academia DE ȘTIINȚE SOCIALE Șl POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DIN SUMAR' ; . I r |. H ' I I ' 35 ||1?E ani DE LA ELIBERAREA ROMÂNIEI DE SUB DOMINAȚIA! FASCISTĂ ! I ' ROMÂNIA SOCIALISTĂ tN AL 35-LEA AN DE LA ELIBERARE INSURECȚIA ROMÂNĂ VICTORIOASÂlpEN AUGUST .194^! AL LUPTELOR SECULARE PURTATE DE POPORUL KOSTBK ELIBERAREA SOCIALĂ ȘI NAȚIONALĂ! I -I.' / : UV'S.'I1 1 FORȚELE MILITARE POPULARE ÎN INSUREl... ARMATĂ ANTIFASCISTĂ! ȘI ANTIIMPERIÂLISTĂ! j ,j J '|f4 i| 'i, ( il LP ij ■ 1 . I I 1 : : . •! ' • I • , Gh. 1P lECȚIA NAȚIONALĂ T LUPTĂ MASELOR' ZAREA ORG-ANEXk 1945) | .. "I. 1| ! . .■ ii jyrUti. H |l 1 i ’ jj I '' | !■ ■; i/' i:' |STITUfriffiI, ROMÂNIEI (2B AUGUST 1944 - 80i-Dl$iM-l( ■ 1 r ' ■’ ’ ' i ;! VaLiue Liveahu' PENTRU DEMOCRATI- ’LAHE DIN ROMÂNIA )pALE ALE ADMINISTRAȚIEIiDE STAT (1913- Gheorghe Țuțui ___________și SUVERANITATEA NAȚIONALA - COORDONATE j MAJORE ALE POLITICII ACTUALE A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN 11NDEPENDE I VIATEI ȘTIINȚIFICA l RECENZII TOMUL 32 Aukandhu Bountineanu însemnări 1979 AUGUST । EDiTumfeswr0 •I REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ACADEMIA DE ȘTIIȚE SOCIALE ȘI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA SECȚIA DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE COMITETUL DE REDACȚIE Aron Pbtric (redactor responsabil); Ion Apostol (redactor responsabil adjunct); Nichita Adăniloaie ; Ludovic Dem£ny ; Gheorghe I. Ioniță ; Vasile Liveanu ; Aurel Loghin ; Damaschin Mioc ; Ștefan Olteanu ; Ștefan Ștefănescu ; Pompiliu Teodor (membri). Prețul unui abonament este de 120 lei. In țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, factorii poștali șl difuzorll de presă din Întreprinderi și instituții. Revistele se mal pot procura (direct sau prin poștă) și prin PUNCTUL DE DESFACERE AL EDITURII ACADEMIEI, Calea Victoriei nr. 125, sector 1, 71021. Cititorii din străinătate se pot abona adreslndu-se la ILEXIM Departamentul Export-Import presă, P.O. BOX 136—137. Telex 11226 — București, Str. 13 Decembrie nr. 3. Manuscrisele, cărțile șl revistele pentru schimb precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „REVISTA DE ISTORIE”. Apare de 12 ori pe an. Adresa Redacției B-dul Aviatorilor, nr. 1 71261 București, tel. 50.72.41 www.dacoromanica.ro TOM 32, Nr. 8 august 1979 SUMAR 35 DE ANI DE LA ELIBERAREA ROMÂNIEI DE SUB DOMINAȚIA FASCISTĂ ARON PETRIC Insurecția națională armată antifascistă și antiimperialistă din august 1944 și semnificația sa istorică...................................1397 GH. I. IONIȚĂ, Insurecția română victorioasă din august 1944 — rezultat al luptelor seculare purtate de poporul nostru pentru eliberarea socială și națională .... 1405 ★ ELI ZA CAMPUS, Preludii ale actului istoric de la 23 August 1944 ............. 1433 MIHAIL E. IONESCU, Forțele militare și populare în insurecția națională armată anti- fascistă și antiimperialistă..............................................1445 VASILE LIVEANU, Problema constituției României (23 August 1944 — 30 Decembrie 1947) ......................................................................... 1459 FLORIN CONSTANTINIU, Victoria insurecției din August 1944 și falimentul poli- tic definitiv al Gărzii de fier...........................................1491 GHEORGHE ȚUȚUI, Lupta maselor populare din România pentru democratizarea organelor locale ale administrației de stat (1944—1945)..............r . . . . 1499 ALEXANDRU BOLINTINEANU, Independența și suveranitatea națională — coor- donate majore actuale ale politicii Partidului Comunist Român.............1515 ★ CONSTANTIN CĂZĂNIȘTEANU, Tehnica de luptă aflată în dotarea armatei române în războiul antihitlerist.................................................1531 • ION ȘT. BAICU, Muncitorimea din Valea Prahovei împotriva dictaturii antonesciene . . 1547 • CONSTANTIN TUDOR, Desfășurarea insurecției în Bărăganul ialomițean.......... 1565 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ Sesiunea științifică a Institutului de istorie „Nicolae lorga” consacrată celei de-a 35-a aniversări a eliberării României de sub dominația fascistă (Mihai Oprițescu); Se- siunea științifică anuală a secției istorie-filozofie a Facultății de istorie-filozofie din București (Ion Bălgrădean); Sesiunea științifică de la Pitești dedicată zilei de 23 August (Gheorghe I. loniță).......................................................1573 RECENZII » * » Documente privind istoria militară a poporului român, 23 — 31 august 1944, voi. II-IV, Edit. militară. București, 1977-1979, LXXX + 298 p. LXXII+283 p.; XLVIII + 304 p. (Florin Constantiniu) .................. 1579 EMILIA SONEA, GAVRILĂ SONEA, Viața economică și politică a României 1933—1933, Edit. științifică și enciclopedică. București, 1978, 331 p. (Gh. I. Flo- rescu)................................................1581 „REVISTA DE ISTORIE” Tom 32, nr. 8, p. 1393-1600, 1979 www.dacoromanica.ro 1394 VASILE POPEANGĂ, Aradul, centru politic al luptei naționale din perioada dualismului (1867—1918), Edit. Facla, Timișoara, 1978, 311 p. (Stelian Popescu)................1586 DUMITRU MAZILU, Independența națională. Glndire și acțiune românească, Edit. militară, București, 1978, 414 p. (Constantin Gheorghe) ........... 1589 ÎNSEMNĂRI ISTORIA ROMÂNIEI: GHEORGHE ZAHARIA, Insurecția națională armată antifas- cistă și antiimperiallsti din august 1944, Edit. științifică și enciclopedică, Bucu- rești, 1977, 127. p. (Mihai Opri (eseu); Colonel GHEORGHE MORARU Gărzile patriotice — tradiție și actualitate, Edit. militară, București, 1979 210 p. (Gelu Apostol); IOAN POPOVICI, VERONICA COVACI, GHEORGHE MUDURA, IUDITA CĂLUȘER, MIHAI APAN, ANA ILEA, ANDREI CACIORA, 1918. Bihorul In epopeea Unirii. Documente. Oradea, 1978, 475 p. (Mihai Drecin) VASILE NETEA, Spre unitatea statală a poporului român, Edit. științifică și enci- clopedică, București, 1979, 605 p. (Victor Neumann)................................1595 www.dacoromanica.ro TOME 32, N° 8 aoQt 1979 S O M M A I R E 35 ANS DEPUIS LA LIBERATION DE LA ROUMANIE DE LA DOMINAT1ON FASCISTE ARON PETRIC Insurrection naționale arm£e antifasciste et ant(imperialiste d’aoQt 1944 et sa signification historique...............................................1397 GH. I. IONIȚĂ, L’insurrection roumaine victorieuse d’aodt 1944 — rfesultat des luttes săculaires menfees par notre peuple pour la libferation sociale et naționale .... 1405 ★ ELIZA CAMPUS, Prăludes de l’acte historique du 23 Aotlt 1944 ........................... 1433 MIHAIL E. IONESCU, Les forces militalres et populalres pendant l’insurrection națio- nale armfee antifasciste et antiimpărialiste..................................... 1445 VASILE LIVEANU, Le probleme de la Constitution de la Roumanie (23 aotlt 1944 — 30 decembre 1947)................................................................ 1459 FLORIN CONSTANTINIU, La victoire de l’insurrection d’aodt 1944 et la faillite politique definitive de la Garde de fer...........................................1491 GHEORGHE ȚUȚUI, La lutte des masses populalres de Roumanie pour la dămocra- tisation des organes locaux de l’adminlstration d’Etat (1944—1945)............... 1499 ALEXANDRU BOLINTINEANU, L’indfependance et la souveralnetfe naționale — coordonnfees majeures actuelles de la politique du Parti Communiste Roumain. . 1515 ★ CONSTANTIN CĂZĂNIȘTEANU, La technique de la lutte se trouvant dans la dota- tion de l’armfee roumaine pendant la guerre antihitMrienne........................1531 ION ȘT. BAICU, Les ouvrlers de la Vallfee de Prahova contre la dictature d’Antonescu . 1547 CONSTANTIN TUDOR. Le dăroulement de l’insurrection dans la Plaine du Bărăgan du dipartement de lalomitza..............................................................1565 LA VIE SCIENTIFIQUE La session scientifique de l’Institut d’Histoire « Nicolae lorga », consacrăe au 35e anni- versaire de la libăration de la Roumanie de la domination fasciste (Mihai Oprițescu) ; La session scientifique annuelle de la section d’histoire-philosophie de la facultfe d’histoire-philosophie de Bucarest (Ion Bălgrădean); La session scientifique de Pitești consacrâe au 23 Aotlt (Gheorghe I. lonifă)....................................1573 COMPTES RENDUS „ * , Documente privind istoria militară a poporului român, 23 —31 august 1944 (Docu- ments concernant l’histoire militaire du peuple roumain, 23—31 aotlt 1944), voi. II - IV, Editions mllitaires, Bucarest, 1977-1979, LXXX + 298 p. LXXII + 283 p.; XLVIII + 304 p. (Florin Constantiniu).........................................1579 „REVISTA DE ISTORIE", Tom. 32, nr. 8, p. 1393-1600, 1979 www.dacoromaiiica.ro 1396 EMILIA SONEA, GAVRILĂ SONEA, Viața economică și politică a României 1933—1938 (La vie iconomique et polltique de la Roumanie, 1933 — 1938), Editions scienti- fiques et encyclopidiques, Buearest, 1978, 331 p. (Gft. I. Florescu)................1581 VASILE POPEANGĂ, Aradul, centru politic al luptei naționale din perioada dualismu- lui (1867—1918) (La viile d’Arad, centre politique de la lutte naționale de la piriode du dualisme (1867 — 1918), Editions Facla, Timișoara, 1978, 311 p. (Stelian Popescu)............................................................................1586 DUMITRU MAZILU, Independența națională. Gtndire și acțiune românească (L’Indi- pendance naționale — pensie et action roumaines), Editions militaires, Buearest, 1978, 414 p. (Constantin Gheorghe)..................................................1589 NOTES HISTOIRE DE ROUMANIE : GHEORGHE ZAHARIA, Insurecția națională armată anti- fascistă și antiimperiallstă din august 1944 (L’insurrection naționale armie antifas- ciste et antiimpirialiste d’Aoftt 1944), Editions scientifiques et encyclopidiques, Buearest, 1978, 127 p. (Mihai Oprițescu) ; Colonel GHEORGHE MORARU, Gărzile patriotice — tradiție și actualitate (Les gardes patriotiques — tradition et actualiti), Editions militaires, Buearest, 1979,210 p. (Gelu Apostol); I0AN POPOVICI, VERONICA COVACI, GHEORGHE MUDURA, IUD1TA CĂLU- ȘER, MIHAI APAN, ANA ILEA, ANDREI CACIORA, 1918, Bihorul tn epopeea Unirii. Documente. (1918. Le district de Bihor dans l’ipopie de l’Union. Docu- ments), Oradea, 1978, 475 p. (Mihai Drectn); VASILE NETEA, Spre unitatea statală a poporului român (Vers l’uniti itatique du peuple roumain), Editions scientifiques et encyclopidiques, Buearest, 1979, 605 p. (Victor Neumann) . . 1595 www.dacoromaiiica.ro 35 DE ANI DE LA ELIBERAREA ROMÂNIEI DE SUB DOMINAȚIA FASCISTĂ INSURECȚIA NAȚIONALĂ ARMATĂ ANTIFASCISTĂ ȘI ANTIIMPERIALISTĂ DIN AUGUST 1944 ȘI SEMNIFICAȚIA SA ISTORICĂ DE ARON PETRIC Se împlinesc 35 de ani de la victoria insurecției naționale armate antifasciste și antiimperialiste din august 1944, eveniment memorabil în zbuciumata istorie a poporului român, căruia i-a deschis un drum nou de dezvoltare pe calea progresului, a restabilirii și consolidării indepen- denței naționale, înfăptuirii celor mai înalte idealuri de libertate și drep- tate socială spre care au aspirat și pentru care au luptat, de-a lungul seco- lelor, generații după generații. Marcînd, ca o nepieritoare piatră de hotar, începutul unei noi ere în viața patriei, insurecția din august 1944 ne oferă perspectiva din unghiul căreia întreaga evoluție istorică a poporului nostru își luminează mai adînc sensurile, conferind tradițiilor pe care le continuăm și dezvoltăm în epoca noastră întreaga lor măreție și demnitate. în mod legitim evocăm, la acest glorios jubileu, secolele de luptă și jertfe de-a lungul cărora poporul român a înfruntat neclintit vicisitudi- nile istoriei, apărîndu-și ființa și dreptul la o viață liberă, în pofida împre- jurărilor deosebit de grele în care a trebuit să trăiască. în progresul istoric al României, în dezvoltarea conștiinței sociale și politice a poporului, în înălțarea edificiului durabil al demnității națio- nale, un rol decisiv a revenit mișcării muncitortești, de care sînt legate celfe mai importante cuc'eriri politice și sociale ale României moderne. Patriotismul fierbinte și internaționalismul clasei muncitoare — ca cea mai înaintată forță socială — și-au găsit o vie întruchipare în lupta dusă împotriva fascismului. Dînd glas sentimentelor antifasciste, năzuin- ței spre libertate și progres, profund înrădăcinate în rîndurile maselor celor mai largi, proletariatului român, în frunte cu partidul său comunist, a demascat amenințarea gravă pe care o crea fascismul pentru liberta- tea și independența poporului, militînd pentru unirea tuturor forțelor democratice împotriva ei. Marile acțiuni și manifestații de masă din dece- niul al patrulea, desfășurate sub lozincile frontului unic muncitoresc și ale frontului popular antifascist au constituit o puternică expresie a hotă- rîrii poporului nostru de a se împotrivi forțelor întunecate ale fascismului, de a respinge obscurantismul, teroarea și agresivitatea acestuia. Eroica luptă dusă în acei ani de Partidul Comunist Român în frun- tea clasei muncitoare și a unor largi forțe progresiste, inclusiv a unor per- ,,REVISTA DE ISTORIE”, Tom 32, nr. 8, p. 1397-1403, 1979. www.dacoromanica.ro 1398 ARON PETRIC 2 sonalități și grupări politice burgheze, a stăvilit pentru un timp ascensiu- nea spre putefe a organizațiilor fasciste și înrobirea țării Germaniei naziste. Dar, așa cum se cunoaște, în pofida puternicelor mișcări antifas- ciste care aveau loc în țara noastră ca și în alte țări ale Europei, a glasu- lui tot mai răspicat al forțelor înaintate care avertizau asupra pericolului ce amenința omenirea, marile puteri imperialiste, cercurile guvernamen- tale dintr-o serie de state au adoptat o poziție de cedare și compromis față de pretențiile Germaniei naziste, n-au răspuns necesității luptei unite împotriva agresorului, ceea ce a influențat negativ desfășurarea eveni- mentelor, a încurajat acțiunile agresive ale hitlerismului. în acele condi- ții a dobîndit teren favorabil și activitatea certurilor celor mai reacțio- nare din România, ca și din alte state europene, care au pășit deschis pe calea trădării naționale. Poporul român, aflat singur în fața agresiunii nazismului german, lipsit de sprijin din afară, a devenit victima Dicta- tului fascist de la Viena, fiind în mod practic aruncat în brațele Germa- niei hitleriste. în acele condiții a fost instaurat regimul dictaturii militaro- fasciste, în țară au pătruns trupele hitleriste, care au introdus un ade- vărat regim de ocupație, România fiind apoi tîrîtă în războiul antiso- vietic. Participarea la război alături de Germania hitleristă, jefuirea bogățiilor țării de către imperialismul german au împins România în pragul unei adevărate catastrofe. Exponent fidel al intereselor naționale ale întregului popor, Parti- dul Comunist Român s-a împotrivit de la început războiului hitlerist, a organizat — în variate forme și cu participarea celor mai largi pături și categorii sociale — rezistența antifascistă, lupta maselor pentru răstur- narea regimului militaro-fascist și instaurarea unui guvern democratic, pentru alăturarea României la coaliția forțelor antihitleriste și eliberarea întregului teritoriu al țării de sub ocupația străină. în această luptă grea și inegală, comuniștii au dat nenumărate jertfe, dovedindu-și prin fapte de eroism patriotismul lor fierbinte. Este meritul nepieritor al Partidului Comunist Român de a fi cana- lizat într-un singur șuvoi lupta clasei muncitoare — forța hotărîtoare a mișcării antifasciste —, opoziția dîrză a țărănimii, protestul energic al intelectualității progresiste, puternica stare de spirit antihitleristă din rîndul soldaților și ofițerilor, împotrivirea întregului popor față de domi- nația hitleristă și de războiul dus împotriva Uniunii Sovietice. Afirmîndu- se ca adevărat catalizator al voinței și intereselor fundamentale ale po- porului român, partidul comunist a grupat în jurul său cele mai largi forțe democratice și patriotice, a unit într-un front comun toate forțele de bază ale națiunii române, interesate în răsturnarea dictaturii antonesciene și eliberarea țării de sub dominația fascistă, a orientat lupta pentru liber- tate și independență pe calea insurecției naționale armate antifasciste și antiimperialiste. în acest scop, activul dte bază al Paridului Comunist Român a elaborat planul concret al acțiunii insurecționale, a întreprins un ansamblu de măsuri pentru reorganizarea conducerii și întărirea rîndu- rilor partidului, crearea formațiunilor patriotice înarmate și a grupurilor de partizani, sabotarea producției și a transporturilor pentru frontul hitlerist. Un rol deosebit în mobilizarea forțelor antifasciste l-a avut făurirea, în toamna anului 1943, a Frontului Patriotic Antihitlerist, în care au intrat www.dacoromanica.ro 3 INSURECȚIA NAȚIONALA DIN 'AUGUST 1944 1399 Partidul Comunist Român, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților Madozs-ul, Partidul Socialist-Țărănesc și, temporar, Partidul Social-Demo- crat. în aprilie 1944, între Partidul Comunist Român și Partidul Social- Democrat s-a ajuns la înțelegerea pentru realizarea Frontului Unic Munci- toresc, care a sporit forța de organizare și capacitatea de acțiune a clasei muncitoare, exercitînd totodată o puternică influență asupra unirii celor- lalte forțe patriotice, antihitleriste. în luna iunie 1944. între Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Partidul Național-Țărănesc și Partidul Național-Liberal s-a ajuns la acordul privind crearea Blocului Național Democratic, stabilindu-se ca obitective principale : ieșirea Româ- niei din coaliția fascistă, încetarea războiului antisovietic, eliberarea țării de ocupația hitleristă, restabilirea independenței și suveranității naționale, înlăturarea dictaturii fasciste și instaurarea unui regim democratic, ală- turarea poporului român la lupta Națiunilor Unite. Totodată, partidul comunist a stabilit legături cu monarhia și cercurile grupate în jurul pala- tului regal. Puternica stare de spirit antihitleristă care domnea în armată a stimulat întărirea legăturilor partidului comunist cu ostași și ofi- țeri, inclusiv cu cadre de comandă ale armatei, ofițeri și generali patrioți, care au colaborat activ la pregătirea militară a insurecției. Realizarea acestor largi alianțe, care mergeau de la clasa munci- toare pînă la grupări ale burgheziei și la cercurile palatului regal, a permis făurirea unui adevărat consens național, a ridicat la lupta decisivă pen- tru interesele fundamentale ale țării, pentru însăși salvarea națiunii, în mod practic, întregul nostru popor. O puternică influență asupra creșterii voinței de luptă a maselor largi populare, a hotărîrii lor de a răsturna regimul de dictatură militaro- fascistă și a ieși din războiul hitlerist, au avut strălucitele victorii obți- nute împotriva Germaniei naziste de armata sovietică și de celelalte forțe ale coaliției antihitleriste, amploarea tot mai mare a luptei popoa- relor cotropite de naziști pentru redobîndirea libertății și a independen- ței naționale. în acele împrejurări în care înfrîngerea Germaniei naziste se contura cu tot mai mare certitudine, iar în țară creștea împotrivirea față de dic- tatura militaro-fascistă, accentuînd criza acesteia, Partidul Comunist Român, împreună cu celelalte forțe democratice și patriotice, a declan- șat insurecția națională armată antifascistă și antiimperialistă, prin ares- tarea, în după-amiaza zilei de 23 august 1944, a căpeteniilor guvernului fascist și formarea unui guvern, înfrunte cu generalul Constantin Sănătescu, guvern în care participau și reprezentanți ai celor patru partide com- ponente ale Blocului Național Democratic. în seara aceleiași zile, România a ieșit din războiul antisovietic, întreaga armată română în- torcînd armele împotriva trupelor hitleriste. Vigoarea și fermitatea cu care întregul popor s-a ridicat la luptă, participarea hotărîtă a tuturor forțelor patriotice la insurecție au demon- strat voința poporului român de a zdrobi orice dominație străină, dorința de a fi liber și deplin stăpîn în țara sa, de a-și hotărî singur destinele. în acele zile tumultuoase, de puternic clocot revoluționar, în care s-au manifestat din plin eroismul și patriotismul maselor, în decursul unor grele bătălii, unitățile militare împreună cu formațiunile patriotice înarmate, cu sprijinul întregului popor, au lichidat rezistența trupelor www.dacoromanica.ro 1400 sARON PETBIC 4 naziste, au eliberat, pînă în ziua de 28 august 1944, capitala și împreju- rimile acesteia, extinzînd totodată acțiunile pe întreg cuprinsul țării. Sosi- rea, la 30 august 1944, a trupelor sovietice în Bucureștii eliberați de forțele insurecționale, a fost salutată cu bucurie de masele largi ale populației. Exprimînd hotărîrea sa de a contribui cu toate forțele la marea bătălie împotriva fascismului, Eomânia și-a pus întregul său potențial economic, militar și uman în slujba luptei contra Germaniei hitleriste. însuflețită de un fierbinte patriotism, armata română a săvîrșit fapte de eroism legendar în lupta dusă, umăr la umăr, cu armata sovietică, pentru desăvîrșirea eliberării teritoriului național de sub ocupația fascistă, iar apoi pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, pînă la încheierea vic- torioasă a războiului. Este un motiv de îndreptățită mîndrie patriotică faptul că, prin participarea unor mari efective ale forțelor sale armate, cifrate la aproape 540 mii de oameni, prin sacrificiile făcute de masele populare pentru sprijinirea frontului, ca și prin efortul masiv al eco- nomiei naționale, țara noastră a adus o prețioasă contribuție la înfrînge- rea fascismului. Victoria insurecției naționale armate antifasciste și antiimperia- liste a avut profunde semnificații și consecințe atît pe plan intern, cît și de ordin internațional. Alăturarea Eomâniei la coaliția antihitleristă a adus o contribuție însemnată la prăbușirea întregului front hitlerist în sud-estul Europei, la accelerarea eliberării popoarelor din această zonă, a dat noi dimensiuni ofensivei asupra Germaniei hitleriste, contribuind la scurtarea războiului și apropierea victoriei depline împotriva fascis- mului. Consecințele și importanța insurecției s-au bucurat de o binemeri- tată recunoaștere pe plan internațional. Astfel, șeful delegației sovietice la Conferința de pace de la Paris, V. M. Molotov, arăta că Eomânia, „prin măsuri hotărîte s-a eliberat de regimul fascist al lui Antonescu, s-a alăturat aliaților”, împreună cu care „a dus apoi lupta pentru zdrobirea lui Hitler, a adus în această luptă sacrificii și meritele poporului român în această privință sînt recunoscute de noi toți”. în același sens, postul dTnanira ÎT> 1406 GH. I. TONIȚA 2 sentimente de pace ale popoarelor. Va rămîne în acest sens întipărită pentru totdeauna în istorie atitudinea demnă a nenumăraților fii ai poporu- lui român, care, nedisperînd în fața vitregiilor acelor ani de restriște, n-au ezitat a cheltui oricîte energii — în multe cazUri pînă la jertfirea supremă — pentru atingerea unui ideal de libertate și dreptate în care au crezut cu dăruire, cu patos revoluționar. Cercetînd paginile eroice ale istoriei acelor ani grei — poate cei mai apăsători din istoria de două ori milenară a poporului nostru — nu poți să nu încerci satisfacția totală pentru faptul că te numeri printre fii acestei țări și ai acestui popor, nu poți să nu răspunzi prezent chemării lăuntrice a acestui pămînt de a urma pilda înaintașilor și de a duce mai departe, pe noile coordonate ale zilelor de azi și de mîine, tot ceea ce a fost mai nobil, mai demn și mai eroic în trecut. Au trecut 35 de ani de la victoria insurecției naționale, armate, anti- fasciste și antiimperialiste din August 1944, inițiată, organizată și condusă de Partidul Comunist Român. Cu cît trec anii și experiența noastră istorică își capătă noi valențe și împliniri, prețuirea pe care o avem pentru marile pagini de luptă și victorii din trecut sporește considerabil. Cu acest sentiment omagiem anul acesta — în pragul celui de-al XH-lea Congres al Partidului Comunist Român — împlinirea a trei decenii și jumătate de la triumful insurecției din August 1944. Despre tot ceea ce s-a petrecut atunci s-a scris mult1 și se va mai scrie încă deși, din păcate, ampla monografie privitoare la acest memorabil eveniment nu a văzut încă lumina tiparului, dovadă că istoricii și cercetă- 1 Dintre toate lucrările ce au apărut ptnă acum cu privire la sensurile majore interne și internaționale ale insurecției din August 1944 socotim deplin justificat să amintim urmă- toarele, August’44. Culegere de studit, București, 1971; Insurecția din August 1944 șl semni- ficația di istorică, Edit. militară, București, 1974 ; Gh. I. loniță, A. Simion, Clasa munci- toare, forța socială fundamentală a mișcării antifasciste din România, Edit. politică, București, 1974 ; Colonel Leonida Loghin, colonel Alexandru Petriceanu, Gărzile patriotice din România, Edit. militară, București. 1974; Colonel Constantin Nicolae, colonel Petre Iile, Bucureștiul tn insurecție, Edit. militară, București, 1975; V. Liveanu, E. Cimponeriu, M. Rusenescu, T. Udrea, Din cronica unor zile istorice, Edit. Academiei R. S. R., București, 1971; Gh. Zaharia, L. Vajda, Gh. I. Bodea, I. Bunta, M. Covaci, L. Fodor, A. Simion, Gh. Țuțul, Rezistența antifascistă tn partea de nord a Transilvaniei, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1974; Olimpiu Matichescu, Apărarea patriotică, Edit. științifică, Bucu- rești, 1971; Haralamb Zincă, Și a fost ora H, Edit. militară, București, 1971; General maior Eugen Bantea, Insurecția română tn jurnalul de război al grupului de armate german ,,Ucraina de Sud”. Edit. militară, București, 1974; Documente privind insurecția militară a poporului român 23 — 31 august 1944, voi. I, Edit. militară, București, 1977 ; voi. II, Edit. militară. București, 1978; voi. III, Edit. militară, București, 1978; România tn războiul anti- hitlerist, Edit. militară, București, 1966 ; Colonel Gheorghe Romanescu, colonel Leonida Loghin, Cronica participării armatei române la războiul antihitlerist, Edit. militară, București, 1971; Contribuția României la victoria asupra fascismului, Edit. politică, București, 1965; Colonel V. Anescu : Efortul economic al poporului român In războiul antihitlerist. Edit. militară, Bucu- rești, 1964; August 1944 — Mai 1945, Edit. militară, București, 1969; 9 Mai 1945—1970, Edit. militară, București 1970; Armata română In războiul antihitlerist Culegere de articole, Edit. politică. București, 1965; Colonel Constantin Nicolae, locotenent-colonel Petre Iile, Armata română pe drum de luptă și victorii, Edit. militară, București, 1973; Florian Tucă, Inscripții tn piatră, Edit. politică. București, 1974; Colonel A. Lupășteanu, colonel L. Tarco, V. Btrză : Drum lung, bătut de gloanțe, Inimi de viteji, Edit. militară. București, 1971; Pentru patrie. Edit. militară, Bucu^^^^romanjcaro 3 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 1944 1407 torii noștri mai sînt încă datori frontului istoriografie, cunoscătorilor și iubitorilor de istorie din țară și de peste hotare. Sub raportul generalizărilor teoretice, atît în Programul partidului cît și în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidu- lui, președintele României socialiste, s-au înfățișat judecăți de valoare de excepțională însemnătate cu ajutorul cărora cercetarea de specialitate poate și va trebui să facă în scurt timp toate progresele necesare și recla- mate de înflorirea generală a frontului științelor sociale din țara noastră. Surprinzînd explicațiile de substanță ale resorturilor care au condus la victoria insurecției în august 1944, tovarășul Nicolae Ceaușescu aprecia într-o împrejurare „că actul de la 23 August 1944 nu a venit din cer, ci a fost rezultatul luptelor îndelungate ale poporului român, al faptului că partidul comunist, în alianță cu partidul socialist, cu celelalte forțe revoluționare și patriotice s-a aflat tot timpul în fruntea luptei de apărare a intereselor vitale ale întregii națiuni” 2 Și dacă actul de la 23 August 1944 nu a venit din cer și dacă el a fost rezultatul luptelor îndelungate ale poporului român pentru eliberare națională și socială, pentru un viitor mai bun, rezultă că drumul spre 23 August 1944 a început cu multe veacuri în urmă, am putea spune de fapt că încă cu 2050 de ani în urmă, din strălucitoarea epocă a lui Burebista, de atunci încoace dezvoltîndu-se continuu lupta poporului nostru pentru satisfacerea dezideratelor sale vitale. A fost un drum lung, presărat cu evenimente remarcabile, cu grele încercări ce s-au legat strîns între ele, intercondiționîndu-se și conducînd din treaptă în treaptă spre marile biruințe înregistrate în August 1944 și, multiplu, continuu după aceea. Cu fiecare din aceste evenimente insurecția din August 1944 a avut prin urmare strînse legături. La începutul acestui an cînd am sărbă- torit cu toții, așa cum se cuvine, împlinirea a 120 de ani de la Unirea Principatelor în 1859, tovarășul Nicolae Ceaușescu afirma în cadrul unui interviu acordat cotidianului japonez „Asahi Shimbun” : „Realizarea Unirii în 1859 a stat la baza tuturor evenimentelor ulterioare — mă refer la războiul pentru independență, la realizarea statului național unitar în urmă cu 60 de ani, la dezvoltarea forțelor de producție, a științei și culturii, la ridicarea bunăstării poporului. S-ar putea spune că există o strînsă legătură între realizarea Unirii Principatelor și înfăptuirea insurecției naționale armate antifasciste și antiimperialiste, în 1944, care a dus la răsturnarea dictaturii fasciste, la eliberarea țării de sub dominația hitleristă și trecerea României pe calea dezvoltării noi” 3. In această optică, acum, cînd întîmpinăm cea de-a 35-a aniversare a marii noastre eliberări din august 1944, trecerea în revistă a lungului drum spre această grandioasă împlinire se impune cu necesitate. Pentru cadrul general, universal In care au evoluat evenimentele românești din acel răstimp vezi : Marea conflagrație a secolului XX. Al doilea război mondial, Edit. politică. București, 1971; Gh. Zaharia, I. Cupșa, AI. Vianu, Al doilea război mondial, Edit. politică. București, 1975. Cu dată recentă a apărut In Editura militară, sub semnătura generalului-locotent In rezervă doctor Gheorghe Zaharia o valoroasă sinteză a evenimentelor din urmă cu 35 de ani, lucrarea Insurecția poporului român din august 1944. 2 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dez- voltate, voi. 10, Edit. politică, București, 1974, p. 183. 1408 GH. I. IONIȚA 4 încă în urmă cu 2050 de ani, memoria pămîntului românesc ne-a lăsat mărturiile setei de libertate a înaintașilor noștri din epoca lui Bure- bista, eforturile sale fiind ridicate — după cum este cunoscut — la un grad foarte înalt, în timpul lui Dedebal — eroul legendar, intrat în con- știința poporului nostru ca simbol al neînfricării și spiritului de jertfă în apărarea libertății și independenței. Istoria stă martoră faptului ca la evoluția pozitivă a poporului dac o contribuție importantă au avut-o și amplele relații de influențară reciprocă cu marile civilizații ale antichității, cum au fost cea greacă, persană și apoi oea romană : „între statul dac și marele Imperiu roman vecin au existat strînSe și îndelungate legături în cele mai differite domenii. Ca urmare însă a politicii de expansiune duse de împărații de la Roma — apreciază tovarășul Nicolae Ceaușescu—, între cele două state s-au născut conflicte, au izbucnit războaie” *. în decursul acestor crîncene încleștări armate s-a manifestat cu putere voința fermă a dacilor de a-și păstra neatîrnarea și integritatea teritorială, de a ține piept celei mai puternice forțe militare pe care a cunoscut-o antichitatea. Lupta eroică a dacilor a stîrnit aprecierile cele mai elogioase ale istoricilor lumii vechi. După cucerirea Daciei de către romani, „care, ca orice cucerire, a avut și urmări tragice pentru poporul dac — pe baza împletirii strînse a celor două civilizații ce au conviețuit vreme îndelungată, viața economică, socială și culturală din aceste ținuturi a cunoscut un nou și puternic progres. Din unirea dacilor cu romanii s-a plămădit, în decursul secolelor, un popor nou, plin de energie și vigoare, moștenitor al marilor virtuți și tradiții ale glorioșilor săi înaintași — poporul român” * s. Păstrînd de la daci setea nestinsă de libertate, voința de a nu-și pleca fruntea sub jugul străin, hotărîrea de a rămîne mereu el însuși, unic stăpîn pe viața și pe soarta sa, și continuînd spiritul rațional, judecata și pasiunea creatoare a romanilor, poporul român, nou apărut, în lume, avea să împlinească, într-o existență de aproape două milenii, un eroic, zbuciumat și măreț destin istoric, dezvoltîndu-se continuu și afirmîndu-se cu putere în rîndul popoarelor și, astăzi, al națiunilor lumii. Este cunoscut că intrarea Imperiului roman în perioada declinului său politic și militar — ca urmare a puternicelor contradicții interne ce-1 măcinau și a loviturilor date de popoarele ce se ridicau la luptă pen- tru eliberarea de sub dominația acestora — a făcut ca legiunile romane să părăsească Dacia. „în aceste împrejurări — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu —, poporul nostru, aflat încă în plin proces de cristali- zare a fizionomiei sale etnice și spirituale, a rămas să facă față singur, prin propriile-i forțe valurilor migratoare ce aveau să treacă peste terito- riile sale” 6. * Nicolae Ceaușescu, Expunere prezentată la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R., M.A.N., și activului central de partid și de stat consacrată sărbătoririi Centenarului proclamării independenței de stat a Romăniei, Edit. politică. București, 1977, p. 6. 5 Ibidem, p. 7 — 8. • ibidem. p. 8. www.dacoromanica.ro 5 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 1944 1409 încă de pe atunci poporul român s-a distins prin „dragostea de adevăr și dreptate, prin dîrzenie și neînfricare în luptă, prin voința de a fi stăpîn pe destinul său, de a-și făuri viitorul în deplină libertate. Așa se explică și faptul că marile migrațiuni ale unor popoare asiatice în Europa — fenomen care a frînat mult progresul societății de pe acest teritoriu — nu au putut schimba caracteristicile spirituale și morale ale poporului român” 7. în general, arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu, „Vechile populații migratoare care au venit și s-au stabilit în această parte a Europei au găsit aici o organizare socială și civilizația constituită — cea a tracilor, respectiv a geto-dacilor —, în spațiul căreia s-au format apoi și s-au afirmat ca unități distincte de sine-stătătoare, popoarele care trăiesc astăzi în această parte a continentului” 8. în veacurile vastelor mișcări demografice, în vecinătatea țării noastre s-au așezat unele populații migratoare; după cum ste știe, între acestea și poporul român s-au statornicit de-a lungul timpului relații de prietenie și într-ajutorare reciprocă, de conviețuire pașnică și colabo- rare* în această perioadă deosebit de frămîntată, unele populații, cum sînt maghiarii, germanii, slavii, tătarii și alții s-au așezat și pe teritoriile locuite de români, legîndu-și pentru totdeauna soarta de poporul nostru, muncind și trăind împreună, făurind laolaltă progresul material și spiritual, luptînd cot la cot pentru libertate și independență, pentru drbptate socială și o viață mai bună. în același timp, populații de naționalitate română s-au așezat pe teritorii vecine, rămînînd să conviețuiască cu popoarele respective. Ac'esttea au fost caracteristici specifice ale perioadei de formare a poporului român și a popoarelor vecine, ca dealtfel a multor popoare europene. Documentele istorice, descoperirile arheologice atestă faptul că pe teritoriile de bază ale Vechii Dacii s-a accentuat procesul de formare și dezvoltare a poporului român, acesta continuîndu-și aici existența neclin- tit, muncind și creînd, pășind mereu înainte pe calea progresului și civiliza- ției. Luptînd fără preget pentru păstrarea ființei proprii, pentru apărarea libertății și neatîrnării, a granițelor strămoșești, poporul român a dezvol- tat, totodată, relații de prietenie și solidaritate cu popoarele vecine, participînd activ la viața comunității mondiale. Odată cu terminarea marilor migrațiuni, dezvoltarea forțelor de producție și schimbarea caracterului relațiilor sociale, ,,pe teritoriul țării noastre s-au trecut la o organizare administrativă superioară, luînd ființă primele nuclee voievodale, ale căror conducători, cum sînt Gelu, Glad, Menumorut, au dus lupte grele pentru apărarea și consolidarea entității politice distincte” 9. 7 Nicolae Ceaușescu, Expunere cu printre la activitatea politico-ideologică fi cultural- educativă de formare a omului nou, constructor conștient fi devotat al societății socialiste multi- lateral dezvoltate fi al comunismului tn România, prezentată la Congresul educației politice și al culturii socialiste — 2 iunie 1976, Edit. politică, București, 1976, p. 10 — 11. 8 Idem, Mesaj adresat partid panților la cel de-al II-lea Congres internațional de tracologie de la București— 5 septembrie 1976, tn România pe drumul construirii societății socialiste multi- lateral dezvoltate, voi. 13, Edit. politică, București, 1977, p. 329. 8 Idem, Expunere prezentată la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R., M.A.N. și activului central de partid șt de stat consacrată sărbătoririi Centenarului proclamării independenței de stat a României, p. 9. www.dacoromanica.ro 2 - c. 1446 1410 GH. I. IONITA 6 Pe măsura dezvoltării lor economico-sociale tot mai puternice, formațiunile voievodale românești s-au unit în state feudale, constituin- du-se astfel cele trei principate române cunoscute sub numele de Țara Eomânească, Moldova și Transilvania, între care s-au desfășurat tot timpul largi și strînse legături economice, sociale și culturale, politice și militare și care au fost unite pentru prima oară, într-un singur stat unitar, sub glorioasa domnie a lui Mihai Vodă Viteazul. Concomitent cu procesul de organizare și consolidare statală a principatelor românești, existența de jur împrejurul nostru a unor mari imperii ce urmăreau scopuri expansioniste au ridicat probleme deosebite în calea apărării integrității teritoriale, a independenței și suveranității românilor. „Formîndu-se și dezvoltîndu-se în aceste împrejurări istorice și geografice particulare — apreciază tovarășul Nicolae Ceaușescu —, poporul român a trebuit să ducă, timp de secole, bătălii grele contra cotropitorilor și agresorilor de tot felul, împotriva dominației străine, îndeosebi a Imperiului otoman. Lupta necurmată pentru dezvoltarea de sine stătătoare, pentru libertate și neatîrnare constituite astfel tră- sătura caracteristică fundamentală a întregii istorii a poporului nostru, ■determinînd însuși modul lui de existență, concepțiile și idealurile sale” 10 11. Este cunoscut că nenumăratele bătălii pe care poporul român a fost nevoit să le poarte de-a lungul timpului, ca și jafurile și agresiunile ■distrugătoare la care a fost supus, eforturile de refacere, birurile pe care a trebuit să le plătească au avut repercusiuni negative asupra dezvoltării «ale, au îngreunat și încetinit evoluția sa economică și socială, au deter- minat rămînerea lui în urmă. în același timp, toate aceste suferințe și lupte l-au oțelit, i-au călit voința și dîrzenia, i-au sporit dragostea de țară, i-au întărit hotărîrea de a nu ceda în fața nici unei greutăți, de a nu pregeta în fața nici unei jertfe pentru apărarea patriei. Se poate spune că nu există palmă de pămînt care să nu fi fost udată de sîngele moșilor și strămoșilor noștri în lupta pentru libertate și neatîrnare, pentru progres economic și social. Din zare pînă-n zare, nenumărate sînt locurile care vorbesc despre neîntrecuta vitejie a înaintașilor noștri, nenumărați sînt marii domnitori și eroi populari care și-au înscris numele în mărețul nostru hronic național. „în cartea de aur a țării — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu — au rămas nemuritori marii conducători de oști ca Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, loan de Hunedoara, loan Vodă cel Viteaz, Ștefan Cel Mare, Petru Eareș, Mihai Viteazul și atîția alții! Dar și mai mulți sînt eroii anonimi, masele largi populare care, timp de sute și sute de ani, au făcut zid în calea cotropitorilor, păstrînd prin vremuri, ca o flacără sacră, libertatea pămîntului străbun”u. Ca istorici, ca iubitori și cunoscători de istorie păstrăm vie în memo- rie multiplele împrejurări în care președintele Eomâniei socialiste, secreta- rul general al partidului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, evocînd fapta nepieritoare a unuia sau altuia dintre aceștia sau a eroului colectiv ale istoriei noastre — poporul român — ne-a chemat pe toți să „ne îndrep- tăm gîndurile pline de recunoștință spre toți eroii neamului, spre nenumă- ratele generații care au rămas neclintite în marile furtuni ale istoriei” 12. 10 Ibidem, p. 10. 11 Ibidem, p. 11. 12 Ibidem. www.dacoromanica.ro 7 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 1944 1411 D'eosebită forță de expresie poartă în sine angajamentul plenar rostit într-o împrejurare de către tovarășul Nicolae Ceaușescu, în următorii termeni: ,,întregul nostru popor îi va cinsti veșnic pe bravii și eroicii săi înaintași, pe toți aceia care, cu prețul vieții, au păstrat ființa patriei, au ținut sus steagul demnității și neatîrnării sale, au asigurat progresul economico-social al țării” 13. Secole de istorie stau mărturie dîrzeniei cu care, învingînd obstacole nenumărate, poporul român a reușit cu pricepere să-și apere demnitatea, să lupte neîntrerupt pentru dreptate, pentru libertate socială și națională. Atenției cercetătorului sau cititorului pasionat de istorie i se impun în continuare multiplele pagini consacrate analizării evenimentelor secolu- lui al XdX-lea, în care au avut loc profunde transformări revoluționari în viața poporului nostru, ducînd la accelerarea dezvoltării forțelor de producție, la apariția relațiilor noi, capitaliste, la schimbarea structurii sociale, prin intrarea pe arena istoriei a burgheziei în ascensiune și a noii clase revoluționare a proletariatului, prin realizarea de reforme economice, sociale și politice. în acest perimetru problematic, se amplifică lupta poporului român pentru unitate statală și națională, luptă carte a cunoscut o primă culmina- ție a sa, odată cu împlinirea visului secular al unirii Moldovei și Munteniei, într-un singur stat, la 24 ianuarie 1859, eveniment pe care l-am aniversat cum se cuvine anul acesta pentru a 120-a oară. Eevoluțiilor din 1821 și 1848 — antecedentelor, desfășurării și urmărilor pte care le-au avut —, ca și evenimentelor ele au condus la nemuri- toarea unire din 24 ianuarie 1859, tovarășul Nicolae Ceaușescu le-a con- sacrat — în mai multe împrejurări — analize deosebite. Cu titlul de exemplu ar fi să ne referim la marcarea împlinirii a 125 de ani de la revoluția română din 1848 prin trei gradioaste adunări populare — la București, Blaj și Iași — în cursul cărora a rostit ample cuvîntări. Am putut înțelege cu toții clar atunci în ce constau trăsăturile revoluționare unitare ale evenimentelor anului 1848, bazele cuprinzătoare ale colaborării întru aceiași cauză a conducătorilor revoluției române. Au fost puse în evidență modalitățile prin care imperiile vecine au căutat să reducă la tăcere lupta revoluționară a românilor și mai presus de orice, tovarășul Nicolae Ceaușescu a insistat asupra învățămintelor cu care s-au încheiat acestb istorice confruntări din istoria poporului român. Crearea statului național român în 1859, dezvoltarea forțelor de producție și a noilor țelații sociale precum și situația politică internațională au pus la ordinea zilei, în modul cel mai imperios, lichidarea oricăror relații de dependență față de Poartă și abolirea prevederilor Tratatului de la Paris, ce stabilea dreptul de garant al marilor puteri europene față de Eomânia. „Cucerirea deplinei independențe de stat a țării apărea ca o necesitate obiectivă pentru afirmarea noilor clase și forțe sociale, pentru progresul multilateral al societății și afirmarea națiunii române libere în marea familie a popoarelor lumii” u. 13 Ibidem. 13 Ibidem. p. 13. www.dacoromaiiica.ro 1412 GH. I. lONIȚA 8 în anul jubiliar 1977, la aniversarea istoricei zile de 9 mai 1877, președintele României socialiste, adresîndu-se Comitetului Central al Partidul Comunist Român, Marii Adunării Naționale și activului central de partid și de stat, a făcut o amplă analiză împrejurărilor istorice care au condus la proclamarea independenței de stat a României. „Dînd curs voinței arzătoare a întregului popor, aspirațiilor și idealurilor sale funda- mentale — arată tovarășul Nicolae Ceaușescu—, Parlamentul român a hotărît să rupă total și definitiv raporturile de dependență față dfe Poarta otomană. în memorabila zi de 9 mai 1877, Sfatul țării a proclamat, prin vot unanim, deplina independență de stat a României” 15 *. Astfel, „proclamarea independenței a pus capăt oricărei dependențe politice față de puterile străine, a afirmat în mod răspicat caracterul de sine stătător al națiunii noastre, deschizînd o eră nouă în existența poporului român, în dezvoltarea României pe calea progresului și civiliza- ției” ls. A urmat sacrificiul de sînge al oștirii române pentru a cuceri, pe cîmpul de luptă, dreptul la totală neatîrnare față de imperiul otoman, care refuza să recunoască prerogativele suverane ale statului român. Oștile noastre au luptat timp de aproape șase luni, luînd parte la grele bătălii, pînă la victoria finală împotriva Imperiului otoman. „Dobîndirea inde- pendenței de stat a României nu a fost deci rezultatul unor împrejurări întîmplătoare sau al unei conjuncturi politice, nu a reprezentat un dar primit din afară, ci este rodul luptelor purtate timp de veacuri de înain- tași, lupte care au culminat cu măreața victorie obținută în 1877 pe cîmpul de luptă împotriva Imperiului otoman — ce a deschis o eră nouă în dezvoltarea liberă și independentă a patriei noastre” 17. Ca un corolar al întregului efort pînă atunci depus, prin vitejia și sacrificiile date de armata noastră, de întregul popor, în marea familie a țărilor Europei apărea astfel un nou stat independent, o nouă națiune liberă, energică și viguroasă, hotărîtă să nu mai admită niciodată nici un fel de tutelă asupra sa, să participe la drepturi egale la viața internațio- nală. în istoria României a început atunci o nouă etapă, producîndu-se un puternic avînt al forțelor sociale noi, o intensificare a luptei revolu- ționare a maselor muncitoare de la orașe și sate. Proletariatul — care se afirma tot mai puternic drept cea mai avan- sată clasă a societății — a început să joace un rol tot mai mare pe arena politică a țării, în lupta pentru dreptate socială și o viață mai bună. Ca rezultat, în martie 1893, a avut loc „înființarea partidului politic marxist al clasei muncitoare — Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România. Acest eveniment — apreciază tovarășul Nicolae Ceaușescu — a intrat în istoria noastră ca moment de excepțională însemnătate pentru destinele luptei revoluționare a proletariatului și a maselor muncitoare, 15 Ibidem, p. 14. 18 Ibidem. 17 Ibidem, p. 20. www.dacoromanica.ro 9 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 1944 1413 ca moment ce marchează înfăptuirea organizării politice a clasei munci- toare pe scară națională” 18 *. Acestui partid îi revine meritul de a-și fi asumat din prima clipă misiunea istorică de a conduce lupta revoluționară pentru cucerirea pute- rii politice de către proletariat și celelalte mase muncitoare de la orașe și sate, pentru transformarea socialistă a societății românești. în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu, anul 1893 este considerat „anul nașterii detașamentului revoluționar, de avangardă, al clasei munci- toare din România. Iată de ce putem spune, cu deplin temei, că adevăra- tele începuturi ale Partidului Comunist Român — care continuă cele mai înalte tradiții de luptă ale poporului român și își are rădăcinile împlîn- tate adînc în mișcarea muncitorească, socialistă din a doua jumătate a secolului trecut — coincid cu începutul activității partidului muncito- resc, călăuzit de teoria revoluționară marxistă” 1B. Făurirea partidului clasei muncitoare a marcat o etapă nouă în desfășurarea procesului revoluționar din țara noastră, în dezvoltarea lup- telor sociale. Stat major al proletariatului, el s-a situat în fruntea maselor populare în bătăliile împotriva exploatării și asupririi, pentru o viață mai bună, pentru libertate socială și națională. Nașterea partidului revolu- ționar al clasei muncitoare, ca și întreaga sa dezvoltare ulterioară au fost rezultatul evoluției economico-sociale și politice a țării noastre, expresia cerințelor mersului înainte al societății românești pe calea progresului social. Istoria de peste 86 de ani a „partidului politic al muncitorimii româ- nești — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu — demonstrează, odată în plus, că numai atunci cînd detașamentul revoluționar al proletaria- tului pornește în activitatea sa de la realitățile concrete, social-istorice. ale poporului în mijlocul căruia activează și ține seama de cerințele, inte- resele și aspirațiile acestuia, poate juca un rol esențial în lupta împotriva, exploatării și asupririi, își poate îndeplini cu succes misiunea istorică în înfăptuirea revoluției proletare, în transformarea revoluționară a socie- tății pe calea socialismului și comunismului” 20. Istoria, viața, faptele demonstrează că formarea partidului munci- torilor care a fost rezultatul evoluției istorice a poporului român, al dezvol- tării forțelor și relațiilor de producție și al ascuțirii contradicțiilor de clasă din România acelei perioade, rezultatul condițiilor obiective create în viața societății noastre. Ancorat în realitățile social-politice ale țării, partidul muncitorilor din România și-a spus cuvîntul față de toate marile probleme care frămîn- tau societatea românească din acea vreme, luînd poziție și preconizînd soluții în conformitate cu interesele de clasă, cu aspirațiile revoluționare ale proletariatului, ale maselor largi muncitoare. Luptîndpentru interesele proletariatului român, ale maselor munci- toare din țara noastră, partidul clasei muncitoare din România s-a mani- 18 Nicolae Ceaușescu, Cuointare la adunarea festivă consacrată anioersărit a 80 de ani, de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România, Edit. politică. București, 1973, p. 15. 18 Ibidem, p. 16. 20 Ibidem, p. 16 - 17. www.dacoromanica.ro 1414 GH. I. ÎONIȚA 10 festat totodată ca detașament activ al mișcării muncitorești internațio- nale, încă de atunci și continuu după aceea, pînă în realitatea socialistă de astăzi. întreaga noastră istorie a mișcării muncitorești demonstrează cu putere că partidul muncitorilor din România, organizînd și conducînd bătăliile proletariatului împotriva claselor exploatatoare, pentru reali- zarea intereselor și aspirațiilor poporului român, și-a manifestat tot timpul solidaritatea și a acordat sprijinul său neprecupețit luptei revoluționare a clasei muncitoare de pretutindeni, acționînd ca un detașament activ al mișcării revoluționare, democratice, progresiste mondiale. La rîndul său, proletariatul român, partidul său politic s-au bucurat în toate marile bătălii revoluționare pe care le-au desfășurat de sprijinul și solidaritatea forțelor de clasă din alte țări, ale celorlalte detașamente revoluționare ale clasei muncitoare. Această fericită simbioză între ceea ce am oferit mișcării muncito- rești internaționale și ceea ce am primit din partea acesteia — simbioză ce străbate ca un fir roșu prin întreaga istorie a mișcării muncitorești, revoluționare și democratice din România — explică, la cotele cele mai înalte, resorturile intime ale robusteței internaționalismului nostru revo- luționar militant. La începutul veacului nostru, progresul societății românești impu- nea, ca o cerință obiectivă, încheierea procesului de făurire a statului națio- nal unitar român — aspirația multiseculară a întregului nostru popor. După cum este cunoscut, în primul război mondial, armata română, masele populare au dus o luptă eroică împotriva ocupanților militariști germani, pentru apărarea patriei, a integrității sale teritoriale, manifestîndu-și încă odată, cu putere, înaltul spirit patriotic, vitejia și abnegația. în acest context, subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu, „victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, care a dus la prăbușirea impe- riului țarist, determină și dezmembrarea imperiului habsburgic, deschi- zînd o eră nouă în istoria omenirii — era revoluției proletare, a eliberării sociale și naționale a popoarelor” în condițiile prăbușirii marilor imperii absolutiste din Europa, lupta maselor populare din România a cunoscut culminația ei în realizarea operei de desăvîrșire a formării statului național unitar, rod al luptei prin- cipalelor clase și pături ale societății, al întregului nostru popor, o expre- sie a legităților obiective ale progresului social și național, care a asigurat unitatea deplină și pentru totdeauna a națiunii noastre, deschizînd calea afirmării ei tot mai puternice în viața economică și politică a lumii. Desăvîrșirea formării statului românesc național unitar nu a con- stituit un dar, rezultatul unor conferințe internaționale, ci rodul luptei neobosite duse de cele mai înaintate forțe ale societății, de masele largi populare pentru unire, produsul legic al dezvoltării istorice, sociale și naționale, a poporului român. înfăptuirea unității statului român — operă a maselor largi din întreaga țară, a întregului nostru popor — a realizat cadrul național și 11 Nicolae Ceaușescu, Expunere prezentată la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R., M.A.N. șl act inului central de partid șt de stat consacrată sărbătoririi Centenarului proclamării independenței de stat a României, p. 24 — 25. , www.dacoromamca.ro 11 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 19M 1415 social-economic pentru dezvoltarea mai rapidă a forțelor de producție, înmănuncherea laolaltă a energiilor și capacităților creatoare ale poporu- rul nostru, a creat condiții favorabile activității forțelor progresiste ale societății, mișcării muncitorești, revoluționare. Odată cu realizarea statului național unitar, România a intrat într-o nouă etapă a dezvoltării sale economice, sociale și politicte. ,,în această perioadă — apreciază tovarășul Nicolae Ceaușescu — are loc o puternică creștere a forțelor de producție, se produc mari schimbări în structura societății, în raporturile dintre clase, în afirmarea noilor forțe sociale, în întreaga viață politică a țării” 22. Datorită însă faptului că la cîrma țării s-au aflat în continuare cla- sele exploatatoare, care au folosit unirea pentru a-și consolida domina- ția de clasă, „cursul evoluției sociale ulterioare nu a corespuns așteptări- lor și speranțelor maselor populare, marile probleme ale societății româ- nești nu și-au putut găsi o soluționare deplină, corespunzătoare intere- selor maselor largi populare” 23. Reformele înfăptuite după unire au avut un caracter limitat și au fost în bună măsură anulate de legile antidemocratice ale guvernelor ce s-au perindat la cîrma țării. Istoria păstrează dealtfel în filele ei înscrisă în culori întunecate represiunea pe care — nici după două săptămîni după unirea de la 1 decembrie 1918 — cercurile guvernante au săvîrșit-o în plin centrul capitalei asupra marii demonstrații muncitorești de la 13 decem- brie 1918. Adîncirea exploatării și asupririi maselor muncitoare, restrîngerea drepturilor și libertăților democratice, sistemul represiunilor instituit de guvernanți au dus la intensificarea luptei revoluționare a proletariatului și a celorlalte forțe progresiste ale țării. Intensa radicalizare politică a maselor muncitoare a avut ca rezultat crearea Partidului Comunist Român în 1921, bazat pe concepția științifică a materialismului istoric. „Partidul comunist, continuatorul direct al mișcării revoluționare, socialiste, al partidului clasei muncitoare făurit în 1893, a dus mai departe și a ridicat pe un plan superior, în noile condiții ale dezvoltării României, lupta de eliberare socială și națională. Tocmai de aceea apreciem acest moment ca un moment de răscruce în dezvoltarea României noi” 24. De la bun început, Partidul Comunist Român „își propune sarcini noi, impuse de transformarea democratică a societății românești, devine stegarul luptei pentru salvgardarea suveranității și independenței națio- nale a României, pentru înfăptuirea aspirațiilor ei fundamentale. Și i-a revenit Partidului Comunist Român, detașamentul de avangardă revolu- ționară al proletariatului, al tuturor forțelor înaintate din România — arată “ Idem, Partidul Comunist Român — continuator al luptei revoluționare și democratice a poporului român, al tradițiilor mișcării muncitorești șl socialiste din România, Edit. politică, București, 1966, p. 21. 83 Idem, Expunere la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R., Consiliului Național al F.U.S., și Marii Adunări Naționale consacrată sărbătoririi a șase decenii de la făurirea statului național unitar român, 1 decembrie 1978, Edit. politică. București, 1978, p. 16. 14 Idem, Cuvlntare la adunarea festivă consacrată aniversării a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România, p. 28. www.dacoromanica.ro 1416 GH. I. ICKNIȚA 12 tovarășul Nicolae Ceaușescu — misiunea de a conduce lupta victorioasă a poporului” 25. în întreg intervalul interbelic au avut loc mari bătălii de clasă desfă- șurate sub conducerea partidului pentru apărarea drepturilor și interese- lor oamenilor muncii, pentru unirea forțelor democratice, patriotice, în vederea barării ascensiunii fascismului, pentru pace și colaborare interna- țională. S-a spus adeseori și s-a scris mult pînă acum despre faptul că „dru- mul străbătut nu a fost neted; au trebuit învinse multe greutăți, trecute mari obstacole — dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comuniști din calea lor. Comuniștii au ținut întotdeauna sus steagul luptei sociale și naționale, acționînd ca orga- nizatori și conducători încercați ai clasei muncitoare, ai întregului nostru popor muncitor” 26. Referindu-se la aceeași problemă, într-o împrejurare, tovarășul Nicolae Ceaușescu spunea : „Drumul străbătut de forțele revoluționare ale poporului, de partidul comunist nu a fost întotdeauna neted și drept, în procesul luptei de clasă, al construcției socialismului, au trebuit să fie înfrînte multe piedici și greutăți, au apărut lipsuri și greșeli, au avut loc și insuccese. în rîndul clasei muncitoare, al partidului s-au găsit însă întotdeauna forțele capabile să asigure depășirea momentelor grele, învin- gerea dificultăților și mersul înainte spre socialism. Prin elanul și energia revoluționară a maselor, prin forța și capacitatea de luptă a partidului s-a asigurat victoria idealurilor înaintate ale clasei muncitoare, mersul înainte nestăvilit al societății noastre” 27. Partidul nostru a organizat și condus — după cum se știe — masele largi populare în lupta „împotriva politicii cercurilor guvernante, de înfeu- dare a țării Germaniei naziste, împotriva războiului dezlănțuit de Hitler contra Uniunii Sovietice, pentru ieșirea României din acest război și ală- turarea ei coaliției antihitleriste. Realizînd o largă unitate a tuturor for- țelor care se pronunțau pentru răsturnarea dictaturii militare-fasciste, întărind colaborarea cu forțele militare, partidul a pregătit și a dus la victorie insurecția națională, armată, antifascistă și antiimperialistă de la 23 August, care a deschis poporului român calea luării soartei în pro- priile sale mîini” 28. Aniversarea evenimentelor petrecute în urmă cu 35 de ani ne oferă prilejul de a rememora împrejurările care au condus la crearea condițiilor obiective și subiective pentru declanșarea la 23 August 1944 a insurecției 28 Idem, Expunere prezentată la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R., M.A.N. șl activului central de partid șl de stat consacrată sărbătoririi Centenarului proclamării independentei de stat a României, p. 26. *• Idem, Semicentenarul glorios al Partidului Comunist Român, Edit. politică, București, 1971, p. 5. 27 Idem, Partidul Comunist Român — continuator al luptei revoluționare șl democratice a poporului român, al tradițiilor mișcării muncitorești șl socialiste din România, 1966, p. 8 — 9. 