REVISTĂ de^ ISTORIE
L,'- l-l ii
rao;»',-
ii 'ii viittj aujwuii* i: i ii ’ii" j , ■ i i ■ ja_
|i! Lif '1 Jf J! [ i|;! !|JL':!' :' 'LiJ ■> ',
KDVF&Hi'&v|N.rai<W/\V';AFî,.<..h.^m\'
5(îk4snWri®ifc'ii .U k  iSJiL ffi iS'r ti <nilb
£
                  S5"
     ,g5 DE AVI DB^Ă-a- ,    _    ;                             .
                                                                                   ălî-iR. ;i»JL
_. MădŞ IN rŞ'f)Rt^p|AgD«lgl; I’|| LI |i Ij- :-W5lfllo£*w9»ţ|f[
L'' f /'' (| -pi i>e avi î>e La -ghEiS^'A 'giMehală |u(x!<i9âo ^ ^
eON^iiit- rn i*iffctNC|Um«SjWfc<m-E i uilA             oiyro^t-'
     iiiuiv-fifflăa, it .i ,n.i*J I1 f Li-:Rv 4* TIJ1 *
mi;‘is,r.in’6KEk>tA                    JLfţft i L y - „ -r
,  • l|**" :/P ¥   , iîtteţVr     jş) ţkliş^teţu
;■ iod oiv|$i oif i&'jMj&nw                             ”
'i-:i-riMii'((|î na:Qu'ipifi#4[s!ioii noi r-Oifi^ln'U i ^>o(M#
MENTARB " I1. <‘-i -I L uL ■■■,!, I i Pv D/Iţu&tftf ŢimiolM«J
| IiO^CENfKAR ’■ L : i,!u j" ’: : ■1
îta oiiţ.E^^y         lAPtEf
,        .• ;;vMm %timo$ft -.•• . I
     JP,. •• ;• -: •îâEO»^U. 'rJ |J L ',.
     Vr 1 -jfii:v isj&4!siî> WC© «OS t
     r1 j ,  oi JfiK x i«a1 ' r l ' i


x -'' _L_
m.
3
.■ i.,
                    www.dacoromanica.ro
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
    ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A
    REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
                 SECŢIA DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE
COMITETUL DE REDACŢIE
Acad. A. Oţetea (redactor responsabil); Matei Ionescu (redactor
responsabil adjunct); acad. P. Constantinescu - Iaşi ; acad. C.
Daicoviciu ; M. Berza, Şt. Pascu, membri corespondenţi ai Acade-
miei ; L. Bânyai ; Miron Constantinescu, Al. Elian, M- Petrescu-
Dîmboviţa, Eugen StXnescu, Ştefan Ştefănlscu (miir.lri);
I. Apostol (secretar de redacţie).
    Preţul unui abonament anual este de 180 de lei.
în ţară, abonamentele se primesc la oficiile poştale, factorii poş-
Lali şi difuzorii voluntari de presă din întreprinderi şi instituţii.
La revue „STUDII”, REVISTĂ DE ISTORIE, paralt 6fois
    Tonte commande ă l’âtranger sera adressâe ă întreprinderea
de comerţ exLcrior — LIBRI, Boite poştale 134 — 135, Bucarest,
Houmanie, ou â ses reprâsentants â l’âtranger.
    En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de
poşte ou diez votre facleur.
Manuscrisele, cărţile şi revistele pentru
schimb, precum şi orice corespondenţă,
se vor trimite pe adresa Comitetului de
redacţie al revistei „Studii”. Revistă de
istorie.
par an.
ir. 1,
A.
Apare de 6 ori pe. an.
wdaeoromamca
Bucureşti, tel. 18.25.86.
                    o o
          MOD (HDD
                  REVISTA DE ISTORIE
TOM. 23,  1970 Nr. 6
                                   SUMAR
         25  DE ANI DE LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ A P.C.R. DIN 1945
                                                                             Pag-
ION APOSTOL, Semnificaţia Conferinţei Naţionale a P.C.R. din 1945 In isto-
        ria patriei ..........................................1061
                        50 DE ANI DE LA GREVA GENERALĂ DIN 1920
ION IACOŞ, Contribuţii privind greva generală din octombrie 1920 ...... 1073
                     150 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI FRIEDRICH ENGELS
ELENA GHERAN şi ALEXANDRU PORŢEANU, Răsptndirea operelor lui
         F. Engels In mişcarea muncitorească din Transilvania .........1089
                 100 DE ANI DE LA MOARTEA LUI EFTIMIE MURGU
I  D. SUCIU şi TIBERIU MOŢ, Eftimie Murgu (1805-1870). Noi contribu-
         ţii documentare ......................................................1109
                                            ¥
C. CIHODARU, Note critice la unele studii asupra „geografului bavarez” . . . .1119
                                            ★
JOSEFINA LOPEZ SÂNMARTIN, Spania şi România (De la Unirea Principate-
         lor—1859 plnă la stabilirea de relaţii diplomatice hispano-române — 1881) 1133
                                            ★
IOAN SAIZU, MIHAIL RUSENESCU, Modificări In structura social-politică
         a României fn anii 1922 — 1928 .............................. 1159
CONSTANTIN CĂZĂNIŞTEANU, O sursă privitoare la criza regimului politic
         antonescian (1942 — 1943).................................... 1181
         DOCUMENTAR
MIHAI N. POPESCU, Din istoricul „Societăţii generale de gaz şi electrici-
         tate” — Bucureşti             .........................................1191
FL. CONSTANTINIU, Note de istorie agrară (secolul al XVIII-lea) ....         1213
         PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE (STUDII DOCU-
         MENTARE)
Despre repartiţia proprietăţii funciare în Transilvania In ajunul unirii cu România
         (V. Lioeanu)..................................................1221
         VIAŢA ŞTIINŢIFICA
Cel de-al XlII-lea Congres internaţional de ştiinţe istorice şi contribuţia delegaţiei
         române la lucrările sale (Dan Berindei şi Traian Lunga); Al Vl-lea
         centenar de la naşterea lui Erasmo Da Narni zis Gattamelata (Narni— Italia,
         31 mai — 2 iunie 1970) (Constantin ŞerbarO; Teze de doctorat . . . 1229
                           www.dacoromanica.ro
1060
2
       RECENZII
   ILIE CORFUS, Agricultura Ţării Româneşti In prima jumătate a secolului al XIX
   lea, Edit. Academiei, Bucureşti, 1969, 403 p. şi 1 hartă ţVasile Maciu) .
   APOSTOL STAN, CONSTANTIN VLĂDUŢ, Gheorghe Magheru, Edit. ştiinţifică,
          Bucureşti, 1969, 265 p. (7. D. Suciu)..........................................
   , * , Situaţia internaţională din primele două decenii ale secolului al XX-lea In
          lumina tezelor lui V. I. Lenin, Culegere de studii, Edit. Academiei, Bucu-
          reşti, 1970, 177 p. (Bealrice Marinescu)...............................................
   , * , Haeopu aa ucmopujy Ilpeoa cpncKOz ycmauna Ţpaha ua 3eM.yucK.ux
          Apxuea Kuuza III 1810—1813 (Izvoare pentru istoria Primei răscoale
          slrbeşti. Material din arhivele din Zemun (Semlin), volumul III, 1810—
          1813), Arhiva istorică din Belgrad, Belgrad, 1969, 701 p. (Sapa
          Iancovici).............................................................................
       REVISTA REVISTELOR
  „Ceskoslovensky dasopis historick#” (Revista cehoslovacă de istorie), Edit. Aca-
       demiei Cehoslovace de Ştiinţe, Praga, XVII (1969), nr. 1 — 6, 931 p.
       (Tr. Ionescu — Nişcov).......................................
       Însemnări
  Istoria Romăniei. — Studia el Acta musei Nicolae Bălcescu, Bălceşti pe Topolog,
        1969, 423 p. (C. Rezachevici); File din istoricul fabricii de celuloză şi hlrtie
        „Letea” Bacău, de D. BERLESCU, C. BOTEZ, I. SAIZU, Bacău, 1969, 285
        p. (77te Puia); CONSTANTIN ŞERBAN, Constantin Brtncoveanu, Bucu-
        reşti, Edit. tineretului, 1969, 205 p. + 16 pl. {Traian lonescu); , ' ¥ Do-
        cumente privind revoluţia de la 1848 InOltenia, volum Întocmit de Ileana
        Petrescu, Edit. Academiei, 1969, 314 p. (Apostol Stan). Istoria Universală.
        — PAUL GOGEANU, Dunărea tn relaţiile internaţionale, Edit. politică,
        Bucureşti, 1970, 336 p. (Valeriu Stan); GEORGES DUBY, ROBERT
        MANDROU, Histoire de la cioilisalion franţaise, tome I—II, Paris Li-
        brairie Armând Colin, 1969, 349 < — 351 > p. (I); 379 p. (II) (5. Co-
        lumbeanu); MATHEW ANDERSON, L’Europe auXVIIIe siicle, Paris,
        Sirey, 1968, 377 p. (Alexandru Duţu); ALE JANDRA MORENO TOS-
        CANO, Geografia economica de Mexico (siglo XVI), [Mexico], El Colegio
        de Măxico [1968], 177 p. cu ilustr. + 2 f. pl. (Ioan 1. Neacşu).........
        INDEX ALFABETIC...................................................
1241
1247
1252
1256-
1261
1269*
1285.
studii”, tomoi 2s, nr. 9. p. i06B-wwW.iHafinimmanica.Tn
   25 DE ANI DE LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ
   A P. C. R. DIN 1945
         SEMNIFICAŢIA CONFERINŢEI NAŢIONALE
         A P.C.E. DIN 1915 IN ISTORIA PATRIEI
                           DE
                       ION APOSTOL
      Reconstituind, cu prilejul marilor bilanţuri şi al marilor retrospec-
tive, drumul străbătut în ultimul sfert de secol de poporul român pe calea
făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, putem contura pe
deplin tabloul înfăptuirilor şi al perspectivelor pe care acestea le deschid
dezvoltării viitoare a României.
      Lucrările Conferinţei generale a P.C.R. din octombrie 1945 au de-
finit principiile fundamentale de dezvoltare a ţării, au schiţat orientarea
pe care partidul comunist o punea la baza reconstrucţiei şi evoluţiei de
perspectivă a ţării noastre.
      Principala sarcină care stătea în etapa postbelică în faţa României
era refacerea cît mai grabnică a economiei naţionale, consolidarea şi adîn-
cirea democraţiei, mărirea producţiei în folosul maselor populare, îmbună-
tăţirea condiţiilor de viaţă a tuturor celor ce muncesc, dezvoltarea culturii
naţionale. Păcînd o analiză profundă a situaţiei economice şi social-poli-
tice, a evoluţiei forţelor politice pe plan intern, cît şi a factorilor interna-
ţionali care favorizau democraţia şi progresul în România, Conferinţa a
trasat jaloanele dezvoltării imediate şi pentru o perioadă mai îndelun-
gată a ţării. „Apare ca o necesitate obiectivă — aprecia tovarăşul Nicolae
Ceauşescu — dezvoltarea forţelor de producţie, intensificarea în continuare
a procesului de democratizare a vieţii ţării. Pornind de la aceste cerinţe
ale progresului social în etapa respectivă, Conferinţa Naţională a Parti-
dului Comunist Român din octombrie 1945 a pus în centrul preocupărilor
partidului redresarea şi dezvoltarea economiei naţionale, îmbunătăţirea
condiţiilor de trai ale populaţiei, consolidarea unităţii clasei muncitoare
şi a alianţei dintre muncitori, ţărani şi intelectuali, întărirea unităţii tu-
turor forţelor democratice, antiimperialiste” L
      Despre acest moment, cu multiple semnificaţii în istoria partidului
şi a patriei, s-au scris de către cercetători ai ştiinţelor sociale mai multe
       1 Nicolae Ceauşescu, România pe drumul desăulrşirii construcţiei socialiste, voi. I, Edit.
politică, Bucureşti, 1968, p. 384 — 385.
>,STUDII", tomul 28, nr. 8, p. 10fll-107WWW daCOrOmanic* TO
1062
ION APOSTOL
2
studii, articole, s-au făcut referiri la el în monografiile apărute care se
referă la această perioadă, a constituit subiectul unor referate şi comunicări
tinute cu prilejul aniversării lui 2. Conferinţa Naţională a fost analizată
mai cu seamă din punctul de vedere al perspectivei pe care o deschidea
dezvoltării ţării şi al modului concret în care hotărîrile şi măsurile adop-
tate au fost îndeplinite în decursul desăvîrşirii revoluţiei burghezo-demo-
cratice şi apoi al trecerii la construcţia socialismului, sau unele aspecte
separate : situaţia economică a Eomâniei, unitatea clasei muncitoare etc.
Noi încercăm să desprindem semnificaţia pe care acest eveniment a avut-o
în istoria patriei prin principalele linii directoare pe care le-a propus privind
dezvoltarea Eomâniei, modul în care el a fost apreciat de forţele politice
care constituiau Frontul Naţional Democrat şi ecoul lui în unele organe
ale presei centrale.
      Eaportul politic al C.C. al P.C.E. care a stat la baza lucrărilor Con-
ferinţei, prezentat de către Gh. Gheorghiu-Dej, făcînd o amplă analiză
a situaţiei interne şi internaţionale, pornind de la realităţile economice
şi social-politice, propunea măsurile cele mai eficiente privind rezolvarea
problemelor complexe care se puneau atunci în faţa ţării. Făcînd o trecere
în revistă a politicii internaţionale, a situaţiei economiei mondiale post-
belice, raportul menţiona că lucrările Conferinţei se ţineau în condiţiile
victoriei Naţiunilor Unite împotriva Germaniei hitler.iste şi a milita-
rismului japonez.
      Militînd pentru o politică de înţelegere şi colaborare între popoare
şi state, Conferinţa s-a declarat împotriva unor cercuri reacţionare din
ţările capitaliste care doreau împărţirea lumii în blocuri, împotriva teoriei
echilibrului de forţe. S-a pus accentul în raport ca şi în cadrul dezbaterilor
asupra spiritului de conlucrare şi coexistenţă care urmau să domine în
relaţiile internaţionale, iar pentru consolidarea păcii s-a insistat asupra
lichidării rămăşiţelor fasciste şi izolarea cercurilor reacţionare, pentru
organizarea unei democraţii reale şi active şi îndeosebi respectarea voinţei
fiecărui popor de a-şi făuri propriul său regim social, prin respectarea
independenţei naţionale şi neamestecului în problemele interne ale altor
popoare.
      O amplă şi cuprinzătoare analiză face raportul general tuturor com-
ponentelor vieţii economice, politice, sociale. Oprindu-se asupra luptei
desfăşurate de partid de la înfiinţare pînă la 23 August 1944, asupra si-
tuaţiei politice între cele două războaie mondiale, se relevă pe etape marile
acţiuni iniţiate de P.C.E. pentru libertatea şi drepturile poporului român :
Situaţia revoluţionară din perioada 1918—1920, greva de la Lupeni,
Congresul al V-lea şi hotărîrile adoptate, puternica bătălie de clasă din
        2         Zeci ani de la Conţerinţi Naţională a P.C.R. 1915 — 1955 (referate prezentate la se-
siunea ştiinţifica de la 8 — 10 decembrie 1955), E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956; I. Bercu, 15 ani
de la Conferinţa Naţională a P.C.R., în „Studii”, nr. 6/1961; Gh. Ţuţui, însemnătatea Confe-
rinţei Naţionale a P.C.R. din octombrie 1915 pentru desăotrşirea revoluţiei burghezo-democratice.
In „Analele Institutului de istorie a partidului de pe ltngâ C.C. al P.C.R.” (A.I.I.P.), nr. 5/1965 ;
C. Olteana, Conferinţele oragnizaţiilor regionale ale P.C.R. din august 1915, In A.I.I.P., nr. 5/1965 ;
Gh. Ţuţui, Conferinţa Naţională a P.C.R., moment însemnat In lupta pentru realizarea unităţii
depline a clasei muncitoare din Rominia, In „Studii”, nr. 5/1965 ; M. Fătu, 1946. Din istoria
politică a Romlniei contemp
Unificarea mişcării muncitor
Lreştj. 1968; Aron Pctric, Gh. Ţuţui,
îftiJHei, Bucureşti, 1968 ş.a.
3
CONFERINŢA NAŢIONALA DIN OCTOMBRIE 1945
1063
ianuarie—februarie 1933, viguroasa mişcare antifascistă care a culminat
apoi cu mobilizarea tuturor patrioţilor în lupta de eliberare naţională
de sub jugul hitlerist, pentru înlăturarea dictaturii militaro-fasciste, în-
cetarea războiului împotriva aliaţilor şi încadrarea României în lupta po-
poarelor iubitoare de libertate.
      Pornind în elaborarea liniei şi programului său politic de la realită-
ţile româneşti, de la particularităţile proprii raportului de forţe pe plan
naţional şi internaţional, P.C.R. a stabilit înainte şi după victoria insurec-
ţiei armate alianţe şi acorduri cu numeroase formaţiuni şi grupări politice,
de la Frontul Unic Muncitoresc, la Blocul Partidelor Democrate şi Frontul
Raţional Democrat ca expresie a concentrării tuturor forţelor înaintate
ale societăţii noastre. Sînt evidenţiate măsurile şi hotărîrile adoptate de
P.C.R. în această etapă de coalizare a forţelor democratice ale P.C.R. şi
P.S.D., care, împreună cu Frontul plugarilor, Uniunea patrioţilor, sindi-
catele muncitoreşti, Uniunea Tineretului Comunist, la care s-au alăturat
gruparea Partidului Raţional-Ţărănesc, de sub conducerea lui Anton
Alexandrescu, şi cea a Partidului Raţional-Liberal, condus de Gh. Tătă-
răscu, au reuşit să răstoarne guvernele cu majoritate reacţionară şi au adus
la cîrma ţării un guvern revoluţionar-democratic. Se poate aprecia — sub-
linia tovarăşul Ricolae Ceauşescu — că această victorie „este rodul luptei
eroice a clasei noastre muncitoare, aliată cu ţărănimea, cu intelectualitatea
şi celelalte categorii sociale, rezultatul luptei unite a oamenilor muncii
români, maghiari, germani şi de altă naţionalitate, desfăşurată sub con-
ducerea Partidului Comunist Român. . . Trebuie să arătăm, totodată,
că şi celelalte categorii sociale : micii meseriaşi, comercianţii, funcţionarii
şi chiar o parte a burgheziei democratice naţionale şi-au adus contribuţia
la victoria de la 6 Martie”3. Această concentrare de forţe, cuprinzînd
toate păturile şi categoriile sociale, clasa muncitoare, organizată în F.U.M.,
ţărănimea muncitoare, intelectualitatea, mici industriaşi, mici negustori,
o parte a burgheziei interesată în dezvoltarea ţării, s-a constituit conco-
mitent cu creşterea influenţei politice a P.C.R. asupra maselor populare,
cu transformarea şi reorganizarea sa în condiţiile grele ale trecerii de la
munca ilegală la cea legală. Aceste eforturi uriaşe de organizare şi mobi-
lizare, această muncă titanică de concentrare a majorităţii poporului pe
calea progresului economic, social şi politic nu a fost ferită de lipsuri şi
greşeli, întîmpinînd în drumul său numeroase greutăţi : învingerea cercu-
rilor reacţionare din interior şi din afară care îşi manifestau puternic opo-
ziţia împotriva forţelor democratice şi antiimperialiste şi apoi împotriva
guvernului dr. Petru Groza, instaurat la 6 Martie 1945.
      înfăptuirea principalelor obiective cu caracter antifeudal, prin rea-
lizarea şi legalizarea reformei agrare, şi a celor cu caracter antifascist,
prin înfrîngerea Germaniei hitleriste, ofensiva continuă a forţelor popu-
lare pentru consolidarea şi dezvoltarea cuceririlor obţinute în perioada
martie—octombrie 1945 ridicau în faţa partidului comunist, forţa con-
ducătoare în cadrul Frontului Raţional Democrat, sarcina elaborării unui
program amplu de perspectivă care să desăvârşească sarcinile revoluţiei
burghezo-democratice şi să asigure trecerea la revoluţia socialistă.
        3         Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dez-
olate, voi. iv, Edn. pontică,
1064
ION APOSTOL
4
      Un moment important în pregătirea Conferinţei generale l-a constituit
desfăşurarea conferinţelor regionale ale P.C.E. din august 1945, care au ana-
lizat activitatea organizaţiilor locale ale partidului în noile condiţii poli-
tice, primele în condiţiile legalităţii, contribuţia acestora la organizarea
luptei revoluţionare a maselor4. Stabilind principalele direcţii pe plan
regional ale muncii organizaţiilor de partid şi ale maselor populare pentru
refacerea şi dezvoltarea economiei în lumina marxism-leninismului, con-
ferinţele regionale au subliniat că principala verigă menită să asigure
succesul reconstrucţiei este dezvoltarea industriei şi îndeosebi a industriei
grele. Analizînd munca organizaţiilor de partid şi obşteşti, a legăturii
acestora cu pături largi ale populaţiei în vederea sprijinirii regimului
democrat-popular, întăririi unităţii de acţiune a clasei muncitoare, acti-
vitatea organizatorică şi ideologică a partidului, alegînd noile organe
regionale ale P.C.E. şi delegaţii pentru conferinţa pe ţară, conferinţele
regionale prin adeziunea de care s-au bucurat în rîndul maselor au con-
tribuit la creşterea maturităţii organizaţiilor de partid, la intensificarea
activităţii lor.
      Un larg ecou în presa timpului, în rîndul populaţiei capitalei, l-au
avut numeroasele întruniri de partid la care au luat cuvîntul valoroase
cadre ale partidului comunist, membri ai Comitetului Central, care au
pus în dezbaterea publică principalele teze ale conducerii P.C.E. privind
situaţia politică internă, problema reconstrucţiei ţării, realizările guver-
nului dr. Petru Groza în primele şase luni, lupta împotriva cercurilor reac-
ţionare care căutau să zădărnicească opera guvernului instaurat în martie
1945 5 6. Amplele expuneri pe care cei mai autorizaţi exponenţi ai maselor
populare le-au făcut în faţa unui auditoriu larg, în cele mai mari săli ale
capitalei, au avut darul să lămurească masele populare asupra punctului
de vedere al P.C.E. în problemele fundamentale care se ridicau atunci în
faţa Eomâniei. Era pentru prima oară cînd un partid politic, călăuzit de
interesele fundamentale ale ţării, expunea în faţa poporului un program
concret şi realist de a cărui înfăptuire depindea viitorul patriei.
      Conferinţa Naţională a P.C.E. a concentrat atenţia partidului şi
guvernului, a întregului popor asupra bătăliei economice, sarcină hotă-
rîtoare pentru consolidarea regimului democrat-popular. Pierzînd bătălia
pe terenul politic, reacţiunea, clasele dominante, în mîinile cărora se mai
aflau puternice resurse materiale, căutau să înfrîngă guvernul pe plan eco-
nomic. Studiind cu atenţie situaţia economică grea a ţării din 1945, cînd
ne aflam, după aproape patru ani de dominaţie hitleristă şi de război,
cînd producţia industriei scăzuse într-o serie de ramuri la circa 50% faţă
de nivelul antebelic, capacitatea de transport pe C.F.E. scăzuse la 30%
faţă de 1943, agricultura era secătuită de jaful hitlerist, de rechiziţii din
timpul războiului, de distrugerile provocate de trecerea frontului, par-
tidul comunist stabilea sarcinile de bază pentru trecerea de la producţia
de război la cea de pace prin : ridicarea producţiei industriale, organizarea
transporturilor, desăvîrşirea reformei agrare, organizarea aprovizionării
populaţiei ş.a. Eaportul general şi dezbaterile au făcut o analiză profundă
      4 Vezi pe larg C. Olteana, Conferinţele organizaţiilor regionale ale P.C.R. din august 1945,
tn A.I.I.P., nr. 5/1965, p. 23-32.
      6 „Sclnteia”, nr. 349, 350, 351, 352, 353, din 11, 12, 13, 14 şi 15 octombrie 1945.
                                www.dacoiomanica.ro
5
CONFERINŢA NAŢIONALA DIN OCTOMBRIE 1945
1065
sectoarelor-cheie ale economiei: industria, transporturile, agricultura,
comerţul, creditul financiar, pentru a evidenţia posibilităţile existente
în procesul reconstrucţiei şi dezvoltării viitoare a ţării, căci: „sarcinile
sînt cu atît mai mari şi mai grele, cu cît nu este vorba numai de a reface
ceea ce s-a distrus, ci şi de a construi şi dezvolta economia României”6.
       Analizînd cu competenţă, cu înaltă responsabilitate faţă de inte-
resele majore ale poporului român problema industrializării ţării, luînd
în consideraţie opţiunile unor personalităţi înaintate ale culturii şi ştiinţei
româneşti din trecut, experienţa propriului partid şi a altora, P.O.R. a pus
la baza acestui proces de renaştere a naţiunii refacerea şi dezvoltarea
industriei grele. Luînd atitudine fermă împotriva teoriilor care susţineau
că România este o ţară „eminamente agricolă” şi care tindeau astfel să
ţină ţara în condiţii de inferioritate faţă de statele industriale dezvoltate,
Conferinţa din octombrie argumenta ştiinţific că numai prin dezvoltarea
industriei grele se pot pune în valoare toate bogăţiile ţării noastre, vor
putea lua o nouă dezvoltare industriile existente şi vor lua naştere altele
noi. Raportul general consemna că numai o industrie grea, îndrumată
pe linia nevoilor interne şi a posibilităţilor izvorîte din legături comerciale
permanente, ar contribui la dezvoltarea transporturilor — sector vital al
economiei — ar fi de folos înzestrării agriculturii cu maşini-unelte, produse
şi instalaţii de prelucrare care să-i ridice productivitatea şi rentabilitatea,
ar putea duce la utilizarea întregii forţe de muncă a poporului, ar putea
asigura independenţa şi suveranitatea ţării noastre7.
       Preconizînd folosirea resurselor interne şi a capacităţilor de pro-
ducţie existente în vederea redresării economice, Conferinţa a stabilit
obiective concrete în vederea creşterii producţiei în toate sectoarele in-
dustriei : siderurgică, metalurgică, minieră şi petrolieră. Măsuri importante
s-au adoptat privind sectorul transporturilor, mult lovit de război, con-
struirea de noi locomotive şi vagoane; atenţie acordîndu-se, de asemenea,
refacerii şi construirii şoselelor, transporturilor aeriene şi navale.
       Menţionînd că deşi au existat numeroase planuri, unele destul de
eficiente, alcătuite de tehnicieni şi ingineri români pînă la 23 August,
guvernele care s-au perindat la cîrma ţării n-au valorificat aceste planuri
şi nici cursul numeroaselor rîuri româneşti. Conferinţa naţională a iniţiat
un vast program de electrificare a ţării prin crearea de noi termo- şi hidro-
centrale care să permită folosirea masivă a energiei electrice în dezvoltarea
tuturor ramurilor industriei noastre.
       O importanţă deosebită au acordat lucrările Conferinţei sectorului
agricol, care, în urma reformei agrare şi a desfiinţării proprietăţii moşie-
reşti, a sprijinirii ţărănimii muncitoare de către puterea democrat-popu-
lară pe baza industrializării, oferea posibilitatea ridicării agriculturii pe
noi trepte şi îmbunătăţirii nivelului de trai al maselor ţărănimii. în cadrul
jproblemelor complexe pe care le ridica sistemul agriculturii noastre, cîteva
trebuiau rezolvate cu prioritate : desăvîrşirea reformei agrare, organi-
zarea centrelor de închiriat maşini agricole, creşterea producţiei prin îmbu-
nătăţirea mijloacelor de prelucrare a pămîntului, mărirea suprafeţelor
                8 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuutntări, ed. a IV-a, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956,
p. 60.
     7 Ibidem, p. 63 — 64.                .
                             www.dacoFomanica.ro
1066
ION APOSTOL
6
însămînţate, noi lucrări de îmbunătăţiri funciare şi mai cu seamă înfiin-
ţarea şi dezvoltarea cooperativelor săteşti.
      Măsuri importante au fost propuse în domeniul comerţului exterior,
creditului şi finanţelor publice, în care Banca Naţională urma să fie pîrghia
principală nu numai pentru acordarea de credite, dar şi pentru controlul
întrebuinţării acestora.
      Problemelor învăţămîntului, lichidării analfabetismului, democra-
tizării corpului didactic, culturalizării maselor, aspectelor sănătăţii publicu
li s-au dat soluţii corespunzătoare.
      în cadrul sarcinilor politice generale un accent deosebit a pus Con-
ferinţa din octombrie pe întărirea Frontului Unic Muncitoresc pentru
înfăptuirea unităţii politice a clasei muncitoare în scopul creării unei or-
ganizaţii unice cu o capacitate de mobilizare mai mare, care să sporească
considerabil influenţa politică a muncitorimii8. în cadrul raportului po-
litic de forţe pe plan intern, P.C.E. aprecia că interesele comune ale celor
două partide muncitoreşti sînt predominante în comparaţie cu punctele
de vedere deosebite care mai existau, că unitatea proletariatului să nu se
facă ca o contopire mecanică între două partide, ci să aibă loc pe baze
principiale, avînd drept concepţie unică marxism-leninismul.
      Pe linia obiectivelor interne de partid, pentru ca partidul comunist
să-şi îndeplinească pe deplin rolul conducător în viaţa politică şi economică
a ţării, s-au adoptat noi sarcini în domeniul muncii organizatorice şi de
propagandă : consolidarea pe mai departe a organizaţiilor de partid, întă-
rirea activităţii organizatorice în rîndurile muncitorilor, ţăranilor şi inte-
lectualilor, întărirea răspunderii colective şi individuale a cadrelor printr-un
control riguros şi ajutor permanent din partea organelor de conducere
asupra îndeplinirii sarcinilor. S-a stabilit, de asemenea, înarmarea temeinică
cu linia şi sarcinile partidului şi ridicarea nivelului politic al membrilor
săi, prin difuzarea largă a literaturii politice, reorganizarea învăţămîn-
tului de partid şi editarea operelor clasicilor marxism-leninismului, întă-
rirea disciplinei de partid şi menţinerea legăturii acestuia cu masele,
în acest domeniu, un merit deosebit al Conferinţei Naţionale îl constituie
adoptarea statutului, care stabilea drepturile şi îndatoririle membrilor
săi, rolul, sarcinile şi scopul final al partidului, construirea societăţii co-
muniste. Ca secretar general al Partidului Comunist Eomân a fost ales
Gh. Gheorghiu-Dej, fiu credincios al clasei muncitoare, al poporului
român, militant revoluţionar de seamă al partidului şi poporului nostru.
                                          ★
      Semnificativ pentru acest forum comunist din octombrie 1945 a fost
analiza întregului complex economic social-politic al ţării, marcînd un
moment însemnat în istoria patriei. Pornind de la raportul real de forţe
pe plan intern şi de la conjunctura internaţională favorabilă dezvoltării
procesului de democratizare a tuturor sectoarelor vieţii publice, stabilind,
obiectivele şi perspectivele refacerii economiei în care erau interesate cele
mai largi pături sociale organizate în partide şi grupări politice diverse,
       8        Vezi pe larg : Gh. Ţuţui, Conferinţa Naţională a P.C.R., moment însemnat In lupta
pentru realizarea unităţii depline a clasei muncitoare din România, In „Studii”, nr. 5/1965,
p. 988-999.
www.dacoromanica.ro
7
CONFERINŢA NAŢIONALA DIN OCTOMBRIE 1945
1067
Conferinţa Naţională a P.C.R. a favorizat cooperarea şi colaborarea acestor
partide şi în domeniul politic, demascînd totodată elementele reacţionare
care se opuneau progresului şi democratizării tării. Numai prin antrenarea
tuturor energiilor şi resurselor se puteau duce la bun sfîrşit obiectivele
propuse, şi de aceea : „întreaga muncitorime, întreaga ţărănime, întreaga
intelectualitate, industriaşii, comercianţii, oamenii de finanţe, tot ce este
cinstit şi patriot în această tară trebuie să se încadreze în marea operă
de refacere economică a ţării, în opera de valorificare a bogăţiilor imense
pe care le posedă România, în opera de ridicare a nivelului general de
viaţă al întregului popor”9.
      în cadrul procesului de consolidare a regimului democrat-popular,
P.C.R. preconiza înfrăţirea dintre poporul român şi naţionalităţile con-
locuitoare, sprijinirea activă a guvernului democratic-revoluţionar dr. Petru
Groza şi mai ales mobilizarea întregului partid în colaborare cu forţele
democratice pentru cîştigarea alegerilor parlamentare din 1946. în situaţia
unei ascuţite bătălii politice, cele două partide reacţionare P.N.Ţ. — Maniu
şi P.N.L. — Brătianu, care nu renunţaseră la lupta împotriva revoluţiei
populare, pierzînd influenţa asupra majorităţii poporului român, folosind
poziţiile economice pe care le mai aveau, sperau ca prin alegeri să mai
recîştige din poziţiile pierdute. în această complexă situaţie politică de
încleştare a forţelor, un rol important în asigurarea victoriei democraţiei
şi progresului l-a avut întărirea Frontului Naţional Democrat—puter-
nică coaliţie de partide şi grupări în fruntea cărora se afla P.C.R., care
exprima voinţa maselor populare de menţinere şi consolidare a regimului
democrat popular.
      încă din prima zi a Conferinţei, masele muncitoare prin numeroase
scrisori şi telegrame, declarîndu-şi adeziunea deplină la lucrările acesteia,
îşi afirmau ataşamentul faţă de măsurile şi hotărîrile care vor fi adoptate.
Din fabrici, uzine, ogoare şi birouri, largi mase populare aduceau prin
îndeplinirea sarcinilor profesionale, prin eforturile suplimentare depuse
în producţie pentru refacerea şi reconstrucţia ţării prinosul lor faţă de
proiectele elaborate de partidul comunist. Moţiunile şi telegramele adop-
tate cu prilejul adunărilor şi mitingurilor ce se ţineau în toată ţara au
salutat cu căldură Conferinţa P.C.R.
      Cuvîntările de salut ale reprezentanţilor organizaţiilor de masă
care făceau parte din F.N.D. sînt grăitoare în această privinţă. Salutînd
conferinţa, secretarul general al Partidului Social-Democrat, Teodor Ior-
dăchescu, menţiona că celălalt factor în puterea căruia stă ca F.U.M.
Să-şi îndeplinească sarcinile sale depune toate eforturile pentru a înţe-
lege pe deplin rostul şi spiritul în care trebuie să funcţioneze partidul unic
al muncitorimii, că P.S.D. este tot atît de hotărît să lupte contra dezbi-
nării şi pentru desăvîrşirea unităţii depline a muncitorimii. „Pentru reu-
şita desăvîrşită a acestui mare ţel e nevoie însă de o temeinică pregătire,
de înlăturarea din drum a tuturor prejudecăţilor şi rămăşiţelor trecutului
dureros, de combaterea înverşunată a egoismului şi inconştienţei; e nevoie,
prin urmare, de perfectarea funcţionării Frontului Unic Muncitoresc” 10..
     * Gh. Ghiorghiu-Dej, op. cit., p. 80 — 81.
     1# ”Sclnteia”’ nr‘355 dinWWW.daCdrOmanica.ro
1068
ION APOSTOL
8
      Salutînd adunarea din partea organizaţiei pe capitală a P.S.D.,
Ion Burcă, reprezentantul acesteia, sublinia printre altele : „Noi avem
convingerea că, lucrînd împreună cu voi, cu toată lealitatea, cu toată
buna-credinţă de care sîntem cu toţii încredinţaţi, avem convingerea
că cu aceasta vom ajunge să întărim în ţara noastră acest Front Unic
Muncitoresc, spre binele poporului muncitor din această ţară” u.
      Ocupîndu-se de problemele redresării, ale creşterii producţiei şi
ale eforturilor depuse de sindicate pentru disciplina muncii, despre aspec-
tele colaborării comuniştilor şi social-democraţilor în F.U.M., vicepre-
şedintele Confederaţiei Generale a Muncii, Gheorghe Stroia, sublinia : „Pe
noi, sindicaliştii, ne bucură faptul că putem saluta în voi pe reprezentanţii
unui partid care timp de aproape 25 de ani a fost supus celei mai săl-
batice prigoane din partea reacţiunii şi totuşi aţi reuşit, luptînd cu pri-
goana şi toate urmările ei, nu numai să vă menţineţi, dar să vă întăriţi
şi astăzi, Partidul vostru, partidul comunist să devină un factor important
în viaţa socială şi politică a României” 12. Cimentînd legăturile celor două
partide muncitoreşti în cadrul luptei comune pe care o desfăşurau în
sindicate, comuniştii şi social-democraţii întăreau organizaţia muncito-
rească unică menită să coalizeze şi celelalte pături sociale la programul
şi platforma Frontului Naţional Democrat.
      O mare însemnătate avea în cadrul situaţiei politice interne hotă-
rîrea maselor ţărănimii de a contribui la acţiunea de refacere a economiei,
de aprovizionare a industriei şi oraşelor cu produse agroalimentare. în-
cadrată în „Frontul plugarilor” a cărui pondere şi influenţă erau în con-
tinuă creştere, ţărănimea muncitoare îşi aducea aportul la efortul general
de consolidare a statului democrat-popular, de colaborare cu clasa mun-
citoare sub hegemonia acesteia. Conferinţa a fost salutată cu toată căl-
dura în numele celor 1 500 000 de ţărani organizaţi în „Frontul pluga-
rilor” de Miron Belea, secretar general al organizaţiei, care sublinia că,
străbătînd, alături anii dictaturii fasciste, sacrificiile cele mai mari le-a
dat P.C.R. care a acordat în permanenţă sprijin şi ajutor plugărimii,
ajutor care s-a manifestat mai cu seamă în bătălia pentru reforma agrară,
în cadrul Conferinţei, un larg expozeu a făcut — oprindu-se pe larg
asupra principalelor aspecte interne şi internaţionale — dr. Petru Groza,
şeful guvernului şi preşedintele organizaţiei ţărănimii din România.
Accentuînd că erau de rezolvat sarcini grele pe linia reconstrucţiei, par-
tidul comunist, plugărimea şi alături de aceştia intelectualii progresişti
trebuiau să dovedească că sînt în stare să cîrmuiască ţara prin ridicarea
producţiei şi disciplinarea muncii. „Cu toate greutăţile — sublinia pre-
şedintele Consiliului de Miniştri — inerente condiţiilor subiective în care
trăim, cu toate greutăţile unui război atît de îndelungat şi atît de distru-
gător, cu toate greutăţile începutului, cu toate „bolile copilăriei”, ca să
spun aşa, de care suferim unii şi alţii, noi în scurt timp vom pune orîn-
duială în sectorul economic încă odată, mărind întîi de toate producţia,
şi ne vom aduna toate forţele pentru a ne organiza şi pentru a putea
supraveghea distribuţia produselor” 13.
11 Ibidem.
12 Ibidem.
13 „Sclnteia”, nr. 355
, din 18 octombrie 1945.
www.dacoromanica.ro
9
CONFERINŢA NAŢIONALA DIN OCTOMBRIE 1945
1069
      Şeful guvernului democratic s-a referit apoi în ampla cuvîntare
la faptul că vîrfurile reacţionare din sectorul financiar şi cel industrial
ca şi rămăşiţele moşierimii nu vor putea opri eforturile guvernului de a
lichida specula, de a obţine ca produsele să ajungă direct la consumatori
în scopul ridicării nivelului de trai al întregului popor, preocupîndu-se
în continuare de creşterea conştiinţei cetăţeneşti, a culturii maselor
populare.
      Conferinţa Naţională a fost salutată, de asemenea, de reprezen-
tantul Uniunii patrioţilor, Mihail Dragomirescu, care sublinia că această
organizaţie se străduieşte să îndrume pe toţi intelectualii în lupta pentru
prosperitatea ţării, alături de forţele real democratice şi productive, mun-
citori şi ţărani. „De aceea Uniunea patrioţilor a mers înainte de 23 August
alături de Partidul Comunist, alături de Partidul Social-Democrat şi
alături de toate forţele care au luptat şi luptă pentru democratizarea ţării
şi este decisă ca şi de azi înainte să meargă tot atît de hotărît alături de
partidul comunist, pentru că aceasta asigură fericirea Patriei şi a între-
gului popor” 14. Relevînd că Uniunea patrioţilor apreciază că P.C.R. a
pus mai presus interesele întregului popor, că a reuşit să se ridice la înăl-
ţimea de a vedea în întregime interesele patriei, reprezentantul acestei
organizaţii conchidea : „Noi am văzut că pătura intelectualilor şi pătura
mijlocaşă sînt preţuite cum trebuie de clasa muncitoare şi sprijinite de
această clasă muncitoare pentru o viaţă demnă şi mulţumită. De aceea
sîntem prieteni pentru veşnicie ai Partidului Comunist şi ai tuturor luptă-
torilor pentru dreptate” 15.
      Conferinţa a mai fost salutată de Anton Alexandrescu, conducătorul
noului Partid Naţional-Ţărănesc care aderase la F.N.D., care a arătat
că peste micile necazuri şi lipsurile vremelnice ce au mai avut loc în con-
lucrarea cu P.C.R. s-a putut dovedi o înţelegere frăţească şi deplină
pentru îndreptarea unor rele pe care alţii le-au adus acestui popor. în
scopul afirmării dreptului la existenţă demnă pe linia progresului istoric
al acestui neam, vorbitorul a subliniat : „Am curajul să declar că Par-
tidul Comunist Român înscrie într-adevăr o pagină glorioasă de adevărat
patriotism în istoria României” 16.
      în afara acestor manifestări de simpatie exprimate de la tribuna
conferinţei prin reprezentanţii autorizaţi ai grupărilor politice care făceau
parte din F.N.D., acest moment cu multiple semnificaţii pentru istoria
patriei a avut un larg ecou în presa timpului. în afara ziarului „Scînteia”,
care a redat pe larg lucrările Conferinţei Naţionale a P.C.R., „România
liberă” şi-a informat cititorii cu deschiderea, desfăşurarea şi hotărîrile
adoptate de conferinţă17. La rubrica Viaţa politică, ziarul, înfăţişînd
extrase din cuvîntările şi din raportul prezentat, făcea aprecieri elogioase
asupra problemelor discutate sub titlul Un vast program de industrializare
a ţării. Cum înţeleg comuniştii Partidul Unic Muncitoresc. Ce cuprinde
rezoluţia Conferinţei Naţionale a P.C.R. Ziarul releva contribuţia comu-
niştilor la realizarea reformei agrare, la faptul că ei şi-au îndeplinit sar-
      14 „Scînteia”, nr. 355 din 18 octombrie 1945.
      15 Ibidem.
      16 Ibidem.
     17      „România liberă”, nr. 370, 371, 372, 373, 374, 375, din 18, 19, 20, 21, 22, 24 oc-
tombrie 1945.                  .           .
                             www.dacoFomanica.ro
1070
ION APOSTOL
1 0>
cinile de susţinători ai intereselor poporului că : „Partidul a crescut
considerabil, membrii săi contribuind la formarea Sindicatelor Unite,,
întărirea Frontului Unic, a Frontului Naţional Democrat şi a colaborării,
cu Partidul Naţional Liberal de sub conducerea d-lui Tătărăscu, pentru,
realizarea unei ordini democratice la noi în ţară” 18.
      Se fac ample referiri la bătălia reconstrucţiei care constituie o pro-
blemă a tuturor cetăţenilor doritori să creeze o Eomânie liberă, puternică
şi independentă, şi care are o strînsă legătură cu pregătirea alegerilor,
cu coalizarea forţelor democratice pentru obţinerea victoriei în aceste
alegeri. Numeroase comentarii se fac pe marginea aprecierii pe care
P.C.E. o făcea asupra situaţiei internaţionale.
      Organul Partidului Social-Democrat, „Libertatea”, publică relatări
de la deschiderea primei Conferinţe generale a partidului comunist,,
despre participarea fruntaşilor celorlalte partide şi organizaţii politice,
redînd în întregime salutul secretarului său general şi al reprezentantului
P.S.D. pe capitală19.
      „Viaţa sindicală”, organ săptămînal al Confederaţiei Generale a
Muncii din Eomânia, menţionînd că P.C.E. împreună cu P.S.D. au pus bazele
unităţii sindicale, prin crearea F.U.M., că muncitorimea din ţara noastră
era pe deplin lămurită asupra contribuţiei pe care partidul comunist a
adus-o la opera de unire a clasei muncitoare în organizaţiile ei sindicale,
aderînd cu tot entuziasmul la hotărîrile acestei importante adunări a
fruntaşilor partidului, publică sub titlul O singură clasă! O singură miş-
care sindicală! Un singur partid muncitoresc! cuvîntul de salut al sindi-
catelor la conferinţă 20.
      Eelevînd că viaţa publică a înregistrat în ultima vreme o intensi-
ficare a activităţii politice, în care s-au remarcat întrunirile convocate
de partidul comunist în cursul cărora fruntaşii săi au prezentat punctul
de vedere al P.C.E. faţă de principalele probleme, „Frontul plugarilor”'
consemna : „Obişnuiţi cu atmosfera şi conţinutul întrunirilor politice
dinainte de război, care începeau şi se terminau sub semnul unei propa-
gande înguste de partid, adunările publice amintite — dintre care unele
prin proporţia lor au căpătat aspectele unor adevărate mitinguri — au
făcut notă aparte prin preocupările lor politice interne şi externe care-
depăşeau cu mult caracterul unei întruniri limitate de partid, căpătînd
amploarea şi semnificaţia unor adevărate evenimente politice” 21. Sub-
liniind că partidul comunist a desfăşurat o intensă muncă de lămurire-
în rîndurile populaţiei ţării pentru popularizarea programului său, organul
ţărănimii publica discursurile care s-au ţinut, ample extrase din desfă-
şurarea lucrărilor.
      „Drapelul” 22, ziar de informaţie, atitudine şi orientare politică,
organul P.N.L.-Tătărăscu, publica aspecte de la şedinţa de deschidere
cu scurte extrase din cuvintele de salut adresate, insistînd asupra decla-
raţiei preşedintelui Consiliului de Miniştri dr. Petru Groza. Comentariul
releva, printre altele, considerentele pentru care P.C.E. menţine maL
      18 „România liberă”, nr. 382 din 1 noiembrie 1945.
      19 „Libertatea”, nr. 354 din 18 octombrie 1945.
      20 „Viaţa sindicală”, nr. 44 din 21 octombrie 1945.
      21 „Frontul plugarilor”, nr. 212 din 18 octombrie 1945.
      22 „Drapelul”, nr. 235 din 20 octombrie 1945.
                                                                 www.dacoromanica.ro
n
CONFERINŢA NAŢIONALA DIN OCTOMBRIE 1945
1071
departe colaborarea cu toate forţele democratice pentru întărirea Fron-
tului National Democrat şi conlucrarea cu Partidul Liberal de sub con-
ducerea lui Gh. Tătărăscu împotriva reacţiunii interne.
      în tot timpul desfăşurării conferinţei, „Universul” şi-a ţinui* la
curent cititorii cu conţinutul raportului general, cît şi cu luările de cuvînt
ale participanţilor la dezbateri, comentînd favorabil unele teze principale
formulate. El consemna : „Căutînd să fixeze caracterul structural al eco-
nomiei româneşti domnia sa (raportorul general — n.n.) respinge sub-
stratul retrograd al teoriei pe tema că sîntem tară «eminamente agricolă »,
şi într-o strînsă argumentare arată că progresul României este în directă
şi nemijlocită legătură cu progresul industrializării tării şi că de tăria
industrială a ţării depinde în mare măsură însăşi independenţa statului
nostru” 23. Declarîndu-se de acord cu acţiunea de reconstrucţie şi chiar
cu necesitatea dezvoltării unei industrii grele, ziarul remarca că numai
atunci cînd vom înfăptui toate acestea vom putea aspira la o poziţie
superioară şi demnă în concertul popoarelor europene şi la împlinirea
acelui rol economic important, pe care România poate şi trebuie să-l
joace în această parte a Europei. „Universul” publica numele membrilor
Comitetului Central, cît şi rezoluţia adoptată în întregime.
      Ample relatări asupra desfăşurării lucrărilor, asupra participării la
şedinţa de deschidere ca invitaţi şi reprezentanţi ai tuturor grupărilor
jiolitice din Frontul Naţional Democrat şi din guvern a publicat „Timpul”.
In mai multe numere, sub diverse titluri, ziarul comenta largi pasaje
■din raportul general şi din cuvîntări, publicînd în final lista membrilor
Comitetului Central şi comentarii asupra statutului P.C.R. 24.
      „Semnalul”, subintitulat şi cotidian independent al democraţiei ro-
mâneşti, redînd ample comentarii asupra lucrărilor conferinţei, reliefa
pe larg în numefele sale din octombrie 25 desfăşurarea lucrărilor, publicînd
în întregime cuvîntările unor fruntaşi ai P.C.R. care s-au ocupat de diverse
.aspecte ridicate în raportul general şi în dezbateri.
      O amplă ilustrare şi-a găsit conferinţa în coloanele ziarului „Jur-
nalul de dimineaţă”, care reda deschiderea festivă a primei zile, rezu-
matul cuvîntărilor din ziua a doua, o largă expunere asupra raportului
general, cu referiri îndeosebi la aprecierile privind situaţia politică in-
ternă şi la sarcinile pe care le punea în faţă clasei muncitoare şi a poporului
român prima conferinţă legală a P.C.R. 26. într-un comentariu favorabil,
conferinţei, după ce ecourile acesteia mai persistau încă, ocupîndu-se de
modul democratic în care P.C.R. punea problema viitorului democraţiei
româneşti, autorul releva : „E firesc, e drept ca fiecare cetăţean conştient
să fi urmărit cu interes dezbaterile şi lucrările Conferinţei generale a
Tartidului Comunist Român. Aceasta cu atît mai mult cu cît partidul
comunist este astăzi un factor important şi chiar hotărîtor în guvernarea
ţării” 27.
      Referindu-se la jertfele şi sacrificiile pe care clasa muncitoare din
.România le-a adus pentru eliberarea de sub jugul exploatării în cei 21
      23 „Universul”, nr. 242 din 22 octombrie 1945.
      21 „Timpul”, nr. 2 974 din 28 octombrie 1945.
      25 „Semnalul”, nr. 1 051, 1 052, 1 053 din 18, 19, 20 octombrie 1915.
      21 „Jurnalul de dimineaţă”, nr. 278 din 21 octombrie 1945.
      ” Ib“"“' “•282 '“"WWWStasdiOtaaiiicajro
1072
ION APOSTOL
12
de ani de ilegalitate, luptînd cu greutăţi şi lipsuri de tot felul, acelaşi
comentator conchidea : „Iar cînd dl. Gh. Vasilichi a citit numele celor
care şi-au dat viata pentru ideile şi idealurile lor, desigur că un fior a
trecut prin toată asistenţa. Şi lista aceasta nici nu a fost completă” 28.
      Diferitele organe de presă la care ne-am referit, ocupîndu-se de
această amplă manifestare comunistă, unele mai detaliat, altele în mai
mică măsură, de modul democratic în care au avut loc debzaterile şi ale-
gerea noilor organe Superioare de partid, de larga participare la ea a unor
membri ai guvernului în frunte cu primul ministru, a unor personalităţi
proeminente ale vieţii culturale şi ştiinţifice, comandanţi de armată, re-
prezentanţii unor grupări politice cu tendinţe şi ideologii diferite au sub-
liniat în felul acesta caracterul ei larg reprezentativ. Alte ziare, redînd
unele detalii din cuvîntările ţinute sau oprindu-se asupra luptei desfă-
şurate de clasa muncitoare din România pentru revendicări economice
şi libertăţi democratice împotriva asupririi sociale şi naţionale, de la în-
fiinţarea P.C.R. pînă în 1945, la care se referă raportul, au popularizat
momente din istoria P.C.R., a forţelor revoluţionare şi democratice îm-
potriva reacţiunii, a claselor dominante.
      Extrasele ample, comentariile pe marginea tezelor şi punctele
de vedere ale P.C.R., exprimate la conferinţă, apărute în publicistica
românească în toamna anului 1945, au avut darul să amplifice proiectele
şi programul partidului comunist, să aducă la cunoştinţă unui număr
mai mare de cetăţeni din păturile cele mai diverse punctul de vedere al
partidului comunist în principalele probleme interne şi internaţionale ale
României.
      Sensurile majore care se desprind acum, după scurgerea unui sfert
de veac de la acest moment hotărîtor în activitatea Partidului Comunist
Român, sînt multiple. Contribuind prin hotărîrile adoptate la victoria
luptei revoluţionare şi democratice a clasei muncitoare, la care s-au raliat
ţărănimea muncitoare, păturile mijlocii, intelectualitatea şi temporar
o parte a burgheziei democratice naţionale, Conferinţa a demonstrat
forţa de previziune a partidului care a elaborat liniile directoare de dezvol-
tare adecvate condiţiilor ţării noastre, forţa lui de mobilizare a maselor
largi populare la programul economic şi politic stabilit. Conferinţa Raţio-
nală, prin justeţea măsurilor preconizate şi realizate, confirmate de istoria
ultimului sfert de secol, a dovedit capacitatea P.C.R. de a aplica tezele
generale ale marxism-leninismului Ja condiţiile specifice ale României,
la etapa desăvîrşirii revoluţiei burghezo-democratice şi trecerea la revo-
luţia socialistă.
      Amplul proces de industrializare, măsurile adoptate de congresele
şi plenarele ulterioare şi îndeosebi de Congresele al IX-lea şi al X-lea
ale P.C.R., de Conferinţa Raţională din decembrie 1967 privitoare la
perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale, dezvoltarea
fără precedent a forţelor de producţie care se desfăşoară în etapa con-
struirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, procesul de democra-
tizare şi de omogenizare a societăţii româneşti actuale îşi au rădăcinile
şi izvorul în ideile şi tezele fundamentale ale Conferinţei Raţionale din
octombrie 1945.
*8 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
50 DE ANI DE LA GREVA GENERALĂ DIN 1929
       CONTRIBUŢII PRIVIND GREVA GENERALĂ
               DIN OCTOMBRIE 1920
                            DE
                        ION IACOŞ
      Greva generală din octombrie 1920, punctul culminant al mişcării
greviste din anii avîntului revoluţionar, a reprezentat cea mai mare ridi-
care la luptă a proletariatului român de pînă atunci pentru dreptate soci-
ală şi libertăţi democratice avînd o profundă semnificaţie politică pentru
destinele clasei muncitoare, ale poporului român.
      Desfăşurată la capătul unei puternice mişcări greviste din anii
1919—1920, cînd s-a acumulat o bogată experienţă revoluţionară, marea
confruntare de clasă din toamna anului 1920, a cuprins pentru prima oară
întregul proletariat industrial din ţara noastră în lupta împotriva claselor
exploatatoare. Prin amploarea şi combativitatea sa revoluţionară, prin
ridicarea unitară a unei imense mase muncitoreşti la luptă, greva generală
a fost cel mai important moment din istoria luptelor de clasă revoluţio-
nare de pînă atunci din România. Marea bătălie de acum cinci decenii
a zguduit puternic însăşi temelia regimului burghezo-moşieresc. în timpul
grevei generale „clasa muncitoare s-a afirmat ca o forţă naţională în sta-
re să-şi asume rolul de conducător al întregului popor în lupta pentru trans-
formarea revoluţionară a societăţii, să conducă destinele întregii naţiuni”1.
Problema grevei generale a fost ridicată de masa covîrşitoare a membri-
lor Partidului socialist şi a sindicatelor încă din primăvara anului 1920.
Dezbaterile în jurul acestei chestiuni, ca şi numeroasele greve generale
pe ramură, oraşe şi regiuni din vara acelui an, au intensificat şi accele-
rat procesul de cristalizare a poziţiilor şi tendinţelor din rîndurile
conducerii mişcării muncitoreşti. în fruntea celor care se pronunţau
pentru greva generală, mai ales după şedinţa comitetelor organizaţiilor
sindicale şi de partid din iulie 1920, şi care duceau muncă de pregătire
şi organizare a acesteia se aflau militanţii căliţi în focul luptelor
revoluţionare: Gheorghe Cristescu, Gh. M. Vasilescu-Vasia, Pândele
Becheanu, Teodor Iordăchescu, Gh. Niculescu-Mizil, P. Constantinescu-
Iaşi, Leonte Filipescu, Alecu Constantinescu, Ion Pas, Lazăr Măglaşu,
     1     Nicolae Ceauşcscu, România pe drumul desăvirşirii construcţiei socialiste, I, Edit. poli-
tică, Bucureşti, 1968, p. 352.
„studii-, tomul 23. «. r. i073-iwww.dacoiomamca.ro
1074
ION IACOŞ
2
Ion Grigorescu, Ion Burcă, Dumitru Grofu, Y. Anagnoste (Bucureşti),
Eugen Bozvan (Oradea), D. Stoiculescu (Galaţi), Coloman Miiller, Traian
Novac (Timişoara), Gh. Mamina, Carol Barta (Braşov), Gheorghe Tăna-
se şi Zaharia Tănase (Iaşi), M. Cruceanu, C. Nicolcescu (Craiova), Ioan
Elena (Tr. Severin), Andrei Ionescu, N. Bogobete (Constanţa), Iosif
Ciser, Gh. Mogoşan (Valea Jiului), dr. H. Aroneanu (Bacău), Gh. Buss,
Ion Groza, Tiron Albani (Cluj), Iancu Iliescu (Piatra Neamţ). Concomi-
tent cu afirmarea acestor poziţii înaintate unii lideri social-democraţi
I. Flueraş, I. Jumanca, G. Grigorovici, I. Pistiner, Toma Dragu, M. Băli-
neanu şi alţii s-au pronunţat împotriva grevei generale fie direct, fie într-o
formă mai voalată, dar, în esenţă, situîndu-se pe aceeaşi poziţie de negare
a acţiunilor hotărîte, intransigente. în desfăşurarea acţiunii confrunta-
rea de opinii va căpăta un caracter mai ascuţit, unele influenţe ale concep-
ţiilor reformiste resimţindu-se asupra tacticii şi lozincilor de luptă din
timpul grevei generale.
      Întrucît, în numeroase studii publicate mai ales în anii 1960 2 şi
1965 3 s-a scris despre desfăşurarea propriu-zisă a grevei generale, deşi
cu multe aprecieri neconforme cu realitatea asupra cărora nu insistăm,
în paginile ce urmează vom analiza mai ales perioada de pregătire a gre-
vei generale, poziţia diferitelor partide, organizaţii şi personalităţi poli-
tice faţă de grevă cu toate implicaţiile ei.
      Programul de revendicări, elaborat de Consiliul general al Partidu-
lui socialist şi al sindicatelor, împreună cu delegaţii tuturor organizaţi-
ilor regionale muncitoreşti întruniţi la 10 şi 11 octombrie 1920 în Bucu-
reşti, cunoscut şi sub denumirea Ultimatumul muncitorimii către guvern,
a fost documentul care a stat la baza declanşării grevei generale, a justi-
ficării pe multiplele planuri a acestei acţiuni muncitoreşti. în partea
introductivă a programului se înfăţişează cauzele care au determinat
întocmirea unui astfel de memoriu de revendicări şi înaintarea lui guver-
nului. Sintetizînd zecile şi sutele de cauze mai mult sau mai puţin generale
ale atîtor greve ce avuseseră loc în anii avîntului revoluţionar, cei prezenţi
au luat în dezbatere „regimul de teroare inaugurat de guvern”, regim
prin care guvernul averescan „tinde nu numai la tăgăduirea celor mai
esenţiale drepturi cetăţeneşti ale clasei muncitoare, ci chiar la desfiinţa-
rea organizaţiunilor de apărare a muncitorilor în contra exploatării capi-
taliste” 4.
      în cadrul memoriului, cauzele care au determinat muncitorimea
să păşească, în acel moment, pe calea grevei generale, erau împărţite în
trei mari grupe. Consiliul general a constatat, mai întîi, că nu au fost
respectate promisiunile făcute organizaţiilor centrale muncitoreşti de că-
tre şeful guvernului cu ocazia reluării lucrului în întreprinderile statului
după marile ridicări la luptă din vara anului 1920. Aceste promisiuni
aveau în vedere drepturile cîştigate pînă atunci de muncitorime, guver-
nul angajîndu-se să-şi respecte obligaţiile şi să ia îndeaproape în cerceta-
      2      Greva generală din România 1920, Edit. politică, Bucureşti, 1940. Vezi şi studiile pu-
blicate în revista „Anale”, nr. 3, 4 şi 5/1960; „Studii”, nr. 5/1960; „Revista arhivelor”, nr.
2/1960.
      3 „Anale”, nr. 5/1965.
      * Documente din isloria mişcării muncitoreşti din România. 1916 — 1921. Edit. politică,
Bucureşti, 1966, p. 509.       .           .
                                www.dacoFomanica.ro
3
CONTRIBUŢII PRIVIND GREVA GENERALA DIN OCTOMBRIE 1920
1075
   re revendicările ulterioare ale muncitorilor. Dar lucrurile au evoluat alt-
   fel ; consiliile muncitoreşti recunoscute pină atunci de către direcţiile in-
   stituţiilor şi întreprinderilor statului au fost împiedicate în bună parte
   să-şi mai desfăşoare activitatea, iar muncitorii organizaţi în sindicate au
   fost persecutaţi, mulţi dintre ei concediaţi fără motiv. O cauză în plus a
   constituit-o faptul că armata a continuat să fie menţinută în fabrici şi
   folosită pentru intimidarea şi terorizarea muncitorilor organizaţi.
        Consiliul constata, în continuare, că atitudinea guvernului departe
   de a fi întîmplătoare se înscria pe linia orientării sale generale faţă de cla-
   sa muncitoare. în adevăr, se scria în memoriu, pentru aplanarea conflic-
   telor colective de muncă, guvernul a trecut prin parlament legea Trancu-
   Iaşi, prin care i s-au tăgăduit muncitorimii cele mai elementare drepturi
   de apărare şi însuşi dreptul la muncă. Toate protestele făcute de clasa
   muncitoare, fie direct prin demonstraţii contra legii, fie prin reprezen-
   tanţii ei autorizaţi, au rămas fără ecou, guvernul considerînd că trebuie
   să consfinţească prin lege arbitrariul şi teroarea. Această stare de lucruri
   a provocat, după cum era şi firesc, o nemulţumire şi mai mare în rîndu-
   rile muncitorimii, deoarece ea s-a văzut lipsită de orice mijloace de apă-
   rare, prin faptul că au fost înlăturate comitetele organizaţiilor sindicale
   de la tranşarea diferendelor dintre capital şi muncă. Un asemenea sistem
   arbitrar, se precizează în memoriu, muncitorimea nu-1 poate accepta sub
   nici o formă.
        în fine, o a treia mare grupă de cauze, expuse în partea explicativă
   a memoriului, se referă la menţinerea stării de asediu şi a cenzurii în
   majoritatea centrelor muncitoreşti. Concomitent cu această situaţie inac-
   ceptabilă şi reprobabilă din toate punctele de vedere, Consiliul general
   ridica protestul său împotriva curţilor marţiale care continuau să judece
   delictele politice şi de presă, deşi o astfel de acţiune era contrară preve-
   derilor constituţionale. Guvernul ducea în acest fel, o politică vădită de
   intimidare şi persecutare a conducătorilor organizaţiilor muncitoreşti.
   Sute de lucrători au fost arestaţi, schingiuiţi şi persecutaţi pentru simple
   bănuieli. Libertatea de organizare, întrunire şi presă era lăsată la bunul
   plac al comandanţilor militari locali, care au intensificat măsurile de eva-
   cuare, trimitere la urmă a multor lucrători socialişti lipsindu-i de posibi-
   litatea de a-şi cîştiga existenţa. Totodată, Consiliul a luat în discuţie pro-
   blema asigurărilor sociale, atît cea a caselor cercuale de asigurare din
   Transilvania şi Banat, cît şi cea a casei centrale a meseriilor din vechea
   Românie, care în forma lor de atunci nu corespundeau necesităţilor şi
   intereselor clasei muncitoare, propunînd unificarea legislaţiei asigurărilor
   sociale pe baza principiului de autonomie, singurul mijloc prin care aceste
   instituţii puteau folosi clasei muncitoare 5.
        Pornind de la aceste cauze generale care au stat la baza mişcării
   greviste, Consiliul general a elaborat un program în care au fost înscrise
   revendicări dintre cele mai de seamă ale clasei muncitoare, ale maselor
   largi ale poporului, de o însemnătate politică generală.
        Memoriul de revendicări a fost prezentat guvernului Averescu de
   eătre o comisie formată „aproape în unanimitate din moderaţi” 6 şi anu- * 8
         6 Ibidem, p. 510-513.
         8 Xlie Moscovici, Probleme
:ureşti, 1921, p. 22.
2 c.
         - 5879
1076
ION IACOŞ
4
me Ilie Moscovici, Rudolf Gaidosch, Iosif Jumanca, Iosif Ciser şi Frantz
Geistlinger aducîndu-i la cunoştinţă că dacă, pînă la 20 octombrie 1920
revendicările de mai sus nu vor fi rezolvate favorabil „muncitorimea
organizată din toată ţara va fi chemată ca printr-o grevă generală să ob-
ţină toate aceste drepturi şi libertăţi de care sînt legate interesele ei cele
mai vitale” 7.
      în jurul programului de revendicări înscrise în memoriul-ultimatum
înaintat guvernului şi a hotărîrii organelor centrale muncitoreşti de a
declara greva generală, la cererea insistentă a maselor muncitoare, în
cazul că autorităţile guvernamentale nu vor lua în discuţie aceste revendi-
cări, s-au făcut numeroase consideraţii de ordin general sau altele de stric-
tă argumentare a justeţii luptei proletariatului.
      Numeroase mărturii documentare, emanaţie a organizaţiilor cen-
trale şi locale muncitoreşti, expun programul de revendicări şi totodată
de luptă al grevei generale, argumentează fiecare din cele şapte puncte
incluse în memoriu, ca reflectînd nu numai interesele muncitorimii, ci ale
întregii naţiuni, căci nu era vorba de nişte revendicări economice înguste,
ci de prevederi politice menite să asigure dezvoltarea democratică a ţării.
      întreaga campanie propagandistică iniţiată de organizaţiile munci-
toreşti, de presa socialistă a timpului, urmărea un dublu scop: pe de o
parte să menţină trează conştiinţa de clasă şi a datoriei în rîndurile munci-
torilor pentru pregătirea lor în vederea grevei generale, iar pe de altă
parte pentru edificarea opiniei publice asupra justeţii cauzei pentru care
se ridica clasa muncitoare la luptă. Acest fapt demonstrează încă odată
capacitatea largă de influenţare pe care o aveau partidul socialist şi sin-
dicatele, nu numai în rîndul proletariatului, ci şi în al celor mai largi cate-
gorii sociale care, după cum vor dovedi evenimentele, se vor alătura, în-
tr-un fel sau altul, mişcării greviste. Se poate constata că organele de pre-
8ă socialiste şi muncitoreşti („Socialismul”, „Muncitorul căilor ferate”,
„Lupta socialistă”, „Minerul”, „Arbeiter Zeitung”, „îmbrăcămintea”,
„Tribuna socialistă”, „Marosvolgy Munkâs”, „Metalurgistul”, „Cuvîn-
tul socialist”, „Erdelyi N&pszava”, „Ceferistul din Ardeal”, „Viaţa soci-
alistă”, „Tineretul socialist”), în unanimitatea lor, au exprimat, cu mici
deosebiri de păreri, acordul lor conştient şi hotărît pentru greva generală,
pentru găsirea formelor şi mijloacelor de acţiune care să ducă la satisfa-
cerea revendicărilor maselor muncitoare în marea confruntare socială de
acum cinci decenii8. Pornind de la starea economică precară în care se
găseau mii şi mii de oameni ai muncii, limitaţi în drepturile lor politice,
lipsiţi de cele mai elementare libertăţi cetăţeneşti (limitarea dreptului
de întrunire, îngrădirea prin cenzură a libertăţii scrisului, intervenţia auto-
rităţilor militare în situaţiile care erau de competenţa celor civile), zia-
      7      Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România 1916 — 1921. Edit. politică,
Bucureşti, 1966, p. 513.
      8 „Socialismul”, an. XIV, nr. 234 din 18 octombrie 1920; vezi articolele publicate In
ziarele: „Muncitorul căilor ferate”, nr. 36 din 20 octombrie 1920; „Tribuna socialistă”, an.
XVI, nr. 41 şi 42 din 10 şi 17 octombrie 1920 ; „Marosvolgy Munkâs”, an. I, nr. 7 şi 8 din
16 şi 21 octombrie 1920; „Metalurgistul”, an. I, nr. 7 din 15 decembrie 1920; „Gewerk-
schaft”, an. I, nr. 10 din 20 octombrie 1920; „Minerul”, an. II, nr. 19 şi 20 din 24 sep-
tembrie şi 15 octombrie 1920 şi nr. 6 din 15 iunie 1921 ; „Erdely Nâpszava”, an. I, nr. 88,
89, 90 şi 91 din 18, 19, 20 şi 21 octombrie 1920: „îmbrăcămintea”, an. I, nr. 17 din 15 oc-
tombrie 1920.  ’  ’   www.dacoromanica.ro           ’     ’
5
CONTRIBUŢII PRIVIND GREVA GENERALA DIN OCTOMBRIE 1920
1077
rul „Socialismul” a dezbătut în faţa opiniei publice întreaga situaţie eco-
nomică şi politică generală a maselor muncitoare argumcntînd dreptatea
cauzei pentru care muncitorii se ridicau la luptă prin greva generală.
„Mînată de nevoile ei—scria oficiosul socialist—clasa muncitoare porneş-
te din nou la luptă, şi cu voia sau fără voia clasei stăpînitoare, va impune
mărirea salariilor”9.
      Uriaşul tumult revoluţionar din acele zile, larga dezbatere în jurul
revendicărilor economice şi politice care interesau în cel mai înalt grad
clasa muncitoare, poporul român, constituiau expresia gradului de conşti-
inţă revoluţionară la care ajunsese mişcarea noastră muncitorească din
acei ani.
      Memoriul de revendicări al organizaţiilor muncitoreşti înaintat
guvernului s-a impus atenţiei opiniei publice, încît toată presa burgheză
democratică, ca şi cea reacţionară a comentat de pe poziţii de clasă şi
în funcţie de interesele ce le aveau fiecare, natura cerinţelor muncito-
reşti, mobilul care a determinat Consiliul general al Partidului socialist şi
Comisia Generală a Sindicatelor să recurgă la greva generală, armă de
luptă neutilizată pînă atunci în România în forma şi amploarea ce se
anunţa. Ziarele de orientare democratică „Chemarea”, „Adevărul”,
„Dimineaţa”, „Luptătorul”, „Lumea”, „Neamul românesc” în redacţi-
ile cărora se aflau elemente apropiate de interesele muncitoreşti, unele
legate prin activitatea ce o desfăşuraseră în însăşi mişcarea socialistă, au
exprimat, unele cu rezerve, solidaritatea lor cu lupta muncitorimii.
      Prima problemă ridicată de aceste ziare s-a referit la memoriul de
revendicări. în afara publicării programului cuprinzînd şapte puncte
revendicative au fost făcute largi consideraţii asupra nivelului de trai
al clasei muncitoare, acest aspect fiind analizat pe multiple faţete. De
pildă, ziarul „Chemarea” care apărea sub direcţia lui N. D. Cocea şi la
care colaborau Ion Vinea, Andrei Branişte şi alţii, a publicat în perioada
12—31 octombrie număr de număr articolele în favoarea organizaţiilor
socialiste, informînd opinia publică despre situaţia reală în care se găsea
clasa muncitoare 10 *. „Fără îndoială — scria «Chemarea » — lipsurile sînt
mari în epoca actuală şi greutăţile vieţii au ajuns aproape insuportabile
pentru muncitori. Din toate restricţiile impuse societăţii de conjunctura
împrejurărilor defavorabile, astăzi, ca şi întotdeauna, proletariatul îşi are
partea leului. Nu va crede nimeni că exagerăm cînd spunem că în mai
toate casele muncitoreşti lipsesc lemnele în ajunul iernii, lipseşte pîine,
lipsesc carnea, legumele, îmbrăcămintea şi aproape tot ceea ce e strict
necesar vieţii de toate zilele” u. în aceeaşi ordine de idei, pot fi menţio-
       * „Socialismul”, an. XIV, nr. 234 din 18 octombrie 1920.
                      10 Vezi articolele : Muncitorimea In ajunul grevei generale („Chemarea”, an. III, nr. 488
din 13 octombrie 1920), Greva generală; Un interviu a dr. N. Lupu (idem, nr. 490 din 15 oc-
tombrie 1920), în ajunul grevei generale (idem, nr. 491 din 16 octombrie 1920), Presa tn faţa
grevei generale (idem, nr. 492 din 17 octombrie 1920), Spre greva generală; Manifestul comisiu-
nii generale a sindicatelor către opinia publică (idem, nr. 493 din 18 octombrie 1920), Greva (idem,
nr. 494 din 20 octombrie 1920), Justificarea grevei generale; Spre greva generală tn Ardeal; Con-
                                                                    vorbire cu /. Creţu ; Greva general
                                                                    11 „Chemarea”, an. III, m
ra generală).
12 octombrie 1920).
1078
ION IACOŞ
6
nate numeroase alte articole apărute şi în alte ziare de mare tiraj12.
Bunăoară „Adevărul” de sub direcţia lui Emil D. Fagure, prin condeiul
lui şi al unor colaboratori cunoscuţi ca Iosif Nădejde, Constantin C. Bacal-
başa, aduce noi elemente explicative privind viaţa maselor muncitoare
şi apreciază juste revendicările formulate în memoriu, cerînd satisfacerea
lor de către guvern. „Oricît de excesive s-ar părea guvernului unele din
cererile socialiştilor — scria «Adevărul» — mare parte din acestea pot
şi trebuie să fie luate în considerare, ba chiar unele sînt reclamate de în-
treaga suflare a ţării” 13. La rîndul său ziarul „Luptătorul” releva în
acele zile de freamăt că „scumpetea vieţii creşte vertiginos, speculaţi-
unea de asemenea, viaţa devine imposibilă, nemulţumirea a cuprins toate
clasele sociale, afară bineînţeles de clasa milionarilor” 14. Pe aceeaşi linie
ziarul „Biruinţa” din Galaţi aprecia că muncitorii şi funcţionarii o duc
„excesiv de greu în aceste vremuri”, ceea ce justifică acţiunea lor. Adop-
tînd o poziţie obiectivistă, gazeta mai sus menţionată a căutat să aducă
argumente şi pentru a „justifica” în oarecare măsură poziţia guvernului.
„Dreptatea este de amîndouă părţile — se scria în gazetă — dar şi mai
mare dreptate au funcţionarii şi muncitorii” 15.
      Recunoaşterea revendicărilor muncitoreşti ca justificate din toate
punctele de vedere este afirmată şi de numeroase personalităţi politice,
ştiinţifice şi literare ale vremii, ceea ce dă măsura atitudinii lor favora-
bile faţă de cauza celor mulţi şi apăsaţi. între aceştia amintim pe dr.
Petru Groza, Nicolae Iorga, dr. Nicolae Lupu, N. D. Cocea, dr. Constan-
tin I. Parhon, Petre Constantinescu-Iaşi, Emil D. Fagure, Tudor Teodo-
rescu Branişte şi mulţi alţii care au luat poziţie faţă de atitudinea rigidă
şi vexatorie a guvernului Averescu, exprimîndu-şi, într-un fel sau altul,
simpatia şi consideraţia lor faţă de revendicările muncitorimii.
      în articolul Cereri socialiste, marele nostru istoric N. Iorga scria :
„Cererile însăşi necesită a fi cercetate. Şi, cercetîndu-le, ajungi la o înche-
iere care, fără a legaliza procedura sindicatelor, îi dă acea sancţiune mora-
lă care nu depinde de consecinţele unui act, ci de principiile lui. într-
un cuvînt, se cere d-lor Trancu, Averescu, Argetoianu şi celorlalţi să revi-
nă asupra unei politici de abuzuri, să intre ei în lege, şi pe lîngăaceasta,
       12       Pe această linie se înscriu articolele: Contra stării de asediu şi a Curţilor marţiale.
Decizia Consiliului general al Partidului socialist („Adevărul”, an. XXXIII, nr. 11 208 din 13
octombrie 1920); întrunirile de la clubul socialist (idem, nr. 11 210 din 15 octombrie 1920); Greva
generală ...? (idem, nr. 11 211 din 16 octombrie 1920); Guvernul In faţa grevei. Stnt cererile
lucrătorilor inacceptabilei (idem, nr. 11 212 din 17 octombrie 1920); Greva generală (idem,
nr. 11 213 din 19 octombrie 1920); In preajma grevei generale. Intre capital şi muncă; Greva
a izbucnit (idem, nr. 11 214 din 20 octombrie 1920); Puterea grevei, Guvernul şi opoziţia In
chestiunea grevelor (idem, nr. 11 215 din 20 octombrie 1920), Marile întruniri din Capitală. Even-
tualitatea grevei generale („Dimineaţa”, an. XVII, nr. 5 113, din 15 octombrie 1920); Greva
generală se va declara la 20 octombrie (idem, nr. 5 112 din 14 octombrie 1920); In ajunul gre-
vei generale (idem, nr. 5 115 din 17 octombrie 1920), Greva generală (idem, nr. 5 116 din 18 oc-
tombrie 1920); Guvernul şi greva (idem, nr. 5 117 din 20 octombrie 1920); In ajunul grevei
generale. Muncitorii cer rilicarea stării de aseliu şi a cenzurii („Luptătorul”, an. I, nr. 102
din 13 octombrie 1920); întrunirile socialiste din capitală (idem, nr. 404 din 14 octombrie 1920) ;
Spre greva generală (idem, nr. 103 din 17 octombrie 1920); Greva (idem, nr. 109 din 22 octom-
brie 1920).
       13 „Adevărul”, an. XXXIII, nr. 11211 din 16 octombrie 1323 (Greva generală ...?).
       11 „Luptătorul”, an.
       18 „Biruinţa”, an. I,
7
CONTRIBUŢII PRIVIND GREVA GENERALA DIN OCTOMBRIE 1920
1079
să realizeze măcar o parte din făgăduielile pe care de atîtea ori înşişi domni-
ile lor le-au făcut.. .ştiindu-le fireşti” 16. Intr-un interviu acordat ziarului
„Adevărul” şi reprodus în mare parte de ziarele „Chemarea”, „Diminea-
ţa” şi „Universul” dr. N. Lupu spunea : „Examinînd cererile muncito-
rilor se vede că ele sînt profund umane şi drepte şi de mult trebuiau
satisfăcute... Condiţiile de trai — continua să constate dr. N. Lupu —
sînt fără îndoială excesiv de grele şi găsesc foarte justificate cererile for-
mulate ”17. în articolul Justificarea grevei generale, ÎL D. Cocea rcluînd
firul discuţiilor pe marginea memoriului de revendicări scria : „Am spus
şi ani documentat de vreme, cu cifre şi date precise, că cererile parti-
dului socialist sînt deplin întemeiate” 18.
      Deosebit de interesante declaraţii face şi dr. Petru Groza ex ministrul
Comunicaţiilor în Consiliul Dirigent, atunci cînd combate aserţiunile pre-
sei reacţionare după care revendicările muncitorimii şi acţiunile greviste
ce s-au desfăşurat şi aveau să se mai desfăşoare nu ar avea, chipurile,
cauze reale. într-una din cuvîntările sale dr. Petru Groza, pe baza studi-
ilor şi investigaţiilor făcute cu privire la viaţa socială şi economică din
Transilvania, a declarat : „am constatat că, cauza principală a nemulţu-
mirii ceferiste nu e de natură iredentă”. Această declaraţie, scria „Cefe-
ristul din Ardeal”, este „constatarea cinstită şi curajoasă a unui perso-
nagiu în poziţie responsabilă, care a fost în stare să pătrundă adînc lucru-
rile şi a descoperit adevărata cauză a nemulţumirilor care de fapt există”
şi ea era de natură economică 19. Nemulţumirea muncitorilor era generală,
indiferent de naţionalitate, toţi erau la fel de exploataţi, de aceea şi uni-
tatea în luptă a fost trainică şi puternică. „Nouă ne dă completă satisfac-
ţie faptul că s-a găsit un om curajos, cu ochii deschişi, cu sufletul tare
— scria gazeta ceferistă referindu-se la dr. Petru Groza — forul cel mai
principal, care a îndrăznit să spuie adevărul, adevăr care ne justifică pe
noi şi convingerea noastră” 20. La rîndulsăuN.Iorga într-un interviu acor-
dat presei se referea la atitudinea loială a conducătorilor socialişti, care
au ştiut să formuleze revendicări juste, pe măsura nevoilor muncitorimii.
,,întorcîndu-mă din Ardeal — spunea marele savant — l-am văzut pe
socialistul Ciser. Am regăsit într-însul acelaşi om de bun simţ pe care
l-am cunoscut mai de mult” 21.                  .
      Dar chiar şi unii oameni de stat, miniştri şi funcţionari superiori,
erau nevoiţi, în faţa evidenţei, să recunoască ca îndreptăţite cererile munci-
torilor. Deşi în dezacord total cu acţiunea organizaţiilor muncitoreşti,
C. Argetoianu, într-un interviu acordat ziarelor din capitală a declarat
la 19 octombrie că : „recunosc legitimitatea nemulţumirilor clasei munci-
toreşti şi-mi dau seama de toate suferinţele familiilor sărace şi nu arare-
ori îmi pun întrebarea de cum poate trăi lumea în timpuri atît de grele,
fără o avere oarecare ”22. Demagogia ministrului de interne apare cu atît
      18 „Steagul”, an. VI, nr. 790 din 21 octombrie 1920 (Presa despre grevă), „Neamul ro-
mânesc”, an XI, nr. 230 din 19 octombrie 1920.
      17 „Adevărul”, an. XXXIII, nr. 11 215 din 21 octombrie 1920.
      18 „Chemarea”, an. III, nr. 496 din 22 octombrie 1920.
      19 „Ceferistul din Ardeal”, an. II, nr. 11 din 15 iulie 1920.
      90 „Ibidem”.
      11 „Adevărul”, an, XXXIII, nr. 11 217 din 23 octombrie 1920.
      22 „Dimineaţa”, an. XVII, nr. 5 118 din 21 octombrie 1920 (Guvernul şi opoziţia in ches-
tiunea grevei).                                 .
                                www.dacoFomanica.ro
1080
ION IACOŞ
8
mai evidentă, cu cît atunci cînd delegaţia socialistă s-a prezentat să dis-
cute revendicările din memoriu, a refuzat categoric să le abordeze.
      Cu o altă viziune, mai largă, deşi funcţionari de stat în Ministerul
Muncii, unii au recunoscut şi chiar aprobat justeţea cererilor, cît şi a
memoriului de revendicări. Aşa, de exemplu, Dimitrie Guşti, director
în Ministerul Muncii, a declarat că „cerinţele muncitorilor sînt drepte”,
iar „statul e dator să-şi respecte angajamentele luate”. El avea în vede-
re arbitrajul intervenit în marele conflict colectiv de muncă dintre salari-
aţii statului şi guvern, în vara anului 1920, cînd cererile muncitorilor
au fost recunoscute ca juste, dar netraduse în fapt23. La rîudul său, avo-
catul Yirgil Arion a declarat la procesul grevei generale că : „originea
mişcărilor muncitoreşti, deci şi a grevei generale, se află în cauze eco-
nomice profunde care le determină” 24.
      O altă problemă larg disputată în rîudurile organizaţiilor muncito-
reşti, în coloanele presei socialiste se referă la natura revendicărilor incluse
în memoriu, majoritatea lor vizînd probleme politice şi reprezentînd în
cel mai înalt grad esenţa cerinţelor muncitorimii. Eeprezentanţii organi-
zaţiilor socialiste au afirmat, cu diferite prilejuri, inclusiv la proces, că
revendicările cuprinse în memoriu erau de multă vreme formulate şi pre-
zentate guvernului şi autorităţilor de stat, unele dintre acestea fiind ante-
rior cucerite, dar negate, în ultimul moment, de guvern, sau neluate în
seamă, deşi angajamente în sensul revederii lor au fost asumate de în-
săşi preşedintele guvernului Al. Averescu. „Beglementarea comisiilor
muncitoreşti nu s-a făcut — scria «Socialismul» — armata a fost menţi-
nută în fabrici, comisiile pentru cercetarea revendicărilor muncitoreşti
parte nu s-au constituit, parte au luat hotărîri în defavoarea muncitori-
lor (cenzurat). Legea reglementării conflictelor colective de muncă a
venit să smulgă lucrătorilor din mină (cenzurat) dreptul de grevă” 2S 26 *.
După cum uşor se poate constata, revendicările de natură politică aveau
largi implicaţii economice. în acei ani de puternice frămîntări sociale,
nu se poate face o delimitare categorică între revendicările politice şi cele
economice, căci obiectivele de luptă, dat fiind stadiul de dezvoltare a
mişcării muncitoreşti, îmbracă din ce în ce mai mult un caracter mai
complex. Nu odată revendicări economice luau, în cursul luptei, caracter
politic, după cum cerinţe politice — cum a fost cazul în cursul grevei
generale—exprimau esenţialmente deziderate economice dintre cele mai
vitale pentru muncitorime. Fireşte, includerea mai multor revendicări
de natură economică ar fi avut un rol mai mobilizator pentru unii lucră-
tori, cu o conştiinţă de clasă mai scăzută, o mai mare înrîurire asupra
desfăşurării întregii acţiuni28.
      23       Dezbaterile Adunării deputaţilor, Sesiunea ordinară 1920 — 1921, şedinţa din 26 ia-
nuarie 1921, p. 568.
      24       Arhiva C.C. al P.C.R., fond. 79, dosar 7 501, p. 180. V. Iamandi, funcţionar superior
în Ministerul Muncii referindu-se la aceeaşi stare de lucruri şi îndeosebi la situaţia în care se
aflau lucrătorii din întreprinderile statului, a declarat că „Cererile muncitorilor de la căile ferate,
porturi şi din alte bresle sînt în genere, juste. După lungi tratative s-a ajuns la o înţelegere fără
învinşi şi învingători. Nu s-au aplicat însă deciziile”. (Dezbaterile Adunării deputaţilor, Sesiu-
nea ordinară 1920 — 1921, şedinţa din 28 ianuarie 1921, p. 568 — 569.)
      26 „Socialismul”, an. XIV, nr. 238 din 15 noiembrie 1920 (Ce s-a petrecut).
                    26 în articolul intitulat în ajunul grevei generale, ziarul ieşean „Lumea” scria că „Mun-
citorii sînt entuziasmaţi şi merg ca unul cînd este vorba de o revendicare economică precisă.
                                  www.dacQromanica.ro
-9
CONTRIBUŢII PRIVIND GREVA GENERALA DIN OCTOMBRIE 1920
1081
       Presa reacţionară exagera natura politică a revendicărilor muncito-
reşti, susţinînd că ele ar afecta, chipurile, ordinea de stat, că „ar ascunde
apetitul de putere al socialiştilor ”* 27, care propagă afilierea la Internaţio-
nala a IlI-a 28 şi multe altele 29. Avînd în vedere această poziţie ostilă a
presei guvernamentale şi a celei puse în slujba reacţiunii, dr. N. Lupu
susţinea că „Toate cererile muncitorilor sînt perfect compatibile cu socie-
tatea capitalisto-burgheză şi trebuie de îndată satisfăcute” 30. Totodată
el subliniază că „singurul factor democrat care poate să salveze democra-
tismul e muncitorimea în unire cu ţărănimea” 31. La rîndul lor, muncito-
rii inculpaţi în procesele grevei generale au declarat că revendicările in-
cluse în memoriu reprezentau atît interesele politice, cit şi pe cele eco-
nomice ale clasei muncitoare, că ele nu reprezentau o noutate 32. Un
reprezentant moderat al Partidului socialist, Toma Dragu, a declarat că
cererile formulate în memoriu „sînt o sinteză a cererilor făcute timp de
un an de zile diferitelor guverne, cereri care au fost admise formal dar
care de fapt n-au fost satisfăcute” 33.
       Deosebit de interesante comentarii s-au purtat asupra revendicării
<le recunoaştere a consiliilor muncitoreşti, care, după unele publicaţii,
implică o problemă complexă, mult discutată nu numai la noi în ţară,
ci, în genere, în mişcarea muncitorească internaţională. Dacă unele din
cererile incluse în memoriu vor fi uşor satisfăcute, menţiona ziarul „Lu-
mea”, apoi „greutatea mare atîrnă de recunoaşterea consiliilor munci-
toreşti din toate industriile. Chestiunea aceasta e în curs de discuţie în
toată lumea. Nu se poate preciza încă cuprinsul ei. E tot aşa probabil
să fie anodină şi fără folos pentru muncitori, cum este posibil să devină,
un drept de suveranitate impus de muncitori asupra întreprinderilor,
în tot cazul, guvernul n-ar putea consimţi admiterea ei fără o lege speci-
ală. în acest caz s-ar putea reveni şi asupra legii Trancu, care de fapt
este inaplicabilă, dar angajează autoritatea guvernului” 34. Critici tot
mai severe adresate legii Trancu, socotită drept lege poliţistă asemă-
nătoare cu legea Orleanu din 1909, au fost adresate şi de Emil D. Fagure
în articolul Puterea grevei 35. Atît legea conflictelor colective de muncă,
cît şi problema consiliilor muncitoreşti au fost larg dezbătute în organi-
zaţiile muncitoreşti, în presa socialistă şi muncitorească a vremii, definind
Nu este Insă acelaşi sentiment de sacrificiu şi solidaritate cînd lupta se duce pentru chestiuni
teoretice, nu în legătură imediată cu starea materială a lucrătorilor. în asemenea caz, defecţiu-
nile sînt întotdeauna mai mari şi se măresc în împrejurări ca acelea de acum, cînd frigul a
venit mai curînd ca altădată'' (,,Lumea", an. II, nr. 597 din 16 octombrie 1920).
        27 „Renaşterea română", an. II, nr. 496 din 14 octombrie 1920.
        28 „Universul”, an. XXXVIII, nr. 253 din 20 octombrie 1920.
        28       Vezi: „Steagul", an. VI, nr. 789 din 20 octombrie 1920; „îndreptarea", an. III,
nr. 239 din 19 octombrie 1920; „Avintul", an. I, nr. 293 din 14 octombrie 1920; „Izbînda",
an. II, 635, 637, 638 din 15, 17 şi 18 octombrie 1920.
        30 „Adevărul", an. XXXIII, nr. 11 215 din 21 octombrie 1920.
        31 „Ibidera”.
32 Arhiva C.C. al P.C.R., fond. 96, dosar 147, fila 32.
33 Idem, f. 30 — 31.
34 „Lumea", an. II, nr. 598 din 17 octombrie 1920.
35 „Adevărul", an. XXXIII, nr. 11 215 din 21 octombrie 1920.
 www.dacoromanica.ro
1082
ION IACOŞ
1»
sarcinile acestor noi organisme, creaţie a avînlului revoluţionar în lupta
clasei muncitoare36.
      După înmînarea către guvern a memoriului de revendicări în rîn-
durile muncitorimii a început pregătirea nemijlocită pentru greva gene-
rală. Secţiunile Partidului socialist, sindicatele au organizat în zilele
de 13—20 octombrie 1920 zeci şi sute de adunări unde vorbitorii, mili-
tanţi socialişti şi comunişti, au subliniat semnificaţia acţiunii întreprinse,,
s-a făcut apel la solidaritate şi unitate, muncitorimea în unanimitatea ei
exprimîndu-şi adeziunea la grevă. Cu acelaşi prilej au fost alese comite-
tele de grevă şi comitetele de rezervă în cazul că primele ar fi ares-
tate, gărzi de autoapărare, pichete de grevişti, curieri de legătură şi trans-
miterea ştirilor etc. 37. în rîndurile maselor se resimţea o mare frămîn-
tare, era acel clocot care prevestea marea bătălie din octombrie 1920.
      Campania de propagandă pentru înfăptuirea grevei generale era
condusă tot mai energic, pentru ca, în momentul decisiv, întreaga munci-
torime să acţioneze ca un singur cm. Avînd în vedere importanţa acţi-
unii ce urma să o întreprindă proletariatul din ţara noastră, în frunte
cu partidul său de clasă, organul teoretic al Partidului socialist „Lupta,
de clasă” scria pe bună dreptate că : „Lupta va fi grea. Partidul de avant-
gardă a proletariatului, partidul comunist, trebuie deci să se formeze şi
să lucreze” 38, pentru a fi la înălţimea sarcinii ce şi-o asuma în faţa pro-
letariatului, a naţiunii întregi. Partidul socialist s-a dovedit însă incapa-
bil să conducă o asemenea ridicare de masă. Transformarea lui în partid
comunist a fost o necesitate istorică, care şi-a găsit împlinirea în mai
1921. în privinţa tacticii de luptă preconizată de conducerea Partidului
socialist în această perioadă s-au purtat numeroase discuţii în cadrul
cărora s-au confruntat diferite păreri care în general vizau metodele
de acţiune ce urmau a fi utilizate şi alegerea momentului declanşării gre-
vei generale. Conducerea Partidului socialist şi a sindicatelor în iînduiile
căreia se aflau multe cadre valoroase, cu orientare revoluţionară, dar şi
elemente moderate a manifestat faţă de greva generală, cu unele mici
diferenţieri o viziune aproximativ unitară, chiar dacă în alte probleme
politice începeau să se contureze, iar după greva generală, să se delimi-
teze curente bine distincte în cadrul Partidului socialist. în acea vreme
deşi conducerea Partidului socialist şi a sindicatelor a întreprins largi
acţiuni pregătitoare pentru greva generală, lozincile tactice, chiar dacă
urmăreau evitarea provocărilor, erau demoralizatoare. Lozinca lansată
la 16 octombrie 1920, care spunea că „Toată lumea stă acasă, nu se face
nici o manifestaţie pentru a nu se face jocul provocatorilor”39, reluată
zilnic, sub diferite forme, pînă la izbucnirea marii confruntări, avea să
      *® Pentru detalii vezi: Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România 1916 —
1921, Edit. politică, Bucureşti, 1966; Presa muncitorească şi socialistă din România, voi. III,
partea 1,1917 —1919, In curs de apariţie la Edit. politică; idem, voi. III, partea a Il-a, 1919 — 1921,
In pregătire la Institutul de studii istorice şl social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R.
      37 Vezi rapoarte ale autorităţilor militare şi poliţieneşti In : Arhiva M.F.A., fond. M. St.
M., Corpul VI Armată, dosar 21/1920 — 1921 ; Arhivele statului Bucureşti, fond. M.A.I., dosar
237/1920; Arhivele Statului Ploieşti, fond. Prefectura judeţului Prahova, dosar 40/1920; Ar-
hiva C.C. al P.C.R., fond. 5, dosar 751, 765, 767, 777, 781 ; fond. 10, dosar 1 253; fond. 72,.
dosar 6 845; fond. 74, dosar 7 150, fond. 79, dosar 7 501 şi altele.
      33 „Lupta de clasă”, an I, nr. 6 din 15 octombrie 1920.
      3* „Socialismul”, an. XIV, nr. 234 din 18 octombrţe 1920.
                                www.dacoramamca.ro
11
CONTRIBUŢII PRIVIND GREVA GENERALA DIN OCTOMBRIE 1920
1083
producă numeroase discuţii nu numai atunci, dar şi astăzi în istorio-
grafie, ea nefiind adecvată condiţiilor şi stării de spirit a maselor. însuşi
secretarul Comisiei generale a sindicatelor, M. Bălineanu, într-un articol.
Grevele, din 15 octombrie, menit să dea o ripostă atitudinii calomnia-
toare a presei partidelor burgheze faţă de greva generală, exprima în
acelaşi timp mult scepticism faţă de evoluţia pozitivă a acţiunii între-
prinse, care îndemna mereu la pasivitate, la liniştirea spiritelor40.
      întreaga presă socialistă, organizaţiile muncitoreşti politice şi sindi-
cale şi-au concentrat eforturile pentru ca pregătirea grevei să decurgă
sistematic şi în linişte, în scopul evitării provocărilor de pe uima cărora
autorităţile de regulă, izbuteau să aresteze noi cadre, pentru ca .fiecare
muncitor să fie conştient de menirea marii ridicări la luptă, accentuînd
astfel asupra solidarităţii indestructibile de clasă. Bidicarea proletaria-
tului român la luptă reprezenta nu o simplă acţiune revendicativă ca
atîtea altele ce mai avuseseră loc, ci „lupta cea mai mare pe care a dus-o-
vreodată. Din această luptă ea (muncitorimea — n. n.) va ieşi, ea va tre-
bui să iasă victorioasă, pentru că dreptatea este de partea ei”. Greva
generală de atunci era socotită „greva muncii împotriva parazitismului,
greva flămînzilor împotriva îmbuibaţilor, greva cinstei împotriva necin-
stei şi a jafului” 41.
      Campania propagandistică se impunea cu atît mai vîrtos, cu cît
presa guvernamentală şi cea pusă 1n slujba claselor exploatatoare cău-
tau prin numeroase articole, interviuri, comentarii să justifice poziţia
guvernului Averescu de tergiversare a rezolvării problemelor muncito-
reşti, să provoace ostilitate în opinia publică şi să o îndrepte împo-
triva organizaţiilor muncitoreşti sub motivul că prin greva ce o puneau
la cale ele vor face ca „populaţia să sufere”, că „viaţa economică a
ţării va fi stînjenită” şi ea atare ca va fi „o calamitate năpras-
nică”42. Documentat, presa socialistă a luat atitudine faţă de aserţiunile
şi exagerările foilor burgheze, arătînd în mod just că „Neamul nu suferă
cu prilejul grevei, ci luptă şi nădăjduieşte. El îşi aşteaptă salvarea şi ştie,
că lupta noastră e lupta sa ”43. Pentru a prezenta lucrurile în adevărata
lor lumină şi a defini caracterul grevei generale, faptul că ea se datoreşte
exclusiv atitudinii autorităţilor guvernamentale, Comisia generală a sin-
dicatelor a editat şi difuzat manifestul Către opinia publică, în care se
spune : „Lupta noastră nu este pentru noi, ci pentru toţi şi în interesul
tuturor.. .Departe de a fi un gest de duşmănie contra locuitorilor ţării,
cum vrea să spună presa politicienilor interesaţi, greva generală a munci-
torilor din Bomânia este actul eroic al unor cetăţeni care nu doresc
decît liniştea internă prin domnia legilor” 44. Printr-o astfel de viziune
era prezentată greva generală opiniei publice, tuturor oamenilor de bună
credinţă, ca o acţiune menită să impună, în acea vreme, restabilirea drep-
turilor şi libertăţilor democratice, să asigure dezvoltarea Bomâniei pe
       40 ,,Idem”, nr. 231 din 15 octombrie 1920.
       41 „Socialismul”, an. XIV, nr. 237 din 22 octombrie 1920.
       42       „Izbtnda”, an. II, nr. 634 şi 638 din 14 şi 18 octombrie 1920; „Steagul”, an. VI,
nr. 789 din 20 octombrie 1920; „Mintuirea”, an. II, nr. 545 din 22 octombrie 1920.
       42 „Socialismul”, an. XIV, nr. 236 din 20 octombrie 1920.
                      44 Arhiva Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R., cota
D. IV—5.
www.dacoromanica.ro
1084
ION IACOŞ
12
drumul progresului social, o viaţă umană pentru membrii societăţii.
Nu-i mai puţin adevărat că în adunările organizaţiilor muncitoreşti au
fost subliniate şi alte aspecte ale luptei clasei muncitoare, prezentîndu-se
faptele în lumina memoriului-ultimatum şi accentuînd că „paharul
mizeriei s-a umplut”, că „răbdarea a atins cele din urmă limite...”. Cu
aceste prilejuri se avertizau clasele stăpînitoare „să ia aminte : răbdarea
nu se poate prelungi la infinit”, că „a sosit ora răfuielilor cînd poporul
a declarat război oligarhiei”, căci „situaţia care s-a creat pentru ma-
sele muncitoare nu mai poate dura”45. Asemenea aprecieri se găsesc şi
în coloanele publicaţiilor socialiste ca : „Lupta socialistă” de la Ploieşti,
„Tribuna socialistă” de la Cluj, „Arbeiter Zeitung” din Timişoara, „Der
Kampf” din Sibiu, „Cuvînt socialist” de la Turnu-Severin, „Muncitorul
socialist” din Brăila etc.46.
      Concomitent cu aceste acţiuni au fost tipărite şi difuzate manifes-
te cu caracter mobilizator la luptă, care exprimau hotărîrea muncitori-
mii de a respinge atacurile autorităţilor, aserţiunile şi denigrările presei
reacţionare. „Pregătiţi-vă de greva generală ! — se spunea într-un mani-
fest — . Aşteptaţi semnalul. Greva nu încetează pînă cînd cerinţele
noastre nu vor fi satisfăcute” 47. Aceasta a fost chemarea adresată munci-
torimii din întreaga ţară, în acest spirit erau pregătite masele. Deosebit
de semnificative pentru conţinutul lor bogat în idei şi variat, expri-
mînd totodată caracterul şi orientarea politică a organelor respective
sînt manifestele, chemările şi instrucţiunile secţiunilor Partidului soci-
alist din Bucureşti, Ploieşti, Cluj, Iaşi, Valea Jiului, Galaţi, Braşov, Con-
stanţa, Timişoara etc. care reflectă într-o mare măsură activitatea lor,
ca şi starea de spirit a maselor, ţinuta revoluţionară şi totodată deosebi-
rile de vederi ce existau eventual de la o organizaţie la alta, de la un
centru muncitoresc la altul48. Bunăoară, secţiunea Bucureşti a Partidu-
lui socialist, cunoscută pentru intransigenţa sa revoluţionară, a publicat
un manifest înflăcărat către membrii partidului chemîndu-i să fie la înăl-
ţimea misiunii lor. „Ca membri disciplinaţi ai partidului — se spunea
în manifest — aveţi datoria de a depune toate eforturile ca greva să aibe
succesul dorit... Partidul fiind socotit ca avangardă conştientă a cla-
sei muncitoare, toată activitatea va fi desfăşurată pentru triumful aces-
tei greve. în tot timpul grevei veţi fi mereu la postul vostru... avînd
datoria a sta mereu în contact cu masele muncitoare.... în toate împre-
      45 „Socialismul”, an. XIV, nr. 231 din 15 octombrie 1920.
      40 Vezi şi articolele : TJllimalumul muncitorimii către guvern („Tribuna socialistă”, nr. 42
din 17 octombrie 1920); înaintea grevei generale („Arbeiter Zeitung”, nr. 91 din 20 octombrie
1920); Greva generală („Lupta socialistă”, nr. 35 din 17 octombrie 1920); Un ultim cuvtnt,
(„Der Kampf”, nr. 89 din 17 octombrie 1920); La luptă (idem, nr. 92 din 21 octombrie 1920);
Lupta noastră („Uniunea”, nr. 1 din 15 octombrie 1920); După luptă („Munca grafică”,
nr. 41 din 7 noiembrie 1920); De la întrunirea in ziua grevei generale („Vreme nouă”, nr. 74 din
31 octombrie 1920); Marea grevă („Gewerkschaft”, nr. 10 din 20 octombrie 1920); Greva ge-
nerală iminentă („Erdely Năpszava”, nr. 89 din 19 octombrie 1920); Urmările grevei generale
(„Metalurgistul”, nr. 7 din 15 decembrie 1920); Cum vom face greva generală („Muncitorul
căilor ferate”, nr. 36 din 20 octombrie 1920).
      47 „Socialismul”, an. XIV, nr. 234 din 18 octombrie 1920.
      48      Menţionăm in această direcţie manifestul secţiunii P.S. şi a conducerii locale a sindi-
catelor din Iaşi (Arhiva I.S.I.S.P., cota A IV—16); manifestul organizaţiilor socialiste şi sin-
dicale din Cluj (Arhiva C.C. al P.C.R., fond. 6, dosar 751, f. 233) etc.
                                  www.dacoromanica.ro
13
CONTRIBUŢII PRIVIND GREVA GENERALA DIN OCTOMBRIE 1920
1085
jurările, este o obligaţie morală ca membrii partidului să fie în fruntea
tuturor mişcărilor muncitoreşti” 49.
      Ideea proclamării grevei generale a stîrnit ample discuţii dincolo
de baricadă, unde, de pe poziţii diferite, ziare şi personalităţi politice
au comentat, sub cele mai diverse aspecte, modalitatea desfăşurării aces-
tei mari acţiuni muncitoreşti, consecinţele sale economice şi politice.
Fiind un moment atît de important în lupta proletariatului român şi înrî-
urind viaţa economică, socială şi politică a ţării, partidele politice burghe-
ze, organele lor de presă şi-au manifestat atitudinea de aprobare, de res-
pingere sau de aprobare cu rezerve a grevei generale, în funcţie de inte-
resele lor de clasă sau de grup, în raport cu situaţia lor de partid de
opoziţie sau de guvernămînt. Date fiind împrejurările istorice, faptul
că numeroase acţiuni din anii avîntului revoluţionar demonstrau capaci-
tatea de luptă a proletariatului şi ţinînd seama că în vara anului 1920
marile greve demonstrative pe ramuri industriale şi pe oraşe erau semne
ale unor lupte noi şi de mari proporţii, că evenimentele se precipitau şi,
nu se ştia pînă unde şi cum vor evolua ele în timpul grevei, toate aces-
tea au pus numeroase semne de întrebare partidelor şi grupărilor burghe-
ze. „Simpla anunţare a grevei generale — scria «Izbînda» — a produs
tulburare” care, după cum menţionează acelaşi ziar, s-a resimţit imediat,
căci „leul nostru a suferit o nouă scădere, preţurile pe piaţă au sporit
şi condiţiile de viaţă s-au îngreuiat în cîteva zile cît s-au îngreuiat în
cîteva luni” 50. Un alt ziar şi mai alarmat de situaţia creată scria : „Re
aflăm în faţa imui fapt foarte grav şi a unei ameninţări care poate din-
tr-o zi pe alta să aibe consecinţe incalculabile”51. Efectul a fost vizibil
şi pe plan politic unde disputa dintre guvern şi opoziţia liberală este mult
redusă, organul de presă averescan făcînd un apel către „Voinţa naţio-
nală” să înceteze polemica, deoarece vremurile nu permit angajarea unei
discuţii52. Şi alte organe de presă burgheze recomandau guvernului să
întreprindă o acţiune mai largă de regrupare a forţelor în vederea stăvili-
rii avîntului de luptă al maselor muncitoare „cuprinse de bolşe-
vism” 53; ele căutau să „tempereze” atitudinea ostilă de pînă atunci
a opoziţiei, chemînd-o să dea sprijin guvernului54. Reconcilierea for-
ţelor burghezo-moşiereşti este tipică în asemenea împrejurări, tendin-
ţele de regrupare a reacţiunii scoţînd în evidenţă tocmai teama lor
de lupta maselor, de greva generală pe care o considerau „o miş-
care insurecţională”, cu tendinţa de a „constitui acel guvern al dictaturii
proletare”, care ar fi „calul troian al revoluţiei şi al dictaturii roşii...
în cetatea burgheziei” 5S. Exagerarea voită a caracterului grevei generale
era de natură să creeze pretexte pentru luarea măsurilor represive contra
muncitorimii, căci fiecare articol este însoţit de recomandarea adresată
guvernului de a folosi cele mai drastice măsuri pentru a împiedica izbuc-
      49 „Socialismul”, an. XIV, nr. 236 clin 20 octombrie 1920.
      50 „Izbînda”, an. II, nr. 638 din 18 octombrie 1920.
      51 „Universul”, an. XXXVIII, nr. 253 din 20 octombrie 1920.
      52 „îndreptarea”, an. III, nr. 239 din 19 octombrie 1920.
      53 „Universul”, an. XXXVIII, nr. 253 din 20 octombrie 1920.
      54      „Mîntuirea”, an. II, nr. 545 din 22 octombrie 1920; „Fără a apăra guvernul şi fără a
găsi cea mai mică justificare a prezenţei lui la cîrmă, ne găsim totuşi alăturea de el In lupta cu
mişcarea socialistă” („Steagul”, nr. 789 din 20 octombrie 1920).
      55 „Steagul”, an. VI, nr. 789 din 20 octombrie 1920.
                                 www.dacoromanica.ro
1086
ION IACOŞ
14
niiea grevei. îndemnul la represiune devine tot mai persistent56. Foaia
oficială guvernamentală în articolul Muncitorii şi instigatorii scria că
,,greva înseamnă mărturisirea făţişă a unei mişcări politice revoluţionare”,
împotriva căreia se vor lua toate măsurile 57. întreaga presă reacţionară
„îndreptarea”, „Epoca”, Avîntul”, „Voinţa naţională”, „Benaşterea
română”, „Izbînda”, „Steagul”, „Viitorul” şi altele calomniază
într-un glas greva generală, uitînd de interesele lor divergente58. Ziarul
„Chemarea”, în articolul Presa în faţa grevei generale aprecia cu verva-i
caracteristică drept un adevărat spectacol această coalizare a celor mai
diverse organe de presă, care au devenit subit prietene „cu acea deplină
înţelegere pe care numai marile primejdii le inspiră... se găseau pentru
a doua oară strînse laolaltă” 59.
      în faţa ridicării la luptă a proletariatului, printr-o acţiune de pro-
porţii, dar paşnică, anunţată din timp, burghezia îşi strînge rîndurile, se
pregăteşte de atac. Surprinzînd acest fenomen, ziarul „Socialismul”
scria în acele zile, că „frontul averescano-brătienisto-marghilomanist
contra muncitorimii e încheiat şi tancurile şi mitralierele au luat poziţie
contra grevei generale” 60. Un alt ziar al vremii scria că în faţa grevei
generale pe care Partidul socialist şi Sindicatele muncitoreşti au anunţat-o
„liberalii, conservatorii, tăzlăoaniştii şi vintileştii şi-au dat o mînăprie-
tenă şi tremurîndă”61.
      Lucrurile evoluau însă în mod cert spre greva geperală, deoarece
guvernul se dovedea a nu răspunde memoriului, iar, în ultimul moment,
rezoluţia generalului Averescu exprima refuzul acestuia de a satisface, fie
şi .parţial, cererile clasei muncitoare. Faţă de o asemenea situaţie unele
cercuri burgheze, avînd o poziţie mai realistă, interesate în respectarea
şi garantarea libertăţilor democratice, sfătuiau guvernul să fie mai conci-
liant „Sîntem azi, în ajunul unei greve şi dacă guvernul nu va şti să fie
la înălţimea vremurilor ca să satisfacă din vreme revendicările funcţio-
narilor şi muncitorilor, atunci această grevă se va produce” 62. Exprimîn-
du-şi credinţa că guvernul, „nu are nici un motiv să spună că nu poate
îmbunătăţi soarta acestor oameni muncitori” 63 şi în consecinţă autorită-
ţile de stat trebuie să-şi dea seama de ceea ce înseamnă o grevă generală
şi nu prin forţă, cum instigau cercurile reacţionare, ci prin tratative guver-
nul va reuşi să aducă liniştea mult aşteptată. „Masele au devenit prea
conştiente de forţa lor — scria (Adevărul » — ca să cedeze forţei... Sin- * 790
      66      „Renaşterea română”, an. II, 498, 502 din 16 şi 20 octombrie 1920; „Steagul”, nr.
790 din 21 octombrie 1920.
      67 „îndreptarea”, an. III, nr. 239 din 19 septembrie 1920.
      48 Vezi articolele : Socialiştii nu stni de acord asupra grevei generale („îndreptarea”, an.
III, nr. 236 din 15 octombrie 1920); Măsuri necesare (idem, nr. 240 din 20 octombrie 1920);
Datoria guvernului („Avlntul”, an. I, nr. 298 din 20 octombrie 1920), Anarhia de sus (idem,
nr. 299 din 20 octombrie 1920); Iar încercări de iurburare, Guvernul nu va face niciodată prea
mult pentru asigurarea ordinii („Renaşterea română”, an. .II, nr. 498 din 16 octombrie 1920),
Provocatorii războiului social (idem, nr. 503 din 22 octombrie 1920), Anarhia. Unde duce ex-
cesul? Nevoia de linişte („Izbînda”, an. II, nr. 635 din 15 octombrie 1920) Aventură anarhică
(idem, nr. 639 din 20 octombrie 1920).
      44 „Chemarea", an. III, nr. 492 din 17 octombrie 1920.
      80 „Socialismul”, an. XIV, nr. 233 din 17 octombrie 1920.
      41 „Luptătorul”, an. I, nr. 106 din 17 octombrie 1920.
      •* „Biruinţa”, an. I, nr. 7 din 18 octombrie 1920.
