale cu caracter monografic. O trăsătură comună a aces- tor lucrări o constituie preocuparea asiduă a Iui Lucrețiu Pătrășcanu pentru cunoașterea veridică a realităților social-economice, politice și culturale ale României, pentru formularea unor concluzii cît mai funda- mentate cu privire Ia tactica și strategia partidului comunist, în vederea desăvîrșirii revoluției burghezo-democratice și cuceririi puterii politice de către clasa muncitoare. EI era călăuzit de ideea valorificării critice a tradițiilor gindirii progresiste românești în scopul stabilirii soluțiilor practice cele mai adec- vate specificului țării noastre. ,,Pentru înțelegerea și explicarea atît a fenomenelor sociale și politice trecute, ca și pentru fixarea drumului pe care are de mers poporul român în viitor — scria el — problema determi- nării liniilor evoluției lui este de cea mai mare însemnătate. Căci viitorul nu poate să constituie un salt în necunoscut, ci se desprinde și se încheagă, în același timp, din elementele și materialul pe care îl oferă tocmai trecutul” 17. Volumul Un veac de frământări sociale (1821—1907) a fost publicat pentru prima dată în 1945. Primele schițe ale lucrării au fost făcute de Lucrețiu Pătrășcanu în 1933. Arestarea și condamnarea Iui l-au împiedicat să-și finalizeze încă atunci munca. Abia în 1937 a reușit să publice în re- vista „Viața românească” un număr de opt studii care au și constituit osatura monografiei pe care avea s-o publice în 1945. Această lucrare constituie un valoros studiu sociologic în care autorul schițează dezvol- tarea României pe făgașul capitalismului de Ia revoluție pînă în 1907. Este cu totul remarcabilă abordarea în această lucrare a cauzelor care au împiedicat pe parcursul mai multor decenii desăvirșirea revoluției burghezo-democratice în România. Analiza istorică profundă caracterizează și volumul Sub trei dictaturi, elaborat de Lucrețiu Pătrășcanu în anii grei ai războiului, în condițiile u Vezi Un veac de frămtntări sociale (1821—1907), Edit. politică, București, 1969. 11 Vezi, in special : Sub trei dictaturi, Edit. politică, București, 1970; Curente și tendințe tn filozofia românească, Edit. politică, București, 1971. 13 Idem. 14 Vezi Sub trei dictaturi, Edit. politică, București, 1970. 15 Vezi Curente ți tendințe tn filozofia românească, Edit. politică, București, 1971. 13 Vezi Problemele de bază ale României, Edit. Socec et Co. S.A.R., București, 1944. 17 Lucrețiu Pătrășcanu, Un veac de frămtntări sociale (1821—1907), Edit. politică, București, 1969, p. 7: www.dacoromanica.ro 2150 GHEORGHE I. IONIȚĂ 6 în care a fost permanent hărțuit de agenții siguranței, urmărit, arestat și internat în repetate rînduri în lagăr. Cartea a fost tipărită în 1944. în ea își găsesc reflectarea dintr-un unghi realist factorii social-economici și politici care au determinat instaurarea dictaturii în cele trei forme cul- noscute — regală, legionară și mili taro-fascistă. Dezvăluind în profunzime fascismul și expresia lui cea mai abjectă cunoscută în țara noastră — legio- narismul, autorul relevă caracterul retrograd pe care îl sortea fascismul țării și poporului român. în anii 1942—1943, ani în care s-a aflat cu domiciliul forțat la Poia- na Țapului, Lucrețiu Pătrășcanu a elaborat o altă lucrare fundamentală a sa — Problemele de bază ale României — care a văzut lumina tiparului în 1944. într-o manieră concretă și explicită, el a înfățișat în această lucrare evoluția economică a Eomâniei din ultimul secol, oprindu-se cu analiza la momentul eliberării patriei de sub jugul fascist. Poate cea mai profundă dintre lucrările sale este cea care analizea- ză Curente și tendințe în filozof ia românească, o carte care, deși s-ar părea că este de filozofie pură, abordează direct și o problematică istorică de un real interes. Se află aci, în fond, dezbătută pe multiple fațete starea de lucruri din Eomânia interbelică, cu încordările cunoscute, cu stările con- flictuale produse, cu zbuciumul social și politic aparținător evoluției pro- cesului revoluționar neîntrerupt, față-n față cu primejdiile cunoscute reprezentate de fascism și pregătirile de război efectuate pe continentul european. Excepțională este contribuția științifică a lui Lucrețiu Pătrășcanu în această lucrare tipărită în 1946. Aci el supune unei analize critice princi- piale curente și tendințe filozofice românești din ultimul secol, relevînd încadrarea lor în gîndirea filozofică contemporană. Oombătînd necruță- tor „trăirismul”, „gîndirismul” și alte curente filozofice autohtone, stigma- tizînd conținutul lor metafizic și mistico-religios, Lucrețiu Pătrășcanu a înfățișat detaliat influența nefastă pe care au avut-o acestea pe plan politic prin încurajarea ascensiunii fascismului spre putere. Avînd la bază o minuțioasă documentare și o interpretare consec- vent materialist-istorică, aceste lucrări ale lui Lucrețiu Pătrășcanu, cum, dealtfel, întreaga lui operă, duc mai departe, pe o treaptă mai înaltă, analiza realităților social-economice și politice ale societății românești analiză începută, încă din secolul trecut, de conducătorii mișcării socia- liste din Eomânia. Din acest punct de vedere, scrierile sale marchează o etapă superioară prin studierea și interpretarea sociologică multilate- rală a fenomenelor, prin elaborarea unor judecăți de valoare, a unor concluzii de sinteză cu privire la unele momente cruciale din istoria clasei muncitoare și a poporului român. Aceste lucrări sînt, totodată, caracte- rizate printr-un ascuțit spirit critic, pătrunse de combativitate revolu- ționară față de teoriile retrograde susținute de ideologii claselor exploa- tatoare din Eomânia, ca și față de orice încercare de denaturare a teoriei socialismului științific. Departe de a lie propune să reținem în celd ce urmează — fie și într-o manieră generală — întreaga bogăție de idei a operei aceluia care a fost Lucrețiu Pătrășcanu, socotim firesc ca în paginile „Eevistei de www.dacoromaiiica.ro 7 LUCREȚTU PATRAȘCANU ȘI EPOCA SA 2151 istorie” să ne referim doar la cîteva probleme care, sub raport teoretic, s-au înscris în epocă drept contribuții remarcabile ale neuitatului gînditor la dezvoltarea științelor social-politice în țara noastră. w Veacul de frămîntări sociale pe care-1 supune unei minuțioase ana- lize Lucrețiu Pătrășcanu îi oferă posibilitatea reală nu numai de a rebela componentele procesului revoluționar înnoitor — ce avea atunci loc, dar și de a da ipoteze de lucru pentru impulsionarea cercetării în domenii deosebit de importante privind istoria poporului român și a clasei munci- toare. El a supus mișcările revoluționare care au avut loc în decursul unui secol pe teritoriul patriei noastre unei analize temeinice și a dat o ripostă concludentă ideologilor claselor exploatatoare, care treceau cu vederea aportul și rolul maselor populare și al reprezentanților lor la dezvoltarea societății românești. Lucrețiu Pătrășcanu a demonstrat cu consecvență ideea că numai ridicarea hotărîtă la luptă a celor exploatați și asupriți în momentele de cotitură ale istoriei a asigurat progresul social. Analiza acestui veac de frămîntări sociale i-a permis lui Lucrețiu Pătrășcanu să exemplifice cu fapte și date din istoria poporului nostru viabilitatea generală a o seamă de principii fundamentale ale socialis- mului științific — caracterul obiectiv al dezvoltării, raportul dintre obiec- tiv și subiectiv în desfășurarea istorică, corelația dintre factorii interni și externi, rolul maselor ca făuritoare ale istoriei, raportul dintre mase, clase și personalități istorice, îmbinarea socialului cu naționalul în dezvol- tarea revoluției etc., pe care le-a aprofundat și evidențiat, în mod deose- bit, în contrast cu teoriile idealiste. Lucrețiu Pătrășcanu demonstrează că toate marile evenimente din această frămîntată perioadă a istoriei poporului nostru își aveau cauza obiectivă în schimbările survenite în baza economică și socială a societății românești, iar rolul determinant în aceste transformări structurale l-au avut factorii interni. „Importanța și rolul jucat de capitalismul apusean asupra așezărilor și evoluției poporului român au fost, fără îndoială, însemnate. Cu toate acestea, pentru înțelegerea și explicarea fenomenelor sociale care s-au desfășurat în secolul trecut în Principate — sublinia L. Pătrășcanu — este necesar, în primul rînd, să fie puse în lumină for- țele interne — economice și sociale — care ele, înainte de toate, au deter- minat drumul urmat de poporul român în ultima sută de ani. Numai îmbră- țișînd acest punct de vedere, este posibilă deslușirea adevăratelor cauze ale mișcărilor sociale și revoluționare din tot acest timp” 18. El ajungea la concluzia că marile momente istorice — revoluția lui Tudor Vladimi- rescu, revoluția română de la 1848, Unirea Principatelor, răscoalele țără- nești din 1888 și 1907 — nu au fost manifestări izolate, nici fenomene disparate sau simple izbucniri spontane, datorate unor circumstanțe vremelnice, ci a existat între ele o legătură legică, organică. Cu o argu- mentare remarcabilă prin forța ei logică, autorul subliniază că marile zguduiri și lupte sociale care au avut loc în Eomânia timp de un secol reflectau în mod nemijlocit diferitele stadii ale unui fenomen mult mai 18 Lucrețiu Pătrășcanu, Vn oeac de frămîntări sociale (1821—1907), Edit. politică, București, 1969, p. 19. www.dacoromanica.ro 2152 GHEORGHE I. IONIȚA 8 adine, pe care societatea românească l-a cunoscut în tot acest răstimp, și anume transformarea intervenită în structura economică o dată cu apa- riția și dezvoltarea noilor relații de producție, capitaliste. Normala și orga- nica desfășurare în viața poporului român a acestui proces economic — releva L. Pătrășcanu — a determinat continuitatea tuturor fenomenelor sociale în ultimul secol. Concomitent cu analiza evoluției noului mod de producție capita- list, L. Pătrășcanu sesizează și apariția puțin conturată, dar evidentă totuși, a celor două clase ale noii societăți moderne, a burgheziei și prole- tariatului, constatînd că, și din acest punct de vedere, dezvoltarea Princi- patelor române se încadrează în evoluția generală a economiei din cele- lalte țări europene. Procesul incipient de formare a proletariatului român și primii germeni ai mișcării muncitorești, după cum observă L. Pătrășcanu, se manifestă încă de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea. Dar caracterul restrîns al industriei manufacturiere, limitele pieței de desfacere, datorită condi- țiilor generale existente atunci în Principate, tempoul lent al întregii vieți economice, toate acestea, conchidea el, au împiedicat formarea unui proletariat puternic în adevăratul sens al cuvîntului. Pornind de la aceste considerente, spre deosebire de o seamă de alți istorici și economiști, Lucrețiu Pătrășcanu consideră anul 1821 ca fiind începutul revoluției burghezo-democratice în Eomânia, începutul istoriei moderne a țării. Clarificări importante a adus Lucrețiu Pătrășcanu în problema formării și dezvoltării conștiinței naționale la români. Subliniind că feno- menul în sine al conștiinței naționale nu poate fi izolat de cadrul economic, social și politic în care apare, ci, dimpotrivă, există o strînsă legătură între evoluția stărilor și claselor din Principate și primele manifestări naționale și culturale care au avut loc, el menționa că conștiința națională apare pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății, o dată cu apa- riția burgheziei, cu lupta ei revoluționară împotriva vechiului regim. El recurgea la analogia procesului de la noi cu cel petrecut la alte națiuni (statele italiene, aflate în stăpînire străină, țările cuprinse în monarhia austro-ungară, unele țări balcanice) : „Cauze și împrejurări identice au produs — au trebuit să producă — efecte asemănătoare. Pretutindeni aici, burgheziile naționale apar (ca) clase deja formate sau în formație și au de luptat nu numai pe tărîm economic și social, ci și pe tărîm național. De aceea, lupta revoluționară a burgheziei, în toate aceste țări, a luat un caracter național”19. Iată deci cum, pentru prima dată, clar, temeinic, au fost analizate de către un om de știință comunist, atît cauzele apariției conștiinței națio- nale cît și raportul dintre social și național în contextul realităților româ- nești. Pornind de la aceste constatări, Lucrețiu Pătrășcanu remarca rolul însemnat pe care l-au jucat străduințele naționale și culturale ale acelora care au pregătit revoluția română de la 1848. L. Pătrășcanu a apreciat pe bună dreptate perioada care a urmat revoluției de la 1821 și pînă la revoluția de la 1848 ca fiind „epoca deștep- tării naționale în Principatele române” 20. El releva că tocmai această 11 Ibidem, p. 132. ” Ibidem. www.dacoromanica.ro 9 LUCREȚIU PATRAȘCANU ȘI EPOCA SA 2153 epocă, ,,care a pregătit conținutul social și politic al revoluției pașoptiste”, stă mărturie că revoluția de la 1848 ,,nu a fost o izbucnire spontană sau un simplu act reflect al răsturnărilor din apusul și centrul Europei, după cum n-a fost nici o banală imitație, artificial importată de pe malurile Senei pe cele ale Dîmboviței, ci dimpotrivă că ea și-a avut cauzele în structura societății românești din acea vreme ...” 21. Aprecieri deosebit de pătrunzătoare se întîlnesc în opera lui Lucrețiu Pătrășcanu privind cauzele reale, social-economice care au constituit premise ale procesului de unire a Moldovei și Țării Eomânești, ale punerii bazelor statului național român modern. „Deci cadrul economic în mijlo- cul căruia se mișcă viața lăuntrică a Principatelor la mijlocul secolului al XlX-lea, necesitățile politice născute după pacea de la Adrianopol în dezvoltarea circulației mărfurilor, alături de tendința înjghebării unei piețe interne, cît mai întinse, pentru primele începuturi industriale — arată resorturile reale care au dat naștere, au cultivat și au dus la izbîndă ideea unirii” 22. Cercetător atent al istoriei poporului român, Lucrețiu Pătrășcanu sesizează că, după Unirea Principatelor, problema țărănească a trecut pe primul plan. El relevă faptul că conflictele ideologice, curentele de idei, ciocnirile politice „au pornit toate — indiferent de domeniul în care se manifestau — de la felul în care se înțelegea soluționarea relațiilor dintre proprietarii mari și iobăgime” 23. Analiza cauzelor obiective ale numeroaselor răscoale țărănești declan- șate într-o perioadă de dezvoltare ascendentă a capitalismului în Eomânia, cînd, în general, se înregistra un sensibil progres social și erau în curs de aplicare o serie de reforme, constituie conținutul mai multor lucrări ale lui L. Pătrășcanu. El s-a referit în mod special la răscoalele țărănești din 1888, care au izbucnit în plină „epocă de aur” a dezvoltării capita- liste a țării, și mai ales la marile răscoale din 1907, care, prin caracterul lor adînc, au întrecut în importanță pe toate celelalte anterioare. Mai ales în lucrarea Un veac de frământări sociale, pe lîngă analiza desfășurării răscoalelor de la sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul celui următor, întîlnim prezentată legătura strînsă dintre luptele munci- torimii și cele ale țărănimii, care a existat „nu în formele lor organizato- rice, ci prin fondul social și prin obiectivele lor politice comune, ceea ce le dă unitatea și le încadrează sub unul și același aspect în evoluția Eomâniei moderne” 24. în același timp, cele două mișcări sociale — de la oraș și sat — s-au influențat, evidențiindu-se un paralelism care — arată L. Pătrășcanu — a inclus ideea progresivității. Lucrețiu Pătrășcanu a Subliniat adeseori locul și rolul istoric al maselor muncitoare, mai ales al clasei muncitoare, încă de la jumătatea veacului trecut, în vederea transformărilor radicale pentru asigurarea progresului social și a bunăstării poporului român. încrezător în capaci- tățile revoluționare ale maselor muncitoare din Eomânia, Lucrețiu Pătrăș- canu își încheie lucrarea Un veac de frământări sociale cu mult optimism, Ibidem, p. 110. ” Ibidem, p. 222. " Ibidem, p. 233. ** Ibidem, p. 307.’ www.dacoromanica.ro 2154 GHEORGHE I. IONIȚA 10 afirmînd : „Ne putem deci îndrepta privirile spre viitor cu deplină încre- dere” 2S. ( în ansamblul istoriografiei și sociologiei din țara noastră, prin sur- prinderea în profunzime a unor trăsături caracteristice proceselor social- economice și politice ale evoluției societății românești din secolul al XlX-lea și din primii ani ai secolului al XX-lea, Lucrețiu Pătrășcanu a adus con- tribuții remarcabile. Toate acestea constituie un izvor fecund și util atît pentru cercetătorul de specialitate, cît și pentru oricine este doritor să cunoască sub aspectele sale multilaterale trecutul de luptă revoluționară al maselor populare din țara noastră, trecut de care sînt legate prezentul R.om,âniei socialiste, lupta comuniștilor pentru viitorul tot mai luminos al patriei, al poporului. * Contribuții remarcabile a adus de asemenea Lucrețiu Pătrășcanu la cercetareă problemei agrare — problemă fundamentală a etapei desă- vîrșirii revoluției burghezo-democratice și a trecerii la revoluția și con- strucția societății socialiste. El a făcut acest lucru în mai multe din lucră- rile sale și, în mod special, în teza de doctorat intitulată Reforma agrară în România Mare și urmările ei. Studiind în modalități foarte cuprinzătoare situația României după încheierea procesului de desăvîrșire a statului național unitar, Lucrețiu Pătrășcanu considera că problema economică centrală care se cerea neîn- tîrziat rezolvată era problema agrară. Din studiul întreprins el a detașat mai întîi de toate concluzia privitoare la dreptul de veacuri al locuitorilor satelor asupra pămîntului care le-a fost răpit prin samavolnicii, înșelă- ciune și aservire economică. Interesante preocupări întîlnim în întreaga sa operă privind căile de aservire a țărănimii și, față în față cu aceasta, ne sînt înfățișate frec- ventele mișcări țărănești ce au străbătut ca un fir roșu istoria țării veacuri la rînd și cu deosebire începînd cu a doua jumătate a veacului al XlX-lea pe care Lucrețiu Pătrășcanu o și are în prim plan în atenție. El dealtfel și apreciază ca pozitiv faptul că tocmai în anii în care s-a plămădit orga- nismul social și politic al României moderne chestiunea agrară s-a situat la loc de frunte. Pentru L. Pătrășcanu, reforma agrară din 1861 a fost limitată, determinată în acest sens de înseși interesele de clasă ale celor ce au legiferat-o, a fost parțială și nu a putut duce la înlăturarea completă a relațiilor feudale. Din asemenea constatări pornesc și explicațiile pe care gînditorul comunist le socotea potrivite în legătură cu afirmarea în variate forme în deceniile ce au urmat a potențialului revoluționar al țărănimii. O atenție importantă a acordat Lucrețiu Pătrășcanu încercărilor de rezolvare a problemei agrare prin prevederile reformei din 1918 — 1921 26, despre care spunea că n-au fost măsuri revoluționare, înfăptuite pe căi revoluționare. » Ibidem, p. 341. “ Vezi, în acest sens, teza sa de doctorat pe care a susținut-o la facultatea de filologie a Universității din Leipzig sub titlul Reforma agrară tn România Mare și urmările ei (Teza a fost publicată integral In Lucrețiu Pătrășcanu '.Studii economice și social-politice (1925—1945), Edit. politică. București, 1978, p. 9-130). www.dacoromanica.ro 11 LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU ȘI EPOCA SA 2155 în mai multe scrieri ale sale, consecințele acestei reforme își capătâ contur prin înfățișarea luptelor necurmateale • țărănimii — în întreaga etapă interbelică —t pentru rezolvarea reală a problemei agrare, A revenit partidului comunist — în anii luminoși ai socialismului — misiunea de a rezolva această problemă pe poordonatele contemporanei- tății. în calitate de component al primelor guverne ale puterii populare, Lucrețiu Pătrășcanu a militat activ pentru realizarea unei reforme agrare democratice, o „necesitate socială și națională” — cum o denumea el- Cînd această reformă a devenit fapt împlinit — operă a maselor largi conduse de partidul comunist —, va rămîne lui Lucrețiu Pătrășcanu să constate caracterul ei revoluționar în următoarele cuvinte : „Marea pro- prietate a fost definitiv lichidată pentru că, de astă dată, reforma agrară n-a mai fost o formulă de compromis burghezo-moșieresc, ci ea a fost impusă atît marii proprietăți, cît și vîrfurilor burgheziei din România”. Cu gîndul la viitor și credința fermă că doar socialismul va putea rezolva deplin problema agrară, Lucrețiu Pătrășcanu afirma că „numai societatea socialistă poate chezășui lichidarea mizeriei omenești, ridicarea nivelului social și material al maselor, emanciparea individului, condițiile creării unei vieți libere, producătoare de valori”. Era unul din marile vise ale aceluia care atît de mult a dorit deplin rezolvată problema agrară în folosul celor mulți, un, vis ce a devenit realitate sub soarele socialismului victorios, fără ca Lucrețiu Pătrășcanu s-o mai poată vedea cu proprii ochi. * Concluzii extrem de valoroase — de factură teoretică și practic- politică — a desprins Lucrețiu Pătrășcanu din abordarea problematicii legate de geneza și evoluția mișcării fasciste din România. Acordînd un spațiu extins în scrierile sale analizării sub raport ideologic a mișcării fasciste din România, tocmai pentru a putea surprinde mai profund cauzele apariției și semnificației acestei mișcări, Lucrețiu Pătrășcanu a cercetat cu principialitate științifică desăvîrșită „creația”' diferiților ideologi ai fascismului în România. A început cu Nae lonescu, pentru că acesta — arăta L. Pătrășcanu — ,,a făcut școală, a lăsat în urma lui învățăcei care sînt fervenți apărători ai zestrei lui spirituale” 27. Caracterizîndu-1 drept „metafizician și mistic”, L. Pătrășcanu dezvăluia modul în care Nae lonescu a venit, prin filozofia sa, în întîmpinarea acti- vității desfășurate de legionari. Firesc, ortodoxismul autorului burghez este situat pe primul plan între serviciile pe care acesta le-a adus mișcării legionare. „Care este aportul lui Nae lonescu în filozofia românească?” — se întreabă L. Pătrășcanu. „Diletantism, poză și frică în fața gîndirii consecvente și realizatoare, cultivarea unui misticism comod și maleabil ce nu cere nici un fel de efort intelectual pentru a sprijini anumite premise sau încheieri, apelul la mirajul necunoscutului și jonglări cu necunoscutul necontrolabil și nedovedibil, folosirea ortodoxismului și a frazei religioase de cea mai curentă circulație tocmai într-o epocă de dezertare morală w Lucrețiu Pătrășcanu, Curente și tendințe tn filozofia românească, Edit. politică- București, 1971, p. 112. 8-c. 2631 www.dacoromanica.ro 2156 GHEORGHE I. IONIȚA 12 și intelectuală a societății românești, ceea ce ușura răspîndirea prejude- căților religioase ca o adevărată molimă, lipsa de probitate intelectuală — acesta este aportul lui Nae lonescu în cultura și filozofia noastră” 28. Cu deosebită vigoare a fost demascată de Lucrețiu Pătrășcanu și creația filozofică a lui Emil Cioran, unul dintre slujitorii de frunte ai trăirismului legionar. „Obsesia morții stăpînește de la un capăt la altul întreaga producție scriitoricească a lui Emil Cioran” 29 — notează el. Lucrările lui Lucrețiu Pătrășcanu oferă aprecieri privind activitatea „teoretică” a tuturor acelora, care, într-un fel sau altul, au alimentat, de pe platforma filozofică, ideologică, publicistică, legionarismul și toate celelalte nuanțe de fascism existente în perioada interbelică în Eomânia. La capătul analizei întreprinse, autorul afirmă, cu deplină dreptate, că întreaga paletă de mijloace și idei din planul filozofic au fost adoptate de către legionari din literatura existențialistă curentă, pe care au încer- cat s-o înfățișeze nu numai ca specific românească, dar și ca specific legionară. „Că tocmai existențialismul a fost îmbrățișat de legionarism, lucrul nu poate surprinde. S-a văzut doar la ce a trebuit să servească elogiul morții, necesitatea suferinței și toată frazeologia de aceeași factură, care a constituit temeiul ideologic pentru o activitate ilustrată de un lung șir de asasinate, individuale și în masă” 30. Punîndu-și întrebarea dacă există o doctrină legionară, L. Pătrăș- canu ajunge la concluzia că nu se poate vorbi nici despre o ideologie, nici despre o doctrină. „Este clar că lipsa unei doctrine legionare nu-i întîmplătoare. Ca toate mișcările în care demagogia și promisiunea joacă un rol propagandistic precumpănitor, gardismul s-a ferit de fixări doctri- nare și programatice. Au avut preferințe cuvintele de ordin general („omul și pogonul”, „înnobilarea muncii”) sau chiar fraze lipsite de conținut pre- cis, dar impresionante prin sonoritatea lor („să faci căpitane o țară ca soarele de pe cer”)” 31. într-adevăr, este bine cunoscut faptul că legionarii au recurs frec- vent, pentru „rezolvarea” problemelor lor, și la alte lozinci grandilocvente — „veac nou legionar”, „sfînta tinerețe legionară”, „moartea — cea mai sfintă nuntă dintre nunți” — sau la împrumuturi din textele religioase — „ecumenicitate națională”, „învierea neamului” —, noțiuni de neluat în seamă în arena politică unde, de regulă, nu se validează istoric decît solu- țiile care corespund realității. în prezentarea mișcării legionare în culorile ei caracteristice, în con- formitate cu ceea ce ea singură și-a încrustat în filele unei istorii de tristă amintire, Lucrețiu Pătrășcanu aducea elemente precise. El amintea, de pildă, cum „unul dintre publiciștii de extremă dreaptă, N. Eoșu, s-a grăbit să și „dovedească” inutilitatea unei ideologii pentru toate mișcările care afirmă „un crez naționalist” 32. La fel, „teoreticianul « en titre » al miș- cării legionare a formulat și mai plastic aceste afirmații”. Nae lonescu — “ Ibidem, p. 117. M Ibidem, p. 142. M Ibidem, p. 144. n Lucrețiu Pătrășcanu, Problemele de bază ale României, Edit. Socec et Co, S.A.R., București, 1944, p. 240. “ Ibidem, p. 241. www.dacoromanica.ro 13 LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU ȘI EPOCA SA 2157 căci despre el este vorba — socotea normal faptul că legionarii „nu au program și nici ideologie”, căci „ideologia este o chestiune scornită de liberali și de democrați” 33. Cu mare putere de surprindere și caracterizare, Lucrețiu Pătrășcanu a stigmatizat practicile fasciștilor autohtoni, cu deosebire ale legionarilor, care au început cu „tendința reducerii întregului nostru corp social Ia fondul de primitivism, de incultură, de prejudecăți și superstiții”, proprii celor care s-au lăsat atrași în mascarada Maglavitului. în 1935, „Magia- vitul devenise exemplul încurajator pentru conducătorii legionari” 34 — precizează Lucrețiu Pătrășcanu. Un alt factor caracteristic legionarismului a fost socotit de L. Pătrăș- canu „încorporarea creștinismului ortodox doctrinei politice a mișcării” 3S. Pe drept cuvînt se poate spune că gardismului i-au fost specifice încor- porarea și subordonarea ortodoxismului scopurilor politice pe care le ur- mărea. Ajunși aici, trebuie să relevăm faptul că în sprijinul gardismului au venit o serie de „ideologi” fideli mișcării, dar și o serie de oameni de cultură a căror concepție filozofică, pe undeva șubredă prin concesiile făcute iraționalismului, i-a făcut să alunece cînd pe o pantă, cînd pe alta și să ajungă de cele mai multe ori Ia ortodoxism. în lucrările sale, Lucrețiu Pătrășcanu a atras atenția asupra faptului că „în publicistica românească, și în parte chiar în cea străină, nu o singură dată s-a afirmat că organizațiile extremei drepte din Eomânia nu erau altceva decît simple imitații ale formațiilor similare din centrul Europei”, că „mișcarea fascistă italiană și cea național-socialistă ar fi fost modele copiate pînă în servilă imitație”. Afirmația — precizează L. Pătrășcanu — cuprinde „o parte de adevăr. Dar numai o parte”. Ceea ce trebuie subliniat și scos în evidență este tocmai faptul că dacă cele două grupări au reușit să cîștige aderenți, în unele perioade chiar destul de mulți, „acest lucru nu se datora elementelor formale, împrumutate de aiurea, ci adap- tării la mediul autohton” 3®. Perseverînd pe coordonatele surprinderii trăsăturilor specifice fas- cismului din Eomânia, Lucrețiu Pătrășcanu realizează o amplă discuție în jurul modului în care „Garda de fier anexează ortodoxismul, prejude- cățile și superstițiile țărănimii”. în legătură cu aceasta se argumentează pe larg felul în care fascismul în Eomânia a „încorporat religia creștină ortodoxă agitației politice. Nu numai ca fond, dar și ca formă” 37. Totul începea și se termina cu slujbe religioase. Cu aceasta a fost cîștigată de partea mișcării legionare în primul rînd o bună parte a clerului. Lucrețiu Pătrășcanu aprecia că împletirea propagandei politice cu exploatarea misticismului păturilor înapoiate ale populației, îndeosebi al țărănimii, subordonarea religiei unor scopuri politice și încadrarea ei in programul Gărzii de fier au constituit unul dintre evenimentele carac- teristice și specifice ale mișcării fasciste din Eomânia. 11 Ibidem. ** Ibidem, p. 242. “ Ibidem. M Lucrețiu Pătrășcanu : Sub trei dictaturi, Edit. politică, București, 1976, p. 46. •T Ibidem, p. 51—52. www.dacoromanica.ro 2158 GHEORGHE I. IONIȚA 14 Procedeele întrebuințate de Garda de fier în propaganda ei, adaugă Laurențiu Pătrășcanu, nu dovedeau vreo inconsecvență față de „ideo- logia” mișcării. „Dimpotrivă, această propagandă se integra complet propriei sale „ideologii” atunci cînd apela la instinctele primare și la fondul de primitivitate” al omului de rînd, „rodul atîtor veacuri de întu- neric, de crîncenă apăsare și sîngeroasă exploatare” 38. Se știe că una din afirmațiile des repetate de literatura legionară era necesitatea „păstrării nealterate a sufletului poporului român”. Aceasta înseamnă că poporul român trebuia să rămînă rătăcitor prin aceleași tenebre ale neputinței, ale analfabetismului și mizeriei, căci numai astfel „putea fi el însuși” și, firește, numai astfel legionarismul își putea găsi un climat propice. între idealul conducătorilor gardiști în ce privește situația poporului român și sumbra realitate în care acesta trăia, exista o perfectă identitate. La fel între mijloacele de propagandă întrebuințate și fondul însuși al gîndirii legionare. Propaganda și „ideologia” se supra- puneau deci perfect. Aceasta, remarca L. Pătrășcanu, a constituit o a doua trăsătură specifică a mișcării fasciste din România 39. Pentru atragerea de adepți din rîndul păturilor orășenești, gardismul a recurs și la alte mijloace decît cele utilizate la sate, unde misticismul era de cele mai multe ori suficient. Un anume „cult al morții” și al reîn- vierii prin moarte a fost conceput și propagat cu o insistență diabolică. „Legionarul iubește moartea căci sîngele lui va servi pentru plămădirea cimentului României legionare” — se putea citi în Cărticica șefului de cuib. „Cine renunță la mormînt, renunță la înviere” — stătea scris în broșura Pentru legionari. „Moartea, numai moartea legionară ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți” — susținea un cîntec legionar. „Moartea — scria un publicist gardist — este singurul mijloc de a mai înnobila biata turpitudine omenească” 40. într-una din lucrările sale, pornind de la asemenea concepte ale mișcării legionare, Lucrețiu Pătrășcanu sublinia cu adîncă semnificație : „Am putea înmulți citatele după dorință. Dar n-ar folosi prea mult. Ar fi o simplă repetare a acelorași teme : moarte-disperare, disperare- moarte ... ” 41. în mod firesc, de la aceste teze „încurajatoare” nu a mai rămas decît un pas pînă la alcătuirea echipelor morții. Obiectivul lor — asasinarea adversarilor politici, fără excepție, chiar din propriile rînduri. Stelescu a fost doar unul dintre exemplele ce se pot da. Aspectul mistic-cultural al „ideologiei” gardiste a reprezentat, prin urmare, cea de-a treia carac- teristică a mișcării42. Cea de-a patra trăsătură a fascismului la noi — după aprecierea lui Lucrețiu Pătrășcanu — nu a fost specific românească. Dar conținutul pe care La îmbrăcat i-a conferit o notă de originalitate ce se cere sublini- ată. De niște caracteristici imperialiste ale politicii românești nu se putea vorbi; însuși Pătrășcanu a afirmat în unele din scrierile sale motivele * s ’8 Ibidem., p. 54. s’ Idem., p. 55. *° Ibidem, p. 56. « Ibidem, p. 57. ** Ibidem. www.dacoromanica.ro 15 LUCREȚIU PATRAȘCANU ȘI EPOCA SA 2159 pentru care teoria unui imperialism românesc — în adevăratul sens al cuvîntului — nu sta în picioare. Împrumutînd teze din arsenalhl ideologic al fascismului din alte țări, și în primul rînd din Germania hitleristă, Garda de fier s-a asociat Berlinului, străduindu-se să atribuie „propagan- dei antisovietice un caracter de „necesitate” națională” 43 44. Prin aceasta s-a dat de fapt consistență unei anume trăsături imperialiste a politicii românești ceea ce constituie — potrivit părerii lui L. Pătrășcanu — o a patra caracteristică a mișcării fasciste din România. în scrierile lui Lucrețiu Pătrășcanu se face o vehementă înfierare actelor nesăbuite de pactizare cu fasciștii ale diferiților lideri ai partidelor burgheze, de încurajare a propagandei trădătoare a acestora. Extrem de ascuțită este în acest sens critica făcută liderului P.N.Ț., luliu Maniu, care, în preajma alegerilor parlamentare din decembrie 1937, a intrat, cum se știe, în cîrdășie cu Garda de fier, prin semnarea pactului de „nea- gresiune”. O cîrdășie, după cum observă L. Pătrășcanu, „cu cel mai con- secvent și primejdios adversar al democrației, cu agentura hitlerismului german în România”. Prin aceasta, „tot trecutul de crime și asasinate al lui Codreanu, precum și al întregii mișcări se găsi deodată absolvit de orice oprobiu. în special în sînul țărănimii, prestigiul Gărzii cunoscu o rapidă creștere, conducerea legionară folosind, la maximum, situația atît de favorabilă pe care miopia și reacționarismul d-lui luliu Maniu i-o creaseră” M. Evoluția grupărilor fasciste în perioada de după alegerile parlamen- tare din decembrie 1937 este îndeaproape urmărită de Lucrețiu Pătrăș- canu. El pornește de la constatarea că, în acea perioadă, Carol al II-lea s-a ferit de-a face loc spre putere gardismului, preferîndu-i pentru numai 44 de zile pe gogo-cuziști, cu toate că obținuseră în alegeri mult mai pu- ține voturi și mandate decît Garda de fier. Un loc aparte în lucrările lui Lucrețiu Pătrășcanu revine analizei cuprinzătoare a cauzelor în virtutea cărora, în viața politică interbelică a țării, au fost posibile loviturile date regimului parlamentar pe ruinele căruia s-a instaurat, la 10 februarie 1938, dictatura regală, iar doi ani mai tîrziu, la 6 septembrie 1940, o dictatură de tip fascist. Din această ana- liză reținem cu mare interes, părerea exprimată în lucrarea Sub trei dic- taturi potrivită căreia „dacă dictatura regală s-a putut înfăptui în Româ- nia pe ruinele mișcării democratice, iar dacă mai tîrziu am avut o dic- tatură legionară, aceasta s-a datorat în cea mai largă măsură gravelor greșeli, rezultate ale reacționarismului, lipsei de înțelegere politică și miopiei celor care, în acele timpuri și împrejurări, se găseau în fruntea Partidului național-țărănist și, în primul rînd, d-lui luliu Maniu”4S. Răspunderea acestor factori în fața istoriei este cu atît mai mare cu cît au respins timp îndelungat propunerile venite din partea parti- dului comunist, a mișcării revoluționare și democratice pe linia făuririi unui front comun al tuturor forțelor dispuse a se opune ofensivei fascis- mului spre putere. Toate aceste propuneri, remarcă L. Pătrășcanu, „n-au 4* Ibidem, p. 59. 44 Ibidem, p. 105-106. 44 Ibidem, p. 107. www.dacoromanica.ro 2160 GHEORGHE I. lONIȚA 16 găsit decît urechi închise și minți neînțelegătoare, izbindu-se de retrogra- dismul celor care vorbeau în numele democrației românești” * 48. O problemă care l-a preocupat în măsură deosebită pe Lucrețiu Pătrășcanu a fost cercetarea condițiilor de instaurare a dictaturii legionare în România și a felului în care această nouă formă de guvernare și-a exer- citat „mandatul”. El analizează condițiile care au determinat manifes- tarea în formele extreme, nedisimulate, a terorismului și sadismului legi- onar. Cum se știe, conducerea legionară a absolvit total cadrele mișcării de orice răspundere pentru întreaga activitate asasină desfășurată. Aici trebuie găsite explicațiile, originile chestiunii puse în discuție. „Crima, cînd nu era comandată de sus, era tolerată, de cele mai multe ori, în mod expres. Siguri de imunitate, convinși că regimul este înscăunat pentru vecie, întreg acel contingent de declasați, de mici burghezi înrăiți în mi- zerie și umilință, toată acea epavă omenească — plină de gînduri și porniri răzbunătoare —, din care legiunea și-a recrutat cu predilecție poliția și aparatul ei represiv, a putut da frîu liber instinctelor care stăpîneau întreaga ființă morală, minată de toate antecedentele vieții ei personale, coruptă de propaganda asasină legionară . ..”47. Lucrețiu Pătrășcanu tratează pe larg situația creată în țară după înăbușirea rebeliunii legionare din ianuarie 1941. „O dată cu înăbușirea revoltei — afirmă el — , guvernarea gardistă a fost definitiv lichidată. O dată cu ea a fost lichidată și mișcarea legionară ca organizație legală, fiind împinsă în clandestinism. Existența și reapariția Gărzii pe scena vieții politice românești nu depind însă de forțele ei proprii, de cadrele pe care le-a salvat sau pe care și le va putea reface, ci de soarta pe care o va avea războiul. Dacă Germania hitleristă ar ieși victorioasă, nu este exclusă o a doua ediție a guvernării legionare în România. Dacă... Posibilul apare însă puțin probabil în cazul de față”48 — observa Lucrețiu Pătrășcanu, cu cunoscutul său simț al realității, atunci, în anul 1941, cu mult înainte ca omenirea progresistă să-și fi rostit verdictul asupra soartei celui de-al doilea război mondial și, o dată cu acesta, să fi condamnat definitiv fascismul și ororile comise de el pretutindeni, ca și la noi, în România, atît cît a putut s-o facă. Lucrețiu Pătrășcanu, luînd în considerare raportul dintre forțele antifasciste, democratice și patriotice, pe de o parte, și mișcarea fascistă, pe de altă parte, constata că forța cea mai consecventă care s-a ridicat neîntrerupt în apărarea așezămintelor democratice, a independenței și suveranității țării a fost Partidul Comunist Român. Este meritul acestui partid de a-și fi dat seama de la început că el are „de apărat libertățile și de înfrînt dușmanul principal al maselor populare : gardismul și cu- zismul”. în această perspectivă, apare clar că lupta eroică dusă în acei ani de partidul comunist în fruntea clasei muncitoare și a unor largi forțe progresiste, sub steagul democrației și independenței țării, atitudinea lucidă a unor grupări politice ale claselor conducătoare au stăvilit pentru un timp ascensiunea spre putere a organizațiilor fasciste și înrobirea țării Germaniei naziste. “ Ibidem, p. 107-108. ♦’ Ibidem, p. 238. 48 Ibidem, p. 274. www.dacoromanica.ro 17 LUCREȚIU PATRAȘCANU ȘI EPOCA SA 2161 Chiar dacă, datorită măsurilor extreme, adoptate ca urmare a unei politici nefericite pentru țară, fascismul a ajuns la putere la finele anului 1940, susținătorii săi fanatici, făcînd uz de întregul arsenal al măsurilor teroriste, iar Germania hitleristă amestecîndu-se brutal în treburile interne ale țării noastre, nimeni si nimic nu a putut înăbuși dezvoltarea ideilor nobile, antifasciste, patriotice, pe care P.C.R., organizațiile de masă influențate de el le sădiseră în rîndurile tuturor acelora care, membri activi sau simpli simpatizanți, se încadraseră pînă atunci în mișcarea antifascistă și participaseră la acțiunile inițiate de acesta. Numai pornind de aici se poate înțelege pentru ce anume izvoarele succeselor deosebite repurtate de poporul român, sub conducerea încercată a partidului comunist, după 6 septembrie 1940, în perioada grea a luptei împotriva dictaturii militare-fasciste și a războiului hitlerist, pentru scoaterea țării din acest război și întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, izvoarele victoriei insurecției din august 1944 și ale succeselor dobîndite ulterior, în opera de instaurare și consolidare a puterii populare, trebuie căutate în opoziția înaintată a mișcării democratice, antifasciste din întreaga perioadă interbelică, în activitatea susținută desfășurată de P.C.R. în anii grei ai ilegalității pentru strîngerea legăturii sale cu masele, în vederea mobilizării acestora în lupta eroică și grea pentru apărarea drepturilor și libertăților democratice, împotriva fascismului, pentru apărarea integrității teritoriale a țării, a independenței și suveranității naționale. Lucrețiu Pătrășcanu nu a mai putut cuprinde în lucrările sale decît tangențial considerațiile privitoare la această perioadă pregătitoare a insurecției din august 1944. Cum se știe, în timpul dictaturii militare- fasciste — atunci cînd de fapt a scris și a definitivat lucrările sale de bază — s-a aflat vreme îndelungată sub supravegherea autorităților antonesciene, un timp chiar cu domiciliul forțat la Poiana Țapului. Spre sfirșitul amintitei perioade și în apropierea memorabilului august 1944, Lucrețiu Pătrășcanu a îndeplinit — în numele și din însărcinarea condu- cerii P.C.R. — nenumărate misiuni, care s-au înscris pe linia pregătirii condițiilor politice și organizatorice necesare în vederea declanșării insu- recției naționale armate antifasciste și antiimperialiste. O dată cu victoria insurecției, antrenat efectiv în organele de condu- cere guvernamentale și de partid, Lucrețiu Pătrășcanu nu a mai putut completa ceea ce el însuși ar fi dorit să completeze în aceste lucrări. * Ca profesor titular al catedrei de economie politică teoretică la facultatea de drept din București, Lucrețiu Pătrășcanu și-a deschis cursul la 27 februarie 1947 cu o excelentă prelegere inaugurală intitulată : ,,A încetat economia politică să fie o știință?”49. Cursul său se remarca printr-o ținută științifică și măiestrie pedagogică greu de descris în cuvinte. Caracterizîndu-se printr-o temeinică informare, bazată pe o bogată argu- mentație de specialitate, prin probitate științifică și mai ales prin evidente încercări de detașare de unele practici dogmatice ale timpului, lecțiile ° La Muzeul Universității din București există un exemplar al acestei prelegeri. Revista , .Forum”, a pubitcat-q integral. www.dacoromanica.ro 2162 GHEORGHE I. IONIȚA 16 lui Lucrețiu Pătrășcanu, erau primite cu un mare interes de toți cei care îl ascultau. La acest lucru contribuia în măsură hotărîtoare și faptul că el îmbina în chip fericit metoda expunerii logice cu înfățișarea dezvoltării istorice a diferitelor teorii și doctrine economice pe care, frecvent, le supunea unor analize critice, subliniind de fiecare dată veridicitatea tezelor fundamentale ale socialismului științific. Un model de prezentare la asemenea parametri a problematicii cursului pe care-1 preda îl constituie însăși lecția de deschidere în cuprinsul căreia, la capătul unui dialog cu fel de fel de alte genuri de tratare, ajungea să conchidă : „Concluzia noastră este clară : economia politică este și trebuie să rămînă o știință economică; ea nu poate trăi și nu se poate dezvolta decît plecînd de la ceea ce îi feste propriu : economicul în sine. Acesta-i este cadrul. Acesta-i determină conținutul. Ea nu se poate afirma decît ca o știință obiectivă, avînd drept scop cercetarea relațiilor născute în cadrul vieții sociale, deci dincolo de orice aprecieri subiective, dincolo de modul de comportare a indivizilor, în fața materialității lumii înconjurătoare”. Mărturisindu-și credo-ul său didactico-științific încă în această prelegere inaugurală, Lucrețiu Pătrășcanu spunea cu adinei semnificații: „Ceea ce doresc să subliniez este importanța teoriei pentru orice cercetare științifică, a teoriei născute din contactul nemijlocit cu faptele, întărită și controlată de observația directă și de experiența, bazată pe datele cerute pe care ni le oferă un control riguros”. Apreciind că orice proces economic „trebuie privit nu izolat, ci în raport cu fenomenele înconjurătoare, nu rupt ci în complexitatea care îi dă viață”, Lucrețiu Pătrășcanu socotea că „înarmarea teoretică a cercetătorului cere în primul rînd fixarea unor criterii de judecată, care pleacă de la concepția unitari și consecventă plasată obiectiv în însăși materialitatea lucrurilor. Apoi ridicarea la un punct de vedere general, reflex a ceea ce este esențial și de o accepțiune cît mai totală. Numai astfel, părăsind cadrul faptului măsurat^ al faptului izolat, putem păși spre cuprinderea și explicarea teoretică a lumii înconjurătoare. Dincolo de elementul descriptiv, de analiza de concret a unui fenomen, trebuie mers, pînă la interpretarea care să-l încadreze într-un punct de vedere general, căruia concretul Să nu-i slujească decît drept întruchipare singulară și trecătoare”. Nici nu puteau fi mai firesc exprimate rosturile teoriei decît în următoarele cuvinte, iscusit alese : „Să nu uităm că, în realitate, teoria în cuprinsul și înțelesul dat de noi mai sus luminează căile vieții practice, ajutîndu-ne să descifrăm formele deseori tenebroase și confuze sub care ne apar lucrurile și faptele, felul în care se dezvoltă și dispar în desfă- șurarea necontenită a vieții sociale. Fără luminile teoriei, nici unul din fenomenele vieții materiale nu poate fi înțeles în adevăratul lui sens”. Adresîndu-se studenților săi cu aceste aprecieri asupra rosturilor teoriei „fără de care nu există putința înțelegerii și creației științifice”, Lucrețiu Pătrășcanu le atrăgea atenția : „în această afirmație este mai mult decît o constatare, aș dori să fie pentru studențimea noastră o adevărată îndrumare”. www.dacoromanica.ro 19 LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU ȘT EPOCA SA 12163 * Articolul politic militant, scris cu patos reypluționar și talent publi- cistic remarcabil a constituit o altă modalitate prin care Lucrețiu Pătrăș- canu a difuzat în mase concepțiile sale înaintate, pline de încărcătură politico-ideologică partinică, cuvîntul bîntărit, cu sensuri precise, mobi- lizator, la obiect. Sub semnătura sa, de multe ori sub pseudonimele „Andrei Moldo- veanu”, „A.M.”