28 Idem, Expunere prezentată la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R,, M.A.N. șl activului central de partid șl de slal consacrată sărbătoririi Centenarului proclamării Indepen- dentei de stat a României, 1977, p. 26. www.dacoromanica.ro 13 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 1944 1417 naționale, armate, antifasciste și antiimperialiste, la desfășurarea ei vic- torioasă. Perioada dictaturii militare-fasciste și a războiului dus alături de Germania hitleristă rămîne înscrisă în istoria Bomâniei ca una din împre- jurările cele mai întunecate. Dictatura militaro-fascistă, executînd ordi- nele Germaniei hitleriste, a dus o politică de exploatare prădalnică a rezervelor naturale, a bogățiilor țării, a pus industria, agricultura și trans- porturile în slujba războiului agresiv hitlerist, România fiind astfel împinsă la ruină și dezastru, spre o catastrofă generală. Războiul dus alături de Germania hitleristă a accentuat la maximum jaful și dominația celui de-al treilea Reich asupra țării, a îndoliat mii de familii, a adus maselor popu- lare sărăcie și mizerie. în aceste condiții grele, cînd cercurile cele mai reacționare ale burghe- ziei și moșierimii au instaurat dictatura militaro-fascistă, au înfeudat țara imperialismului fascist german și au împins-o în războiul antisovie- tic, masele muncitoare, pături social-politice foarte largi s-au manifestat activ în lupta împotriva opresiunii fasciste și a războiului, pentru liberta- tea patriei. Dînd glas frămîntărilor și aspirațiilor uriașei majorități a popu- lației țării, Partidul Comunist Român — stegar neînfricat al intereselor vitale ale poporului român — a condus rezistența antihitleristă, lupta de eliberare de sub jugul fascist, dovedindu-se la înălțimea răspunderii sale revoluționare, naționale. Pregătind răsturnarea dictaturii militare-fasciste și militînd consec- vent pentru salvarea țării de catastrofa națională de care era amenințată, ca urmare a participării la un război nedorit și urît de popor, Partidul Comunist Român a urmărit cu perseverență coalizarea pe baze largi a tuturor forțelor sociale și politice, interesate dintr-un motiv sau altul în înfăptuirea unor asemenea acte patriotice. Este meritul istoric al P.C.R. de a fi văzut perspectiva eliberării țării de sub jugul fascist în unirea tuturor forțelor naționale care se pronunțau în acest sens, pe baza unei platforme comune. în rezoluția din luna iulie 1941, în Platforma-program din septem- brie 1941, în documentul Pieirea sau salvarea poporului român din ianua- rie 1942 și în multe alte documente, partidul comunist a adresat întregu- lui popor chemarea de a lupta pentru încetarea războiului antisovietic, pentru răsturnarea regimului fascist al lui Antonescu, alungarea (Jin țară a hitleriștilor și recucerirea libertății și independenței României. în mani- festul publicat imediat după începerea agresiunii antisovietice, dînd expresie sentimentelor maselor largi ale poporului român, potrivnice războiului hitlerist de jaf și contropire, partidul comunist sublinia : „Noi toți nu am vrut și nu vrem acest război tîlhăresc împotriva marelui popor sovietic. Nu marele popor sovietic este dușmanul nostru..., dușmanul nostru este fascis- mul german și lacheii lui din țară, în frunte cu generalul Antonescu" 29. Iar într-un alt document al său — în Circulara C.C. al P.C.R. din 8 iulie 1941 —, militînd neobosit sub steagul patriotismului și al internaționalis- mului proletar, partidul comunist sublinia caracterul național și interna- țional al mișcării antifasciste : „Sarcina de răspundere istorică a P.C.R. față de poporul român — preciza circulara — constă în organizarea luptei 29 A.I.S.I.S.P., cota A XXV-22. www.dacoromanica.ro 1418 GH. I. IONIȚA 14 în România, alături de marele popor sovietic și celelalte popoare contropite, pentru zdrobirea fascismului sîngeros german, a slugilor din toate țările, pentru alungarea ocupanților germani din România, pentru doborîrea bandei de trădători de la cîrma țării, în frunte cu generalul Antonescu, pen- tru eliberarea țării de sub jugul sîngeros german, pentru victoria Uniunii Sovietice, pentru România liberă și independentă” 30. Aceste prevederi programatice, fiind rezultatul unei concepții largi și asigurînd efectiv unirea pe o platformă comună a tuturor forțelor patri- otice, antihitleriste, corespundeau întrutotul cerințelor istorice, oglindeau interesele naționale ale țării, revendicările cele mai stringente ale maselor. Criteriul fundamental al colaborării largi patriotice proclamat de comu- niști era adoptarea unei atitudini potrivnice față de „ocupanții hitleriști, de slugile lor trădătoare de țară și de războiul criminal contra Uniunii Sovietice” 31. Garanția realizării acestor obiective consta în făurirea unității de acțiune a clasei muncitoare și a unui Front Unic Național antihitlerist al poporului român. „Partidul Comunist din România — se arată în plat- forma-program din 6 septembrie 1941 — propune lupta comună a tuturor partidelor, grupărilor, personalităților politice și tuturor patrioților români, pentru realizarea Frontului Unic Național al poporului român contra ocu- panților hitleriști și a slugilor lor trădătoare din țară, pentru cucerirea cerin- țelor din Platformă, care sînt cerințele cele mai arzătoare și comune ale popo- rului român”. în concepția generală a partidului comunist, privind organizarea răsturnării dictaturii militare-fasciste, un rol hotărîtor revenea clasei muncitoare. Mobilizînd în acțiunea de rezistență zeci de mii de militanți revoluționari și patrioți, partidul comunist a organizat grupe de sabotare a producției de armament și a transporturilor militare, precum și forma- țiuni de luptă patriotică care au acționat în principalele centre muncito- rești. Țăranilor muncitori le-a fost lansată chemarea de a ‘se sustrage de la rechiziții și prestațiile obligatorii, de a provoca defecțiuni rețelei de transmisiuni germane, de a reacționa la silniciile și jafurile săvîrșite de hitleriști. Numeroși intelectuali, oameni de știință și cultură ai țării au protestat împotriva continuării războiului alături de Germania nazistă, și-au manifestat sub diferite forme adversitatea față de propaganda și ideologia fascistă hitleristă. în memoriul trimis, în aprilie 1944, căpete- niei dictaturii militare-fasciste, Ion Antonescu, de către 65 de oameni de știință, membri ai Academiei Române, profesori universitari din Bucu- rești, Iași, Cluj, se arăta că „un cumplit dezastru amenință ființa neamu- lui nostru”, că „interesele vitale ale statului și poporului nostru cer ime- diata încetare a războiului, oricare ar fi greutățile acestui pas. Sacrifi- ciile pe care România ar trebui să le facă vor fi incomparabil mai mici și mai puțin dureroase decît continuarea războiului” 32. O atitudine potriv- nică fascismului și războiului s-a dezvoltat tot mai mult în cercuri largi ale armatei, inclusiv în rîndurile unor ofițeri superiori patrioți, cu stare de spirit antihitleristă, antidictatorială. " Loc. cit., cota A XXV - 10, inv. 1580. 31 Loc. cit., cota Ab XXI - 11, inv. 989. 33 „România liberă” din 24 august 1944. www.dacoromanica.ro 15 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 19M 1419 în lupta lor plină de abnegație și eroism pentru binele patriei, comu- niștii, uteciștii și alți patrioți antifasciști și-au riscat viața la fiecare pas. Mulți dintre ei au fost arestați, aruncați în lagăre și închisori sau uciși de gloanțele plutoanelor de execuție. Rezistența față de dictatura fascistă și Germania hitleristă a cuprins cercuri largi, inclusiv ale partidelor burgheze și palatului regal, care își manifestau adversitatea față de ocupația germană, protestau împotriva jefuirii țării de către hitleriști. Toate acestea arătau că în rîndul maselor largi ale poporului al tutu- ror cercurilor politice se dezvolta o puternică stare de spirit antifascistă, antihitleristă, dorința arzătoare de a răsturna dictatura militară și domi- nația Germaniei naziste. în anii 1943—1944 strălucitele victorii repurtate pe fronturi de către coaliția antifascistă și în primul rînd de către Uniunea Sovietică — care a dus greul războiului și a dat cele mai mari jertfe în zdrobirea mași- nii de război naziste — succesele dobîndite de forțele patriotice care acțio- nau în mișcarea de rezistență din țările ocupate de hitleriști, au dat impuls forțelor antifasciste din întreaga lume, au însuflețit poporul român la lupta de eliberare, au creat condiții internaționale favorabile pentru dez- lănțuirea în țara noastră a ofensivei capitale împotriva dictaturii militare- fasciste și a cotropitorilor hitleriști. în condițiile creșterii rezistenței antifasciste în țară și ale înfrînge- rilor suferite pe front, a luat naștere și s-a dezvoltat criza regimului de dictatură militară-fascistă. Șubrezirea necontenită a pozițiilor guvernului antonescian semăna panică și derută în rîndul cercurilor conducătoare, care au început să recurgă la tot felul de manevre pentru a evita sau amina sfîrșitul inevitabil. Folosind contradicțiile existente în dispozitivul dictaturii militare- fasciste și acționînd consecvent pentru traducerea în viață a sarcinilor ce le stabilise încă în primele momente ce au urmat instalării regimului antonescian, Partidul Comunist Român a trecut la aplicarea treptată a unor măsuri menite a contribui la strîngerea laolaltă a tuturor forțelor care, dintr-un motiv sau altul, erau potrivnice dictaturii antonesciene, Germaniei naziste și războiului antisovietic. Aceste măsuri dovedeau o viziune clară asupra sarcinilor imediate și de perspectivă ale luptei pentru eliberarea patriei și dezvoltarea ei democratică. Pe această linie, în toamna anului 1943, P.C.R. a realizat Frontul patriotic antihitlerist la care au aderat partide și organizații patriotice ca : Frontul plugarilor, Uniunea patrioților, Uniunea oamenilor muncii maghiari din România (Madosz) și Partidul socialist țărănesc, organiza- ții locale ale P.S.D.. în toamna aceluiași an, Partidul Comunist Român a reușit să stabilească o serie de contacte cu cercurile palatului regal. O condiție primordială pentru realizarea sarcinilor majore care stă- teau în acele împrejurări în fața întregului popor o constituia întărirea partidului comunist, a unității rîndurilor sale. în noua sa componență, instituită la 4 aprilie 1944, conducerea partidului a desfășurat o intensă activitate pentru întărirea unității și capacității de luptă a partidului, dînd un puternic impuls mișcării de rezistență antifascistă. Păstrînd o strînsă legătură cu activiștii din afară și cu cei din închisori și lagăre, coudu- www.dacoromanica.ro 1420 GH. I. KXNIȚA 16 cerea partidului s-a orientat tot mai insistent spre mobilizarea tuturor forțelor partidului pentru lărgirea frontului antihitlerist, organizarea și conducerea fermă a luptei de eliberare a poporului. în noile condiții interne și externe din primăvara lui 1944, conti- nuînd și intensificînd activitatea de făurire a unui front comun de luptă al forțelor antihitleriste, P.C.R. s-a orientat spre crearea unei largi coali- ții a acestora, de la partidele muncitorești și alte forțe progresiste, la parti- dele burgheze și cercurile palatului. Un factor care a contribuit la făurirea acestei coaliții largi și la întă- rirea potențialului de luptă al forțelor antidictatoriale și antihitleriste l-a constituit realizarea în aprilie 1944 a Frontului Unic Muncitoresc dintre P.C.R. și P.S.D. Prin făurirea F.U.M. s-a realizat unitatea de acțiune a clasei muncitoare și s-a întărit capacitatea ei de luptă pentru eliberarea patriei și progres social. Manifestul programatic al F.U.M., dat publici- tății cu prilejul zilei de 1 Mai 1944, chema la unirea în lupta hotărîtă de eliberare toate forțele patriotice, antihitleriste, în „Lupta hotărîtă pentru : pace imediată. Răsturnarea guvernului Antonescu. Formarea unui guvern național din reprezentanții tuturor forțelor antihitleriste. Izgonirea armatelor hitleriste din țară, sabotarea și distrugerea mașinii de război germane. Spri- jinirea armatei roșii eliberatoare. Alianța cu Uniunea Sovietelor, Anglia și Statele Unite. Pentru o Românie liberă, democratică și independentă” 33. Călăuzit de ideea atragerii celor mai largi forțe posibile care își puteau aduce o anumită contribuție în șuvoiul general al luptei pentru eliberarea României de sub jugul fascist, partidul comunist a acordat o atenție deo- sebită și intensificării legăturilor sale cu unele partide și formațiuni poli- tice burgheze, în scopul fructificării contradicțiilor existente între intere- sele cercurilor pe care acestea le reprezentau și politica Germaniei hitle- riste, a regimului antonescian. împrejurările externe și creșterea puternică a stării de spirit anti- hitleriste în toate categoriile populației, realizarea acordului între P.C.R. și P.S.D., contactele stabilite de partidul comunist cu generali și ofițeri superiori și cu cercurile palatului regal dovedeau caracterul iluzoriu al speranțelor liderilor partidelor burgheze în posibilitatea găsirii unei solu- ții de ieșire din situația existentă fără comuniști și fără o participare a maselor; în rîndurile lor își făcea loc tot mai mult teama de a nu rămîne în afara evenimentelor și în izolare totală, de a nu-și pierde definitiv pozi- țiile politice și influența în țară, de a nu se compromite chiar în ochii parti- zanilor lor. Tocmai de aceea, liderii P.N.Ț. și P.N.L. s-au văzut nevoiți să accepte, la 20 iunie 1944, încheierea unui acord cu Partidul Comunist Român și Partidul Social Democrat. Rezultat al politicii de largi alianțe general-democratice, antihit- leriste preconizată de P.C.R., crearea Blocului Național Democrat (B.N.D.) a reprezentat unirea în lupta antifascistă a celor mai diverse clase și pături sociale, partide și grupări politice, coalizînd în jurul clasei muncitoare — forța de bază a mișcării de rezistență —, toate forțele patriotice, masele largi ale oamenilor muncii de la orașe și sate și, totodată, chiar și unii abați vremelnici, din rîndul claselor dominante. Platforma antifascistă, general- democratică, pusă la baza acțiunii celor patru partide constituite în Blocul 88 A.I.S.I.S.P., cota L XXVIII - 1. înv. 1182. www.dacoromanica.ro 17 INSURECȚIA ROMANA DIN' AUGUST 1944 1421 Național Democrat prevedea : ,,1) încheierea fără întîrziere, în baza ofertei făcute de Aliați, a unui armistițiu cu Națiunile Unite (Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii), căutînd a obține condițiunile posibile cele mai bune pentru interesele țării. 2) Ieșirea Româ- niei din Axă, eliberarea țării de ocupația germană, alăturarea ei de Națiu- nile Unite și restabilirea independenței și suveranității naționale. 3) în acest scop, înlăturarea actualului regim de dictatură și înlocuirea lui cu un regim constituțional, democratic, pe baza acordării drepturilor și libertă- ților civice tuturor cetățenilor țării. 4) Menținerea unei ordini democra- tice și realizarea păcii conform cu interesele statului și poporului român. 5) Prezentul acord intră imediat în vigoare și obligă partidele contrac- tante la organizarea și ducerea în comun, fără nici o întîrziere, a acțiunii pentru realizarea punctelor mai sus stabilite”. Declarația adoptată men- ționa în încheierea ei că „formațiunile politice care alcătuiesc Blocul Națio- nal Democrat își păstrează întreaga independență ideologică și politică, acordul intervenit neprivind decît punctele fixate” 34. Semnificația realizării B.N.D. și rolul P.C.R. în ansamblul alianțe- lor politice create nu au scăpat observației organelor informative naziste, care raportau în acele zile că „evoluția politicii interne din ultimele săptă- mîni arată clar o trecere a tuturor opozițiilor spre stingă, cu preluarea conducerii acestei opoziții de către partidul comunist” 35. La baza făuririi acestor alianțe au stat, în esență, obiectivele de luptă stabilite și propuse de P.C.R. Fiind prezent în toate înțelegerile rea- lizate din inițiativa și la insistențele sale, P.C.R. a jucat rolul conducător, dinamizator al tuturor forțelor politice capabile să-și aducă într-o măsură mai mare sau mai mică, indiferent de motive și scopuri proprii, contribu- ția la opera de eliberare națională a țării de sub jugul fascist. De teamă de a nu se compromite și a-și îngreuna singuri situația de pe urma susținerii războiului antisovietic dus de Antonescu alături de Hitler, treptat, regele și sfetnicii săi mai importanți, cercurile palatului au evoluat spre o apropiere de forțele politice care consimțiseră la reali- zarea B.N.D. De unde, la început, regele personal susținuse acțiunea mili- tară dusă de Ion Antonescu alături de Germania hitleristă, el însuși vizi- tînd în cîteva rînduri frontul și interesîndu-se îndeaproape de desfășurarea și perspectivele operațiunilor armatei, treptat avea să se distanțeze de această cauză. Astfel se și explică acceptarea de către rege a stabilirii unor legături tot mai sistematice cu reprezentanții P.C.R. și ai celorlalte forțe înmănunchiate în B.N.D. între 20 iunie și 23 august 1944 au avut loc ședințe conspirative ale reprezentanților partidelor din B.N.D. și ai cercurilor palatului regal, în cadrul cărora s-au discutat îndeosebi probleme de ordin politic, privind structura noului guvern, întocmirea proclamației regale, a decretelor ce urmau să fie adoptate imediat după înlăturarea dictaturii militare-fasciste și alte probleme cu caracter general. în cadrul acestor consfătuiri siste- matice s-au conturat două atitudini diametral opuse; aceea hotărîtă, de * 36 84 „România liberă" din 10 august 1944. 36 Direcția generală a arhivelor statului, fondul „Documente germane", rola 883/5.631. 433 - 434. www.dacoromanica.ro 1422 GH. I. TONIȚA 18 urgentare a pregătirii răsturnării dictaturii, exprimată de P.C.E., și aceea de tărăgănare, promovată de liderii partidelor burgheze. O importanță hotărîtoare pentru victoria luptei de eliberare națio- nală a poporului român a avut-o atragerea armatei de partea forțelor patriotice. Condițiile concrete ale Eomâniei, starea de spirit antifascistă, antihitleristă și ura ce clocotea în rîndurile militarilor împotriva ocupanți- lor germani au constituit terenul fertil pentru activitatea tuturor forțelor antifasciste în vederea atragerii întregii armate la acțiunea de răsturnare a dictaturii antonesciene și de lichidare a ocupației hitleriste. Pentru pre- gătirea armatei în vederea răsturnării dictaturii antonesciene a fost creat în vara anului 1944 comitetul militar. Legături tot mai sistematice a sta- bilit partidul comunist cu o serie de cadre de comandă ale armatei, unele dintre ele făcînd parte din cercurile apropiate palatului regal. O problemă importantă în pregătirea răsturnării dictaturii antonescie- ne a constituit-o elaborarea planului acțiunii militare precum și stabili- rea măsurilor pentru traducerea lui în viață. Sub conducerea P.C.E., comitetul militar a dus la îndeplinire această sarcină. în ceea ce privește modalitatea înlăturării căpeteniilor fasciste, s-a ajuns la concluzia că cea mai bună soluție era arestarea lor la palatul regal de către o formațiune de luptă patriotică sau, într-un caz neprevăzut, de o echipă formată din ofițeri și subofițeri din garda palatului. Evenimentele militare din vara anului 1944 pe fronturile celui de-al doilea război mondial și îndeosebi pe frontul sovieto-german au creat împre- jurări favorabile pentru trecerea la răsturnarea dictaturii militare-fasciste. La 20 august 1944, cînd pe frontul lași-Chișinău armata sovietică a început o puternică ofensivă, pătrunzînd adînc în dispozitivul inamic, silindu-1 să se retragă și provocîndu-i grele pierderi, în interiorul țării efervescența maselor atinsese punctul culminant. Guvernul fascist era izolat, aparatul de stat, cuprins de derută, se descompunea; măsurile politice stabilite de partidul comunist în colaborare cu celelalte forțe antihitleriste fuseseră în ansamblu înfăptuite. Erau coapte toate condi- țiile necesare trecerii la acțiunea hotărîtoare. Insurecția națională, armată, antifascistă și antiimperialistă a popo- rului român a început la 23 August 1944, prin arestarea la palatul regal a dictatorului fascist Ion Antonescu și a altor membri ai guvernului de către un grup de ofițeri și subofițeri. Arestarea s-a produs din ordinul regelui, conform planului stabilit de comun acord cu partidul comunist și celelalte forțe antihitleriste. Sechestrați timp de cîteva ore într-o cameră blindată a palatului regal, arestații au fost transportați în cursul nopții la e casă conspirativă a partidului comunist, unde au fost apoi deținuți în cel mai strict secret. A fost format guvernul prezidat de C. Sănătescu, alcătuit din repre- zentanți ai celor patru partide componente ale B.N.D. Arătînd obiectivele care stăteau la temelia programului guvernului, P.C.E. declara : „încheierea imediată a armistițiului, scoaterea României din Axă și curățirea teritoriului românesc de ocupația hitleristă, instaurarea unui regim de drepturi și liber- tăți politice, acestea sînt unele din obiectivele pe care Comitetul Central al Partidului Comunist din România le-a fixat încă din septembrie 1941. www.dacoromanica.ro 19 INSURECȚIA ROMANA DTN AUGUST 19M 1423 Aceste obiective, care formează programul actualului guvern, consti- tuie temeiul participării P.C.R. în cadrul politicii de bloc național, în actuala formațiune guvernamentală” 3B. După arestarea guvernului, unitățile militare și formațiunile patrio- tice au trecut la ocuparea principalelor instituții de stat din București și la blocarea obiectivelor germane. în seara aceleiași zile, la ora 22, s-a difuzat la radio proclamația regelui prin care se anunța doborîrea dicta- turii fasciste, ieșirea României din războiul antisovietic, hotărîrea ei de a lupta pentru a-și apăra independența și a elibera partea de nord a țării. Proclamația, care fusese discutată și definitivată într-o ședință comună a reprezentanților din B.N.D. și palatul regal, făcînd cunoscută lumii întregi noua poziție a țării, trecerea ei de partea coaliției antihitleriste, punea de fapt România în stare de război cu Germania hitleristă, ceea ce a avut o influență deosebită asupra întregii armate române pentru întoarcerea imediată a armelor împotriva ocupanților fasciști. Prin energice acțiuni, trupele române și formațiunile patriotice spri- jinite de populație au zdrobit pînă la 26 august forțele hitleriste din Bucu- rești, iar pînă la 28 august 1944 și pe cele din împrejurimile lui. Concomi- tent, s-au desfășurat lupte grele la Ploiești și în întreaga Vale a Prahovei, la Brașov, Arad, Orșova, Turnu Severin, Slobozia, Călărași, în Dobrogea și în alte regiuni ale țării. între 23 și 31 august forțele insurecționale au eliberat o mare parte a teritoriului țării, cuprinzînd Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Banatul și sudul Transilvaniei și Crișanei. Pe tot timpul acțiunilor, P.C.R. a fost mobilizatorul și însuflețito- rul poporului pentru eliberarea patriei. „Popor român! Armată română! La luptă hotărîtă pentru salvarea și eliberarea patriei!” — răsuna cuvîntul partidului în acele zile eroice. „Fiecare român e un soldat! Fiecare român luptă acolo unde se află împotriva nemților și a trădătorilor!”. „Muncitori! Uniți în Frontul Unic Muncitoresc, puneți-vă în fruntea luptei de eliberare a poporului român!.. .Țărani! Aderați și sprijiniți lupta contra nemților și a trădătorilor din slujba lor!... Cetățeni patrioți! Colaborați cu armata și cu unitățile patriotice la zdrobirea rezistențelor nemților. înrolați-vă în detașamentele patriotice! Sprijiniți guvernul patriotic național și lupta popo- rului român contra nemților!”. Evenimentele din România, petrecute în timp ce pe frontul de la lași-Chișinău armatele germane primeau lovituri zdrobitoare din partea forțelor sovietice au constituit o adevărată lovitură de trăznet asupra guvernului de la Berlin și a reprezentanților lui din România. Lovit cu putere pe front de armata sovietică, iar din spatele frontului de către forțele insurecționale române, comandamentul german a suferit o înfrîn- gere catastrofală. Prin insurecție au fost anihilate planurile comandamen- tului german și guvernului antonescian de a trimite toată armata română pe front și a transforma țara într-un teatru de război pustiitor. O atenție deosebită a acordat partidul comunist organizării primirii sărbătorești a armatei sovietice în București, primele eșaloane ale aces- teia sosind aici în după-amiaza zilei de 29 august. leșindu-le în întîmpi- 81 „România liberă” din 24 august 1944. www.dacoromanica.ro 1424 GH. I. KXNIȚA 20 nare, zeci de mii de oameni ai muncii au primit cu flori și urale pe ostașii sovietici, făcîndu-le pretutindeni o primire entuziastă. în cadrul marilor manifestații și mitinguri ce au avut loc cu acest prilej, au luat cuvîntul repre- zentanți ai partidului comunist, ai sindicatelor, oameni ai muncii care au salutat călduros sosirea trupelor sovietice. Victoria insurecției armate a contribuit la prăbușirea sistemului de apărare german din Balcani, a deschis direcția strategică a văii Dunării spre Budapesta și Viena, a grăbit înfrîngerea definitivă a fascismului în Europa. Germania hitleristă a fost lipsită de cei peste o jumătate de milion de ostași români, de resursele petroliere și agroalimentare românești, crescînd în aceeași proporție potențialul militar și economic al coaliției antihitleriste. Ieșirea României din războiul hitlerist și alăturarea ei puterilor aliate au dat o puternică lovitură pozițiilor militare ale Germaniei naziste, grăbind înfrîngerea definitivă a fascismului în Europa. „Importanța ieși- rii României din Axă — scria ziarul sovietic „Pravda” din 28 august 1944 — depășește cadrul României. Ea are o importanță covîrșitoare nu numai pentru această țară, ci pentru întreg Balcanul, deoarece prin aceasta se prăbușește întregul sistem de dominație german din sud-estul Europei... Ar fi greu să se subestimeze importanța acestei lovituri date întregului sistem de dominație german din Peninsula Balcanică”. Cotidianul francez „Le Figaro” din 25 august relata : „Este prematur să evaluăm toate consecințele pe care le poate avea răsturnarea de situ- ație produsă de România. în orice caz, este un eveniment de mare impor- tanță, care a dat una din cele mai sensibile lovituri celui de-al treilea Reich”. La rîndul său, ziarul american „New York Times”, din aceeași zi, sublinia că istoria va consemna actul de la 23 August „ca unul din cele mai hotărîtoare evenimente ale întregului război”. în același sens, într-un comentariu al agenției Reuter, din 24 august 1944, transmis de postul de radio Londra, se spunea : „Drumul spre Bulgaria, Iugoslavia de est, Ungaria este deschis. De asemenea, Dunărea este nu mai puțin deschisă Armatei roșii, iar cîmpia Bulgariei și Budapesta sînt direct amenințate”. Insurecția victorioasă a marcat un moment epocal în istoria țării noastre, a avut un rol excepțional pentru destinele poporului, pentru independența și s iveranitatea patriei. Răsturnarea dictaturii fasciste și eliberarea țării de sub ocupația străină au marcat începutul revoluției populare, antiimperialiste în România, inaugurînd o nouă etapă în dezvol- tarea țării noastre. La 23 August 1944, P.C.R. a ieșit din ilegalitate și pentru prima dată în istoria sa a participat la guvernarea țării. Masele au cucerit largi drepturi și libertăți politic». Evenimentele din august 1944 au dovedit modul creator în care P.C.R. a aplicat, în condițiile specifice țării, concepția științifică despre rolul du- sei muncitoare și necesitatea unității ei de acțiune, despre alianțele cu alte clase și grupări sociale, despre corelația dintre condițiile obiective și factorii subiectivi, despre atragerea armatei de partea luptei pentru interesele națio- nale. întreaga evoluție a evenimentelor din urmă cu 35 de ani, a dovedit că pentru doborîrea dictaturii militare-fasciste și asigurarea dezvoltării democratice a țării a fost necesară și justă acțiunea perseverentă a parti www.dacoromanica.ro 21 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 1944 1425 dului comunist de coalizare a tuturor forțelor patriotice ca și a tuturor partidelor burgheze și a grupărilor desprinse din ele. în lumina rezulta- telor istorice obținute ca urmare a promovării de către partidul comunist a acestei linii politice realiste apare cu evidență necesitatea obiectivă a creării acestei largi coaliții de forțe, de la comuniști și pînă la cercurile palatului regal. Reunite pe baza obiectivului comun al scoateri țării din războiul hitlerist — deși opuse ca interese și concepții asupra dezvoltării ulterioare social- oolitice a țării —, forțele politice interne coalizate au constituit factorul hotărîtor în organizarea și înfăptuirea doborîrii dicta- turii militare-fasciste, scoaterii țării din războiul antisovietic și alătură- rii ei la coaliția antihitleristă. După victoria insurecției din August 1944 „poporul român s-a anga- jat, cu întreaga sa armată, cu toate forțele materiale și umane, alături de armata sovietică, de întreaga coaliție antifascistă, în războiul antihitlerist, dînd jertfe grele pentru eliberarea deplină a țării, precum și pentru eli- berarea Ungariei și Cehoslovaciei, pînă la victoria finală asupra Germaniei naziste” 37. Armata română, luptînd umăr la umăr cu armata sovietică, s-a acoperit de glorie și eroism în bătăliile purtate pentru eliberarea totală a țării și, dincolo de hotarele României, pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, pînă la încheierea victorioasă a războiului în Europa. La 9 mai 1945, cînd războiul din Europa s-a sfîrșit cu biruința Națiunilor Unite, România se prezenta cu un bilanț bogat de luptă. Armata sa stră- bătuse prin luptă peste 1 000 de km — de pe Mureș pînă în Boemia —, luase aproape 118 000 de prizonieri, eliberase peste 3 800 localități, între care 53 de orașe, pusese în front pe timpul războiului un total de circa 540 000 de ostași și ofițeri, din care a pierdut în lupte grele aproape 170 000 de oameni — morți, răniți și dispăruți. Sărbătorind în fiecare an ziua eliberării patriei de sub jugul fascist, poporul român aduce prinos de recunoștință revoluționarilor și patrioți- lor care și-au închinat viața măreței cauze a libertății și independenței țării, ostașilor ro nâni, celor care și-au vărsat sîngele pe cîmpurile de luptă pentru zdrobirea Germaniei hitleriste. întregul nostru popor dă o înaltă prețuire contribuției hotărîtoare aduse de Uniunea Sovietică; de Armata Roșie la înfrîngerea fascismului și la eliberarea totală a teritoriului Româ- niei. Luptele comune ale ostașilor români și sovietici au pus bazele prie- teniei de tip nou dintre popoarele țărilor noastre. Apreciem totodată con- tribuția ostașilor celorlalte țări aliate la zdrobirea fascismului, lupta eroică dusă de toate popoarele cotropite, în frunte cu partidele comuniste, împo- triva hitlerismului. Lupta forțelor patriotice împotriva fascismului a avut un rol deosebit în cucerirea victoriei, demomtrînd încă o dală că nimic și nimeni nu poate îngenunchea popoarele hotărite să-și apere libertatea și independența, dreptul de a hotărî singure asupra destinelor lor. ★ Evenimentele din urmă cu 35 de ani au „deschis calea unei dezvol- tări noi, democratice și progresiste a societății românești, precum și a *’ Nicolae Ceaușescu, Expunere la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R., Con- siliului National al F.U.S. și Marii Adunări Naționale consacrată sărbătoririi a șase decenii de la făurirea statului național unitar român. 1 decembrie 1918, p. 19. 3 - c. 1446 www.dacoromanica.ro 1426 GH. I. IOINIȚA 22 lichidării definitive a oricărei dependențe a poporului nostru față de mono- polurile străine, de cercurile imperialiste internaționale, România și-a dobîndit, pentru prima dată în mod cu adevărat plenar, independența și suveranitatea națională, la baza cărora au fost puse eliberarea poporu- lui de orice exploatare și asuprire, cucerirea puterii politice și economice de către clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, cu intelectualitatea, cu celelalte forțe sociale, edificarea noii orînduiri socialiste in care masele muncitoare își făuresc în mod conștient propriul viitor, propria istorie” 38. în mod special, cu diferite prilejuri, președintele României socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu s-a referit la momentele fundamentale care au jalonat, într-un interval istoricește relativ scurt, aceste spectaculoase succese. „în toate aceste evenimente istorice, faptele atestă fără putință de tăgadă capacitatea organizatorică și rolul conducător al Partidului Comunist Român. Unii își pun întrebarea — spunea într-o împrejurare tovarășul Nicolae Ceaușescu — cum a putut Partidul Comunist Român, ca abia ieșit din ilegalitate cu un număr relativ mic de membri, să conducă lupte de o asemenea amploare ? Cei care își pun o asemenea întrebare dovedesc că nu cunosc istoria Partidului Comunist Român, că nu-i cunosc pe comu- niștii români” 39. Partidul Comunist Român a putut să-și îndeplinească rolul istoric datorită, în primul rînd, faptului că întreaga sa activitate s-a călăuzit după concepția revoluționară a clasei muncitoare. în al doilea rînd, el a știut să aplice în mod creator adevărurile general-valabile ale teoriei revoluționare a proletariatului, legitățile obiective ale dezvoltării sociale, ale revoluției și construcției socialismului la condițiile concrete din țara noastră. Numai datorită capacității de a îmbina în mod armonios legită- țile generale cu condițiile concrete istorice, economice, sociale, naționale a fost posibil ca partidul nostru să elaboreze o linie politică justă și să acționeze în mod corespunzător pentru realizarea ei în practică. în al treilea rînd, partidul a putut să-și îndeplinească rolul datorită faptului că și-a identificat întreaga sa ființă cu interesele maselor muncitoare, cu năzuințele poporului spre dreptate și libertate națională și socială. Toate acestea au dus la întărirea legăturilor partidului cu masele largi populare, au făcut ca, pretutindeni, cuvîntul partidului să fie ascul- tat și urmat cu încredere și devotament. O mare importanță are în contextul acestor aprecieri întrebarea pe care ne-o adresa într-una din cuvîntările sale tovarășul Nicolae Ceaușescu : dacă subliniind cu atîta tărie rolul forțelor populare interne nu se minimalizează sau, chiar, se neagă influența situației internațio- nale și a factorului extern? Nu, tovarăși ! Evocînd evenimentele și eviden- țiind rolul maselor populare în transformarea revoluționară a societății noastre, noi ne bazăm pe adevărul istoric, pe fapte”. După cum este cunos- cut „nu o dată unele cercuri din țările capitaliste au încercat să prezinte 38 Nicolae Ceaușescu, Expunere prezentată la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R. M.A.N. și activului central de partid și de stat consacrată sărbătoririi Centenarului proclamării independenței de stat a României, p. 27. 39 Idem, Cuvtntare la Adunarea festivă cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a Instaurării guvernului democratic de la 6 martie 1945, Edit. politică. București, 1970, p. 23 — 24. www.dacoromanica.ro 23 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 1944 1427 puterea populară din România ca fiind adusă din afară. Or, adevărul este că poporul, în frunte cu clasa muncitoare, este făuritorul revoluției, al tuturor victoriilor dobîndite de România socialistă, locmai de aceea puterea populară este sprijinită de întregul popor, a devenit de neînvins” Desigur, aprecia Președintele României Socialiste, ,,... situația internațională, ajutorul Uniunii Sovietice au avut un rol de mare însemnă- tate în desfășurarea cu succes a luptelor revoluționare din țara noastră. Este meritul partidului nostru că a știut să folosească condițiile internațio- nale favorabile pentru organizarea și conducerea luptei în vederea cuceririi puterii. în istorie sînt însă destule cazuri cînd, cu toate condițiile interna- ționale favorabile, datorită slăbiciunilor sau greșelilor săvîrșite de forțele progresiste interne, nu s-a putut asigura desfășurarea victorioasă a luptei pentru transformarea revoluționară a societății” u. Se referea la toate acestea tovarășul Nicolae Ceaușescu spre a se da posibilitatea înțelegerii exacte a faptului că își păstrează pe deplin valabilitatea cunoscuta teză materialistă după care cucerirea puterii și făurirea noii orînduiri sociale, a comunismului, nu pot fi decît opera poporului însuși, a clasei muncitoare, care se transformă pe sine și întreaga societate. Sensurile contemporane mai noi ale acestor judecăți de valoare erau surprinse de tovarășul Nicolae Ceaușescu în aprecierea conform căreia astăzi și mîine, oricînd, „numai ținînd seama de interdependența dintre situația internă și cea internațională, de unitatea dialectică dintre factorul național și cel internațional, putem elabora o linie politică justă și construi cu succes noua orînduire socială” * 41 42. Datorită succeselor interne și politicii sale externe principiale și constructive, România a ajuns astăzi să se bucure de un prestigiu în lume fără precedent în întreaga sa istorie. De la România de odinioară, aservită economic și dominată politic de diferitele mari puteri, izolată, slab cunoscută în lume și jucînd un rol neînsemnat în viața internațională, la Republica Socialistă România de astăzi, liberă, independentă și înflori- toare, cu înaltă autoritate și prieteni pe toate meridianele, respectată și apreciată cu căldură pentru prezența deosebit de activă și dinamică, pentru cuvîntul chibzuit și realist pe care îl aduce la soluționarea proble- melor mondiale în conformitate cu năzuințele popoarelor, este un drum istoric ce marchează transformările uriașe petrecute în situația internațio- nală a României. Schimbările epocale intervenite în anii socialismului în viața poporu- lui român sînt opera proprie a poporului român, în frunte cu clasa munci- toare, sub conducerea Partidului Comunist, reprezentînd dovada vie a justeței politicii partidului, verificarea sa în practică socială. Politica partidului s-a dovedit cu atît mai rodnică, mai eficientă, în măsura în care a pornit de la realități, a ținut seama de particularitățile proprii ale țării, de condițiile istorice concrete economice, sociale și naționale specifice României, stadiului de dezvoltare a societății românești. 10 Ibidem. p. 27 - 28. 41 Ibidem, p. 28. 42 Ibidem. www.dacoromanica.ro 1428 GH. I. IONIȚĂ 24 în procesul unei asemenea elaborări creatoare, partidul nostru s-a străduit tot mai mult să abordeze problemele dezvoltării sociale în mod științific, dinamic, să se detașeze de aplicarea unor tipare rigide, preconcepute, rețete sau formule obligatorii, preluate mecanic — care au generat la timpul respectiv nu puține erori și neajunsuri —, intensificîn- du-și tot mai mult propriile căutări pentru a contura căile aplicării adevă- rurilor fundamentale ale comunismului științific potrivit particularităților specifice Eomâniei. în acest sens, tovarășul Nicolae Ceaușescu sublinia : „Victoriile pe care le-am obținut se datoresc faptului că întotdeauna am acordat o mare atenție studierii legităților obiective ale dezvoltării sociale, am pornit de la învățătura marxist-leninistă, de la principiul că adevărurile generale se aplică în condiții deosebite de la o etapă la alta, de la o țară la alta. în elaborarea politicii generale interne și externe am căutat întotdeauna să ținem seama de condițiile concrete ale țării noastre”43. După cum se știe, tocmai ca urmare a acestor preocupări — care și-au cucerit terenul deplinei afirmări în condițiile puternicului spirit novator generat de Congresul al IX-lea al partidului — s-au înregistrat în această perioadă succese deosebite în toate domeniile construcției socialiste. în procesul vast al căutărilor și aplicării creatoare a legităților generale ale revoluției și construcției socialiste, s-au reliefat în politica Partidului Comunist Eomân numeroase soluții originale, modalități noi de rezolvare a problemelor progresului social. S-au cristalizat astfel expe- riențe ce au suscitat — și suscită — un larg interes, partidul nostru adu- cînd o importantă contribuție la îmbogățirea tezaurului gîndirii teoretice și al practicii revoluționare internaționale. Eememorînd în cele de mai sus un drum lung și greu de luptă pe care l-a parcurs poporul român de-a lungul unei istorii de două ori milenare, socotim firesc să redăm în continuare ceea ce tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat adeseori cu venerație atunci cînd a afirmat că : „Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi populare; lor le adresăm cea mai fierbinte recunoștință și ne plecăm cu smerenie în fața jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte” 44. Marcînd semnificația eforturilor făcute de înaintași, a sacrificiilor lor, Președintele Eepublicii Socialiste Eomânia a propus în numeroase împrejurări să „ne plecăm cu venerație în amintirea tuturor celor care au luptat și s-au jertfit pentru dreptul sacru al poporului român de a fi liber și stăpîn în țara lui”. Toate marile victorii în luptă — a subliniat de asemenea în repetate rînduri conducătorul Eomâniei socialiste — vor trebui să strălucească întotdeauna în istoria noastră ca „mari izbînzi pe drumul libertății, progresului, independenței și fericirii poporului român”45 46. 43 Nicolae Ceaușescu, Cuvlntare la adunarea populară din București consacrată aniver- sării a 125 de ani de la revoluția din 1848 și a unui sfert de veac de la naționalizarea princi- palelor mijloace de producție, 16 iunie 1973, în România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 8, Edit. politică, București, 1973, p. 608. 44 Idem, Semicentenarul glorios al Partidului Comunist Român, Edit. politică, București, 1971, p. 7. 46 Idem, Expunerea prezentată la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R., M.A.N. și activului central de partid și de stat consacrată sărbătoririi Centenarului proclamării indepen- dentei de stat a Românoet, p. 20. www.dacoromanica.ro 25 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 1944 1429 Și trebuie să spunem că asemenea cuvinte rostite de conducătorul Eomâniei socialiste au cîntărit și cîntăresc întotdeauna greu, înseamnă enorm pentru respectarea istoriei trecute, înseamnă un angajament ferm pentru ceea ce întreprindem azi și mîine pentru cultivarea unor asemenea tradiții glorioase. O mare forță expresivă au în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu sublinierile potrivit cărora „Greutățile prin care a trecut poporul român, adversitățile pe care le-a înfruntat, precum și victoriile pe care le-a cucerit în momentele de răscruce ale existenței sale demonstrează în mod incon- testabil că un popor hotărît să-și apere glia, libertatea și neatîrnarea, decis să nu precupețească nimic pentru a-și afirma drepturile inalienabile, pentru a-și cuceri un loc demn sub soare, nu poate fi înfrînt și îngenunchiat de nimeni și de nimic, niciodată”46 47 48. Continuînd ideea, conducătorul Eomâniei socialiste spunea : „Chiar dacă el poate suferi înfrîngeri vremelnice, chiar dacă un timp forțele opresoare se dovedesc superioare, pînă la urmă el nu poate fi oprit din drumul său, victoria cauzei sale nu poate fi împiedicată, și, mai devreme sau mai tîrziu, acel popor va ieși triumfător în lupta sa dreaptă” 47. Aprecierile asupra trecutului au în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu puternice rezonanțe în contemporaneitate. Cu atît mai valabilă este concluzia de mai sus „în zilele noastre — sublinia președintele nostru —, cînd raportul de forțe mondial s-a schimbat în favoarea popoarelor ce aspiră la o viață liberă, de sine stătătoare, la progres și prosperitate. Dreptul la libertate, la existență de sine stătătoare, la lichidarea exploată- rii și asupririi constituie unul din drepturile fundamentale ale omului, ale popoarelor și națiunilor. Cucerirea independenței și suveranității naționale se dovedește a fi legitate obiectivă a dezvoltării sociale, o nece- sitate a mersului înainte al civilizației umane, un imperativ fundamental al istoriei. Nu poate fi vorba de nici un fel de drept cînd nu există dreptul fundamental de a fi stăpîn la tine acasă, de a fi stăpîn pe destinele tale” 48. în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu găsim adeseori și aprecierea potrivit căreia „orice stat care promovează o politică de dominație și asuprire, care nesocotește și încalcă drepturile elementare ale altor popoare, oricît de puternic ar fi la un moment dat, de oricîtă forță militară ar dispune, el este sortit, pînă la urmă, înfrîngerii, prăbușirii, dispariției”49. Doar este bine cunoscut faptul că „omenirea a cunoscut de-a lungul existenței sale milenare mari și puternice imperii cate au invadat și subju- gat alte popoare, dar care, ca urmare a luptei dîrze, curajoase a aces- tora, au dispărut ca imperii pentru totdeauna de pe fața pămîntului”50. Au dovedit-o o dată mai mult evenimentele celui de-al doilea război mondial care, din treaptă în treaptă, au condus spre prăbușirea celui de-al III-lea Eeich, spre înfrîngerea definitivă a Germaniei hitleriste. Istoria — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu — „confirmă cu putere justețea tezei universal valabile, pusă în evidență de teoria științi- fică materialist-dialectică, a marxismului, că un popor care asuprește 46 Ibidem, p. 21. 47 Ibidem. 48 Ibidem. 48 Ibidem, p. 22. 60 Ibidem. www.dacoromanica.ro 1430 GH. I. lOlNIȚA 26 alte popoare nu poate fi nici el cu adevărat liber, stăpîn în propria sa țară, nu se poate bucura nici el pe deplin de bunăstare și fericire ... Numai raporturile de deplină egalitate între națiuni, conlucrarea rodnică și reciproc avantajoasă între state suverane pot asigura dezvoltarea nestin- gherită, cu adevărat liberă, a fiecărui popor”81. Printre ideile de excepțională însemnătate cuprinse în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu figurează și aceea potrivit căreia : „poporul român a făcut întotdeauna o deosebire netă între politica de dominație și asuprire a claselor exploatatoare și cea a maselor largi populare, ele însele exploa- tate și asuprite. De aceea, poporul nostru a întreținut legături strînse cu popoarele din imperiile care au atentat la libertatea și suveranitatea sa națională, a dezvoltat relații de solidaritate cu forțele înaintate ale acestora în lupta pentru lichidarea orînduirilor perimate din punct de vedere istoric și dezvoltarea societății în concordanță cu cerințele obiec- tive ale progresului, pentru înfăptuirea idealurilor de libertate națională și socială, pentru bunăstare și fericire” 51 52 * 54 în repetate ocazii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, referindu-se — mai larg — la solidaritatea militantă dovedită constant de clasa noastră muncitoare și de organizațiile ei politice, încă de la primele începuturi de manifestare și pînă azi, a subliniat că „Se poate spune că nu au existat bătălii mai importante ale clasei muncitoare din alte țări — începînd cu Comuna din Paris — la care reprezentanți ai proletariatului român, ai forțelor revoluționare, progresiste din România să nu fi luat parte. Spiritul internaționalist a animat mișcarea noastră revoluționară încă de la începuturile ei...”83. Președintelui Nicolae Ceaușescu îi revine meritul de a fi conceput, în anii socialismului victorios pe pămîntul României, sensurile profunde ale dialecticii trecut-prezent-viitor, fixînd — în repetate rînduri — cadrul în care trebuie înțeleasă această relație, semnificația ei pentru activitatea educativă, de formare a omului nou pe care o desfășoară consecvent partidul și statul nostru. „Cinstind marile evenimente istorice, pe marii noștri înaintași, pe toți moșii și străbunii noștri — sublinia în acest sens, într-o împrejurare, tovarășul Nicolae Ceaușescu —, avem datoria de onoare de a fi participanți activi la făurirea noii istorii a patriei noastre, a istoriei socialiste, dea făuri condițiile pentru realizarea istoriei viitoare — istoria comunistă a poporului român”84. Numai înfățișînd „întregul ansamblu de fapte și împrejurări care au jalonat lupta pentru răsturnarea vechii societăți și construirea socialis- mului — spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu —, putem reda istoria mișcării revoluționare, a partidului comunist în toată măreția sa, putem 51 Ibtdem. “ Ibtdem, p. 22 - 23. 63 Nicolae Ceaușescu, Semicentenarul glorios al Partidului Comunist Român, Edit. politică. București, 1977, p. 72. 54 Idem, Expunere prezentată la Sesiunea solemnă comună a C.C. al P.C.R., M.A.N. șl activului central de partid și de stat consacrată sărbătoririi Centenarului proclamării indepen- dentei de stat a României, p. 42. www.dacaramanica.ro 27 INSURECȚIA ROMANA DIN AUGUST 1944 1431 oferi noilor generații un izvor de învățăminte prețioase în munca pentru înflorirea continuă a patriei noastre socialiste” 56. La cea de-a 35-a aniversare a victoriei insurecției naționale, armate, antifasciste și antiimperialiste și-n pragul celui de-al Xll-lea Congrtes al Partidului Comunist Român, în plină epocă de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, clasa muncitoare, întregul popor român, mai strîns unite decît oricînd în jurul partidului comunist, al conducerii sale, pe temelii dte granit puse de memorabilul August 1944, nu ezită a cheltui oricîte energii pentru atingerea cu un ceas mai dbvreme a idealului în cai'e cu toții credem cu sinceritate și dăruire, cu patos revoluționar — înălțarea României pe treptele cele mai înalte ale culturii și civilizației socialiste și comuniste. L’INSURRECTION ROUMAINE VICTORIEUSE D’AOtTT 1944 - RESULTAT DES LUTTES SECULJ^RES MENEES PAR LE PEUPLE ROUMAIN POUR LA LIBERATION SOCIALE ET NAȚIONALE rEsumE A l’occasion du 35e anniversaire de la victoire de l’insurrection națio- nale, armâe, antifasciste et antiimperialiste d’Aoât 1944, cet article, se propose de prâsenter la maniere dont cet âvânemfent remarquable s’inscrit dans l’histoire comme une pârtie integrante et un moment culmi- nant des luttes seculaires menees par le peuple roumain pour la liberation sociale et naționale. L’accomplissement de l’insurrection naționale, armee, antifasciste et antiimperialiste victorieuse d’Aout 1944 a ete le resultat de l’activite du Parti Communiste Roumain visant â l’union de toutes fes forces ouvrie- res, antifascistes, ă la collaboration avec les forces patriotiques nationales, avec des representants de l’armee, inclusivement avec la monarchie. Cette collaboration a ete realisee sur la base de la lutte pour la sortie de la guerre antisovietique, dans laquelle les milieux reactionnaires et l’Allemagne nazie avaient poussâ la Roumanie, pour le renversement de la dictatm'e militaire-fasciste et l’adbesion du pays â la coalition antihitle- rienne. Marquant dans le large contexte de jugements de valeur les significa- tions historiques de la grande fete naționale du peuple roumain, des 6venements de portee historique pour le developpement libre et souverain de la Roumanie dans la voie du socialisme et du progres, âvânements survenus il y a trois dâcennies et demie, l’auteur râussit en fait a argumen- ter amplement les soulignements de la Decision du Comită Politique Exdcutif du C.C. du P.C.R. concernant le 35e anniversaire de la libâration M Idem, Partidul Comunist Român — continuator al luptei revoluționare și democratice a poporului român, al tradițiilor mișcării muncitorești și socialiste din România, p. 9. www.dacoromanica.ro 1432 GH. I. IONITA 28 du pays de la domination fasciste: « Răalisant une large unitâ autour de la classe ouvriere des forces democratiques, antifascistes, renforgant la collaboration avec les forces militaires, le Parti Communiste Roumain a conduit le peuple â la victoire de l’insurrection naționale, armee, anti- fasciste et antiimpârialiste du 23 Aout 1944. Ce grandiose acte historique a eu lieu dans les conditions internationales favorables des victoires obte- nuespar la glorieuse armee soviâtique, par les arm6es des autres Etats de la coalition antihitlârienne.Retournant les armes contre les hitleriens, le peuple roumain s’est engagâ avec toute l’armâe, avec toutes ses forces maturielles et humaines, aux cot6s de l’armâe soviâtique, de toute la coalition antifasciste, ă la guerre antifasciste, jusqu’ă la dâfaite definitive de l’Allemagne nazie ». Le triomphe de l’insurrection naționale, armâe, antifasciste et antiim- p6rialiste d’Aout 1944 « a ouvert une ere nouvelle dans l’histoire de la Roumanie — l’ere de profondes transformations democratiques, râvolu- tionnaires, de la realisation pleine et entiere de l’indâpendance et de la souverainetâ naționale, de l’âdification de la vie nouvelle socialiste». www.dacoromanica.ro PRELUDII ALE ACTULUI ISTORIC DE LA 23 AUGUST 1944 DE ELIZA CAMPUS Sînt astăzi bine cunoscute atît faptele care au dus, pas cu pas, la victoria insurecției poporului român din august 19441, cît și acele acțiuni ce au îngăduit ca tot la 23 August, România să poată întoarce armele împotriva Germaniei naziste și a aliaților ei 2. Deși la Conferința de pace de la Paris din 1946, data intrării României în războiul antihitlerist a fost contestată, fixîndu-se, în mod arbitrar, cea de 12 septembrie, faptele și documentele românești 3 confirmă, pe deplin data de 23 august 1944, ca dată certă a intrării în război a României. Evocăm, în subsidiar, unele documente germane care atestă de asemenea această stare de fapt. Ne referim, de pildă, la ordinul emis de Adolf Hitler, la 24 august 1944, către comandantul trupelor Ucraina de Sud, cu privire la necesitatea mobilizării tuturor forțelor militare și civile, în scopul restabilirii „ordinei” în România4 sau la unele documente prin care persoane cu răspundere, ca diplomatul german Vessenmayer, informau, în mod amănunțit, organele de resort, asupra evenimentelor din 23—30 august 1944. Reiese din textul acestor documente că generalul Gerstenberg dăduse ordin în dimineața de 24 august ca trupele gtermane să lovească cu toată forța Bucureștiul și să „rupă rezistența românească” 5. Reiese, de asemenea, faptul că răz- 1 Gheorghe Zaharia, Insurecția poporului român din august 1944, Edit. militară, București, 1979; Colonel Constantin Nicolae, locot.-colonel Petre Ilie, Armata români pe drum de luptă și victorii, Edit. militară, București, 1973 ; V. Liveanu, E. Cimponeriu, M. Rusenescu, Traian Udrea, Din cronica unor zile istorice, Edit. Academiei R.S.R., București, 1971; Ion Popescu- Puțurl, Partidul Comunist Român, organizatorul ți conducătorul mișcării de rezistență pentru eliberarea de sub jugul fascist, „Studii”, 4/1969 ; Eugen Bantea, Constantin Nicolae, Gheorghe Zaharia, August 1944—mai} 1945, Edit. militară, București, 1969; J. Benditer, Situația din Sud-Estul Europei oglindită In documentele germane (1940—1944), Anuarul Institutului de Istorie și arheologie ,,A. D. Xenopol”, Iași, voi. XIV/1977 ; Vasile Liveanu, Considerații asupra căilor de acțiune ale coaliției forțelor antihitleriste din România, Problema Luptei armate, in „Studii și materiale de istorie contemporană”, Edit. Acad., București, 1978, p. 11 — 49. a Arh. M.A.E., fond Conferința Păcii de la Paris, dosar 25, Compte rendu stănogra- phiă de la quinzidme săance plăniăre; tenue le 13 aoât 1946, Paris, Palais de Luxem- bourg. Expunerea delegației române; Memoire sur l’Effort militaire et economigue de la Rou- manie dans la guerre contre l'Allemagne et la Hongrie. Imprimerie d’Etat, Bucarest, 1946. 3 Pentru eliberarea Patriei (Documente), Edit. militară, București, 1972. 4 Telegramm nr. 1 867 vom 24, August 1944, semnată Ritter către Auswărtiges Amt, Berlin. Nuchstehend der Wortlaut eines Befehle iiber Rumănien, semnat Adolf Hitler, cu men- țiunea Geheime Relchssache, Documentul a fost trimis Bibliotecii A.D.I.R.I. de dr. Ian Wein- stein din Londra. 5 Ibidem, Telegrama nr. 2 456/30 aug. 1944, de la Budapesta, semnată Vessenmayer către Botschafter Ritter. Bericht iiber die Vorgănge in Bukarest bis zum 25. August 1944. „REVISTA DE ISTORIE”, Tom 32, nr. 8, p. 1433-J444, 1979 www.dacoromamca.ro 1434 ELIZA CAMPUS 2 boiul se declanșase în toată țara, căci se scoate în evidență, de pildă, ofensiva din jurul Turdei, unde un regiment român ocupase ținuturi din regiunea de graniță” ®. Dealtfel și generalul sovietic S. M. Ștemenko arată în memoriile sale, referindu-se la ordinul lui Hitler de a suprima rezistența românească * 7, că radioul București anunțase intrarea în război împotriva Germaniei și începutul ofensivei trupelor române în scopul eliberării Transilvaniei 8. De asemenea, Ștemenko indică faptul că la 24 august, corpul 5 al armatei teritoriale române, condus de generalul Vasiliu-Răș- canu, trecuse la apărarea regiunii petrolifere Ploiești9. Astfel, se confirmă, o dată mai mult, faptul că România a intrat în războiul antihitlerist, la 23 august 1944, așa cum declarase delegația română la Conferința de Paoe de la Paris. Așadar, în jurul recentei istorii a anilor 1941—1944, apar mereu documente destinate să slujească cunoașterii în adîncime a situației explozive, care a culminat cu Actul istoric dte la 23 august 1944. Istoria acestei deosebit de importante perioade din viața poporului român a fost temeinic studiată, mai ales în ultima decadă. S-a scos perma- nent în evidență mersul ascendent al procesului istoric din anii 1940—44, și mai ales, lupta eroică a P.C.R. pentru eliberarea țării de sub jugul fascist. De aceea, studiul de față are drept obiectiv de a scoate la iveală doar unele aspecte, doar unele laturi necunoscute sau mai puțin cunoscute ale istoriei anilor 1941—1944, aducînd în acest sens o modestă contribuție la istoriografia acestei epoci. încă înainte de intrarea României în războiul antihitlerist, se contu- rau cu destulă precizie elementele ce aveau să imprime un caracter special, anilor premergători actului de la 23 August. Problema reîntregirii țării, mutilată în vara anului 1940, constituia o adîncă și permanentă preocupare a întregii națiuni, sensibilă la orice semn, la orice luare de poziție referitoare la teritoriile naționale anexate. Faptul că în ianuarie 1941, de pildă, Marea Britanie și Statele Unite arătau, din nou, că nu recunosc10 arbitrajul Ribbentrop—Ciano din 30 august 1940, nu putea să producă decît satisfacție. Aceasta cu atît mai mult, cu cît știrile sosite din nordul Transilvaniei privind abuzurile autorităților horthyste indignaseră și întristaseră profund. Dealtfel, măsurile arbitrare luate împotriva românilor din regiunea anexată reies și dintr-o notă verbală și dintr-un memorandum 11 al comisiilor mixte italo-germane, cu sediile la Brașov și Cluj, care anchetaseră luni de zile, cercetînd în jurul reclamațiilor românilor maltratați sau arestați. • Ibidem, Telegramm nr. 2 391/25 August 1944 semnat Vesenmayer. Transmite ambasa- dei din Budapesta știri date de consulatele din Cluj și Oradea. 7 General S. M. Shtemenko The last six monlh, William Kimber, London, 1978, p. 144. 8 Ibidem, p. 146. 9 Ibidem, p. 148. 10 Arh. M.A.E. fond Transilvania, dosar 44, telegrama 33/10 ianuarie 1941, de la legația din Londra, semnată Florescu. 11 Arh. M.A.E, din Roma, fond « Romania », Telespresso 12/7 iunie 1941, de la Minis- terul de Externe din Roma, către legația Italiei la București, se trimite o Notă verbală șl un Memorandum, pentru guvernul român, cu privire la rezultatele anchetei Comisiilor mixte italo- germane. Este de menționat faptul că dosarul 1940 cuprinde un mare număr de reclamați! care, în genere, sint soluțion^^|^Ț^^jj^|^gJ^j^ânilor. 