      44 „Dimineaţa”, an. XVII. nr. 5 115 din 17 octombrie 1920.
                                 www.dacoromanica.ro
15
CONTRIBUŢII PRIVIND GREVA GENERALA DIN OCTOMBRIE 1920
1087
gura cale pe care guvernul trebuie s-o evite cu orice preţ, este aceea a
străşniciei. ITu ne trebuie război civil” 64.
       Întrucît greva ceferiştilor, izbucnită în noaptea de 17—18 octom-
brie, a precipitat lucrurile, în aprecierile asupra grevei generale care se
întrevedea iminentă încep să se definească tot mai clar două poziţii :
Pe de o parte, reacţiunea îşi concentrează eforturile şi atacurile contra
organizaţiilor muncitoreşti, a conducătorilor lor, concomitent cu măsurile
represive luate de autorităţile militare şi poliţieneşti. Pe de altă parte,
presa de toate nuanţele vedea în greva ceferiştilor o acţiune demonstra-
tivă care „în cazul cînd guvernul nu va veni cu o soluţie împăciuitoare,
greva se va extinde asupra tuturor ramurilor de activitate din întreaga
ţară” 6B. într-o formă şi mai clară şi categorică N. D. Cocea scria că :
„Ceea ce va urma de aici înainte e uşor de prevăzut. Greva se va extinde,
căci muncitorimea capitalei şi proletariatul întregii ţări, care trăieşte în
aceleaşi lipsuri, sub aceeaşi ameninţătoare perspectivă a frigului şi a foamei,
în aceeaşi mizerie ca şi lucrătorii ceferişti aşteaptă numai un singur semn
ca să pornească lupta” * 66. Tot mai mult şi mai concret se aprecia lupta
ceferiştilor drept „preludiul grevei generale”, că între greva ceferiştilor
şi greva generală nu e doar o simplă coincidenţă, că prin aceasta greva
generală „pare virtual începută” 67 68. Organul Uniunii generale a industria-
şilor „Argus” dezaprobînd răspunsul excesiv de sever dat de 'Averescu
memoriului socialist scria : „cerem insistent guvernului să facă tot posibi-
lul ca tratînd şi acordînd concesiuni rezonabile, greva să fie evitată” 6a.
Presa democrată exprimă, în ultim moment, cuvinte calde de salut şi
îmbărbătare muncitorimii. „Cît zeţarii mai culeg încă, şi cît rotativele
mai tipăresc — scria «Chemarea » — să adresăm un ultim salut aurorii
superbe, roşii, aurorii socialiste de libertate şi de justiţie socială, pe care
o reprezintă greva generală” 69.
       Hotărîrea muncitorilor de a declara greva generală pentru impune-
rea revendicărilor politice şi economice de mare stringenţă a devenit
realitate la 20 octombrie 1920. La semnalul dat de Partidul socialist şi
Uniunea generală a sindicatelor, clasa muncitoare de pe întreg cuprinsul
ţării a răspuns prin părăsirea generală a lucrului. Manifestul Comitetu-
lui Executiv al Partidului socialist şi a Comisiei generale a sindicatelor,
intitulat sugestiv : Trăiască greva generală, relata în termeni concişi şi
mobilizatori. „De azi, toată muncitorimea de la un capăt la altul al ţării
a intrat în grevă... Muncitorimea din Eomânia a intrat azi în lupta cea
mai mare pe care a dus-o vreodată. Din această luptă ea va eşi, ea va
       61 „Adevărul”, an. XXXIII, nr. 11 211 din 16 octombrie 1920.
       66 „Argus”, an.'XI, nr. 2 255 din 20 octombrie 1920.
       66 „Chemarea”, an. III, nr. 494 din 20 octombrie 1920.
.     67 „Adevărul”, an. XXXIII, nr. 11213 din 19 octombrie 1920; „îndreptarea’
III, nr. 240 din 20 octombrie; „Dacia”, nr. 326 din 21 octombrie 1920; „Socialismul'
XIV, nr. 236 din 20 octombrie 1920 ; „Luptătorul” an. I, nr. 108 din 20 octombrie 1920.
       68 „Argus”, an. XI, nr. 2255 din 2^ octombrie 1920.
       69 „Chemarea”, an. III,
                                                                                                              , an.
                                                                                                              an.
1088
ION IACOŞ
16
trebui să iasă victorioasă, pentru că dreptatea este de partea ei... Tră-
iască greva generală! Trăiască socialismul!” 70.
       Experienţa grevei generale pentru lupta revoluţionară a proletaria-
tului român depăşeşte cadrul unor acţiuni revendicative, ea se răsfrînge
asupra întregului mers de dezvoltare a societăţii româneşti. Procesul de
clarificare ideologică din rândurile Partidului socialist se intensifică, are
loc o cristalizare mai profundă a ideilor, o delimitare a poziţiilor, se trece
în etapa nemijlocită a procesului final de transformare a Partidului soci-
alist în partid comunist, principalul învăţământ desprins din greva generală.
Tocmai acest fapt l-au avut în vedere un grup de socialişti, atunci cînd
au declarat că, în ciuda slăbiciunilor proprii, a terorii autorităţilor burghe-
ze, „greva a reuşit. Ea ne-a arătat, că cei cîştigaţi de idealul socialist,
pot fi îngenunchiaţi pentru moment, dar nu înfrînţi !” 71. într-adevăr,
muncitorimea n-a fost înfrîntă, ea s-a recules, şi-a strîns rândurile pentru
făurirea măreţului stat major, care s-o conducă în luptă pînă la victoria
finală. Şi acesta a fost Partidul Comunist Eomân, creat la congresul
din mai 1921, care în pofida greutăţilor şi furtunilor ce le-a avut de în-
fruntat şi de învins, a reuşit să conducă poporul român pe drumul lupte-
lor deschise contra exploatatorilor, pentru înfăptuirea insurecţiei arma-
te din august 1944, pentru construirea societăţii socialiste multilateral
dezvoltate în ţara noastră.
       70 „Socialismul”, an. XIV, nr. 237 din 22 octombrie 1920. „Poporul românesc — scria
«Chemarea * — asistă uimit la un fenomen politic de o importanţă istorică : guvernul a Încetat
de a mai guverna. El nu mai poate hotărî dectt arestări şi asasinate. Munca şi viaţa stnt tn
mlinile muncitorimii” („Chemara£,aţ,                             1920).
       71 Arhiva I.S.I.S.P., cota
150 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI FRIEDRICH ENGELS
    RĂSPÎNDIREA OPERELOR LUI F. ENGELS
    ÎN MIŞCAREA MUNCITOREASCĂ DIN TRANSILVANIA
                         DE
          ELENA GHERAN şi ALEXANDRU PORŢEANU
      Teoria revoluţionară, cu adevărat ştiinţifică, a clasei muncitoare,
această uriaşă descoperire a secolului al XlX-lea, sublinia Engels, a fost
în primul rînd opera lui Marx şi de aceea poartă numele lui. „Nu pot
nega — sublinia tot Engels — că şi înainte şi în timpul celor 40 de ani ai
colaborării mele cu Marx am adus o anumită contribuţie personală atît
la fundamentarea teoriei, cît şi, mai ales, la elaborarea ei. Dar cea mai
mare parte a ideilor directoare fundamentale, mai ales în domeniul eco-
nomic şi istoric, şi în special formularea lor precisă şi definitivă, îi aparţin
lui Marx. Contribuţia pe care am adus-o eu, Marx ar fi putut-o realiza
şi fără mine, exceptînd cel mult unele domenii de specialitate. Ceea ce
a realizat Marx, eu nu aş fi putut face. Marx era mai presus de noi toţi,
vedea mai departe, îmbrăţişa cu privirea mai mult şi mai repede. Marx
era un geniu; noi, ceilalţi, cel muît talente. Fără el, teoria nu ar fi fost
astăzi nici pe departe ceea ce este. De aceea ea îi poartă pe bună dreptate
numele”1. Alături de Karl Marx, Friedrich Engels a intrat pentru
totdeauna în istoria omenirii, ca unul dintre fondatorii comunismului
ştiinţific. împreună, ei au elaborat noul sistem filozofic, dînd o
fundamentare teoretică trainică şi o orientare clară ţelurilor şi căilor
luptei revoluţionare a clasei muncitoare.
      învăţătura lui Marx şi Engels, potrivit indicaţiilor metodologic©
leniniste, nu şi-a cucerit dintr-o dată o poziţie dominantă în mişcarea
muncitorească internaţională. La începutul primei etape a dezvoltării
sale, această învăţătură, după cum remarca Lenin „nu reprezintă decît
una din extrem de numeroasele fracţiuni sau curente ale socialismului” 2.
Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, înfrîngerea revoluţiilor din
anii 1848—1849, transformarea liberalismului burghez într-o forţă con-
     1 K. Marx şi F. Engels, Opere, voi. 21, Edit. politică, Bucureşti, 1965, p. 290.
     2 V. I. Lenin, Opere complete, voi. 23, ed. a 2-a, Edit. politică, Bucureşti, 1964, p. 1.
, .STUDII'1, tomul 23, nr. 6, p. 1089— www.dacoromanica.ro
1090
ELENA GHERAN, ALEXANDRU PORŢEANU
2
servatoare, criza socialismului mic burghez, a evidenţiat şubrezenia doc-
trinelor social-politice neştiinţifice, care revendicau rol de conducere în
mişcarea muncitorească internaţională (proudhonism, lassalleanism, ba-
cuninism etc.). La sfîrşitul acestei prime etape, celelalte forme ale socia-
lismului premarxist au fost înfrînte de marxism, au apărut primele or-
ganizaţii politice proletare independente (Internaţionala I şi Partidul
Social-Democrat din Germania).
       A doua etapă în dezvoltarea marxismului începe după Comuna din
Paris „primul asalt al proletariatului împotriva capitalismului” şi se
încheie, aproximativ, cu trecerea la o nouă epocă, cea a capitalismului
monopolist şi a revoluţiilor proletare. Această etapă se deosebeşte de
prima prin caracterul ei relativ „paşnic”, prin lipsa de revoluţii. Occi-
dentul terminase revoluţiile burgheze, Eăsăritul încă nu. în această a
doua etapă a dezvoltării sale marxismul devine ideologie dominantă în
mişcarea muncitorească din Europa, repurtează o victorie deplină „şi
se extinde în lărgime” 3. în toate ţările din Europa se constituie partide
socialiste de masă care îşi desfăşoară activitatea sub steagul marxismului.
Dar, de îndată ce marxismul a devenit ideologie dominantă, tendinţele
pe care le exprimau celelalte ideologii, înfrînte de marxism, au început
să-şi caute alte căi de manifestare. Oportunismul cu toate caracteristicile
sale, ruptura dintre teoria şi practica mişcării muncitoreşti s-a conturat
tot mai puternic ajungînd să precumpănească în activitatea partidelor
socialiste, după moartea lui Marx (1883), apoi a Ini Engels (1895).
       Toate acestea impuneau necesitatea dezvoltării marxismului, critica
revizionismului şi reformismului, fundamentarea multilaterală a strategiei
şi tacticii partidelor marxiste, în epoca imperialismului. Noua etapă în
dezvoltarea marxismului este legată de începutul activităţii lui Y. I. Lenin,
genial conducător al mişcării revoluţionare ruse şi internaţionale, con-
tinuator al teoriei fondatorilor comunismului ştiinţific.
       Potrivit acestei periodizări, unanim acceptată în literatura de spe-
cialitate, procesul unirii socialismului ştiinţific cu mişcarea muncitorească
internaţională a fost complex, desfăşurîndu-se în etape succesive, calitativ
distincte, pe baza activităţii educative a organizaţiilor politice ale prole-
tariatului, bazate pe principiile luptei de clasă, progresnl mişcării munci-
toreşti dintr-o anumită ţară fiind apreciat, în mod direct, de măsura în
care organizaţiile politice îşi însuşesc şi difuzează în rîndurile maselor largi
ideile marxiste, prin intermediul presei şi literaturii socialiste.
       Keferindu-ne la acest aspect al mişcării muncitoreşti din Transil-
vania, în prima sa etapă de dezvoltare, observăm că organizaţiile politice
constituite îndeosebi în anii 1867—1872, sub influenţa Internaţionalei I,
în principalele centre industriale, nu-şi însuşiseră încă ideologia marxistă
şi acest fapt se reflectă în însăşi programele lor. în cadrul asociaţiilor mun-
citoreşti predominau idei aparţinînd doctrinelor politice premarxiste,
împotriva cărora însuşi Marx desfăşurase o intensă luptă în cadrul Inter-
naţionalei I.
       Discuţiile şi programul asociaţiilor muncitoreşti din Transilvania,
în acei ani, au fost influenţate de lupta dintre fracţiunea Schultze-Delitzsch
3 Ibidem, p. 2.
www.dacoromanica.ro
ENGELS ŞI TRANSILVANIA
1091
şi cea lassalleană, existentă în mişcarea muncitorească din Germania,
Austria, Ungaria 4.
      Ca urmare a strîngerii legăturilor cu mişcarea muncitorească inter-
naţională şi a activităţii depuse de socialiştii din Transilvania, asociaţiile
muncitoreşti care activau pe baze lassalleene au abandonat unele teze
greşite ale acestei doctrine. Exemplu concret îl constituie „Asociaţia
generală a muncitorilor din Timişoara”, care, în discuţia desfăşurată în
jurul programului său, a adoptat o poziţie ce contrazicea tezele lassalleene
în problema agrară şi naţională. „Asociaţia” s-a pronunţat printre altele,
pentru necesitatea recunoaşterii dreptului la autodeterminare al popoarelor.
      în legătură cu întreg procesul de clarificare ideologică petrecut în
timpul existenţei „Asociaţiei generale a muncitorilor din Timişoara”, în
sensul propagării marxismului, muncitorul metalurgist Farkas Kâroly,
conducătorul asociaţiei, a declarat la procesul intentat lui şi altor socialişti
Tevoluţionari la Budapesta, în 1872 : „Este netăgăduit că eu am înfiinţat
asociaţia, reorganizarea ei în direcţie social-democratică, pe baza in-
strucţiunilor primite de la Consiliul general al Internaţionalei prin difu-
zarea scrierilor (marxiste) şi folosind pe membrii apropiaţi ai asociaţiilor
muncitoreşti” 5.
      în rîndurile muncitorilor din Transilvania, de diferite naţionalităţi,
circulau în mod curent manifeste, literatură socialistă (lucrări marxiste şi
broşuri de popularizare scrise de conducătorii socialişti din mişcarea munci-
torească internaţională), precum şi ziărul Secţiei din Elveţia a Internaţio-
nalei I „Vorbote”, redactat de I. Ph. Becker 8.
      Potrivit unor prime investigaţii ale noastre, gazeta „Neue Rhei-
nische Zeitung”, care ocupă un loc cu totul deosebit în activitatea revo-
luţionară a lui Marx şi Engels desfăşurată în 1848—49, a fost cunoscută
şi a circulat în Transilvania în rîndurile intelectualilor înaintaţi. La Bis-
triţa se pare chiar că au existat abonamente, deoarece o colecţie a gazetei
s-a păstrat pînă acum cîteva decenii în biblioteca liceului german din
oraşul amintit, iar apoi a dispărut.
      Propagarea marxismului, începuturile unirii socialismului ştiinţific
cu mişcarea muncitorească din Transilvania au fost frînate însă de te-
roarea dezlănţuită împotriva mişcării muncitoreşti internaţionale după
înăbuşirea Comunei din Paris.
      Activitatea organizaţiilor muncitoreşti din Transilvania a fost în-
treruptă oficial în 1872, în condiţiile înăspririi generale a reacţiunii interne
şi externe. în aceste condiţii, organizarea politică a proletariatului din
Transilvania stagnează, timp de aproape un deceniu, îmbrăcînd forma
„caselor muncitoreşti” şi a „uniunilor profesionale”.
      Cel de-al optulea deceniu al secolului al XlX-lea este caracterizat
în istoria presei române democrate din Transilvania şi din vechea Românie
prin reflexul pozitiv al evenimentelor mişcării revoluţionare pe plan mon-
dial. Organe transilvănene ca revista „Familia”, ziare ca „Albina”, „Fe-
      4      Novilsky Lâszlo, Egyesiilt-erooel. A Magyar Konyvnyomdăszak otoeneoi szakszervezeti
levekenysiginek tortinete (Cu forţe unite. Istoria a 50 de ani de activitate sindicală a tipo-
grafilor maghiari), Budapesta, 1912, p. 97 — 100.
      5      A Magyar munkăsmozgalom tartinetinck oâlagatoll Dokumenlumai (pe scurt, M.M.T.
V.D.), voi. I, Budapesta, 1951, p. 50 — 61.
      « M.M.T.V.D., I, p. 200.     ,            .
                           www.dacoFomanica.ro
3 - C. 6879
1092
ELENA GHERAN, ALEXANDRU PORŢEANU
4
deraţiunea”, „Gazeta Transilvaniei” ş.a. au făcut loc în paginile lor
unor ştiri şi comentarii referitoare nu numai la evenimentele Comunei
din Paris — cel mai preţios vlăstar al Internaţionalei I, cum a carac-
terizat-o F. Engels —, ci însăşi la activitatea Internaţionalei şi a înte-
meietorilor socialismului ştiinţific.
      La publicaţiile amintite mai sus se adaugă şi gazeta maghiară
„Alfold” care apărea la Arad : după o serie de materiale referitoare la
Comuna din Paris şi la începutul pătrunderii ideilor marxiste în Ungaria
şi Transilvania, gazeta publica statutul Internaţionalei 17, după „Volk-
staat” din Leipzig şi fragmente din lucrarea lui K. Marx Războiul civil
din Franţa8. Atitudinea obiectivă, deseori favorabilă, a publicaţiilor proş
gresiste din ţara noastră faţă de aceste evenimente era ea însăşi un reflex,
o dovadă a creşterii influenţei proletariatului în viaţa politică.
      A doua perioadă în dezvoltarea mişcării muncitoreşti internaţio-
nale şi a învăţăturii marxiste, care a urmat căderii Comunei din Paris,
Începe în Ungaria şi Transilvania sub semnul luptei pentru organizarea
partidului, desfăşurîndu-se o intensă activitate propagandistică, mai ales
după venirea la Budapesta a lui Leo Frankel, unul dintre conducătorii
Comunei din Paris, prieten al lui Marx şi Engels. Atrăgînd atenţia.asupra
însemnătăţii creării partidului, Frankel scria : „Muncitorii trebuie să se
organizeze într-un partid cu totul independent, care să lupte împotriva
tuturor partidelor claselor avute, căci numai pe aceaştă cale revoluţia
socialistă va învinge şi-şi va putea realiza scopul: desfiinţarea orînduirii
(sociale) bazate pe existenţa claselor” 9.
      Ziarul „Axbeiter Wocben Cbronik” (apărut la 5 iunie 1873 la Buda-
pesta) şi corespondentul său în limba maghiară „Munkâs-H<îti-Kronika”
au devenit principalele organe de răspîndire a ideilor marxiste şi au fost
propagate în mai multe centre din Transilvania, un număr de exemplare
trecînd şi în Principatele Unite.
      în ziarul „Arbeiter Wocben Cbronik” a apărut, de pildă, în 1873,
capitolul I al Manifestului Partidului Comunist (text reprodus după ediţia
a Il-a a lucrării, apărută la Leipzig în 1872), fragmente din monu-
mentala operă a lui Marx Capitalul, precum şi o parte din corespondenţa
lui Marx şi Engels 10. în 1878 acelaşi ziar a pubbcat unele capitole diD
lucrarea lui F. Engels Anti-Diiluting (cele trei capitole reunite mai tîrziu
în lucrarea Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă).
      De asemenea, ziarul „Arbeiter Wocben Chronik” a publicat unele
scrisori ale lui Engels, în care acesta apăra puritatea teoriei împotriva
„sociabsmului de catedră”, reprezentat de fostul redactor şef al ziarului
„Freiheit”, Iobann Most şi colaboratorii săi.
      Dar, cu toată activitatea propagandistică intensă desfăşurată de
Leo Frankel (care avea legături cu fruntaşii mişcării muncitoreşti din
vechea Bomânie şi din Transilvania, îndeosebi cu Gh. Ungureanu de la
      7 Numerele 45 şl 46 din 1872.
      8 Numerele 150 şi 161 din 1871.
      • M.M.T.V.D., I, p. 239.
      10    Marx is Engels miivei a Maggarorszăgi ntmel munkds lapokban 1873—1894 (Operele
lui Marx şi Engels In ziarele muncitoreşti germane din Ungaria, 1873 — 1894), In ParttSrtineti
Kozleminyek (Comunicări din istoria partidului), Budapesta, nr. 1/1956, p. 144 — 148.
                                www.dacaramamca.ro
5
ENGELS ŞI TRANSILVANIA
1093
Timişoara) în anul 1878 nu s-a putut crea un organism politic decît sub
denumirea de Partidul celor fără drept de vot, cu un program limitat,
desfiinţat în scurt timp de autorităţile maghiare. Acţiunea propagandistică
a continuat însă atît în ziarul „Arbeiter Wochen Chronik”, cît şi în ziarul
„N^pszava” (Glasul poporului), apărut la Budapesta, în 1878. Orientarea
articolelor, precum şi publicarea unor fragmente din lucrările lui Marx
şi Engels au determinat Procuratura supremă din Budapesta să inten-
teze, în 1879, ziarului „R6pszava” un proces de presă pentru „agitaţie
comunistă”.
      în apărarea lor, socialiştii au susţinut în faţa curţii cu juraţi „rolul
însemnat al social-democraţiei”, arătînd că ea se va dezvolta continuu în
ciuda oricăror împotriviri u.
      în luna mai 1880, la Budapesta, au fost puse bazele unui nou partid,
Partidul General Muncitoresc. La congresul de constituire au participat
113 delegaţi, printre care şi delegaţi ai muncitorimii din Transilvania,
din oraşele Timişoara, Arad, Sibiu, Braşov, Orăştie, din comunele Lovrin,
Cuez ş.a.11 12 13 *.
      Condiţiile în care s-au desfăşurat lucrările congresului au împiedicat
însă partidul să-şi fixeze ca scop al luptei politice răsturnarea orînduirii
capitaliste şi trecerea la construirea societăţii socialiste. Căpitanul de
poliţie din Budapesta nu a îngăduit discutarea celor mai importante
puncte ale proiectului de program şi pe baza unui ordin al Ministerului
de Interne, s-a interzis ca partidul să se numească „social-democrat”1S.
      Constituirea Partidului General Muncitoresc, cu toate lipsurile pro-
gramului său, determinate de prezenţa şi suspiciunea organelor statului
burghezo-moşieresc şi de persistenţa anumitor idei lassalleene în conştiinţa
unor vechi activişti ai mişcării muncitoreşti, a însemnat atingerea unei
trepte însemnate în maturizarea politico-organizatorică a clasei munci-
toare. Guvernul lui Tisza Kâlmân a dezlănţuit aspre persecuţii împotriva
P.G.M., căutînd să împiedice constituirea organizaţiilor sale. în Transil-
vania, activitatea organizaţiilor locale ale P.G.M. s-a desfăşurat mai mult
ilegal, cu excepţia organizaţiei din Timişoara.
      Acţiunile clasei muncitoare din Transilvania sînt consemnate şi
în ziarele şi revistele din vechea Românie, legate de începuturile mişcării
socialiste („Emanciparea”, „Revista socială”, „Drepturile omului” etc.).
Aceste organe de presă subliniau succesele luptei comune a muncitorilor
români şi de alte naţionalităţi din Transilvania împotriva exploatării,
manifestîndu-şi în mod activ adeziunea la lupta de eliberare naţională a,
românilor din Transilvania. .
      Concomitent cu afirmarea poziţiei clasei muncitoare din Transil-
vania în principalele probleme care frămîntau viaţa social-politică a acestei
provincii cu o populaţie în majoritate covîrşitoare românească aflată
sub dominaţia austro-ungară, cu organizarea sa, se desfăşoară procesul
răspîndirii marxismului prin difuzarea presei şi literaturii socialiste.
    11 A Budapesli Kommunisla-por, Szerkeszlele Kiilfoldi Viklor (Procesul comunist de la
Budapesta, redactat de Kiilfoldi Victor), Budapesta, 1880, p. 48. .
    12 M.M.T.V.D., voi. I, p. 379-382.
    13   Elena Gheran, Aspecte din procesul răspîndirii marxismului in mişcarea muncitorească
din Transilvania (1867—191S).® (621).
1094
ELENA GHERAN, ALEXANDRU PORŢEANU
6
      După cum reiese din inventarul făcut de către poliţia oraşului
Braşov, în 1884, cu ocazia unei percheziţii făcute în casa conducătorului
P.G.M. din Braşov, I. Schubert (venit din Boemia) s-au găsit lucrările :
Manifestul Partidului Comunist, Muncă salariată şi capital, Dezvoltarea
socialismului de la utopie la ştiinţă, manifeste, ziare socialiste germane
şi alte lucrări în aceeaşi limbă 14.
      Muncitorii români din Transilvania erau abonaţi la ziarele munci-
toreşti şi socialiste din ţara liberă, deşi, datorită politicii de asuprire na-
ţională, pătrunderea în Transilvania a materialului propagandistic editat
în limba română era împiedicată. Rapoartele confidenţiale ale autorită-
ţilor maghiare semnalau, adesea, faptul că revista „Contemporanul” era
expediată în oraşele Braşov şi Blaj la mai mujte adrese. în această revistă
a apărut în anii 1885—1886 15 lucrarea lui F. Engels Originea familiei,
a proprietăţii private şi a statului, printre cele dintîi traduceri din lume.
Din Paris şi Bruxelles era trimisă revista „Dacia viitoare”, redactată
de grupul studenţilor revoluţionari români. Din Bucureşti, Iaşi, Ploieşti
şi din alte centre muncitoreşti soseau ziare, manifeste, broşuri socialiste.
      Abonamentele la ziarele socialiste erau considerate de către poliţia
locală o dovadă sigură a apartenenţei la o organizaţie ilegală16.
      într-un articol despre dezvoltarea socialismului în Ungaria şi Tran-
silvania, „Gazeta Transilvaniei” 17 sublinia faptul că „poporul este entu-
ziasmat pentru ideile socialiste” care se „lăţesc” tot mai mult, astfel
încît ele devin caracteristice ale mişcărilor maselor populare; acelaşi
organ ajunge să afirme explicit18 că „cestiunea cea mai importantă ce
frămîntă actualmente toate statele Europei este cestiunea lucrătorilor”.
Credem că nu greşim dacă afirmăm că asemenea mărturii nu pot fi consi-
derate izolat, ca fiind singulare, ci constituie un rezultat firesc al unui
întreg proces evolutiv de gîndire socială, ce poartă amprenta vizibilă a
creşterii influenţei ideilor socialiste.
      în condiţiile avîntului mişcării muncitoreşti internaţionale, generat
de constituirea Internaţionalei a Il-a, elementele înaintate din conducerea
P.G.M., cu sprijinul social-democraţiei austriece, au convocat o consfă-
tuire la Bratislava la 15 septembrie 1889. La acea consfătuire, întreaga
politică a conducătorilor P.G.M. a fost aspru criticată, propunîndu-se
ca P.G.M. să adopte ca program hotărîrile Congresului de la Paris, de
constituire a Internaţionalei a Il-a, să restabilească unitatea rîndurilor
sale şi să înceapă lupta pentru crearea partidului socialist de masă.
      La consfătuirea de la Bratislava s-au mai propus şi unele măsuri
pentru îmbunătăţirea muncii conducerii de partid, înlăturarea unor membri
şi cooptarea altora în conducerea P. G.M. ca de exemplu, P. G. Engelmann,
delegatul Internaţionalei a Il-a la conferinţă.
      Poliţia oraşului Budapesta a sesizat activitatea desfăşurată de Engel-
mann, prezentîndu-1 într-unul din rapoartele sale înaintate Ministe-
      14 Arhiva centrală a Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al
P.C.R., fond. 71, dosar 6 645, f. 11.
      16 Numerele 17 — 24.
      16 M.M.T.V.D., voi. I, p. 381-382.
      17 Numărul 77/1894.
      18 Numărul 132/1891.                     .
                                www.dacoFomanica.ro
7
ENGELS ŞI TRANSILVANIA
1095
rului de Interne drept „unul dintre cei mai capabili şi mai îndrăzneţi agi-,
tatori ai partidului”, care, înlocuindu-1 pe Ihrlinger în conducerea zia-
rului central „N6pszava”, a „reuşit în scurt timp să-i redea orientarea
social-democratică, radicalizînd întreaga mişcare socialistă” 19.
       De reţinut că toate aceste schimbări în orientarea activităţii P.G.M.
s-au produs independent de voinţa elementelor oportuniste din condu-
cerea P.G.M., care se împotriveau oricărei radicalizări a mişcării socialiste,
retrăgîndu-se vremelnic din partid.
       Hotărîrile conferinţei de la Bratislava, datorită influenţei elemen-
telor înaintate, au marcat o cotitură în activitatea P.G.M. şi în dezvol-
tarea mişcării muncitoreşti din Ungaria şi Transilvania. Acţiunile privind
ridicarea salariilor, grevele care pînă în anii 1888 au fost mai mult spo-
radice, în 1890 au devenit de masă. Ele urmăreau ridicarea salariilor
muncitorilor, reducerea zilei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai.
Aceste acţiuni au creat condiţiile pentru începuturile organizării mişcării
sindicale.
       în centrele mai importante din Transilvania socialiştii înaintaţi
s-au alăturat luptei noii conduceri a P.G.M. de a pregăti transformarea
P.G.M. din Ungaria într-un partid socialist de masă, la nivelul partidelor
socialiste din mişcarea muncitorească internaţională. Dintre cei ce au
activat în această direcţie reţinem pe Gheorghe Ungureanu la Timi-
şoara, L. Schrodt la Arad, Francisc Simotta la Braşov.
       în luna octombrie 1890 a fost publicată în ziarul central „N6p-
szava” convocarea unui congres, a cărui sarcină consta „în a face mai
eficace năzuinţele partidului” 20.
       Congresul s-a deschis la Budapesta la începutul lunii decembrie
1890, într-o atmosferă entuziastă, dar nu ca cel de-al IV-lea Congres
al P.G.M., ci ca „prima adunare de partid a social-democraţiei din
Ungaria” 21.
       Constituirea P.S.D. din Ungaria, sublinia Engelmann, a însemnat
un real progres în dezvoltarea mişcării muncitoreşti. Bupînd cu opor-
tunismul vechii conduceri a P.G.M. şi adoptînd denumirea de P.S.D. din
Ungaria, partidul s-a alăturat deschis şi liber social-democraţiei22.
       La începutul lucrărilor a fost citită scrisoarea de salut, adresată
congresului de Friedrich Engels, la 3 decembrie 1890, în care era remarcat
caracterul noului partid: „...acest partid, scria Engels, care se dez-
voltă din ce în ce mai mult şi în Ungaria, după cum rezultă şi din ziarele
voastre de partid, are avantajul de a fi internaţionalist din capul locului,
deoarece cuprinde în sine maghiari, germani, români, sîrbi şi slovaci.
Acestui partid tînărtransmiteţi-i deci urările mele cele mai bune cu ocazia
congresului” 23.
      19       Arhiva centrală a Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al
-P.C.R., microfilm, cutia „Probleme comune”, doc. nr. 10 din 12 ianuarie 1891.
      20 „Năpszava” din 10 octombrie 1890.
      21      A Magyarorszăgi Szociăldemokrăczia 1890 ivi deczember 7 is 8 a Budapesten lartotl
pdrlgyiilisinek jegyzdkdnyve. Kiadyak Kiirschner Jakab is Engelmann Păli (Procesul-verbal
al adunării de partid a social-democraţiei din Ungaria, ţinută la Budapesta In zilele de 7
şi 8 decembrie 1890. Editat de Kiirschner Iakab şi Engelmann Păli, Budapesta, 1891).
       22 M.M.T.V.D., voi. II, p. 50.
       22 ibidem, P. 35. www.dacoromanica.rG
1096                ELENA GHERAN, ALEXANDRU PORŢEANU                     8
      Delegaţii clasei muncitoare din Transilvania la congresul de con-
stituire aP.S.D. din Ungaria au subliniat importanţa lucrărilor congresului,
ilustrînd cu date dezvoltarea impetuoasă a mişcării muncitoreşti din
centrele pe care le reprezentau. Ei au propus totodată proiecte de rezo-
luţii cu privire la denumirea partidului, sărbătorirea zilei de 1 Mai, sala-
rizarea muncitorilor, protecţia muncii femeilor şi copiilor etc.
      La punctul 6 al ordinei de zi, congresul a dezbătut pe larg problema
literaturii socialiste şi a presei de partid. Congresul a votat proiectul de hotă-
rîre care prevedea sprijinirea şi răspîndirea în mişcarea muncitorească
a presei socialiste existente. în sprijinul muncii de propagare a ideilor
marxiste s-a hotărît, de asemenea, editarea unor foi volante-manifest,
în limbile diferitelor naţionalităţi. Ca urmare a creării P.S.D., mişcarea
muncitorească din Ungaria şi Transilvania s-a întărit din punct de vedere
organizatoric prin crearea unei puternice reţele de organizaţii social-
democrate 24. S-a trecut la desfăşurarea unei campanii de agitaţie şi pro-
pagandă, avînd drept scop răspîndirea ideilor marxiste, demascarea
regimului dualist şi a politicii de asuprire naţională a claselor dominante
austriace şi maghiare. A început totodată şi organizarea proletariatului
agricol. Aceasta dovedeşte că, spre deosebire de P.G.M., care avusese
un program socialist, dar slabe legături cu masele, P.S.D. din Ungaria
a fost primul partid socialist de masă, la care au aderat oamenii muncii
din Ungaria şi Transilvania. Acest partid, îndeosebi în primii săi ani de
activitate, corespundea caracterului partidelor socialiste din mişcarea
internaţională a vremii, pe care Lenin a caracterizat-o ca „epocă de dez-
voltare în lărgime, epocă în care s-au constituit partide muncitoreşti
socialiste de masă în cadrul fiecărui stat” 25.
      între timp, elementele burghezo-liberale, oportuniste, şi-au întărit
poziţiile, formulînd pretenţii de a conduce mişcarea muncitorească. Cu
ajutorul unor persoane corupte, ei au organizat adevărate campanii de
calomnii împotriva elementelor înaintate din conducerea P.S.D. din
Ungaria, şi în primul rînd, împotriva lui P. Engelmann. Aceasta a slăbit
din punct de vedere organizatoric P.S.D.U. în urma presiunii exercitate
asupra lui P. Engelmann, acesta s-a retras din redacţia ziarului „ÎJAp-
szava” şi în cele din urmă şi din partid. Divergenţele au continuat, opor-
tuniştii nemulţumindu-se cu situaţia creată. Spre a-şi justifica acţiu-
nile, s-au grăbit să convoace cel de-al doilea congres al P.S.D.U. pentru
zilele de 6 şi 7 ianuarie 1893.
      în timpul lucrărilor congresului, prezidiul, dominat de oportunişti,
nu a permis nici conducerii legale a partidului, nici comisiei de revizie,
nici delegaţilor, să ia cuvîntul, de teamă ca aceştia să nu demaşte în faţa
congresului acţiunile necinstite ale elementelor oportuniste.
      De reţinut este faptul că, înainte de congres, comitetul provizoriu
al P.S.D.U. a primit din partea lui Engels o scrisoare ce conţinea pre-
ţioase indicaţii cu privire la remedierea situaţiei din conducerea P.S.D.U.,
în sensul aplanării divergenţelor şi consolidării mişcării muncitoreşti.
Oportuniştii nu numai că nu au luat în vedere aceste indicaţii, dar au
trecut sub tăcere primirea scrisorii, publicînd-o mult timp după congres.
      21 Ibidem, voi. II, p. 578.            .
      25 V. I. Lenin, Opere coWWWyflaCQfOmgnilflaUrnDoIitica. Bucureşti, 1964, p. 50.
9
engels şi transilvania
1097
      Informat asupra situaţiei existente în sînul P.S.D.U., Engels adresa
congresiştilor, în acea scrisoare, următorul sfat: „Stimaţi tovarăşi...,
scriind aceste rînduri, nu pot să nu-mi exprim regretul pentru divergen-
ţele ce au izbucnit în rîndurile dv. Departe de mine gîndul de a mă ames-
teca în chestiuni pentru care nu numai că nu sînt chemat, dar, în necu-
noştinţă de cauză, nici nu aş putea să mă pronunţ. Nu vreau decît sa dau
glas dorinţelor mele ca, cu ocazia congresului partidului, să căutaţi să
neteziţi deosebirile de vederi între dv. (pâstrînd pentru partidul dv. un
om preţios cum este, fără îndoială, Engelmann) şi să zădărniciţi pericolul
rupturii. Doresc cele mai mari succese congresului partidului. Al dv.
F. Engels” 26.
      Oglindind divergenţele create în mişcarea muncitorească între con-
ducerea oportunistă a P.S.D. din Ungaria şi gruparea înaintată condusă
de P. Engelmann (formată după congresul P.S.D.U. din ianuarie 1893),
lupta ideologică s-a înteţit.
      în acţiunile lor, oportuniştii din conducerea P.S.D.U. au avut şi
adeziunea oportuniştilor din conducerea P.S.D. din Austria.
      Presa socialistă din Transilvania a dezbătut în numeroase articole
necesitatea clarificării situaţiei extrem de grave create în P.S.D.U. şi
în unele organizaţii ale sale. Ziarul „A Munka Ore” („Straja muncii”)
din Arad, de pildă, într-unul din articolele sale a lansat o chemare către
organizaţiile de partid de a sprijini convocarea la Arad a unui congres
care urma să dezbată situaţia creată în P.S.D.U. în chemare se arăta :
„Ne vine greu să credem că ar fi necesar să convingem muncitorii de
marea necesitate a convocării congresului. Fiecare tovarăş, care gîndeşte
just, trebuie să recunoască că actualele împrejurări fac imposibilă organi-
zarea temeinică a clasei muncitoare şi a unui partid puternic. Trebuie să
privim plini de ruşine la partidele frăţeşti din străinătate, care merg
înainte în rînduri strînse şi cîştigă aderenţi, în timp ce noi ne lăsăm prostiţi
de unii egoişti. Din acest motiv, apelăm încă o dată la tovarăşi ca, în ciuda
mişcării potrivnice care s-a pornit, să ia totuşi măsuri pentru a fi repre-
zentaţi la congres. Fiecare om care ţine la progresul partidului nostru,
care luptă într-adevăr pentru omenirea suferindă, să aprobe neapărat
acţiunea noastră” 27.
      Presa socialistă din Transilvania a militat activ pentru întărirea
organizatorică a mişcării socialiste locale şi pentru unificarea celor două
partide muncitoreşti (create după congresul de la Arad : P.S.D.U. şi
P.S.D.M.) pe baza principiilor luptei de clasă.
      Există totodată încercări continui şi susţinute în acest ultim deceniu
al secolului al XlX-lea pentru editarea unor ziare socialiste în limba ro-
mână28. Dar, datorită atitudinii conducerii P.S.D.U., care nu a-sprijinit
iniţiativele organizaţiilor muncitoreşti din Transilvania, abia la începutul
secolului nostru apare, după îndelungate şi grele eforturi, primul ziar
socialist în limba română pentru muncitorii şi ţăranii români din Transil-
vania („Adevărul”).
   ..  28 M.M.T.V.D., p. 147-148.
       27 A munka ore din 2 decembrie 1893.
       28       Al. Porţeanu, încercări de editare a unei gazele socialiste In limba română tn Transil-
vania, la sftrşitul secolului                               TQ
1098
ELENA GHERAN, ALEXANDRU PORŢEANU
                                                                          10
      Este de asemenea interesant de menţionat că revista socialistă
„Die Neue Zeit”, care se bucura de o largă circulaţie şi apreciere în rîn-
durile mişcării muncitoreşti şi socialiste internaţionale în ultimii ani ai
vieţii lui Engels, a publicat în 1893 un articol despre problema naţională
a românilor din Ungaria. Articolul, scris desigur sub impresia marilor
frămîntări declanşate de acţiunea memorandistă, era semnat de K. Kautsky
şi a fost comentat la Budapesta în organul socialist „Arbeiterpresse”28.
      Dintre lucrările trimise din vechea Românie organizaţiilor de partid
din Transilvania în ultimul deceniu al secolului al XlX-lea reţinem :
K. Marx, Muncă salariată şi capital; E. Engels, Dezvoltarea socialismului
de la utopie la ştiinţă, Despre materialismul istoric.
      Ziarul ,,N6pszava”, organul central al P.S.D. din Ungaria, a publicat
în foiletoane, în' anii 1891, introducerea şi unele capitole din lucrările
lui Engels : Situaţia clasei muncitoare din Anglia, Războiul ţărănesc german
şi Anti-Diihring 30.
      Un eveniment deosebit îl constituie apariţia primelor traduceri
integrale ale Manifestului Partidului Comunist în limbile română şi ma-
ghiară, răspîndite şi în cadrul organizaţiilor muncitoreşti din Transilvania.
      Prima ediţie în limba română a Manifestului Partidului Comunist
a apărut în 1892 şi se datora lui Panait Muşoiu. Cea de-a doua a apărut
la interval de un an cu titlul schimbat : Manifestul socialist, însoţită de
un adaos (în care traducătorul, Ion Nădejde, nega valabilitatea inter-
naţională a marxismului).
      Reapariţia acestei lucrări programatice a marxismului în limba,
română, menită să contracareze traducerea din 1893 a lui Ion Nădejde,
are loc în 1913. Spre deosebire de ediţiile precedente, traducerea, care
aparţine lui I. Sion, cuprinde şi prefeţele lui Marx şi Engels la ediţia rusă
din 1882.
      Prima ediţie în limba maghiară a Manifestului Partidului Comunist
a apărut la Budapesta în 1896 în editura ,,N6pszava”, urmată de ediţiile
din anii 1905 ,1910, 1918. Cităm un fragment din prefaţa primei ediţii,
apărută în 1896, în care se releva necesitatea cunoaşterii materialismului
istoric : „Capitolele I şi II ale Manifestului descriu dezvoltarea economică
şi politică a societăţii prin prisma materialismului istoric, justificînd în
mod strălucit necesitatea mişcării muncitoreşti de azi” 31.
      O atenţie deosebită merită cele două volume de Opere alese din
lucrările lui Marx şi Engels, publicate în limba maghiară de ^social-demo-
cratul maghiar Szabo Ervin, şi de asemenea culegerea editată de Fr.
Mehring Aus dem literarischen Nachlass von Karl Marx, Friedrich Engels
und Ferdinand Lassalle, apărută la Stuttgart în 1902 în Editura Dietz,
popularizate în presa socialistă.
      Volumul I de Opere alese din scrierile lui Marx şi Engels apărut
la Budapesta în anul 1905 a cuprins : K. Marx şi F. Engels, Manifestul
Partidului Comunist; F. Engels, Revoluţia maghiară (din 1848); Marx,
Kossuth şi Klapha; F. Engels, Panslavismul democrat; Marx, Revoluţia
şi contrarevoluţia din Germania; Marx, Lovitura de stat a lui Bonaparte.
      28 „Arbeiterpresse”, nr. 13/1893.
      30 „NGpszava” din 16 ianuarie şi din 6 februarie 1891.
      81 Marx 6s Engels, A Kommunisiăk Kiăloănga (Marx şi Engels, Manifestul comuniş-
tilor), Budapesta, 1896, p. 4. j        •
                               www.dacoFomanica.ro
11
ENGELS ŞI TRANSILVANIA
1099
      Volumul al II-lea de Opere alese, publicate de Szabo Ervin, a apărut
în 1909 şi reunea lucrările : F. Engels, Războiul ţărănesc german; K. Marx,
Contribuţii la critica economiei politice; K. Marx, Comerţul liber şi tariful
vamal protecţionist; K. Marx, Adresa inaugurală a Internaţionalei I;
K. Marx, Critica programului de la Gotha.
      Reţinem unele idei, deosebit de interesante, din introducerile scrise
de Szabo Ervin la lucrările lui Marx şi Engels, care relevă temeinica sa
pregătire teoretică şi tendinţa de aplicare a marxismului la studiul socie-
tăţii şi istoriei ungare.
      în introducerea scrisă la Manifestul Partidului Comunist din volumul
I, Szabo Ervin relevă însemnătatea filozofiei clasice germane pentru con-
stituirea marxismului şi totodată a practicii revoluţionare în evoluţia
concepţiilor politice ale lui Marx şi Engels. „Manifestul Comunist — scria
Szabo Ervin — este culmea logică a dezvoltării spirituale pe -care au
atins-o Marx şi Engels. Filozofia lor a evoluat de la idealismul hegelian
la materialismul lui Feuerbach, iar de la acesta şi din studiul realităţii
a apărut, ca o măreaţă sinteză, materialismul istoric” 32 33.
      Pornind de la desăvîrşitele modele de analiză dialectică marxistă,.
Szabo Ervin, trăgînd învăţămintele desfăşurării revoluţiei de la 1848—
1849 din monarhia habsburgică, conchidea în acelaşi prim volum : „Ceea
ce era valabil înainte de 1848 pentru proletariatul italian, maghiar, geiman
ş.a. este şi astăzi valabil pentru proletariatul croat, sîrb, român, ceh, sas.
Baza contradicţiilor naţionale faţă de naţiunea dominantă în ţările lor
se accentuează cu atît mai mult cu cît asuprirea naţională este mai pu-
ternică.
      Rezolvarea problemei nu poate fi, în nici un caz, alta decît ca în
cazul luptelor de independenţă ale italienilor, maghiarilor, gei manilor,
adică restabilirea autonomiei naţionale şi a unităţii naţiunilor croată, sîrbă,.
română, cehă” 33 (subl. ns.).
      O astfel de concluzie reprezintă unul din cele mai importante învă-
ţăminte din studiul marxist al problemei naţionale, considerată de Marx
şi Engels nu în sine, ci ca o parte componentă a problemei generale a desfă-
şurării revoluţiei. De aici şi modul deosebit în care Szabo Ervin a apreciat
mişcările de eliberare naţională ale diferitelor popoare asuprite din mo-
narhia habsburgică. Realizarea sau desăvîrşirea unităţii statelor naţio-
nale ale slavilor de sud, cehilor, slovacilor, românilor etc. avea să se rea-
lizeze la numai 13 ani de la data cînd Szabo Ervin formula concluzia
mai sus citată.
      Szabo Ervin a acordat o atenţie deosebită revoluţiei de la 1848 —
1849 din Transilvania, luptei românilor pentru eliberarea naţională şi
socială. în comentariul pe marginea articolului lui F. Engels, despre Pansla-
vismul democrat 34, el reproduce programul marii adunări naţionale de
la Blaj, din 3/15 — 5/17 mai 1848, pe care, analizîndu-1 în contextul eve-
nimentelor revoluţionare ale epocii, ajunge la aprecierea esenţială şi deo-
sebit de semnificativă potrivit căreia „programul Me la Blaj e hotărît
mai radical decît legiuirile din martie ale dietei ungare, deoarece pretinde
            33 K. Marx, F. Engels, Valâgaltol miivei (Opere alese), Budapest, 1905, p. 57.
     33 Ibidem, p. 109 — 110.
3‘Ibidem’p 160161 www.dacoromanica.ro
1100
ELENA GHERAN, ALEXANDRU PORŢEANU
12
desfiinţarea prestaţiilor iobăgiei fără nici o despăgubire şi nu îngăduie
ca prin instituirea unei garanţii băneşti să se desfiinţeze libertatea
presei”. în studiul consacrat Luptelor sociale şi de partid din revoluţia
maghiară de la 1848—1849, Szabo Ervin duce mai departe analiza carac-
terului profund revoluţionar al „programului adunării naţionale a româ-
nilor de la Blaj [care] a pus în primul rînd problemele dijmei, robotei,
pămîntului şi alte probleme economice [...]. Dintre cele 16 puncte ale
rezoluţiei adunării, nici unul nu a rămas mai prejos de cele 12 puncte
de la Budapesta în ceea ce priveşte radicalismul”. Referindu-se la rolul
şi activitatea unor personalităţi cu rol conducător în revoluţia românilor
transilvăneni, Szabo Ervin arăta că „Iancu şi ceilalţi intelectuali români
n-au fost cu nimic mai puţin democraţi decît cei mai radicali membri
ai «tineretului din martie » din Ungaria. Aceşti intelectuali români trăiau
în mijlocul poporului şi erau, în ce priveşte obiectivele lor, apropiaţi
de popor”.
      Combătînd tendinţa de idealizare a politicii lui Kossuth Lajos din
emigraţie, mişcarea muncitorească şi socialistă maghiară a arătat —prin
pana lui Szabo Ervin — că cultul lui Kossuth servea scopurile propagandei
partidelor burgheze maghiare din epoca dualismului austro-ungar 3S.
      Culegerea editată de Mehring reprezenta rodul a numeroşi ani de
cercetare a operelor şi manuscriselor rămase de la Marx şi Engels. Con-
ştient de lipsurile culegerii, Mehring o considera drept „o lucrare pregăti-
toare, alcătuită în vederea unei viitoare ediţii integrale, ştiinţifice, cri-
tice” 36. Concepută în patru volume, culegerea conţinea o parte din arti-
colele şi lucrările lui Marx şi Engels scrise în anii 1841—1850. Volumul al
IV-lea nu a mai apărut, Mehring neavînd la dispoziţie decît corespondenţa
adresată de Lassalle lui Marx, insuficientă pentru alcătuirea volumului.
      în volumul I al acestei culegeri a fost inclusă inedita teză de doc-
torat a lui Marx, din 1841 „Asupra deosebirii dintre filozofia naturii la
Democrit şi Epicur”, în care autorul mai îmbrăţişa punctul de vedere
hegelian 37, precum şi unele articole scrise de Marx în „Rheinische
Zeitung”.
      Importanţa acestor articole consta în faptul că în ele începea „să se
contureze trecerea lui Marx de la idealism la materialism şi de la demo-
cratism revoluţionar la comunism” 38.
      Dintre lucrările lui Engels, retipărite din „Analele germano-franceze”,
în volumul I al culegerii întocmite de Mehring, reţinem Schiţă a unei
critici a economiei politice şi Situaţia Angliei, scrise de Engels în urma
şederii sale în Anglia,, la Manchester, după 1842, unde avusese prilejul
să cunoască situaţia clasei muncitoare engleze, să intre în legătură cu
Robert Owen şi cu unii fruntaşi ai mişcării chartiste, să pătrundă în pro-
bleme esenţiale ale economiei politice 39.
     35 Cf. „Szâzadok” (Secole), nr. 4/1965.
     36     Aus dem lilerarischen Nachlass von Karl Marx, Friedrich Engels und Ferdinand Lassalle,
I Bând, Stuttgart, 1902, p. IX.
     37 V. I. Lenin, Opere complete, voi. 26, Edit. politică, Bucureşti, 1964, p. 81.
     38 Ibidem.
     33 Edouard Dollăans, Hisloire du mouvement ouvrier, prăface de Lucicn Febvre, voi. I,
1830-1871, Paris, 1936, p 2^^^100^8^01.10
13
ENGELS ŞI TRANSILVANIA
1101
       Deşi aceste lucrări nu pot fi considerate opere ştiinţifice de matu-
ritate, ele conţin germenii unor idei extrem de valoroase. Schiţă a unei
mitici a economiei politice a fost considerată de Marx drept „o genială
schiţă a unei critici a categoriilor economice... ” 40, iar Engels scria, chiar
şi mai tîrziu, că „se mîndreşte cu această primă lucrare a sa în domeniul
ştiinţelor sociale”41. Recenzînd cartea lui Carlyle Trecutul şi prezentul,
Engels îl critica pe autor de pe poziţii materialiste, ateiste şi sublinia
în mod deosebit valoarea istoriei ca ştiinţă.          •
       „Istoria, scrie el, reprezintă pentru noi totul, şi noi o preţuim mai
mult decît a preţuit-o oricare alt curent filozofic anterior, mai mult chiar
decît Hegel, căruia trebuia să-i servească în fond tot numai ca verificare
pentru construcţiile lui logice... Noi cerem să i se redea istoriei conţi-
nutul ei; dar în istorie noi nu vedem revelaţia lui dumnezeu, ci a omului,
şi numai a omului”42.
       Marx şi Engels au pus bazele noii lor concepţii revoluţionare, mate-
rialiste, despre lume, într-o lucrare comună, pe care au conceput-o în
timpul scurtei lor întîlniri de la Paris. Engels n-a reuşit să scrie decît
cîteva capitole, astfel că, elaborarea în cea mai mare parte a acestei vaste
lucrări, i se datorează lui Marx. Lucrarea a apărut sub titlul Sfînta familie
sau critica criticii critice, fiind îndreptată împotriva lui Bruno Bauer
şi altor „tineri hegelieni”.
       în „Sfînta familie” a fost formulată concepţia aproape închegată
despre misiunea eliberatoare, de importanţă istorică-mondială a pro-
letariatului.                                                                  >
       Lucrarea Sfînta familie sau critica criticii critice, în care sînt ex-
primate aceste idei, a fost publicată în 1845 la Frankfuit pe Main şi a
fost inclusă în volumul al II-lea al culegerii lui Mehring. Prin intermediul
aceleiaşi culegeri s-au putut consulta în Transilvania, alte două lucrări
ale lui F. Engels scrise în anii 1845—1846, reproduse din revista „Analele
Renane” şi anume O critică a sistemului vamal protecţionist, exprimată
de. Engels într-o cuvîntare a sa la o adunare la Elberfeld, şi Sărbătoarea
naţiunilor la Londra (o altă cuvîntare rostită de Engels la Londra la 22
septembrie 1845, cu prilejul aniversării zilei proclamării Republicii fran-
ceze, 22 septembrie 1792). Din anii 1846—1847 s-au retipărit, în acelaşi
volum II, articolele lui Engels : Un fragment al lui Fourier despre comerţ
şi Războiul civil elveţian.
   • Din scrierile lui Marx şi Engels elaborate în anii 1848—1850 au fost
retipărite în volumul III al culegerii lui Mehring cele legate de eveni-
mentele revoluţionare petrecute în anii 1848, apărute în „Neue Rhei-
nische Zeitung” (la Colonia, apoi Hamburg). Dintre acestea, menţionăm
articolele lui Engels Campania germană pentru constituţia imperiului şi
Proiectul de lege englez pentru ziua de muncă de 10 ore. Dintre articolele
lui Marx incluse în acest volum reţinem doar cîteva : Revoluţiile naţionale ;
Luptele de clasă în Franţa şi Anglia; Războiul pentru Schleswig-Eollstein ;
Contrarevoluţia din Berlin ; Căderea Vienei ; Bilanţul revoluţiei din Prusia;
Noul an 1849; Către muncitorii din Colonia.
    ' 40 K. Marx, Opere, voi. 13, Edit. politică, Bucureşti, 1968, p. 10.
      41 Marx—Engels, Ausgewăhlte Briefe,.Edit. Dietz, Eterlin, 1953, p. 440.
      43 K. Marx şi F. Engels, CWWWldaOCIOmSnilCaâfOircŞti, 1960, p. 593.
1102
ELENA GHERAN, ALEXANDRU PORŢEANU
14
      Culegerea întocmită de Mehring a făcut epocă „în sensul cel mai
bun al termenului” 43. Marea luptă ce s-a angajat în mişcarea muncito-
rească internaţională la începutul secolului nostru, între marxişti şi revi-
zionişti a influenţat însă acţiunea de editare a operelor lui Marx şi Engels.
      Divergenţele politice, precum şi ruptura dintre Kautsky şi Bernstein,
controversa asupra dispoziţiilor şi ultimelor dorinţe ale lui Engels privind
executarea testamentului ştiinţific al lui Marx l-au determinat pe cel
din urmă să creeze o revistă de bibliografie şi teorie socialistă „Doku-
mente des Sozialismus”. în această revistă, începînd cu anul 1903, Btrn-
stein publică un mare manuscris, aparţinînd lui Marx şi Engels din Ideo-
logia germană, consacrat lui Max Stirner, necunoscut de Mehring.
      Concomitent, Kautsky începe să lucreze şi să publice în 1905 Teo-
riile asupra plusvalorii, nu ca cel de-al IV-lea volum al Capitalului lui
Marx aşa cum îşi propusese Engels (care nu a mai apucat să-l dea publi-
cităţii, pregătirea volumelor II şi III ale Capitalului, răpindu-i peste 11
ani de muncă), ci ca o operă „paralelă” celor trei volume ale aceleiaşi
lucrări 44 *.
      Volumele I şi II ale Teoriilor asupra plusvalorii, editate de Kautsky,
au apărut în 1905, în timp ce al III-lea volum (ultimul) a apărut în 1910.
Traducerea în limba maghiară a primelor două volume a apărut la Buda-
pesta în 1906—1907. O ediţie a acestei lucrări din 1907 s-a găsit, relativ
recent, în biblioteca personală a lui Vasile Goldiş, care se păstrează la
Palatul culturii din Arad.
      Printre lucrările conţinute de aceeaşi bibliotecă, evidenţiind aria
largă a preocupărilor posesorului ei, mai menţionăm : Fried F., Das
Ende des Kapitalismus, apărută la Jena; Sombart, Sozialismus ună
Soziale Bewegung, Jena 1908; cărţi semnate de Vandervelde, Muckle,
Fouillâ, B. Busselletc., lucrări socialiste despre idealul cultural al socia-
lismului, libertate şi determinism ş.a.
      Teoria marxistă — îndeosebi latura economică a acesteia — era
cunoscută parţial şi în unele cercuri ale intelectualităţii burghezo-demo-
cratice radicale, cu preocupări sociologice progresiste. în cazul Transil-
vaniei, este semnificativ faptul că pe această linie s-au întîlnit uneori
intelectuali români şi maghiari în căutările lor, adesea comune, de a găsi
unele răspunsuri la problemele sociale, politice şi chiar la cea mai acută
problemă a timpului — chestiunea naţională. Este vorba de reţeaua cercu-
rilor sociologice burghezo-radicale de tipul cercului Gabiei—Budapesta,
cercului Darwin—Oradea, a cercurilor similare din Cluj, Tg. Mureş,
Arad ş.a., în care au activat o seamă de personalităţi ca Jâszi Oszkâr,
Braun Bobert, Aradi Viktor, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr. Cu toate limi-
tele filozofice şi politice, cu toate divergenţele sau chiar contradicţiile
existente în activitatea de ansamblu a unor asemenea personalităţi,
acţiunile amintite mai sus rămîn incontestabil ca un aspect pozitiv. De-
sigur că nu poate fi vorba în toate situaţiile despre lucrări marxiste, dar
depăşirea concepţiilor deterministe, a teoriilor lui Spencer, Huxley ş.a.,
      43     Citat după Maximilian Rubel Bibliographie des ceuores de Karl Marx (cn appcndice
răpertoire des oeuvres de F. Engels), Paris, 1956, p. 26.
      44     Despre această ediţie şi denaturările textului autentic marxist, cf. K. Marx Teorii
asupra plusvalorii, voi. IV al Capitalului, p. I, cd. a 2-a, Edit. politică, Bucureşti, 1962,
p V~IX                 www.dacoromanica.ro
15
ENGELS ŞI TRANSILVANIA
1103
interesul extrem de viu pentru mişcarea de idei a epocii în cadrul căreia
marxismul îşi făcea tot mai mult loc sînt sesizabile şi faptul se cere con-
semnat ca atare, mai ales că e vorba de preocupări similare ale unei întregi
categorii de intelectuali şi militanţi social-politici.
      Indicaţii deosebite primeau şi solicitau autorităţile locale din partea
organelor superioare pentru manifestele şi oricare alt material propagan-
distic tipărit de socialiştii din România şi difuzat în Transilvania. Cităm
în acest sens raportul vicecomitelui din Arad către Ministerul de Interne
din Budapesta, în care solicita noi dispoziţii în legătură cu pedepsirea
socialiştilor români care au răspîndit manifestul Sînt socialiştii nepa-
trioţi ?4S.
      Manifestul aparţinea lui Ion Nădejde şi a fost publicat în ziarul
„Munca”46, lămurind poziţia socialiştilor din România faţă de mişcarea
de eliberare naţională a populaţiei române din Transilvania. Cităm din
acest manifest: „Cine poate fi contra mişcării române din Ungaria, care,
pe cale legală, folosindu-se de libertăţile date de constituţia ungurească,
se luptă cu atîta pricepere, cu atîta disciplină şi jertfe pentru a căpăta
drepturi deopotrivă cu ungurii ? Pentru această mişcare nu sîntem numai .
noi, social-democraţii din România, ci şi partida social-democrată ungu-
rească, dovadă cel din urmă congres de la Budapesta şi corespondenţele
binevoitoare pentru români, trimise din Ungaria la Vorwărtz în Berlin”.
      în încheierea manifestului era prezentat succint conţinutul scri-
sorii adresate de F. Engels lui Ion Nădejde, la 4 ianuarie 1888, în care
conducătorul mişcării socialiste internaţionale scria că : „după ce ţarismul
se va prăbuşi fie într-o luptă cu foştii membri ai Sfintei Alianţe, fie printr-o
mişcare internă, numai după aceea şi învechita monarhie austro-ungară
se va prăbuşi...”.
      Circulaţia în Transilvania a materialului propagandistic tipărit de
socialiştii din România este dovedită şi de informaţia pe care „Lumea
nouă”, organul central al Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din
România, o transmitea în 1896 privitor la descoperirea de către autori-
tăţile locale din Transilvania asupra unui ţăran din Făgăraş, a lucrării
lui F. Engels Tactica social-democrată, tradusă în limba română, alături
de alte broşuri cu conţinut socialist47.
      Presa socialistă din vechea Românie continua să pătrundă intens
în Transilvania. Referindu-se la „P^nziigyi Kdzlony“ — buletinul Minis-
terului de Finanţe ungar —, „Gazeta Transilvaniei” făcea cunoscută
în mai 1899 48 o lungă listă de cărţi, reviste şi ziare oprite în Transilvania,
din cuprinsul căreia amintim între altele : broşuri de Engels, Bebel, Nă-
dejde, reviste şi gazete ca : „Dacia viitoare”, „Contemporanul”, „Drep-
turile omului”, „Dezrobirea^, „Solidaritatea”, „Lumea nouă”, „Revo-
luţia socială” şi altele. în multe numere ale acestor publicaţii se puteau
studia ideile marxiste, fie în original, fie în ample comentarii. Din acest
punct de vedere, se poate face constatarea comparativă că pînă la sfîr-
şitul secolului al XlX-lea, în timp ce Engels a fost relativ mai frecvent
      46     Arhiva I.S.I.S.P. de pe lingă C.C. al P.C.R., fond. 71, dos, 6 602, f. 48. Document
In 1. maghiară, datat Arad 16 sept. 1894.
      46 „Munca”, nr. 14/1894, p. 1.
     47 „Lumea nouă” din 17 octombrie 1896.
      48 „Gazeta Transilvaniei”, nr. 104 si 105 din 1899,
                              www.dacoramamca.ro
1104
ELENA GHEHAN, ALEXANDRU PORŢEANU
16
tradus în limba română, Marx a fost mai mult popularizat în formă co-
mentată, situaţia rămînînd valabilă în linii mari şi pentru Transilvania.
Presa maghiară şi germană de aci — în primul rînd cea socialistă —
continua să publice ample articole despre întemeietorii socialismului
ştiinţific48 49 50, precum şi numeroase prezentări asupra unor întruniri socia-
liste consacrate lui Marx şi Engels, care aveau loc la Timişoara B0, Bra-
şov 51 ş.a.
      în seria documentelor inedite de care dispunem (privind circulaţia
în Transilvania a materialului propagandistic tipărit de socialiştii din
Bomânia), menţionăm şi lista cărţilor confiscate în 1903 de către poliţia
oraşului Braşov, de la cunoscutul propagandist al cauzei desăvîrşirii
unităţii politice Badea Cirţan, ţăran din comuna Cîrţişoara (Făgăraş),,
în care figurează şi broşuri şi ziare socialiste B2.
      După apariţia presei socialiste româneşti în Transilvania, la rubrica
bibliografică a ziarului „Adevărul”, organul Secţiunii Bomâne a P.S.D.
din Ungaria, există numeroase alte menţiuni despre literatura de care
dispuneau bibliotecile socialiste, între care şi lucrări ale lui Engels.
      în 1913, la a 30-a comemorare a morţii lui K. Marx şi în 1918, la
sărbătorirea centenarului marelui dascăl al proletariatului, gazeta socia-
liştilor români transilvăneni, „Adevărul”, publica articolul lui O. Călin
consacrat întemeietorului socialismului ştiinţific. Evocînd viaţa şi opera
lui Karl Marx, autorul insistă asupra unora dintre episoadele cele mai
caracteristice ale prieteniei şi colaborării acestuia cu Friedrich Engels
(Sfînta familie, Manifestul Partidului Comunist, Liga comuniştilor, acti-
vitatea în presă la Yorwărts, Bheinische Zeitung şi ÎTeue Bheinische
Zeitung ş.a.) „acea prietenie în muncă şi în activitatea politică şi ştiinţi-
fică, care a fost dusă fără nici o clintire pînă la moartea lor” 52a, apelîndu-se
la amintirile şi mărturiile atît de preţioase ale lui F. Engels însuşi.
      Centre muncitoreşti şi regiuni întregi ca Braşovul, Banatul etc.
au îndeplinit un rol important în tranzitul literaturii socialiste revolu-
ţionare româneşti. Circulaţia acestei literaturi de o parte şi de alta a Car-
paţilor a fost destul de intensă şi relativ timpurie, ea constituind un factor
de seamă al legăturilor reciproce ale mişcării muncitoreşti ^i socialiste
din vechea Bomânie şi Transilvania, parte integrantă a ansamblului
legăturilor dintre românii de pretutindeni.
      Apropierea şi colaborarea socialiştilor români din toate provinciile
româneşti exprimau năzuinţa firească a maselor muncitoare spre desă-
vîrşirea unităţii politice. Legăturile muncitoreşti reciproce au îndeplinit
un rol de seamă nu numai în privinţa întăririi conştiinţei de clasă, ci şi
în aceea a clarificării maselor muncitoreşti asupra luptei pentru desă-
vîrşirea unităţii statale. Legăturile amintite au contribuit la înţelegerea
mai profundă atît a problemelor de clasă ale proletariatului din toate
                   48 „A Munka 6re”, Arad : Un sltlp al socialismului — K. Marx, nr. 7/1893; Fr. Engels
despre situaţia'politică a Germaniei, nr. 15/1893.
      50 „Temesvarer Zeitung”, nr. 59, 60/1893, 201/1895; „Volkswille”, nr. 12/1897, 35/1898.
      « „Năpszava”, nr. 26/1899, 31/1900.
      88 Biblioteca Academiei, ms. 4 709.
      tsa Vezi „Adevărul”, 1918, XIV, nr. 16 din 22 aprilie/5 mai, p. 5. Centenarul coincidea
cu deschiderea lucrărilor celui de-al IX-lea Congres al Secţiei române a P.S.D.U.
                         www.dacoromanica.ro                      ,
17
engels şi transilvania
1105-
provinciile româneşti, cît şi a necesităţii rezolvării problemei naţionale
din Transilvania pe baze democrate.
      Izvorul acestui întreg proces de clarificare politică şi ideologică
rezidă în esenţă în lucrările lui Marx şi Engels care circulau atît de intens
pretutindeni, influenţînd calitativ însuşi nivelul acţiunilor politice.
      După unirea Transilvaniei cu România şi încheierea procesului legic
de formare a statului unitar român, s-a accelerat procesul clarificării
politice şi ideologice în mişcarea muncitorească de pe întreg cuprinsul
ţării, ceea ce a dus la 8 mai 1921 la transformarea vechiului partid socialist
într-un partid marxist de tip nou, Partidul Comunist Român. Perioada
care a urmat creării partidului a marcat o etapă superioară în dezvol-
tarea mişcării revoluţionare şi democratice din ţara noastră. în această
perioadă, procesul răspîndirii marxismului se lărgeşte prin pătrunderea
din ce în ce mai accentuată a leninismului.
      Combătînd filozofia burgheză, publiciştii marxişti îi opuneau o
concepţie ştiinţifică despre lume. Numeroase studii şi articole publicate
în revistele „Era nouă”, „Korunk”, „Cuvîntul liber”, „Societatea de
mîine” etc. au fost consacrate în perioada interbelică afirmării principiilor
materialismului dialectic şi istoric, aplicării lor la problemele ridicate de
dezvoltarea ştiinţelor naturii şi a societăţii româneşti a epocii.
      Marxiştii au reafirmat în publicaţiile socialiste şi cele de orientare
general-democratică, aflate sub influenţa partidului, cunoscuta teză a
lui Marx despre rolul filozofiei ca instrument de transformare a lumii.
Pentru filozofie se pune acum problema, au subliniat publiciştii marxişti,
ca „lumea să nu fie numai interpretată de gînditorii ei, ci schimbată, aşa
cum cere Marx în tezele sale asupra lui Feuerbach” 53.
      Legile dialecticii marxiste, principiile gnoseologiei marxiste, legă-
tura dintre materialismul dialectic şi ştiinţele naturii, caracterul ştiin-
ţific al materialismului istoric au fost explicate în numeroase articole.
„Această concepţie, se spune într-unul din articole, nu e himera
unor vizionari, ci forma şi etapa supremă a gîndirii sociologice şi filozofice
moderne [...] valabilitatea materialismului istoric şi dialectic e confir-
mată de ştiinţa contemporană, iar - ştiinţa contemporană converge spre
materialismul dialectic şi istoric” 54.
      Bazîndu-se pe lucrarea lui Lenin Materialism şi empiriocriticismT
într-o suită de articole apărute în „Era nouă” se demonstra necesitatea
gîndirii dialectice pentru justa interpretare a ultimelor descoperiri din
ştiinţele naturii. în analiza făcută crizei din fizica modernă, de pildă,
se sublinia importanţa deosebită a acestei lucrări a lui Lenin pentru rezol-
varea unor probleme ştiinţifice care au adus gîndirea burgheză în impas,
relevîndu-se contribuţia lui V. I. Lenin, în noile condiţii istorice, la dez-
voltarea filozofiei marxiste. „Lenin, în lucrarea sa Materialism şi empirio-
criticism — se scria în « Era nouă » —, criticînd subiectivismul şi scepticis-
mul lui Mach, a îmbogăţit ştiinţa cu noile date cîştigate de la moartea
lui Engels pînă la el şi a dovedit cum dialectica marxistă constituie sin-
gura metodă de gîndire care poate să ducă la învingerea crizei în ştiinţă
     53 „Cuvtntul liber” din 22 august 1936.
     ** ”Cuvîntul liber” " wWW.daCOromamca.ro
106
ELENA GHEHAN, ALEXANDRU POHŢEANU
18
şi la noi rezultate ştiinţifice” 5S. Această acţiune a publiciştilor marxişti
a presupus o intensă muncă de investigare a operelor clasicilor marxism-
leninismului, tot mai des întîlnite în presa socialistă şi în fondurile biblio-
tecilor din marile oraşe.
      La Biblioteca Universităţii din Cluj a început să se pună problema
ca publicaţiile socialiste, destinate a fi servite în sala de lectură a biblio-
tecii populare ce fiinţa pe lîngă Biblioteca Universităţii din Cluj, ,,să fie
controlate”, pentru ca prin ele „să nu se alimenteze bolşevismul” 56.
Atitudinea aceasta, manifestată în cadrul comisiei bibliotecii, n-a influenţat
însă circulaţia operelor clasicilor marxism-leninismului printre cititori.
Aceştia au continuat să studieze operele lor, pentru că nu s-a mers atît de
departe, încît să se interzică consultarea.
      Cititorii se recrutau mai ales din rîndurile studenţilor şi intelectua-
lilor progresişti care simpatizau mişcarea socialistă sau militau în cadrul
ei. La biblioteca populară citeau însă şi studiau literatura marxistă şi
multe elemente înaintate din rîndurile muncitorimii. Se poate constata
că după 1933, cînd la Cluj se înfiinţează Comitetul regional antifascist
şi filiala asociaţiei „Amicii U.E.S.S.”, operele lui Marx, Engels, Lenin
sînt mai mult căutate. Acest lucru a dat de gîndit organelor de conducere
ale universităţii, care, spre „a evita orice neplăceri instituţiei”, au aprobat
scoaterea din circulaţie a lucrărilor marxist-leniniste 57. Dar această dis-
poziţie a urmat după ce, timp îndelungat, operele clasicilor marxism-leni-
nismului au educat în spirit de clasă o serie de intelectuali înaintaţi, legaţi
de popor, care, continuînd tradiţiile umaniste ale culturii noastre, au luat
poziţie împotriva fascizării ţării şi a teoriilor obscurantiste, antiumane,
promovate de filozofia şi sociologia burgheză de extremă dreaptă.
      Bibliotecile unor sindicate conduse de militanţi revoluţionari la
Cluj, Oradea, Timişoara, Tg. Mureş, precum şi unele biblioteci de împrumut
ca biblioteca „Libro” din Cluj, de sub conducerea unor intelectuali
marxişti, au contribuit de asemenea la răspîndirea operelor lui Marx,
Engels şi Lenin.
      Lupta ideologică împotriva sociologiei şi filozofiei burgheze reacţio-
nare din Eomânia a constituit o parte integrantă a luptei clasei munci-
toare din ţara noastră condusă de P.C.E. pentru răsturnarea regimului
burghezo-moşieresc.                                                  ‘
      Opera lui Engels a avut un puternic ecou în rîndurile clasei mun-
citoare din Transilvania, ale militanţilor socialişti, ale forţelor demo-
cratice din Eomânia. Ca şi Marx, el s-a interesat de mişcarea muncito-
rească din Eomânia, a întreţinut legături strînse cu militanţii ei revolu-
ţionari, a dat o înaltă apreciere activităţii lor pentru propagarea ideo-
logiei marxiste.
      Cînd socialiştii din Eomânia i-au cerut lui Engels părerea despre
mişcarea muncitorească din ţara noastră, în scrisoarea sa de răspuns din
4 ianuarie 1888, acesta îşi exprima satisfacţia pentru faptul că socialiştii
din Eomânia primesc în programul lor „principiile de căpetenie ale teoriei
      55 „Era nouă”, 1936, nr. 2 şi Istoria glndirii sociale şi filozofice In Eomânia, Edit. Aca-
demiei, Bucureşti, 1964, p. 493.
      69 Proces-verbal al comisiei bibliotecii din 26 martie 1933.
      57 Proces-verbal al comisiei bibliotecii din 12 noiembrie 1938.
                               www.dacoromanica.ro
19
ENGELS ŞI TRANSILVANIA
1107
«are a izbutit să adune într-un mănunchi de luptători mai pe toţi socia-
liştii din Europa şi America. E vorba de teoria prietenului meu Karl
Marx”.
       Din corespondenţa întreţinută de Engels cu conducătorii socialişti
şi din publicaţiile care răspîndeau ideile şi operele marxiste în ţara noastră,
conchidem că Engels urmărea cu atenţie dezvoltarea vieţii naţionale a
poporului român, dezvoltarea şi maturizarea mişcării socialiste, şi sub-
liniindu-i importanţa, îşi mărturisea intenţia de a învăţa limba română.
       Engels a rămas în conştiinţa socialiştilor, a omenirii progresiste,
«a un simbol al forţei de cugetare şi acţiune.
       Teoria revoluţionară marxistă, dezvoltată de Lenin şi partidele
comuniste şi muncitoreşti, a avut şi are o uriaşă influenţă asupra evo-
luţiei omenirii.
       în expunerea făcută la a 45-a aniversare a Partidului Comunist
Eomân, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta : „Tradiţia democratică din
.gîndirea românească, intensa activitate pe tărîm teoretic desfăşurată
de gînditori progresişti şi revoluţionari [... ] au creat un climat favorabil
răspîndirii ideilor socialiste [...].
       Intensitatea activităţii desfăşurate de socialiştii români atrage
atenţia opiniei publice mondiale, inclusiv a conducătorilor mişcării mun-
citoreşti internaţionale. Friedrich Engels a remarcat cu satisfacţie pro-
cesul de maturizare ideologică şi politică a mişcării muncitoreşti din
Eomânia, apreciind faptul că socialiştii români adoptaseră în programul
lor principiile de căpetenie ale teoriei marxiste” 58.
       Apărînd principiile fundamentale ale ideologiei politice marxist-
leniniste, contribuind în mod creator la dezvoltarea ei de-a lungul celor
50 de ani de existenţă, Partidul Comunist Eomân consideră că ea se
leagă în mod firesc de cele mai valoroase tradiţii ale gîndirii social-politice
din ţara noastră.
    58 Nicolae Ceauşescu, România pe drumul desăvtrşirii construcţiei socialiste, voi. 1, Edit.
politică, 1968, p. 344, 347-348www_dacnmmanicarn
4 - c. 5879
                      www.dacoromanica.ro
100 DE ANI DE LA MOARTEA LUI EFTIMIE MURGU
                      EFTIMIE MUEGTJ
                      (1805-1870)
         NOI CONTRIBUŢII DOCUMENTARE
                             DE
                  I. D. SUCIU şi TIBERIU MOŢ
      La 12 mai 1970 s-a împlinit o sută de ani de cînd Eftimie Murgu, singur
şi aproape uitat, închidea ochii pentru veşnicie la Buda. Din cauza prigoanelor
suferite din partea reacţiunii habsburgice după înăbuşirea revoluţiei de la
1848—1849, contemporanii — cu excepţia lui George Bariţiu — nu au dat
atenţia cuvenită morţii lui, dar iată că acum UNESCO a hotărît să come-
moreze această dată, cinstind în acest fel amintirea unuia dintre cei mai
consecvenţi luptători revoluţionari ai trecutului nostiu. Viaţa lui se împle-
teşte cu istoria mişcărilor pentru libertate şi progres dintre anii 1830 —
1849, prin care poporul român aj încercat să înlăture îndoita oprimare,
socială şi naţională, şi să se unească în graniţele lui naturale. Prin viaţa lui
frămîntată, Murgu a purtat ideile de libertate şi unitate în toate ţările ro-
mâne ca nimeni altul, suferind, persecuţii şi umiliri pentru încercările lui de
a înlătura pe cale revoluţionară stările feudale de la noi şi de a înfăptui uni-
tatea statalăa poporului român.Murgu împreună cu elevul lui, N. Bălcescu,
rămîn simbolul unităţii revoluţiei române de la 1848—1849, prin legătu-
rile intense ce le-au păstrat tot timpul cu fruntaşii revoluţionari din toate
provinciile locuite de poporul român. Prin acţiunea de alianţă a forţelor re-
voluţionare româno-maghiaro-polone împotriva coaliţiei habsburgc-ţa-
riste, avînd ca scop victoria revoluţiei în această parte a Europei, Murgu
rămîne unul dintre cei mai de seamă revoluţionari paşoptişti, a căiui vi-
ziune a fost confirmată de istorie.
      Născut la 1805 în comuna Budăria din Banat, după ce face studii
strălucite de filozofie şi drept la universităţile din Szeged şi Pesta, Murgu
trece la 1834 ca profesor la noua Academie Mihăileană din Moldova. Aici,
în curînd se impune elevilor săi, asupra cărora va avea o influenţă hotărî-
toare. Mai tîrziu, revoluţionarul Ion Ionescu de la Brad, care i-a fost elev,
spunea : „Sămînţa ce d. Murgu dimpreună cu alţi profesori zeloşi la Facul-
tatea din Iaşi o semănase odinioară a încolţit şi a adus fructe sănătoase” *.
       1  „Concordia”, 1862 (II), nr. 68/112 (26 august/7 septembrie), p. 272.
STUDII, tomul 28, nr. 6, p. 1109-1117, 1970. .
                          www.dacoromamca.ro
1110
I. D. sucru şi TIBERIU MOŢ
2
Alăturîndu-se opoziţiei liberale care lucra pentru înlăturarea domnului
Mihail Sturza, luînd şi atitudine împotriva marii boierimi prin afirmaţii
publice ca aceea că ,,nu vrea să fie profesorul nobililor”, doar după doi ani
de la sosirea în Moldova, Murgu e nevoit să părăsească laşul, trecînd în
1836 la Bucureşti 2.
      Nefiind numit profesor la Colegiul „Sfîntul Sava”, Murgu e nevoit
să trăiască din lecţii particulare, avînd între elevi şi pe viitorii revoluţio-
nari Nicolae Bălcescu şi C.A. Rosetti 3.
      Acţiunea începută în Moldova o continuă şi la Bucureşti. Luînd contact
cu opoziţia liberală, Murgu împreună cu Dimitrie Filipescu şi profesorul I.
A. Vaillant pun bazele mişcării revoluţionare descoperite în 1840. în curînd
aderă la mişcare numeroşi tineri, între care şi Nicolae Bălcescu. Fruntaşii
mişcării intenţionau să instaureze în fruntea statului un directorat alcătuit
din şase membri. Directoratul avea ca program gă dea ţării o constituţie
democratică, să organizeze o armată revoluţionară, să desfiinţeze marea
proprietate şi să proclame ţara republică sub denumirea de „România
Nouă”. Mişcarea avea în program şi desfiinţarea relaţiilor feudale prin
împroprietărirea ţăranilor4. Cu puţin înainte de a trece la acţiune, miş-
carea a fost descoperită, fruntaşii arestaţi, iar Murgu împreună cu I. A.
Vaillant, fiind supuşi străini, au fost expulzaţi fără drept de întoarcere5.
      Stabilindu-se în Banat, la Lugoj, după ce se eliberează din închisoare
pentru participarea la mişcarea din Ţara Românească, Murgu iniţiază o
nouă mişcare revoluţionară, bazîndu-se pe ţăranii şi meseriaşii din această
provincie, care avea ea scop să alunge pe marii proprietari, să introducă
administraţia românească în Banat şi să-l unească cu Ţara Românescă,
Moldova şi Transilvania, formînd astfel un stat unitar român. în urma
unui denunţ, mişcarea e descoperită şi Murgu este arestat de autorităţile
comitatense, fiind trimis la închisoarea din Buda 6. în această situaţie îl
ajung evenimentele revoluţionare din 15 martie 1848. în urma intervenţiei
tineretului român, Murgu este eliberat la 9 aprilie, deci nu o dată cu ceilalţi
deţinuţi politici7. Pentru Murgu, revoluţia maghiară era un mijloc de a-şi
realiza vechile proiecte. De aceea în manifestul pe care-1 lansează către
poporul român după eliberarea din închisoare, el salută triumful revoluţiei
şi, aducîndu-i la cunoştinţă noile legi votate de dietă, îl îndeamnă la înar-
mare 8.
      Murgu a salutat reformele revoluţiei maghiare, dar (1 urmărea ca
victoria revoluţiei asupra Habsburgilor să aducă şi realizarea unităţii po-
porului român, precum şi înlăturarea relaţiilor feudale încă foarte puternice
în Ungaria. Deci, pentru el, revoluţia maghiară nu era un scop, ci un mijloc
care să ajute la emanciparea politică şi socială a neamului său.
      2 Eftiinie Murgu, Scrieri, ediţie Îngrijită de I.D. Suciu, Bucureşti, 1969, p. 20.
      3 Ibidem, p. 21.
      4       Actele asupra mişcării din 1840 au fost publicate de I.C. Filitti, Turburări revoluţionare
In Ţara Românească intre anii 1840 — 1843, Bucureşti, 1912, şi G. Zâne, Mişcarea revoluţionară
de la 1840 din Ţara Românească, „Studii şi materiale de istorie modernă”, III (1963), p. 185
-313.
      5 G. Zâne, ari. cil., p. 299.
      8 E. Murgu, op. cil., p. 29—30.
      7 Ibidem, p. 32.
      8 Ibidem, p. 442 — 443.   -             .
                                   www.dacoFomanica.ro
3
EFTIMIE MURGU (1805—1870)
1111
      Bezultă acest fapt din cererile pe care le formulează atît în adunarea
de la Lugoj din 13/27 iunie 1848, cît şi în timpul campaniei electorale din
vara aceluiaşi an. La Lugoj cerea înfiinţarea unei armate populare române
sub comanda lui, introducerea administraţiei româneşti în Banat şi inde-
pendenţa bisericii române 9. în timpul campaniei electorale a promis ţă-
ranilor împărţirea pămînturilor moşiereşti şi a lucrat în taină pentru răs-
cularea românilor din Banat, Transilvania şi unirea lor cu cei din Ţara
Bomânească şi Moldova într-un stat puternic10.
      Tot timpul evenimentelor revoluţionare, Murgu a ţinut o strînsă le-
gătură cu revoluţionarii din Moldova şi Ţara Bomânească. La adunarea de
la Lugoj participă şi revoluţionarii moldoveni Alecu Busso, Manolache
Costache Epureanu şi Lascăr Bosetti n. Aceştia doi din urmă i-au adus
programul revoluţionarilor moldoveni întocmit la Braşov, „Prinţipurile
noastre pentru reformarea patriei”. îndată după victoria revoluţiei din
Ţara Bomânească, N. Bălcescu îi trimite programul revoluţionarilor şi
„alte acte”, care i-au produs o mare bucurie : „Eu, frate — spune Murgu —,
să ştii că am plîns de bucurie cînd am luat ştire despre triumful liber-
tăţii în Eomânia şi cu nerăbdare aştept ... să vădBomânia slobodă şi să
mă bucur de fericirea fraţilor mei, carii mai demult ar fi meritat această
soartă” 12.
      Trimişii guvernului revoluţionar din Bucureşti, Al. G. Golescu, Ion
Maiorescu, în drum spre Apus, au lungi consfătuiri cu Murgu la Pesta.
Armata populară ce urma să fie înfiinţată în Banat trebuia să ajute pe
revoluţionarii moldoveni şi pe cei din Ţara Bomânească în eventualitatea
intervenţiei puterilor străine 13.
      îndată după victoria revoluţiei din Ţara Bomânească, Murgu mi-
lita pentru alianţa şi apropierea guvernelor din Bucureşti şi Pesta spre a
putea face faţă atacurilor habsburgice.
      Din nefericire, n-a găsit înţelegerea necesară la Kossuth, care l-a
tratat cu neîncredere, a interzis înfiinţarea armatei populare române, nu a
aprobat cererile adunării de la Lugoj, iar prin discursul din 26 august 1848
a respins propunerile lui Murgu de a înfăptui programul de la Lugoj u.
      Aceasta îl va duce la îndepărtarea de Kossuth, dar nu şi de revoluţia
maghiară. El era convins că numai prin alianţa forţelor revoluţionare, re-
voluţia va triumfa. De aceea, a continuat să militeze pentru apropierea
dintre revoluţionarii români şi maghiari, căutînd să atragă în acest sens şi
pe reprezentanţii cei mai de seamă ai revoluţionarilor poloni, generalii
Dembinski şi Bem. împreună cu grupul deputaţilor radicali cere transfor-
marea. Ungariei într-o republică democrată, participă la şedinţele „Ligii
egalităţii”, votează detronarea Habsburgilor la 14 aprilie 1849, dar refuză
să semneze manifestul din 24 septembrie 1848, prin care se cerea unirea Tran-
silvaniei cu Ungaria. Befuză să îndeplinească şi misiunea de a convinge pe
soldaţii regimentului de graniţă român dinNăsăud să se afilieze guvernului
maghiar. în locul lui sînt trimişi Emanoil Gojdu şi Sigismund Pop, fără
      • I.D. Suciu, Revoluţia de la 1848 — 1849 In Banat, Bucureşti,
      10 Ibidem, p. 121, 153.
      11 Ibidem, p. 156.
      12 E. Murgu, op. cit., p. 432.
      13 I.D. Suciu, op. cit., p. 158 — 159. . .
      “ ibidem, P. ies.  www.dacoFomamca.ro
1112
I. D. SUCIU şi TIBERIU MOŢ
4
a obţine un rezultat pozitiv15. în schimb, participă la consfătuirea depu-
taţilor români de la Debreţin prin care, încă de la mijlocul lunii martie
1849, se propunea împăcarea şi unirea forţelor revoluţionare din Munţii
Apuseni de sub conducerea lui Avram Iancu cu forţele revoluţionare ma-
ghiare 10.            •
      După sosirea lui Bălcescu în Ungaria, Murgu colaborează cu acesta
la alianţa forţelor revoluţionare româno-maghiaro-polone, iar după ce di-
eta din Szeghed votează legea naţionalităţilor porneşte spre tabăra lui Avram
Iancu, avînd şi încuviinţarea generalului Bem, spre a mijloci alianţa for-
ţelor revoluţionare româno-maghiaro-polone17. Deci pînă la sfîrşit, Murgu
este unul dintre cei mai de seamă susţinători ai alianţei forţelor revoluţio-
nare şi aceasta va constitui una din principalele acuze în procesul de con-
damnare, a treia condamnare, pentru activitatea revoluţionară.
      După inaugurarea aşa-zisei ere liberale, Murgu mai apare în viaţa
politică a românilor, ca deputat în dieta din 1861, după dizolvarea căreia
se retrage, din cauza bolii, şi în casa lui din Buda moare la 12 mai 1870.
      Documente inedite vin să întregească cunoaşterea activităţii revo-
luţionare a lui Murgu dinainte de 1848, care-1 situează într-o lumină nouă
şi explică multe dintre acţiunile lui din timpul revoluţiei de la 1848—1849.
      Un aspect necunoscut istoriografiei. române îl constituie acţiunea
întreprinsă de Murgu împotriva cancelarului Metternich. Un raportai şefului
poliţiei de siguranţă din Bratislava din 26 august 1844 anunţa autorită-
ţile centrale imperiale că pe data de 23 august 1844 Murgu a sosit la Bra-
tislava, venind cu vaporul de la Yiena. în Bratislava era sediul die-
tei maghiare şi, fiind întruniţi în acest oraş deputaţii comitatensi, Murgu a
venit cu scopul de a stabili o colaborare cu opoziţia liberală maghiară pentru
ca împreună să acţioneze împotriva cancelarului Metternich. După sosi-
rea la Bratislava, Murgu ,,a luat legătura imediat cu corifeii partidului de
opoziţie (liberal maghiar — n.n.) şi mai cu seamă cu faimosul demagog
Moriz Perzel”. Care a fost scopul urmărit de Murgu ne spune în continuare
documentul: ,,E1 intenţionează nici mai mult, nici mai puţin, decît să atragă
pe extremiştii legislaturii (dietei — n.n.) împotriva alteţei sale domnul
cancelar, de stat prinţul von Metternich şi cu ajutorul acestui partid (li-
beral maghiar — n.n.) să predea Beichstag-ului o petiţie în care vrea să-l
califice pe alteţa sa ca trădător...”. Prin „extremişti”, autorul raportului
înţelegea opoziţia liberală din Ungaria. în continuare, raportul arată că
Murgu, sprijinit de opoziţia liberală, urmărea compromiterea lui Metter-
nich „în faţa Europei”. Proiectul de petiţie întocmit de comun acord cu
Perzel „este aproape gata” şi autorul raportului propunea o soluţie pentru
ca Murgu să fie împiedicat a depune petiţia în Beichstag. Soluţia era de
natură poliţienească : Murgu trebuia „să fie atras de către unul din prietenii
aparenţi de aici la o excursie la Yiena” şi, odată ajuns în acest oraş, „să
fie reţinut sub observaţie strictă” pînă ce şedinţele Beichstag-ului se vor 18
     18 A. Bunea, Constantin Papfalvi, In voi. Discursuri. Autonomia bisericească. Diverse,
Blaj, 1903, p. 128.
     16 Ibidem, p. 130 — 132. j            •
     17 I.D. Suciu, op. cit., p. wwwr.qacoromamca.ro
5
EFTIMIE MURGU (1805—1870)
1113
termina. Pentru realizarea acestui proiect un deputat comitatens şi-a ofe-
rit serviciile 18. Este interesant de menţionat faptul că în raport se dau şi
unele informaţii despre antecedentele lui Murgu, care nu corespund decît
în parte realităţii. în raport se spune că a fost expulzat din Iaşi „pentru
aţîţarea poporului nu numai împotriva guvernului de acolo, ci şi împotriva
influenţei Busiei şi Austriei”. Se confundă activitatea lui Murgu de la Iaşi
eu cea din Bucureşti. Credem că e vorba tot de o confuzie cînd autorul ra-
portului afirmă că Murgu „şi în tulburările sîrbeşti ar fi jucat un rol nu
lipsit de importanţă”. în schimb, autorul raportului cunoaşte mai bine si-
tuaţia lui Murgu după expulzarea din Ţara Bomânească. După ce s-a eli-
berat din închisoarea comitatului Caraş, „s-a stabilit laViena, unde, ca
urmare a denunţului consulului austriac, urma să fie ţinut sub observaţie
de autorităţile poliţieneşti, pe care însă a ştiut să le înşele prin declararea
îmbolnăvirii mamei lui, pentru autorizarea călătoriei în Ungaria”.
      La 2 septembrie 1844 petiţia era întocmită şi tot din Bratislava se
trimitea „o copie fidelă a acelei petiţii pe care amintitul avocat Eftimie
Murgu din Caraş a intenţionat să o înainteze stărilor imperiului împotriva
alteţei sale domnul cancelar de stat, prinţul von Metternich”. Baportul
menţiona că intenţia lui Murgu era cunoscută şi arhiducelui palatin al Un-
gariei, care a însărcinat pe secretarul aulic Wirkner să se ocupe de rezol-
varea acestei probleme19. Din nefericire, petiţia este foarte deteriorată,
lipsindu-i începutul, iar în cuprins, din cauza foilor deteriorate, mai ales
la începutul foii şi la colţuri, unele fraze îşi pierd sensul. Totuşi, din ceea ce
a mai rămas putem reconstitui conţinutul şi în acest fel aflăm scopul ur-
mărit de Murgu.
      Scopul petiţiei era de a critica în faţa stărilor Imperiului austriac
politica externă a cancelarului Metternich, dovedind „că politica externă
a Austriei în Orient de la primele ei începuturi pînă în prezent, prin scopu-
rile sale, nu este nimic altceva decît o politică de cucerire” 20 ţaristă.
Murgu examinează politica guvernului austriac atît în Moldova, cît şi în
Ţara Bomânească, acuzînd pe Metternich că acceptă ca agenţii consu-
lari austrieci din cele două principate române să facă întru totul
jocul consulilor ţarişti. Prin aceasta, Austria serveşte interesele unei puteri
străine şi deci Metternich este un trădător faţă de interesele ţării sale. Spre
a dovedi acest fapt, Murgu face o dare de seamă amănunţită asupra acţiunii
lui, atît din Moldova, cît şi din Ţara Bomânească, în care, pe lingă obstruc-
ţia consulilor ţarişti, a avut de întîmpinat şi şicanele agenţilor consulari
austrieci care susţineau interesele ţarismului împotriva acţiunii întreprinse
de el.
     - Spre a dovedi cele afirmate, Murgu dă numeroase detalii asupra con-
flictului dintre el şi consulul austriac Timoni, precum şi asupra peripeţiilor
îndurate după expulzarea din Ţara Bomânească,. care merită să fie cunos-
cute.
     18     Arhiva centrală a Republicii Socialiste România, Colecţia microfilme, Austria, rola
XXIV/01, cadrele 8, 2 — 7. Originalul în Allgemeine Verwaltungsarchiv, Wien. Documentele au
lost depistate de Cornelia Bodea. Tot dsa a mai „depistat” şi alte documente Murgu cunoscute
şi folosite încă din 1936 şi 1954 de istoricii Kovâcs Endre şi N. Brlnzeu („Contemporanul”,
3 iulie, 1970).
     19 Ibidem, cadrele 16, 17.             #
      80 Ibidem, cadrele 9 — 12, www.dacoromanica.ro
1114
I. D. SUCTU şi TIBERIU MOŢ
5
      După descoperirea mişcării revoluţionare, „Timoni a avut neobră-
zarea să insulte în mod public persoana şi casa mea din Bucureşti prin a-
ceea că a pus de pază la casa mea un funcţionar al agenţiei (austriece din
Bucureşti — n.n.). Cum însă eu n-am dat nici o importanţă acestei imper-
tinenţe, aceasta nu deranja relaţiile mele de pînă atunci cu ţara”. A fost
apoi invitat la cancelaria agenţiei austriece din Bucureşti. Timoni i-a de-
clarat ,,că este voinţa lui Metternicb ca eu să fiu transferat sub escortă în
Austria, de fapt, Ungaria”. Murgu i-a replicat că, conform paşaportului
ce-1 avea, era supus al statului maghiar şi în această situaţie nu Metter-
nich este şeful, ci cancelarul aulic ungar 21, „prin urmare nu pot în nici un
caz să respect dispoziţiile lui Metternich”. Timoni i-a pus în vedere că, în
caz de refuz, va folosi forţa.
      După ce a fost escortat la graniţa Transilvaniei, a stat în carantină
la Turnu-Roşu. De aici a fost escortat la Sibiu, de unde apoi tot sub escortă
a fost trimis la Caransebeş 22. Autorităţile militare din Caransebeş îl men-
ţin arestat timp de patru luni, după care, în. urma protestelor lui, a fost
transferat la tribunalul civil din acest oraş tot în stare de arest. Aici,
după cum relatează Murgu, soldaţii români au atacat pe tenmicieri, în-
cercînd să-l elibereze, dar „cheile carcerei erau bine puse”. Detaliul este
interesant deoarece ne lămureşte de ce în timpul celei de-a doua deten-
ţiuni, palatinul Ungariei a dat ordin tribunalului comitatens să ia măsuri de
precauţie „pentru evitarea vreunei ocazii de consecinţe n^dorite din partea,
partizanilor acuzatului” 23.
      în urma acestui incident, Murgu a fost trimis tot sub escortă la tri-
bunalul din Lugoj, unde a fost ţinut „de-a lungul mai multor luni” şi „abia
în a şasea lună” a fost eliberat. Afirmaţia lui corespunde cu actele oficiale,
din care reiese că eliberarea lui s-a produs după 21 septembrie 1841 24.
      După eliberare se întoarce la Caransebeş la mama lui, Cumbria Murgu-
între timp află că Timoni i-a confiscat locuinţa din Bucureşti împreună cu
toate lucrurile. I-a trimis o ladă cu ce mai rămăsese, care a fost forţată,
sustrăgîndu-i-se suma de 2 000 de florini în numerar şi 800 de florini în
valoare de hîrtie. Murgu refuză să primească lada şi din această cauză se
iscă un. nou conflict între el şi autorităţile militare din Caransebeş. Acestea-
îi pun în vedere să părăsească oraşul. Murgu se opune. Autorităţile trimit
o patrulă spre a-1 evacua forţat. Întrucît „uşa curţii era zăvorită”, pa-
trula „era pe cale să forţeze poarta şi, cu toate că eu am declarat, cu mîna
pe armă, că oricine pune mîna pe casă va fi copil al morţii, casa mamei mele
a fost în toată forma asediată şi mama mea şi sora care a fost întîmplător
acolo au trebuit să împartă cu mine captivitatea”.
      „Pentru a nu întrista de prisos pe bătrîna mea mamă”, cît şi pentru a
evita o ridicare a grănicerilor care i-au sărit în ajutor, Murgu acceptă să fie
evacuat din oraş. „Atunci, în faţa ochilor publicului, am fost azvîrlit din
      21      Acelaşi procedeu juridic 11 foloseşte şi In timp ce era Închis la Buda, clnd refuză să
se apere, motivind că nu e supus al statului ungar deoarece era născut pe teritoriul Regimen-
tului român de graniţă care aparţinea de Austria. în cazul de faţă Insă, spre a nu respecta
ordinul lui Metternich, se considera cetăţean al statului maghiar.
      22      George Bariţiu era deci bine informat clnd dă exact aceeaşi marşrută : Turnu-Roşu
— Sibiu — Caransebeş („Transilvania”, 1870, nr. 11 (noiembrie), p. 130).
      23 E. Murgu, op. cit,, p. 28.
      24 lbidem, p. 25.         «           .
                                 www.dacoFomanica.ro
7
EFTIMIE MURGU (1805—1870)
1113
casa mamei asemenea unui răufăcător şi dus sub escortă”. Se stabileşte la
Lugoj, de unde, după o şedere de „mai multe luni”, porneşte spre Viena,.
„pentru a mă pune în relaţii mai apropiate cu curtea din Paris, atît referi-
tor la suferinţele mele, cît şi la politica orientală şchiopătîndă a Austriei”.
Aici, adresîndu-se împăratului, cere satisfacţii pentru suferinţele şi pier-
derile îndurate şi, ceea ce-i mai important, cere guvernului să-şi schimbe
politica faţă de principatele dunărene, „deoarece am remarcat că, în con-
diţiile neputinţei Austriei, principatelor, şi îndeosebi Ţării Komâneşti, le
stă în faţă o criză în raport cu Eusia care poate fi hotărîtoare pentru acestea".
Negăsind vreo înţelegere, se adresa prin această petiţie stărilor imperiului
pentru a determina schimbarea politicii austriece faţă de Principatele Ro-
mâne.
       Iată trei documente care aduc lumină într-un domeniu necunoscut
biografilor de pînă acum : acţiunea lui împotriva absolutismului lui Met-
ternich, în care s-a aliat cu fruntaşii opoziţiei liberale maghiare. Deci la 15
martie 1848, cînd izbucneşte revoluţia maghiară, Murgu avea vechi legă-
turi cu purtătorii de cuvînt ai revoluţiei. Aceasta ne explică atitudinea lui
din primăvara anului 1848 în mod edificator.
     Dar mai însemna încă ceva, un fapt care a fost trecut cu vederea pînă
acum din lipsă de informaţii : prin acţiunea împotriva lui Metternich, Mur-
gu se încadra între cei mai de seamă opoziţionişti ai reacţiunii austriece
care avea ecou în toată Europa.
       Faptul e confirmat şi de un referat din 8 octombrie 1845 care ex-
plică un raport secret din Paris privitor la conducătorii opoziţiei împotriva
absolutismului lui Metternich 28. Raportul din Paris, înşirînd pe conducă-
torii opoziţiei liberale împotriva absolutismului, menţionează şi pe Murgur
precizînd că la acea dată era „încarcerat în comitatul Caraş şi se află sub
cercetare pentru instigarea românilor împotriva autorităţilor”. Deci ac-
ţiunea lui Murgu era cunoscută şi în lumea politică din Paris şi se pare că
era mai bine cunoscut decît alţi fruntaşi ai opoziţiei, cum era contele Pâlfy
Iozsef sau membrii familiei Batthyâny, al căror nume este reprodus în mod
denaturat* 26.
       Murgu era considerat ca unul dintre principalii exponenţi ai
ideilor de libertate şi democraţie în viaţa politică a Europei dinainte de
revoluţia de la 1848—1849. Acestea sînt concluziile la care ajunge orice
istoric obiectiv în urma examinării documentelor de mai sus necunoscute
istoriografiei române pînă în prezent.
                                     ★
      Alte documente aduc completări şi informaţii inedite în legătuiă cu
mişcarea antifeudală din Banat descoperită în primăvara anului 1845.
      După arestarea lui Murgu, se cere contelui Sedlnitzky, şeful poliţiei
din Yiena, să culeagă „infirmaţii exacte despre evoluţia chestiunii şi urmă-
rile pe care le-au avut uneltirile lui Murgu, trimiţîndu-mi rezultatul cu
avizul d-voastră” 27. Credem că documentul a fost emanat de cabinetul
     26     Ariiiva centr. lă a Republicii Socialiste România, Colecţia microfilme, Austria, rola
XXIV/01, cadrele, 49, 46-48.
     26 Pâlfy este numit in raport „Palesy”, iar Batthyâny „Bargnani”, In timp ce numele
lui Murgu e reprodus corect, cu pronunţia franceză „Murgo”.
     *’ Arhiva centr., cadrul 4www.dacommanica.Tn
1116
I. D. SUCIU şl TIBERIU MOŢ
8
cancelarului sau al împăratului. Fapt cert este că împăratul Austriei se
interesa personal de rezultatul acţiunii lui Murgu. E posibil ca acest inte-
res să fie determinat de petiţia înaintată de Cumbria Murgu, prin care,
prevalîndu-se de calitatea ei de văduvă de ofiţer, cerea ajutorul împă-
ratului pentru eliberarea fiului ei. Dar, în toate rapoartele se resimte in-
teresul crescînd şi îngrijorarea pentru efectele acţiunii lui Murgu asupra
ţăranilor bănăţeni. Pe data de 7 decembrie 1846 o altă adresă cerea ,,să
se culeagă informaţii asupra urmărilor ce le-au avut uneltirile” lui Murgu,
spre ,,a raporta imediat rezultatul maiestăţii sale cezaro-crăieşti”. ,,Spre
a putea satisface întru totul această cea mai înaltă dorinţă” se cerea ca,
,,pe căi sigure şi discrete”, să se cerceteze în ce măsură acţiunea lui Murgu
a avut urmări în Banat ,,şi dacă sînt cumva observabile şi azi” 28.
       Investigaţiile începute de Yiena primesc două răspunsuri, unul din
Pesta, semnat „Z. Z.”, şi altul din Timişoara, care completează infor-
maţiile pe care le avem pînă acum în legătură cu acţiunea lui Murgu
din 1844-1845.
       în primul raport se afirmă că Murgu în acţiunea lui folosea un „ton
nebun de curajos”, spunînd ţăranilor, pe care-i îndemna la răscoală, ,,că
regele ar fi doar un conducător care împreună cu clerul şi nobilimea jefuieşte
ţăranii”, iar în ceea ce priveşte domeniile erariului (tezaurului — n.n.),,în
apelurile sale Murgu numea în bătaie de joc camera aulică, camera de slă-
nină care se îngraşă din untura supuşilor ei”. Eaportul căuta să liniştească
autorităţile din Yiena, menţionînd că ,,nu există absolut nimic care să
provoace îngrijorarea” în ceea ce priveşte starea de spirit a ţăranilor din
Caraş. Întrucît „aţîţarea” lui Murgu nu a ajuns să se transforme într-o
răscoală efectivă, autorul raportului preciza că e pasibil de o condamnare
de 3—4 ani detenţiune 29.
       Cel de-al doilea raport, datat Timişoara, 10 februarie 1847, cuprinde
rezultatul investigaţiilor făcute de poliţia din Timişoara, care, pe lîngă ana-
lizarea efectului acţiunii lui Murgu asupra ţăranilor, dă şi numeroase date
biografice în legătură cu activitatea lui anterioară, mai mult sau mai puţin
exacte. Despre cartea lui de polemică cu Sava Tokoly spune că, deşi n-a
putut-o studia îndeaproape, „dar după judecata cunoscătorilor ar fi scrisă
cu pricepere”. După ce se ocupă de acţiunea lui din principate, pe care,
«unoscînd-o din auzite, o expune în mod eronat, dă referinţe importante
din timpul şederii lui Murgu în Lugoj. La început se comporta liniştit,
dar „în cercuri mici de prieteni, foarte demni de încredere, vorbea des-
pre originea romană a românilor, că aceştia sînt locuitorii străvechi ai
ţării şi dacă ei — doar cei care sînt răspîndiţi prin comitatul Bihor pînă în
Maramureş — ar fi uniţi, ar fi şi stăpînii ţării lor”. în continuare, autorul
raportului he dă o informaţie necunoscută care dovedeşte încă o dată abi-
litatea politică a lui Murgu : spre a-şi desfăşura activitatea revoluţionară a
intrat în legătură cu Ştefan Berceanu, preotul unit din Lugoj, şi, dîndu-i
a înţelege că susţine unirea, „făcu excursii, la început împreună cu acesta,
apoi singur, în comune şi căuta să acţioneze în spirit revoluţionar asupra
poporului”. Autorităţile comitatense, în dorinţa da a dezbina populaţia
română, susţineau unirea. Deci Murgu, spre a putea înfiripa legăturile cu
     28 Ibidem, cadrele 39 — 41, 42. #
     28 ibidem, cadrele 50,5www.dacommanica.Tn
•9
EFTIMIE MURGU (1805—1870)
1117
ţăranii, a pretextat propagarea unirii, dar în realitate el acţiona în spirit
revoluţionar.
       Şi acest raport menţionează că „comunele duse de el în ispită sînt
însă, conform ştirilor ce mi-au parvenit, pe deplin liniştite; după doi ani
■consecutivi de secetă, românul are destule griji cu asigurarea existenţei sale,
din care cauză otrava inoculată n-a avut urmări, .întrucît ispititorul a fost
îndepărtat înainte ca aceasta să se poată răspîndi pustiitor în jur”. în ceea
■ce priveşte părerea despre Murgu, îl consideră ca pe un individ „dominat
de ideea naţionalităţii române, pe care ar dori s-o vadă declarată şi sus-
ţinută prin independenţă politică”. Pentru aceste motive considera „con-
tactul direct al acestuia cu poporul naţiunei şi patriei sale ca dăunător” 30.
       Pe baza acestor rapoarte, contele Sedlnitzky înaintează împăratului
Teferatul privitor la „uneltirile răzvrătitoare” ale lui Eftimie Murgu:     .
Sub pretextul revendicării unirii greco-orientalilor, < a început) să acti-
veze în unele regiuni ale Banatului, adevărata lui străduinţă fiind ca în
localităţile pe care le vizita să acţioneze în spirit revoluţionar asupra po-
porului, să dovedească supuşilor prin persuasiune sofistică că în realitate ei
sînt stăpînii ţării şi că sînt în drept să alunge nobilii şi autorităţile camerale,
să-şi aleagă imediat un principe propriu din neamul vechi al dacilor”. în
încheierea referatului, şeful poliţiei din Yiena asigura pe împărat că ac-
ţiunea lui Murgu n-a avut urmări, iar în comitatul Caraş nu exista opoziţie
liberală 31.
       Noile documente întregesc în mod fericit cunoştinţele noastre pri-
vitoare la activitatea lui Murgu dinaintea revoluţiei de la 1848 şi, pe mă-
sură ce activitatea lui e cunoscută mai îndeaproape, personalitatea lui se
ridică tot mai mult în ierarhia marilor luptători pentru emanciparea so-
cială şi naţională a poporului român.
30 Ibidem, cadrele 53 — 55
31 Ibidem, rola XXIV/1, c
,ro
www.dacoromanica.ro
         NOTE CRITICE LA UNELE STUDII ASUPRA
         „GEOGRAFULUI BAVAREZ” *
                          DE
                      C. CIHODARU
      Printre izvoarele care ne înşiră triburile din centrul şi răsăritul
Europei din secolul al IX-lea se numără şi lista aşa-numitului „geograf
bavarez”,cunoscută şi sub titlul de „Descriptio civitatum ad septentrio-
nalis plagam Danubii”.
      Scrierea aceasta s-a păstrat numai într-un singur manuscris, o copie
din secolul al Xl-lea sau al Xll-lea, depus în prezent la biblioteca de stat
din Miinchen, unde a intrat o dată cu biblioteca electorilor Bavariei. Ar
fi făcut parte pînă în secolul al XV-lea din colecţia lui Scbaedel, doctor din
Niirenburg1. A fost descoperit în biblioteca citată de contele De Buat,
ambasadorul Franţei la curtea saxonă şi publicat de el în traducere fran-
ceză în anul 1772 2.
      Denumirea de,,geograf bavarez” a fost folosită pentru prima dată de
Jan Potocki cu ocazia publicării unei părţi din traducerea lui De Buat 3.
      Lista în cauză a fost publicată în mai multe rînduri, textul fiind dat
uneori chiar în fotocopie4. Istoricii şi lingviştii, îndeosebi slaviştii, au folo-
sit-o începînd chiar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în lucrările
lor5, dar de o cercetare mai amănunţită s-a bucurat din partea istoricului
       * Acest studiu a fost publicat şi in. revista „Cercetări istorice’’, nr. 1, Iaşi,
1970, cu titlul Localizarea unor triburi din lista ,,Geografului bavarez“.
       1  Scriplores rerum Germanicarum, ed. G. Pcrlz, f. I, p. 91.
       2  Hisloire ancienne des peuples de l’Europe, t. XI, Paris, 1772, p. 144 — 188.
       2 Fragments historiques el giographiques sur la Scytlue, la Sarmatie el Ies Slaves recueillis
el commenlt!s par J.P., Braunscliweig, 1796.
       4        Astfel A. Bielowski, în Monumenta Poloniae Ilistorica, t. I, p. 10 — 11. Fotocopii la
Stanislaw Zakrewski Opis gorodâ'jj i terytorybw z pălnocznej strony Dunaju czyli t.z. Geograf ba-
warski, în „Arcliivum naukowe. Wiydawnictwo towjrzystwa dla popierania nauki polskiej,
p. I, t. IX, 1 Lwdw, 1917 ; Th. Schiemann, Rusland, Polen und Lioland bis in 17 Jahrhundert,
I Teii, 1886, in „Onckenovych, Algemeine Geschichte in Einzelndarstellungen”, p .28 ; Bohuslav
Horâk şi DuSan Travniiek, Descriptio civitatum ad septentrionalis plagam Danubii, tn „Rozpravy
deskoslovenskă Akademie Văd”, Rocnik 66 (1956), 2, p. 1—73; Ilistorija Polski, I, Warszawa,
1958, p. 132-136.
