ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE Șl POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA REVISTA ISTORIE U DIN SUMAR: ; I i |i || 1 ; : | || i! ( iwS i : cu ” ' L ' coKifai®,u-m miViT-;, mm AKuf v ;;’"i ;p''i il l h REGAȚiiu; SjcteDqwsi stei x)Lwi.u ț । țtr :2sWie;ii |l I1 '| ■ | L 'I '! - 4. LihriM ' ,: ' ‘ , j .' ■ | I j j iMFĂRȚIfUJA : APJUQI ' mi AajUI 'Ffr i P l' i L AOyîAȚ Tdv-WÂȘULJ W JCO1 i C J STJlWULUli i£?Ei jswpif iCȘWCE SI I fewBWTO: p, , • (i :p! I :p ppliP ' Pjjpi P r| t8b8WiO^: : ’i ■! j| j I |! I j i1 il '[ 1! I ' ' ■j pM^LDoyJîl Î0V !15liîl»«ivt Itabtkui IteVliNGtm^ riârîtWkfcb । ’ ., ■ p ii i < - i; ;i : h -i irr i; CU ‘M ' । î ' : :i • i! 'I । ■ ।J ! j !i ' ț;u livte , I ,! | :: l! '] i Hi il |i i| l| : CjUSTINA 1 ROTMl'fc-B’UGG o । iiw '! h 11! I ij !i I' ^uidWrii >|bwWp |« ■I ; |l 'I ! !' ■ I' 'I |! ’ I! J J ‘ !< I I; |i I Șgftiw’țai | p l| ! 'j ' l| :| i; ■ H ;l '' । ^©4iST,âl; |i i| . i' !l î; ! TOMUL29 jl. JL 1976 MAI www.dacoromanica.ro EDITURA ACADEMIEI ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA SECȚIA DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE COMITETUL DE REDACȚIE Vasile Maciu (redactor responsabil); Ion Apostol (redactor responsabil adjunct); Nichita Adăniloaie; Ludovic Dem&ny ; Gheorghe I. Ion iță ; Vasile Liveanu ; Aurel Loghin ; Tbaun Lungu ; Damaschin Mioc ; Ștefan Olteanu ; Aron Petric ; Ștefan Ștefănescu; Pompiliu Teodor (membri) Prețul unul abonament este de 120 lei. In țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, factorii poș- tali și difuzorii de presă din Întreprinderi și instituții. Revistele se mai pot procura (direct sau prin poșta) și prin „PL’NCTLL DE DESFACERE AL EDITORII ACADEMIEI”, Calea Victoriei nr. 125, sector 1. Cititorii din străinătate export-import presă, Calea 011226 — București. se pot abona prin ILEX1M — Serviciul Grivițci nr. 64-66, P.O.B. 2001, telex cărțile și revistele pentru Manuscrisele, schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de re- dacție al revistei „REVISTA DE ISTO- RIE”. Apare de 12 ori pe an. Adresa redacției: B-dul Aviatorilor, nr. 1 București, tel. 50.72.41 www.dacoromanica.ro TOM. 29, Nr. 5, mai 1976 SUMAR MESAJUL ADRESAT DE TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU INSTITUTULUI DE STUDII ISTORICE Șl SOCIAL-POLITICE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A 25 DE ANI DE LA ÎNFIINȚARE ★ Salutul adresat de directorul Institutului de istorie ,,N. lorga” Institutului de studii istorice și social-politice. ¥ SERGIU COLUMBEANU, Contribuții privind situația internațională a Țărilor Române intre anii 1806-1812 ........................................................... 657 CRISTINA ROTMAN-BULGARU, Relațiile Moldovei cu Imperiul Otoman la În- ceputul secolului al XVII-lea .................................................. 677 ★ I0AN SCURTU, Intemeierea'și activitatea Partidului Țărănesc —dr. N. Lupu (1927 — 1934) 697 ★ CONSTANTIN ȘERBAN, împărțirea Africii de către colonialiștii europeni și lupta de eliberare națională a popoarelor africane (1870—1914)............. 713 DOCUMENTAR MARIN1 C. STĂNESCU, Opinii despre teoria lui Boris Ștefanov din anii 1926—1927 privind tactica și strategia Partidului Comunist Român............... 733 I0AN RÂUL I. NEACȘU, Contribuții la istoria relațiilor comerciale româno-spaniole Iul al XlX-lea....................................................... 741 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE (STUDII DOCUMENTARE) Lucrări noi de istoria culturii și artei românești (N. Stoicescu). 749 ..REVISTA DE ISTORIE'* Tom. 29. nr. 5. p. 647-804. 1976 www.dacoromanica.ro 648 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ Cinci ani de activitate a comisiei de heraldică, genealogie și sigilografic de pe lingă Institu- tul de istorie,,N. lorga” (Van Berindei); In legătură cu relațiile agrare din Moldova (Vasile Mihordea); Cronica.................................................. 759 RECENZII MIRCEA MUȘAT, ION ARDELEANU, Viața politică in România 1918—1921, București, Edit. politică, 1976, 374 p. (Constantin A’u/u)............................... 769 * * * Studii și materiale de istorie modernă, voi. V, București, Edit. Academiei R.S.R., 1975, 276 p. (Valeriu Stan)........................................................ 775- 1VILHELM ABEL, Crises agraires en Europe (XIII—XXe siicles). Paris, Ed. Flam- marion, 1973, 462 p. (tr. fr.) (Dan A. Lăzărescu)................................... 777 JEAN DELUMEAU, Rome au XVIe silele, Paris, Hachette, 1975, 247 p. (Alexandru Duțu)......................................................................... 784 REVISTA REVISTELOR „Revue historique” (Lucian Boia) ................................................... 787 ÎNSEMNĂRI Istoria României — * * * Hunedoara. 30 de ani pe coordonatele socialismului, De\a, 1974, 262 p. (Traian LJdrea); Siidosteuropa Mitteilungen, inr.,3, Siidost-Europa Gesellschaft, Miinchen, 1975,85 p. (lancuBidian ) ; I. M. ȘTEFAN, V. F1ROIU, Sub semnul Minervei, București, Edit. politică, 1975, 285 p. (Marian Stroia) ; V. PO- PEANGĂ, Vn secol de actioitate școlară românească în părțile Aradului, 1721 — 1821, Arad, 1974, 289 p. (Damaschin Mioc); Istoria Universală — EVA H. HARASZTI, Treaty-Breakers, or ,,Realpolil(ker”? The Anglo-Gennan Agreement of June 1935, Boppard am Rhein, Harald Boldt Verlag, 1974, 276 p. (Nicolae Dascălu) ; * * * Vasil Levski. Dokumentalno nasledstvo (Vasil Levski. Moștenirea documentară), Documente publicate sub redacția lui K. Văzvăzova Karateodorova și Nikolai Ghencev, Sofia, Edit. Nauka i izkustvo, 1973, 350 p. (Constantin N. Velichi) ;* * * Kalalog belorusskih izdanij kirilovskovo șrifta XVI— XVII v.v. (Catalogul tipăriturilor chirilice bieloruse din secolele XVI—XVII), Caietul I, Leningrad, 1973, 200 p. (Ludovic Deminy)........................................... 793 BULETIN BIBLIOGRAFIC (Liliana Irimia)............................. 803. www.dacoromanica.ro REVISTA ISTORIE TOME 29,N° 5 mai 1976 S O M M A I R E WESSAGE ADRESSfz PAR LE CAMARADE NICOLAE CEAUȘESCU  L’INSTITUT D’lzTUDES ET SOCIO-POLITIQUES A L'OCCASION DE SON 25-e ANNIVERSAIRE. ★ Sa lut adresst par le directeur de l’Institut d’histoire ,,N. lorga” ă l’Institut d’ttudes historiques et socio politiques. ¥ SERGIU COLUMBEANU, Contributions concernant la situation internaționale des Pays roumains pendant la ptriode 1806 1812 ....................... 657 ★ CRISTINA ROTMAN-BULGARU, Les relations de la Moldavie avec l'Empire Ottoman au dtbut du XVII-e sitele.............................................. 677 ★ 10AN SCURTU, La fondation et l'activitt du'Parti Paysan —dr. N. Lupu (1927 — 1934) 697 ★ CONSTANTIN ȘERBAN, Le partage de l’Afrique par les colonialistes europtens et la lutte de libtration naționale des peuples africains (1870—1914)... 713 DOCUMENTAIRE MARIN C. STĂNESCU, Opinions surla thtorie de 1926 —1927 deBoris Stefanov concer- nant la tactique et la strattgie du Farti Communiste Roumain...... 733 I0AN RÂUL I. NEACȘU, Contributions ă l’historique des rapports commerciaux rou- mainesespagnoles au XlX-e sitele.................................. 741 PROBLEMES DE L’HISTORIOGRAPHIE CONTEMPORAINE (ETUDES DOCUMENTAIRES) Nom eaux ouvrages d’histoire de la culture et de l’art roumain (N. Stoicescu) .... 749 LA VIE SCIENTIFIQUE Cinq anntes d’activitt de la commission d’htraldique, de gtntalogie et de sigillogra- phie relevant de l’Institut d’histoire ,,N. lorga” (Dan Berindei) ; A propos des relations agraires en Moldavie (Vasile Mihordea) ; Chronique........... 759 .REVISTA DE ISTORIE”. Tom. 29. nr. 5 p. 647-^04, 1976 www.aacoromamca.ro 650 COMPTES RENDUS MIRCEA MUȘAT, ION ARDELEANU, Viafa politică în România 1918—1921, (La vie politique de Ia Roumanie, 1918—1921), Bucarest, Editions politiques, 1976, 374 p. (Constantin Nufu)..................................................... 769 * * * Studii și materiale de istorie modernă (Etudes et matăriaux d’histoire moderne), voi. V, Bucarest, Editions de l’Acadâmie de la Răpublique Socialiste de Roumanie, (Valerlu Stan)............................................................... 775 WILHELM ABEL, Crises agraires en Europe (XIII—XX sitcles). Paris, Ed. Flam- marion, 1973, 462 p. (Dan A. Lăzărescu)...................................... 777 JEAN DELUMEAU, Rome au XVI-e sitele, Paris, Hachette, 1975, 247 p. (Alexandru Du(u)........................................................................ 784 REVUE DES REVUES „Revue historique”, (Lucian Boia) ................................................. 787 NOTES Histoire de la la Roumaine — * * * Hunedoara 30 de ani pe coordonatele socialismu- lui (30 annâes d’ddification du socialisme & Hunedoara), Deva, 1974,262 p. (Traian Vdrea) ; Siidosteuropa Mitteilungen, Nr. 3, Sildost-Europa Gesellschaft, Miinchen, 1975, 85 p. (lancu Bidian); I. M. ȘTEFAN, V. FIROIU, Sub semnul Mineroei (Sous le signe de Minerve), Bucarest, Editions politiques, 1975, 285 p. (Marian Stroia); V. POPEANGĂ, Vn secol de activitate școlară românească în părjile Aradului, 1121—1821 (Un sifecle d’activitd scolaire roumaine dans les contrăes de la Transylvanie, 1721 — 1821), Arad, 1974, 289 p. (Damaschin Mioc) ; Histoire Universelle, — EVA H. HARASZTI, Treaty-Breakers, or ,,Beal- politiker”? The Anglo-German Agreement of June 1935, Boppard am Rhein, Harald Boldt Verlag, 1974, 276 p. (Nicolae Dascălu) ; » * » Vasil Levski. Doku- mentalino nasledstvo (Vasil Levski. Htritage documentatre), Documents publiâs par les soins de K. Văzvăzova Karateodorova et Nikolai Ghencev), Sofia, Edi- tions Nauka i izkustvo, 1973, 350 p. (Constantin N. Velichi) ; Katalog belorusskih izdanij kirilovskovo șrtfta XVI—XVII v.v. (Le catalogue des textes imprimăs ă caractfcre cyrilliques des XVI8—XVII8 siăcles), Cahier no. 1, Leningrad, 1973, 200 p. (Ludovic Demtny) ........................................... 793 BULLETIN BIBLIOGRAPHIQUE (Liliana Irimia).......................... 803 www.dacoromaiiica.ro MESAJUL ADRESAT DE TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU Institutului de studii istorice și social-politice, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la înființare Stimați tovarăși, îmi este deosebit de plăcut ca, în numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum și al meu personal, să adresez tuturor lucrătorilor și colaboratorilor Institutului de studii istorice și social-politice călduroase felicitări și urări de noi succese, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la înființarea institutului. Acționînd sub directa îndrumare a C.C. al P.C.R., Institutul a desfășurat în decursul celor 25 de ani de existență o activitate susținută pentru mai buna cunoaștere a mișcării revoluționare și democratice din țara noastră, a istoriei partidului nostru co- munist, a procesului evoluției economice și sociale a României în epoca modernă și contemporană. Institutul a contribuit la punerea mai deplină în evidență a bogatei tradiții a mișcării socialiste din România, a activității primului partid al clasei noastre muncitoare creat cu peste opt decenii în urmă, a luptelor glorioase purtate în cei 55 de ani de existență de Partidul Comunist Român pentru răsturnarea vechii orînduiri bazate pe asuprire și exploatare, pentru transformarea revoluționară a societății românești și construirea victorioasă a socialismului. Institutul a contribuit, de asemenea, la relevarea, în acest cadru, a politicii juste, marxist-leniniste, promovate de partidul nostru pentru rezolvarea problemei naționale, atît în anii ilegalității, cît și în perioada edificării noii societăți, pentru întărirea prieteniei și frăției oamenilor muncii români, maghiari, germani și de alte naționalități, pe bază de deplină egalitate în drepturi, în lupta și munca pentru înfăptuirea acelorași idealuri și năzuințe, pentru înflorirea patriei comune — Republica Socialistă Eomânia. Prin activitatea desfășurată s-a scos mai puternic în relief politica inter - naționalistă din totdeauna a mișcării muncitorești, revoluționare din România, a partidului nostru, puternica solidaritate de clasă a proletarilor și comuniștilor români cu lupta oamenilor muncii de pretutindeni pentru eliberarea de exploatare și asuprire, cu forțele democratice, avansate, pentru progres social și pace în lume. , www.dacaromamca.ro 652 2 Desigur, relevînd contribuția pozitivă a Institutului la stu- dierea și cunoașterea istoriei noastre revoluționare, nu putem trece cu vederea faptul că o serie de momente de importanță crucială ale trecutului poporului nostru, o serie de probleme legate de activitatea partidului, a mișcării muncitorești și demo- cratice nu au fost încă abordate și analizate pe deplin, pe baza documentelor, a faptelor, a realității, a adevărului obiectiv. La această lipsă se adaugă și faptul că nu a fost încă elaborat tratatul de istorie a partidului, menit să contribuie la elucidarea unor aspecte insuficient aprofundate, să dea răspunsuri clare unor probleme legate de diferiții factori care au influențat cursul evenimentelor naționale, activitatea partidului nostru, să ofere concluzii limpezi, științific fundamentate, pentru noile generații interesate să cunoască trecutul eroic al comuniștilor din Eomânia. Aniversarea Institutului de studii istorice și social-politice are loc în perioada cînd întregul nostru popor este angajat cu toate forțele în înfăptuirea istoricelor hotărîri ale Congresului al Xl-lea, a Programului partidului de făurire a societății socia- liste multilateral dezvoltate și înaintare a Eomâniei spre comu- nism. Această vastă operă pune sarcini deosebit de însemnate și în fața Institutului dumneavoastră, a întregii cercetări social- politice și istorice din țara noastră. întreaga activitate a Institu- tului, ca dealtfel a tuturor instituțiilor și organismelor ideologice, trebuie să se inspire din Directivele Comitetului Central, din hotărîrile Congresului al Xl-lea, și din Programul partidului—carta fundamentală politică și ideologică a societății noastre, expresia concretă a marxism-leninismului creator în Eomânia. Activitatea Institutului, a tuturor istoricilor trebuie concentrată spre evi- dențierea, în întreaga sa amploare, a marii epopei naționale a poporului nostru, a luptelor purtate și a jertfelor date, timp de secole, pentru libertate și neatîrnare, împotriva dominației și asupririi străine, a mărețelor bătălii sociale duse, în strînsă unitate cu oamenii muncii aparținînd naționalităților conlo- cuitoare, așezați de-a lungul istoriei pe aceste meleaguri. împotriva exploatării, pentru progres și o viață mai bună. Cercetarea istorică trebuie să dezvăluie mai profund și mai documentat rădăcinile mișcării revoluționare socialiste din Eomânia, născută odată cu dezvoltarea pe baze noi a forțelor de producție, cu formarea proletariatului, cu transformarea sa într-o clasă conștientă, cu cunoașterea și însușirea, la scurt timp după apariție, a ideilor socialismului științific. Este necesar să fie relevate mai pregnant condițiile social-istorice specifice dezvoltării poporului nostru. www.dacaromamca.ro 3 653 efectele profund nefaste pentru progresul multilateral al țării ale îndelungatei dominații străine, apoi ale domniei monopoluri- lor imperialiste în economia și în viața politică a societății româ- nești. O importanță deosebită are relevarea luptei de secole pentru apărarea ființei naționale, pentru conservarea limbii și a civilizației spirituale proprii, pentru dezvoltarea națiunii noastre într-un stat unitar, a cărui creare a avut un rol hotărîtor în accele- rarea progresului economic și social al țării. In centrul atenției cercetării istorice trebuie să stea, de asemenea, studierea rolului conducător al partidului nostru comunist în întreaga transfor- mare revoluționară a societății, în unirea eforturilor poporului și conducerea conștientă a întregului proces de perfecționare a vieții sociale, de dezvoltare a democrației socialiste, de soluționare justă a problemelor noii etape de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate, aplicînd în mod creator principiile mar- xism-leninismului la condițiile concrete ale României. Pornind de la strînsa interdependență și unitate dialectică dintre politica internă și externă, dintre evenimentele interna- ționale și realitățile interne, cercetarea social-istorică trebuie să contribuie la înțelegerea profundă a intensei activități desfășurate pe plan extern de Partidul Comunist Român, de Republica Socialistă România. în acest sens, o importanță deosebită are relevarea politicii de întărirea prieteniei și colaborării României cu toate țările socialiste, de dezvoltare a relațiilor pe tărîm politic, economic, tehnico-științific și cultural, în scopul propășirii fiecărei țări în parte, al sporirii forței și prestigiului socialismului în lume. De asemenea, trebuie pusă în evidență solidaritatea activă a partidului nostru cu partidele comuniste și muncitorești, contribuția sa, la eforturile pentru întărirea forței și coeziunii acestor partide, pentru realizarea unei unități noi în mișcarea comunistă și muncitorească internațională, bazată pe egalitate și stimă reciprocă, pe dreptul fiecărui partid de a-și elabora de sine stătător linia politică, strategia și tactica revoluționară, de a acționa, în concordanță cu condițiile istorice concrete, pentru victoria revoluției socialiste și edificarea noii orînduiri. O impor- tanță deosebită are, de asemenea, sublinierea relațiilor de strînsă colaborare și solidaritate ale partidului și poporului nostru cu forțele antiimperialiste, democratice și progresiste de pretutindeni, sprijinirea tuturor forțelor înaintate ale epocii noastre, în vederea înfăptuirii aspirațiilor popoarelor de libertate și independență națională, de progres și prosperitate, de prietenie și conlucrare www.dacoromamca.ro 654 4 pașnică, pentru făurirea unei lumi mai bune și mai drepte pe planeta noastră. Cercetarea istorică este chemată să contribuie la cunoașterea aprofundată de către întregul nostru popor, a luptelor desfășurate de clasa muncitoare, de forțele progresiste din întreaga lume împotriva politicii imperialiste, colonialiste și neocolonialiste, a amploarei mișcării de eliberare națională, a hotărîrii popoarelor de a-și decide singure destinele, fără nici un amestec din afară, de a instaura în lume relații noi, de deplină egalitate în drepturi, de respect al independenței și suveranității naționale, relații care să permită lichidarea subdezvoltării și instaurarea unei noi ordini economice și politice internaționale. Acordînd toată atenția analizei și elucidării problemelor istoriei dezvoltării patriei noastre, a mișcării comuniste și munci- torești naționale și internaționale, Institutul, ca dealtfel toți cercetătorii din acest domeniu, trebuie să-și concretizeze în mai mare măsură forțele în direcția studierii problemelor actuale, deosebit de complexe, ale edificării societății socialiste multila- teral dezvoltate, precum și a perspectivei evoluției viitoare a României, a rolului conducător ce revine partidului comunist în stimularea mersului nostru înainte, pe toate planurile, în înfăptuirea idealurilor comunismului. în acest spirit trebuie studiate și problemele internaționale ale lumii contemporane, marile mutații și transformări ce se produc în raportul de forțe mondial, problemele întăririi unității și solidarității mișcării comuniste, a marelui front democratic antiimperalist. în întreagă această activitate, trebuie să pornim de la principiul marxist- leninist că studierea istoriei trebuie să fie și un mijloc important de transformare revoluționară a prezentului, precum și de înțele- gere a cerințelor viitorului, a căilor progresului neîntrerupt al societății. La baza tuturor cercetărilor și studiilor istorice trebuie să stea în permanență concepția științifică a partidului nostru, materialismul dialectic și istoric, aprofundarea legilor obiective ale dezvoltării societății, pornindu-se de la rolul fundamental pe care îl au masele populare în făurirea istoriei. Cercetătorii noștri trebuie să dovedească în întreaga lor activitate un înalt spirit revoluționar, combativ, militînd cu toată energia și forța împotriva curentelor reacționare, a tendințelor de falsificare v r www.dacOTomamca.ro 5 65Ș- și denaturare a adevărului istoric, a manifestărilor de cosmopoli- tism și nihilism național, promovînd cu fermitate principiul științific, marxist-leninist, al respectării adevărului obiectiv al vieții, al istoriei. îmi exprim convingerea că întregul colectiv al Institutului de studii istorice și social-politice, toți cercetătorii din acest important domeniu științific vor face totul pentru a răspunde cu cinste marilor sarcini încredințate de partid. Cu prilejul acestei aniversări, urez tuturor lucrătorilor institutului succese tot mai mari în activitatea viitoare, multă sănătate și fericire! www.dacaramanica.ro Salutul adresat de directorul Institutului de istorie „N. lorga” Institutului de studii istorice și social-politice Stimați tovarăși, Sînt fericit să aduc, în numele cercetătorilor din Institutul de istorie „N. lorga”, un călduros salut Institutului de studii istorice și social- politice de pe lîngă Comitetul Central al Partidului Comunist Român, cu prilejul celei de a 25-a aniversări de la înființarea sa și a înaltei distincții primite. Creat cu scopul de a aprofunda cercetarea trecutului de luptă a Partidului Comunist Român, a mișcării muncitorești și revoluționare din țara noastră, precum și legăturile acestei mișcări cu mișcarea revolu- ționară internațională, institutul de studii istorice și social-politice a desfășurat în sfeitul de secol parcurs, sub îndrumarea directă a Comitetului Central și urmînd indicațiile Secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, u activitate bogată. El a adus o prețioasă contribuție a înfățișarea trecutului glorios de luptă a oamenilor muncii din țara noastră, la educarea poporului român în spiritul politicii partidului, al științei marxist-leniniste. La realizarea acestei opere, Institutul de studii istorice și social-poli- tice a colaborat în chip fructuos cu Institutul de istorie ,,N. Iorga”.Ample lucrări monografice, voluminoase culegeri de documente, sinteze de istoria României sînt mărturia acestei colaborări. Difuziunea largă a lucrărilor realizate în comun, aportul lor însemnat la educația patriotică și internaționalistă a cetățenilor țării noastre consti- tuie un puternic liant al celor două institute, o bază trainică a colaborării lor viitoare. Congresul al Xl-lea al Partidului Comunist Român a deschis o largă perspectivă de dezvoltare științei istorice românești. Avem în fața noastră mari obiective; în jurul lor vor fi concentrate eforturile, colabora- rea istoricilor, stimulîndu-le gîndirea creatoare. Fie ca pasiunea pentru o cît mai deplină cunoaștere a proceselor istorice, curiozitatea științifică, dătătoare de energie, asiduitatea și perse- verența să-și găsească expresia în noi realizări ale Institutului sărbătorit azi și ale întregii comunități a istoricilor români. Jubileul de azi să marcheze o importantă etapă în ridicarea științei noastre istorice, știință a acțiunii umane, pusă în slujba binelui țării. Omagiului de prețuire a muncii colectivului de la Institutul de studii istorice și social-politice, îi asociem urarea să mențină aprinsă făclia dra- gostei de țară și a mîndriei pentru realizările României Socialiste. Prof. univ. ȘTEFAN ȘTEFĂNESCU ' Directorul Institutului de Istorie ,,N. lorga” www.dacoromanica.ro CONTRIBUȚII PRIVIND SITUAȚIA INTERNAȚIONALĂ A ȚĂRILOR ROMÂNE ÎNTRE ANII 1806 - 1812 DE SERGIU COLUMBEANU La începutul secolului al XlX-lea, țările române au traversat o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere al situației lor internațio- nale. într-un mod mult mai pronunțat decît în secolul precedent, ele au constituit obiective principale ale politicii de expansiune promovată la Dunărea de jos, în Peninsula Balcanică, în general în regiunea Mării Negre, de către unele mari puteri din această parte a Europei: Imperiul țarist și Imperiul habsburgic. Această politică a fost facilitată de declinul accen- tuat și prelungit — social-economic și politico-militar — în care se găsea Imperiul otoman ce avea sub dominația sa țările române și nu voia să renunțe la ele L Se urmărea, mai ales, schimbarea statutului Moldovei și Țării Românești: din state autonome sub suzeranitate otomană ele urmau să fie anexate de Imperiul țarist sau habsburgic, devenind simple provincii componente ale acestora. Trebuie, de asemenea, să reamintim că această luptă de interese dintre marile puteri în regiunea gurilor Dunării și a Mării Negre, luptă de interese care a cuprins în țesătura ei și țările române, s-a desfășurat în conjunctura internațională frămîntată, provocată de războaiele napoleoniene. Pentru Napoleon problema moștenirii Imperiului otoman — „chestiunea orientală”, cum mai este denumită — a consti- tuit un mijloc avînd o destinație precisă fdobîndirea alianței ruse pentru a înfrînge Anglia. , în lupta dusă pentru cucerirea hegemoniei pe continent și îngenun- cherea Angliei, Napoleon a luat în considerare cu o foarte mare atenție situația Imperiului otoman și a celor două state românești aflate sub suzeranitatea acestuia. Astfel, în perioada războiului ruso-turc din 1806 — 1812, Moldova și Țara Românească au fost piese de șah ale unui joc diplomatic de mari proporții în care partener al împăratului francez a fost Alexandru I, țarul Rusiei. Alături de Franța napoleoniană și de Rusia țaristă au mai intervenit în acest joc și alte puteri: Austria, Imperiul Otoman, Anglia, care aveau interese de ordin economic și politico-stra- tegic în Peninsula Balcanică. Austria, conform unei politici expansioniste mai vechi, urmărea să-și asigure stăpinirea întregului curs al Dunării, 1 în Programul Partidului Comunist Român de făurire a societă/ii socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, București, Edit. politică, 1975, p. 29, se sub- liniază in mod special influența nefastă a dominației străine asupra țărilor române: „Exploa- tarea feudală a fost agravată de dominațiamarilor imperii vecine, otoman, habsburgic, țarist..." ..REVISTA DE ISTORIE'-. Tom. 29. nr. 5. p. 657-6:6. 1976 www.dacoromanica.ro 658 SERGIU COLUMBEANU 2 precum și poziții puternice în Balcani și la Marea Neagră. Poarta aflată în defensivă căuta să-și păstreze posesiunile de la sud de Dunăre și domina- ția asupra principatelor cu bogatele lor resurse economice. Anglia sprijinea Imperiul otoman să reziste atacurilor date împotriva lui de marile puteri continentale și căuta să împiedice, cu orice preț, instalarea la strîmtori a uneia din aceste mari puteri, care ar fi amenințat în mod direct pozițiile britanice în Mediterană și legăturile dintre metropola engleză și bogatele ei posesiuni din Asia. în această uriașă confruntare de forțe și interese, spațiul geografic în care se aflau țările române cu gurile Dunării a avut o importanță pri- mordială. Vom vedea mai jos că în negocierile purtate, în tratatele și convențiile încheiate în perioada anilor 1806—1812, Moldova și Țara Românească au fost amenințate cu anexarea totală sau parțială; ele au constituit, apoi obiecte de schimb cu alte teritorii, uneori chiar și de pe alte continente; în sfîrșit, cele două principate au fost aduse în discuție cu privire la plata unor compensații bănești pentru părți mai mari sau mai mici din teritoriul lor, exceptate de la anexare. Acest început de secol al XlX-lea a fost deci marcat de ani deosebit de grei pentru Moldova și Țara Românească, ani care se cuprind de altfel, într-una din cele mai dificile perioade ale istoriei noastre. Astfel, între 1711—1859 țările române au cunoscut în mod foarte frecvent efectele nefaste ale războaielor și regi- murilor de ocupație militară cu contribuții exorbitante în bani și în produse, cu obligații de transporturi și munci la construcții militare, cu epidemii care afectau în mod grav potențialul demografic 2. Războiul din 1806—1812, eveniment major, cu mari urmări asupra istoriei țărilor române, a fost tratat de către autorii marilor sinteze ale istoriografiei noastre sub diferitele lui aspecte : politico-diplomatic, militar, social-economic3. Alte lucrări s-au ocupat cu precădere de implicațiile politico-diplomatice ale războiului4 *. Menționăm că problematica eveni- mentelor din anii 1806—1812 cu implicațiile lor de natură politico-diplo- 2 Iată care au fost intervalele de timp In care s-au purtat războaie pe teritoriul princi- patelor române și s-au instalat regimuri de administrație militară străină : 1716—1718 ; 1736 — 1739; 1768-1774; 1787-1792; 1806-1812; 1821-1822; 1828 1834; 1848 1849; 1853- 1856. Vezi In această privință aprecierea făcută In Programul Partidului Comunist Român..., p. 29—30, In legătură cu efectele războaielor purtate de unele mari puteri pe teritoriul țărilor române. 3 A. D. Xenopol, Epoca fanariotilor 1721 — 1821, Iași, 1893, p. 372—408 (cap. III); V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. IX, București 1896 (în Întregime războiul 1806—1812); N. lorga, Istoria românilor, voi. VIII, p. 175 — 203 (Cap. V); Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, voi. III, partea I, București, 1942, p. 324 — 329 ; Istoria României, voi. III, București, Edit. Academiei, 1964, p. 607 — 612; Istoria poporului român, București, Edit. științifică, 1970, p. 187 — 190; Istoria României. Compendiu, ed. a IlI-a, București, Edit. didactică și pedago- gică, 1974, p. 213 — 214; Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor. Din cele mai vechi timpuri și pină astăzi, ed. a II-a, revăzută și adăugită, București, Edit. Albatros (1975), p. 501. 4 G. Mârzescu, Le tocsin des peuples. La triple alliance en prisence de l'alliance franco-russe aoec une critique ă l’adresse de Mr. E. de Cuyon, auleur de l’histoire de la Russie contemporaine, Appendix, lassy, 1891; Marin Dimitrescu, Politica lui Napoleon I fa(ă de țările române, București, 1921; A. Oțetea, Contribution ă la Question d’Orient, București, 1930; Ion Nistor, Războiul ruso-turc din 1806—1812 și pierderea Basarabiei, Cernăuți, 1938. www.dacoromanica.ro 3 SITUAȚIA INTERNAȚIONALA A ȚARILOR ROMANE (1806-^1812) 659 matică a fost adusă în discuție și în unele studii de dată foarte recentă ale istoriografiei noastre s. Istoriografia străină s-a preocupat, de asemenea, în mod amplu de acest război; capitole întregi însumînd zeci și sute de pagini sînt consa- crate evenimentelor politico-diplomatice din anii 1806—1812, reprezen- tînd reconstituiri de mari dimensiuni ale situației internaționale a țărilor române în perioada războiului. Cităm în această privință marea lucrare a lui Albert Vandal, fost membru al Academiei franceze, tipărită la sfîr- șitul secolului trecut6 și monografia — teză de doctorat — a cercetă- toarei Germaine Lebel, care a stat la noi în țară 9 ani 7. Germaine Lebel, folosește în cartea ei, publicată acum două decenii, un aparat informativ edit, român și străin — colecții de documente, însemnări memorialistice, lucrări de interpretare — aproape exhaustiv 8. L’a acesta adaugă o extrem de bogată informație inedită, extrasă din arhivele franceze 9. Menționăm și foarte ampla și bogat documentata lucrare monografică, publicată în 1912 și republicată în 1940 în traducere română, a lui Leon Casso 10 11. Acesta a făcut parte din boierimea românească dintre Prut și Nistru, avînd se pare, din partea tatălui, ascendență transilvăneană; în 1910 a fost numit ministrul instrucțiunii publice în guvernul țarist funcționînd pînă în 1914 u. Pagini și paragrafe dedicate războiului din 1806—1812 cu implicați- ile sale politico-diplomatice, însoțite de bibliografia de bază, găsim și în sinteze de istoria relațiilor internaționale 12. Ocupîndu-ne de publicațiile de izvoare, reamintim că referitor la războiul din 1806—1812 au fost editate atît la noi în țară13 cît și în stră- 6 Gheorghe Zaharia, Mireea Mușat, Lupta pentru independentă și unitate statală — perma- nentă a istoriei poporului român, ln „Anale de istorie”, XXI (1975) nr. 1, p. 58—80 (vezi p. 61 — 62, 72—73); Ion Popescu Puțuri, Lupta multiseculară a poporului român pentru apărarea dreptului de libertate socială și națională. P.C.R. continuatorul tradițiilor de luptă pentru suvera- nitatea și independenta poporului român, tn „Anale de istorie”, XXI (1975), nr. 3, p. 23—44 (vezi p. 25 — 28); Mireea Mușat, Ion Ardeleanu, Viața politică in România 1918—1921, Ediția Il-a completată, București, Edit. politică, 1976, p. 10—11. • Albert Vandal, NapoUon et Alexandre I-er. L’alliance russe sous le premier empire, ed. III. Paris, Pion, 1893 1897, 3 voi. (Spații extrem de mari din cele trei volume sint consacrate țărilor române). Vezi și lucrarea lui Edouard Driault, La question de l’Orlent en 1801, l’armislice de Slobodzii, 1900, precum și Serghei Tatișcev, Alexandre I-er et NapoUon d'aprls leur correspon- dance inldite 1801 1812, Paris, 1891. ’ Germaine Lebel, La France et les Principautis Danubiennes (du XVI-e silele ă la chutte de Napolion I-er), Paris, Presses Universitaires de France, 1955. 8 Ibidem, p. 414 — 444. 8 Ibidem, p. 403-414. 10 Leon Casso, Rusia și basinul dunărean. Trad. din rusește cu studiu introductiv de St. Gr. Berechet,..., Iași, 1940. 11 Ibidem, date biografice, p. V—VI. 12 A. Fugier, Histoire des relations internationales, tome IV-e, La Rivolution Franfaise et l’Empire napollonien, Paris, 1954, Istoria diplomației, voi. I, trad. din 1. rusă, București, Edit. științifică, 1962. 13 Dintre acestea menționăm pe cele mai importante, Acte și documente relative la istoria renașterii României, voi. I, București, 1888 ; Hurmuzaki, Documente..., voi. II, supl. 1 (1781 — 1814); voi. III, supl. 1 (1709-1812); voi. XVI (1603-1824); voi. XIX2 (1798-1812); apoi Hurmuzaki — Serie nouă, voi. II (Rapoarte consulare austriece, 1812—1823), București, 1967; voi. IV (Rapoarte diplomatice ruse, 1797—1806), București, 1974; N. lorga, Acte și fragmente, voi. II, 1896. www.dacoromanica.ro 660 SERGIU COLUMBEANU 4 inătate 14 * întinse colecții cuprinzînd un număr extrem de mare de docu- mente. Rapoarte diplomatice și consulare, memorii, scrisori, instrucțiuni, texte de tratate și convenții, toate ilustrează cu lux de amănunte situația internațională deosebit de grea în care s-au aflat țările române în perioada culminantă a războaielor napoleoniene(coalițiilelV — VI). La publicațiile de izvoare cunoscute se adaugă și fonduri de documente, dintre care unele au fost descoperite în urma unor investigații recente în arhivele străine 16. în sfîrșit, trebuie menționate și lucrările cu caracter memorialistic scrise- de unii oameni politici din diferite țări europene care au discutat, aui propus soluții și au contribuit la luarea unor decizii privind destinul prin- cipatelor române 16. ★ Tratatul de pace franco-austriac de la Presburg (26 decembrie 1805),, încheiat după marea victorie de la Austerlitz (2 decembrie 1805), a făcut din Napoleon arbitrul Europei. în același timp, silind Austria să-i cedeze- Veneția, Istria și Dalmația, Napoleon a intrat în contact direct cu pose- siunile otomane din Peninsula Balcanică 17. Se crea astfel o situație în care- se prefigura o ciocnire de interese de mari proporții între Franța napoleo- niană și Rusia țaristă, avînd ca obiect dobîndirea unor poziții preponde- rente și lupta pentru moștenirea Imperiului otoman. Reamintim în această privință că folosind împrejurările create de războaiele Franței post-revo- luționare, Imperiul țarist a cîștigat puternice poziții în Adriatica și la limita vestică a Peninsulei Balcanice. Prin convenția ruso-turcă semnată la 21 martie 1800, la Constantinopol se instituia Republica celor șapte insule (Ionice), sub suzeranitatea Porții și sub protecția Rusiei. Artico- lul 5 al Convenției permitea Imperiului țarist să aducă trupe în insule și să le folosească ca baze navale pentru escadrele sale din Mediterana. Se profila astfel o dublă presiune asupra regiunii strlmtorilor și Constantine- 14 Napoleon I-er, Correspondance de Napolion I-er, publice par l’ordre de l'empereur Napolăon III, Paris, 1859—1869, 32 voi. (Situația țărilor române In voi. XII, XIV, XV, XVI, XVII, XX, XXII); Vneșneaia polilika Rossii XIX i naceala XX veka. Documenti Rossiiskogo Ministerstva Inostranih Del, Seria pervaia 1801—1815 gg. Moskva, Izdatelstvo politiceskoi literaturi, tom. III, 1963 ; tom. IV, 1965 ; tom. V, 1967, tom. VI, 1962 ; vezi și M. I. Kutuzov, Documenti, tom. I—II, Moskva, 1950—1952. 16 în 1974 Paul Cernovodeanu a făcut cercetări In arhivele engleze, In fonduri de docu- mente privind, printre altele, și situația țărilor române la Începutul secolului al XlX-lea (Public Record Office. Foreign Office. Turkey — prescurtat pe viitor P.R.O.F.O. — Turkey). Pentru studiul de față domnia-sa ne-a pus la dispoziție note și copii din fondurile 78 63, 78/68, 78 73, 78/77. Folosind unele din documentele engleze inedite, găsite In 1974, P. Cernovodeanu a publi- cat articolul Interese economice engleze la Dunărea de jos și in Marea Neagră intre 1803—1829, In „Revista de istorie”, XXVIII (1975), nr. 11, p. 1696 — 1709). Actualmente și Arhivele Statului București dețin microfilme ale acestor documente. Reamintim că unele din documentele engleze menționate mai sus se găsesc sub formă de copii dactilografiate la Biblioteca Academiei R.S.R., secția manuscrise: D. N. Ciotori, Documente engleze, voi. I (1782 — 1821). 16 L’Amiral Paul Tchitchagof, Mimoires, publiăes par Charles Lahovary, Paris, Bucarest, 1909 ; Prince de Metternich, Mimoires du..., Paris, 1959, 4 voi.; Charles-Maurice de Talleyrand,. prince de Bânâvent, Mimoires complets et authentiques de..., Paris, 1967, 5 voi.; vezi și Prince Adam Czatoryski, Mimoires... et correspondance avec l'empereur Alexandre I-er, Paris, 1887,. 2 voi. 17 A. Fugier, op. cit., 202, G. Lebel, op. cit., p. 109. www.dacoromanica.ro 5 SITUAȚIA INTERNAȚIONALA A ȚARILOR ROMANE (1806—1812) 661 polului: din vestul Peninsulei Balcanice și dinspre nord, de unde porneau de obicei războaiele Rusiei împotriva Porții18. La cîteva luni după convenția de la Constantinopol, în octombrie 1800 țarul Paul I, aproba planul de împărțire a Imperiului otoman ela- borat de Rostopfiin : Rusia urma să anexeze Moldova, Bulgaria, Rumelia și Constantinopolul; Austria Țara Românească, Serbia și Bosnia; Franța Egiptul19. în acest context al preocupărilor țariste față de Imperiul otoman, în ianuarie 1806, la puțin timp după tratatul de la Presburg, prințul Adam Czatoryski, prieten intim și sfătuitor al țarului Alexandru I, îi trimite acestuia o serie de memorii în care denunță stricarea echilibrului Europei de către împăratul Franței. El preconizează o politică comună anglo-rusă față de Imperiul otoman, destinată să împiedice expansiunea lui Napoleon în orientul apropiat și să înlăture influența franceză asupra Porții20. Mai recomandă ca în regiunea sud-estului european să fie create, pe teritoriul posesiunilor otomane, state sub suzeranitatea și protecția Rusiei țariste. De la acest statut vor fi însă exceptate Moldova și Țara Românească. Acestea vor fi „apropiate în întregime” de către Rusia căreia îi vor aduce „bogăția și abundența producției lor” și Dunărea ca frontieră, frontieră caracterizată ca „infinit mai solidă decît este actualmente” (în 1806, n.n) Nistrul” 21. în prima parte a anului 1806 au avut loc și unele contacte dintre guvernul englez și Napoleon, susținute de Talleyrand; împăratul francez lăsa să se înțeleagă că va garanta integritatea Imperiului otoman. Acest fapt a neliniștit pe țar. La 15 mai 1806 încep la Paris tratative de pace franco-ruse în care se negociază : abandonarea de către Rusia a privilegiilor ei în țările române; dreptul navelor franceze de a trece prin Dardanele; evacuarea insulei Corfu de către forțele terestre și navale ruse; limitarea efectivelor ruse de la frontiera turcă. Se întocmește un proiect de tratat prin care Rusia cedează Franței Cattaro și recunoaște independența Republicii celor șapte insule; Franța, în schimb, renunță la Ragusa; cele două puteri recunosc apoi independența și integritatea Imperiului otoman. La 20 iulie 1806 tratatul este semnat de plenipotențiari; nu este însă ratificat, fiind dezavuat de cabinetul din St. Petersburg care, între timp — își revizuise fundamental poziția 22. în acest timp, la Constantinopol influența franceză crește consi- derabil prin venirea noului ambasador francez, generalul Sebastiani. 18 A. Fugier, op. cil., p. 131. 18 Ibidem. 20 Acte și documente relative la istoria renașterii României, voi. I, p. 453 — 454; vezi și Paul Cernovodeanu, înființarea consulatului englez tn țările române (1803) și activitatea sa pină la 1807, In „Revista română de studii internaționale”, V (1971), nrl(ll), p. 139 — 162. 21 Ibidem, p. 459. în legătură cu problema anexării totale a țărilor române de către una dintre marile puteri vecine, amintim și proiectul de tratat de pace cu Austria supus lui Napoleon de Talleyrand la 17 octombrie 1805. Se prevedea că Austria să ocupe ,,ln perpetuitate” Țara Românească, Moldova, Basarabia și nordul Bulgariei; limita sud-estică a acestei vaste anexiuni teritoriale era o linie trasă de la confluența Șiretului cu Dunărea, urmind apoi Dunărea și țărmul Mării Negre pînă la Mangalia (A. D. Xenopol, Epoca fanarioților, p. 380, nota 2, cf. „Revue historique”, Paris, XXXIX (1889), p. 66 și A. Thiers, Histoire du consulat et de Vempire, Bruxelles, 1846,/voi./VI, p. 336). Se urmărea, cum specifică A. D. Xenopol „de a tndușmăni... pe Austria cu Rusia” (loc. cit.). 22 A. Fugier, op. cil., p. 206 — 207; G. Lebel, op. cil., p. 113 — 114. www.dacaromaiiica.ro 662 SERGIU COLUMBKANU & Misiunea acestuia era să determine pe sultanul Selim al III-lea să treacă în mod categoric de partea lui Napoleon 23. Corespondența diplomatică rusă arată nemulțumirea cabinetului din St. Petersburg, comunicată Porții prin ambasadorul A. Italinski. Se reproșau tendințele tot mai pronunțate ale Turciei de a se alia cu Napoleon și de a nu aplica prevederile hatișerifului din 1802 privind drep- tul Rusiei de a interveni în problemele privind principatele române. Poarta este amenințată și cu intervenția flotei engleze dacă nu renunță la politica ei pro-franceză și nu încheie o alianță cu Marea Britanie 24. Urmarea acțiunilor diplomatice ale lui Sebastiani în capitala de pe țărmul Bosforului a fost destituirea — la 24 august 1806 — de către Poartă a domnilor Constantin Ipsilanti (Țara Românească) și Alexandru Moruzi (Moldova), acuzați că favorizează interesele cabinetului din St. Petersburg. Ei fură înlocuiți cu Alecu Suțu (Țara Românească) și Scarlat Callimachi (Moldova). Schimbarea domnilor români, înainte de împlinirea termenului de 7 ani, fără avizul cabinetului din St. Petersburg, a stîmit protestele ambasadorului Italinski. Acesta a cerut reintegrarea domnilor destituiți și acordarea dreptului pentru navele de război și pentru trupele ruse, de a trece prin strîmtori25 26. La rîndul său, Sebastiani a exercitat presiuni pu- ternice asupra guvernului otoman cerîndu-i: să nu permită trecerea nave- lor, trupelor, munițiilor și proviziilor ruse prin strîmtori; să rupă alianța cu Rusia; să nu reînnoiască alianța cu Anglia. Ambasadorul francez făcea apoi și o declarație cominatorie: în caz de nesatisfacere a cererilor guver- nului său armata franceză din Dalmația va trece prin Imperiul otoman spre Nistru pentru a întîmpina armata rusă 28. în urma demersurilor energice ale lui Italinski însoțite de amenințări repetate cu plecarea și de un ultima- tum, sultanul restabili, la 13 octombrie 1806 pe domnii destituiți. La aceas- tă acțiune a diplomatului rus se asocie și Arbuthnot, ambasadorul bri- tanic. Italinski a recomandat ca țarul să elogieze public pe Arbuthnot pen- tru rolul esențial jucat de el în dificilele negocieri privind reintegrarea lui Constantin Ipsilanti și Alexandru Moruzi27. Alexandru I nu a fost însă convins de sinceritatea Porții și a cerut garanții, constînd în esență în ocuparea principatelor române. El începe în acest sens, pregătirea diplomatică a acțiunilor militare. Astfel o notă din 2/14 noiembrie 1806 a baronului Budberg, ministrul de externe al țarului, către ambasadorul austriac la Petersburg, Merfeldt, arată că imperiul rus nu are intenție „de a se prevala de forțele sale pentru distru- gerea Porții”, ci dorește să o readucă „la principiile de care ea s-a depăr- tat contrar intereselor și angajamentelor ei”.în continuare, nota asigură Viena de „moderația” țarului, în pofida „ultragiilor” comise de Poartă 28. 23 G. Lebel, op. cit., p. 114. 21 Vneșneaia politika Rossii..., voi. III, doc. 32, p. 95; doc. 105, p. 263 — 265 ; doc. 109, p. 273 —274 ; vezi și doc. 43, p. 131.doc. 67, p. 179 privind reacțiile prințului Czatoryski, sfătuitorul și prietenul țarului față de atitudinea Porții. 26 Vneșneaia politika Rossii..., voi. III, doc. 125, p. 314 — 316. 26 Ibidem, doc. 127, p. 322-323. 27 Ibidem, doc. 139, p. 347-348; G. Lebel, op. cit., p. 117-119. 28 Vneșneaia politika Rossii..., voi. III, doc. 152, p. 369—370; vezi și Leon Casso, op. cit., p. 33 — 34, nota 1 (Citat din marea colecție de documente Spornik imperatorskogo rossias- kogo istoriceskogo obșceslua, 89.27) In continuare citat Sbornik. www.dacaromanica.ro 7 SITUAȚIA INTERNAȚIONALA A ȚARILOR ROMANE (1M6—1812) 665 Hotărîrea cabinetului din St. Petersbttrg de a nu se mărgini numai la obți- nerea reintegrării domnilor destituiți, reiese din tonul iritat al instrucțiu- nilor trimise la 15—27 noiembrie 1806 de Budberg lui Italinski: „Nu vă voi ascunde, domnule, că datorită conținutului lor [depeșele trimise de Italinski la 16/28 octombrie 1806] Maiestatea Sa Imperială n-a putut să nu observe fără supărare și fără surpriză că într-o asemenea criză dum- neavoastră ați crezut că trebuie să vă mărginiți (subl. ns.) la singurul punct al reintegrării principilor Moldovei și Țării Românești29. Altă notă din aceeași zi ilustrează preocuparea St. Petersburgului față de succesele di- plomatice ale lui Sebastiani la Poartă concretizate prin „depunerea ile- gală” a domnilor români; se relevă și cooperarea plină de zel a ambasa- dorului englez Arbuthnot cu ambasada rusă. Aceasta însă nu schimbă cu nimic fondul lucrurilor, deoarece nu există nici o garanție împotriva ame- nințării proferate de Sebastiani în legătură cu trecerea de trupe franceze prin Imperiul otoman pentru a ataca Rusia la Nistru 3?. Desigur, St. Petersburgul era foarte atent la acțiunile lui Napoleon,, care, după ce a zdrobit la lena și Auerstedt (14 octombrie 1806) armatele Prusiei, aliata Rusiei, avea mîinile libere pentru Balcani. De altfel, Napo- leon ceruse Porții să repună în domnie pe principii pro-francezi, Alecu Suțu și Scarlat Callimachi, și să readucă țările române sub autoritatea- Porții31. în această situație armata țaristă comandată de generalul Michelson, trece Nistrul, în ziua de 22 noiembrie 1806. La 29 noiembrie 1806 este ocupat lașul, iar la 25 decembrie Bucureștiul. La 24 decembrie 1806,. Poarta declară război Rusiei. Acțiunea militară a fost însoțită de decla- rații liniștitoare din partea guvernului de la St. Petersburg. „Maiestatea- Sa — spune A. I. Budberg într-o declarație din 14/26 noiembrie 1806 — nu are nici o intenție de a face cuceriri asupra turcilor, ocuparea militară a Moldovei și Țării Românești nu are alt scop decît acela de a readuce Poarta la restabilirea vechilor raporturi existente între ea și Rusia conform tratatelor ...” 32. Același Budberg trimite la 5/17 decembrie 1806 o notă lui Italinski în care îi spune că „De asemenea ocuparea Hotinului și Ben- derului, nu este deloc privită ca o cucerire, și drapelele găsite în aceste for- tărețe nu vor fi deloc considerate ca trofee luate de la un inamic ... va depinde de Poartă să desemneze o persoană pentru a le primi” 33. Iar țarul Alexandru I într-un manifest din 23 decembrie 1806, citit divanurilor țărilor române, declară că armatele rusești țin seamă de „desfătareatuturor privilegiurilor noastre”, precizînd în continuare „gîndul nostru este ca- să păzim în lucrarea dregătoriilor toate vredniciile după obiceiurile de mai înainte” 34. Declarații pline de moderație destinate să arate că Rusia nu are intenția să anexeze principatele, ci doar să le ocupe temporar pînă» cînd Poarta se va conforma tratatelor au fost făcute și reprezentanților- 20 Vneșneaia politika Rossii. .voi. III, doc. 158, p. 382 — 383. 30 Ibidem, doc. 159, p. 387-388. 31 G. Lebel, op. cit., p. 124. 32 Vneșneaia politika..., voi. III, doc. 157, p. 377. 33 Ibidem, doc. 171, p. 417 — 418. 31 Acte și documente..., voi. I, doc. 55, p. 292 — 293. www.dacoromanica.ro 664 SERGIU COLUMBEANU 8 consulari și diplomatici ai Austriei, putere implicată profund — prin poli- tica sa — în desfășurările diplomatico-militare de la Dunărea de jos 35. Anul 1807 a fost bogat în evenimente chiar de la început. La influența crescîndă a lui Napoleon la Constantinopol, Anglia reacționează cu promp- titudine și la 19 februarie 1807 escadra amiralului Duckworth forțează Dardanelele și intră în Bosfor. Ambasadorul Angliei părăsește capitala otomană și se îmbarcă pe o navă de război de unde trimite Porții următoa- rele cereri: cedarea fortărețelor de la Dardanele Angliei; Poarta să declare război Franței și să expulzeze pe ambasadorul acesteia; Moldova și Țara Eomânească să fie cedate Eusiei împreună cu cetatea Ismail și alte cetăți 36. în fața acestei acțiuni, care putea duce la atacarea capitalei otomane, Sebas- tiani organizează apărarea și escadra engleză este silită să se retragă din strîmtori și din Marea Marmara (martie 1807)37. La puțin timp după aceste evenimente, în zilele de 27—31 mai 1807, o răscoală a ienicerilor, nemul- țumiți de măsurile de reformă militară, răstoarnă pe Selim al III-lea și proclamă sultan pe Mustafa. Această acțiune a avut urmări importante, contribuind la un brusc reviriment al politicii orientale a lui Napoleon, care, după victoria împotriva armatei ruse la Friedland (14 iunie 1807), se duse la Tilsit pentru a ajunge la o înțelegere cu Alexandru I. Prima întrevedere între cei doi împărați avu loc la 24 iunie 1807 pe im ponton ancorat în mijlocul fluviului Niemen. Amiralul Ciceagov menționează în „Memoriile” sale o scrisoare în care — cu prilejul negocierilor de la Tilsit — Napoleon îi comunică lui Alexandru următoarele : ,,Vă abandonez Turcia, Suedia și întreg Orientul. Aranjați-vă cu acestea cum veți înțelege, in ce mă privește, eu mă însărcinez cu occidentul” 38. Se pare totuși că detaliile unei împărțiri efective a Imperiului otoman nu au fost luate serios în dis- cuție. în legătură cu împărțirea Imperiului otoman a mai apărut și un proiect al ministrului prusian Hardenberg, care a încercat să deturneze atenția lui Napoleon de la politica de dezmembrare a Prusiei. Hardenberg propunea ca Țara Eomânească, Moldova și Constantinopolul să revină Eusiei 39. Napoleon însă nu era dispus să treacă la o împărțire precisă a Imperiului otoman și nici să lase țarului Constantinopolul. Secretarul său Meneval, relatează că după o întrevedere aprinsă cu Alexandru, Napoleon a exclamat: „Constantinople, Constantinople ! Jamais ! C’est l’Empire du Monde”40. 36 Vezi Hurmuzaki-Nistor, Documente..., voi. XIX2 (doc. CDLXIII, p. 367, București, 1807, ianuarie 1, Brenner, consulul austriac la București, către Stadion, ministrul de externe, convorbire cu generalul țarist Michelson; doc. CDLXXVI, p. 383, București, 1807, ianuarie 7, același Brenner către Stadion, arată că Michelson declară că principatele trebuie să formeze ,,un stat tampon, independent față de Rusia și de Austria..., perete despărțitor Intre ambele aceste puteri și pentru ambele Împotriva Porții”). Vezi și declarația din 15/27 ianuarie 1807, făcută de Budberg ambasadorului austriac Merfeldt (Vneșneaia politika..., voi. III, doc. 193, p. 480). 38 Hurmuzaki, voi. II, supl. I, doc. DXL, p. 392—393; vezi și G. Lebel, op. cit., p. 126—127, vezi și P. Cernovodeanu, Înființarea consulatului englez..., p. 153—154. 37 G. Lebel, op. cit., p. 126-127. 38 Tchitchogof, Mimoires..., p. 331; Pentru negocierile de la Tilsit vezi și A. Vandal, op. cit., voi. I, p. 56 și urm. 39 Acte și documente,... voi. I, nr. 87(74), p. 567—579. 40 A. Sorel, L’Europe et la rinolution franșaise, Paris, Plon-Nourrit, 1885 — 1911, 8 voi. (vo). VII, p. 179), cit. de G. Lebel, op. cit., p. 135. www.dacoromanica.ro 9 SITUAȚIA INTERNAȚIONALA A ȚARILOR ROMANE (1806—1812) 665 în această ambianță la 25 iunie/7 iulie 1807 au fost semnate tratatul de pace franco-rus 41 și tratatul de alianță între cele două puteri42. Artico- lul 22 al tratatului de pace stipula că ,,trupele ruse se vor retrage din pro- vinciile (subl. ns.) Valahia și Moldova, dar zisele provincii nu vor putea fi ocupate de trupele înălțimii Sale (Sultanului — n.n.) pînă la schimbul instrumentelor de ratificare ale viitorului tratat definitiv de pace între Eusia și Poarta otomană” 43. într-o întrevedere secretă Napoleon a dat de înțeles lui Alexandru că nu va insista prea mult în ce privește evacuarea țărilor române. Eeținem din textul tratatului că Țara Eomânească și Moldova erau considerate provincii și nu state de sine-stătătoare sub suze- ranitatea Porții. Acest apelativ de provincii îl întîlnim și în corespondența diplomatică a ambasadei țariste de la Constantinopol44. Desemnarea celor două state românești ca simple provincii putea presupune intenția anexării lor. în caz că războiul cu Poarta se sfîrșea prin victoria Eusiei, țarul îi putea impune să-i cedeze unele din provinciile sale, adică teritorii care nu erau considerate ca state autonome. Tratatul de pace mai prevedea medierea Eusiei în conflictul anglo- francez (art. 13) și medierea Franței în conflictul ruso-turc (art. 23). Se adăugau și articole secrete stipulînd că Eusia cedează Franței: regiunea, portului Cattaro și Eepublica celor șapte insule (Ionice). Concomitent cu tratatul de pace s-a încheiat între cei doi împărați și un tratat secret de alianță ofensivă și defensivă. Eusia se obligă, în caz că Anglia îi respin- gea medierea, să-i declare război și să adere la blocusul continental insti- tuit de Napoleon prin faimosul decret de la Berlin din 21 noiembrie 1806 (art. 4)4S. La rîndul său Napoleon, pentru a-1 atrage pe Alexandru de partea sa, se declara de acord, în caz că Poarta respinge medierea franceză, ca Eusia să anexeze ,,toate provinciile imperiului turc din Europa”, cu excepția Eumeliei și Constantinopolului (art. 8)46. Unele interpretări privind tratatele de la Tilsit le întîlnim în rapoar- tele trimise la 29 iulie 1807 și 5 august 1807 de către consulul austriac de la» București, Brenner, contelui Stadion, ministrul de externe de la Viena. Conform acestor rapoarte generalul Miloradovici susținea că prin înțele- gerea ruso-franceză, Polonia, Basarabia, Moldova și Țara Eomânească vor fi cedate Eusiei47, iar Dunărea va fi graniță între Imperiul otoman și cel rus 48. La o lună și ceva după tratatele de la Tilsit intră în funcție medierea franceză, prin colonelul Guillemot. După negocieri începute la Eusciuk, la 24 august 1807 se încheie armistițiul ruso-turc de la Slobozia (jud. Ialomița). Cele două puteri se angajează să evacueze în 35 de zile țările române și să nu se amestece în administrația lor internă. Dacă nuse încheia 41 Acte și documente..., voi. I, nr. 87(80), p. 576 — 581 ; Vneșneaia poltlika Rossii.. .r voi. III, nr. 257, p. 631 — 637; A. Vandal, op. cil., voi. I, Apendice, p. 499 — 504; G. Lebelr op. cil., p. 136-137. 42 Acte și documente..., voi. I, nr. 87/81, p. 582 — 584; Vneșneaia poltlika..voi. IIIr nr. 258, p. 643. 43 Acte și documente..., voi. I, nr. 87(80), p. 580 (art. 22). 44 Vneșneaia politika Rossii.. ., voi. III, nr. 109, p. 274. 48 Ibidem, nr. 258, p. 643. 46 Acte și documente..., voi. I, nr. 87(81), p. 584. 47 Hurmuzaki-Nistor, voi. XIX2, doc. DL, p. 443 și urm. 48 Ibidem, doc. DLIV, p. 447. www.dacoromamca.ro 666 SERGIU COLUMBEANU 10 tratatul de pace armistițiul rămînea în vigoare pînă la 21 martie 18084*. Atragem atenția că în textul acordului de armistițiu cele două țări române nu mai sînt numite provincii, ci principate. Reacția unora dintre marile puteri interesate direct în jocul diplo- matic ruso-franco-turc s-a petrecut pe două planuri. Generalul Merveldt ambasadorul austriac la Petersburg, a declarat lui Savary, ambasadorul lui Napoleon, că Austria nici nu se gîndește să admită anexiunea princi- patelor 80. Guvernul englez în schimb, prin colonelul Wilson, aflat în misi- une specială la Petersburg, declară că „ar vedea cu plăcere” ca Rusia să dobîndească Țara Românească și Moldova. Cabinetul din Londra lăsa să se întrevadă aici atragerea Rusiei pentru a combate pe Napoleon 8L După Tilsit, arată istorica franceză G. Lebel, atitudinea lui Napoleon a părut „încurcată și nedecisă”. El dorea în același timp să menajeze Poarta asigurîndu-i dominația asupra principatelor române și să dea satis- facție Rusiei în politica ei de la Dunăre. Adeziunea Rusiei era importantă pentru Napoleon, deoarece ar fi antrenat-o și pe aceea a Prusiei, asigurînd astfel o mai mare eficiență blocusului continental. Napoleon a pus Porții următoarea alternativă: politică prietenească față de Franța îi garanta Moldova; separare de Franța și pace cu Anglia ducea la împărțirea pose- siunilor otomane * 1 S2. Pe Alexandru condițiile armistițiului de la Slobozia nu l-au satisfăcut» considerîndu-le defavorabile Rusiei53 54. La 26 septembrie 1807 el îi dezvăluie intențiile și trimite instrucțiuni ambasadorului său la Paris, contele Tolstoi, ca acesta să poarte conversațiile de așa manieră „ca eu (Alexandru — n.n.) să obțin posesiunea Țării Românești și a Moldovei, cu un cuvînt limitele imperiului meu să fie împinse în această parte pînă la Dunăre”. în caz de refuz din partea lui Napoleon se va mulțumi și cu regiunea înțeleasă sub numele de Basarabia, cu cetățile Bender (Tighina), Akkerman (Ceta- tea-Albă), Chilia, Ismail, la care adaugă și cetatea Hotin M. în noiembrie 1807 țarul își precizează și mai mult politica cerînd lui Napoleon să-i re- cunoască anexiunea principatelor și preponderența flotei ruse în Marea Neagră; în caz de neacceptare solicita asigurarea posesiunii Basarabiei și ocuparea Țării Românești și a restului Moldovei pînă la încheierea păcii între Franța și Anglia5S. Ce se înțelegea în acel moment prin Basarabia. Rumianțev, ministrul de externe al țarului definea astfel, într-o scrisoare din 26 noiembrie 1807 către ambasadorul Tolstoi, ținutul în discuție : „cette etroite lisiere de pays, qui, ne formant pas province, porte le nom de Bessarabie” s®. (Această îngustă fîșie de țară care, neformînd o provincie, poartă numele de Basarabia). Se folosea aici o indicație toponimică destul de confuză din hărțile timpului57 *, care desemna Bugeacul (ținutul din sudul 43 Acte șt documente..voi. I, nr. 56, p. 293 — 294. “ Ibidem, nr. 87 (86), p. 593-594. S1 Vneșneaia poliltka. .., voi. III, nr. 38, p. 101. “ G. Lebel, op. cit., p. 140 — 142 ; vezi Acte șt documente..I, nr. 87 (80), p. 1068. 63 L. Casso, op. cit., p. 68. 54 Acte și documente..., I, nr. 87 (91), p. 604. « Ibidem, nr. 87 (100), nr. 87 (102), p. 623 ; nr. 87 (115), p. 661-671; nr. 87 (119), p. 678 — 679; vezi și G. Lebel, p. 143 și p. 374, notele 1, 2. s‘ Acte șt documente..., I, nr. 87 (117), p. 673 ; vezi și L. Casso, op. cit., p. 75, nota 4 (după Sbornik, t. 89, p. 335). 47 Nouoelle Carte de la Petile Tarlarle, Amsterdam, 1792. www.dacoromanica.ro 11 SITUAȚIA INTERNAȚIONALA A ȚARILOR ROMANE (1806—1812) 667 Moldovei dintre Prut și Nistru) cu termenul de Basarabia, după numele dinastiei Basarabilor din Țara Românească, ai cărei primi domni stăpî- niseră pe aici în secolul al XIY-Iea și la începutul celui de al XV-lea58. La încheierea păcii din 1812, care punea capăt războiului ruso-turc, termenul de Basarabia va fi aplicat prin extensie întregii Moldove dintre Prut și Nistru. Toate aceste pretenții ale țarului de a anexa țările române au stîmit în diplomația franceză reacții diferite. Astfel Napoleon indică lui Alexan- dru că va continua să ocupe Silezia (lăsată Prusiei prin tratatul de pace de la Tilsit din 9 iulie 1807, încheiat cu această țară), dacă el, țarul, refuză să evacueze principatele. Instrucțiuni sînt date în acest sens lui Savary, ambasadorul francez la St. Petersburg59. Se profilează deci conexiunea a 2 probleme teritoriale : principatele române — Silezia, conexiune pe care o vom mai întîlni. La rîndul lor, ambasadorii francezi pe lîngă curtea țarului , Savary și apoi Caulaincourt, adoptă o atitudine diferită : ei reco- mandă, cabinetului imperial francez abandonarea definitivă a principa- telor în favoarea Rusiei60 61 62 63 64. De altfel, ofițerii ruși din armata de operațiuni din principate declarau, în noiembrie 1807, că pacea cu Turcia nu va putea fi încheiată decît „prin cedarea totală a celor două provincii (Moldova și Țara Românească — n.n.) Rusiei .. La începutul anului 1808 s-au dus intense negocieri ruso-franceze privind Imperiul otoman și țările române. Napoleon a propus lui Alexan- dru vaste planuri de împărțiri teritoriale. Țarul, în schimb, s-a arătat mult mai circumspect, limitîndu-se la anexiuni cu mai mare coeficient de rea- lizare din vecinătatea imperiului său.,,Mon ambition — declara Alexandru ambasadorului francez Caulaincourt la 1 mai 1808 — ri'allait pas au-delă de la Valachie et de la Moldavie . ..” 6a. Conform instrucțiunilor primite de la St. Petersburg, contele Tolstoi negocia la Paris cu Champagny, urma- șul lui Talleyrand la ministerul de externe, tot pe aceeași bază : anexiunea țărilor române de către Imperiul țarist6S. Pretențiile țarului erau însă ceva mai mari. La 11 ianuarie 1808 Rumianțev scrie lui Tolstoi să ceară ca fron- tiera imperiului să se fixeze pe brațul Sfîntul Gheorghe (deci se include și Delta Dunării în pretențiile teritoriale țariste); îi recomandă apoi să în- cerce să lărgească aria pretențiilor pînă la lacurile Babadag și Razelm incluzînd în acest fel și o parte din Dobrogea de nord M. Peste cîteva zile, la 15 ianuarie 1808, Tolstoi discută cu Champagny un proiect de convenție ruso-francez, prin care Rusia revendica „cedarea în perpetuitate a Moldovei și a Țării Românești cu Basarabia și gurile Dunării, așa fel ca thalweg-ul acestui fluviu și ultimul său braț dinspre partea imperiului otoman să fie frontiera dintre cele două state” M. 88 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrln, București, 1944, p. 297—298. Pentru stăpinirea Basarabilor in Moldova de sud vezi și Ștefan Ștefănescu, Țara Românească de la Basarab I ,,Întemeietorul" pină la Mihai Viteazul, București, Edit. Academiei R.S.R. 1970, p. 31. 68 Acte și documente, I, nr. 87 (94), p. 614 ; vezi și Correspondance de Napoleon, tome XVI, nr. 13.225 p. 86. 60 G. Lebcl, op. cit., p. 143 (cf. Acte și documente — I, nr. 87 (128), p. 701 — 702). 61 Hurmuzaki, voi. XVI, doc. MDCCXXII, p. 825. 62 Vneșneaia politika..., IV, nr. 72, p. 177. 63 L. Casso, op. cit., p. 76, nota 3, cf. Sbornik, t. 89, p. 356. 64 Acte..., I, nr. 87 (132), p. 708; cf. Sbornik, t. 89, p. 362. i6 Acte..., I, nr. 87 (137), p. 718. www.dacaromaiiica.ro 668 SERGIU COLUMBEANU 12: Pe acest teren de negocieri, la 2 februarie 1808, Napoleon trimite lui Alexandru o scrisoare rămasă celebră în istoria diplomației. Pentru a frîna ambiția țarului de la cucerirea Constantinopolului și a strîmtorilor și a-i îndrepta atenția în altă parte, Napoleon îi oferă Finlanda, ocuparea Stockholm-ului, posibilități de expansiune în comun în direcția Indiei; recunoaște, de asemenea, frontiera imperiului rus, la Dunăre ; în schimb, nu pomenește nimic, de Constantinopol și de desființarea Imperiului otoman68 *. Scrisorii din 2 februarie i-au urmat faimoasele întrevederi de la St. Petersburg, din 28 februarie, 2, 4 și 9 martie 1808 dintre Caulaincourt și Rumianțev. Albert Vandal le consacră un substanțial capitol din lu- crarea sa, mergînd pînă la reproducerea dialogului dintre cei doi interlo- cutori, dialog în care destinul țărilor române ocupa primul loc. La începu- tul întrevederilor se discutară generalități; apoi lucrurile căpătară o primă clarificare, ținîndu-se seamă de principiile stabilite la Tilsit: Rusia urmează să anexeze Moldova, Țara Românească și Bulgaria; Franța Moreea, Albania, Creta (Candia). în continuare, se elaborează im proiect lărgit de împărțire a Imperiului otoman : Turcia rămîne cu Constantinopolul și Rumelia; Rusia primește Moldova, Țara Românească, Bulgaria și poate Serbia; FranțaMoreea, Arhipelagul, parte din Bosnia, Albania, Egipt, Siria; Austria, restul Bosniei, Croația 67. Diferendul de neîmpăcat între reprezen- tanții celor două puteri a fost problema strîmtorilor : Caulaincourt a pro- pus ca Rusia să ia doar Bosforul, Franța obținînd în schimb Dardanelele. Rumianțev a declarat că este imposibil de admis ca această „langue de chat” care este Peninsula Gallipoli ce mărginește strîmtoarea Dardanele în partea europeană să intre în posesia Franței88; ar însemna că ieșirea spre Mediterana rămîne mai departe închisă pentru Rusia sau în cel mai bun caz sub controlul unei puteri care i-ar putea deveni ostilă. Negocierile din primele luni ale lui 1808 n-au avut nici un rezultat. Se părea că adevăratul scop al lui Napoleon era să tergiverseze pentru a-I ține liniștit pe țar în timpul cît el era profund implicat în Spania 89. Apro- pierea franco-rusă a indispus Poarta care se vedea supusă la presiuni din partea Franței ca să cedeze în privința țărilor române și a Serbiei70. Ati- tudinea adoptată la Constantinopol a fost cu totul opusă: nici o cedare, ci mai de grabă continuarea războiului 71. Ieșirea din acest impas diplomatic necesita o nouă întîlnire între împăratul Franței și țar. Napoleon, de altfel, dorea o înțelegere cu Alexan- dru I, deoarece în Spania întîmpina mari dificultăți (două armate ale sale capitulaseră la Baylen și Cintra în vara anului 1808) și avea deci nevoie de liniște la est. Locul întîlnirii fu fixat în orașul german Erfurt72. înainte ” Acte.. ., I, nr. 87 (145), p. 735 — 736, cf. Correspondance de Napolion..., XVI, p. 586 ; vezi și A. Vandal, op. cil., voi. I, p. 242. ” Acte..., I, nr. 87(163-171), p. 790-812; A. Vandal, op. cit. voi. I, p. 273-307 (Cap. VIII, Les entretiens de Saint-Pâtersbourg); G. Lebel, op. cil., p. 148 — 150. ’8A. Vandal, op. cit., voi. I, p. 295. 49 G. Lebel, op. cit,, p. 150. 70 Vneșneaia polilika Rossii..., IV, nr. 103, p. 237. 71 G. Lebel, op. cil., p. 151. 72 Talleyrand, Mimoires..., ed. 1967, voi. I, p. 397 — 457 (Expune detaliat intllnirea de la Erfurt); A. Vandal, op. cit., voi. I, p. 390—497 (Cap. XII Erfurt); G. Lebel, op. cil., p. 155 — 170 (Cap. VIII: Erfurt și urmările). www.dacoromanica.ro 13 SITUAȚIA INTERNAȚIONALĂ A ȚARILOR ROMANE (1806—1812) 669 de a pleca, Napoleon însărcinează pe Talleyrand să redacteze un proiect de tratat. în prima redactare a proiectului, Talleyrand a specificat recunoaș- terea „reunirii” Moldovei, Țării Eomânești și Finlandei cu imperiul rus (art. 5). Se mai preciza că „reunirea” la care Napoleon „nu se va opune” se motivează cu „imensele cheltuieli pentru a păstra aceste provincii” (din nou termenul provincii și nu principate — subl. n.s.), făcute de țar (art. 6.). La acest articol Napoleon a protestat, spunînd lui Talleyrand că „este prea pozitiv”. Articolul imediat următor introducea însă un corectiv: „Majestatea sa împăratul tuturor Eusiilor, se va mărgini, în ce privește prezentul, să ocupe ca și în trecut Țara Eomânească și Moldova, lăsînd toate lucrurile în situația în care se găsesc astăzi ...” (art. 7). Se mai arată că negocierile de pace ruso-turce vor începe numai după ce negocie- rile cu Anglia vor indica im sfîrșit favorabil73. In ziua de 29 septembrie 1808, la Erfurt, Eumianțev și Champagny, miniștrii de externe și pleni- potențiari ai celor două părți, încep negocierile. Se redactează o notă asupra situației prezente. Franța acceptă ca Imperiul țarist să aibă în posesiune de fapt Finlanda, Moldova și Țara Eomânească; acordul franco- rus nu va fi dezvăluit însă înainte de negocierile cu Anglia, deoarece în acest caz Franța va pierde influența asupra Porții, care se va arunca în brațele Angliei74. Negocierile se desfășurau cu destulă dificultate 7S * *. Situația din Spania continua să fie grea pentru Napoleon, fapt de care profită Alexan- dru, I, devenind din ce în ce mai exigent. în cele din urmă, la 12 octombrie 1808 se ajunse la încheierea Convenției secrete de alianță. Din cele 14 articole ale convenției 4 articole se refereau Ia țările române, fapt care dovedește marea lor importanță pe eșicherul diplomatic și strategic al timpului. Ce anume prevede Convenția în legătură cu principatele ? Con- diția păcii dintre Franța și Anglia era ca aceasta din urmă să recunoască cele două țări române și Finlanda ca făcînd parte din Imperiul rus (art. 5). Limita sudică a Imperiului țarist era fixată pe linia Dunării (art. 8). Țarul se angaja să păstreze secretul asupra anexiunii principatelor, pentru ca în felul acesta să se poată ajunge la o înțelegere amiabilă cu Poarta în vederea cedării lor către Eusia (art. 9). Dacă Poarta refuză să cedeze și războiul reîncepe, Napoleon nu va participa, ci se va mărgini doar să ofere Porții bunele sale oficii; în caz că Austria va da sprijin militar Turciei, același lucru îl va face și Eusia față de Franța (art. 10). De remarcat că în ce privește anexarea țărilor române de către imperiul țarist, formula adoptată a fost că „împăratul Napoleon recunoaște (subl. ns.) în mod for- mal reuniunea (subl. ns.) celor două provincii cu imperiul rus ...” Napo- leon ar fi dorit o formulă mai puțin angajantă : nu se va opune la reuniune, în loc de recunoaște 78. Întîlnirea de la Erfurt și tratatul de alianță cu care aceasta s-a înche- iat au fost — conform opiniilor istoricilor — niște acțiuni diplomatice ratate de către ambii parteneri. Academicianul sovietic E. Târle arată că 73 Talleyrand, Mtmoires..voi. I, p. 408—412. 74 G. Lebel, op. cit., p. 159. 78 Vneșneaia politika Rossii..., nr. 158, p. 346 — 347 (17/29 septembrie 1808, Raportul lui Rumianțev către țar despre dificultățile negocierilor). 