ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE Șl POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA „N. IORGA” TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU CU PRILEJUL ÎM- PLINIRII >A 601 DE ANI DE VIAȚĂ ‘’și 45 DE ANI'! DE ACTIVITATE REVOLUȚIONARĂ1 | '' '' (I >. । ‘ ' ' , ' ' OMAGIU, , PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI , 1 i1 1 '' 1 q h „ ! | , ! ) ' | |l ! !' , |,ȘTBFAN ȘtbPĂNESCU CONCEPȚIA TOVARĂȘULUI NICO'LaE CEAUȘESCU POLITICO.EDUCATIV AL ISTORIEI h I i '' l! ASUPRA ROLULUI 1Aron petric OPERELE TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU - ÎNDREPTAR ȘI STIMU- LENT 1N .ACTIVITATEA ISTORICILOR n I ]| h .I „ ' ' ' l I l| .I 'l îl ll h . li ' _ 11 _ J 1 i| ’j । , । |L [| । 1 11 i '| 1" î11 Gheohohe l Ionită FĂURIREA SOCIETĂȚII SOCIALISTE MULTILATERAL^ DEZVOLTATE ÎN OPERA TEORETICĂ ȘI ÎNj ACTIVITATEA PRACTICĂ A SECRETARULUI .GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN . ,1 ) , ,, r . ' !| ,i " .. '' 'I ■" 'l 11 ' i' '' ) 1 ’l ijv^NicmTA APORTUL TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU LA ÎNTĂRIREA UNITĂȚII FRĂȚEȘTI DINTRE POPORUL ROMÂN ȘI. NAȚIONALITĂȚILE CONLO- CUITOARE '| h , [ J ,i ii n •! I । t ii , , I 1 d '| I I || I I I' || I '! I| I I ' 1 Ladislau BânyKi ROLUL PREȘEDINTELUI'! NICOLAE CEAUȘESCU ÎN1! DEZVOLTAREA RELAȚIILOR EXTERNEI1 ALE ROMÂNIEI.ISOCIALISTE " i| i, । । II । 1 11 || । P| |l I ■ I " , I Nicolae Fotino br -hi !hiii ‘II1" n■ 11 ,■.■ TOMUL 31 1978 IANUARIE e d i t u iWw^dâ£dEttiaâhica.ro REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE A REPLBLICn SOCIALISTE ROMÂNIA SECȚIA DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE COMITETUL DE REDACȚIE Aron Pbtric (redactor responsabil); Ion Apostol (redactor res- ponsabil adjunct); Nichita AdâniloaiE; Ludovic DemEny; Gheorghe I. Ioniță ; Vasile Liveanu ; Aurel Loghin ; Damaschin Mioc ; Ștefan Olteanu ; Ștefan ȘtefXnescu ; Pompiliu Teodor (membri), Prețul unui abonament este de 120 lei. In țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din Întreprinderi și instituții. Revistele se mai pot procura (direct sau prin poștă) și prin PUNCTUL DE DESFACERE AL EDITURII ACADEMIEI, Calea Victoriei nr. 125, sector 1. Cititorii din străinătate se pot abona adreslndu-se la ILEXIM Departamentul Export — Import presă, P. O. BOX 136 — 137. Telex 11226 — București, Str. 13 Decembrie nr. 3. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „REVISTA DE ISTORIE” Apare de 12 ori pe an. Adresa redacției: B-dul Aviatorilor, nr. 1 București, tel. 50 72 41. www.dacoromanica.ro TOM 31. NR. 1 ianuarie 1978 ------------------------1 SUMAR 60 DE ANI DE LA NAȘTEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU SCRISOARE DE FELICITARE ADRESATĂ DE INSTITUTUL DE ISTORIE „N. IORGA" TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU. CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A 60 DE ANI DE V'AȚĂ Șl 45 DE ANI DE ACTIVITATE REVOLUȚIONARĂ.......................... 5 ȘTEFAN STEFÂNESCU, Omagiu Președintelui României......................................... 7 ARON PETRIC. Concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu asupra rolului politico- educativ ai istoriei.................................................................... 17 GHEORGHE I. IONIȚĂ. Operele tovarășului Nicolae Ceaușescu — Îndreptar și stimulent in activitatea istoricilor....................................................... 33 VASILE NICHITA, Făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate in opera teo- retică și in activitatea practică a secretarului general al Partidului Comunist Român............................................................................ 61 LADISLAU BÂNYAI, Aportul tovarășului Nicolae Ceaușescu la Întărirea unității frățești dintre poporul român și naționalitățile conlocuitoare................... 83 NICOLAE FOTINO, Contribuția Președintelui Nicolae Ceaușescu la dezvoltarea relațiilor externe ale României socialiste.............................................. 95 ALEXANDRU BOLINTINEANU, Contribuția României și a Președintelui ei la defini- rea si promovarea conceptului unei noi ordini economice și politice internaționale 119 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE (STUDII DOCUMENTARE) Dimensiunea cultural-ideologică a mișcării socialiste din România la sfîrșitul secolului al XlX-lea, In lumina unor noi investigații (Dâmian Hurezeanu)............................ 133 Vi AȚA ȘTIINȚIFICĂ Sesiunea de comunicări pe tema ,,Activitatea revoluționară a lui Nicolae Băleescu și rolul săn in desfășurarea revoluției române de la 1848” (Marian Stroia) ; Sesiunea știin- țifică consacrată împlinirii a 70 de ani de la moartea lui B. P. Hasdeu (Lucian Boia) ; Simpozion româno-american privind independența României (Ion Slanciu) ; Simpozionul de istorie româno-turc de la Ankara (Paul Cernovodeanu).............. 141 RECENZII Independenta României. Comitetul de redacție: acad. prof. Ștefan Pascu, redactor res- ponsabil, acad. Constantin C. Giurescu, prof. I. Ceterchi, Șt. Ștefănescu. mențbri corespondenți ai Academiei R. S. România, general maior Const. Olteanu, București. Edit. Academiei, R.S.R., 1977, 526 p. (Ion Apostol)................... 149 ..REVISTA DE ISTORIE”. Tom. 31, nr. 1, p. 1-17J, 1978. www.dacoromamca.ro 2 CONSTANTIN CORBU, 1877—1878. Războiul național ți popular al românilor pentru independența deplină, București, Edit. politică, 1977, 211 p. (Mircea losa) . . . 155 , * , Diplomația română în slujba independenței, București, Edit. politică, 1977, 270/ 272/ p. + 16 f.p. (Traian lonescu)................................................158 , * , Din lupta poporului român pentru independență, Redactor : loan Scurtu, Bucu- rești, 1977, 294 p. (Marian Stroia)...............................................162 ÎNSEMNĂRI Istoria României: NICOLAE CORIVAN, Lupta diplomatică pentru cucerirea inde- pendenței României, București, Edit. științifică și enciclopedică, 1977, 190 p. (Constantin Dobrescu); ELENA DUNĂREANU, MIRCEA AVRAM, Războiul de independență oglindit in presasibiană(1877 — 1878), Sibiu, Biblioteca Astra, 1977, 74 p. (Nicolae Liu) ; ION BABICI, La solidarii militante antifasciste en Roumanie, (1933—1939), Bucarest, Editions Meridiane, 1977, 127 p. (Mihai Oprițcscu); FL. DRAGNE, C. PETCULESCU, Frontul Studențesc Democrat. Pagini din lupta antifascistă a studenfimii române, București, Edit. politică, 1977, 192 p. (Gheorghe I. loniță).......................................................... www.dacoromamca.ro RIE TOME 31, N° 1 janvier 1978 SOMMAIRE 60-e ANNIVERSAIRE DU CAMARADE NICOLAE CEAUȘESCU LETTRE DE FELICITATIONS ADRESSEE PAR L’INSTITUT D’HISTOIRE ,,N. IORGA” AU CAMARADE NICOLAE CEAUȘESCU A L’OCCASION DE SON 60-e ANNIVERSAIRE ET DE 45 ANNEES D'ACTIVITE REVOLUT IONNAIRE.................... 5 ȘTEFAN ȘTEFĂNESCU, Hommagc au prâsident de la Roumanie........................... 7 ARON PETRIC, La conccption du camarade Nicolae Ceaușescu concernant le role politique et ăducatif de l’histoire........................................ 17 GHEORGHE I. ION IȚĂ, Les ceuvres du camarade Nicolae Ceaușescu — guide et sti- mulant dans l’activite des liistoricns..................................... 33 VASILE NICHITA, L’edification de la sociite socialiste multilateralcmcnt developpee dans l'ceuvre theoriquc et l’activite pratique du secretaire general du Parti Commu- mste Roumain .............................................................. 61 LADISLAU BÂNYAI, L’apport du camarade Nicolae Ceaușescu au rcnforcement dc 1’ mite fratcrnclle entre le peuple roumain et les nationalitcs cohabitantes ... 83 NICOLAE FOTINO, La contribution du prisident Nicolae Ceaușescu au dcvelop- pcnient des rclations exterieures de la Rouinanie socialiste............... 9a ALEXANDRU BOLINTINEANU, La contribution dc la Roumanie et dc son prâsident a la definition ct â la promotion du concept d’un nouvcl ordre economique et poli- tique internațional .......................................................119 PROBLEMES DE L’HISTORIOGRAPHIE CONTEMPORAINE (ETUDES DOCUMENTAIRES) La dimension culturelle-idâologique du mouvement socialiste de Roumanie â la fin du XIN-e sifecle ă la lumifere de nouvelles investigations (Damian Hurezeanu) . . . 133 LA VIE SCIENTIFIQUE La session de Communications sur le thfeme „L’activite revolutionnaire de Nicolae Bâl- cescu et son râie dans le deroulement de Ia rdvolution roumaine de 1848” (Marian Slroia); La session scicntifique consacrde au 70-e anniversaire de la mort de B. P. Hasdeu (Lucian Boia); Symposium roumano-amâricain concernant l'indâpendance dc la Roumanie (Ion Stanciu) ; Lc symposium d’histoire roumano-turc d'Ankara (Paul Cernovodeanu) ........................................................ COMPTES RENDUS Independenta României (L’independance de la Roumanie), Comite de redaction : acade- micien prof. Ștefan Pascu, râdacteur en chef, academicien Constantin C. Giurescu, prof. I. Ceterchi, Șt. Ștefănescu, membres corrcspondants de I’Acadâmie, maior ..REVISTA DE ISTORIE". Tom 31. nr. 1. p. 1-174. 1S78 www.dacoromamca.ro 4 general Const. Olteanu, Bucarest, Editions de l’Academie de Ia R. S. de Roumanie, 1977, 526 p. (Ion Apostol)...................................................... 149 CONSTANTIN CORBU, 1877—1878. Războiul național șl popular al românilor pentru independenta deplină (1877 — 1878. La guerre naționale et populaire des Roumains pour l’inddpendance pleine et entifere), Bucarest, Editions politiques, 1977, 211 p. (Mircea losa).......................................................................... 153 , ♦ , Diplomația română în slujba independentei (La diplomație roumaine au service de l’ind£pendance), Bucarest, Editions politiques, 1977, 270/272/ p. + 16 f.p. (Traian lonescu).................................................................158 , ♦ , Din lupta poporului român pentru independentă (Aspects de la lutte du peuple rou- main pour l’independance), Redacteur : loan Scurtu, Bucarest, 1977, 294 p. (Marian Stroia) ................................................................ 152 NOTES Histoire de Roumanie: NICOLAE CORI VAN, Lupta diplomatică pentru cucerirea independentei României (La lutte diplomatique pour la conquâte de Tindependance de la Roumanie), Bucarest, Editions scientifiques et encyclopâdiques, 1977, 190 p. (Constantin Dobrescu) ; ELENA DUNAREANU, MIRCEA AVRAM, Războiul d' independen/ă oglindit in presa sibiană (1877—1878) (La guerre d’indâpendance refletie dans la presse de Sibiu (1877 — 1878)), Sibiu, Biblioteca Astra, 1977, 74 p. (Nicolae Lin) ; ION BABICI, Solidariti militante antifasciste en Roumanie (193o — — 1939), Bucarest, Editions Meridiane, 1977, 127 p. (Mihai Oprifescu) FL. DRAGNE, C. PETCULESCU, Frontul Studențesc Democrat. Pagini din lupta antifascistă a studențimii române (Le Front Estudiantin Ddmocratique. Pages de la lutte antifasciste des etndiants roumains), Bucarest, Editions politiques, 1977, 192 p. (Gheorghe I. lonifă)..................................................... H»? www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro SCRISOARE DE FELICITARE ADRESATĂ DE INSTITUTUL DE ISTORIE „N. IORGA”- TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A 60 DE ANI DE VIAȚĂ SI 45 DE ANI DE ACTIVITATE REVOLUȚIONARĂ > • Mult stimate și iubite Tovarășe Nicolae Ceaușescu, La 60 de ani de viață și 45 de ani de activitate revo- luționară, Institutul de istorie „N. lorga"1"1 Vă exprimă profunde sentimente de devotament și recunoștință. Exponent al națiunii române, afirmînd prestigios România socialistă în lume, conducînd cu înțelepciune destinele patriei, Dumneavoastră, Mult Iubite Tovarășe Secretar General, Vă bucurați de stima și dragostea istorici- lor țării. Prin gîndul și fapta Dumneavoastră științei istorice i s-a încredințat sacra misiune de a regîndi trecutul în- cercat de luptă al poporului nostru, neîntrerupta sa stră- danie pentru afirmarea de sine, pentru apărarea ființei sale inalienabile. Indicîndu-ne calea ce trebuie s-o urmăm, ne-ați în- demnat întotdeauna să așezăm cercetarea pe temelia indestructibilă a adevărului istoric, dînd acestuia și respec- tării lui o valoare de axiomă. Știința istorică românească s-a reintegrat astfel străvechii tradiții de învățătoare și educatoare a neamului. Istoria patriei — considerată în largul context al isto- riei lumii, ca parte a acesteia — s-a confundat, la în- suflețitorul Dumneavoastră imbold, cu însuși patriotismul. La îndemnul Dumneavoastră n-am rămas simpli slujitori ai unei științe abstracte, ci luptători ardenți în slujba apărării drepturilor istorice ale țării, ale demni- tății ei. Dragostea Dumneavoastră pentru patrie a dat o nouă dimensiune locului pe care istoria îl ocupă în socie- tate, ea urmînd să exprime pentru cei de azi ca și pentru cei dc mîine procesele unei evoluții și ale unei ascensiuni milenare. www.dacoromanica.ro Ne-ați îndemnat să fim mîndri de trecutul nostru și totodată ne-ați demonstrat, nouă istoricilor și întregii țări, în ce măsură România socialistă de astăzi și cea comunistă de mîine poate fi creatoare de istorie, poate contribui la mersul înainte al întregii umanități. Ați îmbogățit tezaurul de idei al istoriografiei româ- nești prin analiza profundă a fenomenelor, prin cercetarea în spiritul concepției marxiste a trăsăturilor specifice ale dezvoltării României, prin relevarea raportului dialec- tic dintre general și particular în procesul devenirii istorice. In paginile operelor Dumneavoastră, istoria poporu- lui român, a mișcării muncitorești și socialiste, a Partidului Comunist Român au găsit o abordare adîncă, multila- terală și înnoitoare, în egală măsură valoroasă contribuție științifică și mijloc de educație revoluționară a națiunii. Ne-ați oferit astfel un exemplu strălucit de asociere a funcției de cunoaștere a cercetării științifice cu cea edu- cativă și mobilizatoare. Ați reînviat în chip și faptă pe marii voievozi și domni de oaste, apărători curajoși ai pămîntului stră- moșesc în fața năvălitorilor străini, pe marii luptători pentru emanciparea națională și socială a poporului român, le-ați reîmprospătat amintirea în cugetul acestui neam și ați adăugat pildelor de vitejie și de înțelepciune dintr-un trecut deopotrivă de bogat în vicisitudini și fapte eroice, altele ce ne-au înfrumusețat istoria și ne-au în- tărit inimile. Institut-pilot în domeniul cercetării istorice, Insti- tutul de istorie „N. lorga” Vă transmite urările sale de sănătate, viață lungă și fericire spre binele patriei și Vă înconjoară cu dragostea sa, cu deosebita sa stimă și respectuoasa sa prețuire. DIRECTORUL INSTITUTULUI DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” Prof. Dr. Ștefan Ștefănescu membru corespondent al Academiei R. S. România www.dacoromanica.ro OMAGIU PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI DE ȘTEFAN ȘTEFĂNESCU Președintele țării, primul Președinte al Eomâniei, tovarășul Nicolae Ceaușescu, împlinește 60 de ani. Născut în anul 1918, anul împlinirilor naționale, el s-a format și s-a impus ca vrednic conducător în cursul marilor transformări revoluționare ale țării, legîndu-și destinul de destinul patriei. Fiu de țăran prin origine, muncitor comunist prin pregătire și educație, patriot înflăcărat prin idealuri, luptător dîrz pentru cauza socialismului •și comunismului, tovarășul Nicolae Ceaușescu a fost chemat de țară în fruntea ei și la rîndu-i a chemat țara la cele mai nobile și mai înaripate ambiții. Cunoscător profund al realităților românești și pătrunzător spirit al esenței marxism-leninismului, Președintele țării se contopește cu poporul, cu idealurile lui, stimulează „miracolul românesc” de azi, care înseamnă muncă, abnegație, dorința permanentă de autodepășire a poporului. înarmat cu cunoașterea istoriei țării, în contact permanent cu poporul al cărui glas știe să-l asculte și să-i interpreteze fidel gîndurile, tovarășul Nicolae Ceaușescu este țării iscusit cîrmaci, garanție vie a împli- nirilor viitoare. Înconjurîndu-l cu stimă și dragoste, poporul român îl urmează cu încredere pe drumul măreției țării, răspunzînd cu jurămîntul faptei solemnului jurămînt făcut de el țării. Gînditor politic de rară perspicacitate, Președintele Nicolae Ceaușescu desfășoară o activitate multilaterală pe tărîmul construcției socialiste, al vieții de stat și obștești, al relațiilor internaționale. Bazîndu-se pe obser- varea atentă și continuă a evoluției fenomenelor sociale, el are un rol deosebit de important în intensa activitate a Partidului Comunist Eomân de elaborare a politicii interne și externe a țării, a strategiei și programului complex pivind mersul înainte al societății românești. Ostil rutinei și mulțumirii de sine, primul fiu al țării a desfășurat și desfășoară o laborioasă activitate de sintetizare teoretică a experienței revoluției și construcției socialiste în Eomânia, stabilind o clarvăzătoare prognoză științifică a evoluției social-economice a țării pînă către sfîrșitul secolului nostru, menită să asigure condițiile înaintării țării spre comu- nism. în Ilotărîrea Congresului al Xl-lea al P.C.R. privind aprobarea Programului Partidului Comunist Român se arată că un rol hotărîtor și o contribuție de inestimabilă valoare a avut tovarășul Nicolae Ceaușescu la fundamentarea teoretică și la elaborarea Programului Partidului Comu- nist Eomân, adoptat de Congresul al Xl-lea al partidului, din noiembrie 1974, „la stabilirea liniei generale și a direcțiilor principale de acțiune în vederea transformării revoluționare a societății, a edificării cu succes ..REVISTA DE ISTORIE", Tom. 31. nr. 1, p. 7—15. 1S78 www.dacOTomamca.ro 8 ȘTEFAN ȘTEFANESCU o a societății socialiste multilateral dezvoltate și trecerii la construcția comunismului pe pămîntul României” C Este meritul Secretarului general al Partidului Comunist Român de a fi definit cu claritate și forță stimula- toare conceptul de societate socialistă multilateral dezvoltată. Schițat pentru prima oară în documentele Congresului al X-lea, acest concept a fost ulterior amplificat în mai multe documente de partid și expuneri ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, căpătînd expresie sistematică în Progra- mul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism. Văzută ca o etapă nouă, superioară în procesul maturizării socialismului și a pregătirii premiselor trecerii la comunism, societatea socialistă multilateral dezvoltată a început în România o dată cu realizarea sarcinilor planului pe anii 1971—1975 și va dura o perioadă de cîteva decenii. Conceptul de societate socialistă multilateral dezvoltată implică făurirea unei economii socialiste moderne, complexe, armonios dezvoltate, modernizarea bazei tehnico-materiale, care să asigure, în pas cu cele mai noi cuceriri ale revoluției tehnico-știin- țifice, o înaltă productivitate a muncii, perfecționarea relațiilor de pro- ducție, a tuturor relațiilor sociale socialiste, pe baza eticii și echității socialiste, ridicarea pe o treaptă superioară a conștiinței oamenilor muncii, creșterea inițiativei și a gradului de paticipare a maselor la conducerea și dezvoltarea întregii economii și a vieții politice, sociale și culturale, creșterea rolului și a participării țării la schimbul internațional de valori materiale și spirituale, ridicarea nivelului de trai al întregului popor, a nivelului general de civilizație. înfăptuirile prevăzute în documentele Congresului al Xl-lea și ale recentei Conferințe Naționale a Partidului, din 7 — 9 decembrie 1977, — care atrag atenția asupra necesității că „esențialul pentru perioada urmă- toare îl reprezintă laturile de ordin calitativ ale activității economice” 1 2 — vor face ca viitorul cincinal, 1981—1985, să marcheze — spunea la Confe- rința Națională a Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu — „un nou salt calitativ pe toate planurile vieții economice și sociale. România va depăși starea de țară în curs de dezvoltare, în accepțiunea contemporană a acestei noțiuni, trecînd la stadiul de țară cu o dezvoltare medie” 3. Este, fără îndoială, un obiectiv cutezător. Realizările de pînă acum în construcția socialistă au creat, însă, și creează poporului nostru un sentiment tonic de încredere că stă în puterea lui, strîns unit în jurul conducerii ridicată din mijlocul său, să accelereze prosperitatea României Socialiste, înălțarea ei în rîndul celor mai civilizate țări ale lumii. Orientările teoretice și practice ale Programului Partidului Comunist Român, aflate într-o unitate organică cu întreaga activitate desfășurată în ultimii ani de Partid, ca și obiectivele generale pentru elaborarea planu- lui cincinal de dezvoltare economico-socială a României în perioada 1981—1985, prevăzute în Raportul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Conferința Națională a Partidului, din decembrie 1977, au o deosebită importanță atît pentru cauza socialismului în România, cît și în dezvoltarea creatoare a marxism-leninismului. 1 Congresul al Xl-lea al Partidului Comunist Pomân, 25—28 noiembrie 1974, Edit. politică, București, 1975, p. 612. 2 ,,Sclnteia’’, anul XLVII, nr, 10980, 8 decembrie 1977, p. 3. 3 Ibidem, p. 4. . . www.dacoromanica.ro 3 OMAGIU PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI 9 Fără a scăpa din vedere perspectiva, Secretarul general al Partidului Comunist Român desfășoară o amplă activitate pentru definirea conținu- tului și locului istoric al etapei strategice pe care o parcurge astăzi România, pentru rezolvarea contradicțiilor neantagoniste ale acestei etape, pentru dezvoltarea forțelor motrice și direcțiilor perfecționării tuturor laturilor vieții sociale. „Activitatea noastră trebuie să aibă ca scop — preciza, tovarășul Nicolae Ceaușescu în Raportul la Congresul al X-lea al Partidului — asigurarea permanentă a dezvoltării atît a forțelor de producție cît și a relațiilor de producție, evitarea oricăror nepotriviri și discordanțe între ele” Pledînd pentru dispariția conducerii unipersonale și realizarea con- ducerii colective, pentru participarea nemijlocită a oamenilor muncii la, conducerea înregii activități economico-sociale, acționînd în acest sens printr-un întreg șir de inițiative salutare, Secretarul General al Partidului Comunist Român își exprimă încrederea nestrămutată că „Prezența nemij- locită a muncitorilor, a diferitelor categorii de oameni ai muncii în organele de conducere centrale și locale va da un nou și puternic suflu înnoitor, revoluționar activității economico-sociale, va duce la îmbinarea mai armo- nioasă a experienței maselor cu cea a cadrelor de conducere, va dezvolta, și mai mult unitatea dintre masele muncitoare și organele conducătoare, va determina întărirea controlului, creșterea răspunderii clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii. Aceasta constituie expresia cea mai elocventă a noii democrații muncitorești revoluționare ce se afirmă în patria noastră, a superiorității ei față de democrația din trecut”s. O contribuție esențială a adus și aduce tovarășul Nicolae Ceaușescu la asigurarea unei dezvoltări juste, proporționale a diferitelor ramuri economice, la stabilirea unor raporturi raționale între ele, îndeosebi â, i-aportului între dezvoltarea industriei și agriculturii. Prin înfăptuirea politicii Partidului de industrializare se va accentua în viitor poziția con- ducătoare a industriei în ansamblul economiei iar prin modernizarea agriculturii se va realiza apropierea ei de industrie. „Ca urmare a dezvoltării armonioase a industriei și agriculturii — cele două sectoare de bază ale economiei noastre naționale — se va asigura creșterea mai accentuată a venitului național, acesta ajungînd în 1985 la 2400—2500 dolari pe locui- tor” 6. Cuceririle în domeniul economiei se vor repercuta în structura- socială a țării, mutații importante se vor produce în relațiile de producție și sociale. Se va accentua procesul de apropiere între munca fizică șî cea intelectuală, între condițiile de muncă și viață de la sat și cele de la oraș. Pătruns de rolul științei în modernizarea structurilor social-politice ale țării, Secretarul general al Partidului a indicat calea de dezvoltare a cercetării științifice și a învățămîntnlui în strînsă legătură cu producția, cu viața. „Trebuie să legăm și mai strîns învățămîntul de viață, de problemele actuale și de perspectivă ale dezvoltării societății, de cerințele multiple, tot mai variate, pe care le ridică construcția socialistă. Nu trebuie să uităm nici o clipă că studentul de astăzi este inginerul, omul de știință, profeso- 4 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societă/ii socialiste multilateral dez- voltate, voi. 4, Edit. politică, București, 1970, p. 294. 8 ,,Scîntela’,> anul XLVII, nr. 10980, 8 decembrie 1977, p. 5. • Ibidem, p. 4. www.dacoromaiiica.ro 10 ȘTEFAN ȘTEFANDSCU 4 rul, omul de cultură de mîine, căruia i se vor încredința atribuții de răspun- dere în producție, în cercetare, în administrația de stat, în cultură, în ocro- tirea sănătății și în alte domenii de activitate. Aceste atribuții vor putea fi îndeplinite cu atît mai bine, cu cît pregătirea de azi se va face în strînsă legătură cu descoperirile cele mai noi, cu cerințele și problemele practicii actuale. Cu cît învățămîntul nostru va fi mai strîns legat de viață, cu atît mai eficient și mai rapid se vor integra în producție noile promoții de specialiști, cu atît vor putea să aducă ele o contribuție mai mare, mai folositoare la dezvoltarea României, la bunăstarea întregului popor român” 7. Pe baza studiului atent al tendințelor evoluției epocii contemporane, al relațiilor internaționale tovarășul Nicolae Ceaușescu a evidențiat actuali- tatea tezelor marxiste asupra raporturilor dintre general și particular, național și internațional în revoluția și construcția socialistă, a adus o contribuție deosebită la îmbogățirea teoriei marxist-leniniste cu privire la raportul dintre patriotism și internaționaismul socialist. Interpretînd fidel spiritul gîndirii leniniste, Secretarul General al Partidului Comunist Român subliniază că ,,în revoluția și construcția socialismului, generalul și particularul formează o unitate dialectică inseparabilă. Cunoașterea și aplicarea adevărurilor generale ale socialismului științific este o condiție obligatorie a unei politici principiale juste, generalul exprimă legile sociale obiective; el nu poate reflecta însă multitudinea și diversitatea particula- rităților fenomenelor. De aceea, succesul liniei politice generale a partidului comunist depinde într-o măsură importantă de înțelegerea particularului, de luarea în considerație a împrejurărilor concrete în care se aplică linia politică generală. Aceasta este o condiție esențială pentru victoria socia- lismului — operă cu totul nouă care se săvîrșește în condiții economice și sociale concrete, diferite de la țară la țară, de la etapă la etapă, și care îmbracă noi și noi forme particulare de-a lungul procesului de dezvoltare”8. V. I. Lenin a prevăzut, de altfel, că fiecare popor, angajat pe calea revo- luției și a construcției socialiste, va realiza o experiență proprie, va aplica legile generale în forme specifice. ,,Toate națiunile — arăta el — vor ajunge la socialism, acest lucru este inevitabil, dar nu vor ajunge cu totul la fel, fiecare va aduce ceva original într-o formă sau alta a democrației, într-o varietate sau alta a dictaturii proletariatului, într-un ritm sau altul al transformărilor socialiste ale diferitelor laturi ale vieții sociale. Nu este nimic mai sărac teoretic și mai ridicol practic decît a-ți zugrăvi, în numele materialismului istoric, viitorul în această privință cu o culoare cenușie unică” 9. Nu o dată, Secretarul general al Partidului Comunist Român a afirmat unitatea dialectică dintre patriotism și internaționalismul socialist. Patriotismul a însemnat întotdeauna și azi înseamnă mai mult decît ieri, slujirea patriei prin fapte de zi cu zi. Sentimentul patriotic este sentimen- tul de afecțiune, de legămînt cu patria, cu interesele ei, superioare. Munca este o cale eficientă de educare patriotică, ea nu-i dă omului sentimentul 7 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul dcsăvlrșirii construcției socialiste, voi. 3, Edit. politică. București, 1969, p. 550. 8 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăolrșirii construcfiet socialiste, voi. 2, Edit. politică. București, 1968, p. 255. « V. I. Lenin, Opere ^^t^^yQjJj^ești, 1964, p. 123. 5 OMAGIU PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI 11 zădărniciei, ci satisfacția realizărilor a căror însumare asigură dezvoltarea patriei. Progresul fiecărei națiuni, emanciparea socială și națională a fiecărui popor, îmbogățirea patrimoniului său cultural, întărirea capaci- tății sale de apărare, reprezintă, la rîndul lor, „fundamentul trainic al solidarității internaționale a țărilor socialiste, al întăririi sistemului socia- list mondial” 10 11. îmbinarea armonioasă a intereselor naționale și a celor internaționale „este chezășia dezvoltării și înfloririi fiecărei națiuni și prin aceasta, a întăririi sistemului socialist în ansamblu” u. Opera teoretică a tovarășului Nicolae Ceaușescu, concepția sa politică pun în evidență o puternică personalitate, o gîndire originală, refractară închistării și dogmatismului, receptivă la nou și de o vie mobilitate dia- lectică, neabătut partinică, intransigentă față de ideologia burgheză; ea reprezintă expresia marxismului creator, aplicat la condițiile concrete ale Eomâniei contemporane. Pentru președintele Ceaușescu — spune unul dintre biografii săi „marxismul nu este un catehism, un mănunchi de dogme imuabile, apărute printr-o revelație, presupunînd un model unic de societate, ci o știință vie, o filozofie activă, care se îmbogățește și se verifică în permanență prin noile date ale cunoștințelor omenești prin noile cuceriri ale științei ... Nicolae Ceaușescu respinge orice dogmatism și aplică în conducerea treburilor spiritul său profund realist. Ceea ce contează în primul rînd este « de a găsi soluțiile adecvate pentru proble- mele pe care le ridică viața »12. Promotor al gîndirii social-politice înaintate, permanent preocupat de elementul nou definitoriu ideii de progres, tovarășul Nicolae Ceaușescu stimulează în domenii variate ale artei și culturii efortul căutărilor crea- toare, sugerează căi de investigație științifică și perspective muncii durabile cu o clarviziune proprie naturilor alese. Spiritul de analiză profundă și de largă deschidere ce-i caracterizează stilul de lucru se manifestă și în felul în care vede istoria — izvor de înțelepciune acumulată secole de-a rîndul. înțelegerea istoriei în substanța ei constructivă explică de ce deseori în cuvîntările sale, revine ca un leitmotiv „învățătura” istoriei. Știința istorică este văzută ca un element esențial în educația patriotică, ca un mijloc important de întărire a coeziunii noastre socialiste, ca îndemn la mai buna cunoaștere și apropiere între popoare. Subliniind necesitatea cunoașterii trecutului pentru a înțelege prezentul în dimensiunile lui reale și a făuri conștient viitorul patriei, președintele Nicolae Ceaușescu atrage atenția asupra liniilor de continuitate, sevele de energie și vitalitate soci- ală, care, în contextul favorabil al socialismului strălucesc și-și pun ele însele sigiliul strălucitor asupra tuturor creațiilor, asupra tuturor valorilor materiale și spirituale. Orientările stabilite în documentele Partidului, indicațiile tovară- șului Nicolae Ceaușescu privind necesitatea reevaluării în spiritul concep- 10 Nicolae Ceaușescu, Komânia pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 4, Edit. politică, București, 1970 p. 305. 11 Ibidem, 12 Michel P. Hamelet, Nicolae Ceaușescu. Biografie și texte selectate, Edit. politică. Bucu- rești, 1971, p. 91-92. www.dacoromanica.ro 12 ștefan ștefanescu 6 ției marxiste a istoriei naționale potrivit adevărului istoric, intereselor fundamentale ale poporului nostru și nevoilor construcției socialismului au fost primite de istorici cu o largă și deplină adeziune, ele definind în esență obiectul și funcțiile educative ale istoriei. Amplu argumentate în programul ideologic al Partidului din noiem- brie 1971, aceste principii diriguitoare — care și-au găsit o strălucită expresie în sinteza istorică încorporată organic Programului Partidului, adoptat în noiembrie 1974, au stat și stau permanent în centrul preocupă- rilor întregului front istoric. Indicînd cu claritate locul și menirea istoriei în efortul general de construire a societății socialiste multilateral dezvol- tate, orientările preconizate au deschis calea elucidării, cu îndrăzneală și fermitate, într-un autentic spirit științific a problemelor majore ale istoriei României. Pe aceste noi temeiuri principiale și prin valorificarea rezultatelor dobîndite, istoriografia a fost chemată să-și sporească contri- buția la educarea oamenilor muncii în spiritul patriotismului socialist. £n domeniul istoriei vechi, numeroase mărturii arheologice, scoase la iveală în ultimii ani, adăugate celor cunoscute anterior, au adus noi și convingă- toare dovezi asupra procesului de romanizare a populației geto-dace autohtone, de formare a poporului nostru pe înreg teritoriul românesc, de viețuire neîntreruptă a sa, atît în interiorul arcului Carpatic, cît și la sudul și estul acestuia. Alte cercetări au pus puternic în lumină lupta plină de jertfe și sacrificii dusă secole de-a rîndul de poporul nostru pentru apărarea teritoriului său și a ființei sale, pentru conservarea lim- bii și a civilizației spirituale proprii, pentru independență, relevînd toto- dată efectele profund nefaste pe care îndelungata dominație otomană, habsburgică și țaristă le-a avut asupra progresului țării. Totodată, s-au analizat temeinic conținutul și semnificațiile etapelor principale ale lup- tei pentru unitate națională, scoțîndu-se în relief specificul fiecăreia dintre ele, începînd cu prima unire a țărilor române sub sceptrul lui Mihai Vitea- zul și sfîrșind cu formarea statului național unitar, în 1918, cînd s-au strîns laolaltă toate provinciile locuite de români. O amploare deosebită a căpătat cercetarea mișcării democratice și revoluționare, punerea în valoare a tradițiilor mișcării socialiste, a internaționalismului ei proletar, modul cum s-a format Partidul Comunist Român și cum a luptat acesta împotriva orînduirii burgheze, pentru transformarea radicală a societății românești, prin construirea cu succes a socialismului. Au crescut preocu- pările pentru studierea istoriei universale, a sud-estului Europei îndeosebi, căutîndu-se să se surprindă originalitatea creațiilor materiale, politice și spirituale ale poporului nostru, aportul lui la dezvoltarea culturii europene. O bună parte din tematica cercetărilor întreprinse, abordînd aspec- te fundamentale au reprezentat, în fapt, răspunsul documentat și ferm, în consens cu adevărul istoric, al istoricilor noștri împotriva interpretărilor denaturate, falsificatoare ale realității istorice, a manifestărilor de cosmo- politism, a încercărilor de justificare a vechii politici imperialiste care s-au ivit în unele țări. Istoricii au avut permanent în vedere îndemnul Secre- tarului general al Partidului Comunist Român de a dovedi ,,în întreaga lor activitate un înalt spirit revoluționar, combativ, militînd cu toată energia și forța împotriva curentelor reacționare, a tendințelor de falsifi- care și denaturare a adevărului-istoric, a manifestărilor de cosmopolitism www.aacoromamca.ro 7 OMAGIU PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI 13 și nihilism național, promovînd cu fermitate principiul științific, marxist- leninist, al respectării adevărului obiectiv al vieții, al istoriei” 13. Prin lucrări de înaltă ținută științifică, prin comunicări și conferințe, prin lecții și articole în presă, prin emisiuni la radio și televiziune cercetă- torii iu domeniul istoriei contribuie la educarea oamenilor muncii în spiritul patriotismului socialist, insuflîndu-le încredere în capacitatea lor de a-și făuri conștient propria istorie, în concordanță cu năzuințele și voința lor. Președintele țării noastre, relevînd rolul națiunii în epoca noastră, rol care sporește considerabil în condițiile socialismului, aduce o contri- buție de incontestabilă autoritate la afirmarea națiunii României Socialiste ca factor de progres și de civilizație în lumea contemporană, la creșterea prestigiului ei internațional. ,,în opoziție cu situația din capitalism, — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu — socialismul deschide calea dezvoltării multilaterale a națiunii socialiste, descătușează forțele și ener- giile inepuizabile ale poporului, le organizează și le îndrumă spre țelul măreț al progresului și prosperității întregii națiuni. înflorirea națiunii noastre se înfăptuiește în condițiile întăririi prieteniei și colaborării fră- țești cu celelalte națiuni socialiste, pe bazele egalității în drepturi și res- pectului reciproc, în spiritul internaționalismului socialist ... Națiunea va continua să aibă un rol de importanță hotărîtoare în întreaga perioadă istorică, de construire a socialismului și comunismului” 14. în domeniul relațiilor internaționale, activitatea Secretarului gene- ral al Partidului Comunist Român se distinge prin promovarea consec- ventă a principiilor suveranității și independenței naționale, neamestecu- lui în treburile interne, nerecurgerii la forță și la amenințarea cu forța în raporturile dintre state și popoare, a avantajului reciproc15. Sub con- ducerea sa, Partidul Comunist Român și România socialistă promovează în mod consecvent politica de întărire a unității și coeziunii mișcării comuniste și muncitorești internaționale, în condițiile marii diversități de situații specifice, istorice și naționale, în care acționează partidele comu- niste și muncitorești, contribuie în mod plenar la creșterea forțelor fron- tului mondial antiimperialist, la soluționarea pașnică a problemelor litigioase, la asigurarea securității și păcii în lume. De numele Președintelui României Socialiste este legat azi conceptul unei noi ordini economice și politice internaționale, bazată pe statornici- rea în relațiile dintre state a principiilor dreptului și echității. Tovarășul Nicolae Ceaușescu a arătat în mod elocvent că vechile raporturi interne și internaționale create de orînduirea capitalistă nu mai corespund sta- diului actual de dezvoltare a societății umane, nu mai pot oferi soluții corespunzătoare problemelor atît de complexe ale lumii contemporane. Caracterul perimat al vechii politici de dominație și dictat este evidențiat tot mai clar de evoluția evenimentelor și de voința fermă a popoarelor; așa cum pe plan național relațiile de inegalitate și exploatare trebuie lichidate, tot așa, pe plan internațional, vechile raporturi de dominație 13 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 12, Edit. politică, București, 1976, p. 517. 14 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvlrșirii construcției socialiste, voi. 1, Bucu- rești, Edit. politică, 1968, p. 118—119. 