       5  Ed. Gibbon, The Ilistpry of the Decline and Fall of the Roman Empire, p. 412.
„STUDII”, tomul 23, nr. 6. p. 1119-1182, 1970. . .
                          www.dacoFomanica.ro
1120
C. CIHODABTJ
2
rus M. Karamzin 6, a geografului Joachim Lelewel7 şi a slaviştilor Josif
Dombroweki8 şi Pavel J. Safarik 9. Întrucît izvorul acesta dă situaţii de
la graniţa de răsărit a Imperiului german, problema datării lui şi a locali-
zării triburilor notate în el a preocupat timpuriu şi pe istoricii germani10 11.
Numeroase lucrări asupra „geografului bavarez”’ s-au publicat în a doua
jumătate a secolului al XlX-lea şi la începutul secolului următor u. Re-
zultatele nefiind pe deplin satisfăcătoare, cercetările au continuat şi s-au
intensificat între cele două războaie mondiale 12. Alte studii în această
problemă au apărut în ultimul timp13.
       • Islorija Gosudarslva Rossijskogo, t. I, Petersburg, 1818, p. 22, nota 44.
       7 Vinulska Slavianszczyzna z Geografa Bawarskiego, In „Tygodnik Vilertski” ,47,1816, p..
333; idem, Pisma pomihiejsze geograficzno-hisloryczne, Warszawa, 1814, p. 28—32; idem, Zio-
bycze Boleslawa Chrobrago, 1814 ; idem, Giographie du Moyen Âge, III, Bruxelles, 1852, p. 21 —
45; idem, Narodyna zemiach slawiaiiskich przed powslaniem Polski, Poznari, 1853, p. 655—691.-
       8 Die Slavenslămme auf der Nordseile der Donau, In „Archiv fur Geschichte, Statistik,. -
Literatur und Kunst”, XVIII (1827), 92—93 (Viena), p. 509 — 510.
       * Slovanski Slaroiilnosli, v. II, Piaga, ed. a 2-a, 1863.
       10       J. Hormayr, în „Archiv fur osterreichische Geschichte”, XLIX (1827), Viena ; idem,
Herlzog Luilpold, 1831 ; Kaspar Zeuss, Die Deutschen und die Nachbarslămme, Miinchen, 1837,
Retip. Heidelberg, 1925, p. 600 — 640.
       11 Vilibald, von Keltsch, Der baierische Geograph. Aus den nachgelassenen Papier, In.
„Alt preussische Monatschrilt”, XXIII (1886), p. 505 — 560; August Meitzen, Siedlungs-unif
Agrarwesen der Weslgermanen und Oslgermanen, der Kellen, RGmer, Finnen, und Slawen, II,
Berlin, 1895, p. 232 — 235; Anton Kralicek, Der sogenannle bairische Geograph und Măhren, In,.
„Zeitschrift des Vereins fur die Geschichte Măhrens und Schlesien”, II (1898), p. 216—235 ;.
Fritz Curschmann, Die Diocese Brandenburg, Leipzig, 1906, p. 180 şi urm.; Vaclav Novdtnij,
Ceske dejinu, I, 1, Praga, 1912, p. 500 — 503, 507, 570; B. Bretholz, Geschichte Bohmens und
Măhrens bis zum Aussterben der Premysliden, Miinchen —Leipzig, 1912, p. 347—348-; L. Niederle,
Rukovţt slovănsckyh slarozilnosti, In trad. rusă de T. Koleva şi M. Hazanov (Slavjanskie drev-
nosli), Moskva, 1956, p. 30, 33, 91, 99, 120, 123 — 124, 156 — 159; Watenbach, Deulschland
Geschichlsquellen im Mittelalter, I, Stuttgart, 1904, p. 289.      •              •
       18 A. Briickner, O pocalcich dejin âeskych a polskych, In „Ceskii Casopis historick^”, XII,
Praga, 1919, p. 13 — 44; idem, Wzory etimologii i krytyki zrddlowej, In „Slava”, III, (1924 —
1925), p. 217 — 220; idem, Dzieje Kultury Polskiej, I, Krak6w, 1931, p. 48; idem, O nazwach
miejskowych, Krakbw, 1935, p. 45. Eugeniusz Kucharski, Polska w zapisce Karolinskiej zwanev
niewloiciwie „Geografem bawarskim”, Lw6w, 1925; idem, Zapiska Karolinska-zwana niewlaiciwie
„Gegrafem bawarskim”, Sprawozdania Tow. Nauk we Lw6we, V (1925), p. 81 — 86; idem, Ma-
zowsze pierwolne i zagadnienie szczepow polskich, In „Studia Staropolskie”, Krakăw, 1928, p..
27—63; H.F. Schmidt, Die Burgbezirkverfassung bei den slawischen VGlkern in ihrer Bedeutung
fiir die Geschichte ihrer Siedlung und ihrer staallichen Organisation, In „Jahrbiicher fur Kultur
und Geschichte der Slawen”, N.F., Helt 2 (1926), p. 85 ; Z. Wojciechowski, Ustroi politicznyi
ziem polskich w czasach przed piaslowskich, Lw6w, 1927, p. 5—17; R. Grodecki, Dzieje Polski
sredneowecznej, I, Krakdw, 1926, p. 17.
       13 K. Tymeniecki, Lţdiicze (Lechici) czyli Wielkopolska w w. IX, In „Przeglad Wiel-
kopolski”, II (1946), p. 172; Z. Woycechovosk, Paihslwo polskie w wiekach irednich, Poznan,
1949, p. 4 şi urm., Gărard Labuda, Okres wspâlnotu slowiaAskiej, în „Slavia Antiqua”, I (1948)r
p. 187; J. Widajewicz, Pafistwo Wislan, Krakbw, 1947, p. 3 — 8; W. Fritz, Die Datierung des-
Geographus Bavarus, In „Zeitscrilt fiir Slavische Philologie”, XXI, Heft 2 (1952), p. 326 — 342 ;
Bohuslav Horâk, Fraganeo, In „Casopis spolednosti pratel staro2itnosti feskych”, LV, Praga,
1947, 81 — 84; Z. Wojcechowski, Uvagi nad powslaniem panstwa polskiego i czeskiego, In „Prze-
glşd zachodni”, VII, 1—2, Poznah, 1951, p. 142 — 144 ; Vaclav Vanecek, Prvnich tisici lei ...,
Praga, 1949, p. 40 — 61 ; Rudolf Turek, Kmenovă lizeni v Cechach, In „Casopis Nârodniho mu-
zea” odd. spoleîenskych, 121, c. 1, Praha, 1952, p. 33—46; H. Lowmiaiîski, O pochodzeniu
geografa bawarskiego, In „Roczniki Historiczne”, v. XX (1951 — 1952), Poznaii, p. 5 — 59. Aici,
precum şi In lucrarea citată a lui Bohuslov Horăk şi Duâan TrâvniCek se' menţionează şi alte
scrieri referitoare la „geograful bavarez”. O bogată literatură a dat de asemenea In această
problemă R. Kiersnowski In Plemiona Pomorja Zachodniego w zvetle najslarszych zrâdel pi-
sanych, In „Slavia Antiqua”, 111(1952), p. 78, nota 24 ; L. Hosâk, In Creslomalie ksvelovyn dejindm
feudalismu, I, Praga, 1952, p. 83 — 84 (red. Dr. D. Kranialov). FrantiSek Graus, Dejiny venkovs-
                            www.dacoromanica.ro
3
NOTE CRITICE ASUPRA „GEOGRAFULUI BAVAREZ"
1121
      Nu vom insista aici asupra timpului şi locului unde a fost redactat
acest interesant izvor. Din analiza textului, H. Lowmianski a stabilit că
avem de-a face cu două redacţii făcute în locuri diferite. Prima redacţie
cuprinde numele a 13 triburi slave aşezate la graniţele de răsărit ale Im-
periului german* 14. Numele acestea erau cunoscute seniorilor franci şi se
întîlnesc în analele france. A doua parte cuprinde nume necunoscute de ei.
Prima parte avea un caracter politic şi militar, iar a doua avea în vedere
relaţii comerciale, acţiuni ale misionarilor sau, poate, chiar scopuri didac-
tice 15. Prima redacţie s-ar fi datorat iniţiativei unor feudali laici şi s-ar fi
făcut într-un oraş situat în Germania, în nordul Dunării, iar a doua, ţinînd
seama de expresia ,,de Enisa ad Rhenum”, la Regensburg (Ratisbona),.
în mînăstirea St. Emmeram16.
      Prima redactare ar fi putut să aibă loc cel mai devreme între anii
82 7—829, cînd Imperiul franc avea graniţe comune cu Bulgaria. Se poate
admite însă că ea a fost făcută în perioada 843—870, cînd frontiera statului
german era pe Rin. Lowmiahski crede că prima redacţie a avut loc imediat
după încheierea tratatului de la Yerdun (843) şi că ea ar proveni dintr-o
descriere a Imperiului franc făcută în scopul împărţirii lui. O notiţă din
Analele de la.Eulda, relativă la Obodriţi, ar indica data de 844 pentru a-
ceastă primă redacţie17. Presupune că autorul ei ar fi Bobert de Eulda. Unul
din elevii săi i-ar fi adăugat datele despre cetăţi, date culese de seniorii franci
de la frontiera răsăriteană. La începutul anului 845, această redacţie ar fî
ajuns la Ratisbona, unde, în mînăstirea St. Emmeram, i s-ar fi adăugat
a doua parte pe baza unor date culese de la negustorii şi de la ducii Boiemiei
convertiţi la creştinism. Prima redacţie cuprinde date autentice, iar a doua
date false 18.
      în parte aceste observaţii ale istoricului polon sînt juste. Totuşi anu-
mite aspecte ale textului, anumite diferenţe care există între o parte sau
alta a acestuia, anumite particularităţi care lasă să se distingă în cuprinsul
listei mai multe părţi i-au rămas neobservate. Diferenţe, în ceea ce priveşte
stilul şi modul cum se atribuie un număr de cetăţi triburilor înşirate,
există nu numai între partea primă, cuprinzînd numele primelor 13 triburi şi
rest, ci şi faţă de ultimele rînduri, în care se înscriu numele ultimelor 22 de
seminţii, începînd cu prissanii. Partea aceasta are o altă structură şi se
datoreşte altei mîini. Trăsătura ei caracteristică o constituie lipsa verbului
după numele de triburi şi numerele rotunjite sau terminate în cinci, în ge-
neral mai mici de 100, ale cetăţilor afectate fiecărei seminţiila.
      Sîntem îndreptăţiţi de asemenea să presupunem că inserarea nu-
melor a 10 triburi în această parte a listei, începînd cu brusi şi terminînd cu
vuislane inclusiv, precum şi a expresiei plus est undique quam de Enisa-
ad Bhenum se datoresc unui interpolator. Caracteristic pentru acest pasaj
keho lidu o Cechăh v dobe predhusitski, I, Praga, 1953, p. 51, 206 : pentru localizarea unor tri-
buri de pe teritoriul Poloniei, cuprins in această listă, v. Witold Hensel, Les origines de l’Elat
Pelonais, Varşovia, 1960, p. 49, 58 şi urm.
      14 H. Lowmiariski, op. cit., p. 15 — 18.
      16 Ibidem, p. 18.
      14 Ibidem, p. 23.
      17 Ibidem, p. 31.
      îs ibidem, p. 45 şi urm.
      i* Vezi anexa.               .             .
                                 www.dacoFomanica.ro
1122
C. CIHODABU
4
este faptul că nu se mai dă, decît cu excepţia cazărilor, numărul de cetăţi
de care dispun triburile. Mare parte din acestea nu sălăşluiau în teritorii din
nordul Dunării.
      Prin urmare dacă ţinem seama de aceste trăsături caracteristice ale
textului putem admite trei redacţii şi nu două, ultima parte fiind ampli-
ficată datorită intervenţiei unui interpolator. Prima parte cuprinde numele
primelor 13 triburi şi se termină cu expresia : istae suni regiones quae ter-
minant in finibus nostris. Este posibil ca expresia : est populus, quem vocant
merehanos : işti habent civitates XXX, să fie aici o interpolare.
      A doua parte continuă pînă la fraza : Quoă tantus est regnum, ut ex eo
cunctae gentes Sclavorum exortae sint et originem, sicut afirmant, ăueant,
inclusiv 20. Ea cuprinde numele a 16 triburi, în general greu de identificat
şi de localizat. Numărul de cetăţi ce li se atribuie este exagerat de mare şi
pare să fie un fruct al fanteziei. Informaţiile necesare pentru alcătuirea a-
cestei părţi au fost culese de la solii bulgari, ducii boiemi convertiţi la creş-
tinism şi mai ales de la negustorii care merseseră pe drumurile ce duceau la
Novgorod sau la Kiev.
      Partea a treia are caracteristicile arătate mai sus. Adaosul: Suevi non
sunt nati, sed seminali, beire non ăicuntur Bavarii sed Boiarii, a Boia fhivio
a fost făcut mai tîrziu după ultima redacţie.
      Observaţiile lui Lowmiariski asupra timpului cînd au putut fi redac-
tate cele două părţi ale manuscrisului pot rămîne valabile. Trebuie să adău-
găm totuşi că între redactarea primelor două părţi şi a ultimei, distinsă de
noi, a trebuit să treacă o bună bucată de vreme, căci triburile polone şi
sileziene înscrise aici au alte numiri şi sînt mai mari decît cele care apar pe
aceleaşi teritorii în a doua parte. De exemplu, aici denumirile de glopeani,
busani, nerivani, onuroci sînt înlocuite cu una singură şi anume vuislane.
Interpolarea despre care s-a vorbit mai sus s-a făcut de un copist înainte de
sfîrşitul secolului al iX-lea, într-o vreme cînd triburile maghiare, nu pă-
răsiseră Atelkuzul21.
      După cum se poate constata, lista înşiră 57 sau 58 de triburi22. Dacă
lăsăm la o parte interpolarea din ultima parte, observăm că se înregistrează
triburi făcînd parte din grupa slavilor apuseni şi a neamurilor baltice (ex-
cepţie fac numai bulgarii şi aşa cum vom vedea şi feznuţii. Din această ca-
uză de localizarea şi de identificarea acestor triburi s-au ocupat istorici
şi lingvişti poloni sau cehi. Preocupaţi, mai ales, de rezolvarea unor anu-
mite probleme politice, autorii în cauză au fost expuşi să comită anumite
greşeli care ar fi putut fi evitate. Cei mai mulţi dintre aceşti istorici s-au
arătat dispuşi să localizeze un mare număr de triburi slave, greu de iden-
tificat, în regiunea dintre Elba şi Weser. în schimb autorii germani, ca, de
pildă, Kaspar Zeuss, le plasau tocmai în Bosnia şi Herţegovina.
      Studiat metodic şi numai cu preocupări ştiinţifice, izvorul acesta poate
cîştiga o mai mare valoare pentru cercetările istorice. De aceea este necesar
ca o parte din afirmaţiile care s-au făcut în legătură cu el să fie revizuite. în
primul rînd trebuie să se cerceteze dacă în adevăr în înşirarea triburilor nu
      20 Vezi anexa.
      21 Numele „ungare” este plasat printre numele triburilor din Europa răsăriteană.
      22 După cum Forsderen Liudi se uiterpretează ca un singur trib sau două.
                              www.dacoibmamca.ro
5
NOTE CRITICE ASUPRA „GEOGRAFULUI BAVAREZ"
1123
se observă nici o ordine geografică 23, deşi nu avem de-a face cu o redacţie
unitară, ci cu mai multe în care s-au produs şi interpolări. Trebuie să se re-
nunţe apoi la ideea de a se căuta sălaşurile unor triburi greu de localizat
pe teritoriul Imperiului german în graniţele lui din secolul al IX-lea. în
listă se face doar menţiunea expresă că primele 13 triburi ocupă regiuni în-
vecinate cu graniţele imperiului24, iar cele care urmează se pot situa din-
colo de acestea, adică mai spre răsărit25.
      Pentru ca în rezultatele obţinute să nu domnească nesiguranţa sau
arbitrarul, este necesar să se încerce a se restabili forma originară a listei,
căci la copierea şi recopierea ei s-au strecurat erori. Trebuie apoi să se aibe
în vedere fonetica germană a diferiţilor ei redactori, să se stabilească or-
dinea geografică a înşiruirii triburilor şi să se studieze toponimia legată de
ele. în felul acesta se va putea obţine o hartă veridică şi lipsită de contra-
dicţii.
      Avînd la dispoziţie o singură copie, e greu de restabilit forma origi-
nară a listei; totuşi unele observaţii, scoase din compararea numelor între
ele, se pot face. în primul rînd trebuie să ne preocupăm de modul cum a
perceput scriitorul german sunetele limbii slave. Astfel este evident că prin
ab- sau a- iniţial se redă prefixul slav ob- sau o-, Aplicat la numele unui
trib, de exemplu, ne arată că acesta era grupat în jurul unui anumit cen-
tru politic sau că ocupa ambele laturi ale bazinului unei ape curgătoare.
Astfel, abtrezii sînt obodriţii, care şi-au luat numele de la faptul că o anumită
vreme au locuit pe ambele laturi ale fluviului Odra (Oder). Aturecianii sînt
Oturecianii, adică locuitori din bazinul rîului Turija, afluentalPripetului.
Pot fi însă şi locuitori grupaţi politiceşte în jurul centrului, Turijsk de pe
valea aceluiaşi rîu. Prin înlăturarea acestui prefix şi a sufixelor cu care se
formează obişnuit numele de triburi se poate descoperi localitatea sau rîul
în cauză.
      Trebuie să se ţină seama apoi de faptul că sunetul ă din limba slavă
a fost redat de scriitorul german printr-un t, prin s s-a redat sunetul §
prin z un c sau un c (ţ).
      De multe ori copistul foloseşte consoane duble. Este greu de precizat
dacă această dublare exista realmente în limba slavă, dacă era o manieră a
scriitorului sau dacă nu cumva dublarea provine dintr-o eroare. Trebuie să
cercetăm cu atenţie numele care prezintă acest fenomen, căci de cele mai
multe ori aici dublarea provine dintr-o eroare. Astfel dacă luăm în conside-
raţie numele triburilor între care se plasează sitticii, căpătăm din ce în ce
mai mult convingerea că în original forma acestui nume a fost suticii (su-
dicii) 26. Tot pe baza ambianţei în care se plasează, denumirea attorozi tre-
buie rectificată în anorozi, ceea ce înseamnă onurocii, adică locuitori grupaţi
politiceşte în jurul oraşului Nur de pe Bugul apusean. între termenul la-
tin atrox şi numele acestui trib, aşa cum era citit de copist, se făcea legătura
din care i se scotea calificarea de ,,populus ferocissimus”. Putem deci să
      23      Bohuslav Horâk şi Du$an Trâvnicek, op. cit., p. 61 recunosc o anumită ordine
numai pentru primele 11 triburi care sint înregistrate In două şiruri paralele.
      24 ,, Işti sunt regiones qui terminant in finibus nostris”.
      25 ,,Isti sunt qui justa istorun fines resident”.
      26      O astfel de propunere la E. Kucharski, op. cil., p. 81. A fost respinsă insă de H.
Lowmianski, op. cil., p. 17.
                            www.dacoromanica.ro
.5 - c. 5879
1124
C. CIHODABU
6
presupunem că unele interpolări se datoresc unui scriitor care a copiat
printre ultimii textul listei.
      Există în text şi alte nume care au consoane duble nejustificate. Una
dintre acestea este aceea de sebbirozi, pentru care s-ar putea, ţinînd seama
de celelalte triburi printre care se plasează, propune lectura sembirozi.
      în alte cazuri din neatenţie, copiştii şi-au permis să adauge sau să su-
prime silabe de la începutul sau de la sfîrşitul acestor numiri. [E foarte po-
sibil ca auchstadicii să fi rămas prin suprimarea lui auch, considerat ca un
cuvînt german de prisos, sub formă de staăicii.
      S-a arătat apoi că lista cuprinde 58 de numiri de triburi27. Pentru ca
acest număr să fie exact trebuie să se citească forsderen, liudi şi nu forsderen
Undi aşa cum e corect. Expresia aceasta înseamnă ,.oameni ai pădurilor” 28
şi traduce exact denumirea ărevleani, care în limba slavă avea acelaşi sens
de „oameni ai pădurilor” 29. Întrucît în listă sînt înregistraţi după ruşi,
identificarea aceasta prezintă destulă siguranţă.
      Studierea toponimiei poate duce la rezultate satisfăcătoare în loca-
lizarea triburilor în cauză. Totuşi nu trebuie să se procedeze mecanic, ci să se
studieze întregul ansamblu în care se încadrează tribul dat şi pentru care se
descopere o numire corespunzătoare. De multe ori localizarea obţinută cu
ajutorul toponimiei poate să nu aibă nici o valoare căci în secolele V—VIII,
multe din triburile slave s-au deplasat din locurile lor de origine şi la sfîr-
şitul unei întregi perioade de migraţie se aflau destul de departe de regiunea
unde se formase numele lor. în această privinţă numele obodriţilor este
edificator. Am arătat mai sus ce rol juca sufixul ob-şi că. numele în cauză
avea înţelesul de locuitori de pe malurile fluviului Odra (Oder). Ei se îm-
părţeau înobodriţii nordici (nortabtrezii), care au fost împinşi de pe Oder
mai spre apus spre hotarele Danemarcei, şi obodriţii sudici. Aceştia au
emigrat la rîndul lor în regiunea dunăreană, împărţindu-se în două grupe,
obodriţii vestici, supuşi de franci la începutul secolului al IX-lea,din această
cauză nemenţionaţi în listă şi obodriţii estici (Ostabtrezi) din cîmpia
bănăţeană.
      Numele glopeanilor se trage, desigur, de la numele lacului Goplo din
Polonia. Acolo a fost însă patria lor de origine şi în care ei şi-au format un
nume. Totuşi în perioada de expansiune a triburilor slave, ei s-au putut
deplasa mai spre apus pe valea rîului Noteţ.
      Putem face de asemenea o legătură justificată între numele locali-
tăţii Tver sau al rîului Tverţa şi numele Tiveşţilor. La fel, la explicarea
numelui ulicilor se poate lua în consideraţie, fără teamă că vom greşi, nu-
mele rîului Ulla, afluent al Dvinei apusene, mai sus de Poloţk. Nu trebuie să
ne aşteptăm însă să-i mai găsim încă în a doua jumătate a secolului al
IX-lea tot în aceleaşi locuri. Şi unii şi alţii emigraseră spre sud şi se stabili-
seră în podişul Podoliei. Trebuie să mai observăm şi faptul că ei au mai pu-
tut fi cunoscuţi şi sub alte denumiri, aşa cum este cazul ulicilor, obodriţilor
estici şi al feznuţilor.
      27      H. LowmianSki, op. cit., p. 9. La B, Horâk şi D. TrâvniSek, op. cit., p, 61 se dă,
cum e just, numai 57.
      28 Leude „oameni”.
      22 Aşa la E. Kucharski,wwW flaCQŢQmailiCa.i'P8   ^owmiaAski, op. ci(.,p. 17..
7
NOTE CRITICE ASUPRA „GEOGRAFULUI BAVAREZ'
1125
      S-a arătat pe de altă parte că în lista „geografului bavarez”, primele
11 triburi sînt înşirate într-o anumită ordine. Ordine, ţinînd seama de
existenţa mai multor redacţii şi interpolări, trebuie să existe şi în
celelalte părţi.
      în adevăr primele 11 triburi, menţionate şi de analele france şi uşor
de localizat sînt înregistrate în două şiruri paralele începînd de la graniţele
Danemarcei spre sud în partea de apus a bazinului Elbei 30. Localizarea
lor nu mai constituie o problemă şi nu ne vom ocupa de ele 31.
      O anumită ordine există, dacă lăsăm la o parte interpolarea subliniată,
de asemenea, în ultima parte a listei, unde se înşiră triburi începînd din
Prusia, de pe ţărmul Mării Baltice, spre sud pe teritoriul Poloniei şi Lu-
zaciei. Este deci necesar să se descopere şi ordinea în care sînt înregistrate
triburile din restul listei, pentru a căror localizare puţine din propunerile
făcute se pot reţine 32.                                             ■
      Plecînd deci de la ipoteza că harta acestor triburi nu este dresată la
voia întîmplării şi că în înşirarea lor se menţine o oarecare ordine, precum şi
de la ipoteza că informaţia în legătură cu ele fusese obţinută de redactorii
listei de la negustori care circulau pe anumite drumuri spre anumite centre,
munca de localizare a numirilor întîlnite în acest text se face cu mai mulţi
sorţi de izbîndă. Pe aceste drumuri ei treceau pe la seminţii pe care în pre-
zent le putem localiza cu mai multă uşurinţă şi pe la altele pentru caTe în-
tîmpinăm dificultăţi. Primele vor constitui jaloane pentru cartografierea
celorlalte.
      Existau în secolul al IX-lea mai multe drumuri de pătrundere din
Europa centrală spre răsărit. Cel mai important era acel care mergea de-a
lungul Dunării spre gurile ei. Altul prin Polonia pe Oder şi Vistula mergea
prin Cracovia şi Vladimir Volinsk spre Kiev. Al treilea mai la nord prin
sudul Prusiei orientale şi prin Lituania ducea la Novgorod. Teritoriul
Eomâniei, străbătut de lanţuri de munţi greu de trecut şi acoperit de pă-
duri dese, era ocolit.
      După înşirarea primei serii de triburi situate imediat lîngă frontiera
răsăriteană a Imperiului german, lista pretinde să înregistreze neamurile ve-
cine cu acestea spre răsărit. De fapt ea nu face altceva decît să redea tri-
burile întîlnite de negustori pe cele trei drumuri arătate. Primele sînt nea-
murile care sălăşluiau în apropierea Dunării. Autorul acestei părţi a listei
avea informaţii din aceste părţi despre obodriţii estici (ostabtrezi), miloxi
şi feznuţi (phesnuzi).
      Foarte mulţi istorici şi lingvişti s-au ocupat de localizarea obodriţilor
estici fără a ajunge la rezultate definitive 33. Faţă de informaţiile date de
unele cronici medievale germane, ipotezele emise de unii cercetători cehi
sau poloni, care caută pe obodriţii estici pe la gurile Oderului,în Pomera-
nia 34, trebuie respinse, ca fiind lipsite de orice temei. Cheia pentru locali-
      30 B. Horâk şi D. Trâvnieck, op. cil., p. 61.
      31       Ele sint: nortabtrezii (obodriţii nordici), vuilci (vilţii), linaa, betllenicii, smeldigonii,
morizanii, hehfeldii, surbi (sorabii), dalaminţii, beihcitnare (boemii), marharii (moravii). Mere-
hanii adăugaţi in această parte par să fie un dublet pentru moravi, v. Rudolph Turek, op.
cit., p. 35.
      33 B. Horâk şi D. Trâvniăek, op. cit., p. 13 — 21.
      33 Vezi Întreaga literatură la B. Horâk şi D. TrâvniCek, op. cil., p. 23 — 24.
      34 Eugeniusz Kucharski, op. cit.,.p. 5; B. Turak, op. cit., p. 35, A. Briickner, op.
at„ P. 36.                www.dacoramamca.ro
1126
C. CIHODAHU
8
zarea lor o dă menţiunea din Annăles Francorumhx care se arată că în anul
824, legatos Abodritorum, qui vulgo praedenecenti vocantur el contermini
Bulgaris Daeiarn Danubio adiacentem incolunt, que et ipse advsntare nun-
tiabantur illico venire permissit. Qui cum Bulgarorum iniqua infestatione
quaererentur et contra eos auxilium sibi ferre deposcerent domum ire jussi
sunt 3S *.
      Textul este destul de precis. Din el se vede clar, pe de o parte, că avem
de-a face cu o singură seminţie, nu cu două aşa cum s-a afirmat de unii is-
torici 38, iar pe de alta că ea se situa în Dacia „aproape de Dunăre şi că se
învecina cu bulgarii”. Pe de altă parte obodriţii erau şi vecini ai francilor,
care puteau să-i ajute în cazul unui război cu bulgarii. Pe la începutul se-
colului al IX-lea, ei deveniseră supuşii hanului bulgar din Preslav. Nepu-
tînd suporta mult timp această stăpînire, împreună cu gunduscanii şi ti-
mocianii, s-au răzvrătit şi au schimbat-o cu suzeranitatea francă. în anul
818, solii lor se prezentau împăratului la Heristal 37. Deci obodriţii se
situau între stăpînirea francă şi cea bulgară. Erau apoi vecini cu timocianii,
care nu pot fi decît locuitori de pe valea rîului Timoc.
      Din pasajul citat mai sus se poate constata că ei locuiau în Dacia,
lingă Dunăre. Textul nu arată la care Dacie se referea autorul. Nu credem
că în această vreme el mai avea noţiunea Daciei creată de Aurelian în sudul
Dunării. Pentru dînsul Dacia era acolo unde o pune şi geograful din Ra-
venna, în Banat şi dincolo de munţii apuseni. întrucît obodriţii se situau
între stăpînirea francă şi cea bulgară, putem să afirmăm, fără a greşi prea
mult, că ei ocupau pe la începutul secolului al IX-lea Cîmpia bănăţeană şi
regiunea mlăştinoasă de la vărsarea Tisei în Dunăre 38. Ei trăiau aici
amestecaţi cu populaţia romanică şi au fost în parte românizaţi.
      Numele lor nu are nici o legătură cu oraşul Branicevo. Expresia „vul-
go Predenecenti vocantur” ne arată că e vorba de o poreclă care circula pe
seama lor. în mare parte poreclele au în ele un sens peiorativ. Denumirea de
predenecenti era răspîndită la curtea carolingiană de solii bulgari cu scopul
de a pune într-o lumină defavorabilă triburile care se eliberaseră de sub
stăpînirea hanilor din Preslav. Se dădea a înţelege seniorilor franci că nu
pot avea nici o nădejde în nişte oameni de nimic, cum erau consideraţi
de cei din triburile amintite. Termenul predenecens ar reproduce deci
un cuvînt bulgar, cuvînt de ocară, care deforma în mod trivial şi
       35       Scriplores Rrrum Germanicarum in usu seholarium : Hanovra, 1891 : Annales Regni
Francorum sub. a — 824.
       30 Astfel Zlatarski, Islorija na bălgaskdla dăriava, I—1, p. 312. El îşi însuşeşte teza mai
veche potrivit căreia numele predenecenţilor ar deriva de la numele oraşului Branicevo de
pe Dunăre. Din această cauză el vede In pasajul citat două seminţii : predenecenţi şi obodriţi.
Pe primii îi localizează în sudul Dunării in preajma oraşului Branicevo, iar pe obodriţi pe malul
opus al fluviului, prin Banatul sirbesc. L. Niederle, Manuel de V Anliquili slave, p. 204, scoate,
de asemmca, două seminţii. Una în sudul Dunării, şi-ar fi luat numele de la localitatea Brani-
cevo, iar cealaltă ar fi ocupat regiunea străbătută de riul Bodrog în Rusia subcarpatică. Pentru
alte studii in această problemă vezi A. Decei, Românii din veacul al IX-lea plnă In al XlII-lea
tn lumina izvoarelor istorice armeneşti, în „Anuarul Institutului de istorie naţională”, Cluj,
VII, p. 472 şi urm.
       37       Annales Rrgni Francorum, ed. cit., sub a. 818 „Aliarum nationum legaţi, Abodri-
torum videlicet ac Bornae, duci Gunduscanorum et Timocianorum qui nuper a Bulgarorum
societate desciverat et ad nostros fines se contulerunt”.
       38       Localizarea propusă de A. Decei, op. cit., p. 472 — 473, tot în sudul Dunării nu se
poate admite.
www.dacoromanica.ro
9
NOTE CRITICE ASUPRA „GEOGRAFULUI BAVAREZ'
1127
voit un alt nume pe care şi-l dădeau ei şi anume acela de iiphavhjhu,h
„dunăreni” 39.
      Din analele france se poate constata care era direcţia expansiunii pri-
mului stat bulgar în cele dintîi decenii ale secolului al IX-lea. Exista dorin-
ţa de a pune stăpînire pe teritorii din nordul Dunării, dar nu şi posibilitatea
de a o menţine. Eezultă limpede din analele amintite cît de efemeră şi de
şubredă fusese o astfel de stăpînire asupra triburilor din preajma Olteniei
şi a Banatului, care scuturaseră de curînd jugul avar şi refuzau să-l înlo-
cuiască prin altul.
      Al doilea trib menţionat în legătură cu drumul care străbătea valea
Dunării este acela al miloxilor. Propunerea de a-i localiza însă în regiunea
Milcovului trebuie respinsă40.
      Probabil autorul a înregistrat aici o numire împrumutată de la bizan-
tini, dată unui trib slav din preajma Daciei, din partea de apus, numire în-
suşită şi transmisă germanilor de solii sau negustorii bulgari. S-ar părea că
bizantinii au tradus în limba lor numele acestui popor, care avea un sens
laudativ. Deşi există unele dificultăţi la derivarea numelui în cauză de la
expresia greacă fx^v o£sîg, avînd înţelesul de „cei cu adevărat puternici”,
asemănarea rămîne destul de sugestivă. Convingerea că avem de-a face
cu o denumire dată de bizantini se întăreşte cînd luăm în consideraţie
numele feznuţilor, care, după cum vom vedea, este de aceeaşi origine. Ex-
plicarea numelui este o simplă ipoteză, dar ceea ce rămîne sigur, e că ei fac
parte din grupa seminţiilor dunărene.
      Dunăreni sînt şi feznuţii (phesnuzi), al treilea neam din această
grupă. S-a arătat că ei trebuie identificaţi cu acei fisioniţi (cpi&mTai) men-
ţionaţi de Pseudo-Cesariu în „Dialogurile ” sale 41.
      Numeroşi cercetători s-au ocupat cu identificarea şi localizarea lor.
Cea mai mare parte din ipotezele emise nu au însă nici o valoare. Cu un
secol în urmă, fără a încerca să-i localizeze precis, Safafik credea că sînt
pecenegi42. Identificarea feznuţilor cu fizioniţii lui Pseudo-Cesariu ne dă
însă posibilitatea de a recunoaşte în ei populaţia romanică din nordul Du-
nării. Numele acesta are în limba greacă sensul de „fugari” (de la cpucno
„fugă” şi era dat de scriitorii bizantini romanicilor din nordul Dunării
întru cît îi considerau fugari de pe teritoriul imperiului. Lucrul acesta îl
arată precis scriitorul bizantin Pseudo-Mauri ciu în Strategi conul său din
secolul al Vll-lea. Dîndu-le denumirea de pecpouyou; sau de TCpapouyoix;, ceea
ce înseamnă „fugari” sau „refugiaţi”, el spune precis că „sînt romani”.
     Cu feznuţii-fizioniţii se încheia seria seminţiilor înşirate de-a lungul
drumului ce ducea spre gurile Dunării. Brusc autorul acestei părţi sărea la
triburi din Pomerania apuseană şi nordul Poloniei.
      La începutul acestei noi serii se înscriu thadeşii43 care au fost localizaţi
de asemenea în diferite părţi ale Eusiei, Poloniei, Germaniei şi chiar în Pen-
insula Balcanică. Întrucît ei fac parte dintr-o întreagă serie ale cărei com-
      39      V. şi Hinek Bulin, Aux origints des formations eiatiqucs des slaves du Moyen
Danube, tn Europe aux IXe — Xl° sitele. Aux origines des ttals nationaux, Varşovia, 1968,
p. 149-204.
      40     B. Horâk şi D. Trâvnicek, op. cit., p. 23 — 24 admit această localizare propusă de
Safafik. Vezi in studiul celor doi autori citaţi Întreaga literatură asupra problemei.
      41 Ibidem, p. 24.
      42 P. I. Safafik, op. cit., p. 695 — 698.
      43 L. Hosăk, op. cit., PWWWdtffîtfrom&BigS&nfhP0*3!* mai sPre sftrşitul listei.
1128
C. CIHODARU
10
ponenţe se înşiruie într-o anumită ordine şi direcţie, care este aceea a ma-
relui drum comercial ce mergea prin Polonia spre răsărit, cea mai accep-
tabilă propunere este aceea care îi fixează în provincia Dassia, între Havel
şi lacul Kremmarek, pe teritoriile aparţinînd pe atunci episcopiei de Bran-
denburg 44.
       După ei urmau glopeanii, care trebuie să fie puşi la răsărit de Oder,
pe afluentul acestuia Noteţ şi în jurul lacului Goplo 45. Mai la nord de glo-
peani se găseau zvireanii (zuireani) al căror nume se leagă de acela al re-
giunii Sverin din Pomerania occidentală 46.
       De la glopeani spre răsărit se trecea la bujani (busani adică la tribul
care locuia pe cursul inferior al Bugului apusean, afluent al Yistulei)47.
Mulţi dintre autori îi confundă cu bujanii cronicilor ruse sau cu
volîneanii şi-i aşează pe Bugul din Ucraina 48.
       Mai departe drumul celui care informa pe geograful bavarez se bi-
furca. O cale ducea spre nord-est pe lîngă Prusia orientală şi prin Lituania
spre Novgorod, iar alta se îndrepta spre sud-est în direcţia oraşului Yladi-
mir Yolînsk. Mergînd pe prima, el întîlnea triburile prusiene ale suticilor
(sittici) în Sudavia, samberţilor (sebbirozi) din Sambia 49 şi ale anlizilor
(unlizi) de pe rîul Alia care separa vechile regiuni Varmia şi Natanghia
de Barta şi apoi tribul litvan al auchstaicilor (stadiei)50. Autorul le înregis-
trează tot pe două rînduri îneît lasă impresia că drumul descris făcea aici
o largă curbă61.                                              .
       După înşirarea acestor triburi baltice, informatorul se întorcea ia-
răşi pe cursul Bugului apusean şi nota tribul narevanilor (nerevani) de pe
afluentul acestuia Narev52. Mai jos de aceştia, tot pe Bugul apusean în ju-
rul centrului politic Nur şi pe rîuleţul Nureţ el întîlnea pe onuroci (attu-
roci)B3. După ei, spre răsărit, cam prin jurul oraşului Grodno, trebuie
să fie pus tribul eptaradicilor, care ar trebui corectat în eptagradicii
(eptaradici), adică tribul celor şapte goroduriB4. Spre nord-est de ei se
ăseau vilerţii, pe Vilia, afluent al NiemenuluiBB.
       44 B. Horâk şi D. Trâvniăek, op. cit. . . F. Cursclimann, op. cil., p. 172, Hosâk*
op. cit., p. 84, ii pune ceva mai jos pe malul sting al Oderului pe lingă oraşul Glogow.
       45 B. Horâk şi D. Trâvniăek, op. cit., p. 25 — 26. W. Hensel, op. cit., p. 58 — 59.
       48 Ibidem, p. 26 după Safafik îi aşează la apus de Oder. La Hosâk, op. cil., p. 84, slnt
puşi pe lingă Cernigov in Rusia.
       47 B. Horâk şi D. Trâvnieek, op. cit., p 26 — 27.
       48 Aşa L. Hosâk, op. cit., p. 84. Pentru alţii v. Horâk şi Trâvnieek.
       48 în privinţa rectificărilor vezi mai sus p. 1124
       50       Pruşi se numeau numai locuitorii din sudul Prusiei orientale. Cei din Zemlanda se
numeau sembii. Sint semberţii „geografului bavarez”. Cei din Sudavia se numeau sudini (pro-
babil şi sudici). împărţirile administrative Sambia, Galindia, Sudavia amintesc de vechile
triburi. Vezi P. I. Kusner (KtiyJev), Etniceskie teritorii i etniceskie granicy, Moskova, 1951,
p. 155, 156 şi M. K. Liubavski, Ocerki istorii litoosko-rusko gosudarsloa do Liublinskoi unii
vkljucitel’no, ed. a 2-a, Moscova, 1915, p. 5 —6.
       51       Neputlndu-le localiza in mod acceptabil Horâk şi Trâvniăek le situează la apus de
Elba aproape de ţărmul Mării Nordului, vezi harta care Însoţeşte textul.
       62 Aşa Ia L. Hosâk, op. cit., p. 84.                 ,
       63       Horâk şi Trâvniăek, op. cit., p. 31 — 32 dau diferite localizări. Ei aşează intre Oder
şi Elba lingă Vilţi. v. şi L. Hosâk, op. cil., p. 84.
       64       A. Kralicek, op. cit., p. 229 şi L. Niederle, Slovenski staroiitnosti, II, p. 416 văd in
ei un trib hibrid (epta -f rădici), de la rod, „neam”. îi aşezau in Balcani. Horâk şi Trâv-
nieek, op. cit., p. 33, ii confundă cu obodriţii nordici şi-i aşează la apus de Oder.
       66 Diferite propuneri pentru localizarea lor la Horâk şi Trâvniăek, op, cit., p, 33. Aceşti
cercetători li confundă cu vilţii si-i dub la apus de gura Oderului.
                                      WWW.dacOromamca.ro
11
NOTE CRITICE ASUPRA „GEOGRAFULUI BAVAREZ”
1129
      Există alte cîteva jaloane care ar arata că în continuare, autorul în-
şira triburile slave situate de-a lungul celei de-a treia ramuri a drumului
amintit locuind de o parte şi de alta a lui. Pe latura sa de răsărit, în direc-
cţia Yladimir-Yolînsk, se înşirau zabrozizii, znetalicii, oturiceanii (atu-
rezani), caşiricii (chozirozi), lendiţii, tanveţii (tbafnezi) şi jerivanii (zeri-
vanii)56. Toate aceste şapte triburi sînt greu de localizat. Totuşi dacă len-
dizii, tanvenţii şi oturecianii dau jaloanele necesare, ele pot fi căutate tot
de-a lungul acestui drum. în cazul acesta zabrozii şi znetalicii trebuie să
fie situaţi pe teritoriul Volîniei. Oturecianii pot fi plasaţi la nord de Yla-
dimir-Volînsk, pe rîul Turija 57. Caşiricii erau undeva în apropierea lor.
Lendizii ocupau teritoriul de pe stînga Vistulei la sud de oraşele Leczica
şi Sieradz. Ocupau acum probabil şi valea rîului Piliţa58. Teritoriul lor a fost
numit de cei din Halici, Lşdskaja zemlija şi apoi Liadskaja zemlija care
expresie a fost extinsă apoi la întreaga Polonie. La sud de Vistula, pe Tanva
şi pe San, locuiau tanveţii, nume transcris greşit de copist sub forma
tbafanezi59 60. Spre răsărit de ei, pe lîngă Vladimir Volînsk trebuie să fie
căutaţi jerivanii (zerivani).
      Pînă la aceştia merg cunoştinţele celui de-al doilea redactor al listei.
Cele mai îndepărtate triburi de graniţa Imperiului german erau vilerţii din
Lituania şi oturecianii din Volinia. în felul acesta el se acbită, în măsura în
care putuse să culeagă informaţii, de obligaţia asumată în titlu de a pre-
zenta triburile din partea de nord a Dunării. în încheiere el exprima o altă
părere a sa, sau a altora, că de pe acest teritoriu au ieşit toate neamurile
slave şi de aici îşi trag originea.
      Lucrarea luată în întregime nu s-a oprit numai la aceste date. O a
treia persoană a intervenit mai tîrziu, în orice caz mai înainte de ultimul
deceniu al secolului al IX-lea şi a adăugat triburile existente în vremea sa
între Oder şi Vistula. începe enumerarea cu prusienii (prissane) de lîngă
Marea Baltică e0.
      Urmează apoi volinţanii (velunzane), din jurul oraşului Volin, din
Pomerania occidentală 61, silezienii (sleezane) mai jos de precedenţii pe
Oder 62, lunjicii (lunsize) din Lujacia, dadoseşani, care par să fie aceiaşi cu
thadeşii, milcianii erau alături. Pe malul drept al Oderului în jurul centru-
lui Businc, menţionat uneori în analele germane, erau aşezaţi besunzanii
(besunzane), Tot în Silezia trebuie să fie căutaţi verizanii, fraganeo şi lupi-
glaa pe care Safaîik îi situa în regiunea Nişei lujaciene 63.
      Opolinii sînt slavii grupaţi în jurul centrului Opolie, iar golensiţii
(golensici), ultimii, sînt mai sus de ei aproape de izvoarele rîului Varta.
        56 Diferite ipoteze in legătură cu localizarea acestor triburi, ibidem, p. 33 — 48.
        57       Pentru otureciani P. I. Safarik, op. cit., II, p. 123, 141, 149, 150 a făcut mai multe
propuneri printre care şi cea de mai sus, care se poate admite.
        58       Pentru lendizi diferite propuneri de localizare ibidem, p. 3’.1. W. Hensel o.c., p. 72
şi urm. consideră că ar fi fost originar grupaţi în jurul oraşelor Gniezno şi Poznatii. De
acolo ar fi fost îmjinşi spre sud de goplani. Purtau numele de polani şi de la ei a pornit
opera de formare a statului feudal polon.
        69 Pe Tanva li pune Safafik, o.c., p. 151.
        60        Pentru diferitele propuneri făcute în legătură cu localizarea lor v.B. Horâk şi D.
Trăvnicek, op. cit., p. 40.
        61 Ibidem, p. 40.
        62 Ibidem, p. 41.
        63 Ibidem, p. 53.
www.dacoromanica.ro
1130
C. CIHODARU
12
      De la prissane şi pînă la golensiţi avem o serie de triburi care se
înşiră în cea mai perfectă ordine, de la Marea Baltică din Prusia, prin Silezia,
pe Oder şi pe Yarta pînă la Carpaţi. Unitatea seriei a fost stricată însă prin
interpolarea numelor a zece popoare din Europa orientală, de la bruzi pînă
la vuislane inclusiv. Unele din ele se pot identifica uşor. Astfel avem pruşii
(bruzi), cazarii (caziri), ruşii (ruzzi), ungurii (ungare) şi slavii poloni de pe
Vistula (vuislane) 64. Se vede că autorul acestei interpolări prezenta un alt
stadiu de dezvoltare a societăţii, căci el nu mai înşiră aici ca autorul
redacţiei a doua acele triburi mărunte imposibil de determinat, ci ade-
vărate popoare.
      Printre ele se găsesc însă cîteva neamuri care opun oarecare dificul-
tăţi la localizare. Acestea sînt vuizumbeire, forsderen liudi, fresiti, sera-
vici şi lucoleani. Dacă lăsăm la o parte pe pruşi (bruzi) care sînt prusienii,
s-ar părea că şi autorul acestei interpolări a păstrat o oarecare ordine în
înregistrarea acestor triburi şi anume înşirarea de la răsărit spre apus,
de la Volga la gurile Dunării, pe Volga şi pe Kama stau vuizumbeire, nume
care trebuie să fie citit weisen bulare, adică „bulgarii albi” 6S, spre deosebire
de cei rămaşi lîngă Marea Azov, „bulgarii negri” supuşi de alte popoare.
Lîngă ei erau chazarii. Urmau apoi spre apus ruşii. Lîngă ei erau la apus de
Nipru forsderen liudi, „oamenii pădurilor”, adică drevleanii 66. Lîngă
drevleani pe podişul Podoliei, locuiau tiverţii şi ulicii. La numele tribului
fresiti dacă schimbăm locul silabei ti şi o punem înainte obţinem numele
tifresi, adică tiverţii67. Pentru seravici se poate admite propunerea lui
Safarik, acceptată şi de Zakreveki 68, de a vedea în ei un trib din Volînia
grupat pe valea rîului Zerev. Mai jos de ei în podişul Podoliei alături de tiv
se găseau lucoleanii. Safarik îi punea în jurul localităţii. Lukoml din Rusia
Albă. Numele lor, în adevăr, vine de la numele acestei localităţi, dar ei nu
mai locuiau acum acolo, ci se deplasaseră spre sud în Podolia. De la numele
rîuleţului UJJa, afluent al Dvinei apusene, rîuleţ care curge în apropiere
de Lukoml, ei s-au mai numit şi ulici. E foarte posibil ca de la ei să vină
şi numele de Lukomorje dat ţărmului Mării Negre la apus de limanul
Niprului69. La sud de tiverţi şi ulici, ocupau pe atunci stepa din sudul Ru-
siei între Don şi gurile Dunării, maghiarii (ungare).
      Denumirea de vuisleani, cuprinde seminţiile polone de pe Vistula
superioară (Polonia mică)70.
      în afară de cazari, pentru care dă cifra rotundă de 100 de cetăţi (ci-
vitates) la celelalte triburi din această interpolare nu se fac astfel de ad-
notări. Eaptul acesta şi ordinea în care se indică triburile, scot astfel în
evidenţă interpolarea însăşi.
      Cu aceasta se încheie întreaga revizuire a localizării triburilor. Au-
torii diferitelor interpolări, au avut, după cum se vede, date exacte asupra
existenţei diferitelor neamuri şi seminţii. Fanteziste sînt numai unele din 84 85 * 87 88
      84 Propuneri în legătură cu localizarea lor la Horâk şi Trâvnicek p. 41 şi urm.
      85      Aşa la Safafik, op. cit., p. II, p. 177, nota 58 şi p. 180, nota 63. Alte localizări la
Horâk şi Trâvnifiek, op. cit., p. 42.
      66 Aşa la E. Kucharski op. cit., p. 8.
      87 Op. cit., p. II, p. 152. Face Insă şi alte propuneri.
      88 Op. cit., p. 61. Propune şi alte localizări.
      88 v. Horâk şi Trâvniăek, op. cit., p. 46.
      - W. He„,ei, op. «'^#WW.tiaiC)romamca.ro
13
NOTE CRITICE ASUPRA „GEOGRAFULUI BAVAREZ'
113L
cifrele care indică numărul de cetăţi ce li se atribuie acestor triburi. Au-
torii de asemenea nu pot să fie învinuiţi de lipsă de ordine în lucrarea lor
şi de înşiruire dezordonată a triburilor. Se poate spune numai că în această
operaţie ei aveau puncte de plecare diferite şi că uneori unitatea dată de
ei era stricată de interpolări ulterioare.
      Considerată în felul acesta, lista „geografului bavarez” devine un
izvor sigur şi de mai mare valoare pentru istorici.
                                    Anexa
                           Textul geografului bavarez71
        Descriptio civitatum et regionum ad septentvionalis plagam Danubii n.
          I/Isti sunt73, qui propinquiores resident finibus Danaorum, quos vocant Nortabtrezi,
ubi regio, In qua sunt civitatcs LIII, per duces suos partitae. Vuilci, In qua civitates XCV et
regiones IIII. Linaa est populus qui liabcnt civitates VII. Prope illis resident, quos vocant
Betbenici et Smeldigon et Morizani, qui habent civitates XI. Iuxta illos sunt qui vocantur
Hebfeldi, qui habent civitates VIII. Iuxta illos est regio, quae vocatur Surbi, In qua regiones
plures sunt, quae liabcnt civitates L. Iuxta illos, sunt quos vocant 74 Talaminzi, qui habent
civitates XIIII. Beheimare 76 In qua sunt civitates XV.
Marharii habent civitates XI. Vulgarii regio est imnensa et populus multus, habens civitates
V, eo quod niultitudo magna eis sit et non sit eis opus civitates habere. Est populus, quemoccant
Merehanos; ipsi habent civitates XXX. Istae sunt regiones quae terminant in finibus
nostris.
        II. Işti sunt 7* qui iuxta istorum fines resident : Ostabtrezi, in qua civitates plus quam
C sunt, Miloxi, in qua civitates LXVII, Phesnuzi habent civitates LXX, Thadesii plus quam
CC urbes habent, Glopeani, in qua civitates CCCC aut eo amplius. Zuireani liabcnt civitates
CCCXXV. Busani habent civitates CCXXXI. Sittici, regio inmensa, populis et urbibus muni-
tissiniis. Stadiei, in qua civitates DXVI populusque infinitus. Sebbirozi habent civitates XC.
Unlizi, populus multus, civitates CCCXVIII. Nerivani habent civitates LXXV1II. Attorozi
habent CXLVIII, populus ferocissimus. Eptaradici habent civitates CCLXIII. Vuillerozi ha-
bent CLXXX. Zabrozi habent civitates CCVII. Znetalici habent civitates LXXIII. Aturezanl
habent civitates CIIII. Chozirozi liabcnt civitates CCL. Lcndizi liabcnt civitates XCVIII.
'     71 Textul se redă după Bohuslav Horăk şi Dusan Trâvniiek, Descriptio civitatum ad
septenlrionalem plagam Danubii, In „Rozpravy Ceskoslovenskă Akademie Vsd”, seria XV,
anul 66 (1956), 2, p. 1 — 72, colaţionat cu facsimilul dat la sfirşitul acestui studiu. Tot aici
se Înregistrează şi diferenţele de lectură la alţi autori care l-au reprodus.
        în copia păstrată nu există aliniate. Acestea ca şi cifrele care le marchează ne aparţin
şi servesc la arătarea diferitelor continuări şi interpolări ale textului originar.
        72 Titlul acesta a fost dat de primul continuator.
        73        Termenii care caracterizează acest aliniat slnt : urbes, iuxta illos şi numărul mic de
civitates, in general sub 100 şi In majoritatea cazurilor sub 20.
        74 în text greşit „vocantur”.
        75 în text „Becheimare”. Mulţi au citit „Betheimare”.
        78 Trăsătura caracteristică a aliniatului o dă lipsa de precizie In ceea ce priveşte numărul
de civitates, lipsa de precizie dată de expresiile plus quam sau aut eo amplius, populus infinitus,
populus multus, populus feroeissiwww dacoromanica ro
1132
C. CIHODAKU
14
Thafnezi habent civitates CCLVII. Zerivani. Quod tantus est regnum, ut ex eo cunctae gentes
Sclavorum exortae sint et originem, sicut afirmant, ducant.
        III/. Prissani ”, civitates LXX. Velunzane, civitates, LXX. Bruzi plus est undique quam
de Enisa ad Rhenum, Vuizumbeire, Caziri, civitates, C, Ruzzi, Forsderen liudi* 78 *, Fersiti, Seravici,
Lukoleane, Ungare, Vuislane ™. Sleenzane, civitates XV. Lunsizi, civitates XXX. Dadosesani,
civitates XX. Milzane, civitates. Besunzane, civitates II. Verizane, civitates X. Fraganeo,
civitates XL. Lupiglaa, civitates XXX, Opolini, civitates XX. Golensizi, civitates V.
             Suevi non sunt nati, sed seminati.
             Beire non dicuntur Bavarii, sed Boiarii, a Boia fluvio 80.
       77      Caracteristica acestui aliniat este dată de lipsa verbului Intre numele triburilor şi
termenul civitates, precum şi cifrele rotunde sau terminate In cinci, Întrebuinţate spre a arăta
numărul de ,,civitates“.
       78 Unii citesc Forsderen, Liudi...
                  78 Există bănuiala că textul subliniat este o interpolare datorită unui copist de pe la
-sflrşitul secolului al iX-lea clnd maghiarii se mai aflau Încă In Atelkuz.
       .. însemnare     "«WWW.dacoromanica.ro
    •SPANIA ŞI ROMÂNIA (DE LA UNIREA PRINCIPATELOR
    —1859, PÎNĂ LA STABILIREA DE RELAŢII DIPLOMATICE
    III SPANO - RO MÂNE - 1881)
                           DE
              JOSEFINA LCPEZ SANMAETIN
       Contactele şi relaţiile dintre Spania şi Eomânia constituie o proble-
mă insuficient cunoscută, o problemă care oferă un cîmp larg investi-
gaţiei istorice.
       Tema pe care o abordăm n-a făcut pînă în prezent, de fapt, obiectul
unui studiu ştiinţific; izvoarele istorice şi mai ales documentele de arhivă
nu au fost cercetate de cei care, români sau spanioli, au consacrat relaţiilor
sau istoriei celor două popoare lucrări de diferite genuri şi proporţii. Fineţea
spiritului de observaţie al acestor autori şi căldura cu care au fost redactate
lucrările conferă însă atît autorilor cît şi lucrărilor’merite deosebite în opera
de apropiere, de cunoaştere şi colaborare dintre cele două popoare.
       Vizita pe care Mihail Kogălniceanu a făcut-o în Spania, în 1846, s-a
transformat într-o adevărată călătorie de studii. Datele şi observaţiile
culese vor fi întîlnite apoi în scrierile sale, sub formă de idei şi reflecţii sub-
stanţiale, în legătură cu dezvoltarea istorică a Spaniei în epoca dominaţiei
arabe, a „Eeconquistei”, a revoluţiei şi a războaielor civile din secolul al
XIX-lea,în legătură cu forţele care au intervenit în lupta politică, cu grava
problemă agrară spaniolă, cu năzuinţele şi obiceiurile poporului spaniol.
Observaţiile asupra societăţii spaniole erau rezumate de strălucitul istoric
şi om de stat în aprecieri ca „Spania chema în sînul său idei noi care singure
o pot reînălţa” 1.
       Observaţiile lui Mihail Kogălniceanu cu privire la societatea spaniolă
prezintă un interes sporit mai ales pentru că ele sînt formulate printr-o
constantă comparare cu societatea românească, pentru că sînt evidenţiate
asemănările şi paralelismele în dezvoltarea istorică a unor ţări de origine
comună, ca Spania şi Eomânia.
       Un alt român, V. A. Urechia, nu numai că a vizitat Spania în anii
60 ai secolului al XlX-lea, dar chiar a studiat la Madrid, fiind ales apoi
      1 Mihail Kogălniceanu, Scrisori. Note de eălălorie. Sludii şi documente, Bucureşti,
1967, p. 240.
.studii-, tomul 23, D, e,, -s-nswww.dacOTomamca.rG
1134
JOSEFINA LOPEZ SANMARTIN
z
membru onorific al Academiei Regale Spaniole. El a publicat, de asemenea,
impresiile sale despre Spania, dar acestea erau mai sumare şi mai puţin im-
portante decît cele ale lui M. Kogălniceanu.
      Andrei Vizanti, profesor la facultatea de litere din Iaşi, a studiat la
Madrid, imediat după Y.A. Ureelr'a, şi a fost ales de asemenea membru
onorific al Academiei Regale Spaniole (Real Academia Espanola), în 1868,
în acel an, A. Yizanti a prezentat şi a publicat la Madrid teza intitulată :
Breve Noticia sobre la Hi&toria de la Rumania. La susţinerea tezei de doc-
torat, chiar Yizanti sublinia că a considerat de datoria sa să facă un stu-
diu istoric, date fiind momentul istoric în care se afla România şi interesul
manifestat de mulţi dintre spanioli faţă de problemele poporului român,
„După părerea mea — scria A. Yizanti — nimic nu poate pentru a însu-
fleţi simpatia care trebuie să existe între cele două popoare surori decît
să profităm de fiecare ocazie care se iveşte pentru a sublinia circumstanţele
comune de care sînt înconjurate cele două popoare, ca şi legăturile de
dragoste frăţească ce unesc naţiuni ca cea română şi cea spaniolă, care au
aceeaşi origine latină” 2.
      în lucrările sale de istorie universală, Xicolae Iorga citează frecvent
episoade din istoria Spaniei, trăgînd concluzii interesante asupra evenimen-
telor care au întărit sau slăbit de-a lungul veacurilor patria lui Cervantes,
      Un interes similar celui manifestat de cercetătorii români pentru is-
toria Spaniei poate fi remarcat şi în preocupările unor spanioli pentru is-
toria României. Menţionăm, în acest sens, pe Emilio Castelarcu lucrarea sa
Problema Orientului (La Cuestion del Oriente) apărută la Madrid şi Barce-
lona în 1876; Ramon Menendez Ridai care, în vasta sa operă istorică şi fi-
lologică, are interesante referiri la România; pe Ramon de Basterra, scri-
itor şi diplomat,membru al legaţiei spaniole la Bucureşti în anii 1919 —
—1920, autor al lucrării Opera lui Traian, o veritabilă sinteză de istorie a
poporului român începînd de la daco-romani pînă la România unită.
Această din urmă carte, apărută la Madrid în 1921 şi scrisă cu deosebită
căldură şi admiraţie pentru poporul român, a făcut ca în Spania să se
cunoască multe episoade şi aspecte ale luptei grele şi eroice duse de
acest popor pentru libertatea şi independenţa sa.
      Prezentul studiu a fost elaborat în cea mai mare măsură pe baza unor
documente inedite. Ca licenţiată a Facultăţii de filozofie, litere (istorie) a
Universităţii din Madrid şi ca posesoare a „Legitimaţiei naţionale de cer-
cetătoare în Spania”, autoarea a avut acces la toate arhivele spaniole, in-
clusiv la cele ale Ministerului Afacerilor Externe. Lâ Bucureşti, autoarea a
cercetat fondurile Casa regală şi Preşedinţia Consiliului de Miniştri aflate la
Arhivele statului. Documentele cercetate în arhivele menţionate, împreună
cu lucrările studiate în principalele biblioteci din Barcelona, Madrid şi
Bucureşti, formează baza de informare a prezentului referat.
      Studiul de faţă constituie un capitol al tezei de doctorat, consacrată
relaţiilor diplomatice, ca şi relaţiilor comerciale şi schimburilor culturale
dintre Spania şi România în secolul al XlX-lea şi în primele două decenii
ale secolului al XX-lea.
                 Vizanti, Breue Noticia sobre la Hisloria de la Rumania, Madrid, Imprenta M. Riva-
deneyra, îşi, p. 6. www.dacommanica.Tn
3
SPANIA ŞI ROMÂNIA (1859—1881)
1135
      Autoarea, de naţionalitate spaniolă şi animată de o profundă sim-
patie pentru poporul român, şi-a propus să studieze aceste contacte şi re-
laţii pentru că tema trezeşte un deosebit interes în Spania şi pentru că
■crede că un interes identic există şi în Eomânia.
                                        ★
      Spania şi Eomânia, deşi îndepărtate din punct de vedere geografic,
.au înregistrat în cursul dezvoltării lor istorice o serie de perioade şi eveni-
mente similare, paralele sau simetrice, încă cu multe secole înainte ca dez-
voltarea unor interese comune, în împrejurările istorice din a doua jumă-
tate a secolului al XlX-lea, să permită amplificarea substanţială a rela-
ţiilor comerciale, stabilirea de relaţii diplomatice şi înmulţirea contac-
telor culturale între cele două popoare de origine comună.
      în expansiunea sa în lumea antică, Eoma chilei şi a roţii a ajuns
pe mare şi pe uscat în Spania — în Occident şi în Dacia — în Orient,
ambele ţări, devenite provincii, numărîndu-se între punctele extreme
ale civilizaţiei romane pe continentul nostru. în două din peninsulele
Mediteranei — Iberică şi Balcanică — se va imprima puternic amprenta
romană ; cea de-a treia peninsulă, Apenină, apropia şi unifica astfel culturi
şi popoare deosebite, situate la mari încrucişări de drumuri şi apărate,
în primul caz de Pirinei, în al doilea caz de Carpaţi. Spania a fost prima
provincie cucerită de romani, Dacia ultima.
      Pentru Eoma, Spania reprezenta hambarul cu grîne, măslinele,
vinurile; Spania era ţara argintului şi a purpurei, ţară care îi îndestu-
la armatele şi-i apăra graniţele occidentale. Dacia era California auriferă
a Eomei, era ţara lemnului şi bastion la graniţele acesteia cu Orientul.
Trunchiul roman găsea în braţele sale, iberic şi dacic, uriaşe resurse —
umane şi materiale — pentru necesităţile economiei sclavagiste şi pentru
sporirea forţei militare a imperiului.
      Eoma a adus iberilor şi dacilor prinosul ei de civilizaţie şi de cultură;
l-a adus însă cu spada şi nu ca pe un dar, pentru a dicta învinşilor legea
sa cu două feţe : Eoma civilizatoare şi Eoma care asupreşte.
      înainte de a fi dominată în întregime, Spania a luptat împotriva
legiunilor romane 200 de ani.
      Dacia a purtat trei războaie importante : unul victorios împotriva
lui Domiţian, altul încheiat printr-o pace provizorie, cu Traian şi cel de-
al treilea, în care armatele romane au ieşit învingătoare.
      Yiriato şi Decebal, Xumancia şi Sarmisegetuza sînt nume care unite
în istorie proclamă cu cît sînge vărsat şi eroism şi-au apărat libertatea
şi independenţa iberii şi dacii.
      Traian unea astfel Spania şi Dacia sub puterea aceluiaşi imperiu,
dar, totodată, şi prin persoana sa. Spania era ţara lui natală, iar Dacia,
cea nouă — creaţia sa.
      Podul peste Dunăre în Dacia, podul de la Alcantara peste Tag şi
apeductul de la Segovia, în Spania, transmit peste secole, alături de Colum-
na scumpei sale victorii cu Dacia, mesajul strălucitei epoci a lui Traian.
      Paralelismul sesizabil în multe aspecte ale dezvoltării istorice a
popoarelor spaniol şi român continuă să se manifeste şi în secolele urmă-
toare, cînd pericolul otoman dă naştere unei .autentice comunităţi de in-
                             www.dacoromanica.ro
1136
JOSEFINA LOPEZ SANMARTIN
4
terese. Comparînd lupta poporului spaniol împotriva dominaţiei arabe,
de-a lungul a opt secole, cu aceea a poporului român împotriva jugului
otoman, vreme de cinci secole, Mihail Kogălniceanu sublinia că istoria
Spaniei se aseamănă mai ales cu cea a Eomâniei şi că asemănările între-
ce le două ţări îl făceau să iubească Spania ca pe propria-i ţară 3.
      în cadrul limitat al introducerii la acest studiu nu este posibil să
insistăm asupra unor momente ale luptei poporului spaniol şi român îm-
potriva expansiunii şi dominaţiei otomane, înainte şi după Lepanto.
Merită totuşi să amintim că încă în istoriografia medievală spaniolă a
fost remarcat rolul jucat în această luptă de Principatele române, cărora
istoria le-a menit sarcina dificilă de avanpost defensiv al Europei, în mo-
mentul apariţiei primelor incursiuni otomane4.
      Spre deosebire de alţi regi şi principi europeni, preocupaţi doar
să-şi sporească averile şi să ducă o viaţă comodă, domnii români s-au vă-
zut obligaţi să rămînă mereu cu mîna pe arme. Principatele' române au.
putut însă să-şi păstreze o anumită autonomie faţă de Poartă. în toate
acestea găsim asemănări cu stăpînitorii şi cavalerii spanioli ai Reconquis-
tei, cu regii Castiliei care chiar în momentele de ascensiune a Califatului
de Cordoba şi-au menţinut autonomia regatelor.
      Sfîrşitul Reconquistei va marca pentru Spania începutul formării
monarhiei universale, care va culmina cu Carol al V-lea. Poporul român
a trebuit să ajungă în condiţiile istorice din a doua jumătate a secolului
al XlX-lea pentru a putea obţine primele mari victorii — unirea. Moldo-
vei şi Ţării Româneşti şi apoi cucerirea independenţei de stat — în lupta,
sa seculară pentru deplina unitate politică.
                                     W                  .
      în timpul războiului Crimeii (1853—1856), cînd unirea Ţării Româ-
neşti cu Moldova — revendicată de poporul român încă în timpul Revo-
luţiei de la 1848 — reţine cu tot mai multă insistenţă atenţia cancelari-
ilor europene, ca una din problemele majore ale relaţiilor internaţionale,
Spania, deşi preocupată de frămîntările sociale interne şi de acţiunile
puterilor străine care căutau să o înlăture de pe poziţiile pe care le ocupa
în alte continente, a început să manifeste un interes sporit faţă de pro-
blema Orientului şi de soarta Principatelor dunărene.
      De la începutul conflictului, guvernele de la Londra şi Paris au
făcut demersuri insistente pe lingă guvernul de la Madrid în scopul lărgi-
rii alianţei lor pro-otomane. Ambasadorului Spaniei la Londra i s-a spus
chiar că ,,ar fi foarte important dacă Spania ar permite recrutarea a
10 000 de oameni pe care Anglia i-ar echipa şi înarma, trimiţîndu-i îm-
preună cu ofiţeri spanioli în Orient” 5 6.
      3      Mihail Kogălniceanu, Notes sur l’Espagne 1846, in Scrisori, note de călătorie. Studii
şi documente, p. 239.
      4      în legătură cu aceasta este interesant de semnalat omagierea voievozilor români in
cartea Iui Fernando de Herrera, Relaciăn de la Guerra de Cipre y Suceso de la batalla naval
de Lepanto, apărută la Sevilla, in 1572, un an după victoria de la Lepanto. Cartea era dedicată
lui Don Alanso Pferez de Guzmân, de editorul Alfonso Picafdo,
      6     Historia de las relaciones exteriores de Espana duranle el sigto XIX, Tomo II, p. 286.
Declaraţiile lordului Clarendon către ministrul spaniol, la Londra, Jeronimo Becker.
                                 www.dacoromanica.ro
5
SPANIA ŞI ROMÂNIA (1859—1881)
1137
      în Spania existau în acel moment grupări economice, formate în
special din marii moşieri cerealişti, care, influenţate de creşterea expor-
tului de grîu din cauza războiului, vedeau în conflictul din Crimeia o
afacere avantajoasă mai ales în conjunctura unei recolte bune în Spania
şi proaste în restul Europei. Este caracteristică în acest sens lozinca lan-
sată de aceste grupări : „Aguay sol y guerra en Sevastopol”6. Pe de altă
parte, intraseră însă în acţiune şi cercurile care considerau ca o datorie
pentru Spania apărarea „Locurilor sfinte” şi a intereselor catolicilor din
Palestina în faţa Porţii. Se făcea simţită, de asemenea, acţiunea unor
grupări comerciale spaniole care îşi îndreptau atenţia către Eusia în spe-
ranţa încheierii unui tratat de comerţ şi navigaţie, semnat însă abia 20
de ani mai tîrziu. în această confruntare a unor interese şi presiuni
diferite, s-a putut impune părerea că Spania n-avea ce căuta într-un răz-
boi ca acel al Crimeii — război în care, după cum este cunoscut, ambele
părţi urmăreau reîmpărţirea sferelor de influenţă şi de dominaţie asupra
unor popoare, mări şi teritorii străine —, astfel că politica cea mai potri-
vită era cea a neutralităţii.
      La 10 iunie 1853, Consiliul de Miniştri al Spaniei arăta preocuparea
sa pentru conflictul armat din Orient şi pagubele pe care le-ar suferi Prin-
cipatele dunărene dacă războiul s-ar desfăşura pe aceste teritorii. Cu
acest prilej, guvernul spaniol considera că era necesar să pună la adăpost
de orice surpriză insulele Baleare şi în special portul Mahon, pentru a
împiedica astfel folosirea acestuia de către Anglia în cazul în care trupele
britanice ar trece prin Gibraltar spre Mediterana în direcţia Levantului
sau în care războiul ar ajunge chiar în apele Mediteranei7.
      Două zile mai tîrziu, la 12 iunie, guvernul de la Madrid hotăra tri-
miterea în Turcia, în calitate de observator, a generalului Prim pentru
a informa despre starea armată a acestei ţări şi a urmări la faţa locului
operaţiunile, în cazul unui conflict armat între Eusia, Franţa şi aliaţii
săi8. Cînd, la 4 octombrie 1853, a izbucnit războiul, într-un document
intitulat : Notă asupra situaţiei Spaniei faţă de Imperiul Otoman în-
momentul de faţă (Apunte sobre la situacion de Espân a con respecto al Im-
perio Otomane, en los momentos presentes), guvernul spaniol îşi reafirma
neutralitatea.
      Începînd din martie 1854, Ministerul de Stat informează săptămî-
nal Palatul Eegal din Madrid asupra desfăşurării războiului din Orient,
în aceste informări se reflectă şi preocuparea pentru situaţia din Princi-
patele Eomâne 9.
      9 „Apă şi soare şi război in Sevastopol”; Nicolas Sanchez Albornoz, Las crisis de sub-
sistencias de Espana en el siglo XIX, Rosario, 1963, p. 51 — 59.
      7      Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, Madrid — In continuare Arh. M.A.E.,
Madrid —, fond. Turcia, Politica, 1854 — 1864, legat 2693. Comunicare datată Aranjuez,
10 iunie 1853, prezentată Consiliului de Miniştri al Spaniei pe baza informării ministrului de
interne Pedro de Ogand.
      8 Jeronimo Becker, op. cit., voi. II, p. 281.
      9      Arh. M.A.E., Madrid, fond. Turcia, Politica, 1854—1864, legat 2693. Reproducem,
spre exemplificare, clteva din aceste informaţii. 7 martie : Evenimentul care preocupă cel
mai mult Europa este ultimatum-ul dat la sflrşitul lui februarie Împăratului Rusiei pentru
evacuarea Moldovei şi a Ţării Româneşti; 12 martie : „Continuă să rămlnă In vigoare evacuarea
Principatelor Dunărene”. 21 martie : „Populaţia din Principate şi In special muntenii suferă
o astfel de prigoană Incit Îşi părăsesc căminele şi fug li\ munţi". 28 martie : „Deşi Calafatul
                               www.dacoromanica.ro
1138
JOSEFINA LOPEZ SANMARTIN
6
      Cînd în 1856 războiul Crimeii se termină cu înfrîngerea Rusiei şi
ţarul trebuie să recunoască garanţia colectivă a puterilor învingătoare
asupra Moldovei şi Ţării Româneşti şi, mai ales, cînd procesul de uniţi-
care a acestor principate înaintează, ca să culmineze cu evenimentele din
1859, apărarea drepturilor poporului român devine o cauză susţinută de
opinia publică spaniolă.
      La 2 ianuarie 1859, ,,E1 Diario de Barcelona” (unul dintre ziarele
cele mai vechi şi de mare tiraj) atrăgea atenţia asupra nemulţumirilor
şi asupra luptei politice contra turcilor a populaţiei din Moldova şi Ţara
Românească 10 11.
      Trei zile mai tîrziu, la 5 ianuarie, în cadrul Cortesurilor reunite la
Madrid, deputatul Salazar aducea date convingătoare în legătură cu criza
şi prăbuşirea inevitabilă a Imperiului otoman în faţa nemulţumirii şi a
rezistenţei popoarelor subjugate şi sublinia necesitatea ca Spania să nu
piardă din vedere tot ceea ce nu-şi găsise rezolvarea între zidurile Sevas-
topoluluiu. între aceste probleme figura desigur şi chestiunea arză-
toare a unirii Principatelor Române.
      Politica de torpilare a unităţii şi independenţei românilor, promo-
vată de către guvernul de la Yiena, era prost văzută în Spania. La 7
ianuarie 1859 „El Diario de Barcelona” scria : „Tulburările care izbuc-
nesc şi care vor mai izbucni încă multă vreme de acum încolo în provinci-
ile turceşti limitrofe Austriei demonstrează nemulţumirile pe care le pro-
duce politica sa” 12. Referindu-se la simpatia cu care era privită în Spania
cauza poporului român, ziarul adăuga că nu se poate ascunde presiunea
pe care Austria o exercita asupra popoarelor din bazinul dunărean, cu
atît mai mult cu cît ea apasă „asupra unui popor (latin) de aceeaşi rasă”.
      Tot la 7 ianuarie 1859, un alt ziar spaniol ,,E1 Telegrafo” denunţa
faptul că Agenţia austriacă din Iaşi nu voia să primească nici un fel
de documente sau corespondenţă care, într-un fel sau altul, ar fi amintit
de Unire13.
      în ziua următoare, acelaşi ziar denunţa pe cei care vor să tragă
foloase prin orice mijloace, amestecîndu-se în mod ilegal în treburile Prin-
cipatelor Dunărene 14.
      Alegerile din Moldova şi Ţara Românească şi rezultatele lor au fost
urmărite cu profundă simpatie în Spania. La 23 ianuarie 1859, „El Tele-
grafo” scria într-unul din articolele sale de fond : „Adunarea Moldovei
prezidată de mitropolit şi bucurîndu-se de participarea întregului corp
consular a ales în unanimitate ca domn pe colonelul Alexandru Cuza.
Numirea sa a fost bine primită, în mijlocul celei mai depline armonii.
nu este încă ameninţat, turcii au întărit garnizoana cu 15 000 de oameni”. 4 aprilie : Ţarul
a declarat că nu are nici un răspuns de dat la ultimatum-ul pe care i l-au adresat Franţa
şi Anglia în legătură cu evacuarea Principatelor Dunărene. Trupe ţariste considerabile au
trecut Dunărea în regiunea Brăilei, Galaţiului şi Tulcei fără să întîmpine vreo rezistenţă din
partea turcilor.
      10 „El Diario de Barcelona" din 2 ianuarie 1859.
      11 „Diario de las Cortes” din 6 ianuarie 1859.
      12 „Diario de Barcelona” din 7 ianuarie 1859.
      13 „El Telegrafo” din 7 ianuarie 1859, ed. de după amiază.
      11 Idem, din 8 ianuarie 1859, ed, de dimineaţă.
                                www.dacoFomanica.ro
7
SPANIA ŞI ROMÂNIA (1859—1881)
1139
Adunarea a declarat din nou în faţa puterilor străine că (ŢAEA ROMÂ-
NEASCĂ) DOREŞTE PE MAI DEPARTE REALIZAREA UNIRII”15 16.
     „Unioniştii au triumfat la Iaşi, scria la rîndul său ,,E1 Diario de Bar-
celona” 16. Acelaşi ziar, rezumînd ştirile din Constantinopol, din 19 ianua-
rie, remarca : ,,înainte de alegerile din Moldova, Poarta informase
puterile străine că îşi rezervă dreptul de veto, dar UNANIMITATEA
acestor alegeri a ÎMPIEDICAT-O SĂ REALIZEZE ACEST PROIECT” 17.
     în legătură cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, „El Tele-
grafo” informa că „consulul Franţei la Bucureşti, a trimis o depeşă Minis-
terului Afacerilor Externe din ţara sa, datată 5 februarie, înştiinţînd că
adunarea a ales în unanimitate ca domn al Ţării Româneşti pe Alexandru
Cuza, ales deja în Moldova, şi că proclamarea votului a fost primită
cu aclamaţii de bucurie şi cu jocuri de artificii18. Totodată se comenta
cu nelinişte ştirea, ajunsă în Spania prin „Diario de Constantinopole”,
că Poarta proiecta să mai trimită trupe la Dunăre, îngrijorată fiind de
ştirile care-i parveniseră din Ţara Românească şi Moldova în legătură
cu dubla alegere a lui Cuza. Pe de altă parte, ziarul „Norte” relata sosirea
în Moldova a reprezentanţilor Ţării Româneşti, scoţînd în evidenţă faptul
că „delegaţia deputaţilor munteni a fost primită la Iaşi cu vii aclamaţii
şi salve de artilerie. Delegaţia munteană a prezentat Principelui actul
Âdunării de la Bucureşti, prin care se făcea cunoscută alegerea sa. Apoi
delegaţia fu primită de Adunarea din Moldova, care în acest scop se reu-
nise în sesiune extraordinară şi mulţi deputaţi s-au suit la tribună şi
au ţinut discursuri convingătoare care au fost întîmpinate cu uralele
„Trăiască Unirea” 19.
     Polemizînd cu „Gaceta de Yiena” şi cu cercurile guvernante aus-
triece, care contestau valabilitatea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan
Cuza, „El Telegrafo” scria la 24 februarie 1859 : „MANIFESTAREA
OPINIEI MOLODOYENILOR ŞI A MUNTENILOR A FOST ÎNDEA-
JUNS DE UNANIMĂ ŞI SOLEMNĂ PENTRU CA O PUTERE STRĂ-
INĂ, CARE NU OBIŞNUIEŞTE SĂ ŢINĂ SEAMA DE SPIRITUL
POPOARELOR, SĂ O POATĂ COMBATE”. în alte comentarii în legă-
tură cu ştirile care ajungeau în Spania din Bucureşti şi din Iaşi, ziarul
adăuga : „Cuza a fost ales domnitor al Moldovei şi al Ţării Româneşti.
Iată deci realizată, deşi în mod indirect, Unirea Principatelor”. Apă-
rînd dubla alegere a lui Cuza în faţa cercurilor apropiate de Poartă care
pretindeau anularea ei, „Diario de Barcelona” scria la 23 februarie 1859 :
„Falsele interpretări care tind să subestimeze voinţa poporului român
nu mai sînt admisibile. Domnitorul Cuza a fost invitat să convoace adună-
rile Principatelor pentru ca acestea, împreună, să poată duce pînă la
capăt importanta misiune care le-a fost încredinţată : aceea de a aşeza
prima piatră a Statului Român şi ca, în sfîrşit, Unirea să fie cu adevă-
rat realizată. Dacă acest fapt se confirmă, el va constitui o nouă dovadă
a instinctului neînfrînt care conduce popoarele române la unire” 20.
      15 Idem din 23 ianuarie 1859.
      18 „Diario de Barcelona” din 21 ianuarie 1859, ed. de după amiază.
      17 Idem din 29 ianuarie 1859, ed. de după amiază,
      18 „El Telegrafo” din 9 februarie 1859, ed. de după amiază.
      19 „El Telegrafo”, 16 februarie 1859 (comentariu reprodus din ziarul „Norte”).
      20 „Diario de BarcelonaWWWid'aCOrHmnnicâirOpă amiază-
« - O. 5879
1140
JOSEFINA LOPEZ SANMARTIN
S
      Guvernul din Madrid, ca şi opinia publică spaniolă, a urmărit cu
interes acţiunea diplomatică pentru recunoaşterea dublei alegeri a lui
Alexandru Ioan Cuza.
      Interesat mai ales să cunoască atitudinea Eusiei şi Turciei faţă de
dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza şi de Unirea Principatelor româ-
ne, guvernul spaniol a cerut informaţii reprezentanţilor săi diplomatici
în cele două ţări. Ca urmare, ministrul plenipotenţiar al Spaniei la Peters-
burg, ducele de Osuna y del Infantado, comunica, într-o depeşă din
2 martie 1859, guvernului din Madrid : „Vă pot asigura că atît în proble-
ma Italiei, cît şi în ceea ce priveşte dubla alegere a colonelului Cuza,
Eusia va fi alături de Franţa, atît datorită simpatiei care există în
acest moment între ambele guverne, cît şi dorinţei de a înfrunta îm-
preună Austria” 21.
      La rîndul său, Gerardo de Souza, ministrul plenipotenţiar al Spani-
ei în Turcia, informînd guvernul ţării sale despre activitatea diplomatică
din Constantinopol insista asupra convorbirilor însărcinatului cu afaceri
al Franţei cu ambasadorul Angliei, cu Internunţiul Austriei, cu marele
vizir şi cu ministrul Afacerilor Externe al Turciei, convorbiri în care con-
tele de Lallemand „examinînd starea Europei, a Turciei şi a Principatelor
încerca din răsputeri să demonstreze necesitatea de a nu se crea noi com-
plicaţii şi de a se sancţiona dubla alegere a lui Alexandru Cuza” 22.
      Ministrul plenipotenţiar al Spaniei la Constantinopol a continuat
să informeze periodic guvernul din Madrid despre ciocnirile de interese
şi despre febrila activitate diplomatică în legătură cu recunoaşterea dublei
alegeri a lui Cuza. în sfîrşit, la începutul lunii august 1859, diplomatul
spaniol scria cu satisfacţie că : „au fost stabilite o dată pentru totdeauna
condiţiile în care colonelul Alexandru Cuza va fi recunoscut şi de către
Poartă, ca principe al Moldo-Valabiei” 23.
      Triumful unirii Principatelor a fost primit favorabil în Spania,
fiind apreciat ca victoria unui popor care, după secole de luptă pentru
apărarea personalităţii sale, a teritoriilor şi a independenţei în faţa diver-
selor imperii, făcea un pas solid şi sigur înainte spre formarea statului
român unit, pentru a intra în concertul naţiunilor europene.
                                         ★
      Consecventă politicii sale de sprijinire a poporului român şi intere-
sată să cunoască mai bine evoluţia evenimentelor, Spania a creat în apri-
lie 1869, cu 8 ani înainte ca Eomânia să proclame independenţa sa de
stat, un consulat general la Bucureşti, în fruntea căruia generalul Prim
l-a desemnat pe vicontele d’Ecqueviller 24.
      31 Arh. M.A.E., Madrid, Corespondenţă ambasade şi legaţii, Rusia, 1834—1860, le-
gat 1720.
      22     Ibidem, Corespondenţă ambasade şi legaţii, Turcia, 1859—1862, legat 1774. Depeşa
nr. 29 din 1 martie 1859 a ministrului plenipotenţiar al Spaniei la Constantinopol, GerarcU>
de Souza.
      23 Ibidem, depeşa nr. 110 din 2 august 1859.
      34 Arhivele statului Bucureşti, arhiva istdrică centrală — in continuare Arh. ist. centr.
Bucureşti —, fond. Casa regală, dos. 47/1869, I. 1 şi .urm. Scrisoarea din 26 aprilie 1869 a
agentului diplomatic român WWffidaCOrftlWaBIffiarm
9
SPANIA ŞI ROMÂNIA (1859—1881)
1141
        Dar cum Bomânia avea rezerve faţă de numirea vicontelui d’Ecque-
viller, agentul diplomatic al Bomâniei la Paris, I. Strat, a avut o între-
vedere cu ambasadorul spaniol în capitala Franţei, căruia i-a comunicat
că, ţinînd seama de dorinţa sinceră a Bomâniei de a întreţine relaţii per-
manente cu o naţiune de aceeaşi origine cum este Spania, guvernul de
la Bucureşti ar fi preferat ca titularul postului de consul general al Spa-
niei să fie ocupat de o persoană cu adevărat reprezentativă 25. Ambasa-
dorul spaniol la Paris, Salustiano de Olozaga, s-a declarat de acord cu
punctul de vedere al guvernului din Bucureşti, adăugînd că aprecia „ca
nefondată desemnarea vicontelui d’Ecqueviller, care probabil se datorează
prieteniei sale cu Preşedintele Consiliului de Miniştri, generalul Prim”26.
      în aceste momente, Spania trecea printr-o criză revoluţionară, declan-
şată în septembrie 1868, şi care, după proclamarea primei Bepublici în
februarie 1873, se încheia o dată cu restaurarea monarhiei, în decembrie
1871.
      în toamna anului 1869, generalul Prim, lider al partidului progre-
sist şi şef al guvernului, avea o singură preocupare : aceea de a găsi un
rege pentru Spania, cu ajutorul căruia să poată deveni stăpîn exclusiv
pe situaţie. S-a produs ceva asemănător evenimentelor din Bomânia,
cînd diferite grupări politice au hotărît de comun acord să aducă la con-
ducerea statului pe Carol de Hohenzollern. Şi ca o şi mai mare coinci-
denţă, după propunerea mai multor candidaturi, alegerea s-a oprit asu-
pra fratelui principelui Carol, Leopold de Hohenzollern, alegere care,
din cauza reacţiilor provocate în diferite capitale europene, a creat
probleme serioase diplomaţiilor spaniolă şi română.
      Primele acţiuni în favoarea candidaturii lui Leopold de Hohenzol-
lern au fost iniţiate de guvernul spaniol în primăvara lui 1869. Ele au ră-
mas însă fără rezultate, deoarece tatăl principelui a refuzat să-şi dea con-
simţămîntul ca Leopold să accepte coroana spaniolă. Cu toate acestea au
început să circule zvonuri în legătură cu eventualitatea ca Bismarck să
poată pune pe tronul Spaniei un principe prusac, frate cu acela care guver-
na în Bomânia. în legătură cu aceasta, ambasadorul spaniol la Paris,
Olozaga, a făcut o vizită agentului diplomatic al Bomâniei în capitala
Franţei, I. Strat, preocupat fiind de puternica reacţie provocată în presă
şi în rîndurile opiniei publice franceze faţă de eventualitatea ca un Hohen-
zollem să ocupe tronul de dincolo de Pirinei. De altfel, într-o scrisoare
adresată lui Carol I de I. Strat se sublinia că vizita trebuie explicată prin
„zvonurile care circulau în jurul candidaturii fratelui lui Carol, Leopold,
la tronul Spaniei” 27.
      în aceste împrejurări, guvernul de la Paris însărcina ambasadorul
francez la Berlin să-l întrebe pe Bismarck dacă într-adevăr tatăl principe-
lui Leopold refuza să-şi dea consimţămîntul ca fiul său să ocupe tronul
Spaniei. Bismarck aprecia acest refuz'ca sigur 28, dar în acelaşi timp, pe
     25 Ibidem, Comunicarea nr. 96 din 24 aprilie 1869 a Agenţiei diplomatice a României
la Paris.
     28 Ibidem, p. 5.
     27      Arh. ist. centr. Bucureşti, fond. Casa regală, dgsar 34/1870, Scrisoarea lui I. Strat
către Carol, primită la RniiiresWWffiflaCOPO^^iCa. TQ
      28 Jeronimo Becker, op. cil., voi. III, p. 51.
1142
JOSEFINA LâPEZ SANMARTIN
10
diferite căi indirecte, continua să sugereze generalului Prim candida-
tura lui Leopold de Hohenzollern 29. Situaţia rămînea neclară. în mai 1869,
ziarul francez „Le Journal des D<$bats” continua Să facă aluzii la candi-
datura lui Leopold la tronul Spaniei, considerînd-o ca un fapt real. Şi
într-adevăr, generalul Prim nu renunţase la această idee, făcînd astfel
jocul guvernului prusac. La 17 februarie 1870 generalul Prim, în cali-
tatea sa de şef al guvernului spaniol, trimitea o scrisoare lui Leopold de
Hohenzollern, cerîndu-i să fie „un sincer rege constituţional al Spaniei” 30.
Regele Wilhelm, fără să fie încunoştiinţat, a fost pus în faţa unei situaţii
regizate de Bismarck. Acesta aprecia candidatura lui Leopold de Hohen-
zollern ca fiind avantajoasă din toate punctele de vedere pentru guvernul
din Berlin : dacă reuşea să-l vadă urcat pe tronul Spaniei, însemna
să aibă asigurată presiunea acesteia asupra Franţei; dacă nu reuşea,
obţinea cel puţin un „casus belii” faţă de Napoleon al III-lea. Atît regele
Wilhelm cît şi Bismarck se abţineau să-şi facă cunoscută, în mod public,
atitudinea reală faţă de problema candidaturii, lăsînd pe tatăl principelui
să accepte sau nu coroana Spaniei pentru fiul său, principele Leopold.
Nu era însă un secret pentru nimeni că Bismarck dorea ca Spania să
primească un răspuns satisfăcător 31.
       După un timp oarecare, regele Wilhelm, ca şef al familiei, şi-a dat
consimţămîntul, astfel încît principele Leopold putea adresa o scrisoare
particulară generalului Prim, în care accepta de fapt să candideze la tro-
nul Spaniei 32.
       Ţinînd seama de acest răspuns, guvernul spaniol a hotărît să pre-
zinte candidatura principelui Leopold la tronul Spaniei şi să convoace
Cortesurile, pentru 20 iulie 1870, pentru a consacra această alegere. Dar
la 1 iulie, 5 zile înainte ca ministrul de stat să fi trimis reprezentanţilor
Spaniei în străinătate o telegramă în această problemă, apărea în presa
franceză o scurtă telegramă, care anunţa ca sigură alegerea lui Leopold
la tronul Spaniei. O indiscreţie din partea celui ce a fost mediator între
       29 Manuel Tu&on de Lara, La Espafia del siglo XIX, Paris, 1961, p. 167.
       30      Prin această scrisoare principele Leopold de Hohenzollern era informat că „Curţile
Constitutive au votat In ultimul an o Constituţie care a fost acceptată de cele două mari
partide, conservator şi radical; proiectele de lege organice redactate de Comisiunile formate din
membrii proveniţi din ambele partide sint o nouă mărturie a sentimentelor patriotice de care
sint animaţi reprezentanţii legitimi ai poporului spaniol. Munca noastră trebuie să fie încoro-
nată de alegerea unui rege sincer constituţional, care să reprezinte tradiţia şi care să promo-
veze totuşi progresul demn de a fi luat in seamă. Partidul conservator, care s-a opus alegerii
Ducelui de Genova pentru că era minor, va vota, aşa cum a declarat public, în favoarea unui
principe major ca virstă şi catolic care să merite să fie ales, prin poziţia şi condiţia sa socială,
de către naţiune. Alteţa Voastră Regală întruneşte toate calităţile dorite şi... am onoarea de
a vă cere în numele Consiliului de Miniştri, să ne daţi un răspuns favorabil propunerilor pe
care Sr. Salazar y Mazaredo le va face Alteţei Voastre, Intr-o formă confidenţială. Nu vreau
să vă ascund că vom avea de învins la început clteva dificultăţi, dar un principe de rasa dv.
va şti să înfrlngă uşor toate obstacolele”.
       31 Jeronimo Becker, op. cit., voi. III, p. 53.
       33 Scrisoarea particulară a principelui Leopold de Hohenzollern către preşedintele Consi-
liului de Miniştri generalul Prim, datată în Sigmaringen la 23 iunie 1870: „După o matură
gindire, pot anunţa E. V. azi că voi accepta Coroana Spaniei dacă votul Cortesurilor Consti-
tutive, reprezentante legitime ale ţării, poate dovedi că alegerea mea va însemna, mai bine
ca oricare altă soluţie dinastică, lichidarea situaţiei provizorii, a cărei prelungire ar putea
fi incompatibilă cu interesele suprem-' ale Spaniei”. Principele Leopold încheia cerind genera-
lului Prim să facă cunoscutăwWW'dafeO'QMrfnCa.'r'fl a* ®Pan‘e* (d- Jerănimo Becker,
11
SPANIA ŞI ROMANIA (1859—1881)
1143
guvernul spaniol şi Hohenzollern—Salazar y Mazzaredo — a confirmat
în Franţa desemnarea categorică a lui Leopold pentru tronul Spaniei.
      întreaga Europă afla imediat de protestul energic al lui Napoleon
al III-lea care arăta că Imperiul francez nu putea permite ca aceeaşi di-
nastie — a Hohenzollerni-lor — să domenască şi în Prusia şi în Spania,
ceea ce ar fi constituit o primejdie pentru securitatea Franţei, amenin-
ţată pe două flancuri 33.
      Ministrul de externe francez, ducele de Gramont, declara ambasa-
dorului Prusiei la Paris că „Franţa nu va tolera urcarea Principelui de
Hohenzollern şi a nici altui principe prusac pe tronul Spaniei”. La &
iulie, ducele de Gramont a pronunţat un discurs în Corpul legislativ afir-
mînd că Franţa „va începe războiul fără cea mai mică şovăială contra
puterii care va îndrăzni să restaureze Imperiul lui Carol Quintul” 34.
      Avînd în vedere opoziţia categorică a Franţei şi a altor ţări faţă de
candidatura lui Leopold de Hohenzollern la tronul Spaniei, agenţii diplo-
matici ai României se refereau în rapoartele lor trimise la Bucureşti la situa-
ţia internaţională dificilă care s-ar fi creat României prin sprijinirea candi-
daturii de către Carol I. L. Steege, agentul român la Viena, ajungea la
concluzia că nici în capitala Austro-Ungariei n-ar fi fost agreat un repre-
zentant al Casei de Hohenzollern la tronul Spaniei 8S.
      Agentul diplomatic român în Paris, I. Strat, în faţa gravităţii noii
situaţii, a decis că acţioneaze din proprie iniţiativă, şi deplasîndu-se la
Sigmaringen, a cerut tatălui lui Leopold ca fiul său să renunţe — în scris
— la tronul Spaniei.
      în raportul pe care-1 adresa principelui Carol I, Strat sublinia că
candidatura fratelui său la tronul Spaniei a provocat o vie opoziţie în
rîndurile opiniei publice din Franţa, care vedea în aceasta o nouă mane-
vră, pregătită de multă vreme, a politicii lui Bismarck menită să slăbeas-
că poziţiile Franţei în Europa. Astfel, în cazul unui război contra Franţei,
Spania ar fi fost cel puţin ostilă, ceea ce obliga Franţa să fie permanent
în gardă la frontiera dinspre Pirinei. I. Strat explica în raportul său că
acesta fusese motivul pentru care Franţa s-a opus de la început can-
didaturii principelui Leopold. Pe de altă parte, I. Strat sublinia că, în
conformitate cu Constituţia românească, principele Leopold era învestit
cu dreptul de succesiune la tronul României. Diplomatul român adăuga
în raportul său că depusese toate eforturile posibile pentru a convinge
pe ducele de Gramont şi guvernul francez că principele Carol al României
nu. ar fi avut nici un amestec în această candidatură a fratelui său, că
nici măcar nu ar fi fost în cunoştinţă de cauză şi că simpatiile lui Carol
erau întotdeauna pro şi nu contra intereselor Franţei 36.
      Răspunzînd acelora care, atît în guvern cît şi în Adunarea deputa-
ţilor din Bucureşti, îl criticau de a fi acţionat din proprie iniţiativă şi ne-
autorizat, I. Strat sublinia că momentul era mult prea grav, iar perico-
lul apropiat iminent, pentru a se limita la simple proteste; de aceea, două
ore de la întîlnirea sa cu ducele de Gramont, s-a dus personal la Sigma-
      38 Hcmopun duruoMamuu <Moscova>, 1941, voi. I, p. 512 — 513.
      34 Ibidem, voi. I, p. 513.
      35      Arh. ist. centr. Bucureşti, fond. Casa regală, dos. 45/1870, Raportul agentului Româ-
niei la Viena, L. Steege, din 17/5 iulie 1870.
      34 Ibidem, dos. 48/1870, p. 1 — 5. Scrisoarea lui I. Strat către Carol, din 14/28 iulie 1870.
                             www.dacoromamca.ro
1144
JOSEFINA LOPEZ SANMARTIN
12
ringen unde tatăl lui Leopold, principele Anton, cîntârind avantajele şi
dezavantajele candidaturii fiului său la tronul Spaniei, precum şi dificul-
tăţile pe care le-ar crea celuilalt fiu al său în România — prin atitudinea
pe care ar adoptat-o Franţa şi alte ţări faţă de aceasta — a decis revocarea în
scris a acestei candidaturi 37. I. Strat s-a prezentat la Paris cu acest docu-
ment, care — după aprecierea diplomatului român — a fost pe placul
guvernului francez.
      Guvernul spaniol s-a găsit astfel într-o situaţie foarte dificilă. El
nu considera că este demn din partea sa să renunţe, în urma presiunilor
străine, la alegerea făcută dar, pe de altă parte, îi era imposibil să nu
ţină seama de atitudinea Franţei, Angliei şi Austriei. în sfîrşit, în cali-
tatea sa de şef al guvernului, generalul Prim a răspuns scrisorii de accep-
tare a lui Leopold de Holienzollern, răspuns prin care îi aducea la cunoş-
tinţă aprobarea Consiliului de Miniştri şi-l lăsa să înţeleagă că în Spania
se considera posibilă menţinerea candidaturii sale (anulată de fapt de
evenimente). Primul ministru spaniol remarca însă inconvenientele apă-
rute pe plan internaţional — ceea ce echivala cu recunoaşterea inoportu-
nităţii candidaturii — şi îşi manifesta speranţa că acestea vor putea fi
depăşite 38.
      I. Strat informase direct ambasadorul spaniol la Paris, Olozaga,
despre demersurile sale pe lîngă tatăl prinţului Leopold. Pe de altă parte
generalul Prim primea, la 12 iulie, o telegramă din Sigmaringen, prin
care Anton de Holienzollern îi comunică în numele fiului său retragerea
candidaturii.
      Cîteva zile mai tîrziu, contraamiralul Jos6 Polo de Bernabă — care
fusese la Sigmaringen pentru a transmite lui Leopold scrisoarea guvernu-
lui spaniol — aducea la Madrid răspunsul lui Leopold, datat 15 iulie, în
care acesta insista asupra renunţării sale la tron. „Veţi putea aprecia —
scria Leopold, adresîndu-se generalului Prim — renunţarea mea, care are
drept scop evitarea, dacă este posibil, a vărsării de sînge şi consecinţele
unui război ale cărui proporţii nu se pot calcula” 39.
      în acest timp I. Strat expedia de la Paris o telegramă ministrului
de externe al României, P. P. Carp, anunţînd că „renunţarea lui Leopold
de Holienzollern la tronul Spaniei a schimbat radical atitudinea Franţei
faţă de România, care poate de aci înainte să conteze pe deplinul ei
ajutor" 40.
      37 Ibidem, p. 5.
      38      în scrisoarea generalului Prim remisă principelui de Hohenzollern de contraamiralul
Josă Polo Bernabă se arăta: „Fiindscrisă această scrisoare şi fiind în acelaşi timp rezolvată
atitudinea guvernului în termenii pe caro am avut onoarea să-i comunic A. V., interpelarea
din Corpul Legislativ şi declaraţiile guvernului francez au dat acceptării A. V. proporţii şi
un caracter departe de cel scontat. Guvernul speră că impresia guvernului francez, motivată
de necunoaşterea exactă a faptelor, să se schimbe cînd vor fi cunoscute tratativele care au
precedat şi motivat acceptarea din partea A.V. şi clnd Europa va lua cunoştinţă că iniţia-
tiva aparţine guvernului spaniol; că A. V. a avut în vedere doar interesele şi situaţia din
Spania; că politica şi interesele Prusiei au fost străine de atitudinea guvernului spaniol ca şi
de hotărlrea A. V„ opinia publică va şterge toate reticenţele şi susceptibilităţile internaţio-
nale şi va ajuta o ţară care işi caută o constituţie definitivă. Convins fiind de justiţia ce se
face A. V. şi guvernului spaniol, acesta va continua să meargă fără nici o oscilaţie pe drumul
pe care şi l-a trasat şi pe care a avut onoarea să-l indice A. V.” (cf. Jăronimo Becker, op.
cit., voi. III, p. 56).
      39 Jerdnimo Becker, op. cit., voi. III, p. 57.
      40 Arh. ist. cent. Bucureşti, fond. Casa regală, dos. 47/1870.
                                 www.dacoromanica.ro
13
SPANIA ŞI ROMÂNIA (1859—1881)
1145
      Dar cu toată această activitate diplomatică, cu toate influenţele
puse în mişcare, nimeni nu mai putea împiedica declanşarea războiului
franco-prusac.
      Pretextînd pretenţia Holienzollernilor la tronul Spaniei, Napole-
on al III-lea şi Bismarck au creat o situaţie de război pe care amîndoi
o căutau, Bismarck avînd însă avantajul de a se fi ştiut mai bine pregă-
tit decît rivalul său. La 20 iulie 1870, diplomaţii tăcură, cedînd locul
tunurilor.
      Şi iată că guvernul spaniol, după căderea Imperiului francez la Sedan,
la 2 septembrie 1870, reîncepu să se gîndească la candidatura lui Leopold.
O scrisoare a Preşedintelui Consiliului de Miniştri către Juan Manuel
Bascon, ministrul Spaniei la Berlin, informa asupra noilor demersuri
făcute de Spania pe lîngă Principele Leopold de Hohenzollern41.
      După ce a ezitat mai mult timp să răspundă, Leopold a comunicat
că atît timp cît durează războiul nu putea schimba sabia sa de colonel
pe o coroană. Băspunsul, diplomatic, lăsa deschisă posibilitatea conti-
nuării negocierilor după încheierea războiului. înainte însă ca acest răz-
boi să se fi terminat, generalul Prim murea asasinat, la 27 decembrie
1870, iar Spania avea deja un rege, pe Amadeo de Savoia.
      Din cauza morţii generalului Prim au rămas fără răspuns şi demer-
surile guvernului român pentru numirea unui nou consul general al Spa-
niei la Bucureşti, postul continuînd să fie vacant.
                                          ★
      Bedeschiderea crizei orientale, în vara lui 1875, — criză cauzată de
revoltele antiotomane din Bosnia şi Herţegovina şi de lupta popoarelor
din estul Europei, ca şi de ascuţirea contradicţiilor dintre diferitele im-
perii în această parte nevralgică a continentului nostru — a atras atenţia
opiniei publice spaniole, care manifesta un deosebit şi crescut interes
faţă de Bomânia.
      în aceste împrejurări, a apărut cartea cunoscutului lider politic
Emilio Castelar, fost preşedinte al primei Bepublici Spaniole, intitulată :
La Question de Oriente (Problema Orientului), în care, după ce trecea
în revistă situaţia croaţilor, bosniecilor, populaţiei din Herzegovina,
bulgarilor, sîrbilor şi muntenegrenilor, a luptei tenace a acestora pentru
scuturarea jugului turcesc, se făceau referinţe în mod special la Bomânia.
Castelar arăta că „afară de rasele elenice şi rasele slave, există în Orient
şi rasele latine al căror principal reprezentant este poporul român, care
trăieşte în vechile principate ale .Ţării Bomâneşti şi Moldovei. Aceşti
munteni, aceşti moldoveni, în fine, aceşti români, cu toate influenţele
orientale, şi-au păstrat caracterul lor latin, şi-au păstrat această aptitudine
pentru generalizare, această tendinţă pentru unitate, dragostea pentru
artă, un spirit revoluţionar, acea trăsătură care îi îndeamnă spre consti-
tuirea statelor unite, şi-au păstrat acel geniu democratic care caracteri-
zează şi diferenţiază popoarele latine”42.
      Beferindu-se la romanizarea Daciei, Castelar dedică o bună parte
■a studiului „colonilor şi soldaţilor andaluzi sau italieni latini prin sînge,
     41 Manuel Tunon de Lara, op. cit., p. 168.
     42 Emilio Castelar, La Cuesliân de Oriente, Madrid, 1876, p. 321.
                 www.dacoromanica.ro
1146
JOSEFINA LOPEZ SANMARTIN
14
latini prin limbă, latini prin educaţie, aduşi acolo de Traian şi păstraţi
acolo, în ciuda năvălirilor, în ciuda cuceririlor, sub jugul şi cea mai abo-
minabilă opresiune” 43. ,,Aceste popoare — adăuga Castelar — crescute
între munţii Carpaţi şi Dunăre, aparţin prin geografie Orientului, dar
prin educaţie, prin suflet, prin caracter, prin istorie aparţin lumii latine,
aparţin Occidentului nostru. Cind în drumurile voastre îi veţi întîlni şi
se vor convinge că sînteţi francez, italian sau spaniol, vi se vor adresa
ca unui membru al aceleiaşi familii, ca aparţinînd aceleiaşi rase, ca un
fiu al aceleiaşi mame, mîndrindu-se cu originea lor, cu sîngele lor ”44 45.
      La formarea în Spania a unei idei mai complete despre ceea ce
înseamnă România, în special după Unirea Principatelor şi, apoi, după
războiul pentru independenţă, a contribuit de asemenea şi lucrarea Amin-
tiri din călătorie, apărută la Barcelona în 1879, în care se făcea o amplă
prezentare, însoţită de desene pitoreşti, a satelor şi oraşelor din Româ-
nia, ca şi un istoric al vicisitudinilor suferite de români de-a lungul veacu-
rilor pînă să ajungă la Unirea Principatelor şi la independenţa naţională.
Aceste Amintiri din călătorie, care păstrau încă prospeţimea impresi-
ilor trăite de exploratorul M. V. Duruy şi care revelau atîtea şi atî-
tea aspecte — inedite pentru Spania — ale vieţii poporului român, au
contribuit la o mai bună cunoaştere a unei ţări pe care spaniolii o sim-
ţeau aproape prin origine, dar care se afla totuşi departe, la mare dis-
tanţă. O distanţă care încă se mai măsura cu viteza diligentelor46.
      în domeniul diplomatic, Spania a menţinut diverse legături cu Ro-
mânia, chiar încă înainte ca Tratatul de la Berlin să fi ratificat, la 13
iulie 1878, independenţa României.
      Un fapt interesant s-a petrecut la începutul anului 1875. Guvernul
spaniol a ordonat ministrului său plenipotenţiar de la Yiena, Cipriano
del Mazo, să se deplaseze la Bucureşti pentru a prezenta şi la curtea
aceea scrisoarea prin care notifica diferitelor ţări europene urcarea pe
tronul Spaniei a lui Alfons al Xll-lea. Astfel, la 14 februarie 1875, diplo-
matul spaniol era primit în capitala română cu ceremonialul obişnuit în
asemenea ocazii 48.
      Ca urmare a acestei misiuni, Turcia a protestat, guvernul de la Con-
stantinopol a cerut explicaţii Madridului fiindcă nu ţinuse seama de vasa-
litatea României şi-i acordase tratament protocolar egal cu cel al altor
ţări europene, prin trimiterea misiunii lui Cipriano del Mazo 47.
      România a reacţionat imediat printr-o acţiune diplomatică în Euro-
pa, menită să neutralizeze protestul Turciei şi să-i consolideze poziţia,
faţă de marile puteri europene. Este concludentă în acest sens acţiunea,
întreprinsă prin agenţia diplomatică a României la Roma. Prin telegrama,
din 24 februarie 1875, ministful de externe al României, Y. Boerescu,.
l-a însărcinat pe şeful agenţiei menţionate, C. Esarcu, să aibă o întrevedere
      43 Ibidem.
      44 Ibidem, p. 302 — 303.
      45 La Tierra g sus habitantes (Pămtntul şi locuitorii săi. Călătorie pitorească în cinci părţi
ale lumii, făcută de cei mai celebri călători), Montaner şi Simon, Barcelona, 1879, voi. II,
p. 170-278.                                                                   ■
      46      R. V. Bossy, Politica externă a României (1873—1880) privită de ta Agenţia diplo-
matică din Roma, Edit. Cultura Naţională, Bucureşti, 1928, p. 6.
      47 Ibidem.
                                www.dacoromanica.ro
15
SPANIA ŞI ROMÂNIA (1859—1881)
1147
cu ministrul de externe al Italiei, Visconti-Venosta, pentru a-1 informa
asupra chestiunii şi a combate protestul turc, care leza interesele şi drep-
turile româneşti48.
      Agentul diplomatic român a fost însărcinat de asemenea să aibă
o întrevedere cu ministrul Spaniei la Roma, pentru a-i da explicaţiile nece-
sare asupra drepturilor românilor şi a-i face cunoscută dorinţa guvernu-
lui de la Bucureşti ca Spania să nu cedeze la nici o presiune turcă care ar
putea fi neplăcută pentru România.
      C. Esarcu i-a răspuns urgent lui Y. Boerescu, comunicîndu-i că
ministrul Spaniei era absent din Roma, dar că vorbise cu Visconti-Ve-
nosta, care i-a spus că nu crede că „Marile Puteri vor avea a se amesteca
în această afacere, care priveşte numai pe Turcia şi Spania”49.
      Episodul mai sus menţionat nu a avut consecinţe deosebite, dar el
este semnificativ pentru stadiul relaţiilor româno-spaniole şi pentru acti-
vitatea diplomaţiei române. Spania nu a dat nici o atenţie plîngerilor şi
protestelor înaltei Porţi şi a continuat contactele cu diplomaţii români
a căror îndrăzneaţă activitate şi fermă atitudine în afirmarea indepen-
denţei naţionale — linie constantă a politicii externe a diferitelor gu-
verne care se succedaseră la Bucureşti — era în general recunoscută
în Europa.
      în ianuarie 1878, ministrul plenipotenţiar al Spaniei la Paris, marchi-
zul de Molins, a avut mai multe întrevederi cu însărcinatul Agenţiei
diplomatice a României în Paris, fiind de acord cu acesta că era necesar
ca Spania să fie informată direct despre noua situaţie creată în România
o dată cu războiul pentru independenţă. Marchizul de Molins a avut în
acest sens convorbiri în favoarea României şi cu reprezentantul por-
tughez 50.
      Problema recunoaşterii independenţei României reţine în cursul
anului 1878 atenţia diplomaţiei spaniole şi devine, începînd din luna oc-
tombrie, una din preocupările cotidiene ale guvernului spaniol. în octom-
brie 1878 ministrul României la Viena, Bălăceanu, a avut, la cererea sar
o întrevedere cu reprezentantul Spaniei contele de Torrepalma. Diplo-
matul român s-a informat dacă Spania ar accepta o notă prin care Româ-
nia îi făcea cunoscută proclamarea independenţei sale naţionale. Bălă-
ceanu arăta însă că, înainte de a o transmite prin intermediul contelui
de Torrepalma, dorea să ştie sigur dacă nota ar fi fost primită la Madrid. * * * * * * * * * * * * *
                    18 R. V. Bossy, op. cit., Anexa XVI. în această telegramă circulară, ministrul de ex-
terne al României scria : „Nous apprenons que le gouvernement ottoman vient de protester
auprfcs des Grandes Puissances contre la misslon du ministre d’Espagne â Vienne preş de-
notre Souverain. Notre pays, conformăment aux traităs et capitulations, est en position de rece-
voir et a dăjâ reţu directement, des notilications de part d’autres Souverains. Avânt tout
nous espărons que Ies Grandes Puissances n’appuieront pas ce no'uvel essai de la Shblime
Porte pour mâconnaitre la situation lăgale de notre pays. Notre devoir est nâanmoins de
formuler nos răserves formellement contre toute atteinte ăventuelle.
