www.dacoromanica.ro EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA COMITETUL DE REDACŢIE Acad. A. Oţetea (redactor responsabil); Eugen StXnescu (redactor responsabil adjunct) ; acad. P. Constantinescu-Iaşi ; acad. C. Daicoviciu ; Miron Constantinescu ; L. BAnyai ; V. Cheresteşiu; V. Popovici (membri); N’icolae Fotino (secretar de redac(ie). Preţul unui abonament anual este de 90 lei. In ţarii abonamentele se primesc la oficiile poştale, agenţiile poştale, factorii poştali şi difuzorii voluntari de presă din Între- prinderi şi instituţii. Comenzile de abonamente din străinătate (numere izolate sau abonamente) se fac prin CARTIMEX, căsuţa poştală 134 — 135, Bucureşti, Republica Socialistă Romănia, sau prin reprezentanţii săi din străinătate. Manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb, precum şl orice corespondenţă se vor trimite pe adresa comitetului de redacţie al revistei ,,Studii" — revistă de istorie. Apare de 6 ori pe an. Adresa redacţiei B-dul Aviatorilor nr. 1 Bucui eşti Telefon 18.25.86 www.dacoromanica.ro A SlfQDflUDD O O REVISTĂ de ISTORIE TOM 18 1965 Nr. 5 SUMAR 20 DU A\I DE LA C0XFERIA1ŢA NAŢIOXALĂ A P.C.R. ”, 1964, 582 p. (N. Copoiu)....................1163 JACQUES LE GOFF, La civilisalion de l’Occidenl midiival, Paris, 1964, 694 p. (F. Con- slanliniu)....................................................................116$ RENE MASSIGLI, La Turquie devanl la guerre. Missionă Ankara 1039 — 1940, Paris, Pion, 1964, 511 p. (Viorica Aloisuc) ........................................1172 REVISTA REVISTELOR „Romanoslavica”, Istorie, nr. IV (1960), V (1962), VIII (1963), IX (1963) şi X (1964) (Şl. Olleanu); „Bonpocu HCTopiiH”, MocKBa, Hajţ. ,,HayKa”, nr. 1 — 12, XXXIX (1964), 2 448 p. (A. Lazea) ........................................................... 1177 Însemnări Istoria Romăniel — . * . Izvoare privind istoria României, voi. I, Bucureşti, Edit. Acad. R. P. R., 1964, XXIV + 781 p. (V. D.);AL. BĂRBAT, Slalislica in opera lui George Barifiu, în „Revista de statistică”, XIII (1964), nr. 12, p. 50 — 61 ; XIV (1965), nr. 1, p. 42-57; XIV (1965), nr. 2, p. 48 54, (C.O.). Istoria universală. — P. A. ZAIONCIKOVSKI, Kpuauc coModepotcatiun na pyâeotce 1870—1880 zodoe, MocKBa, Hajţ. MocKOBCKoro yhiiBepcttTeTa, 1964, 510 p. (E. U.); ALEXANDER SKARZYNSKI, Polilyczne przyczyny powslania warszawskiego (Cauzele politice ale răscoalei din Varşovia), Warszawa, Panstwowe Wydawnictwo Naukowe, 1964, 429 p. (M. AI.); JOZEF VLACHOVlC, Slovenskă med’v 16. a 17. sloroci (Minele de aramă din Slovacia In secolele al XYI-lea şi al XVII-Iea), Bratislava, Vydavatelstvo slovenskej akademie vied, 1964, 253 p. + 17 tabele + 5 doc. (Tr. I.-N.); . * . Zbornik Konslanlina Jireieka, Beograd, Naucno Delo, voi. I sub redacţia acad. Mihailo Dini6, 1959 (564 p.); voi. II sub redacţia acad. G. Ostrogorski, 1962 (366 p.) (Gh. Z.); MILOVAN RISTlC, — Cmapu Bjiax do ocAo6of)ema od Typana (Stări Vlah pînă la eliberarea de sub turci), Beorpajţ, BHSjiHOTeKa HauiHX Kpajena. Ktbitra 4, 1963, 330 p. (S.I.)-r GH. TH. ZORAS, A. Moucttg!; xal N. ©wpaţaîoţ (A. Mustoxidis şi N. Tommaseo), Atena, 1964, 72 p. Extras din STrouSaCTxvjptov Bu^avTivr,ţ xal NeO£XX7)Vix-f;(; OiXoXoytaţ tou IlavcTUCTTrptou’A0r(vtov (Cabinetul de studii filolo- gice bizantine şi neoelenice ale Universităţii din Atena) (O.C.) . * . 'Apa eiţ tom KtoVCTTav-rivov StrupiSâxiv (Omagiu lui Constantin Spiridakis), Levkosia- Cipru, Zavallis, 1964, 238 p. (Gh. C.); MARCEL REINHARD, Âlude de la populalion pendant la Rivolulion el l’Empire. Inslruction. Recueil de lexles el notes, Gap. 1961, 73 p. ; Suppliment, Paris, 1963, 76 p. (R.C.); GUY FOURQUIN, Les Campagnes de la Rigion Parisienne ă la fin du moyen ăge. Bu milieu du XIIIe sitele au dibui du XVIe sitele, Paris, P. U. F.,1964, 585( —589) p. + 12 f. tab. + 1 f. fasc. + 1 f. h. (S.C); FREDDY THIRIET, Hisloire de Venise, Paris, P. U. F., 1961, 128 p. (Gh. Z.) ; GEORGE AKENHEAD KNOWLSON, Jean V, duc de Brelagne el l’Angleterre (1399—1442), Cambridge, Rennes, 1964, XII + 192 p. (S.C.). Bizantinologie. —ZORAS GHEORGHIOS, ’lwâvvou ’A^ctyicoXou Anr)yir;uu, Moscova, 1871, p. 14, nr. 82. 8 I. Karataev, Onucanue cjiaeimo-pyccKux Knus HaneuamaHHUx KupiiAJioecKUMic âyKeaMu, S. Petersburg, 1878, p. 185. 9 I. Karataev, Onucanue cAaeimo-pyccKUx khuz HanenamaHHbix KupuJiJioecKUMU- âyneaMU, S. Petersburg, 1883, p. 205 şi urm. www.dacoromanica.ro 3 O tipăritura slavo-romănă precoresiană roos din lucrarea lui I. Karataev, E. Picot include Evangheliarul slavo-român. în publicaţia sa10 11. El atrage atenţia asupra faptului că fragmentul tipă- rit de I. Karataev permite constatarea unor mari deosebiri între textul românesc al acestei tipărituri şi cel al Tdracranghelnlui lui Coresi din 1360 — 1361 u. E. Picot se îndoieşte de afirmaţia lui I. Karataev, care susţine că locul de tipărire al Evangheliarului slavo-român ar putea să fie oraşul Sebeş. Tot pe baza informaţiilor lui I. Karataev s-a publicat o scurtă relatare în 1890 despre Evangheliarul slavo-român în revista maghiară „âlagyar Konyvszemle” 12 13, relatare reprodusă în 1910 de Andrei Yeress 18T care susţine, după Karataev, că Evangheliarul slavo-român are litere asemănătoare cu Tetraevanghelul lui Coresi din 1579. Dintre specialiştii români, primul care a studiat această tipări- tură românească a fost cunoscutul slavist Ion Bogdan, care, după cercetarea cărţii la faţa locului, a publicat încă în 1891 o dare de seamă care este şi pînă azi cel mai amplu studiu pe această temă 14 *. Ion Bogdan acceptă doar parţial părerile lui I. Karataev. El consideră că „tiparul [evanghe- liei] nu este frumos, dar nici cu totul urît”, cum considera Karataev. Comparîndu-1 cu cele trei evangheliare tipărite la Sebeş, Braşov şi Tîrgovişte, Bogdan arată că fragmentul în discuţie seamănă mai mult cu cel de la Braşov decît cu cel de la Tîrgovişte, „cu toate că, în privinţa rotunzimii literelor, el se apropie de evanghelia de la Tîrgovişte. A-l identifica însă cu unul din aceste două este cunepntinţă, deoarece deose- birile sînt mai mari decît asemănările” 16. Ion Bogdan arată, în conti- nuare, că fragmentul se deosebeşte de Evanghelia din Braşov „prin aceea că unele litere — de pildă o — nu sînt aşa de prelungite, altele se deosebesc ca formă, de pildă >k, apoi partea de jos a lui 8 este mai mult triunghiulară, decît rotundă” 16. Ion Bogdan înclina să creadă că frag- mentul seamănă mai mult cu tipăriturile „de la Sebeş, care la rîndul lor se deosebesc foarte puţin de cele de la Braşov şi se aseamănă cu cele de la Belgrad, de pildă cu evanghelia slavonă de la 1332” 17. Ion Bogdan se opreşte şi asupra formelor deosebite de litere, mai ales a literelor iniţiale ornate, şi subliniază că „o parte dintr-însele sînt întocmai ca ale lui Coresi din ediţiile de la Braşov şi Sas-Sebeş, şi anume mai ales E şi K (ornamentică în nuiele), o altă parte sînt sau de tot simple 10 fimile Picot, Coup d’ceil sur ihisloire de la Ujpographie dans Ies pays roumains ati XVIe sUde, Paris, 1895, p. 39 — 40. 11 în nota 1 de la p. 40 a lucrării sale, E. Picot reproduce alăturat fragmentul din iu crarea lui Karataev şi fragmentul corespunzător din Telraevanghelul lui Coresi. Juxtapunerea textelor era foarte sugestivă şi studierea mai atentă chiar şi numai a acestor fragmente putea să constituie un indiciu grăitor împotriva tezei despre paternitatea coresiană a Evangheliarului slavo-român. 12 „Magyar Konyvszemle”, 1890, p. 118 — 119. 13 Veress Endre, Erdilg-is maggarorszăgi rtgi olăh kongvek e's nyomtatvănyok (1541—1808) (Cărţi şi tipărituri vechi româneşti din Transilvania şi Ungaria), Cluj, 1910, p. 15. 14 Ion Bogdan, O Evanghelie slavonă cu traducere română din secolul al XVI-lea, in „Convorbiri literare”, an. XXV (1891), nr. 1, aprilie 1891, p. 33 — 40. 16 Ibidem, p. 34. 16 Ibidem. 17 Ibidem. www.dacoromanica.ro 1004 L. DEMfiNY 4 sau cu ornamente geometrice foarte subţiri”18. Avînd în vedere toate acestea, Ion Bogdan este foarte rezervat în formularea concluziilor sale, afirmînd că „aceste asemănări şi deosebiri tipografice mă împiedică deo- camdată a-mi forma o idee hotărîtă despre locul şi autorul tipăriturii ce mă ocupă” 19. El redă textul unei însemnări ce se află pe filele 23—21, „care dovedeşte că exemplarul acesta era utilizat pe la 1640 în Transilvania”. Ion Bogdan face unele obsenraţii preţioase şi cu privire la caracterele lite- relor chirilice folosite la textul românesc. El subliniază în această pri- vinţă că „ceea ce caracterizează însă cu deosebire tiparul acestei evan- ghelii este forma literii = î : o iniţială şi două forme în text. Acestea •sînt evident nişte forme de trecere de la paleoslavicul sau mediobulgarul la românescul .fv. Nu avem decît să prelungim linia din mijloc de desubtul şirului şi căpătăm această din urmă literă. Ea se întrebuinţează împreună eu totdeauna pentru sunetul î la începutul cuvintelor : jfHTPtKaP'K .fUITdpilCA ele. pe lîngă ah, ,v,\\KpaKj etc. Pe cît am putut constata eu, această literă nu se găseşte în nici o altă tipăritură veche românească” 20. în ceea ce priveşte limba textului românesc, Ion Bogdan o găseşte „destul de interesantă pentru a merita un studiu detaliat... pentru dic- ţionarul limbei noastre vechi” 21. Mai întîi s-a oprit la relevarea unor particularităţi fonetice ale textului, iar apoi la analiza unor particulari- tăţi lexicografice. Ion Bogdan menţiona unele cuvinte slave vechi netra- duse în textul românesc. „în general — spune el — traducerea este foarte rea. Traducătorul nu dovedeşte nici o dibăcie în astfel de lucrări literare. Judecind după impresia generală ce mi-a făcut-o cetirea unei părţi din fragmentul acesta, el nu poate fi atribuit lui Coresi. Stilul acestuia, deşi greoi, încărcat de cuvinte slave, dependent totdeauna de sintaxa străină, neflexibil, este cu toate acestea ceva mai bun decît al fragmentului. Auto- rul acestuia pare a fi fost mai puţin cărturar şi decît Coresi” 22. După toată analiza făcută, Ion Bogdan ajunge la concluzia finală că „este probabil că tipărirea, poate şi traducerea acestei evanghelii s-a făcut în Transilvania în secolul al XVI-lea” 23. Pe baza informaţiilor furnizate de I. KarataeAr (care reproduce un fragment din text) şi de Ion Bogdan (care avea în posesia sa chiar o fotocopie pozitivă de pe două file ale pergamentului, publicate ulterior de Sextil Puşcariu 24), Bianu şi llodoş au inclus Evangheliarul în dis- cuţie sub titlul Evangheliar slavo-românesc 1580, în volumul I al Bibli- ografiei româneşti vechi (p. 80 — 81), susţinînd că el este tipărit cu aceleaşi caractere ca şi Evangheliarul slavonesc de la 1579 al diaconului Coresi. încă înainte de apariţia publicaţiei lui Bianu-Hodoş, o părere cu totul aparte, dar deosebit de interesantă, a susţinut I.Gr. ttbiera. însuşi titlul 18 Ion Bogdan, O Evanghelie slavonă..., p. 35. 19 lbidem. 20 lbidem. 21 lbidem, p. 35 — 36. 22 lbidem, p. 38. 23 lbidem, p. 38-39. 24 Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1936, p. 79. www.dacoromanica.ro 5 O TIPĂRITURĂ SLAVO-ROMANA precoresianA 1005 paragrafului „Evangheliarul slavonesc-românesc dintre 1545 şi 1579” este foarte semnificativ. I. G. Sbiera insistă asupra textului din frag- mentul reprodus de I. Bogdan şi E. Picot şi-l compară cu fragmentul corespunzător din Tetraevanglielul lui Coresi din 1560 — 1561. Subli- niază diferenţa mare dintre texte. „Această diversitate de dicţiune ne probează sau că autorii ambelor texte au fost persoane diferite, sau că un text este o ediţiune mai corectată a celuilalt. Asemănînd textul Evangheliarului slavonesc-românesc cu cel al Evangheliarului lui Coresi din 1560 — 1561, trebuie să mărturisim că textul celui dinţii ne prezintă mai multe semne de inferioritate în traducere, o diversitate în pronunţare şi chiar indici de o vechitate mai mare ca: me pentru me, tenuture pentru hotarele, cătrănsu pentru către el, de dracul pate pentru se drăceşte etc.”25. Pe baza acestor constatări, I. G. Sbiera presupune că Evangheliarul slavo-fomân şi Tetraevanghelul lui Coresi din 1560 — 1561 s-au tipărit în locuri diferite şi afirmă prioritatea tipăriturii celui dinţii. „ISToi pre- supunem dară — afirmă Sbiera — că Evangheliarul slavonesc-românesc a ieşit din tipografia din Tîrgovişte, poate ceva mai înainte de publicarea Evangheliarului eoresian din 1560 — 1561, şi anume ca prima încercare de a introduce în biserică graiul românesc... şi că autorul întorsurii [tradu- cerii] n-a fost altul decît tot diaconul Coresi şi că tocmai această împre- jurare a atras asupra lui atenţiunea saşilor propagandişti ai reformaţiunii din Ardeal” 26. Dacă Ion Bogdan a primit cu multe rezerve ipoteza tipă- ririi Evangheliarului slavo-român la Sebeş, I. G. Sbiera se ridică hotărît, împotriva acestei ipoteze27. N. Iorga şi-a expus mai larg punctul său de vedere în această pro- blemă în lucrarea sa Istoria literaturii religioase a românilor pînă la 1688 28, apărută în 1904. Vorbind de Catehismul din 1544, IST. Iorga arată că el a fost tipărit de Filip Maler, „un zugrav, care cunoştea bine pe românii din Ţara Românească... el ştia bine româneşte” 29. Ceea ce ne intere- sează aici este părerea lui IST. Iorga cu privire la posibilităţile tipăririi Catehismului la Sibiu. X. Iorga nu pune la îndoială tipărirea Catehismului din 1544 la Sibiu, dar, neavînd pe atunci nici un indiciu şi nici o tipări- tură realizată cu caractere chirilice în acest oraş, trebuia căutată o altă soluţie. Astfel se poate explica afirmaţia categorică, dar care în lumina noilor fapte nu se mai poate susţine, că „e sigur că materialul n-a fost turnat sau cumpărat anume, fiindcă atunci şi alte cărţi... ar fi ieşit de sub teascul sibian. Maler va fi cerut la Tîrgovişte de la Radu Vodă, pe lingă care a împlinit misiuni, litera ce-i trebuia pentru cele cîteva pagini ale Catehismului; deci această literă trebuie să fi fost a lui 25 I. G. Sbiera, Mişcări culturale şi literare la românii din stingă Dunării in răstimpul de la 1 .-,04—1714, Cernăuţi, 1897, p. 36. 28 Ibidem. 27 El afirmă : „Publicarea acestui Evangheliar biblic in orăşelul Sebeşul Săsesc nu o putem admite”. Ibidem, p. 36. 28 N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor pină la 1688, Bucureşti, 1904, p. 62-68 şi 88-89. 29 Ibidem, p. 65. N. Iorga Îşi rectifica punctul său de vedere exprimat în lucrări anteri- oare (cf. N. Iorga, Sate şi preoţi, p. 20 ; Hurmuzaki, XI, p. 865), cînd considera pe Filip Maler nu numai tipăritorul dar şi traducătorul Catehismului. www.dacoromanica.ro 1006 L. DEMfiNY 6 Liubavici” 30. îlecunoscîndu-se nici o altă tipăritură chirilică sibiană, ÎL Iorga vedea în Catehismul din 1544 o tipăritură incidentală, izolată 31. Beferindu-se la Evangheliarul slavo-român, ÎL Iorga îl considera ,,o carte de concurenţă a lui Lorinţ, diaconul fugar”. ÎL Iorga credea că Lorinţ ar fi luat ca bază forma coresiană (tipărită la Braşov în 1560 —1561), pe care i-a ,,dat-o cuiva s-o îndrepte şi s-o schimbe, ceea ce s-a făcut, cu un folos îndoielnic însă. Cînd a venit lucrul la tipar, Lorinţ a cules în limba românească aşa cum o vorbea... Lorinţ cată să fi stat mai mult timp în Moldova, că nu sînt rare forme moldoveneşti” 32. George Pascu, reproducînd în lucrarea sa Istoria literaturii şi limbii române din secolul XVI o parte din informaţiile date de I. Bogdan, afirmă la p. 202 că „fragmentul ... a fost tipărit în regiunea de la nord de Mureş” şi că a fost copiat după un text rotacizant de un copist nerotacizant. în recenzia făcută în 1927 la ed. a 2-a a lucrării lui ÎL Iorga, ÎL Drăga- nu33 revine asupra unor păreri mai vechi ale sale, cînd considera traducerea Evangheliarului slavo-român o operă a unui maghiar. Analizînd fragmen- tul reprodus de Ion Bogdan în comparaţie cu fragmentul corespunzător din Tetraevanghelul lui Coresi din 1560—1561, ÎL Drăganu arată „că avem de-a face cu o traducere din slavoneşte, deosebită de aceea a lui Coresi. Acelaşi lucru ni-1 dovedesc şi o seamă de cuvinte rămase netraduse de autorul acestui Evangheliar, care pare să fi fost mai puţin cărturar decît Coresi. După o analiză mai amănunţită a acestora, n-avem nici un motiv să schimbăm prea mult rezultatele la care a ajuns I. Bogdan” 34. în legătură cu acest fragment slavo-român, un anumit interes îl pre- zintă părerile Iui D.B. Mazilu, care îl considera necoresian, susţinînd păre- rea lui ÎL Iorga. Merită să reproducem următorul pasaj din lucrarea lui D. Ei. Mazilu : „Din cele două pagini ale tipăriturii publicate ... de Puşca- riu, observăm că slova iniţială ornamentată este tăiată cu deosebiri faţă de aceeaşi slovă din Evangheliarul sloven din 1579 a lui Coresi, deşi au avut acelaşi model în Evangheliarul lui Macarie. Cu totul aparte este tăietura slovei m (ce) semănînd cu u (ge), deci în formă arhaică, cum n-o găsim regulat decît în tipăriturile lui Macarie şi neobişnuit în Apostolul din 1563 şi în Evangheliarul slavon tipărit de Lorinţ în 1579, care are acelaşi număr de rînduri pe pagină”. în concluzie, Mazilu crede că Evangheliarul slavo- 30 N. Iorga, Istoria literaturii religioase., p. 66. 31 Ibidem, p. 67. 33 Ibidem, p. 89, N. Iorga îşi menţinea părerile expuse în 1904 şi în cd. a 2-a a lucrării sale. CI. Istoria literaturii româneşti I, Literatura populară, Literatura slavonă. Vechea litera- tură religioasă. Inttii cronicari — 1688. Ediţie revăzută şi larg întregită, Bucureşti, 192ă, p. 197. O anumită schimbare în poziţia lui Iorga se observă in 1926, cînd publică o relatare despre un fragment de tipăritură slavo-roinănă descoperit de el în legătura Triodului slavon tipărit de Coresi în 1578 la Braşov. Se poate deduce din articolul scris de N. Iorga cu această ocazie că el considera şi Evangheliarul slavo-român drept o tipăritură a lui Coresi. Cf. N. Iorga, Un exemplar românesc al unei tipărituri coresicnc şi o publicaţie coresiană nouă, în „Almanahul graficei române”, Craiova, 1926, p. 28 — 30. N. Iorga n-a publicat facsimilul fragmentului des- coperit de el. Astfel nu putem să facem o analiză comparativă de tehnică a tiparului. 33 N. Drăganu, în „Dacoromania”, voi. IV, partea a Ii-a, 1927, p. 1 116 1 149. 34 Ibidem. p. 1 147-1 1 18. www.dacoromanica.ro V O TIPĂRITURĂ slavo romana precoresiana 1007 român s-ar putea „să fie o tipăritură de concurenţă a diaconului Lorinţ”35. Cu toate că Mazilu respingea părerea lui D. Simonescu, care considera Evangheliarul slavo-român drept o tipăritură coresiană, şi acesta înclină să vadă în el o tipăritură realizată în jurul lui 1580. Aceasta în ciuda fap- tului că a relevat caracterul arhaic al tiparului cărţii. Mazilu mai semnala o altă particularitate a Evangheliarului slavo-român, şi anume că are textul tipărit pe două coloane, adică textul slavon pe coloana stingă, iar cel român pe coloana din dreapta, ceea ce este străin tipăriturilor bilingve coresiene. Astfel el relevă faptul că în Psaltira slavo-română versetele slavone sînt alternate în continuare de traducerea românească 36. Continuatorul operei lui I. Bianu şi ÎJerva Hodoş, prof. Dan Simo- nescu, într-un studiu critic asupra cărţii lui Lucian Predescu, susţinea paternitatea coresiană a Evangheliarului slavo-român, reproşînd lui Pre- descu că exclude această tipăritură dintre cele coresiene 37. Prof. Dan Simonescu şi-a fixat ultima dată punctul său de vedere 3>e această temă în voi. IY al Bibliografiei româneşti vechi 38. Eelatînd părerile diverse în această problemă, deşi nu mai susţine în mod hotărît că Evangheliarul slavo-român trebuie inclus în rîndul tipăriturilor coresiene, totuşi pune sub semnul întrebării şi paternitatea lui Lorinţ. Prof. Dan Simonescu] atrăgea de fapt încă o dată atenţia asupra necesităţii cerce- tării din nou a întregului text al tipăriturii. Părerea cu totul justificată a “bibliografului vechii cărţi româneşti era :,,Două pagini, şi acestea în foto- grafii negative, sînt neîndestulătoare pentru a ne putea pronunţa în mod hotărît asupra tipografului” 39. Dezideratul lui Dan Simonescu se poate realiza azi, cînd avem în ţară microfilmul întregului text 40 şi o fotocopie integrală în posesia noastră. Ceea ce trebuie să subliniem după această schiţare a diferitelor păreri despre Evangheliarul slavo-român este marea lor diversitate. De la susţinerea tezei că ar fi o tipăritură din jurul anului 1580, realizată de Lorinţ (X. Iorga şi D.B. Mazilu), paternitatea coresiană (I.G. Sbiera par- ţial, D. Simonescu şi IST. Iorga după 1925) şi pînă la ipoteza că traducerea ar fi fost realizată de un malorus sau sas (Ion Bogdan şi ÎL Drăganu), toate exprimă interesul de care s-a bucurat problema în rîndul istoricilor 35 D. R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploieşti, 1933, p. 46—47. 33 Ibidem, p. 47. 37 Dan Simonescu, Diaconul Coresi (Note pe marginea unei cărţi: Lucian Predescu, Diaconul Coresi), Bucureşti, 1933. Extras din „Raze de lumină”, V (1933), p. 86—101. Părerile lui Lucian Predescu că Evangheliarul slavo-român s-ar fi tipărit In nordul Transilvaniei sau In Maramureş nu au la bază nici un argument. Acest fapt a fost semnalat In recenziile publicate despre această caile, de altfel, plină de greşeli. 38 loan Bianu şi Dan Simonescu, Bibliografia românească veche. 1508—1830, t. IV, Adău- giri şi Îndreptări, Bucureşti, 1944, p. 172 — 173. 39 Ibidem. 40 Ne exprimăm şi pe această cale mulţumirile noastre conducerii Bibliotecii Academiei Republicii Socialiste România, caic la rugămintea noastră a procurat acest microfilm. www.dacoromanica.ro 1008 L. DEMÎNY » literaturii veclii româneşti şi al specialiştilor bibliografi. Trebuie să semna- lăm însă că în ce priveşte informaţia ştiinţifică, date noi faţă de expune- rea amplă a lui Ion Bogdan nu au fost aduse în circuitul ştiinţific. După el nu a mai fost studiat exemplarul original. Problema însă nici nu putea fi dezlegată în chip satisfăcător pînă la cunoaşterea unei tipărituri cu caractere chirilice ieşite de sub teascurile tipografiei din Sibiu. Or, pînă în ultimul timp ne lipsea tocmai această tipăritură, pe baza căreia să se poată stabili caracteristicile tipografice ale tipăriturilor chirilice sibiene. Poate că tocmai în această incertitudine se reazemă atenţia cu totul neînsemnată care i s-a acordat fragmentului din acest Evangheliar, repro- dus de I. Karataev, Ion Bogdan şi E. Picot, de către specialiştii limbii secolului al XVI-lea. Este, pe de altă parte, adevărat că pe baza unui scurt fragment nici nu se puteau trage concluzii mai temeinice. Astfel,, chemarea adresată de Ion Bogdan specialiştilor în istoria limbii de a supune textul românesc al Evangheliarului slavo-român la o analiză amănunţită a rămas pînă azi nerealizată. Dacă în domeniul cercetărilor lingvistice problemele legate de Evangheliarul slavo-român nu au fost încă aprofun- date, cu atît mai îmbucurătoare sînt rezultatele obţinute în ultimul timp de cercetătorii istoriei tiparului românesc din secolul al XVI-lea şi în spe- cial rezultatele privitoare la istoria tipografiei din Sibiu şi la activitatea tipografică a lui Filip Moldoveanul. Este meritul lui Sigismund Jako şi al lui Y. Molin de a fi deschis prin studiile lor erudite noi aspecte şi orizon- turi inedite în această problemă. ★ Singurul exemplar cunoscut deci pînă în prezent din EvangheliaruT slavo-român este cel păstrat la Biblioteca publică ,,M.E. Saltîkov-Şcedrin” din Leningrad, la secţia de „Carte rară”, cota I. 3.9. Exemplarul nu este complet. Fragmentul conţine doar Evanghelia de la Matei, şi aceasta incompletă. LipSesc începutul şi sfîrşitul Evangheliei. Este o carte de un format mare, in folio, avînd în continuare caietele 2—16, fiecare caiet cu 8 file. Din ultimul caiet lipsesc însă 3 file şi astfel exemplaiul în discu- ţie are în total 117 file. Caietele sînt numerotate, iar filele nu. Fila are dimensiunea 286 x 186 mm, iar dimensiunea legăturii cărţii este 296 x X 193 mm. Oglinda zaţului pe cele două coloane este de 214 x 143 mmr în cea mai mare parte a cazurilor, căci de o constanţă a zaţului nu se poate vorbi. Sînt unele pagini care au o oglindă a zaţului mai lungă, altele mai scurtă, în funcţie de numărul rîndurilor pe pagină. Pagina are în cele mai multe cazuri 23—24 de rînduri, textul pe aceeaşi pagină fiind cules pe două coloane : la stingă cel slavonesc, la dreapta cel românesc. Lăţimea coloanei din stingă cu textul slavon este 65 de mm, iar lăţimea coloanei din dreapta cu textul românesc 67 de mm. Avînd în vedere stăruinţa tipăritorului de a culege pe aceeaşi pagină textul traducerii româneşti a textului slavon, se întîmplă ca adeseori coloana cu textul românesc să fie mai mare cu un rînd sau chiar cu două. Litera de rînd are o înălţime de la 4 la 6 mm. Dimensiunile iniţialelor în textul slavon sînt 45 x 24 mm şi 40 X 20 mm. www.dacoromanica.ro 9 O TIPĂRITURĂ SLAVO-ROMANA precoresiana 1009 Argumente de ordin tipografie Am arătat într-un studiu recent, în- în privinţa identităţii tiparului tocmit împreună cu Dan Simonescu, că Telraevanghclulni din 1546 şi la tipărirea Tetraevanghelului slavon din al Evangheliarului slavo-român 1346 în mod obişnuit se foloseşte aşa-zisa literă Al «cu poale» faţă de litera Al ali- niat, folosit în tipăriturile coresiene. Spre deosebire de V. Molin, care afir- mase nu de mult că acest Al cu poale ,,nu mai apare în tiparul nostru, căci, începînd cu perioada Liubavici şi Coresi-Braşov, se revine la Al aliniat” 41, am demonstrat că în tipografia din Sibiu la mijlocul secolului al XVI-lea, în acelaşi timp cînd la Tîrgovişte activa deja Liubavici, se tipăreau cărţi cu caractere chirilice în care litera Al cu poale este folosită în mod exclusiv. Este adevărat însă că acest Al cu poale nu mai apare de loc nici în tipărituri- le coresiene, nici în cele ale lui Liubavici dar revine în acelea de la Belgrad411* . El nu revine însă nici în tipăriturile lui Lorinţ. în toate aceste tipărituri, cu excepţia celei de la Belgrad, se foloseşte litera Al aliniat. Şi iată că, spre deosebire de aceste tipărituri, în Evangheliarul slavo-român acelaşi Al cu poale revine în forma perfect identică cu aceea folosită la Sibiu de către Filip Moldoveanul. Acest fapt de mică însemnătate la prima vedere are o importan- ţă decisivă în determinarea epocii tipăririi Evangheliarului slavo-român. Fo- losirea lui este un indiciu sigur că Evangheliarul slavo-român este tipărit în aceeaşi tipografie ca şi Tetraevanghelul slavon din 1Ă46, este deci o tipări- tură a lui Filip Moldoveanul. Dat fiind că acest Al cu poale nu mai este folosit în tipăriturile româneşti din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, exclude deci posibilitatea atribuirii Evangheliarului slavo-român lui Coresi sau Lorinţ. Folosirea acestui Al cu poale este caracteristică tipăriturilor lui Macarie şi manuscriselor moldoveneşti din a doua jumătate a veacului al XY-lea şi începutul secolului al XVI-lea. Izvorul acestui Al la tipo- graful cărţilor cu caractere chirilice în Sibiu, Filip Maler, alias Moldoveanul, putea să fie în tipăriturile lui Macarie şi în manuscrisele pe care le văzuse acest Filip în Moldova înainte de stabilirea lui la Sibiu, ceea ce ar fi un indiciu în plus al provenienţei lui din Moldova. Evangheliarul slavo-român are însă şi alte forme de litere de rînd specifice, care de regulă nu se întîlnesc în alte tipărituri din secolul al XVI-lea, decît la cele ale tipografiei din Sibiu. Printre acestea trebuie să amintim litera m (— ce)42, care — aşa cum s-a mai remarcat în literatura de specialitate 43 — are o tăietură cu totul aparte şi seamănă foarte mult cu u (ge), deci o formă arhaică, care se apropie de forma acestei litere folosite de Macarie, deşi nu este cu totul identică cu a acestuia din nrmă. în tipăriturile lui Liubavici, ale lui Coresi şi ale lui Lorinţ apare un *i (ce) de o formă mai evoluată, apropiată de forma actuală a acestei litere chiri- lice, care se deosebeşte mult de forma în care o întîlnim la Macarie şi la 41 V. Molin şi D. Simonescu, Tipăriturile ieromonahului Macarie pentru Ţara Româ- nească. La 450 de ani de la imprimarea Lilurghieruiui, 1508, în „Biserica ortodoxă română”, LXXVI (1958), nr. 10-11, p. 1 019. 41a Recent in Biblioteca Naţională Austriacă am avut ocazia să studiun Te- Iraevanyhclul din 1552 tipărit Ia Belgrad şi să constatăm că în el se foloseşte acest m cu poale. 42 Cu totul incidental, alături de alte forme folosite In mod obişnuit, acesl >i (= ce) se mai lntîlncşte şi la Apostolul din 1563. 43 D. R. Mazilu, Diaconul Coresi, p. 47. www.dacoromanica.ro 1010 L. DEMfiNY 10 Tetraevanghelul din 1546 de la Sibiu. Subliniem că litera w (ce) din Evan- gheliarul slavo-român este iarăşi cu totul identică ca formă cu aceeaşi literă din Tetraevanghelul slavon din 1546 tipărit de Filip Moldoveanul la Sibiu. Şi în prima şi în a doua tipăritură aceasta este singura formă a acestei litere, folosită în mod exclusiv, ceea ce ne duce iarăşi la ideea identităţii tipografiei şi a tipări torului. Cazul este asemănător şi în ceea ce priveşte litera $. De data aceasta sîntem în faţa unei forme de tăieturi care nu apare nici în tipăriturile româneşti din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, dar nici la tipări- turile macariene. O găsim doar la Liubavici. Partea de jos a literei este atît în tipăriturile lui Macarie, cît şi în cele ale lui Coresi sau Lorinţ rotundă, un cerc destul de bine realizat. In Tetraevanghelul din 1546 de la Sibiu, întocmai ca şi în Evangheliarul slavo-român, dominantă este o formă foarte aparte a acestei slove, a cărei parte de jos este mai mult triunghiu- lară decît rotundă. La fel deosebită este forma literei 3, folosită în aceste două tipărituri, de forma pe care o găsim la Macarie, Liubavici, Coresi şi Lorinţ. Partea de sus a slovei în Tetraevanghelul din 1546 şi în Evangheliarul slavo-român este foarte lungă, ea de fapt umple linia rîndului, iar partea de jos iese din rînd, pe cînd la Tetraevanghelul slavon din 1562, tipărit de Coresi la Bra- şov, este evidentă încercarea de a aşeza întreaga literă 3 în rînd, ea ieşind foarte puţin din rînd. Situaţia este similară şi cu litera X, specifică Tetraevanghelului din 1546 şi Evangheliarului slavo-român, deosebindu-se şi ea atît de tipăritu- rile macariene, cît şi de toate celelalte tipărituri româneşti cunoscute pînă azi din secolul al XVI-lea. Pentru a demonstra şi mai convingător cele afirmate mai sus, am reprodus într-un tabel comparativ (fig. 1) toate aceste litere în contextul rîndului, luînd ca bază de comparaţie următoarele tipărituri româneşti din secolul al XVI-lea : Tetraevanghelul lui Macarie din 1512 ; Tetraevanghelul din 1546 de la Sibiu; Evangheliarul slavo- român, Tetraevanghelul slavon din 1562 tipărit de Coresi la Braşov şi Tetraevanghelul lui Coresi din 1579. Există particularităţi specifice comune acestor două tipărituri şi In ce priveşte literele mari, iniţiale ornate şi simple. în primul rînd trebuie menţionată forma foarte deosebită a iniţialei mari dl. Ea se întîlneşte o singură dată în Tetraevanghelul din 1546 şi iarăşi o singură dată în Evan- gheliarul slavo-român. Această iniţială ne aminteşte de fapt stema oraşu- lui Sibiu cu două săbii, deasupra cărora este aşezată o coroană, numai că de data aceasta forma literei Al nu permitea ca cele două picioare ale literei înfăţişate ca nişte săbii să se încrucişeze. Eorma aceasta, pe cît am avut noi posibilitatea să examinăm tipăriturile secolului al XVI-lea de pe teritoriul ţării noastre, nu se mai întîlneşte în nici o tipăritură românească realizată în această epocă. Faptul că ea există în tipăriturile amintite chiar cu intenţia de a sugera ideea stemei oraşului Sibiu ne întăreşte în ipoteza că ambele tipărituri au ieşit din acelaşi teasc, ele fiind şi foarte apropiate ca realizare în timp. Tâbelul de mai jos (vezi fig. 2), reprezentînd forma acestei litere în Tetraevanghelul din 1546 şi în Evangheliarul slavo-român, ne scuteşte de explicaţii suplimentare. www.dacoromanica.ro 11 O TIPĂRITURĂ. SLAVO-KOMANA PRECORESIANA 1011 Am mai arătat în studiul nostru amintit mai sus că spre deosebire de Macarie şi chiar de celelalte tipărituri din secolul al XVI-lea de pe teritoriul României, în Tetraevanghelul din 1546, în locul unei iniţiale P şi K bogat ornate, se folosesc des forme foarte simple de iniţiale P şi K. £ M u z H l 1 Y6 Tfcip/1 VOip Xhata \ \T>o RZC $ s' ÂYh UH If» noAÎ npA^HH^ & $$ ,«5: re E2nlc ctX* flMH S § ^ * Corest LAMb ohX 3* t Z 4 V 156? ^ c'v' P E16 CJMd - y "ji H 31 ti LLîMX E> anco Co 1 Fig. 1 — Tabel comparativ al cltorva litere de rlnd ale tipăriturilor româneşti din secolul al XVI-lea. Şi iată că trebuie să facem aceeaşi constatare şi în ce priveşte Evanghe- liarul slavo-român. După ce în prima parte se foloseşte de cîteva ori în textul slav, la început de capitole K şi P (mai rar) ornat cu nuiele, în forme foarte apropiate de cele pe care le întîlnim la Macarie şi după el şi în alte tipărituri din secolul al XVI-lea, revin aceleaşi forme de iniţiale mari neornate, simple, tăiate uşor din lemn şi realizate destul de rudimen- tar. Reproducem cîte un exemplar din aceste forme de iniţiale simple întîlnite în Evangheliarul slavo-român (vezi fig. 3). Pentru tipăriturile chirilice ale epocii, problema corpurilor diferite de literă era în fond o noţiune necunoscută. Totuşi, izolat, pe ici pe colo, găsim la început de frază un alt corp de literă, mai rar la începutul tiparu- lui românesc, mai des la Liubavici. Analiza mai atentă a formelor acestor litere ne duce spre aceeaşi concluzie, şi anume că există o identitate şi similitudine perfectă între Tetraevanghelul din 1546 şi Evangheliarul slavo- www.dacoromanica.ro 1012 L. DEMf.NY 12 român şi că între aceste tipărituri şi celelalte cărţi româneşti din secolul al XYI-lea există o mare deosebire, mai ales în ce priveşte forma literei k şi E, dar şi a altor litere. Iată această literă k în Tetraevanghelul slavon din 1540 şi în Evangheliarul slavo-român, reprodusă la fig. 4. Asemănări şi similitudini pînă la identitate între Tetraevanghelul slavon de la Sibiu din 1540 şi Evan- gheliarul slavo-român şi deci deosebiri dintre aceste cărţi şi celelalte tipări- turi româneşti din secolul al XVI-lea se pot constata nu numai în ce priveş- te forma literelor de rîndşi a iniţiale- lor, dar şi în ce priveşte prezenta- rea zaţului, aranjarea rin durilor. Am mai arătat că nici la Macarie, cu atît mai puţin la Liubavici, C'oresi sau Lorinţ, nu întîlnim deosebiri atît de mari, atit de izbitoare în ce priveşte literele de rînd, cum le întîlnim destul de des la aceste două tipărituri. Alături de un n de 4 mm înălţime, întîlnim unul de 5 mm, ba chiar în ace- laşi rînd, chiar în acelaşi cuvînt. Situaţia este asemănătoare şi cu litera r, lucru cu totul neobişnuit pentru Coresi, de exemplu. în afară de aceasta, cu toate că nici la Macarie, nici la Coresi şi nici la tipăriturile lui Lorinţ nu întîlnim o aliniere perfectă a literelor în rînd, totuşi aceste tipărituri sînt mai perfecţionate faţă de rîndurile foarte sinuoase, inegale ca lungime, adesea strîmbe, aşa cum se prezintă ele în Tetraevanghelul slavon din 1546 şi în Evangheliarul slavo-român. Tocmai acest caracter mult mai rudimentar şi mai urît al tiparului Evangheliarului slavo-român l-a făcut pe bibliograful rus I. Karataev să-l caracterizeze drept „urît” (6e3o6pa3uuu), Uf '-------^--------' a Fig. 3 — Forme de iniţiale simple, neornate, folosite In Evangheliarul slavo-român : a) In textul slavon ; b) In textul românesc. iar pe Ion Bogdan să spună că tiparul acestui Evangheliar nu este nici urît, dar nici frumos. Imaginea asemănării şi identităţii tiparului Tetraevanghelului din 1546 cu cel al Evangheliarului slavo-român ne-o dă reproducerea faţă în faţă a paginilor din aceste tipărituri conţinînd acelaşi text. Comparînd www.dacoromanica.ro Fig. 2 — Iniţiala A\ folosită în Tetraevan- ghelul din 1546 şi Evangheliarul slavo-român. 13 O TIPĂRITURĂ SLAVO-ROMANA PRECORESIANA 1013 măcar şi aceste pagini, oricine se poate convinge uşor de cele afirmate de noi cu privire la identitatea locului şi tiparului celor două tipărituri. Şi pentru ca cele demonstrate de noi să fie şi mai convingătoare, reproducem eîte o pagină din Apostolul lui D. Liubavici tipărit la Tîrgovişte în 1546, din Tetraevanghelul slavon al lui €oresi, tipărit la Braşov în 1562, şi din Tetraevanghelul slavon al lui Coresi din 1579, despre care se afirmase că seamănă mult cu Evangheliarul slavo-român. Ana- liza comparativă a acestor pagini reproduse ne arată clar că tre- buie abandonată cu desăvîrşire ipoteza tipăririi cărţilor chirilice la Sibiu cu litera lui Dimitrie Liubavici. Litera mică, înghesuită, cu forme .specifice lui Liubavici nu o regăsim în 1 ipăriturile chirilice cunoscute pînă azi de la Sibiu din perioada în care la Tîrgovişte activa Liubavici. La Sibiu avem de-a face cu un tipar aparte, cu o literă specifică, dezvoltată din alte izvoare decît cel tîrgoviştean al lui Liubavici, deşi unele apropieri, ca forma literii S, există. Paginile repro- duse din cele două tipărituri coresiene ne conving şi ele că nu se mai poate susţine ipoteza tipăririi Evangheliarului slavo-român de către diaconul Coresi. Tiparul coresian, aşa cum o dovedesc şi paginile reproduse aici, se dezvoltă din tiparul lui Liubavici, este o perfecţionare a acestui tipar, în special insistăm asupra paginii din Tetraevanghelul slavon coresian din 1579. Ea arată clar că nu poate fi vorba de nici o apropiere dintre Evan- gheliarul slavo-român şi acest Tetraevangliei. Astfel se explică şi faptul că Ion Bogdan, după ce văzuse Evangheliarul slavo-român, a primit cu cele mai mari rezerve apropierea dintre Evangheliar şi Tetraevanghelul din 1579, făcută de I. Karataev. Analiza mai atentă a caracteristicilor poligrafice ale Tetraevan gliei u- lui slavon tipărit de Lorinţ la Belgrad în 1579 ne face să respingem cate- goric şi ipoteza că Evangheliarul slavo-român ar fi fost tipărit, poate chiar tradus de Lorinţ. Forma literelor de rînd, a iniţialelor, precum şi alte caracteristici poligrafice, vădesc o atît de mare diferenţă între acest Tetraevanghel slavon şi Evangheliarul slavo-român, incit este imposibilă orice apropiere între ele. Exemplarul Tetraevanghelnlui slavon al lui Lorinţ, aflat la secţia de „Carte rară” sub nr. 11-24 al Bibliotecii Academiei, poate oferi cele mai concludente argumente în acest sens, dar chiar şi filele reproduse de Bianu-Hodoş în volumul I al Bibliografiei româneşti vechi (p. 76—79), comparate cu filele reproduse în studiul nostru din Evanghe- liarul slavo-român, silit edificatoare. Dată fiind lipsa filelor de început şi sfîrşit al Evangheliarului slavo- român, nu putem trage concluzii în ce priveşte modul său de ornamentare în comparaţie cu alte tipărituri din secolul al XYI-lea şi deci nici cu Tetra- evanghelul slavon din 1546. Lipsesc în Evangheliarul slavo-român tocmai filele care conţin precuvîntarea la evanghelie, file care de obicei erau în toate tipăriturile timpului bogat ornamentate şi care adesea conţineau www.dacoromanica.ro Jetravangh. 15^6 Lvangh. slavo-român ETOpMHKIa Fig. 4 — Litera r (v) la început de rînd în Tetra- evanghelul din 1546 şi în Evangheliarul slavo-român. 1014 r~r INrifejj&s Hw'ftod *»]ttoMHUH Uni 4** Mftf idAHftl» KifMf^OţTttUUtOII KOHKj* 2,^080, n^m». * fio afi eiMfiĂTA # 4Xno j Citf&lB » ^ * * I t&fîteJkmh* m ii? tâwtwli \*mik mokZci m rm& jp^UKO AA* mâfCg, A Mi* ft J&ATC'HNOfilf nmf» fj&'vn *no «rti* ea^aka «ftyH ct&isa* Kififjrf io K£ot7€4»> pfT€« jşf <& fons2% fiip JUh&Mi&ii d XAtn *mi¬imt w* fbfr.fiU'lkGkioi HhTfan} Sfiui* {&XcbJpifŞ uX XgârtXerîk k&ui csŞiî Bcrfoi Vh AMfAtf/tfe* «a ndoTK ,j&s» I* i** ^ •A«HOT4}fe ilOH ^AOMINSH m% i«Mi K&Tp€ Ia& fonii J»T0Jfc; Shca • 0« iţi 4«» hisii mtTfA fyiiââ SUCI* Fig. 5 - wwwdacoromanicaw 1015 * -r1*' * f:4> .ta • ff&ftyociigifoiH a scpi«* M*' jfrwtu ssnîfcf mha «cur? CA W ^lABOAA * HluişCA JlHÎfr tCTWţH ’J^ICATJ • m&fk «TU IM- £fcATf • nOCAţp **5*A iu«n#«C’J’AnAiiKi«£ju2 AokXohtb * *fc ciifc fon «ttj, ?*H« XA^CHE*A*Ti * 0Hb SiWK^KI^rM*« • hmCabo r*«« OX*fcrfe *»» _b*a*Vi.yaki>* » «nciKWAU. rit bOx^aş « «? 4fork âSi * Tdr** ik&tb 2r6 *ia JU glCTMH • HndCTMH «HA fi$iiii itffffrtrtiif*- ••«rÂiî«X * * ŞCCÎMcH S*în,B»f.SHCA HHjX *f1H ţsfoefoS • VmbkrTA^) ceoh jAndii si cixMH“TiiT^* K atta .• AMKKdr^AnfiTiK 4jKtth lidrUTBOCA • ^?6k£ « W X «WftfaoS * fifHC^XcwsH rA ! ' noĂTfctroAWBOAh «A Fig. 6 — Filă din Tetraevanghelul slavon tipărit de Filip Moldoveanul la Sibiu în 1546, ' conţinînd textul corespwWWdăCOfOmfttffcariQMiaru; s^vo-român. ■m ■i UOlli f |S 4 AIK >J Mf Mlf M L îl O £HH « «(fit A t f * â « itoKHUU pHiHnpHHoît momj&ttjfHŞ4 (M4C«IHAoy> ♦ HNM(Ni£i)Ş«IO£âs4ijE’ACT< 4>4N4 * MOAAij!4<4Ufrj(^ji4 f« iC£ flf JHMH AÂU\oii •npt'KAOWKW'OAtHtEL3» h rA4(o MkKCAIiCAtfc « rMtlEndcT4KHMMr^tJT4S&t-k mko wfi\* nocjst^îBĂ - "y- kl • t^iTtoricw^APHaKojMU . HMfeîrVKOrO.V^tlt . LttHWBtN** W » lÂKt - ni AA/^AtTEOEUHACÎHMHtyiH ♦ | HH.1ciHMUi.liH ilXl lU^TLEM > iiJlpÎEAÂKU ‘ xt'mWuxiuv E^tT6 * ■ ; H.f .^UKO * I i « Alt ELI . mnUltîtCeî.K^KOHAHnlO El I ^I’ÂElE * J^ACTtECCA EAME eîte r4,0N^?rt CNtl/VltCK&lHnpîH^ETt. • KtOif'îEWHKE H4(S,EOÎ;*tHŢC A€ * HHJKt pAn. fu,5,trOCnO^HHO CROHMt * ^OEAETtOnţ A cu < u > S- Fifi. 8 c. 3187 n cu « - ' ' , , c ,1% r ■ ^%WQ) *thj *'* ■■ Filă din Tetraevanghelul slavon, tipării de Coresi la Braşov în 1562. www.dacoromanica.ro 1018 tu mui’d ctro ir&k *:*. *6 £X4 CÎIAA EÎKCMClţjH CZl^UWlT Jp|k Cth * dK0%6 HflfcCdHO H • gZHCMOtpH^E - KETÎAECH Tilî* » £®ţ£ IIA OÎfSOHCAGEd HnpÎM£fGCTB «<* AeaAipc * HCiâitSwsKiru ^oir^oiirifu ♦ ni’icxe&hffie oeeakbS Era CAiiit Hep4TÎXst , EĂrOAtTIA 5pHMtMl • ct io MUpî iUiqi ţţ * tz*£€ X^^poeTA iuti C3 ÂKA tm’ÂAlCC? Kil/iA€tit • aK0*€ sS'PEHUHA0l/K4lZAWMHCIt AtTCACTE^eTl OH£ • HEOHCUÎlCTSoIrOXOVAO HHCHApoiHTO * aK0*€ fc€AO EUTH CAOSfCHUA , HApUE4pCKMA XMTpOCTH ♦ HIHTC4IIA4EO Ctro H5HECc * H LUE.nE CHqCKUH - HEKHHTOfÎH » M U-IpO'l .riîl H«£ HHITbiKE HMUCAORflUţlE • XHîKJL* BOC *6 37A0V1H ]t,X4 * âKO*€IM*€HH€XHHl U&HU T?eXk SYAHCTt npîKÎE HJ H40V1H * Ci4 Ck lV& pXMt * none»? USHtMk OlfnpdJKHÎAlllHCA of tAC eini *iî • hotoac onpiKfiHtMk ho şuti» m \ Fig. 9 — Filă din Tetraevanghelul slavon tipărit de Coresi şi Mănăilă la 1579. www.dacoromanica.ro 19 O TIPĂRITURA SLAVO-ROMANĂ PHECORESIANA 1019 şi elemente în plus, pentru a le data sau încadra în producţia uneia sau alteia dintre tipografiile cunoscute. Numai literele ornate la textul slavon, dar mai ales literele K şi P, în afară de cele spuse mai sus, nu pot prilejui concluzii mai deosebite. încă nu ne putem pronunţa cu toată certitudinea în privinţa legă- turii şi coperţii pe care o are Evangheliarul slavo-român. în această pro- blemă mai este nevoie de o documentare suplimentară. Singurul lucru ce se poate afirma este că Evangheliarul în discuţie are o copertă care se deosebeşte de coperţile tipăriturilor tîrzii ale lui Coresi, precum şi de tipăriturile lui Lorinţ. Cît priveşte formatul cărţii, şi aici avem o identitate perfectă între Tetraevanghelul slavon din 1546 şi Evangheliarul slavo-român, ambele avînd un format mare, in folio. La fel, de aceeaşi mărime este şi oglinda zaţului, dar trebuie să observăm că al doilea fiind o tipăritură în două limbi, are zaţul modificat conform cu această situaţie. Nu există o constanţă permanentă nici în prima, nici în a doua tipăritură în privinţa numărului de rînduri pe pagină. Faţă de Tetraevanghelul lui Macarie din 1512, care are cîte 20 de rînduri, Tetraevanghelul slavon din 1546 are de la 20 pînă la 23 de rînduri (în majoritatea cazurilor cîte 22 de rînduri). Tetraevanghe- lul lui Coresi din 1562 are 24 de rînduri, cel din 1579 tot 24 de rînduri. Evangheliarul slavo-român, ca şi Tetraevanghelul slavon din 1546, nu are un număr stabil de rînduri, el variază între 21 şi 24 de rînduri, paginile cu cîte 23 de rînduri fiind mai frecvente. Trebuie să mai observăm că nu întotdeauna este egal numărul de rînduri pe aceeaşi pagină la textul slavon şi textul românesc. Deseori se întîmplă, precum am mai semnalat, ca textul românesc să aibă cu un rînd sau chiar cu două rînduri mai mult decît textul slavon de la aceeaşi pagină, ceea ce este lesne de înţeles, căci la orice transpunere dintr-o limbă în alta nu se poate obţine acelaşi număr de litere pe pagină. Una din problemele esenţiale care urmează să fie încă cercetată în continuare este aceea a hîrtiei şi a filigranului. Fără pretenţia de a trage concluzii definitive în această privinţă, constatăm totuşi următoarele. Hîrtia Tetraevanghelulni slavon sibian din 1546 este o hîrtie groasă, cenu- şie, de o calitate mediocră. Filigranele pe care le-am obţinut mai recent dovedesc că hîrtia pe care s-a tipărit această carte este în cea mai mare parte de provenienţă străină (vezi fig. 10). Toate aceste filigrane se mai întîlnesc pe hîrtia unor acte şi documente 44 folosite la Braşov în perioada în care s-a tipărit cartea. Hîrtia pe care s-a tipărit Evangheliarul slavo-român a fost produsă la moara de hîrtie din Braşov. Această moară de hîrtie a fost înfiinţată — după cum dovedesc cercetările mai noi45 — în primăvara anului 1546. Iniţiatorul ei a fost eminentul umanist Ioan Honter, care avea la acea dată 44 Quellen zur Geschichle der Sladt Kronsladl in Siebenbiirgen, voi. III, Braşov, 1896, Tafel 1, fig. nr. 4, 7 ; şi Tafcl 2, fig. 28. . 45 Sig. Jak6, Az erdelyi papirmalmok feudalizmuskori lorUneUnek văz lata (XVI —XVII szăzad) (Schiţa istorică a morilor de hîrtie din Transilvania în epoca feudală) în „Studia Universilatis Babeş-Bolyai. Series Historia” an. XVII (1962), fasc. 2, p. 62. www.dacoromanica.ro 1020 d c Fig. 10 — Filigranele pe hîrlia Telrarvanfiliclultti slavon din Sibiu. www.dacoromanica.ro 21 O TIPĂRITURA SLAVO-ROMĂNA PRECORESIANĂ 1021 şi tipografie. Investiţiile au fost suportate de doi bogătaşi ai oraşului, Ioan Benkner şi Ioan Fuchs. Meşterul de origine poloneză, Jan Friie, soseşte la Braşov încă în 1545 şi la 25 februarie 1540 primeşte indemnizaţie pen- tru munca sa. El, în decurs de un an, a reuşit să ridice clădirile şi să pună în funcţiune moara, care îşi începe activitatea între 7 şi 12 martie 1546. Moara de hîrtie din Braşov, în cursul celor aproape patru decenii la care se referă cercetarea noastră, şi-a schimbat tipul de filigran. Primul tip este rădăcina de stejar cu coroana deasupra, adică stema oraşului Bra- şov. Acest tip de filigran, care avea mai multe variante, a fost folosit la moara de hîrtie din Braşov pînă în 1560. Al doilea tip de filigran braşovean este tot o reprezentare a stemei oraşului, anume un scut oval cu coroana deasupra. Aceasta era marca întrebuinţată de moara de hîrtie braşoveană în perioada 1561—1580. în ultimii ani ai deceniului al 8-lea, filigranul morii de hîrtie din Braşov este schimbat a doua oară, de data aceasta cu un scut ascuţit, având coroana deasupra. Şi acest filigran reprezintă de fapt stema oraşului Braşov. Este filigranul care se întîlneşte foarte des pe hîrtia actelor şi documentelor braşovene şi transilvănene din ultimele două decenii ale secolului al XVI-lea. Pentru lămurirea problemei este nevoie să spunem cîteva cuvinte şi despre filigranul morii de hîrtie de la Sibiu, care a început să funcţioneze de pe la mijlocul deceniului al 8-lea (după unii din 1575, după alţii din 1573). Filigranul folosit la această moară de hîrtie este un scut cu două săbii încrucişate, aşezate cu vîrful în jos, avînd deasupra lor coroana. Este stema oraşului Sibiu. Acest filigran este cel mai frecvent pe hîrtiile şi documentele sibiene dintre 1575 şi 1592, dar se întîlneşte foarte des şi pe documentele cancelariei princiare de la Alba-Iulia. Subliniem încă o dată că fiecare tip de filigran descris de noi are mai multe variante. Astfel, din filigranul cu rădăcină de stejar avînd coroana deasupra cunoaştem pînă acum mai multe variante. Deosebirile de la o variantă la alta sînt mai sensibile la aşezarea rădăcinii, dar ele apar şi la coroană. Xoi reproducem aici cinci variante mai des folosite. întrebarea este : cum se explică existenţa atîtor variante şi cum ne pot ele ajuta în viitor să ne apropiem şi mai mult de anul în care s-a tipărit Evangheliarul slavo-român ? Părerea noastră este că la ambele întrebări există răspun- suri corespunzătoare stadiului actual al cercetărilor. Procesul de produc- ţie a hîrtiei în morile de hîrtie din perioada feudală este din ce în ce mai bine cunoscut. Fiecare moară producea hîrtie în cicluri şi filigranele existente pe site puteau să difere de la un ciclu la altul sau de la cîteva cicluri în care se producea hîrtia, folosind sita cu acelaşi filigran, la schimbarea filigranului pe sită la un alt grup de cicluri. Dar s-ar fi putut ca în acelaşi ciclu de producţie să fie folosite paralel mai multe site, pe care filigranele nu erau perfect identice, explicaţia variantelor multiple la acelaşi tip de filigran, constînd deci şi în acest proces tehnologic. în orice caz, faptul că hîrtia pe care s-a tipărit aceeaşi carte are mai multe variante de filigran pledează în favoarea ultimei teze. Să vedem acum în ce măsură ne poate ajuta studiul filigranului la lămurirea problemei centrale ce ne interesează în studiul de faţă. Căile de rezolvare a problemei sînt două. Faptul că tipul de filigran care se întîlneşte www.dacoramamca.ro b’22 www.dacoromanica.ro 23 O TIPĂRITURĂ SLAVO-ROMANA PRECORESIANA 1023 în Evangheliarul slavo-român este rădăcina de stejar cu coroana deasupra, marcă ce se folosea la moara de hîrtie din Braşov între 1546 şi 1560, este el însuşi un argument care vine să sprijine teza emisă de noi că această carte a fost tipărită înainte de tipăriturile coresiene. Problema este să cercetăm în continuare şi să căutăm să desluşim mai îndeaproape anii în care s-a produs hîrtia cu variantele din tipul de filigran pe care le întîlnim la Evangheliarul slavo-român. Acest lucru ne cere, pe de o parte, să recurgem la metodele cele mai moderne ale analizei şi copierii filigranelor de care se folosesc unele institute din străinătate, iar pe de altă parte să întreprindem o cercetare amănunţită a filigranelor pe hîrtia actelor şi documentelor perioa- dei, aflate la Arhivele statului din Braşov, Sibiu şi Cluj. Fotografierea filigranului cu metoda izotopilor la mărimea naturală va da posibilitatea constatării celor mai mici detalii ale variantei de filigran, care cu ochiul liber şi la o copiere pe calc nu se pot observa. Întîmplarea face ca tocmai la Leningrad, la Institutul de restaurare şi conservare a actelor vechi, institut condus de prof. Y.S. Liublinski, fotografierea şi analiza hîrtiei cu metoda izotopilor se află într-o fază avansată, ea fiind aplicată încă din 1959. Cînd vom reuşi să obţinem aceste fotografii de pe hîrtia cărţii care se află tot la Leningrad, vom putea să tragem concluzii precise. Dar şi pînă atunci putem să afirmăm că varianta respectivă de filigran era folosită la moara de hîrtie din Braşov între 1547 şi 1551. Acest lucru ne este con- firmat prin următoarele. Pe hîrtia unor documente din 1551 găsim varian- tele tipului de filigran existent în Evangheliarul slavo-român46. Cu ocazia •discuţiilor care s-au organizat la Institutul de lingvistică din Cluj, sub conducerea acad. E. Petrovici, prof. Sigismund Jako ne-a relatat că varianta respectivă se întîlneşte încă din 1547. Aceste fapte ne arată clar că ipoteza noastră cu privire la tipărirea Evangheliarului slavo-român de către Filip Moldoveanul pînă la 1554 găseşte o confirmare deplină în studiul filigranului, căci este imposibil ca o hîrtie produsă în 1547 —1551 •să fi fost folosită în 1580, deci după 30 de ani. Calea cealaltă în studiul comparativ al filigranului este examinarea tuturor variantelor şi tipurilor de filigran ale tipăriturilor lui Coresi şi ale lui Lorinţ. Am examinat filă cu filă filigranul Tetraevanghelului slavon tipărit de Lorinţ la Alba-Iulia în 1579, aflat la Biblioteca Academiei. Constatăm că hîrtia acestei tipărituri are tipul de filigran reprezentînd scutul oval cu coroana deasupra, deci tipul care se folosea la moara de hîrtie din Braşov începînd din 1561 şi pînă în 1580, şi filigranul morii de hîrtie de la Sibiu, adică scutul cu două săbii încrucişate orientate cu vîrful ■în jos. Tetraevanghelul slavon coresian din 1579, la fel, are trei variante ale filigranului braşovean cu scutul oval avînd coroana deasupra. Aceste fapte fac şi ele imposibilă menţinerea în continuare a tezei tipăririi Evangheliarului slavo-român de către Coresi sau Lorinţ în 1580. Cerceta- rea fondului de cărţi rare româneşti la Biblioteca Academiei ne-a dus la unele concluzii foarte interesante, confirmate din plin de studiul 4® Fig. 11 şi cf. Qtiellen zur Geschichte der Stadt Kronsladl, voi. III, Tale] 2. fig. 23 şi 24. Datele despre filigranul Evangheliarului slavo-român ne-au fost procurate, la cererea noastră, prin corespondenţă de către prof. Vladimir Sergheievici Liublinski şi Vera Ilinicina Lukianenko, cărora le mulţumim şi pe această cale.. . www.dacoFomanica.ro 1024 L. DEMfîNY 24 recent întocmit de Lidia Bacîru 47 la acelaşi fond. Constatăm, împreună cu Lidia Bacîru, că tipul de filigran cu rădăcina de stejar, avînd coroana deasupra, care figurează la Evangheliarul slavo-român, se întîlneşte la fondul de „Carte rară” românească al Bibliotecii Academiei între 1530 şi 1537. Faptul că acest tip de filigran braşovean nu a fost găsit pe nici o tipăritură românească în perioada tîrzie a tiparului coresian şi pe nici o tipăritură a lui Lorinţ este, după părerea noastră, un argument decisiv împotriva tezei susţinute pînă acum că Evangheliarul slavo-român, ar fi fost tipărit în 1580. Desigur, şi în această privinţă mai sint necesare cercetări. Va trebui văzut filigranul tuturor tipăriturilor din secolul aL XVI-lea aflate în ţară şi în străinătate şi, pe baza întocmirii unui reper- toriu al filigranelor acestor tipărituri, se vor putea trage concluzii definitive. Din toate cele spuse cu privire la tipărirea Evangheliarului slavo- român, putem afirma cu suficient temei că, în ce priveşte realizarea tipo- grafică, şi această tipăritură a fost executată la aceeaşi tipografie la care- s-a tipărit Tetraevanghelul din 1546, deci în tipografia din Sibiu. Aspec- tele poligrafice ne duc la concluzia că nu mimai tipografia, dar şi tipograful care a scos aceste două tipărituri, a fost acelaşi, adică Filip Maler, alias Filip Moldoveanul. Evangheliarul slavo-român (textul slavon), precum şi Tetraevan- ghelul slavon din 1346, au însă nu numai o serie de particularităţi tipogra- fice comune, dar prezintă deosebiri faţă de alte tipărituri slavone realizate- pe teritoriul ţării noastre şi în privinţa textului, dar mai ales a ortografiei. Nu putem să stabilim în ce măsură diferă textul Evangheliarului slavo- român (textul slavon) de Tetraevanghelul lui Macarie, care a stat la baza tetraevanglielelor slavone tipărite de noi în secolul al XVI-lea, deoarece din primul lipsesc tocmai filele cu precuvîntarea şi postfaţa de la Evanghe- lia lui Matei, unde puteau să existe deosebiri, aşa cum se poate constata în cazul Tetracvanghelului slavon din 1546 din Sibiu. în rest, adică în tex- tul de bază al Evangheliei lui Matei, asemenea deosebiri mi pot interveni decît foarte rar şi au numai caractere deosebitoare în ortografie, pre- scurtări etc. Dar chiar şi aceste deosebiri ne permit să tragem unele con- cluzii. Din compararea cîtorva capitole ale textului Evangheliei de la Matei în Tetraevanghelul slavon din 1546 şi ale textului slavon al Evanghe- liarului slavo-român, constatăm că diferenţele de ortografie sau prescurtări sint foarte mici şi puţine, cîte 2 pînă la 9 maximum pe pagină, pe cînd între textul Evangheliarului slavo-român şi Tetraevanghelul lui Coresi din 1562 sînt în medie pînă la 25 de deosebiri de scris pe pagină. Şi natura deosebirilor este alta. Kelativ des revine greşita folosire în Evangheliarul slavo-român a cazurilor faţă de forma corectă din textul coresian. Marea asemănare a textului slavon la Tetraevanghelul din 1546 şi la Evangheliarul slavo-român, precum şi deosebirile mult mai accentuate faţă de Coresi, sînt 47 Lidia Bacîru, Valoarra documentară a filigranelor cu priuire specială asupra cărţilor româneşti tipărite in veacul al XVI-lea, in „Studii şi cercetări de documentare şi bibliologic’V 1965, nr. 3 (sub tipar). Ne exprimăm recunoştinţa noastră faţă de tovarăşa Lidia Bacîru pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie studiul in manuscris. www.dacoromanica.ro O TIPĂRITURĂ slavo-romana precoresianA 1025 şi ele o dovadă în plus pentru ipoteza noastră. Ea mai înseamnă ceva, şi anume că la baza Evangheliarului slavo-român a stat textul Tetraevanghe- lului din 1546. în orice caz, dovedeşte o legătură indiscutabilă şi foarte strînsă între tipărirea celor două texte, mult mai strînsă deeît între Evangheliarul slavo-român şi Tetraevan- ghelul slavon coresian. Ceea ce este foarte important pen- tru stabilirea epocii în care a fost tipărit Evangheliarul slavo-român sînt particu- larităţile textului românesc. Din punct de vedere al tehnicii tiparului, tipărirea unui text româ- Fig. 12 - Variantele literei folosită Iţesc întl’-o tipografie care dispunea în Evangheliarul slavo-român. de litere chirilice nu prezenta o mare dificultate. Cu excepţia unui mic număr de litere, ca de exemplu toate celelalte litere ale textului slavon puteau fi folosite şi la textul românesc. Dificultatea începe la iniţialele ornate folosite în textul slavon la început de capitole. Mai ales dificilă era situaţia cu numărul foarte mare de k. ornate, impuse de specificul textului slavon la care capitolul începea cu cuvintele k Kpt.uM şi de P ornate, folosit la început de capitol pentru cuvîn- tul p«'i«. în traducerea românească textul capitolului începea prin în aceea vreme sau Zise. Deci nici k nici P slavon ornat nu puteau fi folosite în textul românesc. Trebuiau tăiate litere specifice, ca iniţiala 4 ornată şi 3 şi 3 (dz) iniţiale ornate. Insistăm asupra acestui fapt, pentru că felul în care a fost soluţionată această problemă în Evangheliarul slavo-român are o mare însemnătate. Am mai relevat, în cele spuse în partea întîi a studiului nostru, că încă Ion Bogdan a atras atenţia asupra formei deosebite a literei .f, în textul Evangheliarului slavo-român, considerînd-o o formă ,,de trecere de la panslavicul sau mediobulgarul a la românes- cul 4 ” 48. Constatăm, împreună cu Ion Bogdan, că această iniţială ca şi iniţiala g (dz) şi 3 au o formă nemaiîntîlnită în alte tipărituri de texte româneşti din secolul al XVI-lea. Ele diferă foarte mult de aceleaşi ini- ţiale folosite de Coresi. Le reproducem aici pentru a înlesni comparaţia lor cu cele coresiene. Şi acest fapt ne arată că tipăritorul Evangheliarului slavo-român nu putea să fie nici Coresi şi nici un alt tipograf care a ieşit din tipografia lui Coresi, căci altfel ar fi folosit formele coresiene ale aces- tor litere şi iniţiale. în studiul de faţă nu ne vom ocupa de analiza filologică a textului românesc, reţinem doar următoarele aspecte. Toţi cercetătorii lingvişti şi istorici ai literaturii sau cunoscători ai limbii române din secolul al XVI-lea care au studiat fragmentul publicat pînă acum sînt unanimi în aprecierea că faţă de textul românesc al lui Coresi, chiar faţă de tipăritura lui românească din 1560 — 1561 a Tetraevanghelului, textul românesc al Evangheliarului slavo-român este mai arhaic, inferior faţă de textul coresian, ceea ce l-a făcut pe Ion Bogdan, care l-a analizat pînă acum 48 Ion Bogdan, op. cit., p. 35. www.dacoromanica.ro 1026 L. DEMfiNY 26 cel mai profund, să afirme că traducerea românească din Evangheliarul slavo-român „este foarte rea” 49 şi că nu poate fi atribuită în nici un caz lui Coresi. Ion Bogdan înclina chiar să emită ipoteza că traducătorul nu era român, ci putea fi un străin, un malorus după părerea lui50. Alţii, ca de exemplu N. Drăganu, presupuneau că traducătorul era un ungur, iar mai tîrziu că era un malorus sau chiar un sas 51. A. Iorga, constatînd o serie de moldovenisme în textul român şi susţinînd ipoteza că tradu- cătorul textului ar fi diaconul Lorinţ, era nevoit să presupună că acest Lorinţ ar fi trăit mult timp în Moldova înainte de activitatea sa de tipo- graf în Transilvania52. Moldovenismele Evangheliarului slavo-român au însă o altă explicaţie, mult mai verosimilă decît plimbarea îndelun- gată a lui Lorinţ în Moldova şi decît cu totul neverosimila presupunere a lui Iorga că, adaptarea textului lui Coresi, ar fi fost realizată de către Lorinţ şi un colaborator al lui. Admiţînd ipoteza tipăririi Evangheliarului slavo-român de către Filip Moldoveanul, moldovenismele se explică de la sine, fără a avea nevoie de o construcţie artificială, care nu poate fi susţinută cu argumente. Pe lîngă trăsăturile specifice relatate în partea introductivă a stu- diului nostru, menţionăm încă următoarele particularităţi de ordin filo- logic ale textului. încă Ion Bogdan a relatat următoarele particulari- tăţi fonetice ale textului românesc: folosirea frecventă a slovei o în loc de ă; o în loc de oa; e în loc de ă, mai ales în verbul a grei, în cuvintele reu sau seu ; ei în loc de e, mai ales după ş; a în loc de «; e în loc de ea la sfîrşitul cuvintelor; î în loc de i, mai ales după litera ş, dar se îiitîlneşte, e adevărat, mai rar, şi i în loc de î. La fel, foarte des se foloseşte în text re la plural durere, plodure, vînture; miu în loc de mieii. Atenţia lui Ion Bogdan a fost reţinută şi de forma curioasă buinu, buine în loc de bunii, bune, de pildă plodure buine; sau vare ce în loc de oare ce; luva în loc de lua ; luvard în loc de luară ; plovă în loc de plouă ; dzuva în loc de dzua. O formă curioasă are de asemenea verbul caută (mjuvrk), care în Evangheliarul slavo-român revine de cîteva ori. Des este folosit dz; pe urmă ge pentru je ; n pentru r şi r pentru n, h pentru /. JV şi r se păstrează, pre- cum releva şi Ion Bogdan în verbele a spuni, a veri şi altele. Printre cuvin- tele ce prezintă un interes lexicografic aparte, Ion Bogdan le-a notat pe următoarele : arina pentru nisip, bun pentru fericit; bunătate pentru avere; boscoroadă pentru larmă; easatoriu pentru căsătorit; cuconi pentru copii-, cuntenita şi cuntenitura pentru poruncă-, cuntenia pentru opria-, duhovnicii pentru fariseii ; gubavii pentru leproşu; mişeilor pentru săracilor-, obărşi pentru isprăvi-, obîdit-amu pentru ani plîns; rasipitul pentrul nimicerea; rude pentru seminţii, neamuri; scărecatul pentru scăr- şnitul; snemii pentru sobor; ujura pentru camătă în expresia eu ujura, şi voinicii pentru hoţ, criminal. ★ 49 Ion Bogdan, op. cil., p. 38. 