15 „Scînteia”, anul XLVII, nr. 10980, 8 decembrie 1977, p. 7. www.dacoromanica.ro 14 ȘTEFAN ȘTEFANESCU 8 și asuprire trebuie înlocuite cu raporturi întemeiate pe echitate, pe dreptul fiecărui popor de a fi stăpîn pe destinele sale, de a-și făuri viața așa cum dorește, de a colabora în pace și înțelegere cu celelalte state și popoare. Instaurarea unei noi ordini economice și politice internaționale presupune lichidarea stării de subdezvoltare, găsirea unor soluții concrete de rezol- vare a problemei materiilor prime, energiei și alimentației în lume, un acces larg, fără discriminări sau bariere, al tuturor statelor la cuceririle științei și tehnicii contemporane, promovarea unor schimburi comerciale și a unei cooperări economice internaționale pe baza deplinei echități și egalități în drepturi, a avantajului reciproc, constituirea unui nou sistem monetar internațional. „Ne pronunțăm — spunea recent la Conferința Națională a Partidului tovarășul Nicolae Ceaușescu — pentru o nouă ordine economică, care să așeze relațiile dintre toate statele pe principii noi, de egalitate și echitate, să asigure accesul țărilor slab dezvoltate și în curs de dezvoltare la tehnologiile moderne, să creeze condiții pentru o evoluție echilibrată a diferitelor zone ale lumii, a întregii economii mondi- ale, pentru stabilitate economică pe plan internațional. Aceasta corespunde năzuințelor marii majorități a popoarelor, cauzei progresului și păcii în lume” 16. Gîndirea creatoare și neobosita activitate a tovarășului Nicolae Ceaușescu în domeniul vieții politice, pentru pace și înțelegere între popoa- re i-au adus, din partea unor înalte foruri științifice interne sau internațio- nale, recunoașterea ca eminent om politic, militant de seamă al mișcării comuniste și muncitorești, prestigioasă personalitate a vieții politice internaționale. în 1970, o dată cu înființarea Academiei de științe sociale și politice a R.S. România, tovarășul Nicolae Ceaușescu a fost ales Preșe- dinte de onoare ale acesteia, slujind ca model de creație originală pe tărî- mul științelor sociale, al gîndirii și teoriei revoluționare, marxist-leniniste. în 1973, Universitatea din București îl distinge cu titlul de Doctor Honoris Causa. Același titlu avea să-i fie conferit în 1973 și de Universitatea Cen- trală din Quito (Ecuador), Universitatea Națională Principală „San Marco” din Lima, Universitatea Națională de Inginerie din Lima (Peru). Acestora le-au urmat, în anul 1974, Universitatea Arabă din Beirut (Liban), Universitatea din Buenos Aires (Argentina), Universitatea Națio- nală din Sud (Bahia Blanca, Argentina) iar în 1975 de Universitatea din Nisa (Franța), Universitatea Filipinelor (Quezon City), Universitatea din Yucatân (Mexic), Universitatea din Teheran (Iran). în noiembrie 1977 prin președintele său, Consiliul Mondial al Păcii conferea tovarășului Nicolae Ceaușescu cea mai înaltă distincție a consiliului — Medalia da aur a păcii, „Frederic Joliot Curie”. Semnificația actului nu scapă nimănui. Este o recunoaștere pe plan mondial a activității neobosite a Președinte- lui României în slujba păcii, a independenței popoarelor și progresului social, recunoaștere ce onorează deopotrivă poporul român. în telegrama adresată cu acel prilej, de către membrii Institutului de istorie „N. lorga” se arăta : „Militînd fervent pentru pacea între popoare, continuați și ridicați pe trepte înalte tradiția gîndirii politice înaintate românești, care a văzut în pace climatul prielnic al dezvoltării umane. 16 „Sclnteia”, anul XLVII, nr. 10980, 8 decembrie 1977, p. 7. www.dacoramanica.ro c OMAGIU PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI 15 întăriți de exemplul Dumneavoastră, istoricii din patria noastră sînt hotărîți să facă din „învățătura istoriei” un instrument puternic de educație patriotică și să slujească, totodată, cauza nobilă a apărării păcii în întreaga lume”. Tot ca o recunoaștere internațională a personalității Președintelui țării noastre, a gîndirii sale înaintate o constituie și editarea în numeroase țări ale lumii de texte alese din opera sa, însoțite de ample prezentări biografice. Zeci de biografi din diferite țări omagiază în lucrări speciale pe Secretarul general al Partidului Comunist Eomân, pe omul profundei omenii, contopit cu idealurile țării sale și ale întregii omeniri progresiste. Ctitorului Eomâniei Socialiste, clarvăzătorului ziditor al viitorului țării, celui care îndeamnă să ridicăm capul, să scrutăm zările și să privim departe, istoricii îi prezintă azi omagiul lor recunoscător — așa cum el o face deseori evocînd figura marilor înaintași — și îi urează, la cea de a (50-a aniversare a zilei de naștere, alături de întregul popor, ceea ce el, președintele țării, urează de fiecare dată alor săi, celor mulți producători și proprietari de bunuri materiale și spirituale, angajați conștient și plenar în făurirea unei mari istorii, multă sănătate și fericire întru binele și măre- ția Eomâniei Socialiste. HOMMAGE AU PEESIDENT DE LA EOUMANIE RfiSUMfi Lors du 60-e anniversaire du pr^sident Nicolae Ceaușescu, l’auteur piAsente la personnalit6 de l’6minent homme politique, militant marquant du mouvement communiste et ouvrier internațional. On souligne l’activitâ multilaterale du pr6sident Nicolae Ceaușescu sur Ies plâns de l’6dification socialiste, de la vie politique, d’6tat et publique, des relations internationa- les. Penseur d’une rare perspicacite, s’appuyant sur la mise en valeur dans l’esprit r^volutionnaire, marxiste-16niniste, des meilleures traditions de la pensie socio-politique roumaine, sur une profonde connaissance des rdalitds et des possibilit6s de progres de la Eoumanie socialiste, le pr6si- dent Nicolae Ceaușescu joue un role important dans l’elaboration de la politique interne et externe du pays, de la strategie et du programme complexe d’ddification de la soci6t6 socialiste multilatdralement ddvelop- p6e. Constamment pr&»ccup6 de l’616ment nouveau, qui definit l’id6e de progres, le prdsident Nicolae Ceaușescu stimule dans diffdrents domai- nes de l’art et de la culture l’effort des recherches cr^atrices, suggere avec une haute clairvision des voies d’investigation scientifique et la perspective du travail durable. L’esprit d’analyse approfondie et de large perspective qui caractdrise son style de travail se manifeste aussi dans la maniere dont il congoit l’histoire — source de sagesse accumul^e au long des sie- cles. Dans le domaine des relations internationales, l’activitâ du pr^sident Nicolae Ceaușescu se distingue par la promotion cons^quente des principes de la souverainetd et de l’ind6pendance naționale, de l’6galit6 en droits, de la non-imixtion dans Ies affaires intdrieures, du non-recours â la force et â la menace de la force dans Ies rapports entre Etats et peuples, de la rdciprocitd des avantages. II milite pour l’instauration d’un nouvel ordre ^conomique et politique internațional, fonde sur l’6tablissement dans Ies rapports entre Etats des principes du droit et de l’6quit6. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro CONCEPȚIA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU ASUPRA ROLULUI POLITICO-EDUCATIV AL ISTORIEI DE ARON PETRIC în gîndirea și activitatea tovarășului Nicolae Ceaușescu problemele istoriei Patriei și, într-o cuprindere mai largă, ale istoriei universale ocupă un loc proeminent. Faptul se înscrie în ordinea firească a lucrurilor: conducător al destinelor partidului și statului nostru și, totodată, personalitate marcantă a lumii contemporane, tovarășul Nicolae Ceaușescu este, în primul rînd, un făuritor de istorie, în a cărei dinamică energia sa revoluționară acțio- nează ca o forță propulsivă de prim ordin. Totodată concepția marxist- leninistă, care stă la baza întregii sale politici — și potrivit căreia istoria este o știință atotcuprinzătoare și integratoare—, determină interesul său deosebit pentru analiza proceselor vieții sociale, cu bogatele lor învăță- minte și semnificații. Sînt, acestea, puternice temeiuri care determină și explică atît de frecventele referiri cu caracter istoric prezente în cuvîntările și articolele secretarului general al Partidului Comunist Român și președinte al Repu- blicii Socialiste România. Ele privesc toate momentele și procesele esen- țiale ale istoriei patriei și partidului nostru, privite într-o strînsă corelare cu evenimentele petrecute pe plan universal, descifrînd resorturile care le-au generat, forțele sociale implicate în desfășurarea lor și mai ales conse- cințele pe care le-au avut asupra evoluției istorice, rolul lor — pozitiv sau negativ — în dezvoltarea progresivă a omenirii. Este un adevăr pe deplin evident că în concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu studierea istoriei nu reprezintă numai un act de cunoaștere a trecutului omenirii, ci, dincolo de aceasta, ea este mai ales un puternic mijloc de educare politică a maselor, cu deosebire a tineretului. Formulînd această concepție asupra funcției educative a istoriei, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta în Mesajul adresat celui de al XlV-lea Congres internațional de studii bizantine : „Istoria oferă concluzii și învă- țăminte despre marile procese ale dezvoltării societății, ale existenței popoarelor de-a lungul timpului, punînd în evidență atît ceea ce a fost valoros, progresist și a servit mersului înainte al societății, cît și piedicile ridicate de-a curmezișul evoluției și care au costat scump umanitatea, au întîrziat progresul unor națiuni. Rezultatele cercetărilor istorice sînt de natură să ajute omenirea contemporană să înțeleagă mai bine legile obiec- tive care guvernează societatea, necesitatea de a acționa în spiritul cerin- ,.REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 31. nr. 1, p. 17-32, 1978 , _ e 772S www.dacoromanica.ro 18 ARON PETRIC 2 țelor progresului. De asemenea istoria este chemată să sprijine, prin conclu- ziile sale, perfecționarea organizării societății de azi, relațiile dintre state și națiuni, conlucrarea pașnică dintre toate popoarele lumii” x. Acordînd un asemenea rol important istoriei în educarea socialistă a maselor, tovarășul Nicolae Ceaușescu trasează și liniile directoare care trebuie să călăuzească studierea acestei discipline, astfel încît ea să-și poată pune în valoare toate valențele sale formative. Criticînd viziunea îngustă manifestată uneori în cercetarea și prezen- tarea istoriei — văzută ca o îndeletnicire ,,în sine”, fără determinări •cauzale și, mai ales, fără raportări la contemporaneitate — secretarul gene- ral al Partidului Comunist Eomân sublinia, în același Mesaj, că „cerce- tarea istorică, departe de a constitui o investigare cu caracter strict docu- mentar a trecutului, este în bună măsură — așa cum arată viața — și o știință a prezentului”, rezultatele cercetărilor fiind „de natură să ajute omenirea contemporană să înțeleagă mai bine legile obiective care guvernează societatea, necesitatea de a acționa în spiritul cerințelor progre- sului” 1 2. Fiind, prin obiectul său, o știință eminamente retrospectivă, istoria trebuie să conducă, însă, nu numai pe cercetător, ci și pe cititor, la posi- bilitatea înțelegerii mai clare a fenomenelor și evenimentelor prezente, deschizînd, totodată, perspectiva descifrării sensului transformărilor vii- toare. De la retrospectivă la perspectivă — iată drumul pe care îl deschide studierea istoriei. Prin aceasta, istoria dobîndește — la nivelul activității de conducere — o certă finalitate social-politică, ea înlesnind adoptarea de soluții care să corespundă cerințelor dezvoltării progresiste a societății. în fond, realizarea acestui obiectiv este posibilă prin așezarea la baza științei istorice a concepției marxist-leniniste, care dezvăluie legi- tățile obiective ale dezvoltării sociale, reliefînd totodată faptul că adevă- rurile generale se aplică în condiții deosebite de la o etapă la alta și în funcție de specificul concret-istoric al fiecărei țări. Dintr-o asemenea viziune decurge necesitatea prezentării veridice, obiective, a evenimentelor, înlăturarea oricăror manifestări de subiectivism și voluntarism și, cu atît mai mult, a denaturărilor făcute cu „bună” știință și cu rea credință. Eeferindu-se pe larg la aceste aspecte în cadrul expunerii prezentate la Congresul educației politice și al culturii socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu sublinia că „înfățișarea profund obiectivă și interpretarea justă, corectă, principială a datelor și faptelor istorice au o importanță esențială pentru lichidarea surselor de neîncredere și animozitate create de-a lungul timpului între popoare. Tendințele de denaturare a datelor istorice, inter- pretarea lor subiectivă, eronată, în funcție de anumite conjuncturi sau potrivit unor interese unilaterale, nu slujesc cauzei prieteniei între popoare. Asemenea practici sînt străine principiilor materialismului dialectic și istoric — concepția științifică despre lume a proletariatului—, spiritului 1 Nicolae Ceaușescu, Mesaj adresai participanfilor la cel de al XlV-lea Congres internațional de sludii bizantine — 7 septembrie 1971, In România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 6, Edit. politică, București, 1972, p. 423—424. 2 Ibidem. , www.dacoromamca.ro 3 ROLUL POLITICO-EDUCATIV AL ISTORIEI 19 de dreptate și adevăr al clasei muncitoare, poziției ei critice juste în valori- ficarea moștenirii trecutului” 3. Referindu-se la aceleași cerințe, de prezentare obiectivă, corectă, a faptelor istorice și la consecințele negative ce decurg din nerespectarea lor, secretarul general al Partidului Comunist Român arăta în Cuvîn- tarea rostită la adunarea consacrată aniversării Academiei „Ștefan Gheor- ghiu” că în lume se formulează tot felul de interpretări denaturate, falsificatoare ale unor procese și realități istorice, în scopul justificării unor stări de lucruri inechitabile atît din trecut, cît și din prezent. Astfel, pe plan mondial se fac frecvente încercări de a prezenta istoria dominației imperialiste, colonialiste, politica de asuprire și jefuire a altor popoare, promovată timp de secole, drept manifestări progresiste, care au venit în sprijinul dezvoltării popoarelor asuprite. Dezmembrarea unor state, divizarea arbitrară a unor popoare sînt prezentate, de asemenea, drept expresii ale unor necesități istorice, iar rezultatele unor asemenea situații artificial create sînt teoretizate și interpretate ca un proces firesc de for- mare a unor națiuni distincte. (...) Experiența istorică ne învață că dez- membrarea unor țări, fărâmițarea unor națiuni au reprezentat totdeauna o frînă în calea dezvoltării sociale, au împiedicat popoarele să-și afirme cu putere energiile și capacitatea creatoare în lupta pentru progres social, pentru civilizație și bunăstare”4. Existența unor astfel de denaturări determină necesitatea ca cercetătorii în domeniul științei istorice și, în general, toți cei ce lucrează pe frontul activității ideologice și de propagandă să militeze pentru clarificarea și combaterea lor, pentru promovarea con- cepției marxist-leniniste, a adevărului istoric, contribuind prin aceasta la risipirea suspiciunilor și a surselor de neîncredere, la crearea unui climat propice colaborării internaționale, ferit de ingerințe și de amestec în tre- burile altor state. Promovarea obiectivității și adevărului în studierea istoriei reprezintă, în acest sens, o importantă armă politică în lupta pentru afirmarea dreptului popoarelor la o viață liberă și independentă, pentru combaterea manifestărilor colonialiste și neocolonialiste, pentru statorni- cirea unei noi ordini economice și politice internaționale. Realizarea acestui deziderat, ținînd în principal de îndatoririle cerce- tării istorice, are o arie de raportare mult mai largă, ea vizînd, în fapt, procesul de educare socialistă a maselor, în conștiința cărora lupta con- secventă a partidului și statului nostru, sub conducerea tovarășului Nicolae Ceaușescu, pentru triumful principiilor libertății și independenței națio- nale în lumea contemporană, dobîndește și o legitimare științifică, prin învățămintele desprinse din experiența istorică, studiată și înfățișată în lumina adevărului. Una din valențele educative fundamentale ale istoriei o constituie, fără îndoială, formarea și dezvoltarea patriotismului revoluționar, socialist, com- ponentă de bază a conștiinței omului nou, făuritor al socialismului și comu- nismului. Referindu-se la această problemă, tovarășul Nicolae Ceaușescu 3 Nicolae Ceaușescu, Expunere cu privire la activitatea politico-ideologică șt cultural- educativă de formare a omului nou, constructor conștient și devotat al societăfii socialiste multilateral dezvoltate și al comunismului în România, prezentată la Congresul educației politice și al culturii socialiste, 2 iunie 197G, Edit. politică, București, 1976, p. 47—48. 4 Nicolae Ceaușescu, Eomânia pe drumul construirii societăfii socialiste multilateral dez- voltate, voi. 11, Edit. poliUcă, București, 1975, p. 379—380. www.dacoromanica.ro , •20 ARON PETRIC 4 a subliniat, la Congresul educației politice și al culturii socialiste, că „Educarea tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, și în primul rînd a tineretului, în spiritul dragostei față de țară și al patrio- tismului revoluționar, socialist, constituie o îndatorire permanentă care trebuie să ocupe un loc central în întreaga activitate politică și culturală” 5. în adevăr, potrivit învățăturii marxist-leniniste, patriotismul este un sentiment dintre cele mai adinei, statornicit în decursul secolelor și care a jucat un rol important în lupta pentru păstrarea ființei și identității popoarelor, pentru salvgardarea sau recîștigarea libertății naționale. Formarea și dezvoltarea proletariatului au adăugat iubirii de patrie, de limbă, de tradiții și de cultură, atribute noi, ca acelea legate de lupta pentru eliberare socială și democrație, pentru instaurarea orînduirii noi, socialiste și comuniste. Adevărații purtători ai sentimentelor patriotice au fost, în decursul vremurilor, masele largi populare, făuritorii bunurilor materiale și spiritu- ale. Această realitate și-a găsit expresie în formularea lapidară a lui Tudor Vladimirescu, cel care arăta că „Patria este norodul, nu tagma jefuito- rilor”. Patriotismul, ca element important al conștiinței sociale, înseamnă dragostea de țară, de poporul din care facem parte, de cultura și civilizația făurită de înaintașii noștri, dar mai presus de acestea, prețuirea luptei de «liberare socială și națională care a deschis poporului nostru un drum nou spre viitor, drumul socialismului și comunismului. La această luptă eroică se referea tovarășul Nicolae Ceaușescu în Raportul la Proiectul de Constituție a R. S. România, subliniind că „Focul luptei naționale și sociale a ars necontenit, cînd cu vîlvătăi care făceau pe asupritori să se cutremure, cînd mai potolit, ca apoi să se întețească și mai puternic. Multe pagini glorioase a înscris poporul român în lupta pentru libertate și socialism. Graiul nu poate reda măreția acestor lupte; ■ele adeveresc și vor adeveri peste veacuri vitalitatea și înțelepciunea po- porului nostru care, trecînd prin grele încercări, a rămas neclintit și a prins de fiecare dată noi puteri, ridieîndu-se, asemenea stejarului după furtună, și mai mîndru spre soare” ’. Reliefînd valoarea educativă, de forță mobilizatoare, pe care o reprezintă cunoașterea trecutului, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta că studiind „istoria glorioasă a poporului nostru, luptele și sacrificiile îna- intașilor noștri, strădaniile lor în perfecționarea creației materiale și spiri- tuale învățăm să prețuim și să iubim mai mult, mai profund, cuceririle prezentului, să facem totul pentru a le dezvolta, pentru a făuri istoria nouă a patriei noastre, istoria socialismului și comunismului. Cunoașterea acestor tradiții ne învață să prețuim libertatea, inde- pendența, suveranitatea națională, dobîndite cu atîtea jertfe, ne obligă să muncim și mai bine pentru a consolida necontenit aceste cuceriri de preț ale poporului nostru, pentru a face mereu mai luminos, mai strălucitor 6 Nicolae Ceaușescu, Expunere cu privire la activitatea politico-ideologică și cultural educativă de formare a omului nou, constructor conștient și devotat al societăfii socialiste multi- lateral dezvoltate și al comunismului tn România, prezentată la Congresul educației politice și al ■culturii socialiste, 2 Iunie 1976, Edit. politică, București, 1976, p. 43. 8 Nicolae Ceaușescu, Raport cu privire la Proiectul de Constituite a Republicii Socialiste România, 20 august 1965, în România pe drumul desăvtrșirti construcfiei socialiste, voi. 1, Edit. politică, București, 1968, p. 117. www.dacoromanica.ro 5 ROLUL POLITICO-EDUCATIV AL ISTORIEI 21 •chipul patriei noastre, ne obligă să facem totul pentru ca poporul român, națiunea noastră, România socialistă, să fie totdeauna o țară liberă și independentă în rîndul țărilor socialiste, în rîndul țărilor întregii lumi(...)”7. în același sens s-a pronunțat secretarul general al partidului nostru în cadrul întîlnirii cu activul de partid din regiunea Argeș, cînd, răs- punzînd indirect întrebării unui ziarist străin asupra atenției pe care o acordă comuniștii români tradițiilor luptei patriotice și revoluționare, a subliniat că un partid care nu ar cunoaște trecutul de luptă al poporului său ,,ar fi sărac, ar fi lipsit de vlagă și fără nici o îndoială că nu s-ar bucura nici de sprijinul, nici de încrederea poporului” , adăugind apoi, într-o exprimare de o deosebită plasticitate: „Oare cum s-ar simți un popor care nu și-ar cunoaște trecutul, nu și-ar cunoaște istoria, nu ar prețui și nu ar cinsti această istorie ? Nu ar fi ca un copil care nu-și cunoaște părinții și se simte străin în lume ? Fără nici o îndoială că așa ar fi. Iată de ce noi avem datoria să cunoaștem, să studiem trecutul de luptă al po- porului nostru. Avem un trecut cu care ne putem mîndri. în condiții grele, poporul nostru și-a păstrat ființa națională. în această parte a lumii el a fost un factor de progres și civilizație, și-a adus contribuția la mersul înainte, pe calea unei vieți mai bune. Iată de ce noi comuniștii, cinstind pe cei care în trecut și-au dat viața pentru fericirea poporului, tragem din lupta lor învățăminte pentru prezentul pe care-1 făurim și, totodată, pentru a pune bazele viitorului, educăm tineretul în spiritul dragostei și respectului față de lupta și munca înaintașilor. Numai așa tineretul nostru va învăța să ducă mai departe ceea ce au făurit înaintașii, ceea ce făurește generația de astăzi, să păstreze ca lumina ochilor și să întărească independența și suveranitatea patriei noastre”8. în numeroase alte împrejurări, în cuvîntări și articole, tovarășul Nicolae Ceaușescu a reliefat cu pregnanță mesajul educativ al studierii istoriei, ca și caracterul activ, mobilizator pe care trebuie să-l aibă patrio- tismul. Viziunea paseistă și contemplativă a istoriei și a patriotismului a făcut, astfel, loc unei concepții revoluționare, patriotismul devenind un factor stimulator și transformator în dinamica vieții sociale. Pornind de la aprecierea că în formarea conștiinței tineretului școala joacă un rol hotărîtor, tovarășul Nicolae Ceaușescu sublinia, în cuvîntarea rostită în fața cadrelor didactice care predau științele sociale, că „studiul istoriei va trebui să devină în școala noastră un factor esențial de educare patriotică a tinerelor generații, de dezvoltare a sentimentului de răspundere față de soarta națiunii noastre socialiste, a hotărîrii ferme a tuturor tinerilor de a-și închina toată energia, elanul, puterea de muncă și chiar viața, dacă va fi necesar, înfloririi și apărării patriei, salvgardării libertății, suveranității și integrității teritoriale, a cuceririlor revoluțio- nare, socialiste ale poporului”9. Dezvoltarea patriotismului revoluționar exclude, însă, orice tendință de manifestare a naționalismului burghez, a șovinismului și rasismului — 7 Nicolae Ceaușescu, Cuvtntare la tnttlnirea cu activul de partid din regiunea Hunedoara, 9 octombrie 1966, in „România pe drumul desăvlrșirtt construc/iet socialiste, voi. 2, Edit. poli- tică, București, 1968, p. 57. 8 Nicolae Ceaușescu, Cuvtntare la tnttlnirea cu activul de partid din regiunea Argeș, 12 iunie 1966, voi. 1, op. cit., p. 462-463. 8 Nicolae Ceaușescu, Cuvtntare la consfătuirea cadrelor didactice care predau știinjele sociale tn tnvălămtntul superior, 10 noiembrie 1972, op. cit., voi. 7, p. 832. www.dacoromanica.ro 22 ARON PETRIC 6 elemente nocive pe care reacțiunea le-a folosit în trecut și, pe plan mondial, le mai folosește și în prezent în scop de diversiune, pentru a abate atenția maselor de la adevăratele- cauze ale nedreptăților sociale și națio- nale, pentru a împiedica unirea forțelor revoluționare în lupta lor împotriva exploatării și asupririi. Fascismul, care a exprimat în formele cele mai brutale politica reac- ționară și imperialistă de dominație și dictat, a împins omenirea în vii- toarea celui de al doilea război mondial, provocîndu-i imense distrugeri materiale și de vieți omenești. Prin aceasta, el a dat un semnal de alarmă, învederînd concluzia că este necesar ca popoarele să fie unite în lupta lor de apărare a libertăților democratice și a păcii, respingînd orice tendință de propagare a ideilor superiorității de rasă și de discriminare de ordin național. Iată de ce, pornind de la o cunoaștere profundă a istoriei poporului român și totodată de la marile probleme ale istoriei universale, cu învă- țămintele pe care ele le reliefează, tovarășul Nicolae Ceaușescu a precizat cu toată claritatea caracteristicile de bază ale patriotismului revoluționar, menționînd între altele că a fi patriot „înseamnă a milita permanent împotriva oricăror discriminări naționale, împotriva șovinismului, a concepțiilor și manifestărilor rasiste, pentru deplina egalitate în drepturi a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, pentru frăție în munca și lupta comună” 10. Și, subliniind îmbinarea indisolubilă dintre patriotismul revoluționar, socialist și solidaritatea internaționalistă — trăsături definitorii ale poziției și politicii partidului și statului nostru — tovarășul Nicolae Ceaușescu accentuează, în continuare, că a fi patriot „înseamnă a milita activ pentru prietenie cu toate popoarele țărilor socialiste, cu popoarele statelor în curs de dezvoltare, cu toate popoarele lumii, pentru cauza păcii și colaborării. A fi patriot înseamnă a respecta sentimentele naționale ale altor popoare, libertatea și independența lor. în acest înțeles patriotismul nu poate fi în nici un fel caracterizat drept naționalism îngust, nu poate fi opus solidarității și prieteniei între popoare” 11. Prin această precizare se risipește confuzia — semănată uneori în mod tendențios — privind relația dintre patriotism și internaționalism, relație care în concepția partidului și statului nostru este văzută într-o strînsă și indestructibilă interdependență. Combătînd unele tendințe nihiliste ce se manifestă în aprecierea rolului națiunii și al independenței naționale, tovarășul Nicolae Ceaușescu reamintește poziția clară expri- mată de Marx, Engels și Lenin în această problemă, poziție care subliniază necesitatea ca „fiecare popor să fie independent și stăpîn în casa lui” (Friedrich Engels, în Rolul violenței în istorie) și că „nu poate fi socialist proletariatul care se împacă cu oricît de mică violență din partea „propriei” sale națiuni împotriva altor națiuni” (V. I. Lenin, în Socialismul și războ- iul). Dezvoltînd teza asupra rolului națiunii în epoca contemporană, tovarășul Nicolae Ceaușescu subliniază că apariția națiunii ca formă de 10 Nicolae Ceaușescu, Expunere cu privire la activitatea politico-ideologică și cultural educativă de formare a omului nou, constructor conștient și devotat al societăfll socialiste multilateral dezvoltate și al comunismului In Eomânia, prezentată la Congresul educației politice și al culturii socialiste, 2 iunie 1976, Edit. politică, București, 1976, p. 44. 11 Ibidem. www.dacoromanica.ro 7 ROLUL POLITICO-EDUCATIV AL ISTORIEI 23 comunitate umană și dezvoltarea vieții naționale reprezintă un proces legic și o etapă necesară și obligatorie în evoluția tuturor popoarelor, exer- citând o puternică înrîurire asupra progresului economic și social al acestora. . Acest adevăr, atestat de istorie, este valabil atît în cazul națiunilor vechi, cu o existență îndelungată, cît și în cel al națiunilor tinere sau al celor în curs de formare, pentru care aspirațiile de libertate și independență — ca atribute proprii națiunii — reprezintă bunuri la care acestea nu vor și nu pot renunța. Idealul național și lupta pentru organizarea comunită- ților umane în națiuni de sine stătătoare, independente, constituiesc și astăzi o forță de primă mînă în largul front antiimperialist și anti- colonialist. Reliefînd faptul că națiunile s-au format în condițiile istorice ale societății capitaliste, tovarășul Nicolae Ceaușescu subliniază că socialismul împinge mai departe acest proces, creind condiții favorabile afirmării depline a vieții naționale a popoarelor, descătușînd energiile lor creatoare, afirmînd cu vigoare sentimentele patriotice ale maselor. „Națiunea — arată tovarășul Nicolae Ceaușescu — se afirmă în zilele noastre ca o forță motrice de seamă a dezvoltării istorice, fiind chemată să joace încă mult timp un rol deosebit de important în progresul societății omenești (...). Afirmarea liberă și independentă a fiecărei națiuni, deplina egalitate în drepturi a tuturor națiunilor, respectarea aspirațiilor lor legitime spre progres și bunăstare, a dreptului de a hotărî singure asupra propriilor lor destine reprezintă una dintre cele mai importante premise ale mersului înainte al societății. în aceste condiții, are un profund ecou internațional faptul că socialismul este promotorul dezvoltării nestînjenite a tuturor națiunilor, al valorificării depline a potențialului lor material și uman în interesul tutu- ror păturilor populației, al colaborării rodnice cu alte popoare” 12. Dezvoltînd această idee, tovarășul Nicolae Ceaușescu subliniază faptul că înflorirea fiecărei națiuni în socialism nu se realizează în detri- mentul altor națiuni, nu încalcă dreptul lor la dezvoltare liberă și suverană, ceea ce face să dispară cauzele antagonismelor naționale, ale șovinismului și tendințelor spre hegemonie. Are loc, din contră, o îmbinare organică a intereselor naționale cu cele internaționale ale popoarelor, ceea ce are drept consecință faptul că cerințele internaționalismului nu reclamă cîtuși de puțin sacrificarea sau lezarea grijii pentru dezvoltarea înfloritoare a propriului popor. în această îmbinare organică între interesele internațio- nale și cele naționale rezidă temelia solidarității țărilor socialiste, tipul nou de relații care stau la baza acestei solidarități. Pornind de la astfel de rea- lități, dar totodată ținînd seama că relațiile dintre țările socialiste nu s-au putut cristaliza de la început în forme perfecte, ele mai păstrînd uneori reminiscențe ale vechiului, tovarășul Nicolae Ceaușescu reliefează datoria comuniștilor de a lupta împotriva oricăror manifestări contrare marxism- leninismului privind rolul națiunii în socialism și a relațiilor dintre națiu- nile socialiste, împletind în mod just preocuparea pentru interesele națio- nale ale propriului popor cu grija de întărire a solidarității internaționaliste a tuturor statelor socialiste, a oamenilor muncii din întreaga lume. în adevăr, potrivit învățăturii marxist-leniniste, clasa muncitoare are misiu- 12 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvîrșirii construcției socialiste, voi. 2, Edit, politică, București, 1969, p. 491 — 495. e www.dacoromanica.ro 24 ARON PETRIC 8 nea ca, eliberîndu-se pe sine, să elibereze și să apere de exploatare, asuprire și dominație întregul popor. Ajungînd clasa conducătoare ă întregii socie- tăți, ea devine păstrătoarea și continuatoarea celor mai înaintate tradiții ale luptei de eliberare socială și națională, ale progresului material și spiri- tual al poporului, ale apărării independenței și suveranității țării. îndepărtarea de la aceste comandamente însemnează, pînă la urmă, abdicarea de la principiile revoluționare marxist-leniniste, alunecarea pe panta cosmopolitismului și nihilismului național. în același timp trebuie dusă o luptă consecventă împotriva concepțiilor naționalist-șo vine, rămășițe ale mentalității vechi, retrograde, cultivate în trecut de burghezie. Conchizînd asupra importanței acestor probleme, a implicațiilor lor practice în viața internațională, tovarășul Nicolae Ceaușescu sublinia în Cuvîntarea rostită la Congresul Uniunii Generale a Sindicatelor din Româ- nia : „Istoria, viața demonstrează zi de zi vechiul adevăr marxist potrivit căruia nu poate fi liber un popor ce asuprește alte popoare sau nu recu- noaște dreptul lor la independență. Nu trebuie uitat nici un moment că apărarea libertății și indepen- denței este o condiție esențială a înfăptuirii idealurilor socialismului și comunismului în lume, că aceasta constituie adevărata piatră de încercare a adevăratului internaționalism proletar revoluționar. Tăria internațio- nalismului proletar, a solidarității internaționale depinde tocmai de forța clasei muncitoare din fiecare țară, de autoritatea și încrederea de care ea și partidul ei revoluționar se bucură în rîndurile propriului popor, și nu de nesocotirea și sacrificarea intereselor naționale în numele unor teze și principii aflate în contradicție flagrantă cu cerințele obiective ale vieții, cu însăși dezvoltarea istorică” 13. Această apreciere, în deplină concordanță cu învățătura marxist- leninistă, relevă posibilitățile largi pe care le creează socialismul eliberării omului de orice asuprire, în cadrul unor state naționale independente. Așa cum a subliniat V. I. Lenin : „numai o atenție cu totul deosebită față de interesele diverselor națiuhi face să dispară baza oricăror conflicte, înlătură neîncrederea reciprocă și teama de intrigi, creează mai ales în rîndul muncitorilor și țăranilor care vorbesc limbi diferite — acea încredere fără de care atit relațiile pașnice între popoare, cît și dezvoltarea, cu succes a tot ce este valoros în civilizația de astăzi sînt absolut imposi- bile” 14. Pornind de la aceste adevăruri, de la necesitatea îmbinării armonioase dintre național și internațional, Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism—Program la elaborarea căruia tovarășul Nicolae Ceaușescu a avut o contribuție hotărîtoare — arată că „Tendința de a coutra- pune într-o formă sau alta internaționalismul propășirii națiunii și sta- tului național independent ar fi o gravă eroare care ar aduce mari daune intereselor făuririi socialismului în fiecare țară și, totodată, întăririi soli- darității țărilor socialiste, creșterii prestigiului socialismului în lume" 15. 13 Nicolae Ceaușescu. .România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dez- ooltate, voi. 12, Edit. politică, București, 1976, p. 609—610. 14 V. I. Lenin, Opere complete, voi. 45, Edit. politică, București, 1967, p. 260. 13 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, Edit. politică, București, 1975, p. 116. www.dacoromanica.ro ■9 ROLUL POLITICO-EDUCATIV AL ISTORIEI 25 Această concluzie are o deosebită importanță politică, ținînd de practica relațiilor statornicite între țările socialiste, dar totodată are și o importantă valoare educativă, înscrisă în perimetrul mai larg al patrio- tismului socialist și al legăturii sale strînse cu internaționalismul — pro- bleme în care istoria își poate aduce o prețioasă contribuție prin tezaurul său de experiență umană și de învățăminte. în adevăr, chiar în această problemă a solidarității internaționaliste, istoria poate furniza date certe care atestă bogatele tradiții ale solidarității -de clasă a proletariatului român, a partidului nostru comunist, solidaritate care a constituit o trăsătură definitorie a mișcării revoluționare din țara noastră. în acest larg evantai s-au înscris participarea unor revoluționari români la revoluția din 1848 din alte țări sau pe baricadele Comunei din Paris, legăturile socialiștilor români cu Internaționala I și cu o serie de partide socialiste, sprijinirea mișcărilor de eliberare din țările balcanice și a marinarilor ruși de pe vasul „Potemkin”, solidarizarea activă cu Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, participarea voluntarilor români la lupta contra fascismului în Spania, în mișcarea de rezistență din Franța și în lupta împotriva dominației hitleriste în timpul celui de al doilea război mondial. în același timp mișcarea revoluționară din țara noastră a primit un puternic sprijin internaționalist în lupta împotriva exploatării și asu- pririi, pentru eliberarea socială și națională a poporului român. Pe temelia acestor bogate tradiții s-a dezvoltat și se dezvoltă în anii revoluției și construcției socialiste relațiile de colaborare cu toate partidele comuniste și muncitorești, cu toate forțele antiimperialiste. Sub acest raport, are o deosebită valoare teoretică și o mare însemnă- tate practică modul în care tovarășul Nicolae Ceaușescu, aplicînd creator învățătura marxist-leninistă la condițiile epocii contemporane, definește noțiunea de internaționalism. Menționînd că atunci cînd se vorbește de internaționalism proletar se înțelege, de regulă, unitatea clasei muncitoare iar prin internaționalism socialist se înțelege solidaritatea și unitatea țărilor socialiste, secretarul general al partidului nostru subliniază că prin aceasta nu se epuizează noțiunea de solidaritate internațională, acesteia trebuind să-i fie însumate elemente noi, specifice epocii pe care o străbatem : soli- daritatea cu mișcările de eliberare națională, lupta împotriva colonia- lismului și neocolonialismului — pentru dezvoltarea independentă a popoarelor — , lupta împotriva subdezvoltării, pentru o nouă ordine eco- nomică internațională, lupta pentru dezarmare și eliberarea omenirii de ■coșmarul unui nou război, lupta împotriva imperialismului sub toate formele sale de manifestare, respectarea dreptului fiecărui popor de ase dezvolta în mod liber și independent, de a fi stăpîn pe destinele sale. Con- chizind în legătură cu această problemă, tovarășul Nicolae Ceaușescu arată că „înțelegem noțiunea de internaționalism ca o noțiune amplă și cuprin- zătoare care, corespunzînd schimbărilor petrecute în lume, trebuie să includă toate forțele progresiste și antiimperialiste” 16. 