                     Veuillez voir M. le Ministre des Affaires Etrangferes et communiquez-lui nos râserves.
Donnez-lui toutes Ies explicalions ndcessaires, afin d’ăcarter tout malentendu pouvant răsul-
ter de cette nouvelle prătention soulevăe par la Sublime Porte. Si S.E. le dâsire, vous pouvex
lui laisser copie de cette note”.
      4* R. V. Bossy, op. cit., p. 5 — 6.
                     50 Arh. M.A.E., Madrid, România. Politica, legat nr. 2647, telegrama cifrată a marchi-
zului de Molins către Ministrul de Stat, primită la Madrid la 12 ianuarie 1878.
                                   www.dacoromanica.ro
1148
JOSEFINA LOPEZ SANNLARTIN
16
îfefiind autorizat în acel moment să dea un răspuns definitiv, diploma-
tul spaniol răspundea că nu cunoştea intenţiile guvernului său, dar că-i
va relata această convorbire confidenţială. întrebat despre atitudinea
celorlalte cabinete europene, Bălăceanu a răspuns că Franţa şi Anglia
nu recunoscuseră încă independenţa Bomâniei, dar că Austro-Ungaria
şi Italia numiseră deja trimişi extraordinari la Bucureşti, iar Busia urma
să fie reprezentată printr-un ministru rezident. Dipîo matul român încheia
prin a-şi exprima speranţa că Spania va trimite un ^eprezentant la Bucu-
reşti 51.
      înainte de a da un răspuns, într-un sens sau altul, la propunerile
guvernului român, ministrul spaniol de stat a vrut să cunoască, din sursă
directă, poziţia Franţei şi Angliei. în acest sens, la 9 noiembrie 1878,
ceru prin telegrame speciale ambasadorilor Spaniei la Paris, marchizul
de Molins B2, şi la Londra, marchizul de Casa Laiglesia53, să afle dacă
guvernele ţărilor în care erau acreditaţi erau dispuse să recunoască inde-
pendenţa Bomâniei. Băspunsul de la Londra sosi la 11 noiembrie, iar
cel de la Paris trei zile mai tîrziu. Ambii ambasadori au răspuns că atît
Anglia, cit şi Franţa nu vor recunoaşte independenţa Bomâniei pînă cînd
nu vor fi îndeplinite toate angajamentele luate prin Tratatul de
la Berlin M.
      După cîteva amînări, la 29 noiembrie, Ministrul de Stat trimise
însărcinatului cu afaceri ad-interim al Spaniei la Yiena următoarea scri-
soare : „La momentul oportun a sosit la acest minister depeşa legaţiei
spaniole referitoare la o convorbire a reprezentantului Bomâniei la acea
Curte cu însărcinatul cu afaceri ad-interim al Spaniei, asupra eventuali-
tăţii numirii unui agent diplomatic spaniol la Bucureşti în cazul în care
guvernul de la Madrid ar primi cu mulţumire vestea proclamării oficia-
le a independenţei acelui stat.
      în răspuns fac cunoscut E. Y. ordinul regal, comunicat de dl. Minis-
tru de Stat, care, invocînd «dificultăţile strict bugetare, consideră, că nu
este momentul să se ia vreo hotărîre, pînă nu se va vedea cum se va putea
stabili reprezentanţa Spaniei »“ 5S.
      într-adevăr, în acele momente, Spania introdusese un regim de
economii în bugetul său, care era suprasolicitat din cauza complicaţi-
ilor apărute în coloniile sale din America. în realitate însă, în problema
recunoaşterii independenţei Bomâniei, guvernul spaniol punea în ba-
lanţă pe de o parte atitudinea Italiei, Austriei şi Busiei, pe de altă parte
atitudinea oscilatorie a Angliei, Franţei şi Germaniei, astfel incit d^că
nu considera oportun să o ia înaintea puterilor semnatare ale Tratatului
de la Berlin, nu voia totuşi nici să rămînă în urmă faţă de recunoaşterea
independenţei româneşti. Astfel se explică specificarea în răspunsul 61 62 * 64
      61      Ibidem, doc. nr. 151, scrisoarea însărcinatului cu afaceri ad-interim al Spaniei la
Viena, contele de Torrepalma, 28 octombrie 1878, către Ministrul de Stat.
      62      Ibidem, telegrama Ministrului de Stat către marchizul de Molins, Madrid, 9 noiem-
brie 1878.
             53 Ibidem, telegrama Ministrului de Stat către ambasadorul spaniol la Londra.
      64 Ibidem, telegrama marchizului de Casa Laiglesia.
      66      Arh. M.A.E., Madrid, România, Politica, legat 2647, doc. VIII, Scrisoarea Ministrului
de Stat al Spaniei către Însărcinatul cu Afaceri ad-interim al Spaniei la Viena, Madrid, 29
noiembrie, 1878.
                                 www.dacoromanica.ro
17
SPANIA ŞI ROMÂNIA (185»—1881)
1149
menţionat56 că dificultăţile recunoaşterii independenţei erau strict buge-
tare şi nu de ordin politic sau de alt gen. Prin aceasta se păstra posibili-
tatea de a amina precizarea atitudinii pînă cînd nu se contura o ocazie
favorabilă. Evenimentele săptămînilor următoare au adus noi date în pro-
blema recunoaşterii independenţei Eomâniei.
      La 11 ianuarie 1879, marchizul de Molins, ambasadorul spaniol la
Paris, comunica telegrafic Ministrului de Stat că un reprezentant al Eo-
mâniei, Alexandru Plagino, fost ministru de externe şi preşedinte al Sena-
tului, va trece în misiune prin Madrid, pentru a face cunoscut guvernului
spaniol proclamarea independenţei Eomâniei şi a oferi regelui Marea
Cruce a Ordinului ,,Steaua Eomâniei”57. A doua zi Ministrul de Stat tele-
grafia marchizului de Molins că putea „asigură pe reprezentantul Eomâ-
niei că trimisul său extraordinar va fi primit în modul cel mai favorabil
şi pe măsura înaltei misiuni ce i-a fost încredinţată” 58.
      Cinci zile mai tîrziu, la Madrid ajunge scrisoarea ministrului spaniol
la Berlin, contele de Benomar59 60, în care, după ce comenta ştirea publicată
de ziarele franceze şi engleze referitoare la vizita pe care preşedintele
Senatului din Eomânia intenţiona s-o facă la Madrid, se referea la pro-
punerile sale anterioare G0, insistînd asupra următoarelor raţiuni, care
trebuiau să determine crearea unei legaţii spaniole la Bucureşti: afini-
tăţile hispano-române, poziţia geografică a Eomâniei şi sprijinul acordat
de Spania revendicărilor româneşti în problema orientală. în sprijinul
argumentelor sale anterioare ambasadorul spaniol la Berlin remarca nece-
sitatea urmării exemplului Belgiei şi Ţărilor de Jos, care avuseseră în-
totdeauna la Bucureşti agenţi de primă categorie şi sublinia că nu ar fi
fost indicat ca Spania să manifeste lipsă de interes faţă de marile pro-
bleme ce se dezbăteau în Orient. Contele de Benomar considera că dacă
Eomânia avea să anunţe în mod solemn independenţa prin trimiterea
preşedintelui Senatului, aceasta ar fi putut constitui o bună ocazie pentru
trimiterea unei misiuni spaniole în Eomânia, deşi numirea unui ministru
spaniol la Bucureşti ar fi trebuit să fie amînată pînă cînd Germania şi alte
puteri semnatare ale Tratatului de la Berlin şi-ar trimite reprezentanţii
lor 61.
      Şi de la Yiena, guvernul spaniol primea informaţii din partea repre-
zentanţilor săi, referitoare la posibilitatea creării unei legaţii a Spaniei
la Bucureşti62.
      66 Ibidem.
      67      Ibidem, doc. XI, telegrama marchizului de Molins către Ministrul de Stat, din 11 ia-
nuarie 1879.
      68 Ibidem, doc. XII, telegrama Ministrului de Stat către Molins, din 12 ianuarie 1879.
      68 Contele de Benomar a jucat un rol direct şi important In stabilirea relaţiilor diploma-
tice între Spania şi România.
      60      In telegrama 210 din 20 august 1878, el propunea deja guvernului spaniol
crearea unei legaţii a Spaniei la Bucureşti.
      61      Arh. M.A.E., Madrid, România, Politica, 1879, legat 2 647, doc. XIII, scrisoarea minis-
trului plenipotenţiar al Spaniei la Berlin, contele de Benomar, către Ministrul de Stat, din 17
ianuarie 1879.
      62      Ibidem, scrisoarea ministrului plenipotenţiar la Viena, Augusto Conte, către Ministrul
de Stat, din 23 ianuarie 1879.
                               www.dacoromanica.ro
1150
JOSEFINA LOPEZ SANMARTIN
18
      Zilele treceau în aşteptarea reprezentantului român la Madrid,
fără însă ca să se afle ceva despre acesta. La întrebările diploma-
ţilor spanioli la Paris, agenţia diplomatică română nu dădea nici un
răspuns concret.
      în faţa acestei situaţii, guvernul spaniol, care deja dăduse un răs-
puns pozitiv, se simţea oarecum nemulţumit; din această cauză la 1 fe-
bruarie Ministrul de Stat comunica ambasadei spaniole din Paris că „încă
nu a apărut nici un reprezentant al Eomâniei şi ar fi bine de ştiut ce
puteri au recunoscut, în afară de Turcia, independenţa sa, pentru a nu
fi primii, dar nici ultimii” 63.
      Marchizul de Molins informa, în ziua următoare, guvernul din Ma-
drid că reprezentantul Eomâniei se afla încă la Paris, considerînd oportun
să-şi amîne călătoria, iar problema recunoaşterii Eomâniei de către Fran-
ţa continua să rămînă în aceeaşi situaţie 64.
      Tot la 2 februarie, răspunzînd cererii Madridului, contele deBeno-
mar expedia, de la Berlin, un amplu raport în care insista din nou asu-
pra necesităţii trimiterii unui reprezentant spaniol la Bucureşti, argumen-
tînd că independenţa Eomâniei era recunoscută prin articolul 43 al Tra-
tatului de la Berlin, deşi era condiţionată de puterile semnatare prin înde-
plinirea de către guvernul de la Bucureşti a obligaţiilor prevăzute în arti-
colele 44 şi 48 ale tratatului. Cu toate acestea, remarca ministrul pleni-
potenţiar al Spaniei la Berlin, o dată executat articolul 45 Eusia a numit
ca ministru al său la Bucureşti pe baronul Stuart, Austria pe contele
de Hayos, Germania, Anglia şi chiar Franţa au amînat numirea miniştri-
lor lor doar pînă la executarea — care întîmpina oarecare dificultăţi,
date fiind credinţele şi obiceiurile diferite — articolului 44. Benomar
continua să aprecieze că Spania trebuia, fără nici o ezitare, să recunoască
independenţa Eomâniei. Dificultăţile diplomatice generate de Tratatul
de la Berlin puteau fi depăşite printr-un act indirect de recunoaştere a
independenţei Eomâniei, anume prin anunţarea creării unei legaţii a
Spaniei la Bucureşti6S.
      La 6 iulie 1879, primul secretar al Ambasadei Spaniei la Paris co-
munica la Madrid că avusese o întrevedere cu Calimachi Catargi, reprezen-
tantul Eomâniei în capitala Franţei, care manifestase o vie dorinţă de
a şti dacă guvernul spaniol persista în intenţiile sale de a recunoaşte ofi-
cial Eomânia 66.
      Zece zile mai tîrziu, Ministrul de Stat transmitea ambasadorului
spaniol la Paris că putea asigura reprezentantul Eomâniei că „guvernul
spaniol nu şi-a schimbat atitudinea sa favorabilă relativ la recunoaşterea
acestui stat (subl. aut.), totuşi consideră că nu este recomandabil să anti-
cipeze acest act oficial faţă de puterile semnatare ale Tratatului de
la Berlin, care, în marea lor majoritate, deşi sînt mai direct interesate să
      63     Ibidem, ininuta Ministrului de Stat trimisă telegrafic marchizului de Molins la
1 februarie 1879.
      64 Ibidem, doc. XX, telegrama ambasadorului spaniol la Paris, 2 februarie 1879.
      35 rbidem, scrisoarea nr. 29 din Berlin, 2 februarie 1879, contele Benomar către Ministrul
de Stat.
      38 Ibidem, registrul nr. 472, scrisoarea marchizului de Casafuerto către Ministrul de
Stat, din 6 iulie 1879.         .            .
                               www.dacoFomanica.ro
19
SPANIA ŞI ROMANIA (1859—1881)
1151
rezolve clauzele acelui pact internaţional, nu au recunoscut încă noul
stat, această amînare bazîndu-se pe raţiuni pe care E Y. le cunoaşte”67.
      Guvernul spaniol a continuat să facă sondaje în diferite ţări din Eu-
ropa în legătură cu recunoaşterea Eomâniei şi continua să fie atent la
dezbaterile din Camera şi Senatul românesc în legătură cu problemele
litigioase ale Tratatului de la Berlin.
      în urma instrucţiunilor trimise de Ministrul de Stat legaţiei spani-
ole din Petersburg, marchizul de la Eibera comunica, la 9 decembrie 1879,
că discutase la Departamentul de Afaceri Externe al Eusiei despre pro-
blema Eomâniei, în care era interesată şi Spania, urmînd să primească
un răspuns precis după ce departamentul menţionat va informa pe ţar68.
Eăspunsul era oarecum depăşit, întrucît Spania cunoştea — din sursă
românească — că Eusia va fi reprezentată la, Bucureşti de un ministru
rezident.
      în ceea ce priveşte atitudinea Germaniei, Francisco Merry y Colon,
de la Legaţia spaniolă din Berlin, comunică la Madrid că deşi cu oare-
care întîrziere „problema românilor se va rezolva în curînd” în Germania69.
      Madridul era la curent şi cu ceea ce se întîmpla la Eoma şi atunci
cînd, la 8 septembrie 1879, Yasile Boerescu, ministru de externe al Eomâ-
niei, sosea în capitala italiană, iar guvernul italian, atît prin presă cît şi pe
cale diplomatică, începu să reia explicaţiile guvernului român în legătură
cu articolul 44 şi aplicarea acestui articol, s-a impus şi în cadrul guvernu-
lui spaniol ideea recunoaşterii independenţei Eomâniei.
      în aceste împrejurări unele cancelarii au început să exercite pre-
siuni, urmărind ca Spania „să nu imite exemplul Italiei”. La 19 decem-
brie 1879, ziarul german „Vossische Zeitung” publica ştirea că marchizul
de Moral, prim secretar al legaţiei spaniole la Eoma, ar fi fost numit
ministru al Spaniei la Bucureşti. Imediat după aceasta, ministrul ad-
interim de stat german, von Eadowitz, a avut o convorbire cu ministrul
spaniol la Berlin pentru a se convinge „dacă guvernul spaniol recunos-
cuse cu adevărat guvernul Eomâniei”. Şi cum contele de Benomar i-a
răspuns că „ţinînd seama de intenţia Spaniei de a crea o legaţie la Bucu-
reşti, era posibil ca persoana respectivă să fi fost deja desemnată”, von
Eadowitz a început să se plîngă de „serioase divergenţe ivite cu Eomâ-
nia, fapt pentru care (Germania—n. aut.) a solicitat Franţei şi Angliei să
sprijine cererile Berlinului”. Yon Eadowitz se referea la pretenţia ca guver-
nul român să ţină seama de interesele germane şi să răscumpere căile ferate70.
O lună înainte de această convorbire cu Benomar (în noiembrie 1879)
guvernul german ameninţase guvernul român că nici una din puterile
occidentale nu va recunoaşte Eomânia înainte de a se rezolva această
problemă 71. Yon Eadowitz a adăugat că Italia se separase de ei, uşu-
      67      Ibidem, minută din 16 iulie 1879 a Ministrului de Stat către Ambasada Spaniei
la Paris.
      68 Ibidem, doc. IX., telegrama cifrată a marchizului de la Ribera către Ministrul dc Stat.
      68 Ibidem, doc. XXXII, telegrama cifrată a lui Merry y Colon către Ministrul de Stal.
      70 Agentul român la Berlin, Vlrnău Liteanu, comunica la Bucureşti, In depeşa din
  27 octombrie 1879, adresată ministrului de externe Boerescu, că von Radowitz Pa declarat
  textual: „Daţi o grabnică satisfacţie intereselor germane şi răscumpăraţi drumurile de fier dacă
  voiţi să clştigaţi recunoaşterea independenţei”. Cf. Reprezentanţele diplomatice ale României,
  voi. I (1859—1919), Editura politică, Bucureşti, 1967, p. 233.
       71 Ibidem-         www.dacoromanica.ro
1152
JOSEFINA LOPEZ SANMAHTTN
20
rînd astfel rezistenţa cabinetului de la Bucureşti, că şi „recunoaşterea
de către Spania, în acele momente, era o încurajare în plus pentru guver-
nul român”. încercarea impertinentă a guvernului din Berlin de a influ-
enţa decizia guvernului spaniol este şi mai evidentă în precizarea pe
care o făcea von Badowitz la obiecţiile ministrului spaniol la Berlin :
„dorinţa guvernului său — sublinia von Badowitz — ar fi ca, în cazul
în care într-adevăr a fost numit un ministru spaniol la Bucureşti, să se
suspende sosirea acestuia pînă cînd se vor aranja problemele în legă-
tură cu Germania” 72. în ciuda acestei presiuni şi a altora asemănătoare,
guvernul spaniol persista în ideea de a „nu fi ultimul” în recunoaşterea
Bomâniei. Guvernul spaniol trebuia să ţină seama şi de poziţia diferite-
lor cercuri politice, ca şi de curentul de opinie publică dan Spania.
      Astfel, presa spaniolă a publicat o amplă interpelare adresată guver-
nului la 24 februarie 1880 de marchizul de Bedmar, senator, în care se
sublinia necesitatea „ca Spania să recunoască cît mai repede posibil noul
stat european Bomânia, extinzîndu-şi astfel relaţiile şi recunoscînd în ace-
laşi timp o hotărîre europeană ca cea luată la Berlin” (subl. aut.). O cere-
re, în acest sens, conţinea şi nota remisă în aceeaşi zi de Senat ministru-
lui de stat73.
      în aceeaşi şedinţă a Senatului, guvernul a prezentat o informare
cu privire la tratativele purtate în problema recunoaşterii independen-
ţei Bomâniei.
      O zi după aceea, la 25 februarie, ambasadorul Spaniei la Paris in-
forma telegrafic Madridul că reprezentantul Bomâniei se interesa dacă
regele Spaniei ar fi fost dispus să-l primească pe ministrul Plagino, care
voia să-i aducă la cunoştinţă independenţa Bomâniei, recunoscută deja
de toate puterile 74.
      A doua zi, ministrul de stat comunica ambasadorului spaniol la
Paris: „Beferitor la telegrama E. Y. care confirmă pe alta din Constan-
tinopole, în care de asemenea mi se face cunoscut că guvernele Franţei,
Angliei şi Germaniei au recunoscut independenţa Bomâniei, guvernul
autorizează pe E. Y. să-l anunţe pe ministrul Plagino că îşi va putea în-
deplini misiunea cu care a fost însărcinat pe lîngă M. S.” 75.
      Evenimentele s-au succedat apoi fără nici o complicaţie. La 8 mar-
tie 1880, ministrul Spaniei la Bruxelles comunica la Madrid că în capi-
tala Belgiei sosise misiunea română însărcinată să notifice independenţa
ţării şi această misiune, după cum i-a spus chiar conducătorul ei, urma
să plece peste două zile spre Madrid, pentru a face aceeaşi notificare ofi-
cială76.
      Cîteva ore mai tîrziu, de la Paris se comunica la Madrid că repre-
zentantul diplomatic al Bomâniei urma să sosească la Curtea spaniolă
în ziua de 10 martie77.
       72       Arh. M.A.E., Madrid, România, Politica, legat 2647, scrisoarea din 20 decembrie
1879 a contelui de Benomar către ministrul de stat.
       73 Ibidem nota Senatului, din 24 februarie 1880, către ministrul de stat.
       74        Ibidem, telegrama din 25 februarie 1880 a marchizului de Molins către ministrul
de stat.
       76       Ibidem, telegramă din 25 februarie 1880 a ministrului de stat al Spaniei către mar1-
chizul de Molins.
       73 Ibidem, telegrama                               TO c^tre ministrul de stat.
       77 Ibidem, telegrama din*9 martielSSO.             "
21
SPANIA ŞI ROMÂNIA (1859—1881)
1153
      In acelaşi timp, guvernul spaniol era informat de reprezentantul
său diplomatic că ministrul de finanţe al României, Sturdza, sosise în
capitala Germaniei într-o misiune extraordinară pentru a rezolva proble-
ma căilor ferate româneşti. Acelaşi diplomat spaniol sublinia, în conti-
nuare, că Sturdza şi-a exprimat „profunda satisfacţie cu care guvernul
pe care îl reprezintă a primit vestea în legătură cu manifestările de sim-
patie şi prietenie arătate ţării sale de către ministrul de stat spaniol, în
Senat*. Ministrul de finanţe al României adăugase că dacă Spania va
numi un reprezentant la Bucureşti ,,acesta va fi primit cu o deosebită
consideraţie datorită simpatiilor trezite de originea comună, de asemă-
narea de limbă, de numărul mare de supuşi români, originari din Spania,
care trăiesc în Ţara Românească şi care conservă cu grijă limba castili-
ană**. Ministrul spaniol la Berlin îşi încheia relatarea sa asupra întreve-
derii cu Misiunea guvernamentală română, adăugind că şi subsecretarul
de război, Cruţescu, care însoţea pe Sturdza, manifestase aceeaşi simpatie
pentru Spania 78.
      La începutul lunii martie 1880 guvernul spaniol ordona contelui
de Benomar să se deplaseze la Bucureşti în fruntea unei misiuni extra-
ordinare a Spaniei. însoţit de Arteche, în calitate de ataşat, de Benomar
a plecat la Viena unde, la 6 mai, ministrul României în acea capitală, Bălă-
ceanu, îi oferi un banchet la care asista şi Augusto Conte, ambasadorul
spaniol. Bălăceanu l-a informat pe Benomar că „Principele Carol ple-
case din Bucureşti la vînătoare, dar că ar fi dorit să revină în capitală
în acelaşi timp cu trimisul spaniol pentru a-1 primi neîntîrziat, dîndu-i ast-
fel o probă de consideraţie”. Ca urmare Benomar hotărî, de comun acord
cu Bălăceanu, să plece din Viena la 8 mai, via Budapesta. Misiunea spa-
niolă a intrat în România, după cum informa Benomar, la 9 mai prin
Vîrciorova.
      „La Turnu Severin — scria şeful misiunii — mi s-a prezentat pre-
fectul departamentului pentru a mă felicita în numele guvernului. Dru-
mul de la Vîrciorova la Bucureşti se parcurge în ore. Drumurile de
fier, pe o singură linie, de construcţie recentă, sînt perfect organizate.
La sosirea mea la Bucureşti, la ora 9 seara, mă aşteptau în gară prefectul
capitalei, care în numele suveranului său m-a salutat, declarînd că este
la dispoziţia mea” 79.
      La mai puţin de 24 de ore de la sosirea sa la Bucureşti, şeful misi-
unii spaniole a fost primit, în ziua de 11 mai, de Boerescu, ministru
al Afacerilor Externe, căruia i-a încredinţat scrisorile de acreditare către
Carol I. în aceeaşi zi trimisul spaniol a fost primit şi de Preşedintele
Consiliului de Miniştri, cu care hotărî apropiata audienţă la Palat.
       * Se referă la şedinţa Senatului din 24 februarie 1880.
       ** Este vorba de sefardiţi care, fiind de mai mult de 150 de ani în România, se bucurau
de drepturile supiişilor români. Prin Tratatul de la Berlin se prevedea extinderea acestor
drepturi la toţi cei de origine ebraică.
       78       Arh. M.A.E., Madrid, fond. România, Politica, legat 2647, depeşa nr. 56 din 9 martie
1880 a ministrului plenipotenţiar al Spaniei la Berlin, contele de Benomar, către ministrul
de stat.
       78 Ibidem, depeşa nr. 1 a Misiunii extraordinare a Spaniei în România, Bucureşti,
10 mai 1880, semnată de contele de Benomar („Călătoria (}e la Berlin la Viena şi de la Viena
la Bucureşti. Atenţiile cu care WWW. flBftfltBWflfllfta. TO
1154
JOSEFINA LOPEZ SANMARTIN
22
      La aceste prime întrevederi, miniştrii români au abordat împreună
cu şeful misiunii spaniole problemele politice ale Eomâniei, dificultăţile pe
care aceasta le întîmpina, subliniind hotărîrea întregii ţări de a face tot
posibilul pentru a le învinge. Totodată, ei au cerut lui Benomar să trans-
mită guvernului spaniol mulţumiri pentru buna primire de care s-a bucurat
la Madrid trimisul român Plagino 80. în urma acestor convorbiri, con-
tele de Benomar scria guvernului din Madrid : „Cei doi oameni de stat
mi-au făcut primirea cea mai amabilă cu putinţă. Guvernul român apre-
ciază la justa valoare şi în mod deosebit prietenia poporului spaniol;
el nu uită că o colonie spaniolă adusă de Traian îşi are rolul său în for-
marea Eomâniei, că păstrează limbajul, obiceiurile şi tradiţiile strămoşi-
lor săi şi doreşte din toată inima să cultive relaţii cu Spania, popor latin
ca şi românii. Acest lucru ni l-au repetat de cîteva ori ambii miniştri.
Prieteniei arătate eu i-am răspuns în termeni corespunzători” 81.
      Carol I a avut două întrevederi cu trimisul extraordinar al Spaniei :
una particulară, la 11 mai, şi alta oficială şi solemnă, în ziua următoare,
în cadrul întrevederii particulare Carol I a evocat amintirile sale din
călătoria făcută în Spania în 1861 şi a insistat asupra istoriei războiului
din 1877 cu Turcia şi asupra complicatelor tratative care au precedat
recunoaşterea de către toate puterile a Eomâniei ca stat independent.
La această întrevedere Benomar afla cu destulă surprjndert că, în timpul
războiului carlist, doi ofiţeri ai lui Carol I au făcut parte din Cartierul
general al armatei spaniole, informîndu-1 constant în legătură cu ceea ce
se petrecea în Spania. Unul din acei ofiţeri însoţise pe generalul Blanco
în timpul operaţiilor de la Pena-Plata. Ambii ofiţeri au fost răniţi şi
rămăseseră invalizi în acel război civil spaniol82.
      După această întrevedere particulară a urmat, la 12 mai, primirea
oficială la Palatul regal a misiunii spaniole. Cu acest prilej Benomar a
rostit un discurs în care a subliniat atît satisfacţia produsă în Spania de
vestea proclamării independenţei absolute a Eomâniei, cît şi „dorinţa
spaniolilor de a cultiva relaţii de prietenie şi bună înţelegere” 83.
      Apoi Benomar i-a oferit lui Carol Colierul Ordinului regal al lui
Carol al IlI-lea al Spaniei şi i-a prezentat principelui pe ataşatul spaniol,
Arteche. în aceeaşi seară diplomaţii spanioli au luat parte la un banchet
oferit în onoarea lor de ministrul plenipotenţiar al Austriei la Bucureşti,
contele de Hayos, banchet la care au fost prezenţi atît ministrul Afaceri-
lor de Externe al Eomâniei cît şi miniştrii Germaniei, Franţei, ca şi alţi
diplomaţi interesaţi să afle nu numai opinia Misiunii extraordinare
spaniole, ci şi ce fel de reprezentanţi trimitea Madridul la Bucureşti.
      Contele de Benomar a devenit şi mai ferm în convingerea sa că la
Bucureşti trebuie să se trimită un diplomat de primul rang, capabil să
contribuie la strîngerea legăturilor dintre Spania şi Eomânia. în acest
sens, Benomar a subliniat în corespondenţa sa cu guvernul din Madrid
că „Europa face dreptate strădaniilor şi credinţei nezdruncinate a româ-
nilor. Aproape toate puterile sînt reprezentate la Bucureşti prin diplomaţi
      80 Ibidem, telegrama nr. 2 din 10 mai 1880 a Misiunii extraordinare a Spaniei in România.
      81 Ibidem.
      82 Ibidem, depeşa nr. 6 din 12 mai 1880 a Misiunii extraordinare a Spaniei în România.
      83 ibidem.      ■www.dacoromanica.ro
23
SPANIA ŞI ROMANŢA (1859—1881)
1155
din cei mai distinşi. Contele de Hayos, fost ministru al Austriei la
Washington, o reprezintă acum la Bucureşti. Mai este ministrul Germaniei,
contele de Westhelen, care timp de 8 ani a fost consilier la ambasada
imperială de la Paris; Italia este reprezentată de contele Tornelli, sena-
tor şi vechi diplomat; din partea Rusiei participă principesa de Olsen-
roff, care l-a reprezentat pe ţar la Roma, iar din partea Angliei, White,
unul dintre cei mai pricepuţi şi mai cunoscători diplomaţi englezi în pro-
blemele Orientului. Belgia, Olanda, Grecia, Serbia au trimis la Bucureşti
miniştri de afaceri interimari” 84. Şeful misiunii spaniole remarca totodată
că ,,diplomaţia română este activă şi vigilentă, informînd guvernul său
la zi cu tot ceea ce îl poate interesa” 85; toate acestea, ca şi atenţia care
se acorda României în Europa, făceau ca Misiunea extraordinară să con-
sidere că Spania trebuia să trimită la Bucureşti un diplomat de prim rang.
      Cînd contele de Benomar şi-a considerat încheiată misiunea la
Bucureşti şi, la 14 mai, a comunicat guvernului român intenţia sa de a
pleca în ziua următoare, Carol I l-a chemat la reşedinţa sa, unde a avut
loc o convorbire de mai bine de o oră. Cu acest prilej Carol I a pus accen-
tul pe dificultăţile întîmpinate de România în politica sa externă şi pe
faptul că ţara avea nevoie de prieteni ca Spania, care să fie dispuşi
să-i apere cauza. Relatînd alte aspecte ale acestei conversaţii, Benomar
scria: „Principele Carol este la curent cu problemele Spaniei şi, în legă-
tură cu aceasta, mi-a pus multe întrebări importante. La toate am încer-
cat să dau un răspuns satisfăcător” 86.
      în aceeaşi zi, ministrul Afacerilor Externe al României a dat o
recepţie în onoarea contelui de Benomar la care au participat toţi diplo-
maţii acreditaţi la Bucureşti. După cum relata diplomatul spaniol, acesta
„era primul banchet oficial care s-a dat în cinstea unui trimis
extraordinar”87.
      Sintetizînd rezultatele călătoriei sale, contele de Benomar comu-
nica la Madrid că „Misiunea a obţinut rezultatele dorite în scopul stabili-
rii unor relaţii de bună înţelegere şi prietenie între Spania şi România”
şi că a primit la Bucureşti „dovezi de excepţională consideraţie şi apre-
ciere” 88.            .
      La 10 februarie 1881, în Spania au venit la putere liberalii, prin
guvernul prezidat de Sagasta. Yega de Armijo, numit titular al Minis-
terului de Stat, prezenta spre aprobare Cortesurilor, la 26 mai a acelu-
iaşi an, o circulară adresată tuturor ambasadorilor şi reprezentanţilor
Spaniei în străinătate, cerîndu-le să militeze pentru o politică de pace,
pentru prietenie şi pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale cu toate
ţările 89.
      84      Ibidem, telegrama nr. 14 din Bucureşti, 14 mai 1880, a Misiunii extraordinare a
Spaniei in România.
      85 Ibidem.
      88 Ibidem, telegrama nr. 15 din 14 mai 1880 a Misiunii extraordinare a Spaniei la
Bucureşti.
      87 Ibidem.
      88 Ibidem.
      88 Ministerul de Stat, Circulară către reprezentanţii Spaniei in străinătate, Madrid,
26 mai 1881, In Documenlos Diplomaticos, presentados a las Cortes en la legislatura de 1881,
por el Ministerio de Eslado, Madrid, tipărită de Miguel Cinesta, 1881.
                            www.aacoramaDica.ro
7-c. 5879
1158
JOSEFINA LOPEZ SANMARTIN
24
      Paşii făcuţi de conservatori, în sensul recunoaşterii Bomâniei, vor
fi continuaţi de liberali. Cauza independenţei româneşti era unanim sus-
ţinută în Spania.                     ’
      La 28 aprilie 1881, răspunzînd scrisorii lui Carol I — prin care aces-
ta anunţase suveranul spaniol că fusese proclamat rege — Alfonso al
Xll-lea scria că pentru a marca interesul manifestat faţă de Bomânia,
însărcinase pe Juan Pedro de Aladro, deputat al Cortesurilor, să se depla-
seze la Bucureşti şi să înmîneze personal lui Carol I scrisoarea de feli-
citare 90.
      în realitate, călătoria lui Juan Pedro de Aladro la Bucureşti nu
era întîmplătoare. La Madrid acest om politic era deja considerat ca vi-
itor reprezentant al Spaniei la Bucureşti.
      într-adevăr, prin decretul din 23 iunie 1881 a fost creată Legaţia
Spaniei în Bomânia, iar Juan Pedro de Aladro a fost numit în fruntea
acesteia cu titlul de însărcinat cu afaceri 91.
      Prin calităţile sale diplomatice şi prin personalitatea sa, Juan Pe-
dro de Aladro răspundea exigenţelor formulate de contele de Benomar
în timpul misiunii sale extraordinare în Bomânia faţă de persoana care
trebuia numită ca reprezentant diplomatic al Spaniei la Bucureşti 92.
      într-una din primele sale telegrame trimise de la Bucureşti la
Madrid, Juan Pedro de Aladro informa pe ministrul de stat că, la scurt
timp după sosirea în Bomânia, a avut o întrevedere cu ministrul Afaceri-
lor Externe, Eugen Stătescu, căruia i-a înmînat scrisorile de acreditare.
      „Ministrul — scria Aladro — m-a primit cu multă amabilitate şi
m-a însărcinat să comunic E. V., fără a prejudicia faptul că el o va face
direct, bucuria pe care o resimte pentru că am fost numit în această
funcţie şi pentru că vedea creată o legaţie a Spaniei la Bucureşti” 9S.
      Imediat după preluarea funcţiei sale, Aladro a desfăşurat o intensă
activitate în scopul dezvoltării, în cele mai diverse domenii, a relaţiilor
cu Bomânia. încă în telegrama sa din 27 noiembrie 1881, el propunea
guvernului său să înfiinţeze consulate spaniole în oraşele româneşti mai
importante din punct de vedere comercial94. Puţin mai tîrziu au fost în-
fiinţate consulate la Brăila, condus de viceconsulul Jorge Cavadia; la
Giurgiu, condus de viceconsulul Basilio Tbanno; la Constanţa, condu» 80 81 82 83 84
      80 Arh. ist. centr. Bucureşti, fond. Casa regală, dos. nr. 44/1881, p. 62.
      81     Arh. M.A.E., Madrid, fond. Personal spaniol, litera A, nr. 303, legat 13, dosar relativ
la Aladro J. P.
      82 Juan Pedro de Aladro y Castriota (1845—1914) era un talentat diplomat spaniol,
cunoscut pentru cultura sa şi pentru cunoştinţele sale In problemele Orientului. Născut la Jerez
de la Frontera (Câdiz), se considera principe cu drept de moştenire la tronul Albaniei, pentru
că strămoşul său fusese căsătorit cu principesa Kastriota, moştenitoarea marelui George Kastrio-
ta(-Skanderbeg, eliberatorul Albaniei. A făcut excelente studii la Sevilla şi in 1867 a intrat
In cariera diplomatică. A urcat cu repeziciune primele trepte şi a ocupat apoi importante pon-
turi la ambasadele şi legaţiile spaniole de la Viena, Paris, Haga, Bruxelles ; In afară de aceasta
s-a făcut cunoscut prin discursurile ţinute In Cortesuri. In 1881 a fost numit Însărcinat cu
afaceri al Spaniei la Bucureşti. Printre membrii corpului diplomatic era considerat ca un spe-
cialist autorizat în problemele Orientului.        '
      83     Arh. M.A.E., Madrid, fond. Personal spaniol, litera A, nr. 303, legat 13, telegrama
nr. 3 a lui Juan Pedro Aladro către ministrul de stat.
      84     Arh. M'.A.E., fond. Corespondenţă ambasade şi legaţii, 1881 — 1889, legat 1716,
telegrama nr. 81 din 27 noiembrie 1&81 a lui J. P..Aladro către ministrul de stat.
                                    www.dacoramamca.ro
25
SPANIA ŞI ROMANIA (1859—1881)
1157
de viceconsulul Enrique Alejandro Harris; la Sulina, condus de vicecon-
sulul A. D. Foscolo şi la Galaţi condus de viceconsulul Pedro Fascolo.
     Pe de altă parte, relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost
completate prin acreditarea şi la Madrid, la 1 aprilie 1882, a ministrului
României la Paris 9S.
     Stabilirea relaţiilor diplomatice între cele două ţări a fost o expresie
a interesului reciproc, tot mai pronunţat, manifestat în cursul secolului
al XlX-lea de popoarele spaniol şi român. Ea marca regăsirea celor
două popoare surori la capătul unui proces îndelungat de căutare şi apro-
piere politică, economică şi culturală, proces care trebuia să treacă, în mod
obligatoriu, prin momentul proclamării independenţei de stat a României.
Consecinţele evenimentului s-au răsfrînt binefăcător şi multilateral asu-
pra relaţiilor hispano-române.
        •* Reprezentanţele diplomatice ale României, voi. I, .p. 52.
ice ale României, voi. 1, ,p. 52.
www.dacoromamca.ro
                      www.dacoromanica.ro
       MODIFICĂRI m STRUCTURA SOCIAL-POLITICĂ
       A ROMÂRIEI ÎR ARII 1922-1928
                            DE
               IOAN SAIZU, MIHAIL RUSENESCU
      Problema structurii social-politice şi a modificărilor ei, a relaţiilor
între clase şi grupări sociale, a prezentării evoluţiei şi perspectivelor lor
în anii 1922—1928 n-a preocupat istoriografia noastră decît într-o mică
măsură. Cercetarea aprofundată a acestei chestiuni se impune înainte
de toate pe considerentul că ea stă, ca în orice perioadă istorică, în
centrul luptei ideologice şi politice.
      Ca urmare a desăvîrşirii unificării statului naţional român a avut
loc o creştere a suprafeţei agricole şi forestiere, a numărului întreprinderi-
lor industriale, a capacităţii de producţie a unor ramuri, a reţelei de trans-
port şi comunicaţii; în general procesul desăvîrşirii unităţii politice a
determinat modificarea în sens calitativ a potenţialului economic al ţării,
a creat condiţii mai favorabile pentru dezvoltarea mai rapidă a forţelor
de producţie. După atingerea în 1924 a nivelului antebelic în principalele
ramuri de producţie s-a produs pentru scurt timp accelerarea dezvoltării
întregii economii naţionale. în urma acestui proces s-a întărit poziţia
vîrfurilor conducătoare într-o serie de ramuri ale industriei şi circulaţiei.
Paralel cu aceasta, ,,asistăm şi la întărirea dominaţiei politice a marii
burghezii industrial-financiare, la accentuarea caracterului reacţionar al
puterii de stat” 1.
      Alături de factorul economic, la modificarea structurii social-poli-
tice a României au contribuit şi alte elemente. După cum a observat
un contemporan 2, pe lîngă toate consecinţele şi prefacerile determinate
de primul război mondial, comune cu celelalte state, România trăia în
plus trei mari transformări interne, care n-au avut loc simultan la nici
un alt popor : desăvîrşirea unificării statului naţional; rezolvarea pro-
blemei votului universal; elaborarea legii de reformă agrară. Un rol im-
       1       Nicolae Ceauşescu, Partidul Comunist Român — continuator al luptei reooluţionare şi
democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi socialiste din România,
Edit. politică, Buc., 1966, p. 28.
       2 D. Drăghicescu, Eoolufia ideilor liberale, Bucureşti, 1921, p. 3.
,,STUDII”, tomul 23. nr. 6. p. 1159-1179WWW  ŢP
1160
IOAN SAlZU, MmAHi RUSENESCU
2
portant în acest proces a revenit statului şi constituţiei din 1923, care,
în afară de faptul că reflectă necesitatea de a se da un caracter unitar
organizării de stat şi legislative a ţării, încorporează, cel puţin teoretic,
o serie de principii burghezo-democratice, ca egalitatea tuturor cetăţeni-
lor în faţa legii, votul universal, libertatea de organizare şi întrunire, a
presei etc. Factorii amintiţi au stimulat, alături de alţii, dezvoltarea
fenomenelor social-politice. Acelaşi proces a fost însă puternic frînat de
prezenţa capitalului străin, fapt ce a determinat grave consecinţe negative
asupra maturizării economiei naţionale şi a dezvoltării sale independente,
renunţarea la unele din cele mai de seamă prevederi burghezo-democra-
tice menţionate în constituţie şi în programele partidelor care au guver-
nat ţara în acei ani ş.a.
       Procesul modificării structurii social-politice a fost puternic spri-
jinit de forţele ideologice chemate să apere poziţiile unei grupări sau a
alteia. Este semnificativ că în această perioadă se intensifică lupta dintre
ideologia marxistă şi ideologia burgheză. Reprezentanţii celor două ideo-
logii se confruntau în definirea unor fenomene esenţiale în viaţa societăţii
(evoluţie, revoluţie, reformă, rolul social-politic al burgheziei şi proleta-
riatului etc.) 3. în urma unor asemenea confruntări, unii oameni de şti-
inţă burghezi au afirmat, în unele probleme, idei care concordau cu cele
ale ideologiei marxiste. R. Iorga, de pildă, declarase că P. U. L. nu putea
întîmpina o rezistenţă serioasă decît din partea opoziţiei revoluţionare4.
De asemenea, Şt. Zeletin arătase că dictatura politică a burgheziei putea
fi primejduită cu adevărat de proletariat, pe care însă el îl considera în
germene 5.
       Pe baza materialelor documentare, a datelor statistice, deşi incom-
plete şi adeseori înregistrate după criterii foarte diferite, ne propunem
ca în articolul de faţă să aducem unele contribuţii la cunoaşterea modi-
ficărilor petrecute în structura social-politică a României între anii 1922
-1928.
                                       ★
      Perspectiva acestor modificări prin accelerarea dezvoltării econo-
miei este încorporată diferenţiat în programele partidelor epocii6. Sub
        3       Vezi, Intre alţii, Şerban Voinea, Socialismul marxist şi evoluţia socială (p. 119 — 140)
şi Mircea Djuvara, Evoluţie şi revoluţie (p. 267—280), In Doctrinele partidelor politice, Bucu-
reşti (1924).
       4 „Socialismul”, 9 şi 12 martie 1924.
       5 Şt. Zeletin, Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric, Bucureşti, 1925, p. 166.
       3 Accentele puternice de industrializare existente In programul economic al P.N.L.
creau premisa dezvoltării numerice şi concentrate a clasei muncitoare. „Industria Îndeosebi —
arăta Vintilă Brătianu —, prin sporirea şi concentrarea maselor Împrejurul fabricei şi a maşi-
nismului, este chemată să aibă o Inrlurire socială mai puternică” (Vintilă I. Brătianu, Economia
naţională a României Mari, In „Democraţia”, an. XV (1927), nr. 1, p. 48). Programul P.N.L.
prevedea noi reforme, care, alături de legile electorală şi agrară, să determine prefaceri social-
politice, dar „In spiritul ordinei şi Înfrăţirii Intre clase”. Premise pentru modificarea structuTii
social-politice Intllnim şi In programele celorlalte partide. Programul „partidului poporului”
prevedea Încurajarea deosebită a micii industrii, a meseriilor, a industriei casnice ţărăneşti
şi, implicit, a păturilor sociale legate de aceste activităţi economice, ca şl înfiinţarea de credite
industriale care să pună pe proprietarii rurali expropriaţi detentori de rentă In posibilitatea
de a-şi dirija capitalurile lor spre industrie sau de a le jmne prin credite cu termen lung
la dispoziţia industriei. Programul partidului ţărănesc prevedea necesitatea Împărţirii pămln-
tulni, prin reforma agrară,                                    industrializarea produselor agri-
3
MODIFICĂRI ÎN STRUCTURA SOCIAL-POLITICA A ROMÂNIEI (1922—1928)
1161
raport social, în perioada 1922—1928 au avut loc o serie de mari procese :
a) scăderea ponderii moşierimii în cadrul societăţii şi regruparea forţelor
ei; b) sporirea ponderii proletariatului industrial şi agricol, fapt care a
permis creşterea potenţialului lor revoluţionar; c) stratificarea ţărăni-
mii; d) scăderea relativă a ponderii păturilor mijlocii. Sub raport poli-
tic, aceeaşi perioadă se caracteriza, pe de o parte, prin concentrarea şi
consolidarea poziţiilor marii burghezii, ca şi a forţelor opoziţioniste bur-
gheze, iar pe de altă parte, prin accentuarea procesului de radicalizare,
maturizare şi organizare a maselor, sporirea activităţii organizaţiilor lor
de clasă.
      Modificarea potenţialului economic ca rezultat al desăvîrşirii cons-
tituirii statului naţional a determinat creşterea rolului industriei în cadrul
economiei. O dată cu aceasta pe plan social, burghezia industrială, înregi-
mentată îndeosebi în P. N. L., s-a impus tot mai mult în rîndul claselor
dominante. Fiecare manifestare politică a guvernului liberal arăta lim-
pede tendinţa lui de a întări o minoritate a burgheziei. Concentrarea şi
centralizarea producţiei a determinat ca burghezia să scadă numericeşte
şi o dată cu aceasta, în pofida identităţii de interese fundamentale, să se
manifeste în cadrul ei puternice divergenţe. Din rîndul claselor domi-
nante s-a desprins tot mai mult şi a ocupat poziţii predominante în econo-
mie şi în stat, datorită dezvoltării mai rapide a capitalului industrialo-
bancar, marea burghezie, grupată îndeosebi în jurul B. N. B. şi Băncii
Bomâneşti. La aceasta a contribuit aplicarea unor măsuri în spiritul
politicii ,,prin noi înşine”, care au permis întărirea poziţiilor marii burghe-
zii în dezavantajul unei părţi a burgheziei transilvănene şi a burgheziei
mijlocii. Creşterea poziţiei marii burghezii se reflectă şi în stabilitatea
acesteia la guvern. Dovadă e faptul că între 1922—1928, cu o întrerupere
de 15 luni în 1926/1927, ţara a fost guvernată de partidul liberal.
      Modificările în structura socială au dus în cadrul clasei burgheze la
o alianţă mai strînsă între o parte a burgheziei financiaro-industriale
cu resturile marii proprietăţi şi cu monarhia. După cum se ştie, reforma
agrară din 1921 redusese ponderea marii proprietăţi şi o sporise pe cea
a ţărănimii cu pămînt şi a cliiaburimii. Pentru a întări din punct de vedere
economic moşierimea — aliata ei — , burghezia a asigurat condiţiile
pentru conservarea unei părţi a marii proprietăţi rurale, pentru formarea
şi consolidarea unor monopoluri în agricultură, pentru păstrarea dijmei
şi a altor relaţii semifeudale în economie 7. Paralel cu aceasta, parte din
marii proprietari expropriaţi au fost ajutaţi să-şi plaseze capitalurile în
cole, organizarea industriei mijlocii şi a meseriilor pe baza tehnicii mdderne. Prevederile de
mai sus preconizau formarea unei baze materiale, care la rîndul ei să deplaseze categorii de
cetăţeni pe trepte avansate in structura social-politicâ a ţării. în opoziţie cu acest program
care cuprindea elemente pozitive pentru mase, cel din 1926, elaborat în urma fuziunii parti-
delor naţional şi ţărănesc (asigurarea libertăţii circulaţiei pămlntului ş.a.), crea din punct de
vedere social perspectiva trecerii a numeroase categorii de ţărani în rîndul proletariatului
agricol. P.C.R., mişcarea muncitorească şi democratică s-au pronunţat pentru progresul tehnic,
pentru industrializarea ţării nu numai în scopul creării premiselor materiale necesare creş-
terii forţei social-politice a proletariatului şi a aliaţilor lui în lupta de clasă, dar şi ca un factor
care, prin consecinţele lui, să imprime prefacerilor social-politice un ritm superior.
           7 Costin Murgescu, Reforma agrară din 1945, Edit. Academiei, Bucureşti, 1956, p. 20 —
           33, 65 — 67; V. Liveanu, M. Rusenescu, Tr. Lungu..., Relaţii agrare şi mişcări ţărăneşti,
          Bucureşti, 1967. wW.daCOTOmamCaJO
1162
IOAN SAIZU, MIHAIL HUSENESCU
4
industrie, schimbîndu-şi astfel poziţia în structura socială a capitalismU'
lui român.
       Pe măsură ce a crescut rolul marii burghezii în opera de refacere
şi dezvoltare a economiei prin valorificarea condiţiilor favorabile apă-
rute prin actul de la 1 decembrie 1918, ideologii ei i-au proslăvit domi-
naţia şi invincibilitatea pentru o lungă perioadă istorică8. Sporirea rolu-
lui marii burghezii în viaţa social-politică pornea la Zeletin din convin-
gerea că o dată cu reforma agrară din 1921 s-a încheiat existenţa marilor
proprietari şi a partidului lor conservator. Acest fapt, ca şi stadiul inci-
pient în care credea că se găseşte proletariatul, l-au determinat să consi-
dere că viitorul aparţinea marii burghezii şi partidului ei liberal9.
       Paralel cu întărirea poziţiilor marii burghezii, procesul economic a
deplasat din punct de vedere social unele grupări burgheze spre păturile
mijlocii ale societăţii. Acesta era unul din aspectele adîncirii procesului
de diferenţiere a clasei burgheze. Numărul mare al poliţelor şi falimen-
telor10, restrîngerea sferei de activitate a unor industrii, scăderea numă-
rului tranzacţiilor11 ş. a. au înlesnit adîncirea procesului de ruinare eco-
nomică a unor categorii burgheze mai înstărite, fapt care a contribuit,
alături de alţi factori, la deplasarea din punct de vedere social a acestora
spre păturile mijlocii ale societăţii.
       Asemenea fenomene, ca şi accentuarea gradului de exploatare a
maselor de muncitori, ţărani, mici meseriaşi şi comercianţi au ridicat, pe
de o parte, împotriva marii burghezii o largă opoziţie, iar pe de altă parte
au determinat deplasarea unor grupări spre alte centre politice.
       Din punct de vedere politic, structura claselor dominante a înregis-
trat de asemenea modificări substanţiale. Procesul respectiv a înmănun-
chiat în sine trei mari fenomene : a) concentrarea în front comun, sub
hegemonie liberală a unor vîrfuri ale burgheziei opoziţioniste; b) fuziu-
nea partidelor naţional şi ţărănesc; c) lupta pentru a restabili sistemul
bipartit de guvernare. Trăsătura comună a celor trei fenomene a cons-
tituit-o lupta de regrupare a forţelor politice, fapt care a dus în ultimă
instanţă la o reducere a numărului partidelor burgheze. Astfel, dacă în
campania electorală din 1922 în faţa urnelor s-au prezentat 14 grupări
politice, în alegerile generale din 1926 s-au prezentat numai 8, în 1927
nouă, iar în 1928 şapte 12. Procesul regrupării forţelor burgheze s-a pre-
cipitat neîntrerupt, dar a fost mai intens în perioada campaniilor electo-
rale. într-adevăr, nici unul din partidele de guvernămînt din această peri-
oadă n-a apărut necartelat în faţa corpului electoral. P. N. L. încheiase
două cartele electorale în 1922 şi unul în 1927, cu partidul ţărănesc (dr.
Lupu); în 1926 „partidul poporului” încheiase înţelegeri electorale cu
                   8 Şt. Zeletin, op. cit., p. 166, 243; Şt. Zeletin, Neoliberalismul, Bucureşti, 1927, p. 84,95.
       8 Şt, Zeletin, Burghezia română..., p. 166.
       10      Vezi V. V. Protopopescu, întreprinderile româneşti de credite sub influen/aconjuncturii
1919—1932, Bucureşti, 1936, p. 50; Anuarul statistic al României 1930, Bucureşti, 1932,
p. 384; Enciclopedia României, voi. IV, p. 1 006.
       11 „Dezbaterile Adunării Deputaţilor”, şedinţa din 19 noiembrie 1926, p. 37.
       12      N. T. Ionescu, Alegerile legislative din martie 1922, In „Buletinul statistic al Româ-
niei”, nr. 2/1923, p. 106, 114 — 115; Anuarul statistic al României 1922, Bucureşti, 1923, p.
18—19; Idem 1928, Bucureşti, 1929, p. 14—15; Matei Dogan, Analiza statistică a „democra-
ţiei parlamentare” din -RomdWWW.diBbl0ffidfliCâ.rO' II-IV'
5
MODIFICĂRI IN STRUCTURA SOCIAL-POLITICA a ROMÂNIEI (1922—1928)
1163
partidele maghiar şi german şi gruparea Goldiş; în 1928 P. N. Ţ. pro-
cedase în acelaşi fel cu partidul german13. în timpul alegerilor generale
asemenea înţelegeri fuseseră încheiate şi între partidele de opoziţie; naţi-
onalii cu ţărăniştii în 1926 şi partidele maghiar şi german în 1927.
      Regruparea forţelor burgheze se relevă în faptul că unii politicieni
au trecut cu tot bagajul politic în rîndurile altui partid. Din acest
punct de vedere, structura politică a claselor dominante se caracteri-
zează înainte de toate în afară de concentrarea vieţii politice într-un
număr restrîns de partide, prin efortul burgheziei de a realiza un front
comun al ei. Compoziţia P. N. L. şi patrimoniul lui material i-a permia
ca în acest scop să acorde unele concesii economice şi politice vîrfurilor
burgheziei opoziţioniste. Soluţia s-a putut aplica numai la acea opoziţie
care nu mai voia să aştepte împrejurările în care s-ar fi decis chemarea ei
la guvern. Cu toate acestea, în numărul întreprinderilor nou create, ca şi
în cele vechi accesul celorlalte partide a fost permis numai într-o mică
măsură14, preponderenţa avînd-o pe mai departe liberalii.
      TJn rol important în acţiunea de concentrare a burgheziei a revenit
lui Averescu, care fusese „miluit” de liberali înainte de a-1 aduce la gu-
vern prin cooptarea sa în consiliul de administrare al Creditului minier,
şi lui Barbu Ştirbei. Prin cei doi politicieni s-a realizat deplasarea unor
forţe ale claselor dominante spre partidele marii burghezii, acesta fiind
de fapt procesul principal în modificarea structurii politice a burgheziei
şi moşierimii. Averescu s-a servit totodată de mijloacele puse la dispozi-
ţie pentru a-şi întări propriul partid15. El apreciase că organizaţia sa, mă-
cinată de două tendinţe (una pentru apropiere de ţărănişti, alta de spri-
jinire numai pe liberali)16, nu putea fi întărită în timpul guvernării sale
decît prin oferirea de portofolii ministeriale, dacă nu unor partide de opoziţie r
cel puţin unor fracţiuni ale acestora. Eaptul a constituit totodată un mijloc
de subminare, de măcinare a forţelor partidelor de opoziţie. Averescu a
putut astfel, docil fiind palatului şi într-o mare măsură liberalilor, să con-
centreze, cu ajutorul concesiunilor acordate de P.N.L., noi forţe politice
în frontul marii burghezii sau în rîndul forţelor ei auxiliare organizate 17.
      Seria migrării politicienilor dintr-un partid în altul a lărgit-o Goldiş
şi grupul lui. Deplasarea acestui grup s-a făcut sub pretextul de a se „com-
bate regionalismul”. Contopirea grupului parlamentar transilvănean cu
„partidul poporului” şi poziţia cîştigată a fost luată de exemplu de alte
grupări. Astfel, gruparea takistă a pus capăt divergenţelor cu liderii „par-
tidului poporului”, încheind unele tranzacţii care au uşurat intrarea în gu-
      13 Matei Dogan, op. cit., tabelele nr. II—IV.
      14 Vezi „România industrială” din 1925, nr. 640, p. 8 şi nr. 661, p. 9 ; din 1926, nr,
671, p. 5, nr. 672, p. 2, 8, nr. 676, p. 2, 3, nr. 678, p. 2, nr. 682, p. 2, 8, nr. 680, p. 7,
nr. 685, p. 3, 5, nr. 690, p. 5, nr. 691, p. 7, 8.
      15     In „partidul poporului” predominau interesele capitaliştilor dpăruţi In viaţa econo-
mică după primul război mondial, a restului marii proprietăţi, a moşierilor expropriaţi, care-
şi-au plasat despăgubirile In comerţ, industrie, bănci şi agricultură („Lupta de clasă”, nr.
2 — 3/1926, p. 4—5). în acel timp, el nu mai era un partid, ci un grup de „cadre” in jurul lut
Averescu, care ar fi rămas izolat dacă Brătianu nu l-ar fi făcut prim-ministru.
      18 Arh. C.C. al P.C.R., fond. C. Argetoianu, caiet 36, f. 2 384 — 2 385.
      17 „Lupta de clasă’ ’nr WWWdaCbrbmanica.rb
1104
IOAN SAIZU, MEHAIL, RUSENESCU
6
vern a lui Stelian Popescu şi dr. Dumitrescu Brăila 18. în acelaşi timp,
gruparea iorghistă şi-a îmbunătăţit raporturile cu averescanii19. De ase-
menea, gruparea politică a lui Simion Mehedinţi a dus tratative care i-au
asigurat acestuia intrarea în guvern ca ministru fără portofoliu.
      Opoziţia lui Averescu faţă de unele aspecte ale politicii P.N.L. i-au
determinat pe unii să-l socotească polarizatorul opoziţiei şi fermentul de
creare a unui mare partid care să alterneze cu liberalii la guvern. Ca ur-
mare, pînă la aducerea sa la guvern în 1926, unele fuziuni, asimilări şi re-
grupări au fost privite ca sinteze ale efortului de a concentra forţele opo-
ziţiei într-un mare organism politic intitulat „partidul poporului agrar”
sau „partidul naţional-ţărănesc al poporului care să ţină în cumpănă
atotputernicia celui liberal20. Soluţia pentru însănătoşirea vieţii politice
prin întoarcerea la sistemul bipartit fusese recomandată şi de N. Iorga.
V.I. Lenin subliniase că sistemul bipartit constituia unul din cele mai pu-
ternice mijloace folosite în scopul de a împiedica activitatea unui partid
muncitoresc 21. O vehementă atitudine faţă de problema înlocuirii luptei po-
litice prin alternarea la guvern a două partide burgheze luaseră comuniştii,
mişcarea muncitorească şi democratică. Solidaritatea opoziţiei înainte de
aducerea lui Averescu la guvern — scria „Lupta de clasă” — urmărea să
dezarmeze masele să le facă să înţeleagă că sigur Averescu era capabil de
a organiza lupta contra oligarhiei22. Mişcarea muncitorească şi democratică
subliniase în repetate rînduri că,,partidul poporului” nil reprezenta o forţă
politică reală destul de puternică pentru a se putea impune contra libera-
lilor 23, a căror putere nu putea fi contrabalansată în acel timp de nici un
partid burghez. Nici unul din acestea nu putea începe o campanie de răs-
turnare a liberalilor cu certitudinea că nu va fi învins şi silit la tranzacţii.
Alegerile Camerilor agricole din toamna anului 1925 au dovedit că chiar aşa
cum era opoziţia a putut constitui punctul de concentrare a tuturor forţelor
antioligarhice24 .Văzînd că popularitatea partidului scade mereu şi că
mandatul său parlamentar se apropie de sfîrşit, 1.1. C. Brătianu a reuşit
să înjghebeze un guvern Averescu subordonat intereselor liberalilor.
      Aducerea lui Averescu la guvern în martie 1926 a precipitat forţele
politice ale opoziţiei burgheze, îndeosebi ale partidelor naţional şi ţără-
nesc, care au căutat să grăbească actul fuziunii lor. Fiecare din aceste
două partide aveau de făcut faţă unor probleme interne. Principalul par-
tid al opoziţiei era partidul ţărănesc, care a reuşit — în timp ce P.C.R.
era în ilegalitate, întîmpina numeroase dificultăţi care îl împiedicau să
se afirme cu toată tăria — să atragă de partea lui pături largi de la sate
şi simpatia chiar a unor cercuri muncitoreşti de la oraşe 25. Bl a susţinut
       18 „Adevărul", 4 şi 9 aprilie 1926.
       19 N. Iorga, Memorii, voi. V, p. 117.
       20 D. A. Gheorghiu-Cirişanu, în praful dezastrului, Bucureşti, 1927, p. 28; „Argus”,
27 februarie şi 8 iunie 1927. Pentru o fuziune a partidelor Împotriva liberalilor se declarase
-şi Al. Marghiloman (Al. Marghiloman, Note politice, voi. V, p. 209 — 211).
       21 V. I. Lenin, Opere, voi. 18, Bucureşti, 1957, p. 394..
       22 „Lupta de clasă”, nr. 2 — 3/1926, p. 3.
       23 Ibidem, p. 8.
       24 „Bolşevismul”, septembrie 1925.
       25 „Socialismul”, 1-3 februarie 1924; Arh. C. C.al P.C.R., fond 1, dos. 43/1923, f. 59.
                                  www.dacoramamca.ro
7
MODIFICĂRI In STRUCTURA SOCIAL-POLITICA A ROMÂNIEI (1922—1928)
1165
•deschis în acei ani lupta antili- berală, realizarea unei ordini constitu-
ţionale, fapt care i-a adus adeziunea şi simpatia unor largi mase. Cu
toate că se întărise în anii de pînă la începutul perioadei ce o cer-
cetăm 26, partidul ţărănesc nu putea înfrînge singur pe liberali. Singuri
ţărăniştii — notează C. Argetoianu — nu aveau şansa de a ajunge la
guvern, ci prin naţionali care îi opreau de a mai agita ţara în opoziţie 27.
De aceea a căutat să fuzioneze cu un partid cu program moderat burghez28,
necompromis şi el. După ce s-a preconizat o fuziune cu partidul lui
N. Iorga, ideea la care s-a renunţat din cauză că prin aceasta ţărăniştii
ar fi rămas pe mai departe nefortificaţi din punct de vedere politic, el şi-a
îndreptat atenţia spre partidul naţional din Transilvania. Acesta însă, în
primii ani de după război fusese cîştigat în parte prin acţiunea de „naţiona-
lizare”. Mai mult, unii din liderii partidului naţional, conştienţi că prin
fuziunile făcute pînă atunci29 nu se dobîndise o creştere a forţei poli-
tice şi nu se realizase un mare partid al opoziţiei, au încercat o apropiere
de liberali 30, împotriva căreia se declarase şi C. Argetoianu 31 32. Tratativele
de fuziune au eşuat însă, fapt care a determinat partidul naţional să ac-
cepte, în pofida unor principii programatice contrare, fuziunea cu partidul
ţărănesc 33. încercarea unor conducători ai partidului naţional de a re-
aliza fuziunea cu liberalii le-a redus influenţa în rîndul propriului partid.
O consecinţă a acestui fapt a fost trecerea grupului Goldiş de partea lui
Averescu, cînd acesta a fost chemat la conducere. Interesul naţionalilor
pentru o fuziune cu ţărăniştii a sporit după constituirea guvernului Averes-
cu, care avusese ca efect o prăbuşire în rîndul celor două partide şi dovedise
cît de slabe fuseseră fuziunile şi pactele încheiate pînă atunci. Interesul spo-
rise îndeosebi în urma rezultatului alegerilor din 1926, prin care ţărăniştii
s-au dovedit cel mai puternic partid de opoziţie din regiunile extracarpatice.
Cu ocazia alegerilor din mai 1926 ţărăniştii au trădat interesele maselor
largi ţărăneşti prin alierea cu partidul naţional; ei au venit în ajutorul acestui
partid burghez şi au oprit pentru un moment procesul descompunerii lui.
       26       între altele menţionăm că In noiembrie 1921 partidul ţărănesc se Întărise prin afilierea
la el a lui C. Stere şi a grupului său. Faptul avea o deosebită importanţă, deoarece nu dobln-
dca numai un număr mare de membri şi simpatizanţi, dar şi pe C. Stere, om politic cu o
bogată cultură sociologică şi juridică.
       27 Arh. C.C. al P.C.R., fond. C. Argetoianu, caiet 36, f. 2180.
       28       Z. Ornea, Momente din istoria politică a ţărănismului 1880—1926, in „Analele Insti-
tutului de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R.”, an. XIV (1968), nr. 4,
p. 120 ; Ibidein, Ţărănismul, Buc. 1969.
       29       La sfirşitul anului 1922 cînd partidul conservator, după moartea lui Take Ioncscu,
se îndrepta inevitabil spre sfirşitul carierei sale politice, fuzionează cu takiştii Stelian Popescu,
care, după cum am arătat mai sus, trece apoi la Averescu, cu Xeni, Blesnilă, Toma Ioncscu
Mişu Cantacuzino. Acest act, pe lingă faptul că prin consecinţe nu era un ciştig politic pentru
partidul naţional, nemulţumise pe ţărănişti, care nu doreau ca viitorul partener de fuziune să
coopereze cu resturile partidului moşierilor. în martie 1924, N. Iorga iniţiază discuţii cu
partidul naţional şi grupul Argetoianu din „partidul poporului”, anunţlnd presa că vor forma
singurul partid de „stingă” din ţară. în practică insă, N. Iorga a realizat o fuziune cu grupul
Argetoianu şi linprună cu naţionalii din Transilvania. Atlt fuziunea cu resturile partidului
conservator, cît şi cu gruparea naţionalistă-dcmocrată, care-1 avea in frunte pe istoricul N. Iorga,
ambele lipsite de o bază de masă, avea semnificaţia extinderii sferei politice a organizaţiilor
partidului naţional de la nivelul unei provincii la nivelul întregii ţări.
       30 Arh. C.C. al P.C.R., fond. C. Argetoianu, caiet 37, f. 25, 100 — 103.
       31 Ibidcm, f. 83.
       32       Diferenţele programatice dintre ele, ca şi combinaţiile pe care le-au făcut, îndeosebi
partidul naţional, au determinrWwW1flHCQrOm&ffiif>.a.lt>flIai PL^in de 4 ani.
1166
IOAN SAIZU, MXHAIL RUSENESCU
S
Conducătorii ţărănişti au abătut astfel din nou masele de la drumul orien-
tării pe linia luptei hotărîte spre iluzia periculoasă că oligarhia putea fi
răsturnată fără lupta maselor, numai prin succesul electoral al partidelor
naţional şi ţărănesc 33. Punţi de legătură între cele două partide au fost
întinse şi pînă atunci 34.
      Factor important în modificarea structurii politice a claselor domi-
nante, fuziunea naţional-ţărăniştilor, în octombrie 1926, a reprezentat o
etapă în întărirea forţelor opoziţiei. Faptul a determinat ca atît liberalii,
cît şi averescanii să urmărească zădărnicirea fuziunii 35, şi aceasta cu atît
mai mult cu cît I. Maniu şi I. Mihalache înţelegeau să o realizeze pe baza
celor 10 puncte din 1924, care trebuiau să dea naştere unui mare partid,
solid şi compact, cu menirea de a neutraliza şi combate acţiunea acapara-
toare a liberalilor 36, sau cel puţin de a trata cu ei de la egal la egal.
      împotriva fuziunii37 erau, între alţii, ÎL Iorga 38, Gr. Iunian, dr. Lupu.
ÎL Iorga îşi întemeia poziţia înainte de toate prin apartenenţa în continu-
are a partidului ţărănesc la o ,.ideologie de clasă” 39; Argetoianu n-a luat
parte la fuziune din convingerea că în felul în care s-a realizat, nu va forma
o forţă omogenă, solidă, în stare de a domina evenimentele 40. El motiva în
scrisoarea de demisie din 1 octombrie 1926, adresată lui Maniu, că ţărăniştii
vor avea în cadrul noului partid o influenţă prea mare 41.
      Actul fuziunii a însemnat din partea partidului ţărănesc o trădare a
intereselor majorităţii membrilor lui. „După ani de petractări încoronate
de o continuă trădare a intereselor maselor populare de la sate şi oraşe
—   scria „Viaţa muncitoare” — partidele naţional şi ţărănesc au hotărît
fuziunea” 42. Pentru muncitorime acest eveniment a prezentat o deosebită
importanţă, întrucît a ieşit la iveală renunţarea partidului ţărănesc la
unele din prevederile programatice care au strîns un mare număr de ade-
ziuni şi simpatii în rîndul maselor. Tratativele dintre cele două partide—
—  o recunosc însăşi liderii lor—au dus la faptul că masele „nu ne-au primit
cu tot entuziasmul” 43. Criza internă 44, deschisă înainte de fuziune, a con-
       33  „Lupta de clasă”, nr. 1/1926, p. 24.
       34        Ele au Încheiat, In afară de un cartel electoral, un pact limitat la răsturnarea guver-
nului liberal, la colaborare In guvern şi la zădărnicirea aplicării constituţiei din 1923 („Socia-
lismul”, 8 martie 1923 ; Arh. C.C. al P.C.R., fond. C. Argetoianu, caiet 36, i. 2 461).
       35  „Adevărul”, 10 iunie 1926.
       39 ibidem, 6 iulie şi 28 septembrie 1926.
       37        Această atitudine fusese dictată de faptul că In urma combinaţiilor politice la care-
s-a angajat, In partidul ţărănesc au intrat multe categoTii sociale burgheze. N. Iorga sublimase
In acest sens că „nu se mai poate numi ţărănesc partidul care scoate Înainte latifundiarii, profe-
sori de universitate, prinţi” (N. Iorga, Memorii, voi. V, p. 131).
       38  N. Iorga, Memorii, voi. V, p. 131.
       39  „Adevărul”, 12 octombrie 1926.
       43  Ibidem, 19 octombrie 1926.
       41  Ibidem, 7 octombrie 1926.
       42  „Viaţa muncitoare”, 2 octombrie 1926.
       43  „Adevărul”, 23 iunie 1926.
     44      Acest fenomen măcinase cele două partide şi Înaintea fuziunii. Datorită manifestării
de interese sociale contradictorii, partidul ţărănesc n-a putut constitui nici un moment o forţă
politică unitară). Interesele burgheziei rurale erau In opoziţie cu cele ale ţărănimii şi ale prole-
tariatului agricol, iar ale muncitorilor de la oraşe cu cele ale păturilor mijlocii. în cadrul parti-
dului ţărănesc se manifestau două tendinţe : parte din conducători au fost dispuşi să Încheie
acorduri cu liderii unor partide burgheza: a două tendinţă se concretiza Intr-o presiune de jos.
                           wwW.dâcoromamca.ro
9
MODIFICĂRI IN STRUCTURA SOCIAL-POLITICA a ROMÂNIEI (1922—1928)
1167
tinuat după desăvîrşirea ei. Fuziunea, deşi a întărit forţele politice ale opo-
ziţiei, n-a putut împiedica deplasarea unor forţe ale sale spre alte centre.
Mai mult, criza cuprinsese masa largă a membrilor de rînd. Părăsirea po-
ziţiilor burghezo-radicale şi orientarea spre dreapta au provocat vii nemul-
ţumiri în rîndurile unor militanţi ai partidului. Noul partid a înregistrat
după puţin timp o primă sciziune : la 19 februarie 1927 dr. Lupu, vicepre-
şedinte al partidului, care de la început fusese împotriva fuziunii, pără-
seşte P.N.Ţ. pentru a reînfiinţa partidul ţărănesc pe „vechile sale temelii”.
Aproximativ în acelaşi timp, P.N.Ţ. pierde resturile fostului partid takist
(Filipescu şi Em. Antonescu), care, ademeniţi de Averescu, trec în ,par-
tidul poporului”* 45. Criza fusese determinată şi de faptul că masele s-au
convins că actul fuziunii constituia o cale de trecere a liderilor partidului
fuzionat în dispozitivul apărării intereselor claselor dominante. în aceste
condiţii, comuniştii au subliniat neîntrerupt necesitatea atragerii catego-
riilor de exploataţi înregimentate în acest partid, reliefînd că numai clasa
muncitoare şi avangarda sa reprezintă forţa capabilă să lupte împotriva
burgheziei46. Pină a ajunge la guvern, P.N.Ţ. nu s-a demascat însă ca par-
tid de clasă al burgheziei, ceea ce din punct de vedere politic a avut ca ur-
mare rămînerea în continuare a importante mase de oameni în rîndurile
sale. Fenomenul de deplasare a maselor de muncitori şi ţărani din P.N.Ţ.
spre stînga se amplifică după aducerea la guvern a acestuia, în 1928, fapt
care din punct de vedere politic reprezenta o creştere a potenţialului or-
ganizaţiilor de clasă ale proletariatului şi o slăbire a partidelor burgheze.
      După fuziunea naţional-ţărănistă viaţa politică s-a agitat, partidele
urmărind să-şi schimbe sau consolideze raporturile cu alte grupări. în acest
fel au procedat C. Argetoianu, Al. Marghiloman şi alţi politicieni.
      în structura politică a claselor dominante au apărut în acei ani şi
organizaţii cu caracter de extremă dreaptă. Astfel, la 4 martie 1923 a luat
fiinţă Liga Apărării Naţional Creştine, care-1 avea ca doctrinar pe preşe-
dintele ei — A.C. Cuza. De asemenea, a fost întemeiată şi organizaţia Le-
giunea arhanghelul Mihail. în campaniile electorale din acei ani organiza-
ţiile de dreapta au apărut şi în faţa urnelor, L.A.N.C. obţinînd 4,8% din
voturi în 1926, 1,9% în 1927 şi 1,1% în 1928, iar Legiunea arhanghelului
Mihail (care în 1931 se va numi Garda de fier) 0,4% în 1927.
      în acelaşi proces un loc important l-a ocupat şi burghezia naţionali-
tăţilor conlocuitoare. Partidul maghiar *, apărut ca rezultat al antagonis-
melor de ordin naţional, a constituit şi el o masă de manevră în mîna marii
burghezii. Pe baza unor concesii, vîrfurile din acest partid au luat parte la
In sus şi spre stingă a maselor. Printre primii care s-au deplasat spre alte partide se numără
ţărăniştii din Covurlui, care la 14 aprilie 1926 au trecut In organizaţia lui Averescu (N. Iorga,
Memorii, voi. V, p. 123). Partidul naţional, fiind un mozaic de mici grupări politice disparate,
legate numai de dorinţa de a veni la guvern („Ţara noastră”, Cluj, an. VII (1926), nr. 16—
17, p. 516), n-a putut evita criza internă, grupările sale avind de regulă o mişcare centrifugă.
Singura grupare „intransigentă” avea ca nucleu pe Maniu. Lipsa de omogenitate şi divergen-
ţele interne au determinat pe unii membri să declare că „nu le arde de principii, ci de
guvern... Detaşarea de principii — scria „Adevărul” — Ie este atit de puţin dureroasă, Incit
ar fi trecut tot cu atita uşurinţă la liberali, cum sint gata să treacă chiar la ţărănişti, In ipoteza
că aceştia ar fi venit la cirmă” („Adevărul”, 13 aprilie 1926).
     45 Z. Ornea, op. cit., p. 127.
     46 Muncitorimea şi situaţii politică, Bucureşti, 1926, p. 12.
     * Partidul Maghiar s-a format la Congresul din Cluj din 28 decembrie 1922 prin
contopirea Partidului Popular Maghiar cu Partidul Naţional Maghiar.
                            www.aacoromamca.ro
1168
IOAN SAIZU, MIHAIL RUSENESCU
10
procesul de întărire a poziţiei marii burghezii. în acelaşi fel a procedat şi
burghezia săsească, turcă şi bulgară 47. Unii politicieni au recunoascut că*
procedîndu-se în acest mod, partidele naţionalităţilor conlocuitoare au
devenit „un fel de zestre electorală a guvernelor”48.
      Modificările în structura politică a claselor dominante au dus la în-
tărirea poziţiilor marii burghezii, fapt ce se reflectă şi în raporturile aces-
teia cu monarhia. Deşi în lupta pentru a ajunge la guvern fiecare partid
s-a străduit să atragă de partea sa monarhia, cei care au beneficiat cu pre-
cădere de această instituţie au fost liberalii. Ei s-au servit de Ferdinand ca
de un instrument docil şi l-au îndepărtat din ţară, prin actul de la 4 ia-
nuarie 1926, pe Carol, aflat în divergenţă cu liderii P.N.L.49. în loca fun-
cţionat, după moartea lui Ferdinand, o regenţă, care a fost, de asemenea,
subordonată intereselor lor. Criza dinastică a contribuit, alături de alţi
factori, la dinamizarea activităţii opoziţiei împotriva liberalilor şi pentru
pătrunderea reprezentanţilor ei în regenţă. Tranzacţia dintre burghezie şi
monarhie a dăunat dezvoltării luptelor revoluţionare.
      întărirea poziţiilor marii burghezii se reflectă şi în legile elaborate,
care au permis restrîngerea prevederilor democratice din constituţie (legea
Mîrzescu din 1924, îndreptată făţiş împotriva organizaţiilor revoluţionare ;
legea electorală din 1926, votată înainte de expirarea mandatului guver-
nului liberal, care lovea puternic în caracterul universal al votului prin in-
troducerea primei guvernamentale etc.).
      Deosebit de importante pentru cunoaşterea structurii social-politice
a României în anii 1922—1928 sînt modificările care s-au produs la nivelul
proletariatului şi a aliaţilor lui. Efectul social cel mai important, cu adînci
implicaţii pozitive asupra dezvoltării societăţii româneşti, care a avut loc
ca urmare a refacerii şi dezvoltării economiei naţionale în cadrul statului
român desăvîrşit, îndeosebi în urma stimulării procesului de industriali-
zare, îl constituie creşterea rîndurilor clasei muncitoare, a ponderii ei în
totalul populaţiei ţării. Dezvoltarea forţelor de producţie în anii 1922—1928
ca şi aplicarea legii de reformă agrară din 1921, a determinat o creştere în
favoarea proletariatului industrial a raportului dintre muncitorii din in-
dustrie şi cei din agricultură.
      Trebuie precizat din capul locului că documentarea cu date a acestei
probleme în totalitatea ei prezintă numeroase dificultăţi, întrucît în cadrul
perioadei 1922—1928 n-a avut loc nici un recensămînt care să consemneze
gruparea numerică şi teritorială pe ramuri de activitate a întregii populaţii
active, fapt care ar fi permis fixarea tendinţelor în cadrul procesului de
modificare a structurii sociale a proletariatului. Datele statistice de care
dispunem, deşi sînt parţiale şi consemnate după criterii diferite, îngăduie to-
tuşi formularea unor aprecieri folositoare cunoaşterii problemei respective.
       47 „Dezbaterile Adunării Deputaţilor”, şedinţa din 1 iulie 1926, p. 96—97.
       48 „Adevărul”, 16 iulie 1926.                         •
       48       Atitudinea avea la bază, Intre altele, şi faptul că prinţul Carol a sprijinit opoziţia
burgheză, unită într-un singur front („partidul poporului”, partidele maghiar şi german) in
timpul alegerilor din 1925 pentru Camerile agricole, alegeri care au reafirmat impopularitatea
P.N.L.
www.dacoromanica.ro
11
MODIFICĂRI IN STRUCTURA SOCIAL-POLITICA A ROMÂNIEI (1922—1928)
116»
Cifrele pentru anii 1922 —1928 50 ne arată că în cele mai multe ramuri de
activitate erau ocupaţi mai mulţi muncitori decît în perioada precedentă,
ceea ce avea ca efect pozitiv creşterea ponderii proletariatului în ansamblul
structurii sociale a ţării. într-adevăr, exploatările miniere şi din cariere
cuprindeau în 1926, anul apogeu din punct de vedere al numărului munci-
torilor din interiorul perioadei, cu aproape 13 000 de muncitori mai mult
decît în 1922. în anii de creştere (1922 —1926) sporul s-a realizat îndeosebi
la categoria salahori, iar descreşterea de după 1926 a avut loc pe seama
salahorilor şi a lucrătorilor calificaţi din ateliere. Procesul de descreştere a
numărului de muncitori în anii 1927—1928 era legat de acţiunea de „ra-
ţionalizare a producţiei şi a muncii”. Repartiţia teritorială a muncitorilor
din această ramură ne arată că 82,2% din numărul lor (calificaţi şi necali-
ficaţi) se aflau în Transilvania (65,1%) şi Banat (17,1%)51. O însemnată
parte a muncitorilor din industria minieră era ocupată în extragerea căr-
bunelui (circa 36% din numărul total al muncitorilor din mine şi cariere).
       în exploatările de petrol, cei mai mulţi muncitori au fost ocupaţi în
anul 1926, cu 8 289 mai mult decît la începutul perioadei. După 1926 nu-
mărul lor scade. Din punct de vedere teritorial, aproximativ 20 000 de
muncitori sau 4/5 din totalul muncitorilor din industria petrolului lucrau
în judeţul Prahova 52.
       Datele privitoare la industria prelucrătoare arată că datorită acţiunii
de raţionalizare capitalistă a muncii, numărul muncitorilor s-a redus trep-
tat, începînd cu 1925, dar cu precădere din 1927 şi 1928. Analiza datelor
ne arată că în industria metalurgică erau încadraţi aproape 1/5 din totalul
muncitorilor cuprinşi în industria prelucrătoare. Un loc important îl ocupau
muncitorii din industria lemnului, ca şi cei din industria alimentară, tex-
       50 Iată, de altfel, evoluţia numerică a muncitorilor (inclusiv maiştri, salahori,
lucrători speciali):
  Categ. de industrii    1922     1924    1925   1926    1927     1928   
I. Industria extractivă                                                  
a) cărbuni, minereuri,                                                   
cariere                  44 297  51 986  54 904  57 274  53 772  47 366  
b) petrol                21 545  27 268  28 965  29 834  27 984  26 062  
II. Ind. prelucrătoare   149 167 204 042 191 428 193 009 189 669 180 315 
din care : --- Metalurg. 33 220  39 723  37 154  40 911  35 962  34 520  
   --- Electrotehnică      2 138    *        457     560     854     702 
--- Chimie               10 000  12 120   8 034    8 229 15 059  16 448  
--- Mat. de construc.      • • •   **    13 764  14 363   14 600 12 656  
--- Lemn                 43 722  53 008  56 618  47 033  37 792  35 805  
--- Hîrtie, arte graf.     6 090   8 693  9 655    8 889  9 057    9 419 
- Sticlă                   . , ,   **     4 772    3 947  3 720    3 793 
--- Ceramică             11 915  20 230      814     669     743     749 
--- Textilă              13 890  33 089  27 244  28 180   33 703  33 457 
--- Pielărie               7 723   8 198  9 120    8 263  8 563    7 940 
--- Alimentară           19 990  28 980  23 796  31 112  29 616  24 826  
--- Diverse                  479    -      ---       835   ---     ---   
* Pe acest an muncitorii slnt cuprinşi In industria metalurgici.
** Pe acest an muncitorii slnt incluşi In industria ceramici (tabel Întocmit pe baza datelor cuprinse In
Anuarul statistic al României 1930 si 1940, Bucureşti, 1940 p, 476—493).
     61      Situaţia clasei muncitoare din România 1914—1944 ,sub redacţia lui N. N. Constan-
tinescu, Edit. politică. Bucureşti, 1966, p. 167—169.
     62 Ibidem, p. 171-172.                 .
                             www.dacoFomanica.ro
1170
IOAN SAIZU, MIHAIL BUSENESCU
12
tilă, pielărie, hîrtie şi arte grafice, chimie şi materiale de construcţie. Gradul
de concentrare a muncitorilor în industria prelucrătoare a suferit modifi-
cări calitative în raport cu anii 1919—1921, între care menţionăm : re-
ducerea ponderii muncitorilor din întreprinderile cu 1—10 muncitori de la
6,1% în 1920/1921 la 3% în anii 1927/1928; creşterea numărului absolut
al muncitorilor din toate grupele de întreprinderi cu peste 10 muncitori.
Cea mai însemnată creştere a valorilor absolute şi relative a avut loc în în-
treprinderile mari care foloseau între 501 şi 1 000 de muncitori, fapt ce
■demonstrează că spre sfîrşitul stabilizării relative a capitalismului o foarte
importantă parte a clasei muncitoare era concentrată într-un număr re-
strîns de întreprinderi53.
      Din punct de vedere al repartiţiei teritoriale trebuie arătat că
Transilvania încorpora 45,01% din totalul întreprinderilor şi 46,63% din
numărul de muncitori din industria prelucrătoare 54.
      Un înalt grad de concentrare a muncitorilor exista şi în domeniul
transporturilor feroviare. Ca şi mai înainte, căile ferate continuau să aibă
cel mai mare număr de muncitori : 93 115 în 1923 şi 97 177 în 1927, in-
clusiv muncitorii din ateliere 55.
      Modificările în structura socială a clasei muncitoare nu pot fi înţelese
numai prin prisma datelor statistice care atestă în cifre absolute evoluţia
numărului de muncitori ocupaţi în diverse ramuri ale economiei. O parte a
clasei muncitoare lucra la domiciliu, nefiind inserată în nici o statistică.
O altă parte a ei, datorită acţiunii legilor economiei capitaliste, era conce-
diată. Şomajul ca unul din factorii principali care contribuia la înrăutăţirea
situaţiei clasei muncitoare, încorpora nu numai muncitori, ci şi ţărani,
mici proprietari, intelectuali. în primii ani ai perioadei, cerinţele refacerii şi
dezvoltării economiei au determinat absorbirea unei însemnate părţi a for-
ţei de muncă din rîndul şomerilor. Pe măsura creşterii crizei în economie
şi a introducerii raţionalizării capitaliste a muncii, în care scop, la propu-
nerea U.G.I.R., în 1926, s-a creat Institutul românesc de organizare ştiin-
ţifică a muncii, ceea ce însemna înainte de toate intensificarea exploatării
forţei de muncă, a crescut treptat numărul şomerilor56. în faţa acestei
realităţi, cercurile guvernante au înfiinţat prin lege, încă din 1921, oficii
      88 Ibidcm, p. 177-178.
      58 Ibidem, p. 178.
     5S Ibidem, p. 183 ; vezi şi Studiu asupra situaţiei ţării In martie 1920, ianuarie 1922 ţi
aprilie 1926, Bucureşti, 1927, p. 349.
      68 în anii 1922—1928 mii de muncitori au fost aruncaţi pradă şomajului in urma lock
out-urilor declarate de capitalişti, a compromiterii recoltelor agricole, a declarării in stare de
faliment a numeroase întreprinderi. Numai In industria forestieră din Valea Mureşului, in martie
1925, fuseseră concediaţi 5 000 de muncitori care n-au acceptat condiţiile de lucru impuse de
patroni („Viaţa muncitoare”, 1 aprilie 1925). O dată cu anul 1926 şomajul a luat proporţii,
în industria carboniferă din Valea Jiului In anii 1926 — 1928 fuseseră concediaţi 44 845 de
salariaţi, dintre care 19 729 mineri şi 19 299 diverşi lucrători (George Făcăoaru, Şomajul In
România, Bucureşti, 1932, p. 35). Anul 1928 cunoaşte o creştere puternică a numărului şome-
rilor. La exploatările miniere concedierile au depăşit 20 % din personalul ocupat, iar la fabrica
„Astra” — Arad 50%. Numărul şomerilor, după datele publicate de Sindicatele Unitare se
cifra la aproximativ 150 000 („Viaţa muncitoare”, 19 februarie 1928). Media procentuală
pentru perioada 1922—1928 se ridica la circa 20 % din totalul salariaţilor (Gh. Surpat, Paupe-
rizarea clasei muncitoare din România burghezo-moşierească tnlre bele două războaie mondiale,
Bucureşti, 1962, p. 151), faptul contribuind la menţinerea la un nivel scăzut a salariilor munci-
torilor. Media lunară a şomerilor dată de statistici era de 10 535 pentru anul 1928 (Anuarul
slatislic al României 1939 şi 1910.. .„p. 334—335). . .
                                 www.dacoromamca.ro
13
MODIFICĂRI IN STRUCTURA SOCIAL-POLITICA A ROMÂNIEI (1922—1928)
1171
publice de plasare, iar în anul următor s-a iniţiat întocmirea unei statistici
a şomajului. Statisticile nu luau însă în seamă şomajul parţial.
       Datele comunicate de oficiile publice de plasare67, deşi incomplete58,
îngăduie totuşi să subliniem că din punct de vedere al grupelor profesionale,
preponderenţa o deţin personalul de serviciu, muncitorii de pădure, munci-
torii agricoli şi muncitorii de fabrică, iar pe centre, cele mai multe cazuri
erau înregistrate la Bucureşti, Bădăuţi, Cluj, Arad, Oradea 69.
       Datele de mai sus demonstrează, în afară de creşterea numerică a
clasei muncitoare, fapt pozitiv pentru sporirea potenţialului ei revoluţio-
nar, dezvoltarea în anii 1922 —1928 a unor puternice detaşamente ale sale
la C.F.R., Valea Jiului, Valea Prahovei etc. Structura socială a clasei mun-
citoare, îndeosebi din industriile alimentară, textilă, îmbrăcăminte, sticlă,
ceramică încorpora un număr mare de femei şi copii. Din 164 904 salariaţi
încadraţi în 4 472 de întreprinderi vizitate de inspectorii muncii în 1924,
salariaţii de ambele sexe sub 18 ani erau de 31 645, dintre care 26 330 cu
vîrsta între 14—18 ani şi 5 315 sub 14 ani60. în anul următor, inspectorii
muncii vizitînd 6 019 întreprinderi cu 179 986 de salariaţi, au constatat că
erau încadrate 19 477 femei, 18 290 minori şi 6 628 minore. Prin urmare,
în totalul personalului femeile deţineau o pondere de 14%, iar mino-
rii 18 %61. în aprecierea structurii numerice a clasei muncitoare trebuie
avut în vedere, pe de o parte pierderea de către ea a unei neînsemnate părţi
a membrilor, transformată în proprietari de mici ateliere, meşteşugari,
funcţionari şi intelectuali, iar pe de alta emigrarea unora în ţările in-
dustriale, unde puteau să găsească de lucru. Un raport din 1923 al Minis-
terului de Interne arată că aproape toţi emigranţii erau muncitori 62.
      57 între anii 1922 — 1928 acestea au înregistrat următoarele cifre:
Specificare  1922   1923    1924    1925    1926    1927    1928   
Oferte      45 228 130 435 143 594 161 612 149 241 111 459 127 058 
Cereri      39 171 102 267 128 460 138 871 122 573 115 716 147 686 
Plasări     26 128 78 827  99 716  109 276 100 929 80 302  101 033 
       (Anuarul statistic al României 1926, Bucureşti, 1927, p. 238 — 239; idem 1929, Bucureşti,
1931, p. 297; idem 1939 şi 1940..., p. 338-343).
       68        în 1927, de pildă, In cifrele muncitorilor fără lucru nerepartizaţi de oficiile amintite
nu intrau 15 000 de şomeri din Valea Prahovei, 6 000 din porturi, 3 000 de pe Valea Jiului,
3 000 din Arad, 19 000 din industria forestieră, 25 000 în agricultură, miile de funcţionari
comerciali şi de bancă şi alte categorii („Viaţa muncitoare”, 19 februarie 1928),
       59 Anuarul statistic al României 1926, Bucureşti, 1927, p. 238 — 239; idem 1929...,
p. 297; idem 1939 şi 1940..., p. 338-343.
       69 Inspecfia muncii in 1924, p. 17 — 18, 23.
       81 Inspecfia muncii tn 1925, p. 10.
       82        Iată cum a evoluat, repartizat pe mari grupe profesionale, numărul muncitorilor emi-
granţi între 1926 — 1928 :
                                  Muncitori industriali                Muncitori agricoli  
Anul                       Calificaţi             Necalificaţi                             
                      bărbaţi         femei bărbaţi          femei     bărbaţi | femei     
1926                     538            120     201           45       5 625         431   
1927                     538            107     298      54            2 940         223   
1928                     766             77     183           83       4 950         528   
(Zece ani de politică socială tn România 1\ 20---1930 (E ucpreşti), ÎS 130, p. 203)        
                                 www.c      lacoromî     mica.ro                           
- c. 8879
1172
IOAN SAIZU, MIHAIL RUSENESCU
14
      Ca parte componentă a clasei muncitoare, lucrătorii agricoli au cres-
cut numericeşte. Eeforma agrară din 1921 a avut ca rezultat diminuarea»
considerabilă a marii proprietăţi moşiereşti, creşterea proprietăţii ţărăneşti,
dezvoltarea economică şi numerică a burgheziei săteşti şi ca un corolar al
acestora pătrunderea tot mai adîncă a relaţiilor capitaliste în agricultură,
fapt care a intensificat procesul de diferenţiere a ţărănimii. Puţinele sta-
tistici referitoare la evoluţia pe categorii de exploatare, deşi le grupează
nesatisfăcător, ne arată totuşi că în 1923, de pildă, 3 318 816 proprietari cu
suprafeţe pînă la 5 ha deţineau 6 400109 ha, adică în medie cîte 1,93 ha63,
în afară j de această categorie care constituie ţărănimea săracă — cea
mai numeroasă în lumea satelor — exista un număr însemnat de ţărani
fără pămînt sau cu pămînt puţin. Numărul sătenilor rămaşi neîmproprie-
tăriţi a sporit de la 590 105 în 1925 la 612 124 în 1928 64. La acestă situ-
aţie s-a ajuns în urma nerezolvării unor probleme legate de înzestrarea»
gospodăriei ţărăneşti cu inventar viu şi mort, a lipsei de credite ieftine, a»
stării de provizorat în care se găseau un număr însemnat de ţărani împro-
prietăriţi 65. După şapte ani de la legea de expropriere, suprafaţa dată în
folosinţă provizorie era de peste opt ori mai mare decît suprafaţa lotu-
rilor date definitiv ţăranilor 66. Eenunţarea statului în mod oficial, în 1925,
la dreptul de preemţiune, care în fapt n-a fost aplicat nici pînă atunci, a lăr-
git posibilitatea de deposedare a ţăranilor de loturile cu care au fost împro-
prietăriţi. A treia categorie a forma ţărănimea mijlocaşă în ale cărei
gospodării se întrebuinţa forţa de muncă a membrilor familiei şi excepţi-
onal de rar şi numai temporar braţe de muncă plătite. în sfîrşit, burghezia»
satelor sau chiaburimea care din punct de vedere economic s-a dezvoltat
rapid, ocrotită şi încurajată fiind de clasele dominante, tocmai pentru a»
constitui un sprijin social în păstrarea dominaţiei burgheze la sate.
      Prin urmare, în perioada 1922—1928, în structura socială a proleta-
riatului au intervenit substanţiale schimbări în sensul că, faţă de perioada
precedentă a sporit în principal numărul muncitorilor din industrie şi
transporturi şi a descrescut într-o anumită măsură, determinat de reforma
agrară, numărul muncitorilor agricoli.
      Organizarea politică a proletariatului a înregistrat în aceiaşi ani
procese care trebuie consemnate pentru a înţelege nu numai modificările
intervenite în structura politică a ţării, dar şi stadiul în care se afla poten-
ţialul revoluţionar al clasei muncitoare şi al aliaţilor ei. După cum se ştie,
cea mai importantă schimbare în organizarea politică a clasei muncitoare,
      63      G. Ionescu'-Şişeşti, Repartiţia proprietăţilor agricole şi a impozitelor pe aceste proprie-
tăţi tn perioada 1923—1926, Bucureşti, 1927, p. 9.
      64 Anuarul statistic at României 1926..., p. 54; idem, 1929..., p. 86.
      65      Ideologii ţărănismului, neputînd ascunde procesul de pauperizare şi exploatare a ţără-
nimii de către moşieri, chiaburi, cămătari etc. au susţinut că procesul respectiv se mani-
festa cu precădere in sfera comerţului, nu in producţie. în fapt, toate compartimentele econo-
miei naţionale au apăsat greu asupra situaţiei ţărănimii. Un rol de seamă l-a jucat statul bur-
ghez. Alţi teoreticieni au elaborat teoria existenţei unei ,,clase ţărăneşti unitare”, străduin-
du-se să demonstreze că ea era omogenă ca şi proletariatul, iar4 deosebirile din cadrul ei erau
doar de nuanţă (M. M. Matheescu, Ţărănismul şi clasa mijlocie, Bucureşti, 1937, p. 6). în
acelaşi fel a apărut o literatură doctrinală despre „trăinicia micii gospodării ţărăneşti”, „iden-
titatea de interese in sinul ţărănimii”, „capacitatea ei de acţiune politică de sine stătătoare”,
„stat totalitar”, „primatul ţărănimii” etc. (Virgil Madgearu, Doctrina ţărănistă, in volumul
Doctrinele partidelor politice, Bucureşti (1924), p. 79).
      “ c",u" Mu'e"“'WWW.daSbranamcajro
MODIFICĂRI ÎN STRUCTURA SOCIAL-POLITICA a ROMÂNIEI (1922—1928)
1173
13
petrecută în perioada anterioară, a fost crearea în 1921 a Partidului Comu-
nist. între anii 1922—1928, ca urmare a dezbinării politice şi sindicale a
clasei muncitoare, P.C.E., muncitorimea şi organizaţiile ei de clasă au avut
de suferit ofensiva cercurilor conducătoare 67.
      Dezbinarea politică a luat forme concrete prin înfiinţarea mai multor
partide ale clasei muncitoare şi fărâmiţarea forţelor ei. Elementele de dreapta
social-democrate din fostul partid socialist, care au rămas în minoritate
la congresul de înfiinţare a P.C.B., întrucît s-au opus creării acestuia,
s-au constituit în vara anului 1921 în Federaţia partidelor socialiste din
Eomânia, iar în ianuarie 1922, alţi militanţi au constituit Partidul socialist
din Eomânia, care în august acelaşi an a aderat la Federaţia partidelor
socialiste, păstrând în cadrul ei o anumită independenţă. în 1927 în cadrul
unui congres comun, Federaţia partidelor socialiste şi Partidul socialist
din Eomânia au fuzionat, luînd denumirea de Partidul Social-Democrat.
în iunie 1928 un grup de militanţi socialişti din aripa stingă a P.S.D.,
dezaprobînd politica reformistă a conducătorilor P.S.D. şi colaborarea
acestuia cu P.E.Ţ., au părăsit partidul şi au creat Partidul socialist al
muncitorilor din Eomânia 68 69.
      Din 1923 şi mişcarea sindicală a fost dezbinată. După realizarea în
timpul Congresului general al sindicatelor din Eomânia, ţinut la Sibiu
între 4—7 iunie 1922, a unificării mişcării sindicale de pe întregul teritoriu
al ţării, elementele social-democrate de dreapta, în faţa creşterii influenţei
revoluţionare în sindicate, au propagat ideea afilierii la Internaţionala
Sindicală de la Amsterdam. La Congresul de la Cluj din septembrie 1923,
şefii social-democraţi de dreapta au exclus cu ajutorul autorităţilor bur-
gheze 135 de delegaţi, care reprezentau 25 710 muncitori6B, fapt care a
provocat sciziunea mişcării sindicale. în octombrie acelaşi an, din iniţia-
tiva P.C.E., reprezentanţii sindicatelor excluse s-au întrunit la Bucureşti
şi au hotărât crearea unei noi centrale sub denumirea de Consiliul General
al Sindicatelor Unitare, avînd drept scop, între altele, organizarea acţiuni-
lor în vederea refacerii unităţii mişcării sindicale pe baza principiilor revolu-
ţionare, organizarea în sindicat a tuturor categoriilor de salariaţi ş.a. Afili-
erea la una din internaţionalele sindicale, Amsterdam sau Moscova, avea o
adîncă semnificaţie; ea însemna stabilirea orientării mişcării sindicale
spre reformism sau revoluţionarism.
      Din punct de vedere numeric, mişcarea sindicală a înregistrat o
creştere rapidă a membrilor ei, de la 45 000 în iunie 1922 la peste 80 000
în august 1923, iar în zilele congresului de la Cluj la peste 84 000 70. în
urma sciziunii s-a ajuns la situaţia ca din cei 84 000 de membri, 31 000 să
aparţină sindicatelor unitare, 28 500 sindicatelor reformiste afiliate la
Internaţionala de la Amsterdam, 18 5Q0 încadraţi în sindicatele neafiliate
la nici o internaţională şi 6 000 care au părăsit organizaţiile sindicale după
       67 Arhiva Istorică Centrală, fond.            dos. 553/1925, f. 2; dos. 556/1925, f. 21.
       68        Constantin Pirvulescu, Gh. Ţuţui, I. Iacoş, Activitatea Partidului Comunist Român
pentru unitatea clasei muncitoare, In „Analele Institutului de studii istorice şi social-politice
de pe lingă C.C. al P.C.R.”, an. XII (1966), nr. 2-3, p. 100-101.
       69        50 de ani de la crearea Comisiei Generale a Sindicalelor din România 1906—1956, Edit.
C.C.S., 1958, p. 294.
       79 „Bmetinui muncii.”,                                        273‘
1174
IOAN SAIZU, MmAIL RUSENESCU
16
sciziune71. După sciziune, sindicatele unitare şi-au sporit într-un ritm
mai accelerat decît cele reformiste numărul membrilor. în plus, ele se
bucurau de mai multă autoritate în masa muncitorilor şi aveau mulţi
simpatizanţi chiar în rîndul muncitorilor neorganizaţi.
      Aceste fapte au dus la scindarea unităţii clasei muncitoare pentru o
lungă perioadă de timp, cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra
luptelor revoluţionare şi democratice din ţara noastră. Sciziunea a slăbit
forţa ei de organizare şi luptă, de influenţă asupra evoluţiei politice a
ţării. Consecinţele lipsei unităţii politice şi de acţiune a clasei muncitoare 72
s-au vădit puternic şi în timpul adunării de la Alba-Iulia, la 6 mai 1928,
în perioada unor drepturi cîştigate de ea în anii 1918—1921.
      Ca urmare a acestor condiţii, încă de la începutul existenţei sale,
P.C.E. i-a revenit — ca una din cele mai importante sarcini — de a
milita pentru unitatea politică şi de acţiune a clasei muncitoare, condiţie
indispensabilă pentru a conduce victorios lupta poporului român, ca şi
închegarea în acelaşi scop a tuturor forţelor democratice, patriotice într-un
larg front. Chiar din primele zile ale existenţei sale, P.C.E., apreciind că
unitatea clasei muncitoare era o necesitate istorică izvorîtă din cerinţele
luptei sale revoluţionare, că ea reprezenta o condiţie inseparabilă a pro-
cesului obiectiv de dezvoltare şi acţiune a ei, n-a precupeţit nici un efort
pentru a o realiza.
      Lupta pentru îndeplinirea acestei sarcini se oglindeşte înainte de
toate în strădania depusă la nivelul mişcării sindicale, care pentru epoca
■ce o cercetăm a constituit unul din obiectivele cele mai importante ale
programului partidului. Sesizînd pericolul sciziunii mişcării sindicale în
1923, P.C.E., deşi militase pentru afilierea la Internaţionala sindicală
Toşie (Moscova), a renunţat la această lozincă din interesul de a păstra
unitatea acestei mişcări. El a declarat public că merge la Cluj, la Congresul
sindical din septembrie 1923, cu scopul de a întări unitatea, nu de a o
sparge.
      P.C.E. a luptat direct sau prin organizaţiile sale legale pentru a
mobiliza într-un front unic lupta clasei muncitoare. Semnificative din
acest punct de vedere au fost şi acţiunile greviste din anii 1925—1928
desfăşurate pe bază de front unic. Cu acel prilej, sindicatele unitare şi
■C.G.M., create în 1926, au găsit puncte comune orientate în sensul apărării
intereselor celor ce muncesc. Pentru realizarea unităţii au avut loc în 1926 —
1927, între reprezentanţii celor două sindicate numeroase discuţii, în cadrul
■cărora comuniştii au dus ideea realizării unităţii sindicale la un pas de
înfăptuire 73. Eămînerea pe poziţiile reformismului a unor lideri ai sindicate-
lor social-democrate, precum şi unele concepţii şi practici sectariste,
stmgiste din rîndul sindicatelor unitare au împiedicat ca unitatea mişcării
sindicale să devină fapt şi totodată au generat polemici care au dăunat
mult luptei pentru unitate 74.
       71 Ibidem, p. 265-271.
      72       Tocmai in aceste condiţii, partidele burgheze, Îndeosebi naţional-ţărănesc, s-au servit
dc o parte a muncitorilor şi de marea majoritate a ţăranilor ca masă de manevră, fapt care
■se oglindeşte cu prisosinţă în rezultatul campaniilor electorale.
       73      în august 1926, ca de altfel şi mai Înainte, P.C.R. s-a adresat Consiliului General
al Uniunii Sindicatelor cu propuneri concrete pentru închegarea frontului unic muncitoresc.
       74 Constantin Plr'vulesWWW'daftpftrtm«nicac«p P. 102-103.
17
MODIFICĂRI IN STRUCTURA SOCIAL-POLITICA a ROMÂNIEI (1922—1928)
1175
      în vederea atingerii aceluiaşi ţel, comuniştii au desfăşurat o largă
campanie prin presă, organizaţiile sale legale şi ilegale, la congrese. „Izbînda
socialistă”, alături de alte ziare muncitoreşti7S, a făcut o largă difuzare a ace-
stei idei. El a adresat tnturor muncitorilor un apellaunire, amintind că „a-
tunci cînd a fost solidar unită în sindicat şi partid politic a putut cuceri îmbună-
tăţiri în viaţa din fabrici şi ateliere, libertăţi şi reprezentanţi în parlament”76.
Comuniştii au subliniat totodată că activitatea sindicatelor nu trebuia să
fie ruptă de politica clasei muncitoare şi de partidele muncitoreşti. Congresul
al III-lea al P.C.E. sublimase că o justă politică sindicală era una din
condiţiile întăririi partidului, că pentru P.C.E. sindicatele erau cu atît
mai importante cu cît el era ilegalizat şi legăturile sale cu masele îngreuiate.
      în vederea asigurării unităţii mişcării muncitoreşti, P.C.E. a creat,,
alături de sindicatele unitare, alte organizaţii, unele din acestea activînd
în ilegalitate. Aceasta era cu atît mai necesar cu cît ilegalizarea P.C.E.
în 1924 îngusta mult, în mod obiectiv, posibilităţile de dezvoltare a legături-
lor cu masele. Prin crearea, conducerea, influenţarea sau îndrumarea
organizaţiilor de masă se urmărea atragerea în frontul luptei a numeroase
categorii de cetăţeni77. Această acţiune s-a încadrat organic în concepţia
marxist-leninistă cu privire la îmbinarea muncii legale cu cea ilegală.
Prin aceste organizaţii comuniştii au lărgit activitatea în vederea întăririi
alianţei cu celelalte pături sociale asuprite, în special cu ţărănimea munci-
toare. Ţinînd seama de forţa revoluţionară a ţărănimii, de faptul că şi
muncitorii şi ţăranii aveau aceleaşi interese de apărat, acelaşi duşman de
învins, comuniştii au intensificat lupta pentru cîştigarea acesteia ca aliat
de clasă al proletariatului. Ei au subliniat că prima condiţie necesară
realizării acestei alianţe era de a scoate ţărănimea de sub conducerea
burgheziei aşa-zise „opoziţioniste”, care luptînd împotriva numai a
monopolizării de către liberali a jefuirii ţării, era gata totdeauna la compro-
misuri cu liberalii de teama intrării decisive a maselor în luptă 78. Cea
mai importantă organizaţie care a adus efective servicii acestei lupte a
fost Blocul Muncitoresc-Ţărănesc (1925—1933). Tratativele pentru înfiin-
      75 „laşul sindical”, 20 decembrie 1925.
      78 „Izbinda socialistă”, 1 august 1927.
      77      Amintim : Comitetul de ajutorare de pe lingă C.C. al P.C.R. (1922 — 1924) prir»
pteluarea de către P.C.R. a patrimoniului „Crucii roşii socialiste” din Bucureşti; Liga dreptu-
rilor omului (1923 — 1928). Caracterul progresist umanitar al acestei organizaţii a atras de la
bun Început un mare număr de elemente muncitoreşti din organizaţiile revoluţionare, membri
ai P.S.D., personalităţi politice ce se situau In stingă partidelor burgheze, avocaţi, profesori,
medici, oameni animaţi de sentimente patriotice, de demnitate naţională, de respectul libertăţii
şi datoriei de a apăra drepturile omului; Ajutorul roşu, organizaţie creată In 1924, la acţiunile
căreia au luat parte an de an un număr cresclnd de oameni aparţinind celor mai diferite stări
sociale; Comitetele de ajutorare de pe lingă Sindicatele unitare, iniţiate in noiembrie 1925,
dar cu activitate efectivă din ianuarie 1926. Aceste comitete au reuşit să antreneze In munca
de susţinere materială şi morală a celor Închişi mase aparţinind celor mai diverse categorii
sociale; Comitetele de şomeri Înfiinţate in 1925 — 1926, in componenţa cărora au intrat membri
şi activişti ai sindicatelor unitare şi ai A.M.R.; Liga contra terorii (1926), cu participarea de
muncitori, mici meseriaşi şi intelectuali; Ajutorul muncitoresc român (1927), din ea făcind
parte numeroşi muncitori, meseriaşi, intelectuali, funcţionari, mici comercianţi etc.; Comitetul
pentru amnistie (1928 — 1929). Iniţial, au făcut parte din el o serie de avocaţi, cunoscuţi
apărători ai proceselor muncitoreşti, apoi a fost completat cu un număr de intelectuali de
vază şi cu reprezentanţi ai altor categorii sociale; Prietenii presei proletare (1927), cu partici-
parea comuniştilor, uteciştilor şi simpatizanţilor mişcării revoluţionare.
      78 „Lupta de clasă”, nr. 1/1926, p. 12—13.
                                www.dacoromanica.ro
1176
IOAN SAIZU, MfflAIL RUSENESCU
18
ţarea acestuia au început la 12 martie 1924, deci în preajma ilegalizării
P.C.R., cînd acesta a făcut propuneri partidului ţărănesc pentru formarea
unui bloc muncitoresc-ţărănesc, care să aibă drept sarcină doborîrea
oligarhiei şi instaurarea unui guvern al muncitorilor şi ţăranilor. Platforma
revoluţionară a P.C.R. n-a fost însă acceptată de partidul ţărănesc78 79.
Practic, partidul a trecut la organizarea B.M.Ţ. în toamna anului 1925,
în preajma alegerilor comunale. Această organizaţie de masă legală a avut o
mare importanţă în educarea revoluţionară a maselor muncitoare, prin
mobilizarea largă, a muncitorilor şi ţăranilor muncitori, ale unor pături
ale micii burghezii orăşeneşti, intelectuali, fără deosebire de naţionalitate,
limbă, religie, la lupta pentru drepturi democratice. în cadrul B.M.Ţ.,
comuniştii au stabilit sarcinile muncitorimii pentru acea perioadă : întări-
rea stîngii ţărăniste, a aripilor stîngi din partidele naţionalităţilor con-
locuitoare şi a tuturor organizaţiilor culturale şi economice ale acestora,
intensificarea efortului pentru unificarea sindicală şi întărirea sindicatelor
unitare, lărgirea bazei şi conducerii B.M.Ţ., prin atragerea a cît mai largi
grupuri de muncitori, ţărani şi intelectuali progresişti din alte /partide sau
fără partid, coordonarea tuturor forţelor în front comun, orientarea spre
stingă a mişcării sindicale 80.
      Un nou pas spre unitate s-a făcut cu prilejul alegerilor. Acestea au
oferit P.C.R. noi posibilităţi de a se apropia şi lega de mase, fie direct ca
în 1922, fie prin organizaţiile de masă legale, după ilegalizarea sa. Alegerile
din martie 1922 au prilejuit pentru prima dată P.C.R. de a participa la o
acţiune politică pe scară naţională, afirmîndu-se prin programul expus
(dreptul de organizare a clasei muncitoare, înfăptuirea imediată a reformei
agrare, drepturi şi libertăţi democratice pentru masele populare) ca cel
mai înaintat partid politic. De un real folos în această campanie electorală
au fost organizaţiile de tineret şi femei, deşi acestea erau la începutul
organizării lor 81. Un nou prilej de a lupta, de data aceasta în ilegalitate,
pentru înfăptuirea unităţii s-a ivit o dată cu alegerile comunale din 1926, la
care P.C.R. a participat prin B.M.Ţ., împreună cu partidul socialist şi
organizaţii social-democrate. Pe aceleaşi baze, în timpul alegerilor generale
din mai 1926 s-a realizat frontul unic la Oradea, Timişoara, Tg. Mureş,
Focşani, Tr. Severin ş.a.