., „V.M.”, „Ion 0. Ion”, „N. Grigorescu”, „R. Boldur” ș.a., Lucrețiu Pătrășcanu a publicat în presa vremii un mare număr de studii, articole, conferințe, cuvîntări, scrisori etc. Trebuie subliniat neapărat faptul că aria tematică a acestor scrieri a fost extrem de cuprinzătoare, denotînd prin ea însăși cum și prin conținutul de idei exprimate în fiecare caz în parte, preocupările variate și profunzimea cunoștințelor aceluia care a fost Lucrețiu Pătrășcanu. El a abordat adeseori problematica majoră și Complexă a începuturilor capitalismului în țara noastră : începu- turile capitalismului în cele trei Principate Române („Viața românească” din august—septembrie 1937), Divanul Ad-hoc și chestiunea țărănească („Viața românească” din iunie 1938), Adevărata cauză a răsturnării lui Cuza („Viața românească” din octombrie 1938), Epoca de redeșteptare națională a Principatelor Române („Viața românească” din decembrie 1944), s-a ocupat de evoluția rînduielilor capitaliste în țara noastră : început de criză în economia mondială („Viața românească” din aprilie 1938), Guvernul ce va veni va fi un guvern de front unic burghez împotriva maselor muncitoare („înainte” din 11 noiembrie 1928), Iarăși tactica opoziției. împrumutul Extern și sforțările guvernului („Deșteptarea” din 15 ianuarie 1928), Un nou împrumut („Deșteptarea” din 1 februarie 1931), a analizat feluritele aspecte ale luptei clasei muncitoare pentru organi- zarea profesională și politică : Organizația și organizațiile de clasă („Tineretul socialist” din 15 aprilie 1920), Organizațiile de clasă. Nașterea marelui capital industrial. Lămurirea și separarea celor două clase. Sindicatele („Tineretul socialist” din 15 mai 1920), Organizațiile de clasă. Partidul („Tineretul socialist” din 15 mai 1920), Unificarea tineretului („Tineretul socialist” din 18 martie 1922), Congresul sindical. Ce a făcut Comisia Generală pentru tinereii („Tineretul socialist” din 28 mai 1922), Unificarea („Tineretul socialist” din 2 iulie 1922). Numeroase sînt titlurile sub care Lucrețiu Pătrășcanu a scris despre rolul și locul partidului comunist în sistemul vieții politice a României, despre alianțele clasei muncitoare și ale partidului ei de avangardă, văzînd în acestea rațiuni principale de a exista pentru fiecare partid politic al clasei muncitoare : Ce vor comuniștii? („Cuvîntul liber” din 26 septem- brie 1936), După alegeri („Socialismul” din 16 martie 1922), învățămintele alegerilor („înainte” din 30 septembrie 1928), Condiția victoriei. Front unic („Deșteptarea” din 22 aprilie 1926), Ce fac național-țărăniștii? („Deș- teptarea” din 18 decembrie 1927); în mai multe materiale el a popularizat unele dintre problemele fundamentale ale socialismului științific : Un fapt divers. înmormântarea centrismului („Socialismul” din 7 septem- brie 1922). în alte materiale, el a contribuit la mobilizarea opiniei publice în vederea sprijinirii internaționaliste a luptei revoluționare și democratice a altor țări și popoare : Să ajutăm Rusia („Tineretul socialist” din 15 âpri- lie 1922), Ajutorarea Rusiei și Comisia Generală („Tineretul socialist” www.dacoromanica.ro 2164 GHEORGHE I. IONIȚA 20 din 16 mai 1922), Războiul împotriva Abisiniei („Manifest” din 28 iu- lie 1935), Cum l-am cunoscut pe Lenin („Revista Fundațiilor” din octombrie—noiembrie 1947). în numeroase materiale publicate s-a ocupat de orientarea opiniei publice în vederea apărării comuniștilor și antifasciștilor, a luptătorilor revoluționari urmăriți, arestați, judecați și întemnițați de către autorită- țile represive ale burgheziei și moșierimii: Pentru libertăți cetățenești și muncitorești („înainte” din 21 octombrie 1928), Pledoarie în procesul lui Alexandru Dobrogeanu-Gherea („înainte” din 17 februarie 1929), Pledoarii în procesul comuniștilor și antifasciștilor de la Tribunalul militar Craiova („Dimineața” din Î9 iunie 1936). Deosebite sînt și pentru cititorul de azi abordările făcute asupra unor teme de pronunțat caracter teoretic în care se regăsesc analize de stringentă însemnătate pe probleme sociale, economice și filozofice funda- mentale : Curente și tendințe în filozofia românească („Viața românească” din martie—aprilie 1945), Sfîrșiturile de epoci istorice și producția lor filozofică („Revista Fundațiilor Regale” din ianuarie 1946), Spre o justiție populară (Editura P.C.R. București. 1948), De ce democrația burgheză este neputincioasă? („Deșteptarea” din 8 ianuarie 1928), La apariția „Capitalului" în românește („Scînteia” din 2 august 1947), Existențialismul și precursorii lui („Scînteia” din 14 aprilie 1947), Criza gîndirii filozofice și materialismul dialectic („Scînteia” din 7 octombrie 1945). După 23 August 1944, mereu prezent în publicistica comunistă și democrată, aproape că nu este problemă importantă pe care Lucrețiu Pătrășcanu să nu o fi abordat cu competență de pe pozițiile militante ale partidului comunist — reforma agrară, consecințele diferențierii sociale în lumea satelor, politica economică a guvernului democrat-popular, reforma justiției și reforma electorală, alegerile parlamentare din 1946 etc. în unele din scrierile sale s-a ocupat pe larg în acei ani de necesitatea întăririi organizațiilor de partid, de sindicat și tineret, de temeiurile poli- ticii internaționaliste a partidului comunist, de popularizarea realizărilor Uniunii Sovietice. w Vorbim adeseori de combativitate și spirit partinic, pretinzînd isto- ricului să fie animat și de una și de alta și-n planul istoriografiei noastre cunoaștem în acest sens atîtea exemple pozitive. Printre ele — în cuprinsul preocupărilor sale istoriografice — s-a impus de mult Lucrețiu Pătrășcanu a cărui creație este prin excelență combativă și partinică, uneori chiar exagerată și într-un sens și-ntr-altul, de unde și anumite tendințe stîngiste ce s-au manifestat la el cu prilejul interpretării anumitor fenomene. Gre- șeală ce i-a fost caracteristică nu numai lui ci și altor militanți comuniști care au însoțit activitatea publicistică cu cea de luptă concretă în eșaloa- nele mișcării revoluționare, antifasciste. Extrem de pertinent se află întipărită în creația lui Lucrețiu Pătrăș- canu triada dialectică : trecut—prezent—viitor, ei subordonîndu-i-se orice judecată asupra unui fenomen particular oarecare. „Pentru înțelegerea și explicarea atît a fenomenelor sociale și politice trecute, ca și pentru fixarea drumului pe care are de mers poporul român în viitor — subliniază el într-o lucrare —, problema determinării liniilor evoluției lui este de www.dacoromanica.ro 21 LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU ȘI EPOCA SA 2165 cea mai mare însemnătate. Căci viitorul nu poate să constituie un salt în necunoscut, ci se desprinde și se încheagă, în același timp, din elementele și materialul pe care îl oferă tocmai trecutul”80. Ducînd mai departe ideea, gînditorul aprecia că : ,,Legînd trecutul cu prezentul, reactualizînd lupte și fapte din trecutul apropiat al poporului român, multe sînt învățămintele care pot fi trase. Mai puțin poate din victoriile obținute, cît mai ales din greșelile, slăbiciunile și înfrîngerile suferite”81. Credincios pînă în ultima clipă a vieții cauzei partidului comunist, al cărui membru a fost de la începuturile activității acestuia, Lucrețiu Pătrășcanu a scris mult despre acest partid, fiind practic, unul dintre primii istorici de marcă ai Partidului Comunist Eomân. „Dacă burghezia română și-a închipuit că distrugînd partidul comunist va putea schimba ceva din procesul istoric care azi se desfășoară în toată lumea, s-a înșelat — scria Lucrețiu Pătrășcanu, de pildă, în 1922. Starea de ilegalitate în care ea a voit să pună partidul nostru nu poate să schimbe nimic, nici pentru ea, nici pentru revoluție” 82. Iar în altă parte, o apreciere de toată frumusețea punea în evidență sentimentele de adîncă atașare a lui Lucrețiu Pătrășcanu față de tradițiile luptei și de viitorul acțiunii partidului. „Continuatori ai vechiului partid socialist, noi, partidul comunist începem organizarea și lupta cu tot bagajul de experiență și învățăminte ale unui trecut furtunos” 83. Un optimism robust, o credință nestrămutată în victoria cauzei revoluționare străbate prin întreaga operă a lui Lucrețiu Pătrășcanu, pornindu-se de la considerentul că „greutățile, ca și pierderile, sînt făcute spre a fi învinse. în viața popoarelor, mai mult chiar decît în efemera existență a individului. Ne putem deci îndrepta privirile spre viitor, cu deplină încredere” 84. Pe aceeași idee, în altă parte, stigmatizînd vremurile da tristă amin- tire ale rebeliunii legionare și declanșarea celui de-al doilea război mondial, Lucrețiu Pătrășcanu considera că : „Eomânia a intrat pe calea marilor și fundamentalelor prefaceri. Viitorul — aprecia el — nu va lăsa multă vreme nedeslușite căile lui.. .”88. Intelectual prin origine dar mai ales prin formația sa profundă și multilaterală, Lucrețiu Pătrășcanu s-a manifestat în permanență ca un om deplin atașat clasei muncitoare și problemelor ei majore. Cu toate că unii din adversarii săi, declarați sau nedeclarați — precum Ana Pauker și Vasile Luca ar fi poate cei mai reprezentativi — , încercînd să-i diminueze meritele și căutînd — mai bine zis creînd — motive pentru înlăturarea sa din dispozitivul de conducere al partidului, au invocat proveniența sa intelectuală și au inventat și exagerat anume poziții nemun- * 54 M Lucrețiu Pătrășcanu, Un veac de frămîntări sociale (1811—1901), Edit. politică, București, 1969, p. 7. w Ibidem, p. 20. ** „Socialismul” din 8 februarie 1922. ” „Socialismul” din 15 februarie 1922. 54 Lucrețiu Pătrășcanu, Un veac de frămîntări sociale (1821—1907), Edit. politică, București, 1969, p. 341. “ Lucrețiu Pătrășcanu, Sub trei dictaturi, Edit. politică, București, 1970, p. 286. www.dacoromanica.ro 2166 GHEORGHE I. IONIȚA 22 citorești ale lui Lucrețiu Pătrășcanu, ilustrul activist comunist a fost dintotdeauna apropiat cauzei proletare și a militat stăruitor pentru înfăp- tuirea aspirațiilor muncitorimii. O probează — cu forța lor de convingere — multiplele sale abordări publicistice de acest gen și, practic, întreaga lui activitate politică. „Mișcarea muncitorească — scria el în decem- brie 1937 — va sta neclintită în postul ei de acțiune și de veghe. Singură pe trăinicia credințelor ei, ea nu se îndoiește de siguratița izbîndei. Această izbîndă va fi nu numai a muncitorimii, ci și a tuturor acelor care au astăzi atitudine împotriva fascismului aducător de ruină și moarte și luptă pentru o Românie liberă și prosperă”56. * în judecarea operei lui Lucrețiu Pătrășcanu — în special a celor patru cărți de bază ale sale — nu trebuie scăpat din vedere faptul că au fost elaborate în timpul domiciliului forțat ce i-a fost stabilit de organele dictaturii militare-fisciste la Poiana Țapului, un loc în care i-au lipsit posibilitățile de documentare obișnuită pentru un om ce-și propune să abordeze asemenea subiecte. Așa se face că cele patru cărți poartă puter- nica amprentă a unor reflecții făcute de autorul lor departe de documente și oglindesc capacitatea intelectuală a gînditorului, marea lui forță de sinteză. El însuși dealtfel a fost conștient de partea slabă a lucrărilor sale, provenită din deficitara lor documentare. în acest fel, în „Cuvîntul înainte” la Problemele de bază ale României citim și-l înțelegem bine pe semnatar : „Datorită imposibilității frecventării unei biblioteci publice nu a putut fi consultat întregul material publicat, privitor la problemele tratate. Aceleași împrejurări explică și lipsa aproape totală a bibliografiei străine, deci a unui material comparativ. în sfîrșit, în ce privește literatura marxistă, procurarea ei a întîmpinat greutăți și mai mari, dată fiind cam- pania de distrugere sistematică a acestei literaturi tocmai în acea vreme. Lipsa izvoarelor directe, în acest domeniu, aici își găsește explicația, întreaga lucrare ar fi avut deci nevoie, și din acest punct de vedere, cel puțin de ample completări. Ceea ce ar îndemna însă la răscoliri de biblioteci și aride cercetări bibliografice. Momentele pe care le trăim sînt — fără putință de tăgadă — foarte puțin propice unor asemenea îndeletniciri... ”67- Realmente lucrurile așa stăteau căci rîndurile de mai sus erau datate în octombrie 1944, într-o perioadă în care, după izbînda din August, poporul român se concentra deschis pe complexele probleme ale revoluției și Lucrețiu Pătrășcanu, printre conducătorii acestui suflu înnoitor, se afla în prim plan. Deci în imposibilitate atunci de a-și revedea și adăugi scrierile. Nu ne putem ascunde totuși unda de satisfacție că asemenea reflecții ale gînditorului comunist sînt așternute tocmai în deschiderea Problemelor debază ale României, lucrarea cea mai dificilă și mai nesatisfăcător realizată, în mod sigur tocmai din cauza lipsei informației științifice necesare. în absența materialului documentar de susținere a cărții, Lucrețiu Pătrășcanu a dat aici, frîu liber unor poziții și supoziții greșite în probleme importante cum ar fi: caracterul înfăptuirii României Mari în 1918, problema națională 7 “ Arhiva C.C. al P.C.R., fond 1, mapa 95/1937. S7 Lucrețiu Pătrășcanu, Problemele de bază ale României, Edit. Socec et Co„ S.A.R.. București, 1944, p. 6. www.dacoromanica.ro 23 LUCREȚIU PATRAȘCANU ȘI EPOCA SA 2167 în Eomânia interbelică, trăsăturile politicii externe românești în aceeași perioadă. Oricîte și oricît de mari asemenea interpretări greșite în această carte și întreaga operă a lui Lucrețiu Pătrășcanu, la scara unor strădanii demne de a fi cunoscute de generațiile de azi și de mîine la proporțiile lor și la valoarea lor reală globală, rămîne de domeniul necesității ignorarea insuficiențelor constatate. Semnatarul acestor rînduri este de mult timp cîștigat de memoria aceluia care a fost Lucrețiu Pătrășcanu, activistul revoluționar, comunist, cu vechi state de serviciu în mișcare, omul care n-a ezitat a cheltui oricîte energii pentru a putea răsări — fie și cu un ceas mai devreme — soarele libertății pe pămîntul Eomâniei și pentru acest motiv socotește potrivită o astfel de tratare a inconsecvențelor și neîmplinirilor întîlnite în opera sa. Pentru că noi credem că o asemenea operă trebuie judecată nu exclusiv cu viziunea noastră de azi, ci în contextul împrejurărilor complexe în care a fost elaborată în urmă cu aproape patru decenii. Astăzi, știut este, judecățile noastre, mult îmbogățite de experiența istorică de atîtea decenii, arată și pot arăta mult diferite în unele privințe de ale lui Lucrețiu Pătrăș- canu dar aceasta nu poate anula valoarea unor exprimări pe care acesta ni le-a putut furniza în acei ani ai marilor și grelelor încercări. După cum rezultă din aspectele mai sus înfățișate, activitatea social- politică, teoretică și practică a lui Lucrețiu Pătrășcanu a fost permanentă și extrem de bogată. Contribuțiile sale au fost de certă valoare în abordarea unor probleme majore care au preocupat partidul comunist, mișcarea revoluționară și democratică din Eomânia atît în perioada interbelică cît și în anii postbelici. Pornind de aici, cercetătorul de azi și de mîine trebuie să se aplece cu și mai multă atenție asupra scrierilor lui Lucrețiu Pătrășcanu spre a desluși idei, concluzii și aprecieri noi și importante, poate nu întotdeauna dintr-odată sesizabile. Dorim să exprimăm cu aceasta opinia potrivit căreia numai cercetarea atentă a fiecărei lucrări în parte, înțelegerea pro- fundă a bogatului lor conținut de idei poate constitui o garanție sigură a înțelegerii valoroasei opere social-politice a aceluia care a fost Lucrețiu Pătrășcanu. Om al realităților și al acțiunii comuniste ferme, patriot înflăcărat, plin de virtute cetățenească și de devotament față de partid și popor, clarvăzător și înțelept, gînditor remarcabil al problemelor social-politice ale timpului său, Lucrețiu Pătrășcanu rămîne în Pantheonul spirituali- tății românești și al militanților comuniști de seamă una dintre marile figuri iar în memoria contemporanilor săi o vie prezență. Prin întreaga-i activitate pusă în slujba intereselor superioare ale partidului, țării și poporului, prin strălucirea gindirii și faptelor sale, el s-a înscris deopotrivă în istoria ce-1 va înveșnici. Toate acestea le afirmăm încercînd sentimentul de regret firesc in legătură cu faptul că întreruperea firului vieții sale a împiedicat rodirea unor noi opere și a unor ulei noi pe care, fără îndoială Lucrețiu Pătrășcanu ar fi continuat să ni le ofere, ani în șir, neîntrerupt, pe ogorul științelor social-politice. Căci, să nu uităm, dacă ar^ti trăit, Lucrețiu Pătrășcanu ar fi împlinit acum 80 de ani. www.dacoromanica.ro 2168 GHEORGHE I. IONIȚA 24 LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU - UN HOMME, UNE fiPOQUE, UN CONNAISSEUR ET UN PASSIONNfî D’HISTOIRE RfiSUMfi L’auteur tente un apergu d’ensemble de la vie, de l’activit6 et de l’oeuvre du combattant revolutionnaire, communiste et penseur social- politique Lucrețiu Pătrășcanu, depuis la naissance duquel il y a eu le 4 novembre 80 ans. Tenant compte du profil de la „Eevue d’histoire”, l’auteur a accordâ une attention particuliere â la prâsentation dc la conception de L. Pătrăș- canu concernant l’histoire. Certes, vu les proportions d’une telle personna- litâ d’exception, on ne saurait pretendre de clarifier toute la probl6ma- tique abordee, l’auteur se bornant â signaler seulement certaines directions des plus importantes vers lesquelles les Etudes sur la personnalitâ de L. Pătrășcanu devront evoluer â l’avenir. Decisive ă cet âgard — est-il sou- lignâ dans l’article — demeure, certes, la publication, jusqu’ă ce jour, de la presque totalitâ de l’oeuvre du penseur, ce qui facilite le travail de ceux interesses â approfondir de tels probldmes tellement important». www.dacoromaiiica.ro ECOURI ROMÂNEȘTI ÎN OPERA LUI LUIGI FERDINANDO MARSILI (250 ani de la moarte) DE CONSTANTIN ȘERBAN Luigi Ferdinando Marsili, savant italian de renume european, spirit enciclopedist — comparat de unii din biografii săi cu un Leonardo da Vinci al epocii moderne — a desfășurat o bogată activitate științifică multilaterală în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea abordînd cu aceeași ușurință problemele de bază ale științelor naturii (zoologia, botanica, geografia, geologia), ale știin- țelor umanistice (istoria, filologia, arheologia, orientalistică) și ale știin- țelor exacte (fizica, astronomia) asupra cărora a lăsat un mare număr de lucrări de referință consultate cu interes și în zilele noastre de specia- liștii din cele mai diverse domenii de activitate Călător neobosit în numeroase țări europene și asiatice (Franța, Germania, Țările de Jos, Elveția, Austria, Imperiul otoman) inclusiv țările române, acesta a desfășurat în același timp o rodnică activitate în domeniul politic, diplomatic și militar 1 2 în perioada războiului Ligii sfinte contra Imperiului otoman (1683—1699), care a modificat radical nu numai raportul de forță între marile puteri din părțile sud-estice ale continentului nostru dar a generat totodată și conturarea problemei orientale în complicatul păienjeniș al relațiilor internaționale eu- ropene 3. Contemporan cu oameni de știință și cultură de renume din vremea sa (de ex. Denis Papin, G.W. Leibnitz, Isac Newton, I. Bernouli, Olaus Boemer, Gianbattista Vico), cu personalități politice și militare (de ex. papa Inocențiu al IX-lea, principele Eugeniu de Savoia) cu care a avut legături directe și indirecte, Luigi Ferdinando Marsili a stabilit totodată strînse legături cu poporul român într-o epocă în care pe plan internațional se manifesta tot mai mult interesul pentru viitorul statut juridic al acestui popor care era împărțit în mod nefiresc în-trei țări : Transilvania, 1 Pentru bogata sa activitate acesta a fost ales membru al Academiei Franceze și al Academiei de științe din Londra. Relativ la viața și opera sa vezi: P. Ducati, Marsili, Milano, 1930, 349 p.; C. Tagliavini, L. F. Marsigli, Bologna, 1930, 29 p.; Maria Longhena, Bibliografia marș i liana, in voi. Memorie intorno a Luigi Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p. 503 — 509. ’ L. Marinelli. Luigi Ferdinando Marsili uomo di guera, în voi. Memorie intorno a Luigi Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p. 1 — 55. * Constantin Șerban, Românii fi problema orientală (sub tipar). „REVISTA DE ISTORIE", Tom 33, nrE 11, p. 216B-2187, 1980 www.dacoromamca.ro 2170 CONSTANTIN ȘERBAN 2 Moldova și Țara Românească. împrejurări neprielnice au făcut ca primele drumuri ale lui L. F. Marsili pe teritoriul țărilor române să aibă loc pe cînd acesta se afla în captivitate la otomani4 *. Ca rob a străbătut mai întîi părțile de nord și sud-est ale Ungariei, apoi partea de vest a Transil- vaniei și Banatului, fapt care i-a permis să cunoască locurile și pe locuitorii de neamuri diferite, inclusiv pe români. Ulterior, scăpat din robia otomană și reîntors în armata austriacă, el a participat sub comanda ducelui de Lorena la campania militară desfășurată pe teritoriul țărilor române. După cucerirea Budei (1686) a contribuit la fortificarea acesteia și la salvarea unor cărți și manuscrise de mare valoare 6. De asemenea a mai luat parte la lupta de la Mohaci (1687), la campania pentru cucerirea Transilvaniei, cu care prilej a ajuns la frontiera acestei țări cu Moldova și Țara Românească. Trece astfel prin Cluj, Alba lulia, Sibiu, Deva 6. După capitularea orașelor Niș și Vidin, L. F. Marsili, ca inginer militar, a primit misiunea să studieze fortificarea malurilor Dunării lîngă Porțile de Fier și să construiască un pod de vase pentru corpul de armată aus- triac ce urma să ierneze în Oltenia 7. Cu acest prilej nu numai că a intrat în Țara Românească pe la Cerneți dar a cunoscut ruinele podului lui Traian de la Drobeta-Turnu Severin. în autobiografia sa L. F. Marsili ține să menționeze cu acest prilej legăturile lui Constantin Brîncoveanu cu principele Ludovic de Baden, noul comandant al trupelor austriece, drumul pe care l-a făcut ,,cu mii de greutăți” de la hotarul Țării Româ- nești la palatul domnesc de la Brîncoveni, misiunea pe care a primit-o de a se deplasa la mînăstirea Bistrița pentru a captura tezaurul lui Șerban Cantacuzino, fostul domn al țării, ascuns acolo de ginerele aces- tuia, boierul aga Constantin Bălăceanu, amănunt mai puțin cunoscut pînă acum de cei care au. studiat această perioadă din istoria Țării Româ- nești 8, în fine încheierea unei convenții între Constantin Brîncoveanu și principele Ludovic de Baden relativ la iernarea trupelor austriece în Țara Românească9. Totodată acesta relatează asupra timpului petrecut pe malul Dunării la Orșova unde a construit o șosea cu caracter militar pe malul stîng al Dunării, unde a studiat regiunea din punct de vedere istoric și geografic și unde a efectuat recunoașteri militare în interiorul Banatului pînă la Caransebeș 10. Mai mult L. F. Marsili a efectuat tot în 1689 o incursiune în Țara Făgărașului unde a executat lucrări militare menite să asigure retragerea în bune condiții, la nevoie, a armatei aus- triece și a întreprins recunoașteri asupra tuturor trecătorilor Carpaților * La 2 iulie 1683 in timpul războiului Ligii sfinte cu otomanii a căzut prizonier in lupta de lingă cetatea Raab vezi Autobiografia de Luigi Ferdinando Marsili, Bologna, 1930 p. 44—45. 6 In două moschei din oraș a descoperit șl salvat de la distrugere cărți și manuscrise din biblioteca lui Matei Corvin vezi I. de Hammer, Histoire de l’empire oltoman, Paris, 1844, voi. III, p. 214; Scritli inediti di Luigi Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p. 180. • Autobiografia de Luigi Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p, 83—84. 7 Istoria Țării Românești de la octombrie 1688 pină la martie 1717, București, 1959, p. 27; Radu Popescu, Istoria domnilor Țării Românești, București, 1963, p. 189; Cronicari munteni, II, București, 1961, p. 19 — 22 I de Hammer, op. cit., voi. III, p. 240. 8 Autobiografia de Luigi Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p. 120—121. • Al. Marcu, Dale ce ne privesc in autobiografia contelui Marsili, in voi. închinare lui Nicolae lorga cu prilejul împlinirii olrslei de 60 de ani, Cluj, 1931, p. 250. 10 Autobiografia de Luigi Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p. 125, www.dacoromanica.ro 3 ECOURI ROMANEȘTI IN OPERA LUI MARSILI 2171 meridionali. în acest fel savantul italian a avut posibilitatea să cunoască teritoriul Transilvaniei și al Banatului cît se poate de bine și din toate punctele de vedere X1. Dealtfel în anii ce au urmat, timp de aproape un deceniu, acesta a participat la operațiile militare desfășurate în Banat, la Orșova, Lipova, Timișoara, Lugoj, Caransebeș, avînd misiuni de a construi poduri peste Timiș și Bega, de a fortifica cetăți (Orșova, Caran- sebeș), de a îndruma trupele de geniu la distrugerea de fortificații, de a construi drumuri de acces în zonele mlăștinoase. în anii 1693—1697 L. F. Marsili a luat de asemenea parte la operațiile militare din Transil- vania contra otomanilor, pe valea Mureșului, la asediul Timișoarei, la Dunăre pentru a construi un nou pod de vase 11 12. Cu unele întreruperi el a desfășurat în aceeași perioadă și o bogată activitate diplomatică și anume a participat ca agent al Curții din Viena la inițierea negocierilor de pace între Liga sfîntă și înalta Poartă. în acest scop s-a deplasat în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea de cîteva ori la Constantinopol12b15. Astfel în 1690 în capitala Imperiului otoman el a intrat în legătură cu ambasadorii Angliei și Olandei care median pacea între principalii beligeranți. După îndeplinirea uneia din aceste misiuni L. F. Marsili a treefit, în drum spre Viena, prin Țara Românească, unde domnea Constantin Brîncoveanu, la curtea căruia a fost primit cu toată cinstea rangului său. „înștiințat despre această grăbită sosire a mea, principele (adică C. Brîncoveanu — n.n.) veni numaidecît la București și trimițînd să mă ia mare mulțime de oșteni, ofițeri și servitori de la curte cu mare pompă și curtenie (con gran pompa e cortesia) mă primi într-o frumoasă încăpere ale cărei uși punînd să le închidă prinse a mă întreba de schimbările de la Poartă, despre urmările marii victorii a împerialilor și despre gîndurile turcilor pentru pace” 13 14. în timpul acestei convorbiri secrete domnul muntean și-a exprimat atașamentul său față de Liga sfîntă care lupta împotriva înaltei Porți. în continuare diplomatul italian prezintă pe larg în însemnările sale autobiografice banchetul dat la curte în cinstea sa. „Mă trată cu un somptuos banchet (un sontuoso banchetto) la care au fost mai mulți arhiepiscopi de rit grecesc, mai mulți miniștri de ai săi și mai mulți nobili din acea țară. Mincărurile au fost alese, vinurile de preț și toate din acea provincie ; muzica împărțită între uzul creștin, turcesc și persan, a fost totuși foarte plăcută în varietatea ei. Slujitorii la masă erau printre alții mai mult turci, care stăteau în picioare în jurul mesii — continuă L. F. Marsili. „Principele cu glas încet (con voce bassa) închină în sănătatea augustului (adică a împăratului Austriei — n.n.) și aceiași închinare dar tot pe șoptite (ma sempre sotto voce) o făcu să treacă pe la toți cei care stăteau în preajma noastră ... se bău apoi și se ciocni cu glas tare (ad alta voce) în sănătatea regelui Wilhelm și a Statelor Olandei de care lucru se bucurară chiar și turcii” M. 11 Universitatea din Bologna, Muzeul L. F. Mar sili, ms. 31, 32, 46, 47, 49. 12 Autobiografia de Lulgt Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p. 171, 192 ; Al. Marcu, op. cil., p. 252. izbia Aici l-a cunoscut și pe Dlmitrie Cantemir, viitorul domn al Moldovei. 12 Autobiografia de Lutgt Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p. 150 ; Al. Marcu, op. cit., p. 211; N. lorga, Manuscrise din biblioteci străine..., p. 65 (sept. 1691); audiența a avut loc la 14 septembrie și ar fi durat 6 ore. 14 Documente Hurmuzaki, voi. V, partea 1, p. 393; Al. Marcu, op. cit., p. 251; E. de Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, București, 1900, III, p. 465—466. www.dacoromanica.ro 9-C|2631 45 2172 CONSTANTIN ȘERBAN 4 Se mai arată apoi că după acest ospăț princiar diplomatul italian a avut o nouă întrevedere cu Constantin Brîncoveanu timp de două ore „stînd turcește pe perne vreme de două ceasuri, cu cafele și tutun am vorbit de tot felul de lucruri (de varie cose)”. Printre altele domnul muntean l-a anunțat pe interlocutorul său de intenția sa de a trimite un delegat la congresul de pace ce se anunța a fi la Viena. La plecare lui L. F. Mar- sili i s-a dăruit de către domnitor un cal după care acesta l-a însoțit pînă la gazda sa cu multe onoruri. Diplomatul italian mai relatează în Autobiografia sa și întîlnirea pe care a avut-o cu stolnicul Constantin Cantacuzino, unchiul domnului muntean, „conducătorul tuturor trebu- rilor din Valahia (direttore di tutto il governo della Valachia) care printre altele s-a scuzat de „fapta împotriva Transilvaniei” (este vorba de parti- ciparea trupelor muntene la campania din Transilvania încheiată cu bătălia de la Zărnești din 1690 — n.n.).15 După prima lor întîlnire L. F. Marsili și stolnicul C. Cantacuzino vor întreține o bogată corespondență cu caracter politic, de la București și Tîrgoviște fiind transmise numeroase știri relative la situația internă din Imperiul otoman 16. Dealtfel la întoarcerea la Viena diplomatul ita- lian a întocmit un amplu raport asupra misiunii sale la Constantinopol și București, în care erau incluse și unele referiri la politica externă pro- movată de domnul Țării Românești, la atașamentul acestuia față de aliații din Liga sfîntă, față de Emeric Tokoly, pentru scurt timp principe al Transilvaniei. ,,I1 Principe de Walakia si vanta d’essere nemico del Tekli ... il Principe di Walachia paghi del proprio, rimborsi il Tekli ... Li walachi hanno occisi molti ribelli e fatteli quanti damni han potuto ... II vodă o Principe cerca ogni strada di scusarsi dell fatto contra vostra majesta ... se scrie în acest raport17. Un alt raport întocmit tot de L. F. Marsili în 1691 cuprinde unele aprecieri asupra viitorului statut internațional al țărilor române, care însă să favorizeze interesele Austriei și Poloniei, în sensul că se propunea ca partea de apus a Moldovei dintre Carpați, Șiret și Bistrița să fie atribuită Poloniei iar restul din această țară să fie ocupat de Austria pînă la Dunăre 18. în același an, 1691, diplomatul italian a mai efectuat încă două călătorii în Țara Românească la curtea lui C. Brîncoveanu, tot cu misiuni politice 19, în timpul cărora a fost din nou primit în audiență particulară (privatamente) de domnul muntean. Un an mai tîrziu îl aflăm pe acesta 18 Documente Hurmuzaki voi. V, partea 1, p. 388; Autobiografia de Lulgt Ferdinand Marsili, Bologna, 1930, p. 151; Al. Marcu, op. cit., p. 252. 18 Constantin Șerban, Contribuții la repertoriul corespondentei stolnicului C. Cantacuzino, !n ,,Studii”, 4/1966, p. 694—695 ; N. lorga. Manuscrise din biblioteci străine relativ la istoria românilor, al doilea memoriu in ,.Analele Academiei Romfine", seria II, tom. XXI, mem. sect. ist.. București, 1899, p. 67—78, scrisoare din 4 martie 1694 — C. Cantacuzino către L. F. Mar- sili ; vezi șl scrisorile Iui C. Brîncoveanu către același in Documente Hurmuzaki, voi. V, partea 1, p. 368—370, 387—388, 391—394. 17 N. lorga. Manuscrise din biblioteci străine, p. 66—67, vezi Relazione dell’autore a sua majesta Cesarei dello stato della Corte Ottomana, delle sua milizia, de trattati fattisi insino a quel tempo intorno alia pace del 91, dell’intenzlone delle Transilvania, dell inchinazione della Valacchia e del portamento del Tekly ed Alsler, vezi și Documente Hurmuzaki, voi. V, partea 1, p. 392—393 (probabil din 5 octombrie 1691). 18 N. lorga, Manuscrise din biblioteci străine..., p. 65. u Autobiografia de Luigl Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p. 156—157. E. de Hurmu- zaki, op. cit., III, p. 467. j www.dacoramamca.ro 5 ECOURI ROMANEȘTI ÎN OPERA LUI MARSILI 2173 la Constantinopol, negociind în compania ambasadorilor Angliei și Olandei încheierea păcii între Austria și înalta Poartă. La întoarcerea spre Viena el a trecut prin Dobrogea (sul paese de Dobra), apoi prin Țara Eomâ- nească (iunie 1692), unde l-a vizitat iar pe domnul muntean, care i-a acordat o audiență specială. „Giunsi a Bucorest, dove privatamente parlai col principe della Walachia”, notează acesta în Autobiografia sa 20, fără însă să dea amănunte asupra obiectului convorbirii. După încheierea păcii de la Carlovitz (1699), L. F. Marsili a fost numit în cadrul comisiei mixte austro-otomane pentru delimitarea noii frontiere dintre Imperiul habsburgic și Imperiul otoman. Această comisie a funcționat o vreme în Bosnia și Croația, apoi în Banat, unde a trebuit să fixeze linia de frontieră dintre cele două imperii — de la vărsarea Mure- șului în Tisa apoi spre est de-alungul apei Mureșului pînă aproape de Lipova, iar de aici spre sud, de-alungul părții vestice a Carpaților meri- dionali pînă la Orșova veche. Din această vreme s-au păstrat în manuscris zeci și poate sute de scrisori schimbate între L. F. Marsili și partenerii săi otomani din comisie, de ex. de la Halii pașa, guvernatorul Bosniei, de la Ibrahim capigi pașa, guvernatorul Timișoarei, în care sînt infor- mații importante relativ la măsurătorile efectuate pe teren (după metoda triangulației) pentru fixarea liniei noii frontiere. în afară de aceasta, corespondența la care ne referim mai cuprinde și știri privind rezolvarea litigiilor de frontieră dintre otomani și autohtoni, efectuarea comerțului prin anumite puncte de frontieră, combaterea comerțului de contrabandă, dărîmarea unor fortificații plasate prea aproape de noua frontieră (de ex. cetatea Caransebeș și Lugoj). Din loc în loc scrisorile lui L. F. Marsili sint însoțite de hărți și planuri care reprezintă anumite sectoare din zona de frontieră de ex. din zona estică a Banatului, de la Dunăre la Mureș, inclusiv unele regiuni din partea de vest a Olteniei 21. în timpul deli- mitării frontierei între Banat și Țara Eomânească și Transilvania, diplo- matul italian și-a avut reședința cînd la Timișoara, cînd la Făget, cînd pe rîul Bistra, unde a și redactat un protocol amplu relativ la misiunea sa diplomatică 22. De remarcat că lucrările pentru delimitarea frontierei austro-otomane în Banat s-au desfășurat în condițiile flagelului unei epidemii de ciumă care a izbucnit în 1700 și care a durat mai multe luni de zile 23 *. Pentru combaterea ei L. F. Marsili, care a dovedit că avea și temeinice cunoștințe în domeniul medicinei de vreme ce a întocmit și un raport intitulat „La natura delle peste in Turchia” 25 * * și un regulament pentru profilaxia epidemiei de ciumă 28, a reorganizat 80 Autobiografia de Luigt Ferdinando Marsili, Bologna, 1930, p. 164; E. de Hurmuzaki, op. cit., III, p. 487, nota 1. 81 Arh. St. Buc. Microfilme Italia, Rola 39 c. 495-496, 568-580, 582-586, 588, 605; Rola 45 c. 726; Rola 47 c. 118. 88 Arh. St. Buc. Microfilme Italia Rola 47 c. 378—384 vezi Instrumentum particolare limites Caesareo-Ottomanico inter Transylvania, fluvius Marasium et Tibiscum et Caesarea et Banatum-Temesvariensem et Ottomaniia parte, text latin, italian și german. Rola 39 c. 432-442, 451 — 456. 83 Arh. St. Buc. Microfilme Italia, Rola 47 c. 80, 100-106. 88 L. Miinster, Vn manuscrllto inedito del generale L.F. Marsili sulla peste ed l provve- dimenti da lui presi in occastone deU’eptdemta dl Temesvar nell inverno del! 1700, s. 1,1930, P- 3, 5. 88 Universitatea din Bologna, Muzeul L. F. Marsili, ms. 84. 88 L. Miinster, op. cit., p. 11 — 15. 45 www.dacorornanica.ro 2174 CONSTANTIN ȘERBAN 6 serviciul sanitar al trupei ce avea în subordine, a creat posturi de caran- tină, la noua frontieră, a luat măsuri pentru izolarea localităților conta- minate, pentru care a solicitat și sprijinul autorităților otomane din zonă27. Talentatul desenator L. F. Marsili a lăsat în corespondența sa politică și diplomatică din această vreme o interesantă schiță a lagărului de pe malul rîului Bistra unde a lucrat în iarna anului 1700 comisia mixtă austro-otomană pentru delimitarea frontierei, din care rezultă că apa Bistrei despărțea taberele celor două părți ale comisiei, tabăra otomană aflată pe malul stîng, constituită din corturi iar cea austriacă pe malul drept alcătuită din case de lemn pentru soldați, corpul de gardă, spital cancelarie, comisarul imperial, înconjurate fiecare de șanț și palisadă. Interesant mai este și faptul că membrii comisiei (comisarul, secretarul și interpretul) erau instalați pe cîte un podeț pe cele două maluri ale apei față în față, și discutau de la distanță pentru a evita orice fel de con- taminare 28. în timpul de peste un deceniu cît a stat în țările române L. F. Marsili a împletit preocupările sale militare și diplomatice ca cele știin- țifice, fie cercetînd la fața locului vestigii istorice din antichitatea romană, fie făcînd observații geografice asupra teritoriilor parcurse, fie adunînd un material documentar relativ la istoria poporului român și a limbii sale sau studiind istoria și limba altor naționalități care mai locuiau în Transilvania. Cele mai multe din aceste materiale de mare valoare și azi pentru specialiști au rămas în manuscris 29; din ele puține la număr au văzut lumina tiparului fie în timpul vieții lui Marsili fie ulterior so. Din rîndul celor publicate, și care au o mare importanță pentru istoria po- porului român, unul se intitulează : Danubius Pannonicvs-Mysicus observa- tionibus geographicis, historicis, pliysicisperlustratus et in sex tomos degubis, care de fapt este o descriere a întregului bazin hidrografic al Dunării, de la muntele Kalenberg de lingi Viena pînă la confluența acestui fluviu cu lantra 31, însoțită de informații prețioase din domeniul geografiei, etnografiei, litologiei, hidi'ografiei, astronomiei, biologiei deoarece sint prezentate pe larg nu numai toți afluenții marelui fluviu, dar și boglțiile solului și subsolului din vasta regiune, precum și locuitorii și toate viețui- toarele (păsările, patrupedele, peștii, insectele), în fine clima însoțită de observații meteorologice aproape zilnice din perioada 1696—1697. în această lucrare alcătuită din șase mari părți (1. Observații geo- grafice; 2. Antichități; 3. Minerale; 4. Peștii; 5. Păsări; 6. Diverse) * 20 21 * * * 27 Arh. St. Buc. Microfilme Italia, Rola 47, c. 80,100 — 106; vezi Proiectul pentru apă* rarea frontierei Clsdanubiene de pericolul ciumei. 28 Arh. St. Buc. Microfilme Italia Rola 66 c. 407—409, ms. 84. 22 Universitatea din Bologna, Muzeul L. F. Marsili secția msse.; tn iunie 1968 am cercetat prima dată această arhivă cu sprijinul prof. Carlo Tagliavinf căruia ti aducem mulțumirile noastre pe această cale; vezi Constantin Șerban, Călătorie de studii tn Italia, In „Studii”, 5/1968, p. 960—962; Idem, Muzeul Luigi Ferdtnando Marstlt din Bologna !n „Revista muzeelor”. 2/1970, p. 187-188. 20 Mario Longhena, Bibliografia marsiliana, tn voi. Memorie tntorno de Luigi Ferdtnando Marsili, Bologna, 1930, p. 503—509. 21 Haga 1726, 6 voi.; o ediție franceză Descrlptlon du Danube depuis la montagne de Kalenberg en Aulriche jusqu'au confluent de la riviere Jantra dans la Bulgarie contenant des obsernations geographiques, astronomtques, hydrographtques, historiques et physiques, La Haye 1744, 6 parties, 3 voi., folio (38 x 55). www.dacoromamca.ro 7 ECOURI ROMANEȘTI ÎN OPERA LUI MARSILI 2175 de o mare valoare pentru trecutul poporului român este mai întîi o des- criere generală a țărilor române. „Din toate provinciile care depind de Ungaria (din punct de vedere geografic) Transilvania este de rangul I; aceasta este Dacia mediteraneană sau Terra ferme a vechilor locuitori care cuprinde deasemenea Valachia dincolo de munte și Moldova”... ungu- rii dau Transilvaniei numele de Erdeli, ...această țară este extrem de fer- tilă în tot ceea ce este necesar vieții” 32. Urmează apoi o alta privind numai Țara Românească (Valachia) și anume : „Valahia este ultima provincie dincolo de Dunăre, este un principat separat la est de Moldova prin rîul Milcov, la sud prin Dunăre de Serbia de jos și Bulgaria de sud, la vest prin rîul Cerna de Banatul Timișoarei. Ea este împărțită în princi- patul propriu zis și Banat ultimul întinzîndu-se de la rîul Cerna pînă la Olt și cealaltă parte de la acest rîu la Milcov 33. întreaga provincie ... este guvernată de un principe ai cărei locuitori au dreptul de a-1 alege și care se numește voevod sau gospodar. Cel de azi se numește Constantin Brîncoveanu .. .„a fost confhmat în această funcție de sultan căruia îi plătește un tribut anual” 34. Tot atît de interesante sînt și acele știri despre locuitorii țărilor române : „Valahii — scrie acesta — deși sînt de religie greacă (adică ortodoxă) au totuși o limbă și obiceiuri diferite. Locu- iesc pe malurile Dunării din locul unde munții Hemus și Carpați se întîl- nesc cu fluviul ... loi nu le place deloc să trăiască la cîmpie ... este sigur că provin din vechii romani, din aceasta își fac un titlu de glorie ca și din limba lor care este un fel de limbă latină sau de limbă italiană foarte coruptă; ei pronunță românește. Ei locuiesc de obicei de bună voie la munte, sînt separați prin munți de popoarele care dominau odinioară în Ungaria și Transilvania ... sînt harnici și destoinici, se îndeletnicesc cu munci agricole și în mod particular cu creșterea turmelor de oi, la ei afli o oarecare politețe și o blîndețe țărănească care-i deosebește de unguri și de alte popoare” 35. Observații interesante face autorul în această lucrare și asupra prin- cipalilor afluenți ai Dunării care străbateau țările române și anume asupra izvoarelor, lungimii cursului și locului confluenței cu marele fluviu. Așa de exemplu se arată că Mureșul izvorăște din munții Tarcăului că ar avea 80 mile și că se varsă în Tisa, Bega își are izvoarele lîngă Lugoj, are o lungime de 30 mile și se varsă în Dunăre lîngă Panceva, Carasul izvorește de lîngă Caransebeș, are 10 mile și se varsă în Dunăre lîngă Ui Palanka, Nera izvorăște din regiunea Almașului, are 6 mile și se varsă în Dunăre lîngă Orșova, Topolnița izvorăște de lîngă minele de aramă, are 12 mile și se varsă în Dunăre lîngă Cerneți, Jiul izvorăște lîngă Tismana (unul din izvoare) are 20 mile și se varsă în Dunăre la 9 leghe în amonte de Turnu, Oltul izvorăște din Munții Tarcăului, are 60 mile lungime și se varsă în Dunăre în apropiere de Turnu” 88. Lucrarea este însoțită de numeroase planșe, hărți, schițe, planuri, tabele. între acestea se impune mai întîi o hartă hidrografică a bazinului 31 L. F. Marsili, Desert ption du Danube... La Haye, 1744, voi. I, p. 3 33 Autorul considera Oltenia sub numele de Banatul Olteniei șl de aceea Indica astfel hotarul acestei provincii. 