50 Ibidcm, p. 39. 61 N. Drăganu, op. ni.y p. 1 149. 59 N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor piuă ta 1688, p. 89. www.dacoromanica.ro 27 O TIPĂRITURĂ SLAVO-KOMAnA PRECORESIANA 1027 în cele ce urmează reproducem textul primelor şase file din Evan- gheliarul slavo-român (inclusiv fotocopiile celor 12 pagini), paralel cu textul corespunzător al Teîraevanghelului coresian din 1560 — 1561. EVANGHELIARUL SLA\0-R0MÂN : lr / ^'Acesta îasle fîlulk miu fcela iubitul^ yjvnk carile forte bine voi”./ Obărşi-se praznick 5 sămbala dupo praznick. 3as7. nk tr-acea vreme, dusk era Isus cu / duhk .fiUk pus li a 10 cunik se fie iscusi/Ik de draculk / şă posti 40 de dzi ic şă 40 de nopţk, apoi flomândzi şă 15 vine către elk ispi lilork, dzise : „Se eşlk filub lui Dum nedzeu dzi ceş ton. pi'eti-k se fie pil... */20 Iară 1® elk răspunse. ..* dzise : „Scris Ta... * 1 nu numai .juik pita vie om, .jinksa 4vr>K lo le cuvinte ce ess dens rostulk lui Dumnc 6dzeu”. Alunec merse cu elk draculk ^nik cetate svănla şă-lk puse spre arepa bese refceei şă dzise lui 10 : „Se eşlk filulk lui Dumne dzeu, sars gos că las le scris că ingeri lors sei po- runci-va de tine să te fer^as ^că şă pre mănuile/purta-te-vork cunik se nu vatanik picoru lk teu de p'flatra”. /Dzise lui Isus: „Iară scrisk/20 Taste nu ispiti domnul Dumnedzeul teu”. Iară / merse 2r cu elk draculk ^uiktr-unk delk anali, 1 tole yjvmparaţi'ele iu meci şă slava lors şa / dzise lui : „Aceste Iote ţie dau, de te vers -juik 6 gerunchiş /fuischina/ mie”. Alunăe dzise lui/Isus : „Dule de la mine sa lane. Scrisk este : „Domnul / Dumnedzeului leu se te 10 ^vnkcbi'n şă numai lui se slujeşlk”. Alunec/ lasă pre elk draculk şă vinei ă îngeri, /slujiră lui. /16 Obărşi-se sămbala du/ininica dupo sărbalore. 3aisl2« /.jvnklr acea vreme, audzi Isus, cunik / loan prăns...* 20 era, şă se duse .ji ... */ Galii. .. * 1 şă paraşi Nazarele ,. vine de sa casatori .jink / Capernafmik pre lăn/ga mare, -juis părţile 5 lui Za- * Filă ruptă. TETRAEYAXGHELUL LUI COItESI: ....Ace sta asIc fîlul mieii Iubitk, derep'tk elk 10 bine vruiu”. koiicu npdSiiHKSpont | c*cot* nonpocKipeuIe | 41 vreme aee-A alun'ăe Isus dusk fu| cu duhul .ţi pustie a se ispiti de dîa voiul şi posti zile 40 şi apoi flâ 25 măn'zi şi apropie-se călrâ elk ispi lilorlul şi zise : „Să eşti fitul domnului zi de 41 pielrile aceste pâine să fie ” Elk răspun'se, zise : „Scris* Aste : nu cu pâ|ine numai viu va fi omul £e de toa|20le cuvintele ce ess de 41 rostulk domnului”. Atu n'ee luo elk dracul'k de 41 sfăn'la cetate şi puse elk pre arepi ie besereeîei. Şi grai lui : „Să eşti fîlul domnului arun'câ-te josk, scrisă 1 amu Aste că, agerilor tăi zis-ai să te| ferescâ şi pre mâni lua-te-vor să nu cumva potic- neşti de piatră pi corul tău”. Grâi lui Isus : „ Iară seri 5s* *ste : nu veri ispiti dumnezeu, domnul tău”. Iară luo elk draculk 41 tru măgură yjvnartâ foar'le şi J arătă liii toată 4ipărâţi* lumiei şi slava ei şi grâi lui : „Aeestă 110loale ţie da-voi de veri căde de mi| le veri 4ichina. Alunec grâi lui Isus : „Dii-le de la mine, satane. Scris* amu|Astc: Domnului dfminczefil tău 41 cbina-le-veri şi accluA unuA slu ji-veri.” Atunee lăsă elk diavolii şi Alâ agerii apropiArâ-se şi slu|jiA lui. koiuhk A C*C IIE noliP»Ct|IE. ^vreme aeeA auzi Isus că Ioank da|lk fu, duse-se 41 Galileîu şi | 20lăsâ Nazarelul, vine .jisălâşu i-se 41 Caper'naumk pre mare, 41 ho www.dacoromanica.ro 1028 L. DEMENY 28 buIoiiK şă lui NaOalini cuiuk sc sc -jun pic Cei dziSK de Isaîa proroci,, greind : „Ţara lui Zavulon şă ţara 10 lui NaOalim calc pre lănga mare deCindc de Ior- daiiK limbile Galilclului”. Omilii / şcdzăndh vţviiK luncrc 15 ck, vădzură lumina marc şă şedzură -fim, pa rţile şa -fim, umbra morţei lumina ra sări- lon». Dcacolo 20 -juihcepu Isus a propti/ 3r vedi greindK : „Pocăi ţă-vo apropics* -jimpa raţia Cerului”. 1 Obărşi-se du- minica a do a dupo prazniCK, du po toţh svinţi. 3a>i 9. / -jinhtr-aCca vreme, 5 .jimbla Isus lănga mare Galilclului, vădzu doi fraţi, : Simona Ce sc chi*mă Păln, şă Andrei fralc seu, 10 arnncăndh mreja -juik ma- rc că era / pascars şă dzise lor : „Veniţi, dupo/mine şă eu sc vo fa ^ck vănalors de ominK” . Iară ci părăsiră înrc ja, şă merseră du po clh. Şă vine de a colo, şă vădzu alţi, 20 doi fraţi, : lacov lui Zc- vedei şă Io. . . * fratc-scu ... * bia cu 3' Zavedei tală. . .* 1 cărpiiids mreja sa/ şă-i chi*mă. Iară ci / părăsiră coralii'* şă tată lori,, dupo cIk 5 merseră. Şă -jimbla pre ni, toţh ţara GaUlcIu lui Isus -jinvaţă -jim, să/borclc lori,, spu- nind Evanghelic -Jimparaţi* şă 10 vin- deca tote bolelc / şă Iota neputinţa / -juik oiniiu. Obărşi-se dumineca . Şă cşi veste de cIk /1s -jinh tota Siri* şă aduC* lui toţk bol/navi -juik multe chi pure bolcle şă cu chi nure ţcnuţk de dra 20 Ck şă lunovni* şă scadzuţîi şă vindeca. 4r I 1 Luină dciihlăinh, dumineca de CinCkdzcCk. / Căită anaiiihtc cap 9595. Marţs dupo duminc s ca dciihlăinh. 3a>il0 /-pnklr-aCca vreme, / dupo Isus merg* / narodh multk de la Galîlci şă dens 10 dzeCe Cetăţi, Icrusalîniu lui şă dens Iude* / şă de deCindc de lor dans. Decă vădzu na/rodk, suise -jinhtr-u/n15 delk şă şedzu/. Apropi*răs* către / elk uCeniCi lui / şă dcşcbîsc roslulk/scu, -jinvaţăndu-i/20, grei : „Fericii in. .a/şei * Filă ruptă ta|râlc Zavuloinilui şi NcfOalimu lui de să se izbăn'deascâ grăitele Isaîci prorocul Ce grăi* : „Pâmân'liil 1 Zavulonului şi pământul NeOa- limu lui cale măriei -jilr'aCă* par'le de Iordaiik Gabiei limbi.” Oamenii Ce şă dă -jiluncrcci, văzură lumină marc şi s ce* Ce şadă -jilr-aCc laluri şi uin'bra mor'ţici lumină luCi lor. De aci* -ji Cepu Isus a mărturisi şi a grăi : „Pocăiţi- vă ; apropie sc amu -jipărâţl* ~ X Ceriului”. Ksiifgk iu iie.vfert'fe s noKTickxK ctki. 10-jivrem* aCc* -jibla pre mare Galilclu } lui, văzu doi fraţi : Simons Ce sc chema Palm şi An'drcî, fratele lui, aru-jicândh mreja -J, marc. Era amu păscari. Şi zise lor : „Păsaţi după mi|15nc şi faCc-voIu pre voi vânători de oa meni.” Ei amu lăsară mreja, după clh. mer'scrâ. Şi trecu de aCî*. Văzu al'ţi | doi fraţi : lacovs a lui Zevedeiu şi Io am, fratele lui -ji corabie cu Zevedeiu, 20 talklk lor legân'dk mreja lor şi clic mă ei. Ei amu lăsară corabia şi talk 1k lor, după clh merseră. Şi -Jibla to ală Gabie*, -jivăţa -ji gloatele lor şi propovedui* Evanghelie -jipărâţîci şi vinde 26 ca toate ne- putcn'ţilc şi toate boalcle l^-jitru oameni. KoiiEgk iiiAtct Şi cşi auzitul lui pre-ji toată Siri* şi aduseră lui toţi bol'navîi de to ate boalc şi de chimire ţinuţi şi]’ drăCiţi pre luni A . A şi slăbiţi de vine | şi vindecă ci. k-kiihe a iu hiiih. r __ K __ Al IIA npl'| Ak PAA 0E KTO A CEHIE H npl n C A CEHII .ji vrem* aăc* după Isus măr'scrâ năro|ade înuPlc dc-ji Gabiei şi zeCc|10 Cetăţi dc-ji Ieru- salim şi Iudei şi de -jilru aăe par'le a Iorda- nului. Văzu |năroadc, sui -jitru măgură şi şezu e lh. Apropi*râ-sc cătrâ clh uCeniCii lui [ şi dcşchisc rostul lui, -jivăţa ei,l^grâi : „Ferecaţi meserii cu suflclu]lh că aCclora e -jipărâţî* Ceriului. Fe recaţi Ce* Ce plângu-se că aCc* inângâ|*-se-v6r. FeriCe blânzii că www.dacoromanica.ro 29 O TIPĂRITURĂ SLAVO-ROMANĂ PRECORESIANA 1029 duhului, că.. . ^lora lasle împar.. .*/ ■4® Cerului. Fer. de Cca ce plăngk că u/teşi-se-vors. FeriCi/ de smeriţi că aceşla vork împle pomăntulk 5. Ferici de flomăndzi şă setoşi îiik dc- rep tale şătura-se-vork . Ferici de milostivii, că acea miluiţk vor/10Ii. FeriCi cu inemi le curate că Ceşla/ Dumnedzeu vork vede. FeriCi pace facala rîi, că afeşte fecerii ^lui Dumne- dzeu se vork chinina. Ferici de go ni ţii prentru derep tale că acelora laste îm- părăţia ferului. /20 Ferici de voi căndk vo rk ponoslui voo şă / vo vork goni şă vork dzi/Ce tote rele cuvinte / pre voi 5r minţindk pren 1lru mine. Bucuraţk-vo / şă veseliţ că plata voslra multa îiik Cers”. /Obărşi-S/k prepodobiţilor./5 „Că aşa goniră proroci / Ce era nainkle vostra. / Voi sinteţi sare pomănlului, de se va sare / strica cu fe se va sara,/10 de nemica pote fi de fi, alegăndk se-o var/să afară şă se-o cal/fă omini”. „Obărşi-se marţk lumi/15naţilor de pre- una. 3aH.ll /Zise doinnulk ufeni filors sei : „Voi sinte/ţk lumina luinei, nu se pole fetale ascu 20nde în vărvul df.. . * lui slăndk. 5® Sau se a... * dză luminaşă-se op... *"//1 sups vas înssa spre / şveşnick se lumi/nedză lulurork fesă mt îiik casa. Aşa 5 se luminedză lumi na vostra nuinktc o ininilork cumk se /vadză fap- tele vostre fele buîne, şă vork/10lauda tală vostrs fe la den ferk. Nu găndi/ţk că anik venit se spargk lege sau pro/- rofk. N-ams venitk se 15 spargk însă se îinplă. Dreptk spunk vo?» /mai prelesne va Irefe / ferk şă pomăntulk nccatk o slova sau 20 o lilla, nu va trăfe de la lege pană se vork toleîinp- lă. însă fine /va sparge o poruncită Gr 1 de feste mai mifk şă va învăţă aşa oniins, mai mick se chiAină/ îus împăraţi* ferului”. 5 Obărşi-se lu- minaţilor mîercurc, duininifci 1. * Filă ruptă aCe* îdul* fi-vor pâmânlulk. Ferife flămă |2® n'zîi şi îselaţii pen'tru derep'late, |că afeEI|IE. 15 Zise doinnulk ufenifilor lui : [„Voi seţi lumina lumici; nu po|ale Celată ascun'de- se î vrkhulk dălului stăndk. Nefe aprin'de lu|mănare şi să o puiu a după dosk|20 fe î svăşlnick şi luminăză lutu|ror căţi-Sk î casă. Aşa să se lumineze lumi [na voastră înain'lă oaincpiilOr ca să vază ale voastre bune|lucrure şi proslăvi-se-va talălk [I1 vostru fc Aste î feriure. Nu vă pa[re că anik venitk să sjiar'gk Ce să îplu.| Derep'tk amu grăesck voao până va | trăfe Ceriul şi pămănlulk şi tră 5surâ una sau una zgărăetură nn va trăfe de lege pănă vor fi toate. Cine amu spar'ge va una îvă ţălura de afăste miCile şi îvă ţa-va aşa oamenii, mick chămă-se îpă 10răţiA Ceriului, iară Cine faCe şi îvaţă aCesta, maic cliCmă se îpără ţiA Ceriului” kuiiieus cta£aii>| cpkAt’ a iieaIeaL-. www.dacoromanica.ro 1030 L. DEMfiNY 30 3aMl2. /Dzise domnuU alo/rK sci ucenici,/: „Dc nu va fi dere/10ptatc vostra mai/ mare necuU carlula rilorh şă duhovni- ci lorh, nu vreth ^nhtra/^vn\ .ţunpăraţîa £cru wlui, audzita-ţh că dzis/ este batrunilors : „Nu / ucide11. Cine va uci/de, vinovaU este sc-ls/gudeăe. Şă cine va dzi/20 Oc fraţănc-scu rac... * vi- novaU este săbo . .. */ lui şă cine va 6° dz...*/ blaznă vi... * /*vaU este vopaci fo cului. De vers aduce darulh teu la prcstolh şă acolo dzvers aduce /5aminte că frate-tcu / are £cva pre tine, lasă acolo darulh teu na inste presto- lului, pasă mainste şă ^mpa 10căle cu frate-tcu/şă alunăc vîină şă adu darulh teu. Se t*/ ^vmpacs cu pări- şuls teu curund, pană eşth 15 ^vns calc cu cU se nu te dă părişuls teu jude- ţului. <5udcţh / te va da slu jci şă ^vns temniţa vers fi/20 aruncath. Dcrepth spu/ns ţie nu vers eşi dc / acolo, pană vers da ce filcrs mai mics”. Zise domnulh uăcnicilor lui :|15” Grâcscs amu voao că dc nu se va izbflndi drcpt'ată voastră ma|i vrăloss de căr'tularîi şi fariseii| nu veţi ^vtra .ţvpărâţî* ceriului. Au ziţi că zis* fu vechilor : „Nu u£idc” ; 20cinc amu uăide, vinovaU *ste jude catcei. Cine grâ*şle fratele lui o cară, vinovath *ste gioalcei, Ia ră ăine zice : „Nebune”, vinovath *ste| ^ matca focului. De veri amu aduce [I1 darul tău cătrâ ol'tarh şi aci* po meni-veri, că fratele tău are ăeva pre ti|nc, lasă aci* darul tău ^nain'tă o l'tarlului şi pasă main'tc dc te ^vpa 5câ cu fratele tiiu şi atun'ce veni-|vcri şi aduăc-veri darul tău ; fii ,ţ\ păcân'du-te cu părăşul tău curân'dh. Căndh eşti ^ calc cu niisul să nu dă ti ne părăşulh judeţului şi judeţu/10lh da-te- va slujiri, ^ temniţă arun'ca-te va. Dedevars grăesch ţie : nu veri eşi dări* pănâ căn'dh veri da apoi vrăm e” Desigur că şi aceste pasaje comparate pot oferi din punct de vedere al limbii unele concluzii şi constatări interesante. Tocmai pentru a uşura această muncă, am prezentat textele paralele. Se constată, spre exemplu, că în textul român al Evangheliarului slavo-român sînt cuvinte slave şi în genere slavonisme. Se întîlnesc o serie de cuvinte ca: iscusi în loc de ispiti, a carpi în loc de a lega, săbor în loc de biserică, a uteşi în loc de a mingiia, smerit în loc de blînă, duhovnic în loc de fariseu, prestol în loc de altar etc: Se întîlnesc şi alte cuvinte, care prezintă mare interes, ca, de exemplu, pită pentru pline. In studiul de faţă nu ne propunem o analiză filologică a tex- tului. Acest lucru necesită cercetarea întregului text românesc al Evanghelia- rului slavo-român, ceea ce se va putea realiza într-un alt studiu mai amplu. . Analiza mai nouă, făcută de către acad. Em. Petrovici pe baza între- gului text al Evangheliarului slavo-român, vine să infirme multe teze susţinute pînă acum. în recenta comunicare făcută de domnia-sa la Secţia de ştiinţe filologice a Academiei Eepublicii Socialiste România la data de 25 iunie a.c., acad. Em. Petrovici a demonstrat convingător că textul Evanghe- liarului slavo-român diferă foarte mult de traducerea Tetraevanghelului romanesc al lui Coresi, este de fapt un alt text, de provenienţă moldo- veană, necunoscut pînă acum specialiştilor în istoria limbii române din secolul al XVI-lea. Studiul limbii Evangheliarului slavo-român arată că trebuie abandonată teza lui Toan Bogdan conform căreia traducătorul ar * Filă ruptă www.dacoromanica.ro *£ 3**. *£* O *• €*' > ' $*» v» -o •& S* > £K ** 3 •ro- c ?* «■ O a». . Ti m >< 2' >"» .:. ^ 5»v . 5* * «r* Zt m £> O X o jW- o f&: £ Cr > 6m • *B SK § ' n VA4 O st fc m- .*3 SE- £ sn* S»î : O O Ci *4 •* - * 75 * *$ t*! -4' 5 O rs in t: 3* £K ►> O ar » E O xr, m* m_ 3- ar- a- $8 £ > « X "S 3 s « » INt «X W s e »-S 95 ^- ?• * £-©•£** ?? g -c m O > â. u 2l< * « a. «v. ts» tx 3 «*--< 3- £' ^5 3*» ft ‘ ^ i,WÎ a M IC. ţ* > 2 5 » T5 5 “" m i) ^ n2 > w ► ^ s ^ * h‘« ~r s ? 2ă^3i **■?• O *' î>< «n. V s* a» & m X. bc ■ *F O »•. «a rx cx pr o *n e» 3> O o 3. 3> ZI :S «■>,. Tf- -3 O ac~ >s O 3* 3*3 5 V- 1 4 >. rr- X XZ o U- o er >f | m» o ~3 3 *•§ «r 4 £ n O fH tx ■ en O X s 3» - 7! 1 O, -1 srh 3 * O *-•' £ o m: o >f >- mr £x pl O «*»• 3». m* -J > £ SC t*«. • s» er -ă B *>~ *X 3* sc- o • >». CK SL * ♦ X * '<5, r > C £ ţi. §r *•* #•* Sa !S O tf» î> O* m m m v o* m O C^J <-v m 3~ >- w ! ^ F Ti X Z3 •>.' * m • CK •■ s» r- m X zr ~t> t/i H 9ţ £>< CK fc «•n m 7* TT ÎT> X E •j» sx- 3*1 s* 4~y ”T* Sa m • o» m • O 3 >' C*J 0 > ; > > -tt ff*- Vn ar m •*-r •*«» rn 5- - ---4 »•<*•, îl^ rf*, >-v *»* ~x> =>• ir. Sa Jd • er- Cv ’*•«• t: c4 *T> m -w» S» O^' t>- 0.’ o * m -î B* *ik C--* iu> «a> X > m >* m S» X £>* O sx er* C1>^ a-4 €1 O £>-/ or «-4 E "Sm • «■» st . m > Ska ■r fH. b* tx m ieoi 3*3 «■* J ''S $ I -c '■< Sţ »- 1 ° « c £->-0 ** ut “C •O *“«« • ■'■"* .* —* «4 • -t O • î e 3 C w 5 * < o . •« *; "" vo =r~ÎL $ '5 OF $- ° ~w «w X “» . ■< *5 S- «_ ~a '-f •O*. o * “•* t~ 2 C3T ~ ^ scsE '«C 3 i~ * r 5 ° C. ««? -P O «c; O 'O c *: 3 * ;y r0 ;S- ;2 3. o 4! ♦ 3= X * »0 « 4; 63 ^ 3 . '-o -< ' *- S"- •- 5 ^.5-1! 2- «- o c 7 î? S X 3 2? c t *€ ' *5 •Hw v ' • v- ‘ C ^ «t = < 5 ? £ --5 'V? « >■<3 i > *-t - < *£ < , ^5 **- j> t- 14 ^ r j » •€ N ir ’ *? W ? î ^ 5 = SC w *< < 4L> Ml 7r - w n ■< X • O 'o 's -tf «a- «i- W* t: -2 rr W -C ta X %» a. '’O ra Fi r«a < -X * X '5»- J” *x -^C » O 3 ' < > •'O 8- O X C *"■ c S'i «> -C JO u* •'-1 ♦ -C -c -C , .. -c c a u» •4C W «c ■Mu. I- ut X UI O c c tS> u.1 .sv' * < J3 •< . • . ~t =: w O- »■ «Uî— < . 3 • .<3 - x C 'o «v- 7Z ’ HI uv < u< "O . X ‘O. X t-o U3 .*> * r-Ş- ~n 3 a ^ X! <4 « ^ c 3 k 'o Z »A» il >* ^ =r *= 4. o ^0 = Z» . -- «. \' O ’t « x O -3 c ^ -O O ■«_ O , Ut E; >* O .2 U3 _J- =r •*- î U iC • tv^ • < . ^jui i3 u: 'O- -> w X < " «e » £ ~ - 3 4. c* Zr «ffl -t« .. h: o o ua ° X r£ ’ X O ... s£ * . 3 ^ * -f' * 2^ < -5.5 «3 C- 3 I-W >t '*■’ tww ta —i ea si- ea- •fa '< ui i- -c f- 'O -« -5 t- 00 SC -T 0 o •> 3 c 2 . c • ~a o r "5 ** ţi -2 *. :SS o >■ k ■< * 1033 ~V* 2 o ^ c 5 «= 5 -*5 ** o M» •a.--<3 >^2 t- ar s* ^ O “C -a •< ■< jO -< * - 3 ‘Sr £ «k. 5 « 4i «u • =r O <1- O *? .a ţ> *c « <■ J- *• - < r' IU ,2-S 5 tT *»- t- = , -c V.u •*’ O •< a » u © * '5. O * a o «■&. » 23 *— 5 *€ < v< « ■"* 3 - •« , - ÎS ^ = 'O ^ «ş ii ^ "• 2 O -O t_ Ju* K r o -E 03 ^ as * ■* ~ * 'S «; ra *43 ^Şr~ *Tj < X O =»" ^ >■ ,.*3 *u> -X x w ~C ’K •< 5 -C IU ac -r *»» x: O 54 X .« ir* O o o c s « ^ o 05 <£ U» î «U • '«C • < *= -* * ? *5 O „ o 3 < < M 4 * e .ii S a *€ s â'i- s45 vt-s *• . o • i? s *? *5 3,-Ş ? *€ 2 fi c *S? a»* *3 < iw * «e .« wi ... I* si JţJ "*• ** ^“C <*. _ U> VW -\M 2" 3 £ 3 5 o 0 XL ■ *> >-o ». ;"* fi: *» -» F- <-> 5 , < x * *3 & si-s g f 3 * ti*-.« - S .'-O £? S l-o %s% SC < a - f- «i l~ w V,, vj o s o 15 »i *9 f- Sfi ■** Vi r: Xj '-C l> n« «9 S £ ” £ L-e 3 £ âm ^’S X3 1*91 > O O c 3T --» F-‘ ■O «*. *“ 3? o O Jy^3 < *iir ta * «* —£ g * ^X3 5 •< -w -*< - V «9 >» < •r* »*> w» 3- .i -w ^ < &L '2 o < ar *■ c -• ^ « w ’S. o .* •"■f 3 o ^**5 F xp v -•« •o C «u O V3 w a -c *2 ^ < ** ţ_ r> « io f- “ « f< C C ^ -54 f - 'W O «< e* ET X3 -» -o £ '!S O !< fc- ^ x: -«» 1 Ir* "'C ‘o -W» '3 w o '» *r «- = 3 ■» ;£ SL o ** x a. b * 'o x ~ C -t» :—. O CT -f _ O •*» sa '^s ar o ^ < $ U* 'VW V? «>r %% - V «»—« ^ r« _ C < -< tu «» O -< -W *M < S» ^ < *W o ac *« 1 Z i? '£ E O £ ta X O 4tfS •< s ’f O ir* PV\ >?- P- X O N^S •as * Iz ■* X O ÎS <5 S'S 5 s 5 Ş- w'2 2 &- S -« -» -t +» w '*w î? 2 g iO 1036 6® «r Jj|j| «♦iştoifu^W*«ota)i i*>.:kON KStMTÂW mo, Ef«ntM,-lv IT-.-C g§ WtîfiT* S9"/?h4« lX\2W*Lff«ijLXY* • j >*i*s6'io's,V^r* 'I^Srs vS'; ' fiffp^îÂ- »* iJdftrmxmiS&mr* ;*so',io(iAşi«.T«4 tr W.<( • «r> i i»4T« J#T0K-t*xn oNşwâ *UlkşSAlTi£'ţi£& c&oH âmn sâj' iţmin?* - '«KOf«> &OH££ft< «C« TJi'SA!ki'HÂ,ruHi.eifa - IUiUt* etnii * XAfii*' r:X yX'AtuZ.t^K * ijiX AsMk ¥«m CA^yin* aif, s«?4& i^i«K*T*X«f*nTfc8r4- fik Jjî(ţ*-HÎ8«4)i^llr'»M- ii&abjJV* h ii&« ii >•* * «Â« MhK* • K«ii CJR*J« « seA^IA Ai* Gnrfa tpxJa* s*^<î Ajeuţnft tâa t«s<» hljjwft WTAAÎj *Ulk 44g^*v,JliO flÎH jSOAj>A«n* - J'' li p- P5P '• t £j$fef... «f www.dacoromanica.ro 37 O TIPĂRITURĂ slavo-romAnA precoresianA 1037 fi fost un malorus sau sas, teză susţinută şi de ÎT. Drăganu. Traducerea în multe privinţe esle mai reuşită chiar decît textul românesc tipărit de Coresi în 1560 — 1561 la Braşov. Din compararea celor două texte slavon şi românesc al Evangheliarului se poate constata că traducerea s-a făcut după textul Tetraevanghelului)slavon tipărit de Filip Moldoveanul în 1546 la Sibiu, care la rîndul său are la bază textul Tetraevanghelului macarian din 1512. Totodată, Em. Petrovici a arătat că la traducerea românească a acestui Evangheliar slavo-român s-a folosit şi textul german al lui Martin Luther. Astfel se dovedeşte că traducerea s-a făcut nu mult înainte de tipărirea cărţii. Desigur, şi în acest domeniu, ca şi în celelalte, este nevoie de studii şi cercetări mai ample. Va trebui analizată mai adine întreaga activitate a cărturarului român moldovean Eilip Moldo- veanul, alias Filip Maler sau Pictor. ★ în concluzie, considerăm deci că Evangheliarul slavo-român a fost tipărit în aceeaşi tipografie ca şi Tetraevanghelul slavon din 1546, adică la tipografia din Sibiu, şi că a fost realizat, ca şi cel din urmă, de către Filip Moldoveanul zis şi Maler sau Pictor. Chiar şi numai simpla comparare a caracteristicilor tipografice a Evangheliarului slavo-român cu cele ale unei tipărituri din Tîrgovişte realizată de Liubavici ne face să respingem din capul locului ipoteza tipăririi Evangheliaiului la Tîrgovişte. Azi nu dispu- nem de suficiente argumente şi date pentru a încadra mai precis în timp această tipăritură. ÎTu putem afirma cu siguranţă dacă Evangheliarul slavo-român s-a tipărit la mai mult timp după Tetraevanghelul slavon dinl546, în orice caz diferenţa de timp între aceste două tipărituri nu putea să fie prea mare, Evangheliarul slavo-român trebuie să fi fost tipărit pînă în 1554, dată după care nu mai avem informaţii despre activitatea lui Filip Moldoveanul. Este deci o tipăritură românească cu text slavo-român preeoresian constituind primul text românesc tipărit cunoscut pînă în prezent. Am văzut că încadrarea Evangheliarului slavo-român în rîndul tipăriturilor coresiene nu poate fi susţinută cu nici un argument plauzibil, nici tipografic şi nici logic. Comparaţia caracteristicilor tipografice ale tipă- riturii de faţă cu cele ale lui Coresi din epoca tîrzie a activităţii sale şi cu cele ale ucenicilor lui Coresi (în special Lorinţ) a demonstrat covingător că nu sînt elemente şi temeiuri suficiente pentru a încadra Evangheliarul slavo-român la anul 1580. Ar fi fost un lucru inutil şi foarte ciudat ca, după ce în 1560 — 1561 Coresi a tipărit Tetraevanghelul românesc, să se fi apucat tot el şi să fi făcut o altă traducere sau să fi tipărit acelaşi text biblic, dar cu alt text. în general, ce raţiune putea să aibă o nouă încercare de a traduce cele patru evanghelii atunci cînd exista deja tipărit şi deci răspîndit în Tran- silvania, ca şi, probabil, în celelalte două ţări, textul românesc al acestor patru evanghelii ? Ipoteza de concurenţă din partea lui Lorinţ faţă de Coresi ni se pare cu totul improprie pentru a explica o întreprindere aşa de grea şi costisitoare. Dar mai există şi alte argumente în favoarea întîietăţii Evan- gheliarului slavo-român faţă de Tetraevanghelul lui Coresi din 1560 — 1561. Este vorba de faptul că Evangheliarul este un text bilingv slav şi român. www.dacoromanica.ro 1038 L. DEMENY 38 Acest procedeu se foloseşte cu precădere atunci cînd pentru prima dată se dă în transpunere un text cu caracter religios. Era de altfel şi o modalitate de a răspunde la ortodoxia bisericii, obişnuită cu texte sfinte slavone şi pentru care o traducere putea să apară ca o erezie. Primele traduceri trebuiau .să învingă şi această rezistenţă a bisericii şi atunci se foloseau de procedeul bilingvismului, ceea ce asigura posibilitatea mai sigură a difuzării cărţii. După ce Evangheliile erau cunoscute bisericii în limba română dintr-o publicaţie bilingvă, putea să vină Coresi şi să tipărească, într-o ediţie mult mai îngrijită, Tetraevanghelul său, fără să recurgă la retipărirea şi a textului slavon. Importanţa acestei tipărituri nu se mărgineşte la faptul de a fi prima tipăritură de text românesc cunoscut pînă acum nu numai din sursele de informaţii documentare despre el — cum este cazul Catehismului din 1511 —, ci şi prin aceea că ea deschide o posibilitate nouă în depistarea Catehismului din 1511. Odată cunoscute caracteristicile tipografice ale textelor româneşti tipărite la Sibiu la mijlocul secolului al XVI-lea, nu mai sîntem nevoiţi să recurgem la ipoteze contradictorii despre caracte- risticile poligrafice ale textului Catehismului. Va fi deci mult uşurată iden- tificarea eventualelor fragmente din acest Catehism pe baza caracteristicilor tipografice a textelor româneşti tipărite la Sibiu, căci, din moment ce existau litere chirilice la tipografia aceasta, nu putea fi nici o îndoială că tocmai aceste slove s-au folosit şi la tipărirea Catehismului din 1514, şi nu alte litere aduse de la Tîrgovişte sau din altă parte. www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢII LA ISTORIA RELAŢIILOR AGRARE ÎN PERIOADA DESTRĂMĂRII FEUDALISMULUI. ARENDAREA PE BAZA DREPTULUI DE PROTIMISIS ÎN ŢARA ROMANEASCĂ IOANA CONSTANTINESCU în perioada de destrămare a feudalismului, în ţările române stă- pînii de pămînt recurg la un nou sistem de exploatare a moşiilor : arendarea acestora fie obştii clăcaşilor locuitori ai moşiilor, fie unei persoane străine de obşte, posesoare de capital. Prin arendare, feudalii concedau arenda- şilor dreptul lor de stăpîntre asupra moşiei pe termen limitat, în schimbul unei sume băneşti — arenda — achitată cu anticipaţie, de cele mai multe ori anual. Adoptarea sistemului de exploatare a moşiilor prin arendare a fost de- terminată de transformările ce au avut loc în societate o dată cu dezvoltarea relaţiilor marfă-bani. Stăpînii feudali, lipsiţi de capital şi de spirit de ini- ţiativă, neputînd să-şi adapteze singuri domeniul cerinţelor pieţei, încep să dea în arendă unele sau chiar toate moşiile. Ei reuşesc astfel să obţină sume băneşti fără efortul şi riscul vreunei întreprinderi. Sistemul arendării moşiilor a avut probabil ca model sistemul de arendare a veniturilor statului (strîngerea diferitelor impozite, veniturile vămilor etc.), a cărui origine este anterioară arendăşiei în agricultură. Iniţial, arendăşia în agricultură s-a aplicat îndeosebi păşunilor munţilor, morilor, cîrciumilor etc. în cele ce urmează ne vom referi la sistemul de arendare a moşiilor la producătorii direcţi, în virtutea dreptului de protimisis (preferinţă) ce a funcţionat în Ţara Românească de la mijlocul secolului al XVIII-lea pînă în 1818, cînd este desfiinţat prin Legiuirea Caragea. Ne vom opri în mod special asupra consecinţelor economice şi sociale ale fenomenului, probleme extrem de importante pentru studierea relaţiilor agrare în perioada de des- „sii'iiii" lomul ÎS, nr. 5, p. www.daCQromanica.ro 1040 IOANA CONSTANTINESCU 2 compunere a feudalismului. Y. A. Urechia, atît în lucrarea sa Istoria români- lor1, cît şi în altele 2 3, publică materiale interesante referitoare la protimisisul de care se bucura obştea satului la arendare, dar nu se opreşte asupra proble- mei decît cu totul accidental. A. Eădulescu, intr-un articol publicat în 1907, preconizînd arendarea moşiilor la ţărani ca o soluţie pentru îmbună- tăţirea situaţiei lor economice, aminteşte că în trecut obştea satului se bucura de dreptul de protimisis la arendarea moşiei pe care era aşezată -Y Marcel Emerit, ocupîndu-se de La solidarite du clan dans l’ancienne Rouma- nie, face unele aprecieri interesante privind originea acestui drept de pro- timisis 4. H. H. Stabl, în lucrarea sa asupra satelor devălmaşe 5, se referă în treacăt la dreptul clăcaşilor de a fi protimisiţi la arendarea moşiilor, considerînd că ,,nu avem prea multe documente din care să rezulte acest drept de protimisis” 6 7. De aspectul juridic al problemei se ocupă Valentin Georgescu în cartea sa Preemţiunea în istoria dreptului românesc. Drep- tul de protimisis în Ţara Românească şi Moldova1. * Atîtboierii cît şi mănăstirile îşi arendează moşiile în perioada amintită, deseori obştii satului. Climatul favorabil răspîndirii sistemului de arendare a moşiilor către producătorii direcţi l-au creat dezvoltarea micii producţii de mărfuri şi practicarea pe o scară largă a clăcii în bani. Aşa cum consi- deră K. Marx, referindu-se la renta în bani, prin înlocuirea relaţiilor tradi- ţionale de drept cutumiar printr-o „relaţie contractuală pur bănească ... posesorul cultivator devine. . . un simplu arendaş”8. Fireşte, nu este vorba de un arendaş de tip capitalist. Potrivit teoriei lui K. Marx, V.I. Lenin atrage atenţia că în condiţiile aservirii iobăgiste arendarea din partea clăcaşilor reprezintă în măsură considerabilă răscumpărarea bănească a tuturor obligaţiilor feudale 9, întrucît principalul venit al moşiilor rezulta din acestea. Documentele din Ţara Eomânească ilustrează foarte clar această natură a arenzii în perioada la care ne referim : arenda ca expresie bănească a obligaţiilor clăcăşeşti. Astfel, la 8 mai 1713, sătenii din Stro- eşti se învoiesc cu egumenul mănăstirii Bistriţa, stăpîna moşiei, să dea 1 V. A. Urechia, Istoria românilor, 13 voi., Bucureşti, 1891 — 1901. 2 Idem, Documente inedite din domnia lui Alexandru Constantin Moruzi, 170.1—1790, Bucureşti, 1895 (în continuare Documente Moruzi). • 3 A. Rădulescu, Dreptul de protimisis la arendarea moşiilor, in „Dreptul” (XXXVI), 1907, nr. 40, p. 323-324. 1 Marcel Emerit, La solidariti du clan dans l’ancienne Roumanie, Bucureşti, 1929. 6 H. H. Stahl, Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti, 3 voi., Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1958-1965. ' 6 Ibidem, p. 66 — 67. 7 Bucureşti, 1965. 8 K. Marx, Capitalul, voi. III, partea a Il-a, Bucureşti, E.S.P.L.P., 1955, p. 751. 8 V. I. Lenin, In Programul agrar al social-democrafiei tn prima revoluţie rusă din 1905— 1907, referindu-se la situaţia din Rusia, scrie : ,,Nu Încape îndoială că arendarea în condiţii de aservire iobăgistă este extrem de răspîndită la noi şi că. . . plata la care sînt supuşi ţăranii in condiţiile acestei arendări este, lntr-o măsură considerabilă, o rentă în bani”. Mai departe Lenin arată că această rentă este de tip feudal (Opere complete, voi. 16, ed. a 2-a, Bucureşti,. Edit. politică, 1963, p. 301). www.dacoromanica.ro 3 CONTRIBUŢII LA ISTORIA RELAŢIILOR AGRARE 1041 100 de zloţi pe an „pe zilele de lucru şi suhatu şi toată dijma” 10. De ase- menea, într-un document din 3 mai 1809 se arată că, arendîndu-se clăcaşilor moşia TJlieni, „într-acest următor an să nu li să mai ceară altă dijmă sau havaiet pînă la împlinirea sorocului” 11. Clăcaşii, luînd în arendă moşia pe care locuiesc, în afara faptului că nu mai erau supuşi la dijmă şi clacă, căpătau şi dreptul de a vinde liber băuturi pe moşie 12, ceea ce constituia unul din monopolurile feudale aducătoare de mari venituri; puteau, de asemenea, să-şi construiască mori şi alte instalaţii, pentru care, însă, plăteau un adet deosebit de arendă. Totodată, erau obligaţi să păzească hotarele moşiei spre a nu fi încălcate de vecini şi, eventual, să se judece pe propria lor cheltuială pentru resta- bilirea acestora 13. Arendăşia practicată de clăcaşi a avut în Ţara Românească o arie de răspîndire apreciabilă. Moşia Stroeşti (jud. Argeş) a mănăstirii Bistriţa, fiind depărtată de mănăstire şi greu de administrat, se arenda în chip tradiţional locuitorilor : încă la 1740, într-un catastih de venituri al mănăs- tirii Bistriţa, sînt înregistraţi 20 de taleri primiţi de la sătenii din Stroeşti pentru venitul moşiei14. La 8 mai 1743, preoţii, pîrcălabul şi toţi sătenii din Stroeşti încheie un contract cu mănăstirea Bistriţa, prin care se învo- iesc ca, în schimbul clăcii, suhatului şi al dijmei, să dea 100 de zloţi pe an. Este cel mai vechi şi unul dintre puţinele contracte de arendare către obştea satului cunoscute pînă acum. De subliniat faptul că egumenul, neputînd administra această moşie situată departe de mănăstire, îi sileşte pe sătenii de aici să ia în arendă, sub pretextul că vine de la Bucureşti cu poruncă domnească în acest sens 15 *. în 1747 sătenii se plîngeau la divan că egumenul 10 Documente privind relaţiile agrare in secolul al XVIII-lea. voi. I, Ţara Românească, sub red. prof. V. Mihordea, Bucureşti, Edil. Acad. R.P.R., doc. nr. 249 ; vezi şi nr. 266, 305- (în continuare, Documente . . . sec. XVIII). 11 I. Răuţescu, Mănăstirea Aninoasa din judeţul Muscel, Ciinpulung Muscel, 1933, p. 129. Logofeţia Ţării de Jos In anaforaua din 29 februarie 1816, la judecata dintre locuitorii din Albeşti (Prahova) şi vornicul Barbu Văcărescu. stăpînul moşiei, pentru „adeluri”, arată : „. . . Arenda, fiind pă seama lor, nu sînt datori nici unile dă acelea, iar după săvirşirea arenzii vor fi următori şi împlinitori la toate adelurile moşiii” (Documente privind relaţiile agrare din Ţara Românească. 1801 — 1831, sub redacţia lui I. Corfus, în manuscris, doc. nr. 124 ; în continuare, Documente... 1801 — 1831). 12 Vezi Buletinul Comisiei istorice a României, voi. V, Vălenii de Munte, p. 280 — 282; Documente ... sec. XVIII, doc. nr. 468. 13 Sătenii din Stroeşti, satul m-rii Bistriţa, în zapisul ce-1 dau egumenului la 1796, arată i ,,. . .Care moşie împresurîndu-să de vecini, am scos hotărnicie dă boieri cu portărel cn a noastră cheltuială... La care hotărnicie fiind trebuinţă a fi vechilul mănăstirii cu scrisorile, ain dat deosebit zapis ca toată cheltuiala mănăstirii ce va face cu trimiterea scrisorilor, măcar şi pînă la taleri una sută de va fi, să o răspundem noi” (Arh. st. Buc., M-rea Bistriţa, păcii. LXII, doc. 122). Slugerul Mihulescu, fiind obligat prin judecată să arendeze locuitorilor moşia Măgu- rele (jud. Ilfov), cere acestora „să fie şi ei datori a păzi hotarele moşiei a nu se împresura de vecini” (V.A. Urechia, Istoria românilor, voi. VI, p. 507 — 508). Cf. şi doc. din 14 iulie 1818, pentru clăcaşii arendaşi ai moşiei schitului Măxineni (Documente... 1801 —1831, doc. nr. 169 şi 170). 14 Arh. st. Buc., ms. 377, f. 616. 16 „...Viind sfinţiia-sa de la Bucureşti, au venit şi pe la noi, satul Stroeştii, moşia sfintei mănăstiri, şi apueîndu-ne să dăm după cum iasle porunca domnească (subl. ns.), bani pe zilele de lucru şi suhatu şi toată dijma...” (Documente... sec. XVIII, doc. nr. 249). Hrisovul www.dacoromamca.ro 1042 IOANA CONSTANTINESCU 4 le-a majorat suma ce o dădeau în schimbul clăcii şi al dijmei de la 20 la 75 de taleri16, iar la 1790 plăteau o arendă de 80 de taleri17. In anii 1819 şi 1820 moşia le este arendată pentru 100 de taleri18. Locuitorii din satele Urlueşti şi Băneşti (jud. Argeş) ale m-rii Găiseni se învoiesc cu egumenul, în 1747, să dea 30 de taleri „şi să nu-i mai supere nici de dijmă nici de clacă şi rin şi rachiu să-şi rînză ei” 19. Clăcaşii din satul Sălătrucu (jud. Argeş) al Mitro- poliei iau în arendă moşia în 1803, cu importanta sumă de 1 000 de taleri20. Mănăstirea Aninoasa arendează de asemenea clăcaşilor moşia Ulieni (jud. Argeş), cu 90 de taleri, pe anul 1809 21. Aceiaşi clăcaşi din Ulieni, asociaţi cu cei din Galeş şi Corbi, vor lua în arendă, în 1810, moşia Galeş (numită şi Brătieni — jud. Argeş) a m-rii Aninoasa. Exemple de acestea sînt numeroa- se, ele întîlnindu-se pe tot teritoriul Ţării Româneşti. Amploarea pe care a dobîndit-o sistemul de arendare a moşiilor către săteni a făcut ca legislaţia vremii să înregistreze acest fenomen şi să-l regle- menteze. în 1780, Al. Ipsilanti legifera prin Pravilniceasca Condică drep- tul de protimisis al clăcaşilor la arendarea moşiei pe care locuiau. Acesta este un obicei al pămîntului 22, oglindit în documentaţia anterioară acestui an. încă la 24 decembrie 1753, sătenii din Stroeşti, moşia m-rii Bistriţa, arătînd ispravnicului că „noi sîntern volnici să ţinem moşia” (s-o arendeze), restituie arendaşului moşiei cei 350 de taleri pe care acesta îi împrumutase mănăstirii şi pentru dobînda cărora urma să ia venitul moşiei Stroeşti23. La 8 iulie 1776, la un proces al sătenilor din Urlueşti şi Băneşti (jud. Argeş) cu m-rea Găiseni, stăpîna moşiilor, pentru abuzuri, domnul pune urmă- toarea rezoluţie : „cînd egumenul va vrea să vînză venitul moşiii la altă parte... să aibă sătenii 'protimisis, însă ce va da aceia, să dea ei şi să ia venitul moşiii”24. Protimisisul la arendare este consemnat şi în Manualul de legi al lui Mihail Fotino din 1777 ; Mihail Fotino numeşte aici protimi- sisul la arendare „vechi obicei al pămîntului” 25. în paragraful 15 al capitolului „Pentru protimisis” din Pravilni- ceasca Condică se prevedea : „Cînd să va vinde venit de moşie mănăstirească sau boierească sau ţărănească, să se protimisească la vînzarea acelui venit rumânii ce sălăşluiesc pe acea moşie, cu cea cuviincioasă încredinţare de banii vânzării; şi să singurefseaseă vînzarea a nu călca peste moşia domnesc, stabilind relaţiile dintre stăpînii feudali şi locuitorii moşiilor, prevedea posibilitatea răscumpărării in bani a clăcii, la cererea stăplnului, dar nu şi a dijmei şi a celorlalte obligaţii feudale luate global. 18 Documente . . . sec. XVIII, doc. nr. 305. 17 Arh. st. Buc., M-rea Bistriţa, pach. LXII, doc. 122. 18 Ibidem, ms. 142, f. 222 v - 223. 19 Documente... sec. XVIII, doc. nr. 468. 20 Arh. st. Buc., ms. 156, f. 115. 21 I . Răuţescu, op. rit., p. 129. 22 Marcel Emerit, deşi nu tnttlneşte acest protimisis in documentele anterioare Praoilni- eeşlii Condici, consideră totuşi protimisisul la arendare „une vieille coutume roumaine”, respin- gînd teoria Împrumutului din dreptul bizantin (M. Emerit, op. cit., p. 60). 23 Documente... sec. XVIII, doc. nr. 249. 24 Ibidem, doc. nr. 468 (subl. ns.). 25 Gf. V. Georgescu, Protimisisul tn „Manualele de legi” din 1766, 1766 şi 1777 ale lui Mihail Fotino, in Studii si materiale de istorie medie, voi. V, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1962, p. 316 şi 324. ' www.dacoromanica.ro 5 CONTRIBUŢII LA ISTORIA RELAŢIILOR AGRARE 1043 vecinului; iară de nu vor face nici una dintr-acestea, atunci să-şi piarză protimisis” 26. Protimisisul clăcaşilor la arendarea moşiei pe care locuiau îşi are originea în protimisisul cutumiar aplicat la înstrăinarea unor bunuri ca pămînt, casă etc. 27 şi este legat de caracterul feudal al proprietăţii asupra pămîntului. Puterea centrală, interesată, a legiferat şi vegheat la respectarea acestui drept, cu tendinţa de a înlătura unul din factorii provocatori ai fugii — abuzurile arendaşilor —, avînd totodată în vedere întărirea puterii economice a clăcaşului birnic 28. • Stăpînul era obligat să înştiinţeze mai întîi pe locuitorii moşiei dacă voiau s-o ia în arendă în condiţiile în care era dispus s-o dea şi numai în caz de refuz din partea acestora putea s-o arendeze altcuiva 29. înştiinţarea se făcea fie prin ispravnici, fie direct clăcaşilor chemaţi la încheierea contractului de arendare. Cînd procedeul era încălcat şi stăpînul îşi arenda moşia la persoane străine de obşte, locuitorii, pe baza dreptului de protimisis, puteau s-o răscumpere de la acestea. Dreptul de protimisis al clăcaşilor la arendare era însă limitat de o serie de condiţii care au dus în cele din urmă la anularea lui: clăcaşii erau preferaţi numai dacă primeau să plătească suma oferită de alţi arendaşi şi dacă cererea lor era formulată pînă la 1 mai, înainte să se facă „înve- derate roadele pămîntului”, cu riscul pagubelor unei recolte slabe. Această din urmă condiţie a fost prevăzută de Mihail Suţu în hrisovul din 22 decem- brie 1791, prin care reglementa protimisisul la arendare, deoarece clăcaşii procedau uneori cu vicleşug: ,,. . . însă fiindcă cu această dreptate ce li se dă lor (preferinţa la arendare — I.C.) obişnuiesc şi după ce vinde stăpînul moşiei şi tac pînă la sfîrşitul lui mai, cînd se fac învederate roadele pămîntului şi arăturile şi se cunoaşte că sînt rodurile frumoase şi timpul ploios şi este ceva folos pentru suma preţului cu care au cumpărat venitul acel arendaş, tocmai atunci pornesc zarvă cerînd protimisis să scoată pe acel cumpărător, iar de văd că este pagubă, tac” 30. 28 Pravilniceasca Condică, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1957, p. 138. 27 Există şi o problemă a influenţei bizantine In această materie. Vezi M. Emerit, op. cit., p. 60, şi V. Georgescu, Preemjiunea in istoria dreptului românesc... 28 Marcel Emerit arată că, deşi ţărănimea dependentă nu avea drept de protimisis la cumpărarea unor proprietăţi, totuşi, la 1780, i se recunoaşte acest drept la arendări. El explică această lege ca fiind dictată de interese de moment: „Le pays ayant besoin de repos et de tra- vail il fallait ăviter Ies exactions des gros fermiers qui auraient pu provoquer la fuite des pay- sans et la ruine du doniaine” (op. cit., p. 60). 22 Procedeul este legiferat abia la 30 aprilie 1816 printr-un hrisov domnesc: „Hotărîm ca de acum înainte stăplnii de moşii cind vor vrea a-şi vinde veniturile moşiilor, ori pe un an sau mai mulţi, să dea de ştire prin ispravnicii judeţului locuitorilor acei moşii, arătîndu-le preţul venitului şi chipul simfoniei că de vor să-l cumpere cu acel preţ şi simfonie să vie numaidecit la stăpînul moşiei...” (V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. X B, p. 200). Este însă un obicei mai vechi de 1816; vezi doc. din 8 aprilie 1801 : egumenul mănăstirii Sf. Ecatcrina, arendind negustorului grec Polihronie moşia Popeşti (Ilfov) cu 1 200 de taleri, arată că, după porunca domnească, a Întrebat mai Intii pe locuitori dacă vor să arendeze ei, dar „rămlind locuitorii fără de cuvlnt de Împotrivire, au dat şi adeverinţa lor In scris, că cu acest preţ venitul moşiei nu le trebuie” (ibidem, voi. VIII, p. 84 — 851. 30 V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. IV, p. 143. I.a 16 iunie 1793 li se refuză sătenilor firotimisirea la arendarea moşiei Ccrnătcşti (jud. Saac) a m-rii Glavacioc, deoarece cererea lor uscsc făcută după 1 mai (ibidem, voi. V. p. 123 — 125). Alt caz asemănător : cererea de protimisis , www.dacoromanica.ro 1014 IOANA CONSTANTINESCU 6 Aceste limite ale protimisisulni, care lăsau drum deschis concurenţei, în condiţiile existenţei în societate a unor însemnate capitaluri disponibile pentru arendăşie, lipseau în chip inevitabil pe ţărani de beneficiile dreptu- lui de preemţiune la arendare. Un document din 2 februarie 1804 aminteşte că protimisisul clă- caşilor mai era condiţionat de solidaritatea întregii obşti la arendarea moşiei respective 31. Legea însă nu confirmă aceasta şi, de altfel, în practică se întîlnesc exemple cînd sînt protimisiţi la arendare un număr restrîns de clăcaşi din obştea satului. La 22 mai 1781, de exemplu, numai şase săteni de pe o moşie a m-rii Roaba cer să li se arendeze lor moşia, ,,ca unii ce avem protimisis”. Tot ei ţinuseră moşia în arendă şi în anii precedenţi32. Mai precis, într-o rezoluţie la anaforaua logofeţiei pricinilor străine din 19 martie 1818, la procesul dintre arendaş şi trei săteni din Orezi (Ialomiţa) care cer protimisis la arendare, domnul arată că „tot acelaşi protimisis au şi doi-trei din săteni cînd vor fi lăcuitori chear pă acea moşie, precum are şi tot satul” 33. * Sistemul de arendare către obştea satului a avut o serie de consecinţe economice şi sociale 34. Luînd în arendă moşia, producătorii obţin posibilitatea să realizeze prin munca lor un venit care altfel ar fi fost însuşit de către arendaşii intermediari35. Clăcaşii arendează pentru a-şi uşura situaţia şi pentru a se achita mai uşor de dajdii. Şase săteni de pe o moşie a mănăstirii Roaba cer să li se arendeze tot lor moşia, pe anul 1781, ,,ca unii ce avem protimisis” fiind ,,cu grele dajdii şi foarte săraci” 36. Clăcaşii de pe moşiile unde obiceiul a locuitorilor din 3 sate ale m-rii Radu-Vodă este respinsă pentru că nu fusese făcută „la vreme’' (doc. din 10 februarie 1804, ibidem, voi. VIII, p. 619). Vezi şi doc. din 20 iunie 1814 (Docu- mente ... 1801 — 1831, doc. nr. 95) etc. 31 Este cazul locuitorilor de pe moşia Cociocul a m-rii Radu Vodă, care reclamă proli- misis la arendare, deoarece Fotin grecul, arendaşul, ii asupreşte. Judecata consideră însă că numai „după împlinirea sorocului, de-o va mai da-o mănăstirea moşia în arendă, vor avea întii protimisis după Pravilniceasca condică, Insă ctnd toţi sătenii vor fi uniţi la aceasta” (subl. ns.) (V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. VIII, p. 620 — 623). în Moldova, boierii vor cerc această limitare a dreptului de protimisis prin anaforaua din 1803 : ,,.. .Şi iarăşi cînd va fi ca să s(ă> dei protimisis lăcuilorilor în vreme cuviincioasă de-1 vor ceri toţi sătenii, aşa să li să dei; iar dacă să vor alegi numai doi sau trei din cei mai cu putere ca să-l ciară, nu găsim cu cale ca să s(ă) de numai la doi sau trii” (A. Rădulescu, op. cil., p. 324). 32 Academia Republicii Socialiste România, jYIss., pach. XCI, doc. 171. Vezi şi doc. din 2 martie 1794 (V. A. Urechia, Documente Moruzi, p. 353—355), din anul 1816 (Academia Republicii Socialiste România, Mss., pach. XLVI, doc. 185) etc. 33 Documente... 1801 — 1831, doc. nr. 163. 34 Deşi nu există documentaţia necesară unui studiu aprofundat al economiei obştii săteşti arendaşe, putem totuşi să ne facem o imagine a ceea ce însemna arendarea pentru clăcaşi din cele cîteva documente de care dispunem. 35 La 21 august 1784, ispravnicii arată, la cererea domnitorului, că Venitul moşiei Stro- eşti a m-rii Bistriţa varia între 180 şi 250 de taleri, acesta constînd din claca locuitorilor, suhalul vitelor, dijma de fin, semănături, pomet şi din ghindă (Arh. st. Buc., M-rea Bistriţa, pach. LXII, doc. 129). Moşia aceasta se arenda clăcaşilor la 1796 doar cu 80 de taleri pe an (ibidem, doc. 122). Rezultă deci, pentru clăcaşii arendaşi, un cîştig de 100 — 170 de taleri. 36 Academia Republicii Socialiste România, Mss., pach. XCX, doc. 171. www.dacoromanica.ro 7 CONTRIBUŢII LA ISTORIA RELAŢIILOR AGRARE 1045 păstra obligaţii mai reduse în comparaţie cu prevederile Condicii cer de asemenea protimisis la arendarea moşiei, pentru ca arendaşul să nu le impună legea 37. Satul arendaş capătă o autonomie economică, gospodărindu-se potrivit voinţei obştii locuitorilor, iar acest lucru duce la o creştere a productivităţii şi la intensificarea legăturilor cu piaţa. Clăcaşii din satul Stroeşti al m-rii Bistriţa, arendînd, aşa cum am mai arătat, în mod permanent moşia, se gospodăresc astfel: ,,. . .Ţin circiumă cu alişverişuri din vii. . ., vite de strînsură pentru zabanale, osebit de vitele caselor lor, cherestele de vînzare, osebit de lemne de foc. . ., capre ţin la suhaturi şi cu tutunuri fac alişverişuri” 38. Avem imaginea unei unităţi economice capabile să se organizeze singură, valorificîndu-şi resursele pe calea unui schimb sistematic, în alte părţi, clăcaşii arendaşi construiesc mori, pive, dîrste 39. Perpetuarea arendării moşiilor de către obştea satului ducea la întărirea dreptului de stăpînire (posesiune) al clăcaşilor asupra pămîntului40. Un exemplu ni-1 oferă cazul aceluiaşi sat — Stroeşti. Locuitorii nu admit ca mănăstirea să arendeze altcuiva moşia, iar în 1753, cînd un arendaş străin încearcă să-şi exercite drepturile, clăcaşii mărturisesc că ,,nu ne-am suferit cu toţi sătenii, ci i-am întors vinul dumnealui îndărăt şi i-am ucis slugile, că sîntem volnici să ţinem moşia” 41. în cele din urmă sătenii din Stroeşti pretind chiar că moşia este a lor şi nu mai vor să plătească arenda. în urma unei judecăţi la divan însă, în 1796, aceştia recunosc că moşia este a m-rii Bistriţa, iar ei sînt numai arendaşi, obligîndu-se în consecinţă să dea arenda de 80 de taleri pe an 42. Totodată, prin arendare creştea independenţa clăcaşului faţă de feudal, prin ştergerea obiceiului de a face clacă şi a da dijmă, unul din atributele principale ale dreptului de proprietate în feudalism 43. De aici refuzul stăpînilor de a arenda clăcaşilor moşiile. Elocvent găsim contractul de arendare al sătenilor din Colareţ, încheiat la 24 mai 1811, în care aceştia arată că stăpînul moşiei, slugerul Xicolae Brăiloiu, „era la bănuială cum că această strigare (cererea de a le arenda lor moşia — 1.(7.) o facem ca să 37 La judecată, locuitorii din Ciocăneşti (Ilfov), moşia mănăstirii Mihai Vodă, arată că au avut obicei să dea numai 20 de parale de casă „şi că de aceea umblă ei să cumpere arenda moşiii ca să nu le strice arendaşii obiceiul ce au avut”. Arendaşul le ceruse să-i facă 12 zile clacă şi să dea dijma din fin, conform Praoilniceştii Condici (Documente... 1801 — 1831, doc. 104 din 10 aprilie 1815). 38 Arh. st. Buc., M-rea Bistriţa, pach. LVI, doc. 16 din 3 mai 1794. Cf. F. Constan- tiniu, Situaţia clăcaşilor din Ţara Românească in perioada 1746—1774, în „Studii”, XII (1959), nr. 3, p. 106. 39 Sătenii din Urlueşti şi Băneşti construiesc mori, pentru care se obligă să dea cîte 4 taleri pe an de moară (Documente... sec. XVIII, doc. nr. 461). 40 Una din consecinţele dezvoltării rentei în bani, arată K. Marx, este transformarea pămîntului în proprietate ţărănească liberă (K. Marx, op. cit., p. 751). 41 Documente... sec. XVIII, doc. nr. 364. 43 Arh. st. Buc., M-rea Bistriţa, pach. LXII, doc. 122. 43 K. Marx arată că transformarea „posesorului cultivator” în simplu arendaş, o dată cu trecerea la renta în bani, poate duce, pe de o parte, la exproprierea acestuia şi apariţia arendaşului capitalist, iar pe de alta „la răscumpărarea vechiului posesor de obligaţia de a da rentă şi la transformarea lui într-un ţăran independent cu proprietate deplină asupra pămîn- tului pe care-1 lucrează” (op. cit., p. 751 — 752). www.dacoromanica.ro lOIIi IOANA CONSTANTINESCU S nn clăcnim 12 zile de clacă după ot>icei[ul] pămîntnliii şi ca să nu dăm dijmă din toate sămănăturile sau să umblăm cu aceasta ca să stricăm vreun obicei de ale moşiilor”. Ei se obligă prin contract, la cererea stăpînului, ca atunci cînd nu li se va mai arenda lor moşia să se supună la toate prestaţiile feudale44 45. Tot astfel şi clăcaşii arendaşi din Albeşti (Prahova), moşia vornicului Barbu Văcărescu, se leagă prin zapisul din 7 aprilie 1815 că, după expi- rarea termenului de arendare, vor face cele 12 zile de clacă şi vor da adetu- rile moşiei după prevederile Condicii46. Arendăşia practicată de obştea satului, ducînd la o oarecare indepen- denţă a clăcaşilor faţă de feudal 46, a intensificat procesul de stratificare a acestora, din rîndul cărora se ridică elemente care, în numele obştii sau pe cont propriu, încep să arendeze singuri moşia47. în cazul cînd nu întreaga obşte a satului se asocia la arendarea moşiei, acei care nu con- tribuiau la banii arenzii urmau să presteze consătenilor arendaşi aceleaşi obligaţii feudale pe care le-ar fi prestat stăpînului sau oricărui alt arendaş străin de obşte. Egumenul mănăstirii Hurez, Pahomie, fiind şi epistatul mă- năstirii Eedeleşoiu, arendînd la 1816 clăcaşilor moşia întorsura a mănăstirii Eedeleşoiu, adaugă în zapisul de arendare: „Scriem şi voaă lăcuitorilor săteni de pe această moşie a mănăstirii, care nu aţi dat bani, şi împrejuraşilor care aveţi de vă hrăniţi pe această moşie să daţi totfeliul de ascultare arăndaşilor numiţi, să vă faceţi claca la vremea ei, ca să poată şi arendaşii a-şi strînge veniturile la vremea cea cuviincioasă, să nu să păgubescă din pricina voastră, că veţi răspunde cu împlinire toată paguba” 48. Patru clăcaşi din Teţcoiu, arendînd moşia de la mănăstirea Aninoasa, sînt împuterniciţi prin zapisul încheiat la 17 octombrie 1810 să strîngă venitul moşiei, ce consta din : claca de la ceilalţi locuitori, dijma din semănături, cînepă şi fîn, chiria unui vad de moară şi dreptul de a vinde băuturi pe moşie. La rîndul lor erau obligaţi să păzească hotarele, iar la sfîrşitul termenului de arendare, aceştia nu mai aveau protimisis la rearendarea moşiei 49. Cei cîţiva clăcaşi arendaşi exploatau deci restul obştii şi deseori recurgeau la abuzuri, supunîndu-i pe consătenii lor la sarcini sporite faţă de obiceiul, pămîntului sau prevederile legii. Ioan Deca şi Mânu, reprezentanţii satului Dîrmoneşti (jud. Prahova), judeeîndu-se cu arendaşul moşiei pentru abu- zuri, arendează pe seama lor moşia, fără ştirea satului, şi pretind celorlalţi 44 ...Oricînd va rămlne moşia a să căuta pă seama dumnealui sau va găsi alt arendaş cu preţ mai mare şi nu ne va da noao mina să răspundem banii ce va da acel arendaş, atunci să avem a clăcui cîte 12 zile de clacă, precum şi clte pluguri vor eşi pă moşie să are clte o zr de clacă, dijmurile să le dăm din toate sămănăturile i din pometuri şi vii ce vor fi pă moşie,, şi miei de fătăciune, fără a umbla să stricăm vreun obicei, căci cu asemenea şart am luat şi noi moşia de la dumnealui” (Academia R( public» Socialiste România, il/ss., pach. XXXIX, doc. 50). 