      Pentru a realiza deplasarea succesului electoral spre forţele democrate,
B.M.Ţ., a încheiat între anii 1926—1928 înţelegeri electorale centrale
sau locale cu partidul socialist, P.S.D. şi alte forţe ,P.C.R extinzînd prin
aceasta legăturile şi influenţa clasei muncitoare asupra ţărănimii şi a
altor categorii de oameni ai muncii. în urma acestor înţelegeri, candidaţi
ai B.M.Ţ. au pătruns în parlament.
               78 „Socialismul”, 14 martie 1924; Vezi Dragne Florea, Activitatea Blocului Muncitoresc-
               Ţărănesc, organizaţie revoluţionară de masă creată şi condusă de P.C.R., în „Analele I.I.P.”,
nr. 1/1962, Arh. C. C. al P.C.R., fond 1, mapa 95/1924, f. 1-2.
       80 Muncitorimea şi silua(ia politică..., p. 14 — 16.
       81       La 19 — 20 martie 1922, la Bucureşti, conferinţa generală a tineretului a pus bazele
organizatorice ale mişcării revoluţionare de tineret, care In aprilie 1924 a adoptat denumirea
U.T.C., o dată cu afilierea la Internaţionala comunistă a tineretului. U.T.C. a activat sub
directa conducere a P.C.R. Mai tirziu, in august 1925, s-a creat Uniunea studenţilor indepen-
denţi, sub Îndrumarea U.T.C., ca organizaţie legală a studenţilor democraţi. De asemenea,
comuniştii au imprimat şi mişcării feminine din ţara noastră un caracter revoluţionar, punlnd
la începutul anului 1922
19
MODIFICĂRI IN STRUCTURA SOCIAL-POLITICA A ROMÂNIEI (1922—1928)
1177
      Modificările în structura politică a proletariatului au asigurat deplasa-
rea unor categorii din partidele ce se intitulau „democratice” spre frontul
de luptă al muncitorimii, spre organizaţiile ei şi ale altor forţe democrate.
Aşa se face că spre sfîrşitul perioadei, Eomânia a cunoscut „ridicarea
unui nou val de mişcări politice de masă”82.
      Perioada 1922—1928 a înregistrat modificări şi în structura social-
politică a păturilor mijlocii ale societăţii. După cum se ştie, o poziţie
intermediară între proletariat şi burghezie — clasele de bază ale societăţii
capitaliste — ocupă păturile mijlocii care se găsesc în raporturi diferite
faţă de mijloacele de producţie, procesul muncii şi repartiţie. Se ştie, de
asemenea, că în lupta de clasă, categorii din păturile mijlocii sînt forţe
anexe ale uneia din clasele fundamentale ale societăţii. In cadrul păturilor
mijlocii intră înainte de toate micii producători de mărfuri, micii comercian-
ţi şi liber profesionişti. In interiorul acestora s-au produs procese, pe cît
de complexe, pe atît de contradictorii. In procesul dezvoltării economice a
avut loc o diferenţiere a lor; unele pături s-au ruinat îngroşînd rîndurile
proletariatului, altele restrînse numeric, au intrat în rîndurile burgheziei.
      în cadrul păturilor mijlocii, a crescut numărul funcţionarilor, crearea
unor industrii şi activizarea celor existente, avînd nevoie de funcţionari,
cadre tehnice etc. Necesitatea sporirii bazei economice a înlesnit posibili-
tatea ca numărul funcţionarilor şi cadrelor tehnice să cîştige o poziţie mai
bună în interiorul păturilor mijlocii şi în structura socială de ansamblu.
Acest salt a fost dictat de faptul că orînduirea capitalistă „determină o
creştere foarte rapidă a numărului funcţionarilor în toate domeniile muncii
naţionale, o sporire neîncetată a cererii de intelectuali”83. Ca urmare,
numărul funcţionarilor plătiţi din bugetul statului (inclusiv C.F.E. şi
P.T.T.) a crescut între anii 1922/1923 — 1928 de la 252 354 la 345 507,
adică cu 30% 84 *, iar al personalului administrativ şi tehnic de la 17 219
în 1922 la 26 232 în 1928 86.
      Cele două categorii de salariaţi, administrativ şi tehnic, fiind cuprinse
în aceleaşi cifre, nu ne permit să stabilim un raport precis în modificarea
structurii sociale a acestor două categorii. Procesele economice din acea
perioadă au determinat ca şi asupra funcţionarilor să se extindă fenomenul
şomajului. Consiliul de miniştri în şedinţele din 15 aprilie şi 17 iunie 1926,
examinînd chestiunea salariaţilor şi pensionarilor publici, a hotărît reduce-
rea numărului funcţionarilor statului cu 25% 86. între anii 1926—1928
numai în Valea Jiului au fost concediaţi 5 657 funcţionari87.
      Marxism-leninismul concepe intelectualitatea ca o categorie socială
aparte, complexă, în structura socială a ţării, care îşi recrutează membrii
din diferite clase. în capitalism — arată V. I. Lenin — intelectualii
„ocupă o situaţie specifică printre celelalte clase, apropiindu-se în parte
de burghezie prin relaţiile, prin concepţiile lor etc., iar în parte de munci-
torii salariaţi, pe măsură ce capitalismul răpeşte tot mai mult intelectua-
      82 „Lupta de clasă”, nr. 1/1926, p. 7.
      83 V, I. Lenin, Opere complete, voi. IV, Edit, politică, Bucureşti, 1961, p. 203.
      84      M. Maievschi, Contribuţii la istoria finanţelor publice ale României Intre cele două
războaie mondiale, Edit. ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 154.
      86 Anuarul slatistic al României 1939 şi 1940,,,, p. 478 — 479.
      86 Arhiva Istorică Centrală, fond. Preşed. Cons. de Min,, dos. 24/1926, f. 4.
      87 George Făcăoaru, op, cil., p. 35..          .
                              www.dacoFomanica.ro
1178
IO AN SAIZU, MIHAIL RUSENESCU
20
lului situaţia lui de sine stătătoare, transformîndu-1 într-un salariat de-
pendent şi ameninţînd să coboare nivelului lui de trai” 88 *. Compoziţia sa
socială neomogenă se modifică potrivit realităţilor social-istorice. Ca
urmare a remunerării slabe o parte a ei s-a îndreptat spre alte îndeletni-
ciri, schimbîndu-şi prin aceasta poziţia în structura socială.
      Ponderea păturilor mijlocii în structura socială a înregistrat o uşoară
scădere. Mica burghezie de la oraşe şi sate, cu tot monopolul marii burghezii,
cu toată creşterea numărului falimentelor în rîndul întreprinderilor mici
şi mijlocii şi-a păstrat o însemnată poziţie în economie şi în interiorul
păturilor mijlocii. în provinciile mai puţin dezvoltate din punct de vedere
economic (Moldova, Dobrogea ş.a.) ponderea acesteia în cadrul păturilor
mijlocii este mai mare decît în regiunile mai avansate sub raport industrial.
Procesul de promovare a micii burghezii în rîndul marii burghezii sau de
proletarizare a ei s-a manifestat relativ intens, îndeosebi în regiunile cu o
viaţă economică mai activă.
      Mai evidente sînt modificările în structura politică a păturilor mij-
locii. Efortul marii burghezii de a-şi întări poziţiile a dus la selectarea şi
asimilarea numai a vîrfurilor păturilor mijlocii. Faptul că P.N.L., prin
politica sa a lovit o parte a burgheziei, îndeosebi mică şi mijlocie, a sti-
mulat atitudinea antiliberală a unor pături mijlocii, care au intrat în com-
ponenţa partidelor „democratice”. Atitudinea antiliberală a acestora
a determinat o parte a maselor populare să vadă în unele din aceste par-
tide un exponent al năzuinţelor lor. De frica maselor însă, aceste partide,
care încorporau şi categorii ale păturilor mijlocii, au evitat să ducă o
luptă consecventă împotriva dictaturii marelui capital şi a rămăşiţelor
feudalismului, pentru desăvîrşirea revoluţiei burghezo-democratice.
      P.C.E. a luptat pentru atragerea de partea proletariatului a intelec-
tualilor şi funcţionarilor, a celor mai înaintate şi progresiste elemente din
păturile mijlocii ale societăţii. Poziţia proletariatului faţă de intelectua-
litate se deosebea calitativ de cea a burgheziei şi aceasta pentru că, fiind
o clasă consecvent progresistă, era în cea mai mare măsură interesat în
cunoaşterea legilor sociale şi ale naturii, în progresul forţelor de producţie
şi deci al ştiinţei şi culturii în genere. Proletarizarea unor categorii de
intelectuali şi îndeosebi politica de clasă a burgheziei, a determinat
orientarea acestora spre clasa muncitoare şi organizaţiile ei revoluţionare.
Unele din categoriile de intelectuali pauperizaţi s-au grupat în organizaţii
profesionale sau politice, ducînd lupta pentru îmbunătăţirea condiţiilor
de muncă şi salarizare, pentru drepturi democratice. în acele condiţii,
P.C.E. a subliniat că numai strîngerea cît mai grabnică a rîndurilor „în-
tr-un front unic al tuturor celor ce muncesc, numai prin mobilizarea,
organizarea şi lupta comună a tuturor celor ce sufăr exploatarea şi asu-
prirea ne vom putea apăra libertatea şi viaţa” 8fl, subliniind totodată
necesitatea ca şi păturile mijlocii să meargă alături de lupta muncitorilor
şi ţăranilor împotriva exploatării, a foamei, a salariului mizer, pentru
libertăţi şi drepturi democratice90. Ca urmare, în perioada respectivă,
dar mai cu seamă spre sfîrşitul ei a avut loc o deplasare a unor categorii
       88 V. I. Lenin, Opere complete, voi. IV..., p. 203.
       88 „înainte”, 12 iunie 1926.
       80 „Socialismul”, 5 Iulie şi 5 august 1923. Arh. C. C.
115/1923.
www.dacoromanica.ro
al P. C. R, fond 4, mapa
21
MODIFICĂRI tN STRUCTURA SOCIAL-POLITICA A ROMÂNIEI (1922—1928)
1179
din păturile mijlocii spre ţelurile luptei clasei muncitoare condusă de
comunişti.
      Modificările în structura social-politică a Bomâniei în perioada
1922—1928 au arătat că în timp ce baza socială a burgheziei se îngusta,
se dezvolta aceea a proletariatului, care s-a dovedit singura forţă socială
capabilă să stea în fruntea luptelor pentru apărarea libertăţilor şi desă-
vîrşirea revoluţiei burghezo-democratice. Un rol de seamă, în afară de
factorul economic, l-a jucat elementul politic, interesul de a lupta împotriva
supremaţiei P.N.L. şi dorinţa de a ajunge la guvern a partidelor burgheze.
Combinaţiile dintre partide şi grupări, subordonate acestui ţel, inclusiv
cartelurile electorale, au constituit surse de modificare a structurii politice
a claselor dominante. Modificările la acest nivel s-au datorat şi renunţării
pe parcurs de către partidele burgheze la unele din prevederile democra-
tice aflate în programele lor, renunţare care a deplasat unele forţe spre
stînga. Partidul conservator a ieşit de pe arena vieţii politice. în structura
politică a claselor dominante din anii 1922—1928 s-a înregistrat o concen-
trare a forţelor lor într-un număr mai mic de partide. P.N.L. s-a dovedit
cel mai puternic partid de guvernămînt, iar P.N.Ţ. cel mai puternic
partid al opoziţiei burgheze. Organizarea, politică a burgheziei a înregis-
trat, în sfîrşit, ieşirea „partidului poporului” din rîndul partidelor de gu-
vernămînt şi intrarea pentru prima dată din cariera sa politică a P.N.Ţ.
în rîndul acestora.
      Cu toate condiţiile grele, determinate de ilegalizarea sa, P.C.B.
şi-a continuat activitatea, îmbinîndu-şi acţiunile ilegale cu cele legale.
Mişcarea muncitorească, deşi scizionată, şi-a îmbunătăţit experienţa de
luptă pentru apărarea drepturilor sale şi ale întregului popor, pentru rea-
lizarea frontului unic al muncitorilor, act deosebit de necesar în schimbarea
revoluţionară a structurii social-politice şi economice a ţării. Linia stra-
tegică în această etapă a avut, între altele, în vedere scoaterea maselor
ţărăneşti din sfera de influenţă a partidelor burgheze şi atragerea lor, ca
şi a unor categorii ale păturilor mijlocii spre ţelurile luptei clasei munci-
toare. Beferindu-se la efectul deplasării forţelor politice dintre-un partid
în altul, organul teoretic al P.C.B. preciza că această mişcare se caracteriza,
pe de o parte, prin concentrarea elementelor marii burghezii şi ale vîrfu-
rilor burgheziei opoziţioniste, iar pe de altă parte, prin sporirea activităţii
nu numai a muncitorimii de la oraşe, ci şi a păturilor largi ţărăneşti.
Această regrupare a forţelor însemna — sublinia revista „Lupta de clasă”
— „începutul unei cotituri noi în viaţa politică a ţării” 91.
       91 „Lupta de clasă”, nr. 1/1926,
                          ★
www.
ro
                      www.dacoromanica.ro
        O SUESĂ PBIVITOAEE LA CBIZA REGIMULUI
        POLITIC ANTONESCIAN (1942-1943)
                          DE
               C. CĂZĂNIŞTEANU
      în tratarea problemelor de istorie contemporană a României, utili-
zarea surselor memorialistice a fost eu totul sporadică. Pînă în prezent
nu s-a întreprins o activitate sistematică de detectare a acestei categorii
de izvoare, deşi este de la sine înţeles că însemnările zilnice şi memoriile,
dar mai ales cele dintîi, constituie un izvor preţios pentru cercetători,
în rîndurile de faţă, ne propunem să prezentăm un izvor inedit, rămas
pînă acum nefolosit de cercetătorii istoriei contemporane, şi care oferă
ştiri de conţinut variat şi de cel mai mare interes pentru cunoaşterea
vieţii politice româneşti între cele două războaie mondiale şi în prima fază
a războiului antisovietic în prezentarea de faţă ne vom mărgini la însem-
nările din anii de război care relevă începuturile crizei politice a regimului
Antonescu, care, agravată în anii următori, avea să se numere printre
factorii care au asigurat succesul insurecţiei armate antifasciste de la 23
August 1944.
                                            ★
      Generalul Radu R. Rosetti, autorul jurnalului care face obiectul
prezentării de faţă, s-a născut în anul 1877, fiind fiul istoricului Radu
Rosetti, cunoscut prin contribuţiile sale la istoria relaţiilor agrare în Mol-
dova şi mai ales prin lucrarea consacrată cauzelor răscoalei din 1907 1 2 3.
Îmbrăţişînd cariera armelor, Radu R. Rosetti a lucrat în cadrul Statului -
major al armatei în timpul primului război mondial ca şef al biroului
operaţiilor, activitatea şi competenţa sa făcînd însă obiectul unor critici
severe din. partea generalului Alexandru Averescu9. După demisia sa din
      1      însemnările zilnice ale generalului Radu Rosetti se păstrează la Arhivele statului
din Rm. Vtlcea, Înscrise pe nişte mici carnete numerotate, dar nepaginate.
      2      Pentru o apreciere de ansamblu a operei lui Radu Rosetti vezi Şt. Ştefănescu, Dale
cu privire la problema relaţiilor feudale pe teritoriul Ţării Româneşti tn istoriograf ia românească,
In „Studii”, X (1957), nr. 1, p. 210—214.
      3 Al. Averescu, Notiţe zilnice din război (1916—1918), Bucureşti, 1937, p. 27.
,.filtrau”, tomul 22, nr. 6. p. 1181-1190. 1970.
                                www.dacoromanica.ro
1182
C. CAZANIŞTEAJTO
2
armată (1924), s-a dedicat studiilor de istorie militară şi a publicat un
şir de contribuţii valoroase la istoria organizării armatei şi a artei mili-
tare româneşti în evul mediu şi în epoca modernă. Lucrarea sa de sinteză
Istoria artei militare a românilor pînâ la mijlocul veacului al XVII-lea
(Bucureşti, 1947) oferă şi astăzi o informaţie pe cît de bogată, pe atît
de valoroasă, iar o bună parte a concluziilor formulate de autor şi-au găsit
confirmarea în cercetările mai noi. Devenit ministru al instrucţiunii
publice în anul 1941, a condus acest departament pentru scurt timp ;
a ocupat vreme îndelungată funcţia de director al Bibliotecii Academiei
Române al cărei membru fusese ales din anul 1934. Om cu opinii de dreapta,
generalul Rosetti a sprijinit regimul dictaturii lui Antonescu, căreia i-a
oferit întregul său concurs.
       Relaţiile de familie, cariera militară şi activitatea ştiinţifică i-au
dat posibilitatea lui Radu R. Rosetti să întreţină legături în cercurile
politice şi militare ale „înaltei societăţi”. Notele zilnice ale lui Radu R.
Rosetti reflectă în primul rînd îngrijorarea autorului faţă de situaţia
dificilă la început, critică mai tîrziu a regimului antonescian. Fostul minis-
tru era un adversar hotărît al oricărei soluţionări revoluţionare a crizei
• declanşate de aventura militară a regimului de dictatură. Rezolvarea optimă
el o vedea într-o simplă schimbare a echipei guvernamentale, care, bene-
ficiind de sprijinul puterilor occidentale, să garanteze structurile funda-
mentale ale societăţii româneşti existente, în acel moment istoric. Jurnalul
său înregistrează convorbiri cu miniştri, fruntaşi ai partidelor politice,
diplomaţi, generali, profesori universitari etc. Personalităţile care se
succed în paginile acestui jurnal încredinţează interlocutorului lor ştiri
şi impresii în legătură cu relaţiile dintre factorii de conducere ai ţării,
desfăşurarea operaţiunilor militare, raporturile dintre România şi alte
state, mai ales Reichul nazist etc. Fireşte că în aceste convorbiri se stre-
coară un număr important de zvonuri sau erori, şi din acest punct de
vedere necesitatea unei critici de autenticitate, de sinceritate şi de exac-
titate trebuie subliniată cu toată vigoarea. O confruntare atentă cu alte
surse va dezvălui, desigur, numeroase date eronate, dar, ceea ce se cuvine
subliniat este că o examinare minuţioasă poate restitui cercetării istorice
chiar date care la prima vedere ar fi de eliminat. Ne gîndim mai ales Iar
dialogurile autorului cu mareşalul Ion Antonescu; amplele expuneri
privind situaţia de pe front ale dictatorului înfăţişează denaturat reali-
tatea cîmpurilor de luptă; totuşi dincolo de ceea ce este fals, voit sau
involuntar, pot fi desluşite intenţiile lui Antonescu, care caută să difuzeze
prin intermediul interlocutorului său o anumită imagine despre situaţiar
politică şi militară. Nu este rostul acestei prezentări de a intra în detaliile
unei atare confruntări, dar sîntem siguri că cercetătorii înşişi vor trage
un însemnat folos din analiza informaţiilor generalului Radu R. Rosetti,
                                           ★
       Perioada cuprinsă în caietul înfăţişat de noi marchează cotitura
în desfăşurarea celui de-al doilea război mondial. însemnările generalului
Rosetti cuprinse aici se întind de la 20 iulie 1942 pînă la 7 mai 19437, interval 4 *
      4 Arhivele statului Rm. Vllcea, Memoriile generalului Radu R. Rosetti, carnetele nr. LVI
şi LVII, nenumerotate.
                             www.dacoromanica.ro
-3
O SURSA PRIVITOARE LA REGIMUL ANTONESCIAN (1942—1943)
1183
de însemnătate decisivă pentru deznodămîntul final al războiului. Ofen-
sivei germane din vara anului 1942, care a adus Wehrmachtul pînă la
Yolga, i-a succedat contraofensiva sovietică din luna noiembrie a acelu-
iaşi an, urmată de încercuirea grupului Paulus la Stalingrad. Operaţiunea
„Donnerschlag”, întreprinsă de feldmareşalul E. von Manstein pentru a
debloca trupele încercuite, a eşuat la începutul lui decembrie, forţele
împresurate fiind lichidate de către trupele sovietice în luna ianuarie
a anului următor. între timp, la 8 noiembrie 1942, forţele anglo-americane
debarcaseră în Africa de Nord, iar generalul Montgomery trecuse la ofen-
sivă în El Alamein şi înaintase de-a lungul litoralului. Forţele germane
erau prinse în Tunisia din două flancuri, aflîndu-se într-o situaţie dificilă5.
Apărea tot mai vădită catastrofa care ameninţa Reich-ul nazist.
       Evenimentele de pe fronturile de luptă au avut repercusiuni asupra
situaţiei din România. Loviturile zdrobitoare date de armatele sovietice
trupelor fasciste pe front, victoriile de la Stalingrad şi cotul Donului au
avut un puternic ecou în România, contribuind la adîncirea crizei regi-
mului antonescian, însufleţind lupta poporului român pentru ieşirea
României din războiul antisovietic; în acelaşi timp, ele au provocat şi
agravat divergenţele din cadrul guvernului, cele dintre guvernul fascist
şi Partidele Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal6. Jurnalul generalului
Rosetti se plasează, aşa cum am arătat, în perioada de debut a crizei
politice. Aşa cum reiese din însemnările sale, catastrofa trupelor fasciste
la Stalingrad nu era încă înţeleasă în toate sferele politice în adevărata
ei semnificaţie. Se credea că comandamentul german va fi în măsură să
restabilească situaţia pe frontul de est şi să apere ceea ce propaganda na-
zistă va numi „Festung Europa”. Abia eşecul de la Kursk-Orel, din vara
anului 1943, urmat de trecerea definitivă a inţiativei strategice de partea
armatei sovietice avea să pună în evidenţă falimentul militar al Germaniei.
       Jurnalul generalului Rosetti surprinde faza incipientă a înţelegerii
acestei realităţi. Difuz şi confuz, în rîndurile oficialităţilor şi ale cercurilor
apropiate de guvern începe să prindă tot mai mult teren ideea că România,
pentru a se salva, trebuie să-şi separe soarta de aceea a Reichului nazist.
Cei care se pronunţau pentru o fidelitate necondiţionată faţă de Berlin
au început să-şi rărească rîndurile, iar posibilitatea găsirii unei soluţii
în afara alianţei cu Axa a devenit obiectul unei examinări atente chiar
în unele cercuri guvernamentale. Pe alt plan fruntaşii partidelor istorice
înţelegeau că ieşirea României din război avea să atragă după sine pro-
funde prefaceri sociale, de care ei se temeau şi pe care încercau deci să
le evite. Pentru aceste partide, ruperea colaborării cu Germania trebuia
să însemne doar o schimbare pe planul politicii externe, fără consecinţe
pe planul structurilor sociale interne.
      6       Pentru desfăşurarea războiului In această perioadă vezi Eddy Bauer, Hisloire contro-
versă de la deuxitme guerre mondiale, voi. IV (1942) — V (1943), Monaco, 1967 : pentru situa-
ţia de pe frontul de est, Hcmopun Be.iuKou omenecrneemiou goumi, voi. III, Moscova, 1961.
      * Vezi Ion Popescu-Puţuri, Gh. Zaharia, Ilie Rădulescu, Insurecţia armată antifascistă
din august 1944 şi participarea României la inţrlngerea Germaniei hitleriste. însemnătatea lor tn
istoria poporului român, In Contribuţia României la victoria asupra fascismului, Bucureşti, 1965,
p. 9 — 35 ; Ion Popescu-Puţuri, Gh. Zaharia, N. Goldberger, N.N. Constantinescu, N. Copoiu,
La Roumanie pendant la deuxibme guerre mondiale, Etudes-Bucarest, Editions de I’Acadămie
de Ia Răpublique Populaire Roumaine, „Bibliotheca Historica Romaniae, 2”, 1964; România tn
războiul antihitlerist, Bucureşti, 1966, p. 7 — 49. Vezi şi N. I. Lebedev, Iladenue dunmamypbi
AnmOHecKy, Moscova, 1966, p.                          m
1184
C. CAZANIŞTEANU
4
       La 15 decembrie 1942, după încercuirea trupelor germane la Stalin-
grad, Antonescu credea încă în posibilitatea unei restabiliri a situaţiei
militare. Deşi propunerea sa de retragere pe Doneţ fusese respinsă de
comandamentul german, mareşalul considera că situaţia putea fi îndrep-
tată în primăvară, cînd şi noul armament german avea să fie pus în func-
ţiune. în ceea ce priveşte relaţiile cu germanii, declaraţiile lui Antonescu,
cu toate că reflectă solidaritatea aliatului fidel, sînt străbătute totuşi de
nemulţumirea faţă de şantajul Berlinului privind înlocuirea lui cu un
guvern legionar, şantaj înlesnit, după părerea sa, de manevrele partidelor
istorice (Maniu, Brătianu, Barbu Ştirbey), ajunse la cunoştinţa germa-
nilor. Dorinţa păstrării bunelor relaţii cu Anglia şi Franţa este prezentă
din nou („Am spus lui Hitler că nu trebuie a mi se cere să merg sau să
bîrfesc contra Angliei şi contra Franţei...”7; indiciul atitudinii engleze
faţă de Bomânia îl constituia recenta declaraţie a regelui Petru al Iugo-
slaviei, aflat în exil la Londra, care într-un text radiodifuzat, comparînd
atitudinea vecinilor Iugoslaviei în 1941, în momentul ocupării ţării de
către germani, arătase că Bomânia singură nu anexase teritorii aparţi-
nînd statului sîrb : „Nu putem trece cu vederea — spunea regele Petru —
... nici atitudinea Bomâniei, naţiune nobilă, care nu a voit să participe
la această odioasă pomană” 8. După părerea lui Antonescu, aprecierile
suveranului iugoslav aveau aprobarea cabinetului britanic, care şi-ar
fi manifestat pe această cale indirectă atitudinea faţă de „conducătorul”
Bomâniei.
       La sfîrşitul lunii ianuarie 1943, tonul dictatorului se schimbă:
germanii, spunea el, au comis o gravă greşeală subapreciind forţa Armatei
Boşii; afirmă însă că „nu vede că e pericol ca frontul german în. Busia să
nu ţină”9. în ceea ce priveşte refacerea armatei române este convins că
pînă în toamnă diviziile pierdute vor fi refăcute. Demne de reţinut sînt
relatările asupra întîlnirii sale cu Hitler10. Afirmaţiile sale trebuiau să-l
convingă pe Antonescu că revizuirea dictatului de la Yiena depindea de
sporirea eforturilor militare şi economice ale Bomâniei. Faţă de şantajul
exercitat de germani, care după cum se ştie acordaseră azil lui Horia Sima
şi altor legionari rebeli, Antonescu, pentru a-şi consolida poziţia, ţinea să
declare în faţa lui Hitler că ,,.. .germanii nu se pot aştepta la o colaborare
a tuturor cercurilor româneşti atît timp cît se are impresia că ei susţin pe
legionari”11. Acelaşi limbaj l-ar fi ţinut — spunea Antonescu — şi faţă de
ministrul Germaniei la Bucureşti, baronul Manfred von Killinger. Este de
reţinut afirmaţia lui Antonescu potrivit căreia comunicatul dat după
întrevederea sa cu Hitler a provocat la Borna o vie nemulţumire, cercurile
fasciste din capitala Italiei considerînd că situaţia ţării lor de prim-parte-
ner al Beichului ar fi fost ameninţată. în martie 1943 se pot surprinde indi-
ciile unei schimbări de atitudine. Conversaţia dintre Bosetti şi Antonescu
s-a desfăşurat într-o perioadă cînd armata germană trecuse la contraofen-
sivă, iar căderea Harcovului era iminentă. Este lesne de înţeles, aşadar,
       7 Arh. st. Rm. Vilcea, Memoriile generalului Radu R. Roselti, carnet LVI.
       8 Ibidem.
       8 Ibidem.                                              •
       10       Ibidem. Relaţiile Hitler-Antonescu au fost studiate pe baza materialelor păstrate
In arhivele germane de A. Hillgriiber, Hiller, Kdnig Carol und Marschall Antonescu, ed. a 2-a,
Wiesbaden, 1965.
       11 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
5
O SURSA PRIVITOARE LA REGIMUL ANTONESCIAN (1942—1943)
1185-
de ce Antonescu credea că poate să-l convingă pe interlocutorul său că o
apărare manevrieră — deci cu cedări de teren — , asociată cu acţiuni de
contraofensivă, putea să dea rezultate excelente. Contrastul este însă evi-
dent între optimismul proclamat faţă de situaţia militară şi pesimismul
care învăluia discuţia despre situaţia internă. Mai întîi presiunile germani-
lor care foloseau ca instrument pe Horia Sima : „Dacă ar pleca el (I. Anto-
nescu. — n.n.) acum, peste cincisprezece zile am avea un guvern legionar.
Spune scîrbit (I. Antonescu. — n. n.) că nu mai crede în moartea lui Horia
Sima, ce i s-a comunicat oficial. Nemţii îl ţin ca pe o perpetuă amenin-
ţare”12. Ultima întîlnire cu Antonescu consemnată în jurnal datează de la
5 mai 1943. Dictatorul era nemulţumit de desfăşurarea negocierilor pur-
tate cu germanii cu prilejul ultimei vizite făcute lui Hitler. în cursul con-
vorbirilor, Eibbentrop îi prezentase dosarul corespondenţei schimbate de
Iuliu Maniu cu diverse personalităţi engleze, cerîndu-i să ia măsuri împo-
triva acestuia. Antonescu s-a declarat în dezacord cu ideea că Maniu să fie
arestat. Insistenţa ministrului de externe nazist a fost curmată de inter-
venţia lui Hitler, care a spus : „Să lăsăm pe mareşal să facă cum crede el
că e mai bine” 13.
       Jurnalul cuprinde informaţii în legătură cu poziţia cadrelor de
conducere a armatei faţă de mareşalul Antonescu. Sînt cunoscute diver-
genţele mareşalului cu generalul Iosif Iacobici şi apoi ci generalul Ilie
Şteflea, care au ocupat succesiv funcţii de şefi ai statului-major în perioada
1941—194414. Cei doi generali protestaseră împotriva satisfacerii cererilor
germane de a se trimite noi trupe româneşti pe frontul de răsărit, stăruiseră
asupra nemulţumirii din rîndul armatei faţă de politica de obedienţă faţă
de Berlin a dictaturii şi asupra dorinţei militarilor români de a pune efor-
turile lor în slujba redobîndirii Transilvaniei. Generalul Şteflea a trimis
pe front o parte din diviziile solicitate de germani numai cu jumătate din
efective, iar apoi, cînd germanii au împiedicat retragerea armatei române,
a izbutit să scape un număr însemnat de militari trecîndu-i drept bolnavi,
întrevederile generalului Rosetti cu generalul Şteflea, destul de frecvente,
permit cunoaşterea stării de spirit din rîndurile armatei şi evoluţia rapor-
turilor dintre Şeful Marelui stat-major şi conducerea politică a ţării. Este
semnificativ însuşi faptul că una din discuţiile dintre cei doi s-a desfăşurat
într-un colţ al biroului, şeful statului-major temîndu-se ca nu cumva
unul din telefoanele de pe biroul său să slujească drept microfon al vreunui
agent de-al lui Mihai Antonescu15. Potrivit relatării lui Şteflea, confirmată
şi de alte surse, la 5 ianuarie 1942, mareşalul Antonescu a trimis lui Hitler
o scrisoare a cărei redactare îi aparţine lui M. Antonescu, prin care se angaja
să pună la dispoziţia Reichului forţele necesare pentru încheierea campa-
niei din est. Şteflea a făcut tot posibilul însă pentru a sustrage un număr
cît mai mare din soldaţii destinaţi a pleca pe frontul sovieto-german16.
      12 Arh. st. Rm-Vîlcea, Memoriile generalului Radu R. Roselli, carnet LVII.
      13 Ibidcm.
      14 Memoriul de demisie al generalului I. Iacobici din anul 1942 (Arh. Ministerului Aface-
rilor Externe, fond 71/Germania, voi. 129); memoriul generalului Ilie Şteflea din 15 martie
1945 privind poziţia sa In timpul războiului (Arh. Ministerului Forţelor Armate, Marele stat-
major, dos. 309).                      .
      16 Arh.st. Rm. Vtlcea, Memoriile generalului Radu R. Roselli, carnet LVI.
      16 Generalul Şteflea îl Încredinţa pe Radu Rosetti că diviziile trimise pe frontul de răsărit
aveau efectivele reduse cu o treime faţă de cele prescrise ; în memoriul citat din 1945, el afirmă
că diviziile din primul eşalon awWWdafîOfOmaMîcă.ro'
1186
C. CAZAl'TIŞTEANU
6
în toamna anului 1942, cînd Ion Antonescu, grav bolnav, se părea că nu
va mai supravieţui, Mihai Antonescu, preocupat să-i ia succesiunea, a
încercat să arunce asupra statului-major răspunderea pentru imensele
sacrificii impuse armatei române, pretextînd că el nu ar fi avut cunoştinţă
de oferta făcută germanilor.
      Raporturile dintre mareşal şi şeful statului-major erau lipsite de
cordialitate. Rezoluţiile jignitoare puse pe diverse documente înaintate
de statul-major, neîncrederea arătată şefului acestuia creau o situaţie
deosebit de precară lui Şteflea, care în vara anului 1942 (convorbirea din
8 august) se arăta hotărît să demisioneze 17. Nemulţumirea acestuia avea
să fie sporită de dezastrul de la Stalingrad. Deşi jurnalul generalului
Rosetti nu aduce prea multe elemente noi în legătură cu divergenţele dintre
Antonescu şi unii generali români, el dezvăluie totuşi atmosfera încărcată
care domnea la statul-major şi lipsa de entuziasm a marii majorităţi a
armatei faţă de continuarea războiului antisovietic. însemnările lui Ro-
setti se plasează într-o perioadă cînd opoziţia conducerii superioare a arma-
tei faţă de politica mareşalului nu căpătase formele viguroase de mai tîrziu,
dar ele nu sînt mai puţin concludente pentru înţelegerea acestui proces,
care, ajuns la maturitate, avea să contribuie la succesul insurecţiei de la
23 August 1944. Adeziunea armatei la marea cotitură săvîrşită în această
zi, promptitudinea cu care a executat ordinele noului guvern şi devota-
mentul arătat în lupta împotriva forţelor fasciste dovedesc că între armata
română şi dictatura fascistă a fost o prăpastie adîncită cu fiecare zi şi
■explică adeziunea unor ofiţeri din ierarhia militară înaltă la lupta forţelor
antifasciste conduse de P.C.R. pentru răsturnarea dictaturii antonesciene.
      Informaţii noi cuprinde jurnalul în legătură cu conflictul dintre
rege şi dictator şi dintre cei doi Antoneşti. Ca şi în Italia, monarhia Hohen-
zollernilor se asociase dictaturii în momentul cînd criza din 1940 pusese
coroana într-o situaţie dificilă; acum, cînd situaţia politică şi militară
puneau în primejdie dictatura, monarhia se grăbea să se disocieze de o
alianţă devenită primejdioasă. Dispreţul arătat de Ion Antonescu prero-
gativelor regale a adîncit conflictul latent dintre monarhie şi dictator,
iar înfrîngerile militare l-au precipitat. Iniţial conflictul s-a manifestat
în chestiuni mărunte privind unele măsuri — graţieri, decorări — sau în
respectarea etichetei (locul ocupat de mareşal în sala tronului). Ulterior
însă, neînţelegerile s-au accentuat şi Antonescu a ameninţat cu un plebiscit,
dar s-a referit la forţa Germaniei care se afla în spatele său18.
      Generalul Radu R. Rosetti furnizează unele informaţii care întregesc
cunoştinţele privitoare la acest conflict. Astfel, în legătură cu ceremonia
desfăşurată la 21 iulie 1942 la Curtea de Argeş, Rosetti notează că ulti-
mul pasaj din cuvîntarea mareşalului cuprindea de fapt un avertisment
abia deghizat la adresa regelui. Pentru întreaga asistenţă plecarea suve-
ranului şi a „conducătorului statului” în trenuri separate fusese indiciul
divergenţelor dintre cei doi19. Rosetti se referă în repetate rînduri la con-
      17 Arh. st. Rm. Vîlcea, Memoriile generalului Radu R. Rosetti, carnet LVI.
      18     Pentru amănunte In legătură cu acest conflict vezi A. Gould Lee, The Crown aginst
sikle, Londra. Spiritul apologetic In care este redactată această biografie a fostului rege impune
•o deosebită prudenţă In utilizarea datelor furnizate.
      19 Arh. st. Rm. VîlceaWWW'daCOrOWamCa Ă Rosetti’ carilet LVI.
7         o SURSA PRIVITOARE LA REGIMUL ANTONESCIAN (1942—1943)       1187
flictul dintre Mihai şi Ion Antonescu în legătură cu cererea celui
din urmă ca mareşalul palatului să fie înlocuit, sub motiv că sprijină
opoziţia.
      în vara lui 1942 Mihai şi Elena erau bănuiţi de către cei doi Anto-
neşti de a fi complotat împotriva lor cu fostul şef al Marelui stat-major,
generalul Iacobici, şi cu fostul ministru carlist Mircea Cancicov. în luna
februarie a anului următor, cînd poziţia lui Antonescu era slăbită de dezas-
trul de la Stalingrad, conflictul dintre coroană şi dictator s-a ascuţit.
Antonescu a cerut regelui explicaţii în legătură cu informaţia că Mihai
ar fi acordat o audienţă lui Maniu în timpul unei vînători 20 ; noi reproşuri
•erau adresate de conducător regelui în legătură cu unele graţieri făcute
fără avizul mareşalului. în ambele cazuri regele răspunsese rece, iar la
ameninţarea lui Antonescu că va „face apel la ţară”, regele a răspuns că
va proceda la fel. La palat a fost chemat primul preşedinte al Curţii de
Casaţie, Lupu, regele voind să-l consulte asupra prerogativelor sale şi
modalităţilor de organizare a plebiscitului21.
      Informaţii noi căpăta Eosetti în conversaţia cu diplomatul Eaoul
Bossy la 22 februarie 1943. Potrivit acestuia, regele ar fi luat legătura
cu mitropolitul Bălan al Ardealului. După cum se ştie, prelatul fusese
membru în toamna anului 1940 al asociaţiei „Protransilvania”, în cadrul
căreia îşi desfăşurase activitatea şi doctorul Petru Groza. Eelaţiile mitro-
politului Bălan cu elementele democrate dădeau o semnificaţie deose-
bită chemării sale la palat; ele demonstrau dorinţa regelui de a găsi o
alternativă la regimul antonescian. Divergenţele dintre monarhie şi dic-
tatură au provocat nelinişte în unele cercuri politice din ţară. Pentru E.
Bossy conflictul era dăunător, deoarece „acum e absolut nevoie de fic-
ţiunea care e regele şi de realitatea care e Antonescu”22. Atît timp—raţiona
diplomatul român — cît Antonescu se bucură de încrederea germanilor
el trebuie sprijinit, deoarece germanii, ostili unei formule de guvernămînt
prin Mihai Antonescu sau generalul Iacobici, ar fi instaurat dictatura
lui Horia Sima. Eadu Eosetti însuşi ca şi alţii, printre care Eliza Brătianu,
cumnata lui Dinu Brătianu, şeful partidului liberal, considerau că diver-
genţele trebuie aplanate, deoarece o ruptură între regele Mihai şi Anto-
nescu ar fi fost dăunătoare ţării.
      în paginile jurnalului lui Eosetti sînt cuprinse — aşa cum s-a arătat
— şi date privind divergenţele dintre Ion şi Mihai Antonescu. De fapt
aceste neînţelegeri, manifestate mai mult mocnit decît făţiş, erau izvorîte
din dorinţa vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri de a succeda cît mai
curînd mareşalului în situaţia de conducător al ţării şi de convingerea că
Germania nu poate cîştiga războiul23. Apetitul de putere al „micului
Antonescu” era stimulat de lipsa tot mai vădită de popularitate a mare-
şalului, de politica docilă a acestuia faţă de Berlin, care îl punea într-o
      20     Arh. st. Rm. Vîlcea, Memoriile generalului Radu R. Roselli, carnet LVII. Ci. şi lămu-
ririle date de regina Elena ministrului Italiei la Bucureşti in legătură cu acest incident, in R.
Bova Scoppa, Colloqui con due dittatori, Roma, 1949, p. 81.
      21 Arh. st. Rm. Vilcea, Memoriile generalului Radu R. Roselli, carnet LVII.
      22 Ibidem.
      22 R. Bova Scoppa, op. cit., p. 39 —4p.   .
                            www.dacoromanica.ro
■9 - c. 5879
1188
c. cAzanişteanu
s
situaţie dificilă pentru eventualele negocieri cu puterile aliate, şi în sfîrşit
de boala care îl măcina pe mareşal24 *.
      Din momentul din care a înţeles că Germania nu poate câştiga răz-
boiul, convingere ce i-a fost confirmată şi consolidată de eşecul „Blitz-
kriegului” în iarna anului 1941 în faţa Moscovei şi de intrarea Statelor
Unite în război, Mihai Antonescu a căutat să se distanţeze de dictatorul
omonim. La 12 februarie 1943, Eosetti-Solescu îi spunea generalului Eadu
Eosetti că fusese înlăturat din demnitatea de mareşal al palatului în urma-
intrigilor lui Mihai Antonescu 26 „pentru că nu a vrut să facă pe agentul
spre a convinge pe rege să fie de acord ca Ică (Mihai Antonescu — n.n.)
să fie urmaşul mareşalului Antonescu”26.
      Preocuparea vicepremierului de a stabili relaţii cu fruntaşii parti-
delor istorice este consemnată lapidar în jurnal la 9 ianuarie 1943 : „Ică
ar fi făcut curte fostelor grupări politice”27. Eosetti dă informaţii destul
de bogate despre încercarea lui Mihai Antonescu de a se folosi de boala»
mareşalului în toamna anului 1942. Atacul la care ne-am referit mai sus —
împotriva generalului Şteflea — viza de fapt pe mareşal. într-o scrisoare
adresată generalului Pantazi, ministru de război, Mihai Antonescu îl făcea
pe şeful statului-major răspunzător de catastrofa militară din răsărit,
în şedinţele Consiliului de miniştri de la care mareşalul era absent, Mihai
Antonescu a îndreptat atacuri abia voalate la adresa „conducătorului
statului”. Denunţat de generalii Pantazi, Dobre şi Şteflea mareşaluluir
Ion Antonescu a avut o ieşire violentă faţă de vicepremier, pe care l-ar
fi ameninţat cu destituirea. „Antonescu a aflat atunci — relata Ilie Şteflea
lui Eosetti — tot ce spune Ică unuia sau altuia contra lui”28.
      Gesturile de umilinţă — faţă de mareşal, o adevărată canossă —
ale vicepremierului, la care s-au adăugat stăruinţele Măriei Antonescu
şi Veturiei Goga, au dus în cele din urmă la concilierea dintre cei doi
Antoneşti. împăcarea a devenit publică în cadrul unor conferinţe orga-
nizate cu miniştrii şi comandanţii marilor unităţi la Şcoala superioară de
război din Bucureşti, unde amîndoi au făcut ample expuneri. Totuşi
— şi după această conferinţă — nu toată lumea a fost convinsă de trăini-
cia împăcării dintre conducător şi secondantul său principal. Generalul
Şteflea îi comunica lui Eosetti că „mareşalul a luat lui Ică toate atribuţiile
alte decît acele de ministru al afacerilor străine şi al propagandei. El este
ministru peşedinte şi duce totul”29. Acţiunea lui Mihai Antonescu avea să
      24 Ecoul divergenţelor dintre cei doi Antoneşti apare, de pildă, In tonul iritat al adresei
din 9 septembrie 1942, prin care Mihai Antonescu, care era şi ţitularul Ministerului Propagandei,
protestează Împotriva a ceea ce el considera a fi o Încălcare a atribuţiilor sale ministeriale de
către Cabinetul militar al mareşalului (Arh. st. Buc., Preşedinţia Cons. de Miniştri, dos. 211/
1942, f. 202 din 9 septembrie 1942). într-o şedinţă a consiliului restrlns, pentru discutarea unor
probleme economice, M. Antonescu declară : „Domnule mareşal, vă declar formal că cu ctt
trece vremea, cu atlt mă simt obligat să iau anumite poziţii; dacă nu vreţi să le luaţi, lăsaţi-mă.
să iau eu riscul lor" (ibidem, f. 435 din 6 noiembrie 1942).
      28 După Bova Scoppa, schimbarea demnitarului curţii s-ar fi produs la iniţiativa şi ca
stăruinţa mareşalului Antonescu, ibidem, p. 80.
      28 Arh. st. Rm. Vllcea, Memoriile generalului Radu R. Roseiti, carnet LVII.
      27 Ibidem.
      28 Arh. st. Rm. Vllcea, Memoriile generalului Radu R. Rosetli, carnet LVII.
      22 Ibidem.                 .            .
                                   www.dacoFomanica.ro
9
O SURSA PRIVITOARE LA REGIMUL ANTONESCIAN (1942—1943)
1189
se dezvolte în lunile următoare30. După ce secondase pe mareşal, el credea
că poate să-şi conserve postul separîndu-se de acesta atunci cînd căderea
dictatorului se arăta a fi aproape31.
      Izvorul prezentat de noi conţine şi alte informaţii în legătură cu
poziţia Bomâniei. Astfel, Baoul Bossy întors curînd de la Berlin îşi exprima
convingerea că „dacă germanii vor fi sută în sută învingători, nici noi
şi nici unul din micile popoare ale Europei nu vom mai fi independenţi,
vom avea un soi de autonomie locală, dar nici armată, nici reprezentanţă
diplomatică”32.
       Alte ştiri pun în lumină unele manifestări de opoziţie ale parti-
delor istorice faţă de dictatura antonesciană, agitaţiile întreţinute de
membrii Gărzii de Fier care nădăjduiau în sprijinul Germaniei (la 11
decembrie 1943, postul de radio clandestin al legionarilor ar fi anunţat
că o nouă rebeliune este iminentă), speranţele opoziţiei burgheze într-o
posibilă debarcare anglo-americană. Sursa analizată de noi dă la iveală şi
aspecte ale disensiunilor dintre conducătorii nazişti şi Ion Antonescu.
La 12 noiembrie 1942, Bosetti nota : „Neînţelegerea ce ţine de mai multe
luni între mareşalul Antonescu şi nemţi se accentuează. Această neînţele-
gere este cunoscută în mare parte de marele public” 33. Cîteva zile mai tîrziu,
Antonescu arăta preşedintei Crucii roşii române că germanii nu-şi îndepli-
niseră angajamentele 34 * în ceea ce priveşte repartizarea sectoarelor mili-
tare şi acordarea de ajutor militar.
      Departe de lupta maselor populare, autorul recepţionează uneori
manifestări ale spiritului de rezistenţă faţă de dictatura antonesciană.
Astfel, la 16 decembrie 1942, el notează că la liceul internat din Iaşi un
portret al mareşalului fusese ars de elevii clasei a V-a, al cărei diriginte,
profesorul Lupu, a fost trimis drept pedeapsă într-un lagăr de con-
centrare. Cazul de la Iaşi fusese, de altminteri, evocat şi la conferinţa
pe ţară a prefecţilor, unde subsecretarul de stat la interne, generalul
Vasiliu, anunţase aspre sancţiuni36. în ceea ce priveşte cazul unui
funcţionar de la legaţia germană, numit Miiller, care, descoperit că
întreţine relaţii cu naţional-ţărăniştii şi acuzat că ar fi tipărit un ma-
nifest lansat apoi dintr-un avion britanic (sau particular) s-ar fi sinu-
cis ori a fost executat de germani36, cercetarea altor surse e absolut
necesară pentru elucidarea acestui episod. Merită a fi urmărită indi-
caţia privind existenţa unui „complot comunist” descoperit la Insti-
tutul medico-militar în martie 194337. Alteori se înregistrează lapidar
starea de spirit antiguvernamentală din ţară, ca la 11 ianuarie 1943,
cînd Bosetti scria: ,,La ţară e nemulţumire din pricina hranei”38.
      30       Vezi In această problemă, M. Mourin, Les tentatwes de paix dans la deuxiime guerre
mondiale 1939 — 1945, Paris, 1945 ; idem, Le drame des Etats satellites de l'Axe de 1939 ă 1945,
Paris, 1949.
      31 Arh. st. Rm. Vllcea, Memoriile generalului Radu R. Rosetti, carnet LVII.
      32 Ibidem.
      33 Arh. st. Rm. Vilcea, Memoriile generalului Radu R. Rosetti, carnet LVII.
      34 Ibidem.
      33 Ibidem.
      33 Ibidem.
      37 Ibidem.
      33 Ibidem.                                   .
                                 www.dacoFomanica.ro
1190
C. CAZANIŞTEANU
10
      Informaţiile enumerate mai sus oferă o imagine succintă asupra
jurnalului generalului Radu R. Rosetti şi indică valoarea lui de izvor.
      Politician de dreapta şi demnitar antonescian, Radu R. Rosetti
a rămas departe d& lupta poporului român pentru răsturnarea dicta-
turii fasciste. Din jurnalul său lipsesc însemnările despre efortul eroic
al forţelor patriotice pentru a scoate România din războiul antisovletic.
Atitudinile critice—cu totul moderate de altfel—faţă de regimul fascist
al lui Antonescu nu au trecut dincolo de conversaţia de birou sau de
salon. Retrogradat în concepţiile sale politice, autorul jurnalului era
ostil luptei poporului român pentru a da ţării o orientare conformă
cu interesele naţionale. Jurnalul lui Rosetti devine din acest punct
de vedere, un act de acuzare pentru autorul său. El îl demască
drept un reacţionar străin de aspiraţiile poporului''român. Autorul
prin multiplele şi variatele sale relaţii a putut să culeagă infor-
maţii despre război, politică, armată, diplomaţie. Jurnalul nu cu-
prinde revelaţii senzaţionale, dar el reflectă atmosfera care domnea în
cercurile politice ale României. Jurnalul înregistrează trecerea de la con-
vingerea că victoria germană în răsărit este inevitabilă la aceea că
Germania nu poate cîştiga războiul. Din acel moment cercurile condu-
cătoare au căutat să găsească o ieşire care să le permită să-şi păs-
treze rolul conducător. Poporul român, sub conducerea P.C.R., avea
să dea însă altă soluţie crizei şi prin actul de la 23 August 1944 să
deschidă ţării un drum nou şi să înscrie una dintrd cele mai eroice şi
glorioase pagini ale istoriei sale.
www.dacoromanica.ro
D O
C U
M
E N
TAR
    DIN ISTORICUL „SOCIETĂŢII GENERALE DE GAZ ŞI
    ELECTRICITATE” BUCUREŞTI
                           DE
                    MIHAI N. POPE SCU
       încă din primăvara anului 18681 se atestă existenţa în Bucureşti
a unei societăţi care primise în concesiune iluminatul oraşului cu gaz.
Această societate a trecut într-un timp relativ scurt în mîinile mai multor
concesionari. De la întreprinderea „Gottereau” 2 din Paris trece în con-
cesiunea grupului Negroponte, Mehedinţeanu şi Zarafi în. 1870 pentru
suma de 300 000 lei3. După cumpărare, noii concesionari îi vor da denu-
mirea de „Societatea generală de luminat şi încălzire prin gaze”, construind
la Filaret o uzină de producere a gazului de cărbuni şi primele reţele de
distribuţie a gazului.
       în 1873 instalaţiile uzinei Filaret sînt vîndute pentru suma de
3 750 000 de lei societăţii engleze „The British and Foreign Watter and
Gaz Workes Company Limited” din Londra, care o va menţine în conce-
siune timp de 7 ani (1873—1880) 4. După această dată societatea va fi
concensionată unei companii franceze din Paris, care îi va da numele de
„Compagne de Gaz de Bucarest ” B.
       La început iluminatul public cu gaz s-a introdus numai în partea
centrală a Bucureştiului, la periferii fiind folosit pentru iluminat petrolul
sau lămpile cu uleiul dens, sistem „Croizot”. Mai tîrziu, în 1895, în ilu-
minatul public s-a introdus becul de gaz aerian „Auer”, mai avantajos
din punct de vedere economic.
       Paralel cu dezvoltarea reţelei de iluminat cu gaz sînt cunoscute
şi unele încercări de a introduce în Bucureşti primele linii aeriene elec-
trice. Aşa, de exemplu, sînt cunoscute între 1880 şi 1882 primele încercări
       1       Arhiva întreprinderii de distribuire a energiei electrice (In continuare : Arh. I.D.E.B.),
Staţia electrică Fundeni, dos. 1885, act de concesionare f.f.
       2       Cabinetul Dir. Uzinei electrice Grozăveşti, Uzinele electrice Bucureşti, 1908—1933.
25 de ani de funcţionare a Soc. de gaz şi electricitate din Bucureşti, p. 9.
       3 Ibidem.
       * Ibidem.
       5 Ibidem.
„studii”, tomul 23, ur. 6, p. îiai-iwffff.ducornmam'ca. ro
1192
MIHAI N. POPESCU
2
de iluminat electric cu ajutorul unor centrale electrice izolate la fostul
palat regal, actualmente Palatul Republicii Socialiste România, Palatul
Cotroceni, azi Palatul Pionierilor, piaţa din faţa Teatrului Naţional,
Gara de Nord şi clădirile ocupate de Direcţia C.F.R. 6 7 8.
      Iluminatul public electric a avut un caracter temporar, extinderea
lui fiind frînată de concesionarii Societăţii de gaz din Bucureşti, pentru
care introducerea electricităţii însemna noi investiţii pentru utilarea mo-
dernă a uzinei Filaret, deci reducerea vizibilă a profiturilor, subminarea
planurilor lor de cîştiguri. Aşa, de pildă, extinderea liniei aeriene electrice
pe străzile Ştirbei-Vodă, Plevnei, Cotroceni şi şoseaua Panduri a întîm-
pinat opoziţia fermă a concesionarilor Societăţii de gaz din Bucureşti.
Ei s-au adresat instanţelor judecătoreşti, motivînd că intenţia de a pre-
lungi liniile aeriene electrice ar fi ilegală, iar acestea au ordonat oprirea
lucrărilor. După cum reiese dintr-un raport oficial al timpului, hotărîrea
instanţelor judecătoreşti a sosit în momentul cînd lucrările se termina-
seră. Anul 1885 marchează montarea primei instalaţii definitive din Bu-
cureşti pentru producerea energiei electrice, care alimenta cu energie
electrică Teatrul Naţional din Bucureşti şi Palatul din Calea Victoriei.
      Datorită continuei opoziţii a Societăţii de gaz din Bucureşti, extin-
derea instalaţiilor de iluminat public cu electricitate s-a putut realiza
de-abia după anul 1888.
      Concomitent cu acţiunea de introducere a iluminatului public elec-
tric în Bucureşti, se făceau încercări şi în celelalte oraşe din ţară. Astfel,
la Timişoara, primele instalaţii au fost puse în funcţiune la 1 noiembrie
1884; la Caransebeş în 1887, la Craiova şi la Sibiu în 1896, la Brăila şi
la Arad în 1897 7; la Sinaia în 1898 se pune în funcţiune o microhidrocen-
trală, care furniza curent electric necesar iluminării oraşului şi Castelului
Peleş, iar la Iaşi în anul următor (1899) se dă în exploatare o centrală cu
trei grupuri generatoare de cîte 285 kW fiecare.
      între 1889 şi 1899 iluminatul public cu electricitate al oraşului Bu-
cureşti a fost început de Primăria Municipiului Bucureşti, mai întîi pe
străzile de azi B-dul Gh. Gheorghiu-Dej, B-dul Republicii şi Şoseaua
Kiseleff. Luminatul se făcea cu ajutorul a 130 de lămpi cu arc voltaic
de 10 amperi, legate în serie de cîte 10 bucăţi8. De asemenea la acea dată
este semnalată şi iluminarea electrică a Grădinii Cişmigiu9 cu ajutorul
a 20 de lămpi cu arc. Aceste lămpi erau alimentate cu electricitate de către
prima uzină mai mare la acea dată, Uzina Grozăveşti, care poseda o turbină
acţionată de rîul Dîmboviţa, pe axul căreia erau cuplaţi doi generatori,
care produceau fiecare cîte 600 de volţi10. în 1890 11 este montat lîngă
restaurantul „Monte-Carlo” din grădina Cişmigiu un motor cu explozie
      6       Arh. I.D.E.Ş. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Cum este
organizată şi cum funcţionează t Societatea generată de gaz şi electricitate » din Bucureşti, 1938,
p. 5; vezi şi Istoria industriei, ,,Baza energetică şi electrificarea ţării”, Edit. Academiei, p. 222 ;
ing. N. Gheorghiu, Electrificarea ţării, obiectiv de seamă al politicii partidului, in ,,Lupta de
clasă”, nr. 9, seria a V-a, sept. 1964, p. 17.
      7 Ing. N. Gheorghiu, op. cit.; Istoria industriei, p. 222.
      8       Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de scamă, Cum este orga-
nizată şi cum funcţionează S.G.G.E. din Bucureşti, 1938, p. 5-6.
      * Ibidem, p. 7 ; vezi şi Istoria industriei.
      10 Ibidem, nota 13, p. 6.
      11 Cabinetul Dir. Uzin. Grozăveşti, Uzinele electrice Bucureşti, 1908-1933. 25 de ani de
funcţionare s.g.g.e. din Bmwa».dacnmmanica.în
3
„SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE" BUCUREŞTI
1193
«are funcţiona cu gaz, producînd cu ajutorul unui dinam curent electric
■continuu necesar alimentării unor lămpi subacvatice colorate. în afară
■de aceste unităţi patronate de Primăria Municipiului Bucureşti, mai
existau încă 53 de mici uzine electrice de bloc particulare12, care alimentau
•o clădire sau un grup de clădiri.
       Analizînd situaţia introducerii iluminatului electric în România,
■se poate trage concluzia că acest lucru s-a înfăptuit destul de greu din cauza
concesiunilor iluminatului cu gaz unor societăţi străine. Iată-ne deci
in pragul anului 1904, cînd iluminatul electric al străzilor din capitală
şi din celelalte oraşe ale ţării se făceau cu ajutorul curentului electric
furnizat de mici uzine electrice izolate. Această situaţie este caracteristică
•de altfel şi ţărilor din Europa occidentală.
       Tratativele pentru înfiinţarea unei centrale electrice în Bucureşti
încep abia după 1904, tratative duse între Primăria Municipiului Bucureşti
şi reprezentanţii Companiei de gaz, a cărei concesiune se apropia de sfîrşit.
       Tratativele au continuat pînă în 1905—1906, cînd în urma unui
act de concesionare s-a acordat aceleiaşi Companii de gaz, pentru un in-
terval de 40 de ani (1906—1946) 13, iluminatul Bucureştiului cu gaz şi
•electricitate. în urma acestui act, societatea îşi sdhimbă numele în,Socie-
tatea generală de gaz şi electricitate S.A.R. din Bucureşti”, cu un capital
de 10 000 000 de franci francezi14.
       în baza stipulaţiilor noii convenţii, Compania de gaz renunţă la
o sumă de 1 200 000 de lei, care, după prevederile vechii concesiuni, se
cuvenea să-i fie plătiţi de către primărie la finele concesiunii în schimbul
instalaţiilor de gaz rămase oraşului. Noii concesionari, dîndu-şi seama de
profiturile fabuloase pe care le puteau scoate, au mai plătit în plus primă-
Tiei o sumă de 5 800 000 de lei spre a le fi încredinţate pe mai departe
instalaţiile de gaz pentru exploatare. Acest act de concesionare a fost
dat publicităţii în „Monitorul oficial” din februarie 1906 (10 martie) şi a
fost semnat de primarul oraşului Bucureşti şi de conducerea „Societăţii
generale de gaz şi electricitate”.
       Noul concesionar a întocmit proiectul şi în scurt timp a început
■construirea unei uzini electrice centrale şi a unei reţele generale de distri-
buţie pentru întreg'oraşul. Uzina electrică a fost amplasată pe vechiul
teren al Uzinei de gaz de la Filaret15. Uzina electrică şi reţeaua de distri-
buţie au fost puse în funcţiune în septembrie 1908, o dată cu deschiderea
stagiunii anuale a Teatrului Naţional16. Uzina electrică Filaret a început
să funcţioneze cu trei grupuri de generatori acţionaţi de motoare cu 675 CP,
producînd fiecare grup în parte 420 kW, adică în total 1 260 kW17 (mo-
toarele erau fabricate în Belgia, iar generatoarele în Germania, la firma
*, Siemens- Schucker ’ ’).
       Uzina trebuia să absoarbă toate instalaţiile de producere a energiei
«electrice particulare din oraş. Consumul de energie electrică înregistrat
      18 Ibidem, p. 11.
      13 „Buletinul Monitorului oficial” din 25 februarie (10 martie) 1906.
      14 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), S.G.G.E., dare de seamă, pachet 1.
      15      Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Cam este orga-
nizată. şi cum funcţionează S.G.G.E. din Bucureşti, 1913, p. 43-44.
       18 Ibidem, p. 6.
       17 Cabinetul tehnic al Dir. Uz. Grozăveşti, „Uzinele^ electrice Bucureşti, 1908—1933,25 de
ani de funcţionare a S.G.G.E. ttW«.flafintnmflMCa.m
1194
MIHAI N. POPESC U
4
între 1908 şi 1909 * 18 a fost atît de mic, încît concesionarii s-au văzut nevoiţi
ca în locul grupului de rezervă de 420 kW să introducă două grupuri mai
mici de cîte 180 kW.
      Consumul mic de energie electrică se explică prin aceea că preţul
de vînzare a unui kWh, fiind de 0,65 lei, era destul de mare în raport
cu puterea de cumpărare a maselor. Cu toate acestea, beneficiile încasate
de concesionari se ridicau în 1908 la suma de 12 000 000 de lei19.
      Anul 1912 este marcat în tehnică prin o nouă invenţie : folosirea»
în iluminatul electric al lămpilor cu filament de -wolfram. Acestea, pe de
o parte, consumau o cantitate de energie electrică de 5—6 ori mai mică
decît lămpile cu arc voltaic folosite pînă atunci şi, pe de altă parte, se
vindeau cu un preţ mult mai scăzut faţă de cele anterioare. Ca urmare
imediată se constată o mărire a numărului de consumatori faţă de anii
precedenţi, deci o cerere de energie electrică mai mare. în acest an, dez-
voltarea industriei electrice din ţara noastră face un pas înainte prin
mărirea puterii TJzinei electrice Filaret, instalîndu-se două noi unităţi
de 420 kW fiecare. Pentru alimentarea cu energie electrică a oraşului
s-a ales sistemul de distribuţie cu cabluri de 5 000 de volţi, prevăzute
                                            3 X 208
cu posturi de transformare de 5 000 ----------------- Y, adică cu 120
                                            3 x 120
de volţi pentru iluminat şi 208 volţi pentru pornirea motoarelor electrice
din industria existentă. Dezvoltarea uzinelor producătoare de energie
electrică era legată direct de tarifele de vînzare a acestei energii. Cu cît
profiturile erau mai mari, cu atît capitaliştii căutau să-şi dezvolte aceste
uzine, investind o parte din profit pentru mărirea lor.
      între timp Primăria Municipiului Bucureşti a înfiinţat în 1909 o nouă
Societate comunală, cointeresată direct în exploatarea tramvaielor elec-
trice (S.T.B.). Prin actul de concesionare, noua societate înfiinţată avea
drept sarcină imediată construirea a 10 km de linii, care trebuiau să fie
neconcurente cu cele ale vechilor societăţi de tramvaie, iar în 1918 să
eleetrifice şi vechile linii ce aparţineau altor concesionari. Primăria Muni-
cipiului Bucureşti, prin actul de concesionare pe care l-a încheiat cu
„Societatea generală de gaz şi electricitate” îşi rezervase dreptul de a
deservi cu electricitate viitoarele tramvaie electrice. Astfel că la Groză-
veşti, unde existau cei doi generatori de 600 de volţi, li s-au adăugat
în 1912 două turbine cu abur de cîte 1 000 kW20, cu aceeaşi tensiune şi
frecvenţă ca şi la cele de la Filaret. Mai mult, primăria, în afară de alimen-
tarea tramvaielor şi luminatul unor bulevarde, avea dreptul ca prin noua
sa uzină să alimenteze şi un sector rezervat în apropierea Abatorului,
unde pe vremuri era proiectată construirea unei uzine electrice ce urma
să folosească energia degajată prin arderea gunoiului după modelul unor
uzine din Paris. Această uzină nu a fost construită. Pentru asigurarea
energiei electrice necesare funcţionării tramvaielor electrice, primăria
a construit o substaţie în care se transforma curentul alternativ trifazic
     18 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Cum este orga-
nizată şi cum funcţionează S.G.G.E. din Bucureşti, 1938, p. 6—7.
     18 Cabinetul tehnic al Dir. Uz. Grozăveşti 25 de ani de funcţionare a S.G.G.E. din Bucu-
reşti, p. 37 — 38.
                 ao Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de scamă, Cum este orga-
nizată şi cum funcţionează S. wwwidâcoromaufcajo-32
5
„SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE" BUCUREŞTI
1195-
de 5 000 de volţi în curent continuu 21 de 800 de volţi. O dată cu dez-
voltarea „Societăţii generale de gaz şi electricitate”, cîştigurile concesio-
narilor creşteau, ajungîndu-se în 1912 la un capital de 15 000 000 de lei 22.
       Analiza sporirii capitalului „Societăţii de gaz şi electricitate” din
Bucureşti de la 10 000 000 de lei în 1906 la 15 000 000 de lei în 1912 23r
deci într-un timp scurt, duce la concluzia că în această perioadă dezvol-
tarea acestei industrii înregistrase un oarecare progres, impus de cererea
mereu crescîndă de energie electrică. Tot mai multe erau întreprinderile
în care s-au introdus maşini noi, alimentate şi puse în funcţiune de forţa
energiei electrice.
       în domeniul producţiei de gaz şi electricitate, concentrarea capita-
lului înregistrează în 1913 o cifră modestă.
       Cele nouă societăţi de gaz şi electricitate din ţară posedau un capital
în valoare de 21 500 000, care reprezenta 2,9 % din întregul capital in-
dustrial. Din cele 21 500 000 de lei, 15 000 000 — deci mai mult de jumă-
tate — reveneau „Societăţii de gaz şi electricitate” din Bucureşti şi numai
6 500 000 reveneau celorlalte opt societăţi 24.
       în lupta pentru întărirea dominaţiei economice, vîrfurile burgheziei
din ţară se sprijineau pe diferite grupări financiare internaţionale, franceze,,
germane, americane, engleze etc,, pe carele atrăgeau în exploatarea bogă-
ţiilor ţării. Astfel din datele oficiale este cunoscut faptul că 95,5% din
capitalurile investite în industria de gaz şi electricitate erau capitaluri
străine, restul de cîteva procente revenind capitalului autohton.
       Acesta este tabloul situaţiei pînă în 1914, anul declanşării primului
război mondial. Intrarea României în acest război va avea urmările
cunoscute asupra economiei ţării.
       în 1914, la Uzina electrică Filaret, pe lîngă vechile instalaţii, se
montase o unitate de 2 000 CP 2S, urmînd instalarea unei unităţi noi ale
cărei utilaje erau comandate în Belgia.
       în condiţiile izbucnirii războiului dintre statele Antantei şi puterile
centrale, prevăzîndu-se imposibilitatea procurării utilajelor comandate
în străinătate, Primăria Municipiului Bucureşti şi S.G.G.E. realizează,,
printr-un acord, unificarea reţelelor de distribuţie a celor două uzine
electrice existente, în scopul alimentării în comun a oraşului cu energie
electrică. Această convenţie prevedea ca energia electrică furnizată de
Uzina electrică Grozăveşti să fie plătită la un preţ de angro de S.G.G.E.
       în momentul unificării, Uzina Grozăveşti dispunea de două maşini
a cîte 1 000 kW fiecare şi o maşină de 2 000 kW, însumînd o instalaţie
de 4 000 kW; o parte din aceasta (800 kW) era produsă în scopul alimen-
tării cu energie electrică a S.T.B., a staţiilor de pompare a apei potabile
în oraş şi a sectorului rezervat iluminării bulevardelor.
        21 Ibidem.
        22       Arh. I.D.E.B,, Adunarea generală ordinară a acţionarilor din 22 mai — 4 iunie 1912,
pachet 1912.
        23       Menţionăm că această creştere a dus la emisiunea de incă 10 000 de acţiuni In valoare
de 500 de lei fiecare.
        24       Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), Adunarea generală ordinară a acţionarilor
din 22 mai — 4 iunie 1912, pachet 191?.
        25       Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fiyideni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Cum este orga-
nizată şi cum funcţionează S.G.Gr
lectncă Fiuideni), pachet 3, dos. E
wwwidacor6mamca.ro
4196
MIHAI N. POPESCU
6
       în ziua de 6 decembrie 1916, trupele germane intră în Bucureşti,
•ocupînd, printre alte întreprinderi, şi uzinele electrice. Ocupanţii au hotărît
-ca Uzina Grozăveşti să nu mai folosească pentru producerea curentului eleo
tric combustibilul lichid superior, cazanele urmînd să fie adaptate pentru
arderea de combustibil solid-lignit. Datorită acestui fapt, pentru o mai
mare economie de combustibil, în această perioadă Uzina electrică Groză-
veşti a fost solicitată mai puţin; în schimb, Uzina Filaret, care funcţiona
pe alt principiu (cu motoare diesel), avînd un consum de combustibil
mai redus, a funcţionat în permanenţă.
       în timpul ocupaţiei s-a adus la Uzina Filaret motorul diesel de
_2 000 CP comandat în Belgia.
       Din darea de seamă a Consiliului de administraţie 26 care a avut
loc la 28 iunie 1919 reiese că în timpul războiului, din cauza restricţiilor
impuse de ocupanţi, producţia de energie electrică a societăţii a scăzut.
De asemenea reiese că în timpul ocupaţiei din 1917—1918 „societatea
a funcţionat sub administraţia-sechestru 27, aşa că numai în momentul
încheierii armistiţiului, adică în noiembrie 1918, ea şi-a putut relua liber-
tatea” de a acţiona pe cont propriu 28.
       în 1919, cînd uzinele electrice îşi vor relua activitatea normală,
s-a constatat că vînzarea totală de gaz şi electricitate s-a ridicat în cursul
celor trei ani la un total de 24 263 316 m3 şi, respectiv, 13 395 776 kWh.
       După armistiţiu, S.G.G.E. şi-a reluat activitatea, ridicînd preţurile
de vînzare a energiei electrice. După multe cereri adresate Primăriei
Municipiului Bucureşti, ea obţine aprobarea ridicării preţului de vînzare
al energiei electrice atît pentru luminat, cît şi pentru forţă motrică în
instituţiile particulare.
       Iată cum motivează conducerea S.G.G.E. cererea adresată Primăriei
Municipiului Bucureşti: ,,. . .Scumpetea materiilor prime şi aprovizio-
narea insuficientă cu cărbuni au împiedicat dezvoltarea afacerilor noastre.
Din această pricină ne-am văzut siliţi să limităm distribuţia gazului,
ceea ce a redus în mod simţitor vînzarea acestui produs în raport cu anii
normali”29.                                                         '
       Bealitatea era că, pe temeiul unui „cont de compensaţie” autorizat
de către guvern, acţionarii „Societăţii de gaz şi electricitate”, profitînd
de starea economică dezastruoasă creată de urmările războiului, ca insufi-
cienţa mijloacelor de producţie şi a bunurilor de consum, printr-o cerere
de produse mai mare decît oferta, prin afaceri şi speculaţii pe seama
maselor realizau profituri enorme.
       Bealizarea unităţii statului naţional a avut o importanţă deosebită
în dezvoltarea industriei şi a altor ramuri economice din Bomânia.
       Opera de refacere economică a ţării în urma distrugerilor provocate
de război a fost începută de Partidul Liberal, care, grupînd în special
       28 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), Raportul Consiliului de administraţie şi
raportul cenzorilor către aaunarea generală ordinară a acţionarilor din 28 iunie 1919, pachet „Dări
de seamă 1916-1917-1918 din anul 1937”, p. 5 — 6, 7.
       27 Ibidem.                                 '
       28 Ibidem.
       28 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), Raportul Consiliului de administraţie şi
raportul cenzorilor către adunarea generală ordinară a acţionarilor S.G.G.E. din Bucureşti, 1920,
pachet in suspensie, p. 3. wwwHacnrnmanica/ro
7
.SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE" BUCUREŞTI
1197
burghezia din vechea Eomânie, a lansat lozinca refacerii economice a ţării
„prin noi înşine”. Această lozincă însemna, în esenţă, import de capital
„bani gheaţă”, cu condiţia ca acesta să fie fructificat „prin forţe proprii”,
.adică prin băncile care aparţineau burgheziei liberale. Astfel, pentru con-
struirea de noi întreprinderi, capitaliştii au primit terenuri de la stat,
.maşinile importate pentru dotarea acestor întreprinderi au fost scutite
de vamă, iar în primii zece ani de la intrarea în funcţiune a noilor între-
prinderi li s-a creat proprietarilor lor privilegiul de a plăti un impozit
derizoriu de numai 3—4% din venit.
      Politica energetică în Eomânia începe să se contureze mai precis
abia după realizarea unităţii statului naţional, cînd ţara trece printr-o
perioadă de dezvoltare mai accentuată. în această perioadă apar pentru
prima dată legi pentru reglementarea problemelor energetice.
      Prima lege a energiei 30 a fost aceea de la 1 iulie 1924, elaborată de
guvernul liberal. Deşi legalmente concesiunile erau acordate unor societăţi
româneşti, unele ajungeau pînă la urmă tot în mîna unor capitalişti străini
cu ajutorul cărora societăţile autohtone încheiau contracte de locaţie,
în acest fel, consumatorul de energie electrică era exploatat dublu : el
trebuia să suporte atît profiturile concesionarului „naţional”, cît şi pe
cele ale întreprinzătorilor străini. Iată ce spunea în 1937 directorul energiei
din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului despre această lege :
„Dispoziţiile legii din anul 1924 erau în general lipsite de precizie şi din
această cauză neaplicabile. Ele nici nu erau întocmite în funcţiune de
posibilităţile şi împrejurările locale. Astfel articolul doi prevedea alcătuirea
unui program detaliat pentru producerea şi distribuirea energiei elec-
trice cu stabilirea de rezerve de energie pentru sat, judeţe şi comune...
      Au fost acordate şapte concesiuni de centrale termoelectrice care
trebuiau să consume combustibili inferiori sau gazele care se pierd în at-
mosferă, reprezentînd o putere concesionată totală de 250 000 kW, din
care pînă azi (1937) s-au instalat 71 000 kW” 31.
      Astfel, în 1937, în sectorul energetic prevederile legii erau calificate
<lrept inaplicabile şi se susţinea imposibilitatea realizării unui plan de
perspectivă pentru dezvoltarea energeticii în Eomânia.
      Ca urmare a legii privind reglementarea problemelor energetice,
promulgată în 1924 32 33 *, în acelaşi an Primăria Municipiului Bucureşti
cumpără toate acţiunile S.G.G.E printr-o operaţiune de ordin bancar,
plata făcîndu-se prin obligaţiuni în valoare totală nominală de 36 720 000
de franci francezi, cu o dobîndă fixă de 7 % 3S. Amortizările urmau să fie
făcute în termen de 30 de ani (1954), iar cupoanele şi cota de amortizare
urmau să fie asigurate de S.G.G.E. Această societate mai avea în acelaşi
timp pe piaţa străinătăţii obligaţiuni de 5 % în valoare de 7 600 000 franci
      30 „Monitorul oficial’’, nr. 135 din 15 iunie, 1924; vezi şi ing. N. Gheorghiu op. cit., In
Joc. cit.
      31      Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 9, dos. 14, publicaţii din presa vremii
f.f.
             33 Ibidcm, Raportul Consiliului de administrare ţi raportul cenzorilor către adunarea
             generală a acţionarilor din 9 aprilie 1925, pachetul cu dări de seamă 1937anul 1924, p.2 —4 —5.
                   33 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fimdeni), pachet 1, dos. 3, Presă propagandă, 1933;
vezi şi ziarul „Adevărul” din 24WWWUQaC0!rQma01C&.r0
1198
M3HAI N. POPESCTJ
8
francezi, care urmau să fie amortizaţi pînă în 1964 corespunzător planului
de emisiune.
      în acest mod, vechi acţionari francezi şi-au văzut asigurată remune-
rarea capitalului lor investit, iar Primăria Municipiului Bucureşti şi-a
realizat pe această cale unul dintre dezideratele ei, acela de a concentra
uzinele electrice şi reţeaua de distribuţie a energiei într-o singură mînă,
devenind astfel proprietara unică a tuturor uzinelor şi a întregii reţele
electrice a oraşului.
      în 1924, cînd primăria a devenit unica proprietară a uzinelor elec-
trice, vînzarea curentului electric s-a ridicat la cifra de 14 213 667 kWh
faţă de 11 405 167 kWh cît se realizase în 1923. Numărul abonaţilor se
ridică în ziua de 31 decembrie 1924 la cifra de 12 466, cu o putere insta-
lată de 28 872 kWh, faţă, de 11 466, care aveau o putere instalată de
24 162 kWh în 1923. în acest timp s-a trecut la electrificarea unor carti-
ere ca Tei şi Grand pe arterele principale pînă la Cimitirul Sf. Yineri,
care erau în întregime electrificate, în timp ce întregi cartiere muncitoreşti,
foarte populate, erau scufundate în beznă. Numărul becurilor electrice
de pe străzi la 31 decembrie 1924 era de 527 faţă de 425 din 1923.
      Yînzarea de gaz a început să scadă, întrucît luminatul pe această
cale nu mai era practic. în 1924 volumul total al vînzării a fost mai mic
decît al celui din 1923 cu circa 1 000 000 m3. Numărul abonaţilor de ase-
menea a scăzut de la 13 260 din 1923 la 12 544 în 1924 34.
      Redevenţele către primărie, conform articolului 29 din concesiune,
s-au ridicat la suma de 3 251 574, 44 de lei faţă de 2 426 131,67 de lei din
1923.  Analiza datelor de mai sus scoate în evidenţă scăderea producţiei
de gaz, locul acestuia fiind luat din ce în ce mai mult, de producţia de
energie electrică ca urmare directă, pe de o parte, a dezvoltării unor noi
industrii, iar pe de altă parte a înlocuirii vechilor instalaţii cu utilaje noi,
moderne, care foloseau pentru punerea lor în funcţiune forţa curentului
electric.
      O dată cu încheierea operaţiilor făcute în baza Legii energiei din
1924,  S.G.G.E. şi-a intensificat acţiunea de mărire a capacităţii de pro-
ducţie a uzinelor electrice Filaret şi Grozăveşti 35. Astfel la Uzina Groză-
veşti s-a introdus o nouă turbină cu generator, care producea 10 400 kW,
puterea instalată ridicîndu-se la 18 400 kW 36.
      Paralel cu electrificarea străzilor capitalei, Societatea comunală a
tramvaielor îşi intensifică acţiunea de înlocuire a tramvaielor cu cai37.
Această intensificare a acţiunii de extindere contiună a reţelei electrice din
oraş a făcut ca în alimentarea cu energie electrică să se înregistreze unele
deficienţe. Astfel, datorită insuficienţei mijloacelor de producere a ener-
giei electrice necesare capitalei, s-a asigurat consumul de energie electrică
prin legarea Uzinei Grozăveşti cu Uzina electrică Floreşti, care era în
proprietatea Societăţii „Electrica” 38. Legătura a fost asigurată prin
           34 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet. Dări de seamă, 1924, p. 4—5.
      36     Arh. I.D.E.B. (Staţia electrici Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Ciun este
organizată şi cam funcţionează S.G.G.E. din Bucureşti, 1938, p. 7.
      36 Ibidem.
      37 Ibidem, p. 8.                    .
      33 ibidem.      www.dacoramamca.ro
„SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE» BUCUREŞTI
1199
construcţia unei linii aeriene de 60 000 de volţi şi lungă de circa 80 km,
cu o capacitate de transportare de 5 000 kVA. Această linie de alimentare
a capitalei era în proprietatea Primăriei Municipiului Bucureşti şi a servit
acestui scop între 1924 şi 1930.
      în acelaşi timp, pentru asigurarea liniilor electrice de tramvai s-a
construit în B-dul Dinicu Golescu o substaţie, mărindu-se în acelaşi timp
şi substaţia de curent alternativ.
      Începînd cu anul 1924, „Societatea de gaz şi electricitate” îşi spo-
reşte reţeaua de distribuţie a energiei electrice în toate cartierele perife-
rice şi în cele 12 comune rurale subordonate, care au concesionat S.G.G.E.
din Bucureşti dreptul exclusiv de a instala şi a exploata reţelele electrice
de distribuţie, precum şi de a distribui şi vinde energia electrică pe tot
cuprinsul comunei (astfel cum este delimitat la art. 3) pe termen de 30
de ani 39.
      Prin legea administrativă din 1926, toate comunele rurale din ime-
diata vecinătate a oraşului Bucureşti erau persoane juridice şi aveau
autonomie administrativă, fiind însă tutelate de primăriile sectoarelor
de care aparţineau. Astfel:
      a) comuna Băneasa aparţinea Sectorului I Galben;
      b)       comunele Colentina, Pantelimon, Popeşti-Leordeni şi Dudeşti-
Cioplea etc. aparţineau Sectorului II Negru;
      c)       comunele Chiajna, Militari şi Boşu aparţineau Sectorului III
Albastru;
      d)       comunele Griviţa, Bucureşti Noi etc. aparţineau Sectorului IY
Yerde.
      Dispunînd de autonomie administrativă, aceste comune au început
să-şi întocmească unele programe edilitare separate40, programe oarecum
impuse şi de contactul lor cu capitala. Lucrările de electrificare s-au făcut
numai în 11 comune, Popeşti-Leordeni urmînd a fi electrificată ulterior
(1938). Electrificarea acestor comune a fost impusă de faptul că în această
parte a Bucureştilor au luat naştere unele întreprinderi industriale ali-
mentare şi comerciale în număr de circa 1 346 în 1924 41.
      Din cauza cerinţelor foarte mari de energie electrică, după ce la
Uzina electrică Grozăveşti se montase în 1926 o turbină cu aburi cu o putere
instalată de 10 400 kW, s-a simţit nevoia de a se face studii suplimentare în
ceea ce priveşte noile surse de energie electrică şi adaptarea reţelei ora-
şului conform cerinţelor de viitor pentru o perioadă mai îndelungată.
      încă din timpul primului război mondial în multe ţări din Europa
simţindu-se lipsa combustibilului, care nu mai putea fi procurat ca mai
înainte, pentru termocentralele existente, au început să se caute noi forme
de producere a energiei electrice, folosind cursurile de apă. Astfel, în
Occident apar hidrocentralele a căror producţie este foarte ieftină. Des-
coperirea de noi surse energetice cerea investiţii mari de capital. Bepre-
      39      Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 1937, dosar şi contracte — comune
subordQnate pentru electrificare — 12 contr.
      40      Electrificarea suburbanelor şi continuarea asanării lacurilor, In „Curentul”, Bucureşti,
21 martie 1938 ; vezi şl Ion G. Rarincescu, Legea administrativă şi regimul energiei, „Excelsior"
din 9 aprilie 1938.
   .  41 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Cum esle orga-
nizată şi cum funcţionează S.G.G.E. din Bucureşti, 1938, p. 10.
                                 www.dacoromanica.ro
1200
MJHAI N. POPESCU
IO
zentanţii regimului burghezo-moşieresc, nefiind interesaţi în investirea
unor fonduri mari care n-ar fi adus imediat profit, lasă liberă cercetarea
de noi surse energetice specialiştilor străini.
      Astfel în 1925 mai mulţi specialişti, elveţieni, francezi şi italieni*
care au făcut parte dintr-o comisie specială pentru descoperirea acestor
noi resurse naturale, prezintă un raport-program Primăriei Municipiului
Bucureşti. în acest raport-program comisia căuta să arate că în România
nu se pot construi hidrocentrale. Cauza acestei demonstraţii trebuie cău-
tată nu într-o situaţie existentă obiectiv şi verificată ştiinţific, ci în fap-
tul că dobînda de 5% cît li se oferea în ţara noastră pentru capitalul pe
care l-ar fi investit nu constituia o ispită prea mare. Această comisie, în
schimb, recomanda primăriei să construiască cît mai multe termocentrale
a căror construcţie este mai ieftină, fiind siguri că sumele ce vor fi inves-
tite şi pe care ei le-ar fi avansat se vor recupera foarte repede, asigurîndu-
le în acelaşi timp lor, în calitate de creditori, profituri importante. Specia-
liştii străini recomandau de asemenea Primăriei Municipiului Bucureşti
să construiască mici hidrocentrale în apropierea oraşului Bucureşti, pe
Ialomiţa, şi pe cursul superior al Argeşului. în 1925 primăria obţine în
acest sens de la stat dreptul de a folosi căderile de apă de pe cursul supe-
rior al Ialomiţei pe un termen de 90 de ani42.
      Pentru construirea unor hidrocentrale pe aceste locuri, primăria
încheie cu două societăţi, „Brown-Boveri” şi ,,C-ie d’Entreprises Electro-
M6caniques”, care au înfiinţat la rîndul lor în acest scop Societatea ,.Ialo-
miţa”, un contract43 pentru construirea a două centrale la Dobreşti şi
Gîlma. Finanţarea construirii acestor hidrocentrale a fost făcută de con-
sorţiul bancar belgo-francez „Hidrofina”. Lucrările de amenajare ale
uzinei Dobreşti s-au executat între 1928 şi 1930, construindu-se o şosea
de acces şi linia electrică de 110 000 de volţi Dobreşti-Bucureşti.
      Paralel cu construcţia hidrocentralei de la Dobreşti şi în confor-
mitate cu adaptarea uzinelor electrice pentru sporirea puterii instalate
a acestora, între 1927 şi 1928 s-a întocmit un program general de dezvol-
tare a alimentării de electricitate a capitalei, bazat pe experienţa cîşti-
gată de exploatările electrice din marile oraşe occidentale, program care
a fost aprobat de „Consiliul superior al energiei”44 *.
      în baza acestui plan s-a căutat să se dezvolte mai întîi sursele de
energie din interiorul capitalei, adică Uzinele Filaret şi Grozăveşti, stabi-
lindu-se în acelaşi timp posibilitatea de a ajunge la o dezvoltare maximă.
Astfel, la Uzina electrică Grozăveşti, în conformitate cu acest plan, între
1928 şi 1929 s-a pus în funcţiune încă un grup generator cu o putere insta-
lată de 16 000 kW; în acelaşi timp s-a rezervat loc pentru instalarea unui
nou grup, care trebuia să fie montat mai tîrziu, avînd aceeaşi putere ca.
şi primid (16 000 kW).
      Prin montarea noilor grupuri generatoare de curent electric, Uzinei
Grozăveşti i-a crescut puterea instalată la circa 50 000 kW. Această»
      42     Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Cum este orga-
nizată ţi cum funcţionează S.G.G.E. din Bucureşti, 1938, p. 48-şi 49.
      48 Ibidem, p. 48.
     44 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni)» program purtlnd aprobarea cu nr. 49 din
26 martie 1928, pachet 2, dos. de decizii f.f.
                       www.dacorQmanica.ro
11            „SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE'' BUCUREŞTI          1201'
cifră constituia pentru vremea aceea limita maximă de dezvoltare a uzinei,
fiind determinată de imposibilitatea de a-şi procura apă pentru răcire
în cantitate mai mare şi de faptul că aprovizionarea cu combustibil
era grea.
      La Uzina electrică Filaret, ca şi la uzina Grozăveşti, s-a montat
îritre 1928 şi 1929 un nou grup de 5 000 OP cu motor „Sulzer” fiind cea
mai mare unitate care s-a putut introduce în clădirea veche şi prevăzîndu-
se ca în locul vechilor motoare de 300 şi 675 CP, care fuseseră montate
între 1906 şi 1908, să se poată monta mai tîrziu încă două unităţi de 5 000
CP 45. Prin aceste noi unităţi instalate, şi Uzina Filaret era la limita maximă
de dezvoltare, întrucît şi ea, ca şi Uzina Grozăveşti, nu dispunea de posi-
bilităţi de sporire a rezervelor de apă pentru răcire, avînd şi o situaţie
grea în aprovizionarea cu combustibil.
      Primăria Municipiului Bucureşti, fiind preocupată de a asigura
surse de producere a energiei electrice în conformitate cu directivele
generale ale statului, încheie în 1928 un contract46 cu societatea „Lig-
nitul”, prin care asigura pe societarul respectiv de un consum anual
de 12 000 000 kW. Interesant este faptul că această societate, la data
cînd se încheiaseră aceste contracte, nu exista ca uzină, ci abia în 1930-
intră în funcţie cu trei grupuri de generatori de cîte 5 000 kW.
      în acelaşi an, în noiembrie, construcţia primei hidrocentrale din
România—Dobreşti — este terminată şi, prin linia de înaltă tensiune
de 110 000 de volţi Dobreşti — Bucureşti, energia electrică produsă de
această uzină este transportată pentru alimentarea în comun cu S.G.G.E.
a oraşului Bucureşti. Executarea lucrărilor şi a proiectelor de detaliu a
fost făcută, după cum se menţionează în presa vremii, cu concursul ca-
selor constructoare ,,C-ie d’Entreprises Electro-Mecaniques” şi „Brown-
Boveri”47. Personalul întrebuinţat a fost român, în afară de specialiştii
grupurilor întreprinzătoare.
      Deoarece primăria nu ar fi putut suporta plata imediată a cheltu-
ielilor foarte mari, 12 000 000 de franci elveţieni, a convenit cu executorii
acestei lucrări să exploateze această unitate timp de 19 ani, adică pînă
în 1949. Primăria era obligată să le plătească energia electrică produsă
şi consumată cu un preţ în care să fie cuprinsă şi amortizarea capitalului
investit, convenindu-se în acest sens ca uzina să furnizeze obligatoriu
oraşului 25 000 000 kW anual. La Grozăveşti s-a construit o staţie de
transformare de la 110 000 la 30 000 de volţi, asigurîndu-se în acelaşi
timp legăturile interioare între staţiile de alimentare ale oraşului Bucureşti.
      Datorită creşterii consumului de energie electrică, în Bucureşti s-a
făcut simţită rămînerea în urmă a mijloacelor de distribuţie, astfel că se
cereau completarea şi adaptarea vechilor instalaţii la noile condiţii. încă
din 1928 începuse construcţia unei reţele de 30 000 de volţi48, suprapusă
cu o reţea de 5 000 de volţi şi apoi de patru centre de distribuţie situate
       46       Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Cum este orga-
nizată şi cum funcţionează S.G.G.E. din Bucureşti, 1938, p. 43.
       48 Ibidem, p. 8.
       47       Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), Cum este organizată şi cum funcţionează
S.G.G.E. din Bucureşti, 1938, p. 48.
       48 Ibidem, p. 9.
wWw.dacoromanica.ro
1202
MIHAI N. POPESCU
12
   în patru puncte ale oraşului, în aşa fel încît cablurile să fie cît mai scurte.
   Aceste patru puncte de distribuţie — Grozăveşti, Filaret, Obor, Griviţa —
   erau legate direct la reţeaua de 30 000 de volţi a uzinelor producătoare
   Grozăveşti-Filaret.
        Dezvoltarea generală a industriei electrice preocupă cercurile con-
   ducătoare din ţara noastră, care elaborează în anul 1930-1931 o nouă
   lege privitoare, după părerea specialiştilor din acea vreme, la dezvoltarea
   acestei ramuri industriale. Această lege însă nu a avut la bază o politică
   energetică, ci a fost elaborată în scopul asigurării plasării noului aflux
   de capital străin.
        Iată care sînt principalele obiecţii aduse legii energetice, elaborată
   în 1930, în felul în care au fost exprimate în parlament în 1937 de I. S.
   Gbeorgbiu49. Legea împingea prea departe regimul de concesionare, nu
   se ocupa de protecţia muncii şi a capitalului autohton, subestima intere-
   sele comunelor şi micşora drepturile prin prea multe îngrădiri şi excepţii,
   care, în unele privinţe, creau şi situaţii neclare. Taxele impuse de legea
   energiei nu aveau o bază logică şi raţională.
        Potrivit noii legi, în 1931 s-a stabilit un plan de electrificare 50 a
   exteriorului Municipiului Bucureşti, adică electrificarea de-a lungul celor
   două linii de 110 000 şi 60 000 de volţi, respectiv Dobreşti-Bucureşti şi
   Bucureşti-Ploieşti.
        Acest plan nu prevedea decît alimentarea cu, energie electrică a
   sectoarelor industriale pe care le întîlnea în cale. El nu prevedea nici-
   decum lucrări suplimentare care să depăşească raza sectoarelor pe unde
   treceau aceste două linii. Singura linie construită în acea perioadă, forţaţi
   fiind de împrejurări, a fost cea de la Ulmi — Arcuda — Bucureşti51 *, care
   alimenta filtrele de apă potabilă necesară alimentării oraşului Bucureşti.
        Anul 1933 marchează împh'nirea a 25 de ani de funcţionare a primei
   uzine electrice din Bucureşti62. în cei 25 de ani de existenţă, Uzinele elec-
   trice din Bucureşti s-au dezvoltat treptat, o dată cu extinderea oraşului.
   Sporirea consumului de energie electrică a atras după sine mărirea capa-
   cităţii uzinelor existente şi adaptarea lor la cerinţele mereu crescînde;
   s-au extins instalaţiile electrice, unele dintre ele cunoscînd un spor de
   cîteva zeci de ori faţă de capacitatea din 1908.
        în 1908, partea oraşului electrificată se întindea pînă la şoselele
   mai mari care înconjurau oraşul Bucureşti, însumînd 69 km de străzi
   electrificate, cu o singură uzină de posturi de transformare 53.
          în 1933, suprafaţa Municipiului Bucureşti electrificată se întindea
          • pînă la limitele propriu-zise ale oraşului, însumînd 350 km străzi electri-
          ficate, cu două uzine interioare (Grozăveşti şi Filaret), 2 uzine exterioare
          (Dobreşti—Societatea „Lignitul”, patru substaţii de 30 000/5 000 V (Gro-
          zăveşti—Filaret—Obor—Griviţa), şase cabluri de 30 000 Y, 33 de cabluri
          19 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 9, dos. 14, publicaţii f.f.
          50       Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Cum funcţio-
   nează şi cum este organizată S.G.G.E. din Bucureşti, 1938, p. 8.
          51 Ibidem.                                               .
          53 Cabinet Dir. Uzinei electr. Grozăveşti, Uzinele electrice Bucureşti, 1908-1933, 25 de
   ani de funcţionare a S.G.G.E. din Bucureşti, p. 7.
          53 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
13
„SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE" BUCUREŞTI
1203
  <le 5 000 Y şi 349 de posturi de transformare, fiind electrificate şi cîteva
  comune suburbane 54.
        Producţia de energie electrică a oraşului Bucureşti între 1908—1912
  a fost asigurată de o singură uzină 55 56, Filaret, care era echipată cu motoare
  diesel. Din anul 1912, cînd s-a construit Uzina electrică Grozăveşti ®8,
  ■dotată cu turbine cu abur, s-au mai alimentat cu electricitate unele bule-
  varde şi unele linii ale tramvaielor electrice.
        în decursul celor 25 de ani de existenţă a uzinei electrice, iluminatul
  electric a luat treptat locul celui cu gaz pe străzile principale din centrul
  capitalei, extinzîndu-se în cartierele care nu aveau instalaţii pentru gaz ae-
  rian, aşa că în 1933, din totalul numărului de străzi ale oraşului, circa 40 %57 58
  erau luminate cu electricitate, restul cu gaz aerian şi gaz lampant.
,       Beneficiul obţinut de acţionarii ,, Societăţii de gaz şi electricitate’’
  din Bucureşti se ridica în 1933 la suma de 30 000 000- de lei.
        Datorită măririi numărului consumatorilor de curent electric, în
  această perioadă se montează noi maşini la Uzina Filaret, iar la Groză-
  veşti o turbină cu un generator de 20 000 kW.
                                           ★
        Perioada imediat următoare crizei generale a capitalismului (1934-
  1939) a fost urmată în majoritatea ţărilor capitaliste de o depresiune eco-
  nomică, a cărei caracteristică principală o constituie faptul că producţia
  industrială nu a mai cunoscut avîntul dinaintea crizei, totuşi în economia
  Eomâniei burghezo-moşiereşti se constată o creştere a producţiei indus-
  triale, şi anume se dezvoltă în primul rînd industria metalurgică şi altele
  legate de industria de armament.
        Intensificarea activităţii industriale în perioada acestor ani a nece-
  sitat extinderea instalaţiilor de energie a tuturor întreprinderilor din ţară.
  în Eomânia, după statistica oficială a Asociaţiei generale a producătorilor
  şi distribuitorilor de energie electrică, încă din 1935 au funcţionat circa
  478 uzine electrice 68. Dintre acestea, 273 aparţineau unor înteprinderi
  industriale particulare cu uzine proprii, producînd anual energie elec-
  trică spre folosinţa lor de circa 452 000 000 kWh. Acest lucru făcea ca
  celelalte uzine electrice, în număr de 205, să funcţioneze numai pentru
  interesul public cu o productivitate de circa 415 000 000 kWh. Aceste
  uzine de interes public alimentau 439 de localităţi cu 4 150 000 de locui-
  tori, iar consumul de energie electrică69 pe locuitor era la acea dată de
  circa 103 kWh, în timp ce în ţările din vestul Europei consumul de energie
  electrică pe locuitor era între 400 şi 1 350 kWh.
        Alimentarea cu energie electrică a Bucureştiului în cursul anului
  1935 s-a făcut în cea mai mare parte de Uzina electrică Grozăveşti, care
  funcţiona ca uzină de bază.
        54 Ibidem.
        54 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Cum este orga-
  nizată şi cum funcţionează S.G.G.E. din Bucureşti, 1938, p. 42-43.
        56 Ibidem, p. 31 şi 32.
        57 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 1, dos. 3, 1933 — 1935, f.f.
        58      Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), „Gazeta municipală” din 29 mai 1938,
  Situafia iluminatului cu electricitate In Statele Unite şi unele (ări din Europa.
        48 Ibidem.
                                 www.dacoromanica.ro
   10 - C. 5879
1204
MIRAI N. POPESCU
14
Fig. 1. — Producţia de energie electrică a Uzinei Filaret intre 1908 şi 1933 *°.
                        Fig. 2. — Producţia de energie electrică a Uzinei Groză-
                        veşti intre 1912 şi 1933 tt.
     *o Cabinet Dir. Uz. electrice Grozăveşti (grafice privind producţia de energie electrică de
la Înfiinţare şi plnă fn 1933) şi Uzinele electrice Bucureşti, 1908-1933, 25 ani de funcfi»-
nare a S.G.G.E. din Bucureşti, p. 33.
ei Ibidem, p. 36.
                            www.dacoromanica.ro
15
„SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE" BUCUREŞTI
1205
      Tabelul de mai jos va arăta concludent felul cum au funcţionat cele-
lalte uzine în alimentarea Bucureştiului cu energie electrică 62.
      Cu toate acestea, din numărul total de 700 000 de locuitori ai capi-
talei, numai un număr restrîns (69 446) foloseau energia electrică pentru
luminatul locuinţelor, restul folosind pentru luminat lămpile cu gaz.
Uzinele care allmenian Bucureştii cu energie electrică
              Uzina electrică       Uzina electrică          Uzina Dobreşti  Uzina Schitu-  
                 Grozăveşti             Filaret                                 Goleşti     
                  1934 1935            1934 1935       1934       1935       1934 | 1935    
  Puterea                                                                                   
 instalată  3 400      3 400          3 600      6 900 16 000     16 000     500    500     
   In kW                                                                                    
kWh produşi 66 299 784 82 042 860 8 797 250 11 027 335 33 426 382 26 145 684     12 099 996 
    Puterea                                                                                 
     maximă                19 300                5 400                14 500          5 600 
    produsă                                                                                 
 ■ In kW/zi                                                                                 
      Creşterea rolului capitalismului monopolist de stat în viaţa eco-
nomică a Bomâniei a stimulat în continuare tendinţele aşa-zise de re-
glementare a producţiei. De fapt, măsurile luate de stat pentru monopo-
lizarea pieţei interne au constituit tot atîtea portiţe care permiteau capi-
talului financiar subordonarea statului burghezo-moşieresc.
      în acest scop, departe de a duce economia naţională „pe calea unei
economii dirijate” ®3, se întocmeşte în 1938 un anteproiect de plan pe
5 ani. în legătură cu industria, anteproiectul arată că statul trebuie să
încurajeze industria naţională în următoarea ordine: industria necesară
apărării, generarea şi distribuirea energiei electrice, industria legată de
construirea şi întreţinerea căilor de comunicaţie, industria de accesorii
necesare valorificării solului şi subsolului.
      în 1938 M, prin convenţia semnată între S.G.G.E., Primăria Muni-
cipiului Bucureşti şi societatea „Ialomiţa”, Uzina Dobreşti şi instalaţiile
anexe au trecut cu 12 ani mai devreme în deplina proprietate a societăţii
prin răscumpărarea drepturilor societăţii „Ialomiţa” şi a grupului străin
pe care îl reprezenta pentru suma de 855 072 719 lei.
      Pentru consumul sporit, de seară, societatea mai cumpără în acel
an energie electrică de la. Centrala termică Schitu-Goleşti care era în
proprietatea societăţii „Lignitul-Concordia”.
      Din acest an, societatea furniza energia electrică nu numai abona-
ţilor şi iluminatului public, ci şi căilor ferate, poştei, telefoanelor, tram-
vaielor, industriei de război, captărilor şi distribuţiei de apă pota-
bilă etc. • •*
     62 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), dos. 12, pachet 5, 1935, f. 7.
     •3 Gh. M. Dobrovici, Evoluţia economică şi financiară a României tn perioadă 1934—1943,
Bucureşti, 1944, p. 429.
     •* Capitalul investit In această societate creşte In acest an de la 35 000 000 la 500 000 000
(pachet 1, 1940, dos. Şcoala de ucenici); vezi şi „Societatea generală de gaz şi electricitate”
,şi măreşte capitalul la 500 mili‘WWW.ISScOfo&MCâifo
1206
MIHAI N. POPESCU
16
                                                   Producţia energetlei In dlcerse oraşe
                                                   din (ară - 193»
      în cursul anului 1939 au început lucrările la Uzina Grozăveşti, de
către firma „Witkowitz”, pentru a-i spori puterea instalată de la 54 500
la 82 500 kW, în aşa fel încît la sfirşitul anului 1939 puterea instalată
a uzinelor societăţii exprimată în CP,
era de 112 000 CP pentru Grozăveşti
şi 23 000 CP pentru Pilaret.
      Puterea totală de care dispunea
oraşul Bucureşti în uzinele proprii şi
puterea contractată de la alte societăţi
erau de circa 97 000 kW, faţă de
300 000 kW putere totală instalată în
uzinele de distribuire din ţară, astfel
că proporţia acestei societăţi era de
circa 32%.
      La fel şi în privinţa proporţiei în
producţia de energie electrică, societăţii
îi revenea un procent de 32 65.        ,
      Cu toate că în cursul anului 1939,
aşa cum reiese şi din tabelul de mai
sus, S.G.G.E. din Bucureşti era cea mai
mare din ţară, totuşi la acea dată în
Bucureşti mai existau un număr de 81 km de străzi fără reţele de elec-
tricitate sau de gaz aerian.
      în procente, aşa cum ilustrează graficul de mai jos, 86% din lungi-
mea tuturor străzilor capitalei au reţea electrică, iar un procent de 92 %
din locuitorii capitalei puteau folosi electricitatea sau gazul66.
      Aşa cum reiese din diagramă, numărul străzilor cu reţele de elec-
tricitate sau gaz în 1939 în comparaţie cu 1928 este cu mult mai mare.
Nr. crt.   Oraşe   Puterea insta¬ 
                     lată In kW   
   1     Bucureşti     96 750     
   2     Sibiu         6 548      
   3     Timişoara     9 675      
   4     Braşov        5 800      
   5     Galaţi        4 460      
   6     Brăila        7 630      
   7     Cluj          11 700     
   8     Iaşi          4 930      
   9     Constanţa     2 800      
   10    Craiova       3 020      
   11    Ploieşti       ---       
   12    Arad          7 840      
   13    Oradea        5 080      
                                '296km străzi cu'
                            /reţete de electricitate
                            şi gaz
                             i  327km fără reţete de
                             ,,electricitate sau gaz
                          '1928
                         Fig. 3. — Situaţia comparativă intre 1928 şi 1939 in
                         kilometri de stradă cu reţele de electricitate sau gaz.
Numai 81 km de străzi din totalul lungimii străzilor capitalei fără subur-
bane (623 km) sînt fără reţele de electricitate sau de gaz, restul de
581 km dispunînd de reţele ®7.
      45      Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet, 3,.1947, dos. Dări de seamă, Darea
de seamă pe anul 1939. Adunarea generală ordinară din 28 februarie 1940, p. 15.
      68 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Condiţiile
In care funcţionează o întreprindere de folos public, 1928-1938, S.G.G.E. din Bucureşti, p. 12.
87 Ibidem, p. 8.              »           •
                       www.dacoFomanica.ro
17
„SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE" BUCUREŞTI
1207
     Dacă analizăm situaţia folosirii energiei electrice din acest an pe
întreg cuprinsul ţării în comparaţie cu situaţia folosirii aceleiaşi forme
de energie de locuitorii altor ţări europene, constatăm că procentul pro-
ducţiei specifice de energie electrică în kWh pe locuitor şi an este încă
foarte scăzut68.
 Nr.             Producţia   Locuitori Producţia speci¬ 
crt.    Ţara    milioane kWh milioane  fică kWh pe      
                                       locuitor şi an   
   i  Norvegia         9 907   2 906        3 410       
   2 Elveţia           7 043   4 183        1 684       
   3 Germania         55 238  74 826         738        
   4 Franţa           19 300  41 970         459        
   5 Italia           15 108  43 029         351        
   6 Ungaria           1 061   9 035         117        
   7 Iugoslavia          913  15 400   59,30            
   8  Bulgaria           236   6 319         37,7       
   9  România          1 135  19 646         57,7       
  10 Grecia              243   7 319        34,65       
      Desigur că cifra de 57,7 kWh se subliniază în publicaţiile oficiale
din acea vreme „este impresionant de scăzută, dar ea este mult superioară
producţiei specifice de 29,9 kWh din 1928. Această cifră — se menţio-
nează mai departe — marchează ... gradul încă redus de dezvoltare
economică şi socială” 69.
      Dacă luăm în consideraţie procentul de 92 de locuitori ai capitalei
care puteau folosi pentru luminat electricitatea sau gazul, în realitate
însă numai un număr de locuitori destul de restrîns erau abonaţii uzinelor
electrice din Bucureşti.
      Tabelul ilustrează convingător această situaţie.
    Paris           Praga         Ziirich        Bucureşti      Comune suburbane   
                                                                   Bucureşti       
901 abona(i pe 426 de abonaţi  410 abonaţi pe 166 de abona)i  13 abonaţi pe km de  
km de stradă   pe km de stradă km de stradă   pe km de stradă stradă electrificată 
electrificată  electrificată   electrificată  electrificată                        
       Din tabelul de mai sus reiese că Bucureştiul avea faţă de alte oraşe
din Europa numărul cel mai mic de abonaţi pe km de stradă electrificată.
Ou alte cuvinte, unui abonat din Bucureşti îi revine să suporte mai mult
din cheltuielile instalaţiilor ce se fac pentru alimentarea cu electricitate
decît unui abonat la Paris, Praga, Ziirich etc.70.
       *8 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, 1947. Dări de seamă, 1939,
Adunarea generală ordinară din 28 februarie 1940, p. 11; vezi şi Situafia iluminatului cu electrici-
tate în Statele Unite ţi unele ţ&ri din Europa, In loc. cil.
       *• Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, 1947, Dări de seamă, 1939,
Adunarea generală ordinară din 28 februarie 1940, p 12.
       70       Arhiva I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, dos. Dări de seamă, Condifiunile
In care funcţionează o tntreprindereWWffî                                191!8'193S> P-64-65.
1208
MIHAI N. POPESCU
18
      Această situaţie în privinţa folosirii energiei electrice de către un
număr restrîns de locuitori ai capitalei îşi găseşte explicaţia în nivelul
de trai scăzut al majorităţii populaţiei ţării, oglindită de fapt şi de sta-
tistica burgheză a consumului mediu pe locuitor. în perioada la care ne-am
referit (1934-1939), situaţia materială a maselor largi ale populaţiei era
generată de creşterea decalajului dintre indicele de preţuri şi salarii în
defavoarea acestuia din urmă.
      în industria energiei electrice însă, curba preţurilor pentru vînzarea
curentului electric scade în comparaţie cu alţi ani, pentru ca la sfîrşitul
acestei perioade (1939) să înregistreze o nouă creştere.
      S-ar părea că politica de reducere a 'preţurilor la energia electrică
nu este decît o consecinţă firească a extinderii reţelei electrice şi deci a
dobîndirii de noi abonaţi; dimpotrivă, analiza atentă a acestei curbe a
preţurilor la curentul electric, remarcată în perioadele de criză (1929-1933)
                                 Fig. 4. — Curba preţurilor energiei electrice intre
                                 1928 şi 1939 71.
şi în perioada următoare (1933-1939), nu este decît o reducere, dictată
de înseşi interesele producătorului de energie electrică, deoarece curentul
electric, fiind o marfă, dar eu caracter deosebit, prin aceea că ea nu poate
fi depozitată, trebuie consumată chiar în momentul în care este produsă.
Deci în perioadele de criză economică, cînd puterea de cumpărare a mase-
lor era mai scăzută, preţul curentului electric scade.
      în 1939 preţul de vînzare a energiei electrice creşte pînă la 10 lei*
creşterea motivată de conducerile uzinelor electrice prin dublarea pre-
ţului păcurei. Această situaţie este remarcată în publicaţiile vremii:
„Preţul acestui combustibil în ţară a crescut incomparabil mai mult faţă
de cotaţiunile de pe pieţele mondiale ... împrejurări locale fac ca, deşi
     71 Ibidem, p.’ 17.            .
                        www.dacoromamca.ro
19
„SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE" BUCUREŞTI
1209
sîntem o ţară producătoare de păcură, să plătim acest combustibil mai
scump decît ţările importatoare. Această anomalie se repercutează asupra
activităţii industriale cu consecinţe destul de serioase” 72. în continuare,
în aceeaşi publicaţie se motivează că „ această mică creştere a preţului
de vînzare a energiei electrice compensează abia sporul de cheltuieli făcute
de societate pentru procurarea de articole care interesează distribuţiile
electrice şi care în ultima vreme au înregistrat sporuri nebănuit de
serioase”73, ilustrate în tabelul de mai jos 74.
Preţurile a diferite materiale necesare Industriei energiei electrice
         Felul materialului             Preţul In     Preţul In    Spor % 
                                      ianuarie 1939 decembrie 1939        
Conductă de cupru 10 mm secţ. izolată      10 lei/m       22 lei/m  120   
Conductă de cupru neizolată               106 lei/m      204 lei/m  92,5  
Cositor                                   290 lei/m  1 000 lei/m   244,9  
Fier profilat                              14 lei/m       20 lei/m   43   
Tablă de fier                              17 lei/m       23 lei/m  35,3  
Material lemnos                        1 600 lei/m»   2 480 lei/m»   55   
      în aceeaşi dare de seamă a S.G.G.E. pe anul 1939 se analizează
unele probleme esenţiale care domină producerea şi distribuţia electrică
la noi în ţară, probleme care, aşa cum se subliniază în articol, au un carac-
ter de permanenţă.
      Aceste „probleme esenţiale” sînt în afară de producţia curentului
electric, foarte costisitoare din cauza combustibilului şi a unor materiale
foarte scumpe, următoarele : „Condiţiile sociale economice defavorabile
(un mare procent de populaţie cu mijloace materiale foarte restrînse).
Lipsa unui regim de încurajare a uzinelor electrice. Lipsa unei politice
energetice, care a dus la o încurajare a producţiei de energie electrică în
multiple uzine mici, care prin randamentul lor redus risipesc combusti-
bilul cel mai preţios, păcura, şi ocazionează un export important de
devize pentru procurarea motoarelor” 75.
      Aceste probleme esenţiale care domină producţia curentului electric
vor căpăta o deosebită importanţă în perioada anilor ce vor urma.