16 Nicolae Ceaușescu, Expunere cu privire la activitatea politico-ideologică și cultural- ■cducativă de formare a omului nou, constructor conștient și devotat al societă[ii socialiste multilateral ■dezvoltate șt al comunismului tn Eomânia, prezentată la Congresul educației politice și al culturii socialiste, 2 iunie 1976, Edit. politicii, București, 1976, p. 100. www.dacoromanica.ro 26 ARON PETRIC 10 în reliefarea faptică a acestor realități, caracteristice epocii noastre, studierea istoriei are un rol deosebit de important, atît în planul cunoaș- terii, cît «i sub raport politico-educativ. în opera teoretică a tovarășului Nicolae Ceaușescu — reflectînd. preocupările majore și politica Partidului Comunist Român — un loc impor- tant se acordă problemei naționalităților conlocuitoare, rezolvării ei în spirit marxist-leninist în țara noastră. în abordarea acestei probleme se pornește de la realitățile istorice specifice României, de la faptul că, de-a lungul mai multor secole, alături de români — populația autohtonă a acestor locuri —, pe teritoriul pe care trăim noi s-au așezat maghiari, germani și, într-un număr mai mic, alte naționalități. între oamenii muncii români și cei aparținînd naționalităților con- locuitoare s-au statornicit, în timp, relații de strînsă colaborare, dezvoltînd în comun forțele de producție, muncind alături și luptînd împreună împo- triva exploatării și asupririi, pentru libertate și independență. Muncii și luptei comune a locuitorilor acestor pămînturi — români și de alte națio- nalități — datorăm tot ce s-a făurit în această țară, ca bunuri materiale și spirituale. Referindu-se la aceste realități, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta în cadrul cuvîntării rostite la Plenara Consiliului oamenilor muncii de naționalitate germană : ,,în decursul sutelor și sutelor de ani de convie- țuire în comun, oamenii muncii din țara noastră au cunoscut atît bucurii,, cît și necazuri, așa cum și astăzi avem și bucurii și necazuri, și așa cum va fi și în viitor, pentru că niciodată nu vor fi numai bucurii sau numai necazuri. Dar tocmai această viață dusă împreună atît la bine, cît și la rău a sudat trainic legăturile dintre oamenii muncii români și cei de alte națio- nalități, a creat condițiile ca în 1918 și 1919 populația de naționalitate germană de pe aceste meleaguri să-și spună cuvîntul, arătînd că locul ei este în România, că dorește să trăiască și să muncească în România” 17. în adevăr, așa cum arătau șvabii din Banat în rezoluția lor cu privire la unirea Transilvaniei cu România: „Secole de viață comună ne-au învățat să apreciem pe vecinii și conlocuitorii noștri la justa lor valoare și experiența din timpurile din urmă n-a făcut decît să ne întărească convingerea că numai unirea cu România va putea să ne ofere garanțiile suficiente pentru existența și progresul nostru”. în decursul secolelor, solidaritatea și lupta comună a oamenilor muncii români și cei apârținînd naționalităților conlocuitoare și-a găsit expresia în mari răscoale țărănești, în acțiunile revoluționare ale proleta- riatului împotriva exploatării și asupririi, în lupta împotriva fascismului și a războiului. Este rolul istoriei să cerceteze și să valorifice, pe plan politic și educativ, bogatul tezaur al solidarității și luptei unite a tuturor fiilor acestei țări, cărora vremurile le-au urzit un destin comun. Pornind de la aceste realități istorice și de la necesitatea întăririi colaborării și frăției tuturor oamenilor muncii din țara noastră, indiferent de naționalitate, Partidul Comunist Român a acționat cu consecvență 17 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 5, p. 565. www.dacoromanica.ro 11 ROLUL POLITICO-EDUCATIV AL ISTORIEI 27 pentru asigurarea deplinei egalități în drepturi a acestora, pentru ca toți să se simtă fiii aceleiași patrii, la a cărei înălțare să contribuie fiecare după puterile lui. Istoria stă mărturie a prejudiciilor ce au putut fi provocate în unele momente din trecut oamenilor muncii de către propaganda și politica șovină dusă de clasele exploatatoare, în scopul dezbinării și măcinării forțelor lor. Acestei acțiuni nocive, mișcarea muncitorească și socialistă — și îndeosebi Partidul Comunist Român — i-au opus o politică de înțelegere și luptă comună a tuturor oamenilor muncii împotriva exploatării și asupririi, demascarea discriminărilor de ordin rasial și național. Dar numai în anii revoluției și construcției socialiste, în condițiile ■exercitării puterii de către clasa muncitoare și aliații săi, a devenit posi- bilă aplicarea acestei politici. în adevăr, desființarea exploatării omului de către om a însemnat nu numai lichidarea antagonismelor sociale, ci și a celor naționale, a creat posibilitatea realizării unei adevărate egalități între oamenii muncii indiferent de naționalitate. Repartizarea națională a forțelor de producție și dezvoltarea industrială a tuturor regiunilor țării, acordîn- ■du-se atenție în primul rînd celor rămase în urmă, oferă condițiile nece- sare înfăptuirii unei reale egalități — în primul rînd pe plan material — a tuturor cetățenilor țării. La aceasta se adaugă posibilitățile de care dispun naționalitățile conlocuitoare de a participa în condiții de deplină egalitate, la activitatea de conducere a vieții social-politice, de a folosi limba maternă în instituțiile publice și de învățămînt din localitățile respective, de a avea ziare, reviste, teatre, emisiuni de radio și televi- ziune în limba proprie, ceea ce stimulează creația științifică și literar- artistică a tuturor locuitorilor țării, sporind tezaurul comun de civilizație și cultură al României socialiste. Reliefînd succesele dobîndite în rezolvarea problemei naționale, tovarășul Nicolae Ceaușescu nu omite să menționeze și unele lipsuri care se mai manifestă, ținînd în principal de persistența unor rămășițe ale gîn- dirii și educației burgheze, moștenite din trecut, lipsuri a căror dezvăluire are o importanță deosebită în procesul educării socialiste a maselor. în acest sens se subliniază necesitatea combaterii unor tendințe de separatism na- țional, de refugiere spre unele iluzii întreținute cel mai adesea de cercuri reacționare din afară. Referindu-se la aceste tendințe, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta, în cadrul Plenarei Consiliului oamenilor muncii de naționalitate maghiară, că este necesar,,să lăsăm la o parte miturile, nostal- giile, prejudecățile și să vedem realitățile! Și aceste realități arată că oa- menii muncii — români, maghiari, sîrbi, germani — au luptat și muncit întotdeauna împreună; tocmai datorită acestui fapt ei au putut să facă față furtunilor, să înfrîngă unele tendințe de dominație care ar fi lichidat pînă la urmă existența națională atît a unora, cît și a altora. Aceasta este realitatea și trebuie s-o privim în față, așa cum este !(...) Trebuie să înțe- legem că de pe aceste meleaguri nu avem unde pleca, că aici trebuie să construim socialismul, că așa cum ne vom făuri noi înșine viața, așa o vom trăi! Nici românii nu pot fi mutați, nici germanii, nici maghiarii! în ace- leași orașe, în aceleași comune unde ei trăiesc împreună de secole vor trăi tot împreună milenii! împreună deci să găsim căile pentru a ne clădi cît www.aacoromanica.ro ‘28 ARON PETRIC 12 mai bine viața în patria noastră comună. Nu avem nici o perspectivă în altă parte, aici trebuie să construim socialismul !”1S. Totodată secretarul general al partidului nostru a subliniat necesi- tatea studierii mai temeinice a istoriei naționalităților conlocuitoare în cadrul istoriei Eomâniei, reflectării mai judicioase în manualele de istorie a muncii și luptei comune a oamenilor muncii români și de altă naționali- tate — elemente de natură să joace un rol pozitiv în educarea socialistă a maselor, îndeosebi a tineretului. Eeliefînd politica Partidului Comunist Eomân și a statului nostru socialist în rezolvarea marxist-leninistă a problemei naționale — privită ca o parte inseparabilă a revoluției și construcției socialiste — , tovarășul Nicolae Ceaușescu ne deschide totodată perspectiva înțelegerii evoluției acestei probleme. Subliniind faptul că în etapapecare o străbatem—a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și a trecerii spre comunism—se întărește tot mai mult unitatea și frăția oamenilor muncii indiferent de naționalitate, se menționează că, în perspectiva istorică, în epoca comunismului, odată cu dezvoltarea forțelor de producție și perfecționarea relațiilor sociale se va accentua procesul de omogenizare a societății, de formare a poporului muncitor unic al societății comuniste, în cadrul căruia deosebirile de ordin național se vor apropia treptat, pînă la dispariția lor. Luarea în considerare a acestei perspective—în general a problemei naționale în țara noastră — are o deosebită valoare politică și educaiivă, iar studierea istoriei patriei este de natură să aducă argumente convingătoare în sprijinul politicii marxist-leniniste a Partidului Comunist Eomân de întărire continuă a frăției oamenilor muncii, indiferent de naționalitate, în opera de făurire conștientă a propriului lor viitor în patria comună — Eomânia socialistă și comunistă. De altfel și în prezent, în cadrul Partidului Comunist Eomân, al U.T.C., al sindicatelor și al celorlalte organizații de masă și obștești, al organelor puterii de stat și, în primul rînd, în procesul de producție, oamenii muncii participă și acționează fără nici o deosebire de ordin național.D& asemenea, asigurîndu-se folosirea pe deplin liberă a limbii materne și po- sibilitatea folosirii ei în învățămînt și în creația cultural-artistică, se creează totodată condiții ca cetățenii aparținînd naționalităților conlocuitoare să-și poată însuși limba română, ceea ce oferă acestora posibilitatea de a-și desfășura activitatea în orice regiune a țării. Pe de altă parte faptul că pe teritoriul țării noastre conviețuiesc împreună cu poporul român și populații de naționalități maghiară, ger- mană, sîrbă, ucraineană etc., iar populația de naționalitate română tră- iește pe teritoriile unor state vecine, face ca rezolvarea în spirit marxist- leninist a problemei naționale atît în țara noastră, cît și în țările respective să constituie un element important de consolidare a relațiilor de bună vecinătate și prietenie între popoarele acestor state. La o astfel de situație și la perspectivele ei favorabile se referă, spre exemplu, comunicatul co- mun privind întîlnirea prietenească din iunie 1977 între tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășul Jânos Kâdâr, atunci cînd menționează că: „De- comun acord, părțile au apreciat că existența naționalității ungare în. 18 18 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 5, Edit. politică, București, 1971, p. 735— 737. www.dacoromanica.ro 13 ROLUL POLITICO-EDUCATIV AL ISTORIEI 29’ Republica Socialistă România și a naționalității române în Republica Populară Ungară este rezultatul dezvoltării istorice, al vecinătății multi- seculare și constituie un factor important pentru dezvoltarea prieteniei dintre cele două țări. Soluționarea justă, marxist-leninistă a problemei naționale în cele două țări, asigurarea drepturilor egale și de dezvoltare- multilaterală minorităților constituie un factor important în edificarea socialismului în România și Ungaria, în întărirea prieteniei româno- ungare” 19. în opera teoretică a tovarășului Nicolae Ceaușescu sînt numeroase- referiri la cele mai importante evenimente care jalonează întreaga evoluție istorică a poporului nostru, reliefînd trecutul său de luptă pentru libertate- socială și națională, pentru propășire materială și spirituală. Totodată cu prilejul numeroaselor vizite de lucru în toate regiunile țării, cu ocazia dife- ritelor aniversări au fost reliefate nu numai bogatele noastre tradiții re- voluționare, realizările deosebite ale poporului român pe plan material și spiritual, ci au fost formulate totodată prețioase indicații de ordin meto- dologic privind valorificarea valențelor de ordin educativ de care dispune istoria, în scopul ridicării conștiinței socialiste a maselor și cu deosebire a tineretului. în aceeași direcție se înscriu și măsurile adoptate de condu- cerea superioară de partid și de stat privind reașezarea studiului istoriei pe toate treptele învățămîntului — inclusiv în învățămîntul superior prin introducerea cursului de „Probleme fundamentale ale istoriei patriei și Partidului Comunist Român”. Aceste măsuri răspund indicației cuprinse în Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu la Congresul educației poli- tice și al culturii socialiste „de a se acorda mai multă grijă istoriei, litera- turii, limbii române, creației poporului nostru — aceasta constituind un factor important pentru educația socialistă a tineretului patriei noastre. Profesorii și învățătorii au datoria de cinste și sarcina de mare răspundere de a-i forma pe tineri ca cetățeni conștienți și devotați ai patriei socialiste, ca făuritori entuziaști ai comunismului pe pămîntul României” 20. Pentru ca istoria să-și îndeplinească acest rol educativ — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu — este necesar „să ne călăuzim permanent de- concepția materialist-dialectică, a marxism-leninismului, punînd în lumină adevărul obiectiv, ”să cunoaștem legăturile tradiționale „care au existat de-a lungul secolelor între popoare, în special între popoarele vecine, a rela- țiilor lor de solidaritate și întrajutorare în lupta pentru cauza libertății și independenței, precum și a aspectelor legate de vechea politică de domina- ție și asuprire promovată de marile imperii din trecut, de învrăjbire între popoare cultivată de clasele exploatatoare”, ceea ce are „o importanță esențială pentru lichidarea surselor de neîncredere și animozitate create de-a lungul timpului între popoare” 21. în lumina concepției marxist-leniniste sînt formulate prețioase indi- cații privind stabilirea justă a raportului dintre rolul maselor și al perso- nalităților în istorie. Pe această linie este subliniată cu tărie teza privind 19 „Scînteia”, 17 iunie 1977. 20 Nicolae Ceaușescu, Expunere eu privire la activitatea politico-ideologică și cultural- educativă de formare a omului nou, constructor conștient și devotat al societății socialiste multi- lateral dezvoltate și al comunismului tn România, prezentată la Congresul educației politice și at culturii socialiste, 2 iunie 1970, Edit. politică, București, 1976, p. 42. 21 Nicolae Ceaușescu, op. cit., p. 47— 48. www.dacoromanica.ro 30 ARON PETRIC 14 rolul hotărîtor al maselor largi populare — creatoare a tuturor bunurilor materiale și spirituale, adevărate făuritoare ale istoriei. Lupta lor revolu- ționară, socială și națională, a constituit principala forță motrice a dezvol- tării poporului nostru de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Totodată nu trebuie neglijat nici rolul personalităților, al militanților revoluționari care prin activitatea lor au impulsionat progresul social-politic și cultural. Reliefarea acestor adevăruri în cadrul studierii istoriei au o deosebită va- loare politică și educativă, ea conducînd la prețuirea — îndeosebi de către tineret — a acelor forțe care au determinat mersul înainte al poporului nostru. în acest cadru se situează cultivarea dragostei pentru lupta revo- luționară a clasei muncitoare sub conducerea Partidului Comunist Român, luptă care a avut drept rezultat instaurarea puterii oamenilor muncii și făurirea socialismului în țara noastră. Pornind de la importanța acestor mărețe cuceriri și de la faptul că procesul de transformare revoluționară a societății este în plină desfășurare, tovarășul Nicolae Ceaușescu recomandă istoricilor ,,să-și concentreze în mai mare măsură forțele în direcția studierii problemelor actuale, deosebit de complexe, ale edificării societății socialiste multilateral dezvoltate, precum și a perspectivei evoluției viitoare a României, a rolului conducător ce revine partidului comunist în stimularea mersului nostru înainte, pe toate planurile, în înfăptuirea idealurilor comu- nismului” 22. în același timp, subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu, este necesar să fie studiată solidaritatea activă a Partidului Comunist Român cu partidele comuniste și muncitorești din alte țări, eforturile sale pentru ■creșterea forței și coeziunii mișcării muncitorești internaționale, pentru realizarea unei unități noi în cadrul acestei mișcări, bazată pe egalitate și stimă reciprocă, pe dreptul inalienabil al fiecărui partid de a-și stabili, în mod de sine-stătător linia politică, strategia și tactica revoluționară, într-un cadru mai larg, istoria este chemată să contribuie la cunoașterea mai temeinică de către întregul nostru popor a luptei duse de forțele pro- gresiste din întreaga lume împotriva politicii imperialiste, ca și a contri- buției fiecărui popor la îmbogățirea tezaurului de civilizație și cultură al omenirii. Apreciind în mod sintetic rolul istoriei în formarea conștiinței omu- lui nou, valoarea educativă a acestei științe, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta, în cadrul întîlnirii cu activul de partid din Brașov, că studierea eve- nimentelor din trecut este necesară întrucît fără luptele purtate de-a lungul secolelor, „fără activitatea mișcării muncitorești și a partidului comunist, noi nu am fi avut create condițiile pentru a răsturna clasele stăpînitoare și a trece întreaga putere politică în mina celor ce muncesc. Reamintim tre- cutul atît pentru a omagia pe cei care în diferite epoci au dus greul luptei, -cît și pentru a trage învățăminte de viitor, pentru a educa generația actuală și mai cu seamă tînăra generație, copiii, constructorii de mîine ai socialis- mului, a-i ajuta să înțeleagă că tot ceea ce am înfăptuit în acești ani nu a eăzut din cer, nu s-a înfăptuit de la sine, ci este rezultatul unei lupte înde- lungate, grele, al multor jertfe. Prețuind cuceririle de pînă acum, să facem totul pentru a întări continuu patria noastră, pentru a dezvolta și ridica 22 Nicolae Ceaușescu, Mesaj adresat Institutului de studii istorice și social-politice cu prileJul împlinirii a 25 de ani de la Infiin/are. 29 martie 1976, în România pe drumul construirii societăți .socialiste multilateral dezvoltate, voi. 12, Edit. politică, București, 1976, p. 516. www.dacoromanica.ro 15 ROLUL POLTTICO-EDUCATIV AL ISTORIEI 31 pe o treaptă superioară națiunea noastră socialistă pe drumul frăției oa- menilor muncii români, maghiari și germani, care trăiesc pe aceste melea- guri. Educăm tineretul să prețuiască înaintașii, să prețuiască prezentul,, să se pregătească pentru a putea făuri viitorul luminos al întregului nostru popor, comunismul” 23. Realizarea acestor sarcini, care țin de însăși rațiunea de a fi a istoriei^ constituie o îndatorire de onoare a tuturor celor ce activează în acest do- meniu, iar îndrumările și îndemnurile date de tovarășul Nicolae Ceaușescu reprezintă un puternic stimulent și garanția că știința istorică își va pune- pe deplin în valoare certele sale valențe educative. LA CONCEPTION DU CAMARADE NICOLAE CEAUȘESCU CONCERNANT LE ROLE POLITIQUE ET EDUCAȚIE DE L’HISTOIRE RIÎSUMIÎ Dans l’oeuvre theorique et l’activit6 pratique du camarade Nicolae- Ceaușescu, le probleme de l’education socialiste des masses — notamment de la jeuncsse — occupe une place de premier plan. Ainsi, le secretaire general du Parti Communiste Roumain et pr6sident de la R^publique Socialiste de Roumanie attache une importance particuliere â l’etude de- l’histoire de la patrie et du parti, destinde â mettre en evidence tous Ies facteurs progressistes, veritablement râvolutionnaires, du pass6 de notre peuple, ainsi que Ies realisations grandioses obtenues dans Ies annees de la revolution et de l’edification socialiste. Dans l’appreciation du role 6ducatif de l’histoire, le camarade Nicolae Ceaușescu prend en consideration la capacitâ de cette Science de former et de ddvelopper le patriotisme socialiste, r^volutionnaire, force motrice dans la mobilisation des masses â l’edification du nouveau regime et en meme temps d’eduquer Ies travailleurs dans l’esprit de la solidarite inter- naționale, de l’appreciation de toutes Ies valeurs creâes par Ies peuples dans l’Avolution de la societd humaine. Un probleme important releve par le camarade Nicolae Ceaușescu, auquel l’etude de l’histoire est destinee â donner une solution scientifique et politique-educative est celui de la nation et du role positif de celle-ci dans le passe, â notre epoque et dans la perspective de l’edification du socia- lisme et du passage vers le communisme. C’est dans la meme lumiere que l’on aborde le probleme des nationalit6s cohabitantes, de la solution mar- xiste-16niniste de la question naționale dans notre pays, dans l’esprit du renforcement de la collaboration et de la fraternite de tous Ies travailleurs^ indiff6remment de leurs nationalitA Les discours et Ies articles du camarade Nicolae Ceaușescu abordent aussi une serie d’orientations et d’indications methodologiques concernant l’etude et l’enseignement de l’histoire, etant soulignee la necessite que ceux- ci soient r^alises fermement sur la base de la conception marxiste-leniniste, 23 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăotrșirii construcției socialiste, voi, 2, Edit. politică, București, 1968, p. 341. www.dacoromanica.ro 32 ARON PETRIC 16 de l’objectivite scientifique, en relevant le role des masses populaires — ve- ritables creatrices de l’histoire — mais tenant conipte aussi de la contri- bution des personnalites, des militants revolutionnaires qui, au long des temps, s’identifiant aux aspirations des masses, ont agi pour le progres dans la vie economique, socio-politique et culturelle. Nicolae Ceaușescu ne congoit pas l’histoire comme une Science ,,en soi”, mais comme un moyen important de comprehension plus claire des probleines actuels qui preoccupent l’humanite, d'appui — par ses conclu- sions et ses enseignements— du perfectionnement de la direction de la societe, de l’etablissement entre les diverses nations et les divers Etats, de rapports fondes sur l’equite, destines â creer un climat de paix et de coope- ration entre tous les peuples du monde. Par la realisation de ces objectifs majeurs, l’histoire met en valeur ses importantes valenees educatives, acquerant une sure finalite socio- politique. www.dacoromanica.ro OPERELE TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU - ÎNDREPTAR ȘI STIMULENT ÎN ACTIVITATEA ISTORICILOR DE GHEORGHE I. IONIȚĂ „în educarea socialistă a maselor, cunoaș- terea istoriei poporului constituie un factor important al dezvoltării conștiinței de sine a poporului, al cunoașterii a ceea ce a fost înaintat, cu adevărat revoluționar în tre- cutul său, precum și ceea ce a fost retrograd și trebuie combătut ... Să facem totul ca istoria să devină o puternică armă a priete- niei și solidarității între popoare, în lupta pentru socialism, pentru colaborare și pace internațională!” NICOLAE CEAUȘESCU (Din expunerea făcută la Congresul educației politice și culturii socialiste). Președintele Republicii Socialiste România, Secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU împlinește . 60 de ani de viață și 45 de ani de activitate revoluționară. La această aniversare scumpă nouă tuturor, țării și întregului popor, îi urăm multă sănătate și putere de muncă pentru a ne putea conduce cu mină sigură pe calea făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării României spre comunism. Pentru noi istoricii, pentru iubitorii și cunoscătorii de istorie în general, de numele și activitatea tovarășului Nic'< eaușescu sînt legate momente esențiale ale repunerii istoriei în drep ei firești, potrivit unor judecăți de valoare, de înaltă esențialitate, car< au fost făcute. „Oare cum s-ar simți un popor care nu și-ar cunoaște trecutul, nu și-ar cunoaște istoria, nu ar prețui și nu ar cinsti această istorie? Nu ar fi ca un copil care nu-și cunoaște părinții și se simte străin în lume? Fără nici o îndoială că așa ar fi tovarăși. Iată de ce noi av i datoria să cunoaștem, să studiem trecutul de luptă al poporului nostru, vem un trecut cu care ne putem mîndri. în condiții grele, poporul nostru și-a păstrat ființa națională. în această parte a lumii el a fost un factor de progres și civili- ,.REVISTA DE ISTORIE". Tom. 31. nr. 1. p. 33-59. 1978 www.dacoromanica.ro 3 — c. 7725 31 GHEORGHE I. IONIȚA 2 zație, și-a adus contribuția la mersul înainte pe calea unei vieți mai bum'. Iată de ce noi, comuniștii, cinstind pe cei care în trecut și-au dat viața pentru fericirea poporului, tragem din lupta lor învățăminte pentru prezentul pe care-1 făurim...”1 2. „Una din disciplinele sociale de cea mai mare importanță pentri înțelegerea evoluției societății omenești în țara noastră, ca și pe plan mon- dial este, după cum se știe, istoria” — spunea de asemenea tovarășul Nicolae Ceaușescu. Studiul istoriei constituie „un factor esențial de educare patriotică a tinerelor generații, de dezvoltare a sentimentului de răspun- dere față de soarta națiunii noastre socialiste, a hotărîrii ferme a tutuior tinerilor de a-și închina toată energia, elanul, puterea de muncă și chiar viața, dacă va fi necesar, înfloririi și apărării patriei, salvgardării libertății, suveranității și integrității teritoriale, a cuceririlor revoluționare, socialiste ale poporului” \ Totodată, „studierea istoriei permite cunoașterea legăturilor tradi- ționale care au existat de-a lungul secolelor între popoare, în special între popoarele vecine, a relațiilor lor de solidaritate și întrajutorare in lupta pentru cauza libertății și independenței, precum și a aspectelor legate de vechea politică de dominație și asuprire promovată de maiile imperii din trecut, de învrăjbire între popoare cultivată de clasele exploa- tatoare. Iată de ce înfățișarea profund obiectivă și interpretarea justă, corectă, principială a datelor și faptelor istorice au o importanță esențială pentru lichidarea surselor de neîncredere și animozitate create de-a lungul timpului între popoare. Tendințele de denatuiare a datelor istoiiee, iutei- pretarea lor subiectivă, eronată, în funcție de anumite conjuncturi sa potrivit unor interese unilaterale, nu slujesc cauzei prieteniei întie popoai Asemenea practici sînt străine principiilor materialismuli i dialectic și istoric — concepția științifică despre lume a proletariatului — , spiritului de dreptate și adevăr al clasei muncitoare, poziției ei critice juste in valorificarea moștenirii trecutului” 3. Adresîndu-se participanților la Congresul internațional de studii sud- est europene, care a avut loc, în septembrie 1974, la București, tovarăși l Nicolae Ceaușescu spunea: „Cercetarea multilaterală a trecutului istonc și cultural al umanității, punerea în evidență a învățămintelor istoriei — domenii care constituie obiectul preocupărilor dumneavoastră — pot aduce o prețioasă contribuție la cauza destinderii, la mai buna cunoaște!e între popoare, la promovarea unui climat de înțelegere și apropiere între națiuni” 4 *. 1 Nicolae Ceaușescu, Cuvintare la întilnirea cu acticul de pailid din regiunea Argeș — 12 iunie 1900 — in România pe drumul desăvîrșirii construc/iii socialiști. \ul, 1, Edit. politi a. București, 1968, p. 463. 2 Nicolae Ccausescu, Cuuîntare la Consfătuirea cadrelor didactice care predau știinfclc sociale in invă/ăminlul superior — 10 noicn brie 19,2 — in România /c drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, col. 7, Edit. politică, București. 1973, p. 831 — 832. 2 Nicolae Ceaușescu, Expunere cu privire la activitatea politico ideologică și cultural educativă dc formare a omului nou, constructor conștient și dciotat al societății socialiste multilateral dezvoltate și al comunismului in România prezentata la Congresul educației / oliticc șt al culturii socialiste — 2 iunie 1970, Edit. politică, București, 1976. p. 47 — 48. 4 Nicolae Ceaușescu, Mesaj adresat participanților la cel de a] 111 lea Congres iutei național dc studii sud-est europene — 4 septembrie 1974.in România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, col. 10, Edit. politică, București, 1974, p. 685. www.dacoromanica.ro 3 OPERELE TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU 35 Istoria, spunea într-o altă împrejurare tovarășul Nicolae Ceaușescu, „ ... constituie un inestimabil tezaur de experiență politică revoluționară, o bogată sursă de învățăminte și concluzii, care ajută partidul nostru să-și îndeplinească cu cinste misiunea istorică pe care o are astăzi în societatea socialista, să conducă mai departe poporul spre piscurile luminoase ale erei comuniste” 5. Așadar, cercetăm, scriem și difuzăm cunoștințele de istorie nu numai de dragul de a cerceta, scrie și difuza cunoștințe de istorie ; în mod necesar, prin istorie țintim spre o finalitate bine precizată: formarea omului nou în spiritul prețuirii valorilor istorice trecute spre a-i fi de folos în contem- poraneitate pentru făurirea noii societăți, magistral prefigurate în docu- mentele Congresului al Xl-lea al partidului, în Programul partidului nostru, în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu. O asemenea optică ne este cu atît mai necesară cu cît în trecut, după cum este cunoscut, „Greșeli serioase s-au produs în interpretarea istoriei țării noastre, a formării poporului, a limbii și a însăși națiunii române” 6. înalta apreciere pe care a acordat-o dintotdeauna și o acordă con- secvent istoriei tovarășul Nicolae Ceaușescu se reflectă mai întîi de toate în faptul că, în întreaga sa operă — publicată pînă acum în cele 14 volume — , sînt abundente analizele și referirile privitoare la nenumărate pagini de istorie a patriei noastre, din adîncimea timpului și pînă în actuala etapă a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. în fond, dacă ne referim la marile momente din istoria poporului român, la figurile legen- dare ale unor viteji conducători de țară și de oști, nu există vreun caz care să nu fi format obiect de atenție din partea conducătorului României socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu. în cuprinsul rapoartelor pe care le-a prezentat Ia Congresele și Conferințele naționale ale partidului, la plenarele C.C. al P.C.R., în expunerile făcute în cursul vizitelor de lucru efectuate în toate județele de-a lungul și de-a latul țării, cu ocazia unor mari adunări populare consacrate omagierii unor evenimente glorioase din trecut, aniversării și comemorării unor momente remarcabile ale istoriei noastre, aniversării datelor de primă atestare documentară a unor loca- lități, în cuvîntul adresat în mod repetat cadrelor ce acționează în fron- tul ideologic, al științelor sociale — în general — și în domeniul cercetării istorice și al predării istoriei — în special — ca și în multe alte ocazii, tovarășul Nicolae Ceaușescu a abordat din multiple unghiuri de vedere problematica istoriei României, oferindu-ne tuturor posibilități efective Op- cil“ Pw^w-dacoromanicajo 70 VASILE NTCHITA 10 nală a partidului se înscrie, totodată, prin hotărîrile și orientările stabilite, în’ exigențele pe care le ridică dezvoltarea generală a societății contem- porane. „Viața demonstrează — arată tovarășul Nicolae Ceaușescu — că în epoca noastră deosebit de dinamică, de tumultoasă, se produc ample și rapide mutații — atît pe plan național, cît și internațional — de care «ti partid revoluționar cum este partidul nostru trebuie să țină neapărat seama pentru a putea conduce cu succes procesul atît de complex al construirii noii orînduiri sociale" 12. Strategia edificării societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării României spre comunism implică, în concepția fundamentată de secretarul general al partidului nostru, continuarea procesului revolu- ționar în vederea realizării transformărilor și obiectivelor stabilite de Con- gresul al Xl-lea, de Program/ul partidului. „Nu trebuie să cădem în greșeala de a considera că procesul revoluționar s-a încheiat odată cu răsturnarea claselor asupritoare și instaurarea puterii muncitorilor și țăranilor", sub- liniază tovarășul Nicolae Ceaușescu. „Cu aceasta sarcinile revoluției nu s-au încheiat; dimpotrivă, se poate spune că de-abia începe procesul de transformare revoluționară a societății". „Acest proces revoluționar continuă și va mai continua în vederea realizării transformărilor prevăzute de Con- gresul al Xl-lea al partidului, de Programul elaborat de acest Congres — făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate, edificarea comunismului în România" 13. Această concepție fructifică și dezvoltă tezele teoretice ale crea- torilor socialismului științific privind faptul că „ridicarea proletariatului la rangul de clasă dominantă”, „cucerirea democrației” reprezintă doar „primul pas în revoluția muncitorească” (sublinierea ns. — V.N.).14 E cunoscut, de asemenea că viziunea lui K. Marx în problema înlocuirii societății capitaliste și statornicirea noii orînduiri nu s-a li- mitat la instaurarea relațiilor de producție socialiste și la suprima- rea exploatării omului de către om. El a cuprins în obiectivul investiga- ției sale totalitatea relațiilor sociale, întreaga civilizație de tip industrial creată de capitalism. Pătrunzînd în resorturile cele mai intime ale proce- sului civilizatoriu, K. Marx a avut în vedere întregul sistem de asimilare a naturii și relațiilor sociale, totalitatea raporturilor ce determină sta- tutul condiției umane. El a anticipat crearea unei baze civilizatorii noi, care să permită „adevărata rezolvare a conflictului dintre om și natură și dintre om și om, apropierea reală a esenței umane de către și pentru om"15. Exigențelor înaintării pe calea menită să ducă la realizarea noului tip de proces civilizatoriu, în pas cu întreaga problematică pe care o implică dezvoltarea socială contemporană, revoluția științifică și tehnică, caută să le vină în întîmpinare strategia făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. Ea ține seama de faptul că socialismul nu este și nu poate fi privit ca o stare fixă, încheiată. „Nu numai fenomenele sînt trecătoare — 13 Nicolae Ceaușescu, Raport la Conferința Națională a Partidului Comunist Român, 7—9 decembrie 1977, Edit. politică, București, 1977, p. 7. 13 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 13, Edit. politică, București, 1977, p. 481—482. 14 K. Marx, F. Engels, Opere, voi. 4, Edit. politică, București, 1958, p. 487. 15 K. Marx, F. Engels, Scrieri din tinerefe, București, Edit. politică, 1968, p. 576. www.dacoromamca.ro 11 FĂURIREA SOCIETĂȚII SOCIALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE 71 observa V.I. Lenin —ci și esențele curg, sînt trecătoare”1#. Ca organism viu, aflat în necontenită devenire, societatea socialistă cunoaște — trebuie să cunoască — procese revoluționare, acumulări cantitative și mutații de ordin calitativ în dezvoltarea forțelor de producție Și perfecționarea relațiilor sociale, în îmbunătățirea formelor de conducere și organizarea •vieții sociale, în adîncirea democrației socialiste, în înnoirea etică și spiri- tuală, în ridicarea nivelului de conștiință și competență a maselor,. în afirmarea personalității. Societatea socialistă dispune de forțe sociale revoluționare — clasa muncitoare aliată cu celelalte categorii de oameni ai muncii —, de instituții noi și o organizare proprie capabile, Sub conducerea partidului comunist, să-i asigure continua perfecționare. Ea este pro- fund interesată în asimilarea cuceririlor pe care le oferă revoluția științifică și tehnică, să beneficieze și să impulsioneze întreg ansamblul transformări- lor revoluționare Ce definesc epoca în care trăim. Prin lupta dintre nou și vechi — lege generală a dezvoltării — orînduirea socialistă își manifestă resursele sale de progres, caracterul său revoluționar. Ca urmare, continui- tatea procesului revoluționar în actuala etapă privește afirmarea superio- rității noii orînduiri în toate planurile vieții sociale și angajează întreg ansamblul operei de înaintare a societății noastre spre comunism. Concepția cu privire la continuitatea procesului revoluționar e menită să dea sensuri noi, mult mai profunde și novatoare activității pe toate fronturile construcției socialiste, la toate nivelurile, la fiecare loc de muncă, în abordarea și soluționarea oricărei probleme pe care o ridică viața, „Numai pornind de la aceste premise, în spiritul materialismului dialectic și istoric, subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu — vom înțelege că trebuie să acționăm continuu într-un mod nou, revoluționar, să fim întot- deauna activi în lichidarea fenomenelor vechi, a ceea ce și-a trăit traiul .. . a ceea ce nu mai corespunde dezvoltării și să promovăm cu îndrăzneală noul in toate domeniile de activitate1,7. E necesar să remarcăm, de asemenea, că în viziunea secretarului general al partidului, a documentelor noastre de partid, conceptul de socie- tate socialistă multilateral dezvoltată nu e ceva finit; dimpotrivă, e un concept deschis care se concretizează și se îmbogățește pe baza generali- zării continue a practicii și transformărilor revoluționare. în acest sens, tovarășul Nicolae Ceaușescu sublinia cu deosebită claritate, referindu-se la Programul P.C.R.: „Nu trebuie să uităm nici un moment că Programul nu dă și nu poate da decît orientarea științifică generală ; concluziile și preve- derile sale nu sînt dogme date odată pentru totdeauna. Va trebui să avem permanent în vedere îmbogățirea Programului cu noi teze teoretice reieșite din activitatea de transformare revoluționară a societății”18. Pe coordonatele trasate de Programul adoptat de Congresul al Xl-lea al partidului, analizele, orientările și hotărîrile adoptate de Confe- rința Națională din 7 — 9 decembrie 1977 reprezintă o contribuție de seamă la îmbogățirea, concretizarea și dezvoltarea concepției strategice și tactice 18 V. I. Lenin, Caiete filosofice, E.S.P.L.P., București, 1966, p. 229. 17 Nicolae Ceaușescu, Loc. cit., p. 482. 18 Nicolae Ceaușescu, Din partea Comisiei de redactare a Programului Partidului Comunist Român, in Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, Edit. politică. București, 1975, p. 10— 11. www.dacoromanica.ro 72 VASILE NICHITA 12 a partidului. în spiritul Raportului prezentat de secretarul general al ■partidului, Conferința Națională a subliniat că esențial pentru realizarea sarcinilor perioadei următoare este accentuarea puternică a laturilor cali- tative ale activității economice, ridicarea nivelului tehnic, calitativ al tuturor produselor, impulsionarea activității de cercetare în toate domeniile, scur- tarea ciclului cercetare — proiectare-producție, creșterea mai accentuată a productivității muncii și a eficienței fondurilor fixe, reducerea mai accen- tuată a cheltuielilor de producție. Măsurile adoptate de Conferință se constituie ca un puternic propulsor al mersului înainte al societății noas- tre socialiste și ridicării nivelului calitativ al întregii activități economico- sociale. Prin sarcinile ce țin de înfăptuirea programului de creștere supli- mentară a producției și dezvoltării mai accentuate a țării în anii 1978— 1980, precum și prin obiectivele și orientările stabilite pentru perioada următoare — 1981—1985 — Conferința conturează în toate planurile vieții economice și sociale realizarea saltului calitativ ce va permite României să depășească starea de țară în curs de dezvoltare, în accepțiunea contemporană a acestei noțiuni, și trecerea ei la stadiul de țară cu dezvoltare medie. Vor avea loc mutații importante în structura socială a țării, în relațiile de producție și sociale, se va accentua procesul de apropiere între munca fizică și cea intelectuală, între condițiile de muncă și de viață de la sate și cele din orașe. Societatea noastră se va ridica pe o treaptă superioară de civilizație. Va crește simțitor nivelul de trai — material și spiritual, al poporului. înaintarea spre comunism reprezintă în această viziune un proces dialectic unitar ce se realizează prin acțiunea conștientă a maselor, prin înlăturarea vechiului și promovarea consecventă a noului, prin aplicarea cuceririlor științei și tehnicii înaintate, prin perfecționarea relațiilor sociale, prin transformarea revoluționară a societății. Prefacerile revoluționare ce vor avea loc în societatea românească, transformările ce se vor produce în viața internațională vor trebui mereu avute în vedere pentru a se des- prinde concluziile corespunzătoare pentru activitatea partidului de edifi- care a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea României spre comunism. Ampla angajare a tuturor domeniilor vieții sociale, astfel cum este surprinsă aceasta în lucrările și întreaga activitate a tovarășului Nicolae Ceaușescu, a devenit, în condițiile concrete ale României posibilă și, totodată, obiectiv necesară pentru justa orientare și unirea eforturilor întregului popor în opera revoluționară pe care o desfășoară. Posibilitatea unei asemenea angajări complexe, multilaterale e determinată de întreg ansamblul prefacerilor revoluționare anterioare. Etapele istorice parcurse în perioada ce a trecut de la eliberarea României au determinat profunde transformări revoluționare politice, economice, sociale, cultul >le, în structura societății, în relațiile de producție și rapor- turile dintre oameni, în condițiile de viață și nivelul de civilizație al întregii națiuni. Cuceri.