45 Documente. .. 1801 — 1831, doc. nr. 124. 46 V. I. Lenin arată că dependenţa feudală era o piedică serioasă in calea transformării ţăranilor in producători liberi şi Împiedica acţiunea de concurenţă intre ei, Încetinind procesul de diferenţiere a ţărănimii (V. I. Lenin, Opere, voi. 13, E.S.P.L.P., 1957, p. 288). 47 Academia Republicii Socialiste România, il/ss., ms. 620, f. 255; pach. CMLXXIV, doc. 83 etc. 48 Ibidem, pach. XLVI, doc. 185. 48 I. Răuţescu, op. cit., p. 127 — 128. www.dacoromanica.ro 9 CONTRIBUŢII LA ISTORIA RELAŢIILOR AGRARE 1047 locuitori aceleaşi sarcini ca şi vechiul arendaş, cu mult mai mari faţă de învoiala pe care o aveau cu vechilul moşiei50. Evident că numai elemente din categoria „fruntaşilor” puteau să arendeze moşia; aceştia se bucurau de o situaţie privilegiată în viaţa satului, ei fiind aceia care aplicau fiscalitatea (fixarea contribuabililor în categorii fiscale, fixarea cuantumului de bir), avînd grijă să-şi uşureze propriile lor sarcini — de aici surplusuri de bani ce puteau fi investiţi în arendări, în comerţ etc. Cînd moşia este arendată de întreaga obşte, elementele înstărite, ocupîndu-se cu administrarea ei, îşi însuşesc o cotă parte mai mare de venit51. Şi în felul acesta reuşesc să acumuleze sume băneşti suficiente pentru a arenda apoi pe cont propriu. ★ Cauza nemijlocită care determină obştea satului să arendeze este primejdia de a fi supusă unei exploatări sporite, ca urmare a apariţiei arendaşului intermediar între ei şi stăpînul moşiei. Acest lucru este arătat cu deosebită claritate de înşişi clăcaşii, aproape în toate cazurile cînd cer cu insistenţă să li se arendeze lor moşia: ,,Şi noi, temîndu-ne de supărările arendaşilor, am căzut cu rugăciune la dumnealui de ne-au dat arenda moşiei asupra noastră”, motivează clăcaşii din Colareţ, care la 24 mai 1811 iau în arendă moşia slugerului hficolae Brăiloiu 52. „...Iarăşi de acum dă la Sfeti Gheorghe înainte, vremu că ce-au dat numitul aren- daş streinu să dăm noi, clăcaşii ai acestei moşii ce ne aflăm cu lăcuinţa, că să nu avem altu un strein să ne supere” 53, arată sătenii din Budişteni (jud. Muscel), moşia m-rii Cotroceni. Marea majoritate a cererilor clăcaşilor de a arenda ei moşia sînt pro- vocate de abuzurile şi fărădelegile arendaşilor. Sătenii din Stoiceni, moşia mănăstirii Govora, „nemaiputîndu-să suferi”, deoarece arendaşul, economul Filaret, „au făcut arături prin mijlocul satului, au pocit livezile, ca să le cosască pe seama sf[inţiei sale]”, în 1782, prin judecată, au fost proti- misiţi la arendarea acestei moşii 54. Locuitorii din Gherghiţa, moşia mitropo- 50 V. A. Urechia, Documente Moruzi, p. 353 — 355, doc. din 2 martie 1794. în Moldova se ian măsuri exprese pentru interzicerea protiniisirii ia arendare a numai 2 — 3 săteni, deoarece devenise sistem ca fruntaşii satului, arendind, să-i asuprească pe cei săraci. Pentru a pune capăt abuzurilor, veliţii boieri cer domnului prin anaforaua din 1803 să aprobe condiţionarea protimi- sisului la arendare de solidaritatea Întregii obşti : . Nu găsim cu cale ca să s(ă) dc numai la doi sau trei, fiindcă acie asupresc pc cei mai săraci, după cum Îndestule pricini s-au Intimplat” (A. Rădulcscu, op. cit., p. 324); vezi şi D. C. Sturdza Scheianu, Acie şi legiuiri privitoare la chestia ţărănească, voi. I, Bucureşti, 1907, p. 50. 61 în Moldova, procesul are loc pe o scară mai mare şi determină neînţelegeri acute In sinul obştii săteşti. Ga urmare a acestui fapt, în unele contracte de arendă către clăcaşi a fost introdusă clauza ca Împărţirea locurilor de hrană să se facă „prin cislă dreaptă” Intre săteni. Dar această „cislă dreaptă” făcindu-se după suma cu care a contribuit fiecare la banii arenzii, nn sc putea evita inegalitatea şi nici asuprirea din partea celor avuţi (Academia Republicii So- cialiste România, Mss., pach. CLXXXVI, doc. 284, 285, 289 şi 294—298). Gf. G. Istrate, Diferenţierea ţărănimii clucaşe In regiunea de munte a Moldovei la sfirşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea, In „Studii şi cercetări ştiinţifice, Istoric”, Iaşi, an. XII, 1961, fasc. 1. 52 Academia Republicii Socialiste România, Mss., pach. XXXIX, doc. 50 (subl. ns.). 53 Arh. st. Bnc., M-rea Cotroceni, pach. XCIII, doc. 73 (subl. ns.). 64 Academia Republicii Socialişti; România, Mss., pach. CMXXIX, doc. 175 a. www.dacoromamca.ro 1048 ioana constantinescu 10 li ei, arătînd cîte au suferit diu partea arendaşului Xicula grecul — „pră- zile, bătăile, închisorile, înfricoşările cu iataganul şi toate obiceiurile lor stricate” —, cer, în 1801, protimisis la arendarea moşiei 55. De asemenea, sătenii din întorsura (jud. Dolj), moşia m-rii Fedeleşoiu, cer să li se aren- deze lor moşia, nemaiîngăduind lui Ianache de a mai fi arendaş, „arătînd că acel arendaş le face rău” 56. Locuitorii satelor Popeşti şi Eăşoaga (jud. Prahova), reclamînd în repetate rînduri nedreptăţile ce li se fac din partea arendaşului la măsurarea pogoanelor, perceperea dijmelor din porumb, fiu, legume etc., precum şi bătăile la care sînt supuşi, arendaşul „ridicînd iataganul, armă de primejdie asupră-le”, cer să răscumpere ei arenda moşiei. Domnul ordonă în 1803 cercetarea la faţa locului şi, în caz că se vor dovedi adevărate plîngerile sătenilor, aceştia au dreptul să-i achite arendaşului arenda pe perioada de timp rămasă pînă la sfîrşitul termenu- lui 57. Clăcaşii diu Căzăneşti (Ialomiţa), moşia comisului Iordache Văcă- rescu, cer în 1817 protimisis la arendarea moşiei, arătînd că din pricina asupririlor arendaşului se sparge satul. Judecata hotărăşte desfacerea contractului vechiului arendaş şi arendarea moşiei către clăcaşi58. Că obştea satului recurgea la arendare în marea majoritate a cazuri- lor numai peutru a înlătura abuzurile arendaşilor intermediari se dove- deşte şi prin faptul că sătenii sînt gata să renunţe la dreptul de protimisis dacă arendaşul se angajează să le respecte obiceiul moşiei sau dacă stăpî- nul opreşte moşia s-o exploateze în regie. Locuitorii satelor Poiana Lungă şi .Româneşti ale vistierului Ştirbei, plîngîndu-se în anul 1800 de năpăstu- irile arendaşului, cer judecăţii „ca să fie supus [arendaşul] dreptăţii a nu-i încărca şi a nu-i năpăstui la obiceiul ce-au avut, sau cu protimisis să-i întoarcă banii şi să ia moşiile în stăpînire” 59. Sătenii din Padina (jud. Buzău), moşia m-rii Radu Vodă, avînd „din pricina arendaşului ... multe necazuri şi nevoi”, cer domnului ca „ori să să îndatorească egumenul a orîndui oameni de-ai mănăstirii să caute venitul, ori să o dea lor cu preţ ce Ara da şi alţi streini” 60. Clăcaşii obţin cîştig de cauză în cele mai multe procese intentate arendaşilor, deoarece abuzurile lor puteau duce la depopularea satelor şi ruina domeniilor 61, precum şi la dezorganizarea fiscală. La desfacerea contractelor vechilor arendaşi, sătenii restituie acestora nu numai banii arenzii, dar şi toate cheltuielile făcute de ei pe moşia arendată62. Clăcaşii îşi impun dreptul de protimisis la arendare nu numai prin lupta judiciară, dar şi prin acţiuni directe şi de cele mai multe ori violente: 55 V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. VIII, p. 83; vezi şi doc. de la p. 69 şi cele din voi. VI, p. 345 — 346, voi. X B, p. 163 ele. 56 Academia Republicii Socialiste România, Mss., păcii. XLVI, doc. 185. 57 V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. VIII, p. 617 — 619. 58 Documente... 1801 — 1831, doc. nr. 139, 141 — 143; vezi şi nr. 163. 59 V. A. Urechia, Istoria românilor, p. 60. 69 Arh. st. Buc., M-rea Radu-Voâă, pach. LXXII, doc. 2. 61 Locuitorii ameninţau cu fuga de pe moşie. Vezi doc. din 22 septembrie 1822 (Bule- tinul Comisiei istorice a României, voi. V, Vălenii de Munte, 1026, p. 284 — 285); doc. din 1817 (Documente ... 1801 — 1831), nr. 139 ele. 62 Vezi doc. citate la nota 58. www.dacoromanica.ro 11 CONTRIBUŢII LA ISTORIA RELAŢIILOR AGRARE 1049 în 1753 sătenii din Stroeşti ucid. slugile arendaşului care voia să se insta- leze pe moşie, socotind că ei sînt îndreptăţiţi să arendeze moşia, şi declară că „noi nu-l îngăduim sa ţie dumnealui moşia” 63. Locuitorii din Mi ceşti (jud. Muscel), moşia m-rii Văcăreşti, făcînd jalbă de protimisis încă din aprilie 1797, fără să aştepte sentinţa judecăţii, întorc banii arendaşului, nu îngăduie pe omul acestuia şi strîng venitul moşiei pe seama lor. Abia la 11 august 1797 domnul aprobă judecata marelui logofăt, care stabilea că cererea lor fusese făcută în termen 64. Sătenii din Colareţ, cerînd stăpînii - lui la 21 mai 1811 să le arendeze lor moşia cu un preţ mai mic, declară că „noi pă alţi arendaşi nu-i primim” 68. Matei logofătul dă zapis că renunţă la arenda moşiei Orbească, deoarece locuitorii de aici „nici cum nu voiesc a mai fi arendaşi” 66. ★ Faptul că majoritatea cazurilor de arendare către clăcaşi sînt impuse prin legea protimisisului, ca şi frecvenţa în sine a proceselor de acest gen, duce la concluzia că stăpînii de moşii se eschivau să arendeze obştii, preferîndu-1 pe arendaşul intermediar. TJnul dintre motivele principale ale acestei preferinţe era, după cum am arătat mai sus, teama de emancipare a clăcaşilor 67 ; apoi era mai comod şi mai sigur pentru stăpînul moşiei ca la încasarea arenzii să aibă de-a face cu un singur individ decît cu obştea clăcaşilor. De asemenea, stăpînii de pămînt evitau să arendeze clăcaşilor şi de teamă că aceştia nu acordau suficientă atenţie pazei hotarelor, care, in feudalism, puteau fi uşor încălcate de vecini 68. Dar pentru că legea dădea prioritate clăcaşilor la arendarea moşiei pe care locuiau, stăpînul recurge la diferite subterfugii şi reuşeşte deseori să eludeze prevederile legii. Printre procedeele des folosite întîlnim aren- dările deghizate, cînd arendaşul era prezentat drept isprăvnicel sau epista- tul moşiei. Numeroase contracte de arendare, păstrate în condicile Mitro- poliei de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de-al XlX-lea, sînt însoţite de zapisele date la nuna arendaşilor, prin care aceştia erau prezentaţi locuitorilor drept isprăvnicei, epistaţi sau purtători de grijă. La 12 martie 1798, Vasile neguţătorul, care încheiase în aceeaşi zi contrac- tul de arendare a moşiilor Fotoaia şi Izvoarele (jud. Vlaşca) ale Mitropo- liei, primeşte zapis prin care este orînduit isprăvnicel la aceste moşii 69. * 84 85 * 87 88 63 Documente ... sec. XVIII, doc. nr. 364 (subl. ns.). 84 V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. VII, In notă la p. 74. 85 Academia Republicii Socialiste România, Mss., pacb. XXXIX, doc. 49 şi 50. 68 V. A. Urechia, op. cil., voi. VI, p. 360, doc. din 28 aprilie 1794. 87 Dintr-un document din 10 aprilie 1815 reiese că în cazul cînd locuitorii nu se supuneau Ia obligaţiile către feudali legea nu le dădea protimisis la arendare, evident pentru că aceştia ar fi putut apoi să nu-şi mai recunoască starea lor de clăcaşi ai moşiei (Documente ... 1801 — 1831, nr. 104). ■ 88 întrebat la judecată de ce nu arendează clăcaşilor moşia Măgurele, slugerul Mihulescu răspunde „că vinde venitul la străini mai multu, că este cu priveghere de a nu o lăsa să se Împresure moşia de vecini” (V. A. Urechia, Documente Moruzi, p. 507 — 508, şi Istoria româ- nilor, voi. VI, p. 507 — 508). 60 Arh. st. Buc., ms. 158, f. 61 v—62. Vezi aici şi alte numeroase exemple asemănă- toare. www.dacoromanica.ro 6 - c. 81 >7 1050 IOANA CONSTANTINESCU 12 De asemenea, Dobre logofătul, arendaşul moşiei Bîrseşti, printr-un zapis asemănător, este rînduit isprăvnicel şi purtător de grijă, poruncindu-li-se locuitorilor să-i dea ascultarea cuvenită 70. Acelaşi lucru este relevat şi în documentul din 10 februarie 1804. Locuitorii din satele Cociocul, Sticlă- ria şi Bălteni (jud. Ilfov), ale mănăstirii Badu Vodă, motivează întîrzierea cererii lor de a fi protimisiţi la arendare prin faptul că l-au ştiut pe Fotin isprăvnicel, ci nu arendaş: ,,.. .N-am sciut cum că este arendaş şi fiindcă s-au arătat de isprăvnicel pînă acum de curînd, însuşi el s-a dovedit du cumpărător” (al venitului moşiei, de arendaş. — I.G.)71. Arendaşul moşiei Yărbilău (Saac) a m-rii Colţea, la 27 ianuarie 1817, scrie de asemenea economului mănăstirii ,,să mă arătaţi [clăcaşilor] de epistat la moşie, iar nu de arendaş” 72 *. Economul Filaret de Drăgăşani arată în 1782 că se înţelesese în ascuns cu egumenul m-rii Govora să-i arendeze lui moşia Stoiceni: ,,. . .Şi i-am mai dat taleri 62 ca să rînduiască un ţigan pe moşie şi să le scrie [clăcaşilor arendaşi] cum că moşia au rămas să o ţie mănăsti- rea ”7S. Stăpînii de pămînt înşală de multe ori pe clăcaşii care cer proti- misis că opresc moşiile ,,pe seama casei” (le exploatează în regie) şi numesc isprăvnicel pe fostul arendaş 74. Legea îi obligă însă ca cel puţin pînă la expirarea termenului pentru care au fost iniţial arendate să le dea locuitori- lor76. Întîlnim apoi cazuri cînd arendaşii nu se prezentau la moşie decît după 1 mai, cînd clăcaşii nu mai puteau reclama dreptul lor de protimisis 76^ Alteori, stăpînul moşiei şi arendaşul, pentru a înlătura pe clăcaşi de la arendare, fixează un preţ fictiv exagerat, inaccesibil ţăranilor. Clăcaşii din satul Budişteni al m-rii Cotroceni descoperă un astfel de procedeu şi cer, în 1813, protimisis la arendarea moşiei: ,,. .. Şi vrînd ca să ştim şi noi cu ce preţu au luatu acest arendaş moşia, cu iconomiile77 sale n[e]-au. arătatu o sumă mare pînă acum la Sfeti Gheorghie; dar acum, aflîndu-să dreptul de la epitropu mănăstirii cît s-au vîndut iarăşi de acum dă la Sfeti Gheorghie înainte, vrem că ce-au dat numitul arendaş streinu, să dăm noi, clăcaşii acestii moşii” 78.Deseori clăcaşii, părîndu-li-se suspect de mare preţul arenzii vreunei moşii, cer confruntarea cu carte de blestem pentru descoperirea adevăratului preţ. Dăm, spre exemplu, cazul locuitori- lor de pe moşia Popeşti (jud. Ilfov) a m-rii Sf. Ecaterina, care în 1801 nu ofereau decît 900 de taleri arendă pentru moşia respectivă, arendată cu 1 200 de taleri negustorului Polihronie: ,,.. .Arătîndu-le vînzarea ce face egumenii şi preţ[ul] ce dă celălalt muşteriu (negustorul Polihronie — I.G.) — se arată îhtr-o anafora din 8 aprilie 1801 — ziseră că ei mai mult decît 70 Arh. st. Buc., ms. 161, f. 31 şi altele. 71 V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. VIII, p. 619. 71 Documente... 1801 — 1831, doc. nr. 104. 78 Academia Republicii Socialiste România, Mss., pach. CMXXIX, doc. 175 a. 71 Documente... 1801 — 1831, nr. 104. 75 Arh. st. Buc., M-rea Radu Vodă, pach. LXXII, doc. 2. 78 Departamentul de şapte, la 18 mai 1813, respinge pe baza legii cererea de protimisis- a locuitorilor din satele Glşteşti, Mihăieşti şi Vadul Lat (Vlaşca) făcută după 1 mai, „măcar că plrltu [arendaşul] n-au urmat a să vădi de arendaşu moşii aceştia pe dată cum au luat zapis dă stăplnire [de arendă] adică la aprilie In 23, ci tocmai la 3 ale aceştii luni" (Documente_ 1801 — 1831, nr. 84). 77 Cu Înşelăciune. 78 Arh. st. Buc., M-rea Cotroceni, pach. XCIII, doc. 73. www.dacoiomanica.ro 13 CONTRIBUŢII LA ISTORIA RELAŢIILOR AGRARE 1051 taleri 900 nu dă, nici că să încred a fi muşterii cu preţ de taleri 1 200, cerînd ca să-i încredinţeze igumenii cu primire de blestem că nu este icono- mie la mijloc, şi aşa se vor trage ei spre a vinde la acela ce dă taleri 1 200”79. La 10 februarie 1800, dînd cîştig de cauză locuitorilor dajnici din Poiana Lungă şi din satul Româneşti (jud. Dîmboviţa) ale vistierului Ştirbei, în judecata cu arendaşul acestor moşii, Panait bulucbaşe, pentru abuzuri, domnul dispune: „...Acum dar fiindcă cererea de protimisis pe anul viitor o făcură locuitorii în vreme încă mai înaintea sorocului ce este la Sf. Gheorghe viitor, vă poruncim (ispravnicilor de Dîmboviţa — I.C.) cu hotărîre ca pentru anul viitor, dînd locuitorii preţul acela ce prin bles- tem se va dovedi că-l ia stăpînul moşii de la alţii să se protimisească negreşit după condica divanului” 80. Un alt impediment al exercitării dreptului de protimisis al clăcaşilor îl constituia şi faptul că uneori moşia solicitată de ei se arenda împreună cu altele. Locuitorii unei moşii nu puteau să le ia în arendă şi pe cele- lalte, iar arendaşii nu voiau să cedeze numai o singură moşie, invocînd greutăţile ce s-ar ivi la evaluarea arenzii acesteia din suma globală 81. * Legea protimisirii clăcaşilor la arendare, cu toate limitele ei, a con- tribuit în mare măsură la răspîndirea sistemului de arendare către produ- cătorii direcţi. Legea protimisisului a servit clăcaşilor ca armă eficace în lupta împotriva abuzurilor şi a samavolniciilor comise de arendaşi. Docu- mentele vremii înregistrează numeroase cazuri cînd clăcaşii, prevalîndu-se de această lege, înlătură exploatarea arendaşilor abuzivi şi impun stăpî- nului să le arendeze lor moşia. Polosindu-se de legea protimisisului, alte- ori sătenii îşi rezervă dreptul de a exploata moşia „orice arendaşi vom voi” 82. Clăcaşii reuşesc astfel, pe cale legală, să reducă în general exploa- tarea feudală, să se emancipeze într-un anumit grad, răscumpărîndu-şi prin arendare o serie de obligaţii feudale. în acelaşi timp, lupta clăcaşilor pentru arendarea moşiei pe care locuiau îmbracă şi un aspect economic, ce-i drept, secundar. Arendăşia constituia pentru clăcaşi şi un mijloc de ridicare a puterii lor economice. Dar arendarea din partea clăcaşilor con- stituia nu atît un izvor de venituri pentru aceştia, cît mai ales un mijloc de înlăturare a abuzurilor arendaşilor. Obştea satului nu arendează ca să facă speculă sau negoţ; clăcaşii arendaşi produc pentru piaţă numai în măsura în care au nevoie de bani pentru diferite plăţi (banii arenzii, obli- gaţiile fiscale etc.). Ce-i drept, obligaţiile băneşti ale clăcaşilor crescînd, ei sînt obligaţi să producă din ce în ce mai mult pentru piaţă. 79 V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. VIII, p. 84 — 85. 80 Ibidem, p. 69 (subl. ns.). Preoţii şi sătenii din Ulari, moşia mănăstirii Strlmba, cer protimisis ia arendare „avînd Cocinţu această moşie luată cu viclenie In arendă (subl. ns.) de la răposatu in Hristos Gherasie” (Academia Republicii Socialiste România, Mss., pach. XCIII, doc. 159). 81 Doc. din 20 iunie 1814 (Documente. . . 1801—1831, nr. 95); din 10 aprilie 1815 (doc. nr. 104) etc. 82 Doc. din 13 mai 1812, Academia Republicii Socialiste România, Mss., pach. XCIII, doc. 159. Vezi şi doc. din 30 ianuarie 1813 şi 28 aprilie 1816, loc. cit., pach. XCIII, doc. 169 şi 245. www.dacoromanica.ro 1052 IOANA CONSTANTINESCU 14 însă creşterea arenzilor în măsură atît de mare, încît obştea satului nu mai reuşeşte să achite suma necesară, ca şi concurenţa puternică pe care o exercitau arendaşii care acumulaseră capitaluri însemnate atît din negoţ, dregătorii, cît şi din arendăşie, au limitat sfera de răspîndire a siste- mului de arendare către obştea satului şi au dus la anihilarea legii pro ti - misisului. Dreptul de protimisis al clăcaşilor la arendare, atunci cînd aceştia nu mai pot arenda pe cont propriu, va fi speculat atît de către arendaşi, cît şi de către stăpînii de moşii. Clăcaşii erau folosiţi drept instrumente, fie de noii amatori care voiau să scoată din arenda unor moşii pe cei vechi83, fie, dimpotrivă, de vechii arendaşi în cazul cînd se iveau concurenţi 84 sau de stăpîni cînd voiau să se descotorosească de vreun arendaş 85. Dar în acelaşi timp, în felul acesta, clăcaşii reuşeau să înlăture pe arendaşii abuzivi şi să impună noilor arendaşi, ai căror mijlocitori erau, respectarea obiceiului sau a legii la prestarea obligaţiilor feudale. Amploa- rea fenomenului este ilustrată şi de faptul că de multe ori li se cere clă- caşilor să mărturisească prin zapis că arendează moşia pentru ei, şi nu pen- tru un altul străin de obşte 86. îutr-un hrisov domnesc din 30 aprilie 1816, prin care Caragea încearcă să reglementeze situaţia tocmai prin întărirea dreptului perimat al protimisisului, se arăta: „...Acum, ajungînd aren- zile moşiilor la un mult mai mare preţ .. ., prea puţini din locuitori ar putea să aibă stare şi prilej de a cumpăra arenda chiar pentru trebuinţa sa şi chiar la norocul său de pagubă şi cîştig, iar ceilalţi toţi de se şi arată cumpărători de arenzi, în puterea acestui pronomion de protimisis, negreşit că nu le iau pe seama lor, ci pentru alţi străini pornindu-se la această cerere numai pentru vreo pismuire către cel vechi, precum de multe ori cercetîndu-se chiar în divanul domniei mele acest fel de prigonire de proti- misis între cei vechi arendaşi şi între locuitori, s-a dovedit cererea locui- torilor de protimisis pornită nu pentru sine-le, ci pentru alţi streini ...” 87. Pentru a reglementa această deficienţă a lucrurilor, domnitorul reînnoieşte prin acelaşi hrisov dreptul de protimisis al clăcaşilor la arendare, stabilind şi procedura. 83 La 1813, ispravnicii judeţului Muscel arată în anatoraua la jalba clăcaşilor din satul Budişteni, al m-rii Cotroceni, prin care cereau prolimisire la arendarea moşiei: „...Iar por- nirea jălbii aceştia să dovedi că nu este cu ştirea a tuturor lăcuitorilor clăcaşi, ci Tliemeli grecul, postelnicul, ce au fost ţinut mai nainte moşiile schitului [Budişteni, închinat mănăstirii Cotro- ceni], unind pă vreo doi-trei clăcaşi prin mituire au făcut această pornire ca să scoată pă nu- mitul igumen [arendaşul actual] şi să le ia pă seama lui...” (Arh. st. Buc., M-rea Cotroceni, păcii. XCIII, doc. 73). 84 La 4 mai 1815 mitropolitul dă carte de blestem pentru a se dovedi dacă cererea locu- itorilor din Lichireşti (jud. Ilfov) de a arenda ei moşia este făcută „cu vreun vicleşug din povaţa acelui Dinul căpitanul”, vechiul arendaş, scos din arenda moşiei de către Dima neguţă- torul „pămîntean de acolo” (Academia Republicii Socialiste România, Mss., păcii. CMLXX1V, doc. 83). Vezi şi Documente . . . 1801 — 1831, doc. nr. 103. 85 Locuitorii din cătunul Uiieni, satul Galeş, la 22 septembrie 1817, dau zapis arendaşilor străini de obşte prin care recunosc că au fost îndemnaţi de egumenul m-rii Aninoasa să ceară protimisis la arendarea moşiei. Se obligă faţă de arendaş să-şi dea dijma şi claca după obicei (Arh. st. Buc., Ep. Argeş, pach. IV, doe. 50). 86 Vezi doc. din 10 mai 1813, Documente . . . 1801 1831, nr. 83 ele. 87 V. A. l'reehia. Istoria romanilor, Vu\. X B, p. 200 (subl. os.). www.dacoromanica.ro 15 CONTRIBUŢII BA ISTORIA RELAŢIILOR AGRARE 1053 Faptul că stăpînirea s-a văzut silită în repetate rînduri 88 să con- firme protiinisisul în materie de arendă, în scopul de a pune capăt deselor încălcări ale legii, arată ineficienţa acesteia şi îi explică abrogarea în 1818, printr-una din prevederile Legiuirii Caragea: ,,La închirieri sau arenzi protimisis nu se dă, fără numai părtaşilor carii, eînd se dă în chirie sau arendă lucrul lor cel de-a valma, se protimisesc să-l ia” 89. Obiectiv, legea protimisisului constituia o piedică în calea dezvol- tării fenomenului arendăşiei. Abrogarea acestei legi a rezolvat contradic- ţia prin care se caracteriza: pe de o parte, dreptul de protimisis prezenta nn aspect pozitiv, în măsura în care contribuia la emanciparea clăcaşilor, pe de altă parte însă, frîna pătrunderea capitalului în agricultură. Abro- garea dreptului de protimisis a înlesnit dezvoltarea aspectului nou al arendăşiei în sistemul economic-social din perioada de descompunere a feudalismului: acela de a fi o cale de infiltrare a capitalului în agricultură 90 91. Legiuirea Caragea a consfinţit astfel victoria marelui arendaş asupra clăcaşului în lupta pentru arendare, victorie datorată atît puterii econo- mice pe care o dobîndise, cît şi politicii duse de clasa stăpînilor de pămînt, alarmată de efectele sistemului de arendare către obştea satului; extinde- rea şi dezvoltarea sistemului de arendare către clăcaşi ar fi dus cu timpul la emanciparea deplină a producătorului direct şi ar fi determinat dez- voltarea agriculturii pe calea micii producţii de mărfuri 81. Abrogarea dreptului de protimisis la arendare ilustrează totodată mişcarea diferitelor pături sociale în perioada de descompunere a feuda- lismului ; elementele burgheze încep să cîştige în societate un rol din ce în ce mai mare. Desfiinţarea protimisisului clăcaşilor la arendare s-a dato- rat unei lupte îndîrjite purtată între o serie de forţe economice şi sociale. Anteproiectul Legiuirii Caragea menţinea încă protimisisul la arendare 92, 88 Dreptul de protimisis mai fusese întărit şi la 20 decembrie 1791 deMihai Suţu (ibidem, voi. IV, p. 140-143). 89 Legiuirea Caragea, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1955, p. 40. Excepţia care se face nu a avut o semnificaţie socială şi nici o valoare practică însemnată. în Moldova, dreptul de protimisis la arendări este abrogat încă de la 5 februarie 1815, dovedit ca generator de pro- cese şi „pricinuitoriu de păgubirc obiceiu” : „liotărîmu doinniea-mea împreună cu tot sfatul de obştie, ca de acum înainte un protimisis ca acesta să fie cu totul oprit şi fieştccare din stăplnii moşiilor să fie slobod şi întru deplină stăpînirc a-şi vinde venitul moşiilor, precum va voi şi oricui va vre şi contractul dintre vinzători şi cumpărători să aibă tărie” (Th. Codrescu, Uricariul, voi. I, p. 132, şi V. A. Urcchia, Istoria românilor, voi. X B, p. 429). 90 A. Oţetea, în Le second asseroissement des paysans roumains (1746—1821), arată că după abolirea protimisisului „Ies boyards peuvent desormais sans entraves affermer leurs do- maines. Les germes du capitalismc peuvent donc se dăvelopper plus librement dans le milieu agraire. Le Reglement Organique n’aura qu’â preciser et consolidcr de droits dejâ acquis” (în Nouvelles Eludes d’Hisloire, Bucureşti, Edit, Acad. R.P.R., 1955, p. 307). 91 Vezi mai sus nota 40 şi 43. 92 Vezi C. C. Giurescu, Legiuirea lui Caragea. Un anteproiect necunoscut, extras din „Buletinul Comisiei istorice a României”, voi, III, Bucureşti, 1923, p. 58 şi 69 — 70. Antepro- iectul, la cap. 5, partea I : „Despre darea şi luarea tn arendă. 4. Cind se arendează moşii, se protimisesc locuitorii lor înaintea oricărui altuia dacă, vrînd să le ia în arendă, se prezintă din martie pînă la sfîrşitul lui aprilie”. Discuţiile pentru definitivarea textului au durat mai mult de un an de zile. www.dacoromanica.ro 1054 IOANA CONSTANTINESCU 10 dar la definitivarea textului acestei legi au învins forţele ale căror interese reclamau desfiinţarea lui. Interzicerea protimisisului la arendare se încadrează în seria acelor măsuri care aveau să ducă treptat la transformarea dreptului de stăpî- nire feudal asupra pămîntului în drept burghez, prin eliberarea lui de servituţile care-1 limitau. Abrogarea dreptului de protimisis al clăcaşilor la arendarea moşiei a determinat stingerea aproape completă a sistemului de arendare de către obştea locuitorilor, fapt ce dovedeşte că acesta nu mai avea o bază econo- mică în societate. Cererile clăcaşilor de după 1818 de a fi protimisiţi la arendarea moşiilor pentru a scăpa de exploatarea arendaşilor sînt siste- matic respinse de către judecată, specificîndu-se că „după pravilă la închi- rieri sau arendă protimisis nu este”93. Beclamaţiile clăcaşilor contra abuzurilor arendaşilor urmau să fie soluţionate numai prin cercetarea la faţa locului şi despăgubirea de către arendaş a celor năpăstuiţi. După 1818 se întâlnesc foarte rare cazuri cînd moşia este arendată clăcaşilor şi, probabil, ele au fost determinate în primul rînd de răscoala condusă de Tudor Vladimirescu, deoarece au loc în special în anii 1821 şi 1822 94. în mod excepţional se primesc în această perioadă cererile de arendare ale clăcaşilor şi numai atunci cînd stăpînul moşiei se vede păgubit de către arendaş. Departamentul de opt în anaforaua din 21 aprilie 1822 la judecata locuitorilor din Stăneşti (jud. Prahova), satul m-rii Pantelimon, cu aren- daşul, din pricina căruia se risipea satul, dă dreptul clăcaşilor să arendeze moşia „măcar că în pravila pămîntului nu se dă lăcuitorilor protimisis la arendă”9S 96. Aceste cazuri devin şi mai rare după apariţia instituţiei mezatului la arendarea moşiilor. Cînd la 1830 locuitorii moşiei Pîrşcoveni- lor (jud. Bomanaţi) a m-rii Butoiul arendaseră moşia, neputînd face faţă concurenţei unui arendaş grec, se văd nevoiţi în cele din urmă să primească banii înapoi de la acesta care o luase la mezat cu un preţ mai mare ". Begulamentul Organic, limitînd terenurile date în folosinţă clăcaşi- lor, a degrevat cel puţin o treime din moşie de servituţile feudale şi a creat 93 Documente ... 1801-1831, doc. nr. 251, 275, 285, 324, 356 şi 368. 94 Deşi informaţia de după 1821 privitoare la arendarea moşiilor, In special a celor mănă- stireşti, este foarte bogată, nu Intiinim declt sporadic moşii arendate clăcaşilor : moşia Coca, a episcopiei Buzăului, este arendată pe anul 1821 „Ia rumânii de acolo” cu 100 de taleri Academia Republicii Socialiste România, Mss., pach. XLVIII, doc. 140); moşia Căpăţîneni, a mănăstirii Vieroşu, pe anul 1822 a fost „dată lăcuitorilor” (Arh. St. Buc., ms. 142, f. 218 v), deşi in 1819 fusese arendată juplnuiui Sicrie din Argeş (ibidem); moşia Gura Ghitioarci, a mă- năstirii Mislea, in 1822 „au ţinut-o in arendă locuitorii de aici” (Arh. St. Buc.,ms. 142, f. 251). Tomşani, moşia mănăstirii Căluiul, se arendează in 1822 sătenilor din pricina abuzurilor aren- daşului negustor : „de multe gîicevuri ce lot făcea cu sătenii, l-au scos [pc negustorul Tănase) judecata din moşie şi din poruncă s-au dat salului Tomşani a o ţinea tot cu arendă” (ibidem, f. 286 287 v). 95 Documente . . . 1801—1831, doc. nr. 226. Vezi şi documentul din 6 iulie 1822, ibidem, nr. 229. Dvorniceasa Elena Ipsilanti, deşi arendase moşia pe anul 1822 Iui Nicoiac biv cpt. za dorobanţi, o dă apoi pe acelaşi an locuitorilor. Clăcaşii, totuşi, nu au ţinut-o tn arendă, pentru că la procesul din 1824 se hotărăşte, printre altele, ca locuitorii să primească înapoi banii arenzii pc anul 1822 (ibidem, nr. 306). 96 Arh. st. Buc., ms. 298, f. 560. www.dacoromanica.ro 17 CONTRIBUŢII LA ISTORIA RELAŢIILOR AGRARE 1055 posibilitatea stăpînilor de pămînt s-o valorifice în mod mai avantajos pe baza învoielilor „libere” pentru „prisoase”. învoielile pentru teren supli- mentar celui prevăzut de Begulamentul Organic (care era insuficient pentru întreţinerea gospodăriei ţărăneşti împovărate de obligaţiile feudale către stăpînul moşiei şi către stat) sînt în ultimă analiză arendări sau subarendări către producătorii direcţi. Dar acest gen de învoieli sau arendări, indiferent dacă ţăranul se obliga la plata în natură sau în bani, are un conţinut economic deosebit de învoielile sau arendările în cazul cînd pămîntul era grevat de o serie de seîvituţi: învoielile pentru prisoase se bazează pe constrîngerea economică, pe cînd prin arendarea moşiilor grevate de servituţi clăcaşii nu fac altceva decît să-şi răscumpere obliga- ţiile feudale datorate în muncă şi în produse. Interesant că Begulamentul Organic al Moldovei (art. 121) acorda protimisis locuitorilor moşiei la încheierea învoielilor pentru locuri suplimentare, pe cînd în Ţara Bomâ- nească, prin Begulamentul Organic (art. 140), stăpînul moşiei nu era obligat să dea locuitorilor „prisoase”, fiind liber să încheie învoieli cu oricine ar fi vrut. ★ Arendarea către clăcaşi este caracteristică epocii de destrămare a feudalismului, dar nu indică prin ea însăşi apariţia relaţiilor capitaliste. Sistemul de arendare către producătorii direcţi marchează totuşi o transformare importantă a economiei feudale şi crează premise ale modu- lui de producţie capitalist în agricultură, prin faptul că vechile relaţii feudale sînt înlocuite printr-o relaţie contractuală pur bănească, iar legă- tura micii producţii cu piaţa este mult intensificată. în felul acesta, depen- denţa feudală a producătorului faţă de stăpînul de pămînt slăbeşte, făcînd loc relaţiilor capitaliste 97. Clăcaşii arendaşi din această perioadă nu sînt arendaşi de tip capita- list, iar arenda pe care o plătesc stăpînului de pămînt reprezintă în mare măsură expresia bănească a obligaţiilor feudale la care sînt supuşi producă- torii direcţi în virtutea dreptului de stăpînire feudal. De reţinut că dreptul de protimisis pe care-1 aveau clăcaşii la arendarea moşiei pe care locuiau şi care a favorizat în mare măsură răspîndirea acestui gen de arendare este legat de caracterul feudal al proprietăţii asupra pămîntului. Găsim aici un fenomen în aparenţă ciudat, dar foarte caracteristic epocilor de tranziţie, pline de contradicţii: unul din elementele vechi ale dreptului feudal a favorizat apariţia unui fenomen nou, care duce la destrămarea societăţii feudale. Acest lucru însă nu a fost posibil decît în condiţiile dezvoltării economiei de mărfuri şi a circulaţiei băneşti. 97 în această privinţă, pentru situaţia din Rusia de după reformă, V. I. Lenin constată : cu cit gospodăria ţărănească suferă mai puţin de „asuprirea moşierească, de apăsarea relaţiilor şi rinduielilor proprietăţii funciare medievale, de pe urma relaţiilor de aservire şi a sainavoliii- -ciei, cu atît mai puternic se dezvoltă relaţiile capitaliste, chiar înăuntrul acestei gospodării •ţărăneşti” (V. I. Lenin, Opere, voi. 13, E.S.P.L.P., 1957, p. 288). www.dacoromanica.ro 1056 IOANA CONSTANTINESCU 18 Arendarea către obştea satului, deşi este un fenomen important, de care cercetătorii relaţiilor agrare în perioada destrămării feudalismului trebuie să ţină seama, nu constituie aspectul principal al arendăşiei prac- ticate în Ţara Românească. Mult mai important şi mai viabil s-a dovedit sistemul de arendare către persoanele străine de obşte, posesoare de capi- tal care încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea au format o categorie socială bine definită. Aceasta s-a datorat atît puterii economice a aren- daşilor întreprinzători ce dispuneau de capitaluri însemnate şi care au opus o concurenţă puternică clăcaşilor împovăraţi de tot felul de obligaţii, cît şi politicii clasei feudale, care se temea de efectele arendării către producătorii direcţi. www.dacoromanica.ro NOTE ŞI COMUNICĂRI ÎNFIINŢAREA ŞI ROLUL FRONTULUI DEMOCRAT UNIVERSITAR (1946—1947) UE MAR1ETA MATEI La 3 martie 1916 a fost lansat manifestul prin care se arăta că ,,stu- denţii din partidele: Comunist, Social-Democrat, Frontul plugarilor, Eăţional-Ţărănesc (de sub conducerea d-lui Anton Alexandrescu) şi Naţio- nal-Popular au decis să constituie Frontul Democrat Universitar” L Rezultat al iniţiativei Partidului Comunist Român, căruia i s-au raliat celelalte forţe politice democratice din central universitar Bucureşti, Frontul Democrat Universitar s-a transformat apoi într-o organizaţie pe plan naţional şi a căpătat o formă organizatorică, conturată la Congresul naţional al studenţilor democraţi, care şi-a ţinut lucrările în zilele de 9—12 iunie 1916. Acest congres a desăvîrşit procesul de închegare a unităţii de luptă a studenţimii democrate din ţara noastră în cadrul F.D.U. Studenţii democraţi, organizaţi în front comun, se încadrau mai organic în lupta tuturor forţelor democratice din ţară pentru rezolvarea marilor probleme ce se ridicau în faţa poporului, în lupta pentru făurirea unei Românii noi, tot mai prospere. Crearea Frontului Democrat Universitar şi activitatea desfăşurată de acesta a adăugat o nouă şi însemnată verigă în lanţul tradiţiilor de luptă purtată timp de decenii de studenţimea înaintată din palria noastră. Epoca de profunde transformări revoluţionare, inaugurată prin insu- recţia armată din august 1944, cînd poporul nostru, călăuzit de P.C.R., înregistra victorii de însemnătate istorică, a făcut ca şi studenţimea înain- tată să devină tot mai conştientă de răspunderea şi sarcinile ce-i reveneau şi să se încadreze din ce în ce mai mult în lupta dusă de masele populare pentru democraţie reală şi progres social. Studenţimea democratică şi patriotică a participat cu entuziasm, alături de masele populare, la acţiunile care au avut loc după 23 August 1 „Scînteia”, nr. 467 din 4 martie 1946. „studii”, tomul 18, nr. 5, p. 10WWW4daeOrOmanica.rO 1058 MARIETA MATEI 1944, încadrîndu-se în valul luptei revoluţionare, care a înlăturat cele trei guverne cu majoritate reacţionară şi a adus la putere la 6 Martie 1945 guvernul democratic, în care rolul principal îl deţinea clasa muncitoare. Instaurarea regimului democrat-popular a creat studenţimii posibi- lităţi largi atît pentru participarea la marea bătălie a forţelor populare pentru consolidarea şi dezvoltarea regimului democrat-popular, cît şi pentru democratizarea vieţii universitare şi satisfacerea propriilor re- vendicări. Raportul forţelor de clasă din ţară se schimba tot mai mult în favoa- rea clasei muncitoare şi aliaţilor ei. Clasele exploatatoare nu dispuneau de forţe şi mijloace pentru a putea opri desfăşurarea şi adîncirea procesului revoluţionar. Pierzîndu-şi tot mai mult influenţa în rîndurile populaţiei mun- citoare de la oraşe şi sate, partidele „istorice” au încercat, ca ultimă şansă, să transforme studenţimea în masa lor de manevră, s-o atragă în acţiunile lor antipopulare 2. în provocările puse la cale de reacţiune în această perioadă, mai ales în cele de la 8 noiembrie 1945, au fost atraşi elevi şi studenţi. Dar forţele reacţionare n-au reuşit să antreneze în acţiunile lor antidemocratice masa largă a studenţimii. îndrumaţi de P.C.R. şi avînd sprijinul guvernului, studenţii democraţi au desfăşurat o activitate din ce în ce mai susţinută de educare şi mobilizare a maselor de studenţi la lupta revoluţionară generală şi la rezolvarea problemelor acute ce se ridicau în institutele de învăţămînt superior în acea perioadă. Conferinţa naţională a P.C.R. din octombrie 1945 a avut o deosebită însemnătate şi pentru orientarea activităţii forţelor democrate din institu- tele de învăţămînt superior, pentru democratizarea învăţămîntului, a vie- ţii universitare. Una din principalele sarcini ale partidului şi întregului popor privind refacerea şi dezvoltarea ţării, stabilite la această conferinţă, a fost preocuparea pentru învăţămîntul de toate gradele. în această direc- ţie, pe lîngă alte măsuri, partidul şi-a propus „reorganizarea întregului învăţămînt, de la cel primar pînă la universitate, pe baze democratice”, asigurarea pentru tinerii înzestraţi cu calităţi intelectuale deosebite a posibilităţii de a urma studii superioare „fără a mai fi legaţi de lipsa mij- loacelor materiale”, precum şi „democratizarea corpului didactic, prin înlăturarea tuturor elementelor profasciste, reacţionare” 3. înfăptuirea acestor sarcini depindea de întărirea şi consolidarea puterii democrat-populare, de traducerea în viaţă prin lupta maselor populare a vastului program de refacere şi de reconstrucţie a ţării pe baze noi, de făurire a unei industrii puternice şi a unei agriculturi înfloritoare, prin care se crea baza materială necesară învăţămîntului şi culturii noi. Aceasta impunea studenţimii participarea activă, alături de masele popu- lare, la lupta pentru traducerea în viaţă a măsurilor luate de partid şi de guvern în vederea înaintării ţării pe calea progresului. în vederea atingerii obiectivelor care stăteau în faţa forţelor demo- cratice studenţeşti, una din problemele de mare însemnătate, ce se impu- 2 Arh. C. C, al P.C.R., fond. 1, dos. 175, f. 3. 3 Gh. Glu'orgliiu-Di'j, Articole .?/' cuvtnluri, cd. a 4-a, Bucureşti, lî.S.P.L.P., 1956, p. 79 — 80. www.dacoromanica.ro 3 înfiinţarea şi rolul f.d.u. 1059 nea tot mai imperios spre sfârşitul anului 1945 şi începutul anului 1946, -era realizarea unităţii de acţiune a acestor forţe. într-un articol publicat în „Scînteia”, se arăta că „noul spirit care îşi croieşte drum în viaţa studen- ţească anunţă iniţiativa creării unei organizaţii unitare a tuturor studen- ţilor ca rezultat al experienţei cîştigate de studenţimea democrată în lupta ele peste un an de zile pentru satisfacerea tuturor revendicărilor ei”. Pri- vind caracterul acestei organizaţii, în acelaşi articol se arăta că „numai în măsura în care această unitate va fi în slujba studenţilor şi a întregului popor.. . ea va fi un factor de progres” 4 5. Măsura greşită adoptată în primăvara anului 1945 de înlocuire a U.T.C.-ului priu „Tineretul progresist”, o organizaţie amorfă, ca urmare a liniei lichidatoriste ai cărei promotori au fost Pauker-Luca 6, a îngreuiat munca comuniştilor de mobilizare la luptă a tuturor forţelor democratice studenţeşti. Organizaţia U.T.C. din institutele de învăţămînt superior din Eucureşti, de pildă, număra în primăvara anului 1945 circa 1 000 de membri6. Dintre aceştia, după desfiinţarea U.T.C., în partidul comunist nu intrat aproximativ 140, iar alţii s-au înscris în Tineretul progresist. A rămas însă în afara cadrului organizat un număr relativ însemnat de foşti utecişti 7, parte dintre ei pierzînd legătura cu partidul şi participînd spo- radic la diferite acţiuni. Cu toate acestea, partidul comunist reprezenta principala forţă poli- tică în universitate, atît prin influenţa sa mereu crescîndă, cît şi prin capacitatea organizatorică şi de mobilizare. Celelalte partide democratice care aveau organizaţii în rîndurile studenţilor se bucurau şi ele de o influenţă ce se făcea din ce în ce mai resimţită. Cu toate progresele înregistrate de forţele democrate, reacţiunea păstra încă poziţii relativ însemnate în universitate. Astfel, la începutul anului 1946, cînd în guvern au fost incluşi doi reprezentanţi ai partidelor „istorice” ca miniştri fără portofoliu, cînd reacţiunea externă exercita presiuni tot mai mari, în speranţa de a răsturna regimul democrat-popu- lar, o parte a studenţimii a fost folosită ca instrument de manevră şi de pro- \ ocări împotriva guvernului democratic. Această situaţie era favorizată de compoziţia socială a universităţii în acel moment, cînd majoritatea studenţilor o constituiau încă fiii claselor avute. Pentru a dejuca planurile reacţiunii, P.C.E. şi celelalte forţe demo- cratice s-au preocupat de îmbunătăţirea şi intensificarea activităţii lor în masele studenţeşti. La sfîrşitul anului 1945 şi începutul lui 1946, s-au întreprins măsuri care au dus la îmbunătăţirea activităţii organizaţiilor P.C.E. din universi- tate. Unele elemente sectare din conducerea unor organizaţii de partid au fost înlocuite cu comunişti care se bucurau de autoritate şi prestigiu în rîndurile colegilor lor. S-a intensificat munca de primire în partid a unor 4 „Scînteia”, nr. 443 clin 4 februarie 194G. 5 Din dezbaterile la Plenara C. C. al P.C.R. din 30 noiembrie — 5 decembrie 19G1, cu- ■vinlul tovarăşului Nicoiae Ceauşcscu, „Scînteia”, nr. 5 377 din 13 decembrie I9G1. 6 Arh. C. C. al P.C.R., fond, 1, dos. 175, f. 12. 7 Ibidcni, f. 4. www.dacoromanica.ro 1060 MARIETA MATEI 4- studenţi fruntaşi din mulurile simpatizanţilor şi a unor foşti utecişti 8. S-au îmbunătăţit totodată metodele muncii politice în masa studenţilor. S-au creat legături mai strînse cu studenţii social-democraţi 9, precum şi cu cei aparţinînd celorlalte partide şi organizaţii democratice. S-a activi- zat şi îndrumat mai sistematic munca asociaţiilor studenţeşti etc. într-o şedinţă a activului P.C.R. din Universitatea Bucureşti, care s-a ţinut în februarie 1910 10 *, s-a făcut o analiză multilaterală a activităţii,, stabilindu-se sarcini şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare în continuare a muncii comuniştilor studenţi. Cu această ocazie s-a subliniat necesitatea găsirii căilor şi formelor celor mai adecvate pentru organizarea şi mobili- zarea la acţiune a întregii studenţimi democrate. Pornind hotărît pe acest drum, studenţii comunişti au luat iniţia- tiva creării unui front comun studenţesc de luptă democratică. Ca rezul- tat al tratativelor purtate cu reprezentanţii partidelor şi organizaţiilor democratice, s-a hotărît înfiinţarea Frontului Democrat Universitar, din care făceau parte iniţial studenţii din partidele ce alcătuiau F. R. D. Scurt timp după aceea au aderat la F. D. U. şi studenţii aparţinînd par- tidului liberal (gruparea Tătărăseu). Primul act al acestei organizaţii a studenţimii democrate a fost elaborarea şi difuzarea la începutul lunii martie 19ă6 a Manifestului Frontului Democrat Universitaru. Reprezentînd platforma de luptă a studenţimii democratice şi patriotice, manifestul F. D. U. insera pro- blemele şi sarcinile fundamentale care se ridicau în faţa acesteia. Ideea cu care începe manifestul este aceea că studenţimea nu poate rămîne în afara problemelor majore ale poporului român, ci ea trebuie să devină un participant conştient şi activ la soluţionarea acestora. „O dată cu munca de pregătire profesională — se arată în manifest — , studentul este dator să-şi desăvîrşească şi conştiinţa cetăţenească, trebuie să ia atitudine hotărîtă în faţa marilor probleme care interesează viaţa şi dezvoltarea poporului nostru. A fi absenţi la punerea şi rezolvarea aces- tor probleme înseamnă să renunţăm singuri la dreptul nostru de a contri- bui la făurirea Uimii în care noi vom trăi şi vom produce” 12. F. D. U. îşi asuma sarcina de a face studenţimea conştientă de meni- rea sa socială, arătînd că ,,va căuta să introducă în viaţa studenţească conştiinţa sarcinilor sociale ale intelectualilor, sarcini care astăzi se fac simţite mai mult decît oricînd...” 13. F. D. U. se angaja să lupte pentru promovarea culturii înain- tate, pentru reforma învăţămîntului superior, astfel ca acesta să fie pus în slujba patriei şi poporului muncitor. El îşi propunea să continue şi să dezvolte tradiţiile celor mai reprezentativi oameni de ştiinţă şi cultură ai 8 Arh. C. C. al P.C.B., fond. 1, dos. 175, f. 4. 9 Studenţii comunişti au sărbătorit, de pildă, împreună cu studenţii social-democraţir ziua de 7 noiembrie (1945) printr-un festival prezentat la studioul Teatrului Naţional (Arh. C.C, al P.C.R., fond. 1, dos. 175, f. 5). • 10 Arh. C. C. al P.C.R., fond. 1, dos. 175, f. 6. u „Scînteia”, nr. 467 din 4 martie 1946. 12 Ibidem. 13 Ibidem. www.dacoromanica.ro 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ROLUL F.D.U. 1061 poporului nostru, să ducă o luptă intransigentă împotriva tuturor curen- telor şi ideilor retrograde. Prin manifestul F. D. U., studenţimea era chemată la luptă pentru dejucarea încercărilor partidelor „istorice” de a se mai folosi de ea ca de o masă de manevră pentru scopurile lor antipatriotice şi contra- revoluţionare, sprijinindu-se îndeosebi pe elementele legionare-fasciste, autoare ale asasinării „unora dintre cele mai proeminente figuri ale şti- inţei româneşti” 14. „Lupta Frontului Democrat Universitar — reliefa în continuare manifestul — este o luptă pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale a stuăen- ţimii" 1S. Pornind de la aceasta, în platforma F. D. U. figurau obiective ca: deschiderea de cămine şi cantine, tipărirea de cursuri, înfiinţarea de cercuri de studii etc. F. D. U. se adresa studenţimii cu chemarea la acţiune pentru îm- bunătăţirea condiţiilor de trai şi de studiu, pentru o orientare politică conformă cu nevoile şi aspiraţiile maselor populare, pentru afirmarea adevăratului ei patriotism. Acest manifest, elaborat din iniţiativa forţelor democratice stu- denţeşti din Bucureşti, a fost difuzat şi popularizat în toate institutele de învăţămînt superior din ţară, în vederea realizării frontului comun de luptă al studenţimii democrate pe plan naţional. El a fost primit cu interes şi aprobare de masele studenţeşti. Pentru cunoaşterea şi afirmarea scopurilor de luptă ale F.D.U., a fost organizată la 17 martie 1946 16 o întrunire în sala „Aro” din capi- tală, la care au participat peste 2 000 de studenţi, inclusiv un număr însemnat de profesori. Cu această ocazie s-au adresat studenţilor repre- zentanţi ai partidelor care au constituit F. D. U. După aceea s-a dat citire programului F. D. U. Această întrunire, care s-a desfăşurat sub lozincile „Lupta F. D. U. este o luptă pentru cultură, pentru consolidarea democraţiei, pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale a studenţimii” şi „Front comun de acţiune al profesorilor şi al studenţilor”, a avut un puternic ecou în rîndurile studenţimii, contribuind la mobilizarea acesteia la acţiunile F. D. U. Iniţiativa creării F. D. U. a fost salutată de reprezentanţi pro- eminenţi ai ştiinţei şi culturii româneşti. Astfel, profesorul dr.C. I.Parhon, într-un interviu acordat ziarului „Scînteia”, exprimîndu-şi părerea asupra constituirii şi caracterului F. D. U., spunea: „Cred că prin con- stituirea F. D. U. nu trebuie să se înţeleagă înscrierea studenţilor în- tr-unul sau altul din partidele politice ce-1 compun,... ci reunirea la un loc a tuturor şi sper că în curînd va fi marea masă a studenţimii, care va înţelege că în afară de democraţie nu poate exista progres adevărat, nici cultură universitară” 17. Iar profesorul dr. X. Gh. Lupu, răspun- 14 „Selnleia”, nr. 467 din 4 martie 1046. 15 Ibidem. 16 Ibidem, nr. 477 din 16 martie 10 16 şi nr. ISO din 19 martie 1946. 17 Ibidem. nr, 4S3 din 23 martie 1946. www.dacoromanica.ro 1062 MARIETA MATEI 6 zînd la o întrebare cu privire la necesitatea închegării unui front al tine- retului universitar democrat, a spus: „Fireşte, este nevoie de un orga- nism viu, care să păşească la refacerea capitalului moral al studenţimii. Uniţi, aceşti studenţi, care au reuşit primii să-şi înţeleagă menirea, sînt datori să antreneze în luptă toată studenţimea” 18. în procesul de închegare a Frontului Democrat Universitar, un moment însemnat l-a constituit şi înfiinţarea la 11 aprilie 1946 a Cercului de studii F. D. U., a cărui activitate a fost axată pe campania legată de reforma învăţămîntului19. După Conferinţa naţională din octombrie 1945, P. C. B. iniţiase o discuţie largă, cu participarea corpului didactic din şcolile de toate gradele, în vederea pregătirii reformei învăţămîntului. Pregătind din timp şi temeinic această reformă, P. C. B. a căutat ca rezolvarea acesteia, ca şi a celorlalte probleme, să se facă cu participarea largă şi activă a tuturor forţelor direct interesate. Astfel, partidul s-a orientat spre atragerea în această acţiune şi a maselor studenţeşti, prin intermediul F. D. U. Prin conferinţe, discuţii, luări de poziţii în presă etc., Cercul de studii F. D. U. ridica o serie de aspecte şi propuneri privind modul de înfăptuire a reformei învăţămîntului. F. D. U. se afirma tot mai viu în cadrul forţelor democratice şi revoluţionare ale poporului. Cu ocazia primei aniversări a instaurării regimului democrat-popular şi cu ocazia zilei de 1 Mai 1946, F. D. U. a mobilizat largi mase studenţeşti la marile manifestaţii din Bucureşti şi din toate centrele universitare, alături de celelalte forţe populare 20. împletind aportul său la lupta pentru consolidarea regimului demo- crat-popular şi democratizarea vieţii universitare cu lupta pentru satis- facerea unor revendicări proprii de ordin material, F. D. U. se mani- festa tot mai activ şi prin iniţierea unei serii de acţiuni în vederea îmbu- nătăţirii condiţiilor de trai şi de studiu din universitate. F. D. U. a între- prins demersuri pentru tipărirea de cursuri, îmbunătăţirea hranei la cantine, deschiderea unor noi cămine, reduceri pe C. F. B. pentru stu- denţi etc. în scopul sprijinirii îmbunătăţirii situaţiei materiale a studenţilor, s-a creat un comitet de sprijinire a campaniei F. D. U. pentru asisten- ţă studenţească, din care făceau parte personalităţi marcante ale vieţii pohtice şi culturale a ţării21. Din luna mai 1946 a început să apară revista „Studentul român”, organ al F.D.U. 22. în coloanele acesteia au fost publicate articole şi alte materiale pe teme variate, privind situaţia internaţională, lupta revolu- ţionară a poporului român, viaţa culturală din ţară şi de peste hotare, reforma învăţămîntului superior, tradiţiile de luptă ale studenţimii române demo- 18 „Studentul român”, nr. 2 din 1 iunie 1946, p. 3. 18 Ibidem, nr. 1 din 15 mai 1946, p. 4. 20 Arh. C. C. ai P.C.R., fond. 1, dos. 175, 1. 6, şi „Scînteia”, nr. 515 din 4 mai 1946. 21 Arh. C.C. al P.C.R., fond. 1, dos. 175, 1. 78. 22 Primul număr al revistei „Studentul român” a apărut la 15 mai 1946. Iniţial revista a avut un caracter politic, social şi cultural. în decembrie 1946 aceasta s-a transformat tntr-un organ cu caracter cultural. www.dacoromanica.ro ÎNFIINŢAREA şi rolul f.d.u. 1063 erate, lupta studenţilor progresişti împotriva uneltirilor partidelor „istorice’5' în universitate şi pentru condiţii mai tune de trai şi studiu etc. Caracterul militant al revistei „Studentul român” a fost proclamat dintru început. în editorialul primului număr se arăta că revista va trata „marile probleme ale ţării noastre” alături de „problemele de viaţă pio- fesională şi materială ale studenţimii” că efortul ei „nu se va îndrepta numai spre demascarea şi doborîrea vrăjmaşilor libertăţii şi inteligenţei, ci şi spre orientarea universităţii româneşti către drumurile largi ale funcţiunii sale creatoare”. Solicitînd colaborarea tuturor profesorilor şi studenţilor interesaţi în asemenea obiective, editorialul se încheia cu cuvintele pă- trunse de însufleţire şi optimism : „Să facem ca cei ce vor veni după noi să considere « Studentul român»nu numai cu respectul cu care e privit orice martor al unei epoci hotărîtoare, ca cea pe care o străbatem, dar şi cu respectul de care e vrednic un luptător victorios” 23.j Pe lingă articolele semnate de un număr mare de studenţi, în „Stu- dentul român” au apărut materiale pe probleme diferite, în care îşi spuneau cuvîntul personalităţi ale vieţii universitare, scriitori, alţi reprezentanţi ai vieţii culturale din ţară. Oglindind preocupările şi lupta studenţimii democrate, îevista a contribuit la închegarea pe plan naţional a F.D.U., la mobilizarea la acţi- unile F.D.U. a unui număr tot mai mare de studenţi. Ca urmare a activităţii crescînde desfăşurate, F.D.U. nu numai că devenise cunoscut în toate centrele universitare din ţaiă, dar se bucuia şi de o influenţă politică crescîndă. în aceste condiţii s-a trecut la acţiuni pentru întărirea în continuare a F.D.U. şi pentru cuprinderea în cadrul său a forţelor democrate studenţeşti din celelalte centre univeisitaie. Concomitent, s-a pornit la pregătirea congresului F.D.U. Pentru o temeinică pregătire a acţiunilor de extindere a F.D.U. în toate centrele universitare şi de creare a unor condiţii optime de reuşită a congresului, a avut loc la Bucureşti o conferinţă a studenţilor comunişti, cu participarea unor acti- vişti de partid din celelalte centre universitare 24 *. în urma hotărîiiloi luate, au plecat în celelalte centre delegaţi ai F.D.U. în vedeiea constitu- irii de secţii sau comitete de iniţiativă ale F.D.U. şi a alegerii de delegaţi care să participe la congres 2B. Pregătirile în vederea ţinerii congresului au fost însoţite de acţiuni de masă studenţeşti. Astfel, la Iaşi şi Timişoara au avut loc mitinguri studenţeşti26. La Cluj, în prezenţa reprezentanţilor F.D.U. din Bucureşti s-a ţinut şedinţa de constituire a secţiei F.D.U. La o adunare studenţească care a avut loc ulterior a aderat la F.D.U. Asociaţia democratică a stu- denţilor maghiari 27. 