33 L. F. Marsili, Description du Danube... La Haye, 1744, voi. I, p. 10. 33 Ibidem, p. 25. 33 Ibtdem, p. 61. www.dacoromanica.ro 2176 CONSTANTIN ȘERBAN 8 Dunării, în care pentru teritoriul țărilor române au fost consemnate o seamă de date foarte prețioase. De ex. sînt semnalate antichități romane la Bosisiena, Gradisca, Corvincule, Pescabara, Marekobila, Orșova, Seve- rin unde se află și „Pontis Traiani”, Rudera, Gieli (Celei), Giorgio, Turen (Turnu), Csernetz, Moldova, Ui Palanka, apoi afluenții Dunării de pe malul stîng din Banat și Oltenia (Karasza, Nerai, Csernetz, Bosna, Syl, Aluta), insula Banul din mijlocul Dunării, iar la Severin este indicat traseul Podu- lui lui Traian de la un mal la celălalt al fluviului. în mod special la localitatea Gieli (Celei) este menționată „via lapidisbus starta”. Pe această hartă sînt desenate cu o deosebită £fijă cetățile care aveau în vremea sa un important rol militar ca de ex. Giurgiu (Giorgio) de formă penta- gonală cu turnuri rotunde la colțuri, Turnu (Turen) de formă pentago- nală cu 5 turnuri rotunde și unul patiat. Orșova de formă patrată cu tur- nuri rotunde la colțuri, Ui Palanka; la unele din aceste cetăți se indică dacă au garnizoane de ex. Turen (Turnu) are o garnizoană otomană care-i obligă pe români (valahi) să-și respecte îndatoririle față de Poartă, tot așa și la Giurgiu87 88. Pe o altă hartă sînt indicate cu semne topografice bogățiile subso- lului din țările române (cu excepția Moldovei) astfel: în Țara Românească se află aramă la Baia de Aramă (Baja di Rama), și sare la Ocna mare (Ocna). în Banat se indică sulfura de mercur (cinabru) într-o zonă între Bîrzava și Vodnek, dar și la Oravița (Oruvitza), aur la confluența Bistrei cu Timișul în nisipul apei, argint lîngă Bîrzava 38. Pentru Transilvania sînt indicate următoarele minerale și minereuri: sare într-o zonă la iz- voarele Jiului, într-o zonă la nord de Turda, la Ocna Dej (Akna Dees) lîngă Sighetul Marmației, lîngă Aiud, lîngă Vașcău ; fierul lîngă Hune- doara; plumbul în munții Apuseni; mercurul la Zlatna; aurul la Baia mare (Nagybanya), Rodna (Radna), la Baia de Abrud, la Zlatna, în nisipul rîurilor; fier în districtul Ciuc, antimoniu la Baia de Abrud (Abrudbanya), pietre prețioase ca granatul, de culoare roșu viu și de mare densitate pe valea Arieșului, gaze naturale în zona dintre cele două Tirnwe la nord de Mediaș (hic fons datur qui baculo periculosus ignis flammam emitit). Mai sînt apoi menționate locurile bogate în ape termale și minerale ca de ex. lîngă Batitz, Geoagiu, la nord de Simeria, în masivul Harghita (prin indicatoarele : Gioagi thermas fundes; Batiz hic caldissima aqua sculet; Miclos hic in medio flumine acidulo datur aqua; Arcbita M. aci- dulum aquam emitens et in quo foramen est veneum spiraus lethale) M. în privința antichităților romane de pe teritoriul țărilor române autorul a cercetat castrele pe care le-a întîlnit în cale, semnalate de el la Gradisca, Corvincule, Pescarara, Orșova vetus valachiae, Severin, insula Banul40. O deosebită atenție a acordat savantul italian ruinelor de la Severin ale podului lui Traian pe care le-a vizitat în iarna anului 1689 și asupra cărora a făcut intense măsurători, și anume relativ la lățimea fluviului în acest loc, la numărul picioarelor din apa fluviului, la dimen- siunile pilelor rămase pe cele două maluri ale Dunării, la materialul din 87 L. F. Marsili, Descrlptlon du Danube..La Haye, 1744, voi. I, p. 14, 23. 38 Ibidem, voi. III, p. 105, 106. 88 Vezi și A. T. Turdeanu. Opera cartografică a lui Marsili și importanța ei pentru țara noastră in „Studii și cercetări de bibliologie" XIII, 1974, p. 229. 80 L. F. Marsili, op. cit., voi. II, p. 11-12, 15. www.dacoromaiiica.ro 9 ECOURI ROMANEȘTI IN OPERA LUI MARSILI 2177 care a fost construit la tehnica folosită, la construcția acestuia. Mai mult el a făcut prima reconstituire a acestui pod. Cum era și de așteptat textul este însoțit de numeroase planșe explicative, cu desene de detaliu. Rezultatele acestor cercetări aveau să fie făcute cunoscute savanților vremii chiar înainte de a apare lucrarea sa monumentală Danubius Pannonicus JUysicus11. Tot el a mai făcut observații prețioase asupra podului de peste Dunăre construit de Constantin cel Mare între gura Jiului și a Oltului42. în cercetările sale L. F. Marsili a mai studiat și antichitățile daco- romane din Transilvania și Țara Românească și anume : cetatea de la Deva, construcțiile de la Sarmizegetuza „olim Ulpia Traiana” din valea Hațegului, însoțind concluziile sale de observația că multe din pietrele cu inscripții au fost ridicate și transportate la castelele nobilimii din apro- piere 43. In această parte a lucrării se află o interesantă hartă a sudului Transilvaniei cu indicarea localităților unde se aflau atunci antichități romane 44. Cît privește castrele romane din Transilvania ele sînt indicate la Beretz în Carpații orientali, la Micaze, Deva, lîngă Turnu Roșu, dar și în Banat la Mehadia, și în Țara Românească, la Jidova lîngă Cîmpu- lung și la Antina lîngă Caracal4®. Sînt studiate drumurile romane din fosta provincie Dacia, dar mai ales inscripțiile descoperite întîmplător (de ex. la Cerneți, Mehadia, Ulpia Traiana, la confluența Bistrei cu Timi- șul, la satul Marga, la Deva, Nălătvad lîngă Hațeg, la Pești, Ostro, Clopo- tiva, Malovitz, toate lîngă Hațeg, Ia Alba lulia, la Antina48. Aceste inscripții sînt reproduse în desen, transcrise și chiar traduse, ceea ce demonstrează seriozitatea cercetărilor sale și mai ales înaltul caracter științific al aces- tora fapt care i-a consacrat numele de „primul arheolog al Daciei”47. O altă lucrare a lui L. P. Marsili de mare importanță pentru istoria poporului român este intitulată : Stato militare dell Impero ottomano incrementa e decrementa del medissimo apărută în ediție bilincva (italo- franceză) (L’Etat militaire de Vempire ottoman ses progres et sa deca- dence). în Prefața lucrării autorul arată în ce condiții a călătorit în Impe- riul otoman și cum a putut aduna încă din tinerețe materiale pentru a-și alcătui opera, cum a luptat împotriva armatelor otomane în timpul răz- boiului Ligii sfinte, perioadă în care a reușit să cunoască mai bine starea internă și externă a acestui stat aflat în plină decădere. De aceea opera sa, care este de fapt o istorie analitică a Imperiului otoman de la crearea acestuia pînă la sfîrșitul secolului al XVII-lea, cuprinde aspecte foarte diferite : economic, social, militar, administrativ, politic, juridic, cul- 41 Vezi Arh. St. Buc. Microfilme Italia, Boia 48 ms. 102, c. 526—532, scrisoarea sa din 1713 către „Journal des Savants”. 41 Vezi și D. Tudor, Oltenia romană, București, 1958, p. 12, 14, 19, 55, 61, 83. 43 L. F. Marsili, op. ctt., voi. II, p. 63. 44 Ibidem, voi. II, tab. 25. 43 L. F. Marsili, op. cit., volZII, p. 63. 44 Ibidem, voi. II, tab. 25. 43 Ibidem, voi. II, p. 59, 60, 68, 69. 44 Ibidem,voi. II, tab. 53, 56, 58, 60, 84 ; printre cele semnalate se mai află și materiale din alte epoci de ex. oasele de elefant de lingă Făgăraș din paleolitic. 47 Arh. St. Buc. Microfilme Italia, Rola 50 c. 50— 237; Rola 66 ms. 84 ; Dinu Adameș- teanu, II primo archeologo della Romanța, L. F. Marstgll, în revista „Roma”, XXL 1942, p. 1—9. www.dacoromamca.ro 2178 CONSTANTIN ȘERBAN 10 tural48. Ici și colo acesta se referă la legăturile pe care le-au avut în vremea sa Țările române cu Poarta otomană. Astfel, prezentînd Țara Românească (în text Carawla), Moldova (Bogdanvil) și Transilvania (Erdelvil) L. F. Marsili precizează că aceste state sînt confederate, că pe teritoriul lor nu se află garnizoane otomane, că pe principii acestor țări îi numește sau îi destituie înalta Poartă, deși poporul român a dus deseori lupte cu oto- manii pentru drepturile sale strămoșești. Din aceste motive se arată că înalta Poartă a luat măsuri pentru a preveni răscularea lor nu numai pentru motivul că teritoriul lor este închis de munți și acoperiți de păduri (unde lupta este mai greu de dus), ci mai ales că sînt așezate în vecinătatea unor mari puteri europene (care ar putea să le acorde protecția)49. Relativ la obligațiile țărilor române față de Poartă, acesta menționează că ele plătesc un tribut care este deseori mai mult în profitul miniștrilor otomani decît al tezaurului imperial, în fine că au o armată proprie 50. în privința valorii tributului plătit se arată că ar fi fost de 820 pungi de bani de argint pentru cele trei țări luate împreună 61. Dar autorul mai adaugă și alte obligații ale țărilor române față de Poartă și anume de natură militară și economică „moldovenii — scrie acesta — nu sînt copleșiți numai de taxe în bani și în provizii; ei trebuie să procure un corp de cava- lerie întreținut pe cheltuiala lor ... condus de voevodul țării” S2. Tot așa și muntenii. în Transilvania acest corp de cavalerie se compune și din maghiari și secui nu numai din români, împărțit pe căpităniis3. în pri- vința numărului de trupe furnizate de țările române se dau următoarele cifre : pentru Moldova și Țara Românească cîte 4 000 de fiecare iar Tran- silvania 8 000 singură Mbls. Autorul nu uită însă să adauge că această cavalerie se bucură de a fi înzestrată cu cai buni din Transilvania care rezistă la marș 61 șrau pieptul și crupa destul de late. Acest fapt s-ar datora — explică autorul — faptului că provin din iepe aduse din Moldova. în ceea ce privește caii din Țara Românească aceștia ar fi mai grosolani, se poticnesc și au o statură oarecum mediocră Mbls. Autorul mai mențio- nează apoi că în campanie locul trupelor din țările române era la perife- ria celor otomane cînd se stabilea o tabără și în avangardă împreună cu tătarii cînd se lua formație de marș5S. în contextul acestor relatări autorul adaugă că în țările române se vorbește limba română care este o limbă coruptă din limbile latină și italiană, că națiunea română numește limba sa „limba romană”, că din aceasta locuitorii își fac un titlu de glorie de a se numi „romen” adică români și că numesc țara lor „Țara românească”, în fine că limba lor este scrisă cu caractere slavone (corect chirilice)* * * 60. în privința Transil- 18 O analiză succintă a lucrării mai ales in privința titlului xezi M. Romanescu, Cantemtr. Montesqleu fi Marslgll, in voi. In amintirea lut Constantin Giurescu, București, 1944, p. 420 — 427, 48 L. F. Marsili, Stato militare dell Impero otomana..., Amsterdam, 1732, II, p. 10. 60 Ibidem, p. 18—19. 61 Ibidem, p. 55. 88 Ibidem, voi. I, p. 101. 88 Ibidem, I, p. 102. sshl» Ibidem, voi. I, p. 134-135. 88 Ibidem, voi. II, p. 41. Mbls Ibidem, voi. II, p. 41. 88 Ibidem, voi. II, p. 78, 82. și Pl. 76 Ibidem, voi. I, p. 22. , www.dacoromamca.ro 11 ECOURI ROMANEȘTI IN OPERA LUI MARSILI 2179 vaniei se arată că în această țară este un adevărat babilon deoarece se vorbesc mai multe limbi în afară de cea română și anume limba germană și maghiară 67. O lucrare mai puțin cunoscută și cercetată este Prefața la catalogul de manuscrise orientale pe care intenționa să-l publice autorul în 1721, și în care sînt prezentate împrejurările strîngorii unor numeroase manuscrise în limbile : greacă, arabă, persană, turcă și ebraică aflate azi în colecția Muzeului L. F. Marsili din Bologna. Printre altele savantul italian arată cum a reușit să obțină și o traducere a unei valoroase hărți a Imperiului otoman din vremea lui Mehmet al IV-lea (1648—1687), care i-a permis apoi să lucreze un lexicon geografic al numelor otomane, românești și maghiare 58. în contextul aceleiași Prefețe sînt indicate condițiile procu- rării unor cărți și manuscrise în limba ilirică în timpul operațiilor militare din anii 1688—1689. Prin limba ilirică autorul înțelegea o limbă romanică rezultată din amestecul cu elemente de limbă slavă și scrisă cu caractere chirilice. în acest fel el identifica caracterul acestei limbi cu cea vorbită în Valahia căreia autohtonii îi spuneau Țara Eomânească (Zara romag- nesca) sau patria română (patria romana) „pentru că în mod efectiv toți locuitorii din această țară (din Valahia) proveneau din vechii coloniști romani aduși să populeze Daciile și care vorbeau o italiană coruptă ca și în Moldova” (tutta quclo popolazione, non essendo oriunda che dalie romane antiche colonie introdottesi e popolare le Dacie non paria che un italiano corroto, come anche succede per l’intiero Moldavia)69. Lui L. F. Marsili îi aparține și o lucrare extrem de interesantă pri- vind țările române, rămasă în manuscris, intitulată după aprecierile lui N. lorga „Trattato istorico naturale-geografico delta Dacia" 60. Cercetări recente privind această operă 81, întreprinse mai ales pe baza studierii manuscrisului acesteia, duc la concluzia că inițial lucrarea purta numele de Descriere naturală, civilă și militară a Daciei Ripensis, Mediteranea și Transalpine (Descrittione naturale, civile e militare delle Dacie cive Bipense, Mediteranee e Transalpine) ®2. Inedită în forma ei integrală, această operă cuprinde valoroase elemente privind latinitatea limbii române, romanitatea poporului român, unitatea de neam și limbă a po- porului român și continuitatea acestuia pe teritoriul fostei Dacii. După modul cum a fost concepută, ținînd seama de conținutul ei extrem de variat care dovedesc că autorul ei avea cunoștințe cu caracter enciclopedic privind țările române și locuitorii acestora la sfirșitul secolului al XVH-lea, se poate afirma cu toată convingerea că ne aflăm în fața primei sinteze a istoriei poporului român, realizată de un străin, la nivelul cerințelor vremii, în epoca lui Constantin Brîncoveanu. a Ibidem, p. 102; se mai arată că țările române erau state libere iar cetățile otomane de la hotarele lor aveau misiunea să le supravegheze. 58 Albano Sorbelli. Lettere, prefaztone al cataloga del manuscriptt orientali, în voi. Scrtiti Ineditt de Lutgt Ferdonando Marsili, Bologna, 1930. p. 183. 88 Albano Sorbelli. op. cit., p. 185. 80 N. lorga. Manuscrise din biblioteci străine..., p. 67. 81 D. Zaharia, Mărturii străine despre unitatea romănilor. Frafti din cele trei Dacii, ta „Magazin istoric”. 6/1980, p. 12—15. 88 Arh. St. Buc. Microfilme Italia Rola 49, c. 62—11; Universitatea din Bolognia, Muzeul L. F. Marsili, ms. 108 cărțile 1—3 ; ta același manuscris se mai află și alte lucrări simi- lare despre Tartaria, Serbia, Bulgaria, Tracta (cărțile 4—8). www.dacoromanica.ro 2180 CONSTANTIN ȘERBAN 12 Mai întîi se cuvine o explicație relativ la titlul inițial. De ce autorul se referă la mai multe Dacii pe care le și numește : Bipensis, Mediteranea și Transalpina ? Băspunsul nu este greu de dat și anume că el considera, ca mulți savanți europeni care-1 precedaseră, că țările române cunoscute ca Transilvania, Moldova și Țara Eomânească făceau parte dintr-o enti- tate statală mai veche care evoluase în cursul unui mileniu și jumătate nu numai ca formă dar și sub aspectul conținutului în sensul că în cele trei state numite de el Dacii exista un singur popor care vorbea o singură limbă, care avea aceleași obiceiuri dar care în mod nefiresc era împărțit în trei țări deosebite ca nume. Identificînd cele trei Dacii cu realitatea istorică din secolul al XVII-lea L. F. Marsili arată în opera sa că Dacia Bipensis cuprinde teritoriul Banatului și Crișanei, că Dacia Mediteranea cuprinde teritoriul Transilvaniei, iar Dacia Transalpina cuprinde teri- toriile Valahiei (Țara Eomânească) și Moldovei luate împreună. Descrie- rea lor teritorială potrivit acestui criteriu corespunde realității istorice ca și denumirea principalelor topice geografice. Un singur teritoriu româ- nesc mai lipsește din această prezentare și anume este vorba de cel aflat între Dunăre și Marea Neagră — Dobrogea — la acea vreme aflat sub stăpînirea otomană. După o Introducere intitulată sugestiv „A chi legge”, menită să avertizeze pe „cel care citește” cu privire la conținutul operei sale, și mai ales la condițiile istorice în care a alcătuit-o ®3, autorul prezintă cadrul general geografic al operei sale, cele trei Dacii cu hotarele lor naturale în special (munți, ape) ®4. După aceea fiecare din cele trei Dacii sînt prezen- tate în mod analitic cu diferitele lor aspecte caracteristice și particulare. Astfel în ceea ce privește Dacia Bipensis (adică Banatul și Crișana) L. F. Marsili prezintă pe larg hotarele lor naturale, rețeaua lor hidrografică, apele curgătoare care se varsă în Tisa și Dunăre, subliniind că acestea sînt navigabile, bogățiile lor naturale, regiunile de podgorii din zona Ora- diei, bogățiile animaliere ®4bls. Un loc deosebit îl constituie știrile relativ la limba vorbită de locuitori și anume limba română și limba maghiară „atît la munte cît și la cîmpie”, la religia lor, la principalele orașe (Oradea, Timișoara, Lipova, Caransebeș, Deva). Se mai dau știri și de natură politică și anume că teritoriul era în acea v^eme sub directa stăpînire otomană și anume că făcea parte din două pașalîcuri; totuși se adaugă că înainte de venirea otomanilor aceste teritorii românești s-au aflat sub administrația maghiară și că aici puterea regală deținea multe proprietăți. Urmează apoi descrierea Transilvaniei, Dacia mediteranea. După prezentarea aspectului geografic al țării cu hotarele ei naturale (cu ape și munți) autorul expune istoria acestui stat în cadrul unei periodizări: epoca veche (Vecchia), medie (Media), nouă (Noua) și foarte nouă (Novis- sima) ®5. Așadar o concepție cu totul modernă în tratarea istoriei unui popor ®®. La epoca veche L. F. Marsili analizează viața popoarelor care •• Arh. St. Buc. Microfilme Italia Rola 49 c. 59—61. M Idem, c. 62-66. Mbl“ Idem, c. 66-72. • Ibidem, c. 73-74. M Vezi și N. lorga, Istoria românilor prin călători, voi. II, București, 1928, p. 99 nota; știrile despre Transilvania publicate de Emilia Amaldl, La Transtloanta a traversa l documenll dei eonii L. F. Marsili tn ,.Europa orientale" 1921—1928. www.dacoromanica.ro 13 ECOURI ROMANEȘTI IN OPERA LUI MARSILI 2181 au locuit-o începînd cu dacii, continuînd cu coloniștii romani apoi cu popoarele migratoare : goții, hunii, gepizii, longobarzii. La epoca medie se menționează faptul că țara a cunoscut stăpinirea maghiară iar la epoca modernă (Noua) se face precizarea că a cunoscut două forme statale republicane și anume voevodatul și principatul (după 1540). Ultima epocă (foarte nouă), coincide după părerea autorului, cu stăpinirea austriacă. Reluînd apoi fiecare epocă în parte, savantul italian dă mai multe amă- nunte privind organizarea Transilvaniei (economic și administrativ, demografic). Nu lipsesc din această parte nici amănuntele despre coloniștii sași și secui nici știrile despre diferiții conducători ai țării din epoca Princi- patului, nici menționarea principalelor orașe. Se insistă totodată și asupra principalelor momente din istoria țării de exemplu cel de la sfîrșitul seco- lului al XVI-lea și anume războiul antiotoman în cadrul Ligii creștine. Nu mai puțin interesante sînt acele date relativ la principii Transilvaniei din secolul al XVII-lea și realizările lor (Gabriel Bathory, Gabriel Bethlen, Gheorghe I Rakoczi, Gheorghe II Rakoczi, Acațiu Barczai, loan Kemeny Mihail Apafi) : se dau apoi amănunte despre organizarea administrativă a țării din această vreme. Expunerea se încheie cu o prezentare amplă a bogățiilor naturale, cereale, minereuri (aur, argint, antimoniu, mercur), a limbilor vorbite, a culteloi’ practicate, cu o subliniere a legăturilor pe care Transilvania le are cu celelalte două țări românești și anume cu Țara Românească și cu Moldova. Mai multe date întîlnim în acea parte a lucrării unde autorul se referă la Dacia Transalpină adică la Țara Românească și Moldova 66biB, pentru documentarea căreia a avut la dispoziție un material mai bogat. Așa se explică de ce pentru Țara Românească (Valahia) sînt indicate toate apele și locul unde acestea se varsă în Dunăre 6?, de ce autorul face referiri la clima acestei țări și la unele produse, de exemplu cereale, fructe, miere, vinuri. „Grîul este de calitate deosebită” scrie el68, cea mai bună miere se află în județul Mehedinți (il mele ... si raccoglie nel comitato di Mehedins per la candideca non cede al zucchero quando per la fragu- anza gia pare profumato)69. în ceea ce privește istoria Țării Românești, aceasta este precedată de o prezentare liniară a domnilor țării începînd cu Radul Negrul (il primo) și încheind cu Constantin Brîncoveanu. Relativ la primul domn se arată că provenea din Țara Hațegului (Comitato de Azak), că a pus bazele statului în 1290, că ar fi întemeiat și orașul Cîmpu- lung (Campolungo). Despre Mircea cel Bătrîn (Mircia) se sublinia că a înfruntat în multe lupte oștile otomane conduse de sultanul Baiazid (sultan Ildirim e Baiazet detto Folgere) și că a întemeiat mînăstirea Cozia pe valea Oltului in 1393 (în realitate în 1398). Tot așa despre Neagoe Basa- rab (Nagoe Basaraba primo) se afirmă că acesta a rămas în amintirea poporului prin pietatea și înțelepciunea sa (per la grandezza d’animo, pieta e valore di cui tanto in pace), că a întemeiat mînăstirea de la Argeș, biserica mitropoliei din Tîrgoviște și alte fundații de cult la sfîntul Munte 70. «M» Idem, c. 75—92 •’ Arh. St. Buc. Microfilme Italia, Rola 49 c. 92—94 * Idem, c. 95 •• Idem, c. 95. ’• Arh. St. Buc. Microfilme Italia Rola 49 c. 97 www.dacoromanica.ro 2182 CONSTANTIN ȘERBAN 14 Despre Mihai Viteazul (Mihai il secondo) se relatează că acesta s-a făcut celebru în fața întregii Europe prin războaiele duse contra otomanilor 71, iar despre Radu Șerban (cognominato Radul Sorbano Bassaraba primo) se precizează că a devenit nemuritor în ochii posterității pentru ostili- tatea manifestată față de tătari și otomani. Savantul italian nu mai însoțește prin aprecieri prezentarea princi- pilor Țării Românești, care au domnit în secolul al XVII-lea, deși avea materialele necesare la dispoziție. în schimb își informează cititorul asupra organizării administrative și politice a țării, care atunci se bucura de auto- nomie în fața înaltei Porți. De aceea știrile sale se referă la orașe (Bucu- rești, Buzău, Rîmnic, Pitești, Focșani, Tlrgoviște), la limbile vorbite în afara celei românești, la circulația monetară, la bogățiile subsolului72. Cum era și firesc în lucrarea savantului italian se face apologia victoriilor armatelor austriece contra otomanilor pe timpul împăratului Leopold I; totuși nu lipsesc acele aprecieri privind unele greutăți și pierderi suferite de acestea pe teritoriul Valahiei, despre care afirmă că este înzestrată de natură cu astfel de condiții naturale încît populația țării poate distruge orice amenințare străină ’3. în ceea ce privește Moldova, autorul indică mai întîi hotarele naturale ale țării și caracteristicile lor, orașele, confesiunile, limba vorbită, împăr- țirea administrativă pe ținuturi, calitatea extraordinară a pămîntului de cultură în comparație cu celelalte țări vecine, remarcă originea comună a populației cu cea din Țara Românească precum și existența unor obiceiuri identice, subliniază organizarea militară a țării74. Referindu-se și la unii domni ai țării din trecut, începînd cu Dragoș întemeietorul și încheind cu Duca vodă, autorul se oprește mai m ilt asupra lui Ștefan cel Mare (Ștefan cognominato il quatro et il grande)75 despre care afirmă că istoricii poloni îl consideră drept un luptător glorios în lupta antiotomană 76. L. F. Marsili nu omite să ante că dintotdeauna atît românii din Moldova cît și cei din Țara Românească au trăit liberi, că trecătorile Carpaților au fost favorabile pentru comerțul de o parte și de alta a munților, că locui- torii țării folosesc o tactică deosebită contra dușmanilor pentru a obține victoria și a num"' se retrag în munți unde continuă lupta 77. Așa cum se prezintă lucrările publicate de L. F. Marsili în timpul vieții sale, desigur că și această operă trebuia să fi fost însoțită în forma finală de tabele genealogice, hărți, ilustrații. Acest fapt rezultă mai întîi din corespondența pe care acesta a avut-o după prima vizită la București cu Constantin Brîncoveanu și Constantin Cantacuzino stolnicul78, cores- pondență care arată că, prin intermediul domnului Țării Românești și al unchiului acestuia după mamă, savantul italian a obținut valoroase 71 Idem, c. 97 78 Idem, c. 100 73 Idem, c. 101; vezi și c. 102—103 74 Arh. St. Buc. Microfilme Italia, Rola 49 c. 105—112 « Idem, c. 109 73 Idem 77 Idem, c. 109 vezi și c. 110—112 73 N. lorga,* Manuscrise din biblioteci străine relativ la Istoria românilor ... op. cit., p. 68—78; Universitatea din Bolognla, Muzeul L, F. Marsili, ms. f. 191—204; Arh. St. Buc. Microfilme Italia, Rola 57 c. 47—80. www.dacoromanica.ro 15 ECOURI ROMANEȘTI ÎN OPERA LUI MARSILI 2183 materiale informative, ca de exemplu liste de domni, descrieri geografice și administrative ale Țării Românești și Moldovei, aprecieri asupra orga- nizării politice și religioase, hărți etc.79 pe care deseori le întîlnim printre manuscrisele inedite ale acestuia. Ceea ce este interesant rămîne faptul că alături de știrile relativ la Țara Românească și Moldova mai sînt și altele privind Transilvania și Banatul. De la cine să le fi obținut nu este prea greu de aflat dacă ne gîndim că el a călătorit prin această provincie românească unde desigur a stabilit contacte cu oamenii politici ai vremii, mai ales în timpul negocierilor purtate în vederea încheierii tratatului de pace de la Carlovitz, Este foarte posibil ca altele să le fi obținut chiar din arhivele imperiale din Viena. Ținînd seama de aceste considerații este necesar de menționat mai întîi existența unei hărți integrale a Daciei, pe care savantul italian a alcătuit-o, în care se observă cele trei subîmpărțiri (Dacia Ripensis, Dacia Mediteranea, Dacia Transalpina) fiecare fiind marcată cu o culoare deosebită. Dealtfel o astfel de prezentare a celor trei țări române se mai întilnește și într-o hartă geografică din vremea sa, alcătuită de L. F. Marsili sau de alți cartografi contemporani cu el, și care cuprinde o arie geografică mai mare, de exemplu fie zona operațiilor militare din timpul războiului Ligii sfinte, fie Imperiul otoman înainte de pacea de la Carlovitz. Dar savantul italian a lăsat și hărți separate pentru Banat, Transil- vania, Moldova și Țara Românească, unele din ele fiind mai bogate în elemente topografice, altele mai sărace. Așa de exemplu pentru Banat s-au păstrat mai multe exemplare, dar deosebite între ele; faptul se explică prin prezența sa mai multă vreme în această regiune unde a înde- plinit misiuni militare dar și politice. Una din ele cuprinde Banatul în întregime, așadar de la Tisa la Dunăre apoi la Mureș și la culmile Carpa- ților. în comparație cu altele similare, este cea mai bogată în topice geo- grafice — 150 la număr — și anume : ape, forme de teren, localități mari și mici. Printre localități menționăm : Timișoara, Lugoj, Caransebeș, Mănăstur, Curtea, Tomești, Belinț, Bucovăț, Jacovu, Zac, Obreja, Bocșa, Varadin, Caras, Carasova, Cuidanovița, Fărliug, Mehadia, Ora vița, Bozovia, Prigor, Gîrboveț, Orșova etc. Relativ la drumuri sînt marcate mai ales acelea care făceau legătura între principalele localități de ex. Timișoara — Vărădia, Făget—Fărcădia, Vărădia—Ui Palanca, Făget—Caransebeș Lugoj—Zac, Mehadia—Orșova. Pe hărți sînt marcate și colinele, dealurile, mlaștinile, cîmpiile, apele cu afluenții lor. O altă hartă, parțială însă, a Banatului cuprinde partea de sud de la Ui Palanca unde apa Caras-ului se varsă în Dunăre (aici este consemnată o cetate de formă dreptunghiulară cu turnuri la colțuri așezată pe o insulă). Pe o altă hartă a Banatului (în hotarele sale naturale) sînt mai puține date geografice (de ex. numai localitățile : Lugoj, Făget, Caransebeș, Timișoara, Varadia, Rudna, Ui Palanca, Versitz, cîteva drumuri și ape, pe o alta tot așa de săracă în date se poate observa masivul păduros care se întindea atunci pînă aproape de orașul Timișoara, pe de o parte, iar pe de alta numeroasele bălți și mlaștini aflate mai ales în partea de apus a provinciei. Un interes deosebit ” Universitatea din Bologna, Muzeul L. F. Marsili, ms. 48 f. 45; ms. 49 f. 28—29, 31 www.dacoromanica.ro 2184 CONSTANTIN ȘERBAN 16 prezintă harta care se referă la sudul provinciei și în care este inclus detaliat o parte din cursul Dunării și al afluenților de pe malul sting 80. în ceea ce privește Transilvania aceasta este reprezentată cu nume- roase forme de teren (dealuri, coline, cîmpii, munți) cu păduri, cu ape (Mureș, Olt, Someș și afluenții lor). în privința așezărilor umane, destul de multe (sate, tirguri și orașe), acestea sînt redate unele în limba germană, altele în maghiară și altele în limba română de exemplu Clauseburg, Hermannstadt, Kronstadt, Millenbach, Sachsburg, Bothenturm, Alba lulia, Făgăraș, Deva, Hațeg (Hacsek), Bistrița, Dej, Poiana Mărului, Vlădeni, Ohaba, Turda, Tohani, Măgura Mărului, Brad, Szekel Odorhei, Miklosvar, Nagy Enyed, Abrudbanya; în total sînt înscrise peste 350 topice. De remarcat că pe aceeași hartă sînt menționate și unele topice din Țara Eomânească ca de exemplu localitățile Cîineni, Titești, Bucăr, Cîmpulung, Cîmpina, precum și principalele drumuri din Transil- vania care treceau și munții Carpați prin trecători spre est și sud, și anume pe valea Oltului, de la Turnu Eoșu, pe valea Timișului și a Buzăului, pe valea Oituzului și prin pasul Ghimeș. Aceste drumuri străbăteau Transilvania prin Făgăraș—Brașov—Sibiu—Mediaș —Sighișoara Odor- hei, sau de la Cluj prin Turda, Alba lulia, Abrud, Deva, Sibiu. Un drum pornea de la Bistrița spre NE și trecea în Moldova și spre SE spre Odorhei și un altul spre SV la Cluj 81 *. în privința hărții Țării Românești, aceasta cuprinde de asemenea formele de teren principale, pădurile, pînă la Dunăre, drumurile care făceau legătura cu Transilvania dar și cu părțile sudice ale țării și chiar dincolo de fluviu. în comparație cu cele din hărțile precedente sînt mai puține topice de exemplu numai localitățile : Baia de Aramă (Baia de rama), Cerneți (Czernet), Tismana (La tisman), Eanca, Padina, Tîrgu Jiu (Trigosciul), Strehaia (Stray), Tîrgul Bengăi (Tragobenga), Polovraci (Polverag), Eomânești, Bistrița, Ocna Mare, Eîmnicul Vîlcii (Eîbnik), Buda, marea Dintrunlemn (Deunlemn), Gradestea, Eîureni. Craiova, Brîncoveni, Antina, Aragu, Celei (Gieli), Slatina (Zlatina), Curtea de Argeș (Argiș), Pitești, Bucovăț, Tîrgoviște (Tergovista), Cîmpulung (Campolongo), Eucăr, Cîmpina, Jidova, Cartebest, Bucziest, Kostatinie, Turnu. Majoritatea acestor localități sînt legate între ele prin drumuri. De remarcat că savantul italian a inclus toate apele cu afluenții lor ca și unele drumuri vechi romane („via Eomana” de la Eîmnic la Severin, și de la Eîmnic la Celei) 8Z. Și harta Moldovei pare a fi mai săracă în topice în comparație cu harta Transilvaniei. Așa de exemplu aici sînt menționate Dorna, Ang pe Bistrița care trebuie să fie Hangu, Comănești (Kumanesti), Eeșca, Neamț Secul, Sucevița (Socsevitza), Putna, Bădăuți (Eeduntz), Suceava „ubi episcopatus secta arminiane”, Slatina, Pobrata, Eomân „episcopatus greci”, Huși (Usz spiscopatus ritus greci), Sadova, Vacovina sylva”, Stănești, Șiret, Stefănești, Iași (Jaszy) „residentia principis et arhiepiscopi ritus graeci”, Bogdana, Trotus (Tartos), Focșani (Foxani), Bîrlad (Berlat), lonășești (lanaset), Galați (Galacs), Fălciu (Folgiu) etc. în total circa 80 Pentru hărțile Banatului vezi Arh. St. Buc. Microfime Italia Rola 57 c. 33; Rola 66 c. 2; 267; Rola 40 c. 48; Rola 57 c. 7—16 81 Arh. St. Buc. Microfilm Italia Rola 40 c. 219 88 Idem, c. 220 www.dacoromamca.ro 17 ECOURI ROMÂNEȘTI ÎN OPERA LUI MARSILI 2185 50 topice. Mai sînt apoi marcate pe hartă drumurile de exemplu de la Foc- șani spre NV pe valea Oituzului și al Ghimeșului, sau spre Fălciu, sau de la Cîmpulung la Rodna în Transilvania 88. Desigur că aceste hărți ar fi trebuit să însoțească textul Tratatului istoric-natural-geografic al Daciei rămas în manuscris pînă azi dacă împre- jurări favorabile ar fi permis lui L. F. Marsili să-l publice. Ele rămîn totuși realizări foarte valoroase care oglindesc unele aspecte din gîndirea istorică a savantului italian cu privire la poporul român și la țările române. Mai întîi că în tratatul mai sus amintit autorul a inclus toate teritoriile locuite de români (cu excepția celui dintre Dunăre și Marea Neagră, aflat atunci sub stăpînire directă otomană). Apoi că în repetate rînduri acesta face apropieri între limba vorbită în fiecare din țările române luate separat, constatînd la un moment dat similitudini care conving de originea comună atît a limbii locuitorilor din țările române dar și a lor ca popor de origină romanică. în fine în ceea ce privește hărțile, ele sînt realizări cartografice remarcabile, la nivelul tehnicii moderne europene M. în opera cartografică a lui L. F. Marsili se mai întîlnesc și unele planuri ale diferitelor cetăți din Banat și Transilvania unde s-au desfă- șurat operațiile militare la care el a luat parte în anii 1688—1695 și care au o deosebită valoare pentru cei care studiază istoria orașelor din această parte a țării la sfîrșitul secolului al XVII-lea. Așa de exemplu planul Ulehadiei (Meadia) reprezintă așezarea amplasată pe un bot de deal apărată la nord, est și sud de apa Biela, avînd o formă triunghiulară cu bastioane la colțuri83 84 85 *, acela al Caransebeșului (Karansebeș) ne prezintă așezarea avînd o formă patrulateră cu 9 bastioane cu drumuri de acces, cu con- strucții militare în interior (magazii, comandament, cazarmă)8B. Planul Zwpoj-ului de pe malul Timișului are formă patrulateră cu 6 bastioane, cu o incintă dublată de șanț, cu drum de acces pe latura de nord-est 87 88, al Făpet-ului, amplasat la cotul unei ape, are formă patrată cu șanț și val de pămînt, cu un bastion pătrat pe latura de vest88, al Lipovei (Lippa) pe malul Mureșului de formă dreptunghiulară cu bastioane pentagonale la colțuri cu incintă de pămînt, val și șanț, avînd în interior cîteva clădiri cu caracter militar și civil89, în fine Aradului (Arat), așezat pe malul drept al Mureșului și pe malul unui canal, de formă dreptunghiulară, cu bastioane pentagonale la colțuri și cu bastioane triunghiulare pe latura de sud și nord, cu zid de incintă din cărămidă dublat de șanț și val de pămînt, cu drum de acces pe latura de nord, cu bastion înaintat pe malul sting al apei legat de corpul cetății cu un pod din pontoane B0. în afară 83 Arh. St. Buc. Microfilme Italia Rola 40 c. 221; Universitatea din Bolognia, Muzeul L. F. Marsili, ms. 1044 f. 24. 84 A. T. Turdeanu, Opera cartografică a lai Marsili și importanța ei pentru țara noastră, in „Studii și cercetări din bibliologie", XIII, 1974, p. 211—212; Popescu Spineni, România tn izvoare geografice și cartografice din antichitate pină tn pragul veacului nostru, București, 1978, p. 180-181. 88 Arh. St. Buc. Microfilme Italia, Rola 39 c. 636. 88 Idem, c. 628, 630. 88 Idem, c. 624. 88 Idem, c. 622 vezi șl Veprtes de formă trapezoldală cu două turnuri circulare pe latura de nord. Idem, c. 620. 88 Idem, c. 617. 88 Idem, c. 616. www.dacoromanica.ro 2186 CONSTANTIN ȘERBAN 18 de acestea în manuscrisele lui L. F. Marsili se mai află planurile orașelor : Deva, Făgăraș, Brașov, Cluj, Mediaș, Bistrița81. Din anexele care trebuiau să completeze Tratatul lui L. F. Marsili despre vechea Dacie se mai aflau și cîteva tabele genealogice ale princi- pilor Transilvaniei cuprinzînd de exemplu pe loan Sigismund, Ștefan Bathori, Christofor Bathori, Sigismund Bathori, Ștefan Botskai, Sigis- mund Rakoczi, Gabriel Bathori, Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi I, Gheorghe Rakoczi II, Acațiu Barccai, loan Kemeny, Mihai Apafi I, Mihai Apafi II ®2, ale domnilor Țării Românești de la Radul Negrul I pînă la Constantin Basarab II, adică Constantin Brîncoveanu, în total 52 nume ®3, ale domnilor Moldovei începînd cu Dragoș și încheind cu Constantin III (Constantin Duca), în total 55 nume ®*. Tot atît de impor- tante sînt și acele liste care cuprind topice geografice din cele trei țări românești (Moldova, Țara Românească și Transilvania), de care s-a folosit savantul italian pentru redactarea textului tratatului și a hărților®5, apoi liste de nume comune și nume proprii românești, avînd alăturat transcrierea din cirilică în caractere latine și traducerea în limba italiană, ceea ce presupune că sînt procurate prin intermediul stolnicului Constantin Cantacuzino. Numărul acestor nume se ridică la aproape 300, așadar un mic dicționar italo-român ®a. Prezentarea acestor termeni de limbă românești cu traducerea italiană în paralel l-au convins foarte ușor pe L. F. Marsili de faptul că limba română este o limbă romanică, fapt mărtu- risit deseori în opera sa prin afirmația că limba română este provenită din limba latină și din italiana coruptă. Desigur că pe lîngă aceste materiale documentare edite și mai ales inedite mai sînt și altele care oglindesc interesul manifestat de savantul și omul politic italian pentru poporul român sub cele mai variate aspecte. Marea valoare a acestor știri istorice, geografice și lingvistice constă în faptul că ele sînt noi dovezi incontestabile privind originea romanică a limbii și poporului nostru ®7, cît și a continuității și unității populației daco-romane în regiunile carpato-danubio-pontice dealungul veacurilor ®8. Dar ceea ce este mult mai important și dă temeinicie mai mare concluziilor la care a ajuns L< F. Marsili privind țările române în evul mediu din punct de vedere istoric îl constituie faptul că el și-a desfășurat munca științifică nu numai studiind în biblioteci și arhive izvoarele de bază (documente și cronici) privind trecutul acestora, ci efectuînd cercetări chiar pe teri- toriul lor, în Transilvania, Banat, Țara Românească, adică cunoscînd la fața locului modul de viață al poporului român, interesîndu-se de limba vorbită de acesta, studiind vestigiile istorice care evocau civilizația stră- moșilor săi, ceea ce înseamnă că din punct de vedere metodologic savantul italian a adoptat o investigație cu totul modernă, practicată în vremCa « Idem, Rola 49 c. 316-328 92 Arh. St. Buc. Microfilme Italia Rola 40 c. 318—319. 99 Idem, c. 320-321. “ Idem, c. 322-323. “ Idem, Rola 57 c. 36-46, 47-52, 72-77. 99 Idem, Rola 57 c. 52—71. •’ C. C. Giurescu, Formarea poporului român, Craiova, 1973, p. 96—100 M Ibidem, p. 101—147; Idem, La formation de l’etat național unttalre roumain, Bucarest, 1980, p. 34-41 www.dacoromanica.ro 19 ECOURI ROMANEȘTI ÎN OPERA LUI MARSILI 2187 în care a trăit. La toate acestea se mai pot adăuga acele relatări obținute de el din partea stolnicului C. Cantacuzino, umanist român de nivel euro- pean. în fine merită să fie subliniat și faptul că activitatea sa științifică s-a împletit armonios cu cea politică și diplomatică în direcția aflării unei soluții pentru slăbirea dominației otomane asupra țărilor române. Din aceste motive opera sa științifică, diplomatică și politică este considerată de istorici, geografi, cartografi, lingviști drept un izvor de mare valoare care îmbogățește pe celelalte cunoscute pînă acum, prin intermediul căruia se aduc noi dovezi privind originea romanică a limbii și poporului român, continuitatea și unitatea acestuia de-a lungul secolelor ne vatra străbunilor săi. ECHOS ROUMAINS DANS L’CEUVRE DE LUIGI F. MARSILI (250 ans depuis sa mort) RfiSUMfi Luigi F. Marsili, savant italien de r6putation europ6enne, mort il y a 250 ans, a ddployâ une intense activit6 militaire, politique et diplo- matique dans les pays roumains de la fin du XVII-e siecle laquelle atteste son intâret particulier pour le passd du peuple roumain. Sur la base d’amples investigations concernant ses ouvrages publi6s mais surtout ceux inddits, figurant au mus6e qui porte son nom et qui est amdnagd ă l’Universitâ de Bologne, l’auteur prdsente dans la premiâre pârtie de son dtude les circonstances dans lesquelles celui-ci a connu les. vestiges archdologiques qui refletent la latinitd et la românite du peuple et de sa langue, d’une part, et la continuitd et l’unit6 du peuple roumain dans l’espace carpato-danubien-pontique, de l’autre. On prâsente en meme temps ses voyages ă caractere diplomatique en Valachie et au Banat destinâs â aboutir ă la conclusion de la paix de Carlowitz (1699) ainsi qu’ă l’application des stipulations de cette paix. Dans la seconde pârtie de l’dtude on analyse les principaux ouvrages du savant, ă caractere historique, gdographique et linguistique qui râvelent l’ample connaissance par celui-ci de la vie 6conomique, sociale, militaire, administrative et politique du peuple roumain dans la seconde moitid du XVII-e sidcle. L’un de ces ouvrages in^dits „La description naturelle — civile et militaire des Daces” a non seulement le caractere d’une esquisse monographique des pays roumains depuis l’antiquit^ jusqu’â la fin du XVII-e sidcle, mais il contient aussi de valeureuses affirmations de L. F. Marsili concernant l’anciennetâ du peuple roumain, sa românită, la latinitâ de sa langue, l’unitâ et la continuitâ de notre peuple sur le territoire de l’ancienne Dacie. C’est pourquoi, les ouvrages du savant italien sont consid6r6s par les historiens roumains comme figurant parmi les prâcieuses sources de l’histoire mddidvale de la Roumanie. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ ACTIVITATEA SOCIETĂȚII DE ȘTIINTE ISTORICE DIN R. S. ROMÂNIA Declanșarea revoluției de eliberare socială și națională din august 1944 a inaugurat o etapă nouă in istoria patriei și a deschis calea unor uriașe transformări economice și social politice, care aveau să impulsioneze dezvoltarea țării pe calea socialismului și să îmbunătă- țească condițiile de muncă și nivelul de trai al întregului nostru popor. După cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare și naționalizarea principalelor mijloace de producție, sub conducerea Partidului Comunist Român, oamenii muncii din fabrici, uzine, de pe ogoare și din instituțiile de cultură — conștienți de rolul și răspunderea lor — au depus eforturi tot mai susținute pentru edificarea societății socialiste. Transformările economice și social-politice au facilitat dezvoltarea științei și culturii, ducînd la o adevărată revoluție culturală. Mai ales după reforma învățămîntului din 1948, cărturarii români, cărora li s-a deschis un cîmp larg de afirmare, și-au sporit eforturile pentru a contribui la dezvoltarea științei, la legarea teoriei de practică, la crearea unui climat favorabil cercetărilor științifice în toate domeniile. Profesorii, la rîndul lor, s-au străduit să lege cît mai mult învățămîntul de viață și să-și perfecționeze nivelul de predare al cunoștințelor de speci- alitate. Fundamentarea învățămîntului pe concepția științifică materialist dialectică despre natură și societate, orientarea educației spre marile țeluri ale construcției socialiste, accesul la învățătură și cultură tuturor cetățenilor patriei fără nici o discriminare, crearea condițiilor materiale necesare, formarea unui corp didactic competent, devotat profesiunii sale și dornic să-și perfecționeze continuu activitatea la catedră — toate acestea au constituit o preocupare permanentă a partidului nostru în domeniul școlii. Cadrele didactice au fost continuu sprijinite și stimulate, prin variate forme, să-și însușească problemele noi din domeniul specialității lor și al metodicii de predare, să-și lărgească orizontul științific, să cunoască experiența înaintată a învățămîntului pe plan mondial, să-și îmbogățească și să-și valorifice propria lor experiență, pentru a realiza la nivel maxim sarcinile instruirii și educării tineretului. In procesul de perfecționare multilaterală a profesorilor din țara noastră s-a considerat că un rol important îl pot avea și societățile științifice ale cadrelor didactice. Și în adevăr, societățile științifice — organizații profesionale cu caracter obștesc ale membrilor corpului didactic — și-au adus o contribuție meritorie la progresul culturii și științei, la ridicarea măestriei pedagogice, Implicit la opera de construire a socialismului. Restructurarea vechilor asociații științifice, cît și înființarea unor noi societăți — în urmă cu trei decenii — a oferit posibilitatea organizării largi a muncii științifice din școala noastră, pe baza concepției materialist dialectice despre lume și, totodată, a stimulat cultivarea tradițiilor progresiste ale culturii românești și experiența valoroasă a înaintașilor* 1. Crearea acestor societăți științifice a fost determinată de interesul crescînd al cadrelor didactice pentru perfecționarea pregătirii lor de specialitate, de sarcinile importante ce reveneau școlii și de atracția profesorilor spre munca de cercetare a. Societățile științifice ale cadrelor didactice au devenit, treptat, nu numai nuclee de stimularea creației științifice, de informare și îndrumare a cercetărilor, ci și puternice centre de afirmare a culturii noi, socialiste. în acest cadru de eforturi constructive s-a format și afirmat, totodată, și Societatea de științe istorice — intitulată, în primii ani, Societatea de științe istorice filologice șl folclor — care a antrenat în munca de cercetare științifică și metodică o masă considerabilă de Intelectuali pasionați de studiul istoriei, recrutați mai ales din TÎndurile profe- 1 Arhiva Societății; Darea de seamă asupra activității Societății de științe istorice și filo- logice 1949—1969, f. 2—3. 