      Mergînd pe calea concesiunilor faţă de Germania hitleristă încă din
1939 76, dictatura regală încheie un tratat economic cu Germania, po-
trivit căruia Eomânia era inclusă în „spaţiul economic dominat de Ger-
mania”. Prin aceasta Eomânia se obliga ca întreaga economie a ţării
      72 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, 1947, Dări de seamă, 1939, Adunarea
generală ordinară din 28 februarie 1940, p. 18.
      72 Ibidem p. 14.
      74 Ibidem.
      75 Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni), pachet 3, 1947.
      78 Sub redacţia acad. A. ^WWW.daQOfOmMnfQa.f' ’^ncnreş^'        Ştiinţifică,
1210
1DHAI N, POPESCU
20
lă fie adaptată la cerinţele „noii ordini europene”, adică în interesul Ger-
maniei, iar pe de altă parte să accepte în industrie controlul aşa-zişilor
„specialişti” germani şi să exporte produsele ei în Germania la preţuri
mult mai mici decît cele mondiale.
      în vederea exportării în Germania a unor mari cantităţi de petrol şi la
un preţ cît mai mic au fost intensificate exploatările zăcămintelor de petrol-
Cu toată această situaţie dezastruoasă pentru producţia de petrol a
ţării, „puterile axei” cereau cantităţi tot mai sporite de petrol pentru
front. Pentru satisfacerea acestor cerinţe s-au impus populaţiei civile
cele mai severe restricţii în privinţa utilizării chiar şi a gazului lampant,
care a fost raţionalizat. Livrarea petrolului în Germania se făcea la pre-
ţuri mult inferioare preţurilor mondiale, în schimb pe piaţa internă pre-
ţurile la acest produs creşteau vertiginos.
      Ne-am oprit mai mult asupra situaţiei industriei petroliere deoarece
între evoluţia ei şi aceea a producerii de energie electrică este o strînsă
corelaţie. Subjugarea economică a ţării de către Germania hitleristă a
avut repercusiuni grave asupra dezvoltării producţiei industriale în
general. Este cunoscut faptul că producţia de energie electrică a Eomâniei
a mers într-un ritm progresiv continuu pînă în 1940, cînd curba producţiei
de energie electrică scade brusc. Astfel la uzinele electrice aparţinînd
S.G.G.E. din Bucureşti puterea totală instalată în Uzinele societăţii
împreună cu puterea contractată pentru alimentarea reţelelor sale a
rămas în 1940 de 97 000 kW. Puterea maximă produsă în cursul anului
1940 a fost de 47 800 kW faţă de 48 300 kW în 1939, deci cu o scădere de
1,04% 77.    .
      în 1941, Germania hitleristă, după ce ocupă o mare parte din Europa
(Polonia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia şi Luxemburg), după
înfrîngerea trupelor franceze şi engleze şi ocuparea Eranţei, cotropirea
Greciei şi Iugoslaviei, şi-a îndreptat armatele spre Uniunea Sovietică78.
Cercuri reacţionare împing ţara noastră în război împotriva intereselor
şi .voinţei poporului. Intrarea Eomâniei în război (22 iunie 1941) alături
de Germania hitleristă înrăutăţeşte la maximum situaţia economică a
Eomâniei. Monopolurile germane, prin intermediul unor „societăţi”, con-
trolau producţia şi exportul bunurilor româneşti, obiectivul principal
fiind exportul petrolului şi al produselor lui.
      Ca urmare a restricţiilor impuse de controlul german, acest produs
este găsit din ce în ce mai greu pe piaţa internă şi la preţuri considerabil
de ridicate. De aici şi greutăţile în aprovizionarea industriilor
care foloseau acest produs drept materie primă. Aşa este cazul uzinelor
termoelectrice. în legătură cu măsurile impuse de situaţia din timpul
războiului, în anul la care ne referim (1941) conducerea S.G.G.E. din
Bucureşti a trebuit să facă f^ţă greutăţilor ivite în aprovizionarea cu
combustibil lichid pentru nevoile uzinei.
        77        Arh. I.D.E.B. (Staţia electrică Fundeni) pachet 3, 1947 dos. Dări de seamă, Darea de
seamă pe anul 1940, adunarea generală din 27 martie 1941, p. 10.
        78 Sub redacţia Acad.
21
„SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE" BUCUREŞTI
1211
      Insurecţia antifascistă de la 23 August 1944, Conferinţa Naţională
a P.C.E. din 1945, proclamarea Republicii şi naţionalizarea constituie
etapele premergătoare plasării problemei electrificării în ansamblul trans-
formărilor revoluţionare pe care le-a cunoscut şi le cunoaşte ţara noastră
în anii de după cel de-al doilea război mondial. Elaborarea planului de
electrificare şi îndeplinirea lui, ca de altfel întreaga dezvoltare industrială
a României Socialiste, strîns legată de problema electrificării ţării, cunosc
în prezent un avînt fără precedent, pe care perspectiva deschisă de Con-
gresele al IX-lea şi al X-lea ale P.C.E. o înscrie în contextul ridicării
ţării pe culmile civilizaţiei şi progresului contemporan.
www.dacoromanica.ro
                   www.dacoromanica.ro
îfOTE DE ISTOEIE AGEABĂ (SECOLUL AL XYIII-LEA)
                               DE
                        FL. COîfSTANTUsTIU
                        I
      Rumânia după reforma lui Constantin Mavrocorăat din 1746. Punctele
de vedere divergente emise în cele mai noi lucrări asupra rumâniei în ulti-
mele ei decenii de existenţă au relevat necesitatea reluării studiului—pe
baza documentării lărgite oferite de investigaţia documentară recentă —
a acestei instituţii fundamentale a societăţii noastre medievale. în aştep-
tarea unei cercetări monografice consacrate şerbiei în Ţara Eomânească
sari măcar a unei dezbateri în jurul sfîrşitului ei, încercăm în rîndurile
de faţă să adăugăm o nouă filă la „dosarul rumâniei” prin lămurirea
unui aspect ignorat cu desăvîrşire — după ştiinţa noastră — de cerce-
tările mai vechi: rumânia după reforma lui Constantin Mavrocordat din
5 august 1746.
      Actul de abolire a şerbiei prevedea, după cum se ştie, două modali-
tăţi de ieşire din starea de servitute corporală : iertarea acordată de stăpîn
şi răscumpărarea, cu sau fără îngăduinţa acestuia, pe un preţ de 10 taleri1.
în starea actuală a documentaţiei, nu se poate şti care a fost calea cea
mai răspîndită de dobîndire a libertăţii. Dispunem totuşi de cîteva măr-
turii documentare 2 care arată că prevederile aşezămîntului referitoare
la eliberarea prin răscumpărare au avut o aplicare relativ întinsă în timp :
      .1 Textul hotărîrii din 5 august 1746 în Documente prioind relaţiile agrare In veacul al
XVlII-lea, voi. I, Ţara Românească (citat mai departe D.R.A.), Buc., 1961, p. 463-467.
      , 2 La 23 noiembrie 1746, Necula Burluş din satul Ciofrtngeni împreună cu cinci fii ai
săi se răscumpără de la Neculai Argetoianu, dînd fiecare cîte zece taleri (D.R.A., p. 469) ;
Ion şi Stănilă, feciorii lui Vasile Liţ din satul Bădeşti se răscumpără de la m-rea Clmpulung,
cu zece taleri fiecare, la 20 februarie 1747 (ibidem, p. 471—472). Alte cazuri de răscumpărare
slnt menţionate in cuprinsul acestui studiu. Documentele citate elimină definitiv din discuţia
privind rumânia în secolul al XVIII-Iea argumentul lui C. Giurescu, după care „dovadă că
rumânia atunci (in 1746 — n.ns.) aproape nu mai exista, este faptul că ea dispare imediat fără
ca să cunoaştem pînă acum măcar un singur caz de răscumpărare”. C. Giurescu, Studii de istorie
socială, Buc., 1943, p. 205.
..STUDII", tomul 23. nr. 6, p. 1213-1219, 1970.
>. 1970. J  __ •
www.dacoFomanica.ro
1214
FI». CONSTANTINIU
2
ultimul document cu acest conţinut pe care îl cunoaştem este din 25 apri-
lie 1747; la această dată, un rumân din satul Cricov se răscumpără cu
zece taleri de la Pîrvu Oantacuzino ,,numai el, capu lui ...” 3. Docu-
mentul nu cuprinde nici un fel de referire la aşezămîntul din 5 august 1746
şi numai preţul răscumpărării — de zece taleri — ar putea constitui un
indiciu că ne aflăm în faţa unei aplicări a menţionatei hotărîri. O afir-
maţie sigură în această privinţă se întîlneşte însă în actul de răscumpă-
rare amintit din 20 februarie 1747, a celor doi rumâni din satul Bădeşti
ai m-rii Oîmpulung; egumenul Nicodim precizează, cu acest prilej, că
hotărîrea soborului mănăstirii de a satisface cererea de răscumpărare a
celor doi rumâni urma ,,luminata poruncă domnească”. Şi aici, fireşte,,
condiţiile sînt tot cele stabilite în hrisovul din 5 august 1746 : eliberarea*
individuală, fără pămînt, şi preţul de zece taleri.
      Vechimea multiseculară a rumâniei a asigurat practicilor legate
de existenţa condiţiei servile o durată care sfida abolirea imediată pro-
clamată de actul din 5 august 1746.
      Pentru unii stăpîni de moşie, hotărîrea din 5 august 1746 nu însemna
abolirea definitivă şi necondiţionată a rumâniei. De altminteri aşeză-
mîntul însuşi, în ciuda declaraţiei iniţiale privind desfiinţarea şerbiei, lăsa
posibilitatea menţinerii condiţiei servile într-o singură situaţie, mai mult
implicit decît explicit. După cum s-a văzut, în cazul cînd rumânilor li se
refuza de către stăpînii lor eliberarea gratuită, ei urmau să-şi răscumpere
libertatea dîndu-le acestora 10 taleri. Aşezămîntul nu stabileşte însă nimic
privitor la rumînii care, nefiind eliberaţi benevol, nu dispuneau de suma
necesară răscumpărării. Este de admis că, în ciuda condamnărilor ros-
tite împotriva rumâniei, stăpînii de moşie au continuat să-i menţină în
situaţia de şerbi pe acei dintre rumâni care nu putuseră plăti cei zece
taleri. Credem că această situaţie stă la originea statutului de libertate
deosebit pe care îl dezvăluie o jalbă din 15 iulie 1752 a egumenului m-rii
Arnota referitoare la refuzul satelor Dobriceni şi Bogdăneşti de a presta*
îndatoririle lor. Reamintind că unii dintre locuitorii ce se făceau vino-
vaţi de nesupunere fuseseră răscumpăraţi de către C. Mavrocordat —
evidentă referire la satul Bogdăneşti4 — egumenul pune în evidenţă
existenţa a două categorii de ţărani în cuprinsul domeniului mănăstiresc :
unii liberi, alţii şerbi. El se plînge că cei răscumpăraţi „nici zilele c41e rîn-
duite de clacă nu vor să le lucreze” şi continuă : „iar alţii din dînşii au
rămas tot rumâni (subl. ns.) şi sfînta mănăstire nu cunoaşte ajutoriu de
      3 D.R.A., p. 474. Documentul, prost conservat, prezintă numeroasi omisiuni. Credem că
textul trebuie Întregit astfel: „s-au răscumpărat numai el, capu lui că co<pii> etnd s-au răscum-
părat <n-)au avut, Insă s-au răscumpărat şi cu mo<şte>nirea lui toată, Insă taleri 10”. Prin
„moştenire” stnt de Înţeles copiii pe care cel eliberat i-ar fi avut In viitor. Precizarea că e vorba
numai de „capul” rumânului şi suma plătită — zece taleri — indică limpede că nu poate fi
vorba de un bun funciar.
      Pentru aplicarea hotărîrii de eliberare, amintim şi scrisoarea din 12 ianuarie 1747 a
ispravnicului moşiei Ciofrlngeni către domniţa Bălaşa : „ Şi iar fac ştire mării tale, că cer
să se răscumpere patru rumâni, anume ... Cu aceştia vei şti măriia ta că mi-amu loatft şi bani.
Ci să fie luminată porunca mării tale, ca să li să facă cărţi şi banii li voi trimite eu la mării<a>
ta. Nu e nici o pricină”. Emil şi Ion Vlrtosu, O sulă de-ani de la tnfiinfarea aşezămintelor
brtncooeneşti, Buc., 1938, p. 81. E semnificativ că ispravnicul nu a mai aşteptat Îngăduinţa
Bălaşei pentru a accepta cererea de răscumpărare, ci, potrivit aşezămlntului, a luat banii
şi a cerut să li se facă acte de eliberare.
     * DM-A-’p 450-   www.dacoromanica.ro
3
NOTE DE ISTORIE AGRARA (SEC. AL XVUI-lea)
1215
un ceas de la dînşii şi nici zilele cele rînduite ... nu vor să-şi dea” 5. Dis-
tincţia stabilită de egumen între cei emancipaţi din servitute şi cei rămaşi
în condiţia servilă este prea categoric afirmată pentru a lăsa vreo îndo-
ială asupra existenţei unor rumâni pe domeniul m-rii Arnota la şase ani
de la reforma lui C. Mavrocordat. Ceea ce se cuvine a fi subliniat în cazul
de faţă e deosebirea regimului de obligaţii corespunzătoare statutului de
liber sau şerb al ţăranului. Cei care fuseseră răscumpăraţi prestau mănăs-
tirii claca fixată de aşezămîntul din 1745 — „zilele c61e rînduite
de clacă” — ; de la cei rămaşi rumâni, egumenul cerea un cuantum de
muncă superior : cele 12 zile ale aşezămîntului şi „ajutoare” suplimen-
tare atunci cînd mănăstirea avea nevoie. Caracterul nereglementat al
unor astfel de servicii era, după cum se ştie, definitoriu pentru condiţia
servilă, astfel că şi din acest punct de vedere o parte din locuitorii satelor
Arnotei rămăseseră în servitute. Eegimul de obligaţii al rumânilor dat
la iveală în 1752 — muncă nereglementată şi claca fixată de aşezămînt —
aminteşte pînă la identitate situaţia întîlnită în ajunul reformei mavro-
cordăteşti.
      Ipoteza noastră că rumânii care nu au dat stăpînilor lor cei zece
taleri nu au fost eliberaţi se sprijină însă şi pe un alt document, care înfă-
ţişează o situaţie similară tot pe un domeniu eclesiastic. La 5 noiembrie
1750, un anume Ylad, arătat a fi rumân al mănăstirii Cîmpulung, aflat
în mare strîmtoare pecuniară, se învoieşte cu egumenul m-rii să-i dea
acestuia partea sa din pomii din siliştea Izvoranilor în schimbul unei
sume de bani. în zapisul încheiat cu acest prilej, partea finală, menită
că consolideze tranzacţia prin înlăturarea eventualelor revendicări, men-
ţionează pe vînzător şi pe fiul său : ,,şi de către fii-meu, pentru căfii-meu
s-a răscumpărat” 6. Distincţia dintre condiţia personală a tatălui şi aceea
a fiului confirmă şi explică situaţia lui Ylad : spre deosebire de feciorul
său, el nu se răscumpărase şi nici nu fusese eliberat. Neputinţa de a se
emancipa prin răscumpărare se va fi datorat aceleiaşi situaţii financiare
grele pe care o evocă actul citat : „rămîind ... la mare sărăcie şi voind
eu să fug”.
  • Mai surprinzătoare însă este dezbaterea în divan a unui litigiu de
rumânie la mai mult de un deceniu de la abolirea instituţiei. în primăvara
anului 1757, Dionisie, egumenul m-rii Hurez, reclama domnului pe locui-
torii din Baia de Fier care luaseră în stăpînire moşia şi refuzau să exe-
cute îndatoririle faţă de mănăstire. El se plînge că în anul precedent
ţăranii din satul amintit au înaintat domnului o jalbă în care îl acuză
,,că-i găsesc în hrisoavele cele vechi şi caut să-i iau rumâni mănăstirii” 7.
în urma judecăţii s-a hotărît ca sătenii „să aibă pace de rumânie pînă
cînd să va îndrepta cu pravilă”, dar aceştia, nemulţumiţi, au refuzat
să-şi mai îndeplinească obligaţiile faţă de mănăstire şi au oprit pentru
ei întregul venit al moşiei. Egumenul subliniază că temerea ţăranilor
de a fi reduşi la starea de şerbie este neîntemeiată : ,,şi eu de rumânie
nu i-am supărat, numai ei să tem ştiind pă moşii lor la acei boiari”. De
fapt fondul conflictului care opunea pe sătenii din Baia de Fier m-rii
     • D.R.A., p. 513.
     • Ibidem, p. 500.
     7 Arh. Stat. Buc., M-rea Hurez, XIX/40.
                                                       www.dacoromanica.ro
1216
FL. CONSTANTINIU
4
Hurez era revendicarea de către cei dintîi a moşiei cu acelaşi nume, reven-
dicare sprijinită pe un act de răscumpărare de la Mihnea al III-lea, pri-
vind atît moşia cît şi persoana ţăranilor şerbi8. Valabilitatea acestei
răscumpărări nu a fost recunoscută de domnii următori şi, în cele din
urmă, satul, ajuns în stăpînirea lui Constantin Brîncoveanu, fusese dat
danie ctitoriei sale de la Hurez.
      Pentru aceşti săteni, libertatea individuală nu putea fi disociată
de stăpînirea pămîntului; în ochii lor, regimul obligaţiilor clăcăşeşti,
impus de aşezămintele domneşti tuturor locuitorilor aflaţi pe moşii „stră-
ine”, dobîndea caracterul unei trăsături definitorii a condiţiei servile.
Stăpînirea mănăstirii asupra moşiei era considerată de sătenii din Baia
de Fier drept o primejdie pentru libertatea lor personală. Acestei preo-
cupări îi răspunde hotărîrea divanului pe care nu o cunoaştem decît
dintr-o scrisoare a marelui ban către egumen : „Lor (locuitorilor din Baia
de Fier — n. ns.) le-au făcut carte — scria amintitul boier — ca să fie
apărat numai de rumânie, iar cu moşia mănăstirii să nu aibă treabă,
ci să lucrăze după vechiul obicei de om cîte zile 12 într-un an şi să-şi
dea dejma din toate”.în finalul scrisorii, marele ban îl sfătuia pe egumen :
„iar pentru rumânie sfinţiia-ta să nu-i superi de acum înainte, ci să le
dai bună pace”9. Hotărîrea divanului confirma, prin urmare, situaţia
de ţărani clăcaşi a locuitorilor din Baia de Fier şi sublinia că ei nu sînt
oameni de condiţie servilă, apărîndu-i de eventualele încercări de rumâ-
nire. O carte cu un astfel de conţinut, emisă de domnul care cu un dece-
niu în urmă proclama eliberarea rumânilor, este într-adevăr surprinză-
toare : în principiu rumânia o dată abolită nu mai putea constitui o ame-
ninţare pentru sătenii din Baia de Fier.
      Nici unul din documentele privitoare la conflictul dintre m:rea
Hurez şi satul Baia de Fier nu face aluzie la modalitatea prin care în 1716,
sătenii de acolo, rumâni ai m-rii, ar fi devenit liberi: fuseseră iertaţi de
mănăstire sau plătiseră cei zece taleri ai răscumpărării. Ceea ce se cuvine
subliniat e că în 1757, divanul şi domnul însuşi considerau necesar să dea
o carte de apărare de rumânie, pe care, cel puţin în principiu, abolirea
şerbiei din 5 august 1746 o făcea superfluă. în ce ne priveşte, credem că
sensul acestei cărţi era de a-i apăra pe locuitorii din Baia de Fier de ceea
ce constituie trăsătura caracteristică a rumâniei: obligaţia de muncă neli-
mitată. Domnul stăruia să facă recunoscut şi la Baia de Fier un principiu
fundamental al politicii sale de reformă: reglementarea raporturilor
dintre stăpînii de moşii şi ţărani era o prerogativă a domniei, preocupată
să asigure un regim uniform de obligaţii, care să pună capăt deplasării
ţăranilor contribuabili.
      8 Pentru istoricul pricinii, vezi Eugenia Florescu, Aspecte ale luptei ţăranilor din satut
Baia de Fier tmpotrioa exploatării feudale din secolul al XVI-lea şi ptnă ta secularizarea averilor
mănăstireşti, in „Studii şi articole de istorie”, VII (1965), p. 97.  ,
      8 D.R.A., p. 542. In litigiul dintre m-rea Găiseni şi satele Urlueşti şi Buneşti judecat
la 4 decembrie 1747, egumenul prezintă un hrisov din 16Q4 (5) din care reiese că locuitorii
celor două sate stnt rumâni: „el nu-i cere rumâni — se arată in textul hotărlrii — ci numai
dijma şi claca”. Vezi N. Iorga, Documente mai ales argeşene ..., in Bul. Com. Ist. a Rom., III
(1924) p. 96 ; acelaşi document publicat cu data greşită de 4 decembrie 1719, ibidem, p. 92 — 93 ;
cf. şi I. C. Filitti, Proprietatea soluluUtn Principatele române ptnă la 1864, Buc. (1935), p. 216.
                     www.dacoiomanica.ro
5
NOTE DE ISTORIE AGRARA (SEC. AL XVm-lea)
1217
      Cazurile prezentate mai sus ne îndreptăţesc, credem, să afirmăm că
rumânia a supravieţuit actului din 5 august 1746, fie în persoana acelor
ţărani şerbi care nu beneficiaseră de iertarea gratuită a stăpînului şi nici
nu dispuseseră de cei zece taleri de răscumpărare, fie în încercarea stăpî-
nilor de moşie de a păstra munca la comandă, caracteristică şerbiei. Absenţa
unor situaţii asemănătoare în deceniul următor dovedeşte că şi aceste
supravieţuiri ale şerbiei dispăruseră în masa ţărănimii clăcaşe.
                                            II
      Ziua de arătură. Pravilniceasca Condică statornicea îndatorirea celor
12 zile de clacă pe an, fără a stabili vreo obligaţie în ceea ce priveşte moda-
litatea de prestare10 11. Eepartizarea zilelor clăcii pe anotimpuri a fost sin-
gura precizare ce s-a adaos legiuirii din 1780; în ceea ce priveşte destinaţia
sau obiectul clăcii, textul păstra deplină tăcere, astfel că necesităţile gos-
podăriei domeniale aveau să înfrunte, pentru a se impune, forţa rezistenţei
ţărănimii clăcaşe şi vechilor obiceiuri. Domnii înşişi s-au ferit să introducă
„obiceiuri noi” în cadrul obligaţiilor faţă de stăpînii de moşii, iar redeven-
ţele şi prestaţiile stabilite prinurbarii îşi „dobîndiseră” locul înaşezămintele
domneşti în urma unei practici îndelungate pe domeniu. Perioada de apli-
care a Pravilniceştii Condici oferă un interesant exemplu de geneză a unei
obligaţii — e vorba de ziua de arătură sau de plug — care după o existenţă
îndelungată ca obicei este legiferată — în acest caz prin Legiuirea Caragea
(după cum se ştie, codul lui Ioan Caragea adaugă celor 12 zile stabilite
anterior îndatorirea pentru ţăranii clăcaşi de a face o zi de arătură stăpî-
nilor, primăvara sau toamna).
      Ca atîtea altele din îndatoririle ţărănimii medievale, ziua de arătură-
a fost la obîrşia ei un serviciu benevol de caracter ocazional. Fireşte că
ea răspundea unei necesităţi a gospodăriei domeniale, dar prestarea ei
avea — cum se va vedea din cazul citat mai jos — caracterul unui act volun-
tar în care solicitării stăpînului de pămînt îi răspundea iniţiativa sătească.
Caracteristică pentru această fază a evoluţiei este învoiala dintre m-rea
Cozia şi judecii din Jiblea, încheiată la 19 iunie 1746; alături de cele 6 zile
de clacă hotărîte, zapisul cuprindea şi următoarea clauză : „iar pentru plu-
guri, cine va vrea din bunăvoinţa lor să facă cîte vro zi cu plugu de clacă,
să fie cu pomelnic” u. E limpede că aici executarea zilei de plug e la la-
titudinea ţăranului, iar prestarea ei atrage o recompensă de ordin spiritual.
Trei ani mai tîrziu, ziua de arătură figurează între clauzele principale ale
învoielilor încheiate de locuitorii din Bomani cu m-rea Hurez (14 martie
1749) şi cei din Perişor cu m-rea Bucovăţ (18 mai 1749); primii se îndato-
rează ca, pe lîngă o clacă de trei zile, la sapă şi coasă „cîte pluguri vor eşi
din satul nostru să arăm la mănăstire o zi’12 13; ceilalţi se învoiesc ca „într-o
zi toate plugurile să-i facem arătură la mălai” 1S. Prezenţa îndatoririi de o
zi de arătură între condiţiile învoielilor dezvăluie o nouă etapă în evoluţia
viitoarei obligaţii: ea a încetat de a mai avea caracterul benevol pentru a.
       10 D.R.A., p. 669.
       11 Ibidem, p. 462.
       12 Ibidem, p. 487.
       13 Ibidem., p. 488.
www.dacoromanica.ro
1218
FL. CONSTANTINIU
6
deveni o prestaţie solicitată însă în împrejurări speciale. Locuitorii din
Eomani nu sînt clăcaşi ai m-rii Hurez, ci prestează claca menţionată pentru
dreptul de a-şi paşte vitele.
      într-o nouă fază, ziua de arătură se alătură, prin învoiala între stă1-
pînul moşiei şi clăcaşi, obligaţiilor fixate de Pravilniceasca Condică. Ţă-
ranii şezători pe moşia Iablaniţa a clucerului Iordache Păianu cad la în-
ţelegere cu el la 21 iunie 1781 cape lîngă zlotul de vatră — rezultat din con-
vertirea clăcii — să lucreze încă două zile şi „să-i arăm într-o zi cu plugu-
rile satului”14. în condiţii asemănătoare, locuitorii satului Ioneşti se în-
datorau faţă de m-rea Motru la 18 aprilie 1783 să achite zlotul de vatră
,,şi să-i facem şi două zile de clacă, osebit de pluguri (subl. ns.) şi de culesul
porumbilor” 15. De menţionat că uneori îndatorirea de arătură cu plugul
nu este fixată în timp — adică o zi — ci pe unitatea de suprafaţă; imi-
granţii transilvăneni aşezaţi în satul Bădeşti al m-rii Cîmpulung urmau, po-
trivit acordului încheiat la 9 octombrie 1785, să are m-rii cîte un pogon de
plug16. Variaţii se întîlnesc şi în ceea ce priveşte durata arăturii; alături
de larg răspîndita obligaţie de o zi, se întîlnesc cazuri cînd învoiala e numai
pentru jumătate de zi — ca în învoiala invocată de ţăranii din Prosiceni (Vla-
şca) în judecata cu postelnicul Bănică Puriceanu 17 — sau cum se spune în
zapisul dat de sătenii din Novaci (Vlaşca) „primăvara cînd se pun plugurile
să are... să aibă a clăcui cu plugu pînănamezi”18. îndatorirea se generali-
zase, astfel că egumenul m-rii Hurez, într-o jalbă privind refuzul locuito-
rilor din Baia de Fier de a-şi îndeplini obligaţiile, putea să scrie la 26 martie
1781 : ,,iaste obiceiul în moşiile boereşti şi ale altor mănăstiri a face clacă cu
plugu o zi la stăpînul moşii” 19. Obiceiul evocat de egumen nu-şi căpă-
tase încă sancţiunea oficială, astfel că la 3 martie 1793, anaforaua boieri--
lor în pricină reamintea deosebirea dintre îndatoririle statornicite de Pra
vilniceasca Condică şi noua îndatorire căreia practica nu-i conferise încă
un loc de drept în ansamblul obligaţiilor recunoscute ale ţăranilor clăcaşi:
„Pentru clacă, după condică, sînt datori a clăcui cîte 12 zile într-un an, iar
pentru o zi ce cere egumenu ca să-i clăcuiască cu plugu peste cele douăspre-
zece, n-am găsit-o cu cale, căci nu-i după condică. Obişnuiesc însă de clă-
cuesc lăcuitorii această zi, dar din bunu proeresis al lor (subl. ns.), iar nu
siliţi” 20. Pină la „Legiuirea Caragea” mai este încă un sfert de secol!
      Apariţia zilei de arătură constituie indiciul unei orientări noi în eco-
nomia domenială. Ea dă la iveală interesul stăpînilor de moşii de a-şi asi-
gura tehnica şi atelajele necesare pentru activitatea cea mai importantă
       14 Ibidem, p. 676.
       15 Ibidem, p. 693.
       16 Ibidem, p. 724.
                      17 V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. V, p. 105. Judecata are loc la 4 august 1793.
       18 Ibidem, p. 121. Învoiala Încheiată la 23 martie 1792 este rezumată într-o analora
din 20 noiembrie 1793. O zi de arătură primăvara se Îndatorau să lucreze m-rii Jitia şi locuitorii
din Ciuturiţa şi Drosăşti, pe lingă alte trei zile de clacă şi achitarea zlotului de vatră, D.R.A.,
p. 745. Anatoraua din 29 septembrie 1792 privind pricina dintre sătenii din Cislău şi schitul cu
acelaşi nume informează numai că cei dinţii aveau obiceiul să facă 6 zile clacă, iar „de plu-
gurile ce ară pă moşie, scotea dă făcea clacă şi schitului”, ibidem, p. 793.
       19 Ibidem, p. 791.
       20 Ibidem, p. 805.            ,
www.dacoromanica.ro
7
NOTE DE ISTORIE AGRARA (SEC. AL XVIH-lea)
1219
din cadrul muncilor agricole, arătura 21. Răspîndirea amintitei obligaţii
î’eflectă preocuparea stăpînilor de moşii de a întreprinde exploatarea di-
rectă a unei părţi a stăpînirii lor funciare şi de a realiza un cuantum sporit
al producţiei rezervei cerealiere. Se cuvine relevată, din acest punct de ve-
dere, înmulţirea simultană a informaţiilor privind extinderea suprafeţelor
cultivate cu cereale şi generalizarea noii îndatoriri, ceea e indică corelaţia
dintre cele două fenomene. Constatarea nu trebuie însă absolutizată şi nici
exagerate proporţiile acestei utilizări a atelajelor ţărăneşti în cultivarea
rezervei. Plugurile ţăranilor clăcaşi se puteau dovedi adesea prea numeroase
pentru întinderea rezervei, astfel că stăpînul de moşie îşi lua măsurile de
precauţie necesare prevăzînd în clauzele acordului modalităţile de conver-
tire a zilei de arătură. Imigranţii transilvăneni aşezaţi pe moşia Bădeşti a
m-rii Cîmpulung adăugau, în continuarea obligaţiei amintite de a ara un
pogon de plug, precizarea ,,iar neavîndu mănăstirea trebuinţă de toate plu-
gurile cîte vor fi în sat, pentru care va rămînea să aibă a da ori trei zile de
clacă, ori un zlot” 22. Clauza este interesantă nu numai din punctul de ve-
dere enunţat mai sus, dar ea relevă însemnătatea acordării muncii ţăranilor
clăcaşi cu plugurile şi vitele lor pe ogoarele senioriale. Echivalentul pecuniar,
stabilit de învoială, al pogonului de plug este un zlot, adică suma care po-
trivit dispoziţiilor Pravilnicestii Condici reprezenta rezultatul convertirii în
bani a celor 12 zile de clacă fixate de aceeaşi legiuire 23. Este imposibil de
stabilit, din pricina lacunelor documentare, măsura în care obligaţia zilei de
arătură a cunoscut o convertire bănească pe moşiile boierilor şi mănăstirilor.
Condicile de venituri şi cheltuieli ale mitropoliei, spre pildă, menţionează
frecvent sumele rezultate din convertirea zilei de plug. Rămîne însă in-
contestabil că frecvenţa sporită a acestei îndatoriri între clauzele acordu-
rilor de obligaţii ne oferă, cel puţin pentru perioada cînd ea a fost prestată,
iar nu convertită în bani, dovada unor preocupări, mai stăruitoare de astă
dată, ale stăpînilor de moşii pentru randamentul rezervei domeniilor lor.
Deşi neinformaţi în ceea ce priveşte suprafaţa acestor rezerve spre sfîrşitul
veacului al XVIII-lea, neinformaţi asupra numărului atelajelor săteşti
întrebuinţate, obligaţia zilei de arătură oferă totuşi o indicaţie indirectă,
dar nu mai puţin valoroasă, că în economia domenială rezerva cerealieră
începea să solicite într-o măsură mai însemnată atenţia stăpînilor de moşii şi
că ideea unei exploatări directe sistematice cîştiga aderenţi tot mai nu-
meroşi. împrejurări asupra cărora ne oprim în altă parte 24 au făcut ca
această tendinţă să avorteze, prestaţiile în muncă să fie tot mai mult con-
vertite în bani, iar renta în produse să rămînă principala formă de exploa-
tare a marelui domeniu.
      21     Cf. şi Georges Duby, L’tconomie rurale et la vie des campagnes dans VOccidenl medieval,
-voi. II, Paris, 1962, p. 426 şi 435.
     22 D. R. A., p. 724.
     23      De reţinut că alături de arătura cu plugul, ţăranii „ungureni” mai erau îndatoraţi la
şase zile de clacă.
     21 Textul de laţă reprezintă un fragment din lucrarea noastră Relaţiile agrare din Ţara
Românească tn secolul al XVIII-lea (in ms.).
„                        www.dacoromanica.ro
                    www.dacoromanica.ro
    PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE
    (STUDII DOCUMENTARE)
     DESPRE REPARTIŢIA PROPRIETĂŢII PUNCTARE
     ÎN TRANSILVANIA ÎN AJUNUL UNIRII CU ROMÂNIA
        Revederea dalelor asupra problemei ridicate in titlu este necesară pentru că in lucrările
publicate se găsesc datele cele mai diferite şi chiar contradictorii. Chiar unul şi acelaşi autor,
cind se referă la repartiţia proprietăţii funciare transilvane, se înlimplă să citeze, in aceeaşi
lucrare, de altfel bine informată, date diferite. într-un studiu despre Reforma agrară In
Transilvania *, E. Petrini citează intr-un loc date după       care proprietăţile  de  peste    100 de
iugăre ar fi avut în 1915 in Transilvania 8 590 520 iugăre     sau 4 943 500 ha,    din care    păduri
3 008 224 ha. în alt loc citează insă date după care „înainte de reforma agrară” din 1921
proprietăţile de peste 100 de iugăre ar fi avut numai 4 980 985 iugăre 2. Primele date sînt cita-
te după „Magyarorszag gazdaczimtar” din anul 1915, lucrare pc care nu am putut-o consul-
ta. Dar după „Magyarorszag gazdaczimtar” din anul 1900 suprafaţa proprietăţilor de peste
100 de iugăre din comunele transilvane era in 1895 de 4 800 376 iugăre 3. Dc altfel datele repro-
duse de E. Petrini după „Magyarorszag gazdaczimtar” din 1915 privesc 25 de comitate4,
insumind 125 777 km2, în timp ce suprafaţa Transilvaniei este de numai 102 282 km 2. Cifra dc
8 590 520 iugăre supraevaluează deci cu mult întinderea marii proprietăţi. Cealaltă cifră indicată
de E. Petrini pentru proprietăţile de peste 100 dc iugăre      — 4 980 985 iugăre —    este reprodusă
după cifre oficiale a căror valoare o vom discuta mai jos.
        E.         Keiss citează in una şi aceeaşi carte cu privire al repartiţia proprietăţii funciare in
Transilvania înainte de reforma agrară nu mai puţin de trei scrii de date diferite5. D. Mitrany,
       1        E. Petrini, Reforma agrară in Transilvania, studiu inclus In lucrarea consacrată ani-
versării a 10 ani de la unire Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul 1918—1928, Bucu-
reşti, 1929, volumul I, pag. 292.
       2  Ibidem, p. 314.
       3        Cf. V. Liveanu, La rtpartition de la proprielt fonciire en Transylvanie fin du XXI*
sitele —debut du XX«, in „Revue Roumaine d’Histoire”, nr. 2/1970, p. 283.
       4        Cf. datele privitoare la suprafeţele comitatelor la V. P(opa) şi N. I(strati), Transilvania,
Banatul, Crişana şi Maramureşul, Bucureşti, 1915, p. 17 — 18.
       * Die Agrarreform in Grossrumănien, insbesondere in ihrer Auswierkung an die Sieben-
biirgische Landwirtschaft, Hcrmannstadt, 1935, p. 12 şi tabelele 3, 6, 7, 8.
STUDII”., tomul 23. nr. 8. p. 1221-1227, 1970.
                        www.dacoromanica.ro
1222
STUDII DOCUMENTARE
2
prelulnd tale quale diverse surse oficiale, indică Intr-un loc al lucrării sale, pentru situaţia dina-
intea reformei agrare din 1921 o suprafaţă totală a proprietăţii funciare transilvane de 14 875 625
iugăre (8 590 673 ha), din care 47,66 °0 aparţinea proprietăţilor cu peste 100 iugăre, adică cu
peste 57,5 ha * ; în alt loc, Mitrany indică o suprafaţă totală de 7 441 321 ha, din care proprie-
tăţile de peste 100 ha deţineau 37 %7.
       Cu atlt mai mult diferă datele publicate de autori diferiţi. în timp ce unele lucrări,
referindu-se la Transilvania In Întregul ei, a'u preluat In fapt date referitoare la un teritoriu
mai mic şi anume date privitoare numai la „Ardealul istoric”, fără Banat, Crişana, Maramureş9,
altele au preluat date privitoare la un teritoriu mai mare. De pildă, In 1915 9, V. Popa şi Ion
Istrati, referindu-se la Transilvania, au publicat date privitoare la repartiţia propri-
etăţii funciare In 1895 pe un teritoriu cu o suprafaţă 10 totală de 137 427 km2. în acelaşi an,
într-o altă lucrare referitoare la Transilvania, fraţii Ion şi Iuliu Enescu au publicat date privi-
toare la acelaşi an 1895, dar la un teritoriu cu o suprafaţă11 totală de 122 278 km2. Datele
publicate de fraţii Enescu au fost preluate In fapt şi de Mitiţă Constantinescu In 192512. Date-
le publicate In 1930 de I. L. Ciomac ca redlnd situaţia din 1895 din Transilvania13 se refereau
In fapt la acelaşi teritoriu de 122 278 km 2 luat In consideraţie de Ion şi Iuliu Enescu. Or, Tran-
silvania avea, după cum s-a arătat, cu 20 000 km 2 mai puţin declt teritoriul luat In consi-
deraţie de lucrarea fraţilor Enescu. Atlt Mitiţă Constantinescu cit şi I. L. Ciomac au omis
să Încerce prelucrarea datelor recensămlntului din 1895 pentru a stabili fie şi aroximativ repar-
tiţia proprietăţii funciare In teritoriul intracarpatic unit cu România după publicarea amintitei
lucrări a fraţilor Enescu.
       în anul 1919 Consiliul Dirigent a ordonat efectuarea unei anchete asupra repartiţiei
proprietăţii funciare transilvane. Raportorul legii de reformă agrară pentru Transilvania a pre-
zentat în Parlament In 1921 un tabel care pretindea să arate repartiţia proprietăţii funciare
in Transilvania potrivit anchetei din 191914. Acest tabel a fost preluat de numeroase lucrări15.
O verificare recentă ne-a relevat insă un lucru cu totul neaşteptat. Să punem faţă in faţă
tabelul stabilit de Ion şi Iuliu Enescu cu cel prezentat de raportorul legii de reformă agrară
pentru Transilvania.
       9 D. Mitrany, The Land and the Peasant in Rumania, London, 1930, p. 209, 214.
       7 Ibidem, p. 110.
       9 P.P. Suciu, Proprietatea agrară tn Ardeal, Cluj, 1931 ; V. Llveanu, 1918. Din istoria
luptelor revoluţionare din România, Bucureşti, 1960. Cf. The hungarian peace negotiations, Buda-
pest, 1920, voi. III A ; E. Jakabffy, Erdely Sztatisztikâja, Lugoj, 1923 ; G. I. Oberding, Az
Erdely Agrărreform, Cluj, 1930.
       9 în acel an, delimitarea suprafeţei Transilvaniei era dificilă.
      10 V. P(opa) şi N. I(strati), op. cit., p. 7-8, 100-112.
      11        Ion şi Iuliu Enescu, Ardealul, Banatul, Crişana şi Maramureşul, Bucureşti, 1915,
p. 11, 31-36.
      12       M. Constantinescu, L’ivolution de la proprieli rurale el la riţorme agraire en Roumanie,
Bucureşti, 1925, p. 275-276, 282, 283, 285.
      13 I.L. Ciomac, Despre stările agrare din Transilvania, Bucureşti, 1930, p. 31.
      14 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, Sesiunea ordinară prelungită, 1920—1921, p. 3 905.
      15       L. Lazar, La mise en oeuvre de la riforme agraire en Roumanie, Paris, 1924, p. 54 — 55;
D. Mitrany, op. cit., p. 209,214 ; I.L. Ciomac, op. cit., p. 4, 31 ; P. Poruţiu, Principiile exproprierii
tn reforma agrară legiferată de Marele Sfat Naţional al Transilvaniei şi părţilor ungurene prin
decretul-lege nr. 3 911 din anul 1919, Sibiu, 1944 ; V. Liveanu, redactor responsabil, M. Rusenes-
cu, secretar ştiinţific, T. Lungu, M. Iosa, Relaţiile agrare şi mişcările ţărăneşti tn România,
1908—1921, Bucureşti, 1967, p. 93.
                                        www.dacoromanica.ro
3
STUDII DOCUMENTARE
1223
Tabelul repartl|lel proprietăţii tnoelare stabilit de Ion Tabelul repartiţiei proprietăţii funciare prezentat de
        şl Inilu Enescn (122 278 km2 In IH95)18                           raportorul legii de reloriuă agrară (1112 282 km1 In 1319)”
   Categoria           Numărul Suprafaţa Categoria                Numărul Suprafaţa 
gospodăriilor    gospodăriilor deţinută       gospodăriilor gospodăriilor  deţinută 
                               In iugăre                                  In iugăre 
Sub 1 iug.                                  Sub 1 iugăr           132 084    40 847 
fără teren                                                                          
arabil                 132 084    40 847    1 --- 5 iug.          304 638   853 231 
 Sub 1 iug. cu                                                                      
  teren arabil          99 553    51 354   5 --- 10 iug.          223 874 1 622 320 
  1 --- 5 iug.         304 638   853 231   10 --- 20 iug.         182 852 2 577 078 
 5 --- 10 iug.         223 874 1 622 320    20-100 iug.           110 049 3 782 267 
 10 --- 20 iug.        182 852 2 577 078  100 --- 200 iug.          3 838   523 967 
 20 --- 50 iug.         95 091 2 786 474  200 --- 500 iug.          2 368   742 997 
50 --- 100 iug.         14 958   995 793 500 --- 1 000 iug.         1 031   732 967 
 100---200 iug.          3 839   523 967   Peste 1 000 iug.         1 198 4 026 951 
200 --- 500 iug.         2 368   742 997                                            
500-1 000 iufe.          1 031   732 829                                            
Peste 1 000 iug.         1 198 4 026 951                                            
         Este evident că cifrele referitoare la situaţia proprietăţii funciare din Transilvania In
1919, prezentate de raportorul legii din 1921, reproduc in realitate, cu unele deosebiri datele
Înfăţişate de Ion şi Iuliu Enescu cu privire la repartiţia pămintului în anul 1895. Raportorul a
reprodus greşit tabelul alcătuit de Ion şi Iuliu Enescu, printre altele a omis gospodăriile cu o
suprafaţă totală mai mică de un iugăr, dar care deţineau un mic lot de pămlnt arabil. De
altfel, chiar tabelele statistice publicate de Ion şi Iuliu Enescu au reprodus cu greşeli de copi-
ere cifrele statisticii oficiale din 1895 18.
         In lucrările publicate in ultimele două decenii, s-au folosit pe larg statisticile agraic din
1895 şi din 1915. Problema prelucrării acestor statistici pentru a extrage datele privitoare numai
la teritoriile propriu-zise ale Transilvaniei nu a fost rezolvată. Constatind inexactităţile şi con-
tradicţiile existente in datele privitoare la repartiţia proprietăţii funciare din Transilania Înainte 16 17 18
        16 Ion şi Iuliu Enescu, op. cit., p. 26.
        17 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, Sesiunea ordinară prelungită, 1920 —1921, p. 3 905.
        18       Vom da exemple referitoare numai la trei comitate. Verificarea după A Maqijarkorona
Orszdgainak Mezogazdasdgi Slalisztikdja-negyuedik kotet — Landivirtschaftliche Statistik der
Lănder der ungarischen Krone — vierter Bând, Budapest, 1900, ne-a arătat că pentru comitatul
Alba de Jos, In loc de a reproduce suprafaţa loială a exploatărilor, Ion şi Iuliu Enescu (op. cit.,
p, 32 — 33) au reprodus datele privind suprafaţa exploatărilor fn regie; pentru comitatul Arad,
In loc de suprafaţa totală a exploatărilor de 794 542 iugărc, au indicat o suprafaţă totală de
788 542 iugăre; pentru comitatul Timiş au reprodus greşit cifrele privind suprafaţa totală a
exploatărilor de 1 — 5 iugăre şi a celor de 20 — 50 iugăre, indicind respectiv, 49 939 iugăre şi
222—839 iugăre, fn loc de 46 936 iugăre, respectiv 218 839 iugăre, cum ar fi fost corect, Datele
recensămîntului din 1895 au fost reproduse cu exactitate In lucrarea citată a lui V, Popa şi
N. Istrati, p. 101-107.
www.dacoromanica.ro
1224
STUDII DOCUMENTARE
4
de legea de reformă agrară din 1921, am Încercat să reconstituim repartiţia proprietăţii funci-
are In Transilvania mai lntli In anul 1895, pornind de la datele Înregistrate cu prilejul recensă-
mlntului funciar din acel anu. Pentru perioada ulterioară de plnă la 1918, nu am mai găsit
date similare cu cele ale recensămlntului din 1895 care să se refere la Întreaga Transilvanie.
Singurele date utilizabile slnt cele privitoare la repartiţia proprietăţii funciare In 1915 In Ardea-
lul istorie — reprezentlnd 56% din suprafaţa Transilvaniei. Considerăm că utilizarea acestor
date se impune pentru a permite formularea unur concluzii cu simplu caracter orientativ cu pri-
vire la evoluţia regimului agrar din Transilvania după 1895 şi plnă la primul război mondial
Datele existente ne-au permis să schiţăm următorul tabel privitor la : 19
Itepirtlţim proprietăţii fundare In Ardealul Istorie In anul 19 ÎS
                                                                        Suprafaţa totală a     
Categoria gospodăriilor     Numărul proprie¬     Suprafaţa gospod㬠  proprietăţilor legate    
                            tarilor particulari  riilor particulare  (fără proprietăţi legate  
                                                                           particulare)        
                            Absolut | %           Iugăre   %         Iugăre          %         
Plnă la lOiugăre (5,75 ha)     268 761      64,0 2 772 919 48,1                                
10---50 iugăre                                                       157 587         5,0       
(5,75-28,75 ha)                143 144      34,2 1 384 860 23,8                                
50---100 iugăre                                                                                
(28,75-57,5 ha)             5 425            1,3    52 487 0,9                                 
           Peste 100 iugăre 2 354            0,5 1 580 577 27,2      3 674 192                 
            (peste 57,5 ha) fără fidei-                              din care:                 
                            comise                                   stat            95        
                                                                     544 375         16,5      
                                                                     biserici şi in¬ 6,0       
                                                                     stituţii circa            
                                                                     236 000                   
                                                                     iugăre                    
Din care peste 1 000 iugăre            293  0,06   961 956 16,7      3 043 211                 
(575,5 ha)                                                           din care :                
                                                                     stat                      
                                                                     544 375                   
                                                                     biserici şi in¬ 79        
                                                                     stituţii        14,1      
                                                                     196 500         5,0       
TOTAL                          419 684     100   5 790 843 100       3 831 779       100       
                            fără fideico-                                                      
                            mise şl socie¬                                                     
                             tăţi anonime                                                      
    19    V. Livcanu, op. cil., p. 288. Tot acolo (p. 281) am arătat că datele oficiale din anii
1925 — 1928 cu privire la marea proprietate din Transilvania Înainte de reforma agrară slnt In
fond acelea ale fraţilor iWWW HaCQŢQmanîca. ŢQ
5
STUDII DOCUMENTARE
1225
                                             Observaţii la tabel
        După cum se ştie prin „proprietăţi legate” se înţelegeau proprietăţile a căror vlnzare-
cumpărare era Îngrădită de legi şi reglementări speciale. „Proprietăţi legate” erau cele ale sta-
tului, bisericilor, instituţiilor, şcolilor, fundaţiilor etc., precum şi proprietăţile anonime şi fidei-
comisele (fideicomisul era o mare proprietate care se putea transmite numai prin moştenire şi
numai Intre membrii aceleiaşi familii).
        Cifrele privind proprietăţile particulare slnt luate din statisticile oficiale care deşi indică
■suprafeţele din 1915, par a relua In ce priveşte numărul proprietăţilor, datele unui recensă-
mlnt din 1910 20.
        La cifrele oficiale privind proprietăţile particulare de peste 1 000 iugăre am adăugat
71 361 iugăre ale societăţilor anonime incluse de statistica oficială la rubrica proprietăţilor
Îngrădite. In suprafaţa proprietăţilor de peste 100 iugăre am inclus de asemenea 40 140 iugăre
ale fideicomiselor din 1895 21 22 23. Reiese că In suprafaţa particulară nu au fost incluse proprietă-
ţile de 100 — 1 000 iugăre ale societăţilor anonime şi fideicomisele constituite după 1895, care nu
depăşeau probabil 100 000 iugăre şi care au rămas In tabelul nostru la rubrica proprietă-
ţilor legate.
        în ce priveşte proprietăţile legate de peste 1 000 iugăre, am reprodus datele oficiale din
1916, din care am scăzut proprietăţile societăţilor anonime24. Deoarece nu avem alte date —
am dedus suprafaţa proprietăţilor legate de 100 — 1 000 iugăre prin scăderea suprafeţei propri-
etăţilor particulare de 100 — 1 000 iugăre In 1916 din suprafaţa totală a proprietăţilor de 100 —
1 000 iugăre In 191 4 23 * *. Considerăm deci că timp de doi ani (1914 — 1916) proprietatea legată
<le 100—1 000 iugăre a fost staţionară u.
        în stabilirea suprafeţei proprietăţilor legate de peste 100 iugăre am ţinut seama de
societăţile anonime şi fideicomisele trecute la proprietăţi particulare. Am socotit că toate pro-
prietăţile statului aveau peste 1 000 iugăre (suprafaţa proprietăţilor de stat de peste 1 000 iugă-
re Înregistrate In 1916 era de 544 735 iugăre faţă de 485 546 iugăre Înregistrate In 1895 la ru-
brica proprietăţilor de stat28.
        Cea mai mare parte a proprietăţii legate consta In păduri şi păşuni ale com-
posesoratelor şi comunelor—folosite de ţărani.
        Cifra pe care am stabilit-o cu privire la suprafaţa proprietăţilor de 100 — 1 000 iugăre
ale bisericilor şi instituţiilor are un caracter strict orientativ. Am socotit această suprafaţă ca
fiind egală cu 20% din proprietăţile de aceeaşi categorie de peste 1 000 iugăre; aşa cum reiese
din datele pentru 1915 — 20% este procentul general al proprietăţilor legate de 100 — 1 000 iugă-
re faţă de proprietăţile legate de peste 1000 iugăre28.
        Marea proprietate particulară deţinea In Ardealul istoric 27,2 % din totalul suprafeţei
proprietăţilor particulare. Moşiile de peste 100 iugăre ale statului, bisericilor şi altor instituţii
       20        The hungarian peace negotialions, voi. HI, A, p. 326. G.I. Oberding Az erdilg agrăr-
reform, Cluj, 1930, p. 6.
       21 Datele privitoare la proprietăţile societăţilor anonime şi fideicomise In 1895 după
V. Liveanu, op. cit., p. 276.      ■
       22 The hungarian peace negotialions voi. III A, p. 348.
       23 Magyar Statistikai Evkony, 1914, uj folyâm, XXII, Budapest, 1916, p. 70.
       24       într-adevăr, Intre 1 mai 1913 şi 30 aprilie 1914 şi-au schimbat proprietarul numai
12 400 iugăre aparţinlnd proprietăţilor legate dintre care numai 5 170 iugăre şi-au schimbat
proprietarul prin vtnzare (op. cit., 1914, p. 74). într-un an, 1913 — 1914, suprafaţa totală
a proprietăţilor de 100 —1 000 iugăre a variat de la 1 236 622 iugăre la 1 249 902 iugăre, iar In
1913 — 1914 — 1916 suprafaţa totală a proprietăţilor de peste 1 000 iugăre din Transilvania afost
de respectiv 4 073 615 iugăre, 4 023 957 iugăre, 4 005 227 iugăre (op. cit., 1913, p. 75 ; 1914,
p. 71; Hungarian peace negotialions, voi. III A, p. 348).
       23 Aşa cum reiese din comparările surselor indicate la nota 21 cu sursa indicată la nota 22.
       24 Vezi sursele indicate iwWfo.flaC;Oromgnioa ro
1226
STUDII DOCUMENTARE
6
culturale reprezentau circa 22,5% din totalul suprafeţei proprietăţilor legate. Moşiile de
peste 1 000 iugăre ale statului bisericilor şi altor instituţii culturale reprezentau 19,1% din
totalul proprietăţilor legate. Moşiile deţineau deci, In total, In Ardealul istoric circa 2 361 000
iugăre sau aproape un sfert (24,5%) din totalul proprietăţilor funciare27. încă In 1895, marea
proprietate avea In Ardealul istoric o pondere mult mai mică decît In restul Transilvaniei.
        Potrivit specificului regiunii, pămînturile arabile reprezentau doar 1/6 din totalul
proprietăţilor din Ardealul istoric.
        în 1895, proprietatea moşierească reprezenta în Ardealul istoric 25,8 % din totalul
suprafeţei solului2B, iar In întreaga Transilvanie 36,9 % din totalul suprafeţei solului 29.
        Presupunem că raportul dintre ponderea marii proprietăţi In Ardealul istoric şi ponderea
marii proprietăţi In întreaga Transilvanie a rămas aceeaşi In cele două decenii următoare. Ar
reieşi că în anul 1915, clnd proprietatea moşierească reprezenta doar 23,5% din totalul supra-
feţei Ardealului istoric30, în întreaga Transilvanie proprietatea moşierească reprezenta 33,6%
din suprafaţa totală a provinciei sau 3 336 000 ha. Fireşte, această cifră are doar un caracter
orientativ, dar este, credem, cea mai întemeiată aproximare permisă de izvoarele cunoscute.
        In ce priveşte repartizarea proprietăţii asupra pămlntului arabil din Întreaga Transil-
vanie, după cum reiese din datele referitoare la aplicarea reformei agrare din 1921, moşi-
ile au deţinut Înainte de această reformă 30,1 % din suprafaţa arabilă a provinciei 31. Se întă-
reşte astfel concluzia că înainte de primul război mondial proprietatea moşierească deţinea circa
1J3 din suprafaţa Transilvaniei.                                        i
        Din datele de mai sus ar reieşi că în două decenii, Intre 1895 — 1915, proprietatea
moşierească şi-a redus cu circa 10% ponderea ei în ansamblul proprietăţii scăzind de la 36,9%
la 33,6%. Scăderea se explică în cea mai mare parte prin vlnzările de moşii către ţărănimea
mai Înstărită — care în cele două decenii s-a întărit. în mai mică măsură se explică prin fărî-
miţarea marii proprietăţi prin moşteniri. Reducerea ponderii marii proprietăţi era Insă un pro-
ces foarte lent. Esenţial era că proprietatea moşierească continua să deţină o mare parte a
provinciei — o treime din suprafaţa totală. Pentru a se reduce cu o treime mare proprietate
presupunînd că ritmul reducerii ar fi fost cel din 1895 — 1915, ţărănimea ar mai fi trebuit
să aştepte două generaţii (60 de ani) — iar această reducere ar fi folosit numai ţăranilor care
aveau destui bani să cumpere pămînt.
        Repartiţia proprietăţii funciare constituia, In aceste condiţii, un puternic ferment al dez-
voltării mişcărilor ţărăneşti, antimoşiereşti din Transilvania.
      27       Suprafaţa totală a proprietăţilor incluse In tabel este de 9 622 622 iugăre, fiind mai
mică decît suprafaţa totală a provinciei cu 421 401 iugăre, care ar reprezenta terenurile cu
destinaţii neagricole, căi de comunicaţie, construcţii etc.
      28 Folosind criteriile indicate In studiul amintit pe care l-am publicat In „Revue Roumaine
d’Histoire”, nr. 2/1970, ajungem la concluzia că în 1895, în cele 15 comitate în care era Împărţit
Ardealul istoric, proprietatea moşierească avea (a) 2 598 129 iugăre ale particularilor, bisericilor,
clericilor şi şcolilor, incluse In „Gazdaczimtâr” (particularii aveau 1 705 612 iugăre), (b) 85 913 iu-
găre arendate de particulari de la composesorate şi comune şi incluse In Gazdaczimtâr (c) 528
311 iugăre reprezentlnd totalul proprietăţilor statului, instituţiilor şi fundaţiilor incluse In
reccnsămlntul proprietăţilor legate, (d) 84 258 iugăre reprezentlnd 18% din pămîntul arabil al
exploatărilor de peste 100 iugăre (18% era proporţia aproximativă a terenurilor arabile date
de moşieri In arendă ţăranilor, neincluse In Gazdaczimtâr). Suprafaţa acelor 15 comitate era
In 1895 de 55 894 km2.                                  .
      22 V. Liveanu, op. cit., p. 288.
      30 Am văzut că In 1915 proprietatea moşierească avea In Ardealul istoric 2 361 000 iugăre ;
limitele celor 15 comitate ale Ardealului, fuseseră modificate Intrucîtva faţă de 1895, suprafaţa
comitatelor ajungînd la 57 804 km2. Totalul suprafeţei proprietăţilor funciare din tabelul 1
nu trebuie confundat cu totalul suprafeţei provinciei (vezi şi nota 27).
      32 v. Liveanu, op. cWwWsdfloţmmanica.m
7
STUDII DOCUMENTARE
1227
        Mai trebuie ţinut seama de faptul esenţial că in Transilvania de atunci oprimarea socială
se Îmbina strîns cu oprimarea naţională. Am arătat Intr-alt articol32 că, potrivit datelor ofici-
ale din 1916 In Ardealul istoric, dintre ţăranii cu mai puţin de 5 iugăre 70,5% erau români,
dintre cei cu 5 — 10 iugăre 69,3% erau români, dintre cei cu 10 — 15 iugăre, 57,7% erau
români; or, în 1916, In Ardealul istoric, din suprafaţa moşiilor particulare — 88,7% era In
mlinile moşierilor maghiari, 3% In mlinile moşierilor germani şi numai 8,3% In mlinile moşie-
rilor români33. Dintre proprietăţile moşiereşti neparticulare, suprafaţa cea mai mare o deţi-
nea statul maghiar, urmat de biserica romano-catolică maghiară.
        Povara exploatării moşiereşti apăsa nu numai asupra ţărănimii româneşti din Transil-
vania, ci şi asupra ţăranilor de alte naţionalităţi. Din suprafaţa propiietăţilor deţinute de un-
guri, de exemplu, 56,5% aparţinea în 1915, in Ardealul istoric, proprietăţilor de peste 100
iugăre 34.
        Contribuţiile la precizarea repartiţiei proprietăţii funciare in Transilvania în primele
două decenii ale secolului al XX-lea ajută, credem, la conturarea mai precişă a imaginii de
ansamblu asupra situaţiei din această parte a ţării, asupra condiţiilor In care s-a desfăşurat
mişcarea naţională Încununată de succes pentru unirea Transilvaniei cu România, şi mişca-
rea de eliberare socială a maselor.
                                                                        V. Liueami
        32        V. Liveanu, Origines des clauses agraires de la diclaralion d’Alba Iulia el leurs ronsi-
guences pour l’ivolution de la grande proprieti fonciire, in „Revue roumaine d’histoire”, t, VII,.
1968, nr. 6, p. 1 152-1 153.
        83 Ibidem, p. 1 151.
        34 Origines des clauses agWWwPH&CQOmanicfl. TQ
                      www.dacoromanica.ro
VIAŢA
ŞTIINŢIFICĂ
CEL DE-AL XIII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE ŞTIINŢE
ISTORICE ŞI CONTRIBUŢIA DELEGAŢIEI ROMÂNE
LA LUCRĂRILE SALE
       Intre 16 şi 23 august 1970 s-aU desfăşurat la Moscova lucrările celui de-al XlII-lea Congres
Internaţional de Ştiinţe Istorice, reuniune a istoricilor de deosebită Însemnătate. De la 1900,
clnd a avut loc la Paris cel dinţii Congres, importanţa acestor lntllniri a crescut neîncetat, dato-
rită atlt numărului mereu sporit al participanţilor, cit şi nivelului problematic mai elevat.
Faptul că pentru prima oară această reuniune internaţională a avut loc in capitala unui stat
socialist şi că ea a confirmat poziţia puternică pe care o are astăzi istoriografia marxistă pe
plan mondial constituie un alt element demn de Întreaga atenţie referitor la cel de-al XlII-lea
Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice.
       Cei aproape 4 000 de participanţi din 60 de ţări — numai din U.R.S.S. lulnd parte
la lucrări 1 400 de specialişti —, numărul mai ridicat ca la congresele precedente al istori-
cilor din ţările Americii Latine, Asiei şi Africei, nivelul superior al referatelor şi al interven-
ţiilor a 600 de istorici, care au luat parte directă la dezbateri, au fost caracteristice ale
celui de-al XlII-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice care-1 impun atenţiei generale
ca un eveniment ştiinţific de primordială Însemnătate.
       Lucrările congresului, desfăşurate In cursul a opt zile, au reflectat tendinţele noi ale
istoriografiei mondiale, ca şi efortul constant spre generalizare şi teoretizare. în cursul dezba-
terilor, istoricii marxişti au avut prilejul de a evidenţia şi de a susţine cu puternice argumente
•superioritatea concepţiei şi metodei materialist istorice, iar discuţiile au relevat preţuirea de
care ştiinţa istorică marxistă se bucură In cercurile istorice din Întreaga lume. Mai este de sub-
liniat faptul că atlt tematica congresului, cit şi lucrările sale au scos In evidenţă Însemnătatea
cresclndă ce este dată de istorici problemelor de interpretare şi de glndire istorică şi tendinţa
evidentă de a se evita, In măsura posibilului, tratarea factologică.
       Rezolvarea unor probleme prin eforturi unite ale specialiştilor din diferite domenii a
apărut ca o altă trăsătură a sensului de evoluţie a activităţii istoricilor, ceea ce şi explică atenţia
deosebită ce a fost dată analizei raportului dintre istorie şi celelalte ştiinţe sociale. Discuţii
vii şi fructuoase prin intermediul confruntării părerilor referenţilor şi ale experţilor sau prin
acela al dezbaterii libere, atlt In cadrul şedinţelor plenare, cit şi In acela al secţiilor şi comisiilor,
au caracterizat lucrările congresului In tot cursul desfăşurării sale.
       întrunit In anul sărbătoririi centenarului naşterii lui V. I. Lenin şi In capitala Uniunii
Sovietice, Congresul al XlII-lea Internaţional de Ştiinţe Istorice a fost inaugurat prin ra-
portul academicianului E. M. Jukov consacrat temei Lenin şi istoria, raport prezentat în
faţa miilor de congresişti cu prilejul şedinţei festive inaugurale. Cu aceeaşi ocazie, au mai fost
„studii”, tomul 23, nr. 6, p. M-iwww Hacoromanicq.ro
1230
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
2
rostite discursuri de istoricul belgian Paul Harsin şi de academicianul sovietic A. A. Gubcr,
fostul şi noul preşedinte al Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice.
        Inceplnd cu ziua de 17 august s-a trecut la activitatea de lucru propriu-zisă. Metodo-
logiei istorice i s-a dat o deosebită Însemnătate, o atenţie marcată fiind acordată situării istoriei
In cadrul ştiinţelor sociale. Şapte rapoarte au analizat o problematică complexă crelnd un larg
cadru de dezbatere, In care au fost discutate metodele utilizate de istorie şi de celelalte ştiinţe
sociale, poziţia istoriei la ,,răsplntia” ştiinţelor umane, rolul cunoştinţelor istorice In formarea
conştiinţei sociale, relaţia dintre evenimente şi structuri etc. De asemenea, In cadrul temei
Numărul ca element de informare a istoricului, au fost dezbătute probleme ca utilizarea metodei
cantitative ori folosirea maşinilor In cercetarea istorică. O discuţie amplă a mai avut loc In
jurul temei Bolul şi locul biografiei in ştiinţele istorice, dezbaterea fiind orientată In direcţia
fixării locului biografiei, a analizei metodelor folosite de biografi, a stabilirii raportului dintre
biografie şi autobiografie.
        Dacă prima mare temă a fost consacrată problemelor de metodologie, cea de-a doua
mare temă a avut ca obiectiv istoria continentelor, supunlndu-sc dezbaterii procesul de eliberare
şi de modernizare din Asia, Africa şi America Latină. Formarea „elitelor” africane Inceplnd
din secolul al XVIII-lea, eliberarea sclavilor, corelarea luptei de eliberare socială cu lupta de
eliberare naţională, căile de formare a noilor state din Africa, statele asiatice după cel de-al
doilea război mondial, mişcări de partizani In America Latină In secolul al XlX-lca, Ame-
rica latină şi procesul istoric mondial In secolele XIX —XX au fost problemele dezbătute
In cadrul celei de-a doua mari teme.
        în fiecare secţie — ale căror teme au cuprins aproape întreaga istorie a umanităţii — au
fost discutate, In afara unui număr de rapoarte, clte o problemă majoră. Problema echilibrului
politic tn lumea mediteraneană a fost marele raport al Secţiei de Antichitate, echilibrul politic,
colonizarea greacă In Occident şi problema cetăţeniei romane reprezentlnd In această privinţă
direcţiile de dezbatere.
        Stratificarea socială In societăţile antice, problema progresului social In Antichitate,
lumea antică şi Orientul, civilizaţiile italice, romanitatea orientală, structura politică a Mon-
goliei, lumea „barbară” la sflrşitul perioadei vechi au reprezentat, de asemenea, obiectul dis-
cuţiei specialiştilor In istoria veche.
        Mcdieviştii au dezbătut pe larg tema marelui raport Feudalismul ca moment istoric,
ca mişcare socială, ca mod de producţie. Geneza feudalismului, problemele trecerii de la scla-
vagism la feudalism, dinamica şi variantele societăţii medievale, dezvoltarea social-economică
a Europei centrale şi răsăritene In evul mediu timpuriu au fost problemele supuse analizei In
legătură cu marele raport al Secţiei de ev mediu. Tot In cadrul aceleiaşi secţii au mai fost discu-
tate probleme ca structuri familiare In evul mediu occidental, sărăcimea şi societatea medie-
vală, relaţiile multilaterale ale Bizanţului cu Busia In secolele XI —XV, comerţul In Marca Neagră
de la Începutul epocii bizantine plnă după cucerirea Egiptului de către otomani (1517) şi altele.
       în Secţia de istorie modernă marele raport a fost consacrat Problemelor Europei In
secolul al XVII-lea. Criza economică şi politică, problemele nobilimii, revoluţia socială şi
ştiinţifică, secularizarea societăţii, Europa centrală şi principalele sale tendinţe politice au
reprezentat problemele dezvoltate In rapoarte parţiale şi discutate In cadrul unor ample dez-
bateri. De asemenea tot In cadrul secţiei de istorie modernă o scrie de rapoarte au creat un larg
cadru de discuţie pentru probleme ca dezvoltarea spiritului de organizare şi a glndirii metodice
In epoca Renaşterii, formarea birocraţiei moderne, structuri agrare In zona Occidentului medite-
ranean In secolele XVI —XIX, unitatea creştinătăţii şi unitatea Europei In perioada modernă,
conservatorismul rus In a doua jumătate a secolului al XlX-lea.
      Secţia de istorie contemporană a dezbătut ca problemă majoră : Lumea Intre cele două
                                  războaie mondiale. Mişcarea socialistă după 1914, problema
                                                      www.aacoromamca.
securităţii colective, fascismul In
,ro
3
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
1231
Europa centrală şi orientală, democraţia parlamentară au reprezentat principalele aspecte,
amplu discutate, In cadrul acestui mare raport. Dar dezbaterile Secţiei de istorie contemporană
nu s-au limitat la această problematică. Un raport consacrat consecinţelor pe plan universal
ale evenimentelor desfăşurate în Franţa în 1870 — 1871 şi altul în care s-a făcut bilanţul lumii
în 1917 — 1918 au deschis lucrările secţiei, cel de-al doilea raport, îndeosebi, stlrnind un viu
schimb de opinii. Mişcările ideologice din Europa de sud-est, puterile şi problemele balcanice
la Începutul secolului al XX-lea, evoluţia statului modern, revoluţia culturală In U.R.S.S.,
transformări sociale în U.R.S.S., statul şi viaţa economică a Statelor Unite au oferit temele
altor rapoarte amplu discutate In forul internaţional al istoricilor.
        Dar dezbaterile Congresului al X.III-lea de Ştiinţe Istorice nu s-au limitat la atlt, în-
truclt un larg şi constructiv schimb de opinii a mai avut loc In cadrul comisiilor şi organismelor
internaţionale afiliate Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice. Unele comisii au supus
discuţiei anumite teme : Comisia de istorie militară comparată — Viaţa şi psihologia ostaşilor,
probleme de metodă şi de documentare ; Comisia de istorie maritimă — Istoria navigaţiei arctice;
Comisia de studii slave — Oraşul şi rolul său tn formarea conştiinţei naţionale; Asociaţia de
istoria dreptului şi a instituţiilor — Raporturile dintre guvernul central şi guvernele locale; Co-
misia de istoria oraşelor — Dezvoltarea autonomiilor orăşeneşti tn Europa medievală; Comisia
istoriei Adunărilor — Adunări In Europa slavă şi răsăriteană; Grupul de istorie a pădurilor —
Importanţa istoriei forestiere tn istoria generală a structurilor sociale; Asociaţia internaţională
de istorie economică — Formele de proprietate tn sistemul feudal şi originile capitalismului;
Asociaţia de studii bizantine — Bizanţul şi Rusia tn secolele XI —XV; Comisia internaţională
pentru istoria Universităţilor — Aspecte sociale ale istoriei Universităţilor; Federaţia societă-
ţilor şi institutelor pentru studiul Renaşterii — Universul umanismului erasmian; Asociaţia
de studii sud-est europene — Stadiul actual al studiilor balcanice In ţările sud-est europene. în
alte comisii — Comisia de ştiinţe onomastice, Comisia de demografie istorică, Comisia de istoria
presei, Comisia de bibliografie, Comisia de numismatică — dezbaterile au fost libere.
        Merită o specială subliniere simpozionul special consacrat lui V. I. Lenin In cadrul
căruia a fost dezbătută, cu o largă participare la discuţii, tema : V. I. Lenin şi ştiinţa isto-
rică, prilej de adîncire a tezaurului de idei al glndirii leniniste. Importante au fost dezbaterile
Comisiei de istorie a mişcărilor şi structurilor sociale în cadrul căreia a fost discutat raportul
colectiv Mişcări ţărăneşti şi probleme agrare de la sflrşilul secolului al XVIII-lea şi ptnă tn zilele
noastre, precum şi cele ale Comitetului de istorie a celui de-al doilea război mondial, ale cărui
dezbateri au fost centrate pe tema Masele de oameni ai muncii şi efortul de război tn timpul
celei de-a doua conflagraţii mondiale.
                               ★
     Delegaţia română a fost activ prezentă la larga dezbatere de opinii desfăşurată In cadrul
lucrărilor celui de-al XlII-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice. Numărul mare de inter-
venţii constituie expresia concretă a acestei prezenţe româneşti, care s-a vădit, atlt în dezba-
terea marilor teme, cit şi In discuţiile din cadrul secţiilor de istorie veche, medie, modernă şi
contemporană şi a organismelor şi comisiilor internaţionale specializate. în marea lor majo-
ritate, intervenţiile delegaţilor români s-au Încadrat tendinţei generale a Congresului de a depăşi
o tratare factologică, limitată, a problematicii şi de a da discuţiei un caracter de generalizare
şi teoretizare. Totodată, prin rapoartele şi prin intervenţiile lor, membrii delegaţiei române
au adus în dezbatere probleme majore ale istoriei României, Încadrate In largul context al
istoriei universale. Din prima şi plnă în ultima zi de lucru a Congresului, prin intermediul dele-
gaţilor români, problematica majoră a istoriei României a fost transmisă reprezentanţilor
istoriografiei moderne prezenţi la congres. Problemele fundamentale ale istoriei vechi au fost
comunicate prin rapoartele acad. Em. Condurachi şi Gh. Ştefan — Romanitatea orientală — şi
                        www.dacoromanica.ro
1232
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
4
I, Nestor — Sftrşilul lumii antice şi „barbarii" — şi prin intervenţii ale celorlalţi delegaţi români.
Problema prezenţei romanilor In spaţiul carpato-dunărean a constituit obiectul unei inter-
venţii a lui N. Gostar, iar discuţiile In jurul problemei formării poporului român au antrenat
pe Em, Condurachi, D. Berciu, B. Mitrea şi K. Horedt; In timp ce I. Nestor a dezbătut
problematica raporturilor dintre populaţia băştinaşă din Dacia şi „barbari”.
      In secţia de ev mediu Şt. Ştefănescu şi Şt. Pascu au pus In dezbatere problema genezei
feudalismului la nordul Dunării şi a formării statelor feudale româneşti In cadrul discuţiei ample-
ce s-a purtat privind studierea feudalismului ,,ca moment istoric, ca mişcare socială, ca mod
de producţie”, In timp ce raportul istoricului polon Gierowski — Europa centrală In secolul
ai XVII-lea şi principalele sale tendinţe politice — a prilejuit intervenţiile lui Eugen Stănescu
şi Paul Cemovodeanu legate de momentul unirii vremelnice a ţărilor române sub Mihai
Viteazul. In cadrul comisiei internaţionale de studii slave şi a discuţiilor consacrate oraşului
şi rolului său In formarea conştiinţei naţionale, Şt. Ştefănescu a prezentat problema formării
conştiinţei naţionale la români. Intervenţia sa la raportul istoricului bulgar Hr. Hristov —
Mişcări ideologice tn Europa de sud-est In cursul secolelor XIX—XX — a permis lui Dan Be-
rindei să dezbată problema formării statului naţional unitar şi a Unirii Principatelor din 1859,
pentru ca In cadrul amplelor discuţii din jurul raportului istoricului german E. Dielil — Bi-
lanţul lumii. 1917—1918 — prof. univ. Miron Constantinescu şi Augustin Deac să prezinte
problematica desăvlrşirii statului naţional unitar român; prin intervenţia sa la raportul isto-
ricului italian Valiani, Al. ^Porţeanu a adus precizări referitoare la poziţia muncitorimii şi socia-
liştilor români faţă de problema desăvlrşirii unităţii statale. Participlnd la dezbaterile din cadrul
Comisiei internaţionale de istorie a mişcărilor sociale şi a structurilor sociale, Damian Hure-
zeanu a introdus In discuţie problemele marii răscoale din 1907. Istoria contemporană a oferit,
de asemenea, un cadru prielnic pentru marcarea unor momente şi probleme esenţiale ale istoriei.
României. Gh. Zaharia a făcut o intervenţie referitoare la lupta antihitleristă In România In
cadrul discuţiilor prilejuite de raportul dr. I. Oprea şi Eliza Campus, iar C. Antip a intervenit
In cadrul dezbaterii consacrate istoriei continentelor privind problema naţiunii socialiste şi a
rolului ei. Profesorul Miron Constantinescu a reliefat importanţa evenimentelor desfăşurate
In România la 23 August 1944 In contextul evenimenţial al celui de-al doilea război mondial.
De asemenea, tot In cadrul dezbaterilor de istorie contemporană, delegaţia română a fost pre-
zentă şi prin raportul cercetătorilor I. Oprea şi Eliza Campus — Problema securităţii colective
Intre cele două războaie mondiale, raport la care a intervenit In discuţii — cum s-a menţionat —
şi Gh. Zaharia.
      Dar membrii delegaţiei române au fost prezenţi nu numai prin cele trei rapoarte şi prin
intervenţiile consacrate problemelor fundamentale ale istoriei României, ci şi prin partici-
parea lor la intervenţii la aproape toate lucrările congresului. In prima zi — 17 august 1970 —
V. Liveanu a luat cuvlntul la dezbaterea primei mari teme Istoricul şi ştiinţele sociale, la care au
mai fost Înscrişi pe lista oficială : Vasile Curticăpeanu (Rolul istoriografiei tn dezvoltarea con-
ştiinţei sociale a poporului român); Damian Hurezeanu (Diferenţa dintre metoda istorică şi cea
a ştiinţelor sociale); Constantin Mocanu (Cu privire la folosirea metodelor ştiinţelor sociale In
cercetarea istorică). Intervenţiile au fost depuse la Secretariatul congresului. C. Antip şi-a dez-
voltat intervenţia ceva mai sus-amintită In cadrul discuţiilor In jurul celei de-a doua mari teme :
Naţionalismul şi lupta claselor In procesul de modernizare tn Asia şi Africa. Traian Lungu şi-a
depus o intervenţie In cadrul aceleiaşi teme privind relaţiile economice româno-egiptene
la sflrşitul secolului al XlX-lea şi Începutul secolului al XX-lea. Ziua a Il-a — 18 august
1970 — a cunoscut o participare mai intensă la dezbateri a istoricilor români. In cadrul secţiei
de metodologie, V. Liveanu a luat cuvlntul la rapoartele consacrate temei Numărul, ca element
de informaţie al istoricului, iar Dan Berindei la rapoartele referitoare la Rolul şi locul bio-
grafiei tn ştiinţele istorice. Dacă In secţia de Istorie a continentelor delegaţii români n-au par-
ticipat, In schimb dezbaterea temei Problema echilibrului politic al lumii mediteraneene, pre-
                                 www.dacoromanica.ro
5
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
123Î
zidată de Emil Condurachi, a prilejuit intervenţiile in discuţie ale acestuia şi ale lui D.
Berciu in calitate de expert. A. Oţetea, C. Gdllner şi Dan Lăzărescu au participat la dis-
cuţiile din cadrul secţiei de istorie modernă, la raportul istoricului francez DelumeaU şi ale
istoricului finlandez Renvall. în secţia de Istorie contemporană, N. Fotino şi Dan Berindei au
luat cuvintul la raportul istoricului polon Borejsza referitor la consecinţele universale ale eve-
nimentelor petrecute In Franţa in anii 1870—1871, iar în cadrul aceleiaşi secţii a avut loc
ampla dezbatere menţionată mai Înainte In jurul temei Bilanţul lumii In anii 1917—1918
la care au participat dintre delegaţii români: Miron Constantinescu, Augustin Deac şi N.
Petreanu.
      Ziua a IlI-a a marcat din nou ampla participare la discuţii a istoricilor români. La dez-
baterea consacrată problemelor feudalismului au participat Şt. Ştefănescu, Şt. Pascu — prin
intervenţiile amintite ceva mai Înainte — şi Eugen Stănescu, ei referindu-se Îndeosebi la ra-
poartele istoricilor Udalţova, Anghelov, Szekely şi Lowmianski. în secţia de Istorie veche —
unde I. Nestor şi-a susţinut raportul — au vorbit M. Petrescu-Dlmboviţa şi K. Horedt,
dezvoltlnd tezele raportorului, iar cel dinţii a mai depus şi In scris observaţii la raportul isto-
ricului sovietic Blavatski. Dan Berindei (intervenţie menţionată şi mai Înainte), Tr. Lungu
şi N. Ivanciu au dezbătut la secţia de Istorie contemporană raportul istoricului bulgar Hristov,
iar N. Fotino şi Şerban RădUlescu-Zoner raportul istoricului iugoslav Zografski. în aceeaşi zi
au Început şi şedinţele comisiilor şi organismelor internaţionale, afiliate Comitetului Inter-
naţional de Ştiinţe Istorice. La simpozionul consacrat temei V. I. Lenin şi ştiinţa istorică, au
participat prof. Miron Constantinescu, Damian Hurezeanu şi C. Mocanu. La Comisia Revo-
luţiei Franceze din 1789 au luat cuvintul Dan Lăzărescu şi Camil Mureşan, iar la Comisia
de drept forestier Al. Herlea.
      Joi 20 august 1970, cea de-a patra zi de lucrări a celui de-al XlII-lea Congres Inter-
naţional de Ştiinţe Istorice, a Înregistrat aceeaşi susţinută participare la dezbateri a istoricilor
români. La marele raport consacrat Problemelor Europei In secolul al XVII-lea au participat
prin intervenţiile menţionate referitoare la unirea ţărilor române sub Mihai Viteazul, Eugen
Stănescu şi Paul Cemovodeanu, precum şi Carol Gdllner şi Ludovic Demăny prin discutarea
problematicii crizei economice şi sociale din secolul al XVII-lea, precum şi aceea a secularizării
societăţii In acelaşi veac. La secţia de Istorie a evului mediu, R. Manolescu a făcut o intervenţie
la raportul istoricului francez M. Mollat, iar la secţia de Istorie contemporană N. CoriVan şi D.
Berindei au vorbit la raportul istoricului polon Lesnodorski referitor la evoluţia statului In se-
colele XVIII —XX. în Comisia Internaţională de istorie militară a făcut o intervenţie Eugen
Bantea, iar In Comisia internaţională de studii slave, Şt. Ştefănescu intervenţia amintită
mai Înainte privind formarea conştiinţei naţionale. în cadrul Asociaţiei Internaţionale de
istoria dreptului şi a instituţiilor au vorbit Al. Herlea şi Dan Lăzărescu, In acela al Comisiei
Internaţionale pentru istoria oraşelor S. Goldenberg, iar In acela al Comisiei Internaţionale
de demografie istorică Şt. Pascu.
     Vineri 21 august a fost dezbătut, In cadrul marilor rapoarte şi a temei Lumea Intre cele:
două războaie mondiale, raportul lui I. Oprea şi al Elizei Campus privind Securitatea colectivă,
la dezbatere participlnd — cum s-a amintit — Gh. Zaharia, iar Al. Porţeanu lulnd cuvintul
— cum, de asemenea, a fost menţionat — la raportul lui Leo Valiani, Mişcarea socialistă In
Europa după 1914. Intervenţiile prof. L. Bânyai şi Aron Petric la raportul istoricului maghiai
Lasko referitor la fascism din pricina numărului mare al vorbitorilor au rămas să se publice
In actele congresului. în aceeaşi zi, a fost supus discuţiei raportul istoricilor români Em. Con-
durachi şi Gh. Ştefan referitor la Romanitatea orientală. La dezbatere au participat, cum
parţial s-a menţionat, I. Nestor, K. Horedt, D. Berciu, B. Mitrea şi N. Gostar; interven-
ţiile delegaţilor români au sprijinit şi au dezvoltat tezele raportului dezbătut. La secţia de istoria
evului mediu — prezidată de A. Oţetea — au vorbit la rapoartele Obolensky şi Verlinden,
Eugen Stănescu, S. Goldenberg şi R. Manolescu; pentru raportul Verlinden, P. Diaconu şi
                             www.dacoromanica.ro
1234
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
6
Eug, Stănescu Întocmiseră anterior un coraport şi de asemenea un coraport a fost realizat
de R, Manolescu, In aceeaşi zi, 21 august, la raportul istoricului francez A, Dupront a luat
cuvîntul M, Berza, In cadrul Secţiei de istorie modernă. La Asociaţia Internaţională de
istorie a dreptului şi a instituţiilor a vorbit din nou Dan Lăzărescu, iar Dan Berindei a
participat la discuţiile din cadrul Comisiei Internaţionale de istoria presei, prezidlnd apoi
partea a doua a lucrărilor acesteia. N. N, Constantinescu a făcut o intervenţie în cadrul Aso-
ciaţiei Internaţionale de istorie economică, iar N. Fotino a participat la discuţiile din cadrul
Asociaţiei europene de istorie contemporană.
       In ultima zi a congresului, Damian Hurezeanu a făcut intervenţia amintită mai Înainte
privind răscoala din 1907 In cadrul Comisiei Internaţionale de istorie a mişcărilor sociale şi
a structurilor sociale, In prezidiul căreia a făcut parte prof, Miron Constantinescu; L. Bânyai
n-a putut expune intervenţia sa In această comisie din lipsă de timp, dar ea urmează să intre
In actele congresului, Gh, Zaharia a intrat In prezidiul Comisiei Internaţionale de istorie a celui
de-al doilea război mondial şi a luat şi cuvîntul la dezbaterile acestei comisii, la care a par-
ticipat şi N, N, Constantinescu, In cadrul Comisiei Internaţionale pentru istoria Adună-
rilor, a prezentat un coreferat Şt, Pascu şi a luat cuvîntul A, Oţetea, iar Al, Porţeanu a depus
o intervenţie In scris la Comisia Internaţională pentru istoria Universităţilor. M, Berza şi
Em. Conduraclii au prezentat dări de seamă la Asociaţia Internaţională de studii bizantine
şi la Asociaţia Internaţională de studii sud-est europene. La Comisia Internaţională de numis-
matică a făcut o intervenţie B, Mitrea, iar Maria Holban a luat cuvîntul In cadrul Federaţiei
Internaţionale a societăţilor şi institutelor pentru studiul Renaşterii,
       In total, contribuţia românească la Congres s-a concretizat tn 3 rapoarte, 2 coreferate, 2
dări de seamă şi 67 de intervenţii. Delegaţia română s-a evidenţiat prin punerea în dezbatere
a unei problematici interesante, printr-un nivel elevat al intervenţiilor şi prin spiritul său
de cooperare ştiinţifică. Ea s-a făcut neîndoielnic remarcată printre delegaţiile cu o rodnică
activitate In cadrul acestei Însemnate reuniuni internaţionale a istoricilor.
       Lucrările congresului au fost precedate de o adunare generală a Comitetului Internaţional
de Ştiinţe Istorice, In care, printre altele, a fost prezentat raportul Secretarului general Michel
Franţois, a fost discutată şi aprobată admiterea In cadrul Asociaţiei Internaţionale a Istoricilor
a Comitetelor naţionale de istorici din R.D, Germană, din Republica Populară Democrată
Coreeană şi din Coreea de Sud; a fost reînnoit parţial biroul Comitetului internaţional de
ştiinţe istorice, In care a intrat ca membru asesor profesorul M, Berza.
       In cadrul aceleiaşi şedinţe a fost prezentat un raport cu privire la pregătirea Con-
gresului de la Moscova şi la modalitatea de ţinere a şedinţelor.
       Pe baza unei mai vechi propuneri, adoptate de biroul Comitetului, s-a stabilit ca vii-
torul Congres al istoricilor din 1975, să se ţină In S.U.A.
       In numele Comitetului Naţional al istoricilor români, s-a propus ca lucrările Congre-
sului din 1980 să aibă loc In România, Adunarea Generală a luat act de această propunere,
preşedintele Comitetului internaţional al istoricilor, Paul Harsin, mulţumind călduros, ,
       După Încheierea lucrărilor congresului a avut loc o şedinţă a noului birou la care a
participat prof, M, Berza, urmată de a doua şedinţă a Adunării generale a Comitetului In-
ternaţional de ştiinţe istorice In care s-a făcut bilanţul congresului cu părţile lui pozitive şi
negative. Conducătorul delegaţiei României, In cuvîntul său, a apreciat lucrările congresului
şi a subliniat strădaniile organizatorilor pentru buna lui desfăşurare, a făcut, totodată o serie
de observaţii critice la care au subscris şi alţi membri ai comitetului.
       S-a votat o moţiune prin care s-a cerut să se acorde mai multă atenţie studiului istoriei,
ca disciplină fundamentală In ştiinţele sociale cu rol important In formarea cultural-ştiinţi-
fică a oamenilor şi o altă moţiune prin care s-a cerut promovarea studiului limbilor străine In
Invăţămlntul universitar; s-a hotărlt ca următoarea şedinţă a Adunării generale să aibă loc
în anul 1972 la Belgrad, unde se va stabili programul viitorului congres din 1975,
                                        www.dacoromanica.ro
7
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
1235
       In timpul lucrărilor congresului s-au organizat lntllniri colegiale de intormare reciprocă :
ia Institutul de istorie a U.R.S.S. Intre directorul acestui institut şi directorul Institutului
de istorie „N. Iorga”, la Institutul de slavistică şi balcanistică cu directorii institutelor din
ţările a căror istorie intră In raza preocupărilor acestui institut, inclusiv România şi Un-
garia, la Institutul de ştiinţe juridice şi la cel de arheologie cu specialiştii din ţările socia-
liste participante la congres, la Academia Frunze şi la Casa Centrală a Armatei cu specia-
liştii In istorie militară, delegaţi la congres. De asemenea, a avut loc o Intllnire a reprezen-
tanţilor institutelor de marxism-leninism.
       Pe durata congresului a fost organizată o foarte bogată expoziţie de carte ştiinţifică
In care a fost prezentată producţia editorială Intre 1965 şi 1970. Standul „România” s-a
bucurat de un deosebit succes, prin varietatea tematică a lucrărilor, prin frumoasa lor prezen-
tare grafică şi prin interesul stlmit de lucrările din cadrul colecţiei de prestigiu „Bibliotheca
Romaniae Historica”, publicate In limbi de circulaţie internaţională. O dată mai mult s-a
evidenţiat importanţa pe care o are această colecţie pentru pătrunderea In circuitul ştiin-
ţific internaţional a rezultatelor istoriografiei româneşti. Cărţile româneşti prezentate la ex-
poziţie au fost donate, prin Biblioteca Fundamentală a Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., In-
stitutului de slavistică şi balcanistică.
       Ca unul din rezultatele Congresului de la Moscova — ca şi al celui de-al V-lea Congres
Internaţional de istorie economică de la Leningrad — s-a stabilit ca România să fie In anii
viitori gazda unor importante reuniuni ştiinţifice. In afara Congresului Internaţional de studii
bizantine din 1971, ţara noastră urmează să găzduiască un colocviu de demografie istorică
In 1972 la Cluj şi un colocviu de istorie economică In 1972 sau 1973. De asemenea, au fost
reţinute candidaturile României pentru cel de-al Vl-lea Congres Internaţional de Istorie Eco;
nomică din 1978 şi pentru cel de-al XV-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice din 1980.
       Lucrările celui de-al XlII-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice au scos In evi-
denţă necesitatea de a se lărgi preocupările in domeniul teoriei şi metodologiei istorice, ca şi
In acela al utilizării metodelor şi tehnicilor moderne In cercetarea istorică. Apare, de ase-
menea, necesară dezvoltarea cercetărilor In direcţia studierii istoriei Americii, Africei şi Asiei
şi se impune o intensificare a apariţiilor publicaţiilor de specialitate româneşti In limbi străine,
in cadrul colecţiei „Bibliotheca Romaniae Historica”, pentru ca problematica istorică româ-
nească să poată fi transmisă Intr-un mod cit mai complet cercurilor ştiinţifice de peste hotare.
       De asemenea, dezbaterile din cadrul celui de-al XlII-lea Congres Internaţional de Ştiinţe
Istorice au reliefat sectoarele istoriei României cărora trebuie să li se dea o atenţie precum-
pănitoare. Problema romanizării, cea a continuităţii Îndeosebi, cea a formării statelor feu-
dale româneşti, poziţia singulară In complexul sud-est european a statelor româneşti, formarea
şi dezvoltaiea naţiunii moderne române, procesul de constituire a României moderne, stat
unitar şi independent, problematica vastă a deceniilor de existenţă ale României socialiste,
iată direcţiile In care frontul istoric românesc trebuie să-şi adincească cercetările, să descopere
şi să pună In circulaţie noi izvoare, să realizeze monografii vaste In care să fie elucidate
toate aceste aspecte esenţiale ale istoriei româneşti.
       Importantă reuniune ştiinţifică, prilej de contact şi de bilanţ pentru istoricii din
Întreaga lume şi moment de ilustrare a prestigiului marxismului pe plan mondial, cel de-al
XlII-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice a oferit totodată un cadru adecvat delegaţiei
istoricilor români pentru a cunoaşte mai profund preocupările istoriografiei universale şi pentru
a putea prezenta — In faţa istoricilor din străinătate — rezultatele efortului lor creator şi as-
pecte de interes major ale istoriei României.
                                                          Dan Berindei şi Traian Lunga 12
12 - o. 687#
                                                www.dacoromanica.ro
1236
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
S
                 AL VI-LEA CENTENAE DE LA NAŞTEEEA
                 LUI EEASMO DA NAENI ZIS GATTAMELATA
                 (NAENI - ITALIA, 31 MAI - 2 IUNIE 1970)
      Aniversarea Împlinirii celor 600 ani de la naşterea lui Erasmo da Narnl zis Gattamelata
(1370 —1970) a trezit un puternic ecou In rlndurile istoricilor italieni care au organizat o intere-
santă reuniune internaţională cu tema : ,,Le Compagnie di Ventura nella storia d’Italia e
d’Europa”. Desfăşurată sub Înaltul patronaj al preşedintelui Republicii italiene şi In colabo-
rare cu mai multe instituţii de stat de importanţă locală, regională şi naţională (Ministerul
Instrucţiunii Publice, Ministerul de Interne, Ministerul Turismului şi Spectacolelor, Minis-
terul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, Primăria Comunei Narni, Administraţia provincială din
Terni, Oficiul de turism din Narni şi Temi, Primăria oraşului Terni etc.) această manifestare
ştiinţifică s-a bucurat de larga participate a unui număr de peste 150 de istorici din Italia
şi din mai multe ţări europene (Franţa, Anglia, Elveţia, R. F. a Germaniei etc.) printre care şi
România.
      Lucrările reuniunii de o deosebită valoare au fost deschise In dimineaţa zilei de 31 mai
In sala Teatrului Comunal, In mod special Împodobită cu acest prilej. Astfel pe fundul scenei
unde se afla masa Prezidiului de onoare fusese expus un monumental tablou pe plnză
operă a pictorului Altobelli, reprezentlndu-1 pe condotierul Gattamelata In fruntea trupelor
veneţiene luptlnd împotriva armatei ducelui Milannlui. Tot pe scena flancată de ambele
părţi de cele 10 drapele naţionale ale ţărilor participante s-a aflat In permanenţă şi drapelul
cu stema oraşului Narni, încadrat de o gardă de onoare.
      în acest cadru solemn şi In prezenţa autorităţilor locale şi regionale, Mario Bigotti,
preşedintele Comitetului de organizare a ţinut cuvîntul său inaugural In care a schiţat aspec-
tele cele mai caracteristice din viaţa şi activitatea celebrului condotier umbriot aflat aproa-
pe un deceniu In slujba Republicii veneţiene. S-au succedat — In continuare — Ia tribună
numeroşi delegaţi ai diferitelor universităţi şi institute de cercetare din Roma, Milano, Napoli,
Veneţia, Bologna, Perugia, Padova, Palermo, Catania etc. pentru a aduce cuvîntul lor de
salut şi adeziunea unui mare număr dc istorici la lucrările acestei reuniuni istorice internaţionale.
      A urmat apoi expunerea şi discutarea următoarelor rapoarte şi comunicări: I. Rapoarte,
prof. Eugenia Dupră Theseider, Fra condollieri e Compagnie di Venlura, note criliche; prof.
Philippe Contamine, Les compagnies d’avenlure en France pendant la guerr.e de Cenlans; prof.
Erich Meuthen, La Compagnie di Venlura tedesche; prof. Carlo Guido Mor, Rapporli Corpora-
tivi e conlralluali delle Compagnie di Venlura; prof. Roger Sablonier, Mercenaircs el compagnies
d’avenlure suisses 1350—1500; prof. Mario Del Treppo, Organizzazione e vila di una Compagnia
di Ventura italiana nei primi del quallrocenlo;
      II. Comunicări; prof. Daniel Waley. Le origini della condolla nel Duecento e le prime
Compagnie di Venlura; prof. Michael Mallet, Gallamelala e Venezia; prof. Kenneth Flower, L”
organizzazione militare e la slrullura sociale delle Compagnie di Venlura inglesi in Francia net
sec. XIV; prof. G. Schiro, Sconosciuli Capilani di Venlura in Epiro e nelle isole Joniche; dott.
Francesca Bocchi, Una fonie di reddilo dei Bentivoglio; le condolle militari (sec. XV); dott.
Giulia Brunetti, A proposito del volo offerlo dai Gallamelala alia Cappella della Annunziata di
Firenze; prof. Gino Franceschini, Considerazioni sulla sloria della Compagnie di Venlura net
sec. XII e XIV; prof. Gino Nigro, Le Compagnie di Venlura in Sicilia, dr. Constantin Şerban,
La strategia e la tattica di alcuni condollieri italiani nella Romanţa del Quallrocenlo ; prof. Anto-
nio Gambacorta, Nicolaus de Gambacurlis de Pisis Armorum Conduclerius; prof. Dante Cecchi,
Rellori, Signori, Comuni e Compagnie di Venlura nella Marca ed una pax del 1411; prof. Antony
Luttrell, Le Compagnie Navarresi in Grecia 1376 — 1404; prof. Mario Buongiorno, Un preslilo
di Fra’ Moriale alia Republica di Genova; prof. Ermanno Ciocca, Geniile de Leonessa in un sag-
                                   www.dacoromanica.ro
9
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
1237
gio di Antonio de Nino ; prof. Giuseppe Mira, Fonii per un indagine sugli aspetii economico-
finanziari del la presenza delle Compagnie di Ventura in Umbria nel XIV secolo; dott, Gae-
iano Contini; II Comune perugino e la Compagnie di Ventura nel 1379; dott. Clara Zazzerini
Cutini. Spunti sulta violenza nella vita sociale in relazione alia presenza di soldaţi di ventura
a Perugia.
       Discuţiile purtate pe marginea lor s-au dovedit a fi tot atit de valoroase ca şi lucră-
rile. în primul rind a fost trecută In revistă şi profund analizată istoriografia cu privire la
viaţa şi activitatea condotierilor europeni In general şi italieni In special, cu privire la acea
epocă importantă din istoria Italiei (secolele XII-XV) care cunoaşte un şir neîntrerupt de răz-
boaie civile menite mai mult să menţină fărîmiţarea statală decit centralizarea ei. Mai mult
chiar aceste discuţii au dezvăluit elemente noi privind viaţa şi activitatea lui Erasmo da
Narni zis Gatlamelata pe baza cărora s-au putut cunoaşte amănunte inedite de natură
biografică cum ar fi de exemplu data naşterii sale, starea sa materială, rudele sale apropiate,
ultimii ani ai vieţii sale, semnificaţia ultimelor sale dorinţe consemnate In testamentul său
din 30 iunie 1441 etc.
       De un interes deosebit au fost acele probleme privind locul şi importanţa acţiunilor
militare ale condotierilor în istoria Italiei. Astfel unii istorici au văzut In activitatea acestora
intenţiile nemărturisite ale oamenilor de arme din evul mediu pentru realizarea centralizării
statului italian, care In ciuda condiţiilor aspre ale războiului şi ale violenţei s-au străduit prin
curajul lor de netăgăduit să completeze acţiunile lor militare cu unele de natură politică şi
diplomatică menite să ducă la limitarea şi chiar la lichidarea fărimiţării statale. Alţi istorici,
studiind in special modul de organizare şi funcţionare a armatelor conduse de condotieri au
ajuns la constatarea că acestea erau organisme militare cu profil asemănător breslelor
profesionale meşteşugăreşti sau negustoreşti. Astfel pe baza contractului de angajare se
stipulau nu numai condiţii de natură economică, dar şi poljtică şi diplomatică, se stabilea
un tarif de angajare a soldaţilor, se prevedeau măsuri pentru aprovizionarea cu arme,
muniţie, alimente, mijloace de transport, realizate prin intermediul unor meşteşugari şi
negustori specializaţi. Toate acestea, ca şi multiplele legături ale condotierilor cu bancherii
din acea epocă, făceau ca astfel de trupe să dispună şi de un statut juridic, recunoscut şi
respectat Întocmai de contemporani.
       O        problemă viu discutată a fost aceea a aprecierii şi Încadrării activităţii condotierilor
in viaţa socială din Italia şi din Europa in evul mediu. Pentru aceasta s-a considerat că prin-
tr-un studiu critic al istoiiografiei problemei se pot trasa principiile de natură metodologică
care să uşureze Înţelegerea termenilor militari, arhaici azi, utilizaţi in acea vreme, a mentali-
tăţii păturilor şi claselor sociale din oraşele italiene, a cionicarilor şi scriitorilor de documente
care au relatat pe larg faptele de arme ale condotierilor.
       S-a insistat apoi asupia Întocmirii unor lucrări speciale (ca de exemplu, o bibliografie
completă a problemei, un glosar de termeni militari, o hartă a dezvoltării economice a Italiei
şi a ariei acţiunilor militare ale condotierilor) menite să permită In primul rind realizarea unei
periodizări ştiinţifice a problemei şi a cunoaşterii profunde a scopului politic urmărit de con-
dotieri in acţiunile lor militare, strategiei şi tacticii lor similare In multe privinţe cu acelea din
alte ţări europene in aceeaşi epocă.
       De asemenea s-a considerat a fi un interes deosebit explicarea conţinutului istoric al
unor termeni ca mercenari şi condotieri, precizarea şi deosebirea care trebuie făcută intre con-
dotierii străini şi cei autohtoni care au luptat in Italia, Întotdeauna insă ţinlnd seamă de exis-
tenţa in peninsulă in acea vreme a celor două partide guelfi şi ghibelinii — care au divizat
viaţa politică internă timp de mai multe secole.
       în fine s-a arătat cum campaniile militare ale condotierilor au antrenat şi acţiunile
antifeudale ale păturilor sărace din mediul rural şi urban, drept urmare a faptului că In menta-
                                www.dacoromanica.ro
1238
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
10
iitatea acestora a stăruit mult timp confuzia pe care o făceau intre feudal şi condotier, ceea
ce ulterior s-a dovedit prin cercetări speciale — a fi o eroare.
       Ceremonia închiderii lucrărilor reuniunii istorice de la Narni — din ziua de 2 iunie —
s-a desfăşurat Intr-un cadru deosebit. Mai Intli Mario Bigotti, preşedintele Comitetului de
organizare a expus concluziile sale cu privire la lucrările prezentate şi discutate. Astfel, s-a
arătat că rapoartele şi comunicările au stabilit o largă arie geografică de manifestare a acţiu-
nilor militare ale condotierilor — de la Oceanul Atlantic pină la Dunărea inferioară. S-a subli-
niat apoi necesitatea reluării studierii in general a problemei, a cercetării etimologiei multora
din termenii militari utilizaţi In astfel de cercetări, pentru a cunoaşte aspectele cele mai vari-
ate ale problemei (social, economic, politic, militar, administrativ, cultural) bineînţeles tnca-
drlnd problema In ansamblul celorlalte instituţii medievale ale epocii respective, toate aceste
cercetări urmind a ţine seama de problemele discutate şi de concluziile stabilite la această
reuniune istorică. Totodată s-a atras atenţia asupra necesităţii studierii In mod critic a isto-
riografiei problemei, a concepţiilor politice a autorilor care au elaborat astfel de lucrări mono-
grafice mai ales in epoca Renaşterii, şi ale luptei pentru unificarea Italiei In secolul al XlX-lea.
       Şi pentru a se dovedi importanţa crescindă a studierii acestor probleme s-a subliniat
hotărlrea elaborării unui proiect privind Înfiinţarea la Narni a unui Centru de studii asupra
condotierilor, care va avea un comitet de conducere, un comitet ştiinţific, o bibliotecă şi o ar-
hivă proprie cu mijloace tehnice moderne de cercetare, care va organiza periodic reuniuni
ştiinţifice şi va avea chiar o publicaţie proprie.
       A urmat apoi ceremonia distribuirii mai multor medalii'de argint —purtind chipul lui
Gattamelata — unor personalităţi de seamă ştiinţifice politice şi culturale care prin activitatea
lor deosebită au contribuit la succesul acestei reuniuni istorice internaţionale.
       Dar lucrările Reuniunii istorice de la Narni au fost completate şi cu alte manifestăii
ştiinţifice şi culturale. în primul rlnd trebuie menţionată expoziţia filatelică naţională pe tema
„Castele, bătălii şi condotieri In filatelie” organizată de Institutul de arte populare şi meşteşu-
guri tradiţionale din regiune, In sala lui Ghirlandaio din Palatul Comunal al oraşului. Expo-
natele provenind din colecţii particulare şi de stat din Italia şi din alte ţări (Franţa, Spania,
Lichtenstein, Portugalia, Statele Unite) cuprindeau valoroase colecţii filatelice reprezentind
evoluţia costumului militar din antichitate pină In epoca modernă, in diferite părţi ale lumii,
scene de bătălie, figuri de comandanţi militari de renume (printre care şi Ştefan cel Mare şi
Iancu de Hunedoara) castele, palate, fortificaţii mai ales din ţări europene, evoluţia armamen-
tului, individual, a maşinilor de luptă etc.
       în al doilea rlnd a trezit un interes deosebit expoziţia documentară organizată In localul
fostei biserici a Sf. Domenic (secolul al XlI-lea) azi monument istoric avind drept temă :
„Condotierii şi armatele lor”. Exponatele cuprinzind zeci de documente, manuscrise, minia-
turi,stampe, picturi şi sculpturi, arme, echipament, monede etc. provenite din depozitele arhi-
velor de stat şi particulare din Umbria In general şi din Perugia in special, din Toscana, Lom-
bardia, şi din diferite muzee, colecţii şi biblioteci de stat şi particulare italiene ilustrau viaţa
şi activitatea unor binecunoscuţi condotieri ca E. Gattamelata, B. Colleoni, Fr. Sforza, Muzio
Attendolo Carlo şi Nicolo Fortebraccio etc., organizarea trupelor de condotieri, faptele lor de
arme, mijloacele lor de luptă tactice şi strategia lor etc. Dintre acestea merită să fie menţionate
scrisorile autografe ale lui Gattamelata, Coluccio Salutaţi, arhiva armatei lui Micheletto Atten-
dolo, sigiliile diferiţilor condotieri, testamentele lui Colleoni şi Gattamelata, contractele Înche-
iate de diferiţi condotieri cu reprezentanţii oraşelor italiene etc.
       în sflrşit spectacolul de gală oferit In sala Teatrului municipal de corul polifonic
Vallicelliano din Roma care a interpretat cintece de luptă şi piese corale folclorice din
secolele XIV-XV.
       Participanţii la această îeuniune istorică internaţională au avut de asemenea prilejul
să cunoască un mare număr de monumente şi locuri istorice la Narni şi In regiune. Astfel la
                                        www.dacoromanica.ro
11
VIAŢA ŞTIINŢIFICA
1239
Narni au fost vizitate : Duomul, construcţie In stil roman din sec. XI, cu picturi interioare din
secolele XV-XVI; Casa natală a lui Gattamelata din sec. XIV; Loggia dci Priori (sec. XIV)
atribuită lui Gattopone ; biserica Sf. Maria In Pensole (sec. XII), Palozzo del Podesta (sec. XII)
cu un valoros lapidariu, podul lui August, Cetatea Rocco (1370); la Carsulae vestigii romane ca
arcul de triumf al lui Traian şi amfiteatrul; la Terni amfiteatrul roman, Palozzo Carrari (sec.
XVII) azi bibliotecă şi muzeu istoric, Palozzo Manassei (1422) azi sediul Pinacotecii, Palazzo
Mazzancolli (sec. XIV-XV), Palazzo Spada (sec. XVI).
                                                                      Constantin Şerban
                        TEZE DE DOCTORAT
       în ziua de 9 iulie 1970, In faţa Comisiei de doctorat a Facultăţii de istorie a Universităţii
Bucureşti, a avut loc susţinerea publică a tezei de doctorat Dictatul de la Viena — rezultat
al politicii agresive a puterilor fasciste, elaborată de Aurică Simion.
       Lucrarea cuprinde 5 capitole : Cap. I, Politica Germaniei faţă de estul şi sud-estul Europei
In anii premergători celui de-al doilea război mondial; Cap. II, Poziţia Germaniei hitleriste
faţă de Ungaria şi România In perioada „războiului ciudat”; Cap. III, Intensificarea presiu-
nilor externe asupra României în vara anului 1940; Cap. IV, Tratativele de la Turnu Severin;
Cap. V, „Arbitrajul” de la Viena. încheiere.
       Comisia de doctorat a fost formată din : prof. univ. dr. Dumitru Berciu, preşedinte;
prof. univ. dr. docent Ladislau Bânyai, conducător ştiinţific r prof. univ. Vasile Maciu, membru
corespondent al Academiei, conf. univ. dr. Aron Petric, conf. univ. dr. Vasile Hurmuz, membri.
       Comisia de doctorat a hotărlt să acorde lui Aurică Simion titlul de doctor In istorie.
                                                       ★
       în ziua de 14 iulie 1970, In faţa Comisiei de doctorat a Institutului de istorie ,,N. Iorga”,
a avut loc susţinerea publică a tezei de doctorat Viaţa politică din România Intre anii
1899-1907 elaborată de Mircea Iosa.
       Lucrarea cuprinde o introducere (Literatura şi izvoarele problemei, precum şi realităţile
social-economice din România In anii 1899 — 1907) şi şase capitole: cap.— I, Guvernarea con-
servatoare (11 aprilie 1899 — 12 februarie 1901); cap. —II.Opoziţia politică din timpul guvernării
conservatoare din anii 1899 —1901 (A. Partidul Naţional-Liberal In anii 1899 — 1901 ; B. Miş-
carea muncitorească); cap.—III, Guvernarea liberală; cap. —IV, Opoziţia politică din timpul
guvernării liberale (A. Partidul Conservator In anii 1901—1904; B. Mişcarea muncitorească
In timpul guvernării liberale) ;cap. — V, Guvernarea conservatoare (decembrie 1904 —martie
1907 ; cap — VI, Opoziţia politică In timpul guvernării conservatoare (A. Activitatea Parti-
dului Naţional-Liberal In anii 1904—1907; B. Mişcarea muncitorească In timpul guvernării
conservatoare). încheiere.
       Comisia de doctorat a fost formată din : prof. univ. dr. Ştefan Ştefănescu, preşedinte;
prof, univ. V. Maciu membru corespondent al Academiei, conducător ştiinţific, conf. univ.
dr. Ioan Gheorghiu, conf. univ. dr. Constantin Corbu, dr. Traian Lungu, membri.
       Comisia de doctorat a hotărlt să acorde lui Mircea Iosa, titlul ştiinţific de doctor în istorie.
www.dacoromanica.ro
                    www.dacoromanica.ro
R E C E N
Z
I I
       ILIE COEFTJS, Agricultura Ţării Româneşti în prima jumătate a seco-
       lului al XlX-lea,
                        Edit. Academiei, Bucureşti, 1969, 403 p. şi 1 hartă
    Lucrarea caută să rezolve una din proble-
mele cele mai importante ale istoriei social-
economice a poporului român şi anume modul
destrămării relaţiiloi feudale şi al apariţiei re-
laţiilor capitaliste In agricultura Ţării Româ-
neşti din prima jumătate a secolului al XlX-lea.
Începînd cu Question iconomique des Princi-
pautes danubienn.es, una din principalele o-
pere ale lui N. Bălcescu, la care în mod regre-
tabil nu se face referire, istoriografia româ-
nească a dezbătut timp de mai mult de un secol
problema fără să fi reuşit s-o prezinte, pînă la
apariţia acestei lucrări, în conformitate cu da-
tele concrete din izvoarele păstrate de arhive,
care reflectă, de cele mai multe ori, situaţia
reală a agriculturii Ţării Româneşti în special
în timpul regimului regulamentar. Eroarea
provine din faptul că s-a dat un conţinut con-
cret tezei lui N. Bălcescu, Întemeiată pe texte
juridice şi pe impresii de contemporan, con-
form căreia Regulamentul organic a agravat
exploatarea în muncă de1 boieri a ţăi anilor,
impunindu-le acestora să presteze, prin sta-
bilirea abuzivă a nartului, cîte 56 de zile de lu-
cru pe an1, tn locul celor 12 zile de muncă, o
    1     N. Bălcescu, Question iconomique des
Principautis danubiennes, Paris, 1850, în
Opere, tomul I, partea a Il-a, Scrieri istorice,
politice şi economice. Ediţie critică adnotată
cu o introducere de G. Zâne, Bucureşti,
1940, p. 33.
zi de plug şi un transport de lemne cu carul de
la pădure la locuinţa boierului. N. Bălcescu a
atras totuşi atenţia că Regulamentul organic
„accorde au boyard la facultâ de convertir la
corvâe en redăvance pâcuniaire”, „par un ar-
rengement de grâ â grd avec le paysan”, ex-
ceptlndu-se cazul clnd, ţăranul neputîndu-şi
achita datoria In bani, „le boyard transforme
de nouveau l’argent en travail avec un intâ-
rdt extra-lăgal” 2. Urmînd să lovească mai tare
In regimul regulamentar, dar bazlndu-se nu-
mai pe textul Regulamentului organic, marele
democrat-revoluţionar afirmase cu clteva pa-
gini Înainte că Regulamentul organic a tran-
sformat renta „en servage en faisant du pro-
priătaire răel le serf du propriătaire nominal”3.