-ea fundamentală realizată în acești ani a fost lichidarea pentru totdeaui a a exploatării omului de către om, trecerea la guverna- rea statului de c tre poporul însuși, liber și stăpîn pe destinele sale, făuri- rea cu succes a o înduirii socialiste. Pe această bază s-au statornicit și se dezvoltă conținu , în toate domeniile, raporturi și structuri calitativ noi, întemeiate pe cola mrare și ajutor reciproc, pe concordanța intereselor fun- damentale aleclasi 'or și categoriilor sociale de oameni ai muncii. Industria- www.dacoromanica.ro 13 făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate 73 lizarea socialistă a pus temelii trainice pentru dezvoltarea unei economii modeme, pentru înflorirea științei și învățămîntului, pentru ridicarea nive- lului de trai al oamenilor muncii. Edificator în această privință e faptul că industria României a realizat în 1977 o producție de peste 38 de ori mai mare decît în 1938 — anul de vîrf al creșterii economice sub vechiul re- gim — că agricultura și-a sporit producția de aproape 3 ori, că au progre- sat și s-au modernizat toate ramurile economiei naționale, toate zonele, județele și localitățile, că s-au obținut rezultate de seamă în toate domeniile vieții sociale. Au căpătat un cîmp larg de manifestare legile sociale ale noii orînduiri. A sporit considerabil gradul de integrare și capacitatea de autoreglare a întregului nostru sistem social socialist. A crescut și s-a perfecționat continuu rolul partidului, forța politică conducătoare a între- gii noastre societăți. întreg ansamblul acumulărilor cantitative și schim- bărilor calitative, promovarea consecventă a principiilor democratice de organizare și conducere a vieții sociale, ale eticii și echității socialiste oferă societății românești posibilitatea să acționeze în mod unitar și cuprinză- tor pentru continuarea procesului revoluționar în vederea realizării ple- nare a valorilor socialismului. Necesitatea amplului program de dezvoltare în continuare în ritm susținut a tuturor laturilor vieții sociale ține, în ultimă instanță, de cerințele afirmării cît mai depline a esenței umaniste a noii orînduiri și înaintării acesteia spre comunism. Totodată, ea reflectă cerința imperioasă a lichidării tarelor moștenite din trecut în domeniul dezvoltării noastre economice. în acest sens, în concepția argumentată de Programul partidu- lui, de lucrările tovarășului Nicolae Ceaușescu, făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate constituie o etapă obiectiv necesară în înlăturarea rămînerii în urmă moștenite sub aspect economic și ridicarea poporului român la un înalt grad de dezvoltare economică, științifică, culturală, precum și sub aspectul nivelului său de trai care să-i asigure un loc demn în marea familie a țărilor socialiste, a tuturor națiunilor lumii; o condiție a partici- pării tot mai active a țării la diviziunea internațională a muncii, la afirma- rea și valorificarea revoluției științifice și tehnice; o premisă a afirmării plenare a superiorității noii orînduiri. Această strategie reprezintă răspun- sul pozitiv al partidului nostru comunist, al poporului român la alternativa istorică cu implicații extrem de profunde pentru prezentul și viitorul țării: a continua să rămînem încă vreme îndelungată în urma societăților dezvoltate sub aspect economic sau de a face totul în vederea depășirii stadiului de țară în curs de dezvoltare, și a înscrie România în rîndul țărilor civilizate ale lumii. Dezvăluind cu profundă luciditate, spirit revoluționar, înaltă răspundere și perspicacitate această alternativă, tovarășul Nicolae Ceaușescu motiva în astfel de termeni obiectivul strategic al făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate : „Problema se pune în felul următor : sau vomrealiza acest obiectiv și ne vom înscrie pe orbita civilizației moderne, sau vom continua să rămînem în urma țărilor dezvoltate, condamnînd națiunea noastră să se mențină în această situație în decursul a mai multor generații”19. Clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, toți cei ce muncesc, fără deosebire de naționalitate, din țara noastră s-au angajat, fără echivoc *• Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 7, Edit. politică, București, 1973, p. 527. www.dacoromanica.ro 74 VASILE NICHITA 14 să facă totul, sub conducerea partidului, pentru dezvoltarea în ritm sus- ținut a patriei, pentru făurirea unei societăți moderne, dezvoltate. Pro- gramul partidului de edificare a societății socialiste multilateral dezvol- tate și înaintare a României spre comunism a devenit cauza scumpă a poporului, proiecția viitorului său civilizat, întrucît, așa cum se arată în Programul P.C.R. „Societatea socialistă multilateral dezvoltată — va asigu- ra afirmarea principiilor socialiste în toate sectoarele vieții economico-sociale, manifestarea tot mai deplină a personalității umane, îmbinarea armonioasă a intereselor personale cu aspirațiile generale ale întregii societăți. Aceasta va marca un stadiu superior al socialismului, va deschide calea trecerii la faza superioară — societatea comunistă"20. în analiza pe care secretarul general al partidului o întreprinde asupra conținutului actualei etape și direcțiilor de înaintare a țării spre comunism hotărîtoare sînt nu dorințele subiective și nici formulele abstrac- te, nelegate de viață, ci mișcarea concretă a societății noastre socialiste, ou împlinirile, problemele și contradicțiile pe care le are de rezolvat, cu tradițiile și realitățile sale istorice, cu experiența, instituțiile și oamenii săi în continuă devenire. V. I. Lenin, caracterizînd poziția lui K. Marx față de socialism, sublinia că acesta „studiază nașterea noii societăți din cea veche, formele de trecere de la una la celaltă ca pe un proces istoric— natural. El ia experiența reală a mișcării proletare de masă, străduin- dn-se să tragă dintr-însa învățăminte practice” 2l. Un astfel de spirit este permanent prezent și multiplu relansat în abordarea și soluționarea tuturor problemelor esențiale ale dezvoltării noii orînduriri în opera și activitatea secretarului general al partidului nostru. Realitățile istorice concrete, experiența revoluționară a maselor, a partidului reprezintă criteriul în ultima instanță determinant în elaborarea și validarea strategiei și tacticii partidului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înain- tării României spre comunism. Experiența și realizările istorice dobîndite de poporul român, sub conducerea partidului comunist în aplicarea politicii partidului de edifi- care a societății socialiste multilateral dezvoltate confirmă pe deplin jus- tețea și realismul orientărilor stabilite. în perioada 1971—1975 — cinci- nalul care a marcat trecerea la înfăptuirea obiectivelor strategice ale noii etape — venitul național a crescut într-un ritm mediu anual de 11,3 la sută. Alocarea a circa 66 la sută din venitul național pentru fondul de con- sum și a circa 34 la sută pentru fondul de dezvoltare au asigurat atît ridica- rea nivelului de trai al poporului, cît și înfăptuirea unui amplu program de investiții. La sfîrșitul anului 1975 producția industrială a României echivala cu producția industrială a 31 Românii din perioada de vîrf a regimului burghezo-moșieresc, depășind cu aproape 85 la sută nivelul anului 1970. Dezvoltarea industriei a contribuit în mod decisiv la valorifi- carea pe un plan superior a resurselor materiale și de muncă ale țării, la extinderea cooperării și schimburilor economice cu alte state. S-a accentuat dezvoltarea și modernizarea bazei tehnico-materiale a agriculturii, s-a 80 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea României spre comunism, Edit. politică, București, 1975, p. 70—71. S1 V. I. Lenin, Opere coz^W.M«Wdîf^r6"c"re?u'19641 p’ 48‘ 15 FĂURIREA SOCIETĂȚII SOCIALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE •75 intensificat procesul de chimizare și mecanizare a acesteia, s-a desfășurat un amplu program de irigații și îmbunătățiri funciare. în perioada relativ scurtă ce a trecut de la adoptarea Programului partidului (1974), practica socială, ca și întreaga desfășurare a evenimen- telor — interne și internaționale — confirmă pas cu pas perspicacitatea istorică a acestui document, puternica sa înrîurire asupra tuturor forțelor creatoare ale partidului și poporului. Industria țării cunoaște în primi doi ani ai actualului cincinal un ritm mediu anual de 11,6 la sută, față de 10 la sută cît s-a stabilit inițial, asigurîndu-se astfel o importantă producție suplimentară, concomitent cu însemnate mutații de ordin calitativ în domeniul productivității muncii, reducerii costurilor de producție și inves- tițiilor, promovării noilor tehnologii, angajării tot mai largi a cuceririlor revoluției științifice și tehnice. în agricultură, producția de cereale anuală a depășit cu 4 milioane de tone media cincinalului anterior. Au fost obținute rezultate importante în toate domeniile vieții sociale : în perfecționarea modalităților de partici- pare a clasei muncitoare și tuturor oamenilor muncii la conducerea vieții sociale, în domeniul culturii, în formarea omului nou. Cu deose- bită tărie s-a verificat uriașa forță organizatorică a partidului, sudura orînduirii noastre socialiste în jurul partidului, eroismul și spiritul de abnegație al poporului în bătălia desfășurată cu urmările cutremurului catastrofal de la 4 martie 1977. Au fost adoptate noi măsuri de așezare a învățămîntului pe o bază trainică, de legare mai strînsă a acestuia cu cercetarea, cu practica și pro- ducția. Rezultatele obținute în îndeplinirea planului, în reducerea cheltuie- lilor materiale au permis realizarea de resurse materiale și financiare su- plimentare, dintre care o parte au fost alocate pentru dezvoltarea mai accentuată a unor ramuri ale economiei naționale, iar altă parte pentru creșterea cu 30 la sută în loc de circa 20 la sută, cît se prevăzuse la Congre- sul al Xl-lea a veniturilor oamenilor muncii din toate sectoarele de acti- vitate, inclusiv din agricultură. Se înfăptuiește cu succes programul de măsuri pentru ridicarea bunăstării materiale și spirituale a întregului popor — țelul suprem al politicii partidului și statului, esența societății socialiste multilateral dezvoltate pe care o edificăm. Concomitent cu modernizarea și ridicarea pe trepte superioare a» vieții economice și sociale, s-a inițiat și se desfășoară la nivelul întregii țări, sub îndrumarea directă a secretarului general al partidului, o vastă acțiune politico-ideologică și cultural-educativă consacrată dezvoltării conștiinței socialiste a maselor, lărgirii orizontului lor de cunoaștere, formării și perfecționării trăsăturilor omului nou. într-o asemenea epocă ca cea în care trăim, cînd în lume se succed mutații tumultoase, deosebit de rapide în toate sferele societății contem- porane, politica partidului nostru — elaborată și promovată prin contri- buția amplă, hotărîtoare a tovarășului Nicolae Ceaușescu — își vădește uriașa sa capacitate de surprindere și stăpînire a fenomenelor, de unire și orientare revoluționară a tuturor energiilor clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității. Acest fapt nu poate să nu potențeze și mai mult încrede- www.dacoromanica.ro 76 VASILE NICHITA 16 rea robustă a poporului în capacitatea sa de a-și făuri viitorul proiectat de Programul partidului, în certitudinea opțiunilor și planurilor sale de viitor. * în opera și activitatea secretarului general al partidului nostru ocupă un loc central examinarea și soluționarea problemelor majore ce se referă Ia principalele direcții de acțiune în vederea înfăptuirii obiectivului strate- gic al edificării societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării Româ- niei spre comunism. Abordate în mod unitar, într-o strînsă relație de interdependență și intercondiționare, orientările stabilite în acest sens pentru perioada ce urmează, vizează în ultimă instanță, realizarea a ceea ce tovarășul Nicolae Ceaușescu a numit sintetic drept ,,un salt revoluționar de la acumularea can- titativă la o calitate nouă, superioară în întreaga activitate de construcție socialistă"* 22. Realizarea acestui salt calitativ revoluționar reprezintă cerința primordială, de care depinde viitorul economiei noastre naționale, afirma- rea plenară a revoluției tehnico-științifice. înfăptuirea lui implică promo- varea fermă, în toate domeniile, a celor mai înaintate cuceriri ale științei și tehnicii contemporane; ridicarea nivelului tehnic și a calității tuturor produselor ; aplicarea unor tehnologii noi, care să permită reducerea consu- mului de materii prime, materiale și energie, scăderea cheltuielilor de fa- bricație ; sporirea mai rapidă a productivității muncii — factorul hotărî- tor de care depinde creșterea venitului național, ridicarea nivelului de trai ;al celor ce muncesc, accelerarea progresului social al României socialiste. Cheia de boltă a întregii politici de ridicare a României pe noi trepte ces nationaliis, les fonctionnaires connaissent la langue et le mode de vie de celles-ci. La composition naționale des organes de parti et d’lStat, â tous les echelons, reflete la composition naționale de la population. A partir du IX-e Congres du Parti Communiste Eoumain, de 1966, la direction du parti, avec en tete le secitaire gdndral Nicolae Ceaușescu, a pris des mesures encore plus isolues visant â l’application des pivisions constitutionnelles. Dans le meme temps, sur l’initiative du ca- marade Nicolae Ceaușescu l’on a constitui des conseils centraux et d£par- tementaux des travailleurs de naționalii hongroise et allemande, ainsi que les conseils departementaux des travailleurs de naționalii serbe et ukrainienne. Ces conseils deploient leur activii en tant que pârtie composante du Front de l’Unii Socialiste. L’application rigoureuse du Programme approui par le Xl-e Con- gres du Parti Communiste Eoumain de 1974, l’approfondissement conti- nuei de la democrație socialiste ont cri des condiționa toujours plus favorables â l’affirmation des capaciis ciatrices des citoyens sans dis- tinction de naționalii. L’affermissement de la cohiion du peuple tout entier, la ialisation en commun de plâns audacieux sont dus au premier chef â, l’activii inlassable et fructueuse du secitaire genial du Parti Communiste Eoumain, du pisident de la Eepublique Socialiste de Eou- manie, Nicolae Ceaușescu. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro CONTRIBUȚIA PREȘEDINTELUI NICOLAE CEAUȘESCU LA DEZVOLTAREA RELAȚIILOR EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE DE XICOLAE FOTINO „Acum, cînd intrăm în al doilea secol al independenței patriei noastre, să facem legămînt solemn în memoria marilor noștri înaintași, în fața întregului popor, că nu vom da înapoi în fața nici unei greutăți, că vom ține întotdeauna și în orice împre- jurări sus steagurile de luptă, atît trico- lorul, cît și steagul roșu, servind cu devo- tament și dîrzenie cauza revoluționară a poporului, independența și suveranitatea patriei, cauza socialismului și comunis- mului în România” C NICOLAE CEAUȘESCU De peste un deceniu Eomânia se afirmă ca unul din cei mai activi și consecvenți deschizători de drumuri și promotori ai ideilor restructurării radicale a relațiilor internaționale. Poziția și acțiunile ferme ale Eomâniei în favoarea marilor cauze ale umanității, cum sînt pacea, dezarmarea, securitatea, noua ordine economică internațională, democratizarea rela- țiilor internaționale, întărirea solidarității popoarelor și a tuturor orga- nizațiilor internaționale în edificarea unei lumi mai drepte și mai bune, constituie dovezi grăitoare ale înaltei responsabilități cu care țara noastră contribuie la efortul universal pentru bunăstarea și fericirea oamenilor. Sursa permanent prolifică a înaltei considerațiuni și prestigiului fără pre- cedent de care se bucură în lume politica externă românească provine de la primul bărbat al poporului nostru, secretarul general al Partidului Comunist Eomân și președintele țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a 1 Expunere prezentată dc tovarășul Nicolae Ceaușescu, la 9 mai 1977, in cadrul sesiunii solemne comune a Comitetului Central al Partidului Comunist Eomân, Marii Adunări Națio- nale și activului central de partid și de stat, „Scinteia” din 10 mai 1977. „■REVISTA DE ISTORIE”, Totn. 31, nr. 1. P. 85-118, 1978 www.dacoromanica.ro 96 NICOLAE FOTINO 2 cărui întreagă capacitate și energia creatoare sînt puse permanent în slujba țării. înseriindu-se în liniile tradițiilor milenare ale poporului român, politica internă și externă a României socialiste are, în președintele Nicolae Ceaușescu, cel mai de seamă interpret și promotor al idealurilor de pace, înțelegere și cooperare internațională, al cărui umanism este o chezășie a strînsei corelații dintre propășirea țării noastre și prosperitatea tuturor popoarelor de pe această planetă. Principială, dinamică, activă, constructivă, politica externă a României și-a cîștigat, pe toate meridianele lumii, o binemeritată prețuire internațională. în elaborarea și înfăptuirea acestei politici rolul hotărîtor revine președintelui țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu. El aduce o contribuție nemijlocită la dezvoltarea multilaterală a relațiilor interna- ționale ale României cu țările socialiste, cu statele în curs de dezvoltare, cu toate țările lumii, fără deosebire de orînduire socială, la întărirea și adîncirea relațiilor P.C.R. cu partidele comuniste și muncitorești, socialiste și social-democrate, cu toate forțele revoluționare, democratice și pro- gresiste. Tovarășul Nicolae Ceaușescu deține astăzi un rol proeminent în galeria marilor personalități ale vieții politice contemporane, fapt ce-și găsește o confirmare logică în largul său orizont, în profundul revoluțio- narism al acțiunii și gîndirii sale, în multiplele vizite și convorbiri încunu- nate de rezultate din cele mai pozitive pe planul relațiilor bilaterale din- tre state, indiferent de formațiune socială, de mărime sau potențial, în aportul său direct la democratizarea vieții internaționale, în poziția sa de promovare neabătută a dreptului la independență și suveranitate, în clarviziunea și realismul său, în analizarea tendințelor fundamentale ale evoluției situației internaționale, precum și a unor concepte politice deosebit de actuale, în consecvența și principialitatea constantă a acțiu- nilor întreprinse pentru instaurarea ideii de dreptate și echitate interna- țională, pentru instituirea unei noi ordini economice internaționale, pen- tru triumful cauzei socialismului și păcii în lume. Distingîndu-se printr-o activitate internațională nemaiîntîlnită, prin inițiative ce contribuie la deșteptarea unei lumi obișnuite cu inițiative tradiționale, tovarășul Nicolae Ceaușescu întruchipează unitatea și identitatea perfectă dintre popor și conducătorul său, între năzuințele poporului și concepția politică a conducătorului său. Politica externă plină de cutezanță și de spirit crea- tor pe care o promovează șeful statului nostru a facilitat primii pași pen- tru apropiere pe plan internațional, atribuind României un rol de precursoare a destinderii. Politica internațională dinamică a președintelui republicii noastre, personalitatea covîrșitoare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, contribuția sa determinantă în dobîndirea tuturor succeselor țării noastre, atît pe plan intern, cît și extern, sînt astăzi larg cunoscute pe tărîm internațional. Pe aproape toate meridianele lumii au fost publicate volume consacrate României și președintelui Ceaușescu. Lucrări purtînd, ca titlu, numele țării noastre, al celui mai destoinic fiu al poporului român, au fost editate la Milano, Bruxelles, Tokio, Atena, Ciudad de Mexico, Cairo, Ankara, Tel Aviv, Paris, Rio de Janeiro și în alte asemenea metropole. Ele repre- zintă o mărturie a interesului deosebit manifestat astăzi în lume față de România, o dovadă elocventă a prestigiului de care se bucură personali- www.dacoromanica.ro 3 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE 97 tatea tovarășului Nicolae Ceaușescu, activitatea sa teoretică și practică, consacrată edificării societății socialiste multilateral dezvoltate, făuririi unei lumi a păcii și înțelegerii între toate popoarele lumii. Prin intermediul acestor cărți cititorii din numeroase țări ale lumii au putut și pot cunoaște direct gîndurile ilustrului om politic român în legătură cu problemele cardinale ale epocii noastre, gînduri ce coincid cu politica externă a Repu- blicii Socialiste România. Personalitatea politică a șefului statului nostru este evocată 2 stăruitor în fiecare apreciere sau prefață ale acestor volume de către eminenți oameni ai vieții politice și sociale internaționale. Cuvin- tele acestora, definind personalitatea tovarășului Ceaușescu și din. care spicuim doar cîteva, vorbesc de la sine. „Președintele României repre- zintă, în modul cel mai strălucit, spiritul lumii noastre contemporane. Președintele Nicolae Ceaușescu este un minunat gînditor, un admirator și creator al frumosului și binelui, un excepțional om de stat, un promotor neobosit al politicii dialogului și deschiderii largi către întreaga lume. Domnia-sa este un excepțional partizan al cooperării internaționale, ca singur mijloc prin care poate fi realizată pacea în lume. Filozofia preșe- dintelui Nicolae Ceaușescu pe care o prezintă cu sinceritate și curaj, este apreciată în întreaga lume” 3. Deosebita clarviziune și excepționalul spirit de anticipație ale pre- ședintelui român sînt, de asemenea, puse în evidență : „Mi-aș permite ea, în încheiere, să evoc cuvintele luptătorului și revoluționarului care se află în mijlocul nostru, președintele Nicolae Ceaușescu, cuvinte care le-a rostit in 1972, cu prilejul primei vizite pe care am efectuat-o în România, în cadrul delegației Uniunii Socialiste Arabe. Vă refereați la pacea inter- națională, și atunci ați expus aprecierile dvs. asupra viitorului. Am con- statat nu numai clarviziunea dumneavoastră, dar și înțelegerea profundă a realității; am constatat, totodată, sinceritatea și deschiderea cu care au fost abordate și discutate problemele. Ne amintim cu toții că, în anul 1972, nivelul raporturilor dintre România și țările arabe pe plan general necesitau clarificări. Nu pot să nu fiu mîndru față de acele amin- tiri, care vorbesc despre orientările dumneavoastră, amintiri pe care le păstrez în inima și mintea mea. Am transmis la întoarcerea în țară, cu toată sinceritatea, ideile politice pe care le promovați. Iată de ce, cu deosebită satisfacție permiteți-mi să remarc faptul că, în anul 1977, toate previziunile dumneavoastră, tot ce ne-ați precizat atunci, s-au adeverit pe deplin” 4. (N.A. sublinierile noastre). Un omagiu cald aduce scriitorul elen Menelaos Luctemis președin- telui Nicolae Ceaușescu, acestui „brav bărbat de stat și conducător din lumea contemporană”, considerat „demiurgul României noi”. înprefața volumului cu acest titlu, scriitorul grec, plasînd în diagrama lumii de azi 2 Asemenea aprecieri au fost redate, la timpul respectiv, în revista „Lumea”, din care reluăm si noi citatele ce urmează („Lumea” nr. 5 din 27 ianuarie 1977, 21 din 19 mai 1977 și 27 din 30 iunie 1977). 3 Sayed Zaki, secretar al CC al Uniunii Socialiste Arabe. * Cuvinl rostii cu prilejul primirii de către tovarășul Nicolae Ceaușescu a membrilor Con- siliului de conducere a Asociației de prietenie egipteano-romăne, de către Sajed Zaki, secretar al CC al Uniunii Socialiste Arabe, președintele Asociației. , „ www.dacoromanica.ro 98 NICOLAE FOTINO 4 România socialistă, cu glasul ei propriu și cu propria ei entitate, conchide : „Nu spun nici o noutate dacă afirm că acest glas și această entitate sînt astăzi cunoscute în lume tocmai prin glasul omenesc atît de specific și prin politica înțeleaptă a conducătorului țării românești. Acest spirit și-a aflat întruchiparea în personalitatea șefului .statului român, un patriot înflăcărat, care este astăzi purtătorul ideilor politice ate strămoșilor săi, de la Decebal la Alexandru loan Cuza, de la Nicolae Bălcescu la Mihait Kogălniceanu, la Nicolae lorga și la atîția eroi care și-au jertfit viața pentru deșteptarea românilor. După atîtea nenorociri ^provocate de inter- vențiile străine și de dinastia importată, astăzi România, împlinind pri- mul secol de independență, a izbutit să făurească visul pentru care a i luptat și au căzut toți acești mari și aleși bărbați”5. Referindu-se la profundul umanism ce stă la baza filozofiei^ și meto- delor democratice promovate de tovarășul Nicolae Ceaușescu, în rapor- turile interstatale, același autor scrie, între altele : „A înlăturat odată pentru totdeauna politica vorbelor goale, a redat cuvintelor aflate in circulație sensul lor originar și a îndepărtat definitiv asperitățile conf lictuale. Această metodă de a cultiva numai prietenii și nu vrajbă constituie o descope- rire esențialmen te românească. Ea poartă numele de Nicolae Ceaușescu, ea poartă numele de România. Nu există nici o altă țară în lumea de azi care să aibă atît de mulți prieteni și, totodată, atît de puțini dușmani. Dri^ă aș vrea să fiu mai precis, aș spune nici unul” 6. Asemenea aprecieri nu sînt nici pe departe exhaustive sau singular *. Numeroși șefi de state, oameni politici sau de știință de peste hotare, scriitori, ziariști, cadre universitare de renume internațional, au cara '- terizat prin cuvinte dintre cele mai elogioase eminenta personalitate a tovarășului Nicolae Ceaușescu, pe drept cuvînt demiurgul, făuritorul, creatorul României de astăzi, întruchiparea a ceea ce a zămislit vreodată mai bun poporul român în decursul îndelungatei și zbuciumatei sale istorii. Cea mai de preț apreciere pentru activitatea neobosită a șefului statului nostru este însă dată de însuși poporul român, prin vocea orga- nelor sale cele mai reprezentative. Sugestivă în acest sens este înalta apre- ciere a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Marii Adunări Naționale și Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale care „relevă rolul esențial și contribuția hotărîtoare a tovarășului Nicolae Ceaușescu la elaborarea și transpunerea în viață a politicii externe a par- tidului și statului. Multiplele întîlniri și contacte ale secretarului general al partidului, președintele republicii, cu conducători din țările socialiste, din țări în curs de dezvoltare, din alte țări ale lumii, soldate cu rodnice rezultate; activitatea sa neobosită pentru afirmarea și consolidarea cursu- lui nou spre destindere, cooperare și securitate, în Europa și în lume, pen- tru eliminarea, decalajelor economice și înfăptuirea noii ordini economice, pentru realizarea dezarmării și în primul rînd a dezarmării nucleare, eforturile perseverente pentru democratizarea relațiilor internaționale, pentru înlocuirea vechii politici imperialiste de dominație, asuprire și dictat, printr-o politică nouă, bazată pe justiție și echitate, pe respecta- 6 „Lumea” nr. 27 din 30 iunie 1977, p. 3. 6 Ibidem. www.dacoromanica.ro 5 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE 99 rea dreptului de dezvoltare liberă a fiecărui popor și pentru făurirea unei lumi mai drepte și mai bune — toate au ridicat pe culmi neatinse în trecut prestigiul și autoritatea internațională a României socialiste” 7. în același sens s-a pronunțat recent și Conferința Națională a Par- tidului Comunist Român, care, în Rezoluția adoptată, „exprimă înalta sa apreciere și considerație față de contribuția hotărîtoare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, președintele republicii, la elaborarea și aplicarea in viață a politicii externe a partidului și statului nostru, față de activitatea sa prodigioasă, pătrunsă de o profundă princi- pialitate și spirit revoluționar, desfășurată pe arena internațională în slujba țelurilor socialismului, a afirmării dreptului sacru al tuturor popoa- relor la libertate și independență, a instaurării unor relații de tip nou, de egalitate și respect reciproc între națiuni, a edificării unei noi ordini eco- nomice mondiale” 8. întreaga imagine a României de astăzi este de nedespărțit de acti- vitatea tovarășului Nicolae Ceaușescu. Punînd toată energia și pasiunea sa revoluționară în slujba intereselor fundamentale ale țării noastre, el a condus cu abnegație poporul român în anii marilor victorii socialiste în care se scrie istoria românească și în care România participă dinamic, constructiv, la istoria lumii contemporane. -*t Activitatea internațională a României — parte integrantă a operei creatoare de dezvoltare a construcției socialiste în care s-a angajat poporul român — este o expresie a marilor procese înnoitoare din viața țării, distingîndu-se în actuala etapă printr-o intensă și prodigioasă activitate îndreptată spre realizarea destinelor de pace și prosperitate ale națiunii române, ale umanității în ansamblul ei. O atare politică externă își trage seva din caracteristicile de bază ale orînduirii social-economice și de stat a țării noastre, constituind o importantă parte componentă a politicii generale a Partidului Comunist Român, a statului nostru, fapt consacrat prin legea fundamentală a țării — Constituția Republicii Socialiste România. Actuala politică externă derivă în același timp din trecutul de luptă pentru apărarea ființei naționale, din năzuințele multiseculare ale poporului român spre libertate, unitate națională și progres social. între politica internă a partidului și statului nostru, închinată asigurării bunăstării poporului, și politica externă, consacrată edificării unei lumi a înțelegerii și păcii există și acționează o strînsă legătură. Dezvoltarea impetuoasă a forțelor de producție ale țării, succesele deose- bite dobîndite de poporul român în opera de ridicare a nivelului de viață la cerințele societății socialiste, au avut drept corespondent o bogată ac- tivitate internațională, fără precedent, prin dinamismul și caracterul ei creator. Așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu, „în întreaga noastră ’ Holărirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste România și Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale, ,,Scln- tcia” din 30 martie 1977. 8 Rezoluția Conferinței Naționale a Partidului Comunist Român, ,,Scinteia”, 11 decem- brie 1977. www.dacoromanica.ro 100 NICOLAE FOTINO 6 activitate pornim de la faptul că între politica internă și politica ex- ternă a partidului și statului există o strînsă unitate dialectică, aceste două laturi îmbinîndu-se în mod armonios și condiționîndu-se reci- proc. De aceea, paralel cu preocuparea pentru realizarea în cele mai bune condiții a programului de făurire a societății socialiste multilateral dez- voltate, de înflorire economică și socială a țării, partidul nostru, Repubbca Socialistă România desfășoară o intensă activitate internațională, pusă în întregime în slujba cauzei păcii și colaborării între toate popoarele lumii” st)is. CARACTERISTICILE, PRINCIPIILE ȘI DIRECȚIILE FUNDAMENTALE ALE POLITICII EXTERNE A ROMÂNIEI SOCIALISTE O impetuoasă și fructuoasă afirmare a cunoscut activitatea pe plan extern a țării noastre după anul 1965, pe baza orientărilor congreselor al IX-lea, al X-lea și al Xl-lea ale P.C.R., care și-au găsit expresia și reflec- tarea în documente de o deosebită valoare, generate de energia creatoare a tovarășului Nicolae Ceaușescu. Președintele țării a făcut o analiză pro- fundă a evenimentelor internaționale, relevînd că sîntem contemporanii unei epoci istorice de prefaceri radicale, politice, sociale și naționale în viața întregii lumi, de schimbări revoluționare în toate domeniile activi- tății umane, inclusiv în sfera cunoașterii și dezvoltării științei. „Caracte- ristica acestor schimbări — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu — o constituie afirmarea tot mai puternică a voinței și hotărîrii popoarelor de a pune pentru totdeauna capăt politicii de dominație și asuprire, poli- ticii imperialiste de forță și dictat, de a se dezvolta libere, deplin stă- pîne pe soarta și bogățiile lor naționale, de a promova o politică nouă, de egalitate și respect între națiuni, de colaborare multilaterală, într-un climat de încredere și securitate. Popoarele aspiră spre edificarea unei lumi fără războaie și conflicte nimicitoare, în care soluționarea diferen- delor să se facă pe calea tratativelor, prin buna înțelegere, și al cărei țel suprem să-l constituie slujirea omului, a bunăstării și fericirii sale”9. Pe baza examinării științifice a mutațiilor ce au loc în lumea contem- porană, a raportului de forțe pe plan mondial, președintele țării noastre a definit o linie strategică de durată, pornind de la convingerea fermă că o lume a dreptății, egalității și progresului, a păcii și colaborării nu este posibilă fără participarea, la edificarea ei, a tuturor popoarelor, a tuturor forțelor progresiste, democratice, antiimperialiste. Politica externă a României socialiste își are la bază analiza știin- țifică a legilor obiective ce acționează în societatea actuală. Ea nu este o politică de conjunctură, ci bazată pe un sistem coerent de norme și prin- cipii fundamentale, avînd un profund caracter științific, marxist-leninist. 8biB Nicolae Ceaușescu, Expunere la Marea Adunare Națională cu privire la mărețele realizări ale poporului român in cincinalul 1371—1975 și la politica externă a Eomâniei, pusa in slujba păcii și colaborării Internationale—18 decembrie 1975, In România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 12, Edit. p< liticâ, București, 1976, p. 282. * Cuvintare rostită de tovarășul Nicolae Ceaușescu, la 15 octombrie 1977, in cadrul Confe- rinței Internaționale a Crucii Roșii, „Scînteia” din 16 octombrie 1977. www.dacoromanica.ro 7 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALIST^. 101 Partidul nostru a reușit să aprecieze cu justețe și luciditate situația inter- națională, să fixeze obiective clare, precise, realiste pentru activitatea externă a României, pe baza unei analize proprii a evenimentelor și feno- menelor internaționale, făcute prin prisma materialismului dialectic și istoric. Caracterul patriotic al politicii externe românești se reflectă pe deplin în grija deosebită a partidului nostru pentru apărarea integrității patriei, a ființei naționale a poporului român, pentru statornicirea unor condiții de pace și securitate care să poată duce la continua dezvoltare a țării. Totodată, îmbinînd armonios sarcinile naționale cu cele internaționale, politica externă românească are un caracter de clasă, consecvent inter- naționalist. Ea se călăuzește după concepția potrivit căreia „influența pe care o exercită socialismul pe plan internațional este rezultatul atît al modului în care țările socialiste rezolvă problemele dezvoltării lor social- economice, al succeselor pe care le obțin în opera de construire a noii societăți, cît și al felului în care se clădesc relațiile dintre ele. Activitatea internațională a partidului și statului pornește de la înțelegerea conți- nutului concret istoric al internaționalismului, specific condițiilor de astăzi ale existenței sistemului mondial socialist și al puternicei dezvoltări a mișcării revoluționare și democratice în lume, a cărui esență constă în asigurarea unității tuturor țărilor socialiste, întărirea solidarității și cola- borării tuturor forțelor progresiste, revoluționare, antiimperialiste din întreaga lume”10. Consecvența și principialitatea constituie alte două trăsături defini- torii ale politicii internaționale românești. Ele reprezintă dimensiuni fundamentale, unite dialectic, ale unei politici ce-și trage seva din aspira- țiile poporului nostru și care se află într-un consens deplin cu realitățile lumii în care trăim. Evoluția vieții internaționale evidențiază, ca o cerință logică, obiec- tivă, necesitatea restructurării relațiilor interstatale, așezarea lor pe baze noi, democratice și, pe cale de consecință, lichidarea vechilor raporturi dintre state generate de imperialism, bazate pe inegalitate, dominație și dictat, care au dus la menținerea unor vaste regiuni ale globului într-o stare de subdezvoltare, la apariția și perpetuarea unor accentuate decalaje economice. Abordînd științific caracterul complex și contradictoriu al vieții internaționale contemporane, țara noastră se bazează pe promovarea în relațiile interstatale a unui ansamblu de principii care au ca obiective respectarea suveranității și independenței naționale, deplina egalitate în drepturi, neamestecul în treburile interne, nerecurgerea la forță sau la ame- nințarea cu forța, integritatea teritorială și inviolabilitatea frontierelor de stat, avantajul mutual și respectul reciproc, dreptul inalienabil al fiecărui popor de a fi stăpînul propriilor destine, de a-și făuri viitorul în conformitate cu interesele și aspirațiile sale. Meritul larg recunoscut al partidului și sta- tului nostru, personal al tovarășului Nicolae Ceaușescu, rezidă în a fi situat cu consecvență aceste noi principii democratice la temelia relațiilor țării noastre cu toate celelalte state, precum și în a fi acționat perseverent io Consecvența, principialitatea și dinamismul politicii externe a României socialiste, de George Macovescu, „Lumea” nr. 1 din 1 ianuarie 1977. www.dacoromanica.ro 102 NICOLAE FOTINO 8 pentru statornicirea lor în întreaga arenă internațională. Aceste principii, consacrate în peste 40 de tratate și declarații solemne semnate de statul nostru cu țări de pe toate continentele, sînt destinate să creeze cadrul favorabil pentru un climat de securitate, cooperare și pace în condițiile aflate într-o permanentă mutație ale epocii contemporane. „Aceste prin- cipii — remarcă tovarășul Nicolae Ceaușescu — se afirmă tot mai puternic în viața internațională, sînt însușite și proclamate tot mai larg în relațiile dintre state, deoarece apare evident că numai pe această bază se pot evita noi conflicte și stări de încordare, se pot asigura colaborarea, destinderea și pacea generală”11. Fiecare națiune simte necesitatea reală, chiar vitală, de a beneficia de rezultatele colaborării internaționale. Or, lumea de astăzi evidențiază tot mai mult ca oricînd în trecut cerința unui circuit continuu și amplu, care să lege toate popoarele lumii printr-o multitudine de fire. Fluxul neîntrerupt de valori, materiale și spirituale, cooperarea largă sînt procese care pot avea Ioc numai în condițiile unei stricte respectări ale principiilor enunțate și pe care coexistența pașnică le implică. Republica Socialistă România își afirmă în mod constant și cu fer- mitate adeziunea la cauza înțelegerii și colaborării între state, bazată pe principiile dreptului internațional și ale coexistenței pașnice, atît în relațiile sale bilaterale, cît și în acțiunile promovate pe plan multilateral, în orga- nizațiile internaționale, în poziția față de marile probleme ale vieții inter- naționale contemporane privind pacea, securitatea, dezarmarea, coope- rarea economică, culturală și științifică cu alte state. Țara noastră a mili- tat activ, avansînd propuneri concrete pentru codificarea internațională a principiilor, pentru ca acestea să devină norme ferme în practica rela- țiilor interstatale. Contribuția constructivă a României și-a găsit reflec- tarea la O.N.U. și în alte organisme sau conferințe internaționale, fiind materializată în rezoluții și documente cu vocație universală, între care Actul final adoptat Ia Helsinki cu prilejul Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa, Declarația asupra principiilor privind relațiile prietenești și cooperarea între state, adoptată de ONU și altele. Aplicarea acestor principii în practica relațiilor internaționale cores- punde intereselor vitale ale poporului român, fiind totodată în deplin acord cu aspirațiile de pace, libertate și progres ale popoarelor lumii. Atari principii fundamentează conceptul românesc despre democratizarea vieții internaționale, precum și cel privitor Ia necesitatea creării unei noi ordini economice în lume. Forța acestor principii constă în : aplicarea lor, de către toți și față de toți, ca un ansamblu unitar, lezarea sau atingerea unuia singur afectînd întregul; faptul că ele oferă unica bază certă, trainică a relațiilor pașnice între state; cadrul acceptabil, pe care îl con- stituie, pentru rezolvarea oricăror crize și divergențe ce pot apărea în relațiile internaționale; cîmpul practic nelimitat ce-I oferă pentru dezvol- tarea unor raporturi echitabile de colaborare și cooperare între state, stimularea largă a circuitului de valori materiale și spirituale; instaurarea u Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dez- voltate, voi. 12, Edit. politică, București, 1976, p. 301. www.dacoromanica.ro 9 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIE) SOCIALISTE 103 lor constituie o condiție primordială a asigurării unui curs ireversibil procesului de democratizare și destindere a vieții internaționale11 12. Principiile politicii externe a țării noastre își au o grăitoare materia- lizare în tratatele, declarațiile solemne comune și declarațiile comune, pe care România le-a încheiat în ultimii ani, la inițiativa personală a pre- ședintelui Nicolae Ceaușescu, cu alte state din lume. Aceste importante documente consfințesc angajamentul părților de a pune la bazele relați- ilor reciproce, ale raporturilor cu celelalte state, noile principii ale rela- țiilor internaționale : dreptul fiecărui stat la existență, libertate, inde- pendență și suveranitate națională; dreptul fiecărui popor de a-și alege sistemul politic, economic și social pe care îl dorește și de a se dezvolta în conformitate cu voința și interesele proprii, dreptul suveran al fiecărui stat de a folosi bogățiile naturale și toate resursele naționale potrivit inte- reselor poporului; egalitatea deplină în drepturi a tuturor statelor, fără deosebire de sistem social și indiferent de mărime sau grad de dezvoltare; dreptul și îndatorirea statelor de a coopera în scopul progresului economic și securității internaționale; dreptul fiecărui stat la autoapărare, individuală sau colectivă; neintervenția în treburile interne ale altor state ; reglementarea diferendelor exclusiv pe cale pașnică; renunțarea la folosirea forței și la amenințarea cu forța; obligația îndeplinirii cu fidelitate a anga- jamentelor cu caracter internațional. Menirea instrumentelor interna- ționale menționate constă în a așeza relațiile dintre țara noastră și statele respective pe o bază trainică, de lungă durată, ele constituind o contribu- ție remarcabilă la aprofundarea și dezvoltarea proceselor pozitive din lume. Difuzarea acestor instrumente ca documente oficiale ale Organi- zației Națiunilor Unite a avut un larg ecou în rîndul statelor lumii, con- tribuind la sporirea prestigiului românesc pe arena internațională. Rolul activ al politicii externe TQmânești este ilustrat de faptul că țara noastră întreține relații diplomatice și consulare cu 129 de state și are raporturi economice, culturale, tehnice și științifice cu peste 140 de țări. Începînd cu anul 1965, legăturile diplomatice ale statului nostru s-au extins continuu, cunoscînd un ritm impetuos, astfel încît în ultimii 13 ani numărul statelor cu care România a stabilit relații — la nivel de am- basadă sau de reprezentanță consulară — a sporit de la 67 la 129. în același timp, țara noastră este, în prezent, membră a peste 70 13 de orga- nizații internaționale guvernamentale și a peste 600 organizații mondiale neguvernamentale, în care se manifestă ca un factor activ al cooperării multilaterale între state. Nucleul politicii externe a României îl constituie dezvoltarea con- tinuă a relațiilor de prietenie, colaborare și ajutor reciproc cu toate țările socialiste, pe baza principiilor respectării independenței și suveranității naționale, egalității în drepturi, neamestecului în treburile interne, avan- tajului reciproc și întrajutorării tovărășești. O atare orientare se înte- meiază pe comunitatea de orînduire socială, pe trăsăturile comune poli- tice și ideologice, pe țelul identic ce ghidează activitatea țărilor socialiste. 