1 Vezi „Sclnteia” din 27 noiembrie 1964. „REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 33, nr, Jl, p. 3189-2205, 1980 www.oacoromanica.ro 2190 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 2 sorilor din învățămîntul mediu, cuprinzînd însă șl alte categorii de cercetători: cadre didactice universitare, membri ai institutelor de specialitate, arhiviști, muzeografi, etnografi etc.s în activitatea Societății de ștllnte istorice din R.S.R. se disting două perioade : prima (1949—1968) în care activitatea Istoricilor s-a desfășurat împreună cu a filologilor, — bineînțeles în secții separate — în cadrul Societății de științe istorice și filologice, și a doua (1968—1979), cu activitate distinctă, organizată pe profilul actualelor secții de Istoria României, istoria uni- versală și metodică ale Societății de științe istorice. I. PERIOADA 1949-1968 La începutul lunii Iunie 1949, la sugestia forurilor superioare de partid, un grup de istorici și filologi — în frunte cu academicienii și profesorii universitari: Petre ConstantinesCu- lași, lorgu Iordan, M. Roller, Al. Graur, Grigore Preoteasa, N. Popescu Doreanu, David Prodan, V. Maciu .Andrei Oțetea — s-a întrunit la sediul Institutului de istorie al Academiei din bulevardul Aviatorilor, nr. 1 și a discutat necesitatea înființării unei asociații științifice, asumindu-și totodată sarcina de a redacta statutul provizoriu de funcționare a acesteia. Grupul de inițiativă a convocat în ziua de 9 iunie 1949, tot la Institutul de istorie, o adunare la care au luat parte peste 100 de profesori de istorie și limba română din învăță- mîntul superior, mediu și elementar, precum și mai mulți studenți, între care se găsea și semna- tarul acestor rinduri. Participanții au dezbătut problema constituirii asociației științifice, sarci- nile acesteia și proiectul de statut prezentat de grupul de inițiativă. Adunarea a aprobat Înfiin- țarea asociației sub denumirea de „Societatea de științe istorice, filologice și folclor din R.P.R.”, precum și statutul provizoriu. Totodată, această adunare — denumită prima Adunare generală — a ales un Consiliu de conducere al Societății (format din 27 membri) care și-a desemnat — din rindurile sale — și primul birou (format din 13 membri), ca organ executiv. Președinte al biroului — implicit al Societății — a fost ales acad. Petre Constantinescu-Iași, vicepreședinți: prof. univ. Al. Graur, conf. univ. Eliza Campus și învățătorul Ioan Mircea, iar ca secretar general conf. univ. Vasile Maciu. Tot atunci s-a propus și aprobat de către adunare ca revista „Cum vorbim” — care începuse să apară din aprilie 1949 — să devină un organ al Societății (secția filologie), iar secția de istorie „să editeze o revistă proprie" 4. Procesul verbal al ședinței primei Adunări generale, din 9 iunie 1949, a devenit Actul constituția al Societății. în afară de membrii biroului, procesul verbal este semnat șl de mulți alți profesori, membri fondatori ai Societății: A. Oțetea, lorgu Iordan, Al. Rosetti, Aurel Sacerdoțeanu, M. Cruceanu, I. Coteanu, Barbu Cimpina, I. lonașcu, Emil Boldan, Paul Cerno- vodeanu, C. Șerban, Georgeta Mitru, Alois Grigorovici, Arbore Virgil, Al. Blstrițeanu, G. Tohă- neanu ș.a. Acest act constituția5 a fost reactualizat la 24 septembrie 1949, cînd a fost autentificat de Tribunalul Ilfov. La 5 noiembrie 1949 același tribunal, aprobînd Actul constitutio șl statutul, a acordat personalitate juridică Societății de științe istorice, filologice și folclor din R.P.R.6. între timp, încă din luna Iulie 1949, statutul provizoriu al Societății fusese publicat7, spre a fl cunoscut de profesorii de istorie și filologie de pe întreg cuprinsul țării, și — pe baza lui — se trecuse chiar la înființarea filialelor județene. Statutul definea scopul, sarcinile și structura Societății, precum și drepturile șl îndatoririle membrilor săi. Scopul Societății — menționat în articolul 2 al statutului — era : a) să ridice nivelul de cunoștințe al membrilor săi prin cercetarea științifică a problemelor teoretice și practice de istorie și filologie ; b) să contribuie la educarea ideologică a membrilor săi pe baza teoriei marxist-leniniste ; c) să combată teoriile pseudo-ștllnțlflce; d) „să contribuie prin toată activitatea ei la lupta pe care o duce regimul de democrație populară pentru construirea socialismului în R.P.R.”. Statutul prevedea că Societatea : * Robert Deutsch, Istoricii șt știința istorică din România 1944—1969, Edit. științifică, București, 1970, p. 543. * „Cum vorbim”, I, nr. 3, iunie 1949, p. 1—2. E Vezi facsimilul Actului constituția, cu semnăturile unor membri fondatori ai Societății, fn Anuar 1976. Istoric. Realizări. Societatea de științe filologice. București, 1976, p. 35—36. • Arhiva Societății; Dosar cu actele constitutive. 7 Vezi „Cum vorbim”, I, nr. 4, iulie 1949, p. 62—64. www.dacoromanica.ro 3 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2191 a) ține ședințe periodice de lucru cu referate și comunicări, organizează conferințe, editează reviste șl lucrări de specialitate : b) Indrumează și sprijină activitatea științifică colectivă sau individuală a membri- lor săi: c) colaborează cu institutele și celelalte societăți științifice din țară. Articolul 17 preciza că „membri Societății pot fi : Istoricii, filologii și folcloriștii din invățămintul superior, mediu și elementar, din institutele de cercetări științifice, studenții facultăților de istorie și filologie”, de asemenea „persoanele a căror activitate profesională este în legătură cu științele istorice, filologice și folclorul, precum și oricine se preocupă de problemele acestor științe” 8 *. Acest prim statut a suferit modificări la propunerea adunărilor generale din 1953, 1960, 1964 șl 1968 spre a corespunde transformărilor culturale șl reorganizărilor administrative a țării, precum și pentru a se formula mal precis scopul, structura și sarcinile Societății, insis- tindu-se asupra stimulării cercetării științifice în domeniul istoriei patriei șl asupra imbunătățirii activității metodico-didactice a profesorilor. Asupra ultimei modificări a statului vom reveni. De altfel, unele modificări au fost determinate de schimbarea numelui și a structurii organi- zatorice a Societății. Se știe că, pe parcursul celor 30 de ani de existență, Societatea a suferit modificări în nomenclatura și structura sa organizatorică, impuse de condițiile de dezvoltare a activității sale, care a Înregistrat permanente progrese. Pe baza hotăririlor Adunării generale din 13 decembrie 1953, denumirea Societății a fost schimbată în „Societatea de științe istorice și filologice din R.P.R.”. Motivele care au determinat schimbarea numelui s-au bazat pe consi- derente de ordin gramatical și stilistic, în special pe faptul că noțiunea de folclor, ca sferă, se include în cea de filologie1. Dacă în primii ani Societatea activase cu trei secții — istorie, filologie, folclor — din decembrie 1953 activitatea ci a fost restrinsă în cadrul secțiilor de istorie și filologie, folclorul literar fiind inclus in sfera largă a filologiei. La sfîrșitul anului 1957 s-a creat, pe lingă Consiliul de conducere, și Secția de studii orientale. Această nouă secție a Societății nu avea insă ramificații la filiale. In 1964 s a creat secția de metodică a Societății și, totodată, au mai fost înființate încă două secții in domeniul filologiei. Dar, indiferent de secțiile înființate de Societate, mrjoritatea filialelor din țară și-au desfășurat activitatea, de la început, în cadrul celor două ramuri principale : istorie și filologie. Procesul de transformări care au avut loc în activitatea Societății a culminat cu scin- darea ei, în februarie 1968, cînd s-a convenit ca atît istoricii cit și filologii să-și reorganizeze societăți distincte, profilate pe specificul specialității lor. Asupra separării Societății și a creării unei societăți independente de filologie vom mal reveni în cuprinsul articolului de față, menit să reliefeze, în special, activitatea secției de istorie a Societății pînă la 1968, iar apoi a Socie- tății de științe istorice reorganizate. Tot pe plan organizatoric, e de precizat că, începind din vara anului 1949, au fost înființate șl primele filiale ale Societății. In privința creării primelor filiale găsim informații prețioase șl In revista „Cum vorbim”. Astfel, revista precizează că în ziua de 5 iulie 1949, la Institutul de Istorie al Academiei a avut loc ședința de constituire a filialei București. Au participat acad. Petre Constantinescu-Iași, M. Roller, C. Balmuș C. Daicoviciu și numeroși alți oameni de știință, profesori și studenți. Ședința a fost deschisă de Petre Constantinescu- lași, iar profesorul M. Cruceanu a prezentat statutul și a reliefat scopul Societății10. Partici- panții la discuții au arătat importanța înființării filialei București. In numerele viitoare, revista menționează crearea altor filiale ale Societății, precizînd totodată că filiala București „și-a alcătuit două colective : unul de Istorie și unul de filologie, al căror rost este de a cer- ceta și a aprofunda noile metode de predare a acestor discipline în Invățămintul mediu și superior” u. Intrucit in unele materiale publicate au apărut șl erori de datare asupra înființării filialelor Societății, considerăm necesară redarea tabelului in ordine cronologică, adică in ordinea vechimii principalelor filiale. Situația se prezintă astfel : Filiala București s-a înființat la 6 iulie 1949. „ Cluj „ „ „ 24 „ 1949 „ Iași „ „ „ 24 „ 1949 „ Brașov ,, ,, „ 30 august 1949 „ Constanța ,, „ ,, 10 septembrie 1949 8 Ibidem, p. 63. 8 Arhiva Societății; Dosar cu lucrările Adunării generale din decembrie 1953, 10 „Cum vorbim”, I, nr. 4, din iulie 1949, p. 59. u Ibidem, nr. 7, din noiembrie 1949, p. 48. www.dacoromanica.ro 2192 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 4 Filiala Craiova ,, Galați „ Botoșani „ Timișoara „ Sibiu „ Ploiești „ Bacău „ Oradea „ Arad „ Buzău „ Pitești ,, Tîrgoviște „ Lugoj „ Brăila „ Alba lulia „ Tg. Mureș „ Baia Mare „ Suceava „ Focșani „ Deva „ T. Severin „ 27 octombrie 1949 „ 30 • • 1949 „ 18 martie 1950 „ 19 martie 1950 „ 19 mai 1950 12 iulie 1950 1 septembrie 1950 15 << 1950 17 << 1950 „ 24 1950 „ 21 octombrie 1950 „ 1 decembrie 1950 7 .. 1950 .. 17 decembrie 1950 „ 21 mai 1951 ,, 30 mal 1951 ,, 20 iunie 1953 .. 3 iulie 1954 .. 5 iulie 1954 3 .. 1956 „ 28 decembrie 195713 Datele înființării a 11 dintre aceste filiale sint prezentate eronat in lucrarea Istoricii și știința istorică din Romănia. De pildă, se afirmă că filiala Baia Mare ar fi luat ființă în 1964, iar filialele Galați șl Craiova în 1948 și respectiv în ianuarie 194913, adică înainte de consti- tuirea Societății l în primii ani au mai fost înființate filiale ale Societății și la Piatra Neamț, Birlad și Giurgiu, dar, din cauza activității reduse, acestea au fost transformate temporar în sub- filiale, subordonate direct filialelor mai apropiate din centrele regionale. Din aceleași motive, după cîțiva ani de activitate, și filialele Focșani și T. Severin vor fi transformate temporar în subfiliale; prima depinzînd de filiala Galați, iar a doua de filiala Craiova. Dealtfel, cele mai active filiale și-au extins munca înființind din proprie Inițiativă — bineînțeles după avizul biroului Societății — subfiliale în centrele raionale mal apropiate. Numărul filialelor și subfilialelor, Implicit al membrilor cotlzanți, a crescut mereu ajun- gindu-se ca în 1959 — la zece ani de la înființare — , Societatea să aibă : 25 filiale, 15 subfiliale și un număr total de 2 752 membri. Iar în 1968 — în ajunul separării — Societatea avea 28 filiale, 43 subfiliale și un număr total de 5700 membri. Dacă în 1959 numărul cel mai mare de membri îl avea filiala Sibiu (547), urmată de : București (350), Craiova (188), Cluj (165), Timișoara (147), Oradea (136), Iași (120) etc. “, în 1968 pe primul loc se situa, cum era și firesc, filiala București. Filialele — ca dealtfel și biroul de conducere al Societății18 — au activat în general prin cele două secții: istorie și filologie. în comitetele filialelor — pe lîngă președinte, vice- președinte, secretar se alegea, de la început, și cîte un responsabil al secției de istorie și unul al celei de filologie, dintre profesorii cei mai bine pregătiți, care îndrumau munca în specia- litatea respectivă. Ședințele de referate și comunicări științifice, ca și dezbaterile diferitelor probleme de specialitate, se organizau numai pe secții. în filiala Cluj a funcționat șl o secție de etnografie, la filiala Sibiu o subsecție de folclor, Iar la filiala București au activat trei subsecții în cadrul filologiei. îndrumarea și controlul muncii se făcea prin vizite periodice la filiale, efectuate de membri ai biroului Societății16, prin circulări și prin contactul direct cu comitetele de filială 12 Arhiva Societății; Dosarul Zece ani de activitate 1949—1959, t. 5—6; vezi șl Registrul de procese verbale ale ședințelor de birou, I. f. 19—20. 13 Robert Deutsch, op. cit., p. 553, 574 și 578. 14 Arhiva Societății; Dosarul: Zece ani de activitate, f. 7. 18 în ședința din 19 martie 1956 s-a stabilit ca „biroul Societății să se organizeze în două secții după cum urmează. Secția Istorie: P. Constantinescu-Iași (președinte), V. Maciu, Eliza Campus, I. Dragomirescu, G. Strempel, Sebastlan Morintz, N. Adăniloaie (secretar); Secția filologie: Al. Graur (președinte), D. Panaitescu Perpeslcius. Al. Bistrițeanu, Gh. Bulgăr, Emil Boldan, Emilia Milicescn, D. Stănescu, Emil Cizmărescu (secretar)”. (Arhiva Societății; Regi- strul de procese verbale, I, f. 73.) 18 Arhiva Societății; Registrul de procese verbale, I, f. 38—40, 52—54, 69, 75, 85, 105— 106, 140, 161, 185-189. www.dacoromanica.ro 5 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2193 In cadrul adunărilor generale. Treptat, prin activitatea desfășurată, majoritatea filialelor au devenit focare de știință și cultură, ajutoare de nădejde In acțiunea de ridicare a Învățămîntului, a cercetărilor In domeniul istoriei șl filologiei, a culturalizării maselor largi, pe plan local. In organizarea muncii științifice, Societatea a primit sprijin material șl moral atit din partea Ministerului Învățămîntului cît și din partea organelor locale de partid și de stat. Acest sprijin s-a intensificat, în 1951, odată cu apariția Hotărîrii Comitetului Central al Parti- dului și a Consiliului de Miniștri prin care se trasa Ministerului învățămîntului sarcina de a lua ,,măsurile necesare pentru întărirea activității societăților științifice de matematică și fizică, ■de științe naturale și geografie, de istorie, filologie și folclor” 17. Din anul 1956 Societatea este membră a Asociației oamenilor de știință din România ■(A.O.Ș.), prin intermediul căreia este afiliată și la Federația mondială a oamenilor de știință. De altfel, la ședința de constituire a Asociației oamenilor de știință, care a avut loc la 23 martie 1956, Societatea de științe istorice și filologice a fost reprezentată printr-o delegație a biroului de conducere, formată din nouă persoane18. în iunie 1956 Societatea a început să cotizeze ca membră a A.O.Ș., iar in octombrie 1958 aproape 100 de membri activi ai Socie- tății, atît din București cit și de la filialele regionale, avînd recomandarea biroului, au depus adeziuni de înscriere individuală la această asociație18. Ca momente organizatorice mai importante în viața Societății pot fi menționate ședințele de consiliu și mai ales Adunările generale. în ședința consiliului de conducere din 6 iulie 1950, după analiza primului an de activitate a Societății, au fost cooptați în consiliu mai mulți pro- fesori din învățămîntul mediu și elementar. Iar la 24 iunie 1951, într-o altă ședință, consiliul a analizat munca biroului, precum și rapoartele de activitate ale filialelor București, Arad și Galați, hotărîndu-se Înființarea unor noi filiale în centrele regionale. Adunări generale ale Societății — în afară de cea din 9 iunie 1949 — au avut loc: la 13 decembrie 1953, la 29 Ianuarie 1956, la 8 decembrie 1957, la 6 mal 1960, la 5 Ianuarie 1964 și la 10 februa- rie 1968. Această din urmă adunare generală, care a hotărlt separarea filologiei de istorie, a fost numită — conform statutului modificat — Conferință pe țară a Societății. Adunările generale — la care, pe lîngă membrii consiliului de conducere, au participat și reprezentanți ai filialelor din întreaga țară — au dezbătut, de fiecare dată, darea de seamă asupra activității Societății, raportul comisiei de cenzori și planul de muncă propus de birou pentru anul următor. Exceptind Adunarea generală din 13 decembrie 1953, toate celelalte au fost urmate, a doua zi, de sesiuni științifice organizate la nivel central atît pentru secția de istorie cit și pentru cea de filologie. De fiecare dată Adunarea generală a ales un nou consiliu de conducere format din 41—49 istorici și filologi, de regulă specialiști cu autoritate în cele două domenii. Consiliul a ales, de asemenea, pentru conducerea lucrărilor curente ale Societății, din rîndurile sale, un nou birou alcătuit, de fiecare dată, cu mici fluctuații, cam din aceleași persoane, care — în treacăt fie spus — au stimulat, îndrumat și coordonat, cu abnegație și perseverență, activitatea științifică și metodică a miilor de profesori secundari de istorie și limba română, membri ai filialelor Societății. Conform statutului, Adunările generale trebuiau convocate odată la 2 ani, iar din 1964 odată la 4 ani. Din păcate, această prevedere statuară s-a respectat numai în 1957 și în 1968. Celelalte Adunări generale au fost convocate cu mari întîrzieri. între două Adunări generale activitatea Societății trebuia asigurată de consiliul de conducere. în atribuțiunile consiliului mai intrau : — pe lîngă alegerea biroului — aplicarea hotărîrilor Adunării generale, stabilirea planului de activitate, controlarea îndeplinirii sarcinilor de către filiale, îndrumarea publicațiilor, întocmirea dării de seamă ș.a. Dar, cu toate că, statutar, consiliul era organul de conducere al Societății, din 1953 pînă în 1967 nu s-a putut convoca nici o ședință plenară a acestui organ, în intervalul dintre Adunările generale, deși n-au lipsit inițiativele biroului în acest sens to. în realitate consiliul nu era organul de conducere, cl — cu rare excepții — o listă de personalități reprezentative care onorau Societatea mai mult cu numele, decît cu participarea lor efectivă. în flecare an, sarcinile consiliului au fost îndeplinite de biroul Societății, iar uneori de secretariatul acestuia. Pentru coordonarea muncii filialelor și rezolvarea problemelor curente, biroul Societății se întrunea aproape în fiecare lună, în ședință de lucru, consemnînd în procese verbale hotăririle adoptate. Uneori, pentru rezolvarea anumitor probleme urgente, se întruneau numai membrii secretariatului biroului. De menționat este și faptul că la 11 mal 1956 și 17 Vezi art. 7 al Hotărtrii C. C. «I P. M. R. și a Consiliului de Miniștri al R.P.R., cu privire la măsurile de îmbunătățire a condițiilor de trai și de muncă ale cadrelor didaettce din tnoă- țămtntul elementar și mediu, Edit de stat pentru literatură științifică. București, 1951. 18 Arhiva Societății; Registrul de procese verbale, I, f. 72. 18 Ibidem, f. 80 șl 155-156. 88 Ibidem, f. 76, 81, 85, 98, 171. www.dacoromanica.ro 2194 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 5 la 14 noiembrie 1965 toți membri biroului au fost convocați la Ministerul Învățămîntului unde, în ședința de colegiu, s-a analizat și s-a apreciat totodată activitatea Societății Spațiul rezervat nu ne permite să ne ocupăm de lucrările fiecărei Adunări generale a Societății. Unele dintre ele au fost deja prezentate în coloanele acestei reviste ,a. Vom zăbovi puțin doar asupra celei din 1960 care — la fel ca cea din 1968 — are o semnificație mai deosebită. ■* Adunarea generală din 6 mal 1960, ue lingă analiza muncii pe ultimii doi ani, a oferit — biroului și participanților la discuții — ocazia efectuării unui bilanț asupra primului deceniu de activitate a Societății. Această Adunare generală a fost un prilej deosebit de a trece în revistă, retrospectiv, realizările obținute, de a arăta greutățile și lipsurile existente — atît ale filialelor cît și ale biroului Societății — de a propune măsuri menite să ducă la înlăturarea lor, pentru a se asigura pe viitor o muncă mai rodnică, legată mai strîns de sarcinile dezvoltării științei istorice și a predării ei în școală. După cum s-a relevat chiar în Darea de seamă, activitatea științifică a Societății s-a manifestat prin comunicări și referate, prezentate în ședințe săptămînale sau lunare, iar uneori și prin sesiuni științifice organizate de filiale pe plan local. Astfel, s-a precizat că în cei zece ani care s-au scurs de la înființarea Societății, în cadrul secțiilor filialelor și subfilialelor sale — de pe întreg cuprinsul țării — , s-au prezentat 2762 de comunicări dintre care 1404 de istorie, 1392 de filologie și 26 de orientalistică “. Autorii comunicărilor au cercetat arhi- vele și muzeele locale căutînd să depisteze și să valorifice documentele istorice existente și in primul rînd pe cele inedite. In ciuda greutăților întîmpinate, numeroși membri ai filialelor au desfășurat o activitate științifică susținută izbutind să cerceteze probleme variate legate de istoria orașului sau a regiunii respective, de viața culturală a localității și mai ales de lupta maselor populare împo- triva exploatării, pentru libertate, dreptate și progres social, pentru unitate și independență națională. Mișcarea muncitorească, desfășurarea răscoalei țărănești din 1907 In anumite zone, contribuția locuitorilor din unele județe la lupta pentru unirea Principatelor ori la susținerea războiului de neatîmare au fost, de asemenea, abordate in comunicări ori In studii de mai mare întindere de membri filialelor u. Unele dintre aceste lucrări au fost deja publicate. Interesante au fost și comunicările de orientalistică ; o parte dintre acestea au văzut lumina tiparului în culegerea Studia et acta orienlalia3*, care a fost apreciată atît în țară cît și în străinătate, Societatea primind de peste hotare scrisori elogioase la adresa orienta- liștilor români Activitatea metodică a constituit, de asemenea, o preocupare majoră pentru filiale și subfiliale mai ales că circa 85% din membrii Societății sint cadre didactice din învățămîntul mediu și elementar. S-a subliniat, In Adunarea generală, că referatele privind metodica predării istoriei In școală, prin conținutul lor, prin prezentarea unor metode și procedee noi, aplicate în munca de la catedră, au constituit un prețios sprijin și un folositor schimb de experiență pentru profesoria. Potrivit hotărîrilor Adunărilor generale anterioare și a Îndrumărilor primite din partea Ministerului Învățămîntului, Societatea a Întreprins — în cei zece ani — și o serie de alte acțiuni pentru îmbunătățirea procesului de invățămînt. Astfel: a trimis cărți și reviste de specialitate și materiale metodice la filiale, a participat la consfătuirile cadrelor didactice, a organizat patru excursii științifice In diferite locuri istorice pentru profesori și, mai ales, a participat activ la discutarea programelor și a manualelor școlare făcînd propuneri judicioase pentru îmbunătățirea lor. O atenție deosebită a fost acordată — In special de filialele : Iași, Buzău, Craiova, Pitești, Lugoj, Sibiu, Deva și Oradea — manualelor de istorie de clasa V, VI, VII, VIII și IX, precum și pentru noile ediții ale manualelor de clasa IX șl X. Toate observațiile primite de la filiale au fost centralizate de biroul Societății șl anol trimise Consi- liului superior al școlilor din Ministerul Învățămîntului pentru a aviza, în consecință, Editurii * ** 21 Ibidem, f. 77; vezi și Registrul de procese verbale, II, f. 88. 33 Vezi N. Adăniloaie, Cu prtoire la activitatea Societății de științe Istorice șl filologice din R. P. R., tn „Studii”, IX, nr. 2 - 3/1956, p. 135-139. ** Arhiva Societății; Dosarul^ Adunarea generală din 1980, Darea de seamă, f. 6. 24 Vezi lista comunicărilor prezentate in cadrul filialelor, in Arhiva Societății; Dosarul; Zece ani de activitate, t. 1—131. 36 Studia et acta orlentalta, I, București, 1958. M Arhiva Societății; Dosarul: Adunarea generală din 1960, Darea de seamă, f. 27. n Ibidem, f. 21-22. www.dacoromanica.ro 7 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2195 didactice și pedagogice în scopul îmbunătățirii manualelor respective28. Chiar și în timpul discuțiilor din Adunarea generală unii delegați ai filialelor Pitești, București și Brăila au făcut observații pertinente asupra manualelor, cerînd ca acestea să fie in concordanță cu programa școlară și subliniind că autorii lor-ar trebui să țină seama, în primul rînd, de virsta și puterea de înțelegere a elevilor și apoi de exigențele profesorilor 29. Reprezentanții Ministerului Invățămintulul — prezenți la Adunarea generală — au adus călduroase mulțumiri Societății și membrilor ei care „au ajutat la îmbunătățirea manualelor’’ ao. La încheierea lucrărilor Adunării generale, profesorul Petre Drăgoescu, președintele Consiliului superior al școlilor, — entuziasmat de realizările filialelor și de dezbaterile însuflețite la care a asistat — a declarat : „înainte de toate țin să arăt, în numele Ministerului, că sîntem deose- bit de mulțumiți de activitatea pe care această Societate — condusă de biroul căruia i-a expirat astăzi mandatul — a dus-o timp de zece ani” 31. Apreciind succesele Societății pe linia îmbună- tățirii manualelor și a metodicii de predare în școală, el a felicitat, totodată, biroul de condu- cere și pe toți membri activi ai filialelor pentru faptul că au izbutit să antreneze atît de multe cadre din învățămîntul mediu în munca de cercetare, cadre care „au dat și au arătat că sînt în stare să dea lucrări științifice de valoare” ,s. Adunarea generală din 6 mai 1960 a ales un nou consiliu al Societății format din 49 de membri, iar din cadrul consiliului s-a ales noul birou — organ operativ de lucru — cu următoarea componență : președinte : acad. Petre Constantinescu-Iași; vicepreședinți: acad. C. Daicoviciu, acad. A. Oțetea, prof. V. Maciu, Al. Bistrițeanu și M. Guboglu ; secretar generai : Emil Boldan ; secretari : N. Adăniioaie și I. Dragomirescu 83. Lucrările Adunării generale au fost completate de cea de a treia 34 sesiune științifică a Societății, care a avut loc in ziua de 7 mai 1960. La această sesiune. In cadrul secției de istorie, au prezentat comunicări : Venera Teodorescu (București), Cornel Cîmpeanu (Cluj), Constantin Boncu (Ploiești), Dan Popescu (Lugoj) și Mircea Valea (Deva). Comunicările au oglindit momente importante din lupta clasei muncitoare și a țărănimii din patria noastră. Dar, nu numai prin tematica lor, ci și prin noutatea materialelor documentare utilizate, comunicările după cum au subliniat și participanțll la discuții — au fost Interesante, contri- buind la elucidarea unor fenomene Istorice mai puțin cunoscute 86. Sesiunea științifică și Aduna- rea generală din mii 1950, încheindu-se cu rezultate pozitive, au demonstrat ce contribuții prețioase pot aduce profesorii secundari la dezvoltarea istoriei șl a procesului de învățămînt, dacă sînt antrenați și îndrumați in .nunca lor. * Ținînd seama de cerința formulată la Adunarea generală din mai 1960, de a organiza seduni științifice la nivel republicau nu numai în București, biroul Societății a hotărît ca viitoa- rele manifestări de acest fel să se desfășoare, de regulă, în diferite alte orașe ale țării, spre a contribui, totodată, și la ridicarea prestigiului filialelor din localitățile respective. De asemenea, luînd in considerare unele sugestii ale delegaților la menționata Adunare generală, Societatea a practicat, cu bune rezultate, în anii următori o nouă formă de lucru cu filialele — aceea a organizării sesiunilor metodico-științifice Interregionale. Aceste sesiuni au constituit tot atitea prilejuri de a dezbate, cu participarea unui mare număr de filiale, diferite probleme ale muncii științifice, metodico-didactice și organizatorice. Se întilneau la sesiuni reprezentanți ai filialelor și ai conducerii Societății nu numai pentru dezbateri pe marginea comunicărilor metodico- 28 Ibidem, f. 22-23. 28 Ibidem, Stenograma Adunării generale din 6 mal 1960, f. 23—24, 30—33, 40—43. 33 Ibidem, f. 11. « Ibidem, f. 51. 33 Ibidem, f. 52-53, 33 Ibidem, f. 50—51. Întrucît acest birou nu s-a putut întruni niciodată în plenul Iul, în următorii patru ani, sarcinile biroului au fost îndeplinite de secretariatul acestuia, care se întru- nea periodic, spre a adopta măsurile necesare îndrumării și coordonării întregii activități a Socie- tății. în mod semnificativ, în Darea de seamă, prezentată Adunării generale la 6 ianuarie 1964, secretariatul biroului își făeea autocritica pentru că ,,nu a reușit să antreneze și să activi- zeze un număr mal mare de membri ai consiliului, cel puțin” pentru unele „expuneri” la filiale. Totodată, era considerată drept „o lipsă a secretariatului faptul că, în toată această perioadă, n-a fost convocată decît o singură ședință a biroului... ședință In care a fost discutată prezenta Dare deseamă’’- (Vezi Darea de seamă pe anii 1960—1963, f. 18. Vezi și Registrul de procese verbale, II, f. 8 — 51). 34 Prima sesiune științifică avusese loc la 30 ianuarie 1956, iar a doua la 9 decembrie 1957. 38 Vezi Elvlfa Preda, Din actioitaiea științifică a Societății de științe istorice șl filologice din R. P, P.. în „Studii”, XIII, nr. ^“^.^romanica.ro 2196 VIAȚA ȘTIINȚIFICA & științifice, ci și pentru un schimb de experiență, larg și concret, In toate problemele de muncă ale filialelor M, La reușita acestor sesiuni — la care participau, cu regularitate și reprezentanți ai Ministerului învățămîntului — o contribuție meritorie aveau, de fiecare dată — inclusiv prin pregătirea unor comunicări și referate locale — , filialele gazdă. Sesiunile metodico-științifice interregionale și republicane au avut un caracter complex, prin varietatea aspectelor și a problemelor care i-a preocupat pe participanți, un loc important acordindu-se, de fiecare dată, perfecționării procesului de învățămînt. De pildă, la sesiunea metodico-științiflcă interregională organizată de conducerea Societății, In zilele dc 11 — 13 de- cembrie 1960, la Sibiu — în special pentru filialele din Transilvania — a fost pusă în discuție Programa de istorie a României pentru clasa a XI și s-au prezentat referate colective despre importanța pregătirii ideologice a profesorilor de Istorie șl despre contribuția lor la întărirea educației patriotice a elevilor. Totodată, s-a asistat la unele lecții deschise de istorie — la clasele a VII șl a XI — și s-au purtat discuții ample, atît asupra programei, referatelor șl lecțiilor, cit și asupra lucrării — recent apărute — Din istoria Transilvaniei. La sesiunea metodlco-științifică de la Iași, organizată — in primul rind pentru filialele din Moldova — in zilele de 28—30 mai 1961, pe lingă diferite comunicări științifice, s-a pre- zentat referatul colectiv Realizarea educației ateist-știinlifice prin orele de istorie și s-au ținut lecții deschise cu caracter recapitulativ, care au suscitat discuții folositoare. Iar la sesiunea metodico-știlnțifică de la Ploiești, din 17—19 decembrie 1961, lecțiile deschise au fost ținute la clasele serale, prilejuind discuții aplicate la specificul acestui invățămlnt. De asemenea, la cele trei sesiuni metodico-științifice interregionale din anul 1963, organizate la : Timișoara (24—26 martie), Oradea (9—10 iunie) șl Galați (13—14 iunie), tot îmbunătățirea procesului de învățămînt a stat în centrul atenției partlcipanților. La aceste sesiuni avi fost prezentate și dezbătute critic unele aspecte ale predării Istoriei patriei in școala de cultură generală, pe baza unui referat întocmit de un colectiv de profesori din București3’. Este de menționat că importanța acestor sesiuni metodico-științifice ale Societății — în care s-a dezbătut și,.contri- buția predării istoriei la educația patriotică a elevilor” — a fost semnalată șl de ziarul „Scinteia” Pe aceeași linie se inscrie și sprijinul acordat de Societate Ministerului Învățămîntului în organizarea cursurilor de perfecționare a profesorilor de Istorie ce au avut loc, in vara anilor 1960 șl 1961, la Breaza și Predeal. Conducerea și îndrumarea științifică a acestor cursuri — la care au participat circa 1000 de profesori — au fost asigurate de biroul Societății38 *. Sesiunile științifice ori metodico-științifice organizate de biroul Societății au continuat în anii următori. La 6 șl 7 ianuarie 1964 a avut loc o sesiune științifică la București, cu numeroase comunicări 3a, sesiune prilejuită de convocarea Adunării generale, ale cărei lucrări se desfășuraseră în ziua precedentă. Spre sfîrșitul aceluiași an — în zilele de 12 și 13 decembrie — Societatea a organizat o altă sesiune științifică, de nivel republican, Ia Craiova, consacrată evidențierii rezultatelor obținute in cercetarea Istorică și filologică in cele două decenii ce s-au scurs de la declanșarea revoluției de eliberare națională și socială. Cele 22 comunicări, prezen- tate la această sesiune, au adus contribuții locale Interesante la cunoașterea desfășurării insu- recției din august 1944 șl au evidențiat, totodată, rolul Societății in promovarea studiilor de specialitate, In îmbunătățirea continuă a pregătirii cadrelor didactice, și, mal ales, in antrenarea lor în activitatea științifică40. Interesantă, prin comunicările prezentate, a fost și sesiunea științifică pe țară, organizată la Ploiești, in zilele de 13 șl 14 mal 1967, consacrată impllnirli a 90 de ani de la proclamarea Independenței României41, șl cea organizată la București, la 8 septembrie 1967, cu prilejul aniversării a 150 de ani de la nașterea Iul Mihail Kogălniceanu. De asemenea, un viu interes a stirnit sesiunea metodico-ștlințifică ținută, in zilele de 23 și 24 aprilie 1966, la Cluj, consacrată problemei folosirii mijloacelor moderne audlo-vlzuale in predarea Istoriei și simpozionul inter- regional de la Lugoj, din 25 noiembrie 1937, care a dezbătut — printre altele — contribuția Istoriei la educarea elevilor, in spiritul umanismului socialist. Relevant este faptul că șl unele filiale — pe lingă ședințele obișnuite de comunicări — organizau sesiuni științifice ori metodico-științifice cu o largă participare; uneori cind două 38 Arhiva Societății; Darea de seamă pe anii 1960—1963, f. 17. « Ibidem, f. 9-10. 37bl* „Scinteia” din 27 noiembrie 1964. 38 Arhiva Societății; Registrul de procese verbale, II, f. 14. 30 In privința comunicărilor dezbătute la această sesiune științifică, vezi „Studii”, XVII, nr. 2/1964, p. 382—384. 40 Vezi tematica sesiunii în „Studii”, XVIII, nr. 1/1965, p. 193—194. 41 Vezi titlurile comunicărilor prezentate la această sesiune, în „Studii și articole de istorie’*, XII, 1968, p. 237. www.dacoromanica.ro 9 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2197 filiale efectuau un schimb de experiență colaborau și la organizarea de sesiuni ori simpozioane (cum a fost cazul filialelor Craiova și Constanța). Filiala Bacău, de pildă, a organizat o sesiune metodico-știlnțifică — în zilele de 27—28 martie 1964 — al cărei program a cuprins, pe lingă comunicări, referate și lecții practice la unele școli din oraș. Filiala Craiova a organizat, în noiembrie 1965, o sesiune științifică, prilejuită de comemorarea a 25 de ani de la moartea lui N. lorga, iar filiala Galați, în octombrie 1966, printr-o altă sesiune, a comemorat 90 de ani de la moartea lui Costache Negri. Filiala Focșani a sărbătorit printr-o sesiune științifică cente- narul liceului „Unirea” din localitate, iar filiala Iași — cu participarea și a unor membri ai filialei București — a organizat, la 10 iunie 1967, o sesiune consacrată împlinirii a 120 de ani de la nașterea lui A. D. Xenopol42. Reușite sesiuni comune au ținut — în acei ani — filialele Arad și Lugoj, Suceava și Iași, Tîrgu Mureș șl Cluj, ultima a fost consacrată come- morării a 150 de ani de la moartea lui Gh. Șincai. De menționat sînt și sesiunile ample organizate de filiala Cluj la : Zalău, Dej, Abrud și Bistrița, cu prilejul înființării în aceste locali- tăți a unor subfiliale43. Conducerea Societății a fost tot timpul preocupată să-i ajute pe profesori nu numai să-și îmbunătățească nivelul de predare la catedră, ci și să-i orienteze în munca de cercetare pentru a putea prezenta comunicări științifice interesante și elabora lucrări publicabile. Această preocupare a luat forme variate de-a lungul anilor. Dar, pe plan general, prima acțiune specială a fost întreprinsă în cadrul sesiunii metodico-științifice de la Ploiești, din decembrie 1961, cind un grup de oameni de știință — în frunte cu acad. Tudor Vianu — au prezentat o serie de referate cu îndrumări concrete de metodologia cercetării în domeniul istoriei și al istoriei literare. Referatele conțineau indicații prețioase asupra muncii de cercetare a profesorilor din învățămintul secundar, a necesității pregătirii ideologice și profesionale a autorilor, a tehnicii de documentare și redactare a lucrărilor științifice, inclusiv a celor de istorie locală44 *. O lună mai tîrziu, în ianuarie 1962 au fost elaborate și difuzate tuturor filialelor instrucțiuni concrete de metodologia cercetării științifice, precum și liste orientative cu teme din diferite perioade istorice pe care membrii Societății le puteau aborda, cu prioritate, pe baza documentelor locale. în anii următori, a luat o mai marc amploare munca de îndrumare directă a membrilor Societății ca autori de comunicări, cerute pentru diferite sesiuni științifice, ori ca autori de studii și articole trimise în vederea publicării. Tot pentru orientarea și îmbunătățirea muncii știin- țifice și metodice a cadrelor didactice, Societatea a organizat o sesiune, la niVJl republican, in zilele de 1 și 2 aprilie 1967, la Constanța cu tema : „Bibliografia didactică și de specialitate și valorificarea ci în practica la catedră și în munca științifică”. Referatele prezentate la sesiune au abordat o gamă variată de aspecte ca: raporturile dintre bibliografie și documentare, necesitatea și mijloacele documentării profesorului și, mai ales, valorificarea documentării de specialitate în lucrările științifice elaborate de cadrele didactice46. în vederea stimulării muncii de cercetare, biroul Societății a Inițiat, începînd cu anul 1964, un concurs de lucrări științifice pentru cadrele didactice din învățămintul de cultură generală, membri ai filialelor, dotat cu premii în bani și cu posibilitatea includerii, cu prioritate, a lucrărilor premiate in culegerile Societății. Interesul mare stîrnit de organizarea acestui concurs a făcut ca el să devină o acțiune permanentă a Societății, avînd loc din doi în doi ani48. Iar în semn de înaltă apreciere a muncii științifice și metodico-didactice, la cererea Ministerului Invățamintuhii, biroul Societății a recomandat un număr de 50 de membri ai filialelor, cu activitate deosebită, pentru a fi distinși cu „Ordinul muncii” și „Medalia muncii”, ori cu titlul de „Profesor emerit”47. II. PERIOADA 1968-1979 Creșterea rolului societăților în ridicarea nivelului de pregătire științifică și metodică a cadrelor didactice, adîncirea specializării, diversitatea problemelor științifice fn domeniile istoriei și filologiei au făcut necesară schimbarea cadrului organizatoric al Societății de științe 42 Pentru tematica sesiunii, vezi „Studii”, XX, nr. 5/1967, p. 1007 — 1008. 43 Vezi titlurile numeroaselor comunicări ținute la aceste sesiuni, în „Studii și articole de Istorie”, XII, 1968, p. 239-240. 44 în privința acestei sesiuni, vezi „Studii”, XV, nr. 1/1962, p. 195—197. 46 Arhiva Societății; Darea de seamă pe anii 1964—1967, f. 7. 48 Ibidem; Darea de seamă pe anii 1949—1969, f. 8; vezi și Registrul de procese verbale, II, f. 75-76 și III, f. 35. 47 Ibidem, Registrul de procese verbale, II, f. 61 — 62. www.dacoromanica.ro 2198 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 10 istorice și filologice șl crearea altuia nou, corespunzător acestor cerințe. In condițiile create de partidul nostru, de stimulare a activității științifice a tuturor ramurilor științei, de necesi- tatea Imperioasă a aprofundării cercetării și a valorificării rezultatelor multiple și variate ale acesteia, existența societăților cu dublu profil nu se mai justifica. Este adevărat că, pe plan organizatoric, colaborarea dintre Istorici și filologi a fost rodnică, deși cei din urmă aveau uneori tendința de a-și crea noi secții în cadrul consiliului de conducere. O scrie de sesiuni ale Socie- tății avuseseră un caracter mixt șl ele au Interesat, Îndeaproape, atlt pe profesorii de Istorie cît și pe cei de limba română. Dar atari manifestări — după cum s-a arătat la Conferința pe țară din 10 februarie 19G8 — ar fi putut fi și mai bine pregătite, conținutul lor mai inte- resant, dacă s-ar fl realizat în cadrul unor societăți axate pe un profil mai specializat48 49. Restructurarea și scindarea Societății în două societăți distincte — una de istorie și alta de filologie — a avut, deci, In vedere perspectivele ce se deschideau adincirii activității științifice și metodieo-didacticea profesorilor, în cadrul unor societăți orgnizate pe o singură specialitate. S-a apreciat, totodată, că o societate de istorie, în afară de adîncirea studiului acestei științe, ar putea lărgi colaborarea și pe plan extern cu asociații similare din străinătate, axate tot pe profil de strictă specialitate19. La 10 februarie 19G8 — după prezentarea și discutarea Dării de seamă pe anii 19G4 — 1967 — Conferința pe țară a Societății de științe istorice și filologice a aprobat, cu unani- mitatea voturilor delegaților partlcipanți, scindarea acestei societăți și constituirea a două societăți separate : una de științe istotlce șl cealaltă de științe filologice. Această hotărire — sugerată de altfel de forurile superioare50 — a avut o importanță deosebită pentru structura organizatorică și viitoarea activitate a Societății de științe istorice, in după amiaza aceleiași zile, lucrările Conferinței pe țară au fost continuate, separat, de cele două societăți nou consti- tuite și fiecare societate și-a adoptat statutul propriu și și-a ales organele de conducere. Conferința pe țară din 10 februarie 1968, după lungi dezbateri51 a aprobat noul statut al Societății de științe istorice. Acest nou statut — după cum apreciaseră unii delegați — „reprezenta rezultatul experienței acumulate de Societate în cei aproape 20 de ani de exis- tență”52 53 șl aducea precizări importante în privința : scopului, sarcinilor, structurii organiza- torice, organelor de conducere și filialelor Societății. Spre deosebire de vechiul statut, noul text conținea o serie de completări și prevederi menite să amplifice și să impulsioneze activi- tatea profesorilor de istorie, membri ai Societății. Astfel, se prevedea, de la început, că „Socie- tatea de științe istorice din Republica Socialistă România (S.