78 Textul tratatului și detalii privind redactarea finală la Talleyrand, M&noires..., I. p. 452 — 456 ; pentru text vezi și Acte și documente..., I, nr. 87 (230), p. 926 — 929 ; Vneșneaia politika..., IV, nr. 161, p. 359 — 360. www.dacoromanica.ro 670 SERGIU COLUMBEANU 14 ,,țarul se convinsese ... că promisiunea unui „Orient” rusesc și a unui „Occident” francez nu fusese decît o momeală”. „Era clar acum — scrie în continuare Tarte — că Napoleon nu avea să îngăduie țarului să ocupe Constantinopolul”, iar în ce privește „Moldova și Valahia ... ar fi pre- ferat să le lase turcilor” 77. Se explică, în această privință, atitudinea res- trictivă a lui Napoleon față de terminologia folosită la redactarea tra- tatului de alianță, adică preferința pentru expresia nu se va opune în loc de recunoaște. La rîndul său, nici țarul nu și-a luat angajamentul solicitat de Napoleon ca să-i dea ajutor militar în cazul unui atac din partea Austriei, tentată să profite de dificultățile Franței în Spania 78. „Pentru acest aju- tor militar, scrie Tarte, Napoleon era gata să dea dinainte Galiția și chiar unele teritorii din regiunea carpatică”. Tarte arată apoi că „mai tîrziu, cei mai eminenți reprezentanți atît ai școlii slavofile, cît și ai celei național- patriotice din istoriografia rusă îi vor reproșa amarnic lui Alexandru de a nu fi acceptat propunerile lui Napoleon și de a fi lăsat să-i scape un prilej ce nu avea să se mai ivească niciodată” 79. în această privință este intere- sant ce recomanda Rumianțev țarului într-o depeșă trimisă de la Paris la 15/27 decembrie 1808 : „Achiziția Moldovei și Țări' Românești singure și fără cooperare, ne este, Sire, de departe mult mai avantajoasă; trebuie deci să încercăm să îndeplinim ceea ce în această privință a fost reglat la Erfurt, și să îndeplinim repede”. Rumianțev sugerează o acțiune mili- tară energică în direcția Constantinopolului unde domnea o mare dezor- dine politică, fapt care ar fi determinat pe șefii militari turci să încheie imediat pace „dacă cedarea celor două provincii creștine era singurul sacrificiu ce se cerea” 80. Pregătirile întîlnirii de la Erfurt, negocierile de acolo și tratatul încheiat au fost privite cu scepticism dar și cu îngrijorare de Austria, mai ales că și aceasta avea pretenții teritoriale asupra țărilor române și dorea să participe la împărțirea Imperiului otoman. Astfel, Metternich comen- tează tratatul franco-rus ca o „feinte alliance” (alianță înșelătoare)81. Un raport diplomatic din 18/30 aprilie 1808 din Paris arată că ambasa- dorul austriac consideră că posesiunea țărilor române de către Rusia este „un prejudiciu extrem pentru Austria” 82. Merveldt, ambasadorul împă- ratului Austriei pe lîngă țar, exprimă față de Rumianțev nemulțumirea pentru ocuparea principatelor și cere ca la împărțirea Imperiului otoman să ia parte și Austria 83. în sfîrșit, atît înainte cît și după Erfurt, Kurakin, ambasadorul rus la Paris, raporta că guvernul austriac emitea din nou pre- tenții la Oltenia, manifestînd speranțe că se va putea înțelege, în acest sens, cu guvernul țarist84. 77 Acad. E. V. Tarte, Napoleon, Ed. a Il-a revăzută, /București/, Cartea rusă, 1958, p. 254. Intr-un memoriu din decembrie 1808 emanat de la ministerul de externe țarist se arată că Napoleon a acceptat anexarea țărilor române de către țar, nu din generozitate, ,,ci fiindcă nu era In puterea sa de a ne Împiedica să le luăm” (cf. Vneșneaia politika..., IV, nr. 201, p. 445. 78 Ibidem; A. Fugier, op. cit., p. 249. 78 E. Tarte, op. cit., p. 254. 80 Vneșneaia politika..., IV, nr. 197, p. 439—440. 81 Metternich, Mimoires, ed. 1959, voi. I, p. 67. 82 Vneșneaia politika..., IV, nr. 101, p. 234. 88 Ibidem, nr. 130, p. 284. 84 Vneșneaia politika..., IV, nr. 131, p. 291 — 294; nr. 175, p. 390 (rapoarte din 2/14 iulie 1808 și 26 octombrie 7 noiembrie 1808, al ambasadorului rus la Paris, prințul Kurakin). www.dacoromanica.ro 15 SITUAȚIA INTERNAȚIONALA A ȚARILOR ROMANE (1806-^1312) 671 Poarta a privit negocierile franco-ruse și tratatul de la Erfurt cu o ostilitate crescîndă. Emisarul francez, Latour-Maubourg trimis la Constan- tinopol ca să determine Poarta să cedeze principatele a fost întîmpinat cu reproșuri și cu considerente neamicale. De aceea și congresul de pace ruso-turc, deschis la Iași, pentru a decide anexarea țărilor române de către Rusia s-a soldat cu un eșec total8S. în această situație Turcia a văzut că singura ieșire era apropierea de Anglia. Concluzia era deci foarte logică : principatele române puteau ajunge din nou sub suzeranitatea Porții, ca state autonome, numai prin intermediul Angliei86. Vom vedea mai jos — după documentele engleze recent descoperite sau neutilizate încă — rolul important jucat de diplo- mația engleză, în legătură cu principatele, în anii 1809—1812. Punctul de plecare al întinselor acțiuni diplomatice întreprinse de ambasada engleză de la Poartă a fost tratatul de pace anglo-turc încheiat la Dardanele în ziua de 5 ianuarie 1809 87. în aceeași zi, cele două puteri au semnat și un tratat secret de alianță defensivă. Se prevedea acordarea de asistență din partea flotei britanice împotriva Franței și folosirea bune- lor oficii ale guvernului englez pe lîngă guvernul țarist, pentru ca Poarta să obțină „o pace onorabilă și avantajoasă”, statuînd „integritatea teri- torială’ ’ a Imperiului otoman 88. Menținerea integrității Imperiului otoman avea pentru Anglia atît implicații politico-strategice cît și economice. Din punct de vedere politico-strategic Anglia căuta să evite dominația regiunii bazinului dunărean și a strîmtorilor de o mare putere militară în plină ascensiune, care i-ar fi periclitat cu forțele sale navale traficul și pozițiile din Mediterana orientală. Din punct de vedere economic, men- ținerea Imperiului otoman și raporturi bune cu acesta însemna, pentru Anglia, asigurarea comerțului ei în Mediterana orientală și o eventuală expansiune a acestuia în Marea Neagră și pe Dunăre 89. Rusia țaristă a urmărit în continuare politica de anexare totală a principatelor și după tratatul de la Dardanele. Țarul căuta să folosească în această privință victoriile armatelor sale la Dunăre. La 28 noiembrie/ 10 decembrie 1809 el scrie lui Șuvalov, ambasadorul său la Viena : „eu sînt, hotărît să mă mărginesc să obțin printr-un tratat Țara Românească, Moldova și Basarabia, cucerite de armatele mele, de mai mulți ani și ... doresc să am în această parte Dunărea ca frontieră ...” ®°. Deosebit de interesante privind politica de anexiune a țarului Alexandru I față de țările române sînt două documente : 1) un proiect de tratat de pace, în 15 articole, trimis la 7/19 februarie 1810 de N. P. Rumianțev generalului N. M. Kamenski, comandantul armatei țariste din principate; 2) o notă din 15 aprilie 1810 a cancelarului imperiului țarist către ambasadorul francez " G. Lebel, op. cit., p. 162-163, 167. 86 Ibidem, p, 167. 87 Gabriel Effendi Noradounghin, Recueil d’actes internationaux de l’Empire ottoman. Traitis, conoenttons, arrangements.,., voi. II, Paris, Leipzig, 1900, p. 81 — 84. 88 Ibidem, p. 84—85; vezi și L. Casso, op. cit., p. 105. 88 P. Cernovodeanu, Interese economice engleze..., p. 1695—1699; vezi și R. W. Seton- "Watson, Britain in Europa 1789 — 1914, A suroey of Foreign-Policy, Cambridge, 1937, p. 23—28 ■(Situația in Europa orientală la 1806 — 1812). 80 Vneșneala politica Rossii..., V, nr. 145, p. 304; vezi și N. lorga, Acte fi fragmente, ■voi. II, București, 1896, p. 444 (unele rapoarte diplomatice prusiene). www.dacoromanica.ro 672 SERGIU COLUMBEANU 16 la St. Petersburg. înfproiectui de tratat de pace, la art. IV, se specifică : „Principatele Moldova, Valahia Mare și mică și Basarabia se unesc prin, acest tratat de pace pe veci cu Imperiul rus, cu orașele, cetățile și satele,, cu locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor. Rîul Dunărea va fi. de acum înainte granița între cele două imperii și șenalul acestui rîual Dunării va determina granița, astfel încît toate insulele aflate pe partea, stingă a acestui șenal vor aparține Rusiei și toate insulele de pe partea dreaptă a lui vor rămîne în stăpînirea deplină și necontestată a Sublimei Porți Otomane. Insula din fața Valabiei mici cunoscută sub numele de Ostrov (este vorba de Insula Ada-Kale), va aparține, de asemenea, Rusiei, căci se află situată mai aproape de malul stîng, deși șenalul acolo este pe- ambele părți. La gura aceluiași rîu Dunărea, malul stîng al brațului /Sf./ Gheorghe va fi granița rusească iar malul drept al aceluiași braț va fi graniță turcească” 91 92. Observăm, așadar că, pe lîngă anexarea celor două, principate române se avea în vedere anexarea insulei cu poziție strategică de la Ada-Kale din regiunea Porților de Fier și a Deltei Dunării în între- gime pînă la brațul Sfîntul Gheorghe. Un raport trimis în anul următor, la 11 noiembrie 1811, de către Stratford Canning, ambasadorul Angliei la Poartă, șefului Foreign-Office-ului, Wellesley, arată că țarul se mulțumea la acea dată doar cu cedarea Moldovei dintre Șiret și Nistru, dar pretindea să aibă în posesiune gurile Dunării (possession of the mouths of the Danube)22. în celălalt document amintit mai sus, nota din 15 aprilie 1810 a cancelaru- lui imperiului rus, se arată că „Majestatea sa imperială considerînd Moldova și Țara Românească ca provincii făcînd parte din imperiul său și care, în felul acesta, trebuie să fie conduse după legile lui, prescrie să se înceteze- să se admită drepturi a căror exercitare nu este tolerată decît în Turcia”. Nota mai arată că „orice individ născut în aceste provincii nu poate fi privit decît ca supus al majestății sale . . . [care] îi lasă totuși opțiunea de a rămînea astfel sau de a părăsi țara în șase luni ...” 93 94. La începutul anului 1811, în instrucțiuni trimise de generalul Kamenski, în ziua de 9 februarie, consilierului Fonton, în misiune pe lîngă marele vizir, i se indică „de a negocia pur și simplu admiterea a ceea ce este deja cunoscut, adică cedarea frontierei la Dunăre .. ,M. Rapoarte diplomatice engleze arată atenția extremă cu care Robert Adair, predecesorul lui Canning la amba- sada britanică de la Constantinopol, urmărea în diferite luni ale anului. 1810, politica Rusiei țariste de a impune Porții cedarea principatelor 95 96. Un interes crescînd pentru anexiuni teritoriale din teritoriul princi- patelor manifesta Austria, care începea să se refacă după înfrîngerea sufe- rită în bătălia de la Wagram (5 — 6 iulie 1809) din timpul campaniilor Coaliției a V-a. Au loc o serie de întrevederi în cursul cărora se pune pro- blema atît din partea reprezentanților împăratului Franței cît și din partea celor ai țarului de a atrage Austria ca aliată în viitorul conflict ce se pre- n Vneșneaia politica..., VI, nr. 17, p. 48; vezi și Hurmuzaki, voi. XVI, doc. MDCCLXXXIX, p. 881. (Raport francez din 1 decembrie 1810). 92 Bibi. Acad., Documente engleze, voi. I, p. 313 (P.R.O. F.O. Turkey, 78 (74). 93 Hurmuzaki, voi. XVI, doc. MDCCLVI, p. 853—854. 94 Vneșneaia politika..., VI, nr. 17, p. 48; vezi și Hurmuzaki, voi. XVI, doc. MDCCLXXXIX, p. 881 (Raport francez din 1 decembrie 1810). 96 P.R.O. F.O. Turkey, 78/68, f. 129-132 v°; 242-243 v°; 258-259 v“; 307-311 v* (Microfilme engleze la Arhivele Statului București). www.dacoromanica.ro 17 SITUAȚIA INTERNAȚIONALĂ A ȚĂRILOR HOMĂNE (1866—1S12) 673 figura între Napoleon și Alexandru 196. Astfel Metternich declară amba- sadorului Șuvalov că ocuparea Țării Românești și Moldovei de către Impe- riul țarist „făcea poziția geografică a Austriei foarte defavorabilă”; el pune, în acest sens, problema găsirii unui aranjament97. Reacția țaristă — așa. cum rezultă din corespondența cu ambasada din Viena — a con- stat din promisiuni de cedare a Olteniei către Austria, aceasta urmînd, în schimb, să accepte anexarea celei mai mari părți a teritoriului celor două țări române de către țar98. O altă soluție de compromis austro-țarist ar fi fost anexai ea Țării Românești de către Austria și anexarea Moldovei de către Rusia țaristă ". La finele lui decembrie 1811, Metternich arăta într-un raport către împăratul Austriei că Poarta nu va înceta lupta dacă nu primește condiții acceptabile de pace ; că fiecare oră care se scurge este un cîștig pentru guvernul otoman; că, în sfirșit, izbucnirea apropiată a războiului franco-rus va furniza sultanului „energia” necesară de a con- tinua lupta” 10°. Iar la 17 decembrie 1811 într-o audiență acordată de Napo- leon ambasadorului austriac, Schwarzenberg, împăratul Franței cere asis- tență militară constînd dintr-o armată de 40 — 50.000 oameni; promite pentru aceasta Austriei Moldova, Țara Românească și Serbia, pe care el „împăratul Franței le privește ... ca provincii austriece”. Dunărea o con- sideră ca fluviu austriac; în sfirșit , este de acord ca Austria să păstreze „toată Galiția”. Metternich a reacționat cu foarte mare rezervă și spirit diplomatic la această „generozitate” napoleoniană : el a arătat împăratului său că o cesiune teritorială turcă către Austria poate fi avantajoasă pentru aceasta numai în condițiile unei păci ruso-turce 191. De notat că pentru a se găsi o soluție Ia conflictul prelungit ruso- turc s-au făcut sugestii și guvernului britanic ca Rusia că primească drept compensație, în locul principatelor, colonii engleze din regiunea Mării Caraibelor102. Reacția engleză, așa cum reiese din instrucțiunile primului ministru R. Castlereagh către ambasadorul la Poartă, Sir Robert Liston, a fost total negativă. Anglia nu era dispusă să acorde Rusiei în schimbul principatelor, nici compensații bănești, nici compensații teritoriale1'!3. Sfîrșitul anului 1810, anul 1811 și anul 1812, pînă aproape de înche- ierea păcii de la București a reprezentat o perioadă de negocieri în cadrul cărora s-au dus numeroase discuții, s-au emis multe instrucțiuni privind partea din Moldova ce trebuia anexată de Imperiul țarist. Erau două alter- native : cedarea teritoriului dintre Șiret și Nistru sau a celui dintre Prut și Nistru. Astfel, în corespondența dintre țar și prințul Adam Czartoryski, din februarie 1811, se preconizează să se ofere Austriei Țara Românească și Moldova pînă la Șiret, Austria renunțînd, în schimb, la Galiția în fa- * 87 88 88 L. Casso, op, cit., p. 110 — 111. 87 Vneșneaia politikavoi. V, nr. 234, p. 509 ; nr. 246, p. 541 ; voi. VI, nr. 14, p. 34—35. 88 Ibidem, voi. V, nr. 256, p. 571-572; vezi și L. Casso, op. cit., p. 128-129. 88 Bibi. Acad., Documente engleze, voi. I, p. 327 — 328 (P.R.O. F.O., Turkey, 78|73, raport secret din 6 decembrie 1811 a Iul Canning către Wellesley). io° Metternich, Mimoires..., voi. II, p. 169. în legătură cu poziția Austriei vezișiHurmu- zaki. Seria nouă, (voi.) II, Rapoarte consulare austriece (1812—1823) București, 1967, nr. 1, ■p. 1 2, nr. 13, p. 12-13, nr. 15, p. 14-15; nr. 17, p. 16-20. ioi Metternich, Mimoires..., voi. II, p. 179 — 185. ios P.R.O. F.O., Turkey, 78/68, f. 174 — 177 (Microfilme engleze la Arh. St. Buc). io» Bibi. Acad., Doc. engleze, voi. I, p. 321 — 326; și in P.R.O. F.O. Turkey, 78/79 ^Microfilme engleze la Arh. St. Buc.). www.dacoromanica.ro 674 SERGIU COLUMBEANU ÎS voarea Eusiei, care anexa în plus și Moldova dintre Șiret și Nistru104. Formula frontierei pe Șiret părea a fi acceptată și de marele vizir. S-a- discutat, de asemenea, și situația gurilor Dunării și a cetăților Ismail și Chilia, revendicate de Imperiul țarist împreună cu Moldova din stînga- Șiretului. Imperiul țarist cerea și o mărire a privilegiilor pe care le avea în Țara Eomâneascălos 106. Pentru stabilirea frontierei pe Șiret, opina și minis- trul de război al țarului, Barclay de Tolly; el motiva aceasta prin necesi- tatea reducerii dispersiunii trupelor, ce nu se putea realiza în cazul anexi- unii Țării Eomânești, într-o perioadă cînd un conflict militar cu Napoleon părea inevitabil108. Asupra alternativei privind frontiera pe Șiret încli- nau și Eumianțev, ministrul de externe107 și Kutuzov care comanda armata de pe frontul de la Dunăre108. Concomitent cu alternativa stabilirii frontierei pe Șiret s-a discutai; și cealaltă alternativă a frontierei Prut, care pînă în cele din urmă a fost acceptată de guvernul țarist, obligat fiind la aceasta de iminența campaniei lui Napoleon împotriva Eusiei, campanie ce necesita deplasarea trupelor de la Dunăre spre Nord 109. în negocierile pentru frontiera pe Prut s-a pus și problema unei compensații bănești ce trebuia plătită de Poartă Eusiei pentru teritoriul din principatele române la care acestea trebuiau să renunțe110 111 * 113. S-au făcut, de asemenea, încercări neizbutite din partea Porții pentru păstrarea cetăților Ismail și Chilia, care îi asigurau controlul asupra părții nordice a Deltei Dunării U1. Un rol foarte important în determinarea Porții de a ceda Eusiei cît mai puțin teritoriu l-a avut cabinetul britanic prin ambasadorul său de la Constantinopol. Stratford Canning consilia guvernul otoman să reziste cît mai mult pretențiilor țariste llzși în același timp era foarte atent să contracareze intervențiile făcute de ambasada franceză în vederea con- tinuării războiului cu Eusia. Napoleon avea, de altfel nevoie, în momentul invaziei sale în Eusia, ca Turcia să țină ocupate la Dunăre o parte din forțele ruseștiU3. Canning, așa cum reiese din corespondența sa cu Foreign- Office-ul, urmărea cu mare atenție și politica Vienei față de Turcia. EL s-a dovedit foarte sensibil față de un plan secret austriac de atacare a Turciei și de ocupare a principatelor, datat în 10 iulie 1810, plan a cărei 104 Acte și documente..., voi. II, doc. 87 (252, 253), p. 974 — 976 ; Vneșneaia politika..., voi. VI, nr. 18, p. 53; L. Casso, op. cit., p. 162. Pentru olerta făcută Austriei de a anexa Țara Românească vezi și Hurmuzaki, Seria nouă, voi. II, nr. 13, p. 12—13 (Raport al consu- lului austriac la București Fleischhackl către Metternich). 106 P.R.O. F.O., Turkey, 78/73, f. 226-229, f. 286-287; 78/77, f. 20-22; Bibi. Acad., Doc. engleze, voi. I, p. 317 — 319; Vneșneaia politika..., voi. VI, nr. 103, p. 257. io» Vneșneaia politika..., voi. VI, nr. 107, p. 267. 107 Ibidem, nr. 128, p. 315—316. 108 Ibidem, nr. 154, p. 381; Kutuzov, Document!, voi. III, nr. 956, p. 869 și nr. 964,. p. 871, 877 (In aprilie 1812 se negocia Încă pentru graniță pe Șiret). 108 Bibi. Acad. Doc. engleze, voi. I, p. 295—296; P.R.O., F.O. Turkey, 78/77, f. 7 — 8, 205 — 206; Vneșneaia politika..., voi. VI, nr. 126, p. 315; N. lorga, Acte și fragmente, voi. II, p. 460, 467, 469-470, 471, 472. 110 Bibi. Acad. Doc. engleze, voi. I, p. 278; P.R.O. F.O. Turkey, 78/73, f. 39—41; N. lorga, Acte și fragmente, voi. II, p. 468 — 469; vezi și M. Mușat, I. Ardeleanu, op. cit., p. 10 — 11. 111 P.R.O. F. O. Turkey, 78/77, f. 54—57; Kutuzov, Document!, voi. III, nr. 964 p_ 872—879, nr. 971, p. 886. 118 P.R.O. F.O. Turkey, 78/77, f. 61-62, 159-160. 113 P.R.O. F.O. Turkey, 78/77, f. 75-77, 92-94. www.dacoromanica.ro 19 SITUAȚIA INTERNAȚIONALA A ȚARILOR ROMANE (1806—1812) 675 executare părea probabilă în primăvara anului 1812, ca urmare a pro- iectelor de alianță austro-franceză susținute de Napoleon114. Pentru a determina pe negociatorii ruși să încheie mai repede pacea, ambasadorul Stratford Canning a trimis un emisar Thomas Gordon la București, la cartierul general rus, ca să aducă la cunoștință intențiile ostile ale Austriei față de Poartă us. S-a mizat aici pe rivalitatea austro-1 rusă în ce privește tendințele de anexiune ale celor două puteri în dauna Imperiului otoman. în același timp, se determina Rusia să semneze rapid pacea, nemaidîndu-se prilej Austriei să profite de o situație încă tulbure. La 5 mai 1812, la București s-au semnat preliminariile tratatului de pace ruso-turc; în art. 1 se stipula că granița dintre cele două imperii va fi Prutulua. La 28 mai 1812 s-a încheiat și tratatul de pace, din partea rusă fiind semnat de Andrei Italinski, loan Sabaniev și losif Ponton. Tratatul avea 16 articole. Articolele 4 și 5 prevedeau anexarea la Rusia a părții din Moldova dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și Dunărea mari- timă117. Presat de „viitorul conflict cu Franța” și apoi de campania lui Napoleon împotriva Rusiei, guvernul țarist a redus treptat pretențiile: de la ambele principate române, la Moldova, apoi la Moldova dintre Șiret și Nistru și în final, la Moldova dintre Prut și Nistru. Comentînd tratatul de la București din 28 mai 1812, Marx a considerat că „Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparținea, pentru că Poarta otomană n-a fost niciodată suverană asupra țărilor române. Poarta însăși recunoscuse acest lucru cînd, la Carlovitz, presată de poloni să le cedeze Moldo-Vlahia, ea răspunse că nu are dreptul de a face vreo cesiune teritorială, deoarece capitulațiile nu-i confereau decît un drept de suzeranitate” U8. CONTRIBUTIONS CONCERNANT LA SITUATION INTERNATIONALE DES PAYS ROUMAINS PENDANT LA PERIODE 1806-1812 RfiSUM.fi L’auteur du pr6sent article, utilisant une s6rie de sources de vieille ou de recente date, inddites ou tres peu introduits dans le circuit scien- tifique, se propose d’analyser l’âvolution de la situation internaționale difficile dans laquelle se sont trouvâs les Pays roumaines durant la pdriode 1806—1812 de la guerre russo-turque. Au long de six annees, les destin^es des principaut^s danubiennes se sont trouvâes dans les mains des grandes puissances europ^ennes: la Russie, la France, la Turquie, l’Autriche et l’Angleterre. xx«Bibl. Academiei, Doc. engleze, I, 3Ș9-335, 336-338; P.R.O. F.O. Turkey, 78/77, f. 162-167, 170-172. xx»Bibi. Academiei, Doc. engleze, I, 341 — 342; P.R.O. F.O., Turkey, 78/77, f. 216—217. xi* Kutuzov, Document!, voi. III, doc. 982, p. 897. ii’ Acte și documente..., voi. I, p. 296—302. ii* K. Marx, însemnări despre români. Manuscrise inedite, București, Edit. Acad. 1964, p. 30 (text original in engleză), p. 106 (traducere in română). www.dacaromanica.ro 676 SERGIU COLUMBEANU 20 Ainsi, par le trăită de Tilsit (7 juillet 1807) entre Napoleon et Alexandre I-er de Russie, on stipulait l’^vacuation des Pays roumaines par les troupes russes. Mais, Fannie suivante, â Erfurt, le trăite secret d’alliance condu le 12 octobre 1808 par les deux empereurs, stipulait â l’article 5 la reconnaissance de l’annexion par la Russie de la Finlande, de la Valachie et de la Moldavie. La diplomație tsariste a agi avec persA verance apres cette date egalement afin d’obtenir la reconnaissance, sur le plan internațional, de l’annexion totale des Pays roumains et de I’eta- blissement de la frontiere de l’empire russe sur la ligne du Danube. Entre temps, commence â se dessiner le futur conflit entre la France et la Russie. Face â la situation nouvellement creee, qui imposait une rapide fin de la guerre sur le Danube, le tsar diminua ses pretentions, demandant seulement la portion du territoire de la Moldavie comprise entre le Dniestr et le Șiret. Pour attirer l’Autriche de ses cot6s, il decidă pendant une premiere etape, de lui ceder la Fetite Valachie, se montrant ult6rieurement, sous la pres- sion des evenements, preț â lui ceder toute la Valachie et la Moldavie jusqu’au Șiret. L’imminence de l’attaque de Napol&m determina Alexandre I-er â rdduire â nouveau ses pretentions. Un role important sur ce plan fut jou6 par l’Angleterre, int6ress6e au maintien de l’empire otto- man et â la concentration de toutes les forces du continent contre Napoleon. Dans cette conjoncture, l’on aboutit â la signature du trăite de paix russo- turc de Bucarest (28 mai 1812) par lequel la Porte Ottomane cedait â la Russie la pârtie du territoire de la Moldavie compris entre le Pruth et le Dniestr, territoire qui ne lui appartenait pas, car il faisait pârtie d’un Etat roumain independant, se trouvant seulement sous la suzerainete de l’empire ottoman. La denomination de Bessarabie attribuee â la region situee entre le Pruth et le Dniestr a âte une extension artificielle de la denomination qui indiquait, au debut, seulement la zone sud de la region, qui apparaît dans les cartes sous celle de Bugeac. www.dacoromamca.ro RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA DE CRISTINA ROTMAN-BULGARU O discuție a problemei relațiilor otomane cu Moldova la începutul secolului al XVII-lea trebuie să pornească de la analiza echilibrului de forțe stabilit între Polonia și Imperiul otoman 1 ca urmare a luptei antioto- mane dusă de Mihai Viteazul și Aron Vodă și a integrării Țărilor Române în sistemul de alianțe al imperiului habsburgic. Cauzele rivalității osmano-polone pentru dominație asupra Moldovei* *. Nu putem ajunge însă la o apreciere reală a politicii polone fără a cerceta semnificația pe care o avea pentru reprezentanții statului și pentru magnați încercarea de a rezolva dilema generată de relațiile cu Imperiul otoman: riscul confruntării directe sau asigurarea păcii cu orice preț. Dealtfel solu- ția acestei dileme depindea în primul rînd de situația politică a Poloniei, a Europei centrale și de sud-est în cadrul căreia problemele ridicate de Țările Române și mai ales de Moldova constituiau doar un aspect. încercarea de a atrage din nou Moldova în sfera politicii polone prin reluarea vechilor legături de vasalitate se datora în primul rînd inte- reselor economice ale Poloniei de a-și asigura controlul politic asupra dru- mului comercial spre Marea Neagră și Imperiul otoman de care era legat negoțul Liovului. Întrucît intensificarea schimburilor comerciale dintre Polonia și Imperiul otoman în secolul al XVI-lea a exercitat o influență reciprocă asupra politicii celor două state, sultanul a înscris în tratatele de alianță măsuri pentru neutralizarea unor abuzuri făptuite de domnii Moldovei 1 Pentru problema relațiilor dintre Polonia și Imperiul otoman vezi: P. P. Panaitescu, Documente privitoare la Istoria lui Mihai Viteazul, București, 1936, idem, Mihai Viteazul, București, 1936; I. Corfus, Corespondență inedită asupra relafiunilor intre Mihai Viteazul cu Polonia, Cernăuți, 1935; idem, Mihai Viteazul și polonii. Studii și cercetări, XXIX, București, 1937 ; idem, Intervenția polonă in Moldova și consecințele ei asupra războiului lui Mihai Viteazul cu turcii, „Revista de istorie” 4/1975, idem, Luptele lui Mihai Viteazul cu țuicii în lumina unor noi surse polone, in Mihai Viteazul (Culegere de studii), București, 1975; I. A. Gierowski, Recherches sur l’histoire des relations polono-roumaines, „Revue Roumaine d’Histoire”, 4/1973; V. Ciobanu, Istoriografia românească despre relațiile româno-polone în epoca medie, In „Revista de istorie”, 5/1974. * Pentru aprofundarea cadrului internațional și a ciocnirii de interese între marile puteri în această zonă a Europei vezi Eugen Stănescu, La politique des grandes puissances et l’union des Pays Roumains sous Michel le Brave, în „Revue Roumaine d’Histoire”, 1975, nr. 3, p. 499-521. ..REVISTA DE ISTORIE”. Tom. 29. nr. 5. P. 077-696. 1976 www.dacaromaiiica.ro 678 CMSOTNA ROTMAN-HULGARU 2 împotriva negustorilor din cele două state 2. Acest comerț înfloritor a fost prejudiciat în perioada în care Moldova, prin acțiunea lui Sigismund Bathory se alăturase ligii creștine după cum relevă memoriul întocmit de arhiepiscopul primat Stanislav Kamowski: „transilvăneanul este un gos- podar flămînd, monarhul Turciei mare și bogat, nu se uită la cîștigul mic” 3. Fără îndoială că aceste interese economice ale magnaților de care însuși Jan Zamoyski nu era străin 4 * și-au avut importanța în lupta pentru instaurarea dominației polone asupra Moldovei. Determinante au fost în 1595 cauzele de natură politică și strategică care decurgeau din încer- carea asigurării securității teritoriilor polone8 pentru a evita o confruntare directă cu imperiul otoman. Nu trebuie trecut cu vederea nici factorul de ordin religios care urma să asigure prin catolicizarea țării, reunirea efec- tivă a Moldovei la regatul vecin 6. Politica Poloniei față de Imperiul otoman. Menținerea și consoli- darea păcii încheiate în 1533 de regele Sigismund I cu sultanul Siileyman Magnificul s-a dovedit a fi pînă la 1620 o constantă a politicii polone în ciuda provocărilor de Ia graniță din partea magnaților, cazacilor sau tătarilor 7. încă din vremea lui Ștefan Bathory, creșterea influenței polone în Moldova și Țara Românească era considerată ca fiind singura soluție pentru prevenirea pericolului otoman. Această idee care a dominat politica polonă Ia sfîrșitul secolului al XVI-lea, a întîlnit un teren favorabil pentru reali- zarea sa în vremea războiului de 13 ani (1593—1606). Continuator al tradiției politice a ultimilor Jageloni, Jan Zamoyski a încercat să transforme Țările române într-un sistem de state tampon între Polonia și Imperiul otoman. Acestea ar fi avut rolul de a împiedica 2 M. Malowist, Les routes du commerce et les marchandises du Levant dans la vie de la Pologne au Bas Moyen Age et au dibui de l'ipoque moderne, In Mediterraneo e Oceano Indiano. Atti del Sesto Colloquio Internationale di Storia Maritima 20—29 settembre 1972, Firenze, 1970, p. 171 — 174; H. Inalcik, The Ottoman Empire, The Classical Age 1300—1600, Londra, 1973, p. 129. Vezi prevederile incluse In ahdnameul din 1598, Arhivele Statului, București, Microfilme Polonia, rola 1, câdru 124 :,,Și clnd se va constata că domnul Moldovei și moldovenii au păgubit țara craiului și pe oamenii săi să pună la loc din porunca mea Împărătească (ceea ce au păgubit). Și dacă craiul și oamenii săi vor pricinui stricăciuni tătarilor și moldovenilor, oamenilor și țării lor, atunci și ei să pună la loc (ceea ce au păgubit)''; vezi și intervențiile lui Ștefan Tomșa la Stanislas Chmielecki, I. Sulkowska, Noi documente privind relațiile româno-polone in perioada 1589—1622, „Studii”, 6/1959, p. 100. 3 Cf. I. Corfus, Intervenția polonă în Moldova și consecințele ei asupra războiului lui Mihai Viteazul cu turcit, In „Revista de istorie”, tom. XXVIII (1975), nr. 4, p. 532. 4 Avea doar intenția să participe activ la acest comerț oriental, iar Zamosk, posesiunea sa, trebuia să constituie punctul de plecare al noului drum de negoț (N. lorga, Polonais et Roumains, Relations politiques, iconomiques et culturelles, București, 1921, p. 54). 6 Pentru concepția lui Zamoyski și a lui Sigismund al III-lea despre rolul Moldovei in asigurarea stăplnirii unor teritorii polone, vezi E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Românilor, voi. I, supl. II, nr. CLXXXIII, p. 359; A. Papiu Ilarian, Thesauru de monumente istorice, voi. III, p. 56, 58; B. P. Hașdeu, „Archiva istorică a României” 1867, p. 42: „care ne serveau de perdea și de scut contra păglnilor”. 3 N. lorga, Polonais et roumains, p. 54. 7 K. Lepszy, Zentralisation und Suveranitât Polens im 16. Jahrhundert, La Renaissance et la Riformation en Pologne et en Hongrie, Akadâmiai Kiadâ, Budapest, 1963, p. 419. www.dacoromanica.ro RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN 679 ciocnirile de frontieră amînînd astfel izbucnirea unui conflict pînă în momentul în care Polonia ar fi fost pregătită pentru asemenea luptă8. în împrejurările în care raportul de forțe din bazinul carpato-dună- rean începuse să se modifice în favoarea Habsburgilor9, iar Țările române să se transforme în 1594—1595 în vremea lui Mihai Viteazul într-un centru de sprijin al luptei antiotomane, cancelarul polon a făcut toate eforturile pentru a împiedica instaurarea unei dominații otomane în această regiune. Jan Zamoyski a luptat pentru a împiedica intrarea Poloniei în Liga anti- otomană10 11 și pentru a stăvili expansiunea habsburgică în Țările române. Acțiunea sa a urmărit eliminarea pericolului unei ocupații turcești și a izbucnirii războiului cu Imperiul otoman. Astfel, la sfirșitul secolului al XVI-lea, politica dusă de Polonia față de Imperiul otoman nu era decît o componentă a celei antihabsburgice a cancelarului Zamoyskiu. Planul și măsurile adoptate vizau instaurarea dominației polone la Dunăre și la Marea Neagră prin instalarea candida- ților săi, urmărind să evite totodată izbucnirea unui conflict deschis între Reczpospolita și Habsburgi. în concepția sa politică referitoare la Bazinul Dunării, socotit și limită extremă a expansiunii polone 12, Zamoyski se putea folosi de războ- iul dintre Habsburgi și Imperiul otoman (1593—1606). în această situație Țările române și în special Moldova concepută ca bastion al Poloniei13 dobîndeau un rol esențial în stabilirea unui echilibru politic între Polonia și Imperiul otoman. De aceea, Zamoyski împreună cu alți nobili poloni14 insistau asupra necesității instaurării dominației Poloniei asupra Moldovei invocînd în primul rînd ca argumente istorice și juridice, tratatele păstrate în arhiva regală15. în ciuda eforturilor depuse, planul său a fost paralizat de adversarii politici și abia la seimul din 1592, cancelarul a obținut liber- tatea de a interveni la Dunărea de jos 16 * 18. înlăturarea dominației otomane asupra Moldovei în urma răscoalei lui Aron Vodă (noiembrie 1594) și acțiunea principelui Sigismund Bâthori 8 I. Makurek, Zapăs Polska a Habsburku o pristup k Cernemu Mori na Sklonku 16. Stol. (Lupta Poloniei cu Habsburgii pentru accesul la Marea Neagră la sfîrsitul secolului al XVI-lea), Praga, 1931, p. 150 151. 8 Pentru o mai bună Înțelegere a acestei probleme vezi recent Ștefana Simionescu, Țările române șl începutul politicii răsăritene antiotomane a Imperiului Habsburgic (1526—1594), In „Revista dc istorie”, tom. XXVIII (1975), nr. 8, p. 1197 — 1214. 10 Pentru politica dc apropiere a Poloniei de Austria la Începutul secolului al XVII-lea, K. Lepszy, op. cil., p. 421 422 și pentru contracararea acestei politici vezi I. Corfus, Inter- venita polonă în Moldova..., p. 527. 11 J. Makurek, op. cit., p. 152. 12 I. Corfus, Corespondentă inedită asupra relaliunilor între Mihai Viteazul șt Polonia, Cernăuți, 1935, p. 6. 13 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. II, supl. I, nr. CLXXIV, p. 340—341; D. Citirea, Despre Ieremia Movilă și situalia politică a Moldovei la sfirșitul secolului al XVI-lea și începutul seco- lului al XVII-lea, „Studii și cercetări științifice”, 2 1957, p. 327. 14 C. Racoviță, Începuturile suzeranității polone asupra Moldovei 1381—1432, „Revista istorică română” X 1940. 15 N. Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii pină la 1601, Ed. St. Petia. București, 1912, p. 582; E. Hurmuzaki, op. cil., nr. CCLXVI, p. 504; N. Buta, I Ragguagli di Claudto Hangoni Vescovo di Peggio Emilia e Nunzio din Polonia dai 1599—1605, „Diploma- tarium Italicum” 1 1925, p. 289. 18 Historia Polski, voi. 1—2, Varșovia, 1957, p. 506 — 507; I. Corfus, Jurnalul expediției polone în Moldova in 1595, In „Revista Arhivelor”, 2 1970, p. 525. www.dacaramanica.ro 8 - C. 1104 680 crBs/ttna rohman-bulgaru 4 de a impune un candidat propriu în persoana lui Ștefan Răzvan, reprezen- tau, în contextul general al luptei antiotomane dusă de Mihai Viteazul, o amenințare gravă pentru politica preconizată de Jan Zamoyski. Intervenția Porții pentru restabilirea dominației sale în Moldova. Problema încorporării Țărilor române la imperiul otoman nu se punea pentru prima oară în 1595 în legătură cu atacul lui Mihai Viteazul. Era un proiect al lui Sinan pașa după cum rezultă din „povestirea” lui Nichifor Dascălul care precizează că: „Sinan pașa îl ațîța pe sultan împotriva lui Aron ca mazilindu-1 să pună doi cîrmuitori turci în Țările române” 17. De asemenea se arată în cronica lui Ibrahim Pecevi că în vremea expediției împotriva cetății Veszpr&n, Sinan pașa și-ar fi exprimat intenția de a ataca Țara Românească după încetarea acțiunilor militare din Ungaria18. în urma evenimentelor din ultimele luni ale anului 1595, planul marelui vizir de a incorpora Țara Românească și Moldova la imperiul otoman prin desemnarea unor beilerbei fusese conceput ca parte integrantă a ofensivei generale ce trebuia să aibă loc în primul rînd în Ungaria 17 18 19. Suprimarea formală a autonomiei de care se bucuraseră Țările române a avut loc încă înaintea expedițiilor proiectate, printr-o decizie vizirală dată de Ferhad pașa la Edirne la 14 mai 1595 (5 ramazan 1003) 20 prin care Țara Românească și Moldova erau transformate în vilayete cîrmuite de beylerbey. în Țara Românească a fost numit Satîrgi Mehmet pașa, fost beylerbey de Anatolia, iar în Moldova, Geafer pașa, fostul guver- nator de Șirvan. Se pare că s-a revenit asupra numirii celui din urmă de vreme ce misiunea ocupării Moldovei ca și joncțiunea cu armata lui Sinan pașa fuseseră încredințate hanului Gâzi Ghirai al II-lea, care trebuia să-l instaleze în Moldova pe sangeacbeyul de Bender, Ahmed, ce se intitulase beylerbey al acestui vilayet încă înainte de a trece hotarele țării 21. Zamoyski cunoștea planul de instaurare a unei dominații otomane directe, întrucît primise informații în legătură cu unele detalii privind Țara Românească chiar din partea lui Mihai Viteazul, care declarase solului polon Lubieniecki că otomanii urmăreau să ocupe capitala țării, să o întărească și să așeze acolo un pașă, urmînd să facă la fel la Iași „scau- nul Moldovei” 22. în afară de aceste vești cancelarul polon a primit solii succesive din partea lui Ștefan Răzvan, din partea lui Mihai Viteazul ca și una din partea lui Sigismund Bâthory pentru a se alătura luptei anti- 17 N. lorga, Nichifor Dascălul, Exarh patriarhal și legăturile lui cu țările noastre (1580—1599), „Analele Acad. Rom. Mem. Secț. ist.” s. II, t. III, p. 1 — 18 18 I. Pecevi, Tarih, Istanbul 1283/1866-7, voi. II, p. 165. 18 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. XII, nr. LXXIX, p. 34. 20 I. Pecevi, op. cit., p. 168, Kâtip Celebi, Fezleke-i Tarih, Istanbul, 1286/1869, voi. I, p. 50, N. Na’ima, Tarih, Istanbul 1283/1867—8, voi. I, p. 121. încă In vremea viziratului lui Ferhad pașa s-a trimis în Crimeea un sol cu daruri și cu porunca de a devasta Moldova pentru a se uni apoi cu armata otomană la București; Abdul Kadîr, Tarih, Codex Mixt 130, Oster- reichische National Bibliothek, Arhivele Statului București, Microfilme Austria, rola 2, cadru 34; ordin reînnoit la 29 șewal 1003/7 iulie 1595 cu [prilejul desemnării lui Sinan pașa sedar al oștirii îndreptate împotriva Țării Românești, Muhimme Defterleri nr. 73, Microfilme Turcia rola 21, cadrele 696, 704. 21 I. Corfus, Jurnalul expediției polone în Moldova, p. 538. 22 CI. Isopescu, Alcuni documenti inediti della fine del cinquecento, „Diplomatarium Ita- licum”, 1/1925, p. 398. . www.dacaromamca.ro 5 RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN 681 otomane23. Toate aceste cereri au întîmpinat un refuz categoric datorită planului lui Zamoyski de a scoate Moldova din liga antiotomană și de a-i imprima o orientare politică filo-polonă. Pericolul intrării iminente a otomanilor în Moldova a impus convo- carea senatului polon pentru a se discuta măsurile ce trebuiau adoptate. Mai mulți nobili în frunte cu Zamoyski, temîndu-se de urmările grave ale perturbării echilibrului existent și ale unei eventuale dispariții a statului tampon reprezentat de Moldova, au insistat asupra necesității unei acțiuni militare în această țară. Expediția avea scopul de a împiedica o inter- venție osmană și mai ales tătară 24 fără însă a dezlănțui un război cu Imperiul otoman. Dealtfel, ocuparea Moldovei de către Zamoyski, precipi- tată de luptele de la Dunăre ca și de înaintarea hanului tătar reprezenta o inițiativă politică a Poloniei realizată de marele hatman cu sprijinul și cu colaborarea regelui Sigismund al III-lea, acțiune atestată și de conținutul unui document publicat recent2S 26. Unii contemporani îi confereau, ca și înscăunării lui Ieremia Movilă, un sens strategic și politic de menținere a unui stat tampon. Planul acesta însemna în primul rînd stăvilirea luptei antiotomane și readucerea Moldovei în sistemul de alianțe al Imperiului otoman 28 pentru a evita transformarea ei în vilayet; era și un act de instaurare a dominației polone, de întărire a poziției sale în cadrul relațiilor cu otomanii. Dar expediția polonă în Moldova ca și numirea în domnie la 25 august/4 septembrie 1595, în fața întregii oști la sud de satul Tabăra pe Prut, a lui Ieremia Movilă 27 de către Jan Zamoyski nu putea să nu atragă riposta cuvenită din partea forțelor otomane însărcinate să ocupe această țară în numele sultanului. Cancelarul Jan Zamoyski a ales această soluție după deliberări îndelungate fiind silit de împrejurări. „Multă vreme ne-am sfătuit asupra acestui lucru, apoi graba ne-a împins să i-1 dăm pentru a nu sta mai multă vreme fără domn” 28. Singura modalitate de a împiedica asemenea eventualitate era, în concepția cancelarului, inițierea imediată a unor tratative 29 cu coman- dantul general al armatei otomane îndreptate împotriva Țărilor române. Scopul misiunii încredințate lui Nichifor Dascălul, solul domnului Moldovei și aî cancelarului Jan Zamoyski la Sinan pașa, era dobîndirea unei recu- noașteri a schimbărilor petrecute în Moldova. El trebuia să-l convingă 23 I. Corfus, Intervenția polonă in Moldova..., p. 528; C. Rezachevici, Gîndirea politică a lui Mihai Viteazul și etapele elaborării planului de dobindire a Moldovei in Mihai Viteazul Culegere de studii, București, 1975, p. 53. 24 Interpretare dată de Avvisi și de raportul bailului Veneției la Istanbul; A. Isopescu, op. cit., nr. 74, p. 470, E. Hurmuzaki, op. cil., voi. IV/2, nr. CLXXII, p. 209. 25 I. Corfus, op. cit., p. 530. 26 Idem, Mihai Viteazul șl polonii, București, 1937, p. 13 — 18, 212—213; idem, Jurnalul expediției polone in Moldova, p. 530, vezi relația inedită de la Archivum Glowne AKT Dawnych Arhiva Zamoyski, 128 AAA — 32 ; deși In istoriografia polonă s-a considerat și se mai consideră Încă această expediție ca fiind o acțiune Întreprinsă doar din inițiativa lui Zamoyski fără a avea Încuviințarea regelui, teză Însușită și de unii istorici români, P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, București 1936, p. 135 — 7, N. lorga, Hisloire des roumains et de la româniți orientale, București, 1940, voi. V, p. 375. 27 C. Rezachevici, op. cit., p. 53. 28 I. Corfus, Intervenția polonă, p. 530. 281. Corfus, Jurnalul expediției polone.. ., p. 537. www.dacoromanica.ro 682 CRETINA ROTtMANrBULGARU 6 pe pașă de necesitatea confirmării de către sultan a noului domn și în consecință a trimiterii însemnelor domniei30. în realitate, Nichifor Dascălul nici nu l-a putut determina pe Sinan să oprească intrarea hanului în Moldova — ca să nu mai vorbim de pretinsa sa solie la Gâzi Ghirai al II-lea și de medierea unei înțelegeri între Ieremia Movilă, Zamoyski și tătari31. Dealtfel otomanii nu puteau renunța la o ocupare a Moldovei tocmai în momentul cînd ocupaseră Țara Românească și o transformaseră în vilayet. Fără îndoială că Sinan pașa a înștiințat Poarta de acțiunea lui Zamoyski și de obiectul soliei protosinghelului Nichifor. Numai cînd ocupația otomană din Țara Românească a fost zădărni- cită de contraofensiva lui Mihai Viteazul, iar acțiunea tătară din Moldova a fost neutralizată de prezența trupelor polone, Sinan a găsit de cuviință să reia legătura cu hatmanul polon și cu Ieremia Movilă. Dealtfel la data la care sosise Nichifor în tabăra polonă se ajunsese la un acord între tătari și poloni și avusese chiar loc retragerea oștii hanului32 33. Era firesc ca într-un moment favorabil aplicării planului de încorporare a Țărilor Române la Imperiul otoman (septembrie 1595), Ieremia Movilă să nu poată obține o renunțare la expediția tătarilor în Moldova, acțiune de mare importanță pentru Sinan pașa. Dacă intervenția tătară avea același scop cu acțiunea lui Sinan pașa din Țara Românească, ea s-a transformat în condițiile inter- venției lui Zamoyski, într-o luptă pentru înlăturarea dominației polone din Moldova a3. Astfel, cancelarul a inițiat în același timp tratative cu hanul Gâzi Ghiray al II-lea ca și cu sangeakbeyul de Bender care îndrep- tîndu-se spre tîuI Bîc, spre tabăra polonă, împrăștiase scrisori pentru ca boierii moldoveni să vină la oastea lui să i se închine ca unui adevărat domn. Tratativele purtate de Ahmed sangeacbei de Bender, noul pașă al Moldovei, cu polonii încă înaintea intrării sale în țară 34 ca și promisiu- nile făcute de Saban Pașa, însărcinat cu fortificarea Brăilei, de a interveni la hanul tătar pentru numirea lui Ieremia Movilă 35, nu au putut rezolva rivalitatea celor două puteri pentru a-și instaura dominația în această regiune. Intervenția lui Gâzi Ghirai în Moldova pentru a-1 instala pe Ahmed sangeacbeyul de Bender, ce trebuia să fie urmată de o joncțiune a oștii sale cu cea a lui Sinan pașa, a fost zădărnicită de rezistența opusă de Jân Zamoyski la Țuțora. 30 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. III/l, nr. LIII, p. 491, voi. IV/2, nr. CLXIX, p. 207. M. Holban, M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru, Călători străini despre Țările române, București, 1971, voi. III, p. 484. 31 Meritele ce și le atribuia In pledoaria la procesul intentat In 1597 slnt infirmate de rea- litatea consemnată în jurnalul expediției polone din 1595. Pentru confruntare, N. lorga, Nichifor dascălul, exarh patriarhal: legăturile lui cu Țările noastre, p. 17 și I. Corfus, op. cit., p. 545. 32 Sosește la 25 octombrie, iar tătarii se retrăseseră la 23 ale aceleiași luni. 33 Cronicile interne ca de altfel și izvoarele polone insistă asupra acestui aspect, M. Costin, op. cit., p. 7, N. Costin, op. cit., p. 216; R. Heidenstein, op. cit., p. 319. 31 Detalii asupra desfășurării lor la I. Corfus, op. cit., p. 537—539 și idem, Intervenita polonă in Moldova, pentru atitudinea sangeacbeyului de Bender față de numirea lui Ieremia Movilă, R. Heidenstein, op. cit., p. 319; CI. Isopescu, Alcuni documenti inediti della fine del cinquecento, nr. 46, p. 432—433; afirmațiile cuprinse în unele cronici osmane după care hanul ar fi cerut sultanului Moldova pentru un emir tătar abia în momentul intrării în această țară nu corespund realității, I. Pecevi, Tarih, voi. II, p. 174, Kâtip țelebi, Fezleke-i Tarih, Istanbul, 1286/1869, voi. I, p. 62. 35 R. Heidenstein, op. cil.; scrisoarea sa către I. Movilă la CI. Isopescu, op. cit., p. 432. www.dacoromanica.ro 7 RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN 683 Ciocnirea celor două armate de la 19—21 octombrie ce reprezintă doar simple hărțuieli fără rezultat36 37 38 a impus o soluționare politică și diplomatică a dominației celor două state asupra Moldovei. De altfel, Zamoyski, care dispunea de un corp de oaste mic ca număr, a urmat sfatul primit de la regele Sigismund al III-lea Wasa și de la senatori de a nu antrena Polonia într-un război cu otomanii37. Cancelarul polon socotea ca fiind mai avantajoasă o înțelegere cu Imperiul otoman în condițiile instaurării suzeranității polone asupra Țărilor Române. Acțiunea polonă care nu fusese lipsită de efect asupra ocupației din Țara Românească, coincidea însă cu interesele imperiului lui Mehmed al III-lea fiind îndreptată în primul rînd împotriva Habsburgilor. Aceasta explică și rapiditatea cu care s-au desfășurat tratativele osmano-polone. Astfel, numai în decurs de patru zile a avut loc un schimb susținut de scrisori și soli între tabăra polonă și cea tătară. Hanul Gâzi Girai și chiar sangeac-bey de Tighina Ahmed nu s-au opus soluției propuse de poloni care scotea Moldova din coaliția antiotomană. De altfel, aprecierile lui Stanislas Chanski ni se par a fi concludente în acest sens : „(sultanul) este gata să întărească pactul ca și cum numai Măria Sa Regele ar ține să se împace cu împăratul creștin și cu toată creștinătatea” 38. Pe de altă parte, se pare că Ahmed, sangeacbeyul de Bender, nu a ținut în mod deosebit să devină beylerbey al Moldovei de vreme ce încă înaintea luptelor se declarase mulțumit cu înscăunarea lui Ieremia Movilă 39 și încercase chiar să negocieze o înțelegere între poloni și otomani. Astfel el a fost principalul mediator al convenției încheiate la 22 octombrie 1595 între reprezentanții sultanului și ai regelui Poloniei, fapt pentru care a cerut ulterior lui Sigismund al III-lea să intervină la Istanbul pentru a dobîndi pe viață funcția de sangeacbey de Silistra40. Fără îndoială că în desfășurarea tratativelor polono-tătare interesul cel mai mare îl avea Ieremia Movilă și era firesc deci ca acesta să contribuie la realizarea unei înțelegeri41. Dacă domnul nu a participat direct la tratative fiind considerat vasal polon, el a încercat să stabilească relații directe cu hanul tătar. 36 Descrierea la I. Corfus, op, cit., p. 540 542, aprecierea rezultatului la R. Popescu, Istoriile Domnilor Țării Românești, București, ed. C. Grecescu, 1963, p. 75. 37 I. Corfus, Intervenția polonă în Moldova, p. 529. 38 I. Corfus, Mihai Viteazul și polonii, p. 217. 38 Idem, Jurnalul expediției polone tn Moldova, p. 538, referiri la renunțarea sa la rangul de beylerbey al Moldovei, Microfilme Polonia rola 1 cadru 217, scrisoarea lui Ahmed sangeacbey de Silistra către regele Sigismund al III-lea de la 15 decembrie 1597 : „înainte de aceasta pe clnd robul acesta era sangeacbey de Bender, domnul Moldovei s-a răsculat. După ce am fost numit beylerbey al susnumitei țări și clnd a fost adus domnul Ieremia de către puternicul crai cu intenția de a se face un serviciu măriei sale padișahului lumii pentru Înlăturarea răscoalei, atunci acest rob a renunțat la beylerbeylic pentru a aduce servicii atit măriei sale padișahului lumii cit și măriei sale craiului”. De asemenea, la tratative a participat și Aii Bey, C. Orhonlu, Telhisler (1597—1606 ), Istanbul, 1970, doc. 16, p. 16, vezi și M. Maxim Culegere de texte otomane, fasc. I, București 1974, p. 84. 40 Pentru acțiunea sa de mediere, microfilm cit., cadru 210, detalii la I. Corfus, op. cil., p. 540-543. 41 Pentru acțiunea sa ibidem, p. 538, 542 — 543, M. Costin, op. cil., p. 8: „Și așea, cu nevoința lui Ieremia-Vodă, au stătu Intre hanul și intre Zamoyschii tractate, adecă legături de pace”..., M. Costin, op. cil., p. 683 — 684. www.dacoromanica.ro 684 CMSTINA ROTMJVNKBULGA'R'O 8 Această misiune i-a fost încredințată logofătului Luca Stroici abia în momentul în care se aștepta ratificarea convenției de către Gâzi Ghirai42. Stabilirea condominiului osmano-polon asupra Moldovei. — Ce semnificație reală avea convenția de la Tuțora? Incapacitatea manifes- tată de cele două puteri de a-și instaura dominația printr-o victorie mili- tară a impus adoptarea unei soluții de compromis, prin istaurarea unui condominium osmano-polon, deci o dublă subordonare a Moldovei. Domnul instalat de poloni urma să-și primească confirmarea împre- ună cu însemnele puterii în schimbul îndeplinirii obligațiilor sale de supus al sultanului43. în condițiile în care ocuparea Țării Românești sfîrșise printr-un dezastru, iar Imperiul otoman avea de făcut față războiului cu Austria și cu Iranul, înțelegerea de la Tuțora însemna chiar un succes în sensul limitării geografice a luptei antiotomane. Rolul Poloniei în menținerea dominației otomane în această regiune era recunoscut de însuși sultanul Mehmed al IlI-lea44. Acțiunea lui Zamoyski în Moldova s-a bucurat de o astfel de consi- derare la Poartă încît curierul polon și însoțitorii săi au fost primiți la începutul anului 1596 de către sultan 45. Dacă acesta dobîndise astfel o victorie diplomatică și politică, hanul Gâzi Ghirai a obținut în schimb, pentru renunțarea la pretențiile sale ca și pentru intervenția sa la Istanbul în favoarea lui Ieremia Movilă, un cîștig imediat, de natură teritorială. Cedarea celor șapte sate hănești48 de către domn reprezenta o încălcare a autonomiei de care se bucura Moldova în cadrul relațiilor sale cu Imperiul otoman și în consecință știrbirea hotarelor sale. Fără îndoială că înțelegerea separată a lui Ieremia Movilă cu hanul Gâzi Ghirai avusese ca rezultat nu numai dobîndirea unor teritorii și a unui dar anual de cîteva mii de cîntare de miere, ci și a unor daruri însemnate. Profitînd de situația în care se afla domnul Moldovei, atît hanul cît și unele pașale de la hotare transformaseră sistemul lor de informații într-o sursă de cîștig: ,,Rară este săptămîna în care să nu sosească la domnia sa voevodul ba cu o știre, ba cu alta, după obiceiul dat al țărilor acelora, ca numai să capete ceva, unii din porunca hanului, alții din partea pașalelor dînd de știre despre steag pe care nu-1 avem încă pînă acum”47. Reglementarea definitivă a problemei Moldovei trebuia să se reali- zeze prin obținerea unei ratificări de către sultan a înțelegerii polono- 44 Pentru primirea solului și atitudinea hanului vezi I. Corfus, op. cit., p. 543. 43 Textul polon al convenției de la Tuțora la E. Hurmuzaki, op. cit., voi. II, supl. II, nr. CLXXXII, p. 354, versiune latină la N. lorga, Acte și fragmente, voi. I, p. 146 147, M. Costin, op. cit., p. 9, N. Costin, op. cit., p. 583 — 584, vezi și scrisoarea lui Zamoyski către Sinan pașa, E. Hurmuzaki op. cit., nr. CLXXXV, p. 366. 44 Scrisoarea sa către regele Poloniei. P. P. Panaitescu, Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul, p. 33 : ,,ln vremea tulburărilor din țara Moldovei ați făcut toate sforțările, cu sfat și cu ajutor pentru păstrarea vechii prietenii și a alianței neschimbate’’. 46 I. Corfus, Luptele lut Mihai Viteazul cu turcii, In voi. cit., p. 154. 46 M. Costin, op. cit., p. 9. 47 I. Corfus, Mihai Viteazul și polonii, p. 223. www.dacoromanica.ro 9 RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN 685 tătare. Demersurile diplomatice întreprinse la Istanbul48 în acest scop cît și pentru confirmarea lui Ieremia Movilă au fost rodul unei acțiuni comune moldovene, tătare și polone în cadrul cărora Ahmed, sangeacbeyul de Bender, a avut un rol însemnat. Fără îndoială că acțiunea hanului și a lui Sigismund al III-lea de a garanta pentru noul domn ca și promi- siunea plății unui haraci de 30 de poveri de aspri trebuie să fi constituit elementul decisiv în obținerea unui răspuns favorabil49 * *. Astfel se explică și primirea deosebită de care s-au bucurat la Istanbul, în noiembrie 1595, solii lui Ieremia Movilă, însoțitorii lui Ahmed pașa80. Era firesc deci ca demersurile soliei polone, întreprinse pe un teren atît de prielnic, să fi avut rezultatul dorit, — dovadă interpretarea dată de sultan numirii lui Ieremia Movilă în Moldova 81. Dar și aceasta în ciuda demersurilor făcute de Stanislas Golski și a solilor moldoveni din inițiativa lui Ieremia Movilă de a obține nu numai recunoașterea pretențiilor Poloniei asupra Moldovei ci și o serie de prevederi care să apere țara și hotarele sale52. Importanța menținerii și consolidării relațiilor tradiționale cu Polonia l-a determinat pe Mehmet al III-lea să recunoască și să întărească tratatul încheiat53 * * 56 cu prilejul soliei lui Stanislas Golski la Istanbul (1597). în aceste împrejurări i s-a trimis lui Ieremia Movilă beratul de numire84 împreună cu toate însemnele puterii, misiune încredințată la 28 noiembrie 1595 aceluiași Ahmed pașa 85. Pe de altă parte unele cercetări recente precizează că recunoașterea de către otomani a lui Ieremia Movilă ca domn al Moldovei a avut loc la 25 decembrie 1595 88. 48 Intervenție cerută in primul rind de Ieremia Movilă ca și de Zamoyski, E. Hurmuzaki, op. cil., nr. CXC, p. 374, nr. CLXXXIII, p. 359, idem, voi. III/l nr. LVI, p. 496. 49 M. Selâniki, Tarih, manuscris Nur-u Osmaniye, Microfilme Turcia, rola 35 cadru 242 : „Cînd acestea au fost făcute arz, cererea lor a fost aprobată printr-un hatt-i humayun și s-a dat firman pentru numirea lui Ieremia cel mai sus pomenit ca voievod al Moldovei cu condi- țiile mai sus amintite. Potrivit legii i s-a trimis burcă și steag și buzdugan.. .” H. D. Siruni, Mărturii armenești despre români: Aron Vodă, Răzvan Vodă și Eremia Vodă, „Analele Academiei Române” Mem. secț. ist., ser. III, tom. XX, p. 11. 60 I. Corfus, Mihai Viteazul și polonii, p. 217 : „Nici clnd n-au fost la Poartă soli mai bine primiți ca dinșii, duclnd această veste a Înțelegerii noastre cu ei. Pe Ahmed pașa care a fost trimis cu ei de către han cu acest contract dlndu-le știre ce fel de voievod e pus In scaun, de către cine, In ce fel și pentru care pricini, a și poruncit să se pună pe el 3 haine țesute în aur... ” 61 Scrisoarea sa către Sigismund al III-lea la E. Hurmuzaki, op. cit., nr. CCX, p. 411 : „fără a disprețui și fără a trece cu ușurință peste cererea voastră noi i-am dat mai sus pomeni- tului Ieremia țara amintită și i-am trimis steagul făclnd-o pentru voi”. 62 I. Corfus, Intervenita polonă in Moldova, p. 534. 63 Obiectul soliei la R. Heidenstein, op. cit., p. 344, pentru atitudinea sultanului vezi Microfilme Polonia rola 1 cadru 206, scrisoarea sa din 1 — 10 noiembrie 1597: „Deoarece și In anul trecut In vremea tulburărilor din Moldova ne-ați ajutat Îndeplinind multe slujbe, vreți acum reînnoirea ahdnameului reînnoit de către tatăl meu Murad han-locul să-i fie In rai, bucură-se de mila celui ce înțelege și iartă totul — și (vreți) numirea voevodului pus de voi In Țara Moldovei care să trimită la poarta fericirii mele haraciul în Întregime pe un an In urmă, așa cum se trimitea din vechime din Țara Moldovei...” 64 M. Costin, op. cit., p. 9, hatișerif la p. 18, N. Costin, op. cit., p. 584. Cronicarii atri- buie acestui act calitatea de a-i fi acordat domnia pe viață cu drept de moștenire pentru urmașii săi. Acesta a constituit argumentul principal pentru pretențiile descendenților săi la scaunul Moldovei; vezi și atitudinea regelui Poloniei In această privință la I. Miclescu-Prăjescu, Neu> Bata Regarding the Installation of Movilă Princes. „The Slavonie and East European Rewiev”, voi. XLIX (1971), p. 217. 56 M. Selâniki, microfilm cil., cadru 242, E. Hurmuzaki, op. cit., voi. III/l nr. LVII, p. 497, voi. IV/2 nr. I, p. 69, nr. CLXXIII, p. 210. 66 C. Rezachevici, Gindirea politică a lui Mihai Viteazul..., p. 56. www.dacoromamca.ro 686 CRUSTTNA RO'ItMAN-HULGAKU 10 Dacă menținerea unor raporturi bune cu Imperiul otoman depin- dea în primul rînd de achitarea integrală și la data stabilită a haraciului Moldovei57, problema se complica în ceea ce privește relațiile lui Ieremia Movilă cu Polonia. Instalarea noului domn în Moldova (septembrie 1595) se datorase nu numai situației sale economice și sociale, legăturilor de rudenie cu nobilimea polonă sau primirii cetățeniei polone 58, ci și unei înrudiri îndepărtate cu Alexandru Lăpușneanu69 * * * * * * * * * * 80 81 * 83 84 * * * 88. El trebuia — așa cum o demonstrează jurămîntul de supunere prestat regelui Sigismund al IlI-lea în 1595 și apoi în 1600 — să devină un vasal fidel care să slujească cu credință interesele Poloniei în această regiune. Ni se pare deosebit de interesantă evoluția relațiilor sale de vasali- tate, reflectată de textul jurămintelor prestate. Dacă în primul act ce cuprindea o serie de obligații reciproce ca și promisiunea domnului de a sprijini clerul catolic, Moldova era socotită ca o țară aparținlnd Poloniei și cu care avea să se unească ®°, condițiile impuse în 1600 de Jan Zamoyski duceau la subordonarea efectivă, știrbind autonomia țării. Se încălca astfel competența domnului și sfatului țării, dreptul de a judeca după legile țării pe nobilii poloni, posesori de bunuri imobile în Moldova 61. Ieremia Movilă era obligat să trimită soli la dieta anuală de la Varșovia62 și să vegheze în primul rînd la menținerea păcii și a relațiilor de bună vecinătate dintre Polonia și Imperiul otoman 63. Instalat ca reprezentant al intereselor regelui Poloniei în Moldova căruia îi prestase jurămînt, Ieremia Movilă a fost învestit domn de către Sigismund al IlI-lea numai după obținerea beratului de domnie ®5. Apa- rent, domnul așezat în Moldova ca vasal polon trebuise să devină supusul sultanului și numai după aceea și supusul regelui. Situația sa de dublu vasal era caracterizată în primul rînd printr-o dublă investit ură ca și de plată haraciului către Poartă și a unei sume de bani către regele Poloniei care în urma hotărîrii lui Zamoyski, atinsese în 1600 un cuantum de 1600 de ducați66. Spre deosebire de achitarea haraciului către Poartă — de 87 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. I, supl. II. nr. CCX, p. 411, 412. 18 A. Mesrobeanu, Rolul politic al Movileșlilor plnă la domnia Iul Ieremia Vodă, „Cerce- tări istorice” 1/1925, decretul de naturalizare In Polonia la E. Hurmuzaki, op. cil., nr. CLXV, p. 326 ; alegerea sa s-a datorat și popularității de care s-a bucurat Ieremia Movilă. vezi I. Miclescu- Prăjescu, op. cil., p. 218. 88 N. lorga, Histoire des Roumains el de la Româniți Orientale, București, 1940. voi. V, p. 373, ascendența domnească a lui Ieremia Movilă reiese și din analiza proclamației lui Zamoyski Întreprinsă de I. Miclescu-Prăjescu, op. cil., p. 229 prin Maria Movilă fiica lui Petru Rareș; această ascendență domnească este consemnată și de cronicile osmane, vezi M. Selânki, micro- film cit., cadru 242 : ,,Ei se roagă să fie numit domn potrivit legii supusul nemusulinan Ieremia care este de origină beyzade”. 80 E. Hurmuzaki, op. cit., nr. CLXXVI, p. 345 : „noi vom trimite îndată solie la Măria sa pentru a arăta această supunere astfel că Măria sa să binevoiască să ne ia sub aripa protecției sale ca supuși și ca ea să unească pe veci această țară cu Coroana”, vezi și voi. III/l, nr. XLVIII, p. 485. 81 Ibidem, voi. I, supl. II, nr. CCCLXIII, p. 647. 88 Ibidem, nr. CCXI.p. 413, nr. CCXXXIV, p. 445, P. P. Panaitescu, op. cil., nr. 16, p. 44. 83 E. Hurmuzaki, op. cil., nr. CLXXVI, p. 345, voi. III 1, nr. XLVIII, p. 485. 84 Discursul lui Zamoyski către domn, Melchisedec, Rela/tuni istorice despre Țerile române din epoca de la finele veacului alu XVI-lea șl începutul celu alu XVII-lea, București, 1882, p. 24. 88 La 25 martie 1595, text la Th. Codrescu, Uricariul, Iași, 1862, voi. V, p. 278 tratat ce reflectă autonomia țării, N. lorga, Polonais el roumains, p. 57. 88 E. Hurmuzaki, op. cil., voi. II, supl. II. nr. CCCLXIII, p. 647, remarci contemporane despre plata unui tribut 0 anexa XI, p. 175. 11 RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN 687 care Moldova urma să fie scutită conform intervențiilor lui Sigismund al III-lea la Istanbul — această sumă nu era trimisă în mod regulat la Varșovia și uneori avea o valoare diferită de cea pretinsă domnului67. Astfel Ieremia Movilă era considerat un adevărat vasal al Poloniei nu numai pentru că i se pretindea „tribut” ci și pentru faptul că trebuia să suporte cheltuielile legate de ocuparea militară a țării68 *. Domnul a fost silit să accepte aceste condiții deoarece alianța cu Polonia era, în concepția sa, singura cale de a-și păstra domnia și de a salva, în limitele posibile, autonomia țării. Și aceasta depindea în primul rînd de cursul urmat de relațiile dintre cele două puteri europene în cadrul cărora domnul Moldovei juca un rol important. După cum îi mărturisise și lui Zamoyski, Ieremia Movilă era mult mai apropiat de poloni decît de otomani, de care îl legau atît interesele sale cît și orientarea sa politică și era firesc deci ca împreună cu aparatul său diplomatic și cu sistemul său de informații să se pună în slujba Reczpospolitei. în ciuda comunității de interese politice cu Polonia ca și a condi- țiilor de vasalitate ce îi fuseseră impuse, domnul a încercat’ să depășească rolul de instrument docil pe care i-1 destinase Jan Zamoyski. Astfel în cadrul acțiunilor menite să apere autonomia și liniștea țării, se înscriu intervențiile aproape amenințătoare ale domnului pentru retragerea din Moldova a mercenarilor poloni09 a căror prezență avea consecințe econo- mice și sociale grave 70, cererea insistentă a restituirii cetății Hotin 71 ca și politica sa religioasă 72 de sprijinire a comunității ortodoxe din Liov. Abilitatea lui Ieremia Movilă de a asigura menținerea unui echilibru între Polonia și Imperiul otoman a contribuit nu numai la adoptarea la Istanbul a unor măsuri de consolidare a domniei sale ci și la transmiterea unor asigurări date regelui Sigismund al III-lea în această privință 73. Rolul Moldovei de stat tampon între cele două puteri, consemnat în tratatul de pace (ahdname) turco-polon reînnoit la 4 august 1598 de sulta- nul Mehmed al III-lea, trebuia asigurat în prunul rînd de către domn, încrederea de care ajunsese să se bucure ca și intervențiile sale diplomatice explică includerea în acest ahdname a unor prevederi referitoare la domnia sa pe viață în Moldova și la dreptul de succesiune al urmașilor săi. Acest 67 P. P. Panaitescu, Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul, p. 51. 48 Pentru problema achitării „tributului” In 1602, I. Corfus, Documente polone, p. 216, E. Hurmuzaki. op. cit., nr. VIII, p. 13, nr. XXIV, p. 39 — 40. 88 Ibidem, voi. IV/2, nr. CCXLV, p. 270, voi. I, supl. II, nr. CXCIV, p. 383, voi. II, supl. II, nr. XLVII, p. 79, LXXIV, p. 135, CLXIII, p. 328, 336. 70 Pericolul unei răscoale, ibidem, nr. VIII, p. 13, nr. X, p. 16 —17, nr. XI, p. 19 — 20. 71 Ibidem, nr. XCII, p. 176. 78 Pentru acțiunea dc sprijinire a bisericii ortodoxe din Liov vezi ibidem, nr. XVI, p. 27-28, nr. 24, p. 39-40, nr. XCIII, p. 178, nr. CXLV, p. 284, nr. CLXVIII, p. 338, nr. CLXXIV, p. 346. 73 AL Holban, M. M. Alcxandrcscu Dersca Bulgarii, op. cit., p. 663; P. P. Panaitescu, Documente, nr. 11, p. 34 — 35. www.dacoromanica.ro 688 GRBSTINA ROTMAM-HULGARU' 12 act din 1598 74 și nu un tratat din 1595 sau 1599 75 a constituit ulterior argumentul principal invocat de fiii lui Ieremia Movilă pentru a-și susține dreptul la domnia Moldovei. Ieremia Movilă nu era un simplu garant al condominiului polono- osman realizat în această regiune, sprijinitor al planului lui Jan Zamoyski de instaurare a dominației polone la Dunăre ca și al unei uniri dinastice a Țărilor române, Ieremia Movilă devenea inevitabil un dușman și un obstacol în calea politicii lui Mihai Viteazul. Chiar dacă cele două puteri — Imperiul otoman și Polonia — aveau tot interesul de a-1 păstra în domnie, ele nu l-au sprijinit de la început din punct de vedere militar și financiar în lupta împotriva adversarului său din Țara Românească. Kapukehaya sa, Caraiman Aga, plecase în Moldova în martie 1600 fără să-și fi putut îndeplini misiunea principală : obținerea unui ajutor financiar de la oto- mani 7S. Dealtfel problema resurselor financiare a jucat un rol determinat atît în alungarea lui Ieremia Movilă 77 din Moldova, cît și în reînscău- narea sa. Intrarea lui Mihai Viteazul în Moldova și realizarea de către acesta a celei dintîi uniri politice a țărilor române, au marcat, cel puțin temporar, înlăturarea dominației otomane și influenței polone asupra acestui vechi teritoriu românesc. Această mare personalitate a istoriei românești, sublinia cu justețe tovarășul Nicolae Ceaușescu, ,,a întruchipat în chip minunat năzuințele celor trei țări românești spre unitate statală, pentru a putea face față năvălitorilor străini, oprimării otomane, pentru a-și putea păstra ființa națională, pentru a putea deschide calea progresului și bunăstării” 78. Unirea vremelnică a Țărilor române cu consecințele amintite, a impus necesitatea unei noi colaborări între cele două state, mai ales că era vorba de reinstalarea unui domn care încercase în 1597 să medieze pacea între Imperiul otoman și Austria 79. Dacă Jan Zamoyski a trebuit să ducă o luptă susținută împotriva adversarilor săi pentru a-1 convinge pe rege de necesitatea recuperării Moldovei, otomanii au acordat de data aceasta fără întîrziere ajutorul cerut de Ieremia Movilă. Astfel reprezentantul său diplomatic, Caraiman Barbă Sură a reușit să primească nu numai un împrumut de 40.000 florini ungurești din vistieria Imperială ®°, pentru 71 Microfilm citat, cadru 214,1007 muharrem gurre : , ,Și de vreme ce voievodul Moldovei Ieremia a fost credincios și corect trimițind la timp la poarta fericirii mele an de an haraciul și supunindu-se poruncilor ilustre trimise de la Înaltul meu prag și de vreme ce a fost voievod In Țara Moldovei să i se dea domnia pe viață iar clnd va muri să se dea (domnia) fiului său”; referiri la acest ahdname se face in 1606 de către marele vizir Derviș Mehmed pașa in telhisul adresat sultanului Ahmed I: ,,Prea puternice padișah, deoarece a murit domnul Moldovei Ieremia s-a dăruit domnia fiului său In conformitate cu ahdnameul. . ." C. Orhonlu, Telhisler, p. 118, mențiuni și la E. Hurmuzaki, op. cit., voi. IV/2, p. 71. 75 N. lorga, Doamna lui ieremia Vodă, București, 1910, p. 156. 76 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. IV/2, nr. IV, p. 7, nr. CCXVII, p. 248. 77 Explicația dată otomanilor ln legătură cu Infrlngerea sa ibidem, nr. XIII, p. 22. 78 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvlrșlrii construcției socialiste, voi. 3, București, Edit. politică, 1969, p. 697. 78 I. Corfus, Luptele lui Mihai Viteazul cu turcii in lumina unor noi surse polone, voi. cit., p. 159-161. 80 Pentru personalitatea și activitatea sa din 1596, I. Corfus, Mihai Viteazul și polonii, nr. 16, p. 223 — 224; mărimea ajutorului otoman : 4 pungi de galbeni menționate ln versiunea osmană și polonă a scrisorii marelui vizir Ahmed pașa către Sigismund al III-lea, 1600 — 1601, microfilm cil., cadru 218 : ,,Nerămlnlndu-i domnului Ieremia visterie cu care să plătească solda oastei și să-și procure muniții, din pricina tulburărilor din Moldova, am trimis 4 pungi de galbeni din visteria Împărătească...”; P. P. Pan^jtescu, Documente, p. 142, tn scrisorile www.dacoromamca.ro 13 RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN 689 plata mercenarilor poloni, ci să obțină și sprijinul armatei conduse de Mahmud pașa, serdarul ținuturilor dunărene 81. Acesta primise ordinul să se înțeleagă cu domnul Moldovei și cu cancelarul polon și să-i ajute în funcție de împrejurări. De ajutorul bănesc otoman adus în Polonia pe „Cîmpia Dașovului”, pentru care Caraiman și-a primit răsplata cuvenită 82, depindea și posibili- tatea unei intervenții militare polone împotriva lui Mihai Viteazul. Astfel noua expediție a Iui Zamoyski împreună cu reînscăunarea lui Ieremia Movilă reprezenta nu numai consolidarea — prin impunerea unor condiții mai grele de vasalitate — a dominației polone asupra Moldovei, ci în pri- mul rind restabilirea condominiumului osmano-polon consfințit de ahdna- meul din 1598. Trimiterea unor noi însemne de domnie lui Ieremia echivala cu o ratificare a acțiunii hatmanului polon 83. Acțiunea diplomatică a Poloniei pentru consolidarea dominației sale asupra Moldovei. — Înfrîngerea Iui Mihai Viteazul urmată de instala- rea în Transilvania ca și în Țara Românească a unor domni supuși, Sigis- mund Bâthory și Simion Movilă, crea iluzia posibilității incorporării acestor țări Ia regatul Poloniei. Dar problema se punea în primul rînd pentru Moldova și trebuia rezolvată pe calea tratativelor cu Imperiul otoman, in- vocîndu-se drepturile istorice ale Coroanei polone și eforturile financiare și militare făcute pentru apărarea ei. Ceea ce părea esențial pentru consoli- darea suzeranității Poloniei asupra Moldovei era renunțarea de către oto- mani la haraciul acestei țări, deziderat dealtfel minimal în instrucțiunea primită în iulie 1600 de ambasadorul polon, Adrian Rembowski M. Aceeași misiune a fost încredințată ulterior lui Christofor Kochanowski și însuși regele Sigismund al III-lea a adresat sultanului o scrisoare în legătură cu drepturile Poloniei asupra Moldovei8S. încercarea noului sol de a obține în 1602 nu numai recunoașterea dominației polone efective, ci și cedarea unor cetăți: Bender și Akkerman, a trebuit să se limiteze, față de refuzul exprimat de demnitarii otomani demnitarilor otomani: Th. Holban, Contribuia la istoria domniei muntenești a lui Simion Movilă, p. 151, I. Corfus, Corespondență inedită, p. 53. Cronicarii M. Costin, op. cit., p. 18, N. Costin, op. cit., p. 492 și documentele interne G. Ghibănescu, Jspisoace șlzapise, voi. I, Iași, 1907, p. 8, 18. N. lorga, Studii și documente, voi. V, p. 7. Documente pricind istoria României, sec. XVII, A. Moldova, voi. I, p. 50, 92—93 (In continuare DIR) arată că este vorba de o sumă de 40.000 de galbeni ungurești; la fel și telhisul lui Mehmed pașa din 1606, C. Orhonlu, Telhisler, p. 96—97, vezi și G. Tahsin, O colecție de documente otomane importante pentru istoria României 1591—1606, „Anuarul institutului de istorie și arheologie A. D. Xenopol”, XI (1974), p. 240-241. 81 Microfilm cil., cadru 218 : „vizirul Mahmud pașa, care fusese desemnat serdar, Însăr- cinat cu paza țărmurilor Dunării, adunlndu-și (forțele) In apropiere de prietenul nostru (Zamoyski) a fost gata Împreună cu beylerbeyii sangeacbeyii și celelalte oști In căutare de glorie...” 8î Vezi DIR loc. cit., doc. cit., și p. 146-147, 221-222. 83 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. II, supl. II, nr. L. p. 88. 84 Ibidem, nr. CCXXIX, p. 615. 