ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMlNE SECŢIA de ştiinţe istorice şi institutul de istorie din bucureşti DIN LUPTA P.M.R. PENTRU CREAREA ŞI DEZVOLTAReIa b.Xzei tehnice materiale a agriculturii , , , 1 l i OR.. Vţl-CfEf MU \ Din istoria organizaţiii or procesionale aleJcla-1 SEI MUNCITOARE DIN ROMÎXIA I>^ AXll I9t0-IλM J-? ii :! , i ; , X. COI'OKT acţiuni ţărăneşti In romI.nia In perioada 1907-1917 • ■ 1 M. lo*A1 PRODUCŢIA MEŞTEŞUGĂREASCA IMN MOLDOVA ŞI ŢARA! romîneAscA In sec. x-xvii (probleme de raza.;.in I EL'MLNA; CERCETĂRI LOR RECENTE) t Ş'R Oj.TILAni; .NOTE ŞI COMUNICĂRI . ■ I ; j 1 I ' ' \ ’| !; CONTRIBUŢII D1-; ISTORIE LOCALĂI ) t . I . ] ! I [ STUDII DOCUMENTARE j ' 1 VIATA ŞTIINŢIFICA . 1 1 ; i RECENZII ' , ' I ■ REVISTA REVISTELOR ", ! ' , , l , ! ' t\sE\i.\Aiu 11 ,-j : , , 11 ANUL XV — 1962 www.dacaromamca.ro ^ . EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMlNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎITE SECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI INSTITUTUL DE ISTORIE DIN BUCUREŞTI O o DO REVISTA oe istorie 4 ANUL XV 19 6 2 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMlNE www.dacoromanica.ro „STUDII” _ REVISTĂ DE ISTORIE APARE DE 6 ORI PE AN ----------- COLEGIUL DE REDACŢIE ---------------- Acad. P. CONSTASTINESC0-IASI (directorul Colegiului de redacţie); E0gen Stănesco (redactor şef); acad. A. OTETEA; T. Bugnariu, membru corespondent al Academiei R.P.R.; L. BĂNYAI; M. BEEZA ; V. CHERE8TESI0 ; TlT0 GEORGESC0; V. MACI0; ŞT. PASC0; V. POPOVICI Redacţia : Bucureşti, B-dul Aviatorilor nr. 1 Telefon 18.25.86 www.dacaromamca.ro SUMAE VICTORIA DEFINITIVĂ A SOCIALISMULUI ÎN R.P.R. ţ*» încheierea colectivizării — victorie a întregului popor........................ 779 GR. VÎLCEANU, Din lupta P.M.R. pentru crearea şi dezvoltarea bazei tehnice materiale a agriculturii.......................................................... 793 STUDII N. COPOIU, Din istoria organizaţiilor profesionale ale clasei muncitoare din Romlnia In anii 1910-1914 ....................................................... 811 M. IOSA, Acţiuni ţărăneşti In Romlnia In perioada 1907—1917 ................... 837 ŞT. OLTEANU, Producţia meşteşugărească din Moldova şi Ţara Romlnească In sec. X—XVII (Probleme de bază In lumina cercetărilor recente)................ 869 NOTE ŞI COMUNICĂRI C. N. VELICHI, Nouă documente slave inedite (1569 — 1636)...................... 897 AL. VLANU, Manifestări antifanariote In Moldova la sflrşitul sec. al XVIII-lea . . . 919 contribuţii de istorie locală TH. TRÎPCEA, Din memoriile şi corespondenţa lui Traian Doda.................... 927 V. CĂRĂBIŞ, Mori şi pive pe valea Jaleşului (Gorj) In sec. al XVII — XlX-lca . . 931 C. ŞERRAN, Lupta orăşenilor din Ctmpulung-Muscel împotriva asupririi feudale In sec. al XVII-XVIII-lea.................................................. 953 STUDII DOCUMENTARE Apologia Wehrinacht-ului In istoriografia burgheză occidentală (Eliza Campus) .... 971 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ Adunarea generală a Comitetului internaţional al istoricilor de la Londra (Acad. P. Constantinescu-Iaşi); Colocviul internaţional de civilizaţii balcan'ce de la Sinaia (E. St.); 150 de ani de la naşterea lui Gheorghe Bar'ţu (Gr. C.); Constituirea „Asociaţiei de studii bizantine din Rcpubl.ca Populară Romină” (P.O.); Cron:că......................................................... 997 RECENZII . * . Istoria Romtniei, voi. I, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1960, LXXII + 889 p. + XVI pl. (S. Morintz, Iorgu Stoian, Eugen Stănescu)...........1011 ENDRE SIK, Histoire de l’Afrique Noire, tome I, Akad6miai Kiadii, Budapest, 1961, 406 p. + 3 h. (Al. Du(u) ...............................................1022 P. P. PANAITESCU, Cronicile slavo-romine din sec. XV—XVI publicate de Ion Bogdan. ' • Ediţie revăzută şi completată de ..., Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1959, XIV + 334 p. (Dan Simonescu) ...........................................1028 KODJA HOSEIN, Beda'i’ ul-veka’i (y^HBHTeJibHue coSuthh), ll3flaHHe TencTa, nnejţeHue h oBman peflamiHH A. S. Tveritinovoi. AHHOTHpoBaHHoe orna- BJiemie h yKaBaTejM Iu. A. Petrosiana. Moscova, 1961, P. I, 75 + 399 p.; P. II, p. 401 — 1116 (Mihail Guboglu)...................................1032 www.dacaromamca.ro 778 REVISTA REVISTELOR £±g. , Bunjiocbi HCTOpHW KI1CC“, Opran HncTHTyTa MaphCHj\ia-neHHHinMa npti UK KIICC, Moscova, nr, 1 6/1961 (V. Tănăsescu)...........................1043 „Zcitschrift f(ir Geschichtswisscnscliaft”, Ed Rtitten & Loening, Berlin, nr. 1 8, an. IX (1961) (L. P. Mărcii).............................................1048 „Kwartalnik liistoryczny” (Re\istă trimestrială de istorie), Ed. ştiinţifică de stat, Varşovia, nr. 1 4, LXVIII (1961) (/fie Corfus)...........................1056 ÎNSEMNĂRI Istoria Itomlnici. — I, BARNEA, Date noi despre Axiopolis, în „Studii şi cercetări de istorie veche", nr. 1, an. XI, 1960, p. 69 —78 + 3 fig. +1 pl. (C.N.); M. D. MATEI, Unele probleme In legătură cu începuturile vieţii orăşeneşti la Suceava, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, nr. 1, an. XI, 1960, p. 107 — 121 + 1 pl. (C.N.); P. I, CERNOVODEANU, Ruscoala seimenilor şi dorobanţilor din Bucureşti la 1655, Bucureşti, 1962, 84 p, (L.Şt.). Istoria L.R.S.S. — » * » Pyccme eocydap- cmeo o XVII sene. Hoeue nejienuH o coi{uanbHo-3KOHOMmecKou, nojiurnmecKou u Kig.ibmţjpHou oicu3hu. c6opHHK CTaTeă, Institutul de Istorie. Hajţ. Anag. Hayn GCCP, Moscova, 1961, 439 p. (S.I.); V. N. BERNADSKI, Hoeeopod u HoeeopodcKan aeMM e XV eene. H3g. AnageMiin Hayn GCCP, Moscova- Leningrad, 1961, 394 p. + 1 portret (C.Ş.); I. M. MAISKI, BocnoMunanun coeemcKoeo nocAa e Ahsauu, H3g. HHCTHTyTa MewgynapojţHux OTHOmennfi, Moscova, 1960, 143 p. (A. V.). Istoria universală. — K. MARX, F, ENGELS, V. I. LENIN, K dijinăm Ceskoslovenska a ceskoslovenskeho hnuti (Cu privire la istoria Cehoslovaciei şi a mişcării muncitoreşti cehoslovace), Institutul de istorie a Partidului Comunist din Cehoslovacia, I, Praga, 1961, p. 557 (Tr. I.N.); J. KUCZYNSKI, Die Geschichte der Lage der Arbeiter unter dem Kapitalismus, voi. 9, Biirgerlirhe und halbfeudale Literatur aus den Jahren ISiO bis 1847 zur Lage der Arbeiter, Akademie-Verlag, Berlin, 1960, 305 p. (R.P.); » * » Aus 500 Jahre deutsch-lschechoslowakischer Geschichte, Rlitten & Loening, Berlin, 1958, 432 p. (R.P.); EVLIYA QELEBI, Kmiea nymeuiecineun (MsBJieHeHHH H3 cohh- rieiiHH TypeiţKoro nyTeuiccTBeHHMKU XVII Bena). IlepeBO/ţ h KOiweHTapnn. BwnyCK I. 3eMnn MojigaBnn h yKpauHU. AnageMiiH Hayn CCCP. Insti- tutul popoarelor Asiei, Moscova, 1961, 337 p. (S.I.); N. BERITlC, Pisma Stjepana Rajâevică Johannesu Miilleru (Scrisorile lui Stjepan Rajcevifi către Johannes von MUller), in „Anali Historijskog Instituta u Dubrovniku", VI—VII, 1959, p. 297—308 (S.I.); D. G. SEREMETIS, 'H Sixaioauvr) e7tl Ka7ro8loTpia. A”. IIp&TT] 7raf(oSoc 1 828 — 1829 (xvexSotcov âyYpâţcov (Justiţia în timpul lui Capodistria. I. Prima perioadă 1828 — 1829. Cu documente inedite), Tesalonic, Tipografia Ellenismos, 1959, 484 p. (G.C.); HENRY BLUMENTHAL, A reap- praisal of franco-american relations 1830—1871. Chapel Hill „The University of North Carolina Press" (1959), XIV + 225 p. (S.C.); R. R. PALMER, The age of the democratic revolulion. A polilical hislory of Europa and America, 1760—1800. Princeton Univ. Press, Princeton, New Jersey, 1959, IX + 534 p. (S.C.). Bizantinologie. — PETER KAWERAU, Die jakobilische Kirche im Zeitalter der syrischen Renaissance. Idee und Wirklichkeit, Berliner byzan- tinistische Arbeiten, voi. III, Akademie-Verlag, Berlin, 1960, 153 p. + 3 pl. + 1 h. (E.Sl.); E. E. LirSlC, Byzanz und die Slaven. Beitrăge zur byzanti- nischen Geschichte des 6 — 9. Jahrhunderts, Weimar, Ed. H. Bohlaus Nachfolger, 105 p. (R.P.); J. DARROUZES, Episloliers byzantins du Xe sibcle. Institut franţais d’dtudes byzantines, Paris, 1960, 430 p. (P.S.); D. S. GHINIS, No[Zix5v 7toiT)0dv xal auvTax0‘v elq a7tX7;v (ppâaiv onb tou eXXoYe[ZoiT E7riax67tou Koqj.'Koi'jLuc, ©eoţiXou tou -njţ Icoavîvcov (1788) (Manual juridic compus şi redactat în limba simplă de către învăţatul episcop al Campaniei, Teofil din Ianina), ediţie critică, cu introducere şi indici, Tesalonic, 1960, 362 p. (G.C.); Bibliografie, Arhivistică, Muzeografie. — » * » Indice cronologic nr. 1, Arhiva Mitropoliei Ţării Romineşti (1365 —1890)> Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.P.R., 2 voi., Buc., 1961, 1472 p. (N.S. şi H.C.); » * » Zakljutci Hrvatskog Sabora (Hotăririle Dietei croate), voi. III, 1714 - 1753. Arhiva de stat a R. P. Croate din Zagreb, 1961, 543 p. (S.I.) 1065 | V. A. Varga | .......................................................... 1087 www.dacaromamca.ro VICTORIA DEFINITIVĂ A SOCIALISMULUI ÎN R. P. R. ÎNCHEIEREA COLECTIVIZĂRII — VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR în primăvara anului acesta, poporul roniîn a sărbătorit un măreţ eveniment istoric din viaţa sa : încheierea colectivizării agriculturii cu aproape patru ani înainte de termenul stabilit de Congresul al IlI-lea al partidului, victoria definitivă, la oraşe şi sate, a socialismului în Republica Populară Romînă. „Această victorie — arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — ridică pe o treaptă mai înaltă alianţa munci- toreaseă-ţărănească şi unitatea moral-politică a întregului popor. Cele două clase sociale prietene, clasa muncitoare, conducătoare a tuturor oamenilor muncii, şi clasa ţărănimii colectiviste, împreună cu intelectua- litatea, merg umăr la umăr înainte, sub conducerea încercată a partidului, spre desăvîrşirea construirii societăţii socialiste şi trecerea treptată la construirea comunismului” 1. Plenara C.C. al P.M.R. diu 23—25 aprilie 1962 şi sesiunea extra- ordinară a Marii Adunări Naţionale — apreciind încheierea colectivizării agriculturii ca o mare victorie a partidului şi a întregului popor, ca o expresie strălucită a încrederii şi hotărîrii cu care ţărănimea urmează calea arătată de partid — au făcut bilanţul uriaşei activităţi desfăşurate de oamenii muncii, sub conducerea partidului, pe tărîmul transformării revoluţionare, socialiste a satului nostru, au dezbătut problemele privind sporirea continuă a producţiei agricole, reorganizarea conducerii agri- culturii potrivit exigenţelor noii etape de dezvoltare, asigurarea cadrelor £e specialişti, ridicarea agriculturii pe o treaptă superioară. Terminarea obiectivizării agriculturii demonstrează încă o dată prestigiul şi autoritatea partidului nostru, conducător politic, inspirator şi organizator al maselor în lupta pentru socialism, confirmă din nou justeţea liniei politice a partidului caracterizate prin ofensiva neîntreruptă a socialismului — fidelitatea sa nestrămutată faţă de marxism - leninism, priceperea de a lega organic, indisolubil, teoria de practică, de a pătrunde 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Raport cu privire la încheierea colectivizării fji reorganizarea condu- cerii agriculturii prezentat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Nafional», 27 aprilie 1JG2, Ed. politică, 1962, p. 5. www.dacoromanica.ro 780 ÎNCHEIEREA COLECTIVIZĂRII VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR 2 în adîncimea vieţii sociale bazat pe analiza precisă, ştiinţifică a posibili- tăţilor obiective, concrete din ţara noastră. ★ Sarcina transformării socialiste a agriculturii — cea mai compli- cată şi cea mai grea sarcină a revoluţiei socialiste după cucerirea puterii de -stat de către proletariat — a fost pusă, pentru prima dată, de întemeietorii marxismului. Marx şi Engels au arătat că orînduirea capi- talistă, prin natura, prin însăşi esenţa sa, nu poate scăpa ţărănimea de sărăcie, mizerie, înapoiere culturală, ci dimpotrivă, ţăranii sînt jefuiţi sistematic, sînt supuşi în mod permanent celei mai crunte exploatări. „Numai prăbuşirea capitalului — scria Marx — poate duce la ridicarea ţăranului, numai un guvern anticapitalist, proletar, poate pune capăt mizeriei lui economice, degradării lui sociale”1. Clasicii marxismului considerau că singurul drum de salvare a ţărănimii este drumul marii proprietăţi obşteşti capabilă să folosească cele mai noi cuceriri ale ştiinţei, şi nu drumul micii proprietăţi private. „Prin natura ei — arăta K. Marx — proprietatea parcelară exclude : dezvoltarea forţelor productive sociale ale muncii, formele sociale ale muncii, concentrarea socială a capitalu- rilor, creşterea vitelor pe scară mare, aplicarea progresivă a ştiinţei” 2. De asemenea, în legătură cu proprietatea particulară în general, K. Marx, aruncînd o privire peste ani, în viitor, sublinia că „din punctul de vedere al unei formaţii economice superioare a societăţii, proprietatea privată a unor indivizi izolaţi asupra globului pămîntesc va apare tot atît de absurdă ca şi proprietatea privată a unui om asupra altui om” 3. Pentru ca mica gospodărie ţărănească să fie salvată de chinurile muncii silnice şi de exploa- tarea capitalistă, „pentru ca munca colectivă să poată înlocui în agricul- tură munca pe micile parcele, formă a însuşirii private, este nevoie — arată Marx—de două lucruri: necesitatea economică a acestei transfor- mări şi condiţiile materiale pentru înfăptuirea ei” 4. în lucrarea sa Problema ţărănească în Franţa şi Germania, F. Engels a pus în mod practic problema metodelor de trecere a ţăranului de la mica gospodărie la marea gospodărie obştească, socialistă, subliniind, pentru prima oară, importanţa proprietăţii cooperatiste : ,,... atunci cînd vom deţine puterea de stat, nu ne vom gîndi să expropriem pe micii ţărani prin violenţă (indiferent cum, cu sau fără despăgubire), aşa cum sîntem nevoiţi să procedăm cu moşierii. Sarcina noastră faţă de micul ţăran este, în primul rînd, să transformăm gospodăria sa privată şi proprietatea sa particulară într-una cooperatistă, nu prin violenţă, ci prin puterea exemplului şi acordîndu-i sprijinul societăţii pentru acest scop. Şi în această privinţă avem, desigur, destule mijloace pentru a arăta micului ţăran perspectiva unor avantaje pe care ar trebui să le înţeleagă chiar de 1 K. Marx, F. Engels, Opere, voi. 7, Ed. politică, 1960, p. 87. * K. Marx, Capitalul, voi. III, partea a Il-a, E.S.P.L.P., 1955, p. 760. * Ibidem, p. 732. 