23 „Studentul român”, nr. 1 din 15 mai 1946, p. 1. 24 Arh. C.C. al P.C.R., fond. 1, dos. 175, f. 8. 28 Ibidem, vezi şi „Studentul român”, nr. 2 din 1 iunie 1946, p. 4 şi nr. 3 din 8 iunie 1946, p. 7. 26 Arh. C.C. al P.C.R., fond. 1, dos. 175, f. 8 şi „Studentul român”, nr. 3 din 8 iunie 1946, p. 7. 27 „Studentul român”, nr. 2 din 1 iunie 1946, p. 4. www.dacoromanica.ro 1064 MARIETA MATEI 8 Tot în cadrul pregătirilor pentru congres a fost organizată la Bu- cureşti, la 2 iunie 1946, o mare întrunire a F.D.U. în sala „Scala”. Cu această ocazie, vorbitorii au evocat trecutul de luptă democratică a studenţimii, au prezentat realizările F.D.U. şi au vorbit despre apropiatul congres. Asistenţa, formată din studenţi şi profesori, şi-a manifestat voinţa de luptă pentru înfăptuirea scopurilor F.D.U. 28. închegarea organizatorică şi afirmarea pe plan naţional a F.D.U. a avut loc în condiţiile unei ascuţite lupte ce se desfăşura în universitate între forţele democratice şi cele reacţionare. Speculînd unele greutăţi inerente, de ordin obiectiv, forţele reacţionare au trecut, spre sfîrşitul anului universitar 1945 — 1946, la acte provocatoare, îndreptate împotriva regimului democrat-popular. Profitînd abil de unele dificultăţi existente şi recurgînd la incitarea naţionalist-şovină, reacţiunea română, în frunte cu P.îsT.Ţ., a încercat să antreneze o parte a studenţimii clujene la o tentativă de grevă. Aceasta făcea jocul cercurilor de peste hotare ostile independenţei şi integrităţii teri- toriale a Eomâniei, tocmai intr-un moment cînd se făceau pregătiri pentru deschiderea lucrărilor Conferinţei de pace de la Paris. Studenţii democraţi, organizaţi în F.D.U., mobilizaţi şi călăuziţi de comunişti, au reuşit să dejoace manevrele forţelor reacţionare 29. Prin manifestele F.D.U., prin muncă de la om la om şi prin alte acţiuni, ei au reuşit să convingă studenţii cinstiţi asupra drumului greşit şi periculos pe care fuseseră împinşi. Comunicatul F.D.U. din Cluj cu privire la provocările reacţiunii dezvăluia substratul politic antinaţional al acestora, faptul că ele slujeau scopurilor duşmanilor independenţei şi integrităţii naţionale a Eomâniei. El chema studenţimea la unitate şi luptă, alături de toate forţele democratice şi patriotice din ţară, pentru apărarea democraţiei şi a adevăratelor sale interese şi năzuinţe. „Frontul Democrat Universitar din Cluj — sublinia comunicatul — luptă pentru demascarea acestor manevre antinaţionale, fiind convins că numai un patriotism conştient poate garanta viitorul fericit al ţării noastre . . . Alături de profesorii democraţi, noi vom continua cu un avînt sporit lupta în slujba acestui patriotism sănătos şi constructiv, pentru ca Universitatea să-şi poată îndeplini menirea de creator al cadrelor intelectuale care vor munci pentru înflorirea Patriei” 30. încercarea forţelor reacţionare de a extinde tulburările în celelalte centre universitare nu a reuşit31. Forţele reacţionare au primit o nouă lovitură. Posibilitatea de manevrare a masei studenţeşti nu a putut fi tradusă în viaţă. Şi-au întărit şi şi-au consolidat poziţiile forţele democrate din universitate. în lupta împotriva uneltirilor şi provocărilor elementelor reacţi- onare s-au afirmat cu tărie sentimentele patriotice ale mişcării democratice studenţeşti. Demascînd şi combătînd manevra la care au recurs după eşecul 28 „Studentul român", nr. 3 din 8 iunie 1946, p. 6. 29 Arh. C.C. al P.C.R., fond. 1, dos. 454, f. 120. 30 „Studentul român”, nr. 2 din 1 iunie 1910, p. 4. 31 Arh. C.C. al P.C.R., fond. 1, dos. 175, f. 89. www.dacoromanica.ro ■9 ÎNFIINŢAREA şi rolul f.d.u. 1065 ■de la Cluj partidele „istorice”, aceea de a distrage şi de a rupe studenţimea de lupta generală a poporului prin lansarea lozincii : „Noi sîntem studenţi in primul rînd şi numai în al doilea rînd români”, F.D.U. a adresat întregii studenţimi chemarea : „Noi sîntem mai întîi români şi apoi studenţi . . . Urmaţi numai calea patriotismului constructiv şi a luptei pentru adevă- ratele revendicări studenţeşti” 32. Activitatea de făurire şi întărire a unităţii de acţiune a studenţimii democrate din toate centrele universitare a fost încununată prin Congresul naţional al studenţilor democraţi, care şi-a desfăşurat lucrările în zilele de 9 — 12 iunie 1916 la Bucureşti, în incinta parlamentului. Ordinea de zi a congresului studenţesc a cuprins mai multe rapoarte — politic, economic, •cultural, organizatoric etc.33 — ,care au analizat şi pus în discuţie princi- palele probleme ale vieţii universitare : organizarea politică şi profesională a studenţimii, asistenţa materială, reforma învăţămîntului superior, parti- ciparea studenţimii la opera de reconstrucţie a ţării etc.34. Atît rapoartele prezentate, cit şi dezbaterile ce au urmat au avut ca scop soluţionarea problemelor abordate în interesele proprii ale studenţimii şi cele generale ale poporului3S. La congresul naţional al studenţilor democraţi au luat cuvîntul dr. Petru Groza, primul ministru, precum şi Ştefan Yoitec, P. Constantinescu- Iaşi, Tudor Ionescu, Aurel Potop, miniştri în guvern. Apreciind lupta •studenţimii democrate, dr. Petru Groza a declarat : „...Astăzi tineretul democrat a ajuns şi în universitate o forţă” 36. Referindu-se la preocuparea guvernului de a lichida greaua moştenire a trecutului în problema învăţă- mîntului, primul ministru a spus delegaţilor lâ congresul studenţesc : ,,...Vă putem comunica : vom păşi la o adîncă reformă în domeniul instruc- ţiunii . . ., vom da toate instituţiile noastre de educaţie a tineretului, cu aulele şi băncile lor, acelora dintre tinerii acestei ţări cărora li se cuvine, •care vor carte şi cultură şi vom elimina pînă lâ ultima rămăşiţă din templul acestui învăţămînt pe toţi care au mai rămas în slujba întunericului. . .Noi sîntem încrezători că vom reuşi în acest domeniu, dar avem nevoie, drag tineret, şi de colaborarea voastră” 37. Şi din cuvântările celorlalţi miniştri a reieşit preocuparea guvernului pentru rezolvarea problemelor tineretului studenţesc. Congresul naţional al studenţilor democraţi a fost salutat şi •de alte personalităţi ale vieţii politice şi culturale a ţării38. Reunind delegaţi din toate centrele universitare din ţară, membri ai partidelor democratice şi studenţi neîncadraţi în vreun partid politic, congresul a reprezentat, atît prin componenţa vorbitorilor, cît şi prin pro- blemele analizate, voinţa întregii studenţimi democratice. 32 ..Studentul român”, nr. 3 din 8 iunie 1946, p. 3. 33 Tbidein, nr. 3 din 8 iunie 1946, p. 7. 34 Ibidem, p. 2. 33 Ibidem. 38 Ibidem, nr. 4 din 11 iunie 1946, p. 1. 37 Ibidem, nr. 12 din 11 iulie 1946, p, 12. 33 Ibidem, nr. 3 din 8 iunie 1946, p. 1 ; vezi saluturile semnate de Gh. Apostol, Miron Belea şi Al. Rosetti. ii - c. 3l"7 www.dacoromanica.ro 1066 MARIETA MATEI IO în cadrul lucrărilor congresului un loc deosebit l-a ocuţ at raportul politic şi discuţiile purtate pe baza acestuia. Au fost analizate principalele probleme ale luptei studenţimii democrate : scopul congresului, succesele înregistrate de F.D.U., raportul forţelor politice din universitate, sarci- nile de viitor etc. Astfel, referitor la scopul congresului, în raportul politic se arăta : „Congresul acesta are rostul de a făuri, de a desăvîrşi arma prin- cipală prin care vom învinge : unitatea de luptă a întregii studenţimi democrate din România” i9. Trecîndu-se în revistă cele mai însemnate acţiuni ale studenţimii democrate din lunile premergătoare congresului, s-a arătat rolul acestora în înfrîngerea forţelor reacţionare din universitate, în izolarea partidelor „istorice” şi în afirmarea tot mai hotărîtă a F.D.U. Ideea generală care s-a desprins din prezentarea sarcinilor era nece- sitatea luptei tineretului studios pentru progresul patriei, de care depindea şi rezolvarea problemelor studenţeşti. Ca sarcini de bază ale F.D.U. s-au stabilit: participarea studenţimii la lupta pentru victoria în alegeri a for- ţelor democratice din ţară şi continuarea luptei pentru democratizarea vieţii universitare. Raportul asupra reformei învăţămîntului superior a ridicat ca pro- blemă centrală necesitatea reorganizării învăţămîntului superior pentru a corespunde nevoilor reale ale societăţii. Numai astfel putea fi lichidat şomajul intelectual în unele domenii de activitate şi puteau fi acoperite cerinţele de cadre calificate în altele, în primul rînd în unele sectoare ale economiei naţionale 39 40. în dezbateri s-a subliniat necesitatea educării patriotice a studenţilor,, a luptei împotriva şovinismului de orice fel, necesitatea înfrăţirii dintre poporul român şi minorităţile naţionale în lupta comună împotriva reacţi- unii şi pentru progresul patriei comune 41. în raportul privind participarea studenţilor la reconstrucţia ţării, prezentat de un student ieşean, s-a arătat aportul studenţimii la refacerea unor clădiri distruse de război, îngrijindu-se mai ales de biblioteci, amena- jarea cu forţe proprii a unui cămin şi a unei cantine, sprijinirea campaniei sanitare. Alţi vorbitori au prezentat realizări din celelalte centre universi- tare. Totodată s-a arătat necesitatea intensificării activităţii cu caracter social: iniţierea unor echipe studenţeşti care să cutreiere ţara, să lupte pentru lichidarea analfabetismului, să propovăduiască cultura, să lupte cu bolile etc. 42. în analiza problemelor cu caracter economic şi cultural, pe lingă bilanţul realizărilor obţinute, la congres s-au stabilit şi sarcinile principale care stăteau în faţa F.D.U. : contribuţia studenţilor la promovarea unei culturi progresiste puse în slujba păturilor largi populare 43, deschiderea 39 „Studentul român”, nr. 4 din 11 iulie 1946, p. 4. 40 Fragmente din raportul asupra reformei învăţămîntului superior au fost publicate îm „Studentul român”, nr. 4 din 11 iulie 1946, p. 9. 41 „Studentul român”, nr. 4 din 11 iulie 1946, p. 12. 12 „Scînteia” nr. 546 din 12 iunie 1946. 43 Ibidem. www.dacoromanica.ro 11 ÎNFIINŢAREA şi rolul f.d.u. 10G7 de noi cămine şi cantine ^i a Casei studenţeşti din Bucureşti, îmbunătăţirea hranei la cantine, sporirea numărului de burse pentru studenţii merituoşi lipsiţi de mijloace materiale etc. Cu sprijinul guvernului aceste obiective puteau fi realizate. Congresul a adoptat statutul Frontului Democrat Universitar şi rezoluţia Congresului naţional al studenţimii democrate, documente care au orientat întreaga activitate ulterioară a F.D.U. în statut au fost stabilite principalele obiective ale activităţii F.D.U. r lupta pentru democratizarea vieţii universitare în scopul formării cadrelor intelectuale necesare ţării în continuă dezvoltare; desfăşurarea activităţii culturale studenţeşti în spirit patriotic şi democrat; lupta pentru rezol- varea problemelor economice, profesionale, de care depindea desfăşurarea normală a muncii universitare; participarea studenţimii la munca de refacere a ţării44. în statut a fost stabilită forma organizatorică precisă a F.D.U. Din această organizaţie putea face parte orice student democrat înscris sau nu în vreun partid politic. Ca membri de onoare, puteau adera la F.D.U., dacă acceptau scopul acestei organizaţii, membrii ai corpului didactic universitar 4S. în rezoluţia adoptată la congres au fost stabilite sarcinile concrete ce reveneau studenţilor ,,în dubla lor calitate de cetăţeni şi studenţi” 46, în vederea traducerii în viaţă a obiectivelor stabilite de statut. în aceasta se arăta necesitatea intensificării, în primul rînd, a activităţii de demascare a elementelor fasciste şi a altor elemente reacţibnare din universitate, care mai sperau să reînvie vechea manevră de a atrage studenţimea la acţiuni antistudenţeşti şi antinaţionale 47. în vederea îmbunătăţirii muncii politice a F.D.U., în rezoluţie se arăta necesitatea sprijinirii acesteia printr-o intensă activitate culturală, care să aibă ca ţel principal demascarea poziţiei antiştiinţifice şi retrograde a elementelor reacţionare şi educarea tineretului studenţesc în spiritul patriotismului, al tradiţiilor naţionale de luptă ale poporului48. Activitatea pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi studiu trebuia împletită cu antrenarea studenţimii la munca de reconstrucţie a ţării. în încheiere, rezoluţia Congresului F.D.U. chema studenţimea să se încadreze în rîndnrile forţelor democratice în lupta pentru cîştigarea alege- rilor. „în clipa cină poponil român se pregăteşte de bătălia hotărîtoare pentru victoria definitivă a democraţiei în România — se arată în rezoluţie — ,Con- gresul naţional al studenţilor democraţi cheamă întregul tineret studios din România să păşească cu hotărîre la luptă pentru îndeplinirea sarcinilor istorice care îi revin şi să meargă alături de toate forţele naţionale şi democratice pentru înfrîngerea zdrobitoare a reacţiunii în alegerile generale, pentru prosperi- tatea şi înflorirea scumpei noastre Patrii,’> 49. 41 „Studentul român”, nr. 4 din 11 iulie 1946, p. 6. 45 Ibidem. 48 Ibidem, p. 7. 47 Ibidem. 48 Ibidem. 48 Ibidem. www.dacoromanica.ro 1068 MARIETA MATEI 12 După terminarea congresului, în faţa Parlamentului (unde s-au desfă- şurat lucrările) a fost organizat un miting de înfrăţire a tineretului studios cu tineretul muncitoresc şi plugăresc, la care au luat cuvîntul reprezentanţi ai studenţilor, tinerilor muncitori şi tineretului sătesc 60. Congresul naţional al studenţilor democraţi a dezbătut astfel şi a luat atitudine în toate problemele principale studenţeşti şi de interes naţional* 51, dînd o orientare politică corespunzătoare luptei democratice a studenţilor. Prin aceasta, primul congres liber al studenţimii democrate a reprezentat nn moment însemnat în lupta universitară. Desfăşurîndu-şi lucrările în condiţiile unei ascuţite lupte pentru dejucarea şi înfrîngerea uneltirilor şi provocărilor reacţionare în univer- sitate, congresul a căpătat un vădit caracter militant. Activitatea din sala congresului se împletea indisolubil cu activitatea şi lupta ce se ducea în afară, împotriva elementelor reacţionare. Asigurînd unitatea de acţiune democratică a forţelor studenţeşti din toate centrele universitare din ţară, Congresul naţional al studenţilor democraţi a însemnat o lovitură serioasă dată reacţiunii în preajma alegerilor52. Preocuparea principală a F.D.U. imediat după congres a fost popu- larizarea pe scară largă a principalelor probleme dezbătute şi a hotărîrilor adoptate. în presa democratică mai ales în „Scînteia” şi „Studentul român”, au fost publicate cele mai însemnate luări de cuvînt, precum şi relatări despre lucrările congresului studenţesc. Pe lingă activitatea de la om la om desfăşurată de fiecare participant la congres, în centrele universitare laşi şi Timişoara au fost organizate întruniri studenţeşti53 în care au fost prezen- tate hotărîrile congresului. Această activitate avea ca scop lărgirea bazei de masă a F.D.U., atragerea a cit mai mulţi dintre acei studenţi care pînă atunci se situaseră pe o poziţie neutră. Una dintre problemele care frămînta întregul tineret democrat din ţara noastră, la rezolvarea căreia şi-a adus contribuţia şi F.D.U., era reali- zarea unităţii forţelor democratice ale tineretului pe plan naţional54. Frontul Democrat Universitar a fost una din organizaţiile de tineret care a participat la pregătirea Congresului de la Braşov pentru constituirea Fede- 60 „Scînteia”, nr. 546 din 12 iunie 1946. 51 Arh. C.C. al P.C.R., fond. 1, dos. 175, f. 40. 52 Ibidein, f. 3. 53 Ibidem, vezi şi „Studentul român”, nr. 4 din 11 iulie 1946, p. 11. 54 Şi pină alunei organizaţiile democratice ale tinerelului din ţara noastră au conlucrat în Întreprinderea unor acţiuni şi In rezolvarea unor probleme de interes comun. Astfel, la Confe- rinţa mondială a tineretului de la Londra (29 oclombrie-10 noiembrie 1945). cînd a luat fiinţă Federaţia Mondială a Tineretului Democrat, tineretul ţării noastre a fost reprezentat de o dele- gaţie unică naţională. Această delegaţie s-a constituit pe baza înţelegerii următoarelor organi- zaţii de tineret : Tineretul progresist, Uniunea tineretului socialist şi Tinerelul naţional-libcral (Gh. Tătărăscu). Aceleaşi organizaţii au sărbătorit printr-o întrunire la sala cinematografului „Aro” ziua de 24 ianuarie (1946). Cu această ocazie, tinerii muncitori, studenţi, elevi, militari şi-au exprimat voinţa de unitate, cerînd Înfiinţarea unei federaţii naţionale care să coordoneze lupta tineretului democrat („Scînteia”, nr. 436 din 27 ianuarie 1946). www.dacoromanica.ro 13 ÎNFIINŢAREA ŞI ROLUL F.D.U. 1069 raţiei Naţionale a Tineretului Democrat55. La mitingul din Piaţa Univer- sităţii din Bucureşti, unde s-au prezentat problemele oare trebuiau dezbă- tute la congres, alături de tineri muncitori, funcţionari, soldaţi, au participat studenţi şi elevi56. Atît la lucrările congresului de constituire, cit şi la activitatea F.N.T.D., Frontul Democrat Universitar a adus o contribuţie însemnată. Prin aceasta studenţimea democrată s-a încadrat organizat în rîndurile întregului tineret care, prin eforturi unite, îşi aducea contribuţia la lupta pentru consolidarea regimului democrat-popular şi reconstrucţia ţării. Totodată prin F.N.T.D. tineretul studenţesc se încadra în Federaţia Mondială a Tineretului Democrat. în centrul atenţiei F.D.U., în primele luni după Congresul na- ţional al studenţilor democraţi, a stat preocuparea pentru participarea la campania electorală în plină desfăşurare în acea perioadă 57. Imediat după sesiunea de examene din iunie-iulie 1916, sub forme variate, F.D.U. a mobilizat studenţii la sprijinirea campaniei electorale desfăşurate de Blocul Partidelor Democratice. Un număr însemnat de studenţi difuzau voluntar pe străzile capitalei şi ale altor oraşe din ţară presa demo- cratică, angajînd discuţii cu cetăţenii, popularizînd programul B.P.D. şi pe candidaţii propuşi pe listele acestuia. Totodată, ei demscau inten- ţiile partidelor „istorice” care în campania electorală recurgeau la defăi- marea şi calomnierea partidelor democratice, mai ales a P.C.K. Echipe ale F.D.U., alături de alte numeroase echipe de tineret, au cutreierat sate şi oraşe unde prezentau programe artistice, îmbinate cu campania de popularizare a programului B.P.D., cu difuzarea de ma- teriale în care erau prezentate realizările regimului democrat-popular. Cadre ale F.D.U. au vorbit în faţa alegătorilor despre programul şi can- didaţii B.P.D. în urma victoriei strălucite a B.P.D. în alegerile din noiembrie 1946 a fost constituit primul parlament democrat din istoria ţării noastre, care oglindea profundele schimbări social-politice înfăptuite de popor sub conducerea P.C.B. în acest parlament au fost dezbătute şi problemele studenţeşti cele mai importante, care necesitau sprijinul forurilor condu- cătoare ale statului. Alături de asemenea probleme care se puneau la nivelul naţional şi la care şi-au adus contribuţia organizaţiile F.D.U. din toate centrele universitare, se ridicau sarcini specifice în fiecare centru. în timpul vacanţei din vara anului 1946, studenţii democraţi din centrul universitar Iaşi s-au încadrat activ în campania pentru ajutorarea Moldovei unde bîntuia foametea. în fiecare judeţ s-a constituit cîte un cerc F.D.U., format din studenţii din judeţul respectiv sau care îşi pe- treceau vacanţa acolo. Prin aceste cercuri se organizau festivaluri artis- 55 Organizaţiile care au pregălit crearea F.N.T.D. au fost: Tineretul progresist, Tineretul Confederaţiei Generale a Muncii, Tinerelul plugăvesc, F.D.U., Tineretul naţional-popular, Organizaţia sportului popular, Uniunea tineretului socialist, Tineretul naţional-ţărănesc (B.P.D.) şi Tineretul naţional-libcral (B.P.D.). 68 „Scinteia”, nr. 595 din 9 august 1946. 57 Arh. C.C. al P.C.R., fond. 1, dos. 454, I. 120. www.dacoromanica.ro 1070 MARIETA MATEI 14 tice şi colecte pentru strîngerea de fonduri şi alimente pe care F.D.U. le transmitea organelor care se ocupau cu sprijinirea populaţiei înfometate 68. Iniţiativa studenţilor ieşeni de a crea cercuri judeţene a fost extinsă ul- terior de Consiliul F.D.U. în întreaga ţară 69. La centrul universitar Bucureşti, F.D.U. a organizat în toamna anului 1916 cursuri de pregătire pentru candidaţii lipsiţi de mijloace ma- teriale la examenele de admitere la Facultăţile de medicină, arhitectura şi la Institutul politehnic. Profesori, conferenţiari, preparatori şi studenţi bine pregătiţi ţineau gratuit cursuri în fiecare zi60. Stndenţii clujeni încadraţi în F.D.U. au renunţat la vacanţă pentru a se îngriji ca la redeschiderea cursurilor studenţii să aibă la dispoziţie toate mijloacele necesare pentru a se dedica în întregime stndiului61. Una din preocupările principale ale F.D.U. în noul an universitar 1916—1917 a fost activitatea pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi studiu ale studenţilor lipsiţi de mijloace materiale. F.D.U. a inten- sificat campania de asistenţă studenţească. Instituţiile de stat, mai ales ministerele, precum şi organizaţiile sindicale au venit în sprijinul studenţilor prin acordarea unor fonduri şi locuri la cantine pentru studenţi şi alte mijloace. O sumă însemnată s-a obţinut astfel în luna decembrie 1916 de la guvern pentru centrul universitar Bucureşti62. S-a redeschis căminul Matei Voievod şi Casa studenţească din acest centru. Guvernul a acordat fonduri necesare şi pentru amenajarea unui cămin şi unei cantine studenţeşti la Cluj, pentru înfiinţarea unei cooperative studenţeşti în acelaşi centru universitar, pentru hîrtia necesară tipăririi cursurilor, pentru deschiderea unui nou cămin studenţesc la Braşov ; pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale studenţilor din centrele universitare Iaşi şi Timişoara 63. Toate fondurile obţinute prin acţiunile F.D.U. erau vărsate oficiilor universitare, prin care se acordau burse şi alte ajutoare materiale studenţilor. F.D.U. a contribuit astfel la sporirea continuă a posibilităţilor oficiilor universitare de satisfacere a necesităţilor materiale ale studenţilor. La rîndul lor, oficiile universitare cereau sprijinul F.D.U. în stabilirea acelor studenţi care aveau cea mai mare nevoie de asistenţă. Cu toate că ţara trecea prin greutăţi economice mari, cu sprijinul gu- vernului democrat şi prin campania de asistenţă studenţească organizată de F.D.U., în anul universitar 1946 —1947 s-a putut acorda un număr sporit de burse studenţilor care aveau cel mai mult nevoie de acest sprijin. Astfel, de pildă, numai printr-unul din oficiile universitare din Bucureşti04 s-au * 80 81 82 83 58 „Studentul român”, seria a Il-a, nr. 1 din 17 noiembrie 1916, p. 7. 69 InuăiCun, muncim, reconstruim, Bucureşti, 194S, Edit.Minislcrului Arlelor şi Informaţii- lor, p, 39. 80 „Studentul român”, seria a Il-a, nr. 1, din 17 noiembrie 1916, p. 7. 81 „Sclnteia”, nr. 614 din 31 august 1946. 82 „Studentul român”, seria a Il-a, nr. 3 diu 25 decembrie 1916, p. 11. 83 „Sclnteia”, nr. 614 din 31 august 1916 şi nr. 667 din 2 noiembrie 1916. 81 Oficiul universiLar care cuprindea facultăţile : drept, farmacie, medicină umană, medicină veterinară, litere, ştiinţe şi teologic. www.dacoromanica.ro 25 înfiinţarea şi rolul f.d.u. 1071 .acordat burse 65 în anul universitar 1945 — 1946 unui număr de 1 436 de studenţi, iar în anul universitar 1946 — 1947 unui număr de 2 327 de studenţi66. Tot prin oficiile universitare se acordau şi alte înlesniri materiale ca scutiri sau reduceri de taxe etc. Condiţiile de trai şi de studiu .ale studenţilor din toate centrele universitare s-au îmbunătăţit simţitor. A crescut numărul de cămine şi cantine, numărul cursurilor tipărite. Astfel, în anul universitar 1946 — 1947 au funcţionat 56 de cămine, în care locuiau 4 703 studenţi, 40 de cantine unde luau masa 11 984 de studenţi, au fost tipărite de către F.D.U. 102 cursuri67. La îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi studiu ale studenţilor au contribuit salariaţii organizaţi în sindicate. Primii care au răspuns la apelul F.D.U. în cadrul campaniei pentru asistenţa studenţească au fost muncitorii, deşi treceau prin mari greutăţi materiale 68 *. La şedinţa din 22 octombrie 1946 a reprezentanţilor tuturor sindicatelor din capitală s-a luat botărîrea sprijinirii asistenţei studenţeşti sub forme ca : locuri la cantine, întreţi- nerea căminelor, editarea cursurilor 89. S-au obţinut astfel 334 de locuri pentru studenţi la cantinele muncitorilor şi funcţionarilor şi 500 de mese gratuite oferite de sindicate (pînă la 30 decembrie 1946) 70. O altă formă prin care studenţii beneficiau de înlesniri materiale în anii 1946 şi 1947 era cooperativa studenţească cu regim de economat înfiinţată în decembrie 1945 în Bucureşti, care şi-a creat filiale şi în celelalte centre universitare. Prin cooperativă studenţii primeau la preţ redus produse alimentare şi obiecte vestimentare. F.D.U. a depus şi o amplă activitate cultural-politică prin cercurile de studiu, conferinţe, festivaluri, echipe artistice, orchestre etc. în vederea formării conştiinţei cetăţeneşti a masei de studenţi. în această direcţie sînt grăitoare următoarele cifre : în anul universitar 1946 — 1947 şi-au desfăşurat activitatea o echipă de teatru, 2 echipe de dans, 3 echipe corale (una de cor declamator), 2 orchestre de jaz, 2 orchestre simfonice ; totodată au fost organizate 123 de conferinţe, 46 de festivaluri artistice, 11 reprezen- taţii teatrale, 56 de baluri, 19 şezători, 35 de audiţii muzicale etc.71. Una din acţiunile însemnate ale F.D.U. a fost participarea activă a delegaţiei sale la lucrările Congresului internaţional studenţesc de la Praga din august 1946. Prin activitatea lor, reprezentanţii F.D.U. au contribuit la fondarea şi orientarea Uniunii Internaţionale a Studenţilor, creată la acest congres. în Consiliul U.I.S. au fost aleşi cu această ocazie patru reprezentanţi ai studenţimii române 72. în cadrul unor manifestaţii de solidaritate pe plan internaţional, F.D.U. a participat la sărbătorirea Zilei internaţionale a tineretului şi a 65 în cămine, masă gratuit sau cu preţ redus, sau burstî în bani. 99 StatisLicile din anii respectivi tu tocmite la Oficiul universitar de pe lîngă Universitatea Bucureşti. 97 Învăţăm, muncim, reconstruim, vezi planşele ataşate la stîrşilul lucrării. 68 „Scinteia”, nr. 661 din 26 octombrie 1946. 99 Ibidem. 70 ,,Scinteia”, nr. 696 din 6 decembrie 1946 şi nr. 714 din 30 decembrie 1946. 71 Învăţăm, muncim, reconstruim, vezi planşele ataşate la sfirşitul lucrării. 72 „Scinteia”, nr. 667 din 2 noiembrie 1946. www.dacoromanica.ro 1072 MARIETA MATEI 1& organizat sărbătorirea Zilei internaţionale a studenţilor73. Cu prilejul Zilei internaţionale a studenţilor, F.D.U. a primit telegrame de salut din partea Comitetului antifascist al tineretului sovietic şi din partea Comitetului studenţilor iugoslavi. Tot cu această ocazie, Uniunea stu- denţilor englezi a transmis F.D.U. un mesaj prin postul de radio Londra,, în cadrul emisiunii în limba română 74. Printre tinerii români care au alcătuit brigada „Filimon Sîrbu”’ care a participat la munca voluntară a tineretului iugoslav (în vara anului 1946) erau şi doi studenţi, dintre care unul în comitetul de conducere al brigăzii75. Dacă anul universitar 1945 — 1946 s-a caracterizat prin lupta stu- denţimii democrate pentru realizarea unităţii sale de acţiune, încununată de succes prin crearea şi întărirea F.D.U. şi prin înfrîngeiea forţelor reac- ţionare care încercau să folosească studenţimea ca masa lor de manevră, anul universitar 1946 — 1947 a fost anul creşterii F.D.U. din punct de vedere organizatoric şi al influenţei sale politice asupra majorităţii studenţilor. Spre sfîrşitul anului universitar 1946 — 1947, F.D.U. număra 15 340 de membri76. Diferitele sale acţiuni se bucurau de un larg sprijin şi ecou în rîndurile masei studenţeşti77. Sprijinul şi îndrumarea de către P.C.B. a F.D.U. s-au intensificat şi îmbunătăţit ca urmare a reorganizării în febiuarie 1947 a comitetelor judeţene ale partidului. Au fost create secţiile de tineiet ale comitetelor judeţene ale P.C.B., avînd sarcina introducerii liniei partidului în orga- nizaţiile revoluţionare şi democratice de tineret şi coordonarea activităţii lor. Studenţii au fost îndrumaţi să se încadreze în cercurile judeţene ale F.D.U. şi să dezvolte conlucrarea cu elevii78. După înfiinţarea Uniunii Tineretului Muncitoresc, în martie 1947, s-au întărit legăturile şi colaborarea studenţimii încadrate în F.D.U. cu tinerii muncitori79. A sporit prin aceasta şi mai mult influenţa şi autoritatea clasei muncitoare în masele studenţeşti. F.D.U. şi-a încheiat activitatea prin pregătirea şi desfăşurarea lu- crărilor celui de-al doilea Congres naţional al studenţilor, ţinut la Cluj în zilele de 25 şi 27 mai 1947. Condiţiile atît de ordin general,cît şi din univer- sitate în care a avut loc acest congres se deosebeau mult de cele în care s-a desfăşurat primul Congres al studenţimii democrate. Congresul de la Cluj şi-a ţinut lucrările în condiţiile consolidării puternice a regimului democrat- popular, cînd se creau premisele nemijlocite pentru trecerea la etapa re- voluţiei socialiste. în faţa F.D.U. se impuneau ca probleme centrale orga- nizarea vieţii studenţeşti, participarea activă a studenţimii la lupta ideo- logică, intensificarea aportului studenţilor la lupta generală a poporului- 73 „Scînteia”, nr. 667 din 2 noiembrie 1946. 74 „Studentul român”, seria a Il-a, nr. 2 din 10 decembrie 1946, p. 7. 75 „Sctnteia”, nr. 594 din 8 august 1946. 73 învăţăm, muncim, reconstruim, planşe. 77 Arh. C.C. al P.C.R., fond. 1, dos. 454, f. 127. 78 Arh. C.C. al P.C.R., fond. 1, dos. 9, f. 20-21. 78 Ibidem, fond. 1, dos. 454, f. 128. www.dacoromanica.ro 17 ÎNFIINŢAREA şi rolul f.d.u. 1073 In Chemarea către întreaga studenţime din România lansată de către Consiliul F.D.U. se anunţa hotărîrea de a convoca Congresul naţional al F.D.U., pentru a trece în revistă realizările unui an de luptă şi de expe- rienţă, pentru a alege noua conducere a mişcării democratice studenţeşti din România, pentru a stabili sarcinile ce se ridicau în faţa studenţimii 80. Congresul naţional al F.D.U. de la Cluj s-a deschis „sub semnul luptei pentru democraţie şi al solidarităţii tineretului studenţesc cu cel muncitoresc” 81. La acest congres, studenţii se prezentau „cu o bogată activitate pentru îmbunătăţirea vieţii lor materiale, cu rezultatele unei străduinţi lăudabile de ridicare a nivelului lor de pregătire profesională. . . , cu rezultate în domeniul contribuţiei lor pentru a-şi pune cunoştinţele, în slujba clasei muncitoare şi a întregului popor însetat de cultură” 82. Congresul a fost salutat de reprezentanţi ai guvernului, printre care, tovarăşul Ştefan Yoitec, care a adus şi salutul preşedintelui Consiliului de Miniştri, dr. Petru Groza, de rectorii institutelor de învăţămînt superior din diferite centre universitare, de secretarul general al F.N.T.D., de delegaţi străini etc. Un loc însemnat în lucrările Congresului naţional al F.D.U. de la Cluj l-au avut prezentarea raportului Rolul studenţilor în România de azi şi discuţiile pe această temă. Prima parte a raportului a fost consacrată prezentării luptei studenţilor din alte ţări şi solidarităţii studenţimii române cu lupta acestora. Eeferitor la sprijinirea luptei studenţilor de pretutindeni, în raport se arăta : „Noi, studenţii români, putem... să-i ajutăm efectiv luptînd pentru independenţa economico-politică a propriei noastie ţări, pentru prosperitatea şi reconstrucţia ei, pentru sporirea patrimoniului său cultural” 83. O altă problemă care a fost larg dezbătută de cătie delegaţii la congres, a fost anteproiectul legii pentru asistenţa studenţească, alcătuit în cola- borare cu Ministerul Educaţiei Naţionale, în care au fost introduse amen- damente şi a fost aprobat de congres. Pe baza rapoartelor prezentate, discuţiilor, rezoluţiilor pe secţii, con- gresul a adoptat o rezoluţie finală caie concentra principalele piobleme ce preocupau studenţimea din ţara noastră în acea perioadă. Astfel, în rezoluţia Congresului naţional al F.D.U.84 se făceau pro- puneri pentru reforma învăţă mîntului superior, cum ei au : revizuii ea progra- melor analitice în vederea unificării lor pe ţară şi adaptării lor pentru a da specialişti care să corespundă necesităţilor ţării; epurarea în continuare a corpului profesoral de elementele care se situau împotriva intereselor generale ale ţării şi îndepărtarea elementelor necorespunzătoare pe tărîm profesional-ştiinţific; uşurarea accesului în învăţămîntul superior al fiilor de muncitori şi ţărani muncitori ; taxe proporţionale ; dreptul de reprezentare a studenţilor în toate forurile în care se discutau interesele studenţeşti; introducerea unor ore de educaţie fizică în orarele cursurilor etc. 80 „Studentul romiln”, scria a Il-a, nr. 8 din 5 aprilie 1947, p. 7. 81 „Scînteia”, nr. 831 din 28 mai 1947. 88 Ibidem, nr. 830 din 26 mai 1947. 83 Ibidem, nr. 832 din 29 mai 1947. 8* „Studentul rom;\n”, seria a II-a,nr. 11 din 2 iujie 1947, p. 4 — 5. www.dacoFomamca.ro 1074 MARIETA MATEI 18 Rezoluţia aproba anteproiectul de lege privind asistenţa studenţească în scopul coordonării ei jie ţară. Informa aprobată de congres, anteproiectul de lege urma să fie supus forurilor de stat competente şi apoi prezentat spre aprobare parlamentului ţării. Avînd în vedere sprijinul permanent primit de studenţi din partea statului democrat-popular, în rezoluţia finală se arăta : „Congresul constată că ajutorul dat studenţilor de către statul democrat a fost cel mai mare primit weodată în cursul dezvoltării României, cu toate greutăţile nemaiîntîlnite pînă acum. Acest ajutor a fost acordat şi în condiţii morale deosebite, care au ţinut seama de demnitatea studenţilor” 85. Rezoluţia Congresului naţional al F.D.TT. hotăra o cit mai mare par- ticipare a studenţilor la activitatea F.ÎT.T.D. şi TJ.I.S. în timpul lucrărilor congresului s-a făcut propunerea transformării F.D.TT. în Uniimea naţională a studenţilor români, propunere motivată prin amploarea pe care o luase această organizaţie, care reprezenta interesele întregii studenţimi din ţară. Propunerea a fost adoptată în unanimitate 86. Congresul stiidenţesc de la Cluj din mai 1947 a marcat trecerea la o nouă perioadă în organizarea şi lupta studenţimii democrate din ţara noastră. Alte condiţii, alte sarcini, alte perspective se deschideau în faţa tineretului studios. + Creat din iniţiativa P.C.R. şi avînd sprijinul permanent al acestuia şi al celorlalte forţe democratice din ţară, F.D.TT. a adus o mare contribuţie la rezolvarea problemelor multilaterale care se ridicau în acea perioadă în institutele de învăţămînt superior. în condiţiile istorice date, Frontul Democrat "Universitar, ai cărui animatori neobosiţi au fost comuniştii, a reprezentat forma organizato- rică şi politică prin care studenţimea a fost antrenată, alături de întregul tineret democrat şi de masele largi ale poporului, la luptă activă pentru rezolvarea propriilor probleme şi pentru înfăptuirea transformărilor revoluţionare din ţară. * 88 86 ..Studentul român”, seria a Il-a. nr. 11 din 2 iulie 1917, p. 5. 88 „Scînteia”, nr. 832 din 29 mai 1917. www.dacoromanica.ro EPISOADE DIN ANII 1848—1849. ÎNSEMNĂRI DESPRE DINC BĂLŞAN DE MATEI IONESCB Din masa participanţilor la evenimentele anilor 1848 — 1849 ne-a atras atenţia un personaj asupra căruia numai întîmplarea, sau poate mai degrabă moartea prematură a lui îTicolae Bălcescu, a făcut să se «oboare treptat umbra uitării. El încă aparţine astăzi categoriei numelor puţin cunoscute, cu toate că pana recunoscătoare, plină de autoritate, a unui Bălcescu, a unui Bariţiu, a unui Axente Sever l-a ridicat de mult din anonimat şii-a consacrat cuvinte de caldă apreciere. Rîndurile ce urmează, tinzînd să reconstituie anumite episoade din viaţa ofiţerului şi „centurionului” Dincă Bălşan, vor reuşi poate, totodată, să pună mai bine în lumină unele momente importante, grave, trăite de generaţia revoluţiei române de la 1848 pe ambele versante ale Carpaţilor. ★ în 1845 lua fiinţă în capitala principatului Ţării Româneşti o uni- tate militară nouă, a cărei menire era mult mai complexă decît se poate deduce din titulatura ei oficială. Această unitate militară, roata de pom- pieri a capitalei Bucureşti, avea să joace un rol important nu numai în momentele de sfîrşit ale revoluţiei muntene pe teritoriul oraşului, cum este îndeobşte cunoscut, ci şi în timpul desfăşurării ei propriu-zise. Iar anumite cadre din componenţa ei aveau să se facă cunoscute prin activitatea lor politică şi militară mult timp după evenimentele din Dealul Spirii. Pentru a sublinia importanţa acestei unităţi nou constituite, este utilă dintru început precizarea că armata regulamentară, avînd o menire restrînsă la serviciul ordinii interne şi al poliţiei de frontieră, avea şi propor- ţii reduse ca efective, precum şi ca dotare. în astfel de condiţii, orice adaos de tăria unei companii căpăta o importanţă mult mai mare decît ar fi avut-o la o oştire cu efective normale; iar dacă se ţine seama că acest adaos se www.dacoromanica.ro ..stVdii”, tomul 18, nr. 5, p. 107.') —1089, 1905 1076 MATEI IONESCU 2 făcea garnizoanei Bucureştiului — centrul politic şi administrativ al prin- cipatului — , însemnătatea lui este cu atît mai de reţinut. Componenţa şi rosturile oficiale ale noii unităţi necesită de ase- menea unele sublinieri. Militarizarea serviciului de incendiu, începută la 3 ianuarie 1835, cînd s-a creat în mod oficial „roata de pojarnici’’ pentru oraşul Iaşi1, s-a efectuat treptat în ambele principate; la Bucureşti, procesul constituirii companiei de pompieri militari a fost mult prelungit, pînă în toamna anului 1814, cînd Obşteasca Adhnare a aprobat înfiinţarea „unei roate de pompieri pentru capitala Bucureşti” 2, care avea să se constituie în anul următor3. Instruirea militară şi dotarea cu arme de foc arătau din capul locului că noua companie nu avea numai sarcina intervenţiei la incendii. Punerea ei sub ordinile Agăi, şeful poliţiei, răspunzător nu numai de combaterea incendiilor, ci şi de liniştea oraşului, indica şi profilul unei unităţi de intervenţie în caz de turburări. Prin însărcinările lor, ostaşii companiei de pompieri erau — în raport cu ostaşii din celelalte arme — într-un contact mult mai strîns şi mai direct cu populaţia oraşului; faptul se datora nu numai interven- ţiilor la incendiile dese din vremurile acelea, ci şi relaţiilor zilnice cu fie- rarii, dogarii, dulgherii şi ceilalţi meseriaşi, pe care administrarea uti- lajului de incendiu îi aducea în legătură directă cu oamenii din roată. De altfel, însăşi componenţa unităţii era foarte eterogenă ca speciali- tăţi şi stratificare socială. Roata de pompieri a capitalei Bucureşti a devenit repede o unitate foarte populară. Curajul soldaţilor ei, reliefat şi mai bine datorită mij- loacelor tehnice modeste de combatere a incendiilor, s-a făcut curînd remarcat4; în ziua şi în noaptea marelui dezastru din 23 martie 1847, cînd focul a distrus o cincime din oraş, fiecare din ostaşii companiei s-a întrecut pe sine, făcînd eforturi eroice, supraomeneşti, spre a salva bunuri şi v.eţi omeneşti. Cu acest prilej, un izvor asupra căruia vom reve- ni mai jos, subliniază bravura excepţională a unui unterofiţer voinic şi oacheş cu numele Dincă Bâlşan 5, pe care apoi, treptat, şi alte surse documentare îl vor aduce în centrul acestei istorisiri. 1 Amănunte despre constituirea, efectivele şi dotarea acestei prime unităţi de pompieri militari, în lucrarea lui Gh. Ungurcanu, Contribuţii la istoria pompierilor, în „Revista arhivelor”, serie nouă, 1958, nr. 2, p. 51 — 69. 2 Regulamentul Organic întrupat cu legiuirile din anii 1831, ÎS32 şi 1833 şi adăugat la sfirşit cu legiuirile de la anul 1834 plnă acum, ed. a 2-a, Bucureşti, 1847, p. 625 — 639, „Legiuirea din anul 1844”. Vezi şi „Analele parlamentare ale României”, t. XIII, partea I, Ţara Româ- nească, p. 29 — 46. Gh. Pohrib, N. Lupaşcu şi P. V. Pctaleanu, Istoricul pompierilor militari, Bucureşti, 1935, p. 85—88. 3 Efectivul — totalizind : 70 de ofiţeri, 23 de unlerofiţeri şi 256 dc soldaţi — era Împărţit in şase părţi : o parte la agie, sediul central al comandamentului, iar celelalte 5 părţi in cele cinci „văpsele” cu utilajul de incendiu respectiv. 4 Prima ei acţiune a avut ioc în ziua incendiului de la 4 august 1845, cînd porunca dom- nească a recunoscut „bărbăţia şi Îndrăzneala” ostaşilor. Vezi Gh. Pohrib, N. Lupaşcu şi P .V. Petaleanu, op. cit., p. 89—90. 5 Alexandru Pelimon, Revoluţia română din 1848. Muşatoiul, Bucureşti, 1868, p. 88 — 89. www.dacoromanica.ro 3 EPISOADE DIN ANII 1848—1849 1077 Spre această unitate militară, cu meniri atît de diverse şi atît de apropiată, prin rosturile ei politice, de conducerea Ministerului Tre- bilor din Lăuntru, s-a îndreptat încă de la începnt atenţia cercurilor revo- luţionare. Printr-un concurs de împrejurări — rămase deocamdată nelă- murite — , în corpul de comandă al noii unităţi a pătruns chiar de la constituire unul din oamenii apropiaţi lui Bălcescu, ofiţerul Ioan Deivos, membru al „.Frăţiei” 6, numit la 33 mai 1845 praporcic în roata de pom- pieri a capitalei Bucureşti7. în momentul constituirii roatei de pompieri, Constantin Bălşan avea în urma sa 9 ani de serviciu militar; intrase în rîndurile oştirii la 27 aprilie 1836 şi, la 18 mai 1837, era — după denumirea de mai tîrziu a gradelor — avansat sergent 8. Nu ştim din ce armă provenea şi nici dacă a intrat în componenţa companiei nou constituite printr-o întîmplare sau în urma unei acţiuni organizate. Izvorul literar şi în acelaşi timp cu valoare documentară pe care-1 men- ţionam mai sus dă unele informaţii interesante asupra lui Dincă Bălşan şi a atmosferii politice din noua unitate militară. Alexandrii Pelimon, autorul romanului lievoluţiunea română din 1848. Mnşatohil, publicat în 1868, a fost un cnnoscut participant la evenimentele din 1848, militind activ în calitate de colaborator al presei pe timpul revoluţiei 9. Martor ocular al evenimentelor din Bucureştiul anului 1848, Pelimon, deşi d.letant şi slab romancier, s-a dovedit în schimb un bun şi atent observator; informaţ, le cuprinse în neizbutita, dar documen- tata sa încercare literară, în care eroii principali sînt ostaşi din compania de pompieri, au fost, cum vom arăta mai departe, confirmate de actele oficiale publicate succesiv 10. 6 Printre capetele principale de acuzare aduse în 1841 lui Nicolae Bălcescu figurează şi acela că frecventa casa lui Mitică Filipescu, unde făcuse cunoştinţă cu dascălul francez Vaillant, ţi că era amic cu Deivos. Pe aceşti amici, participanţi la mişcarea din 1840, îi reînlîlnim în 1843, •cind a fost Înfiinţată societatea secretă „Frăţia” : în şedinţele şi în activitatea societăţii, Deivos este prezent alături de Alecu Golescu ( Negru), Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Marin Sergliiescu-Naţionalul, C. Filipescu şi mulţi alţi civili şi militari cunoscuţi pentru rolul ce l-au avut în revoluţie (Ion Gliiea, Scrisori către Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1905, p. 583 şi 597). Mai tîrziu, corespondentul „Gazetei de Transilvania”, referindu-se la activitatea politică desfăşurată de Ioan Deivos în rîndurile companiei de pompieri, arăta că, în timpul funcţionării sale, această unitate „s-a disciplinat şi îndoctrinat pentru Constituţie” (vezi Scrisoarea lui N. Coslinescu către „Gazeta de Transilvania”, în Anul 1848 in Principatele Române, t. IV, Bucureşti, 1903, p. 446). 7 „Buletin. Gazetă oficială”, nr. 49 din 17 mai 1845. Porunca domnească arată că fostul parucic (locotenent) Deivos, ieşit din slujba ostăşească, este reprimit în armată cu rangul ce l-n avut anterior. Cu toate acestea se precizează că e primii ca praporcic (sublocotenent), deci cu un grad inferior. 8 „Anuarul armatei române”, 1871, p. 97 şi 241. 9 A scris poezii în „Pruncul român”, în „Viitorul român” şi în „Vestitorul românesc” (vezi „listă de persoanele ce să găsesc prin gazelele ieşite în timpul revoluţii că au contribuit în daruri şi cu scrisori favorabile revoluţii”, în Documente privind anul revoluţionar 1848 in Ţara Românească, Bucureşti, Direcţia generală a arhivelor statului din Republica Populară Română, 1962, p. 39 — 42. Lucrare întocmită de M. Rcgleanu). 10 E interesant de remarcat că anumite episoade ale revoluţiei, dezvăluite de Pelimon şi rămase nealestate în colecţia Anul 1848 In Principatele Române, şi-au primit confirmarea după •şase decenii în culegerea Documente privind anul revoluţionar 1848 in Ţara Românească, publicate www.dacoromanica.ro 1078 MATEI IONESCU 4 Descriind atmosfera încărcată din capitală în săptămînile din aju- nul revoluţiei şi activitatea conspirativă din cazărmi, Pelimon afirmă că „mai în toate nopţile” venea în cazarma agiei „un nnterofiţer de la şcoala militară, care avea o secretă înţelegere cn unterofiţerul Dincă Bălşan” u. Fără a o afirma deschis, Pelimon lasă a se înţelege că în roata de pompieri exista un nucleu organizat, avînd legături cu comitetul revo- luţionar. Pe măsura desfăşurării evenimentelor, el va menţiona tot mai des numele lui Bălşan, pe care apoi îl va plasa în centrul episodului de la 13 septembrie. Comportarea companiei de pompieri în cursul verii anului 1848 — relevată de astă dată în acte oficiale şi în alte izvoare documentare — nu lasă într-adevăr nici un dubiu asupra acţiunii politice organizate desfăşurate printre ostaşii ei de Dincă Bălşan, Ion Deivos şi alte elemente revoluţionare. Guvernul provizoriu a emis cîteva acte publice de mul- ţumire pentru felul cum această unitate s-a comportat în zilele de 11, 19 şi 30 iunie. Proclamaţia de la 12 iulie 1848, considerată de guvernul provizoriu ca „un decret de recunoştinţă”, ce urma a fi scris „cu litere de aur” şi depus la Arhivele statului, enumera unităţile şi subunităţile armatei care au apărat „libertatea română”, mulţumind companiei a 5-a şi a 6-a din Regimentul I „ce au ardicat stindardul libertăţii pentru întîia dată şi au jurat sub dînsul”, Diviziei a 3-a de călărime şi tuturor dorobanţilor din Romanaţi şi „companiei de pompieri ce, de la început şi pînă în cele din urmă, fură apărători libertăţii...” 12. A doua zi, la 13 iulie, guvernul provizoriu emitea un decret con- sacrat exclusiv companiei de pompieri şi lui Dincă Bălşan în mod deo- sebit ; apreciind că roata de pompieri, „în tot cursul timpului acesta din urmă, s-a purtat cu toată onoarea cuvenită unui corp de oştire”, decretul conferea tuturor ostaşilor o gratificaţie distribuită astfel: ofiţerilor leafa pe două luni, gradelor inferioare leafa pe 4 luni şi sublocotenentului Bărcăşanu, tot pe patru luni13. Cu cîteva zile mai înainte, la 7 iulie 1848, Decretul nr. 193 al guvernului provizoriu avansase pe feltvebelul Constantin Bărcăşanul la gradul de sublocotenent14 (este în mod sigur o variantă a numelui său real: Constantin Bălşan. De altfel, mai tîrziu aşa cum vom arăta în continuare, unul din cele două nume de familie — cel de Bălşanu — va fi alăturat în paranteze într-un decret al lui Cuza numelui de Bărcăşanu). Deocamdată nu putem stabili care vor fi fost meritele ce au impus, prin excepţie, răsplata deosebită şi citarea nomi- nală a acestui sublocotenent. Clar este faptul că roata de pompieri, ca unitate din ale cărei cadre făceau parte revoluţionarii Deivos şi Bălşan, * 11 12 13 14 de Direcţia generală a arhivelor stalului în 1962. De altminteri, bibliografia revoluţiei, ataşată colecţiei de documente publicate la sfirşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru, men- ţionează lucrarea lui Pelimon printre izvoarele documentare. 11 A. Pelimon, op. cit, p. 74. 12 Anul 1848. . ., t. II, Bucureşti, 1902, p. 433 — 434. Doc. nr. 840, iulie 12. Proclamaţiai nr. 230 a guvernului provizoriu al Ţării Româneşti (din „Monitorul român”, 1848, nr. 5, 16 iulie), 13 Documente privind anul revoluţionar 1848. . . , p. 20 — 21. 14 Anul 1848. . ., t. II, p. 343. www.dacoromanica.ro 5 EPISOADE DIN ANII 1848—1849 a avut un rol foarte important în restabilirea puterii revoluţionare la 19 şi la 30 iunie15 16. împrejurări cu totul neobişnuite au afectat şi cantitativ şi cali- tativ informaţia istorică asupra evenimentelor de la 13 septembrie 184818, astfel încît versiunile cu cea mai largă circulaţie sînt tocmai ace- lea create sub influenţa factorilor emoţionali ai momentului respectiv 17. Dacă anumite versiuni de moment o fac mai puţin, relatările ul- terioare conduc în mod convingător la concluzia că declanşarea conflic- tului armat a fost determinată de reacţia spontană a populaţiei şi a ostaşilor, reacţie care a făcut ca evenimentele să ia nn curs cu totul opus ordinelor de nonrezistenţă lansate de Locotenenţa Domnească. într-nn asemenea cadru îşi găseşte explicaţia şi gestul, de asemenea spontan, care l-a determinat un an mai tîrziu pe Bălcescu să-l numească pe Dincă Bălşan „eroul bătăliei de la Bucureşti”. Folosirea sfîrşitului sîngeros al revoluţiei ca pretext pentru invazia trupelor ţariste este un fapt istoric bine stabilit18. însă limita pînă la care Fuad, chiar şi mituit de Duhamel, cum arată Xenopol19, era dispus să 15 Maiorul Lăcusteanu, participant de seamă la complot, povestea mai tlrziu că, după arestarea sa la 19 iunie 1848, era păzit in Casa Creţulescu de „guardieni”, iar la poartă ave» „patru santinele de soldaţi pompieri”. în ziua de 1 iulie, pe cind se afla intr-o convorbire cu polcovnicul Odobescu, a intrat un unterofiţer anunţind că ofiţerul Deivos ,,a ridicat steagul revoluţiei In tirg pe piaţa puşcăriei” (R. Crutzescu, Amintirile colonelului Lăcusteanu. Cu un comentar istoric de Ioan C. Filitti, Bucureşti, 1935, p. 134 şi 148). Acţiunea s-a desfăşurat in realitate nu la 1 iulie, ci cu o zi mai devreme, la 30 iunie spre amiază, cind, intr-adevăr, in primele rinduri ale mulţimii care urca Dealul Mitropoliei spre a-i impune lui Neofit Înlăturarea imediată a Căimăcăniei, şi restabilirea puterii revoluţionare se afla Deivos (Anul 1848. . . , t. II, p. 393). Pelimon, la rindul lui, menţionează că la Comisia de Negru, unde se afla Deivos cu 15 ostaşi din companie, stindardul tricolor nu a fost coborit nici un moment, chiar in timpul triumfului de o singură zi al reacţiunii de la sfîrşitul lui iunie (A. Pelimon, op, cit., p. 157—158). Locotenentul Deivos a fost numit la 3 iulie, temporar, in importanta funcţie de şef al Guardiei Naţionale (Anul 1848. . ., t. II, p. 268); mai tirziu a fost avansat căpitan şi trecut in Regimentul 2 de linie. 16 Ziarele revoluţionare bucureştene „Pruncul romăn” şi „Poporul suveran” Îşi înce- taseră apariţia la 11 septembrie, iar alte ziare chiar mai devreme. Arestarea conducătorilor revo- luţionari la orele 13 — 14 in tabăra otomană de la Cotroceni a rărit de asemenea rîndurile mar- torilor capabili să dea o relatare amănunţită, autentică, asupra celor petrecute in după-amiaza şi seara zilei respective în diferite puncte ale oraşului : la barierea Podului de Pămint, în cazarma agiei de la Podul Mihai Vodă, In mijlocul ruinelor Curţii Arse şi apoi pe locul deznodămintului,. adică la porţile şi în incinta cazărmii de infanterie din Dealul Spirii. în sfîrşit, consemnarea promptă şi obiectivă a evenimentului a fost Împiedicată şi de împrejurarea că in seara zilei de 13 şi în zilele următoare, capitala Ţării Româneşti a avut de fapt aspectul haotic al unui oraş cucerit prin forţa armelor, cu toate implicaţiile unei asemenea situaţii : nesiguranţa avutului şi a persoanei, paralizarea vieţii economice, lipsa oricăror tipărituri cotidiene în afară de proclama- ţiile şi somaţiile afişate pe ziduri de cuceritori şi, evident, urmărirea celor care ridicaseră armele Împotriva oştirii otomane (asupra acestor ultime aspecte vezi, de pildă, C. Colescu- Yartic, 1848. Zile revoluţionare, Bucureşti, 1898, p. 411 — 413 şi urm.). 17 Sursa principală a acestor versiuni provine, de fapt, din relatarea corespondentului „Gazetei de Transilvania”, care se baza pe informaţii culese de la Pavel Zăgănescu !n zilele urmă- toare, adică atunci cind acesta era ascuns şi urmării de autorităţi (Anul 1848. . . , t. IV, p. 444 —446). Cu aceeaşi rezervă trebuie primite şi declaraţiile lui şi ale altor ostaşi din companie- anchetaţi în 1849 de înalta Curte Criininalicească (Arh. st. Buc., înalta Curte Criminalicească,. dos. 161/1849). 18 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, voi. XII, cd. a III-a, p. 95. 18 Ibidem. www.dacoromanica.ro inso MATEI IONESCU 6 meargă eu provocarea către populaţia şi garnizoana Bucureştiului, este greu de stabilit. E drept eă scrisoarea pe care el o adresase lui Neofit la 10/22 septembrie, din tabăra de la Sinteşti, avertiza că „cei care, rătăciţi de pasiuni, vor vrea să încerce a rezista ordinelor sultanului şi să tul- bure, prin faptele şi vorbele lor, ordinea publică şi liniştea oraşului vor vedea imediat efectele unei drepte represiuni” 20. Scrisoarea avusese efect asupra Locotenenţei, care dăduse cuvîn- tul de ordine corespunzător, mergînd pînă la primirea oştirii otomane cu onoruri militare la cazarma din Dealul Spirii. Asupra populaţiei, a soldaţilor şi a unei părţi din corpul ofiţeresc însă, nu. Cele petrecute în tabăra de la Cotroceni şi apoi la bariera Podului de Pămînt, unde prima coloană otomană intrase cu caii şi cu lăncile în mulţimea neînarmată de bucureşteni şi de ţărani din îinprejur'mi, croindu-şi drum cu bruta- litate, sîngeros, spre oraş 21, au schimbat cu totul cursul evenimentelor. Versiunea lui Pelimon cuprinde o amplă relatare despre modul cum mulţimea a intrat în curtea cazărmii de la agie şi a cerut companiei de pompieri să ia armele, despre darea alarmei, adunarea soldaţilor care nu erau îmbrăcaţi în uniforma de paradă, pornirea lor grabnică, în pas alergător, întovărăşiţi de mulţime spre cazarma din deal, şi mai ales despre dispoziţia războinică a ofiţerilor Dincă Bălşan, Dănescu şi Starostescu (ultimii doi morţi în luptă). El descrie scurtul popas şi ultimul consiliu ofiţeresc dintre ruinele Curţii Arse, consiliu după care sublocotenentul Dincă Bălşan a poruncit lui Nicolae toboşarul să sune adunarea com- paniei pentru a continua drumul direct spre rîndurile oştirii otomane 22. Despre acest scurt popas în mijlocul Curţii Arse vorbeşte în decla- raţia sa şi Zăgănescu 23. Atmosfera în care s-a produs intrarea companiei de pompieri printre rîndurile trupelor turceşti şi care a generat gestul sublocotenentului Bălşan ce a declanşat apoi lupta, a fost creată în prealabil de mulţimea de locuitori civili neînarmaţi sosiţi în fugă de la Cotroceni în faţa cazărmii de infanterie, unde cereau zadarnic arme 24 colonelului Radu Golescu, comandantul garnizoanei, ultimul şi unicul reprezentant oficial al Locote- nenţei Domneşti pe teritoriul capitalei 25 26. Pe de altă parte, mărturiile culese de Hory, consulul Franţei, atestă prezenţa unui grup civ 1 înarmat care preceda compania de pompieri şi care a apărut în faţa rîndur.lor oto- mane tocmai în momentul cînd un lăneier din cavaleria turcă, sosită între 20 E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, voi. XVIII. Corespondenţă diplomatică şi rapoarte consulare franceze (1817 — 1851), p. 81. 21 C. Colescu-Vartie, op. cil., p. 899. 22 A. Pelimon, op. cit., p. 218 222. 23 Arh. st. Buc., dos. cit. 1. 7. 24 D. Papazoglu, Viteaza luptă a oastei române cu coloana de invasiune otomană in Dealu Spirii — Bucureşti anul 1848, sept. 13, luni la 4 ore după-amiazi, Bucureşti, 1886, p. 10. 