3 PRELUDII ALE ACTULUI DE LA 23 AUGUST 1944 1435 Problema reîntregirii Transilvaniei era atît de prezentă în mintea și sufletul poporului, încît Ion Antonescu, ca și guvernul său, luau adesea poziție, demonstrînd, de cîte ori aveau prilejul, că sînt preocupați mereu de această cardinală problemă. Desigur, regimul dorea reîntregirea țării, dar tot atît de adevărat este și faptul că făcea multă propagandă în jurul acestei poziții, spetind să camufleze astfel toate măsurile antipopulare ce lua pe plan intern, ca și toate măsurile ce lua în favoarea Germaniei naziste. în acest sens, pot fi apreciate, de pildă, atît Cuvîntul înainte din primul număr al ziarului „Unirea” 12 cît și cel din lucrarea Asociației Științifice pentru Enciclopedia României13, scrise dte Ion Antonescu. De asemenea, nu se poate tăgădui că Memoriile14, trimise Germaniei și Italiei la 3 martie, 25 aprilie ca și cele remise în iunie și septembrie 1941 nu oferă interes, vădind dorința de a ridica mereu problema Transilvaniei. Dar aceste memorii, ca și cele ce vor fi făcute în anii următori, memorii, care nu au avut, așa cum se știe, nici un rezultat practic, au fost, concomi- tent, importante instrumente de propagandă, în favoarea regimului într-o etapă cînd al III-lea Reich subjuga din ce în ce mai mult țara. La sfîrșitul anului 1941, Germania deținea 59,16% din comerțul exterior al României1S, infiltrîndu-se adînc prin diverse mijloace în eco- nomia țării. Din ianuarie 1941, odată cu acreditarea la București a lui Manfred von Killinger * apar noi mijloace menite să întărească statul major economic al naziștilor. Se înființează Deutsclie Wirtschaftmission in Rumănien 16, destinată să „colaboreze” direct cu autoritățile militare și civile române în chestiuni economice; sosește consilierul superior Key- ser17, cu misiunea de a participa la aceeași colaborare economică română- germană; se trece, în urma convorbirii Antonescu—Neumann, din 15 martie 1941, la o exploatare intensivă a petrolului, „dte comun acord cu Germania”, cu ajutorul noilor instrumente de foraj trimise de Berlin 18. în această atmosferă, nemulțumirea se manifestă în toate sectoarele de activitate, atît din cauza infiltrării crescînde a Germaniei cît și din cauza măsurilor luațe de guvern în favoarea celui de-al III-lea Reich. Sugestiv, în acest sens, este protestul Colegiului medicilor din București carie se împotrivește articolului 10 din Protocolul confidențial încheiat la Berlin, protocol care permițînd importul de către stat a serurilor și vaccinurilor străine, putea să desființeze, implicit, Institutul de ieruri 12 Arh. Ist. Centrală (A.I.C.), fond Preșidenția Consiliului de Miniștri dosar 176/1941, Ziarul „Unirea”, 10 februarie 1941. 18 Ibidem, dosar 324. Ion Antonescu, Cuvint Înainte. 18 Arh. M.A.E., voi. 65, memorii remise legațiunilor Germaniei și Italiei la București, vezi p. 5, 48, 91, 242; vezi Galeazzo Ciano, Diario 1939 — 1943, Rizzoli, Milano, 1971, ed. a 5-a, p. 363. Poziția lui Antonescu față dc Dictatul de la Viena nu place. 18 Ibidem, Relațiile româno-germane, referat de M. Moscuna-Sion. Tabel intitulat Cifrele comerțului exterior (1919 — 1943). * 25 ianuarie 1941. 16 A.I.C. fond Preșcdenția Consiliului de Miniștri, doasar 138, Nota nr. 21868/10 febr. 1941 a Marelui Stat Major, secția a 7-a, semnată colonel I. Cernăianu, către Preșidenția Consi- liului de miniștri. 17 Ibidem, dosar 138, adresă din 14 ianuarie 1941, semnată secretar general O. Vlădescu, către ministrul Hcrmann von Neubacher, legația germană, București. 18 Ibidem, dosar 382, notă din 15 martie 1941 referitor la rezultatul convorbirilor dintre Antonescu șl secretarul de stat Neumann. , www.dacoromamca.ro 1436 ELJZA CAMPUS 4 și vaccinuri dr. I. Cantacuzino și să spulbere școala și știința microbio- logică românească 19. De o deosebită importanță este starea de spirit din armată, unde se poate afirma că exista o reală aversiune față de Wehrmacht. în acest sens, Manfred von Killinger îl informa la 13 februarie 1941 pe Ion Anto- nescu că o parte a armatei române consideră trupele germane, ca ,,o armată inamică”, că „își manifestă aceste sentimente chiar prin eludarea semnelor exterioare de politeță față de ofițerii germani”; că-și justifică această aversiune afirmînd că „armata română, avînd o tactică și strategie proprie, nu mai are nimic de învățat de la trupele germane” 20 21. Ilustrative sînt și documentele din aprilie 1941, care se referă la protestele și indignarea românilor împotriva cotropirii Iugoslaviei de către Germania nazistă. într-un document al legației germane din Bucu- rești se arată textual că „știrile din Iugoslavia au dezlănțuit în România o stare de spirit deschis antigermană” a. Nu este deci de mirare că fără știrba misiunii germane, societatea Petrolblock a oferit unei societăți iugoslave 2000 tone benzină de avioane 22. Concomitent, corespondența diplomatică românească relevă că în aceste zile Gavrilovib, ministrul Iugoslaviei la Moscova, i-a scris lui Ion Antonescu, rugîndu-1 să nu participe la ocuparea Iugoslaviei23. Deși acesta a reproșat, tocmai atunci, Iugo- slaviei atitudinea sa șovăielnică în timpul Dictatului de la Viena, totuși a refuzat, dată fiind și presiunea opiniei publice, să ia parte la actele de invazie și de îmbucătățire a acestui stat24. Odată cu intrarea României în războiul antisovietic, toate elemen- tele ce conturau o stare de spirit, evident potrivnică atît guvernului cît și Germaniei naziste au început să se cristalizeze. De asemenea, s-au adă- ugat acestei stări de spirit noi elemente de împotrivire, dacă nu am evoca decît războiul antisovietic. Grăitor, în această ordine de idei este, de pildă, un raport al atașatului militar ungar la București, locotenent-colonelul Szântay, care sublinia că populația „este potrivnică războiului, germa- nilor și guvernului” și că propaganda „nu reușește să mențină voința de război” 25 26 în a patra lună a acestuia. „Cercurile civile, chiar și cele mili- 19 Ibidern, dosar 138, Notă a Colegiului medicilor din București din 30 decembrie 1940, adresată lui Ion Antonescu, ștampilată la Ministerul Economiei Naționale la 11 ianuarie 1941. 2o Ibidern, dosar 318. Notă 792 cc. din 14 februarie 1941. Pe margine se găsește o rezo- luție manuscris, semnată Ion Antonescu. Killinger îl mai informase că în garnizoana Constanța, „influențată în special de atitudinea generalului Macici”, se manifesta deschis o atare stare de spirit. 21 Deutsches Zentralarchiv Potsdam (D.Z.P.) D.D.R., Notă din 4 aprilie 1941 de la Deutsche Gesandschaft Bukarest, către consulatele din Brașov, Iași, Galați, Constanța, Timi- șoara și viceconsulatul din Orșova. 22 Arh. M.A.I., D.G.A.S. Conținutul microfilmului, rola 597, cadrul 1.779 — 400, dosar intitulat Comandamentul suprem al armatei germane. Ofițerul însărcinat cu Economia de război, Germania—România, p. 54. Societatea Petrolblock. 23 Arh. M.A.E., fond înțelegerea balcanică, dosar 21, raport 29 899/19 aprilie 1941, de la legația din Moscova. Gravrilovid a scris textul „Laissez”, mon gdndral, aux autres la houte des maraudages sans gloire”. 24 Alfredo Breccia. Iugoslavia 1939 — 1941, Diplomația della neutralilă. Giuffrd Editore. Milano, 1978, capitolul al VUI-lea, Colpo di Slato e smembramento della Iugoslavia, p. 573 — 697 (narzo-aprile 1941). 26 A.I.C. fond Președenția Consiliului de Miniștri, dosar 223/1941, raport 258/15 noiem- brie 1941, semnat Szântay, adresat șefului Marelui Stat Major din Ungaria. Anexă : textul in 1b. maghiară. www.dacoromaiiica.ro 5 PRELUDII ALE ACTULUI DE LA 23 AUGUST 1944 1437 tare — arăta Szântay — își pun întrebarea, din ce în ce mai insistentă, că, în definitiv, de ce mai trebuie să lupte armata română1?” 26. într-o asemenea atmosferă, poluată și de iritarea și indignarea opiniei publice, care aflase din informațiile furnizate chiar de von Killinger, că România, și nu Germania, satisfăcea nevoile alimentare și multe alte necesități ale Wehrmacht-ului27, guvernul a fost obligat să ia grabnic măsuri în vede- rea atenuării acestei stări de spirit ostile. Problema reîntregirii Transilvaniei, evident dorită de guvern, a devenit în această perioadă instrumentul de propagandă cel mai mult și mai bine utilizat. în iulie, se adunaseră acte ce vădeau nulitatea arbi- trajului de la Viena 28. Concomitent, aveau loc convorbiri revendicative cu legația germană, arătîndu-se că Transilvania nu este și nu poate deveni obiect de compensație 29. în sfîrșit, cu prilejul vizitei în Germania a lui Ion Antonescu, a fost înaintat un nou memoriu 3,°, ridicîndu-se pro- blema Transilvaniei, în lumina contribuției aduse de România la război. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît Declarația de caducitate, din 15 septem- brie 1941, trimisă Germaniei, Italiei și altor state, nu produsese nici o reacție la Berlin, care continua să considere valabil arbitrajul Ribbentrop — Ciano 31. Paralel cu aceste demersuri, guvernul încerca să fundeze un fel de Mică înțelegere cu Slovacia și Croația, care și ele aveau de revendicat teritorii de la Ungaria horthystă 32. Se știe că aceste negocieri erau, de la bun început, sortite eșecului în împrejurările războiului și ale intere- selor Germaniei în Europa centrală. Totuși, demersuri pentru o așa-zisă reconstituire a Micii înțelegeri, chiar cu state marionetă ca Slovacia și Croația, puteau — spera guvernul Antonescu — să producă o impresie favorabilă în întreaga țară. De aceea, la 22 octombrie 1941, la o conferință cu reprezentanții Transilvaniei, Mihai Antonescu a declarat: „Am sta- bilit o acțiune de concertare cu Finlanda; am început o acțiune de apro- £B Ibidem. 27 Ibidem, Szântay arată că von Killinger, vorbind despre contribuția României la război a arătat că s-au furnizat Germaniei milioane de tone de petrol" și „multe mii de tone de cereale și lemne” Astfel, arată atașatul militar ungur, a fost dezmințit faptul, pus în circulație de guvern, că Germania satisface nevoile alimentare ale armatei sale”. 28 Arii. M.A.E., fond Transilvania, dosar 42, notă informativă, din 10 iulie 1941, cu privire la nulitatea arbitrajului de la Viena, semnată Vaier Pop. 29 Ibidem, dosar 49, nota din 22 iunie 1941, asupra convorbirilor din 18 și 22 iunie între Mibai Antonescu — von Killinger și von Steltzer ; dosar 45, extras din nota convorbirii de la 2 august 1941 între Mihai Antonescu și von Killinger ; extras din nota convorbirii din 9 august 1941 între Mihai Antonescu și von Killinger; telegrama 1 127/15 august 1941, sem- nată Mihai Antonescu, către legația din Washington. Arată că nu se poate pune problema compensației: Transilvania în legătură cu Transnistria. 30 A.I.C., fond Preșcdenția Consiliului de miniștri, dosar 115/1941 p. 155. Memorandum semnat Ion Antonescu (in 1b. germană); Arh. M.A.E., dosar 45, notă din 26 noiembrie 1941, referitoare la convorbirile avute de Mihai Antonescu la Berlin, cu prilejul aderării României la Pactul anticomintern. 81 Ibidem, notă asupra convorbirii din 19 octombrie 1941 între Mihai Antonescu și ministrul Croației la București; Notă din 1 nov. 1941 între Mihai Antonescu și von Steltzer. 32 Ibidem, dosar 64, notă din 9 iulie 1941, asupra convorbirii dintre Mihai Antonescu și ministrul Slovaciei la București, telegrama 22/1236 din 17 iulie 1946 de la legația din Bratis- lava semnată Gh. Elefterescu ; notă din 7 august 1941 asupra convorbirii dintre Mihai Antonescu și ministrul Croației la București; notă din 19 octombrie 1941 asupra convorbirii dintre Mihai Antonescu și ministrul Croației la București. www.dacoromanica.ro 1438 EUZA CAMPUS 6 piere de Slovacia și Croația; am făcut o acțiune de apropiere și de propa- gandă în Elveția, Spania, Portugalia și Franța” 33, în favoarea reîntre- girii Transilvaniei. Nu se poate nega faptul că propaganda pentru Transil- vania, chiar dacă servea guvernului pentru a capta bunăvoința opiniei publice românești, avea și aspecte pozitive pe plan internațional, într-un moment cînd Tibor Eckhardt făcea o intensă propagandă ideii de federa- lizare și de înghițire a întregii Transilvanii (autonome) într-o federație cuprinzînd Ungaria, Boemia, Slovacia, Croația și Slovenia, și cînd Otto de Habsburg preconiza o largă federație a statelor din centrul și sud-estul Europei 34 ■ în ciuda intensei propagande a guvernului, a memoriilor, a confe- rințelor 35, a convorbirilor cu diverși demnitari germani, documentele diplomatice românești atestă că al III-lea Reich continua să păstreze și în anul 1942 o poziție intransigentă față de arbitrajul Ribbentrop—Ciano din 30 august 1940 36. în timp ce pe plan diplomatic se înregistra un atare eșec, pe plan economic, războiul începea să-și arate rezultatele. Finanțarea, războiului, așa cum reiese din raportul generalului Stoenescu, ministrul Finanțelor, s-a realizat „mai mult prin fiscalitate” 37 și anume: 53,7% impozite; 20,6% împrumuturi, 24,2% emisiuni; 1,5% mijloace speciale. Raportul insistă și asupra ideii că după impozite, principala sursă de finanțare a războiului trebuie să rămînă împrumutul 38 *. Așadar, reiese că cea mai mare greutate financiară era, evident, suportată de popor, care mai trebuia să sufere și consecințele înțelegerilor financiare ale guvernului cu Germa- nia nazistă. Rezultă, de pildă, din raportul menționat mai sus, că în peri- oada 1 oct. 1940—22 august 1942, Banca Națională a României a înre- gistrat un spor de 37 480 milioane lei la emisiunea de bilete, dar că „cea mai mare parte din acest spor de emisiune a fost utilizat pentru nevoile de finanțare a armatei germane”; se adaugă apoi, imediat că „necesita- tea decontării în lei a devizelor acumulate în conturile B.N.R., operațiune care se face în vederea achitării mărfurilor exportate din România, repre- zintă un efort al economiei românești în favoarea Axei”; în consecință, conchide raportul, „numai o parte din sporul de emisiune a fost utilizat 33 Arh. C.C. al P.C.R., fond 8319, dosar 103, conferință cu reprezentanții Ardealului, 22 octombrie 1941. 38 A.I.C. fond Președenția Consiliului de miniștri, dosar 116, Memorandum (in 1b. ger- mană) din 2 decembrie 1941, p. 10 a dosarului. 36 Ibidem, dosar 317, discurs rostit de Mihai Antonescu, la 19 martie 1942, la Uni- versitatea din București; Cuvintare rostită de Mihai Antonescu la 31 martie 1942, la Universi- tatea din Sibiu, cu prilejul comemorării lui Șaguna. 38 Arh. M.A.E., fond Transilvania, dosar 49, telegrama 58/381 din 14 ianuarie 1942, de la legația din Budapesta, semnată Filotti; raport 5 872/3 decembrie 1942, de la legația din Berlin, semnată Bossy. 37 Arhiva Bibliotecii Academiei R.S.R. (A.B.A.) fond Arhiva palatului, LXVII, varia 2, Realizările departamentului Ministerului Finanțelor sub ministeriatul domnului General Stoenescu, 27 ianuarie 1941—30 august 1942. 38 Ibidem, Concepția asupra împrumutului, subliniază Stoenescu, a fost copiată tale quale de la naziști, arătindu-se : ,,Piesa esențială a politicii monetare germane constă în rațio- nalizarea generalizată a consumului, indiferent de rărirea sau abundența produselor pe piață în scopl sterilizării puterii de cumpărare a consumatorilor (sublinierea autorului), așa îneît sur- plusul de emisiune pus în circulație de stat să fie pus din nou la dispoziția statului prin lan- sarea de împrumuturi la scurt interval”. S-au subscris 188 miliarde lei, stablllndu-se cote mini- ‘““‘''www.dacOTomamcajo 7 PRELUDII ALE ACTULUI DE LA 23 AUGUST 1944 1439 pentru nevoile propriu-zise ale statului și pieții financiare interne” 39. Dacă se mai adaugă că acordurile financiare erau întotdeauna în favoarea Germaniei40, că tarifele vamale erau micșorate pentru Germania și Ita- lia, se capătă o imagine, încă palidă, a exploatării financiare a țării, de către ale III-lea Eeich. Această apăsătoare stare de fapt contribuia, în mare măsură, la ostilitatea crescîndă a opiniei publice față de război, față de naziști, față de guvernul condus de Ion Antonescu. Printre documentele germane, care atestă pe deplin această situație, stăruim îndeosebi asupra raportului generalului Hansen, din 5 martie 1943. Adresîndu-se comandan- tului suprem al Wehrmacht-ului, el îi arăta că în România exista o mare tensiune datorită, mai ales, mersului războiului *.,,încrederea în invinci- bilitatea armatei germane — sublinia Hansen — este serios zguduită și unii văd acum în Antonescu pe omul care a sacrificat armata română pentru interesele Germaniei” 41. în acest climat — continua el — datorită și mentalității românilor, propaganda străină, mai ales cea engleză, a cîștigat atîta teren, încît radio Londra este ascultat oficial, chiar și în cercurile ofițerilor42. Există, sublinia Hansen, o oboseală de război (Kriegsmiidigkeit) în cadrul armatei române ca și în sînul populației. Războiul purtat de trupele române — arăta el — în stepa Calmucă și pe Don, atît de departe de țară, a fost și este pentru mulți ofițeri, ca și pentru masa de soldați, un obiectiv de „neînțeles” 43 44. Pe de altă parte, informa cu amărăciune Hansen — a trebuit să primesc „cunoscuta cri- tică” privind modul de conducere al armatelor germane pe frontul de est, critică care, în ultimă instanță, dovedeștecă „marea încredere în Wehrmacht nu mai este nemărginită” **. încheia arătîndu-se foarte îngrijorat de tendința românilor de a nu-și mai asuma un nou mare risc” 45 * ca și de faptul că guvernul evită orice gest de bruscare („Bruskierung”) față de Anglia și de Statele Unite48. într-adevăr, în cunoscutele împrejurări internaționale din iama și primăvara anului 1943, guvernul, prin Mihai Antonescu, căuta să arate că nu mai pune în practică „sfaturile” Germaniei. Astfel, la 16 martie 1943, acesta declara în fața mai multor demnitari ai ministerului Propagandei că deși von Killinger i-a cerut, el, Antonescu, nu va face propagandă împo- 3’ Ibidem. 44 Ibidem. * Se referă la prăbușirea catastrofală de la Stalingrad. 41 Bericht des Deutschen Geberals beim Oberkommando der Rumănischen Wehrmacht an das Oberkommando der Wehrmacht WehrmachtfUbrungsstab flber die Lagc in Rumănien vom 5 mărz 1943 semnat Hansen ; în anexele lucrării lui JUrgen Forster, Stalingrad. Risse im Biindnls. 1942 — 1943, Verlag Rombach Freiburg, 1975, p. 140 ; Galeazzo Ciano, op. cit., p. 626, spune textual: ,,Conducătorul este acuzat de a fi împins prea mult România într-o luptă în care ea nu are interese directe". 44 Ibidem. p. 141. 43 Ibidem, p. 138. 44 Ibidem, p. 137. 45 Ibidem, p. 141, 44 Ibidem. www.dacoromanica.ro 1440 ELIZA CAMPUS 8 triva lui Eoosevelt47. Se putea constata de asemenea că se utiliza, ca și în trecut, dar cu mai puțin succes, problema Transilvaniei, atît pe plan intern cît și în relațiile cu Germania. Astfel, la Șelimbăr, Ion Antonescn a vorbit din nou despre sacra datorie a luptei pentru întregire” 48, iar Mihai Antonescn a subliniat în fața lui von Killinger, voința regimului de a reîntregi Transilvania49. Concomitent, atît guvernul cît și cercurile din jurul lui luliu Maniu — așa cum se știe — căutau și stabileau unele con- tacte cu Marea Britanie și Statele Uniteso, în timp ce în țară criza se adîn- cea atît pe plan economic cît și pe plan politico-social. în același timp, ostilitatea împotriva Germaniei creștea, fapte în acest sens fiind consemnate și în jurnalul de război al ofițerului german dr. Spalke, însărcinat cu eco- nomia de război. Se arata, de pildă, că există o efectivă rezistență internă 51, că rezistența financiară se manifesta mai ales la Banca Națională 52 și că pe planul economiei agricole se putea constata faptul că nu se livrase Germaniei griul53 ce fusese planificat, în ciuda Acordului economic româno- german, semnat la 9 februarie 194354. Creșterea rezistenței interne se mani- festa, în cursul anului 1943, și pe fundalul grijei crescînde a naziștilor că aliații vor ataca în Balcani65. în realitate, Marea Britanie era preocupată de planul Turciei, care ar fi vrut să organizeze, pentru a-și întări poziția, o federație balcanică cu Eomânia și Ungaria. Anglia voia, în principiu, să se folosească de planul turc și să utilizeze acest stat pentru a ataca Axa în punctele sale slabe, mai ales în Eomânia, unde se găseau sondele de petrolS6. Nu voia însă să încurajeze în această perioadă demersurile turce la București și Budapesta pentru organizarea federației balcanice, și mai ales nu dorea ca Turcia să discute problema cu guvernul de la Mos- cova, pînă ce Marea Britanie nu ajungea la o înțelegere în privința Balca- * * * * * * * * * * * * * * 81 82 83 84 * * * 88 47 A.I.C. fond Preșidenția Consiliului de Miniștri, dosar 307, Audiență la dl. prof. Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de miniștri a d-lor Al. Marcu, subsecretar de stat la Propagandă, Al. Bădăuța secretar general la Propagandă, Mircea Grigorescu, direc- torul Presei, Radu Teodorescu, șeful Contenciosului Ministerului Propagandei. 48 Ibidem, dosar 317, cuvîntarea lui Ion Antonescu, cu prilejul inaintării în grad a noilor promoții de ofițeri Mihai Viteazul, 18 iulie 1943. 48 Arh. M.A.E., fond Transilvania, dosar 43, Notă din 1 august 1943, asupra convorbirii Mihai Antonescu — von Killinger. 60 Elisabeth Barker, British Policg in Soulh Eastern Europe in the second World IVar, Macmillan, London 1976, p. 223 — 224; Elisabeth Barker, Anglo-Romanian Relations (1939—1944), comunicare la Colocviul româno-britanic, Londra, mai 1978, p. 9 — 13; Jiir- gen Forster, op. cit., p. 109 — 111; vezi și documentul anexat la p. 150—151, intitulat: Schrei- ben Mr. Roses an Major Boxshall liber dle briiische Baliung zu den Aktioităten der rumiinischen opposition oom 5 marz 1943 81 Arh. M.A.I., Microfilm, rola nr. 597, cadrul 1.779.400. Dosar ; Comandamentul suprem al armatei germane. Ofițerul însărcinat cu economia de război germano-române. Jurnal de război, p. 7. 82 Ibidem, p. 15. 83 Ibidem, p. 16, 17, 18. 84 Ibidem, p. 20. 88 F. W. Deakin, The Germani and llied Plans for a Balkan Landing în The Third Reich and Yougoslavia, The Institute of Contemporary History and Narodna Kniga, Belgrad, 1977, p. 485. Arată că insecuritatea, ce prezentau pentru al III-lea Reich Balcanii, i-au obligat să mențină acolo sute de mii de soldați, Hitler, mai arată autorul, era convins că aliații vor ataca in 1943. 88 Memorandum des Foreign Office fur den Aussenminister Eden, iiber die britische Polltlk gegeniiber der Turkei seit der Konferenz von Adana vom 8 mărz 1943, ta JUrgen, Fărster, op. cit., p. 157 ; vezi și documentul din 8 martie 1943, p. 159 — 160. www.dacoromanica.ro 9 PRELUDII 'ALE ACTULUI DE LA 23 AUGUST 1944 1441 nilor cu U.R.S.S. în orice caz, problema federației balcanice, ca și ofen- siva aliată în Balcani au rămas în suspensie57. în ciuda faptului că nimic nu se petrecea încă în Balcani, guvernul, pentru a se putea menține la putere, continua să caute contacte cu puterile coaliției antihitleriste. în acest sens, sugestiv este faptul că la finele anu- lui 1943, cînd s-a cunoscut la București Tratatul de amiciție între U.R.S.S.,și Cehoslovacia58, s-a sperat că Beneă, care nutrea bune sentimente 89 pen- tru fosta aliată, va susține România la Moscova. Fapt este că al Ul-lea Reich aflase despre un document trimis de Antonescu lui Beneă, la Londra, în vederea unui demers ce acesta urma să facă la Moscova, în favoarea României60. Chiar și din această fugară schițare a unor documente, a unor fapte necunoscute sau mai puțin cunoscute, rezultă că se ajunsese la începutul anului 1944 la o maturizare a procesului, care avea să se încheie cu actul istoric de la 23 August 1944. Documentele germane indică la începutul anului 1944 o ostilitate profundă a populației față de război, ceea ce, impli- cit, însemna și o ostilitate puternică și față de-al Ul-lea Reich. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît la 14 martie 1944 generalul Keitel, șeful Marelui Stat Major al Wehrmacht-ului, îi scrisese lui Antonescu, informîndu-1 că ar dori să mute baza de aprovizionare a armatei în România 61, iar Antonescu, după ce se întorsese de la cartierul general al lui Hitler, îi tri- misese acestuia, la 27 martie, o scrisoare, comunicîndu-i că,,va rezista” 62. Toate acestea și multe altele cu caracter similat produceau o mare iritare în opinia publică, care, mai ales după bombardamentele aliate din aprilie 1944, își arăta aproape deschis aversiunea atît față de război cît și față de Germania nazistă, situație consemnată dealtfel și în documentele germane 63. Tot în aceste documente sînt atestate fapte vădind că diver- sele servicii publice nu mai executau 64 ordinele lui Antonescu privind aprovizionarea Germaniei. „Autoritățile române de resort — se plîngea ofițerul german pentru economia de război — nu au înțelegere pentru cererile germane” 6S. Arăta că nu se predaseră porcii și multe alte animale; rpferindu-se apoi la materiile prime, preciza că din cele 70 000 tone bau- * 83 84 * * * * 57 Ibidem, p. 156, Telegramm Aussenministers Edens an den Unterstaatsseckretăr Sir Alcxander Cadogan mit Richtlinien fur Gesprăche iiber einen Balkanbund mit der tiirkischen Regierung auf der Konferenz von Adana vom 28 Januar 1943. 68 Arh. M.A.E., fond U.R.S.S., dosar 52, Tratat de amiciție între Uniunea Sovietică și Republica Cehoslovacă, 12 decembrie 1943. 83 Ibidem, fond Mica înțelegere, dosar 5, Notă din 4 decembrie 1943, de la legația din Bratislava, semnată Gh. Elefterescu. 60 Arh. M.A.I., rola 883, cadrul 565/147 p. 28. Auswărtiges Amt, secția A.C. Știre din 19 aprilie 1944. Se arată că ministrul României la Berna a transmis prin legația Angliei documentul semnat Antonescu, iui BeneS la Londra. 41 Ibidem, rola 597, cadrul 1.779.400, Raportai ofițerului german cu economia de război, 1 ianuarie-31 martie 1944, p. 23, 24. 83 Ibidem, p. 43, 44. 43 Ibidem, p. 22—23, raportul lui von Gerstenberg, din 30 mai 1944 despre situația din România. 84 Ibidem, p. 25. 48 Ibidem, microfilm, rola nr. 597, cadrul 1.779.400 Jurnal de război al ofițerului însărcinat cu economia de război; raport pe luna iunie 1944, semnat Spalcke, Misiunea ger- mană pentru economia de război, str. Cobălcescu nr. 41; observații aproape similare pentru aluminium, crom, piele, lemn etc. 4 — c. 1446 www.dacaramanica.ro 1442 EMZA CAMPUS 10 xită, prevăzuse în contractul economic româno-german pe 1943—1944, firma Bauxita S.A.R. din Dobrești exportase numai 7000 tone 66. Pe de altă parte, în mai, Gerstenberg își exprima îngrijorarea față de „pasivitatea periculoasă a poporului” considerînd că regimul „s-ar putea să nu mai poată face față situației” e7. Dealtfel, încă din apri- lie, cînd Ion Antonescu consimțise la retragerea generalului Șteflea, șeful Marelui Stat Major, care trimisese armata pe frontul de răsărit, naziștii apreciaseră acest act ca „un simpton extraordinar” * 67 68 *, ce da mult de gîn- dit. Exasperarea mai creștea în România și din cauza știrilor ce soseau din nordul Transilvaniei, anexate. Se aflase că autoritățile maghiare tri- miteau în Germania pentru muncă un număr cu mult mai mare de români, în comparație cu cel al ungurilor. Ministrul României a protestat, adre- sîndu-se în acest scop atît primului ministru Sztoyay cît și diplomatului german Vessenmayer. Acestuia din urmă, diplomatul român i-a arătat că din totalul de 17 000 oameni trimiși în Germania, 13 000 sînt români și numai 3 000 sînt unguri și că aceasta este, evident, o acțiune, destinată „să golească Ardealul de Nord de populația românească” 89. Astfel, în vara anului 1944, se acumulase o mare și variată gamă de nemulțumiri, vădind încordarea profundă a opiniei publice românești, în această perioadă lupta antifascistă, așa cum apreciază tovarășul Nicolae Ceaușescu „s-a dezvoltat rapid într-o amplă mișcare socială care a cuprins principalele forțe ale societății — clasa muncitoare, țărănimea, masele largi populare — hotărîte să pună capăt exploatării și asupririi burghezo-moșierești, dependenței față de puterile străine, să asigure un curs progresist societății românești” 70. Situația aceasta, studiată și analizată pe larg de istoriografia româ- nească, este recunoscută ca atare și în multe documente ale vremii, îndeo- sebi în cele germane. Un raport pe care generalul Keitel, șeful Marelui Stat Major l-a adresat la 5 iulie 1944 lui von Ribbentrop 71 este deosebit de grăitor în această ordine de idei. Keitel arată că, date fiind cererile stringente prezentate de generalul Schorner, comandantul corpului de armată Ucraina de Sud, privind necesitățile de aprovizionare ale acestei armate, este obligat să se adreseze Amswărtiges Amt-ului, deoarece România nu-și respectă angajamentele nici pentru livrarea produselor cerealiere nici pentru alte produse. Problemele de acest fel, arăta Keitel, le rezolva pînă acum dr. Clodius în spiritul legăturilor și tratatelor econo- mice cu România. Acum însă aceste tratative economice nu mai dădeau rezultate. Această situație constituie, sublinia Keitel „un pericol cres- •• Ibidem, p. 36. 67 Ibidem, rola 883, cadrul 565/147, raport din 30 mal 1944, semnat von Gerstenberg, p. 26 (se gindesc la propunerile legionare de a Înlocui guvernul, dar le este teamă); vezi și p. 32, 16 mal 1944, situația din România văzută de Auswărtiges Amt. 88 Ibidem, p. 43. Este aprecierea lui Gerstenberg. 88 A.I.C. fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 307, scrisoare din 16 iunie 1944, de la legația din Budapesta, semnată Eugen Filotti, Vessenmayer a recunoscut acest lucru și a căutat să-l liniștească făcînd vagi promisiuni. 70 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. IV, Edit. politică. București, 1970, p. 377. 71 Raport din 5 iulie 1944, semnat Keitel, către ministrul de externe von Ribbentrop, cu mențiunea Geheime Reichssache. Documentul a fost trimis Bibliotecii A.D.I.R.I. de dr. Jan Weinstein, Londra. www.dacoromanica.ro 11 PRELUDII ALE ACTULUI DE LA 23 AUGUST 1944 1443 cînd pentru sudul frontului de Est” fiind imperios necesar să se treacă la tratative politice oricît de grele ar fi. încheia, arătîndu-i lui von Ribben- trop că „nu vede o altă posibilitate de a se ajunge la o rezolvare pașnică a acestor litigii” * 72, deși își dă seama de toate eforturile depuse în acest scop de dr. Clodius. Dezagregarea regimului condus de Ion Antonescu reiese fără nici o urmă de echivoc. Este limpede că aparatul de stat nu mai executa ordi- nele și deci tratatele cu Germania nu mai aveau practic nici o valoare. Tratativele politice, preconizate de Keitel, care se puteau concretiza fie sub forma unor promisiuni, fie sub forma unor amenințări cu forța, nu mai puteau avea în august 1944, ponderea din 1941. Știrile despre aten- tatul împotriva lui Hitler vădeau, așa cum comunica ministrul României la Berlin, generalul Ion Gheorghe, că în Germania existau „mulți simpa- tizanți ai ideii că actuala conducere ar constitui un obstacol în calea unui sfîrșit acceptabil al războiului” 73. în asemenea condiții, al III-lea Reich era departe de a se mai bucura de autoritatea, bazată pe forță și pe vio- lență. pe care o avusese în trecut. în România, toate aceste stări de fapt erau bine cunoscute. Se știa, de asemenea, că în Ungaria, Horthy, atît de fidel Berlinului, începuse să dea semne de ieșire de sub tutela nazistă, trecînd la unele schimbări în conducerea armatei și cerînd primului minis- tru Sztojay să abroge măsurile luate contra evreilor 74. Din Finlanda știrile erau și mai grăitoare : președintele republicii demisionase iar divi- zia germană din sudul Finlandei plecase. „Impresia mea”, arăta minis- trul României la Helsinki, este că imediat după formarea noului guvern, Finlanda „va începe negocieri cu Sovietele, fiind hotărîtă să încheie o pace, aproape în orice condițiuni” 75. în aceeași perioadă, Turcia rupea legăturile cu Germania și încheia un acord cu Marea Britanie privitor la cedarea de baze 76. în Bulgaria, acest eveniment a produs o mare frămîn- tare. Legația României la Sofia informa că urmările acestei stări de spi- rit se concretizau prin încercări de apropiere de U.R.S.S., dîndu-se, de pildă, deplină libertate membrilor legației sovietice la Sofia să se depla- seze pe întregul teritoriu 77 78. în jurul României existau deci, în această perioadă, mișcări vădind o puternică și complexă tensiune cu caracter politico-social, care se ampli- fica și în lumina marilor victorii ale coaliției antihitleriste în genere și ale Uniunii Sovietice îndeosebi. Este etapa cînd în România procesul intern se maturizase pe deplin ; cînd poporul își încorda toate forțele dînd expre- sie năzuințelor sale de libertate și democrație; este etapa cînd P.C.R., 72 Ibidem. 72 A.I.C., fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 307, telegramă 339/45117/3 iulie 1944, de la legația din Berlin, semnată general Ion Gheorghe ; telegrama 60/confidențială, P.2, 1 august 1944 de la legația din Berlin, semnată general Ion Gheorghe. Dă largi informații asupra stării de spirit a tuturor păturilor sociale din al III-lea Reich. 72 Ibidem, telegramă 536/6880/2 august 1944, de la legația din Budapesta, semnată Cotlarciuc. 75 Ibidem, telegramă 738/2 august 1944, de la legația din Heisinki, semnată Caranfil; telegrama 129/9 august 1944, de la legația din Stockholm, semnată Nanu. Dă știri despre situ- ația din Finlanda și despre greutățile ce are de intimpinat Mannerheim. 78 Ibidem, telegrama 1179/29 iulie 1944, de la legația din Ankara, semnată Cretzeanu. 77 Ibidem, copie de pe raportul nr. 1642/10 august 1944, de la legația din Sofia, semnat atașat militar It. col. Pleșoianu. Arată că 10.000 — 11.000 de rebeli au Început să se reunească In regiunea Plovdiv unde vor constitui o armată și un guvern revoluționar. www.dacoromanica.ro 1444 ELTZA CAMPUS 12 canalizînd într-un singur mănunchi toate forțele progresiste, democrate și patriotice ale țării, a trecut la luarea istoricelor decizii, a istoricelor acțiuni care au culminat cu Actul de la 23 August 1944. PRfiLUDES DE L’ACTE HISTORIQUE DU 23 AOUT 1944 RfiSUMfi L’auteur part de l’idee que la recente histoire de l’acte du 23 Aout doit etre constamment approfondie ă la lumiere des documents in^dits. Dans cet ordre d’idees, l’^tude met en circulation certains documents inconnus des archives roumaines, italiennes et allemandes qui attestent et jettent de nouvelles lumieres sur les dv^nements 6tudi6s et expos^s avec competence dans la litterature historique de sp^cialitA Ainsi, cer- tains documents allemands, de meme que les memoires du g^n^ral Shte- menko confirme que le 23 Aout 1944 a 6t6 la date sure de l’entree de la Roumanie dans la guerre antihitldrienne, date contestee par la Confe- rence de paix de Paris de 1946—1947, en d^pit des documents et des mdmoires soutenus et presentes ă la Conference par la dâl^gation roumaine. En outre, tout le processus historique, qui apris fin par la situation explo- sive du 23 Aout 1944, est enrichi de documents qui t^moignent de l’inten- sification du mecontentement des masses envers le regime preside par Ion Antonescu, ainsi qu’envers le III® Reich. Notons ă cet 6gard les documents allemands qui r^levent la profonde d^sapprobation manifeste par l’opinion publique roumaine face ă l’invasion de la Yougoslavie par les nazis, ou bien le rapport du lieutenant-colonel Szântay, attach^ mili- taire hongrois ă Bucarest, qui souligne combien impopulaire 6tait la guerre antisovietique, ou les reproches de von Killinger, ministre de l’Al- lemagne ă Bucarest, relativement ă l’etat d’esprit hostile constat^e dans l’armee roumaine envers le IIIe Reich. Parmi les documents importants, qui attestent cet etat de faits, mentionnons le rapport du general Hansen du 5 marș 1943 qui met en ^vidence autant la grande crise de confiance dans les possibilites de lutte de l’armee allemande, par suite de la d^faite de Stalingrad, que l’hostilit^ de l’armee et de la population vis-ă-vis de l’Allemagne. Mentionons dans ce meme ordre d’idees les rapports de l’officier allemand, charg6 de l’economie de guerre, dr Spalke. Mais parti- culierement ^loquent ă cet 6gard est le rapport du general Keitel ă von Ribbentrop, du 5 juillet 1944, qui met en ^vidence la fait que la Roumanie ne satisfaisait plus les demandes allemandes et que les ordres de Ion Anto- nescu en faveur du Reich n’etaient plus execut^s. Ainsi, ces documents, comme beaucoup d’autres, inclus dans le texte, prouvent clairement que l’acte du 23 Aout 1944 constitue l’expression de la volont6 de la nation roumaine de se libdrer du fascisme et d’instaurer un râel regime democra- tique. www.dacaromanica.ro FORȚELE MILITARE ȘI POPULARE ÎN INSURECȚIA NAȚIONALĂ ARMATĂ ANTIFASCISTĂ ȘI ANTIIMPERIALISTĂ DE MIHAIL E. IONESCU Modalitățile desfășurării militare a insurecției naționale armate antifasciste și antiimperialiste evidențiază un război de un fel deosebit, altul decit cel de factură clasică, purtat pe fronturi (aliniamente) consti- tuite, unde există „linia l-a”, un „spate” al acesteia și un „no man’s land”. Caracterul sui-generis al războiului insurecțional a fost obiectiv determinat. Pe teritoriul României exista o situație militară complexă : în nord-est se găsea instalată aripa de sud a frontului sovieto-german, două grupări strategice sovietice avînd în față puternicul grup de armate al Wehrmachtului, „Ucraina de Sud”, în compunerea căruia intrau două armate românești; în „spatele” aliniamentului de contact o amalgamare uriașă de unități germane și române; în zona interioară, diviziile de instrucție și de război ale armatei române și o puzderie de „puncte” ocupate de Wehrmacht (baterii de artilerie antiaeriană, aerodroame, posturi de ascul- tare și pîndă aeriană, depozite, unități de instrucție, formațiuni mili- tare în deplasare etc.); pe linia de demarcație româno-ungară din Tran- silvania, unități militare române gata să facă față oricăror evenimente neprevăzute; în nord-vestul României trupe de ocupație ungare și de ase- menea unități și mari unități ale Wehrmacht-ului. în marea majoritate a localităților românești — cu deosebire în centrele urbane mari — se găseau, totodată, sediile a numeroase comandamente și posturi de comandă ale Wehrmacht-ului, ale SS-ului sau poliției secrete germane. în aceste împrejurări, misiunea trasată forței militare naționale, odată cu declanșarea insurecției, a fost eUminarea prezenței militare ger- mane de pe teritoriul național și împiedicarea afluirii de noi efective ina- mice în interiorul acestuia. O circumstanță agravantă a situației mili- tare neobișnuite în care trebuia să opereze armata română a fost faptul că, începînd de la 20 august 1944, pe teritoriul național, ca spate opera- țional al grupului de armate „Ucraina de sud”, au început să circule cu frecvență sporită unități militare germane compacte fie aflate în retragere de pe front, fie îndreptîndu-se în direcția acestuia. Desfășurarea miUtară a insurecției nu putea să nu capete, în ase- menea condiții, aspectul predominant al unui război popular. Atît ca ridi- care generalizată la luptă a întregului popor român împotriva ocupanților și în privința formelor de exprimare a luptelor angajate (ambuscade, „REVISTA DE ISTORIE”, Tom 32, nr. 8, p. 1445 - 1457, 1979 www.dacoromanica.ro 1446 MIHAIL E. IONESCU 2 baricade, stăpînirea comunicațiilor, încleștări ,,în focar”, simultanei- tatea ofensivei și defensivei într-un raion de înfruntare determinat, ac- țiuni de comando etc.) cît și a mijloacelor psihologice multiple utilizate pentru a adjudeca victoria („înșelarea” inamicului prin cele mai felurite procedee și ultimatumuri). Lupta generalizată a întregului popor era o condiție absolut esen- țială pentru asigurarea victoriei. Nu atît pentru a surmonta eventualul decalaj de forțe față de inamic (evident în unele zone), cît pentru a răs- punde exigențelor situației militare inedite schițate mai sus. Pentru că dacă este evident că acolo unde se găseau unități militare românești ani- hilarea inamicului devenea o problemă rezolvabilă, formațiunile mili- tare germane, izolate sau aflate în deplasare, trebuiau depistate, urmărite,, fracționate și nimicite prin destinarea rapidă a unor forțe proprii din alte sectoare și, neapărat, prin concursul militar al populației civile. Depla- sarea unităților armatei române spre punctele „fierbinți” trebuia să se efectueze într-un mediu ambiental favorizant (concursul masiv al opu- lației), iar mișcările inamicului să aibă loc într-o ostilitate agresivă. Partidul Comunist Eomân a întrevăzut aceste exigențe ale declan- șării războiului de eliberare națională. El a fost cel care a inițiat soluția insurecționării întregului popor român și a militat consecvent pentru aplicarea ei necondiționată. In chemarea pe care P.C.E. a adresat-o la declanșarea insurecției a fost definită cu claritate modalitatea de acțiune militară : „în ciocnirea inevitabilă cu forțele hitleriste, Partidul Comunist din Eomânia cheamă muncitorimea, țărănimea, intelectualii și pe toți cetățenii Eomâniei la luptă fără cruțare, cu toate armele, împotriva duș- manului de moarte al poporului român, pentru asigurarea viitorului său” L în proclamația către țară a șefului statului român, alcătuită de reprezen- tantul P.C.E. împreună cu cei ai celorlalte forțe din coaliția națională antifascistă, se făcea, de asemenea, explicit acest lucru : „Poporul nostru înțelege să fie singur stăpîn pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărîrii noastre liber luate și care nu atinge drepturile nimănui este un dușman al neamului nostru. Ordon armatei și chem poporul să lupte prin orice mijloace și cu orice sacrificii împotriva lui. 'loți cetățenii să se strîngă (...) pentru salvarea patriei” 1 2. Declarația noului guvern insurecțional se făcea ecoul aceleiași preocupări: „Orice piedică pusă în drumul înfăp- tuirii năzuințelor spre pace și libertate a poporului român va dezlănțui o luptă fără milă și fără cruțare din partea tuturor forțelor armate și popu- lare [s.a.] împotriva celor care ar încerca să mențină țara noastră în război cu Națiunile Unite, prelungindu-i astfel zadarnic suferințele” 3. I. Forțe militare. La 23 august 1944 organismul militar național era compus din armata terestră, aeronautica (aviația și artileria antiaeriană) și marina militară. Ceea ce constituie o trăsătură particulară a desfășu- rării insurecției române este fenomenul „întoarcerii de arme”, executat de armată în totalitate, într-un interval extrem de scurt și cu maximum 1 Documente privind istoria militară a poporului român 23 — 31 august 1944, I, volum Întocmit de colonel Petre Iile, colonel dr. Al. Gh. Savu, colonel Leonida Loghln, căpitan Mihail E. lonescu (în continuare sursa se va cita prin abrevierea : D.I.M.P.R. 23 — 31 august), Edit. militară. București, 1977, p. 4. 2 Ibidem, p. 5. 3 Ibidem, p. 6. , www.dacoromamca.ro 3 FORȚELE MILITARE ȘI POPULARE 1N INSURECȚIE 1447 de eficiență. „întoarcerea de arme” a însemnat în fond ruperea luptei cu inamicul de pînă atunci — armata sovietică — și declanșarea conco- mitentă a războiului cu Wehrmachtul, partenerul de front pînă la 23 August 1944. Operația, de mare complexitate — probabil unică în istoria universală — , a fost posibilă datorită unui întreg complex cauzal (a cărui elucidare nu ne-o propunem aici) în care, întîi de toate, se așează determi- nantul politic hotărîtor reprezentat de coaliția patriotică națională anti- fascistă 4. Forțele terestre românești erau dislocate, la declanșarea acțiunii, în două compartimente spațiale, delimitate potrivit situației militare de pe teritoriul național. Forța combativă cea mai însemnată — armatele 3 și 4 operative — se găsea pe linia de contact cu armata sovietică, în cadrul dispozitivului grupului de armate german „Ucraina de Sud”. Armata a 3-a avea în compunere 7 divizii și un comandament (de valoa- rea unei brigăzi), iar Armata a 4-a 16 divizii și 4 comandamente (de valoa- rea unei brigăzi fiecare). Efectivele însumate ale celor două armate române se ridicau la 399 148 militari3. în zona interioară a țării — adică la vest de o linie ipotetică ce ar uni, prin cîmpia munteană, Cislăul cu Oltenița și care o delimita de zona etapelor și a frontului — se găsea Armata l-a. în subordinea acesteia se găseau : Comandamentul militar al capitalei, Corpul de munte, Corpul de cavalerie, Comandamentul trupelor motome- canizate, 7 corpuri teritoriale, comandamentul trupelor de grăniceri, dife- rite unități neîndivizionate, centre de instrucție, școli militare etc. în cadrul acestor structuri de comandament se aflau 26 divizii (7 opera- tive și 19 de instrucție) și un detașament (de valoarea unei divizii). La numărul acestor mari unități trebuie adăugate cele trei divizii din Dobro- gea (diviziile 9 și 10 infanterie și 10 infanterie—instrucție), care, deși subor- donate Armatei a 3-a, nu se găseau în zona frontului. în total în zona inte- rioară se găseau 360 929 militari. Aeronautica cuprindea aviația și artileria antiaeriană. Două cor- puri aeriene și o „regiune aeriană” — cu un total de 508 avioane de luptă și 1131 de școală și antrenament — , școli militare, centre de instrucție, unități de geniu aeronautic, apărare pasivă etc. compuneau aviația care însuma 37 196 militari. Artileria antiaeriană avea în compunere 4 brigăzi astfel dislocate încît să acopere întregul spațiu aerian al țării. Efectivele totale ale aeronauticii erau de 73 667 militari. Marina se compunea din Comandamentul forțelor fluviale, Coman- damentul forțelor navale maritime, Comandamentul litoralului maritim, diverse școli și formațiuni etc., cu un efectiv total de 9 468 militari. Marina românească dispunea de 34 nave maritime și 37 nave fluviale de diferite categorii. Participarea nemijlocită a unităților, marilor unități și comanda- mentelor armatei regulate la operațiile insurecționale s-a desfășurat în funcție de mai mulți factori, derivați, toți, din situația militară neobiș- nuită în ființă la 23 August 1944. Astfel, o parte a trupelor române aflate * 6 * Colonel Al. Gh. Savu, Consideratii privind întoarcerea armelor de către întreaga armată română tn august 1944, în Armata Republicii Socialiste România. Tradiții și contemporaneitate, Edit. militară. București, 1975, p. 92. 6 Arhiva Ministerului Apărării Naționale (In continuare sursa se va cita prin abre- vierea Arh. M.A.N.,] fond 948. dosar 1 404, f. 17. www.dacoromanica.ro 1448 MlHAIL E. IONESCU 4 pe front, în contact de luptă cu armata sovietică, a încetat, la primirea ordinelor Marelui stat major privind întoarcerea armelor, operațiile, dar, datorită faptului că sistarea focului a fost unilaterală, a fost dezarmată. O altă parte s-a deplasat, conform directivei operative a Marelui stat major din 23 August, către noi zone de concentrare : pe linia izvoarele Putnei- Nămoloasa-Galați-Dunărea maritimă, într-o primă fază, și în spațiul București-Ploiești în etapa secundă. Deplasarea a avut loc în condiții defavorabile, paralel uneori cu coloane ale Wehrmachtului în retragere, la mică distanță înapoi fiind vîrfurile armatei sovietice în înaintare. Miș- carea de deplasare trebuia executată „cu toată repeziciunea, pentru a evita depășirea lor (marilor unități — n.a.) de către trupele ruse”6. Totodată, față de trupele Wehrmachtului .,în caz de rezistență se va face loc utilizînd forța” 7. în aceste condiții doar o parte din trupele armatelor 3 și 4 s-au putut insera, pe de-a întregul, operațiilor militare insurecțio- nale. Simptomatic însă pentru atitudinea hotărîtă de adeziune la „întoar- cerea armelor” este cazul Detașamentului mixt, de grăniceri operațional în nordul Moldovei. El se afla, la 23 August 1944, „încorsetat” în dispo- zitivul Diviziei 3 munte germană. Eecepționarea prin radio a documen- telor politice ale noului guvern a constituit pentru această unitate — de tăria aproximativ a unei brigăzi — semnalul trecerii la lupta împotriva Wehrmachtului. La orele 23,30, în seara de 23 August, comandantul detașamentului, colonel Nistor Teodorescu, a ordonat a se „dezarma elementele germane aflate în sectorul dumneavoastră. în caz că nu se vor supune se va face uz de arme” 8. Alte unități și mari unități româ- nești care, datorită evoluției situației militare de pe frontul de la lași- Chișinău, nu s-au putut deplasa în zonele ordonate de Marele stat major s-au concentrat și reorganizat pentru lupta împotriva germanilor cu con- simțămîntul comandamentelor sovietice (cazul Diviziei 103 munte și Detașamentului blindat locotenent-colonel Gh. Matei). Altele, mai nume- roase, în lipsa acestui consimțămînt, au depus armele sovieticilor la înce- putul lunii septembrie 1944. Marile unități ale armatelor 3 și 4 care s-au repliat din Moldova în Muntenia au avut, pe parcursul deplasării pe itine- rarele ordonate, numeroase confruntări cu coloanele germane în retra- gere, contribuind substanțial la nimicirea sau fracționarea acestora (Stîlpu, Pogoanele, Albești-Buzău, Păulești-Prahova etc.). Eorța militară dislocată în interior a constituit elementul funda- mental al efortului militar insurecțional. Datorită particularităților lup- telor insurecționale — lichidarea inamicului dispus în „insule” de rezis- tență, interzicerea deplasării sale pe diverse comunicații, blocarea trecă- torilor montane, constituirea de aliniamente de interdicție la puncte obli- gate de trecere etc. — angajarea trupelor Wehrmachtului s-a făcut într-un mod deosebit. Comandanții au realizat încă de atunci trăsăturile parti- culare ale războiului angajat. Comandantul garnizoanei Mihai Bravu, colonelul Spiridon Aposteanu, sublinia, în darea de seamă întocmită la 7 septembrie 1944, relativ la contribuția Centrului de instrucție al arti- leriei la insurecție, că „este pentru prima oară în istoria Centrului de • D.I.M.P.R., 23 - 31 august, I, p. 236. 1 Ibidern. a Ibidern, f. 39. www.dacoromanica.ro 5 FORȚELE MILITARE ȘI POPULARE IN INSURECȚIE 1449 instrucție al artileriei cînd elevii Școlii de subofițeri artilerie și recruții din garnizoană sînt nevoiți să intervină într-o luptă de gherilă, în unități constituite ad-hoc și cu mijloace de transport cu totul improvizate, tunu- rile fiind trase de autocamioane sau purtate” 9. Acest fenomen — al constituirii de subunități și unități ad-hoc, din elemente diverse, de infanterie și artilerie, de la diverse unități orga- nice, pentru intervenție rapidă — reprezintă o trăsătură caracteristică a desfășurărilor militare insurecționale. Ea a fost impusă de însuși faptul că, în diverse zone, unitățile noastre au avut a se măsura cu unități ger- mane fracționate. Corpul 2 teritorial raporta Marelui stat major că în zona sa de competență „nu au fost acțiuni cu unități germane consti- tuite, ci numai cu mici grupuri izolate” 10 11. O altă trăsătură definitorie a desfășurării militare insurecționale a fost utilizarea în lupte a unor structuri ale armatei regulate care, prin natura lor, nu sînt destinate a fi folosite operativ. Astfel, a fost cazul școlilor militare, care în diferite părți — în Banat, în Valea Prahovei, în sudul Transilvaniei — și-au adus o prețioasă contribuție la obținerea victoriei. Totodată, ca reflex al fizionomiei îmbrăcate de confruntările româno- germane, a avut loc o amplă angajare a elementelor de ordine, și ele nedes- tinate a fi utilizate operativ : jandarmii și poliția. Partea luată de aceste structuri ale aparatului de stat la luptele insurecționale a fost deosebit de fructuoasă. Unitățile de jandarmi — Regimentul jandarmi pedestri, batalioanele de jandarmi, școlile de subofițeri, posturile de jandarmi din localități — au făcut aproape 15 la sută din totalul prizonierilor luați de armata română în intervalul 23—31 august 1944 u. Ele au acționat fie autonom, fie în compunerea diverselor detașamente constituite ad-hoc, alături de unități ale armatei regulate. Organele de poliție au capturat, potrivit unei situații centralizatoare din 26 octombrie 1944, peste 1 300 de militari ai Wehrmachtului sau auxiliari ai acestuia în intervalul insu- recțional 12. în total, în cursul insurecției au acționat 30 de divizii și un detașa- ment de pază zonă petroliferă, subordonate comandamentelor din zona de interior, plus 7 divizii cu efective mai reduse repliate de pe front, diverse unități de armată și corp de armată, unități și formațiuni ale marinei și aviației, școli militare și centre de instrucție, subunități de jandarmi. Efectivele însumate ale acestora au un total de 465 659 militari13. II. Forțele militare populare. Dintre toate forțele politice naționale antifasciste care au pregătit declanșarea insurecției, Partidul Comunist Român a fost singurul care a inițiat o amplă activitate de organizare a forțelor populare în perioada premergătoare începutului acțiunii. încă 9 Pentru eliberarea patriei. Documente, extrase din presă, memorii cu privire la lupta poporului român pentru eliberarea patriei de sub jugul fascist (23 august — 25 octombrie 1944) (în continuare sursa se abreviază PEP), Edit. militară, București, 1972, p. 345. 10 Arh. M.A.N., fond 948, dosar 327, f. 46. 11 Ibidem, f. 169 — 173. “ Ibidem, f. 188 — 196. 19 România tn războiul antihitlerist, 23 august 1944 — 9 mai 1945, Edit. militară, Bucu- rești, 1966, anexele 2 și 8. www.dacoromamca.ro 1450 MIHAIL E. IONESCU 6 de la sfîrșitul anului 1943 și mai ales în vara anului 1944 comuniștii au organizat și antrenat numeroase formațiuni patriotice de luptă. Acțiunea, desfășurată în condițiile grele ale clandestinității, s-a soldat cu rezultate notabile, în special în centrele muncitorești, constituindu-se în întreaga țară, doar pe parcursul lunilor aprilie și mai 1944, aproape 20 asemenea grupuri de luptă. Ele erau destinate intervenției active în luptă și aveau și rolul unor „puncte de inflexiune”, unor nuclee de raliere a efortului militar popular spontan în cursul insurecțieiM. Ele aveau să îndeplinească, încă din momentul începerii acțiunii, misiuni de cea mai mare impor- tanță. Categoriile de forțe populare angajate în acțiunea insurecțională au fost fie cele instituționalizate anterior (formațiunile de luptă patrio- tice, batalioanele fixe regionale, premilitarii) fie cele alcătuite ad-hoc, în cursul luptelor, în virtutea unor stringente imperative militare. Ambele categorii — prin destinația lor, prin mijloacele și procedeele de luptă utilizate, prin misiunile îndeplinite — au fost exterioare „perimetrului clasic” al armatei regulate, iar ampla lor angajare în luptele insurecțio- nale a îmbrăcat o trăsătură semnificativă a acestora. a ) Formațiunile de luptă patriotice au fost, cum am văzut, alcătuite de Partidul Comunist Român în perioada anterioară. La începutul verii anului 1944 a luat ființă, la București, un comandament central al for- mațiunilor de luptă patriotice, cu misiunea de a coordona organizarea și activitatea acestora. S-a reușit să se creeze o rețea densă de „grupe de șoc” în întreprinderile industriale sau la sate, gata să intre în acțiune la primul semnal. Deosebit de semnificativ pentru însemnătatea acordată acestor microunități militare populare este faptul că în planurile militare ale de- clanșării și desfășurării insurecției au fost expres specificate. în ordinul 30 871 transmis de Comandamentul militar al capitalei unităților din subordine, la orele 18,30 în ziua de 23 august 1944, prin care erau sta- bilite obiectivele de luptă ale trupelor române din București, se stipula deplasarea nestingherită a formațiilor de „civili care au brasarda tri- coloră cu litera P la brațul stîng” 14 15 16. Numărul formațiunilor de luptă patri- otice cunoscuse o puternică amplificare în ultimele două luni dinaintea declanșării insurecției. în intervalul 20 iunie — 23 august 1944 luaseră ființă încă 44 echipe de luptă, compuse cu deosebire din muncitorila. Comandamentul central al formațiunilor de luptă patriotice organizase, în același interval de timp, puternice puncte de sprijin în țară, avînd filiale în regiunile Oltenia, Dobrogea, Moldova, Banat și sudul Transilvaniei, inclusiv o bază proprie de armament și muniții17. 14 Colonel Leonida Loghin, colonel Alexandru Petrlcean, Gărzile patriotice din România, Edit. militară, București, 1974, p. 16. 16 D.I.M.P.R. 23 — 31 august, I, p. 20. 14 P.E.P., p. 129. 17 Ibidem; Colonel Leonida Loghin, colonel Alexandru Petrlcean, op. cit., p. 26 ; V. Zaha- rescu și N. Condurache, Din activitatea P.C.R. pentru atragerea armatei alături de lupta for/elor patriotice pentru înfăptuirea insurecției armate și întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitle- rtste, in ,,Analele Institutului de Istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, anul VIL nr. 4, 1961, p. 60. , www.dacoromamca.ro 7 FORȚELE MILITARE ȘI POPULARE ÎN INSURECȚIE 1451 O puternică explozie numerică au cunoscut aceste formațiuni mili- tare populare în zilele de aprigă înfruntare cu inamicul ale insurecției. Imediat după declanșarea acțiunii, numeroși cetățeni s-au prezentat la sediul Comandamentului central al formațiunilor patriotice solicitînd înrolarea imediată. Un ziar de epocă certifică, într-o relatare din 27 august 1944, afhiirea zilnică a mii de oameni către sediul acestui comandament: muncitorii din fabrici, cetățenii care au dus greul unui regim de împilare timp de 4 ani au știut să lupte pentru apărarea Capitalei lor. La Comanda- mentul formațiunilor de luptă patriotice din Aleea Alexandru s-au pre- zentat ieri mii de cetățeni înscriindu-se ca voluntari pentru zdrobirea ultimelor resturi ale armatei hitleriste” 18. Acest fenomen nu s-a cantonat doar în capitală. în numeroase alte orașe, cu deosebire în cele cu o puternică dezvoltare industrială, munci- torii au trecut rapid la organizarea de formațiuni de luptă patriotice. în județul Hunedoara muncitorii au organizat patrule „pentru menținerea ordinei” 19, la Turda o delegație a muncitorilor din oraș a solicitat autori- tăților militare „ca muncitorii să fie înarmați” 20, în Banat fenomenul se întinde cu rapiditate 21, la fel în Oltenia 22, în Țara Bîrsei23 etc. înarmarea acestor unități constituite ad-hoc s-a făcut fie din depo- zitele clandestine alcătuite de P.C.R. anterior, fie din capturi24, fie cu permisiunea autorităților25. Amploarea acestei acțiuni a determinat ilarele stat major să intervină încă de la 26 august 1944. Pe de o parte el a ordonat — avînd consimțămîntul premierului guvernului insu- recțional — să nu se mai elibereze permise de armă sau să se înarmeze civili izolați sau „colectivități (gărzi naționale, patriotice)” 26, iar pe de altă parte a recurs la „oficializarea” celor deja constituite, dîndu-le misiuni specifice de luptă alături de unități militare (cum vom vedea mai de- parte). Masiva proliferare a formațiunilor patriotice de luptă a continuat însă atingînd amplitudini înalte în săptămînile următoare. Ele vor con- stitui un element important în bătălia pentru putere în stat angajată ulte- rior de forțele revoluționare, în frunte cu P.C.R., împotriva „taberei” conservatoare 27. 18 „Timpul”, anul VIII, nr. 2620 din 27 august 1944. 18 Arh. M.A.N., fond 1, dosar 181, f. 202. 80 Ibidem, f. 242. 81 Ibidem, f. 251. 28 Arh. M.A.N., fond 377, dosar 9, f. 109. 88 Arh. M.A.N., fond 948, dosar 1181, f. 323. 84 Ibidem, f. 106 : Marele stat major raporta Președinției Consiliului de Miniștri că ,,în capitală pînă acum s-au luat mai mult de 3 000 prizonieri germani. Armamentul lor a fost în parte capturat de gărzi cetățenești comuniste”. 88 Arh. M.A.N., fond 1, dosar 181, f. 202. Biroul statistic militar Sibiu insera intr-un raport contrainformativ din 28 august că „Prefectura județului Hunedoara a eliberat unor muncitori de nuanță comunistă autorizațiuni de purtat armă și autorizații de a circula prin j udeț pentru menținerea ordinei”; la Turda, poliția n-a permis însă înarmarea muncitorilor, ibidem. f. 242. 88 Arh. M.A.N., fond 948 P, secția 3-a, dosar 2830, f. 96. 87 Momente din făurirea și întărirea armatei Republicii Socialiste România, Edit. mili- tară, București, 1970, p. 75. www.dacoromanica.ro 1452 MIHAIL E. IONESCU s Performanțele în lupta insurecțională a formațiunilor de luptă pa- triotice au fost notabile. în București, în Valea Prahovei, în Banat și sudul Transilvaniei, la Turnu Severin și în Dobrogea ele și-au făcut sim- țită prezența în cadrul acțiunilor militare. Desigur, aportul lor la victoria obținută în insurecție este imposibil de cuantificat exact, dar nu e mai puțin adevărat că putem dobîndi o măsură a acesteia examinînd impor- tanța misiunilor îndeplinite și diversitatea formelor de acțiune. Semnifi- cativă este misiunea de extremă responsabilitate îndeplinită de o ase- menea „unitate populară” începînd chiar din seara de 23 august 1944 : paza mareșalului Ion Antonescu și a colaboratorilor acestuia. O grupă de șoc, formată din 8 comuniști, a preluat din palatul regal „pachetul” de arestați, i-a transportat în siguranță într-o casă conspirativă a parti- dului din București, păzindu-i timp de 12 zile 28. în tot acest răstimp ger- manii au căutat cu înfrigurare să îndeplinească ordinul dat de Hitler la 23 august 1944 de a forma un nou guvern român „în frunte cu un general germanofil, în caz că Antonescu nu mai e de găsit” 29. Un episod concludent pentru inserarea activă în prima linie a for- mațiunilor de luptă patriotice îl oferă acțiunea întreprinsă de muncitorii de la uzinele Rogifer-Tohanu care au organizat și intervenit în luptă cu o baterie de artilerie. Pentru patriotismul ardent vădit, pentru partea eroică luată la luptele din zona Prejmer-Doboli (Brașov) bateria munci- torească a fost citată prin ordin de zi pe armată. Cităm din acest docu- ment : „(...) elanul cu care a răspuns personalul acestei întreprinderi și dîrzenia cu care a luptat pentru respingerea inamicului constituie un exemplu de îndeplinire a datoriei față de țară” 30. b ) Batalioanele fixe regionale. Fuseseră alcătuite la începutul anului 1942 și dispuse pe linia vremelnică de despărțire româno-ungară din Transilvania. La 23 August 1944 existau 9 batalioane fixe regionale în compunerea a două grupări: Ardeal și Moldova 31. Mobilizarea lor — sta- tuată la caz de nevoie — era destinată să contribuie, alături de unitățile și marile unități ale armatei regulate, la interzicerea unei ofensive duș- mane. Moții, locuitorii munților Apuseni, moștenitori ai unei glorioase tradiții gueriliere — calitate probată în fața unor armate experimentate de la răscoala din 1784 la revoluția de la 1848 — , compuneau cinci bata- lioane fixe regionale, care nu aveau a opera decit în zona Munților Apu- seni. Mobilizate la nevoie, batalioanele fixe regionale erau desființate în momentul în care exigențele operațiilor militare nu le mai reclamau prezența în zona de origine. Mobilizarea se făcea pe principiul locului de domiciliu, fiecare localitate alcătuind, în funcție de potențialul ei demo- 28 P.E.P., p. 149 - 151. 