4 K. Marx, F. Engels, Opere, voi. 27, Moscjva, 1935, p. 684 (ed. rusă). www.dacoromanica.ro 3 încheierea colectivizării VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR 781 pe acum”1. în această lucrare, F. Engels insistă în mod deosebit asupra unui principiu important de care trebuie să se ţină seama în momentnl cînd se pune problema transformării gospodăriei ţărăneşti, în perioada trecerii de la proprietatea privată la cea obştească : principiul intrării de bună voie în asociaţii, în cooperaţie. „Noi sîntem în mod hotărît de partea micului ţăran — precizează Engels; vom face tot ce se poate pentru a-i face soarta mai suportabilă, pentru a-i uşura trecerea la asociere, în caz că el se va hotărî la aceasta; iar dacă nu va fi încă în stare să ia această hotărîre, vom căuta să-i dăm cît mai mult timp să se gîndească pe peticul său de pămînt. Vom proceda astfel nu numai pentru că socotim pe micul ţăran, care-şi munceşte singur pămîntul, ca făcînd parte virtual din rîn- durile noastre, dar şi dintr-un interes direct de partid. Cu cît va fi mai mare numărul ţăranilor pe care îi vom feri de o proletarizare efectivă, pe care îi putem cîştiga de partea noastră încă ţărani fiind, cu atît mai uşor şi mai repede va fi săvîrşită transformarea socială” 2. Marx şi Engels au trasat doar în linii mari, generale, calea ce trebuie urmată pentru rezolvarea revoluţionară, definitivă a problemei agrare. Indicaţiile lor privind transformarea socialistă a agriculturii au fost dez- voltate în mod creator de către V. I. Lenin, întemeietorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi al primului stat socialist din istorie. Sprijinindu-se pe aceste indicaţii în scrierile sale şi în cuvîntările ţinute încă înainte de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, Lenin a funda- mentat din punct de vedere teoretic căile de trecere la transformarea socialistă a satului: crearea bazei tehnice-materiale, liberul consimţămînt, puterea exemplului, convingerea. El a precizat necesitatea transformării socialiste a agriculturii imediat după victoria clasei muncitoare. „Noi — scria el în aprilie 1917 — nu putem ascunde nici ţăranilor şi cu atît mai mult proletarilor şi semiproletarilor de la sate faptul că mica gospodărie, în condiţiile menţinerii economiei de mărfuri şi capitalismului, nu este în stare să scape omenirea de mizeria maselor, — că trebuie să ne gîndim la trecerea la marea gospodărie obştească şi să începem imediat această trecere, învăţînd masele şi învăţînd de la mase, în practică, care sînt măsurile potrivite pentru această trecere”3. Iar într-un articol publi- cat în luna mai, acelaşi an, arăta din nou că „gospodărirea pe par- cele separate, chiar dacă există « muncă liberă pe un pămînt liber», nu constituie o ieşire din criza îngrozitoare, din ruina generală, nu constituie salvarea... Este un lucru, greu, însă trebuie să trecem la cultivarea în comun a pămîntului în mari gospodării model” 4. După victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, V. I. Lenin a acordat o mare atenţie problemei transformării socialiste a agriculturii. El a subliniat greutăţile rezolvării unei asemenea sarcini, a arătat că este imposibil ca o agricultură bazată pe gospodării individuale să devină dintr-odată, într-un timp scurt, o agricultură mecanizată, socialistă şi 1 K. Marx, F. Engels, Opere alese In două oolume, voi. II, ed. a Il-a, E.S.P.L.P. 1955, p. 473. * Ibidem, p. 475. ■ 3 V. I. Lenin, Opere, voi. 24, Ed. politică, 1959, p. 152. 4 Ibidem, p. 503. www.dacaromamca.ro 782 INCHEIER A COLECTIVIZAR V CTORI A INTR GULUI POPOR 4 să ia forma de mare producţie, pe scara întregului stat, în condiţiile căruia produsele muncii să fie folosite pe bază de egalitate şi echitate de către întregul popor muncitor, munca fiind obligatorie deopotrivă pentru toţi1. Lenin a precizat cu claritate condiţiile necesare trecerii de la mica gos- podărie producătoare de mărfuri, individuală, izolată, la marea gospodărie obştească, a atras m mod special atenţia asupra creării bazei tehnice- materiale şi asupra pregătirii ţărănimii, asupra convingerii prin fapte, nu numai prin vorbe, ca ea să treacă la cultivarea în comun a pămîntului. Această trecere nu poate fi decît încetinită şi îngreuiată de măsuri legis- lative şi administrative pripite şi imprudente; ea poate fi grăbită numai printr-o astfel de ajutorare a ţăranilor care să le dea acestora putinţa de a îmbunătăţi întiyo măsură uriaşă întrpaga tehnică agricolă, de a o transforma din temelii2. în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii o deosebită însemnătate are celebrul articol al lui Lenin Despre cooperaţie, în care el dezvoltă planul cooperatist de atragere a ţărănimii la opera de construire a socialismului. V. I. Lenin a arătat că în orînduirea sovietică, unde exista stăpînirea de către stat a tuturor mijloacelor principale de producţie, unde puterea de stat se afla în mîinile proletariatului, unde alianţa dintre proletariat şi ţărănime şi conducerea acesteia de către proletariat erau asigurate, o însemnătate excepţională avea cooperaţia — întreprindere socialistă — ,,în primul rînd din punct de vedere principial (deţinerea mijloacelor de producţie de către stat), în al doilea rînd din punctul de vedere al trecerii spre noua orînduire pe o cale cit mai simplă, mai uşoară şi mai accesibilă pentru ţăran”3. Dezvoltarea agriculturii — ne învaţă Lenin — trebuie să meargă pe calea atragerii ţărănimii în construcţia socialistă prin cooperaţie, care, cuprinzînd la început numai domeniul comerţului, desfacerii, apoi şi domeniul producţiei, cointeresează pe ţăran din punct de vedere material, îmbină cu succes interesele economice personale ale acestuia cu interesele obşteşti, de stat, asigură clasei muncitoare conducerea şi antrenarea majo- rităţii covîrşitoare a ţărănimii la construirea socialismului. Fără coope- raţie— cea mai bună formă a activităţii de masă şi a iniţiativei ţărănimii — construcţia formelor socialiste în economie este de neconceput. învăţătura lui V. I. Lenin despre cooperaţie ca singura formă posi- bilă de trecere a ţărănimii pe calea socialistă constituie o dezvoltare crea- toare a marxismului în noile condiţii. V. I. Lenin a trasat perspectiva, clară a construirii socialismului la sate, a victoriei Puterii sovietice în soluţionarea uneia dintre cele mai importante şi mai complicate probleme, în înfăptuirea sarcinii celei mai anevoioase după cucerirea puterii de către proletariat 4. ★ 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 28, Ed. politică, 1959, p. 161 — 162. 2 lbidem, voi. 29, Ed. politică, 1959, p. 24, 196; idem, Opere, voi. 30, E.S.P.L.P., 1956, p. 96-97. * V. I. Lenin, Despre cooperaţie, In Opere, voi. 33, E.S.P.L.P., 1957 p. 462. 4 Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Ed. politică, 1960, p. 381. www.dacaromamca.ro 5 INCHEIERrA COL CTIVIZĂRII VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR 783 însuşindu-şi principiile vii, atotbiruitoare, ale clasicilor marxism- leninismului, aplicînd creator la condiţiile ţării noastre planul cooperatist al lui Lenin, învăţînd din bogata experienţă a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în construcţia socialistă la sate, partidul nostru a pregătit şi a condus întreaga luptă pentru înfăptuirea obiectivului său strategic : victoria deplină a socialismului. La istorica plenară din 3—5 martie 1949 a Comitetului Central al P.M.R. a fost trasată linia care a stat la temelia întregii munci desfăşurate de atunci şi pînă astăzi, timp de 13 ani, în transformarea socialistă a agri- culturii. în raportul la plenară — document de o mare însemnătate poli- tică, model de analiză ştiinţifică a situaţiei din agricultură, a relaţiiloi de clasă în satul romînesc, a măsurilor şi perspectivelor privind rezol- varea definitivă a problemei agrare în ţara noastră, model de generalizare teoretică — tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a prezentat programul concret pentru victoria socialismului la sate. „Trecerea la agricultura socialistă, la organizarea gospodăriilor colective — se arată în raport — presupune.... o industrie dezvoltată, în stare să pună la dispoziţia agri- culturii tractoarele şi maşinile de care are nevoie, existenţa unor cadre de agronomi capabili să conducă agricultura după cele mai perfecţionate metode ştiinţifice, o muncă sistematică de lămurire şi de convingere a masei ţărănimii sărace şi mijlocaşe despre folosul gospodăriei colective” x. Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej atrăgea încă o dată atenţia, în mod insistent, că trebuie să se ţină seama de condiţiile concrete din ţara noas- • tră, de posibilităţile reale, că dezvoltarea gospodăriilor agricole colective, extinderea numărului lor nu va putea şi nu va trebui să aibă loc decît pe măsura creşterii industriei socialiste capabile să înzestreze agricultura socialistă cu maşini agricole perfecţionate, formăm cadrelor de agronomi, creşterii conştiinţei maselor largi ale ţărănimii muncitoare 1 2. Pîrghiile economice prin care statul de democraţie populară şi-a exercitat acţiunea sa de dezvoltare a întregii economii pe calea socia- lismului, deci şi a transformării socialiste a agriculturii, au fost : industria socialistă (în primul rînd industria grea), instituţiile de credit, gospodă- riile agricole de stat, staţiunile de maşini şi tractoăre, cooperativele, comerţul de stat, transporturile. Pîrghia principală pentru îndrumarea agriculturii pe calea socialismului a fost industria grea, temelia socialis- mului 3. „Marea industrie mecanizată şi folosirea ei în agricultură —arată V. I. Lenin — constituie singura bază economică a socialismului”4. Meritul partidului nostru este că a îndeplinit cu fermitate şi consecvenţă această indicaţie leninistă, acordînd prioritate industriei grele, cu pivotul 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Sarcinile Partidului Muncitoresc Romtn In lupta pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii. Raport la şedinţa plenară a C.C. al P.M.R. din 3 — 5 martie 1949, In Articole şi cuvtnlări, ed. IV, E.S.P.L.P., 1955, p. 211 ; vezi şi Rezoluţii şi holăriri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romin, 1948—1950, E.P.L.P., 1952, p. 102-103. 2 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtnlări, ed. IV, E.S.P.L.P., 1955, p. 217. 3 Ibidem, p. 190. 4 V. I. Lenin, Opere, voi. 33, E.S.P.L.P., 1957, p. 27. www.dacaromamca.ro 784 INCHEITRLA COLECTIVIZĂRII — VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR G ei industria constructoare de maşini. înzestrarea agriculturii noastre cu tractoare şi maşini agricole perfecţionate a fost posibilă datorită fap- tului că regimul democrat-popular a dat o mare atenţie industriei grele şi în primul rînd industriei constructoare de maşini creată în anii puterii populare, ceea ce constituie o mare victorie şi mîndrie a poporului romîn x. Fabricile şi uzinele au asigurat an de an cerinţele mereu sporite ale agri- culturii socialiste în continuă dezvoltare. Agricultura dispune astăzi de 54 000 tractoare fizice, 50 000 semănători mecanice, 25 000 combine pentru păioase şi alte maşini agricole. Staţiunile de maşini şi tractoare — adevărate focare ale socialismului la sate, cel mai însemnat mijloc de a introduce tehnica avansată în agricultură, cea mai bună şcoală care a educat pe ţăranul sărac şi mijlocaş convingîndu-1 să se hotărască a-şi munci pămîntul în comun — s-au dovedit a fi cu adevărat organizatori în gospodăriile colective, ajutîndu-le în executarea lucrărilor la timp şi în bune condiţii agrotehnice, în organizarea şi planificarea producţiei. înzestrarea agriculturii cu tractoare şi maşini agricole moderne, lucrările executate de S.M.T. pe suprafeţe întinse, peste haturi, la un nivel agrotehnic superior, sporind simţitor recolta la hectar, au influenţat puternic ţărănimea muncitoare pentru a trece mai întîi la diferite forme de tovărăşii de muncă, apoi la gospodăria colectivă 1 2. O caracteristică importantă a politicii partidului nostru în lupta jicntru transformarea socialistă a satului a fost atenţia deosebită acor- dată întovărăşirilor agricole. încă la plenara Comitetului Central din 3 5 martie 1949 s-a scos în evidenţă însemnătatea asocierilor, a diferi- telor forme simple de cooperaţie pentru educarea maselor ţărăneşti în spiritul muncii în comun. Arătînd că pentru a atrage în cooperative mase tot mai largi de ţărani săraci şi mijlocaşi, cooperativele trebuie să îmbrăţişeze toate ramu- rile de activitate rurală, cooperaţia trebuie să organizeze pe ţăran nu numai în calitate de consumator, dar şi ca producător3, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej sublinia în raportul la şedinţa plenară a C.C. al P.M.E. din 3—5 martie 1949 : „Importanţa principală a cooperaţiei în condiţiile actuale stă în faptul că ea îmbină interesele particulare ale milioanelor de ţărani săraci şi mijlocaşi cu interesele generale ale clasei muncitoare de a •construi socialismul, creînd premisele pentru ca ţărănimea muncitoare să facă mai lesne paşii pe drumul socialismului” 4. Formă simplă, inter- mediară de cooperare socialistă în producţia agricolă, întovărăşirea a fost chemată de partid să joace un rol important în înfăptuirea acelui înde- lungat şir de treceri treptate spre marea agricultură mecanizată, a cărei necesitate a arătat-o V. I. Lenin5. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Cuolntare rostită la Consfătuirea fruntaşilor tn agricultură. 1 martie 1955. Vezi Articole şi cuolnlări, ed. IV, E.S.P.L.P., 1955, p. 768. * Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuolntări, ed. IV, E.S.P.L.Pl, 1955, p. 223, 229,631, 638. 3 Jbidem, p. 222. 4 Jbidem, p. 224. 