Ș. I.) este organizată și funcționează ca persoană juridică”, în cadrul legilor țării șla statutului, „sub Îndrumarea șl controlul Ministe- rului Învățămîntului” și că, prin întreaga sa activitate, „contribuie la înfăptuirea politicii parti- dului și statului în domeniul științei și culturii”. Se arăta că Societatea urmărește: „să stimuleze cercetarea științifică și metodologică în domeniul științelor istorice” și interesul tineretului pentru studiul istoriei; „să contribuie, la Îmbunătățirea activității metodico-didactice” a profe- sorilor de specialitate din învățămîntul de toate gradele; să colaboreze cu celelalte societăți științifice din țară și de peste hotare ; să sprijine activitatea cercurilor sau asociațiilor științifice ale elevilor5*. Statutul — prin articolul 5 — preciza că, pentru realizarea scopului ce șl l-a propus. Societatea de științe istorice „desfășoară următoarele activități principale : a) organizează ședințe de comunicări și informări științifice, referate, colocvii, simpo- zioane, consfătuiri, sesiuni științifice și metodico-ștllnțifice, congrese naționale; organizează 58 Ibidem, Dosarul Conferinței pe țară din 10 februarie 1968. f. 287 288. 49 Ibidem, f. 209; vezi șl Registrul de procese verbale, III, f. 61. 50 In cuvintul adjunctului Ministrului învățămîntului, Miron Constantinescu — parti- cipant la Conferință —, s-a elogiat activitatea de pînă atunci a Societății de științe istorice și filo- logice subliniindu-se totodată necesitatea disjungerii acestei asociații în două societăți distincte care să contribuie și mal mult la intensificarea și diversificarea muncii științifice șl metodice a cadrelor didactice de specialitate (Arhiva Societății, Dosarul Conferinței pe țară din 10 februarie 1968, f. 224— 226). In privința activității Societății, analizată de Conferința pe țară din februarie 1968, vezi și revista „Studii”, 21, nr. 3/1968, p. 551 — 533. 51 In cadrul acestor dezbateri au fost aduse mai multe amendamente proiectului dc statut prezentat de N. Adăniloaic, în numele și din însărcinarea vechiului birou al Societății. Totodată, Conferința a respins unele propuneri ale delegaților care cercau lărgirea atribuțiunilor consiliului de conducere în dauna biroului, ori admiterea elevilor de liceu ca membri ai Societății. (Arhiva Societății; Dosarul Conferinței pe țară din 10 februarie 1968, f. 175—177 și 181 — 183). 52 Ibidem, f. 7. 53 Ibidem, f. 60-61. www.dacoromanica.ro 11 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 219» excursii de studii și de informare, cursuri de vară, schimburi de experiență, consultații; participă la manifestări interne și internaționale cu caracter istoric ; organizează schimburi de publicații șl de informații științifice pe plan național și internațional; b) editează reviste de specialitate și publică lucrări cu caracter științific și metodologic ; c) stimulează și valorifică activitatea științifică colectivă și individuală a membrilor săi." Se sublinia totodată că Societatea organizează concursuri de lucrări științifice pentru profesori și, de asemenea, concursuri pentru elevii din invățămintul secundar Articolul 12 prevedea că Societatea își desfășoară activitatea prin trei secții : Secția de istorie a României, Secția de istorie universală și Secția de metodică. Aceste secții „fac propuneri pentru planul de muncă, își dau avizul asupra unor probleme de specialitate" și sprijină biroul Societății „pentru buna desfășurare a activității". Președinții secțiilor erau vicepreședinți ai Societății, în privința membrilor Societății, articolul 31 stabilea ca „membri al S.Ș.I. pot fi : cadrele didactice a căror specialitate intră in profilul Societății, cercetătorii din institutele științifice, din biblioteci și arhive, muzee și alte instituții similare; studenții din ultimii ani ai facultăților de specialitate; alte persoane interesate de cercetările in domeniul științelor istorice” “. Celelalte articole statuau atribuțiunlle consiliului și biroului de conducere, organizare! și activitatea filialelor și subfilialelor, drepturile și Îndatoririle membrilor S.Ș.I. și fondurile de care aceasta putea dispune. După votarea noului statut, Conferința pe țară a Societății de științe istorice a ales noile organe de conducere și a aprobat totodată planul de muncă pe anul 1968. în noul consiliu de conducere au fost aleși 55 de membri (24 din capitală și 31 din provincie) reprezentind filialele din toate regiunile țării* 5S *. Consiliul a ales apoi, din rindurile sale, noul birou al Societății, cu următoarea componență : președinte acad. Petre Constantinescu-Iași; vicepreședinți: prof. univ. Vasile Maciu, conf. univ. C. Velichi și prof. dr. Aurel iordănescu ; secretar general lector univ. Ion Dragomirescu ; membri: N. Adăniloaie, Ladislau Banyai, Dan Berindei, Lucia Geor- gian, Carol GOllner, Imreh Ștefan, Gh. T. lonescu57. Ștefan Pascu, M. Petrescu-Dimbovița și Gh. Smarandache. în încheierea lucrărilor Conferinței pe țară a S.Ș.I. acad. P. Constantinescu-Iași a dat Îndrumări referitoare la constituirea secțiilor, la reorganizarea filialelor și la Înființarea de noi filiale in toate municipiile și capitolele de județ spre a corespunde cit mai bine noii Împărțiri teritorial-administrative a țării. De asemenea, subliniind că hotăririle Conferinței marchează o nouă cotitură in viața și activitatea S.Ș.I., președintele a cerut membrilor biroului și consi- liului să vegheze, cu toată răspunderea, ca acțiunea de disjungere pe plan local, adică de scin- dare la nivelul filialelor și subfilialelor — ce se va face in lunile următoare — , să nu ducă la o stagnare a muncii Societății, ci la o intensificare și diversificare a ei58 * *. Confonnindu-se hotăririlor și indicațiilor Conferinței pe țară, biroul Societății de științe istorice a trecut, de tndată, la punerea acestora in aplicare. La prima ședință de birou (21 februarie 1968) s au organizat cele trei secții ale Societății desemnindu-se, conform statutului, și colectivele de conducere ale acestora. Astfel, la Secția de istorie a României : președinte V. Maciu, vicepreședinte N. Adăniloaie, membri: C. Corbu, I. Cupșa, C. Șerban, Venera Teodorescu ; la Secția de Istorie universală: președinte C. Velichi, vicepreședinte Radu Mano- lescu, membri: Eliza Campus, D. Tudor; la Secția de metodică : președinte Aurel Iordănescu, vicepreședinte Gh. Smarandache, membri: C. Dinu, I. Doncea, Florea Stănculescu, Maria Vasilescu Activitatea secțiilor era coordonată de biroul S.Ș.I. A doua ședință a biroului (22 martie 1968) a fost consacrată organizării adunărilor generale și separării pe plan local a filialelor, a treia ședință (7 iunie 1968) a făcut o analiză minuțioasă a publicațiilor Socie- tății *°, iar ședințele următoare ale biroului s-au ocupat de problemele curente ale activității, adoptind, de fiecare dată, și măsurile necesare pentru impulsionarea acestei activități. în perioada aprilie—iunie 1968 au avut loc sub îndrumarea delegaților trimiși de birou acțiunea de disjungere — intre istorici șl filologi — la cele 28 de filiale existente — constituirea “ Ibidem, f. 61-62. 55 Ibidem, f. 64 și 68. 58 Ibidem, f. 192—194. Vezi lista membrilor consiliului șl la Robert Deutsch, op. cil., p. 546-547. 57 Gh. T. lonescu, neparticiptnd la acțiunile Societății, a fost Înlocuit in birou — peste cîteva luni — cu Ion Șendrulescu (Arhiva Societății, Registrul de procese verbale, IV, f. 14—15). 58 Ibidem, Dosarul Conferinței pe țară din 10 februarie 1968, f. 200—204. 58 Ibidem, Registrul de procese verbale, IV, f. 3. 80 Ibidem, f. 8—10. www.dacoromanica.ro 2200 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 12 deci, de filiale separate pe profilul celor două societăți — șl alegerea noilor comitete de conducere la fiecare filială 61 62. Aceeași acțiune de separare a avut loc, în toamna anului 1968, la nivelul subfilialelor. Totodată, ca urmare a reorganizării administrativ-terltoriale a țării, S.Ș.I. a Înfiin- țat, Începînd din septembrie 1968, filiale in toate centrele județene nou create t Alexandria, Bistrița, Mercurea Ciuc, Reșița, R. Vîlcea, Satu Mare, Sf. Gheorghe, Slatina, Slobozia, Tulcea, T. Severin, Vaslui, Zalău. Cu excepția filialelor Slobozia și Satu Mare, toate celelalte au fost înființate pînă la 13 decembrie 1968, dată la care comitetele lor” au fost ratificate de biroul S.Ș.I.63. E de precizat că o parte dintre acestea funcționaseră și pînă atunci ca subfiliale; după cum, în anii următori, și subfilialele ! Călărași, Caransebeș șl Gh. Gheorghiu-Dej vor fi transformate în filiale 6*. Paralel cu aceasta, s-a constituit șl acțiunea de înființare a unor noi subfiliale ale Societății de științe istorice la : Jimbolia, Stnicolaul Mare, Dej, Buzlaș, R. Sărat, Mediaș, Luduș, Cîmpina, Breaza, Oltenița etc.65; ajungindu-se ca în 1979, la sărbătorirea celei de-a 30-a aniversări, Societatea să aibă 45 de filiale și 46 de subfiliale, iar numărul membrilor săi să crească de la 2000 (ciți avea în 1968 secția de istorie) la 4500. Pentru Intensificarea muncii științifice și metodico-didactice a profesorilor de istorie din toate județele țării, biroul Societății a repartizat fiecăruia dintre membri săi cîte 3—4 filiale spre a le vizita periodic și îndruma în permanență 66. In afară de îndrumările concrete date pe teren de reprezentanții biroului S.Ș.I. cu prilejul deplasărilor la adunările generale ale filialelor, sau la diferite alte acțiuni cu caracter științific — sesiuni, simpozioane organizate pe plan local — , conducerea Societății a convocat de mal multe ori. In acești ani, pe președinții șl secretarii de filiale spre a dezbate, în ședințe de lucru, toate problemele ivite In procesul muncii lor și a recomindi soluțiile optime care să ducă la îmbunătățirea întregii activități pe linie organizatorică, științifică ori metodico-didactică. Aceste ședințe de lucru — organizate de obicei cu prilejul unor sesiuni științifice centrale — au constituit, totodată, un util schimb de experiență între filiale. De altfel, Îndrumarea activității filialelor — și implicit a subfilialelor — se mai realiza prin avizarea de către birou a planurilor anuale ori trimestriale, prin trimiterea unor circulare, iar uneori șl prin trimiterea de delegați pe teren spre a controla munca și a da indicații concrete. Din păcate, în ultimii ani, datorită lipsei de fonduri, îndrumarea și controlul filialelor s-a făcut din ce în. ce mai rar, fapt ce a dus șl la o diminuare a activității lor. S.Ș.I. a avut, după separarea de filologie, o perioadă de activitate intensă pe toate planurile. Din 1972 au început Insă să apară unele dificultăți de ordin organizatoric și mai ales financiar administrativ care au avut repercusiuni șl asupra activității științifice șl metodico- didactice a Societății. Pină in 1972 fondurile Societății proveneau din cotizații ale membrilor, din publicații și subvenții acordate anual de Ministerul îuvățămintului. în virtutea acestor fonduri — care au crescut mereu în decursul celor 22 de ani de existență — Societatea și-a putut organiza și desfășura întreaga ei activitate, beneficiind și de un personal științific și administrativ retribuit, inclusiv de secretari de filială cu jumătate de normă. La sfîrșitul anului 1971 Ministerul a anunțat societățile științifice că nu vor mal primi subvenții, ci vor trebui să-și găsească mijloace proprii de autofinanțare prin rentabilizarea publicațiilor, lărgirea numărului de membri, majorarea cotizațiilor, reducerea aparatului tehnic administrativ retribuit. în consecință șl Societatea de științe istorice a trebuit să treacă la reducerea posturilor de secretari de filială și a aparatului central, cu excepția a doi secretari științifici (unul coor- donator șl altul al comitetului de redacție) și la desființarea drepturilor de autor la publicația „Studii și articole de Istorie” 67. Activitatea Societății — deși încorsetată de măsurile adoptate — a continuat totuși, timp de patru ani, să se desfășoare aproape normal pe întreaga țară, prin eforturile nepre- cupețite făcute de unii membri al biroului și personalului retribuit ce mai rămăsese. La 26 mai 1976 Ministerul Educației șl Învățămîntului a adus la cunoștință o altă hotărire potrivit căreia societățile științifice — păstrîndu-și statutul de „persoană juridică”, cu fonduri proprii — Vor trece pe lîngă facultățile șl Institutele de resort din cadrul Universității din București și vor funcționa numai pe bază obștească, fără personal retribuit. Conformîndu-se acestor măsuri, biroul a fost nevoit să renunțe și la serviciile celor două secretare științifice Zenovia Belin- 61 Ibidem, f. 5-6 și 12. 62 Vezi componența comitetelor filialelor și a subfilialelor din acești ani, la Robert Deutsch, op. cit., p. 548—616. •3 Arhiva Societății; Registrul de procese verbale, IV, f. 14. 66 Ibidem, f. 29-30, 39 și 53. 66 Ibidem, f. 21, 35, 39, 41—42 și 53. 66 Ibidem, f. 38. 67 Arhiva Societății; Registrul de procese verbale, IV, f. 43—44 șl 47. www.dacoromanica.ro 13 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2201 deanu-Grigore și Elvira Preda — care și-au dat aportul la realizările obținute de Societate servind-o cu abnegație și devotament aproape 20 de ani — , să revizuiască planul de muncă dind prioritate acțiunilor care se puteau indeplini pe bază de voluntariat, sau pe colaborarea cu Uniunea sindicatelor din invățămint, știință și cultură și cu alte instituții”. Dificultăților financiare, din acești ani, li s-au adăugat cele de ordin organizatoric. Statutar, biroul, consiliul de conducere și comisia de cenzori aveau mandat pe patru ani, și, in februarie 1972, trebuiau să-și depună acest mandat in fața Conferinței pe țară, care urma să aleagă noile organe de conducere. Incepind din 1972, pentru a rămîne în cadrul prevederilor statutare, biroul a hotărît de mal multe ori — la 22 decembrie 1972, la 14 aprilie 1973, la 6 martie 1974, la 19 apri- lie 1975, la 23 aprilie 1977, la 30 august 1978 — convocarea Conferinței pe țară în vederea alegerii unui nou consiliu, implicit a unui nou birou de conducere”. Dar, de fiecare dată. Ministerul Educației și Învățămîntului — din considerente neexplicite — a aminat ținerea alegerilor. Intre timp, la 1 decembrie 1977, Societatea de științe istorice a suferit o grea pierdere prin decesul președintelui ei, acad. Petre Constantinescu-Iașl. Neputînd avea loc Conferința pe țară pentru alegerea noilor organe de conducere, a rămas în funcțiune—cu unele modificări — tot biroul din 1968. îmbolnăvirea și retragerea din activitate a prof, V. Maciu și I. Dragomi- rescu și apoi decesul președintelui au impus înlocuirea lor precum și alte modificări în compo- nența biroului. I. Șendrulescu a fost desemnat (încă din iunie 1976) 70 secretar general, acad. Șt. Pascu președinte al Societății, N. Adăniloaie vicepreședinte, iar Șt. Ștefănescu a fost cooptat membru în birou ; dealtfel, în 1973, mai fusese cooptată în birou prof. Elena Cojan din Ministerul Educației și Învățămîntului71. Oricum, în pofida greutăților întîmpinate, datorită zelului depus de-a lungul anilor de unii membri ai biroului — acad. P. Constantinescu-Iașl, prof. V. Maciu și I. Dragomlrescu (pînă în 1976), acad. Șt. Pascu, Aurel lordănescu, I. Șendrulescu, Lucia Georgian ș.a. — și de unii președinți ori secretari ai filialelor — V. Popeangă (Arad), I. Ciută șl I. Mitrea (Bacău), Aurel Dorcu și Dragomir Ștefan (Botoșani), I. Nicoară și Florea Saivan (Brașov), I. Mocioiu (Brăila), M. Spînu (Buzău), V. Zalm (Călărași), D. Braharu (Cluj), I. Călin (Craiova), V. Petrache (Focșani), Mircea Petrescu-Dimbovița și Gh. Platon (Iași), Dan Popescu (Lugoj), Titus Roșu (Oradea), Mircea Zomoșteanu (P. Neamț), Paul Popescu (Ploiești), V. Cîmpeanu (Sibiu), C. Chindea și V. lonescu (Suceava), Mircea Georgescu șl Gh. T. lonescu (Tîrgoviște), I. Palașcă (T. Severin) etc. — activitatea Societății de științe istorice din R.S.R. a mers înainte (după cum vom arăta în continuare) chiar dacă drumul a fost uneori sinuos, iar rîndurile entuziaștilor s-au mai rărit. ★ Activitatea științifică și metodico-didactică a S.Ș.I. a crescut simțitor după 1968, ceea ce denotă că separarea de filologie a fost bine venită și necesară. Propunindu-șl să antreneze un număr cît mai mare de profesori în munca de cercetare, să asigure o informare științifică a acestora în domeniul specialității lor și să ridice nivelul predării istorici în Invățămintul de cultură generală, conducerea Societății a folosit o gamă largă de metode, de forme de organizare a activității, spre a-și duce sarcinile la îndeplinire, spre a obține rezultate optime. Astfel, pentru a veni în sprijinul perfecționării profesorilor, pentru a contribui la lărgirea orizontului lor științific și ideologic și pentru a impulsiona activitatea de cercetare pe plan local, biroul de conducere și filialele Societății au organizat numeroase sesiuni științifice ori metodico-șliințifice, simpozioane, ședințe lunare ori bilunare de comunicări72, concursuri de lucrări științifice și cursuri (lectorate), de vară în mal multe orașe ale țării. In vederea stimulării activității științifice a profesorilor de istorie. Societatea a căutat să le trezească interesul și pasiunea spreadincirea problemelor de specialitate prin descoperirea de documente noi, prin valorificarea arhivelor locale și prin sădirea convingerii că un bun profesor poate deveni și un bun cercetător, poate contribui prin comunicările și articolele lui științifice la elaborarea lucrărilor mari de sinteză, implicit la dezvoltarea istoriografiei românești. Pentru o mai eficientă îndrumare a activității științifice șl metodice a profesorilor, conducerea S.Ș.I. — in afară de faptul că a continuat trimiterea la filiale a unor recomandări referitoare la munca de cercetare șl a unor liste tematice orientative — a organizat și sesiuni in care a dezbătut metodologia cercetării. Pe această linie se înscrie sesiunea interjudețeană organizată “ Ibidem, f. 73—74. ” Ibidem, f. 41, 56, 59-61, 65, 66, 69, 70. 70 Ibidem, f. 72-73. 71 Ibidem, f. 59-61. 79 Filiala București a ținut, in unele trimestre, chiar săptămlnal ședințe de comunicări. www.dacoromamca.ro 2202 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 14 la Tîrgu-Mureș, la 25 mai 1969, cu tema Munca de cercetare tn domeniul istoriei și al metodicii predării istoriei și sesiunea metodico-științifică de la București, din 28 decembrie 1970, cu tema Modalitatea de elaborare a lucrărilor științifice și metodice de istorie. Referatele prezentate la aceste sesiuni, cuprinzind indicatii concrete și îndrumări speciale cu caracter orientativ și tehnic, au avut în vedere îndeosebi pe profesorii începători în activitatea științifică. La cererea parti- cipanților și, totodată, pentru a da posibilitate unui număr cît mai mare de profesori să la cunoștință de aceste îndrumări, referatele prezentate la sesiunea de la București au fost publicate în „Studii și articole de istorie" 7S * *. De altfel, îndrumarea șt stimularea activității de cercetare a membrilor Societății s-a făcut și in cadrul ședințelor organizate de unele filiale, iar în anii 1968 și 1970 și prin premiile acordate unor profesori în cadrul concursului de lucrări științifice 7‘. Informarea profesorilor de istorie în domeniul specialității — după cum am menționat — s-a realizat, în bună parte, în cadrul numeroaselor sesiuni științifice organizate de biroul Socie- tății sau de filiale. Prilejuite de aniversarea sau comemorarea unor evenimente și personalități istorice, aceste sesiuni — prin comunicările lor interesante — au dat posibilitate auditorilor să-și îmbogățească cunoștințele, implicit să-și ridice nivelul de predare la clasă. In această ordine de idei vom aminti, în primul rînd, sesiunile științifice consacrate următoarelor aniversări i 150 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu (organizată la R. Vîlcea, la 21, 22 iunie 1969); 20 de ani de existență și activitate a Societății (București, 22 decembrie 1969, în colaborare cu Societatea de filologie); Centenarul nașterii lui V. I. Lenin (București, 11,12 aprilie 1970); Semicentenarului Partidului Comunist Romăn (București, 12, 13 aprilie 1971); 150 de ani de la revoluția din 1821 (T. Severin, 4,5 aprilie 1971); 25 de ani de la proclamarea Republicii (București, 22 decembrie 1972); 100 de ani de la moartea lui Al. I. Cuxa (Focșani, iunie 1973); 300 de ani de la nașterea lui Dimitrie Cantemir (Breaza, 28 decembrie 1973); 30 de ani de la insurecția din august 1944. (București, 19 aprilie 1974); 500 de ani de la bătălia de la Vaslui (Vaslui 17 ianuarie 1975); Centenarul independenței de stat a Romăniei (București, 23 apri- lie 1977); 130 de ani de la revoluția din 1848 (Craiova, 10 iunie 1978) ; 30 de ani de la înființarea Societății de științe istorice din R.S.R. (București, 21 decembrie 1979). De asemenea, Societatea a organizat la Iași la 10 noiembrie 1979, în colaborare cu Universitatea „Al. I. Cuza”, o amplă sesiune științitică cu tema : Contribuția marilor istorici din țara noastră la dezvoltarea istorio- grafiei românești, sesiune dedicată celui de-al Xll-lea Congres al P.C.R. La sesiunile menționate au participat mii de profesori, reprezentanți ai filialelor și subfilialelor din întreaga țară. E de precizat că in afara acestor ample manifestări organizate de conducerea Societății, majoritatea filialelor și chiar unele subfiliale au închinat unora din aniversările menționate sesiuni științifice ori simpozioane. De asemenea, filialele au organizat, pe plan local, sesiuni ori simpozioane închinate șialtoraniversări ori comemorări, cum au fost cele prilejuite de împlinirea l a 100 de ani de la nașterea lui N. lorga, a 100 de ani de la moartea lui Avram lancu, a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare, a 40 de ani de la luptele ceferiștilor și petroliștilor din 1933, a 190 de ani de la răscoala Iul Horea, a 80 de ani de la procesul Memorandumului, a 375 de ani de la prima unire politică a țărilor române sub condu- cerea lui Mihai Viteazul, a 70 de ani de la răscoala din 1907, a 60 de ani de la marea unire de la Alba lulia ș.a.78. Un loc important în activitatea Societății, pe linia informării și perfecționării profesionale a profesorilor de istorie, l-a ocupat organizarea cursurilor de vară. Organizînd pentru prima dată, în iulie 1968, un asemenea lectorat la Vălenii de Munte, S.Ș.I. a reînnoit tradiția cursu- rilor de vară ale Universității populare conduse de N. lorga. Eficiența acestor cursuri, succesul de care s-au bucurat, au determinat biroul Societății să organizeze, an de an, și în alte centre lectorate de vară : la Piatra Neamț, Cluj, Constanța, Suceava. Datorită sprijinului deosebit primit din partea rectoratului Universității din Cluj și a Institutului pedagogic din Suceava, cele două orașe au devenit centre permanente 78 ; exceptînd vara anului 1979 cînd lectoratul a funcționat numai la Cluj-Napoca. Numărul profesorilor participanți la cursurile de vară 78 Vezi în acest sens : Aurel lordănescu, Criteriile de alegere a unui subiect de lucrare istorică sau metodică și condițiile desfășurării cercetării, în „Studii și articole de istorie”, XVII, 1972, p. 83—90 ; Dan Berindei, Caracterul și tipologia lucrărilor științifice de istorie și structura lor, Ibidem, XVIII, 1972, p. 89—94; Lucia Georgian, Caracterul lucrărilor metodice de istorie și structura lor, Ibidem, XIX, 1972, p. 73—78 ; Mariana Vasilescu, Tehnica elaborării lucrărilor de melodică a istoriei, Ibidem, XX, 1972, p. 86—93 ; N. Adăniloaie, Tehnica elaborării unei lucrări științifice de istorie, Ibidem, XXL 1973, p. 69—77. 74 Arhiva Societății; Registrul de procese verbale, IV, f. 14—15. 78 Vezi o parte din titlurile comunicărilor prezentate la sesiunile centrale și locale ale Societății în Buletin privind activitatea Societății de științe istorice, București, 1972. 78 Arhiva Societății; Darea de seamă pe anii 1968—1976, f. 5. www.dacoromanica.ro 15 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2203 din perioada 1968 — 1979 se ridică la 2000. Participanții au fost selecționați dintre membri filialelor Societății, la care se adăugau de fiecare dată șl un număr de profesori din localitățile in care se organizau aceste cursuri. în anii 1973 — 1976, aceste cursuri au fost organizate în colaborare cu Institutul central de perfecționare a personalului didactic, iar în ultimii ani Societatea, nemaiavînd fonduri, a fost sprijinită în organizarea lectoratelor de vară — ca de altfel șl a unor sesiuni pe plan central — de Uniunea sindicatelor din Invățămint, știință și cultură. în fiecare an programul cursurilor de vară a fost axat pe dezbaterea unor probleme majore privind istoria României, istoria universală și metodica predării acestor domenii, precum și pe aprofundarea unor probleme de strictă actualitate referitoare la politica internă și externă a statului și partidului nostru. Totodată, în cadrul cursurilor profesorii erau informați asupra ultimelor cercetări, interpretări și concluzii ale istoriografiei românești în problemele dezbătute, precum șl în legătură cu ideile ce se vehiculează în istoriografia contemporană. Expunerile au fost făcute de cadre universitare de prestigiu, oameni de știință șl membri al consiliului de conducere al Societății”. Printre cei careau răspuns, cu promptitudine, la solicitările biroului, făcind, în repetate rînduri, expuneri interesante, trebuie menționați : acad. C. Daicoviciu, acad. Șt. Pascu, prof. univ. V. Maciu, V. Vătășanu, R. Vulpe, D. Almaș, D. Berindei, Eliza Campus, Tr. Caraciuc, N. N. Constantinescu, Fl. Constantiniu, V. Cristian, H. Daicoviciu, C. Dinu, A. Deac, M. lacobescu, V. Ionescu, A. țordănescu, R. Manolescu, C. Mocanu, Viorica Moisuc, Camil Mureșan, Toina Negulescu, V. Netea, N. Petreanu, M. Petrescu-Dîm- bovița, Aron Petric, L. Roman, Florea Stănculescu, Eugen Stănescu, Șt. Ștefănescu, I. Șendrulescu, C. Șerban, Pompiliu Teodor, C. Velichi. Paralel cu activitatea de îndrumare a creației științifice și de informare în domeniul specialității. Societatea a urmărit și stimularea cercetărilor de metodică ale profesorilor de istorie, Impărtășindu-le diverse metode și procedee de înnoire și modernizare a învățămîntului, spre a contribui la ridicarea nivelului de predare la clasă. Șl în această direcție — în afara unor expuneri teoretice făcute in cadrul lectoratelor de vară — un loc important l-au ocupat sesiunile metodico-științifice care au constituit un eficient schimb de opinii și experiență. Iată cîteva teme mari care au fost dezbătute la sesiunile metodico-științifice, organizate de S.Ș.I. în diferite orașe ale țării: Folosirea izvoarelor istorice și a noutăților științifice tn procesul de Invățămint (Timișoara, 26,27 sept. 1970); Problemele lecției de istorie (Sibiu, 12,13 noiembrie 1971); Rolul istoriei In educarea patriotică și internaționalistă a elevilor (Brăila, 3, 4 iunie și Tulcea, 24, 25 iunie 1972) ; Problemele lecției de istorie tn procesul de modernizare a învățămîntului (Oradea, 19 noiem- brie 1972); Pregătirea profesorului de istorie tn condițiile modernizării procesului de Invățămint (Tg. Mureș, 16 iunie 1973); Pregătirea pentru lecție a profesorului de istorie și întemeierea științifică a lecției In condițiile modernizării învățămîntului (Focșani, 8 decembrie 1974); Clasic și modern tn predarea istoriei (Lugoj, 17 mai 1975). Pe lîngă aceste sesiuni metodico-științifice—la care o bună parte din referatele prezen- tate au fost întocmite de profesorii bucureșteni t Aurel lordănescu, Florea Stănculescu, C. Dinu, Louis Roman — , filialele Societății au organizat, în acești ani, o serie de dezbateri, pe plan local, la teme ca : Educarea politico-ideologică a elevilor prin lecțiile de istorie (P. Neamț); Corelația intra și interdisciplinară In predarea istoriei tn școală (Constanța); Cultivarea dragostei față de P.C.R. In predarea istoriei (Timișoara); Contribuția documentelor de partid la aprofundarea conținutului educativ al lecțiilor de istorie (Suceava) ș.a.77 78. Tot pe linia perfecționării predării Istoriei în Invățămîntul secundar, trebuie să adăugăm i dezbaterile organizate de unele filiale pe marginea programelor și manualelor școlare, consul- tațiile date profesorilor înscriși la examenul de grad, colaborarea cu inspectoratele școlare județene în pregătirea unor simpozioane privind educarea elevilor în spiritul muncii productive și, în ultimii ani, sprijinul acordat de S.Ș.I., în organizarea șl desfășurarea Olimpiadei de istoria României. Olimpiada — inaugurată ca urmare a programului de măsuri stabilit de conducerea de partid în 1976 in domeniul muncii Ideologice și cultural educative — a constituit, în fiecare an, o acțiune de largă audiență șl amplă rezonanță în rîndul elevilor care studiază istoria patriei și o îndrăgesc. La ea au participat în faza pe școală circa 25 000 de elevi, în faza pe județ circa 5 000, dar în faza finală — pe țară — au ajuns : în 1977 (la Suceava) 300 de elevi, în 1978 (la Alba lulia) 363 șl în 1979 (la Focșani) 430 de elevi. 77 Vezi o parte din temele prezentate la aceste cursuri, precum și autorii lor, în Buletin privind activitatea Societății de științe istorice, p. 12 — 19. 78 Vezi o parte din titlurile referatelor de la sesiunile metodico-științifice, în Buletin privind activitatea Societății de științe istorice. 1, 0 2831 www.dacoromanica.ro 2204 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 16 Ca urmare a sprijinului acordat membrilor S.Ș.I., activitatea științifică și metodică din cadrul filialelor a dus, după 1968, la sporirea volumului de lucrări și comunicări elaborate pe plan local, la creșterea nivelului lor științific. Amploarea muncii de cercetare este ilustrată și prin faptul că în cele trei decenii de activitate a Societății s-au ținut — in cadrul ședințelor de comunicări, sesiunilor, simpozioanelor, organizate de filiale sau la nl\el central — peste 10 000 de comunicări științifice și metodice de istorie (circa 4 000 plnă la scindare și peste 6 000 după 1968). Realizările S.Ș.I. in domeniul cercetărilor de istorie șl metodică nu se limitează însă numai la susținerea celor peste 10 000 de comunicări elaborate de membri Societății — la nivelul întregii țări — , ele pot fi urmărite și pe plan editorial. în adevăr, în cei 30 de ani de existență, Societatea a desfășurat și o bogată activitate editorială. Începînd din 1956 ea editează culegerea „Studii și articole de Istorie”, din care au apărut pînă acum 38 de volume. Prin Editarea acestei publicații, Societatea a urmărit să lărgească, tot mai mult, cercul cercetătorilor în domeniul istoriei și, îndeosebi, să antreneze în munca științifică un număr mare de profesori din învățămîntul secundar, membri ai filialelor din întreaga țară. Prin atragerea profesorilor în activitatea de creație științifică s-a urmărit, totodată, să se cerce- teze arhivele locale și să se valorifice documentele importante referitoare la trecutul de luptă al poporului nostru. Dacă facem o analiză statistică a sumarelor primelor 16 volume ale publicației „Studii și articole de istorie”, apărute pînă în anul 1971, constatăm că 333 lucrări, adică marea lor majoritate se referă la Istoria României; dintre acestea, prin tematica lor, 8 sint de istorie veche, 99 de istorie medie, 200 de Istorie modernă și contemporană și 26 de istoriografie. Din cei 367 de autori — care le-au elaborat — 228 sînt din provincie (adică 62,12%) și 139 din București (adică 37,87%); mergind mai departe cu statistica, observăm că 211 autori (adică 57,49 %) sînt profesori în învățămîntul de cultură generală, iar 156 (adică 42,50 %) sînt cadre universitare, cercetători științifici, arhiviști și muzeografi. Aceste cifre sînt dovezi peremp- torii a rolului important pe care l-a avut Societatea de științe istorice în antrenarea în munca de cercetare a cadrelor didactice și în special a celor din localitățile din provincie unde posi- bilitățile de afirmare pe plan științific ar fi fost reduse. Pentru a sprijini cu mai multă eficiență activitatea didactică și științifică a profesorilor de istorie, pentru ca publicația să devină un instrument cît mai util muncii la catedră, profilul ei a fost lărgit, inaugurîndu-se noi rubrici (planuri și scheme de lecții, izvoare istorice comen- tate, bibliografii etc.). Începînd cu voi. XVII publicația a fost deci restructurată și orientată prin întregul său conținut spre necesitățile învățămîntului istoriei; în noua formă conținutul fiecărui număr fiind în concordanță cu materia prevăzută pentru trimestrul următor al anului școlar. E de subliniat faptul că în noua formă „Studii și articole de istorie” a devenit o publicație metodică — și de informare și orientare istoriografică a profesorilor de istorie — prima de acest gen In istoria publicațiilor românești. Configurația tematică a făcut ca publi- cația să aibă o audiență mai largă, să fie căutată tot mai mult de profesorii de Istorie”, permițînd Societății să-i mărească tirajul de la 2 000 ex. la 7 000 ex., fapt deosebit de edifi- cator. Întîmplător, odată cu trecerea la noul profil, colaborările la publicație nu s-au mai plătit, fapt care nu a făcut să scadă valoarea materialelor, deoarece lipsa unor materiale publicabile de la filiale a fost suplinită, uneori, de cadre universitare. Dar dacă aruncăm o privireasupra sumarelor articolelor de istorie din seria nouă a publicației (volumele XVII— XXXVIII) constatăm că, de astă dată, autorii sînt în majoritate bucureșteni, apoi 58,50% sînt cadre universitare și cercetători și numai 41,50% sînt din învățămîntul secundar. Munca biroului Societății și a comitetului de redacție al publicației „Studii și articole de istorie” trebuie deci intensificată pentru a antrena mai mulți profesori din provincie în elaborarea unor materiale publicabile care să se încadreze în noul profil al revistei. De altfel, unele ” Societatea a primit numeroase scrisori de mulțumire din partea profesorilor din toate unghiurile țării, care apreciază că publicația le este,.deosebit de utilă în activitatea la catedră”. Dăm doar un singur exemplu edificator. La 28 aprilie 1975 profesorul Petru Bărbuță de la Școala generală din com. Straja jud. Suceava trimite o adresă comitetului de redacție în care arată : „îndrăznesc a vă scrie cîteva rîndurî ca unul dintre mulții profesori de istorie, care au apreciat cu multă căldură revista „Studii și articole de istorie”, fiindu-mi de un real folos în munca la catedră. Bogăția materialelor prezentate într-o sobră ținută științifică. Izvoarele publicate, absolut necesare la lecții, planurile de lecții comentate, ajută profesorul de istorie în pregătirea pentru lecție și în realizarea scopului Instructiv educativ” (Arhiva Societății; Dosarul; Corespondența publicației „Studii și articole de istorie”, 1974—1975). www.dacaromanica.ro 17 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2205 rubrici de metodică (planuri de lecții) sînt de pe acum acoperite numai de profesori din învă- țăinintul secundar. în afară de „Studii și articole de istorie”, Societatea a editat, intre anii 1955—1963, mal multe lucrări individuale ale membrilor ei (P. Constantinescu-Iași, V.Maciu. Dan Berindei, C. Vellchl, I. Gheorghiu, Vladlmlr Diculescu ș.a.). Tot pe linia activității editoriale, urmărind găsirea unor noi surse de autofinanțare, S.Ș.I. a editat în 1974, pentru cabinetele școlare, un set de 8 portrete de istorici și cărturari români, însoțite de fișe biobibliografice, și în 1976 un set de 8 tablouri cu figuri de eroi șl scene de luptă din războiul de independență. Extin- zîndu-și activitatea editorială. S.Ș.I., a editat in 1976, în cadrul unei colecții pe care a inau- gurat-o „Lecturi istorice”, lucrarea prof. Dumitru Almaș, Sctntei de peste veacuri, pentru elevii școlilor generale. După cum am menționat, comunicările și lucrările elaborate de membrii Societății au abordat probleme variate din toate epocele istorice, predominînd cele de istorie modernă șl contemporană. Aceste lucrări au adus contribuții Interesante mai ales în domeniul Istoriei locale, unde mii de profesori din învățămîntul de cultură generală, antrenați de Societate, investigind, cu pasiune și pricepere, arhivele județene și alte izvoare documentare, devenind cercetători competenți, au lărgit sfera cunoașterii unor probleme din istoria României; unii dintre el au ajuns mai ttrziu cadre universitare. La aniversarea celor 30 de ani de existență a Societății de științe istorice, apreciem că realizările pe tărimul cercetării istoriei ar fi fost mai frumoase dacă se găseau cele mai potrivite metode de activitate, dacă Ministerul Educației și Învățămîntului ar fi sprijinit Societatea în aceeași măsură ca pînă in 1972, dacă erau antrenați intr-o muncă susținută toți membrii biroului și consiliului de conducere și, prin ei, întreaga masă a profesorilor din învăță- mintul de cultură generală, inclusiv cel din mediu rural. Oricum, munca de cercetarea membri- lor activi ai Societății, atît la nivel central cît și la filiale, s-a desfășurat cu abnegație și perseverență și mal ales cu pasiune pentru Istoria poporului român. Nichita Adăniloaie www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro recenzii * * * Academia „Ștefan Gheorghiu”, Contribuții la studierea istoriei contemporane a României (coordonatori: Nicolae Petreanu, Ștefan Lache), Edit. politică, București, 1980, 366 p. Sub auspiciile Academici ,.Ștefan Gheor- ghiu" — catedra de istoria patriei și Parti- dului Comunist Român — în Editura politică a apărut o interesantă culegere de studii, care, reunite sub genericul Contribuții la studierea istoriei contemporane a României, punctează momente principale ale istoriei noastre națio- nale incepînd cu 1 decembrie 1918 pînă în zilele noastre. După ..Cuvîntul înainte” al coordonato- rilor Nicolae Petreanu și Ștefan Lache în care sînt subliniate mobilurile editării acestui volum*, urmează 21 de studii, selectate și ordonate după criteriul cronologic, semnate de prestigioși cercetători ai frontului nostru istoric, în care sint abordate, cu competență și curaj, teme de mare însemnătate pentru clarificarea poziției față de unele evenimente cruciale consumate în perioada amintită, unde, în afara unei bogate informații, întîlnim o inaltă ținută științifică, de largă respirație pa- triotică, în conformitate cu prețioasele îndru- mări date istoricilor dc către secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu în diferite ocazii. Prin felul in care este conceput, prin valoarea teoretică și practică a acestor studii de sinteză, volumul aduce un suflu tonic asupra cercetării istorici moderne și contemporane a României, evidențiind largile posibilități de investigație și cuprindere a unor teme importante care uneori fl-au fost aprofundate sau suficient de bine înțelese pentru a fi trase concluziile cele mai adecvate. Din acest punct de vedere lectorul are multe de învățat, cartea de față fiind un adevărat curs do istorie, bine documentat, cu inter- pretări corecte, solid fundamentate, in lumina materialismului istoric și dialectic. Cu toate că, o parte din studiile cuprinse în acest volum constituie preocupări mai vechi ale autorilor lor, fiind cunoscute și din alte publicații, faptul că de data aceasta apar în contextul abordării Întregii perioade de Ia 1918 încoace, împreună cu alte studii ce completează fericit informațiile anterioare sau posterioare temei respective, și că fiecare autor s-a străduit să-și sintetizeze cit mai bine concluziile, dau o imagine de ansamblu coe- rentă, unitară, asupra problemelor de anver- gură puse în discuție. Pentru a înțelege mai bine conținutul fiecărui articol, felul in care autorul s-a integrat tematicii generale a volu- mului, este necesară o lectură atentă a întregii cărți, muncă răsplătită de satisfacția desco- peririi valorii de netăgăduit a istoriografiei noastre contemporane. Volumul se deschide cu articolul Carac- terul constituant, plebiscitar al Marii Adunări Naționale de la Alba lulia din 1 decembrie 1918 semnat de Augustin Deac, cu multe date statistice interesante în susținerea subiec- tului, completat de studiul lui Mircea Mușat intitulat Confirmarea internațională a făuririi statului național român unitar in memorabilul an 1918, în care se aduc, și de această dată, puternice argumente privind ecoul favorabil în lumea timpului a gloriosului moment 1 decembrie 1918, ce încununa în mod strălucit idealul național de veacuri al tuturor româ- nilor dc a trăi In interiorul fruntariilor sale firești. Ambele materiale sint scrise cu patos, în mod curgător, beneficiind de o bogată informație, bine selectată și judicios folosită, convingătoare prin conținutul de idei și sursele obiective citate. In ordinea cronologică a evenimentelor urmează articolele Mișcarea muncitorească, socialistă din România în anii 1918—1921. Aspecte politico-ideologice, de Vasile G. lo- nescu și Partidul Comunist Român — pro- motor al luptei pentru libertate socială și inde- pendență națională in anii 1921—1933 de Nicolae Petreanu, studii de mare profunzime și analiză a unor aspecte dintre cele mai importante alC mișcării noastre muncitorești, cu judecăți de valoare bazate pe documente dc primă mînă ce se referă la starea de spirit și ideile vehiculate, acolo unde este cazul fiind semnalate și erorile existente, cu inter- pretări și concluzii clare, menite să aducă noi contribuții la cunoașterea perioadei. Alte două articole asemănătoare ca pro- blematică sînt cele semnate de Ion Ardeleanu Partidul Social-Democrat in viața social- ,REVISTA DE ISTORIE",‘Tom. 33, nr. 11, p. 2207- 2224, 1980. www.dacorornanica.ro 2 2208 RECENZII politică din România (1921—1933) și de Nicolae Jurcă Mișcarea socialistă și soclal- democrată tn viața politică a României (1934— 1944), interesante prin ineditul unor afir- mații și surse de documentare, in primul sublinindu-se aportul pozitiv al Partidului Social-Democrat in viața politică a țării, arătindu-se insă și limitele și conduita sinuoasă a unor conducători ai acestuia, iar in al doilea tn care se scrie că ,,mișcarea socialistă și social-democrată din România—componentă a frontului nostru muncitoresc—se situează, după cea comunistă, ca cea mai avansată forță politică a țării” (p. 149), ni se prezintă detaliat poziția partidelor socialiste din Româ- nia, față de problemele interne și externe cu care se confrunta țara in vremea respectivă, atitudinea fruntașilor politici in diferitele situații, mai ales in anii grei ai celui de-al doilea război mondial. Studiul Tactica alianțelor politice folosită de P.C.R. tn campania pentru alegerile comu- nale din anul 1926 semnat de Andrei Cardaș, așa cum arată și titlul, se referă la activitatea desfășurată de P.C.R. prin comitetele Blo- cului Democrației Muncitorești-Țărănești (B.D.M.