11 Vezi, pentru detalii, „Lumea” nr. 38 din 18 septembrie 1975, p. 18 — 20 și nr. 45 din 4 noiembrie 1976, p. 13 — 15. 15 Vezi Nicolae Ecobcscu, Sergiu Celac, La Roumanie socialiste dans Ies relations tnter- nationales, Editions Meridiane, Bucarest, 1975, p. 41. www.dacoromanica.ro 104 NICOLAE FOTINO 10 Amplificarea continuă a legăturilor României cu țările socialiste repre- zintă un factor de cea mai mare importanță pentru dezvoltarea țării noastre, ca și a tuturor statelor socialiste. „Constatăm cu satisfacție — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu—că în perioada care a trecut de la Congresul al Xl-lea s-au dezvoltat puternic, pe multiple planuri, relațiile României cu toate țările socialiste, s-au intensificat schimburile de vizite, contactele și convorbirile cu conducătorii acestor state și la diferite alte niveluri, s-a lărgit schimbul de experiență în edificarea noii orînduiri. România a acționat și în această perioadă cu toată consecvența pentru întărirea prieteniei și solidarității țărilor socialiste, în spiritul deplinei egalități în drepturi, avantajului reciproc și întrajutorării tovărășești, pentru depășirea divergențelor care mai există între unele din aceste state, pentru afirmarea tot mai puternică a forței și influenței socialis- mului pe plan mondial”14. Membră chiar de la înființare a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), România socialistă dezvoltă permanent și pe multiple planuri colaborarea cu țările socialiste participante la activitatea acestui organism în cadrul „Programului complex”, adoptat în 1971. în concepția partidului și statului nostru, colaborarea economică a țărilor CAER tre- buie să contribuie cît mai eficient la dezvoltarea rapidă și armonioasă a fiecărei țări membre, la accelerarea procesului de egalizare a nivelurilor de dezvoltare economică a statelor socialiste. îndeplinirea acestor obiec- tive impune respectarea strictă a principiilor înscrise în statutul CAER și în „Programul complex” privind creșterea rolului planului național unic în dezvoltarea economico-socială a fiecărei țări, sporirea rolului fiecărui partid și stat în planificarea propriei economii naționale. în același timp, țara noastră dezvoltă în continuare cooperarea economică multilaterală cu toate celelalte țări socialiste, pornind de la convingerea că sporirea forței economice a țărilor socialiste prezintă o deosebită însemnătate pentru cauza destinderii și păcii în lume. România își îndeplinește cu strictețe obligațiile decurgînd din par- ticiparea sa la Tratatul de la Varșovia, dezvoltă colaborarea cu armatele celorlalte țări, membre ale acestei Alianțe defensive. Adoptarea la București, în noiembrie 1976, a Declarației intitulate „Pentru noi orizonturi în des- tinderea internațională, pentru edificarea securității și dezvoltarea coo- perării în Europa” s-a înscris ca o contribuție importantă la eforturile îndreptate spre înfăptuirea securității și păcii pe continentul european și în întreaga lume. în concepția României, este necesar să se accentueze latura politică a Tratatului, să se acționeze pentru înlăturarea factorilor ce pot periclita liniștea și pacea, pentru dezangajarea militară a continen- tului, pentru desființarea tuturor blocurilor militare, astfel încît toate națiunile să aibă garanția că se află la adăpost de orice agresiune sau amestec din afară. în cadrul politicii sale externe, România se preocupă activ de extin- derea legăturilor de prietenie și colaborare cu țările în curs de dezvoltare, 14 Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu cu privire la activitatea partidului și întregului popor pentru înlăturarea urmărilor cutremurului catastrofal din 4 martie, dezvoltarea economico- socială actuală a larii, activitatea internațională a partidului și statului și siluajia politică mondiala, „Sclntcia" din 29 martie 1977. www.dacoromanica.ro 11 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE 105 cu țările nealiniate, cu toate statele care și-au dobîndit independența și au pășit pe calea propășirii de sine stătătoare. Ca țară în curs de dezvoltare, România socialistă are de rezolvat multe probleme asemănătoare cu statele din această categorie, fiind legată de aceste țări prin aspirațiile similare de libertate, progres și prosperitate, prin lupta comună împotriva vechii politici imperialiste, colonialiste și neocolonialiste, pentru instau- rai ea unei noi ordini economice internaționale. în prezent, țara noastiă întreține raporturi diplomatice la nivel de ambasadă cu 85 state în curs de dezvoltare, în timp ce relațiile cu peste 100 asemenea țări se extind în toate domeniile — politic, economic, teh- nico-științific, cultuial și în alte ramuri de activitate. Cele peste 100 de acorduri comerciale și de cooperare încheiate între România și aceste state ciează premisele ca, în 1980, țările în curs de dezvoltare să dețină o pondere de circa 25—30% în comerțul exterior românesc. Așa cum relevă tovarășul Nicolae Ceaușescu, „Relațiile economice ale României cu țările în curs de dezvoltare se afirmă tot mai puternic ca model de con- lucrare rodnică, reciproc avantajoasă între națiuni egale în drepturi și suverane, ele fiind, totodată, o expresie vie a solidarității noastre cu aceste popoare în lupta împotriva colonialismului și neocolonialismului, pentru o nouă ordine economică și politică internațională”15. într-adevăr, rela- țiile economice cu aceste țări cunosc o permanentă dezvoltare și diversifi- care, fapt dovedit de cele peste 500 de acorduri, protocoale, convenții semnate numai în ultimii șase ani, cu ocazia vizitelor la nivel înalt și ale diferitelor delegații guvernamentale, sau de participarea specialiștilor români la realizarea unor obiective înscrise în planurile naționale de pu- nere în valoare a resurselor naturale de care dispun aceste state. Un puternic stimulent în amplificarea relațiilor României cu aceste țări au constituit vizitele efectuate în ultimii șapte ani de tovarășul Nicolae Ceaușescu în țările Africii, Americii Latine, Asiei și Orientului Apropiat, precum și vizitele întieprinse în țara noastră de un mare număr de șefi de state și guverne din țări de pe aceste continente. Aceste vizite au mar- cat contribuții de seamă la ridicarea pe un plan superior a relațiilor bila- terale și la întărirea solidarității popoarelor lumii în lupta pentru inde- pendență și pace. Conlucrarea pe plan multilateral cu țările în curs de dezvoltare este îndreptată spre instaurarea unei noi ordini economice internaționale, care să ducă la eliminarea subdezvoltării, la anihilarea imenselor decalaje economice dintre state. Mărturie a acestei conlucrări fructuoase a consti- tuit-o hotărîrea reuniunii ministeriale a țărilor în curs de dezvoltare (Ma- nila, februarie 1976), prin care România a fost primită ca membră în „Grupul celor 77”. în același spirit, țara noastră dezvoltă relațiile sale cu țările neali- niate care, aproape în totalitatea lor sînt țări în curs de dezvoltare. O ilustrare elocventă a politicii statului nostru de solidaritate cu toate for- 1S Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu cu privire la creșterea rolului clasei muncitoare, al consiliilor oamenilor muncii in conducerea activității economico-sociale, in realizarea progra- mului partidului de dezvoltare a industriei socialiste, a întregii economii naționale, de ridicare a bunăstării poporului și perfecționare continuă a democrației socialiste, „Scînteia” din 12 iulie 1977. www.dacoromaiiica.ro NICOLAE FOTINO 12 106 țele care se pronunță, pentru o lume mai bună și mai dreaptă o constituie hotărîrea celei de a V-a Conferințe a șefilor de stat și guvern ai țărilor nealiniate (Colombo, august 1976), cu privire la invitarea României la activitatea acestor țări. Pornind de la cerința îmbunătățirii permanente a climatului politic internațional, de la interesele destinderii, colaborării și păcii, Ilomânia dezvoltă larg, pe baza principiilor coexistenței pașnice, legăturile sale cu state cu orînduiri sociale diferite, inclusiv cu țările capitaliste dezvoltate. O contribuție de seamă la lărgirea și diversificarea legăturilor țării noastre cu statele capitaliste dezvoltate au avut vizitele președintelui Nicolae Ceaușescu într-o serie de țări capitaliste europene și din alte regiuni ale luinii (Franța, S.U.A., Italia, R. F. Germania, Japonia, Grecia, Turcia, Austria, Belgia, Olanda, Luxemburg, Portugalia și altele), precum și întîlnirile și convorbirile pe care șeful statului român le-a avut în România cu conducători ai acestor state. Aceste contacte s-au soldat cu adoptarea unor importante documente politice — tratate de prietenie, declarații solemne comune, acorduri generale de colaborare—care au o valoare deosebită atît pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale, cît și pentru afirmarea noilor principii și norme de relații între state, ele statuînd implicit normele eticii și legalității internaționale, condiții indispensabile ale unei noi ordini econo- mice în lumea contemporană. Practica unor atari relații a scos în evidență, între altele, faptul că deosebirile de orînduire socială nu pot și nu trebuie să constituie o piedică în calea lărgirii colaborării pe multiple planuri, atît timp cît sînt respectate cerințele fundamentale ale promovării unor relații noi, ce-și au la bază egalitatea, respectul și avantajul mutual. O elocventă expresie a bunelor raporturi existente între România și țările capitaliste dezvoltate constituie cursul continuu ascendent al colaborării economice. Astfel, în ansamblul comerțului exterior al țării noastre, schim- burile și cooperarea economică dintre România și aceste state dețin o pondere de circa 37° 0, existînd toate premisele pentru amplificarea lor în actualul cincinal. Tocmai de aceea, arată tovarășul Nicolae Ceaușescu, „în spiritul coexistenței pașnice, vom promova, totodată, largi relații economice, tehnico-științifice, culturale cu toate statele lumii, fără deose- bire de orînduire socială, inclusiv cu statele capitaliste dezvoltate, parti- cipînd activ la diviziunea internațională a muncii” 10. ACTIVITATEA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA IN CADRLL ORGANIZAȚIILOR ȘI REUNIUNILOR INTERNAȚIONALE. CONTRIBUȚIA (CONSTRUCTIVĂ A ȚĂRII NOASTRE LA SOLUȚIONAREA MARILOR PROBLEME ALE EPOCII CONTEMPORANE Un rol de prim ordin în realizarea cooperării interstatale ocupă acti- vitățile politico-diplomatice în cadru multilateral. Acest fapt este ilustrat, pe planul politicii internaționale a țării noastre, prin însemnătatea deose- bită pe care România o atribuie organizațiilor internaționale, aportului lor crescînd la soluționarea problemelor multiple și complexe ce se pun în * le Nicolae Ceaușescu, Expunere prezenlată la sesiunea solemnă comuna ... ..Sctnteia” din 10 mai 1977. _ www.dacoromamca.ro 13 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE 107 fața omenirii. O atare fermă convingere a fost nu o dată exprimată de președintele Nicolae Ceaușescu : „Organizațiile internaționale pot aduce o contribuție de preț la realizarea destinderii în lume, la stimularea schim- burilor de valori materiale și spirituale între națiuni, la afirmarea și res- pectarea principiilor independenței și suveranității naționale, egalității în drepturi, neamestecului în treburile interne și avantajului reciproc”17. Membră, așa cum arătam, a 70 de organizații internaționale inter- guvernamentale și a peste 600 de organizații neguvernamentale, iar de la 1 ianuarie 1976 membru nepermanent, pe o perioadă de doi ani, al Consiliului de Securitate al O.N.U., România se manifestă ca un factor permanent activ al cooperării multilaterale dintre state. Dovezi elocvente în acest sens constituie participarea președintelui Nicolae Ceaușescu la sesiunea jubiliară a Adunării generale a O.N.U. (1970), la deschiderea Conferinței mondiale a populației, a sesiunii Uniunii interparlamentare și a Comisiei Economice a O.N.U. pentru Europa, precum și vizitele șefului statului român la UNESCO (iunie 1970) și la Agenția Internațională pentru Energia Atomică (septembrie 1970). Convorbirile avute cu conducătorii acestor instituții, mesajele de salut transmise de președintele României cu ocazia unor reuniuni importante ale UNESCO, FAO, OMS, UNCTAD și ale altor organisme internaționale, cuvîntările și expunerile conducă- torului partidului și țării noastre, definesc și sintetizează atitudinea și opi- niile guvernului român cu privire la activitatea acestor organizații, hotă- rîrea României Socialiste de a acționa în continuare, neabătut și construc- tiv, pentru a contribui la înfăptuirea marilor idealuri de pace, progres și colaborare ale umanității. în același timp și ca o recunoaștere a rolului și contribuției notabile pe care o aduce țara noastră la soluționarea marilor probleme internaționale se situează găzduirea de către România a unor prestigioase reuniuni internaționale cum au fost, între altele, Conferința mondială a populației (august 1974), prima sesiune plenară, ținută în afara sediului permanent de la Geneva, a Comisiei Economice a ONU pentru Europa (aprilie 1974), reuniunea mixtă a Comitetului administrativ de coordonare și a Comitetului pentru programe și coordonare al Consiliului Economic și Social al ONU (iulie 1968), sesiunea Uniunii Interparlamentare (aprilie 1974), Conferința Asociațiilor pentru Națiunile Unite din țările europene (octombrie 1974), cea de-a doua Conferință a miniștrilor educației din Europa, sub egida UNESCO (1973), Conferința Internațională a Crucii Roșii (octombrie 1977). în același context se înscrie funcționarea în România a celor cinci reprezentanțe ale Organizației Națiunilor Unite, toate avînd sediul în București: Centrul de perfecționare a pregătirii ca- drelor de conducere din întreprinderi (CEPECA creat în 1967), Centrul de Informare al O.N.U. (înființat în 1970), Biroul reprezentantului per- manent al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (1971), Cen- trul european UNESCO pentru învățămîntul superior (1972), Centrul internațional de demografie — CEDOR (1974). „România — remarca Kurt Waldheim, secretarul general al O.N.U. — a dat numeroase dovezi ale dorinței sale puternice de a colabora pe arena internațională. România a făcut numeroase propuneri, a luat multe inițiative pentru a contribui 17 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 6, București, Edit. politică, 1972, p, 9. www.dacoromanica.ro NICOLAE FOTINO 14 10b la colaborarea internațională. Pentru toate acestea doresc să exprim adinca mea recunoștință și aprecierea Națiunilor Unite. Dacă vom con- tinua să cooperăm în acest fel, dacă vom ajunge la o adevărată coope- rare internațională, atunci sînt sigur că vom dobîndi ceea ce cu toții dorim să dobîndim : pace, pace pentru noi, pace pentru copiii noștri, pace pentru generațiile viitoare” 18. în cadrul sesiunilor Adunării generale a O.N.U. au fost supuse dez- baterilor, la inițiativa exclusivă a României, o serie de probleme majore. Astfel, pornind de la considerentul că unul din fenomenele cele mai preg- nante ale epocii contemporane, cu profunde implicații asupra evoluției umane, îl constituie afirmarea plenară a tineretului în viața națională și internațională, țara noastră a luat inițiativa înscrierii pe ordinea de zi a celei de-a XV-a sesiuni a Adunării generale a O.N.U. a punctului intitulat „Măsuri pentru promovarea în rîndurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc și înțelegere între popoare”. Această inițiativă românească a fost concretizată în anul 1965, prin adoptarea declarației cuprinsă în rezoluția 2037(XX) a Adunării generale a O.N.U. La aceeași sesiune (a XV-a), România a solicitat înscrierea pe ordinea de zi a punctului „Ac- țiuni pe plan regional în vederea îmbunătățirii relațiilor de bună vecinătate dintre state europene aparținând unor sisteme social-politice diferite” 19. în acest fel, țara noastră are meritul de a fi adus pentru prima dată în atenția O.N.U. problema stabilirii unor relații de cooperare și bună veci- nătate în Europa, continent ce a constituit punctul de plecare al celor două războaie mondiale. Avînd în vedere importanța întăririi păcii în Europa pentru asigurarea securității mondiale, inițierea unor acțiuni vizînd îmbunătățirea relațiilor dintre statele europene aparținînd unor sisteme social-politice diferite este în interesul tuturor popoarelor. Autentic îndemn la înțelegere și cooperare, inițiativa României a contribuit într-o măsură semnificativă la stimularea contactelor și schimburilor de vederi, la afirmarea procesului de destindere, la normalizarea și îmbunătățirea relațiilor dintre statele Europei. Alături de alte țări socialiste europene, România a participat activ la elaborarea și promovarea inițiativelor comune care au dat un impuls energic dialogului general european în problemele securității și colaborării. De altfel, primul document prin care statele socialiste, membre ale Trata- tului de la Varșovia, au lansat ideea convocării Conferinței pentru securi- tate și cooperare în Europa (CSCE) este îndeobște cunoscut ca „Declarația de la București” (1966). După cum se știe, încheierea cu succes a primei mari etape a acestei Conferințe, marcată de momentele Helsinki și Geneva și finalizată în Actul final adoptat în capitala Finlandei, a constituit un moment cu adevărat istoric în viața politică a continentului, marcînd o etapă importantă a activității țărilor europene pentru făurirea unor relații noi. De-a lungul tuturor fazelor Conferinței, România a adus o con- tribuție activă, unanim recunoscută, în asigurarea cursului nou spre destindere, în consolidarea păcii, înțelegerii și cooperării în Europa, venind cu propuneri proprii la Conferință, care s-au bucurat de o largă audiență și care, în ultimă instanță, au fost incorporate în prevederile Actului final. 18 „România liberă” din 13 decembrie 1975. 19 Acest punct s a materializat, in principal, prin rezoluția 2129(XK) a Adunării generale. www.dacoromanica.ro 15 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE 109 Se nnificativă în acest sens este prezentarea unui bilanț sumar al princi- palelor inițiative și acțiuni românești întreprinse pe parcursul negocierilor de la Helsinki și Geneva: documentul privind normele de procedură ale ■Conferinței; propunerea referitoare la înscrierea pe ordinea de zi a punc- tului cu privire la urmările instituționale ale Conferinței; documentul vizînd măsuri care să facă efectivă nerecurgerea la forță și la amenințarea cu folosirea forței în relațiile dintre state; includerea notificării prealabile a manevrelor militare în ansamblul măsurilor de sporire a încrederii și con- solidare a stabilității; înlăturarea tuturor restricțiilor, discriminărilor și barierelor aflate în calea schimburilor; crearea condițiilor pentru dezvol- tarea armonioasă a tuturor țărilor și, în special, a celor mai puțin dezvol- tate în Europa, dezvoltarea colaborării în domeniile culturii, educației, contactelor umane și informației, pe baza respectării principiilor de bază ale relațiilor dintre state. înfăptuirea practică a hotărîrilor CSCE trebuie să pornească de la o viziune unitară, închegată, asupra realităților europene, de la jude- cai ea în ansamblu a elementelor componente ale securității și cooperării pe continent. „Fiecare capitol al documentului semnat la Helsinki aie însemnătatea sa, și de aceea trebuie acționat pentru înfăptuirea în întregime a tuturor înțelegerilor convenite la Conferința general-europeană. A considera una sau alta din aceste prevederi mai importantă sau mai puțin importantă decît celelalte înseamnă a diminua, pînă la urmă, valoarea documentului semnat la Helsinki (...)” 20. Evaluarea drumului parcurs în cei doi ani și jumătate care au trecut de la semnarea Actului final de la Helsinki denotă — așa cum s-a subliniat de majoritatea celor 35 delegații participante la actuala reuniune general- europeană de la Belgrad — că, fără a se subestima semnificația unor progrese realizate în acest răstimp, rezultatele practice rămîn, totuși, de>tul de modeste. Popoarele așteaptă să se manifeste mai din plin, mai ferm și mai clar hotărârea de a se aduce la îndeplinire mandatul cu care a fost investită reuniunea de la Belgrad și anume adoptarea unor măsuri stimulatoare și dinamizatoare în vederea transpunerii în viață a angaja- mentelor asumate. Ca și la Helsinki și Geneva, delegația română, participantă la reu- niunea de la Belgrad, se manifestă activ, venind cu propuneri construc- ti\e, apreciate. Amintim, între acestea, sugestiile țării noastre privind extinderea cooperării în domenii importante ale vieții internaționale, avind ca obiective principale : hotărîrea țărilor participante de a lua parte activă la dialogul cu țările în curs de dezvoltare în scopul de a acționa împreună în vederea stabilirii unui program de măsuri vizînd instaurarea unei noi ordini economice internaționale; convocarea, în cadrul urmărilor CSCE, a unei reuniuni de experți ai celor 35 de state participante, care să examineze problemele accesului la realizările științei și tehnologiei contemporane, ale transferului de informații tehnico-științifice, folosind .și experiența dobîndită în această privință de CEE/ONU și UNESCO; crearea unui centru european de cooperare industrială și dezvoltare a cooperării științifice și tehnice în domeniul agriculturii. -u Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii sociclălit socialiste multilateral dezvoltate, voi. 12, p. 303. www.dacoromaiiica.ro 110 NICOLAE FOTINO IC în concepția României, nu se poate vorbi de o securitate reală, nu se poate asigura dezvoltarea colaborării în Europa fără a se adopta^ măsuri ferme, efective în domeniul dezangajării militare pe continent. Delegația română a subliniat, la Belgrad, legătura strînsă care există- între succesul reuniunii și luarea unor măsuri reale în domeniul militar, de aceasta depinzînd, în ultimă analiză, orice progres pe calea edificării securității europene. Tocmai în acest spirit se înscrie propunerea româ- nească, prezentată sub forma unui document de lucru, în care se cere ca statele participante să-și asume angajamentul ca, pentru început, să înghețe bugetele militare la nivelul anului 1977 sau al anului 1978. Țara noastră a avansat, de asemenea, propuneri privind cooperarea culturală europeană (organizarea de festivaluri europene ale prieteniei etc.). Desigur că negocierile și, mai ales, rezultatele ce se vor obține la Belgrad vor exercita o influență notabilă asupra cursului relațiilor inter- naționale. în prezent, o importanță esențială pentru securitatea Europei ar avea înfăptuirea unor schimbări efective, în sensul: excluderii forței și a amenințării cu folosirea forței; înfăptuirii dezangajării militare și dezarmării, în primul rînd a dezarmării nucleare; asumării de către toato statele a angajamentului solemn de a nu folosi armele nucleare; inter- zicerii amplasării de noi arme nucleare pe teritoriul altor state; interzi- cerii totale a armelor nucleare; notificării prealabile a manevrelor mili- tare ; crearea de zone de pace și colaborare, lipsite de arme nucleare. Țara noastră nu va precupeți nici un efort pentru întronarea pe continentul european a unor noi relații de pace și securitate deplină. După cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu la Conferința Internațională a Crucii Roșii, trăind în Europa, „poporul român este profund interesat ca pe continentul nostru să fie instaurat un climat trainic de securitate și largă colaborare, care să dea garanția tuturor națiunilor că se vor putea dezvolta libere, la adăpost de orice agresiune” 21. în acest sens, „România este ferm hotărîtă să acționeze cu toată energia pentru a-și aduce contri- buția la reușita reuniunii, la întreaga activitate de viitor pentru înfăp- tuirea în viață a documentelor semnate la Helsinki, pentru edificarea securității, colaborării și păcii în Europa” 22 ce constituie un tot unitar — pentru desfășurarea cu succes a actualei reuniuni de la Belgrad, care dorim să dea un nou impuls înfăptuirii acestor documente, să deschidă calea trecerii la dezangajarea militară, fără de care nu se poate vorbi de secu- ritate, de libertate și de pace. O constantă a politicii externe românești — dată fiind strînsa inter- dependență ce există între diferite regiuni ale lumii — este lupta pentru stingerea tuturor focarelor de încordare și conflicte, pentru soluționarea pașnică a tuturor litigiilor interstatale. România militează pentru stabi- lirea grabnică a unei păci durabile în regiunea Mediteranei și a Orientului Mijlociu — zone strîns legate de Europa. O importanță deosebită pre- zintă reglementarea pe cale politică a situației din Cipru, pe baza respec- 21 Cuvintarea rostită de tovarășul Nicolae Ceaușescu, la 15 octombrie 1977, în cadrul Confe- rinței Internaționale a Crucii Roșit, „Scînteia” din 16 octombrie 1977. 22 Nicolae Ceaușescu, Raport cu privire la realizarea hotărtrilor Congresului al XI-lea^ a Programului Partidului Comunist Român șt la sarcinile de viitor, prezentat la Conferința Națio- nală a Partidului Comunist Român, „Scînteia”, 8 decembrie 1977. www.dacoromaiiica.ro 17 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE 111 tării unei conviețuiri pașnice a celor două comunități. Totodată, rezol- \ arca pe calea pașnică a tratativelor, a diferendelor dintre Turcia și Grecia ar facilita instaurarea unei păci trainice în regiunea Mediteraneană și în Balcani, ar crea condiții propice pentru transformarea Balcanilor într-o zonă a păcii și înțelegerii. O mare îngrijorare produce, de asemenea, prelungirea conflictului în Orientul Mijlociu, ocupația unor teritorii arabe de către trupele israeliene, privarea poporului palestinian de dreptul legitim la autodeterminare. România consideră că în realizarea unei păci stabile și juste în această zonă trebuie să se pornească de la retragerea trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate în urma războiului din 1967, soluționarea problemei poporului palestinian în conformitate cu interesele și aspirațiile sale legitime — inclusiv de a-și constitui un stat național propriu — asigurarea independenței și suveranității tuturor sta- telor din această regiune. în acest spirit, România se pronunță pentru reluarea neîntârziată a Conferinței de la Geneva, cu participarea tuturor statelor interesate, inclusiv a Organizației pentru Eliberarea Palestinei, precum și pentru participarea mai activă la soluționarea conflictului a Organizației Națiunilor Unite. Țara noastră se pronunță pentru încetarea oricăror înfruntări ar- mate și pentru reglementarea prin bună înțelegere a diferendelor apărute între unele state ale continentului african, pentru întărirea păcii și cola- borării atît de necesare popoarelor africane, ca de altfel tuturor popoa- relor lumii. în același timp, România sprijină mișcările de eliberare națio- nală din Africa australă, își manifestă solidaritatea activă cu lupta de emancipare națională a popoarelor din Rhodesia și Namibia, condamnă cu hotărîre politica rasistă, de apartheid, pornind de la faptul că umani- tarismul presupune egalitate și respect, lichidarea oricăror forme de ine- galitate între oameni. O preocupare deosebită manifestă România, ca țară socialistă în curs de dezvoltare, față de chestiunile economice. Acest fapt este reliefat, între altele, de propunerea guvernului român de a se înscrie pe ordinea de zi a celei de a XXV-a sesiuni (1970) a Adunării generale a ONU a punc- tului privitor la „Rolul științei și tehnologiei moderne în dezvoltarea națiu- nilor și necesitatea întăririi cooperării economice și tehnico-științifice între state”. Ca minare a eforturilor depuse de țara noastră, precum și de alte state membre ale ONU, rezoluția 2658(XXV) a Adunării generale „recu- noaște interesul tuturor țărilor de a beneficia de realizările științei ți tehnicii moderne, în vederea accelerării dezvoltării lor economice și sociale și de a avea acces la resursele intelectuale și tehnice ale lumii, luîndu-se în considerație nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare”. în ultimii ani, concomitent cu acțiunile întreprinse pe linia dezvol- tării schimburilor economice și cooperării cu țările socialiste, cu țările în curs de dezvoltare, cu toate statele lumii, România a desfășurat o amplă activitate internațională în direcția înfăptuirii obiectivului major al contemporaneității — instaurarea unei noi ordini economice interna- ționale. Raportul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu la cel de al Xl-lea Congres al P.C.R. conține un veritabil program de acțiune privitor la cerințele unei noi ordini economice, care izvorăște din faptul că subdez- voltarea, care dăinuie pe o mare parte a planetei, este consecința politicii www.dacoromanica.ro 112 NICOLAE FOTINO 18 imperialiste, colonialiste și neocolonialiste. Această concepție de bază a constituit temelia documentului oficial, prezentat de țara noastră la cea de-aVII-a sesiune extraordinară a Adunării generale a ONU, intitulat „Poziția României cu privire la instaurarea unei noi ordini economice interna- ționale”. Propunerile românești din acest document, intrate deja în con- știința lumii ea elemente constitutive ale gîndirii și acțiunii politice a tovarășului Nicolae Ceaușescu, aduc o prețioasă contribuție la promovarea conceptului de nouă ordine economică internațională, la sublinierea inter- dependenței dintre aceasta și realizai ea unei noi ordini politice, la defi- nirea conținutului, obiectivelor și exigențelor noii ordini economice, între care la loc de frunte se situează înlăturarea vechilor relații de inechitate, a asupririi unor popoare de către altele, lichidarea politicii imperialiste, colonialiste și neocolonialiste ; așezarea relațiilor internaționale pe deplina egalitate în drepturi între toate națiunile lumii, pe respectarea dreptului fiecărui popor de a-și alege orînduirea socială pe care o dorește, fără nici un amestec din afară, pe recunoașterea dreptului fiecărei națiuni la dez- voltarea economico-socială independentă; respectarea dreptului tuturor țărilor de a fi stăpîne depline pe bogățiile naționale, de a le folosi în inte- resul propriu; statornicirea unui laport just între prețuiile materiiloi prime și prețurile produselor industriale; soluționarea crizei alimentare mondiale, crearea unui fond de produse agro-alimentare; accesul larg1 al tuturor statelor la cuceririle științei și tehnicii contemporane; sprijin concret țărilor în curs de dezvoltare în formarea de cadre naționale; înlăturarea barierelor și discriminărilor în comerțul internațional și coope- rarea economică internațională; asigurarea stabilității monetare și crea- rea unui sistem valutar-financiar echitabil. Propunerile românești sînt înscrise astăzi în rezoluțiile și documen- tele Adunării generale a O.N.U., ale Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), ale Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială (ONUDI) și ale altor organizații mondiale, în programele de acțiune ale țărilor nealiniate, ale „Grupului celor 77”, la a căror elaborare țara noastră a participat activ. O mare atenție acordăm Komânia, în prezent, transpunerii în viață a prevederilor acestor docu- mente și programe. Tocmai în aeest spirit a acționat țara noastră la cea de-a IV-a sesiune a UNCTAD de la Nairobi (1976), sprijinind „Pro- gramul integrat” privind materiile prime, care, în esență, urmărește regle- mentarea problemelor produselor respective prin constituirea de stocuri finanțate dinți un fond comun și încheierea unor acorduri internaționale de produse. Țara noastră și-a anunțat decizia de a contribui concret la formarea fondului respectiv. O largă apreciere a întrunit, de asemenea, contribuția activă a Eomâniei la elaborarea rezoluției sesiunii speciale a Adunării generale a ONU dedicată problemelor dezvoltării și cooperării economice interna- ționale, precum și a declarației și programului de acțiune privind stabi- lirea noii ordini economice, ca și a Cartei drepturilor și îndatoririlor eco- nomice ale statelor. în același cadru se înscrie propunerea, avansată de delegația țării noastre la cea de a XXXII-a sesiune a Adunării generale a ONU, privitoare la întocmirea unui cod care să cuprindă principiile^ și normele menite să guverneze relațiile economice între state. O atare www.dacoromanica.ro 19 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE 113 propunere ar putea fi pusă în dezbatere la o viitoare sesiune specială a Adunării generale a ONU, care s-ar putea desfășura în anul 1980, așa cum a propus recent „Grupul celor 77”. Noua ordine economică mondială este un concept în plină afirmare în viața internațională, propulsat de un mare număr de specialiști, oa- meni politici, de cercurile cele mai largi ale opiniei publice, devenind op- țiunea politică formulată cu claritate de țările în curs de dezvoltare, nea- liniate, de alte state ale lumii. Realizarea practică a noii ordini nu poate fi făcută de un număr limitat de țări sau de un grup de state. „Înfăp- tuirea noii ordini economice, obiectiv major al zilelor noastre, — relevă tovarășul Nicolae Ceaușescu în expunerea sa din 28 martie 1977 — tre- buie să fie rodul înțelegerii și conlucrării tuturor statelor, atît în curs de dezvoltare, cît și avansate, și în acest cadru consider că țările socialiste pot avea un rol de mai mare însemnătate. Aceasta constituie o cauză comună a tuturor popoarelor, a întregii comunități umane, un factor esențial în realizarea stabilității și dezvoltării armonioase a economiei mondiale” 23. Pornind de la convingerea că înfăptuirea dezarmării constituie un factor hotărîtor pentru întărirea păcii și securității internaționale, țara noastră a militat cu consecvență pentru transpunerea In viață a acestui deziderat atît la ONU, în Comitetul pentru dezarmare de la Geneva, cît și în alte organisme mondiale. Proclamarea deceniului 1971—198(1 drept „Deceniu al dezarmării” își are la bază o propunere românească. Tot din inițiativa țării noastre a fost înscris la cea de-a XXV-a sesiune a Adunării generale punctul „Consecințele economice și sociale ale cursei înarmărilor și efectele sale profund dăunătoare asupra păcii și securității în lume”, punct ce s-a aflat și în dezbaterea ultimelor sesiuni ale Adunării generale. Atașată ferm idealurilor de pace, cooperare și înțelegere, România consideră că, în zilele noastre, eliminarea consecințelor cursei înarmărilor din viața societății, prin înfăptuirea dezarmării generale și complete și, înainte de toate, a dezaimării nucleare, repiezintă una din problemele majoie, cele mai stiingente ale vieții internaționale. Așa cum releva președintele Nicolae Ceaușescu, „Statul nostru, împreună cu alte state, desfășoară o intensă activitate pentru realizarea dezarmării, și în primul rînd a dezarmării nucleare. Dorini ca, în această privință, să se acționeze cu mai multă hotărîre spre a se pune capăt cursei înarmărilor, pentru care se cheltuiesc, în acest an, aproape 400 de miliarde de dolari. Milităm să se facă totul pentru scoaterea în afara legii a arma- mentului atomic, pentru trecerea la măsuri concrete de dezarmare— aceasta corespunzînd intereselor națiunii noastre, intereselor tuturor națiunilor lumii” 24. Manifestîndu-se din nou ca un factor activ pentru realizarea dezi- deratului primordial al epocii contemporane — făurirea unei lumi în care armele, războaiele să fie exculse — România a prezentat la sesiunea a XXX-a a Adunării generale a ONU documentul programatic intitulat ,,Scînteia” din 29 martie 1977. 