85 Instrucțiuni de solie la I. Corfus, Corespondență inedită, p. 61 — 64, E. Hurmuzaki, op. cit., voi. IV/1, nr. CCXXV, p. 270, I. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului, Documente politice. București, 1914, voi. II, p. 92 — 93. www.dacoromamca.ro 690, CRjSUNA ROTMAN-BTULGAHU 14 doar cedarea haraciului Moldovei86. Dacă la un moment dat existaseră perspective favorabile măcar pentru realizarea acestui deziderat87, rela- țiile polono-osmane au intrat acum într-un impas. Refuzul categoric al sultanului de a îngădui o consolidare a dominației polone în dauna impe- riului ca și ostilitatea manifestată de otomani față de pretențiile exprimate de Kochanowski88 89, reprezintă o accentuare a rivalității turco-polone pentru dominația asupra Țărilor române și în special asupra Moldovei. în împrejurările în care otomanii renunțaseră să susțină domnia lui Simion Movilă în Țara Românească și nu-1 sprijiniseră în lupta împotriva lui Radu Șerban, regele Poloniei nu se sfiise să-i reproșeze sultanului atitu- dinea lui inconsecventă. Mai tîrziu în 1603, Polonia, renunțînd la planurile ei de dominație asupra Țării Românești, în urma negocierilor duse de nun- țiul papal Claudio Rangoni și a intervențiilor împăratului Rudolf al II-lea, revendica dreptul său de protecție numai asupra Moldovei ", Acesta este cadrul general în care au evoluat relațiile Moldovei cu imperiul otoman în primii ani ai secolului al XVII-lea. Relațiile lui Ieremia Movilă eu Imperiul otoman.—Problema resta- bilirii dominației otomane asupra Țării Românești și a Transilvaniei ca și lupta împotriva expansiunii habsburgice au ocupat un loc însemnat în cadrul acestor raporturi. Dealtfel, Ieremia Movilă era direct interesat ca domn al Moldovei și ca frate al lui Simion Movilă în reintegrarea Țării Românești în sistemul de alianțe al imperiului otoman. Dacă inițial inter- vențiile sale diplomatice ca și cele ale regelui Poloniei au coincis cu inte- resele imperiului otoman, domnul Moldovei nu a întîrziat să intre în con- flict cu Poarta în momentul în care, nemulțumită de politica internă a lui Simion Movilă (noiembrie 1601 — iulie 1602), ea a hotărît mazilirea aces- tuia. Pentru a obține deci un sprijin diplomatic polon la Istanbul, Ieremia Movilă a încercat să zădărnicească intervenția sultanului la Varșovia împotriva lui Simion90 91. Și aceasta a fost numai una din cauzele nemulțu- mirii existente la Istanbul în 1602 împotriva sa. O altă sursă de conflict — și care i-ar fi făcut pe otomani să se gîndească la înlocuirea sa în toamna aceluiași an M, era atitudinea domnului față de porunca ce i se trimisese de a-1 ajuta pe principele Transilvaniei Sigismund Bâthory, în lupta împo- triva generalului Basta92 ca și de a participa la expediția din Ungaria. Ieremia Movilă nu numai că nu a îndeplinit aceste porunci, dar a căutat 88 Pentru refuzul cedării Moldovei la E. Hurmuzaki, op. cit., voi. II, supl. II, nr. LXXVII, p. 144, nr. LXXXI, p. 157. 87 Scrisoarea lui Kochanowski către rege la I. Corfus, Documente polone, p. 193. E. Hurmuzaki, op. cit., voi. IV/2, nr. CCXXXII, p. 260. 88 Răspunsul sultanului adresat lui Sigismund al III-lea, argumente, ibidem, nr. CCXXXVII, p. 264,1. Corfus, Corespondentă inedită, p. 66 ; ostilitatea otomană la B. P. Ilașdeu, „Arhiva istorică a României” 1867, p. 42. 89 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. II, supl. II. nr. CLIX, p. 320—321, nr. CLXI, p. 323, iar dieta din 1603 a hotărlt doar sprij'nirea lui Ieremia Movilă. 90 Reținerea ceaușului trimis la Varșovia la I. C. Filitti, op. cit., p. 92, 93 ; A. Ciorănescu, Documente privitoare la istoria Românilor culese din archtvele din Slmancas, București, 1940, p. 209. 91 Ibidem, p. 214, 215. 92 Porunca a fost trimisă Ia 25 zilhigge 1013 (15 mai 1605), C. Orlionlu, Telhisler, nr. 79, p. 69; nota 1, E. Hurmuzaki, op. cit., voi. II, supl. 11^ nr. LXII, p. 115, nr. LXIII, p. 118. www.dacoromanica.ro 15 RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN 691 să împiedice cu prețul unor daruri bogate și eforturi susținute trecerea prin Moldova a tătarilor trimiși în sprijinul principelui Transilvaniei93. Faptul se explică în primul rînd nu atît prin eforturile susținute din partea poloni- lor care se temeau de o eventuală ocupație otomană94 în Moldova și prin schimbările petrecute în Țara Eomânească, prin revenirea lui Eadu Șerban cît mai ales prin pericolul pierderii domniei sale. Gruparea boie- rească ostilă Movileștilor trimisese emisari în tabăra imperială95 96, începînd din toamna anului 1601 de cînd înaintase generalul Basta în Transilvania. Întrucît constituia o primejdie reală, se impunea înlăturarea ei din Moldova ca și a eventualității atragerii acestei țări în sfera politicii habsburgice. Elementul proimperial din Moldova ca și prezența în Transilvania a lui Marcu Vodă, pretendentul care trebuia înscăunat în locul lui Ieremia Movilă, au fost exploatate abil de către generalul imperial pentru a împie- dica astfel pe domn să-l ajute împreună cu tătarii pe Sigismund Bâthory 9G. Lupta pentru păstrarea domniei sale l-a obligat pe Ieremia să încerce încă la sfirșitul anului 1601 nu numai stabilirea unor relații de bună vecină- tate cu Basta, ci să-i propună încheierea unei alianțe97 în timpul atacului lui Marcu Vodă împotriva Moldovei. Această acțiune poate explica deci, intenția regelui Poloniei de a-1 schimba pe Ieremia din domnie în 1603. în tot timpul luptei dintre Habsburgi și otomani, Ieremia Movilă a fost confruntat cu problema menținerii unui echilibru fragil între aceste două puteri. Deși interesele sale coincideau cu restaurarea dominației otomane în Transilvania și în Țara Eomânească, domnul Moldovei a dus o politică abilă, îndeplinind în parte poruncile sultanului fără a declanșa un conflict deschis cu reprezentanții puterii imperiale. Acesta a fost cazul, în primul rînd, cu încercarea otomană din 1603 de a-i înscăuna pe Moise Szekely în Transilvania și Simion Movilă în Țara Eomânească. Dacă în realizarea acestui proiect era nevoie și de sprijinul Poloniei, care fusese •cerut insistent, Ieremia Movilă era considerat ca singura forță capabilă să modifice situația din Țara Eomânească în favoarea otomanilor. Primise așadar de la Poartă porunci repetate împreună cu promisiunea unei scutiri de haraci98 *. în condițiile în care raportul de forțe fusese defavorabil lui Moise Szekely, domnul, evitînd să intre în conflict cu Eadu Șerban și cu 93 Ibidem, voi. IV 1, nr. CCXLVI, p. 302, voi. IV/2, nr. MDCXXV, p. 790, voi. II, supl. II. nr. CXIV, p. 232. Bi I. Corfus, Documente polone, p. 183, 185 — 186, A. Veress, Documente, voi. VII, nr. 46, p. 55. 95 E. Hurmuzaki, op. cil., voi. IV/2, nr. III, p. 7, voi. II, supl. II. nr. LIX, p. 107, nr. LX, p. 108, A. Veress, Documente, voi. VII, nr. 26, p. 28, N. lorga, Studii și documente voi. IV, p. 136. voi. XX, p. 250. Opoziția reunea un număr restrins de boieri care nu erau înru- diți cu Movilești!. 96 Scrisoarea sa către Rudolf al II-lea, A. Veress, Basta Gybrgy leoclezise is tratai, (Corespondența și scrierile lui George Basta), Budapesta, 1913, voi. II, p. 87. 97 Pentru primele contacte A. Veress, Documente, voi. VI, nr. 436, p. 464, pentru poli- tica duplicitară a lui Ieremia Movilă, ibidem, voi. VII, nr. 80, p. 93; pentru atacul lui Marcu Vodă, S. Szămoskozy, Tortineti maradvdnyat (Vestigii istorice) voi. IV, p. 388, A. Veress, op. cit., voi. VII, p. 11 — 12. A. Sziiagyi, Erdilyi orszâgyUtesi emlikck (Monumenta Comitialia Regn! Trarrsilvaniae), voi. V, p. 155, p. 189. ' • 98 Cereri adresate Poloniei la E. Hurmuzaki, op. cit., voi. II, supl. II, nr. CXXXV, p.'272 273, nr. CLIII, p. 308; porunci către Ieremia Movilă, Ibidem, nr. CXL, p. 288 — 289, nr. CXLVI, p. 293, C. Klesk, Documents de la bibliothbque Kornicka relatifs aux relations polono- jnoldaves, „Revue historique du sud-est europăen” 1 — 3/1938, p. 58. www.dacaromanica.ro 692 CREȘTINA tROTWCNHBULGARU 16 Basta, se limitase doar să sprijine pe Simion Movilă în încercarea lui de a recîștiga cu ajutor otoman Țara Eomânească. în taină însă, propunea sultanului Mehmed al III-lea un nou candidat pentru a fi numit principe al Transilvaniei după înfrîngerea și moartea lui Moise Szâkely 8B. în cazul înscăunării lui Ștefan Bocskay, acțiunea ce însemna restau- rarea dominației otomane în Transilvania și compromiterea definitivă a stăpînirii habsburgice, Ieremia Movilă a putut să ducă o politică deschisă de sprijinire a noului principe. Dacă la început jucase un joc dublu, infor- mînd pe imperiali de pregătirile făcute de adversar100, el a îndeplinit nu numai ordinul sultanului de a contribui la instaurarea dominației otomane asupra Transilvaniei101, ci s-a orientat și spre o politică de alianță cu Bocskay102. Acțiunea sa însemna, pe lîngă consolidarea dominației oto- mane asupra Țărilor române, asigurarea domniei sale. Aceasta era cu atît mai necesară cu cît nu se putuse sprijini pe Habsburgi, cu care încă mai întreținea legături tainice103 iar pe de altă parte avea de făcut față unei situații interne deosebit de critice din punct de vedere economic și social. Secătuirea Moldovei de războaie, molimi, secetă, depopularea satelor și procesul de acaparare a pămînturilor țărănimii de către marea boierime104 au determinat izbucnirea în 1606 a unor tulburări atît de grave, încît Ieremia Movilă a fost obligat să recurgă la ajutorul principelui Transil- vaniei. Cei 6000 de lăncieri comandați de Gabriel Bethlen 105 106 au constituit un sprijin prețios în încercarea de înăbușire a unei răscoale țărănești de mari proporții. Un alt aspect important al relațiilor lui Ieremia Movilă cu Imperiul otoman privește problema achitării împrumutului de 40.000 de florini ungurești care contribuise la înfrîngerea lui Mihai Viteazul ca și trimiterea regulată a haraciului Moldovei. Dacă în 1601 și 1602 Polonia încercase conform cu obligația asumată în noile condiții de vasalitate, impuse de Zamoyski să obțină, fără rezultat — cedarea haraciului Moldovei, Ieremia Movilă profitase de această situație pentru a nu-1 achita pe anul 1601. Dealtfel faptul acesta se datora în primul rînd situației financiare grave în care se afla Moldova și care nu-i îngăduise nici măcar să-și plătească ” P. Baltazar Szilvăsy, A. Veress, Documente, voi. VII, nr. 126, p. 147. 10,1 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. IV/1 nr. CCCIII, p. 411. 101 Ibidem, nr. CCCLI, p. 410, mențiuni asupra sprijinului acordat In corespondența lui Bocskay, K. Thâly, Bocskay Islvân leveles-kbnyve 1605 mart. 20—aprilis 20 (Registrul de cores- pondență al Iui Ștefan Bocskay 20 martie 1605 — 29 aprilie) „Magyar TOrtănclmi Tăr” 19/1874, p. 70, 72, rol. In atragerea secuilor, p. 73; T. Kâroly, Okiralok Erdilyi Ibrlinelihez (Documente privind istoria Transilvaniei), ,,T6rtănelmi Tar” 1885, p. 265; W. Bethlen, Hisloria de rebus Transylvanicis, Sibiu 1793, voi. VI, p. 280—281; pentru tratativele duse cu tătarii pentru a nu trece prin Moldova, I. Szamoskăzy, op. cit., voi. IV, p. 227 — 228. 102 A. Szilâgyi, Erdilyi orszăgggiilisi emlikek, (Monumenta Comitialia Regni Transil- vaniae). voi. V, p. 415. 103 în legătură cu problema continuării războiului cu imperiul otoman și cu demersu- rile iraniene In acest sens vezi A. Veress, Documente, voi. VII, nr. 249, p. 288, nr. 250, p. 288 — 289. 104 D. Ciurea. Date privind siluafia internă a Moldovei la sfîrșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea ,,Studii” 5 — 6/1955, p. 113 — 117, pentru deposedarea țără- nimii și creșterea proprietății boierești, DIR veacul XVII A. Moldova voi. I (1601 — 1605); un exemplu 11 constituie averea lui Nicoară Prăjescu, nr. 3, 6, 51, 87 — 88, 101 — 102, 106, 146, 149, 155, 217, 254, 264-266, 282-283, 294-296, 316, 339. 106 W. Bethlen, op. cil., voi. VL p. 396—397.. www.oacOTomamca.ro 17 RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN 693 datoria către Poartă106. Această problemă nu-și găsise rezolvarea nici cu doi ani mai tîrziu. în zadar încerca kapukehaya Moldovei să potolească nemulțumirea marelui vizir cu un dar de 10.000 de zecchini și să arate impo- sibilitatea trimiterii haraciului și a datoriei restante107. Din această cauză ca și din pricină că Ieremia Movilă nu trimisese oști în Transilvania în sprijinul lui Moise Szekely, relațiile ajunseseră la o mare încordare108 * 110 111 * * * * * * 118. Conflictul nu a putut fi aplanat nici în anul următor, căci după mărturia unui document, otomanii au refuzat să primească haraciul Moldovei1W. Dispariția lui Jan Zamoyski de pe scena politică polonă a silit în cele din urmă pe domn ca, în 1606, să ajungă la o înțelegere asupra posibilității achitării haraciului și a datoriei restante. în împrejură- rile în care imperiul otoman frămîntat de răscoalele gelalii întîmpina difi- cultăți în aprovizionarea armatei sale din Iran și Ungaria, apăruse soluția ca datoria domnului să fie acoperită în natură. Aceasta părea singura rezol- vare posibilă, căci dificultățile economice și financiare prin care trecea Moldova în această vreme nu i-au permis nici măcar să achite integral și în numerar haraciul uo. Astfel marele vizir Mehmed pașa a stabilit cu multă precizie în raportul său înaintat sultanului Ahmed I cantitatea și prețul proviziilor destinate celor două expediții care însumau valoarea sumei împrumutate 1U. Depășirea acestui moment de criză ca și neutralizarea încercărilor pretendentului Ștefan Bogdan de a obține la Istanbul domnia Moldovei se datorau activității iscusitului diplomat Caraiman mare ceașnic U2. Problema succesiunii la scaunul Moldovei în relațiile osmano-polone. — Problema desemnării unui succesor al lui Ieremia Movilă cu acordul boierimii moldovene și ca urmare a unei înțelegeri osmano-polone a ocupat, în anii 1605—1606, un loc important în politica regelui Sigismund al III-lea. Prevederile tratatului încheiat în 1598 care confereau lui Ieremia Movilă domnia ereditară contraveneau intereselor Poloniei, fiind vorba de succesiunea unui fiu nevîrstnic și de pericolul instaurării în aceste condiții a unei dominații otomane efective asupra Moldovei. Alegerea 108 A. Ciorănescu, op. cil., p. 205, sultanul minios cere In noiembrie 1601 achitarea datoriei sale. 107 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. IV/2 nr. CCLI, p. 273, nr. CCLIII, p. 274, nr. CCLIV, p. 275. 108 Pentru dizgrația sa ibidem, p. 77, voi. II, supl. II, nr. CLII, p. 304, rechemarea kapukchayalci voi. IV/2, nr. CCLIV, p. 275. >“A. Vercss, Documente, voi. VII, nr. 199, p. 225: „Turcii n-au vrut să primească tributul Moldovei pe care este datoare să-l dea in fiecare an, ci l-au trimis Înapoi”. 110 Kapukehaya Împreună cu doi capugii făcuse rechiziții in contul haraciului, pentru achitare vezi E. Hurmuzaki, op. cil., voi. IV/2, nr. CCLXXV, p. 286, nr. CCLXXVI, p. 287, nr. CCLXXVII, p. 287. 111 C. Orhonlu, Telhisler, p. 96 — 97 : ,,și in acest an binecuvlntat pentru proviziile expe- diției din răsărit (Iran) : 35.000 de kile de făină al căror preț este de 35 de poveri de aspri și 30.000 de (kile) orz al căror preț este de 12 poveri de aspri; pentru tunurile (necesare) expe- diției din Ungaria 500 dc cai al căror preț este de 15 poveri de aspri. Pentru sus numita flotă imperială seu și pentru cămările Împărăției ceară al căror preț este de 5 poveri de aspri. Sus-numitele prețuri ale proviziilor Împreună cu cele ale animalelor de povară fac 67 de poveri de aspri Împreună cu 20 de poveri de aspri fac cu totul 87 de poveri de aspri”, vezi și G. Tah- sin, op. cit., p. 242. 118 Pentru persoana și activitatea sa I. D. Condurachi, Soli și agenți ai domnilor Moldovei la Poartă in secolul al XVIII-lea, București, 1920, p. 34 — 38. www.dacoromanica.ro 694 CMSTINA ROTMAN^-HULGARU 18 viitorului domn devenea deci un factor decisiv pentru menținerea Moldovei în sfera politicii polone mai ales într-un moment în care Polonia încerca din nou să obțină o consolidare a dominației sale, reluînd cererea de cedare în folosul său a haraciului Țărilor române 113. Referințele regelui se îndrep- tau spre Simion Movilă, fost vasal al Poloniei, a cărui eventuală confir- mare de către sultan ar fi avut mai mulți sorți de izbîndă și pentru a cărui numire în Țara Românească intervenise și Ieremia Movilă în martie 1606 114. Solul Stanislas Witowski căruia i se încredințase această misiune trebuia mai întîi să sondeze, sugerînd totodată preferința regelui, pe repre- zentanții de frunte ai boierimii moldovene ca să poată susține și apăra în fața sultanului Ahmed I dreptul regelui Poloniei de a desemna pe domnul Moldovei „înscris” în tratatul încheiat cu Mehmet al III-lea115. în aceste împrejurări moartea lui Ieremia Movilă (30 iunie/10 iulie 1606) nu a fost un eveniment neașteptat pentru cele două puteri și nici nu au lipsit soluțiile necesare rezolvării succesiunii sale. De la început s-au confruntat cele două soluții osmană și polonă. Așa cum reiese din telhisul marelui vizir Derviș Mehmed pașa ca și din raportul de solie întocmit de Stanislas Witowski, la vestea morții lui Ieremia otomanii au confirmat și au trimis însemnele domniei fiului său Constantin 116, respec- tînd astfel tratatul încheiat în 1598 U7. Misiunea solului polon în Moldova în 1605 își arăta acum roadele. Boierimea moldoveană cu puține excepții118 adoptase propunerea lui Sigismund al III-lea și, intervenind prin solii săi ca și printr-un arz la Istanbul, ceruse numirea lui Simion Movilă. Sigur că în fața unui astfel de argument de natură socială și politică, ca incapaci- tatea tînărului Constantin de a face față unei puternice răscoale țăiănești113 * 115 * * * 119 izbucnită la sfirșitul domniei lui Ieremia Movilă, — otomanii l-au numit la 4 august 1606 120 pe candidatul propus de boierime 121. Această acțiune, care corespundea în realitate cu interesele Poloniei și care consolida echili- brul de forțe stabilit prin convenția de la Tuțora, a fost interpretată ca o încălcare a dreptului de Învestitură al regelui. Protestele ambasadorului polon nu aveau ca obiect persoana domnului numit în Moldova, ci prin- cipiul și modul de procedură. Considerînd țara ca fiind vasală Poloniei, 113 E. Hurmuzaki, op. cit., voi. I, supl. I. nr. CLXXXII, p. 120. Ibidem, voi. IV/2, nr. 1, p. 78. 115 A. Veress, Documente, voi. VII, nr. 218, p. 246 — 248. 113 S. Gorovei, O lămurire — domnia ereditară a familiei Movilă, „Revista de istorie”, 7/1975, p. 1094. ii» C. Orhonlu, Telhisler, p. 118 — 119, M. Maxim, op. cit., p. 97 — 98; G. Tahsin, op. cit., p. 242—243, A. Veress, op. cit., nr. 259, p. 301. ii3 Cu excepția boierilor Izlozeanu și Caraiman mare ceașnic, Nistor Ureche, Clrslea, Orăș, Dumitrache Paleolog, spătarul Veveriță, Luca și Simion Stroici se află printre sfet- nicii săi. ii»Numită In telhis fitne ve ihtilal (tulburare și răscoală), C. Orhonlu, op. cit., p. 119. no Ibidem, vezi recomandările marelui vizir de a i se trimite in taină Însemnele rcnun- țindu-se la ceremonialul cuvenit datorită situației grele a țării și din pricina răscoalei din țară ; E. Hurmuzaki, op. cit., voi. IV/2, nr. I, p. 78, primește Însemnele la 19 august 1606, vezi scrisoarea sa către Sigismund Răcoczy la K. Torma, Okiratok Erdilyi tiir tenetihez a XVII-ik szăzad eltjen, (Documente referitoare la istoria Transilvaniei la Începutul secolului al XVII-lea), „TOrtănămli Târ”, 1885, p. 306. 131 C. Orhonlu, op. cit., loc. cil. www.dacxHxnnaiiica.ro 19 RELAȚIILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN 695 Stanislas Witowski contesta dreptul boierimii moldovene de a-și alege singură domnul, acțiune ce era în exclusivitate de competența regelui 122. ★ Și pentru a încheia, trebuie să arătăm că politica externă a lui Ieremia Movilă a fost determinată de rivalitatea dintre Polonia și imperiul otoman care urmărea să-și consolideze dominația asupra Moldovei, rîvnită și de Habsburgi. Prin înscăunarea lui Ieremia Movilă, Polonia urmărise să atragă Moldova în sfera politicii sale spre a-și asigura securitatea și controlul drumului de comerț spre Marea Neagră de care era legată prosperitatea, Liovului. Acest domn a dus o politică abilă pentru a menține echilibrul între Polonia — ce căuta să-și instaureze efectiv dominația prin renunțarea Porții la tributul Moldovei —, imperiul otoman care se străduia să-și restaureze dominația asupra Transilvaniei și Țării Românești și Imperiali, ce ocupaseră Transilvania, avînd în Țara Românească un domn credincios în persoana lui Radu Șerban. A izbutit astfel să evite trimiterea unoi forțe însemnate în sprijinul lui Moise Szekely, să potolească criza provo- cată de neachitarea la timp a haraciului și a împrumutului de 40.000 florini și să rezolve în teorie problema succesiunii sale, prin introducerea princi- piului eredității scaunului domnesc. Problema succesiunii a provocat noi divergențe între Polonia, care contesta dreptul boierilor de a-și alege domnul și Poartă, ce izbutește să limiteze influența polonă în Moldova deși o recunoaște prin tratatul din 16 iulie 1607. LES RELATIONS DE LA MOLDAVIE AVEC L’EMPIRE OTTOMAN AU DEBUT DU XVIIe SlfîCLE rEsu.mE: Le r^tablissement de la domination ottomane sur laMoldavie consti- tue un aspect fondamental des relations entretenues par ce pays avec l’Empire Ottoman au d6but du XVII6 siecle. D’ailleurs, la definition de la domination ottomane â l’6poque mentionnee (1595 — 1606) doit partir de l’analyse de l’&quilibre de forces dtabli entre la Pologne et l’Empire Ottoman comme suite de la lutte antiottomane menee par Michel le Brave et Aron Voiăvode et de l’int&gration des pays roumains au systeme d’alli- ances de l’Empire des Habsbourg. L’exp6dition polonaise en Moldavie ă i’automne 1595, suivie de l’intronisation de Ieremia Movilă signifiait non seulement une action stratâgique et politique visant â maintenir un Etat tampon entre la Pologne et l’Empire Ottoman, mais aussi un acte d’instaurat ion de la domination 122 A. Veress, op. cit., doc. cit., p. 302; E. Hurmuzaki, ibidem, protestul ambasadorului polon, vezi și concepția marelui vizir In legătură cu Învestitura domnului: „Adevărul adevărat este că voievodatul se dă cu consimțămlntul țării”, C. Orhonlu, op. cit., loc. cit. < _ c. 1191 www.dacoromanica.ro 696 CRBSTINA ROOTLANl-BULGARU 20 polonaise, d’affermissement de sa position dans le cadre des relations avec les Turcs. L’incapacit6 de la Pologne et de l’Empire Ottoman d’instaurer leur domination par une victoire militaire a impos6 l’adoption d’une solution de compromis caract6ris6e par l’instauration d’un condominium. Cela signifiait non seulement une double investiture ottomane et polonaise du prince de la Moldavie, sujet du sultan et vassal du roi de Pologne, mais aussi l’accomplissement tant des obligations courantes envers la Porte Ottomane que de celles ddcoulant des rapports de vassalitâ. Ieremia Movilă devenait de la sorte le principal garant du fragile âquilibre politique âtabli entre les deux Etats. Par une habile politique, le prince a su ddpasser le role d’instrument docile que lui avaient destind les deux puissances, essayant de ddfendre l’autonomie et la tranquillit6 du pays. Si, au d6but, les Ottomans se sont servis des Polonais pour mieux combattre l’Autriche, apres la mort de Michel le Brave ils ont pass6 ă une restauration Progressive de leur domination, rdussissant ă peine en 1606, en meme temps avec la reglementation de la succession au trone de la Moldavie, ă limiter l’influence polonaise par la nomination, de concert avec les boyards moldaves, de Simion Movilă. www.dacoromanica.ro ÎNTEMEIEREA Șl ACTIVITATEA PARTIDULUI ȚĂRĂNESC - DR. N. LUPU (1927 - 1934) DE IOAN SCURTU La 10 octombrie 1926 se realiza fuziunea Partidului Național cu Partidul Țărănesc, act ce marca momentul culminant al procesului început în 1922, de concentrare a forțelor politice ale burgheziei. Patru luni mai tîrziu, o importantă grupare părăsea Partidul Național-Țărănesc, întemeind Partidul Țărănesc, avînd în frunte pe dr. N. Lupu; se deschidea astfel drumul unor puternice frămîntări politice, ce aveau să atingă apogeul în anii crizei din 1929—1933. Această evoluție, determinată de mutațiile ce aveau loc în baza economică, exprima dinamica diferitelor clase și categorii sociale, contradicțiile dintre ele, strădania lor de a-și făuri instru- mente politice care să le apere cît mai fidel interesele. Constituirea Partidului Țărănesc a fost anunțată la 19 februarie 1927, cu ocazia unui banchet dat în onoarea dr. N. Lupu, iar procesul-verbal de întemeiere a partidului a fost încheiat la 20 februarie. Noul partid își avea geneza în modul în care s-a realizat fuziunea din octombrie 1926. în ședința Comitetului Central Executiv al Partidului Țărănesc din 26 septembrie 1926, dr. N. Lupu a votat împotriva fuziunii, susținînd că partidul ,,e destul de tare să poată rămîne pe propriile-i picioare și să-și continue menirea și rolul în viața politică a țării” 1. Este drept că la Con- gresul din 10 octombrie a votat ,,cu amîndouă mîinile” 2 pentru programul P.N.Ț. și a elogiat actul fuziunii, dar oamenii politici inițiați știau că o făcuse sub presiunea momentului și că el aștepta un prilej favorabil pentru a întreprinde o acțiune pe cont propriu. Acel moment s-a ivit în ianuarie 1927, cînd I. Mihalache a declarat că actul de la 4 ianuarie 1926 trebuia revizuit * *. Dr. N. Lupu s-a simțit profund jignit de faptul că nu fusese 1 Fuziunea partidelor /Hrănesc ți na/ional, in „Aurora” VI, (1926), nr. 1469 din 29 sep- tembrie; vezi și loan Scurlu, Din via/a politică a României. Întemeierea și activitatea Partidului Țărănesc (1918—1926), București, Edit. Litera, 1975, p. 175—186. s Fuziunea partidelor na/ional ți /ărănesc, in „România” III, (1926), nr. 881, din 12 octombrie. * La 28 decembrie 1925, principele Carol (fiul mai mare al regelui Ferdinand) a renunțat pentru a patra oară la prerogativele sale de moștenitor al Coroanei României. în- trunit la 4 ianuarie 1926, Parlamentul a acceptat scrisoarea de renunțare, a proclamat ca succesor la tron pe Mihai (fiul lui Carol) și a decis constituirea unei Regențe, care să exercite prerogativele regale In eventualitatea că acesta ar ajunge rege Înainte de virsta majoratului. Actul de la 4 ianuarie 1926 a generat mari frămîntări politice. în timp ce P.N.L. era pe deplin satisfăcut de hotărîrile luate și declara că „problema constituțională” era definitiv Închisă, alte partide au văzut In criza dinastică un mijloc de agitație politică menit să exer- „■REVI8TA DE ISTORIE", Tom. 20, nr. 5, p. «07 - 711.1076. www.dacoromanica.ro «98 IOAN SCURTU informat despre noua atitudine a conducerii P.N.Ț. față de criza dinastică * 3; .el aprecia că redeschiderea acestei probleme constituia o adevărată crimă” 4. Adepții dr. N. Lupu susțineau că fuziunea din octombrie 1926 era un act imoral, întrucît țărăniștii erau puși în situația să stea alături de conservatori (care aderaseră la Partidul Național în noiembrie 1922), mulți dintre ei mari moșieri, cunoscuți pentru atitudinea lor potrivnică reformei agrare și dezvoltării democratice a țării. Țărăniștii afirmau că, aflat sub conducerea lui I. Maniu, P.N.Ț. nu putea fi un partid constructiv, capabil să ajungă la putere pentru a-și traduce în practică programul, ci constituia un organism de permanentă ^opoziție. Dr. N. Lupu declara că în acel moment nu se punea problema 15totul sau nimic”, cum susțineau național-țărăniștii, ci trebuia găsit Ain program de revendicări minime care să poată fi înfăptuit cît mai curînd. Acest program, care stătea la baza Partidului Țărănesc, a fost pre- zentat de dr. N. Lupu în ședința Adunării Deputaților din 23 februarie 1927 5. Pe plan extern se preconiza o politică de pace și colaborare cu toți vecinii care recunoșteau integritatea teritorială a României, întărirea Micii înțelegeri și a alianței cu Polonia, consolidarea Societății Națiunilor, în privința organizării de stat, Partidul Țărănesc se declara fidel regimului monarhic constituțional. Justificîndu-și denumirea, partidul manifesta o ,,deosebită grijă” pentru țărănime, cerînd : îndreptarea unor „erori și nedreptăți” ale reformei agrare; înființarea unei vaste rețele de credit «are să înlesnească țăranilor cumpărarea pămîntului ce s-ar scoate în vînzare; generalizarea învățămîntului agricol; crearea de debușeuri pentru vinderea produselor agricole; refacerea și extinderea rețelei C.F.R. și de navigație pentru a se asigura transportul ieftin și rapid al produselor agricole; reducerea taxelor la export pentru cereale. în privința muncito- rimii, Partidul Țărănesc se inspira din legile și convențiile elaborate de Biroul Internațional al Muncii, insistînd asupra consolidării și lărgirii asigurărilor sociale, generalizării zilei de lucru de 8 ore, legiferării contrac- tului colectiv, garantării minimului de salariu și înființării Camerelor de Muncă. O atenție specială era acordată extinderii cooperației, atît la sate cît și la orașe. De asemenea, partidul cerea să se asigure condiții materiale și morale corespunzătoare funcționarilor, să se îmbunătățească situația materială a profesorilor, să se acorde burse pentru elevii și studenții buni la învățătură, care proveneau din familii sărace. Fiul preotului din Arsura jiu uita să ceară întărirea rolului bisericii în viața statului. Față de naționa- cite presiuni asupra liberalilor și să le faciliteze dobindirea sau menținerea puterii. Primul om politic care a ridicat in mod public problema revizuirii actului de la 4 ianuarie a fost I. Mihalache, vicepreședinte al P.N.Ț. La 24 ianuarie 1927 el a declarat că principiul monarhic ar fi „mai bine asigurat prin resenirea prințului Carol, decît printr-o Regență dc 13 ani”. La 1 februarie 1927, Comitetul de Direcție al P.N.Ț. a dat publicității un comunicat prin care se solidariza cu I. Mihalache și cerea „revizuirea pe calc legală ”a actului dc la 4 ianuarie 1926. Dr. N. Lupu socotea că această hotărire a P.N.Ț. constituia o gravă greșeală politică. 3 C. Argetoianu, Pentru cei dc miinc, în Arh. C.C. al P.C.R., fond. 104, dos. 8596, tf. 352. ♦ Trăiască Partidul Țărănesc, In „Aurora”, VII (1927), nr. 1588 din 21 februarie. s „Dezbaterile Adunării Deputaților” (in continuare se va cita „D.A.D.”), nr. 51,'_ședința «in 23 februarie 1927, p. 1520 — 1521. www.dacaromanica.ro 3 ACTIVITATEA PARTIDULUI ȚĂRĂNESC (1927—1934) 69g litățile conlocuitoare, Partidul Țărănesc înțelegea să promoveze o politică de prietenie și colaborare. Așadar, noul partid preluase de la P.N.Ț. unele puncte programatice, pe care le socotea imediat realizabile. în esența lor, Acestea aveau un caracter burghezo-democratic. Precizîndu-și linia tactică, dr. N. Lupu declara că înțelege ,,să evite orice divergență inutilă, să pună deoparte orice ură de individ, de clasă sau de partid”, precizînd că va fi ,,un element de colaborare constructivă, activă, la întărirea statului român modern”. Partidul Țărănesc nu acorda atenție problemelor teoretice, nu simțea nevoia elaborării unei ideologii proprii. ,,Țărănismul meu este pragmatic, este izvorît din dragostea de oameni. Țărănismul lor (al național-țărăniștilor — n.n.) este pus în celule, dogmatic, îmbîcsit de teorii” 6, declara dr. N. Lupu. Noul partid avea aderenți în toate județele din vechea Românie, în 8 județe din Transilvania, în 6 din Basarabia și în 4 din Bucovina. De asemenea, și-a constituit o grupare parlamentară alcătuită din 8 deputați. Totuși, nu poate fi trecut cu vederea faptul că nici unul din cei 24 de membri ai Comitetului de Direcție al P.N.Ț. nu s-a alăturat dr. N. Lupu, că nici o organizație județeană național-țărănistă nu a trecut, în întregime, la Partidul Țărănesc. Din Comitetul Executiv al Partidului Țărănesc făceau parte : dr. N. Lupu (președinte), D. Mazilu (secretar general), Sebastian Radovici, I. Buzdugan, I. Florea, I. Borcea, Al. Pohoață, Costache Lupu, P. P. Suciu, I. Pangal, C. Musceleanu și I. Șt. Dumitrescu. Conducerea organizațiilor județene era încredințată unor intelectuali, îndeosebi avocați și medici. Baza socială a partidului o constituia acea parte a burgheziei rurale, a intelectualității și burgheziei orășenești care pînă în 1926 urmase Partidul Țărănesc, dar care fusese nemulțumită de fuziunea cu Partidul Național. în general, prin întemeierea Partidului Țărănesc nu s-a produs o modificare radicală a raportului de forțe dintre principalele partide bur- gheze, întrucît P.N.Ț. și P.N.L. continuau să dețină poziții preponderente. Țărăniștii susțineau că între ei și național-țărăniști nu erau deose- biri sensibile în privința programului, dar că „există adînci deosebiri de tactică politică” 7. în timp ce P.N.Ț. era pentru o luptă energică, intran- sigentă împotriva liberalilor, în vederea constituirii unui guvern monocolor, național-țărănist, Partidul Țărănesc susținea că în acele momente se impunea colaborarea tuturor partidelor pentru rezolvarea marilor probleme ce stăteau în fața României8. Ideea de a face din Partidul Țărănesc un „instrument puternic de guvernare” 9, care „singur sau în colaborare să lucreze efectiv la îmbunătățirea stării țărănimii”10, a determinat pe țărăniști să pornească pe drumul colaborării cu Partidul Național-Liberal. După ce timp de zece ani luptase, cu o energie și vehemență rar întîlnite, împotriva politicii reacționare a P.N.L., acum, în primăvara anului 1927, dr. N. Lupu căuta să cîștige încrederea liberalilor, neezitînd 6 Dc ce s-a refăcut Partidul Țărănesc. Declarațiile d-lui dr. A'. Lupu, ln ,.Aurora”. VII (1927). nr. 1589 din 22 februarie. ’ Ihidcm. 8 Arh. ist. centr., fond. Casa Regală, dos. 3 1926, f. 1. ’ Petre Bălan, Frați săteni, ln „Ogorul”, Brăila, I (1927), nr. 1 din 3 aprilie. 10 Alex. Dumitrescu, Săteni și muncitori, In „Aurora Argeșului”, Pitești, I (1927), nr. 1 din 10 martie. www.dacoromanica.ro 700 IOAN SCURTU 4 să facă declarații publice în favoarea acestora. Dacă adăugăm și faptul că țărăniștii combăteau unele idei înaintate pe care le susținuseră cu cîțiva ani în urmă („lupta de clasă”, o nouă reformă agrară ș.a.) vom înțelege de ce noua lor atitudine provoca o anumită confuzie în opinia publică. Voit sau nu, ei au făcut jocul lui I. I. C. Brătianu, care urmărea să slă- bească P.N.Ț., principalul adversar al P.N.L.11 Potrivit unor informații, dr. N. Lupu avea promisiunea lui 1.1. C. Brătianu că, dacă va rupe P.N.Ț., îl va sprijini să intre în guvern12. Dealtfel, „Viitorul” saluta constituirea Partidului Țărănesc pe care-1 aprecia ca un „organism politic constructiv, care să participe efectiv la conducerea statului” 13. Evoluția vieții politice a făcut ca Partidul Țărănesc să devină partid de guvernămînt la mai puțin de 4 luni de la întemeiere. întrezărind sfîr- șitul apropiat al regelui Ferdinand, I. I. C. Brătianu a manevrat pentru înlăturarea de la putere a generalului Al. Averescu (care încerca să iasă de sub tutela șefului P.N.L., să schimbe actul de la 4 ianuarie, în care scop stabilise contacte cu fostul principe Carol) și pentru instituirea unui guvern de „uniune națională”. La 4 iunie, Al. Averescu era nevoit să demisioneze, cedînd locul lui B. Știrbey. Noul prim-ministru a făcut apel la șefii partidelor burgheze, inclusiv la dr. N. Lupu, care a acceptat imediat oferta. Dar guvernul B. Știrbey n-a putut realiza destinderea politică cerută (acordul electoral dintre P.N.Ț. și P.N.L. a eșuat), astfel încît la 20 iunie a trebuit să-și depună mandatul. A doua zi se constituia un cabinet prezidat de 1.1. C. Bră- tianu, în care dr. N. Lupu ocupa funcția de ministru al muncii, cooperației și asigurărilor sociale. Mai tîrziu, șeful Partidului Țărănesc avea să susțină că intrarea în guvern „s-a făcut pentru un plan de guvernare precis” 14, deși acesta n-a fost adus niciodată la cunoștința opiniei publice. Pentru mulți oameni politici, intrarea dr. N. Lupu în guvernul liberal și încheierea cartelului electoral între Partidul Țărănesc și P.N.L. constituia expresia unei abdicări politice. Era intr-adevăr o situație inedită ca dr. N. Lupu, care potrivit unui document al P.C.R. „pînă atunci mîncase la fiecare prînz cîte un liberal” 15, să ceară acum alegătorilor să voteze listele P.N.L. Desfășurate într-o atmosferă încărcată, presărată cu numeroase abuzuri și violențe, alegerile parlamentare din iulie 1927 s-au soldat cu victoria listelor guvernamentale, care au întrunit 61,69% din totalul voturilor 16. Cîteva ore după constitui- rea legală a noului Parlament, se anunța — la 20 iulie — moartea regelui Ferdinand ; în aceeași zi, Mihai era proclamat rege, iar Regența intra în funcțiune. Interesant este că dr. N. Lupu a fost desemnat, împreună cu N. Titu- lescu, în calitate de delegat al României la sesiunea Societății Națiunilor din toamna anului 1927. Cu acel prilej el a condamnat activitatea optan- 11 I. Răzmeriță, Limpeziri, in ,,Socialismul”, XXI (1927), nr. 9 din 27 februarie. 12 ,,D.A.D.”, nr. 8, ședința din 26 iunie 1927, p. 183. 13 Acțiunea doctorului Lupu, in „Viitorul”, XX (1927), nr. 5697 din 23 februarie. 14 „Aurora”, X (1931), nr. 47 din 3 noiembrie. 16 Arhiva Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lingă CC al PCR (in continuare se va cita Arh. I.S.I.S.P. de pe lingă CC al PCR), cota A b XI —1. 18 „Monitorul oficial”, partea I-a, nr. 155 din 16 iulie 1927. www.oacbromamca.ro 5 ACTIVITATEA PARTIDULUI ȚĂRĂNESC (1927—1934) 701 ților unguri, arătînd că reforma agrară din România era intangibilă17 și a rostit, de la tribuna Adunării Generale, un aspru rechizitoriu la adresa revizionismului și a războiului, propunînd organizarea unei mari cruciade avînd ca deviză : „Război războiului” 18. Această lozincă a fost adoptată apoi de toate miș cările pacifiste din lume19. Ca ministru al muncii, cooperației și asigurărilor sociale, dr. N. Lupu a avut un rol important în elaborarea Codului cooperației. Șeful Partidului Țărănesc aprecia că, după înfăptuirea reformei agrare, dezvoltarea coope- rației în general și a celei sătești în special era o necesitate vitală pentru ridicarea nivelului agriculturii românești și a vieții țărănimii. Codul coope- rației stabilea normele de organizare și activitatea societăților cooperative, federalelor și a centralelor. Numărul centralelor se reducea la două: centrala băncilor populare (care finanța întreaga mișcare) și centrala cooperativelor (cu misiunea de control și îndrumare). Capitalul era alcătuit, în mod egal, prin contribuția statului și a cooperativelor, iar conducerea lor era asigurată, în mod egal, de reprezentanți ai celor două părți. Coordo- narea activității centralelor revenea Consiliului Superior al Cooperației, alcătuit din membri aleși de cooperatori și din membri numiți de stat, în general, Codul cooperației asigura o mai largă descentralizare coopera- tivă și statua principiul autocontrolului. Dr. N. Lupu aprecia că Codul cooperației „se reazimă pe o idee fundamentală și anume: necesitatea unei colaborări strînse între stat, pe de o parte, și mișcarea cooperativă, pe de altă parte, în vederea atingerii, în mai bune condițiuni, a scopului urmărit de această mișcare și ținînd seama de învederatele nevoi de ajutor și îndrumare ce nu pot veni decît din partea statului” 20. Or, tocmai această „idee fundamentală” era respinsă de partidele din opoziție, care acuzau guvernul, și în mod special pe dr. N. Lupu, că urmăreau să-și facă din coope- rație o anexă politică. Codul cooperației, adoptat la 7 aprilie 1928, n-a putut fi aplicat, întrucît peste cîteva luni dr. N. Lupu a părăsit banca ministerială, iar guvernul național-țărănist a venit cu o nouă legislație în domeniul cooperației. Un alt act de care dr. N. Lupu și-a legat numele a fost legea pentru ocrotirea muncii minorilor și femeilor și durata muncii. El era izvorît, așa cum afirma liderul țărănist Sebastian Radovici, dintr-o profundă umanitate „și o intensă preocupare față de viitorul clasei noastre munci- toare” 21. Iar dr. N. Lupu explica: „munca trebuie să fie privită ca o plăcere, aceasta este idealul unui om, munca înobilează pe om și acesta nu este numai un proverb abstract, este o realitate. Numai atunci cînd vei reuși să faci munca plăcută pentru muncitori, numai atunci vei avea maxi- mum de randament al lucrătorului” 22. 17 Reforma agrară e intangibilă. Expozeul d-lui dr. N. Lupu la Geneva, In ,.Aurora”, VII (1927), nr. 1758 din 11 septembrie. 18 Un mare discurs al d-lui dr. N. Lupu la Geneva, Ibidem, nr. 1761 din 15 septem- brie. 18 Ștefan Tita, Pagini de istorie contemporană: doctorul Lupu, Editura Tipografiei ,.Carmen Sylva”, (f. a.), p. 54. 10 Dr. N. Lupu, Codul cooperației, București, Tip. „Lupta”, 1928, p. 4. 81 „D.A.D.”, nr. 83, ședința din 24 martie 1928, p. 2566. 18 „Dezbaterile Senatului”, nr. 40 ședința din 10 martie 1928, p. 887. www.dacoromanica.ro 702 IOAN SCURTU 6 Se pare că ministrul muncii a recurs la soluția depunerii unui singur proiect de lege pentru reglementarea a două probleme deosebite, din dorința ca odată cu reglementările privind ocrotirea muncii femeilor și copiilor (asupra cărora exista un consens) să impună și ziua de lucru de 8 ore. într-adevăr, organizațiile patronale și unii oameni politici — între care și C. I. C. Brătianu, fratele primului ministru — socoteau legiferarea zilei de lucru de 8 ore ca un act prematur. Aceasta explică și numărul mare de excepții din proiectul de lege. Adoptată în unanimitate, atît de Senat (la 10 martie), cît și la Adunarea Deputaților (la 26 martie), legea reprezenta o importantă cucerire a forțelor democratice în general, a clasei muncitoare în special, care luptase timp de mai multe decenii pentru a impune recunoașterea zilei de lucru de 8 ore, pentru protecția muncii femeilor și a copiilor. O revendicare de bază a proletariatului român fusese legiferată. Este și motivul pentru care organizațiile muncitorești au primit cu satisfacție această lege ; de aici înainte ele vor acționa pentru a impune respectarea ei. în concepția dr. N. Lupu, această lege făcea parte dintr-un amplu Cod al muncii — avînd aproape 2000 de articole — pe care intenționa să-l prezinte în sesiunea din toamnă a Parlamentului 23. Merită evidențiată strădania Ministerului Muncii de a asigura aplica- rea riguroasă a repaosului duminical24, preocuparea pentru construirea unor cămine pentru ucenici și dispensare pentru muncitori, precum și intervenția directă a dr. N. Lupu în aplanarea unor conflicte de muncă în Valea Jiului, în orașul Brăila și la C.F.R. prin satisfacerea dezideratelor lucrătorilor. Colaborarea țărăniștilor cu liberalii n-a fost dintre cele mai armo- nioase. Divergențele au apărut doar la cîteva luni după constituirea guver- nului. în decembrie 1927, studenții antisemiți întruniți la Oradea s-au dedat la adevărate acte de vandalism împotriva populației evreiești și a bunurilor acesteia. Fără îndoială, o vină importantă revenea guvernului, care a admis ținerea acelui Congres și nu a luat măsurile de ordine nece- sare. Așa cum scria ziarul „Adevărul”, dr. N. Lupu se vedea „părtaș la o vină pe care n-a comis-o, deoarece n-a fost consultat nici la autorizarea, nici la organizarea Congresului și nici la pedepsirea vinovaților. în această chestiune ministrul muncii se vede compromis nu numai în fața amicilor săi din țară, ci și în fața celor din străinătate” 25. întruniți într-o ședință specială, parlamentarii țărăniști au hotărît ca dr. N. Lupu să ceară primului ministru: luarea de măsuri severe împotriva vinovaților, demisia lui Gh. Tătărescu (subsecretar de stat la Ministerul de Interne) și despăgubirea completă a celor dăunați; în caz contrar, să declare desfacerea colaborării cu liberalii. Dr. N. Lupu a atras atenția Consiliului de Miniștri asupra pericolului ce-1 puteau reprezenta mișcările de extremă dreaptă, dar nu s-a decis să părăsească banca ministerială, întrucît dorea să obțină aproba- rea guvernului și a Parlamentului pentru proiectele de legi pe care le pregătea. 23 „D.A.D.”, nr. 83 ședința din 24 martie 1928, p. 2568. 24 Arh. ist. centr., fond. Slinist. Just. Din Judiciară, dos. 61 1927, f. 37, 55, 72. 2S Nemulțumirile țărăniștilor lupi ști, In „Adevărul”, 40 (1927), nr. 13499 din 18 de- cembrie. www.dacoromanica.ro 7 ACTIVITATEA PARTIDULUI ȚĂRĂNESC (1927—1934) 703 Un alt teren pe care s-au manifestat contradicțiile dintre dr. N. Lupu și ceilalți membri ai cabinetului a fost atitudinea față de Sindicatele uni- tare. Convins că „muncitorimea are dreptul de ase Sindicaliza” 26, minis- trul muncii a retras procesul vizînd dizolvarea Sindicatelor unitare, intentat de predecesorul său, Gr. Trancu-Iași. în același timp, Stelian Popescu, ministrul justiției, a continuat acțiunea de dizolvare a acestor sindicate. Pe de altă parte, fruntașul țărănist Adrian Brudariu cerea eliberarea lui Mihail Gheorghiu Bujor din închisoare, apreciind că ținerea lui în deten- țiune nu constituia decît „răzbunarea sălbatică împotriva unui adversar politic” 27. Propunerea sa n-a găsit însă ecoul necesar la ministrul justiției. Cele mai puternice divergențe între țărăniști și majoritatea guverna- mentală au apărut în problema chiriilor. Dr. N. Lupu concepea rezolvarea acesteia prin construcția de locuințe, însă fondurile primite de la Ministerul de Finanțe erau cu totul insuficiente. împărțirea lor a provocat vii nemul- țumiri, inclusiv în rîndurile Partidului Țărănesc. Deosebirile de păreri au devenit publice și deosebit de acute, în legătură cu proiectul de lege privind chiriile, elaborat de Stelian Popescu. Proiectul, care stabilea o creștere impresionantă a chiriilor și crea largi posibilități de evacuare a chiriașilor, a provocat o vie reacție a acestora; cu ei s-au solidarizat mai multe organizații democratice, între care și Partidul Țărănesc. A. Brudariu susținea că proiectul „este făcut exclusiv în interesul cîtorva privilegiați și în dauna categoriilor sociale producătoare, pentru a proteja proprietatea parazitară” 28. Deși Stelian Popescu a fost nevoit să admită unele modifi- cări, proiectul — în ansamblul său — nu a fost votat de țărăniști. între timp, „campania de răsturnare” desfășurată de P.N.Ț. s-a intensificat, cuhninînd cu marea adunare de la Alba lulia din 6 mai 1928. Cîteva luni mai tîrziu, la 3 noiembrie, Vintilă Brătianu prezenta demisia cabinetului său ; cu aceasta lua sfîrșit și perioada de participare la guvern a Partidului Țărănesc. Deși în acest interval, ministrul muncii a reușit să treacă prin Parlament două proiecte de legi importante și să rezolve în spirit democratic unele probleme sociale, în ansamblu — datorită timpului scurt cît a participat la guvern și opoziției celor cu care colabora — Partidul Țărănesc realizase mult mai puțin decît sperase, plecînd de la putere decepționat și în bună măsură compromis. Constituirea guvernului luliu Maniu umplea de amărăciune sufletele țărăniștilor, care trebuiau să asiste „de pe partea cealaltă a baricadei” la victoria foștilor lor tovarăși de luptă. Foarte curînd se declanșa marea criză economică de supraproducție, care a lovit cu furie întreaga lume capitalistă. în România, criza a dezorganizat întreaga viață economică, a stimulat ample mișcări sociale, a generat profunde frămîntări politice, în aceste condiții, în fața tuturor partidelor, inclusiv a Partidului Țărănesc, se ridicau probleme noi. Fiecare partid a venit cu soluții proprii exprimînd punctul de vedere al clasei sau grupării sociale pe care o reprezenta. Partidul Țărănesc a protestat împotriva politicii de concesionare a bunurilor statului la capitaliștii străini practicată de guvernele național- 26 „D.A.D.” nr. 23 ședința din 9 decembrie 1927, p. 321. 27 Arh. ist. centr., fond. Min. Just. Dir. Judiciară, dos. 63 1928, f. 1 — 2; „D.A.D.”, nr. 44 ședința din 3 februarie 1928, p. 1264. 28 „D.A.D.”, nr. 87 ședința din 30 martie 1928, p. 2746. www.dacaromaiiica.ro 7(J4 IOAN SCURTU 8 țărăniste. Referindu-se la concesionarea telefoanelor, „Aurora” scria: „Nu numai considerațiuni de apărare națională, dar și o elementară chestiune de prestigiu împiedică un stat ca România să-și amaneteze telefoanele” 29. Iar dr. N. Lupu critica faptul că „la fiecare șase luni ne desfacem de o parte din capitalul național pe care cu atîta trudă genera- țiile anterioare nouă l-au acumulat” 30. Ridicîndu-se împotriva aducerii experților străini în România, liderul țărănist își exprima deplina încredere în capacitățile creatoare ale poporului român. El se adresa astfel guvernan- ților : „Țara noastră, o afirm aici, are destule capacități în toate dome- niile, pentru ca să nu fie nevoie să ne aduceți nici experți economici, nici ingineri care să ne facă drumuri simple și așa mai departe” 31. Luînd atitu- dine față de „planul de la Geneva”, Partidul Țărănesc protesta „cu ultima energie contra unui înjositor control străin, asemănător celui din timpu- rile de restriște din trecut” și asigura opinia publică a țării „că nu va dezarma pînă cînd această rușine nu se va șterge din istoria țării” 32. Merită subliniat faptul că, socotind datoriile externe ca o grea povară pe umerii statului român, deputății țărăniști au inițiat un proiect de lege prin care se cerea suspendarea plății cuponului datoriei publice în străinătate 33. Național-țărăniștii n-au admis însă urgența pentru acest proiect, astfel încît el a fost scos de pe ordinea de zi. Pînă la urmă, nemaipu- tînd face față datoriilor externe, la 15 august 1933, guvernul a trebuit să suspende plata cuponului. Pentru țărăniști calea cea mai sigură de activizare a vieții economice, de achitare a salariilor și a datoriilor era inflația. Soluție simplistă și peri- culoasă, întrucît nu putea rezolva situația financiară a țării, dar implica consecințe dintre cele mai grave pentru întregul sistem financiar, pentru nivelul de trai al maselor. Pe drept temei, P.C.R. atrăgea atenția că „Apa- rențele trecătoare de înviorare economică sub biciul inflației nu pot ține piept scăderii puterii de cumpărare a maselor, prin urmare închircirii pieței; rezultatul final nu poate fi altul decît o cădere și mai adîncă în prăpastia crizei” 34 *. Una dintre cele mai grave probleme din perioada crizei economice era cea a datoriilor contractate, mai ales de țărani, la cămătari și bănci, în acest context, din inițiativa ministrului I. Mihalache, a fost adoptată în 1929 legea privind reglementarea circulației pămînturilor dobîndite prin legile de împroprietărire. Prin glasul lui Cristei Ceaușoglu, Partidul Țărănesc a protestat împotriva acestei legi care facilita deposedarea de pămînt a țărănimii sărace de către chiaburi — „exploatatorii cei mai feroci, mai brutali, mai fără milă și fără simț ai țărănimii”. După opinia Parti- dului Țărănesc, singura cale de urmat era consolidarea tuturor gospodăriilor agricole prin acordarea de credite cu dobînzi mici, procurarea de instru- mente agricole, încurajarea cooperației 36. Pe această linie, G. Ștefănescu- 29 Concesiunea telefoanelor, In „Aurora”, IX (1930), nr. 6 din 5 iunie. 30 Dr. N. Lupu, După concesiunea telefoanelor, Ibidem, nr. 10 din 3 iulie. 31 ,,D.A.D.”, nr. 41 ședința din 2 octombrie 1932, p. 1589. 32 Partidul Țărănesc și acordul de la Geneva, In „Aurora”, XII (1933), nr. 59 din 10 februarie. 33 „D.A.D.”, nr. 40 ședința din 1 octombrie 1932, p. 1558. 34 Arh. I.S.I.S.P. de pe Ungă C.C. al P.C.R., cota A b XVII-32 36 „D.A.D.”, nr. 116 ședința din 27 iulie 1929, p. 5126 — 5127. www.dacoromanica.ro 9 ACTIVITATEA PARTIDULUI ȚĂRĂNESC (1927—4934) 705 Goiceanu a depus la 11 iulie 1931 un proiect de lege din inițiativă parla- mentară „pentru apărarea proprietății țărănești”, care prevedea că gospo- dăriile agricole, împreună cu 5 ha de pămînt — socotite ca un minimum de existență — nu puteau fi ipotecate sau înstrăinate. Prin aceasta Partidul Țărănesc urmărea să oprească procesul de dezagregare a micilor gospodării țărănești, în condițiile puternicei crize economice și a presiunii cămă- tarilor și băncilor. Proiectul însă n-a fost adoptat de majoritatea par- lamentară. Socotind camăta drept un flagel social, dr. N. Lupu și alți țărăniști au participat activ la activitatea Ligii contra cametei, au cerut luarea de măsuri energice pentru apărarea datornicilor. La 25 iulie 1929 președintele Partidului Țărănesc a depus în Adunarea Deputaților un proiect de lege din inițiativă parlamentară împotriva cametei, iar la 3 iunie 1930 unul pentru suspendarea executărilor silite, care n-au fost însă luate în dezba- tere de național-țărăniști. Necesitatea acestor legi era prea evidentă, iar perspectiva unor ample mișcări țărănești au provocat îngrijorarea guver- nanților, care pînă la urmă au fost nevoiți să ia măsuri împotriva cametei și pentru suspendarea execuțiilor silite. Țărăniștii au votat în favoarea legii de conversiune a datoriilor agricole inițiată de guvernul lorga, socotind-o absolut necesară pentru salvarea milioanelor de gospodării țărănești de la catastrofă; totodată, au cerut să fie reduse și datoriile oamenilor muncii de la orașe. Ei au pro- testat împotriva încercărilor guvernelor național-țărăniste de a restrînge conversiunea. Partidul Țărănesc cerea îmbunătățirea situației maselor, expri- mîndu-și temerea că „germenele revoluției stă gata să explodeze” 36. într-adevăr, nemaiputînd suporta exploatarea la care erau supuse, largi categorii sociale s-au ridicat la luptă. în fruntea lor s-a aflat clasa munci- toare. Guvernele național-țărăniste au recurs la metode de mînă forte, supnmînd unele drepturi și libertăți democratice, legiferînd starea de asediu și cenzura. Eeferindu-se la hotărîrea guvernului Vaida de a intro- duce starea de asediu pe timp de 6 luni, dr. N. Lupu scria : „Nemulțumirea nu se stăpînește nici cu ciomagul, nici cu pușca, nici cu mitraliera, nici cu călușul în gură. Dacă se îndepărtează cauzele nemulțumirii, atunci dispare și ea. . . în împrejurări grele ca cele de azi, starea de asediu nu ajută la nimic. Ea este o mărturie de neputință a celor care guvernează și un gest inutil de a răspunde cu ciomagul și violența geamătului de durere al mulțimii” 37 38. Iar I. M. Leon spunea la 3 februarie 1933 în Adunarea Deputaților: „declar în numele Partidului Țărănesc de sub șefia d-lui dr. Lupu, că ne ridicăm, cu toată vehemența în contra proiectului de lege și nu-1 votăm” 3S. Partidul Țărănesc a condamnat cu asprime represiunile de la Grivița din 16 februarie 1933. Bazat pe investigații proprii, dr. N. Lupu a respins explicația tendențioasă a guvernului, arătînd că „fără somațiune s-a intrat în masa nearmată a muncitorilor, s-a tras cu mitraliera și s-a ucis”. 36 A. Munte, Pregătitorii revoluției, in „Aurora”, XII (1933), nr. 58 din 29 ianuarie. 37 Dr. N. Lupu, Starea de asediu, Ibidem, nr. 59 din 10 februarie. 38 „D.A.D.”, nr. 32 ședința din 3 februarie 1933, p. 940. www.dacoromamca.ro 706 toan scurmi 10 Apoi el conchidea : „Dacă am avut și am îndoieli asupra mobilurilor acestei acțiuni, asupra tezei cum a prezentat-o d-1 ministru de interne Mironescu, care de altfel în partea finală s-a dezis complet, cînd spune că acolo de zece ani este o administrație venală și jăcașă, încît e de mirare că au izbucnit turburările așa de tîrziu, apoi am îndoieli și mai mari asupra numărului victimelor” 19. Liderul Partidului Țărănesc a cerut desființarea stării de asediu, înlocuirea prefectului poliției Capitalei, ameliorarea situației materiale a greviștilor, constituirea unei comisii de anchetă parlamentară care să cerceteze adevăratele cauze ale luptelor din februarie 1933 și să stabilească răspunderile pentru represiunile sîngeroase. Propunerile n-au găsit însă aprobarea guvernului și nici a majorității parlamentare. Aceeași poziție de apărare a muncitorimii și de condamnare a autorilor represiunii a avut-o dr. N. Lupu și în timpul procesului intentat conducătorilor lupte- lor ceferiștilor și petroliștilor, respingînd totodată cu indignare diversiu- nile antisemite ale cuziștilor. Această atitudine rezulta din concepția Partidului Țărănesc privind necesitatea respectării drepturilor și libertăților democratice, a regimului parlamentar-constituțional existent. Bămînînd consecvent pe linia demas- cării ilegalităților și abuzurilor îndreptate împotriva P.C.R., dr. N. Lupu s-a pronunțat — în Comisia specială a Adunării Deputaților — împotriva invalidării reprezentanților B.M.Ț. victorioși în alegerile parlamentare din iunie 1931. Pe de altă parte, „Aurora” a publicat mai multe articole prin care lua apărarea comuniștilor arestați. Astfel, la 24 iulie 1930, orga- nul central de presă al Partidului Țărănesc scria : „Să privezi de libertate un om fiindcă are alt crez politic-social decît al tău e ceva absurd și monstruos”. în concepția Partidului Țărănesc și îndeosebi a șefului său, aface- rismul și incorectitudinea nu aveau ce căuta în viața publică. De aceea, nu este de mirare că dr. N. Lupu a fost primul om politic care a demascat de la tribuna Parlamentului „afacerea Skoda”, cerînd arestarea lui Bruno Seletzki și pedepsirea tuturor celor care au încercat să se îmbogățească pe seama statului 38 * 40. Sesizînd pericolul pe care-1 puteau reprezenta cuzismul și legiona- rismul pentru dezvoltarea democratică a statului român, pentru însăși independența și suveranitatea României, Partidul Țărănesc a luat atitu- dine fermă împotriva organizațiilor de extremă dreaptă. Condamnînd atentatul nereușit din decembrie 1930 asupra lui E. Socor, directorul ziarelor „Dimineața” și „Adevărul”, dr. N. Lupu scria: „îmi exprim pe această cale cea mai profundă indignare față de procedeele sălbatice, pe care le combat neîntrerupt de atîția ani de zile și pe care le perpetuează nebunia cîtorva descreierați, încurajați de indolența vinovată a auto- rității” 41. într-o vreme cînd organizațiile politice cele mai reacționare încercau să canalizeze nemulțumirea maselor pe un făgaș diversionist, 38 Ibidem, nr. 41 ședința din 16 februarie 1933, pp. 1221 1222; vezi și Nicolae Popescu, Luptele eroice ale muncitorilor ceferiști și petroliști din 1933 in dezbaterile parlamentare, In „Anale de istorie”, nr. 1/1973. 40 Vezi pe larg, Afacerea Skoda. Lupta dusă de d-l dr. N. Lupu, președintele Parti- dului Țărănesc, pentru apărarea cinstei și intereselor tării românești, București, 1933. 41 D. dr. N. Lupu despre atentatul de la ,,Adevărul”, In „Aurora”, X (1931), nr. 35 din 1 ianuarie. www.dacoromanica.ro 11 ACTIVITATEA PARTIDULUI ȚĂRĂNESC (1927—1934) 707 antisemit, șeful Partidului Țărănesc se adresa astfel participanților la o întrunire publică : „Vă sfătuiesc să nu vă lăsați rătăciți și să nu ascultați propaganda cuziștilor și gardiștilor. Aceștia spun că nenorocirea țării sînt evreii. Este inexact. Țara noastră este suptă de cei de la putere, iar vina se pune pe evrei, căutînd astfel țap ispășitor” 42. încă din momentul constituirii sale, Partidul Țărănesc s-a declarat împotriva luptelor politice duse într-un spirit de ură și violență, cerînd ca invectivele să fie înlocuite cu argumente. Inspirîndu-se din realitățile altor țări (îndeosebi din Cehoslovacia), dr. N. Lupu aprecia că cele mai eficiente guverne erau cele de coaliție, la care să colaboreze — pe baza unui pro- gram minimal — toate partidele capabile să contribuie la dezvoltarea României. Dar această poziție — animată de cele mai bune intenții — dădea apă la moară lui Carol al II-lea, care — încă de la proclamarea lui ca rege, la 8 iunie 1930 — urmărea instaurarea unui regim personal. într-adevăr, imediat după urcarea sa pe Tron, Carol al II-lea a acțio- nat pentru constituirea unui guvern de „uniune națională”, peste capul partidelor politice. Acest obiectiv a fost atins în aprilie 1931, cînd N. lorga a acceptat să prezideze un cabinet a cărui componență fusese stabilită de suveran. Dar guvernul de „uniune națională” nu s-a putut menține decît un an de zile (pînă în mai 1932 cînd regele a fost nevoit să apeleze la partidele politice, care se pronunțau pentru respectarea regimului parla- mentar-constituțional existent). Pentru a-și atinge țelul, Carol al II-lea a hotărit să lucreze mai metodic, pe multiple planuri, astfel încît la instau- rarea dictaturii regale să nu întîmpine o prea mare rezistență din partea partidelor politice burgheze. El a inițiat o gamă largă de mijloace și metode prin care să discrediteze și să macine marile partide politice, să atragă de partea sa acele personalități care acceptau amestecul regelui și al cama- rilei sale în viața publică, dezorganizînd astfel viața guvernelor, activi- tatea Parlamentului, întregul regim politic întemeiat pe Constituția din martie 1923. Cînd și-a dat seama de adevăratele intenții ale regelui, Partidul Țărănesc a luat atitudine fermă împotriva tendințelor dictatoriale, a amestecului în viața politică a camarilei și a cerut cu hotărîre respectarea regimului parlamentar-constituțional existent. La 2 octombrie 1932, dr. N. Lupu nu se sfia să declare de la tribuna Adunării Deputaților : „un fapt straniu se întîmplă în viața politică a acestei țări. în mai puțin de doi ani, avem două alegeri generale, perturbarea întregii noastre opinii publice” 43 44. Șeful Partidului Țărănesc a înțeles adevăratul sens al chemării lui Al. Vaida-Voevod la putere în ianuarie 1933; de aceea el se adresa astfel noului prim-ministru: „D-ta zici cum zice regele; dacă regele zice că ești cămilă, zici și d-ta că ești cămilă, dacă regele zice că ești elefant, zici și d-ta că ești elefant” O deosebită impresie a creat în opinia publică propunerea dr. N. Lupu de a se discuta, în cadrul unei ședințe secrete a Parlamentului, cauzele schimbării de guvern din ianuarie 1933. Deși la insistențele lui Vaida această propunere nu fusese acceptată de majori- tatea parlamentară — întrucît punea direct în cauză pe Carol al II-lea — 42 La Romana/i, In „Aurora Mehedințiului”, Turnu Severin, I (1933), nr. 2 din 2 octombrie. 43 „D.A.D.”, nr. 41, ședința din 2 octombrie 1932, p. 1589. 44 Ibidem, nr. 32 ședința din 3 februarie 1933, p. 952. www.dacoromanica.ro 708 IOAN SCUBTU 12 dr. N. Lupu nu a ezitat să rostească în ședința publică a Adunării Deputa- ților un aspru rechizitoriu la adresa camarilei: „Asemenea forțe ascunse, asemenea cancere latente care stau chiar în preajma Tronului, este datoria d-voastră și a noastră a tuturor să le extirpăm imediat” 45. Aceste decla- rații au provocat reacția imediată a elementelor de dreapta. Nichifor Robu, lider al L.A.N.C., a încercat să-l lovească în plină ședință, iar la 2 februarie o bandă de cuziști a atacat sediul central al Partidului Țărănesc cu intenția de a se „răfui” cu dr. N. Lupu. Camarila și regele Carol al II-lea nu l-au iertat pentru această atitudine. în asemenea împrejurări, șansele Partidului Țărănesc de a ajunge la guvern s-au diminuat consi- derabil. Nici campania de întruniri organizată în vara și toamna anului 1933, nici declarațiile dr. N. Lupu că va lua Bucureștiul cu asalt, precum odinioară Tudor Vladimirescu, n-au avut efectul scontat. în rezolvarea crizei de guvern din noiembrie 1933 regele n-a luat în seamă Partidul Țărănesc. Fără îndoială, atitudinea regelui și a camarilei a avut un rol impor- tant, dar nu mai puțin adevărat este faptul că Partidul Țărănesc nu avea o asemenea influență în rîndul maselor încît să poată impune chemarea lui la putere. Forța organizației sale era insuficientă. Absorbit de luptele politice, îndeosebi de cele parlamentare, dr. N. Lupu a acordat prea puțină atenție consolidării și extinderii organizației, atragerii maselor în rîndu- rile partidului. Practic, în cei șapte ani de existență, Partidul Țărănesc a ținut o consfătuire pe țară în decembrie 1930 și im congres general în noiem- brie 1931. Programul și statutele adoptate cu acest prilej nu au fost dezbă- tute și popularizate nici măcar prin „Aurora”. Ședințele Comitetului Central Executiv aveau loc sporadic; cadrele, chiar cele din eșaloanele superioare, dădeau dovadă de prea puțină inițiativă, așteptînd aproape întotdeauna cuvîntul șefului. Din această cauză, Partidul Țărănesc era adesea numit „lupist”, iar aderenții săi „lupiști”. După entuziasmul inițial, după demarajul puternic din februarie 1927 a urmat o lungă perioadă de incertitudini. în sînul Partidului Țărănesc au început să cîștige teren cei care-și exprimau pesimismul în legătură cu viabilitatea partidului. Această atitudine era, în fond, expresia neîncre- derii micii burghezii în propriile forțe, a tendinței ei dintotdeauna de a se alătura uneia sau alteia din taberele aflate în luptă. în acest context se înscriu și relațiile Partidului Țărănesc cu alte partide. Din păcate, P.C.R. a adoptat o poziție rigidă, sectară, făcînd apre- cieri negativiste la adresa Partidului Țărănesc. Nu o dată el era pus pe același plan cu L’.A.N.C. sau chiar cu Garda de Fier* 48. în asemenea con- diții, colaborarea între cele două partide era mult îngreunată, deși — așa cum am arătat — dr. N. Lupu a luat nu o dată apărarea comuniștilor. Merită evidențiat faptul că Partidul Țărănesc a avut inițiativa încheierii unor carteluri electorale cu P.S.D., neacceptate însă de liderii social-demo- crați. Totuși, deputății țărăniști și social-democrați au colaborat adeseori, în special cu ocazia depunerii și susținerii unor proiecte de legi din iniția- 45 Ibidem, nr. 30 ședința din 31 ianuarie 1933, p. 912. 48 Arh. I.S.I.S.P. de pe lingă C.C. al P.C.R., cota A XVI -103, nr. inv. 1996; cota A XVII—6, nr. inv. 549; cota A b, XII—1; cota A XVII—9, nr. inv. 562; cota A b, XVII—20, nr, inv. 638; cota A b, XVI—A, nr. inv. 475. www.dacoromanica.ro 13 ACTIVITATEA PARTIDULUI ȚĂRĂNESC (1927—1934) 709 tivă parlamentară. Relațiile dintre cele două partide au fost bune, fapt ce a determinat pe unii țărăniști să susțină chiar ideea fuziunii cu social- democrații 47. într-un articol intitulat Partidul Social-Democrat și Partidul Țără- nesc, publicat în „Aurora”, găsim următoarea idee : „Pentru salvarea celor ce muncesc în această țară e nevoie de un partid unic al muncitorilor cu plugul, cu brațele, cu creierii și pe astfel de partid care să facă front unic în fața uniunii parazitare bancare, a capitalismului bancar și indus- trial și a politicianilor — simbriașii lor — nu-1 va putea forma decît par- tidul nostru țărănesc unit cu Partidul Social-Democrat”. Liderii social- democrați n-au luat în seamă o astfel de eventualitate, întrucît socoteau că fuziunea ar da naștere la confuzii, ar afecta caracterul de clasă al P.S.D. Dar indiferent de rezultat, rămîne faptul că țărăniștii au socotit posibilă fuziunea partidului lor cu cel social-democrat. De asemenea, reține atenția discuția dr. N. Lupu cu dr. Petru Groza din mai 1933, în urma căreia a fost dat publicității următorul comunicat, care constituie un veritabil document istoric: „Din schimbul de vederi avut între d. dr. N. Lupu și dr. Petre Groza s-a constatat că punctele de vedere programatice ale Partidului Țărănesc, reprezentat de d. dr. Lupu și ale Frontului Plugarilor, al cărui animator este d. Petre Groza, sînt identice și au ca țintă, pe de o parte soluționarea grabnică a nevoilor imediate ale plugarilor, ca : lichidarea datoriilor concomitent cu o reformă monetară și desăvîrșirea reformei agrare, iar pe de altă parte, în cursul vremii, mecanizarea sistematică a producției agrare și valorificarea pro- duselor ei. Toate acestea nu se pot realiza decît printr-o radicală schimbare a sistemului de guvernămînt care să elimine posibilitățile falsificării voinței mulțimii muncitoare, compusă în marea ei majoritate din plugari, asigu- rîndu-le acestora rostul potrivit greutăților numerice și de prim factor de producție a țării. Pentru aceea aceste două formațiuni de luptă fatal se întîlnesc și, dată fiind temelia aceluiași program concis și lămurit și aceluiași substrat de masă, nimic nu mai împiedică lupta comună pentru același scop” 48. Dezideratul formulat de cei doi oameni politici avea să se realizeze abia în 1946, într-un alt context istoric; deocamdată, în 1933, nu s-a pășit pe calea unei strînse legături cu Frontul Plugarilor, deoarece majoritatea țărăniștilor doreau colaborări care să le asigure participarea la guvern. Animați de acest gînd, ei au purtat tratative de fuziune cu organizații burgheze ca: Partidul Radical Țărănesc (Gr. lunian), Partidul Național- Agrar (O. Goga), Uniunea Agrară (C. Argetoianu) pornind de la ideea că aveau puncte de vedere similare în problema conversiunii datoriilor agri- cole și a restabilizării leului. Dar, deosebirile în privința bazei sociale, a concepțiilor politice și a tacticii de urmat, ca și rivalitatea dintre conducă- tori au dus la eșuarea încercărilor de constituire a unui „mare partid agrar”. 47 Dr. Ygrec, Partidul Social-Democrat și Partidul Țărănesc, In „Aurora”, X (1931), nr. 43, din 4 octombrie. 48 Comunicat, Ibidem, XII (1933), nr. 65 din 1 iunie; Vezi și Octav Livezeanu, 1933. Dialogul dr. Petru Groza — dr. Nicolae Lupu, In „Magazin istoric”, nr. 9/1972 și Gh. Micle, Răscoala pămintului, București, Edit. Frontul Plugarilor, 1944, p. 130—132. www.dacoromanica.ro 710 IOAN SCURTU 14 în legătură cu această problemă se ridică o firească întrebare : cum a fost posibil ca țărăniștii să ducă tratative de fuziune cu partide care aveau concepții atît de diferite, uneori diametral opuse. Doar este limpede că între P.S.D. și Uniunea Agrară sau Partidul Național Agrar erau deose- biri esențiale. Liderii Partidului Țărănesc nu s-au străduit să dea explicații lămuritoare, în timp ce adversarii lor politici îi acuzau fie de oportunism, fie de miopie politică. Adevărul este că asemenea oscilații politice își găsesc geneza în faptul că baza socială a partidului era asigurată de bur- ghezia rurală, categorie extrem de instabilă, cu evoluții adesea neaștep- tate, contradictorii. în aceste împrejurări, la sfîrșitul anului 1933, ideea fuziunii Parti- dului Țărănesc cu P.N.Ț. a devenit precumpănitoare. Opoziția lui I. Maniu față de planurile dictatoriale ale regelui pe de o parte, și „programul de la Cîmpulung” anunțat de I. Mihalache în noiembrie 1933 pe de altă parte, ca și preluarea conducerii P.N.Ț. de către gruparea „țărănistă” au consti- tuit factorii principali care au determinat pe dr. N. Lupu să opteze pentru întoarcerea „la matcă”. Motivul imediat l-a constituit încercarea cercu- rilor camariliste de a impune un guvern prezidat de gen. Al. Averescu, care să suprime Constituția și să pregătească momentul instaurării dicta- turii regale 49. în ultimul discurs rostit în calitate de șef al Partidului Țărănesc, dr. N. Lupu spunea: „Ne întoarcem în casa noastră veche să luptăm laolaltă cu frații noștri pentru democrație, împotriva tendințelor dicta- toriale, împotriva aventurierilor, care pîndesc momentul prielnic pentru împlinirea ambițiilor lor” 50. Fuziunea, perfectată de dr. N. Lupu și I. Mihalache, s-a realizat la 11 martie 1934. Salutînd acest act, M. Ralea scria: „Doctorul Lupu s-a întors acasă la el, într-o casă clădită în parte și de el, ca un fiu risipitor care a întreprins o lungă călătorie, a cărei ultimă experiență a fost nevoia de reîntoarcere la căminul cald al familiei ce nu La uitat” 51. Dr. N. Lupu a făcut acest pas pornind de la aprecierea că P.N.Ț. era un partid cu influență în mase, capabil să desfășoare o activitate amplă la scara întregii țări, că el constituia cea mai puternică forță a opoziției burgheze împotriva forțelor dictatoriale. Dr. N. Lupu socotea că, spriji- nindu-se pe masivul grup al tinerilor cu vederi larg democratice din P.N.