3 Gh. Gheorghiu-Dej, Traducerea tn viaţă a măreţei învăţături leniniste cu privire la alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime, In Articole şi cuolnlări, ed. IV, E.S.P.L.P., 1955, p. 810. www.dacaromamca.ro 7 ÎNCHEIEREA COLECTIVIZĂRII — VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR 785 în Hotărîrea C.C. al P.M.E. asupra muncii pe tărîmul construirii gospodăriilor agricole colective şi al întovărăşirilor agricole, din 18 sep- tembrie 1951, partidul a atras atenţia asupra uneia din principalele lipsuri în perioada aceea : diversele forme de asociere în muncă ale ţărănimii muncitoare n-au constituit o preocupare permanentă, de jos şi pînă sus, nefiind elaborate nici formele de organizare şi principiile de funcţionare ale întovărăşirilor agricole ; din această cauză au apărut forme rudimen- tare de asociere, vremelnice, neînchegate, care se desfăceau după fiecare campanie, păstrau haturile, nu permiteau folosirea raţională şi cu ran- dament a tractoarelor S.M.T. pe suprafeţe întinse ; deosebindu-se funda- mental de adevăratele întovărăşii! pentru cultivarea laolaltă a pămîn- tului, aceste întovărăşii!, „deşi au dat avantaje reale ţăranilor mun- citori, nu le-au putut arăta în măsură îndestulătoare roadele asocierii în muncă şi ale folosirii în comun a tractoarelor şi maşinilor agricole şi nu şi-au putut juca pe deplin rolul de a educa ţărănimea muncitoare în spiritul muncii în colectiv”x. Prin aceeaşi hotărîre Comitetul Central a trasat sarcina ca, paralel cu întărirea organizatorică şi economică a gospodăriilor colective exis- tente şi cu organizarea noilor gospodării, „să se acorde o atenţie deose- bită organizării ţărănimii muncitoare în întovărăşiri agricole, alcătuite după exemplul întovărăşirilor agricole cunoscute în U.E.S.S. sub denu- mirea de t.o.z., întovărăşiri care nu se desfac după fiecare campanie agri- colă ci se dezvoltă treptat spre gospădăria agricolă colectivă” 2. De asemenea, Comitetul Central a stabilit principiile care au stat la baza elaborării statutului-model al întovărăşirilor pentru lucrarea în comun1 a pămîntului, statut care a fost discutat şi aprobat de întovărăşirile existente şi de cele care s-au înfiinţat după aceea 3. împotriva politicii partidului, bazată pe analiza profundă a condi- ţiilor concrete, a posibilităţilor reale din ţara noastră, s-a ridicat grupul antipartinic, fracţionist Pauker-Luca, ce s-a opus cu înverşunare întovă- răşirilor agricole, sub pretextul că înfiinţarea acestora ar fi constituit o abatere de la marxism-leninism. Ascunzîndu-şi poziţia antipartinică cu fraze demagogice, pseudorevoluţionare, grupul fracţionist pretindea că în construirea socialismului la sate trebuie să se folosească numai forma superioară, gospodăria colectivă. Pentru a influenţa şi intimida cadrele de partid, Ana Pauker afirma că dacă vor fi organizate întovărăşiri, ţăranii vor fugi din gospodării colective şi vor intra în întovărăşiri; Ana Pauker a reuşit să amine un timp înfiinţarea întovărăşirilor agricole. După ce a fost luată hotărîrea de către Biroul Politic al Comitetului Central de a se organiza întovărăşirile şi a se elabora statutul-model al acestora, timp de un an de zile Ana Pauker a sabotat elaborarea şi apoi publicarea * * 1 Rezoluţii şi hotărlri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romln, voi. II, 1951-1953, E.P.L.P., 1954, p. 81, 82. * Ibidem, p. 97. s Ibidem, p. 98 — 100. www.dacaromamca.ro 786 ÎNCHEI REA CO EC IVIZARII V CTORI A 1NTREGU I POPOR 8 stătutului-model al întovărăşirilor agricole1. în acelaşi timp, grupul anti- partinic Pauker-Luca a mers pe linia desconsiderării liberului consimţă- mmt al ţăranilor muncitori la colectivizare, a încălcat principiul cointe- resării materiale a ţărănimii în sporirea producţiei agricole şi transfor- marea socialistă a agriculturii, a întreprins împotriva ţărănimii acţiuni provocatoare, duşmănoase, condamnate de partid: arestări în masă, procese publice, înscenări infame2. Aceste acţiuni criminale au frînat construcţia socialistă la sate şi au lovit în alianţa muncitorească-ţără- nească. ,,Este meritul conducerii partidului şi în primul rînd al tovarăşului Gheorghe-Gheorghiu-Dej că a demascat şi înlăturat grupul antipartinic. Măsurile luate de partid pentru lichidarea urmărilor politicii criminale a acestui grup au dus la creşterea încrederii ţărănimii în partid, la întărirea alianţei muncitoreşti-ţărăneşti, la dezvoltarea şi consolidarea agriculturii socialiste” 3. Începînd din 1952, chiar în primul an după înlăturarea grupului antipartinic, fracţionist, întovărăşirile agricole au cuprins 84 000 familii, cu 188 000 hectare suprafaţă arabilă. An de an s-a intensificat ritmul transformării socialiste a agriculturii, întovărăşirile crescînd mult mai repede decît gospodăriile colective. în 1959, întovărăşirile cuprindeau o suprafaţă arabilă de 2 988 000 hectare şi 1 767 000 familii (ceea ce însemna de peste două ori mai multe familii decît în gospodăriile colective). în acest an a început mişcarea de trecere în masă a ţăranilor spre forma superioară a cooperaţiei agricole — imensa majoritate educaţi în şcoala întovărăşirilor; în gospodăriile colective au intrat mai multe familii decît au intrat în cei zece ani de la începutul colectivizării4. Transformarea întovărăşirilor în gospodării colective s-a intensificat după plenara C.C. al P.M.R. din 30 iunie—1 iulie 1961 şi mai ales după Consfătuirea pe ţară a colectiviştilor din decembrie 1961 — ale cărei lucrări au avut un imens ecou în rîndurile întregii ţărănimi — culminînd cu terminarea deplină a» colectivizării agriculturii. întovărăşirea agricolă şi-a demonstrat astfel puterea de convingere şi de educare în spiritul muncii colective a ţăranilor muncitori. Yiaţa a confirmat deci aprecierile făcute de partid şi indicaţiile date de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej privind importanţa şi rolul întovărăşirii pentru a convinge în practică pe ţăranul muncitor de supe- rioritatea marii gospodării colective, mecanizate. în lupta pentru victoria socialismului la sate o deosebită însemnă- tate a avut aplicarea cu fermitate şi consecvenţă a principiului leninist al cointeresării materiale. Socialismul — ne învaţă Lenin — se construieşte 1 Vezi dezbaterile plenarei C.C. al P.M.R. din 30 noiembrie — 5 decembrie 1961; inter- venţii ale participanţilor în legătură cu Darea de seamă a delegatei P.M.R. la cel de-al XXII-lea Congres al P.C.U.S., prezentată de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej („Scînteia" XXXI, nr. 5382 din 18 decembrie 1961). * Ibidem. ' 3 „Lupta de clasă”, organ teoretic şi politic al C.C. al P.M.R., seria a V-a, an. XLII, nr. 5 din mai 1962, p. 6. 4 Gh. Gheorghiu-Dej, Raport cu privire la încheierea colectivizării şi reorganizarea conducerii agriculturii prezentat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale, 27 aprilie 1962, Ed. politică, 1962, p. 13. www.dacaromamca.ro 9 ÎNCHEIEREA colect VIZAR I victoril a întregului popor 787 nu nemijlocit pe bază de entuziasm, ei cu ajutorul entuziasmului, pe bază de interes personal, pe bază de cointeresare personală1. în aplicarea principiului cointeresării materiale o imensă însemnă- tate a avut desfiinţarea sistemului de cote obligatorii, hotărîtă de plenara ■Comitetului Central al P.M.R. din decembrie 1956, şi înlocuirea lui prin sistemul de contractări şi achiziţii. încă din 1953, Comitetul Central al partidului a pus problema schimbului de mărfuri între oraş şi sat pe baze economice care să lărgească iniţiativa producătorilor agricoli, să-i cointereseze materialiceşte la mărirea producţiei agricole şi a producţiei de cereale-marfă. Plenara lărgită a C.C. •din august 1953 a luat o serie de măsuri care reprezentau o trecere trep- tată de la sistemul cotelor la sistemul de contractare şi achiziţii. Este semnificativ că în formarea fondului central de stat, începînd din anul 1954, a avut loo o scădere continuă a participării cotelor obligatorii şi o creştere a participării achiziţiilor şi contractărilor2. în vederea stimulării producţiei agricole şi îmbunătăţirii aprovi- zionării oamenilor muncii cu produse agro-alimentare, plenara C.C. al P.M.R. din 27, 28 şi 29 decembrie 1956 a hotărît adoptarea sistemului de constituire a fondului centralizat de grîu, porumb, secară, floarea soarelui, cartofi, lapte pe calea achiziţiilor şi contractărilor, desfiinţîndu-se cotele obligatorii la produsele de mai sus. înlocuirea sistemului de cote a adus mari modificări în relaţiile de schimb dintre oraş şi sat; s-a eliminat partea obligatorie din aceste relaţii, partea cu caracter de impozit, astfel că între industrie şi agricultură, între clasa muncitoare şi ţărănime s-au stabilit relaţii de schimb, de comerţ. Aşe- zarea legăturilor între industrie şi agricultură pe baze comerciale a lărgit cointeresarea materială a gospodăriilor ţărăneşti în creşterea producţiei agri- cole şi a cerealelor-marfă, a mărit iniţiativa în producţie a ţărănimii. Sistemul de contractare s-a dovedit a fi o pîrghie puternică pentru stimularea interesului material al ţărănimii, mai ales al gospodăriilor colective şi întovărăşirilor în ridicarea producţiei agricole şi a contribuit la dezvoltarea schimbului de mărfuri dintre oraş şi sat, la întărirea alianţei muncitoreşti-ţărăneşti3; mijloc important de întărire a conducerii plani- ficate în agricultură, el a contribuit, în acelaşi timp, la asocierea pentru producţie a gospodăriilor ţărăneşti. Transformarea revoluţionară, socialistă a agriculturii a constituit un proces greu, complex, care a cuprins nu numai domeniul producţiei materiale, dar a impus şi ridicarea nivelului conştiinţei ţăranilor, ca ei să se elibereze de ataşamentul de sclav faţă de petecul de pămînt, să se elibereze de rămăşiţele trecutului, de obiceiurile şi deprinderile moşte- nite de la vechea orînduire bazată pe exploatare, şi, în acelaşi timp, să devină oameni noi, demni de societatea socialistă, să ia ei înşişi parte la creaţia istorică, conştientă a noii orînduiri. 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 33, E.S.P.L.P,, 1957, p. 39 40. 2 Vezi Raportul tovarăşului Cheorghe Cheorghiu-Dej la plenara C.C. al P.M.R. din 27, 28 şi 29 decembrie 1956 („Scinteia” XXVI, nr. 3791 din 30 decembrie 1956). 3 Gh. Gheorghiu-Dej, Expunere făcută la şedinţa plenară a C.C. al P.M.R. din 26 — 28 noiembrie 1958, în Articole şi cuvlntări, 1955 — 1959, Ed. politică, 1959, p. 527 www.dacaromamca.ro 788 ÎNCHEIEREA COLECTIVIZĂRII — VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR 10 în munca politică pe care partidul a desfăşurat-o la sate, cel mai bun mijloc pentru a sădi în conştiinţa ţăranilor convingerea fermă asupra superiorităţii gospodăriei colective, singura în stare să-i salveze de sărăcie şi mizerie, de înapoiere culturală, a fost puterea exemplului. Trecerea de la orînduirea veche, capitalistă, la orînduirea nouă, socialistă, de la gospodăria individuală la gospodăria colectivă presupune schimbări adinei, revoluţionare în conştiinţa micilor producători de la ţară. „După ce oamenii au trăit cum au apucat din bătrîni — arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — , după ce au mers un timp îndelungat pe calea veche, capitalistă, care, deşi a însemnat pentru ei o viaţă de mizerie, de lipsuri şi de sărăcie pe micile lor petice de pămînt, era totuşi o cale bătătorită, deodată li se arată o cale nouă, calea gospodăriei agricole colective. Un. asemenea pas în viaţă nu este uşor de făcut. Iată pentru ce trebuie desfăşurată o muncă de lămurire răbdătoare, de ce trebuie să studiezi condiţiile concrete din satul dat, relaţiile de clasă, manevrele chiaburilor, să combaţi şi să lămureşti cu răbdare toate nedu- meririle şi să înlături influenţele duşmane, să foloseşti exemple şi argumente convingătoare”1. O trăsătură fundamentală a muncii politice la sate constă în faptul că partidul nostru a concentrat permanent eforturile principale în direcţia întăririi organizatorice şi economice a gospodăriilor colective, astfel ca. ele, prin exemplul viu al rezultatelor obţinute în producţie şi în ridicarea, nivelului de trai al colectiviştilor, să devină un mijloc puternic de con- vingere a maselor ţărăneşti. Tocmai de aceea politica partidului nostru, de transformare socialistă treptată a agriculturii a fost o politică bazată pe principiul marxist-leninist privind stricta respectare a liberului con- simţămînt al ţărănimii muncitoare. în numeroase cazuri, partidul a pre- venit asupra primejdiei pe care o reprezintă manifestările de nerăbdare şi tendinţele de pripire la alcătuirea gospodăriilor colective. „Orice grabă în această privinţă — a arătat tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — nu poate decît să pricinuiască prejudicii ireparabile” a. Indicaţiile permanente ale partidului au fost ca la temelia gospo- dăriilor colective să stea principiul liberului consimţămînt al ţăranilor muncitori — rezultat al muncii politice neîntrerupte a organizaţiilor de partid şi de masă. în mod consecvent a fost combătută atitudinea acelor organe locale de partid care, în goana lor după „cifre mari”, au folosit în munca de alcătuire a gospodăriilor colective metode de constrîngere străine partidului nostru, cum a fost ameninţarea cu mărirea impozitelor şi a cotelor de colectare, cu concedierea din serviciu a membrilor de familie, silirea — prin măsuri birocratice administrative — să se accepte schimbul de pămînt cu prilejul acţiunii de comasare. De asemenea, au fost combă- tute „întrecerile” pentru obţinerea de rezultate spectaculoase dar lipsite de trăinicie, acele metode prin care ţăranilor li se făceau promisiuni dema- gogice — că vor fi complet scutiţi de impozite şi cote de colectare, li se 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Cuotnlare rostită la Congresul fruntaşilor din gospodăriile agricole colective. 23 mai 1953, tn Articole şi cuolntări, ed. IV, E.S.P.L.P., 1955, p. C33. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuolntări, ed. IV, E.S.P.L.P., 1955, p. 211. www.dacaromamca.ro 11 ÎNCHEIEREA COLECTIVIZĂRII — VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR 780 vor deschide cooperative separate, vor primi servicii bine plătite şi altele* *. Partidul a curmat asemenea fapte şi metode, samavolnicii şi abuzuri grosolane, care veneau în totală contradicţie cu linia, hotărîrile şi scopu- rile partidului. Prin circulara din 30 ianuarie 1951, C.C. a atras atenţia că „orice încălcare a principiului liberului consimţămînt, orice presiune economică sau administrativă faţă de ţăranii muncitori pentru a-i determina să intre în gospodăria colectivă va fi sancţionată cu severitate, pînă la excluderea din partid şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi” 2. Numai convingerea adîncă a ţărănimii, în urma muncii de lămurire răbdătoare şi continuă, despre marile avantaje ale gospodăriei colective putea servi drept bază pentru crearea unor gospodării colective cu ade- vărat trainice. Orice încercare de a înlocui munca politică, făcută cu răbdare, convingătoare, orice încercare de a înlocui studierea atentă a condiţiilor şi posibilităţilor concrete pentru fiecare caz în parte prin decre- tarea birocratică şi metode de constrîngere ar fi îndepărtat pe ţăranii muncitori de gospodăria colectivă în loc să-i apropie de ea, ar fi însemnat un ajutor concret dat-duşmanilor socialismului, ar fi dus la subminarea bazei regimului de democraţie populară — alianţa dintre clasa munci- toare şi ţărănimea muncitoare3. Transformarea socialistă a agriculturii, operă îndelungată, prefacere adînc revoluţionară, s-a desfăşurat în condiţiile luptei de clasă. Politica de clasă — trasată la plenara Comitetului Central al P.M.R. din 3—5 martie 1949, care a stabilit ca principiu fundamental întărirea continuă a alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea săracă şi mijlocaşă, îngrădirea economică a chiaburimii şi lichidarea treptată a posibilităţilor ei de exploatare — a dus la crearea şi dezvoltarea sectorului socialist din agricultură. Ca urmare a realizărilor obţinute în construcţia socialistă la sate şi a ritmului de creştere a sectorului socialist agricol, care devenise pre- ponderent, lichidarea rămăşiţelor de lucrare a pămîntului „în parte”, în arendă şi a oricăror alte forme ale exploatării omului de către om în agricultură a devenit o necesitate obiectivă4. Pentru lichidarea rămă- şiţelor relaţiilor de exploatare a omului de către om în agricultură, în vederea ridicării continue a nivelului de trai material şi cultural al ţără- nimii muncitoare şi al dezvoltării construcţiei socialiste, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Romîne a decretat — în martie 1959 — interzicerea dării în parte, precum şi orice alt fel de exploatare a muncii străine de către producătorii agricoli. Iar pentru ca să se asigure cultivarea suprafeţei de pămînt ce nu va mai fi dat în parte sau arendă şi nici lucrat prin exploatarea muncii străine s-a hotărît ca terenurile agricole 1 Rezoluţii şi hotărtri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romtn, voi. II, 1951 —1953, E.P.L.P., 1954, p. 71, 72. Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvlntări, ed. cit., p. 400, 401, 402. 2 Rezoluţii şi hotărtri ..., voi. II, ed. cit., p. 72. * Gh. Gheorghiu-Dej. Articole şi cuvlntări, ed. cit., p. 399. * Vezi: Prezidiul Marii Adunări Naţionale, Decret pentru lichidarea rămăşiţelor oricăror ţorme de exploatare a omului de către om tn agricultură, tn scopul ridicării continue a nivelului de trai material şi cultural al ţărănimii muncitoare şi al dezvoltării construcţiei socialiste („Sclnteia” an. XXVIII, nr. 4485 din 29 martie 1959). www.dacaromamca.ro "40 INCHE LRLA COLFCTIVIZAR I V ICTORIb A ÎNTREGULUI POPOR 12 care depăşeau puterea de muncă a chiaburilor să treacă în folosinţa gos- podăriilor colective sau a altor organizaţii agricole socialiste. în felul acesta s-a pus capăt pentru totdeauna exploatării omului de către om, înfăptuindu-se năzuinţa de veacuri a oamenilor muncii din ţara noastră. „Modul în care a fost rezolvată problema lichidării chiabu- rimii ca clasă evidenţiază spiritul creator în care partidul aplică legile generale ale construirii socialismului, ţinînd seama de particularităţile şi condiţiile concrete ale ţării noastre” x. Factorul cel mai important, forţa hotărîtoare în lupta pentru trans- formarea socialistă a agriculturii l-a constituit rolul conducător şi orga- nizator al partidului. Partidul Muncitoresc Eomîn a fost în frunte şi a condus întregul proces de pregătire şi desfăşurare a transformării revoluţio- nare a satelor ; a mobilizat voinţa şi energia clasei muncitoare în vederea realizării ritmului necesar de industrializare în legătură cu măsurile pentru ridicarea economică a maselor de ţărani muncitori şi crearea marii agricul- turi socialiste ; a trezit la viaţă şi a organizat forţele creatoare ale ţărănimii, atîta vreme mcătuşate, pentru ca aceasta să se ridice pînă la înţelegerea transformării revoluţionare şi să participe conştient şi activ la construirea formelor socialiste în economie, la făurirea vieţii noi, libere, fericite; a asigurat ca statul democrat-popular să fie cu adevărat instrumentul prin- cipal pentru construirea deplină a orînduirii socialiste. Munca politică şi organizatorică entuziastă, desfăşurată cu perseverenţă şi competenţă spo- rită de organele şi organizaţiile de partid, de întregul activ de partid pentru lămurirea şi convingerea ţărănimii, pentru dezvoltarea şi consolidarea secto- rului socialist, a luat caracterul uneia din cele mai largi acţiuni politice şi organizatorice de masă ale partidului1 2. Milioanele de ţărani muncitori au răspuns la chemarea şi îndemnul partidului, l-au urmat cu dragoste şi încredere, cu convingerea nestrămutată că linia sa politică exprimă in- teresele lor vitale. „Partidul Muncitoresc Eomîn — sublinia tovarăşul Kîkita SergheeviciHruşciov la mitingul oamenilor muncii din Capitală, cu prilejul recentei vizite de prietenie făcută în E. P. Eomînă de către delegaţia de partid şi guvernamentală a Uniunii Sovietice — a rezolvat cu pricepere problema transformării socialiste a agriculturii. El a reuşit să obţină ca în cursul acestui proces producţia vegetală şi ani- mală să nu scadă, ci să crească. Aceasta constituie un mare succes al comuniştilor romîni, o frumoasă contribuţie a lor la tezaurul nostru comun al teoriei şi practicii construcţiei socialiste”3. înfăptuirea obiectivului strategic al partidului, victoria deplină a socialismului la oraşe şi sate, deschide o nouă etapă în mersul, mereu mainte, al Eepublicii noastre Populare. Eaportul prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţio- 1 „Lupta de clasă”, organ teoretic şi politic al C.C. al P.M.R., seria a V-a, an. XLII, nr. 5 din mai 1962, p. 9. 2 Gh. Gheorghiu-Dej, Raport cu privire la încheierea colectivizării şi reorganizarea conducerii agriculturii prezentat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale, 27 aprilie 3 CuvlntUrea tovarăşului N. S. Hruşciov la mitingul oamenilor muncii din capitală in ziua de 24 iunie 1962, vezi „Scinteia", XXXI, nr. 5570, din 25 iunie 1962, p. 3. www.dacoromanica.ro 13 ÎNCHEIEREA COLECTIVIZĂRII VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR 791 nale cuprinde un program amplu şi concret de întărire şi dez\oltare con- tinuă a agriculturii socialiste, constituie un îndreptar al întregii activităţi viitoare în acest domeniu. Urmînd indicaţiile din raport, s-au luat măsuri privind concentrarea tuturor forţelor pentru creşterea continuă a producţiei vegetale şi animale, pentru consolidarea economică şi organizatorică a gos- podăriilor colective, ca fiecare din ele — dezvoltîndu-se potrivit unui plan de perspectivă, pe o durată de mai mulţi ani, fundamentat multilateral, pe baza studierii tuturor factorilor care acţionează asupra producţiei — să devină o unitate puternică, înfloritoare. încheierea construcţiei socialiste la sate a făcut necesară reorgani- zarea conducerii agriculturii potrivit etapei actuale de dezvoltare; dato- rită acestei necesităţi, s-a adoptat o nouă concepţie organizatorică în stare să asigure agriculturii o conducere ştiinţifică, unitară şi competentă, să creeze condiţii pentru participarea la conducerea agriculturii a cadrelor celor mai pregătite care lucrează nemijlocit în producţie şi care să facă faţă cu succes noilor sarcini de mare răspundere. în acest scop s-a înfiinţat Consiliul Superior al Agriculturii, ca organ al Consiliului de Miniştri, şi consiliile agricole regionale şi raionale, ca organe ale sfaturilor populare. Pentru asigurarea gospodăriilor colective cu cadre de specialişti, C.C. al P.M.R. şi Consiliul de Miniştri au hotărît redistribuirea cadrelor cu studii superioare agricole, astfel că majoritatea covîrşitoare a inginerilor agro- nomi, zootehnişti, medici veterinari au fost repartizaţi în unităţile agri- cole de producţie. în acelaşi timp s-au hotărît măsuri privind îmbunătă- ţirea organizării şi conţinutului învăţămîntului agriqol de toate gradele, organizarea învăţămîntului agrozootehnic pentru masele largi de ţărani colectivişti. ’ Ţinînd seama că în urma încheierii depline a procesului de colecti- vizare rolul şi sarcinile organizaţiilor de partid nu scad, ci, dimpotrivă, cresc, plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn din 23—25 aprilie 1962 a adoptat o importantă hotărîre cu privire la întărirea continuă a rîndurilor partidului. în cadrul măsurilor stabilite, deosebită importanţă au acelea privind întărirea organizaţiilor de partid de la sate. Acordîndu-se şi de acum înainte atenţia centrală muncitorilor din .indu- strie, care vor continua să aibe în compoziţia partidului ponderea cea mai însemnată în comparaţie cu celelalte categorii de oameni ai muncii, plenara a stabilit măsuri pentru primirea în partid a unui număr mai mare de ţărani care participă activ la viaţa politică şi obştească, muncesc cu devotament şi răspundere pentru înfăptuirea politicii parti- dului, precum şi a unui număr mai mare de specialişti din agricultură profesori şi învăţători din mediul sătesc. în urma modificării unor preve- deri ale statutului, hotărîte de plenară, colectiviştii, învăţătorii şi profesorii de la sate, inginerii agronomi, zootehnicienii şi alţi specialişti din agri- cultură, care s-au dovedit luptători activi pentru aplicarea în viaţă a hotărîrilor partidului, s-au evidenţiat în munca pentru transformarea socialistă a agriculturii, pot fi primiţi, în mod excepţional, direct în rîndu- rile membrilor de partid, considerîndu-li-se drept stagiu de candidat perioada cînd au participat efectiv la această muncă. www.dacaromamca.ro 2 c. 3183 792 încheierea colectivizării VICTORIE A ÎNTREGULUI POPOR 14 Aceste măsuri corespund creşterii influenţei, prestigiului şi autori- tăţii partidului la sate, sarcinilor măreţe, pline de răspundere, ce revin organizaţiilor de partid pentru a consolida şi dezvolta victoriile obţinute. ★ în lumina marii transformări, adinei, revoluţionare, petrecute în ţara noastră — încheierea colectivizării, victoria relaţiilor de producţie socialiste în întreaga economie naţională — apar cu deosebită claritate şi sarcinile oamenilor de ştiinţă din domeniul istoriei, în primul rînd ale cercetătorilor ştiinţifici care lucrează în sectorul istoriei contemporane. Ei sînt chemaţi să abordeze problemele complexe ale procesului de trans- formare socialistă a agriculturii în ţara noastră, cu trăsăturile sale speci- fice, să analizeze temeinic, aprofundat, întreaga evoluţie a relaţiilor de clasă în satul romînesc, mai ales în perioada de după 23 August 1944, a cărei tratare prezintă lacune serioase, să scoată în. evidenţă rolul istoric al partidului în conducerea şi organizarea luptei pentru elibe- rarea definitivă a ţărănimii, pentru construirea deplină a socialis- mului ; ei sînt chemaţi ca, pe baza unei documentări exhaustive, să elaboreze şi să publice lucrări speciale privind rezolvarea, sub con- ducerea partidului, a problemei ţărăneşti, scrise într-o formă accesibilă maselor, dar, în acelaşi timp, de o înaltă ţinută ştiinţifică. Studiind în mod aprofundat nu numai legile trecerii de la capitalism la socialism, ci şi legile trecerii de la socialism la comunism, oamenii de ştiinţă din domeniul istoriei contemporane au datoria să urmeze neabătut indicaţiile tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, să acorde toată atenţia şi în pro- blemele agrare cercetărilor cu caracter teoretic „care lărgesc bazele dezvoltării de perspectivă a cercetării ştiinţifice” \ în felul acesta vor contribui, prin operele lor, la întărirea ideologiei socialiste, la educarea comunistă a oamenilor muncii, la dezvoltarea istoriei ca ştiinţă mili- tantă încadrată activ în frontul de luptă al poporului pentru desăvîrşirea construcţiei socialiste şi trecerea treptată la comunism. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Raport la cel de al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Romtn, Ed. politică, 1960, p. 107. . www.dacoromanica.ro DIN LUPTA P.M.R. PENTRU CREAREA ŞI DEZVOLTAREA BAZEI TEHNICE MATERIALE A AGRICULTURII DE GE. VÎLCEANU Poporul nostru, sub conducerea încercată a Partidului Muncitoresc Eomîn, a obţinut o victorie de însemnătate istorică pe drumul spre desă- vîrşirea construirii socialismului — încheierea colectivizării agriculturii, una din cele mai grele şi mai complexe sarcini a construcţiei socialiste. Terminarea colectivizării agriculturii în ţara noastră cu aproape patru ani înainte de termenul stabilit de cel de-al III-lea Congres al P.M.E., rezultat al politicii creatoare a P.M.E., confirmă justeţea tezelor general- valabile ale învăţăturii marxist-leniniste şi totodată constituie o contri- buţie adusă de partidul nostru la îmbogăţirea tezaurului teoretic şi practic al marii comunităţi a ţărilor socialiste şi a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. în Eepublica Populară Eomînă socialismul a învins definitiv la oraşe şi sate. Prin încheierea colectivizării, relaţiile de producţie socialiste au cuprins întreaga economie naţională. Această victorie, întruchipare a celor mai înalte năzuinţe ale maselor muncitoare, a idealurilor pentru care au luptat şi s-au jertfit cei mai buni fii ai poporului nostru, umple de bucurie şi mîndrie inimile tuturor oamenilor muncii, care, silb con- ducerea înţeleaptă a partidului, au construit noua orînduire. în noua etapă de dezvoltare a societăţii noastre, colectivizarea completă creează condiţiile cele mai favorabile pentru realizarea sarci- nilor trasate de Congresul al III-lea al P.M.E. pentru dezvoltarea con- tinuă a agriculturii. Totodată, terminarea colectivizării ridică probleme noi a căror rezolvare va contribui la avîntul forţelor de producţie la sate, creşterea producţiei agricole, continua îmbunătăţire a nivelului de trai al oamenilor muncii, înzestrarea economiei socialiste. în raportul prezentat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej a subliniat că reorganizarea www.dacaromamca.ro 791 GR. VÎLCEANU 2 socialistă a agriculturii a avut loc în condiţiile avîntului întregii economii naţionale, a creşterii nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii. „Profundele transformări revoluţionare care au avut loc la sate — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — s-au înfăptuit în condiţiile dez- voltării întregii economii naţionale, pe o linie mereu ascendentă, echili- brată, toate ramurile crescînd armonios, în ritm susţinut” x. ★ Una din condiţiile principale care au asigurat, după cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare şi naţionalizarea mijloacelor de pro- ducţie la oraşe, transformarea socialistă a agriculturii a constituit-o crearea şi dezvoltarea bazei tehnice materiale a agriculturii. „Trecerea la agricultura socialistă, la organizarea gospodăriilor colective — se arată în raportul la plenara C.C. al P.M.E. din 3—5 martie 1949 — presupune... o industrie dezvoltată, în stare să pună la dispoziţia agriculturii trac- toarele şi maşinile de care are nevoie, existenţa unor cadre de agronomi capabili să conducă agricultura după cele mai perfecţionate metode ştiin- ţifice, o muncă sistematică de lămurire şi de convingere a masei ţărănimii sărace şi mijlocaşe despre folosul gospodăriilor colective” 1 2. La reorganizarea socialistă a agriculturii şi crearea bazei tehnice materiale a acesteia, Partidul Muncitoresc Romîn a pornit de la o analiză multilaterală a situaţiei concrete în care se găsea agricultura ţării noastre în acea perioadă, a rolului ei în economia naţională. în anii regimului burghezo-moşieresc agricultura Romîniei se carac- teriza printr-o stare de extremă înapoiere şi fărîmiţare. Cele aproape 3 100 000 de gospodării posedau o suprafaţă fărîmiţată în peste 20 000 000 parcele. Recensămîntul din 1930 a găsit 700 000 de familii ţărăneşti fără nici un petec de pămînt; alte 600 000 de familii nu aveau în medie decît un pogon. în acelaşi timp însă, un număr de 12 200 moşieri stăpîneau o suprafaţă arabilă mai mare decît stăpîneau 2 460 000 de familii ţărăneşti laolaltă3. în afară de aceasta, gospodăriile ţărăneşti foloseau mijloace tehnice extrem de rudimentare, fiind lipsite de mijloacele necesare efectuării lucră- rilor agricole. în ceea ce priveşte situaţia înzestrării cu maşini şi unelte agri- cole, Romînia se găsea printre ultimele ţări din Europa. în trecut ţara noastră ,nu dispunea de o industrie constructoare de maşini agricole, ca- pabilă să înzestreze cit de cît agricultura cu baza tehnică necesară. Despre o producţie internă de tractoare şi maşini agricole nici nu putea fi vorba. Toată producţia de maşini agricole era concentrată în cîteva secţii ale unor întreprinderi neprofilate, şi ea se limita la producerea de unelte şi rţiaşini agricole simple destinate tracţiunii animale sau acţionate manual. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Raport cu privire la încheierea colectivizării şi reorganizarea conducerii agriculturii, prezentat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Najionate, 27 aprilie 1962, Ed. politică, 1962, p. 7. 2 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtnlări, ed. IV, 1955, E.S.P.L.P., Bucureşti, p. 211. 3 Vezi Gh. Gheorghiu-Dej, Raport cu privire la încheierea colectivizării şi reorgmizarea conducerii agriculturii, prezentat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale, 27 aprilie 1962, Ed. politică, 1962, p. 15. www.dacaromamca.ro 3 LUPTA P.M.R. PENTRU DEZVOLTAREA AGRICULTURII 795 Numărul de tractoare importate existent în agricultura Eomîniei în anul 1938 era de numai 4049 bucăţi, şi acestea erau concentrate în mîna moşierilor şi chiaburilor. Ca urmare, în anul 1938 reveneau pe un tractor fizic 3700 ha teren agricol şi 2500 ha teren arabil. în această perioadă nu existau în agricul- tura Eomîniei combine şi nici alte maşini şi instalaţii moderne. Bazei tehnice materiale a agriculturii Eomîniei în această perioadă îi era carac- teristică folosirea animalelor de muncă pentru efectuarea lucrărilor agricole şi adeseori folosirea animalelor de producţie (vaca) pentru trac- ţiune. Majoritatea ţăranilor muncitori însă nu dispuneau nici de animalele de muncă necesare. Această situaţie este recunoscută şi de statistica bur- gheză din acea perioadă. Astfel, după statistica făcută de Ministerul Agriculturii în 1935 reiese că aproape 37% din gospodăriile ţărăneşti nu aveau nici o vită de muncă, iar o treime nu aveau nici o vacă. Datele publicate în anuarul statistic al Eomîniei pentru anul 1939—1940 arată că în această perioadă peste jumătate din gospodăriile cu pînă la 3 ha pămînt şi 30% din cele cu 3—5 ha nu aveau nici un animal de muncă. De asemenea, 63% din gospodăriile ţăranilor mijlocaşi aveau numai 1—2 animale de muncă, iar 28% erau lipsite complet de mijloace de tracţiune. Majoritatea gospodăriilor erau lipsite de asemenea şi de cel mai ele- mentar inventar agricol mort. Monografia făcută de Institutul de ştiinţe sociale în 1938 a găsit un plug la 3 gospodării, o grapă la 4 gospodării cu suprafeţe de 1—3 ha. în anul 1941, din totalul gospodăriilor ţărăneşti numai 53% aveau care sau căruţe, 48% aveau pluguri, 33 % aveau grape, 3% aveau semănători şi abia 2% secerători. O imagine sugestivă a stării de înapoiere tehnică a agriculturii Eomîniei o constituie faptul că în anul 1940 valoarea fondurilor de bază şi a cheltuielilor materiale la un hectar suprafaţă cultivată pe întreaga agricultură reprezenta abia 25% din preţul unui plug. De asemenea, după un calcul din acea vreme, valoarea inventarului mort raportată la un hectar arabil era în Eomînia burghezo- moşierească de 15 ori mai mică decît în Germania. Eămînerea în urmă a agriculturii romîneşti In ceea ce priveşte dotarea cu utilaj se evidenţiază şi mai mult dacă o comparăm cu ţările care erau într-o situaţie economică asemănătoare cu a ţării noastre. Eomînia se situa sub nivelul de înzestrare al Bulgariei şi Poloniei, ţări în care valoarea inventarului era de două şi respectiv de trei ori mai mare decît la noix. Despre folosirea îngrăşămintelor chimice în agricultură în această perioadă nici nu putea fi vorba, iar îngrăşămintele naturale se foloseau într-o măsură foarte scăzută. înzestrarea tehnică materială a agriculturii s-a înrăutăţit şi mai mult în anii celui de-al doilea război mondial, datorită rechiziţionării masive a animalelor de tracţiune şi distrugerilor suferite în inventar şi construcţii agricole, mai ales în zonele în care s-au desfăşurat operaţiuni militare. 1 1 Vezi P. Neniţescu, Proprietatea parcelară şi naţionalizarea agricolă, Cluj, 1931, p. 30. www.dacaromamca.ro 796 GR. VILCEANU 4 Cauzele principale ale înapoierii tehnice a agriculturii Romîniei burghezo-moşiereşti erau determinate de existenţa relaţiilor de exploatare capitaliste împletite cu puternice rămăşiţe feudale. Milioane de ţărani, care nu-şi puteau asigura pe mica proprietate de pămînt existenţa lor şi a familiei lor, erau îndatoraţi pînă în gît la bancheri şi cămătari din cauza ratelor pe care trebuiau să le plătească pentru aşa-zisa împroprietărire, a împrumuturilor făcute pentru cumpărarea de vite sau unelte agricole etc. Toate acestea au făcut ca, în timpul regimului burghezo-moşieresc, Romînia să fie una din ţările cu cel mai scăzut nivel de trai din Europa. Ca urmare, în ceea ce priveşte condiţiile de alimentaţie, era caracteristică nu numai o raţie medie scăzută de calorii, cît mai ales structura total defec- tuoasă a acestei raţii datorită participării în proporţie exagerată în hrana populaţiei a produselor de origine vegetală şi în special a porumbului. Con- sumurile medii anuale pe cap de locuitor la carne, lapte, zahăr erau printre cele mai scăzute din Europa. Existau sate în ţară unde consumul de zahăr se reducea la 1,5 pînă la 2 kg anual de familie. După cum arată unele anchete făcute înainte de război în mediul rural, pentru a se satisface nevoile fiziologice în anumite regiuni ale ţării se ajungea la un consum de mămăligă de 3 kg pe zi de persoană. Din această cauză pelagra şi tuber- culoza, boli ale mizeriei sociale şi subalimentaţiei, făceau ravagii la sate. La toate acestea se adăuga lipsa aproape cu desăvîrşire a asistenţei medi- cale ; 20 % din copiii pînă la un an mureau cu zile din cauza bolilor sociale şi a lipsei de hrană1. Condiţiile de locuit nu erau nici ele mai bune decît cele alimentare şi sanitare. O anchetă făcută la sate stabilea existenţa a peste 40 000 de bordeie, peste 660 000 case cu o singură cameră în care locuia întreaga familie, peste 600 000 case fără ferestre mobile, circa 1 milion locuinţe fără latrină2. Aceasta era pe scurt situaţia agriculturii Romîniei şi a ţărănimii muncitoare în anii regimului burghezo-moşieresc. „Revoluţia socialistă, — —arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — înfăptuită de clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea, sub conducerea partidului nostru, a pus capăt pentru totdeauna, ca unui vis urît, acestei stări de lucruri, schimbînd radical viaţa maselor ţărăneşti” 3. în cei 13 ani care au trecut de la plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 martie 1949, viaţa a adus în fiecare an noi mărturii care au confirmat clar- viziunea politicii elaborată de Partidul Muncitoresc Romîn în construirea socialismului la sate. Industrializarea socialistă a ţării şi în special dezvol- tarea unei industrii grele, puternice, bazată pe folosirea raţională a bogă- ţiilor naturale ale ţării şi dezvoltată pe linia nevoilor interne şi a posibili- tăţilor izvorîte din legăturile comerciale trainice cu vecinii, a constituit obiectivul principal în politica partidului nostru de dezvoltare economică a ţării încă de la Conferinţa Naţională din 1943. * * 1 Vezi „Revista de higienă socială”, an. X, nr. 1 — 6, ianuarie — iunie/1940. • Vezi „Sociologia romînească”, nr. 4 — 6/1939. * Gh. Gheorghiu-Dej, Raport ... prezentai la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Nafionale, Ed. politică, Bucureşti, 1962, p. 16. www.dacaromamca.ro 5 LUPTA P.M.R. PENTRU DEZVOLTAREA AGRICULTURII 797 Subliniind importanţa deosebită pentru dezvoltarea agriculturii a industrializării socialiste a ţării şi în special a dezvoltării industriei grele, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, în Raportul politic al C.C. al P.C.R. la Conferinţa Naţională din 1945, arată că: „...numai prin dezvoltarea industriei grele se va da posibilitatea ca sectorul atît de important al economiei noastre — agricultura — să fie înzestrat cu toate acele maşini, unelte, produse şi instalaţii de prelucrare care să ridice atît productivitatea cît şi rentabilitatea ; iar aceasta este singura cale de a consolida reforma agrară înfăptuită şi singura cale de a ridica nivelul de viaţă al plu- gărimii”1. După Conferinţa Naţională din 1945 au fost luate de către partid o serie de măsuri pentru punerea bazelor şi dezvoltarea industriei construc- toare de maşini agricole romîneşti, prima dintre acestea fiind profilarea întreprinderilor „I.A.R.” din Braşov pentru producţia de tractoare. Acestor începuturi partidul nostru le-a adăugat realizări hotărîtoare în dezvoltarea industriei constructoare de maşini agricole, care au dus la dezvoltarea şi consolidarea bazei tehnice materiale a agriculturii de azi. Conducîndu-se în întreaga sa activitate după teza leninistă, potrivit căreia „Marea industrie mecanizată şi folosirea ei în agricultură constituie singura bază economică a socialismului, singura bază pentru a duce cu succes lupta în vederea izbăvirii omenirii de sub jugul capitalului” 1 2, precum şi după teza... „Baza materială a socialismului — poate fi numai marea industrie mecanizată, care este capabilă să reorganizeze şi agricul- tura” 3 şi ţinînd seama de condiţiile politice şi economice din ţara noastră, Partidul Muncitoresc Romîn a reuşit, într-o perioadă relativ scurtă, să transforme Romînia dintr-o ţară agricolă înapoiată, într-o ţară industrială avansată, cu o agricultură în plină dezvoltare. Producţia de tractoare romîneşti a început încă în anul 1946, an în care fabrica de avioane „I.A.R.” din Braşov a început să fie transfor- mată în uzină de tractoare. După naţionalizare, în 1948, uzina a fost complet modernizată. în anii următori producţia de tractoare romîneşti s-a perfecţionat continuu, fabricîndu-se în anii regimului democrat- popular mai multe tipuri de tractoare adaptate nevoilor mecanizării complexe a lucrărilor agricole. Creşterea an de an a capacităţii de producţie a uzinelor şi folosirea raţională ^ acesteia, au dus la creşterea producţiei de tractoare de la 3469 bucăţi în anul 1950, la 20 000 în anul 1961. Anul acesta, la 1 Mai, presa a anunţat că pe poarta uzinei de tractoare din Braşov a ieşit cel de-al 100 000-lea tractor, purtînd marca „fabricat în R-P^R.”. O dezvoltare importantă a cunoscut în anii regimului democrat popular şi industria constructoare de maşini şi utilaje agricole. Astfel în anul 1950 două uzine erau specializate în producţia de utilaj agricol, în anii următori s-a concentrat producţia batozelor de cereale la uzinele 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtntâri, ed. IV, Bucureşti, 1955, E.S.P.L.P., p. 64. 2 V. I. Lenin, Opere, voi. 33, E.S.P.L.P., 1957, p. 31. * Ibidem, voi. 32, 1956, p. 465. www.dacaromamca.ro 791 GR. VlLCEANU 6 „Vasile Roaită” — Bucureşti, producţia secerătorilor-legători, a combi- nelor etc. la uzinele „Semănătoarea” — Bucureşti, a grapelor şi alt inventar agricol la uzina „7 Noiembrie” — Craiova etc. în prezent, în majoritate, uzinele care produc maşini agricole sînt profilate şi specializate, iar numărul tipurilor de maşini şi unelte agricole fabricate în ţară a sporit an de an în funcţie de necesităţile de mecanizare în continuă creştere ale producţiei agricole, industria producînd în prezent peste 50 de tipuri de diferite maşini agricole. Atenţia deosebită acordată de partid dezvoltării industriei construc toare de maşini agricole s-a concretizat în creşterea an de an a numărului de tractoare şi maşini agricole fabricate în ţară, precum şi în îmbunătăţirea calitativă a acestora. Iată, spre exemplu, care este producţia de tractoare şi maşini agri- cole în anii regimului de democraţie populară. Tabelul nr. 1 Producţia de tractoare şl a principalelor maşini agricole In perioada 1950 19611 Specificaţie 1950 1955 1959 1960 1961 Tractoare 3.469 3.500 11.000 17.102 20.000 Combine de cereale păioase 50 --- 3.400 5.500 6.129 Semănători de cereale 450 1.428 6.870 14.322 15.216 Pluguri de tractor 5.030 4.005 9.396 15.692 14.959 în toată perioada 1950—1961 producţia de tractoare a fost de 89 617 bucăţi, cea de combine de cereale păioase de 22 492 bucăţi, producţia de semănători de 52 277 bucăţi, pluguri de tractor 76 670 bucăţi etc. Creşterea producţiei de tractoare şi maşini agricole obţinută an de an a creat premisele pentru înzestrarea tehnică a agriculturii, condiţie hotărîtoare pentru reorganizarea socialistă a acesteia. „în- zestrarea agriculturii noastre cu tractoare şi maşini agricole perfecţio- nate — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu - Dej în cuvîntarea rostită la Consfătuirea fruntaşilor în agricultură din 1 martie 1955 — a fost posibilă datorită faptului că regimul democrat-popular a acordat a mare atenţie industriei grele şi în primul rînd industriei constructoare de maşini creată în anii puterii populare, ceea ce constituie o mare victorie a poporului romîn” 2. Numai în anul 1961 agricultura ţării noastre a fost dotată cu 12 098' tractoare şi 6 000 combine pentru păioase. Aceasta a făcut ca parcul de * 1 1 Breviarul slalislic al 1902, p. 89. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtnlări, ed. IV, E.S.P.L.P., 1955, p. 768. www.dacaromamca.ro 7 LUPTA P.M.R. PENTRU DEZVOLTAREA AGRICULTURII 79!> tractoare şi maşini agricole existente în agricultura R.P.R. să crească an de an, aşa cum reiese din următorul tabel: Tabelul nr. 2 Parcul de tractoare şi maşini asrlcole prlnclpile din asrlrultnră i (la sllrşliul anului) Specificaţie 1938 1950 1955 1959 1960 1961 Tractoare --- fizice 4.049 13.713 23.033 36.529 44.194 51.952 --- conv. 15 HP 4.858 16.642 30.488 51.709 65.290 77.259 Pluguri de tractor 13.642 25.613 38.000 46.130 56.220 Semănători mecanice . . . 6.350 12.454 22.453 33.948 48.000 Secerători-legători 5.300 6.618 6.961 5.804 3.624 Combine pt. păioase 118 1.535 12.385 17.577 23.427 Batoze pt. păioase 15.161 14.251 15.467 13.412 12.660 10.400 După cum se vede, forţa de tracţiune mecanică din agricultura R.P.R. a crescut în anul 1961 de peste 12 ori faţă de 1938 şi de aproape 4 ori faţă de 1950. De asemenea, comparativ cu anul 1950, în anul 1961 în agricultură existau de aproape 200 ori mai multe combine pentru cereale păioase şi de peste 7 ori mai multe semănători mecanice. Singurele maşini agricole care înregistrează o tendinţă de scădere, începînd din anul 1959, sînt secerătorile-legători şi batozele pentru păioase, şi aceasta ca urmare a creşterii considerabile a combinelor, maşini mult mai economice şi de înaltă productivitate. Grija deosebită a P.M.R. pentru crearea bazei tehnice a agriculturii R.P.R. se concretizează nu numai în creşterea dotării acesteia cu tractoare şi maşini agricole, ci, ca urmare a acestei dotări, şi în reducerea suprafeţelor ce revin pe o maşină şi pe un tractor agricol — indice care caracterizează cel mai bine înzestrarea tehnică a agri- culturii. Astfel, faţă de anul 1950, cînd la un tractor convenţional reveneau 563,5 ha teren arabil, în 1961 revin 127,6 ha, iar suprafaţa de cereale păioase ce revine pe o combină a scăzut de la 34 408 ha la 142,6 ha în anul 1961. Semnificaţia reducerii continue a numărului de hectare ce revin la un tractor şi maşină agricolă constă în creşterea gradului de mecanizare a lucrărilor, şi ca urmare, a producţiei, problemă asupra căreia vom reveni ulterior. în lupta pentru înzestrarea tehnică a agriculturii, partidul nostru a urmărit permanent şi a ţinut seama ca această înzestrare să aibă la bază progresul tehnic modern, crearea unor tipuri de tractoare şi maşini agri- cole de înaltă productivitate. 