26 Cu toate că nu toţi cei trei membri ai Locotenenţei şi-au considerat dintr-o data lu mod automat încetate imputernicirile lor de şefi ai statului, totuşi, In jurul orei 16, regimul oficial al Locotenenţei Domneşti in fapt nu mai exista. Cit despre conducerea administrativă a oraşului care a supravieţuit un timp, fiind dizolvată mai tîrziu, ea nu a avut nici un rol in evenimentele din 13 septembrie. www.dacoromanica.ro 7 EPISOADE DIN ANII 1848—1849 1081 timp, voia să lovească cu sabia pe unul din locuitorii care staţionau mai demult în faţa cazărmii26. Toate aceste împrejurări, privind atît situaţia generală, cît şi fac- torii de moment, explică suficient reacţia spontană a sublocotenentului Dincă Bălşan. Descrierea detaliată a luptei din Dealul Spirii nu intră în obiectul acestei expuneri; ne vom rezuma doar la precizarea acelor momente care au legătură cu Dincă. Kelatarea cea mai veridică — deşi incompletă — a luptei din Dealul Spirii (pe terenul din faţa cazărmii) apare într-un izvor mai puţin cunoscut şi, la prima vedere, secundar. Ea se află inclusă în partea intro- ductivă a capitolului ,,Batalionul de pompieri din Bucureşti” din ,,Anu- -arul armate române” pe 1871, capitol în care se face un scurt istoric al unităţii şi apoi al evenimentelor de la 13 septembrie. Aici se face precizarea că Bălşan a tras primele focuri de armă ale luptei de la 13 septembrie 1848 27. Aceasta nu poate fi considerată ca o mărturie anonimă, transmisă indirect şi aşternută pe hîrtie de un redactor militar oarecare, deoarece ea a fost alcătuită cu ştiinţa a cel puţin doi martori oculari şi participanţi la lupta din Dealul Spirii, aflaţi în 1871 în posturile de comandă ale bata- lionului de pompieri din Bucureşti. Aceşti doi oameni erau: maiorul Dan Badea, comandantul însuşi al batalionului, care la 13 septembrie fusese sergent28, şi căpitanul Grigore Petrescu, comandant de companie, fost de asemenea sergent în 1848 29 30. De altfel, cu cinci ani mai înainte, în 1866, maiorul Papazoglu publicase binecimoscuta relatare eu titlul: îneâerarea pompierilor povestită mie de T). ofiţeri ce au luat parte”™. Cu unele mici erori, neclarităţi şi adăugiri, versiu- nea sa asupra desfăşurării luptei este destul de asemănătoare cu cea din 1871, şi aproape identică în ce-1 priveşte pe Dincă Bălşan 31. *• Anul 1848. . . ,t. IV, p. 344. 27 „La podişca de lingă cazarmă fiind postată infanteria şi artileria otomană şi spaţiul de trecere fiind strimt, sublocotenentul Bălşan din pompieri, atingind cu cotul pe un artilerist turc, acesta căzu In şanţ. Un maior otoman de artilerie, văzlnd aceasta, loveşte cu latul săbii pe sublocotenentul Bălşan ; acesta ripostează cu pistolul şi omoară pe maior. Cu al doilea pistol vizează pe Kerim-Paşa şi-i ucide numai calul. De aici izbucneşte încăierarea Intre turci şi pompieri” („Anuarul armatei române la 1 ianuarie 1871”, Buc. 1871, p. 83. Un exemplar avind adnotări făcute ulterior de ofiţerul Grigore Cantilli se află în posesia cercetătorului George D. Florescu. care a avut amabilitatea de a ni-1 semnala şi de a ni-1 pune la dispoziţie, fapt pentru care Ii aducem astfel, încă o dată, mulţumirile noastre). 28 Vezi partida lui In anuarul amintit, p. 84, 277. 28 Ibidem, p. 84 şi 287, Grigore Petrescu a fost unul din supravieţuitorii veterani care au asistat In septembrie 1901 la inaugurarea monumentului din Dealul Spirii. Chipul şi numele său figurează în cunoscuta fotografie a grupului de veterani executată cu acest prilej (I. Nicu- lescu, fotograf, Luptele pompierilor din Dealul Spirei (la 1848) istorisite cu viu grai de către veteranii ■care au luat parte la serbarea inaugurării monumentului lor comemorativ ridicat tn Dealul Spirii la 13 sept. 1901, Bucureşti, 1902). 30 Dacă se referea numai la ofiţerii roatei de pompieri din 1848 aflaţi In viaţă la 1866, atunci avea desigur în vedere pe Pavel Zăgănescu şi pe Dincă Bălşan. Dacă se referea şi Ia alţi participanţi, care nu fuseseră ofiţeri în 1848, Insă erau In 1866, atunci era vorba de Dan Badea şi Grigore Peirescu. 31 „. . . sublocotenentul Dincă se afla armat şi cu pistoale la brlu. La semnalul ce dete Kerim Paşa a se da tn lâluri din drum, această trupă nu Înţelese şi se împreună amtndouă flan- www.dacoromanica.ro ■7 - C. 17 1082 MATEI IONESCU 8‘. Pentru zilele următoare însă, fapta lui a dat naştere unei versiuni fanteziste: corespondentul Yasile Mironescu transmitea la Braşov „Gaze- tei de Transilvania” că „tînărul ofiţer Dincă, după ce tăie 6 soldaţi şi un ofiţer turci, al optulea căzu el” 32. în cursul bătăliei ce a urmat, Bălşan se pare că a reuşit să pătrundă luptînd printre rîndurile turceşti şi a intrat cu un grup de ostaşi pe por- ţile cazărmii în incinta interioară, unde se aflau soldaţii din batalionul Regimentului 2 infanterie. Pelimon precizează acest fapt 33, iar căpitanul Deivos, care a făcut o amplă şi veridică declaraţie, dar numai asupra celor petrecute în interiorul cazărmii unde el se afla atunci 34, menţionează intrarea succesivă pe poartă în timpul luptei a unor grupuri de pompieri totalizînd 37 de luptători, printre care Zăgănescu şi feldfebelul Ion Mincea cu stindardul tricolor al companiei. Conform aceleiaşi declaraţii, din aceşti 37 au mai căzut morţi sau răniţi cel puţin un sfert. Restul au ocupat o poziţie comună cu infanteriştii şi au luptat împreună pînă la încetarea focului în condiţiile cunoscute. După cum se ştie, tratativele purtate de Deivos cu generalul otoman au sfîrşit prin masacrarea acelor ostaşi care, în baza cuvîntului dat, începuseră a depune armele. însă Deivos arată că o parte din soldaţi au reuşit să evite predarea şi au părăsit incinta cazărmii cu armele în mîini. Faptul apare şi în relatarea lui Pelimon, unde se preci- zează că cel ce a luat comanda ostaşilor ce au ieşit înarmaţi prin spatele cazărmii încă în timpul tratativelor a fost sublocotenentul Dincă Bălşan. Acest grup s-a strecurat prin grădini şi a ajuns seara în viile de la Filaret, unde, conform aceleiaşi relatări, a avut o nouă ciocnire cu lăncierii turci; după respingerea acestui ultim atac, Bălşan şi oamenii săi au părăsit noaptea oraşul, apucînd drumul Rîurenilor 35. Pe drum, supravieţuitorii garnizoanei Bucureştiului s-au unit, la Piteşti, cu roata căpitanului Zalic şi au continuat împreună marşul spre Cîmpul lui Traian. în mod cert ei se găseau acolo la 16 septembrie, cînd G. Bariţiu îi scria lui Ion Maiorescu la Frankfurt despre sosirea tuturor pompierilor „scăpaţi” şi a soldaţilor, inclusiv a celor de la Telega „cu robi cu tot” 36. Apariţia lui Dincă Bălşan şi a soldaţilor din capitală, „plini încă de sîngele confraţilor căzuţi” 37, a îndîrjit spiritele în rîndurile militarilor şi pandurilor adunaţi acolo. Au urmat apoi evenimentele cunoscute: hotărîrea iniţială pentru rezistenţa armată, sosirea lui Effingham Grant la 27 septembrie cu scri- soarea consulului britanic prin care Magheru era sfătuit să renunţe la luptă şi, în fine, clipele dramatice ale dizolvării taberei. gurile, lnceplnd a se Încurca prin rîndurile otomane, grăbeau de a sosi in cazarmă, să vede că In atingerea ce avură rind cu rind şi soldat cu soldat se Învrăjbiră amlndouă Hangurile, Incit începu lupta deodată : sublocotenentul Dincă slobozi pistoalele In generalul turc şi In maiorul arab^ aşa incit maiorul căzu mort, cum şi calul generalului. . .” (D. Papazoglu, op. cit., p. 15). 32 Anul 1848. . . , t. IV, p. 498. 38 A. Pelimon, op. cit., p. 225. 34 Anul 1848. . . , t. IV, p. 374-379. 36 A. Pelimon, op. cit., p. 231—232. 34 Anul 1848. . ., t. IV, p. 491. 37 A. Pelimon, op. cit., p. 274. www.dacoromanica.ro 9 EPISOADE DIN ANII 1848—1849 1083 Dincă s-a decis, din motive lesne de înţeles, să ia drumul pribegiei. Numele lui, uşor modificat — Costandin Bălăşanu38 —, figurează într-unul din ultimele acte emise de puterea revoluţionară: adresa prin care Gheor- ghe Magheru cerea administratorului de Vîlcea eliberarea paşapoartelor de trecere în Austria pentru sine şi pentru suita sa. în acest grup, format din 32 de persoane, majoritatea era alcătuită din ofiţeri cunoscuţi pentru participarea la revoluţie: colonelul Nicolae Pleşoianu, căpitanii Christofi şi Zalic, sublocotenenţii Gbeorgbe şi Niţă Magheru şi alţii 39. împreună cu ei, sublocotenentul Dincă Bălşan a părăsit, aşadar, teritoriul Ţării Româ- neşti miercuri 29 septembrie, trecînd prin pasul Cîinenilor în Transilvania40. Acum vor începe acele episoade ale vieţii sale care au făcut ca numele şi amintirea lui să rămînă consemnate în istoricul luptei de apărare a Munţilor Apuseni, ca teritoriu românesc, de către oastea revoluţionară a lui Avram Iancu. împrejurările care l-au adus pe sublocotenentul Dincă Bălşan în rîndurile acestei oştiri a poporului român din Transilvania, precum şi folosirea timpului petrecut de el din septembrie 1848 pînă spre începutul anului 1849, ne sînt încă necunoscute. Acest sublocotenent, provenit din armata regulamentară, a fost dela început şi a rămas tot timpul tipul, am spune clasic, de ofiţer combatant». Dacă ofiţerii de stat-major, capabili să conducă în mod competent operaţii militare de amploare, la nivelul cunoştinţelor epocii, erau pe atunci foarte puţini în armata regulamentară a Ţării Româneşti, nu lipseau însă ofiţerii şi subofiţerii capabili să intuiască unele noţiuni de bază ale artei militare şi să suplinească într-o anumită măsură lipsa de cunoştinţe prin inteligenţă, curaj şi iniţiativă. După cum rezultă din izvoare, un astfel de militar a fost Dincă Bălşan. în condiţiile războiului greu din Munţii Apuseni, cunoştinţele lui modeste au devenit însă deosebit de preţioase. Atingînd chestiunea pregătirii cadrelor de comandanţi din armata lui Avram Iancu, G. Bariţiu scria textual spre sfîrşitul vieţii: „Oamenii care să fi servit în vreo armată erau între acei români rari ca corbii albi. Din raporturi sînt cunoscuţi numai I. Ciurileanu, fiu de preot din comuna Ciurila, care servise în armata austriacă, era G. Adrian (repausat ca gene- ral), Dincă, mai tîrziu căpitan, fugiţi de înaintea ruşilor în septembrie 1848 de la Bucureşti, împreună cu unii tineri din case mari ca Bălăceanu, Racoviţă ş.a. scăpaseră şi ei în munţi, unde cei trei au făcut cîteva serviţii esenţiale cauzei române” 41. 38 în anuarele armatei române şi in diferite decrete de înaintare în grad, el va fi men- ţionai, aproape invariabil sub numele de Constantin Bălşan. însă în documentele privind evenimentele din Transilvania el va apărea numai cu diminutivul Dincă, de la Constantin, sub care fusese de altfel cunoscut şi la Bucureşti. 39 Anul 1848. . ., t. IV, p. 574. 40 Ibidem, p. 598—599. Celălalt ofiţer revoluţionar, Ioan Deivos, a ajuns şi el mal tîrziu în Transilvania. (Despre activitatea lui în Transilvania, Ungaria şi la Brussa, vezi Ioan Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, Bucureşti, 1940, voi. II,p. 113, 117, 144 şi 162; voi. III, p. 135, 142 şi 148.) ' 41 G. Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei, voi. II, Sibiu, 1890, p. 525. www.dacoromanica.ro 1084 MATEI IONESCU 10 Sensul acestei relatări şi al aprecierilor făcute de Bariţiu este destul de clar. Serviciile esenţiale aduse cauzei românilor diu Transilvania con- stau nu numai în lupta efectivă a militarilor români de peste munţi în legiunile din Apuseni, ci şi în calitatea lor de instructori ai oştirii ţără- neşti revoluţionare sau poate chiar de consilieri militari ai tinerilor pre- fecţi şi tribuni din armata lui Iancu 42. Aşadar, spre iarna anului 1848, sublocotenentul Constantin Bălşan, „liberat” 43 la 14 septembrie din oştirea Ţării Româneşti în condiţiile cunoscute, a devenit „centurion” în trupele de vînători din legiunea prefectului Ioan Axente Sever, avînd sub comanda sa 150 de luptători, în decembrie 1849, atunci cînd Axente Sever îşi redacta la Cenad cunoscu- tul raport asupra luptelor purtate de legiunea sa în 1848—1849 44, el putea să consemneze pentru posteritate, cu lux de amănunte şi cu avan- tajul unor amintiri foarte proaspete, faptele şi numele acelora care i-au fost aproape de-a lungul războiului cumplit, impus poporului român din Transilvania de către magnaţii Ungariei. Descrierea detaliată a operaţiilor desfăşurate de vînătorii şi lăncierii săi pe o întinsă arie geografică, între crestele Apusenilor sudici, ca şi pe Valea Mureşului şi a Tîrnavelor, cuprinde menţiunea nominală a tuturor comandanţilor care au avut, într-un moment sau intr-altul, rolul liotărî- tor în luptă. îfumele centurionului Dincă apare citat în operaţii de amploare, unele cu sfîrşit victorios, altele nereuşite, dar şi într-un caz şi într-altul purtate cu bărbăţie Şi devotament. în ianuarie 1849, bătălia de la Vinţul de Jos a avut, după aprecierea lui Axente Sever, „un rezultat foarte fericit”. La ea a participat călărimea comandată de Dionisie Marţian Popovici, prefectul de la Sas Sebeş, tribunul Procopiu cu vînătorii şi „centurionul Dincă, care comanda 150 de vînători” 45. în acelaşi ianuarie 1849, centurionul Dincă a luat parte la atacul de noapte asupra Blajului, apărat de o garnizoană alcătuită din 2 companii de honvezi, 500 de lăn- cieri şi 500 de husari. După o luptă îndîrjită, acest atac, întreprins cu scopul de a asigura comunicaţiile între Sibiu şi Alba, a fost respins 46. Apărarea cetăţii Alba-Iulia, cuprinde episodul dramatic din martie 184 9, cînd Axente Sever a ordonat „ea poporul înarmat să treacă Mureşul în apărarea cetăţii”, în timp ce el personal se ducea prin satele din jur să-i cheme la luptă „pe cei destoinici a purta arme”. Apărarea Alba-luliei a fost atunci posibilă şi datorită curajului şi priceperii eu care centurionul 42 Nici unul dintre comandanţii armatei revoluţionare româneşti, inclusiv Avram Iancu, nu împlinise în 1849 virsta de 30 de ani. 43 în „Anuarul armatei române” pe 1871, la partida maiorului de călăraşi Constantin Bălşan. 44 Ilajtortul lui Axente Sever, prefect al unei tcţ/iuni româneşti din Transilvania, despre operaţiunile sale din timpul războiului civil purtat tn Transilvania in anii 1848 şi 1849, publicat împreună cu rapoartele lui Avram Iancu şi Simion Balint în Trei raporturi de ale acelor prefecţi de legiuni româneşti cari in anul 1848 .9 au susţinut luptele cu insurgenţii unguri ptnă la reintrarea trupelor imperiale In Transilvania, Sibiu, 1881, p. 32 — 78. 45 Trei raporturi. . ., p. 40. 46 Ibiticm, p. 42 — 4!!. www.dacoromanica.ro 11 EPISOADE DIN ANII 1848—1849 1085 Dincă şi-a îndeplinit misiunea specială pe care i-o încredinţase prefectul legiunii. Cu vînătorii săi el a întreprins drumul plin de grele riscuri pînă în Arecinătatea Blajului, zonă de luptă, de unde a putut aduce la Alba- Iulia un transport de 50 de care de cereale 47. Victoriile categorice ale lui Bem zdrobiseră aproape toate forţele militare ale habsburgilor din Transilvania ; în luptă rămăsese de fapt numai oastea ţărănească a românilor din Munţii Apuseni. Generalul Bem cerear pe cit de stăruitor, pe atît de zadarnic, conducătorilor revoluţiei ungare lichidarea, pe cale paşnică, democratică, a conflictului cu revoluţia română, conflict care îi absoarbea forţele militare importante, blocate la asediul Apusenilor şi care-i erau atît de necesare în faţa invaziei trupelor ţariste. Magnaţii Transilvaniei au avut însă, după cum se ştie, un cuvînt mai greu decît el în revoluţia ungară. Ultimele două episoade, în care izvoarele menţionează numele centurionului Dincă, aduc biografiei sale adăugiri de o certă valoare etică, pusă şi mai clar în lumină pe fundalul tragic al epopeii ce avea să ia sfîrşit în vara lui 1849. Primul episod, situat în mai 1849, a avut loc cu prilejul luptelor de la Abrud, chiar în noaptea cînd românii au recucerit oraşul pe care maiorul Hatvani îl luase mai înainte prin viclenie, prin surprindere, săvîrşind atroci- tăţi faţă de populaţia românească în timpul tratativelor dintre deputatul Ioan Dragoş şi revoluţionarii români din Apuseni. Atunci cînd unităţile legiunii lui Axente Sever au intrat în Abrud, oraşul începuse să ardă. Prefectul arată în raportul său măsurile hotărîte luate pentru a se opri focul şi totodată pentru a se evita excesele din partea românilor îndîrjiţi de crimele lui Hatvani. La casele particulare, ca şi la bisericile româneşti, unde populaţia maghiară se refugiase a fost pusă pază. Focul a fost oprit, salvîndu-se jumătate din oraş, iar atunci cînd s-au retras din Abrud, uni- tăţile legiunii sale au luat şi pe locuitorii maghiari, salvaţi, care au fost conduşi spre şes pînă la avantposturile ungare, ,,în această privinţă — scrie Sever — îşi cîştigară merite mari viceprefectul meu Ioan Maior, tribunul Ioan Procopiu, centurionii: Dincă, Barbu, Iulian, Ioan Pop şi Nicolae Pop, precum şi combatanţii comuni” 48. Aceasta este cea din urmă şi am spune cea mai semnificativă men- ţiune cunoscută despre actele de război ale centurionului Dincă. Din rela- tarea episodului următor rezultă însă că el a luptat pînă la terminarea războiului, care l-a găsit la Cîmpeni, în imediata apropiere a lui Avram Iancu. Acolo avea să înceapă, după sfîrşitul revoluţiei, şirul evenimente- lor care i-au legat numele de cele din urmă clipe trăite de Nicolae Bălcescu pe pămîntul românesc49. Mărturiile aparţin de astă dată lui Bălcescu însuşi şi sînt cuprinse în scrisoarea lui către Ion Ghica, trimisă de la Paris 47 Trei raporturi. . ., p. 47. 48 'Irei raporturi. . ., p. 57. 49 în vara anului 1852, Bălcescu a venit numai pînătla Nicopolc, înccrcînd zadarnic să obţină permisiunea de a trece în Ţara Românească. Atunci s-a întîlnit pentru cea din urmă oară cu mama sa, Zinca, şi cu sora sa Sevastiţa (cf. Cornelia Bodea, Călătoria lui N. Bălcescu pe Dunăre In 1852, In „Studii’, 1957, nr. 1). www.dacoromanica.ro 1080 MATEI IONESCU 12 la 26 octombrie 1849. Pasajul prezintă importanţă atît pentru biografia lui Dincă Bălşan, cit şi prin aceea că demonstrează o dată mai mult cît de independentă a fost revoluţia românilor din Transilvania faţă de curţile imperiale de la Yiena şi Petersburg. După ce descrie finalul tragic al revoluţiei ungare şi drumurile primejdioase pe care el a fost silit să le facă printre coloanele cavaleriei ţariste care urmăreau resturile armatei lui Bem, Bălcescu îi dezvăluie lui Ghica modul oum Avram Iancu l-a ţinut, cu riscul vieţii sale, ascuns o lună de zile în jiădurea din preajma Cîmpenilor. El arată că Iancu a fost chemat de două ori la Sibiu şi cercetat de autorităţile imperiale, dar ,,din norocire aeturile care ar fi putut compromite pe Iancu nu era cunoscute”, astfel că putu să se dezvinovăţească şi să tăgăduiască orice legătură cu Bălcescu. „Românii d-acolo — scria Bălcescu — mi-a arătat multă dragoste şi jertfire”. Cuvintele acestea se refereau însă şi la centurionul Dincă Bălşan, care, după sfîrşitul revoluţiei, tocmai se despărţise de tovarăşii săi de arme, însoţindu-1 pe Bălcescu în drumul primejdios spre Arad şi apoi spre Bel- grad. „Plecai bolnav — scria Bălcescu — şi osteneala drumului mă făcu sănătos. Am plecat împreună cu Bacoviţă, Nenişor şi Dincă, eroul bătă- liei de la Bucureşti cu turcii, ce fusese lîngă Iancu. Eu nu vream să-[i] iau, ei au insistat, dorind să vie cu mine la Constantinopo”. Travestiţi în moţi, revoluţionarii români au plecat pe la Buteni la Arad. Luaseră de la Iancu „răvaşe de doniţari”, dar şi atestate, sub nume schimbate, precum că erau din Ţara Românească şi că se bătuseră pentru împărat. „După o călătorie de trei zile făcurăm o întîlnire neplăcută. Un tist de gendarmerie ungur, cu mai mulţi gendarmi, ne opri în cale, începu a ne căuta prin cară, supt pretext d-a căuta arme, găsi nişte mantele şi nişte cizme, începu a ne sudui şi a zice că le avem de furat de la domni. Nu fu destul eă ne luă hainele, dar din nenorocire se găsi un atestat d-acele ale lui Iancu, pe care Nenişor nu îl ascunsese bine, întrebă al cui este. Dincă spuse că e al lui şi îndată îl arestuiră şi noă ne dete voe a merge înainte.Se despărţi bietul Dincă de noi fără haine, fără bani, căci n-avusei vreme a-i da, avînd banii ascunşi. Mi-a părut tare rău de dînsul, căci e un zdravăn băiat şi mă îngrijea pe drum” 50. Nu avem ştiri despre soarta lui Dincă Bălşan după arestare. De de- parte, din exil, Bălcescu nu a încetat să se gîndească la acel ce-i salvase viaţa. După trecerea multor luni de la întîmplările de pe drumul Aradu- lui, el continua să se preocupe de soarta salvatorului său. La 6 aprilie 1850 îi scria de pildă lui Ion Ghica că nu ştie nimic în legătură cu Dincă 81. Se pare că fapta plină de curaj a lui Bălşan a fost repede cunoscută în cer- curile emigraţiei revoluţionare române şi, probabil pe această cale, a ajuns şi la prietenii şi familiile emigranţilor rămase în ţară. Alexandrina Luţă Racoviţă seriala 8 noiembrie 1849 de la Goleşti lui Ştefan şi Nicolae Golescu: 30 31 30 N. Bălcescu, Opere, voi. IV, Corespondenţă, cd. critică dc G. Zouc, Bucureşti, 1964, p. 225-230. ■ 31 N. Bălcescu, op. cit., p. 291. www.dacoromanica.ro 13 EPISOADE DIN ANII 1848—1849 1087 . .Cît aş vrea să ştiu ce a devenit nefericitul Dincă, care a fost arestat în timpul călătoriei lor în Transilvania..62. Treptat, informaţiile despre el se răresc şi apoi încetează. Iată însă că la 23 octombrie 1851 o poruncă a lui Ştirbey către oştirea românească, purtînd nr. 267, aduce la cunoştinţă că „pentru silinţa şi activitatea ce au pus la formarea dorobanţilor”, un număr de unterofiţeri, şi „Feld- fevelul Constantin Bălşan al Judeţului Mehedinţi, se înalţă la gradul de praporcici în activitate, întărindu-se şi în posturile lor”63. După aproape şapte ani, la 14 iunie 1858, un decret al lui Alexandru Dimitrie Ghica, caimacamul Ţării Româneşti, consemnează avansarea la gradul de locotenenţi „pentru vechimea şi esacta îndeplinire a serviciului comandirilor de dorobanţi” a unui număr de sublocotenenţi, printre care şi „Costandin Bălşan de la districtul Mehedinţi” 64. La 17 decembrie 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin înaltul ordin de zi nr. 245, avan- sează la gradul de căpitan 4 locotenenţi din „corpul jen-d’armilor”, prin- tre care şi pe locotenentul Costandin Bărcăşanu (Bălşanu)52 53 54 55 56 57 58; după patru ani, în 1864, Costandin Bălşianu, căpitan, este înscris în controalele armatei comandant al escadronului de dorobanţi al districtului Mehe- dinţi Severin 66. însă dintr-o perioadă imediat anterioară a anului 1863, probabil din lunile iulie sau august, provine o menţiune, foarte semnificativă, dar din păcate prea lapidară: A.G. Golescu-Albul, scriind lui Ştefan C. Golescu, sc referă la „contribuţia pentru portretul căpitanului Dincă” 67. Tîi'ziu, un izvor literar descrie sub titlul Maiorul Bălşan o întîmplare petrecută pare-se spre sfîrşitul domniei lui Cuza, cu prilejul unei inspecţii a domni- torului în garnizoana Turnu-Severin. Întîmplarea, povestită de Ion Came- niţă, şef la staţia Sălcuţa, face parte dintr-o culegere de poveşti şi anecdote •despre domn 88. Povestitorul prezintă portretul unui căpitan de dorobanţi, ostaş aspru, dar şi drept, voinic, oacheş, bun şi priceput comandant, al cărui escadron smulse admiraţia domnitorului, întrecînd de departe la exerciţii celelalte unităţi din garnizoană. La plecare, Cuza l-ar fi felicitat pe căpita- nul Bălşan cu cuvintele: „Bravo maior !” ceea ce însemna propunerea pentru avansare. Episodul va fi fost sau nu real, fapt este că la 12 mai 1866 căpitanul Costandin Bălşan din corpul dorobanţilor a fost avansat maior, foarte probabil în baza unei propuneri mai vechi69. în „Anuarul armatei” din 1871, la partida maiorului Constantin Bălşan, figurează şi etapele carierii sale, interesante pentru concluziile noastre. Ele se prezintă astfel: „1836, 52 G. Fotino, Boierii Goleşti, Bucureşti, 1939, voi. II, p. 380. 53 „Buletin ofiţial al Principatului Ţării Româneşti”, nr. 95 din 29 octombrie, 1851. 54 „Bullelinul oficial”, nr. 48 din 20 iunie, 1858. 55 „Monitorul oastei”, 1800, p. 931. 56 „Anuarul militar al oastei române pe anul 1864”, p. 96. 57 G. Fotino, Boierii Goleşti, voi. IV, p. 403. 58 Alexandru Ioan Cuza in tradiţia populară, poveşti şi anecdote culese de Petre Dani- lescu, voi. I, Bucureşti, 1908. ^ „Monitorul oastei”, 1866, p. 228 (Înaintări-Mutări-Justiţie-Varielăţi). www.dacoromanica.ro 10S8 MATEI IONESCU 14, aprilie 27 : soldat; 1837, mai 18: sergent; 1816, ianuarie 23 : liberat ^ 1816, ianuarie 28 : reprimit; 1818, septembrie 11: liberat; 1851, octom- brie 23 : reprimit sublocotenent; 1838, iunie 11: locotenent; 1860, decem- brie 17 : căpitan ; 1866, mai 12 : maior” 60. în „Anuarul armatei” pe 1873, el apare ca maior în Regimentul nr. 1 Călăraşi, iar în „Monitorul oastei” din acelaşi an, cu Decretul 2 261 din 21 decembrie 3 873, maiorul Constantin Bălşan din Regimentul nr.l Călăraşi este trecut în poziţie de retragere cu data de 1 ianuarie 1871, fiind pensionat 61. Datele se opresc deocamdată aici. Dacă pe baza potrivirii de nume se iau în consideraţie etapele carierei sale dinainte şi de după 1818 consemnate din „Anuarul armatei” pe 1871, dacă se ţine seama de menţiunea lui Bariţiu, care l-a ştiut ajuns căpitan (e de la sine înţeles că în armata română), dacă Goleştii discutau în 1863- despre o contribuţie colectivă pentru portretul „căpitanului Dincă” (şi Constantin Bălşan era într-adevăr căpitan la 3 863), dacă portretul lui fizic şi ostăşesc din cele două izvoare literare citate este aproape identic şi dacă, în sfîrşit, se ţine seamă că în publicaţiile administraţiei militare de după 1818 nu mai este nici un alt ofiţer cu acest nume, se poate afirma cu destulă certitudine că Dincă Bălşan din Dealul Spirii şi din Apuseni, cel care a salvat viaţa lui Bălcescu, este acelaşi cu ofiţerul de dorobanţi şi de călăraşi Constantin Bălşan, care şi-a sfîrşit cariera la 1871, servind în armata României. Oricum ar fi însă, ofiţerul Constantin Bălşan dintre 1851 şi 1871 prezintă mult mai puţină importanţă decît subofiţerul, sublocotenentul şi centurionul Dincă Bălşan din timpul revoluţiei. Despre acesta din urmă nu ar mai fi deocamdată de adăugat decît persistenţa amintirii sale în puţi- nele şi foarte modestele încercări literare din secolul trecut asupra zilei de 13 septembrie 1818. După Pelimon, tema a fost reluată mult mai tîrziu, în 1898, de cătie un amator 62, care, într-o piesă minoră, croită cu naivitate şi inspirată, pare-se, după Mvşatoiul predecesorului său, merge însă mult mai departe, întruchipînd în persoana „căpitanului Dincă” rezistenţa întregului corp ofiţeresc faţă de Bibescu şi apoi faţă de trupele lui Fuad ; „căpitanul Dincă” este prezentat ca unicul comandant al pompierilor, ca cel care l-a înfruntat pe Bibescu la cazarmă, îndemnînd pe ceilalţi ofiţeri să refuze jurâmîntul, şi ca cel care împreună cu ostaşii săi şi poporul a urcat Dealul Spirii, unde a angajat lupta cu coloana generalului Kerim. Această reluare a fost probabil ocazionată de sărbătorirea semi- centenarului revoluţiei la 1898, cînd — pe locul unde fuseseră cîndva porţile cazărmii de infanterie şi unde se consumase finalul sîngeros al revoluţiei pe teritoriul Bucureştiului — a fost pusă piatra fundamentală a monumentului existent şi astăzi 63. * 82 83 * * 60 „Anuarul armatei române”, 1871, p. 97 şi 241. 61 „Monitorul oastei”, 1873, p. 809. 82 Ion Iliescu, Revolu/iunca română şi bătălia pompierilor cu lurcii, Bucureşti, 1898- 83 Monumentul, operă a sculptorului W. Hegel, a fost inaugurat trei ani mai tlr- ziu, la 13 septembrie 1901, In prezenţa participanţilor la bătălia din Dealul Spirii, aflaţi încă în viaţă. Atunci a apărut un ziar ocazional, într-un singur număr, întocmit de publi- www.dacoromanica.ro 15 EPISOADE DIN ANII 1848—1849 1089 Figura „căpitanului Dincă”, evocată în astfel de împrejurări, chiar şi de un condei lipsit de posibilităţi literare, avea totuşi o anumită semni- ficaţie, ca ecou îndepărtat — prelucrat mai mult sau mai puţin de imagi- naţia oamenilor — al unor fapte reale, atestate de acte şi mărturii auten- tice. De altminteri, faptele sale, aşa cum le dezvăluie izvoarele certe şi cu deosebire girul marilor săi contemporani, sînt intr-adevăr apte să solicite deopotrivă atenţia cercetătorului şi inspiraţia artistului 64. Aflat în preajma unor oameni de seamă ai revoluţiei, participant la momentele de supremă încordare şi de mare frumuseţe epică din anii aceia, Constantin Bălşan a lăsat pe ambele versante ale Carpaţilor o amintire care intr-adevăr se cere a fi din nou consemnată şi în vremurile noastre. El întruchipează, în persoana unui brav şi priceput om de arme, identitatea de aspiraţii a oamenilor anului 1848, care au făurit o tradiţie comună, o revoluţie comună, nedespărţită nici de Milcov şi nici de Carpaţi. Episoadele din 1848 şi 1849, al căror erou a fost Dincă Bălşan, se alătură şirului de fapte deosebite care au creat fondul tradiţiilor revoluţionare şi al virtuţilor militare româneşti. * 91 cistul Domenico Casclli, avind tiliul : „13 septembrie 1848, număr festiv cu ocazia dezve- lirii monumentului din Dealul Spirei”. Evocarea zilei de 13 septembrie 1848 avea la bază relatările lui Papazoglu, parţial ale lui Deivos, şi era inspirată după cartea lui C. Colescu- Vartic, 1848. Zile revoluţionare, apărută in 1898. în această evocare, numele unor participanţi sint redate incorect (Dima in loc de Dincă, Deibus in loc de Deivos), iar conţinutul ei in ge- neral prezintă o imagine deformată a episodului de la 13 septembrie. Publicaţia arată că mo- numentul a fost lucrat in atelierele Şcolii de arte şi meserii şi citează printre iniţiatorii ridi- cării lui pe C. F. Robescu, I. G. Bibicescu, Niţă Stere, Eugeniu Carada. Ziarul mai cuprinde şi o listă a pompierilor din 1848 incă in viaţă la data inaugurării statuii. Informaţia autorului nu pare completă, fiindcă la festivitate au asistat şi alţi veterani decît cei cuprinşi in lista publicată. 91 Camil Petrescu a creat din Dincă (pe care-1 numeşte Bălşoiu în loc de Bălşan) un erou literar mult apropiat de personajul istoric. în afară de episodul arestării de pe drumul Aradului, care lipseşte din finalul volumului al III-lea al romanului Un om Intre oameni, Dincă apare atît in roman, cit şi in piesa Bălcescu, la un nivel destul de apropiat de rolul său real. Documentele autentice au uşurat considerabil şi in acest caz procesul de creaţie a persona- jului literar. De remarcat că In ambele lucrări Camil Petrescu insistă mai mult chiar decît Pelimon asupra acţiunii conspirative a lui Dincă din săptămînile premergătoare zilei de 11 iunie (Camil Petrescu, Bălcescu, Bucureşti. E.S.P.L.A., 1952, p. 39, 44—46, 48, 90, 91 şi 95 — 101). în Un om intre oameni, personajul este reluat aproximativ In aceeaşi postură. www.dacoFomamca.ro www.dacoromanica.ro PRIMA LUPTĂ A PANDURILOR ROMANI CU TURCII LA DRĂGĂŞANI (29 MAI 1821) DE IOAN I. NEAOŞII Această luptă nu a fost analizată just în istoriografia veche. Istoricul Aricescu, în lucrarea sa 1, nu a făcut distincţie între prima şi a doua luptă de la Drăgăşani, deşi a folosit importantele informaţii cuprinse în memoriul lui Chiriac Popescu. Ceilalţi istorici mai vechi fie că au preluat ideile lui Aricescu, fie că au trecut cu vederea acest eveniment important din istoria României. în noua istoriografie, abia în 1954 s-a precizat pentru prima oară că această luptă a avut loc duminică 29 mai 1821 2, între turcii învingători la Zăvideni şi pandurii (din oastea lui Tudor Vladimireseu) veniţi de la Bucureşti, care se aflau sub conducerea lui Dimitrie Macedon- sclii şi Hagi Prodan. De atunci această luptă a fost socotită ca o acţiune independentă a pandurilor şi nicidecum ca un episod premergător celei de-a doua lupte de la Drăgăşani (7/19 iunie 1821). Problema a fost reluată pentru a fi elucidată în cadrul unei lucrări speciale, care a fost publicată în 1962 3; însă s-a ajuns la rezultate contrare .adevărului istoric. în rîndurile ce urmează vom încerca să prezentăm această acţiune de luptă în lumina unor materiale neutilizate. ★ După arestarea lui Tudor Vladimireseu la Goleşti în împrejurările cunoscute, oastea pandurilor (numită de Chiriac Popescu „trupul cel mare”) 1 C. D. Aricescu, Istoria revolufiunii române de la 1821, Craiova, 1874, p. 283—287 ■(cap. XXXII „Lupta pandurilor peste Olt sub Solomon şi Mihaloglu, şi soarta pandurilor lui Tudor”). 2 Vezi I. Neacşu, Oastea pandurilor condusă de Tudor Vladimireseu In răscoala din 1821, In Studii şi referate privind istoria României, partea a Il-a, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R.., 1954, p. 1 042. 8 D. Berindei şi T. Mutaşcu, Aspecte militare ale răscoalei populare din 1821, Bucureşti, Edit. militară, 1962, p. 172 — 182. www.dacoromanica.ro ,,studii”, tomul 18, nr. 5, p. 1091-1096, 1965. 1092 IOAN I. NEACŞU 2 S-a dus la Piteşti 4. Cu această ocazie, o parte dintre panduri au început a se risipi 5. Efectivele oştirii pandurilor seăzuseră sub 5 000 de oameni6. Oştirea lor nu mai avea decît trei tunuri mici; căci cele trei tunuri mari, muniţia şi hrana de rezervă fuseseră oprite la Piteşti de către lordaclie Olimpiotul şi Ianaelie Farmaclie, care nu aveau încredere în panduri 7. Spre sfîrşitul lunii mai 1821, forţe superioare turceşti înaintaseră de la Yidin la Craiova. O parte dintre acestea s-au îndreptat spre Rîmni- cul-Vîlcea, prin Drăgăşani. Ele aveau misiunea să interzică pandurilor şi eteriştilor trecerea Oltului şi să nu-i lase să ocupe mănăstirile din nordul Olteniei 8. în ziua de 26 mai 1821, aceste forţe s-au luptat la satul Zăvideni (la o jumătate de poştă nord de Drăgăşani) cu pandurii conduşi de Ioan Solomon, pe care i-au silit să se retragă 9. După această luptă, turcii s-au instalat în mănăstirile Şerbăneşti, Stăneşti, Strejeşti şi Mamul10 11, fără să mai socotim mănăstirea Drăgăşani, pe care o ocupaseră mai înainte. Alte forţe turceşti mai puţin importante, venite de la Aicopole şi Turnu, înaintau pe malul stîng al Oltului spre Slatina. în aceste condiţii, la 23 mai 1821, oastea pandurilor a început deplasa- rea de la Piteşti ,,pe drumul Craiovei”, spre Slatina n, conformîndu-se ordinelor primite din partea conducerii Eteriei. Căpitanul lordaclie Olim- piotul, care oprise cu dînsul la Piteşti şi materialele de război ale oştirii pandurilor, făgăduise prin jurămînt să urmeze oastea pandurilor tot pe acelaşi drum, a doua zi de dimineaţă (26 mai 1821), pentru a participa alături de dînsa la luptele de peste Olt 12. Informaţiile neutilizate pînă în prezent pe care le-am analizat în alt articol13 ne-au permis să afirmăm că oastea pandurilor a ajuns pe malul Oltului undeva mai la nord de oraşul Slatina, iar apoi s-a deplasat la satul Vultureşti (vezi crocliiul anexă). Oastea pandurilor fusese precedată, la două zile de marş, pe aceeaşi direcţie, de o avangardă alcătuită din panduri şi arnăuţi, sub comandar căpitanului Simeon Meliedinţeanul şi bulucbaşa Iovanciu Bitoleanu. Astfel, oştirea pandurilor a fost acoperită pe direcţia de marş de către 4 N. Iorga, Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu, Bucureşti, 1921, p. 203. 5 C. D. Aricescu, op. cit., p. 283, nota 2. Probabil cu acesta ocazie o ceată răzleţită din oastea pandurilor s-a dus în Oltenia pe itinerariul: Piteşti, Făgeţelu, Clmpu-Mare, Vultu- reşti (D. Berindei şi T. Mulaşcu, op. cil., p. 173 şi nota 4). • N. Iorga, op. cit., p. 204. 7 Ibidem, p. 203. 8 Ibidem, p. 86; republicat în Documente privind istoria României. Răscoala din 1821, voi. V, Bucureşti, Edit. Acad, R.P.R., 1962, p. 88. 8 I. Solomon, Din vremea lui Tudor Vladimirescu (1821). Amintirile colonelului... După ed. din 1862 (Biografia Polcovnicului Ioan Solomon, Craiova, 1862, iunie), Vălenii de Munte, 1910, p. 26 — 27; C. D. Aricescu, Acte justificative la istoria revoluţiunii române de la 1821, Craiova, 1874, p. 41—42; republicat în Doc. râse. 1821, voi. V, p. 569 — 570. 10 N. Iorga, op. cit., p. 306. 11 Ibidem, p. 203 şi 204 ; Vezi şi A. Oţetea, 2’udor Vladimirescu şi mişcarea eterislă tn (ările române, 1821 — 1822, Bucureşti, 1945, p. 302. 12 N. Iorga, op. cit., p. 203 şi 207. 13 Ioan I. Neacşu, Unele precizări cu privire la prima luptă de la Drăgăşani (29 mai 1821)r în Omagiu lui P. Consiantinescu-Iaşi cu prilejul tmplinirii a 70 de ani, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1965, p. 393. www.dacoromanica.ro 3 PRIMA LUPTĂ A PANDURILOR CU TURCII LA DRĂGĂŞANI 1093 avangarda sa, care a precedat-o pe axnl de mişcare de la Piteşti la Slatina şi apoi pînă la Vultureşti. Ţinîndu-se seama de cele arătate mai sus, nu mai rămîne valabilă afirmaţia că oştirea pandurilor s-a deplasat pe itine- rarul Piteşti, Făgeţelu, Cîmpu-Mare, Vultureşti, iar avangarda sa pe iti- nerarul Piteşti, Slatina14. Tot în ziua de 25 mai, avangarda oştirii pan- durilor a învins pe turcii care ocupaseră oraşul Slatina şi i-a silit să se retragă. Această veste a fost comunicată pe drum „trupului cel mare”, care — între timp — se apropiase de Slatina. După o oră le-a sosit altă ştire, că peste Olt, la Drăgăşani, se aflau circa 3 000 de turci, detaşaţi din forţele venite în Oltenia de la Vidin. Atunci oştirea pandurilor, care se afla pe malul stîng al Oltului, s-a deplasat spre nord pînă la satul Vultu- reşti, unde a sosit ,,a treia zi de la pornirea noastră din Piteşti”, vineri 27 mai 1821. în acest sat au fost ajunşi de avangarda lor (175 de panduri, sîrbi şi bulgari) comandaţi numai de Iovanciu Bitoleanu 15, care timp de şapte zile oprise pe turci să înainteze spre nord şi să treacă Oltul de pe malul drept pe malul stîng. Cu toţii au poposit în acel sat, unde tot vineri seara au pregătit trecerea Oltului la DrăgăşaniI6. Trecerea rîului Olt de către oştirea pandurilor s-a executat prin vad, In dreptul satului Vultureşti, mai la nord de tîrgul Drăgăşani (vezi crochiul anexă). La acea epocă, după cum atestă documentele şi hărţile, locul de trecere era ascuns de o pădure deasă şi mare, situată mai la nord de Drăgă- şani, care se întindea spre est pînă la malul drept al Oltului, în dreptul satului Vultureşti. Pădurea aceea favoriza trecerea rîului Olt prin surprin- dere de la satul Vultureşti drept spre satul Călina I7. Informaţiile istorice şi datele geografice ne permit să restabilim desfăşurarea acestei operaţii. în noaptea de 27 spre 28 mai 1821, primul eşalon format din cei 300 de panduri au trecut Oltul (,,în trei punturi”) în dreptul satului Vultureşti pe direcţia satului Călina, fiind protejaţi de pădurea mare şi deasă. De acolo eşalonul s-a deplasat mai întîi spre vest de acel sat şi apoi spre sud, ocupînd culele din viile situate la nord de Drăgăşani. Sîmbătă dimineaţa (28 mai) la revărsatul zorilor, turcii aflaţi în mănăstirea Drăgăşani au fost atraşi de focul deschis de cei 300 de pan- duri postaţi în acele vii. Bănuind că au de-a face cu un uumăr mare de panduri, ei au trimis împotriva lor mai multe forţe. în tot cursul zilei de 28 mai, turcii au atacat de mai multe ori poziţia ocupată în vii de panduri, fără să obţină vreun rezultat, fiind respinşi cu mari pierderi. în felul acesta, armata turcă a slăbit supravegherea oştirii pandurilor, poposită lingă satul Vultureşti. Prof iţind de această situaţie, în cursul aceleiaşi zile — înainte de prînz —, întreaga oştire a pandurilor a Irecut rîul Olt pe acelaşi itinerar slabilit pentru primul eşalon, iar în aceeaşi seară a poposit pe cîmpul de u D. Berindei şi T. Mutaşcu, op. cit., p. 173-17-1. 15 Simeon Mchedinţeanu trecuse în Oltenia, unde a continuat lupta împotriva turcilor (Ioan I. Neacşu, Luptele locuitorilor din Oltenia cu turcii in ultima fază a răscoalei din 1821, în „Studii”, an. XV, 1962, nr. 5, p. 1 210). 18 N. Iorga, op. cit., p. 203 201; D. Ariccscu, Ist. revoluliunii..., p. 2S4, nota 1. 17 Ioan I. Neurşu, t'nele precizii ' ... www. ro 1094 IOAN I. NEACŞU 4 lîngă satul Călina, unde a fost instalată tabăra. Chiriac Popescu spune că nu a fost nevoie să se tragă nici un foc de puşcă 1S. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă oştirea pandurilor ar fi executat trecerea Oltului într-un loc unde nu ar fi fost protejaţi de pădure, aşa cum se prezenta situaţia în dreptul tîrgului Drăgăşani. Terenul de la est de această localitate era expus vederii şi focului apărătorilor mănăstirii, fapt ce ar fi determinat un schimb de focuri, în eventualitatea unei treceri a Oltului în dreptul tîrgului Dră- găşani. Afirmaţia că forţele principale ale oastei pandurilor au trecut Oltul ,,în faţa” oraşului Drăgăşani, că ele au trecut prin acea localitate şi că apoi s-au instalat la vest de oraş, în apropiere de satul Şuteşti 18 19r nu este veridică şi nici operantă. După cum vom vedea, nici condiţiile nu erau prielnice pentru a realiza surpriza. Pe lîngă faptul că întreaga oştire a pandurilor, ca să ajungă la satul Şuteşti, trebuia să execute marşul în prezenţa turcilor, aşa cum am arătat mai sus, informaţia folosită de autori pentru a stabili că tabăra pandurilor a fost instalată lîngă satul Şuteşti nu este justă. Ea se referă la cea de-a doua luptă de la Drăgăşani (7/19 iunie 1821), cînd căpitanul Oarcă cu o ceată de panduri a opus rezistenţă împo- triva turcilor în cîmpia de lîngă podul Verdea 20. Aricescu confirmă acest lucru, precizînd că lupta a avut loc în ziua de 7 iunie 1821, la un pîrîu sec numit Gura Verzii21. în afară de aceasta era foarte primejdios să execuţi trecerea rîului Olt în prezenţa inamicului, fără ca el să nu simtă şi să deschidă focul. De asemenea exista pericolul încercuirii oştirii pandurilor lîngă Drăgăşani — în drum spre tabăra de la Şuteşti —, de către forţele turceşti instalate în cele patru mănăstiri (Şerbăneşti, Stăneşti, Strejeşti şi Mamul), situate la sud de acel tîrg. Instalarea oştirii pandurilor pe cîmpul de lîngă satul Călina avea avantajul că tabăra era ferită de un atac prin surprindere din partea forţelor turceşti, care nu se puteau strecura uşor prin culoarul de pădure aflat în dreapta şi în stînga drumului dintre Drăgăşani şi Călina. Acea tabără asigura şi o bună hnie de comunicaţie spre baza de operaţii. Este bine cunoscut că linia de comunicaţie formează partea vitală pentru o armată, care are imperioasa nevoie de a-şi păstra tot timpul legătura cu baza sa de operaţii. în cazul nostru, baza de operaţii pentru oştirea pan- durilor era constituită din mănăstirile întărite şi aprovizionate din zona muntoasă a Olteniei22, cu care se putea păstra legătura cea mai sigură pe drumul de la Drăgăşani spre Rîmnicul-Vîlcea. Tot sîmbătă 28 mai 1821, turcii, aflînd că întreaga oştire a panduri- lor trecuse Oltul, au dat foc tîrgului Drăgăşani, pe la prînz, pentru a avea eîmp de vedere şi de tragere în direcţia nord de unde oştirea turcă aştepta atacul pandurilor. Atragem atenţia că tîrgul se întindea spre nord de mănăstire şi de cele două case ocupate şi apărate de turci. Spre seară s-au retras în mănăstirea Drăgăşani şi turcii care luptaseră fără rezultat împo- 18 N. Iorga, op. cit., p. 205. 19 D. Berindei şi T. Mutaşcu, op. cit., p. 176, notele 1 — 3 şi pi. 8. 20 C. Alessandrescu, Dicţionar geografic al Judeţului Vtlcea, Bucureşti, 1893, p. 423. 21 C. D. Aricescu, op. cit., p. 289 — 291. 22 I. Neacşu, Oastea pandurilor...., p. 1 025. www.dacoramamca.ro PRIMA LUPTA A PANDURILOR CU TURCII LA DRAGAŞANI 1095. 5 triva pandurilor instalaţi în vii. în cursul nopţii (28 spre 29 mai) au venit în tabăra de lîngă satul Călina şi cei 300 de panduri din primul eşalon,, care respinseseră cu multă dîrzenie atacurile repetate ale turcilor 23. în dimineaţa zilei de duminică 29 mai 1821 (ziua Busaliilor) a început atacul pandurilor împotriva turcilor. Din analiza datelor despre această luptă, care este descrisă foarte amănunţit de către Chiriac Popescu, credem, că s-a pus în aplicare următorul plan de acţiune : 1) Obiective : forţele turceşti închise în mănăstirea Drăgăşani şi în cele două case vecine din faţa ei (situate spre nord). Efectivele turci- lor circa 3 000 de soldaţi (infănterie şi cavalerie), din care un mic deta- şament de călăreţi aşezaţi în faţa celor „trei ziduri” (afirmaţia fraţilor Macedonschi că au fost 4 000 de turci ni se pare exagerată). 2) Direcţia de atac :de la nord spre sud, de-a lungul drumului Călina- Drăgăşani (astfel, linia de comunicaţie şi retrăgere a oştirii pandurilor se afla axată perpendicular pe linia obiectivului de atac). 3) Dispozitiv : ' — Linia I : Detaşamentul de călăreţi (cazaci, sîrbi şi bulgari). — Linia a Il-a : Oastea pandurilor („trupul cel mare”), aşezaţi iniţial în trei coloane, care ulterior s-au desfăşurat în linie (cînd au ajuns în bătaia armamentului portativ). în intervalele dintre coloane se aflau cele trei tunuri (în altă parte după cum vom vedea mai departe rămăse- seră numai două). Efectivele totale ale oştirii pandurilor (inclusiv călă- reţii) circa 4 500 de soldaţi. 4) Executarea atacului : — Faza I : şarja călăreţilor din linia I. — Faza a Il-a : atacul frontal al celor trei coloane din linia a Tl-a şi bombardamentul întăriturilor cu cele două tunuri mici. — Faza a IJI-a : încercuirea mănăstirii Drăgăşani şi a celor două case vecine („pe la prînz”). Astfel, prin vitejia şi entuziasmul lor, pandurii au reuşit să învingă pe turci la începutul luptei. După aceea a urmat ridicarea asediului mănăstirii (din cauza termi- nării muniţiei şi a lipsei tunurilor celor mari oprite de Iordache Olimpiotul la Piteşti) şi retragerea în cursul nopţii (29 spre 30 mai 1821) pe linia de comunicaţie spre nord, la „şase ceasuri departe de Drăgăşani”, într-o poziţie bună, nu departe de Bîmnicul-Vîlcea (pentru a nu fi atacată oşti- rea pandurilor de alte forţe turceşti venite în ajutorul celor încercuite). Turcii, înfricoşaţi de impetuozitatea atacurilor oştirii pandurilor şi temîndu-se de vreo stratagemă, nu au părăsit întăriturile lor timp de două zile după* luptă 24. între timp sosise la Bîmnicul-Vîlcea şi oştirea Eteriei condusă de Alex. Ipsilanti. Pandurii de sub conducerea lui Dimitrie Macedonschi şi Hagi Prodan, care învinseseră pe turci la Drăgăşani în ziua de 29 mai 23 N. Iorga, op. cit., p. 205 — 206. 24 Ibidem, p. 206 — 209 şi 219. Este eronată părerea că atacul oştirii pandurilor s-a executat din direcţia taberei instalate lîngă satul Şuteşti spre mănăstirea Drăgăşani, aşa cum rezultă din schemă (D. Berindei şi T. Mutaşcu, op. cit., p. 177 şi planşa nr. 8). www.dacoromanica.ro 1096 IOAN I. NEACŞU 6 1821, împreună cu căpeteniile lor, au cerut lui Alex. Ipsilanti să-l aducă pe Tudor Vladimirescu. Văzînd pandurii că cererea lor nu este satisfă- cută, au plecat mîhniţi pe drumul spre Drăgăşani şi trei părţi dintre ei „din cei mai voinici” au plecat pe la casele lor 2S. în această acţiune întreprinsă de oştirea pandurilor la Drăgăşani s-au putut constata următoarele : 1) Trecerea prin surprindere a rîului Olt s-a executat cu multă îndemînare de către oştirea pandurilor, fapt care nu a desminţit ope- raţiile similare executate de ei pe timpul războiului ruso-turc (1806-1812). Surpriza pe cîmpul de luptă a constituit în toate împrejurările şi în toate timpurile trăsătura caracteristică a artei militare tradiţionale, aplicată cu multă măiestrie de către marii conducători de oşti din Ţara Eomânea- scă. Victoriile răsunătoare ale lui Mircea cel liătrîn, Vlad Ţepeş şi Milrai Viteazul ilustrează în mod elocvent acest lucru. 2) Instalarea oştirii pandurilor în tabăra de lîngă satul Călina şi în special atacul întreprins de aceeaşi oaste la Drăgăşani sînt dovezile însuşirii judicioase a tacticii moderne de luptă şi a folosirii experienţei căpătate de panduri pe timpul războiului ruso-turc (1806 — 1812). Executarea atacului (coordonarea focului cu mişcarea) a consti- tuit proba pregătirii militare a masei pandurilor de către Tudor Vladi- mirescu în taberele de la Ţînţăreni şi Cotroceni. ★ în concluzie, putem considera prima luptă de la Drăgăşani (29 mai 1821) ca un succes de seamă al oştirii pandurilor. Ea s-a deplasat de la Piteşti direct la Slatina, iar de acolo s-a dus la Vultureşti, unde a executat trecerea Oltului prin surprindere şi s-a instalat în tabără lîngă satul Călina. Atacul impetuos al pandurilor împotriva turcilor fortifi- caţi în mănăstirea Drăgăşani s-a executat din direcţia nord spre sud. Important este că în această luptă s-a aplicat cu multă măiestrie tradiţionala artă militară românească. Ea a fost îmbinată în mod judi- cios cu tactica modernă de luptă. 2* I. N’eacşn, I.uplelr Uruiltriltr. . ]). 1 2U(i. www.dacorQmanica.ro DESFĂŞURAREA PRIMEI LUPTE DE LA DRÂGĂŞANI (29 MAI 1821) CROCHIU PRELUCRAT DE IOAN I. NEACŞU ~ ' o |o • (âr'Ji'î î» '•* o **^4$ o li * ° ' %° »> v i * *|* drăgâSani i X ...........-ii V Spre Oteteliş [După harta austriaca a Principatului la » Rom nesti, la scara f-57800 dm 1855-1857 0 / 1 3 ’ 4 5 km 1 i i i i i /IOTA Corectată dopa unele deta / planimetrice af ate pe hartă anexa la lucrarea' F G Laurenşon, Nouve Ies observat tuns sur la Valachie .. Parts, 1822 lăvtden, II După harta rusă a teatrului derazbot in Europa anilor 1828-1829 la scara F 420000, din 1858 10 =t= 20 30 =i= iO 58 verste =l tu 20 30 40 JO km LEGENDĂ ri t-j Popas panduri Ei Tabără panduri —----► Drum parcurs de cei 300panduri (primul eşalon) —— ■ > Drum parcurs de oastea pandurilor („ trupul cel mat a ") ’t' Poziţia ocupată în vii de către cei 300panduri 1 D i Dispozitivul de luptă a! oastei pandurilor, după desfăşurarea în hn e L a celor trei coloane şt direcţi de lor de atac, m vederea încercuirii, turcilor Manăst n ocupate şt apărate de tura Dlfflrnmg^' Drumparcurs de forţele turceşti , •<*> Lupta pandurilor cu turcii (29mai !82/)- www.dacaromamca.i0---------------------------------------------------------------- S. IGHIMCSCU ASPECTE DIN ISTORIA DOBROGEI SUB DOMINAŢIA OTOMANĂ ÎN VEACURILE XIV—XVII (MĂRTURIILE CĂLĂTORULUI EYLIA CELEBI) DU MUSTAEA A. MEHMET Trecutul Dobrogei este tot atît de bogat şi plin de frămîntări ca şi istoi'ia celorlalte ţinuturi de la nord de fluviul Dunărea. Deşi condiţiile istorice dintr-o epocă sau alta au imprimat evoluţiei istoriei Dobrogei unele trăsături specifice, totuşi desfăşurarea concretă a evenimentelor n contribuit la menţinerea unei legături necontenite cu viaţa economică şi social-culturală a ţărilor române, încadrînd-o astfel în dezvoltarea generală a acestora. Cercetarea istoriei Dobrogei atît sub raportul ele- mentelor comune cu ţinuturile de pe malul sting al fluviului, cît şi sub aspectul trăsăturilor sale specifice se impune pe zi ce trece în stadiul actual al istoriografiei noaştre. Perioada stâpînirii turco-osmane în Dobrogea (secolele XIY — XIX) ocupă un loc important în istoria acestei provincii, dar tocmai cerceta- rea epocii respective prezintă incă serioase goluri. Din seria izvoarelor care se ocupă mai pe larg de trecutul Dobrogei se numără şi relatările călătorului turc Evlia Celebi, care a trăit în seco- lul al XVII-lea. ★ Potrivit propriilor sale mărturii, Evlia Celebi s-a născut în Itill (1020) 1 la Constantinopol, numele său adevărat fiind Melimed, fiul Iui Derviş Melimed Zîlli2. Anul morţii acestui călător nu se ştie precis (1683 ?) 3. 1 Cf. Seyahalname, Islanbul (10 volume, 1896/1314 H. —1938), voi. I, p. 212. 2 Jbidem, III, p. 442. 3 Pentru biografia lui Evlia Celebi, cf. şi Islăm Ansiklopcdisi, voi. IV, Istanbul, 1945, p. 400-112. „studii”, lomul 18, n www.dacdr6minica.ro $ c. 311*7 1098 M. MEHMET El a întreprins călătorii în Europa, Asia şi Africa, devenind astfel un ijlobetrotter în adevăratul sens al cuvîntului 4 *. Mărturie evidentă a acestor peregrinări ne stă Cartea de călătorii, numită Seyahatname 6, în cea mai mare parte rodul însemnărilor din timpul uneia sau alteia din- tre călătoriile lui Evlia Celebi. Importanţa operei Seyahatname pentru istoria ţărilor române în general8 9 şi pentru Dobrogea în special apare cu atît mai mare cu cit ea îmbrăţişează aspecte mai variate din trecutul acestor provincii, ca : viaţa social-economică sau politico-militară, imformaţii de natură etnogra- fică şi toponimică sau relatări despre tradiţiile şi limba popoiului român ş. a. Nu s-a încercat însă pînă acum să se stabilească cronologia călăto- riilor lui Evlia Celebi în Dobrogea şi nici itinerariile corespunzătoare, care se întretaie ca firele de păianjen. Nici relatările sale asupra acestei provincii nu au constituit obiectul unei cercetări mai mult sau mai puţin detaliate 7. ★ După mărturiile sale, Evlia Celebi a trecut prima dată prin Dobro- gea ca urmare a unui naufragiu pe Marea Neagră 8, în jurul anului 1641 (1051) ®. A doua călătorie a fost prilejuită de numirea rudei sale, vizirul MeE“k Ahmed paşa 10 11, în provincia Oceacov (Ozu eyaleti), călătorul în- torcîndu-se de la Babadag spre sfîrşitul lunii noiembrie 1652 (evahîr ZVl-hiăjge 1062), după ce a vizitat o serie de sate din nordul Dobrogei pentru a strînge bani şi provizii n. A treia revenire în Dobrogea a început la 26 iulie 1656 {4 Şevval 1066) din Istanbul12, Evlia Celebi parcurgînd mai cu seamă părţile ei sudice 13. Expediţia principelui Transilvaniei, Gb. Bâkoczy al II-lea,, 4 Călătoriile sale se întind de la Mecca la Viena şi din Polonia şi Rusia în Sudan. 6 Cf. Evlia Celebi, Seyahatnamesi, publicată în anii 1896 —1938 la Istanbul în caractere arabe (voi. I—VIII) şi latine (voi. IX —X). • Pasajele din Seyahatname privitoare la ţările române au fost traduse In cadrul colec- ţiei „Călători străini despre ţările române”, la Institutul de istorie al Academiei. 7 în ultima vreme un studiu mai amplu, cu o serifc de indicaţii bibliografice, a publicat M. Guboglu, Eoliya Celebi : De la situation social-economique des pays Roumains vers le milieu du XVII-e siicle, în „Studia et Acta Orienlalia”, voi. IV, Bucureşti, 1962, p. 153 — 196. 8 Cu acest prilej, el a ieşit la liman Ungă Capul Caliacra, denumit şi Keligra sau Kelgra. Sub acest nume Evlia Celebi înţelege şi Babadagul. De la Kelgra el a urmat apoi drumul spre Burgaz. 9 Han al Crimeii era Bahadîr Gliirai (1638 — 1642), Iar sultan trecuse Ibrahim I (1640 — 1648). Cf. Seyahatname, voi. II, p. 122 — 140, şi lslăm Ansiklopedisi, voi. V 1 (1930), p. 880 şi urm. (art. Ibrahim). 10 La 10 februarie —11 martie 1652 (Rcbi I 1002), Evlia Celebi se afla la Silistra, de unde se întoarce la Bazargic (zis Hadjioglu Bazarî, azi Tolbuhin în R. P. Bulgaria), iar de acolo- urmează itinerariul : Vama—Balcic — Yîlanlîc-Mangalia (Mankalya)— Giivenli (azi Cliirnogeni) — Constanţa (zis Kostendje) — Kara — Harman (azi Vadu) — Cikrîkci (azi Sibioara) —Babadag (Sarl-Saltuk-Baba-sultan). Cf. Seyahatname, voi. III, p. 289 şi urm. 11 El s-a întors prin : Iayla— Inanceşme (Inehan-Ceşmc) — Ester (satul Esler sau Istria) — Kara-Murad (azi M. Kogălniceanu) —Kara-Su (azi Medgidia) — Casapii (sat în Bulgaria) —Bazar- gic ş. a. (Cf. Seyahatname, voi. III, p. 371 şi urm). 12 Cf. Seyahatname, voi. V, p. 83 şi urm. 13 în timpul acestei călătorii Evlia Celebi a urmat itinerariul: Istanbul —Varna —satele din Deliorman (sudul Dobrogei)—Silistra—Regep-Kuyusu (azi Tudor Vladimirescu) —Kavlaklar www.dacoromanica.ro 3 DIN ISTORIA DOBROGEI SUB DOMINAŢIA OTOMANA 109» in Polonia 14 15 a făcut ca Evlia Celebi să pornească împreună cu oastea paşei, la 26 mai 1657 (12 Şa'ban 1067),din Silistra16 17, şi astfel, urmînd calea Bazargic-Babadag, pi'in centrul Dobrogei16, s-a îndreptat spre Polonia. La întoarcere11, Evlia Celebi a găsit iarăşi ocazia de a cutreiera, în toamna anului 1657, satele din nordul Dobrogei, menţionînd denu- mirile multora, fie că a trecut prin ele, fie că a auzit despre ele 18. Mer- gînd pe malul drept al Dunării, de la Tulcea spre Silistra l9, la 27 noiem- brie 1657 (4 Safer 1068) Evlia sosi la Cernavoda (Bogaz — My) 20. A patra sa călătorie în Dobrogea a fost întreprinsă în perioada cam- paniei turceşti împotriva voievodului Moldovei, Constantin Şerban (zis BitnmsMz-Cîrnul)21, oastea otomană pornind din Constantinopol, după afirmaţia călătorului, la 9 noiembrie 1659 (23 Safer 1070)22, iar întoar- cerea a avut loc după instalarea noului voievod, Ştefăniţă Lupu, la 31 noiembrie 16 5 9 23. Evlia Celebi a străbătut pentru ultima dată Dobrogea în momentul înapoierii sale din Crimeea spre Poartă. După afirmaţiile proprii, la 25 — 27 februarie 1667 (2 — 3 Ramazan 1077) îl găsim la Babadag 24, de unde porneşte apoi spre Bazargic 25, pentru a nu mai reveni niciodată pe pă- mîntul Dobrogei. Diversitatea împrejurărilor care l-au deteiminat pe Evlia Celebi să treacă prin Dobrogea i-au prilejuit totodată să facă însemnări variate despre satele şi oraşele de aici, ca şi despre un eveniment său altul petre- cut în ţinutul dintre Marea îfeagră şi Dunăre fie în trecut, fie pe vremea sa. Tbtalitatea acestor relaţii învederează însemnătatea călătoriilor lui Evlia Celebi pentru istoria ' Dobrogei. ★ (Cavaclar)—Mangalia (în toamna lui 1656 = începutul lui 1067) — Tatlîgeac (Hasladjakll, azi 23 August sau Dulceşti) —Provadia —Istanbul — iarăşi Silistra (după 8 decembrie 1656 = 20 Safer 1061). Cf. Seyahalname, voi. V, p. 92 — 100. 