Ț., va putea muta centrul de greutate al acestui partid spre stingă. Practica a demonstrat că speranțele sale au fost numai în parte întemeiate. ★ în concluzie, putem aprecia că Partidul Țărănesc — dr. N. Lupu a apărut ca o expresie a nemulțumirii unei părți a burgheziei rurale, a intelectualității și burgheziei orășenești față de fuziunea Partidului Țără- nesc (I. Mihalache) cu Partidul Național în octombrie 1926. Participînd la guvern în perioada iunie 1927 — noiembrie 1928, Partidul Țărănesc — dr. N. Lupu a desfășurat, în general, o activitate pozitivă, iar în anii de opoziție a preconizat măsuri realiste de ameliorare a situației economice 49 Arh. ist. centr., fond Casa Regală, dos. 11(1934, f. 18 — 25. 50 Reîntregirea Partidului Na(ionat-Țărănesc, in „Dreptatea”. VIII (1934), nr. 1946 din 13 martie. 51 Mihai D. Ralea, Întregirea. Ibidem. www.dacaromanica.ro 15 ACTIVITATEA PARTIDULUI ȚĂRĂNESC (1927—1934) 711 a țării și de îmbunătățire a condițiilor de viață ale maselor, unele dintre ele fiind apoi însușite și aplicate de guvernanți (legile împotriva cametei, conversiunea datoriilor agricole, suspendarea plății cuponului extern ș.a.). Acest partid a luat atitudine fermă împotriva organizațiilor de extremă dreaptă și a planurilor dictatoriale ale regelui, a fost un apărător hotărît al regimului parlamentar-constituțional. Din punctul de vedere al influenței electorale, Partidul Țărănesc s-a situat — în cei 7 ani de existență — pe locul al treilea (după P.N.Ț. și , P.N.L.), avînd 27 deputați în 1927 (în cartel cu P.N.L.), 5 în 1928, 7 în 1931, 12 în 1932, 11 în 1933. Făcînd o privire retrospectivă asupra istoriei Partidului Țărănesc — dr. N. Lupu, putem conchide că el a fost o prezență vie, dinamică în viața politică a României. El a făcut parte din rîndul partidelor burgheze de stînga, a desfășurat o activitate ce se înscria pe linia progresului social. LA FONDATION ET L’ACTIVITE DU PARTI PAYSAN - dr. N. LUPU (1927-1934) RfiSUMfi Le Parti Paysan — dr. N. Lupu est apparu comme un expression du m&jontentement d’une pârtie de la bourgeoisie rurale, des intellectuels et de la bourgeoisie des villes du fait de la fusion du Parti Paysan (I. Miha- lache) et du Parti National (Juliu Maniu) en octobre 1926. Pendant ses sept ann^es d’existence, le Parti Paysan — dr. N. Lupu a d^velopd une intense activit^, constituant une pr^sence dynamique dans la vie politique de la Roumanie. Participant au gouvernement pendant la pdriode juin 1927 — novembre 1928, ce parti a initi^ certains projets de lois importants, notamment celui concemant la protection du travail des enfants et des femmes ainsi que la dur^e de la journ^e de travail, en meme temps que le Code de la coop^ration. Durant la crise de 1929—1933, il a prdconisâ des mesures rdalistes visant ă amdliorer la situation 6cono- mique du pays, les conditions de vie des masses, le gouvernement du pays faisant siennes ensuite quelques-unes d’entre elles (les lois contre le preț ă usure, la conversion des dettes agricoles, la suspension du paiement du coupon externe). Le Parti Paysan a pris une ferme attitude contre les organisations d’extreme-droite et des programmes dictatoriaux du roi Charles II, il a £tâ un d^fenseur r^soludu r^gime parlementaire consti- tutionnel. En conclus ion, le Parti Paysan — dr. N. Lupu a figure parmi les partis bourgeois de gauche, d^ployant une activit£ mise au service du progres social. www.dacaromaiiica.ro 6 c. 1101 www.dacoromanica.ro ÎMPĂRȚIREA AFRICII DE CĂTRE COLONIALIȘTII EUROPENI ȘI LUPTA DE ELIBERARE NAȚIONALĂ A POPOARELOR AFRICANE (1870-1914) DE CONSTANTIN ȘERBAN în zilele noastre, cînd prăbușirea sistemului colonial al imperi- alismului este o realitate de netăgăduit, cercetarea și elucidarea nu- meroaselor aspecte negative pe care acesta le-a adus în viața popoa- relor subjugate se impune ca o îndatorire de seamă pentru istorio- grafia marxistă contemporană. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît, așa cum arată secretarul general al Partidului Comunist Român, tovară- șul Nicolae Ceaușescu : ,,Pe plan mondial se fac frecvente înceicări de a prezenta istoria dominației imperialiste, colonialiste, politica de asuprire și jefuire a altor popoare promovată timp de secole drept manifestări progresiste, care au venit în sprijinul dezvoltării popoa- relor asuprite”1. în rîndurile ce urmează vom încerca o succintă pre- zentare a realităților social istorice care au caracterizat procesul de îmobire și subjugare a acestui teritoriu, ca și lupta de eliberare de sub dominația colonială a popoarelor africane. „Continentul negru” — nume impropriu dealtfellbls pe care 1-a purtat multă vreme Africa în literatura europeană—a constituit, în epoca preco- lonială, o atracție deosebită pentru locuitorii din continentele vecine în mentalitatea cărora legendele au ascuns elementele unei civilizații ori- ginale și de proporții nebănuite 2 ce cunoscuse în secolele XI — XVI o adevărată epocă de aur 3. înainte chiar de ultimele decenii ale secolului al XlX-lea Africa era încă privită de europeni drept un continent „misterios” 4 * probabil datorită tainelor păstrate pînă atunci, timp de veacuri și milenii, cu privire la fauna, flora și climatul său deosebit, la multitudinea popoarelor și a limbilor vorbite de acestea, la cultura și civilizația sa. De aceea a trebuit să treacă mult timp pînă cînd navigatorii să-i alcătuiască hărțile privind conturu- rile coastelor udate de apele oceanelor Atlantic și Indian și ale mărilor Mediterană și Roșie, pînă cînd exploratorii să stabilească drumurile de coastă și din interior și al marilor sale fluvii lungi de mii de kilometri pînă cînd lumea europeană în special să ia contact cu primele dovezi materiale care confirmau existența unor bogății incalculabile în solul și subsolul acestui continent. 1 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, voi. 11, București, Edit. politică, 1975, p. 379. i bls în realitate Africa este un continent ai cărui locuitori nu sînt numai negri, ci și albi (in partea de nord) și malaezi (in Madagascar). Totuși unii istorici consideră existența unei Africi negre și a unei Africi albe, pustiul Sahara fiind linia lor de demarcație. 2 B. Davidson, Redescoperirea Africei vechi, București, 1964, 390 p., autorul prezintă in linii generale unele aspecte și realizări principale ale vieții și civilizației africane in epoca precolonială ; vezi și Louis C. D. Joos, Scurtă istorie a Africii negre, București, 1966, p. 34 — 55; G. Hardy, Vue generale de l’histoire d’Afrigue, Paris, 1922, p. 1 — 69; E. Sik, Hisloire de l’Afrigue noire, Budapesta, 1968, p. 45 — 169. 3 Louis C. D. Joos, op. cil., p. 56—109. 4 E. Driault, Les problemes poliligues et sociaux ă la fin du XlX-e siecle, Paris, 1900, p. 127. „REV ISTA DE ISTORIE** Tom. 29, nr. 6. p. 71S-782, 197« www.dacoromanica.ro 714 CONSTANTIN ȘERBAN 2 Primele regiuni ale Africii cunoscute de europeni au fost acelea din partea de nord a continentului, scăldate de apele calde ale Mediteranei între delta Nilului și stînca Gibraltarului, regiuni intrate în antichitate în sfera influenței lumii grecești și romane iar în evul mediu a lumii bizan- tine și arabe. Tot în evul mediu, după decăderea comerțului în Marea Medi- terană și în timpul avîntului pe care l-a luat comerțul oceanic, europenii au început să cunoască părțile vestice și sudice ale Africii datorită expe- dițiilor maritime cu caracter economic efectuate de portughezi, spanioli, olandezi, englezi, francezi. în felul acesta din secolul al XV-lea s-au sta- bilit în regiunile de coastă africane așezări stabile europene începînd cu simple factorii fortificate și încheind cu așezări de tip rural și urban menite să fie nu numai escale pentru vasele care navigau între Europa și Asia ocolind Africa pe la sud, ci și reședințele unor companii comerciale, dar și baza de plecare a exploratorilor porniți în căutarea regiunilor din inte- riorul continentului5. De asemenea din epoca marilor descoperiri geografice, a formării primelor imperii coloniale, portughez și spaniol, Africa a devenit un depo- zit de forță umană foarte ieftină, care, privată de libertatea individuală, a cunoscut sclavia, cea mai crudă formă a exploatării omului de către om. Drept urmare locuitorii pașnici, indiferent de sex și vîrstă, mai ales negrii, au fost prinși ca și fiarele sălbatice la vînătoare 6 pentru ca apoi, leg'ațiîn lanțuri, să fie expediați cu corăbiile peste ocean în „Lumea nouă” pentru a munci, la mii de km. de locurile natale, pe plantațiile de bumbac și în minele colonialiștilor europeni7. Datorită acestor fapte orizontul europenilor de la începutul epocii moderne, cînd în economia țărilor lor încep să domine relațiile capitaliste, avea să se lărgească cu privire la Africa, odată cu sporirea intereselor pentru bogățiile sale. Mai tîrziu în secolul al XVIII-lea, dar mai ales la începutul secolului al XlX-lea, continentul african a intrat și mai mult în atenția europenilor mai ales că după apariția primelor state independente pe continentul american colonialismul primise o puternică lovitură iar în Asia și Australia încă nu se trecuse la explorări sistematice. în această epocă interesul europenilor pentru Africa a lăsat la început impresia unui pronunțat caracter științific ținînd seama că în diferite țări ca de exemplu Anglia, Franța, Belgia etc. societăți care întruneau 6 G. Hardy, op. cit., p. 4 — 88. 6 Marx —Engels, Opere, București, 1966, voi. 23, p. 745; D. T. Niane, J. Suret— Canale, Histoire de 1‘Afrtque occidentale, Conakry, 1965, p. 77 — 83 ; J. D. Fage, Slanery and the Slane Trade in the context of West Africain History In „Journal African History”, 3 1969, p. 393—404; S. Herbert Klein, The Trade of Africain Slanes to Rio de Janeiro, 1195—1811 : estimates of mortality and pattern of voyages, In „Journal African History” 4/1969, p. 533 — 550; M. B. Gleave, R. M. Prothero, „Population Density and Slane Raiding: A Comment, In „Journal African History”, 2/1971, p. 319—324. Unele indicații cu privite la cercetările privind istoria popoarelor africane In ultima vreme ne-a pus la dispoziție colegul nostru Dan Lăzărescu căruia li aducem vii mulțumiri și pe această cale. 7 Marx —Engels, op. cit. voi. 23 p. 762. Din 1518 datează primele transporturi de sclavi negri In America. Comerțul cu sclavi negri avea să intre și In prevederile unor tratate inter- naționale ; de exemplu tratatul de la Utrecht (1713) cuprinde unele clauze care acordă Angliei dreptul de a face comerț cu sclavi negri Intre Africa și America spaniolă; putea să transporte 4 800 negri anual.; B. Davidson, Mama neagră. Africa : anii încercărilor, București, 1967,351 p.; D. T. Niane, J. Suret-Canale, op. cit. p. 63 evaluează că Intre secolele XVI — XIX au fost expediați din Africa In America zeci de milioane de sclavi negri. www.dacoromanica.ro 3 ÎMPĂRȚIREA AFRICII (1870—1914) 715 oameni de știință au început să organizeze expediții menite să verifice unele ipoteze de lucru care dăinuiseră pînă atunci în conștiința contempo- ranilor. Aceste explorări cu caracter științific au făcut loc însă foarte curînd altora cu caracter economic și mai ales politic, cînd a fost descoperită marea valoare pe care o prezenta continentul african pentru lumea europea- nă. De aceea în secolul al XlX-lea Africa a devenit arena internațională unde se concentrau, dar aveau să se și înfrunte, interesele diferitelor guverne europene, călăuzite de ideea obținerii unor profituri comerciale pentru consolidarea propriei lor economii ce cunoscuse acum „revoluția indus- trială”. Primul stat european care deschisese în secolul al XVI-lea epoca colonială în istoria Africii, după cum se știe, fusese Portugalia 8 și destul de curînd ea fusese urmată de Anglia, 9 Franța10 11 și Olandau. Timp de cîteva secole aceste state europene au căutat să înființeze cît mai multe stabilimente comerciale, concurîndu-se una pe alta, în felul acesta pînă la 1870 în Africa de nord Spania se infiltrase pe teri- toriul Marocului ocupînd Tetuan, Anglia ca și Franța reușiseră să domine economia Egiptului, Franța ocupase Algeria după un lung război colo- nial de aproape două decenii (1830 — 1848)12 13, în Africa de vest Portugalia deținea o fîșie de coastă în Angola, Anglia ocupase părți din Ghana, Gambia, Nigeria și Sierra Leone, Franța se instalase temeinic pe Coasta de Fildeș și in Senegalls, în Africa de sud Anglia stăpînea Colonia Capului și Natal iar în Africa de est Portugalia deținea o fîșie de coastă în Mozam- bic, în timp ce Franța ocupase o parte din Somalia pe coasta Mării Eoșii14. Dar raportate la întregul teritoriu al Africii aceste colonii nu repre- zentau decît un procent de 10 % din suprafața totală a continentului16. Mai mult, chiar posesiunile colonialiștilor europeni ocupau în majoritatea cazurilor numai porțiuni în regiunile de coastă. Așa de exemplu se apre- ciază că cel puțin 40% din lungimea acestor coaste rămăsese încă neocupată. De asemenea trebuie reținut și faptul că pătrunderea colonialiștilor se făcuse destul de puțin spre interiorul continentului african și anume pe o adîncime care varia între 10 și 300 km în Algeria, Egipt, Congo, Senegal, Angola, Mozambic și Colonia Capului. Cu toate acestea se știe că pînă la 1870 mai supraviețuiseră asaltului colonialiștilor asupra Africii cîteva state independente aparținînd popu- lației autohtone iar altele se bucurau de autonomie. Unul din aceste state independente era Etiopia aflat în partea răsăriteană a con- 8 în secolul al XV-lea această țară ridicase forturi pe Coasta de Aur și cucerise unele puncte de pe coasta Angolei și Mozambicului, vezi E. Sik, op. cit. voi., I, p. 142—150,156 — 161, 170 — 173, 175; P. Gaffarel, La Conquele de l’Afrique, Paris, 1903, p. 85—98. 8 în secolul al XVI-lea se stabiliseră colonii In Gambia iar in secolul al XVII-lea li izgonise pe olandezi de pe Coasta de Aur, E. Sik, op. cit. voi. I, p. 167, 181, 183. 10 în secolul al XVII-lea se stabilește pe Coasta de Fildeș și-i Înlătură pe olandezi din Senegal, E. Sik, op. cit., voi. I, p. 167, 181, 189 — 190 P. Gaffarel, op. cit., p. 99 — 114. 11 în secolul al XVII-lea se stabilește vremelnic pe Coasta de Aur, In Senegal și In Colonia Capului, E. Sik, op. cit. voi. I, p. 176 — 181, 183—185. 12 A. Bernard, L’Algerie, Paris, 1929, p. 177 — 239; S. Gsell, G. Marcais, G. Yver, Histoire d’Algerie, Paris, 1929, p. 191 — 229; Y. Lacoste, A. Nouschi, A. Prenant, L’Algerie. Passe et present, Paris, 1960, p. 246—297; 13 P. Atger, La France en Cote d’Yvoire, 1843—1893, Paris, 1962, p. 19 — 68; H. A. Gailley. History of Africa. From 1800 to present, New York, 1972, p. 9 — 43. M. P. Gaffarel, op. cil. p 291 — 295: H.A. Gailley, op., cit., p. 61 —85. 15 V. I. Lenin, Opere complete, voi. 27, București, 1964, p. 428; M. Baumont, op. cit.,p. 56 ; I. V. Milovanov, Africa azi. București, 1962, p. 42. www.dacoromanica.ro 716 CONSTANTIN ȘERBAN tinentului, alcătuit dintr-o federație de state 16. Un altul era Liberia, în- ființat la începutul secolului al XlX-lea (în 1824) de către „Societatea de colonizare americană”, care a sprijinit popularea unor teritorii din Africa de vest cu descendenții sclavilor, acum eliberați și transportați înapoi în patria strămoșilor lor. Din 1847 acest stat, o republică federativă după modelul S.U.A., a primit și o constituție 17. In afară de acestea au mai fost create, la mijlocul secolului al XlX-lea state independente noi în Africa de sud, Transvaal și Orange ai căror locuitori descendenți ai coloniștilor olandezi se înstrăinaseră de patria lor de origină 18. în fine m nordul con- tinentului african Egiptul obținea la începutul secolului al XlX-lea dreptul de a se conduce singur, deci devenise stat autonom în cadrul Imperiului otoman. Curînd însă strînsele sale legături cu Franța și Anglia au trans- format țara într-un stat dependent față de economia acestor mari puteri europene 19. Și dacă pînă la 1870 numai 10% din suprafața continentului african a fost cotropită și transformată în colonii de către cîteva state europene, (Franța, Anglia, Portugalia, Spania) în deceniile următoare pînă la primul război mondial aceleași mari puteri împreună cu altele noi se vor angaja într-o cursă al cărei ritm, mult mai accelerat în comparație cu cel prece- dent, necesita din partea fiecărui concurent intrat în competiție multe investiții umane și materiale, abile aranjamente diplomatice în culisele politice și mai ales folosirea forței, războaiele coloniale20. Astfel în Africa de nord Franța a ocupat Tunisia în 1881 și a instituit pro- tectoratul asupra acestei țări punînd capăt dealtfel infiltrației capitalurilor italiene. Protectoratul francez va fi instituit și în Maroc dar abia în 1912. Anglia avea să ocupe Egiptul in 1883 după ce a cîștigat războiul impus cu brutalitate acestei țări, care lupta contra subjugării străine 21. Curînd după aceea Anglia va ocupa Sudanul ajungînd la izvoarele Nilului cu pri- lejul războiului din anii 1896 — 1898. Tot în Africa de nord Spania va institui protectoratul ei asupra unei părți din Maroc (1912) 22. 18 A. H. Jones, E. Monroe, Histoire de l’Abyssinie, des origines ă nos Jours, Paris, 1935, p. 171 și urm. 17 I. A. Hodoș, Liberia, Studiu istoric (L. rusă). Moscova, 1961, p. 6 — 9; H.A. Gailley, op. cit., p. 24 — 26; Tom. W. Schick, A guanlitative Analysis of Liberian Colonization from 1820 — 1843, In , Journal African History”, 1/1971, p. 45—60. 18 Cele două state au obținut independența separat: Transvaal In 1852, Orange In 1854, vezi Louis C. D. Joos, op. cil. p. 152. 18 A. Bourguet, La France el l’Anglelerre en Egyple, Paris, 1897, 287 p. R. Lambeiin, L’Egyple el l’Anglelerre, Paris, 1922, p. 9 — 65; J. Cottani Pacha Coup d’oeil sur la chrone- logie de la nailon egyplienne, Paris, 1931, p. 347 — 384; 20 Istoricul american Yves Person consideră că ritmul accelerat pe care i-a cunoscut colonialismul european In Africa după 1870 ar fi o reacție In lanț provocată d“ deschiderea In 1869 a canalului de Suez, vezi French military imperialism, In „Journal African History”, 3/1972, p. 507—510. Credem totuși că mirajul fabuloaselor bogății miniere despre care se dusese vestea dincolo de hotarele continentului african a fost principala cauză a acestui ritm accelerat, vezi J. Stengers, Une facelle de la guestion du Ea ut NU : mirage soudanais, în „Journal African History”, 4/1969, p. 599—622. 21 P. Gaffarel, op. cil. p. 264 — 266; M. Emerit, La penetralion industriei el commer- ciale en Tunisie el les origines du protectorat, In „Revue Africaine”, 1 — 2/1952, p. 196 — 219; F. A. Rotștain, Colropirea șl subjugarea Egiptului (L. rusă). Moscova, 1959, p. 84 — 110; I. A. Dementiev, Canalul de Suez, București, 1953, p. 9—14. 22 The New Cambridge Modern History, voi. XI, 1810—1898, Cambridge, 1967, p. 595 — 602; voi. XII 1898-1945, Cambridge, 1968, p. 139. www.dacaromanica.ro 5 ÎMPĂRȚIREA AFRICII (1870—1914) 717 în Africa de vest Franța instaurează protectoratul în Dahomey (1878) țară pe care o va transforma ulterior în colonie (1894). Tot colonie va înființa în Guinea (1882), Coasta de Fildeș (1894), Volta superioară (1896 — 1901), pe o parte a teritoriului Nigeriei (1900) și Mauritaniei (1908 — 1909). în 1904 guvernul francez a unificat o parte din coloniile sale din Africa de vest (Coasta de Fildeș, Nigeria, Senegalul superior, Daho- mey, Guineea, Mali, Volta superioară) sub numele de Africa occidentală franceză. în schimb Anglia va anexa Sierra Leone (1882) făcînd din ea o colonie și va institui protectoratul pe o altă parte din teritoriul Nigeriei (1885). Cît privește Spania aceasta a ocupat o parte din Sahara (1884) și a instituit protectoratul asupra unei părți din Guineea (1885 ) 23. în Africa ecuatorială Franța a ocupat teritorii și le-a transformat în colonii în Gabon (1882), Africa centrală (1894) și Ciad (1900). în 1900 aceste colonii au fost reunite într-o federație sub numele de Africa ecua- torială franceză. în Africa de sud Anglia a ocupat o serie de teritorii ca de exemplu Malawi (1884), a instituit protectoratul asupra Bechuanaland- ului (1885), Swazilandului (1906), Rhodeziei (1911) iar în urma unui război cu statele Transvaal și Orange anexează aceste țări (1900). Portugalia a ocu- pat sistematicMozambiculpe calea unui război lung de două decenii (1880 — 1900). în fine în Africa de est Franța a creat o colonie pe coasta Somaliei, portul Djibuti devenind capitala ei (1887), iar Anglia a ocupat Kenya (1890). Tot Anglia a instituit protectoratul în Zanzibar (1890) Buganda (1894) și Uganda (1896). în acest fel Anglia deținea cele mai multe colonii în această parte a Africii. Pînă la primul război mondial în coloniile engleze din Africa se vor produce unele schimbări de structură. Așa de exemplu în 1910 în Africa de sud a fost constituit un stat federativ, Uniunea sud- africană format din Colonia capului, Orange, Natal, Transvaal, cu statut de dominion. Abia după doi ani în 1912 acest stat va avea un Congres național african prima mare organizație politică a populației băștinașe africane. Dar în anii 1870 — 1914 la împărțirea și reîmpărțirea Africii24 au participat și cîteva noi state europene ca de exemplu Germania, Italia și Belgia. Așa de pildă în Africa de nord Italia a ocupat Tripolitania, Cire- naica și Libia în urma războiului dus împotriva Imperiului otoman (1911 — 1912). în Africa de vest Germania a ocupat și a transformat în colonie Togo (1884). Tot Germania a ocupat în Africa ecuatorială Camerun (în 1884 era numai un protectorat apoi a devenit colonie) și Ruanda, care va fi inclusă în 1894 în colonia Africa germană de est. De asemenea Belgia după ce a înființat primele factorii pe malul lacului Tanganika (1876) a ocupat Congo în 1884 pe care l-a transformat mai tîrziu (1908) în colonie, în Africa de est Italia a ocupat o parte din coasta Mării Roșii în peninsula Somalia (Assab, 1882, Massawa 1885) constituindu-și în 1885 colonia Eretria. Cîțiva ani mai tîrziu tot ea va înființa colonia Somalia pe coasta oceanului Indian (1889). Cît privește Germania după ce înființează colonia Tanganica (1884) a transformat-o în Africa germană de est (1890). * 21 23 Idem, p. 602-611, 620-622, 629-637. 21 The Neu> Cambridge Modern History, voi. XI, 1810—1898, Cambridge, 1967, p. 633-639, 622-629, 6n-617wwwJa^H^anicaj0 718 CONSTANTIN ȘERBAN 6 în fine în Africa de sud Germania a ocupat teritorii pe coasta Atlanticu- lui și a instituit protectoratul în Africa germană de sud-vest (1884)25. împărțirea Africii între cele cîteva state europene, punînd bazele unor noi imperii coloniale ale epocii moderne, a cunoscut mai multe forme 2®. Una din ele a fost instituirea unor companii comerciale cu carac- ter monopolist care s-au infiltrat în economia africană, transformînd pe parcurs dominația lor economică într-una politică. Așa de exemplu în 1878 a fost înființată la Berlin „Societatea africană germană”, în 187.9 la Bruxelles s-a reorganizat o filială belgiană a „Asociației internaționale pentru explorarea și civilizarea Africii centrale” pusă sub patronajul regelui Leopold al II-lea al Belgiei. Un an mai tîrziu, în 1880 a luat ființă în Franța „Compania Africa ecuatorială franceză” iar în 1881 „Compania Senegalului și a coastei occidentale a Africei”. Tot în 1881 s-a reorganizat în Anglia „asociația Compania africană” care a devenit ulterior „Compania africană națională”. Cinci ani mai tîrziu a luat ființă „Imperiul British East Africa Company” iar în 1889 „British South Africa Company”. în fine în Portugalia s-a înființat în 1891 „Compania Mozambicului” 27. O altă formă a fost aceea a explorărilor din inițiative particulare dar subvenționate în majoritatea cazurilor de diferite guverne europene, unele din ele avînd și caracterul de misionarism. Noii exploratori ai epocii mo- derne care continuau pe acelea din veacul precedent, aveau de data aceasta misiunea de a descoperi căile de acces și posibilitățile exploatării, în condi- țiile capitalismului și imperialismului, bogățiile solului și mai ales ale sub- solului african. Așa de exemplu Sahara și Sudanul răsăritean au fost cerce- tate de Gerhard Bohlfs în anii 1868—1879 și de Gustav Nachtigal în anii 1870 — 1889, Sudanul central și Sahara centrală de Jean Tillaut în anii 1899—1900, Africa răsăriteană de către Verney Lovett Cameron în anii 1871 — 1875 , bazinul fluviului Congo de către Henry Stanley în anii 1870—1880 și de Vasili Vasilievici Yunker în anii 1877, 1886, 1891—1897, bazinul rîului Kassai-Kwa de Hermann von Wissmann în anii 1880—1895 și Africa ecuatorială franceză de Pierre Paul Franșois Savargnan de Brazza în anii 1875-1884 28. Prin intermediul acestor expediții științifice s-au încheiat „acorduri pașnice” cu șefii de triburi, care în loc de tutun, rachiu mărfuri mărunte (obiecte de sticlă, bucăți de pînză, etc.) cum pretindeau odinioară, acum primeau lire sterline, sume globale sau diferențiate în rente anuale. Așa de exemplu, regele Levanika al unui trib din Ehodezia de nord a primit între 1870 și 1898, o rentă anuală de 1200 lire sterline pentru ca o companie comercială britanică să controleze economia țării sale. Ulterior moștenitorii 26 A. Zimmermann, Die Kolonlalreiche des Grossmăchte 1811 — 1916, Berlin 1916, p. 17—72, 141; Bendetto Croce, Histoire de 1’Italie conlemporatne, 1811 — 1915, Paris, 1929, p. 124, 136 — 140, 280—284,; S. Cilibrizzi, Sloria parlamentaria politica e diplomatica d’Italia 1810 — 1896 voi. 2 Milano, 1925, p. 203-208, 304-312, 568-588; voi. 3 1896- 1909, Milano, 1929, p. 2—33. 28 O. Adewoye, The Judictal Agreemenls in Yornbaland 1904 —1908,in ,, Journal African History” 4/1971, p. 607-628. 27 E. Sik, op. cit. voi. I, p. 293 — 294. 28 H. Stanley a fost finanțat de Leopold II regele Belgiei care a devenit ulterior stă- plnul statului Congo ; H. Stanley, A travers le continent mysterieux decouvert des sources meri- dionales du Nil, Paris, 1879, 2 voi.; idem, Călătorie prin Africa 1811, București, 1960, 317 p.; I. P. Maghidovici, Istoria descoperirilor geografice, București, 1959, p. 715 — 730; G. Hardy, op. cit., p. 102—109; P. J. White, The Sandford exploring expedilion, In ,,Journal Afri- can History”, 8/1967, p. 291-302. , www.dacoromamca.ro 7 ÎMPĂRȚIREA AFRICII (1870—1814) 719 săi aveau să încaseze o rentă anuală de 1700 lire sterline 29. Regele tribu- lui Suazi a încasat timp de cinci ani (1884 — 1889), concesionînd tere- nuri din țara sa, o sumă de 12000 lire sterline anual30. • Unii istorici care au studiat problema împărțirii Africii între colo- nialiștii europeni în această epocă au căutat să stabilească nu numai cau- zele ei dar și metodele și procedeele de colonizare specifice pentru fiecare ocupant în parte, adică metodele portugheze, spaniole, olandeze, belgiene, germane, engleze, franceze, italiene 31. Oricum ar fi aceste metode, oricare ar fi particularitățile lor sigur este faptul că toate aveau un factor comun și anume : violența, înrobirea și distrugerea populației autohtone, aliați- Jor acesteia, concurența cu partenerii care se aflau în aceeași competiție fără precedent, fapte care au generat tot timpul ciocniri de interese, apariția unor contradicții capabile uneori să ducă la grave crize po- litice. Unele din aceste crize politice necontrolate erau pe punc- tul de a dezlănțui conflicte armate între statele europene chiar pe teri- toriul african. Violența folosită de imperialiști în Africa la sfîrșitul seco- lului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea poate fi atestată în modul cum aceștia au premeditat războaiele de cotropire împotriva autohtonilor, ale Angliei în Egipt (1882—1883) și Sudan (1896—1898), în Transvaal și Orange (1899—1902) 32, ale Italiei în Etiopia (1895—1896) care nu se deosebeau cu nimic de acela al Franței dus împotriva poporului algerian în anii 1830—1848. Urmărirea modului cum s-au desfășurat operațiile militare în aceste războaie, care întrec prin atrocități, distrugeri și conse- cințe orice precedent ne permite să apreciem cît de jos scăzuse demni- tatea umană în ochii acestor conchistadori ai epocii moderne 33. O mărtu- risesc chiar participanții la aceste războaie — în memoriile scrise ulterior — care nu ascund faptul că colonialiștii după ce au lichidat independența autohtonilor au procedat la distrugerea sistematică a gospodăriilor aces- tora, a culturilor care le asigurau existența. Mai mult, prin lagărele de con- centrare organizate s-a urmărit lichidarea fizică a unor ființe lipsite de apărare 34. Dar pentru menținerea unui „modus vivendi” care să le favorizeze acțiunile întreprinse pentru exploatarea teritoriului african puterile euro- pene imperialiste au recurs la încheierea unor acorduri și convenții bila- 22 E. Sik, op. cit., lol. I, p. 295. 20 Idem, voi. I, p. 294—295 ; G. H. Mungeam, Massai and Kikuyu responses to theesta- blishment of British administration in the East African Protectorate, In , .Journal African His- tory”, 1/1970, p. 127-144. 31 G, Hardy, op. cit. p. 146 — 159; H. Brunschweig, Politique et economie dans l’Empire franțais d’Afriquc noire 1870 — 1914, in „Journal African History”, 3/1970, p. 401 — 418. 32 Anglia a pregătit și pe plan diplomatic acest război reușind să obțină neutralitatea Germaniei (1898) și a Portugaliei (1899) deși erau interesate in această parte a continentului. M. Baumont, op. cit., p. 266 — 268, 307 — 310. 33 Marx Engels, Opere, voi. 14 București, 1963, p. 112. tn Algeria spune Engels „tri- burile ... au fost infrlnte și nimicite prin incursiuni sălbatece In cursul cărora le-au fost incen- diate și distruse locuințele și bunurile și devastate recoltele iar nenorociți! care au supravie- țuit au fost masacrați sau au fost victimele a tot felul de acte de desfrlu și cruzime.; F. A. Rostain, op. cit. p, 123—200; S. R. Smirnov, Răscoala mahdiștllor in Sudan (1. rusă), Moscova, 1950, p. 84 — 86 ;L. von Estorff, Ritter von Gerneth, Der Beuernkrieg in Sudafrika, Berlin, 1901, 290 p.; De Carlo Salvatore, Storia di un’infamia l'Odisseia del Boeri, Roma, 1942, 160 p.; A. H, M. Jones, E. Monroe, op. cit. p. 193 — 196. 34 J. H. Rosny, La guerre anglo-boer, Paris, 1902, 714 p.; La guerre des boers memoires du Dolontaire Deneys Reitz, Paris, 1930, 322 p.; P. Kruger, Les memoires du president, Paris, sa. 414 p. p. W. Churchill, Via/a mea (J845—1900), București, s.a, p. 31 — 41. www.dacoromanica.ro 720 CONSTANTIN ȘERBAN 8 terale, uneori chiar secrete, pe seama și în dauna autohtonilor. Așa de exemplu la sfîrșitul secolului al XlX-lea Anglia și Franța au încheiat o serie de acorduri prin care-și împărțeau sferele de influență în regiunea lito- ralului Guineii (1882), în bazinul Nigerului (1889) 35, în Madagascar (1890), în bazinul superior al Nilului (1899). Asemenea convenții și acorduri încheiate erau menite să evite chiar conflicte militare între puterile impe- rialiste europene, cum a fost cel provocat de „incidentul de laFachoda”. Despre această problemă s-a mai scris și se va mai scrie atîta timp cît în atenția istoricilor vor stărui condițiile în care s-a făcut împărțirea Africii între imperialiști la sfîrșitul secolului trecut. Se știe că în vara anu- lui 1898 s-au întîlnit la Fachoda pe cursul superior al Nilului două expe- diții europene, una franceză aflată sub comanda căpitanului Marchand și alta engleză de sub comanda generalului Kitchener. Forțele celor două expediții erau inegale. Cea franceză compusă din 8 ofițeri și 109 soldați senegalezi făcuse un marș de 7000 km venind tocmai din Congo francez, marș executat timp de peste doi ani (iulie 1896 — iulie 1898). Cea engleză avea 3200 oameni și o armată care de curînd înăbușise răscoala mahdi- știlor din Sudan. Localitatea Fachoda a fost ocupată de expediția fran- ceză în iulie 1896 deasupra căreia a început să fîlfîie tricolorul Franței. Expediția engleză avea să ajungă la Fachoda abia în luna septembrie același an. După aceasta a fost nevoie de negocieri diplomatice care au durat citeva luni pentru ca să ia sfîrșit criza politică generată de acest eveniment, și ca să se ajungă la încheierea unui compromis între guvernul francez și cel englez (convenția din 21 martie 1899). în felul acesta la 3 noiembrie 1898 căpitanul Marchand a primit ordinul din partea guvernului francez să părăsească localitatea Fachoda 36. De fapt convenția încheiată între cele două mari puteri europene delimita în Africa centrală zonele lor de influență (o linie care trecea pe la izvoarele fluviilor Nil și Congo) 37. La sfîrșitul secolului al XlX-lea însă Franța și Anglia au mai în- cheiat separat astfel de acorduri cu Germania. Astfel prima își împărțea sferele de influență în Africa; de vest în Guineea (1885), a doua în Africa de est (1886). în fine Anglia a mai încheiat acorduri bilaterale cu Italia în anii 1891 și 1894 pentru a avea mînă liberă în Africa de est în peninsula Somalia și cu Portugalia pentru a putea ocupa republicile bure din Africa de sud (acordurile din 1890 și 1899) 38. în fine la începutul secolului al XX-lea marile puteri imperialiste europene au continuat să încheie acor- duri și convenții bilaterale în același scop. Așa de exemplu pentru deli- mitarea intereselor Franței în Africa de nord, în Maroc în special, aceasta a încheiat un acord cu Italia (1900), unul cu Anglia (1904), imul cu Spania “ în 1898 s-a Încheiat o convenție anglo-franceză care stabilea limita dintre protec- toratele engleze din Nigeria și posesiunile franceze dinprejur. Pentru unele probleme privind istoriografia africană vezi și Al. Duțu, Rezultate și probleme ale cercetării actuale a istoriei Africii, In „Studii, 4/1961, p. 1013-1027. 38 M. Baumont, op. cit., p. 264—266 ; G. Hanotaux, Fachoda, Paris, 1909, p. 65 — 157; G. Baratier, Souvenirs de la mission de Marchand. Fachoda, Paris, 1941, 228 p. + 7 pl.; E. Sik, op. cit., voi. I.p. 306 - 307. 37 G. Hardy, op. cit., p. 131. 38 S. Touval, Treaties, borders and the partition of Africa, In Journal African History, 2/1966, p. 279 - 294. www.dacoromanica.ro 9 ÎMPĂRȚIREA AFRICII (1870—1914) 721 (1904) și două cu Germania (1909, 1911) 39. De asemenea pentru sferele de influență în Congo, Franța și Germania au încheiat un acord în 1911. în acest fel se încheia în linii generale împărțirea Africii între colo- nialiștii europeni. Statele care posedau colonii în Africa în ajunul primu- lui război mondial erau relativ puține și anume : Anglia, Franța, Germania, Italia, Belgia, Spania, Portugalia, Olanda, etc. în schimb suprafața pe care o cotropiseră era cu mult mai mare decît întinderea lor. Pe primul loc se situa Franța cu un teritoriu de 9.642.400 km2 urma apoi Anglia cu 5.675,800 km2, pe locul trei se afla Germania cu 2.667.900 km.2, apoi Belgia cu 2.382.000 km2, în fine Italia cu 1.584.000 km.2 40 Atîta timp cît economia marilor puteri europene imperialiste n-ajun- sese într-un stadiu prea avansat de dezvoltare, acestea au avut puține colonii și de mică întindere în Africa și mai ales în regiunile de coastă; totuși relațiile dintre ele nu lăsau impresia a fi între concurenți angajați într-o competiție lipsită de prea mari divergențe și deși se constată că fiecare din ele nu respectă cu strictețe ,,regulile jocului” totuși ele găseau posibilitatea evitării unor confruntări între ele prin încheierea acordurilor și convențiilor bilaterale41. Spre sfîrșitul secolului al XIX-lea însă în eco- nomia multor țări europene aveau să apară germenii imperialismului, ai capitalismului în ultimul și cel mai înalt stadiu al dezvoltării sale, oglin- dit în concentrarea producției și a capitalurilor, în formarea monopolu- rilor și a capitalului financiar, etc. Drept urmare importante capitaluri au luat drumul exportului, sub forma de credite și de mărfuri spre țările slab dezvoltate și subdezvoltate42, de unde trebuiau apoi aduse materii prime. Din aceste motive sub pretextul că duc „lumină și civilizație în părțile întunecate ale lumii” 43 marile puteri europene cuprinse de febra expansiunii coloniale au cotropit la sfîrșitul secolului al XlX-lea și la începutul secolului al XX-lea imense teritorii în celelalte continente44 pe r> Recunoscind preponderența politică a Franței in Maroc, Germania a obținut liber- tatea comerțului în această țară (1909) și o parte din colonia Congo Francez (1911). Așadar nimic nu se făcea in mod dezinteresat, vezi. G. Hardy, op. cit. p. 139 —145. S. Rădulescu-Zo- ner, Crizele politice internaționale de la începutul secolului al XX-lea in cadrul teoriei leniniste asupra imperialismului, In „Studii” 2/1970, p. 215 — 233. 40 A. Zimmernian, Die Kolonialreiche des Grossmâchte 1811—1916, Berlin 1916, p. 49, 71, 156, 218. 41 G. Hardy, op. cit. p. 7()—124. 42 M. Baumont, op. cit. p. 377 — 407; V. I. Lenin, Opere complete, București, 1964, sol. 27, p. 318 — 403. în lucrare se face o critică a lucrărilor anterioare consacrate studiului imperialismului scrise de I. A. Hobson, K. Kautsky, R. Hilferding, etc. 43 W. L. Langer, The Diplomacy of imperialism 1890—1902, New York, London, 1935, voi. I, p. 93 44 V. I. Lenin, op. cit., voi. 27, p. 384. De exemplu Anglia și-a sporit coloniile Intre 1876 și 1914 cu 50 % iar Franța de 10 ori. Germania nu avea nici o colonie plnă la 1876 dar In 1914 dispune de un teritoriu de 2.900,000 km2. Vezi și situația coloniilor marilor puteri europene dată de A. Zimmerman op. cit. p. 17 colonii (suprafața In km2) 1871 1916 Anglia 20.459.000 29.760.000 Portugalia 1.917.000 2.090.000 Olanda 1.775.000 2.045.000 Franța 1.206.000 10.552.000 Italia — 1.584.000 Belgia — 2.382.000 Geimania — . 2.913.000 www.dacoromanicaxo 722 CONSTANTIN ȘERBAN 10 care considerîndu-le „libere” * 44 45 * le-au transformat în piețe de desfacere pentru mărfurile și capitalurile lor, în baze de materii prime și în rezerve de forță de muncă ieftină. Ulterior bogățiile acumulate prin jaf, înrobire și masacre aveau să ia drumul metropolelor europene de unde sub forma unor noi capitaluri urmau să se întoarcă în aceleași colonii48. în ultimele decenii ale secolului al XlX-lea, cînd se încheia împăr- țirea Africii, între puterile europene imperialiste au apărut o seamă de diver- gențe pentru stăpînirea anumitor regiuni de pe continent care au generat procesul de reîmpărțire a influențelor în aceste regiuni. Și pentru că „mo- dus vivendi” menținut pînă atunci fusese depășit, iar că în anumite pri- vințe acordurile bilaterale nu mai erau de actualitate, deoarece în anumite regiuni declarate „zone calde” se ciocneau acum interesele mai multor state coloniale, s-a simțit nevoia convocării unor conferințe inter- naționale pentru rezolvarea diferendului ivit. începutul s-a făcut cu con- ferința de la Madrid (1—3 iulie 1880) care încerca să rezolve „problema Marocului”. Inițiată de Spania, la ea au luat parte 13 state coloniale și necoloniale (Austro-Ungaria, Belgia, Anglia, Germania Danemarca, Spania, Italia, Olanda, Portugalia, Franța, Suedia și Norvegia 47, S.U.A. și Maroc). După cum se știe de mult timp Franța urmărea să instaureze un protec- torat asupra Marocului sub pretextul securității stăpînirii sale în Algeria. Pînă la această dată numai Anglia și Franța beneficiau în relațiile lor comerciale cu Marocul de clauza națiunii celei mai favorizate. De data aceasta hotărîrea conferinței a extins această stipulație pentru toate statele participante48. Cu toate acestea la începutul secolului al XX-lea pînă la primul război mondial va fi convocată o nouă conferință internațională tot în problema „marocană” și anume la Algesiras (15 ianuarie — 3 aprilie 1906). După conferința de la Madrid situația în Maroc evoluase destul de mult. Franța continua să fie putere protectoare asupra teritoriului acestei țări dar la începutul secolului al XX-lea capitalurile franceze au început să fie mult stingherite de penetrația fără precedent a capitalurilor germane. Guvernul francez a luat o serie de măsuri împotriva noului con- curent, fapt care a generat „criza marocană” din 1905. Pentru ieșirea din criză a fost convocată cunoscuta conferință de la Algesiras cu participarea a 13 state europene și americane (Belgia, Germania, Franța, Anglia, Italia, Olanda, Austro-Ungaria, Portugalia, Rusia, Suedia, Spania, S.U.A. și Maroc). Actul general avea să internaționalizeze economia acestei țări, Franța și Spania avînd un rol important în reglementarea relațiilor Marocului cu străinătatea 49. 45 E. Driault, Les problbmes poliliques et sociaux ă la fin du XIX-c sieclc, Paris, 1900, p. 289. Termenul folosit de autor este „vacantes”, G. Hardy, op. cit., p. 133, la autor termenul este res nultius. 44 Marx-Engels, Opere, voi. 23, București, 1966, p. 757. 47 Norvegia și Suedia au avut un singur delegat. 48 M. Daumont, op. cit., p. 69 — 70; Coissac de Chavrebiere, Hislotre du Maroc, Paris, 1931, p. 445; N. S. Luțkaia, istoria modernă și contemporană a Marocului (1. rusă), Moscova, 1973, p. 23, 25; P. Guillen, L’Allemagne el le Maroc, 1870-1905, Paris, 1967, p. 100-103; 48 A. Tardieu, La conferance d’Algesiras. hlsloire diplomalique de’Ja crise marocaine (1906), Paris, 1909; pentru textul actului final vezi „Rivista di Dirito internazionale, tom. I, p. 399 — 408, tom II, p. 579; The Xeiv Cambridge Modern Hlslory, voi. XII, 1898—1945, Cambridge, 1968, p. 130 — 131; S. Rădulescu-Zoner, op. cil. p. 223 — 226. www.dacoromanica.ro 11 ÎMPĂRȚIREA AFRICII (1870—1914) 723 O altă regiune africană unde s-au ciocnit interesele mai multor state europene imperialiste a fost bazinul fluviului Congo. In perimetrul acestuia Franța înființase o colonie, Belgia era pe cale să creeze un stat „liber” Congo sub protecția ei, Germania achiziționase cîteva alte colonii (Ca- merun, Africa de sud-vest), iar Portugalia susținea fără dovezi „drepturi istorice” în această zonă, fiind sprijinită de Anglia. Și pentru că bogățiile naturale ale acestei regiuni erau imense, prea multe pentru o singură țară europeană, adică Belgia, dar suficient pentru celelalte state colonialiste cointeresate, a fost convocată o conferință internațională la Berlin (15 noiembrie 1884—26 februarie 1885) la care au participat 14 state (Austro- Ungaria, Danemarca, Anglia, Germania, Spania, Italia, Franța, Olanda, Portugalia, Rusia, Belgia, Turcia, Suedia și S.U.A) M. Lăsînd impresia că fusese convocată pentru „a reglementa condițiile cele mai favorabile dez- voltării comerțului și civilizației în anumite regiuni ale Africii ” această reuniune a unor înalți diplomați avea să împartă bazinul fluviului Congo între marile puteri europene imperialiste și să stabilească în realitate un statut internațional privind împărțirea în general a Africii. De fapt confe- rința a fost un „rush”, o cursă grăbită, un finiș precipitat al puterilor euro- pene pentru acapararea organizată a teritoriilor din bazinul fluviului Congo 51. Actul final stabilea în mod ilegal „drepturile” ocupanților euro- peni asupra coastelor și regiunilor din interiorul continentului african impărțindu-le în zone de influență fără a se aminti ceva de drepturile legitime ale autohtonilor* 61 62. * Imperialismul european a împărțit Africa lăsînd la o parte orice urmă de umanitarism. Neținînd seama de drepturile milenare ale autoh- tonilor asupra teritoriilor pe care le locuiau, de legile, tradițiile și obiceiu- rile acestora, colonialiștii au inaugurat în istoria continentului african cea mai neagră epocă, epoca colonială. Ei nu numai că s-au transformat în stăpîni cu „drepturi istorice” asupra acestor teritorii, dar au împărțit între ei, pentru propriile lor interese, popoare și țări. Astfel poporul somali a fost împărțit între Anglia, Franța și Italia, poporul ewe din Africa de vest între Franța, Anglia, Germania, Portugalia, poporul marocan între Spania și Franța. Pe de altă parte în limitele teritoriale ale unei colonii erau incluse adesea mai multe popoare 53. în teritoriul ocupat de puterile imperialiste formele precapitaliste ale economiei africane au fost subordonate formelor capitaliste instaurate de colonialiști. în primul rînd marile întinderi de pămînt bune pentru culturi agricole au fost trecute în patrimoniul societății lor străine care la rîndul lor aveau să le arendeze băștinașilor adică acelora de la care le aca- paraseră. Pe marile plantații constituite popoarele africane au fost obli- 6U M. Baumont, op. cit. p. 97 — 99; G. Hardy, Vue generale de l’histoire d'Afrique, Paris, 1922, p. 129 — 130; J. Joons, L’acle general de la confcrcnce de Berlin, Bruxelles, 1885, 79 p. Jlocumcnts diplomatiques. Affaires du Congo el dc l’Afrique occidentale, Paris, 1885, p. 295 — 316. 61 M. Baumont, op. cit, p. 97—98; G. Hardy, op. cit., p. 128 — 129. 62 I. V. Milovanov, op. cit., p. 43. Actul final hotăra că orice stat european care ocupa un teritoriu pe coastele Afrieei avea dreptul destăpinire și asupra teritoriului din interiorul con- tinentului pe care l-ar fi putut explora plnă la limita unde avea să intilnească un alt stat cu aceleași ,.drepturi” egale. 53 I. V. Milovanov, op. cil., p. 44; Kwame Nkrumah, Autobiografie. Mesaj din Gluma. București, 1958, p. 314. Autorul afirmă că popoarele africane au fost Împărțite Intre colonialiști prin frontiere convenționale ,,ca și cum ai tăia un cozonac". www.dacoromanica.ro 724 CONSTANTIN ȘERBAN 12 gate să muncească cu salarii simbolice; mai mult, în condiții de șerbie ca în țările europene din evul mediu. De asemenea în coloniile africane toate pîrghiile vieții economice au intrat în mîinile capitaliștilor străini (băncile, transporturile, comerțul intern și extern, industria minieră, etc). în fine bogățiile solului și subsolului au fost naționalizate intrînd în patrimoniul altor societăți străine care au început să le exploateze în regie proprie folo- sind ca forță de muncă pe autohtoni. Pe lîngă toate acestea colonialiștii au căutat să aducă, pentru a se stabili definitiv, locuitori din metropole cre- îndu-le condiții din cele mai favorabile. Așa s-a procedat de exemplu în Algeria de către guvernul francez, apoi în Tunisia și Maroc M. Modul de administrare al teritoriilor africane acaparate de imperia- liști s-a făcut în mod diferit. Unele au fost conduse direct de către militari sau funcționari civili aduși din metropolă, de exemplu în Colonia Capului, Basutoland, Coasta de Aur, Africa germană de sud-vest, etc. Alte teri- torii au rămas să fie administrate de către localnici de exemplu Maroc. Tunisia aflate sub protectorat francez. în colonii imperialiștii europeni au introdus și o legislație proprie, lăsînd forme de legislație autohtonă numai acolo unde acestea serveau propriile lor interese. Mai important este însă faptul că teritoriile africane ocupate de euro- peni au devenit de la început o sursă de materii prime pe care le expediau în metropole contribuind astfel la întărirea economică a statelor aflate în stadiul imperialismului. Acest aspect al exploatării popoarelor afri- cane este oglindit în dinamica exporturilor de pe acest continent Ia sfir- șitul secolului al XlX-lea și începutul celui de-al XX-lea. Așa de exemplu Anglia a exportat din coloniile sale din Africa de sud în anii 1896 — 1912 materii prime în valoare de 22.005.000 lire sterline iar numai în 1913 volu- mul exporturilor s-a ridicat la 66.569.000 lire sterline. Din această sumă din urmă merită subliniat faptul că 18,8% reprezintă materii prime prove- nite din agricultură și 79,6% din industria extractivă (4/5 fiind diamante și aur). Tot așa Belgia a exportat din Congo la sfîrșitul secolului al XlX-lea 9643 tone de materii prime iar la începutul secolului al XX-lea în anii 1911 1915 nu mai puțin de 31.758 tone (în special fildeș, cauciuc, cacao, ulei de palmier, etc.) Anglia a exportat deasemenea de pe Coasta de Aur între • 1890—1905 mărfuri în valoare de 787.143 lire sterline iar în anii 1906 — 1912 mărfuri în valoare de 683.857 lire sterline Cît privește Franța aceasta a exportat de pe Coasta de Fildeș în anii 1874 — 1884 mărfuri in valoare de aproape 3.000.000 franci (în special ulei, aur) iar în anii 1890 — 1892 mărfuri în valoare de 3.738.000 franci (ulei, aur cafea, cauciuc, lemn de acaju)56. Cercetări recente au stabilit că în coloniile din Africa de vest (Coasta de Aur și Coasta de Fildeș) producția de cauciuc la înce- putul secolului al XX-lea a avut o valoare de 360.000 lire sterline, marfă care a fost exportată în celelalte părți ale lumii64 * 66 67. în general transportul acestor produse jefuite de pe continentul african se făcea pe drumurile de 64 Y. Lacoste, A. Nouschi, A. Prenant, op. cit.,p. 298 — 330; N. A. Ivanov, Vcrlauf und Ergebnisse des „offiziellen” Kolonisation in Tunisien (1892 —1914), in ,,Kolonialismus und Nco- kolonialismus in Nord Africa und Nahost”, Berlin, 1964, p. 69 90. 66 E. Sik, op. cil., voi. II, p. 22. 68 P. Atger, La France en Cote d'Iooire de 1843 a 1893, cinquantc ans d’hcsitations poli- tique et commerciale, Dakar, 1962, p. 168—169. 57 R. Dumett, The Rubber Trade of the Gold Cost and Asanti in the Nineteenlh Century, In ,,Journal African History”, 1/1971, p. 79 — 102. a www.dacaromanica.ro 13 ÎMPĂRȚIREA AFRICII (1870-0914) 725 pe coastă sau din interior care provocau de cele mai multe ori acapararea teritoriilor băștinașilor rămase încă libere * 58. Rezultatele acestei crîncene exploatări coloniale, mai apăsătoare decit exploatarea sclavagistă din antichitatea greacă și romană, au avut urmări dezastruoase asupra modului de viață al băștinașilor. Mai întîi economia africană s-a ruinat aproape cu totul contribuind la pauperizarea masei țărănești, piața internă a slăbit foarte mult. Din aceste motive marea masă a populației — țărănimea — a devenit un proletariat agricol, iar în tîrguri și orașe s-a născut o foarte slabă burghezie aflată în slujba colonialiștilor europeni. Apoi folosindu-se în exploatarea colo- niilor de șefii de triburi transformați în agenți imperialiști, europenii au înăbușit pentru o vreme orice tendință spre emanciparea economică, socială și politică a autohtonilor. în felul acesta vechea civilizație africană înfloritoare odinioară a intrat în declin complet, marile orașe au dispărut, așezările rurale au decăzut, populația s-a redus simțitor, foamea și mizeria s-au instaurat pretutindeni pe unde treceau colonialiști59. De aceea apă- sarea jugului colonial vreme îndelungată avea să provoace în modul de viață african apariția fenomenului de subdezvoltare în toate sectoarele de activitate, care mai persistă și în zilele noastre în ciuda faptului că multe state de pe continent și-au redobîndit independența ®°. Dar popoarele africane nu s-au împăcat niciodată cu dominația imperialistă și chiar din momentul cînd primii europeni au debarcat pe coastele continentului lor ele au și început lupta pentru eliberarea de sub jugul odios al acestora. La această luptă au participat în special țăranii pentru recuperarea pămînturilor cotropite, pentru scoaterea bogățiilor lor naturale de sub controlul monopolurilor străine, pentru încetarea ex- ploatării grele la care erau supuși pe plantații și în industria minieră. Această luptă de eliberare națională își are originile în perioada colonizării și a continuat cu o violență deosebită în timpul împărțirii și reîmpărțirii imperialiste a continentului african, precum și după aceea, pînă la redobîn- direa independenței depline, cunoscînd formele cele mai diverse 81. Cerce- tări recente au arătat că după cucerirea țărilor africane s-au dezlănțuit împotriva colonialiștilor mai întîi răscoalele, acțiuni cu caracter spontan, dar neorganizat apoi insurecțiile armate, acțiuni pregătite din timp avînd un program precis de reforme. în fine cea mai organizată formă a acestei lupte au constituit-o războaiele pentru independență 8S. 58 W. G. Hartwig, The Victoria Nganza as a trade roate in the Nineteenth Century, in ..Journal African History”, 4/1970, p. 535 — 554; S. A. Akintoye, The Oudo lioad castuards of Lagos, 1810—1893, in ,, Journal African History”, 4/196 9, p.581 —598; despre comerțul cu fildeș In secolul al XlX-lea vezi R. W. Bcachcy, The East African iuory tiade in the Nineteenth Century, In „Journal African History”, 2/1967, p. 269—290 ; C. W. Newbury, North African and Western Sudan Trade in the Nineteenth Century, „Journal African History”, 2/1966, p. 233-216. 58 D. T. Nianc, J. Surct-Canalc, op. cit., p. 67 — 68, Mohamed Chcrif, Rapport de syntcse conccrnant les pays arahes, In voi. Alouocmcnts nationaux d’indcpendancc ct etasses populatrcs aux XlX-e et XX-c sieclcs en Occident ct en Orient, Paris, 1971, voi. I, p. 232 — 233. •’ Nicolae Ceaușescu, Eomânia pc drumul construirii societă/ii socialiste multilateral dez- voltate, voi. 8, Edit. politică, București, 1973, p. 68. 81 G. Hardy, op. cit., p. 133 — 136; J. Maquet, La partictpation de la classe paysannc au rnouoement național d'independance. In voi. Mouoements nationaux d’ Independance et elasses popula ires aux XIX-c et XX-e siites en Occident et en Orient, Paris, 1971, voi. II, p. 4M — 458. ,s Mohamed Chcrif, op. cit., p. 235. www.dacoromanica.ro 726 constantin șerban 14 Pînă la 1870 lupta de eliberare națională a popoarelor africane de sub dominația străină a luat mai ales forma răscoalei și a insurecției armate. Astfel în Africa de nord este cunoscută mai întîi insurecția armată a poporu- lui algerian, condusă de Abd-el-Kader împotriva ocupanților francezi, care după o durată de aproape un deceniu, a fost înăbușită abia după ce efectivul trupelor de represiune a atins numărul de 90 000 de soldați. Apoi au urmat răscoalele conduse de Baum Snasen (1859) și de Mohamed Mo- krani (1871) 63. în Africa de est această luptă a fost dezlănțuită în Etiopia contra colonialiștilor portughezi încă din secolul al XVI-lea (1541—1542). Un veac mai tîrziu o nouă răscoală a izbucnit împotriva acelorași colo- nialiști încheiată cu izgonirea din țară a acestora. După alungarea lor a fost adoptată o lege în Etiopia care a dăinuit o sută de ani prin care se interzicea stabilirea pe viitor”a europenilor în această țară ®4. Și poporul mazimba a reușit pe calea răscoalei să-i izgonească pe portughezi din țară; lupta lor a durat 20 de ani (1572—1592) ®®. Un loc deosebit îl ocupă la mij- locul secolului al XlX-lea rezistența etiopienilor împotriva infiltrației europenilor în țara lor. Este epoca în care negusul Teodor a început insu- recția contra trupelor engleze care ulterior s-a transformat într-un război pentru apărarea independenței naționale; el a durat cinci ani (1863—1868) și s-a desfășurat cu o deosebită înverșunare în munți și pe platourile înalte. Pentru reușita acestei acțiuni guvernul englez a înzestrat trupele sale cu artilerie trasă de elefanți aduși din India. După o rezistență îndelungată, copleșit de numărul prea mare al trupelor dușmane, trădat de o parte din ai săi, negusul Teodor a preferat moartea eroică pe cîmpul de luptă de la Magdala decît o capitulare rușinoasă 66. în Africa ecuatorială sînt cunoscute răscoalele zulușilor, cea din 1542 fiind condusă de Simbo, împotriva colonialiștilor portughezi. Deși înăbușită, din lipsa unui armament de foc, cum aveau agresorii, răscoala a reizbucnit cîteva decenii mai tîrziu sub conducerea lui Bula Matodi (adică Sfarmă piatră). Drept urmare portughezii au fost izgoniți din Congo în Angola. Dar nici poporul angolez n-a putut suporta apăsarea jugului colonial și s-a răsculat sub conducerea principesei Junga Bandi, care pentru eroismul ei a intrat în legendă ca o adevărată Jeanne d’Arc. Răscoala angolezilor a durat 30 de ani (1621-1651) ®7. în Africa de sud lupta de eliberare națională a luat proporții abia la începutul secolului al XVIII-lea și a fost dusă mai întîi contra colonialiș- tilor olandezi — burii — de către cafri sau khosa. Cauza răscoalei a fost izgonirea băștinașilor de pe terenurile lor agricole și pășuni acaparate de colonialiști. Din păcate lipsa armamentului modern, i-a obligat pe răscu- lați să lupte cu lancea și arcul cu săgeată împotriva unui dușman înarmat cu arme de foc. De aceea răscoala lor a fost înăbușită. La sfîrșitul secolului al XVII-lea răscoala lor a reizbucnit pentru a opri înaintarea burilor în inte- riorul continentului. Ea a durat cu unele întreruperi aproape o sută de ani aJ Mohamed Cherif, op. cil.,p. 235; Y. Lacoste, A. Nouschi, A. Prenant, op. cit. p. 331 — 343; Pierre de la Gorce, La conquele de l'Algerie, Paris, 1934, p. 97—125. 84 Louis C. D. Joos, op. cil. p. 102 — 104; I. V. Milovanov, op. cit., p. 44 — 45; E. Sik, op. cil., voi. I, p. 165. 85 E. Sik., op. cil., voi. I, p. 157—158. 88 Louis C. D. Joos, op. cit., p. 168 — 169; A. Moorehead, The Blue Nil, London, 1971, p. 221 ; E. Sik, op. cit., voi. I, p. 277 ; vezi și D. Crummery, Tewodoros as reformer and moder- ni zer, In , .Journal African History’’, 3/1969, p. 457 — 470. 87 E. Sik, op. cil., voi. I, p. 145-146, 147-148. www.dacaromaiiica.ro 15 ÎMPĂRȚIREA AFRICII (1870—11914) 727 (1779—1877). La începutul secolului al XlX-lea tot împotriva burilor s-au răsculat și basutii conduși de Moshesh timp de peste patru decenii (1833 ■*- — 186 9 ) 68. Aproape în aceeași vreme cafri și basuti s-au răsculat contra colonialiștilor englezi (1811—1858). în această epocă rezistenta africani- lot este cunoscută și în Madagascar. Se știe mai întîi că o expediție franceză trimisă de Ludovic al XlV-lea a fost nimicită de băștinași care s-au răscu- lat contra agresorilor. La începutul secolului al XlX-lea poporul malgaș s-a răsculat din nou contra colonialiștilor francezi care între timp reușiseră să se stabilească în insulă. Răscoala condusă de Radama s-a încheiat cu recîștigarea independenței țării °9, o dovadă că lupta băștinașilor n-a fost zadarnică. „Viața demonstrează că nu pot fi îngenunchiate popoarele care luptă pentru a-și apăra independența și suveranitatea, dreptul lor la existență liberă” — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu 70. în Africa de vest răscoalele anticoloniale au fost mai frecvente la începutul secolului al XlX-lea. Mai întîi a fost aceea a așanților contra dominației engleze pe Coasta de Aur. Lupta lor de eliberare s-a desfășurat timp de aproape 20 de ani (1807 — 1826). în 1826 așanti au fost învinși numai după ce împo- triva lor au luptat armatele coalizate anglo-olandezo-daneze. Cu toate acestea ei au reușit să-și recapete pentru o vreme independența recunos- cută de guvernul englez printr-un tratat71. Tot la începutul secolului al XlX-lea a izbucnit insurecția armată a poporului senegalez • împotriva colonialiștilor francezi. Lupta lor a continuat cu întreruperi pînă la sfîr- șitul secolului. Unul din conducătorii răsculaților a fost El Haji Omar care a strîns în jurul său o armată de 20 000 oameni. în scurt timp el a* reușit să recîștige independența țării și să unifice mai multe state într-un imperiu întins de la izvoarele fluviului Gambia pînă pe cursul mijlociu al Nigerului. Deși El Haji Omar a pierit în luptă (1864) opera sa a fost continuată de Sat Dior care a adoptat o nouă tactică de luptă contra colo- nialiștilor și anume : războiul de guerilă folosit ulterior și de alte popoare 72. Lupta africanilor împotriva subjugării colonialiste a devenit deose- bit de îndîrjită în perioada împărțirii și reîmpărțirii imperialiste la sfirșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului nostru. Literatura istorică bur- gheză înfățișează de obicei această perioadă plină de rivalități între puterile europene imperialiste 73 neamintind nimic despre africani ca și cum aceștia s-ar fi aflat în afara acestei lupte. în realitate autohtonii n-au rămas mar- tori pasivi la cotropirea pămînturilor lor străbune ci s-au angajat în această încleștare violentă și sîngeroasă luptînd cu eroism pentru independența și suveranitatea statală. Merită să fie subliniat și faptul că în această epocă popoarele africane folosesc în lupta lor tot mai mult armament modern, armele de foc74; de aceea mulți istorici consideră lupta lor drept o rezistență 68 Idem, p. 182, 241-250. •• E. Sik, op. cil., voi. I, p. 190, 283—281; P. Boiteau, Contribution a l’histoire de la nation malgache, Paris, 1958, p. 62, 90—107. ’° Nicolae Ceaușescu, Bomânia pe drumul constiuirii societă/ii socialiste multilateral dez- voltate, voi. 8, București, Edit. politică, 1973, p. 67. 71 E. Sik, op. cil., voi. I, p. 216. 78 D. T. Niane, j. Suret-Canalc, op. cit., p. 91; E. Sik, op. cit., voi. I, p. 217—218; G. Hardy, op. cit., p. 134. 73 M. Baumont, op. cit., p. 255—258, 330 — 335. 78 S. Miers, Notes on the Arms Trade and Governemenl Policy in Southern Africa bctmeen 1870—1890, In Journal African History, 4/1971, p. 571 — 578. www.dacaromanica.ro 6-C. 1104 728 CONSTANTIN ȘERBAN 16 armată, cu caracter defensiv mai ales și mai bine organizată. Din acest motiv pe lingă răscoală și insurecție armată se întîlnește și războiul pentru apărarea independenței ca formă a luptei de eliberare națională 75 76. în Africa de nord răscoalele populare contra colonialiștilor europeni •au continuat; în Tunisia îndată după instaurarea protectoratului Franței în anii 1881—1883 78 79, dar și în anii 1906 și 1911, în Algeria ceva mai de- vreme (1879—1881); în Maroc are loc în 1912 o insurecție armată. în Libia după ocuparea țării de către colonialiștii italieni au izbucnit răscoale care au durat pînă la izbucnirea primului război mondial (1911—1914). în fine în Egipt în anii 1879—1883 lupta de eliberare contra colonialiștilor englezi a luat caracterul unei insurecții armate condusă de Ahmed Arabi pașa, înăbușită în sînge după bătălia de la El Teii el Kebir 78. Rezistența africanilor din Africa de vest a cuprins regiuni mult mai întinse decit în perioada precedentă. Mai întîi în Senegal lupta lui Lat Dior a fost continuată de Achmadu, fiul lui El Ahji Omar, pe calea insu- recției armate. Ea a pornit de la faptul că colonialiștii francezi încălcau tratatul prin care se recunoscuse independența statului condus de Achmadu (1880). Cu unele întreruperi insurecția a durat 14 ani (1894) 77. O puternică insurecție armată a fost aceia condusă de Samory Ture, considerat de unii istorici drept „cea mai strălucită figură a luptei de eliberare a popoa- relor din Africa” 78. Dezlănțuită în Sudan ea a durat 7 ani și a provocat mari pierderi colonialiștilor fran ezi. în timpul insurecției Samory Ture a dat dovadă de înalte calități militare. Nedispunînd de armament suficient el a adoptat tactica pămîntului pîrjolit menită să slăbească forțele adver- sarului într-o regiune lipsită de hrană și adăpost și expusă atacurilor prin surprindere TO. La sfirșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea s-au mai răsculat împotriva colonialiștilor popoarele din Coasta de Fildeș, Dahomei și Gambia 80. în Africa ecuatorială lupta de eliberare națională a luat naștere drept urmare a introducerii monopolului în exploatarea bogățiilor solului și subsolului. în Congo, împotriva colonialiștilor belgieni, a avut caracterul insurecției armate, împotriva colonialiștilor germani au izbucnit răscoale pentru a căror înăbușire s-a realizat o adevărată coaliție militară anglo- franco-italiană (1888) 81. La sfirșitul secolului al XlX-lea răscoalele împo- 75 E. Sik, op. cit., voi. I. p. 295. Autorul Încearcă să stabilească o periodizare a mișcării de eliberare a popoarelor africane astfel: prima perioadă 1870 1885, a doua 1885 1900, a treia 1900—1914. Idem p. 308 — 311. De asemenea se stabilesc trei mari focare ale acestei lupte : Africa de vest, Africa centrală și Africa de est. 76 A. Martel, L’echec d’un mouvement dc resistence au XlX-e siecle. Porte et limites du souleomenl tunisten (1881 — 1883), in voi. Mouvemenls nalionaux d’independance et classes popu- laircs aux XlX-e et XX-e siiclcs en Occident et en Orient, Paris, 1971, voi. I, p. 253 — 261 ; H.I. Kilbcrg, Răscoala lui Arabi pașa in Egipt. Mișcarea anlibrllanică de eliberare națională in Egipt in anii 1819—1882, (1. rusă), Moscova, Leningrad, 1937, 188 p. 77 D. T. Niane, J. Suret-canale, op. cit., p. 114. Protestul lui Achmadu cind colonialiștii au Încălcat tratatul a fost „Voi ați năvălit in țara mea fără voie, fără nici un drept și in ciuda tratatelor ce ne leagă”. E. Sik, op. cil., voi. I, p. 321 322. 78 D. T. Niane, J. Suret-Canale, op. cit., p. 121 127; Louis, C. D. Joos, op. cil., p. 175—179 ; autorul 11 consideră pe Samory Ture drept „ultimul apărător al independenței vest- africane”; M. Lagassik, Firearms, horses and Samory army organisation In Journal African History, 1/1966, p. 95 — 116 ; Y. Person, Samori, Une revolution dyula, 2 voi. Nimes, 1969 1970, voi. I, p. 361 — 525, voi. II, p. 891 — 985, cea mai documentată monografie asupra problemei. 79 D. T. Niane, J. Suret-Canale, op. cit., p. 12-1 — 127. 80 Idem, op. cit. p. 159 — 160; E. Sik, op. cit., voi. I, p. 322 — 325; voi. II, p. 65 66. 81 E. Sik, op. cil. voi. I, p. 336 — 337. www.dacoromamca.ro 17 Împărțirea africii (ibio—ish) 729 triva colonialiștilor europeni au avut drept cauze sporirea excesivă a impo- zitelor și extinderea ilegală a concesiunilor societăților străine. Una din ele a fost condusă de Rabah fiul unui sclav arab care s-a dovedit a fi un bun organizator politic și militar. El a luptat cu eroism la adăpostul fortărețelor din lemn și pămînt, forțele sale armate fiind infe- rioare față de ale inamicului (1899—1900), Fiul său Fadei Allah va con- tinua lupta împotriva ocupanților francezi82. în Africa de est lupta de eliberare națională s-a extins din Sudan pînă în Somalia și din Etiopia pînă în Mozambic și Madagascar, luind forme diferite. în Sudan pe măsură ce s-au infiltrat colonialiștii au izbuc- nit răscoale și insurecții armate. în anii 1877—1879 a avut loc insurecția armată în regiunea Bahr-el-Ghazal condusă de Soliman Ziber iar în 1879 aceea condusă de Harun 83. Totuși cea mai importantă dintre ele a fost aceea condusă de Mohamed Ahmed cunoscută sub numele de răscoala mahdiștilor. Bine pregătită dinainte răscoala a izbucnit în 1881 și a îm- brăcat la început un caracter religios, Mohamed Ahmed s-a proclamat „Mahdi” adică trimisul lui Allah pe pămînt și a refuzat să mai recunoască dominația engleză în țară. Chemat de guvernatorul englez al Sudanului să-și justifice fapta, el i-a răspuns acestuia următoarele : „Prin voința lui Allah și a profetului său sînt stăpînul acestei țări și nu voi merge niciodată la Khartum (capitala Sudanului) pentru a da socoteală pentru actele mele”84. Foarte curînd apelul său făcut pentru apărarea credinței străbune islamice a devenit un îndemn la luptă împotriva dominației străine. De aceea răscoala a cunoscut un larg ecou în rîndul maselor populare care i s-au alăturat. Timp de cîțiva ani răsculații au obținut numai victorii pină la mijlocul anului 1885 întregul Sudan fiind eliberat de stăpînirea colonială. Armata răsculaților, 40 000 oameni, a ocupat cele mai mari orașe ale țării, Khartum și Ondurman. în timpul asaltului împotriva ora- șului Khartum (26 ianuarie 1885) a fost ucis însăși comandantul armatei engleze de represiune, generalul Gordon. După victorie mahdiștii au pus bazele unui stat independent care a durat un deceniu și jumătate. Abia în septembrie 1898 o mare armată engleză condusă de generalul Kitchener dotată cu artilerie și cu mitraliere avea să pună capăt statului mahdiș- tilor. în bătălia de la Ondurman au pierit aproape 20 000 de răsculați,85 De asemenea este bine cunoscută în Africa de est lupta de eliberare națională dusă de etiopieni la sfîrșitul secolului al XlX-lea împotriva colonialiștilor italieni. Pînă atunci existaseră relații relativ „pașnice” între cele două popoare deși guvernul italian impusese ani de-a rîndul Etiopiei acorduri înrobitoare și anexase citeva regiuni de frontieră, în 1896 însă colonialiștii italieni au hotărît să subjuge Etiopia cu totul, în acest scop a căutat să-i impună condiții care însemnau lichidarea de fapt a independenței sale, Respingîndu-le negusul MenelikII s-a pregătit de luptă chemînd poporul etiopian să-l sprijine în această acțiune pentru 82 D, T. Nijnc, J, Suret-Canale, op. cil, p. 159 — 160; E. Sik, op. cil. voi. I, p. 322 — 325, Lotus, C. D. Joos, op. cil., p. 195 — 204. 83 E. Sik, op. cit., voi. I, p. 357 — 358; 84 Idem p. 360. 86 S. R. Smirnov, Răscoala mahdiștilor in Sudan, (I. rusă), Moseova-Leningrad, 1950, p. 81 89; E. Sik, op. cil., voi. I, p. 358 — 364; Pentru prima dată erau folosite mitraliere de eătre o armată europeană. Vezi și W. Cliurchill, op. cit., p. 41 ; M. Baumont, op. cit., p. 263 ; Gl. Baratier, Souvcnirs de la mission de Marchand. Fachoda, Paris, 1941, p. 150 — 151. www.dacoromanica.ro 730 CONSTANTIN ȘERBAN 18 apărarea independenței țării. La apelul său adresat poporului el spunea : „Dușmanul a venit peste noi de dincolo de mare. El a violat frontierele țării noastre și caută să distrugă credința noastră și să nimicească patria noastră. Eu am suportat pînă acum totul, am dus negocieri îndelungate pentru a salva patria noastră care a suferit în mod crud în ultimi ani. Dar dușmanul acționînd înaintează mereu punînd în pericol pămînturile noas- tre și poporul nostru. Destul cu acestea ! Eu intenționez acum să mă ridic pentru apărarea țării noastre și să mă lupt cu dușmanul. Oricine se simte în stare să facă aceasta să mă urmeze. Nimeni să nu rămînă acasă, toți sîntem obligați să ne ridicăm să ne apărăm patria și căminul nostru. Doresc să văd în jurul meu venind pe toți ostașii mei” 86. La apelul negusului etiopienii s-au ridicat ca un singur om la luptă pentru apărarea patriei lor, împotriva colonialiștilor agresori, formînd o armată de cîteva mii de oameni. Confruntarea decisivă a avut loc lîngă Adua (1 martie 1896) și s-a încheiat cu victoria etiopienilor. în această bătălie au pierit, din cei 14 500 italieni nu mai puțin de 5 500 și au fostluați prizonieri 2 300 printre care și un general. Tratatul de pace de la Addis Abeba (26 octombrie 1896) prevedea recunoașterea independenței Etio- piei de către Italia și plata unor despăgubiri de război. Astfel se spulbera pentru o vreme visul colonial al Italiei87. în fine se mai cunoaște răscoala băștinașilor din colonia Africa germană de est (1905—1907) drept urmare a reglementării abuzive a culturii bumbacului menită să aducă venituri mărite pentru societățile străine 88. în Africa de sud în lupta de eliberare națională s-au impus răscoalele zulușilor și ale basutilor ca fiind cele mai înverșunate și mai de lungă durată. Cea mai importantă a fost aceea din anii 1878 — 1879 cunoscută în lite- ratura istorică europeană sub numele de „al șaptelea război contra cafri- lor”. Deși erau insuficient de înarmați, zulușii au dat dovadă de un curaj uimitor în cursul răscoalei lor împotriva coloniștilor englezi. O mare victorie au obținut în bătălia de la Izanzlvan (1879), unde au nimicit un detașament englez de 1500 oameni. Despre acestă răscoală Fr. Engels avea să scrie următoarele: „Zulușii au făcut ceea ce nu poate face nici o armată europeană. înarmați numai cu lănci și sulițe neavînd arme de foc, sub ploaia de gloanțe ale armelor infanteriei engleze, care potrivit recu- noașterii unanime nu avea rival în lume, cînd lupta în rînduri strînse ajungeau pînă la lupta cu baioneta, producînd în repetate rînduri învăl- mășeală în rindurile ei și chiar aruncîndu-i înapoi în pofida imensei dife- rențe de armament” 89. Pentru înfrîngerea răscoalei zulușilor colonialiștii englezi au fost nevoiți să aducă forțe proaspete din metropolă, 20 000 86 M. Baumont, op. cil., p. 260; I. V. Milovanov, op. cit., p. 49 ; E. Sik, op. cil., voi. I, p. 373; G. Hardy, op. cil., p. 135 — 136; H. G. Marcus, The Foreign Policy of the Empcror Mcnelik 1896 — 1898, in „Journal African History”, 1/1966, p. 117 122. 87 M. Baumont, op. cit., p. 261 ; E. Sik, op. cit., voi. I, p. 374; Milovanov, I, V, op. cit., p. 49 — 50; G. Hardy, op. cit., p. 136 ; S. Cilibrizzi, op. cit., p. 583 584. Cit privește efec- tivele angajate In luptă cifrele intrate tn istoriografie sint variabile, pentru etiopieni ar fi fost să fie 15 000, fie 60 000 din care au pierit 16 000 oameni avlnd și 10 000 răniți iar pentru italieni fie 14 500, fie 17 000 (din care 11 000 au fost uciși și 4 000 prizonieri). 