1 1 Breviarul statistic al R.P.R., 1962, p. 114. www.dacaromamca.ro 800 GR, VlLCEANU 8 Progresul tehnic realizat de industria noastră constructoare de maşini agricole a avut drept urmare nu numai perfecţionarea tractoarelor, ci şi crearea unor tipuri de maşini de înaltă productivitate. Paralel cu crearea bazei tehnice pentru agricultură, P.M.E. s-a preocupat în permanenţă de găsirea celor mai adecvate forme organizato- rice pentru punerea acestei baze tehnice la dispoziţia ţărănimii muncitoare. Trebuie reliefat rolul important pe care l-a acordat partidul acestei pro- bleme încă de la Conferinţa Naţională din 1945, prin luarea măsurilor de organizare a centrelor de închiriat maşini agricole. Astfel, prezentînd în faţa conferinţei sarcinile partidului pentru reconstrucţia ţării, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arată că pentru sectorul agricol... ,,A doua sarcină importantă este organizarea centrelor de închiriere de maşini agricole care să fie îndrnmate şi controlate de stat printr-un organ central. Această măsură este realizabilă în cadrul unui plan care să ţină seama de inventarul agricol existent şi de completarea lui prin comenzi date industriei noastre naţionale şi prin import din străinătate” 1. Organizarea şi funcţionarea centrelor de închiriat maşini agricole au urmărit să asigure ţărănimii folosirea în condiţii avantajoase a trac- toarelor şi maşinilor agricole deţinute de stat în acea perioadă, ceea ce a jucat un rol important în refacerea agriculturii şi întărirea economică a ţărănimii muncitoare. în vederea organizării şi utilizării cît mai raţionale a bazei tehnice- materiale a agriculturii şi a transformării socialiste a satului din patria noastră se impunea găsirea unei forme corespunzătoare pentru deservirea gospodăriilor agricole asociate; această formă a constituit-o staţiunea de maşini şi tractoare. La 7 octombrie 1948, printr-un decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, s-au organizat primele 76 de staţiuni de maşini agricole şi tractoare. Subliniind importanţa deosebită a S.M.T.-urilor pentru consolidarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, pentru ducerea luptei împotriva chiaburilor şi a tuturor elementelor capitaliste de la ţară, ca şi în politica de convingere şi atragere a ţărănimii muncitoare în munca de construire a socialismului, la plenara C.C. al P.M.E. din 3—5 martie 1949, tovarăşnl Gh. Gheorghiu-Dej a arătat că : „S.M.T. sînt cel mai important mijloc de a introduce tehnica avansată în agricultura noastră înapoiată” .. .,,au marele rol de a convinge în practică pe ţăranul sărac şi mijlocaş de superioritatea muncii cu mijloace mecanizate”... ,,au rolul de a stimula organizarea ţărănimii muncitoare în tot felul de asociaţii de muncă sau cooperative de producţie agricolă” * 1 2. „întărirea şi folosirea S.M.T. ale statului — arată mai departe tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — dezvoltă şi consolidează baza tehnică necesară trecerii la transformarea socialistă a agriculturii, care înseamnă agricultură mecanizată, cu înaltă productivitate a muncii” 3. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, op. cit., p. 76. 1 Ibidem, p. 229. * Ibidem, p. 230. www.dacaromamca.ro ■<1 LUPTA P.M.R. PENTRU DEZVOLTĂRI A AGRICULTURII 801 Ţinînd seama de rolul deosebit pe care trebuia să-l aibă S.M.T.-urile atît în ceea ce priveşte convingerea ţărănimii muncitoare pentru trecerea ei, pe baza liberului consimţămînt, la marea agricultură socialistă, cît şi pentru creşterea producţiei agricole, ca urmare a mecanizării proceselor de producţie, partidul şi guvernul au acordat şi acordă o atenţie deosebită dezvoltării şi consolidării acestora. » Astfel, numărul S.M.T.-urilor a crescut din anul 1948 pînă la finele anului 1961 de peste 3 ori (244 faţă de 81), iar numărul tractoarelor fizice şi convenţionale a crescut în aceeaşi perioadă de 12,2 ori şi respectiv de peste 16 ori. A crescut în mod considerabil şi parcul de maşini agricole cu care au fost dotate S.M.T.-urile, şi anume de 6,4 ori la pluguri de tractor, «ya3HO-noMemnMbeil BJiacTH, aBTop noa«iepKHBaeT BawHOCTb iiojihtiikii co- iIiiajiiicTHMecKott nHaycTpnaJin3aiinn CTpaHu, npoBOHHMOtt PyMbincKott paSo'iett napTHeil, h ee pemaiouiyio pojib b coaaaHHH ii pa3BHTim MaTepnajibno-TexHH>iecKoii Saau cejibCKoro X03HttCTBa. B pa60Te npHBORHTCH MHOrOMHCJieHHbie aaHHbie B CBH3H C pOCTOM napaa TpaKTOpOB H CejIbCKOXOSHttCTBeHHblX MaillHH, H3rOTOBJieHlIbIX pyMbIHCKOtt MaiUHHOCTpOII- TeJLbHOtt npOMblUIJieHHOCTblO, H 3B0JII0IIHH OCHaUieHHH CejIbCKOrO XOSHilCTBa TpaKTO- paMH h cejibCK0X03H(tcTBeHHbiMH MaiuHHaMU. Abtop noRMepKiiBaeT Taiiwe aenTejrb- HOCTb napTiia b oSjiacTH opraHHaaiimi MauiHHHO-TpaKTopHbix CTamiiitt, Sjiaroaapa ko- www.dacoromamca.ro 810 GR. VILCEANU 18 Topbi.M TexHimecKan 6aaa npe^oCTaBJieHa b pacnopameHiie TpyjţnmerocH KpecTbHHCTBa, a Taitwe BHHMaime, yjţejraeMoe napTiieil pa3BHTHio xiiMimecKoit npoMbimjieHHoCTH, ko- Topan oSecneaHBaeT cenbCKoe xoanttCTBO xiiMimecKHMH y^oSpeHHHMH. B BaKJiKmeHiic aBTop roBopHT o nepcneKTHBax pa3BimiH MaTepuajibiro-TexHH'îec- Koil 6a3H b ycjioBHHX OKoH'iaTejibHott noGeflbi coqHajmsMa b PHP. ASPECTS DE LA LUTTE DU PAETI OUVEIEE EOUMAIE POUE LA CEfiATIOX ET LE DEVELOPPEMENT DE LA BASE TECHNIQUE ET MATEEIELLE DE L’AGEICULTUEE rBsumB Recourant en premier lieu â des documents du parti et ît des donnees statistiques parues dans diffărentes publications de notre pays, l’auteur prdsente une sdrie d’aspects importants touchant la lutte du Parti Ouvier Roumain en vue de la crăation et du developpement de la base tehnique et matdrielle de l’agriculture, condition essentielle de la transformation socialiste de l’agriculture. Aprfes avoir indiqud sommairement l’dtat d’arriferement technique de l’agriculture roumaine sous le răgime bourgeois-agrarien, l’auteur met en relief la politique d’industrialisation so- cialiste du pays pratiquăe par le P.O.R. et son rOle cldcisif pour la crâation et le developpement de la base technique et matdrielle de l’agriculture. L’article donne de nombreuses prăcisions touchant l’accroissement du parc de tracteurs et de machines agricoles produits par l’industric de constructions mdcaniques et la dotation Progressive de l’agriculture en tracteurs et machines agricoles. L’auteur souligne en outre la prăoccupation constante du parti pour l’organisation des S.M.T. (Stations de machines et de tracteurs), par l’intermădiaire desquelles la base techni- que est mise â la disposition de la paysannerie laborieuse, ainsi que pour le developpement de l’industrie chimique qui assure â l’agriculture Ies engrais chimiques năcessaires. L’auteur conclut par un exposâ des perspectives qu’offre le developpement de la base technique et matărielle de l’agriculture dans Ies conditions instaurdes par la victoire defini- tive du socialisme en R.P.R. www.dacoromanica.ro S T U D I I DIN ISTORIA ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÎNIA ÎN ANII 1910—1914 DE N. COPOIU Organizarea profesională a muncitorilor din Romînia a început pe la mijlocul secolului trecut. Ea a cunoscut un drum lung şi anevoios, pornind de la casele de prevedere şi economii ale lucrătorilor 1 şi aso- ciaţiile de ajutor reciproc 2, urmînd apoi primele asociaţii profesionale muncitoreşti, create în deceniul al optelea, pentru a ajunge, în pe- rioada de existenţă a P.S.D.M.R., la acele zeci de asociaţii şi societăţi profesionale cu statute care făceau, în general, posibilă afilierea lor la Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din Romînia. După o statistică publicată recent, numai în vechea Romînie fiinţau în ultimul deceniu al secolului trecut 244 organizaţii profesionale3. Această cifră, destul de ridicată, dacă ţinem seama de gradul de dezvoltare nu prea înaintat al clasei muncitoare din Romînia la data aceea, precum şi faptul că organizaţiile respective recunoşteau partidul ca „un for conducător central” 4, nu trebuie însă să ne facă să uităm că ele reprezentau totuşi o forţă politică de clasă relativ nu prea mare. în istoriografia noastră recentă s-a discutat dacă organizaţiile profesionale de la sfîrşitul secolului trecut nu erau similare cu sindicatele create cu începere din anul 1905. Evident, între unele şi altele, asemă- nările sînt foarte mari pentrucă toate erau organizaţii muncitoreşti, bazate pe recunoaşterea principiului luptei de clasă. Dar în ce priveşte princi- piile lor organizatorice şi activitatea lor propriu-zisă, exprimată în luptele greviste şi alte acţiuni de clasă, deosebirile sînt suficient de vizibile pentru 1 De exemplu, „Casa de economie şi prevedere a lucrătorilor tipografi” din 1Ş58. 3 De exemplu, „Asociaţia generală a lucrătorilor din Romînia” din 1872. 3 I. Iacoş şi V. Petrişor, Organizaţiile profesionale muncitoreşti din Rominia tn perioada 1893—3899, In „Analele Institutului de Istorie a Partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, nr. 6, 1960, p. 43. 4 Ibidem, p. 44. ' www.dacoromanica.ro 812 N. COPOIU 2 a ne permite să considerăm că sindicatele muncitoreşti create după 1905 au marcat o etapă nouă, superioară în procesul organizării clasei munci- toare din Eomînia. Denumirea de sindicate a unor asociaţii profesionale din ultimul deceniu al secolului trecut nu constituie ufi motiv temeinic pentru a le asimila cu sindicatele create după 1905. Dacă avem în vedere nu numai litera statutului sindicatelor create şi dezvoltate în perioada 1905—1916, ci şi activitatea lor în ansamblu, putem ajunge la concluzia că ele se caracterizau prin următoarele trăsături: I. Recunoaşterea şi aplicarea principiului luptei de clasă. Această trăsătură era proprie şi organizaţiilor de la sfîrşitul secolului trecut, dar după cum se ştie, ele fiind conduse de elementele burghezo-liberale, luptele muncitorilor, chiar şi numai pe tărîm economic, au fost serios frînate. Cu totul altfel s-a prezentat situaţia după anul 1905. Sindi- catele (relativ puţine la număr), aflate de data aceasta sub directa con- ducere a cercurilor socialiste care aveau în frunte pe 1. C. Frimu, Al. Constantinescu, Ştefan Gheorghiu şi alţi muncitori înaintaţi, nu numai că au recunoscut principiul de clasă, dar au educat şi au mobilizat pe muncitori la o necruţătoare luptă de clasă. Luptele greviste care au avut loc în Eomînia în anii 1906, 1907, 1910, 1912, 1913 au fost conduse de sindicate — de Comisia Generală Sindicală — şi sprijinite de cercurile socialiste (după 1910, de Partidul Social-Democrat). Elementele oportu- niste din conducerea mişcării muncitoreşti, care recomandau ca numai greviştii organizaţi în sindicat să primească ajutor material, nu au reuşit decît în mică măsură să frîneze luptele muncitorilor, deoarece, practic, greviştii, indiferent că erau sau nu încă 'organizaţi au primit sprijinul, dacă nu material, cel puţin moral (întruniri de solidarizare, campanii de presă, ş.a.) al organizaţiilor clasei muncitoare. II. Sindicatele muncitoreşti create după 1905 au ajuns în scurt timp la o organizare centralizată. Comisia Generală Sindicală, care a luat fiinţă în 1906, a avut un rol foarte important în procesul de organizare pro- fesională a muncitorilor, prin propaganda, sprijinul şi conducerea directă a sindicatelor din diferite oraşe şi ramuri de producţie. Organizaţiile din seco- lul trecut, afiliindu-se partidului, dădeau naştere unei situaţii confuze, deoa- rece ele duceau lupta pe linia apărării intereselor profesionale, iar partidul, dominat de elementele burghezo-liberale, îşi concentrase activitatea în domeniul electoral. Din această cauză nici organizaţiile profesionale nu au sprijinit prea mult partidul şi nici partidul nu s-a preocupat în măsură suficientă de propăşirea organizaţiilor profesionale, ceea ce a dus, de fapt, la izolarea acestora din urmă. încercarea de constituire a unei uniuni a breslelor din Bucureşti în 1896, pe lingă faptul că urmărea o centralizare limitată la Capitala ţării, a avut o durată şi o activitate sporadică. Cen- tralizarea organizatorică a sindicatelor înfiinţate după anul 1905 a dat o putere de acţiune clasei muncitoare incomparabil mai mare decît în perioada anterioară. III. Afirmîndu-şi internaţionalismul proletar şi sprijinindu-se pe prestigiul unei organizaţii centrale, sindicatele din Eomînia s-au putut www.dacaromamca.ro 3 din ISTORIA ORGANIZAŢIILOR profesionale ale clasei MUNCITOARE 813 afilia la Internaţionalele sindicale formate pe ramuri de activitate. Aceste afilieri nu erau formale. De multe ori, în cazuri de grevă, muncitorii din Ro- mînia acţionau prin intermediul Internaţionalei respective pentru a împie- dica, de pildă, aducerea de muncitori străini de către patronii romîni, pentru primirea şi acordarea ajutoarelor de rezistenţă etc. Este de la sine înţeles că aceste acţiuni aveau un caracter reciproc, muncitorii din Ro- mînia devenind astfel un detaşament sigur al proletariatului internaţional în lupta împotriva exploatării. IV. Sindicatele organizate după 1905, sub influenţa directă a cercu- rilor socialiste „Romînia muncitoare” şi a gazetei cu acelaşi nume, au făcut o propagandă intensă ideilor socialiste. Ele erau organizaţii pro- fesionale, dar avînd cu cercurile socialiste legături directe, ideile socia- liste s-au putut integra, din primul moment, în activitatea lor propa- gandistică. Sindicatele din Romînia, în ciuda nivelului politic şi ideo- logic relativ scăzut al muncitorilor, s-au considerat chiar de la început instrumente ale luptei de eliberare socială a proletariatului. Vorbind despre particularităţile sindicatelor din ţările balcanice şi din Romînia, O. Dimitrov scria că „acestea au apărut în focul luptei de clasă a pro- letariatului împotriva burgheziei” şi că ”de la primii lor paşi, sindica- tele au avut posibilitatea să folosească experienţa îndelungată a prole- tariatului european şi să evite o mulţime de greşeli şi rătăciri. . . ” *. în Romînia, influenţa reciprocă dintre cercurile socialiste şi sin- dicate — cercurile conducînd sindicatele din punct de vedere politic, iar sindicatele oferind cercurilor o bază de masă în activitatea lor de pro- pagandă — a făcut ca sindicatele să joace, după cum arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej „...un rol important în reconstituirea, în 1910, a Partidului Social-Democrat din Romînia” 2. V. Conflictele de clasă după 1905 au luat asemenea proporţii şi au căpătat o asemenea importanţă în viaţa statului burghezo-moşieresc, încît s-a impus necesitatea ca muncitorii să aibe reprezentanţii şi organi- zaţiile lor proprii, recunoscute de stat. Sindicatele care s-au creat în focul luptei împotriva corporaţiilor — organizaţii patronale înfiinţate de guvern în 1902 — au formulat permanent revendicarea de a fi recunoscute ca singurele organizaţii ale muncitorilor. Satisfacerea acestei revendicări nu a fost obţinută pe cale oficială pînă în 1916, dar în practică, în urma luptelor muncitorilor organizaţi, sindicatele s-au impus într-o asemenea măsură, încît guvernele burghezo-moşiereşti au fost nevoite de multe ori să ducă tratative cu reprezentanţii lor şi implicit să le recunoască. în ciuda eforturilor depuse de guvernanţi, totuşi corporaţiile au pierdut, odată eu înfiinţarea sindicatelor, caracterul muncitoresc, membrii lor rămînînd patronii şi micii patroni meseriaşi. Prin specificul muncii lor, izolaţi în mici ateliere, meseriaşii s-au apropiat mai puţin de lupta clasei muncitoare ■şi din această cauză corporaţiile, deşi au decăzut foarte mult, au continuat 1 „Mejdunarodnoe rabocee dvijenie”, Moscova, 5 — 6, 1921, p. 41. ! Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtntări, august 1959—mai 1961, Editura politică, Bucureşti, 1961, p. 426. www.dacaromamca.ro 814 N. C0P01U 4 să se menţină şi să fie obiectul preocupării cercurilor conducătoare. Dar ele nu reprezentau pe muncitori şi, după cum era şi firesc, în momentele intensificării luptei de clasă, guvernanţii duceau tratative nu cu corporaţiile, ci cu sindicatele. Aceste trăsături ale sindicatelor, formate şi dezvoltate în perioada 1905—1916, arătau limpede gradul de dezvoltare la care ajunsese lupta de clasă din Romînia în ajunul primului război mondial şi importanţa pe care o aveau sindicatele în viaţa socială a ţării. Toate aceste trăsături au însoţit procesul viu şi în continuă dezvol- tare a sindicatelor în întreaga perioadă 1905—1916, marcînd o etapă distinctă în istoria organizaţiilor profesionale din ţara noastră. în cadrul acestei etape destul de întinse se pot fixa anumite subdi- viziuni, evident, cu caracter aproximativ. Anii avîntului muncitoresc din 1905—1907 s-au caracterizat, de pildă, printr-o acţiune spontană şi entu- ziastă de organizare a sindicatelor, cu deosebire în ramurile micii producţii meşteşugăreşti (cizmarii, tîmplarii, croitorii etc.). Explicaţia priorităţii apariţiei sindicatelor în aceste ramuri constă în caracterul acut pe care îl căpătase lupta muncitorilor împotriva corporaţiilor. Or, baza acestora o constituiau, după cum indica şi numele legii din 1902, lucrătorii mese- riaşi. Sindicatele din aceşti ani erau, în general, mai puţin consolidate din punct de vedere organizatoric, iar în unele cazuri au rămas chiar în afara Comisiei Generale Sindicale*. între 1907—1910 s-au desprins cîteva sindicate puternice care nu numai că au rezistat persecuţiilor guvernamentale după marea răscoală ţărănească, dar au înregistrat şi progrese serioase din punct de vedere numeric. între acestea s-a evidenţiat, în primul rînd, sindicatul ceferiştilor,, sindicatul care a alarmat cel mai mult organele de stat burghezo-moşiereşti (ceea ce va duce de altfel la grăbirea votării legii din 1909 împotriva orga- nizării de sindicate muncitoreşti în întreprinderile statului). în ansamblu însă, anii aceştia s-au caracterizat printr-o acţiune susţinută de întărire a organizaţiilor sindicale existente. Fără îndoială că şi în această perioadă au apărut organizaţii noi, dar într-un ritm mai lent. După 1910 a avut loc în rîndurile clasei muncitoreşti din Romînia un dublu proces de organizare : muncitorii erau chemaţi să se înscrie şi în sindicate şi în Partidul Social-Democrat din Romînia. Din această cauză la congresele muncitoreşti, în presă şi la întrunirile muncitorilor s-a născut o întreagă discuţie cu privire la rolul sindicatelor şi al partidului în lupta pentru eliberarea proletariatului. P.S.D.R. nefiind un partid de tip nou,, leninist, conceput ca o avangardă a clasei muncitoare, la înscrierea în. partid li se cereau muncitorilor îndeplinirea aceloraşi condiţii ca şi la înscri- 1 Este semnificativ faptul că, după unelS cercetări recente, numărul sindicatelor Înfiinţate- In 1906 era de 73, In timp ce datele Comisiei Generale Sindicale indicau 51 sindicate afiliate la acea dată (I. Iacoş, V. Petrişor, Crearea şi aclioilatea sindicalelor din Romînia in anii 1905—1906, in „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R." nr. 1, 1962, p. 90). www.dacaromamca.ro 5 IN ISTORIA ORGANIZAŢILOR ROl-ESION \LE A E CLASEI MUNC TOARE 815 erea în sindicat. Ba mai mult, Partidul Social-Democrat din Bomînia se considera pentru ceferişti un înlocuitor al sindicatului interzis. în aceste condiţii sindicatele au continuat să aibă un rol foarte important în viaţa clasei muncitoare. Ele s-au întărit din punct de vedere organizatoric, s-au creat Uniuni destul de puternice, s-a dezvoltat presa profesională munci- torească. Pe primul plan au apărut atunci sindicatele metalurgiştilor şi ale muncitorilor din porturi, indiciu concludent al creşterii conştiinţei de clasă a proletariatului industrial din Bomînia. în sfîrşit, trebuie menţionat că în perioada neutralităţii Bomîniei (1914—1916) sindicatele, în ciuda inevitabilelor dificultăţi de ordin orga- nizatoric, generate de războiul mondial, au reprezentat unul dintre ele- mentele cele mai dinamice şi mobilizatoare ale muncitorilor în lupta împo- triva participării Bomîniei la războiul imperialist. In cadrul articolului de faţă ne propunem să desprindem datele prin- cipale cu privire la organizarea profesională a clasei muncitoare din Bomînia veche între anii 1910—1914, perioadă asupra căreia istoricii şi-au con- centrat mai puţin atenţia pînă acum. * Crearea Partidului Social-Democrat din Bomînia la începutul anului 1910 trebuia să ducă la înviorarea procesului de organizare a clasei munci- toare din Bomînia. Congresul sindical, ţinut odată cu congresul parti- dului, a dezbătut problema atragerii unui număr de muncitori din ce în ce mai mare în sindicate. Tot la acest congres s-a insistat asupra unor forme noi de organizare a muncitorilor, prevăzute în statut, dar care încă nu se creaseră, cum erau uniunile de breaslă. S-a pus de asemenea problema organizării tineretului şi a femeilor. Pentru începutul anului 1910 lipsesc date precise în această privinţă, din cauza distrugerii arhivelor sindicatelor de către poliţie, în urma aşa- zisului atentat la viaţa primului ministru. Datele anterioare arătau o cifră de muncitori organizaţi în jurul a 8 000. Cauza principală care a făcut ca această cifră să crească foarte puţin o constituia, fără îndoială, legea împotriva sindicatelor votată la 17 decem- brie 1909. O parte însemnată a clasei muncitoare — ceferiştii — care făcuse paşi serioşi pe calea organizării, a fost astfel scoasă, în 1909, din rîndurile sindicatelor. Toate încercările de a atrage pe muncitorii ceferişti la o parti- cipare activă în luptele muncitoreşti s-au izbit de legea „scelerată”, care da dreptul administraţiei să concedieze pe oricine ar fi fost învinuit de propagandă socialistă în rîndurile ceferiştilor. La aceste persecuţii guvernamentale directe s-au adăogat încercările Partidului liberal de a submina din interior sindicatele muncitoreşti, prin înfiinţarea unor sindicate naţionaliste, pe deoparte, iar pe de altă parte prin trimiterea agenţilor lui în mişcarea muncitorească. Cu toate că încer- carea Partidului liberal de a lovi sindicatele muncitoreşti pe această cale, după cum vom vedea, a dat greş în anii următori, ea rămîne totuşi una dintre cauzele lîncezirii procesului de organizare profesională a muncito- rilor. Dar în pofida acestor greutăţi, provocate de partidele burgheze, sindicatele muncitoreşti din Bomînia au rămas, în această perioadă, www.dacaromamca.ro «16 N. COPOIU 6 ceea ce Marx denumea „centre organizatoare ale clasei munci- toare. .x. Deşi, din punct de vedere numeric, ele nu au crescut prea mult, totuşi în aceşti ani au apărut noi sindicate, iar cele existente s-au mărit şi întărit. Astfel, de la 1 februarie 1910 pînă la 18 iunie 1912 s-au orga- nizat sindicate şi în unele oraşe în care nu existaseră pînă atunci: Bacău, Piatra Neamţ, Tr. Măgurele, Piteşti, Craiova, Călăraşi, Focşani şi Con- stanta 1 2. > Comparînd unele cifre generale se poate ajunge la concluzia că anii 1910—1911 au fost ani de oarecare declin al procesului de organizare a clasei muncitoare şi că un reviriment puternic al acestui proces s-a produs în anul 1912, în special în a doua jumătate. Cifrele în această privinţă sînt grăitoare : la 18 iunie 1912 erau 6775 de muncitori organizaţi în sindicate, iar la sfîrşitul aceluiaşi an se atinsese numărul de 9708 3. Explicaţia acestui avînt o putem pune în seama a doi factori: lupta împotriva legii breslelor votată în primăvara anului 1912 şi pericolul antre- nării Romîniei în războiul balcanic. Este semnificativ felul cum se reflecta în viaţa unui sindicat avîntul organizatoric din anul 1912 : în sindicatul tăbăcarilor erau înscrişi în luna aprilie numai 66 de membri, în luna mai -a crescut cu 114, în iunie cu peste 78, în iulie cu 163, în august cu 68 etc., astfel că numărul total a crescut pînă la 805 4 5. Tot din viaţa unui sindicat se poate vedea, prin prisma cifrelor — de data aceasta reprezentînd sumele încasate din cotizaţii —, creşterea şi descreşterea periodică a orga- nizaţiilor sindicale : în 1915, cînd s-au împlinit 10 ani de la înfiinţarea primului sindicat în Romînia, sindicatul tîmplarilor, s-au publicat cotele încasate de acest sindicat în anii 1909—1913. Acestea erau : 1909—2 145,50 lei; 1910 — 2 070,66 lei; 1911 — 1 929,20 lei; 1912 — 2 077,60 lei; 1913 - 1 922,10 lei6. în anul 1913, participarea Romîniei la cel de al doilea război balcanic a dus la o slăbire temporară a organizaţiilor muncitoreşti, astfel că numărul total al muncitorilor organizaţi în sindicate a scăzut la 5189 ®. Această fluctuaţie destul de mare avea însă şi o altă explicaţie. Unii muncitori, din cauza nivelului scăzut al conştiinţei lor de clasă, nu activau cu consecvenţă în sindicat. Sindicatele apăreau în general în focul luptelor greviste, adică atunci cînd muncitorul avea nevoie nu numai de sprijin moral, ci şi, în special, de ajutorul material care venea din partea «indicatelor. După terminarea grevei, unii muncitori, cu o conştiinţă de clasă slab dezvoltată, părăseau sindicatele. în perioada aceasta în unele ■oraşe sindicate întregi apăreau şi dispăreau. în presa muncitorească se puteau întîlni de multe ori informaţii despre „reînfiinţarea” unor sin- dicate. 1 Marx şi Engels, Despre sindicate, Bucureşti, 1947, p. 154. * Vezi darea de seamă morală şi materială a C.G.S. in „Romtnia muncitoare”, 8 iulie 1912. . 3 „Romtnia muncitoare”, 8 iulie 1912. 4 „Tribuna lucrătorului In piele”, nr. 2, 8 oct. 1912. 5 „Lupta zilnică”, 17 martie 1915. • Dezbaterile celui de al V-lea comjres al sindicatelor unite ţinut la Ploieşti In J — 7 ianuarie 1914, p. 25. www.dacaromamca.ro 7 DIN ISTORIA ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE CLASEI MUNCITOARE 817 La această stare de lucruri a contribuit, fără îndoială, însăşi con- ducerea C.G.S., care propovăduia neutralitatea politică a sindicatelor şi recomanda secretarilor care se deplasau pe teren să se abţină de la pro- paganda politică. La congresul sindical din 1914 unul dintre secretarii Comisiei Generale Sindicale a fost aspru criticat pentru că ,,a deviat de la activitatea pentru care era plătit şi a făcut activitate politică” x. în anul 1911, izbucnind mai puţine greve decît în anii precedenţi, s-au înfiinţat şi mai puţine sindicate. La sfîrşitul anului 1911 „Romînia muncitoare”, făcînd bilanţul activităţii pe linie organizatorică, scria : „am avut în 1911 mici victorii, am împrăştiat în pături noi ideile noastre, dar mişcarea noastră, organizaţiile noastre sînt încă slabe, sindicatele au rămas în aceeaşi starO ca şi în anul trecut...” 2. în această perioadă de stagnare a sindicatelor a apărut manifestul C.G.S. către organizaţiile sindicale din toată ţara 3. Acest manifest făcea 0 analiză serioasă a situaţiei sindicatelor, arătînd că „mişcarea sindi- cală de la noi trece printr-o criză care trebuie să atragă atenţiunea noastră... ”. Manifestul sublinia contradicţia dintre prestigiul mare pe care îl dobîndise mişcarea muncitorească în ultimii ani şi nuhiărul mic al mun- citorilor organizaţi şi al fondurilor de care dispuneau organizaţiile sindicale. Principala cauză a acestei stări de lucruri consta în politica perse- verentă a guvernanţilor romîni de a menţine corporaţiile lor, care chiar aşa dezorganizate cum erau în ultimii ani, sustrăgeau o parte dintre mun- citori. De exemplu, în 1912 şi chiar mai tîrziu, muncitorii tipografi din Bucureşti, în număr de peste 3 000, nu erau organizaţi într-un sindicat, ci într-o societate profesională „Gutenberg”, deşi mulţi tipografi simpa- tizau cu lupta dusă de clasa muncitoare organizată în sindicate 4. Manifestul C.G.S., menţionat mai sus, arăta în mod just că „grevele dese şi nepregătite care au început să izbucnească în toată ţara dovedesc ce avînt de luptă clocoteşte în inimile lucrătorilor. Numai noi să fim demni de menirea noastră”. Cu toate acestea C.G.S. se menţinea pe poziţia de a nu sprijini grevele „nepregătite”, adică ale muncitorilor neorganizaţi, ceea ce implicit îndepărta pe muncitori de sindicate. în ce priveşte proporţia de muncitori organizaţi, numai 2% din numărul total al lucrătorilor din Bucureşti, ocupaţi în industrie, comerţ şi transport făceau parte din sindicate. Dintre oraşele mai mari singur __________________f 1 Dezbaterile celui de al V-lea congres al sindicatelor unite (inul la Ploieşti In 5—7 ianuarie 1914, p. 21. 2 „Romînia muncitoare”, 1 ianuarie 1912. 2 Vezi: „Romînia muncitoare", 11 martie 1912. 