28 Arhivele statului București, fond microfilme S.U.A., rola nr. 130, cadru nr. 85. 30 P.E.P., p. 435. 31 Locotenent-colonel Ilie Petre, colonel în rezervă Costachi Mîndru, Din lupta populației locale împotriva ocupanților fasciști: Batalioanele fixe regionale, in România și tradițiile luptei armate a întregului popor, Edit. militară. București, 1972, p. 166. Batalioanele fixe regionale din grupul Moldova nu s-au mobilizat la 23 August 1944, întrucit destinația lor — închiderea văilor Trotușului, Bistriței și Putnei — nu o reclama în împrejurările militare de atunci. O companie fixă regională — Fărcașa — a acționat în compunerea detașamentului „Bucovina” în zona Mălini-Valea Seacă. , www.dacoromamca.ro 9 FORȚELE MILITARE ȘI POPULARE ÎN INSURECȚIE 1453 grafic, pluton, companie sau batalion. Ele nu erau destinate a opera decît în mod excepțional întrunit, urmînd să acționeze cu deosebire pe companii (ori chiar plutoane) pentru siguranță în zona interioară, contra parașutiștilor, în cooperare cu grănicerii în zona de domiciliu. Printre primele ordine emise de Marele stat major la 23 August 1944 a fost dispoziția de declanșare a operației de mobilizare a batalioa- nelor fixe regionale. Potrivit acestui ordin ele trebuiau concentrate, „cu efective totale” chiar în cursul nopții de 23/24 august 1944 S2. Batalioa- nele fixe regionale erau următoarele: — „Codru” — avea punctul de comandă la Beiuș și recruta din localitățile Răbăgeni, Teiuș și Sînnicolaul de Beiuș; — „Criș” — își avea dislocate companiile în localitățile Ineu, Sebiș și Avram lancu, iar punctul de comandă la Buteni; — „Someș” — cu punctul de comandă la Beiuș și companiile la Călățele, Mănăstireni și Măgura; — „Bihor” — avea companiile dislocate la Scărișoara, Vidra și Cîmpeni și punctul de comandă la Cîmpeni; — „Arieș” — punctul de comandă la Abrud și companiile la Abrud, Lupșa și Mogoș 32 33; — „Cluj” — cu punctul de comandă la Mihai Viteazul (Turda) 34. Potrivit tabelelor, fiecare batalion trebuia să mobilizeze 709 trupă, 28 ofițeri și 34 subofițeri (doar comandantul era ofițer activ). în același timp utiliza 215 cai de rechiziție, iar ca armament, în afara puștilor, 12 mitraliere, 24 puști mitraliere, 6 tunuri și 12 aruncătoare. Structura batalionului era următoarea : 3 companii pușcași (a cîte 2 plutoane), un pluton mitralieră, 1 pluton aruncătoare, o grupă de specialiști, 1 grupă tunuri de însoțire și comandă 35. La 23 August 1944 batalioanele fixe regio- nale au primit misiunea de a intra „în dispozitivul de siguranță pentru a se garanta integritatea frontierei spre vest și nord-vest” 36. în afara batalionului Cluj care a operat sub ordinele Corpului 6 teritorial, cele- lalte au fost, în cursul insurecției, la dispoziția Corpului 7 teritorial, acțio- nînd la ordinele comandamentului Diviziei 3 munte. Mobilizarea ordonată la 23 August 1944 a avut loc într-un timp extrem de scurt. Două zile mai tîrziu batalioanele își realizaseră 90—100 la sută din efectivele normale și 50—75 la sută din rechiziții și animale 37 38. Numeroși cetățeni s-au prezentat voluntar — în afara celor prevăzuți în planurile de mobilizare — cerînd înrolarea în aceste unități militare de factură populară. Așa s-a întîmplat în sectorul Vlaha (12 km sud-vest de Cluj) unde 36 de români au cerut înarmarea 33 sau la Beliș unde 30 de cetățeni au procedat identic 39. Modul în care a avut loc mobilizarea batalioanelor fixe regionale era o expresie a stării de spirit determinate, cu deosebire în sudul Transilvaniei, de actul săvîrșit la 23 August 1944. 32 D.I.M.P.R. 23 — 31 august, I, p. 36. 33 Arh. M.A.N., fond 342, dosar 118, f. 34. 31 Arh. M.A.N., fond 1, dosar 318, f. 11. 36 Ibidem, f. 6 — 8. 36 Ibidem, f. 2. 37 Ibidem. 38 Arh. M.A.N., fond I, dosar 151, f. 283. 33 Ibidem, dosar 181, f. 197. www.dacoromanica.ro 1454 MIHAJX, E. IONESCU 10 Cităm dintr-un raport contrainformativ al unui comandament de corp teritorial cu competență pe linia de demarcație româno-ungară din Tran- silvania : „Populația românească e plină de încredere și așteaptă cu nerăb- dare intrarea noastră în Ardealul de nord” 40. încă din intervalul insurecțional batalioanele fixe regionale au luat contact cu inamicul. Astfel batalionul „Bihor” a baricadat șoseaua Buru- Cîmpeni interzicînd circulația inamicului pe această comunicație, batalio- nul „Arieș” a dezarmat rapid grupul de ostași germani aflați pe aerodro- mul de pe Muntele Mare. Batalionul „Criș” a operat în spatele dispozi- tivului Regimentului 85 infanterie, iar „Someș” și „Cluj” s-au concentrat în spatele dispozitivului unităților de grăniceri pentru a coopera, la nevoie, cu acestea la respingerea dușmanului. Aportul militar cel mai însemnat al batalioanelor fixe regionale este consemnat ulterior, în luna septembrie, cînd trupele române au respins ofensiva inamică din podișul transilvan și de la vest de Munții Apuseni41. c) Premilitarii. Potrivit unor stipulații legislative anterioare42 se luaseră măsuri pentru pregătirea militară a tinerilor anterior încorpo- rării lor. Ea se făcea prin reuniuni periodice în locurile de reședință ale tinerilor incorporabili; pe plan național activitățile premilitarilor erau coordonate de Inspectoratul pregătirii premilitare. în cursul luptelor insu- recționale premilitarii au îndeplinit variate misiuni de luptă. îndeobște ei au fost utilizați la întărirea posturilor de jandarmi sau subunităților de grăniceri — necesară în dinamica înfruntării cu dușmanul — ori la paza militarilor inamici capturați. în caziuâ speciale s-a manifestat inten- ția, tradusă rapid în realitate, de a organiza din premilitari subunități care să concure la dezarmarea germanilor. Cercetările efectuate pînă acum au depistat 15 puncte de pe harta insurecției în care premilitarii au luat parte activă la lupte43. Cîteva exemple documentare semnificative probează modalitățile de angajare în insurecție a acestei categorii de forțe populare și, implicit, contribuția ei la victoria obținută. O puternică grupare motorizată ger- mană aflată în deplasare a fost atacată la Ciocănești (lîngă Oltenița) „de un post de pază local, compus din jandarmi, premilitari și milițieni” 44. Atacul produs a fost încununat cu succes, întrucît coloana germană a fost dispersată. La 28 august 1944 comandamentul Diviziei 5 cavalerie moto raporta eșaloanelor superioare că în cursul „operațiunilor ce au avut loc la Gura Topoloviței, premilitarii și tineretul de la Filiași au dat un concurs neprecupețit armatei, indicînd cuiburile de rezistență inamice, drumurile de acces, ajutînd cu brațele la ducerea muniției și aprovizionărilor de tot felul” 4S. în ziua de 24 august 1944 pichetul de grăniceri Chiselet (pe malul Dunării) a angajat o luptă inegală cu o formație militară germană. Doc u- mentul de arhivă consemnează modul în care s-a derulat încleștarea : 40 Ibidem, I. 198. 41 P.E.P., p. 553 - 559. 42 „Monitorul oficial”, partea I, nr. 107 din 11 mai 1934 — Legea pentru pregătirea premilitară promulgată prin I.D. nr. 1 329 din 8 mai 1934. 43 Colonel Constantin Nicolae, Caracterul popular al luptei pentru eliberarea teritoriului național in perioada 23 august — 25 octombrie 1044, în Eomânia și tradițiile luptei armate a între- gului popor, p. 174. 44 Arh. M.A.N., fond 948, dosar 1181, f. 624. 45 Ibidem, fond 347, dosar 9, f. 322. www.dacoromamca.ro 11 FORȚELE MILITARE ȘI POPULARE IN INSURECȚIE 1455 ,,Pichetul, fiind copleșit, a cerut ajutoare. Plotonierul-adjutant Ciovînă Constantin a format imediat o grupă de premilitari și cetățeni civili, pe care i-a înarmat și a plecat în ajutorul pichetului” 48. Rezultatul interven- ției acestei subunități ad-hoc a fost capturarea unui grup de 66 militari ai Wehrmachtului. O acțiune similară s-a desfășurat în comuna Tudor Vladimirescu de lîngă București. La apelul făcut de șeful postului de jan- darmi instructorii premilitarilor din comună au organizat o grupă de pre- militari, care a participat activ la luptele din 25 și 26 august (au capturat 16 militari ai Wehrmachtului). Printr-un ordin de zi, fapta acestei grupe — care a dat „dovadă de un deosebit curaj și de dispreț de moarte” — a fost adusă la cunoștința tuturor premilitarilor din țară „pentru a servi de îndemn și pildă vie a spiritului de sacrificiu” 47. Primăria orașului Moreni raporta la 29 august, forurilor superioare că premilitarii au con- lucrat fructuos la lichidarea inamicului din localitate48. De regulă, premilitarii n-au acționat în mod autonom, ci în sub or- dinea nemijlocită a autorităților administrative, jandarmerești și de po- liție. Această manieră de colaborare devine, ipso fado, ilustrativă pentru unanimitatea adeziunii diverselor structuri instituționale la actul săvîr- șit la 23 August 1944, evidențiază absența oricărei sciziuni la nivelul apa- ratului de stat în acest moment hotărîtor pentru destinele națiunii române. d) Forțe populare angajate spontan în luptă. Participarea voluntară și spontană a populației la luptele insurecționale a avut loc pe un fundal psihologic caracteristic. Energica răsturnare a situației politicohnilitare a României, operată de larga coaliție de forțe patriotice și antifasciste la 23 August 1944, a întrunit sufragiile unanime ale națiunii române. Numeroase rapoarte asupra stării de spirit a populației din acea epocă certifică această realitate incontestabilă. în ample întruniri publice, organizate din inițiativa comuniștilor, muncitorii au adoptat moțiuni prin care declarau sprijinul fără rezerve și cu toate mijloacele pentru noul guvern, „dezlănțuirea luptei de mase pentru apărarea teritoriului”49, voința lor de democratizare a vieții politice. La sate aceeași însuflețire. Un document înserează faptul că „românii declară că dau cu multă bucu- rie rechizițiile ordonate fiindcă servesc un scop țării, avînd convingerea că sînt întrebuințate pentru a dezrobi pe frații lor din Ardealul de nord” 50. Aceeași stare de spirit au împărtășit-o și naționalitățile conlocuitoare, într-un manifest lansat de „frontul ardelean maghiar” la Sibiu erau îndemnați „toți ungurii atît din România cît și din Ungaria, să termine odată cu antagonismele între ei și români, căci numai prin unirea acestor două popoare se va asigura în viitor o viață liniștită în bazinul dunărean și Carpați” 51. Se lansa un apel maghiarilor de a se uni în jurul guvernului insurecțional. Blocul maghiar democratic din Brașov a lansat, de ase- menea, un apel „prin care cere ca ungurii să lupte alături de români” 5a. * * * * 60 61 62 44 P.E.P., p. 334. 47 P.E.P., p. 285. 48 Colonel Leonida Loghin, colonel Alexandru Petricean, op. cit., p. 43. 48 Arh. M.A.N., fond 1, dosar 181, f. 239. 60 Ibidem, f. 177. 61 Ibidem, f. 210. 62 Ibidem, fond 948, dosar 313, f. 171. www.dacaramanica.ro 1456 MIHAZL E. IONESCU 12 Naționalitatea germană ,,în majoritate” se vădea ,,într-o oarecare măsură mulțumiți de noua situație, afirmînd că Grupul etnic german (organizație fascistă a germanilor din România — n.a.) pînă în prezent le-a impus numai obligații”53. Naționalitatea conlocuitoare germană manifesta „tendința de a [...] se încadra în organizarea politică actuală” 54. Partea luată de populația civilă în efortul militar insurecțional a îmbrăcat forjne diverse. De la culegerea și transmiterea de informații despre inamic și dezarmarea prin luptă a unor formațiuni militare duș- mane reduse numericește — și, în consecință, eliberarea unor localități — pînă la înfruntări de proporții, alături de efective ale armatei regulate. Cîteva „decupaje” documentare, relative la luptele insurecționale ale populației civile, evidențiază o trăsătură caracteristică a peisajului belic general: — în dimineața de 31 august 1944 un pluton de intervenție rapidă al garnizoanei Mihai Bravu a cercetat satele Negreni, Soldanu, Luica, Nana, Mitreni, Radovanu, Valea Popii și „a constatat că sînt libere de inamic”. Locuitorii acestor sate dezarmaseră 40 de militari ai Wehrmachtului55. — populația din satele din județul Dîmbovița au sprijinit armata „să scoată din țară” trupele ocupate56. — Corpul de Munte raporta Marelui stat major la 29 august 1944 că „pentru închiderea defileului Bratocea se destină o companie plus 30 de civili înarmați la est de Satulung” 67. — postul de jandarmi Bordușelu comunica la 29 august Corpului 2 teritorial că „șeful postului de jandarmi cu un grup de oameni au pornit spre pădurea Bordușelu, unde sînt semnalați germani care rezistă” * B8. — unor coloane motorizate germane, identificate la nord de Călă- rași „nu li se opune pînă în prezent (29 august, orele 21,45 — n.a.) nici g trupă importantă, decît elementele locale jandarmerești și populație” 5e. — Buletinul special al Inspectoratului General al Jandarmeriei din 29 august 1944 informa că „La Slobozia s-au dat lupte între coloana germană și populație” 80. Un alt document specifică și forța combativă a coloanei germane : „circa 2 000 ostași germani se îndreaptă spre Călă- rași și se găsesc în luptă cu populația din comuna Slobozia-Ialomița” 81. — potrivit unei informații furnizate de un locuitor că în împreju- rimile localității Muți, județul Teleorman, s-ar afla elemente inamice, s-au format și trimis în urmărirea lor „4 grupe de cîte 15 oameni” 62. 53 Ibidem, fond 1. dosar 181, f. 130. 63 Ibidem, f. 259. 35 Ibidem, fond 348, dosar 13, f. 313. 66 Ibidem, fond 4, dosar 34, f. 25. 87 Ibidem, fond 355, dosar 53, f. 27. 88 Ibidem, fond 337, dosar 143, f. 14. 89 Ibidem, fond 948, dosar 1181, f. 572. 88 Ibidem, f. 567. « Ibidem, fond 321, dosar 1, f. 121. •» Ibidem, fond 349, dosar 36, f. 184. www.dacoromanica.ro 13 FORȚELE MILITARE ȘI POPULARE IN INSURECȚIE 1457 în concluzie armata română, care a fost un element de bază în obți- nerea victoriei insurecționale, a efectuat, odată cu declanșarea acțiunii la 23 August 1944, o operație militară de mare complexitate : „întoarcerea, armelor”. Alături de trupele armatei regulate s-au angajat în acțiune, în funcție de exigențele tabloului militar, numeroase categorii de forțe militare cu caracter popular — formațiunile de luptă patriotice, batalioanele fixe regionale, premilitarii — fiind certificată documentar și intrarea spontană în acțiune a grupurilor de cetățeni constituite ad-hoc. Desfășurarea mili- tară a insurecției a avut loc pe un fundal psihologic caracterizat de dorința ardentă a întregii națiuni române de a-și croi ea însăși, fără amestecul altora, propriul viitor. LES FORCES MILITAIRES ET POPULAIRES PENDANT L’INSCRECTION NAȚIONALE ARMEE ANTIFASCISTE ET ANTIIMPBRIALISTE RfiSUMfi L’insurrection du peuple roumain d’Aout 1944 a represent6 une intensification maxima de toutes les energies nationales. Pour vaincre l’occupant, dans la situation militaire speciale qui s’6tait cr6ee sur le ter- ritoire de la Roumanie ă l’6poque, il s’imposait de proc6der ă l’engage- ment ă la lutte non seulement de l’armâe roumaine, mais aussi des larges masses populaires. Le Parti Communiste Roumain a le seul ă avoir entrevu cet imperatif militaire, adoptant les mesures requises (la preparation des formations de lutte patriotiques en tant que noyaux de ralliement de l’effort militaire populaire). L’armee roumaine, qui a 6t6 l’616ment fondamental du succes de l’insurrection, a effectu6, parallelement au d6clenchement de l’action du 23 Aout 1944, une opdration particulierement complexe, «le retour- nement des armes». Aux cot£s des troupes de l’armee râguliere, ă l’action se sont enga- gees, en fonction des exigences du tableau militaire, de nombreuses cat6- gories de forces militaires ă caractere populaire — les formations de lutte patriotiques, les bataillons fixes r6gionaux, les prâmilitaires — les docu- ments consignant aussi l’adh6sion spontanee ă l’action de groupes de cito- yens. Le d^roulement militaire de l’insurrection a eu lieu dans un climat caracterise par le d6sir ardent de la nation roumaine tout entiere de se forger son propre avenir, sans aucune immixtion exterieure. 5 - c. 1446 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (23 AUGUST 1944 — 30 DECEMBRIE 1947) DE VASILE LIVEANU în perioada la care ne referim, ca și în lucrări istorice și juridice ulte- rioare, s-a discutat dacă decretul constituțional din 31 august 1944 (pu- blicat în „Monitorul Oficial” din 2 septembrie 1944) a repus sau nu în vigoare constituția din 1923, s-a discutat care dintre dispozițiile ei au fost sau au rămas abrogate prin adoptarea acelui decret. S-a discutat, cu alte cuvinte, care a fost după 31 august 1944 constituția României. în articolul de față nu intenționăm nici să trecem în revistă toate pă- rerile exprimate în literatura de specialitate x, nici să ne angajăm în discuții de doctrină juridică. Dorim să comentăm unele acte de decizie și atitu- dini legate de problema constituției României între 23 august 1944 — 30 decembrie 1947, punînd în lumină doar semnificația lor social-politică. Expunerea noastră nu se va întemeia pe materiale inedite. în pro- blema pe care o abordăm se confirmă poate cunoscutele cuvinte ale lui Saint-Beuve: „inedit este ceea ce e tipărit și nu e citit de nimeni”. „Monitorul Oficial” și revistele care publicau deciziile instanțelor judecătorești sînt izvoare care conțin interesante informații nu totdeauna valorificate de istorici. PRELIMINARII ALE DECRETULUI CONSTITUȚIONAL DIN 31 AUGUST 1944 Cu excepția decretului de numire a primului ministru, care nu indica nici un act constituțional pe care se întemeia acea mimice — decretele insurecției din seara zilei de 23 August 1944 făceau referire la decretul lege 3 072 din 8 septembrie 1940 ca bază a adoptării lor 2. 1 Dintre lucrările care au tratat problema amintim : Traian Broșteanu, Actul consti- tuțional de la 31 august 1944 și urmările lui, București, 1944; V. V. Gruia, Curs de drept con- stituțional (litografiat), București, 1947, p. 6, 66, 1103 și urm.; D. lonescu, Gh. Tuțui, Gh. Ma- tei, Dezvoltarea constituțională a României, București, 1957, p. 351 — 352; N. Frișca, Drept de stat al Republicii Populare Române, București, 1962, p. 104 — 109; V. Liveanu, E. Cimpo- neriu, M. Rusenescu, Tr. Udrea, Din cronica unor zile istorice, București, 1971, p. 135; Gh. Zaharia (coordonator), I. Alexandrescu, M.Fătu, P. Nichita, C. Olteanu, Gh. Țuțui, V. Zaha- rescu, România tn anii revoluției democrat populare, București, 1972; Tudor Drăganu, Drept constituțional, București, 1972, p. 80 — 87. a ,,Monitorul Oficial’’ 197 bis din 24 august 1944. .REVISTA DE ISTORIE", Tom 32, nr. 8, p. 1459-1489, 1979 www.dacoromanica.ro 1460 VASILE LIVEANU 2 Era o inadvertență care oglindea tensiunea în care au lucrat redac- torii decretelor anunțate în seara lui 23 august, ca și a faptului că temeiul real al acelor decrete a fost însăși insurecția, ridicarea împotriva dictaturii antonesciene și a hitlerismului. La 8 septembrie 1940 nu se adoptase nici un decret cu numărul 3 072. S-a avut de fapt în vedere decretul-lege 3 067 din 6 septembrie 1940, privitor la prerogativele regale și la deplinele puteri care, în articolele întîi și trei investeau pe Ion Antonescu cu depline puteri pentru conduce- rea statului, iar în articolul doi printre prerogativele regale se prevedea că regele „aprobă modificarea legilor organice și numește pe primul ministru însărcinat cu depline puteri”, de asemenea că este capul armatei. Era decretul care consacra din punct de vedere juridic instituirea dictaturii fasciste3. Antonescu acceptase ca palatul să-și rezerve preroga- tivele menționate pentru că, în vederea conservării orînduirii existente, era el însuși interesat să păstreze principiul continuității vieții de stat, și nu credea că evoluția raporturilor de forțe va mai permite vreodată regelui să-și exercite prerogativele împotriva lui. Faptul că exercitarea reală a prerogativei monarhiei de numire a unui nou prim-ministru și de adop- tare a unor noi legi a devenit posibilă numai prin acțiunea unei coaliții, în care rolul de factor inițiator revenea partidului comunist — nu a fost numai o simplă ironie a istoriei. Era expresia condițiilor istorice profund schim- bate în care obiectivele antifasciste ale noilor forțe sociale, pe care desfă- șurarea evenimentelor le-a adus în primul plan al vieții naționale, au coin- cis un timp cu interesele palatului de a redobîndi un rol efectiv în condu- cerea statului. Dacă decretul 3 067 din 6 septembrie 1940 a putut fi invocat drept bază juridică a decretelor din primele ore ale insurecției, era însă evident că nu acest decret ar fi putut servi drept cadru constituțional al statului după înlăturarea regimului fascist. în declarația noului guvern instaurat la 23 August 1944 se spunea : „Astăzi dictatura a fost înlăturată .. . regimul politic pe care îl vom înfăptui va fi un regim democratic în care libertățile publice și drepturile cetățenești vor fi garantate și res- pectate” 4. Dar în timpul luptelor dintre forțele insurecționale române și trupele hitleriste din capitală și din jurul ei — primele decrete din seara zilei de 23 august n-au putut fi imediat urmate de fixarea noului cadru consti- tuțional al țării. în noaptea de 23 spre 24 august regele a plecat la Dobrița, în munții Gorjului, unde a rămas pînă la 12 septembrie 1944. Cu guvernul avea legături telefonice, iar documentele pentru semnat îi erau aduse cu avio- nul de Ion Mocsonyi Stîrcea, numit mareșal al palatului5. în seara zilei de 24 august 1944 generalul C. Sănătescu și alți membri ai guvernului au plecat la Bolintinul din Deal unde, pînă în 26 august au 3 „Monitorul Oficial” nr. 206 bis din 6 septembrie 1940. După adoptarea actului constituțional din 31 august 1944 decrete din 23 August 1944 au fost republicate în ,,Moni- torul Oficial” cu referire la acest act. 4 „Universul” din 25 august 1944. 3 Biblioteca Institutului de istorie „N. lorga”, fondul manuscrise, dosar 1 435. Aminti- rile generalului Emilian lonescu. Decretul de numire a lu i I. Mocsonyi Stîrcea in noua funcție care a fost publicat în „Monitorul Oficial” nr4 199 din 30 august 1944. www.dacoromamca.ro 3 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1461 venit și alți miniștri și reprezentanți în guvern ai P.C.R. și P.S.D. Guvernul și-a stabilit sediul în cantonamentul Regimentului 1 transmisiuni, care, prin specificul său, prin mijloacele de comunicație de care dispunea, putea asigura legătura guvernului cu țara1 * * * * 6. La 28 august lichidarea tuturor forțelor germane din capitală și din jurul ei a devenit fapt îndeplinit. în aceeași zi, începe mutarea guver- nului la București. în această situație, între 25—28 august, cînd toată atenția guver- nului s-a concentrat asupra luptelor cu trupele germane din jurul Bucu- reștiului, iar pe de altă parte asupra pregătirii armistițiului (la Bolintin a fost discutată și definitivată componența delegației române la tratati- vele de armistițiu 7, care a și plecat la Moscova în dimineața zilei de 29 august 8). în acele zile nu s-au anunțat noi măsuri legislative 9. Dealtfel, între 25—28 august Monitorul Oficial nici nu a apărut. între 29—31 august „Monitorul Oficial” publică doar decizii ale diverșilor miniștri privitoare la însărcinările care reveneau subsecretarilor de stat, direc- torilor generali, inspectorii oi’ etc. Doar ministrul de interne, generalul Aldea a mers mai departe, trecînd comunele suburbane ale Bucureștiului în compunerea circumscripției administrative București IV și numind doi primari noi la Predeal și Băile Herculane10 11. La 30 august 1944 guvernul adoptă o importantă decizie în problema constituțională sub forma unui jurnal al Consiliului de Miniștri care este prezentat regelui u. La 31 august 1944 jurnalul devine decretul 1 626, publicat sub semnătura regelui și a tuturor membrilor guvernului — în „Monitorul Oficial” din 2 septembrie 194412. Formele juridice amintite reflectă, credem, un fapt important: rolul hotărîtor în elaborarea de- cretului a avut-o guvernul, practic cele patru partide reprezentate prin cîte un ministru. 1 Despre episodul șederii guvernului la Bolintinul din Deal vezi Biblioteca Institutului de istorie „N. lorga”, fond manuscrise, dosar 1 437. Amintirile colonelului Octavian Răuță : Cronica unor zile istorice ..., p. 116 ; Colonel rezervă Octavian Răuță, Transmisiunile armatei In zilele insurecției de la 23 August 1944, in „Presa noastră” nr. 7 — 8, 1970, p. 9 — 10 ; Gh. En- ciu, I. Biji, E. Constantinescu, L. Panait, Contribuia la istoria trupelor de transmisiuni din armata română. București, 1973, p. 192. 7 Biblioteca Institutului de istorie ,,N. lorga”, fond manuscrise dosar 1 437. Amintirile colonelului O. Răuță. Colonelul Răuță (atunci locotenent-colonel) era șeful de stat major ai trupelor de transmisiuni și in această calitate in 23 — 28 august a fost mereu in preajma gene- ralului Sănătescu pentru a-i asigura comunicațiile cu țara și cu unitățile in luptă cu hitleriștii. Cf. Cronica unor zile istorice, p. 128. 8 Ibidem p. 132. „Ecoul” din 2 septembrie 1944 (Ziarele erau atunci antedatate cu o zi). 9 In presă s-a anunțat ținerea unor ședințe ale Consiliului de Miniștri în zilele de 27 și 28 august 1944 („Ecoul” din 29 și 30 august 1944). 10 „Monitorul Oficial” nr. 200 din 31 august 1944. 11 Jurnalul Consiliului de Miniștri este menționat in textul actului constituțional din 31 august. 11 Decretul constituțional din 31 august poartă și semnătura lui Lucrețiu Pătrășcanu. La 28 august el a mai avut timpul de a semna decizii ministeriale. (Vezi „Monitorul Oficial” nr. 188 din 30 august 1944) înaintea plecării sale a doua zi la Moscova, in calitate de membru al delegației române la tratativele de armistițiu. Înseamnă aceasta că textul decretului din 31 august fusese deja stabilit de guvern pină la 28 august, cind Pătrășcanu mai era in țară? Sau la discuții a participat numai Ion Gh. Maurer care, in timpul absenței din țară a titularului Ministerului Justiției, a reprezentat partidul comunist în guvern — semnătura lui Pătrășcanu fiind trecută în lipsa acestuia ? Sînt întrebări la care informațiile noastre nu ne permit a răs- punde. www.dacoromanica.ro 1462 VASILE LIVEANU 4 Pentru înțelegerea contextului politic în care a fost adoptat decre- tul din 31 august 1944 credem necesar să reamintim că în timpul discu- țiilor care au precedat crearea Blocului Național Democrat, Partidul Comunist Român și-a manifestat clar împotrivirea față de restabilirea tale quale a regimului politic existent înainte de 1938. Cînd s-a dezbătut declarația de constituire a B.N.D., reprezentantul P.C.R., Petre Constan- tinescu-Iași, în numele partidului său a cerut și a obținut ca din proiectul inițial al declarației (punctul patru) să fie scoasă clauza care vorbea despre „restabilirea regimului monarhic constituțional democratic și a libertății cetățenești; această clauză a fost reformulată în textul definitiv al decla- rației din 20 iunie 1944 a B.N.D. vorbindu-se despre „înlocuirea lui (a regi- mului de dictatură) cu un regim constituțional democratic, pe baza acor- dării libertăților civice tuturor cetățenilor țării13. P.C.R. a obținut deci scoaterea din declarația B.N.D. a clauzei inițiale ce ar fi implicat restaurarea regimului politic dinainte de 1938. Declarația guvernului din 23 August 1944 vorbea de asemenea numai despre înfăptuirea unui regim democratic fără a conține vreo formulare în care să se prevadă restabilirea regimului dinainte de 1938. Expunerea de motive a decretului de amnistie din 23 August 1944, redactată și sem- nată de reprezentantul P.C.R., publicată în presa din 24 august 1944, conținea o critică directă a acestui regim. Expunerea de motive arăta : „în toată epoca dintre cele două războaie mondiale și pînă în momentul de față România a cunoscut un permanent regim excepțional, cu înfrîngerea celor mai elementare drepturi și liber- tăți cetățenești" (subliniat de noi — V, L.) și tocmai de aceea amnistia proclamată atunci a cuprins tot felul de infracțiuni săvîrșite de la 1 ianuarie 1918, pînă la 23 august 194414. Celelalte partide din B.N.D. s-au declarat de fapt de acord cu ideea că după înlăturarea dictaturii antonesciene nu va fi posibilă revenirea întocmai la regimul dinainte de 1938. însăși adoptarea în comun a de- cretului de amnistie din 23 August 1944 vorbea în acest sens. Dar mai mult. La 1 septembrie 1944 organul central al P.N.Ț. scria că România va avea o nouă constituție, pe care guvernul este preocupat să o dea țării. „Principiile care vor sta la baza noii constituții pe care guvernul blocului național dorește să o dea țării, vor fi acelea ale consti- tuțiilor de la 1866 și 1923. Noua constituție nu va fi supusă sufragiului universal decît după terminarea războiului” 15 16. Era deci clar enunțată hotărîrea partidelor din guvern de a acționa pentru o nouă constituție ce urma a fi pusă în discuția țării după război. După cum vom vedea, partenerii coaliției antihitleriste nu aveau aceleași vederi asupra a ceea ce trebuia să cuprindă noua constituție, dar erau pentru moment de acord că va trebui renunțat la vechea consti- tuție. 13 Cf. V. Liveanu, Asupra elaborării șl semnificației declarației de constituire a B.N.D., în „Revista arhivelor" LIII, 1975, nr. 3, p. 317 — 323. 14 V. Liveanu, Primele decrete ale insurecției. Decretul de amnistie din 23 august 1944, în „Revista de istorie", XXIX (1976), nr. 12, p. 1852 — 1855. 16 „Dreptatea” din 2 septembrie 1944. www.dacoromanica.ro 5 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1463 Acceptarea de către reprezentanții burgheziei a poziției P.C.R. care nu dorea restabilirea tale quale a regimului politic dinainte de 1938 a fost, după părerea noastră, înlesnită în ce privește problema constituțională de următorul fapt. Partidele Național și Țărănesc — unite mai tîrziu în Partidul Național Țărănesc, devenit în timpul războiului principalul partid burghez — nu au participat la lucrările Parlamentului din martie 1923 care a adoptat constituția, iar în 29 martie 1923 au prezentat Came- rei o declarație care aprecia noua constituție drept nulă și neavenită16. Chiar dacă după aceea cele două partide, apoi Partidul Național Țărănesc, s-au situat în practică pe terenul legal creat de constituția din 1923 au continuat să pună în diverse momente, în deceniile trei și patru, problema modificării constituției din 1923. Apoi, în decembrie 1943 — ianuarie 1944, D. Gerota, unul din apro- piații lui Tuliu Maniu, i-a cerut juristului Traian Broșteanu să elaboreze un anteproiect de constituție pentru perioada de după înlăturarea dicta- turii fasciste17. Anteproiectul prevedea printre altele convocarea unei Adunări Naționale Constituante unicamerală, aleasă prin vot universal, direct, secret și proporțional18. Anteproiectul — care, repetăm, se referea numai la perioada tran- zitorie de după înlăturarea regimului fascist — nu conținea inițial preve- deri referitoare la drepturile omului și cetățeanului, dar la insistența lui D. Gerota, T. Broșteanu a introdus o formulă care recomanda guvernan- ților să legifereze în spiritul (nu și în litera) principiilor constituționale din 1866—1923 19. Astfel, deși partenerii coaliției antihitleriste, în funcție de pozițiile lor de clasă și ideologice aveau vederi diferite asupra modificărilor ce tre- buiau aduse vechii constituții din 1923, se declarau în principiu de acord cu ideea adoptării unei noi constituții — iar organul oficial al P.N.Ț., cum am văzut, a anunțat aceasta chiar în ajunul publicării decretului constituțional din 31 august 1944. ACTUL CONSTITUȚIONAL DIN 31 AUGUST 1944 - CONSACRAREA JURIDICĂ A PUTERII INSTAURATE PRIN INSURECȚIE Decretul constituțional din 31 august 1944 avea cinci articole. Primele patru articole prevedeau : „Drepturile românilor sînt cele re- cunoscute de Constituțiunea din 1866 cu modificările ce ulterior i-au fost aduse și de Constituțiunea din 29 martie 1923. (Trebuie să avem în 18 Eufrosina Popescu, Problema constituțională In primii ani după Unire, decembrie 1919 — ianuarie 1923, în „Analele Universității București Istorie”, XXI (1972), nr. 2, p. 91 — 106, și Frămtntările prilejuite de elaborarea noii Constituții tn prima jumătate a anului 1922, ibidem, XXII, 2(1973) p. 105 — 124, M. Rusenescu, I. Saizu, Viața politică In România 1922—1928, București, 1979, p. 152—155. 17 Traian Broșteanu, op. cit., p. 14. In textul broșurii nu se dă numele persoanei care a cerut anteproiectul. Numele ne-a fost comunicat de autorul lucrării într-o convorbire în anul 1975, fapt pentru care îi mulțumim. 18 Ibidem. 18 Ibidem. Autorul anteproiectului se întreba mai tîrziu dacă nu cumva în această interpretare ar trebui căutată originea primului articol al decretului din 31 august 1944 (ibidem). www.dacoromanica.ro 1464 VASILE LIVEANU 6 vedere că în constituțiile din 1866 și 1923 se înțelegeau prin termenul juri- dic români toți cetățenii români, indiferent de naționalitate “). 2. Sub rezerva celor cuprinse în articolul 3 și 4 puterile statului se vor exercita după regulele așezate în Constituțiunea din 1923. 3. Un decret dat în urma hotărîrii Consiliului de Miniștri va orga- niza Reprezentanța Națională. Pînă la organizarea Reprezentanței Naționale puterea legislativă se va exercita de către rege la propunerea Consiliului de Miniștri. 4. O lege specială va statornici condițiile în care magistrații sînt inamovibili. Juriul rămîne desființat”. în ultimul articol se declarau abrogate decretele din 5 și 7 septem- brie 1940 cu privire la investirea cu depline puteri a președintelui Consi- liului de Miniștri și la prerogativele regale. Acest ultim articol care abroga decretele ce instituiseră dictatura fascistă și primele două articole referitoare la drepturile cetățenești și la puterile statului reprezentau o realizare esențială pe calea înfăptuirii unuia din obiectivele fundamentale ale insurecției, ale coaliției forțelor antihitleriste, obiectiv consemnat în platforma B.N.D. din 20 iunie 1944 și în declarația din 23 august a noului guvern : abolirea regimului fascist, instaurarea unui regim politic democratic al libertăților cetățenești. Desigur, înscrierea unor drepturi democratice în constituția din 1923 (cum se constată de fapt în citata expunere de motive la decretul de amnis- tie) nu a însemnat și respectarea în practică a acestor drepturi. Totodată, constituția din 1923 asigurase dominația burgheziei20 21. Dată fiind însă noua componență a puterii instaurate prin insurecție, dată fiind intrarea la 23 August în guvern a reprezentanților clasei muncitoare, existau con- diții favorabile pentru ca noul cadru constituțional instituit la 31 august să facă posibilă dezvoltarea politică a țării pe alte baze decit cele de dinainte de 1938. în acest sens, deosebit de importantă ni se pare a fi dispoziția arti- colului trei, potrivit căreia pînă la convocarea reprezentanței naționale puterea legislativă avea să se exercite de rege, la propunerea Consiliului de Miniștri. Acest mod de exercitare a puterii legislative — fapt nesub- liniat pînă acum — nu era o inovație în istoria practicii guvernamentale a României chiar în perioada regimului constituțional. Tot așa se exer- citase puterea legislativă și sub imperiul constituției din 1866 și în noiem- brie 1918, decembrie 1919, în starea deosebită de după primul război mon- dial. Dar după ieșirea României din războiul hitlerist condițiile erau altele. 20 Textele celor două constituții nu proclamau însă ideea așa numitei „națiuni politice”, potrivit căreia toți cetățenii unui stat aparțin unei singure națiuni, indiferent de naționalitatea lor reală. 21 In Enciclopedia României în care, apărută fiind în timpul dictaturii regale, s-au făcut aprecieri critice la adresa constituțiilor din trecut se consemna : constituția din 1866 ca și cea din 1923 „era o constituțiune burgheză cu regim parlamentar, o constituțiune individualistă, care pretindea să concilieze însă interesele tuturor claselor. In realitate, in mai toate țările unde s-a stabilit acest regim, el a asigurat predominația burghezimii capitaliste, a plutocrației, așa incit în loc să avem un stat care să urmărească numai satisfacerea intereselor generale, el a devenit un stat de clasă” (Paul Negulescu, Constituliunea României în Enciclopedia Româ- niei, volumul I, București, 1938, p. 193). Constituția necorespunzind realităților nu a putut avea aplicațiune. A existat la noi un decalaj imens între legea scrisă și starea de fapt (ibidem, p. 194). „Urmărind întărirea partidului politic, se face legea electorală din 1926, după modelul legii fasciste din 1923, o violare extraordinară a constituțiunii din 1923” (ibidem, p. 195). www.dacoromanica.ro PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1465 Clauza menționată nu a reprezentat, o simplă ,,manevră” a burgheziei. în fapt, în guvern erau reprezentate partidele din B.N.D., generali și ofițeri superiori antihitleriști, palatul* 22. Modul de exer- citare a puterilor statului prevăzut în actul de la 31 august 1944 — exercitare colectivă de către rege și guvern — consfințea pe planul dreptului situația de fapt: preluarea puterii de stat, ca urmare a insu- recției, de coaliția forțelor interne antihitleriste — partidele din B.N.D. (P.C.R. și P.S.D.) avînd legături și cu formații politice și partide din afara B.N.D.), șefii militari antihitleriști și antiantonescieni, regele. Din punct de vedere social era o coaliție care cuprindea pe de o parte proleta- riatul și în general masele muncitoare, iar pe de altă parte marea majo- ritate a micii burghezii și burgheziei care se situau (unele pături din 1933—1939, altele din anii războiului și ai înfrîngerilor germane) pe poziții antihitleriste. Actul constituțional de la 31 august 1944 nu a reprezentat decît o consfințire juridică a noii puteri instaurate prin insurecție. în condițiile concrete de atunci, actul constituțional de la 31 august 1944 a consacrat și participarea P.C.R. și P.S.D. la exercitarea puterii de stat. Desigur, aceasta nu a împiedicat ca, după realizarea obiectivelor insurecției, în sînul forțelor care se coalizaseră împotriva hitlerismului să apară în a doua jumătate a lunii septembrie o nouă delimitare, să se declanșeze între forțele revoluționare și cele conservatoare o nouă luptă pentru putere — respectiv pentru preponderența în guvern, căruia actul constituțional din 31 august 1944 îi conferea atribute esențiale ale puterii executive și legislative. DECRETUL DIN 31 AUGUST 1954 ȘI CONSTITUȚIA DIN 1923 După cum s-a văzut din prezentarea textului decretului din 31 august 1944, nicăieri în acest text nu se vorbește în mod explicit despre repunerea în vigoare a constituției din 1923 în întregimea ei. Deosebit de semnificativ este însă titlul decretului constituțional (trecut în sumarul „Monitorului Oficial” din 2 septembrie în care de- cretul a fost publicat) ca și în acte oficiale din perioada următoare 23. Titlul era : Fixarea drepturilor românilor în cadrele Constituțiunii din 1866 și cu modificările Constituțiunii din 1923. Accentul este pus asupra stabilirii drepturilor cetățenești. Nu se vorbește despre repunerea în vigoare a constituției în întregimea ei. Constituția din 1923 este pusă pe același plan cu constituția din 1866. în adevăr, articolele 1 și 2 ale decretului din 31 august 1944 sînt, cum s-a văzut, singurele articole ale acelui decret care vorbesc explicit despre constituția din 1923. 22 Cf. V. Liveanu, Primele decrete ale insurecției naționale armate antifasciste și antiimpe- rialiste. Despre guvernul de la 23 august 1944, în „Revista de istorie”, XIX (1977), nr. 9, p. 1847-1859. 22 Vezi de pildă comunicatul guvernului publicat în ziarele din 29 septembrie 1944 șl decretul regal nr. 1 927 din 20 octombrie 1944 cu privire la reintegrarea unui salariat al Ministerului Afacerilor Externe. www.dacoromamca.ro 1466 VASILE LIVEANU 8 Mai precis, articolul 1 vorbea despre recunoașterea drepturilor acor- date cetățenilor români de constituția din 1923 și de constituția din 1866 cu modificările ei anterioare. Or, deși în aceleași probleme, cele două constituții reglementau uneori în mod diferit drepturile cetățenești, de- cretul din 31 august 1944 nu preciza care constituție — cea din 1866 sau cea din 1923 — trebuia aplicată în astfel de cazuri24. Este astfel un fapt că primul articol al decretului punea dispozițiile privitoare la drepturile cetățe- nești ale constituției din 1923 pe același plan cu dispozițiile constituției din 1866 cu privire la drepturile cetățenești. Articolul în cauză nu avea carac- terul unei reglementări precise, riguroase, care să statueze repunerea în vigoare întocmai a prevederilor constituției din 1923 privitoare la drep- turile cetățenești25. Dintr-o expunere făcută presei de ministrul afacerilor externe, Gr. Niculescu-Buzești s-ar fi părut că articolul 1 al decretului constitu- țional era o repunere în vigoare a principiilor constituțiilor din 1866 și 1923, deci mai mult o declarație de principii decît o reglementare clară a unor norme constituționale 20. Dacă articolul 1 vorbea despre drepturile cetățenilor, articolul 2 al decretului din 31 august se referea la puterile statului care (cu rezervele din articolele 3 și 4) urmau a se exercita potrivit normelor constituției din 1923. Dar constituția din 1923 reglementa și alte materii juridice în afara drepturilor cetățenești și a puterilor statului. Constituția din 1923 avea nu mai puțin de 8 titluri și dintre acestea numai unul se referea la drepturile românilor iar două la puterile statului. într-adevăr, titlurile constituției din 1923 erau : I. Despre teritoriul României; II. Despre drepturile româ- nilor ; III. Despre puterile statului; IV. Despre finanțe; V. Despre puterea 24 Titlul doi al constituției din 1923, ca și titlul II al constituției din 1866 se intitula „Despre drepturile românilor”. Vom indica numai unele din drepturile pe care cele două con- stituții le reglementau în mod diferit (avem în vedere constituția din 1866 cu modificările ei de pînă în 1917). în ce privește dreptul de proprietate constituția din 1923 a introdus tre- cerea in proprietatea statului a zăcămintelor miniere și a adăugat noi cazuri în care se puteau face exproprieri pentru utilitate publică (și anume necesitățile organelor de stat). în Constituția din 1923 s-a introdus un articol prevăzînd că legi speciale vor stabili condițiile acordării de drepturi politice femeilor. Constituția din 1923 a introdus precizarea expresă a egalității în drepturi a cetățenilor fără deosebire de origine etnică și s-au declarat ratificate decretele din 30 decembrie 1918, 22 mai și 13 august 1919 care, prin derogare de la constituția din 1866, acordaseră în bloc cetățenia română evreilor din vechea România. în alte privințe însă artico- lele constituției din 1923 conțineau restricții care nu existaseră în articolele corespunzătoare ale constituției din 1866. Constituția din 1923 a limitat dreptul de grevă, introducmd dreptul statului de a interveni în conflictele de muncă; a limitat dreptul de organizare, introducînd distincția între dreptul de asociere și dreptul la recunoașterea personalității juridice, care putea fi refuzat; a limitat libertatea întrunirilor prevăzînd că acestea erau permise, „afară de piețele și căile publice”; a limitat gratuitatea învățămîntului la cel primar. Este drept că, practic, introduse fiind prin legi speciale, aceste restricții existau și înainte de adoptarea constituției din 1923, dar fără a avea un caracter constituțional. 25 I. V. Gruia, op. cit., p. 1112 — 1114, aprecia referirea decretului din 31 august 1944 la constituția din 1866 ca o inadvertență a legiuitorului, cu rostul politic de a sublinia continui- tatea constituțională. în ce mă privește, nu credem că o astfel de inadvertență să fi fost posibilă dacă legiuitorul ar fi avut în vedere reașezarea integrală a organizației constituționale a țării în cadrul exclusiv al constituției din 1923. 24 „Astfel — a spus Gr. Niculescu-Buzești — s-a adoptat o lege care repune în vigoare principiile constituțiunilor democratice din 1866 și 1923, după care toți românii, indiferent de originea lor etnică sînt egali în fața legilor. Prin această măsură au fost implicit abrogate toate măsurile rasiale” („Dreptatea”, din 17 septembrie 1944). www.dacoromamca.ro 9 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1467 armată; VI. Dispozițiuni generale ; VII. Despre revizuirea constituțiunii; VIII. Dispozițiuni tranzitorii și suplimentare. Este un fapt că decretul din 31 august 1944 nu făcea nici o referire explicită la cinci din cele opt titluri ale constituției din 1923. Or, titlul VII al constituției din 1923, referitor la revizuirea constituției, conținea reguli precise și complicate, care statorniceau modalitățile de revizuire a constituției. îngreunînd-o 27. Titlul VI al constituției conținea de asemenea o prevedere foarte importantă potrivit căreia constituția nu putea fi suspendată nici în total, nici în parte. Aceste dispoziții au inclus constituția din 1923 în categoria constituțiilor pe care juriștii le numesc rigide, căci nu pot fi modificate prin legi ordinare, ci numai printr-o procedură specială, prevăzută în chiar textele constituționale. Indiferent de interpretările ulterioare ale decretului din 31 august 1944 trebuie să constatăm că între refuzul P.C.R. de a accepta revenirea la regimul dinainte de 1938, coroborat cu intenția anunțată de partidele din B.N.D. de a da țării o nouă constituție pe de o parte și neincluderea în actul din 31 august 1944 a unei cauze clare și neechivoce de repunere în vigoare a cinci din titlurile constituției din 1923, pe de altă parte, există o coincidență care favoriza realizarea amintitei intenții. Aceasta cu atît mai mult cu cît printre dispozițiile constituției din 1923 nemen- ționate în decretul din 31 august se numărau tocmai acele dispoziții care îngreunau modificarea și interzicerea suspendarei ei. Dealtfel, prin chiar decretul din 31 august 1944 se aduceau unele modificări explicite normelor înscrise în constituția din 1923. în primul rînd, organizarea reprezentanței naționale — a parlamen- tului — era lăsată la latitudinea guvernului. Această dispoziție a decre- tului deschidea posibilitatea schimbării structurii parlamentului și a sis- temului electoral (căci în constituția de la 1923 dispozițiile privitoare la sistemul electoral erau cuprinse titlul III la capitolul „Reprezentanța Națională”). Neformularea clară a principiilor organizării puteau fi urmarea nerealizării unui acord în această privință între partidele din 17 Pentru revizurea constituției. Camera și Senatul trebuiau separat să se rostească, pentru modificarea acesteia. O comisie mixtă formată din deputați și senatori special aleși trebuia să întocmească o declarație care să propună textele constituționale ce urmau a fi modificate. Declarația urma a fi supusă de trei ori votului Camerelor. După stabilirea defi- nitivă, cu majoritate de 2/3 a articolelor care urmau a se supune revizuirii, urma să se facă noi alegeri pentru Cameră și Senat. Noile adunări puteau revizui constituția numai în acord cu regele și numai cu o majoritate de 2/3 din voturi și cu o prezență a cel puțin două treimi a numărului lor. www.dacoromanica.ro 1468 VASULE LIVEANU 10 B.N.D. * 28. E amine însă realitatea că în două probleme cardinale ale orga- nizării de stat decretul nu reintroduce în vigoare clauzele constituției din 1923, lăsînd deschisă posibilitatea unor reforme. Pînă la organizarea re- prezentanței naționale puterea legislativă urma să se exercite în modul arătat mai sus care, deși nu era nou ca practică de guvernare, era nou din punctul de vedere al consfințirii lui într-un act constituțional. în al doilea rînd decretul din 31 august consacra desființarea juriului și mai ales suprima parțial inamovibilitatea magistraților, de vreme ce statua că o nouă lege avea să stabilească condițiile ei. Era o măsură cu caracter antifascist, căci se avea în vedere sancționarea magistraților care făcuseră complici la crimele regimului de dictatură. Este deci incontestabil că decretul constituțional din 31 august 1944 nu a repus în vigoare constituția din 1923 în întregimea ei, căci prin chiar textul său se prevedeau schimbări importante față de această con- stituție, ale modului de organizare a puterii legislative și judecătorești. Pe de altă parte, decretul din 31 august 1944, nereferindu-se explicit decît la problemele reglementate prin trei din titlurile constituției, nu preve- dea în mod explicit punerea în vigoare și a celorlalte titluri. Nepunînd în mod expres în vigoare dispozițiile constituției din 1923 referitoare la revizuirea sau suprimarea constituției, actul din 31 august lăsa deschisă calea unor noi inovații, reforme de ordin constituțional. Tocmai pentru că actul constituțional din 31 august 1944 nu a re- stabilit modalitățile de revizuire constituțională prevăzute în constituția din 1923, a fost posibil ca un nou decret din 10 octombrie 1944 să modifice decretul constituțional din 31 august 1944. în locul obișnuitei expuneri de motive, semnate de un singur ministru, decretul la care ne referim era în- soțit de un raport semnat de toți membrii guvernului care își asumau astfel inițiativa lui29. Decretul adăuga la finele articolului 4 al actului constitu- țional din 31 august un nou aliniat care, trecînd peste dispozițiile consti- 28 Vezi mai jos, p. 1481 După I. V. Gruia (op. cit., p. 1 104) rezerva privind organizarea reprezentanței naționale se explica prin aceea că legea electorală din 1939 fusese abrogată iar legea electorală din 1926 nu mai avea existență juridică. Dar la 1923 legea electorală din 1926 nu avea nici un fel de existență, iar constituția din 1923 conținea un întreg capitol privitor Ia repre- zentanța națională, care la 31 august 1944 ar fi putut fi și el repus explicit în vigoare, dacă ar fi existat această intenție (specificindu-se eventual că o lege electorală avea să fie adoptată ulte- rior. Dovadă că articolul III al actului constituțional de la 31 august 1944 deschidea calea unei reglementări deosebite de a constituției din 1923, a Parlamentului și sistemului electoral este că articolul 2 al decretului din 31 august 1944 stabilea în mod expres că dispozițiunile arti- colului III în care se vorbea de reprezentanța națională reprezintă o excepție de la regulile con- stituției din 1923. Dacă excepția s-ar fi referit numai la modul de exercitare a puterii legislative din perioada tranzitorie de pînă la alegeri, articolul 3 al decretului din 31 august 1944 ar fi vorbit simplu și explicit : „Pină la întrunirea Parlamentului (sau a Reprezentanței Națio- nale) puterea legislativă se va exercita de rege la propunerea Consiliului de Miniștri” și în orice caz nu ar fi cuprins primul aliniat al respectivului articol, care încredința guvernului misiunea nu de a convoca reprezentanța națională, ci de a o organiza, fără a fi obligat să respecte în această problemă regulile constituției din 1923 (Cf. și T. Drăganu, op. cit., p. 80). 28 Raportul semnat de reprezentanții tuturor partidelor din B.N.D. șl de toți ceilalți miniștri glăsuia : „îndepărtarea de la politica democratică tradițională a țării și întronarea regimurilor dictatoriale, fără adeziunea Națiunii, au dus țara la dezastru. Acei ce au pregătit dictatura și au folosit-o, impingînd țara într-un război contra intereselor ei și sentimentele poporului, nu pot rămîne nepedepsiți. Este o datorie imperioasă a guvernului să sancționeze exemplar pe vinovați" („Monitorul Oficial” din 12 octombrie 1940). www.dacaromanica.ro 11 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1469 tuției din 1923, prevedea retroactiv urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării, fără a se limita pedeapsa și prevăzîndu-se posibilitatea confiscării averii, interzisă în Constituția din 1923 30. Și în timpul precedentului război mondial se dezvoltase un puternic curent în favoarea sancționării celor vinovați de înfrîngerile din 1916 care duseseră la ocuparea a 2/3 din teritoriul țării. După cum se știe, mani- festul prin care generalul Averescu, în primăvara anului 1918, lansase în arena politică noua Ligă a Poporului se intitula „Răspunderile” și cerea tocmai tragerea la răspundere a vinovaților înfrîngerii. Tema „răspunde- rilor” a stat în centrul vieții politice pînă cînd a fost „îngropată” chiar de cel ce o lansase, după venirea lui la guvern cu ajutorul liberalilor. După al doilea război mondial însă „răspunderile” nu au mai fost „îngropate”, ci înscrise în chiar așezămîntul constituțional al țării. Din analiza decretului constituțional din 31 august 1944, cu comple- tarea sa din 10 octombrie 1944, au reieșit, credem, următoarele : 1. decretul a repus în mod expres în vigoare dispozițiile din consti- tuția din 1923 privitoare la exercitarea puterilor statului cu o serie de excepții privind organizarea reprezentanței naționale și a justiției; 2. decretul a recunoscut cetățenilor români drepturile acordate de constituția din 1923 și de constituția din 1866, fără a tranșa problemele în care drepturile acordate de cele două constituții diferă. 3. decretul nu a vorbit explicit despre cele cinci — inclusiv titlul despre revizuirea constituției — din cele opt titluri ale constituției din 1923. 4. Decretul nu a repus în vigoare constituția din 1923 în ce privește funcționarea puterii legislative și judecătorești și a deschis calea reorga- nizării Parlamentului și sistemului electroral. Decretul a fost de fapt rezultatul unui compromis între forțele participante la coaliția antihitleristă care a înfăptuit insurecția și care reflecta raporturile interne de forțe din timpul insurecției. Din cauza aces- tui caracter de compromis, credem, decretul din 31 august 1944 a avut unele impreciziuni care au înlesnit ulterior interpretări contradictorii. Aceste interpretări au reflectat nu numai divergențe de doctrină juri- dică sau repetări de formule cărora nu li se aprofunda conținutul, cît mai ales evoluția luptei între forțele revoluționare și cele situate pe terenul menținerii vechii orînduiri sociale — forțe care elaboraseră împreună decretul din 31 august 1944 în timp ce fuseseră coalizate împotriva hitlerismului. DE LA ACTUL DIN 31 AUGUST 1944 LA INSTA URAREA GUVERNULUI DE LA 6 MARTIE. DECIZIA DIN 18 DECEMBRIE 1944 A MINISTERULUI JUSTIȚIEI Imediat după publicarea decretului constituțional din 31 august 1944, într-o serie de materiale de presă, inclusiv ale presei partidelor din B.N.D., s-a vorbit, fără rezerve, despre repunerea în vigoare a constituției 80 ..Legi speciale—glăsuia noul aliniat cu care era completat actul din 31 august 1944 — vor prevedea condițiunile in care vor putea fi urmăriți și sancționați toți acei care, în orice calitate și sub orice formă au contribuit la dezastrul țării, in special in legătură cu războiul purtat Împotriva Națiunilor Unite. Aceste legi vor putea prevedea și măsuri pentru urmărirea averilor" („Monitorul Oficial" din 11 octombrie 1944, p. 2). www.dacoromanica.ro 1470 VASILE UVEANV 12 din 1923. La 5 septembrie 1944 ziarul „România liberă” 31 scria despre „revenirea la constituția democratică din 1923”. Oficiosul național-țărănist „Dreptatea” scria înaintea publicării actului constituțional că s-a întocmit un decret-lege care, declarînd vala- bilă constituția din 1923, făcea să cadă în desuetudine legile rasiale 32 33. Abrogarea legilor rasiale erau unul din efectele și obiectivele decretului din 31 august dar scopul lui era în realitate mai larg, îmbrățișînd întrega orînduire de stat. După publicarea actului constituțional de la 31 august 1944, ofi- ciosul P.N.Ț. afirma că regele și guvernul au decis să redea țării constituția din 1923 3S. Un membru al consiliului legislativ scria însă ceva mai tîrziu, în același oficios, că prin actul din 31 august 1944 „se repune în vigoare constituția din 1923 și în parte cea din 1866” 34 — ceea ce era cel puțin neclar. în orice caz, transformările revoluționare nu încăpeau în cadrul rigid al constituției din 1923. Șase zile după publicarea actului din 31 august 1944, „România liberă” scria deja că țara se află într-o stare de provizorat din punct de vedere legislativ, și se întreba „Ce constituție va adopta tînărul stat român? Va reveni el la cea din 29 martie 1923?” — ceea ce ar fi însemnat că acea constituție nu era în vigoare în integralitatea ei. Răspunsul era că, întrucît vechea constituție permisese ilegalizarea orga- nizațiilor muncitorești și ascensiunea legionarismului, era necesară o nouă constituție 35. Platforma Frontului Național Democrat, propusă de C.C. al P.C.R., la sfîrșitul lunii septembrie 1944 și care a fost acceptată de celelalte partide și formații aderente la FN.D., preconiza adoptarea unei noi constituții care „să stabilească principiile vieții de stat a țării pe baza orînduirii demo- cratice parlamentare, în conformitate cu interesele poporului român”. Adunarea constituantă urma să fi aleasă de toți cetățenii civili și militari, de ambele sexe, de la vîrsta de 18 ani36. în ședința din 12 octombrie a Consiliului F.N.D. — așa cum re- iese din stenograma ei — s-a preconizat ca viitorul guvern să fie condus de consiliul F.N.D., avîndu-se în vedere transformarea acestui consiliu într-o adunare consultativă, într-un parlament provizoriu de felul celor formate în 1944—1945 în unele țări europene eliberate de sub ocupația germană. Organizarea unei adunări consultative ar fi ieșit din cadrul con- stituției din 1923 dar ar fi fost conformă actului din 31 august 1944 care încredința guvernului sarcina organizării reprezentanței naționale37 *. 31 „Scînteia” încă nu reapăruse atunci, purtătorul de cuvînt al Partidului Comunist Român fiind ,,România liberă”. 32 „Dreptatea” din 3 septembrie 1944. 33 „Ibidem”, 8 septembrie 1944. 34 „Dreptatea” din 5 octombrie 1944. Vezi și nota 26. 35 „România liberă” din 8 septembrie 1944. 36 Ibidem, 26 septembrie 1944. 37 V.Llveanu, Particularități ale strategiei politice a P.C.R. tn revoluția populară. Reven- dicările imediate și obiectivul final tn „Studii. Revistă de Istorie”, XXIV (1971) nr. 3, p. 590. Organizarea unei astfel de adunări consultative era principial admisă și de adversarii ideii unui guvern al F.N.D., cu condiția de a avea el majoritatea in adunare. www.dacoromanica.ro 13 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1471 Pe de altă parte, la 9 octombrie 1944, oficiosul național țărănist începea publicarea unei suite de articole — semnate de un membru al Consiliului Legislativ — privind necesitatea elaborării unei noi constituții. Articolele aveau un caracter foarte general, abstract, se reținea totuși propunerea menținerii parlamentului bicameral și a dreptului de vot numai pentru bărbați (cu excluderea faliților), dar cu ridicarea vîrstei pentru alegători la 25 de ani 38. Pentru adoptarea noii constituții se recomandă o altă procedură decît cea prevăzută de constituția din 1923. Un manifest-program al Partidului Național Țărănesc vorbea de asemenea despre adoptarea unei noi constituții după război — fără a da vreo indicație concretă asupra clauzelor ei 89, După publicarea Platformei B.N.D., cînd problema unor transformări sociale imediate s-a pus cu acuitate la ordinea zilei, problema constituției a căpătat o nouă semnificație politică și socială. Partidele național țărănesc și național liberal, deși recunoșteau necesitatea unei noi consti- tuții, au început să proclame necesitatea respectării întocmai a consti- tuției din 1923 (principiu pe care îl încălcaseră nu o dată, nu numai în 1923—1937, dar și în timpul guvernelor dintre 23 August 1944 și 6 martie 1945), încercînd să ridice un baraj juridic în calea prefacerilor revoluțio- nare. Partidul Comunist Român și aliații săi din P.N.D. căutau pe cit posibil să se mențină în cadrul normelor constituționale existente* 40. Dar m primul rînd partidele din B.N.D. nu reduceau normele constituționale existente la cele ale constituției din 1923, ci acordau o însemnătate mult mai mare decît o făceau partidele „istorice” decretelor constituționale din 31 august și 10 octombrie 1944, care înlesneau defascizarea aparatului de stat și prin caracterul lor suplu, suplu în sensul dreptului constituțional, în sensul permisiunii de modificare a normelor constituționale prin simple legi ordinare, înlesneau transformările politice și sociale. în al doilea rînd, și mai ales, trebuie spus că Partidul Comunist Român era condus de ideea că interesele luptei revoluționare erau mai presus decît normele constituționale elaborate de burghezie sau cu parti- ciparea ei — norme pe care însăși burghezia le aplica numai în măsura în care o cereau interesele ei de clasă. Partidul Comunist Român considera că acțiunile maselor nu pot și nu trebuie să fie îngrădite în cadrul vechilor norme constituționale și că dimpotrivă tocmai aceste acțiuni vor crea noi norme constituționale. După cum se știe, în perioada imediat următoare insurecției s-a de- clanșat un uriaș val de lupte populare. Instaurarea de noi primari și pre- fecți, ocuparea moșiilor, înseși demonstrațiile de stradă pentru care nu se cerea autorizație polițienească sau începerea organizării și activității sin- dicatelor înaintea recunoașterii personalității juridice au însemnat ie- șirea din cadrul Constituției din 1923. Nu lipseau încercări de a justifica juridicește astfel de acțiuni. Articolul „Cine calcă constituția”?, publicat în „România liberă” din 13 octombrie 1944, critica comunicatul Ministerului de Interne în 88 ,,Dreptatea” din 15 octombrie 1944. 