Ț.) și cele de front unic în campania electorală din anul 1926, de realizare a acor- durilor sau Înțelegerilor cu partidele burgheze sau mic-burgheze de opoziție, cu exemplificări semnificative ce demonstrează „capacitatea comuniștilor de a folosi mijloace de activitate in funcție de realitățile social-politice, de a se menține și de a se afirma in viața social- politică a țării” (p. 103). Despre Sistemul constituțional din Româ- nia tn anii 1923—1938 Vasile Avramescu ne informează, in fraze scurte și judicios formu- late, prezent!ndu-ne principalele trăsături ale Constituției României din anul 1923, felul in care ele au fost comentate de partidele politice existente in perioada interbelică, atitudinea Partidului Comunist Român față de noua constituție decretată in februarie 1938, lupta pentru „reintroducerea unei constituții democratice cu lărgirea libertă- ților cetățenești" (p. 120). Ca și in lucrările anterioare. Ion Spălățelu aduce și de această dată contribuții meritorii la elucidarea unor evenimente politice in studiul Poziția combatantă a forțelor democratice, progresiste, fn frunte cu P.C.R., față de con- cepțiile social-politice ale legionarlsmulul, de- mascind cu virulență fascismul și pe purtă- torii de cuvint al acestuia, folosind cu price- pere șl competență literatura timpului in argumentarea tezelor sale. Tema Partidul Comunist Român tn fruntea luptei pentru unitatea claset muncitoare, a tuturor forțelor democratlce-antlfasciste (1934 — 1940) este tratată de Vincențlu Piucă intr-o manieră didactică, prezentind clar principalele fonne ale unității de acțiune a clasei muncitoare specifice anilor 1934—1940. O problemă foarte importantă, prin Ine- ditul unor situații, susținută de o bună docu- mentare de arhivă, este tratată in studiul Mutații intervenite în conceptul de armată sub influența Partidului Comunist Român, In perioada 1921—1944 semnat do Constantin Olteanu, in care sint clarificate o scrie de noțiuni legate de atitudinea față de armată, precum și prezentarea concepțiilor elaborate de partidul comunist privind armata, ce „reprezentau un punct de vedere cu totul nou, distinct față de concepțiile celorlalte partide și organizații politice” (p. 167). Sem- nalăm, modul in care autorul analizează com- ponența socială a armatei in perioada inter- belică, mai ales a cadrelor ofițerești. în acest Sens cităm următorul paragraf ce ni se pare a fl foarte edificator, „Realitatea socială complexă a fost una din cauzele ce au dus și la reconsiderarea atitudinii P.C.R. față de corpul ofițeresc. Intr-adevăr, in perioada respectivă o mare parte a corpului ofițeresc provenea din categoriile dc jos și mijlocii ale societății, deoarece in timpul primului război mondial, din nevoia de cadre, atit in școlile militare de ofițeri activi și de rezervă au fost admiși un număr de tineri dornici să devină ofițeri, care aveau absolvite intre patru și șase sau șapte clase de liceu sau alte școli similare La terminarea primului război mondial existau in armată peste 3000 dc ofițeri din aceste categorii. După război au fost primiți in școli și licee militare orfani și fii de văduve de război, cei mai mulți dintre ci tineri din păturile sărace și mijlocii ale populației.” (p. 177). Un alt studiu in care sint analizate situ- ații privind armata este și cel semnat de Vasile I. Mocanu, intitulat Factorit care au determinat armata română să întoarcă armele contra Germaniei naziste și să participe la insurecția din august 1944. Bogat in infor- mații cu multe aspecte noi, contribuie la elucidarea unor probleme, ca dc exemplu : starea de spirit antihitlcrlstă a armatei române in anii celui de-al doilea război mon- dial, atitudinea unor generali față dc dispo- zițiile guvernului antonescian, alianțele politice antifasciste etc. Ca șl in alte lucrări, Mihai Fătu contribuie cu analize judicios întocmite asupra unor fenomene politice caracteristice societății românești in anumite etape istorice și in articolul Politica Partidului Comunist Român de realizare a Frontului unic național anti- fascist șt antihitlerist (septembrie 1940—august 1944 prin care este prezent in acest voium. In Insurecția din august 1944, început al revoluției de eliberare socială șl națională, șl însemnătatea el istorică, Gheorghe Zaharia www.dacoromanica.ro 3 RECENZII 2209 aduce noi argumente în explicarea consensu- lui național al poporului român tn lupta anti- fascistă, al ecoului internațional al acesteia și al contribuției României la tnfrîngerea Germaniei hitleriste. întotdeauna bine infor- mat asupra contextului general, al situației interne și externe existente în momentul desfășurării evenimentelor la care se referă, Gheorghe Zaharia găsește calea cea mai efi- cientă pentru a face caracterizări de substanță, solid fundamentate și riguros verificate. în acest sens ni se pare deosebit de elocventă și formularea : ,.Rezistența antifascistă, anti- nazlstă tn țara noastră a Început în toamna anului 1940, odată cu cedarea părții nord- vestice a teritoriului național, instaurarea regimului militar-fascist, împingerea țării sub dominația Germaniei naziste și intrarea trupelor acesteia în România.” (p. 215). Un alt studiu de importanță deosebită, edificator chiar din titlu, este cel intitulat: Partidul Comunist Român—moștenitorul auten- tic al tradillllor luptei întregului popor pentru apărarea patriei semnat de Ilie Ceaușescu, in care este adusă în dezbatere o teză de mare actualitate, fundamentată riguros, cu discemămint în selectarea materialelor de referință folosite. Din multitudinea de în- vățăminte utile, ne vom referi doar la două ce ni se par foarte semnificative și eare au în mod evident amprenta persona- lității autorului, astfel: ,,în concepția comu- niștilor români lupta antlmllltaristă nu în- semna desființarea armatei permanente, cum s-a interpretat uneori, ci educarea revolu- ționară a ostașilor, atragerea lor alături de masele muncitoare în armată”, (p. 235) sau ,,Din studiul diferitelor documente ale epocii, se desprinde clar ideea că Partidul Comunist Român, de la Înființarea sa a elaborat tn mod științific, tn lumina tezelor revoluționare, bazat pe realitățile societății românești, con- cepția luptei tntegului popor In țara noastră pentru apărarea libertății șl independenței naționale a României” (p. 242). Cel de al doilea coordonator al volumului, Ștefan Lache, este prezent cu substanțialul studiu Lupta poporului român pentru liber- tate, independență și suveranitate națională în anii 1944—1941, unde, alături de Informații dense, aduce tn dezbatere importante pro- bleme politice ale perioadei, găsindu-le rezol- vări teoretice și practice, emițlnd formulări deosebit de adecvate pentru fiecare. Core- lația dintre factorii Interni și cei internațio- nali este făcută in baza unei bogate documen- tări, la obiect și tn conformitate cu realită- țile existente. Un studiu scurt dar consistent este semnat de Aron Petric sub titlul Unitatea de acțiune a clasei muncitoare—forța de bază a reoolufiei popular-democratlce. Înfăptuirea deplinei uni- tăți a mișcării muncitorești din România. Important prin tema aleasă, bine structurat, articolul conține concluzii șl aprecieri deose- bit de valoroase, dintre care cităm : ,.Făurirea partidului unic muncitoresc In România —una din primele țări In care s-a realizat unitatea ideologică, politică și organizatorică a clasei muncitoare — a reprezentat, astfel, corolarul firesc al unui îndelungat proces de maturizare a proletariatului, al luptei consecvente duse de Partidul Comunist Român pentru lichi- darea sciziunii, acțiune sprijinită de elemen- tele înaintate din rîndurile soclal-democra- țllor, de alți militanți ai mișcării muncito- rești” (p. 273) sau, referindu-se la aportul P.C.R. la îmbogățirea tezaurului concepției materialist istorice, autorul scrie: ,,Expe- riența dobîndită de partidul nostru în lupta pentru dezvoltarea unității de acțiune a proletariatului, iar apoi pentru înfăptuirea unității sale depline în cadrul unui singur partid precum șl în opera de făurire a unității moral-politice a întregului popor tn jurul clasei muncitoare, reprezintă nu numai o cucerire de mare preț a forțelor revoluțio- nare din țara noastră, cl, totodată, o contri- buție teoretică șl practică In rezolvarea pro- blemelor complexe pe care le ridică colabo- rarea diferitelor detașamente ale mișcării muncitorești, pe plan național șl Internațio- nal". (p. 274). Activitatea desfășurată de tineretul comu- nist pe multiple planuri, tn deosebi tn dome- niul politic și organizatoric, este expusă pe larg tn articolul Locul și rolul Uniunii Tineretului Comunist tn mișcarea revoluțio- nară din România, redactat Intr-o manieră ușor accesibilă cititorului, de către Gheorghe Sbtrnă. Folosind date și informații din istoria U.T.C., autorul se oprește asupra unor mo- mente principale, marctndu-le prin conside- rații proprii. O temă teoretică și practică de mare actu- alitate politică este cea abordată de Marin Voiculescu tn studiul Edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate—temelie a suve- ranității și independenței României, în care se aduc noi și importante elemente tn clari- ficarea și explicarea conceptului de societate socialistă multilateral dezvoltată, tn baza documentelor elaborate de ultimele con- grese ale partidului nostru și a scrierilor tovarășului Nicolae Ceaușescu. Sensuri contemporane ale independenței României se intitulează Interesantul eseu semnat de Titu Georgescu, tn care se îmbină strălucit bogata Informație Istorică șl stilul de rară frumusețe, cu care ne-a obișnuit autorul tn toate scrierile sale. Volumul se tnchele cu un valoros studiu de sinteză Intitulat Tradiții internaționaliste. Relațiile de colaborare șl solidaritate ale P.C.R., cu forțele revoluționare, progresiste șl antiim- perialiste din lumea tntreagă datorat specia- www.dacoromanica.ro 2210 RECENZn 4 listulul In problemă Traian Caraciuc, ca o apoteoză, bine gindită, a multor concluzii ale materialelor cuprinse in acest volum, concluzii legate de activitatea internaționalistă a par- tidului nostru. Meritul principal al autorului constă in faptul că in afara concretizării raporturilor internaționale ale partidului și statului, face o serie de explicații și comen- tarii utile asupra unor principii de bază ale acestor raporturi din perspectiva experienței istorice de pînă acum, cu învățăminte actuale și de viitor. Un exemplu convingător este și cel formulat astfel : „în concepția partidului nostru relațiile dintre țările socialiste, prin- cipiile care» definesc aceste relații nu pot fi identificate cu o „alianță centralizată”, lip- sită de personalitatea distinctă a fiecărei țări, ci dimpotrivă ele trebuie să contureze o formă superioară de unitate, o „unitate in diversi- tate”, fundamentată pe liberul consimțămînt, unitate făurită în interesul fiecărei țări șl a cauzei generale a socialismului ” (p. 343). Sumarul cărții, în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă, facilitează și lectorului străin posibilitatea de a lua cunoș- tință de studiile cuprinse în acest volum, în marea majoritate chiar prin formularea ti- tlului sugerînd conținutul lor, și cu toată varie- tatea temelor, are aspectul unui volum înche- gat, unitar, ca al unei adevărate cărți de istorie contemporană, în accepția de pînă acum a acestei periodizări. Cu toată strădania de a face o prezentare cît mai obiectivă a fiecărui studiu, sintem convinși că n-am reușit să cuprindem bogăția de idei sau să scoatem în evidență toate părțile semnificative, originale ale fiecăruia, lăsînd în seama lectorului să facă adevărata judecată de valoare. Nu putem însă să nu subliniem, importanța deosebită a acestei apariții editoriale, care, prin consi- derațiile de ordin teoretic și de practică a construcției socialiste, aduce un aport substan- țial la înarmarea ideologică și politică a spe- cialiștilor și o largă informare, de cea mai bună factură științifică, pentru toți iubitorii de istorie. în același timp trebuie să apreciem aportul tuturor semnatarilor la elucidarea cu îndrăs- neală, cu spirit de discernămînt și opinie combativă, a unor problenje sau evenimente de mare însemnătate istorică și politică, sem- nalarea cu francheță a unor erori ale perioadei interbelice care uneori au îngreunat desfășu- rarea unei activități eficiente în unele domenii, și mai presus de toate modul de abordare a luptei permanente și plină de abnegație a Par- tidului Comunist Român pentru apărarea democrației, a demnității, independenței și suveranității naționale, a celor mai scumpe idealuri ale popotului român. Toate considerentele de mal sus, avind în vedere și „fondul de aur” existent privitor la originalitatea și conținutul tezelor dc docto- rat susținute la Academia „Ștefan Gheorghiu”, precum și reușita acestui prim volum, ne îndreptățesc să sugerăm continuarea acestei valoroase inițiative și îmbogățirea tematicii viitoarelor volume și cu studii de istorie uni- versală. Editat în condiții grafice bune, de mare accesibilitate, volumul nu este scutit, din păcate, și de unele scăpări, mai ales de orto- grafie. La pagina 120, insurecția. .. din august 1945, la pagina 178 Ungaria hortislă în loc dc horthystă, ș.a. Considerăm necesar să subliniem cu satis- facție, preocuparea tot mai atentă și constantă a Editurii politice pentru tipărirea cărții de istorie, unul din cele mai reușite și conclu- dente exemple constituindu-1 prezentul volum. Gelcu Maksutovici * Istoria orașului Iași, voi. I, * * Edit. Junimea, 9 p. + 1 pl. 4- 103 fig. Iași, 1980, 6G8 + O lucrare atlt de necesară. Cum cerute au fost întotdeauna monografiile localită- ților și, cu precădere ale marilor orașe (Din păcate, lipsa unora dintre ele, se resimte acut). Cunoscuta carte datorată lui N. A. Bog- dan (Orașul lași, monografie istorică, ed. a Il-a, Iași, 1913), se dovedise, cu mai mult timp In urmă, a fi depășită. Recenta lucrare consacrată celui mai de seamă oraș din Mol- dova, la elaborarea căreia au conlucrat apreciați Istorici (redactori responsabili : Con- stantin Cihodaru și Gheorghe Platon) se dove- dește superioară din cel puțin trei puncte de vedere : a), concepție ; b). surse de informare ; c). metodă. Cîteva pagini de la început cuprind : Cuolnt înainte (p. 5 — 8), semnat de primarul municipiului Iași, Eugen Nechlfor, Intro- ducere (p. 9 — 12), întocmită de cel doi redac- tori responsabili, Condițiile geografice (p. 13 — 16), avînd ca autor pe C. Cihodaru, și, In fine, datele — și ele atît de importante, fără de care evoluția ulterioară a localității nu ar fl fost pe deplin Înțeleasă — înmănunchiate sub titlul Societatea omenească de pe terito- riul lașului înainte de formarea orașului (p. 17—39), autori fiind : C. Cihodaru, D. Ma- rin, M. Petrescu-Dîmbovița. Acest prim volum Înfățișează Istoria lașilor pină In anul 1864 șl este alcătuit din www.dacoromanica.ro 5 RECENZII 2211 două părți. Prima parte (p. 41 — 351) este intitulată și structurată astfel (notăm și autorul fiecărei probleme). Orașul Iași in epoca feudală. (C. Cihodaru, V. Neamțu), începuturile vieții orășenești (C. Cihodaru), A. Dezvoltarea orașului piuă la Jumătatea secolului al XVI-lea, (C. Cihodaru). întindere și aspect. Dezvoltarea economică și socială. Alte Îndeletniciri economice. Evenimente po- litice. Cultura și arta. B. Orașul Iași tn perioada feudalismului tirziu — ptnă la Jumătatea secolului al XVIII-lea. I. Stabilirea Capitalei Moldovei la Iași (V. Neamțu), II. Dezvol- tarea demografică și teritorială (C. Cihodaru). Populația. întinderea orașului, structură șl Înfățișare. III. Dezvoltarea economică. Mește- șugurile și comerțul (V. Neamțu). Economia agricolă (C. Cihodaru), Agricultura (C. Ciho- daru). IV. înstrăinarea hotarului orașului Iași (C. Cihodaru). V. Măsurt edilitare. Sa- lubritate. Construcții (C. Cihodaru). VI. Obligațiile orășenilor din Iași fafă de domnie. Administrata, justifia și fiscalitatea (C. Ciho- daru). VIL lașul, teatru al unor evenimente istorice mat importante tn perioada feudalis- mului tirziu. Mișcări și răscoale populare (C. Cihodaru). Perioada de la jumătatea seco- lului al XVI-lea pină la Începutul domniei lui Vasile Lupu. lașul In timpul domniei Iul Vasile Lupu. Capitala Moldovei In a doua jumătate a secolului al XVII-lea și la Înce- putul secolului al XVIII-lea. Orașul Iași In prima jumătate a regimului fanariot. VIII. Cultura tn perioada feudalismului tirziu (C. Ci- hodaru). 1. Dezvoltarea culturii la Iași tn a doua Jumătate a secolului al XVI-lea șt prima jumătate a secolului al XVII-lea. învăță- mintul. înființarea școlii domnești din Iași. Activitatea tipografică. Traduceri in limba română. Alte manifestări culturale. 2. lașul, centru cultural al Moldovei In a doua jumătate a secolului al XVII-lea și la Începutul seco- lului al XVIII-lea. învățămintul. Tipă- rituri. Traduceri In limba română. Istorio- grafia. 3. Dezvoltarea culturii tn Iași tn prima parte a epocii fanariote. învățămintul. Acti- vitatea tipografică. Traduceri In limba ro- mână. Biblioteci. Activitatea In domeniul istoriografiei. IX. Monumente istorice și de artă C. Cihodaru). Construcții civile. Monu- mente de artă religioasă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea șl din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Cuprinsul celei de a doua părți (p. 352 — 611) este următorul (menționăm și aici numele autorilor): orașul Iași fu epoca modernă (C. Cihodaru, V. Cristian, Gh. Platon, D. Rusu, M. Timofte). A. Orașul Iași din ultimele decenii ale secolului ai XVIII-lea pină Ia perioada regulamentară. I. întindere și aspect (C. Cihodaru), II. Populafia orașului (Gh. Platon). III. Dezvoltarea economică (C. Cihodaru). Meșteșugurile. Manufacturi. Comerțul. Piețe. Iarmaroace. Economia agrară. IV. Preocupări edilitare șt In legătură cu salu- britatea Orașului (C. Cihodaru). Distrugerea periodică a orașului; incendii. Alimentarea orașului cu apă. întreținerea ulițelor. Ilu- minatul. Medici. Spitale. Construcții. V. Mișcări șt frămlntări sociale șt politice de la sfirșitul secolului al XVIII-jea și la începutul secolului al XlX-lea (Gh. Platon). lașul In timpul revoluției de Ia 1821. B. Orașul Iași de la Regulamentul organic ptnă la organi- zarea municipalității. I. Orașul Iași tn pe- rioada regulamentară (D. Rusu). Ocupația rusească din 1828—1834. Organizarea admi- nistrativă și situația edilitar-urbanlstică. Dezvoltarea economică. Industria. Comerțul. II. Mișcări sociale șt politice anterioare revo- lutei de la 1848 (Gh. Platon). III. lașul In timpul revoluției de la 1848 (Gh. Platon). IV. lașul In timpul Unirii și a domniei tui Alexandru I. Cuza (M. Timofte). Dezvoltarea culturală a lașului din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea ptnă tn epoca Unirii (C. Cihodaru, V. Cristian). Cultura In ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea (C. Ciho- daru), Cultura in prima jumătate a secolului al XIX-lea (V. Cristian). Am redat Întocmai capitolele și subcapi- tolele spre a se înțelege că unele subiecte (vezi spre pildă, ultimul capitol privind dez- voltarea culturală) slnt fragmentate. Tot- odată, redarea in extenso a conținutului vrea să evidențieze și un merit deosebit al lucrării; anume, cuprinderea problematicii complexe pe care o reclamă trecutul atit de Însemnat al orașului Iași, nu simplist, ci atlt de profund, constituie — trebuie să recu- noaștem — un element fundamental In ju- decarea valorii cărții, element ce ne obligă, se Înțelege, la o apreciere pozitivă. In final, în afara concluziilor, întocmite de C. Cihodaru și Gh. Platon (p. 612—613), este prezentată și o bogată Bibliografie (lu- crări teoretice, izvoare, lucrări generale, lucrări speciale, p. 614—637); In continuare sint Înscrise următoarele: Indice, (onomastic și toponimic, alcătuit de C. Cihodaru, p. 639 — 668, pe care l-am fi dorit și de lucruri), Pres- curtări (p. 669), Cuprins (de ce aici și nu la sflrșit?), Planul orașului Iași tn sec. XVII, Figurile (de ce nu Începe, cum ar fl fost firesc, cu fig- 1?), Harta descoperirilor arheologice de pe teritoriul orașului Iași șt împrejurimile lut (care, inexplicabil, apare ultima) — Însoțite de lista lor. Unul din meritele cărții este acela al folosirii multor izvoare necunoscute (mal cu seamă diplomatice, de arhivă), alături de altele, bine știute, dar pină acum, nu toate, just interpretate. Asupra periodizării istoriei orașului Iași stabilită de autori (explicațiile punctului de 19 www.dacoromanica.ro 2212 RECENZII 6 Vedere slnt date In Introducere, p. 10—12), avem a face o observație. Noi considerăm că o dată cu reformele lui Constantin Mavro- cordat (mijlocul sec. al XVIII-lea, deci) și nu In ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea, putem vorbi, de inaugurarea unei noi epoci în istoria țării șl, se înțelege, a Iașilor, anume, cea modernă. Nu-1 nici cadrul, nu dispunem nici de spațiul necesar dezvoltării argumen- tației noastre. Prin reformele în sine s-a urmărit modernizarea instituțiilor româ- nești. S-a reușit, parțial, ce-i drept. Dar elementul fundamenta], determinant, care ne face să considerăm începutul epocii mo- deme, acum și nu altcind, fl constituie desființarea relațiilor de șerbie. (Ne exprimăm nedumerirea asupra referirii autorilor la starea de șerbie” a țărănimii în epoca mo- dernă, p. 389). Prezentarea evoluției orașului Iași, nu de sine stătător, nu în afara ansamblului, cadrului istoric românesc, merită a fi subli- niată în chip deosebit, ca una dintre reușitele lucrării. Dacă pentru epoca feudală sînt înscrise mai multe informații cu privire la legăturile (ce s-au dovedit permanente și complexe: comerț, mișcări de populație, cultură ș. a.) dintre orașul Iași și celelalte meleaguri românești (moldovene, muntene, transilvănene), apoi, pentru epoca modernă, cînd izvoarele istorice slnt mai bogate, cînd realitatea istorică este mai evidentă, datele înscrise aici apar insuficiente. Se păstrează, de regulă, o anumită pro- porție, un judicios raport între însemnătatea evenimentului sau fenomenului abordat, a importanței perioadei istorice descrise și spațiul acordat în economia lucrării. Ne îngăduim să menționăm, totuși, faptul că, unele momente, evenimente, fenomene, etape puteau fl mai bine conturate (ex.: Cucuteni, Ștefan cel Mare, Constantin Mavrocordat, 1848 — ca să folosim nume și date-simbol). Amplu șl -argumentat sint prezentate sub- capitolele: dezvoltarea economică, întinderea și aspectul orașului, problemele demogra- fice in diferite perioade istorice. Din păcate, pentru perioada feudalismului tlrziu, lipsesc unele date importante din dezvoltarea demo- grafică (socio-juridice, descrierea locuințelor) sau sînt reluate fără justificare unele aspecte demografice la capitolul consacrat dezvol- tării economice (p. 87—164). Mai restrlns descrise în prima parte a monografiei sint evenimentele politice (de pildă, participarea ieșenilor la faptele petrecute în afara capi- talei moldovene). Din epoca modernă, printre temele deosebit de bine tratate ni se pare a fi aceea intitulată Iașii In timpul revo- luției de la 1821 (p. 456 și urm.). Era de așteptat ca unor personalități ale vieții culturale românești legate de mediul ieșean prin ceea ce au creat (ex. Istoricilor — șl nu cronicarilor, cum greșit se apreciază — Grigore Ureche, p. 272—274, Miron Costin, p. 286—288, loan Neculce, p. 310), să li se consacre un număr sporit de pagini. Sau, dacă vreți, in același spațiu să le fi fost mai puternic reliefată personalitatea. Despre Di- mitrie Cantemir — intelectualul, ni se spune atit de puțin și nu acolo unde s-ar fi cuvenit mai întîi (caracterizarea se face la p. 236— 237 și nu în cadrul cap. Cultura, p. 275 — 289). Aici, în Iași, el a primit învățătură în primii ani ai tinereții, aici trebuie că a strins unele dintre datele informative, a făcut unele În- semnări și observații ce i-au servit ulterior la elaborarea propriu-zlsă a cunoscutelor sale opere; experiența sa, căpătată ca domn al țării se resimte șl in lucrările sale. Ori, știut este, toate acestea (culegerea de date, efec- tuarea unor însemnări, schițarea unor păreri) se integrează procesului complex de făurire a unei opere. Nu uităm că, domn fiind, la Iași, ajunge la maturizarea intelectuală. Dar nu numai pentru aceste motive trebuia să i se acorde savantului român un mai întins spațiu în lucrare. Referirile la toate aceste figuri remarcabile ale spiritualității românești sint risipite, neadunate și datorită structurii ce s-a dat capitolului consacrat culturii, pe probleme, de către autorii monografiei. In legătură cu acest capitol, noi credem că tn cadrul lui trebuia tratată și arta; ea nu-i un act de cultură?). Sintem de părere că se cuveneau citeva cuvinte învățămltului neinstituționalizat, ne- organizat, celui ce se realiza tn practica de zi cu zi, în diverse domenii de activitate. Căci instrucția și educația un s-au efectuat tn exclusivitate și mai întîi prin și tn școală. Înclinăm să acordăm un rol mai însemnat comerțului (inclusiv drumului comercial inter- național ce trecea prin Iași) în dezvoltarea orașului, decît cel pe care-1 acordă autorii (p. 58). In privința numărului persoanelor ce se ocupau direct și numai cu negoțul, se im- punea să se aibă în vedere și pe cei ce Învățau tainele negoțului, ajutoarele neguțătorilor, persoane care, de regulă, nu erau cuprinse în statisticile vremii. Deosebit de bine conturată de către autori este ideea trecerii de la Iașii — reședință domnească la Iașii — principală reședință dom- nească și, în fine, la Iașii — capitală a Mol- dovei. Faptul că lucrarea se adresează nu tn exclusivitate specialiștilor, ci unui cerc larg de cititori — a fost în intenția declarată a autorilor — nu s-a tradus printr-o diminuare a rigurozității științifice. www.dacoromanica.ro 7 RECENZII 2213 Deși la elaborarea Istoriei orașului Iași, au colaborat mai mulți istorici (un autor Întoc- mind unul sau mai multe capitole), faptul în sine nu se răsfringe in chip negativ asupra unității el, neexistind diferențe de stil supă- rătoare. Fraza este atrăgător construită, limpede, caldă, autorii monografiei dovedind și cu acest prilej cit de mult a Însemnat și Înseamnă pentru dînșii — Iașii. Că uncie fraze nu-s alese, constituie simple accidente (ex.: „Pentru Îngrijirea bolnavilor, nu existau medici; chiar dacă existau, erau puțini și pregătirea lor era Ia nivelul științei din acea vreme” — p. 186; „Amploarea și diversitatea luptei Împotriva autorității constituite — feu- dală, In esența sa — reflectă și pe acest plan, descompunerea vechiului regim” — p. 451; sau: „Documentul reliefează — faptul este important — că, dela reliefarea abuzurilor unor persoane, chiar adepții legalității, se ridicaseră la condamnarea sistemului” — p. 519). Dacă Înscriem in continuare unele mărunte greșeli (inclusiv pe cele tipografice) n-o facem cu intenția de a umbri calitățile reale ale monografiei ci, cu speranța că ele vor fi anulate intr-o eventuală nouă ediție sau că nu se vor repeta — ca idee — In voi. II (p. 46, nota 6 : lucrarea Călători străini prin (!) lările române, I, București, este tipărită in anul 19387; despre curtea domnească din Iași se afirmă la p. 58 că este menționată Intr-un document intern din 8 octombrie 1438, dar că datează probabil, de la finele scc. al XlV-lea, iar la p. 68 se notează că aceeași curte domnească datează, conform descoperirilor arheologice, de la Începutul sec. al XV-lca; la p. 62, nota 35, apare BRII In loc de DRH; Ia p. 95, nota 46 citim Arh. St. I. Iași; Moise Moghilă voievod nu putea emite un act In calitate de domn al Mol- dovei la data de 9 august 1639, cum se spune la p. 194—195; la p. 335, nota 74 se repetă trimiterile la Istoria artelor plastice din Ro- mânia, II, București, 1970, p. 107—108, 114 — 115, iar la p. 340, nota 95 se repetă trimi- terea la „Bul. Corn. Mon. Ist. Rom.", 1924; se Înscrie la p. 337 anul 1842 ca moment al Încheierii pictării celei mai de seamă ctitorii din Iași a lui Vasile vodă, Trei Ierarhi; titlul Dezvoltarea culturală a lașului In secolul al VUI-lea, pentru epoca modernă, repetat la Începutul fiecărei pagini, de la nr. 571 Ia nr. 671; se Înscrie cu majuscule la p.455, nota 13 Op. cit., sau la p. 355, nota 17 Bresle- lor; in schimb cu 'inițială minusculă este Înscris cuvîntul moldovei, la p. 353, nota 2). Modul de a-i cita pe unii autori sau operele lor nu e unitar și economicos făcut; de pildă, se citează repetat, astfel: Ștefan Olteanu și Constantin Șerban, Meșteșugurile tn Țara Românească șl Moldova In evul mediu, Bucu- rești, 1969, fără ca In continuare să se Înscrie simplu, firesc: op. cit. (ex. p. 372, nota 3, p. 389, nota 1, p. 497. nota 103); vezi In același sens și Andreas Wolf, Reitrăge zu einer statistisch — historischen Beschreibung des Fllrstcnthums Moldau, Sibiu, 1805, la p. 361, nota 26, p. 408, nota 74, p. 445, nota 67; AMlklnson, An account of the principalittes of Walachia and Moldavia, Londra, 1820, la p. 366, nota 45, p. 409, nota 75; Ecate- rina Negruți-Munteanu, Date privtnd structura demografică a tlrgurilor și orașelor moldove- nești la 1832, In populație șt societate ..., la p. 380, nota 31, p. 422 nota 130 (ce-i drept, de data aceasta asemănarea nu-i perfectă); I. Bogdan, O scrisoare din 1673 a mitropolitului Dosoftei, In „An. Ac. Rom”. MSI., s. II, t. XXXIV, la p. 270, nota 46, p. 281, nota 90. Și alte prescurtări ar fi fost binevenite (vezi p. 35, nota 12, p. 168 nota 16 ș.a.) Inadvertențe aflăm și in privința ediției istoriei lui J. L. Carra (p. 357, nota 19 și p. 434 nota 19). Lista bibliografică putea cuprinde și abre- vieri. In aceeași listă se observă și unele omi- siuni (ex. amintitul studiu al Ecaterinei Ne- gruț-Munteanu, citat totuși în note). Printre cei care au contribuit la realizarea cărții nu-i uităm pe: Elena Chiriac (redactor), Mihai Bujdei (tehnoredactor), Genoveva Geor- gescu (autoarea coperții), Liviu Rusu (autorul fotografiilor) și, uu în cele din urmă, pe tipo- grafii ieșeni. Autorii Înșiși — și nu avem motive să refuzăm subscrierea — „nu consideră rezul- tatul actual al eforturilor lor ca un punct final al cercetărilor; dimpotrivă, au convin- gerea că acesta poate reprezenta o bază de plecare pentru realizarea unor investigații mai profunde.în istoria" lașilor (p. 12). Desigur, față de meritele lucrării Istoria orașului Iași neajunsurile ei nu-s precum- pănitoare. Ea scoate in evidență rolul imens pe care această străveche așezare românească l-a avut tn istoria noastră națională. Lucrarea rămîne, prin primul său volum, o realizare incontestabilă, contribuind — și nu oarecum — la îmbogățirea istoriografiei românești. Alexandru Llgor www.dacoromanica.ro 34 2214 RECENZII 8 # + Relații internaționale în perioada interbelică. Studii, Edit. politică, București, 1980, 338 p. Istoria relațiilor internaționale dintre cele două conflagrații mondiale nu s-a bucurat, din felurite motive, de atenția cuvenită din partea istoriografiei noastre contemporane. O reținere nejustificată, o timiditate inexpli- cabilă s-a vădit în rarele încercări de tratare a unor probleme ale istoriei universale care nu erau în conexiune directă cu situația Ro- mâniei. Iată de ce, dintr-un început, ținem să subliniem lăudabila inițiativă a unor cadre didactice de la catedra de istorie uni- versală a Facultății de istorie-filozofie a Uni- versității din București ♦ care, în colaborare cu Editura politică, pun la dispoziția specia- liștilor și a iubitorilor de istorie, un număr de cinci importante studii asupra unor aspecte ale vieții internaționale din frămintata pe- rioadă interbelică. Apreciat cercetător al relațiilor interna- ționale ale României în epoca modernă, Gb. N. Căzan abordează prin studiul inti- tulat Problemele Orientului apropiat de la războiul mondial la conferința de pace de la Lausanne (1914—1923), o problematică inte- resantă care, prin multe din implicațiile sale, își menține o extremă actualitate în anii noștri. Începînd prin a analiza situația Im- periului otoman la începutul secolului al XX-lea, autorul apreciază cu justețe că acesta „era un stat înapoiat, cu un regim despotic” în care „domnea bunul plac al sultanului și al dregătorilor centrali și locali” (p. 9), Constituția din 1876 răminind literă moartă *. Toate acestea au determinat naș- terea unei opoziții burghezo-revoluționare 2, ai cărei exponenți și conducători au fost cu- noscuți sub numele generic de „junii turci” și al cărei scop era regenerarea putredului edificiu otoman prin transformarea Imperiului absolutist într-un stat burghez modem, în- depărtarea dominației marilor puteri, întă- rirea pozițiilor burgheziei naționale etc. Iz- bînda revoluției burgheze din 1908 a adus la putere „comitetul „Unitate și progres”, partid politic al burgheziei naționale în ♦ Gh. N. Căzan, Ema Nastovici, N. Z. Lupu, Zamfir Zorin, Constantin Bușe și Alexandru Vianu. 1 Mustafa AU Mehmed, Istoria turcilor, Edit. științifică șl enciclopedică. București, 1976, p. 353-354 2 Ion Calafeteanu, Turcia, în volumul Afirmarea statelor naționale independente uni- tare tn centrul șl sud-estul Europei. 1821 — 1923, voi. I, Edit. Academiei, București, 1979, p. 231. care intrau ofițeri, intelectuali, demnitari și funcționari, moșieri și alte categorii sociale” (p. 10). Cu toate schimbările intervenite în conducerea statului otoman, la începutul pri- mului război mondial, situația țării era dintre cele mai grele. Imense datorii grevau asupra finanțelor și independenței edificiului statal otoman. Spre exemplificare vom aminti că Franța, care deținea 62,9 °0, șl Anglia, 22,3 °0, din obUgațiUe „Direcției datoriilor de stat otomane”3, controlau cea mal mare parte a vieții economice turcești. Odată cu izbuc- nirea războiului mondial și alăturarea, după un timp, a Imperiului otoman la Puterile Centrale4 *, condițiile de existență ale maselor populare s-au înrăutățit simțitor. „In afară de impozite și obligații excepționale, care răpeau țăranilor două treimi din venitul anual în folosul moșierilor și statului, puterile „prietene”, Germania și Austro-Ungaria je- fuiau țărănimea turcă prin Direcția centrala de achiziții, care achiziționa produsele agricole la prețuri impuse de ele”, subliniază Gh. N. Căzan (p. 11). în continuare (p. 12 14) autorul trece în revistă agravarea continuă a situației interne din Imperiul otoman, atît pe plan economic, cît și politic. în acest context „guvernanții otomani au instituit un regim terorist față de populația musulmană iar împotriva armenilor s-a practicat o politică de exterminare în masă”. De asemenea, au fost luate aspre măsuri pentru controlul teritoriilor locuite de arabi (p. 13). Această situație, alături de dorința arabilor de liber- tate națională6, a determinat izbucnirea 2 M. S. Lazarev, Politica imperialistă a Antantei tn posesiunile arabe ale Turciei In anii 1914—1918, în „Analele româno-sovie- tice”, Istorie, 2/1959, p. 29 4 Pentru împrejurările intrării Imperiului otoman tn război alături de Germania și Aus- tro-Ungaria — episodul vaselor „Goeben” și „Breslau” —, vezi la Barbara W . Tuchman, Tunurile din august, Edit. politică. București, 1970, p. 179-208. 6 Pentru situația din anii premergători războiului, trebuie să amintim că alături de organizațiile secrete care acționau in majo- ritatea țărilor arabe supuse turcilor, în marile capitale ale lumii luaseră ființă societăți asemănătoare, în scopul familiarizării opiniei publice mondiale cu țelurile mișcării naționale arabe. La Paris s-a înființat în septembrie 1908 „Frăția arabă osmană” care își propunea să lupte pentru apărarea Constituției oto- mane, pentru egalitate și bunăstarea poporului www.dacoromanica.ro 9 RECENZII 2215 marii răscoale arabe din iunie 1916, tn Hed- jaz, inima Peninsulei Arabice, sub conducerea lui Hussein ibn AU, șeriful de la Mecca șl al fiului său Fayțal (p. 13—14)8. în continuare, autorul analizează numeroasele acorduri de Împărțire a Imperiului otoman, încheiate Intre țările Antantei in anii războiului (p. 14—18). Acordind, pe bună dreptate, un loc principal acordului anglo-francez, cunoscut sub numele de „Sykes-Plcot” — care era in totală contradicție cu acordul anglo-arab, cunoscut sub numele de „Hussein — Mac Mahon” 6bis— Gh. N. Căzan nu trece cu vederea rapacitatea celorlalți parteneri al Antantei In Însușirea „moștenirii" otomane. Foarte importantă ni se pare mențiunea că rastumarea țarismului a împiedicat, cel puțin dintr-o parte, realizarea acestor planuri. în apelul Consiliului Comisarilor Poporului din RSFSR „Către toți oamenii muncii musul- mani din Rusia șl Orient” se spunea: „Noi declarăm că tratatele secrete Încheiate de țarul răsturnat privind acapararea Constantl- nopolului, confirmate șl de Kerenskl, care a fost răsturnat, sint ... desfăcute șl anu- late" (cf. p. 18). Amintind despre înfrlngerea Imperiului otoman, abordată cu competență de autor (p. 19 — 23), ne vom opri asupra discuțiilor purtate in „problema otomană” la Conferința de pace de la Paris. Problema teritoriului Imperiului otoman a fost abordată in principalul for decizional al conferinței. Consiliul celor Patru. Chiar teritoriul național turc, Anatolia, a constituit subiectul a nume- roase runde de convorbiri. S-au emis rind pe rînd mai multe Idei șl variante de împărțire, toate sub forma mandatului7. Detalii asupra arab, menținindu-și însă credința în sultan, între 1913 șl 1914 acționa la Beirut societatea secretă „Junii arabi", in vederea constituirii unui stat arab independent etc. 6 vezi mai pe larg, la J. P. Alem, Le Proche-Orient Arabe, Paris, 1970, p. 10 și urm. sbls Ibidem 1 în condițiile victoriei Marii Revoluții Socialiste din Octombrie care a făcut posibilă apariția Decretului asupra Păcii, precum șl a publicării celor „14 puncte” ale președin- telui SUA, W. Wilson, nu mal era posibilă o anexare deplină a teritoriilor celor învinși, fără riscul demascării și discreditării în fața întregii lumi. în decembrie 1918 apărea la Londra o lucrare intitulată The League of Nations: a practicai suggestion, al cărei autor, generalul Smuts, reprezentantul Africii de Sud la Conferința de Pace, releva Ideea do- minantă că nu trebuie făcută nici o anexare de noi teritorii, că popoarele care au fost stăpinite de puterile învinse vor decide singure forma de guvernămînt sub care vor trăi; a ceea ce just definește autorul drept „tlr- guială pe seama împărțirii și nu a menținerii Turciei” (p. 26) se găsesc în stenogramele luate de Ia dezbateri de ofițerul francez Paul Mantoux, citate de altfel de autor, așa că nu vom mai insista. Remarcăm însă atenția lui Gh. N. Căzan în a prezenta extrema com- plexitate a contradicțiilor dintre Învingători în ceea ce privește nu moștenirea extra- turcească a Imperiului otoman ci, mai ales, teritoriul național turc (p. 25—34). Despre tratatul de pace de la Sfevres, semnat la 10 august 1920, între statele aliate și asociate și „guvernul" de la Constanti- nopol — tratat netradus niciodată în prac- tică, Gh. N. Căzan remarcă cu îndreptățire că prin acest act.,, nu numai Imperiul otoman ci și cel turc erau desființate, căci „suvera- nitatea” sultanului se menținea formal asupra Constantinopolului, ocupat de puterile im- perialiste și asupra unei zone din Anatolia Centrală” (p. 33—34). O problemă mal puțin abordată In Istoriografia noastră își găsește un loc meritat — poate cam restrîns — în studiul lui Gb. N. Căzan. Este vorba de „sistemul mandatelor” asupra țărilor arabe din Orientul Apropiat și Mijlociu, problemă care, prin Implicațiile sale — și nu vedem aici nici o exagerare — șl-a întins urmările pînă în timpurile cele mal recente. Determinat, cum am mai arătat, de situația intervenită la sfîrșitul primului război mondial dar și de promisiunile unora din membrii Antantei, ale Angliei mal ales, de a veni In întîmpinarea aspirațiilor naționale ale poporului evreu, risipit in lume, spre o patrie a sa, sistemul mandatelor in Orientul Apropiat trebuia să constituie baza principală a menținerii influ- enței statelor occidentale In regiune. Schițind episodul atribuirii mandatelor asupra Pales- tinei și Mesopotamiel (Irak), Angliei, asupra Siriei și Libanului, Franței, Gh. N. Căzan arată în concluzia prezentării acestei pro- bleme că „speranțele de făurire a unui singur Ideea cu adevărat nouă era cea după care viitoarea Ligă a Națiunilor va fl legatara fostelor puteri stăpînltoare, iar aceasta va delega autoritatea sa unui mandatar (So- ciâtâ des Natlons Le systeme des mandais, Genăve, 1945,'p. 16—17). Era pentru prima dată cînd acest termen, transpus din dreptul privat englez în dreptul internațional public, apare în relațiile dintre state. Sistemul man- datelor șl-a găsit un sprijinitor fervent în președintele Statelor Unite căci reprezenta, cum nota un apropiat colaborator al său, secretarul de stat, Robert Lansing, „ideea de supraveghere internațională, în mod special dragă președintelui, Ideea al cărei avocat s-a făcut" (vezi în Les Memotres de Robert Lan- sing, Paris, 1925, p. 125). www.dacoromanica.ro 2216 RHCENZH io stat arab independent în Orientul Apropiat și Mijlociu nu s-au realizat. Iar popoarele, arabe au trebuit să lupte încă un pătrar de veac pînă la înlăturarea dominației imperialiste străine" (p. 38). Trebuie Insă să subliniem, referitor la mandatele de categoria „A”, ana- lizate aici de Gh. N. Căzan, că popoarele supuse acestor mandate nu erau nici pe departe ,,incapabile de a se conduce ele însele” chiar in ,.condițiile deosebit de grele ale lumii mo- deme”, cum stipula articolul 22 din Pactul Societății Națiunilor. Se poate afirma, cu credința că nu greșim, că mandatele nu au fost altceva decit niște protectorate și că, cum remarca un contemporan, ,.altruismul aparent al sistemului trebuie să facă jocul dorințelor materiale și egoiste ale puterilor mandatare” ’. De un loc meritat în economia lucrării se bucură problema luptei naționale a poporu- lui turc, pentru salvarea șl renașterea patriei, relevarea locului și rolului Iul Mustafa Kemal în îndeplinirea acestor deziderate. In fața pericolului determinat de faptul că, la sfir- șitul războiului, trupele puterilor imperia- liste au ocupat o parte însemnată a teritoriului Turciei europene și asiatice" (p. 39) din sinul poporului turc a luat naștere o amplă „miș- care de rezistență populară” care a luat curînd caracterul unui război de eliberare națională. Cu justețe, Gh. N. Căzan subli- niază că „In războiul de independență țără- nimea a oferit cele mai însemnate forțe umane și materiale, dar forța conducătoare a fost burghezia națională aliată cu moșierimea li- berală și unii reprezentanți ai clerului mu- sulman ... (și) ... forța organizatorică prin- cipală a revoluției burghezo-democratlce și a războiului de independență au constituit-o ofițerii” (ibid.). In fruntea efortului național s-a găsit cel care a fost „inspiratorul și con- ducătorul luptei pentru salvarea ființei na- ționale a poporului turc”, generalul Mustafa Kemal Pașa, eminent conducător politic șl comandant militar. Confruntat cu masiva intervenție imperialistă, la care s-a adăugat curînd invazia militară greacă susținută de „mărețe” vise bizantine, cu încercările reac- țiunii constantinopolitane ce căuta — chiar cu prețul trădării naționale — să-și păstreze intacte privilegiile, poporul turc și-a întors speranțele către noile organe ale puterii ce se făureau în Anatolia Centrală sub conducerea directă a lui Mustafa Kemal. Ultima parte a lucrării Gh. N. Căzan o dedică prezentării conferinței de la Lausanne care a rezolvat 8 vezi tn același sens, la Radu Meitani, Istoria diplomatică și a relafiunilor interna- ționale de la 1910 la 1930, București, 1942, p. 236 8 R. Lansing, op. cil., p. 127 problema noului tratat de pace cu Turcia republicană și a stabilit un nou regim inter- național al strimtorllor. în felul acesta „răz- boiul de independență și eliberare națională al poporului turc din anii 1919 — 1922 se încheia victorios” (p. 63—64), deschizînd calea spre „era” reformelor lui Atatiirk, cum subliniază în finalul valorosului său studiu Gh. N. Căzan. Ne permitem să amintim cîteva inadver- tențe, inclusiv erori de tipar, în alcătuirea notelor și trimiterilor bibliografice; autorul lucrării L’Ilalie et la Palestine se numește Silvio Minerbi și nu Minebsi, cum apare la nota 64; culegerea de documente Les dili- berations du Conseil des Quatres a fost rea- lizată de căpitanul Paul Mantoux — citată așa cum este, la notele 65, 71 și următoarele, pare a fi anonimă; la nota 67, citim: S. P. Cosrnin, op. cit., p. 392, pentru ca abia la nota 69 să aflăm titlul lucrării respective, anume: Dossier secrels de la Triple Entente, Grece 1914—1922, Paris, 1969; titlul corect al traducerii în limba franceză a amintirilor secretarului dc stat al SUA, din anii războ- iului, este Les Memoires de Bobert Lansing, Payot, Paris, 1925 și nu R. Lansing, Me- moirs, cum