24 Cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la marea adunare populară din municipiul Hunedoara, „Scinteia” din 11 nov. 1977. www.dacoromanica.ro 8 - c. 7725 11 l NICOLAE FOTINO 20 ,,Poziția României în problemele dezarmării, în primul rînd ale dezarmării nucleare, și în instaurarea unei păci trainice în lume'". Autentic program de acțiune, acest document înfățișează poziția principială a României în problemele dezarmării generale, și înainte de toate ale dezarmării atomice, conținînd un set de măsuri concrete privind : înghețarea și reducerea bu- getelor militare; interzicerea, reducerea treptată și, în perspectivă, li- chidarea armamentului nuclear; crearea de zone denuclearizate; măsuri parțiale de dezarmare și dezangajare militară; încheierea unui tratat de dezarmare generală și completă; sporirea rolului ONU în domeniul dezarmării; interzicerea propagandei de război; mobilizarea tuturor for- țelor societății internaționale pentru înfăptuirea dezarmării. Expunînd poziția statului nostru în problemele dezarmării, dele- gația țării noastre la cea de-a XXXII-a sesiune a Adunării generale a ONU, recent încheiată, a arătat, între altele, că în concepția României, realizarea obiectivului final și primordial pe care îl reprezintă dezarmarea generală și completă reclamă, pe lîngă eforturile întreprinse pe plan mon- dial, și acțiuni regionale, chiar și individuale, cînd este vorba de statele mari, puternic înarmate, care pot proceda la anumite reduceri de trupe .și armamente, acțiuni ce ar exercita o influență pozitivă asupra întregului proces de dezangajare militară. în vederea realizării dezarmării, țara noastră a propus, încă din 1976, convocarea unei sesiuni speciale a Adunării generale a O.N.U., dedicată problematicii dezarmării, sesiune ce se va desfășura în mai-iunie 1978. După cum se evidențiază și în răspunsul guvernului român la scrisoarea Secretarului genereal al ONU, România consideră că această sesiune trebuie să marcheze o cotitură radicală în eforturile îndreptate spre oprirea cursei înarmărilor și eliberarea omenirii de coșmarul răz- boiului, să dezbată și să adopte principii, decizii și măsuri pentru o nouă eră de negocieri — era dezarmării concrete, reale. în soluționarea problemelor care confruntă astăzi omenirea, un rol esențial revine Organizației Națiunilor Unite —for mondial care constituie cadrul organizatoric cel mai adecvat pentru dezbaterea largă și democratică a acestor chestiuni, pentru participarea la rezolvarea lor, la întreaga viață internațională a tuturor statelor, fără deosebire de mărime, orîn- duire socială, așezare geografică sau potențial material. Este, de aceea, în interesul tuturor popoarelor ca ONU să-și perfecționeze continuu activitatea, să-și sporească autoritatea în viața internațională. Aceste imperative au determinat guvernul român să înscrie pe ordinea de zi a celei de-a XXVII-a sesiuni (1972) a Adunării generale a ONU punctul „Creșterea rolului Organizației Națiunilor Unite în menținerea și întărirea păcii și securității internaționale, în dezvoltarea colaborării între toate na- țiunile, în promovarea normelor dreptului internațional în relațiile dintre state". Această inițiativă românească, larg dezbătută în cadrul ultimelor sesiuni ale Adunării generale și materializată în mai multe rezoluții, izvorăște din necesitatea ca Națiunile Unite să acționeze cu mai multă fermitate pentru înfăptuirea țelurilor înscrise în Cartă, să contribuie efectiv la prevenirea și înlăturarea focarelor de încordare și conflict, la asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea liberă și independentă a tutu- ror statelor membre. www.dacoromanica.ro 21 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE 115 O nouă contribuție românească în direcția sporirii capacității de ac- țiune a ONU prin adaptarea sa la realitățile lumii actuale, perfecționarea structurilor organizatorice și a metodelor activității sale a constituit pre- zentarea de către țara noastră, la cea de-a XXX-a sesiune (1975) a Adunării generale a ONU a documentului referitor la „Poziția României cu privire la îmbunătățirea și democratizarea activității Organizației Rați- unilor Unite, la întărirea rolului său în realizarea colaborării între toate statele, fără deosebire de orînduire socială, a unei lumi mai bune și mai drepte, a unei păci trainice". Propunerile României cuprinse în acest document au drept țel „accentuarea democratizării acestei organizații, îmbunătățirea activității și creșterea rolului său, astfel încît să asigure cadrul cel mai corespunzător pentru participarea activă a tuturor națiu- nilor la viața politică internațională. Propunerile românești privesc în esență introducerea unor modificări în viața Organizației Națiunilor Unite care să corespundă noii situații create în lume, perfecționarea struc- turilor și a cadrului său organizatoric, îmbunătățirea stilului și metodelor de muncă, astfel încît să devină posibilă o abordare mai promptă și eficientă a problemelor majore ale vieții internaționale, soluționarea echitabilă a acestora pe calea tratativelor, aplicarea consecventă în prac- tică a hotărîrilor și rezoluțiilor adoptate, stingerea conflictelor, evitarea încordării și a confruntărilor militare, consolidarea încrederii și securității mondiale” 25. Acest amplu program propus de România a avut o largă rezonanță pe plan mondial, bucurîndu-se de aprecieri pozitive și răspun- zînd unor preocupări reale ale statelor și popoarelor, precum și unor ce- rințe imperioase ale prezentului și viitorului omenirii. Lucrările celei de a XXXII-a sesiuni a Adunării genereale a ONU au scos în evidență necesitatea unei mai strînse corelări între marile mutații survenite în lume în cei 32 de ani de la înființarea ONU și structura și cadrul organizatoric ale Organizației care numără în prezent 149 membri, față de cei 51 membri inițiali. Se impune ca toate marile probleme internaționale, cum sînt dezarmarea, instaurarea unei noi or- dini economice și politice mondiale și altele, să fie aduse și dezbătute în acest forum mondial, punîndu-se capăt tendinței ca unele din atari pro- bleme majore să fie abordate, în afara și prin ignorarea Națiunilor Unite, astfel încît organizația să devină un promotor tot mai activ al năzuințelor popoarelor de dezvoltare liberă, pe calea progresului. * Republica Socialistă România, desfășurîndu-și constant și dinamic politica externă, a făcut în mod grăitor dovada înțelegerii profunde a evoluției internaționale. Prezența permanent activă a țării noastre în marile procese determinînd fizionomia lumii a mers mînă în mînă eu analiza riguroasă, științifică a acestor fenomene. Politica externă a Ro- mâniei socialiste a îmbinat principialitatea cu dinamismul, convingerea în justețea căii preconizate pentru reglementarea unei probleme sau alteia, cu imaginația creatoare în găsirea celei mai viabile soluții. .Așa cum rezultă fără echivoc din cele de mai sus, bilanțul rodnic al întregii Nicolae Ceaușescu, op. cil., voi. X2. p. 325. wWw.dacOrofnamca.ro HG NICOLAE FOTINO 22 activități internaționale a României este nemijlocit legat de contribuția prestigioasă, de gîndirea creatoare și participarea directă a președintelui țării noastre, tovarășul Nicolae Ceaușescu ale cărui luări de poziție, idei și propuneri concrete se înscriu ca un aport inestimabil la ridicarea în- tregii prezențe în lume a României pe o treaptă superioară. Stima și prestigiul de care se bucură astăzi România și președintele Nicolae Ceaușescu sînt evidențiate cu pregnanță în înseși aprecierile a numeroase personalități politice din cele mai diverse țări ale globului, dintre care menționăm: Lâopold S6dar Senghor, președintele Republicii Senegal: „Aveți în fruntea țării pe președintele Nicolae Ceaușescu care este un om excepțional și față de care nutresc cea mai mare admirație. Ideile sale privind democratizarea vieții internaționale sînt deosebit de importante întrucît, grație acestei democratizări, pacea poate fi menținută în lume. Avem în vedere nu numai Europa și America, ci întreaga lume, pentru că destinderea și pacea vor permite socialismului și democrației să triumfe” 26. Dr. Aurelio Peccei, președintele „Clubului de la Roma” : „Cunoscînd înde- ajuns conceptul pe care l-a dezvoltat țara dumneavoastră, președintele său, doresc să subliniez că pozițiile adoptate sînt, se poate spune, po- ziții de avangardă, poziții clare și creatoare, în direcția afirmării unor noi relații internaționale, întemeiate pe respectarea prerogativelor fie- cărei țări și, totodată, pe o vastă cooperare interstatală. România, pre- ședintele Ceaușescu, promovează spiritul unui nou umanism, în care eu cred, un umanism dinamic, corelînd cele mai valoroase eforturi de gin- ■dire, în relație intimă cu realitățile aflate azi în permanentă transformare. Cunosc și apreciez, de asemenea, și alte aspecte ale concepției politice românești - viziunea în perspectivă, analiza diferitelor fenomene econo- mice și sociale în conexiunea lor, în vederea fixării direcțiilor adecvate de acțiune” 27. Elocventă recunoaștere și prețuire a politicii principiale, construc- tive, în consens cu interesele popoarelor, pe care o promovează neabătut șeful statului român o constituie conferirea tovarășului Nicolae Ceaușescu, la 19 noiembrie 1977, a celei mai înalte distincții a Consiliului Mondial al Păcii — medalia de aur „Frederic Joliot-Curie”. Acordarea acestei distincții reprezintă o dovadă grăitoare, o nouă confirmare a meritelor excepționale ale tovarășului Nicolae Ceaușescu m promovarea cauzei păcii, colaborării și prieteniei între popoare, a justeței orientărilor funda- mentale ale politicii externe a țării noastre, a contribuției remarcabile a României socialiste la edificarea unei noi ordini economice și politice mondiale; ea vine să se adauge unei serii de înalte distincții, titluri, ordine, medalii decernate de diferite țări, șefi de stat, organizații inter- naționale, prestigioase instituții științifice, care au dat expresie prețuirii pentru acțiunile și strădaniile permanente ale președintelui român în ve- derea instaurării unei lumi a dreptății și echității. Edificatoare în acest sens, sînt cuvintele adresate de președintele Consiliului Mondial al Păcii, Romesh Chandra, cu prilejul înmînării înaltei distincții to- varășului Nicolae Ceaușescu : (...) „Această medalie vi se înmînează dumneavoastră, domnule pre- ședinte, pentru remarcabila activitate pe care ați desfășurat-o de-a lungul 26 „Lumea” nr. 1 din 1 ianuarie 1977, p, 13. 27 „Komănia liberă”, 17 februarie 1977. www.dacoromanica.ro 23 NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RELAȚIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI SOCIALISTE 117 întiegii dumneavoastră vieți, în favoarea păcii și securității internaționale, pentru destindere și dezarmare. Această medalie vi se înmînează ca o recunoaștere a muncii pe care ați depus-o în slujba poporului dumneavoastră, pentru a-i asigura o viață mai bună, pentru a construi socialismul. Această medalie vi se înmînează ca o recunoaștere a remarcabilei dumneavoastră activități în sprijinul luptei de eliberare națională a popoa- relor, pentru independența tuturor popoarelor lumii. Această medalie vi se înmînează pentru remarcabila și marea dum- neavoastră activitate în sprijinul luptei țărilor recent eliberate, pentru făurirea unei noi ordini economice internaționale. Vă înmînăm această medalie dumneavoastră și, prin dumneavoastră, Partidului Comunist Român, Guvernului Republicii Socialiste România, poporului român. Această medalie reprezintă, de asemenea, expresia solidarității și sprijinului din partea Consiliului Mondial al Păcii, a mișcărilor naționale pentru pace din 130 de țări de pe toate continentele lumii'1'1 28 (...) LE ROLE DU PEESIDENT NICOLAE CEAUȘESCU DANS LE 1)15 VELOPPEMENT DES EELATIONS EXT^RIEURES DE LA EOUMANIE SOCIALISTE BESUMlî Principielle, dynamique et constructive, la politique exterieure de la Eoumanie s'est acquise dans tous les pays du monde une apprâciation internaționale pleinement m6rit£e. Dans l’elaboration et l’application de cette politique, le role decisif revient au camarade Nicolae Ceaușescu, president de la Eoumanie socialiste, seciAtaire general du Parti Commu- niste. 11 apporte sa contribution directe au developpement multilateral des relations internationales de la Eoumanie avec les pays socialistes, avec les Etats en voie de developpement, avec tous les pays du monde, sans distinction de systeme social, au renforcement et â l’approfondisse- ment des relations du Parti Communiste Eoumain avec les partis commu- nistes et onvriers, socialistes et sociaux-democrates, avec toutes les i'orces revolutionnaires, democratiques et progressistes. L’eminente personnalit6 du camarade Nicolae Ceaușescu a dt£ carac- terisee de fațon elogieuse par de nombreux chefs d’Etat, bommes poli- tiques ou scientifiques de l’âtranger, ecrivains, journalistes, univer- sitaires de reputation internaționale qui considerent â juste titre le chef de notre Etat en tant que fondateur de la Eoumanie d’aujourd’hui, incar- nation de tont ce que le peuple roumain a cre6 de meilleur au cours de sa longue et agilee histoire. Eloquente reconnaissance et appreciation de la politique active, en consensiis avec les interets des peuples, que s’applique â proinouvoir 28 ,,Scinteia”, 20 noiembrie 1977. www.dacoromanica.ro 118 NICOLAE FOTINO 24 sans dâfaillance Ie president de Ia Eoumanie, est constituie par l’attri- bution au camarade Nicolae Ceaușescu, le 19 novembre 1977, de la plus băute distinction du Conseil Mondial de la Paix — la midaille d’or ,,Fri- ddric Joliot-Curie”. La prisente itude ivoque la contribiition dicisive du prisident Nicolae Ceaușescu â l’ilaboration et â la traduction dans Ies faits de la politique extirieure de la Ripublique Socialiste de Eoumanie, â la pro- motion des nobles idiaux du monde contemporain. Dans ce contexte on prisente de maniere synthitique Ies caracteristiques, Ies principes et Ies directions fondamentales de la politique extirieure de la Roumanie, l’activiti diployie par celle-ci dans Ies organisations et riunions inter- nationales, ainsi que la contribution constructive de notre pays â la solu- tion des problemes majeurs de nos temps. www.dacoromanica.ro CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI ȘI A PREȘEDINTELUI EI LA DEFINIREA ȘI PROMOVAREA CONCEPTULUI UNEI NOI ORDINI ECONOMICE ȘI POLITICE INTERNAȚIONALE DE ALEXANDRU BOLINTINEANU 1. Considerații introductive. — Activitatea deosebit de intensă de- pusă de Republica Socialistă România, de Președintele Nicolae Ceaușescu, in vederea promovării unei noi ordini internaționale face parte integrantă din politica sa externă, constituind unul din obiectivele principale ale acesteia. Ea reprezintă o contribuție majoră a țării noastre la lupta popoa- relor pentru salvgardarea păcii, pentru libertate, dezvoltarea și progresul general. Eforturile susținute ale României în această direcție, contri- buția fundamentală adusă de tovarășul Nicolae Ceaușescu, atît pe plan teoretic, cît și pe plan practic, ocupă un loc de prim rang printre acțiunile externe ale țării noastre care contribuie la sporirea continuă a prestigiului ei în lume. Poziția deosebit de dinamică a țării noastre în cadrul curentului de gindire și al eforturilor îndreptate spre edificarea unei noi ordini interna- ționale își are rădăcinile în punerea în lumină, încă în urmă cu un deceniu, la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, a nece- sității instaurării unor noi relații între state. Militînd pentru făurirea unor asemenea relații noi, corespunzătoare necesităților și realităților lumii contemporane, țara noastră se pronunța cu toată fermitatea pentru o res- tructurare radicală a vieții internaționale, pentru schimbări înnoitoare, concepție care își va găsi împlinirea în formularea elementelor esențiale ale unei noi ordini internaționale. Politica de promovare a unei noi ordini internaționale corespunde unor deziderate exprimate încă de clasicii marxisin-leninismului în vi- ziunea lor asupra acțiunii clasei muncitoare pe plan internațional. Astfel, K. Marx în Manifestul constitutiv al Asociației Internaționale a Munci- torilor considera ca o sarcină a clasei muncitoare de a acționa în așa fel incit „.. .legile simple ale moralei și echității, care trebuie să reglementeze relațiile dintre persoanele particulare, să devină legi supreme în rela- țiile dintre națiuni. Lupta pentru o asemenea politică externă face parte din lupta generală pentru eliberarea clasei muncitoare” h Clasicii marxismului au subliniat totodată în repetate rînduri nece- sitatea luptei clasei muncitoare, a proletariatului, pentru așezarea reia- 1 K, Marx și l'r, Engcls, Opere, voi, 16, București, Edit. politică, 1963, p. 176 — 177. ..REVISTA DE ISTORIE", tom 31, nr. l.p. 119-131, 1978. www.dacoromanica.ro 120 ALEXANDRU BOLINTINEANU 2 țiilor dintre națiuni pe baza egalității în drepturi, a independenței și suveranității, a dreptului fiecărui popor de a fi stăpîn în propria țară, în acest fel, ei respingeau ordinea internațională cieată de sistemul capi- talist bazată pe inegalitate, pe asuprire națională și socială, pe exploa- tarea altor popoare. Pornind de Ia aceste învățăminte ale marxism-leninismului și ți- nînd seama de actuala configurație a lumii, trebuie subliniat că lupta pentru făurirea unei noi ordini internaționale, paite integrantă a luptei pentru lichidarea subdezvoltării, a solidarității cu țările lămase în urmă reprezintă o latură nouă, de o deosebită însemnătate a internaționalis- mului 2. Socialismului, cea mai puternică forță revoluționară a lumii con- temporane, îi revine astfel un rol primordial în promovarea unei noi or- dini internaționale. După cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu : ,,Se poate spune că lupta pentru lichidarea raporturilor de inegalitate și asuprire, pentru o nouă ordine economică și politică constituie o expresie a înfruntării dintre asupritori și asupriți, dintre bogați și săraci pe arena mondială, în fond oglindirea luptei de clasă pe plan internațional” 3. în dezvoltarea creatoare a marxismului aplicat la condițiile lumii contemporane, Secretarul general al Partidului a arătat că existența pe de o parte a unui grup de țări bogate, pe de altă parte a unor țări sărace, acumularea la un pol a unor bogății uriașe și adîncirea la celălalt pol a sărăciei și mizeriei sînt echivalente, pe plan internațional, cu ascu- țirea contradicțiilor sociale pe plan național. După cum pe acest plan, exploatarea și asuprirea, acumularea bogățiilor în mîinile unei clase duc la ascuțirea acestor contradicții, la intensificarea luptei celor dominați și exploatați și în mod obiectiv la lichidarea acestor relații și la făurirea unei orînduiri mai drepte, tot astfel și pe plan internațional ine- galitatea și asuprirea provoacă ascuțirea contradicțiilor dintre state. Pentru evitarea ciocnirilor violente care pot rezulta din această situație, se im- pune, ca o legitate a dezvoltării sociale, schimbarea și înlocuirea vechilor relații interstatale, crearea unei noi ordini internaționale4. Piind o țară socialistă și totodată o țară în curs de dezvoltare, este firesc ca România să se situeze în mod ferm de partea țărilor care mili- tează în scopul de a lichida împărțirea țărilor în bogate și sărace, subdez- voltarea, vechile relații care au generat-o și de a instaura o nouă ordine economică și politică internațională, singura în măsură să asigure con- dițiile necesare pentru progresul mai rapid al tuturor popoarelor și în primul rînd al celor rămase în urmă. în aceste coordonate se înscriu con- tribuțiile substanțiale ale țării noastre și Președintelui ei la fundamentarea conceptului de nouă ordine internațională, la identificarea căilor de realizare în practică, la activitatea ce se desfășoară în acest scop. 2 Nicolae Ceaușescu, Expunere cu privire la activitatea politico-ideologtcă și cultural-edu- cativă de formare a omului nou, constructor conștient și denotai al societăfii socialiste multilateral dezvoltate și al comunismului in România prezentată la Congresul educației politice și al culturii socialiste, București, Edit. politică, 1976, p. 101. 3 Ibidem, p. 83. 1 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societăți socialiste multilateral dez- voltate, voi. 12, București, Edit. politică, 1976, p. 310 — 311. www.dacaromanica.ro 3 CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA PROMOVAREA UNEI NOI ORDINI INTERNAȚIONALE 121 2. Caracteristici generale ale concepției României asupra unei noi ordini internaționale. — Demonstrarea caracterului de necesitate obiectivă a procesului de făurire a unei noi ordini economice și politice internaționale constituie una din laturile esențiale ale concepției române asupra acestei ordini.5 Acest caracter reise cu toată claritatea din analiza contradicției dintre realitățile lumii contemporane și ordinea economică și politică internațională generată de sistemul capitalist, imperialist și colonialist. Relațiile economice internaționale caracteristice capitalismului provoacă fe- nomene de criză economică și de instabilitate, care sînt consecința dezvoltării unor state pe seama altora, a îngustării posibilităților de dezvoltare eco- nomică ca urmare a accentuării decalajului între state avansate și cele în curs de dezvoltare, a consumului nerațional, risipei materiilor prime și surselor energetice într-o serie de țări. Politica imperialistă, colonialistă și heocolonialistă, relațiile de inechitate din trecut determină fenomenul subdezvoltării, faptul că două treimi din omenire se găsește în stare de subdezvoltare sau în curs de dezvoltare, ceea ce constituie una din cele mai grave anomalii ale lumii contemporane, care îngustează sfera produc- ției materiale și a desfacerii produselor, avînd repercusiuni negative asupra dezvoltării și stabilității întregii economii mondiale. Menținerea împărțirii lumii în țări bogate și țări sărace constituie totodată o sursă de conflicte și tensiuni. „Trebuie să se înțeleagă bine că atîta timp cît nu se va lichida împărțirea lumii în țări sărace și bogate, cît va dăinui la un pol un număr restrîns de state dezvoltate, bogate, și la alt pol marea majoritate a statelor sărace, subdezvoltate, este greu de vorbit de o destindere reală, de o politică reală de pace”6. în afară de aceasta, alte probleme majore care confruntă lumea de astăzi, cum sînt problema alimentației și problema populației, care generează instabilitate economică și politică, fenomene de criză, stări de tensiune și încordare nu pot fi soluționate decît prin instaurarea unei ordini economice și politice noi în viața internațională, vechea ordine și vechile relații internaționale, prin caracteristicile lor, constituind tot atîtea obstacole în calea acestei soluționări7. Este evident că toate aceste stări de lucruri, consecințe ale menț - nerii unui sistem economic și politie internațional anacronic și nedrept care nu mai corespunde cerințelor actuale, fiind rămășițe ale trecutului, cînd orînduirea capitalistă domina întreaga lume, împiedică evoluția civilizației contemporane și constituie o amenințare pentru viitorul ome- nirii. Iată de ce făurirea unei noi ordini internaționale reprezintă o nece- sitate obiectivă a dezvoltării progresiste a omenirii, unul din cele mai arză- toare imperative ale timpurilor noastre. în acest fel, în concepția României și a Președintelui ei, instaurarea unei noi ordini internaționale corespunde s în legătură cu acest aspect al concepției române despre noua ordine internațională a se vedea Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 10, p. 276, voi. 11, p. 36 și voi. 12, p. 430. 0 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 12, p. 16. 7 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 10, p. 579 — 581, 964 ; voi. 11, p. 38. www.dacoromanica.ro 122 ALEXANDRU BOLINTINEANU 4 cerințelor progresului istoric8, legităților dezvoltării sociale, constituie un proces determinat de însăși dialectica dezvoltării social-istorice9. Dezvoltarea istorică a lumii contemporane impune nu numai edi- ficarea unei noi ordini internaționale ca o necesitate obiectivă, ci, ea creează totodată posibilitatea reală a realizării acestui obiectiv. Analiza făcută evoluției vieții internaționale în Programul Partidului Comunist Român, în lucrările tovarășului Nicolae Ceaușescu, pune puternic în lumină pon- derea crescîndă a forțelor păcii și progresului în această evoluție, a țărilor socialiste, a țărilor în curs de dezvoltare și a altor forțe progresiste. Toate aceste forțe, popoarele, acționează tot mai intens în direcția lichidării politicii imperialiste, colonialiste și neocolonialiste, a vechilor relații de dominație și inechitate. Instaurarea unei noi ordini internaționale apare de altfel ca o continuare logică a luptei pentru eliminarea din viața inter- națională a oricăror politici urmărind să mențină inegalitatea, privilegiile și superioritatea unor state față de celelalte, exploatarea altor popoare, pentru consolidarea independenței politice și economice a statelor care s-au eliberat de sub dominația colonială, pentru afirmarea lor neîngrădită pe plan mondial. Profundul realism și simț istoric ce caracterizează concepția româ- nească asupra unei noi ordini internaționale se manifestă și în sublinierea faptului că edificarea acesteia nu este un proces spontan și rectiliniu. Dim- potrivă, pentru ca necesitatea obiectivă a instaurării unei asemenea ordini să se transpună în realitate, sînt necesare eforturile conjugate ale popoa- relor, pentru înlăturarea, pas cu pas, a obstacolelor puse în calea realizării acestui obiectiv de forțele retrograde, conservatoare, ceea ce imprimă procesului de construire a noii ordini un caracter sinuos. După cum a arătat tovarășul Nicolae Ceaușescu, realizarea unei noi ordini, a unor noi relații internaționale nu este un lucru ușor. De aceea este nevoie de unirea eforturilor tuturor popoarelor pentru edificarea unei lumi mai bune și mai drepte. Ținînd seamă că ne aflăm într-o eră nouă — era eliberării popoarelor de sub orice dominație și asuprire socială și națională, ,,cu toate greutățile ce vor mai sta în calea făuririi noii ordini economice și politice, a destinderii, avem deplina convingere că masele largi, popoarele vor triumfa în această luptă măreață. Neîndoios, această luptă, istoricește, va învinge. Nu există forță în lume care să oprească mersul triumfal al popoarelor spre eliberarea deplină de sub orice asuprire — socială și națională — spre o societate de națiuni egale, de oameni egali !”10. Un accent deosebit este pus, în același timp, pe faptul că instau- rarea unei noi ordini internaționale interesează deopotrivă toate țărde și popoarele atît cele dezvoltate, cît și cele slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, deoarece ea este menită să asigure stabilitate și o dezvoltare armonioasă și echilibrată a întregii economii mondiale11. Astfel, înfăp- 8 Vezi pentru detalii T. Georgescu, Argumente ale Istoriei pentru o nouă ordine internațio- nală, București, Edit. științifică și enciclopedică, 1977, p. 280, 329 ; C. Moisuc, Aportul României socialiste la elaborarea unei viziuni prospective și avansate asupra conceptului de nouă ordine e'onomică internațională In Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu despre noua ordine econo- mică internațională, București, Edit. politică, 1976, p. 190. 8 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 12, p. 311. 10 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 10, p. 859 — 860. u Nicolae Ceaușescu, op. cit., vol.’12, p. 315. www.dacoromanica.ro 5 CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA PROMOVAREA UNEI NOI ORDINI INTERNAȚIONALE 123 tuirea unei noi ordini mondiale constituie o cauză comună a tuturor popoa- relor, a întregii comunități umane. Pornind de la aceste premise, în concepția Români ei și a Președintelui ei, se subliniază cu tărie că înfăptuirea unei noi ordini internaționale „obiectiv major al zilelor noastre, trebuie să fie rodul înțelegerii și conlu- crării tuturor statelor, atît în curs de dezvoltare, cît și avansate, și în acest cadru consider că țările socialiste pot avea un rol de mai mare însemnă- tate” 12. în același timp, se evidențiază necesitatea solidarității între țările în curs de dezvoltare, ca factorul motor principal în realizarea unor pași concreți pe calea edificării unei noi ordini internaționale. Desigur, după cum a arătat tovarășul Nicolae Ceaușescu, este de dorit ca noua ordine să fie realizată pe calea colaborării și înțelegerii. Pe de altă parte, popoa- rele din țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, reprezentînd două treimi din omenire, nu pot admite la infinit starea de sărăcie în care trăiesc și îngădui privilegiile altora. Dacă popoarele din aceste țări, formînd marea majoritate a popoarelor lumii se unesc, ele pot să realizeze o nouă ordine internațională, să-și afirme și să cucerească dreptul lor la o viață demnă și liberă13. Q altă caracteristică a concepției României asupra înfăptuirii unei noi ordini internaționale constă în caracterul ei dinamic, prin sublinierea constantă a necesității de a se acționa în această direcție, de a se lua măsuri concrete. Ținînd seama că edificarea noii ordini constituie un proces com- plex care nu poate fi dus la bun sfîrșit decît cu participarea activă a tuturor țărilor, cu drepturi egale și depline, se evidențiază că Organizația Națiu- nilor Unite și alte organisme internaționale cu caracter universal trebuie să joace un rol de prin ordin în această privință. Asemenea organizații internaționale oferă cadrul cel mai adecvat pentru negocierea măsurilor îndreptate spre edificarea unei noi ordini mondiale. Concepția românească asupra noii ordini mondiale se caracterizează de asemenea prin înfățișarea acesteia ca un vast proces revoluționar, ca implicînd transformări radicale, în profunzime. „Noua ordine economică nu se poate asigura prin unele schimbări formale, care în realitate să per- petueze însă vechile principii și vechea politică de dominație și inechitate. Noua ordine presupune o schimbare revoluționară a raporturilor interna- ționale, întemeierea colaborării pe principii noi, astfel ca fiecare națiune — independent de mărimea ei — să-și poată aduce contribuția activă și să participe în deplină egalitate la soluționarea tuturor problemelor care preocupă lumea contemporană” 14. Transformările revoluționare, radicale pe care le implică edificarea unei noi ordini mondiale pe de o parte, și interdependența între aspectele economice și politice ale relațiilor interstatale duc la concluzia, care consti- tuie încă una din trăsăturile originale ale concepției românești, că noua ls Nicolae Ceaușescu, Expunere eu privire la activitatea Partidului și întregului popor pentru înlăturarea urmărilor cutremurului catastrofal din 4 martie, dezvoltarea economico-socială actuală a |ârii, activitatea interna/ională a partidului și statului și situația politică mondiala. București, Edit. politică, 1977, p. 66. 18 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 12, p. 73 — 74. 14 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 10, p. 910. www.dacoromanica.ro 124 ALEXANDRU BOUNTINEANU 6 ordine internațională nu poate fi numai o ordine economică, ci și o noua ordine politică. Pe lingă dimensiunea politică, strîns legată de cea econo- mică, concepția României pune accentul și pe laturile sociale, etice, cultu- rale, precum și asupra celor juridice, conferindu-se astfel un caracter multidimensional noii ordini, elaborîndu-se o viziune globală asupra schim- bărilor revoluționare care pot să asigure edificarea ei15 16. în acest cadru și avlnd în vedere strînsa interdependență dintre toate aspectele unei noi ordini internaționale, România socialistă și Președintele ei au indicat o serie de căi și metode pentru realizarea transformărilor necesare în diferite compartimente ale raporturilor internaționale. Obiectivul major al căilor și metodelor preconizate pentru edificarea noii ordini îl constituie lichidarea vechiului sistem de relații politico-eco- nomice și înlocuirea lui printr-unul nou. „Noua ordine nu se poate realiza pe vechile principii și practici de dominație și inegalitate. Aceasta nu în- seamnă nouă ordine, ci încercarea, în forme noi, de a perpetua vechea ordine de dominație și asuprire ! Noua ordine presupune principii noi, de egalitate, de respect al voinței și libertății fiecărei națiuni! Pe această bază omenirea, în ciuda tuturor acelora care se mai gîndesc la vechea ordine, va înfăptui relații noi în viața internațională” ls. Caracterul primordial al imperativului de a elimina vechile relații și de a înfăptui noi relații internaționale este evidențiat și în formularea acestui obiectiv în primele două puncte din programul — alcătuit din 10 puncte — pentru edificarea unei noi ordini economice și politice in- ternaționale, prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Congresul al Xl-lea al Partidului Comunist Român 17. După cum se arată în aceste puncte, o nouă ordine internațională presupune înlăturarea hotărîtă a vechilor relații de inechitate, a asupririi unor popoare de către altele, impune lichidarea politicii imperialiste, colonialiste și neocolonialiste. Necesitatea de a elimina această politică decurge din faptul că starea de subdezvoltare economică a unui mare număr de state este rezultatul politicii colonialiste, de jefuire a bogățiilor lor naționale, consecința unor relații de inechitate care au dus la împărțirea lumii în săraci și bogați, în asupriți și asupritori18. Perpetuarea unei asemenea politici sub forma neocolonialismului înseamnă menținerea vechii ordini, accentuarea con- tinuă a decalajelor dintre țările industrializate și țările în curs de dezvol- tare, cu consecințele extrem de negative asupra păcii și progresului omenirii. Totodată, continuarea politicii imperialiste, de forță și dictat nu poate decît să mențină focare de conflict, să împiedice dezvoltarea de sine stătătoare a popoarelor prin amestecul în treburile lor interne, să amenințe pacea și securitatea internațională. Apare astfel în mod evident necesitatea obiectivă de a se pune capăt vechilor relații economice și politice, de a se realiza relații bazate pe deplina 15 în acest sens a se vedea Ștefan A. Andrei, Cuvinl înainte, în Către o nouă ordine inter- națională, coordonator Nicolae Ecobescu, București, Edit. politică, 1976, p. 9 ; loan Ceterchi, Raportul dintre noua ordine și dreptul internațional, în volumul Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu despre noua ordine economică internațională, p. 208 — 210 ; Mihnea Gheorghiu, Dimen- siunea etică și culturală a României, ibidem, p. 230 — 232. 16 Nicolae Ceaușescu, Op. cit., voi. 10, p. 858. 17 Nicolae Ceaușeseu, Op. cit., voi. 11, p. 37. 18 Nicolae Ceaușescu, Op. cil., p, 308 — 309. www.dacoromanica.ro 7 CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA PROMOVAREA UNEI NOI ORDINI INTERNAȚION ALE 125 egalitate în drepturi între toate națiunile lumii, cerință sintetizată în con- cepția română asupra unei noi ordini în imperativul democratizării rela- țiilor și vieții internaționale. Cum a arătat tovarășul Nicolae Ceaușescu, parametrii esențiali ai democratizării vieții internaționale constau în lichi- darea inegalității, a împărțirii lumii în bogați și săraci, în asigurarea lichidării stării de înapoiere19. Pentru atingerea acestui obiectiv, o însemnătate esențială o are participarea egală a tuturor țărilor lumii la rezolvarea marilor probleme care preocupă astăzi omenirea. însăși viața demonstrează că aceste pro- bleme nu mai pot fi soluționate de un grup de state, găsirea unor soluții viabile și trainice impunînd participarea tuturor statelor interesate20 21. Noile relații care se cer făurite în acest cadru, în instaurarea unei noi ordini internaționale trebuie să se întemeieze pe norme și principii noi, pe deplina egalitate în drepturi, pe respectarea independenței și suve- ranității naționale, a dreptului fiecărui popor de a-și hotărî în mod liber destinele, de a fi stăpîn pe bogățiile naționale și a decide în mod suveran asupra folosirii lor Deplina egalitate în drepturi între toate națiunile lumii implică înlăturarea oricăror forme de subordonare sau dependență, de domiuație străină, participarea pe picior de egalitate a tuturor popoa- relor în luarea deciziilor care le privesc sau care interesează întreaga comu- nitate mondială. Dreptul fiecărui popor de a-și hotărî liber destinele are un rol esențial în asigurarea dezvoltării economico-sociale independente, fără nici un amestec din afară, conform dorințelor și aspirațiilor proprii, a fiecărei națiuni. Aceasta constituie o cerință esențială pentru realizarea progresului economic în cadrul unor programe de dezvoltare stabilind priorități conforme necesităților și intereselor naționale, fără ingerințe din afară, și totodată o bază trainică pentru promovarea unei largi coope- rări internaționale. Exercitarea liberă, neîngrădită, a unei suveranități depline asupra resurselor naționale constituie o pîrghie esențială a emancipării economice a fiecărui popor, a dezvoltării sale de sine stătătoare, a modernizării eco- nomiei sale naționale. Spre a se asigura realizarea acestui drept, esențial pentru depășirea stării de subdezvoltare, se cere ca investițiile străine să fie reglementate potrivit legislației fiecărui stat, priorităților și obiec- tivelor sale naționale, ca activitățile economice pe teritoriul statelor să se desfășoare sub strictul lor control. Constatăm astfel că o trăsătură fundamentală a concepției României asupra unei noi ordini internaționale o constituie așezarea la baza aces- teia a asigurării dezvoltării libere și independente a fiecărui popor, conso- lidarea suveranității economice. Experiența țărilor în curs de dezvoltare recent eliberate a dovedit cu prisosință că dobîndirea independenței politice nu este suficientă pentru realizarea unei dezvoltări de sine stătă- toare fără înfăptuirea unei depline suveranități economice. Concepția română pornește astfel de la realități și necesități fundamentale ale lumii contemporane, văzînd în făurirea unei noi ordini internaționale modali- tatea esențială în promovarea libertății și prosperității tuturor popoarelor. 19 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 12, p. 128. 20 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste i uillilat ral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, București, Ldit. politică, 1975. p. 202 -03. 