88 Ibidern, 26 octombrie 1944. 40 Vezi mai jos, p. 1474 www.dacoromaiiica.ro 1472 VASILE LIVEANU 14 care se spunea că instaurarea de noi primari și consilii comunale (prin acțiunile desfășurate de Frontul Național Democrat) erau ne- constituționale. „Pe cît știm, constituția din 1923 este repusă în vi- goare” — se spunea în articol — și această afirmație care intra în con- tradicție cu decizii publice ale organelor de stat îndrumate de comuniști, avea să mai revină în presa partidului comunist și a aliaților săi, probabil pentru că lucrurile nu erau clare și autorii nu își dădeau seama de semnificația juridică și politică a celor susținute. în con- tinuare articolul citat susținea că instaurarea noilor primari și consilii comunale se încadra în articolele 5 și 28 (din titlul despre drepturi) ale con- stituției și afirma de astă dată cu dreptate că majoritatea partidelor pre- conizează modificarea constituției. Realitatea era însă că forțele revolu- ționare nu așteptau modificarea de sus a constituției. Masele prin acțiunile lor creau noi stări de fapt, noi norme constituționale, cu de la sine putere. în această situație, la 18 decembrie 1944, Ministerul Justiției, condus de Lucrețiu Pătrășcanu, adoptă o importantă decizie, publicată peste două zile în „Monitorul Oficial” și care în prezent nu a fost menționată în lucră- rile istorice. Decizia privea o problemă de mică importanță în sine, legată de cererea artistului George Groner, fost supus austriac, de acordare a cetățeniei române. Cererea, depusă în 1932, fusese admisă printr-un jurnal al Consiliului de Miniștri abia la 27 septembrie 194441. Procedura de naturalizare era una din problemele pe care constituția din 1923 o reglementa în alt mod decît constituția din 1866. Constituția din 1923 în titlul II Despre drepturile românilor prevedea, pentru constatarea condițiilor naturalizării, formarea unei comisii pe lîngă Curtea de Apel din București, pe cînd constituția din 1866 nu prevedea formarea unei astfel de comisii, problema aceasta fiind lăsată în seama legilor ordinare. La 14 octombrie 1944 cînd lupta pentru un guvern al F. N. D. și criza primului guvern Sănătescu erau în plină desfășurare, Ministerul Justiției, condus de A. Căpățînă42, magistrat apropiat de P.N.Ț., adoptase în legă- tură cu cererea lui G. Groner o decizie care oglindea punctul de vedere potrivit căruia decretul din 31 august 1944 ar fi repus în vigoare în între- gime dispozițiile constituției din 1923 referitoare la drepturile românilor. Concret, decizia din 14 octombrie a Ministerului Justiției a dispus ca procedura naturalizării lui G. Groner să fie încredințată comisiei prevăzută în constituția din 1923. Decizia din 18 octombrie 1944 a Ministerului Justiției, condus acum de L. Pătrășcanu, a încredințat cererea lui G. Groner comisiei prevăzute de legea din 1939, căci a considerat titlul II al constitu- ției din 1923 ca nepus în vigoare tale quale și drept urmare a considerat că adoptarea actului constituțional din. 31 august 1944 nu a implicat abrogarea ipso facto a legii ordinare de naturalizare din 1939. Totodată noua decizie a Ministerului Justiției statua importante principii de ordin general și tocmai asupra lor am dorit să atragem atenția, î a legătură cu articolul 1 al actului constituțional din 31 august carte men- ționa atît constituția din 1923 cît și pe cea din 1866, decizia din 18 decem- brie 1944 a Ministerului Justiției arăta : „Considerăm că prin această re- 11 „Monitorul Olicial” nr. 238 din 14 octombrie 1944. puterile statului din constituția de la 1923, cu excepțiile cuprinse în arti- colele Iii și IV ale aceluiași act constituțional nu a repus în vigoare titlul II din constituția de la 1923”. Nici actul din 31 august 1944, nici oricare principiu juridic, se spunea în decizia Ministerului de Justiție, nu determină ,,pe care din cele două constituțiuni de mult abrogate trebuie să o preferăm pentru soluționarea unei probleme de reglementare a drepturilor omului, atunci cînd între cele două constituțiuni de mult abrogate există diferențe în reglementarea unei asemenea probleme ... Astfel fiind, spre deosebire de ce a făcut articolul II al actului constituțional din 31 august 1944 — care a repus expres în vigoare titlul III referitor la puterile statului din constituția de la 1923, cu excepțiile cuprinse în articolului și IV ale aceluiași act constituțional — articolul I al acestui act constituțional nu a repus în vigoare titlul II din constituția de la 1923” 43. Prin urmare, potrivit deciziei din 18 decembrie 1944 a Ministerului Justiției; 1. constituția din 1923 era și rămînea abrogată; 2. actul constituțional din 31 august 1944 a repus în vigoare din con- stituția din 1923 numai titlul III (despre puterile statului) al constituției din 1923, cu excepția modificărilor aduse de acel decret organizării pu- terilor legislativă și judecătprească; 3. referirea actului constituțional din 31 august 1944 la drepturile înscrise în constituția din 1866 și 1923 era considerată ca o declarație a drepturilor omului, conținînd o recomandare și un angajament de guver- nare, și nu ca o dispoziție legislativă precisă. Interpretările din decizia Ministerului Justiției au fost preluate și în alte texte oficiale, ca de pildă în expunerea de motive (semnată de L. Pătrășcanu) asupra legii privind dreptul de recurs, din ianuarie 194544. Interpretarea dată actului constituțional din 31 august 1944 în de- cizia din 18 decembrie a Ministerului Justiției a trezit unele critici în presa care nu aparținea Frontului Național Democrat45 * sau în literatura de spe- cialitate48. Firește, elaborarea deciziei a fost influențată și de considerente de doctrină juridică47. Nu știm în ce măsură factorii politici care conduceau lupta practică pentru transformări sociale și politice radicale au considerat 43 „Monitorul Oficial” nr. 295 din 20 decembrie 1944 (partea I) p. 8 206 — 8 267. 44 Se vorbea acolo de repunerea în vigoare a titlului III al constituției din 1923, nu a constituției în întregimea ei („Monitorul Oficial” din 13 ianuarie 1945). 44 „Semnalul” din 22 decembrie 1944. 44 I. V. Gruia, op. cit., p. 1 110 și urm. 47 Decizia a fost semnată de secretarul general din acel timp al Ministerului Justiției, T. Broșteanu, expert în drept constituțional, care a publicat la sfîrșitul anului 1944 o lu- crare de doctrină juridică ale cărei Idei au fost In bună, măsură reluate în textul deciziei. P www.dacoromanica.ro Î474 VASILE LIVEANU 16 necesar atunci să se ocupe de construirea teoretică a noului drept consti- tuțional care să și țină seama de evoluția acestei lupte și acestor transfor- mări și au inițiat ei procesul ce a dus la elaborarea deciziei Ministerului Justiției. Nu știm dacă și în ce măsură inițiativa deciziei au avut-o juriștii „tehnicieni” ai Ministerului Justiției care, în spiritul profesiunii lor, erau preocupați de fundamentarea juridică a noilor realități rezultate din evo- luția luptelor social-politice. Neîndoielnic este însă că în condițiile concrete în care a fost adoptată, decizia din 18 decembrie 1944 a Ministerului Jus- tiției contribuia la crearea unui cadru juridic care înlesnea înfăptuirea unor transformări radicale în orînduirea socială și de stat a țării. Este adevărat că Partidul Comunist Român și celalalte partide și organizații din F.N.D., pentru a cîștiga noi aliați, pentru a putea realiza un compromis cu monarhia, pentru a putea obține recunoașterea viito- Tului guvern de către puterile occidentale, căutau să se mențină pe cît posibil în cadrul normelor constituționale existente și pe această linie, și ■de aceea în programul de guvernare anunțat la 27 ianuarie 1945 au retras Tevendicarea unei noi constituții. Pe de altă parte, în cadrul consiliului F.N.D., reprezentantul P.C.R. a arătat că în cazul nerevenirii regelui asupra refuzului de a instala un guvern al F.N.D. și al unui conflict cu monarhia, tocmai pentru menținerea vechilor norme constituționale nu se va proclama republica, ci se va instaura o regență. La începutul lunii martie, în cadrul Consiliului F.N.D., secretarul general al Consiliului, re- prezentantul Partidului comunist, Vasile Luca, s-a referit la eventualitatea •ca refuzul palatului de a accepta un guvern al Frontului Național Democrat să facă necesară înlăturarea regelui. Printre altele a spus : „Pentru noi să fie clar că nu ne atingem de rege și dacă vom fi nevoiți să luăm măsuri, nici atunci nu va fi vorba decît de o regență, dar nu de schimbarea consti- tuției, căci aceasta este o chestiune de viitor, care depinde de felul cum se desfășoară evenimentele” 46 * 48. în același spirit, la ședința din 11 martie 1945, Gheorghe Gheorghiu Dej, exprimînd poziția Partidului Comunist Român, considera „un mare succes pentru noi că am putut rezolva criza (de guvern — V.L.) pe cale constituțională” 49. Prin „calea constituțională” se avea în vedere dc fapt instaura- rea unui guvern și desfășurarea activității lui cu obținerea sancțiunii legale din partea regelui în conformitate de fapt cu actul de la 31 august 1944 50. Considerentele juridice de doctrină constituțională interesau desigur, mai puțin. Ceea ce conta erau considerentele politice, găsirea unui cadru juridic care să permită realizarea dezideratelor amin- tite mai sus inclusiv lărgirea coaliției politice din jurul P.C.R. și obținerea recunoașterii noului guvern de puterile occidentale. 46 Arhiva C.C. al P.C.R., fond 9, dosar 9 269, f. 246 (subliniat de V.L.). " Ibidem, f. 248. 60 Aprecierile noastre dintr-o lucrare mai veche (Partidul Comunist Român șl monarhia — 1944—1947, din „Studii. Revistă de istorie” an. XXV (1972), nr. 6, p. 1243) potrivit cărora înainte și un timp după 23 August 1944 Partidul Comunist Român s-ar fi pronunțat pentru revenirea la constituția din 1923 trebuie corectate tnlumina celor arătate în acest articol. Normele constituționale pe care le-a avut în vedere Partidul Comulst Român după victoria insurecției erau cele stabilite prin actul constituțional de la 31 august 1944 și decretele care l-au completat. www.dacoromanica.ro 17 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1475 Orientării spre respectarea pe cît posibil a normelor constituționale i-a corespuns și concretizarea unora din dispozițiile decretelor constituțio- nale din 31 august 1944 și 20 octombrie 1944, Consiliul de Miniștri cu toată majoritatea lui burgheză adoptînd decretele, inițiate de P.C.R., cu privire la organizarea judecătorească51 52 și la sancționarea criminalilor de război32. Dar aceasta nu a însemnat renunțarea Partidului Comunist Român și aliaților săi din F.N.D. la acțiuni revoluționare și acestea nu puteau fi menținute totodeauna în cadrul vechilor norme constituționale. După cum se știe, valul acțiunilor populare crea cu de la sine putere noi norme ale vieții politice și de stat — instaurarea de noi organe locale ale puterii de stat, ocuparea moșiilor, formarea detașamentelor armate popu- lare au luat un mare avînt la sfîrșitul anului 1944 și începutul anului 1945 contribuind la crearea premiselor pentru instaurarea guvernului de la 6 martie 1945. rilBIA PERIOADĂ A GUVERNULUI GROZA. DECIZIA DIN 31 MAI 1945 A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE Prima lege importantă adoptată de noul guvern, legea de reformă agrară din 23 martie 1945 a avut, cum bine s-a observat, un caracter con- stituțional 53. Constituția din 1923, în cadrul titlului despre drepturi, nu admitea decît exproprierea pentru cauze de utilitate publică precis determinate (salubritate publică, sistematizare, căi de comunicație, interesele generale ale statului și ale administrației publice) care nu prevedeau exproprierea mo- șiilor în scopul împroprietăririi țăranilor; de asemenea, nu admitea decît exproprierea cu despăgubire prealabilă. Pe de altă parte, titlul VIII al constituției din 1923 consacra regimul agrar creat prin legile de reformă agrară de după primul război mondial. Toate aceste dispoziții ale consti- tuției din 1923 erau înlăturate de fapt de legea de reformă agrară din 23 martie 1944. în ședințele Consiliului de Miniștri, reprezentanții P.N.L. — Tătărăscu, criticau proiectul de lege invocînd caracterul neconsti- tuțional al unor articole care au fost totuși menținute54. Astfel de critici au fost cu atît mai puternice în cercurile politice burgheze din afara guver- nului. Regele a promulgat totuși legea de reformă agrară, fără a mai fi nevoie de o nouă modificare constituțională despre care se vorbise la un mo- ment dat. Aceasta nu numai din motive politice, regele neconsiderînd opor- tună atunci o ruptură cu noul guvern, motivată de respingerea reformei agrare dorită de țărănime. Mai exista, credem, încă un motiv și anume 61 „Monitorul Oficial” nr. 294 din 19 decembrie 1944. 52 Ibidem, nr. 17 din 21 ianuarie 1945. 53 D. lonescu Gh. Tuțui, Gh. Matei, op. cit., p. 354 ; N. Frișca, op. cit., p. 109 ; T. Dră- ganu op. cit., p. 82. 54 România in anii revoluției democrat populare ...., p. 153. www.dacoromanica.ro 1476 VASILE LIVBANU 18 actul constituțional din 31 august 1944 nepunind in vigoare normele consti- tuției din 1923 în întregimea ei, nepunînd în vigoare normele de revizuire constituțională din acea constituție permitea o lege ca cea de reformă agrară, adică o lege ordinară care să modifice normele constituționale. La 21 aprilie 1945, pe baza decretului constituțional din 10 octom- brie 1944 a fost adoptată o nouă lege pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării, de crime de război55. Prin prelungirea termenelor de urmărire și judecată prevăzute în legea din 21 aprilie 1945, aceasta și-a prelungit efectul și după adoptarea Constituției R.P.R. din aprilie 1948 56. Largile implicații ale acestei probleme s-au concretizat și prin aceea că prima aplicare a menționatei legi — cu alte cuvinte judecarea primului lot de criminali de război — a prilejuit, în subsidiar, o importantă clari- ficare asupra regimului constituțional din acel timp al României. Ca și despre decizia din 18 decembrie 1944 a Ministerului Justiției, nici despre decizia la care ne vom referi imediat, a înaltei Curți de Casație și Justiție, nu știm dacă și în ce măsură ea reflecta preocupările și părerile factorilor de conducere din guvern în problemele de drept constituțional atunci actuale. Era firesc ca decizia la care ne vom referi, exprimînd apre- cierile celei mai înalte instanțe judecătorești, competente în problemele de constituționalitate, să reflecte eforturile juriștilor de a construi noul drept constituțional în concordanță cu transformările din orinduirea de stat și socială a țării — și care tocmai prin această concordanță înlesnea desfășurarea mai departe a procesului revoluționar. Constituția din 1923, în titlul III privitor la puterile statului, repus în mod expres în vigoare prin actul din 31 august 1944 dădea în compe- tența înaltei Curți de Casație și Justiție reunită în secțiuni unite judecarea constituționalității legilor. Particularul avea dreptul de a cere, prin recurs de neconstituționalitate la Casație, neaplicarea în ce-1 privește a legii pe baza căreia fusese dat în judecată57. 65 „Monitorul Oficial” nr. 94 din 24 aprilie 1945. 44 Primul proces al unor criminali de război s-a judecat în conformitate cu legea din 21 aprilie 1945 la București intre 16 — 20 mai 1945. In acest proces au fost judecate persoane acuzate pentru maltratarea și asasinarea internaților politici din lagărele de la Tg. Jiu și Vap- niarka, pentru exterminarea în masă in Transnistria a evreilor din diverse regiuni, inclusiv in fostele județe Rădăuți, Suceava și Dorohoi, precum și a țiganilor, și pentru alte crime de război („Scinteia” din 15—24 mai 1947). La 7 februarie 1946, o nouă lege a prelungit termenul de urmărire din legea precedentă și pe această bază s-a desfășurat, printre alte pro- cese, cel al guvernului antonescian, între 6 — 15 mai 1946 (Vezi Procesul marii trădări națio- nale. Stenograma dezbaterilor de la Tribunalul Poporului asupra guvernului antonescian, Bucu- rești, 1946). O lege din 15 august 1947 nu limita termenul de urmărire și pe această bază, după adoptarea constituției din 16 aprilie 1948, s-a desfășurat între 14—26 iunie 1948 procesul unor comandanți militari, membri ai fostului serviciu secret de informații, legionari ș.a. acuzați pentru participare la pogromurile din 1941 de la Iași și de la Stînca Roznovanu („Justiția nouă” III, 1948) nr. 5 — 6, p. 122 — 123; „Scinteia” din 16—28 iunie 1948). 47 Constituția din 1866 nu acorda vreunei instanțe judecătorești competența judecării neconstituționalității legilor. Jurisprudența română a admis însă și sub regimul constituției din 1866 dreptul particularului vătămat prin executarea unei legi neconstituționale de a cere justiției neaplicarea legii (P. Negulescu, op. cit., p. 192). Mai avem de adăugat, pentru apre- cierea unei decizii citate mai jos, că în materie fiscală Curtea de Apel era instanță de recurs, dar în cazul că un recurs la Curtea de Apel invoca și motive de neconstituționalitate pronunțarea asupra acestor din urmă motive aparținea Curții de Casațiie (Paul Negulescu, Curs de drept con- stituțional Român, București, 1927, p. 492 — 493). www.dacoromanica.ro 19 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 19M) 1477 în temeiul acestei dispoziții constituționale, acuzații din primul proces al criminalilor de război au făcut „recurs de neconstituționalitate” la înalta Curte de Casație și Justiție, ei au cerut anularea sentinței de condamnare a Tribunalului Poporului din București, pe motivul că legea pe baza căreia se pronunțase sentința era neconstituțională 58. Ei au pus în discuție dacă decretele din 31 august și 10 octombrie 1944 erau legi ordinare sau legi de ordin constituțional și au susținut prima variantă58 bls. Judecind recursul în Secțiunile Unite, cea mai înaltă instanță jude- cătorească a țării a adoptat la 31 mai 1945 o decizie în care, arătînd de ce legea din 21 aprilie 1945 era constituțională, preciza care era constitu- ția de atunci a României. Decizia din 31 mai 1945 a înaltei Curți de Casa- ție și Justiție întrunită în Secțiuni Unite constata mai întîi că regimurile constituționale rigide 59 pot fi modificate nu numai după procedura pre- văzută în legi constituționale, dar și pe calea violentă a revoluției sau loviturii de stat, așa cum a fost abrogată la 1938 constituția din 1923. Cităm în continuare din decizie : „Abrogată fiind constituția din 1923, ea n-a mai putut la 31 august 1944 să fie repusă în vigoare prin înaltul Decret Regal nr. 1 626 publicat la 2 septembrie 1944 și completat apoi prin înaltul Decret nr. 1 849 din 11 octombrie, decit prin intervenția acestor acte și în măsura și condițiunile prevăzute de aceste acte, cuprin- zînd actualmente așezămîntul fundamental al statului român ... înaltul Decret Regal nr. 1 626/1944 60, care cuprinde Declarația drepturilor românilor și normele de organizarea și funcționarea puterilor statului, nu conține nici o normă în legătură cu revizuirea lui și punînd în vigoare alte texte nu declară pus în vigoare și titlul VII al constituției din 1923 referitor la revizuirea acelei constituții” 61. Dealtfel, se observa pe bună dreptate în continuare, pînă la organi- zarea Reprezentanței Naționale, dispozițiile titlului VII al constituției din 1923 nu se puteau aplica, deoarece acel titlu prevedea revizuirea con- stituției de corpurile legiuitoare 62. Referindu-se la capitolul despre reprezentanța națională din titlul III al constituției din 1923, înalta Curte constata că, în lumina articole- lor doi și trei ale decretului din 31 august 1944, „tot acest capitol, inclusiv secțiunea relativă la consiliul legislativ, nu a putut să fie pus în vigoare prin actul cu putere constituțională din 2 septembrie 1944” ®3. Decretele din 2 septembrie și 11 octombrie 194 4 64 — sublinia înalta Curte — „au consfințit trecerea statului la un nou regim constitu- țional”, reprezentînd „constituția actuală a țării” 6S. 58 Pandectele Române, XXV (1946) partea IlI-a, p. 1. sabia yezj cuvlntul Iul Oconel Cireș In „Justiția Nouă”, II (1946), nr. 4 — 6, martie- mai. p. 92. 89 Rigid in sensul Juridic explicat la p. 1467 b0 Este vorba de actul constituțional de la 31 august 1944. 81 Ibidem. 88 Ibidem. 83 Ibidem, p. 2. 88 Sint datele publicării tn „Monitorul Oficial”. 85 Ibidem, p. 1. www.dacoromaiiica.ro 1478 VASILE LIVEANU 20 I.V. Gruia, unul din criticii deciziei din 31 mai 19-45 a Curții de Casa- ție, fost ministru al justiției în guvernul Gigurtu și autor al primei le- gislații rasiale, aprecia că decizia nu era justificabilă din punct de ve- dere juridic, dar se putea legitima din punct de vedere pozitiv 60. Comentînd favorabil decizia din 31 mai 1945 a înaltei Curți de Casație și Justiție 87, Traian Broșteanu, semnatarul deciziei din 18 decem- brie 1945 a Ministerului Justiției, constata adoptarea de către înalta Curte a sistemului pozitivist realist. Teza cvasi-legitimistă potrivit căreia actul constituțional din 31 august 1944 a înlăturat piedicile din calea aplicării constituției din 1923 a fost respinsă ca greșită. Căci, adăuga comentatorul — chiar constituția din 1923 se adoptase fără respectarea formelor de revizuire prevăzute de constituția din 1866 care la rîndul ei fusese adoptată fără respectarea formelor prevăzute în Statutul lui Cuza din 1864, la rîndul lui adoptat, precum bine se știe, în urma unei lovituri de stat care înlăturase anterioara constituție — convenția de la Paris. în încheiere, comentatorul făcea o observație care aruncă o lumină vie asupra atmosferei epocii și asupra fondului real al problemei discu- tate. Reacțiunea — observa el — invocă constituția din 1923 la tot pasul și continua : ,,în adevăr, nu ne poate scăpa împrejurarea că acei care invocă la tot pasul constituția din 1923 sînt elemente reacționare, care cred că astfel vor putea să apere prea puțin respectabilele dumnealor drepturi cîștigate” 68. în fond, diversele interpretări ale constituției se integrau, cum am mai spus, indiferent de divergențele între juriști și de temeiurile lor doc- trinale, justificate sau nu, în conflictul politic mai larg dintre forțele con- servatoare și cele revoluționare. în orice caz, potrivit concluziilor deci- ziei din 31 mai 1945 a înaltei Curți de Casație și Justiție : 1. Actul din 31 august 1944 nu a reintrodus în vigoare constituția din 1923 în întregimea ei, printre altele nu a repus în vigoare titlul VII privind revizuirea constituției și capitolul despre reprezentarea națională din titlul III. 2. Decretele din 31 august și 10 octombrie 1944 erau legi de ordin constituțional și anume reprezentau constituția din acel moment a României. 3. Articolul 1 al actului constituțional din 31 august 1944 repre- zenta o declarație a drepturilor. Mai este de observat că decizia din 15 mai 1945 a înaltei Curți, indicînd unele din dispozițiile constituției din 1923 care au fost puse în vigoare, nu și-a propus (pentru că nu avea legătură cu recursul judecat) să indice toate dispozițiile constituției din 1923 repuse în vigoare la 31 august 1944. O nouă problemă constituțională s-a pus în timpul cunoscutei „greve regale” din 21 august—8 ianuarie 1946 în timpul căreia regele, încercînd să răstoarne guvernul, a refuzat semnarea decretelor legi. După cum se știe, măsurile legislative au fost adoptate în această perioadă prin •• I. V. Gruia, op. cit., p. 1107. ” Vezi „Justiția Nouă”, I, (1945) nr. l,p. 25. •8 Ibidem. www.dacoromanica.ro 21 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1479 jurnale ale Consiliului de Miniștri care nu aveau nevoie de semnătura regelui. în practică, între 21 august 1945—8 ianuarie 1946 clauza decretului din 31 august 1944 referitoare la exercitarea puterii legislative nu a fost aplicată. Problema justificării juridice a acestei proceduri are un caracter doctrinar juridic care depășește cadrul acestei lucrări. Realitatea social- politică este cea care ne interesează aici, și ea consta în aceea că lupta pentru putere dintre forțele revoluționare și cele conservatoare, organi- zarea constituțională a statului era modificată prin evoluția însăși a rapor- tului dintre aceste forțe, a luptei dintre ele. După terminarea „grevei regale” cele mai importante din jurnalele Consiliului de Miniștri care înlocuiseră decretele-legi au fost transformate în decrete legi, semnate acum și de monarh, fără însă a li se schimba con- ținutul 69. S-a revenit deci la aplicarea actului constituțional din 31 august 1944. Problema normelor constituționale în vigoare continua însă a fi discutată. După cum am văzut, decizia din 15 mai 1945 a înaltei Curți de Casa- ție și Justiție nu indicase (căci nu aceasta era obiectul ei) toate dispozi- țiile Constituției din 1923 repuse în vigoare. Nu toate instanțele judecătorești soluționau la fel probleme legate de constituționalitatea unor măsuri70. în aceste condiții a fost important cuvîntul rostit la deschiderea anului judecătoresc 1946 de Oconel Cireș 71, primul președinte al înaltei Curți de Casație și Justiție care prezidase și ședința Secțiunilor Unite la care se adoptase decizia din 31 mai 1945. Legea de organizare a Curții de Casație dispunea semnalarea în fiecare an a viciilor de legislație constatate de Curte. îndeplinind această obligație, primul președinte releva apariția a două sisteme juridice. în primul sistem constituția din 1923 nu putea fi abrogată, iar actul consti- tuțional din 31 august 1944, înlăturînd piedicile care stăteau în calea apli- cării acelei constituții, a repus-o pur și simplu în vigoare 72. Al doilea „sistem”, în spiritul ideilor unor cunoscuți juriști români (ca C. Dissescu) și străini, recunoștea că : „revoluția apare ca un mod curent de abrogare a constituției, deși acest mod, evident nu-i prevăzut în nici o constituție” 73 * 7. •’ V. Teodorescu, Aspecte ale folosirii parlamentului de către forțele democratice conduse de Partidul Comunist Român (decembrie 1946—decembrie 1947) în „Studii și materiale de istorie contemporană”, voi. II, București, 1962, p. 126. 70 în decizia civilă nr. 8 din 16 ianuarie 1946 a Secției a IV-a a Curții de Apel din București decizia nr. 586 din 19 decembrie 1944 a Comisariatului general al prețurilor era apreciată ca lipsită de valoare juridică pe motivul că.potrivit articolului 109 și următoarelor din titlul IVal constituției din 1923, impozitele și taxele nu se pot stabili decît prin legi („Revista de drept comercial și studii economice” XIII (1946) nr. 5 — 6, p, 374 — 376). Titlul IV era socotit ca fiind in vigoare. De notat că la 19 decembrie 1944 Comisariatul general al prețurilor era condus de M. Romașcanu — fruntaș al P.N.L.-Brătianu. 71 Oconel Cireș, Cuotnt la deschiderea anului judecătoresc 1946, în „Justiția Nouă” II, (1946) martie, nr. 4—6, p. 88 și urm. 7a Oconel Cireș, op. cit., p. 89 — 90. O largă expunere a acestui sistem la I. V. Gruia, op. cit., p. 166, 1 103-1 183. 7S O. Cireș, op. cit., p. 90. www.dacoromanica.ro 1480 VASILE LTVEANU 22 După autorii citați trebuie „să ne înclinăm înaintea acestui fapt și să constatăm că constituțiile sînt abrogate de revoluții, măcar că-i anevoie de a construi juridic acest mod de abrogare” 74. Această din urmă concepție — sublinia președintele înaltei instanțe — a fost exprimată în decizia din 31 mai 1945 a Secțiunilor Unite și potrivit acestei decizii constituția din 1923 a fost abrogată de cea din 1938 care la rîndul ei a fost înlăturată — ambele constituții fiind deci și rămînînd în acel moment abrogate 75. Aceasta însă — atrăgea mai departe atenția primul președinte — nu însemna că România era lipsită de constituție 7S. Potrivit deciziei din 31 mai 1945, decretele din 31 august 1944 și 10 octombrie aveau caracter constituțional, mai mult: constituția în vigoare a României era de dreptul constituțional din 31 august 1944, completat la 31 octombrie 1944. Po- trivit aceleiași decizii, explica O. Cireș, normele constituției din 1923 repuse în vigoare sînt numai cele care „au fost repuse în vigoare prin efectul înaltului Decret Regal din 31 august 1944. Care norme au fost repuse în vigoare înalta Curte nu examinează întrucît chestiunea nu interesează pentru rezolvarea recursului” 74 * 76 77. Și de astă dată, primul președinte al înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că numai o parte a normelor constituției din 1923 fuseseră repuse în vigoare la 31 august 1944, nu indica care erau acele norme repuse în vigoare, pentru motivul că o astfel de enumerare nu fusese necesară pentru rezolvarea recursurilor judecate de înalta Curte și deci nu intrase în deciziile ei. Concluzia primului președinte, strîns legată probabil și de necesi- tățile bunei desfășurări a activității judecătorești, era: România avea pentru moment o constituție — actul de la 31 august 1944 dar totodată se resimțea necesitatea unei noi constituții. Este adevărat că doi ani după ce fusese exprimat, dezideratul pri- mului președinte al Curții de Casație de a se da țării o nouă constituție a fost îndeplinit. Dar în lunile imediat următoare soluția a fost alta, dic- tată de meandrele revoluției, ale conjuncturii politice interne și interna- ționale. DECRETUL CONSTITUȚIONAL DIN 13 IULIE 1946 ȘI REPUNEREA EXPLICITĂ ÎN VIGOARE A CONSTITUȚIEI DIN 1923 Un fapt nesubliniat pînă acum în literatura istorică este că decretul 2 218 din 13 iulie 1946 78 intitulat decret „cu privire la exercitarea puterii legislative” a avut un caracter constituțional, reprezentînd aplicarea articolului 3 al actului constituțional din 31 august 1944 care lăsa în seama 74 Ibidem, p. 90. După A. Esnein, în timpul unei revoluții o țară poate rămine fără constituție. După Ren6 Capitant, în timpul revoluției constituția ar fi alcătuită din ansamblul ideilor și doctrinelor în numele cărora se face revoluția și care devin norme de drept pozitiv pe măsură ce națiunea își retrage încrederea în ordinea veche (ibidem), 76 Ibidem, p. 91. 76 Ibidem, p. 92. 77 Ibidem. 78 Vezi „Monitorul Oficial” nr. 161 din 15 iulie 1946. www.dacoromanica.ro 23 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1481 hotărârii guvernului organizarea reprezentanței naționale. Decretul a fost intr-adevăr adoptat în urma unui jurnal al Consiliului de miniștri. Ca și celelalte decrete constituționale a purtat pe lîngă semnătura regelui și pe cea a miniștrilor, respectiv pe a miniștrilor din Frontul Național Democrat și P.N.L.-Tătărescu. Conținutul decretului nu poate fi apre- ciat fără a-1 situa în contextul politic al epocii. în fața României se punea problema participării în condiții cît mai favorabile la încheierea trata- tului de pace și a asigurării unui statut internațional bazat pe recunoaș- terea independenței și suveranității naționale. în legătură cu aceasta era necesară recunoașterea guvernului român de marile puteri occidentale care aveau un rol important în elaborarea tratatului de pace și în regle- mentarea tuturor problemelor internaționale de după al doilea război mondial. Uniunea Sovietică și alte state est-europene recunoscuseră guver- nul român și restabiliseră relațiile diplomatice cu România încă din 1945. La 2 august 1945, de acord cu luliu Maniu și Dim. Brătianu și împins de ei, regele Mihai se adresase celor trei mari puteri aliate cerîndu-le „sfatul” cu privire la „lărgirea „bazei” guvernului român79. Se știe că guvernele S.U.A. și Angliei ar fi dorit un guvern în care preponderența ar fi avut-o P.N.Ț.-Maniu și P.N.L.-Brătianu. Conferința din decembrie 1945 a miniștrilor afacerilor externe ai U.R.S.S., Angliei și S.U.A. a decis să dea regelui Mihai sfatul cerut prin scrisoarea din 21 august 1945. O comisie formată din reprezentanții celor trei mari puteri și-a început activitatea la București la 2 ianuarie 1946. în urma tratativelor s-a decis completarea guvernului cu cîte un repre- zentant al celor două partide „opoziționiste” iar la 8 ianuarie 1946 regele a reluat contactul cu guvernul80. Alai departe, pentru consolidarea poziției pe plan intern a guvernu- lui în care puterea reală o dețineau forțele populare și pentru asigurarea statutului internațional, era necesar ca organizarea reprezentanței națio- nale, prevăzută în decretul din 31 august 1944, să se facă pe o bază accep- tată de rege și pe cît posibil și de partidele „istorice”, așa încît să nu se dea adversarilor guvernului vreun temei juridic pentru contestarea legi- timității parlamentului ce urma a fi ales în cursul anului 1946. Reprezentantul P.N.Ț.-Maniu în guvern, E. Hațieganu, a expus punctul de vedere al partidului său, după care decretul din 31 august 1944 nu permitea desființarea Senatului, iar proiectul de organizare a reprezentanței naționale și proiectul de lege electorală corespunzător prezentate de Lucrețiu Pătrășcanu, în numele P.C.R. și aliaților săi, erau anticonstituționale. Pe aceeași poziție se situa M. Romniceanu, reprezen- tantul P.N.L.-Brătianu 81. Cele două partide împreună cu P.N.L. — Tătărescu cereau să se lase regelui dreptul de a dizolva parlamentul82. în această situație partidele din Frontul Unic Muncitoresc și cele- lalte organizații de stînga din guvern au acceptat ceea ce credem a fi fost un compromis. Au impus transformări esențiale în organizarea ’• România tn anii revoluției democrat populare ... p. 195. 80 Ibidern. p. 195—196. 81 Vezi stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri citate la Gh. Tuțui, Gh. I. loniță, Anii tumultuoși ai luptei pentru republică, București, 1978, p. 78. 82 Ibidern. www.dacoromanica.ro 1482 VASILE LIVEANU 24 puterii legislative: desființarea senatului, lărgirea dreptului de vot la femei și militari. Dar au consimțit să se declare repusă în vigoare, în celelalte privințe, constituția din 1923, ceea ce însemna și recunoaș- terea dreptului regelui de a dizolva parlamentul și interzicerea revizuirii constituției fără aplicarea procedurii speciale de revizuire (acordul rege- lui, convocarea după formalități greoaie a adunării constituante spe- ciale). Decretul din 13 iulie 1946 83 prevedea (articolul 1) că „puterea legis- lativă se exercită colectiv de rege și reprezentanța națională conform dis- pozițiunilor prevăzute în constituțiunea din 29 martie 1923 cu privire la puterile statului”, — ceea ce însemna păstrarea dreptului regelui de a di- zolva Parlamentul (drept care, în condițiile noilor raporturi ale forțelor de clasă era destinat să rămînă formal). Prin articolul 1 se introducea însă o modificare reală, esențială (articolul 18) a constituției din 1923 stabilindu-se că „reprezentanța națională se organizează într-un singur corp : Adunarea Deputaților”. Se statua (articolul 18) că dispozițiile constituției din 1923 referitoare la adunarea deputaților și senat vor fi considerate a privi numai Adunarea Deputaților. Constituția din 1923 era deci modificată, Senatul fiind desființat. Articolul 2 al decretului introducea o modificare a sistemului elec- toral de pînă la 1940, lărgind dreptul de vot la femeile și militarii în ter- men (de la 21 ani împliniți). Acordarea dreptului de vot femeilor nu era contrară constituției din 1923, deoarece aceasta lăsa legiuitorului ordinar competența stabilirii condițiilor în care femeile puteau exercita drepturile electorale. Desființarea Senatului era însă, cum am arătat, o revizuire a constituției din 1923 efectuarea acestei revizuiri bazîndu-se pe articolul 3 al actului constituțional din 31 august 1944. Decretul constituțional din 13 iulie 1946 mai conținea o prevedere extrem de importantă. Constituția din 1923 era considerată a fi repusă în vigoare cu excepția unor dispoziții ale ei clar indicate, și anume cu ex- cepția modificărilor în mod explicit efectuate prin decretele din 31 au- gust 1944 și 13 iulie 1946 — revizuirea ei nemaifiind posibilă decît în conformitate cu titlul VII al acelei constituții. Articolul 17 al decretului din 13 iulie 1946 avea într-adevăr cuprin- sul următor : „Adunarea deputaților nu poate proceda nici în total, nici în parte la revizuirea constituțiunii. Revizuirea constituțiunii din 1923, astfel cum a fost repusă în vigoare prin decretul 1 626 din 2 septembrie 1944 și modificată prin dispozițiunile prezentului decret se va putea face numai potrivit dispozițiunilor prevăzute în titlul VII al acestei consti- tuții și numai de către Adunarea legiuitoare extraordinară aleasă special în acest scop” 84. Expunerea de motive la decret arăta că acesta a fost elaborat „în cadrul constituției din 29 martie 1923 care a fost repusă în vigoare prin înaltul Decret Regal nr. 1 626 din 2 septembrie 1944 cu modificările consemnate în el ...” 8S. 83 „Monitorul Oficial” nr. 161 din 15 iulie 1946. 84 Ibidem. 88 Ibidem. www.dacoramanica.ro 25 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1483 Decretul din 31 august 1944 primea acum o nouă interpretare, con- siderîndu-se abia acum că a repus fără echivoc în vigoare constituția din 1923. Nu se mai făcea acum nici o referire la constituția din 1866. Decretul constituțional din 13 iulie 1946 repunea deci în mod ex- pres în vigoare constituția din 1923 cu anumite excepții constînd în : 1. desființarea Senatului; 2. desființarea juriului și în anumite condiții a inamovibilității magistraților; 3. sancționarea celor vinovați de dezastrul țării și de crime de răz- boi 86 cu pedepse puțind include confiscarea averii. Se poate aprecia, credem, că actul constituțional care în mod expli- cit a pus în vigoare cu excepțiile limpede și neechivoc arătate constituția din 1923 a fost decretul constituțional din 13 iulie 1946 87. PROBLEMA CONSTITUȚIONALĂ DUPĂ ÎNTRUNIREA PARLAMENTULUI în platforma electorală a B.P.D. se prevedea ca formă de stat „monarhia constituțională”. Forțele politice preponderente în guvern și Parlament erau însă decise să ducă înainte procesul transformărilor revoluționare. După alegerile parlamentare din noiembrie 1946, guvernul și parlamentul au modificat unele legi vechi sau au adoptat unele legi noi pentru a pune cînd era posibil legislația existentă de acord cu consti- tuția din 1923 88. Transformările revoluționare nu puteau fi însă îngrădite în cadrul constituției din 1923. în actul de abdicare al regelui Mihai, elaborat în condițiile cunos- cute, se spunea „în viața statului român s-au produs în ultimii ani pre- faceri politice, economice și sociale care au creat noi raporturi între prin- cipalii factori ai vieții de stat. Aceste raporturi nu mai corespund astăzi 86 Decretul din 13 iulie nu se referea în mod expres la decretul din 10 octombrie pentru simplul fapt că acesta din urmă adăugase un aliniat la decretul din 31 august 1944. Forma valabilă din punct de vedere legal a decretului din 31 august 1944 cuprindea și adăugarea făcută prin decretul din 10 octombrie. 87 Legea electorală din 15 iulie 1946 era o aplicare a articolelor decretului constituțional privind exercitarea puterii legislative. 88 Este interesantă de pildă evoluția problemei reglementată de decizia din 18 decembrie 1944 a Ministerului Justiției citată mai sus, privind procedura pentru dobindirea naționali- tății române. Am văzut că decizia citată pornind de la contradicția dintre constituțiile din 1866 și cea din 1923 reglementa problema potrivit legii pentru dobindirea și pierderea naționalității române din ianuarie 1939. în februarie 1947 parlamentul a adoptat o lege care, precum se arăta în expunerea de motive, a modificat un număr de articole ale legii din ianuarie 1939 pentru a le pune de acord cu articolul VII al constituției din 1923 ; printre altele, pentru con- statarea îndeplinirii condițiilor de dobîndire al naționalității române se reînființa comisia de pe lingă Curtea de Apel din București, prevăzută de constituția din 1923 („Monitorul Oficial”, partea a 3-a, nr. 13, din 7 august 1947. Dezbaterile Adunării Deputaților, p. 344 și urm.). Pe de altă parte, în spiritul dispozițiilor constituției din 1923 care proclama egalitatea în drepturi a cetățenilor indiferent de originea lor etnică, în 1947 s-a adoptat o lege care dădea posibili- tatea dobîndirii cetățeniei române unor locuitori din teritoriile unite cu România în 1918 cărora legea din 1925 le refuzase această posibilitate („Monitorul oficial”, partea a 3-a nr. 13 din 7 au- gust 1947). Dezbaterile Adunării Deputaților p. 331 și urm. Cf. „Justiția Nouă” II (1946) nr. 4 — 6, p. 113 — 118). Era vorba mai ales de persoanele care în 1918 aveau domiciliul stabil în aceste teritorii dar din punct de vedere administrativ al actelor de identitate indigenat etc. figurau înainte de 1918 ca aparținind unor localități din afara hotarelor României; de asemenea cărora din motive rasiale li s-a retras în mod abuziv cetățenia română. www.dacoromanica.ro 1484 VASILE LIVEANU 26 condițiilor stabilite de pactul fundamental — constituția țării, ele cerînd o grabnică și fundamentală schimbare” 89 90. Se avea în vedere aici în pri- mul rînd neconcordanța dintre prefacerile din viața țării și menținerea instituției monarhice. Dar această neconcordanță s-a manifestat și în cazul altor prevederi decît cele privind monarhia, din constituția din 1923. Sfîrșitul anului 1946 și anul 1947 a fost o perioadă în care necon- cordanța dintre dezvoltarea procesului transformărilor sociale și dispo- zițiile constituției din 1923 s-au manifestat cu deosebită acuitate și în care înlăturarea monarhiei a fost pregătită, printre altele, de eliminarea în practica vieții de stat a unora din dispozițiile constituției din 1923. Vom da numai cîteva exemple în acest sens. Adunarea Deputaților a adoptat o serie de legi care au reprezentat măsuri de transformare a unor raporturi de proprietate ce au modificat în fapt dispoziții ale constituției din 1923. Adunarea Deputaților a votat legea etatizării Băncii Naționale (20 decembrie 1947). Această lege nu se încadra în acele dispoziții ale constituției din 1923 care garantau proprietatea privată și nu permitea exproprierea decît pentru cauzele de utilitate publică amintite mai sus. De asemenea, parlamentul a votat legea circulației imobilelor agri- cole (6 iunie 1947) care restituia țărănimii muncitoare pămînturi vîndute în timpul secetei, stabilea un maximum al suprafeței totale care putea fi dobîndită prin cumpărare, stabilea drepturi de preemțiuni pentru stat la vînzarea pămînturilor țărănimii, interzicea cumpărarea de pămînturi de cei care dețineau deja o anumită suprafață ș.a. Legea circulației bunurilor agricole nu intra în cadrul dispozițiilor din constituția din 1923. Dreptul de preemțiune al statului la cumpărarea pămînturilor scoase în vînzare de țărani reprezenta o derogare de la dis- pozițiile legii de reformă agrară din 1929, care au fost înscrise în consti- tuția din 1923 căpătînd astfel un caracter constituțional. Pe de altă parte, deoarece moșierii începuseră să conteste lucrările organelor care efectua- seră reforma agrară din 1945 pe motiv de neconstituționalitate, la 5 iunie 1947 Adunarea Deputaților a adoptat legea prin care lucrările de apli- care a reformei agrare erau declarate drept acte de guvernămînt și deci inatacabile prin justiție80. Sfera actelor de guvernămînt, deci inatacabile în justiție, era ex- tinsă dincolo de limitele admise pînă atunci și ministrul justiției din acel timp nu a negat-o. în cuvîntarea rostită în Parlament cu prilejul discu- tării acestei legi, Lucrețiu Pătrășcanu arăta că apărătorii moșierilor, fie în mod deschis, fie în mod mascat susțineau caracterul neconstituțional al legii. Dar noțiunea de act de guvernămînt fiind în evoluție — continua el — „fără să ne împiedicăm de tradiția consfințită de doctrină, care dă definiția actului de guvernămînt, am înțeles să inovăm și în mod deschis 89 „Monitorul Oficial" partea a IlI-a, nr. 33 din 20 ianuarie 1948. 90 Cu privire la legile adoptate de Parlament In 1946 — 1947 vezi Venera Teodorescu, Aspecte ale folosirii parlamentului de către forțele democratice conduse de Partidul Comunist Pomân (decembrie 1346 — decembrie 1947), in „Studii și materiale de istorie contemporană”, voi. II, București, 1962, p. 377 — 432. www.dacoromanica.ro 27 PROBLEMA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI (AUGUST 1944) 1485 să spunem țării: exproprierea proprietății moșierești ... așa cum a fost aplicată în practică de această lege91 este definitivă” 92. în conformitate cu dispozițiile constituției din 1923, proiectele de legi, înainte de a fi prezentate Parlamentului, erau înaintate spre avizare Consiliului Legislativ. Avizele Consiliului Legislativ aveau, potrivit con- stituției, un caracter consultativ, ele puteau fi luate în considerare sau res- pinse de guvern sau parlament. Potrivit legii de organizare a Consiliului Legislativ (1925) acesta avea trei secții. Secția l-a se ocupa de problemele de drept public; secția a II-a de problemele de drept privat; secția a III-a de problemele economice și financiare. în 1947 secția a III-a a Consiliului Legislativ, prezidată de D.I. Suchianu, făcînd uneori sugestii cu caracter de tehnică juridică, de modificare a proiectelor care au fost înaintate, nu a declarat neconstitu- ționale proiectele de legi economice și financiare, ci a optat în favoarea lor93 94 *. Celelalte secții au dat unora din proiectele de legi care le-au fost prezentate avize de neconstituționalitate sau de neconformitate cu „prin- cipiile dreptului pozitiv”. Astfel de avize ale secțiilor Consiliului Legis- lativ au fost date nu numai asupra unor legi ca aceea a circulației bunu- rilor agricole M, sau a declarării lucrărilor de reformă agrară ca acte de guvernămînt dar și asupra unor legi ca cea a vînatului96 sau a legilor care ridicau episcopiile de Craiova și Timișoara la rangul de arhiepis- copii 97 98 99 100. Dar Adunarea Deputaților a votat legile menționate, deoarece po- trivit constituției din 1923 avizele Consiliului Legislativ aveau un carac- ter strict consultativ ". Eegele sancționa legile adoptate de Parlament chiar dacă nu era de acord cu ele. Precum arăta biograful său oficial, „ase opune unei măsuri adoptate de un Parlament ales putea fi considerat ca o sfidare aruncată națiunii” ". Activitatea Consiliului Legislativ și-a atras criticile presei comu- niste. Una din secțiile acestuia a avizat nefavorabil dispozițiile legii cir- culației bunurilor agricole care apăra interesele țărănimii muncitoare. Baportor al legii în Parlament a fost deputatul comunist — tovarășul Nicolae Ceaușescu 10°. Avizul Consiliului Legislativ susținea printre altele că anularea vînzării de pămînt făcute de țărani în timpul secetei nu este justificată de „viciul violenței”. Criticînd acest aviz, editorialul ziarului 91 Legea de reformă agrară din 1945. 92 „Monitorul Oficial”, partea a III-a, Dezbaterile Adunării Deputaților, nr. 28 din 26 august 1947, p. 648. 93 D. I. Suchianu, Politica Consiliului Legislativ, în „Națiunea” din 16 iunie 1947. în Dezbaterile Adunării Deputaților — in care se publica totdeauna avizul Consiliului Legislativ la proiectele-legi discutate — se poate urmări cum legile economice și financiare erau avizate favorabil de Consiliul Legislativ. 94 „Monitorul Oficial”, partea a III-a, nr. 27 din 25 august 1947, p. 697, 704. 96 Ibidem, partea a III-a, nr. 28 din 26 august 1947, p. 646. 93 Ibidem, nr. 24 din 20 august 1947, p. 523. 97 Ibidem, nr. 25 din 21 august 1947, p. 603. 98 în revistele de jurisprudență ale vremii, pe care le-am consultat, nu am găsit citate cazuri de procese în care să se fi atacat constituționalitatea legilor votate de Parlament. 99 Arthur Gould Lee, Crown agatnst sickle, London, 1950, p. 146. 100 „Monitorul Oficial”, partea a III-a, nr. 30 din 25 august 1947, p. 698. www.dacoromanica.ro 1486 VASILE MVEANU 28 „Scînteia” semnat de redactorul șef adjunct Ștefan Voicu, întreba pe bună dreptate : „Amenințarea cu moartea prin foame, dacă țăranul nu vinde pămîntul pe preț de nimic nu este destulă „violență” ? 101 Subliniind necesitatea încadrării legilor în normele constituționale și a perfectei formulări din punct de vedere juridic a articolelor de lege, un alt editorial al „Scînteii” sub aceeași semnătură, aprecia : „Consiliul Legislativ tin- de102 fără succes dar cu perseverență să se transforme în organul de frînare a democrației, încercînd să împotmolească legiuirile democratice în formule anchilozate ale jurisprudenței perimate”103 104. Erau criticate în continuare „interpretări reacționare a unor învechite texte de lege”1eiten Wcltkrieges, voi. I, Die Krlegsmittel, Wiirzburg, 1960. www.dacoromanica.ro 1536 CONSTANTIN CAzANTȘTEANU 6 Pușca Mannlicher: model 1893, cal. 6,5 mm ; viteza Inițială: 740 m/sec. ; bătaia maximă: 2100 m; bătaia eficace: 600 m ; viteza de tragere teoretică : 8 — 12 lovituri pe minut; viteza de tragere practică: 4 — 6 lovituri pe minut. Carabine: Carabina Mannlicher, md. 1895, cal. 8 mm ; carabina Mosin-Nagan, md. 1891, cal. 7,92 mm ; carabină, cal. 8 mm, transformată din puștile vechi (cavalerie). Pistoale mitralieră: Pistol-mitralieră Beretta, md. 1938, cal. 9 mm; pistol-mitralieră Z. B., cal. 7,92 mm ; pistol-mitralieră Orlța, md. 1941, cal. 9 mm (românesc); pistol-mitralieră Daimler Puch-Steyer, md. 1940, cal. 7,92 mm. Puști mitraliere: Pușca-mitralieră Z. B., md. 1930, cal. 7,92 mm ; pușca mitralieră Z.B., md. 1934, cal. 7,92 mm-Cugir. Pușca mitralieră Z. B. : md. 1930 ; cal. 7,92 mm ; greutate : 9,100 kg; lungimea totală : 1,180 m ; bătaia maximă : 3200 m cu cartușul ,,S” și 4200—4400 m cu cartușul ,,SS” ; bătaia practică : 1500 m ; bătaia eficace : 1200 m : cadența de tragere : 540 — 590 cartușe pe minut; viteza prac- tică de tragere : 120 — 140 lovituri pe minut; viteza inițială : 808 m pe secundă cu cartuș ,,S”, 750 m pe secundă cu cartuș ,,SS” ; razanța traectoriei : pină la 650 m lovește orice țintă de 1,40 m. Mitraliere: Mitraliera Z. B., md. 1937, cal. 7,92 mm; mitraliera Z. B., md. 1937, cal. 7,92 mm (pentru fortificații); mitraliera Saint-Etienne, md. 1907/1914, cal. 8 mm (transfor- mată) ; mitraliera Schwartzlose, md. 1907/12, cal. 8 mm (transformată); Maxim românească, md. 1912, cal. 7,62 mm (transformată din md. 1910, cal. 6,5 mm); Maxim rusă, md. 1908, cal. 7,62 mm. Mitralieră Z. B. : md. 1937 ; cal. 7,92 mm; greutatea : 19,500 kg; greutatea țevii cu manșon : 7,400 kg; greutatea afetului : 20,400 kg; viteza Inițială pentru glonțul ,,SS”, care constituie muniția normală a mitralierei : 750 m/s ; pentru glonțul ,,S” ; 835 m/s ; cadență Înceată : circa 500 lovituri pe minut; cadență repede : circa 700 lovituri pe minut; poate executa trageri Indirecte și antiaeriene, fiind amenajată și prevăzută cu accesoriile necesare (cadran, lunetă- goniometrică și dispozitiv antiaerian). Mitraliera Sainl Etienne : md. 1907/1914 ; cal. 8 mm ; greutatea : 55 kg ; viteza inițială de tra- gere : 720 m/s ; bătaia maximă : 3 500 m; bătaia eficace : 1600 m ; viteza de tragere teoretică : 400—500 lovituri pe minut; viteza de tragere practică: 250—350 lovituri pe minut. Mitraliera Schwartzlose : md. 1907/1912 ; cal. 8 mm, viteza Inițială de tragere : 580 m/s ; bătaia maximă: 2400 m; bătaia eficace: 2000 m; viteza de tragere teoretică: 400 — 500 lovituri pe minut; viteza de tragere practică : 250—350 lovituri pe minut. Mitraliera Maxim, românească: md. 1912 ; cal. 7,92 mm (transformată din md. 1910,cal. 6,5 mm); greutatea cu afet: 69 kg; lungimea ; 1,107 m ; viteza inițială de tragere : 800 m/s ; bătaia ma- ximă : 5000 m ; viteza de tragere : 500 lovituri pe minut. Mitraliera Maxim, rusă: md. 1908 ; cal. 7,62 mm ; greutatea : 9,1 kg; lungime : 1,270 in ; viteză inițială de tragere : 870 m/s ; bătaia maximă : 4000 m ; bătaia eficace : 2100 m ; viteza de tragere teoretică: 500 — 600 lovituri; viteza de tragere practică: 250 — 350 lovituri pe minut. Grenade: ofensive — Kisser ; defensive. ARMAMENT DE ARTILERIE Antitanc: Tun ac. Puteaux, md. 1937, cal. 25 mm ; tun ac. Bofors, md. 1936, cal. 37 mm ; tun ac. Poczisk, md. 1939, cal. 37mm — polonez ; tun ac., cal. 45 mm — rus : tun a.c. Schneider, md. 1936, cal. 47 mm; tun ac. Bohler, md. 1937, cal. 47 mm ; tun a.c. Breda, md. 1940, cal. 47 mm; tun a.c. Concordia, cal. 47 mm ; tun a.c. Braun, md. 1938, cal. 50 mm ; tun a.c., md. 1938, cal. 75 mm ; tun a.c., md. 1939, cal. 76,2 mm — rus ; tun a.c., md. 1940, cal. 75 mm — german : tun a.c. Reșița, md. 1940, cal. 75 mm ; tun a.c. Reșița, md. 1943, cal. 75 mm. Tunul anticar cu tragere repede Puteaux: md. 1937; cal. 25 mm ; greutatea piesei: 25 kg; greutatea proiectilului : 0,410 kg; bătaia maximă : 2 800 m. Tunul anticar Bofors: md. 1936 ; cal. 37 mm ; greutatea in bătaie : 380 kg; greutatea antetrenului cu muniții : 520 kg; bătaia maximă, cu unghiul de + 25 : 7000 m ; bătaia maximă după Înăl- țător : 2700 m ; viteza inițială : 800 m/s ; viteză de tragere practică : 10 lovituri pe minut; putere de pătrundere : sub un unghi de incidență de 90° pătrunde un blindaj de 30 mm. Tunul anticar cu tragere repede Poczisk: md. 1939 ; cal. 37 mm ; greutatea piesei : 220 kg» greutatea proiectilului : 0,620 kg ; bătaia maximă : 3500 m. Tunul antitanc cu tragere repede Schneider : md. 1936 ; cal. 47 mm ; greutatea piesei : 628 kg; greutatea proiectilului : 2,3 kg; bătaia maximă : 6700 m. Tunul antitanc cu tragere repde Biihler : md. 1937 ; cal. 47 mm; greutatea piesei : 310 kg; greu- tatea proiectilului: 2,4 kg; bătaia maximă : 7000 m. www.dacoromanica.ro 7 tehnica de lupta a armatei romane 1537 Tunul anticar Breda: md. 1940 ; cal. 47 mm ; lungimea țevii : 1680 mm ; lungimea totală a tu- nului de la gura țevii pină la sapă : 3130 mm; greutatea in baterie: 283 kg; greutatea tunului amenajat pentru transport: 316 kg; viteza inițială pentru poiectilul perforant : 630 + 20 m/s ; viteza inițială pentru proiectilul exploziv : 250 m/s ; bătaia maximă cu proiectilul perforant : 6 500 m; bătaia maximă cu proiectilul exploziv : 4300 m; puterea de pătrundere la 500 m cu un unghi de incidență de 90°: 40 mm ; puterea de pătrundere la 500 m, cu un unghi de incidență de 75° : 30 mm. Tunul anticar cu tragere repede Beșifa: md. 1943 ; cal. 75 mm ; greutatea piesei: 1450 kg ; greu- tatea proiectilului : 6,6 kg; bătaia maximă 11 450 m. Tunuri de cimp:Tun de eimp Krupp, md. 1891/1916, cal. 47 mm ; tun de cîmp Schneider- Creusot, md. 1897, cal. 75 mm ; tun de cimp, md. 1902/1936, cal. 75 mm — tubat amovibil; tun de chnp Krupp, md. 1904/1908, cal. 75 mm ; tun de cimp Skoda, md. 1936, cal. 76,2 mm — tubat amovibil; tun de cimp, cal. 76,5 mm — austro-ungar. Tun de cimp Schneider-Creusol: md. 1897 ; cal. 75 mm; greutatea în poziție de tragere : 1160 kg ; greutatea proiectilului : 7,8 kg; viteza inițială de tragere : 550 m/s ; bătaia maximă : 11 200 m. Tun de cimp: md. 1902/1936 ; cal. 75 mm — tubat amovibil; greutatea tn poziție de tragere : 1040 kg ; greutatea proiectilului : 7,45 kg; viteza inițială de tragere: 588 m/s ; bătaia maximă: 8 750 m. Tun de cimp Krupp: md. 1904/1908; cal. 75 mm ; greutatea in poziție de tragere: 1325 kg; greutatea proiectilului : circa 6 kg ; viteza inițială de tragere: 450 m/s ; bătaia maximă : 10 000 m. Tun de cimp: md. 1936 ; cal. 76,2 mm ; greutatea in baterie : 620 kg; viteza inițială de tragere : 477 m/s ; viteza de tragere : 8 lovituri pe minut; bătaia maximă : 7 000 m ; bătaia eficace : 5000 m. Tunuri de munte: Tun de munte, md. 1910, cal. 76,2 mm; tun de munte Skoda, md. 1915, cal. 75 mm ; tun de munte Skoda, md. 1939, cal. 75 mm. Tunuri lungi: Tun lung De Bange, md. 1878, cal. 105 mm ; tun lung De Bange, md. 1878, cal. 120 mm; tun lung Krupp, md. 1891 — 1896, cal. 105 mm; tun lung Schneider, md.1913, cal. 105 mm; tun lung, md. 1934, cal. 105 mm ; tun lung Schneider, md. 1936, cal. 105 mm ; tun lung, cal. 122 mm — rus. Tun lung cu tragere repede Schneider-Crcuzot: md. 1936, cai. 105 mm ; greutatea piesei: 4680 kg; greutatea proiectilului : 16,5 kg; bătaia maximă : 17 000 m. Aruncătoare (mortlcrc): Mortier Skoda, md. 1917, cal. 90 mm; aruncător Brandt cal. 60 mm; mortier Voina, cal. 60 mm ; aruncător Krupp, cal. 80 mm ; aruncător Brandt, cal. 81 mm; aruncător Voina, cal. 81 mm; aruncător Brandt, cal. 120 mm. Mortier Skoda: md. 1917 ; cal. 90 mm; greutatea in baterie : variază de la 132 — 140 kg; greu- tatea proiectilului : 5,5 — 6 kg; viteza maximă de tragere : 15 lovituri pe minut; bătaia : 300 — 1175 m; trage sub unghi de 45 — 75 grade. Aruncător: cal. 60 mm; greutate: 19 kg; greutatea proiectilului: exploziv de fontă oțelită— 1,300 kg, exploziv de oțel — 1,600 kg; bătaia maximă: cu proiectil de fontă oțelită— 1760 m iar cu proiectil de oțel — 1555 m; viteza de tragere : 18 — 20 lovituri pe minut. Obuziere: Obuzier de cimp, md. 1914, cal. 100 mm; obuzier de cîmp Skoda, md. 1914 — 1919, cal. 100 mm ; obuzier Skoda, md. 1914 — 1934, cal. 100 mm ; obuzier de munte, md. 1916, cal. 100 mm ; obuzier de cîmp Skoda, md. 1919, cal. 100 mm; obuzier de cîmp Skoda, md. 1930, cal. 100 mm; obuzier de cîmp Skoda, md. 1934, cal. 100 mm; obuzier de munte, md. 1939, cal. 100 mm ; obuzier md. 1912, cal. 105 mm; obuzier, md. 1913, cal. 105 mm ; obuzier, md. 1918, cal. 105 mm — german ; obuzier greu Skoda, md. 1934, cal. 105 mm ; obuzier de cîmp, md. 1940—1943, cal. 105 mm; obuzier cal. 105 mm — maghiar; obuzier greu Schneider, md. 1910—1930, cal. 122 mm — rus ; obuzier greu Skoda, md. 1914, cal. 150 mm ; obuzier greu Skoda, md. 1934, cal. 150 mm ; obuzier greu Skoda, md. 1936, cal. 150 mm — iugoslav ; obuzier greu, md. 1937, cal. 152,4 mm — rus ; obuzier greu Schneider, md. 1917, cal. 155 mm; obuzier greu, md. 1937, cal. 155 mm — iugoslav. Obuzier de cimp cu tragere repede Skoda : md. 1914 —1934 ; cal. 100 mm; greutatea piesei : 1490 kg ; greutatea proiectilului: 13,6 kg; bătaia maximă: 8900 m. Obuzier greu cu tragere repede Skoda: md. 1934; cal. 150 mm; greutatea piesei 5900 kg; greu- tatea proiectilului: 42 kg ; bătaia maximă : 15 000 m. Antiaeriană: Tun a.a. Gustloff, md. 1939, cal. 20 mm; tun a.a. Ocrlikon, md. 1942, cal. 20 mm; tun a.a. Hotckiss, cal. 20 mm ; tun a.a. Hotckiss, md. 1939, cal. 25 mm ; tun a.a. Rhein- metall, cal. 37 mm — Astra ; tun a.a. Bofors, md. 1939, cal. 40 mm ; tun a.a. Wickers, md. 1931, cal. 75 mm; tun a .a. Wickers, md. 1939, cal. 75 mm — Reșița ; tun a.a. Skoda, md. 1925, cal. 76,5 mm ; tun a.a. Krupp, md. 1936, cal. 88 mm; mitralieră a.a. Hotkiss, cal. 25 mm ; mitra- lieră a.a. Oerlikon, cal. 25 mm; mitralieră a.a., cal. 13,2 mm. Tunul a.a. cu tragere repede Gmiloff: md. 1939, cal. 20 mm ; greutatea piesei în baterie : 750 kg ; www.dacoromanica.ro 10-c. 1446 1538 CONSTANTIN CAZĂNIȘTEANU 8 greutatea proiectilului.