apare scris la nota 104. Ema Nastovici, amplificind o scrie dc preocupări mai vechi10, supune atenției cititorilor studiul intitulat Unele implica[ii ale problemei reparațiilor germane in anii 1919—1924. Cu justețe, autoarea remarcă faptul că „printre problemele care au con- stituit obiectul unor aprige înfruntări între reprezentanții marilor puteri învingătoare la Conferința de Pace de la Paris, problema reparațiilor germane a ocupat, alături de problemele granițelor apusene ale Germaniei și Saarului, locul principal în dezbateri’’ (p. 79). Este, și acesta, un mod dc a avertiza pc cititor asupra complexității și amplorii problemei reparațiilor germane, a felului în care aceasta a amplificat contradicțiile dintre învingători, pină în măsura In care Georges Clemenceanu întrebat despre desfă- șurarea lucrărilor — pc această temă la Conferința de Pace, declara cu nota sa spe- cifică de umor brutal: „Admirablement, nous etions en desacord sur tout"11. în fond, un aspect esențial al problemei reparațiilor, a constituit, cum bine sesizează Ema Nasto- vici (p. 81) încercarea puterilor învingătoare de a arunca întreaga responsabilitate pentru declanșarea războiului pc umerii Germanici, 10 Ema Nastovici, Implicații economice și politice ale crizet reparațiilor din anul 1923, în , .Revista de istorie”, tom. 30, nr. 9, 1977, p. 1607-1684 11 apud Emillan Bold, De la Versatlles la Lausanne (1919 — 1032), Edit. Junimea, Iași, 1976, p. XXII www.dacoromaiiica.ro 11 RECENZII 2217 absolvindu-se pe sine de orice răspundere11. După ce trece în revistă lucrările Conferinței de Pace în privința reparațiilor, finalizate prin art. 231 — 249 din Tratatul cu Germa- nia, autoarea afirmă următorul punct de vedere, căruia ne raliem pe deplin : ,,rezol- varea parțială a problemei reparațiilor ger- mane in Conferința de Pace de la Paris, a făcut ca ea să rămină obiectul principal al disputelor dintre Învingători, pe de o parte și învinși, pe de altă parte, o perioadă ce s-a intins pînă în ajunul prăbușirii Repu- blicii de la Weimar. Ea și-a pus amprenta pe evolufia relațiilor Internationale mulți ani după încheierea războiului, prooocind mo- mente de criză cu grave consecințe” (p. 84) /subl. ns./. In continuare, studiul anali- zează evoluția problemei reparațiilor ger- mane in anii imediat următori încheierii păcii. In cadrul conferințelor interaliate de la Paris (1920), San Remo (1920), Spa (1920), din nou Paris (ianuarie 1921), problema fixării cuantumului general și a anuităților a rămas nerezolvată. Abia in cadrul conferinței de la Londra (martie — mai 1921) s-a ajuns la un „acord”. Ger- mania a fost obligată la plata unei sume de 132 miliarde mărci aur. Anual trebuia să achite, in produse sau devize convertibile, două miliarde mărci aur, la care se adăuga un echivalent a 26% din totalul exporturilor sale12 13. Hotărirea avea un caracter ultimativ (p. 95). Evoluția situației interne din Ger- mania — haosul economic tot mai profund, relativa instabilitate guvernamentală core- lată cu presiunile grupărilor extremiste de dreapta — a determinat treptat imposibili- tatea acesteia de a-și onora obligațiile. In aceste condiții, arată E. Nastovici, „a înce- put un nou capitol în problema reparațiilor, în relațiile dintre învingători și învinși, cunoscut în istoria relațiilor internaționale sub numele de „criza Ruhrului” (p. 104). Autoarea studiului prezentat în aceste rinduri, analizează amplu etapele ocupației franco- bclgiene, atitudinea celorlalte state, opoziția poporului german față de această gravă imixtiune și atingere a suveranității sale și, tn final, eșecul acestei întreprinderi. Studiul lui E. Nastovici se încheie prin a aminti 12 Tratatul de pace de la Versailles dădea acestui punct de vedere întreaga greutate a unui act politico-juridic internațional, unanim recunoscut: (art. 231: „... Germania recunoaște, că Germania și aliații săi sînt răspunzători etc., etc. — cf.: A. Vianu, Z. Zamfir, C. Bușe, Gh. Bădescu, Relații internaționale In acte și documente, I, (1917— 1939), Edit. didactică și pedagogică, Bucu- rești, 1974, doc. nr. 5, p. 31 13 vezi și Emiliari Bold, op. cit., p. 17 despre lucrările conferinței interaliate de la Londra, din 1924, care a dus la ordinea zilei planul Dawes de reglementare a datoriilor germane. Nu putem decit să ne exprimăm regretul pentru faptul că în cuprinsul acestui reușit studiu nu și-a găsit un loc mai adecvat situația României în amplul context al proble- mei reparațiilor germane și pentru nefolosirea materialelor publicate în volumul de Dis- cursuri al lui Nicolae Titulescu, respectiv cel înregistrat de autorul selecției amintite — R. Deutsch — sub numărul de ordine 13, care cuprinde declarația din 19 martie 1923 cu privire la reparațiile de război și cel de la nr. 14, unde apare cu claritate poziția României în problema generală a reparații- lor — memoriu prezentat de Nicolae Titulescu în a treia ședință plenară a amintitei con- ferințe de la Londra (28 iulie 1924). Mici erori, între care unele probabil de tipar, le sesizăm la nota 6 (titlul lucrării); 7 (numele autorului); nota 12 (prenumele autorului lucrării citate). Aceste minore observații, evident, nu umbresc cu nimic semnifica- ția și valoarea acestui merituos studiu. N. Z. Lupu abordează prin studiul inti- tulat Conflictul italo - etiopian și problema nerecunoașterii achizițiilor teritoriale obfinute prin forță, o problemă larg dezbătută în istoriografia internațională14, chestiune care a preocupat pe majoritatea analiștilor perio- dei interbelice. Dintr-un început trebuie să menționăm că s-ar fi resimțit necesitatea prezentării unor antecedente ale conflictului italo-etio- pian, care, chiar dacă nu ar fi investigat situația pînă în ultima parte a veacului trecut cu episodul Adua (1896), ar fi fost necesar să aducă in discuție coordonatele acestui conflict, cel puțin din momentul instaurării fascismului la cîrma Italiei. Veni- rea lui Mussolini la putere ,,a însemnat în politica externă a Italiei începutul unei etape noi, caracterizată prin accentuarea tendin- țelor de expansiune imperialistă”15, „ducele” afirmind în repetate rinduri „vocația colo- nială” a Italiei. In condiții — a căror ana- liză nu-și are locul în aceste rinduri — spe- cifice, determinate, parțial, și de configurația geopolitică a continentului negru, privirile expansionismului colonial italian s-au ațin- 14 vezi, spre exemplu, Nicolae Dascălii și Patricia Eggleson, Războiul Italo-etlopian (1935 — 1936) tn istoriografia universală, în „Revista de istorie”, tom. 31, nr. 10, 1978 15 N. Z. Lupu, Etiopia — obiectiv impor- tant al politicii de expansiune colonială a fascismului italian, în „Analele universității București”, Istorie, Anul XXII, nr. 1, 1973, p. 159 www.dacoromanica.ro 2218 RECENZII 12 tit asupra Etiopiei care, prin poziția sa geo- grafică — de adevărată răscruce în Africa răsăriteană — și prin independența sa politică — deci aparent celelalte puteri occidentale nu apăreau afectate, se profila drept prada ideală pentru un agresor rapace și decis la acțiune. Războiul italo-etiopian început la 3 octombrie 1935 s-a încheiat, formal, prin ocuparea capitalei Etiopiei, Addis Abeba, la 5 mai 1936 și prin proclamarea imperiului la 9 mai același an. Așa cum arată N. Z. Lupu în Începutul studiului său , .anexarea Etio- piei a dat o nouă și puternică lovitură prin- cipiilor Pactului Societății Națiunilor, secu- rității colective, accentuind și mai mult atitudinea tolerantă față de agresor a unor cercuri conducătoare din Franța și Marea Britanie, cele britanice dind de astă dată dovadă chiar de un anumit zel in lichidarea cit mai grabnică a urmărilor politicii de sanc- țiuni împotriva Italiei fasciste a cărei ini- țiere și-o arogaseră" (p. 131). Situația inter- națională prezenta, Intr-adevăr, accente deo- sebit de grave in acel an 1936, determinate de evenimente ca: denunțarea tratatului de la Locarno și intrarea trupelor hitleriste in Renania (martie), rebeliunea fascistă din Spania începută în iulie și urmată de inter- venția germanoitaliană împotriva Republicii Spaniole, constituirea ,^\xei Roma-Berlin" (octombrie), semnarea pactului anticomintern dintre Germania și Japonia (noiembrie)le. Iată de ce ,,actul samavolnic al Italiei fas- ciste de anexare a unui stat independent, membru al Societății Națiunilor ... a pro- vocat derută și descurajare în rîndurile membrilor Ligii ... (p. 132). După ce arată că în cadrul Ligii existau, încă din momentul încheierii victorioase a agresiunii italiene, „simptome neîndoielnice ale unei evoluții care va duce in numai cîteva săptămini la abandonarea sancțiunilor (Împotriva Ita- liei) a căror adoptare în octombrie 1935 tre- zise atltea speranțe in rîndurile susținăto- rilor fideli ai Pactului Societății Națiunilor" (p. 134), N. Z. Lupu procedează, pe baza unui material documentar de primă mină — arhivele Societății Națiunilor și publicațiile oficiale ale instituției geneveze — la o amplă trecere in revistă, susținută de o convingă- oare analiză, a etapelor care au dus, treptat la abandonarea unora din principiile cru- ciale ale Pactului și, implicit, la recunoaște- rea faptului împlinit, dind astfel o primă de încurajare oricărui agresor. In primul rînd, răspunderea pentru această atitudine capitu- lardă a revenit principalelor puteri occiden- tale, Marca Britanie și Franța, căci ,,conci- liatorii" ce se aflau la cirmă la Londra și w Marea conflagrație a secolului XX, ed. a Il-a, Edit. politică, București, 1974, p. 26 Paris erau spre apogeul nefastei lor politici. Evenimentele au evoluat dc așa manieră, incit in mai 1938 — doi ani de la înfrîngerea Etiopiei, Consiliul Ligii a hotărît ca membrii Societății Națiunilor să aibe libertatea de a proceda conform intereselor particulare, în stabilirea poziției față de anexarea Etiopiei de către Italia. In aceste condiții devine per- fect justificată aprecierea pe care o formu- lează N. Z. Lupu în concluzia studiului său : „prin hotărîrea adoptată la 12 mai 1938, Consiliul Societății Națiunilor punea capăt dramaticelor dezbateri prilejuite de agresiu- nea Italiei împotriva Etiopiei. Frazele, oricît de meșteșugite ar fi fost, nu puteau disimula înfrîngerea Ligii, dezarmată și paralizată în fața agresorului, prin politica marilor puteri occidentale, cuprinse de iluzia că-și vor putea menține pozițiile și apărea interesele prin înțelegere și concesii reciproce cu agre- sorii. Consecințele nu vor intirzia să se arate" (p. 165). Studiul elaborat de Zamfir Zorin, Socie- tatea națiunilor și agresiunea japonezi in China de nord-Esi, aduce in discuție aspecte legate de pregătirea și începutul materializării amplului plan dc expansiune in Asia și Paci- fic, elaborat de militariștii japonezi începind din deceniul trei a] secolului nostru. Autorul face, la început, o trecere în revistă a situa- ției Chinei după anul 1911, an in care monar- hia a fost răsturnată și instaurată republica (p. 174—178). Se apreciază că „un moment decisiv pentru viitorul Chinei a fost crearea, la începutul lunii iulie 1921, a Partidului Comunist Chinez” (p. 176). Cu atit mai mult a crescut rolul P. C. Chinez în condițiile în care „burghezia națională chineză, rupind frontul unit de luptă împotriva feudalismului și imperialismului (in 1927), a trădat, dove- dindu-și astfel incapacitatea de a duce revo- luția pină la victoria finală". Iată dar, că ,,in aceste împrejurări misiunea istorică de dezvoltare a revoluției chineze pină la dobin- direa izbîndei depline a revenit proletaria- tului chinez, condus de partidul său revolu- ționar” (p. 177). în continuarea studiului sau Zamfir Zorin analizează aspecte ale politicii expansioniste, imperialiste dusă de Japonia față de China, înainte de primul război mondial, în timpul acestuia și In primii ani postbelici. Instalarea la conducerea politicii japo- neze, după război a exponenților celor mai agresive cercuri militariste nipone, a accen- tuat tendințele expansioniste vis ă vis de China. Fundamentarea teoretică a acestorl țeluri este cuprinsă in faimosul „memoran- dum Tanaka" (1927). Documentul stabilea cu precizie etapele ce trebuiau parcurse pentru instaurarea dominației japoneze în China, Asia și Pacific. în fruntea obiectivelor se afla Manciuria. Agresiunea niponă asupra www.dacoromanica.ro 13 RECENZII 2219 Chinei de nord-est, începută spre sfirșitul anului 1931, s-a desfășurat du rapiditate și cu succes, una din cauzele esențiale fiind ,,lipsa de unitate politică a Chinei, ceea ce a împiedicat unirea tuturor forțelor poporului chinez într-un front unic împotriva agresiunii" (p. 183). Lumea se găsea în fața unei situa- ții critice ce putea genera un precedent periculos pentru pacea și stabilitatea ome- nirii. în paginile următoare ale studiului său (p. 184 — 215), Z. Zorin analizează reacția Societății Națiunilor în fața acestui flagrant caz de agresiune, punctind cu măies- trie ambiguitatea atitudinii forului de la Geneva. Sint elocvente in acest sens rezo- luțiile Ligii Națiunilor din 19 ianuarie, 4 și 11 martie (p. 195 — 199), care „fără a con- damna cu fermitate agresiunea japoneză” urmăreau implicarea principalelor puteri occi- dentale în rezolvarea situației ivite în China (p. 197). Partea finală a masivului său studiu Z. Zorin o dedică prezentării activității comi- siei de studiu a Societății Națiunilor, creată în decembrie 1931, în scopul studierii situa- ției la fața locului, pusă sub președenția lui E. G. B. Lytton (p. 206 — 215). Despre raportul acestei comisii alcătuita din repre- zentanții Marii Britanii, Italiei, Franței, Germaniei și Statelor Unite — iată deci, că deși S.U.A. nu făceau parte din Liga Națiunilor, nu ezitau, cînd interesele le-o cereau, să-și spună cu multă hotărire cuvin- tul în problemele internaționale — dat publi- cității la 2 octombrie 1932, Z. Zorin afirmă cu justețe că „tonul conciliant, moderat, care a caracterizat nu numai raportul comi- siei de studiu, dar în cea mai mare parte și dezbaterile din cadrul Adunării Ligii Națiu- nilor, n-a determinat pe militariștii niponi să renunțe la politica lor expansionistă, dimpotrivă, l-a Încurajat” (p. 215). în încheierea acestei analize, autorul formulează următoarea concluzie, căreia ne raliem Integral : „în Extremul Orient a apă- rut la începutul deceniului al patrulea al veacului nostru primul focar primejdios de răz- boi. Agresiunea japoneză asupra Chinei de nord-est a fost unul din cele mal dramatice episoade ale istoriei interbelice a umanității. Politica imperialistă de dominație și asuprire a altor popoare, de reîmpărțire a lumii în sfere de influență lua odată cu aceasta un curs extrem de primejdios” (p. 224). Doi apreciați istorici, cunoscuți prin preocupările lor de studierea istoriei conti- nentului american, Constantin Bușe și Ale- xandru Vianu, și-au intitulat masiva între- prindere din volumul de față Din relațiile interamericane intre 1918 și 1939. Dintr-un început trebuie să subliniem drept un fapt pozitiv începerea analizei diferitelor aspecte generate de problema In discuție, prin largi incursiuni în trecutul mai îndepărtat, care 12-0.2631 depășești limitele perioadei fixate de cei doi autori. Prima parte a studiului este dedicată expansiunii economice a Statelor Unite în țările Americii Latine (p. 236 — 241). Autorii subliniază faptul că penetrația economică a Statelor Unite la sud de Rio Grande s-a intensificat după începutul primului război mondial, cînd legăturile economice și comer- ciale ale marilor puteri europene — mai ales Anglia și Germania — cu America Latină S-au diminuat simțitor (p. 236). Penetrația economică de care aminteam, Statele Unite au susținut-o și însoțit-o intervenind cu forța armelor, numai în intervalul dintre 1891 și 1928, de peste douăzeci de ori In țările Americii Centrale (p. 239). Aceste două aspecte — mai corect spus, perfect împletite într-unul singur — au constituit mult timp constanta politicii nord-americane față de vecinii de la sud. Politica de impunere cu forța a Intereselor S.U.A. în sudul continen- tului american și-a găsit ilustrarea perfectă în anii mandatului la Casa Albă a Iul Theodore Roosvelt17, cînd s-au afirmat ideile „plane- tare” ale amiralului Mahan. Partea a doua se ocupă de politica Statelor Unite față de Mexic și țările din bazinul Caraibilor și zona Americii Centrale (p. 241 — 273). Istoria raporturilor politice din- tre S.U.A. și țările din zona amintită este străbătută în permanență, pentru perioada abordată de autori, de un șir neîntrerupt de intervenții militare ale puternicului vecin din nord, însoțite de schimbări în cascadă ale guvernelor din statele respective — mai mult sau mai puțin legal constituite — , de impunerea unor oneroase „acorduri” economice, într-un cuvînt de limitarea rigu- roasă a suveranității statelor aflate sub inci- dența „doctrinei Monroe"18. Iată de ce, autorii au perfectă dreptate cind afirmă următoarele: „interesul politic al Statelor Unite față de America Latină s-a exprimat pe planul principiilor prin doctrina Monroe, pe plan instituțional prin panamericanism, iar pe plan practic prin teritoriile cucerite, protejate sau controlate de forțele militare nord-americane la sud de Rio Grande” (p. 241). Sînt trecute în revistă șl analizate în cuprinsul acestui capitol, aspecte legate de relațiile Statelor Unite cu Mexicul, Haiti, Republica Dominicană, Panama, Cuba, Boli- via și Nicaragua — în cazul acesteia din 17 Ca mii Mureșan și Alexandru Vianu Președinte la Casa Albă, Edit. politică, Bu-, curești, 1974, p. 395—411; vezi problema amplificată la Barbara W. Tuchman, Tru- fașa citadelă, Edit. politică, București, 1977, p. 153-222 18 vezi la Alexandru Vianu, Istoria S.U.A., Edit. științifică, BucureșU, 1973, p. 48-49 www.dacoromanica.ro 2220 RECENZII 14 urmă este amplu prezentată lupta de elibe- rare a poporului nicaraguean, condusă de Cesar Augusto Sandino, ,.generalul oamenilor liberi”, cum era numit de popor, (p. 260 — 254). Partea a treia a studiului lor, autorii o dedică controverselor diplomatice și con- flictelor armate dintre țările latino-americane (p. 264 — 290). Caracteristica acestei pro- blematici ne este dezvăluită chiar de la Înce- put : ,,greutăților interne de ordin economic și social și cele provocate de presiunile sau de controlul exercitat de capitalul străin, cu deosebire de cel nord-amerlcan, 11 s-au adăugat cele rezultate din numeroasele conflicte teritoriale care au măcinat America de la sud de Rio Grande ............generate de faptul că” ... după doblndirea independen- ței politice, stabilirea granițelor, chiar pe baza principiului uti-possidetis, adoptat de toate țările, a fost extrem de complicată și dificilă îndeosebi în regiunile nepopulate sau slab populate, greu accesibile, ceea ce a dat naștere sau a facilitat dispute și conflicte intre vecini”........ cu urmări dezastruoase pentru țările beligerante” (p. 274). Ultima parte a acestui reușit și foarte important studiu se ocupă de conferințele panameri- cane (p. 291 — 300). Un indice general, riguros întocmit de C. Bușe și N. Z. Lupu, Întregește în chip util, firesc, culegerea de studii pe care am analizat-o. Avem a ne exprima îndoiala asupra oportunității plasării aparatului critic, cu- prinzînd trimiterile bibliografice și unele comentarii, la sfîrșitul fiecărui studiu în parte. Pentru cititorul dornic să cunoască sursa de informare a unui autor despre o anumită problemă îi vine mult mai greu să consulte stufosul aparat critic de la sfirșit; credem că mai indicată ar fi fost simpla și clasica metodă care dă trimiterile In subsolul fiecărei pagini. Trebuie să amintim, de ase- menea, o anume lipsă de coordonare care a permis ca aceeași instituție păstrătoare de documente să fie citată în două feluri — vezi ,,Arhiva Istorică Centrală”, cum este citată de Gh. N. Căzan și de Ema Nastovici și „Arhivele Statului București”, cum este citată de Zamfir Zorin. Micile observații critice pe care ne-am permis să le formulăm, nu scad insă cu nimic valoarea de ansamblu și de detaliu a acestei oportune și așteptate culegeri de studii privind relațiile internaționale interbelice. Cu atit mai mult, prezenta lucrare trebuie să constituie un imbold pentru noi Întreprinderi pe această temă pe cit de vastă, interesantă și plină de implicații, relativ puțin tratată, plnă acum, în istoriografia noastră. Adrian Stănescu FRANCO VALSECCHI, L'Italia del Risorgimento e VEuropa delle nazio- nalită, Giuffre Editore, Roma, 1978, 480 p. Pentru că există o istorie internațională a Risorgimentului italian pe lingă aceea națională, o istorie care angajează corelații și condiționări cu marile probleme europene, studiile reunite in acest volum sint expresia unui program de cercetare ce și-a propus situarea mișcării risorgimentale considerată ca eveniment european, in vastul și complexul cadru internațional al epocii. Incepind cu criza societății și a statului din secolul al XVIII-lea și „revoluția liberală” a celui următor în care problema italiană ocupă în mod obiectiv un loc important, autorul reelaborează o serie de contribuții ordonate Intr-o expunere continuă dedicată fazelor succesive ale politicii europene referitoare la sistemul conservator, experimentul revo- luționar al anilor 1848 — 1849, revizionismul celui de al doilea Imperiu, maturizarea pro- cesului unificării italiene. O istorie interna- țională a problemei italiene deci, dar care nu se epuizează in politica internațională ci își revelează în ea fațeta cea mai semnifica- tivă. Politica secolului XIX nu mai e decit In parte aceea dinastică precedentă, ea reflectă viața europeană in multitudinea ei de aspecte și probleme, o viață căreia un factor nou i-a modificat fizionomia : procla- marea suveranității populare care deschide calea spre revendicarea suveranității națio- nale. In noul cadru făurit de progresele liber- tății și independenței, devizele fundamentale ale timpului, politica internațională începe să devină din ce în ce mai mult ceea ce pro- pria denumire relevă, o politică a națiunilor, a statelor concepute ca entități de sine stă- tătoare, ca expresii ale națiunilor. Unitatea italiană nu reprezintă doar apariția unui nou stat în arena europeană ci și triumful unui principiu. Protagonistă a „revoluției naționalităților”, Italia va da, împreună cu Germania, o amprentă decisivă justificării ideologice a noii Europe. Doctrina italiană a naționalității reflectă o viziune dualistă : spiritul universal propriu democra- ției, dreptul ginților, frăția acestora, pe de o parte; spiritul particular al națiunilor www.dacoromanica.ro 15 RECENZII 2221 individualismul lor, pe dc alta, intre acești, poli conceptuali, se desfășoară istoria Europei națiunilor. Derivație și continuare a temei Italia- Europa, tema națiune-Europa este cealaltă propunere de dezbatere avansată de autor in această lucrare. Structurat în șapte capitole, volumul examinează in primul, intitulat „Libertate și naționalitate”, ideea de națiune în istoria Italici, tranziția de la conceptul de națiune la acelea de naționalitate, doctrina naționa- lității in Risorgimentul italian, unele expresii ale particularismului național și in opoziție cu el, ale universalismului democratic. Pină în epoca prerisorgimentală, Italia se mișcă intre universalism in planul ideilor și parti- cularism (citadin sau regional) in planul realității politice concrete. Națiunea rămâne in Italia in tot acest timp un termen literar, o tradiție culturală in care amintirea gloriei romane constituie mitul major, dominant. Definind conceptul de națiune înțeleasă ca entitate abstractă, ca principiu general, așa cum a fost proclamat de revoluția fran- ceză, și observind individualitatea dobindită de acesta in timpul războaielor napoleoniene, autorul reține semnificația deosebită a tre- cerii operate de la sensul inițial, universal și abstract al acestuia, la acela individualizat și concret, de la națiune la națiuni, realități multiple și diverse. Concepția italiană risorgimentală despre națiune reprezintă o depășire a poziției filozofiei luminilor, ca in doctrina mazzini- ană, cea mai perfectă expresie a spiritului romantic risorgiincntal. Pentru Mazzini, prin- cipiile de Ia 1789 sint numai un punct de plecare. Revoluția franceză a fixat drepturile omului, nu și datoriile, ea n-a văzut necesi- tatea de a subordona individul unui scop superior. Problema fundamentală a epocii noi e după el asociație: a reuni indivizii, indreptindu-i in fraternă colaborare pe drumul progresului și al civilizației. Asociația finală, țelul ultim, e umanitatea, dar privită nu ca sumă a indivizilor componenți, ci ca sumă a patriilor, alianță a națiunilor chemate să-și împlinească fiecare, în pace și înfrățire, pro- pria-! misiune, sistem de popoare libere și egale intrajutorindu-se și transtnițîndu-și reci- proc rezultatele muncii, pentru comuna dez- voltare progresivă. Pe scurt, „națiunile sînt indix izii Umanității”, muncind toate pentru scopul comun, fiecare după poziția geografică, aptitudinile proprii, mijloacele naturale de care dispune. Fundamentul marelui edificiu al umani- tății este națiunea, definită de Mazzini „aso- ciația tuturor oamenilor care prin limbă, prin condiții geografice, sau prin rolul incres dințat lor de istorie, formează un singur grup, recunosc un același principiu și se îndreaptă, ocrotiți de un drept comun, către cucerirea unui același scop”. Este dar insu- ficientă unitatea etnică și geografică pentru constituirea unei națiuni, ca de altfel și unitatea lingvistică și culturală. Națiunea este pentru Mazzini, un act de voință. Pentru a se întemeia o națiune, e necesar ca un popor să aibă conștiința constituirii ei, să aibă o „voință națională” pe care să știe să o tra- ducă in acțiune. Naționalitatea nu este în viziunea mazziniană un dat, ci o cucerire, națiunea nu este o realitate preexistentă, ci o devenire istorică. Dacă umanitatea există numai ca „aso- ciație a patriilor”, patria dobindește semni- ficație ca element al acelei asociații. In viziunea sa, Mazzini respinge egocen- trismul național, el vede in națiune o entitate- parte dintr-un tot, un tot care se poate numi Europa, etapă decisivă spre Umanitate. De fapt. Umanitatea se identifică pentru el cu Europa, iar problema Europei înseamnă pro- blema naționalităților : „revoluția europeană se numește naționalitate ... Fără recunoaș- terea unor naționalități liber și spontan constituite, nu vom avea niciodată Statele Unite ale Europei”. O legătură indisolubilă unește, într-o co- munitate de țeluri și destin, națiunile. Cauza fiecăruia e cauza tuturor. Bătălia italiană pentru naționalitate e identică cu bătălia dată pentru libertate în toată și pentru toată Europa. Cauza Italiei e deci cauza Europei. De aceea Mazzini fondează alături de „Tinăra Italie”, frăția italienilor care cred în legea pro- gresului și în datoria de a-și îndrepta voința și acțiunea înspre marele țel al reconstruirii Italiei ca națiune de oameni liberi și egali, unită, independentă și suverană”, „Tinăra Europă”, pact fratern între națiuni libere și egale în drepturi și tn datorii, asociație de patrii independente în care fiecare își păstrează identitatea și are misiunea sa bine definită. „Tinăra Europă” e în mintea sa, corolarul „Tinerei Italii”, consecința logică a ideii care îl stimulase să întemeieze organizația italiană, și anume a aceleia potrivit căreia revoluția italiană nu era numai o fază, un moment, un aspect al revoluției europene, ci punctul ei de plecare, un act al misiunii inițiatoare a Italiei, o consacrare a rolului măreț ce-i era rezervat. Prin doctrina inițiativei, doctrină care rezervă Italiei misiunea de națiune-călăuză în revoluția europeană a naționalităților indi- vidualismul național era exaltat, chiar dacă în revendicarea acestui rol primordial se poate revela o valoare și o semnificație universală. Ea implică recunoașterea italienilor ca popor ales, a unei vocații mesianice a acestuia, prin urmare, manifestarea unui primat. Exaltarea mistică și mesianică a unei in- vestituri providențiale iși găsește cea mai de- www.dacoromanica.ro 16 2222 plină expresie în celebrarea Romei. Așa cum pe ruinele Romei imperiale a apărut Roma pontificală, reprezentind formula unei noi universalități, pe ruinele papalității se va fnălța cea de a treia Romă, Roma Poporului, promotoarea unității civilizației umane înte- meiată pe liberul consimțămint al națiunilor. Unitatea invocată a Europei nu va putea fi Inițiată pentru a transforma apoi umanitatea întreagă, decît de Italia. După cum rezultă din interpretarea dată conceptelor fundamen- tale, doctrina lui Mazzini izvorăște dintr-o totală, ardentă dăruire față de cauza italiană. Această neobișnuită dăruire conferă concep- ției mazziniene a naționalității o intensitate de accent și o forță de sugestie care fac din auto- rul ei, potrivit judecății profesorului Valsecchi „martorul poate cel mai elocvent și mai sem- nificativ al unei epoci și al unei probleme, al problemei secolului, națiunea”. Tezei inițiativei italiene a lui Mazzini îi corespunde în gindirea abatelui Gioberti, aceea a primatului moral și civil al italieni- lor. Preeminența care era la cel dintîi, expresia unui moment, a unei misiuni limitate crono- logic, a unul rol ce putea reveni în viitor altei națiuni, devine la Gioberti un primat per- manent, substanțial, inerent naturii poporu- lui italian, chiar dacă in răstimpuri, ca în perioada în care ideea era formulată, el ră- minea potențial, reclamînd necesitatea unei „redeșteptări”. Condiția necesară pentru redo- bindirea primatului, era ridicarea poporu- lui italian la rangul de națiune. Unitatea era mijlocul și premisa reînnoirii Italiei, dar sin- gura soluție care îi părea lui Gioberti cores- punzătoare situației ei reale era cea federală : unitară și multiplă, federația traducea con- comitent unitatea și pluralitatea. Roma și Torino erau invitate să coopereze la împlini- rea destinelor italiene. Proiectul giobertian reprezintă o tenta- tivă de a lega mișcarea națională a secolului XIX de valorile tradiției. Spre deosebire de concepția mazziniană revoluționară în care problema naționalității este pusă ca un fapt nou în elementele și manifestările sale, națiu- nea lui Gioberti încearcă să interpreteze con- form inspirației romantice istoriciste, „geniul” poporului italian și continuitatea unei tra- diții impunătoare prin atitea titluri, în dome- niul gindirii și al acțiunii. Continuator al tradiției luminilor în deo- sebi al reformismului lombard al lui Verri și Beccaria, pentru Caria Cattaneo problema națională în Italia se pune jmai ales ca pro- blemă de> reînnoire radicală a statului și societății. Independența trebuie să fie punctul de sosire al unei evoluții politice, economice și sociale, expresia unei modernități care să-i dea conținut și semnificație. însăși problema libertății se pune la el ca problemă a reînnoirii : și libertatea este un produs al evoluției, al progresului, o cucerire a civilizației, singurele care conduc la exerci- țiul deplin, necondiționat al rațiunii, la care se rezumă pentru Cattanceo libertatea. Na- țiunea este comunitatea poporului întemeiată pe libertate și egalitate, republicanismul catta- nean, corolar al acestei prepoziții. Cattaneo e republican pentru că republica e singura formă adevărată, autentică a democrației, cea mai modernă, cea mai conformă exigențelor epocii, noii realități politice și sociale. Ideea federalistă, încununare a crezului său politic, nu e decit veriga ultimă a unei înlănțuiri lo- gice care pornește din conceptul fundamental al libertății. Ea este expresia unei exigențe naturale, rezultatul ultim al progresului care asociază tot mai mult națiunile. Impecabilă construcție logică și istorică federalismul Iui Cattaneo nu se potrivește însă cu acea realitate vie, politică și spirituală a epocii risorgimentale, desprinsă de Mazzini, potrivit căreia libertate și naționalitate, na- ționalitate și unitate, sînt pentru Italia risor- gimentală, unul și același lucru. Cu Giacomo Durancțo ni se prezintă o teorie a naționalității fondată pe factori geografici șl politici, în timp ce Romagnosi și Mancini completează cadrul ideologiei na- ționale italiene prin teze fondate juridic. Principiul naționalității e afirmat ca fundament al dreptului ginților. Pentru Ro- magnosi, națiunile sint stimulate de o forță irezistibilă să-și realizeze unitatea politică, orice opoziție față de acest proces natural violentează legile naturii și dezechilibrează viața internă și internațională. Pasquale Stanislao Mancini revoluționează dreptul tradițional al ginților, operînd o mutație a subiectului: „Pină acum s-a spus: ceea ce sînt indivizii în dreptul privat, sint în dreptul internațional statele reprezentate de guvernele lor. Nu, nu statele, ci națiu- nile. Prin această substituire, se pune în locul unui subiect artificial și arbitrar, un altul, natural și necesar”. Reluată după două decenii de la celebrele sale lecții torineze din 1852, teza lui Mancini va rămîne în sub- stanță neschimbată: statul despărțit de na- țiune e o pură formă juridică, numai statul național reprezintă statul integral și perfect, deplin subiect de drept, concret și peren. Capitolul al doilea al volumului este con- sacrat „Sistemului conservator”, respectiv premiselor materiale șl morale, politice și spirituale ale raporturilor Austria-Italia, is- toricului Heinrich von Srbik și concepției sale unitare a istoriei germane, viziunii lui Henry Kissinger asupra lui Mettemicb din volumul Diplomația Restaurației. In cursul secolului XVIII, autorul dis- tinge două faze în relațiile dintre Austria și www.dacoromanica.ro 17 RECENZII 2223 Italia: una a vechiului regim în care moște- nirea Sfîntului Imperiu Roman, carac- terul pluri-și supranațional al monarhiei liabsburgice acordă Italiei un loc al său în viața austriacă, într-o fecundă osmoză în artă și în știință, dar și în armată și admi- nistrație, ca șl în politica dinastică de putere; alta, în epoca reformelor în care necesitatea reînnoirii se traduce atunci cînd interesele sînt coincidente, printr-o colaborare între f orțele înnoitoare ale dominatorilor și domi- naților, dar provoacă, în același timp, și conflicte categorice. Este vorba de manifes- tarea unor fermenți liberali, naționali, ce poartă germenii evoluțiilor viitoare, ai patrio- tismului prerisorgimental. Sint stări de spirit care n-au semnificație politică pentru moment dar care vor dobindi consistență, vigoare, după 1789. Echilibrul se rupe, cursul refor- mator al politicii habsburgice se încheie, dru- murile Austriei șl Italiei se despart iremediabil. Intitulat „Experimentul revoluționar", ca- pitolul al treilea analizează Ideologia și politica în revoluția anilor 1848 — 1849 în Europa, inițiativa națională, atitudinea față de inter- venția franceză, și solidaritatea internațională in gîndirea democraților lombarzi, problema italiană în politica britanică la 1848, Anglia și Sicilia în 1848 și misiunea lordului Minto. Se examinează cele două momente dominante ale mișcărilor revoluționare pașoptiste, cel universal și cel particular, universalismul de- mocratic șl particularismul național, con- trastul dintre ele care determină cursul poli- ticii internaționale, evoluția Franței definite „cel mai mare centru revoluționar european”, orientarea celorlalte mari focare occidentale insurecționale. Imperiul habsburgic și Con- federația germană poziția țarului șl a Angliei, marile linii ale cadrului continental, un com- plex de forțe șl Interese contradictorii, ger- menii lumii celei noi în curs de formare, ai marii revoluții care va modifica Europa, „revoluția naționalităților”. Dintre democrații lombarzi, autorul se oprește la Cattaneo în dramatica sa opoziție față de Mazzini, după Cele Cinci Zile mila- neze, și la Ferrari, pentru care — Franța fiind cheia de boltă, viitorul revoluției ita- liene și nu numai al ei, depindea de alianța franceză: „Spre a nl se lua ajutorul Franței, ni s-a promis (scria el într-o proclamație) ajutorul tuturor popoarelor ... Douăzeci și două de revoluții răspunseseră apelului din februarie, șl domnii noștri se sileau să înnă- bușe inițiativa Franței, confundînd-o dina- dins cu fraternitatea și acțiunea tuturor popoarelor. Respingem fraternitatea popoa- relor care n-au proclamat principiile noastre, nu contăm pe niciun popor înainte de a fi dobîndit certitudinea că el are intenția și forța de a ne elibera, mai ales nu confundăm inițiativa ideii cu aceea a insurecției. Iniția- tiva insurecției e accidentală; ea aparține nediscriminat tuturor popoarelor: mîine mol- dovenii și muntenii ar putea iniția lupta, agitația materială a luptei s-ar putea propaga pe rînd la toate popoarele, un conflict de cazarmă ar putea pune în mișcare toată Europa. Am putea spune oare că inițiativa revoluției aparține moldovenilor și munte- nilor, cazărmii din care va fi fost tras primul foc de pușcă? Aceasta ar însemna să expli- căm marile efecte cu micile cauze; pentru a lua Franței inițiativa, ea ar fi atribuită întîm- plării, s-ar nega ideile”. In spiritul acestei argumentări, Ferrari nu ezita să aplice teza sa Italiei înseși, răstumînd teoria iniția- tivei italiene în favoarea inițiativei franceze, a cărei negare conducea după el la victoria rcacțiunii, a Austriei. Al patrulea capitol al lucrării, „Revizio- nismul napoleonian” este dedicat lui Napoleon al III-lea, imaginii sale în opinia unor per- sonaje italiene ale epocii și în istoriografia Italiană. Pornind de la războiul Crimeii, mo- mentul în care problema italiană se inse- rează în jocul diplomației internaționale, cea mai recentă istoriografie vizează la recon- struirea întregului ciclu al unificării inter- pretînd politica napoleoniană în premi- sele ei ideologice, în geneza și dezvoltările ei, nu numai în legătură cu Italia, ci cadrul general european. Raportul Italia — Al doilea Imperiu de cercetat în ansamblu și în particularități nu- anțate în anii premergători congresului de la Paris (1849—1856) corelat cu situația ali- anței occidentale, în perioada congresului, în momentul Plombiăres, în sfîrșit în mo- mentele Villafranca și Ziirich, care marchează falimentul politicii austriace și al soluției diplomatice a problemei italiene și inaugu- rează calea rezolvării naționale a problemei italiene. Situația și acțiunea piemonteză din 1859 sînt prezentate în cadrul european al epocii, ca expresie a politicii unui stat ce nu putea fi decît campionul aspirațiilor naționale, re- prezentantul cauzei italiene în fața Europei. Penultimul capitol „De la unificare la unitate. Alinierea internațională” este con- sacrat cercetării particularizate a „cotiturii" italiene din anul 1860, diplomației europene și campaniei din Sicilia a celor O Mie, „ali- nierii" internaționale șl recunoașterii rega- tului Italiei, bătăliei pentru Veneția (1866) problemei romane și atitudinii puterilor, europene față de aceasta (1859—1870). Ultimul capitol, „Naționalitate și națio- nalism" se ocupă de noul curs al politicii europene după unificarea Italiei și a Ger- maniei, de Italia giolittiană, de excesele și denaturările naționaliste ale conceptului de națiune și naționalitate pe care autorul le califică drept o „revoltă împotriva rațiunii". www.dacoromanica.ro 2224 RECENZII 18 prologul dramei Europei intre primul și cel de al doilea război mondial. Potrivit concluziei sale, „revoluția națio- nalităților” și-a găsit încununarea în ordinea stabilită la Versailles, care a sancționat dispariția de pe scenă a marilor imperii pluri- naționale, Austria și Turcia, consacrind statul național ca bază indiscutabilă a orga- nizării europene, principiul naționalității ca normă fundamentală a dreptului interna- țional. Dar tentativa de a întemeia această ordine nouă pe o garanție stabilă, de a da corp idealurilor de libertate, pace, dreptate șl frăție a popoarelor prin Liga Națiunilor, a naufragiat datorită conflictelor de interese și rivalități, ajunglndu-se Ia experimentul totalitar, la Statul totalitar, la fascism și nazism iar, după al doilea război mondial, la ceea ce autorul înclină să numească „super- națiunea”, națiunea-continent, la superputeri. După judecata sa, decadența marilor state europene, conștiința labilității lor, duce la o atenuare a spiritului de exclusivism na- țional, consolidind necesitatea solidarității, a organizării comune, în pofida rădăcinilor profunde pe care le mai are particularismul, egocentrismul. Convingerea sa, șl ea nu putea fl alta la un istoric cu o atît de penetrantă și vastă cunoaștere a temei, este că „tradiția unui secol de lupte pentru afirmarea princi- piului naționalității a lăsat totuși, întot- deauna, o amprentă de neșters în sentimentul popular: revendicarea propriului eu național a devenit un loc comun ce poartă amprenta unei serii de generații”. Treptat, observă el, se substituie conceptului naționalității înțe- leasă ca dogmă, o conștiință nouă a feno- menului național, fenomen al istoriei, supus legilor și evoluției ei. Ceea ce, accentuează autorul, „nu vrea să insemne a nega națio- nalitatea: ar însemna a nega istoria. Și a nega natura însăși. Din diversitatea națiu- nilor, provine fizionomia inconfundabilă a Europei. A anula, într-o unitate nediferen- țiată, individualitățile naționale, ar însemna pentru Europa, a înceta de a mai fi ea însăși.” Șl propunerea finală a autorului, decurge din argumentarea anterioară: „Unitatea diver- sității: o unitate articulată în instituțiile, in. normele, In structurile sale. Dar nu numai formală, ci substanțială; nu numai exterioară, ci lăuntrică; nu numai politică și juridică, ci spirituală și morală. Europa înțeleasă ca o comunitate de spirite și destine, de cultură și civilizație: Europa ca patrie comună care adună și cuprinde în ea patriile mai mici, națiunile”. Dintre izvoarele esențiale pe care volumul le pune în valoare, relevăm documentele din Haus-Hof und Staats-Archiv, Viena, în special dosarul tratativelor de pace de la Ziirich (Politisches Archiv), corespondența asupra conferințelor de la Ziirich din Arhiva de Stat de la Torino, în genere rapoartele diplomatice ale perioadei cercetate. Ștefan Delureanu www.dacoromanica.ro REVISTA REVISTELOR * * * „Arheologia Moldovei”, IX, 1980, 152 p. Ajunsă la al nouălea număr, prestigioasa revistă Ieșeană, apărută sub egida Academiei de științe sociale și politice a R. S. România și a Institutului de istorie și arheologie ,,A. D. Xenopol” Iași, etalează șl cu acest prilej paleta largă de preocupări în domeniul arheologiei a cercetătorilor de dincolo de Milcov și se distinge prin abordarea unor teme care se înscriu pe linia eforturilor istorio- grafiei din țara noastră de clarificare a pro- blemelor fundamentale privind Istoria po- porului român. Diferitelor aspecte privind neoliticul pe teritoriul Moldovei le sînt rezervate un mate- rial și un studiu. Sondajul arheologic de la Balș (jud. Iași) (Eugenia Popușoi) cuprinde rezultatele cer- cetărilor de suprafață șl al săpăturilor ar- heologice efectuate în anii 1964—1965 în comuna Balș, situată în apropiere de Tîrgu Frumos. Așezarea neolitică descoperită aici aparține celei mai vechi culturi neolitice din spațiul carpato-dunărean, cultura Criș, și anume etapei finale, cînd va fi contaminată și Moldova. Prin tipul de așezare și de lo- cuință, prin categoriile ceramice și uneltele recoltate nivelul neolitic de la Balș prezintă analogii în toată aria de răspîndlre a culturii Criș pe teritoriul țării noastre. într-un interesant studiu (Considerații cu printre la ceramica Cucutenl AB pe baza descoperirilor recente) A. Nițu și Violeta Bazargiuc, pornind de la clasificarea ceramicii culturii Cucutenl stabilită cu cîteva decenii tn urmă de H. Schmidt, propun pe baza da- telor oferite de studiul comparativ al desco- peririlor recente o nuanțare a subdivizării etapelor stilistice ale ceramicii cucutenlene. Astfel, subdivizarea marii etape stilistice Cucutenl AB în două etape, ABj—ABa, pare autorilor insuficientă la nivelul Informației actuale. O cercetare atentă a derivației șl filiației grupelor și subgrupelor de stil AB (a, p, y, 8), în funcție de succesiunea lor, impune subdivizarea etapelor principale sti- listice ABj—ABa în etape