88 J. Hiffc, The organization of the Majt Maji Kebellion, ln Journal African History, 3/1967, p. 495-512. 88 I. V. Milovanov, op. cit., p. 47 — 48. vezi și J. J. Guy, A note on firearms in the Ztilu Kingdom ivith special rcfercncc to the Anglo-zulu war tn 1819, In Journal African History, 4/1971, p. 557 — 570. - . www.dacoromamca.ro 19 ÎMPĂRȚIREA AFRICII (1870—1314) 731 oameni și zeci de tunuri. Dar guvernul englez nu s-a limitat numai la distrugerea militară a zulușilor. Pentru a-i nimici complet, după înăbu- șirea răscoalei țara lor a fost împărțită în mai multe districte, conduse fie- care de aristocrați, care se dușmăneau între ei provocînd astfel războaie fratricide. Cu toate acestea zulușii s-au mai răsculat la începutul seco- lului al XX-lea, în 1906. Un alt mijloc folosit de colonialiștii englezi pentru înăbușirea răs- coalelor popoarelor africane a fost distrugerea sistematică a gospodăriilor acestora. Astfel după înăbușirea răscoalei din Ehodezia din anii 1896—1897 trupele engleze au nimicit semănăturile locuitorilor pentru ca foamea să-i silească pe răsculați să se predea, au incendiat satele acestora și au aruncat in aer peșterile unde se refugiaseră familiile răsculaților. Cînd a fost inter- pelat în Camera Comunelor despre aceste orori de către un deputat din opoziție, ministrul Coloniilor din Anglia a răspuns : ,,incendierea satelor aparținînd inamicului băștinaș este conformă cu obiceiurile războiului sud african”90. Și colonialiștii germani au înăbușit cu cruzime răscoalele africani- lor. Se știe că încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea au izbucnit răscoale ale poporului herero în coloniile germane din Africa de sud-vest și numai lipsa unei alianțe a triburilor a făcut ca victoria să nu aparțină răscula- ților. La începutul secolului al XX-lea o asemenea alianță a fost realizată între popoarele herero și khoi khoi sub conducerea temerarului Henric Witbooi (1903—1907), și răscoala lor a durat mai mult timp. Lipsa de armament modem a dus însă la înfrîngerea răscoalei de către colonia- liști. Dar nu numai atît. Aceștia au alungat pe răsculați indiferent de vîrstă și de sex (bărbați, femei, copii, tineri și bătrîni) în deșert ca să moară de foame. Drept urmare din 80 000 de persoane au mai rămas în viață doar 15 000. Cînd lui Wilhelm al II-lea, împăratul Germaniei i s-a spus că ase- menea fapte contraveneu cu învățătura creștină acesta ar fi răspuns „po- runcile creștine nu se referă la păgîni și sălbatici” 91. La sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul celui de-al XX-lea lupta de eliberare națională a popoarelor africane nu putea avea sorți de izbîndă deplină în condițiile istorice de atunci, fiind lipsită de o forță conducătoare proprie bine organizată, o burghezie și un proletariat care să conducă masele populare împotriva colonialiștilor. Continuată cu mai multă înverșunare în epoca dintre cele două războaie mondiale, dar mai ales după cel de-al doilea război mondial, această luptă s-a încheiat cu rezultate din cele mai strălucitoare și anume : dobîndirea independenței de către cele mai multe din popoarele acestui continent. în 1948 erau în Africa numai trei state independente (Etiopia, Liberia și Uniunea Sudafricană); un deceniu mai tîrziu, în 1958, numărul ajunsese la 8, în fine în 1960, proclamat pe plan mondial „Anul Africii”, existau 27 state africane independente. De atunci numărul lor a crescut și mai mult ajungînd astăzi la peste 40 de state. în prezent popoarele africane și-au cîștigat în cea mai mare parte independența de sub dominația colonia- liștilor europeni, excepție făcînd teritoriile din sudul continentului în spe- * 81 •° I. V. Milovanov, op. cit., p. 50. 81 I. V. Milovanov, op. cit., p. 50; vezi și E. Sik, op. cit., voi. II, p, 86; A. Readmyner Mkwawa and the Hehe H-’ars, in „Journal African History”, 3/1968, p. -<09 — 436. www.dacoromanica.ro 732 CONSTANTIN ȘERBAN 20 cial. Este meritul lumii noastre civilizate că acest anacronism—înrobirea popoarelor—care a dăinuit cîteva secole încetează. Dar va rămîne ca o amintire sîngeroasă și plină de dureri în viața popoarelor. LE PAETAGE DE L’AFEIQUE PAE LES COLONIALISTES EUEO- PEENS ET LA LUTTE DE LIB^EATION NAȚIONALE DES PEUPLES AFEICAINS (1870-1914) RfiSUMfi L’occupation de l’Afrique, le partage et le nouveau partage des ter- ritoires de celle-ci par les colonialistes europ^ens a represente une epoque historique dans la vie des peuples de ce continent. En abordant ce theme, l’auteur presente dans la premiere pârtie de son etude, sur la base d’un ample materiei documentaire, les principales 6tapes de la colonisation de l’Afrique par les europeens, les proced^s employ^s par chaque Etat pris ă part, les antagonismes intervenus entre des puissances europeennes pendant le partage et le nouveau partage des territoires sur ce continent, ainsi que les n6fastes effets de la colonisation dans la vie des peuples afri- cains, actuels encore, en pârtie de nos jours. Dans la seconde pârtie de l’6tude sont pr^sentees les conditions dans lesquelles est apparue et s’est d^roulee la lutte de libăration naționale, d’6mancipation naționale de ces peuples, sous diff^rentes formes depuis les plus simples aux plus complexes.L’auteur 6tablit en mâme temps trois formes de cette lutte, ă savoir la revolte, l’insurrection et la guerre pour la defensc de l’independance naționale, les regions g&jgraphiques ou elle a eu lieu, les principales etapes de son deroulement, les procedes de lutte utilises, ainsi que l’echo de celle-ci dans le monde entier. www.dacoromanica.ro DOCUMENTAR OPINII DESPRE TEORIA LUI BORIS ȘTEFANOV DIN ANII 1926-1927 PRIVIND TACTICA ȘI STRATEGIA PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN DE MARIN C. STĂNESCU încă de la apariția sa pe scena vieții politice românești, partidul politic al clasei noastre muncitoare a avut ca una din preocupările sale majore elaborarea liniei strategice și tactice a proletariatului. Cum era și firesc, linia tactică a avut în vedere o perioadă dată, sau un eveniment important, în timp ce linia strategică, preconizată în documentele pro- gramatice, stabilea ca țel final necesitatea înlăturării pe cale revoluțio- nară a orînduirii capitaliste și instaurarea societății socialiste. în condițiile puternicului avînt revoluționar intern și internațional postbelic, mișcarea muncitorească revoluționară din România, partidul ei de clasă au acumulat o uriașă experiență de luptă, au cunoscut, adinei prefaceri de ordin teoretic, ideologic și organizatoric. De aceea, transformarea partidului socialist în partid comunist, la congresul din mai 1921, a fost un salt obiectiv, dialectic necesar.,,Crearea partidului comunist — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — a marcat triumful for- țelor revoluționare și al marxism-leninismului în mișcarea muncitorească din țara noastră; din acest moment mișcarea revoluționară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale”1. Formularea misiunii istorice a proletariatului din țara noastră, dată de socialiștii români la sfîrșitul secolului trecut, necesita, în aceste condiții, noi clarificări și concretizări. Trebuia ca, pornindu-se de la analiza concret istorică, să se precizeze stadiul dezvoltării social-eeonomice a României, a revoluției ce urma să se înfăptuiască, adică a strategiei. Aceasta presu- punea, totodată, stabilirea obiectivelor tactice, a aliaților permanenți sau temporari ai clasei muncitoare. în rezolvarea unei asemenea probleme, fundamentale pentru însăși rațiunea sa de a fi, Partidul Comunist Român a depus, încă de la creare, eforturi susținute. Această analiză s-a făcut anevoios, a cerut timp îndelungat și multe eforturi. Ea s-a desfășurat pe parcursul unui întreg deceniu. în acest răstimp, în documente ale congre- selor, plenarelor sau ale altor reuniuni ale P.C.R., în coloanele presei de paitid s-au exprimat opinii numeroase și variate. Printre militanții de frunte ai partidului care au participat la discutarea acestei probleme s-a numărat și Boris Ștefanov. Membru al C.C. 1 Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societălii socialiste multilateral dez- voltate, voi. 5, București, Edit. politicâ, 1971, p. 865. „■REVISTA DE ISTORIE” Tom. 20. nr. o. p. 733-710. 1873 www.dacaramanica.ro 734 DOCUMENTAR 2 al P.C.R. — începînd din 1922, el a fost ales la congresul al III-lea al par- tidului și în Biroul Politic. De asemenea în anii 1924—1926, a făcut parte din conducerea Federației Comuniste Balcanice, ca reprezentant al par- tidului nostru. Boris Ștefanov și-a adus în această perioadă o contribuție importantă în direcția organizării activității P.C.R. pe baze ilegale și mai ales de îmbinare a muncii ilegale cu cea legală în primii ani de după scoa- terea, sa în afara legilor, realizării unor înțelegeri politice de scurtă durată în vederea apărării dezideratelor majore ale poporului român. Acest curs pozitiv al activității partidului a fost acceptat de plenarele din iulie și decembrie 1925 și s-a mateiializat, între altele, în crearea unor organizații legale revoluționare printre care se distinge Blocul Munci- toresc-Țărănesc—, în participarea cu succes la alegerile comunale din februarie 1926, în activitatea purtată în vederea unificării sindicale, în desfășurarea unor importante bătălii de clasă pe bază de front unic etc. Această linie politică pozitivă era împărtășită de imensa majoritate a membrilor și simpatizanților Partidului Comunist Român. Pe de altă parte, unii militanți aflați în emigrație în U.R.S.S., printre care : Marcel Pauker, Al. Dobrogeanu-Gherea (membru al C.C. al P.C.R.), Ion Cloțan, precum și o parte a conducerii regionalei Basarabia în frunte cu Gheorghe Ganev (Iuriev), secretarul acesteia, neîmpărtășind acest curs nou al activității P.C.R., dialogul inaugurat cu alte partide politice, programul B.M.T. ș.a., începînd de la sfîrșitul anului 1925, s-au adresat Cominternului, criticînd conducerea partidului care activa în țară de „alunecare spre oportunism”, și au cerut intervenția grabnică a acestui for internațional. Acest grup, denumit ultra stingă în documentele parti- dului din anii 1925—1928, susținea că în România „există o situație revo- luționară, că burghezia este slabă și nu este în stare să se împotrivească acțiunilor noastre”. Ei mai susțineau că „aceasta este o situație revolu- ționară nemijlocită” 2. în atari condiții, cu toate că Plenara C.C. al P.C.R. din 1—4 decem- brie 1925 confirmase justețea hotărîrilor luate pînă atunci 3 o delegație a conducerii partidului, alcătuită din Elek Koblos, secretarul general al partidului, și Boris Ștefanov, a plecat imediat după aceasta la Comintern, spre a discuta acuzația formulată 4. La Moscova s-a constituit o comisie mixtă, alcătuită în linii mari din cei menționați, plus o reprezentanță mai numeroasă din Basarabia, R.A.S.S. Moldovenească, pe de o parte și reprezentanți ai Cominternului pe de altă parte, care să studieze situația din P.C.R., stadiul dezvoltării social-economice din România și raportul forțelor de clasă din țară. Rezultatul acestor dezbateri, care au durat 5 luni, a fost elaborarea unei Rezoluții a C.E. al Internaționalei Comuniste, intitulată Executiva Internaționalei Comuniste și Partidul Comunist din România, apărută în „Lupta de clasă”, nr. 1 din iunie 1926. Acest document-directivă, care în multe privințe a confirmat acțiu- nile întreprinse de conducerea partidului, aprecia din capul locului că deși este „în primul rînd o țară agricolă”, în care relațiile capitaliste „se împletesc cu însemnate rămășițe feudale, puterea de stat în România 2 Arhiva C.C. al P.C.R., fond 1, mapa 68/1928, fila 75. 3 ,,Bolșevismul”, organ al C.C. al P.C.R., anul I, nr. 2 din decembrie 1925. 1 ,,Lupta de clasă”, organ teoretic al P.C.R.,.anul I, nr. 1 din iunie 1926, p. 21. www.dacoromamca.ro 3 DOCUMENTAR 735 a trecut în mîinile păturii burgheze, în xnîinile capitalului financiar-ban- car, cea mai reacționară pătură a burgheziei”. Această apreciere fiind, de fapt, identică cu cea a documentelor oficiale ale P.C.E. Totodată, în contra- dicție cu „teoriile” ultra-stîngii, afirma cu claritate că „Astăzi nu există în Eomânia o situație imediat revoluționară” 5 *. Partea pozitivă a acestei rezoluții este aceea în care formula sarci- nile strategice ale P. C. E. Astfel, rezoluția stabilea : „în fața Eomâniei stă în chip acut problema desăvîrșirii revoluției democratice burgheze în direcția agrară, națională și politică, a doborîrii monarhiei reacționare și instituirii republicii democratice precum și problema zdrobirii dictaturii capitalului bancar jefuitor”8, transformîndu-se în revoluție socialistă. însă imediat, rezoluția adăuga și o teză eronată, arătînd că „deoa- rece revoluția română, într-unul sau celălalt stadiu al ei, va fi fără îndo- ială legată de revoluția generală balcanică, Eepublica Sovietică Eomână va intra în cuprinsul Federației Balcanice Muncitorești-Țărănești”. în revoluția ce urma să se înfăptuiască rolul de hegemon trebuia - să-l aibă proletariatul. „Linia strategică de căpetenie a proletariatului — se arăta mai departe în rezoluție — constă în a rupe țărănimea și masa mic burgheză orășenească de la partidele burgheze, în a neutraliza, pe cît este posibil, în primul stadiu al luptei, păturile bogate ale țărănimii, în a stabili legă- tura strînsă a proletariatului cu țărănimea săracă și mijlocie, precum și cu naționalitățile asuprite, pentru desăvirșirea sub hegemonia proletariatului, a revoluției burghezo-democratice, (subl. M.C.S.) pentru formarea, în lupta contra întregii burghezii și a chiaburimii satelor, a unui guvern munci- toresc-țărănesc și pentru transformarea revoluției democratice în revoluție socialistă” 7. După părerea greșită a autorilor acestui document, P.C.E. trebuia „să se descotorosească în mod definitiv de tradițiile social-democrate în ches- tiunea națională, care constau, pe de o parte în negarea dreptului de auto- determinare pînă la dezlipire, iar pe de alta, în neîndestulătoarea recu- noaștere a importanței chestiunii naționale, a legăturii ei nemijlocite cu chestiunea țărănească și cu mișcarea generală a maselor țărănești și muncitorești “8. Pentru înfăptuirea desăvîrșirii revoluției burghezo-democratice se aprecia că P.C.E. trebuia să aplice în orice împrejurare tactica de front unic, platforma acestuia fiind foarte asemănătoare cu programul Blocului Muncitoresc-Țărănesc. Totodată se preconiza ca, pe această platfoimă, 5 Ibidem. • Ibidem, p. 21 — 22. ’ Ibidem, p. 22. 8 Ibidem, p. 25. Rezoluția se referă la manifestul din 2 noiembrie 1925 al B.M.Ț. $i la Programul acestuia adoptat la Conferința de la Drobeta Turnu-Severin din aprilie 1926, care nu cuprindeau această lozincă. www.dacoromanica.ro 736 DOCUMENTAR 4 sau pe cîteva puncte principale din ea, să se ducă campania pentru unirea muncitorimii, a maselor țărănești și a micii burghezii de la orașe într-un larg front anticapitalist de luptă. Neînțelegînd semnificația adîncă și pozitivă a unui asemenea act politic, rezoluția condamnam termenii cei mai aspri participarea B.M.Ț. la alegerile comunale din februarie 1926 în cadrul opoziției unite. „Partidul a făcut foarte bine cînd a salutat formarea Blocului Democrației M.uncitorești- Țărănești. însă a făcut o greșeală cînd s-a întins tactica frontului unic la toate partidele care stăteau în opoziție față de guvernul liberal, pierzîn- du-se din vedere caracterul lor pur burghez (ca de ex. la Partidul național). Participarea Blocului Democrației Muncitorești—Țărănești în coaliția comună cu Blocul opoziționist burghez (în care intră și partidul averescan) în ultimele alegeri comunale a fost cea mai gravă greșeală politică, căreia i se cuvine cea mai severă condamnare” 9. După cum se știe, în acele împrejurări, P.C.R. n-a scăpat de loc din vedere caracterul burghez al acestor partide și chiar de dreapta al unora dintre ele, dar ținea seama de țelul său suprem, ca și de opinia mase- lor ce-și exprimau deschis hotărîrea de a acționa ferm pentru înlăturarea liberalilor de la putere. Desigur, comuniștii doreau foarte mult ca averes- canii să lipsească din opoziția unită. însă înlăturarea acestora din coaliție nu stătea în puterea lor. Experiența acumulată de partid, începînd cu alegerile generale, din mai 1926, cînd B.M.Ț. a mers numai cu liste proprii, a demonstrat, fără putință de tăgadă, că în acele împrejurări istorice, o asemenea tactică, în afară de propagandă nu avea nici o altă eficacitate, date fiind măsurile de teroare aplicate de autorități, ca și prevederile legii electorale din 30 martie 1926 *. Din aprecierea de mai sus a rezoluției decurgea și indicația că „Tac- tica frontului unic se aplică în mod complet numai față de două partide : social-democrat și țărănesc, pe baza unei platforme absolut concrete care unește masele largi muncitoare” 10. în schimb, se cerea aplicarea tacticii de front unic față de partidele minorităților naționale dacă „într-adevăr luptă contra subjugării naționale”. Aici nu se mai ținea seama că, de pildă,. Partidul maghiar reprezenta în principal punctul de vedere al grofilor și magnaților, avînd o conducere reacționară. Dealtfel, la paragraful VI al acestui document se stipula directiva profund dăunătoare că „Baza poli- ticii naționale a partidului comunist este cerința recunoașterii pentru toate naționalitățile asuprite din România a dreptului de autodeterminare pînă la dezlipire” 11. Contrar acuzațiilor aduse conducerii partidului la congresul al IV-lea, cum că acest document n-ar fi fost dat publicității, trebuie sub- liniat că el a fost tipărit imediat după definitivarea sa în numărul 1 al revistei teoretice a partidului, „Lupta de clasă”, apărută începînd din 9 ,.Lupta de clasă”, nr. 1 din iunie 1926, p. 25. * Legea acorda drept „primă electorală” partidului care Întrunea In alegeri 40% din voturi, jumătate din numărul total al mandatelor; restul mandatelor se repartiza, proporțional cu numărul voturilor Înregistrate, Intre toate partidele care obțineau un procentaj de cel puțin 2 % pe țară. Prin această lege a fost serios deteriorat principiul votului universal prevă- zut In constituție. 10 Ibidem. 11 Ibidem. www.dacaramanica.ro 5 DOCUMENTAR 737 iunie 1926, iar ulterior a fost utilizat ca bază de argumentare într-o serie de articole din același periodic. în măsura în care această publicație a avut circulație în țară, în decursul anilor, membrii și simpatizanții partidului an putut citi și comenta acest document. Este drept că încă nu au fost identificate materiale care să ateste dezbaterea lui în organizațiile P.C.E. Pe de altă parte, nu trebuie scăpat din vedere faptul că, concomitent, situația din conducerea P.C.E. s-a complicat foarte mult: unii conducă- tori — inclusiv secretarul general — au rămas definitiv în emigrație, unde au creat, în primele luni ale anului 1927, Biroul Politic din străină- tate, iar alții au fost arestați. în aceste împrejurări grele atenția P.C.E. s-a concentrat spre organizarea clasei muncitoare, și a luptei hotărîte împotriva exploatării și terorii și mai puțin în direcțiajelucidării problemelor revoluției în Eomânia. Cu toate acestea, în scrierile unora dintre militanții Partidului Comu- nist Eomân, din anii 1928—1931 s-au efectuat ample analize asupra evo- luției social-politice a Eomâniei, a raporturilor forțelor de clasă, căutîn- du-se a se emite opinii și în legătură cu caracterul revoluției ce urma a fi înfăptuită în țara noastră. Fiind o chestiune fundamentală, asupra căreia trebuia să se pronunțe o opinie oficială, și ținînd seama de interpretarea, uneori discutabilă, exprimată individual de acești militanți, Congresul al V-lea al P.C.E., din 3—24 decembrie 1931, a acordat o atenție deose- bită acestei probleme. După o analiză proprie detaliată, el stabilea în prin- cipal că „Eomânia este o țară înapoiată din punct de vedere capitalist, cu un nivel puțin ridicat al industriei, cu predominarea agriculturii în economia țării și cu însemnate rămășițe semifeudale”. De asemenea, erau relevate contradicțiile de clasă ce se manifestau în societatea româ- nească. Eevoluția din Eomânia trebuia să doboare cu forța puterea bur- gheză-moșierească și a monarhiei și să instaureze dictatura revoluționară a proletariatului și țărănimii. „în acest sens — se spunea în re- zoluția privind Situația economică și politică a României și sarcinile partidului comunist, adoptată de congres — Eomânia stă în fața desăvâr- șirii revoluției burghezo-democratice” 12. Aceste concluzii referitoare la carac- terul și perspectivele revoluției în țara noastră au avut un rol deosebit de important în determinarea liniei generale, a tacticii și strategiei Par- tidului Comunist Eomân, au ajutat la adoptarea, în perioada următoare, a unor hotărîri și inițiative care, în genere, corespundeau condițiilor con- cret istorice din Eomânia. Acestei probleme i-a acordat atenție și Boris Ștefanov, militant de seamă al partidului în perioada interbelică. Deși arestat la 15 august 1926, Boris Ștefanov, care făcuse parte din acea comisie comună, a publicat la scurt timp două studii * *, unde, fără a face referiri la rezoluția amintită, încearcă să discute problemele impor- tante ce stăteau în fața P.C.E., inclusiv pe cea privind colaborarea cu alte 12 Arhiva Institutului de studii istorice și social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R., Cota Ab. XV1-3. * Este vorba de studiile : Perspectivele politice din România, în „Cultura proletară, anul II, nr. 1 din 15 ianuarie 1927; și Rezolvarea reacționară a problemei agrare in România, In „Cul- tura proletară”, II, nr. 2—3 din februarie-martie, 1927, ambele semnate cu pseudonimul Gh. Mincu. www.dacoromanica.ro 738 DOCUMENTAR 6 forțe politice. Credem că, deși calendaristic au apărut la peste o jumătate de an după editarea primului număr al revistei „Lupta de clasă”, acestea au fost scrise cam în același timp, sau chiar înainte de publicarea rezolu- ției, întrucît e greu de presupus că dacă „Lupta de clasă” a apărut în iunie 1926 și B. Ștefanov ar fi întocmit articolele după aceea n-ar fi făcut o trimitere la acest document. Cele două articole scrise de Boris Ștefanov fac o analiză cuprinză- toare asupra situației social-politice a României, a schimbărilor survenite în raportul forțelor de clasă, îndeosebi în 1926 și mai ales cu privire la curentele ce se manifestau în interiorul partidelor burgheze din opoziție. Din capul locului, trebuie spus că articolele lui B. Ștefanov suferă de o anumită lipsă de claritate, îndeosebi de formulare, care îngreuiază posibilitatea tragerii unor concluzii clare. Avem în vedere atît partea care enunță unele curente ce se manifestau în partid, cît și felul cum el utili- zează noțiunea de revoluție, ce urma să fie înfăptuită. Astfel, el folosește termenul de revoluție burgheză și nu revoluție burghezo-democratică, deși atunci cînd indică sarcinile acesteia, vedem că ele sînt identice cu ale celei de-a doua. De pildă, el spune că trebuie făcută „Desăvîrșirea revoluției burgheze la noi, adică : lichidarea dominației oligarhiei bancaro-financiare-feudale, lichidarea resturilor feudalismului și predarea întregului pămînt și inven- tarului agricol — fără plată — în mîinile țăranilor ... și asigurarea depli- nei libertăți de dezvoltare a tuturor minorităților recunoscîndu-li-se dreptul de autodeterminare” 13. în primul articol formulează el cunoscuta teză care va face obiectul a numeroase controverse în presa de partid și la diferite congrese și ple- nare ale P.C.R. B. Ștefanov arăta : „Fără îndoială că linia justă în acest moment pentru muncitorimea conștientă este de a căuta să se ridice cît mai mult activitatea politică a maselor largi muncitorești, țărănești și minoritare și să le îndrumeze pentru a lovi împreună și paralel cu partidele- burgheze în oligarhie, pentru înfăptuirea cerințelor imediate ale maselor"' (subl. n. - M.C.S14). în concepția lui Boris Ștefanov, desăvîrșirea revoluției burghezo- democratice trebuia să aibă ca prim obiectiv înlăturarea de la putere a oligarhiei liberale, adică a marii burghezii. Această revoluție, ca și trans- formarea printr-un proces neîntrerupt în revoluție socialistă trebuia s-o realizeze, proletariatul, aliat cu țărănimea muncitoare, cu mase mic burgheze, indiferent de naționalitate, sub conducerea Partidului Comunist Român. Pentru înfăptuirea primei etape, el consideră că P.C.R. trebuie să meargă „împreună și paralel cu partidele burgheze” aflate în opoziție. Aici se avea în vedere în primul rînd „Partidul național-țărănesc, coalizat eventual cu aripile Manoilescu-Garoflid din Partidul poporului” 1S. Această teză a lui Boris Ștefanov a stîrnit reacții vehemente nu din partea activului și presei comuniste din țară, ci a militanților aflați în emigrație care au criticat-o cu asprime în paginile revistei „Lupta de clasă”, publicație care, în acea perioadă se edita în afara granițelor țării. 13 „Cultura proletară”, anul II, nr. 2 — 3 din februarie-martie, 1927, p. 75. 14 Ibidem, nr. 1 din 15 ianuarie 1927, p. 7. 16 Ibidem, p. 8. www.dacoromanica.ro 7 DOCUMENTAR 739 Astfel, într-un material apărut în nr. 4—5 din 1927 al revistei amin- tite, intitulat „O recenzie prietenească”, Gelbert Moscovici, interpretînd denaturat textele lui B. Ștefanov, afirma că teza sa e falsă, deoarece marea burghezie liberală ar fi fost caracterizată, prin noțiunea de oligarhie, ca o clasă feudală; că desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice era numai sarcina „claselor muncitoare și exploatate a muncitorimii industriale, a țărănimii și chiar a păturilor largi ale micii burghezii”. Deosebit de vehement s-a arătat Șt. Cernea (nume conspirativ ne- identificat) în articolul împreună sau împotriva burgheziei din opoziție, publicat în același număr al revistei „Lupta de clasă”. Acuzîndu-1 pe Boris Ștefanov că în problema revoluției din România stă pe aceeași poziție cu social-democrații români și cu menșevicii ruși, Șt. Cernea emitea teza falsă că „România stă pe un butoi de pulbere, care așteaptă numai o scînteie pentru a exploda”. Pornind de la aceasta, afirma răspicat că „Perspectivele tovului Mincu întunecă conștiința de clasă a muncitorimii” și că datoria proleta- riatului român și a aliaților săi era de a lupta împotriva burgheziei din opoziție ca și împotriva marii burghezii liberale. Se înțelege că activitatea C.C. al P.C.R., a conducerii partidului din 1925—1926, a avut și limite. în acea perioadă s-au săvîrșit și greșeli. Rămîne ca un fapt meritoriu încercările de a rezolva realist necesitățile stringente ale maselor, curajul de a aborda problemele într-un spirit nova- tor, curajos. Dealtfel, răspunzînd numeroaselor critici subiective și nefon- date formulate de diverși reprezentanți prezenți la congresul al IV-lea al P.C.R. din 27 iunie — 8 iulie 1928, cu un admirabil curaj și demnitate. Elek Koblos, secretarul general de pînă atunci al P.C.R., spunea : „Tova- răși, critica este, într-adevăr, un lucru foarte bun, dar să nu uităm situația grea în care s-a găsit C.C. ales la Congresul al III-lea. Am curajul să spun că Comitetul Central a desfășurat o activitate eroică. Nu vreau să spun, tovarăși, că nu am săvîrșit nici un fel de greșeli. Tovarășii ce s-au așteptat ca partidul nostru să muncească fără greșeli trebuie să fie nebuni” 16_ Opinăm că teza formulată de B. Ștefanov nu reprezenta o „deviere oportunistă de dreapta”, cum s-a spus mai tîrziu. De fapt, el face o dis- tincție din punct de vedere social între marea burghezie (grupată pe plan politic în special în jurul Partidului liberal) și restul burgheziei (mai ales cea care sprijinea Partidul național-țărănesc). Aici trebuie să ținem seama că deși P.N.Ț. a avut de la început o orientare de dreapta comparativ, de pildă, cu Partidul țărănesc, el avea sub influența sa și grupa mari mase de țărani, muncitori, etc., se bucura de simpatia unei mari părți a opiniei publice și, în plus, încă nu avusese puterea spre a-și dovedi prin fapte poziția sa față de năzuințele maselor. Or, tocmai aceste mase însetate de dreptate și nu partidele ca atare, urmă- rea P.C.R. să le folosească în înfăptuirea revoluției. Dealtfel, B. Ștefanov nici nu-și ascundea convingerea că aceste partide burgheze (neoligarhice), dacă ar ajunge la putere ar trăda interesele maselor pe care se sprijină și de aceea, afirma el, „Atunci va deveni clar și pentru masele largi că nu există altă ieșire decît lupta pentru doborîrea atît a burgheziei (neoligar- 18 Arhiva C. C. al P.C.R. fond 1, mapa 68/1928, fila 71. www.dacaromaiiica.ro 740 DOCUMENTAR 8 hice — n. aut.) cît și a chiaburimii și preluarea puterii în mîinile maselor muncitorești de la orașe și sate, adică pentru prefacerea revoluției burgheze în revoluția socială a proletariatului, care este singur în stare să desăvîr- șească revoluția burgheză la noi în domeniile : agrar, național și politic” 17 18. Ceea ce este important de reținut, ceea ce-1 deosebește atît de teo- riile militanților social-democrați, cît și de cele ale lui S. Timov (care susținea că Eomânia se află în fața revoluției burgheze), este că pe cînd aceștia ve- deau în P.N.Ț. forța politică chemată să desăvîrșească revoluția burghezo- democratică, B. Ștefanov consideră că rolul de hegemon revenea prole- tariatului, condus de partidul comunist. Considerăm că prin formula „împreună și paralel cu partidele bur- gheze”, autorul a avut în vedere, pe de o parte, necesitatea ca în prima etapă a revoluției P.C.E. să meargă împreună cu aceste partide, iar pe de alta că în timpul înfăptuirii acestui obiectiv partidul comunist trebuia să-și păstreze fizionomia sa de partid de clasă și să urmărească țelul său final. în fapt, dacă comparăm teza lui B. Ștefanov cu modul în care a fost pregătită și înfăptuită insurecția națională armată, antifascistă și anti- imperialistă din august 1944, ca și cu desfășurarea evenimentelor din anii revoluției populare constatăm confirmarea în mare măsură a acesteia. Mai mult, partidul a mers atunci chiar cu o parte a burgheziei grupată în jurul Partidului național-liberal. Se știe că B. Ștefanov a fost în anii precedenți unul din principalii teoreticieni și promotori ai tezei „neoiobăgiei”. De aceea trebuie observat și faptul că, el nu mai amintește de ea în cele două articole, nici măcar în cel intitulat Rezolvarea reacționară a problemei agrare în România 1S. Și mai interesant apare faptul că, deși, în mod greșit consideră naționali- tățile conlocuitoare separat ca o forță motrice, aliat al proletariatului în revoluția ce urma să se înfăptuiască, el nu mai utilizează ca o cerință pune- rea lozincii „autodeterminare pînă la despărțire”. Socotim că în contextul revalorificării gîndirii marxiste interbelice, această teză se impune a fi reanalizată din perspectiva istorică, noi avînd avantajul că etapele comentate de el au fost de mult depășite. 17 Jbidem, p. 7 —8. 18 Vezi „Cultura proletară”, anul II, nr. 2—.'I din februarie-inartie 1927, P- 65 — 76. www.dacaramanica.ro CONTRIBUȚII LA ISTORIA RELAȚIILOR COMERCIALE ROMÂNO-SPANIOLE ÎN SECOLUL AL XIX-LEA DE IOAN RÂUL I. NEACȘU Problema relațiilor multilaterale româno-spaniole de-a lungul seco- lului al XlX-lea și de la începutul secolului al XX-lea — pe baza unor importante izvoare spaniole — a fost analizată cu multă competență de către istorica Josefina Ldpez Sanmartin în două articole publicate la noi în țară *. Fără a repeta informațiile relatate de autoare în articolele sale, în cele ce urmează încercăm să întregim tabloul relațiilor comerciale româno-spaniole din secolul al XlX-lea cu noi date — mai ales statistice — publicate majoritatea în România. * Deosebit de important pentru contactele și relațiile comerciale ale Principatelor Române (Țara Românească și Moldova) cu Spania în secolul al XlX-lea a fost momentul semnării Convenției între Rusia și Imperiul otoman la Akkerman (7 octombrie 1826) în care printre altele s-a stipulat libertatea comerțului, cu rezerva aprovizionării cu grîne a Porții. Preve- derile acestei convenții au constituit de fapt punctul de plecare a relațiilor noastre comerciale cu diferite țări europene, între care și Spania, precum și începutul anulării monopolului turcesc. în aceste împrejurări la 4/16 octombrie 1827, Imperiul otoman a semnat o convenție specială cu Spania referitoare la trecerea navelor sub pavilion spaniol în Marea Neagră, în aceleași condiții cu cele ale Dane- inarcii1 2. Separe căînlunafebruarie 1828 a avut loc ratificarea acestei con- venții la Constantinopol3. Acestea constituie dovezi că Spania avea inte- rese economice în porturile din bazinul Mării Negre și probabil în cele si- tuate pe cursul inferior al Dunării (mai precis la Brăila și Galați) unde era posibilă intrarea navelor maritime. 1 Josefina L6pez Sanmartin, Spania și România (de la Unirea Principatelor — 1859, pînă la stabilirea de reiatii diplomatice hispano-române — 1881), în ,,Studii —Revista de istorie”' T. 23 (1970), nr. 6, p. 1113 — 1157 ; ibidem, Contacte și reiatii comerciale intre Spania și România pină la semnarea ,,Modasulai oioendi” comercial din 1923, în ,,Studii — Revista de istorie”, T. 24 (1971), nr. 6, p. 1187-1210. 2 Gabriel Noradonnghian, Recueil d’actes internaționalii de VEmpire Ottoman. Tome II, 1789 — 1856, Paris, Leipzig, Neuchatel, 1900, p. 140. 3 Hurmuzaki, Documente privind istoria românilor (ed. N. Hodoș), voi. XVII, Buc., 1913, p. 55 (Curierul purtător al acestui act a fost expediat de către ministrul Spaniei la Constanti- nopol In ziua de 14/26 februarie și el a trecut ulterior prin București). ..BEVISTA DE ISTOBIE” Tom. 29. nr. 5. p. 741-748. 1976 www.dacoromanica.ro 742 DOCUMENTAR 2 După războiul ruso-turc (1828—1829), prevederile Convenției de la Akkerman au fost reluate și consemnate în Tratatul de pace de la Adria- nopol, care a fost semnat la 2/14 septembrie 1829. în virtutea articolului VII din tratatul susamintit, în zilele de 8, 9 și 10 aprilie 1830, Poarta a trimis o notă reprezentanților mai multor puteri europene (Rusia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Spania și cele Două Sicilii) prin care se consemna libertatea trecerii strîmtorilor Dardanele în Marea Neagră a navelor țărilor respective 4. în timpul regimului regulamentar din Țara Românească și Moldova ambele principate au cunoscut o continuă dezvoltare. în aceste noi îm- prejurări, Imperiul otoman a dus negocieri și a semnat o serie de acte cu reprezentanții misiunilor străine din Constantinopol (inclusiv cu a Spa- niei), cu privire la reglementarea comerțului precum și alte măsuri cu caracter tehnic 5. Consecința firească a încheierii convențiilor comerciale dintre Spania și Imperiul otoman a fost intrarea navelor de comerț spaniole în apele Mării Negre precum și în cele ale Dunării spre Galați și Brăila, importante porturi ale Principatelor Române. Datele statistice ne indică că între anii 1847—1856 inclusiv, printre navele de comerț ieșite cu mărfuri din apele Dunării figurau și cele spani- ole. Pentru epoca sus menționată statistica parțială indică cifre globale anuale ale navelor și tonajelor de mărfuri aflate sub pavilioanele Franței, Spaniei, precum și a Statului Romei și Ierusalimului. La un loc ele tota- lizau 156 nave și 20 473 tone. Cele mai multe nave, cu cea mai mare încăr- cătură, au ieșit în anii 1847, 1853 și 1856, iar cele mai puține au ieșit în anii 1850, 1854 și 1855 6. Prin uimare, începînd din anul 1847, se poate constata prima oară prezența navelor spaniole în apele Dunării și presu- punem că ele au ancorat în porturile românești Galați și Brăila, unde au realizat tranzacții comerciale. Contactele comerciale dintre Principatele Române și Spania au mai fost stabilite și prin nave sub pavilion străin, care transportau produse românești spre porturile spaniole. Arhivele noastre semnalează că între navele ieșite din Brăila în intervalul de timp 5/17 noiembrie — 12/24 noiembrie 1956 se afla cea olandeză numită Astrea — căpitan J. A. Olden- burger — , care transporta la Bilbao 256 chile orz, ce aparțineau lui 28 de cuvinte românești atestate pînă la această dată. După opinia noastră, numărul acestor cuvinte ar fi fost cu mult mai mare dacă autorul ar fi introdus toate cuvintele In acest „repertoriu unic”; ori — nu știm din ce motive — d-sa a lăsat deoparte numeroase cuvinte utilizate în limba română din acea vreme, unele desemnlnd instituții specific medievale, iar altele termeni comuni, cuvinte oricuih cel puțin la fel de impor- tante ca : astariu, birciu, bobou, bogasiu, boldiș, bradel, camhă, cjofterie, cut, dijmar, frinc, ilișar, măcău, medelean, păturnicher etc., toate acestea cuprinse In Dic/ionar. Iată cîteva din cuvintele ce lipsesc din Dic/ionar : — apostol (1441, DRH, B, I, nr. 95); - aprod (1448, DIR, A, XIV-XV, nr. 268); — ceașnic (1409, tbid., nr. 22); — ciocan (1495, I. Bogdan, Doc. Ștefan, II, nr. 39); - ciorbă (1423, 1435, DIR, A, XIV-XV, nr. 53, 142); — cireș (1411, Costăchescu, Doc. în Ștefan, I, nr. 30); - cneaz «1402 1418), DRH, B, I, nr. 27); — colet (1471, I. Bogdan, Doc. Ștefan, I, nr. 94); - delni/ă (1506, DRH, B, II, nr. 50); - duhovnic «1398), DRH, B, I, nr. 19); — Dușman (1469, ibid., nr. 133) (vrăjmaș este!); -ferdelă (1453, ibid., nr. 111); - Grozav «1504-1517), DIR, A, XVI, voi. I, nr. 241); — jupan (<1389—1400), DRH, B, I, nr. 11); — majă «1374), ibid., nr. 6); — Mămăliga (1520, DRH, B, II, nr. 203); — medelnicer (1497, I. Bogdan, Doc. Ștefan, II, nr. 66); - Nevolnic (1411, DIR, A, XIV-XV, nr. 31); 1 G. Mihăilă, Dic/ionar al limbii române vechi (sfirșitul sec. al X-lea — începutul sec. al XVI-lea), București, Edit. Enciclopedică, 1974, 348 p. www.dacoromanica.ro 754 STUDII DOCUMENTARE 6 — obroc (1388, DRH, B, I, nr. 9) (mertic este I); — oltean «1437—1446), ibid., nr. 78) (muntean, moldovean sint); - Pitic (1414, 1459, DIR, A, XIV-XV, nr. 39, 368); — pivnicer (1441, ibid., nr. 209); - slugă «1402 —1418>, DRH, B, I, nr. 26, 27); — țarină (1466, I. Bogdan, Doc. Ștefan, I, nr. 68); — urednic (1444, DIR, A, XIV-XV, nr. 242); — vătaf (1467, DRH, B, I, nr. 131); — viteaz (1392, DIR, A, XIV —XV, nr. 2), etc. etc. Numărul cuvintelor românești ar fi crescut, de asemenea, dacă autorul nu ar fi omis din dicționarul său topicele formate din termeni românești de genul Bățești, Descoperești etc., de care se ocupă L. Djamo-Diaconiță in lucrarea d-sale (p. 310 și urm.). O atenție mai mare ar fi meritat apoi topicele românești traduse in limba slavonă, de genul Izvorul Alb (Belo Izvor). Introducerea tuturor acestor termeni (și mai sint probabil și alții) ne-arfi oferit un tablou mult mai complet al limbii române vorbite plnă la 1521. Observăm apoi că — deși autorul a deplasat in numeroase cazuri cu clteva decenii sau secole primele atestări cunoscute ale cuvintelor — mulți termeni cuprinși in Dicționar sint mai vechi decît consideră autorul uneori cu clteva decenii sau chiar cu un secol ori două. Dintre aceștia ne-am Îngădui să amintim : — ban, 1369 in titlul domnesc și <1389—1400) ca dregător (DRH, B, I, nr. 3 și 11), nu 1409 (aici ar fi trebuit amintită și opinia lui A. Sacerdoțeanu despre vechimea instituției; vezi „Ramuri”, din 15 iunie 1967); — Bărbat (fratele lui Litovoi), 1288 (DIR, C, XIII, voi. II, p. 303), nu 1471 ; - boier, <1402-1418) (DRH, B, I, nr. 26), nu 1475; — caftan, 1485 (ibid., nr. 194), nu 1509; — clucer, 1469 (ibid., nr. 136), nu 1490; — Faur, 1431 (ibid., nr. 72), nu 1467; — girlă, 1436 (ibid., nr. 77), nu 1448; — Jiliște, 1441 (ibid., nr. 95), nu 1492; - logofăt, <1392) (ibid., nr. 17), nu 1413; — mertic, 1495 (ibid., nr. 252), nu 1500; — pogon, 1493 (ibid., nr. 244), nu 1502; — prădalica, 1459 (ibid., nr. 118), nu 1499; — runc, 1473 (I. Bogdan, Doc. Ștefan, I, nr. 105), nu 1486; — spătar, <1428) (DRH, B, I, nr. 58), nu 1435; — vadră, 1440 (ibid., nr. 91), nu 1500; — vistier, <1389-1400), <1392) (ibid., nr. 11, 17), nu 1484; — vornic, 1389 (ibid., nr. 10), nu 1397, etc. Se intilnesc apoi unele explicații greșite sau incomplete date unor termeni (megiaș, mertic, osluhar, sluger, spătar, șetrar, șoltuz, ușar etc.), ca și unele inconsecvențe in metoda de lucru a autorului: unii termeni sint explicați, alții nu (armaș, cămăraș, jude, pitar, portar, postelnic, vornic etc.) sau la unii termeni se dă și bibliografie iar la alții nu, deși există lucrări (de pildă despre: ban, buză, drac, slobozenie, runc etc. etc., lucrări pe care nu este cazul să le amintim aici). ★ Apărută in seria „Comori de artă din România”, lucrarea lui Andrei Pănoiu5 urmă- rește să prezinte „o schiță de sinteză asupra mobilierului vechi românesc”, problemă intere- santă ce așteaptă de mult un auter competent. A. Pănoiu Începe prin a ne Înfățișa modul cum au fost prezentate in pictura murală diverse piese de mobilier, pornind de la constatarea că aceste piese erau reprezentate după modele din viața reală. După această scurtă prezentare (p. 8 — 11), autorul se ocupă de trăsăturile caracteris- tice ale mobilierului popular, făurit „după datini, obiceiuri și credințe din cele mai Înde- părtate timpuri” (p. 10). întrucît acest mobilier era confecționat de meșteri ,,de țară”,autorul ne oferă apoi clteva date documentare sumare despre diversele categorii de meșteri ai lem- nului: timplari, dulgheri, săpători, cruceri etc. (p. 11 — 12), meșteri de care s-au ocupat pe larg Șt. Olteanu și C. Șerban in monografia cunoscută. Considerăm că autorul nu ar fi trebuit 5 Mobilierul vechi românesc, București, Edit, Meridiane, 1975, 44 p. + 32 planșe. www.dacoromanica.ro 7 STUDII DOCUMENTARE 755 să omită din această prezentare meșterii din orașe, care In vremea aceasta confecționau și ei tot mobilier cu trăsături populare. Ar fi fost util apoi să se sublinieze faptul că slnt anumite zone ale țării unde existau meșteri renumiți; locuitorii unor sate — de pildă Luciani — Dîmbo- vița — prestau obligațiile in muncă față de domnie in calitate de lemnari domnești. Nu credem că meșterii cruceri (care confecționau crucile) „executau atit mobilierul ctitoriilor sătești, cit și pe cel destinat gospodăriilor proprii”, cum susține autorul (p. 12). în paginile următoare ni se prezintă, foarte sumar, trăsăturile generale ale diverselor piese de mobilier ce formau interiorul „de altădată”, diversele genuri de mese: masa joasă (originară din neolitic), masa înaltă, masa-dulăpior, masa cu cutie, etc., apoi lada de zestre, dulapul, scaunul cu spătar, insistlndu-se asupra tehnicii de execuție și a ornamenticii pic- turale (p. 14 — 16). întrucît mobilierul ctitoriilor de țară era executat de aceiași meșteri care confecționau și mobilierul civil, și cum pe de altă parte unele piese din mobilierul religios provin din donații făcute din interiorul laic, autorul prezintă aceste piese ca fiind Înrudite cu mobilierul popular (p. 16 — 18). Printre piesele de mobilier religios asemănătoare cu cele din locuințele sătești se remarcă polițe, rafturi, dulapuri sau lăzi ca cele de zestre. După această sumară prezentare a mobilierului popular și a celui înrudit cu el aflat in modestele ctitorii sătești, autorul prezintă pe larg — fără un titlu special — mobilierul ctitoriilor domnești și boierești, unde insistă asupra tlmplei sau catapetezmei, deși aceasta nu este propriu-zis piesă de mobilier (p. 18—36). Ținlnd seama de cuprinsul lucrării, am putea spune că ea ar fi trebuit să se intituleze mai degrabă Arta tlmplelor, decit Mobilierul vechi românesc, aceasta deoarece mai mult de jumătate din spațiu este rezervat acestui gen de opere, care slnt descrise cu competență. Informația autorului s-ar fi Îmbogățit mult dacă ar fi folosit numeroasele contracte Încheiate de meșterii tlmplari și săpători, contracte publicate In diverse reviste sau semnalate de autorul acestor rlnduri In Bibliografia monumentelor din Țara Românească șl Moldova, lucrări neutilizate de A. Pănoiu. Concluziile autorului privind „unitatea desăvlrșită” a mobilierului nostru vechi sau „constanta continuității care domină Întregul proces de evoluție stilistică” (p. 36), deși par a fi Întemeiate, nu rezultă din textul lucrării, In care aceste probleme nu slnt studiate. Bibliografia (p. 40) este mult prea săracă față de lucrările existente și cunoscute specia- liștilor ; din ea lipsesc o serie de lucrări cu caracter general (de pildă I. Slrghie, Sculptura in lemn. București, 1934), precum și numeroase studii și articole privind diverse piese de mobilier reli- gios (O. Tafrali, Jețurile șl amvonul bisericii Golla din Iași, București, 1928; O. Mărculescu, Un Jeț domnesc inedit, In „Glasul bisericii”, 1974, nr. 3 — 4, p. 356 — 358 etc.). în concluzie, considerăm că autorul — lipsit de informația istorică necesară — nu a reușit să ne ofere „schița de sinteză” promisă asupra mobilierului vechi românesc, aceasta deoa- rece nici unul din capitolele lucrării d-sale (cu excepția celui privind timplele) nu prezintă decit date foarte sumare despre problemele abordate. în problema mobilierului popular — care In mod firesc trebuia să formeze temelia lucră- rii — autorul era dator să studieze comparativ numeroasele piese păstrate in diverse muzee din țară, piese pe care nici nu le-a văzut, și numai după aceea să sublinieze trăsăturile generale ale mobilierului popular pe Întreg spațiul românesc — problemă deosebit de importantă — ca și diversele influențe, mai vechi sau mai noi, ce au fost recepționate in acest domeniu. Cele clteva date oferite de autor slnt cu totul insuficiente. Lipsește apoi un capitol privind mobilierul din casele orășenilor și boierilor, unde influen- țele străine slnt mai puternice și unde informația este destul de bogată, dar necunoscută auto- rului. Să nu amintim aici decit numeroasele foi de zestre — multe publicate — sau descrierile călătorilor străini — publicate și ele — care ne oferă destul de multe date despre modul cum erau mobilate interioarele orășenilor sau ale boierilor, ca și despre pătrunderea influenței orien- tale, apoi apusene In modul cum au fost mobilate casele boierești, probleme ce țin toate de istoria mobilierului. Un studiu comparativ al mobilierului popular și al aceluia folosit de pătu- rile suprapuse ar fi fost deosebit de util. Dacă adăugăm la aceste constatări și faptul că Transilvania este o zonă românească de care autorul amintește doar In treacăt, vom Înțelege că lucrarea Iui Andrei Pănoiu nu cores- punde titlului, care induce tn eroare pe cititor asupra conținutului. Din aceste motive putem spune că mobilierul vechi românesc rămlne mai departe o problemă de cercetat, In care informația istorică trebuie folosită In mult mai mare măsură. * Țara Crișurilor și țara Maramureșului slnt două regiuni cu o străveche populație româ- nească ce și-a ctitorit aici numeroase monumente, unele păstrate plnă In vremea noastră. www.dacoromamca.ro 756 STUDII DOCUMENTARE 8 Monumentele istorice din Țara Crișurilor formează obiectul unei micro-monografii semnate de Alexandru Avram și loan Godea ’, ultimul fiind și autorul altor două lucrări mai vechi despre monumentele de artă populară din aceeași regiune. In introducere autorii avizează cititorii că — ținînd seama de caracterul de popularizare al lucrării — datele despre monumentele prezentate slnt sumare, insistindu-se asupra a ceea ce au ele mai caracteristic. Lucrarea se compune din patru capitole: Vechile fortificații crișene (p. 7 — 14), Monu- mente ecleziastice medievale (p. 15 — 23), Monumente istorice ale orașului Oradea (p. 24 — 40) și Bisericile de lemn din Țara Crișurilor (p. 41 — 51); o bibliografie selectivă (p. 61 — 62) Încheie lucrarea, după tipicul obișnuit al Editurii Meridiane. în primul capitol ni se Înfățișează pe scurt istoria cltorva cetăți din Țara Crișurilor, Începînd cu cea mai veche dintre acestea — cetatea de pămînt de la Biharea — centrul politic al voievodatului lui Menumorut din sec. X — și continulnd cu cele de la Cheresig, Adrian și Finiș (sec. XIII), Piatra Șoimului și Valcău (sec. XIV). Autorii atrag atenția asupra faptului că In afară de aceste cetăți au mai existat numeroase altele dispărute, ca și unele insuficient cercetate. Nu Înțelegem insă motivul pentru care au fost lăsate deoparte unele cetăți din secolul al XVI-lea ca Slniob, Săcuieni și Ineu. Capitolul al II-lea prezintă bisericile catolice (romanice) și reformate din aceeași regiune, cele mai multe datînd din secolele XIII—XIV (Tâmașda, Sinicolau de Beiuș, Albiș, Mișca, Uileacu Șimleului, Șișterea, Parhida, Fughiu, Caciucul Nou, Remetea și Tileagd). Și aici cerce- tarea autorilor se oprește la monumentele cele mai vechi. Monumentelor din Oradea li se oferă un capitol special, deși ele puteau fi studiate In cele două capitole anterioare (cetatea In capitolul I iar bisericile In capitolul următor). Aici ni se prezintă foarte detaliat istoricul cetății — studiat de numeroși autori — subliniindu-se transformările prin care a trecut aceasta In decursul timpului, Îndeosebi In ultimul sfert al secolului al XVI-lea, cind a fost refăcută de arhitecții italieni Ottavio Baldigara, Simone Genga și Achile Tarducci da Corinaldo. Autorii ar fi putut utiliza aici bogatele date oferite de Evlia Celebi atlt cu privire la asediul turcesc din 1660 (peste care se trece foarte repede), cit și la descrierea cetății la această dată. Sînt studiate apoi clădirile ridicate In oraș in secolul al XVIII-lea, după eliberarea Oradiei de către austrieci, insistlndu-se asupra catedralei romano-catolice (1752 — 1780) și fostei reșe- dințe episcopale (actualul Muzeu al Țării Crișurilor), monumente remarcabile ce pot fi com- parate cu realizările cele mai de seamă ale barocului din Europa de sud-est. Ultimul capitol este dedicat bisericilor de lemn, care, deși au caracter religios (ca și cele din capitolul al II-lea), slnt considerate drept monumente de arhitectură populară de o mare valoare artistică. Din nefericire, și aici ca și In alte regiuni ale țării, cele mai multe din aceste prețioase monumente au dispărut, dintre vechile biserici păstrlndu-se numai 78 de exemplare. Autorii studiază cu deosebită pricepere tehnica construirii acestor biserici (tipologia planimetrică, elevația), subliniind trăsăturile comune dintre arhitectura casei țărănești și aceea a bisericii de lemn. Se subliniază, de asemenea, priceperea deosebită a meșterilor bihoreni, creatori ai acelor faimoase turnuri Înalte ale bisericilor care „stlrnesc admirația celui mai preten- țios cunoscător sau iubitor de artă” (p. 46). Autorii nu uită să amintească și influența puternică exercitată In această regiune a Transilvaniei de pictura murală din Țara Românească și Moldova, ca rezultat al circulației permanente a valorilor culturale de o parte și de alta a Carpaților. Pe aceeași linie se arată că „bisericile de lemn din Țara Crișurilor slnt adevărate tezaure de carte veche românească”, ele păstrlnd numeroase tipărituri venite din toate colțurile țării, de la Rlmnicul Vllcea, Buzău, Tlrgoviște, București, Iași, Neamț, Blaj (p. 57). Este și acesta un aspect important al unită/ii culturale a poporului român, problemă ce ar merita mai multă atenție din partea cercetătorilor. în concluzie, considerăm lucrarea lui Alexandru Avram și loan Godea o izbutită pre- zentare a monumentelor istorice dintr-o regiune deosebit de interesantă a patriei noastre. * Tot de arta unei regiuni puternic românească a Transilvaniei se ocupă și următoarea lucrare pe care o prezentăm * 7. Autorul ei s-a făcut cunoscut In ultima vreme prin numeroase- studii privind pictura medievală românească din provincia de peste Carpați. 8 Edit. Meridiane, 1975, 63 p. + 20 planșe. 7 Marius Porumb, Icoane din Maramureș. Ikonen aus der Maramureș, Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 1975, 47 p..+ 50 pl. www.dacaromanica.ro 9 STUDII DOCUMENTARE 757 Pornind de la constatarea că in Țara Maramureșului, „una din zonele cu străveche ș i statornică viață românească”, biserica ortodoxă s-a bucurat in secolele XIV —XV de o puter- nică autonomie, că aici au existat străvechi formațiuni politice românești și că regiunea nu a suferit decit tlrziu influența catolicismului, autorul arată că această „țară” păstrează „un adevărat tezaur artistic”, foarte important pentru evoluția picturii medievale românești (p. 6). După această scurtă introducere, In partea I a lucrării ni se Înfățișează cele mai reușite realizări ale picturii religioase maramureșene ce ni s-au păstrat din secolele XV—XVIII, Începînd cu icoana din Budești-Josani din secolul al XV-lea. Și aici se remarcă „influența bine- făcătoare a artei moldovenești”, Începînd Îndeosebi din secolul al XVl-Iea (p. 9). Din al doilea sfert al secolului al XVIII-lea, clnd are loc o „adevărată explozie artistică”, numărul meșterilor crește, Maramureșul păstrlnd mai departe „o notă personală și de culoare locală”, de conservare a tradițiilor ortodoxe, Îmbrăcate Intr-o haină specifică (p. 16). Ca urmare a acestei intense activități artistice românești, In Maramureș au fost create numeroase opere remarcabile dc artă, cum slnt icoanele bisericii din Hărnicești, tlmpla bisericii din Cuhea etc. în concluzie autorul subliniază faptul că „icoanele maramureșene reprezintă nu numai valoroase exemple ale unei evoluții și dezvoltări artistice românești, ci și documente importante ale istoriei culturale și sociale” (p. 21). în partea a Il-a (p. 23 — 39) același text este tradus In limba germană. Lucrarea se Încheie cu o bibliografie (p. 41 — 42), o listă a ilustrațiilor (p. 43—47) și cu cele 50 de planșe, din care mai mult de jumătate (27) sint color; unele din acestea slnt deosebit de bine realizate. în concluzie, lucrarea lui Marius Porumb este o valoroasă contribuție la cunoașterea unui important domeniu artistic dintr-o interesantă și străveche regiune românească a Transilvaniei. * în Încheierea acestei prezentări vom zăbovi puțin asupra unui studiu dedicat de curind unuia din cele mai importante monumente istorice ale Țării Românești, și anume curtea domnească din Tlrgoviște 8. Ne oprim asupra acestui studiu deoarece autorul Încearcă să reda- teze unele monumente ale complexului curții domnești. Astfel, cu toate dovezile categorice ale izvoarelor care atribuie biserica mare domnească lui Petru Cercel (cronica țării, memorialul lui Sivori și pisania pusă de C. Brlncoveanu), la care trebuie să adăugăm rezultatele săpăturilor arheologice și opiniile istoricilor de artă (N. lorga, N. Ghika-Budești, Grigore lonescu, Virgil Vătășianu, Cristian Moisescu etc.), autorul lansează ideea Îndrăzneață că biserica ar fi fost clădită după 1595, singurul domn ce ar fi putut-o ctitori fiind Matei Basarab (p. 112). Autorul Înlătură toate izvoarele contemporane sau apropiate de data construcției și le Înlocuiește cu unele tlrzii, din secolul XIX, Încâlcind astfel un important principiu al istoriografiei, cunoscut Încă din vremea lui Dimitrie Cantemir, după care trebuiesc utilizate întîi izvoarele scrise de con- temporani, cele derivate, Urzii sau compilate urmind a fi privite cu rezervă : „scuturind adeverința istoriei nu din plraie abătute, ce din singure izvoarele și flntinele cele dinceput să scoatem” {Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor, ed. Gr. Tocilescu, p. 62). Dacă biserica domnească ar fi fost o ctitorie a lui Matei Basarab — cum susține R. Gioglo- van — este greu de Înțeles de ce Constantin Brlncoveanu, nepotul lui Matei, nu a recunoscut acest fapt In pisania pusă de el in anul 1698, pisanie ce a Înlocuit pe aceea mai veche din vremea lui Petru Cercel, din care a fost luat numele primului ctitor. Mai mult Încă, zugravii din vremea lui Constantin Brlncoveanu i-au Înfățișat pe cei doi voievozi In tabloul votiv, ținlnd ei, ctitorii lăcașului, după obicei, imaginea bisericii. Dacă Matei ar fi fost adevăratul ctitor, nu era firesc ca el să fie zugrăvit alături de C. Brlncoveanu, nepotul său, și nu Petru Cercel? întruclt exista obiceiul ca, la diverse refaceri, portretele primilor ctitori să fie zugrăvite In lăcașul refăcut sau repictat (vezi documentul din 20 februarie 1781 la Academia R. S. România), zugravii lui C. Brlncoveanu au procedat după datină, pictlnd ca ctitori pe cei doi domni: pe cel care zidise biserica și pe cel care o zugrăvise. Cit privește argumentul că Matei Basarab nu putea fi Îngropat Intr-o biserică ce nu ar fi fost ctitorită de el, autorul omite trei importante aspecte : 1. Matei Basarab se considera urmașul Basarabilor, dinastie din care făcea parte și Petru Cercel, fiul Iui Pătrașcu cel Bun. 8 Radu Gioglovan, Din problemele istoriei complexului monumental al curjii domnești din Tlrgoviște („Documenta Valachica”, 1974, p. 88 — 119) (apărută In 1975). www.dacoromanica.ro 758 STUDII DOCUMENTARE 10 2. Toate ctitoriile voievozilor țării deveneau ctitorii domnești și treceau In mod automat Jn grija domnilor ce se succedau la tron, domnii fiind singurii In măsură să hotărască soarta unor astfel de ctitorii, inclusiv să-și aleagă In oricare din ele locul de Îngropare (ca dovadă soția lui Constantin Șerban a fost Înhumată tot In biserica mare domnească). 3. Matei Basarab a fost Îngropat In mod provizoriu In biserica mare domnească din Tîrgoviște, datorită împrejurărilor speciale din timpul morții; clnd Împrejurările au permis, osemintele sale au fost mutate la Arnota, biserică pregătită din timp de domn pentru a-i fi lăcaș de veci. în sfirșit, nici faptul că prima pictură a bisericii pare a fi fost făcută In vremea domniei lui Matei Basarab (p. 114) nu poate sluji ca argument că și biserica ar data din această epocă. Se cunosc numeroase cazuri de biserici care au rămas multă vreme nezugrăvite. Să nu uităm de asemenea că, de curînd, s-a arătat că prima pictură a bisericii ar data din vremea lui Radu Mihnea, a cărui prezență între portretele voievodale s-ar explica în acest fel (vezi „Documenta Valachica", 1974, p. 211 — 213). Pe lingă faptul că autorul nu utilizează bine izvoarele istorice, d-sa interpretează greșit și pe cele arheologice. Citind la p. 112 lucrarea lui N. Constantinescu, Cercetări arheo- logice asupra curfii domnești din Tîrgoviște, care arată că, la 1583 — 1585, clnd s-a construit palatul și biserica lui Petru Cercel, constructorii călcau pe stratul de nivelare mai vechi, din sec. XV, R. Gioglovan „uită” să citeze întregul text și plasează stratul de nivelare mai tlrziu cu un secol, adică după 1595, aceasta pentru a „dovedi” că biserica este posterioară datei de mai sus. Este un mod foarte original (ca să nu spunem altfel) de a utiliza rezultatele cercetărilor arheologice. Pentru toate aceste motive, considerăm că trebuie să păstrăm mai departe vechea datare a bisericii din vremea domniei lui Petru Cercel. Pornind de la ideea justă că biserica mare datează din aceeași epocă cu casele domnești dinspre sud-est, dar datlnd greșit biserica din vremea domniei lui Matei Basarab cu „argu- mentele” de care am vorbit mai sus, Radu Gioglovan consideră drept o „născocire" atribuirea acestor case lui Petru Cercel și-l socotește tot pe Matei Basarab ctitorul lor (p. 117—118). Mai întii este greu de înțeles cum poate un cercetător serios să considere drept „născociri" niște izvoare contemporane cu domnia lui Petru Cercel, izvoare care spun clar că domnul a mărit vechiul palat (Sivori) sau că a construit un nou palat, lingă care a clădit biserica mare (Bongars). Apoi, cu ce izvoare înlocuiește autorul aceste „născociri"? Cu nici unul, pentru că nici un izvor nu atribuie lui Matei Basarab construirea (sau reconstruirea) unui palat domnesc la Tîrgoviște. în plus, și aici autorul omite rezultatele descoperirilor arheologice, care dovedesc că avem de a face cu o construcție din a doua jumătate a secolului XVI In pereții căreia s-au găsit urme ale asediului din 1595. O altă eroare a lui R. Gioglovan privește biserica domnească mică (Sf. Vineri) pe care o datează din sec. XVII (p. 90—91), aceasta datorită unei confuzii cu o altă biserică cu același hram, situată aproape de Tîrgoviște, pe plrlul Voievodului și dispărută probabil în sec. XVIII. Pentru toate motivele arătate mai sus, considerăm că încercarea lui Radu Gioglovan de a schimba datarea principalelor monumente din complexul curții domnești de la Tîrgoviște nu reușește să convingă datorită greșelilor de metodă și de informare semnalate; dorința de a fi original — oricit de lăudabilă ar fi — nu poate Înlocui datele izvoarelor istorice cunos- cute și acceptate dc istorici. N. Stoicescu www.dacoramanica.ro VIAȚA ȘTIINȚIFICA CINCI ANI DE ACTIVITATE A COMISIEI DE HERALDICĂ, GENEALOGIE ȘI SIGILOGRAFIE DE PE LÎNGĂ INSTITUTUL DE ISTORIE „N. IORGA” Comisia de heraldică, genealogie și sigilografic — creată printr-o hotărire a Prezidiului Academiei de Științe Sociale și Politice din 2 aprilie 1971 —, avînd menirea de a da un carac- ter organizat și coordonat activității de cercetare In domeniul științelor auxiliare amintite, și-a inaugurat activitatea efectivă la 12 mai 1971. Inițial Comisia a fost compusă din 27 de membri fondatori, dintre care unul s-a retras și trei au decedat. în etapa 1971 — 1975 membri- lor fondatori li s-au adăugat alți 24 de membri, dintre care unul a decedat. Astăzi Comisia, sin- gurul organism științific din România din domeniul heraldicii, genealogiei și sigilografici, este compusă din 23 de membri fondatori și din 23 de membri aleși ’. Comisia de heraldică, genealogie și sigilografic își desfășoară in principal activitatea in cadrul ședințelor sale de lucru. în cursul anului 1971 s-au ținut 4 ședințe de lucru, in 1972 : 7 ședințe, in 1973 : 5 ședințe, in 1974 : 12 ședințe in 1975 : 13 ședințe de lucru ; deci intre 12 mai 1971 și 22 decembrie 1975 Comisia de heraldică, genealogie și sigilografic și-a desfășurat activitatea in cursul a 41 ședințe de lucru ; în cadrul acestora au fost prezentate 74 de comunicări. Problematica dezbătută a fost variată, depunîndu-se insă străduințe ca cercetările membrilor comisiei să fie orientate, in măsura posibilului, spre o tematică menită să răspundă necesităților generale ale istoriografiei ori asupra unor teme ,,la ordinea zilei”. în egală măsură, s-a căutat ca activitatea comisiei să aibă In vedere preocupările existente pe plan mondial In domeniile abordate și ca astfel, In parte, ședințele de lucru să constituie ședințele de pregă- tire ale participării membrilor comisiei la reuniunile internaționale. Totodată, s-a căutat a se scoate cercetările heraldice și genealogice din limite nobiliare, cuprinzlndu-se In sfera lor toate categoriile sociale. în domeniul heraldicii și al sigilografici în afara unor comunicări avînd un caracter general — Despre dezvoltarea științei heraldice in România de la apariție și pină în prezent sau Stadiul actual și direcțiile de dezvoltare ale sigilografici românești — a fost abordată o gamă largă de probleme : de la sigiliile din Brabant și Flandra în secolele X — XVIII, la blazoanele medicale, ori la sigiliile caimacamilor Craiovei. Ca și în domeniu] genealogiei, a fost acordată In 1975 o deosebită atenție personalității lui Mihai Viteazul, însemnele sale heraldice făclnd obiectul unei comunicări și sigiliul mamei sale al alteia. Stema României moderne a constituit și ea obiectul unor dezbateri ale Comisiei, în cadrul căreia s-a mai prezentat și o interesantă comunicare privind ideia Daciei reflectată la heraldiștii sud-slavi In secolele XVII — XVIII. Mai trebuie, în sfîrșit, amintită comunicarea dedicată problemei ordinului Unirii, decorație pe care Alexandru loan Cuza a încercat s-o instituie in timpul rodnicei sale domnii ca semn al afirmării dreptului României la neatîrnare. 1 Componența actuală a Comisiei: Mihai Berza, președinte; Dan Berindei, vicepre- ședinte ; I. N. Mănescu, secretar; Ferdinand Bartsch, Sașa Caracaș, Matei Cazacu, Dan Cerno- vodeanu, Paul Cernovodeanu, Constantin Cihodaru, Radu Crețeanu, Maria Dogaru, G. D. Florescu, Ștefan Gorovei, Ion lonașcu, Emanoil Hagi Moscu, Octavian Iliescu, Traian Lario- nescu, Al. Perietzeanu-Buzău, Dan Pleșia, George Potra, Aurelian Sacerdoțeanu, Mihai Stephănescu, Ștefan Ștefănescu, membri fondatori; Ștefan Andreescu, Pavel Binder, Magdalena Bunta, Ion Ciocîrlan, Marcel Ciucă, Maria Cojocărescu, Dim. Constantinescu, Emil Dumitrescu, Carmen Ghica, Pompiliu Greceanu, Gustav Giindisch, Sigismund Jako, Lydia Lovendal-Papae, Octavian Luchian, Ecaterina Oprescu, Șerban Orescu, Andrei Pippidi, Constantin Rezachevici, C. A. Stoide, Constanța Știrbu, Constantin Turcu, Nicolae Vătămanu, Carol Vekov, membri aleși. „REVISTA DE ISTORIE-, Tom. 29, nr. 5. p. 7S9-768, 1978 o . www.dacoromanica.ro 760 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2 Importanța studiilor genealogice pentru istoria Țării Românești, Observații metodologice asupra studiilor de genealogie moldovenească, Un plan de lucru: Corpus Genealogiarum au fost subiectele comunicărilor cu caracter general din domeniul genealogic, cărora li se poate ală- tura și o comunicare referitoare la întocmirea arborilor genealogici cu ajutorul ordinatorului. începuturile Îndepărtate, dar și familiile, personalități și momente din secolele XVI — XVII au făcut obiectul dezbaterilor Comisiei. Marile personalități a lui Neagoe Basarab —originea domnitorului și presupusul mormint al mamei sale de la mănăstirea Glavacioc — și Îndeosebi a lui Mihai Viteazul, căruia i s-au consacrat direct sau indirect mai multe comunicări — clteva știri despre voievod, neamul doamnei Stanca, boierii lui Mihai Viteazul — s-au bucurat, de ase- menea, de atenția Comisiei. Etapa destrămării feudalismului și cea a nașterii României moderne n-au fost nici ele neglijate. Interesantul proces al strămutării unor familii negustorești de la sudul Dunării hi Țara Românească a făcut obiectul unei comunicări, în timp ce în altele au fost cercetate ascen- dențele unor mari personalități ca Mihai Eminescu, Nicolae lorga, ori cea a doctorului Carol Davila. S-au prezentat și unele genealogii de familii: Ghica din Moldova și din Țara Românească : Neculescu, Rosetti, Lenș, Măldărescu, Cernat (ultima fiind prilej de a se analiza originile generalului comandant al armatei române de la 1877). Merită o specială subliniere străduințele depuse pentru a se extinde cercetările genealogice dincolo de clasa feudală, spre burghezia în formare și chiar spre țărănime, genealogiilor țărănești fiindu-le consacrate două comunicări. O ultimă comunicare a analizat legăturile de familie ale fruntașilor revoluției din Țara Româ- nească de la 1848. în sfîrșit, evocarea ca genealogi a lui Dimitrie Cantemir, a lui Vasile Pârvan și a lui Sever Zotta, căruia i s-a consacrat o ședință specială, merită, de asemenea, a fi relevată. Prin comunicările și discuțiile ce-au urmat este neîndoielnic că s-a asigurat progresul în domeniile heraldicii, genealogiei și sigilografiei, importante științe auxiliare. Totodată, în marea lor majo- ritate comunicările au reprezentat contribuții științifice menite a aduce clarificări nu numai în domeniul mai restrîns al domeniilor respective, dar și a ajuta progresul științei istorice românești în ansamblul ei. Comisia a fost prezentă, îndeosebi prin doi reprezentanți ai ei, la dezbaterea în cadrul unei comisii instituite de Consiliul de stat, a stemelor de județe, municipii și orașe; de ase- menea prin reprezentanți ai ei a luat parte la discutarea problemei steagului lui Mihai Viteazul la nivelul conducerii Academiei de Științe Sociale și Politice. Elaborarea propriei steme și a aceleia a Institutului de istorie ,,N. lorga”, a regulamentului ei intern de funcționare, reprezintă alte lucrări ale Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie. Am putea să mai adăugăm publi- carea de către membrii ei în revistele de specialitate („Revista Arhivelor”, „Revista Muzeelor” și alte publicații, „Studia et Acta Musei N. Bălcescu”, „Buletinul Monumentelor Istorice”, „Studia Valahica” etc.), a unor studii, prezentate în majoritate în prealabil în cadrul Comisiei. Trebuie semnalată, de asemenea, lucrarea consacrată stemelor de județe, municipii și orașe elaborată de doi membri ai comisiei: Dan Cernovodeanu și I. N. Mănescu, secretarul ei. încă de la înființare, Comisia a stabilit relații cu cercurile de specialitate de peste hotare, înființarea ei fiind dealtfel legată de reușita participare a unor specialiști români la Congre- sul Internațional de Genealogie și Heraldică de la Viena din 1970. Crearea Comisiei a fost salutată prin adrese de 11 instituții, asociații sau comisii similare din 9 țări europene. Comisia a participat prin doi membri și nouă comunicări la Congresul Internațional de Genealogie și Heraldică de la Liăge (1972) și prin cinci membri și șase comunicări la Congresul Internați- onal de Genealogie și Heraldică de la Miinchen (1974). Ea este membră a Confederației Interna- ționale de Genealogie și Heraldică, unii membri ai ei au fost aleși în instituții similare de peste hotare și Comisia întreține relații științifice cu cercurile de resort și specialiști din străi- nătate. în cursul activității ei Comisia de heraldică, genealogie și sigilografie și-a dovedit utilitatea. Este de așteptat ca în viitor să fie înregistrate noi progrese în munca ei și că prin aceasta heraldica, genealogia și sigilografia să slujească într-un mod mai accentuat știința istoriei, contribuind la progresul istoriografiei României socialiste. Dan Berindei ANEXĂ ȘEDINȚELE DE LUCRU ALE COMISIEI DE HERALDICĂ, GENEALOGIE ȘI SIGILOGRAFIE ÎN ANII 1971-1975 12 mai 1971 : Ședință de constituire 30 iunie 1971 : Dare de seamă asupra celui de-al X-lea Congres International de genea- logie și heraldică (13—20 septembrie 1910) : Șerban Flondor. www.dacoromanica.ro 3 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 761 7 decembrie 1971 : Documente excepțional validate. 1715—1821: Maria Dogaru. Importanta studiilor genealogice pentru istoria Țării Românești (cu referire mai ales la veacurile XV — XVI) : Dan Pleșia. 29 decembrie 1971 : Dragonul ca simbol in heraldica românească : Ștefan Matichescu. 27 ianuarie 1972 : Cu privire la vechimea tricolorului românesc: loan N. Mănescu. Observa/ii metodologice asupra studiilor de genealogie moldovenească: Ștefan Gorovei. 16 februarie 1972: Despre dezvoltarea științei heraldice in .România de la apariție și pînă în prezent: Dan Cernovodeanu. 9 martie 1972 : Originea lui Neagoe Basarab : Dan Pleșia. 13 aprilie 1972: 2 noiembrie 1972: Contribuia la genealogia Mușatinilor în veacul XIV : Ștefan Gorovei. Un mare muzician de origine română : Lydia Lovendal-Papae. Tendinfe în cercetări genealogice maghiare recente: Carol Vekov. Impresii de călătorie în R.F.G. și Belgia : Ferdinand Bartsch. Sigiliul orașului Slatina : Maria Dogaru. 1 decembrie 1972 : Despre clteva blazoane medicale : Nicolae Vătămanu. Problema stemei României în anul 1867 : loan N. Mănescu. 20 decembrie 1972: Momente din istoria genealogiei românești: Dimitrie Cantemir șt Vasile Pirvan : Ștefan Gorovei. Un sigiliu pu/in cunoscut al renumitului jurist moldovean, vel-logofătul Andronachi Donici: Dan Cernovodeanu. 6 februarie 1973 : Cine este David Postelnicul?: Emanoil Hagi Moscu. 0 rectificare genealogică privind familia Rosetti: Emanoil Hagi Moscu. Neamul Doamnei Stanca a lui Mihai Viteazul: Dan Pleșia. 5 aprilie 1973 : Primirea prof. Al. Banda de la Universitatea din Salzburg. 17 mai 1973 : Genealogii țărănești: Radu Crețeanu. Sigiliul mamei lui Mihai Viteazul: Maria Dogaru. 