14 Istoria României, voi. III, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1964, p. 188. 15 Cf. Seyahalname, voi. V, p. 104. 16 Drumul urmat a fost : Silistra Aîmall—Bozavurd — Bazargic (Iladjioglu Bazari). de unde porneşte la 13 iunie 1657 (1 Ramazan 1067), trccînd apoi prin localităţile .-HarinanJf— Biii- băl (azi Ciocirlia) —Babadag (Sari-Saltuk) — Ienikioi (Satu Nou), unde s-a făcut bairamul (13 iulie 1657 = 1 Şevval 1067)— Tulcea—Delta — Ismail ş.a. (cf. Seyahalname, voi. V, p. 104 şi urm.). 17 între timp mai făcuse un drum la Constantinopol prin Dobrogea (Cf. Seyahalname, voi. V, p. 213 şi urm.). Ja Ibidcm, p. 228 şi urm. 19 Tulcea — Babadag— Saraiu —Dăcni (zis Daya-i-Kebir) — Hirşova (Illrs-ova) Băllăgcşti (Baltadji) — Cernavoda (Rogaz-Iiioi) — Silistra, de unde a plecat spre Constantinopol la 10 decem- brie 1657 (4 Rebi I 106S). Cf. Seyahalname, voi. V, p. 230 şi urm. 20 Ibidem, p. 232. 21 Pentru unele detalii, cf. Istoria României, voi. III, p. 189 şi urm. 22 Ilinerariul de astă dată a fost : Constantinopol —Provadia —Ciobăniţa (Cioban-Isa, sat lingă Negru Vodă) —Murfatlar (Muruvvclli) — Babadag— Tulcea —Isaccea —Iaşi (Cf. Seya- halname, voi. V, p. 330 şi urm.). 23 Cu acest prilej s-a mers prin Isaccea —Tulcea —Babadag —Kara-Murad (azi M. Kogălni- ccann) —Osmanfact — Bazargic Adrianopol (16 februarie 1660= 4 Djumadi II, 1070). Cf. Seya- halname. voi V, p. 359 şi urm. 24 Ibidem, voi. VIII, p. 54 şi urm. 25 El a urmat drumul: Babadag—Tariverde (Tanrl— Verdi)—Kara-Murad — Murfat- lar—Bazargic — Constantinopol (Cf. Seyahalname, voi. VIII, p. 54 — 58). www.dacoromanica.ro 1100 M MEHMET 4 O primă problemă ce se degajă din cercetarea mai atentă a însem- nărilor acestui călător se referă la condiţiile politice generale in care Dobro- gea a căzut sub stăpînirea otomcmă. După cum se ştie, cel dintîi val de imigraţiune de elemente tur- ceşti diii Asia Mi'că (Anatolia) în Dobrogea şi în alte regiuni ale Rumeliei26 avusese loc în a doua jumătate a veacului al XlII-lea 27, cînd un număr de 10 000 — 12 000 de turci-selciuchizi28 din Anatolia fuseseră stră- mutaţi în vederea apărării intereselor bizantine de aici împotriva state- lor vecine. Menţionate în treacăt în sursele europene29 * 31, relatări mult mai variate despre întîmplările de atunci se află în izvoarele turceşti, pome- ni ndu-se chiar şi de nume de căpetenii ca : Izzeddin Kaykavuz, Aii Bahadîr şi mai ales de Sarî-Saltuk-Babac0, de la care a rămas denumirea oraşului Babadag. După unele izvoare narative, aceste triburi „făceau adesea incursiuni în Bulgaria şi Ţara Românească (EflaJc)”al. Yazîdji-zade Aii (secolul al XY-lea) face referiri îndeosebi la condiţiile istorice care au determinat trecerea turcilor-selciukizi înapoi, în Anatolia32, preei- zînd totodată că „cei care au rămas în Rumelia s-au risipit după moartea lui Rarî-Saltuk” 33. Se pare că Dobrogea a mai cunoscut o vremelnică incursiune a turcilor anatolieni şi prin 1339 — 1341, cu prilejul expediţiei întreprinse la Gurile Dunării, prin Marea Xeagră, de emirul de Aidîn, Umur Bey, tot pentru a apăra unele interese bizantine împotriva supremaţiei negus- torilor genovezi34. După formarea statului feudal otoman în prima jumătate a secolului al XlV-lea, ofensivele turcilor anatolieni începură să ameninţe la un moment dat şi Rumelia, unde primele cete militare se stabiliseră în 1354. Favo- rizaţi de o serie dte factori interni şi externi, turcii-osmanlîi îşi întinseră în scurt timp stăpînirea lor în Peninsula Balcanică, ajungînd să exercite influenţă pîuă la Dunăre, fapt care devenise evident îndeosebi în preajma bătăliei de Ia Cossova (1389). în ceea ce priveşte însă căderea Dobrogei sub dominaţia otomană, aceasta a urmat o cale destul de sinuoasă. Cro- 28 Rumeli, partea europeană (balcanică) a Imperiului otoman. Azi Turcia Europeană. 27 Prin 1262-1264. 28 Cf. Ustoyan Cansîzof, Balkan Şiibe Ceziresinde Tiirkler (Turcii in Peninsula Balca- nică), in „Tarih-i Osmani Endjiimeni Medjmuasl”, Istanbul, 1912, nr. 17, p. 1 076 — 1 096. 29 Cf. Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, ed. V. Grecu, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1958, p. 32-33. 39 Oguzname de Seyyid Lokman (sec. XVI), apud Isiâm Ansikiopedisi, voi. III, p. 632 şi urm. (Dobruca). 31 Kemal paşa zade, Tevarih-i al-i Osman, apud I. Thury, Turuk Tortenâtirok, voi. I, Budapesta, 1893, p. 232-233. 32 Spre sfirşitul celui de-al doilea ţarat româno-bulgar, sub Petru şi Asan, cind acesta decade in a doua jumătate a secolului al XlII-lea. 33 Tarih-i al-i Selţuk, apud Isldm Ansikiopedisi, voi. III, p. 632 — 633 (Dobruca). 34 Cf. Mustafa A. Mehmet, M. Alexandrescu-Dersca : L’expidition d’Vmur Beg d’Atjdin au bouches du Danube (1337 ou 1338), în „Studii”, 1961, nr. 1, p. 224 — 225. www.dacoromanica.ro 5 DIN ISTORIA DOBROGEI SUB DOMINAŢIA OTOMANA 1101 nicarii otomani tratează ocuparea Dobrogei de turci în capitolele con- sacrate în special domniei sultanului Mehmed I Celebi (1413 — 1421):s, iar în ultimele studii de sinteză, amintindu-se de căderea Silistrei sub Baiazid I Fulgerul (Ildîrîm), în 1393, şi de ocuparea unei părţi „din fos- tele ţinuturi ale lui Ivanco” 35 36, se vorbeşte mai departe de recucerirea de către forţele româneşti şi maghiare, în 1395, a Dobrogei, „unde turcii îşi reinstalaseră garnizoanele” 37, pentru a se conchide apoi că la pier- derea Severinului, în 1419, în favoarea regelui Ungariei, „s-a adăugat şi anexarea Dobrogei la Imperiul otoman, în urma marii expediţii din primăvara anului 1420...” 3S 39. Tocmai în legătură cu evenimentele din această perioadă Evlia Celebi aduce o serie de mărturii interesante, care îşi au importanţa lor în studierea extinderii influenţei turceşti spre Gurile Dunării. Astfel, Evlia Celebi indică sfîrşitul veacului al XlV-lea ca moment al supunerii unor localităţi dobrogene, mai cu seamă dinspre ţărmul pontic. „Deoarece — afirmă el despie Mangalia — Adja-Iakub-oglu Umurdja gaziul a întîmpinat greutăţi cu prilejul cuceririi ei, caie s-a întîmplat pe vremea domniei lui Baiazid Ildîiîm, el a dărîmat cetatea ei după cucerire” c9. Acelaşi lucru spune Evlia Celebi şi cînd vorbeşte de oraşul Constanţa, zis Kostendje, la ocuparea căruia sultanul Baiazid Ildîrîm ar fi întîmpinat „multe greutăţi”, fiind o cetate „puternică şi grozavă” 40. Pe seama aceluiaşi sultan pune călătorul şi dârîmaiea zi- durilor ce înconjurau pe atunci cetatea Tomis. „Şi acum — scrie Evlia Celebi mai departe — se văd, pe un deal înalt de lîngă mare, temeliile zidurilor sale dărîmate” 41. Amintind de fuga locuitorilor oraşului, în cea mai mare parte geno- vezi, la Caffa, călătorul se referă şi la menţinerea influenţei genoveze în aceste părţi ale Dobrogei. „în acea vreme — scrie el — toate cetă- ţile de pe ţărmurile Mării Negre, în număr de 770, se aflau în stăpîniiea genovezilor” 42. Xu este important atît numărul oraşelor, cît faptul că „în această perioadă (a doua jumătate a secolului al XlV-lea) exista în nordul Dobrogei stăpînirea militară şi politică a negustorilor genovezi” 43. După Evlia Celebi, şi schela Kara-Harman (azi Yadu)44, situată la sud de lacul Sinoe, a fost luată tot de la genovezi de acelaşi Baiazid 35 Cf. Cronicile turceşti privind ţările române (traducere la Institutul de istorie al Academici de M. Guboglu şi Mustafa Mehmet). 38 Cf. Istoria României, voi. II, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1962, p. 367. 37 Ibidcm, p. 370. 38 Ibidcm, p. 386. 39 Cf. Seyahalname, voi. III, p. 355—356. Adja-Iakub a fost unul dintre primele căpete- nii de turci care au acţionat în Rumelia, împreună cu Suleyman-Şah, după 1354 (Cf. M. Neschri, Gihannuma, Leipzig, 1951, p. 50). Deci Umurdja bei era altul decît Umu bei, fiul lui Kara- Timurtaş. 40 Cf. Seyahalname, voi. III, p. 358. 41 Ibidem. 49 Ibidem. 43 Cf. Istoria României, voi. II, p. 360. 44 După unii istria www.dacoromanica.ro 1102 M. MEHMET 6 Fulgerul, cure, potrivit afirmaţiei călătorului, ,,a dărâmat cetatea de aici, făcînd-o una cu pămîntul”46. Relatările din Seyahatname extind pînă la Babadag înaintarea turcilor în ultimul deceniu al veacului al XIY-lea. „Cuceritorul acestui oraş — afirmă Evlia Celebi — este Ildîrîm (Baiazid) banul şi mai apoi Baiazid (II) Veli” 46. ★ După cum se ştie, încă spre sfîrşitul domniei sultanului Murad I (1359 — 1389) corpurile expediţionare turceşti47 se apropiară de Silis- tra 48, încercînd să ocupe şi Yarna 49 50 51, ceea ce arată că, în preajma bătă- liei de la Cossova (1389), turcii ameninţau deopotrivă atît ţărmul pontic, cit şi malul dunărean, în direcţia Dobrogei. Deşi în această perioadă asistăm la intervenţia liotărîtă a Ţării Româneşti, prin Mircea cel Bătrîn B0, totuşi întronarea sultanului Baiazid Ildîrîm a fost urmată de noi ofensive ale oştilor otomane spre malurile Dunării, ele repetîndu-se spre sfîrşitul veacului al XIV-lea, fapt care a dus la consolidarea influenţei turceşti în bazinul de jos al Dunării, mai ales spre versantul pontic al Dobrogei. în acestă privinţă pare semnifi- cativă şi povestirea cronicarului bizantin, Ducas, care, descriind devas- tările oştilor sultanului Baiazid I în diverse puncte ale Peninsulei Balcanice înainte de bătălia de la Xicopole (1396), afirmă în continuare că ,,în oraşele aşezate înspre Marea Xeagră trimite pe Turachan şi le preface în pustiu; într-un cuvînt toate sînt nimicite şi localităţile au rămas nelocuite” 61. în aceeaşi ordine de idei trebuie menţionată şi legătura ce se stabi- lise pe atunci între triburile tătăreşti din sudul Rusiei (Deşt-i-KîpceaTc) şi stăpînirea sultanului Baiazid52 53. Se pare că rămăşiţele Hoardei hanului Tohtamîş j(1376 — 140G), după înfrângerea lor definitivă în faţa oştilor lui Timurlenk63, au căutat refugiu şi protecţie la Baiazid, trecînd mai degrabă prin Dobrogea. Tătarii veniseră în număr de 30 000 de oameni54 55, „trecînd prin Moldova (Kar a-Bogdan)” 65, deci nu şi prin Ţara Românească, cum lasă să se înţe- 15 Cf. Seyahatname, voi. III, p. 361. 16 Ibidcm, p. 362. 47 Cf. M. Neşri (Neschri), op. cil., p. 66 (expediţiile Împotriva lui Şişman şi Ivanco). 48 Cf. Sa’adeddin, Tadj-iil-leoarih, voi. I, Istanbul, 1279 II., p. 113; AI. Neşri, op. cit., I, p. 70. 49 Cf. AI. Neşri, op. cit., p. 68. 50 Rcferindu-se la campaniile vizirului Aii paşa prin 1388 Împotriva căpeteniilor locale din părţile Şişlovului, cronicarul Neşri precizează că, „după aceea, el [Aii paşa] s-a dus şi, luind fortăreţele pe care, trecînd, le ocupaseră valahii (E fiu Ic) şi lăcîndu i prizonieri pe locui- tori, a iners asupra Nicopolei” (op. cil., p. 70). 51 Cf. Ducas, Istoria lurco-bizanlină, 1341 —1403, cd. V. Grecii, Bucureşti, Edil. Acad. R.P.R., 1958, p. 78. 52 Cf. Laonic Chalcocondil, op. cil., p. 75. 53 Cf. P. P. Panaitcscu, Mircea cel Bulrtn, Bucureşti, 1911, p. 2S8 —290. 54 Cf. Enveri, Diisliirname, Istanbul, 1928, p. 89 — 90. 55 Cf. Cronici anonime, ed. Gicse, lJie Allnsmanischen annnymen Chronilcen, Bresluu, Teii I, 1922, p. 38. ‘ www.dacoromanica.ro 7 DIN ISTORIA DOBROGEI SVE DOMINAŢIA OTOMANA 1103 leagă cronicarul bizantin Chalcocondil, a cărui relatare despre trecerea sciţilor „peste Dacia” 58 i-a silit pe istorici să caute explicaţia acestui fapt care venea în contradicţie cu condiţiile politico-militare de atunci57. Trebuie precizat însă că grecii i-au numit pe tătari „sciţi” şi au atribuit „Daciei” nu numai sensul de Ţara Eomânească, ci şi cel de Moldova pînă şi în veacul .al XYIII-lea, după cum se poate vedea dintr-o serisoare a lui Nieolae Mavrocordat din 3 septembrie 1711 58. Cronicarii turci se referă şi la soarta fugarilor tătari amintiţi mai sus. „Unii din ei — scrie de pildă Peeevi — s-au stabilit prin părţile Adrianopolei, iar alţii prin ţinutul cazalei Baba ” 59. Semnificativă pare şi legenda, transmisă din generaţie în generaţie pînă aproape de zilele noastre, potrivit căreia un număr de 30 de familii tătăreşti au fost aşezate în satul Chirnogeni (fost Chiuvenlia : G-Uvevli) din raionul Negru Yodă în timpul luptelor dintre Mircea şi Baiazid 60. Evlia Celebi însuşi, vorbind de o anumită categorie de populaţie (citaTc) tocmai din aceste părţi ale Dobrogei, pune la baza formării ei elemen- tul turco-tătăresc, colonizat de sultanul Baiazid, şi populaţia locală 61. Toate aceste informaţii completează în fond relatările călătorului Evlia Celebi despre primele momente ale extinderii stăpînirii turceşti în Dobrogea. ★ Cît priveşte situaţia politică a Dobrogei la începutul secolului al XY-lea, Evlia Celebi se limitează doar la afirmaţia că „în timpul evenimen- telor cu Timurlenk, domnii (Kîral) Ţării Eomâneşti (Eflak) şi ai Moldovei (Bogdan), găsind prilej, au ocupat toate cetăţile puternice, cîte se aflau dincoace de Dunăre” 62. Călătorul nu insistă nici asupra împrejurărilor care au dus la încorporarea definitivă a Dobrogei în sfera Imperiului otoman. Găsind-o ca atare, Evlia Celebi se referă la starea Dobrogei de pe vremea sa, aruncînd însă dese priviri şi asupra diverselor aspecte ale acestui ţinut de-a lungul stăpînirii turceşti pînă la jumătatea secolului al XYII-lea. Tocmai aceste laturi ale relatărilor lui Evlia Celebi vom căuta să le analizăm în cele ce vor urma. ★ Trebuie relevat mai întîi de toate faptul că Dobrogea a prezentat o deosebită importanţă strategică şi militară pentru turci, ea formînd >calea din dreapta (sag Tcol) pentru pătrunderea turcilor-osmanlîi în Europa, * 80 81 82 56 Cf. L. Chalcocondil, op. cit., p. 75. 67 Cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 288—290. 58 Cf. Hurmuzaki, Documente, XIV/P. 1., p. 444 — 448. 88 Cf. Ibrahim Peeevi, Tarih, Istanbul, 1864 — 1866 (1281 — 1283 H.), voi. I, p. 473. 80 Cf. Dan Iliescu, Despre monografia satului Chirnogeni (fost Chiuvenlia), în „Analele Dobrogei”, 1935, p. 168 (recenzie la lucrarea lui Ion Ionescu, Sat, Chiuvenlia!, Constanţa, 1934, 88 p.). 81 Cf. Segahatnanie, voi. III, p. 338 şi 357 — 358. 82 Ibidem, p. 312. www.dacoromanica.ro 1104 M. MEHMET 8 în timp ce sol hol (calea din stînga) străbătea Moreea, iar oria hol (calea din mijloc) trecea prin Bosnia spre Buda 63. Obiectivele principale ale stăpînirii otomane în Dobiogea erau : asigurarea unei legături permanente cu hanatul Crimeii, menţinerea ati- tudinii de continuă ofensivă faţă de Polonia şi statul îus în tuis de centra- lizare, şi îndeosebi supravegherea ţărilor române. Amintirea faptelor eroice ale lui Mircea cel Bătrîn, Dan al II-lea, Ylad Ţepeş, Mihai Viteazul ş.a. i-a determinat însă pe turci să-şi menţină convingerea că Dunărea constituia adevăratul hotar între ţările române şi provinciile otomane din sud. De aceea, cînd se referă la Nicopole sau la Silistra, la Hîrşova sau la alte localităţi de pe malul Dunării, Evlia Celebi nu uită să precizeze că în ele păzitorii cetăţilor „stau de strajă în fiecare noapte” 64, în timp ce podurile erau trase, cetăţile respective căpătînd înfăţişarea unor adevărate insule, „pentru că — adaugă el mai departe — aici este margine (serhat), iar în partea cealaltă aflîndu-se ţai a românilor necredincioşi (Eflah hiafiri), tare se tem”65. Frica de atacurile ce puteau surveni din nord era deosebit de maie. „Dacă Silistra şi Busciutul — pre- cizează Evlia Celebi — nu ar forma un zid puternic pe malul Dunării, atunci necredincioşii valahi şi moldoveni, cînd îngheaţă Dunărea, ar ataca în două zile pînă la Adrianopole (Edirne)” 68. Aceeaşi pază se obişnuia de fapt şi în partea Mării Negre îfnpotriva atacurilor câzăceşti. „C'îteodată — scrie Baksici — vin cazacii. De aceea tot timpul sînt ţinuţi anume oameni să facă de strajă la ţărmul mării” 67. Cu toate acestea, pe măsura consolidării poziţiilor Imperiului otoman în nordul Dunării şi al Mării Negre, Dobrogea a rămas treptat o provincie interioară, devenind principala cale de trecere sau de staţionare a armatelor turceşti. * Pentru a înţelege mai bine sensxrl relatărilor lui Evlia Celebi în ceea ce priveşte situaţia economică a Dobrogei, trebxrie relevat că această pro- vincie nu s-a putut bucura în general de linişte, fiind mereu călcată de trupe mai mult sau mai puţin numeroase. în diverse perioade istorice, Dobrogea a fost găsită sub o altă înfă- ţişare de cei care au avut prilejul s-o vadă sau să scrie din auzite despre ea. Pe la jumătatea veacului al Xll-lea, geografxrl arab Şarif al-Idrisi nota despre Vicina (denumită de el Desina), de la extremitatea nordică a Dobrogei, ca despre „un oraş îmbelşugat şi cu împrejurimi productive”68, în a doua jumătate a secolului al XlII-lea tribxrrile turco-selcixxkide din Anatolia fură aşezate pe meleagurile Dobrogei şi pe considerentul că acolo * 81 63 Cf. Kiatib Celebi (Hadji Khalifa), Djihannuma (Geografia lumii), Biblioteca Academiei mss. Oriental nr. 265, f. 244. 81 Cf. Senahatname, voi. III, p. 317, 332, 333 ş.a. 88 Ibidem, p. 333. 88 Ibidem, p. 330. 87 Cf. Călători străini. .. (traducere la Institutul de istorie al Academiei). »s Apud Islâm Ansiklopedisi, voi. III, p. 631. www.dacoromanica.ro 9 DIN ISTORIA DOBROGEI SUB DOMINAŢIA OTOMANA 1105 se găseau „locuri bune de casă şi cu o climă foarte plăcută” 69. Dar, în urma deselor tulburări care se ţinură lanţ în aceste părţi, mai ales spre sfîrşitul stăpînirii bizantine, călătorul Ibn Battuta avea să găsească Dobrogea, prin 1330 — 1331, ca un adevărat pustiu. El scrie că între Babadag70 ,,şi începutul ţinuturilor greceşti se află un pustiu de o întindere de 18 zile de mers lipsit de propăşire şi de locuitori” 71. După o perioadă de relativă stabilitate în cursul celei de-a doua jumătăţi a veacului al XlV-lea, îndeosebi sub influenţa politică şi mili- tară a negustorilor genovezi de la gurile Dunării, Dobrogea a devenit clin nou teatrul unor operaţii de lupte şi a fost iarăşi supusă distiugerii. De aceea nu este de mirare de ce martorul ocular care participa la expediţia sultanului Mehmed al II-lea, în 1476, caracteriza Dobrogea ca un ţinut „lipsit de locuitori” 72. Abia în a doua jumătate a veacului al XVI-lea încep să apară menţi- uni că Dobrogea este o provincie bogată în diferite soiuri de animale şi în produse agricole : grîu, orz, mei ş.a.73. Belatări cu acest caracter continuă şi în prima jumătate a secolului al XVII-lea. „Au un mare număr de vite — scrie de pildă Bansici, pe la 1641 — atît cai, cit şi boi, i~aci, oi”74. Acelaşi călător ţine să completeze informaţiile sale şi despre aceea că „se găseşte din belşug grîu şi mei” 75, sau cu ştirea că „totul e un şes întins cu holde de grîu, mei şi ovăz, ce se produc în Dobrogea în mare cantitate”76. Pe lîngă agricultura propriu-zisă şi creşterea vitelor sau păstoritul, printre îndeletnicirile însemnate, ale locuitorilor de aici, se număra şi pescuitul, creîndu-se condiţii prielnice şi pentru dezvoltarea unor meşte- şuguri, ca şi a unui comerţ local, alături de cel de tranzit. Constatările în general faimrabile ale unor călători asupra economiei acestei proiineii spre mijlocul veacului al XVII-lea i-a determinat pe unii din ei să asocieze chiar denumirea de Dobrogea de „bună stare”77. Mărturiile lui Evlia Celebi aduc o serie de precizări şi detalii peste caracterizările generale amintite mai sus. El irorbeşte, de pildă, de marile cantităţi de grîu (dinte de cămilă „dei’e dişi”, cum îl numeşte el), trans- portate din regiunile Beştepe 78 sau din alte părţi ale Dobrogei, spre a fi depozitate la Constantinopol, descriind, totodată, cu multe detalii, şi 69 Cf. Seyyid Lokman, Oguznamc, apud Islăm Ansiklopedisi, voi. III, p. 632. 70 Baba-Saltuk. Unii specialişti contestă identificarea lui Baba-Saltuk cu Babadag, soco- tind că ar fi vorba de un alt oraş din stepele ruseşti (cf. J. Hrbek, The Chronologij of Ibn Battuta’s Travels, în „Archiv Orientalni”, Praga, 1962, nr. 3, p. 409—486. 71 Apud Islâm Ansiklopedisi, voi. III, p. 632; C. Brătescu, Ibn Balulah, un călător arab prin Dobrogea in sec. XIV, în „Analele Dobrogei”, 1923, nr. 2, p. 138 — 156. 72 Cf. I. Ursu, Historia Turchesca (1300—1514), Bucureşti, 1909, p. 92. 73 De exemplu călătorul italian Giuli Mancinelli, care a trecut prin Dobrogea între 1582 şi 1586, şi George Martini din Raguza pe la 1597 (Cf. Călători străini privind ţările române'). 71 Ibidem. 76 Ibidem. 76 Ibidem. 77 Cf. F. Babinger, Robert Bargrave, un voyageur anglais dans Ies Pays Roumains du temps de Basile Lupu (1652), Bucureşti, 1936, p. 15 şi 37, 78 Cf. Seyahalnamc, voi. I, p. 56 www. ro 1106 M. MEHMET 10 meşteşugurile folosite la încărcarea corăbiilor 79. Evlia Celebi găseşte şi un număr de mori, numite de el „Morile Dunării” (Buna Deghirmenleri)80, şi admiră totodată meşteşugul instalării pe Dunăre a numeroase alte mori81, care aduceau venituri însemnate stăpînilor lor feudali82, datorită marii lor capacităţi de măcinat. Nu mai puţină importanţă prezenta, după Evlia Celebi, şi pescuitul, îndeosebi pe Dunăre, de la Silistra şi pînă la Deltă; pescuitul se arenda cu sume mari, în contul statului, unor feudali întreprinză- tori 83. Pe lingă asigurarea tainurilor oştilor de la cetăţile mărginaşe ale imperiului, negoţul de peşte (peşte sărat, icre etc.) se întindea spre Polonia, Grecia, Rusia, ajungînd pînă şi în Danemarca, după afirmaţiile călătorului84 85. Eolosirea barajelor speciale din împletituri, susţinute de stîlpi, începînd din fundul apei şi pînă la suprafaţă, lăsîndu-se doar o anumită portiţă pentru trecerea vaselor, ocupă un loc important în relatările lui Evlia Celebi cu privire la meşteşugul pescuitului pe Dunăre. „Cel care vede această trecătoare — conchide el cu uimire — înţelege cît de mare este puterea ■omului şi cît de mult a progresat mintea omenească în viclenii şi tertipuri”86. Turmele de oi sau cirezile de vite din Dobrogea, ca şi cele aduse din nordul Dunării, favorizau şi ele înviorarea comerţului de vite şi a meşte- şugului legat de produsele animaliere. Zalhanalele, dintre care unele grupate în Delta Dunării, denumită de Evlia Celebi „Insula şerpilor” (Yîlan Ce- ziresi), sînt considerate de călător adevărate „insule de pastramă”, pe fiecare din ele sacrificîndu-se, după aprecierile sale, cîte 40 000 — 50 000 sau 70 000 — 80 000 de vite pe an 86. îndeosebi „pastrama de Chilia” că- pătase o faimă deosebită, atrăgînd un număr însemnat de negustori. în aceeaşi măsură se dezvolta şi meşteşugul pielăritului87, mai ales că prezenţa unor însemnate trupe otomane în Dobrogea crea condiţii prielnice pentru înviorarea unor astfel de îndeletniciri, pe lîngă satisfacerea nevoilor locale. Evlia Celebi găseşte de cuviinţă să vorbească pe larg şi despre diver- sele feluri de produse alimentare ca : fructe, pîine albă, numită frandjala (adică franzelă), felurite băuturi etc.88, amintind totodată adeseori de sate sau tîrguri „bogate şi înfloritoare” cu „dughene şi bazaruri” 89. Dar cea mai mare parte a produselor muncii maselor direct producă- toare, numite raia 90, era însuşită de clasa exploatatoare care se formase 79 Cf. Seyahalname, voi. II, p. 138. 80 Ibidem, voi. III, p. 352. Denumirea aceasta Celebi o atribuie legendei că, altădată, Dunărea ar fi curs pe acolo spre Constantinopol şi că ar fi rămas unele braţe ptnă în zilele sale. Se Înţelege de aici că nu e vorba de mori pe Dunăre. 81 Ibidem, p. 343. 82 Ibidem, p. 344 şi 352. „Fiecare aduce venituri mai mari dectt un zeamet” (20 000— 100 000 de aspri). 83 Ibidem, p. 342. 84 Ibidem, p. 341. 85 Ibidem. p. 342. 88 Ibidem, voi. III; p. 339; V. 227. 87 Ibidem, voi. III, p. 365. 88 Ibidem, p. 338, 365 ; voi. V, p. 93 ş.a. 89 Ibidem, voi. III, p. 336, 337, 356, 358, 362, 365 şi 371 ; voi. V, p. 230, 231 ş.a. 90 Hain, populaţia impusă la dări (musulmani.şi creştini plnă în secolul al XVIII-lca). www.dacoromanica.ro 11 DIN ISTORIA DOBROGEI SUB DOMINAŢIA OTOMANĂ 1107 în Dobrogea, după cum alte mari cantităţi de cereale sau un număr însemnat de vite luau drumul Constantinopolului. „Asuprirea stăpînilor lor le răpeşte rodul muncii lor”, remarcă pe drept cuvînt în această privinţă călătorul englez Eobert Bar grave, pe la jumătatea veacului al XVII-leafll. Aşa se explică şi faptul că încă de la sfârşitul celui de-al doilea deceniu al veacului al XY-lea răscoalele ţărăneşti, în frunte cu Şeibul Bedreddin Mahmud, zis fiul cadiului din Simavna (Sirnavnalcadîsîoglu)fl2, cuprin- seră şi Dobrogea. Această provincie a cunoscut serioase frămîntări sociale şi pe la jumătatea secolului al XVI-lea. Potrivit izvoarelor narative turceşti, în 1335 apăruse în Dobrogea un „răzvrătit”, care strînsese „o oaste mare”, ridieîndu-se împotriva celor avuţi93. Cronicarii otomani taxează căpetenia răsculaţilor drept un „djelali”, calificativ atribuit de obicei mişcărilor care aveau să zguduie statul feudal otoman în cursul veacului al XVII-lea tocmai prin caracterul lor popular şi antifeudal. Cronica anonimă afirmă că la un moment dat, capul răsculaţilor „a început să stăpânească ţinutul” fl4, îneît a fost nevoie de intervenţia beilerbeiului de Eumelia fl5, cel mai de seamă paşă din partea europeană a imperiului pe vremea sultanului Soliman Magnificul. Dar cercetarea as- pectelor sociale ale istoriei Dobrogei este abia la începutul ei. ★ Exploatarea maselor populare din Dobrogea era favorizată de însăşi natura orânduirii social-economice a feudalismului otoman. După cum se poate constata, instituţiile feudalismului otoman au fost transplan- tate şi în Dobrogea, ca şi în raialele înfiinţate în nordul Dunării (Turnu, Giurgiu, Brăila ş.a.) M.. Particularităţi deosebite prezentau relaţiile de proprietate funciară, mai ales că în Imperiul otoman97 şi în Orientul musulman în genere, nu proprietarii privaţi se ridicau, în principiu, în faţa micilor producători, ci statul era cel care reprezenta în fond concentrarea proprietăţii fun- ciare pe scară naţională fl8. De aceea stăpânirea pămîntului în Imperiul otoman se prezenta, în mare, drept un monopol al statului feudal care dispunea de cel mai important mijloc de producţie în orînduirea medievală. Această caracteristică generală a relaţiilor social-agrare impune şi delimitarea mai precisă a dreptului feudal de proprietate propriu-zisă faţă de cel de posesiune în lumea asiatică, unde cel puţin în forma predo- minantă, „individul nu este proprietar, ci numai posesor” ". 81 F. Babinger, op. cit., p. 15 şi 37. 82 Cf. M. Guboglu şi Mustafa A. Mehmet, Răscoalele ţărăneşti din Imperiul otoman (7118 —1420) şi bedreddinismul, In „Studii”, 1957, nr. 2, p. 137 — 158. 83 Cf. Tevarih-i al-i Osman (cd. Giese Dic Allosmanischen anonymen Chroniken), Teii I, Brcslau, 1922, p. 152. 81 Cf. Tcvarih-i al-i Osman, p. 152. 85 Ibidcm. 83 Cf. şi Istoria României, voi. II, p. 806 — 811. 87 Pentru această parte a lucrării de fată vezi şi Mustafa A. Mehinet, De cerlains aspecls ■de la socUU otlomane ă la lumiire de la leijislalion (Kanunnami) du sultan Mahomet II (1451 —1481), in „Studia et Acta Oricnlalia”, voi. II, Bucureşti 1960, p. 127—160. 88 Cf. K. Marx, Capitalul, voi. III, partea a 2-a. Bucureşti E.S.P.L.P., 1955, p. 745. 88 K. Marx, Forme premergătoare producţiei capitaliste, Bucureşti, E.S.P.L.P., 1956, p. 18. www.dacoFomamca.ro 1108 M. MEHMET Pe de altă parte, în cercetarea raporturilor funciare otomane trebuie să se ţină seama şi de dinamica lor, manifestată, de-a lungul mai multor secole, ca un proces de trecere necontenită de la o formă de proprietate la alta sau de la un gen de posesiune la altul, fapt care ducea la modificarea corespunzătoare a greutăţii specifice a diferitelor categorii de proprietăţi sau posesiuni asupra pămîntului, ceea ce determina şi statornicirea unor forme speciale de dependenţă a ţărănimii faţă de feudali şi puterea ceni rală. Astfel, în cadrul proprietăţii generale de stat asupra pămîntului, exprimat prin dreptul de dominium eminens al sultanilor, s-a desprins în Imperiul otoman şi s-a dezvoltat treptat o gamă întreagă de forme de proprietăţi şi posesiuni, adeseori în luptă împotriva autorităţii centrale şi în detrimentul ei 10°. în această ordine de idei, trebuie să menţionăm şi faptul că toate categoriile de proprietăţi (miilk, vacuf, miri etc.) şi posesiuni (timar, zea- met, hass) erau împărţite în unităţi economice mai mici, numite ciftlic-uri (ciftlik), asupra cărora exercitau un drept ereditar de posesiune masele ţărăneşti direct producătoare, respectiv raialele, în limitele unor condiţii ce decurgeau din actele de stăpînire, zise tapu 100 101. Practic, ţăranul se simţea legat de glie, fiind silit să transmită şi urmaşilor săi aceeaşi soartă impusă de îngrădirea libertăţii de mişcare. Tendinţa generală a fost aceea de privatizare continuă a proprie- tăţii, prin crearea treptată a domeniilor feudale particulare şi prin trecerea diferitelor categorii de posesiuni în proprietatea personală a unuia sau altuia dintre feudalii-slujbaşi, fenomene care slăbeau influenţa puterii centrale în cadrul societăţii otomane, declanşînd anarhia economică, cu toate urmă- rile ei pe plan social şi politico-militar. ★ Cît priveşte Dobrogea, în virtutea faptului de a fi fost cucerită cu sabia, această provincie se încadra în rîndurile teritoriilor numite arazi-i- mirie sau arazi-i memleket, fiscul otoman avînd aici dreptul suprem de stăpînire. Dar la jumătatea veacului al XVII-lea relaţiile funciare din Dobrogea prezentau un tablou destul de pestriţ, prin extinderea diferitelor forme de proprietăţi şi posesiuni în cadrul dreptului general de proprietate al statului feudal otoman. Potrivit relatărilor lui Evlia Celebi, în Dobrogea existau în acea vreme o serie de Aass-uri aparţinînd sultanului, numite hass-i Immaiun 102, precum şi hass-uri destinate vizirului din eialetul Silistrei, ele purtînd denumirea de hass-i viizera sau vezir-hassî. 100 Cf. M. A. Mehmet, op. cit. 101 Pentru relaţiile de proprietate din Imperiul otoman, cf, şi I. Totoiu, Contribuţii la problema stăplnirii turceşti tn Banat şi Crişana, In „Studii”, 1960, nr. 1, p. 5 — 13 ; B. Ţvetkova, L’Euolution du rigime fiodal turc de la fin du XVIe jusqu’au milieu du XV IIP si bele, In „Etu- des Historiques..Sofia, 1960, p. 171 — 207 ; Vera P. Mutafcieva, Agrarnte otnoşenia v Osman- skata imperia prez XV—XVIV. (Les rapports agraires dans l'Empire ottoman aux XV6 — XVI6 s.) Sofia (1962), 263 p.; Istoria României, voi. II, p. 806 — 810. 102 Cf. Seyahatname, III, p. 331. . . www.dacoFomanica.ro 13 DIN ISTORIA DOBROGEI SUB DOMINAŢIA OTOMANA 1109 De pildă, în părţile dinspre Babadag, Kara-su (Medgidia), Deli-Orman, Bazargic ş.a. se întindeau feudele paşei de Silistra 103 (sau Oceacov), fiecare hass dispunînd de terenuri întinse, cu un număr însemnat de sate. Astfel, 7ia,, i-au ucis pe toţi turcii, iar pe ceilalţi, împreună cu femei şi copii, i-au dus cu ei” 134 *. La fel şi despre oraşul Constanţa, vechiul Tomis, apoi Kostendje, se spunea că ,,nu este prea bogată şi nici înfloritoare, deoarece adeseori a fost atacată, ruinată şi arsă de cazaci” 138. După cum s-a văzut, unele din cetăţile de altă dată fuseseră ruinate în momentul ocupării lor, cum au fost cele din Mangalia, Constanţa sau Kara-Harman, iar altele fuseseră lăsate în părăsire, ca de pildă cetatea leni-Sale (azi Enisala), întărită prima oară de către sultanul Melimed I Celebi în timpul campaniei din 1417. După cum afirmă Evlia Celebi, la jumătatea veacului al XVII-lea în ea „trăiau doar păstorii de oi” 136. De relevat că la acţiunile căzăceşti s-a adăugat şi ofensiva româ- nească de laj sfîrşitul secolului al XVI-lea. Astfel, domnul Moldovei Aron Tiranul a atacat în 1595, în colaborare cu cazacii, Isaccea şi împreju- rimile acesteia 137, iar Mihai Viteazul străbate Dobrogea pînă la ţărmul pontic, „ruinînd şi devastînd — după expresia istoriografului Xaima — 128 Cf. Seijahalname, voi. III, p. 331. 129 Ibidem, voi. V, p. 332. Mo Seyahatname, III, p. 356 şi 362. mi De exemplu Tulcca (voi. V, p. 105), Kostendje (voi. III, p. 360), Isaccea (voi. V, p. 360), Hlrşova (voi. V, p. 231) ş. a. i32 Cf. Islăm Ansiklopedisi, voi. III, p. 641. M3 Eugen Stăncscu, Colaborarea militară dintre români şi cazaci in ultimul sfert al vea- cului al XVI-lea, In „Studii”, 1954, nr. 3, p. 119-144 şi 1954, nr. 4, p. 187-213. 134 Cf. Hurmuzaki, Documente..., voi. XI, p. 702. mo Cf. Seyahatname, voi. III, p. 360. mo Ibidem, p. 364. îşi Cf. HunnuzaUi, Documente..., voi. XII, p. 26. www.dacoromanica.ro 17 DIN ISTOKIA DOBROGEI SUB DOMINAŢIA OTOMANA 1113 toate oraşele aflate pe malul fluviului Dunărea şi al Mării Negre” 128. Intensificarea acestor atacuri i-a silit pe turci să ia unele măsuri de apă- rare a ţărmurilor pontice şi dunărene, Dobrogea devenind treptat o ade- vărată fortăreaţă. în această privinţă, Evlia Celebi pomeneşte de înălţarea unei cetăţi la Isaccea (IshaMji), de către capudanul (amiral) Celebi Hasan paşa, în preajma expediţiei sultanului Osman al II-lea împotriva Poloniei, în 1620 138 139. De remarcat că, cu cîţiva ani înaintea lui Evlia Celebi, despre acelaşi fapt amintea şi marele geograf otoman, Hadji Khalifa, în opera sa Gihannuma 14°. Mai ales sub domnia sultanului Murad al IV-lea (1623—1640) atacu- rile cazacilor 141 determinară flota să cutreiere mai intens coastele nord- vestice ale Mării Negre. Tocmai în această perioadă au fost reconsolidate o serie de cetăţi din Dobrogea, de unul sau de altul dintre căpeteniile flotei turceşti. Astfel, Evlia Celebi vorbeşte de fortificarea cetăţii Kara-Harman (azi Yadu) de capudanul Eegeb paşa, asigurînd paza acestui ţinut de incursiu- nile şăicelor că ză ceşti142. Din alte surse cunoaştem că Eegeb paşa fusese într-adevăr trimis spre Azov în 1625 (1035 H.), iar la întoarcere, spre toamnă, dăduse o mare bătălie navală cu flota căzăceascâ tocmai în faţa •cetăţii Kara-Harman 143. Fără îndoială că la această perioadă se referă relaţia de mai sus a călătorului Evlia Celebi. Pe de altă parte, încercarea vizirului de Oceacov, Kodja-Ken’an paşa de a întări cetatea Babadagului, prin 1628, rămăsese fără rezultat, acesta fiind mazilit din postul său144. Evlia Celebi pomeneşte şi de intenţia vizirului Melek Ahmed paşa, după 1651, de a înzestra acest oraş cu o fortăreaţă, dar nu a reuşit, fiind transferat în alt eialet145. ,,Şi acum — scrie el — Babadagul are nevoie de cetate, căci e un loc de trecere şi un oraş înfloritor” 146. Alături de Ieni-Sale 147, de care s-a amintit mai sus, tot în stare de părăsire se afla şi Isaccea, dinspre Delta Dunării. în schimb, la Tulcea se construise o cetate de către intendentul arsenalului împărătesc, Uzun Piyale paşa 148 care naviga pe ţărmurile nord-vestiee ale Mării Negre prin anii 1638—1630 (1048 H.) 149 150; fiind trimis de Bairam paşa, caimacam la Poartă 1B0. Printre localităţile de pe malul Dunării, Evlia Celebi relevă impor- tanţa acordată Hîîşovei de către vizirul Melek Ahmed paşa, care a construit 138 Cf. M. Nainia, Tarih, voi. I, Istanbul, 1864 (1281 II.), p. 116. 139 Cf. Seyahatnamc, voi. V, p. 359—360. 140 Biblioteca Acad. R.P.R., inss. or. 265, f. 245. 141 Kiatib Celebi (Hadji Khalifa), Fezleke, Istanbul, 1278 H., voi. II, p. 61. 112 Cf. Seyaliatname. voi. III, p. 361 (cetatea avea 1 100 de paşi circumferinţă). 143 Cf. Hadji Khalifa (Kiatib Celebi), op. cit., voi. II, p. 72; M. Naima, op. cil., iii, p. 356 şi Islfim Ansiklopedisi, voi. VIII, p. 637 (ari. Murad IV). 144 Cf. Seyahatname, voi. III, p. 362. 145 lbidem, p. 363. 146 lbidem. 147 lbidem, p. 361. 148 lbidem, voi. V, p. 105 şi 183. i4B Cf. Iul. Ansikl.. voi. VIII, p. 638. 150 Cf. Seyahatname, voi. V, p. 105. Devine mare vizir În februarie 1637. . www.dacoromanica.ro 1114 M. MEHMET ÎS acolo o cetate de 3 000 de paşi circumferinţă şi a pus în ea oşti 151 pentru pază împotriva eventualelor atacuri din partea Ţării Româneşti. „Sumai Melek Ahmed paşa i-a ştiut valoarea — precizează Evlia Celebi — deoarece, partea cealaltă fiind locuită de români, importanţa ei este evidentă” ]S2.. Cu toate acestea, o serie de oraşe şi porturi dobrogene lăsau mult de dorit sub raport edilitar, ceea ce împiedica, fără îndoială, desfâşuiaiea unei activităţi comerciale mai mult sau mai puţin susţinute. Evlia Celebi găseşte, de pildă, portul Mangaliei ca fiind neprielnic, deoarece fusese umplut de corăbieri cu pietre aruncate din vase 163. De asemenea şi portul Constanţa, deşi mare, „se umpluse cu pămînt şi cu nisip, devenind cu neputinţă de ferit de valurile mării” ]54. într-o stare asemănătoaie deeă- zuse şi schela Kara-Harman, fiind „plină cu fel de fel de lueiuri” 151 152 * 154 l55 156~ ★ Se cuvine să privim Dobrogea şi sub aspectul răspîndirii satelor şi oraşelor de aici în veacul al XVII-lea, aşa cum rezultă din relatările călă- torului Evlia Celebi. Trebuie remarcat în primul rînd faptul că, datorită condiţiilor geo- grafice naturale, pe de o parte, şi din scopuri strategico-militaie pe de altă parte, în Dobrogea s-au format, în primele veacuri ale dominaţiei otomane, trei rînduri de centre economice-comerciale, dispunînd şi de unele mij- loace de pază. Astfel, pe ţărmul Mării Eegre deveniseiă vestite Mangalia (ManTcalya) şi Kara-Harman, în timp ce oraşul Constanţa (Kostendji) decăzuse, servind cu Cele „40—50 de hambare” doar ca depozit de cereale destinate Constantinopolului1B6. De asemenea, şi pe malul dunăiean se dezvoltase Cernavoda (zis Bogaz-Tcoy), pe care Evlia Celebi o apiecia ca „un sat înfloritor şi populat, fiind asemenea unui oiaş” 157, apoi Hîrşova 158r iar mai spre nord se afla localitatea Dăieni, caie, pentiu impoitanţa ei, căpătase denumirea sugestivă de Daya-i-Kebir-Kas>abasî159, adică „Tîrgul Dăenii Mari”, urmînd apoi Măcinul, tot ca un centru de legătuiă cu locali- tăţile de pe malul Dunării. Al treilea rînd de centre însemnate se formase de-a lungul drumului ce străbătea Dobrogea prin mijloc, pe unde circulau de obicei oştile oto- mane. Ca urmare a acestui fapt, începînd de la Bazargic (Hadji-vglu- Bazarî), cu cele peste 2 000 de case 160 ale sale, după aprecierile lui Evlia Celebi căpătaseră o importanţă deosebită menzilurile :Kaia-Su (aziMedgi- 151 Cf. Seyahalname, voi. V, p. 231. 152 Ibidem, p. 231. De fapt, Hîrşova avusese cetate şl mal înainte (Cf. Hadji Khalifa* Gihannuma, f. 245). 253 Cf. Seyahalname, voi. III, p. 356 — 357. 154 Ibidem, p. 361. 155 Ibidem, p. 362. 156 Ibidem, p. 360 (el găseşte Constanţa cu 150 de case, o singură mahala, o geamie mică şi cu un han). 157 Ibidem, voi. V, p. 232. 158 Ibidem (1600 de case). 159 Ibidem, p. 230. 160 Ibidem, voi. III, p. 345. www.dacoromanica.ro 19 DIN ISTORIA DOBROGEI SUB DOMINAŢIA OTOMANA 1115 dia), unde călătorul numără 1 000 de case 161, apoi Kara-Muratlî (azi M. Kogălniceanu), tot cu vreo 1 000 de case 162, urmat de tîrgul zis Ester- Abad (oraşul Ester), avînd 1500 de case163, după care venea Babadagul, cel mai însemnat centru economic şi militar din nordul Dobrogei, cu 3 000 de case, palate pentru paşale şi pentru alţi demnitari turci164 *, iar legă- tura cu regiunile din nordul Dunării, dinspre Deltă, era asigurată de oiaşele Isaccea şi Tulcea, unde ,,se sfârşeşte teritoriul vilaietului Dobrogea” ies. Important de sublimat este faptul că Evlia Celebi menţionează o serie de nume de sate în regiuni greu accesibile 166, ceea ce arată că pe la jumătatea secolului al XVII-lea Dobrogea avea deja o populaţie relativ densă. De altfel, ocuparea Dobrogei de către turci a fost urmată de coloni- zarea acestei provincii cu elemente turco-tătare, peste cele băştinaşe 167. La procesul colonizării islamice s-a adăugat şi aşezarea unor grupuri de supuşi creştini ai Imperiului otoman, mai ales din interese comerciale. Pe de altă parte, transformarea unor ţinuturi de pe malul sting al Dunării în aşa-zisele raiale a favorizat procesul de intermigraţie a populaţiei de pe o parte într-alta afluviului, mai ales că raialele Giurgiu, Brăila, Ismail ş.a. erau încadrate în unităţile administrativ-teritoriale ale Dobrogei168. De aceea, la jumătatea veacului al XVII-lea, Evlia Celebi găseşte în Dobrogea mase compacte de populaţie românească, mai cu seamă spre malul dunărean, de pildă la Hîrşova, la Dăeni sau la Isaccea, Tulcea 169 etc. şi evrei, armeni, greci, bulgari. De relevat este faptul că, în timp ce o serie de alţi călători încadrează populaţia ortodoxă-română sub denu- mirea generală de „greci”, Evlia Celebi este mult mai desluşit în această privinţă. Astfel, palatinul de Culm menţiona în 1677 că în oraşul Isaccea locuiesc „greci, armeni, bulgari, evrei, turci”170, pe cînd din relatarea, cu abia 20 de ani mai înainte, a călătorului Evlia Celebi românii apar pe primul plan în acest oraş şi deosebit de greci. El scrie, de pildă, că „raiaua Isaccei este formată din valahi (Eflalc), moldoveni (Bogdan), greci, armeni, bulgari” 171, turcii fiind raportaţi la o singură moschee. Şi mai semnificative par informaţiile autorului în legătură cu împre- jurările în care s-a format în Dobrogea categoria de populaţie numită citak, care alcătuia în acea vreme o bună parte din contingentul de oaste neorganizată numită acîngii (akînăji). Din punctul de vedere al călătorului 1,1 Cf. Seyahalname, voi. III, p. 372. 162 Ibidem, p. 371. 103 Ibidem, p. 371. Ester poate fi salul de azi cu acelaşi nume sau Istria. 1.4 Ibidem, p. 364. 1.5 Ibidem, voi. VIII, p. 57. 166 Ibidem, voi. V, p. 93, Rcgeb-Kuyusu (azi Tudor Vladimirescu), Keci-Dcresi sat In R.P. Bulgaria, Kavaklar (Cavlaclar) ş.a. 187 Cf. P. Arbore, Informaţii etnografice şi mişcarea de populaţie in Basarabia sudică şi Dobrogea tn veacurile XVIII şi XIX, In „Analele Dobrogei”, fasc. 1 — 12, 1929, p. 1—6. 1,8 Cf. Istoria României, voi. II, p. 807. 169 Cf. Seyahalname, voi. V, p. 105, 230, 232 ş.a. 170 Cf. „Analele Dobrogei”, 1923, nr. 1, p. 32-33. 171 Cf. Seyahalname, voi. V, p. 360. www.dacoromanica.ro 1116 M. MEHMET 20 Evlia Celebi, citaMi proveneau din convieţuirea îndeosebi a tătarilor, aşezaţi de Baiazid I în Dobrogea, cu elemente creştine valahe, moldovene şi bulgăreşti172, peste care au fost aduşi apoi şi o serie de colonişti turci din Anatolia sau tătari din părţile Bugeacului, fie de Mehmed I, fie de Murad al II-Iea sau de alţi sultani otomani. Evlia Celebi întîlneşte populaţie citacă pînă şi în adîncurile Dobro- gei, de pildă la Chirnogeni (fost Giiverili — Ghiuvenlia) m, ceea ce nu pare de loc întîmplător dacă ne gîndim la legenda întemeierii acestui sat, aşa cum s-a amintit mai sus. ★ Din cele analizate pînă aici, rezultă în primul rînd faptul că opera lui Evlia Celebi cuprinde o mare bogăţie de informaţii cu privire la istoria Dobrogei sub diverse aspecte şi acoperă o perioadă însemnată din trecu- tul medieval al acestei provincii. Răspunzînd la unele probleme mai puţin cercetate, Seyahatname constituie, alături de alte surse, un izvor important pentru cunoaşterea Dobrogei pe vremea dominaţiei otomane. Evlia Celebi a surprins această provincie într-o vreme de relativă linişte, ceea ce îngăduise o oarecare înviorare economică. Aşa cum rezultă însă din cele analizate mai sus, sistemul feudal otoman, cu tot ce avea acesta specific în domeniul relaţiilor social-economice şi al organizării politico- militare sau administrativ-fiscale, împiedica avîntul forţelor de produc- ţie, iar raia-lele erau ţinute într-o dependenţă feudală continuă. La acestea se adăuga şi prezenţa permanentă a unor trupe mai mult sau mai puţin numeroase pe teritoriul Dobrogei, constituind o povară tot atît de grea pe umerii maselor direct producătoare din această parte a Imperiului otoman, aşa cum se poate constăta şi din relatările călătorului Evlia Celebi. Studierea comparativă a informaţiilor cuprinse în Seyahatname cu ştirile din alte izvoare va înlesni, fără îndoială, elucidarea diverselor as- pecte şi momente din istoria Dobrogei, ca şi a ţărilor române în general, contribuind în acelaşi timp şi la valorificarea conţinutului acestei opere, asupra căreia specialiştii continuă să manifeste încă oarecare îndoială, iar cercetarea multilaterală a trecutului Dobrogei, pe baza unui număr din ce în ce mai sporit de izvoare, va duce treptat la reconstituirea fap- telor politice şi sociale din perioada dominaţiei otomane asupra acestei provincii, mai puţin studiată pînă acum în istoriografia românească. 172 C.f. SeyitlHilnamc, voi. HI, p. 338 şi 357 35S. 17-* Ibulrm, p. 357. www.dacoromanica.ro DESPRE PECENEGII DE LA DUNĂREA DE JOS ÎN SECOLUL AL X-LEA DE P. DIAC ONU Pecenegii sau paţinacliii, cum li se mai spune în cronicile bizantine x, sînt semnalaţi pentru prima dată în regiunile apropiate de ţara noastră la sfîrşitul secolului al IX-lea, cu prilejul luptelor dintre maghiari şi bulgari. Ţarul Simeon, ca să se răzbune pe maghiari, care, în calitate de aliaţi ai bizantinilor, pn-joii seră Bulgaria de nord-est, a chemat la un moment dat în ajutor pe pecenegi. Din De administrau do imperio al lui Constantin Porphyrogenetul — principalul izvor literar pentru aceste evenimente —, aflăm că pecenegii împreună cu bulgarii, prinzînd un moment în care maghiarii erau plecaţi într-un raid de pradă, au năvălit în Atelkuzu, regiune locuită de aceştia, şi, după ce au nimicit familiile ungurilor, pe cei „rămaşi pentru paza regiunii i-au izgonit într-un chip ticălos”. Maghia- rii, întorcîndu-se acasă şi văzînd distrugerile provocate de năvălitori, au părăsit Atelkuzu pentru totdeauna şi s-au aşezat în Cîmpia panonieă 2. Aceste evenimente s-au consumat în ultima decadă a secolului al IX-lea, mai precis, în 896 3. Beferindu-sela întîmplările amintite mai sus, o serie de istorici români şi străini, între care ne mulţumim a cita pe A.D. Xenopol 4, X. Iorga 6, 1 Unii pecenegi mai sînt cunoscuţi şi sub numele de kangar Kâyyap, (vezi Constantine Porphyrogenitus, De administrando imperio, ed. Gy. Moravcsik-R. J. H. Jenkins, Budapesta, 1949, cap. 38, p. 170). 8 Ibidem, cap. 40, p. 186. Despre luptele de la sfîrşitul secolului al IX-lea dintre un- guri şi bulgari mai vorbesc şi alţi cronicari bizantini, Intre care amintim pe : Leo Grammaticus, Hisloria, Bonn, 1842, p. 268 — 269; Theophanes Continuatus, Chronographia, Bonn, 1838, p. 359—360 şi 10—11 ; Skylitzes-Cedren, Historiarum compendium, II, Bonn, 1839, p. 255 şi urm. 3 V. N. Zlatarski, Hcmopun na 6bjiea.pcKa.ma dbpotcaea npea cpednume eenoee, t. I, partea a 11-a, Sofia, 1927, p. 313. 4 A. D. Xenopol, Istoria românilor, voi. II, ed. I. Vlădescu, Bucureşti, p. 146. 6 N. Iorga, Histoire des Roumains, voi. II, Bucureşti, 1937, p. 402 — 403. www.dacoromanica.ro „studii”, tomul 18, nr. 5, p. 1117 — 1129, 1965 1118 P. DIACONU 2 C.C. Giurescu 6, Iulius Jung 7, Gyula Moravcsik 8, au opinat că pecenegii s-au aşezat în imediata vecinătate nordică a gurilor Dunării la sfîrşitul veacului al IX-lea 9. Această părere însă a fost enunţată fără a fi motivată de o trimitere la un anumit izvor literar. Ea se întemeiază, probabil, pe următoarele două pasaje din De administram do imperio : ,,...xo Se sxspov plpoi; sie; xo Suxixov xscTwxi](7c [i-Epoţ aptaxal tw (3os(36Sa> auxyv xaî Ăp^^yw, As(3sSî t6tc xaipeji xaTtoxvyav ol Touoxoi xaXeîvai xa-ri rvjv eTro.vuptiav tcov £xeîae ovtuv TrOTapcov. Ol 8e Trovapol elaiv ou toi. tto,- www.dacoromanica.ro 11 DESPRE PECENEGII DE LA DUNĂREA DE JOS 1127 tificarea numelor primelor trei rîuri nu este asigurată, în schimb în ulti- mile două, adică în Brutos şi Seretos, întrezărim, fără dificultate, Prutul şi Şiretul vremurilor noastre. Ţinîndu-se seama că enumerarea rîurilor care trec prin regiunea pecenegilor se face de la răsărit spre apus reiese că rîul cel mai dinspre vest este Şiretul; ca atare, limita vestică a stăpînirii pecenege, la mij- locul secolului al X-lea, în Moldova, trebuie să fi urmat, în general, cursul rîului Şiret43. Xu încape îndoială că în cazul în care pecenegii ar fi locuit în Mun- tenia, Constantin Porphyrogenetul, relativ bine informat asupra situa- ţiei geografice a regiunilor noastre, ar fi amintit măcar unul dintre rîu- rile care brăzdează ţinuturile de aici, şi acesta cu atît mai mult, cu cît ape ca Buzăul, Ialomiţa, Dîmboviţa par a fi fost mai importante deeît Bapou-/, Kou(3oă şi TpouXÂoţ cele trei rîuri mai puţin însemnate şi care împreună cu Bpou-oţ, şi Sepevoţ sînt amintite ca trecînd prin teritoriul peceneg. Tapoţ ~ftoToţ 6 >£a>.o'!,(i.EVoţ Bapoţ/, TroTocp/jţ SeuTepoţ 6 jtaXoiptevo; Koujîou, — Tpi-oţ 6 (jtEVoţ TpoOXÂoţ, TroTocpoţ TETap-roţ 6 xaXo'jp.EVoţ Bpouroţ, 7roTa(jtrţ — îpjrToc 6 ptEvoţ SrcEToţ” (De administrando imperio, cap. 38, p. 174) „Locul pecenegilor în care în acel timp trăiau liurcii (maghiarii) se numeşte după numele rîurilor de acolo ; riurile siut următoarele : primul rîu este acela care se numeşte Barurli, al doilea este acela care se numeşte Kuvu, al treilea rîu se numeşte Trullos, al patrulea rîu se numeşte Brutos, al cincilea rîu se numeşte Seretos”. 43 Diu De administrando imperio nu reiese că pecenegii ar fi pătruns tot acum şi în Transil- vania. Menţiunea din cap. 37, p. 41 (to 8s 0fptcc tou xixtoi rYi/.oc TzXrpuxţei TÎj Toupxia) a dat naştere la numeroase discuţii , fără a se ajunge la o soluţie acceptabilă (vezi Aurel Dccci, Românii din veacul al lX-lea pină in al XlII-lea in lumina izvoarelor armeneşti, în Anuarul Insti- tutului de istorie internaţională, Cluj, VII, 1936 — 1938, p. 490 — 494). După unii istorici în Un- garia şi Transilvania grupe de pecenegi ar fi pătruns o dală cu instalarea ungurilor în Panonia (vezi D. A. Rassovskij, lleneneeu, mopnu u6ependeu na Pycu u «b Vspiu, în Seminarium Kon- dakovianum, VI, Praga, 1933, p. 1 — 66). Asemenea pecenegi rupţi de marea masă a consîngerilor lor încă la sfîrşilul secolului al Xl-lea şi nemaiavind nici o legătură cu aceştia, este sigur că înce- puseră să-şi piardă individualitatea etnică chiar din momentul pătrunderii lor în spaţiul intra- carpatic şi în Panonia. Aşadar, este foarte puţin probabil că prin tribul TuXa, Constantin Porphy- rogenclul să fi vrut a-i indica tocmai pe pecenegii, care au pătruns aproape o dată cu maghiarii în Cîmpia panonică. Tribul TuXa trebuie să fi fost compus din pecenegii care au pătruns în ţara noastră către mijlocul secolului al X-lca. în cazul acesta este posibil ca locurile ocupate de acest trib să fi fost situate la nord de cele ale tribului ITa^txo7T^v sau> cel mult, în munţii Moldovei de nord (vezi Mârki Sândor, op. cit., p. 26). Prin urmare, revenind la pasajul din Const. Porpli. (cap. 38, p. 174), avem toate motivele să credem că împăratul-cronicar nu se referea la pecenegii care, eventual, pătrunseseră In Transilvania şi Panonia încă de la sfîrşitul secolului al IX-lea. Aceasta reiese în primul rind din precizarea limitei de vest a regiunii ocupate de pecenegi către mijlocul secolului al X-lca. Care a fost această regiune? Ne-o indică însăşi Const. Porph. prin „locul pecenegilor în care în acel timp trăiau tiurcii (ungurii)” (vezi nota 41). Aşa cel puţin reiese din racordarea acestei menţiuni cu acelea din cap 38/30 şi cap. 40/24 (men- ţiunea din urmă cu o interpretare mai anevoioasă). Identificînd numele rîurilor care trec prin această regiune se pot preciza, credem noi, şi limitele Atelkuzului. Dar, în timp ce în Brutos şi Seretos se întrezăresc cu uşurinţă Prutul şi Şiretul, în schimb Baruch, Kuvu şi Trullos nu pot fi identificate sau, în orice caz, identificarea lor este o operaţie extrem de dificilă. Unii istorici (vezi bibliografia în De administrando imperio, voi. II, p. 149) au căutat să vadă în Baruch şi Kuvu numele peceneg al fluviilor Nipru şi Bug, iar în Trullos numele unguresc al Nistrului. Această identificare nu mi se parc însă convingătoare. Dacă într-adevăr, prin Baruch, Kuvu şi Trullos nomazii ar fi denumit fluviile Nipru, Bug şi Nistru, rămîne de neînţeles de ce Constantin Porphyrogenetul nu a folosit aceste denumiri dccît o singură dată, cînd — ştiut este — că despre www.dacoromanica.ro 1128 P. DIACONU 12 Rezumînd datele discutate, putem afirma că în vremea lui Constan- tin Porphyrogenetul, adică la mijlocul secolului al X-lea cea mai ves- tică regiune din ţara noastră stăpînită efectiv de pecenegi a fost Moldova 44. Faptul acesta poate fi dovedit, în parte, şi de descoperirile arhe- ologice. Astfel, aşa-numitele căldări de lut, atribuite de noi pecenegilor deja sedentarizaţi, se găsesc răspîndite în tot podişul central al Moldovei pînă în lunca de la gura Şiretului; unele din ele pot fi datate în a doua jumătate a secolului al X-lea. S-a spus mai înainte că vasele-căldări nu sînt cunoscute în aşezările de tip Dridu din Muntenia. Dat fiind că împăratul-cronicar aminteşte la un moment dat nu- mele triburilor pecenege, se ridică şi problema determinării tribului care sălăşluia în Moldova. După unii istorici, numele acestuia ar fi fost Ertem45 . După alţii însă, el s-ar fi numit Yazihopon46. Dar să vedem ce ne spune Constantin Porphyrogenetul: ,,Cele patru neamuri ale pecenegilor sînt dincoace de rîul Xipru, spre părţile mai de apus şi mai de miazănoapte, şi anume provincia Yazihopon se învecinează cu Bulgaria, provincia Gyula se învecinează cu Ungaria, provincia Harovoi se învecinează cu Rusia, provincia Iabdiertim se învecinează cu acele părţi ale Rusiei care le sînt tributare, cu ultimii, cu dervleninii şi lenzeninii şi ceilalţi slavi”47. Determinarea numelui tribului peceneg din Moldova în cazul de faţă este funcţionată.de precizarea regiunilor de nord ale stăpînirii bulgare. Ştiut fiind că la mijlocul secolului al X-lea bulgarii stăpîneau regiunile de la sud de gurile Dunării, ar rezulta că tribul peceneg care se găsea în Moldova era cel numit TiaCv/oTrov, pentru că despre acesta, şi nu despre altul, ne spune Constantin Porphyrogenetul că se învecina cu Bulgaria. înainte de a încheia, ţinem să ne expunem punctul de vedere asu- pra datei pătrunderii pecenegilor în cîmpia Munteniei. După toate in- ele (ln special Nipru şi Nistru) in De adminislrando imperio se vorbeşte de mai multe ori şi Încă In legătură cu populaţiile tiurce-nomade. în plus, nu înţelegem de ce populaţiile nomade au dat denumiri proprii unor fluvii ca Nipru, Bug şi Nistru, cînd pentru ape mai mici, cum slnt Prutul şi Şiretul şi-au Însuşit numele mai vechi, căci Lapâv şi Boupâv (Const. Porph., op. cil., cap. 42, p. 184) par a ne reprezenta denumirea în fizionomie turcă veche a rîurilor Şiret şi Prut (vezi părerea lui Tomaschek, reprodusă de Al. Philippide, Originea românilor, voi. I, 1925, p. 729). Prin urmare, este foarte probabil ca Baruch, Kuvu şi Trullos să fi fost numele unor rîuri mai mici, cum sînt Botna, Cogîlnic şi Ialpug sau a altor ape (dar tot din regiunea dintre Nistru şi Prut şi, ca ele, împreună cu Prutul şi Şiretul, să fie rîurilc cele mai mari din Atelkuzu, Inţclc- gindu-se prin această regiune jumătatea sudică a regiunii dintre Nistru şi Şiret (cf. nota 9). 44 Istoria României, voi. II, 1962, p. 96. 45 Al. Phillippidc, op. cit., p. 728 — 780. Aceeaşi părere au avut-o mai Înainte Tomaschek şi A. D. Xenopol. Istoricul romăn, urmărind să demonstreze că tribul Yazihopon a stăplnit Intr-adevăr Moldova, şi-a însuşit părerea lui Tomaschek cum că numele oraşului Iaşi ar trebui pus în legătură cu acesta. După părerea lui Tomaschek, acceptată şi de A. D. Xenopol, forma de este „o stilcitură grecească” a unei forme turceşti, care ar fi sunat la origine lisi- liupan (Al. Philippide, op. cil.). însă nu este exclus ca in rădăcina numelui Tia^xoTriv să se ascundă numele alanilor tirzii, adică iaşii sau aşii; şi faptul n-ar fi de mirare dacă s-ar ţine scama că triburile nomade erau constituite, de multe ori, din populaţii eterogene. în plus, unii pecenegi au trăit cîtăva vreme şi in regiunile alanc din Caucazul de nord. 46 Constantin Porphyrogenetul, op. cit., cap. 37, p. 168. 