De la această afirmaţie, acceptată necritic,
s-a ajuns la alcătuirea tezei iobăgiei a doua,
a aservirii ţăranului dependent (care Înainte de
1831 ar fi fost liber !) pe rezerva boierească,
teză infirmată de lucrarea recenzată pe baza
unei bogate informaţii necunoscute istori-
cilor anteriori, inclusiv lui N. Bălcescu.
                                                     ★
    Agricultura Ţării Româneşti tn prima ju-
mătate a secolului al XlX-lea se compune din-
tr-o scurtă introducere, douăsprezece capitole,
     2 Ibidem, p. 35. "
     3 Ibidem, p. 28.
   „studii-, temut 23, nr. 6. P. ^wWWtfap.oromanica. ro
1242
RECENZII
2
o Încheiere, 39 tabele statistice anexate, un
indice şi o hartă.
    In introducere se trec In revistă tezele is-
toricilor anteriori — de ce nu şi pe a lui N.
Bălcescu 1 — privind relaţiile agrare din prima
jumătate a secolului al XlX-lea In Ţara Ro-
mânească, conchizlndu-se că rezolvarea pro-
blemei stă In găsirea de răspunsuri, Întemeiate
pe cercetarea aprofundată a arhivelor, la ur-
mătoarele Întrebări: „cum au evoluat practic
raporturile dintre clăcaşi şi stăpinii moşiilor
pe care locuiau, cum au luptat clăcaşii Îm-
potriva exploatării, ce venituri realizau stă-
pinii sau locţiitorii lor, arendaşii, din obliga-
ţiile clăcăşeşti In pragul introducerii Regula-
mentului organic, ce pămlnt cultivau stăpinii
sau arendaşii de moşii pentru ei cu forţa de
muncă clăcaşă, ce pămlnt lucrau clîffaşii pentru
ei, cum se făcea atunci agricultura, pe ce zone
geografice şi cu ce unelte, cine creştea vitele şi
cine producea cerealele, pe ce pămlnt, pe ce În-
tinderi, in ce condiţii şi pentru ce scop, cum
s-au extins an de an suprafeţele cultivate şi cum
s-a mărit volumul producţiei de grlne, de către
cine şi cum se desfăceau produsele agricole şi,
In sflrşit, cum se prezenta In această epocă de
adinei transformări economice şi sociale sa-
tul românesc”.
    Răspunzlnd la aceste Întrebări In capitole
aparte sau numai In lungi paragrafe, autorul a
prezentat evoluţia agriculturii Ţării Româ-
neşti de la sflrşitul secolului al XVIII-lea plnă
la 1851, aduclnd un număr impresionant de
date scoase din materiale de arhivă neutilizate
plnă la el. Relaţiile dintre ţăranii dependenţi
şi stăpinii de moşii se Întemeiază la Începutul
secolului al XlX-lea pe prevederile Prauilni-
ceşlii condici din 1780 a lui Alexandru Ipsi-
lanti, care menţinea claca de 12 zile şi dijma
din produse. Stăplnul putea Încheia Învoieli şi
„pentru mai puţine zile”, iar clăcaşul putea
„plăti cele 12 zile” cu un zlot „In cazul cind
stăplnul n-avea nevoie de lucru şi consimţea
să ia claca in bani”. Rezistenţa ţăranilor a im-
pus, In puţine cazuri, Învoieli pentru mai pu-
ţine zile şi a Împiedicat, in genere, sporirea
preţului In bani a zilei de clacă. Ilegal, ţăranii
au fost siliţi să dea clte o zi de arat pe rezerva
boierească şi să taie şi să transporte un car cu
    Amănunţit, se analizează modul de per-
cepere, la Începutul secolului al XlX-lea, a
dijmei din cereale, fin şi vin. Moşnenii Înşişi
„au făcut clacă sau au plătit bani pentru vi-
tele ce le păşteau pe moşie străină; la fel şi
pentru lemnele de foc, dacă le luau din pă-
dure străină”. Nu se trage insă de aici concluzia
logică, urmlnd căreia claca avea rolul de plată
a dreptului de folosinţă a unui pămlnt străin.
Se subliniază totuşi că Praoilniceasca con-
dică permitea, pe baza dreptului de protimisis,
ca clăcaşii să arendeze ei Înşişi moşiile pe care
locuiau „fie prin bună Înţelegere, prin „stri-
gare” Împotriva stăplnului, fie prin judecată”.
Se conchide, cu dreptate, că prin „luarea
moşiei In arendă, fapt ce nu era altceva declt
răscumpărarea cu bani a obligaţiilor feudale
ale clăcaşilor, aceştia scăpau de clacă, de dijmă
şi de celelalte Îndatoriri pe timpul cit o ţineau
In arendă”. Legiuirea lui Caragea (1818) a des-
fiinţat dreptul de' protimisis al ţăranilor la
arendarea moşiei. Regimul clăcii instituit de
legiuirea lui Caragea este amănunţit analizat.
S-a interzis şi „încheierea pe viitor de Învoieli
Intre stăplni şi clăcaşi pentru mai puţin de 12
zile de clacă”, dar s-a permis convertirea clăcii
In bani, la cererea stăplnilor, ridicindu-se tot-
odată preţul zilei de clacă la un leu, adică de
16 ori faţă de preţul prevăzut de Pravilni-
ceasca condică. „Aceasta constituie — se atrage
atenţia — principala cauză a agravării ex-
ploatării clăcaşilor sub regimul legiuirii lui
Caragea ; aceasta constituie principala cauză a
extinderii la o scară din ce in ce mai mare a
practicii achitării clăcii In bani, In detrimentul
prestării ei in muncă, deci In defavoarea for-
mării şi dezvoltării rezervei feudale”. Se insistă
atrăglndu-se atenţia că preţul legal al zilei de
clacă „era Insă mai mare declt preţul zilei de
lucru cu mlinile la liber In diferite regiuni ale
ţării, fapt ce a constituit principalul imbold al
stăplnilor şi arendaşilor de a lua claca In bani”.
Caragea a legiferat şi obligaţia, plnă atunci
ilegală, abuzivă, de a i se ara o zi şi de a i se
tăia şi aduce din pădure stăplnului un car cu
lemne. A desfiinţat totodată şi dreptul ţăra-
nului de a face curăluri fără autorizaţia stăpl-
nului moşiei. Claca a fost definită ca „preţul
permisiei acordate „săditorului” (cultivatorului,
Generalizată
lemne din pădure la casa bo^^^ daCOrOm&ffîC&VB 3 şedea pC moşie”‘
3
RECENZII
1243
pe moşiile exploatate de arendaşi, convertirea
clăcii in bani a fost determinată „de folosirea
pe scară mai largă a mlinii de lucru salariate in
domeniul rural, factor hotăritor al pătrunderii
relaţiilor capitaliste in agricultură”. Şi sub re-
gimul legiuirii lui Caragca dijma din pioduse a
continuat să rămînă principalul venit al moşiei.
Rezerva boierească era foarte redusă, iar „mo-
şiile stăteau, in genere, întregi la dispoziţia
clăcaşilor”.
    Lupta clăcaşilor Împotriva exploatării, ma-
nifestată şi prin „abuzuri, jafuri, Înşelăciuni şi
violenţe din partea proprietarilor şi arenda-
şilor, cu ajutorul, pe alocuri, al aparatului ad-
ministrativ local”, s-a dus in primele trei de-
cenii ale secolului al XlX-Iea prin cererea ţă-
ranilor de a se muta pe alte moşii sau prin fuga
in alte locuri, dar cererile n-au fost admise, iar
fugarii au fost aduşi cu forţa inapoi. Nu se
poate spune .adăugăm noi, cum au făcut N.
Gălcescu şi cei ce l-au urmat, că in ajunul regi-
mului regulamentar ţăranii clăcaşi ar fi fost
liberi şi numai Regulamentul organic le-ar fi
răpit libertatea. Ţăranii s-au Împotrivit ex-
ploatării boiereşti, rezistenţa lor crescind
după răscoala din 1821, atingtnd nivelul cel
mai ridicat in satele de lingă Dunăre.
    O analiză sprijinită pe date concrete nu-
meroase se face Îndatoririlor de clacă şi de dij-
mă ale ţăranilor dependenţi In 1831. In con-
cepţia boierilor, claca era preţul dreptului de a
locui pe moşie străină, „iar dijma era soco-
tită un drept al stăpinului pentru pămlntul dat
tn folosinţă clăcaşului şi o datorie a acestuia
cu totul deosebită de obligaţia clăcii”.
    Plnă în 1831, legiuirea lui Caragea nu s-a
aplicat In toată ţara din cauza rezistenţei ţă-
ranilor. Cercetlndu-sc aplicarea ei pe sate, se
ajunge la concluzia că ea era aplicată numai in
circa 2144 din cele 3556 de sate existente in
1831, deci in 60% din teritoriul ţării. în majo-
ritatea cazurilor, claca se convertea in bani,
In unele cazuri chiar şi dijma, forma predo-
minantă a rentei. Rezerva boierească' era de
mici proporţii, adeseori fiind compusă numai
din vii. Unii clăcaşi cultivau suprafeţe întinse
de pămint, ceea ce „presupune insă şi muncă
salariată in gospodăria lor” şi indică şi gradul
diferenţierii in pături a ţăiănimii dependentei
    Pentru a se da o imagine concretă a situaţiei
agriculturii Înainte de 1831 se prezintă re-
partizarea suprafeţelor cultivate pe judeţe,
uneltele şi tehnica utilizate in agricultură,
ocupaţiile ţărăneşti in afara sferei producţiei
de cereale, politica agrară şi producţia de cere-
ale în anii 1828 — 1830.
    Un amplu capitol (V) cuprinde analiza
relaţiilor agrare prevăzute in 1831 de Regu-
lamentul organic, arătindu-se prevederile
acestuia privind claca, măsurile luate pentru
aplicarea clăcii regulamentare, Împotrivirea ţă-
ranilor dependenţi faţă de prestarea in muncă
a clăcii, ccca ce a făcut ca claca să fie mai
departe convertită in bani, deşi la preţuri
mai mari. Se cercetează prevederile Regula-
mentului organic referitoare la slugi, unul
din cele mai importante venituri create pentru
proprietari, arătindu-se că obligaţia de a
da slugi a fost dc cele mai multe ori şi ea
achitată in bani pe bază dc Învoieli. Dijma
a fost in genere percepută in natură, arareori
in bani. Ilegalităţile şi teroarea au adlncit
lupta ţărănimii dependente contra exploatării.
    Problema strămutării ţăranilor depen-
denţi, una din cele mai importante in timpul
regimului regulamentar, ocupă un loc spe-
cial in lucrarea recenzată. Clăcaşii care nu
puteau primi, din cauza strlmtimii moşiei,
Întreaga suprafaţă de pămint la care aveau
dreptul, conform Regulamentului organic,
erau lăsaţi să se mute pe altă moşie, insă
numai in ultimul an al peiioadci catagrafiei,
cu prilejul aşezării birului. Ei puteau să sc
mute şi in cursul perioadei de şapte ani ai
catagrafiei dacă depuneau la cutia satului
de unde plecau „birul pentru restul anilor
perioadei amintite, iar proprietarului să-i
plătească toate îndatoririle pe anul in care se
muta”. Kiselev a Încercat să impună condiţii
mai uşoare strămutării ţăranilor dependenţi,
dar opunlndu-se boierii, noul text din 1833
al legii clăcii n-a făcut decit să recunoască,
„teoretic, libertatea personală a săteanului
care locuia pe moşie străină, precum şi liber-
tatea lui de strămutare”, legiferlnd însă,
practic, „măsurile pentru Îngrădirea acestor
libertăţi”. Se acorda ţăranilor dependenţi
drept de strămutare „numai In trei cazuri:
1) clndjlocuind _pe o moşie străină, n-ar
1244
RECENZII
4
primi pogoanele legale, 2) cînd s-ar căsători
cu o femee de pe o altă moşie şi 3) cind ar
moşteni o avere imobilă în altă parte”, Con-
diţii grele de strămutare s-au impus mai ales
ţăranului care primea toată suprafaţa de
pămlnt legală. Se dau bogate informaţii pe
judeţe privind mişcarea de strămutare a
clăcaşilor din cauza lipsei de pămlnt, pe cea
de strămutare la oiaşe şi restrlngerea drep-
tului de strămutare a lor. Deşi Regulamentul
a urmărit să Îngrădească „la maximum”
( I) dreptul de strămutare al clăcaşilor, obli-
gaţiile acestora „au fost Împlinite, de regulă,
In bani, iar moşiile au rămas In cea mai mare
parte nemăsurate, adică la dispoziţia clă-
caşilor”, aşa Incit rezerva feudală nu s-a pu-
tut dezvolta sub regimul regulamentar.
    „Curăturile” slnt considerate o latură
importantă In raporturile dintre stăpînul
moşiei şi ţăranul clăcaş. Ele slnt cercetate
sub aspectul dreptului „de stăpînire al ţără-
nimii dependente asupra pămlntului defrişat”
şi sub cel al conţinutului „acestei stăplniri
In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
şi In prima jumătate a celui următor”. Cură-
lura era un teren defrişat — „curat” — de
ţăran sau moştenit de la Înaintaşii săi, defri-
şarea fiind făcută cu autorizaţia stăpinului
moşiei, Insă numai In cazul cînd acesta reven-
dica dreptul său de proprietate asupra tere-
nului care trebuia defrişat. Deşi ţăranii
considerau curăturile proprietăţi depline ale
lor, instanţele judecătoreşti nu le acordau
acest drept. Se dă, In continuare, o analiză a
situaţiei curăturilor sub Pravilniceasca con-
dică (în anii 1780-1818), sub legiuirea lui Cara-
gea (1818 — 1831) şi sub Regulamentul organic
(1831 — 1848), în concluzia cercetării proble-
mei curăturilor, se arată că ţăranii dependenţi
au avut „un drept de stăpînire asupra curătu-
rilor, dar nu ca pămlnt, ci ca ameliorare a lui”
şi subordonat obligaţiei de a da dijma din
produsele obţinute pe ele,
    Cercetarea rezervei boiereşti dă şi cheia
rezolvării problemei Întregii lucrări recenzate,
în capitolul al VlII-lea, intitulat Pămlntul
lucrat de clăcaşi pentru boieri, se constată
„existenţa infimă şi sporadică a rezervei,
Înainte de Regulament”, dar se arată că
voltarea rezervei (ceea ce, adăugăm noi,
l-a determinat pe N. Bălcescu să afirme că
a introdus servagiul la sate). Ţăranii însă (fapt
neobservat de N. Bălcescu) s-au opus pres-
tării clăcii ca muncă pe rezervă, Impiediclnd
extinderea acesteia, afirmaţie demonstrată cu
lux de amănunte prin cercetarea situaţiei
rezervei pe judeţe, atlt pentru perioada 1831-
1843, clnd rezerva are o existenţă precară,
cit şi pentru perioada 1843 — 1848, In care
rezerva Începe să crească. Inexistenţa sau
slaba dezvoltare a rezervei se datorează Impo-
tiivirii clăcaşilor la prestarea clăcii In muncă
şi convertirii clăcii în bani, „manifestare evi-
dentă a Înaltului grad de descompunere a
feudalismului şi un pas important In trecerea
spre relaţiile capitaliste”, principalul venit
al moşiei continulnd să fie dijma.
     După ce s-a demonstrat că ţăranii clă-
caşi lucrau puţin sau de loc pe pămlntul
rămas proprietarului, se cercetează ce pămlnt
lucrau clăcaşii pentru ei. Regulamentul
organic a desfiinţat dreptul ţăranilor de a
utiliza cit voiau şi puteau din pămlntul moşiei,
dîndu-le suprafeţe insuficiente, măsurate,
spre a-i sili, prin Învoieli speciale, să ia pri-
soase de pămlnt de la proprietar In schimbul
unor prestaţii suplimentare. Ţăranii s-au
împotrivit acestor prevederi şi au reuşit,
In majoritatea cazurilor, prin Învoieli, să
folosească mai departe Întregul hotar al
moşiei, Impiediclnd astfel apariţia sau dez-
voltarea slabei rezerve existente, Solul cul-
tivabil al ţării se găsea astfel „In cea mai mare
parte a lui la mijlocul veacului trecut la
dispoziţia clăcaşilor, iar nu a proprietarilor
şi a arendaşilor ca rezervă”. Extinderea deci
a suprafeţei arabile „a fost rezultatul nu
atlt al extinderii rezervei In dauna gospodăriei
ţărăneşti, cit al extinderii suprafeţei culti-
vate de clăcaşi pentru ei In detrimentul Înfiin-
ţării, respectiv dezvoltării rezervei”. în con-
secinţă, şi In această perioadă producţia
ţărănească, obţinută pe pămlntul luat ca
prisoase,’ nu aceea a rezervei, a constituit
baza producţiei de cereale a ţării, Se trage
concluzia corectă că o bună parte „din produc-
ţia obţinută de clăcaşi de pe Întinsele supra-
acesta a prevăzut prin mâsiWWW'daCoromaniCBvItt de ei era destinată comerţului"
5
RECENZII
1245
   Producţia de cereale In perioada regula-
mentară (1831 — 1851) este arătată In dezvol-
tarea ei cantitativă pe ani şi pe judeţe, după
ce au fost indicate constituirea statisticii
agrare, iniţiativele oficiale în vederea extinderii
şi Îmbunătăţirii producţiei de cereale pentru
piaţă, creşterea suprafeţelor cultivate, In
special a celor cu grlu, introducerea unor cul-
turi şi tehnici noi, cum slnt iniţierea culturii
meiului de toamnă şi a secarei de toamnă.
   Un aspect interesant al problemei agrare
sub regimul regulamentar este desfacerea
produselor agricole, care constă In schimb
de produse intre săteni, scutit de taxe, şi
în schimb în tirguri săptăminale din oraşe
şi în bllciuri, unde se plătea chiria locului.
Vlnzarea produselor ţărăneşti in tlrgurile
săptăminale şi în bllciuri la negustori era
supusă vămii interne, plătită de ţărani.
Vlnzarea de grlu şi orz peste Dunăre, de
porci şi de lină în Austria impunea plata
vămii. Un mod de comerţ păgubitor pentru
ţărani era, in primii zece ani ai regimului
regulamentar, vlnzarea cu anticipaţie la
negustori (in special arendaşi) a recoltelor
de cereale la preţuri mici. întruclt ruinarea
unei bune părţi a ţărănimii nu convenea
guvernului, acesta a luat în anii 1841 — 1842
măsuri severe pent u desfiinţarea unui ase-
menea comerţ jefuitor.
   Un aspect al problemei agrare l-a con-
stituit, din 1831, şi sistematizarea sau alinierea
aşezărilor ţărăneşti, înscrisă in Regulamentul
organic. Acţiunea Începe din 1832 şi se con-
tinuă intr-o primă etapă pînă in 1837, Intlm-
pinlnd rezistenţa ţăranilor, ale căror locuinţe
se aflau, pînă atunci, de cele mai adese ori,
pe curăturile lor. Administraţia a declanşat
în 1838 o acţiune mai viguroasă pentru ali-
nierea satelor, dar s-a intlmpinat şi de data
aceasta rezistenţa ţăranilor. Alinierea a făcut
totuşi progrese în anii 1839 — 1843 şi in anii
1844-1854.
   în încheiere se declară, pe bună dreptate,
că lucrarea p.e care o cercetăm este prima
Încercare de a se prezenta, exclusiv pe baza
datelor scoase din materiale de arhivă, istoria
agriculturii Ţării Româneşti In „perioada de
descompunere a feudalismului şi de trecere
la relaţiile capitaliste”. Se contestă apoi
                                                                                      www.dac
teza existenţei aşa-zisel a doua iobăgii prin
argumentul decisiv al inexistenţei sau slabei
dezvoltări a rezervei feudale. Se subliniază
ineficacitatea prevederilor Regulamentului or-
ganic de a-i sili pe ţărani să nu mai folosească
întreaga moşie şi se consemnează victoria obţi-
nută de ei în sensul că „şi partea de moşie
rămasă proprietarului după distribuirea pogoa-
nelor legale la clăcaşi să fie folosită tot de ei
şi pentru ei sub formă de prisoase, iar nu
de proprietari sau arendaşi sub formă de
rezervă”. Se constată şi de data aceasta că
clăcaşii —unii din ei I — foloseau şi muncă
salariată, atestîndu-se astfel gradul înalt al
diferenţierii ţărănimii şi caracterul predomi-
nant comercial al micii gospodării ţărăneşti.
    în anexe se dau 18 tabele statistice de
suprafeţele cultivate şi de recoltele obţinute
din judeţe, parţial, pe anii 1831 — 1851, şi
21 de tabele statistice privind situaţia pe
fiecare an a judeţelor luate la un loc. Un
indice de lucrări şi toponimistic şi o hartă a
Ţării Româneşti, din timpul regimului regu-
lamentar, cu judeţele şi localităţile mai impor-
tante ale timpului, completează lucrarea.
                                                    ★
    Agricultura Ţării Româneşti in prima
jumătate a secolului al XlX-lea constituie
o realizare de înaltă ţinută ştiinţifică a isto-
riografiei româneşti de după 1948. Prin
noutatea şi abundenţa informaţiei, prin
curajul de a trata problema agrară în lumina
acestei informaţii şi nu a unor teze cu mai veche
sau mai nouă autoritate, prin pătrunderea
în adîncimea complexului proces istoric
studiat, ca şi prin metoda materialist-dialec-
tică utilizată, lucrarea lui Uie Corfus este
un rezultat remarcabil al unor îndelungate
şi pricepute eforturi.
    Sint de făcut şi unele observaţii, care vor
contribui poate la înlăturarea unor deficienţe
greu de Înlăturat plnă In prezent, dală fiind
susţinerea lor ca adevăruri de majoritatea
istoricilor, şi a altora de mai mică impor-
tanţă, dar a căror prezenţă este păgubitoare.
    Datele oficiale privind populaţia Ţării
Româneşti (p. 11-12) trebuie acceptate cu
rezervă, căci de cele mai multe ori ele repre-
zentau un număr mai mic de locuitori declt cel
romaDica.ro
1246
RECENZII
6
real, atît pentru a nu expune ţara la Înda-
toriri şi mai mari faţă de Poartă sau faţă
de armatele de ocupaţie străine, cit şi pentru
a se asigura autorităţilor locale venituri
suplimentare prin reţinerea impozitelor plă-
tite de locuitorii nedeelaraţi In recensămin-
tele mai mult sau mai puţin rudimentare ce
se făceau. Nu se poate altfel explica cum cata-
grafia din 1815 a găsit doar 915 325 de locui-
tori, iar cea din 1831, la numai 16 ani mai
tlrziu, a constatat 1 976 809 locuitori. însuşi
autorul lucrării arată (p. 195) că statistica
din iulie 1831 a găsit 260 789 de familii de ţărani
birnici, adică 1 303 945 de locuitiri, aşezaţi
In 3 556 de sate, dar că peste două luni,
la terminarea lucrărilor, ap fost constatate
272 974 de familii de ţărani birnici, din totalul
de 2 032 362 de locuitori ai ţării, aflaţi In
3 562 de sate. Această situaţie ar necesita
o intervenţie mai adlncă a autorului, care
nu Îndrăzneşte Insă să se depărteze de
datele izvoarelor, folosind confruntarea, nece-
sară şi în istorie, nu numai In justiţie.
    Tot In legătură cu statistica e nevoie de
făcut consideraţiuni asupra cifrelor oficiale
privind suprafeţele cultivate, pe care autorul
pare a le accepta ca reale. Pentru 1831 se
arată (p. 195 — 196) că au fost cultivate
397 560 de pogoane cu porumb, 58 044 de po-
goane cu grlu, 57 895 de pogoane cu mei şi
51 969 de pogoane cu orz şi ovăz, In total
565 462 de pogoane, adică aproximativ
numai clte două pogoane de fiecare familie
de ţărani (In rlndurile cărora ar trebui puse
şi familiile de moşneni, ceea ce ar reduce
numărul de pogoane de fiecare familie la
1,50 In loc de 2 pogoane!), deşi Regulamentul
organic da 3 pogoane de arătură şi majori-
tatea ţăranilor luau In plus prîsoase, nu
numai ca păşune şi fineţe, ci şi pentru arat.
Acest fals grosolan comis de autorităţi nu e
observat de autorul lucrării recenzate, căruia
se pare că-i convine să se fi constatat cit
mai puţine suprafeţe arate şi cultivate.
    O nedumerire provoacă şi cifrele privind
producţia de cereale din 1831, considerată
(p. 197) bogată, care dau 501 713 900 de
ocale de cereale. Autorul Însuşi scrie că sta-
tistica producţiei de cereale din 1831 oferă
date aproximative, considerate chiar de
organele oficiale ale timpului „greşite şi
lipsite de valoare” (p. 197), dar nu trage
concluzia ce se impune, că ele erau mult
sub datele reale. Dacă socotim că fiecare
din cei circa 2 000 000 de locuitori ai ţării
consuma 300 de ocale de cereale (cxcluzîndu-
se orzul şi ovăzul), ar rezulta că cerealele
produse In 1831 n-ajungeau nici pentru hrana
populaţiei, necum să mai rămlnă cantităţi
(porumb şi mei) pentru animale (vite, porci,
păsări), pentru export şi pentru sămînţă.
    In 1838, după datele oficiale, ar fi fost
arate şi cultivate 1 033 564 de pogoane,
revenind In mijlociu (p. 222) clte 3 pogoane
de fiecare familie ţărănească, 504 593 de
pogoane (deci jumătate din cele arate) ră-
mînînd pentru flneaţă, păşunile nefiind soco-
tite. Autorul nu-şi pune Insă direct Întreba-
rea dacă numărul privind pogoanele arate
era cel real, deşi relatase mai Înainte (p. 58)
că „ţăranii cultiyau In judeţele de cîmp supra-
feţe Întinse de pămlnt, ajunglnd, In medie,
pînă la 34 şi jumătate de pogoane de cap”.
    Acceptarea, cu unele excepţii, a datelor
privind numărul relativ mic de pogoane cul-
tivate cu cereale e determinată, se pare, de
teza, susţinută şi de alţi istorici, că In gospo-
dăria ţărănească dinainte de 1848 creşterea
vitelor constituia ramura principală, nu
cultivarea cerealelor. „Producţia animală,
scrie autorul la p. 59, avea deci o netă pre-
ponderenţă asupra producţiei vegetale a
ţării”, iar în încheiere (p. 297) declară că
„nu trebuie uitat Insă că ramura care a con-
tinuat şi In această perioadă să deţină lntl-
ietatca In gospodăria ţărănească asupra
producţiei de cereale a fost creşterea vitelor,
Îndeletnicire neglijată în general de proprie-
tari şi arendaşi”. Lucrurile nu stau Insă tocmai
aşa. în primul rînd, din această socoteală
trebuie scoase vitele care făceau parte din
şeptelul necesar plugăriei, ţinlnd seama că
In perioada la care ne referim un plug nu
putea fi utilizat declt cu două-trei perechi
de boi, şi nu toţi ţăranii, cum se recunoaşte
(p. 66), aveau numărul suficient de vite
pentru a-şi Înjgheba singuri clte un plug.
In al doilea rlnd, ţăranii săraci, pălmaşi
(cam o treime din totalul ţăranilor), n-aveau
vite de loc, cel mult o vacă sau clteva oi
www.dacoromanica.ro
7
RECENZII
1247
sau capre. în al treilea rlnd, cum Însuşi au-
torul lucrării arată (p. 66), „in unele judeţe
de munte, de pildă In Vilcea, In cele mai multe
sate nu toţi ţăranii aveau vite de muncă”,
Creşterea vitelor pentru comerţ — singura
care trebuie avută in vedere — o făcea
numai o parte a ţărănimii şi anume cea
Înstărită, pe cînd arături făceau toţi ţăranii,
chiar cei săraci. Dacă adăugăm faptul recu-
noscut şi de autorul lucrării recenzate (p. 297),
că producţia de cereale din această perioadă
a fost „in imensa ei majoritate producţia
micii gospodării ţărăneşti” şi că ea avea un
caracter „predominant comercial” (p. 297 —
298), trebuie să recunoaştem că plugăria
era baza gospodăriei ţărăneşti, nu creşterea
vitelor, că ţăranii români erau plugari, nu
crescători de vite.
   încheind aceste observaţii, ţin să atrag
atenţia că ele nu scad din valoarea lucrării
şi că au scopul de a da posibilitatea Înlătu-
rării deficienţelor constatate la o nouă ediţie.
                          Vasile Maciu
  APOSTOL STAN, CONSTANTIN YLĂDUŢ, Gheorghe Magheru, Ed.it.
        ştiinţifică, Bucureşti, 1969, 265 p.
     Deşi revoluţia de la 1848-1849 în ţările
române a fost obiectul de căpetenie al isto-
ricilor români din ultimii douăzeci şi cinci de
ani, totuşi marile personalităţi, care prin
concepţia lor avansată, atitudinea lor fermă
şi spiritul de sacrificiu pe care l-au mani-
festat au contribuit Intr-o măsură hotăritoare
la Îmbogăţirea tradiţiilor revoluţionare ale
poporului nostru, au fost prea puţin studiate.
In afară de cărţile recente despre Nicolae
Bălcescu, Avram Iancu, Mihail Kogălni-
ceanu şi Eftimie Murgu, s-a făcut prea puţin
pentru cunoaşterea aportului adus şi de alţi
revoluţionari la triumful marilor idei de
progres şi democraţie pe pămlntul patriei
noastre.
     Gheorghe Magheru a fost o personalitate
de mina Intli atlt In timpul revoluţiei de la
1848-1849, cit şi In timpul activităţii emi-
graţiei şi totuşi nu s-a bucurat pină acum de
o urmărire şi stabilire a contribuţiei sale In
complexul dezvoltării evenimentelor. Trebuie
să avem în vedere că Magheru In lunga lui
viaţă a fost martor şi participant direct la
cele mai de seamă evenimente care au dus
luţia de la 1821 de sub conducerea lui Tudor
Vladimirescu, Revoluţia de la 1848 -1849,
Unirea din 1859 şi cucerirea independenţei
In 1877.
    Iată pentru ce, Apostol Stan şi Con-
stantin Vlăduţ au adus un real serviciu istorio-
grafiei române cind şi-au propus să refacă
viaţa şi activitatea lui Gheorghe Magheru,
stabilind cu precizie aportul şi rolul lui In
complexul evenimentelor prin care a trecut.
I.a refacerea vieţii lui Magheru, autorii folo-
sesc' în mod exhaustiv materialele edite,
dintre care multe uitate în diferite periodice
de provincie, dar meritul principal al lucrării
constă In faptul că completează materialul
cunoscut cu un vast material documentar
inedit, intrat In patrimoniul public in ultimii
ani. Dintre fondurile de manuscrise consul-
tate trebuie să menţionăm pe cele din Arhivele
statului Craiova, de la secţia manuscrise a
Bibliotecii Academiei şi secţia manuscrise
a Bibliotecii de stat. Dovedindu-se abili
cunoscători ai epocii lui Magheru, autorii
au reuşit să Încadreze viaţa generalului In
la făurirea statului modern român: Revo- complexul evenimentelor, dindu-ne ample
                           www.dacoromanica.ro
1248
RECENZII
8
şi valoroase explicaţii asupra împrejură-
rilor în care s-a desfăşurat activitatea lui.
    Originea familiei Magheru este în Tran-
silvania, de unde un membru al familiei s-a
stabilit în veacul al XVII-lea în Oltenia
(p. 14-15). Bazaţi pe asemănarea de nume
(Magheru-Mager) autorii iau în considerare
argumentele aduse de I. Lupaş că ar exista
o legătură de rudenie între familia Mager
din ţinutul Hălmagiului şi Magherii stabiliţi
In Oltenia. Plnă la probe concludente avem
însă toată rezerva asupra acestei ipoteze
(p. 16). Credem că dacă familia ar fi fost
originară de acolo, clnd generalul Magheru a
vizitat Aradul şi Cuvinul s-ar fi simţit ispitit
să viziteze şi locurile străbunilor săi. Or nu
se constată acest lucru.
    în veacul al XVIII-lea membrii familiei
apar în documentele Ţării Româneşti ca
moşneni, iar ramura protopopului Ioan Ma-
gheru ajunge şi la ranguri boiereşti (p. 17).
Tatăl generalului era preot în Bîrzeul de
Gilort, unde se naşte viitorul revoluţionar,
la anul 1804 (p. 18).
    în ceea ce priveşte mediul în care s-a
format tlnărul Magheru, autorii ne redau
în mod documentat atmosfera apăsătoare a
epocii, care desigur a avut o mare influenţă
asupra viitoarei lui orientări. Erau vremurile
triste ale regimului fanariot, caracterizate
printr-o fiscalitate excesivă ce determina
populaţia la emigrări masive. La acestea
trebuie adăugate invaziile faimoaselor bande
turceşti rebele, conduse de diferiţi militari
turci care atacau, jefuiau şi prădau popula-
ţia Olteniei. Era cumplita vreme a lui Pasvan
Oglu şi altor paşale care tratau pe fanaiioţi
ca pe nişte zapcii (p. 23). Şi Tirgu-Jiu, oraşul
copilăriei lui Magheru care atunci era slab
dezvoltat avlnd doar clteva case din piatră,
o şcoală şi sediul ispravnicului şi al polcov-
nicului, nu a fost cruţat de atacul bandelor
turceşti (p. 31-32). Spre a preveni numeroa-
sele atacuri, populaţia se organizează mili-
tăreşte prin înfiinţarea cetelor de panduri,
recrutaţi cu predilecţie din rlndurile ţără-
nimii libere, adică a moşnenilor. Şi membrii
familiei Magheru făceau parte din cetele de
panduri care în 1821 se răscoală sub conduce-
rea lui Tudor Vladimirescu. Gheorghe Magheru,
deşi avea doar 17 ani, după unele mărturii
documentare se pare că s-a Înrolat împreună
cu fratele său mai mare, Ioan, Intre luptă-
torii lui Tudor (p. 36). Un lucru este cert:
revoluţia de la 1821 va influenţa profund
viaţa şi cariera Iui Magheru (p. 36) şi de
aceea, după Înăbuşirea ei, Magheru îşi va
alege cariera militară ajungînd căpitan de
panduri. în această calitate, pe lingă stă-
vilirea invaziilor cetelor de jefuitori, el par-
ticipă şi la războiul ruso-turc din anii 1828-
1829. Deşi era încă foarte tlnăr se distinge
ca strateg în bătălia de la Siseşti din toamna
anului 1828, cind învinge o armată turcească
de 3000 de oameni doar cu 450 de panduri,
în bătălia de la Băileşti dă dovadă şi de vite-
jie personală reuşind să scape de o încercuire
a turcilor, pentru care e decorat de coman-
dantul trupelor ruseşti (p. 40). Înfiinţîndu-se
armata naţională, se grăbeşte şi el la Înrolare,
dar primind doar gradul de căpitan se va
retrage ocupîndu-se de treburile gospodăreşti
ale oraşului Tirgu-Jiu şi de afacerile personale
(p. 42-44). Dar la 1840, remareîndu-se prin
cinstea şi priceperea lui este numit preşe-
dinte al consiliului orăşenesc al oraşului
Tîrgu-Jiu, adică primar, calitate ce o deţine
plnă în 1842, cind va fi numit preşedinte al
tribunalului Romanaţi (p. 45-46). în acest
oraş va sta pînă la declanşarea evenimentelor
revoluţionare din 1848-1849, cind Magheru
ocupa funcţia de prefect al judeţului, numit
încă din 1846 (p. 46). Nu este întîmplător
faptul că revoluţionarii vor da semnalul
insurecţiei tocmai din judeţul condus de el.
Autorii ne dovedesc că încă dinainte de sta-
bilirea în acest oraş, Magheru s-a încadrat
în curentul Înnoitor al epocii. Era pasionat
de lecturile istorice, se abonase la principalele
publicaţii ce apăreau în Transilvania. Era
prieten cu Ion Clmpineanu şi este printre
întemeietorii societăţii „Filarmonica” (p. 47-
49). Avea legături cu Nicolae Bălcescu, Ion
Maiorescu, A.T. Laurian, A. G. Golescu şi
Cristian Teii (p. 48, 55-56). Cu două luni şi
ceva înainte de declanşarea evenimentelor,
stabileşte un program de acţiune cu I. Heliade
Rădulescu, Chr. Teii şi N. Pleşoianu (p. 56).
Cunoscînd aceste amănunte, sîntem de acord
cu autorii care afirmă că Magheru nu s-a
www.dacoromanica.ro
9
RECENZII
124»
ataşat revoluţiei din „considerente conjunc-
turale, ci din motive profunde” (p.  57).
El considera revoluţia ca o „necesitate impusă
de dezvoltarea social-economică şi politică
a Ţării Româneşti “(p. 57). Cu alte cuviute,
considera că emanciparea poporului şi a
ţării de sub dubla oprimare, socială şi naţio-
nală, nu se va putea realiza declt pe cale revo-
luţionară. Iată de ce, deşi cu o stare materială
Înfloritoare, Magheru a avut „un rol decisiv”
în declanşarea revoluţiei (p. 59).
    Deşi n-a participat la adunarea de la
Izlaz, a doua zi se vede lingă Caracal cu
membrii guvernului provizoriu, pregătind
desfăşurarea revoluţiei In Oltenia (p. 61).
Intrînd in Caracal membrii guvernului pro-
vizoriu, fiica lui Alexandrina li primeşte cu
eşarfe tricolore şi o scurtă cuvintare (p. 62).
împreună cu guvernul provizoriu porneşte
spre Craiova, unde are o intervenţie hotă-
rlloare prin împrăştierea bandelor boierilor
contrarevoluţionari (p. 63).
    între timp, reuşind acţiunea insurecţio-
nală de la Bucureşti la care au participat
şi membrii familiei lui, Magheru este numit
In fruntea departamentului finanţelor (p.
63-64). Dar, după abdicarea lui Bibescu,
guvernul revoluţionar 11 numeşte comandant
al trupelor şi al tuturor gărzilor naţionale
din Ţara Românească (p. 65). în această cali-
tate 11 apucă prima lovitură contrarevolu-
ţionară a coloneilor Solomon şi Odobescu,
clnd Magheru datorită vitejiei personale
scapă de arestare plnă la salvarea guvernului
de masele populare (p. 66). Acum Începe rolul
mare, rolul istoric al lui Magheru, pe care
autorii 11 scot In mod strălucit In evidenţă :
acela de consolidare şi apărare armată a
revoluţiei din Ţara Românească. La Craiova
forţele reacţionare reuşesc să-şi recucerească
poziţiile pierdute. Dar asta Înseamnă căderea
Întregii Oltenii. De aceea Magheru primeşte
misiunea de a restabili ordinea revoluţionară
In Oltenia. în drum, se opreşte Intîi la Sla-
tina, unde Îşi constituie un efectiv de doro-
banţi care să-l Însoţească in acţiunea de sta-
bilire a ordinii revoluţionare (p. 70). De aici
porneşte la Caracal, unde-şi completează
efectivul de dorobanţi, apoi se Îndreaptă
spre Craiova. După ce Înlătură elementele re- __ ,   ___
                                                                   www.dacoromanica.ro
acţionare, Magheru se Îndreaptă spre Tlrgu-Jiu,
unde deşi elementele contrarevoluţionare erau
destul de puternice sint Înlăturate. De aici
trece la Rîînnicu-Vîlcea, unde e bine primit,
apoi la Turnu-Severin (p. 75).
    Turneul In capitalele judeţelor Olteniei
a avut consecinţe pozitive Intrucît Magheru
a creat o bază politică revoluţionară nece-
sară apărării revoluţiei şi a instaurat un aparat
administrativ devotat revoluţiei (p. 77-78).
Pentru menţinerea cuceririlor revoluţionare,
Magheru rămlne In continuare ca delegat
al guvernului In Oltenia. în această calitate
propune schimbarea administratorului de
Dolj şi de Severin (p. 79-80), precum şi Înlo-
cuirea funcţionarilor mai mărunţi ostili revo-
luţiei (p. 81). Este impresionantă activitatea
ce o depune In reorganizarea gărzilor revo-
luţionare, supravegherea boierilor reacţio-
nari ce s-au Întors din Transilvania şi orga-
nizarea de adunări populare (p. 83-91). După
ce Încep tratativele dintre guvern şi delegatul
Porţii, trimite reprezentanţi ai ţăranilor
şi micilor intelectuali la Bucureşti spre a
susţine acţiunea guvernului. în timpul trata-
tivelor el proclama — ca şi Bălcescu — drep-
tul de autonomie al Ţării Româneşti (p. 96-
98). Dar principala misiune a lui Magheru
a fost aceea de a organiza apărarea armată
a revoluţiei (p. 99). Spre a preveni intervenţia
militară a celor două mari puteri, protectoare
şi suzerană, guvernul delegă pe Magheru să
organizeze o tabără de concentrare a tru-
pelor. Magheru fixează sediul taberei la
Rîureni lingă Rimnicu-Yllcea, care, conform
dorinţei lui Bălcescu, era aproape de Tran-
silvania şi Banat de unde se putea eventual
obţine şi ajutorul regimentelor de graniţă
române (p. 101-104). După ce administra-
torii şi comisarii de propagandă pornesc
acţiunea de recrutare a volunlariloi, che-
marea lor are un mare ecou In rindul maselor
din Oltenia (p. 106-110). în semn de recu-
noştinţă pentru felul In care masele au răs-
puns la apel, Magheru cere lui C.A. Rosetti
să Înfăptuiască emanciparea completă a
clăcaşilor (p. 119).               *
    în curlnd efectivul taberei de la Rlureni
ajunge la impresionanta cifră de 30 000 de
oameni şi a fost vizitată şi de ofiţeri franceză
1250
RECENZII
10
şi polonezi (p. 121-122). Dar In menţinerea
taberei, Magheru se izbea de două lucruri
esenţiale : lipsa de subzistenţă şi de arme. De
-aceea va suporta o vreme subzistenţa trupelor
din proprii bani, iar mai tlrziu va fi nevoit
■să demobilizeze o parte a efectivului. Pentru
procurarea armelor porneşte Al. G. Golescu
spre Franţa şi In drum are discuţia de la
Pesta cu Murgu prin care-i cere arme şi
ofiţeri pricepuţi (p. 195). Dar pentru că
armele nu veneau, iar pericolul intervenţiei
trupelor ţariste şi otomane era tot mai imi-
nent, Magheru hotăreşte să strlngă şi să
repare armele vechi ce se aflau pe la reşedinţele
administraţiilor de judeţe (p. 126). Avlnd
puteri depline din partea guvernului, faţă
•de intervenţia trupelor străine adoptă poli-
tica de rezistenţă armată. După ce oştile
turceşti instalează pe caimacamul C. Canta-
cuzino, Magheru refuză să-l recunoască.
A doua zi, lansează apelul de apărare a revo-
luţiei adreslndu-se gărzilor naţionale de
intelectuali şi ţărani din Întreaga ţară, se
Îndreaptă spre Rlureni unde Încă la 26 sep-
tembrie Magheru fixa punctele de rezistenţă
peste Olt. Dar, In urma consultării cu consulii
francez şi englez, Magheru vâzlnd că nu mai
are nici un sprijin hotăreşte să desfiinţeze
lagărul şi la 28 septembrie se îndreaptă spre
Transilvania (p. 140-146). Astfel se Încheie
prima perioadă a vieţii lui, cea mai frumoasă
■şi mai glorioasă, care-i va păstra amintirea
neştearsă în rlndul poporului român.
    Primul popas 11 face la Sibiu unde ia
■contact cu Comitetul român. în timpul şederii
In Transilvania, Magheru Îşi dă seama de
necesitatea alianţei forţelor revoluţionare
■şi de aceea Începe tratative cu generalul
Bem (p. 151).
    Fiind expulzat de autorităţile habsbur-
gice din Transilvania, se Îndreaptă spre Frank-
furt pe Main unde Intilneşte pe Ion Maiorescu,
iar la sflrşitul lunii decembrie 1848 era la
Triest Împreună cu Bălcescu (p. 152-153).
Spre a urmări mai îndeaproape evenimentele
din imperiu şi Principate, Magheru se sta-
bileşte la Viena. Şi de aici încearcă o apropiere
faţă de revoluţionarii maghiari, dar o con-
diţiona de recunoaşterea naţiunii române din
Ungaria (p. 157).
    în timpul cit bărbaţii de Încredere ai
naţiunii române militau la Viena pentru
arondarea tuturor românilor lntr-un corp
naţional, Magheru se apropie de ei. Acţiunea
e continuată şi în 1850, clnd vizitează pe
episcopul Gherasim Raţ, la Cuvin şi apoi
pleacă In Transilvania (p. 160). Una din
sarcinile viitorilor istorici va fi să clarifice
care a fost scopul vizitei lui Magheru In
1850 atlt la Arad cit şi In Transilvania, asupra
căreia autorii trec In fugă.
    Paralel cu această activitate, Magheru
participă la acţiunea de organizare a emi-
graţiei române pledlnd pentru Înfiinţarea
unui comitet mixt, alcătuit din moldoveni
şi munteni, care să trimită plenipotenţiari
pe lingă cabinetele marilor puteri europene
(p. 166-167). El era Împotriva alegerii unui
şef suprem al emigraţiei, susţinlnd Înfiin-
ţarea unui comitet direct (p. 174).
    Şi In rlndul emigranţilor români, ca de
altfel şi al celorlalte emigraţii, maghiară,
polonă, italiană, s-au constituit grupări care
Împiedicau realizarea unităţii de acţiune,
între români erau una la Paris, alta In Turcia
şi a treia In Germania. Magheru aderă la
„Asociaţia română pentru conducerea emi-
graţiei” care se Înfiinţează la Paris la 2 decem-
brie 1850 şi se va grupa In jurul revistei
„România viitoare” (p. 179). Aderă şi la
„Comitetul central democratic european”
creat la Londra In iunie 1850 din iniţiativa
lui Giuseppe Mazzini şi Ledru Rollin (p.
180). Izbucnirea războiului Crimeii din 1853
deschide noi perspective pentru lupta de
emancipare socială şi naţională a emigran-
ţilor. în prima parte a războiului, turcii
neavlnd asigurat spiijinul marilor puteri
erau dispuşi să apeleze la ajutorul revolu-
ţionarilor români. Magheru este invitat la
Constantinopol. El urmărea să organizeze
o armată naţională de 80 000 de oameni din
Moldova şi Ţara Românească care In schim-
bul ajutorului să obţină recunoaşterea unirii
sub un singur domn. Spre realizarea acestui
scop intră In legături cu maiorul Burileanu,
comandantul dorobanţilor din Oltenia, iar
prin neguţătorul Constantin Săvoiu-Surcel
menţinea contactul cu adepţii lui din ţară.
în prima fază a războiului, ţăranii şi grăni-
www.dacoromanica.ro
11
RECENZII
1251
cerii olteni se răscoală, dar slnt reprimaţi crunt
de colonelul Ion Solomon (p. 186-200), După
Încheierea convenţiei cu Austria, turcii nu
mai slnt dispuşi să se folosească de con-
cursul revoluţionarilor (p. 201).
    Din Constantinopol, Magheru desfăşoară
o activitate unionistă intensă. Intră In legă-
turi cu Barbu Ştirbei şi-i dă sugestii pentru
atitudinea la conferinţa de la Viena din 1855
(p. 204), Stabileşte contacte cu personalităţi
ale diplomaţiei mondiale spre a le convinge
de necesitatea unirii celor două Principate,
Strînge legăturile cu reprezentanţii amba-
sadei franceze la Constantinopol, Înaintează
ambasadorului Sardiniei un memoriu despre
năzuinţele Principatelor şi informează pe
consulul Statelor Unite despre starea celor
două ţări române (p. 207-208). în toamna
anului 1856 adresează un memoriu amba-
sadorilor marilor puteri din Constantinopol,
tn care combate circulara Imperiului otoman
din 23 iulie 1856 şi propune măsuri care să
ducă la realizarea Unirii (p. 212-216). în aceeaşi
perioadă Înaintează şi alte memorii către
contele Walewski, Împăratul Napoleon al
III-lea şi lordul Clarendon, ministrul de
externe al Marii Britanii, tn favorul Unirii
(p. 216-218).
    între timp menţine legăturile cu cei de
acasă In vederea convocării Divanurilor
ad-hoc (p. 219-223).
    După nenumărate intervenţii, Magheru
obţine permisiunea, Împreună cu ceilalţi
exilaţi, de a se Întoarce în patrie şi Ia 17
august 1857 este In Bucureşti, Indreptlndu-se
spre Tîrgu-Jiu (p. 223-227). Ca deputat de
Tlrgu-Jiu, reprezentlnd pe marii proprie-
tari, participă la Adunarea ad-hoc unde
militează pentru o poziţie unitară (p. 228).
Dar nu reuşeşte să intre In adunarea electivă
datorită obstrucţiei marii boierimi (p. 231).
    în ultima perioadă a vieţii, rolul lui devine
mai modest. Este ales In clteva legislaţii ca
deputat In aripa radicală a Partidului liberal,
susţine reforma agrară a lui Cuza, dar In
calitate de comisar al reformei pentru Oltenia
nu dă dovadă de principialitate. Un merit
deosebit al autorilor, Apostol Stan şi Constan-
tin Vlăduţiu, constă tocmai In poziţia cri-
tică pe care o adoptă faţă de atitudineajlui 18
Magheru In problemele agrară şi a răscoale-
lor ţărăneşti In această perioadă a vieţii
lui (p. 237-239).
    Are fericirea să facă parte din parlamentul
ce a proclamat Independenţa şi se remarcă
prin sprijinirea războiului (p. 242—243). Bă-
trln, după ce a avut satisfacţia de a participa
In mod direct la toate actele mari din istoria
neamului său, moare la 23 martie 1880 In
Bucureşti.
    De Încheiere ţinem să facem unele pre-
cizări care au scăpat autorilor In tratarea
— remarcabilă de altfel — a epocii şi vieţii
lui Magheru, Nicolae Bălcescu nu a „iniţiat”
mişcarea revoluţionară din 1840. Iniţia-
torii au fost Dumitru Filipescu, Eftiraie
Murgu şi I.A. Vaillant. El a aderat, a fost
cooptat In mişcare de către Eftimie Murgu,
după cum rezultă din actele procesului pu-
blicate de I.C. Filitti şi Gh. Zâne (p. 50).
    La 1848 In Craiova nu exista episcopie.
Deci era bine dacă autorii aduceau o preci-
zare clnd afirmă că Petrache Romanescu
cheamă poporul In „curtea episcopiei” (p.
73). în legătură cu activitatea boierilor
refugiaţi la Orşova şi Mehadia recomandăm
şi consultarea materialului arhivistic de la
Arhivele statului Lugoj, tn care Intre altele
guvernul revoluţionar maghiar ordona dis-
persarea refugiaţilor din Oltenia In comita-
tele din interiorul Ungariei. Credem că acest
ordin a fost dat In urma intervenţiei lui
Magheru prin guvernul revoluţionar al Ţării
Româneşti (p. 69, 79).
    Ar fi fost indicat să se dea şi numele de
azi al localităţii Diiu (p. 94, 137). Este oraşul
Vidin 1
    Imediat după Înăbuşirea revoluţiei, băr-
baţii de Încredere ai naţiunii române nu
militau pentru un „Principat românesc auto-
nom” al Transilvaniei (p. 159, 160). Princi-
patul Transilvaniei fusese recunoscut prin
Constituţia Octroată care a repartizat aşa-
zisele „ţări de coroană” pe baza vechilor
drepturi istorice. Atlt prin „Petiţia generală”
din februarie 1849, cit şi prin celelalte, românii
cereau arondarea lor intr-un corp politic
naţional, care să cuprindă pe toţi românii
supuşi de Habsburgi, adică pe cei din Tran-
l ?i Banat şi cei din Crişana şi
    18 — o. 587#
1252
RECENZII
12
Maramureş care erau anexaţi la Ungaria,
tn acest fel, ei urmăreaţi realizarea unităţii
tuturor românilor din Monarhie, ceea ce
constituia o etapă in drumul unirii cu fraţii
ior de peste Carpaţi şi In acest fel Încă de
atunci se milita pentru unitatea statală a
pămlntului locuit de români.
    Este desigur o greşeală de tipar la p.
234: e vorba de legăturile lui Magheru cu
omul politic burghez Vincenţiu Babeş nu Bobeş.
    Era bine dacă cartea ar fi avut şi o listă
a portretelor; s-ar fi adus un real folos por-
tretisticii revoluţionare, dacă pe lingă ligu-
rile cunoscute ca : Avram Iancu, N. Bălcescu,
Tudor Vladimirescu, Heliade Rădulescu, s-ar
fi reprodus mai multe portrete de revoluţi-
onari olteni ca: Pleşoianu, Florian Aaron,
Burileanu etc., precum şi altele mai puţin
cunoscute.
    Tot In legătură cu portretistica cărţii,
autorii ridică o problemă: la p. 64 (planşa 3)
publică portretul lui Ion Clmpineanu. întruclt
in clteva cărţi publicate cu puţin Înainte
(Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru
unitate naţională, Bucureşti, 1967, p, 19;
George Ivaşcu, Istoria literaturii române,
Bucureşti 1969, p. 386, planşa verso şi Ştefan.
Pascu, Marea adunare naţională de la Alba
Iulia, Cluj, 1968, p. 80, planşa II, verso)
apare drept Ion Clmpineanu o figură care
nu seamănă cu cea reprodusă de A. Stan şi
C. Vlăduţiu am făcut verificarea la Cabinetul
de Stampe a Bibliotecii Academiei.
    în urma verificării, am constatat că
portretul reprodus de Stan şi Vlăduţiu e
cel autentic al lui Ion Clmpineanu (1798 —
1863), Înregistrat la cota. F. III 54416. Cel
reprodus de Cornelia Bodea reprezintă pe
fiul lui Ion Clmpineanu, pe omul politic Ion I.
Clmpineanu (1841 —1888) Înregistrat la cotele
F.I 17745 şi F.I. 46 958 L Am ţinut să facem
această rectificare deoarece confuzia făcută
de Cornelia Bodea s-a strecurat şi In alte
cărţi, citate mai sus.
    Aceste observaţii Insă nu diminuează
valoarea cărţii lui A. Stan şi C. Vlăduţiu,
care rămlne o contribuţie de seamă, scrisă
cu mult discemămlnt critic, cu vibraţie
patriotică şi intr-un stil atrăgător.
                                                                                                             1. D. Suciu
         , * , Situaţia internaţională din primele două decenii ale secolului al
         XX-lea in lumina tezelor lui V. I. Lenin, Culegere de studii,
                             Edit. Academiei, Bucureşti, 1970, 177 p.
     în cadrul manifestărilor care au avut loc
In ţara noastră cu prilejul sărbătoririi cente-
narului naşterii lui V. I. Lenin (22 aprilie
(1970) se Înscrie, alături de diferite sesiuni
ştiinţifice, apariţia a numeroase lucrări ce
relevă activitatea teoretică şi practică a
     1 în ediţia engleză] la Lupta românilor
pentru unitatea naţională, Cornelia Bodea a
făcut rectificarea publiclnd portretul auten-
tic al revoluţionarului Ion Clmpineanu, după
originalul de la Muzeul Teatrului Naţional,
nu de la B.A.R. cum afirmă.
www.dacoromanica.ro
acestui mare tribun şi revoluţionar al prole-
tariatului rus şi internaţional, continuator
al teoriei fondatorilor comunismului ştiin-
ţific, Marx şi Engels.
    Prin Întreaga sa operă, Lenin a dat »
strălucită pildă de dezvoltare creatoare a
marxismului, in concordanţă cu realităţile
epocii in care a trăit. Analiza realităţii sociale
In Întreaga sa complexitate, cunoaşterea
profundă a teoriei marxiste, permanenta1
confruntare cu viaţa slnt constante ale modului
de glndire leninist, evidenţiate şi de autori In
13
RECENZII
1253
cuprinsul studiilor ce alcătuiesc volumul.
Străduinţa de a degaja viabilitatea şi actua-
litatea tezelor leniniste despre imperialism,
despre legile fundamentale ale capitalismului
In ultimul său stadiu (Îmbogăţite de expe-
rienţa vie a sistemului mondial socialist)
conferă totodată volumului o anumită unitate
de concepţie.          .
    Delimitind problematica celor trei studii
inserate In volum—dintre care două se referă
la situaţia internaţională dintre 1898 şi 1918,
iar al treilea abordează politica externă sovie-
tică, influenţa şi ecoul ei internaţional —
responsabila volumului, Eliza Campus, preci-
zează că ,,autorii şi-au propus să prezinte
probleme majore ale situaţiei internaţionale
din primele două decenii ale secolului al
XX-lea In lumina tezelor lui V. I. Lenin”.
In consecinţă, In cuprinsul studiilor, dispuse
In ordine cronologică, s-a urmărit evoluţia
problemelor capitale ale politicii internaţio-
nale.
    V. I. Lenin avertizase insă că „Întregul
spirit al marxismului, Întregul lui sistem
cere ca fiecare teză să fie examinată a numai
din punct de vedere istoric; P numai In legă-
tură cu altele; y numai In legătură cu expe-
rienţa concretă a istoriei" L Aceasta Înseamnă,
deci, a avea In vedere perspectiva istorică a
etapei analizate, a nu absolutiza Însemnătatea
anumitor teze, a le respinge dacă ele slnt
depăşite şi infirmate de istorie.
    Lenin sublinia că istoria, aduclnd mereu
fapte noi, impune sarcina dezvoltării continue
a teoriei. El privea marxismul ca o călăuză
In acţiune, ca o ştiinţă vie, care se lmbogă -
ţeşte necontenit cu noi concluzii, rezultate
din noua experienţă istorică. Realismul solu-
ţiilor propuse de Lenin, aşa cum just se
subliniază In prefaţa volumului, a putut fi
verificat In Însăşi desfăşurarea istorică a
evenimentelor de la sflrşitul primului război
mondial, Îndeosebi In anii 1917—1918, anii 1
    1 Lenin, Opere, voi. 35, E.S.P.L.P., 1958,
p. 227.
apariţiei primului stat socialist din lume şi
a o serie de alte state naţionale pe harta
Europei, anul desăvlrşirii unităţii statale
a unor naţiuni printre care şi cea română.
    Prin optica marxist-leninistă a autorilor,
istoria acestor două frămlntate şi dramatice
decade apare astfel, In liniile sale esenţiale,
dezgolită de valurile pe care abilitatea diplo-
maţilor nu ostenea să le aşeze mereu pentru
a ascunde realele interese de clasă ale impe-
rialismului, generator de războaie.
    In cadrul marii crize din anii 1914—1918.
forţele revoluţionare progresiste, naţiunile
asuprite, ca şi alţi factori care contribuiseră
la mersul Înainte al societăţii, au cucerit un
loc important pe arena politică mondială
săvlrşind fapte istorice de o incalculabilă
Însemnătate.
    Primul sţudiu dispus In volum prezintă
Politica internaţională la începutul secolului
al XX-lea In lumina teoriei leniniste despre-
imperialism şi este semnat de Şerban Râdu-
lescu-Zoner. Autorul, deşi analizează problema
cristalizării trăsăturilor imperialismului In
America şi Europa — marcată de războiul din-
tre două state pentru reîmpărţirea colonii-
lor (lăzboiul hispano-american din 1898/
şi declanşarea primului război mondial — are
In vedere Întreaga bibliografie a studiilor
şi articolelor leniniste care au pregă-
tit cea mai importantă lucrare, cu con-
cluzii teoretice de o importanţă capitală,,
lucrarea Imperialismul stadiul cel mai înalt
al capitalismului (p. 17—18).
    Se trec In revistă episoadele cele mai impor-
tante ce au urmat evenimentelor din 1898;
războiul anglo-bur, lupta pentru Împărţirea
Extremului Orient, războiul ruso-japonez,
crizele internaţionale din 1905 — 1911 (crizele-
marocane şi criza bosniacă). Aceste eveni-
mente sint legate de creşterea continuă a
bugetelor militare, de caracterul agresiv şi
cotropitor al imperialismului. Studiul semnat
de Şerban Rădulescu-Zoner se Încheie cu
războiul din Tripolitania, Conflictul italo-
www.dacoromanica.ro
1254
RECENZII
14
turc —caracterizat de Lenin ca „război colonial
tipic, dus de un « stat civilizat * din sec. XX”
— reprezintă ultima cucerire colonială posi-
bilă, fără antrenarea în corflict a celorlalte
mari puteri care urmăreau, la rindul lor,
reîmpărţirea lumii, devenită o inevitabilitate
în condiţiile istorice existonte la începutul
secolului al XX-lea.
    Descrierea şi interpretarea evenimentelor
istorice pe baza unei bogate bibliografii isto-
riografice, raportarea lor la realitate confirmă
pe deplin justeţea tezelor leniniste asupra
imperialismului, constituind un îndreptar şi în
zilele noastre de care se călăuzeşte istorio-
grafia marxistă în cercetarea relaţiilor inter-
naţionale, în confruntarea de poziţii cu isto-
riografia burgheză.
    Cel de al doilea studiu ce urmează în volum,
semnat de Eliza Campus, este destinat anali-
zei situaţiei internaţionale între anii 1912 şi
1918 în lumina tezelor leniniste în problema
naţională (Dreptul naţiunilor la autodetermi-
nare şi la deplină egalitate tn drepturi).
    Rezolvarea justă a problemei naţionale,
arăta Lenin, impune analiza ei multilaterală
în legătură cu fiecare epocă, luarea în consi-
deraţie în mod dialectic a condiţiilor econo-
mice, politice şi culturale ale mediului în
care trăieşte fiecare naţiune, examinarea
acestor condiţii în schimbarea şi dezvoltarea
lor.
    Ocupîndu-se, de pildă, de criza balcanică,
de preliminariile şi epilogul său, Lenin sub-
linia că ea este o parte — şi nu una lipsită
de importanţă — a crizei antebelice, una
dintre verigele lanţului de evenimente ale
Începutului secolului al XX-lea „care duce
pretutindeni la ascuţiiea contradicţiilor dintre
state, la războaie şi revoluţii” (p. 68 în
volum).
    Stabilind cadrul social-politic în care evo-
lua criza antebelică (şi deci şi războiul balca-
nic), Lenin a precizat deosebirile fundamentale
dintre Apusul şi Răsăritul Europei. „în
Occident — scria el — epoca mişcărilor naţio-
nale şi a formării de state naţionale a luat
sfirşit în 1871; în Răsăritul Europei şi în
Asia, epoca revoluţiilor burghezo-democratice
de abia a început în 1905...
    Revoluţiile din Rusia, Persia, Turcia şi
China, războaiele balcanice, iată care este în
epoca noastră lanţul evenimentelor mondiale
din «orientul * nostru şi numai un orb nu
poate să vadă în acest lanţ de evenimente
trezirea unei serii întregi de mişcări naţionale
burghezo-democratice, a unor tendinţe de a
forma state naţionale, independente şi uni-
tare” (p. 71).
    Conchizînd, autoarea a subliniat în mod
deosebit contribuţia adusă de Lenin la defi-
nirea stadiului în care se afla mişcarea de
eliberare a popoarelor balcanice (care devenise
matură) şi ţinînd seama de acest stadiu şi
de rezonanţa ei în întreaga Europă, inevita-
bila victorie asup,ra imperiului otoman nu
mai putea surprinde pe nimeni. Referindu-se,
în continuare, la noua conflagraţie mondială
care a izbucnit în august 1914, autoarea a
evidenţiat profunda analiză făcută de Lenin
acestei „uriaşe crize istorice” (elaborînd cu-
prinzătoarea deviză „să transformăm războiul
imperialist în război civil”). De asemenea
evidenţiază faptul că în anii 1915 — 1916 s-a
produs scindarea în mişcarea muncitorească
internaţională, ca o consecinţă logică a atitu-
dinii faţă de război.
    Situaţia naţiunilor, mişcarea de eliberare
a popoarelor asuprite in lunile din ajunul
primului război mondial s-a dezvoltat în
forme variate şi complexe imprimînd nuanţe
noi situaţiei internaţionale. Noile soluţii pro-
puse de Lenin, ca şi considerentele sale teore-
tice în legătură cu dreptul naţiunilor la auto-
determinare, s-au precizat în funcţie de aceste
condiţii şi au luat în timpul războiului forme
ample, generalizatoare în raport direct cu
practica vieţii. în lupta cu oportuniştii, ca
şi în polemicile sale cu ceilalţi conducători
din mişcarea muncitorească internaţională,
Lenin aprecia că recunoaşterea de către social-
democraţie a dreptului naţiunilor la auto-
www.dacoromanica.ro
15
RECENZII
1255
determinare obligă la o categorică ostilitate
faţă de folosirea „violenţei” sub orice formă
de către naţiunea dominantă (sau majori-
tară) faţă de naţiunea care doreşte să se des-
partă sub raportul vieţii de stat. Această
concluzie, arată el, decurge din faptul că
paragraful din programul nostru cu privire la
autodeterminarea naţiunilor „nu poate fi in-
terpretat declt In sensul unei autodeterminări
politice, adică al dreptului la despărţire şi la
formarea de state independente” (p. 98).
    Autoarea Îşi Încheie substanţialul său stu-
diu printr-o analiză a primului război mondial
la sfîrşitul căruia biruinţa ideiloi leniniste pri-
vind dreptul la autodeterminare se concreti-
zează In apariţia unor state: Polonia şi Ceho-
slovacia, precum şi In desăvîrşirea unităţii de
stat a Iugoslaviei şi României.
    Cel de al treilea studiu este consacrat ana-
lizei tezelor leniniste despre coexistenţa paş-
nică. Autoarea, Alvina Lazea, respinge inter-
pretările tendenţioase ale ideologilor burghe-
zi privind principiul coexistenţei paşnice
(formulat de Lenin In condiţiile clnd raportul
de forţe pe arena mondială era net In favoarea
imperialismului), subliniind că unii dintre aceş-
ti autori, siliţi de evenimente, şi-au modificat
punctele de vedere, In timp ce alţii, puţini la
număr, recunosc că „Republica Sovietică (se
Înţelege de la apariţia ei — n.n.) a promovat
ferm şi consecvent o politică de pace şi că toc-
mai ţările capitaliste, recurglnd la intervenţia
militară armată, au Împiedicat realizarea
acestei politici” (p. 125).
    în contrast cu aceste puncte de vedere,
autoarea subliniază caracterul ştiinţific
marxist-leninist al numeroaselor lucrări şi
studii sovietice consacrate politicii externe
leniniste In primii ani după instaurarea puterii
sovietice (Inclusiv al unor studii polemice, de
combatere a punctelor de vedere eronate ale
istoriografiei burgheze contemporane).
Iru ieşirea Rusiei Souietice din războiul imperi-
alist şi 2. Cristalizarea şi aplicarea princi-
piului coexistenţei paşnice tn politica externă
leninistă).
    Coexistenţa paşnică, subliniază autoarea, In
concepţia lui Lenin presupune renunţare la
război ca mijloc al politicii internaţionale, re-
zolvarea conflictelor pe calea tratativelor,
neamestecul In treburile interne ale altor
state, respectul reciproc al suveranităţii şi in-
tegritatea teritorială, egalitatea deplină In
drepturi, dezvoltarea colaborării In domeniul
economiei şi culturii pe baza egalităţii şi avan-
tajului reciproc (p. 174).
    Cu ascuţitul său spirit de observaţie, Le-
nin a prevăzut succedarea a două trepte In
relaţiile internaţionale după victoria revolu-
ţiei socialiste Intr-o singură ţară : prima etapă
cînd singurul stat socialist care va fiinţa In În-
cercuirea capitalistă nu va putea Încă determina
politica internaţională pe arena mondială şi a
doua etapă clnd formarea sistemului mondial
socialist va avea ca rezultat o influenţă ho-
tărltoare asupra politicii mondiale (prevederi
confirmate de Întreaga desfăşurare a eveni-
mentelor, şi Îndeosebi după cel de al doilea
război mondial).
    Apliclnd principiile politicii externe leni-
niste, Partidul Comunist Român promovează,
la rlndul său, neabătut, linia coexistenţei paş-
nice In relaţiile internaţionale, considerlnd că
aceasta corespunde atlt intereselor naţionale
ale poporului român, cit şi cauzei păcii şi pro-
gresului In lume.
    Regretăm totuşi absenţa din acest volum a
unor referinţe mai largi la lucrările româneşti
ce au popularizat, de-a lungul anilor, tezele
leniniste dezbătute de autori.
    Apreciind cum se cuvine eforturile Încu-
nunate de succes ale autorilor, vizibile In acest
volum, ne exprimăm totodată convingerea că
el se va Impune nu numai atenţiei specialişti-
lor, ci şi unui cerc cit mai larg de cititori.
    Pentru a evidenţia marca forţă a ideilor
leniniste, autoarea Îşi marchează prin două ca-
pitole distincte studiul (1. Lupta WWWdaCnrnmflnica. TQ
Beatrice Marinescu
1256
RECENZII
16
* * + Hăeopa 3a ucmopujy Ilpeos cpncnoe ycmauna. rpaha ua 3ejnyHcnux
apxuea. Kuuza III. 1810—1813. (Izvoare pentru istoria Primei răscoale
sîrbeşti. Material din arhivele din Zemun (Semlin), volumul III, 1810—1813),
                       Arhiva Istorică din Belgrad, Belgrad, 1969, 701 p.
    Cu apariţia acestui volum se Încheie co-
lecţia de documente inedite privind prima răs-
coală antiotomană slrbă (1804 — 1813) culese
din arhivele de la Zenun (Semlin)x.
   Volumul de faţă cuprinde In total 281 de do-
cumente din anii 1810 — 1813, adică ultimii
patru ani de durată a răscoalei, acestea fiind
repartizate pe ani după cum urmează: 63 de
documente din anul 1810, 42 din 1811, 38 din
1812 ;i 28 din 1813. Registrul Comandamentu-
lui militar din Zemun (Register des Semliner
Militairkommando, No. 13), copiat din arhi-
vele de la Zagreb, constituie un document
aparte, cuprinzlnd informaţii scurte, expuse
aici pe zilele şi lunile anului 1813 (o. 369 —
430). O serie de date semnalate în acest re-
gistru, constituind notări scurte din diferite
informaţii şi ordine secrete, se regăsesc mai
ample In documentele din volum, altele re-
prezenttnd Insă singurele urme ale unor do-
cumente dispărute.
    In numărul indicat mai sus se includ şi cele
99 de documente datate Intre anii 1805 şi 1823,
.deci depăşind limitele cronologice ale acestui
volum şi publicate aici ca anexe (p. 431 — 609).
Atlt acestea, cit şi alte 31 de documente,
anexe ale unora dintre primele, cuprind infor-
maţii suplimentate asupra evenimentelor din
anii precedenţi, oglindite In materialele volu-
melor anterioare, iar cele dintre anii 1814 şi
1824 de asemenea se referă la evenimente şi
oameni din vremea răscoalei. Din punct de ve-
dere metodologic, procedeul folosit aici de a
include In colecţie şi documente „necontempo-
    1 Colecţia a fost Întocmită de către un
colectiv de cercetători sub conducerea lui
Tanasije J. Ilid. La alcătuirea volumului al
treilea au lucrat: Bosiljka Mihajlovid, Vasi-
lija Kolakovid, Bogdan Lekifi şi Veljko Ku-
preSanin. Voi. I a apărut In anul 1955, iar
voi. II a fost publicat în 1961. Vezi recenziile
asupra lor apărute In ,,Studii, revistă de
istorie”, nr. 2/1963, p. 22-23 şi nr. 1/1965,
p. 24-26.
rane", deşi nu este totdeauna uzitat, aduce un
real folos elucidării problemelor In cauză, lntru-
clt asemenea documente, datate cu mult mai
tlrziu, de obicei ne transpun In evenimentele
anterioare care ne interesează şi, ceea ce e şi
mai important, adesea ele conţin informaţii
preţioase care lipsesc chiar şi din materialele
contemporane evenimentelor studiate*.
    Materialele publicate In acest volum con-
stituie In cea mai mare parte procese-verbale
de interogare, declaraţii, pricini din trecut şi
pretenţii, litigii şi popriri, mai puţin ordine
şi dispoziţii.
    Ca şi in volumele precedente, materialul se
publică In limba originalului (cea germană), cu
traducere In limba slrbo-croată.
    Fireşte că, Inafară de diferite aspecte ale
răscoalei slrbe, pe care le oglindeşte, acest ma-
terial furnizează şi o serie de informaţii despre
ţara noastră sau despre relaţiile româno-
slrbe ce merită atenţia cercetătorului. Sub
acest raport slnt interesante, de pildă, consi-
derentele pe care Comandamentul general al
Slavoniei le exprimă In 1810 despre provinciile
româneşti, clnd spune In legătură cu măsurile
luate contra ciumei, că ,,ţări turceşti” slnt cele
populate de turci, ,,nu şi Vlahia, Moldova,
Serbia şi Bosnia” (p. 148); iar puţin mai jos
(p. 149) se precizează: ,,nu şi Valahia şi Mol-
dova, unde acum nu se observă o asemenea
blntuire şi unde transportul zilnic folositor
pentru ambele state este foarte necesar şi
pentru Ardeal şi Bucovina”. Expresia,,Vala-
    * Menţionăm că şi In Colecţia de documente
priuind istoria României. Răscoala din 1821
(apărută In Editura Academiei), In care este
vorba de fapte similare celor oglindite In
colecţia de la Belgrad şi In care lntllnim şi
unele dintre persoanele vremii, menţionate
In materialele volumului de faţă, lotul de
documente posterioare răscoalei au dat cel
mai mare procent de informaţii noi privind
evenimentele acesteia şi persoanele parti-
                               i cipante..
www.dacoromamca.ro
17
RECENZII
1257
toia turcească” pe care o lntllnim lntr-un act
■din 1813 (p. 360) contrazice doar tn aparenţă
afirmaţia de mal sus, potrivit căreia Valahia
au se enumeră printre ţările turceşti, lntrucit
expresia este folosită aici In sensul de a se pre-
ciza că este vorba de o provincie românească
ce nu ţine de stăplnirea Austriei, iar acum, In
1813 (după Încheierea războiului din 1806 —
1812), nu se mai află nici sub stăplnirea ru-
sească.
     Reţinem de asemenea ştirea importantă,
pentru această perioadă clnd la noi Încă nu exis-
tă registre vamale *, că atunci se făcea ex-
port de vite din Ţara Românească. După cum
■se menţionează In documente (p. 228), In 1811
-s-au adus de aici la Zemun 171 capete de vite.
     Alte menţiuni generale despre Ţara Româ-
nească se fac In legătură cu prezenţa oştirilor
ruseşti. Astfel, In ianuarie-februarie se auzea
In părţile Austriei că ruşii au intrat In Ţara
Românescă In număr de 60 000 (p. 401, 407);
un curier rus a mers Îndată de aici la Belgrad
(p. 408). In legătură cu zvonul privind apari-
ţia ciumei, slnt menţionate oraşele Bucureşti
ţi Iaşi, precum şi localitatea Ciovlmoşani din
Oltenia (greşit notată : Csvrlnşani, p, 348).
Mai reiese, printre altele, că agentului austriac
la Bucureşti i se transmiteau ştiri despre lup-
tele din Serbia desfăşurate In 1813 (p. 417).
     Oraşul Timişoara este menţionat adesea In
legătură cu afaceri negustoreşti, iar Ceacova
(Banat) este amintită In chestiunea unor ates-
tate emise foştilor voluntari din detaşamentul
lui Mihaljevid. Cemeţul se găseşte amintit cu
ocazia prădării unor mărfuri de către turci.
     Despre insula Ada Kaleh se vorbeşte In
legătură cu blntuirea ciumei, cu prezenţa unor
corăbii cu muniţii şi cu deplasarea unui per-
sonaj de seamă dintre turci, anume Tosun
turcul, pe care 11 cunoaştem din alte materiale
privind evenimetele de la Dunăre şi din Serbia.
    * Registre vamale şi, deci, o evidenţă
clară şi regulată a exportului de mărfuri
din Principate apar abia din vremea Regula-
mentului Organic, tn perioada anterioară,
date despre export şi import se găsesc con-
semnate sporadic In condicile domneşti sau
ale unor departamente. De aceea, orice men-
ţiune de această natură inserată In alte
acte, inclusiv In cele străine, din această
     Mai abundente slnt informaţiile referitoare
la diferite personalităţi de seamă ale vremii,
unele care interesează exclusiv istoria slrbilor
şi altele care interesează direct sau indirect
istoriografia română. Enumerăm pe scurt
personajele din prima categorie lntllnite In
materialele acestui volum, cu datele lor mai
caracteristice.
     Stanoie Glavaş, fost haiduc, apoi partici-
pant la răscoală, se găsea, după cum vedem
din acest material, printre creditorii unui ne-
gustor din Zemun (p. 330, 428). Ianichie Dimi-
tritoici, fost secretar al Iul Caragheorghe, a
ajuns In Rusia, merglnd prin Sibiu (p. 427 —
428). Petar Iciko, cel dinţii diplomat al răs-
culaţilor slrbi, numit In document ,,serdar
aromân şi consul” (p. 435), era creditor al unor
căpetenii slrbe şi totodată datornic la un ne-
gustor din Zemun (p. 220, 435). Sleoan Ieo-
lici, un alt secretar al lui Caragheorghe şi
apistat al averii imobile a acestuia In Belgrad,
are la rlndul său pretenţii faţă de diverşi ne-
gustori. Despre Ivan Iugovici, secretar al sfa-
tului suprem al răsculaţiilor, se notează cum
că s-a Întors In Austria de unde era originar.
Mihajlo Mihaljeoic, cunoscut comandant al
corpului de voluntari slrbi (Freikoip) In 1790,
organizează şi acum (1813) două batalioane de
voluntari In care se Înrolează, In anul următor,
şi foşti răsculaţi slrbi. Unora dintre aceştia li se
eliberează atestate la Ceacova (p. 521). Ţinfar
Ianco Popovici, un aromân, participant activ
la răscoală, devenit voievod al unei regiuni,pe
care 11 vom vedea ulterior emigrat In Rusia,
iar In 1831 11 vom găsi zăbovind scurtă vreme
In ţara noastră, 11 vedem In matrialele acestui
volum avlnd relaţii negustoreşti şi de Împrumu-
turi. Haiduc Velko Pertoviii este văzut In ma-
terialele acestui volum In momentele mai im-
portante ale rezistenţei sale din ultimele luDi,
la Negotin. Menţiunea că el a rămas la Kladova
Împreună cu 1000 de combatanţi ne lămureşte
de unde provine afirmaţia eronată a consulului
austriac din Bucureşti, potrivit căreia Haiduc
Velko ar fi trecut cu oştirea dincoace de
Dunăre, pentru o zi4.
                                      4 Vezi informaţii similare In Documente
privind istoria României. Colecfia Eudoxiu
de Hurmuzaki (Serie nouă), voi. II, Bucureşti,
perioadă, este demnă de reţinutwww Har.Qflfm*nifta»Q18-
1258
RECENZII
18
    La fel se lnttlnesc date noi despre alţi frun-
taşi sirbi, prceum căpitanul Petre Ceardaklia,
Miloje Petrovii, Anionije Pljasiâ, Dositej
Obradoviâ, Slevan 2ivkoviâ— Telemah, Nikola
Karamarkovic (ginerele lui Caragheorghe),
trimisul rus Nedoba, etc.
    Date asemănătoare găsim in legătură şi cu
Iakov Nenadoviâ, unul dintre fruntaşii de seamă
ai răscoalei, pe care noi 11 cunoaştem ca Im-
prumutător al lui Tudor Vladimirescu în anul
1816 şi II vedem ca atare In 1831 pretinztnd
bani din averea lui Tudor 7.
     Datele despre alte personalităţi Însemnate
    Iovan RaSkoviâ (numit şi Raiovid sau Ra-
din vremea respectivă interesează direct is-
toriografia română, dat fiind faptul că acestea
Întruchipează lntr-un fel sau altul relaţiile
româno-slrbe.
     Polcovnicul Slevan Zivkovii, bunăoară, fi-
gurează In documentele noastre inedite ca im-
plicat In nişte răzvrătiri din 1819 la Bucureşti
şi Iaşi, avlnd In ţară şi afaceri negustoreşti. în
anii răscoalei, 1808 —1813 5, 11 vedem In relaţii
de negoţ şi Împrumuturi cu negustorii din
Zemun. în unele acte din 1813, pe clnd pol-
covnicul St. Zivkovid se afla In Ţara Româneas-
vid), o figură curioasă a istoriei slrbe In vremea
răscoalei, autor al unui complot Împotriva
domnului Ţării Româneşti, în februarie 1820,
fapt despre care plnă In clipa de faţă nu s-a
scris Încă nimic, nici In istoriografia nostră şi
nici In cea slrbă 8 *, figurează In 1810 ca supus
otoman, avlnd In slujba sa pe un anume Uroş
Stoianovici (p. 119).
     Dalmatinul Spiridon Filipovii de San-
decii, ulterior arhimandrit al mănăstirii Noul
Neamţ din Basarabia şi prieten cu Tadeu Has-
că, apare prezentă la Zemun soţia sa Ljubica.
     Mladen Milovanovic a fost clţiva ani pre-
şedinte al Sfatului suprem al răsculaţilor sirbi,
iar din 1811 a fost ministru al forţelor armate
ale răsculaţilor. în anul 1821 el va apare In ca-
litate de comandant al unor detaşamente ete-
riste din Moldova. Se va afla la Sculeni, In
zilele luptelor purtate acolo 6. Despre el şi fa-
milia lui (soţia Iovanka şi fiul Gheorghe) gă-
sim In volum numeroase informaţii, privind
Îndeosebi datoriile lui din vremea răscoalei,
unele contractate In interesul mişcării răscu-
laţilor. O suită de acte se referă la nişte can-
tităţi de grlu reţinute In 1807 pe Dunăre, din
ordinul lui M. Milovanovid.
deu8, apare In 1810 ca emisar In Ţara Româ-
nească şi-l vedem > la Craiova şi Timişoara (p.
119). în urma Infringerii definitive a răscoalei,
el trece (1813) In Austria, Împreună cu Cara-
gheorghe şi cu emisarul rus Nedoba (p. 421).
     Iovan Kolarovic, originar din Osiek, fost
voluntar în 1790, s-a stabilit ulterior In Ţara
Românească făclnd negoţ. La venirea oştirilor
ruseşti In Principate (1806), el se angajează vo-
luntar şi devine comandant peste două esca-
droane de ostaşi cazaci, Înfiinţate de Alex.
Ipsilanti, domnul ambelor Principate la data
aceea. A slujit ca voluntar un an de zile, lulnd
parte la luptele din Ostrovul mare, de la Mă-
    5    Este vorba de cunoscuta „zurba” de
la Iaşi In iulie 1819 şi de o revoltă a amău-
ţilor domneşti din Muntenia, sub conducerea
lui Miljko Pterovic, care s-au baricadat la
Sinaia. Din acte româneşti şi ruseşti inedite
ştim că St. 2ivkovic a avut legături cu
ambele aceste acţiuni de protest.
    6    Vezi despre participarea lui Mladen
Milovanovid colecţia de documente Răscoala
din 1821, voi. II, p. 266-267, 276 şi voi. V,
p. 325, 326, 329, 330, 442. Reiese că Mladen
a comandat un detaşament de cavalerie şi
că a fost pe poziţii la Crucea. I.P. Liprandi
menţionează (voi. V, p. 331) că Mladen a
plecat ulterior In Serbia şi că şi-a sflrşit viaţa
In chip tragic. Unele informaţii cuprinse In
volumul de faţă oferă date despre el tocmai
din perioada Întoarcerii sale din Basarabia
In Serbia.
lainiţa şi Negotin (p. 296). Revenit la Zemun,
se manifestă ca liber glnditor, criticlnd cu ve-
hemenţă rinduielile din Împărăţia austriacă,
fapt care atrage asupra lui ancheta relatată
In materialele volumului (p. 297).
                 7   Vezi despre Împrumutul din partea lui
              I. Nenadovid şi pretenţiile lui In 1830-1832 In
              documente privind Răscoala din 1821, voi.
              III, p. 322, 381-382, 386, 390, 404.
                 8   Istoriografia slrbă menţionează doar
              ipoteza că Iovan Raskovic ar fi putut avea
              legături cu eteriştii. Istoriografiei româneşti
              i-a scăpat pînă In prezent faptul consemnat
              In unele condici că I. Raskovid a organizat
              un complot în 1820, în care a antrenat diverse
              persoane originare din Balcani.
                 8 Vezi şi nota nr. 5 la recenzia din „Studii”
              nr, 1/1963, p. 25.
www.dacoromanica.ro
19
RECENZII
1259'
    O altă categorie de personaje istorice a că-
ror nume se lntilnesc in materialele volumului
de faţă interesează indirect istoria noastră.
    Unul dintre acestea este Regep-aga de la
Ada Kaleh, pe care-1 vedem Încheind o În-
ţelegere cu răsculaţii sîrbi, in ianuarie 1813 şi
merglnd, In octombrie acelaşi an la Zemun,
spre a discuta cu nişte familii de turci. Faptul
că Regep-aga Întreţine corespondenţă cu Co-
mandamentul de Slavonia lămureşte pentru
noi întrucîtva de ce Tudor Vladimirescu a tre-
buit să se adreseze tocmai acestui comanda-
ment In legătură cu nişte pretenţii ale sale
faţă de Regep-agat0.
    Un alt personaj din această categorie este
Guşanaţ Halil-aga, comandant de clrjalii, om
al lui Pazvant-oglu. împreună cu Soliman-paşa
vizirul de Belgrad, Guşanaţ Halil-aga a emis
in 1804-1805 obligaţii pentru 45 000 de pia-
ştri, pe care Caragheorghe, capul răscoalei
sirbe, a făgăduit să-i achite. în 1807, aceşti
bani Încă nu erau achitaţi. în 1805, cei doi
turci menţionaţi au luat o corabie cu grlu şi
făină aparţinlnd negustorilor Tabancid din
Semiin, depunlnd gaj obiecte de preţ. Cu toate
acestea, negustorul respectiv intervenea la
Poartă în 1814, cerlnd despăgubiri pentru
această marfă. Pretenţiile li slnt respinse în
1818, ca neîntemeiate.
    Datele suplimentare despre Franz Fleiseh-
liaekl, ulterior consul austriac la Bucureşti,
ni 1 arată pe acesta In continuare In rolul de
tîlmaci de limbi orientale la Petrovaradinu.
    O serie de personaje mai puţin cunoscute
reţin totuşi atenţia noastră prin faptul că
apar In localităţi de pe teritoriul României.
Astfel, Teodor Cliiriţă10 11 12 din Zemun a trecut
la Belgrad cu intenţia de a merge la Bucureşti,
   10    Tudor Vladimirescu avusese o creanţă
de 163 087 piaştri, pentru acoperirea căreia
se adresează in 1816 Comandamentului general
al Slavoniei, iutruclt fraţii Regep aveau
unele afaceri in Banat. I s-a răspuns că poate
trimite un vechil în Slavonia, In vederea
judecării pricinei (Răscoala din 1821, I, p.
112-113).
    11   Vezi şi voi. II al prezentei colecţii,
p. 186, 325, 450, 535.
    12   Deşi numele sună româneşte, din actele
referitoare la Teodor Chiriţă reiese clar că
totuşi nu este vorba de un personaj de naţio-
nalitate română.
spre a intra voluntar In oştirea rusă (p. 288,
291) ; un Antonie Simonovid, fugit din Serbia
In Rusia, a apărut la Timişoara ; Percea Stan-
kovid din Negotin a urmat şcoala normală la
Timişoara şi la Becicherec, apoi a mers la Po-
reci (Serbia) unde a fost Învăţător plnă In
1813 : Notthaft Georg din Timişoara vinde
făină sîrbilor răsculaţi; Aron Arsenovid de
asemenea transportă vin şi făină la Belgrad.
    Apar In texte nume de români. De exemplu,
Mihai Ţerra livrează făină şi porumb pentru
Serbia (p. 248); Petruş Paul, fost pandur în
1812, este arestat la Zemun pentru că fugise
In Serbia.
    Românii: Toma Scrubete, Ion Lazaron,
Dumitru Păun şi Lazăr Mihai, după cum o
arată clar materialele volumului,au partici-
pat la răscoala din Krusciţa, In anul 1808 (p.
239)13, Alţii însă, ca de exemplu Dumitraşcu
Stoca, slujesc ca soldaţi In regimentul Vla-
ho-iliric, care a contribuit la Înăbuşirea răs-
coalei amintite. Un alt român, Petru Nico-
lescu, face parte din corpul de voluntari slrbi,
In anul 1812 (p. 280).
    Negustorii aromâni apar In continuare In
număr considerabil. în afară de Vllcu (Dar-
vari) Ghinu, Anastas Diamandi, Demetar
Sima Dimitrievici, întllniţi în materialele vo-
lumului II14, mai apar acum : Kosta Mihailo-
vici din Moscopole, Kosta Bukuvala, Spirta
Peter, Guda Petar, Vreta Giosa, Gheorghe-
Ţinţarin, Mihai Nacu, Ioan Pauliu, Bombo
Naco Demeter, precum şi mai mulţi negustori
cu numele de asemenea aromânesc Caramata.
Mai numeroase şi mai interesante slnt infor-
maţiile despre Sterio Puliu (cunoscut din ma-
terialele volumului II15). Acesta a Încheiat un
contract cu Caragheorghe (ianuarie 1811) pen-
tru a livra Serbiei 600 000 ocale de orz.Pro-
curarea acestei cantităţi de orz Sterio şi-o
asigură Insă de la Şandor Iştvan din Timişoara
(p. 221-225).
    în fine, In materialele volumului apar In
continuare date despre cetele haiducilor :Kuz-
    13     Una dintre cauzele răscoalei locale
de la KruSăiţa a constat In influenţa exer-
citată printre locuitorii din Banat de către-
mişcarea de eliberare a sîrbilor.
    14  Vezi voi. II, p. 140, 310, 326.
www.dacoramaMCa.ro
1260
RECENZII
20
man Ugodic, IIia Sarat, Iovan Kosancic, ţi
Lazar Harambaşa18.
    Volumul are un indice onomastic şi unul
-toponimic, Inclusiv numele naţionalităţilor,
precum şi un indice al numelor de instituţii.
Indicele de materii (p. 651 — 659) este lucrat
selectiv şi se publică aici pentru toate cele trei
volume ale colecţiei. Toţi aceşti indici, pre-
cum şi lista regestelor de la sfirşitul volumului
dau cercetătorului posibilitatea să se orienteze
-cu uşurinţă In depistarea datelor urmărite din
texte. In puţine cazuri (la oraşul Cladova, la
noţiunea „Şcolile strbo-române”), trimiterile
ta pagini slnt greşite. Trebuie reţinut că loca-
litatea Boljevac, indicată ca sat In ţinutul
Cma Reka, astăzi este oraş. De asemenea,
In loc de „România”, pentru perioada respec-
tivă trebuie indicat: Principatele Române.
Numele de persoană: Neşco N., dat la indice
fără vreo altă explicaţie (p. 113), desemnează
M Vezi despre aceştia şi In voi. II, p. 141,
145, 209, 217, 220, 316.
fără Îndoială aceeaşi persoană cu Neşco Li-
sidko de Ia p. 109, indexat ca altă persoană
(p. 635), deoarece acesta, ca şi Neşco N., este
menţionat doar In legătură cu scrisoarea adusă
de la Tosun turcul.
    Menţionăm că volumul cuprinde, la sfirşit,
14 ilustraţii, fotocopii, reprezentlnd, printre
altele, casa aromânilor Petar Iciko şi Kara-
mata la Zemun.
    Coroborate cu informaţiile privind istoria
României, In primul rlnd cu cele cuprinse In
colecţia Hurmuzaki (mai cu seamă volumul
II, serie nouă), datele din volumul de faţă ca
şi din Întreaga colecţie de documente din ar-
hivele de la Zemun, privind răscoala slrbilor,
pot fi utile cercetătorilor din România in elu-
cidarea unor aspecte ale istoriei relaţiilor ro-
mâno-slrbe.
                                                                                                  Saoa Iancopici
www.dacoromanica.ro
REVISTA REVISTELOR
      „Ceskoslovensky Casopis historickyu (Revista cehoslovacă de istorie)
      Edit. Academiei Cehoslovace de Ştiinţe, Praga, XVII (1969), nr. 1—6,
                                    931 p.
    Prezentlnd, ca de obicei, „Revista cehos-
lovacă de istorie”, de astă dată pe 1969, nu
ne putem ascunde o remarcă iniţială. Nu
există o proporţie echitabilă In tratarea
problemelor pe diferite perioade istorice.
Ponderea cade tot mai mult pe problematica
istoriei moderne şi contemporane. Medie-
vistica e vitregită, pentru simplul motiv că
lipsesc medieviştii. Cu toate acestea, studiile
şi articolele slnt interesante şi mai cu seamă
însoţite de o bogată documentaţie de arhivă.
    Începem cu studiul lui Otto Urban, Con-
cepţia lui Masaryk despre problema cehă
(nr. 4), In care urmăreşte formărea perso-
nalităţii acestui glnditor-sociolog In a doua
jumătate a secolului al XlX-lea. Expunerea
cuprinde următoarele puncte: 1, umanitate;
2, democraţie; 3, evoluţie şi revoluţie; 4,
statul şi naţiunea; 5, problema cehă; 6,
revoluţia mondială şi problema cehă. Auto-
rul, dezvoltă fiecare din aceste puncte, contu-
rind astfel personalitatea complexă a prof.
Thomas G. Masaryk.
    Cunoscutul medievist Fr. Graus tratează
o problemă legată de cele mai vechi Începu-
turi ale istoriei cehe : Prinţesa Libuşe — de
la legendă la simbol naţional (nr. 6). Studiul
e foarte clar şi constituie un model pentru
cercetări similare. Giaus urmăreşte, In spirit
critic, evoluţia şi transformările prin care a
trecut, timp de mai multe veacuri, legenda
Libuşei, Întemeietoarea, de fapt, a dinastiei
Pfemyslizilor. Legenda iniţială spune că dintre
cele trei fiice ale lui Krok, Libuşe era cea
mai isteaţă; avea darul vrăjitoriei şi al pre-
vestirii. Lulnd In căsătorie pe ţăranul Pfe-
mysl, Libuşe Întemeiază dinastia Pfemys-
lizilor (sec. X-XIII). Legenda e mult mai
complicată. Pe lingă fapte istorice, cuprinde
şi o seamă de elemente mitice. Autorul li
urmăreşte configuraţia literară In istorio-
grafia medievală, cehă şi germană, lnceplnd
cu secolul al XlI-lea, şi nu lasă la o parte nici
operele literare create pe această temă de
legendă (Grillparzer, Josef WenZig, Smetana).
La 11. VI. 1881, Teatrul Naţional din Praga
şi-a deschis pentru Intlia oară porţile cu opera
muzicală „Libuşe” de Smetana. După această
dată personajul legendar a devenit simbol
naţional.
    Acelaşi autor se ocupă iarăşi de o problemă
de medievistică, pentru a cărei soluţionare
e nevoie de o profundă cunoaştere a realită-
ţilor medievale; Criza evului mediu şi husi-
tismul (nr. 4). Graus are observaţii intere-
sante şi instructive, asupra cărora, din lipsă
de spaţiu, nu putem stărui aici.
    La începutul secolului al XV-lea, criza
culminează cu apariţia husitismului, care
devine catalizatorul unei Întregi suite de
fenoneme sociale. Analizlnd această mişcare
In contextul ideilor de circulaţie continen-
,.8Toi>n”, tomul 2s. nr.. s. p. i26i-i2www.dacoromanioa ro
1262
REVISTA REVISTELOR
2
tală, autorul nu poate ocoli anumite probleme
care li apar In cale. De pildă, cum s-a putut
— se Întreabă Graus—ca Învăţătura religioasă
husită să producă aşa, deodată, In Cehia atlta
avlnt, atlta Înflorire ? De ce această mişcare
devine pe neaşteptate o mişcare cu caracter
naţional ? De ce Hus se bucură de o faimă
mult mai mare declt dascălul său Wiclif?
Husitismul Insă n-a soluţionat criza evului
mediu tirziu, dar prin intensitatea şi speci-
ficul său ne-a redat cel mai sugestiv şi mai
cuprinzător tablou al crizei, din care n-a
existat nici un fel de ieşire.
    Herbert Laudat atacă problema alianţei
matrimoniale dintre dinastia cehă a Pfemy-
slizilor şi neamul havolanilor (Brandenburg,
dinastia havolană şi Pfemyslizii, nr. 4).
După ce delimitează geografic şi istoric
ţinutul Brandenburgului, leagănul monarhiei
prusiene, situat In bazinul Elbei şi Oderului,
autorul, bazat pe o ştire din Widukind, ad-
mite că Yratislav, din dinastia Premysli-
zilor, a luat In căsătorie pe Drahomira din
neamul havolanilor. După cronicarii cehi
Cosma şi Cristian, căsătoria a avut loc foarte
probabil prin anii 906-907 şi avea un substrat
politic, acela de a face faţă presiunii maghia-
rilor.
    J.     Spăvâcek tratează o problemă de di-
plomatică cehă medievală, şi anume : Docu-
mente false şi puterea politică a margravului
Karel (nr. 3). Autorul analizează conţinutul,
stilul şi limba a două acte de cancelarie false,
emise de viitorul Împărat Carol al IV-lea
In perioada In care a funcţionat ca margrav
al Moraviei (1334-1346).
    Transformările structurale din stnul colo-
nizărilor medievale se intitulează un lung
articol, semnat de Miroslav StSpânek (nr. 4
şi 5). Sprijinit pe o extrem de bogată biblio-
grafie cehă şi germană, autorul Întreprinde
o largă analiză a economiei agrare din cursul
evului mediu timpuriu. Leglnd fenomenul
colonizării de dezvoltarea agriculturii, Stă-
pânek răstoarnă o seamă de concluzii la
care au ajuns, In această privinţă, vechile
cercetări. El afirmă că legătura indiscuta'
bilă dintre aşezările umane şi stadiul eco-
nomic al societăţii respective face să ne Îndoim
agricultura medievală a unităţilor terito-
riale mai mari. Agricultura feudală din secolele
XI-XIII prezenta o dinamică specială, iar
transformările din procesul muncii se pro-
duceau mult mai Încet declt In secolele mina-
toare. în sflrşit, producţia agricolă a evului
mediu dezvoltat şi tirziu prezenta o serie de
particularităţi, condiţiorate de amplasamen-
tul regional al culturilor cerealiere.
     Cu prilejul Împlinirii a 500 de ani de la naş-
terea lui Machiavelli, Josef Macek semnează un
studiu intitulat: Kiccolo Machiavelli — mit şi
realitate (nr. 3), In care Îşi propune să confrunte
Îndeosebi realitatea cu mitul creat In jurul a-
cestui gînditor politic. Urmărind modul cum
au fost receptate ideile lui Machiavelli In gln-
direa politică europeană, Macek afirmă că bi-
serica papală şi gînditorii protestanţi au in-
fluenţat profund formarea mitului machia-
vellian. Opera scriitorului florentin a fost inter-
pretată de o manieră simplistă şi adaptată ar-
bitrar la necesităţile politice ale fiecărei epoci,
în partea finală a expunerii sale, autorul se
ocupă de pătrunderea operei lui Machiavelli In
spaţiul culturii cehe şi de rolul ei In formarea
ştiinţelor politice din Cehoslovacia.
     Muntele Alb şi cultura din firile cehe se in-
titulează un interesant articol semnat de prof.
englez Robert Evans (nr. 6). în istoria po-
porului ceh, Muntele Alb repezintă un hotar
despărţitor Intre două epoci bine distincte,
unde, la 1620, revolta „stărilor” cehe a fost
strivită de autorităţile habsburgice. Se ştie
că In 1618 s-a declanşat războiul de 30 de ani,
care a provocat multe pustiiri în această parte a
Europei. Ambele evenimente sînt situate In
prima jumătate a epocii, denumită de istorio-
grafia cehă „a Întunericului”. Odată Încărcate
cu acest atribut, problemele culturale din
această epocă au fost foarte puţin cercetate. '
Subliniind această deficienţă, autorul socoate
că ţările cehe prezintă, totuşi, din acest punct
de vedere, o importanţă deosebită In contextul
culturii europene din prima jumătate a se-
colului al XVII-lea. Trei slnt problemele a-
supra cărora stăruie autorul r 1, relaţia dintpe
baroc şi contrareformă şi Începuturile acestuia
şi recrudescenţa religioasă a catolicismului;
2, caracterele curentului artistic şi cultural
de justeţea tendinţelor de a cawWWudaC0fO^^aW'ifea.ufOlumclc de manierism şi 3, con-
3
REVISTA REVISTELOR
1263
iecinţele pe plan cultural ale războiului de
30 de ani.
     Josef Petrân şi Jan Havrânek se ocupă de
Mişcări fărăneşli tn ţările cehe tnlre 1775 şi
1918 (nr. 6). Expunerea se Împarte In două
părţi : a, Faza finală a mişcărilor fărăneşli
spontane între 1775 şi 1848, redactată de pri-
mul autor şi b, De la spontaneitate la activita-
tea politică a ţărănimii şi muncitorilor agrico-
li Intre 1848 şi 1918, datorată lui J. Havrânek.
De altfel, materialul lntr-o formă mai dez-
voltată a fost predat Comisiei internaţionale
pentru istoria mişcărilor sociale de pe lingă
Comitetul internaţional al ştiinţelor istorice.
     Deosebit de interesant mi se pare artico-
lul lui Cezar Jaroslav despre Începuturile ide-
ologiei Imperiului britanic (nr. 6).
     Politica de expansiune a Marii Britanii a
început să se cristalizeze la începutul celei de-a
doua jumătăţi a secolului XlX-lea. Impulsul
a fost dat de trei împrejurări: 1, dezvoltarea
relaţiilor comerciale cu Orientul, mai ales cu
ţările asiatice; 2, creşterea tendinţelor de
emancipare a coloniilor europene, Îndeosebi
din Canada, şi 3, includerea Indiei, după marca
revoltă din anii 50, sub protecţia coroanei en-
gleze. Imperialismul englez şi-a găsit teoreti-
zarea In operele şi tratatele unor scriitori şi
teoreticieni englezi din secolul trecut. în pri-
mul rlnd, Thomas Carlyle, ale cărui teorii po-
litice au fost hotăritoare pentru politica eco-
nomică a Angliei. Autorul expune pe larg con-
cepţia lui Carlyle despre putere şi drept şi
despre misiunea Marii Britanii in lume.Ideo-
logia imperialismului englez Îşi sporeşte con-
ţinutul cu tezele altor teoreticieni (John
Ruskin, Charles Kingsley, A.Ch. Swinburn),
oameni politici (W, Gladstone, B. Disraeli)
şi chiar poeţi (Alfred Austin, G. Massey).
     Sub titlul Karl Kautsky şi făurirea marxi-
smului ca ideologie politică a unui partid so-
cialist de masă la finele secolului al XlX-lea,
Otto Urban prezintă cîteva aspecte din istoria
mişcării socialiste (nr. 1).
     Autorul arată cum, prin anii 90, marxismul
a fost cel mai de seamă factor care a contribuit
la unificarea forţelor fărlmiţate ale parti-
dului- socialist de masă. De altfel, deceniile
VIII—X pot fi considerate drept prima pe-
rioadă In care Învăţătura lui Marx a pătruns în la gieve jşi sabotaje.
                                                    www.dacoFQmanica.ro
mediul Europei Centrale. Fenomenul s-a pe-
trecut In două faze : In prima a avut loc pro-
cesul de Închegare şi unificare a glndirii marxi-
ste In domeniul teoriei ştiinţifice, iar In a
doua noul sistem s-a impus şi s-a popularizat,
tocmai clnd au luat fiinţă partidele socialiste
de masă.
   Cu o problemă de istorie contemporană
se ocupă şi Mărie Kuklikova In aiticolul
său intitulat : Rassemblemenl universel pour
la paix (Probleme politice de pace tn anii 30
şi similitudinea lor cu cele din Republica soci-
alistă cehă) (nr. 2).
   Unul din capitolele cele mai demne de luat
tn seamă din istoria luptei pentru pace s-a
desfăşurat In a doua jumătate a anilor 30.
Mişcarea pentru pace din această perioadă
avea un caracter larg, de masă, şi era capabi-
lă să exprime opinia întregii lumi democra-
te. Autoarea face un istoric al acestei mişcări,
tratînd următoarele capitole: 1, „Formarea
Asociaţiei mondiale pentru pace"; 2, „Congre-
sul de pace de la Bruxelles ; 3, ,,R. U. P. In
Cehoslovacia” şi 4, „Probleme politice ale
mişcării pentru pace din Cehoslovacia". Kuk-
likova arată cum Rassemblemenl universel
pour la paix (R. U. P.) a ieşit in toamna anu-
lui 1939 din „Comitetul de iniţiativă pentru
convocarea unui congres internaţional de
pace”.
     Tomâs Pasâk, specializat In problemele
ceho-germane de istorie contemporană, tra-
tează despre Intrarea trupelor germane pe
teritoriul ceh tn 1939 (nr. 2). Pe baza unui
bogat material de arhivă, autorul aduce o
seamă de precizări, care aruncă o nouă lu-
mină asupra acestui eveniment militar, cu
profunde urmări In viaţa politică a poporului
ceh.
    Despre Activitatea autorităţilor cehe supe-
rioare din Protectorat tn toamna anului 1939
scrie tot Tomâs Pasâk (nr. 4). La Început,
autorul se ocupă de ecoul şi urmările pe care
le-a avut războiul germano-polon, lnceplnd de
la l.IX. 1939, atlt în ţările cehe, cit şi In res-
tul Europei. Imediat după această dată,
dr. Eduard Beneş, care se afla la Londra,
transmite rezistenţei din Protectorat un mesaj,
prin care Îndemna oamenii din Întreprinderi
Urmează o perioadă
1264
REVISTA REVISTELOR
4
grea pentru populaţia cehă. Autorităţile de
ocupaţie fac arestări In stil mare, iau măsuri
de germanizare ţi caută să limiteze autono-
mia făgăduită de Hitler In momentul trans-
formării ţărilor cehe In Protectorat. Prin
„activitatea autorităţilor cehe superioare”
din această vreme, Pasăk Înţelege reacţia
.au mai bine zis comportarea echipei
guvernamentale conduse de Hâcha faţă
de măsurile drastice luate de germani. De
fapt, plnă la finele acestui an, Intre Praga
şi Berlin se desfăşoară un dialog cu totul
inegal din punct de vedere politic. Pe la mij-
locul lunii octombrie, Hitler insistă ca guver-
nul ceh, In frunte cu Hâcha, să depună jură-
mlntul de credinţă faţă de Germania. Hâcha
şovăie şi se situează pe o poziţie de rezisten-
ţă, pentru motivul că Hitler nu respecta obli-
gaţiile luate prin decretul de înfiinţare a
Protectoratului. Toate evenimentele din cursul
lunii octombrie se lnvlrtesc In jurul jurămln-
tului, care, plnă la urmă, a fost amlnat
sine die. Urmează demonstraţii studenţeşti şi
manifestaţii de stradă cu prilejul zilei de 28
octombrie, sărbătoarea naţională a republicii.
Situaţia e foarte Încordată şi Hitler amenin-
ţă cu represalii nimicitoare. Se Închid şcolile
superioare şi e interzice cu desăvlrşire orice
demonstraţie. Intre timp, primul ministru,
generalul EliâS, care reprezenta In guvern o
orientare cu vădite Înclinaţii spre rezistenţă,
ţinea legătura cu dr. Eduard Beneş din capi-
tala Angliei. După fuga peste hotare a doi
miniştri cehi, criza din sinul guvernului EliâS
se adlnceşte şi mai mult. In cele din urmă,
autorul conchide că o maie parte dintre auto-
rităţile cehe s-a situat, In toamna anului
1939, pe o poziţie de rezistenţă faţă de ocu-
panţi.
    Eva VICkovâ scrie despre Concepţia fron-
tului unic al socialiştilor de sttnga din Germania
şi Austria, după apariţia nazismului (nr. 1).
Prezenţa şi ascensiunea fascismului In Ita-
lia şi Germania au avut drept consecinţă
radicalizarea social democraţiei din În-
treaga Europă. Pe măsură ce se adlnceşte
acest proces In Germania şi Austria, In ace-
eaşi măsură se complică şi se diversifică
poziţia socialiştilor de stingă, atlt faţă de
partidul socialist, cit şi faţă de alte realităţi
politice europene. Iată cum formulează autoa-
rea cadrul problemelor majore, în jurul căro-
ra se desfăşoară activitatea socialiştilor de
stingă In perioada amintită; raporturile lor
cu comuniştii din punct de vedere ideologic,
necesitatea necondiţionată a luptelor revolu-
ţionare, teza despre transformarea luptei
antifasciste In lupta pentru răsturnarea capi-
talismului, raportul dintre dictatura prole-
tariatului şi democraţie, poziţia socialişti-
lor de stingă faţă de frontul unic. In toate
aceste probleme, ei apar mai aproape de
comunişti declt de social-democraţia oficială.
    Participarea guvernului Teleki la dezmem-
brarea Cehoslovaciei, martie 1939 este titlul
unui articol datorat lui Jârg Hoensch (nr. 3).
   Utilizlnd un material documentar exclu-
siv de arhivă, autorul prezintă, la Început,
cu mjlte detalii, evenimentele care au pre-
cedat invazia germană în Cehoslovacia, la
15. III. 1939. în ■centrul expunerii se află
situaţia din Slovacia şi Rusia subcarpatică,
faţă de care guvernul lui Teleki (preluase
conducerea guvernului la 16.11. 1939) prezen-
ta revendicări teritoriale. In competiţie mai
intrau Insă Germania şi Polonia, ale căror
interese politice şi economice au produs In
această parte a Europei o Încordare, care s-a
soldat, după cum se ştie, cu desfiinţarea ca
stat a Cehoslovaciei. Deja la jumătatea lunii
martie, diplomaţia germană lansare o nouă
justificare a situaţiei de moment; acordurile
de la Viena şi Milnchen fuseseră depăşite
de noile evenimente. Deci lumea se putea
aştepta la orice. Autorul caracterizează foar-
te bine tendinţele acaparatoare ale guvernu-
lui Teleki care, la un moment dat, viza ane-
xarea Întregii Slovacii. Plnă la sflrşitul lunii
martie urmează o suită de conciliabule diplo-
matice şi evenimente de pe urma cărora
Ungaria şi Polonia Îşi rotunjesc frontierele
cu adaosul unor noi teritorii. Toate acţiunile
politice se desfăşoară cu asentimentul lui
Hitler, care, plnă la Începutul lunii aprilie,
devine deja arbitrul situaţiei din Europa
centrală şi de sud-est.
    Un articol legat de perioada rezistenţei
publică Jan Kulik: Comitetul de petiţii
Rămtnem fideli” tn perioada milnchenezi
»
www.dacoromanica.ro
5
REVISTA REVISTELOR
1265-
şi tn timpul celei de-a doua Republici (nr. 5).
In prima parte a expunerii se face un istoric
al acestui comitet, precum şi al altor organi-
zaţii ideologice cu orientare antifascistă,
existente In Cehoslovacia In perioada dintre
cele două războaie mondiale. „Comitetul
de petiţii” a fost iniţial un fel de anexă pe
lingă „Gruparea universităţii muncitoreşti”,
care funcţiona Încă din anii 20. După ce defi-
neşte structura şi orientarea politică a acestui
comitet, In contextul altor grupări similare
din această perioadă, Kulik reliefează In
partea a doua a aiticolului măsura In care
organizaţia „Rămlnem fideli” a participat
la rezistenţa Împotriva ocupanţilor nazişti.
In concluzie, autorul precizează că gruparea
„Comitetul de petiţii” s-a străduit să apere
tradiţia naţională umanistă şi democratică,
să lupte Împotriva marasmului moral şi să
impună valorile clasice ale culturii naţionale.