- 2 kg! debit de tragere: 115 lovituri pe minut; bătaia verticală: 3500 m. Tunul a.a. cu tragere repede Hotckiss: md. 1939, cal. 25 mm ; greutatea piesei In baterie : 934 kg ; greutatea proiectilului: 2,5 kg; debit de tragere : 115 lovituri pe minut, bătaie verticală 3500 m. Tunul a.a. cu tragere repede Rheinmettall — Astra: md. 1939, cal. 37 mm ; greutatea piesei In baterie : 2200 kg; greutatea proiectilului: 3,5 kg; debit de tragere : 60 — 80 lovituri pe minut; bătaia verticală : 4500 m. Tunul a.c. cu tragere repede Bofors: md. 1939, cal. 40 mm ; greutatea piesei In baterie : 1500 kg ; greutatea proiectilului 3,7 kg; debit de tragere: 60—80 lovituri pe minut; bătaia verticală: 5000 m. Tunul a.c. Vickers: md. 1939, cal. 75 mm; greutatea piesei In baterie : 4340 kg; greutatea pro- iectilului : 7,2 kg; debit de tragere : 14 — 18 lovituri pe minut; bătaia verticală : 6500 m. Tunul a.a. Skoda: md. 1925, cal. 76 mm, greutatea piesei tn baterie : 1300 kg; greutatea proiec- tilului : 8 kg; debit de tragere : 14 — 18 lovituri pe minut; bătaia verticală : 6500 m. Tunul a.a. Krupp: md. 1936 ; cal. 88 mm; greutatea piesei In baterie : 8500 kg; greutatea pro- iectilului : 16 kg; debit de tragere : 14—18 lovituri pe minut; bătaia verticală : 9000 m. Proiectoare: Proiector Ne dala; md. 1937; cal. 150 mm; greutatea piesei: 3800 kg; bătaia fascicolului luminos : 7000 m. BLINDATE Tancuri (care de luptă): T-4 ; Rl-C.K.D.; R 2 — Skoda; R-35-Renault; T-38 ; Renault md. F.T. 1917. Carul de luptă Renault, md. F, T. 1917: lungimea totală : 5,02 m; lărgimea totală : 1,74 m; Înălțimea totală : 2,14 m; greutate : carul mitralieră — 6500 kg; carul tun — 6700 kg; carul T.F.F. — 7 000 kg; este Înzestrat cu tunul Puteaux, cal. 37 mm, cu tragere semiautomată sau cu o mitralieră Hotckiss, md. 1914. Armament antitanc: Pușcă antitanc; md. 1942; cal. 10 mm — Cugir. AVIAȚIE I. Aviația de luptă (război) : a. Vlnătoare: I.A.R.-80 (1939); I.A.R.-81; Messerschmitt Me-109 G (1944). b. Asalt: I.A.R.-80 (1939); I.A.R.-81; Henschel-He-129. c. Bombardament: LA.R.-81 ; W.R. S.-79 B Savoia Marchetti (1940); Junkers Ju-87; Junkers Ju-88 ; Heinkel He-111. d. Recunoaștere; Junkers Ju-88. e. Obseroafie: I.A.R.-39 (1939). I. Transport: Junkers Ju-52; Heinkel-He-111; Lockhed 14. II. Aviația auxiliară: Fiesler Fl-156 Storcii; Fleet F10 G. III. Diverse: I.A.R.-37 ; I.A.R.-38 ; Focke-Wolf F.W.-58. Avionul I.A.R.-S0 (1939} ; anvergura : 10,50m; lungimea : 8,90 m; Înălțimea : 3,60 m ; suprafața portantă : 16,00 m2; greutatea gol: 1 780 kg; greutatea totală : 2 550 kg; motorul: I.A.R. K 14-1000 A 1000 C.P.; viteza maximă (la 4500 m): 510 km/oră; plafonul: 10 500 m; timpul de urcare pină la 1000 m : 1 min. 20 s.; timpul de urcare pină la 4500 m : 5 min. 40 s.; distanța maximă de zbor: 940 km; armament: 4 mitraliere Browning F.N, de 7,92 mm (I.A.R.-80); 6 mitraliere de același tip (I.A.R.-80 A) șl 4 mitraliere de același tip și 2 mitraliere Browning F.N. de 13,2 mm (I.A.R.-80 B). Avionul 1.A.R.-31: avion pentru vlnătoare, cu rază de acțiune mai mare, și bombardament In picaj; spre deosebire de I.A.R.-80 avea anvergura cu 20 cm mal mare; armament: 6 mitraliere Browning F.N. de 7,92 mm (I.A.R.-81); 6 mitraliere de același tip din care 2 de 13,2 mm (I.A.R.- 81 A); 4 mitraliere Browning F.N. de 7,92 mm, 2 tunuri Ikaria de 20 mm (I.A.R.-81 B); 2 mitraliere Browning F.N. de 7,92 mm, 2 tunuri Mauser de 20 mm (I.A.R.-81 C). Messerschmitt Me-109 G (1944): anvergura 9,92 m; lungimea: 8,85 m; Înălțimea: 3,20 m; suprafața portantă : 16,20 m2; greutatea totală : 3400 kg; motorul: Daimler-Benz 605 A-1 1475 C.P.; viteza maximă la 7000 m); 615 km/oră; plafonul: 11 800 m; timpul de urcare pină la 5800 m : 6 minute; distanța maximă de zbor : 800 km; armament : 2 mitraliere de 13,2 mm, un tun de 20 mm. J.R.S.-79 B Savoia Marchetti (1940); anvergura: 21,20 m; lungimea : 16,82 m; înălțimea: 5,35 m; suprafața portantă: 60,60 m2; greutatea gol : 7000 kg; greutatea totală: 12 000 kg; www.dacoromanica.ro 9 TEHNICA DE LUPTA A ARMATEI ROMANE 1539 motoare : două Junkers Jumo 211 Da a cîte 1200 C.P, ; viteza maximă : 350 km/oră ; viteza minimă : 160 km/oră ; plafonul: 7000 m ; distanța maximă de zbor : 1700 km ; autonomia de zbor : 5 ore ; lungimea rulajului în decolare : 400 m; lungimea rulajului la aterizare : 350 m ; armament defensiv : 3 mitraliere de 13 mm ; lua la bord 900 kg de bombe. I.A.R.-39 (1939) ; anvergură : 13,10 m ; lungimea : 9,60 m ; Înălțimea : 3,99 m ; suprafața por- tantă : 40,30 m2; greutatea gol : 2177 kg; greutatea totală : varianta de bombardament 3085 kg, varianta de recunoaștere 3007 kg; motorul: I.A.R., K 14 IV C 32 870 C.P. ; viteza de croazieră 295 km/oră ; viteza maximă (la 3500 m): 336 km/oră ; plafonul : 8000 m; timpul de urcare pină la 3000 m: 5 min. 32 s ; timpul de urcare pină la 6000 m : 12 min. 21 s.; lungimea rulajului la decolare : 136 m ; lungimea rulajului la aterizare : 170 m ; armament defensiv : 2 mitraliere Rheinmetall și 1 mitralieră Browning P.W.U. ; lua la bord 24 de bombe a cite 12 kg fiecare. Fiesler Fi-156 Storch (1 42) ; anvergura : 14,25 m ; lungimea : 9,74 m ; Înălțimea : 3,76 m ; supra- fața portantă : 26,00 ms ; greutatea gol : 845 kg; greutatea totală : 1260 kg; motorul: Argus As C 240 C.P. ; viteza maximă : 210 km/oră ; viteza de croazieră : 180 km/oră ; viteza minimă : 52 km/oră ; viteza de aterizare : 38 km/oră ; plafonul : 5300 m ; timpul de urcare pînă la 1000 m : 3 min. 8 s. I.A.R.-37 (1937); anvergura : 12,22 m; lungimea : 9,50 m ; înălțimea : 3,97 m ; suprafața por- tantă : 35,70 m2; greutatea gol : 2219 kg; greutatea totală : varianta de recunoaștere 3060 kg, varianta de bombardament: 3459 kg; motorul: I.A.R. K14 870 C.P.; viteza maximă: (la 3200 m) 335 km/oră; viteza minimă : 140 km/oră; plafonul: 8000 m ; timpul de urcare pină la 2000 m : 4 min. 2 s.: timpul de urcare pină la 4000 m : 8 min. 30 s ; distanța maximă In zbor : 650 km ; autonomia de zbor : 2 ore 30 min ; armament : 4 mitraliere ; echipat și cu 12 lansatoare de care se puteau acroșa bombe de cîte 12 kg. I.A.R.-38 (1938) ; anvergura : 13,20 m ; lungimea : 9,56 m; înălțimea : 3,80 m ; suprafața por- tantă : 40,30 m2; greutate gol: 2300 kg; greutate totală ; 3100 kg; motorul: B.M.W.-132 800 C.P. ; viteza de croazieră : 220 km/oră ; viteza minimă : 120 km/oră ; plafonul 7000 m ; distanța maximă de zbor : 680 km ; autonomia de zbor : 3 ore. Fleel F-10 G (H38) : anvergura : 8,53 m ; lungimea : 7,20 m ; înălțimea : 2,50 m ; suprafața por- tantă : 18 m2; greutatea gol : 530 kg; greutatea totală : 780 kg; motorul: I.A.R.-Gipsy Major 4130 C.P. ; viteza maximă : 185 km/oră; viteza minimă: 90 km/oră ; plafonul : 3000 m ; timpul de urcare pînă la 2000 m : 13 min. 18 s; timpul de urcare pînă la 3000 m : 12 min ; autonomia de zbor : 2 ore. GENIU Punți de infanterie ; pod ușor cavalerie ; pod rîuri, 8 tone; pod duri, 16 tone; pod fluvii; pod pentru brigada moto ; pod șlepuri; trotil; mine anticar, model MAN ; mine improvizate ; explozoare joasă tensiune ; proectoare de 60/90 cm; proectoare pentru fortificații; slrmă ghim- pată ; tractoare cartepilar ; plug de zăpadă; screpere ; voedbulden ; compresoare ; motocompre- soare; concasoare. TRANSMISIUNI Cablu subțire ; cablu gros ; centrale cu 6 numere; centrale cu 30 numere ; telefoane ; pile electrice de telefon ; aparate Hughes ; aparate teleimprimator ; pile electrice de telegraf; slrmă de telegraf; semnale luminoase ; pistoale aruncătoare de semnale; panouri de identificare; panouri de jalonare ; posturi radio tip D ; posturi radio tip G ; baterii anodini ; baterii acumu- latori. APARATE DE RECUNOAȘTERE ȘI OBSERVARE Stații topografice tip A; stații topografice tip B ; goniometre busolă ; joc topografic artilerie; busole; lunete de observare; binocluri; instrumentare S.I.A.; teodolite; cadrane; telemetre baza 0,80 m; telemetrc baza 2 m. AUTOVEHICULE Autoblindate de 5 și 8 tone ; care recunoaștere R.l ; care de luptă de 7 1/2 tone și 16 tone ; autoturisme 4/2 ; autoturisme 4/4 ; autorccunoaștere 6/6 4-1 p. Brek; autocamioane 6/6; autocamioane 4/2; autocamioane 2 T. 6/4 —4/4 ; autocamioane 2 T 6/6 —4/4 ; autocamioane 4 T 6/4 4/4 ; autocamioane 6/6 —4/4 ; autocisterne ; autoateliere ; autobucătării ; autosanitare ; www.dacoromanica.ro 1540 CONSTANTIN CAZANTȘTEANU 10 autocliirurgicale ; tractoare ușoare pe șenile ; tractoare mijlocii pe șenile ; motociclete solo ; motociclete eu ataș ; remorci pentru tractoare sau portar; remorci pentru 2 tone ; remorci pentru 4 tone; șenilete pentru tun anticar : automotopompe ; automacarale ; gredere 16 * 1B. Această succintă și inevitabil incompletă revistă a aroamentului și materialului de luptă din dotarea forțelor noastre armate în războiul antihitlerist comportă încă unele observații. Mai întîi, că o parte din necesar, așa cum s-a mai arătat, a fost asi- gurat prin mijloace autohtone. încă din anul 1935 a fost elaborat un cup- rinzător program de înzestrare tehnică a armatei române. Programul prevedea ca prin restructurarea profilului unora dintre uzinele existente și prin construirea altora noi să se realizeze atît modernizarea unei părți a materialului învechit din dotarea trupelor, cît și producerea de arma- ment propriu-zis — de concepție românească sau cu licență— , muniții pentru diferite guri de foc de artilerie și infanterie, mijloace de tractare, aparatură de ochire, accesorii, echipament etc. Un bilanț al celor mai de seamă înfăptuiri ale industriei naționale românești în perioada 1935—1945 nu ar putea omite : 1. Armamentul și materialele de concepție românească — proiectare și execuție—fabricat de industria autohtonă — tunul antitanc românesc, calibru 75 mm și muniția aferentă obuze de ruptură și explozie); — pistolul mitralieră „Orița”, model 1941; 16 Categoriile și tipurile sau modelele de armament sau alte materiale din dotarea armatei române am stabilit-o după foarte puținele lucrări editate la noi sau In străinătate In legătură cu acest subiect, după la fel de rarele șl cu totul intimplătoarele instrucțiuni, regulamente sau cursuri ale diferitelor arme rămase in biblioteci și după documentele din arhiva Ministerului Apărării Naționale, destul de disparate, și incomplete in privința elementelor tehnico-tactice; Dintre lucrările șl fondurile mai importante cercetate notăm : general-maior Valerian Nesto- rescu. File din trecutul artileriei române moderne, București, 1972; Ion Gudju, Gheorghe laco- bescu, Ovidiu lonescu, Construcții aeronautice românești 1905—1970, București, 1972; It.-col. ing. Dumitru lonescu, It.-col. ing. Nicolae Bărbat, Armament portativ automat, București, 1969 ; D. G. Ploetz, Geschlchte des Ziveitenweltriegs, voi. II, Die Krlegsmlettel, Wilrzburg, 1960 ; Regulament provizoriu asupra carelor de luptă ușoare, voi. I, București, 1931 ; locotenent Cocheci Ion, Cunoștinfe generale despre armament și munitiuni, Tlrgu Jiu, 1935; căpitan Teodorescu S. Ion, Mortierul 90 mm, Skoda, md. 1917, Sibiu, 1936; Instrucțiuni provizorii asupra descrierii și întrebuințării aruncătorului Brandt 60 mm, București, 1939; Tunul anticar sistem Bofors, model 1936, calibrul 37 mm, București, 1939; Instrucțiuni asupra tunului anticar sistem Bofors, md. 1936, calibrul 37 mm, București, 1940 ; Regulament asupra instrucției la tunul de cimp francez de 75 mm, md. 1397, București, 1940; Regulament asupra instrucției la tunul de cimp md. 1902/ 1936 tubat amovibil F.F. KF — R.F. București, 1940; Regulament asupra instrucției la tunul de cimp Krupp de 75 mm, md. 1904—1908, București, 1940; Regulamentul asupra instrucției la tunul de munte de 76,2 mm, md. 1910 București, 1940 ; Regulamentul asupra instrucției la tunul de munte Skoda de 75 mm, md. 1915, București, 1940; Instrucțiuni provizorii asupra descrierii, funcționării, demontării, montării și instrucției cu tunul anticar calibru 47 mm „Breda”, București, 1940 ; Cursul de puști mitraliere „Z.B.”, Sibiu, f.a.; Instrucțiune provizorie asupra descrierii, funcționării și întreținerii mitralierei Z.B., md. 1937, București, 1943 ; Regulament provizoriu asupra descrierii, funcționărei și manevrei tunului Oerllkon de 20 mm, model 1945, București, 1945 ; Arhiva M.A.N. fond 333, dosar 653, 710, 713, 716 ; fond 948, dosar 116, 162, 178, 1343, 1344, 1345, 1346, 13, 48, 1351, 1373, 1377 ; fond 342, dosar 37, 38, 40; Arhiva M.A.N., M.St.M, sec[ia II, legături externe, fond 948, dosar 357 ; Arhiva M.A.N. M.St.M., secția IV, fond 208; Arhiva M.A.N fond MI APR— Secretariatul general, dosar 147; Arhiva M.A.N., fond Secretariatul Consiliului superior al apărării țării, dosar 10/1939. www.dacoromanica.ro H tehnica de lupta a ARMATEI ROMANE 1541 — aparatul central de tragere pentru bateriile antiaeriene de calibru 75 mm, „Vickers” — Reșița. — șenizarea țevilor de la tunurile de cîmp; — diverse aparate de ochire (cadrane, lunete etc.); — avionul de recunoaștere și bombardament I.A.R.-37; — avionul de recunoaștere și bombardament I.A.B.-39; — avionul de vînătoare I.A.R.-80 și de vînătoare și bombardament I.A.R.-81. 2. Armamentul și materialele executate prin reproducerea unor modele pentru care nu a existat licență — aruncătorul românesc de infanterie, cal. 120 mm, și muniția respectivă. 3. Armamentul și materialele executate folosindu-se licențe și concurs tehnic străin — aruncătoare „Brandt”, cal. 81 mm, model francez; — tunul antitanc „Schneider”, cal. 47 mm, model francez; — tunul antiaerian automat „Rheinmmetall”, cal. 37 mm, model german; — tunul antiaerian „Vickers”, cal. 75 mm,model englez; — țevi pentru tunul antiaerian de cal. 88 mm, model german; — țevi pentru obuzierele „Skoda”, de cal. 100 și 150 mm, model cehoslovac; — mitraliere și puști-mitraliere Z.B., model cehoslovac; — chesoane și autotrenuri tractate hipomobil; — muniție — lovituri complete pentru gurile de foc de artilerie .și pentru armamentul Z.B. de infanterie; — muniție-lovituri complete pentru obuzierele de cal. 100 și 150 mm „Skoda”, pentru tunurile lungi de cal. 105 mm; „Schneider” și pentru tunurile de cal. 75 mm tubate amovibil; — aparatură de teleinducție și telecomandă pentru tunurile an- tiaeriene ; — aparate de comandă pentru bateriile de artilerie (telemetre și altimetre, lunete etc.); — avionul de legătură Fleet F-10 ; — avionul de legătură și comandament Fiesler Storch ; — avionul de bombardament și recunoaștere J.R.S.-79 B Savoia Marchetti; — avionul de vînătoare Messerschmitt Me-109 G. A doua observație care se impune, decurgînd tocmai din dezvol- tarea pe care o va lua industria românească de armament, este că în pofida pierderilor, către anul 1944, cantitatea și calitatea materialului de război cunosc o curbă ascendentă la majoritatea reperelor și îndeosebi a armelor automate, categorii de tehnicitate și eficacitate sporită. într-o sinteză a secției a IV-a a Marelui stat major, de la sfirșitul anului 1943, se arată că la acea dată, armata română se găsea, din punct de vedere al dotării, într-o „situație mai bună”, ca la mijlocul anului 194116. Astfel, în privința armamentului de artilerie și infanterie, cu excepția obuzierelor de cîmp, 16 Arhiva M.A.N., fond M.S.T.M., secția IV-a, dosar 211, f. 34 — 35. www.dacoromanica.ro 1542 CONSTANTIN CAZANIȘTEANU 12 tunurilor lungi, a mitralierelor și a puștilor mitraliere, care înregistrau o scădere, toate celelalte categorii de piese se înscriau cu sporuri substan- țiale. Existau chiar unele creșteri spectaculoase: cu 470% la aruncătoa- rele de flăcări și cu 140% la aruncătoarele „Brandt”17. în plus, intră în dotare armament modern, care pînă atunci nu exista, cum ar fi: pis- toalele mitralieră, aruncătoarele grele, armamentul anticar greu, tunurile de asalt. Aceeași situație o oferă și parcul de autovehicule, care sporește cu 70% la autocamioane, 68% la turisme, 99% la autospeciale și 68% la tractoare, deși cunoaște unele scăderi la motociclete, șenilete și care de luptă18. Situații similare se constată și în domeniul mijloacelor de trans- misiuni și tracțiune. Concluzia acestui raport era că spre sfîrșitul anului 1943 armata română era „dotată la unele categorii de materiale mai bine, iar la cele- lalte sensibil egal față de situația” 19 de la jumătatea anului 1941. în fine, cea de-a treia constatare, totodată și cea mai semnificativă este că la intrarea în războiul antihitlerist, în urma insurecției naționale, antifasciste și antiimperialiste victorioase din august 1944, armata română dispunea de o dotare sensibil superioară, pe aproape toate pla- nurile, față de anii anteriori. Industria românească avea de acum capa- citatea și experiența necesară, încît putea să asigure armatei materiale și mijloace de luptă în cantități mereu crescînde, reclamate de nevoile frontului antihitlerist. Unele cifre comparative, la cîteva categorii de armament și alte mijloace de luptă, sînt edificatoare. I. Armamentul de infanterie — Arme individuale — Puști mitraliere — Mitraliere — Mitraliere AA 20—25 mm — Pistoale mitraliere — Aruncătoare „Brandt" Jumătatea anului 1941 642 000 27127 (din care 5 500 vechi) 8 200 (din care 3 679 vechi) 196 2 416 6 septembrie 1944 1 031 245 (din care 425 134 vechi) 26 920 (din care 5 434 vechi) 10 130 (din care 2 279 vechi) 864 42 614 7 56620 Deci o dublare a numărului de arme individuale, o creștere cu 25% a numărului de mitraliere, cu peste 400% a mitralierelor AA și cu peste 300% a aruncătoarelor „Brandt”. Trupele dispuneau în septembrie 1944 de peste 42 mii de pistoale mitralieră, față de nici o piesă la jumătatea anului 1941. O singură scădere, și aceea minimă, de cîteva sute de piese, se înregistrează numai la puști mitraliere. II. Armamentul de artilerie — Tun a.c. de 37—47 mm șl Jumătatea anului 1941 6 septembrie 1944 însoțire 1 332 2 129 — Tun a.c. de 75 mm — 548 — Tunuri cîmp și de munte 1 521 1 322 — Obuziere de cimp și munte 852 971 — Tunuri lungi 288 275 — Obuziere grele 191 395 — Aruncătoare de flăcări 100 1 591=1 17 Ibidem. 18 Ibidem. 19 Ibidem. 20 Ibidem, f. 7 — 9. 21 Ibidem, f. 22 — 24. www.dacoromanica.ro 13 TEHNICA DE LUPTA A ARMATEI ROMANE 1543 O sporire deci cu aproape 60% a tunurilor a.c. de 37—47 mm, de 15% a obuzierelor de cîmp și de munte, de peste 200% la obuzierele grele și de aproape 1 600% la aruncătoarele de flăcări. De asemenea, de la nici un tun a.c. de 75 mm la jumătatea anului 1941, la 548 în septembrie 1944, și totul din producție proprie. Ușoare scăderi doar la două categorii de materiale : circa 5% la tunuri lungi și 15% la tunuri de cîmp și munte. XII. Materialul de transmisiuni și geniu : Jumătatea anului 1941 6 septembrie 1944 — Aparate transmisiuni cu fir 22 258 24 551 — Posturi radio 1 204 1 371 — Poduri grele rluri și fluvii 2 460 4 080 — Punți asalt—nr. de echipaj 58 84 — Poduri improvizate — nr. de echipaj 30 5523 Sînt evidente creșterile de procente la toate categoriile de mate- riale. Peste 10% la aparate de transmisiuni cu fir, aproape 15% la pos- turi radio, peste 60% la poduri grele rîuri și fluvii, peste 40% la punți asalt și peste 80% la poduri improvizate. IV. Autovehiculele : Jumătatea anului 1941 1 septembrie 1944 — Autocamioane 4 441 9 665 — Turisme 976 3 732 — Motociclete 1 550 3 711 — Autospeciale 469 1 419 — Remorci 704 1 309 — Tractoare pentru tunul a.c. — 1 139 — Șenilete 126 40 - T.A.C.A.M. — 55 — Care de luptă în stare de funcționare 312 110 — Autoblindate 12 110 — Tunuri de asalt — 98” Cu excepția șeniletelor, unde se înregistrează o scădere de 300%, în rest creșteri simțitoare. La autocamioane cu 120%, la turisme cu aproape 400%, la motociclete cu aproximativ 140%, la autospeciale cu peste 300%, la remorci cu aproape 100%. Tractoarele pentru tunul a.c., inexis- tente la jumătatea anului 1941, ating cifra de aproape 1 200. V. Echipamentul, trăsurile, Jumătatea anului 1941 6 septembrie 1944 harnașamenlul: — trăsuri standard 6137 43 378 — trăsuri diferite 8 400 17 558 — Șei călăreț 81 000 51 495 — Samare 51 495 49 530 — Atelaje 4 —8 cai 12 000 8 563 — Atelaje 1 — 3 cai 16 200 86 24821 22 Ibidem, f. 1 - 3. 23 Ibidem, f. 4 — 6. 21 Ibidem, f. 10 - 12. www.dacoromanica.ro 1544 CONSTANTIN CAzANIȘTEANU 14 Creșteri substanțiale la categoriile importante de materiale. La trăsuri standard cu peste 700%, la trăsuri diferite cu aproximativ 110% și la atelaje (1—3 cai), cu peste 530%. în rest scăderi în genere nesemni- ficative, determinate de diminuarea rolului cavaleriei și a tracțiunii hipo și a înlocuirii cu mijloace mecanizate 25 26. Evaluarea cantitativă a tehnicii de luptă a armatei române în faza imediat premergătoare participării ei la războiul antihitlerist relevă un spor continuu sub aspect cantitativ și calitativ. Sursele acestei dezvoltări au fost următoarele : a) Producția industriei naționale; b) importul; c) capturile reali- zate prin zdrobirea unităților Wehrmachtului de pe teritoriul național în timpul insurecției din august 1941. în ciuda nivelului relativ scăzut al industriei de armament naționale, producția de război a Eomâniei a izbutit să înregistreze performanțe remarcabile, atît în ceea ce privește cantitatea cît și calitatea tehnicii de luptă. Armamentul de infanterie, de artilerie antitanc și de artilerie de cîmp s-a dovedit eficace prin parametrii ridicați ai datelor tehnico-tac- tice. După victoria insurecției, în condițiile lansării de către P.C.E. a lozincii „Totul pentru front, totul pentru victorie”, producția acestor tipuri de arme s-a înscris pe o curbă ascendentă și a cunoscut ameliorări dictate de experiența de luptă. Producției naționale i s-au adăugat importul de armament și îndeo- sebi capturile dobîndite în lupta cu unitățile hitleriste. După cum se știe, producția de război germană a atins cota maximă în iulie 1944. Armamen- tul cu care era înzestrat Wehrmachtul și din care o parte se găsea pe teritoriul românesc se distingea prin calitatea sa superioară. Intrarea lui în dotarea armatei noastre, mai ales în urma victoriei insurecției a contribuit la creșterea potențialului de luptă al forțelor noastre armate. Așadar, în momentul intrării Eomâniei în războiul antihitlerist, armata română dispunea de o tehnică de luptă satisfăcătoare, care în unele domenii se situa la nivelul bunelor realizări ale timpului. Afirma- țiile din unele lucrări, potrivit cărora armata noastră ar fi fost slab înarmată din punct de vedere cantitativ, iar tehnica ei de luptă ar fi fost învechită 20 nu pot fi considerate, în lumina datelor de mai 25 într-o notă însoțitoare, Marele stat major explica astfel scăderile la unele categorii de tehnică : „la turisme : diferența s-a predat proprietarilor; la autospeciale : diferența s a scos la rezervă; la remorci : s-au scos din serviciu remorcile Leonida; la carele de luptă : s-a contat numai pe cele in funcțiune .. .”, ibidem, f. 33. 26 Trupele române „erau slab înarmate, dispuneau de o cantitate neînsemnată de artile- rie și aproape nu aveau deloc tancuri” I (HcTOpna BTOpoft MllpoBoii boîIhbi 1939 — 1945. tom JteBHTbiii, BoeHHoe MBgaTenbCTBO MimncTepCTBa oCopoHN CCCP, MocKBa, 1978, p. 115): „Forța de luptă îndeobște scăzută a trupelor române[...] se datora armamentului insuficient și îmbătrînit, absenței tancurilor și mai cu seamă armamentului antitanc” (Petec Gosztony, Hillersfremde Heere. Das Schicksal der nichtsteuchten Armcen im Oslfeldzug, Diisseldorf, Wien, 1976, p. 251). www.dacoromanica.ro 15 TEHNICA DE LUPTA A ARMATEI ROMANE 1545 sus, decît ca eronate. Tehnica de luptă a armatei române a constituit dim- potrivă unul din factorii importanți ai succeselor realizate de unitățile noastre pe fronturile din Eomânia, Ungaria, Cehoslovacia și Austria. Mînuite de militari, călăuziți de patriotism și însuflețiți de chemările mobilizatoare ale partidului, aceste arme au devenit, prin lupta și jertfa ostașilor noștri, armele victoriei. Pentru că, așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu : „Este un adevăr incontestabil că oricît de perfecțio- nată ar fi tehnica, cel care hotărăște în ultimă instanță victoria este omul, luptătorul conștient, pătruns de justețea cauzei pe care o slujește, bine pregătit, stăpîn pe tehnica modernă, hotărît să facă totul pentru a obține victoria în luptă” 27; acest principiu a fost pe de-a-ntregul confirmat de contribuția armatei române la războiul antihitlerist. 27 Nicolae Ceaușescu, Bomânia pe drumul desăvirșirii construc/iei socialiste, voi, III Edit politică, București, 1969, p. 364. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro MUNCITORIMEA DIN VA UE A PRAHOVEI ÎMPOTRIVA DICTATURII ANTONESCIENE DE ION ȘT. BAICU Hfișcarea de rezistență antifascistă, antihitleristă, începută în toamna anului 1910, odată cu instaurarea dictaturii legionaro-antonesciene și cu intrarea trupelor germane în Eomânia, a continuat și s-a dezvoltat, pe un plan superior, după împingerea țării noastre în războiul antisovietic și punerea ei în stare de război cu Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, precum și în urma marilor înfrîngeri suferite pe toate fronturile de armatele naziste și de aliatele ei. Partidul Comunist Român, exponent fidel și consecvent al intere- selor naționale ale poporului, din care el însuși se născuse, își trăgea seva și vigoarea, s-a ridicat, de la început, împotriva regimului politic instau- rat în prima jumătate a lunii septembrie 1940, a dictaturii antonesciene, a agresiunii antisovietice și a războiului hitlerist; partidul comunist a inițiat și organizat mișcarea de rezistență antifascistă, împotriva domi- nației hitleriste și a dictaturii militare, devenind, în scurt timp, conducă- torul și însuflețitorul luptei clasei muncitoare, al forțelor patriotice și progresiste, al maselor largi populare pentru răsturnarea regimului anto- nescian, pentru ieșirea din războiul antisovietic și alăturarea țării — cu întregul său potențial material și uman — coaliției antihitleriste; în această largă mișcare de rezistență național-generală s-au integrat, cu o abnegație revoluționară îndeobște recunoscută, acțiunile, sub diferite forme și mijloace, ale muncitorimii prahovene, în frunte cu comuniștii. ★ în Valea Prahovei, ca și în întreaga țară, bogățiile solului și subso- lului, îndeosebi petrolul, au fost supuse unei exploatări sistematice de către imperialiștii germani. Imediat după „apariția” trupelor hitleriste în România, unul din principalele lor obiective a constat în ocuparea regiunii petroliere și organizarea „apărării” ei; aici au fost masate puternice forțe militare naziste, s-au instalat îndată baterii antiaeriene, iar spionii ger- mani operau nestingheriți în localitățile și centrele muncitorești prahovene. în același timp, trusturile germane au acaparat unele din cele mai mari întreprinderi petroliere, care dispuneau de „terenuri întinse și bogate, rafinării, mijloace de transport și de înmagazinare ... ’n; monopoliștii hitleriști, stăpîni pe țițeiul românesc, au pășit, în scurt timp, la jefuirea 1 Gh. Ravaș, „Din. istoria petrolului românesc", E.S.P.L.P., București, 1955, p. 271, „REVISTA. DE ISTORIE”, Tom 32, nr. 8, p. 1547-1563, 1979 www.dacoromanica.ro 1548 ION ȘT. BAICU sălbatică a zăcămintelor petroliere, urmărind asigurarea de profituri maxime și a unor mari cantități de combustibil lichid pentru mașina pro- prie de război; așa cum reiese din statisticile oficiale, în anul 1943, de pildă, Germania a ajuns să acapareze singură aproape 80% din totalul exportului de produse petroliere ale României2. Orașul Ploiești și alte localități prahovene au avut mult de suferit și de pe urma bombardamentelor efectuate de aviația anglo-âmericană în anii 1943—1944; pînă la data de 18 august 1944, zona petrolieră și în special reședința județului Prahova au suferit 38 de bombardamente de zi și 12 de noapte; documentele de arhivă menționează că din 16 488 imobile existente în Ploiești la începutul lunii aprilie 1944, în urma bom- bardamentelor au fost distruse sau avariate 5 429, iar 6 112 părăsite de locatarii intrați în panică; rapoartele organelor administrative subliniau că a fost lovită mai ales populația săracă, a cărei stare de spirit era apre- ciată de autorități de-a dreptul alarmantă 3 4. în anii dictaturii antonesciene și ai războiului hitlerist, situația materială, condițiile de viață și de muncă ale muncitorimii prahovene, ale celorlalte categorii de oameni ai muncii din această parte a țării s-au înrăutățit în mod considerabil; ziua de lucru a fost prelungită, repausul duminical și concediile de odihnă — suspendate, iar munca intensificată la maximum; toate acestea erau însoțite de agravarea condițiilor sani- tare de lucru din întreprinderi, de sporirea numărului de accidente de muncă; dictatura antonesciană a militarizat o serie de întreprinderi industriale, ceea ce a adus după sine introducerea metodelor brutale — bătăi, carcera, prigoana ș.a. — , utilizate în tot momentul pentru a reprima nemulțumirile și rezistența muncitorilor; un document al P.C.R. din ianuarie 1942 constata: ,,Cu baionetele și mitralierele în spate, amenin- țați cu carcera și curtea marțială, muncitorii, lihniți de foame, lucrează 12—16 ore pe zi în baza legii „muncii” în timp de război*. Una din trăsăturile acestei perioade a constat în creșterea accele- rată a decalajului dintre nivelul salariilor muncitorilor și prețul produselor de consum individual5. Astfel, după calculele făcute de „Asociația indus- triilor de petrol din România”, salariul mediu lunar al muncitorilor din principalele societăți din Valea Prahovei — „Astra Română”, „Steaua Română”, „Româno-Americana”, „Unirea”, „Creditul Minier”, „Dis- tribuția”, „Columbia”, „Prahova”, „Redevența”, „Petrolul Românesc” 6 — era de 4 402 lei în 1940, de 5 782 lei în 1941, de 7 086 lei în 1942; concomitent, cheltuielile minime alimentare, necesare unei familii de petro- liști cu doi copii, erau de 4 864 lei în 1940, de 7 182 lei în 1941 și de S 180 2 ,,Monitorul petrolului român”, XI — XII, 1944, p. 54. 3 Arh. st., filiala județ Prahova, fond Prefectura jud. Prahova, dosar 8/1911, f. 23, dos. 65/1944, dosar 80/1944, f. 18, dosar 75/1944, f. 129. 4 „Documente din istoria P.C.R.,” E.P.L.P., ed. a Il-a, 1953, p. 355. 6 N. N. Constantinescu (sub red.), Situajia clasei muncitoare din România. 1914—1944, Edit. politică, București, 1966, p. 429. 6 în cadrul acestor societăți lucrau 19.506 muncitori în anul 1910, 21.138 in 1941 și 23.561 în 1942 (Ibidem, p. 435). www.dacoromanica.ro 3 MUNCITORIMEA DIN VADEA PRAHOVEI 1549 lei în 1942; așadar, salariile medii ale muncitorilor petroliști nu acope- reau integral nici măcar cheltuielile minime pentru asigurarea consumu- lui alimentar 7 8. ★ în aceste condiții, în Valea Prahovei — principala zonă petrolieră și una din puternicele centre muncitorești, revoluționare din țaiă —, miș- carea de rezistență antifascistă, în frunte cu comuniștii, s-a declanșat încă de la începutul regipaului antonescian și a cunoscut amploare în spe- cial după împingerea României în războiul antisovietic; fără să prezinte o imagine exhaustivă, documentele de arhivă, din care unele inedite, pun în lumină știri și date noi despre nemulțumirile, în creștere, ale mase- lor muncitoare, despre conflictele de muncă, grevele și demonstrațiile de protest, difuzarea de materiale de propagandă — broșuri, manifeste, flu- turași ș.a. — , dar mai ales despre acțiunile frecvente de sabotare a pro- ducției de armament și petroliere, a mașinii de război hitleriste ; se desprind, prin urmare, aspecte semnificative cu privire la starea de spirit antifas- cistă a oamenilor muncii prahoveni, despre activitatea susținută a comu- niștilor în fruntea mișcării de rezistență din Valea Prahovei. Numeroase acțiuni muncitorești — expresie concretă a împotri- virii față de regimul dictaturii militare, față de ocupanți și de războiul hiterist — au avut loc de-a lungul anilor 1941—1942. Astfel, două docu- mente — datate din 26 iulie și 28 august 1941 — scot la iveală nemulțu- mirile, frămîntările și agitațiile muncitorilor de la rafinăria „Creditul Minier” Brazi de lîngă Ploiești. Scumpirea excesivă a traiului, „grava problemă a dezechilibrului între salariu și prețuri”, precum și specula deșănțată cu alimentele de primă necesitate constituiau motivele numul- țumirilor „în masele muncitorești”, ce puteau fi, de fapt, „germeni de turburări serioase”. Semnatarii primului document — patronii rafină- riei amintite — solicitau superiorilor lor sprijin și o intervenție urgentă, insistînd asupra preîntîmpinării unor astfel de fenomene, care „dacă azi, în stare de război, nu se manifestă zgomotos, la încetarea ostilităților ar putea să ia un caracter grav, cu consecințe ce trebuie dinainte îndepăr- tate” ’. în al doilea document ,,,nemulțumirea crescîndă a personalului în subordine, datorită excesivei scumpiri a traiului și faptului că sînt con- strînși la un regim de subalimentare”; lipsa de hrană avea consecințe grave, concretizate în „o debilitate pronunțată” și în „dese cazuri de anemii cu predispoziții la tuberculoză pulmonară” ; deoarece se apropia toamna și posibilitățile de aprovizionare deveneau din ce în ce mai greoaie, stăpînii rafinăriei reveneau asupra cererilor anterioare, adică să se inițieze „o ac- țiune energică”, prin care „să se remedieze, în parte măcar, nemulțumirile celor pe care, nu-i pot ține în liniște și disciplină cu vorbe bune sau amenin- țări 9, deruta acestor reprezentanți ai claselor exploatatoare era evidentă 7 Ibidem, p. 435 — 430. 8 Arh. st., filiala județ. Prahova, fond „Socieratca Creditul Minier Brazi”, dos. 3/1941, f. 05 — 06. 9 Ibidem, f. 82. www.dacoromanica.ro 1550 ION ȘT. BAICU 4 și se va transforma în panică pe măsura creșterii nemulțumirilor munci- torești în perioada imediat următoare. în această parte a țării, mai cu seamă în Ploiești și în alte centre muncitorești prahovene, au izbucnit, numai în anul 1941, nouă acțiuni greviste, la care au participat peste 11.000 de salariți, provocînd pierderea a mai mult de 80.000 de zile de lucru 10 11. în anul următor, 1942, mișcarea de rezistență a cunoscut noi forme de manifestare în zona petrolieră, ea împletindu-se cu reacția maselor muncitoare împotriva exploatării, a scumpirii traiului și lipsurilor de tot felul; astfel, după ce, încă în luna septembrie 1941, izbutiseră să obțină un nou contract colectiv de muncă u, muncitorii de la rafinăria „Vega” din Ploiești au înaintat direcțiunii un memoriu, în ziua de 21 februarie 1942, în care arătau că, „față de scumpetea excesivă”, ce cu greu o supor- tau, se impunea o ameliorare urgentă a salarizării și rezolvarea altor pro- bleme stringente; ei solicitau, de exemplu, între altele, „înființarea unui serviciu de aprovizionare efectivă a tuturor salariților rafinăriei”, „să se pună la dispoziția lucrătorilor de la schimburi un local salubru, unde să se adăpostească și la cazuri de forță majoră”, „obligativitatea și respectarea contractului colectiv de muncă” și altele12, Puternice nemulțumiri și agitații muncitorești au avut loc, în primă- vara anului 1942, la uzina de armament „Concordia” din Ploiești. Știrile despre atmosfera de aici, despre abuzurile comandanților militari și me- todele brutale utilizate pentru a ține sub ascultare pe muncitori ni le oferă chiar un raport al chestorului poliției și șefului siguranței din localitate; așa cum reiese din acest document, un număr de 300—400 lucrători de la această uzină au înaintat un amplu memoriu mareșalului Ion Antonescu, în care arătau că „leafa este mică și au rămas dezbrăcați și fără mîncare”, că „sînt în continuu terorizați de dl. colonel Curculescu”, că „au fost și sînt în continuu amenințați pe nedrept de către ingineri”, că „sînt specu- lați cu alimentele ce li se distribuie prin cooperativa societății”, că „au fost speculați cu hainele albastre pentru lucru”, că „se fac favoruri în distribuirea alimentelor” și multe altele. în ziua de 1 Mai, însuși Mihai Antonescu, vicepreședințele Consiliului de Miniștri, s-a deplasat la uzina „Concordia”, unde, după ce „s-a între- ținut” cu muncitorii, a făcut promisiuni de „îmbunătățire” a soartei lor 13; în fapt, vizita ministrului antonescian n-a rezolvat nimic, de vreme ce, la 4 iunie — deci o lună mai tîrziu — , un document al autorităților poli- țienești informa, negru pe alb, că „în rîndurile muncitorilor de la fabrica de armament „Concordia” din Ploiești se manifestă agitații și nemulțumiri generale în urma hotărîrii conducerii fabricii de a nu le mai plăti orele suplimentare și, totodată, luîndu-li-se dreptul de a fi aprovizionați cu ali- mente prin fabrică”14; toate acestea nu constituiau decît preludiul unor puternice acțiuni revendicative, antihitleriste și antiantonesciene viitoare. 10 Vezi Prahova — tradiții de luptă și înfăptuiri socialiste, Ploiești, 1974, p. 56. 11 Arh. st., filiala județ Prahova, fond „Rafinăria Vega”, dos. 2/1941, f. 3 — 4. 12 Ibidem, fond „Societatea Concordia”, dosar 1/1942, f. 3 — 6. 13 Muzeul de istorie și arheologie al județului Prahova, fond I.C., dosar 3/1933 — 1944, f. 39. 14 Ibidem, f. 43. www.dacoromanica.ro 5 MUNCITORIMEA DIN VALEA PRAHOVEI 1551 Paralel eu acțiunile vizînd revendicări de ordin economic, încă din anii 1941—1942, la uzina de armament „Concordia” au fost organizate numeroase acte de sabotaj — armă importantă în cadrul mișcării de re- zistență ; mobilizați de comuniști, de elemente patriotice, muncitorii „gripau” mașinile și instalațiile, turnau nisip sau șpan în motoare, exe- cutau unele produse cu defecte — așa cum s-a procedat cu gabaritele pentru muniții — , sabotau turnarea focoaselor pentru obuze și pentru proiectilele de aruncătoare de mine; în acești ani, comuniștii și uteciștii de la „Concordia” — așa cum au fost Nicolae Pată, Ștefan Stroe, Constan- tin Nicolescu, Gheorghe Zamfir, precum și simpatizanți ca Pavel Arde- leanu, Carol Lorger ș.a. —au întîrziat intrarea în fabricație a unor noi repere, au sabotat construirea brandurilor și au rebutat peste 5 000 de obuze antitanc 15. Alte acțiuni de sabotaj au avut loc la societatea petrolieră „Dacia Română” și la rafinăria „Vega”. Așa cum se arată într-o notă informativă din 14 iulie 1942 a Legiunii de jandarmi Prahova, la prima întreprindere — unde muncitorii erau nemulțumiți „pe chestiunea salarizării și alimentelor” și „sătui de atîtea nedreptăți ce li se fac” 16 — activitatea productivă era sabotată de mai mult timp, nedepunîndu-se „nici un interes pentru mărirea producției de război, căci producția în loc să fie mărită merge în regres”, unele sonde fiind chiar înfundate și părăsite17 18; la cea de-a doua întreprindere, tot în această perioadă au fost distruse curelele de trans- misie de la motoare și s-au golit tuburile de oxigen, provocîndu-se mari greutăți procesului de producție care lucra materiale destinate războiului. Dealtfel, în acești ani, acțiunile de sabotaj, organizate și în alte unități industriale prahovene, s-au mai concretizat în scurtcircuitele pro- vocate în instalații, în introducerea unor corpuri tari în oficiile de alimen- tare cu ulei a mașinilor, în rebutarea unor piese lucrate la strunguri și în turnătorii și în alte numeroase asemenea procedee; acțiunile de sabotaj, organizate de comuniști și uteciști, luaseră o așa de mare amploare încît guvernul antonescian a fost nevoit să ia măsuri severe de supraveghere și de control, pe care, însă, agenții germani le-au considerat ca insuficiente „față de curentele periculoase” din întreprinderile prahovene; la ședința de analiză de la București din 4 iulie 1942, Chestura poliției din Ploiești era serios admonestată, întrucît nu informase real asupra activității co- muniștilor din zona petrolieră; aprecierile autorităților locale — arăta Direcția generală a poliției — erau, de fapt, „în contradicție flagrantă cu realitatea” w. în lupta pentru subminarea mașinii de război hitleriste și a dicta- turii militare, pentru satisfacerea revendicărilor economice, în condițiile scumpirii excesive a traiului, muncitorii prahoveni au recurs la proteste, 16 Vezi g-1 maior I. lonescu, Aspecte ale luptei conspirative a organizației județene a U.T.C. Prahova tn anii 1939—1944, tn ; Tineretul prahovean tn lupta revoluționară, (coord. Gh. Marinică), Ploiești, 1972, p. 118. 18 Ei erau chiar pe punctul de a Întocmi un memoriu, pe care intenționau să-1 Înainteze Consiliului de Miniștri și ziarului „Universul” (Muzeul de istorie și arheologie al județului Pra- hova, fond I.C., dosar 3/1933 — 1944, f. 56). 17 Ibidem. 18 Arh. st., filiala județ Prahova, fond Chestura poliției Ploiești, dosar 669/1942, f. 10 - 11. www.dacoromanica.ro 1552 ION ȘT. BAICU 6 demonstrații și puternica armă a grevei. în luna mai 1942, pe adresa direc- torului rafinăriei „Creditul Minier” de la Brazi a fost înaintată o „carte poștală”, de fapt un protest în scris, în care se arăta, între altele, că „în- tregul personal al rafinăriei este complet revoltat de nedreptatea comisă de conducerea societății prin faptul că nu vreți să dați adevăratele drepturi ale personalului, lăsîndu-i (pe muncitori — n.n.) să moară, tuberculoși, de foame și complet lipsiți de cele necesare traiului omenesc ; am așteptat, cu resemnare , că veți lua măsuri din proprie inițiativă, dar ne-am înșelat, căci dumneata ești sătul, iar noi sîntem goi și flămînzi; în caz de nesatis- facere (a revendicărilor privind sporirea salariilor — n.n.), într-o zi vă veți pomeni cu instalațiile zburate în aer” 19; nici în fața acestor amenin- țări, patronii și autoritățile n-au luat măsuri de ameliorare a condițiilor de trai ale muncitorilor și, de aceea, agitațiile și protestele acestora au continuat în anii următori. Concomitent, aproape 70 de muncitori de la uzinele „Banlok” din Florești au adresat memorii individuale Inspectoratului Muncii din Ploiești, în care cereau îmbunătățirea situației materiale și măsuri pentru înlă- turarea coșmarului nesiguranței zilei de mîine; în această regiune — releva, în memoriul său, unul din muncitori — „viața este foarte scumpă, sînt nevoit a duce lipsă de cea mai mare parte din cumpărăturile de care am nevoie, nemaiavînd nici un mijloc de întreținere familială decît munca pe care o exercit”; un alt muncitor conchidea memoriul său astfel: „Mă cutremur în fața cerințelor de hrană zilnică 20” ; în același spirit erau întocmite toate celelalte memorii mai sus amintite. Dealtfel, autoritățile centrale și locale au constatat, de-a lungu anului 1942, frecvente și tot mai aprinse frămîntări și agitații în rîndurile muncitorilor ceferiști și petroliști; documentele informează despre nemul- țumirile mecanicilor și fochiștilor de la depoul C.F.E. Ploiești și ale per- sonalului din stațiile Cîmpina și Cîmpinița, despre revendicările munci- torilor petroliști de la secția societății „Eomâno-Americana” din Filipești de Tîrg, de la secția rafinăriei „Eedevența” din Mărgineni, atelierele so- cietății „Astra Eomână” Poiana—Cîmpina și schela de extracție Scoruș- Ceptura; se adăugau protestele, destul de vehemente, ale muncitorilor de la societatea „Unirea”, uzina metalurgică „David Zipțer” și fabrica „Fero-Email” din Ploiești și altele 21. în luna septembrie 1942 a izbucnit un puternic conflict de muncă la întreprinderea „Dacia Eomână” din Ploiești,; muncitorii revendicînd sporirea salariilor în raport cu scumpetea, aprovizionarea cu articole de primă necesitate și prelungirea contractului colectiv de muncă; în noiem- brie, același an, a avut loc greva muncitorilor de la uzina de armament. „Concordia”, reprimată cu brutalitate de autoritățile antonesciene, iar 14 din participanți au fost arestați și depuși la penitenciarul de pe strada Eudului din Ploiești22; alături de comuniști, în organizarea și desfășu- 19 Ibidem, f. 41 20 Arhiva județeană P.C.R. Prahova, dosar 139/1042 — 1944, f. 7 — 8. 21 Muzeul dc istorie și arheologic al județului Prahova, fond I. C., dosar 3/1933 — 1914, f. 42, 44 - 47, 49 - 51. 22 Vezi I. lonescu, op. cil., p. 118 www.dacoromanica.ro 7 muncitorimea, din valea prahovei 1553 rarea acestor acțiuni greviste s-au aflat uteciștii, care, organizați în celule, primeau deseori sarcini precise și de mare răspundere; în această perioadă a războiului ei ai participat și la marile acțiuni revendicative de la rafi- năria „Orion” și atelierele centrale ale rafinăriei „Unirea” 23; inițiate și organizate de partidul comunist. Muncitorimea prahoveană, condusă de comuniști, s-a dovedit și de-a lungul anului 1943, partea cea mai activă, mai fermă și mai organizată a mișcării de rezistență; ea a continuat, în condițiile adîncirii crizei regi- mului dictaturii militare, să polarizeze în jurul ei toate celelalte elemente și forțe antiantonesciene și antihitleriste, țărănimea, intelectualii pro- gresiști, alte categorii sociale cu vederi democratice și hotărîte să desfă- șoare susținute acțiuni patriotice pentru drepturi și libertăți politice și economice și îmbunătățirea situației lor materiale. Începînd din primăvara acestui an, conducerea P.C.R. a luat noi măsuri pentru intensificarea activității organizațiilor comuniste și uteciste din zona petrolieră, ceea ce și autoritățile au sesizat; astfel, o notă a siguranței locale din 15 martie 1943 arăta că „se intenționează să se dea o mare extensiune organizării (comuniste — n.n.) pe Valea Prahovei”, în care scop a fost însărcinat Constantin Mănescu; el, împreună cu alte cadre de conducere, avea misiunea de „a merge prin centrele industriale spre a lua contact cu vechile elemente, stăruind a se uni cu social-democrații, care nu sînt suficient supravegheați în activitatea lor ce o desfășoară printre muncitori24. Un raport din acest timp al organelor locale de ordine acordă „ches- tiunii muncitorești” prahovene un spațiu special și o califică ca o „pro- blemă deosebită” nu numai pe considerentul că pe raza municipiului Ploiești se aflau „peste 40 000 muncitori și salariați”, ci și pentru că, în majoritatea lor, erau „angajații întreprinderilor petrolifere și metalurgice, pe a căror producție se sprijină, într-o foarte largă măsură”, atît „interese de ordin economic”, cît și „trebuințe de ordin militar” ; în cursul anului ce expirase — notează documentul în continuare — „s-au evidențiat ne- numărate cazuri de nemulțumiri în rîndul salariților manuali” pe motive ca : insuficiența salarizării, ore suplimentare de muncă, regimul intensiv al muncii, lipsa articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte, condițiile proaste de igienă, animozități față de patroni ș.a.; în aceste condiții, „mișcarea comunistă — conchide raportul — duce o luptă surdă, continuă și abilă la cooptarea muncitorimii din toate ramurile de producție”, iar, pe altă parte, „se constată o permanentă atmosferă de atașament al mun- citorimii față de comunism” 25. Noi acțiuni muncitorești au fost prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Mai 1943 2G, în pofida măsurilor speciale de interdicție luate de poliție și 23 Vezi File din istoria U.T.C., București Edit. politică, 1971, p. 196. 24 Arh. st., filiala județ Prahova, fond 56, dosar 62/1943, f. 233. 26 Ibidern, fond 119, dosar 734/1943, f. 75 - 76. 23 Vezi și O, Matichescu, El. Georgescu, 1 Mai in România 1S90—1970, București, 1970, p. 333, 338; vezi de asemenea, I. Șt. Balcu, 1 Mai muncitoresc tn Prahova, în : „Flamura Prahovei”, supliment social, politic și cultural, aprilie 198, p.5 11 - c. 1446 www.dacoromanica.ro 1554 ION ȘT. BAICU 8 siguranță 27. Organizația din Ploiești a P.C.R. a difuzat un bogat material de propagandă, purtînd semnătura „Frontul Patriotic”; așa cum se arată în rapoartele organelor represive, pe raza municipiului Ploiești s-au găsit „manifeste șapilografiate” și „Buletinul tineretului”, care fuseseră răspîndite de echipe speciale de muncitori comuniști și uteciști în curțile și pe străzile din jurul rafinăriilor „Astra Română” și „Standard” și în apropierea fabricii de armament „Concordia” 28. în manifestul semnat de „Uniunea Patriotică” și adresat „cetățenilor prahoveni” se arăta : „1 Mai, ziua muncii și a primăverii, ne găsește anul acesta sub jugul greu al cotro- pirii nemțești. în bogata noastră patrie, nemții s-au instalat ca la ei acasă, ne-au transformat-o în colonie hitleristă. Ne ucid feciorii cu sutele de mii în războiul lor de cotropire, ne fură pîinea copiilor noștri, ne lasă goi și flămînzi, transformîndu-ne în sclavi; cei mai hotărîți fii ai patriei zac în tabere de concentrare” ; documentul îndemna la luptă, fără deosebire de clasă socială sau partid, ca „toți să ne ridicăm în această zi .. . pentru dezrobirea patriei, să se realizeze rezistența totală contra eforturilor de război, să fie cerută ieșirea țării din acest război și încheiată pacea cu „Rusia, Anglia și America” ; pe toate căile posibile și prin toate mijloacele — conchidea manifestul — „sabotați industria ce lucrează pentru nemți” și „afară cu nemții din România, jos războiul, moarte trădătorilor, vrem pace, pîine, libertate !” 29. în acest an s-au desfășurat și puternice acțiuni greviste și conflicte de muncă. în luna martie a izbucnit greva muncitorilor de la „Uzinele Române” din Ploiești, în urma căreia Curtea Marțială din localitate a condamnat pe unii din participanți la 15 ani de temniță grea, iar pe alții la închisoare corecțională 30; dealtfel, fiind informat asupra acestei greve, Ion Antonescu a ordonat ca un număr de 40—50 de muncitori de aici „să fie puși în lanțuri și pedepsiți fără întîrziere”. în vara acestui an — la 4 august — , un întreg schimb de muncitori de la atelierele centrale ale societății „Astra Română” din Poiana Cîmpina a protestat în fața direc- țiunii, solicitînd rezolvarea problemei salarizării; acțiunea a fost repetată și de schimbul de după-amiază; tot în acest timp, ca urmare a activității uteciștilor, sub conducerea celulelor P.C.R., conflictul cu caracter economic izbucnit la atelierele centrale „Unirea” și la uzina de armament „Concor- dia” din Ploiești 31 s-a transformat într-o manifestare antihitleristă, anti- războinică și împotriva instrucției premilitare a tineretului. De asemenea, lucrătorii de la atelierele societății „Astra Română” din Poiana-Cîmpina au întocmit și înaintat ministerului de resort un me- 27 Un ordin al Chesturii poliției din Ploiești din 29 aprilie prevedea, de exemplu, „des- cinderi la elementele comuniste”, „razii generale”, deplasarea unor echipe de polițiști „in special în cartierele muncitorești”, supravegherea la „barierele orașului” a „aglomerațiilor de munci- tori” ș.a. (Muzeul de istorie și arheologie al jud. Prahova, fond I.C., dosar 3/1933 —1944, f. 57 ; vezi și ordinul șefului „Regiunii a IV-a contra sabotaj” din 30 aprilie, In : Arh. st., filiala județ Prahova, fond „Soc. Concordia”, dos. 1/1943, f. 8). 28 Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr. 47, dosar 475, f. 47, dosar 4.750, f. 50 ; fond nr. 1, dosar 214, f. 48 șl 190. 28 Muzeul de istorie și arheologie al județului Prahova, find I.C., dosar 3/1933 — 1944, f. 58. 30 Vezi Prahova — tradtfti de luptă și înfăptuiri socialiste, p. 56. 31 Vezi File din istoria U.T.C., p. 205 — 206. www.dacoromanica.ro 9 MUNCITORIMEA. DIN VALEA PRAHOVEI 1555 moriu, din care reiese situația materială deplorabilă a lor și a familiilor lor; documentul, ce poartă 80 de semnături, arată că, datorită salariilor de foame cu care erau plătiți muncitorii, aceștia nu mai puteau face față „cheltuielilor tot mai mari din cauza scumpirii mereu crescînde a artico- lelor de primă și generală necesitate 32; puternice agitații au avut loc și la rafinăria „Creditul Minier” de la Brazi, în luna iulie, unde muncitorii erau nemulțumiți din cauza concediilor și aceasta tocmai în pragul iernii, cînd exista riscul de a rămîne pe drumuri și fără pîine; așa cum informează un document al autorităților, muncitorii erau „forțați de împrejurări să facă uz de orice pentru a-și apăra interesele lor... ” 33. Documente ale timpului înfățișează pregătirile efectuate de orga- nizațiile comuniste de a condamna și demasca regimul antonescian cu prilejul împlinirii a doi ani de la declanșarea războiului antisovietic. P.C.E. a editat și difuzat în țară, inclusiv în Valea Prahovei, „un manifest de propagandă”, în care aducea „elogii armatei roșii” și arăta „pierderile armatei germane și române pe frontul de est” 34; în alte materiale de pro- pagandă comuniștii îndemnau la „încetarea războiului” și „izgonirea trupelor germane din țară”; ei au întocmit un adevărat program de acti- vitate, în conformitate cu care — arată un document — vor forma echipe pe cartiere pentru difuzarea materialului de propagandă contra războiului și fascismului, pentru pace cu U.B.S.S., împotriva scumpetei etc., iar membrii celulelor comuniste din întreprinderi „vor executa acte de sabotaj, încetînd lucrul, îndemnînd pe lucrătorii simpatizanți să facă la fel” 35. Astfel, comuniștii prahoveni au intensificat acțiunile de propagandă antihitleristă la începutul lunii iunie 1943. O adresă a autorităților locale către Ministerul Muncii din 10 iunie făcea cunoscute nu numai nemulțu- mirile lucrătorilor din întreprinderile petrolifere — devenite tot mai nu- meroase și cu tendința de a se transforma în „acte de indisciplină și pro- pagandă cu caracter revoluționar” — , dar și faptul că pe clădiri, ziduri și în alte locuri au apărut lozinci și îndemnuri ca : „Germania va învinge ca în 1918” , „Fraților, cereți majorarea salariilor, întrucît toate s-au scumpit”, „Mergeți la birou ca să vi se majoreze salariile, contrariu îi vom lua de gît și vom arunca fabrica în aer 36”. Vara anului 1943 a consemnat o serie de acțiuni de sabotaj în Valea Prahovei. O notă informativă a autorităților relevă că, în noaptea de 8 spre 9 august, au fost provocate incendii la rafinăria „Unirea” din Ploiești, inițiate de „elementele comuniste din această întreprindere”; de altfel, documentul menționa că „sabotajul este arma esențială a activității clandestine comuniste37; de asemenea, la uzina de armament „Concordia” numai în luna august a acestui an s-a constatat că 20 la sută din muniția produsă a avut defecte de fabricație38. în ziua de 26 august, comandamentul 33 Muzeul de istorie și arheologie al județului Prahova, fond I.C., dosar 3/1933 — 1944, f. 67. 33 Ibidem, f. 68. 34 Arh. st., filiala județ Prahova, fond nr. 119, dos. 738/1943, f. 75 — 76. 35 Ibidem. 33 Muzeul de istorie și arheologie al jud. Prahova, fond I.C., dosar 3/1933 — 1944, f. 59. 37 Arh. st., filiala județ Prahova, fond nr. 119, dosar 734/1943, f. 81. 38 Vezi P.C.R. tn via/a social-politică a României 1921 — 1944, Buc., Edit. militară, 1971, p. 367. www.dacoromanica.ro 1556 ION ȘT. BAICU 10 german era alarmat de întreruperea comunicațiilor prin cablu între Ploiești și Tîrgșor; s-a ajuns la concluzia că la mijloc era vorba de „un act de sabotaj”, organizat de forțele patriotice prahovene; dealtfel, în această perioadă fusese semnalată prezența activă, în zona petrolieră, a grupului de patrioți „Horea”, care, numai în ziua de 3 august, difuzase „20 manifeste cu caracter comunist” 39 cum aprecia o notă informativă. în desfășurarea acțiunilor de sabotaj, organizația din Prahova a P.C.R. a folosit, cu foarte bune rezultate, tinerii uteciști, care erau cunos- cuți în întreaga țară nu numai datorită spiritului de îndemînare în această direcție, dar și ca urmare a rodnicei lor activități revoluționare în general40. în ziarul ilegal „Tînărul patriot” — editat acum, lunar, de organizația U.T.C. din Ploiești — , la rubrica „Știri din Prahova” se prezentau ,detaliat, eforturile tinerilor de la atelierele centrale „Unirea” din localitate în ve- derea subminării și sabotării producției destinate frontului; noi, adică tinerii de la această întreprindere — se arăta în continuare — „putem lovi pe hitleriști sabotînd mașina de război și aceasta o facem din plin, metodic și organizat; astfel s-a ajuns la o producție de 40 la sută față de producția din 1939”; exprimînd hotărîrea de a nu slăbi lupta pînă cînd fiara hitleristă nu va fi răpusă, tinerii uteciști arătau : „Vom distruge mașinile, vom strica lucruri, vom lipi etichete îndrumătoare la lupta patriotică antihitleristă și vom face toate sforțările ca să trezim în cît mai mulți tineri conștiința de luptă pentru eliberarea scumpei noastre patrii”, în final, adresîndu-se tinerilor din întreaga țară de a urma pilda celor din Prahova, ziarul făcea îndemnuri mobilizatoare : „Tineri prahoveni, în- tăriți și mai mult lupta voastră. Voi aveți în mîna voastră petrolul, arma cea mai de preț a cotropitorilor. Smulgeți-1 din mîini. Dați foc rezervoarelor ! Sabotați prin toate mijloacele executarea comenzilor pentru schele. Dis- trugeți mașinile. Tineri din toată țara, luați exemplu de la tinerii prahoveni. Sabotați pe toate căile mașina de război nemțească. Distrugeți mașinile, stricați lucrul. Organizati-vă în grupe de patrioți și porniți la luptă pentru a distruge pe cotropitori! Trăiască România liberă și independentă”41. în primăvara anului 1944, întreaga evoluție a situației interne și externe pe plan politic și militar demonstra, în mod evident, că lupta de eliberare națională a poporului român intrase în etapa ei finală, decisivă. Organele represive ale dictaturii antonesciene semnalau că, în rîndurile muncitorilor, se manifesta „o permanentă atmosferă de dușmănie împotriva actualului regim”, subliniind că ei „ar privi cu ochi buni o răsturnare a actualei ordini sociale” 42; siguranța din Ploiești sesiza și ea „înclinația tot mai mare a muncitorilor spre comunism”43. 33 Vezi Prahova — tradiții de luptă și înfăptuiri socialiste, p. 57. 40 în acești ani, organizația U.T.C. a dispus de trei case conspirative și de un aparat tehnic; a folosit și un șapirograf, confecționat de un utecist de la rafinăria „Astra Română” și a cărui pastă, topită după fiecare Întrebuințare, era ținută In sticle, metodă ce s-a dovedit nu numai ingenioasă, dar și salvatoare cu prilejul unei percheziții a poliției (Vezi File din istoria U.T.C., p. 196). 41 Vezi „Tinărul patriot” din 20 decembrie 1943 ; după apariția a opt numere la Ploiești, acest ziar a fost mutat in capitală. 42 Vezi România In anii revoluției democral-populare. 1944—1947, București, Edit. politică, 1971, p. 37. 43 Arh. st., filiala județ Prahova, fond Perfectura Prahova, dosar 70/1944, f. 11,36. www.dacoromanica.ro 11 muncitorimea din valea prahovei 1557 Comuniștii prahoveni au constituit, în continuare, și în anul 1944, sufletul mișcării de rezistență antihitleriste și antonesciene, forța ei motrice, dinamizatoare; sub conducerea sau sub influența lor, muncitorii — în- cadrați sau nu într-un anume partid politic — au îmbinat, în mod organic, și în această perioadă, revendicările economico-profesionale cu sarcinile politice generale, ce stăteau în fața luptei de eliberare națională a poporu- lui român, adoptînd, cu precădere, forme, mijloace și metode adecvate, cu eficiență imediată ca : propaganda și agitația politică de mobilizare a ma- selor în lupta antinazistă, demonstrații de protest, greve și conflicte de muncă, sabotajul pasiv și activ în producție și multe alte acțiuni împotriva regimului antonescian și a trupelor hitleriste. în luna februarie 1944, sondorii, maiștrii și ceilalți muncitori de la schelele Băicoi și Moreni ale societății petroliere „Dacia Română”, în urma conflictului de muncă în care se aflau cu patronii, au ajuns la Co- misia Superioară de Arbitraj; aceasta a rezolvat numai parțial doleanțe legate de salarizare, respingînd „celelalte cereri ale salariaților” 44. Con- flictul colectiv de muncă a continuat în lunile următoare; în aprilie, mun- citorii schelei din Moreni a acestei societăți au întocmit și înaintat un me- moriu Ministerului Muncii, în care arătau că, încă din 1943, se aflau în conflict cu patronii „din cauza încadrărilor și salariilor” și a altor „drepturi cîștigate” ; semnatarii reclamau că, nici pînă la această dată, „nu s-a pus în aplicare sentința” Comisiei Superioare de Arbitraj, adoptată cu două luni în urmă; în legătură cu această situație, însăși Legiunea de jandarmi Prahova arăta, într-o notă informativă din 4 aprilie, că „nu este singurul caz cînd societatea petroliferă „Dacia Română” nu acordă muncitorilor drepturile ce se cuvin” și, de aceea, „este necesară repunerea în drepturi a muncitorilor, conform sentinței, fiindcă nu este timpul a se crea nemul- țumiri pentru masa muncitoare în situația de azi” 45 46; agitațiile și nemul- țumirile au continuat intens în perioada imediat următoare. în luna mai, conflictul de muncă de la această societate petrolieră nu era încă aplanat; muncitorii s-au adresat, din nou, cu cereri Comisiei Superioare de Arbitraj din București și garnizoanei din Moreni; așa cum nota, la 24 mai, comandantul Legiunii de jandarmi Prahova, „nemulțu- mirile muncitorilor sînt absolut juste, toată vina se datorește numai con- ducerii superioare a societății „Dacia Română”, care, sfidînd sentința dată de o instanță superioară, contribuie la ațîțarea spiritelor printre muncitori, prin aceea că nu le acordă drepturile legale cîștigate” 40; con- flictul de muncă de la această societate petrolieră, neaplanat nici ulterior, constituia, alături de multe altele, reacția muncitorimii petroliste în fața intensificării exploatării capitaliste, a regimului terorist al lui Antonescu. Agitațiile și frămîntările muncitorești s-au ținut lanț în această primă jumătate a anului 1944. Astfel, în martie se aflau în plină fierbere muncitorii de la exploatările petroliere din raza Buștenarilor — „pentru faptul că nu li s-au plătit salariile din luna decembrie 1943 ; în aprilie, protestează muncitorii de la rafinăria „Creditul Minier” de la Brazi — fiind nemulțu- miți din cauza salariilor prea mici, din care nu-și pot asigura existența lor 44 Ibidem, fond 114, dosar 71/1944, f. 28. 