5 iulie 1973 : Răscoala din 1539 „zisă” a lui Șerban Banul in lumina genealogiei: Dan Pleșia. Mormintul marelui ban Mihalcea din Cocorășli la mănăstirea Mărgineni și ceva despre urmașii săi din veacul XVII: Dan Pleșia. 28 noiembrie 1973 : Observatii pe marginea unei medalii: Mihai Ștefănescu. Despre genealogiile țărănești: Alexandru Periețeanu — Buzău. Completări la genealogia familiei Neculescu din Valahia : Alexandru Periețeanu-Buzău. 21 februarie 1974 : Prezentarea lui „Genealogisches Jahrbuch” pe anul 1972 : Ferdinand Bartsch. Știri privitoare la Gheorghe Ghica, domnul Moldovei și la familia sa : Paul Cernovodeanu. 6 martie 1974 : Dale noi privind instituirea „Ordinului Unirii” in timpul domniei lut Alexandru loan Cuza : Constanța SJrbu. 27 martie 1974 : Steme românești: Ferdinand Bartsch. Un plan de lucru : „Corpus Genealogiarum” : Ștefan Gorovei. 24 aprilie 1974 : Amintiri despre Sever Zolta : Ferdinand Bartsch. Omagiu unui precursor : Ștefan Gorovei. Originea doctorului Carol Davila : Gheorghe Brătescu. 22 mai 1974 : 0 impostură genealogică: logofătul Filip Lenș: Emanoil Hagi Moscu. Observații in legătură cu noua edific a Arhondologiei Moldovei a lui Sion : Ferdinand Bartsch. 5 iunie 1974 : Neamul lui Radul Vornicul Popescul cronicarul și o scurtă privire asu- pra partidelor Cantacuzinilor și a Bălenilor: Dan Pleșia. Răspuns la observațiile critice ale Iul Ferdinand Bartsch privind noua ediție a Arhon- dologiei Moldovei: Ștefan Gorovei. 26 iunie 1974 : Citeva mari familii muntene din veacurile XIV — XV: Dan Pleșia. 17 iulie 1974 : Stadiul actual și direcțiile de dezvoltare ale sigilografici românești: Maria Dogaru. 7 august 1974: Discu/ie generală asupra pregătirii participării Comisiei la Congresul International de Genealogie și Ileialdică dc la Mi.i.cicr.. www.dacoromanica.ro 762 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 4 27 august 1974 : Legături genealogice intre fruntașii revoluției de la 1848 din Țara Românească : Dan Berindei. Urmașii români și străini ai domnitorilor Ieremia și Simion Movilă: Ferd. Bartsch. Contribuia la studiul heraldicii de stat in Principatele Unite (1859 — 1866) : Dan Cernovodeanu. 20 noiembrie 1974 : Informare asupra participării membrilor Comisiei la Congresul Interna- țional de la Miinchen și la ședința de lucru a Confederației Internaționale de Genealogie și Heraldică: Dan Berindei. 18 decembrie 1974 : Congresul International de Genealogie și Heraldică de la Miinchen : Fer- dinand Bartsch. 8 ianuarie 1975 : Cine este Petru Voievod de pe bula de aur? I. N. Mănescu. Cîteva informații genealogice referitoare la descendența lut Alexandru D. Ghica : Dan Berindei. 29 ianuarie 1975 : Un principe moldovean la curtea Angliei șl genealogia sa (Ștefan Bogdan la curtea regelui James Stuart) : Paul Cernovodeanu. 12 februarie 1975 : Un domn necunoscut al Țărit Românești: Ștefan Andreescu. 7 martie 1975 : întocmirea arborilor genealogici cu ajutorul ordinatorului: Pompiliu Greceanu. Sigilii din Flandra și Brabant din secolele X— XVIII: Maria Dogaru. Blazonul nobilului român Flora din Hidișul Turdei (cca. 1640) : Pavel Binder. 26 martie 1975 : Contribuțiuni la studiul însemnelor heraldice ale lui Mihai Viteazul: Dan Cernovodeanu. Negustori șl familiile lor venili din sudul Dunării in primele decenii ale secolului XIX : Al. Periețeanu-Buzău. 7 aprilie 1975 : Ideia Daciei la heraldiștii sud-slavi din secolul XVII — XVIII: I. N. Mănescu. Familia Ghica din Moldova : Ștefan Gorovei. 24 aprilie 1975 : Boierii lui Mihai Viteazul: Dan Pleșia. Stejarul lui Mihai Viteazul și stema unui județ: Lydia Lovendal-Papae. 7 mai 1975 : Steagurile militare ale Țării Românești și Moldovei in veacul al XVII-lea : Constantin Rezachevici. Generalul Alexandru Cernat și ascendenții săi: Șerban Orescu. 22 mai 1975 : Citeva știri noi despre Mihai Viteazul: Emanoil Hagi Moscu. Stema Valahiei acordată unui străin : Mihai Ștephănescu. ,,Luceafărul". Contribuție genealogică eminesciană : Traian Larionescu. 22 octombrie 1975 : O ctitorie de familie la muntele Athos : Radu Crețeanu. Heraldica bisericească in țările române: Dan Cernovodeanu. 12 noiembrie 1975 : Contribuții la cunoașterea sigiliilor caimacamilor Craiovei: Maria Dogaru. Contribuții la ascendența lui Nicolae lorga : Ștefan Gorovei. 3 decembrie 1975 : Lupta intre Dănești și Drăculeștt — O veche controversă genealogică și istorică : Ștefan Andreescu. Acvila României in stema de stat a țării: loan N. Mănescu. Contribuții la genealogia familiei Măldărescu: Pompiliu Greceanu. Diploma de înnobilare a Sturzeștilor din 1619 : Ștefan Gorovei. 22 decembrie 1975 : Un drapel armorial al Craiovei din a doua jumătate a secolului XIX: Dan Cernovodeanu. Cu privire la morminlul de la mănăstirea Glavacioc presupus a fi al mamei lui Neagoe Basarab : Dan Pleșia. O precizare la genealogia Basarabilor : Ștefan Gorovei. ÎN LEGĂTURĂ CU RELAȚIILE AGRARE DIN MOLDOVA în ,.Anuarul Institutului de istorie și arheologie” din Iași (voi. IX, 1972, p. 559 — 564) a apărut recenzia semnată Corneliu Istrate asupra lucrării mele Maitres du sol el paysans dans les PrincipauNs roumaines du XVIII* sitele (București, 1971). întrucît cea mai mare parte www.dacoromanica.ro 5 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 763 a recenziei are un caracter subiectiv pentru a restabili adevărul in chestiunile prezentate ero- nat de recenzent, tn contradicție cu realitatea faptelor și relatarea documentelor, fac următoa- rele intlmpinări: 1. Recenzia nu se ocupă de fapt decit de cîteva aspecte din Moldova ale subiectului, Ignorlnd complet problemele din Țara Românească. Spre a dovedi In mod convingător că „adao- surile făcute In versiunea franceză slnt cu totul insuficiente pentru ca lucrarea să poată cuprinde ambele principate ” (Anuarul .. .p. 559), recenzentul avea obligația să analizeze expunerea referitoare la Țara Românească și s-o confrunte cu lucrări similare, semnalind cititorilor atit problemele rămase netratate In lucrarea mea cit și eventualele interpretări greșite ale surselor, sau concluzii eronate la care aș fi ajuns. Nelntemeindu-se pe nimic afirmația de mai sus, acuza- ția rămine gratuită. 2. La opinia că, In privința materialului, mi-am „Însușit munca membrilor colecti- vului care a lucrat pentru editarea volumelor de documente moldovenești” (Ibidem, p. 560), recenzentul știe foarte bine dar trece sub tăcere faptul că, la Întocmirea celor două volume tematice referitoare la relațiile agrare, fiind unul dintre acești membri, eu n-am fost numai responsabil — cu Înțeles de a fi comandat altora ca să muncească, așa cum lasă a se crede — ci alcătuitorul menționatelor volume, pe baza materialului indicat In linii mari de mine In arhive, a cărui transcriere, potrivit criteriilor tematice trasate tot de mine, a revenit membrilor colec- tivelor, care l-au și colaționat. Dacă munca lor a fost operație mai mult tehnică, partea știin- țifică, de creație, a volumelor, care a scos din masa de material brut colecția inteligibilă citi- torilor — selecționarea tematică, rezumarea fiecărui document, notele, anexele documentare, precizarea datelor, studiile introductive — îmi aparfine. In legătură cu aceasta istoricul Gh. Platon de la Universitatea din Iași scrie In revista „Studii” (1967, nr. 3, p. 567—575): „Valoarea (materialului) este și mai bine pusă In evidență atit prin modul de prezentare al documentelor, prin precizia rezumatelor cit și prin substan- țiala introducere, care aparține unui bun specialist, V. Mihordea” (p. 574). Cercetări perso- nale pentru adunarea acestui material am efectuat In arhivele din Sibiu, Bîrlad și Cluj-Napoca la Arhiva Istorică Centrală, la Biblioteca Centrală de Stat. Institutul de Istorie și Arheologie din Iași a colaborat la voi. II. cu 70 de documente din 719 cit Însumează lucrarea ♦, restul revenind Institutului de Istorie din București. încheiate la Începutul deceniului trecut, volumele de documente au fost utilizate — po- trivit dispoziției conducerii Institutului — Înainte de publicare: a) La redactarea unor capitole ale tratatului de Istoria României (voi. III) — (P. P. Panaitescu, V. Mihordea, Andrei Oțetea), b) De membrii colectivelor, pentru lucrări personale. c) De unii cercetători străini, cărora direcția Institutului, din rațiuni superioare, le-a pus la dispoziție un număr de documente, in formă dactilografiată. Personal, am dat prima interpretare a acelui material documentar In cele două studii introductive, redactate succint, rezultate din cercetarea tuturor informațiilor referitoare la tema volumelor. O interpretare mai largă a Întregului material documentar cunoscut, inedit și publicat, mi-a fost cerută de Consiliul Științific al Institutului, de care m-am achitat In lucrarea de plan : Relațiile agrare din secolul al XVIII-lea in Moldova, care, deși trimisă la tipar Înainte de publicarea volumului al II-lea de documente, a apărut mai tirziu (1968). Din această cauză, cum am arătat, citarea unora dintre sursele documentare s-a făcut cu trimiteri la arhive, potrivit fișelor de lucru pe care le Întocmisem pe măsura parcurgerii materialului Intllnit. Ideile acestei lucrări, reluate Intr-o nouă redactare și extinsă la amlndouă Principatele române, au format Maitres du sol el paysans ... Amlndouă aceste contribuții s-au bucurat de recenzii favorabile, scrise de cunoscători ai problemelor tratate, Intre care menționez nume ca : Ștefan Ștefănescu, Aurora Ilieș, Constantin Șerban, Ioana Constantinescu, Tremei „(Zeitschrift des Historischer Vereines” ...) și alții. 3. Dacă unele greșeli de tipar au fost minuțios colectate și semnalate de recenzent, și dacă observația sa că trimiterile la D.R.A. II (Documente privind relafiile agrare în veacul al XVIII-lea) trebuiau făcute și la restul documentelor citate este justă, In schimb afirmația că actul din 3 iunie 1751, folosit de mine In mod necorespunzător, ar fi „piesa de rezistență” pentru determinarea cuantumului de obligații ale vecinilor, este nereală, Întrucît ignorează cu rea credință toate celelalte mărturii prezentate. ♦ Deși pe copertă, printr-un abuz de Încredere al recenzentului, este trecută participarea egală. www.dacoromanica.ro 764 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 6 4. în [disprețul] mărturiilor documentare citate „recenzia” include un mare număr de greșeli [imaginare], dintre care voi semnala doar cîteva, spre a Invederea netemeinicia acuza- țiilor și lipsa de seriozitate a afirmațiilor recenzentului sus-numit. a) Recenzentul scrie : „Necunosclnd exact situația, V. M. comite greșeli ca aceea clnd li consideră pe șavgăii de la Ocna ca proprietari de moșii (p, 237, sic 1). Moșia Ocnei era dom- nească și ei o aveau In folosință, ln schimbul obligației de a scoate sare”. Aceasta este, cu siguranță, o mare descoperire a recenzentului, dar la pagina indicată In nici una din cele două lucrări menționate ale autorului nu se vorbește de șavgăi și eu nu am scris nicăeri că aceș- ția erau „proprietari de moșii”. Se află Insă, In Relațiile agrare ..., la pag. 246 nota 369, următorul text: „Savgăii de la Ocna arendau In 1734, cu aprobarea domniei, locuitorilor din Oșorhei (Transilvania) munții Cheșcheșu și Jiroșu pentru a-și face stine”. Pentru această informație este citat „Buletinul Comisiei istorice a României”, voi. II. p. 198. Deoarece sim- pla trimitere la izvor ar mai putea lăsa urmă de Îndoială, reproduc și părți din cuprinsul altor documente. Referitor la arendarea ln continuare a muntelui Cheșcheșul cămărașul de la Ocna, Miron, scria birăului din Oșorhei: „Fără carte domnului nostru ce este acmu, nu putem să dăm voe șavgăilor să-1 vlndză dumneavoastră” (Ibidem, p. 190). Un zapis de la 19 noiem- brie 1750 are următorul cuprins : „Adică eu, lane birău otu Ocnă, Împreună cu toți șavgăii otu tam, dat-am zapisul nostru la mina dumisale Coiacmu (sic) din Oșorhei birău, pentru ca să să știe că amu vlndutu iarba din Cheșchieșu, ca să o pască cu vitile, și bani am luat toți, șapte lei bani noi” (Ibidem, p. 203, nr. XX). Ca atare, documentele citate acoperă ln Întregime afirmația pe care am făcut-o ln sus menționata notă și acuzația este inventată. b) Recenzentul crede că.,o altă interpretare exagerată” este cea cu privire la niște oamen' din ținutul Vaslui, care ln anul 1742 au fugit „de răul boerescului” dar că nu s-au Îndreptat spre podul de la Prut, In intenția de a trece In ținuturile tătărești — cum afirm eu — ci „s-au oprit la satul Ripile Crasnei, destul de departe de Prut”. Citează pentru această corec- tare D.R.A. II p. 235 — 236. în volumul de documente citat, dar nu la pag. ,.235 — 236”, unde este vorba de cu totul altă ceva, ci la pag. 265, „o carte de la Hrisoscul credincer”, cu data de 10 decembrie 1742, spune : „Tfmplindu-mă eu cu banii peceților la ținutul Făl- ciiului, am dat peste niște oameni băjenari ridicați de la satul Băhnarii din ținutul Vasluiului și fugiți peste ținutul Fălciiului și de vreme ce mi-au dzis că fug de supărarea boerescului, fiind pe moșia lui Ion Pălade treti logofăt, i-am oprit, Imblinzindu-i cu voroava” (doc. nr. 230). La 13 decembrie același an domnia comunica lui lordache, vel căpitan de Codru : „Carte ce mi-ai scris am Înțeles pentru satele Băhnarii și Bălțații de la Vaslui, că rădiclndu-să de acolo, i-ai oprit acolo la Fălciu” (Ibidem, p. 265, nota 2). într-o altă comunicare făcută vel căpitanului de Codru la 18 decembrie, domnul spune: „îți facem știre că mi-a scris Hrt- soscul pentru oamenii de la Băhnari și de la Bălțați, că rădiclndu-să să fugă de la Vaslui, de răul boerescului, i-au oprit acolo la Fălciu” (ibidem). Aceste documente au fost comentate de mine astfel: II s’est trouvă aussi des habitants qui ont prâfâră quitter le pajs plutât que d’exâcuter le boeresc dans les conditions prescrites par les râglements. Un dâlcguă du fisc mon- tre dans un rapport de 10 decembre que, ătant en service dans le dJpartement de Fălciu, il a rencontrâ un convoi de gens originaires de la râgion de Vaslui, qui se dirigeaient vers le pont du Prut, dans l’intention de se rendre dans le pays des Tatares, afin d’âchapper aux misâres du boeresc” (Maitres du sol, p. 227). Interpretarea se bazează și pe alte izvoare contemporane — in afara celor citate mai sus — care menționează intervenția domnească pen- tru readucerea locuitorilor moldoveni fugiți la tătari (Acad. R. S. Rom. ms. 237, f. 813, 814, 834”. N. lorga, „Studii și documente” VI, p. 578, nr. 1272). După cum se vede, și această acuzație este falsă, făcută cu scopul de a discredita lucrarea comentată. Recenzentul nu-i mai norocos nici in alte acuzații. c) Privitor la originea transilvăneană a blrsanilor de la Cașin numeroasele documente contemporane analizate fn lucrare numindu-i deopotrivă mocani sau blrsani, nu lasă nici urmă a se Înțelege că ar fi venit „de prin părțile Rucărului”. Atlt cei stabiliți la Cașin și Soveja, cit și cei ce veneau sezonieri, numiți ln documente blrsani — „acești blrsani, cei străini blrsani” (Acad. R. S. Rom., ms. 237, f. 408) — erau designați, unii din ei, cu numele de brețcani (D.A.R. II, p. 142, nr. 57). Istoricul Ștefan Meteș afirmă Intr-o lucrare recentă că denumirile de mai sus erau date oierilor din părțile Brașovului și Țării Blrsei (Emigrări românești din Transilvania ..„București, 1971, p. 195). Poziția socială a blrsanilor stabiliți In Moldova este temeinic analizată in lucrare, pe baza Întregului material cunoscut, plnă la sfirșitul veacului. Schimbă- rile din secolul următor, nefiind cuprinse In tematica lucrării, era firesc să fie ignorate. d) Recenzentul crede că porunca lui Constantin Mavrocordat din 24 aprilie 1742, referitoare la munca vecinilor și a lăturașilor pe moșii ar fi inexact redată și greșit interpretată ln lucrare; de aceea ține să mă corecteze, servindu-se de D.R.A. II, p. 237, nr. 191, ca să con- state că „și unii și alții lucrau după obiceiu”. Dar documentul invocat are, ln alineatul al www.dacaromamca.ro 7 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 765 II-lea, următorul cuprins: ,,că li s-au arătat carte domniei mele de hotărire ca să facă slujbi, vecinii precum au fost obiceiu, iară lăturașii pe hotărire, 12 dzile intr-un an”. Recenzentul nu știe că precizarea domnească din alineatul următor al aceluiași document — „cei ce sint vecini să slujească după obiceiu, așișderea și lăturașii după obiceiul și hotărire ce s-au făcut” — cuprinde două „obiceie” distincte: unul, tradițional, al vecinilor și altul nou, din vremea ho- rlrii de la 12 ianuarie, pentru munca țăranilor liberi de pe moșiile boerești, care consta in toc- meala cu stăplnii, așa cum cu multă claritate 11 arată Neculce, cunoscător al legislației, in calitatea ce o avea de Înalt magistrat domnesc (Letopisețul Țării Moldovei, ed. 1955, p. 400). în documentul de la 24 aprilie fiind vorba de lăturași sau țărani liberi de pe moșia mănăsti- rească, in primul alineat egumenul se referă la hotărire, care 11 privea direct, in timp ce domnul, in alineatul următor, amintește obligațiile țăranilor liberi de pe amindouă formele de proprie- tate feudală. Analizînd in lucrare actul, care se referea la proprietatea eclcsiastică, am men- ționat, pentru claritatea lectuiii, numai obligația acelei categorii de lăturași — pe hotărire — lăsind la o parte termenul pe obicei, care nu se potrivea in acel caz. Recenzentul confundă intr-un singur termen obiceiul vecinilor cu obiceiul lăturașilor de pe moșiile boierești. 5. O chestiune in care recenzentul se avlntă cu mult curaj și pasiune este aceea a obli- gației de muncă a vecinilor tratată de mine mai intli intr-un studiu separat („Nouvelles Etudes d’Histoire” III, 1965) și reluată apoi in cele două lucrări discutate (Relațiile agrare ... p. 93 — 105, Mailres du sol... p. 88 — 102). Nu e de acord cu faptul că vecinii datorau stă- pinilor un cuantum de muncă mai mare declt țăranii liberi. în menționatele lucrări, punind la contribuție totalitatea documentelor cunoscute care vorbesc despre vecini, am arătat că obligațiile acestora față de stăplni au avut un curs evolutiv, pe toată durata instituției veciniei, culminlnd in deceniul al cincilea al secolului al XVIII-lea, cînd cea mai mare parte a vecinilor, folosind starea excepțională creată in vremea războiului din 1735 — 1739, fugiseră de pe moșiile stăplnilor ca să li se piardă urma, angajlndu-se pe alte moșii să lucreze ca țărani liberi, pe hotărire ori pe obiceiul lăturașilor. Formulîndu-și propria „teorie”, recenzentul spune aproape ca și mine, „Vecinii fugiseră in cea mai mare parte de la stăpinii lor, iar pe moșiile unde se așezaseră deveniseră (subl. n.) lăturași, deci oameni liberi”. Termenul „deveniseră” este insă impropriu. Vecinii fugiți se angajau numai să lucreze in condițiile lăturașilor, dar „oameni liberi” nu erau declt atlt timp cit nu fuseseră descoperiți de trimișii stăplnilor de la care au plecat. Spune in continuare că în toamna anului 1741 Constan- tin Mavrocordat, ca să nu mai fugă de pe o moșie pe alta, din cauza clăcilor, le-a interzis stră- mutarea „obligindu-i in același timp ca, indiferent de situația lor, să presteze obligațiile feudale stăplnilor moșiilor unde locuiesc”. Care erau obligațiile? Recenzentul spune că erau acelea stabilite prin hotărlrea de la 12 ianuarie 1742, la 12 zile pe an „mai intli pe moșiile mănăsti- rești, echivalente adesea cu cei doi lei pe an (!?) ceruți de la vecini, pentru obligațiile lor”. Nu spune de la care vecini erau ceruți clte doi lei, dar bănuim că-i are in vedere pe cei fu- giți, deși mai Înainte spunea că ei deveniseră oameni liberi. Această unifoimitate de obligații — spune recenzentul — care numai uniformă nu era, din moment ce unii dădeau stăplnilor de la care au plecat clte doi lei, s-a „generalizat apoi pe toate moșiile (sic) și pentru toate categoriile de țărani, Intre 1742 — 1749”. Descoperirea este mai mult declt interesantă și — dacă ar fi și adevărată, ar avea darul de a anticipa cu un deceniu actul dezrobirii țăranilor dependenți și cu două decenii Încheierea procesului de unificare a Îndatoririlor vecinilor și ale țăranilor liberi, deși s-ar călca in picioare Întreaga legiuire agrară a lui Constantin Mavrocordat. în felul acesta s-ar rezolva dintr-un condei o problemă pentru care istoricii se muncesc de zeci de ani ca să pună de acord știrile controversate din izvoarele contemporane cu faptele petre- cute. Ce arată insă documentele? Așezămintul agrar de la 12 ianuarie 1742 precizează: „tot omul casnec ce va șidea pe moșia mănăstirească ... ori ce breaslă a fi, să aibă a sluji douăsprezăce dzile intr-un an” (D.R.A. II, p. 228, nr. 180). Cuvintele „orice breaslă a fi” se referă numai la categoriile de nevecini, lucru ne știut de recenzent, sau trecut cu vederea In mod intenționat. Categorisirea nu este lăsată la libera interpretare a fiecăruia, fiind ară- tată clar In cuprinsul hotărlrii care, un alineat mai jos, adaugă : „Acest nart (de 12 zile n.n> 11 vor avea mănăstirile de la oamenii ce nu sint vecini, iară pe vecinii lor să-i stăpinească pe obi- ceiu” (ibidem). Ca atare, hotărlrea de la 12 ianuarie 1742 nu unifică obligațiile țăranilor de pe moșii, cum insinuează recenzentul, care nu s-a dat In lături de a falsifica cu bună știință Înțelesul textului actului oficial pentru a-și arăta „teoria”. Rămîne totuși clarificat faptul că hotărlrea domnească de la 12 ianuarie nu se ocupă de vecini, lăsați să-și Îndeplinească obli- gațiile pe obiceiu, echivalat in bani, Încă Înainte de această dată, cu doi lei pe an, despăgu- bire către stăplnul de la care eventual fugeau. în lucrările sus menționate am arătat pe larg care era obiceiul vecinilor și de clnd Începe a fi menționat In actele oficiale. Ceea ce ignorează voit recenzentul este obligația vecinilor www.dacoromanica.ro 766 VIAȚA ȘTIINȚIFICA s fugiți pe alte moșii, către noii stăpini, laici și eclesiastici, In condițiile țăranilor liberi, care putea fi răscumpărată in bani tot cu doi lei, ceea ce revenea la prețul de 20 de bani pe zi, cit se socotea In acea vreme valoarea-unei zile de muncă. Deci obligația vecinului fugit, constatată oficial și consemnată In actele vremii, era In deceniul al cincilea de 2 lei pentru calitatea de vecin, cind o cerea stăpinul de la care a plecat, plus aceea de muncă In condiția țăranului liber, către noul stăpin, prevăzută In legislația agrară din 1742 Această situație a fost proprie tim- pului menționat, reținută de izvoarele contemporane. Citez clteva exemple In acest sens. La 8 septembrie 1742 Constantin Mavrocordat poruncea ispravnicilor de la ținuturi pentru vecinii fugiți de la mănăstirea Rișcu : „are mănăstire oameni vecini, Imprăștiați prin ținu- turi” ... ori in ce ținut s-ar afla vecini de a mănăstirii ... să pliniți de la fieștecare căte doi lei de om pentru lucrul lor ce sint (datori) să facă la mănăstire” (D.R.A. II, p, 257, Nr, 214), La 22 septembrie același an domnul dădea poruncă ispravnicilor să Împlinească de la vecinii identificați ai mănăstirii Barnovschi „clte 2 zloți de tot omul casnec, pe clți oa- meni vor fi”. (Ibidem, p. 254, nr, 215,), Domnii următori au procedat la fel, loan Mavro- cordat comunica la 27 mai 1745 ispravincilor de ținuturi pentru vecinii fugiți de pe moșiile mănăstirii Pobrata : „să Împliniți de la dlnșii, de omul casnec, căte 2 lei pe an, de clnd n-ar hi dat, precum dau și alții din vecinii altor mănăstiri ce sint Imprăștiați”. (Ibidem, p,279 — 280, nr, 250), Rezultă din aceste exemple, la care s-ar mai putea adăuga și altele, că vecinii, plnă la eliberare, deși plecați pe alte moșii, — unde erau primiți In condiția de muncă a oame- nilor liberi, după hotărlre sau după obiceiul lăturașilor — erau urmăriți de stăplnii de la care au plecat pentru despăgubirea obligației poziției lor, In sumă de 2 lei pe an, echivalentul Indatorirei țăranilor liberi, în adunarea de la 6 aprilie 1749 pentru „dezbaterea” situației vecinilor, stăplnii au consimțit, la partea formală a eliberării — renunțind la dependența personală și la a-i mai numi vecini — păstrlnd Insă, In continuare, avantajele economice. Care erau acele avantaje In vremea eliberării? Era munca „pe obiceiu” ca vecin (identificată aproximativ In „stogul de boeresc”, podvadă, zile de muncă pentru lotul de pămint In folosință personală), sau dacă erau fugiți, doi lei de om pe an pentru ceea ce datora ca vecin (stogul de boeresc, podvezi și altele), plus obligația țăranului liber primit pe lotul de pe care a plecat vecinul. Aceste avantaje, totalizind 24 de zile, au fost condiția semnării actului eliberării, care de fapt era numai formală. De aceea ei au scris: „așa mărturisim și ne primim . .. slujba să o facă cu nart, 24 de zile Intr-un an” (D..R. II, p, 228, nr, 260), Pretenția stăpinilor se Întemeia pe aceas- tă socoteală și numărul de zile nu era fixat la Intlmplare. în varianta dezbaterilor consemnată de Pseudo Enache Kogălniceanu există o propunere elastică, lăsind foștilor vecini, care n-ar voi să execute tot numărul de zile, libertatea să „dea clte 2 lei de fiecare casă și să lucreze cele 12 zile pe an” (Cronicele României, III, 214), adică ceea ce făceau și plnă atunci. Că Mavro- cordat, constrins de presiunea clasei feudale, a acceptat această condiție a boierilor pentru a ajunge la un compromis, se vede nu numai din Intăritura sa pusă pe actul de reformă, dar și din mențiunile oficiale ale unora din succesorii săi la domnie. Porunca lui Constantin Racoviță de la 10 ianuarie 1750 pentru locuitorii moșiilor mănăstirei Galata menționează „hotărlrea testamentului domniei sale Constantin Vodă clte 24 zile pe an” (D.R.A. II, p, 293, nr, 265). Analizind In lucrare materialul documentar din deceniul al Vl-lea am arătat că foștii vecini ne mai fiind urmăriți pentru a da clte 2 lei stăpinilor — cu unele excepții din timpul domnilor care n-au recunoscut reforma Constantin lui Mavrocordat — nu s-au supus la Înda- torirea de 24 de zile, integrlndu-se in masa țăranilor liberi In ceea ce privește cuantumul obligațiilor feudale. Ca atare, unificarea îndatoririlor foștilor vecini cu ale lăturașilor s-a desăvirșit cu două decenii mai tîrziu decit crede recenzentul și nu prin vreo hotărlre domnească, ci prin refuzul lor de a presta alte Îndatoriri decit țăranii slobozi. înterpretind literal un pasaj din actul dezrobirii, recenzentul susține că, după ce cu mult mai Înainte se unificaseră Îndatoririle vecinilor cu ale lăturașilor, la 6 aprilie 1749 ,,s-au desființat abuzurile care se practicau In numele veciniei”, singurul lucru care mai rămăsese de făcut. Nu este ceva nou, Întrucît această părere a susținut-o mai Înainte istoricul F. A. Grecul, care are circumstanță atenuantă că nu cunoștea bogăția de material documentar ce stă acum In fața noastră. (F. A, Grecul, Reforma din 1749 in Moldova, publicat In Istoria U.R.S.S., 1961, p, 71 — 80), Trebuie observat In primul rlnd că In orlnduirea feudală abuzurile erau mai vechi decit instituția veciniei și Înrădăcinarea lor i-a supraviețuit, iar In al doilea că nu se cunosc plnă acum porunci de aplicare a dispozițiilor actului de la 6 aprilie In privința desființării abuzurilor. Care erau, In concret, abuzurile clasei feudale de care se pllngeau vecinii ? Pentru cei rămași lîngă stăpini, In mică minoritate, ele sint menționate In actul dezrobirii. Dar pentru cei fugiți pe alte moșii, care formau majoritatea, dependența personală nu mai putea fi exercitată de la distanță, vînzarea, schimbarea, punerea lor In foi de zestre, nu se mai făceau. Rămăsese Insă obligația de muncă, 2 lei pe an, singura nemulțumire de care, ca vecini, se puteau pllnge In petițiile lor date la domnie. Trăind alături de țăranii liberi pe aceleași www.dacoromanica.ro 9 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 767 moșii, ei simțeau ca o nedreptate și — prin repetarea ei de Ia an la an — ca un abuz, dubla sarcină feudală apăslndu-i, de care consătenii lor ne vecini erau scutiți, ceea ce nu putea să nu dea loc la frămintări. Ca atare, și din acest punct de vedere, nu se poate vorbi de unificarea Îndatoririlor feudale ale vecinilor cu ale lăturașilor Înainte de 1749. De asemenea, a iden- tifica actul dezrobirii vecinilor cu „desființarea abuzurilor”, nu corespunde realității. Dacă adunarea din 1749 ar fi dezbătut numai stăvilirea abuzurilor, documentele vremii — citate și analizate in lucrare — n-ar fi Înregistrat faptul ca desființare a veciniei. Am făcut această incursiune In problema obligațiilor feudale ale vecinilor pentru a arăta șubrezenia Intimpinărilor din „recenzie” și cit de neîntemeiată este acuzația recenzentului, care crede că porunca lui Constantin Racoviță din 3 iunie 1751 ar fi argumentul de bază al teoriei mele. Acel document, folosit de mine cu greșeală de transcriere, are In mod necores- punzător introdus de către editor termenul de vecin. O analiză mai atentă a elementelor in- terne ale actului arată că este vorba In el de țărani liberi, nu de vecini și ca atare nu și-ar fi avut locul In capitolul referitor la instituția veciniei. Dar și fără acest document am citat și interpretat suficiente izvoare care atestă obligația feudală a vecinilor mai mare decit a țăranilor liberi, evaluată in deceniul al cincilea, pentru tot ce datorau ei stăpinilor feudali, la 24 de zile pe an. Această grea Îndatorire a generat frămintările care au dus la actul des- ființării instituției. în concluzie, precizez că afirmațiile nedovedite, cum s-a arătat, rămin nefundate, respinse de autorul lucrării și de oricine confruntă paginile cărții cu recenzia lipsită de obiectivitate. V. Mihordea CRONICA în ziua de 16 martie 1976 la Miercurea Ciuc s-au desfășurat lucrările sesiunii de comuni- cări pe tema „Lupta secuilor in a doua jumătate a secolului al XVI-lea Împotriva exploa- tării feudale, participarea la lupta antiotomană” organizată de Academia de științe sociale și politice a Republicii Socialiste România și Comitetul județean Harghita al Partidului Comunist Român. Sesiunea a fost prilejuită de Împlinirea a 380 de ani de la răscoalele secuiești de la sflrșitul secolului al XVI-lea. După cuvlntul de deschidere al lucrărilor, rostit de Ludovic Fazekaș, prim secre- tar al Comitetului județean Harghita al Partidului Comunist Român, In continuare au fost prezentate comunicările: Situația Țărilor Române in a doua jumătate a secolului XVI, de Camil Mureșan, membru corespondent al Academiei de științe sociale și politice, decanul Facul- tății de istorie și filozofie din Cluj-Napoca; Drumul societăți secuiești în sec. XIV — XVI, de Sigismund Jako, membru al Academiei de științe sociale și politice, profesor la Universi- tatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca ; Structura socială la secui la sfirșilul sec. al XVI-lea și înce- putul sec. al XVII-lea, de Ștefan Imreh, conferențiar la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj- Napoca și prof. univ. losif Pataki; Mișcări și frămintări țărănești premergătoare marii răscoale din 1595 1596, de B. Cseknyi, profesor la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca; Cauzele șt desfășurarea răscoalei secuilor din 1596, de Ludovic Dem£ny, membru corespondent al Academiei de științe sociale și politice, șef sector la Institutul de istorie „N. lorga” și E. Antal, profesor, Miercurea Ciuc; Frămintări țărănești in sud-estul Transilvaniei prilejuite de intrarea lui Mihai Viteazul in Transilvania, de Nicolae Edroiu, lector la Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca; Secuii și Țara Românească la începutul veacului XVII, de Constantin Rezachevici, Institutul de istorie „N. lorga” ; Tradiții de luptă revoluționară in secolele XVII — XVIII in păr/ile Cheorghientlor, de Martin Tarisznyâs ; Conspirafia antihabsburgică din 1840— 1841 de la Miercurea Ciuc, de Ștefan Kiraly; Activitatea partidului politic al clasei muncitoare din România pentru rezolvarea problemei naționale, înfrățirea poporului român și naționalită- ților conlocuitoare, de Augustin Deac, membru corespondent al Academiei de științe sociale și politice, cercetător principal la Institutul de studii istorice și social-politice; Din lupta oame- nilor muncii români și maghiari împotriva fascismului și pentru apărarea integrității țării de prof. dr. docent Ladislau Banyai, membru corespondent al Academiei R.S.R., vicepre- ședinte al Academiei de științe sociale și politice; Ideile unităfii, independentei și suveranității naționale in Programul Partidului Comunist Român de conf. univ. Gh. I. loniță, activist la C.C. al P.C.R. Cuvlntul de Închidere al lucrărilor sesiunii a fost rostit de acad. Ștefan Pascu, membru al Academiei de științe sociale și politice, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. www.dacoromanica.ro 768 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 10 în zilele de 20 și 21 martie 1976 la Universitatea București s-au desfășurat lucrările Conferinței naționale a cercurilor științifice studențești, manifestare menită să pună In valoare și să evidențieze preocupările și Înclinațiile spre cercetare ale tineretului nostru studios din toate centrele universitare ale țării. Din lunga listă a comunicărilor prezentate in diferitele secțiuni ale conferinței, enumerăm mai jos pe cele din domeniul istoriei: Cultura tracică pe teritoriul județului Alba, Horia Ciugudeanu, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, anul III; Considerații asupra ,,nemuririi getice”, Vasile Lica, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, anul III; Ceramica lineară pe teritoriul României, Gabriela Rădulescu, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, anul IV : Consideratii asupra tipului monetar Huși-Vovriești (Mol- dova), Viorel Butnaru, Universitatea A. I. Cuza din Iași, anul II; Principalul lui Augustus oglindit in literatură, Olga Buczi, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, anul IV; Saga despre Njal, i:vor istoric privind societatea vikingă, Maria Preda, Universitatea din București, anul IV; Cercetările arheologice de la Ilidia (judelui Caraș-Severin) și importanta lor pentru cunoașterea feudalismului timpuriu in Banat, Dumitru Teicii, Universitatea Babeș Boljai din Cluj-Napoca, anul II; Comerțul cu blănuri al Țării Românești și Moldovei în secolele XV- XVII, Gheorghe Crețu, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, anul IV; Petru Cercel — om politic — Florin Șerbănescu, Universitatea din București; Contribuția Moldovei și Țării Ro- mânești la transmiterea informațiilor necesare luptei antiotomane (secolul al XlV-lea — jumătatea secolului al XVII-lea — Ștefan Lemny, Universitatea Al. I. Cuza din Iași; Locul Țărilor Române in cadrul problemei orientale la sfirșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XlX-lea, Elena-Emilia Tițu, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, anul III; Fac- torii de evolu/ie demografică in Țara Bârsei in prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Hil- degard Greef, Facultatea de filologie-istorie Sibiu, anul IV; Preocupări ale istoriografiei săsești din Transilvania la sfirșitul secolului al XVIII-lca, losif Wolf, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca; Revista ,,Transilvania” și preocupările pentru documentul istoric, Ana Mun- teanu, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, anul IV; Ac/iuni comune româno-săsești împotriva politicii culturale a autorităților austro-ungare intre 1878— 1883, Martin Rill, Facul- tatea de filologie-istorie Sibiu, anul IV ; Aspecte ale picturii domului din Timișoara, Gabriela Hanganu, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, anul III; Specificul aplicării reformei agrare din 1864 in jude/ul Gorj, Mircea Caiuc, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, anul IV; Ecoul războiului de independentă in Transilvania, Maria Anca și loan Halmaghi, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca ; Considerații privind istoria contractului colec- tiv in România, Sorin Mureșan, Universitatea Al. I. Cuza din Iași; De la „Telegraful român” la „Tribuna”. Continuitate sau discontinuitate programatică, Eugen Lazăr, Facultatea de filologie-istorie Sibiu; Aspecte din via/a și opera pictorului Ggârfăs leno, Tiberiu Almey, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca ; Diploma/ia austro-ungară și criza bosniacă, Robert Păiușan, Universitatea din București; Istoriografia materialist-istorică interbelică din România la începutul epocii moderne, Vasile Pușcaș, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj- Napoca ; Contribuții privind legisla/ia muncii din România interbelică. Camerele de muncă, Gheorghe lacob, Universitatea Al. I. Cuza din Iași; Consideratii asupra curentelor sindicaliste din România interbelică, Tudor Rățoi, Universitatea Al. I. Cuza din Iași; Contribuia la pro- blema șomajului în România — fondul de șomaj, Dorin Cimpoieru, Universitatea Al. I. Cuza din Iași; Presa studențească democrată din perioada interbelică, Corneliu Radeși și Vasile Radu, Universitatea din București; Considera/ii generale privind activitatea P.S.D. in Parla- mentul României (1929—1933), Marian Curculescu, Universitatea din București; Memorii și amintiri, cronici de luptă antifascistă, losif Balint, Universitatea Babeș Bolyai, din Cluj Napoca; Insurecția din Paris (19—25 august 1944), Tatiana Velicu, Universitatea din Bucu- rești. * în ziua de 30 ianuarie 1976 in fața Comisiei de doctorat a Facultății de Istorie a Uni- versității București a avut loc susținerea publică a tezei de doctorat Relații agrare în Grecia veche de la inceputuri pină in pragul epocii clasice elaborată de Cecilia lonifă. Lucrarea cuprinde următoarele capitole : Cap. I. „Diferențiere socială. începuturi (rela- ții agrare in Grecia miceniană)” ; Cap. II. „Epoca obscură sau homerică”; Cap. III. „Epoca arhaică”; Cap. IV. „Instituție sau orînduire”. în afară de capitolele amintite, lucrarea mai conține și o „Bibliografie”. Comisia de doctorat a fost compusă din : Prof. univ. dr. Ștefan Ștefănescu — președinte; prof. univ. dr. Dionisie Pippidi — conducător științific; acad. Emil Condurachi, prof. univ. dr. lorgu Stoian, prof. univ. dr. Ion Banu — membri. Comisia de doctorat a hotărît in unanimitate să acorde lui Cecilia lonifă titlul științi- fic de doctor in istorie. - . www.dacaromamca.ro R E C E N Z I I MIRCEA MUȘAT, ION ARDELEANU, Viața politică în România 1918—1921, București, Edit. politică, 1976, 374 p. O lucrare așteptată cu interes nu numai de cercurile de specialiști, ci și de un cerc mai larg de cititori pe care li preocupă problemele de istorie politică; mai cu seamă că ediția de față aduce o serie de date, fapte, analize, aprecieri și judecăți de valoare care contribuie la o cunoaștere mai aprofundată a conținu- tului regimului politic din România anilor 1918-1921. Multă vreme In literatura noastră de spe- cialitate au circulat păreri diferite, exagerări și uneori ocoliri ale adevărului istoric cu pri- vire la procesul de formare a statului național unitar român, la Înțelegerea trăsăturilor re- gimului politic, la sistemul partidelor politice din această perioadă. Răminea deschisă o analiză marxistă a structurii și dinamicii cla- selor sociale, a orientării programatice și doctrinare a grupărilor politice existente și a celor nou apărute, precum și a raporturilor de forță ce s-au stabilit Intre diferitele par- tide politice din România, In anii ce au urmat primului război mondial. Spre deosebire de lucrările și studiile apărute, autorii și-au propus să aprofundeze, In mod deosebit, factorii care au influențat sau au determinat schimbări intervenite In structura claselor sociale și ale partidelor politice, poziția acestora din urmă față de problemele fundamentale ale României Unite atlt In opoziție cit și in perioadele de guver- nare, Evoluția gîndirii social-politice, a doc- trinelor și programelor acestor forțe politice este analizată prin prisma factorilor social-eco- nomici și ideologici ai vremii care, in ultima instanță, au condus la formarea, consolidarea sau dispariția unor grupări sau coaliții poli- tice. Tratarea nuanțată a unor evenimente sau procese istorice, analiza diferențiată a activității partidelor burgheze din acea vreme conferă lucrării ponderea metodologică și științifică necesară unei teme atit de comple- xe ; mai cu seamă dacă ne gindim la factorii de complicație generați de război și la urmă- rile acestora, precum și la diversitățile isto- rice și geografice In care se desfășurau proce- sele economice și politice provenind din îm- prejurările nemijlocite ale războiului. Primul capitol consacrat situației economice și social-politice oferă o oglindă veridică a făuririi statului național unitar român prin analiza factorilor care au contribuit la unifi- carea teritoriilor românești aflate sub stăpi- nirea străină cu vechea Românie, liberă și independentă. Caracterul cvasiconcomitent al hotăririlor de unire in România, conținutul asemănător al programelor mișcărilor revolu- ționare burghezo- democratice de eliberare na- țională, caracterul și componența forțelor so- ciale participante la această luptă, susțin autorii, au ilustrat și dovedit in același timp, unitatea de aspirații, comunitatea idealului național al românilor, desăvirșirea statului român unitar (p. 25—26). Prezentind cite un scurt istoric al dezmem- brării Moldovei prin incorporarea Bucovinei la Imperiul habsburgic și a Basarabiei la imperiul țarist (subsolul p. 10—11, 16 — 17) autorii analizează, in cadrul desăvirșirii sta- tului unitar român, actul unirii celor două provincii cu vechea Românie, în anul 1918. Arătînd evoluția procesului de autodeter- minare ce se manifestă vădit începînd din anul 1917, Mircea Mușat și Ion Ardeleanu subliniază că anul 1918 constituie .o nouă etapă în lupta pentru formarea statului na- țional român ca urmare a victoriei Marii Revoluții Socialiste din Octombrie și a destră- mării monarhiei austro-ungare. Atit mișcarea revoluționară democratică, cît și mișcarea pen- tru unitatea națională au acționat în același sens, susține autorul, conferind actului unirii legitimitatea (p. 17). Se acordă o deosebită atenție Adunării Naționale de la Alba-Iulia, 1 decembrie 1918, — actul final al făuririi statului român unitar — autorii prezentind integral conținutul Declarației (p. 23—24). Urmează o sumară analiză a factorului eco- nomico-social, capitolul Incheindu-se cu pro- blema fundamentală a politicii externe a României din perioada anilor 1918—1921, aceea a consolidării statului național unitar român și a recunoașterii lui pe plan interna- țional prin sistemul tratativelor de pace de la Versailles. Este menționată, cu detalii, cores- pondența diplomatică dintre guvernul ..REVISTA DE ISTORIE”, Tom. 2». nr. 5. p. 769-786. 1976 www.dacoromanica.ro 770 RECENZII 2 României și al Rusiei Sovietice, din 1921, In vederea convocării unei conferințe româno- sovietice care urma să reglementeze relațiile pașnice Intre cele două state. Autorii, Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, menționează apre- cierile pozitive făcute de V. I. Lenin, la 6 februarie 1921, privitoare la poziția corectă a României față de Rusia In momentele grele prin care trecuse Țara Sovietelor In anii grei ai războiului civil. Sînt prezentate, de ase- menea, motivele care au dus la eșuarea trata- tivelor preliminare româno-sovietice de la Varșovia (oct. 1921). Capitolul al II-lea ne poartă prin labirin- tul partidelor politice din perioada istorică menționată, Mircea Mușat oferindu-ne un autentic peisaj dialectic al evoluției forțelor politice burgheze. Destrămarea treptată, dar sigură, a Partidului conservator, devenit ana- cronic prin apărarea marii proprietăți și prin doctrina sa conservatoare care ,,veniseră In contradicție cu dezvoltarea general capita- listă a țării Încă Înainte de primul război mondial” este prezentată ea un proces firesc. Trecind In revistă momentele desprinderii din partid, la Început a grupării conduse de Take lonescu (1908), apoi a celei conduse de N. Fi- lipescu In toamna anului 1916, autorul pre- zintă și eșecul tendințelor unor fruntași con- servatori, In frunte cu C. Argetoianu, de a Înființa, in 1917 un partid ,.constituțional”. Neputința de a se redresa li face pe conducă- torii acestui partid să Încerce, In 1918, o apro- piere de Liga poporului, organizație politică Înființată de generalul Averescu; dar și această tentativă a rămas fără rezultat. Metamorfoza pe care o plănuiește guvernul Marghiloman de a o realiza in programul său nu a obținut ecoul scontat. Dimpotrivă, legea obligativității muncilor și culturilor agricole, precum și alte măsuri coercitive, dar mai ales acuzația de colaboraționism cu Puterile cen- trale au Îndepărtat și bruma de bază socială pe care se mai rezema partidul conservator. La acestea se mai suprapuneau și disensiunile din interiorul conducerii partidului cu privire la orientarea politicii externe a României, după pacea de la București: Al. Marghiloman, Ion Nenițescu, C. Arion către Austro-Ungaria ; P. P. Carp, Lupu Costache, Virgil Arion și I. Beldiman către Germania. Intenția manifestată de guvernul Marghi- loman — după capitularea Bulgariei din sept. 1918 — de a revizui pacea de la București, dea coopera cu Averescu, Take lonescu și unii fruntași liberali In vederea ,.formării unui guvern de coaliție agreat de Antantă” a fost de la Început sortită eșecului. Mircea Mușat Încheie analiza descompunerii organizației politice conservatoare prin a preciza, pe bună dreptate , că „votarea legii reformei agrare ideea de progres prin „ordine, democrație, și a legii votului universal, legi cerute.de con- naționalism și armonie socială”. Cu alte www.aacoromanica.ro dițiile obiective de dezvoltare a țării noastre, a Însemnat,, actul de deces” al Partidului con- servator” (p. 69). Dar nici dizidența, condusă de Take lo- nescu, n-a rezistat cu toată metamorfoza ce o Încearcă In 1919, clnd, lulndu-și numele de ,,Partidul democrat unionist", lansează un program demagogic din care nu lipseau, ală- turi de reforma agrară și electorală, revendi- cări prin care Încerca să atragă dc partea sa muncitorii, lanslnd ideea participării acestora la beneficiile Întreprinderilor capitaliste. Res- turile acestei grupări au fost nevoite să fuzio- neze cu P.N.R. In 1923. Celălalt partid al rotativei guvernamentale, Partidul liberal — care și-a asumat, cu Între- ruperi, guvernarea țării timp de peste 30 de ani —, mai omogen, lipsit de ascuțite frămln- tări intestine, a reușit să se ridice din nou, după o scurtă perioadă de criză, datorită, în principal, puterii sale economice. încer- cările liberalilor — după preluarea puterii In dec. 1918 — de a se menține pe primul plan al vieții politice și de a stăvili avlntul revolu- ționar prin folosirea vechilor metode de guver- nare „autoritară”, de „mină forte” (p. 91), amlnarea reformei agrare și celei electorale pină la constituirea noilor corpuri legislative, politica de represiune față de mișcarea munci- torească, au redus simțitor, Intre 1918 — 1920 baza socială și electorală a Partidului liberal. Autorul susține că prin Însăși compoziția nucleului său conducător, prin programul, doctrina și scopurile sale, Partidul liberal era exponentul tradițional al majorității burghe- ziei din vechea Românie și Îndeosebi al marii burghezii financiare grupate In jurul Băncii Naționale și a altor bănci din București sau provincie. Dacă mai adăugăm și interesele pe care o parte a liderilor liberali le aveau In păstrarea marii proprietăți funciare, mulți fiind mari moșieri și arendași, dădea bazei de clasă a Partidului liberal un caracter neomo- gen, iar programului șl doctrinei sale, un caracter contradictoriu (p. 93—94). Liberalii au fost obligați — In aceste condiții — să inițieze o serie de combinații electorale și să pună in funcțiune forța lor economică și financiară ca după 1920 să depășească trep- tat impasul In care se găseau și să ajungă, din nou, pe primul plan al vieții politice româ- nești. Adaptarea politicii liberale la unele con- diții de dezvoltare a României postbelice prin Înscrierea In program a unei serii de reforme (apropiate de cele ale Partidului Socialist) a dat naștere la așa numita doctrină a , .neoliberalis- mului” ; noul program, nu presupunea salturi și nici violență ci o mișcare organizată In ca- drul proprietății individuale care realizează 3 RECENZII 771 cuvinte, după cum demonstrează Mircea Mușat, spre mulțumirea oligarhiei liberale (p. 98-99). Autorul capitolului mai tace o precizare foarte utilă, referindu-se la liberali și anume că, despre o,,oligarhie financiară’' In România se poate vorbi doar după primul război mon- dial (1921) cind — după afirmațiile lui Șt. Zeletin ,,nu mai există bancă mare sau mică care să nu aibă Întreprinderile ei industriale proprii”. Creșterea și centralizarea capitalu- lui bancar, pătrunderea și Împletirea acestuia cu capitalul industrial a avut drept urmare o schimbare de structură a capitalului a cărei rezultantă a fost formarea oligarhiei finan- ciare. Ca urmare a acestor transformări, nucleul de stingă din sinul partidului — re- prezentat prin gruparea poporanistă, din unii foști socialiști,, generoși” și din fruntași ai băncilor populare și ai cooperativelor sătești iși pierde din influență, Partidul liberal situindu-se, treptat, spre flancul drept al forțelor sociale politice din România post- belică. Rezumind esența neoliberalismului Ștefan Zeletin ajungea la concluzia că această doctrină se concretiza prin intervenția puterii de stat In economia națională, apreciere care rezulta din Însăși politica liberală desfășurată In perioada de carc se ocupă lucrarea și aceea următoare. Datorită forței sale economice Partidul liberal va Încerca, și va reuși pină la urmă, să torpileze influența politică, In plină creștere, a Partidului socialist, Partidului țărănesc și a Ligii poporului. Agresivitatea sa se va dez- vălui și In modul de pătrundere al organiza- țiilor sale locale și regionale In provinciile de eurlnd unite. Interesantă apare analiza privind integra- rea In viața politică a României a celui mai omogen partid politic burghez, Partidul național Român din Transilvania. Rod al voinței și hotărlrii Întregului popor, căruia i s-au alăturat elementele cu orientare demo- cratică din conducerea P.N.R., Declarația dc la Alba lulia, constituia de fapt, un pro- gram burghezo-democratic care cuprindea, In linii mari, o serie de probleme fundamen- tale ce se cereau rezolvate In cadrul statului unitar român. Din păcate, susține autorul, lipsa de consecvență a reprezentanților curen- tului radical din conducerea P.N.R. (Vasile Goldiș, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Aurel Lazăr, Ion Suciu, Valeriu Braniște, Emil Hațieganu), precum și retragerea, In 1919, a social-democraților din Marele Sfat și din Consiliul Dirigent, au dus la consolida- rea pozițiilor și la preponderența elementelor conservatoare In conducerea Partidului na- țional cit și In organele administrației de stat. Acapararea conducerii politice din Transil- vania de către elementele de dreapta a Înles- nit tergiversarea legiferării și aplicării refor- melor democratice. Consiliul Dirigent, acest organ autonom, care avea drept misiune integrarea treptată administrativă, legislativă și judecătorească in cadrul României unite, a transformat acest organism Intr-un mijloc eficace prin care burghezia din Transilvania urmărea să-și Întărească puterea economică și politică pentru a Înfrunta ofensiva capitalului libe- ral. Locul contradicției dintre virfurile bur- gheziei române din Transilvania și burgheziei dominante străine l-a luat rivalitatea cu marea burghezie din vechea Românie, mult mai consolidată din punct de vedere economic. Această orientare politică a contribuit la Îndepărtarea conducerii P.N.R. de la progra- mul burghez-democratic, alcătuit In condi- țiile avintului revoluționar la Alba lulia și la adoptarea unei atitudini rigide precum și la promovarea unui regionalism conservator bazat pe ideea ,,solidarismului politic”, pro- priu perioadei de luptă pentru eliberarea na- țională. Această tendință nu a obținut ade- ziunea pe care o sconta conducerea P.N.R. Sub influența socialiștilor, a elementelor Înaintate din gruparea radicală, a curentelor de idei revoluționare, precum și a activității partidelor progresiste din vechea Românie, această poziție greșită promovată de condu- cerea P.N.R., se va destrăma treptat. în 1919 tinerii din jurul revistei „Renașterea” din Sibiu se pronunță pentru Înființarea unui partid țărănesc In Transilvania; la Începutul anului 1920, gruparea lui Amos Frlncu creează „Partidul armoniei sociale” transformat apoi In „Partidul Național, radical-țărănesc”. în aceste condiții conducerea P.N.R. va fi ne- voită să revizuiască tactica și programul său politic. Guvernul Vaida instaurat după alegerile din noiembrie 1919, se prezenta ca o formație burgheză de orientare democratică, dispusă să ia măsuri de legiferare a unor reforme ce interesau păturile largi ale maselor populare (legea pentru re- forma agrară, proiectul pentru modificarea legii jandarmeriei și legea chiriilor). Nu tre- buie uitat insă că alături de P.N.R. care obținuse cele mai multe mandate (199) stă- tea și Partidul Țărănesc (130 mandate). Dar opoziția liberală nu-i va da răgazul să-și Înfăptuiască programul de „regenerare și rea- șezare a vieții politice pe coordonatele im- puse de noul cadru de dezvoltare a statului național unitar român” — după cum aprecia- ză autorul —, Blocul parlamentar fiind Înlă- turat de la putere in martie 1920 (p. 167). înfrint In alegerile din 1920 și apoi din nou In cele din 1922 P.N.R. este nevoit să se apropie treptat de opoziția din vechea Românie, fuzionlnd In 1923, cu rămășițele țărăniștilor, In 1925 cu gruparea lui lorga, www.dacaramanica.ro 772 RECENZII 4 iar in 1926 cu Partidul țărănesc, formind Partidul național-țărănesc; in această for- mulă partidul își asigura o bază electorală mai largă care-1 va impune la guvern către finele anului 1928 (p. 176). O atenție deosebită acordă Mircea Mușat, creării și evoluției Partidului țărănesc. Alături de lucrarea lui I. Scurtu, apărută recent,* sin- teza din acest volum constituie o prezentare competentă a condițiilor in care s-a născut și a evoluat in România doctrina țărănistă in anii imediat următori primului război mon- dial. Autorul precizează că apariția Partidu- lui țărănesc a fost expresia nevoii țărănimii de a-și crea un organism al ei, propriu, care s-o apere contra nedreptăților și în același timp să conducă la stabilirea unui alt echili- bru social, cu alte norme pontru noul stat român. Făclnd o sumară — poate mult prea sumară — evaluare a doctrinelor țărăniste pe plan european după primul război mondial, Mircea Mușat arată că Partidul țărănesc, al cărui certificat de naștere este datat la 5/18 dec. 1918, Își Întemeiază doctrina din realită- țile perioadei de avlnt revoluționar, sub in- fluența ideologică și politică a Partidului socialist, cu care unii din intelectualii, de certă valoare, Înregimentați In rindurile acestui partid au avut strînse legături. Avînd totuși o bază socială eterogenă — amănunțit prezentată de autor — In care o anume influență revenea unor reprezentanți ai burgheziei și moșierimii care jucaseră un rol secundar in cadrul altor partide, dar care Înțelegeau că reforma agrară nu mai putea fi aminată, Partidul țărănesc a putut lansa o platformă teoretică-doctrinară care a stlrnit, de la Început, un deosebit interes In rlndul unor pături ale micii burghezii și de intelectuali care doreau sincer ridicarea pă- turilor nevoiașe de la orașe și sate. Doctrina țărănismului pleca de la concep- tul că țărănimea formează o clasă unică, omogenă și că Partidul țărănesc, organizat pe principiul luptei de clasă, reprezintă inte- resele acestei clase (după expropiere urma să stăplnească 85% din suprafața arabilă a ță- rii). Necunoașterea adevăratelor consecințe ale extinderii relațiilor capitaliste la sate (care nu puteau duce la omogenizarea clasei țără- nești), nepregătiți In a face față unor atacuri vehemente din partea ideologilor teoriei ,,ar- moniei sociale”, datorită compoziției sociale eterogenă, țărăniștii au abdicat treptat de la ideea luptei de clasă. Dacă In primele teze și programe ale Partidului țărănesc ideea * loan Scurtu, Din viața politică a Româ- niei. Întemeierea și activitatea Partidului Țărănesc (ISIS—1926), Editura Litera, Bucu- rești, 1975. luptei de clasă își găsea loc destul de des (distrugerea oligarhiei ca clasă și a clasei parazitare a marilor proprietari), treptat ea apare drept „conceptul unei lupte defen- sive, mai mult o solidaritate politică de clasă” și tinde,,nu la crearea unui nou dezechilibru, ci la restabilirea echilibrului social, bazat pe menținerea claselor suprapuse”. Plnă la urmă, conținutul acestei idei va ajunge la identificarea sa cu ideea luptei politice dintre grupările burgheze (p. 195). Programul agrar, baza programului poli- tic al Partidului țărănesc, pornea de la două teze fundamentale : a) evoluția naturală a proprietății agricole urmează o linie opusă procesului de concen- trare și centralizare care caracterizează in- dustria capitalistă și ca urmare necesitatea înlocuirii proprietății mari cu mica proprie- tate ; b) In condițiile micii proprietăți exploata- rea capitalistă poate fi evitată total prin inter- mediul cooperației. Logica pe care o urma Partidul țărănesc In soluționarea proprietății funciare era trans- formarea integrală a marii proprietăți tn mica proprietate bazată pe muncă (p. 199). în „Declarația de principii” a Partidului țărănesc (1919 oct.) se susținea „exproprierea fără nici o margine”, In „scopul ca întreg pămlntul țării să ajungă tn mina celor ce-1 muncesc”, punct de vedere menținut — tntr-o formă mai atenuată — atit in programul din 1920 cit și In acel din 1921. Cu timpul această teză radicală se deterio- rează ; se lansează ideea dispariției micii pro- prietăți, aceea a selecționării bunilor cultiva- tori care pot deține suprafețe arabile mai Întinse, precum și ideea liberei circulații a pămintului; teze ce reflectau o orientare, deo- sebită de acea inițială, către „virfurile sa- tului”. O greșită Înțelegere se poate Intilni și in conceptul statului țărănesc (p. 204). Pentru ideologii țărăniști, statul agrar industrial Însemna subordonarea industriei de către agricultură, teză care contravenea procesului obiectiv de dezvoltare socială și istorică a țării noastre. Plnă și în normele de organizare a Parti- dului țărănesc se constata o cedare, treptată dar sigură, la principiul luptei de clasă pe care, inițial, partidul ar fi dorit să-l așeze la temelia activității sale. în anul 1919 se sus- ținea, In acele norme, „că Partidul țărănesc este partidul țărănimii care se organizează politicește, prin lupta de clasă, în scopul cuceririi puterii politice”. Cu un an mai tirziu același obiectiv apărea mai atenuat precizlndu-se că „Partiduî țărănesc are drept scop să organizeze politicește țărănimea din cuprinsul României, s-o pună astfel in stare www.dacoromanica.ro 5 RECENZII 773 să-și dobindească prin lupta ei proprie un rol in stat”. în sfirșit, In anul 1921 același obiectiv se limita la o poziție defensivă, de-a dreptul supărătoare : , .Partidul țărănesc este partidul reformelor sociale și democratice prin care va preveni orice uragan”. în esență, o Încercare de teoretizare a intereselor micii burghezii, opusă marelui capital cit și socia- lismului revoluționar (p. 230). Se potrivește de minune caracterizarea ziarului „Socialis- mul" din 19 dec. 1918 pe care o făcea partidelor politice burgheze : ........aceasta este legea partidelor politice românești: să ceară In opoziție, să promită In alegeri și să nu dea nimic clnd ajung la guvern” (p. 78). Cu toate limitele sale Partidul țărănesc, așa cum apreciază și L. Pătrășcanu, a repre- zentat, in anii care au urmat războiului, o reală forță politică. Succesul In alegerile din 1919 1-a consacrat definitiv ca partid politic. Prin adoptarea unui amplu program de reven- dicări economice, sociale și politice, prin expunerea largă și unitară a doctrinei țără- niste, Partidul țărănesc aducea o contribuție proprie, originală la confruntarea de idei și la lupta politică ce se desfășura In România acelor ani. Programul avea un caracter bur- ghezo-democratic radical, fiind unul dintre cele mai Înaintate programe elaborate de un partid politic burghez din România. El cores- pundea, In primul rlnd, bazei lui sociale, formată In cea mai mare parte din păturile burgheziei sătești, a micii burghezii orășe- nești și a unor intelectuali legați de interesele acestora (p. 232—234). Liga poporului, transformată apoi In Partidul poporului, este considerată de Mir- cea Mușat o grupare politică care se situează pe o poziție de centru. Grupul de mari pro- prietari conservatori, fondatori ai acestui partid a recurs, In condițiile creșterii valului de luptă revoluționară a maselor, la o serie de promisiuni demagogice, declanșind o largă agitație In jurul reformelor și al persoa- nei generalului Averescu, prezentindu-1 drept singurul om In stare să aducă salvarea și fericirea poporului român. Actul constitutiv din aprilie 1918, redu- cea activitatea Ligii la trei puncte progra- matice. a) stabilirea răspunderilor (vinovății de dezastrul războiului); b) reforma agrară, concepută prin tre- cerea efectivă și imediată a pămlnturilor In mlinile sătenilor, prin intermediul obștilor sătești; c) reforma electorală, prin acordarea vo- tului universal, direct, secret și obligatoriu, cu reprezentarea naționalităților (Întrucît aceasta nu va stlnjeni manifestarea liberă a individualităților politice, descentralizarea administrativă) (p. 242). Erijlndu-se In reprezentant al intereselor tuturor claselor sociale, avlnd la bază un program iluzoriu de satisfacere a intereselor acestui conglomerat prin Înfăptuirea unor reforme care să ducă la o „armonie socială”, Liga a devenit „un refugiu al vechilor oameni politici, iar programul o platformă a noilor ambiții” (p. 251). Guvernarea Averescu, sprijinită din um- bră de liberali, n-a putut să evite unele reforme așteptate cu nerăbdare de masele largi popu- lare. Legea sistemului financiar, propusă In primăvara anului 1921 de Nicolae Titulescu, constituie expresia celei mai avansate con- cepții burgheze In această materie. Ea reflecta, de asemenea, capacitatea de sinteză și adaptare la necesitățile proprii României postbelice a marelui om politic Nicolae Titu- lescu, care concepe reforma prin prisma inte- lectualului patriot: „Nu vom ezita să afir- măm că reforma financiară este astăzi în România o necesitate națională, socială și fiscală — preciza N. Titulescu In expunerea de motive. Națională, pentru că de la unire Încoace trăim sub patru regimuri deosebite. Socială, pentru că spiritul de democrație al vremii cere ca impunerea să se facă In mod egal și așezindu-se progresivitatea la baza impozitelor,să se dea satisfacție celor săraci față de cei bogați. Deci, orice cusur s-ar găsi reformei, ea constituie o Încercare de drep- tate socială in folosul celor mulți și săraci și In paguba celor bogați. Fiscală, deoarece nevoile vieții de stat ale României Întregite ne impun Întocmirea unui buget al statului” (p. 287). Cu toate limitele ei, reforma agrară din 1921 a avut o influență pozitivă asupra dez- voltării ulterioare a țării, fiind cea mai largă dintre reformele agrare legiferate după răz- boi In toate țările din răsăritul ți centrul Euro- pei. Asigurlnd expropierea a 60% din su- prafața de pămînt deținută de moșierime „reforma agrară din 1921 — așa cum arată tovarășul Nicolae Ceaușescu — a dat impuls dezvoltării capitalismului In agricultură, a slăbit puterea economică a moșierimii, a redus rolul jucat de această clasă In viața politică ți socială a României”. Acest capitol din lucrare cuprinde In partea finală unele date și aprecieri cu pri- vire la unele grupări și partide politice bur- gheze care n-au influențat, declt sporadic și limitat, viața politică a țării; cîteva din ele au avut o apariție efemeră. Autorul caracterizează Partidul naționalist-democrat prin cuvintele lui Nicolae lorga, conducătorul acestuia: „o stingă burghezo-radicală, națio- nală, dinastică, religioasă, morală” ; amintește de dizidența liberală din 1917 care se intitula, sonor, Partidul Muncii și alte cîteva grupări cu un loc limitat sau șters In viața politică a țării. www.dacoromanica.ro 774 RECENZII 6 Nu slnt neglijate nici partidele politice ale burgheziei naționalităților conlocuitoare, ma- ghiară și germană (săsească), care urmăreau să se integreze In viața politică a României postbelice. Fără a analiza mai profund geneza, baza socială și doctrina acestor grupări sau partide, autorul le situează, in mod obiectiv, alături de partidele politice burgheze româ- nești, precizlnd, este adevărat sumar, locul și rolul pe care acestea le-au avut in viața politică a României postbelice (p. 307). Lucrarea se Încheie cu prezentarea, intr-un capitol distinct, a activității Partidului Socia- list Român și transformarea lui in Partidul Comunist Român. După un succint istoric al genezei P.S.D.M.R. — cu stăruire asupra mo- mentului primelor organizații muncitorești din jurul anului 1850, a momentelor 1886 și 1893, acel al creării P.S.D.M.R., Ion Arde- leanu dezbate poziția socialiștilor români in problema industrializării țării, in problema agrară și in aceea a desăvirșirii statului națio- nal unitar român. Autorul Întărește, cu argu- mente, afirmația susținută de documentele de partid precum că „adevăratele Începuturi ale Partidului Comunist Român coincid cu Începutul activității P.S.D.M.R., partid călău- zit de teoria revoluționară marxistă”. După ce trece in revistă legăturile perma- nente ale socialiștilor din vechea Românie cu Secția română a P.S.D. din Transil- vania, creată in 1903, autorul arată că miș- carea socialistă din România s-a numărat, in același timp, printre inițiatorii Conferinței de la Zimmenwald (sept. 1915), care a con- damnat războiul imperialist. Aceasta nu Înseamnă — precizează Ion Ardeleanu — că problema făuririi statului național unitar român n-a stat permanent In centrul preocu- părilor socialiștilor. Dar, spre deosebire de alte concepții, socialiștii vedeau realizată unitatea statală a României de legitimitatea procesului cerut de Întregul curs al istoriei poporului nostru și de năzuințele lui de pro- gres ; ei nu erau de acord ca desăvirșirea uni- ficării să constituie o urmare a jocului poli- tic, diplomatic și militar al marilor puteri, în același timp socialiștii români concepeau o unificare care să asigure cele mai largi libertăți democratice pentru masele munci- toare. Dovadă a consecvenței lor In problema unificării 11 constituie eroismul manifestat In luptele din 1917 de la Mărăști și Mărășești, Oituz, precum și contribuția hotărltoare a socialiștilor transilvăneni la unirea Transil- vaniei cu România. Urmlnd să demonstreze superioritatea gîndirii social-politice postbelice proprie Par- tidului Socialist, autorul face apel la „Decla- rația de principii” (1918) din care rezultă opoziția completă a Partidului Socialist față de toate partidele burgheze, oriclt de Înaintate ar fi fost ele și tendința de cucerire mai completă a orientării României In rela- www.dacaromanica.ro a puterii politice ,,prin orice mijloace” In scopul instaurării dictaturii proletariatului. Nu sint neglijate nici limitele acestei gindiri: trecerea, cu ușurință, peste etapa desăvlr- șirii revoluției burghezo-democratice in con- dițiile unei revoluții socialiste, precum și neglijarea problemei alianței muncitorești- țărănești. Referindu-se la procesul de unificare a partidelor socialiste din România (Conferința mișcării socialiste din 23 — 26 mai 1919 de ia București), autorul consemnează o consta- tare de cea mai mare importanță cu privire la unitatea de concepție a socialiștilor români din toate provinciile In problemele fundamen- tale ce frămintau România postbelică : pro- blema desăvirșirii unității statului național român, necesitatea centralizării mișcării mun- citorești, precum și problema reformelor ce se impuneau in acest context. Din acest punct de vedere — susține Ion Ardeleanu — Conferința a făcut un pas Înainte față de „Declarația de principii” din decembrie 1918. Capitolul se Încheie cu procesul de trans- formare a Partidului Socialist in Partidul Comunist Român, autorul analizind, cu aten- ție, factorii care au determinat orientarea mișcării muncitorești spre ideologia marxist- leninistă, ca urmare a confruntărilor ce au avut loc intre curentele existente in Partidul socialist, confruntări care au contribuit la clarificarea ideologică a membrilor săi. Este criticată atitudinea condamnabilă a guver- nului față de participanții la Congres, precum și consecințele acestei intervenții pentru acti- vitatea practică a partidului. în centrul lu- crărilor Congresului s-au aflat dezbaterile asu- pra programului partidului și asupra afilierii sale la Internaționala a IlI-a. Rezultatul votului consfințea integrarea In viața poli- tică din România a unui partid calitativ nou, care va polariza In jurul clasei munci- toare țărănimea, intelectualitatea și care Își va spune cuvlntul In toate evenimentele importante ale dezvoltării economice, sociale și politice a României (p. 351 — 352). Cartea se recomandă prin bogăția infor- mațiilor, prin corelarea și interpretarea mar- xistă a acestora, prin aprecieri și judecăți de valoare care evită supraestimările sau anti- podul acestora, subestimările. Este o carte sobră care Încearcă să judece imparțial viața politică din România postbelică, susțintndu-și afirmațiile in spiritul materialismului istoric. Desigur, unele completări s-ar mai fi putut aduce acestei ediții, cum ar fi dc pildă ancorarea vieții politice din România in cadrul conjuncturii internaționale din Europa, în acest chip autorii ar fi reușit o prezentare 7 RECENZII 775 țiile sale externe, a opticii partidelor poli- tice In lupta pentru recunoașterea statutului juridic internațional al României Unite etc. Poate că nu era lipsită de interes o prezentare mai largă a doctrinei țărăniste In condițiile existenței unor internaționale țărăniste, de diferite nuanțe, in Europa și care Încercau să coordoneze, oarecum, mișcarea țărănească europeană. De asemenea, aprofundarea gene- zei, a compoziției sociale și a doctrinelor sau programelor partidelor sau grupărilor poli- tice ale naționalităților conlocuitoare ar fi oferit cititorului, sau specialistului, o imagine mai completă a vieții politice din acea vreme, stabilindu-se raportul de forțe, locul și rolul acestor partide In procesul de dezvoltare a României capitaliste. Aceste sugestii nu afectează, sub nici o formă, valoarea certă a lucrării recenzate al cărei conținut științific și orientare ideologică se impun. Volumul de față rămine actual prin adevărul istoric pe care-1 conține, prin utilitatea practică pe care Mircea Mușat și Ion Ardeleanu au oferit-o atlt specialiștilor cit și celor care Îndrăgesc și studiază istoria României, de a descifra, cu discernămînt, viața politică proprie României, Intr-o peri- oadă foarte complexă ce a urmat actului făuririi statului național român unitar. Constantin Nuțu * * * Studii și materiale de istorie Academiei R.S.R., 1975, 276 Apărut sub egida Institutului de istorie ,,N. lorga”, cel de-al V-lea volum al cule- gerii de Studii și materiale de istorie modernă (redactori responsabili N. Adăniloaie și Dan Berindei) reunește un număr de șase studii și