47 Pentru aceasta vezi şi harta răspindirii pecenegilor în stepele nord-ponticc la S. A. Pletncva, IJeneneau, mopKu u no.ioeif.bi e îootcnopyccKnx cmennx, ln M.I.A., 63, p. 154, fig. 1. www.dacoromanica.ro 13 DESPRE PECENEGII DE LA DUNĂREA DE JOS 1129 diciile, pecenegii au luat în stăpînire această regiune mai tirziu, adică cel mai devreme la sfîrşitul secolului al X-lea, sau imediat la începutul secolului al Xl-lea. De pătrunderea pecenegilor în Muntenia credem că se leagă şi încetarea existenţei aşezărilor de tip Dridu din această regiune. Unii dintre locuitorii aşezărilor de tip Dridu, fugind din calea pe- cenegilor, se vor fi retras în regiunile pericarpatice, dar cei mai mulţi vor fi trecut în dreapta Dunării, adică în Dobrogea, unde viaţa lor putea fi ocrotită mai uşor, la adăpostul garnizoanelor din aşezările întărite de pe malul drept al fluviului. O atare imigrare în Dobrogea, evident, nu poate fi dovedită în mod peremptoriu. Totuşi, un aflux de populaţie în aşezările dobrogene din secolul al Xl-lea se întrezăreşte atît în cercetările de suprafaţă, cît şi în săpăturile arheologice. în vreme ce acum asistăm la înmulţirea aşezărilor din Dobrogea, în unele dintre ele (Dinogeţia, Capidava) se constată că parte din populaţie este nevoită, din lipsă de spaţiu, să se aşeze în afara zidurilor care înconjură vechile cetăţi. încheind prezentarea datelor privind pecenegii de la Dunărea de Jos din secolul al X-lea, desprindem următoarele concluzii, dintre care unele rămîn a fi verificate în cercetările viitoare : pecenegii nu s-au aşe- zat în regiunile noastre la sfîrşitul secolului al IX-lea. Menţionarea lor ca participanţi, în calitate de aliaţi ai bulgarilor, la atacul de la sfîrşitul .secolului al IX-lea asupra Atelkuzului nu înseamnă numaidecît că pe- cenegii s-au aşezat încă de acum în Atelkuzu, regiune socotită a fi fost cuprinsă între Xistru şi Şiret; prima incursiune a pecenegilor la sud de Dunăre a avut loc în 934, cînd aceştia, împreună cu ungurii şi cu alte două populaţii de neam tiurc, au atacat, în drum spre Constantinopol, oraşul Walandar. Marea amploare a incursiunii din 934, în care pecenegii au avut un rol important, constituie un indiciu că bazele lor de plecare la această dată erau deja situate în apropierea Dunării; aşezarea pece- negilor în teritoriile noastre a avut loc către mijlocul secolului al X-lea. Din De administrando imperio rezultă că ei au ocupat şi Muntenia pînă în faţa Silistrei, fapt nedovedit însă pe cale arheologică şi, în plus, con- trazis de interpretarea unei alte ştiri privind aceeaşi regiune, ştire con- semnată de Skylitzes-Cedren. La mijlocul secolului al X-lea, regiunea cea mai vestică, ocupată efectiv de pecenegi, este Moldova de pînă la Şiret. Pătrunderea pecenegilor în Muntenia are loc la sfîrşitul secolului al X- lea sau începutul secolului al Xl-lea. 10 - c. 3197 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE (STUDII DOCUMENTARE) LUPTA PENTRU HEGEMONIE ÎN EUROPA ÎNTRE 1648 ŞI 1715 * Perioada de aproape 6 decenii cuprinsă Intre pacea din Westfalia (1648) şi tratatele de la Utrccht (1713) şi Ratstatt (1714) este cunoscută in istoriografie sub numele de preponderenţa franceză. In a doua jumătate a secolului al XVII-lca, Franţa devenise ţara cea mai puternică din vestul şi centrul Europei : beneficia de o economie dezvoltată, de o administraţie centrali- zată, de o armată numeroasă, bine echipată şi bine comandată, de o marină de război rivalizind cu marina engleză şi cu cea olandeză şi de un serviciu diplomatic bine organizat. Adversarii cei mai consecvenţi ai politicii de hegemonie franceză au fost Anglia şi Olanda, principalele puteri maritime ale vremii, şi Austria, una din cele mai mari puteri continentale. La conflictele cauzate de lupta pentru hegemonie au mai participat: Spania, care avusese preponderenţă In secolul al XVI-lea, acum Insă în plină decădere economică, politică şi militară ; micile state princiare germane gravitlnd In jurul Habsburgilor sau Bourbonilor şi statelor nordice. In lucrările mai vechi de istoric universală, agitata perioadă de dispute diplomatice şi războaie a anilor 1648 1715 a ocupat un loc din cele mai însemnate. Preocupările istoricilor care au cercetat această perioadă s-au îndreptat cu precădere asupra aspectelor politice, mili- tare şi religioase ale luptei pentru hegemonie, lăsînd pe plan secundar aspectele economice * 1. * Anul acesta se împlinesc 250 de ani de la moartea lui Ludovic al XIV-lea. Dar anul 1715 nu a Însemnat numai sfirşitul lungii domnii a celui denumit „Regele Soare”, ci a marcat tot- odată sflrşitul hegemoniei franceze şi începutul celei engleze. Cu aceasta Insă, contradicţiile dintre statele vest-europene nu au încetat, ele continuînd să se manifeste, allt pe plan economic, cit şi pe plan politic pînă In zilele noastre. Am socotit deci util ca, In vederea unei mai bune cunoaşteri a originii şi evoluţiei In timp a acestor contradicţii, să le prezentăm — In lumina unora din lucră- rile şi interpretările mai noi — aşa cum au evoluat ele Intre 1648 şi 1715. 1 Cităm clteva din operele mai importante asupra perioadei 1648 — 1715, apărute In seco- lul al XlX-lca şi In primele 4 decenii ale secolului nostru : F. Mignet, Negociations relalives ă la Succession d’Espagne sous Louis XIV, Paris, 1835 — 1863 ; J. Michelct, Hisloire de France, voi. XIII XIV, Paris, 1862 — 1863 ; Arnold Gaedecke, Die Polilik Oslerreichs in der spanischen Erbfolge, Leipzig, 1874 ; A. Legrcllcs, La diplomaţie franţaise el la succession d’Espagne, Paris, [1888] —1892, 4 voi.; Thomas Babington, Macaulay, The Histonj of England from Ihe Accession of James ihe Second, voi. I—V, Londra, Longmans, Green and Co., 1881 ; Alfred Rambaud et Ernest Lavisse, Hisloire ginirale du IVe sitele ă nos jours, t. VI, Paris, 1895 ; Max Immich, Geschichte des europăischen Staatensystem von 1600 bis 1789, Miinich, 1905 ; E. Lavisse, Hisloire de France, t. VIIj ,2, t. VIIIj, Paris, 1905— 1908 ; The Cambridge Modern Histonj, t. V, Londra, 1908 ; G. Picavet, La diplomaţie franţaise au temps de Louis XIV, Paris, 1930 ; Phillippe Sagnac et A. de Saint-Leger, La pripondirance franţaise. Louis XIV (1661 — 1715), Paris, 1935 („Peuples et civilisations”. Histoire generale, voi. X); Pierrc Muret, La pripondirance anglaise (1715— „studii”, tomul 1132 STUDII DOCUMENTARE 2 In lucrările mai noi insă, şi îndeosebi in cele apărute după al doilea război mondial, s-a acordat o atenţie mai marc aspectelor economice ale luptei pentru hegemonie din a doua jumătate a seco- lului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lca. Mai mult încă, vom intllni istorici pentru care războaiele din anii 1660 — 1715 au fost cauzale în principal de rivalitatea economică tot mai pronunţată dintre Anglia şi Olanda, Anglia şi Franţa, Olanda şi Franţa. Principalele probleme la care ne vom referi în prezentul studiu sint următoarele : pacea Weslfalică şi urmările ei asupra luptei pentru hegemonie ; aspectele politice şi economice mai importante ale luptei pentru hegemonie ; apariţia unor noi norme de drept public şi urmările lor în viaţa internaţională ; unele aspecte ideologice ale luptei pentru hegemonie. ★ Ocupindu-se de pacea weslfalică şi de consecinţele acesteia, prof. Roland Mousnicr de la Sorbona face unele consideraţii interesante in volumul al IV-lca al cunoscutei colecţii de isloric universală „Hisloirc generale des civilisations” * 2. După prof. Mousnier, atil războiul de 30 de ani, cit şi evenimentele care l-au urmat se încadrează in contextul unei crize generale economice, sociale şi politice europene plasate între 1598 şi 1615. Scopul Franţei in prima jumătate a seco- lului al XVII-lea a fost salvarea „libertăţilor” europene de pretenţiile Habsburgilor de dominaţie universală. Franţa a devenit centrul rezistenţei anlihabsburgicc, slimulînd şi coordonlnd efor- turile statelor care se opuneau supremaţiei austriece. Referindu-se la tratatele din Wcslfalia, R. Mousnier afirmă că acestea au consacrat, pe de o parte, împărţirea şi slăbiciunea imperiu- lui şi a Germanici, iar pe de altă parte au asigurai în cadrul imperiului echilibrul de forţe intre catolici şi protestanţi. Păcii weslfalicc i-a urmat pacea de la Pirinei (1659), prin care Franţa a înlăturat posibilitatea unei noi uniri a Austriei cu Spania şi, implicit, reconstituirea imperiului lui Carol Quinlul. Anul 1660, arată Mousnier, vede pe Ludovic al XIV-lca, regele Franţei, asu- mîndu-şi rolul de mediator In Europa apuseană. După R. Mousnicr, in anii premergători începu- tului politicii de expansiune franceză, bazele politice ale Europei erau următoarele : 1) o relativă toleranţă religioasă ; 2) echilibrul forţelor intre principalele puteri vest şi central europene, separate Intre ele printr-un fel dc tampoane : Ţările de Jos spaniole (Belgia de azi) intre Franţa şi Olanda, Liga de la Rin şi Bavaria intre Franţa şi Austria; 3) apariţia unei puteri cu rol de arbitru — Franţa — şi deci „ierarhizarea” Europei 3. La fel ca şi Roland Mousnicr, Jacques Droz, cunoscutul isloric al diplomaţiei europene, subliniază în sinteza sa dc istorie a relaţiilor externe dintre 1648 şi 1918 că tratatele din West- falia au deschis Franţei o perioadă dc preponderenţă continentală 4. In acelaşi timp, J. Droz atrage atenţia că după 1648 statul habsburgic (provinciile creditare ale Casei dc Habsburg din Austria şi posesiunile din Europa centrală) şi Brandenburgul încep să ducă viaţa lor proprie, să aibă ambiţiile lor particulare, in timp ce o parte imporlanLă a principilor germani se transformă în clientelă a marilor puteri străine. J. Droz subliniază că tratatele din Wcslfalia au fost o operă ■eficace a diplomaţiei franceze : ele au constituit o garanţie dc securitate pentru frontiera răsă- riteană a Franţei, dar în acelaşi timp au fost „un ferment eventual dc imperialism şi un pretext 1763), avec la collaboration de Ph. Sagnac, Paris, 1938 („Pcuples ct civilisations”. Histoire generale, voi. XI). Ultimele două opere din cunoscuta colecţie „Peuples et civilisations” au fost completate cu noi informaţii reapărind într-o a 2-a ediţie, în 1949; asupra lor vom reveni în textul articolului. 2 Roland Mousnier, Les XVIe et XVIle sitele. Les progris de la civilisation et le declin de l’Orient (1492—1716), Paris, P.U.F., 1956 (Histoire gtnirale des civilisations, t. IV), p. 265 — 274. 3 R. Mousnier, op. cit., p. 274; vezi şi articolul lui G. Zclicr, Le principe d’tquilibrc dans Ia polilique internaţionale aoant 1789, în „Revue historique”, 1956, l. XV, p. 29 — 30. 4 Jacques Droz, Histoire diplomatique de 1648 ă 1918, Paris, 1959, p. 12 şi 17—18. www.dacoromanica.ro 3 STUDII DOCUMENTARE 1133 posibil de dominaţie în Europa”. Referitor la pacea de la Pirinci, în afară de considerentele întîlnitc şi la alţi istorici, J. Droz arată că clementul principal al tratatului nu au fost clauzele teritoriale, ci căsătoria lui Ludovic ai XlV-lca cu infanta Maria Tereza. Se ştie că infanta a renun- ţat la drepturile sale la coroana Spaniei — ceea ce însemna, cel puţin în teorie, înlăturarea uner uniuni personale între Franţa şi Spania — în schimbul unei dote foarte importante (500 000 de scuzi aur) plătite regelui Franţei. Analizînd politica lui Mazarin în cazul acestui tratat, J. Droz; consideră că ministrul francez a prevăzut în mod special o asemenea clauză, deoarece ştia cu precizie că Spania, ţară în plină criză economică şi financiară, era incapabilă să plătească o sumă aşa de mare. în atare condiţii deci, renunţarea infantei nu avea nici o valoare practică, în schimb însă, Franţa îşi păstra libertatea de manevră diplomatică, libertate pe care o va folosi atit în timpul războiului de dcvoluţie (1667 — 1668), cit şi în timpul războiului de succesiune la tronul Spaniei (1709 —1714) 5 *. Explicaţia marxistă, social-cconomică a politicii de hegemonie franceză este dală în sinteza sovietică de istorie a diplomaţiei8. Fondurile importante ale vistieriei franceze, provenind din impozitele plătite de „numeroasa şi harnica ţărănime” şi de „bogata burghezie”, au permis regelui Franţei şi nobilimii sale să ducă o politică externă „energică”, de pe urma căreia Franţa a ajuns să ocupe primul loc în Europa. Tratatele din Wcslfalia, punct de plecare al tuturor tra- tatelor europene piuă la Revoluţia franceză, au constiluil triumful politicii lui Richclicu, con- tinuată de Mazarin, şi, împreună cu tratatul de la Pirinei, au pregătit hegemonia politică a Franţei in Europa, hegemonie care se sprijinea pe o puternică bază economică. ★ In toate lucrările care tratează lupta pentru hegemonie din 1648 1715, locul cel mai important il ocupă problema expansiunii teritoriale şi economice. J. Droz supune unei analize destul de amănunţite principalele războaie ale lui Ludovic al XlV-lca, încercări de forţă prin care regele francez a căutat să-şi impună supremaţia în Europa 7. Refcrindu-se la războiul cu Olanda (1672 1678), el recunoaşte că la originea războiului au fost fără îndoială şi cauze eco- nomice (războiul vamal Începui de Colbcrt încă din 1664). Dar J. Droz consideră că esle îndoielnic ca raţiunile economice, oricît de presante se arătau, să fi fost decisive. După el, Ludovic al XIY-Ica manifesta un sentiment de duşmănie alît de înverşunat împotriva Provinciilor Unite, deoarece acestea stăteau in calea planurilor sale : el detesta spiritul lor republican, libertatea gazetelor lor care îi atacau viaţa sa particulară, calvinismul lor, care nu admitea exercitarea cultului catolic. Războiul Ligii de la Augsburg (1688 — 1697), în care s-a format prima din ceea ce Louis Andră a denumit „Ies coalilions raisonnees” 8, a avut ca principală cauză, după Droz, revocarea edic- tului de la Nantcs (18 octombrie 1685). Totuşi, Droz nu poate să lase la o parte nici serioasele implicaţii politice şi economice legate de acest război : împiedicarea Franţei de a deveni cea mai marc pulcrc continentală şi tendinţa de supremaţie maritimă şi comercială a Angliei. Analizînd războiul de succesiune la tronul Spaniei, J. Droz justifică politica lui Ludovic al XlV-lca, arălind că accsla a acceptat sincer idcca împărţirii posesiunilor spaniole (tratatele din 1698 şi 1699 cu Wilhclm de Orania) şi nu s-a hotărît să accepte testamentul lui Carol al 5 Despre pacea de la Pirinei ca act diplomatic care a consacrat hegemonia Franţei, vezi şi Jacques Pirenne, Les grands courants de l’hisloire universelle, voi. III, Paris, 1948, p. 8. 8 Istoria diplomaţiei (trad. din 1. rusă), ed. a 2-a, voi. I, Bucureşti, Edit. ştiinţifică, 1962, p. 234 şi 240-241. ’ J. Droz, op. cit., p. 30, 40, 45, 48, 49, 55, 56, 57, 58, 63, 64, 65 şi 70. 8 Louis Andră, iouîs XIV et l’Europe, Paris, AlbinMichel, 1950 („Bibliothfeque de synthfese historique. L’Evolution de l’Humanită'’, t. LXIV), p. 217. Războiul cu Olanda (1672—1678) a dat In schimb naştere la alt tip de coaliţii: „les coalitions accidentelles” (ibidem, p. 119). www.dacoromanica.ro 1134 STUDII DOCUMENTARE 4 II-lea al Spaniei in favoarea ini Filip d’Anjou decit numai în urma opoziţiei ireductibile a Aus- triei faţă de tratatele din 1698 şi 1699. Sint subliniate de asemenea obiectivele urmărite de Anglia in acest război : dobindirea de substanţiale avantaje comerciale in Mediterana şi in Atlantic; epuizarea economică a Olandei prin obligarea acestui aliat să preia asupra sa sarcini de război din cele mai grele ; Înlăturarea preponderenţei franceze pe continent, dar In aşa fel incit să nu fie înlocuită cu o preponderenţă austriacă. Politica perseverentă a Angliei pentru restabilirea echilibrului european avea un triplu obiectiv : asigurarea libertăţii de manevră in vederea instau- rării dominaţiei sale pe mări; asigurarea exploatării imensului imperiu colonial spaniol; crearea premiselor pentru cucerirea Canadei şi Indiei. în ce priveşte Austria, Droz arată că sfirşilul războiului din 1701 1714 a consacrat o sensibilă creştere a puterii acestui stat, care, în acelaşi timp, a reuşit să-şi consolideze ieşirile la Marca Nordului şi Marea Mediterană. După războiul de succesiune la tronul Spaniei, mai remarcă Droz, Austria se depărtează de misiunea sa germa- nică, devenind un mare stat european, orientat din ce in ce mai mult spre posesiunile sale ungu- reşti şi interesele sale balcanice şi italiene. în Germania, vechea confederaţie a încetat de asemenea să mai constituie un organism politic viabil. Locul ei este luat de clteva state princiare tinzind să acţioneze ca puteri indepen- dente : Bavaria, Saxa, Hanovra şi Brandenburg. Din lumea germanică, două state vor revendica preeminenţa in Europa centrală : statul Habsburgilor şi statul Hohenzollernilor. Astfel, această nouă configuraţie politică a Europei ii îndreptăţeşte pe J. Droz să afirme că dualismul auslro- prusian, Împreună cu preponderenţa maritimă a Angliei, constituie consecinţa esenţială a răz- boaielor lui Ludovic al XIV-lea. în sfirşit, referindn-se la poziţia Franţei la sfirşitul perioadei luptei pentru hegemonie din 1648 — 1715, J. Droz arată că Franţa şi-a mărit Întinderea teritorială şi a dobîndit frontiere mai bune şi mai uşor de apărat. Dar aceste ciştiguri, consideră J. Droz, nu au justificat enorma risipă de mijloace economice şi băneşti. Ludovic al XIV-lea a dus politica sa externă fără a ţine seama de mijloacele de care dispunea adversarul şi fără a aprecia In mod realist noile forţe ce se dezvoltau in Europa. Faţă de Turcia şi Rusia, eventuali aliaţi la răsărit, a avut o politică ezitantă şi contradictorie, care l-a lipsit de un sprijin eficace in timpul marilor Încercări de forţă din 1701 1714. Totuşi, conchide J. Droz, in ultimii ani ai vieţii, Ludovic al XIV-lea a întrevăzut greşeala profundă a domniei sale, care a restrlns cimpul politicii sale externe la lupta împotriva casei de Habsburg. El şi-a dat seama că reculul politicii franceze a fost reznltatul acţiunii Angliei şi a prevăzut că singura soluţie va fi „un renversement des alian- ces”, şi o înţelegere mai strinsă cu Viena, ceea ce de altfel se va şi realiza către mijlocul secolului al XVin-lea. Roland Mousnicr analizează, la rindul său, politica de expansiune teritorială şi economică din 1648 1715® in cadrul crizei generale economice, sociale şi politice europene de care aminteam la începutul studiului nostru. El este de părere că o explicaţie a crizei, poate cea mai importantă, trebuie căutată in războaiele imperialiste, europene şi oceanice din epoca guvernării personale a lui Ludovic al XIV-lea. După Mousnicr avem de-a face in această perioada cu trei tipuri de imperialisme : continentale, maritime şi constituţionale. Protagoniştii imperialismului continen- tal au fost : Ludovic al XIV-lea, care viza hegemonia in Europa şi coroana imperială şi Habs- burgii, cure, după 1683, au început o politică de mari expansiuni in sud-estul Europei. Imperia- lismul maritim este văzul cu o consecinţă a mercantilismului, orientare economică ce va con- stringe şi imperialismul continental să se îndrepte spre mure. Slutele angrenate in acest tip de imperialism au fost Anglia şi Franţa. Anglia disputa Provinciilor Unite preponderenţa pe mare şi monopolul comerţului spre Indii şi America, actul de navigaţie elin 1651 şi cele trei războaie ® R. Mousnicr, op. cit., p. 276 280 şi 289 — 290. www.dacoromanica.ro 5 STUDII DOCUMENTARE 1135 -anglo-olandeze (1652—1654, 1664 — 1666 şi 1672—1678) fiind principalele acţiuni prin care Anglia -a căutat să smulgă Olandei supremaţia pe mare. R. Mousnier subliniază că războaiele anglo- -olandeze din al treilea pătrar al secolului al XVII-lea inaugurează seria marilor războaie pentru stăplnirea mărilor şi a comerţului mondial. In ce priveşte Franţa, Mousnier arată că pentru •Colbert hegemonia economică era condiţia de bază a hegemoniei politice : tariful protecţionist aplicat mărfurilor aduse de nave olandeze a dezlănţuit războiul vamal caie va fi la originea răz- .boiului terestru şi maritim din 1672 1678. Războiul de succesiune a Spaniei, ultima mare acţiune politico-militară a lui Ludovic al XlV-lea, a izbucnit, conform părerii lui R. Mousnier, •din cauza politicii regelui Franţei de a împiedica reconstituirea imperiului lui Carol Quintul, In cazul că Leopold de Habsburg ar fi obţinut succesiunea. Dacă Ludovic doblndea insă succe- siunea, consecinţele ar fi fost incalculabile : Franţa ar fi avut hegemonia maritimă şi comercială •şi cu ea mijloacele de a parveni la imperiul universal. In sfirşit, al treilea tip de imperialism, impe- rialismul constituţional, se caracterizează prin politica lui Ludovic al XlV-lea de a susţine în Anglia pe Stuarţi, suverani desemnaţi prin naştere şi de a nu recunoaşte ca legitim pe suveranul ales de parlament în persoana lui Wilhclm de Orania. Această politică, arată R. Mousnier, a dus la ciocnirea principiului monarhiei de drept divin cu principiul monarhiei fondate pe contract. JEste o idee asupra căreia vom mai reveni în altă parte a studiului nostru. Referindu-se la preponderenţa engleză stabilită după războiul de succesiune al Spaniei, R. Mousnier subliniază că diviziunile Europei au fost abil întreţinute de diplomaţia britanică prin tratatele de la Utrecht, în aşa fel ca Anglia să aibă asigurată dominaţia principalelor căi comerciale şi a principalelor pieţe. Pieţelor portugheză şi braziliană intrate în sfera de acţiune •engleză prin tratatul de la Meuthen (1703) li se adaugă, în urma tratatelor de la Utrecht, piaţa imensului imperiu spaniol, unde Anglia obţine clauza naţiunii celei mai favorizate şi o poziţie preponderentă în comerţul cu sclavi negri din Atlantic. O analiză interesantă şi oarecum diferită de aceea a lui J. Droz şi R. Mousnier a luptei pentru hegemonie în a doua jumătate a secolului al XVII-lea face prof. Gaston Zeller în volu- minosul tratat de istorie a relaţiilor internaţionale publicat, sub direcţia lui Pierre Renouvln 10. G. Zeller este un bun cunoscător al perioadei lui Ludovic al XlV-lea, asupra căreia a ţinut şi un curs universitar, caracterizat printr-o poziţie critică — uneori foarte aspră — la adresa politicii interne a Regelui Soare11. Aceeaşi poziţie critică răzbate şi în paginile consacrate istoriei relaţiilor externe din 1648 1715. Astfel, G. Zeller consideră că războiul cu Olanda a constituit o greşeală şi poate greşeala capitală a politicii externe duse de Ludovic al XlV-lea. Consecinţele au fost foarte grele, deoarece politica agresivă a lui Ludovic al XlV-lea a determinat unirea personală a Olandei cu Anglia în persoana lui Wilhelm de Orania. Apoi, spre deosebire de Droz, G. Zeller este de părere că războiul din 1672 —1678 a avut un caracter economic, deoarece regatul francez, pentru a-şi întări potenţialul său economic şi militar, trebuia să dispute olandezilor o parte din comerţul lor maritim. Dar Zeller emite opinia că războiul vamal dus de mai mulţi ani era suficient şi nu era neapărată nevoie ca să se transforme într-un conflict armat. Franţa avea, după G. Zeller, atuuri destule ca să obţină mai mult decit ceea ce i-a adus tratatul de la Nimegue după 6 ani de lupte sîngeroase. Aceeaşi preponderenţă a factorului economic este subli- niată şi în ce priveşte politica lui Ludovic al XlV-lea faţă de Turcia. Atitudinea critică a lui G. Zeller faţă de politica lui Ludovic al XlV-lea se manifestă şi în legătură cu problema succe- siunii spaniole, o nouă criză europeană „deliberat provocată” dc Ludovic al XlV-lea, deşi el 10 Hisloire des rclalions internalionales, Paris, 1953 — 1956, voi. III, p. 34, 49, 50, 51 — 54, SI 83 şi 101 107. 11 G. Zeller, La France de Louis XIV, fasc. I—IV, Paris, Centre de Documentation Uni- •versitaire, 1953 (litografiat). www.dacoromanica.ro 1136 STUDII DOCUMENTARE 5 cunoştea ostilitatea înverşunată cu care Anglia şi Olanda priveau orice creştere a puterii franceze- în momentul cind a aflat de testamentul lui Carol al II-lea al Spaniei in favoarea nepotului său, Filip de Anjou, o „înţelepciune elementară” ar fi trebuii să-l conducă pe Ludovic la res- pectarea tratatelor încheiate in 1698 şi 1699 cu Anglia şi Olanda pentru împărţirea posesiunilor spaniole. Remarcăm deci o interpretare total diferită de aceea a lui Droz, care caulă să motiveze atitudinea lui Ludovic al XlV-lea în problema succesiunii spaniole. în sfirşit, referitor la tralalele de la Utrecht şi Ratslalt, G. Zeller adoptă punclul de vedere comun al isloriografiei actuale, care consideră că aceste tratate au consacrat preponderenţa Angliei cc s-a substituit Olandei ca centru economic mondial, puniml temeliile celui mai mare imperiu colonial din istorie 12 13. Tot referitor la sfirşitul războiului din 1701 1714, semnalăm că G. Zeller este de acord de astă dată cu J. Droz, admiţind reconsiderarea de ullimă oră făcută dc Ludovic al XlV-lea politicii sale externe : inamicul numărul unu al Franţei era Anglia şi, cum o reîntoarcere la prietenia olandeză era exclusă, nu răminca decît apropierea dc Austria, a doua putere militară a continentului. Caracterul economic al luplci pentru hegemonie este subliniat şi de istoricul italian Giorgio Spini, într-o vâslă lucrare de sinteză asupra istorici moderne 13. Spini relevă îndeosebi dilema in care se afla Ludovic al XlV-lea în problema succesiunii la Iranul Spaniei : dacă accepta testa- mentul lui Carol al II-lea încălca tratatul de împărţire încheiat cu Anglia şi Olanda şi intra ime- diat în conflict cu împăratul Austriei; dacă respingea testamentul însemna că se recunoştea învins, iar Franţa manufacturieră şi cu veleităţi colonialiste creală de Colbcrl s-ar fi văzut constrinsă să renunţe la propria expansiune in imensele şi bogatele teritorii ale Imperiului spa- niol 14. Istoricul italian face clleva observaţii penetrante asupra intereselor economice majore care au determinat Anglia să conducă marca coaliţie organizată împotriva Franţei în războiul din 1701—1714. Pentru Anglia, arată Spini, „acest război s-a transformat într-o colosală spe- culaţie a unei minorităţi de capitalişti, pc spinarea restului ţării”. Victoriile militare obţinute dc trupele lui Malborough sint in fond victorii ale industriei manufacturiere şi ale comerţului britanic, care a dobindit pieţele Portugaliei, Braziliei şi Jledileranci. Războiul de succesiune al Spaniei este principalul izvor dc beneficii al lui moneyed interesl (interesul bănesc), care cişligă datorită operaţiilor dc bancă şi datoriei publice, care speculează asupra furniturilor militare, care pătrunde mereu tot mai adine în aparatul de stal. Comparind războiul Ligii dc la Augsburg cu războiul de succesiune la tronul Spaniei, G. Spini subliniază că primul a dus la întemeierea Băncii Angliei şi al lui Board of Trade (Departamentul Comerţului), iar al doilea a con- slrîns pc guvernanţii englezi să extindă privilegiile băncii, garanlindu-i monopolul emisiunii birlici monedă. Sînl apoi analizate pc larg poziţiile şi marile avantaje dobîndilc de Anglia in traficul maritim mondial prin prevederile tratatelor dc la UtrechtI5 *. Analizarea de pc poziţiile marxism-leninismului a marilor conflicte din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi prima jumătate a secolului al XVIIt-lea este reluata in noua ediţie a tra- tatului sovietic dc istoria diplomaţiei“. Autorii subliniază rolul lui Wilhelm dc Orania ca adversar ireductibil al lui Ludovic al XlV-lea, alianţa defensivă secretă denumită Liga de la Augsburg fiind opera aproape exclusivă a stathudcrului Olandei. Războiul din 1688 1697 este considerat 12 Vezi în această privinţă şi cartea lui Pierre Murct, La prepomUrance anglaise (1715— 1763), ed. a 3-a, Paris, P.U.F., 1949 („Peuples et Civilisalions”, Hisloire gdnerale, XI). 13 G. Spini, Sloria dell’etă moderna. Dall’impero di Carlo V all’illuminismo, Roma[1960J. 14 Ibidem, p. 726-727 şi 736-737. 15 în legătură cu lupta pentru hegemonie în comerţul maritim menţionăm şi lucrarea lui Henri Săe, Les origines du capilalisme moderne, Paris, A. Colin, 1951, p. 72 — 91. 18 Istoria diplomaţiei, voi. II, p. 241, 243, 278, 279 şi 282. Vezi în această privinţă şi lucrarea de sinteză sovietică, apărută cu clţiva ani înaintea ed. a 2-a a Istoriei diplomaţiei: Istoria modernă (1640—1789), sub red. prof. B. F. Porşncv, S. D. Skazkin şi prof. V. V. Biriu— covici (trad. din 1. rusă), voi. I, Bucureşti, Edit. de stat pentru literatură ştiinţifică, 1954. www.dacoromanica.ro 7 STUDII DOCUMENTARE 1137 ca evenimentul care inaugurează o perioadă lungă de luptă intre Anglia şi Franţa, luptă ce va umple istoria relaţiilor internaţionale in tot secolul al XVIII-lea. Războiul Ligii de la Augsburg marchează creşterea rolului internaţional al Angliei şi începutul luptei ei îndelungate împotriva Franţei pentru cucerirea de colonii. Prima etapă principală a luptei a fost războiul de succesiune ia tronul Spaniei. început ca război dinastic, el a devenit de fapt prima ciocnire de mari proporţii între Franţa şi Anglia pentru asigurarea dominaţiei pe marc şi în colonii. Autorii remarcă poli- tica externă a lui Ludovic al XlV-lca, care a iritat Anglia şi Imperiul liabsburgic, rccunoscînd lui Filip d’Anjou devenit rege al Spaniei — dreptul de succesiune la coroana Franţei. Se mai arată că insuccesele lui Ludovic al XlV-lca in timpul războiului din 1701 — 1714 se datoresc şi lipsei unor consilieri capabili şi clar-văzători de tipul lui Colbert. Pacea de la Utrecht este carac- terizată In acest tratai ca prologul lichidării posesiunilor franceze in America de Nord şi începutul supremaţiei totale a Angliei pe marc. O atenţie specială faţă de aspectele economice ale luptei pentru hegemonie este dală şi de istorica sovietică K. N. Tatarinova in culegerea sa de studii privind istoria Angliei in perioda 1640 —1815 17 18. Ocupindu-se de politica colonială în a doua jumătate a secolului al XVII-lca, K. N. Tatarinova subliniază că principalul obiectiv al burgheziei engleze în această perioadă a fost înlăturarea burgheziei franceze de la politica de expansiune in teritoriile de peste mări. K. N. Tatarinova mai arată apoi că după 1688 Franţa a devenit cel mai periculos inamic al Angliei, nu numai pentru că urmărea dominaţia asupra comerţului mondial, ci şi prin politica de restaurare a Stuarţilor şi a catolicismului in Anglia. Realizarea unui asemenea obiectiv ar fi făcut din Anglia o anexă a politicii franceze, aşa cum a fost de altfel in timpul lui Carol al II-lca Sluart. Evenimentele de politică externă din 1648 — 1715 silit tratate in mod amplu şi in lucrări cu caracter monografic, consacrate istoriei unora din ţările implicate in lupta pentru hegemonie. Istoricii francezi Ph. Sagnac şi A. de Saint-Leger subliniază caracterul economic al răz- boiului cu Olanda şi arată că „reuniunile” de teritorii in plină pace, revocarea edictului de la Nnnlcs şi succesiunea la tronul Spaniei au determinat, în două rinduri, formarea unor coaliţii generale in frunte cu puterile maritime, care se opuneau absolutismului şi dominaţiei regelui Franţei. îndeosebi a doua mare coaliţie, cea de la Haga, care s-a opus Franţei in 1701 — 1714, a pus capăt preponderenţei franceze, inlocuind-o cu hegemonia engleză, hegemonie mercantilă, interesată şi practică, dar mai puţin aparentă şi mai puţin provocatoare, în special la începui, deeît aceea a lui Ludovic al XlV-lca 1B. Edmond Preclin şi Victor Tapiă, într-o amplă lucrare consacrată secolului al XVII-lca 19, consideră că dacă se compară Franţa din 1715 cu Franţa din anul tratatului de la Nimegue şi cu Franţa pe care o dorea Ludovic al XlV-lea in planurile sale cele mai ambiţioase (anexiunea Ţărilor de Jos în întregime şi a Luxemburgului, coroana imperială şi succesiunea Spaniei), rezul- tatele politicii sale par foarte mediocre in raport cu preţul plătit în vieţi omeneşti şi in resurse financiare. Folosind procedeul antitezei, E. Preclin şi V. Tapiă arată că, pe de o parte, politica lui Ludovic al XlV-lea a fost o politică puţin realistă şi plină de riscuri faţă de mijloacele pe care le avea la dispoziţie, iar pe de altă parte a fost o politică de „grandoare franceză”, cu „tendinţe de hegemonie mondială şi europeană”, la baza căreia exista şi o puternică tentaţie generală de declinul monarhici spaniole şi al alianţei gcrmano-spaniole. Or, precizează mai departe cei doi autori, secretul politicii europene nu consta în echilibrul puterii intre Bourboni şi Habsburgi, 17 K. N. Tatarinova, OnepKii no HCTopiiH AHrJIHit 1640 — 1815, MoCKBa, „UMO”* 1958, p. 190-196, 203-207, 274-287. 18 Philippe Sagnac şi A. de Saint-Lăger, Louis XIV (1661 — 1715), ed. a 3-a, Paris, P. U. F., 1949, p. 132 şi 648-651. 18 Edmond Preclin şi Victor Tapiă, Le XVIIe siicle. Les monarchies cenlralisees (loja— 1715), Paris, P. U. F., 1949, p. 362-363. www.dacoromanica.ro 1138 STUDII DOCUMENTARE 8 -deoarece alle probleme complicau jocul politic al timpului, şi acestea erau interesele comerciale ale Angliei şi Olandei. Eroarea lui Ludovic a fost deci provocarea coaliţiilor conduse de Anglia şi Olanda şi risipirea, in lupte pe care le putea evita, a ceea ce ar fi trebuit să păstreze prin mai multă măsură şi răbdare. O atitudine critică mult mai pronunţată faţă de politica lui Ludovic al XlV-lea o arc cunoscutul istoric R. Grousset Acţiuni ca bombardarea Genovei din 1684 şi devastarea Pala- tinatului din 1688 sînt calificate ca „adevărate atentate împotriva dreptului internaţional” din zilele noastre. Politica faţă de Olanda este aspru condamnată, deoarece din motive de „orgo- liu” şi „susceptibilitate” a fost îndepărtată de Franţa o ţară „tradiţional francofilă”. Războiul din 1688 1697 este considerat ca „un prejudiciu moral imens” adus Franţei, care a făcut „figura de duşman al Europei”. în sfirşit, problema succesiunii Spaniei este socotită ca o pro- blemă rezolvată printr-o „pace de Învins”, deoarece dacă şeful familiei de Bourbon a ieşit învin- gător, în schimb regele Franţei a fost înfrînt. în războiul din 1701 — 1714, Ludovic al XlV-lea a sacrificat interesele statului celor dinastice. Alţi istorici francezi, ca L. Andre şi mai ales Pierre Gaxotte, cunoscut pentru vederile sale conservatoare, contestă veleităţile de hegemonie ale Franţei în timpul domniei lui Ludovic al XlV-lea. Pentru Louis Andre21, războaiele din 1667 — 1668 şi 1672 — 1678 au fost războaie de protejare a frontierelor ; războiul Ligii de Ia Augsbnrg se caracterizează prin moderaţia poziţiei franceze, iar în problema succesiunii spaniole, politica lui Ludovic al XlV-lea a fost „condusă de menţinerea păcii”, deşi această problemă a declanşat cel mai lung şi cel mai greu război din toată perioada. Pierre Gaxotte este şi mai categoric 23. Ludovic al XlV-lea nu a aspirat nici la monarhia universală şi nici la rolul de arbitru al Europei. Obiectivul său principal a fost depăr- tarea frontierelor de capitală, deşi la fel ca şi alţi istorici (Sagnac, Saint-Lăger, Mousnier, Droz, Zeller), P. Gaxotte recunoaşte că Ludovic al XlV-lea n-a fost condus de nici o teorie a „frontie- relor naturale”. Marile războaie din 1688 — 1697 şi 1701 — 1714 nu au fost provocate de Ludovic al XlV-lea, ci de adversarii săi cei mai ireductibili care erau negustorii, financiarii şi armatorii din Londra şi din Amsterdam. Astfel, în 1688, Ludovic al XlV-lea a vrut doar să intimideze Germania pentru a o constrînge să accepte ca definitiv armistiţiul de la Ratisbona din 1684, iar în 1701 s-a inspirat dintr-o politică „foarte înţeleaptă”, care consta în a nu speria Europa şi a asigura puterile maritime in legătură cu interesele comerţului lor. Că rezultatele acestei politici au fost altele, vinovate sînt — după Gaxotte — Anglia şi Olanda, care au făcut lotul pentru a dezlănţui războiul, folosind pină şi mijloace de propagandă —asemănătoare celor moderne — pentru a pregăti opinia publică. Sublinierea aspectelor economice ale războaielor pentru hegemonie din anii 1660—1715 se face cu o deosebită stăruinţă în lucrările istoricilor englezi. De exemplu, cunoscutul istoric G. M. Trevclyan 23 susţine că dorinţa de a păstra marile pieţe ale lumii deschise postavului englez a fost cauza principală a intrării Angliei in război Împotriva puterii franco-spaniole de sub conducerea lui Ludovic al XIV lea. Ocuparea şi păstrarea Gibrallarului in 1701 a însemnat mai mult decil o ambiţie militară şi navală : deţinerea acestei fortăreţe cheie a asigurat Angliei accesul liber la Medilerana şi la vasta piaţă a Imperiului oloman, regiuni vitale pentru desfacerea pro- duselor industriei de poslav. 20 Ren6 Grousset, Figures de proue, Paris, Pion, 1957, p. 176 — 188. 21 Louis Andre, Louis XIV el l’Furope, p. 157, 272 şi 302 340. 22 Pierre Gaxotte, La France de Louis XIV, [Paris), Hachctlc, [1953], p. 99 — 100, 270—297 şi 345 — 356. Aceleaşi idei reluate şi în carlea Ilisloire des Franţais, l. II, [Paris], Flamarion, [1963], p. 162 — 183. 23 G. M. Trevclyan, Ilisloire sociale d’Angleterre du moyen-dge A nos jours (trad. din 1. engleză), Paris, Payot, 1949, p. 283=-281. . www.dacoromamca.ro s STUDII DOCUMENTARE 1139 La rindul său, G. X. Clark, unul din conducătorii colecţiei istorice editate de Universi- tatea din Oxford, analizează rivalitatea economică dintre Anglia şi Olanda, Anglia şi Franţa 24, concretizată prin actele de navigaţie din 1651 şi 1660, care au stabilit o adevărată „tradiţie a agresiunii economice”, şi prin tarifele vamale protccţioniste stabilite de Colbert. G. N. Clark -vorbeşte de existenţa unei veritabile doctrine economice, balance of trade, oglindind rezistenţa •opusă de negustorii englezi expansiunii comerciale franceze. A. L. Morton, unul din istoricii englezi ale cărui interpretări se apropie de concepţia marxistă 25 26, subliniază că perioada 1660 — 1688 a fost o perioadă de progres rapid a traficului maritim englez. Războaiele din 1688 — 1697 şi din 1701—1714 sint considerate de Morton ca războaie comerciale şi coloniale. Ele au fost foarte profitabile negustorilor şi financiarilor englezi şi, in acelaşi timp, au contribuit la creşterea prestigiului partidului whig, care reprezenta interesele .acestora in parlament. înfiinţarea Băncii Angliei a fost sirius legată de aceste războaie maritime şi comerciale, deoarece considerabilele eforturi militare şi navale necesitau sprijinul financiar al unei puternice instituţii bancare. înlr-o lucrare nouă asupra perioadei Stuarţilor, S. Rced Brctl, după ce evocă pe larg .aspectele politice şi militare ale luptei pentru hegemonie 28, îşi concentrează şi ci atenţia asupra implicaţiilor economice generate de problema succesiunii spaniole. Oprindu-se asupra tratatelor •de Împărţire a posesiunilor spaniole încheiate de Wilhelm de Orania şi Ludovic al XIV-lea, S. Rced Brett analizează atitudinea celor două partide politice — whig şi lory — faţă de aceste tratate. Whig-ii, din care mulţi erau negustori, interesaţi în comerţul mediteranean, le con- damnau, deoarece Întăreau prea mult poziţia Franţei în Meditcrana. Tory-ii, la rindul lor, atră- geau atenţia guvernului că tratatele nu puteau avea o utilitate efectivă pentru Anglia decit numai in cazul In care deschideau posibilitatea unui război care să slăbească pe concurenţii Angliei. în termeni foarte aspri caracterizează S. Reed Brett ansamblul de tratate de la Utrecht, care a fost „o flagrantă trădare faţă de naţiunile aliate, neegalată în istoria britanică”. Imediat insă, Reed Brett revine, precizlnd că termenii tratatelor „judecaţi prin proba practică a rezul- tatelor” erau totuşi justificaţi prin succesul dobîndit de Anglia. Evenimentele care au frăminlat Europa occidentală în anii 1648 — 1715 sint foarte amplu tratate şi in lucrările istoricilor spanioli. Unii, ca F. Soldevila27 şi autorii lucrării colective fiis- loria de Espana 28, se ocupă îndeosebi de aspectele politice şi militare ale luptei pentru hege- monie, subliniind „agresivitatea" şi caracterul „imperialist” al politicii duse de Ludovic al XIV-lea faţă de Spania. De asemenea, şi cunoscutul istoric A. Ballcslcros, in voluminoasa sa 24 G. N. Clark, The Laler Stuarts. 1660—1714, Oxford, Clarendon Press, 1949, p. 59, 71 şi 86 — 87. Problemele legate de expansiunea comercială engleză în anii 1660 — 1715 sînt ex- puse de acelaşi autor şi intr-o altă carte : The WealUi of England from 1496 Io 1760, Londra, New York ..., Oxford University Press, 1946, p. 90 şi 131. 26 A. L. Morton, A people’s history of England, Londra, Lawrence and Wishart L.T.D., 1951, p. 284 şi 293-294. 28 S. Reed Brett, The Stuart Centnry 1603—1714, Londra, Toronto, George G. Harrap, [1961], p. 257 — 265, 319 — 325, 333 şi 387. O expunere succintă a participării Angliei la lupla pentru hegemonie se face şi In cartea istoricilor T. K. Derry, C. H. C. Blount şi T. L. Jarmaii, Creat Britain. Ils history from earliesl limes to the presenl day [Londra, Glasgow ••.), Oxford University Press, 1962, p. 222 — 241. Unele aspecte mai locale ale luptei pentru hegemonie dintre Frmţa şi Anglia sînt tratate in studiul istoricului american Andrew Lossky, Louis XIV, William III and the Baltic Crisis of 1683, Berkeley and Los Angelcs, 1954. 27 Ferran Soldevila, Hisloria de Espana, Barcelona, Ediciones Ariei, t. IV, [1956], p. 367-396 ; t. V, [1956], p. 249-297. 28 Historia de Espana. Gran historia general de los pueblos hispanos, cd. a 2-a, Barcelona, voi. IV (1959), p. 245 272 ; voi. V (1959), p. 5-38. www.dacaramanica.ro 1140 STUDII DOCUMENTARE IO istoric a Spaniei * 30, acordă un spaţiu foarte larg evenimentelor politice şi militare şi inlrigilor agenţilor diplomatici francezi şi austrieci de la Madrid In problema succesiunii la tronul spaniol. A. Ballesteros mai relevă însă şi tendinţele Angliei, Olandei şi Franţei de a pune stăpinire pe comerţul spaniol. Astfel, prin instaurarea Bourbonilor la Madrid, Franţa a obţinut pentru negus- torii ci clauza naţiunii celei mai favorizate, iar Anglia, principala învingătoare a războiului de succesiune, a silit guvernul spaniol să restabilească vechile privilegii de care se bucurau înainte dc război numeroasele case de comerţ engleze din Spania. în general, conchide Ballesteros, pozi- ţiile economice dobîndite de statele străine în Spania au adus mari prejudicii comerţului acestei ţări. Un alt istoric spaniol, J. Olague, partizan al uniunii personale a Franţei cu Spania sub dinastia de Bourbon, critică cu destulă vehemenţă lipsa de răbdare şi de prevedere cu care Ludovic al XlV-lea a tratat problema succesiunii spaniole30. Olague obiectează lui Ludovic al XIV-lea că in loc să pornească împotriva Spaniei trei războaie (1667—1668, 1672 — 1678 şi 1688 — 1697), n ai bine ar fi luat măsuri din timp, imediat după moartea lui Filip al IlI-lea (1665), pentru constituirea in Spania a unui partid francez puternic, care să-i sprijine politica. Cind s-a gîndit la aceasta, in ultimii ani ai domniei lui Carol al Il-lea, era prea tirziu. Răceala dintre spanioli şi imperiali, consecinţă a războiului de 30 de ani, se risipise şi in ţară exista un partid imperial foarte puternic, fapt care a complicat în mod considerabil problema succesiunii: în afara conflic- tului internaţional în Spania, a izbucnit şi un război civil intre partizanii Bourbonilor şi parti- zanii Habsburgilor. în sfirşit, mai menţionăm şi o sinteză a istorici Spaniei scrisă de cunoscutul istoric francez J. Calmette, care caută să justifice politica Franţei in problema succesiunii spaniole 31 *. Lupta pentru hegemonie din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primii ani ai secolului al XVIII-lea, cu implicaţiile ei asupra ţărilor române, apare şi într-o lucrare a cercetă- toarei franceze Germaine Lebel, consacrată studiului raporturilor dintre Franţa şi aceste ţări33. G. Lebel arată că relaţiile româno-franceze din perioada 1648 — 1715 s-au fixat în jurul luptei Franţei împotriva Habsburgilor şi a încercării de a atrage Principatul Transilvaniei în această luptă. Este relevată apoi atitudinea ostilă a diplomaţiei franceze faţă de Constantin Brtnco- veanu, „vinovat” de a fi tratat cu imperialii, şi încercările ambasadorilor francezi la Poartă pentru înlocuirea domnului muntean. După G. Lebel, politica orientală a lui Ludovic al XIV-lea nu a avut succesul scontat, deoarece se baza pe un echivoc fundamental : pe de o parte, era ten- dinţa asigurării ajutorului turc împotriva imperialilor, iar pe de altă parte existau problemele puse de lupta de eliberare de sub dominaţia otomană a popoarelor sud-est europene. Or, o poli- tică de alianţă cu Poarta nu putea să fie privită cu ochi favorabili de acele state — printre care şi ţările române —, care voiau să scuture dominaţia Porţii. Pentru a încheia acest aspect privind lupta pentru hegemonie propriu-zisă, trebuie să amintim şi de mult discutata lucrare de sinteză a lui Arnold Toynbee. După A. Toynbee, eveni- mentele internaţionale din anii 1672 1713 sînt doar manifestări succesive ale ciclului razboi- pace din istoria europeană modernă şi „postmodernă” 33. Perioada 1672—1713 face parte dintr-un „al doilea ciclu regulat” de război şi pace, care începe în 1672 şi se sfirşeşte în 1792, 39 Antonio D. Ballesteros y Berctta, Historia de Espaiia y su influencia en la hisloria universal, ed. a 2-a, Barcelona, Madrid, Salvat, voi. VI (1950), p. 668 — 741 ; voi. IX (1958), p. 80, 156 şi 161-162. 30 Jose Olague, Hisioire d’Espagne, Paris, 1957, p. 311 — 314. 31 Joseph Calmette, Histoire de l’Espagne, Paris, 1947, p. 287—301. 33 Germaine Lebel, La France el Ies Principautis Danubiennes (Du XVIe sitele ă la chute de Napolion Ier), Paris, P.U.F., 1955, p. 41—47. Vezi şi recenzia acestei cărţi semnată de P. P. Panaitescu şi V. Mihordea, în „Studii”, X (1957), nr. 6, p. 185 — 192. 33 Arnold Toynbee, A Sludy of Hislory, voi. IX, p. 234 — 260. www.dacoromamca.ro 11 STUDII DOCUMENTARE 1141 primul ciclu regulat” cuprinzînd perioada 1068 — 1672. în fiecare ciclu avem de-a face cu răz- boaie preliminare, război general, perioade de răgaz, războaie suplimentare şi pace generală. De exemplu, războiul de devoluţie din 1667 1668 face parte din categoria războaielor prelimina- re, iar perioada 1672 — 1713 constituie o perioadă de război general. Anii 1713 — 1733 au con- stituit perioada de răgaz, anii 1733 — 1763 perioada războaielor suplimentare, iar intervalul de timp 1763 1792 pacea generală. Deşi Toynbcc declară că nu împărtăşeşte teoria fatalistă a •ciclităţii procesului istoric, totuşi se poale observa foarte uşor că, în cazul de faţă, avem de-a face lot cu un ciclu, dedus din simpla alternanţă a războiului cu pacea. Această nouă teorie •ciclică privind difcrilcle etape de succesiune ale războiului şi păcii, etape denumite cu termeni meniţi să slîrncască imaginaţia, nu are nici un corespondent cu realitatea procesului istoric, în cazul perioadei 1648 — 1715, inclusă de A. Toynbcc în ciclurile sale, am semnalat, în paginile anlcrioarc ale studiului noslru, o serie de consideraţii judicioase de ordin economic, polilic, juridic, emise în lucrările unora dintre istoricii apuseni contemporani — inclusiv compatrioţii lui A. Toynbcc — asupra luplci pentru hegemonie din a doua jumătate a secolului al XVII-lca. ★ O altă temă abordată în lucrările mai noi privind lupta pentru hegemonie în 1648 1713 este şi problema noului drept public, cu implicaţiile sale în raporturile dintre state. Istoricul belgian J. Pircnne, în sinteza sa citată mai înainte, sublinia că războiul de succesiune la tronul Spaniei nu a asigurat numai Angliei hegemonia maritimă, ci a consacrat şi victoria regimului parlamentar din această ţară asupra absolutismului dinastic, reprezentat de Ludovic al XlV-lea. Politica de piuă atunci, conslînd in a asigura monopolul suveranităţii la citcva dinastii, a eşuat o dată cu alegerea de către parlamentul din Londra a lui Wilhclm de Orania ca rege al Angliei. Totuşi, precizează mai departe J. Pircnne, eşecul acestei politici nu a produs nici o schimbare in concepţiile privind dreptul ginţilor : tratatele de la Utrecht au dispus de soarta popoarelor fără a ţine seama ciluşi de puţin de voinţa lor, întocmai ca şi tratatele din Wesl- falia. Imperialismul economic al marilor armatori din Londra şi Amsterdam nu era cu nimic mai respectuos faţă de drepturile altora decîl imperialismul politic al lui Filip al II-lca sau Ludo- vic al XlV-lea. Victoria însă a parlamentarismului englez asupra celui mai puternic dintre monarhii autoritari a relevat forţa guvernelor bazate pe suveranitatea naţională. Prestigiul absolutismului, care se impusese după războiul din Olanda, a fost considerabil zguduit şi una din consecinţele cele mai importante ale victoriei engleze a fost răspindirca in Franţa a unui ■curent de liberalism care va avea mari consecinţe mai lirziu 34 *. La rindul său şi istoricul francez P. Muret arată că după revoluţia din 1688 începe să triumfe acele norme de drept care în Anglia stabilesc principiul de contract între suveran şi supuşi şi care, pe plan internaţional, se formu- lează în principiul arbitrajului intre naţiuni36. Trebuie spus insă că acest principiu al arbitraju- lui intre naţiuni a fost folosit de Anglia in vederea apărării intereselor ci de expansiune mari- timă şi comercială. Roland Monsnier arată că sfirşilul secolului al XVII-lca şi începutul celui de-al XVIII- lea a văzul inlrind în conflict „imperialismul constituţional” cu noul drept public 3*. „Imperia- lismul constituţional” s-a manifestat cu o insistenţă deosebită după revoluţia engleză din 1688, cînd Ludovic al XlV-lea nu a vrut să recunoască legitimitatea suveranului ales de parla- mentul englez şi a susţinui pe suveranii desemnaţi prin naştere, lacob al II-lca şi apoi pe Iaccb 34 J. Pircnne, op. cit., p. 93. L. Andră, unul din istoricii care justifică politica lui Ludovic al XlV-lea, arată că la sfirşitul secolului al XVII-lea principiul monarhiei absolute a fost „puter- nic zguduit de crearea în Anglia a unei monarhii constituţionale şi parlamentare” (op. cit., p. 272). 36 P. Muret, op. cit., p. 1. 3* R. Mousnier, op. cit., p. 280 şi 288 — 289. www.dacoromanica.ro 1112 STUDII DOCUMENTARE 12 al III-lca, care insă n-a domnit niciodată. în felul acesta, principiul monarhici ereditare de drept divin a intrat intr-o puternică coliziune cu acela al monarhiei fondate pe contract. Prin tratatele de la Ryswick şi Utrecht, puterile maritime, Anglia şi Olanda, au făcut să se admită un nou drept public, întemeiat pe principiile contractului. Ludovic al XlV-lea şi Europa au fost siliţi in două rinduri să recunoască legitimitatea suveranilor aleşi de parlamentul englez, (cazul lui Wilhclm al III-lca de Orania şi al reginei Ana) şi nu a acelora cu drept de naştere (ultimii Stuarţi). Noul drept public a fost introdus Intr-un anumit fel şi pe continent; plenipo- tenţiarii olandezi au cerut ca tratatele de la Ryswick şi Utrecht să fie Înregistrate de către parlamentul din Paris. în felul acesta, semnătura regelui Franţei era garantată de o instituţie- juridică. La fel, renunţarea ducelui d’Anjou la tronul Franţei şi a ducilor de Berry şl Orleans- la tronul Spaniei, renunţări nule din punctul de vedere al dreptului absolutist, au fost şi ele înregistrate, la cererea engleză. R. Mousnicr atrage insă atenţia că întărirea autorităţii parla- mentului din Paris prin înregistrarea unor tratate semnate de regele Franţei a avut urmări negative. Parlamentul din Paris era un corp de magistraţi cu tendinţe aristocratice şi feudale,, ostili creşterii puterii de stat. Contribuind la consolidarea poziţiei acestei instituţii cu orientare retrogradă, englezii au împiedicat fără să-şi dea scama evoluţia normală a naţiunii franceze şi au slăbit statul. O interpretare asemănătoare privind ciocnirea dintre dreptul absolutist şi dreptul fon- dat pe idcca de contract are şi istoricul italian G. Spini 37 38. După el, guvernul de la Vcrsaillcs a abordat problema succesiunii la tronul Spaniei „în tipicul stil a] absolutismului”, ca un con- flict de interese dinastice privind numai un grup restrins de casc domnitoare. Politica lui Ludo- vic al XlV-lea este caracterizată, după istoricul italian, printr-o „extraordinară rca-crcdinţă şi arbitrar”, iar războiul de succesiune la tronul Spaniei „poartă marca unei senilităţi încăpă- ţînate, care refuză să admită că lumea s-a putut schimba ...”. în conflictul său cu Anglia şi Olanda, „persecutorul hughenoţilor” (Ludovic al XlV-lea) şi-a asumat rolul istoric de apără- tor al despotismului, al statului absolutist şi al dreptului divin al regilor împotriva doctrinei contractului social şi a suveranităţii naţionale, împotriva libertăţii de opinie şi împotriva sistemului de guvern reprezentativ şi parlamentar. Remarcăm, aşadar, atlt la J. Pircnne, cit şi la R. Mousnicr şi G. Spini, aceeaşi atitudine critică faţă de dreptul monarhic de tip absolu- ;ist, atitudine care, în 1789—1793, apărea in toate discursurile reprezentanţilor burgheziei .cvoluţionarc franceze. ★ Unele consideraţii pline de interes s-au făcut şi asupra implicaţiilor ideologice ale luptei, pentru hegemonie (revocarea edictului de la Nanlcs din 1685). într-o amplă lucrare consacrată istorici protestantismului, Emile Leonard arată că Ludovic al XlV-lea aspira la conducerea, politică a înlrcgii lumi creştine 3S. Pentru moment însă, stăpinul teoretic al lumii, sau al Euro- pei catolice cel puţin, era împăratul Leopold I, susţinut de papa Inoccnţiu al IX-lca. în 1679, prin misiunea episcopului Spinola pe lingă principii protestanţi germani, Leopold a încercat să pună premisele unei rcunificări paşnice a catolicismului cu protestantismul, spre folosul, politic al casei de Habsburg. Pe de altă parte însă, Ludovic al XlV-lea, care dorea coroana imperială pentru el, contesta lui Leopold I rolul de conducător al Europei occidentale şi centrale,, ca unul ce se dovedise incapabil să reziste turcilor. Victoria din faţa Vicnci in septembrie 1683, arată E. Leonard, a schimbat însă datele problemei. Leopold I şi regele Poloniei, Ioan Sobicski, care a avut un rol hotărîtor în această bătălie, au devenit eroii întregii lumi catolice. Ludovic 37 G. Spini, op. cit., p. 729, 730 şi 735. 38 Emile Leonard, Hisloire generale du proleslanlisme, t. II. L’elablissemenl, Paris, P.U.F.,. 