46 Ibidem, f. 27 șl 29 46 Ibidem, f. 44. www.dacoromanica.ro 1558 ION ȘT. BAICU 12 și a familiilor lor”; în aceeași lună, se agită muncitorii de la fabrica de hirtie din Bușteni — din cauza posibilităților lor de existență „foarte precare” ; în luna mai, au izbucnit nemulțumirile muncitorilor din Blejoi — pentru că „nu li se plătește munca prestată”, ale petroliștilor din Băicoi, Țintea și Moreni — întrucit „salariile lor nu s-au ridicat”, ale lucrătorilor de la fabrica de sticlă din Azuga — pe motivul încetării procesului de producție din inițiativa patronului, pe care o justifica prin „lipsa de carburanți”47 48; efervescența și starea de tensiune din întreprinderile industriale, și mai ales în cele din ramura petrolului, s-au amplificat în lunile din vara anului 1944. în luna iunie, de pildă, au izbucnit puternice nemulțumiri în rîndul muncitorilor de la societatea I.R.D.P. Ghirdoveni — „pe motiv că nu au primit salariile de două luni”; tot în această lună s-au produs agitații și frămîntăii în rîndul muncitorilor de la schela Păcureți a societății „Româno-Americana”, la atelierele centrale ale societății „Astra Română” Poiana—Cîmpina, precum și la serviciul acesteia din comuna Stavropoleos, unde — nota Legiunea de jandarmi Prahova — este cazul a se interveni ca să nu se facă concedierile preconizate, care pot provoca agitații și pro- teste și „astfel s-ar crea un ferment de dezordine în această regiune” 4S. în luna iulie, de asemenea ; ca urmare a suprimării unor zile de lucru și a concedierilor efectuate în exploatările petroliere de pe raza comunei Mislea, sute de muncitori au lidicat glasul și au protestat; dealtfel, o notă a autorităților din 10 iulie 1944 relata că „din această cauză, starea de spirit a muncitorilor este tot mai rea, pentru că nici nu sînt liberi ca să se poată ocupa de altceva și nici nu li se dă de lucru pentru ca să aibă posibilitatea de a-și asigura existența, iar serviciul nu-1 pot părăsi pentru că, în acest caz, sînt trimiși în judecată prin sabotaj”. Concomitent, au izbucnit ne- mulțumiri ale muncitorilor de la schela Pițigaia a societății „Petroliua”, schela Moreni a societății „Astra Română”, serviciul din Băicoi al socie- tății „Româno-Americana”, întreprinderile industriale din zona orașului Cîmpina49 și în alte unități economice prahovene. în fine, în luna august, în jurul marilor evenimente ce se apropiau, s-au manifestat „zgomotos” muncitorii de la atelierele centrale ale socie- tății „Steaua Română” din Poiana Cîmpina — pe motive de salarii „cu sume derizorii”, muncitorii de la serviciul mecanic al societății „Astra Română” din aceeași localitate — „deoarece, cu salariile ce primesc astăzi, nu mai pot face față nevoilor existente”, sondorii de la exploatările petro- liere Mislea — „din cauza salariului, care este foarte mic”, lucrătorii unei antreprize din comuna Blejoi — întrucit nu primiseră salariile pe luni de zile în urmă; în ziua de 13 august 1944 — notau autoritățile — „o parte din acești lucrători, neplătiți de la data de 3 iunie, adunați în fața casei numitului acordant, au manifestat zgomotos și a trebuit să intervină șeful postului de jandarmi cu promisiuni că li se vor achita salariile aflate în restanță”50; în aceeași situație se aflau și lucrătorii ce locuiau în Infern, Măgureni, Băicoi și în alte centre industriale prahovene. 47 Ibidem, f. 15, 22, 32, 37, 40, 41, 43. 48 Ibidem, f. 49, 50, 71, 73. 49 Ibidem, f. 1, 75, 77, 78, 81, 86. 80 Ibidem, dosar 70/1944, f. 70, dosar 71/1944, f. 95, 99. www.dacoromanica.ro 13 MUNCITORIMEA. DIN VALEA PRAHOVEI 1559 Începînd cu primăvara anului 1944 s-au intensificat acțiunile de sabotaj organizate în întreprinderile și unitățile economice legate de pro- ducția de război; sabotajul consta în deteriorarea mașinilor și instalațiilor, în tăierea cablurilor de alimentare cu curent electric, în incendierea va- goanelor încărcate cu produse petroliere, în încetinirea ritmului muncii și executarea unor lucrări de proastă calitate 51 și în alte forme și mijloace ingenioase și eficiente; un document al autorităților din această vreme consemna că, „pe lîngă propaganda desfășurată” de „elementele subver- sive și defetiste”, atît verbal, cît și în scris, „după cunoscutele lor metode”, sînt „indicii puternice că se fac pregătiri în stil mare”, iar „la momentul oportun să treacă la acte de sabotaj și rebeliune, independent sau împreună cu parașutiștii inamici” 52; în același timp, o publicație de orientare co- munistă aprecia că „sabotarea mașinii de război s-a manifestat în această regiune (petrolieră — n.n.) mai mult decît în celelalte părți ale țării” 53. O formă a luptei antihitleriste, prin care patrioții români, conduși de comuniști, au dat lovituri mașinii de război naziste, a constituit-o acțiunile grupelor de partizani; în Valea Prahovei și în zonele învecinate, o rodnică activitate a desfășurat grupul de partizani „Carpați”, compus din 15 per- soane, din care o parte erau comuniști și foști luptători în brigăzile inter- naționale din Spania54 *; acest grup avea, ca arie de activitate, în principal zona petrolieră, dar a organizat acțiuni și în regiuni mai apropiate — pe traseul liniei ferate Făurei—Galați — , precum și în altele mai îndepărtate — pe traseul București — Slatina58; numai în perioada lunilor iunie — august 1944, partizanii din aceastăparte a țării au distrus, cu mine magnetice, 16—18 trenuri petroliere, aducîndu-și contribuția la sabotarea mașinii de război naziste, la creșterea stării de panică în rîndurile autorităților antonesciene. O notă a chesturii din Ploiești relatează, pe larg, despre una din puternicile acțiuni organizate de acest grup de partizani, împreună cu muncitorii ceferiști, în zilele de 12—13 iulie 1944 pe Valea Prahovei. După ce se „alimentase” la rafinăria „Petrol Bloc” din Ploiești, trenul cu nr. 2 551, compus din 29 vagoane-cisterne cu produse petroliere și unul pentru personalul de pază, a pornit la drum cu destinația Berlin; între Posada și Valea Largă, garnitura a fost, însă, cuprinsă în flăcări în urma exploziilor ce au avut loc în două vagoane; incendiul s-a extins asupra liniei alăturate, unde se afla garat un tren încărcat cu butoaie de benzină și ulei, precum și asupra rampei cu lemne de foc din apropiere, arzînd aproximativ 180 de vagoane 56 * din acest combustibil. Ulterior, la 25 iulie, membrii ai grupului de partizani au incendiat trei vagoane de benzină ale trenului cu nr. 2 523 în apropiere de orașul 61 N. N. Constantinescu (sub red.), op. cit., p. 451. 63 Muzeul de istorie și arheologie al județului Prahova, fond I.C., dos. 3/1933 — 1944, f. 73. 53 „Buletinul Apărării Patriotice” din iunie 1944. 34 Vezi România tn războiul antihitlerist, 23 August 1944 — 8 Mal 1945, Edit. militară, 1966, p. 39 ; M, Roller, Despre acțiunea grupului de partizani „Carpafi" tn lunile iunie-august 1944, In: „Anale de istorie”, nr. 3/1957, p. 123 — 130; „Sctnleia” din 26 august 1946. 66 Un document al autorităților consemnează că baza grupului de partizani „Carpați” se afla la cota 1 420 și pe muntele „Piatra Mare” din masivul Bucegi (Vezi I. Șt. Baicu, P. D.Po- pescu, Istoria Prahovei tn date, Ploiești, 1977, p, 312 — 313). 58 Muzeul de istorie și arheologie al județului Prahova, fond I.C., dosar 3/1933 — 1944. f. 75. www.dacoromanica.ro 1560 ION ȘT. BAICU 14 Cîmpina; în zilele de 2—3 august, ,,8 indivizi înarmați” — menționează o notă informativă — au fost semnalați în împrejurimile orașului Sinaia, fiind „îmbrăcați în haine gri închis, pe cap cu băști negre și avînd fiecare cîte o pelerină format militar pe mină57 ”. în timpul reviziei liniei ferate Predeal—Brașov din ziua de 6 august au fost depistate numeroase tuburi cu astralită, purtînd marca fabricii de explozivi „Făgăraș-Nobel”; acțiunea urmărea distrugerea garniturilor de tren cu încărcătură destinată războiului hitlerist; sesizate, autoritățile represive au organizat „cercetări pentru dovedirea celor care au voit să provoace acte de sabotaj” 88, dar fără rezultat. Intensificarea activității grupului de partizani din Valea Prahovei reiese clar și dintr-un document al siguranței statului din 7 august 1944. „Deși în regiunea petroliferă și-au făcut apariția .... partizanii sabotori— se arată într-o adiesă a organelor centrale — , totuși, pînă în prezent, nu am primit nici o relație de la Centrul Ploiești”; de aceea, „cum ches- tiunea interesează în gradul cel mai înalt ordinea publică și economică — atrăgea atenția documentul autorităților din Ploiești — vi se pune în vedere să luați cele mai severe și intense măsuri de supravegherea întregii regiuni petrolifere”; se ordona să fie supravegheați, în mod deosebit, ceferiștii din Ploiești, Băicoi, Cîmpina, Moreni, Comarnic, Breaza și cele- lalte stații de pompare și expediere a produselor petroliere” ; se viza și mediul rural, unde — menționa adresa — „veți extinde antenele informa- tive ... pentru a se descoperi actualele și eventualele sedii”* 58 59 ale echipelor învestite cu misiuni de sabotaj. Starea de spirit antihitleristă, de împotrivire față de regimul de dictatură, față de intensificarea exploatării s-a dezvoltat și a cuprins mase largi muncitoare. Din inițiativa și sub conducerea comuniștilor prahoveni, activitatea de propagandă antirăzboinică, de demascare a dictaturii anto- nesciene și a nazismului cotropitor a cunoscut extindere deosebită și va- lențe noi odată cu răsunătoarele înfrîngeri suferite de armatele hitleriste pe toate fronturile, odată cu adîncirea crizei regimului dictatorial militar și înaintarea spre apus a trupelor sovietice; astfel, o circulară a Inspecto- ratului general al jandarmeriei din luna martie 1944 arăta că „în între- prinderile din țară și în special la cele din regiunea Brașov, Ploiești, București și cele de pe Valea Jiului se remarcă, în ultimul timp, datorită apropierii frontului, o atmosferă din ce în ce mai comunizantă” ; comu- niștii — menționa documentul — organizează propaganda proprie „pe o scară întinsă, de la om la om și cu foarte multă prudență”, tendința lor fiind „de a pregăti starea de spirit favorabilă ca, atunci cînd se a a trece la fapte, să găsească terenul propice” 60. în noaptea de 27 spre 28 februarie 1944 au fost răspîndite numeroase „manifeste comuniste” pe străzile orașului Ploiești; sub titlul „Frați români!”, unul din manifeste prezenta degringolada armatelor naziste pe frontul de răsărit și îndemna la rezistență și la lupta cu arma în mină împotriva cotropitorilor, conchizînd: „Români, vreți să avem soarta 67 Ibidem, f. 78 58 Ibidem. 68 Ibidem, f. 77. 60 Ibidem, f. 70. www.dacoromanica.ro 15 MUNCITORIMEA. DIN VALEA PRAHOVEI 1561 orașelor germane, prefăcute în scrum1? . . . Atunci, afara cu omizile, nimic pentru ei. Totul pentru România, pace cu Rusia, Anglia și America. Trăiască România liberă !” 81. în luna martie, în noaptea de 24 spre 25, echipe de uteciști au difuzat peste 800 de manifeste în Ploiești82; unele din ele arătau că „dacă nu ne trezim azi, va fi prea tîrziu mîine, cînd forțele aliate pe uscat, pe apă și prin aer, vor distruge tot ce e pus în slujba lui Hitler 83; altele — „bile- țele scrise la mașină” — se încheiau cu : „Moarte invadatorilor germani, moarte cotropitorilor ! ”84 la Ploiești și în alte localități din țară, în ziua de 2 mai, comuniștii au răspîndit noi manifeste și lozinci antifasciste, avînd următorul conținut: „Vrem pace !”, „Afară cu nemții din țară „Cereți eliberarea deținuților antifasciștii„Prietenie și alianță cu U.R.S.S.!” 85; în ziua de 23 iunie, autoritățile au descoperit — arată un document — „o frază eu caracter de propagandă comunistă”, imprimată pe unul din pereții atelierelor centrale ale societății „Astra Română” din Cîmpina; textul făcea următorul îndemn: „Nu ascultați de cei mari, armata roșie se apropie... ”, după care — continuă nota — „era schemată o stea cu cinci colțuri”; din cercetările efectuate, s-a ajuns la concluzia că „scrisul a putut fi făcut de un muncitor, care nutrește sentimente comuniste” 86. Autoritățile respective locale au depus eforturi disperate pentru a descoperi pe cei care organizau acțiuni antihitleriste atît de temeinic pregătite și de eficiente; la 24 martie 1944, în urma unor insistente inves- tigații, s-a produs o mare „cădere” în Valea Prahovei, poliția și siguranța arestînd peste 80 de comuniști, uteciști și patrioți români; așa cum își amintește unul din „inculpați”, „după cercetări de zi și de noapte, mai bine de două săptămîni, trecînd prin tratamentul inuman, de schingiuiri, folosit de siguranță, au rămas în proces 14 comuniști, din care 8 erau tineri uteciști” 87; procesul, judecat în zilele de 25—26 mai 1944 de Tribu- nalul militar din Ploiești — detașat în timpul războiului la Vălenii de Munte — a avut ca urmare condamnarea „acuzaților la peste 300 ani de închisoare, între ei aflîndu-se Alexandru Gomoiu, Marin Munteanu, Sera Alberto, loan lonescu și alții ®8, care au înfruntat cu dîrzenie tenta- tiva autorităților antonesciene de a-i reduce la tăcere. Procesul intentat comuniștilor și antifasciștilor prahoveni-— ca și alte asemenea înscenări de odinioară — nu și-a atins scopul scontat; dim- potrivă, așa cum relata o publicație a timpului „aceasta nu numai că nu va mai opri lupta pornită de patrioții din Valea Prahovei, dar va da noi imbolduri, o va întări și face să crească. în locul fiecăruia închis, vor apare el Arh. st., filiala județ Prahova, fond 114, dosar 70/1944, f. 6. ,a File din istoria U.T.C., p. 220. •’ Arh. st., filiala județ Prahova, fond Prefectura județului Prahova, dosar 70/1944, f.6. •* * •• Muzeul de istorie și arheologie al județului Prahova, fond I.C., dos.3/1933 — 1944, f. 71. •5 Vezi I. Șt. Baicu, P. D. Popescu, op. cit., p. 311. •• Arh. st., filiala județ Prahova, fond 114, dosar 71/1944, f. 52. •7 I. lonescu, op. cit., p. 120. •» Ibidem. •’ „Buletinul Apărării Patriotice” din iunie 1944. www.dacoromanica.ro 1562 ION ȘT. BAICU 16 alți zeci și sute, care vor lovi cu mai multă sete mașina de război nemțească, sub orice formă o vor întîlni”, iar „lupta pentru salvarea patrioților pra- hoveni și pentru eliberare se încadrează în lupta pentru pace și salvarea țării” 69. Și comandamentul trupelor germane a încercat să contracareze propaganda intensă organizată atît de bine de partidul comunist, în această parte a țării. între alte mijloace, el a înființat, pentru zona petrolieră prahoveană, un post de radio special numit „Hanibal” 70; puterea de emi- sie atingea pînă la 15—20 de km pe o rază ce cuprindea localitățile: Ploiești, Băicoi, Țintea, Moreni ș.a.; postul de radio avea emisiuni la finele fiecărei ore sau chiar în timpul ei dacă situația și evenimente deosebite impuneau această măsură de excepție; așa cum arată documentele, auto- ritățile civile românești erau „chemate” de Marele Stat Major să instaleze megafoane în piețele publice 71, unde — se înțelege — afluența populației era mai mare și putea recepta transmisiile propagandei naziste. Alături de muncitorime s-a ridicat tot mai activ la luptă, în timpul războiului, țărănimea prahoveană, exploatată și ruinată sub cele mai diverse forme. încadrate în frontul de rezistență națională, acțiunile ță- ranilor din zona petrolieră și-au găsit expresia în sabotarea livrărilor pentru trupele hitleriste, ascunderea cerealelor și animalelor, refuzul de a plăti taxele și impozitele, de a se prezenta la încorporare în armată 72, în spri- jinul acordat partizanilor de a ataca și incendia trenurile cu produse pe- troliere și agricole, destinate Germaniei73. în Valea Prahovei, locuitorii satelor și-au exprimat nemulțumirea și protestul față de comportarea brutală a trupelor hitleriste și împotriva actelor lor abuzive de jaf; așa cum consemnează rapoartele oficiale, în multe localități populația românească „manifestă o totală nemulțumire față de purtările soldaților germani” 74 începînd să răspundă cu violență. Locuitorii din comunele Bărcănești, Pucheni, Românești și din altele au protestat, în fața autorităților, împotriva atitudinii trupelor germane, care le distrugeau semănăturile și izlazurile prin instalarea unităților și obiectivelor militare75 *; în satele prahovene s-au constatat numeroase acțiuni de protest și împotriva rechizițiilor forțate 7a, a confiscării unor bunuri de către autoritățile române și ocupanții germani77. O formă de manifestare a luptei antihitleriste a constat în tăierea legăturilor telefonice din rețeaua armatelor cotropitoare; astfel de acțiuni au avut loc pe liniile Cîmpina—Breaza, Bărcănești—Strejnic, Bucov — 70 Vezi P. Țurlea, Aspecte din activitatea P.C.R. In județul Prahova In timpul dictaturii milltaro-fasctste, p. 7, In manuscris — comunicare făcută in ședința filialei Prahova a Socie- tății de științe istorice din 8 mai 1978. 71 Arh. st., filiala județ Prahova, fond Prefectura județului Prahova, dos. 69/1944, f. 52. 72 în vara anului 1944, In lagărul de la Ploiești se aflau inchișl peste 6.000 de dezertori, Intre care, desigur, erau numeroși țărani (Vezi File din istoria U.T.C., p. 204). 73 Vezi și N. N. Constantinescu (sub red.), op. cit., p. 452 — 453. 74 Vezi P. Țurlea, op. cit., p. 3. 76 Sătenilor din Drăgănești, Mislea, Ploieștiori, Păulcști ș.a.li s-au ocupat izlazurile fără a se ține seama de nevoile locale (Arh. st., filiala județ Prahova, fond Prefectura județului Prahova, dosar 74/1944, f. 7, dosar 76/1914, f. 9, 14, 38, 39). 7» Ibidem, dosar 632/1941, f. 1, dosar 684/1941, f. 2 77 După calculele făcute, numai in comuna Tomșani, hitleriștii au confiscat bunuri In valoare de aproape 1 milion de ici (P. Țurlea, op. cit., p. 3). www.dacoromanica.ro 17 muncitorimea, din valea prahovei 1563 Boldești și altele, ceea ce a determinat o intervenție a misiunii militare germane pe lîngă autoritățile românești; astfel, la 6 iulie 1942, Direcția generală a poliției trimite o adresă Inspectoratului regional de poliție Prahova, în care se arată că, „misiunea militară germană semnalează noi cazuri de tăierea legăturilor telefonice și distrugerea firelor aparținînd armatei germane” și, spre a evita situații similare pe viitor, ordona ca, „acolo unde sînt asemenea fire telefonice și unde se întîmplă furturi sau distrugeri, organele polițienești să dea concursul pentru descoperirea infractorilor 78 ”. Nemulțumirile și protestele s-au amplificat și în rîndurile intelectua- lilor, funcționarilor, pensionarilor și altor categorii sociale, lovite sau afec- tate de politica regimului antonescian, de participarea țării la actul agresiv al Germaniei naziste; răspunzînd apelurilor și chemărilor patriotice ale partidului comunist, aceste pături de oameni ai muncii și-au adus contri- buția la lupta poporului român pentru ieșirea țării din războiul hitlerist și redobîndirea independenței naționale. Concomitent, ca o expresie a revoltei și indignării maselor populare muncitoare, a crescut starea de spirit antihitleristă în rîndurile armatei române, ale soldaților și ofițerilor Corpului 5 Teritorial din zona petrolieră, în frunte cu cadrele sale de comandă: generalul Constantin Vasiliu- Eășcanu, comandantul corpului și membra în comitetul militar care a asigurat pregătirea militară a insurecției victorioase din august 1944, colonelul Toma Zotter, șeful statului major al acestui corp, și alții; cu energie și înaltă responsabilitate patriotică aveau să acționeze ostașii români și comandanții lor în acele zile fierbinți de august pentru capturarea sau alungarea trupelor hitleriste de pe întreaga Vale a Prahovei. ★ Iată așadar numai cîteva din multitudinea acțiunilor organizate de muncitorimea și de alte forțe patriotice din Valea Prahovei, sub conducerea fermă a comuniștilor, în perioada anilor 1940—1944, împotriva dominației hitleriste, a dictaturii antonesciene și a războiului antisovietic; trăsătura comună definitorie a acestor acțiuni locale care s-au integrat organic în mișcarea de rezistență antihitleristă și antiantonesciană de la nivelul țării, a constat — sperăm că documentele prezentate au avut putere de persua- siune — în ingeniozitate, realism și promptitudine, în suplețe, fermitate și clarviziune revoluționară; de asemenea, ansamblul acțiunilor organizate de-a lungul perioadei amintite s-a constituit într-o autentică prefață a marelui act al insurecției naționale armate, antifasciste și antiimperialiste din august 1944, la izbînda căreia, în Valea Prahovei, trupele române aveau să primească un sprijin efectiv și energic din partea puternicelor forma- țiuni patriotice de luptă, a muncitorilor, țăranilor și intelectualilor cu vederi progresiste, a altor cetățeni patrioți din principala regiune petro- lieră a Eomâniei. ” Vezi Prahova — tradiții de luptă și înfăptuiri socialiste, p. 57. www.dacorornanica.ro www.dacoromanica.ro DESFĂȘURAREA INSURECȚIEI ÎN BĂRĂGANUL IALOMIȚEAN DE CONSTANTIN TUDOR Insurecția națională antifascistă armată, moment de o deosebită importanță în destinele României, care a deschis poporului român calea unor adinei transformări revoluționare, a realizării aspirațiilor sale de libertate și dreptate socială, a constituit o încununare a eroicei lupte revo- luționare purtată de oamenii muncii, de forțele progresiste ale societății conduse și îndrumate de Partidul Comunist Român. Desfășurată pe baza unui plan bine pus la punct, elaborat în prealabil deP.C.R. în colaborare cu celelalte forțe participante la acțiune, insurecția națională armată, antifascistă și antiimperialistă s-a declanșat, la 23 August 1944, prin arestarea căpeteniilor guvernului antonescian de către o for- mațiune militară insurecțională. A fost format un nou guvern în care par- ticipau și reprezentanți ai forțelor politice din cadrul Blocului Național Democrat. La ora 22 se difuza la radio proclamația regelui, care anunța ieșirea României din războiul hitlerist și întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste. Pe baza programului dinainte stabilit, încă din noaptea de 23 august 1944, trupele române au încetat luptele și, desprinzîndu-se din dispozitivul de luptă german, au ocupat poziții în zona interioară, în conformitate cu ordinul generalului Gheorghe Mihail, noul șef al Marelui stat major al ar- matei române1. întreaga armată română, ajutată de gărzile patriotice, organizate din inițiativa partidului comunist, a trecut la acțiuni hotărîte de dezar- mare și alungare a trupelor germane de pe teritoriul patriei noastre. Lupte puternice au avut loc în capitală și în jurul ei, pe valea Prahovei, în Dobrogea și cîmpia Bărăganului, precum și în multe alte localități. Bărăganul ialomițean făcea parte, în preajma declanșării insurecției, din zona etapelor armatelor germane și române angajate pe frontul din Moldova 2. Aici erau concentrate numeroase unități și subunități germane care aveau sarcina alimentării frontului cu hrană și muniții. Iată, spre exemplu, numai în plasa Slobozia se găseau 10 unități germane ce depă- șeau 2 100 ofițeri, subofițeri și soldați 3. 1 România tn războiul antihitlerist. 23 august 1944—9 mal 1945, Edit. militară. București, 1966, p. 65. 2 Costachi Mindru, Focuri tn Bărăgan, Edit. militară, București, 1973, p. 8. 8 Arh. St. Ialomița, Pretura plășii Slobozia dosar 229/1944, f. 267. „REVISTA DE ISTORIE”, Tom 32, nr. 8, p. 1565-1571, 1979 www.dacoromanica.ro 1566 CONSTANTIN TUDOR 2 în urma ruperii frontului Chișinău-Iași, în cîmpia Bărăganului au sosit noi unități care aparțineau Armatei a 6-a germane, ce au fost afec- tate, după 26 august 1944, Corpului 29 armată-germană 4. în județul Ialomița, trupele germane se găseau între două focuri: cel al trupelor sovietice aflate în plină ofensivă pe frontul din Moldova și cel al trupelor române din cadrul Corpului 2 teritorial, însărcinat cu misiunea de a zdrobi trupele hitleriste din estul și sudul Muntenieis. în aceste condiții, chiar a doua zi după declanșarea insurecției, pe 24 august 1944, încep conflictele armate între trupele românești și cele germane, care se vor încheia pe 31 august 1944 cu capitularea necondi- ționată a ultimelor unități inamice 6. Acțiunile militare desfășurate în Bărăganul ialomițean, în zilele insurecției naționale armate, antifasciste și antiimperialiste din august 1944, au deschis cale liberă trupelor sovietice care înaintau spre București, Fetești și Călărași. Aceste fapte de armă demne de a fi așezate alături de luptele desfășurate de-a lungul veacurilor pe acest străvechi pămînt ro- mânesc, și-au găsit un binemeritat loc în documentele vremii, care au scos în evidență încă odată, spiritul de sacrificiu al ostașului român, dorința sa nestrămutată de a apăra glia strămoșească în fața năvălirilor străine7. Publicăm, pentru prima dată, cîteva documente ce au emanat de la autoritățile administrative ale județului Ialomița, în acele zile de august fierbinte, care vin să întărească și să completeze informațiile cuprinse în documentele militare ale vremii 8. Vom reliefa astfel faptul că în Bărăganul ialomițean acțiunile insurecționale au început în ziua de 24 august 1944 și s-au încheiat pe 31 august 1944, că la aceste lupte au participat, alături de unități militare regulate și formațiuni premilitare, precum și populația civilă. Am urmărit, pe cît ne-a fost posibil, să prezentăm documentele cele mai semnificative, pe care le-am reprodus integral. Reproducerea respectă construcția gramaticală folosită de autorii documentelor, fiind unificate doar unele semne de ortografie. Punem astfel la dispoziția celor care studiază problematica insurecției naționale antifasciste armate și antiimperialiste, precum și a publicului larg cîteva documente inedite, care evidențiază acțiunile militare ce au avut loc în Bărăganul ialomițean după 23 august 1944 și pînă la sfîrșitul lunii. 1 București 24 august 1944 Ordin al Ministrului afacerilor interne, general Aldea Aurel, adresat Prefecturii județului Ialomița prin care cere dezarmarea trupelor germane și menținerea ordinii în județ. 4 Costachi Mîndru, op. cit., p. 12. 4 România in războiul antihitlerist, p. 101. 4 Arh. St. Ialomița, Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 14. ’ Vezi un prim volum de documente, Pentru eliberarea patriei, Edit. militară, București, 1972. 8 Vezi cele 4 volume de Documente privind istoria militară a poporului român 23—31 august 1944, publicate de Edit. militară In anii 1977 — 1979. www.dacoromanica.ro 3 DESFĂȘURAREA. INSURECȚIEI ÎN BARAGAN 1567 Către Prefectura județului Ialomița Continuati activitatea administrativă conform legilor în vigoare. In legătură cu poliția jandarmii și comandanții de garnizoană asigurați ordinea interioară în cel mai perfect spirit de dreptate în cadrul ideilor anunțate prin proclamația M. S. Regelui. Aveți grijă pentru aprovizionarea populației și în special a refugiaților. Trupele germane trebuiesc dezarmate de unitățile armatei române și apoi internate în lagăre. Orice ezitare sau întîrziere atrage sancțiuni grave. Raportați telegrafic cifrat orice eveniment important. Comunicați prezentul ordin Inspectorilor Generali Ad-tivi, Comandanților de Garni- zoană, tuturor organelor administrative, polițiilor și Legiune! de Jandarmi. MINISTRUL AF. INTERNE GENERAL ss Aldea Aurel Arh. St. Ialomița, fond. Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 24. Copie. 2 Călărași. 25 august 1944 Raport al pretorului plășii Călărași adresat Prefecturii județului Ialomița prin care face cunoscut incidentul ce a avut loc în seara zilei prece- dente între locuitorii comunei H ir cea Vodă și germanii din localitate. D-le prefect, Astă seară pe la orele 8,30 s-a produs în comuna Mircea Vodă un incident între cîțiva nemți ce aveau în grija lor un depozit în acea comună și care vroiau să plece și între un grup de locuitori și preinilitari în frunte cu șeful de post ce au voit să-i dezarmeze. In timp ce se schimbau focuri de armă a venit dinspre București o mașină germană care a luat pe nemți din comună și a fugit spre Călărași. PRETOR, ss indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 176. Original. 3 Călărași 25 august 1944 Suport al Poliției orașului Călărași înaintat Prefecturii județului Ialomița prin care îi aduce la cunoștință evenimentele petrecute pe 25 august 1944 în zona orașului Fetești. Către Prefectura județului Ialomița, Avem onoare a vă comunica că, detașamentul de poliție Fetești Gară ne raportează că astăzi 25 august a.c. garnizoana din Fetești a primit ordin și a dezarmat trupa germană aflată în Fetești, Fetești Gară și comuna Bărăganul. Operațiunea a început la orele 14,00 și s-a ter- minat la orele 18,00. Au fost dezarmați un număr de 375 militari dintre care și 12 ofițeri. Au fost îmbarcați în tren la orele 20,50 și expediați sub pază la Cernavodă. Armele, munițiile, vehiculele și animalele sînt în curs de inventariere. ȘEF POLIȚIE, ss/indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 182. Original. www.dacoromanica.ro 1568 CONSTANTIN TUDOR 4 4 Țăndărei. 28 august 1944 Raport al directorului școlii primare din Țăndărei Gară înaintat Inspectoratului școlar al județului Ialomița prin care descrie evenimentele militare ce au avut loc în localitate în ziua de 26 august 1941. Domnule inspector, Am onoarea a vă raporta următoarele : în ziua de 26 august curent, cu ocazia dezarmării ostașilor germani de către ostașii români, primii s-au baricadat atît în grădina școalei, cît șl în localul școalei, de unde n-au putut fi scoși decît prin intervenția aviației de vînătoare. Timp de 2,30 ore s-au dat lupte crîncene. Cu această ocazie localul școalei a suferit stricăciuni f. mari. Din această cauză cursurile școlare nu pot începe la 1 septembrie. în prezent școala este ocupată de Reg. 5 Grăniceri român, deci nu putem începe nici măcar reparația localului. Binevoiți a dispune. DIRECTOR, ss/indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond. Inspectoratul școlar al jud. Ialomița, dosar 525/1944, f. 193 Original. 5 Călărași. 27 august 1944 Raport al Legiunii de jandarmi Ialomița înaintat prefecturii județului prin care -iface cunoscut rezultatul luptelor ce au avut loc la Țăndărei. D-le prefect, în urma luptelor ce s-au dat între trupele române și germane în comuna Țăndărei au fost 7 răniți și 3 morți din armata română și 6 morți și 11 răniți din armata germană. COMANDANT, Maior, ss/indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 192. Original. 6 Călărași. 28 august 1944 Notă informativă trimisă de Prefectura județului Ialomița garnizoanei Călărași și Legiunii de jandarmi Ialomița, referitoare la evenimentele din județ. Avem onoare a vă trimite mai jos următoarele informațlunl primite din județ și vă rugăm să binevoiți a lua cunoștință de cuprins și măsurile necesare. La comuna Țăndărei: s-au predat soldați! germani, sunt mai mulțl morți șl răniți de ambele părți. La comuna Bucu : 5 mașini germane cu soldați dezarmate. Un avion cu 6 ofițeri și un pilot a aterizat și au fost dezarmați. Au fost dezarmați soldații germani care păzeau garnitura de tren militar german. www.dacaromanica.ro 5 DESFĂȘURAREA INSURECȚIEI IN BArAGAN 1569 Au fost dezarmați la comuna Brătianu 5 soldați germani și la comuna Iazul 2, care es- cortau de la Brăila 100 prizonieri ruși. Aceștia din urmă sunt acum la comuna lazu. în noaptea trecută și în dimineața asta au trecut mai multe vase de război cu armată germană, pe Dunăre spre Hîrșova. Fiind somate au refuzat să vină la mal și au deschis foc de armă și mitralieră. La comuna Fetești: astăzi la orele 9 dimineața o vedetă germană care urmărea 6 vase avînd pe bord muniții, tunuri și mitraliere, venind dinspre Hîrșova cu un număr de 300 soldați și 3 — 4 ofițeri au fost somați să acosteze la Fetești și au fost făcuți prizonieri. Soldați! germani sint sub paza armatei române care așteaptă ordine de urmare. PREFECT, Colonel ss/indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 33. Original. 7 Căzănești. 29 august 1944 Raport al pretorului plășii Căzănești înaintat Prefecturii județului Ialomița prin care o informează asupra mișcărilor unităților germane aflate pe teritoriul plășii. Domule prefect, Urmare raportului informativ de azi dimineață și motivat de rapoartele comunelor Colelia nr. 2030, Cocora nr. 1871, Crunți nr. 1733, Reviga nr. 2352, Ciochina nr. 2066, Andrășești nr. 1858, Balaciu nr. 1851 și Sf. Gheorghe nr. 1675, de azi 29 august 1944, avem onoare a raporta că între orele 11,30 — 13 coloane germane motorizate, compuse din autovehicule și motociclete înarmate, tancuri și vehicule, cu un efectiv total de 2000 de oameni, de asemeni înarmați cu puști și automate, au apărut pe șoseaua județeană Colelia —Cocora —Reviga, venind dinspre Buzău și scurgindu-se o parte înspre Miloșești — Slobozia pe șoseaua națională, iar o parte venind dinspre Sf. Gheorghe au sosit la Balaciu. Din coloana ce venea pe șoseaua Colelia —Cocora —Reviga, o parte s-a desprins luind-o înspre Crunți, Ciochina, urmînd traseul drumului județean respectiv. Coloana sosită la Balaciu, s-a îndreptat spre podul Crăsani, unde după 3 ore de lucru coloana germană a trecut vehicul cu vehicul cu ajutorul podului mișcător, îndreptîndu-se spre Crăsani — Lehliu. O mașină germană cu instalația radio — telegrafică rătăcindu-se de convoiul ce s-a îndreptat spre Balaciu, fiind întîlnită pe șoseaua națională dintre Balaciu — Căzănești de o mașină rusească, aceștia au deschis focul asupra mașinii germane, omorind 3 germani și rănind 2, iar parte reușind să fugă spre Crăsani. Mașina germană a fost adusă de soldații din Corpul 2 Armată, care se găseau pe șosea, la Căzănești. Coloana ce a trecut pe la Crunți, îndreptîndu-se spre Ciochina, a încercat să treacă podul din față, însă nu a trecut decît 3 autovehicule mici, la al patrulea podul rupindu-se. Coloana s-a înapoiat și s-a împărțit în 2, o parte a luat-o pe șoseaua națională spre Andră- șești — Slobozia, iar o parte pe șoseaua națională spre Căzănești, au încercat să treacă podul tip nou construit, pe șoseaua Ciochina —Orezu, — Căzănești, unde găsind rampa dinspre satul Ciochina neterminată, au procedat la o instalație provizorie, cu lemnărie ce se găsea la îndemînă, reușind să treacă întreaga coloană, îndreptîndu-se spre Bordușelu —Sighireanu. Urmează raport telefonic asupra celor întîmplate, in urma trecerii coloanelor pe rutele raportate. PRETOR, ss/indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond. Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 47. Original. 8 Călărași. 30 august 1944 Raport al Poliției de reședință Călărași înaintat Prefecturii județului Ialomița prin care îi face cunoscute acțiunile militare ce au avut loc în ju- deț în zilele de 29 și 30 august 1944. www.dacoromanica.ro 1570 CONSTANTIN TUDOR 6 Către Prefectura jud. Ialomița — loco. Avem onoare a raporta situațiunea din circ, noastră : 1. Din relațiunile date de D-l comandant al Garnizoanei Călărași rezultă că in noaptea de 29 — 30 august a.c. au fost dezarmați și făcuți prizonieri un număr de 3200 ostași germani, din care un general, 180 ofițeri, 300 subofițeri și restul trupă. Cu ocazia incidentelor ce au avut loc sunt 300 morți și 250 răniți din armata germană și 2 morți și 20 răniți din armata română. 2. in orașul Slobozia au avut loc lupte de stradă începind din ziua de 29 august a.c., ora 13,40 și pină -in dimineața zilei 30 august a.c., intre trupe germane motorizate și călări in număr de cca. 2000 oameni Îmbarcați in 80 mașini, motociclete, tunuri antitanc, citeva tancuri etc. Au fost pierderi de cca. 55 morți în rindurile germane, 6 ostași români și 4 — 5 morți prizo- nieri ruși din lagărul Slobozia, care au luptat alături de unitățile noastre. Au fost incendiate 4 clădiri. In rîndul populației civile a fost un mort și mai mulți răniți. 3. In ziua de 30 august 1944, pe la orele 17,10, au sosit in portul Călărași un număr de 1200 militari germani, îmbarcați pe 7 (șapte) șlepuri, din care 200 sunt grav răniți, 400 răniți mai ușor. Din informațiuni aceștia au fost îmbarcați din regiunile Ismail, Reni, și Galați. ȘEFUL POLIȚIEI, ss/indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond. Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 50. Original. 9 Călărași. 31 august 1944 Raportul Prefecturii județului Ialomița înaintat Ministerului Afa- cerilor Interne prin care se face cunoscută situația evenimentelor militare din noaptea de 30 spre 31 august 1944. Către Ministerul Af. Interne — București. Avem onoare a vă raporta evenimentele petrecute în noaptea de 30 spre 31 august a.c. Șeful postului jandarmi Ciocănești raportează : La comuna Ciocănești trupe germane angajate in luptă cu trupe românești și garda cetățenească, încearcă să treacă în Bulgaria, m oricare măsură reușnind să treacă in baltă. S-au luat 350 prizonieri care au fost dezarmați. Pichetul de grăniceri român ,.Voievodul Mihai” ne informează că trupele germane care au reușit să ajungă in acea regiune sunt împrăștiate in pădure cu mașini și armament și că au intențiunea de a trece în Bulgaria pe la punctele km. 390 și 398 de pe malul Dunării. Alte trupe germane ce au trecut prin comunele Mihai Viteazu și Carol I au ajuns la Cio- cănești, unde au fost dezarmați și îndreptați la Oltenița pentru internare. In tot cursul nopții s-au luat 650 prizonieri germani, care au fost dezarmați și s-au cap- turat un număr de 13 mașini. PREFECT, colonel ss indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond. Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 55. Copie. 10 Fetești. 31 august 1944 Raport al Preturii plășii Fetești înaintat Prefecturii județului Ialo- mița prin care informează asupra modului în care au fost primite trupele aliate sovietice. Domnule prefect , Avem onoare a vă raporta dvs. că în ziua de 30 a.c. orele 9,00 a sosit în localitate trupele aliate rusești reprezentate printr-un domn căpitan Ivan Alexandru și 40 soldați. Numiții au fost primiți la gară de ofițerii români servindu-li-se o gustare în restaurantul gării Fetești după care au fost transportați cu mașinile în orașul Fetești unde au fost întîmpinați de subsemnatul și autoritățile din oraș, precum și de ofițerii din garnizoană și o companie care a dat onorul. www.dacoromanica.ro 7 DESFĂȘURAREA INSURECȚIEI în bAragan 1571 Toate au decurs într-o perfectă cordialitate și prietenie, cu un entuziasm de nedescris, ore întregi ținîndu-se cuvîntări de ofițeru rus, care a arătat scopul venire! rusești pe teritoriul român, frăția de arme, cerînd concursul tuturor pentru a zdrobi pe germani. Seara s-a prezentat o delegație de C.F.R. comuniști care au salutat ofițerul rus. Au urmat discuții de o oră între ofițer și C.F.R. comuniști. După aceea coloana a fost condusă la tren, fiind chemată Ia Cernavodă. PRETOR, ss/indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond Prefectura jud. Ialomița, dosar 20/1944, f. 65. Original. 11 Călărași. 31 august 1944 Raportul telefonic înaintat Ministerului Afacerilor Interne prin care Prefectura județului Ialomița informează asupra modului în care au fost primiți, la Călărași, soldații sovietici. Către Ministerul Afacerilor Interne — București. Astăzi 31 august a.c. a sosit în orașul Călărași o companie de recunoaștere a armatei sovietice condusă de un căpitan. Au fost întîmpinați la aeroportul Călărași de autoritățile civile și militare în frunte cu d-1 general de rezervă Mihail Ștefănescu, inspector general administrativ. Li s-a urat bun sosit făcindu-li-se asigurări de cea mai bună amiciție și prietenie. Trupele sovietice au făcut aceleași asigurări după care au defilat în fața armatei române aflată la aero- port, făcind front, urîndu-se reciproc pentru armata română și sovietică. La ora 13,30 ofițerii sovietici au fost invitați in mașinile oficiale și conduși în centrul orașului unde li s-a servit un dejun. Trupa sovietică a luat masa la Legiunea de Jandarmi. PREFECT, ss/indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond Prefectura județului Ialomița, dosar 20/1944, f. 66. Copie. 12 Călărași. 31 august 1944 Apelul lansat de către Prefectura județului Ialomița către populația județului referitor la modul de primire al armatelor sovietice. Cetățeni lalomițeni, In clipa cînd armata sovietică pune piciorul pe pămîntul județului Ialomița s-o întîm- pinăm cu însuflețire și încredere. Misiunea armatei sovietice pe pămîntul nostru este să coopereze cu armata română pentru : 1. Dezarmarea dușmanei armate germane. 2. Eliberarea Ardealului cotropit. 3. Prăbușirea fascismului hitlerist. Așa cum la 1877 frăția de arme ruso-română ne-a dat independența, tot astfel frăția de arme de astăzi ne va da eliberarea României. Ne va da Ardealul, pentru care a fost răpusă viața marelui voievod Mihai Viteazu ; pentru care a suferit chinurile morții groaznice pe roată Horia ; pentru care au suferit rigorile temnițelor Rațiu, Lucaci, Goga și pentru care au murit la 1916 -1918, 800.000 români. Cetățeni lalomițeni, Strigați din toată inima : Trăiască Armata Română, Trăiască Armata Roșie aliată. Trăiască România, Trăiască Uniunea Republice! Socialiste Sovietice. PREFECTUL JUDEȚULUI IALOMIȚA, colonel, ss/indescifrabil Arh. St. Ialomița, fond Prefectura județului Ialomița, dosar 557/1944, f. 9, Copie. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ A INSTITUTULUI DE ISTOBIE „NICOLAE IOEGA” CONSACBATĂ CELEI DE-A 35-A ANIVEESĂBI A ELIBEEĂBII EOMÂNIEI DE SUB DOMINAȚIA FASCISTĂ în ziua de 5 iunie 1979 s-au desfășurat la Institutul de istorie ,,Nicolae lorga” lucrările sesiunii științifice anuale a institutului consacrată tn acest an aniversării a 35 de ani de la actul istoric de la 23 August 1944. Lucrările sesiunii au fost deschise de prof. univ. dr. Ștefan Ștefănescu, directorul Insti- tutului, care după ce a subliniat caracterul jubiliar al sesiunii, a arătat importanța actului de la 23 August, căruia li datorăm România socialistă de azi și comunistă de mllne. Subliniind In continuare rolul partidului comunist in lupta antifascistă, In unirea tuturor forțelor antifasciste și in victoria insurecției, vorbitorul a trecut in revistă succesele României socialiste de azi. în continuare, cei prezenți au audiat un număr de zece comunicări susținute, de cerce- tători și cadre didactice din Institutul „N. lorga", de la Facultatea de istorie-filozofie, și de la Centrul de istorie și teorie militară. în comunicarea de Început a sesiunii, intitulată Mișcarea revoluționară, socialistă — factor de unitate șt continuitate tn lupta poporului rornăn pentru libertate și progres, dr. Alexandru Por- țeanu, cercetător științific principal la Institutul de istorie „N. lorga" a Înfățișat unele con- siderațiuni asupra locului și rolului mișcării revoluționare In cadrul istoriei noastre moderne și contemporane; concluziile se desprind din ansamblul fenomenului istoric analizat, fiind ilus- trate prin momentele culminante din 1918 și 1944. Insurecția s-a dovedit a avea rădăcini istorice In Întreaga dezvoltare a mișcării revoluționare din țara noastră, care a reprezentat un element esențial de coeziune națională și de propulsare a societății românești pe calea progresului și a socialismului. Autorul a remarcat faptul că Nicolae lorga — care după cum se știe nu a fost străin de ideile socialiste ale timpului său — a intuit de asemenea și legătura dintre mișcarea muncitorească și cea națională. în Încheiere, comunicarea a subliniat faptul că formarea și afir- marea națiunii române socialiste Înseamnă nivelul cel mal Înalt la care a ajuns procesul istoric examinat, ce se desfășoară sub ochii noștri. în comunicarea Problema apărării independenței naționale și a integrită(it teritoriale a României In programul principalelor partide politice tn perioada interbelică, lector unlv. dr. loan Scurtu a subliniat că In timp ce In politica Internă existau deosebiri de vederi, In politica externă exista Intre partidele politice ,,o largă convergență" ce avea la bază necesitatea apărării integrității statului național unitar. Partidele politice, se arată In comunicare, s-au pronunțat pentru relații amicale cu toate țările, In primul rind cu cele vecine, pentru sprijinirea activității Societății Națiunilor, relevtndu-se In context activitatea diplomatică depusă de Nicolae Titulescu. Modul tn care Polul țărilor mici este reflectat tn opera lui Nicolae lorga din ajunul celui de-al doilea război mondial a constituit tema comunicării susținute de Paul Oprescu, cercetătător științific principal la Institutul „N. lorga”. Este subliniată Încrederea, bazată pe o profundă cunoaștere a istoriei, pe care savantul o avea In vitalitatea națiunilor care prin orice ar trece Înving, In dreptul la viața liberă a națiunilor, al statelor mici și totodată este evidențiată aspra condamnare pe care acesta o rostea la adresa statelor Imperialiste agresive in acele ,,ceasuri ale șacalilor” cind „se vindeau popoare”. Era atitudinea unui istoric patriot care Încerca prin scrisul său să-și avertizeze poporul de gravele pericole ce-1 plndeau, atitudine care a contribuit in scurt timp la tragicul său sfîrșit. Conf. univ. Gh. I. loniță de la Facultatea de Istorie-filozofie din București a prezentat Poziția intelectualității progresiste din Romănia tn preajma și tn timpul cotiturii istorice din august 19H, analiztnd amănunțit cele trei memorii din aprilie, iunie și august 1944 trimise de reprezen- „REVISTA DE ISTORIE”, Tom 32, nr. 8, p. 1573-1578, 1979 www.dacoromanica.ro 1574 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2 fanții intelectualității dictatorului Ion Antonescu. Cele trei documente reflectau Îngrijorarea intelectualității față de situația oficială a țării, apreciau „continuarea războiului lipsită de obi- ectiv politic”, puțind duce la „distrugerea totală a țării”, cerlnd dictatorului ieșirea cit mai grab- nică a României din război. Utilizind numeroase documente, in cea mai mare parte inedite, dr. Eliza Campus a arătat in comunicarea Preludii ale actului istoric de la 23 August 1944, criza profundă a regimului anto- nescian in preajma lui 23 August (Comunicarea se publică in numărul de față). Situația extrem de critică a regimului antonescian după declanșarea ofensivei sovietice din 20 august a fost analizată de căpitan Mihail E. lonescu in comunicarea Ultimele zile ale guvernului Antonescu. 20—23 august 1944. Decizia militară. Folosind indeoșebi documente provenite din arhivele militare, autorul prezintă un tablou detaliat al situației militare în care se aflau trupele germane și române pe front, arăttnd că hotărirea lui Antonescu de a rezista in continuare menținind țara in război cu Națiunile Unite nu făcea decît să-i prelungească in mod inutil suferințele. Prezentînd comunicarea Contribuții privind desfășurarea evenimentelor din ziua de 23 August 1944, dr. Traian L'drea, cercetător științific principal la Institutul de istorie „N. lorga", a făcut mai întii o trecere in revistă a istoriografiei românești consacrată insurecției din august 1944, arăttnd că cu toate eforturile depuse istoricii nu au reușit să clarifice incă toate problemele legate de desfășurarea evenimentelor din zilele insurecției. Autorul consideră că este necesară revederea și reinterpretarea materialului faptic existent, concomitent cu noi investigații de arhivă pentru elucidarea problemelor controversate încă. în continuare dr. Florin Constantiniu a abordat in comunicarea Victoria insurecției din august 1944 și falimentul politic definitiv al Gărzii de fier, eșecul planurilor naziste de folosire a Gărzii de fier Împotriva noului regim din România (comunicarea se publică in numărul de față). Implicațiile tn zona centrală și sud-est europeană ale evenimentelor din august 1941 din România au constituit obiectul intervenției conf. univ. dr. Gheorghe Cazan Insurecfia din august 1944 In context european. Sint analizate efectele pe care victoria insurecției și alăturarea României coaliției antifasciste le-a avut asupra situației politice din Bulgaria, Ungaria, Iugo- slavia, arătîndu-se că ea a impulsionat lupta antifascistă a acestor popoare. Problema constituțională după 23 August 1944 — dacă constituția din 1923 a fost resta- bilită in totalitate sau numai in parte — a fost supusă atenției celor prezenți de dr. Vasile Liveanu, cercetător științific principal la Institutul de istorie „N. lorga”. (Textul lărgit al comunicării se publică tn numărul de față). în Încheierea lucrărilor, dr. Gheorghe Cristea, cercetător științific principal la Institutul de istorie „N. lorga”, președintele Consiliului științific, a subliniat calitatea comunicărilor pre- zentate, faptul că ele au introdus tn circuitul științific informații noi, rod al investigațiilor de arhivă, că această sesiune, ca și cele din anii precedenți, a constituit un prilej pentru afirmarea științei istorice românești contemporane. Mihai Oprițescu SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ ANUALĂ A SECȚIEI ISTORIE-FILOZOFIE A FACULTĂȚII DE ISTORIE-FILOZOFIE DIN BUCUREȘTI A devenit o tradiție ca la fiecare sfirșit de an universitar, cadrele didactice, cercetătorii și studenții secției de istorie-filozofie să participe la sesiunea științifică anuală, cu cele mai noi și mai interesante lucrări realizate In domeniul cercetării istorice. Această sesiune anuală, amplă manifestare științifică in viața Secției de istorie-filozofie, a constituit un bun prilej pentru realizarea unui larg schimb de opinii intre cadrele didactice, cercetători și studenți, pe marginea problemelor abordate in lucrări, cit și pentru informarea partlclpanților cu ultimele noutăți din domeniul preocupărilor științifice ale acestora. Sesiunea științifică din acest an, desfășurată pe parcursul a două zile (27 și 28 aprilie 1979) s-a bucurat de o largă participare atît in ce privește numărul comunicărilor cit șl al audi- toriului. Ca un aspect pozitiv trebuie remarcată prezența in cadrul acestei manifestări științifice, a unui mare număr de studenți cercetători (14) din aproape toți anii de studiu (II, III șl IV). în activitatea de elaborare a comunicărilor, ca dealtfel in Întreaga lor activitate de cer- cetare științifică, cadrele didactice, cercetătorii și studenții au avut drept călăuză Programul P.C.R. de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate șl înaintare a Romăniel spre comu- nism, Indicațiile șl orientările cuprinse in cuvlntările secretarului general al P.C.R., tovarășul Nicolae Ceaușescu, alte documente de partid și de stat. www.dacoromanica.ro 3 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 1575 Cele 22 de comunicări, prezentate de cadre didactice, cercetători și studenți, abordează ■o problematică diversă din toate epocile, atit ale istoriei României cit și ale istoriei universale. De asemenea comunicările acoperă un larg spațiu geografic tratind teme din istoria Europei, Asiei, Africii și Americii Latine. Comunicarea MU, ideologie și istorie tn „Perșii” lui Eschil, prezentată de lector dr. Zoe Petre, subliniază pe baza unei temeinice analize a structurilor tematice și semiotice a lucrării respective, căile de restructurare a ideologiei politice tradiționale iu și prin teatrul acestui re- numit autor din antichitatea greacă. O altă comunicare Probleme ale urbanismului In coloniile grecești pe baza unor lucrări recente care abordează de asemenea o temă din epoca veche, a fost prezentată de Alexandru Avram, student in anul III (conducător științific lector dr. Zoe Petre). Autorul prezintă o sinteză a cercetărilor arheologice și istorice recente asupra concepțiilor urbanistice antice, subliniind rolul determinant al raporturilor social-economice specifice orașului antic In dezvoltarea urbană și organizarea spațiului politic. Sarolta Baboș, studentă in anul II (conducător științific lector dr. Florentina Cazan), in comunicarea Aspecte ale vieții urbane și ale schimburilor comerciale In evul mediu timpuriu In Europa apuseană, încearcă să demonstreze că in secolele VII —XI, in această parte a continen- tului s-a desfășurat o bogată activitate economică, chiar dacă uneori au fost și momente de criză. în comunicarea Bizantinii și traco-romanii tn statul bulgar la mijlocul secolului al IX-lea, lector dr. Stelian Brczeanu prezintă pe baza informațiilor furnizate de documente latine — corespondența cu curia papală, lista membrilor legației bulgare la Sinodul din Constantinopol (869/870) — evenimentele legate de creștinarea țarului bulgar Boris. Analizind aceste documente, autorul conchide că populația greacă și traco-romană din statul bulgar a jucat un rol important In evenimentele aflate tn curs pe scena politică din Pliska. Un grup de cercetători, format din lector dr. Mihai Maximși studenții Dan Anton, Ovidiu Bozgan. Evantia Doru, Emil Enache, Dorin Matei, Marius Zaharia, a prezentat comunicarea Un tezaur de aspri din secolele XV— XVI desciperit la Bertești, jud. Brăi’a. Tezaurul, compus din 290 de monede turcești (aspri) emise intre 1451 și 1520 de sultanii Mehiued al II-lea, Bayezid al II-lea si Siileyman I, a fost descoperit in 1958 de un țăran cooperator și se păstrează la Muzeul județean de istorie din Galați. Majoritatea covirșltoare a monedelor provin de la Bayezid al II-lea și au fost bătute In monetăriile balcanice tn primul rind la Novo-Brdo. Avind in medie 10—11 mm diametru și 0,73 g greutate, accelele din tezaur au un excelent titlu (900°/00). Aproape identic cu tezaurele de la Militari (București), Giștești (Videle) și Orbească de Jos (Alexandria) tezaurul de la Bertești, lucrat de un grup de studenți tn cadrul practicii de vară la Muzeul județean de istorie din Galați, pune in lumină alături de alte mărturii documen- tare și numismatice, masiva penetrație a asprului, devenită cea mai puternică monedă a Europei, la Dunărea de Jos, incepind de la mijlocul veacului al XV-lea, procesul de transformare treptată a Dunării tn fluviu otoman, tn zona Buzău —Brăila și tn apropierea marelui fluviu, Înainte de 1538 — 1542 cind Brăila a fost ocupată și transformată, Împreună cu ctteva zeci de sate din veci- nătate tn „Kaza”. Reprezentînd o valoarea mică (cea. 5 galbeni sau 10 oi) suma tezaurizată putea fi rodul unei tranzacții, al unui atac la drumul mare sau al unei acțiuni antiotomane (asupra unui negustor al Porții). De asemenea, ea putea fi Îngropată In legătură cu vremurile tulburi create de ocuparea și transformarea Brăilei in „raia”. în comunicarea Relațiile țărilor române cu Ohrida In secolul al XVI-lea, in lumina unor documente turcești inedite, lectorul dr. Mihai Maxim, comenttnd două documente turcești noi : din 10 iunie 1544 și din 22 septembrie 1544 — cu un adaos din 7 decembrie 1544 — afirmă că atirnarea canonică a scaunelor mitropolitane ale Moldovei și Țării Romnâneștl față de Ohrida constituie un fapt real, istoric, chiar dacă este de scurtă durată (poate mal puțin de un an) și fără consecințe importante. Comunicarea aduce argumente tn sprjinul ipotezei că această atirnare nu putea avea loc Înainte de anii 1538 — 1541, momentul instaurării efective a dominației otomane in țările române și că abia după această dată putea să se desfășoare „mezatul” scaunelor mitropolitane moldo-muntene. în final, autorul conchide că noile documente sint revelatoare pentru instau- rarea dominației otomane tn țările române, pentru noul lor statut polltico-juridic față de Poartă după anii 1538 — 1541. Lector dr. Florentina Căzan, în comunicarea Un umanist german din secolul al XVI-lea — Johannes Cochlaeus, și-a propus să reînvie personalitatea unui mare cărturar al renașterii ger- mane, despre care astăzi se vorbește puțin sau deloc. Pe baza unui interesant material documen- tar cercetat la Săchsische Landcs bibliothek — Dresda și la biblioteca Universității din Halle, autoarea a readus in discuție activitatea de pedagog a lui J. Cochlaeus și s-a oprit îndeosebi asupra luptei politice dusă de marele umanist împotriva lui Martin Luther. www.dacoromanica.ro 1576 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 4 loan Chiper, cercetător științific principal, In comunicarea Cel mai vechi sigiliu cunoscut cu legenda in limba română (Țara Românească, sec. XVI)”, prezintă un sigiliu timbrat, con- servat in condiții excepționale la British Museum Library, secția manuscrise, cu legenda „Pc- trașcu Voievoda den Țara Rumenească”. Pe baza analizei scrisorii căreia ii aparținea sigiliul, autorul apreciază că acesta a aparținut lui Petru Cercel, in perioada cind era pretendent la tronul Țării Românești, scrisoarea puțind fi datată aproximativ in primăvara anului 1580. în comunicarea Importantacorespondentei diplomatice a lordului Winchilsea pentru istoria României (1660—1669), dr. Paul Cernovodeanu, cercetător științific principal, prezintă impor- tanța unei arhive diplomatice engleze pentru istoria țărilor române, evidențiind rolul prepon- derent activ al acestora in diplomația sud-est europeană, atit pe plan politic cit și economic. Mihai Manea, student în anul III (conducător științific lector dr. Mircea Popa), in comu- nicarea Consecințele social-economice și politice ale revocării edictului de la Nantes (16S6), a urmărit modul în care in Franța s-au acumulat treptat, la sfirșitul secolului al XVII-lea, cauzele care vor provoca, la începutul secolului al XVIII-lea, declanșarea crizei sistemului feudalo-abso- lutist. Comunicarea Diplomația europeană de la Congresul de la Utrecht (1713) la succesiunea austriacă (1740), prezentată de conf. dr. Nicolae Ciachir, a incercat să sintetizeze problemele complexe ce frămintau Europa, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea : rivalitatea dintre Anglia și Franța, dintre Habsburgii de la Viena și Bourbonil din Spania, criza orientală pină la pacea de la Passarovltz (1718) și Belgrad (1739), succesiunea poloneză, rivalitatea ruso- suedeză. Lector dr. Gheorghe Iscru, in comunicarea A fost finanjat Tudor Vladimirescu de Isterie? (In legătură cu împrumutul pe care i l-ar fi acordat Pavel Macedonski), reluind discuția asupra unui argument „forte” al tezei privind subordonarea lui Tudor Vladimirescu și a revoluției conduse de el față de Eterie, și anume, informația că Pavel Macedonski l-ar fi împrumutat pe cel dinții, la 13 ianuarie 1821, cu suma de 20 000 lei pentru cheltuieli prilejuite de începutul acțiunii, și analizînd mai atent documentele, In contextul istoric, conchide că nu există dovezi de certă valoare care să susțină efectuarea „împrumutului”, iar dovezi că banii respectivi ar fi provenit sau puteau să provină din „cassa" Eteriei nu s-au adus pină în prezent. în comunicarea Intelectualii români și spiritul revoluționar in epoca Renașterii naționale, Nicolae Liu, cercetător științific principal, prezentind principalele forme de manifestare ale spiritului revoluționar, în epoca de trecere de la feudalism la capitalism, subliniază aportul inte- lectualității la procesul de „regenerare națională”, demonstrînd eficiența șl contribuția acesteia la mutațiile fundamentale pe drumul înfăptuirii statului național român. Lector dr. Valeria Ciachir, în comunicarea învătămlntul secundar feminin de stat In Ro- mânia in a doua jumătate a secolului al XlX-lea, se referă la etatizarea acestuia și etapele urmate în vederea asimilării învățămîntului feminin cu cel de băieți, conținutul șl organizarea lui și școlile de fete Înființate prin Legea instrucțiunii din 1864 și 1898, citind un număr de foste eleve care s-au afirmat pe plan național și european în diferite profesiuni șl în viața soclal-culturală a țării. Comunicarea Activitatea delegației române la Conferința de pace de la Paris din 1919, pre- zentată de Francisc Haber, student în anul III (conducător științific lector dr. loan Scurtu), expune modul de desfășurare al Conferinței, poziția marilor puteri — Anglia, Franța, S.U.A., Italia, Japonia — față de țările mici care au adus o contribuție importantă în primul război mondial șl eforturile depuse de delegația României condusă de Ion I. C. Brătianu de a obține respectarea Convenției din august 1916, încheiată cu Antanta. Constantin Stan, student în anul III (conducător științific lector dr. Eufrosina Popcscu), în comunicarea Relațiile Partidului National Liberal cu Partidul Poporului (1920—1922), pre- zintă aspecte ale relațiilor dintre cele două partide între 1920—1922, ani de adinei frămintări, încercînd să dezvăluie caracterul sinuos și de multe ori contradictoriu al acestora. în comunicarea Aspecte ale activității desfășurate de Lucrefiu Pătrășcanu tn anii 1936— 1937, asistent Vasile Budrigă, folosind presa de orientare burghezo-democratică din perioada respectivă, se referă la unele aspecte ale activității desfășurate, îndeosebi pe linia luptei pentru făurirea Frontului Popular Antifascist în România, de militantul comunist, patriotul șl omul de cultură Lucrețiu Pătrășcanu în numele și din însărcinarea conducerii P.C.R. Comunicarea Aspecte ale crizei regimului antonescian tn ajunul insurecției, prezentată de dr. Florin Constantiniu, cercetător științific principal, analizează un raport inedit al Iul Karl Klugkist, unul dintre cel mai apropiați colaboratori ai lui Karl Clodius, întocmit la 30 august 1944 șl consacrat evenimentelor din România pînă la 25 august 1944. Examlnlnd raportul Iul K. Klugkist, privind dorința exprimată de Antonescu în discuțiile sale cu Clodius din lunile Iunie—Iulie 1944 de a-și rezerva „libertatea de acțiune deplină”, autorul conchide că această poziție a fost expusă între 24 Iulie și 4 august, dar abandonată după întllnirea de la Rastenburg www.dacoromanica.ro 5 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 1577 dintre Hitler și Antonescu, pentru a fi reluată la 22 august, cind criza politico-milltară a regi- mului antonescian se apropia de apogeu. Liliana Breniuc, studentă în anul II (conducător științific cont dr. Gheorghe Cazan), in comunicarea Din viata culturală a capitalei In primii ani de la proclamarea Republicii, folosind presa vremii (,,Scînteia Tineretului”, ,,Contemporanul”, reviste de specialitate) prezintă trans- formările profund revoluționare care se manifestau pe planul Invățămintului și culturii in primii ani de după proclamarea Republicii. în comunicarea Conferința de la Bandung — moment important tn lupta popoarelor afro- asiatice pentru democratizarea relațiilor economice și politice internaționale lector dr. Ema Nas- tovlci readuce tn discuție o problemă majoră a lumii contemporane, anume lichidarea subdez- voltării și a instaurării unei noi ordini internaționale, pusă in discuție in urmă cu circa un sfert de veac (1955) in cadrul acestui înalt for, la fel de actuală și stringentă astăzi. Alexandru Dumitriu, student In anul IV (conducător științific conf. dr. Zorin Zamfir), in comunicarea Lupta de eliberare In Guineea după al doilea război mondial, prezintă noua situație internațională creată după al doilea război mondial, favorabilă luptei popoarelor aflate sub dominație colonială pentru independență. în acest context general se înscrie și lupta poporului guineez, care sfirșește prin cucerirea independenței devenind, astfel, primul stat independent din Africa după al doilea război mondial și in același timp un puternic impuls pentru celelalte popoare din colonii. Comunicarea Cu privire la relațiile Republicii Cuba cu țările latino-americane al cărei autor este Doru Bratu, student In anul IV (conducător științific conf. dr. Gheorghe Cazan), prezintă un moment important al „noii politici” a președintelui John F. Kennedy față de Ame- rica Latină, așa-numita alianță pentru progres, care pe lingă unele forme de ajutor acordat statelor de la sud de Rio Grande, urmărea să mențină neștirbite pozițiile S.U.A. In această zonă, avind și un caracter contrarevoluționar. Autorul scoate In evidență faptul că această politică a suferit un eșec, atlt datorită insuficienței ajutorului acordat cit și creșterii luptei antiimperia- liste pe continentul latino-american. Ajunși la final, după o prezentare succintă a sesiunii științifice anuale, considerăm nece- sară desprinderea unor concluzii, reieșite pe parcursul celor două zile de desfășurare a acesteia. Sesiunea din acest an reprezintă un pas înainte in planul activității de cercetare științi- fică a cadrelor didactice, cercetătorilor și studenților, fiind rezultatul integrării invățămintului cu cercetarea. Merită a fi subliniat, ca un aspect pozitiv al acestei sesiuni, atragerea unui număr mare de studenti în munca de cercetare științifică, familiarizarea lor cu rigorile acestei activități. în final, trebuie evidențiat faptul că reușita acestei acțiuni nu constituie un prilej de antomulțumire pentru participanți ci dimpotrivă un puternic imbold pentru activitatea de viitor iu domeniul cercetării științifice a tuturor cadrelor didactice, cercetătorilor și studenților din Secția de istorie-filozofie a facultății. Ion Bălgrădean SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ DE LA PITEȘTI DEDICATĂ ZILEI DE 23 AUGUST In ziua de 2 iunie 1979 a avut loc la Pitești — în sala de ședințe a Comitetului județean Argeș al P.C.R. — sesiunea științifică cu tema „35 de ani de la eliberarea României de sub do- minația fascista”, manifestare dedicată celei de-a XXXV-a aniversări a eliberării patriei și celui de-al XH-lea Congres al P.C.R. Cuvintul de deschidere a fost rostit de prof. Stan Florea, inspector general al Inspecto- ratului județean de invățămint Argeș. Organizatorii sesiunii — Societatea de științe istorice din R. S. România, Inspectoratul școlar Argeș, filiala Argeș-Pitești a Societății de științe istorice și Casa corpului didactic Argeș — au asigurat un program de dezbateri interesant, in cadrul căruia au fost prezentate următoarele referate : Partidul Comunist Român — organizatorul și îndrumătorul mișcării de rezistentă anti- fascistă din România de conf. univ. dr. Nicolae Petreanu de la Academia „Ștefan Gheorghiu”; Politica de alianță dusă de partidul comunist tn vederea pregătirii și înfăptuirii insurecției naționale armate, antifasciste și antiimperialiste din August 1944 de prof. univ. dr. Aron Petric de la Uni- versitatea București; Conceptul de insurecție și importanta lui pentru definirea evenimentelor din August 1944, de conf. univ. Constantin Mocanu de la Academia „Ștefan Gheorghiu” ; Cadrul istoric al unor importante momente din lupta poporului român pentru afirmarea ființei sale nafio- www.dacoromamca.ro 1578 VIAȚA ȘTIINȚIFICA & nale de dr. Petre Popa, secretar al Comitetului municipal Pitești al P.C.R., jud. Argeș; Contri- buții la cunoașterea stării de spirit a maselor populare din Banat tn anii dictaturii mtlitaro-fascisle f 1940—1944) de profesor emerit Dan Popescu, președintele filialei Lugoj a Societății de științe istorice ; Lupta de rezistență a maselor populare argeșene împotriva dictaturii militare-fasciste și războiului antisovietic de conf. univ. dr. C. Dumitrescu, Facultatea de învățămînt pedagogic Pitești și lector univ. dr. Emil Răcilă de la Academia de Studii Economice București; Insurecția din august 1944 tn contextul istoriei patriei noastre și început al revoluției democrat-populare tn Bomânia de conf. univ. dr. Gh. I. loniță de la Universitatea București; Formațiunile de luptă patriotică și rolul lor tn insurecția victorioasă din august 1944 In Valea Prahovei de conf. univ. dr. Ion Baicu de la Institutul de petrol Ploiești; Insurecția din august 1944 tn porturile dunărene de prof. dr. N. Bîrdeanu de la Liceul „Matei Basarab” — București; Vn jurnal de front inedit al unui erou post-morlem, Mihai Oprea de prof. Ludovica Tănăsescu și Victor Tănăsescu, in- spector metodist I.C.P.P.D. București; Aspecte privind contribuția organizației U.T.C. Prahova la lupta împotriva dictaturii militaro-fasciste de Mihai Rachieru, directorul filialei Ploiești a Arhivelor statului; Contribuția argeșenilor și muscelenilor la Infrlngerea Germaniei hitleriste de Doru Mavrodin, directorul filialei Pitești a Arhivelor statului; Metode și procedee folosite pentru integrarea documentelor de partid In cadrul temei ,,Insurecția națională, armată, antifascista șt antiimperialtstă din august 1944 de lector univ. Ion Șeudrulescu de la I.C.P.P.D. București. După cum rezultă din tematică, sesiunea a abordat o arie problematică largă, căreia 1 s-a adăugat interesul datorat ineditului multora dintre punctele de vedere și materialele pre- zentate. Prin aceasta, sesiunea de la Pitești s-a Înscris ca un înalt omagiu adus memorabilului August 1944 de către Societatea de științe istorice din R. S. România in anul în care această societate împlinește 30 de ani de activitate. Gh. I. lontță www.dacoromanica.ro R E C E N Z I I , * . Documente privind istoria militară a poporului român, 23—31 august 1944, voi. H-IV, Edit. militară, București, 1977—1979, LXXX + 298 p., LXXII+283 p.; XLVIII +304 p.