materiale, de Întindere și profiluri dife- rite. Marea majoritate a acestora aparțin unor cercetători ai Institutului, constituind rezultatul activității lor științifice. Studiile sint urmate de scurte rezumate in limba franceză, facilitind astfel cunoașterea con- ținutului lor și de istoricii străini. Primul dintre ele abordează Lupta de eliberare a orașelor și lirgurilor dinȚara Româ- nească sub Regulamentul Organic (p. 7 — 68) și aparține lui Ilie Corfus, reputat specialist al istoriei agrare a Țării Românești In prima jumătate a secolului al XlX-lea. Rezultat al unei ample cercetări și documentări de arhivă, studiul urmărește, sub multiplele sale aspecte, mișcarea de emancipare a ora- șelor și tlrgurilor dependente de la introdu- cerea Regulamentului organic In 1831 plnă la reforma agrară din 1864, depășind deci perioada regulamentară propriu zisă. Această mișcare de emancipare este considerată de autor, total Îndreptățit, drept un capitol deosebit de important al luptei de eliberare a populației dependente de sub jugul feudal. Pe baza datelor furnizate In anii 1832 și 1833 de ocirmuirile de județe pentru a servi la Întocmirea statisticii Principatelor inițiată de Kiseleff, autorul stabilește mai Intli care erau așezările urbane dependente din Țara Românească la introducerea Regulamentului organic, pe ce moșii erau situate și care era regimul clăcii și al monopolului feudal pe fiecare din ele. Se relevă astfel că din cele 37 de așezări urbane, dintre care 18 orașe modernă, voi. V, București, Edit. P- și 19 tîrguri, numai o mică parte erau libere, majoritatea constituind-o centrele urbane nelibere. în aceste tîrguri și orașe, avînd Încă un caracter predominant agrar, populația care se ocupa cu agricultura folosind in acest scop pămlntul moșiei pe care locuia, era supusă regimului clăcii și monopolului pro- prietății asupra desfacerii mărfurilor, acesta din urmă constituind principala frină In dez- voltarea economică. împotriva acestor ser- vituți feudale populația dependentă urba- nă a dus In toată această perioadă o constan- tă și Înverșunată rezistență. Lupta ei pentru emancipare este urmărită de autor pe zone geografice și In mod cronologic, o mai mare extindere acordindu-se, In funcție de bogăția materialului informativ și de am- ploarea acestei lupte, unor tîrguri și orașe ca Drăgășanii, Rușii de Vede, Zimnicea, Călărași etc. O atare prezentare a fost im- pusă autorului de faptul că claca și mono- polul nu apăsau uniform asupra tuturor așezărilor urbane dependente, existlnd o sensibilă diferență Intre părțile de mijloc și de nord ale țării și zona Dunării. Studiul se ocupă In continuare de Înfiin- țarea tn perioada Regulamentului Organic a noilor orașe libere : Alexandria, Calafatul, Oltenița și Corabia, ca și de unele Încercări nereușite ale unor proprietari de moșii de a Înființa tîrguri și orașe prin vînzarea de lo- turi de construcție la clăcași. înființarea de noi orașe libere era un alt aspect pe care 11 Îmbrăca lupta de eliberare a așezărilor ur- bane. Totuși, In perioada cercetată, numai o singură așezare urbană dependentă, tîrgul Călărași, a reușit să scape de sub jugul pro- prietății. Nici reforma agrară din 1864 n-a 9 —C.1194 www.dacoromanica.ro 776 RECENZII 8 emancipat aceste așezări, lupta lor de eli- berare continuind și după această dată. Cel de-al doilea studiu, semnat de Bea- trice Marinescu, tratează o problemă de is- torie diplomatică și anume Poziția Marii Bri- tanii față de dubla alegere a domnitorului Cuza și față de unirea politico-administrativă a Principatelor române (1859— 1861)(p. 69—99). Pe baza materialelor edite și inedite și por- nind de la stadiul la care au ajuns cercetă- torii români sau străini ai problemei (dintre ultimii amintim pe W. G. East, Seton Wat- son, T. W. Riker, Barbara Jelavich etc.) autoarea și-a propus a explica politica An- gliei față de mișcarea națională românească in scurta dar hotărltoarea etapă reprezen- tată de primii trei ani de domnie ai lui Ale- xandru loan Cuza. Prima parte a studiului este consacrată atitudinii Marii Britanii față de recunoașterea dublei alegeri a lui Cuza, evidențiindu-se faptul că susținerea de către Anglia a politicii franceze !n problema Prin- cipatelor a hotărit Înclinarea balanței In favoarea recunoașterii Unirii, fără de care aceasta ar fi Intlmpinat mari dificultăți. Schimbarea atitudinii guvernului englez, care In anii anteriori se numărase, alături de Tur- cia și Austria, printre adversarii Unirii, avea la bază cauze multiple, generate de modi- ficările intervenite pe arena politică interna- țională. Era vorba in primul rlnd de menți- nerea alianței cu Franța pentru a evita o apropiere dintre aceasta și Rusia, care ar fi răsturnat echilibrul de forțe (balance of power) in această parte a Europei. în partea a doua a studiului (remarcăm că ar fi fost necesară o mai bună structurare a celor două părți), se relevă de asemenea că in desăvlrșirea Unirii pe plan politico-admi- nistrativ, Anglia, prin reprezentantul ei di- plomatic la Constantinopol Sir Henry Bulwer, a sprijinit eforturile domnitorului român In această direcție. Diplomația engleză se te- mea că tergiverslnd la infinit acceptarea unirii administrative, aceasta va fi realizată de români din proprie inițiativă, punlnd din nou Poarta și puterile garante In fața unui fapt Împlinit. Autoarea are meritul de a fi văzut politica engleză față de Unire In mod nuanțat, In ansamblul Împrejurărilor isto- rice concrete și In funcție de interesele sale directe In această parte a Europei, In primul rlnd In Imperiul otoman a cărui integritate era considerată o verigă a echilibrului euro- pean. Criza agrară din 1865—1866 și consecin- țele sale social-economice (p. 101 — 134) for- mează obiectul unui alt studiu, al cărui autor este Gheorghe Cristea. Declanșată In condi- țiile intrării In vigoare a legii rurale din 1864 — schimbare radicală In sistemul economic al muncii pămlntului care antrena o pertur- bație In agricultură pentru anii imediat ur- mători — criza agrară din acești ani a ge- nerat o situație deosebit de gravă pentru țărănime. Peste efectele negative ale legii rurale și a celorlalți factori care grevau asu- pra țărănimii (atribuirea unor suprafețe insu- ficiente de pămint, sarcinile fiscale apăsă- toare, lipsa de credit, corupția aparatului de stat etc.) se suprapuneau calamitățile natu- rale din anii 1864 —1866, inundații și secetă, urmate de epizootie, foamete, holeră, care au lovit mai toate județele țării. Studiul arată, cu date statistice, cit de mari au fost pagubele provocate de aceste calamități, dar din cauza Împrejurărilor politice grele pentru țară, abia In toamna anului 1866 și la Începutul anului 1867, mai Intli consiliile generale județene și apoi Adunarea deputa- ților vor dezbate măsurile de ajutorare a țăranilor din regiunile lovite de secetă. Ana- lizind lucrările sesiunii extraordinare a consi- liilor județene din septembrie 1866, autorul evidențiază faptul că multe din acestea pre- conizau ca măsură esențială, prin care să se vină In ajutorul țăranilor loviți de calamități, aplicarea ad litteram a legii de tocmeli agri- cole, votată In martie același an, dar care nu fusese Încă aplicată. Semnificativă in această privință este Însăși atitudinea lui Mihail Kogălniceanu, In calitate de președinte al consiliului județean Fălciu. Marele om de stat, autorul reformei agrare din 1864, s-a situat In mod hotărit pe poziția intereselor de clasă ale moșierimii, considerind că numai punerea In aplicare și executarea strictă a legii tocmelilor agricole va determina pe pro- prietari și arendași să vină In ajutorul țăra- nilor. Și In discuțiile din Adunarea deputa- ților M. Kogălniceanu, prin intervențiile sale, se plasează pe aceeași poziție, opinlnd că singurul remediu sta In păzirea strictă a tocmelilor agricole. Gh. Cristea combate teza emisă de unii autori potrivit căreia seceta din anii 1865— 1866 ar fi cauza esențială a decretării primei legi de tocmeli agricole. Aceasta a avut cauze mult mai profunde, fiind impusă de reali- tățile noi obiective, create după reforma agrară din 1864. Dealtfel, inițiativa, oficială, a legiferării modului de executare a tocme- lilor agricole fusese luată Încă din ianuarie 1865 de Însuși Kogălniceanu. Autorul relevă insă faptul că criza agrară din anii 1865 — 1866 a agravat situația țărănimii fiind folo- sită de proprietari și arendași pentru a im- pune țărănimii condiții Înrobitoare, ale căror datorii In muncă se vor prelungi ani de zile. Afirmarea suveranității României in preaj- ma războiului din 1877—1878. Mărturii din arhivele diplomatice ale Belgiei (p. 137—189) constituie tema studiului aparținlnd isto ricului ieșan Gheorghe Platon. Autorul eviden țiază eforturile făcute In timpul guvernări www.dacaromanica.ro 9 RECENZII 777 conservatoare In vederea pregătirii condi- țiilor care au Îngăduit dobindirea indepen- denței. Aceste eforturi slnt văzute prin prisma rapoartelor agentului diplomatic belgian J. Jooris, acreditat la București In anii 1874 — 1875. Abordlnd o problematică largă, distin- glndu-se prin bogăția și competența informa- ției, depeșele și rapoartele diplomatului bel- gian dovedesc că politica externă a României a urmărit In acești ani desprinderea completă și definitivă din legăturile de vasalitate față de Poartă, afirmarea tot mai puternică a suveranității naționale. Calea spre indepen- dență cu sprijinul interesat al unora dintre puterile garante pe care au mers conserva- torii se datora nu numai ideologiei lor poli- tice, ci era impusă în bună măsură de situa- ția internațională. Etapa tatonărilor și tra- tativelor diplomatice din anii 1873 — 1875 a fost Insă o etapă necesară, fără de care accesul spre independență n-ar fi fost posibil. Cele 25 de rapoarte diplomatice publi- cate, integral sau fragmentar, în anexă ilus- trează din plin capacitatea diplomatului belgian de a surprinde realitățile politice, meritînd a fi luate în seamă de cercetătorii istoriei moderne a României. Georgeta Penelea aduce în circuitul știin- țific, publiclnd integral Însemnările din temnița de la Seghedin ale Dr. loan Rațiu (p. 189— 246) dattnd din anii 1894 — 1895, asupra în- semnătății cărora autoarea a stăruit dealtfel cu ani în urmă într-un studiu publicat împre- ună cu regretatul profesor Miron Constanti- nescu. Deși de factură inegală, cuprinzînd pe Ungă însemnări cu caracter politic și pasaje nesemnificative, și în ciuda unor limite ale autorului, totuși, în ansamblu, cele trei caiete cu însemnări ale președintelui Partidului Național Român din Transilvania rămîn un izvor important pentru istoria luptei națio- nale a românilor din Transilvania după pro- cesul Memorandumului, îndeosebi pentru relațiile acesteia cu factorii politici din ve- chea Românie. Continuind preocupări mai vechi ale au- torului, ultimul studiu din prezentul volum, semnat de Dan Berindei, este consacrat rele- vării rolului jucat de Academia Română în anii 1879—1918 (p. 247 — 276). Inaugurată după proclamarea independenței și conti- nuînd Societatea Academică, Academia Ro- mână reușea să întrunească în sînul ei cea mai mare parte a personalităților reprezen- tative din toate domeniile de cultură de pe întreg teritoriul locuit de români, devenind forul de îndrumare a culturii naționale în ansamblul ei. Autorul trece în revistă multi- plele probleme care au preocupat această in- stituție în primele patru decenii de existență, relevînd faptul că prin activitatea ei a slujit ideea unității, contribuind astfel la desăvîr- șirea statului național unitar. în concluzie, considerăm că prin nivelul științific superior la care sînt tratate pro- blemele abordate, ca și prin contribuțiile aduse la elucidarea unor aspecte mai puțin cerce- tate ale istoriei moderne a României, pre- zentul volum de studii și materiale repre- zintă o reușită a istoriografiei noastre ac- tuale. Valeriu Stan WILHELM ABEL, Crises agraires en Europe (XlII-XX-e siecles), Paris, Ed. Flammarion, 1973, 462 p. Director al Institutului de Istorie econo- mică și socială de la prestigioasa Universi- tate din Gottingen, profesorul Wilhelm Abel s-a impus încă din anul 1935 cu prima edi- ție a lucrării sale de sinteză intitulată Agrar- krisen und Agrurkonjunklur. în această lu- crare, autorul se străduia să elucideze o serie de probleme puțin cercetate la acea vreme, și anume : evoluția prețurilor, a salariilor, a producției agricole și a rentei funciare în țările europene, din evul mediu pină în seco- lul al XX-lea. în legătură cu aceste date, profesorul Abel urmărea și mișcările demo- grafice în diferite țări, precum și variația, în timp și spațiu, a nivelului de trai al stra- turilor largi ale populației europene. Obiec- tivul final urmărit prin toate aceste date era răspunsul la o întrebare cheie, veșnic actuală. Anume: în ce măsură agricultura și, în general, economia alimentară euro- peană au izbutit, aproximativ de pe la mij- locul evului mediu, să satisfacă nevoile popu- lației europene. Folosind o metodă nouă și complexă de investigație comparatistă, profesorul Wilhelm Abel a elaborat astfel, încă de acum patruzeci de ani, o operă — devenită, pe drept cuvînt, clasică — de istorie cantitativă, dar într-o perspectivă frecvent calitativă. Investiga- ția asupra trecutului, în adîncime și pe plan comparatist, îngăduia o mai justă înțe- legere a prezentului și, prin mulțimea și valoarea datelor puse în ecuație, prin inter- pretarea ingenioasă, ținea loc de experi- ment istoric, diacronic, menit să scoată în relief anumite constante și anumite frec- vențe, valabile pentru prezent și pentru viitor^ www.dacaromanica.ro 778 RECENZII 10 A doua ediție germană, revizuită și mult adăogită, a apărut In anul 1966, la Berlin- Hamburg, tot la editura Paul Parey care publicase prima ediție. După această a doua ediție s-a făcut traducerea franceză publi- cată In anul 1973. între 1935 și 1966, literatura de specia- litate s-a dezvoltat In mod considerabil. Au apărut numeroase lucrări consacrate, fie istoriei economice a Europei In ansamblul ei, fie evoluției economice a diferitelor țări sau regiuni din Europa. Explorarea exhaustivă a arhivelor — mai ales a celor vamale — a Îngăduit culegerea unor serii de prețuri ale produselor alimentare de bază — cereale, carne de vită etc. — și a unor serii de cos- turi, cum ar fi: salariile, arenzile, rentele, valoarea venală a proprietăților rurale, etc. S-au putut astfel completa cercetările lui Abel din prima ediție a lucrării sale, ca și cercetările unor autori cunoscuți ale căror lucrări apăruseră la data apariției primei lucrări a lui Wilhelm Abel1. Dispunem astfel de lucrări de sinteză noi2 privind evo- luția economică a continentului european, și, mai ales, de lucrări de valoare consacrate evoluției economice a Angliei3, Fran- 1 In afara lucrărilor clasice ale lui Adam Smith, Thomas Robert Malthus, David Ricardo, John Stuart Mill, Friedrich List, Gustav Schmoller, Werner Sombart, L. Cibrario, studiul care se apropie cel mai mult de acela al lui Wilhelm Abel rămlne lucrarea clasică a profesorului Franțois Si- miand : Recherches anciennes et nouvelles sur le mouvement des prix, du XV-e au XlX-e sitele, Paris, 1932. 2 Cum ar fi teza lui W. Achilles : Getreide- preise und Getreidehandels-beziehungen euro- păischer Răume im 16. und 17. Jahrhundert (1957), netipărită, dar publicată In rezumat, sub același titlu, în Zeitschrift fur Agrarge- schichte und Agrarsoziologie, tomul 7, 1959, p. 32—55. 3 Lucrarea clasică rămlne aceea a lui Sir William Beveridge (ulterior lord Beve- ridge): Princes and Wages in England, from the 12th to the 19th Centuries, New York — Toronto, 1939, care completează seria de volume mult mai vechi ale lui J. E. Thorold Rogers și cele trei volume publicate de istoricul german G. F. Stefen la Stuttgart (1901 — 1905) asupra organizării muncii în cadrul regi- mului feudal britanic. O sinteză foarte recentă este datorată cunoscutului istoric M. Postan. Studiile și lucrările recente ale unor istorici ca J. Titow și Eric Kerridge, completînd studiile mai vechi ale lui A. L. Bowley (1898, 1901) și E. W. Gilboy (1934), slnt de asemenea foarte utile. ței4 *, Germaniei®, Rusiei 6 * *, Italiei’, Belgiei®, Olandei9, Spaniei10, Portugaliei11, Poloniei12, 4 în afara seriei mai vechi, In șapte vo- lume (1894 — 1927) a vicontelui d’Avenel, și a sintezei clasice a lui Henri Hauser (Histoire des prix, 1500—1600, Paris, 1936), există numeroasele studii ale lui J. Meuvret (mai ales lucrarea. In două volume — 1960 — 1962 — publicată în colaborare cu M. Boulant: Mer- curiales des Prix ă Paris, 1520—1698) și lucrarea lui R. Romano: Commerce et prix ă Marseille au XVIII-e sitele (Paris, 1956), care completează lucrarea clasică, mai veche, a lui D. Zoi la asupra evoluției prețurilor în Franța în secolele XVII — XVIII. Slnt, de asemenea, citate lucrările lui E. Labrousse. ® Cea mai profundă lucrare asupra evo- luției economiei germane li pare autorului a fi aceea, în 3 volume, a lui Karl Lamprecht: Deutsches Wirtschaflsleben im Mittelalter (1886). Importante slnt și lucrările lui A. Dopsch : Verfassung- und Wtrtschaftsgeschichte der Millelalters (1928), R. Kotzsclike : Allgemeine Wirtschaftsgeschichte des lilittelaters (1924) și aceea a lui însuși Wilhelm Abel: Geschichte der deutschen Landuiirtschaft, (1962, ed. 2-a, 1967). 6 A. G. Markov : Le mouvement des prix dans l’Etat russe du XVI-e sitele, Paris, 1957. 7 D. Zanetti, Amintore Fanfani, G. Coni- glio, G. Lombardini etc. 8 H. van Houtte a publicat în 1902 un studiu important asupra evoluției prețurilor în Belgia între 1381 1794. Mult mai recent, E. Schollers, C. Verlinden și alți istorici bel- gieni au adus contribuții noi. 9 în 1901, într-o lucrare clasică publicată la Amsterdam, J. A. Sillon a reconstituit seria prețurilor la Utrecht între 1393 — 1694. 10 Autorul a ținut seama de studiile cla- sice ale lui Earl J. Hamilton asupra seriilor de prețuri spaniole, dar n-a cercetat în gene- ral studiile recente ale istoricilor spanioli contemporani. 11 V. Magalhaes-Godinho: Prix et mon- naies au Portugal, 1750—1850 (Paris, 1955) este o lucrare de mare importanță, dar seria reconstituită este destul de recentă. Pentru economia medievală portugheză seriile de prețuri par imposibil de reconstituit, ca și pentru Spania. 12 Lucrările fundamentale ale lui F. Bujak, publicate între 1928 — 1949, au fost fericit completate prin acelea ale istoricilor polo- nezi contemporani: S. Hoszowski (1954), Jerzy Topolsky etc. www.dacoromanica.ro 11 RECENZII 779 Danemarcei 13, Norvegiei14 *, Suediei 16 etc. Lucrarea este Intr-o oarecare măsură tri- butară și marilor sinteze de istorie agrară, inceplnd cu acelea ale lui Marc Bloch și În- cheind cu acelea, mult mai recente, ale lui B. H. Slicher van Bath : De agrarische ge- schiedenis van West-Europa, 500—1850 (Haga, 1960) și Georges Duby: L’iconomie rurale et la vie des campagnes dans L’Occident midii- val (Paris, Aubier, 1962), ca și clasicei The Cambridge Economic History of Europe. Auto- rul s-a străduit, Încă de la prima ediție, să rea- lizeze obiectivul care figurează ln subtitlul lucrării lui Georges Duby : Essai de synthe- ses et perspectioes de recherche. în speță, cu- mulind un număr uriaș de date consemnate de diferitele lucrări consacrate evoluției isto- rice a economiei diferitelor țări europene, intre anii 1200 — 1960, cea de-a doua ediție a lucrării ajunge să concentreze toate aceste date, aduse la același numitor (cantitativ: o măsură de 100 kg. cereale; valoric : gramul de argint fin) pentru a reda, intr-o anexă, variația prețului grinelor principale (griul in Europa meridională și apuseană, secara in Europa nordică și nord-vestică) intre anii respectivi. Dispunem astfel, in sfîrșit, de o serie de preturi neîntrerupte, intre 1200 — 1960, pen- tru produsele alimentare de bază ale econo- miei europene, ln Anglia, Franța, Italia de nord, Țările-de-Jos, teritoriile germane, Aus- tria și Polonia. Lipsa unor serii corespunzătoa- re pentru Peninsula iberică, țările scandinave, Europa răsăriteană și mediteraniană, con- stituie, evident, o gravă lacună, foarte greu de acoperit, ca urmare a lipsei unor date de serie. Dar tocmai țările pentru care s-au putut reconstitui, cu atita minuțiozitate, seriile consemnate de autor in anexă, s-au aflat in fruntea evoluției tehnico-economice europene, pe etapele : perioada de vlrf a evu- lui mediu, Renașterea, precapitalismul și capitalismul. 13 Lucrările, mai vechi, ale lui A. Nielsen : Dânische Preise, 1650—1750 (ln Jahrbuch fiir Nationalokonie und Statistik, 1906) și Dânische Wirtschaftsgeschichte (Jena, 1933) au fost completate mai recent prin sinteza lui A. Friis și K. Glamann : A History of Prices and Wages in Denmark, 1660—1800. Nici aici nu avem seriile medievale. De menționat și lucrarea lui H. Pedersen apărută ln 1965. 14 Date in N. S. Grass: Corn Market, 12-th— 18-th Centuries, Cambridge, Mass, 1915, ca și in lucrările de la nota 13 consa- crate evoluției prețurilor tn Danemarca (Nor- vegia avind același suveran plnă in 1814). 16 Lucrările clasice rămin acelea ale lui K. Amark (1921) și mai ales ale marelui is- toric suedez Eli T. Hecksher (1932, 1936). Din analiza comparativă a seriilor de prețuri consemnate de autor pentru o peri- oadă record (760 ani) rezultă, foarte limpede — și, de data aceasta, documentar-statis- tic — o evoluție alternantă a acestor prețuri, răspunzind, in linii mari, modelului anticipat de Întemeietorii istoriei economice cantita- tive : Franțois Simiaud, Ernest Labrousse, Earl J. Hamilton și, in general, prestigioasa școală franceză de la Annales. Anume: 1. Prețurile cerealelor de bază (griul și secara) cresc necontenit intre Începutul seco- lului al XIII și primele decenii ale secolului XIV. 2. Urmează o scădere constantă a acestor prețuri, pînă către 1500. 3. Secolul al XVI-lea cunoaște — lucru dealtfel pus In valoare de majoritatea isto- ricilor economiei europene — o creștere ra- pidă și generalizată a prețurilor cerealelor (și, in general, a tuturor prețurilor produselor europene) plnă pe la mijlocul secolului al XVII-lea. 4. între 1650—1750, tendința prețurilor cerealelor este spre scădere. 5. între 1750 — 1800, prețul cerealelor euro- pene crește iarăși. 6. în secolul al XlX-lea, tendințele pe termen lung, constatate in perioada 1200 — 1800, sint Înlocuite prin tendințe pe termen scurt, decenal, dc obicei, și contradictorii in timp și spațiu, convergența fiind obținută abia in ultimele decenii ale secolului al XIX- lea și in sec. XX. Toată această meticuloasă reconstituire, căreia i s-a dedicat, cu rezultate atlt de rod- nice, profesorul 'Wilhelm Abel, ar reprezenta, pentru știința istoriei economice, le donni, ca să folosim expresia celebră a profesorului francez de drept, Franțois Găny. Deci ele- mentul statistic, documentar, puțin controver- sabil. Dar autorul este un prea mare istoric ca să se mulțumească astfel cu o simplă ex- punere documentară. El caută explicația fenomenelor de ansamblu, consemnate mai sus pe mari tendințe. Și, pentru aceasta, ela- borează le construit, după formula lui Franțois Găny. Anume, explicațiile posibile ale aces- tor variații, corelate cit se poate de strlns cu evoluția de ansamblu a economiei europene. în speță, problema esențială este de natură etiologică. Anume, care este explicația cea mai corectă a acestor evoluții in sens alter- nant a prețurilor cerealelor europene. Strlns subordonată acestei probleme se pune aceea a corelațiilor și implicațiilor evoluției prețu- lui cerealelor pentru ansamblul factorilor eco- nomici — cantitativi și calitativi — care au determinat evoluția sau involuția economiei Europei, de la mijlocul evului mediu plnă in epoca noastră. Problemă a cărei elucidare www.dacoromanica.ro 780 RECENZII 12 poate aduce o lumină nouă și semnificativă In marile probleme economico-sociale ale prezentului. Înainte de a-și formula explicațiile proprii, autorul trece In revistă vechile explicații etio- logice ale fenomenului mutației prețurilor. Una din primele asemenea explicații a fost, tncă de la Jean Bodin și apoi de la Adam Smith, vestita teorie cantitativă a monetei, defini- tiv formulată tn secolul nostru, mai ales de economistul suedez Gustaf Cassel, și apli- cată de numeroși economiști, tn frunte cu Irving Fisher. în speță, prețul cerealelor ar varia In funcție de masa de instrumente mo- netare aflate In circulație, variațiile fiind con- comitente. Alături de această primă cauză (a cărei influență nu poate fi contestată), economiștii clasici au luat In considerație legea randamen- tului agricol descresclnd (Ricardo) și strlnsa corelație demografie — subsistențe (Thomas Robert Malthus). într-o lucrare veche și puțin cunoscută pînă In prezent, intitulată Von den periodischen Schivankungen im Werih der edelen Metalle, von der Entdeckung Ame- rikas bis zum Jahre 1830 (Niirnberg, 1843), economistul german J. Helferich atră- gea atenția asupra faptului că, prin obser- varea documentată a corelației dintre muta- țiile demografice și prețul subsistențelor, istoricul poate ajunge să determine, statistic, perioadele de progres și cele de regres, cele de prosperitate și cele de lipsuri, cele de evo- luție și cele de involuție. La o concluzie ase- mănătoare ajunge și profesorul Wilhelm Abel, care consideră că „mișcările de lungă durată ale prețului cerealelor nu slnt o simplă coincidență a variațiilor volumului monetar, ci simptomul unei tensiuni variabile Intre populație și marja alimentară de care dis- pune acea populație”. Pentru testarea acestei teze, autorul Își propune să controleze docu- mentar celebrele „legi ale evoluției” formu- late de David Ricardo și să degajeze semnifi- cația justă a evoluțiilor istorice, pentru a pune tn adevărata lor lumină interdependența, strlnsa corelație, atestată istoric ca existtnd Intre diferitele structuri socio-econoinice ale unei țări. „Cercetarea istorică — scrie autorul — riscă să se rătăcească In masa derutantă a faptelor, dacă nu pornește de la elaborarea unor modele”, indispensabile instrumente de cercetare, de lucru, prin care se pun In ecuație diversele raporturi sesizate de istoric ca și de toți ceilalți cercetători In domeniul știin- țelor sociale. în speță, istoria economică dis- tinge, In fiecare epocă istorică, diferite stadii, sisteme sau stiluri economice specifice. Astfel, Intre 1200—1960, trebuie să ținem seama de economia rurală sau urbană, teritorială, națională sau europeană, monetară sau de credit; de o economie de subsistențe și de o economie de profit. Aceste modele nu slnt decit elaborări abstracte ale minții, care nu au alt rost decit acela de a scoate tn evidență trăsăturile specifice ale unui stadiu econo- mic. Anume, In speță, acele trăsături cărora istoricul sau economistul respectiv le atribuie rolul precumpănitor tn evoluția istorică. Dacă se ajunge ca aceste modele, aceste ab- stracțiuni să capete o viață autonomă, ele pot compromite Întreaga muncă de cerce- tare, jucind, cum observa marele economist Joseph Schumpeter, rolul măturii vrăjite din Zauberlchrling al lui Goethe. Ceea ce aduce nou Wilhelm Abel este, tn primul rlnd, concepția după care economia europeană, între 1200—1960, poate fi consi- derată în ansamblul ei ca o singură structură economică evolulnd în decursul unei singure macroperioade. Prin această ingenioasă per- spectivă, diferențierile locale sau cronologice: a) se anulează, comparativ, In măsura In care nu stnt semnificative pentru ansamblul cercetat, și b) se întregesc, corelativ, în măsura în care capătă semnificație europeană și seculară. Evoluția economică, atestată documentar de nivelul prețurilor, se desfășoară, prin urmare, prin jocul a doi factori majori, core- lați foarte strlns ; : nivelul populației și nive- lul subsistențelor. Acei doi factori de bază pot fi, la rîndul lor, influențați, în spațiu și timp, de jocul altor factori, cum ar fi : teh- nica și organizarea forțelor de producție, stadiul mijloacelor de transport, nivelul teh- nico-cultural, intervenția — pe cale fiscală, administrativă, educativă etc. — a autori- tăților; războaie, năvăliri, descoperiri geo- grafice etc. Repercusiunile jocului corelat al tuturor acestor factori asupra vieții eco- nomice variază tn spațiu și timp, mai ales în funcție de mijloacele de transport pentru produse și de mijloacele de difuzare a cunoș- tințelor tehnico-culturale, pentru idei, ino- vații etc. în sfirșit, un factor fundamental începe să-și producă efectele, începînd cu jumătatea secolului al XVIII-lea, în Anglia, și începînd cu jumătatea secolului al XlX-lea, în majoritatea țărilor europene și în Statele Unite și Canada. Anume, factorul, decisiv, al industrializării, care singur îngăduie elu- darea — parțială, dealtfel — a legii randa- mentului agricol regresiv. ★ în jurul anului 1000, schimburile de măr- furi și produse se limitau, în Europa, la cîteva regiuni și la clteva articole, mai ales de lux. Ca urmare a existenței relațiilor feudale, senioriale, producția și distribuția bunurilor sînt determinate de relații contractuale în foarte mică măsură, iar munca salariată este o raritate. în secolele XI și XII se dezvoltă econo- mia urbană, în nordul. Italiei, Franța, Anglia www.dacaromanica.ro 13 RECENZII 781 și Germania. Orășenii au nevoie de o nouă diviziune a muncii, de o nouă orientare a schimburilor, In general pe baze contrac- tuale, pentru a-și asigura subsistențele de care au nevoie, Intr-un hinterland ale cărui dimensiuni sînt calculate de autor pe baza unei suprafețe medii de 85 km2 (hotarele a apr. 10 sate) pentru un oraș de 3 000 locui- tori. Ca urmare, economia rurală, seniorială, suferă o mutație. Vechile domenii senioriale autarchice, mai ales In Europa centrală, tind să devină Gulu’irlschaften, domenii exploa- tate tot mai direct de senior, care găsește la orașe un debușeu asigurat pentru surplusul cerealier. Aproape pretutindeni în Europa, economia țărănească ajunge să depindă de piața orășenească. în jurul anului 1500, de pildă, numai în cadrul Imperiului romano- gcrmanic existau circa 4 000 de localități dotate cu drept municipal și cu dreptul de piață. Agricultura devine intensivă și trans- porturile de produse, mai ales de cereale, vinuri, textile, capătă mare importanță. Vechea rentă feudală absolută este acum coexistentă cu o rentă funciară diferențială, ca urmare a: a) insuficienței pămîntului față de explozia demografică, b) a calității lui diferite și c) a poziției lui, în funcție de dis- tanța față de orașe și față dc marile căi de transport fluvial, maritim sau chiar terestru, încă din secolul al XlII-lea, în documen- tele latine ale epocii, vechiul termen indi- clnd penuria alimentară, fames, începe să fie înlocuit cu cel, economico-monetar, de caristia (de unde fr. chertt). Proprietatea feu- dală devenise, din scc. XII, mai mobilă, ca urmare a numeroaselor defrișări, despăduriri, asanări de terenuri, pentru sporirea spațiu- lui cerealier. Apa începe să fie mai judicios folosită, prin irigații, iazuri, piscicultură, rețeaua dc mori hidraulice. Dacă termenul de „revoluție agricolă medievală”, folosit încă din 1954 de Georges Duby, îi pare prof. Abel ca exagerat, nu e mai puțin adevărat că agri- cultura europeană a suferit o mutație esen- țială și complexă, în sec. XII — XIV. Deși domeniile rurale — tributare încă structurilor feudale — nu intrau ușor în circuitul econo- mic, al pieții, totuși fenomenul creșterii ren- tei funciare este dc necontestat. Tot atunci, prin sec. XIII — XIV, s-a constatat un feno- men în care Gustav Schmollcr și apoi F. Philippi18, au xăzut „prima industriali- zare a Europei”. încă din al doilea deceniu al secolului al XlV-lea se profilează însă elemente de criză, prin recolte deficitare (1315 — 1317) urmate, între 1347 — 1351, de cumplitul flagel al pestei bubonice, care a afectat toate țările Europei, 18 Die erste IndustrialisierUng Deulsch- lands, 1909, reducînd populația între o treime și o jumă- tate, de la un ținut la altul. Repriza demo- grafică și economică nu se constată decît după mijlocul secolului al XV-lea, cînd Europa cunoaște „epoca de aur a artizanatului”, după aprecierea autorului. în speță, puterea de cumpărare a salariilor meșteșugarilor, la sflrșitul secolului al XV-lea, nu a mai fost atinsă decît în secolul al XlX-lea, în majori- tatea țărilor europene. începlnd cu secolul al XVI-lea, orașele orientează producția alimentară și, tot mai categoric, marile transporturi de grîne pe cale fluvială sau maritimă. între polul ief- tinătății grînelor europene, pol reprezentat în permanență prin țărmurile Mării Baltice, și polul prețurilor scumpe la grîne (Peninsula iberică și țărmul Atlanticului), centrul co- mercial al Gdanăk-ului orientează, prin strim- torile daneze, un curent esențial de transport de grine, care se va menține la un nivel ridi- cat, de prin 1450 pînă în 1648. Prețul produselor agricole va fi influen- țat, în secolul al XVI-lea, — cum se știa de multă vreme, dar cum a explicat statistic Earl J. Hamilton, — de sporul masei mone- tare de metale prețioase, prin importul masiv al aurului și mai ales al argintului american (Potosi, Mexic). Dar utilajul agricol și teh- nica agricolă se perfecționează de asemenea iar literatura agronomică suferă o bruscă proliferare și difuzare încă din secolul al XVI-lea. în ținuturile răsăritene (Germania de dincolo de Elba, Polonia), asolamentul trienal (cereale de primăvară — cereale de toamnă — țelină) este prilejuit și de siste- mul de exploatare cunoscut sub numele de Gutthcrrschaft, bazat pe corvezile impuse țăra- nilor și familiilor lor. Acest sistem nu era rentabil însă decît în contextul marilor posi- bilități de export deschise cerealelor din Ger- mania și Polonia încă din secolul al XV-lea17. Dar Wilhelm Abel insistă și asupra marelui comerț internațional cu vite mari, pentru alimentație, polul desfacerii cărnii de vacă fiind mai ales portul Anvers, care absorbea surplusul de vite provenind din Polonia, Danemarca, Ungaria, Saxonia etc. Prețul cerealelor a sporit, între 1500—1600, la 424% în Anglia, 651% Franța, 255% în Germania și 401 % în Polonia, față de indi- cele 100 (1500) deci la o medie aritmetică europeană de 386 : 100, sau un spor mediu simplu anual de 4,3% (și de 1,52% anual în medie compusă). Autorul consideră, prin comparația acestor mutații cu cele rezultlnd 17 Această problemă esențială, în funcție de care se poate explica sau nu fenomenul cunoscut sub numele de ,,a doua iobăgie”, a fost pe larg dezbătută la Stockholm în 1960 în cadrul primului congres de istorie economică. www.dacoromanica.ro 782 RECENZn 14 din fenomenele inflaționiste contemporane, că sporul anual al prețurilor cerealiere a fost, In secolul al XVI-lea, mult mai redus decit cel constatat In zilele noastre. Prin urmare, for- mula „revoluția prețurilor’’ ar fi exagerată. Convergențele și divergențele de prețuri se transmit In spațiu și timp, prin schim- buri. Dar, In perspectivă istorică, se con- stată, pe baza unor serii cit mai complete de date statistice, anumite distorsiuni semnifica- tive Intre prețurilediferitelorproduse și servicii. Comparlndu-se astfel, pentru cele șase țări asupra cărora este centrată investigația prof. Wilhelm Abel (Anglia, Franța, Belgia, Germania, Austria și Polonia), evoluția pre- țurilor la cereale, la produsele manufactu- riere și la salarii, se constată, pentru secolul al XVI-lea, că prețul cerealelor sporește cel mai mult, urmat de prețul produselor manu- facturiere și apoi de curba salariilor. Conse- cința nu putea fi alta decit sporirea rentei funciare (cum observase, de mult, Ricardo). Dar problema Începe clnd este vorba să re- constituim, cit mai exact, proporția In care sporul rentei funciare revenea elementelor suprastructurale. în speță, nobilimii deten- toare a solului, bisericii beneficiind de dijme, statului monarhic beneficiind de impozite și burghezimii beneficiind de rente, prin in- vestirea In pămînt a beneficiilor obținute In industrie sau comerț. Scăderea puterii de cumpărare a salarii- lor constituie un fenomen general european In secolele XVI — XVII, consecința fiind, mai ales, extensiunea mendicității, plnă tn proporții Îngrijorătoare (In Anglia, de pildă). Autorul explică fenomenul scăderii constante a salariilor prin disparitatea dintre sporul demografic accelerat și nivelul rudimentar al tehnicei agricole europene, pină pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. O dovadă o constituie faptul că in Germania, unde războiul de 30 de ani a redus populația cu circa 40%, salariile nu au urmat curba descendentă a salariilor din alte țări ale Europei. Un alt fenomen asupra căruia insistă autorul este acela al decadenței agriculturii franceze, Intre 1660 — 1700, redresarea fiind foarte lentă In secolul al XVIII-lea, cum ob- servase, de mult, Arthur Young. Acest feno- men, cu multiple repercusiuni, va provoca proliferarea de studii economice și agroteh- nice In secolul al XVIII-lea, mai ales a celor fiziocratice. întructt decadența coincide cu implantarea statului monarhic centralizat al lui Ludovic al XlV-lea — pe temeliile ridi- cate de Richelieu— este ispititor să vedem o corelație Intre aceste două fenomene. Mi- nuțioasa reglementare administrativă, dezer- tarea de la țară a nobilimii polarizate la Versailles, războaiele de prestigiu și hege- monie purtate necontenit de către regele-soare, tși au contribuția lor pentru explicarea deca- manufacturiere și industriale. www.dacoromanica.ro denței economiei agrare franceze, fenomen contrastlnd cu avlntul agriculturii britanice, In aceeași perioadă. Este, In speță, un test istoric prețios, cu valoare de experiment. Odată cu deceniul 1730—1740, prețul cerealelor Începe din nou să crească In Întreaga Europă, ceea ce creează agriculturii europene o conjunctură favorabilă. Abia după 1806, In condițiile blocusului continental decretat de Napoleon prin celebrul edict de la Berlin, prețul cerealelor scade In Germania, Polonia și alte regiuni europene; și se menține scă- zut și după 1815, ca urmare a unor recolte abundente (1819—1821 mai ales). Rind pe rlnd, Anglia (In 1815), Franța (In 1824) și Olanda (In 1824) introduc tarife vamale pro- tecționiste pentru cereale. Dar „revoluția industrială”, repercutată din Anglia In țările europene, pe cercuri concentrice tot mai largi, va exercita un impact hotăritor asupra activității economice și asupra salariilor, care nu vor Înceta să sporească Intre 1800 — 1914, ca putere de cumpărare efectivă, In toate țările europene. Abolirea tarifelor vamale protectoare bri- tanice, Intre 1842—1846, contribuie la prospe- ritatea agriculturii europene Intre 1849— 1869, „anii de aur”. Dar, după războiul de secesiune, intră In circuitul cerealier mondial grlnele americane, iar costul transportului oceanic va scădea, pe traiectul New York — Liverpool, de la 21 cenți per bushel In 1873 la 3 cenți per bushel In 1901. Rind pe rînd, țările europene industriale, care beneficia- seră de climatul liberschimbist determinat prin celebrul acord franco-britanic din 1860 (negociat de Richard Cobden cu Michel Chevalier) introduc, iarăși, tarife vamale protectoare pentru cerealele indigene. între anii 1900 și 1914 se constată o creș- tere, tot mai accelerată, a prețului produ- selor agricole și a valorii fondului rural. Creșterea continuă și In primul deceniu de după primul război mondial și, după marea puncție a prețurilor produselor agri- cole dintre 1929—1934, este reluată, In preaj- ma celui de-al doilea război mondial și ca urmare a lui, plnă In zilele noastre. ★ Esențială, indispensabilă chiar, pentru orice istoric al vieții economice, sinteza lui Wilhelm Abel aduce un material prețios, rezultat al compulsării științifice a unui număr uriaș de lucrări specifice. Dar autorul nu Înțelege să se limiteze la expunerea datelor colectate cu atita migală și comparate cu attta minuțiozitate. El caută o explicație de ansamblu a variațiilor, concomitente și core- late, constatate tn perspectivă istorică Intre diverse curbe. în esență, trei curbe i se par fundamentale: curba prețului curba salariilor, curba prețului cerealelor, produselor 15 RECENZII 783 Cauza generală a 'variațiilor autorul o găsește, în primul rlnd, In oscilațiile demo- grafice. Fenomenul monetar este apreciat ca o cauză secundară. într-adevăr, simpla teorie cantitativă a monedei poate explica o tendință generală de creștere a prețurilor tuturor produselor și a serviciilor, prin sporul masei de semne monetare In circulație. Fap- tul că cele trei curbe menționate mai sus nu evoluează paralel se explică, evident, In primul rlnd, prin elasticitatea diferită a cererii lor, cererea de produse alimentare avind o rigoare lipsită de elasticitate, cu con- secințe calculabile matematic In funcție de creșterea sau de diminuarea procentuală a recoltei medii. Curba cererii de produse in- dustriale are o elasticitate infinit superioară curbei cererii produselor alimentare. în sfir- șit, curba salariilor variază In funcție de un mare număr de factori materiali și psiholo- gici, printre care trebuie să ținem seama, evi- dent, și de nivelul demografic, de prețul sub- sistențelor și al produselor industriale, dar și de structurile existente in ceea ce privește relațiile de producție (de tip feudal, precapi- talist, capitalist), de nivelul atins de tehnica de producție și de transport, de sistemul de credit, de sistemul cultural, educativ și admi- nistrativ etc. Istoria constituie o mină inepuizabilă de exemple și de experimente de toate profilu- rile. Este suficient ca exemplele respective să fie documentate și, pe cit posibil, testate, prin confruntarea lor cu exemple similare din alte perioade istorice sau din alte regiuni. Mai ales In domeniul istoriei economice, isto- ria trebuie să fie, neapărat, comparatistă. Importanța fundamentală a sintezei profe- sorului Wilhelm Abel — ca, dealtfel, și a lucrărilor, similare, ale lui Marc Blocb sau Georges Duby — constă mai ales In străda- nia de a depăși perspectivele strimt naționale pentru o abordare a evoluției economiei euro- pene in ansamblul ei, pentru lunga perioadă dintre 1200 și 1960, In măsura In care se pot găsi serii complete de prețuri agricole euro- pene. Variațiile seculare ale prețului cerealelor europene se explică, de la țară la țară, și prin corelația lor. Curba acestor variații In- tllnește curba variațiilor salariilor In țările respective. Prețurile cerealiere și salariile, corelate intre ele, sînt, la rlndul lor, coman- date de mutațiile profunde constatate in structura globală a producției și consumației europene, intre anii 1200 și 1960, mutații care slnt, precumpănitor, plnă pe la anul 1850, in funcție de oscilațiile demografice europene. Prin urmare, intre 1200 și 1850, curba demografiei europene tinde să evolueze pa- ralel cu curba prețului subsistențelor (in speță, al cerealelor), ca urmare a legii ran- damentului descrescind al solului, lege care, pentru perioada amintită, explică, in mare măsură, și faptul că salariile au tendința să urmeze cu mare intirziere evoluția demogra- fică și cea a prețului subsistențelor. Pentru a vorbi de criză intre 1200—1850, autorul pornește de la definiția crizei agri- cole date de economistul german Max Sering. O criză agricolă ar fi deci caracterizată prin- tr-o asemenea curbă a prețurilor agricole incit să se ajungă la o distorsiune intre cos- turi de producție, sarcini economice, sociale și fiscale, și prețuri de vînzare (generind veni- turile agricole), astfel ca să fie scoase din cir- cuitul economic numeroase Întreprinderi agricole, mari și mici, sau chiar regiuni Întregi. După această definiție e greu să Intll- nim crize agricole propriu-zise in perioada 1200—1914. Nu trebuie confundată criza cu reprofilarea. Astfel, in Spania, Anglia și chiar alte ținuturi europene, scăderea pre- țului cerealelor a putut orienta producția agricolă, prin simplu calcul economic, spre o reprofilare de la agricultura cerealieră in- tensivă la agrozootehnia extensivă. Feno- menul a avut loc insă in contextul unor stră- vechi forme și instituții feudale sau chiar prefeudale, forme și instituții care, încălcate fiind, au pricinuit proteste și tulburări. în Spania prin Mesia, in Anglia prin Îngrădirea proprietăților (celebrele „enclosures”, a căror funcție economică a fost atit de pregnant analizată și scoasă in relief de Karl Marx in Capitalul) s-au realizat reconversiuni eco- nomice bazate pe calculul rentabilității. Generalizarea industrializării, cel puțin in Europa occidentală și centrală, de pe la mijlocul secolului al XlX-lea, a avut darul să răstoarne străvechea linie de evoluție, precumpănitor agrară. Agricultura, cu legea ei privind randamentul regresiv al solului, iși pierde rolul multisecular, de regulator al prețurilor și al salariilor. Industria preia acest rol economic director, eliberlnd salariile de impactul penalizant al legii randamentului regresiv al solului și deschizlnd economiei europene perspective uriașe, planetare, in secolul al XX-lea. Dar nenumăratele expe- rimente care au ispitit omenirea in trecut Îngăduie Încă, — evident, cu condiția să fie temeinic cercetate și testate, — să urmărim jocul unor factori corelativi. Joc care s-a desfășurat in trecut cu o anumită intensi- tate și cu o pondere variabilă a factorilor respectivi; și care se va desfășura in conti- nuare, cu alte mecanisme de corelare și cu alte pondere respective, in viața economică a fiecărei țări. Istoria economică — mai ales la înaltul nivel comparatist la care a ajuns lucrarea de sinteză a profesorului Abel www.dacoromanica.ro 784 RECENZII 16 — ne Îngăduie astfel să urmărim și să com- parăm evoluții și experimente istorice care pot constitui modele (pozitive sau repul- sive), pentru epoca noastră. In aceasta rezidă veșnica valoare pragmatică a istoriei univer- sale și comparate. Dan A. Lăzărescu JEAN DELUMEAU, Rome au XVIe siecle, Paris, Hachette, 1975, 247 p. Profesor la Collăge de France din 1975, Jean Delumeau dirijează colecția „Le temps et les hommes”, care apare la Librairie Ha- chette cu exigențe științifice sporite față de colecția privind „viața cotidiană” In diverse țări și diferite epoci; stilul atrăgător, evoca- rea In culori vii, reconstituirea unor scene pline de dramatism nu cedează pasul in fața documentului istoric, dar nici nu-1 depășesc de dragul unei vulgarizări, nu arareori inspi- rată de criterii comerciale. în această colec- ție, Îngrijitorul ei face să apară o versiune prescurtată a tezei de doctorat, apreciată cu căldură de Fernand Braudel: , .Viața socială și economică In Roma In a doua jumătate a secolului XVI”. Teza în două volume a fost urmată de numeroase studii de recunoscut prestigiu, dintre care trebuie amintită, cel puțin, densa sinteză „Civilizația Renașterii” (Arthaud, 1973). în asemenea condiții, car- tea de față beneficiază de o cercetare Între- prinsă cu aproape două decenii In urmă, dar și de punctele noi de vedere dobîndite de autor In decursul expunerilor sale de pină acum. Jean Delumeau explică el Însuși etapele pe care le-a urmat In cartea de față, mono- grafia unui mare oraș european și a unui centru cu aspirații mondiale, pe planul civi- lizației : s-a considerat un călător din seco- lul XVI, care se interesa mai Intli de dru- muri și căi de comunicație comercială și intelectuală, pentru a străbate, apoi, stră- zile orașului, privind cu curiozitate monu- mentele și diferitele grupuri de oameni veniți din toate colțurile continentului. Călătorul identifica clase sociale și pătrundea In resor- turile conflictelor care izbucneau frecvent tn lumină; urmărind sursele veniturilor guver- nanților, călătorul pătrundea In Încăperile Camerei apostolice și parcurgea registrele impozitelor și evidențele Împrumuturilor pu- blice. Analiza activitatea băncilor și se inte- resa de locul acordat muncii In această socie- tate, pentru ca In funcție de acest factor hotărltor să poată Înțelege locul orașului In istoria acestui secol și In secolele care au urmat. Cu alte cuvinte, călătorul revine In zilele noastre pentru a judeca, din perspectiva pe care nu a putut-o avea chiar un analist cu ochi critic din secolul Reformei. Cartea profesorului francez depășește li- mitele asumate de monografiile dedicate mari- lor orașe, precum Neapole sau Milano, tocmai datorită acestui orizont in care autorul iși Înscrie investigația sa: istoricul reconsti- tuie viața oamenilor, dar descoperă In modul lor de a gindi și de a acționa puncte de por- nire pentru dezvoltarea ulterioară a unei Întregi regiuni din peninsula italiană și a unui centru al lumii, cum a fost Roma pină tlrziu In epoca modernă. De aceea bilanțul nu este integral pozitiv și nici pe de-a Întregul negativ, dar pune In lumină factori care au blocat civilizația medi- teraneeană, in mare parte datorită politicii economice desfășurate de acest „centru al lumii”. Sub acest aspect, concluziile cărții se impun a fi reținute pentru dezbaterile privind deplasarea centrelor de greutate In istoria continentului european. Descriind „drumurile Romei”, autorul culege documentația din bogata colecție dc „awisi” și din știrile privind pe curieri care legau curent capitala statului papal de Peninsula iberică, de Franța și de regiunile nordice ale peninsulei, dar și de Anglia și regiunile imperiului germanic. Plătiți in mod diferen- țiat, curierii obișnuiți și cei extraordinari parcurgeau cu o rapiditate inegală marile distanțe: „dacă totul merge bine, Roma este, după toate datele, la 25 — 30 zile distanță de Londra, prin Lyon și Paris sau Anvers; la 12 — 15 zile de Viena, prin Trento; la 16—19 zile de Praga; 25 — 30 zile de Cracovia; la o duzină de zile de Messina, prin Neapole și apoi pe mare. Scrisorile de la Lisabona puteau ajunge la Roma in 25 de zile, cu vapo- rul, dar aveau nevoie de 37 de zile, citeodată, dacă plecau cu poșta terestră spaniolă. în sfirșit, cele două capitale dușmane, Roma și Constantinopol, par a fi la 40 de zile una de cealaltă” (p. 18). în schimb, curierii extraordinari scurtau considerabil distan- țele: „asasinatul ducelui de Guise (23 de- cembrie 1589) a fost cunoscut la Roma in seara zilei de 4 ianuarie, adică 13 zile pe tra- seul Blois — Roma. în 1588, un curier ex- traordinar reușise chiar să parcurgă distanța Paris — Roma In 13 zile” (idem). în ceea ce privește populația, autorul constată că orașul a fost un centru cu dimen- siuni demografice fluctuante, sporind masiv în anii de festivități, anii jubiliari, și descres- www.dacoromanica.ro 17 RECEisrzn 785 cind impresionant in anii de foamete și lip- suri. Numeroși vizitatori continuă să se În- drepte spre sud, in timp ce secolele următoare vor deplasa itinerariile spre nord. Importantă este observația că mare parte din scriitorii și artiștii care au animat viața intelectuală au venit din afara orașului; de asemenea in- teresantă este consemnarea prezenței unor grupuri din Balcani, albanezi și locuitori din Iugoslavia de astăzi, refugiați, in cea mai mare parte, după bătălia dc la Kossovo, precum și greci, care se bucurau de o spo- rită atenție In fața autorității papale, dor- nică să convertească pe acești imigranți con- siderați, Încă, supuși ai unui mare imperiu advers, temporar dispărut. Pentru ei, Gri- gore al XlII-lea a creat, in 1576, Colegiul grec menit instruirii copiilor convertiți la catolicism. în istoria orașului, secolul XVI marchează nașterea urbanismului, după cum dovedește, cu prisosință, bogata legislație edilitară. Din nevoia de a asigura căi largi de acces pelerinilor, de a impresiona, prin clădiri impunătoare, pe vizitatori, de a stăvili ten- dințele haotice ale celor bogați care pătrun- deau, cu proprietățile lor, pe căile de comu- nicație și de a asigura o igienă cit de elemen- tară, papii au luat inițiativa unor sistemati- zări care au prefigurat orașul de astăzi (unde circulația rutieră continuă să fie o pro- blemă). Autorul urmărește ezitările papilor In a fixa centrul puterii lor — la Vatican, la Quirinal, pe Înălțimi — și insistă asupra soluțiilor adoptate de Michelangelo în for- marea ansamblului arhitectural de pe Capi- toliu, ca și asupra etapelor construirii bazi- licii Sfintului Petru care s-a situat, ca un focar, In inima orașului; Înălțarea grandio- sului edificiu Intr-un secol și două decenii, In timp ce alte mari catedrale, ca cea din Koln sau Milano, au fost Încheiate In clteva secole, ,,demonstrează că o mare industrie, cel puțin, se afla In cetatea papilor : aceea a construcțiilor” (p. 68). Avlntul acestei ra- muri de activitate se explică și prin creș- terea viguroasă a populației, de la 20 000 de suflete, la Începutul secolului, la 55 000, pe la 1526—1527, pentru a ajunge la 100 000 la sfirșitul secolului. Cu toate acestea, ora- șul nu a fost asigurat In fața inundațiilor care au făcut frecvent ravagii și nici In fața invadatorilor care au distrus mare parte din oraș, ca In timpul expediției de pradă, din 1527, organizată de trupele imperiale. A fost rezolvată doar parțial problema ali- mentării cu apă a orașului, cu ajutorul viaduc- telor romane, repuse In funcție, și a unor conducte noi. Jean Delumeau 11 introduce pe cititor In miezul fenomenelor care explică orientarea activității din capitala papilor analizlnd, cu ajutorul datelor și a unui spirit de pătrun- dere remarcabil, relația dintre viața orașu- lui și viața celor care muncesc. Autorul con- stată că o clasă privilegiată se formează In jurul puterii centrale și că ea beneficiază de sistemul dc impozite și venituri consolidat In acest răstimp. Guvernanții și aparatul pus In slujba lor se concentrează asupra acu- mulării de averi pe care nu se pricep să le reintroducă In circuitul economic; In aseme- nea condiții, guvernanții sint prinși In jocul datoriilor, Încheiate pentru a menține un stil de viață plin de ostentație (marcată, cu precădere, de capacitatea de a poseda cit mai multe trăsuri cu putință), In loc de a se preocupa de mijloacele cele mai potrivite de investire a banilor In Întreprinderi lu- crative. Asemenea Întreprinderi există, dar ele nu capătă extindere și grupul cel mai numeros al celor care muncesc este format de mici meseriași: In domeniul alimentației, al Îndeletnicirilor legate de Îmbrăcăminte, cu confecțiile în textile sau piele, în dome- niul construcțiilor. Foarte importantă este masa cerșetorilor care provin din rîndul me- seriașilor sau agricultorilor sărăciți, dar și din elemente parazitare întreținute de „mi- lele” date de pelerini, ca și de guvernanți, care nu ajung să cuprindă această masă într-o formă de muncă, deși asemenea ten- dințe au existat, mai consistente In vremea lui Sixt al V-lea, clnd un ospiciu special a fost construit pentru cei bolnavi, dar și pentru cei care puteau deprinde o meserie, cu pre- țul de 970 kilograme de argint fin, mai mare decît cel al palatului Lateran. Mai grav este aspectul care se desprinde din analiza eco- nomiei agricole care nu a fost Încurajată să producă pentru export, astfel că Roma a trebuit să facă mereu apel la griu din import; supuși vexațiilor seniorilor, care restrlngeau terenul agricol în favoarea terenului pentru pășunat, țăranii au părăsit frecvent vetrele și au Îngroșat numărul cerșetorilor, atunci clnd nu au trecut dincolo de frontierele sta- tului papal. Nepotismul practicat de papi, goana după averi a noilor cardinali au blo- cat formele de investiție sistematică; „no- bilii așteptau totul de la papă și nu se gln- deau că s-ar fi putut Îmbogăți datorită comer- țului și industriei” (p. 119). Decăderea agriculturii pe teritoriul papal s-a datorat și stării permanente de revoltă In care s-au aflat mai toate categoriile de nobili cu reședința In afara Romei, ca și micii proprietari: revoltele au fost cu greu stăvilite de armatele papale, adeseori cu sprijinul trupelor statelor din nordul penin- sulei, și au reizbucnit în tot decursul seco- lului. Această instabilitate, ca și insuccesul guvernului papal de a reanima agricultura au fost cauzele unor foamete nimicitoare. Nu este de mirare că a fost făcut apel chiar la Imperiul otoman ; comenzi de griu au fost www.dacoromanica.ro 786 RECENZII 18 transmise Porții tn 1550, 1557, 1591, 1592, 1593. Ultima parte a monografiei este consa- crată problemei „Roma și banii”, Înzestrată fiind cu grafice și tabele care oglindesc creșterea prețurilor, sistemul impozitelor și al taxelor, activitatea bancherilor, In rtndul cărora tntlietatea era disputată Intre geno- vezi și florentini. Deosebit de interesante stnt datele privitoare la emisiunile de mo- nedă și la falsurile operate ori la tehnicile de răzuire a monetelor In aur și argint, practi- cate de așa numiții „tonsores”. Veniturile proveneau din impozite directe și din vămi, dar mai ales dintr-o serie Întreagă de sume Încasate din rațiuni „spirituale” — indul- gențe, servicii, sume date pentru obținerea unui post vacant, veniturile din această ultimă categorie crescind considerabil din momentul In care practica a devenit obicei. Modern este considerat de autor sistemul Împrumuturilor publice care a furnizat curții papale sumele de care a avut nevoie, fără să provoace tulburări In economia statului; dar practica aceasta nu a Încurajat mai pu- țin consolidarea clasei care trăia din opera- ții monetare, fără să investească In econo- mia societății. Din seria Împrumuturilor de mari proporții, autorul citează pe cel făcut pentru a veni In sprijinul războaielor purtate de imperiali cu trupele otomane la sfîrșitul secolului, și denumit, In limitele orizontului restrlns confesional al epocii: „monte guerra ungharese” sau „monte Ungheria”, deși greul luptelor era purtat la Dunărea de Jos de către domnitorul român Mihai Viteazul. Cheltuielile făcute de guvernul papal au fost copleșitoare pentru stat: sumele acor- date imperialilor In luptă cu otomanii, In ultimii ani ai secolului, au fost evaluate la 4 615 kilograme de aur fin, sumă de care s-a apropiat costul lucrărilor de construcție a colegiului jezuiților, de către Grigore al XIII- lea, și care trebuie alăturată altor mari chel- tuieli făcute de papii care au Încurajat arhi- tectura, ca Sixt V sau Paul V, el singur autor al unei investiții de 35 280 kilograme argint fin In construcțiile de la Quirinal, capela Santa Maria Maggiore, noul palat al Vatica- nului, Încheierea bazilicii Sf. Petru. Pentru Înțelegerea Renașterii italiene și dezvoltarea barocului european, cartea lui Jean Delumeau este indispensabilă. Poate că un accent mai puternic asupra relațiilor statului papal cu țările protestante, in acest secol al Reformei In ofensivă, ar fi dat mai mare anvergură analizei Întreprinse de au- torul care a preferat să-și delimiteze mai puțin ambițios subiectul, pentru a-1 adinei cu un evident succes. Istoria Romei este reconstituită prin recaptarea dinamicei in- terne a vieții din această mare capitală. Reconstituirea explică incapacitatea de a menține pasul cu ritmul evoluției economice și sociale europene; putem afirma, alături de autor, că „a fost impusă populației unui simplu stat peninsular o vocație internațio- nală pe care nu o solicitase și o misiune fără să se țină seama de posibilitățile reale”. Am identifica, astfel, un paradox al isto- riei — o politică mondială practicată de un stat rău administrat — și care a dus la o inevitabilă sancțiune: „sărăcirea provincii- lor promovate, fără voia lor, spre un destin prea Înalt pentru ele” (p. 203). Dar expli- cația fenomenului rezidă In Însăși reconsti- tuirea vieții sociale făcute de autor, In gra- vele conflicte sociale pe care guvernanții nu au știut să le călăuzească spre o soluție, men- ținind un sistem mereu contrazis de prac- tica socială și structuri sociale Înțepenite. Acest proces a continuat să se agraveze și Roma și-a pierdut tot mai mult locul de „cen- tru al lumii” In secolele următoare. în anii In care Petru Maior și Gheorghe Șincai vor vizita capitala statului papal, la sfîrșitul secolului XVIII, impresiile lor vor fi inte- gral negative. Mai mult, insuccesul și inadaptabilitatea statului papal introduce pe istoric In resor- turile acelui fenomen care trebuie adlncit pentru a explica atit deplasarea centrelor de greutate din istoria continentului european, cit și locul ocupat de civilizația română In perioada modernă. Deoarece este incontes- tabil faptul că Renașterea italiană care a dat un impuls considerabil evoluției societă- ților europene nu a fost urmată, in bazinul mediteranean, de o dezvoltare pe măsura impulsului inițial, și axa evoluției s-a depla- sat pe malurile Atlanticului. Concluzia lui Jean Delumeau merită a fi reținută in această ordine de preocupări: „guvernul pontifical, ca și cel de la Neapole și de la Madrid, nu a știut să profite de conjunctura favorabilă creată atunci In Europa de apariția argin- tului american, pentru a face să izvorască, la Roma și tn statul ecleziastic, noi surse de prosperitate. în cele din urmă toată lumea a pierdut, inclusiv bancherii pe care numă- rul In creștere a „răilor debitori” i-a condus frecvent la faliment” (p. 226). Achizițiile lumii mediteraneene au fost preluate de sta- tele mai bine organizate din nord și sflrși- tul perioadei umaniste a impus tuturor sta- telor legate de „leagănul civilizației” euro- pene să se adapteze la ritmul atins dc sta- tele nordice. Cu alte cuvinte, monografia de față depășește limitele obișnuite ale lucră- rilor consacrate istoriei clte unui oraș și cite unui secol. Alexandru Dufu www.dacoromanica.ro REVISTA REVISTELOR „Bevue historique”. Înființată In 1876, ,,Revue historique” a Împlinit 100 de ani de apariție neîntreruptă. Prin această virstă, atinsă de puține publi- cații științifice, prin consecvența cu care, de-a lungul deceniilor, și-a pus In practică programul inițial, dar și prin modul cum a știut să se adapteze progresului științei isto- rice, prin valoarea și varietatea studiilor publi- cate, revista s-a impus In rindul celor mai importante periodice de acest gen din În- treaga lume, devenind o adevărată institu- ție a vieții istoriografice franceze. Înaintea apariției primului număr din ,,Revue historique” — In ianuarie 1876 — In Franța se editau doar reviste cu caracter special: ,,R6vue archâologique”, ,,Biblio- thfeque de l’Ecole des chartes” și o singură publicație generală, ,,Revue des questions historiques”, care trata Insă problemele is- torice In chip tendențios, prin prisma unei ideologii religioase și monarchiste. Progresul științei istorice — atit de rapid In a doua jumătate a secolului XIX, In Franța, ca In Întreaga Europă dealtfel — făcea necesară editarea unei reviste, deschisă tratării tutu- ror problemelor de istorie, fără idei precon- cepute, In spiritul adevărului și a unei cer- cetări riguroase, metodice. In fața rivalei sale, monarchiste și catolice, ,,Revue histo- rique” va reflecta, pe planul cercetării știin- țifice, ideologia liberalismului burghez, atit de Înfloritoare In ultimul sfert de veac al secolului trecut, întemeietorul revistei a fost Gabriel Monod (1844—1912), istoric format la școala germană, care i-a insuflat pasiunea cerce- tării meticuloase, pornind de la interpre- tarea critică a izvoarelor. La Ecole pratique des hautes ătudes, Înființată de istoricul și omul politic Victor Duruy In 1868, G. Monod a predat Încă de la Început, timp de 36 de ani, contribuind la formarea multor gene- rații de cercetători. Specialist In izvoarele epocii merovingiene și carolingiene, a pu- blicat două lucrări fundamentale privitoare la acestea. Contribuind la dezvoltarea cer- cetării și Invățămintului istoriei, numele său rămlne In aceeași măsură legat de primele decenii de existență ale revistei fondate de el, pe care a condus-o plnă la moarte, In 1912. A existat o remarcabilă continuitate In conducerea revistei. După lunga direcție a lui Monod, In fruntea publicației s-a aflat Charles Bămont (1848 — 1939). Secretar de redacție și colaborator al revistei Încă de la Înființare, el a fost asociat la direcție din 1907; după 1912 a avut el Însuși ca directori asociați, mai Intli pe Christian Pfister (1857 — 1933) Intre 1913-1925, apoi, Intre 1926- 1937, pe Louis Eisenmann (1869—1937), autorul renumitei lucrări Le compromis aus- tro-hongrois de 1867, iar din 1938, pe Săbas- tien Charlăty (1867—1945), fost rector al Universității din Paris Intre 1927 — 1937. Specialist In istoria Angliei, autorul unei lucrări despre Simon de Montfort, apărută In 1884, Ch. Bămont a fost, ca și G. Monod, un istoric metodic, nu prea productiv, un bun organizator, un om care a condus cu pricepere și entuziasm revista, In ciuda vir- stei Înaintate, plnă In ultimul an al vieții. După moartea sa, a rămas director S. Charlăty, care a condus revista In perioada dificilă a războiului, plnă In 1945, ajutat de Franțois Crouzet (1897 — 1973), secretar al redacției Încă din 1928. în 1945 li urmează la conducere Pierre Renouvin (1893—1974), cunoscut istoric al relațiilor internaționale In epoca modernă și contemporană, care asigură direcția plnă In 1974. A fost secon- dat tot timpul de Franțois Crouzet (deve- nit codirector Intre 1968 — 1973), care s-a impus In această vreme ca istoric al epocii contemporane. în urma retragerii lui P. Re- nouvin, revista este condusă In prezent de doi istorici, profesori universitari, Jean Favier și Ren6 Rămond. ,,Revue historique” a apărut inițial ca revistă trimestrială iar din 1877 a publicat un număr la fiecare două luni. Cele 6 numere anuale se legau In trei volume, fiecare avlnd propria numerotare și tablă de materii. Din 1940, revista apare de 4 ori pe an, in două volume. La sflrșitul anului 1975 a apărut numărul 516 (aparținlnd volumului CCLIV). în prezent, un număr cuprinde aproximativ 300 pagini, De la primele sale numere plnă In prezent, ,,Revue historique” s-a caracterizat prin- tr-un pronunțat eclectism, propriu științei „REVISTA DE ISTORIE'', Tom. 29, nr. 6, P. 787-791, 1976. www.dacaramanica.ro 788 REVISTA REVISTELOR 2 istorice burgheze și ideologiei liberale a con- ducătorilor și colaboratorilor săi. Publicația nu și-a propus să impună o anumită metodă, o viziune proprie, o explicație generală a istoriei. S-a voit mai curlnd o reflectare a diferitelor tendințe existente și a evoluției științei istorice. Nesubordonindu-se unui anu- mit curent, revista și-a putut Împrospăta mereu cuprinsul și, fără să nutrească ambiția de a promova cea dinții noile idei, nici nu le-a respins. A Înțeles să trateze In paginile ei orice problemă istorică, aparținlnd oricărei epoci și civilizații, deși, firește, locul cel mai Însemnat 11 ocupă istoria Franței. A publi- cat studii ale marilor istorici, după cum a Încurajat și afirmarea debutanților, dintre care unii aveau să devină specialiști cu re- nume. Mai presus de orice Insă — și aici este poate meritul său principal — revista a dorit să informeze cititorii, cit mai detaliat posi- bil, despre realizările istoriografiei franceze și mondiale, prin numeroase recenzii și note, și mai cu seamă prin Întinse buletine bibliografice. Dacă alte publicații, cum sint ,,Revue de synthăse historique” (Întemeiată In 1900) sau ,.Annales d’histoire feconomique et sociale” (apărută In 1929, actuala , (Anna- les. Economies. Sociâtăs. Civilisations”), au contribuit poate mai mult la progresul Însuși al istoriei, ,,Revue historique” este cea care a reușit să realizeze o frescă amplă și com- pletă a evoluției științei istorice pe parcursul unui secol; sub raportul informației, ea nu are rival. Revista și-a menținut structura tradi- țională. în prima parte, se publică articole și studii. Urmează rubrica esențială — poate, privind In perspectivă, contribuția cea mai interesantă a revistei — intitulată Bulletln hislorique. Aici s-au publicat și se publică studii detaliate privind dezvoltarea istorio- grafiei din diferite țări sau evoluția cerce- tărilor referitoare Ia anumite probleme. De amintit și faptul, ocazionat de Împlinire a 50 de ani de la fondarea revistei, că In 1927 — 1928, sub egida ei s-a editat lucrarea In două volume Histoire el Hisloriens depuis cinquante ans; a fost o amplă trecere in revistă, cu o largă colaborare internațională (capitolul privind istoriografia românească este scris de N. lorga), a progresului științei istorice, pe Întreg globul, de-a lungul unei jumătăți de secol. Publiclnd această lucrare, ,,Revue historique" a recunoscut că principalul său obiectiv este acela de a realiza o permanentă sinteză a preocupărilor istorice din Întreaga lume, sarcină deloc ușoară intr-un secol de rapidă creștere a volumului informației. Nu știm dacă, aniverslnd 100 de ani de la Întemeiere, revista Își propune din nou rea- lizarea unor volume similare pentru perioada 1926 — 1976. Ar fi o operă deosebit de utilă. Revenind la structura publicației, după studiile grupate In buletinul istoric, urmează recenziile (,,Comptes rendus critiques”), de asemenea o rubrică foarte cuprinzătoare și variată și, In continuare, note bibliografice, prezentări mai succinte ale unor lucrări, într-o rubrică intitulată „Chronique” sint grupate mai ales informații privitoare la viața științifică : congrese, teze de doctorat etc. O ultimă diviziune — „Recueils p6rio- diques et sociâtâs savantes” — face o trecere In revistă a studiilor publicate In diferite periodice. Partea a doua a revistei — cu ca- racter strict informativ — ocupă uneori o pondere chiar mai mare declt prima parte. Desigur, colaboratorii revistei au fost șt sint In primul rlnd istorici francezi. Cele mai remarcabile personalități ale istoriografiei franceze — de la Duruy, Fustei de Coulan- ges, Lavisse, pină la Braudel, Chaunu, Duby, fără a uita pe Hauser, Bloch sau Febvre — au publicat studii la ,,Revue historique”. Au fost atrași Insă, dat fiind tocmai profilul re- vistei, tendința de a asigura o cit mai largă informare, și istorici din afara Franței. Din- tre aceștia, un loc de frunte l-au ocupat isto- ricii români. Astfel, A. D. Xenopol a publicat In „Re- vue historique”, inceplnd din 1881 și pină In 1908, la rubrica Bulletln hislorique, un număr dc 12 dări de seamă bibliografice, alcătuind laolaltă o detaliată sinteză a evo- luției istoriografiei române de-a lungul cl- torva decenii. De asemenea, A, D. Xenopol a publicat, In aceeași revistă, și alte studii privind istoria românească, dintre care amin- tim Les demembrements de la Moldavie, In 1881, De l’origine du peuple roumain, In 1883, Les guerres daciques de l’empereur Trajan, In 1886, L’Emplre valacho-bulgare, in 1891, Le quatribme cenlenaire de la mori d’Elienne le Grand, prince de Moldavie, In 1904. A pu- blicat, totodată, și o serie de recenzii, după cum și lucrări ale sale au fost recenzate In revistă (Însuși G. Monod a scris, in 1900 și 1908 despre Les principes fondamenlaux de l’histoire și La thâorie de l’histoire). Unul dintre primele studii istorice ale lui N. lorga — elev al lui G. Monod și Ch. Bămont la Ecole pratique des hautes ătudes — a apărut de asemenea in „Revue histori- que” : Une collection de lellres dc Philippe de Mizi'eres, publicat in 1892. Am amintit și colaborarea lui N, lorga la lucrarea editată cu ocazia semicentenarului revistei. înființlnd in 1915 „Revista istorică”, marele istoric a adoptat nu numai titlul publicației franceze dar, dorind să lanseze un organ de cit mai largă informație, cu bogate rubrici consa- crate recenziilor, notelor bibliografice, cro- nicii vieții științifice, a fost in anumită mă- sură influențat de profilul revistei la care colaborase In tinerețe. în „Revue historique’ www.dacoromanica.ro 3 REVISTA REVISTELOR 78 Q au apărut numeroase