1961, p. 360 şi 373. www.dacoromanica.ro 13 STUDII DOCUMENTARE 1113: al XlV-lca s-a văzut astfel constrtns la o politică de supralicitare, pentru a dovedi că el este „adevăratul fiu al bisericii”. Cu papa, care i-ar fi putut sprijini acestei veleităţi, Ludovic se afla însă în conflict, conflict care, după E. Leonard, nu putea să se termine decît printr-o lovi- tură spectaculoasă. Această lovitură ar fi fost schisma. Ludovic al XIY-lca nu putea însă conta nici pe principii germani, prea bănuitori faţă de politica sa, şi nici pe sprijinul lui Iacob- al II-lea, angrenat în acţiunea zadarnică de rccatolicizare a Angliei. în această situaţie, regele Franţei nu putea nici să reînceapă o politică ostilă deschisă faţă dc papalitate, ca Henric al VIII-lea Tudor, nici să întreprindă o expediţie împotriva statului papal, cum făcuse Carol Quintul cu prilejul celebrului sacco di Roma. Lui Ludovic nu-i răminca deci, conchide E. Leo- nard, decît „să sc arate mai catolic decît papa şi decît împăratul, prin suprimarea « spectacu- loasă * a protestantismului francez”. La rîndul său, şi R. JVIousnicr relevă, în lucrarea amintită mai sus, încercările lui Bossuct în Franţa şi ale franciscanului Spinola în imperiu de restabilire a unităţii religioase a lumii apusene, prin unirea bisericii catolice cu cca protestantă, în vederea creării premiselor ideolo- gice necesare fie preponderenţei franceze, fie celei habsburgice 39. ★ încheind această prezentare, putem face constatarea că majoritatea autorilor care în. ultimii 20 de ani au tratat perioada 1648—1715 sînt dc acord în a recunoaşte că această perioadă se caracterizează prin tendinţa franceză de hegemonie în Europa ; excepţie fac L. Andre şi P. Gaxottc. S-a arătat că această tendinţă se explică prin declinul rapid al monarhici spaniole şi prin existenţa, pînă la 1700, a alianţei germano-spaniole. Ludovic al XlV-lca a căutat deci să folosească în interesul său decăderea regatului Spaniei şi, în acelaşi timp, să împiedice, după 1700, refacerea blocului hispano-german, care ar fi presat asupra Franţei de la sud, de la est şi dc la nord. Dar, aşa cum au arătat unii din autorii analizaţi aici — R. Mousnier, G. Spini,. S. Rccd Brctt, G. M. Trcvclyan, G.N. Clark, A.L. Morlon —, secretul politicii europene dintre 1648 şi 1715 nu consta numai în jocul echilibrului dintre Bourboni şi Habsbnrgi. Alte probleme complicau politica externă europeană şi, mai mult încă, îi determinau cursul. Acestea erau inte- resele maritime şi comerciale ale Angliei şi Olandei, care au intrat In conflict cu interesele de aceeaşi natură ale Franţei. Rămîne deci ca cercetări viitoare să adincească şi să precizeze aceste aspecte economice ale luptei pentru hegemonie, deoarece numai ele pot explica, în ultimă instanţă, evoluţia relaţiilor internaţionale din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi pri- mele două decenii din secolul al XVIII-lea. Nu trebuie uitat că ne aflăm intr-o perioadă în care problemele de politică externă au depăşit cadrul strimt al continentului european, exLnzîndu-se,. ca urmare a expansiunii comerciale şi coloniale, asupra întregii lumi. S. Columbeanu 89 R. Mousnier, op. cil., p. 275. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro D I S C U Ţ I I ISTORIOGRAFIA MODERNĂ A ROMÂNIEI. TEMATICĂ "V. CRISTIAN (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi) Faptul că tematica privind Istoriografia modernă a României, alcătuită dc prof. Şt. Pascu şi conf. E. Slăncscu, reprezintă o importantă realizare a istoriogralici noastre este incon- testabil şi discuţiile prilejuite dc publicarea sa au subliniat in repetate rinduri acest lucru. De aceea, in cclc cc urmează nu vom mai încerca să reliefăm meritele numeroase ale tematicii, ci jie vom opri doar asupra unor probleme pe care ic considerăm discutabile. Subliniem dc la început că cea mai potrivită dată finală pentru istoriografia modernă a României ni se parc 1944 — aşa cum s-a propus In discuţii —, şi nu 1918, adoptată dc tema- tică. (In treacăt fie spus, titlul actual de Istoriografia modernă a României poate da — şi a şi dat — naştere la discuţii; ar fi poate mai nimerit ca el să fie formulat Istoriografia română modernă. Nici termenul de istoriografie premarxistă, propus In cadrul discuţiilor pentru întreaga istoriografie ncmarxistă, nu ni se pare cel mai potrivit, tntruclt istoriografia burgheză şi cea marxistă au coexistat vreme îndelungată.) Această periodizare ar fi justificată de faptul că, • din punctul dc vedere al relaţiilor social-cconomicc, 1918 nu a adus transformările calitative pe care lc-a determinat actul istoric de la 23 August 1944 ; ea ar prezenta şi avantajul că activitatea unor istorici — Iorga, Pârvan ele. — nu ar mai trebui fragmentată. Considerăm, dc asemenea, că volumul consacrat istoriografiei nu trebuie să înceapă abia cu a doua jumă- tate a secolului al XVIII-lea, ci este necesar să-i includă pe toţi istoricii anteriori. In felul acesta s-ar putea preciza mai exact rolul fiecărui istoric în dezvoltarea istoriografiei române, pentru că este evident că In evoluţia ei un Miron Costin sau Dimitric Cantcmir — abia menţionaţi In tematica — au merite mult mai mari dccîl M. Canlacuzino, Naum Rhnni- ccanul sau alţii, cărora le sini consacrate paragrafe speciale. O altă chestiune importantă pe care o ridică tematica este aceea a periodizării interne. Străduinţă autorilor ei dc a preciza curentele şi poziţia în cadrul lor a tuturor istoricilor este deosebit de meritorie; ne întrebăm totuşi dacă soluţia la care s-a ajuns este cea mai indicată. In tematică fiecăreia dintre perioadele social-cconomicc (cu excepţia ultimei) îi corespunde un anumit curent. Credem insă că această soluţie este prea riguroasă şi aceasta din mai multe puncte dc vedere. Uneori intervin discordanţe Intre cadrul cronologic al unui curent şi cadrul cronologic al epocii social-islorice căreia li corespunde. Este, in general, acceptat faptul că studii”, tomul 18. nr. wWtdacorQmaaica.ro ll-o MU7 1146 DISCUŢII 2 perioada crizei feudalismului şi a apariţiei capitalismului durează piuă îu 18481 şi chiar tema- tica uc lasă să Înţelegem acest lucru, fără să-l precizeze în mod expres; or, multe din lucrările- istoricilor plasaţi în curentul romantic apar înainte de această dală, incepînd chiar din 1831. De altfel, separaţia între luminism şi romantism ni se parc prea strictă. Existenţa unor condi- ţii deosebite în parte de cele din apusul Europei a determinat persistenţa multă vreme a idei- lor luministe alături de cele romantice, ca şi de altele. Faptul acesta face ca încadrarea unor istorici să pară puţin forţată ; în cadrul discuţiilor s-au ridicat deja obiecţii asupra plasării unor istorici în anumite curente şi mai există cazuri cind această plasare comportă serioase- îndoieli. Luminismul celor trecuţi în capitolul Luminismul de tendinţă feudală tirzie (contra- dicţia pe care o cuprinde expresia a fost deja remarcată) nu este de fel evident; de altfel, carac- terizarea făcută acestei tendinţe (o singură frază) este extrem de vagă. Nici încadrarea lui Ioscph Cari Eder nu ni se pare potrivită, chiar tematica subliniind că el a fost un „purtător de cuvint în scrierile sale al intereselor păturilor dominante din Transilvania şi ale regimului habsbuvgic” (p. 136), deci adversar al acelor pături care adoptă ideile luministe. La Georg Daniel Teutsch se vorbeşte doar de „vagi influenţe romantice” (p. 147), deşi este trecut prin- tre istoricii romantici. Dificultăţile de încadrare a fiecărui istoric într-un anumit curent provin uneori din faptul că există cazuri cînd, la acelaşi istoric, se intilncsc idei caracteristice mai multor curente ; la Heliade, de exemplu, găsim nu numai elemente romantice, ci şi umaniste, luministe (teoria contractului social, a suveranităţii populare, părerile asupra rolului deosebit al personalităţi- lor, ideilor, educaţiei), socialist-utopice ; inlilnim de asemenea o idee caracteristică curentului pozitivist : tendinţa spre exceptarea istoriei României faţă de liniile procesului istoric univer- sal (p. 149). Aceeaşi necesitate de a stabili locul fiecărui istoric intr-un anumit curent deter- mină uneori apropieri nepotrivite. încadraţi în acelaşi curent (luminismul de tendinţă bur- gheză preromantică), Anton Kurz şi J. H. Benigni von Mildenberg au însă concepţii complet opuse. Ne oprim aici cu sublinierea dificultăţilor pe care le comportă alcătuirea unui volum care ar pleca in mod strict de la periodizarea adoptată de prezenta tematică. Credem că aceste dificultăţi ar putea fi in marc parte înlăturate dacă s-ar renunţa la căutarea unei stricte cores- pondenţe între o anumită perioadă şi un anumit curent. Evident, prezentarea şi analiza trăsă- turilor care predomină într-o anumită perioadă trebuie făcută ; nu trebuie neglijată însă nici influenţa sau chiar prezenţa în perioada respectivă a altor curente. în felul acesta s-ar putea înlătura o anumită impresie că se acordă un rol prea însemnat influenţelor externe, ca şi unele contradicţii dintre trăsăturile generale ale diferitelor curente şi ideile unora dintre istoricii încadraţi in curentele respective, după cum s-ar putea, credem, urinări mai uşor influenţa diferitelor evenimente asupra operei istoricilor. Tematica menţionează contribuţia diferiţilor istorici la relevarea anumitor evenimente (dintre care lipsesc însă războiul de independenţă şi desăvirşirea unităţii naţionale); credem însă că trebuie să se accentueze mai mult asupra influenţei pe care acestea au exercilat-o la rîndul lor asupra operei şi preocupărilor istoricilor. Prin importanţa lor, aceste evenimente erau de natură să stimuleze anumite preocupări, să determine anumite orientări. Amintim ast- fel faptul semnificativ că îndată după Unire V. Bocrcscu, devenit ministru al instrucţiunii, a numit o comisie pentru redactarea unei istorii naţionale 2, comisie formată din unii dintre cei mai cunoscuţi istorici de alunei, şi că în acelaşi an, 1861, Consiliul şcolar din Iaşi respingea * * 1 Vezi periodizarea adoptată în volumul al III-lca din Isloria României, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1964. * G. Bogdan-Duică, Istoria literaturii române moderne, Cluj, 1922, p. 205. www.dacoromanica.ro 3 DISCUŢII 1147 cererea lui Manolache Drăghici — care ar trebui lotuşi menţionat In tematică — de a sc aproba ca lucrarea sa Istoria Moldovei pe ultimii cinci sule de ani să fie recomandată drept „carte scolasticească”, Intrucit o considera neconforină cerinţelor din acel moment3, evident datorită faptului că nu constituia o istoric naţională. Credem apoi că ar trebui să se insiste mai mult asupra răsplndirii lucrărilor şi ideilor istorice. Mulţi dintre istoricii acestei perioade au pornit de la convingerea că istoria are un rol militant; este interesant de urmării, In limitele posibilului, In ce măsură ideile lor au fost transmise ascultătorilor sau cititorilor. Ne referim aici atlt la mari istorici, ca Iorga, Xenopol, care au fost In acelaşi timp şi mari profesori, dar şi la activitatea didactică mai modestă — mo- destie Impusă In mare măsură de condiţii — desfăşurată In prima jumătate a secolului trecut de E. Poteca, G. Săulescu ele. Ar trebui subliniat de asemenea locul pe care-1 ocupă istoria In primele publicaţii culturale româneşti; este cunoscut faptul că periodul intîi din „Curier de ambe sexe” se deschidea cu articolul lui S. Marcovici Istoria patriei, adevărat manifest asupra Însemnătăţii studierii istoriei naţionale. In sfirşit, n-ar fi lipsit de interes dacă s-ar urinări, mai ales pentru perioada de început, răspindirea operelor istorice străine, originale sau traduse unele din acestea din urmă rămase nepublicale — care au influenţai intr-o anumită măsură dezvoltarea studiilor istorice la noi. Biblioteca Universităţii din Iaşi — ca, desigur şi alte biblioteci din ţară — păstrează numeroase asemenea manuscrise. Credem apoi că ar trebui urmărită şi răspindirea peste hotare a cunoştinţelor despre istoria Româ- niei — fapt care a avut însemnătatea sa — atlt prin intermediul istoricilor români, cil şi străini : Vaillant, Bataillard, Regnault etc. La capitolul „începuturile istoriografiei marxiste”, ar fi necesar să se menţioneze atenţia pe care clasicii marxism-leninismului, îndeosebi K. Mavx, au acordat-o istoriei României, ca şi principalele lor aprecieri asupra acesteia. în încheiere, citeva observaţii de detaliu. Unele formulări nu sint tocmai precise, ele puţind da naştere la discuţii; In această categorie intră, credem, chiar începutul tematicii (,,Istoriografia modernă rezultat al scrisului istoric medieval”). în afara faptului că printre istoricii medievali sint incluşi, aşa cum s-a remarcat, numai moldoveni şi munteni, în vreme ce In istoriografia modernă sint trecuţi şi istorici din Transilvania, inclusiv saşi şi maghiari, formula- rea poate da impresia că explicaţia este unilaterală, evoluţia istoriei fiind prezentată izolat de celelalte aspecte ale vieţii social-culturale. „începuturile cercetării istoriei universale in România şi legarea acesteia de istoria naţională” sint atribuite lui Aron Florian (p. 136); mult Înaintea acestuia Insa, chiar cronicarii, dar mai ales D. Cantemir, făcuseră acelaşi lucru. Despre Bolliac se spune că a Întreprins primele săpături arheologice din România (p. 143). Amintim Insă că încă prin 1834—1835, G. Săulescu întreprinsese la rîndul său cercetări arheo- logice la castrul roman de la Bărboşi. Rezultatele cercetărilor au prilejuit profesorului de la Academia mihăileană publicarea primei monografii arheologice (Descrierea istorico-geografică a cclă(ii Capul liovis, Iaşi, 1837); el are meritul de a fi primul la noi care aratăcum trebuie să se facă cercetările arheologice, cum trebuie să se publice documentele epigrafice, arheologice şi numismatice, cum se întreprinde salvarea lor. Săulescu este şi întemeietorul primului muzeu din ţara noastră, cel de la Academia mihăileană4. La istoriografia pozitivistă se vorbeşte de „inia 1 urarea răinincrii în urmă faţă de istoriografia europeană” (p. 149). Credem că mai corect ar fi sa se vorbească de istoriografia din anumite ţări ale Europei. Despre Iorga se arată că 3 Arh. st. Iaşi, Tr. 1868, D. 8, f. Iv. -2. 4 Aceste informaţii le deţinem de la conf. univ. N. Gostar, autor al lucrării G. Săulescu, primul arheolog român, prezentată la sesiunea jubiliară a Universităţii „Al. I. Cuza”, din 1960; vezi şi R. Popîrda, Centenarul Universităţii din Iaşi, în „Studii şi cercetări ştiinţifice. Istorie”,, laşi, 1961, nr. 1, p. 172-173. www.dacoromanica.ro 1148 DISCUŢII 4 acesla admitea „inexistenţa obiectivă a oricăror legi istorice generale” (p. 153); paragraful anterior Insă, ca şi unele afirmaţii ale istoricului, par să infirme această teză. La Raicu lonescu- Rion se aminteşte de „aprecierea pozitivă dată de Eugcls acestei lucrări” (p. 158), deşi slut menţionate trei opere. Există apoi unele omisiuni, In afara celor semnalate deja In discuţii puţind fi menţio- nate şi altele. La Budai-Delcanu ar trebui amintită idcca suveranităţii poporului; la C.D. Ari- cescu merită subliniat interesul pentru istoria contemporană ; printre lucrările istorice ale lui Heliadc ar trebui inclusă Hisloria critică universală (scrisă în 1851 — 1853 şi publicată postum In 1892), in care sini expuse multe din concepţiile sale, ca şi Inslilufiunile României (1863); la „intensificarea preocupărilor pentru studierea şi publicarea izvoarelor istorice” ale istorici- lor romantici (p. 138) ar trebui menţionaţi de la Început Bălccscu, Kogălniccanu, Th. Codrcscn, V.A. Urechia ; prinlre lucrările acestuia din urmă ar trebui aminlilă Istoria şcoalelor. Făciud observaţiile şi sugestiile de mai sus, nu putem încheia Insă fără a sublinia valoa- rea ştiinţifică a tematicii privind istoriografia modernă a României, tematică ce constituie, chiar in forma actuală, un bun punct de plecare pentru realizarea unei opere pe cil de aştep- tate, pe atlt de necesare. IOSIF KOVÂCS (cercetător la Institutul de istorie, Cluj) Tematica Istoriografiei moderne a României, publicată in nr. 1 din 1964 al revistei „Stu- dii”, constituie obiectul unor temeinice dezbateri. Prezentarea, la un nivel înalt ştiinţific, a liniilor principale de activitate a istoricilor noştri in epoca modernă a stirnit interesul multor cercetători pentru studierea cit mai temeinică a dezvoltării istoriografiei româneşti. Această activitate contribuie la cunoaşterea mai adincă a orientării istoricilor, care şi-au înscris numele In istoriografia ţării noastre, prin elaborarea unor opere de mare valoare, care rezistă la cea mai exigentă critică. Prin studierea largă a acestei moşteniri extrem de bogate, va ieşi la iveală Întreaga valoare a ştiinţei noastre istorice din trecut. Tematica publicată, pe baza studierii amănunţite a tuturor laturilor istoriografiei moderne româneşti, fixează, In mod just şi corespunzător principiilor marxism-leninismului, începutu- rile şi dezvoltarea activităţii ştiinţifice a istoricilor, formarea diferitelor curente şi tendinţe in istoriografie, scoţind In evidenţă specificul istoriografiei româneşti moderne. De la bun început, autorii subliniază că istoriografia română s-a născut şi s-a format in condiţii proprii, o dată cu apariţia germenilor relaţiilor capitaliste. De asemenea se subliniază In mod just, In această tematică, faptul că principalele curente prezcnle în istoriografia universală şi studiate de istoricii români primesc la noi un caracter specific, potrivit condiţiilor dezvoltării ţării noastre. Datorită acestor condiţii, problematica istoriografiei româneşti este in mod necesar mai bogată, mai nuanţată, fapt care se reflectă In operele istoricilor burghezi progresişti. Fireşte, reprezentanţii mai de scamă ai istoriografiei româneşti n-au putut cuprinde, in activitatea lor, toate aspectele unei problematici alil de bogate şi variate. Unele aspecte au fost tratate insă de istorici mai puţini cunoscuţi, care şi-au adus astfel o contribuţie preţioasă la dezvol- tarea istoriografiei noastre. De aceea socotim că este necesar ca şi activitatea acestora să figu- reze, potrivit aportului lor, în istoriografia modernă a României, care trebuie să reflecte marele interes al cărturarilor vremii pentru trecutul poporului român şi al naţionalităţilor conlocui- toare, precum şi preocuparea acestora iu legătură cu cercetarea documentelor şi cu valorifica- rea acestora in lucrări mai modeste. www.dacoromanica.ro 5 DISCUŢII 1149 Tematica prezintă dezvoltarea istoriografiei româneşti în contextul apariţiei unor curente şi tendinţe generale. Autorii scot In evidenţă In mod just, in cadrul fiecărui curent, specificul istoriografiei româneşti, acordind locul cuvenit figurilor celor mai reprezentative ale acestor curente. Este de asemenea subliniată şi preocuparea principală a fiecărui istoric. Totuşi, se resimte o lipsă in această prezentare, şi anume gruparea istoricilor pe baza criteriului preocupă- rii lor In cadrul curentelor. Astfel, de exemplu, din tematică nu reiese In mod destul de accentuat orientarea hotărîtă a unor grupuri de istorici spre problemele luptei de eliberare naţională sau spre cele economice şi sociale din a doua jumătate a secolului al XlX-lca şi Începutul secolului al XX-lea. Este necesară deci o clasificare mai judicioasă şi mai nuanţată atlt a marilor figuri ale istoriografiei, cît şi a cercetătorilor mai modeşti In cadrul curentelor, ţintndu-sc scama de preocupările lor esenţiale. In cele ce urmează vom Încerca să facem unele completări modeste In sensul celor schi- ţate mai sus. 1. Din tematică reiese că reprezentanţii „istoriografiei romantice” s-au ocupat In mod intens de cercetarea luptei de eliberare naţională. E mai palidă însă schiţarea acestei probleme la istoricii grupaţi în curentul „istoriografiei pozitiviste”, cu toate că preocuparea şi orientarea istoricilor spre acest aspect al cercetării istorice nu era mai rcstrînsă dectt înainte. Această situaţie se datoreşte faptului că autorii n-au dat destulă atenţie menţionării acelor ccrcctătoii care au studiat numai o latură a problemei, In cadrul unei perioade sau al unei regiuni mai mici. Astfel, nu au fost menţionaţi Ion şi Iuliu Encscu, I. Nistor, Ioan Rusu Şirianu, Ioan Slavici, care chiar dacă nu s-au remarcat printr-o activitate bogată de cercetare istorică, totuşi prin lucrările lor au contribuit la cunoaşterea mai temeinică a problematicii multilaterale a luptei de eliberare naţională. 2. în legătură cu preocuparea unor istorici de scamă din a dona jumătate a secolului al XlX-lca, se aminteşte orientarea lor înspre problemele economice. Ar merita să fie amin- tită aici activitatea ştiinţifică bogată, iniţiată de ASTRA, a unor cercetători, In problema studierii monografice a unor comune mai importante sau a anumitor unităţi administrative. Lucrările lui Romul Simu, S. Moldovan, D. Stoica, P. Lazar, N. Pop, A. Ghidiu, Fr. Thcil, A. Mihalik, privitoare la monografia unor comune, oraşe şi regiuni (Munţii Apuseni, Sălajul, Banatul etc.) slut contribuţii valoroase In istoriografia românească. 3. Am dori ca autorii să acorde o atenţie şi mai marc problemei editării unor volume de documente istorice, de statistică istorică, In a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Pe lingă cei amintiţi in tematică, ar fi bine să fie menţionate şi numele lui A. Crişan, I. Sândor, J. Soll- ncr, care prin lucrările lor au adus o contribuţie preţioasă la cunoaşterea mai temeinică a unor probleme fundamentale din istoria Transilvaniei. 4. Istoricii din rlndurilc minorităţilor naţionale stnt In mod just prezentaţi în tematică. Totuşi, socotim că aceştia ar putea fi trataţi mai nuanţat, potrivit cu valoarea operelor lor in istoriografia noastră. Astfel, se ştie că unii s-au ocupat aproape exclusiv de istoria Transilva- niei, ca L. Kovâry, S. Mârki, pe cînd alţii au atins numai in mod tangenţial istoria Transilva- niei, şi deci şi contribuţia lor la dezvoltarea istoriografiei române c mai mică. Categorici aces- teia li aparţine şi istoricul maghiar J. Karâcsonyi, al cărui rol In clarificarea unor probleme e mai modest declt acela care i se atribuie In tcinctică. Ar merita lu schimb să fie amintit In tematică istoricul I. Acsădy, originar din Cărei, care In lucrările lui tratează unele probleme importante cu privire la istoria iobăgiei. Aceste sugestii, luate in considerare, vor contribui, credem, la întregirea tabloului dez- voltării ştiinţei istorice din ţara noastră, care va fi oglindită in volumul special consacrat aces- tei importante şi actuale probleme, subliniate şi de ultimele documente de partid, în sensul valorificării moştenirii ştiinţifice progresiste din trecutul ţării noastre. www.dacoromanica.ro 1150 DISCUŢII 6 POMPILIU TEODOR (cercetător la Institutul de istorie, Cluj) Redactarea şi publicarea proiectului de tematică privitor la Istoriografia modernă a României vine în întîmpinarea unei vechi nevoi ştiinţifice siinţilc îndelung în cultura noaslră istorică. Era firesc ca după realizarea primei noastre sinteze ştiinţifice marxiste, tralalul de Istoria României, ţinind scama de confruntarea îndelungată pe care autorii acestei opere an făcut-o cu moştenirea istorică din trecut, să se încerce redactarea unui volum de istoriografie. Domeniul istorici istoriografiei a fost destul de puţin frecvent în literatura istorică romănească din trecut. Studiile apărute, niai numeroase pentru istoriografia medievală, au fost preocupate de probleme de critică a textelor, de paternitatea unei cronici, de influenţele exercitate asupra scrisului istoric. Aspecte însemnate, fără îndoială, dar nu de natură să satisfacă integral o cercetare de istoria istoriografiei. Aflată la o interferenţă de zone între filozofia istorici şi istoria propriu-zisă, istoria istoriografiei îşi propune alte obiective în peisajul istoriografiei contem- porane : stabilirea curentelor istorice, evoluţia acestora şi a mijloacelor de expresie istorica ele. Aşadar, încercarea de periodizare şi fixare a principalelor curente şi tendinţe făcută de prof. Ştefan Pascu, membru corespondent al Academiei şi Eugen Slăncscu este binevenită şi constituie, putem afirma, de la bun început o bază temeinică şi largă de discuţie. De alt- minteri, aceste discuţii au şi fost purtate In bună parte de către o scamă de istorici şi cercetă- tori care au angajai un fertil dialog. Pe această linie dorim să ne înscriem şi noi, incercîml să aducem in cimpul discuţiei unele puncte de vedere, propuneri izvorite din dorinţa de a îmbună- tăţi această primă şi meritorie tematică. Am dori să subliniem înainte de toate spiritul larg, cuprinzător al tematicii, încercarea, de cele mai multe ori izbutită, de a cuprinde etapele principale ale istoriografiei române in curente şi tendinţe. Un merit deosebit, pe care îl dorim subliniat, este acela că autorii au pri- vit, cum era de altfel firesc, istoriografia din România unitar, făcind abstracţie de provincialis- mul efemer. Totodată, integrarea istoriografiei aparţinind minorităţilor naţionale in fluxul istoriografiei din ţara noastră constituie un alt merit. Proiectul de tematică propus de autori Începe cu „Istoriografia modernă în perioada crizei feudalismului şi a apariţiei capitalismului”, acordîndu-se un spaţiu larg principalului curent din această epocă : iluminismul, în diferitele Iul tendinţe. Scrisul istoric de la noi, cuprins în marginile feudalismului dezvoltat, rămîne, practic, în afara tematicii, fiind cuprins în pream- bulul ei. Sîntem de părere insă că umanismul din ţara noastră, prin principalele lui manifestări isloriografice, reprezintă începuturile unei noi epoci. Din acest punct de vedere Miron Coslin, prin De neamul moldovenilor (lucru semnalat şi de istoricul P.P. Panaitescu), Stolnicul Constantin Canlacuzino şi Dimitric Cantemir reprezintă incontestabil începutul istoriografiei moderne. Prin problematica abordată geneza limbii şi poporului român, unitatea lui etnică , prin începutu- rile criticii istorice, la Stolnicul Cantacuzino şi cu alit mai mult la Dimitric Cantemir, scrisul nosLru istoric umanist rupe cu tradiţia medievală. în De neamul moldovenilor la Miron Coslin, ca şi in opera istorică a celorlalţi doi cărturari, ne întîmpină istoricul, atît prin cultura euro- peană, cit şi prin modalităţile de expresie istorică, şi nu cronicarul. Am putea adăuga şi pe linia concepţiei istorice o modificare sensibilă. Chiar Miron Costin vine cu o bogată cauzalitate umană in explicarea faptului istoric. Ca atare, ei trebuie integraţi spiritului modern. Conceptul de istoriografie modernă nu exclude, ci, dimpotrivă, implică şi integrează umanismul. Exemple elocvente sînt oferite de lucrarea lui Fueter, Hisloire de l’historiographic moderne (Avec notes ct additions de l’auteur), Paris, 1914, mai ales, dar şi de altele mai noi, care integrează umanis- mul conceptului de istoriografie modernă. www.dacoromanica.ro DISCUŢII 1151 Cu alţi termeni, sîntem de părere că tratarea umanismului intr-un capitol preliminar, .alături de „scrisul istoric medieval”, şi ncintcgrarea lui in cadrul primului capitol al tematicii sărăceşte peisajul nostru istoriografie de o remarcabilă contribuţie in spirit modern. De altmin- teri şi istoricul P.P. Panaitcscu, în încercarea de periodizare pe care o propune (şi sintem de acord cu formularea pentru primele două curente,) integrează umanismul, cum este şi firesc, conceputului de istoriografie modernă. Ar mai putea fi discutată şi o altă problemă de ordin principial. în viitorul volum de istoriografie c necesar să înglobăm numai istoriografia modernă a Romanici? Deci de la umanism pină la 1918. Aşa procedează, bunăoară, Fueter şi alţi istorici ai istoriografiei. Înţclcgînd prin istoric şi istorie pe omul modern şi operele lui, începînd cu Renaşterea şi umanismul, ei fac abstracţie de scrisul istoric medieval. Este şi acesta un mod, fără îndoială just, de a privi istoriografia. Dar tot îndreptăţită ni se parc şi o lărgire a concep- tului de istoriografie şi asupra scrisului cronicăresc, acesta fiind o etapă a oricărei istoriografii, în acest caz s-ar putea argumenta că despre cronici şi cronicari s-a scris în volumele Istoriei României. Este adevărat insă, acolo punctul de vedere din care s-a privit opera cronicarilor este cel cultural, şi nu cel istoric, istoriografie, care trebuie să urmărească concepţia şi modali- ■lâţilc de expresie, evoluţia acestora. Desigur că în volumul al VUI-lca punctul de vedere poate fi şi unul şi altul. Referiiulu-nc acum la procedeul autorilor de a prezenta istoriografia pe curente şi tendinţe îl socotim potrivit, cu atît mai mult cu cit se încearcă, cu evidente reuşite, o încadrare a scrisului nostru istoric modern în marile curente istoriografice. Umanismul, iluminismul, romantismul, pozitivismul, marxismul sint realităţi bine conturate în istoriografia noastră. De aceea nu socotim potrivite propunerile unor istorici care au participat la discuţia tematicii de a crea noi curente ca junimismul, semănălorismul şi ideologia ţărănismului, socialismul — fiindcă acest mod are în vedere numai o latură a scrisului istoric. De pildă, junimismul ar oferi, din punctul de vedere al istoriografiei, o grupare de istorici cu tendinţe extrem de diverse. Periodizarea propusă de către prof. Ştefan Pascu şi Eugen Stăncscu, perfectibilă desigur, ţine seama atît de evoluţia internă, cit şi de marile curente istoriografice europene. De aceea credem că autorii au găsit cea mai potrivită modalitate de încadrare a istoriografiei româneşti în curentele istoriografiei europene, lucru subliniat şi de istoricul Jean Bruhal în revista „La Pensee” (iunie, 1965). Strins legat de împărţirea istoriografiei pe curente şi tendinţe, ne gindim la necesitatea de a lega mai aproape in succesiunea lor diferitele curente istoriografice. Ar fi util să se subli- nieze cum, de pildă, istoriografia romantică-paşoptistă se leagă direct, porneşte în multe pri- vinţe, de la istoriografia iluministă a Şcolii ardelene. Kogălniccanu este cel dintîi care scrie in cultura română o biografic a lui Şincai, el se referă de atîtca ori la opera istorică a Şcolii ardelene, Bălccscu procedează la fel, avind' marele merit de a-i fixa locul în istoria ideilor din secolul al XlX-lca. Marx, pe urmele lui Bălccscu, sesizează tocmai acest clement din istoria României moderne, cind gindirea Şcolii ardelene arc o funcţie primordială în dezvoltarea culturii din Ţara Românească şi Moldova. Or, receptarea ideilor Şcolii ardelene în Principate, într-o epocă de triumf a ideii de unitate şi de cristalizare a ideii de unire naţională, are o pro- fundă semnificaţie pentru destinele istoriografiei noastre. Deşi în tematică au fost introduse nume care de fapt n-au activitate isloriografică propriu-zisă — Inochcntic Micu, S. Bărnuţiu ctc. , lotuşi aceştia nu pot lipsi; ci trebuie integraţi pentru rolul lor deosebit în istoria ideolo- giei naţionale. Mai mult, la ci ne întîlnim cu ceea ce am putea numi „istoric şi politică” incul- tura românească a secolelor al XVIII-lea şi al XlX-lca. în sfîrşit, o ultimă problemă. Volumul al VUI-lca se va opri la 1918? Desigur, prin .activitatea lui N. lorga şi a altora incluşi in tematică, nu. în acest caz, credem că trebuie să mergem pină la zi cu volumul, înccrcind să prindem principalele linii în dezvoltarea istorio- www.dacoromanica.ro 1152 DISCUŢII S grafici după 1018. Procedtnd prin selecţie, adică tratlndu-i numai pe acei istorici de după 191S care au desfăşurat o activitate Înainte de această dată, li singularizăm In perioada următoare. Dar şi aşa cum s-a procedat ar trebui incluse şi alte nume care au activat Înainte de 1918:. I. Lupaş, S. Dragomir etc. Mai mult, nu pot lipsi din acest volum şcolile istorice de la Bucureşti,. Cluj şi Iaşi de după 1918, care, In pofida unor explicabile vicii metodologice, au adus o contri- buţie remarcabilă in cimpul istoriografiei noastre. Volumul ar trebui să se Încheie cu un capitoL care să cuprindă principalele linii de dezvoltare ale istoriografiei marxiste dintre cele două. războaie mondiale şi, evident, de după 1944. In Încheiere considerăm proiectul de tematică judicios formulat, perfectibil prin multe- din observaţiile ce i-au fost aduse, In măsură să satisfacă exigenţele unui volum de istoriografie- aşteptat de cercurile noastre istorice. www.dacoromanica.ro VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞTIINŢELE UMANISTICE ŞI EOLUL LOE ÎN DEZ VOLTAEEA SOCIETĂŢII In ziua de 15 iunie 1965 a avut loc in aula Academiei Republicii Socialiste România' sesiunea Ştiinţele umanislice şi rolul lor In dezvoltarea sorielătii, organizată de Comitetul de partid al Academici Republicii Socialiste România. Au participat academicieni, şefi de secţii şi sectoare, cercetători din institutele de ştiinţe sociale ale Academici Republicii Socialiste România. Sesiunea s-a desfăşurat sub conducerea acad. Iorgu Iordan, vicepreşedinte al Aca- demici Republicii Socialiste România, care, In cuvîntul de deschidere, a arătat că la baza comunicărilor prezentate au stat o seric de probleme importante şi actuale dezbătute In semi- nariilc teoretice ale tnvăţămintului politic din institutele de filozofic, istoric, ştiinţe juridice, cercetări economice, istoria artei, etnografic In ultimii doi ani. In cadrul sesiunii au fost expuse şi două comunicări din domeniul istorici. Prof. MihaiL Bcrza, membru corespondent al Academici Republicii Socialiste România, In comunicarea Studiile sud-esl europene şi istoria universală, după ce a Înfăţişat însemnătatea cercetărilor de istoric şi semnificaţia unităţii In diversitate a structurilor social-cconomicc, politice şi culturale ale popoarelor sud-est europene, a subliniat contribuţia importantă adusă In trecut de istoriografia românească In această problemă şi a relevat rezultatele doblndite, precum şi direcţiile principale in care vor trebui Îndreptate eforturile istoricilor noştri. In comunicarea Istoria şi contemporanei- tatea, V. Livcanu, candidat In ştiinţe istorice, cercetător principal la Institutul de istorie, a arătat că istoriografia marxistă ajută oamenii muncii să Înţeleagă mai profund evenimentele con- temporane, nu numai prin dezvăluirea noilor legităţi istorice, prin lupta activă împotriva, misticismului, agnosticismului şi a altor tendinţe neştiinţifice, dar şi prin abordarea şi explica- rea ştiinţifică a uriaşelor transformări prin care trece omenirea In prezent. In cadrul sesiunii au mai fost prezentate următoarele comunicări: Ştiinţele sociale şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane in socialism (Gh. Bercscu, cercetător la Institutul de filozofic) ; Eficienţa cercetării sociologice pentru practica edificării socialismului (Mihail Cernea,, candidat In ştiinţe filozofice); Progresul social şi esenţa culturii (H. Wald, şef de secţie la Institutul de filozofic); Aportul psihologiei la dezvoltarea tnvăţămintului (prof. Al. Roşea, membru corespon- dent al Academiei Republicii Socialstc România şi E. Fisclitein, cercetător principal); Rolul ştiin- ţei dreptului internaţional tn progresul societăţii contemporane (Al. Bolintincanu, şef de sector la Institutul de cercetări juridice); Rolul dreptului civil tn stimularea şi ocrotirea creaţiei intelec- tuale (Yolanda Eininescu, cercetător principal la Institutul de cercetări juridice); Industriali- zarea socialistă — calea principală a dezvoltării economiei R.P.R. (A. Iancu, cercetător princi- pal la Institutul de cercetări economice, şi G. Stere, redactor şef de secţie la revista „Probleme- „studii”, tomul 1151 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 2 •economice”); Istoria artei şi rolul ei in educaţia estetică (Mircca Popcscu, director adjunct la Institutul de istoria artei); Folcloristica muzicală românească. Realizări. Perspective (Gli. Cio- banii, şef de secţie la Institutul de etnografie şi folclor); Etnografia şi rolul ei in dezvoltarea societăţii (Romulus Vulcănescu, şef de sector la Institutul de etnografie şi folclor). în încheierea sesiunii, prof. Boris Cazacu, membru corespondent al Academiei, secreta- rul Comitet ului de partid al Academiei, a evidenţiat utilitatea unor astfel de reuniuni ştiinţifice pentru cercetătorii din domeniile ştiinţelor sociale. CEL DINTÎI SIMPOZION DE NUMISMATICĂ FEUDALĂ ROMÂNEASCĂ Recenta descoperire a unor masive tezaure de monede ale Ţării Româneşti, datinii mai îiles din timpul domniei Iui Mircea cel Bătrin, a prilejuit organizarea in ziua de 13 mai 1965 a unui simpozion dedicai numismaticii medievale româneşti, cel dinţii ţinut piuă astăzi în ţara noastră cu o astfel de temă. Iniţiat de Comisia muzeelor ştiinţifice din Comitetul de Stal pen- tru Cultură şi Artă, în colaborare cu Cabinetul numismatic al Academiei Republicii Socialiste România, acest simpozion a programat mai multe comunicări. Radu Gioglovan, directorul Muzeului de istoric din Tirgovişle, a prezentat comunicarea Vn tezaur de monede medievale, descoperit la Tirgovişle. Tezaurul a fost găsit la 20 iunie 1963, cu prilejul unei lucrări de construcţie executate in curtea locuinţei din str. Matei Basarab nr. 17, nu departe de vechea Curte domnească. Achiziţionat in întregime de Muzeul (Ic istoric riw^<’a,le (Tani1 sirb 11 însemnări 1197 Uroş, regele Vucaşin şi raguzanii) apărut la Praga In 1886 (p. 339 385). Primul volum se Ineheie cu un indice (p. 537 — 564). Volumul al II-lea, sub redacţia acad. G. Ostrogorski, cuprinde un studiu deosebit de important al lui Jirefiek, apărut la Viena In 1901, 1903 şi 1904 : Die Romanen in den SUidlen Ralmaliens wăhrend des Millelallers, asupra căruia nu ne oprim, el fiind bine cunoscut tuturor celor care se ocupă cu istoria romanităţii balcanice. Prin bogatul lor conţinut, ca şi prin faptul că dau acces la multe din Însemnatele lucrări ale lui Jircîek, cele două volume sint deosebit de importante pentru toţi cei ce se ocupă de cercetarea istoriei balcanice. G/i. Z. MILOVAN RISTlC, Cmapu e.iax do ocm>- 6ot)en>a od inypana (Stări Vlah pină la eliberarea de sub turci), Eeorpag, EhGjiho- Te«a naniHX KpajeBa KtiHra 4, 1963, 330 p. Monografia despre ţinutul cu numele de rezonanţă străveche — Stări Vlah (Vlahul cel Bătrin) din R.S.F. Iugoslavia face parte din scria studiilor monografice consacrate diverselor ţinuturi slrbeşti şi publicate In ultimii ani. Autorul, cunoscut prin unele cercclări In domeniul istorici, a elaborat acest studiu pe baza unei bogate bibliografii sîr- beşli, indicată la sfirşitul fiecărui capitol, a cerce larilor de arhive sirbeşti, precum şi pe baza unor observaţii Îndelungate de teren. I.ucrarca oferă o imagine clară a ţinutului amintit, care, ca parte componentă a begiunii Ilascia, a eonslituit leagănul primului stat sîrbesc In evul mediu. Acest fapt a determinat profilul monografiei. Cu excepţia părţii pri- vind poziţia şi caracteristicile geografice (p. 35 60), precum şi succinta prezentare etno- grafică, făcută pe baza materialelor lui J. Cvi- ji<;, in rest monografia are un caracter istoric. Prin numele său, stabilit după instaurarea slăplnirii otomane, ţinutul aminteşte pre- zenţa masivă a rămăşiţelor populaţiei romani- zate, apoi a păstorilor In evul mediu, numiţi vlahi de către slrbi (13 — 32). In statul Nemanizilor, vlahii păstori au. constituit masa principală a populaţiei actua- lului ţinut Stări Vlah, alături de agricultori,, meropi (p. 138). In vremea slăplnirii otomane are loc inigraţiunea populaţiei vlaho-păsto- reşti din sud, In special din Stări Vlah şi Herţcgovina, in Serbia, ducind cu ea şi forma de organizare In cnezate, care capătă un caracter teritorial. Cunoscutele privilegii şi forme de autono- mie ale vlahilor In Imperiul otoman au căpă- tat o expresie mai clară şi mai temeinică tocmai in Stări Vlah. Autonomia aecsluia avea la bază dreptul valah. Legat de această problemă, în carte se dă o marc extindere isto- rici familiei Raşcovici, care a cirmuit Rascia, inclusiv Stări Vlah, in epoca Nemanizilor şi In toată perioada stăplnirii otomane. De reţinut analogia făcută cu situaţia Principatelor Române: o dată cu stabilirea dominaţiei otomane, cnejii Raşcovici „au fost subordo- naţi după exemplul Ţării Româneşti şi al Moldovei şi au cirmuit In Rascia pină la anul 1689, menţinlndu-şi titlul de cneji” (p. 171). Potrivit unor informaţii, singura lor obligaţie era de a plăti suma fixă de 6 000 de taleri anual. In 1689, Raşcovicii se compromit faţă de Poartă, alăturindu-sc armatelor austriece in speranţa eliberării lor. In urma infringerilor suferite de austrieci, patru fraţi Raşcovici emigrează în părţile Austriei. Turcii îl recu- nosc cirmuitor pe Braţul Raşcovici peste o pătrime din Rascia, adică numai peste ţinutul Stări Vlah. Fiul lui Braţul, Atanasic Raşco- vici, se alătură şi el austriecilor în 1737 — 1739, agravind astfel situaţia Raşcovicilor rămaşi sub stăpinirca turcească. în continuare, autorul urmăreşte, pe de o parte istoria Raş- covicilor trecuţi in părţile Austriei şi a urma- şilor lor (p. 206 214), iar pe de altă parte- descrie frămintările din Stări Vlah în vremea www.dacoromanica.ro 1198 Însemnări 12 războiului clin 1790 şi apoi desfăşurarea răs- coalei din 1804 — 1814 în acest ţinut1. Perioada răscoalei, tratată în cinci capi- tole, ne interesează îndeaproape. Ca fruntaş apare aciun Maxim Raşcovici din Ştitcovo. El devine voievod pe lingă Caraglicorghc şi cîrmuilor recunoscut peste o parte din Stări Vlah. Reprezentantul ccl mai de scamă al acestui ţinut este însă in vremea răscoalei Hagi Prodan Gligorijevic. El conduce răs- coala şi devine „voievod de Stări Vlah”, numit de Caragheorghc. în lucrare avem expus trecutul acestui participant la răscoala condusă de Tudor Vladiinircscu, înainte de a apare cl in Ţara Românească (p. 238, 243, 243 — 253 şi 272 — 279). Prin unele date culese din arhive se completează cunoştinţele isto- riografiei sîrbe în această chestiune. în ce priveşte insă situaţia lui Hagi Prodan după eşecul răscoalei din 1814 în Serbia, autorul, din păcate, cunoaşte prea puţine lucruri şi acelea greşite. Lacuna evidentă se datoreşte necunoaşterii materialului documentar româ- nesc, rusesc şi grecesc privind răscoala din 1821. în această privinţă, afirmaţiile autorului, bazate pe menţiuni documentare slrbcşti sporadice, se rezumă la următoarele : Hagi Prodan a avut legături cu Milco Petrovici in Ţara Românească ; „. . . Se ştie numai atita, că el [Hagi Prodan] a participat la răscoala împotriva turcilor izbucnită in 1821”; a fost alături de Iordache Olimpiotul şi, după moartea acestuia, s-a retras in Basarabia; după o menţiune despre prezenţa lui acolo in 1825 „i se pierde orice urmă”. Aceste afir- maţii necesită rectificările cuvenite. Istorio- grafia română cunoaşte mai demult o serie de date privitoare la aceste chestiuni, adîncilc 1 în timpul acestei răscoale, ţinutul nu reuşeşte să se elibereze şi să se unească cu Serbia. Numai o parte a lui este obţinută de Serbia in 1833, iar restul rămînc sub turci plnă la 1878, clnd intră sub ocupaţia Auslro- Ungariei. în 1908, această parte a ţinutului Stări Vlah este restituită Turciei in cadrul sangcacnlui Novi Pazar şi abia în 1912 este definitiv eliberată. prin cercetările din ultimii ani2. Din ele se constată că Hagi Prodan a avut legături cu Milco Petrovici mai mult în 1819, cind acesta din urmă a condus o revoltă a arnăuţilor, iar Hagi Prodan a tratat cu el din partea dom- nului 3. Hagi Prodan nu a fost in oştirea lui Ipsilanli, ci în aceea a lui Tudor Vladiinircscu. El nu a mers cu Iordache in Moldova (după Drăgăşani), ci a continuat rezistenţa în Oltenia plnă in august 1821, rctrăglndu-sc de aici in Austria, apoi în Basarabia. Ultima menţiune despre el nu e din 1823, ci din septembrie 1826 clnd face depoziţii in procesul Stanei Olim- piotu. Din actele aceluiaşi proces reiese că Hagi Prodan era mort prin octombrie 1826 4. Lacunară este şi informaţia autorului în privinţa lui Iovan Raşcovici, ultimul care a aspirat la titlul de cneaz autonom al ţinutului Stări Vlah şi care a trăit destul timp In Prin- cipatele Române. în afara unor menţiuni sporadice in această privinţă, autorul citează informaţia laconică a agentului slrb M. Glier- man, care arată că in 1820 Raşcovici „a vrut să răscoale Ţara Românească, să incendieze Bucureştiul, apoi să pătrundă în Serbia şi acolo să stirnească turburări” (p. 261). De fapt, acest eveniment a lăsat urme în rapoar- tele consulare austriece, precum şi in arhivele ruseşti şi româneşti, din care se constată că amintitul cneaz Raşcovici a fost implicat in zurbaua din iunie 1819 la Iaşi 5, iar in com- plotul organizat de cl la Bucureşti in februarie 1820 sînt amestecaţi emigranţi din diferite părţi ale Balcanilor. Aşadar, reiese că in ase- menea cercetări lacunele nu pot fi Înlă- turate declt duclnd investigaţiile dincolo de informaţia bibliografică san de cea inedită existentă intr-o singură ţară. 2 în special prin publicarea colecţiei Docu- mente privind istoria României. Râscoala din 1821, voi. I—V, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1959—1962. Acestea, desigur, nu an ajuns la cunoştinţa autorului, decedat în februarie 1963. 3 Vezi S. Iancovici, Revolta unor arnuuli tn 1810, in Studii şi articole de istorie, voi. V, Bucureşti, 1963 p. 417 — 436. 1 „Balcania”, Bucureşti, 1912, Vj, p. 27. 5 Vricariul, VII, p. 73 86; llurmuzaki, X, p. 53 şi 68. www.dacoromanica.ro 13 ÎNSEMNĂRI 1199 Această monografie, cuprinzlnd numeroase ilustraţii, este utilă nu numai pentru cunoaş- terea istoriei locale slrbeşti, ci şi pentru infor- marea mai largă a cercetătorului In domeniul istoriei şi etnografiei balcanice. S. I. Cil. TH. ZORAS, A. MounTO^'jSvjţ xal N. ©coţza^aîoţ (A. Mustoxidis şi N. Tom- maseo), Atena, 1964, 72 p. Extras din ,S7rou8aaT7]piov Bu^avTtvy,!; xal NeoeXXy)- vDCTjq THXoXoyiaţ tou I[avEmaT7]|ztou ’A0/)V sceptrul său întinsele posesiuni spaniole cu cele imperiale şi austriece, politica sa a exerci- tat influenţe şi asupra politicii ţărilor române- Ediţia cronicii lui Axagiolos este deci bine- venită şi pentru cercetătorii noştri. Gh. C. II. ANTON IAD IS-BIBICOU, Un aspect des relalions byzanlino-turques en 1073 1074, in Ades du XIIe Congrăs International des Btudes Byzantines, voi. II, Belgrad, 1964, p. 15 — 25. împăratul Mihail al VII-lea, în urma uncr ambasade, a adresat lui Malik’ Shnh, sultanul sclgiucid, o scrisoare redactată ele Mihail Psel- los (Parisinus Graccus 1182), în care sultanul era lăudat pentru proiecţia acordată supuşi- lor săi creştini şi pentru interesul manifestat faţă de religia creştină. în continuare, pentru a se iniţia în religia creştină, îi trimite pasaje din operele profeţilor, din imnuri şi psalmi- Scrisoarea este considerată de autor ca fiind trimisă cel mai curînd în vara anului 1074- Din ea rezultă că primii suverani selgiucizi au dus o politică de toleranţă religioasă faţă de populaţia cucerită, lăslnd-o chiar să sc auto- guverneze. Atitudinea primilor sultani selgiu- cizi este explicată de autoare prin necesitatea organizării stalului din cauza provocărilor de www.dacoromanica.ro 1208 ÎNSEMNĂRI 22 la frontierele orientale, a relaţiilor de rivalitate cu musulmanii din Egipt şi mai ales ca urmare a Îngrijorării provocate de creşterea forţei ■unor căpetenii locale turceşti din Siria şi Ana- tolia. Bizanţul, prin Încercările de iniţiere in religia creştină a căpeteniilor turce, urmărea in realitate scopuri politice, o apropiere de turci, mai ales că prima tentativă pentru o alianţă cu normanzii eşuase. Rezultă dar că, deşi exista o stare de război aproape neîntrerupt intre Bizanţ şi căpete- niile locale turceşti, totuşi s-a încercat şi o apropiere in perioada consolidării statului sel- giucid. Aproape un secol mai tirziu, comunica- ţii de acelaşi fel se stabilesc intre Papa Alexan- dru al III-lea, care ii irimite un numeros material religios, şi sultanul din Iconion, Qi- lidj-Arslan al II-lea. în acea vreme, turcii nu mai vedeau in Bizanţ un reprezentant indicat in problemele orientale. în concluzie, autoarea consideră că tre- buie reţinută existenţa unei politici de con- vieţuire a populaţiilor creştine şi musulmane in provinciile cucerite de ultimii şi, ca urinare, un oarecare interes al suveranilor sclgiucizi pentru problemele religioase. E. Fr. , * . La chronique breve de 1332, lexic, Iraduclion el conimenlaire par R. J. Loenerlz, in „Oricntalia Chrisliana Periodica”, voi. XXIX( 1963), lase. 2, p. 331 345, şi voi. XXX (1964), fasc. 1, p. 38 64. în 1919, B.T. Goreanov a publicat o cro- nică scurtă inedită, provenită din fostul fond .al Bibliotecii sinodale din Moscova, astăzi in Biblioteca Muzeului de istorie, Însoţită de tra- •ducerea In limba rusă şi de o sumară nrezen- www.dacoi tare („Vizantiiskii Vremenik”, II (1919), p. 276 — 293). Deosebită de majoritatea celor cunoscute prin exactitatea datelor şi unele amănunte necunoscute din alte izvoare, această cronică a atras atenţia bizantinologilor, iar importanţa ei a făcut pe R. J. Loenertz, unul din cei mai buni cunoscători ai istoriei Bizanţu- lui din secolul al XlV-lea, să o supună unei noi lecturi şi apoi să o publice lnlr-o ediţie criti- că. Editorul a adus unele corecturi textului edi- tat de B.T. Goreanov şi a publical-o însoţită de o traducere iu limba franceză şi de un am- plu comentariu. Textul grecesc este publicat integral (voi. XXIX, p. 332 335); el cuprinde evenimen- tele mai importante din 1205 şi piuă In vara anului 1327. Fiecare paragraf este tradus apoi în limba franceză şi confruntat cu datele cro- nicilor şi ale altor surse istorice contemporane. Din aceste verificări rezultă că autorul anonim al acestei cronici a fost bine informat. Numai cileva erori sint considerate de editor ca fiind comise de copist cu ocazia transcrierii. Tra- ducerea şi comentariul cuprinde evenimentele pînă In toamna anului 1341. O gravă boală l-a Împiedicat pe autor să ducă la capăt această lucrare. R.J. Loenerlz stabileşte că, pentru primii ani din cronică, autorul anonim a utilizat ca surse de informare pe G. Acropolites, apoi pe Pacliymeres, dar a inai folosit şi o altă sursă necunoscută, unele date şi amănunte negăsindu-se in nici una din operele istorici- lor bizantini cunoscuţi. Notele editorului depăşesc in realitate cadrul unui comentariu, ele constituind mai degrabă o succintă relatare a evenimentelor din istoria Bizanţului intre 1205 şi 1341. E.Er. ,.ro 23 ÎNSEMNĂRI 1209 BIBLIOGRAFIE, ARHIVISTICĂ, MUZEOGRAFIE JAX BAUMGART şi AN NA MALCOWNA, Bibliografia Histoiii Polskiej za rok 1961 şi Bibliografia Historii Polskiej za rok 1962, Wroctaw, Wars/.aw.i, Krakovv, Zaklad Na- rodovvy Imii na Ossolinskich, 5\ ydawniclvvo Polskiej Akademii Nauk, 1903 şi 1904, X 225 p. ; IX 305 p. (Institut His- torii. Zaklad Dokumcntacji Polskiej Aka- demii Nauk) Anuarul dc bibliografic a istorici Poloniei, care apare incepind din 1952, cuprinde in voluminoasele sale tomuri ansamblul produc- ţiei îsloriograficc din ţara şi slrainalale, referi- toare la cele mai variate aspecte ale domeniului caruia ii e consacrat. Cea dinţii subdiviziune cuprinde lucrări cu caracter general dc teorie şi istorie a istorio- grafiei, instrumente dc lucru, bibliografii gene- rale şi speciale referitoare la diverse epoci is- torice sau discipline Înrudite cu istoria, dicţio nare, enciclopedii, referiri la activitatea insti- tuţiilor de ştiinţă din Polonia şi de peste hotare. A doua subdiviziune cuprinde lucrările din domeniul ştiinţelor auxiliare ale istorici (arhi- vistică, biblioteconomie, muzeistica, paleo grafic, cronologic, sfragislică, genealogie, nu mismaticu ctc,). O subdiviziune speciala c consacrată geografici istorice, carlogratici, problemelor dc demografie şi statistică istori- ca, istoriei limbii şi onomasticei, istoriei şti- inţelor, a literaturii şi a artei. Tu sfirşit, a treia marc subdiviziune, con- sacrată istorici propriu-zisc, cuprinde o rubrica dc lucrări generale, sinteze dc istoric a Poloniei sau dc istoric generala, cu referinţe la istoria Poloniei, studii cu caracter general din dome- niul istoriei culturii, a culturii materiale, a stalului şi a dreptului, a istorici militare ele. A doua şi cea mai amplă rubrică a acestei sub- diviziuni cuprinde lucrările referitoare la isto- ria Poloniei pe orlnduiri şi, în cadrul acestora, pe subdiviziuni. Fiecare subdiviziune e Împăr- ţită la rlndul ei în două grupe : izvoare şi lucrări. Bibliografia se Încheie cu indicarea mono- grafiilor regionale şi locale şi a biografiilor. Un merit deosebit al lucrării constă în faptul că indică nu numai lucrările, ci şi recen- ziile asupra acestor lucrări, punind astfel la Indemina cercetătorilor un mijloc rapid de informare asupra întregii producţii istoriogra- fiee şi asupra criticii la care a dat naştere. Deosebii dc utilă pentru medicviştii noştri esU rubrica de izvoare, unde suit indicate toali publicaţiile recente de documente şi erou ci rderitoarc la istoria Poloniei; se Înţe- lege dc la sine că foarte adesea aceste publica- ţii cuprind material documentar Însemnat pen- tru istoria noastră. In această priv inţă, Biblio- grafia istoriei polone, ca şi instrumentele biblio- grafice similare din alte ţări, ar trebui să fie utdizate ca ghid dc bibliotecile noastre, In primul rlnd de Bibliolica Academici Repu- blicii Socialiste România pentru completarea colecţiilor dc izvoare, prea adesea neglijate In achiziţiile dc cărţi. Observam că Bibliografia Hislorii Polskiej ignoră un şir dc publicaţii periodice româneşti, care cuprind materiale însemnate privind relaţiile româno-polonc în evul mediu şi în epoca modernă (In primul rlnd „Romano- slavica”). Un indice sistematic dc locuri şi persoane înlesneşte mult utilizarea lucrării. Ş. P. Rubrica „însemnări” a fost Întocmită de: V. Dupoi, C. Moldovcanu, Tr. Ioncscu Nişcov, Gli. Zbuchca, S. Iancovici, O. Constantinescu, S. Columbcanu, E. Frances, Ş. Papacostea. www.dacoromanica.ro Oţetea, E. Uribes, M. Cicanci, Gh. Cronţ, R. 16 - o- 8197 LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACiUIEMIEl REPUBLICII SOCIALISTE ROMANI A ' . ■ ~ , ~ / r v * '* . Istoria Hmuâiilci, voi. I,, 1900, S91 p.. cti 190 ‘Hgn-R-G pt.v45 lei f voi. II, 1961. 1 159 p. 20'pi., 45'. lei: voi/ III; 196}, 1259 mifril plt, 15 leii voi.,IV, 1964,-;8C3 p. + 1G pl.. ' • 45 lei. . ' ; / ' - - 1 y. . ■ .? ■ . •* , Din istoria Tninsllvaiilei, voi. T, ed. irS-a, 356 p. -l- 15 pl.; voU K.eţl. a2-a, 552 p. + 1 pl., . . bnnderolate, 05,00 lei. K. JIA.RJC, Însemnări delţpfe romăiii (m-Aiiiiserlse inedite) publicate de A. OŢETEA şi S. SCHWANN, 180 p.5£i4 pl., 10 lei. > ; . * . Destrămarea mnuarhiui misţro-ungare, I91»U — Ittllt. Comniienri prezentate la Conferinţa * ’ istoricilor din 4^9 niaî I98Î il» In Budapesta, sui» red. acad; C. D.VICOVTCIU şi ■ prof! Ai," CO^ISTÂNTINESCLT,, Colecţia „Bibllotheea 1 Iţstoricu Roriianiae", i, 196-1/:263t.p;^i,35 -lei; ' ' ,: ' N. B .\f,CHŞGtî, Opere, Voi.1%', 059 p., 14 pl., 30 k-f. D. M. pil'l’ID I. U. BERC IU, I Un istoria Delirnfj?!’. voi. I. Beii si grijul Ia Dunărea tla Jos dl o -"eite mai vechi timpuri pini la «murirea rămână, colecţia „Bildiol.haca-llistoricu Rdmaniae”, ir. 1965, 341 p., 13, pl., 20 Ici. . C. IlAIflpVfniU. E. l’ETIl'O'VLC-Î, OH. ŞţEFANVLa- loriuation du peuple roumalii e( de sa ,litnpue,„HibliptUeca T-lisLorica Romaninc", 1, 1963. 07 p. 4- 1 pl>,3,25 lei (a apărut ~Y' si iii limba uenriană). • '■ JOS’ POBI'SC.E-PETLTIi. GHEOHiGIlE ZAIIARIA, N. C.OI.DBERiiEU, K.N. CONSTAN TfNESCC, N. r.OHOrik I.a Itoiimaaie pcndanl Iu deuxieme puerre mitudiale. ' ..'jBIkţioiUccni Ujsiprlca Rpţnaniuc ', 2, 196f. 143 p., 5,25 lei.(a apărut şl îl», limba rusăi. ' " ”■ ■ " • _ . .1 ■1 ' 5 - , , «... EMII. CâNlJURAClU, I.'Arciieolo<|ie rău mal ne au XX® slielr, ..BibliOlllieca Hisiorica Ruina* /V.) "htec’', 3, 1903, 104 p.. 4-16 pl., 7,25 lei (u apărut _şi tu limba engleză). ’ETRIC, Gil.-tŢU'JTJI, L’iusiauratioa el la eonsaUdgilon «Iu .regim» demueratit|Ue populnlri* eu Houmnnic. „Bibilotlicca Historica Romuniue'S 1. 4901.139 p„5,25 let (a apărut / " " - şi în: limba _rns.ă). . - ' . . \\\3lCE'MA'îtUi ST. PASC P, DAN BERiNDEI, MIRON CONSTA NT INT ESC. li, Y. LIVEANU, - .-p.P. BANAITESCU, Im rodind ion ft rhlsloringriipliie rmiiunluc. jusipi en 1916, ^Bibliotbeca HRlorica RomanlaV, o, IWR, 99 p., 3,7i>: lei (a apărui şl iu lli. engleză). . ■ . 4 CRI. ZÂNE, Ce mnuvemimt răvolutionnulrc de I#î». l’reliide ile la revnliilinn rnumalmt de Ut ■«. ' „Biblloţliecăl'Historica Roinaniao ", 11.1904, 107 p., 4 lei. ŞTEFAN I’ASCţjrini revolle popnlaire ile Trnnşvlvaule de anuees I4.ti~-II.IB. ..RibkolbcCU ’ ' HişlTorica Ronumiae’’, 7, 1964, 111 p., 4)50 Ici (a apărul şHn limba germalvă). , * . Arliăniujjla Moldovei; voi. 1I-III, 1901^5.30 p., 0'jiei. , . . D. RERCRJ. Contribuţii la problem.île ivjaUlicalui iu- Itomăiiia în luminii nliinvlor eereelărl. ’ ’ 1961, 569 p-, .80 lei.,7'" ' ' " 4 - _ • ' cil. DfACO.W, Tirfişor. Xecrăpila din secolele III-IV e.n.. 1985, 332 p., 2 pl., 10 lei. VCAD1.UIR DtlMlTKESCC,. Xeeropola de incineraţi» din epocii lirou'/.iilui de la Cirnu, RiOt, ' ■ 380 p„ 4--,CI.XIir pl., 8,» lei. ' ^ , , V ■ , FI.OREA BOBU FLORE^Ij, UimumimUiI de la Adamidissi - Trupaemn Tratant, cd, n 2-a, 1901, 748i.p- R- 7 plC 75 lei.. . , ■ _ IORGţXŞŢOIA?4, Tmnftiina. Cont rillilţliejiljirrtliee la îslriria e»tă{il Tuiills, 1952, 38 t p.. 48,00 Joi, MtRCEA 6) MATEI, ( ontribuţii arlicoltfţjiec la Istoria urii^alni Suceayn, 1903, 191 p„ T l pl. 17,30 lui. . ~ . 1. p:i,:-. q, 3197 www.dacoromamca.ro ^ 43850 i Lei 15