secundare cu va- loare de subfaze: Abla—ABlb—ABaa—Abah. în concluzie se precizează că nu este vorba de a crea noi subgrupe, ci de o adîncire a sub- divizării, variantele picturale propuse înca- drîndu-se perfect în cadrul clasificărilor ante- rioare. Răstimpul cuprins între începutul pro- cesului de indoeuropenlzare și ultimele secole ale mileniului I e.n. ocupă un loc aparte în cadrul istoriei poporului român. Studiul lui necesită o tratare unitară a perioadelor în succesiune, aspectele de cultură geto-dacică și romană convergînd spre o supremă con- topire care este poporul român. în studiul Premisele civilizației geto-dacice M. Petrescu-Dîmbovița observă că în spațiul carpato-danubian există o continuitate cul- turală și etnică de la epoca bronzului la epoca fierului. în cadrul cronologic de apro- ximativ două milenii, cuprins între primele atestări de populații indoeuropene (circa 2500 î.e.n.) șl între secolul al Vl-lea î.e.n., se plasează geneza culturii geto-dacice. Evo- luția social-economică și culturală neîntre- ruptă a determinat profunde sedimentări etno-culturale într-o filiație care duce la cei mai îndepărtați strămoși direcți ai noștri, geto-dacil: desprinderea tracilor din popu- lațiile indoeuropene (epoca bronzului); sepa- rarea grupului nord-tracic de cel sud-tracic în cuprinsul marii arii tracice carpato-balcanice (prima epocă a fierului). Factorul local, nord- tracic, se continuă organic într-o nouă etapă și în forme superioare: cultura geto-dacică din cea de-a doua epocă a fierului. în evoluția culturală a geto-dacilor pînă la cucerirea Daciei de către romani autorul deosebește următoarele trei perioade: tim- purie, de formare pe un fond hallstattian local a culturii geto-dacice (circa 700 — 300 î.e.n.); mijlocie, de relativă stagnare (circa 300—100 î.e.n.); fînală, de maximă dezvol- tare a ei, corespunzătoare epocii lui Burebista și Decebal (100 î.e.n. — 100 e.n.). Se men- ționează rolul activ al influențelor grecești, illirice șl romane în progresul tehnic și cul- tural al societății locale. în sfîrșit, autorul propune și o îndreptare metodologică: întrucit istoria nu începe cu primele informații scrise, ci cu cele mai vechi urme de existență a societății omenești, și pentru că dovezile de continuitate de la prima la a doua epocă a fierului sînt evidente, eve- „REVISTA DE ISTORIE'”, Tom 33, nr. 11, p. 2225- 2227, 1980 www.dacoromanica.ro 2?26 REVISTA REVISTELOR 2 nimentul din 514 î.e.n. (relatat de Herodot) nu mai poate fi considerat drept jalon cro- nologic intre preistorie și istorie și între istorie străveche și istorie veche pe teritoriul țării noastre. într-o scurtă dar densă notă (Inscripția împăratului Traian de la Bărboși), regretatul profesor N. Gostar prezintă istoria itinera- rului parcurs și a încercărilor de descifrare a celui mai vechi monument epigrafic roman găsit în Moldova : inscripția de la Bărboși, aproape de Galați. Pornind de Ia citirea pe care Dîmitrie Cantemir a dat-o inscripției, astăzi dispărute, autorul indică o posibilă citire a textului. Un studiu important prin tema abordată și prin concluziile desprinse consacră Dan Gh. Teodor problemei formării poporului român și a limbii române (Unele considerații privind încheierea procesului de formare a poporului român). în prima parte a arti- colului cercetătorul ieșean face un scurt istoric al pfoblemei, arătind că majoritatea specialiștilor au adoptat teza potrivit căreia încheierea procesului de formare a poporului român și a limbii române a avut loc către sfîrșitul primului mileniu al erei noastre, iar procesul romanizării vechii Dacii a continuat să se desfășoare și după 271/275 e.n. pînă în secolele VI-VII. Pornind de la analiza comparativă a fap- telor, se constată că procesul de uniformizare a civilizației de la nordul Dunării de Jos se afla încă în desfășurare în secolele IV—VI e.n., astfel încît nu se poate vorbi pentru această perioadă de existența în cadrul romanității orientale a unei civilizații individualizate net, specifice numai pentru spațiul carpato- dunărean. Evoluția procesului de cristalizare a unor trăsături specifice romanității nord-dunărene a fost stinjenită de pătrunderea violentă și masivă în cursul secolului al Vl-lea a tribu- rilor de slavi, populație cu o cultură arhaică comparativ cu cea a autohtonilor romanici. Odată cu retragerea stăpînirii bizantine de pe linia Dunării (602 e.n.) șl cu deplasarea amplă a slavilor în sudul fluviului, procesul început încă din secolele precedente se con- tinuă în mod firesc, în sensul generalizării omo- genizării civilizației de la nordul Dunării de Jos și a asimilării rapide culturale și etnice a elementului slav, inferior ca nivel de civi- lizație și ca număr. în condițiile apărute ca urmare a consti- tuirii în secolul al VIII-lea a celui de-al doilea Caganat avarie și a contactului per- manent cu cultura bizantină prin existența unei neîntrerupte stăpîniri a imperiului de-a lungul Dunării inferioare, procesul de definire a unei entități nord-dunărene cu trăsături proprii și de asimilare a resturilor slave In masa romanității precis conturate se apropie de sfîrșit. Pe plan cultural șl etnic, civilizația de tip Dridu, de aspect vechi românesc, consti- tituită în cursul secolului al VIII-lea, repre- zintă începutul definitivării unui proces înde- lungat, formarea poporului român și a limbii române. Autorul consacră cîteva pagini studiului structurii social-economice a populației autoh- tone în cursul primului mileniu al erei noastre. Caracteristică organizării populației locale în această perioadă a fost obștea agricolă și pastorală daco-romană șl apoi românească, cu un caracter teritorial, îndeplinind o multi- tudine de funcții: social-economică, politică, culturală și religioasă. Cercetarea stadiului de dezvoltare a obștilor sătești în secolul al VIII-lea, deși indică unele forme avansate de stratificare socială, exclude totuși posibili- tatea existenței unor relații feudale clasice în această perioadă. Pornind de la surprinderea unor concentrări demografice în anumite regiuni protejate natural. Dan Gh. Teodor nu exclude posibilitatea asocierii, încă din această fază, a obștilor sătești în uniuni de obști, „țările” și „cîmpurile” de mal tîrziu. în concluzie, autorul consideră procesul de formare a poporului și a limbii române încheiat în cursul secolului al VIII-lea. Acum apar germenii evului mediu românesc șl ai constituirii primelor state feudale românești. O ultimă categorie tematică se apleacă asupra studiului evului mediu în Moldova secolelor XIII-XVII. Cercetarea materialului faunistic din așe- zarea din secolele XIII—XIV de la Birlad (S. Haimovici, Resturile faunistice din așe- zarea de la Birlad din secolele XIII—XIV) semnalează prezența unor tipuri primitive cu o rentabilitate economică foarte scăzută. Alături de creșterea animalelor (bovine, cor- nute mici, porcine, cai etc.) se practica într-o măsură destul de largă vînătoarea (cerbul, căpriorul, mistrețul etc.). Săpăturile arheologice efectuate în Parcul Cetății din Suceava au surprins o zonă de locuire datînd de la sfîrșitul secolului al XIV-lea șl începutul secolului al XV-lea (Rodlca Popovici-Baltă șl N. Ursulcscu, Descoperiri arheologice din secolele XIV—XV de la Suceava — Parcul Cetății). Materialul recoltat se compune din obiecte de metal și os, precum și din fragmente ceramice. Așe- zarea are un caracter rural și se află dispusă în afara șanțului de apărare al orașului Su- ceava de la sfîrșitul secolului al XIV-lea (poate în timpul domniei lui Petru Mușat). Cercetările arheologice sistematice și de salvare efectuate tn anii 1961—1967 pe teri- toriul orașului Iași (A. Andronic, Eugenia Neamțu și Stela Cheptea, Cercetări arheologice pe teritoriul orașului Iași tn anii 1961—1967) au contribuit la elucidarea unor probleme de www.dacoromanica.ro 3 REVISTA REVISTELOR 2227 ordin istoric și topografic privind viața tîrgului medieval Ieșean in secolele XV— XVII. Dezvoltarea și diversificarea produc- ției au determinat adinclrea specializării meș- teșugurilor (fierari, zidari, olari) și în cadrul aceluiași meșteșug (tipurile diferite de cup- toare ceramice probează acest lucru). Din punct de vedere teritorial, vatra tîrgului s-a extins în secolul al XVII-lea ca urmare a stabilirii definitive a capitalei Moldovei la Iași. în sfîrșit, printr-o notă este inclus în circuitul științific tezaurul din secolele XV—XVI de la Stăuceni (jud. Botoșani) (Eugenia Neamțu și Angela Olani, Tezaurul din secolele XV— XVI de la Stăuceni). Des- coperire întîmplătoarc, tezaurul cuprinde 2 nasturi și 442 monede de argint. Ultima monedă, emisă de Sigismund Bâthory în 1593, indică termenul „post quem” al îngro- pării tezaurului. Pornind de la acest fapt, autorii pun ascunderea tezaurului pe seama expedițiilor armatelor ungurești sau polone pentru înscăunarea lui Ștefan Răzvan sau Ieremia Movilă. Volumul cuprinde un număr de discuții (N. Gostar, Inscripfii grecești și latine privind istoria provinciilor panonice șl a provinciei Dacia) și recenzii privind noile achiziții intrate in biblioteca institutului Ieșean. Ultimul număr al „Arheologiei Moldovei” apare sub impresia dispariției neașteptate a profesorului N. Gostar- (1922—1978), ar- heolog, epigrafist și latinist remarcabil. Cele două texte semnate de regretatul om de știință in acest volum și necrologul închinat vieții și operei sale (I. loniță) relevă importanta contribuție a studiilor sale la aprofun- darea cunoașterii istoriei dacilor și a istoriei romanilor in Dacia. în concluzie, volumul cuprinde o tematică largă, care abordează probleme privind neo- liticul, civilizația geto-dacică, stăpînirea ro- mană în Dacia, formarea poporului și a limbii române, evul mediu pe teritoriul Mol- dovei. Articolele aparțin mai multor ramuri spe- cializate ale științelor Istorice: arheologie (3), epigrafie (2), numismatică (1), „arheo- zoologia” evului mediu (1), precum și unor discipline de interferență: analiza stilistică a motivelor ceramice neolitice. în două importante studii, pomindu-se de la infor- mațiile pe care le oferă istoriei arheologia, numismatica, epigrafia, demografia, se ajunge la importante concluzii de ordin general privind geneza și trăsăturile civilizației geto- dacice și încheierea procesului de etnogeneză a poporului român. Adresîndu-se unor specialiști de forma- țiune diversă și de pretutindeni, volumul este însoțit de imagini grafice (desene de obiecte, tabele, scheme, grafice, profiluri, planuri, hărți) și fotografice (obiecte, as- pecte de săpătură), de rezumate în limba franceză, și de o listă de abrevieri. Apărat în anul organizării la București a celui de-al XV-lea Congres mondial de istorie și cu ocazia manifestărilor legate de sărbă- torirea a 2050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat și independent condus de Burebista, cea de-a noua apariție a preiodi- cului „Arheologia Moldovei” contribuie la îmbogățirea cunoașterii istorice și răspunde cerințelor actuale pe plan național în dome- niul cercetării trecutului poporului român. Dada Lungii www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro ÎNSEMN Ă R I ISTORIA ROMÂNIEI * ♦ t Studii și cercetări de științe sociale. Sub redacția lui Vasile Rus și Ioan Chiorean, Edit. Academiei, București, 1979, 224 p. + fig- Sub egida Academiei de științe sociale și politice a R. S. România, Centrul de științe sociale Tîrgu Mureș publică, pentru a treia oară, in cadrul unui volum, o parte din rezul- tatele investigațiilor Întreprinse de cercetă- torii săi în ultimii ani. Multe din rezultatele activității acestei instituții tîrgumureșene au văzut deja lumina tiparului în diferite publi- cații de specialitate sau au fost valorificate prin alte apariții editoriale» fiind accesibile cercetătorilor în domeniu din țară și chiar de peste hotare. Prezentul volum debutează cu un perti- nent Cuvtnt tnainte (p. 7—8), redactat de V. Rus și I. Chiorean. Autorii schițează pro- blematica de bază a culegerii, care însumează, după cum vom vedea, valoroase studii din domeniul istoriei poporului român, filologiei, folclorului și istoriei artei. Două din contribuțiile interesante, tra- tînd istoria modernă a României, sînt sem- nate de harnicul cercetător dr. Grigore Plo- eșteanu. Avem în vedere: Paul Vastei și Principalele Române (1830—1842) (pp. 9 — 26) și Canceliștii români ttrgumureșeni tn revoluția de la 1848 (pp. 27—48). Autorului îi datorăm, după cum se știe, o lucrare vastă, închinată vieții, activității și operei medicului Paul Vasicl. A fost susținută ca teză de doc- torat, în anul 1979, la Universitatea „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. O parte din lucrare este acum publicată. Are ca punct de refe- rință raporturile numeroase pe care medicul Paul Vasicl le-a întreținut în perioada cu- prinsă între 1830—1847 cu Principatele Ro- mâne, în speță cu diferiți fruntași ai mișcării culturale și politice progresiste de aici. Sta- bilind că la temelia activității lui Paul Vasici cu Principatele Române a stat iubirea față de „toți românii”, Gr. Ploeșteanu conchide: „Prin Întreaga sa activitate, legală și conspi- rativă, Paul Vasici a reprezentat astfel soli- daritatea națională peste granițele politice impuse de vicisitudinile istoriei și a servit tendințele de realizare a statului național românesc unitar” (p. 23). Următorul articol, datorat aceluiași cer- cetător, consacrat rolului canceliștilor tîrgu- mureșeni în revoluția din 1848, beneficiază nu numai de o valorificare superioară a lite- raturii istorice transilvănene ci și de o inter- pretare adecvată a unor surse arhivistice și documentare, conservate în Biblioteca Aca- demiei R. S. R. Propunîndu-și să surprindă într-un studiu de ansamblu activitatea des- fășurată de canceliștii din Tîrgu-Mureș în anii revoluției pașoptiste, rolul îndeplinit de ei în istoria transilvăneană din acea epocă eroică, semnatarul articolului analizează, cu discemămînt, diferite izvoare documentare, adunate de-a lungul anilor, din care rezultă: lecturile canceliștilor, multe după volume de la Biblioteca „Teleki-Bolyai”, activitatea depusă în cadrul „Societății de lectură”, abonamentele la periodicele românești ale vremii (mai ales cele de la Brașov), partici- parea canceliștilor la diferite evenimente revoluționare etc. Din activitatea Comitetului National Ro- mân de la Sibiu In timpul revoluției de la 1848—1849 (p. 49—77), este, prin formă dar și prin conținut, unul din cele mai substan- țiale studii incluse în volum. Semnatarul lui, I. Chiorean urmărește diferite etape din acti- tatea C. N. R. de la Sibiu, evidențiind cele două orientări ale sale: democrat-revolufio- nară și loialistă. Problemele sociale, politice și militare cu care s-a confruntat în cele două etape ale activității sale, situația populației românești, atitudinea autorităților gubemiale și imperiale, aportul lui la desfășurarea celor trei adunări de la Blaj, organizarea administrativ-militară a populației românești din Transilvania etc. i-au conferit C. N. R. cu sediul în Sibiu atributele unui adevărat guvern. Articolul prezentat mai sus benefi- ciază, ca multe din cercetările aceluiași autor, de o .aleasă documentație de arhivă, realizată în Biblioteca Academiei R. S. R., Arhiva Istorică a Filialei Cluj-Napoca a Academiei, Biblioteca „V. I. Lenin” din Moscova, Arhiva Istorică Centrală de Stat din Lenin- grad etc. ,,RV1STA DB ISTORIE”, Toin. 33 nr. 11 ,p. 2229 - 2240, 1980 www.dacoromanica.ro 2230 ÎNSEMNAU! 2 Următorul studiu, mal mic ca Întindere dar nu și ca valoare, abordează o temă din istoria Invățămintului românesc: Contribuția iul losif Hodoș la dezvoltarea Invățămintului româ- nesc din Transilvania (p. 79—94). După ce Întreprinde o incursiune în trecutul învăță- mintului românesc din comitatul Zaran- dului, unde losif Hodoș, proeminentă per- sonalitate a istoriei Transilvaniei din a doua jumătate a veacului trecut, a îndeplinit Intre anii 1861 — 1876 funcția de primvicecomite, I. Chiorean cercetează, de altfel cu succes, bogata activitate depusă de acesta în slujba invățămintului românesc din zonă, în de- cursul a două perioade: 1861 — 1876, 1876— 1880. Este vorba nu numai de eforturile depuse de cărturarul român, alături de alți fruntași politici transilvăneni, pentru deschi- derea gimnaziului din Brad (1869) ci și de activitatea sa în vederea îmbunătățirii situației unor școli românești primare din comitatul Zarandului. Tema de cercetare a lui Vasile Dobrescu, Considerații privind burghezia română tran- silvăneană și evoluția cooperației agrare In a doua jumătate a secolului al XlX-lea și înce- putul secolului al XX-lea (p. 95 — 117), își propune, pornind de la parcurgerea unor fonduri arhivistice puțin valorificate și de la interpretarea adecvată a unor date din publi- cațiile transilvănene ale epocii, să eviden- țieze, în contextul mai amplu al situației social-economice a Transilvaniei după revo- luția de la 1848 — 1849, situația economică a burgheziei române și problema cooperației agrare. V. Dobrescu prezintă lupta burgheziei progresiste din Transilvania (reprezentată de G. Bariț, F. Vasici, V. Roman, St. Pop, R. Brote, O. Comșa, E. Simu, V. C. Osvadă ș. a.) pentru noi forme de organizare a agri- culturii. Este subliniată, totodată, semnifi- cația îndeplinită de cooperarea agrară în lupta politică și națională a românilor tran- silvăneni din aceeași epocă. Se cunoaște faptul că, în perioada crizei economice din anii 1929—1933, P.C.R. a folosit variate forme de activitate legală și ilegală, a condus activitatea a numeroase organizații de masă, societăți culturale, a influențat orientarea unor ziare și reviste etc. Toate acestea au contribuit la antrenarea maselor populare din România în lupta pentru rezolvarea problemelor ridicate de criza economică șl de situația politică a țării, creată în urma ajungerii la putere a fascis- mului în Germania. în cadrul acestor forme de luptă trebuie inclusă și activitatea publicațiilor „Horia” și „Falvak Nâpe” (Poporul satelor), editate între 1932—1933, la Deva și, respectiv, la Cluj. Este, dc fapt. și ceea ce ne propune Turzai Maria, în arti- colul intitulat Gazetele „Horia” șl ..Falvak www.dacoromanica.ro Nepe (Poporul satelor) tn lupta contra fas- cismului (p. 119—134). Continuîndu-și cercetările asupra dife- ritelor aspecte din opera cărturarului Timotei Cipariu, Valeriu Nițu publică Mențiuni docu- mentare despre manuscrisele orientale păstrate de la Timotei Cipariu (pp. 135 — 153). Inves- tigația se soldează cu pertinente considerații asupra problemei și cu repertorierea a 38 de manuscrise arabe ale lui T. Cipariu. Sînt conservate, actualmente, în fondul de ma- nuscrise orientale de la Filiala Cluj-Napoca a Academiei. Articolul lui V. Nițu ne ajută, să ne formăm o imagine mai completă asupra orientalistului T. Cipariu, pentru o mai bună apreciere a contribuției învățatului blăjean la dezvoltarea cercetărilor de acest gen în țara noastră. Permanențe romantice tn lirica interbelică (p. 155—173) se cheamă contribuția Silviei Sin. Autoarea analizează cîteva direcții ale difuzării romantismului în creația poetică românească tntre cele două războaie mondiale. Problemele cercetate au ca puncte de refe- rință: 1) Antimtmesis: 2) Folclor, magie, fan- tastic; 3) Polarități romantice, Unitate cos- mică; 4) Ipostaze ale energitismulul romantic; 5) Romantism șl deromantizare. Olosz Katalin semnează articolul Fol- clorul românesc In preocupările Asociației de istorie și arheologie din județul Hunedoara (1880—1918) (p. 175—192). Pornind de la constatarea potrivit căreia o parte din cerce- tătorii progresiști maghiari din Transilvania de la sfîrșitul secolului al XIX-lea au mani- festat un interes deosebit față de folclorul românesc, autoarea desprinde cîteva momente importante din activitatea acestei organizații, înființată în 1880. Decantînd preocupările acestui așezămînt de cultură în direcția stu- dierii folclorului, a obiceiurilor și datinilor populației din părțile Hunedoarei, este punctat efortul spiritual al unor cărturari în acest sens. Reținem numele lui Oszkâr Maj- ladd și Imre Szab6. Volumul se încheie cu studiul Iul Alexan- dru Bauer, Intitulat Complexul gotic din cetatea Tlrgu-Mureș și unele referiri la primele fortificații ale orașului (p. 193—224). Bazîn- du-se pe rezultatele unor cercetări arheologice, coroborate cu interpretarea de izvoare isto- rice scrise sau lucrări de specialitate, autorul prezintă complexul monastic medieval: bi- serica reformată (fostă franciscană), mănăs- tirea, capela, turnurile și zidurile primei cetăți. Evoluția arhitectonică a complexului mo- nastic din Tîrgu-Mureș este urmărită, cu toate implicațiile sale, din ultima treime a secolului al XlV-lea ptnă către mijlocul secolului al XlX-lea. Ansamblul monastic se încadrează, prin particularitățile sale, în arhitectura franciscană din Transilvania: dis. 3 ÎNSEMNĂRI 2231 poziție planimetrică tip sală și adosarea turnului pe partea nordică a corului. După cuin am remarcat pe parcursul notelor, volumul Studii și cercetări de științe sociale, editat în condiții bune de către Edi- tura Academiei, însumează contribuții valo- roase în domeniul istoriei, filologiei, folclo- rului și istorici artei, datorate unui grup de înzestrați cercetători de la Centrul de științe sociale din Tîrgu-Mureș. Majoritatea stu- diilor valorifică, la un nivel superior, inves- tigațiile în diferite fonduri arhivistice interne și chiar externe, sau interpretează un material informațional (publicații, lucrări, periodice etc. mai vechi), puțin utilizat pînă acum în abordarea unor tematici din sfera științelor sociale. Ținînd seama de calitățile incontestabile ale culegerii, ar fi dc dorit ca volumul să apară cu o mai mare frecvență. Depus la tipar cu ani în urmă (p. 219), volumul a aparut abia in anul 1979. Totodată, după opinia noastră, ar fi necesar ca pe viitor să se realizeze un echilibru între materialele din domeniul istoriei. Cele 6 studii de Istorie se referă, după cum se poate observa, la teme din epoca modernă și contemporană a Tran- silvaniei, perioada prefeudală și feudală nefiind prezente, cu excepția studiului lui Al. Baucr, care aparține, de fapt, istoriei artei. lacob Mârza * * » Romanian History, 1848—1918, Essag from the first Dutch-Romanian Colloquium of Historians, Vtrecht, 1977, edited by,A. P. von Goudoever historische studies. XXXVI, 11 olters-Noordhoff Groningen, 1979, 159 p. Primul colocviu al' istoricilor români și olandezi desfășurat la Utrecht între 30 sep- tembrie — 1 octombrie 1977, ca rezultat al inițiativei și colaborării în planul cercetării istorice dintre departamentul de istorie sud-est europeană a Universității din Utrecht, — condus de prof. Z. R. Dittrich —, șl facultă- țile de istoric ale Universităților din Bucu- rești, Cluj-Napoca și Iași, facilitate în con- textul promovării relațiilor și schimburilor cuturalc dintre România șl Olanda, oferă rodul intîlnirii fructuoase, la înalt nivel știin- țific, in publicația prezentă, editată de In- stitutul de istorie din cadrul Universității din Utrecht. în prefața volumului se relevă importanța contribuțiilor de istorie românească, cu ampli- tudine semnificativ cadrată pe perioada 1848—1918, pedalînd pe motivul și însem-, nătatea dobindirii Independenței de stat în 1877, teme țle audiență revelatoare în corpul profesoral și masa de studenți participante la colocviu. Cercetarea istorică olandeză pri- vind problemele de politică externă in perioada dată, cu date și interpretări inedite vizînd relația dintre puterile occidentale, Olanda și România în faza premergătoare și ulterioară momentului 1877 stimcsc interesul specia- liștilor români, fapt ce va fi cu prisosință subliniat în însemnările de față. Ancheta istoriografică efectuată de Al. Zub în „Die Freiheitsidee zur der rumănischen ’Wiedererhebung", situată pe traseul focalizării fenomenului istoric național în perspectivă europeană, investighează traiectul noțiunii de libertate, în spiritul și realizările vremii, așa cum transpare in istoria românilor pînă la unirea din 1918. Faptul istoric interpretat ca și concretizarea conceptului de libertate în evoluție, conform tezei hegeliene, constată autorul, întărește în conținut și manifestare devenirea națională românească între 1821—. 1859, punctată dc corolarul libertății, demni- tății și unității. Evidențierea ideii originii latine în planul argumentării necesității impunerii transform mării novatoare pentru dezvoltarea politicului în formă de stat modern democratic se ex- primă și urmărește în manifestări directe și adiacente: opere de artă, literatură, lucrări istorice și politice. Recursiul întreprins de autor consemnează și finalizează momentul apariției burgheziei autohtone și a mișcării revoluționare și democratice pentru epoca dintre 1821 — 1818, necesitatea unității naționale și statale pentru revoluția burghezo- democratică, cu cerința expresă a indepen- denței pentru reformarea social-politică a Țărilor Române șl statuarea prin unirea din 1859 a rațiunii fundamentale a actului îm- plinit la 1877: Independența deplină cu desă- vîrșirea unirii peste decenii la Alba-Iulla. Capitolul de politică externă vizînd ex- pansiunea germană în Balcani, recrudescența problemei orientale în contextul încercă- rilor de menținere a echilibrului european și a tendințelor Serbiei de emancipare de sub tutela otomană, chestiuni intrinsece atitu- dinii șl poziției României constituie obiectul expunerii prof. Z. R. Dittrich. Se accentuează in studiu că. în faza de debut a domniei lui Carol I, colaborarea dintre cancelarul Bismarck și prim-ministrul român Brătianu cu validare în proiectele politico-militare de confederare împotriva Turciei contribuie la formarea opoziției Austriei, Rusiei și Angliei, interesate să bareze calea ascensiunii ger - mane. Jocul de interese din perioada în care România a fost angrenată din punct de vedere diplomatic, — în ideea cuceririi inde- pendenței —, cotitura bruscă survenită în gîndirea șl fapta bismarekiană, care conduce la temperarea zelului românesc și la facilitarea www.daroromanica.ro 2232 ÎNSEMNĂRI 4 apropierii cercurilor conducătoare de la Bucu- rești de Monarhia austro-ungară, la totala revizuire a politicii externe îndrăznețe de pînă la 1868, se compun în aspecte deosebit de interesante în comunicarea „Bismack und Romănien. Die turbulenten Jahrel866— 1868." într-o cercetare cu subiect realmente inedit pentru istoriografia română, intitulată „Back- ground and Tendencies of the Foreign Po- licy of the Netherlands In the Nineteenth Century”, J. C. Boogman stratigrafiază poziți- ile de forță din politica externă olandeză a vea- cului dobîndlrii independenței românești șl unor importante realizări vizînd problema iden- tității naționale. Rezerva și neutralitatea, de- terminări moștenite din evul mediu, existente și după 1813, — data eliberării Olandei de sub tutela regilor francezi, — cedează teren orientării lui Willhelm I, politicii continentale, de expansiune teritorială și economică, justi- fică autorul în analiza celei dinții faze a orien- tării externe olandeze. Separarea de Belgia (1839), starea de subdezvoltare economică explică aspectul defetist al neutralității adop- tate, manifestate în practica liberală și evo- luția strict constituțională de după 1848, ca și în tendințele de unire cu Germania. Autorul interpretează și consideră caracterul conser- vator și filoprusac al politicii externe olan- deze din a doua jumătate a secolului al XIX- lea ca rezultantă datorită politicii comerciale liberalizate, în detrimentul dezvoltării eco- nomiei olandeze. Starea de neutralitate dozată cu maximum de realism, minimalizată în anii ’60 de acțiunea cancelarului Bis- marok, atinge cote supreme către sfirșitul veacului. Situația existentă, fundamentată de principiul neanganjării în orice fel de con- flicte, separă Olanda de țările Europei de sud-est, contactele cu România, — anul 1877, reprezentanțele diplomatice —, (p. 58) fiind sumar trecute în revistă de autor. Războiul în perioada determinată, feno- menul conflagrației armate cu impact asupra factorului de conștiință și mentalitate, a mo- delării opiniei publice constituie subiect frec- vent în cercetarea istorică modernă. V. Alexan- drescu în „War and signifiance. Romania in 1877”, radiografiază receptarea și interpre- tarea actului Independenței in conștiința publică românească, în baza documentelor literare și de altă natură studiate. Conceptul de discurs social articulat în evaluarea eve- nimentului politic în epoca stabilită se evi- dențiază prin relevarea pătrunderii noțiunii de independență în cultură și coroborarea ei practică cu politicul in secolul XIX. Actul de cultură unificat cu cel politic de acțiune se circumscriu programului reclamat social și național. Autorul constată că bidirecțlo- narea expusă consacră programul poli ti co- cul tural in vremea lui Cuza și pînă la 1877, cind regula și sistemul suportă modificări. Relatările neutre, adiacente celor direct im- plicate și dezvăluite de analiza folcloristicii, memorialisticii, corespondenței imprimă pe- cete negativă sau pozitivă fenomenului in sine, supus dezbaterii de către autor. Se înfă- țișează in continuare antitetic incompatibi- litatea dintre discursul cultural oficial reluat de organizația statală și discursul cultural critic îmbrățișat de pătura ginditoare din perioadă. Imaginile realiste pe tărîm literar, pînă in 1914, care cuprind raportarea la evenimentele istorice de genul 1848, 1877, cu semnificații culturale de adincime vizînd redimensionarea discursului social-cultural con- tribuie și constituie faze necesare din creio- narea excelentă întreprinsă de V. Alexan- drescu. In „Romania and the Powers in 1876 — 77”, W. H. Roobol declanșează analiza poli- ticii externe române din 1877 din startul unor întrebări referitoare la relația dintre factorul intern și extern în conturarea atitudinii Ro- mâniei, dintre Carol I și partidele politice, cu corolar în tratatul parafat cu Rusia, înțeles ca Inițiativă proprie sau element de presiune în viziunea autohtonă cît și în situarea vremii. Politica externă prusacă în direcția Balca- nilor șl a României, Influența franceză spo- rită pe tărîm internațional în Intervalul 1853—1877, chestiunea legată de poziția României în iminența izbucnirii războiului ruso-turc, atitudinea Marilor Puteri în criza balcanică constituie repere-întrebări și răs- punsuri-indicil în cercetarea întocmită de autor in baza unui bogat material edit șl inedit. Paleta de efecte determinate de evenimen- tele poUtico-militare din Balcani Intre 1875— 1879, răsfrînte asupra vieții cotidiene a româ- nilor din Transilvania se dezvăluie în comu- nicarea prof. Pompiliu Teodor, intitulată „The Balkan Crisis and Politlcal Life- in Transylvania”. Se înglobează în studiu ur- mările și implicațiile răscoalei din Bosnia, războiului serbo-muntenegro-turc și momen- instulul de la 9 mal 1877 la nivel polltic- tituțional și îndeosebi cotidian, în pătura de jos. Inserția făcută denotă stadiul exis- tenței și acțiunii organizării politice a româ- nilor transilvăneni, prin partidele politice Înființate și implicarea directă și majoritară in tempoul dictat de evenlmențial prin presă și adeziunea deplină in fapta dăruirii pentru realizare. Ecoul permanent al dobîndlrii Independenței străbatea păturile și straturile naționalităților din Monarhia habsburgică, subliniază P. Teodor- tn analiza efectuată. Existența și activitatea P.N.R. constituit fn anul 1881, contactele tot mai strinse dintre elită șl masă In Transilvania, colaborarea dintre naționalitățile Ungariei, dintre românii www.dacoromanica.ro 5 ÎNSEMNĂRI 2233 transilvăneni și frații de peste Carpați, vehi- cularea cu acuitate de idei pașoptiste, liber- tatea și independența înălțate la rang de lege pentru existența românilor de pretutin- deni conclud fațeta concepției și a faptei, ca urmare directă a actului 1877, în opinia auto- rului și a cercetării istorice marxiste române. A. P. Goudouver in ,,Cristian Racovski and Nashe Slovo (1914 — 1916)” certifică și readuce in actualitate faptul și importanța centrului dc studii privind istoria mișcării socialiste internaționale de la Amsterdam, racordîndu-și cercetarea la dezvăluirea unor aspecte mai puțin cunoscute despre activi- tatea personalității marcante a P.S.D. in contact cu emigranții ruși constituiți la Paris in jurul cotidianului ,,Nase Slovo” (Cuvintul noastru). Itinerarul biografic de început, coroborat cu rezonanța internațională a acți- unii înfăptuite de Racovski în timpul celui dinții război mondial ca membru al biroului executiv al Internaționalei a Il-a, relația cu colegiul de redacție condus de Trotski și materializarea legăturii prin articolele pole- mice publicate în coloanele gazetei socialiste pariziene, confruntarea de idei din perioada în care a fost implicat și socialistul român, exprimarea și definirea concluzivă a poziției și atitudinii sale converg într-un tot unitar realizat de autorul bine documentat și navigind cu pricepere în material extrem de prețios, recomandat tuturor cercetătorilor fazei miș- cării socialiste interne și externe In perioada primei conflagrații. In concluzie, considerăm că volumul recenzat, prin varietatea și nivelul științific al materialelor cuprinse, reprezintă o oglindă fidelă a remarcabilei activități de cercetare desfășurată, relevind importanța întrunirii și necesitatea tot mai strînsei colaborări științi- fice, oportunitatea Întreprinderii făptuite și ca viitor punct de plecare pentru intensificarea cercetării bivalente și în acest context a evi- dențierii interesului pentru România și istoria sa, fapt reliefat cu prisosință de colocviul din 1977. Stelian Mîndruf , * , ,.Cercetări arheologice”, III, 1979, Muze- ul de istorie al R. S. România, 472 p. Al treilea volum al seriei „Cercetări arheo- logice”, editat de primul muzeu Istoric al țării, se remarcă in publicistica științifică românească prin notabilul efort da valorificare integrală a cercetărilor de teren efectuate în anii 1977—1979-de către colectivul de arheologi ai Muzeului Național. într-o perioadă relativ scurtă, un bogat material arheologic, din care nu lipsesc obiecte de mare valoare muzeistică și științifică, unele din ele unicate, a fost restaurat și inventariat, prezentat integral publicului, atît din punct de vedere muzeistic prin expoziția permanentă a muzeului sau in cadrul a numeroase mani- festări itinerante, cit și științific, in paginile volumului susmenționat. în acest fel, așa cum a specificat in Capitolul Introductiv directorul prestigioasei instituții, prof. dr. Florian Geor- gescu, volumul continuă seria de publicații arheologice a muzeului, a căror scop este legat atît de valorificarea bogatului patri- moniu muzeistic, cit și de cercetarea unor probleme majore șl prioritare ale istoriografiei românești: analiza societăților locale in peri- oada anterioară constituirii etnosului tracic în spațiul Carpato-danubiano-pontic ; rolul șl aportul tracilor nord-dunăreni în afirmarea pe plan european a puternicului centru metalur- gic carpatic; constituirea statului dac, centra- lizat și unitar, condus de Burebista ; romani- zarea populației locale și evoluția societății daco-romane spre formarea poporului român ; studiul societății feudale timpurii românești. Volumul debutează cu articolul Săpături în tell-ul de la Ilîrșova. jud. Constanta (p. 3 — 8), realizat de Doina Galbenu. Condițiile deosebit de dificile în care s-au efectuat lucrările arheo- logice au fost răsplătite printr-un bogat material aparțlnind culturilor Gumelnița șl Cernavoda I, care îi permit autoarei concluzii importante asupra evoluției finale a eneoliti- cuiui pe teritoriul României. Augustin Ulanlci în Noi cercetări arheologice la Greci, Jud. Ilfov (p. 9 — 26) analizează materialele descoperite în două complexe aparțlnînd culturilor Gllna și Tei, aducînd In discuție problema unei succesiuni Gllna-Tel in Cimpla Munteniei, prezentînd un material de tip Bungetu aparțlnind etapei timpurii a fazei Tel I (Tel-Cățelu). Același autor în Săpături arheologice efectuate la Brănef (p. 27— 38), prezintă o nouă campanie arheologică în așezările Coțofeni și Glina de la Brăneț. Demnă de semnalat este ipoteza privitoare la existența unui orizont cronologic mai timpuriu al culturii Glina, legat de cultura Cernavoda II; de asemenea considerațiile autorului pe această temă. Alexandru Oancea în două mici note Raport preliminar privind săpăturile arheologice de la Petrișoru, corn. Racovițeni, jud. Buzău (p. 39 — 42) șl Raport preliminar privind cercetările de la Pietroasa Mică, Jud. Buzău (p. 53 — 57), pune în evidență apariția la peri- feria culturii Monteoru și apoi chiar în zona centrală a acesteia, la un moment dat, nu cu mult anterior etapei finale, a unor grupuri de populații intruse, care vor dezvolta in fosta arie a culturii Monteoru, faza Monteoru - Ilb-Balintești, un aspect cultural nou. www.dacoromanica.ro 2214 ÎNSEMN AHI 6 Continuînd preocupări mai vechi, legate de studiul evoluției culturii Tei, Valeriu Leahu în Sondajul arheologic de la Frățești, Jud. Ilfov (p. 43—51), pe baza descoperirilor dintr-o așezare Tei IV (Tei-Fundeni) țrece în revistă contactele grupurilor Tei din Cîinpia română cu purtătorii culturilor Coslogcni șl Zimnicea- Plovdiv. Cercetările (trheologițe de la Rateșu Cuzei, Jud. Vaslui (p. 59-r75), datorate lui Costachi Buzdugan Iac cunoscute materiale arheologice aparținînd perioadei de sfîrșit a epocii bron- zului (cultura Noua) și a doua epocă a fierului. Raportul sus menționat este completat de un studiu osteologic datorat Valeriei Edith lonescu-Rusu și Măriei Brăileanu privitor la resturile faunistice descoperite în așezarea de la Rateșu Cuzei (p. 77—86). într-o a doua notă Sondajul arheologic de la Voinești, Jud. Vaslui (p. 87—93), Costachi Buzdugan pre- zintă descoperiri datate in perioada dintre Hallstattul final și Latenul tîrziu din Moldova. Alături de sondaje și săpături de mai mică ori mai mare amploare, Muzeul de istorie al R. S. România și-a propus sprijinirea pe diverse planuri a acelor șantiere mari — obiective majore ale arheologiei românești din anii trecuți — al căror material, rămas fn cea mai mai mare parte inedit, poate repre- zenta un ajutor prețios în lămurirea multor pro- bleme obscure sau necunoscute încă din istoria străveche a patriei noastre. Unul din aceste obiective, marea ,,davă” dacică de la Popești, este prezentată în volum de un raport preli- minar asupra rezultatelor campaniei din 1976 și 1977, semnat de Alexandru Vulpe și Maricta Gheorghiță (p. 95 — 104). Printre descoperirile din acest important centru economic și politic al geților din Cîmpia Dunării, înfloritor în se- colul Iî.e.n.—perioada Burebista— se remarcă locuințele cu vetre ornamentate, unele mormin- te de Inhumație și un prețios tezaur monetar. Un alt obiectiv major al cercetării arheo- logice din cadrul Muzeului de istorie al R. S. România — studiul perioadei ce a urmat cuce- ririi dp către romani a Daciei, se realizează prin acordarea unei atenții deosebite șantie- rului arheologic Micia (Vețel), jud. Hunedoara. Aici un colectiv compus din Lucia Marinescu, Anișoara Sion, Liviu Petculescu, loan Andri- țoiu, Edith lonescu-Rusu și Maria Brăileanu a scos la lumină mărturii ale organizării militare a trupelor romane staționate în castrul de la Vețel, de asemenea dovezi ale continui- tății populației locale și după părăsirea zonei dc către trupele romane (p. 105 — 126). Valeriu Leahu și George Trohani publică Săpăturile arheologice de la Vitănești, Jud. Teleorman (p. 127—141), unde dezvelirea a doi tumuli au permis descoperirea mai multor morminte aparținînd perioadei cuprinse între sfîrșitul eneoliticului și sfîrșitul epocii bron- zului ; un mormînt este atribuit unul prim val de sarmați alani de la sfîrșitul secolului III e.n., iar alte două aparțin unor pecenegi din prima jumătate a secolului al Xl-lea. în completarea acestui articol, Galeria Edith lonescu-Rusu publică Date cu prioire la restu- rile animaliere, ofrande din mormintele de călăreți de Zg Vitănești, jud. Teleorman (p. 143-150). Un sintetic Raport pentru campania de cercetări din anul 1976 pe șantierul arheologic Voivozi, jud. Bihor (p. 151 — 151) este prezentat de Radu Popa, Alexandru Ncmoianu și Victor Eskenasy. Sînt remarcate ca deosebit de importante acele elemente databile în secolele XII—XIII, a căror urmărire consti- tuie un obiectiv prioritar al cercetărilor viitoare. Un studiu cu caracter monografic datorat Marianei Dumitrache se referă la Cetatea sătească din Drăușeni, jud. Brașov, ansamblu de arhitectură medievală. Cercetări arheologice 1973—1977 (p. 155 — 198). începutul amena- jărilor de la Drăușeni este fixat în a doua jumătate a secolului XII, continuate în secolele următoare prin ridicarea a două basilici a căror evoluție este urmărită, împreu- nă cu necropolele lor, pînă în secolul al XVII-lea. De o deosebită importanță pentru istoria social-economică a Țării Românești în secolul al XV-lea în general și pentru dezvoltarea urbanistică și arhitectonică a centrelor orășe- nești din țările române în special, este studiul redactat de Lucian Chițescu, Nicolae Conovici, Radu Lungu, Anca Păunescu și Venera Rădulescu făcînd cunoscute Cercetările arheo- logice de la Piua Petrii, jud. Ialomița (p. 199 — 243). Orașul înființat în prima jumătate a secolului al XV-lea, a dat posibilitatea Țării Românești, după ocuparea Dobrogei de către Imperiul Otoman, să-și continue comerțul în această zonă. Urmărindu-se dezvoltarea acestui oraș pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea este remarcată viața sa înfloritoare din secolele XV — XVI. Articolul este completat de un studiu antropologic datorat Laurcnțici Georgescu (p. 243—244) și un al doilea referitor la fructele carbonizate prezentat de Maria Brăileanu și Valeria Edith lonescu-Rusu (p. 247-249). Gheorghe I. Cantacuzino în Sondaje arheo- logice în orașul Focșani (p. 251—260) stabilește fazele de evoluție ale unor vechi edificii din secolele XVII și XVIII, studiul contribuind la cunoașterea unor vechi monumente laice și religioase din zona Vrancea. Săpăturile arheologice de aici au pus de asemenea în lumină o așezare a populației autohtone din secolul VII e.n. Un amplu articol, cu caracter monografic, referitor la Săpăturile arheologice de la Cătălui- Căsctoarele, Jud, Ilfov (p. 261—328) este datorat regretatului prof. dr. doc. Gheorghe www.dacoromanica.ro 1 ÎNSEMNĂRI 2235 -Cantacuzino și lui George Trohani. Studiul, bogat ilustrat, prezintă o microzonă, intens locuită din neolitic (cultura Gumelnița), epoca bronzului (cultura Glina și descoperiri de tip Strichverziertekeramic), epoca fierului (hall- statt mijlociu și perioada geto-dacă), epoca prefeudală (sec. IV—VI e.n.) și feudală timpurie (sec. IX— X e.n.). în epoca feudală aici a luat ființă un important complex monastic. In a doua parte a volumului Studii șt note, George Trohani prezintă Două cuțile-pumnal ■din metal descoperite la Ostrovul Corbului. Jud. Mehedinți (p. 331 — 333), datînd din perioada timpurie și mijlocie a epocii bronzului. în nota O nouă descoperire aparținînd. tezaurului de la Cucuteni-Băiceni (p. 335—338), Dan Drăguș publică o piesă nou identificată, aparținînd unuia dintre coloanele de aur ale binecunoscutului tezaur. Un interesant studiu redactat de Emil Moscalu tratează Probleme ale cetăților cu val vitrificai (p. 339 — 351) din perioada secolelor IV—III î.e.n. Același autor în colaborare cu Petre Voievozeanu publică principalele pro- bleme ce le ridică tezaurul princiar de la Peretu, făcind cunoscute cele mai caracteristice piese descoperite aici (p. 353—360). Emil Moscalu și Cornelia Beda publică nota Noi cetăți traco getice (p. 361 — 372); de asemenea Desco- peririle arheologice de la Ptetroșanl, Jud. Teleorman (p. 375 — 383). O cercetare perie- ghetică efectuată dc Emil -Moscalu este prezen- tată în continuare, făcindu-ne cunoscute materiale arheologice din mai multe perioade Istorice, descoperite în județele Ialomița, Ilfov, Vilcea, Bacău, Teleorman, Olt și Alba. într-o mică notă referitoare la Tell-ul gumelnițean de la Plosca, jud. Teleorman