* Sub egida Centrului de studii șl cercetări Tema independenței constituie o pre- ocupare constantă a autorului : Independența națională In glndirea social-politică româ- nească in „Revista de filozofie”, tom XXIV (1977), nr. 2, p. 155 — 161 ; Conceptul de independență națională in glndirea româ- nească in voi. Diplomația română In slujba independenței, Edit. politică, București, 1977, p. 9 - 47. numai o subliniere a Înaltei valori, și semni- ficații pe care ideea de independență națio- nală a avut-o In viața poporului român, ci reliefează, permanent, prezența acestei idei In conștiința și fapta acestui popor, a celor mai buni fii ai săi. Cartea relevă lupta poporului român pentru cucerirea, recunoașterea și consolidarea inde- pendenței naționale subliniind puternicele rădăcini ale conceptului tn glndirea progre- sistă și activitatea revoluționară. „Poporul, marii bărbați ai istoriei românilor — se ara- tă tn volum — au Înscris, de-a lungul seco- lelor, pagini de glorie și eroism legendar, transmițind prin credință și sacrificiul lor, un Îndemn inestimabil și mereu actual : dra- gostea de țară și dorința de a contribui la dezvoltarea sa In independență și libertate”. Această carte are la bază o vastă docu- mentare din domeniile istoriei, filozofiei, sociologiei, politologiei, științelor juridice și reușește, intr-o temă așa de complexă, să redea, sintetic, tabloul epocilor istorice ro- mânești, aportul poporului, in gindire și faptă, la Împlinirea idealului românesc dintotdeauna : independența. O adevărată monografie, cartea este struc- turată In trei părți care se completează reci- proc : I Tradiții progresiste (p. 9—142); II o etapă nouă, superioară (p. 143 — 244) și III Consacrarea Independenței naționale In documente internaționale (p. 245—396). Relevind drept specific al istoriei româ- nilor faptul că in lupta pentru apărarea ființei naționale s-a plămădit conceptul de inde. pendență, s-a conturat o concepție închegat www.dacoromanica.ro 1590 RECENZII 12 cu privire la neatîrnarea țării, volumul oferă numeroase și convingătoare exemple de voie- vozi și conducători ai luptei de apărare a libertății, ale căror acțiuni s-au identificat pe deplin cu aspirațiile cele mai adinei ale maselor largi. Aproape că n-a existat figură luminoasă in gindirea social-politică româ- nească, arată autorul, care să nu fi avut pre- ocupări directe sau să nu fi exprimat teze și idei cu privire la independența națională, contribuind la îmbogățirea tezaurului de cul- tură al poporului (p. 10). Ideea de indepen- dență se regăsește la ginditori și oameni poli- tici de seamă din cele mai vechi începuturi. Ea, așa cum releva cel mai mare poet al ro- mânilor, Mihai Eminescu, ,,n-a venit ex abrupto, In mod fragmentar ca din senin, ci ca toate tendințele adevărate, a fost pururea prezentă și Întunecată numai uneori de nevoile momentului”. în plan conceptual, problema apărării su- veranității naționale și a scuturării dominației străine este conturată in tratate, acorduri și convenții încheiate de domnii țărilor române cu reprezentanții statelor vecine. La aceasta, de-a lungul secolelor, s-au adăugat doctrina, lucrările unor ginditori Înaintați, mințile luminate ale neamului, drumul parcurs ducind nu numai la elaborarea științifică a conceptului ci mai ales la găsirea căilor, modalităților practice de dobindire și recu- noaștere a independenței patriei. In acest sens, se relevă că poziția geografică a statelor românești, la Încrucișarea tendințelor expan- sioniste ale marilor puteri, a impus domnitori- lor, in interesul salvgardării și al continuității statului, să practice o politică înțeleaptă de echilibru (p. 12). Pentru exemplificare, volumul subliniază apariția unor elemente constitutive ale con- ceptului de independență în tratate și alte documente internaționale încheiate de Mircea cel Bătrin, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul. Este amintit, astfel, tratatul încheiat de Mircea cel Bătrin cu Baiazid I care preciza că Țara Românească se poate guverna după propriile sale legi, iar domnitorul ei se bucura de deplină libertate „pentru a declara război vecinilor săi și pentru a incheia pace cu ei cînd și cum ar dori”. De asemenea, în tra- tatul de alianță încheiat de același domn cu Vladislaval II-lea al Poloniei, se făcea referire la voința fiecărei părți in efortul lor de apărare împotriva unui pericol extern. Dealtfel, asemenea politică diplomatică inteligentă o regăsim și in momente mai grele ale Țării Românești. în 1417, Mircea cel Bătrin acceptă să plătească tribut sultanului Mahomed I în schimbul respectării integrității statale, de- oarece — potrivit dreptului ginților — tribu- tul nu însemna pierderea suveranității. Ștefan cel Mare a fost încă de la început partizanul ideii, verificate de epoca sa, că apărarea independenței și libertății țării trebuie să se bazeze pe tăria internă, precum și pe acțiuni diplomatice integrate într-un sistem unitar. în tratatele semnate de vi- teazul domn sint înscrise cu claritate drep- turile țării Moldovei în sensul dezvoltării in- dependente, însoțită de unele garanții juri- dice, Semnificativ in acest sens apare tra- tatul încheiat cu Cazimir al IV-lea care pre- cizează că Ștefan nu datora domnia „nici regelui polon, nici celui maghiar, nefiind supus nici turcilor”. La străduința domnilor români din se- colele următoare (Neagoe Basarab, Radu de la Afumați, Petru Rareș, Despot Vodă, Ion Vodă cel Viteaz) de a consacra in documente internaționale componente esențiale ale con- ceptului de independență, se adaugă luptele și victoriile pe cimpul de bătaie, jertfa de singe a poporului aiături de acțiunile diplo- matice întreprinse în slujba marelui ideal al independenței. L’na din marile consecințe ale acțiunilor lui Mihai Viteazul desăvirșit strateg și abil diplomat — a fost Înțelegerea legăturii indisolubile între unire și neatirnare, a sen- sului și semnificației majore a unității națio- nale in obținerea și recunoașterea indepen- denței românilor. în volum se subliniază că tratatele Înche- iate de domnitorii români cu toate că au fost adesea încălcate de puterile vecine — au avut meritul de a fi reflectat, încă din acele timpuri, hotărîrea poporului român de a se dezvolta fără amestec din afară, de a face sacrificii materiale și umane pentru a-și păstra ființa statală, precum și existența unei concepții deja conturate cu privire la neatir- narea țărilor și autonomia lor în raporturile cu celelalte state (p. 21). Problema apărării suveranității naționale și, corolar firesc, a scuturării dominației otomane, este prezentă în opera glnditorilor români din evul mediu, Neagoe Basarab, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cante- mir Ș.a., unde ea îmbrăca diferite modalități de exprimare. Neagoe Basarab, in sinteza sa învățăturile către fiul său Teodosic, con- sidera războiul ca o soluție extremă, la care urma să se recurgă numai in cazul eșecului negocierilor și altor soluții de natură diplo- matică. Singurul război legitim, aprecia Nea- goe Basarab, este cel de apărare, considerat drept o continuare a diplomației prin alte mijloace. în concepția sa, diplomația și răz- boiul, două verigi importante ale sistemului relațiilor dintre state, trebuie să acționeze pentru, a păstra neatirnarea unei nații. Așa- dar, marele voievod, îmbinind mijloacele, diplomatice cu cele ale infruntării militare, www.dacoromanica.ro 13 RECENZII 1591 insista să se acționeze cu Înțelepciune pentru a ocroti tara împotriva vrăjmășiilor din afară, sugera tact și inteligentă in relațiile cu tri- mișii străini, îndemna la vitejie in cazul in care lupta este singura soluție pentru a ne apăra neatirnarea. O concepție înaintată Însoțită de acțiuni dedicate independenței naționale, se întil- nește la Dimitrie Cantemir, care pornea de la faptul că Moldova a fost inițial un stat în- zestrat cu suveranitate internă și externă deplină. în concepția sa plata tributului n-a însemnat pierderea libertății ci o modalitate de asigurare a protecției din partea Portii, românii păstrindu-și autonomia, bisericile, legea, judecățile, obiceiurile și domnitorii. De aceea el, ca domn, a luat o serie de măsuri pentru reașezarea sistemului social-politic intern și a acționat pe plan extern prin măsuri diplomatice și militare. Alături de tratatul încheiat cu Petru I, care sintetizează ideile sale cu privire la statutul de neatirnare al tării, un loc important in operele sale revine cercetărilor cu privire la continuitatea poporu- lui român pe aceste locuri. El, prin gîndirea și acțiunea sa, poate fi considerat inspiratorul luptei pentru independență a poporului român in secolele următoare. în secolul al XlX-lea, in noile condiții istorice, legătura dintre unitatea națională și independență își găsea expresia în factorii obiectivi existenți, care impuneau lichidarea relațiilor de dependență, abolirea prevederilor acelor acte juridice prin care se îngrădeau drepturile suverane ale poporului, adoptarea unor măsuri care să ducă la afirmarea de sine stătătoare a națiunii române. în acest con- text, alături de episodul eroic al revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, volumul evidențiază aportul marilor cărturari și revo- luționari români de la jumătatea secolului al XlX-lea. Aceștia au relevat permanent in operele lor ca și in acțiunile lor originea comună a poporului din cele 3 Principate, legătura dintre libertatea socială — lichidarea privilegiilor și altor rămășițe feudale — și independența națională — abolirea vechilor reiatii pe care Poarta și alte puteri europene le impuneau României prin forță, semnificația apărării libertății, ființei naționale, împotriva celor care atentau la independența țării. Dezvoltind aceste idei, ginditorii timpului explicau necesitatea unirii intr-un singur stat „așa cum era firesc”, ele devenind un instru- ment al acțiunii politice pentru înfăptuirea programului național. Totodată, in gindirea și acțiunile practice ale marilor patrioți ai neamului, lupta pentru independența națională se împletea cu aceea dusă de popor pentru obținerea și garantarea libertăților sociale. Volumul relevă contri- buțiile deosebite la clarificarea conceptuală și la promovarea ideilor unității, independen- ței și suveranității naționale ale lin Nicolae Bălcescu, în ale cărui teze se găsesc elementele esențiale inițiale ale concepției care va sta la temelia orientărilor politice românești de mai tirziu. Este cunoscut că revoluționarii timpului vedeau in Unire singura cale pentru consti- tuirea unui stat național puternic în măsură să scuture jugul străin. Unirea este absolut necesară, arăta Mihail Kogălniceanu, deoa- rece numai ea poate asigura „independența dinăuntru și puterea de a se apăra de inriu- ririle streine”. Iar după Unire, Al. I. Cuza, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri toți marii ginditori și oameni de stat care au contribuit la unire, au acordat o mare importanță pro- gramului de dezvoltare a Principatelor Unite, convinși că numai prin consolidarea econo- mică poate fi întărită ființa națională, evo- luția independentă a națiunii române. în acest sens, toate reformele înfăptuite în vremea lui Cuza — reforma agrară, reorga- nizarea armatei naționale, a justiției, adop- tarea codurilor civil și penal, organizarea pe baze noi a învățămîntului public — au con- tribuit la accentuarea progresului economic și social-politic pe calea capitalismului, la Întărirea statului modern român și la acumu- larea premiselor necesare pentru cucerirea independenței de stat. în acest contxt istoric, declarația ministrului de externe român la 9 mai 1877 „sîntem independenți, sîntem o națiune de sine stătătoare” consemna in fața lumii dorința de veacuri a unui popor hotărit să-și apere independența pe cimpul de luptă. Și a făcut-o, printr-o luptă eroică- la fel de Înaltă pe cit a fost gindirea și suple, țea diplomatică a marilor săi bărbați. Strădaniile poporului român, lupta sa pentru independența națională a constituit o permanență a gindirii și acțiunii românilor din toate timpurile, găsindu-șl expresia în continuitatea eforturilor, generate de conti- nuitatea țelurilor și statornicia năzuințelor de a trăi in libertate, de a se dezvolta în demnitate. Concepția românească despre inde- pendența națională capătă in noua perioadă istorică un conținut precis și mai complex. Documentele Adunărilor Naționale din 1918 sint o dovadă elocventă în acest sens. Cartea subliniază, de asemenea, contribuțiile teoretice ale lui Mihai Eminescu, Nicolae lorga, Vasile Pârvan, A. D. Xenopol, N. Titulescu, P. P. Ne- gulescu, Dimitrie Guști, Vespasian Pella și a altor oameni politici și de cultură care prin scris sau acțiunile diplomatice, au făcut, în perioada interbelică, cunoscute, punctele de vedere românești. în cea de a Ii-a parte intitulată „O etapă nouă, superioară ”, D, Mazilu, relevă aportul P.C.R. la dezvoltarea și îmbogățirea concep- www.dacoromanica.ro 1592 IRECENZII 14 tului de independență națională prin : ideile aduse la dezvoltarea înțelesului său profund in conștiința maselor populare, prin acțiunile întreprinse pentru apărarea și consolidarea suveranității și independenței naționale in lupta împotriva fascismului, pentru eliberarea României de sub ocupația străină, prin mobi- lizarea și conducerea maselor în munca pentru construirea unei societăți noi în Româ- nia, a unei Românii libere, independente și suverane. Volumul subliniază îndeosebi acțiunea P.C.R. pentru unirea tuturor forțelor patriotice naționale, pentru răsturnarea dictaturii fas- ciste, ieșirea din războiul antisovietic și alăturarea la coaliția antihitleristă, ridiclndu-se împotriva jefuirii bogățiilor naționale și aservirii țării de către Germania bitleristă. In aceste condiții — în colaborare cu celelalte forțe democratice —P.C.R. a înfăptuit insu- recția națională armată antifascistă și antiim- perialistă din august 1944, act istoric care marchează un moment hotăritor in dezvol- tarea țării pe un drum nou, pe calea dobindirii independenței depline. Autorul evidențiază efortul poporului român, sub conducerea comuniștilor, pentru eliberarea țării de sub dominația fascistă, contribuția sa la înfrîn- gerea fascismului într-un război la care Româ- nia, cu un efort economic și uman uriaș, a fost a patra națiune în ce privește contribu- ția la înfringerea Germaniei. în împrejurările complexe ale Europei din acei ani, lupta pentru independența țării a îmbrăcat diferite forme : încheierea imediată a armistițiului; scoaterea României din Axă, alăturarea ei la coaliția antihitleristă ; alun- garea trupelor germane de pe teritoriul româ- nesc ; instaurarea unui regim de drepturi și libertăți politice. Pornind de la faptul că temelia trainică a suveranității și independenței naționale o constituie crearea unei puternice economii naționale, P.C.R. a pus în centrul politicii sale crearea unei puternice baze tehnico-ma- teriale, asigurind statului posibilitatea să organizeze, să planifice, să conducă economia națională, fapt ce constituie un atribut fun- damental inalienabil, al suveranității sale. Prin experiența sa în cei 35 de ani de la eliberarea de sub dominația fascistă, relcvind determinările economice și politice în dez- voltarea națională și internațională a popoa- relor, P.C.R. și statul român au demonstrat importanța covîrșitoare a realizării efective a dreptului fiecărui popor de a fi stăpin pe bogățiile sale, de a decide în mod suveran asupra folosirii lor, a dreptului fiecărui stat de a-și stabili politica sa internă și externă, în mod independent, fără a depinde de puterea altui stat, în același timp, se afirmă în volum, dezvoltarea independentă a fiecărei țări socialiste constituie o premisă majoră a reali- zării exigențelor internaționalismului socialist. Cu cît fiecare țară socialistă este mai bogată și mai prosperă, are un nivel de dezvoltare economică și socială mai ridicat, cu atît mai mare este capacitatea materială și politică a sistemului mondial socialist, cu atît mai puternice sint forțele socialismului și păcii în întreaga lume. Totodată extinderea cola- borării economice cu alte state, indiferent de orinduirea lor socială, contribuie la solu- ționarea marilor probleme cu care lumea este astăzi confruntată. România socialistă, subliniază cartea, a militat și militează cu consecvență pentru ca principiile suveranității și independenței na- ționale să înceteze a mai fi deziderate general- abstracte și să devină coordonate cotidiene ale politicii interne și externe (p. 154). Res- pectarea dreptului fiecărei națiuni la dezvol- tarea economică socială independentă crcază climatul necesar pentru dezvoltarea colabo- rării internaționale și promovarea unor relații normale între toate țările. Tocmai de aceea, se arată mai departe, ideile privitoare la suveranitate, la dezvoltarea economico-socială independentă a națiunilor au o mare însemnă- tate practică și teoretică. în epoca noastră, suveranitatea și independența națională se înscriu la loc de frunte între factorii care condiționează pacea și progresul omenirii, conferind un nou tip de relații internaționale. Cartea semnată de D. Mazilu demons- trează logic inconsistența teoriilor care susțin caracterul „perimat”, „relativ” sau „limitat” al acestor principii fundamentale ale rela- țiilor interstatale, subliniind că in ambele procese constructive contemporane, inde- pendența și suveranitatea națională sc vor afirma tot mai puternic. Suveranitatea și independența națională, se arată mai departe, constituie unul dintre principiile fundamen- tale ale raporturilor dintre state, care întru- nește în prezent recunoașterea pe plan inter- național. Așa cum arată viața, nu respectarea, ci dimpotrivă, încălcarea acestor principii, amestecul in treburile interne ale altor state sint de natură să ridice obstacole in calea cooperării intre popoare și state, să împiedice destinderea încordării internaționale, să pună in primejdie pacea in lume. Consecventă acestei concepții, România a militat și militează pentru întărirea secu- rității și dezvoltarea cooperării în Europa, creșterea rolului O.N.U. în soluționarea pro- blemelor potrivit voinței și intereselor tuturor popoarelor, extinderii cooperării cu toate statele lumii. Cea de a IlI-a parte a acestui volum, care cuprinde documente internaționale, tra- www.dacoromanica.ro 15 [RECENZII 1593 tate de prietenie și cooperare, declarații solemne comune, declarații comune înche- iate de România cu alte state ale lumii in intervalul 26 mai 1975 — 7 iunie 1978, con- stituie o semnificativă ilustrare a transpu- nerii in viață a acestor principii fundamentale ale politicii externe a României. Împreună cu tratatele semnate după 23 August, documen- tele încheiate în ultima vreme asigură cadrul juridic necesar desfășurării și dezvoltării relațiilor internaționale ale României. In toate aceste acte politico-juridice este rele- vată importanța covîrșitoare a respectării principiilor independenței și suveranității naționale, dreptului fiecărui stat la indepen- dență, la libertate și la suveranitate, precum și obligația fiecărui stat de a trăi in pace și de a întreține relații de bună vecinătate cu celelalte state. Conceptul de independență națională, dreptul fiecărui stat de a acționa liber și suveran, străbat ca un fir roșu toate documentele încheiate de România cu cele- lalte state. Precizind conținutul independenței și su- veranității naționale șl stipulind modalitățile de realizare a exigențelor pe care le presupun, România a adus o contribuție deosebită la elaborarea acestor coordonate fundamentale contemporane. Independența și suverani- tatea reprezintă, în fond, chintesența concep- ției poporului român, a conducerii sale poli- tice asupra activității și rolului României în lume, arată autorul. In acest cadru, volumul subliniază contribuția, activitatea intensă, eforturile prodigioase depuse de secretarul ge- neral al P.C.R., președintele României, Nicolae Ceaușescu, prestigioasă presonalitate a lumii contemporane. Cartea profesorului universitar Dumitru Mazilu, prin problematica de extremă actua- litate pe care o tratează, prin caracterul său pluridisciplinar, reprezintă o contribuție de referință în literatura politologică româ- nească din ultima vreme. Conslanlin Gheorghe www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro ÎNSEMNĂRI ISTORIA ROMÂNIEI GHEORGHE ZAHARIA. Insurecția națională armată antifascistă și antiimperialistă din august 1944, Edit. științifică și enciclope- dică, București, 1977, 127 p. Răspunzînd interesului publicului larg pasionat de cunoașterea momentelor funda- mentale ale istoriei patriei, Editura știin- țifică și enciclopedică a publicat în colecția „Știința pentru toți” lucrarea de față, con- sacrată insurecției naționale de la 23 august 1944. Aparținînd unuia dintre specialiștii români în domeniul istoriei contemporane, Gheorghe Zaharia, lucrarea, deși restrînsă ca paginație, reușește să ofere cititorului o imagine clară asupra complexului proces istoric din anii 1940—1944 ce a dus la istorica victorie a poporului român din august 1944. Un prim capitol al lucrării se ocupă de Partidul Comunist Român ca forță politică fundamentală în lupta antifascistă, în care se demonstrează co.ivingător că P.C.R. a fost „forța politică cea mai consecventă care s-a ridicat de la început cu toată fermitatea la luptă pentru răsturnarea regimului fascist si eliberarea țării de sub dominația fascistă”. In context se subliniază eforturile depuse de P.C.R. pentru coalizarea tuturor forțelor antifasciste precum și represiunea dezlănțuită de autorități împotriva milPanților comuniști. Capitolul următor trasează, în strînsă corelare cu primul, lupta poporului român împotriva dictaturii militaro-fasciste și răz- boiului, luptă care, arată autorul, a îmbrăcat forme diverse în țară ; greve, sabotaj, sus- trageri de la încorporare, divergențe între militarii români și germani, divergențe sufi- cient de mari pentru a atrage atenția căpe- teniilor germane, în contextul agravării situației militare. Autorul se ocupă de atitudinea liderilor burghezi față de criza regimului antonescian arătind că aceștia l-au considerat pe Anto- nescu o rezervă politică pentru perioada de dominație nazistă în Europa, că opoziția lor viza însă numai anumite aspecte ale poli- ticii antonesciene (continuarea războiului anti- sovietic și subordonarea economiei românești Germaniei) și nu răsturnarea ei. Pe măsură ce situația internațională evolua nefavorabil fascismului, criza regimului antonescian se adîncește și in jurul monarhiei, tot mai des în divergență cu guvernul, se grupa opoziția burgheză, căutind soluții de ieșire din criză soluții căutate și de guvern prin tratativele secrete întreprinse în Portugalia, Italia, Vatican, Elveția. Ocupîndu-se în continuare de premisele formării frontului național antihitlerist, auto- rul relevă importanța contactelor stabilite de P.C.R. cu liberalii tătărăscieni, cercurile palatului și reprezentanții armatei, a creării în 1943 a Frontului Patriotic Antihitlerist, adîncirea crizei regimului antonescian în 1943 și primele luni ale anului 1944. Este meritul P.C.R. ce a înțeles că înlăturarea regi- mului antonescian era posibilă numai prin unirea tuturor forțelor antifasciste și prin forța armelor, datorită marelui număr de trupe germane aflate în țară. Realizarea Frontului Unic Muncitoresc din aprilie 1944, a coaliției Național Demo- crate și a Blocului Național Democrat în iunie același an, într-un cuvînt a Frontului Național Antihitlerist, preconizat de P.C.R. încă din 1941, precum și acceptarea de toate forțele antifasciste a înlăturării prin forța armelor a regimului antonescian, sînt tratate în capitolul următor. în pregătirea insurecției, după realizarea înțelegerii politice era necesară pregătirea armată, stabilirea momentului declanșării, probleme care au suscitat discuții între parte- neri, în cadrul cărora s-a urmărit stabi- lirea celui mai propice moment în funcție de conjunctura internă șl internațională. Declanșarea insurecției prin arestarea lui Antonescu în după amiaza zilei de 23 August, evenimentele care i-au urmat ; formarea guvernului, proclamația regelui, declanșarea ostilităților dintre trupele românești și ger- mane sînt tratate în mod succint în succesiu- nea lor istorică în capitolele următoare. Folosindu-se de numeroase mărturii ale unor personalități politice și militare din ambele tabere, de extrase din presa străină, de comentarii ale unor posturi de radio, autorul prezintă în continuare cititorului importanța, semnificația și ecoul insurecției, arătind că ea a favorizat ofensiva trupelor REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 32, nr. 8, p. 1595-1600, 1979 www.dacoromanica.ro 1596 ÎNSEMNĂRI 2 sovietice, înlăturînd din calea lor barajul Carpaților, a grăbit sfirșitul regimurilor fasciste, din Bulgaria, Ungaria și Germania. Contribuția României la lupta împotriva fascismului face obiectul următoarelor capi- tole care ne prezintă mai întii operațiile militare desfășurate de trupele române în cooperare cu cele sovietice pentru eliberarea întregului teritoriu al țării, apoi al Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei, urmate de un bilanț al efortului militar și economic depus de țara noastră în războiul antihitlerist. în încheiere sînt prezentate pe scurt principalele succese obținute de poporul român în cele peste trei decenii ce au trecut de la 23 August in construirea socialismului în România. Prin bogata informație științifică, prin stilul clar și accesibil, lucrarea de față con- tribuie la lărgirea orizontului istoric al publi- cului larg și iubitor de istorie. Mihai Oprijescu. Colonel GHEORGHE MORARU, Gărzile pa- triotice — tradiție și actualitate, Edit. mi- litară, București, 1979, 210 p. Adresîndu-se cu precădere comandanților și membrilor gărzilor patriotice, cărora le este utilă in activitatea de instruire, lucrarea de față constituie, prin conținutul primului capitol, și o sinteză a luptei armate a po- porului român de-alungul istoriei, subliniind ceea ce a avut aceasta esențial și specific. Apreciem dîn acest motiv valențele educa- tive ale lucrării, autorul împlinind astfel și cerința îmbinării pregătirii militare cu munca de educare patriotică a luptătorilor în spiritul glorioasei tradiții de luptă a poporului român și a armatei sale. Cititorul înțelege mal bine că pregătirea militară în general și a tinerei generații în special se bazează, în sistemul militar al României socialiste, pe nețărmurita dragoste față de patrie, partid și popor, pe cunoașterea trecutului zbuciumat de luptă al românilor, pe convingerea că apă- rarea independenței și suveranității țării trebuie să fie opera întregului popor. Călăuzit de concepția partidului cu privire la războiul Întregului popor, autorul eviden- țiază în acest întii capitol momentele de seamă ale istoriei naționale în care ridicarea maselor largi populare a constituit garanția menținerii neatîrnării țărilor române în fața invadato- rilor și a imprimat trăsături specifice doctrinei militare românești. Sînt relevate contribu- țiile voievozilor români, ale revoluționarilor anului 1848, a primului domnitor al României și a generalilor și ofițerilor de la 1877 la crearea și dezvoltarea gindirii militare românești originale, iar din această derulare se desprinde caracterul popular al războaielor purtate pentru independență. Ca o încununare a secularelor bătălii apare insurecția națională armată, antifas- cistă și antiimperialistă din august 1944 care, eliberînd România de sub dominația fascistă, punînd capăt celei mai întunecate perioade din istoria noastră contemporană, a deschis drumul afirmării forțelor revoluționare, inau- gurînd o nouă etapă istorică în care România independentă și suverană, stăpînă pe propriile ei destine, construiește socialismul. Contri- buția formațiunilor patriotice, organizate și conduse de P.C.R., la victoria insurecției este apreciată la adevărata sa valoare, urină- rîndu-se evoluția acestora și în primii ani ai puterii populare. Evocarea luptelor pentru libertate pur- tate de poporul român, a participării eroice a maselor populare, a jertfelor lor, face pc deplin înțeles temeiul istoric al concepției Partidului Comunist Român și a secretarului său general cu privire la războiul întregului popor, opus oricăror agresori, ca și rolul și locul gărzilor patriotice în cadrul sistemului militar al României socialiste. Constituite m vederea întăririi capacității de apărare a țării, gărzile patriotice au misiunea să parti- cipe activ la apărarea cuceririlor revoluțio- nare ale poporului, a suveranității și la asi- gurarea securității patriei. Concepută ca un îndreptar în activitatea teoretică și practică a comandanților de uni- tăți și subunități ale gărzilor patriotice, în lucrare se tratează în capitolele următoare instrucția tactică a subunităților, acțiunile executate pentru lupta de apărare, întocmi rea documentelor de luptă ctc., insistindu-sc asupra modalităților practice și eficiente de instruire și a însușirii lor creatoare. Alături de alte apariții anterioare de acest gen sau înrudite, Gărzile patriotice — tradiții și acutalitate se înscrie ca indispensabidă în ampla activitate politico-ideologică și de specialitate desfășurată în cadrul unităților de gărzi patriotice și al formațiunilor tine- retului de pregătire pentru apărarea patriei. Gelu Apostol ION POPOVICI, VERONICA COVACI, GHEORGHE MUDURA, IUDITA CĂ- LUȘER, MIHAI APAN, ANA ILEA, ANDREI CACIORA, 1918. Bihorul tn epopeea Unirii. Documente, Oradea, 1978, 475 p. în cadrul numeroaselor acțiuni care au comemorat pe plan local, alături de întreaga țară, aniversarea a 60 de ani dc la desăvirșirea www.dacoramanica.ro 3 ÎNSEMNĂRI 1597 unității noastre naționale, se Înscrie, ca un veritabil eveniment editorial de excepție pentru județul nostru, publicarea unei ample, documentate și Întocmite cu riguro- zitatea științifică necesară, culegeri de docu- mente din istoria Bihorului anilor 1914 — 1919. Rod al activității de cercetare și depistare a documentelor istoriei locale, desfășurată cu pasiune, pe parcursul a citorva ani, de către harnicul colectiv al Filialei Oradea a Arhi- velor Statului, căruia 1 s-a alăturat Andrei Caciora, directorul Filialei Arad a Arhivelor Statului, legat sufletește de plaiurile natale bihorene — volumul apare sub Îngrijirea Comi- tetului de cultură și educație socialistă al județului Bihor și a Filialei Oradea a Arhivelor Statului. Scurtul și densul in idei „Cuvint înainte” semnat de tovarășul Gheorghe Blaj, prim secretar al Comitetului județean Bihor al P.C.R. și președintele Consiliului popular județean, include perioada și momentul la care se referă documentele în tradițiile revo- luționare și ale luptei naționale ale românilor de pe aceste meleaguri. Partea propriu-zis științifică debutează cu treizeci de pagini semnate de loan Popovici, care, sub titlul „Contribuția maselor populare din Bihor la făurirea statului națio- nal unitar român" se doresc a fi un studiu introductiv in problematica atît de interesantă și pretențioasă a momentului istoric și a zonei geografice la care se referă. Studiul familiarizează pe cititor cu unele dintre eve- nimentele istorice locale — Încadrate in con- textul istoriei Transilvaniei și României Mari, a frăinintărilor revoluționare din Europa postbelică — valorificind părți din documen- tele inedite publicate in paginile culegerii; ținind cont de punctele de vedere exprimate de specialiști recunoscuți in lucrări edite, mai vechi sau mai noi; incercind și reușind în parte să formuleze opinii personale asupra unor aspecte mai puțin afirmate de specialiști în ultima vreme. I-am reproșa totuși folosirea mult prea insistentă a citatelor tn detrimentul sublinierii ideilor de esență, formulate direct, cu cuvinte proprii, ca și scăparea din vedere a unor studii mai recente publicate de cerce- tătorii locali (Teodor Pavel, Edit Dumitrașcu, Sever Dumitrașcu) In revistele de istorie orădene „Lucrări științifice” și „Crisia”, in alte volume omaginale editate pe plan local in ultimii zece ani. Un bineintocmit „repertoriu” ne oferă o sinteză a conținutului fiecăruia dintre cele 270 de documente publicate, ceea ce permite cercetătorului, in general cititorului interesat, să se orienteze rapid in tematica fiecărui document in parte. în ordine, sint publicate : 146 de izvoare provenite din Arhivele Statu- lui București (fondurile : C.N.R. Oradea și Bihor, Președinția Consiliului de M niștri regal-maghiar din Budapesta, Savel Rădu- lescu, Consiliul Diligent, Microfilme Franța, C.N.R. Caransebeș), 49 provenite din Arhivele Statului Oradea (fondurile : Primăria ora- șului Oradea, Prefectura Județului Bihor, Episcopia greco-catolică Oradea, Vicariatul ortodox Oradea, Pretura plășii Vașcău, Co- lecția de documente), 49 provenite din Arhi- vele Statului Arad (fondul Roman Ciorogariu) și 1 document provenit din Arhiva Institu- tului de Studii Istorice și Social Politice de pe lingă C.C. al P.C.R. secția Cluj-Napoca. Din presa locală, mai ales din Oradea și Arad, atit cea de limbă română cit și maghiară, sint reținute 25 de articole care se referă la tema volumului („Românul” — Arad, „Tri- buna Bihorului” — Oradea, „Nagy vârad" și „Nagyvâradi Naplâ” — Oradea, „Arad! Hir- lap” și „Aradi Kozlony” — Arad). Autorii au găsit de cuviință să publice și 17 documente deja cunoscute vezi : Alexandru Porțeanu, in „Crisia”, Oradea, 1975), pentru a înmă- nunchea intr-un tot unitar sursele arhivistice și de presă depistate pină acum și considerate de primă importanță. Considerăm că au pro- cedat bine, volumul imbogățindu-și conți- nutul dar păstrindu-și nealterat caracterul de lucrare dominată de materiale inedite in covirșitoarea lor majoritate. în plus, celor 17 documente republicate li se dă o exactă traducere din limba maghiară, ca de altfel tuturor documentelor găsite in original în limba maghiară, volumul publicind — după uzanțele științifice — atît documentul ori- ginal în limba maghiară cît și traducerea lui tn limba română. Spațiul restrins acordat recenzării volu- mului nu ne permite să facem considerații de prea mare adlncime asupra valorii docu- mentelor publicate. Reținem totuși citeva idei de bază in sprijinul cărora vin, fără putință de tăgadă, sursele arhivistice și de presă publicate cu această ocazie. Populația românească din Bihor, majori- tară dintotdeauna pe aceste meleaguri ca și tn toamna anului revoluțiotiar 1918, și-a manifestat, pe întreg parcursul anilor pri- mului război mondial, speranța in destră- marea Imperiului austro-ungar, veritabilă închisoare a popoarelor. Mai mult, a luptat alături de românii din întreaga Transilvanie pentru subminarea regimului austro-ungar, vibrînd alături de România Veche în lupta sa eroică pentru afirmarea națiunii noastre și realizarea statului unitar național român (vezi și documentele nr. 1 — 5, 10, 12 — 15, 19). La 12 octombrie 1918, prin „Declarația de la Oradea” semnată tn casa bihoreanului dr. Aurel Lazăr, se declanșează revoluția burghezo-democratică care va duce la unirea Transilvaniei cu Vechea Românie (dec. nr. www.dacoromanica.ro 1598 Însemnări 4 24, 25). Din primele zile ale lunii noiembrie 1918, românii bihoreni, sub conducerea lide- rilor din conducerea comitatensă a P.N.R., se organizează în consilii naționale române la nivel de comune, plăși, comitat (doc. nr. 20, 31, 40, 59, 61, 62). Ele devin organele puterii locale de conducere ale noii adminis- trații românești, singurele care sint sprijinite de populația românească. Forța lor crește de la o zi la alta, astfel incit chiar vechea administrație ungară — tot mai îngrădită în activitatea ei — trebuie să facă apel la ele în vederea rezolvării unor probleme legate de menținerea ordinei publice, asigurarea aprovizionării cu alimente și lemne etc. (doc. nr. 66, 99). Pină după eșuarea discuțiilor de la Arad dintre C.N.R. Central și guvernul maghiar a lui Kârolyi Mihâlyi (13 — 14 noiem- brie 1918), între C.N. Român din Oradea și Bihor și C. N. Maghiar din Oradea și Bihor se înregistrează o serie de contacte și o cola- borare bazată pe stimă reciprocă, (doc. nr. 39, 41, 42, 49, 54). Refuzul guvernului Kârolyi, mai apoi și a puterii sovietice a sfaturilor condusă din 21 martie 1919 de Bela Kun, de a recunoaște principiul leninist al dreptului la autodeterminare a popoarelor asuprite din fostele imperii multinaționale — duce la rupe- rea acestei inițiale colaborări, la nașterea și accentuarea unei tensiuni politice în zona Bihorului, ca și a Sătmarului și a unei părți a Sălajului (doc. nr. 183, 245, 259, 268). La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Bihorul este reprezentat de 109 dele- gați. Alături de ei se vor îndrepta spre Ceta- tea Unirii alte citeva sute de bihoreni din toate categoriile sociale (doc. nr. 97). ,,Ho- tărirea” votată la Alba Iulia este adusă (în zilele imediat următoare) la cunoștința populației din Bihor în cadrul altor zeci și sute de „Mici Albe lulil”, adunări organizate în aproape fiecare sat și comună din comitat. Demn de subliniat faptul că cu toate aceste ocazii vorbitorii subliniază acele puncte ale „Hotărîrii” unde se înscriau recunoașterea și garantarea acelorași drepturi și obligații pentru toți cetățenii, indiferent de naționa- litate. între 1 decembrie 1918 — 20 aprilie 1919, românii bihoreni, de la țărani pînă la intelec- tuali, au trebuit să lupte din răsputeri pentru apărarea Unirii de la Alba Iulia. Grelele jertfe de singe sint răsplătite de succesul izbinzii cînd la 20 aprilie 1919 armata română intră în Oradea, fiind aclamată de populația română și maghiară. într-o peri- oadă de mari frămîntări politice și sociale, de incertitudini, ies cu atit mai mult in evi- dență manifestarea unor elemente de apropi- ere și colaborare dintre cetățenii de rind români și maghiari din Bihor, împotriva abuzurilor autorităților politice di " pesta și a forurilor locale ale acestora. Docu- mentele atestă că marea majoritate a româ- nilor și maghiarilor din Bihor au conviețuit in bună înțelegere, s-au ajutat la nevoi, și-au salvat reciproc viețile, incercind să nu se lase antrenați in calculele politicianiste ale elementelor ce sprijineau vechiul regim dualist, luptind pentru instaurarea liniște! și păcii (doc. nr. 105, 166). Un „indice de localități” și un set de fotografii cu locuri, documente și oameni din vestul Transilvaniei, legate de eveni- mentele din toamna anului 1918 — primă- vara anului 1919, încheie volumul tipărit în condiții ireproșabile de întreprinderea Poligrafică „Crișana” — Oradea. Suma sumarum, apariția volumului 11 considerăm ca un veritabil act de cultură care face cinste inițiatorilor, truditorilor care au cules fiecare document, tuturor celor care și-au adus contribuția pentru ca el să vadă lumina tiparului. Avem totuși un singur regret. Este ade- vărat că volumul a intrat în toate biblio- tecile mai importante din județ, a intrat in rafturile bibliotecilor academice din țară cit și in posesia multor specialiști. Poate ar fi fost totuși bine să consemnăm un tiraj mai mare, pentru ca să poată fi achiziționat prin librării și de publicul mai larg iubitor de istorie, astăzi in continuă creștere. Am vrea să credem că la o viitoare ediție, îmbu- nătățită și adăugită, s-ar putea ține cont și de această sugestie. Mihai Drecin VASILE NETEA, Spre unilalea statală a poporului român, Edit, științifică și enci- clopedică, București, 1979, 605 p. Recenta scriere a istoricului Vasile Netea Spre unitatea statală a poporului român, ne destăinuie cu trăsături distinctive, încoro- narea studiilor acestuia, asupra epocii mo- derne din istoria României. Utilitatea și necesitatea unei asemenea sinteze s-a impus cu puterea evidenței. Por- nind de la preocupările și merituoasele con- tribuții semnate de numeroși cercetători istorici și lingviști, altfel evidențiate in spectaculosul periplu bibliografic, autorul și-a propus reunirea intr-o expunere mono- grafică, a componentelor cultural politice românești de la 1859 șl pînă la 1918. Dacă in scrierile precedente a fost urmă- rită cu precădere evoluția unor anumite societăți, instituții și periodice, ori numai a unor personalități, grupări și mișcări politice sau culturale angajate in lupta unionistă, politice din Buda- ulțima monografie a istoricului se Înfățișează www.dacoromamca.ro 5 însemnări 1599 ca o consecință firească a întreprinderilor pomenite, ea surprinde intr-o imagine vie și solid argumentată, purtind pecetea amploa- rei și adincimii necesare, ansamblul legătu- rilor românești intracarpatice cu întreaga semnificație a elementelor care au avut o contribuție directă sau indirectă la înfăptuirea unirii din 1918. Nolle cercetări datorate spiritului între- prinzător al autorului și îndeosebi studiile de arhivă (cercetări de acest gen au fost între- prinse la București, Brașov, Sibiu, Blaj, Tirgu-Mureș, Bistrița) au permis lărgirea sistemului informațional cu privire la epoca lui Cuza, la relațiile acestuia „cu românii transilvăneni”, la cunoașterea cultului de care s-a bucurat primul domn al României în riadul ardelenilor. Urmărită într-o evo- luție crono-spațială, unitatea de acțiune a românilor ni se relevă în măreția și originali- tatea manifestării sale. Cu pregnanță este reliefat rolul jucat în desfășurarea ei de Mihai Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Costache Negri, Take lonescu, Nicolae Filipescu, Ale- xandru Papiu Ilarian ș.a. Complinirea anga- jării ni se relevă ca distinctivă atunci cînd se acordă importanța cuvenită funcționa- lității instituțiilor și societăților culturale : Academia Română „Transilvania”, „Carpați”, „Liga culturală”, sau cind sint deslușite cu atenție prezențele deloc neglijabile ale unor societăți mai puțin cunoscute : „Dacia Tra- iană”, „Frăția”, „Unirea” „înfrățirea”, „Cer- cul românilor de peste Munți”. Scopul fun- damental al acestor societăți era unitatea morală și intelectuală a românilor, era reali- zarea unei imagini virtuale a României, „simbol premergător al aspirațiunilor noastre” ce „a Izbutit să intreție flacăra unui patrio- tism integral, care nu recunoștea hotarele artificiale ale României, ci săltind peste Carpați, înfrățea de fapt pe cei care erau frați de drept” (p. 130). Ideea lui Xenopol, reluată de Delavrancea, conștientiza un adevăr întruchipat cu deosebire de Academia Română dar și de celelalte societăți amintite. Prezentarea activității unor societăți, precum „Transilvania” și „Liga culturală”, se sprijină pe utilizarea surselor inedite, îngăduind o mai apropiată cunoaștere a vastei contribuții „la dezvoltarea rindurilor intelectualilor și meseriașilor români din Ardeal și Banat”. Dealtfel consecințele inte- resului manifestat pentru populația româ- nească de la nord de Carpați nu intirzie a se arăta, reciprocitatea fenomenului fiind sur- prinsă și de autor în amploarea reprezentării sale : „La ridicarea „steagului deșteptării” transilvănenii n-au contribuit însă numai cu dragostea și lucrările reprezentanților lor în domeniul filologiei, literaturii, istoriei și al celorlalte științe, ci și prin inițiativele www.dacoromamca.ro și aportul lor material la înființarea și dez- voltarea bibliotecii (Academiei) și a colecțiilor sale care aveau să constituie tot atitea testi- monii ale simțirii și ale unității culturale a poporului român” (p. 131). Racordarea acestor asociații in mod sis- tematic la structura politică a timpului are ca finalitate dezvăluirea ansamblului feno- menelor din perioada parcursă; desigur că, autorul a avut in vedere sistemul de gindire al unei epoci, acela care nu poate fi înțeles într-o formă izolată, in singularitate, ci, care, conexat elementelor constitutive ale acesteia reînvie imaginea redînd-o în unici- tatea și veridicitatea ei. De fapt, sublinierea istoricului este concludentă in definirea con- ceptului pe care s-a clădit lucrarea : „Căci ce erau la urma urmei — în ansamblul lor toate aceste comitete, in care se intilneau reprezentanții românilor de pretutindeni, decît, cu toate articulațiile lor provinciale, un mare parlament al culturii românești care pregătea în mod indiscutabil calea spre parlamentul politic al întregii națiuni” (p. 74). Prin definirea rolului Ligii culturale „in perioada procesului Memorandului (p. 202 și urm.) și, mai apoi, in finanțarea primului congres al naționalităților oprimate din Unga- ria desfășurat la Budapesta in anul 1895, ni se învederează permanența contactelor cultural-politice. „Cum nu s-a inițiat și închegat nici o mișcare culturală transilvă- neană, cu un caracter mai larg — arată autorul — fără concursul moral și material al intelectualilor de pe ambele versante ale Carpaților, tot așa nici in domeniul politic nu s-a desfășurat in Transilvania nici o acțiune care să nu rețină atenția bărbaților politici români de pretutindeni, legăturile funcționind in mod permanent și in această direcție” (p. 252). Spiritul de coeziune al întregii națiuni române este portretizat in capitolele „Românii din Transilvania și războiul de independență” (p. 151 și urm.) sau în cele dedicate legă- turilor prin școli și profesori — emanației cărților și manualelor școlare, jurnalisticii care, „cu toate interdicțiile guvernului de la Budapesta, au putut circula cu, intensitate pe ambele versante ale Carpaților contribuind astfel la formarea unei educații patriotice comune” (p. 18, 283, 309 și urm.). Vieții artistice, precum și relațiilor dintre studenții din România și cei de peste Carpați i-au fost dedicate două capitole de largi perspective suplinite de o fertilitate inter- pretativă adecvată cerințelor istoriografiei contemporane (p. 402, 445 și urm). Cu temei teoretic și informațional, Vasile Netea iși urmează cercetarea, detectînd universul relațiilor personale și directe des- fășurate între fruntașii politicii românești 1600 ÎNSEMNĂRI 6 ai sfîrșitului de veac XIX: George Barițiu, Alexandru Papiu Hartan, Mihai Kogălni- ceanu, C. A. Rosetti, I. C. Brătianu, loan Rațiu, Eugen Brote, Vasile Lucaciu, luliu Coroianu, Ion Bianu, Ion I. C. Brătianu, Nicolae lorga. Constantin Stere, Octavian Goga ; în cadrul acestor relații un loc de seamă îl ocupă legăturile cu exponenții socialiști : Constantin Miile, I, C. Frimu, M. Gh. Bujor, I. Crețu, Aurel Cristea, Gh. Grigorovici (p. 477 și urm.). Ampla inițiativă a cercetătorului Vasile Netea relevă cu stăruință cîteva însușiri care o detașează între aparițiile istoriografice mar- cante ale ultimei perioade. Ea elucidează reprezentări politice prin conexiunea cultu- ralului, expunînd o binevenită retrospectivă istorică și istoriograiică bazată pe document și un bogat material bibliografic. Monografia oferă o panoramă sintetică urmînd linia tradiționalului în abordarea mișcării de idei. Remarcăm o reușită alter- nare a tipicului analizei personalităților cu cel al contextului spiritual — evenimențial; cursivitatea cărții, construită pe un plan limpede, cultivă cu spirit critic detaliile oferite de studiul documentului. Cercetarea și organizarea riguros-știin- țifică a informației dezvăluie un cadru gene- ral de afirmare cultural -politică românească, urmînd ca un cadru teoretic înțeles ca un demers interpretativ-valoric prin excelență să constituie o următoare treaptă în evoluția istoriografiei. Interferențele culturale ale regiunilor ro- mâne au fost studiate cu atenție, modul de desfășurare al scriiturii relevîndu-ne o extin- dere în valorificarea și deci cunoașterea struc- turilor instituțional-organizatorice; apreciem ca esențialmente necesar direcționarea studi- ilor în sensul întrezărit de autor și cu deose- bire prin extinderea asupra spațiului psiho- social al fenomenelor cultural-politice. Prin excerptarea unei dimensiuni apre- ciabile de date noi ca și prin transpunerea în mentalitatea veacului sînt reliefate inter- ferențele unei lumi românești ocrotite de superba idee a unității naționale. Dacă inter- pretarea, așa cum arătam, este sprijinită de argumente istorice, dezvăluind concretul con- juncturilor dezbătute, atunci tendința noastră nu poate fi decît aceea ce ne obligă a sublinia obiectivitatea cărții și, nu mai puțin, cali- tatea scriiturii. Prețioasa lucrare confirmă intensificarea studiului epocii moderne, iar prin sistemul în care fusese concepută se recomandă ca o autentică sursă in complexul bibliografic al științei istorice, utilitatea fiind cuprinsă in substanțialitatea sintezei. Victor Neumann www.dacoromanica.ro „REVISTA DE ISTORIE” publică in prima parte studii, note și comunicări originale, de nivel științific superior, din domeniul istoriei vechi, medii, moderne și contemporane a României și universale, tn partea a doua a revistei, de infor- mare științifică, sumarul este completat cu rubricile: Probleme ale istoriogra- fiei contemporane (Studii documentare), Viața științifică, Recenzii, Revista revistelor, însemnări, Buletin bibliografic, in care se publică materiale privitoare la manifestări științifice din țară și străinătate și sint prezentate cele mal recente lucrări și reviste de specialitate apărute in țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sint rugați să trimită studiile, notele și comunicările, precum și materialele ce se Încadrează in celelalte rubrici, dactilografiate la două rinduri In trei exemplare, trimiterile Infrapaginale fiind numeroatate In continuare. De asemenea, documentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele in limbi străine se va anexa traducerea. Ilustrațiile vor fi plasate la sfirșltul textului. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate In bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un- număr de 30 de extrase. Responsabilitatea asupra conținutului materialelor revine In exclusivi- tate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc., se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, B-dul Aviatorilor nr. 1, București, REVISTE PUBLICATE DE EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA • REVISTA DE ISTORIE • REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE • STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIE VECHE ȘI ARHEOLOGIE • DACIA. REVUE D’ARCHEOLOGIE ET D’HISTOIRE ANCIENNE • REVUE DES ETUDES SUD-EST-EUROPEENNES • ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE CLUJ-NAPOCA • ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE A.D, XENOPOL - IAȘI • STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIA ARTEI - SERIA ARTA PLASTICĂ - SERIA TEATRU - MUZICĂ - CINEMATOGRAFIE • REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE DE L’ART - SERIE BEAUX - ARTS - SERIE THEăTRE - MUSIQUE - CINEMA www.dacoromanica.ro LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ȘTEFAN PASCU ș.a. Docmnenta Romaniae Hlstorlca, D. Relații între Țările Române, voi. I (1222-1456), 1977, 527 p„ 39 lei. PETRE DIACONU, SILVIA BARASCHI, Păculul lui Soare. Așezarea medievală (seco- lele VIII — V), voi. II, 1977, 201 p. XXVIII planșe, 36 lei. Acad. ANDREI OȚETEA, Pătrunderea comerțului românesc In circuitul internațional (In perioada de trecere de la feudalism la capitalism), 1977, 168 p., 11 lei. GHEORGHE CRISTEA, Contribuții Ia Istoria problemei agrare tn România. învoielile agricole (1866—1882), legislație șl aplicare, 1977, 169 p., 11 lei. LEON ȘIMANSCHI, (redactor coordonator), Petru Rareș, 1978, 328 p. 20 lei. LUCIAN BOIA, Relatlonshlps between Romanlans, Czechsand Slovak (1848—1914), 1977, 159 p., 12 lei. * ♦ * Răscoala secuilor din 1595—1596. Antecedente, desfășurare și urmări, 1978, 336 p., 19 lei. FLOREA MOGOȘANU, Paleoliticul din Banat, 1978, 152 p., 11 lei. PETRE I. ROMAN, IOAN NEMETI, Cultura Baden in România, 1973, 159 p., 18 lei. MARIA COMȘA, Cultura materială veche românească (Așezările din secolele VIII — X de la Bucov — Ploiești), 1978, 181 p., 30 lei. PETRE DIACONU, Les Coumans au Bas-Danube au Xl-e et XII slieies, 1978, 158 p., 8,25 lei. ION HORAȚIU CRIȘAN, Burebista and his time, 1978, 253, p., 22 lei. ALEXANDRU DUȚU, Roman lan Humanlst and European Culture, A contrlbutlon to comparative cultural History, 1977, 196 p., 12 lei. MIHAIL KOGĂLNICEANU, Opere, IV, Oratorie II, Partea IV (1874-1878), 1978, 662 p„ 49 lei. OLIMPIU MATICHESCU, Raboelala solidarnostl v Rumlnll 1921 -1944gg) 1978, 232 p., 11 lei. SEBASTIAN MuRINTZ, Contribuții arheologice la Istoria tracilor timpurii. I. Epoca bronzului In spațiul carpato-balcanic, 1978, 216 p., 21 lei. BEATRICE MARINESCU, ȘERBAN RĂDULESCU ZONER, AUREL DUȚU, Bucu- reștiul șl epopeea independenței 1877—1878, 1978, 198 p., 12 lei. DAN BERINDEI, Epoca Unirii, 1979, 272 p„ 16 lei. DUMITRU VITCU, Diplomații Unirii, 1979, 186 p., 24 lei. ILIE CORFUS, Documente privitoare Ia istoria României culese din arhivele polone. Secolul al XVI-Iea, 1979, 448 p„ 29 lei. RM 1SSA CO —3870 [. P. Informația c. 1446 WWW. Lei 10