    Vladislav Lacina se ocupă cu Atitudinea
soeial-democraţiei şi nafional-socialiştilor
cehi faţă de probtemile agrare tn anii
1945 —1948 (nr. 1). Autorul defineşte pozi-
ţiile acestor două oiganizaţii politice faţă
de chestiunea agrară, socotită drept funda-
mentală In perioada imediat după cel de-al
doilea război mondial.
                                                          ★
    Foarte importante slnt unele contribuţii
la rubrica Materiale, adevărate studii, dotate
cu o bogată informaţie ştiinţifică. Amin-
tim, de pildă, cele clteva pagini publicate de
Hubert Masafik, fost multă vreme In servi-
ciul diplomatic la Republicii (Iarăşi despre
Miinchen, nr. 2). Masarik povesteşte cum a
fost tiimis de Beneş şi Emil Krofta să parti-
cipe la conferinţa celor patru de la Miinchen,
din 28 — 29 septembrie 1938. Diplomatul
ceh era Însoţit de un redactor de la agenţia
de presă CTK şi un delegat de la Serviciul
cifrului. Spre surprinderea lor, pe tot timpul
conferinţei, cehii au fost reţinuţi In hotelul
In care era cazată şi delegaţia engleză con-
dusă de Neville Chamberlain.
Cehoslovacia (nr. 3). Emigraţia germană In
Cehoslovacia, Intre 1933 şi 1938, era destul
de eterogenă ca orientare politică. Deşi puţin
numeroasă, totuşi existau acolo patru gru-
pări : SOPAD şi KPD, care Încercau să for-
meze un front comun Împotriva nazismului,
urma apoi Schwarze Front, cu vădite Încli-
naţii spre dreapta, şi In sflrşit ultima gru-
pare, care părăsise Germania mai degrabă
din motive economice declt politice, Volks-
sozialistische Bewegung Deulschlands, condusă
de gazetarul Fritz Max Cahen.
    Foarte interesante ni se par Consideraţi-
ile pe marginea pregătirii acordului de la
Miinchen, din 1938, publicate de cunoscutul
ziarist ceh Leo Sychrava (nr. 4). Relulnd firul
evenimentelor istorice din vara anului 1938
şi bazat pe noi publicaţii, apărute Intre timp,
autorul aduce o serie de precizări extrem,
de importante, merite să arunce multe lu-
mini asupra căilor lncllcite ale diplomaţiei
occidentale din această perioadă. De pildă,
unul din cele mai grele şi mai apăsătoare
momente din zilele care au precedat dicta-
tul de la Miinchen, din 28—29 septembrie
1938, a fost desigur acela In care reprezentan-
tul diplomatic al Franţei la Praga a lnml-
nat Ui Beneş propunerea de a capitula In
faţa pretenţiilor germane. Beneş a acceptat
dezmembrarea Cehoslovaciei cu condiţia
unor garanţii ulterioare din partea marilor
puteri. însă Chamberlain a anunţat In Came-
ra Comunelor, cu o condamnabilă candoare,
că Cehoslovacia acceptase propunerea franco-
britanică fără condiţii.
   Specializat In problemele agrare din
perioada feudală, Josef Kofii se ocupă de
Patentul privitor la desfiinţarea iobăgiei In
ţările cehe (nr. 1), Iar Pavla Horskâ scrie des-
pre Contribuţia politicii cehe la relaţiile aus-
tro-franceze, spre finele secolului al XlX-lea
şi tnceputul secolului nostru (nr. 5).
                                                         ★
    In rest, revista publică numeroase Însem-
nări, grupate pe orlnduiri, şi recenzii.
Tr. Ionescu-Nişcov
   Despre cu totul altă problemă scrie Bo-
humil CemJ şi anume: Mişcarea „Socialis-
mului popular” a emigraţiei germane -tn .
                                                    www.dacoFomanica.ro
                      www.dacoromanica.ro
î N S                               M
N
A
R
I
                                ISTORIA ROMÂNIEI
                                                                  STUDIA ET ACTA MUSEI NICOLAE BĂL-
                                                                  CESCU, Bălceşti pe Topolog, 1969, 423 p.
    La 150 de ani de la naşterea lui Nicolae
Bălcescu, apariţia unui anuar al Muzeului
Bălcescu se Înscrie In literatura istorică a
zilelor noastre ca un piestigios omagiu adus
luptătorului revoluţionar de la 1848, In ace-
laşi timp unul din marii istorici ai neamului
românesc. Lucrarea, care apare sub Îngriji-
rea directorului muzeului, H. Nestorescu-
Bălceşti, lnmănunchiază un număr de 29
studii şi comunicări, documente şi evo-
cări, multe dintre ele aruncind o lumină
nouă'asupra lui Bălcescu Însuşi, a familiei
sale sau a generaţiei de la 1848. Subliniem
ca utilă şi interesantă publicarea In acest
volum a 75 de documente şi relatări, cele
mai multe inedite, cuprinzlnd In timp o pe-
rioadă de aproape trei veacuri (sec. XVII—
Începutul sec. XX), care extind astfel cunoş-
tinţele asupra familiilor lui N. Bălcescu, Gh.
Magheru, D. Bolintineanu şi pun totodată In
lumină o seamă de fapte istorice, mai puţin
cunoscute, din preajma şi din perioada urmă-
toare revoluţiei de la 1848.
    Sub aspectul tematic, materialele cuprinse
în volumul pe care-1 prezentăm se Împart
In mai multe categorii. O primă categorie
se ocupă de aspecte generale şi particulare
ale vieţii şi activităţii lui N. Bălcescu. Dan
Berindei prezintă pe Nicolae Bălcescu — om
de ştiinţă, relevlnd, pe fondul unei viziuni
..STUDII", tomul 23, nr. 8. p. 1287-1282, 1970. j
de ansamblu, trăsăturile caracteristice ale
activităţii sale ştiinţifice şi culturale, domi-
nate de pasiunea pentru studiul istoriei, In
care poate fi considerat un” deschizător de
drumuri” (p. 22). Cornelia Bodea Înfăţişează
aspecte ale activităţii lui N. Bălcescu In anii
1849 şi 1851, aduclnd o seamă de elemente
noi, documente inedite, cum slnt paşaportul
pentru distanţa Belgrad-Constantinopol, din
ianuarie 1849, o scrisoare adresată lui Băl-
cescu de Ţinea Bălăceanu-Gauthier de la Bel-
grad, In sfirşit, intervenţia pe lingă cancela-
rul imperial Felix von Schwarzemberg, pe
care o face Elena Sturza, In numele lui Băl-
cescu, la 10 martie 1851, solicitlnd pentru
acesta permisiunea de a se stabili In Transil-
vania, şi referinţele despre activitatea politică
a lui Bălcescu, datorate consulului austriac
la Bucureşti (Bălcescu lgr4849, 1851. Margi-
nalii inedite). Ion Cojocaru relevă influenţa
ideilor furieriste, al căror principal exponent
In ţara noastră a fost Teodor Diamant, asu-
pra formării concepţiei lui Bălcescu despre
societatea viitoare (Nicolae Bălcescu vi furi-
erismul. Clteva indicii). Adrian Corbu studi-
ază Iconografia lui Bălcescu, stabilind exis-
tenţa a şapte portrete fotografice cunoscute,
care datează din anii 1846 — 1852, dintre
care numai unul singur este original, cele-
lalte fiind fotocopii după originale necunos-
cute. Legăturile lui Bălcescu cu emigraţia
poloneză In 1849 şi sprijinul care l-a fost
acordat de către aceasta pentru realizarea
unei Înţelegeri Intre revoluţionarii români
I 4 - c. 6879
1268
însemnări
2
şi unguri din Transilvania şi Ungaria formea-
ză obiectul articolului semnat de Al. Csetri,
Bălcescu şi emigraţia poloneză. Noi contribu-
ţii documentare. Vasile Netea prezintă Rela-
ţiile lui N. Bălcescu cu cărturarii fi luptătorii
români din Transilvania, relaţii care se ma-
nifestă de timpuriu, Încă de pe băncile colegiu-
lui Sflntul Sava, clnd tlnărul Bălcescu audi-
ază cursurile ardelenilor Aaron Florian şi Iosif
Geniile, iar mai tlrziu, Împreună cu A. T.
Laurian Înfiinţează publicaţia cu titlu sim-
bolic ,.Magazinul istoric pentru Dacia”.
Continulnd legăturile cu G. Bariţiu şi luptă-
torii revoluţionari de la 1848 — 1849 din Tran-
silvania, scriind pagini minunate despre
Ardeal, Bălcescu şi-a adus din plin aportul
la „unitatea naţională” a poporului român.
I. D. Suciu prezintă legăturile dintre N.
Bălcescu şi Eftimie Murgu, insistlnd asupra
anilor 1840, 1848 şi 1849, clnd au loc eveni-
mente revoluţionare, In mijlocul cărora se
cimentează prietenia celor doi luptători din
Ţara Românească şi Banat (Nicolae Bălcescu
fi Bflimie Murgu, O paralelă istorică). In
sfirşit, tot In această categorie de articole
menţionăm şi pe cel al Elenei G. Zâne, pri-
vind Tirajele „Magazinului istoric pentru
Dacia" fi problema editării operelor lui Nico-
lae Bălcescu.
   Un alt grup de aiticole se referă la familia
şi rudele lui N Bălcescu. Pe baza unui bogat
material de arhivă, Paul Cernovodeanu şi
Horia Nestorescu-Bălceşti reconstituie isto-
ricul casei din mahalaua Boteanu din Bucu-
reşti, ridicată In 1819 de pitarul Barbu,
tatăl luiN. Bălcescu, casă caie se afla pe tra-
seul de azi al bulevardului ce poartă numele
luptătorului revoluţionar şi in care acesta
şi-a petrecut anii copilăriei. Datele catagra-
fiilor din 1831, 1833 şi 1838 completează
informaţiile cunoscute asupra situaţiei mate-
riale a Zincăi Bălcescu şi a familiei sale, iar
cele 10 documente inedite din anii 1824 — 1840,
precum şi cele 10 planşe care Însoţesc artico-
lul sporesc valoarea documentară a acestuia
(Casa Bălcescu din mahalaua Boteanu din
Bucureşti). Nicolae Voicu aduce Clteva pre-
cizări cu privire la biserica de lemn de la Gtl-
tofani, aşezată pe moşia lui Costache şi Sevas-
tiţei, fratele şi sora lui N. Bălcescu, cane In
                                                                                www.daco
1865 adaugă un pridvor de zid vechii biserici.
N. Crăsnaru publică Cinci scrisori de la Zoe
Băleescu-Mandrea, una din fiicele lui Barbu
Bălcescu, fratele mai mic al lui N. Bălcescu,
căsătorită cu N. Mandrea, care aduc amă-
nunte noi asupra urmaşilor lui Bălcescu. La
rubrica Evocări, Tea Crăsnaru-Mandrea, Ga-
briei şi Alexandru Culcer, I. Dumitrescu-
Borşa, Zoe N. Mandrea, Cornelia Pilat şt
N. Vătămanu prezintă date mai puţin cunos-
cute asupra lui Barbu Bălcescu, doctorul
Dumitru D. Culcer (1850—1927), ginerele
acestuia, Sevastiţa Bălcescu, popa Dima
Zugravul, străbunicul lui N. Bălcescu, şi, In
sfirşit, asupra doctorului Apostol Arsache
(1789 — 1874), căsătorit cu Ana Darvari,
vară a Zincăi Bălcescu.
   Altă categorie de articole cuprinse in acest
volum se referă la o serie de personalităţi
progresiste aparţinlnd generaţiei de la 1848.
Alexandru Culcer prezintă citeva momente
din activitatea lui Alexandru Buda, deputat
român in dieta de la Debreţin, legate de în-
cercarea de alianţă a românilor şi ungurilor,
din 1849, Ia care participă şi N. Bălcescu
(Un revoluţionar transilvănean In relaţii ca
Bălcescu—Alexandru Buda). G. D. Florescu
evocă figura Iui Dimitrie G. Florescu, refu-
giat la Paris in 1851, in urma lnfringerii revo-
luţiei de la 1848, autorul cunoscutei romanţe
„Steluţa" — ctnt al dorului de patrie {1853),
pe versuri de V. Alecsandri. Atenţia lui N. 1.
Simache se Îndreaptă asupra lui C. T. Gri-
gorescu — un revoluţionar piteştean pe malu-
rile Prahovei, 1824 — 1903, autorul stăruind
Îndeosebi asupra activităţii acestuia, desfă-
şurată la Ploieşti, In legătură cu unirea ţări-
lor române şi evenimentele politice din 1869
şi 1870. Date biografice asupra fraţilor Ale-
xandru şi George Creţescu, participanţi la
revoluţia de la 1848 din Ţara Românească,
prezintă M. G. Stephănescu, care Înfăţişea-
ză In acelaşi timp un „pahar de frăţie”,
dăruit — după opinia autorului — de N. Băl-
cescu lui George Creţescu (O familie de revo-
luţionari fi un pahar de frăţie). Contribuţii
documentare originale privind activitatea
şi ascendenţa lui Dimitrie Bolintineanu,
Grigore Alexandrescu, Ion (Niţă) Magheru,
Gheorghe Magheru şi Cezar Bolliac publică,
mamca.ro
3
ÎNSEMNĂRI
1269
In volumul pe care-1 prezentăm, Petre Costi-
nescu, George Potra şi Mircea Stoia.
     In acelaşi volum apare postum un frag-
ment din lucrarea lui Dragoş Sterian, Tabă-
ra de la Rlureni, denumită şi „Clmpul lui
Traian”, de lingă Rlmnicul Vilcea, loc In care,
Intr-o atmosferă de Însufleţit elan popular,
generalul Gh. Magheru Încearcă să organi-
zeze o rezistenţă armată Împotriva armatelor
turceşti ale lui Fuad Efendi şi celor ruse-
şti, care se pregăteau să intre In ţară pentru
Înăbuşirea ultimului focar al revoluţiei de
la 1848.
p.271 —273), au fo„t publicate după originale
slave In colecţia Documente privind istoria
României, B, XVII-1, p. 274-275, voi. 3,
p. 10—11, voi. 4, p. 109 — 111. Unele docu-
mente în limbi străine publicate In volum
au fost traduse (cf. p. 29—30, 34 — 36), iar
altele nu (cf. p. 109 — 110 etc.), In sflrşit,
observăm că titlurile din Sumar nu corespund
Întotdeauna cu cele ale articolelor (cf. pozi-
ţiile a IV-a şi a IX-a) şi totodată faptul că' lip-
seşte o listă a figurilor, ceea ce face ca unele
portrete, care nu au explicaţii, să nu poată
fi identificate de cititor (cf. p. 87).
     In sflrşit, un ultim grup de articole are
ca temă reflectarea ideilor de la 1848 In dece-
niile următoare ale veacului al XlX-lea.In
această direcţie Keith Hitchins publică un
interesant manifest-document al românilor
transilvăneni, care, protestind Împotriva In-
corporării Transilvaniei la regatul Ungariei,
cheamă la o nouă adunare la Blaj, la fel ca
In 1848 (Rumanian opposition to the Austro-
Hungarian compromise of 1867). Analizlnd
acţiunile reformatoare iniţiate de Al. I.
Cuza şi principalii săi colaboratori, par-
ticipanţi la revoluţia de la 1848, Al. Smo-
chină ajunge la concluzia ,,că reformele din
timpul lui Cuza Vodă au oglindit ideile anului
1848, pe care au căutat să le Împlinească In
noile condiţii” (p. 183). (Ideile lai ’48 in re-
formele lui Cuza). Ocuplndu-se de Cenzura
In rŢara Românească după reooluţiadin 1848,
Cocneliu Dima-Drăgan subliniază faptul că
lurările revoluţionare au continuat să cir-
cule In ţările române, In ciuda măsurilor
opresive luate de autorităţi.
     In acelaşi volum, Gh. Comănescu prezintă
cinci documente inedite din secolul al XIX-
lea, referitoare la moşnenii din Corbi-Argeş.
Menţionăm iniţiativa de a se publica un indice
general al Întregului volum (Întocmit de Cons-
tanţa Nestorescu şi Nicolae Voicu), precum
şi un Indice de documente la sflrşitul lucrării,
care faci.itează astfel posibilităţile de infor-
mare asupra materialelor de arhivă reproduse
separat sau In anexa studiilor de către dife-
riţi autori. Totodată semnalăm faptrl că cele
trei documente din veacul al XVII-lea, publi-
cate de Petre Costinescu (7115(1607), 7124
     In afara acestor mărunte observaţii, cel
dinţii volum de studii şi documente publi-
cate de Muzeul Bălcescu se prezintă ca o
lucrare de laborioasă creaţie, prin valoarea
şi diversitatea materialelor cuprinse consti-
tuind o contribuţie preţioasă la cunoaşterea
multor aspecte, unele de-a dreptul inedite,
ale vieţii şi activităţii marelui patriot şi is-
toric român Nicolae Bălcescu.
                            C. Rezachevici
File din istoricul fabricii de celuloză şi hlrtie
         „Letea“ Bacău, de D. Berlescu, C.
         Botez, I. Saizu, Bacău, 1969, 285 p.
     Lucrările de istorie locală, sporadice In
trecut, au devenit tot mai numeroase In anii
noştri. Istoricii, economiştii, sociologii mani-
festă interes pentru acest gen de lucrări,
deoarece istoria unor maţi Întreprinderi, a
unor complexe industriale reflectă In micro-
trăsături specifice caracteristici ale dezvol-
tării de ansamblu.
     întocmirea unor astfel de lucrări mono-
grafice nu este uşor de realizat, din cauza
complexităţii problemelor ce trebuie cunos-
cute — istorie politică, economică, socială,
istoria .tehnicii, a ştiinţei, probleme de
organizarea producţiei etc. Socotim, ţinlnd
seama de cele menţionate, că apariţia lucră-
rii monogra^ce asupra Întreprinderii de celu-
loză şi hlrtie ,,Letea” din Bacău constituie
(1616) aprilie 3 şi 7130 (1622) aprilie 26. o contritvţie valoroasă In ansamblul preocu-
                         www.d4cQromamca.ro
1270
ÎNSEMNĂRI
4
pârilor istoricilor şi economiştilor din ultimii
ani.
    In structura sa lucrarea cuprinde şase
capitole, primele cinci tratlnd, după o succintă
prezentare a primelor Începuturi ale fabrică-
rii hlrtiei In România, istoria fabricii „Letea”
de la Înfiinţarea sa la 1881 şi plnă in zilele
noastre. Ultimul capitol tratează locul şi
importanţa Întreprinderii „Letea” In cadrul
dezvoltării oraşului Bacău, reflectlndu-se pro-
fundele transformăii intervenite In anii con-
strucţiei şi edificării economiei socialiste.
    Orientarea autorilor In acordarea unei
importanţe mai mari dezvoltării fabricii in
anii socialismului vine să confirme procesul
complex care a avut loc In industria României,
In transformarea unităţilor industriale din
Întreprinderi capitaliste In puternice unităţi
socialiste. Urmărirea acestui proces pe exem-
plul fabticii „Letea”, concluziile pe care le
desprind autorii au valoare practică şi reflec-
tă In acelaşi timp modul interesant cum isto-
ricii care se ocupă de trecut stnt ancoraţi
puternic In contemporaneitate.
prinderi industriale care să se bucure de avan-
tajele puse la dispoziţie de statul român.
   înfruntlnd greutăţi la Început, „Letea”
se va dezvolta vertiginos mai ales după 1887
clnd s-a bucurat de avantajele primei legi
generale de Încurajare a industriei naţionale.
La aceasta a contribuit şi faptul că fabrica a
fost dotată cu cele mai noi şi mai perfecţio-
nate maşini ale timpului. începlnd cu anul
1902, „Letea” a fo t complet Înzestrată cu
utilaje pentru prepararea celulozei, a pastei
mecanice şi a hlrtiei. Dezvoltarea Întreprin-
derii este ilustrată şi de puternica creştere
a numărului de muncitori, numai In trei de-
cenii— plnă la primul război mondial —
numărul muncitorilor cresclnd de la 38 In 1884
la 719 In anul 1914.
     Aproape de la Începuturile sale, calitateia
hlrtiei produsă la „Letea” a devenit apreci-
ată nu numai In ţară, dar şi peste hotare.
Astfel, la 1900‘, In cadrul produselor prezen-
tate la Expoziţia internaţională de la Paris,
a fost remarcată calitatea hlrtiei fabricate la
„Letea”.
     Merită subliniată In mod deosebit conlu-
crarea autorilor lucrării cu conducerea Între-
prinderii, care, realizată corespunzător, mai
ales sub aspectele istoriei tehnicii sau a orga-
nizării producţiei, a problemelor de rentabi-
litate, preţ de cost etc., dă lucrării caracterul
de profunzime, de analiză sistematică, ceea
ce va contribui la perfecţionarea procesului
producţiei industriale.
     Data fondării Întreprinderii „Letea”, ianua-
rie 1881, este cuprinsă într-o perioadă semni-
ficativă pentru Începuturile dezvoltării in-
dustriei maşiniste In România. Cum se ştie,
obţinerea independenţei de stat a impulsio-
nat dezvoltarea capitalismului în ţara noas-
tră, a amplificat preocupările în vederea punerii
In valoare a bogăţiilor solului şi subsolului şi
crearea unei industrii naţionale. Acestea cu
atlt mai mult cu cit — după Încheierea con-
venţiei cu Austro-Ungaria la 1875 — se
crease o primejdie pentru industria In dezvol-
tare a României, deoarece piaţa românească
devenise deschisă produselor industriale aus-
triece. Burghezia, promovlnd politica protec-
ţionistă, milita' pentru Înfiinţarea de
wwwaicaramaiîcKrb
    în perioada interbelică, „Letea” cunoaşte
o Însemnată dezvoltare. Acest lucru s-a dato-
rat, mai ales plnă la criza economică dintre
1929 şi 1933, sprijinului financiar primit din
partea băncii Marmorosch-Blank et Co,
precum şi faptului că „Letea” a intrat in
grupul industriilor finanţate de Societatea
Naţională de credit industrial, cu urmări
favorabile asupra procesului de producţie,
îndeosebi asupra creşterii investiţiilor în in-
stalaţii. La ieşirea din criză, investiţiile rea-
lizate din perioada anterioară au'creat posi-
bilitatea ridicării producţiei şi păstrării Între-
prinderii pe prim plan In ramura industriei
hlrtiei şi celulozei. Protecţionismul industri-
al din perioada 1934 — 1940 şi creşterea con-
sumului au determinat o perioadă de avlnt
pentru afacerile fabricii. Astfel, producţia de
hlrtie creşte de la 13 194 tone în 1934 la 18 225
tone In 1938, cea de celuloză de la 8 371 tone
la 10 320 tone In aceeaşi perioadă. Prosperi-
tatea întreprinderii se explică şi prin faptul
că activitatea ei se baza pe capital româ-
nesc (după 1935 apar clţiva capitalişti stră-
ini). Din lista principalilor acţionari reţinem,
1938, In ordinea numărului de
5
Însemnări
1271
acţiuni: Academia Română — 31 544 acţi-
uni, C. I. C. Brătianu — 10 831 acţiuni,
Banca Românească.— 8 000 acţiuni, regele
Carol al II-lea — 5 196 acţiuni şi Banca de
credit român — 1 152 acţiuni.
    Atunci ctnd a luat fiinţă fabrica ,,Letea’',
mişcarea muncitorească era Încă la Începu-
turile sale. Folosind materiale edite şi inedite,
autorii demonstrează că muncitorii de la
„Letea” n-au rămas străini de mişcarea munci-
torească. Revendicările lor economice s-au
Îmbinat treptat cu cele politice, lupta munci-
torilor de la „Letea” s-a integrat organic In
lupta muncitorilor din Întreaga ţară împotriva
exploatării capitaliste. Aşa cum rezultă din
lucrare, acţiunile muncitorilor de la „Letea’
s-au desfăşurat mai organizat şi cu mai
bune rezultate după crearea Partidului Comu-
nist Român. Elocvent, sub acest aspect,
este capitolul al III-lea al lucrării, destinat
luptei muncitorilor împotriva exploatării şi
pentru dreptate socială. Pe bună dreptate
se subliniază că In focul luptelor purtate,
muncitorii de la „Letea” s-au pregătit pentru
marele act al eliberării de la 23 August 1944,
la care au participat cu hotărire şi elan.
    Capitolul al IV-lea se ocupă de situaţia
întreprinderii în perioada de refacere după
război şi pină la înfăptuirea actului naţionali-
zării din 11 iunie 1948. înfruntlnd greutăţi
deosebit de grele, s-a ajuns ca prin eforturi
uriaşe producţia să se refacă, astfel Incit la
finele anului 1947 nivelul producţiei să ajun-
gă la 94% din nivelul producţiei anului 1938.
    După actul naţionalizării şi o dată cu tre-
cerea la înfăptuirea vastului program de aşe-
zare a întregii economii pe baza producţiei
moderne, în vechea fabrică „Letea”, la fel
ca în alte Întreprinderi, au fost cunoscute
mari transformări Înnoitoare. De la Început
s-a impus o nouă organizare şi gospodărire
a utilajelor şi fondurilor, ţinerea unei evi-
denţe clare în domeniul financiar, introdu-
cerea unei noi discipline în cheltuirea mijloa-
celor materiale şi băneşti, calcularea preţu-
lui de cost şi a beneficiilor reale. Tuturor aces-
tor probleme le răspunde interesantul capi-
tol al V-lea care tratează evoluţia întreprin-
derii în anii construirii socialismului şi a dez-
voltării multilaterale a economiei naţionale.
    După ilustrarea dezvoltării bazei tchnico-
materiale a fabricii, a Înzestrării ei cu uti-
laj modern, după prezentarea unor date asu-
pra fluxului tehnologic, sînt prezentate pe
larg probleme legate de forţa de muncă,
dinamica, calificarea şi utilizai ea ei.
    Statisticile prezentate arată că anali-
zlnd dinamica numărului mediu scriptic pe
total salariaţi şi muncitori, observăm că în
perioada 1947 — 1968 s-a rea izat un salt can-
titativ de 81,4% la salariaţi şi respectiv 121 %
la muncitori. Datele arată că s-a dat priori-
tate creşterii numărului de muncitori şi că
s-au luat măsuri pentru sporirea numărului
de ingineri şi tehnicieni. Dacă în 1949 la un
inginer şi tehnician reveneau 24 de munci-
tori, în 1968 reveneau numai 18 muncitori.
    Paragraful care se referă la retribuirea
muncii contrapune .chimbările calitative sur-
venite în situaţia materială a muncitorilor
situaţiei lor grele din perioada capitalismu -
lui.
    Dezvoltarea vertiginoasă a Întreprinderii
„Letea” în anii socialismului a avut o influ-
enţă deosebită asupra întregii ramuri a indus-
triei de hlrtie din ţara noastră, pentru acope-
rirea necesităţilor tot mai mari, aportul
„Letei” fiind sub aspectul calităţii produ-
selor furnizate deseori apreciat atit în ţară,
cit şi peste hotare.
                                                                                                              Ilie Puia
CONSTANTIN ŞERBAN, Constantin Brtn-
      coveanu, Bucureşti, Edit. tineretului,
      1969, 205 p. + 16 pi.
    Apariţia în colecţia „Oameni de seamă”
a acestei monografii pune la dispoziţia publi-
cului cititor o carte folositoare, întocmită
cu grijă şi accesibilă maselor prin stilul clar,
atrăgător, în care este scrisă. Deşi lucrarea
apare într-o editură preocupată să răspln-
dească ştiinţa în rindurile tineretului, deci
are un caracter de popularizare, autorul nu
se abate nici o clipă de la rigoarea formelor
de cercetare ştiinţifică, prezentlnd o operă
www.dacoromanica.ro
1272
ÎNSEMNĂRI
6
bazată pe cunoaşterea profundă şi aproape
exhaustivă a izvoarelor şi pe cele mai de seamă
lucrări de specialitate privind epoca şi perso-
nalitatea lui Constantin Brtncoveanu. Con-
stantin Şerban a ştiut să îmbine echilibrat
cerinţele unei lucrări de popularizare cu exi-
genţele cercetării ştiinţifice, dlndu-ne astfel
o carte care nu este utilă numai maselor largi
de cititori, ci şi cercetătorilor de speciali-
tate.
    Monografia Constantin Brtncoveanu cu-
prinde Întreaga viaţă a marelui domn al Ţârii
Româneşti, începlnd cu o scurtă incursiune
In trecutul familiei Brlncoveanu şi terminlnd
cu reflectarea în eposul popular a sflrşituiui
tragic al acestui adevărat martir al poporului
român. Cartea este împărţită în şaptespre-
zece capitole, primele şaisprezece fiind des-
tinate fie unor perioade din viaţa domnito-
rului, fie unor aspecte mari ale activităţii
sale politice şi diplomatice, iar cei de-al şap-
tesprezecelea, intitulat Pildă peste veacuri,
conturării personalităţii şi activităţii sale
culturale. Deşi titlurile date acestor capitole
sînt de cele mai multe ori destul de suges-
tive, totuşi ele corespund mai mult tendin-
ţelor de populai izare declt nevoilor de expu-
nere ştiinţifică şi prezenţa lor nu era neapă-
rat necesară. în schimb, Notiţa bibliografică
de la sflrşit şi Glosarul de cuvinte de
mult ieşite din uz sînt de real folos citi-
torilor.
    Autorul îşi axează studiul pe prezentarea
lui Constantin Brlncoveanu mai ales- ca om
şi ca diplomat, dlnd astfel extindere mai mult
aspectelor vieţii sale de familie şi în primul
rlnd politicii sale externe. Ni se pare insufi-
cientă preocuparea de a reda mai bine contu-
rată situaţia internă economică, socială şi
politică a epocii lui Brlncoveanu. E drept că
clementele din aceste domenii nu lipsesc
în lucrare, dar ele nu slnt prezentate sistema-
tic, în cadrul unei economii a lucrării ce-şi
propune să-l prezinte pe domnitorul muntean
In toată complexitatea personalităţii sale, ci
Tisipite pe tot parcursul cărţii, urmărind mai
mult să dea culoare expunerii şi să facă lec-
tura mai atrăgătoare, decît să dea o imagine
de ansamblu, puternic conturată, a acestei
epoci. De aici rezultă şi unele greutăţi în ex-
plicarea şi in înţelegerea unor aspecte de loc
neglijabile : astfel, uriaşele averi ale lui Brln-
coveanu, în ţară şi peste hotare, nu au fost
în totalitate moştenite, nici nu slnt rodul
normal al sporirii a ceea ce el moştenise şi nu
pot fi explicate declt prin fiscalitatea exce-
sivă ce nu a servit numai pentru a satisface
cererile mereu cresclnde în bani ale turcilor,
ci şi pentru mărirea continuă a averii sale. De-
sigur, dorinţa de a pune mina pe aceste bogă-
ţii i-a împins şi mai mult pe turci să-l mazi-
lească şi să-l execute ca pe un trădător faţă
de Poartă. Dar Brlncoveanu a plătit cu viaţa
nu vina de a fi fost bogat, ci politica sa ex-
ternă ce urmărea menţinerea existenţei sta-
tale a Ţării Româneşti, într-o vreme de grea
cumpănă. Martiriul şi uciderea pentru aca-
pararea averilor sale ar fi făcut din domnul
muntean un personaj odios, pe cînd plata
cu preţul vieţii a unei politici de 25 de ani în
slujba intereselor ţării ni-1 înfăţişează pe Brln-
coveanu în adevărata sa lumină.
    Autorul reuşeşte să prezinte cu claritate
principalele episoade ale unei domnii situate
lntr-o perioadă extrem de complexă şi cu totul
nouă în istoria politică şi militară a sud-estu-
lui european, în care multiseculara dominaţie
a imperiului sultanilor Începe să se clatine,
deschizînd seria Îndelungatului şir de răz-
boaie cu bătrlnul imperiu habsburgic şi cu
tlnărul imperiu moscovit. Ca urmare, pozi-
ţia internaţională a ţârilor române se schimbă
brusc. Aflate la punctul de întllnire al inte-
reselor celor trei mari puteri vecine, ţările
române încep să preocupe cabinetele euro-
pene. Pentru domnii români aceasta Însemna
o nouă orientare în modul de a guverna şi în
politica externă. Autorul reuşeşte să redea
întregul efort depus de Constantin Brlnco-
veanu în încercarea sa de a menţine Întreagă
existenţa politică şi teritorială a ţării sale
în faţa acţiunilor expansioniste ale marilor
puteri vecine. Aceasta este unul din meritele
deosebite ale monografiei lui Constantin
Şerban. Nu slntem însă de acord cu prezen-
tarea politicii domnului muntean ca rezultat
al manevrelor întreprinse de Cantacuzini.
Brlncoveanu, înrudit cu Cantacuzinii, a fost
ajutat şi sprijinit de aceştia In ocuparea
domniei, în lupta dusă de el contra agăi Cons-
www.dacoromanica.ro
7
desemnări
1273
tantin Bălăceanu, precum şi In orientarea
pe care domnul muntean a căutat s-o dea
politicii externe a Ţării Româneşti. Dar
Constantin Brîncoveanu şi-a urmărit tot
timpul propriul program politic, care, către
sfirşitul domniei, ajunge In opoziţie vădită
cu cel al Cantacuzinilor şi din acest punct
de vedere autorul are dreptate arătînd con-
tribuţia pe care au avut-o aceştia la mazilirea
şi chiar la moartea domnului muntean.
    Privită în ansamblu, din punct de vedere
educativ, monografia Constantin Brtncoveanu
este o carte bună, care trezeşte interesul
cititorului pentru cunoaşterea unei perioade
zbuciumate şi interesante a trecutului patriei
noastre. Profesorii de istorie pot găsi aici
numeroase pasaje pe care să le folosească
drept material didactic la clase.
    Epuizarea în scurt timp a Întregului
tiraj al ediţiei de faţă şi intenţia autorului
de a scoate o nouă ediţie pare să indice o
oarecare predilecţie a publicului cititor pentru
acest gen de lucrări cu aspect de istorie
romanţată.
                                                                                              Traian Ionescu
    Documente privind revoluţia de la 1848 tn
        Oltenia, volum Întocmit de Ileana Pe-
        trescu, Edit. Academiei, 1969, 314 p.
    Eveniment crucial in istoria poporului
nostru, revoluţia de la 1848 a lăsat în izvoarele
epocii o multitudine de urme. în ciuda fap-
tului că printr-o activitate stăruitoare des-
făşurată lntr-un lung răstimp au fost depistate
şi editate numeroase informaţii care atestă
ipostazele diferite ale fenomenului revolu-
ţionar, sursele documentare ce pot arunca
noi lumini nu sînt încă pe deplin exploatate
şi epuizate. Acest lucru ne este dovedit de
recentul volum de informaţii ce ilustrează
aspecte ale desfăşurării revoluţiei paşoptiste
în una dintre cele mai importante părţi ale
Ţării Româneşti, anume în Oltenia.
    Iniţiativa Ileanei Petrescu de a depista
şi insera într-o colecţie specială noile docu-
mente descoperite în această parte a ţării
este demnă de toată lauda. Recentul volum
publicat are meritul nu numai de a amplifica
patrimoniul de informaţie edită, ci şi de a
stimula noi investigaţii de acest gen îndeo-
sebi pe plan regional, căci numai detectarea
şi publicarea numeroaselor surse locale vor
permite o mai largă aprofundare şi o mai
temeinică fundamentare a unor trăsături
sociale şi naţionale ale revoluţiei române
de la 1848.
    Colecţia cuprinde un număr de 284 de
documente aflate pînă de curînd în stare
inedită, expuse în ordine cronologică. Unele
dintre acestea sînt Însoţite de anexe extrem
de preţioase, ce aruncă lumini mai cuprinză-
toare asupra contextului în care se desfăşoară
episoade locale ale revoluţiei, mai puţin
cunoscute. Confruntată cu întreaga documen-
taţie deja editată referitoare la anul revo-
luţionar 1848 — 1849 în ţările române, noua
colecţie aduce un notabil spor de informaţie.
   Noul material contribuie la Înţelegerea
complexităţii fenomenelor revoluţionare pe*
trecute îndeosebi în Oltenia, provincie ce
doblndeşte o importanţă deosebită în cadrul
general al evenimentelor de la 1848.
    Un prim grup de informaţii, care ampli-
fică sursele existente şi permite interpretarea
lntr-o viziune mai clară a unor aspecte sociale
ale revoluţiei, se referă la problema agrară.
    Deşi restrlnse ca număr, cele cîteva docu-
mente din aceasta categorie facilitează o mai
bună înţelegere a Împrejurărilor social-poli-
tice în care s-a Încercat aplicarea principiilor
sociale ale programului revoluţionar. Sub
acest unghi de vedere este de menţionat că
noua documentaţie permite o mai precisă
delimitare a poziţiei guvernului provizoriu
faţă de ţărănime, în funcţie de unele eveni-
mente interne şi externe. Pline de interes
şi de un real folos pentru explicarea condiţiilor
complexe din timpul revoluţiei şi, în funcţie
de acestea, a atitudinii oscilante a unor con-
ducători sînt acele documente ce evocă încer-
carea de soluţionare a celei mai importante
www.dacoromanica.ro
1274
ÎNSEMNĂRI
8
chestiuni a revoluţiei prin intermediul Comi-
siei proprietăţii.
    Noi documente cuprinse In aceeaşi colecţie
slnt de asemenea de un mare folos pentru
cunoaşterea unor Împrejurări concrete In
care s-a desfăşurat acţiunea de organizare
a formaţiunilor de apărare ale revoluţiei.
Informaţiile introduse de Ileana Petrescu
In circuitul ştiinţific slnt de natură să con-
tribuie la precizarea unor iniţiative locale.
Întreprinse In Oltenia, In vederea recrutării
unor efective cit mai numeroase de voluntari
In formaţiunile de apărare. în lumina noilor
date şi a celor deja publicate se relevă mai
cuprinzător tenacitatea şi insistenţa unor
fruntaşi ai revoluţiei, trăsături sub semnul
cărora s-a desfăşurat campania de transfor-
mare a Întregii Oltenii Intr-o puternică bază
de apărare a noului regim Împotriva unel-
tirilor reacţionare interne şi externe.
    Ceea ce socotim a fi Insă contribuţia spe-
cială a acestei lucrări slnt documentele care
oglindesc două laturi fundamentale ale revo-
luţiei, atestlnd rădăcinile ei profunde In
solul social-politic românesc. Ne referim,
pe de o parte, la informaţiile deosebit de
semnificative care scot mai pregnant In
evidenţă lupta ţărănimii pentru apărarea
revoluţiei şi implicit a programului ei agrar,
iar pe de alta la acele ştiri ce atestă rolul
decisiv al factorului extern —invazia şi ocu-
paţia militară — In Înăbuşirea revoluţiei ro-
mâne de la 1848.
    în ce priveşte prima chestiune, informaţia
din colecţia Ileanei Petrescu permite contu-
rarea unor concluzii mai ferme cu privire la
lupta ţărănimii pentru apărarea revoluţiei.
Cum rezultă şi din acest volum, ţărănimea s-a
opus cu hotărlre la restaurarea regimului
regulamentar şi pe alocuri a continuat pînă
In vara anului 1849 să se călăuzească după
principiile revoluţionare.
    Rolul decisiv al forţelor străine de inter-
venţie In Înăbuşirea revoluţiei, desprins şi
din sursele existente şi subliniat In ultimul
timp In unele lucrări apărute, este atentat
de noile informaţii publicate de Ileana Petrescu.
Pe temeiul documentelor din arhivele Olteniei
se demonstrează, astfel, că Înăbuşirea revo-
luţiei s-a efectuat In timp, lu urma unor efor-
turi insistente depuse de forţele de ocupaţie
ale Porţii şi Rusiei ţariste. Numai ca urmare
a unor acţiuni represive desfăşurate de ocu-
panţi In numeroase localităţi ale Olteniei s-a
putut restaura ordinea regulamentară cu
privilegiile ei feudale.
    în această sumară expunere n-am men-
ţionat declt acele chestiuni esenţiale ale revo-
luţiei care In această colecţie Îşi găsesc o
Întregire sau o revelare In contururi mai pre-
cise. Socotim Insă că nu putem Încheia fără
a aminti că volumul prezentat mai luminează
şi alte aspecte particulare ale revoluţiei in
Oltenia, importante şi ele în determinarea
amplitudinii desfăşurărilor revoluţionare din
această parte a ţării. Menţionăm, de asemenea,
că colecţia este precedată de un amplu studiu
introductiv, In care autoarea abordează şi
tratează In lumina acestei documentaţii
o serie de chestiuni sociale şi naţionale ale
revoluţiei, In contextul caracteristicilor lor
provinciale. Privit In ansamblu, acest studiu
se adaugă celor mai izbutite contribuţii re-
cente. Indicele analitic cu care se Încheie
volumul se dovedeşte şi el un instrument
util In orientarea cititorului şi In detectarea
rapidă a informaţiei.
    Socotim, In Încheiere, că acest volum este
o contribuţie documentară de o mare utilitate.
Printr-o activitate migăloasă de descifrare a
unor texte greu accesibile, de transcriere şi
de colaţionare, Ileana Petrescu aduce un
real serviciu istoriografiei noastre. Colecţia
d-sale scuteşte pe mulţi dintre noi de efortu-
rile implicate de consultarea unor texte difi-
cile, chiar şi pentru reputaţi specialişti In
materie de scriere chirilică.
                                                                                             Apostol Stan
www.dacoromanica.ro
ÎNSEMNĂRI
1275-
                               ISTORIA UNIVERSALĂ
PAUL GOGEANU, Dunărea tn relaţiile in.
       iernaţionale, Edit. politică, Bucureşti,
       1970, 336 p.
    Lucrarea pe care o prezentăm a lost
concepută de autor ca o sinteză a rolului pe
care Dunărea l-a jucat In relaţiile internaţio-
nale europene din cele mai vechi timpuri plnă
In vremea noastră. Ea constituie rezultatul
unei activităţi laborioase de cercetare a vastei
literaturi care s-a scris pînă In prezent despre
această problemă, ca şi a colecţiilor de docu-
mente respective. Trebuie menţionat de
asemenea faptul că prezentarea rolului inter-
naţional al Dunării este făcută de autor In
strinsă legătură cu influenţa şi repercusiunile
pe care acesta le-a avut asupra poporului şi
ţării noastre, riverană pe cea mai Însemnată
porţiune navigabilă a acestui fluviu. în prima
parte a lucrării autorul face o scurtă prezen-
tare a rolului jucat de Dunăre In relaţiile
politice dintre state In orînduirile sclavagistă
şi feudală, prccizînd că In acele vremuri
Dunărea avea mai ales o Însemnătate stra-
tegică, ceea ce explică tendinţa diferitelor
state care s-au dezvoltat In decursul secolelor
In această parte a Europei de a slăpini ambele
maluri ale sale.
    O dată cu epoca modernă şi In special
Incepind cu deceniul al IV-lea al secolului al
XlX-lea, ca urmare a apariţiei vaselor mari
cu aburi şi a intrării principatelor In circuitul
economic european după pacea de la Adria-
nopol din 1829, Dunărea capătă in primul
rind o importanţă economică, de unde ten-
dinţa diferitelor puteri europene, riverane
sau neriverane, de a obţine prin diverse tra-
tate Încheiate intre ele avantaje economice
şi de navigaţie pe fluviu. Cea mai mare parte
a lucrării autorul o consacră tocmai prezentării
rolului jucat de Dunăre In relaţiile politice
dintre marile puteri europene în secolele
XIX şi XX.
    Urmărind schimbările intervenite In seco-
lul trecut în regimul politic al Dunării în
urma unor tratate internaţionale ca cele
din 1856, 1878 sau 1883, autorul ţine să
precizeze că In acea epocă „reglementarea
problemelor legate de navigaţia pe Dunăre se
făcea în funcţie de situaţia internaţională,
conjuctura existentă şi raportul de forţe
intervenit Intr-un moment dat între marile
puteri” (p. 65),
    în tratatele internaţionale încheiate în
secolele XIX sau XX (ca cel de la Paris din
1921), deşi acestea priveau şi sectorul româ-
nesc al Dunării, marile puteri euiopene,
deţinînd supremaţia, au ignorat şi încălcat
deseori principiile de drept internaţional,,
ştirbind drepturile legitime ale poporului
nostru, ca şi pe cele ale altor state riverane
mai mici.
    Faţă de aceste încălcări ale suveranităţii
noastre naţionale, opinia publică românească,
guvernul şi cei mai de seamă oameni politici
ai vremii au protestat Întotdeauna energic.
Spre deosebire de marile puteri, guvernul
român s-a situat întotdeauna, la tratativele
internaţionale privind navigaţia pe Dunăre la
care a participat, pe un punct de vedere rezo-
nabil, constructiv, care ţinea seamă alît de
interesele statelor riverane, cît şi de cele ale
Europei, avînd la bază principiile care guver-
nează regimul fluviilor internaţionale.
    în ultima parte a lucrării autorul tratează
problema Dunării In dezbaterile conferinţelor
internaţionale de după al doilea război mon-
dial, clnd datorită situaţiei internaţionale cu
totul schimbate, s-a reuşit, în urma conferin-
ţei de la Belgrad din august 1948, să se
adopte un statut de navigaţie, care ţinea
scama atît de interesele generale ale naviga-
ţiei pe fluviu, cît şi de interesele naţionale
ale statelor riverane, punîndu-se totodată
capăt amestecului marilor puteri neriverane
în problema Dunării.
    Lucrarea se încheie cu textul convenţie»
despre regimul navigaţiei pe Dunăre încheiat
la 18 august 1948 la Belgrad, In vigoare şi
astăzi. Ea prezintă, de asemenea, o biblio-
grafie a problemei şi un indice. înscriin-
du-se pe linia preocupărilor autorului, care,
www.dacoromanica.ro
1276
ÎNSEMNĂRI
10
Intr-o carte apărută cu clţiva ani In urmă,
a urmărit rolul internaţional jucat de strlm-
torile Mării Negre de-a lungul istoriei, lucrarea
are în primul rlnd meritul că priveşte rolul
internaţional al Dunării din punctul de vede-
re românesc, relevind importanţa acestuia
pentru poporul şi ţara noastră.
                         Valeriu Stan
•GEORGES DUBY, ROBERT MANDROU,
         Histoire de la civilisation franţaise,
         tome I-II, Paris, Librairie Armând
         Colin, 1969, 349 < -351 > p. (I) ; 379
         p. (II)
      Cunoscuţii istorici francezi Georges Duby,
profesor la facultatea de litere Aix-en-Proven-
•ce, şi Robert Mandrou, director de studii la
L’Ecole pratique des hautes âtudes, prezintă
In cele două volume ale cărţii lor o sinteză a
istoriei civilizaţiei franceze, plasată din punct
■de vedere cronologic In al doilea mileniu al
erei noastre, adică din secolul al X-lea plnă
In zilele noastre. Cartea se Întemeiază pe un
loarte bogat material informativ, puţind
fi considerată şi ca un vast inventar al reali-
zărilor unui mileniu de istorie franceză.
Găsim inserate In paginile cărţii toate sec-
toarele de activitate In care s-a exprimat,
timp de aproximativ 1000 de ani, societatea
■de pe teritoriul Franţei de astăzi. Autorii
Întreprind in sinteza lor o extrem de intere-
santă şi instructivă călătorie In timp şi,
alături de considerente şi puncte de vedere
de ordin mai general, oferă lectorului unele
analize de detaliu asupra unor obiecte sau
lapte de civilizaţie caracterizate prin semni-
ficaţii de o natură mai deosebită.
      G.      Duby şi R. Mandrou se ocupă pe larg
de nivelul de viaţă al diferitelor clase şi cate-
gorii din societatea franceză de-a lungul
vremii, oprindu-se adeseori, cu precădere,
asupra a ceea ce numesc ei „clasele laborioase” :
ţărănimea aservită din evul mediul, jnicli
mediul, jmcii pozitive şi a di
www.dacoromamca.ro
fermieri ai timpurilor moderne, sărăcimea
oraşelor fepdale, proletariatul industrial din
marile aglomerări urbane ale epocii noastre.
Ni se Înfăţişează o serie de date asupra stării
lor materiale, asupra nivelului cunoştinţelor
şi gradului de instruire, asupra ambianţei
sociale In care au trăit şi trăiesc aceste cate-
gorii formlnd masa populaţiei franceze, asupra
mentalităţii lor care reflectă anumite condiţii
social-economice.
    Considerente interesante slnt făcute şi
asupra burgheziei franceze. Această clasă
apare, nu numai In timpuri mai Îndepărtate,
ci şi In vremuri mai apropiate, ca depunînd
eforturi stăruitoare pentru a-şi depăşi con-
diţia lulnd ca model clasa nobiliară. Acest
efort de a ieşi din propria condiţie socială
este de altfel un fenomen caracteristic nu
numai burgheziei franceze, ci şi altor bur-
ghezii din diferitele ţări europene. Autorii
subliniază vocaţia administrativă pe care o
manifestau pături importante ale burgheziei
franceze, ce căutau In funcţiile publice soluţii
atlt de ordin material, cît şi de ordin social.
O anumită prudenţă uneori chiar foarte
pronunţată Îndepărta elementele burgheziei
de la activităţile comerciale şi industriale,
activităţi care presupuneau asumarea unor
riscuri considerabile.
    Istoria tehnicii ocupă de asemenea un
loc important In cartea celor doi istorici.
Tehnicilor ţărăneşti rudimentare din evul
mediu Îndepărtat, tehnicilor meşteşugurilor
urbane din oraşul feudal, apoi transformărilor
aduse treptat acestor tehnici de către ştiinţa
modernă şi revoluţia industrială de la finele
secolului al XVIII-lea şi primele decenii ale
celui următor, mutaţiilor extraordinare im-
puse tehnicii secolului nostru ca urmare a
revoluţiei tehnico-ştiinţifice la 'care slntem
martori cu toţii le-au fost afectate numeroase
pagini. Autorii se opresc asupra realizărilor
mai semnificative din domeniul matematicilor,
fizicii, chimiei, medicinei etc,, precum şi
asupra aplicărilor acestora In diferitele sec-
toare ale ‘activităţii umane. Ni se relevă de
asemenea şi unele implicaţii mai semnifica-
tive care se vădesc pe plan social şi al modului
de gîndire ca urmare a dezvoltării ştiinţelor
pozitive şi a diferitelor discipline cu caracter
11
ÎNSEMNĂRI
1277
tehnic. Autorii caută să ne Înfăţişeze şi un
istoric al viziunii despre lume pe care şi-o
formează societatea tn anumite etape ale
evoluţiei sale, viziune care tn fond reflectă
gradul ma> ridicat sau mai scăzut al cunoştin-
ţelor. De pildă, alta era viziunea despre lume
Înainte de expediţiile lui Columb şi alta este
viziunea de astăzi după expediţiile In cosmos.
    Un loc aparte 11 ocupă In carte marile
curente de glndire care au traversat şi tra-
versează societatea franceză de-a lungul
secolelor, curente de glndire răsplndite de
altfel In toată societatea umană. Scolasti-
cismul medieval, elanul eliberator al gtndi-
torilor Renaşterii, raţionalismul cartesian,
luminismul din secolul al XVIII-lea, pozi-
tivismul de la mijlocul secolului trecut,
curentele de glndire din veacul nostru oglin-
dind adinei contradicţii, conceptele materia-
lismului istoric slnt principalele domenii ale
istoriei filozofiei asupra cărora s-au oprit
autorii.
    Semnalăm de asemenea locul acordat In
carte istoriei culturii şi artei. Liniile direc-
toare de dezvoltare a literaturii franceze din
evul mediu timpuriu plnă In zilele noastre,
plasarea In contextul istoric a marilor curente
literare cum au fost clasicismul, romantismul,
realismul, materialismul, slnt tot atîtea ele-
mente de istorie literară care reţin atenţia
lectorului datorită pertinenţei observaţiilor.
Iri acestă privinţă, notăm efortul autorilor
de reabilitare a operelor literare ca izvoare
istorice, care, In ce priveşte reconstituirea
modului de a gindi al oamenilor, reconstituirea
viziunii lor despre lume, acel Weltanschaung,
pot fi considerate ca izvoare de prim ordin.
Astfel, este subliniată sagacitatea şi In acelaşi
timp plasticitatea observaţiilor pe care le
fac asupra societăţii vremii lor un Montaigne,
un Rabelais sau un Balzac, ca să nu mai vor-
bim de Camus, cu extraordinarele sale analize
asupra contorsiunilor unora din tipurile de
oameni contemporani.
    Artele plastice, care In multe din mani-
festările lor se împletesc cu marile curente
literare, preocupă lntr-o largă măsură pe cei
doi autori. Ei Înfăţişează liniile mari de dez-
voltare a arhitecturii, picturii şi sculpturii
In Franţa, subliniind mesajul pe care unele
din operele de artă mai importante căutau
să-l lase societăţii din vremea creării lor.
Tot In legătură cu arta sau, mai precis vor-
bind, cu arhitectura, este de relevat atenţia
care se dă istoriei urbanismului In Franţa,
urbanism ce poate fi considerat ca unul din
factorii importanţi ai definirii gradului de
civilizaţie al unei societăţi.
    Pentru a Încheia, considerăm cartea
Istoria civilizaţiei franceze ca un bilanţ al
cercetărilor făcute In acest domeniu In aceşti
din urmă ani aflaţi sub semnul conceptului
de istorie globală şi, In acelaşi timp, menţio-
năm ampla problematică sugerată de autori
pentru noi investigaţii şi studii ale fenomenelor
de civilizaţie din trecutul mai Îndepărtat
sau mai apropiat.
                        S. Colambeanu
MATTHEW ANDERSON, L’Europe au
      XVIIIe siicle, Paris. Sirey, 1968,
      377 p.
   în şirul destul de bogat de lucrări con-
sacrate istoriei statelor europene In secolul
al XVIII-lea, sinteza profesorului Matthew
Anderson, de la London School of Economics,
se Înscrie cu autoritate datorită unei serii
Întregi de elemente pe care autorul le intro-
duce In interpretarea unei importante epoci,
în primul rlnd, datorită faptului că lu-
crarea de faţă se prezintă ca o istorie a Europei,
Întrevăzută ca o arie geografică In care popoa-
rele s-au aflat In strlnse legături economice,
politice, culturale, Însuşi jocul alianţelor şi
al conflictelor marclnd cu evidenţă măsura
In care viaţa fiecărui stat a depins de politica
ţărilor vecine sau a marilor puteri. De aceea,
autorul nu a urmărit în cadrul unor capitole
separate istoria fiecărui popor In parte, alipind
In introducere sau In final consideraţii gene-
rale ; Întregul plan al cărţii evidenţiază inten-
ţia profesorului Anderson de a prezenta, pe
probleme, aspecte generale şi trăsături parti-
www.dacoromanica.ro
1278
ÎNSEMNĂRI
12
culare ale vieţii popoarelor de pe continent.
Acest nou fel de a Înţelege istoria continen-
tului se lasă şi mai uşor de surprins In cartea
destinată studenţilor şi apărută In Oxford
University Press, In 1966: 18th Cenlury
Europe (170 p.), unde autorul a trecut, pe
rlnd, In revistă, „conflictele dintre state”,
„viaţa economică şi socială”, „viaţa intelec-
tuală şi artistică”, „monarhii şi guvernele”,
„Europa şi lumea”. Reluat şi amplificat In
volumul din seria „Istoria Europei” (diri-
jată de prof. Denys Hay), tradus In franceză
de Marthe Chaumiă, planul a favorizat consi-
derabil sinteza. In acelaşi timp, această
grupare a elementelor furnizate de fiecare
civilizaţie europeană In parte permite auto-
rului să reliefeze vectorii principali ai vieţii
de pe continent, să stabilească paralelisme
edificatoare prin trăsăturile de ansamblu
pe care le pun acestea In lumină, să explice,
prin comparaţie, particularităţile istoriei fie-
cărui stat In parte. Sinteza se Întemeiază, toto-
dată, pe mărturii dintre cele mai diverse,
de la document la muzică şi de la tratat inter-
naţional la broşură de propagandă, astfel
că istoria se Întregeşte plnă In punctul In
care „viaţa” popoarelor capătă nota auten-
ticităţii. Să adăugării că acest efort de sinteză
se Însoţeşte cu un remarcabil simţ al inter-
pretării, care nu forţează mărturia trecutului,
dar care o exploatează plnă In punctul in
care Îşi dezvăluie Întreaga ei semnificaţie.
    De altfel, lucrarea se deschide cu un amplu
capitol consacrat Surselor, In care slnt Înfă-
ţişate marile colecţii de documente, memoriile
şi autobiografiile fundamentale, periodicele
şi pamfletele, literatura de imaginaţie, aşa
dar un tablou al tuturor mărturiilor scrise,
indispensabile cercetătorului acestui secol.
Secolul de care se ocupă M. Anderson Începe
cu pacea de la Utrecht, din 1713; între 1680
şi 1713, constată autorul, viaţa politică a
continentului e dominată de preponderenţa
franceză şi Înregistrează ascensiunea Rusiei,
peste tot absolutismul este In floare, viaţa
economică are o stabilitate suficient de mar-
cată, In timp ce In viaţa intelectuală nu apar
conflicte decisive, perioada puţind fi Insă
caracterizată ca un răstimp In care
constituit un capitol de idei fundamentale
din care continuăm să trăim şi astăzi”.
    După 1713 lucrurile se schimbă şi aceste
transformări, urmărite plnă In 1783, anul
semnării tratatului de la Versailles, formează
tema cărţii.
    Şase capitole ample sintetizează aspecte
principale ale istoriei continentului, Intre
1713 şi 1783. în privinţa structurilor sociale,
autorul constată că ele nu s-au modificat
radical, mai ales datorită rezistenţei tenace
a particularismelor şi tradiţiilor locale, care
fărlmiţau In unităţi separate organismul
statal şi Întreţineau un spirit provincial in
Înseşi marile puteri ale vremii. Dar aceste
structuri au Început să se desfacă In marile
oraşe care se dezvoltă acum, măcinate fiind
şi de noile iniţiative economice luate pe plan
statal şi de asaltul teoriilor sociale şi politice,
pornite mai ales din cercurile „luminate”.
Ţărănimea se află în stare de robie Intr-o
bună parte a continentului, apăsată fiind
de corvezi şi In regiuni cu o economie mai
avansată; In sinul aristocraţiei se operează
aproape peste tot o separare Intre nobilii
privilegiaţi, din preajma curţii, şi cei de
provincie, ca şi Intre nobilimea funcţiei şi
aristocraţii sărăciţi. Burghezia se dezvoltă
atit In marile centre comerciale, cit şi de pe
urma sistemului de percepere a impozitelor,
mai lent in partea răsăriteană a continen-
tului. De regulă generală, conchide autorul,
In oraşele occidentale puterea a aparţinut
unei oligarhii In mare parte ereditare. Viaţa
economică nu se dezvoltă egal, datorită unei
inegale creşteri a populaţiei; Intr-un excelent
subcapitol, M. Anderson se ocupă de aspectul
demografic, marclnd aportul Îmbunătăţirii
alimentaţiei, a igienei, la creşterea populaţiei
continentului, de la 118 milioane In 1700, la
140 milioane In 1750 şi la 187 milioane In
1800. Franţa, cu cele 26 milioane în 1789,
continua să fie unul dintre statele cele mai
bine populate. Agricultura se bucură de mai
multă atenţie, dar mijloacele de cultivare
variază considerabil de la o ţară la alta, In
timp ce industria se dezvoltă, dar fără să
transforme economia vreunei ţări; chiar
In Anglia revoluţia industrială nu-şi are de-
butul declt după 1780. Interesant este aspec-
       ..s-a
www.dacoromanica.ro
13
ÎNSEMNĂRI
1279
tul asupra căruia stăruie autorul, anume că
Întreprinderile foloseau cu precădere munca
la domiciliu, făclnd apel pentru operaţiile
efectuate in inteprinderi la munca forţată.
Are loc o variaţie sensibilă in industrializare
şi faţă de regiunile cu oarecare tradiţie, ca
Provinciile Unite, Saxa, unele părţi din
Franţa, se dezvoltă spectaculos, spre sflrşitul
perioadei, Anglia, Boemia, şi mai ales Rusia,
în Anglia cunoaşte o clară dezvoltare sis-
temul bancar, mai mult ca In Franţa, cu o
fiscalitate complicată. Amănunte slnt fur-
nizate şi asupra teoriilor economice, ca mer-
cantilismul considerat ,,un ansamblu de
postulate şi o tehnologie administrativă,
mai curind declt o ştiinţă a faptelor econo-
mice”, şi teoriilor fiziocraţilor. Tratat pe
larg, comerţul internaţional apare a fi evoluat
tot inegal, Anglia fiind în fruntea competiţiei.
    Un caracter de amatorism, depinzlnd de
structurile societăţilor, care nu erau cel mai
adesea decit un agregat de colectivităţi şi
de instituţii tiadiţion; li, se desprinde din
analiza administrafiei şi guvernării In secolul
al XVIII-lea. Lipsa unei formaţii profesio-
nale a aparatului birocratic, accentul pus
aproape exclusiv pe perceperea impozitului,
de la care se eschivau grupuri importante,
au lipsit sistemele financiare de soliditate,
cu excepţia Prusiei şi a Angliei, care a ajuns
să aibă la dispoziţie sume destul de importante
pentru a putea întreţine armate dincolo de
hotarele sale. Justiţia a depins de organizarea
administrativă; procedura era lentă şi greoaie.
Prusia şi Rusia au consolidat în acest răstimp
aparatul birocratic şi armata, în timp ce
Anglia se menţinea într-un sistem parla-
mentar descentralizat, iar Franţa a făcut
numeroase eforturi de a centraliza o admi-
nistraţie pe care şi-o arogau parlamentele,
corporaţiile, biserica. In privinţa sistemului
politic, majoritatea statelor slnt monarhii,
cu excepţia Provinciilor Unite, federaţie a
şapte ţări, a Suediei, cu o constituţie din
1720, a Poloniei, cu sistemul său electiv care
a măcinat forţele statului. în celelalte ţări,
structurile administrative jucau rolul con-
stituţiei, întreaga administraţie fiind în mina
nobilimii funcţiei. De un caracter aparte
este monarhia din Anglia, unde regele este ______ ,_____
                                                                   www.dacoromanica.ro
controlat de parlament, asupra căruia Insă,
remarcă autorul, el are numeroase mijloace de
a influenţa; de aceea puterea regală nu a
Început să fie ţinută în şah declt din momentul
In care s-au constituit partidele politice,
pe care autorul le consideră că au Îndeplinit
o funcţie efectivă după 1760. Cit priveşte
,,despotismul luminat”, M. Anderson con-
sideră că „suveranii europeni nu şi-au putut
oferi luxul de a guverna în conformitate cu
principiile ideologice”, ei fiind „prizonierii
istoriei”: problema unor transformări radi-
cale nu şi-au pus-o decit Iosif al Il-lea şi
miniştrii Pombal şi Bernardo Tanucci, cel
mai remarcabil „despot luminat” fiind Insă
Leopold al Toscanei. Cu toate acestea, con-
semnează autorul, sflrşitul secolului aduce In
prim plan Îndatoririle suveranului, şi după
1770 nici un monarh nu a mai avut „liniştita
Încredere In sine Însuşi, attt de caracteristică
unui Ludovic al XlV-lea în veacul precedent”.
După ce trece In revistă armatele, constatlnd
creşterea militarismului şi evoluţia tacticii
de luptă, şi diplomaţia statelor, consemnlnd
organizarea serviciilor diplomatice, precum
şi rolul serviciilor secrete, profesorul Anderson
se ocupă de marile puteri ale epocii.
    în primul rlnd este prezentată ascensiunea
Rusiei, care după ce rezolvă conflictul cu
Suedia intră In conflictul de durată cu Impe-
riul otoman, căruia, la sflrşitul perioadei
studiate, li impune condiţiile păcii de la
Kuciuk-Kainargi. Este urmărită, apoi, ascen-
siunea Prusiei, care deschide războiul de
succesiune a Austriei, răstoarnă sistemul
tradiţional de alianţe, Încheind cu Anglia,
In 1756, convenţia de la Westminster şi deter-
minlnd Franţa să se apropie de adversarul
său de totdeauna, Habsburgii. Războiul de
şapte ani şi cel de succesiune a Bavariei,
după ce pun într-o poziţie critică pe Frederic
al II-lea, consacră prezenţa Prusiei In concer-
tul european. Un amplu capitol este consacrat
bazinului mediteranean ; slnt prezentate poli-
tica Spaniei, situaţia din Italia, unde un loc
important pe scena evenimentelor 11 deţin
Elisabeta Farnese şl ministrul său Alberoni,
precum şi situaţia Imperiului otoman, intrat
In declin. Merită subliniat faptul că referirile
la Principatele Române slnt debarasate de
1280
ÎNSEMNAM
14
erorile ce se perpetuează prin manuale, deşi
ne-am fi aşteptat să aflăm date mai ample
despre participarea ţărilor române la viaţa
continentului, ca şi despre sistemul lor admi-
nistrativ, viaţa economică, frămlntarea ideo-
logică de un interes deosebit In contextul
european. Capitolul consacrat rivalităţii anglo-
franceze analizează cauzele şi etapele creşterii
puterii engleze, după cum descrie şi cauzele
Revoluţiei americane; In paginile dedicate
raporturilor Europei cu restul lumii, autorul
pune In evidenţă mai ales schimburile comer-
ciale cu Africa şi Asia, subliniind influenţa
culturală a Chinei asupra Europei, precum
şi apariţia anticolonialismului. In sflrşit,
un capitol succint, dar plin de date precise
şi semnificative, Înfăţişează progresul vieţii
intelectuale In epoca luminilor, pentru ca
ultimile pagini să se ocupe de confesiuni şi
de transformările provocate In mentalitatea
oamenilor de progresul ştiinţei şi raţionalis-
mului In general.
    In cadrul unui asemenea plan, istoria
continentului se Înfăţişează In toată amploarea
ei, relieflndu-se atlt evoluţia intervenită
In viaţa economică, socială şi politică a Eu-
ropei, cit şi tensiunile din viaţa fiecărui stat
In parte. Privită din diverse unghiuri, istoria
Îşi dezvăluie pe plan orizontal numeroasele
sale aspecte, după cum analiza pătrunde
vertical, In existenţa societăţilor de acum
două secole.          .      -
    In ceea ce priveşte factorul evoluţie,
autorul pune In lumină, de liecare dată,
rezistenţele formelor de viaţă medievală sau
conservatorismul unor grupuri angajate direct
In activitatea politică, după cum reliefează
şi elementele care au provocat schimbări
In structura societăţii sau In metodele de
guvernare. Fără să ni se impună ca o „epocă
a raţiunii”, aşa cum unele interpretări grăbite
au tins să ne sugereze, secolul al XVIII-lea
ni se Înfăţişează ca un răstimp de transfor-
mări lente, dar hotăritoare pentru existenţa
tuturor popoarelor de pe continent: treptat
raportul de forţe se modifică, datorită ascen-
siunii Rusiei In răsărit, a Prusiei In preajma
Imperiului habsburgic, a Angliei ca mare
putere navală, aşa cum societăţile se tsans-
formă datorită ponderii pe care o doblndeşte
burghezia angajată In operaţiile financiare
şi In comerţul internaţional, Însăşi menta-
litatea oamenilor preschimbindu-se sub im-
pulsul teoriilor ştiinţifice, a Concepţiilor
social-politice, a influenţelor primite din
partea unor mari culturi extraeuropene, ca
cea chineză. Independenţa coloniilor engleze
din America deschide problema revizuirii
concepţiilor politice şi sociale consacrate.
Lectura cărţii prof. Anderson, cu adevărat
atrăgătoare datorită stilului şi bogăţiei de
elemente aduse In discuţie, dezvăluie per-
manent viaţa oamenilor, de care, In fond,
se ocupă istoria. Cu siguranţă că, dacă unele
interpretări ale autorului pot da naştere la
noi discuţii, scrupulozitatea cu care el Îşi
construieşte argumentaţia, pornind Întotdea-
una de la date precise şi concrete, impune
lucrarea de faţă printre cărţile de referinţă.
Contribuie la aceasta atlt bibliografia care
Însoţeşte fiecare capitol In parte, cit şi hăr-
ţile care ilustrează principalele evenimente
din viaţa continentului şi tabelul cronologic
din final care marchează, sub forma unei
recapitulări pe ţări, etapele parcurse de
statele europene. Istorie universală de Înaltă
ţinută, expunerea profesorului Anderson ne
redă viaţa statelor europene lntr-o epocă
hotăritoare pentru dezvoltarea lor ulterioară
In secolul al XlX-lea şi plnă In zilele noastre.
                                                                                        Alexandru Duţu
ALEJANDRA MORENO TOSCANO, Geogra-
    fia eeonâmica de Mixico (siglo XVI),
    [Mâxico], El Colegio de Mâxico [1968],
    177 p. cu ilustr, + 2 f. pl.
- Lucrarea pe care o prezentăm acum a
apărut In colecţia intitulată „Centro de Estu-
dios Histăricos”. Ideea realizării acestui
studiu de geografie economică a Noii Spânii
(Mexicul colonial) Îşi află originea In cadru)
15
însemnam
1281
unui seminar al Colegiului din Mexic condus
de doctorul Silvio Zavala.
     In această lucrare autoarea a utilizat
izvoarele istorice cuprinse In Relaciones
Geogrăficas din anul 1580, care a fost Întoc-
mită la ordinul regelui Filip al II-lea, pentru
a cunoaşte mai bine regatul său şi In special
posesiunile de dincolo de mări (Ultramar).
Acest important şi bogat material „presta-
tistic” necantitativ, ce conţine unele impre-
astfel o serie reprezentativă a marilor zone-
de localităţi ale epocii (a se vedea mai de-
parte analiza cartografică.) C) Construcţia
matriţei, pe baza integrării inventarului
„factorilor” şi a inventarului localităţilor pe
fişele de localităţi. Mai departe prin această
aplicare a metodei matriţei se descoperă lacu-
nele şi deficienţele izvorului şi astfel această
metodă permite controlul cu precizie a defi-
cienţelor.
ciziuni şl lipsuri, a constituit sursa principală
de lucru, pe care autoarea l-a prelucrat la
Paris cu sprijinul profesorului Jacques Bertin,
directorul Laboratorului de cartografic de
la Şcoala practică de Înalte studii, după
metoda matriţei şi cartografiei, pe baza apli-
cării calculului electronic In cercetarea isto-
rică.
    In prima parte, intitulată Studiul izvo-
rului, autoarea face o serie de consideraţii
asupra izvorului utilizat şi o amplă relatare
asupra publicării şi folosirii sale In trecut (in-
formaţiile cu privire la condiţiile geografice,
populaţii, activităţile economice ale dife-
ritelor regiuni şi alte. teme de importanţă
asemănătoare).
    In cea de-a doua parte, Analiză după
metoda matriţei, ea dă explicaţii amănunţite
asupra modului cum a utilizat acest proce-
deu şi descrie operaţiile efectuate : A) Inven-
tarul „factorilor” (cereale, vite, comerţ,
mine, morărit, populaţii etc.). Spre exemplu,
In diferite ocazii este vorba de „vite mari”
(ganado mayor) fără a'se face distincţia Intre
vaci, cai, clrlani, capre, porci etc. In acest
caz informaţia globală a fost interpretată de
autoare drept „bovine” (ganado bovino).
Ea relevă dificultatea de a traduce o infor-
maţie de acest tip pentru procedeul analizei
grafice. Cercetătorul trebuie să ia continuu
poziţie şi să răspundă „da” sau „nu”, atunci
clnd datele Izvorului istoric oferă alte nuanţe.
Astfel istoricul pierde cea mai bună armă a
sa şi anume citatul textual, care li accentuează
şi li condiţionează rezultatele obţinute. B)
Inventarul localităţilor pentru a individualiza
pe fişe separate „factorii” pe care ne-am
propus să-i Înregistrăm. Numărul localită-
ţilor şi distribuţia lor geografică constituie
www.dacoromanica.ro
    Cea de-a treia parte, Analiza cartografică,
se ocupă In primul rlnd de aşezarea locali-
tăţilor menţionate In izvorul Relaciones:
Geogrăficas pe o hartă la o scară convenabilă
problemei. In cazul de faţă s-a luat de bază
harta generală a Republicii Mexicane la
scara 1 :2 000 000. Credem că la o scară mai
largă 1 : 100 000, localităţile ar fi apărut mai
distincte şi nu atlt de Înghesuite. Unele
detalii toponimice ar fi uşurat identificarea
a o serie de localităţi dispărute. In ceea ce
priveşte microanalizele, fără îndoială că o
hartă la scara 1 :100 000 sau chiar la 1 : 20 000
ar fi fost mai convenabilă. Autoarea subli-
niază că analiza cartografică completează
observaţiile analizate prin metoda matriţei.
De exemplu, ea relevă deplasarea zonelor
culturii anumitor cereale, plante industriale etc.
In funcţie de necesităţile de consum ale popu-
laţiei şi ale circulaţiei mărfurilor, In special
pentru export; precum şi datorită diferi-
telor etape de mecanizare a industriei textile,,
care la rlndul ei a influenţat utilizarea unui
tip de bumbac cu fibră lungă, In locul celui
utilizat In industria casnică. Autoarea remarcă
că examenul hărţilor care reprezintă distri-
buirea actuală a unor culturi şi activităţi
relevă tendinţa de explorare a terenurilor
din zonele călduroase. Această tendinţă a
determinat azi o politică oficială a guvernelor
şi baza planurilor de dezvoltare economică
din sud-estul Mexicului. Tot prin această
metodă autoarea a reuşit să scoată In evi-
denţă profunzimea penetraţiei spaniole In
teritoriile indiene (după organizarea satelor,
Îmbrăcăminte, alimentare etc).
    Partea a patra şi ultima a acestui inte-
resant studiu este intitulat Microanaliză
regionalătipul de localitate, agricultura fi
1282
insemn'Abi
16
■actwităfile complimentare In Yucatăn In 1580.
Aici autoarea remarcă bogăţia de date pe
care o aduce o analiză regională şi sugerează
Începerea unor studii similare In principalele
regiuni ale ţării (Oaxaca, Văile de Măxico,
Michoacân şi zona minieră din nord).
    Autoarea Îşi Încheie cartea subliniind
importanţa unor astfel de studii, care dau
o mare soliditate analizei generale a ţării.
Fără Îndoială, adăugă ea, un astfel de studiu
este necesar să fie aprofundat şi corectat
cu ajutorul studiilor monografice, care la
rlndul lor se sprijină pe alte izvoare. Acest
gen de lucrare constituie o contribuţie impor-
tantă In domeniul cercetat cu ajutorul ma-
triţei şi prin rezultatele sale un Îndemn pentru
cei care din ce In ce mai mult preconizează
aplicarea calculului electronic In ceicetarea
istorică.
                                                                                         Ioan I. Neacţu
www.dacoromanica.ro
STUDII
       REVISTĂ DE ISTORIE
       INDEX ALFABETIC
                                      ANUL XXIII, 1970
               GENERALITĂŢI, ISTORIOGRAFIE, TEORIA ŞI METODA ISTORIEI
                                                                                       tir. Pag.
CAMPUS, ELIZA, Teze leniniste despre criza antebelică............................ 2  235
LAZEA, ALVINA, V. I. Lenin despre coexistenţa paşnică............................ 2  197
PORŢEANU, ALEXANDRU, Aspecte ale începuturilor pătrunderii leninismului
       in Transilvania........................................................... 2  247
RĂDULESCU-ZONER, ŞERBAN, Crizele politice internaţionale de la Începutul
       secolului al XX-lea in cadrul teoriei leniniste asupra imperialismului . . 2  215
, * , Hotărire cu privire la aniversarea semicentenarului Partidului Comunist
       Român..................................................................... 4    1
                            •      Istorie medie
BUCŞAN, CONSTANTIN, Concepţii burgheze in pravilele din Ţara Românească
       şi din Moldova la sfirşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului
       al XlX-lea................................................................ 5  885
CÂNDEA, VIRGIL, Letopiseţul Ţării Româneşti (1292 — 1664) in versiunea
       arabă a lui Macarie Zaim.................................................. 4  673
CERNOVODEANU, PAUL, Contacte de ordin ştiinţific şi cultural intre inte-
       lectualitatea engleză şi cărturari din Ţara Românească şi Moldova in a
       doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale celui de-al
       XVIII-lea................................................................. 4  717
CICANCI, OLGA, Literatura in limba greacă în Moldova şi Ţara Românească
       în veacul al XVII-lea..................................................... 1   17
CIHODARU, C., Note critice la unele studii asupra „Geografului bavarez”...        6 1119
COLUMBEANU, S., Monopolurile feudale din Ţara Românească in secolul al
       XVIII-lea in raport cu instituţiile similare din Europa................... 4  727
CORFUS, ILIE, Dreptul de stăpinire al clăcaşilor din Ţara Românească asupra
       pămintului defrişat in perioada destrămării feudalismului................. 2  341
GEORGESCU, Al., VALENTIN, Date noi despre reglementarea relaţiilor agrare
       in domnia lui Alexandru Ipsilanti ........................................ 3  441
GROSU, MIRCEA, Valoarea documentară a condicilor mănăstireşti de socoteli         1   43
LAZEA, EMIL, Viticultura in Transilvania plnă la începutul secolului al XlV-lea   5  865
LEHR, LIA, Camăta in Ţara Românească plnă in secolul al XVIII-lea ....            4  693
POPESCU, ANICUŢA, Instituţia căsătoriei şi condiţia juridică a femeii din
       Ţara Românească şi Moldova in secolul al XVII-lea......................... 1   55
REZAGHEVICI. CONSTANTIN, Domeniul boieresc al lui Radu Şerban ...                 3  469
SACERDOŢEANU, AURELIAN, Cu privire la problema continuităţii poporului
       român..................................................................... 1    3
SACHELARIE, OVIDIU, Privilegiul masculinităţii in Ţara Românească plnă
       la jumătatea secolului al XVII-lea......................................   3  193
   STUDII”, tomul 23, nr. 6, p. 1233-1290, 1970
                                  www.dacoromanica.ro
1284
INDEX ALFABETIC
2
                                                                                          Nr. Pag.
                                           Istorie modernă
ADĂNILOAIE, N., Personalitatea istorică a lui Al. I. Cuza (Cu ocazia Împli-
       nirii a 150 de ani de la naşterea sa)........................................ 5     897
GHERAN, ELENA, ALEXANDRU, PORŢEANU, Răsplndirea operelor lui F.
       Engels In mişcarea muncitorească din Transilvania..................... 6    1089
BOIA, LUCIAN, Activitatea ziaristului slovac Gustav Augustini in Transilvania
       (1893-1900)........................................................... 5     915
BUŞE, CONSTANTIN, Comerţul exterior al Moldovei prin portul Galaţi Intre               ’
       anii 1856-1861                                                         2     313
CĂZĂNIŞTEANU, CONSTANTIN, STAN APOSTOL, Refugiaţi transilvăneni In
       timpul revoluţiei de la 1848 — 1849 in Ţara Românească................ 3     501
CHIR1ŢĂ, GR., Moditicarea constituţiei in 1884. Desprinderea grupării liberal-
       radicale conduse de C. A. Rosetti din Partidul Liberal................ 4     739
ClNCEA, PARASCHIVA, Probleme sociale şi evoluţia mişcării socialiste române
       reflectate în presa socialistă franeeză la sfîrşitul secolului al XlX-lea 2  285
IONESCU, MATEI, Aspecte externe ale domniei lui Al. I. Cuza in lumina
       documentelor italiene................................................. 3     543
                          LOPEZ, SANMARTIN, IOSEFINA, Spania şi România (de la Unirea Principa-
                          telor — 1859 — plnă la stabilirea de relaţii diplomatice hispano-române —
       1881)                                                                  6    1133
NEDELCU, FLOREA, Programele mişcării socialiste din România şi lupta
       pentru cucerirea votului universal (1880 — 1914)...................... 2     271
NETEA VASILE, însemnările de la Viena ale lui A. T. Laurian (14 ianuarie
       1849 - 17 aprilie 1852)..............................•............. 3        521
POPESCU, ELENA, Documente referitoare la solidarizarea Întregii ţări cu
       poziţia susţinută de Al. I. Cuza in anul 1865 ........................ 1      87
STAN, APOSTOL, Fiscalitatea in ultimii ani ai domniei lui Cuza Vodă în
       lumina unor documente inedite......................................... 1      81
ŞTIRBU, CONSTANŢA, Un episod din lupta pentru afirmarea suveranităţii
       naţionale. 100 de ani de la inaugurarea Monetăriei statului........... 3     557
SUCIU, I.D., TIBERIU MOŢ, Eftimie Murgu (1805—1870). Noi contribuţii
       documentare........................................................... 6    1109
ZUB, AL., Asupra unor scrieri ale lui Kogălniceanu din epoca Unirii.......... 4     769
                                Istorie contemporană
APOSTOL, ION, Activitatea şi personalitatea lui V. I. Lenin oglindite în
       ziarul „Socialismul” (1918 — 1921).................................... 2     257
APOSTOL, ION, Semnificaţia Conferinţei Naţionale a P.C.R. din octombrie 1945
       in istoria patriei.................................................... 6    1061
CĂZĂNIŞTEANU, CONSTANTIN, O sursă privitoare la criza regimului politic
       antonescian (1942 — 1943)                                              6    1181
IACOŞ, ION, Contribuţii privind greva generală din octombrie 1920 ........... 6    1073
IONIŢĂ, GH. I., Antifascismul maselor populare, factor hotâritor al întirzierii
       instaurării dictaturii fasciste In România............................ 5     927
MARCU, NICOLAE, Investiţiile şi finanţarea agriculturii în România inter-
       belică ...................................................................... 3     573
MATICHESCU, OLIMPIU, 1 Mai în anii avîntului revoluţionar (1919-1921)...      2     297
SAIZU, IOAN, MIHAIL, RUSENESCU, Modificări in structura social-politică
       a României intre anii 1922 — 1928                                      6    1159
TUŢU, DUMITRU, col. şi ION, TUDOR, lt. col., Contribuţia militară şi econo-
       mică a României la războiul antihitlerist.................................... 2    425-
       DOCUMENTAR
CAZACU, MATEI, Precizări privind cronologia domnilor munteni din deceniul 5
       al secolului al XV-lea................................................ 3     607
CAPROŞU, I., Un document de la Petru Rareş................................... 5    965-
                                     www.dacoromanica.ro
3
INDEX ALFABETIC
1285
                                                                                      Nr. Pag.
CIURDARU, ANA şi TEODOR, PAVEL, Cronica revoluţiei franceze Intr-un
       ziar contemporan din Transilvania (1789 — 1794)                          1   91
CONSTANT IN IU, FLORIN, Note de istorie agrară (secolul al XVIII-lea) ...       6 1213
CREŢEANU, RADU, Document privind satul Cătun (jud. Gorj).............. 5           977
CREŢEANU, RADU, Documente din judeţul Prahova......................... 5           969
•CĂRABIŞ, VASILE, Teiul, Denumire de proprietate moşnenească.......... 5           979
DEMIiNY, A. LIDIA, Relaţiile comerciale ale Transilvaniei In lumina veni-
       turilor vamale din anii 1717—1724 ....................................... 5    989
DUMITRESCU, LUCIA, Date noi despre solia lui Nicolae Brzeski în Imperiul
       otoman (1566 — 1567)........................................... 3           609
IORDACHE, AN., M. IOSA, TR. LUNGU, Titu Maiorescu, „însemnări
       zilnice” (continuare)................................................... 1  103
IORDACHE, AN., M. IOSA, TR. LUNGU, Titu Maiorescu, „însemnări zilnice”
       (continuare)............................................................ 3  593
IORDACHE, AN., M. IOSA, TR. LUNGU, Titu Maiorescu, „însemnări zilnice”
       (continuare)............................................................ 4  779
OLTEANU,ŞT.,Un manuscris necunoscut al lucrării lui Despot Vodă,,De Arte
       Militari”............................................................... 5  955
POPESCU, N. MIHAI, Din istoricul „Societăţii de gaz şi electricitate” Bucureşti 6 1191
       PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE (STUDII
       DOCUMENTARE)
L1VEANU, V., Despre repartiţia proprietăţii funciare In Transilvania In ajunul
       Unirii cu România....................................................... 6 1221
LĂZĂRESCU, A. DAN, Colocviul de la Toulouse pe tema abolirii regimului
       feudal.................................................................. 5  999
LĂZĂRESCU A., DAN, Instituţii militare medievale............................... 2  363
LĂZĂREŞCU, A., DAN, Rolul normanzilor in Europa ............................... 3  613
LĂZĂRESCU, A. DAN, Umanismul medieval şi umanismul Renaşterii (Renaş-
       terea, Prerenaşterea şi Anteprerenaşterea)    ........................... 4    795
RĂDULESCU-ZONER, ŞERBAN, şi M. GROSU, Probleme de teorie şi meto-
       dologie a istoriei in „Revue historique” ................................ 1    119
                                             DISCUŢII
CAZACU MATEI, Pe marginea lucrării lui P. P. Panaitescu. Introducere la
       istoria culturii româneşti.............................................. 2  371
       VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ
APOSTOL, ION, Aniversarea unui sfert de veac de la victoria asupra fascis-
       mului ................................................................... 4    813
BERINDEI, DAN, Plenara Secţiei de istorie şi arheologie a Academiei de Ştiinţe
       Sociale şi Politice..................................................... 2  384
CAMPUS, ELIZA, Reuniunea Asociaţiei europene de istorie contemporană .          3  637
CAZACU, MATEI şi STAN VALERIU, Sesiunea ştiinţifică a Institutului de
       istorie „Nicolae Iorga” ................................................ 5
CERNOVODEANU, PAUL, Călătorie de studii in R.P. Polonă......................... 4  818
CERNOVODEANU, PAUL, şi SERGIU, COLUMBEANU, Colocviul româno-
       francez de istorie ..................................................... 1  134
CRONŢ, GHEORGHE, Nonagenarul Nicolae Bănescu şi progresul studiilor
       bizantine în România.................................................... 1  157
FOTINO, CORALIA, Aniversarea bătăliei de la Rovine............................. 1  156
GHERAN, ELENA, şi ŞTEFAN, OLTEANU, Primul simpozion naţional „Din
       istoria agriculturii in România” ....................................... 1  145
LEONTE, ILEANA, A Xl-a Conferinţă internaţională a mesei rotunde a arhi-
       velor .................................................................   1    150
                                 www.dacoFomamca.ro
1286
INDEX ALFABETIC
4i
                                                                                         Vr. Pas.
MACIU, VASILE, Călătorie de informare istorică In Turcia................... 5     1016
MEDELEANU, VIORICA, Aniversarea centenarului naşterii lui Vladimir Ilici
       Lenin............................................................... 4      801
MIHORDEA, V., în legătură cu istoricul robiei In ţările române............. 1     152.
NETEA, VASILE, Legăturile lui R. W. Seton Watson cu românii................ 4      817
POPESCU, DEMETRU, PETRE, Observaţii pe marginea Însemnărilor lui
       N. Stoicescu la lucrarea Radu de la Afumaţi, domn al Ţării Româneşti 3     635
PORŢEANU, ALEXANDRU, Sărbătorirea aniversării a 150 de ani de la naşterea
       lui Alexandru Ion Cuza.............................................. 4      807
PREDA, ELVIRA, Din activitatea Societăţii de ştiinţe istorice.............. 3      632
RUSENESCU, MIHAIL, Sesiunea consacrată celei de-a XXV-a aniversări a
       zilei forţelor armate ale Republicii Socialiste România............. 1     139-
STOICESCU, NICOLAE, Răspuns unei recenzii.................................. 2      389
SUCIU, I. D., Sesiunea de comunicări de la Lugoj........................... 5     1014
SUCIU, I. D., Sesiune ştiinţifică a Universităţii din Timişoara............ 1      147
ŞERBAN, CONSTANTIN, Colocviu Napoleon (Paris-Ajaccio, 25 — 31 octom-
       brie 1969)................................................................. 2     392
ŞERBAN, CONSTANTIN, Al şaselea centenar de la naşterea lui Erasmo Da
       Narni zis Gattamelata (Narni — Italia, 31 mai — 2 iunie 1970) ...     6    1229
ZUB, AL., Sesiunea ştiinţifică consacrată lui A. D. Xenopol                          4                    815-
, * , Consfătuire cu cititorii...................................................... 1.142
, * , Sărbătorirea istoricului Vasile Maciu................................ 3     629-
* * , Sesiunea ştiinţifică consacrată aniversării a 25 de ani de la eliberarea
       României............................................................ 1      132
TEZE DE DOCTORAT........................................!................ 1       160
TEZE    DE  DOCTORAT....................................................... 2      395
TEZE    DE  DOCTORAT....................................................... 4      823
TEZE    DE  DOCTORAT....................................................... 5     1029
TEZE    DE  DOCTORAT....................................................... 6     1229
       RECENZII
APOSTOL STAN, CONSTANTIN, VLĂDUŢ, Gheorglie Magheru, Edit. ştiin-
       ţifică, Bucureşti, 1969, 265 p. (/. D. Suciu).............................. 6 1247
                          CORFUS, ILIE, Agricultura Ţării Româneşti In prima jumătate a secolului al
                          XlX-lea, Edit. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti,
       1969, 403 p. şi 1 hartă (Vasile Maciu)                               6     1241
GARIN, EUGENIO, L’etâ nuova. Richerche di storia della cultura dai XII al
       XVI secolo, Napoli, Morano Editore, 1969, 526 p. (Alexandru Duţu) 2         402
                          HOFER JOHANNES, Johannes Kapistran. Ein Leben im Kampf um die Reform
                          der Kirche, Neue bearbeitete Ausgabe, I —II, Hcidelberg, F. H. Kerle
       Verlag, 1964-1945, 543 p (I); 527 p (II) (Armbruster A.)             1      173
IONESCU, ŞT., P. PANAIT, Constantin Vodă Brlncoveanu. Viaţa. Domnia.
       Epoca., Edit. ştiinţifică, Bucureşti, 1969, 464 p. (Şt. Olteana).... 3      639
MALIŢA, MIRCEA, Diplomaţia. Şcoli şi instituţii, Edit. didactică şi pedagogică,
       Bucureşti, 1970, 576 p. (Eliza Campus).............................. 5     1029
                          MARICA, EM. GEORGE, IOSIF HAJOS, CĂLINA, MARE, CONSTANTIN
                          RUSU, Ideologia generaţiei române de la 1848 din Transilvania, Edit.
       politică, Bucureşti, 1968, 333 p. (Andea Avram)..................... 2      397
MATEI GHEORGHE, Cluburile socialiste la sate. 1898 — 1899, Bucureşti, Edit.
       ştiinţifică, 1968, 252 p. (Matei Ionescu)........................... 4      834
MEHMET, ALI, EKREM, Atatiirk făuritorul Turciei moderne, Bucureşti, Edit.
       politică, 1969, 254 p. (Mustafa Mehmet)............................. 4      836
                         PODGRADSKAIA, E. M., Topzoaue ermau Mojidheuu co JIseoectM e
                         XVI—XVII Bertax, MaflaTejihCTBO IţK KII MojvţaBHH, Chişinău, 1968,
       224 p. (Deminy A. Lidia)............................................ 3      642
RUSSELL, BURTON, JEFFREY, Medieval Civilisation, New York, London,
       Sydney, John Wiley and Sons, 1968, XIII + 635 p. cu ilustr. (Colum-
       beanu S.)                                                            1      176
                                     www.dacoromanica.ro
.5
INDEX ALFABETIC
1287
                                                                             Nr.    P&e
SUCIU, I. D., Revoluţia de la 1848 — 1849 In Banat, Bucureşti, Edit. Acade-
       miei, 1968, 274 p. (Vasile Maciu)                                             1     168
                          SCHLESINGER, ARTHUR, M., The birthof the nation. A portrait of the
                          American people on the eve of independence, New York, 1969, 258 p.
       (Ecaterina Negruţi-Munteanu) .........................................  4    839
*  * * Alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare In România, Bucu-
   ■ reşti, Edit. politică, 1969, 545 p. (Tr. Lungii şi Tr. XJdrea)..... 5         1023
, * * Deutschland im ersten Weltkrieg. 1. Vorbereitung, Eutfsselung und Ver-
       lauf des Krieges bis Ende 1914 von einem Autorenkollektiv unter Lei-
       tung von Fritz Elein, Akademie Verlag, Berlin, 1968, 514 p. (Şerban
       Rădulescu-Zoner)....................................................... 5          1036
*  * * Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România. 1893 — 1900,
       Bucureşti, Edit. politică, 1969, 896 p. (Mircea Josa)............ 4          825
*  * * Eftimie Murgu. Scrieri, ediţie Îngrijită cu o introduoere şi note de I. D.
       Suciu, Bucureşti, Edit. pentru literatură, 1969, 632 p. (Aurel Decei)   4    830
*  * * Europa im Zeitalter des Absolutismus und der Aufkrârung, redactor dr.
       Fritz Wagner, Union Verlag Stuttgart, 1968, 825 p. (Ştefana Simionescu) 3    645
*  * * Hic sunt leones. Partea istoriei românilor In unele lucrări istorice străine
       recente (Dan A. Lăzărescu) ............................................ 1    163
    , HaBopn 3a HCTopnjy IlpBor cnpcKor ycTaHKa. Bpaha H3 3eMyHCKHX
       apxHBa. KHHra IU. 1810 — 1813. Izvoare pentru istoria primei răscoale
       slrbeşti. Material din Arhivele din Zemun (Semlin), volumul III,
       1810 — 1813), Arhiva istorică din Belgrad, Belgrad, 1969, 701 p. (Sava
       lancovici)............................................................. 6   1256
*  * * Radu Logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brlnco-
       veanu Voievod (1688 — 1714). Studiu introductiv şi ediţie critică Întoc-
       mite de Aurora Ilieş, Edit. Academiei, Bucureşti, 1970, 279 p. (Paul
       Cernouodeanu) ......................................................... 5   1033
*  * * HcTopHHecKHe CBH3H HapojţOB CCCP h PyMHHHH b XV—Hauajie
       XVIII. JţOKyMeHTH h MaTepnaJiH b TpexTOMax (Relaţiile istorice dintre
       popoarele U.R.S.S. şi România In veacurile XV — Începutul celui de-al
       XVIII-lea. Documente şi materiale In trei volume, tom. II, 1633 — 1673,
       MocKBa. „Mazţ. HayKa“, 1968, 445 [—448] p. (Paul Cernouodeanu). .      2     399
*  * * Situaţia internaţională din primele două decenii ale secolului al XX-lea
       In lumina tezelor lui V. I. Lenin, Culegere de studii, Edit. Academiei,
       Bucureşti, 1970, 177 p. (Beatrice Marinescu) .........................  6   1252
       REVISTA REVISTELOR
APOSTOL, ION, „Anale de istorie”, an. XV, nr. 1 — 6/1969, Bucureşti, Edit. •
       Sclnteia, 1 160 p...................................................... 4    843
                          IONESCU NIŞCOV, TRAIAN, „Ceskoslovensky Casopis Historicky” (Revista
                          cehoslovacă de istorie), Edit. Academiei cehoslovace de ştiinţe, Praga,
       XVII (1969), nr. 1-6, 931 p............................................ 6   1261
•OLTEANU, ŞT., „Romanoslavica” (Istorie), voi. XI (1965), 434 p.; voi. XIII
       (1966), 384 p.; voi. XV (1967), 352 p.; voi. XVI (1968), 465 p......... 2    409
                          VASILE, RADU, „Studii şi articole de istorie”, nr. 9 (1965), 368 p.; nr. 10
                          (1966), 290 p.; nr. 11 (1967), 288 p.; nr. 12 (1968), 253 p.; nr. 13 (1969),
       330 p., Societatea de ştiinţe istorice din Republica Socialistă România,
       Bucureşti.............................................................. 3    651
Însemnări
                                          Istoria României
BOGDAN, DAMIAN, Compendiu al paleografiei româno-slave, Universitatea
       Bucureşti, Facultatea de istorie, Bucureşti, 1969, 2 voi., 152 p. (Vero-
       nica Vasilescu)......................*.................................... 4        853
                                   www.dacoFomamca.ro
1288                                INDEX ALFABETIC                                    &
                                                                                            Nr. Pag.
CIACHIR, NICOLAE, România In sud-estul Europei (1848 — 1886), Edit. poli-
       tică, Bucureşti, 1968, 240 p. (Valeriu Stan)............................. 2          413
GIURESCU, C. CONSTANTIN, Istoricul oraşului Brăila, Edit. ştiinţifică, Bucu-
       reşti, 1968, 373 p., 60 de figuri in text şi 2 hărţi (Constantin N. Velichi)   2     413
GOCEANU, PAUL, Dunărea in relaţiile internaţionale, Edit. politică, Bucureşti,
       1970, 336 p. (Valeriu Stan)....................................... 6         1275-
HĂGAN, TROFIN, IOAN S. MUREŞAN, VALERIU, ACHIM, CĂPÎLNEAN,
       VASILE, Maramureşul şi unirea (1918), Baia Mare, 1968, 124 p., 27 anexe,
       19 planşe (V. B. Ursu)............................................ 1          185'
PETREANU, N., şi D. BARAN, I. C. Frimu. Studiu şi antologie, Bucureşti,
       Edit. politică, 1969, 287 p. (Ion Apostol)........................ 4           851
                           PLOEŞTEANU, GRIGORE, şi TRAIAN DUŞA, O pagină de istorie. Biserica de
                           lemn din Tirgu-Mureş, Tirgu-Mureş, Comitetul de cultură şi artă al
       municipiului Tirgu-Mureş, 50 p. (Marina Lupaş Vlasiu)............. 2           417
STĂNESCU, M. C., GH. M. VASILESCU, Edit. politică, Bucureşti 1968, 287 p.
       (Apostol Stan).................................................... 2          415-
ŞERBAN, CONSTANTIN, Constantin Brincoveanu, Bucureşti, Edit. tineretului,
       1969, 205 p. + 16 pi. (Tr. Ionescu) ................................... 6     1271
TOMESCU, MIRCEA, Istoria cărţii româneşti, Edit. ştiinţifică, Bucureşti, 1968,
       215 p. (Radu Vasile).............................................. 3          659-
, * , Arhiva generalului Gheorghe Magheru, Catalog de documente 1582 — 1880,
       Direcţia generală a Arhivelor statului din Republica Socialistă România,
       Bucureşti, 1968, 178 p. + 16 facsimile (Apostol Stan)............. 1           183
                          , * , Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva istorică centrală a
                          statului, voi. III, 1653 — 1675, Bucureşti, 1968, 692 p. + 18 facsimile
       (Şerban Constantin)............................................... 1           183
, * , M. Chiriţescu-Arva. Omul. Opera. Epoca, ediţie Îngrijită şi studiu intro-
' ductiv de Maria Stancu şi Eugen Meves, Edit. Academiei, Bucureşti,
       1969, 299 p. (Mihail Rusenescu)................................... 5          1045
, * , Documente privind revoluţia de la 1848 în Oltenia, volum Întocmit de
       Ileana Petrescu, Edit. Academiei, Craiova (Apostol Stan).......... 6          1273
. * t File din istoricul fabricii de celuloză şi hirtle „Letea” Bacău, de D. Berlescu,
       C. Botez, I. Saizu, Bacău, 1969, 285 p. (Ilie Puia).....................6     1269
, * , Istoria lumii in date, Edit. enciclopedică română, .Bucureşti, 1969, XVI +
       4-  615 p. (S. Columbeanu)........................................... 3       661
, * , Terra nostra. Culegere de materiale privind istoria agriculturii in Ro-
       mânia, voi. I, Bucureşti, 1969, 134 p. (Ioana Constantinescu)            ...   1    186-
, * , Studii de istorie a Banatului, Universitatea din Timişoara, Timişoara,
       1969, 200 p. (/. D. Suciu) ............................................ 5     1047
, * , Studia et Acta Musei Nicolae Bălcescu, Bălceşti pe Topolog, 1969, 423 p.
       (C. Rezacheoici) ..............'..................................... 6       1267'
       .                           Istorie universală
ANDERSON, MATTEW, L’Europe au XVIII6 siăcle, Paris, Sirey, 1968, 377 p.
       (Alexandru Dufu).............................................•....... 6       1277
BARRACLOUGH, GROFFREY, The Medieval Papacy, New York, Harcourt,
       Brace & World, 1968, 216 p. 4- 11 ilustr. (Paul Cernovodeanu) ....      5     1054
BERTIN, JACQUES, Semiologie graphique. Les diagrammes — Ies răseaux —
       Ies cartes, Edit. Mouton, Paris — La Haye, 1967, 431 p. 4- pl. (Paul
       Cernovodeanu) ......................................................... 2      413
BOUSSORD, JAQCUES, Charlemagne et son temps, Paris, Hachette, 1968,
       256 p. (S. Columbeanu)..........................•.................... 5       1052'
CHAUNU, PIERRE, L’expansion europăenne du XIIIeau XV6 siăcle, Presses
       Universitaires de France, Paris, 1969, 396 p. (Paul Cernovodeanu) ...   3      668
                          COSTAMAGNA, G. A., A proposito di alcune convenzione medievali tra Genova
                          ei comuni provenzali, „Atti del I Congresso Storico Liguria-Provenza”,
       Bordighera, 1966, p. 131 — 136 (Radu Constantinescu).............. 4           858
                                    www.dacoromanica.ro
7
INDEX ALFABETTC
1289
                                                                                          Nr. Pag.
COSTAMAGNA, G., Gli statuti della compagnia dei Caravana del porto di
       Genova (1340 — 1600), „Memorie dell’Academia delle Scienze di Torino”,
       Classe di scienze morali, storiche e lilologiche, s. IV, nr. 8, 1965, 145 p.
       (Radu Constantinescu).................................................. 3    666
COSTAMAGNA, G., Paleografia latina, comunicazione e tecnica scriitoria,
       Milano, 1968 (Radu Constantinescu)..................................... 4    858
COSTAMAGNA, GIORGIO, Tachigrafia notările e scritture segrete medioevali
       in Italia (Fonti e Studi del Corpus Membranarum Italicarum, I), Roma,
       1968 (Radu Constantinescu)...........................................   3    665
■DUBY, GEORGES, ROBERT MANDROU, Histoire de la civilisation fran-
       ţaise, tome I—II, Paris, Librairie Armând Colin, 1969, 349—351 p. (I);
       379 p. (II) (S. Columbeanu) ........................................... 6   1276
GENICOT, ŢEOPOLD, Le XIII® sifecle europăen, Paris, Presses Universitaires
       de France, 1968, 409 [ — 411] p. (Nouvelle Clio-L’histoire et ses problfemes)
       (S. Columbeanu)......................................................   4    860
IMBERT, JEAN, La peine de mort, Edit. Armând Colin, Paris, 1967, 201 p.
       (Tudor Voinea)................................................... 2          419
JANACEK, JOSEF, Doba pfedbSlohorskâ (Epoca dinainte de lupta de la Mun-
       tele Alb), 1526 —1547, cartea I, partea 1, Praga, Edit. Academiei Cehos-
       lovace de ştiinţe, 1968, 271 p. (Tr. Ionescu-Nişcov) ........................ 1     191
LEBRUN, FRAN£OIS,Le XVII-e sifecle, Armând Colin, Paris, 1967, 377—379
       p. cu h. (S. Columbeanu) . . . -................................. 2          421
MACUREK, JOSEF, Ceske zeme a Slovensko (1620—1750) (Ţările cehe şi
       Slovacia), Opera Universitatis Purknianae Brunensis; Facultas philo-
       sophica, 147, Brno, 1969, 339 p. (Tr. Ionescu-Nişcov)............ 4          856
MARTINEZ, BERNARD, GARCIA, El Marquesado del Văile. Tressiglos de
       răgimen senorial en îsTueva Espana, Mexico, 1969, XIV + 175 p. + 2 h.
       (Ioan I. Neacşu)....................................................... 5   1055
MARTINO, GIUSTI, Studi sui rcgistri di bolle papali, Cittâ del Vaticano,
       Archivio Vaticano, Collectanea Archivi Vaticani, 1968, 180 p. (Dan A.
       Lăzărescu)...........................................................   3    667
MUSSO, GIACOMO, GIAN, Fonti documentarie per la storia di Chio dei geno-
       vesi, Extras din ,,La Berio”, Bollettino Bibliografico Quadrimestrale,
       Genova, anno VIII, nr. 3, sept.-dec. 1968, p. 5 — 30 (Dan A. Lăzărescu) 5   1054
NlSRIi, J., La troisifeme Răpublique. 1914—1940, Paris, Librairie Armând
       Colin, 1967, 192 p. (Constantin C. Angelescu).......................... 1    193
PAULOVÂ, M., Tajny vybor. „Maffie” a spoluprâce s Jihoslovany v letech
       1916 — 1918 (Comitetul secret „Mafia” şi colaborarea cu iugoslavii In anii
       1916 — 1918), Edit. „Academia”, Praga, 1968, 626 p. (Tr. Ionescu-Nişcov)      3     663
PEROZO, MARIO, BRICE550, El Bollvar que llevamos por dentro, Caracas —
       Venezuella, Editore Venegrafica, C. A., 1968, X + 439 [ — 441] p., cu
       1 portret + 30 f. pl. (Ioan I. Neacşu) ................................ 3    669
TOSCANO, ALEJANDRA, MORENO, Geografia econâmica de Mexico (siglo
       XVI). Mexico, El Golegio de Mexico, 1968, 177 p. cu ilustr. + 2 f. pl.
       (Ioan 1. Neacşu)....................................................... 6   1280
VACALOPOULOS, E. APOST, 'iaTopta tt^ MaxeScvtoc? 1354-1833 (Istoria
       Macedoniei), Thessaloniki, 1969, XX + 717 p. (Nesfor Camariano) ...     5   1051
VRANOUSIS, LEANDROS, 'ioTopixâ xal TOTroypaiptxâ tou jjieoatcovtxou KâaTpou
       tcov ’lcoawţvco (Aspecte istorice şi topografice ale castrului medieval din
       Ianina), Atena, 1968, 88 p. + XV planşe’ (Gh. Cronţ)................... 2    418
VRANOUSIS, LEANDROS, Ti xeip6yaipa tcov MeTecipcov. KaTdcXoyoţ £x8o8op£vo<;
       ex tcov xaTaXoi7rcov Ntxoo A. Bir} (Manuscrisele Meteorelor. Catalog
       extras din operele postume ale lui Nikos A. Bees), Atena, 1967, 80 p. +
       LXXX planşe (Gh. Cronţ)................................................ 1    193
                                   www.dacoromanica.ro
1290
INDEX ALFABETIC
8
    *  * * riojinoe coSpamie pyccKHX neTOimceft (Culegere completă al etopiseţelor
           ruseşti), voL 31, Moscova, Edit. ,,Ştiinţa”, 1968, 264 p. (L. Deminy) .
    *  * , FonteshebraicLadresoeconomicassocialesqueterrarumbalcanicarum . . .
           voi. I (1958), voi. II, (1960) (/. Kara)..............................
    * * , Mauricius, Arta militară, ediţie critică, traducere şi introducere de N.
           Mihăescu, Edit. Academiei, Bucureşti, 1970, 420 p. (Scryptores Bizan-
           tini VI) (Matei Cazacu)...............................................
    *  * , Studi Napoleonici, atti del primo e secondo Congresso Internazionale,
           3 — 5 maggio-1926/3 —6 maggio 196!», Leo S. Olschki Editore, Firenze,
           1969 , 587 p. (Constantin Şerban).....................................
    INDEX ALFABETIC, an. XXIII, 1970          ...................................
Nr. Pac. 
1    190 
4    854 
5   1049 
4    858 
6   1283 
www.dacoromanica.ro
                 „Studii", Revistă de istorie, publică In prima parte studii, note şi comunicări
         originale, de nivel ştiinţific superior, din domeniile istoriei medii, moderne şi
         contemporane a României şi universale. In partea a doua a revistei, de informare
         ştiinţifică, sumarul este completat cu rubricile : Probleme ale istoriografiei con-
         temporane (studii documentare), Discuţii, Viaţa ştiinţifică, Recenzii, Revista
         revistelor, însemnări, in care se publică materiale privitoare la manifestări
         ştiinţifice din ţară şi străinătate şi sint prezentate cele mai recente lucrări şi
         reviste de specialitate apărute în ţară şi peste hotare.
                           NOTĂ CĂTRE AUTORI
               Autorii slnt rugaţi să trimită studiile, notele şi comunicările, precum şî
        materialele ce se încadrează în celelalte rubrici, dactilografiate la două rlnduri,.
        in patru exemplare, trimiterile infrapaginale fiind numerotate în continuare. De
        asemenea, documentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele în limbi străine se
        va anexa traducerea. Ilustraţiile vor fi plasate la sflrşitul textului.
               Numele autorilor va fi precedat de iniţială. Titlurile revistelor citate li»
        bibliografie vor fi prescurtate conform uzanţelor internaţionale.
               Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase gratuit.
               Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor revine in exclusivitate
        autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.
               Corespondenţa privind manuscrisele, schimbul de publicaţii etc. se va
        trimite pe adresa Comitetului de redacţie, B-dul Aviatorilor nr. 1, Bucureşti.
www.dacoromanica.ro
                    REVISTE PUBLICATE ÎN EDITURA
ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
         STUDII. REVISTĂ DE ISTORIE
         REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE
         STUDII ŞI CERCETĂRI DE ISTORIE VECHE
         DACIA. REVUE D’ARCHfiOLOGIE ET D’HISTOIRE ANCI-
         ENNE
         REVUE DES iSTUDES SUD-EST EUROPlSENNES
         ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE - CLUJ
         ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE -
         IAŞI
         STUDII SI CERCETĂRI DE ISTORIA ARTEI
              - SERIA ARTĂ PLASTICĂ
              —      SERIA TEATRU — MUZICĂ — CINEMATOGRAFIE.
         REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE DE L’ART
         STUDII CLASICE
www.dacoromanica.ro
:     LUCRĂRI APĂRUTE IN EDITURA .
ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
, * , Documenta IUmanlue Jllstnrlen, B. Ţara Românească, -voi. XVII (1026 — 1629). re,d.
-:.i resp. Â. Otujco şi D: Prodat); ,1909, i8|)-1 p-, 44 lei voi. XXf.II (163(1 —1632) volnni
întocmit rle Damascbin Mioc, 11)69,' 831) (».. 1.Tlei. -            -         '  : .
, * , Documenta Romauiae nistoriea,A. idoldpva, voi, XIX (1626—1628), voiam. -întocmii
       de Râralambie; pitirea; 1969, '739 p, Ifl lei.              1                     ' ■
GRECEANl): RĂBU, Logofătul; Istoria domniei lui timstuntiii Hasaruli llriuenveumi Voievod
(1086-1714), studfti introductiv, şi ediRa, ceţticâ întocmită de Aurora Ilieş, .197(1, 280
, ţj,,; 19,5.0' lei.                         ,■   \                 ■
  ‘ , Urbaiiili'Ţiirii Păfiăraşului, voi. 1, 1001—1050, editate de D. Prodan eu T.iviu Ursuţiu
       şi Maria tnsutiu, 1.970, 998 -p.:+ 1 hartă, 42 lei.                 '
11, IE COKFUSr-.Aijricultura Ţării llmnâneştl in prima jumătate a secolului al XlX-lea, ,,Bi-
       blioteca ÎSţOribâ' XXI’', 1969 160 p., 27 lei.                                     -t
D1CULESCU Vt/ÂDIMIR, IANCOYICI SAVA, PAPACOSTEA DANIEBOPpl.U flftHNF -
I. IA, POP M1BCEA V., ltclu|.iilc eniuereinle ale Ţârii Româneşti eu Peninsula Itnleanlcâ (11120
       lOSll), ;..Bjblioteca Istorică XXII”, 1970;''3'08 p., 11,50 Iei. ,
VEI-ICillGO^ŞTAXXIX N., 1,u eiiatrilmtiou il&remlyralfiVn bulgare de Yulacliie a la rennais- .
       sance politiipte.. et eulturelle du peuple Hulfpire (1762 —11150), „BiiiUQtheca I.Iistorica Bb-
       tnafiiae ;28’*, 197()j; 21;. 279' p., 11)50 lei. .                     t                jtff
II. KAXA PETKEŞOU, llbeuinoute privind revolu(lu din [048 iu Oltenia, ,,!%umcute istovi*
    -..H" Bftrttrut                                               3:î^:P'*> 21 101      ’
MIROSI GON'SŢANÎfXESGU, ifitudes (Vliistoires traiisylviiiiie, „Biblioleheca Hiştgrica Borna
       niac 21”: 1970, («li p.. 7.25. lei.                                 '
. * # Siluajiu iuleruaţibunlă din primele două decenii ale secuiului al XX leu in luiuiua tezelor
. Iul Vladlmîr IItel Leuin;— Cftlegerc’de studii, 1970, 179;Jj., 7 lei.
www.dacoromanica.ro
I, P, înlornuţis o. e879
43856
Lei 30.—