21 Nicolae Ceaușescu, op. cil., sol. 11, p. 309. www.dacoromanica.ro 126 ALEXANDRU BOLINTINEANU 8 Această viziune corespunde dezvoltării istorice și legităților sale. De-a lungul evoluției istorice a omenirii s-au perindat foarte multe imperii care au dispărut unul după altul. „Istoria adeverește că viitorul aparține acelor popoare care vor să trăiască liber, care doresc să înfăptuiască relații noi, de egalitate, menite să deschidă perspectiva unei vieți demne fiecărei națiuni, fiecărui om” 22. Această previziune se întemeiază pe rea- litatea majoră a lumii contemporane constînd în afirmarea tot mai vigu- roasă a dorinței popoarelor de a trăi libere, în manifestarea cu puterea noilor state independente, ceea ce demonstrează că independența fiecărei națiuni, dreptul ei de a fi stăpîn în propria sa țară constituie o legitate obiectivă a înseși dezvoltării social-istorice 23. Profundul simț istoric care stă la baza concepției Eomâniei și a Președintelui ei asupra noii ordini se manifestă și în definirea coor- donatelor în care trebuie să se desfășoare cooperarea internațională ca o modalitate principală a edificării acestei ordini noi. în acest sens, se pornește de la împărțirea lumii contemporane, ca rezultat al dezvoltării istorice mondiale în state care edifică societatea socialistă și comunistă, în țări în curs de dezvoltare și în țări capitaliste dezvoltate. Caracteristică fundamentală a epocii contemporane, această realitate va continua să domine relațiile internaționale încă o lungă perioadă de timp. în aceste condiții, este imperios necesar ca toate problemele complexe ale politicii mondiale să fie abordate pornindu-se de la principiul coexis- tenței pașnice între țări cu orînduiri sociale diferite. Se impune ca toate statele să conlucreze activ în vederea soluționării problemelor într-un spi- rit nou, al respectului față de dreptul fiecărui popor de a-și făuri destinul în mod liber și de sine stătător, orice alt fel de abordare a relațiilor inter- naționale fiind de natură să dăuneze grav cauzei colaborării dintre state, să ridice obstacole în calea democratizării vieții internaționale, să peri- cliteze securitatea și pacea generală 24. Independența și dezvoltarea de sine stătătoare a fiecărui popor și cooperarea între toate statele în coor- donatele sus menționate, stabilirea unei legături dialectice, armonioase între independență și interdependență, reprezintă tot atîtea elemente e jațiale ale concepției României asupra edificării unei noi ordini inter- n țimale. 3. Obiective, căi și mijloace pentru realizarea dimensiunii economice a )ii ordini internaționale 2S. — în concepția României, a Președintelui 32 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 12, p. 74 — 75. 23 Nicolae Ceaușescu, op. cit.,, p. 301. 24 Nicolae Ceaușescu, op. cil., voi. 12, p. 292 — 293. 26 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 11, p. 37 — 39; voi. 12, p. 312 — 313 ; Poziția Româ- niei ca privire la instaurarea unei noi ordini economice internaționale, Declarație difuzată la a ,'H-a Sesiune extraordinară a Adunării Generale a O.N.U., septembrie 1975, în Contribuții ale României la soluționarea marilor probleme ale lumii contemporane, București, Edit. politică, 1975, p. 9 — 16 ; Gheorghe Dolgu, Independență și interdependență, obiective și căi ale Modificării unei noi ordini economice internaționale, în volumul Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu ■despre noua ordine economică internațională, p. 90—106; Costin Murgescu, Probleme de bază ale comerțului internațional in perspectiva făuririi unei noi ordini mondiale, ibidcm, p. 107 — 129 ; Gheorghe Rădulescu, Factorul monetar în restructurarea relațiilor economice internaționale, ibidem, p. 129 — 139; Mircea Malița, Locul științei tehnologiei și formării cadrelor in Instaurarea unei noi ordini economice internaționale, ibidem, p. 139 — 160 ; Ilie Salapa, Mutații necesare In rezol- varea problemelor alimentației pe plan mondial, ibidem, p. 160 — 189. www.dacoromanica.ro 9 CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA PROMOVAREA UNEI NOI ORDINI INTERNAȚIONALE 127 Nicolae Ceaușescu, unul din obiectivele primordiale ale edificării noii ordini internaționale îl constituie lichidarea stării de subdezvoltare, ega- lizarea treptată și relativă a nivelurilor economice ale statelor lumii. în acest scop, sînt necesare măsuri îndreptate spre crearea unei industrii naționale puternice, dezvoltarea agriculturii, transporturilor și a celorlalte sectoare ale activității economice, care să ducă la creșterea puternică a forțelor de producție. în această privință rolul hotărîtor îl au eforturile proprii ale fiecărui popor, mobilizarea întregului său potențial material și uman. Această constatare, bazată pe experiența țării noastre, pune, totodată puternic în lumină rolul deosebit de important care revine colaborării economice internaționale și, în acest cadru, acordării unui sprijin substanțial material, financiar, tehnologic și preferințe în toate domeniile relațiilor economice și comerciale țărilor în curs de dezvoltare. Colaborarea internațională trebuie să se bazeze pe echitate, pe avan- taj reciproc și să fie îndreptată spre sprijinirea eforturilor țărilor în curs de dezvoltare de a-și făuri o industrie proprie, valorificîndu-și resursele lor naturale în mod superior și permițîndu-le să participe în deplină ega- litate la diviziunea internațională a muncii. Întrucît majoritatea țărilor bogate și-a asigurat dezvoltarea pe seama exploatării fostelor colonii, sprijinul pe care trebuie să-l acorde țărilor în curs de dezvoltare nu repre- zintă un dar sau o acțiune caritabilă, ci obligația morală de a le restitui acestora o parte din ceea ce țările bogate și-au însușit. Pentru instaurarea unei noi ordini economice internaționale, o impor- tanță deosebită o prezintă rezolvarea problemei materiilor prime și a energiei. Aceasta presupune, pe de o parte, respectarea dreptului fiecărui popor de a dispune liber de resursele și bogățiile naționale și pe de alta, satisfacerea cerințelor de materii prime ale tuturor țărilor. în același scop, este imperios necesară stabilirea unui raport just între prețurile mate- riilor prime și prețurile produselor industriale, creîndu-se totodată o mai mare stabilitate a prețurilor. O altă problemă a cărei soluționare urgentă se impune în vederea edificării unei noi ordini economice internaționale o constituie problema alimentației. în acest scop sînt necesare eforturi sporite pentru creșterea producției agricole în toate țările lumii, în special în cele în curs de dez- voltare precum și amplificarea cooperării internaționale intr-un domeniu de importanță vitală pentru existența și progresul întregii omeniri. Accesul larg, fără discriminări sau bariere al tuturor statelor la cuce- ririle științei și tehnicii contemporane constituie încă un imperativ și totodată o cale pentru înfăptuirea noii ordini internaționale. Metodele preconizate de România în acest scop vizează luarea unor măsuri concrete pentru sprijinirea eforturilor statelor mai puțin avansate pentru dezvol- tarea unei baze proprii de cercetare-dezvoltare, asigurîndu-li-se totodată un larg transfer de tehnologie modernă și asistență tehnică. în acesc cadru este deosebit de însemnată și acordarea unui sprijin concret țărilor în curs de dezvoltare în formarea și pregătirea cadrelor de specialiști în industrie, în agricultură și în alte sectoare ale activității social economice. în concepția României și a Președintelui ei se pune de asemenea accentul pe necesitatea de a se promova raporturi cît mai largi de schim- buri comerciale și de cooperare economică internațională, ca metodă esen- www.dacoromanica.ro 128 ALEXANDRU BOLINTINEANU 10 țială in făurirea unei noi ordini economice internaționale. Stabilirii unui sistem comercial și economic internațional echitabil și în avantajul tuturor popoarelor i se opun bariere artificiale, măsuri restrictive și clauze discri- minatorii, tendințele protecționiste. Toate acestea îngustează schimbul liber și cooperarea neîngrădită, egală între, națiuni, participarea fiecărei țări la divizarea internațională a muncii. Este motivul pentru care țara noastră acționează în mod consecvent în scopul eliminării unor asemenea restricții și bariere artificiale. Restructurarea relațiilor economice internaționale în vederea rea- lizării unei noi ordini mondiale presupune de asemenea spre a fi adusă la îndeplinire, cristalizarea unui nou sistem monetar internațional, sănătos și echitabil, care să asigure desfășurarea largă, normală, a comerțului mondial și colaborării economice. Acordînd întreaga atenție dimensiunii economice a unei noi ordini internaționale, dimensiune strîns corelată cu cea politică, a înfăptuirii unui nou sistem de relații politice interstatale, concepția română scoate în evidență și dimensiunea ei socială. Prin eliminarea treptată a decala- jelor economice dintre state și apropierea relativă a nivelului lor de dez- voltare economică, în general prin stimularea progresului, noua ordine va determina și mutații esențiale în condiția socială a oamenilor în întreaga lume. Această nouă ordine este astfel destinată să promoveze justiția socială la nivel național și internațional. După cum subliniază Președintele Nicolae Ceaușescu „realizarea unui spirit de înaltă echitate în raporturile de schimb și cooperare economică între state este de natură să favorizeze și cauza justiției sociale pe plan național, să influențeze pozitiv procesul dezvoltării progresiste a societății umane, înfăptuirea aspirațiilor de bunăstare și fericire ale maselor populare de pretutindeni” 26. în concepția României, dimensiunea socială a unei noi ordini inter- naționale impune spre a fi realizată lichidarea colonialismului și neoco- lonialismului, eliminarea tuturor formelor de exploatare, de dominație și de discriminare, îndeosebi discriminarea rasială și apartheidului. în a'el își context se cuvin a fi promovate drepturile fundamentale ale omului, prin eliminarea inegalităților sociale, a discriminărilor de orice fel, asigu- rarea de drepturi egale, reale și efective la muncă, instruire, educație, culuură, la binefacerile civilizației. 27 în concepția Președintelui Nicolae Ceaușescu asupra unei noi ordini internaționale un loc deosebit îl ocupă și valorile etico-juridice de esența acestei noi ordini. Accentul pus pe aceste valori se înscrie în tradițiile luptei poporului român pentru dreptate socială și națională, ale politicii externe a României socialiste care promovează neabătut, în relațiile inter- naționale, principiile fundamentale ale dreptului internațional: respec- tarea suveranității și independenței naționale, egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, renunțarea la folosirea forței și la ame- nințarea cu forța, dreptul fiecărui popor de a-și hotărî singur soarta, întărirea și dezvoltarea legalității și dreptului internațional au constituit 28 Nieolac Ceaușescu, op. cit., voi. 11, p. 701. 27 Pentru detalii a se vedea : Nicolae Ecobcscu, Victor Duculescu, Premise și coordonate ale noii ordini internaționale In volumul Către o nouă ordine internațională, p. 60 — 63; loan Ceterclu, Nae Androne, Noua ordine internațională și drepturile omului, op. cit., p. 359 — 385. www.dacoromanica.ro IX CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA PROMOVAREA UNEI NOI ORDINI INTERNAȚIONALE 129 și constituie o orientare esențială și constantă a politicii externe a țării noastre. în aceste coordonate, în Programul Partidului Comunist Român lupta pentru lichidarea deplină a vechiului sistem de relații internaționale, caracterizat prin politica imperialistă de forță și dictat, a colonialismului și neocolonialismului, democratizarea relațiilor internaționale sînt corelate cu respectarea fermă a principiilor dreptului internațional, soluționarea tuturor problemelor litigioase dintre state pe cale pașnică, prin tratative. Realizarea unei noi ordini internaționale, realizarea democratizării rela- țiilor dintre state impune „îmbunătățirea normelor dreptului internațional, adoptarea de noi norme și principii de relații internaționale, corespunzător cerințelor conviețuirii popoarelor pe bază de deplină egalitate și respect mutual, ale asigurării progresului fiecărei națiuni în concordanță cu do- rința și aspirațiile sale legitime, ale edificării uuei păci trainice pe planeta noastră” 2S. । • înnoirea dreptului internațional este concepută în raport cu achim- bările care s-au produs în lume, care reclamă elaborarea unor norme noi, democratice28 29. Totodată, obiectivul îmbunătățirii principiilor democra- tice ale dreptului internațional și al adoptării de noi norme și principii este stabilit prin prisma cerinței ca noua ordine mondială să deschidă q eră nouă, superioară, de adevărată justiție. De aceea, făurirea acestei ordini presupune și „noi norme de justiție internațională, care să stator- nicească principii superioare, cum sînt respectul dreptului națiunilor, al popoarelor, al oamenilor, de a fi stăpîni pe destinele lor, de a-și organiza viața corespunzător propriilor năzuințe. Un asemenea concept de drept internațional va putea deschide calea unei conlucrări fructuoase între toate popoarele, în toate domeniile de activitate” 30. în concepția Pre- ședintelui României umanismul constituie piatra unghiulară a unei noi or,dini internaționale, destinată să asigure dezvoltarea plenară a națiu- njjlor și a oamenilor, într-o lume în care justiția și echitatea au luat locul inegalității, opresiunii și nedreptății. ■. ! în vederea atingerii unor asemenea țeluri, noua ordine este înzestrată in concepția română și cu dimensiuni cultural-științifice, în concordanță cu cerințele de a i se imprima un spirit profund umanist. în acest cadru se înscriu respectarea deopotrivă a valorilor universale și naționale, rea- lizarea unei largi cooperări menite să promoveze înțelegerea reciprocă mai cuprinzătoare a specificului culturii fiecărui popor și schimbul unor autentice bunuri culturale, exprimînd cele mai înalte și nobile idealuri ale omului. Universalizarea culturii presupune și universalizarea rezul- tatelor revoluției tehnico-științifice care constituie o parte integrantă a realizărilor civilizației contemporane. Creația științifică, alături de cea culturală este destinată să devină, în cadrul unei noi ordini internaționale, un patrimoniu comun al tuturor popoarelor. în acest fel, prin descătu- șarea energiilor lor creatoare și stimularea schimbului de cunoștințe și 28 Programul Partidului Comunist Român dc făurire a societății socialist multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, p. 204. 29 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 11, p. 37, 622. 30 Nicolae Ceaușescu, op. cit., voi. 11, p. 739. www.dacoromanica.ro 130 ALEXANDRU BOLINTINEANU 12 de valori, dimensiunea cultural-științifică a unei noi ordini internaționale apare ca una din pîrghiile alcătuirii unei lumi mai bune și mai drepte. * - Concepția atotcuprinzătoare și științific fundamentată a Eomâniei Socialiste și Președintelui ei asupra noii ordini internaționale străbate toate acțiunile perseverente și sistematice pe care le întreprinde țara noas- tră pentru transpunerea ei în realitate. Sprijinul larg și creator acordat tuturor inițiativelor pe linia trecerii la măsuri concrete în vederea reali- zării unor progrese pe calea edificării noii ordini internaționale se îmbină cu numeroase propuneri avansate de țara noastră în variate foruri inter- naționale și în primul rînd în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Eomânia și-a adus o contribuție de seamă la elaborarea documentelor O.N.U. privitoare la edificarea unei noi ordini economice internaționale, cum sînt îndeosebi Declarația cu privire la instaurarea unei noi ordini economice internaționale, Programul de acțiune și Carta drepturilor și înda: feririlor economice ale statelor adoptate de Adunarea Generală a O.N.U. în cursul anului 1974. Ca membră a grupului celor 77, Eomânia participă activ la eforturile statelor componente ale grupului în cadrul O.N.U. și în conferințele internaționale ale acestui grup pentru definirea meto- delor și luarea măsurilor necesare în scopul de a accelera procesul de edi- ficare a unei noi ordini internaționale. O contribuție de mare însemnătate în direcția stimulării cooperării internaționale spre a trece la acțiuni destinate să pună bazele edificării noii ordini o constituie propunerile Eomâniei cuprinse în cele trei docm mente prezentate Adunării Generale a O.N.U. în anul 1975. Aceste docu- mente definesc poziția Eomâniei cu privire la instaurarea unei noi ordini economice internaționale, în problemele dezarmării și referitoare la îmbu- nătățirea și democratizarea activității Organizației Națiunilor Unite, aspecte strîns legate între ele, deoarece dezarmarea și întărirea rolului Organizației Națiunilor Unite în viața internațională se îmbină cu cele- lalte modalități de realizare a unei noi ordini internaționale. Dezar- marea constituie mijlocul de covîrșitoare însemnătate pentru asigurarea păcii și securității internaționale, iar sporirea rolului O.N.U. va permite Organizației să-și aducă o contribuție hotărîtoare în procesul de edificare a unei noi ordini internaționale, obiectiv care, potrivit propunerilor Eomâ- niei, trebuie să figureze pe prim loc în Carta O.N.U. O caracteristică esențială a propunerilor Eomâniei o constituie modul de abordare realistă a procesului de instaurare a unei noi ordini mondiale, ca implicînd negocieri ample și stăruitoare între toate statele în vederea apropierii pozițiilor lor și ajungerea la adoptarea unor măsuri concrete printr-un acord general între ele. Eezultatele unor asemenea negocieri trebuie concretizate, în concepția țării noastre, în elaborarea unor norme precise, care să definească drepturile și obligațiile legate de instaurarea noii ordini și care să fie înscrise într-un Cod al relațiilor economice inter- naționale. Prin conducerea nemijlocită de către Președintele Nicolae Ceaușescu a elaborării tuturor inițiativelor și acțiunilor Eomâniei pentru promovarea unei noi ordini internaționale, prin participarea sa directă, în cadrul www.dacoromaiiica.ro 13 CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA PROMOVAREA UNEI NOI ORDINI INTERNAȚIONALE 131 contactelor și vizitelor la nivel înalt, la eforturile ce se depun în această direcție, se realizează o sinteză superioară între latura teoretică și prac- tică a contribuției sale fundamentale la opera de făurire a noii ordini. Această contribuție se bucură de o deosebit de largă și profundă pre- țuire pe plan internațional, fiind relevată de șefi de state și guverne, de eminenți reprezentanți ai vieții politice, economice, sociale și știin- țifice din numeroase țări. înființarea Institului de la Paris pentru pro- blemele unei noi ordini economice internaționale^ consacrarea primelor sesiuni ale acestui Institut (Paris, 1975, București 1976) concepției Președintelui Nicolae Ceaușescu asupra unei noi ordini economice inter- naționale constituie încă o consacrare a substanțialei sale contribuții de făuritor și promotor al acestui concept, la edificarea unei lumi mai bune și mai drepte. Sînt mărturii ale înaltului prestigiu internațional al Președintelui Nicolae Ceaușescu, evidențiind, o dată mai mult, valoarea excepțională a gîndirii și acțiunii sale pentru afirmarea păcii și pro- gresului pentru soluționarea marilor probleme ale lumi contemporane. HA CONTRIBUTION DE LA ROUMANIE ET DE SON PRESIDENT A LA DRFINITION ET Ă LA PROMOTION DU CONCEPT D’UN NOUVEL ORDRE ECONOMI QUE ET POLITIQUE INTERNATIONAL RESUMfi Dans les considdrations introductives on souligne que 1’act ivit 6 particulierement intense d^ploy^e par la Roumanie socialiste et par son pr&ident en vue de promouvoir un nouvel ordre internațional constitue l’un des principaux objectifs de celle-ci, r^pond ă des desiderata exprimâs par les classiques du marxisme-leninisme, de l’internationalisme socia- liste, aux intdrets de la Roumanie, en tant que pays socialiste en voie de d^veloppement. En tant qu’aspects essentiels de la conception roumaine concer- nant le nouvel ordre internațional, on pr^sente le caractere de n^cessitd objective du processus d’ădification de ce nouvel ordre et les possibilitâs objectives d’instauration de celui-ci; l’int^ret de tous les pays et de tous les peuples pour la râalisation du nouvel ordre, qui suppose des modifi- cations radicales et profondes de l’ordre actuel; la liquidation de l’ancien systeme de rapports politiques et ^conomiques et son remplacement par un nouveau systeme basd sur de nouveaux principes d’6galit6, d’equite, de justice et de respect de la volonte et de la liberte de chaque nation; la ddmocration de la vie internaționale, en tant qu’exigence de la reali- sation du nouvel ordre. On examine ensuite le sobjectifs, les voies et les moyens destines ă r&diser les dimensions economiques, politiques, socio-humanitaires, juri- diques, ethiques et culturelles-scientifiques d’un nouvel ordre internațional. En conclusion on souligne que l’apport du president de la Roumanie, Nicolae Ceaușescu, tant sur le plan theorique que sur le plan de l’action pratique constitue encore une expression Eclatante de sa preoceupation envers l’elevation du peuple roumain ă de nouveaux echelons de civili- sation, dans le cadre d’un monde ă meme d’assurer la paix et la justice, le ddveloppement, la progres et la collaboration fructueuse entre toutes les nations. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE (STUDII DOCUMENTARE) DIMENSIUNEA CULTURAL-IDEOLOGICĂ A MIȘCĂRII SOCIALISTE DIN ROMÂNIA, LA SFÎRȘITUL SECOLULUI AL XIX-LEA, ÎN LUMINA UNOR NOI INVESTIGAȚII Este incontestabil că problemele mișcării muncitorești și socialiste la sflrșitul secolului al XlX-lea au constituit un cîmp de Intllnire privilegiat pentru cercetările din țara noastră cu caracter istoriografie și socio-cultural. Nu este locul să discutăm aici motivele preferințelor și opțiunilor pentru această perioadă de Început a mișcării muncitorești și socialiste. Rămîne insă situația dc fapt care se Învederează cu ușurință prin numărul Însemnat de studii și lucrări dedicat perioadei, prin caracterul sistematic al investigării ei și temeinicia unor studii. Ceea ce nu Înseamnă, desigur, că cercetarea ar fi de acum „saturată” și că nu rămîn Încă destul' probleme care pot și trebuie incluse In clmpul examinării științifice. Că lucrurile stau așa o probează și cele două lucrări despre care va fi vorba mai jos: Prima este o culegere de Amintiri literare despre vechea mișcare socialistă (1870 1900), Întocmit-1 de Tiberiu Avrameseu, iar cea de a doua este lucrarea lui Z, Omea, Curentul cultural de la' ,,Contemporanul”. Alături de edițiile de documente vizlnd mișcarea muncitorească, publicate de Institutul dc studii istorice și social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R., și de opera, In curs de apariție, a lui C. Dobrogeanu-Gherea, scoasă prin grija aceluiași institut, scrierile amintite se impun ca aparițiile cele mai reprezentative din ultima perioadă. Aparent slnt lucrări cu totul diferite prin chiar factura lor; la aceasta se adaugă distanta de aproape doi ani care le separă apariția *. Cu toate acestea, punctele comune slnt multiple, în fond, c vorba de același cerc de probleme privit din perspective și cu modalități diferite : dc o parte contemplarea subiectivă a unui trecut trăit intens și profund; de alta, anal za obiectivă și detașată a cercetătorului care beneficiază de distanța In timp favorabilă formu- lării unor judecăți nepărtinitoare, rotunde, impersonale. _____ Dar substanța cărților e aceeași : activitatea cultural-ideologică a mișcării socialiste, implicațiile culturale ale socialismului român. E vorba de o vastă zonă a mișcării socialiste din țara noastră, de o componentă care și-a pus pecetea caracteristică pe Întreaga fizionomie a mișcării. Iată pentru ce privirea laolaltă a celor două cărți e nu numai rezonabilă, dar se și impune. Una se luminează prin cealaltă, iar ambele concură la dobindirea unei imagini mai depline și mai cuprinzătoare asupra temei amintite. Iar bogăția de lumini și culori ce se revarsă din culegerea dc amintiri e atlt de intensă și de largă Incit este de Înțeles că fără această cule- gere Z. Ornea nu ar fi putut să creeze cu atîta siguranță senzația de viață pe care o degajă cartea sa. Să aruncăm, așa dar, o privire asupra ambelor scrieri : Cu Întocmirea ediției de „Amin- tiri literare" mișcarea socialistă din România de la sflrșitul secolului trecut dobindește o sursă de informare de primă importanță. Ea complinește In mod fericit izvoarele documentar- si culegerile antologice din presa mișcării muncitorești și socialiste. Tiberiu Avrameseu a procedat metodic imbrățișind tot, sau aproape tot, din ceea ce putea servi drept sursă pentru cule- gerea pe care a Intocmit-o. Din materia documentară, el a selectat cu spirit de finețe și Înțelegere a gradului de relevanță a textelor. Și Înainte se cunoșteau destule texte reprod ise in culegere, dar, negreșit, numai această culegere dă tabloul dc ansamblu al amintirilor despre vechea mișcare, creează o imagine integratoare a ceea ce s-a scris și s-a spus de cei are au fost militanți ai mișcării, sau au venit tn contact cu ea. 1 Culegerea de amintiri Întocmită de Tiberiu Avrameseu insi.mind 710 pagini a fost publicată la sflrșitul anu lu‘ 1975 In Editura Mineri a. Aceeași editură a publicat, in aueust, 1977 scrierea lui Z. Ornea. „TEVISTA DC ISTORIC”, Tom. 31, nr. 1, p. 133—110,1978 www.dacoromanica.ro 134 STUDII DOCUMENTARE O Sursele pe care le mobilizează Tiberin Avramescu sint foarte variate. între toate primează Insă, incontestabil, ziarul „Adevărul” care a Încurajat și a găzduit cu generozitate amintirile despre mișcarea socialistă de plnă la 1900. în perioada dintre cele două războaie mondiale, mai ales in deceniul al IV-lea, adăpostirca atit dc primitoare a amintirilor despre mișcarea socialistă dobindea sensul unui protest față de tendințele totalitare ale forțelor fascizante și era o mărturisire de adeziune la idealurile democratice și umaniste pe care le-a inspirat și cultivat socialismul român Încă de la apariția sa. Culegerea Întrunește textele a zeci de persoane care au lăsat amintiri despre „vechea mișcare” — de la militanți cunoscuți ai acesteia — C. Dobrogeanu-Gherca, Constantin Miile, Anton Bacalbașa, I. C. Frimu, Panait Mușoiu, Theodor Ficșinescu, Al. Constantinescu etc. — la persoane care au fost mai mult sau mai puțin apropiate de mișcare, sau pur și simplu s-an aflat Intr-un contact trecător cu ea. Lista lor e lungă incluzlnd, de exemplu, pe Sofia și Gheorghe Nădejde, pe Zamfir Arbore și Constantin Bacalbașa, pe I. Teodorescu și Izabela (Andrei) Sadoveanu, pe Paul Bujor și dr. S. Iriinescu, pe G. D. Angliei și Ștefan Petică, pe Constantin Stere sau Spiridon Popescu. Și dacă sint cunoscuți ziariști ca B. Brăniștcanu sau Constantin Graur, și au fost des evocate amintirile despre vechea mișcare socialistă ale unor personalități celebre ca Gala Galaction sau M. Sadoveanu, Tudor Arghezi sau Jean Bart, alte amintiri au fost „puse In stare de funcționare” abia odată cu culegerea in cauză. Statistic vorbind, numărul celor incluși eu amintiri In corpul culegerii se ridică la 71. El ește grăitor In sine. întllnim aci notații fugare despre episoade mai mult sau inai puțin semnificative din istoria socialismului român, creionări dc portrete ale unor participanți la mișcare, detalii binevenite sau caracterizări de ansamblu ale unor momente importante care jalonează traiectul mișcării socialiste. Toate amintirile, fie că autorii lor sint masiv reprezentați In culegere — ca I. Teodo- rescu, Const. Miile sau Izabela Sadoveanu, fie că e vorba doar de fragmente restrlnse, se focali- zează In jurul momentului cultural și propagandistic al „vechii mișcări”. Condiția Însăși a celor mai mulți autori a favorizat selectarea acestei zone din clmpul socialismului român, într-un fel, e explicabilă o astfel de panoramă propusă de amintiri. Cei care le-au lăsat nu au căutat, In fond, să realizeze o investigație sistematică a fenomenului socialist; pe ci i-a interesat felul cum s-a răsfrlnt pe plan spiritual-afectiv mișcarea socialistă, urmele lăsate dc ca in conștiința unei epoci. Și Întreg acest șir imens de mărturisiri stă sub semnul unei admirații totale față de marea forță de Inrlurire a ideilor socialiste asupra conștiințelor epocii, a capacității ideilor amintite de primenire și de înnobilare spirituală a celor ce au venit In contact cu ele. După generația de la 1848 nici un alt curent de idei nu a creat o mișcare de regenerare moral-spirituală In rîndurile unei generații, nu a sădit flacăra unui ideal și nu a determinat avinturi mai pure și mai nobile ca socialismul român la sfîrșitul secolului al XlX-lea. El a reușit să se impună prin acele valori morale, culturale și politice pe care le propaga și care nu puteau să nu capteze un tineret studios ce trăia In atmosfera strimtă și apăsătoare a realității românești de Ia sfîrșitul veacului trecut. Cu nostalgia firească a anilor așternuți pe drumul vieții celor care au lăsat amintiri, ei se reîntorc spre acest punct luminos de pornire In viață. Nu lipsesc clemente de idealizare, de dilatare sentimentală a faptelor și oamenilor. Ceea ce izbește c Insă sinceritatea lăuntrică deplină, lipsa oricăror considerații exterioare in confesarea glndului și a sentimentului. Tocmai această Împrejurare conferă amintirilor o valoare autentică de mărturie și de document istoric. Evident, ele nu propun virtuți expresive și nici nu revendică judecăți care le-ar clasa in rindul reușitelor artistice ale genului. Aproape toate sint scrise insă fluent și captează prin forța comunicativă pe care o degajă. Comunicarea stării dc spirit, consonanța sufletească, aiit de caracteristică, a amintirilor, șterg dealtfel eventualele asperități de realizare artistică, făclnd locul unui ansamblu destul de omogen In acest sens. Iar ca putere de observație, ca adhicime de sondaj a semnificației cultural-educativc a mișcării socialiste, amintirile relevă o și mai pronunțată omogenitate. Este drept, accentul atit de puternic pe ipostaza culturală a socialismului român unilatc- ralizează sensul și caracteristicile reale ale acestuia. Multă vreme, In parte datorită și aminti- rilor despre mișcare, s-a acreditat versiunea unui socialism cultural, existent la sfîrșitul seco- lului al XlX-lea, a unui socialism al intelectualilor, materializat mai mult sub forma unui curent dc idei declt a unei acțiuni politice practice. Ipostaza cultural-ideologică absorbea parcă mișcarea politică a proletariatului, procesul său de organizare și lupta sa revendicativă. Manifestarea culturală acționa oarecum compensatoriu. în parte, acest aspect exprimă o situație dc fapt; el își află condiționarea In limitele obiective ale realității românești, improprii formării unor detașamente puternice și numeroase ale clasei muncitoare. Cu atît mai activă și mai perseve- rentă a fost munca pe tărlm cultural-educativ, acțiunea de lămurire și dc conștientizare a mase- lor, manifestarea socialismului In domeniul spiritual. www.dacoromaiiica.ro 3 STUDII DOCUMENTARE 135- Sensul ei cel mai profund își afla explicația în efortul de dezvoltare a conștiinței dc clasă proletară. Dar activitatea excede, desigur, acestui obiectiv. Ea capătă consistența unuî curent cultural propriu-zis. Dar cu cit sc Îndepărtează de nucleul ideilor teoretice și politice care alcătuiau cadrul doctrinar al mișcării socialiste, cu atlt mai ușor își fac loc în preocupările- socialiștilor intruziuni ideatice care slăbesc și subțiază acest nucleu. Cei care se apropiau dc socialism prin intermediul canalelor culturale slnt tentați să prezinte drept socialism și ela- nurile tinerești romantice, și aspirația spre puritate morală, și insatisfacția față de stările existente ale mediului ambiant. Negreșit, ele slnt stări simptomatice semnificative și reprezintă premise importante pc care se putea clădi o mișcare socialistă temeinică, numai că aveau nevoie de o Îndelungată muncă de disciplinare și dc șlefuire politico-ideologică, de grefare a lor pe o acțiune practică revoluționară pentru a deveni cu adevărat un crez politic și a forma mili- tanți politici. Altfel, răinln simple stări dc spirit pasagere sau reprezintă trecătoare episoade dc viață. Este cazul multor reprezentanți din „pătura cultă” in mișcarea socialistă din Românii de la sfirșitul secolului al XlX-lea. Dimensiunea principală a socialismului românesc la sfirșitul secolului al XlX-lea este dată însă dc mișcarea practică revoluționară a proletariatului, de procesul său dc organizare politică și profesională, de lupta de clasă, sub formele pe care le-a Îmbrăcat atunci. Ea definește sensul istoric al dezvoltării mișcării muncitorești și socialiste, conținutul principal al acesteia. Iar acțiunea culturală, socialismul „intelectual”, manifestarea „păturii culte” rămln, dintr-o perspectivă istorică mai largă, un adaos, totuși secundar, in ciuda faptului că In epocă sc etala oarecum In avanscena mișcării și impunea realmente prin proporțiile sale. Culegerea alcătuită dc Tibcriu Avramescu ne încredințează, de altfel, de penetrația excepțională a Inrluririi socialiste In rîndurile tineretului studios în epocă. Informațiile pe care ca le furnizează dau temeiul cuvenit afirmațiilor care s-au făcut în acest sens. Mai mult Încă. Culegerea sc recomandă cea mai completă sursă dc informare despre anumite laturi ale fenome- nului socialist cum a fost, dc pildă, activitatea cercului socialiștilor studenți români de la Paris. Despre componcnții acestui cerc, despre preocupările și legăturile lor cu mișcarea socialistă din Franța, dar mai cu scamă, bineînțeles, despre rolul lor în cadrul mișcării socialiste din țară întllnim In culegere lămuriri utile, susceptibile să satisfacă curiozitatea nu numai a cititorului obișnuit, dar și a celui specializat. Este o constatare curentă că marele contingent al participanților la mișcarea socialistă, mal ales la activiatatea cultural-idcologică a acesteia, era dat de tineri sau foarte tineri intelec- tuali. Ceea ce se cuvine subliniat este condiția extrem de modestă a majorității tinerilor stu- dioși atrași de mesajul socialist. Doar un mănunchi restrlns provenea din familii cu adevărat avute (un Vasile Morțun, un Al. Radovici, un Gcorgc Diainandy sau l.C. Atanasiu etc.). Majori- tatea covlrșitoare pornea de jos, iar unii — destul de mulți — trebuiau să lupte cu mizeria in formele ei cele mai aspre. Condiția „proletariatului cult” era cum nu sc poate mai bine întruchi- pată de înșiși participanții la mișcarea socialistă. Adversitatea unei societăți clădită pe nedrep- tate și exploatare a lovit din plin pc foarte mulți tineri intelectuali socialiști. Afară dc aceasta n-au lipsit nici măsurile opresive luate expres dc autorități. Nu e cazul să insistăm aci asupra faptului că în condițiile unor relative libertăți constituționale, guvernanții au adoptat legea expulzării vizlnd direct pc socialiști. Și au aplicat-o, apoi, mai ales împotriva lor. Și nu e cazul să reamintim persecuțiile îndreptate împotriva învățătorilor atrași dc ideile socialiste, cu fiecare moment al activizării luptelor sociale la sate. Iar șirul tinerilor intelectuali socialiști care s-au stins în mizerie — uneori in condiții dramatice — între douăzeci și treizeci dc ani — e dureros de lung. E cazul să mai amintim aici pe Raicu loncscu-Rion — o mare speranță a mișcării, pe tinerii poeți Ștefan Petică, Ion Păun- Pincio, Traian Demetrcscu, pc medicii Ștefan Stlncă și mai puțin cunoscuții Vranialici și Rohm, sau pe muncitorul Constantin Olcescu? Faptul nu ține doar de circumstanțele întlmplătoare ale unor destine individuale. El are și o semnificație socială și e capabil să răsfrlngă o anumită stare de lucruri cu atît mai mult cu cit mai nepăsători și indiferenți se arătau factorii sociali responsabili față de ea. Socotesc, de aceea, că ar fi trebuit inclus în ediție articolul lui Gherea Mor{ii noștri, prilejuit dc stingerea prematură a studentului socialist losif Bolocan (despre care amintește Tibcriu Avramescu în Notă asupra ediției). Slnt clteva observații in articolul lui Gherea care depășesc cadrul unui destin individual. Un element substanțial care conferă culegerii dc amintiri calitatea lucrului bine fîcut este aparatul critic al lucrării, foarte bogat și minuțios întocmit. Este ușor de Închipuit că fiind vorba de amintiri, prin fața cititorului defilează o ncsflrșită suită de persoane, de militanți ai mișcării, de ziariști, literați și oameni politici, români și străini. în toate cazurile Tiberiu Avramescu a căutat să dea lămuririle de rigoare sau să furnizeze măcar utile puncte de reper (că sc putea insista, în anumite cazuri, sau completa referirile, în altele, o știe, cred, foarte bine autorul însuși). www.dacoromanica.ro 136 STUDII DOCUMENTARE 4 Toate cele amintite fac din culegerea Îngrijită de Tiberiu Avramescu o reușită deplină a tipăriturilor de acest gen. Valoarea informativă a amintirilor și nivelul ridicat al execuției lucrării vor aduce contribuția cuvenită la stimularea cercetării fenomenului socialist la sfîrșitul secolului al XIK-lea și Ia Înțelegerea lui. O confirmare a eelor de mai sus este chiar cartea lui Z. Ornea, Curentul cultural de la „Contemporanul". Privitor la această ultimă carte a unui autor care a scris mult despre mișcarea de idei din România se poate spune că ea cumulează parcă atit calitățile, cit șt minusurile celor anterioare. Este vizibilă, spre exemplu, dorința de a da explicației un suport cit mai larg de argumente, de a o susține cit mai amplu, după cum este evident și caracterul pletoric al compoziției, tentația autorului de a spune „tot ce știe”, indiferent că comentariul se subsumează sau nu, temei. De asemenea, sint demne de remarcă savoarea și siguranța stilistică, dar și aici transparența expresiei tinde să devină efect gratuit. Dar să urmărim mai de aproape noua lucrare a lui Z. Ornea. Punctul său de plecare 11 constituie faptul că mișcarea de idei cunoscută sub denumirea ,, Curentul de la ,,Contemporanul” are un caracter „prin excelență cultural”. Afirmația este, neîndoios, adevărată, dar ea nu con- stituie o noutate. Astăzi Încărcătura ei polemică cu aserțiunile care acreditau o viziune precum- pănitoare literar-artistică „curentului de la Contemporanul” are un efect redus și nu poate, oricum, pretinde la refondarea analizei acestui curent. Un alt postulat al lucrării este că prin „curentul de Ia „Contemporanul” trebuie Înțeleasă o structură cultural-ideologică mai largă declt publicația care i-a Împrumutat numele Ingloblnd Întreaga acțiune culturală inspirată de mișcarea socialistă la sfîrșitul secolului al XlX-lea (ultimele două decenii). Este vorba de un ansamblu coerent, de o structură unitară subsumată acelorași obiective, degajlnd aceeași viziune, aceeași stare de spirit, animată de aceleași idealuri. Dar să-l lăsăm pe autor să-și precizeze gindui: „Semnificația curentului nu poate fi realizată cum se cuvine dacă nu integrăm aici tot ceea ce a fost manifestare a sa valabilă (cu deosebire In publicistică și spiritul public) pină la 1900. Nc-atn extins deci investigațiile cu Încă un deceniu, Închipuind un ansamblu cuprin- zător și coerent. Coerent pentru că In acest deceniu care Încheie veacul nu se realizează numai Închiderea circumferinței, dar se și produc evenimente sau luări de atitudini esențiale . .. Am păstrat totuși denumirea curentului după cea a revistei fundată In 1881 d1 loan Nădejde Și aceasta deopotrivă pentru că a beneficiat de cea mai lungă existență dar și pentru că, pnn ceea ce a semnificat, a creat climatul necesar emergenței Întregului curent” (p. 15) Cele spuse de Z. Ornea sint perfect adevărate, numai că n-au și darul noutății. Sint spuse poate mai pregnant și sint demonstrate printr-o cercetare detaliată, ceea ce Înseamnă, oricum, mult. Pentru a examina „dosarul problemei” Z. Ornea privește Intr-un amplu capitol inițial principalele publicații cultural-științifice aparținind mișcării socialiste. O minuțioasă recon- stituire a structurii tematice, a problemelor de ordin redacțional, mai ales In cazul „Contem- poranului” care e urmărit In detaliu, microscopic, ocupă cea mai mare parte a capitolului. Sigur, Z. Ornea nu s-a limitat doar la latura tehnică redacțională, in discuție intră și probleme de orientare a publicațiilor, de conținut a articolelor publicate căci ceea ce urmărește autorul e să recompună profilul specific al activității publicistice socialiste. Considerațiile de ordin mai general nu salvează Insă prezentarea pur fragmentară s' fărâmițată a