recenzii ale cărților scrise de N. lorga. O listă completă ocuplnd un spațiu prea mare, amintim doar recenzia lui L. Halphen din 1928, privitoare la Essat de synthise de l’histoire de l'humaniti și cea din 1939, a lui P. Henry, despre primele 4 volume din Histoire des Roumains et de la româniți orientale. în numărul din octom- brie—decembrie 1941, L. Brăhier și P. Henry au Închinat marelui dispărut un amplu și elogios necrolog. Cu mai mulți ani in urmă, In 1927, un elogiu asemănător era făcut, tot în „Revue historique”, lui V. Pârvan, de re- numitul istoric J. Carcopino, și, In același an, P. Henry rezuma pe larg Getica. După cum se vede — și exemplele s-ar putea Înmulți — există o veche tradiție de colaborare intre „Revue historique” și isto- riografia românească. ★ Ne propunem, In cele ce urmează, să facem o succintă prezentare a revistei In ultimii ani, din 1971 plnă In prezent. Desi- gur, chiar o simplă Înșiruire completă a ti- tlurilor nu ar fi posibilă. Slntem nevoiți să operăm o selecție, care nu implică nicidecum o ierarhizare a valorilor. Studiile pe care le vom cita, vor folosi doar drept exemple pen- tru ilustrarea preocupărilor actuale ale publi- cației. Dorindu-se cit mai reprezentativă, „Re- vue historique” nu a renunțat la tradițio- nalul său eclectism. Se Intllnesc semnăturile unor istorici din școli diferite, chiar și ale unor istorici marxiști, din Franța sau din alte țări, inclusiv din țări socialiste. în dis- puta dintre școala de la „Annales”, — susțină- toare a unei istorii sociologizante, axată pe structurile economice, sociale, mentale și, refractară, In general istoriei politice, „eve- nimențiale” — și istoriografia burgheză tra- dițională, „Revue historique” a Înțeles să păstreze un anumit echilibru. întllnim In paginile revistei un număr tot mai mare de studii de istorie economică, socială, demogra- fică etc. — reflectare, fără Îndoială a curen- tului de la „Annales” pe care, fără a-i adopta In Întregime dogmele, „Revue historique” nu l-a respins; dealtfel, mulți istorici cola- borează la ambele reviste. întllnim Insă și multe studii de istorie politică, diplomatică, care cu greu și-ar putea găsi locul la „Anna- les”. Din prima categorie de studii — social- economice, demografice etc. — amintim cl- teva : Fr. X. Coquin, Un document d’histoire sociale : Le cahter de doliances de la oille de Moscou (printemps 1767), 1971, voi. CCXLV, P. 19 — 46; A. Corbin, Migrations temporaires et sociiti rurale au XlX-e sticle: le cas du Limousin, 1971, voi. CCXLVI, p. 293-334; G. Meynier, Aspects de l’iconomie de l’Est algirten pendant la guerre de 1914 — 1918, 1972, voi. CCXLVH, p. 81-116; A. Dau- mard, L’ioolution des structures sociales en France ă l’ipoque de rtndustrlaltsatton (1815— 1914), 1972, voi. CCXLVH, p. 325-346; A. Verhulst, La taine indigine dans les anciens Pays-Bas entre le XH-e et les XVII-e sticle, 1972, voi. CCXLVIH, p. 281-322; Miehel Rouche, La faim ă l’ipoque carolingienne, 1973, voi. CCL, p. 295 —320; Carmelo Tra- sselli, Les routes siciliennes du Moyen Âge au XlX-e sticle, 1974, voi. CCLI, p. 27 — 44; Georges Soutou, La politique iconomique de la France en Pologne (1920—1924), 1974, voi. CCLI, p. 85 — 116; Jacques Lefort, Fis- caliti midiioale et informatique, 1974, voL CCLH, p. 315 — 352; Jean Musy, Mouoe- ments populaires et hirisies au Xl-e sticle en France, 1975, voi. CCLHI p. 33 — 76 etc. Alte studii se referă la aspecte politice : Ch. Fourniau, La genese et l’ivolution de l’af- faire du Tonkin, 1971, voi. CCXLVI, p. 377 — 408; Jacques Valette, L’expidition du Mikong (1866—1868), 1972, voi. CCXLVH, p. 347- 374; Pierre Guillen, Les questions coloniales dans les relations franco-allemandes â la veille de la premiereguerre mondiale, 1972, voi. CCXLVIH, p. 87 — 106; Jacques Binoche, L’Allemagne et le lieutenant-colonel Charles de Gaulle, 1972, voi. CCXLVIH, p. 107— 116; Raymond Cazelles, Jean 11 le Bon: Quel hommel Quel roii 1974, voi. CCLI, p. 5—26; James Chastain, Jules Bastide et l’uniti allemande en 1848, 1974, voi. CCLH, p. 51 — 72; Ren6 Girault, Les Balkans dans les relations franco-russes en 1912, 1975, CCLHI, p. 155—184; Jean Ganiage, Un ipisode du partage de l'Afrique. Les affatres du bas Niger (1894—1898), 1975, CCLIV, p. 149—188. Se poate constata un anumit inte- res pentru problemele de istorie militară; de remarcat studiul lui Andră Martel, Le renouoeau de l’histoire militaire en France, 1971, voi. CCXLV, p. 107-126. Mai multe studii tratează probleme de istorie a mentalității, a vieții spirituale. Slnt readuse, de asemenea, In actualitate mari personalități ale culturii: H. Lapeyre, Retour d Croce, 1971, voi. CCXLV, p. 73 - 106; D. Roche, Voltaire aujourd’hui, 1971, voi. CCXLVI, p. 341-358. Clteva articole se referă și la probleme le- gate de mișcarea muncitorească și socialistă : J. Rougene, Le centenaire de la Commune, 1971, voi. CCXLVI, p. 409-422; Pierre Caspard, Aspects de la lutte des classes en 1848, 1974, voi. CCLH, p. 81-106; Gilbert www.dacoromanica.ro 790 REVISTA REVISTELOR 4 Badia, La place de Roșa Luxemburg dans le mouvement socialiste, 1974, voi. CCLII, p. 107-118. în legătură cu istoria țărilor socialiste, notăm studiul cercetătoarei sovietice H. Kuz- mina, Nouvelles decouvertes archeologiques en Asie centrale, 1971, voi. CCXLV, p. 5—18, ca și articolul semnat de Maria Ormos, Hor- thysme et fascisme, 1974, voi. CCLI, p. 117— 122 (cu concluzia că horthysmul, avlnd unele trăsături asemănătoare cu fascismul, se deosebește totuși prin altele, reprezentlnd o formă particulară de dictatură); este inte- resantă, de asemenea, prezentarea Une his- toire de l’Albanie, 1975, voi. CCLI1I, p. 185 — 194, făcută de Georges Castellan pe marginea unei sinteze publicate de istoricii albanezi ln Franța. Interes deosebit prezintă — ln condițiile actuale ale evoluției rapide a tuturor științelor, inclusiv a istoriei — studiile cu caracter teo- retic sau metodologic. Remarcăm ln acest sens articolul lui Guy Thuillier, Pour une prospective de l’histoire, 1973, voi. CCL, p. 119—130, ln care, constatlndu-se că ,,ln general istoricii vorbesc puțin despre meseria lor”, se pune problema unei viziuni mai ample asupra istoriei și izvorului istoric. Documente care pînă acum erau ln mod obișnuit distruse, fiind considerate nesemnificative, vor inte- resa probabil pe istoricul de mîine. Se face deci simțită nevoia organizării arhivelor po- trivit altor principii, prin „Înlăturarea nor- melor tradiționale de eliminare și conservare” (se dă exemplul ziarului „Le Monde” care publică In „tribuna liberă” doar 2 articole din 100 primite; dar restul, care desigur nu se păstrează pe termen nedefinit, nu ar prezenta interes pentru istoricul de mline?). în același număr, P. Chaunu publică studiul Lfistoire et prospective. L’exemple dimographique (p. 131 — 148), ln care Își exprimă convingerea că istoria poate să contribuie la o cunoaștere mai sigură a viitorului. Aplictnd această idee generală la problema evoluției demogra- fice, Încearcă să stabilească anumite legi ale creșterii populației, valabile nu numai pentru, trecut, ci și pentru prezent și viitor. De mare| interes, ca Întotdeauna, rămln In „Revue historique”, studiile publicate la rubrica Bulletin historique. Acestea nu sint simple indicații bibliografice, ci analize deta- liate ale producției istoriografice recente privitoare la probleme majore ale istoriei. S-au publicat, ln anii din urmă, astfel de studii — Întinse, unele, de-a lungul mai mul- tor numere — cu privire la : istoria Greciei antice (1971 și 1974), istoria Franței In evul mediu (1971), Istoria Spaniei ln evul mediu (1971), Anglia ln secolul XVII (1971), istoria Rezistenței franceze (1971), istoria Canadei (1972), a Africii Negre (1972), istoria bisericii ln evul mediu (1972), Egiptul antic (1972), istoria S.U.A. (1972), perioada Revoluției și Imperiului (1972), expansiunea imperia- listă In Africa (1973), istoria Germaniei după 1918 — al III-lea Reich (1973), Imperiul roman (1973; din păcate, ln acest studiu care se referă la lucrările publicate după 1965, lipsesc complet contribuțiile românești, pri- vitoare mai ales la provincia Dacia), istoria Germaniei ln evul mediu (1974), istoria Germaniei Intre 1789 — 1918 (1975), evul me- diu franc ln secolele V — XI (1975), Japonia de la era Meiji (1975), istoria veche a crești- nismului (1975). Exemplificarea noastră este, firește, foarte incompletă. Credem Insă că ea ilustrează marea bogăție și varietate a materialelor publicate ln revistă. Studii originale sau studii infor- mative, istorie franceză, dar și istorie a altor țări și popoare europene sau a altor conti- nente (se conturează un deosebit interes pentru istoria africană), tratarea tuturor epocilor și, ln chip deosebit, fără neglijarea evului mediu, a ultimelor două secole, abor- darea aspectelor celor mai variate — de la economie și societate, plnă la istorie politică și culturală, prezentarea narativă tradițională stlnd alături de cele mai noi metode de cer- cetare și expunere a materialului — toate acestea explică popularitatea de care revista se bucură In rlndul specialiștilor sau citi- torilor de istorie. Desigur, In cele aproximativ 1200 de pagini publicate anual, redacția este nevoită să facă o selecție riguroasă a materialelor și subiec- telor tratate, iar această selecție, sub unele aspecte, poate fi discutată. Credem, de pildă, că studiile teoretice — ținlnd de conținutul științei istorice, de metoda cercetării, de ro- lul istoriei In societatea actuală — ar trebui să fie mai numeroase și, pentru a respecta Însuși caracterul revistei, să cuprindă orien- tări cit mai variate, fără a neglija interpre- tările marxiste. Referindu-ne la aria geografică a preocu- părilor, este evident că unele zone sint Încă neglijate. De pildă, cu toate contribuțiile lui G. Castellan și ale altor colaboratori, Europa răsăriteană nu ocupă, credem, locul ce l-ar merita, prin ponderea reală ln făuri- rea civilizației europene. în ce privește Româ- nia, nu numai că nu se publică studii privind istoria ei, dar chiar partea informativă a revistei trece foarte repede peste realizările actuale ale istoriografiei românești. Dacă ln www.dacoromanica.ro 5 REVISTA REVISTELOR 791 urmă cu trei sferturi de veac se publicau cu regularitate buletine bibliografice referitoare la scrierile istorice românești, in prezent, cind se editează in România lucrări incompa- rabil mai numeroase și mai variate, multe de o incontestabilă valoare științifică, tipă- rite și In limbi de largă circulație, inclusiv in franceză, asemenea buletine ar trebui să apară in continuare în această publicație. De asemenea, practic nu se publică recenzii de cărți românești, doar rubricile de note bibliografice și periodice consemnlnd uneori — dar destul de rar — lucrări și articole edi- tate in România. Credem că In viitor colabo- rarea dintre istoricii români și francezi se va putea intensifica și acest fapt Își va găsi ilustrarea și In „Revue historique”. Timp de 100 de ani, „Revue historique” a Încercat, și In bună parte a reușit, să reflecte cu fidelitate evoluția științei istorice franceze și mondiale. Răsfoind paginile celor 516 nu- mere ale revistei1, te afli de fapt în fața unui secol de muncă a mii și mii de istorici, apar- ținlnd citorva generații. Secolul care va urma va fi, fără îndoială, martorul unor transfor- mări și mai rapide, și mai profunde, In istorie, ca în toate științele. Credem că, adapt!ndu-se permanent cerințelor vremii, cum a făcut și pină acum, „Revue historique” va reuși să își mențină locul privilegiat ce și l-a cîști- gat printre publicațiile de specialitate. Lucian Boia 10 - C. 1194 1 O bibliografie tematică a acestor nu- mere ar fi un instrument de lucru deosebit de util. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro N S E M I N Ă R ISTORIA ROMÂNIEI * * Hunedoara, 30 de ani pe coordonatele socialismului, Deva, 1974, 262 p. Sub acest titlu generic, sint înmănun- chiate comunicările sesiunii jubiliare din 16 — 17 august 1974 organizată sub egida comite- tului județean Hunedoara al P.C.R. In cinstea Împlinirii a trei decenii de la eliberarea Româ- niei dc sub dominația fascistă. Culegerea de studii și articole a respectat cele trei compar- timente In care s-au desfășurat lucrările sesi- unii : comunicările prezentate In plenul sesi- unii, cele prezentate la secția economică-so- cială și cele de istorie. Fiind vorba de o sesiune organizată pe plan local, cîteva din comunicările susținute In plenul sesiunii, reprezintă sinteze asupra transformărilor revoluționare și realizărilor obținute de județul Hunedoara după 23 August 1944. Astfel, loachim Mo ga, primul secre- tar al comitetului județean P.C.R. și preșe- dintele comitetului executiv al consiliului popular județean Intr-un articol bilanț inti- tulat Evoluție șl tendință in dinamica dezvol- tării politice economice și sociale hunedorene în perioada construcției socialiste face o tre- cere In revistă a marilor transformări cali- tative petrecute In acest județ după 23 august 1944, precum și o prezentare preliminară a programului cincinalului următor (față de 1950, In 1975 volumul total al producției industriale hunedorene a crescut de 10 ori; față de 17 °0 In 1948, In 1975 județul Hune- doara se Înscrie cu o populație urbană ce reprezenta 70% din totalul locuitorilor jude- țului; 72 °0 din populația activă lucrează In sfera producției materiale neagricole revenind 1,2 angajați de fiecare familie din județ; electrificarea satelor a depășit 81 % din tota- litate). Cincinalul 1976—1980 va duce la o sporire cu 40% a producției industriale In raport cu 1975; In 1980, producția anului 1950 se va realiza doar In 18 zile. Pe linia sublinierii importantelor mutații calitative petrecute nu numai In structura economică dar și In celelalte aspecte ale con- strucției socialismului se Înscriu și articolele lui Vichente Bălan despre Aspecte privind creșterea nivelului de trai al populației județu- lui Hunedoara In anii construcției socialis- mului ; David Lazăr despre Elemente defini- torii In dezvoltarea artei și culturii tn Județul ..REVISTA DE ISTORIE". Tom. 20, nr. 6. P. 703-80’, Hunedoara; Constantin Dumitrescu despre Unele probleme în legătură cu perfecționarea formelor și metodelor de muncă in conducerea de către organele locale de partid din Jude[ul Hunedoara a întregii activități pentru reali- zarea programului partidului de dezvotare economică și socială a tării. Pe aceeași linie a prezentării realizărilor obținute după eliberare In diverse ramuri de activitate (minerit, siderurgie, Invățămlnt, cultură, presă, artă etc.) se Înscriu și comuni- cările realizate de Vasile Ogherlaci, Aurel Lăpușcă, Costache Trotuș, Ilie Constanti- nescu, Nicolae Andronache, loan Zaha, Ștefan Cornea, Constantin Maracu, Gheorghe Pavel, Ileana Bărțan, Petru Stoican și Cornel Stoica. Un loc aparte 11 prezintă In cadrul cule- gerii comunicările ce se referă la o problema- tică mai amplă la scară națională și privind teme majore de istorie contemporană. Gh. I. loniță, In articolul Ascensiune, continui- tate și combativitate în poziția antifascistă a clasei muncitoare din Eomânia pornind de la o analiză a principalelor tendințe și curente politice, de la analiza rezultatului alegerilor parlamentare etc., dezvoltă ideea că Româ- niei, poporului român nu le-au fost specifice (p. 44 și următoarele din culegere) o acti- vitate intensă a organizațiilor fasciste in afara cunoscutelor agitații antisemite locali- zate și acelea în Moldova, In rlndul unor gru- puri și grupări restrinse din Capitală și din alte centre, că drumul ascensiunii organiza- țiilor de extremă dreaptă, a legionarilor spre putere a fost barat cu fermitate de mișcarea antifascistă In fruntea căreia s-a situat cu consecvență P.C.R., In Întreg deceniul al patrulea; legionarii și Antonescu vor veni la putere abia In toamna anului 1940, cu sprijinul direct al puterilor Axei. In lupta pentru răsturnarea dictaturii fascisto-antonesciene, pentru victoria insu- recției, lupta antifascistă, transformată In mișcare de rezistență antifascistă, In front patriotic antifascist, va juca un rol decisiv, care va imprima desfășurarea ulterioară, cu succes, a revoluției populare în România. Ilie Ceaușescu, în articolul Activitatea Partidului Comunist Român în rîndurile ar- 1976. www.dacoromanica.ro 794 ÎNSEMNĂRI 2 matei pentru atragerea acesteia la înfăptuirea actului revoluționar de la 23 August 7944, arată că P.C.R. Încă de la crearea sa, deși silit să acționeze in adincă ilegalitate, a izbu- tit prin diferite mijloace să mențină contac- tul cu elementele cu vederi Înaintate din ca- drul armatei, iar In anii dictaturii militaro- fasciste a reușit să atragă de partea planului său insurecțional numeroase cadre ofițerești și factori de decizie, ceea ce a dus In ultimă instanță la participarea Întregii armate ro- mâne la actul istoric de la 23 August 1944. în comunicarea Starea de spirit și pregătirea armatei în vederea partici- pării ei la insurecția națională antifascistă și antiimperialistă, V. Arimia aduce In circu- itul istoriografiei românești clteva date noi culese dintr-o serie de materiale de arhivă germane recent intrate In patrimoniul Direc- ției generale a arhivelor statului. în articolul Raportul dintre factorii in- terni și externi în înfăptuirea insurecției nați- onale armate antifasciste și antiimperialiste din august 1944 Mihai Fătu face o trecere In revistă a evoluției raportului de forțe pe plan intern și internațional In anii 1940—1944, intercondiționarea dintre factorii interni și externi care au concurat la pregătirea Înfăp- tuirii și victoriei insurecției din August 1944 conchizind că prin aceasta poporul român a adus o nouă și mare contribuție la lupta anti- fascistă, la efortul comun pentru zdrobirea militară și lichidarea pe plan intern și in- ternațional a hitlerismului. O ultimă parte a culegerii cuprinde o suită de articole privind lupta revoluționară antifascistă, a maselor populare din Hune- doara conduse de partid Înainte de 23 August 1944, participarea populației hunedorene la lupta pentru instaurarea și consolidarea puterii revoluționare democratice în România. Privitor la activitatea revoluționară de pregătire a insurecției din August 1944 slnt de consemnat articolele lui: Ion Poporogu, Mărturii contemporane despre activitatea revo- luționară a minerilor Văii Jiului de-a lungul anilor (se referă la perioada 1918—1944); Dumitru Florea despre Elemente semnifica- tive privind starea de spirit a muncitorimii hunedorene în preajma actului revoluționar din august 1944 (bazlndu-se In primul rind pe informații documentare locale, parțial ine- dite); Mircea Valea despre Țărănimea hune- doreană puternic implicată în fluxul general al luptei antifasciste conduse de Partidul Comunist Român, 1941 — 1944 (care aduce o serie de elemente inedite privind activitatea desfășurată de dr. Petru Groza și alți condu- cători ai Frontului Plugarilor pentru făuri- rea frontului patriotic antihiltlerist, despre convorbirile purtate In acest sens cu o serie de fruntași ai P.N.Ț. și P.N.L. In anii 1941-1943). Participării populației hunedorene la revo- luția populară li slnt dedicate 4 comunicări : Clement Negruț, deși își propune să tra- teze despre Activitatea desfășurată de organi- zațiile P.C.R. șt P.S.D. din Valea Jiului în vederea făuririi partidului unic al clasei munciloare în anii 1944—1948, In realitate se oprește mai mult și mai concret doar asu- pra perioadei septembrie 1947 —februarie 1948 ; Ștefan Marinescu, pe baza unor arhive locale prezintă, cu date concrete Aportul județului Hunedoara la sprljinirea frontului antihitle- rist ; Maria Crețu Încearcă, pe baza unor mate- riale de arhivă inedite, o sinteză la nivelul Întregii țări privind Contribuția Frontului Plugarilor la atragerea maselor țărănești tn lupta pentru instaurarea puterii democrat-popu- lare in România; iar In Încheierea culegerii, Ion Frățilă aduce date noi la tema Din lupta maselor hunedorene, sub conducerea P.C.R., pentru instaurarea puterii democrat-populare. Prin materiale documentare inedite, prin relevarea unor trăsături specifice, unor parti- cularități legate de prezența unor puternice zone și centre industriale, cu o numeroasă muncitorime cu vechi tradiții In producție și lupta revoluționară, culegerea tematică Hunedoara, 30 de ani pe coordonatele socialis- mului reprezintă mai mult decît o Inmănun- chiere de comunicări prezentate la o sesiune jubiliară; ea se Înscrie ca o reușită contri- buție de istorie locală, ca un exemplu feri- cit de colaborare rodnică Intre cer- cetătorii proprii cu specialiștii din alte centre. Trebuie, dealtfel, să relevăm apariția In ultimii ani la Deva a numeroase lucrări de istorie, care atestă afirmarea Hunedoarei printre cele mai active colective de cercetări a istoriei, pe plan local, fapt cu atît mai îmbucurător cu cit acest județ este depozi- tarul, Încă din vechime, a unor mărturii pri- vind perenitatea, lupta de afirmare națională, locul fruntaș In lupta pentru progres social și politic al poporului nostru de-a lungul veacurilor și plnă în anii triumfului socia- lismului In România. Tr. Vdrea t , Siidosteuropa Mitteilungen, nr. 3, Sild- ost-Europa Geselschaft, Miinchen, 1975, 85 p. Prezentul număr al revistei „Sildosteu- ropa Mitteilungen” cuprinde In paginile sale un bogat material referitor la România din domeniul istoriei, economiei, Învățăm Intui ui, culturii, ca o reflectare a interesului mereu cresclnd pe care 11 suscită In străinătate țara www.dacoromanica.ro 3 ÎNSEMNĂRI 795 noastră. De asemenei In cadrul revistei apar articole care abordează probleme referitoare la celelalte țări din această zonă a Europei: Bulgaria, Ungaria, Iugoslavia, Turcia. Printre articolele care tratează probleme românești trebuie menționat in primul rlnd, acela care poartă semnătura lui Vasile Curti- căpeanu, atașatul cultural al României la Bonn, intitulat „Independența de stat —idee de bază — a istoriei românești” (p. 37 — 44). Autorul prezintă permanențele care au ani- mat pe români, In zbuciumata lor istorie, In lupta lor pentru afirmarea lor ca popor și națiune, adică apărarea libertății, indepen- denței și integrității lor teritoriale. Un accent deosebit a fost pus pe principalele etape ale luptei poporului român pentru păstrarea fiin- ței naționale in fața invaziilor popoarelor migratoare și a tendințelor expansioniste a unor imperii străine. In acest scop slnt prezen- tate In mod sintetic momentele cruciale ale istoriei poporului român: realizarea primei unități statale a celor trei țări române sub Mihai Viteazul, unirea principatelor, procla- marea independenței In anul 1877, desăvlr- șirea unității naționale In anul 1918. In Înche- iere se arată că și In etapa actuală Rcmânia Își afirmă cu tărie independența și suverani- tatea, iar transpunerea In viață a acestor deziderate se realizează prin contacte strinse cu alte state, prin intensificarea schimburilor economice și culturale cu alte popoare. Revista publică largi extrase din confe- rința ținută de către ambasadorul român la Bonn, ing. Ion Morega, la Institutul pentru cercetarea economică și socială a Europei de est și sud-est din cadrul Universității din Miinchen, In legătură cu dezvoltarea postbelică a României. Cu această ocazie au fost pre- zentate principalele etape parcurse de către economia românească In drumul ei pentru construirea societății socialiste, precum și principiile de bază care au determinat poli- tica de investiții In această perioadă. In pofida realizărilor obținute de către România In domeniul economic, ea se află Încă In rin- dul țărilor In curs de dezvoltare clnd se anali- zează o serie de indici economici cum slnt venitul național pe cap de locuitor, produc- tivitatea muncii, procentul din populația activă folosită In agricultură. De asemenea, tn timpul expunerii, un spațiu larg a fost acordat schimburilor comerciale și cooperării economice dintre țara noastră și R.F.Germania, precum și a perspectivelor de dezvoltare și intensificare din anii următori. Un articol care are drept subiect unele aspecte ale Învățămîntului românesc este interviul luat de Wolf Oschlies redactorului șef al emisiunii tele-școală, Andrei Covrig, In legătură cu concepția și problemele ce le ridică elaborarea programelor pentru emisi- unile de radio și teleșcoală din țara noastră (p. 53-57). în scopul cunoașterii creației literare din România, Universitatea din Marburg a orga- nizat in zilele de 14 și 15 iulie o sesiune Închi- nată comemorării a 125 de ani de la nașterea lui M. Eminescu precum și Îmbunătățirea metodelor de predare a limbii române In R. F. Germania. La acest simpozion au fost prezenți lectori de limbă și literatură română de la universitățile din Aachen, Bochum, Bonn, Diisseldorf, Freiburg, Giessen, Koln, Marburg, Miinchen, Stuttgart, Tubingen. Prin- tre participanți la simpozion pot fi amintiți Gavril Neamțu, Pompiliu Dumitrașcu, Octa- vian Bubociu, Vasile Curticăpeanu etc. Tema comunicării lui Vasile Curticăpeanu a fost reliefarea importanței și actualității articole- lor politice eminesciene. Printre studiile care prezintă interes deo- sebit pentru cercetătorii In domeniul istoriei contemporane este articolul lui Hans Harți intitulat „Problema Macedoniei” (p. 21 — 36) In care Se analiza statutul acestei provincii așa cum a evoluat el după războaiele balcanice. Autorul iși bazează studiul pe cele mai recente cercetări, prezentlnd diferitele păreri, chiar cind ele nu slnt unanim acceptate. El ne intro- duce In ansamblul acestei probleme complexe, realizlnd o sinteză sistematică și esențială pentru toți cei care urmăresc această pro- blemă pornind de la realitățile istorice, culturale și politice ale acestei regiuni. în cuprinsul acestui număr se aduc nume- roase și notabile contribuții la o mai deplină cunoaștere a problemelor economice ce con- fruntă Europa In momentul de față. Astfel, Werner Gumpel abordează tema relațiilor economice dintre Turcia și Piața comună (p. 1 — 9) In lumina noilor mutații economice: criza petrolului, inflația, creșterea șomajului, căutlnd să propună anumite soluții acestei probleme In scopul relansării relațiilor econo- mice Intre această țară și comunitatea eco- nomică europeană. Iar Endre Antal Își inti- tulează studiul „Sistemul și politica prețu- lui In Ungaria” (p. 9 — 21) In care se anali- zează funcțiunea acestui component al meca- nismului pieții In procesul economic. Wolfgang Kessler In studiul său analizează modul cum se predau limbile din Europa de sud-est In cadrul universităților din R. F. Germania și greutățile ce le au de Intlmpinat studenții care doresc să-și Însușească aceste limbi. Din cronică spicuim cîteva știri referitoare la unele manifestări culturale românești In R. F. Germania, dintre care menționăm des- chiderea expoziției de pictură românească www.dacaromanica.ro 796 însemnări 4 la Leverkusen, precum și vizita care a Între- prins-o In această țară Virgiliu Radulian in urma invitației primite din partea secțiunii germane a UNICEF-ului. în ansamblu, acest număr al revistei oglin- dește cu prisosință interesul de care se bucură viața culturală și științifică a României In cercurile oamenilor de știință din R. F. Ger- mania, iar articolele din cuprinsul său con- tribuie, in același timp, la apropierea culturală Intre cele două popoare, obiectiv major și prioritar ai societății de studii sud-est europene din Miinchen, care patronează această publicație. lancu Sidian I. M. ȘTEFAN, V, FIROIU, Sub semnul Minervei, București, Edit. politică, 1975, 285 p. Apărută In cursul anului 1975 — declarat An Internațional al Femeii — , lucrarea rea- lizată de I. M. Ștefan și regretatul publicist V. Firoiu, Își propune, așa cum se arată In cuvintul Înainte (La început de drum) să prezinte succint „chipurile unor femei care au ilustrat In trecut viața poporului român” (p. 7). Cartea conține, In principal, o Însumare de medalioane, Întocmite cu migală și pasiune, a unor românce care s-au distins, cu deosebire tn secolele XIX și XX, In viața social-politică și culturală a societății românești. Primul capitol, „Femeia străveche crea- toare anonimă” (p. 13 — 21), Încearcă să re- constituie, pe baza datelor arheologice și a izvoarelor scrise antice, clteva din caracte- risticile femeilor care au populat, In antichi- tate, străvechiul teritoriu al patriei noastre (iscusința, agerimea, priceperea la minuitul uneltelor, perseverența). O a doua subdiviziune (p. 23 — 41) Își propune să se ocupe de „doamne, juplnese meșterițe, femei cărturar, căpitănese de hai- duci”, așadar de o gamă destul de largă ș variată de personalități feminine, dintre care unele cu o certă prezență In istorie, atestată documentar, iar altele, avind figura reflectată In surse de inspirație populară (folclor, legende etc.). Deși In genere bine realizată, această parte a volumului este susceptibilă, după opinia noastră, de unele corective, care tre- buie menționate, spre a risipi unele incerti- tudini sau formulări mai puțin adecvate. Astfel, această subdiviziune a lucrării este bazată, in cea mai mare parte, pe mărturii literare (și mai puțin pe surse istorice) ceea ce face ca in unele cazuri veridicitatea afir- mațiilor să fie pusă la Îndoială. în acest sens se cuvine precizat că practic nu avem nici o dovadă documentară că mărturiile Simei sau Măriei Florescu incheiau judecățile „fiind hotăritoare” (?) (p. 30). La p. 27—28 autorul acestui paragraf (I. M. Ștefan), afirmă că femeia „nu avea situația de umilință și resemnare pe carc o cunoșteau spre pildă suratele ei in Levant”, iar mai departe „dar era respectată, iar rolul pe care 11 avea de jucat era activ”. Sintem totuși de părere că această aserțiune este cam prea categorică și ea trebuie un pic nuanțată. Amintim spre pildă că in ceea ce privește dreptul de moștenire, tn evul mediu In Țara Românească, fiicele nu aveau drept de moștenire; că de asemenea, in aceeași perioadă de timp femeia, potrivit jurisdic- ției medievale, urma soarta soțului (dacă se căsătorea cu un rob devenea roabă) ș.a. La p. 32 autorul subliniază, pe bună drep- tate rolul de seamă jucat de femei, in perioada feudalismului, in industria casnică țărănească. La acest aspect mai trebuie adăugat că acest rol nu s-a limitat numai la perioada amin- tită, ci că femeile au ridicat meșteșugurile casnice textile la rang de artă și in epoca modernă a istoriei noastre, chiar in cadrul formațiunii social economice capitaliste. „Mai toți locuitorii — arată periodicul „Analele eco- nomice” nr. 1 din 1860 — Își prepară veșmin- tele obișnuite in casă, fabricate de femeile șt fetele lor (subl. noastră — S.M.) care, pe lingă acestea produc niște țesături de mătase, foarte frumoase, cu fir și fluturi, numite că- măși sau ii, marame, batiste și feluri de fote”. Al treilea capitol „Femei Înaintașe ale societății românești moderne” (p. 45—285), conține 32 de portrete succinte ale unor femei care s-au ilustrat in diverse domenii și ramuri de activitate. întllnim astfel aici figurile unor cunoscute luptătoare pentru dreptate socială, libertate și independență națională (Ana Ipătescu, Catarina Varga, Ecaterina Teodoroiu, Elena Chiriță), alături de cele ale unor recunoscute militante și publiciste (Sofia Nădejde, Ecaterina Arbore, Elena Filipovici). Ne slnt prezentate totodată chipurile și activitatea unor femei promotoare in diverse domenii de activitate științifică și socială : specialistele in medicină Maria Cuțaridar www.dacoromanica.ro 5 ÎNSEMNĂRI 797 Crătunescu, Cornelia Moga și Hermina Walch- Kaminski, cunoscutele matematiciene Con- stanța Popilian-Zossima, Vera Myller și Silvia Creangă, pedagogele Ana Konta-Kernbach și Florica Musicescu, cea dinții femeie avo- cat de la noi — Ella Negruzzl, savanta Elena Densușianu-Pușcariu — specialistă In oftal- mologie, cercetătoarele tehnice Elisa Leonida- Zamfirescu, Ștefania Mărăcineanu, Gabriela Chaborski, Alice Săvulescu. Un spațiu aparte este destinat schițării portretului a două femei performere sportive (Elenei Stoenescu-Caragiani, prima româncă aviatoare și respectiv Smarandei Brăescu, recordmenă mondială de parașutism), după cum atenției autorilor nu au scăpat nici pre- zentarea unor creatoare de frumos : pictori- țele Cccilia Cuțescu-Storck și Nina Arbore. în structura volumului au fost Incorporate și cîteva profiluri ale unor cunoscute scri- itoare românce din trecut sau de azi: Veronica Micle, Martha Bibescu, Elena Văcărescu, Ana de Noailles, Hortensia Papadat Bengescu, Otilia Cazimir, ce au avut contribuții notabile In peisajul literaturii române moderne și contemporane. Lucrarea scrisă Intr-un stil sobru, dar nu lipsit de atractivitate, se citește cu plăcere. Este o monografie bine documentată, ce relie- fează rolul femeii In viața socială și politică românească, reflectlnd contribuția unor per- sonalități feminine la evoluția ascendentă a societății noastre. Unele mici scăderi, amin- tite anterior, nu umbresc valoarea globală a volumului recenzat, pe care 11 considerăm o reușită a autorilor și o meritorie inițiativă a Editurii politice. M. Stroia V. POPEANGĂ, Un secol de activitate școlară românească In părțile Aradului. 1721 — 1821, Arad, 1974, 289 p. Deși se referă la o regiune relativ restrlnsă, studiul monografic al lui V. Popeangă, apărut sub egida Comitetului de cultură și educație socialistă al județului Arad, ocupă un loc de frunte Intre lucrările consacrate Invățămln- tului, scrise la noi In vremea din urmă. El vine să ateste o puternică afirmare culturală a comunității românești din părțile Aradului, din Banat și Crișana, In secolul al XVIH-lea, prin instituțiile de Invățămlnt național. Din lectura cărții, bogată In idei și fapte noi, necunoscute, izbesc două lucruri: extraordi- nar de bogatul material inedit, cules din arhi- vele din țară, dar mai ales din străinătate (R. S. F. Iugoslavia) și interpretarea nouă a problemei tratate. Lucrarea este Întocmită după un plan judicios. Primul capitol se ocupă de Politica școlară a Curții din Viena, Aplicarea ei in părțile Aradului, insistlndu-se asupra refor- melor școlare sub Maria Tereza și losif al II-lea, asupra legislației școlare In perioada imediat următoare și asupra noilor tendințe și preocupări la Începutul veacului al XlX-lea. Filozofia luminilor, In lupta Împotriva ob- scurantismului feudal, a stimulat In această regiune și dezvoltarea Învățămîntului In limba română, care la rîndul său a ajutat la promo- varea culturală a maselor populare românești, la formarea intelectuală și morală a tinere- tului bănățean și bihorean. Se atribuie școlii românești de aci un rol important In formarea conștiinței naționale și In lupta de emanci- pare, In fruntea căreia se găsea Moise Nicoară, avlnd grupați In jurul lui pe unii din promo- torii Învățămîntului românesc, ca Dimitrie Țichindeal, Constantin Diaconovici Loga, Ion Mihuț, Moise Bota ș.a. Al doilea capitol este intitulat Rețeaua școlară, ocuplndu-se Îndeosebi de școlile să- tești. Se remarcă faptul că ele s-au dezvoltat In raport cu situația economică a satelor, mai puternice și mai bine organizate la clmpie, mai slab dezvoltate la munte. Se reproduc inte- resante date statistice relative la școli, numă- rul și numele Învățătorilor, numărul școla- rilor, programă, salariul Învățătorilor, pro- gresul realizat de elevi, frecvența etc. în anul școlar 1817 — 1818 de pildă, In distric- tul școlar al Caransebeșului funcționau 245 de școli, cu 247 Învățători și 5 464 elevi; In cej al Tlmișorii erau 187 de școli, 194 Învățători și 7 431 de elevi, iar In cel al Orăzii, 150 de școli, 129 Învățători și 2 297 elevi. Se dau apoi amănunte prețioase despre toate școlile din regiunea Aradului (un fel de micromono- grafii ale lor). Capitolul al III-lea și ultimul al cărții are In vederea Școlile arădene in atmosfera culturală a epocii luminilor. Se relevă contri- buția școlilor românești din această regiune la dezvoltarea pedagogiei românești, rolul lor major In viața comunității românești, In „realizarea unității spirituale a românilor prin circulația cărților, a dascălilor și a valo- rilor culturale”. Cartea lui V. Popeangă, cunoscut specia- list In domeniul istoriei Învățămîntului, este o contribuție de preț, cu multe lumini noi Intr-o problemă despre care nu s-a știut prea mult. D. Mioc www.dacoromanica.ro 798 ÎNSEMNĂRI 6 ISTORIA UNIVERSALĂ EVA H. HARASZTI, Treaty-Breakers or „Realpolitiker”? The Anglo-German Agre- ment of June 1935, Boppard am Rhein, Harald Boldt Verlag, 1974, 276 p. Anul 1935, considerat pe drept cuvint de istoricul francez Pierre Renouvin o „cotitură”1 a marcat prin clteva evenimente importante — semnarea Acordurilor franco-italiene de la Roma, reintroducerea serviciului militar obli- gatoriu In Germania, Conferința tripartită de la Stresa, semnarea Pactului franco-so- vietic, agresiunea italiană Împotriva Eti- opiei 2 — Începutul drumului care avea să ducă In cele din urmă la declanșarea celui de-al doilea război mondial. în acest context o semnificație deosebită a avut-o In desfășurarea evenimentelor sem- narea Acordului naval anglo-german, de la 18 iunie, realizat în urma unui schimb de note Intre cele două părți. Deși s-au scurs patru decenii de la Încheierea acestui act, o serie de probleme legate de natura Acordului au rămas Încă deschise dezbaterilor, autoarea volumului de față avînd meritul de a completa — prin informațiile noi pe care le aduce și prin încercarea, In bună parte reușită, de a lămuri unele aspecte complexe pe care le ridică subiectul tratat — lacunele existente In literatura de specialitate. Analiza Acordului naval anglo-german a pus-o pe cercetătoarea maghiară In fața mai multor Întrebări: constituie acesta o violare a unui tratat ? 3 ; fusese o manifestare de rea- lism politic din partea guvernului britanic?; consolidase poziția lui Hitler sau reprezen- tase un element important in dezvoltarea relațiilor dintre Marea Britanie și cel de-al Treilea Reich? Ne-am fi așteptat ca ridiclnd asemenea probleme autoarea să nu se mulțumească numai cu analiza originilor, a modului In care a fost realizat acordul și a ecoului pe care l-a avut asupra opiniei publice din Întreaga lume, ci să ia și atitudine, cu alte cuvinte să-și ex- prime punctul de vedere, părerile sale personale conferind lucrării mai multă originalitate. 1 Pierre Renouvin, Les crises du XX‘ sticle, II. De 1929 ă 1945, In Histoire des rela- tions internationales, voi. VIII, Paris, Librairie Hachette 1958, p. 67. 2 O excelentă imagine a evenimentelor anului 1935 este oferită de Survey of Interna- tional Affaires, 1935, voi. I — II, by Arnold J. Toynbee, London, Oxford University Press, 1936, 456 — 568 p. 3 Este vorba de Tratatul de la Versailles, partea a V-a, clauzele militare navale. Acest fapt este cu atît mai regretabil cu cit documentarea extrem de întinsă și la zi, în bună parte inedită, ar fi putut duce la rezul- tatele așteptate de noi. Și totuși, deși autoarea nu aduce nimic senzațional, nimic specta- culos, are meritul de a fi clarificat un aspect esențial și anume de ce cele două părți au acceptat negocierile, ajungind în cele din urmă la semnarea acordului. Dacă analizăm evoluția relațiilor anglo- germane în anii anteriori, semnarea acordu- lui nu ne mai surprinde. De la bun început opinia publică britanică fusese conștientă că Tratatul de la Versailles impusese Germaniei clauze militare grele. Ceea ce a constituit cu adevărat o surpriză pentru cercurile diplo- matice europene a fost doar momentul în care s-a ajuns la încheierea acordului. Autoarea tratează pe larg raporturile anglo-germane și evoluția lor din punct de vedere naval în perioada ianuarie-iunie 1935. Astfel, capitolul I conturează antecedentele politice ale Acordului naval vizibile In lunile ianuarie-martie (p. 13 55); capitolul al II-lea prezintă situația și strategia navală germană și britanică (p. 56 76); cel de-al treilea urmărește faza finală, respectiv pre- gătirea și semnarea actului (p. 78 116) în cadrul acestuia fiind dat și textul integral al documentului (p. 111—114). în sfîrșit, capi- tolul al IV-lea analizează ecourile Acordului în lume, modul în care a fost primit de cercu- rile politice și de opinia publică din cele două state semnatare, din principalele state euro- pene cît și din S.U.A. (p. 117 — 152). Volumul se încheie cu 14 anexe foarte importante prin faptul că prezintă docu- mente, majoritatea de origine britanică și deci numai pe această cale accesibile unui cerc mai larg (p. 161 — 252). După cele clteva considerații de ordin general, considerăm că este absolut necesar să ne oprim asupra unor referiri făcute de Eva H. Haraszti la adresa situației economice a României în preajma celui de-al doilea război mondial, mai precis la rezervele petro- liere și încheierea Tratatului comercial cu Germania, subliniind necesitatea nuanțării unor aspecte precum și, în opinia noastră, a fundamentării unor afirmații pe date furni- zate de istoriografia românească (p. 68 69). O altă chestiune care se cere a fi precizată este aceea a consecințelor profunde ale Acor- dului naval anglo-german. Credem că este necesar a menționa că Acordul este foarte important nu atît prin conținutul său ci tocmai prin semnificațiile și implicațiile pe care le-a avut. Iunie 1935 poate fi considerat ca mar- cînd începutul politicii de conciliere promo- vată de Marea Britanie care, într-un contex www.dacoromanica.ro 7 ÎNSEMNAU I 799 mai larg și complex, a dus la Conferința de la Miinchen și in cele din urmă la declanșarea marii conflagrații a secolului nostru. De asemenea in volum nu stnt punctate suficient consecințele imediate ale pactului tn cauză. Acestea s-au manifestat in princi- pal, prin zdruncinarea așa-numitului „front de la Stresa” al celor trei mari puteri occi- dentale. Faptul că documentul din 18 iunie a fost negociat și semnat bilateral fără a fi consultate Parisul și Roma, excepție fiind nota informativă din 7 iunie 1935 (in extenso, p. 177), a Însemnat o Încălcare a prevederilor Comunicatului de la Londra din 3 februarie 1935 anglo-francez, cit și a deciziilor Confe- rinței de la Stresa. Toate aceste elemente ne permit a consi- dera că Acordul naval anglo-german din 18 iunie 1935, departe de a fi o manifestare a unei politici realiste din partea guvernului britanic, a fost o Încălcare a unor Înțelegeri internaționale. într-adevăr, prevederile actului menționat constituiau nu numai o violare a Tratatului de la Versailles, ci și a deciziilor Conferințelor navale de la Washington și Londra precum și a Pactului Societății Nați- unilor. Din punctul de vedere al echilibrului de forțe pe plan mondial, Acordul a orientat, temporar, apropierea franco-sovietică și cea franco-italiană Împotriva aceleia anglo-ger- mane. în același timp, dacă URSS, Îngri- jorată de modificarea raportului de forțe din Marea Baltică, se va orienta și mai mult spre problemele europene și va acorda o poziție secundară evenimentelor din Extremul Orient, va avea loc un proces contrar tn bazinul medi- teranian prin accentuarea interesului fascis- mului italian față de Etiopia. Principala carență a poziției britanice, credem noi, a derivat din faptul că accentul principal a fost pus pe bunele intenții ale lui Hitler, că foarte mult dacă nu chiar totul a avut ca fundament declarațiile Filhrer-ului cind In realitate atit politica internă (ne refe- rim la măsurile de instaurare a dictaturii și la evenimentele din iunie 1934) cit și cea externă (In special politica față de Austria și asasi- narea cancelarului Dolfuss) puteau fi privite ca adevărata față a nazismului, ca dovezi concrete a intențiilor reale ale hitlerismuhii și deci puteau fi tot atltea semnale de alarmă. Se cere a fi menționată și impresia finală după lectura volumului, confirmată și de sim- pla trecere In revistă a bibliografiei In care sursele britanice ocupă un loc important, că accentul principal s-a pus pe elucidarea pozi- ției Londrei. Desigur, chiar de la prima vedere interesele britanice par mai complexe, mai contradictorii, exact contrariul situației din Germania, dar In realitate problema este mai complicată ceea ce ar fi impus un echi- libru Intre cele două părți. în orice caz, Eva H. Haraszti, in ceea ce privește ponderea acordată factorului britanic, a examinat diferențele de opinie intre diverșii lideri politici englezi, sau intre Foreign Office și Amiralitate in legătură cu Acordul. Excelente portrete ale unor personalități, aparent mai puțin cunoscute, slnt schițate și, in acest sens, trebuie menționate cele ale lui Sir John Simon, Sir Samuel Hoare, Sir Warren Fischer precum și a lui Joachim von Ribbentrop. Referitor la viitorul ministru de externe nazist, trebuie să subliniem că Încheierea Acor- dului naval a fost primul său mare succes care i-a asigurat un credit solid In cercurile naziste și tn ochii lui Hitler personal, pentru că a reușit acolo unde diplomații profesioniști au afirmat că nu slnt șanse pentru finalizare. Insistlnd asupra opiniilor și rolului diverse- lor personalități politice, istorica maghiară sub- liniază caracterul instructiv al studiului pen- tru observatorii contemporani deoarece arată ... „că o cale recunoscută, rezonabilă, nu este Întotdeauna cea urmată, că deciziile se Împletesc cu vanitățile și incapacitățile ome- nești, că uneori chiar și un politician clar- văzător, rațional, bate tn retragere in fața unora care vociferează, că aparențele și efec- tele calculate nu pot fi subapreciate sau, rezu- mind pe scurt: cit de mult cursul și evoluția istoriei slnt apăsate de obstacole făcute de oameni, de limite specifice naturii umane și facultăților umane” (prefață, p. 10). Carențele menționate, in ultimă instanță minore, nu slnt in măsură de a scădea valoarea volumului pe care l-am prezentat, remarcabil prin sinteza pe care a realizat-o ca și prin problemele pe care le ridică. Informarea bo- gată, ținuta științifică ca și stilul sobru slnt elemente care contribuie in egală măsură la valoarea lucrării. Autoarea a știut să depă- șească istoria evenimențială, să pătrundă in sfera intereselor britanice și naziste, realizlnd conform propriilor intenții un studiu cauzal. Mai mult chiar, problema abordată nu este complet izolată de contextul general al poli- ticii Berlinului și Londrei după cum eveni- mentele nu stnt limitate doar la originile ime- diate și Încheierea Acordului naval, ci slnt schițate atit manifestări anterioare, cit și evo- luția spre denunțarea acestuia de către cel de-al Treilea Reich, la 27 aprilie 1939. în concluzie, ne aflăm In fața unui volum de valoare, o apariție necesară care răspunde exigențelor științifice, care soluționează In mare măsură principalele aspecte ale unei probleme controversate, fiind deci o apariție notabilă in istoriografia universală. Nicolae Dascălu www.dacaramanica.ro 800 ÎNSEMNĂRI 8 • * * Vasil Levski. Dokumentalno nasledstvo. (Vasil Levski, Moștenirea documentară). (Documente publicate sub redacția lui K. Văzvăzova Karateodorova șiNikolai Ghen- cev), Sofia, 1973, Editura Nauka i izkustvo, 350 p. Se poate spune că majoritatea istoricilor bulgari, care s-au ocupat de istoria Renașterii bulgare (1762 — 1878) s-au oprit mai ales la partea care cuprinde lupta revoluționară de eliberare națională ajunsă In culmea ei, sau mai exact la perioada In care ea a fost condusă de marii revoluționari democrați G. S. Rakov- ski, Liuben Karavelov, Vasil Levski și Hristo Botev. Istoria acestei mișcări de eliberare a Început a fi scrisă ehiar de acești revoluționari sau de contemporanii lor. Nota de autenti- citate ce se degajă din scrierile lor a fost completată apoi de o interpretare marxistă Începută Încă Înainte de 1944, remarcabile In acest sens fiind cercetările lui Dimităr Blagoev, Hristo Kabakciev și Gheorghi Bakalov. într-o anumită măsură Insă, multe din aceste cerce- tări au apărut Înaintea publicațiilor documen- tare ale izvoarelor pe care se bazau. Niei acestea nu s-au lăsat Îndelung așteptate și mulți cercetători istorici de valoare din tre- cut și de azi ne-au dat ediții care ar mai fi putut fi folosite Încă dacă unele dintre ele nu ar fi ajuns rarități bibliografice. De aceea ele slnt mereu Înlocuite de publicații noi. Pe această linie se Înscrie noua ediție de docu- mente apărută cu prilejul Împlinirii a 100 de ani de la moartea creatorului organizației interne revoluționare bulgare, luptătorul care a intrat In legendă Încă din timpul vieții — Vasil Levski — unul dintre conducătorii Co- mitetului Central revoluționar bulgar. Privită In comparație cu precedentele publicații de izvoare asupra lui Levski, ediția de față, apărută sub redacția tov. Kirila Văzvăzova Karateodorova și Nicolai Ghen- cev, la pregătirea materialului pentru tipar colaborlnd și Zdravka Noneva, Victoria Tiieva ș.a., se remarcă prin criteriile care au stat la baza selecționării documentelor ce se publică. Ținlnd seama că volumul se intitulează „Vasil Levski, Moștenirea docu- mentară”, ediția cuprinde In primul rind toate documentele ieșite din mina lui Levski, fie că slnt elaborate de el, semnate sau doar corectate de el. în al doilea rlnd vin toate documentele apărute In numele organizației interne revoluționare sau al Comitetului cen- tral revoluționar din București, nesemnate de Levski, dar lăslnd a se Înțelege că au fost elaborate cu participarea sa. Aceasta Înseamnă că ediția de față marchează deosebiri impor- tante față de cele precedente. Destule docu- mente care In trecut, după o cercetare sumară, fuseseră atribuite lui Levski, nu mai apar aici, după cum altele care, In urma celor mai mina și pana marelui revoluționar, chiar dacă au fost redactate de alții, dar semnate de Levski, au fost incluse In noua ediție. Adăugăm apoi că, spre deosebire de multe culegeri similare, documentele slnt publicate după ultimele cerințe ale arheograf iei moderne. Textele au fost transcrise In limba bulgară de azi, Inlăturlndu-se semnele grafice care nu mai figurează In alfabetul bulgar actual, punctuația normalizată, cuvintele străine redate corect etc. Documentele slnt numero- tate, datate corect, precedate de un rezumat al cuprinsului lor și urmate de toate notele explicative necesare. Ediția de față Înlocuiește multe publicații documentare anterioare. Dintre acestea se cuvine s-o amintim In primul rlnd pe cea mai de seamă și anume pe aceea a lui D. T. Stra- șimirov, istoric burghez cu vederi Înaintate și cu mari merite In ceea ce privește publi- carea documentelor din perioada Renașterii. Juclnd un rol important la vremea ei clnd publicațiile de acest fel erau destul de rare, ediția lui Strașimirov nu mai corespunde, așa cum este firesc, cerințelor de azi ale arheo- grafiei, cu toate Îndreptările și precizările făcute pe parcurs (din 1938 și plnă In vremea noastră) de istorici de seamă ca Al. Burmov, St. Karakostov și mai ales Ivan Ungiev, ultimul fiind și autorul celei mai bune și mai noi monografii asupra lui Vasil Levski. Tocmai aceste numeroase Îndreptări arată clar că ediția Strașimirov trebuia Înlocuită. în afară de cele 150 de documente, vo- lumul cuprinde textul carnetului personal al lui V. Levski, depozițiile sale In fața tribu- nalului otoman care l-a judecat șl condam- nat, precum și două anexe. în cea dinții se publică documentele atribuite lui Levski, dar ale căror originale nu se mai păstrează. Cea de a doua este lista documentelor atri- buite lui Levski, dar care, de fapt, nu-i apar- țin lui. Urmează apoi o serie de indici și note ex- trem de necesare cercetătorilor care vor lucra cu noua ediție; un tabel cronologic al principalelor date din viața și activitatea lui Levski, exemple de Îndreptare și moder- nizare a limbii documentelor, o listă de peste 200 de arhaisme și turcisme cu sensul lor In limba bulgară de azi, o listă a diferitelor depo- zite arhivistice din care s-au scos materialele publicate, indici onomastici, geografici, te- matici, facsimile de documente — pe un spa- țiu de 70 de pagini — executate In perfecte condiții tehnice, puțind oriclnd ține locul originalelor ș.a. Deosebit de prețioase sint Insă datele din documentata și competenta prefață a volumului scrisă de Kirila Văzvăzova Karateodorova. Am putea spune că d-sa a dat nu numai o introducere la un nou volum de documente, ci o informare completă și noi cercetări s-au dovedit a fi trecut prin absolut necesară pentru oricine va cerceta www.dacoromamca.ro 9 ÎNSEMNĂRI 801 de aici înainte și va căuta să completeze golu- rile sau să dea răspuns la Întrebările ce se mai pun în legătură cu viața și fapta marelui revoluționar. Analiza critică a edițiilor pre- cedente, expunerea metodelor de publicare, informarea cititorului în toate problemele fac din respectiva prefață un temeinic și foarte util studiu. Întregul volum reprezintă, alături de monografia lui Ivan Ungiev, apă- rută acum clțiva ani, instrumentele de lucru fundamentale pentru cunoașterea mișcării revoluționare bulgare în timpul lui Levski. Cit de strlns este legată această mișcare de țara noastră, aceasta o arată documentele însăși. Aproape nu există pagină a volumului în care să nu apară Bucureștii, Turnu Măgu- rele, Giurgiu, Brăila, Galați și alte multe orașe ale țării. Nu trebuie să uităm că, măcar din 1872, sediul Comitetului central revolu- ționar bulgar a fost la București ca să nu mai vorbim de alte organizații ale emigrației bulgare, care cu știrea și de multe ori cu aju- torul autorităților românești au funcționat la noi. Din acest punct de vedere— și nu numai din acesta — noua și valoroasa publicație de documente ne interesează și pe noi. Adăugăm în sfîrșit că editura bulgară Nauka i izkustvo, prin V. Smilkova, D. Mar- kovski ș.a. au asigurat volumului excelente condiții tehnice. Este, de altfel, așa cum arată indicația de pe coperta interioară, o ediție jubiliară cu prilejul centenarului morții lui Levski și, adăugăm noi, un omagiu adus marelui revoluționar democrat bulgar. Constantin A'. Velichi , • , Katalog belorusskih izdanij kirilovskovo srifla XVI — XVII o.o. — (Catalogul tipă- riturilor chirilice bieloruse din secolele XVI — XVII), Caietul I, Leningrad 1973, 200 p. Încă cu un deceniu în urmă cunoscutul specialist al istoriei tiparului chirilic John S. G. Simmons, profesor la Colegiul Al Souls din Oxford a lansat inițiativa de a întocmi un catalog cumulativ al tipăriturilor chiri- lice europene apărute plnă la 1600. A fost propus un comitet internațional cu colabo- ratori din fiecare țară interesată care urma să elaboreze principiile întocmirii catalogului și să coordoneze această muncă. Subsem- natul, la Congresul internațional de studii sud-est europene și balcanice ținut la Sofia în toamna anului 1966, am propus o colabo- rare mai strlnsă Intre specialiștii din țările In care s-au tipărit ori se păstrează un număr mai mare de cărți chirilice. Cu această ocazie s-a supus atenției acestui for științific inter- național un plan concret și principiile de bază în vederea elaborării acestui atît de necesar instrument de lucru. In fond pentru depis- tarea tuturor exemplarelor de carte chirilică colaborarea preconizată oferea cele mai largi posibilități, ea fiind, în același timp, mai puțin costisitoare decît orice altă metodă sau încercare. Totodată reciproca depistare a exemplarelor permitea o cercetare mai amă- nunțită a circulației cărții, a vehiculării ideilor și a uneia dintre laturile importante a rela- țiilor culturale. Constatăm însă la trecerea unui deceniu că proiectele propuse nu au avut sorți de izblndă în forma în care ele s-au prezentat. Ecoul lor a fost totuși vizibil, întocmindu-se diferite cataloage tematice sau pe fonduri de carte. Unul dintre acestea este cel scos la finele anului 1973 de către Secția de carte rară a Bibliotecii publice de stat M. E. Sal- tikov-Șcedrin din Leningrad. Se știe că această bibliotecă este cea mai bogată din lume tn ce privește tipăriturile chirilice din secolele XV — XVIII. Cele mai bogate fonduri au intrat aici încă din secolul al XVIII-lea, apoi din prima jumătate a secolului al XlX-lea. Aici se păstrează și fon- durile fostei biblioteci imperiale ruse. Este foarte mic numărul tipăriturilor apărute în diferitele țări europene în secolele XV — XVIII, care să nu fie în fondurile de aici într-un singur sau mai multe exemplare. Este foarte mare și numărul unicatelor. Natural, cel mai bine reprezentată este cartea rusă, ucraineană și bielorusă, dar nicăieri în lume nu există un fond atît de bogat de carte chirilică slrbă și venețiană din secolul al XVI-lea ca la Biblioteca publică din Lenin- grad. Din cele 20 de cărți chirilice apărute în Țara Românească și Transilvania în secolul al XVI-lea, care se păstrează aici, patru sînt unicate. Aici se află și prima tipăritură în limba română. Pe baza acestor fonduri a fost întocmit la timpul său, aproape cu un secol în urmă, catalogul lui Ivan Karataev folosit și azi de specialiști, el fiind cel mai complet catalog cumulativ al tipăriturilor chirilice de pînă la 1650. Colectivul de specialiști de la Secția de carte rară a bibliotecii amintite lucrează de ani de zile la întocmirea unor instrumente de lucru și cataloage. El și-a asumat răspunderea scoaterii unor cataloage tematice. Primul din- tre acestea, realizat dc Vera Ilinicina Lukia- nenko sub redacția Elenei E. Granstrem, cuprinde cartea bielorusă chirilică apărută între 1523 și 1600, deci producția tiparului chirilic bielorus din secolul al XVI-lea. în Bielorusia în acest veac au funcționat mai multe tiparnițe, prima dintre ele fiind cea întemeiată de Francisc Skorina în 1523, care înainte tipărise la Praga, tot cu litere chirilice n-o. lifit www.dacoromanica.ro 802 1N1SEMNARI 10 Biblia. Aici au mai activat tipografii uma- niști ca Simeon Budni, Vasilie Tiapinski, apoi fondatorul tiparului moscovit Ivan Feodorov și alți tipografi, mai ales in tiparnița Mamo- nicilor. După cele mai noi investigații in seco- lul al XVI-lea s-au tipărit in Bielorusia 55 de cărți cu caractere chirilice, peste 15% din toată producția de carte chirilică din acel secol. Catalogul Întocmit pe baza exemplarelor păstrate la Biblioteca publică din Leningrad descrie din acestea 47 de tipărituri, multe din ele unicate. Astfel, numai opt tipărituri bielorusiene din secolul al XVI-lea lipsesc din fondurile acestei biblioteci. Cu ocazia revizuirii și cercetării fondului de carte chi- rilică din Bielorusia au fost depistate de alcă- tuitorii catalogului două noi tipărituri și un număr apreciabil de noi exemplare din tipărituri cunoscute, făcîndu-se, totodată, datări noi, mai bine fundamentate. Descrierea bibliografică este făcută în conformitate cu instrucțiunile elaborate de consiliul de metodică a Secției de carte rară a Bibliotecii publice din Leningrad, multi- plicate in 1968 și care au primit adeziunea specialiștilor și din alte țări. La capitolul de caracteristici bibliografice generale se dă o atenție mai mare descrierii trăsăturilor poli- grafice a cărții. Se precizează dacă cartea a fost descrisă pe baza exemplarului incom- plet. Titlul este indicat sub forma lui scurtă, convențională, așa cum se obișnuiește la des- crierea bibliografică a tipăriturilor chirilice in general. în cadrul adnotărilor se indică insă titlul ce apare in postfață, unde se mai dau și o serie de alte elemente ca : orinduirea pe părți a tipăriturii, numerotarea caietelor, informații de istorie literară in cazul tipări- turilor laice, numele celor care au contribuit la realizarea tipăriturii, trăsăturile specifice de redacție, argumentarea locului și timpului de tipărire dacă acestea nu figurează pe carte, completări noi in ce privește ornamentarea cărții, litera folosită, informații despre litera folosită. După datele bibliografice de bază sint descrise toate exemplarele păstrate in Bi- blioteca publică din Leningrad, reproducin- du-se toate Însemnările de carte de interes istoric sau filologic. Catalogul este Însoțit de un indice de nume, de titluri, de tipografi, tiparnițe și biblioteci. Rezultă din prefață că alcătuitorii cata- logului se gindesc la Întocmirea unui Album de ilustrații a tipăriturilor chirilice bielo- ruse, ceea ce va fi, alături de catalogul pus la dispoziția specialiștilor un bun instru- ment de lucru. Pentru cercetarea istoriei tiparului chi- rilic european In general, dar și pentru cea a tiparului chirilic din țările române aceste instrumente sint deosebit de impor- tante, avlndu-se In vedere legăturile care au existat In secolele XVI — XVII Intre ele, influențele reciproce atlt sub ra- portul ornamentării cit și sub cel al conți- nutului. Slntem convinși că acest catalog al cărții bieloruse va servi drept model pentru cataloage asemănătoare, indiclndu-se astfel una din direcțiile de progres al cercetării. L. Deminy www.dacoromanica.ro BULETIN BIBLIOGRAFIC CEAUȘESCU, NICOLAE Cuvintare la ședința festivă de deschidere a Congresului al X-lea al Uniunii Tineretului Comunist, a Conferinței a X-a a Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România și a celei de-a IlI-a Conferințe Naționale a Organizației Pionierilor. 3 noiembrie 1975. București, Edit. politică, 1975, 39 p. CEAUȘESCU, NICOLAE Expunerela Congresul consiliilor populare jude/ene și al președinților consiliilor populare orășenești și comunale. 4 februarie 1976, București, Edit. politică, 1976, 79 p. » ♦ « Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Comunist Român cu privire la îndeplinirea planului cincinal 1971 — 1975. Comunicat cu privire la îndepli- nirea planului na/ional unic de dezvoltare economico-socială a Republicii Socialiste România in perioada 1971 — 1975. 3 februarie 1976, București, Edit. politică, 1976, 90 p. cu tab. I. LUCRĂRI TEORETICE. ENCICLOPEDII. GENERALITĂȚI ANTIP, CONSTANTIN Războiul popular în istoria universală. De la comuna antică la Comuna din Paris, București, Edit. Militară 1976, 180 p. + 10 f. cu reprod. și facs. CHECICHES, LAURENȚIU Dicționar militar rus-român, București, Edit. militară, 1975, 732 p. DANCU, IULIANA și DANCU DUMITRU, Pictura țărănească pe sticlă, București, Univers, Meridiane, 1975, 256 p. cu reprod. + 74 f. pl. cu reprod. color. * * * Enciclopedia descoperirilor geografice, București, Edit. științifică și enciclo- pedică, 1975, 391 p. GIURESCU, CONSTANTIN C. și GIURESCU DINU C., Istoria românilor. Din cele mai vechi timpuri pină astăzi. Ed. a 2-a revăzută și adăugită. București, Edit. Albatros, 1975, 1040 p. cu ilustr. + 2 pl. cu h. NICOLESCU, CORINA, Muzeologie generală, București, Edit. didactică și pedagogică, 1975, 196 p. cu fig. + 20 f. pl. cu ilustr. * ♦ * Pictura universală în Muzeul de artă al Republicii Socialiste România, Bucu- rești, Editura Meridiane, 1975, 78 p. + XCVIII reprod. color. + 5 f. 65 ilustr. PETRICEICU-HASDEU, B., Eiymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, Tom III, București, Edit. Minerva, 1976, 878 p. + 6 facs. * ♦ * Teze de doctorat românești. Voi. I — 1948—1970; Voi. II — 1971 — 1972 Lucrări susți- nute in țară de autori străini și români și lucrări susținute in străinătate de autori români, București, Biblioteca Centrală Universitară, 1975. II. ISTORIE VECHE * ♦ , Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic — sec. X, București, Edit. științifică și enciclopedică, 1976, 628 p. cu ilustr., h. și plan. TUDOR, DUMITRU Figuri de împărați romani. Voi.III, București, Edit. științifică și enci- clopedică, 1975, 263 p.4-4 f. pl. cu reprod. III. ISTORIE MEDIE BONA, ISTVÂN Die miltlere Bronzezeit ungarns und ihre siidostlichen Beziehungen, Budapest, Akadâmiai Kiadâ, 1975, 318 p. + 281 pl. + 31 pl. » * « Cronica anonimă a Moldovei 1661 — 1729 (Pseudo-Amiras), București, Edit. Academiei R.S.R., 1975, 172 p. www.dacaromaiiica.ro 804 BULETIN BIBLIOGRAFIC 2 IONAȘCU, ION, BĂRBULESCU PETRE și GHEORGHE GHEORGHE, Tratatele inter- naționale ale României 1354 — 1920, București, Edit. științifică și enciclope- dică, 1975, 528 p. * ♦ » Izvoarele istoriei României. Fontes Hisloriae Daco-Romane Voi. III — Scrii- tori bizantini (sec. XI — XIV), București, Edit. Academiei R. S. România, 1975, XXXI + 571 p. MAIOR, PETRU, Scrieri. Voi. I — II, București, Edit. Minerva, 1976. MUȘAT, MARIA și BOATCA SILVESTRU, Dimitrie Cantemir, București, Edit. militară, 1975, 144 p. • POSTAN, M. M., The Medieval Economy and Society. An Economic History of Britain in the Middle Ages, Middlesex, Penguin Books, 1975, 296 p. « ♦ * Structure sociale et dtveloppement culturel des villes Sud-Est europiennes et Adrtatiques aux XVIF—XVIIF siicles. Actes du Colloque interdiscipli- naire organisă par la Commission d’Histoire dans les Balkans et la Commission d’Histoire des idâes dans le Sud-Est europâen sous les auspices de la Fonda- tion Giorgio Cini de Venise et du Comită italien de l’AIESEE, tenu ă VENISE, 27 — 30 MAI 1971 avec le concours moral et financier de l’UNESCO, Bucu- rești, 1975, 378 p. TOSA TURDEANU, ANA Oltenia. Geografie istorică în hărțile secolului XVIII, Craiova, Edit. Scrisul românesc, 1975, 211 p. cu h. și ilustr. WEINSTEIN, ALLEN și R. JACKSON WILSON, An American History. Treedem ans Crisis. Voi. I, New York, Random House, 1974, XVI + 432 p. cu ilustr. IV. ISTORIE MODERNĂ CONSTANTINESCU-MIRCEȘTI, C. Păstoritul transhumant și implicațiile lui în Transilvania și Țara Românească in secolele XVIII — XIX, București, Edit. Academiei R.S.R., 1976, 170 p. * * * Documente privind istoria militară a poporului român. Mai 1333 — iulie 1891, București, Edit. militară, 1975, LXIV + 512 p. cu tab. * * * File din istoria militară a poporului român. Studii. Voi. III, București. Edit. militară, 1975, 292 p. cu tab. MILLER, A. F., Muslapha Pacha Baîraktar, București, 1975, 466 p. + 25 f. ilustr. ȘTEFAN, I. M., Ana Ipătescu, București, Edit. militară, 1975, 168 p.+ 6 f. pl. cu portr. și facs. V. IsTORIE CONTEMPORANĂ DEAC, AUGUSTIN și FELEA ION, Dăruire loială. Pompiliu Șlefu și Nicolae Mohănescu, eroi ai clasei muncitoare, București, Edit. politică, 1975, 80 p. GEORGESCU, ELENA și GEORGESCU, TITU, Mișcarea democratică și revoluționară a femei- lor din România, Craiova, Edit. Scrisul românesc, 1975, 263 p. KUKLICK, BRUCE American Policy and the Division of Germany, Ithaca and London, Cor- neli University Press, 1972, X + 286 p. POPIȘTEANU, CRISTIAN Cronologie polillco-diplomaticăromânească. 1944 —1974, București, Edit. politică, 1976, 391 p. RANGHEȚ, BORIS Relațiile româno-americane în perioada primului război mondial (1916- 1920), Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 1975, 212 p. SCURTU, IOAN Din viața politică a României. întemeierea și activitatea Partidului Țărănesc (1918—1926), București, Edit. Litera, 1975, 199 p. VESA, VASILE România și Franța la începutul secolului al XX-lea (1900 — 1916) Pagini de istorie diplomatică, Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 1975, 212 p. Liliana Irimia www.dacaromanica.ro „REVISTA DE ISTORIE” publică In prima parte studii, note și comunicări originale, de nivel științific superior, din domeniul istoriei vechi, medii, moderne și contemporane a României și universale. în partea a doua a revistei, de informare ști- ințifică, sumarul este completat cu rubricile : Probleme ale istoriografiei contempo- rane (Studii documentare), Viața științifică, Recenzii, Revista revistelor, însemnări, Buletin bibliografic, In care se publică materiale privitoare la manifestări știin- țifice din țară și străinătate și slnt prezentate cele mai recente lucrări și reviste de specialitate apărute In țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii slnt rugați să trimită studiile, notele și comunicările, precum și materialele ce se Încadrează In celelalte rubrici, dactilografiate la două rînduri, In patru exemplare, trimiterile infrapaginale fiind numerotate In continuare. De asemenea, documentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele In limbi străine se va anexa traducerea. Ilustrațiile vor fi plasate la sfîrșitul textului. Numele autoiilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate In biblio- grafie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 30 de extrase. Responsabilitatea asupra conținutului materialelor revine In exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, B-dul Aviatorilor nr. 1, București. www.dacaromaiiica.ro REVISTE PUBLICATE ÎN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA • REVISTA DE ISTORIE • REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE • STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIE VECHE ȘI ARHEOLOGIE • DACIA. REVUE D’ARCHEOLOGIE ET D’HISTOIRE ANCIENNE • REVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES • ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE - CLUJ-NAPOCA • ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE A.D. XENOPOL - IAȘI • STUDII ȘI CERCETĂRI DE ISTORIA ARTEI — SERIA ARTĂ PLASTICĂ — SERIA TEATRU-MUZICĂ-CINEMATOGRAFIE • REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE DE L’ART • STUDII CLASICE www.dacoromanica.ro II II LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA J ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA , * , Actes du XlV-e Congres internațional des etudes byzantines, 1975, 656 p., 107 fig., 57 lei. ADĂNILOAIE NICHITA și BERINDEI DAN (sub redacția), Studii și materiale de istorie mo- dernă, voi. V, 1975, 276 p., 24 lei. BUSUIOC ELENA, Ceramica de uz comun nesmăl(uit din Moldova (Secolul al XJV-lea piua la tnijlocnl secolului al XVI-lea), 1975, 90 p., 24 pl., 29 lei. CONSTANTINESCU MIRON ș.a. (sub redacția), Relations bclween the antochtonoiis populat ion and the migratory populations on the terrilory of Romanla, 1975, 324 p., 30 lei. « * , Cronica anonimă a Moldovei 1661—1729, Pseudo-Amiras, 1975, 172 p., 17,50 Ici. ELIAN ALEXANDRU și TANAȘOCA NICOLAE ȘERBAN (sub redacția), Izvoarele istoriei României. Fontes Hlstoriae Daeo-Romanae voi III, 1975, 571, p., 41 Ici. GUNDISGH GUSTĂ3/ (publicate de), Urkundenbuch zur Geschichte der Deulschcn in Sleheu- bdrgen, voi. V, 1438—1457, 1975, 639 p., 54 lei. , * , Inscripțiile Raclei Romane, voi. I, 1975, 285 p., 2 pl., 31 lei. M1TREA BUCUR ș.a. (sub redacția), Studii și cercetări de numismatică, voi. VI, 1975, 308 p., 1 hartă, 40 lei. t , Studii și materiale de istorie medie, voi. VIII, 1975, 259 p., 2 pl., 28 lei. MIOC DAMASCHIN (sub redacția), Documenta Romanlae Ilistoriea II. Țara Românească, voi. XI 1593—1600. Domnia iul Mihai Viteazul, 1975, 747 p., 1 pl., 51 lei. MIOC DAMASCHIN (sub redacția), Documenta Romaniae Historlca B. Țara Românească volumul III (1526—1535), 1975, 452 p., 40 lei. Mihai Viteazul, Culegere de studii, 1975, 280 p., 1 pl., 24 lei. , * , Nouvelles âtudes d’histoire. voi. 5, 1975, 275 p., 26 lei. NEAMȚU VASILE, La tecbnique de la productlon cerealiere en Valachie et en Moldavie Jus- qu'au XVIII-e ulcele, 1975, 271 p., 12 lei. NICOLAESCU-PLOPȘOR DARDU și WOLSKI WANDA, Elemente de demografic ți ritual funerar la populațiile vechi din România, 1975, 292 p., 1 pi., 23 lei. OLTEANU ȘTEFAN, Les Pays roumains ă l’epoque de Michel Ie Brave (L’Union de 1600), 1975, 159 p., 13,50 lei. PIPPIDI D. M., Scythica Minora. Recherches sur les eoloules grccques du llttoral roumain de la Mer Noire, 1975, 314 p., XXIV pl., 38 lei. POTRA GEORGE, Documente privitoare la Istoria orașului București 1821—1848, 1975,572 p., 43 lei. SANDRU D., Reforma agrară din 1921 in România, 1975, 360 p., 24,50 Ici. CIHODARU C., CAPROȘU I. și SIMANSCHI L. (sub redacția), Documenta Romaniae Hlstorlca A Moldova (1384—1448) volumul I, 1976, 607 p„ 46 lei. RM ISSN COC -3878 www.dacaromanica.ro |43 856 | Lei 10. -