publicației. Proiectlnd o lumină atit de stăruitoare pe fiecare detaliu, pe nea- junsurile și neimplinirile fiecărui număr sau articol de revistă, pe avatarurile Întocmirii fiecărui sumar, pe calitatea hlrtiei și schimbarea tipografiilor, analiza amenință să zdruncine Întregul edificiu. Minuția diagnostică — făcută, e drept, din cea mai curată pornire — Încorse- tează zdravăn publicația I Lectura este totuși interesantă, mulțumită calităților de stil, alternării detaliilor pitorești cu observațiile generalizatoare, științei cu care este condusă expunerea — amestec de ingenioasă savoare și Intortochiere. Cel de al doilea capitol al lucrării tratează aspectele de ordin general ale mișcării munci- torești și socialiste din România In ultimele decenii ale secolului trecut. Pentru necesității ■ In sine ale temei alese de Z. Ornea spre studiu, acest capitol este m ilt prea larg dezvoltat, iar ca cercetare de sine stătătoare ea are prea puține momente de originalitate. Concentrarea materiei la cadrul necesar ar fi fost, neîndoios, In beneficiul temei. Altei autorul s-a simțit dator să reia lucruri devenite comune tn istoriografia problemei. (S-ar fi cuvenit o mai explicit i menționare a faptului, nu numai pentru uzul cititorului de masă, dar și pentru uzul vocilor critice Înclinate să vadă in cartca lui Z. Ornea o adevărată enciclopedic politică și culturală l. 1 Deslănțuit, Paul Georgescu scrie In „România literară” : „Autorul (e vorba de Z. Ornea) spirit metodic și exhaustiv, obișnuit să parcurgă toate materialele și să analizeze toate aspectele , www.dacoromanica.ro 5 STUDII DOCUMENTARE 137 Ar fi inutil să Însoțim meandrele expunerii lui Z. Ornea, de la cercurile revoluționare ale deceniului al VlII-lea al secolului trecut pină la fenomenul „generos” din 1899. Slnt totuși de semnalat cîteva improprietăți de interpretare. Astfel, trecerea la marxism a mișcării socialiste este privită mai ales prin motive redacționale —consolidarea poziției „Contemporanului”, apari- ția „Drepturilor omului” și a „Revistei sociale” etc. Despre sensul mai pofund al fenomenului □u Intllnim ceea ce era necesar de spus. Nici incursiunile In mișcarea socialistă internațională, mai ales cea germană, cu toată siguranța pe care o afișează nu exprimă exact situația. A judeca fundamentul teoretic al socialismului german la sflrșitul secolului trecut, In termenii In care se judecă In lucrare, este a schematiza și simplifica prea mult; atlt de mult Incit legalismul profesat de Nădejde apare o copie fidelă a celui promovat de socialiștii germani, iar reformismul — un fel de fatalism al epocii (vezi p. 218 — 224). La fel, concepția lui Lenin vizlnd problema agrară nu se funda pe ideea Împroprietă- ririi țăranilor. De unde scoate autorul așa ceva? în loc să se stăruie inutil asupra problemei agrare la sflrșitul secolului trecut (ba se ape- lează, fără nici o motivație plauzibilă, și la „Neoiobăgia”), s-ar fi cuvenit o mai stăruitoare aplecare asupra caracteristicilor glndirii materialist-istorice a mișcării socialiste, a fundamen- telor teoretice ale acestei glndiri. Descifrarea temeiurilor conceptuale ale socialismului român ar fi ajutat să se Înțeleagă mai deplin și răsfrlngerea acestora In planul acțiunii culturale și a celei de critică literară. Fiindcă sectorul criticii și al ideologiei literare este legat de momentul asimilării critice a fenomenului românesc In ansamblul său, de edificarea unei conștiințe critice, din perspectiva intereselor de clasă proletare, asupra acestui fenomen. Partea de rezistență din capitolul al II-lea este dată de tratarea serioasă și principială a dezerțiunii „generoșilor”, in 1899, a complexului de Împrejurări care au dus la acest act si a sensului lui profund. în condițiile In care In literatura de specialitate se observă o anumită debusolare față cu problema amintită, Z. Ornea reface cu finețe procesul care a dus la impasul din 1899 al mișcării socialiste, al P.S.D.M.R. Explicația circumstanțelor nu Înseamnă și justi- ficarea lor. Demersul Întreprins de nucleul generos In 1899 de a transforma Partidul Social- Democrat al Muncitorilor din România intr-un Partid Național-Democrat rămlne ca un act de dezerțiune cu un vădit caracter de clasă proliberal. Aceasta este semnificația lui obiectivă și numai In acest cadru slnt permise și posibile eventualele glosări în jurul motivațiilor subiective, a intențiilor și stării de spirit a grupării „generoșilor”. Evident, găsim binevenite disocierile care se fac Intre nucleul activ, militant proliLeral și Intre acei reprezentanți ai „păturii culte” care se retrag din mișcare, păstrlnd nostalgia acesteia, neurmărind deci o intervertire a sensurilor și rațiunii mișcării, așa cum procedau de fapt „generoșii” convertiți la politica militantă liberală. Curentul de la „Contemporanul” a contribuit !ntr-o măsură de loc neglijabilă la formarea spiritului științific in țara noastră, la promovarea valorilor autentice ale științei, la crearea unei atitudini responsabile față de cultivarea științei și chiar de popularizarea rezultatelor acesteia, în filele prestigioasei reviste ieșene intllnim diferite modalități de a promova spiritul științific. Chiar campania de demascare a plagiatelor, dusă cu atita perseverență, atlt de incisiv și atlt de gustată în epocă era, In fond, o pledoarie ardentă pentru onestitate și seriozitate în știință. Este de asemenea cunoscută sensibilitatea redacției revistei față de marile descoperiri științifice ale acelei vremi, In special față de darvinism, după cum este notorie receptivitatea ei față de acti- vitatea personalității științei remânești. Acest lucru s-ar fi cuvenit tratat mai compact în lucrarea pe care o discutăm unde intllnim destule mențiuni, dar dispersate și fragmentate. a crezut necesar să nu se oprească doar la reflectarea, în presă, a problemelor, ci să prezinte sub o examinare riguroasă Însăși structura și devenirea mișcării politice și de idei ce a știut să anime aceste reviste. Z. Ornea ne-a obișnuit cu aceste cercetări polimorfe, în care economistul, socio- logul și politologul sprijină și Întregesc fericit rîvna fertilă a istoricului literar. Multi disciplina - ritatea In acțiune aliată cu o seriozitate funciară dau și acestui volum densitate și pondere. Se mai adaugă — e nevoie să o reamintesc? — finețea psihologului și un tact excelent în echili- brarea și dozarea argumentelor, în folosirea armonioasă a diverselor discipline și planuri”. Treclnd la suma scrierilor lui Z. Ornea, Paul Georgescu ne Încredințează : „Nimic nu lipsește aci: situația economică, evoluția procesului social și ideologiile generate de acestea, organiza- țiile politice In funcționarea mecanismelor lor intime și raporturile lor de forță, mișcările cultu- rale exprimlnd forțele în conflict privite In dubla lor funcție de determinare și autonomie, în sflrșit, rolul exact și nuanțat al personalităților care acționlnd In mai multe planuri au repre- zentat aceste curente, imprimlndu-le — firește — marca specifică a caracterelor lor” („România literară”, nr. 35 din 1 septembrie 1977). Realizările efective ale celui In cauză l-ar fi scutit de asemenea stridențe. www.dacoromanica.ro 138 STUDII DOCUMENTARE 6 în forjarea spiritului științific un rol deosebit l-a avut propagarea concepției filozofice materialiste. Gruparea din jurul revistei „Contemporanul” și In primul rlnd figura tutelară 3 publicației, loan Nădejde, au acordat propagandei materialismului o importanță excepțio- nală. Acțiunea era necesară nu nu mai pentru fundamentarea filozofică a glndirii științifice, dar avea și o implicație ideologică și politică dc prim ordin. Z. Ornea stăruie In mod justificat asupra acestor probleme, cu unele apăsări exagerate pe aproximarea -de către Nădejde a conceptului filozofic modern marxist de materie. în fond nici nivelul dezvoltării teoriei filozofice, nici dezvoltarea științei In epocă, la care se adaugă impregnarea glndirii lui Nădejde de unele elemente pozitiviste, nu au permis lămurirea categoriei filozofice de materie, așa cum s-a cristalizat mai tlrziu prin scrierile lui Lenin. Slnt Insă demne de relevat acele elemente care depășesc materialismul pozitivist dc tip biiclincrian și pc care Z.Ornca Ic pune cum se cujvine In valoare. Prin realizările efective și prin impulsurile pc care le-a determinat, activitatea dc la „Con- temporanul” înscrie, desigur, un moment remarcabil In evoluția glndirii materialiste din țara noastră. Este un temei care Îndreptățește desele reveniri la problemă și ampla dezvoltare din lucrarea lui Ornea. Nici în literatura anterioară și nici în lucrarea de față nu tntîlnim insă o analiză inai atentă, la obiect, a activității lui Nădejde în domeniul istoriografiei și lingvisticii. Or, așa cum se remarcă și în ultima cercetare, Nădejde s-a preocupat intens de aceste domenii. Slnt domeniile în care spiritul rector al „Contemporanului” încearcă să se afirme ca deschizător dc drumuri. Din păcate -aci l-au plndit destule eșecuri, originalitatea lui a fost mai mult șocantă dcclt fertilă și creatoare. Oricum, era cazul ca în cuprinsul lucrării Curentul cultural de la ,.Contemporanul" să se deschidă asupra problemei o discuție mai temeinică, dacă nu deplin edificatoare. Ceea ce a reușit însă lui Z. Ornea este creionarea portretului uman și spiritual al lui Nădejde, ca și demersul menit să descifreze locul său în cuprinsul mișcării socialiste și a vieții •culturale din țara noastră de la sfirșitul secolului al XlX-lea. Aprecierile lui Ornea slnt aproape de realitate. Sondajul său în universul moral și spiritual al lui Nădejde, considerațiile asupra motivațiilor interioare a orientării mentorului de la „Contemporanul” dau destule elemente de înțelegere a personalității lui Nădejde și a rolului său în mișcarea socialistă. Neconvingătoare pare negarea aptitudinilor de conducător ale lui Nădejde, în afară de •o voință tenace și seacă, autoritară și categorică. în realitate. Nădejde era dotat, totuși, cu unele calități, față de alte prezumtive figuri conducătoare ale mișcării socialiste. Nu este vorba de trăsături ale conducătorului de anvergură, dar de trăsături necesare la un anumit eșalon de conducere. Chiar pedanteria și spiritul său de ordine, tenacitatea și capacitatea de a rezista la un efort sistematic mai îndelungat, „tipicăreala” sa, dacă Îmi este permisă expresia, erau necesare pentru munca de organizare și de îndrumare a mișcării socialiste. Aceste elemente, umbrite desigur de multe defecte, au fost luate, probabil, în considerare clnd s-au încredințat Iui loan Nădejde posturi cheie în mișcarea socialistă. Ultimele două capitole, însumlnd aproximativ o treime din luerare, tratează ceea ce Z. Ornea numește „o nouă orientare în ideologia și critica literară” și fenomenul literar tn pagi- nile publicațiilor socialiste. Cum este de înțeles, figura centrală este aci Dobrogeanu-Gherea a cărei activitate în cimpul criticii și esteticii literare este investigată de Ornea cu pasiune și interesa, într-o manieră personală, uzlnd de mijloace de investigare care dau prospețime și relief unei teme vechi de aproape 100 de ani, Z. Ornea, contribuie, la recitirea modernă a operei critice a lui Dobrogeanu-Gherea. Desigur, problemele sînt aceleași — raportul dintre estetic și social- istoric, relația categorială formă și conținut In creația artistică, teză și tendință în opera fie artă, idealul social și actul creator etc. etc. Textul lui Z. Ornea se impune prin noutatea viziunii și prin puterea combinatorie a elementelor de analiză. Nu-i mai puțin adevărat că există și aci o anumită ostentație In fixarea punctelor de vedere și digresiuni nepermis dc lungi plnă să se intre propriu zis în miezul chestiunii de studiat. Iar dacă tot s-a căutat fixarea lui Gherea In contextul criticii literare profesate de proeminenta tripletă socialistă — Lafarguc, Mehring și Plehanov — ar fi trebuit să se stăruie mai mult asupra acestui moment deschizător de orizont european față cu activitatea de critică literară a lui Gherea. Ca și în prefața la antologia de Studii critice apărută In 1976, Z. Ornea centrează întreaga argumentare în jurul ideii că Gherea are calitatea necontestată de Întemeietor al „criticii moderne, analitice și demonstrative, a criticii totale (complete)”. Dovada cea mai concludentă, ar consta în repudierea estetismului pur de către Gherea și în considerarea creației estetice într-o largă perspectivă care permite relevarea articulațiilor artei cu planul social-istoric, cu psihologia socială a unei epoci, cu ansamblul fenomenelor care dau conținut acesteia. Iar cum învinuirea ce s-a adus lui Dobrogeanu-Gherea a fost aceea că privește funcția artei dintr-un punct de vedere îngust sociologic Z. Ornea ține să demon^reze contrariubcu obstinație. Din păcate, el forțează www.aacoromamca.ro 7 STUDII DOCUMENTARE 139 nota, atribuindu-i lui Gherea calități de fin dialectician In abordarea fenomenului artistic. Cita- tele pe care Ornea le aduce In sprijinul tezei sale se găsesc, negreșit, In opera magistrului, dar problema nu este aceasta, ci a rolului și ponderii lor In ansamblul operei gheriste. Or aci, oricum am potrivi-o, ceea ce l-a Interesat In primul rlnd pe Gherea a fost substanța ideatică a operei de artă, mesajul pe care ea 11 degajă și deci semnificația idealului artistic al creatorului de frumos (Contactul lui Gherea cu estetica profesată de revoluționarii democrați ruși V. G. B •- linski, N. A. Dobroliubov și N. G, Cernișevski a fost extrem de puternic. Acest lucru nu e pus suficient In lumină). Nu este intimplător că domeniul esteticului propriu zis nu a intrat adine in preocupările lui Gherea. (El nu se Întreabă ce e arta, ci analizează opera de artă, creația artis- tică In raport cu dezvoltarea societății. Iar In realism el vede „adevărul vieții', deci afirmarea ipso facto a militantismului social). în paginile ,,Curentului cultural de la„Contemporanul” avem o lectură orneană, a lui Gherea, nu sensul cel mai propriu al ideilor gheriste. De aceea și teza cu privire la calitatea lui Gherea de Întemeietor al criticii modeme trebuie luată cu circumspecția cuvenită. Ideea de modernitate se referă, In fond, la achizițiile anterioare? Sau. are o valabilitate dincolo de aceste achiziții, prefigurlnd drumul evolutiv al criticii literare românești ? Și Intr-un caz și In altul este prea mult spus, deși o anumită parte de adevăr se regăsește in fiecare dintre Între- bările formulate. Dar, lăslnd la o parte fundamentul filozofic idealist al concepției lui Maiorescu despre artă, nu fac decît să reiau un loc comun afirmlnd că și sub aspectul relevanței și al implicării sale In Întreaga evoluție a vieții literare românești, operei critice a lui Maiorescu i-a revenit un alt destin. Cit privește consonanța tipului dc critică profesat de Gherea cu ccl actual, trebuie să se țină seama de diferențele calitative de nivel. Așa Incit non idem est si duo dicunt idem. Gherea a căutat să facă o critică analitică și „explicatoare” pe care a socotit-o, singur, modernă. Chestiunea este cum a explicat și cit dc modernă este, In realitate, proiectul său critic. (Prin aceasta nu negăm, bineînțeles, elementele anticipative ce se regăsesc In opera sa critică). Meritul istoric al lui Dobrogeanu-Ghcrca este că a sesizat o problematică nouă, noi modalități și căi dc investigație și că a Încercat să le impună atenției opiniei literare a epocii. De asemenea, In polemicile angajate, el a știut să se situeze la Înălțimea discuției și să-și apere iscusit punctul de vedere. Prin aceasta Dobrogeanu-Gherea și-a Înscris trainic numele In istoria criticii și esteticii literare românești neinaifiind nevoie de postularea unor asemenea determi- native ca „întemeietor al criticii literare moderne, totale (complete)”. Repunlnd In discuție problema raportului teză-tezism In opera lui Gherea, Z. Ornea ac Îndepărtează, de fapt, de la sensul precis pe care l-a vizat teoreticianul socialist. El socotește că disocierea este oarecum superfluă fiindcă opera de artă, fiind o construcție mentală, presu- pune o anumită teză (vezi p. 360). Știm Insă foarte bine că disocierea cu care opera Gherea avea o valoare ideologică greu dc subestimat. Ea prevenea Împotriva impunerii In artă a unor scopuri didactice sau de propagandă, a confecționării „directivate” a operelor de artă, deci a degradării chipului artei și valorilor pe care le implică. Iar dacă proza modernă „tezistă” se dezvoltă fără să sufere din cauza disocierilor lui Gherea, arta nu ar avea decit de suferit dacă s-ar nesocoti sensul real al situațiilor vizate de criticul marxist. Cum este de Înțeles, Z. Ornea se oprește nu numai la opera și la activitatea lui Gherea, ■ci privește Întregul curent de critică literară de la „Contemporanul”. El face referiri frecvente la „tinerii din constelația curentului de la « Contemporanul »” : Sofia Nădejde, Anton Bacalbașa, Garabet Ibrăilcanu, H. Sanielevici etc. Nu este uitat nici Raicu lonescu-Rion. Uitat nu este, dar neglijat Intrucltva, dacă nc gindim că lonescu-Rion era cel mai talentat in pleiada tine- rilor socialiști. Excesele sale, destule și mari, se datorează, slntem Înclinați să credem, mai ales virstei tinere. în schimb, unele considerații penetrante ale lui Rion lasă să se Întrevadă o minte puter- nică și luminoasă (Rion a deschis mai decis discuția in problema substratului de clasă In creația și judecata artistică — e drept cu multe stlngăcii — deși n-a realizat asemenea analize cum sînt ale lui Gherea despre cauzele pesimismului eminescian (sociale și de clasă) sau despre Coșbuc — poet al țărănimii). Lucrarea lui Z. Ornea revine In mai multe rlnduri la ideea continuității curentului dc la „Contemporanul” prin sămănătorism și poporanism atit pe planul mișcării de „luminare și educare”, cit și al evoluției vieții literare. în domeniul literar, mișcarea din jurul celor două curente ar certifica, prin valorile afirmate de ca, unele deziderate ale ideologici literare de la „Contemporanul” (vezi p. 408). Nu mai puțin concludentă ar fi, după Ornea, vocația cultural- educativă a celor două curente, amintind atit de stăruitor mesajul lăsat de „Contemporanul”. b'ără să negăm valabilitatea unor asociații și posibile căi de investigație, socotim necesare unele precizări. Chiar In spațiul acțiunii de „luminare și educare” slnt cu totul altele mobilurile și sensul obiectivelor urmărite dc socialiști, pe de o parte, de sămănătoriști și poporaniști, pe dc www.dacaramanica.ro 140 STUDII DOCUMENTARE 8 alta. Iar structura interioară a celor două curente explică foarte bine interesul lor pentru aspec- tele educaționale spre a nu mai fi nevoie de a-1 explica prin impulsuri exterioare și filiații dc purente. Pentru Z. Orbea ideea prelungirii curentului cultural de la „Contemporanul’’ prin popo- ranism și sămănătorism este Insă una mai generală. Nu o găsim Insă dc loc inspirată. Nu pentru că literatura de la „Contemporanul”, minoră in peisajul dezvoltării literaturii române, nu ar avea consonanțe și similitudini tematice cu cea profesată dc sămănătoriști sau poporaniști. Problema este Insă că linia de mișcare a literaturii române, la Începutul secolului al XX-lea, în ce are semnificativ și valoros, nu se Înscrie In patul procustian al celor două curente (așa cum s-ar deduce din opiniile lui Z. Ornea). Desigur, ca viziune și atmosferă, cele două curente au influențat mișcarea culturală și literară, dar aceste curente nu subsumează creația artistică și literară și evoluția ei. După afirmarea extraordinară a capacităților spirituale ale poporului nostru la sfîrșitul secolului al XlX-lea prin marile nume ale literaturii noastre — Eminescu, Creangă, Caragiale — începutul secolului al XX-lea se anunță ca o perioadă de acumulări, de căutări In vederea înnoirii mijloacelor de expresie și a viziunii artistice, de diversificare și efervescență publicistică literară. Parțial aceste căutări se vor cristaliza chiar acum In realizări semnificative, parțial ele îsi vor găsi expresie materială Intre cele două războaie mondiale. Fără să minimalizăm Însemnă- tatea curentului sămănătorist și poporanist In viața culturală din primele două decenii ale secolului nostru linia de mișcare a literaturii române ne trimite la scrisul lui Sadoveanu și Arghezi, Cala Galaction și Agirbiceanu, Goga și Minulcscu etc., la care se adaugă, bineînțeles, scriitorii mai vechi. Iar In privința criticii literare Înnoirea autentică a domeniului și modernizarea lui c adusă ■de Eugen Lovinescu, nicicum de Nicolae lorga. în ciuda existenței diferitelor curente cultural-idcologice, social-politice și culturale din a doua jumătate a secolului al XlX-lea și Începutul secolului al XX-lea stratul dc profunzime al corpului de cultură românesc se prezintă mai mult sau mai puțin unitar. Desigur, curentele •cultural-idcologice cunoscute — de la junimism la poporanism — au colorat specific fizionomia anumitor perioade. Mai importante au fost, poate, acele acumulări Înnoitoare și de o factură atit de diversă dc la Începutul secolului al XX-lea, care, fără să inaugureze o fază decisivă de dezvoltare, vor concura la cristalizarea acesteia Intre cele două războaie mondiale. Este In cele spuse mai sus o posibilă alternativă la modul In care ui se sugerează In pagi- nile lucrării pe care o discutăm, dezvoltarea vieții cultural-litcrare a țării la sfirșitul secolului al XlX-lea și In primele decenii ale secolului nostru. X Oricum ar fi, cartea lui Z. Ornea rămlne o lectură incitantâ, plină de interes, tndemnind la reflecție și invitlnd la replică. Nu toate părțile cărții slnt la fel de consistente și nu toate susținerile sale par să reziste (Demonstrarea caracterului cultural al curentului de la „Contem- poranul”, cum s-a observat In alte recenzii, presupunea un capitol final concluziv). în ciuda armăturii de argumente cu care autorul caută să-și sprijine ideile și a senzației de suprasaturație documentară pe care caută s-o inspire, cartea se resimte tocmai de pe urma prea marii lejeri- tăți cu care se construiesc aceste argumente, a discrepanței dintre capacitatea de sugestie și forța analizei. Dacă nu este o operă de anvergură, cartea lui Ornea rămtne un studiu avizat, competent și frumos scris, care va putea fi oriclnd consultat cu folos. Alături de antologia literară despre vechea mișcare socialistă Întocmită dc Tiberiu Avra- mescu — lucrare documentară de referință — cartea Curentul cultural de la ,,Contemporanul" se Înscrie Intre aparițiile reprezentative din ultima vreme In domeniul pe care-1 tratează. Damian Ilurczcanu www.dacoromanica.ro VIAȚA ȘTIINȚIFICA SESIUNEA DE COMUNICĂRI PE TEMA „ACTIVITATEA REVOLUȚIONARĂ A LUI NICOLAE BĂLCESCU ȘI ROLUL SĂU ÎN DESFĂȘURAREA REVOLUȚIEI ROMÂNE DE LA 1848” Cu prilejul comemorării a 125 de ani de la moartea cunoscutului revoluționar român. In zi a dc 19 noiembrie 1977 la București a avut loc o sesiune dc comunicări pe tema „Activitatea revoluționară a lui Nicolae Bălcescu și rolul său In desfășurarea revoluției române dc la 1818”. Manifestarea s-a desfășurat sub egida Academici dc științe sociale și politice a R. S. România FL. DRAGNE, C. PETCULESCU, Frontul studențesc democrat. Pagini din lupta anti- fascistă a studențimii române, Edit. poli- tică, București, 1977, 192 p. Istoria mișcării revoluționare și democra- tice de tineret din țara noastră evidențiază, ca o trăsătură definitorie, adeziunea fermă și angajarea entuziastă a studențimii române, alături de celelalte categorii ale tinerei gene- rații, In lupta Îndelungată și eroică a maselor populare, a tuturor forțelor democratice și progresiste ale societății pentru dreptate și progres social, pentru apărarea independen- ței și suveranității naționale, a integrității teritoriale a României. Caracterizată prin pasiunea pentru ade- văr, prin contribuția la realizarea marilor idealuri ale poporului român, prin dinamism și receptivitate la toate transformările nova- toare ale vieții sociale, studențimea română s-a aflat în permanență, de-a lungul deceniilor, de partea mișcărilor revoluționare, progre- siste, s-a contopit organic cu lupta clasei muncitoare, a partidului comunist pentru transformarea revoluționară a societății ro- mânești. Acțiunile revoluționare ale studen- țimii române au constituit tot atîtea momente, cu o deosebită semnificație istorică, care au conferit tineretului universitar distincția dem- nității și devotamentului, a unor înalte vir- tuți morale și spirituale, a unui înflăcărat patriotism. Un asemenea moment de referință pentru tradiția luptei democratice studențești din România l-a reprezentat activitatea revolu- ționară, antifascistă, desfășurată de studen- țimea înaintată, în a doua jumătate a dece- niului al patrulea, în cadrul Frontului Studen- țesc Democrat, organizație care a jucat un rol însemnat în ansamblul luptei antifasciste, organizată și condusă de către Partidul Comu- nist Român. Frontul Studențesc Democrat a apărut și s-a dezvoltat ca o largă coaliție democra- tică, antifascistă a studențimii, creată și condusă de partidul comunist. El a reunit, pe baza unei platforme de revendicări general- democratice, studenți care, indiferent de apartenența politică, naționalitate sau reli- gie, în lupta zilnică dovedeau antifascismul lor, adeziunea totală la obiectivele patriotice democratice ale organizației. Din acest punct de vedere se poate aprecia că F.S.D. a fost expresia elocventă a reconcilierii forțelor stu- dențimii democrate, un adevărat organism de front popular în acțiune al tineretului uni- versitar. Cercetarea istorică din țara noastră, a încercat pînă acum, în mai multe rlnduri, să abordeze problematica activității revolu- ționare, democratice, antifasciste a studen- țimii și n-au lipsit nici realizările de ordin istoriografie. Abia acum însă Editura politică a reușit să ne ofere o cuprinzătoare imagine asupra a ceea ce a însemnat Frontul Studențesc Democrat în istoria țării. Autorii lucrării pe care o prezentăm, Fl. Dragne și C. Petcu- lescu, au dovedit și pînă acum interes pentru cercetarea acestei problematici. Ceea ce ne- oferă însă, în cuprinsul noii lucrări, reprezintă fără îndoială, elaboratul cel mai consistent, măsura reală a eforturilor de cercetare pînă acum depuse atît de cei doi autori cit și de- alți specialiști la ale căror creații cartea se referă. Pentru a intra în subiectul propriu-zis al lucrării lor, cei doi autori au simțit nevoia să analizeze mai întli, într-un capitol special, „Tradițiile luptei revoluționare și democra- tice a studențimii din România” (p. 9 — 57). încă de la început, autorii subliniază că înființarea Frontului Studențesc Democrat „s-a înscris pe linia tradițiilor de luptă revo- luționară a tineretului studios din țara noas- tră, care, în momentele cruciale ale istoriei poporului român, a dat dovadă de receptivi- tate la tot ce era nou și progresist în frămln- tările social-politice ale generației sale” (p. 9). în carte sînt înfățișate multiple momente în care studențimea și-a manifestat prezența activă, reliefîndu-i-se în mod special contri- buțiile aduse în revoluția română de la 1848, Unirea Principatelor, doblndirea indepen- denței absolute a României în 1877 — 1878, Ia evenimentele ce au condus, în mod necesar și legic, la desăvîrșirea formării statului național unitar român. Autorii prezintă cu multiple exemple participarea studențimii la mișcările social-politice din a doua jumătate a veacului al XlX-lea și de la începutul vea- cului al XX-lea, la mișcarea socialistă și la lupta pentru crearea Partidului Comunist Român. în mod special este urmărită și înfățișată activitatea studențimii democrate în anii ce au urmat creării P.C.R., cadrul general oferit de autori servind la înțelegerea împrejurărilor care au condus la crearea Frontului Studen- țesc Democrat. începlnd cu al doilea capitol al cărții, intitulat „Crearea Frontului Studențesc De- mocrat” (p. 58 — 90) și continulnd cu al treilea („Frontul Studențesc Democrat în acțiune”, p. 91 — 172) ne aflăm pe terenul propriu-zis. al prezentării activității organizației. Adău- gind datelor plnă acum cunoscute o serie de rezultate noi ale activității de cercetare, autorii reușesc să înfățișeze un tablou bogat și veridic asupra a ceea ce a fost Frontul Studențesc Democrat în istoria vieții politice a țării. Lucrarea stabilește un echilibra just www.dacoromanica.ro 7 ÎNSEMNĂRI 173 Intre ceea ce a Însemnat contribuția diverselor persoane și rolul esențial al masei de studenți democrați, antifasciști In crearea și activitatea organizației. 'Cititorul va putea Intllni In carte multe nume de participanți la viața mișcării studențimii democrate, mulți dintre ei afirmați mai tîrziu pe primele poziții ale vieții partidului comunist iar după 23 August 1944 In prim-planul vieții de stat a Româ- niei. De unde se desprinde cu claritate con- cluzia că organizația a reprezentat un ade- vărat rezervor de cadre și de energii revo- luționare. Autorii au manifestat o preocupare atentă pentru Înfățișarea colaborării Frontului Stu- dențesc Democrat cu felurite partide și gru- pări politice. In acțiunea zilnică, succesul unor asemenea colaborări a dovedit marea importanță a poziției Înaintate pe care se situau studenții democrați. în lucrare slnt puse In evidență legăturile organizației cu nenumărați distinși profesori universitari, cu alte cadre didactice presti- gioase care, de pe poziții net democratice, antifasciste, au susținut efortul de luptă al studențimii democrate. Exemplul luminos al profesorului — ca In oricare alte situații — a fost de bun augur pentru studențimea demo- crată care s-a angajat cu fermitate In acțiunea revoluționară. Slnt demne de remarcat și Încercările autorilor de a prezenta acțiunile desfășurate, atlt In cadrul Frontului Studen- țesc Democrat, cit și In afara lui, de către unele cadre didactice și de către unii studenți membri ai partidului comunist. Ei au repre- zentat In mișcarea studențească antifascistă adevărați centri-motori, factori de efectivă mobilizare revoluționară, patriotică, demo- cratică pentru Întreaga masă de membri și simpatizanți ai organizației. în carte slnt prezentate pe larg Încer- cările autorităților de a reduce la tăcere Frontul Studențesc Democrat, se disting pe multiple pagini măsurile represive, brutale prin care s-a urmărit suprimarea organiza- ției, arestarea și Întemnițarea unor cadre ■de bază ale ei. La p. 173, autorii apreciază că „începlnd din a doua jumătate a anului 1936, activitatea democratică, antifascistă a Frontului Studențesc Democrat, deși legală, se desfășura In condiții din ce In ce mai anevoioase ca urmare a măsurilor restrictive ale autorităților și a intensificării acțiunilor teroriste, huliganice ale legionarilor”. în aceste condiții, la indicația P.C.R., organizația s-a orientat tot mai mult spre acele forme și mijloace legale care ii puteau permite să mențină In continuare un perma- nent contact cu masa studențimii, pentru mobilizarea și antrenarea acesteia in acțiuni de amploare pentru cucerirea și apărarea re- vendicărilor sale profesionale, Împotriva peri- colului fascist generator de război, pentru introducerea unui spirit democratic in viața universitară. în ultimul capitol al cărții, intitulat „Noi forme de manifestare legală a studențimii democratice” (p. 173 — 190), asu- pra acestor aspecte insistă autorii, Incerclnd să prezinte efortul de supraviețuire a unei organizații ce adusese remarcabile contri- buții la lupta generală democratică și anti- fascistă a poporului român. în carte se Înfă- țișează modalitățile in care atlt P.C.R., cit și U.T.C. au Încercat să prelungească viața organizației, angajlnd-o In forme mascate, capabile să deruteze privirile autorităților, la continuarea fructuoasei sale activități. Demonstrația autorilor continuă pe acest tărlm plnă spre zilele clocotitoare ale lui August 1944 clnd noul curs intervenit In viața țării a Însemnat și o renaștere — la cotele noi ale Vremurilor bazate pe libertatea popo- rului In a-și alege destinul — a mișcării stu- dențimii democratice. „Au urmat anii In care — spun autorii — Împreună cu Întregul popor, cu Întregul tineret al țării, studențimea democrată, In frunte cu comuniștii, a luat parte activă la organizarea noii vieți, răspun- zlnd prezent cu entuziasm la marile bătălii ale revoluției populare, pe drumul spre pro- gres al patriei noastre” (p. 190). Continuatoare și beneficiară a unor glo- rioase tradiții de luptă revoluționară, stu- dențimea română și-a adus și Își aduce din plin contribuția In opera de construcție socia- listă, de edificare a noii societăți pe pămlntul românesc, simțind mereu nevoia parti- cipării la marile, arzătoarele fapte ale timpului său. Slnt fapte cu care studenții României socialiste răspund Insuflețitoarei chemări adre- sate Întregului nostru tineret de către secre- tarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu : „Nu uitați nici un moment, dragi prieteni tineri, că tot ceea ce Înfăptuim astăzi este menit să vă asigure vouă, miine, condiții de muncă și de viață tot mai bune, să asigure o viață tot mai luminoasă genera- țiilor viitoare, să asigure viitorul fericit al poporului nostru. Faceți totul pentru a fi demni de Înaintașii voștri, pentru a duce cu cinste mai departe făclia civilizației pe aceste meleaguri, pentru a dezvolta și mai mult, In condițiile noi de astăzi, bogatele tradiții revoluționare ale poporului nostru l Faceți-vă neabătut datoria față de patrie, față de partid, față de popor, față de cauza socialismului și comunismului In România, față de cauza colaborării cu toate popoarele, față de idealul instaurării păcii In lume”x. 1 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 11, Edit. politică, București, 1975, p. 282-283. www.dacoromanica.ro 174 ÎNSEMNĂRI 8. ★ Apariția cărții realizată de FI. Dragne și C. Petculescu umple un gol de multă vreme resimțit In istoriografia noastră. Faptul că Încercarea lor Întrunește bunele aprecieri ale specialiștilor — și ne prilejuiește și nouă sub- linierea satisfacției pentru a ne fi Intîlnit cu o carte de istorie a Frontului Studențesc Democrat, realizată la cotele Înalte ale exi- genței științifice — este de natură să ne Îndem- ne odată mai mult să considerăm că a sosit timpul să se elaboreze și să se publice o lucrare specială, de mai mari proporții, consacrată istoricului studențimii noastre și mișcărilor ei progresiste, democratice, antifasciste de altădată, precum și istoricului participării sale la revoluția și construcția socialistă a țării, plnă in actuala etapă a făuririi societății socia- liste multilateral dezvoltate și înaintării României spre comunism. Lucrarea pe care o analizăm este un punct de sprijin serios pentru o Întreprindere științifică de mai marii proporții, așa cum o preconizăm. In afara sporului de cunoaștere pe care ni l-ar putea aduce, o asemenea lucrare — cum, de altfel, o face cartea lui FI. Dragne și C. Petculescu — ar fi de natură să con- tribuie la educarea patriotică, revoluționară! a studențimii de azi și de mline, mesageră a spiritualității românești pe drumul spre Înăl- țimi, spre edificarea societății comuniste pe pămintul patriei noastre. Pentru ceea ce au realizat cei doi autori deocamdată — punlndu-ne la dispoziție car- tea pe care o analizăm — socotim potrivit a-i felicita, iar publicului cititor — iubitor- și cunoscător de istorie — nu-i dorim decît să parcurgă această lucrare, care prin inte- resul tematicii la care se referă se recomandă singură spre a fi citită. Gheorghe I. Ionică www.dacoromanica.ro „REVISTA DE ISTORIE” publică în prima parte studii, note și comunicări originale, de nivel științific superior, din domeniul istoriei vechi, medii, moderne și contemporane a României și universale. în partea a doua a revistei, de infor- mare științifică, sumarul este completat cu rubricile : Probleme ale istoriografiei contemporane (Studii documentare), Viața științifică, Recenzii, Revista revistelor, Însemnări, Buletin bibliografic, în care se publică materiale privitoare la mani- festări științifice din țară și străinătate și sînt prezentate cele mai recente lucrări și reviste de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să trimită studiile, notele și comunicările, precum și materialele ce se încadrează în celelalte rubrici, dactilografiate la două rlnduri în trei exemplare, trimiterile infrapaginale fiind numerotate în continuare. De asemenea, documentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele în limbi străine se va anexa traducerea. Ilustrațiile vor fi plasate la sfîrșitul textului. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 30 de extrase. Responsabilitatea asupra conținutului materialelor revine în exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc., se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, B-dul Aviatorilor nr. 1, București. www.dacoromanica.ro REVISTE PUBLICATE ÎN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA • REVISTA DE ISTORIE • REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE • STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIE VECHE ȘI ARHEOLOGIE • DACIA. REVUE D’ARCHEOLOGIE ET D’HISTOIRE ANCIENNE • REVUE DES ETUDES SUD-EST-EUROPfiENNES • ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE CLUJ- NAPOCA • ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE „A. D. XE- NOPOL" - IAȘI • STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIA ARTEI - SERIA ARTA PLASTICĂ - SERIA TEATRU-MUZICĂ-CINEMATOGRAFIE • REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE DE L’ART - SfiRIE BEAUX-ARTS - S^RIE THfiĂTRE - MUȘIQUE - CINfiMA www.dacoromanica.ro LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA • • * Inscripțiile Dadei Romane, voi. I, 1975, 285 p., 2 pl., 31 Ici. MITREA BUCUR ș.a. (sub redacția). Studii și cercetări de numismaticii, voi. VI, 1975, 308 p., 1 hartă, 40 ici. * ♦ » Studii și materiale de istorie medie, voi. VIII, 1975, 259 p. 2 pl.. 28 lei. MIOC DAMĂSCHIN (sub redacția), Documenta Romaniae Historica B. Țara Româ- nească, voi. XI, 1593 — 1600. Domnia lui Mihai Viteazul, 1975, 747 p., 1 pl., 51 Iei. MIOC DAMASCHIN (sub redacția), Documenta Romaniae Historica, B, Țara Româ- nească, voi. III (1526-1535), 1975, 452 p.. 40 iei. , * * Mihai Viteazul. Culegere de studii, 1975, 2S0 p., 1 pl., 24 lei. , * , Nouvcllcs ftudes d'histoire, voi. 5, 1975, 275 p„ 26 lei. NICOLAESCU PLOPȘOR DARDU și WOLSKI WANDA, Elemente de demografie și ritual funerar la populațiile vechi din România, 1975, 292 p., 1 pl., 23 Iei. OLTEANU ȘTEFAN, Les Pays roumains â l’6poque de Michcl le Brave (L’Union de 1600), 1975, 159 p„ 13,50 lei. PIPPIDI D. M„ Scytlilcn Minora. Reehcrches sur Ies eolonics grecques du littorul ron- main de la Mcr Voire, 1975, 314 p. XXXIV p., 38 Idi. POTRA GEORGE, Documente privitoare la istoria orașului București, 1821 — 1843, 1975, 527 p., 43 lei. ȘANDRU D„ Reforma agrară din 1921 in România. 1975, 360 p., 24,50 lei. CIHODARU C„ CAPROU I. și ȘIMANSCHI I. (sub redacția), Documenta Roma- niae Historica A. Moldova (1384—1440), voi. I. 1976, 607 p., 46 lei. NICuLAE STOICESCU, Vlad Țcpeș, 1976, 280 p„ 20 lei. ION POPESCU-PUȚL’RI, acad. ANDREI OȚETEA (sub redacția) Documente privind marca răscoală a țăranilor din 1907, 573 p., 38 lei. , * , Independența României, 1977, 526 p.> 39 lei. , * , Arta și literatura in slujim independenței naționale, 1977, 238 p., 28 lei. IONEL GAL (coordonator), Independența României. Documente, voi. I, 1977, 420 p. 33 lei. ȘTEFAN PASCU ș.a. Documenta Uomanine Historica D. Relații Intre Țările Române, voi. I (1222-1456), 1977, 527 p. 39 lei. PETRE DIACONU, SILVIA BARASCHI, Păcuiul Iui Soare. Așezarea medievală (se- colele XIII - XV), voi. II, 1977. 201 p, + XXVIII plaușe, 36 lei. RM ISSN tO—3878 1. P. INFORMAȚIA c. 772S WWW Jdafttfftmiaiiica.ro Lei 10