4 „Tribuna tipografilor”, „organ bilunar pentru ridicarea economică şi culturală a lucră- torilor de arte grafice din Romînia”, scria In 1914 aceste rlnduri sugestive : „Clnd ne glndim la epoca aceea In care se făceau manifestaţii pe dealul Mitropoliei de către unii din meseriaşi şi muncitori spre a cere legea meseriilor ni se umple sufletul de amărăciune de modul cum am fost induşi In eroare de toate partidele politice de la 1902 plnă acum, cu această lege. Au trecut doi ani aproape de la punerea In aplicare a acestei legi (e vorba de legea Neniţescu din 1912 — n.n.) şi corporaţiile şi breslele nu şi-au făcut statutele lor. Ceea ce denotă că meseriaşii nu privesc cu ochi buni această instituţie, care şi-a trăit de mult traiul" („Tribuna tipografilor", nr. 1, 1 februarie 1914). www.dacaromamca.ro 818 COPOIU 8 portul Brăila a cunoscut un avînt muncitoresc continuu, chiar cînd în restul ţării declinul era vizibil. Prin statutul sindicatelor, adoptat încă din 1908, se prevedea crearea unor „Uniuni” sindicale pe ramuri de producţie. Greutăţile prin care a tre- cut mişcarea muncitorească au împiedicat constituirea imediată a acestor uniuni. Către sfîrşitul anului 1913 erau patru uniuni. în Bucureşti, Uniunea fier şi metal, Lemn şi mobilă şi a Lucrătorilor în piele, iar la Brăila Uniunea lucrătorilor de transport pe apă şi uscat din Bomînia. Uniunile îşi editau gazetele lor de breaslă. Astfel au apărut cu o periodicitate diferită în anii 1912—1914 gazetele „Tribuna transporturilor”, „Lemn şi mobilă”, „Fer şi metal” şi „Lucrătorul în piele”. Uniunile ţineau periodic congrese sau conferinţe la care dezbăteau probleme profesionale. în unele uniuni însă muncitorii înaintaţi acordau importanţă şi luptei politice şi propagau această luptă. Astfel, de pildă, la congresul Uniunii lucrătorilor din transport care a avut loc la Brăila în 1912, s-a adoptat o moţiune „pentru partid”. Prin aceasta „lucrătorii din porturi întruniţi în congres la Brăila fac apel la singurul partid din ţară care apără drepturile munci- torilor, la P.S.D.j să le dea sprijinul necesar în lupta ce vor da pentru apărarea intereselor lor de clasă şi de breaslă” 1. Uniunile aveau consfătuiri între ele ori de cîte ori apăreau probleme importante, de ordin general. Astfel, la 15 decembrie 1913, în urma con- vocării Uniunii fier şi metal, s-a organizat o consfătuire cu Uniunea lemn şi mobilă şi Uniunea lucrătorilor în piele. Scopul acestei consfătuiri era stabilirea unei serii de propuneri comune pentru apropiatul congres al sindicatelor. Uniunile au jucat un rol pozitiv în procesul de organizare a munci- torilor, chiar dacă ele nu au avut întotdeauna o activitate susţinută. Uniunile din Bomînia erau afiliate Uniunilor internaţionale corespunză- toare. După 1910 în mişcarea muncitorească din ţara noastră s-a afirmat din ce în ce mai puternic sindicatul metalurgiştilor. în primii ani după înfiinţare, sindicatul a progresat încet din cauza prigonirilor 2. O învio- rare s-a produs în 1909 cînd muncitorii de la Arsenalul din Bucureşti, sub influenţa ceferiştilor şi a celor de la şantierul naval din Tr. Severin, au în- ceput să se organizeze şi ei, dar votarea legii „scelerate” a pus din nou capăt existenţei sindicatului muncitorilor de la Arsenal. în anii 1910—1911 sindicatul metalurgiştilor din Ploieşti, ca şi cele din regiunile petrolifere, erau mai puternice decît cel din Bucureşti. Conform statutului sindicatelor, care recomanda crearea de Uniuni sindicale pe ramuri de producţie, în 1910 s-a ales provizoriu în Capitală primul comitet al Uniunii fier şi metal care ţinea legătura cu organizaţiile din Ploieşti, Cîmpina şi Galaţi. Sindicatele metalurgiştilor — afiliate de la 1 ianuarie 1911 Uniunii internaţionale de breaslă a metalurgiştilor, cu sediuL la Stuttgart3 — * * 1 „Rominia muncitoare”, 13 decembrie 1912. * „Fer şi metal”, 1 ianuarie 1913. * Idem, sept. 1912. www.dacaromamca.ro <) DIN STORIA ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE CLASEI MUNCITOARE 819 au luat însă un adevărat avint în anii 1912—1914, cînd lucrătorii meta- lurgişti din Romînia au dat bătălii de clasă importante. Pe plan organiza- toric, sindicatul metalurgiştilor din Bucureşti, în conducerea căruia activa şi viitorul luptător comunist Pândele Becheanu*, devenise cel mai puternic1 2, în iunie 1912, numărînd 2100 de membri3. Comitetele centrale ale Comisiei Generale a Sindicatelor şi Parti- dului Social-Democrat, întrunite în seara zilei de 5 mai 1912, au hotărît ţinerea Congresului P.S.D. şi al Sindicatelor în zilele de 29, 30 iunie şi i iulie 1912 în Bucureşti4. în doi ani şi jumătate, între congresul din 1910 şi congresul din 1912, nu s-a organizat decît o „consfătuire” cu reprezentanţii muncitorilor din provincie şi din capitală. Această consfătuire organizată de C.G.S. şi P.S.D. a avut loc în luna august 1911. Problemele mari, care au constituit obiectul discuţiilor, au fost în legătură cu expulzaţii şi cu atitudinea faţă de noua lege a breslelor care urma să fie adusă în parlament în toamna următoare. La consfătuire s-au arătat însă slăbiciunile generale ale mişcării sindicale, subliniindu-se că „situaţia întregei mişcări socialiste şi sindicale... nu este de loc îmbucurătoare” 5 6. Dar nu s-a luat nici o măsură concretă. ■Consfătuirea a avut un caracter larg, participînd 88 de delegaţi din pro- vincie şi 162 din capitală. Dar pentru că ea avea mai mult un caracter informativ, importanţa ei a rămas destul de redusă. în primăvara anului 1912, parlamentul a votat legea breslelor şi a asigurărilor. Această măsură legislativă a determinat o agitaţie în rîndu- rile clasei muncitoare. Pericolul de a se înlocui vechile corporaţii cu altele noi, creşte în urma legii meseriilor din 1902, ceea ce a dat naştere unor frămîntări puternice în rîndul clasei muncitoare. Creşterea mişcării gre- viste din primăvara acestui an se explică prin dîrzenia pe care o puneau muncitorii, pe de o parte pentru împiedicarea traducerii în viaţă a legii breslelor, iar pe de altă parte, pentru înlăturarea unor lacune din legea asigurărilor, lege care era de fapt o cucerire a clasei muncitoare. O grevă puternică a izbucnit la Ploieşti, a cărei revendicare era amînarea intrării in vigoare a legii breslelor pînă la congresul socialist (legea intrase în vigoare de la 1 aprilie 1912). Această cerere a muncitorilor arăta încrederea pe care o aveau ei în Comisia Generală Sindicală de la care aşteptau un mare ajutor. Con- vocarea congresului era de fapt o urmare a acestor manifestări ale munci- torilor. Cînd muncitorii vorbeau despre convocarea „congresului socialist”, ei aveau în vedere nu numai congresul P.S.D.R., ci şi congresul sindica- telor. Aceasta se datora faptului că problema principală care se anunţa a fi pe ordinea de zi era legea breslelor. De aci rezulta dificultatea de a 1 „Fer şi metal”, 1 noiembrie 1912. 2 Vezi articolul lui Iosif Nădejde, După congresul social-democrat, In „Adevărul”, 3 iulie 1912. 3 „Rominia muncitoare”, 8 iulie 1912. 4 Congresul fusese stabilit iniţial pentru data de 6, 7, 8 ianuarie 1912 („Rominia muncitoare”, 3 noiembrie 1911), dar din cauza legii breslelor care tocmai fusese adusă In parlament, ţinerea congresului a fost amlnată. 6 „Rominia muncitoare”, 4 septembrie 1911. www.dacaromamca.ro 820 N. COPOIU 10 se convoca congrese separate. Congresul din vara anului 1912 a purtat de aceea acelaşi caracter mixt, al partidului şi al sindicatelor. Ordinea de zi a congresului era alcătuită din următoarele puncte : 1. Darea de seamă morală şi materială a partidului; 2. Darea de seamă morală şi materială a C.G.S.; 3. Presa, editura, reorganizarea; 4. Tactica mişcării; 5. Legea "breslelor; 6. Votul universal. Preponderenţa pe care o aveau organizaţiile sindicale faţă de cele ale partidului se vede şi din numărul de delegaţi care reprezentau clubu- rile (secţiunile) partidului şi sindicatele. La congres participau 64 do delegaţi din partea sindicatelor şi 16 delegaţi din partea cluburilor. La aceştia se adăugau membrii Comitetului executiv al partidului şi membrii C.G.S. în total au luat parte 93 de delegaţi cu drept de vot şi 35 fără drept de vot. Explicaţia numărului atît de mare al delegaţilor fără drept de vot constă în faptul că la congres au venit reprezentanţii tuturor sindicatelor. Ori, unele sindicate refuzau să se afilieze la Comisiunea Generală Sindi- cală, cum era de pildă cazul sindicatului funcţionarilor comerciali1. Tot- odată, delegaţii sindicatelor care nu erau la zi cu cotizaţia au fost primiţi la congres fără drept de vot. Numărul total al muncitorilor organizaţi reprezentaţi la congres era. de 6 775, dintre care 4 370 din Bucureşti, 820 din Brăila, 493 din Ploieşti etc. Dacă ţinem seama că în 1910 numărul muncitorilor organizaţi scăzuse de la 8 500 cîţi erau în 1909, la 3 983 şi că în primăvara anului 1912 s-a înregistrat o creştere a numărului muncitorilor organizaţi (6 775) şi a luptelor muncitoreşti, putem trage concluzia că cel de-al doilea congres al P.S.D. şi al IV-lea congres sindical s-au desfăşurat în condiţiile unui avînt al mişcării muncitoreşti. Pe linie sindicală, congresul avea o sarcină urgentă : aceea de a stabili tactica mişcării faţă de legea breslelor din 1912. în perioada ante- rioară congresului, muncitorii ceruseră cu insistenţă ca legea să nu intre în vigoare decît după ce va avea loc congresul socialist, aceasta deoarece o parte a legii breslelor, care se referea la asigurarea muncitorilor, cu unele rezerve, era acceptabilă în principiu. Spiritul reacţionar din această lege era exprimat de prevederea cu privire la organizarea noilor asociaţii profesionale în locul vechilor corporaţii discreditate. Raportul în problema legii breslelor arăta că legea breslelor propriu- zisă trebuia respinsă pentru că, fără a aduce vreun folos, impunea munci- torilor obligaţia de a face parte din asociaţiuni bazate pe principiul armo- niei de clasă, avînd deci ca scop împiedicarea creşterii simţului de clasă, şi a combativităţii proletare. Totuşi, rezoluţia adoptată împotriva legii breslelor era pătrunsă de oportunism. Faptul că exista o parte pozitivă integrată în lege — prin- cipiul asigurărilor — a făcut ca congresul să nu respingă această lege în ansamblu, ci ,,...să se supună deocamdată ei, spunînd însă guvernului că această atitudine e numai un armistiţiu pînă la toamnă, cînd vor trebui 1 „Romlnia muncitoare”, 8 iulie 1912. Delegaţii sindicatului funcţionarilor comercialii au avut o atitudine de-a dreptul ostilă la congres, făctnd agitaţie Împotriva partidului şi pentru deplina neutralitate a sindicatelor. www.dacaromamca.ro 11 DIN ISTORIA ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE CLASEI MUNCITOARE §21 făcute modificările preconizate în congres, şi anume : desfiinţarea breslelor,, mărirea quanturnului de pensii, micşorarea limitei de vîrstă” 1. După congresul socialist, din vara anului 1912, s-a ţinut şi prima conferinţă a lucrătorilor metalurgişti, la care s-au stabilit unele măsuri cu caracter organizatoric şi s-a hotărît editarea unui ziar de breaslă. La. conferinţa metalurgiştilor a participat ca invitat Gh. Dimitrov, care luînd cuvîntul după închiderea dezbaterilor, . .a urat progrese sindica- telor lucrătorilor metalurgişti şi şi-a exprimat dorinţa că la congresul socialist ce se va ţine la 15 august la Sofia, va participa şi un delegat al muncitorilor romîni”. 2 Ca şi în cazul altor uniuni, editarea unui ziar de breaslă a exercitat o puternică influenţă asupra procesului de organizare a muncitorilor metalur- gişti, în mobilizarea lor la lupta împotriva exploatării capitaliste. Gazeta „Fer şi metal”, organul Uniunii lucrătorilor în fier şi metal din Romînia,. care a apărut lunar de la 1 septembrie 1912 pînă în aprilie 1914, a constituit o importantă tribună a clasei muncitoare din Romînia, în paginile căreia s-au reflectat luptele metalurgiştilor, procesul de organizare în plină desfă- şurare, precum şi viaţa muncitorilor din fabrici, întrucît gazeta a publicat zeci de anchete despre condiţiile grele în care munceau metalurgiştii în diferite fabrici şi ateliere. într-un articol intitulat Războiul vieţii, P. [andele] B.[echeanu] explica în felul următor rostul organizării muncitorilor în sindicate : ,,... Pentru că lucrătorul la noi e exploatat de toţi şi neajutat de nimeni, pentru că are în faţa oglinda vie a suferinţelor noastre, iată. care e calea pe care trebuie s-o urmăm pentru ca toate aceste rele să dis- pară : să ne unim în sindicate... Muncitori din toată lumea, uniţi-vă, a zis Marx...”3 Gazeta „Fer şi metal”, deşi se caracteriza printr-o poziţie înaintată în abordarea multor probleme, nu vedea limpede, din cauza influenţei ideologiei predominant oportuniste a conducerii Partidului Social-De- mocrat, raportul dintre partid şi sindicat, punînd semnul de egalitate între organizaţiile profesionale ale clasei muncitoare şi detaşamentul său de avangardă4. „După cum muncitorul, scria gazeta, are două braţe pe care le vinde pentru a cîştiga pîinea zilnică şi pentru a îmbogăţi pe alţii, tot astfel sindicalismul şi partidul socialist sînt două braţe de care face uz proletariatul în sforţările lui...” 5. în 1913, în urma participării Romîniei la cel de-al doilea război balcanic, numărul membrilor Uniunii fier şi metal a scăzut la 942 6. Nu dispunem de alte date cu privire la cuprinderea organizatorică, pînă în 1916, a acestui important detaşament al clasei muncitoare, dar şcoala de luptă din anii premergători războiului a oţelit pe metalurgişti şi ei, 1 „Viitorul", 3 iulie 1912. 2 „Romînia muncitoare”, 12 iulie 1912. * „Fer şi metal", 1 februarie 1913. ' * De altfel, există informaţia că redacţia gazetei primea sau cel puţin cunoştea o publicaţie menşevică, deoarece In redactarea unui buletin informativ asupra mişcării greviste din Rusia, era indicată ca sursă gazeta menşevicilor „Naşa Zaria”. („Fer şi metal”, 1 nov. 1912). 6 „Fer şi metal”, 1 oct. 1912. • Raport către al V-lea congres at organizaţiilor sindicale ce se va fine la Ploieşti, In 5—7 ianuarie 1914, Bucureşti, 1914, p. 5. www.dacoromanica.ro 822 COPC 12 deşi nu prea numeroşi, au constituit in perioada avîntului revoluţionar din 1917—1921, alături de ceferişti, batalioanele de şoc ale clasei munci- toare. O puternică uniune, atît din punct de vedere numeric, cit şi al acţiu- nilor întreprinse a fost şi Uniunea transporturilor al cărei secretar, pînă în 1914, a fost Ştefan Gheorghiu. în 1914, această uniune număra 5.000 de membri. Dintre aceştia 3 000 erau de la sindicatul muncitorilor din port şi 500 muncitori de la docuri. Bestul pînă la 5 000 aparţineau oraşelor Galaţi, Sulina şi Constanţax. Organul de presă al Uniunii era „Tribuna transporturilor”, care a apărut la Brăila între anii 1913—1915 (în martie 1915 a apărut un număr special consacrat comemorării lui Ştefan Gheorghiu). Gazeta era redactată la început de Ştefan Gheorghiu care a publicat o serie de materiale cu privire la situaţia muncitorilor din porturi1 2. Gazeta a oglindit pe larg luptele greviste ale muncitorilor din porturi, în spe- cial grevele din primăvara anului 1913. După moartea lui Ştefan Gheorghiu, conducerea gazetei ca şi a Uniunii de altfel a fost preluată de Const. Mănescu. Printre cei care au condus luptele muncitorimii din Brăila a fost Ştefan Grigoriu, iar în Galaţi (pînă în iulie 1910, cînd a murit) tînărul avocat socialist Mişu Ionescu, un luptător energic pentru cauza celor exploataţi. Uniunea lucrătorilor în piele (cizmarii, tăbăcarii ş.a.) s-a constituit abia în iulie 1912. Deşi dezvoltată (ca volum al producţiei), industria pielăriei din Bomînia nu era concentrată, din care cauză lucrătorii erau dispersaţi în mici ateliere. Aşa se explică faptul că deşi cizmarii au fost printre primii muncitori care s-au organizat în sindicat, organizaţiile lor nu s-au impus în mişcarea muncitorească, deoarece nu erau trainice. Cizmarii şi-au creat sindicate în aproape toate oraşele ţării, dar durata existenţei lor, din motive diferite, era redusă. Cu prilejul împlinirii a doi ani de la întemeierea primului sindicat al cizmarilor din Bomînia, gazeta festivă „Cizmarul” consemna tocmai fluctuaţia în existenţa unor sin- dicate 3. Şi după 1910 situaţia a rămas asemănătoare; mai bine organi- zaţi în 1912, după cum s-a arătat, erau tăbăcarii. Uniunea lemn şi mobilă, prima uniune care luase fiinţă (în octom- brie 1908 4), grupa, în genere, pe tîmplari. Nici această uniune, prin spe- cificul organizării producţiei în ateliere mici, nu a putut să ajungă la rezul- tate deosebite, conştiinţa de clasă a lucrătorului din micile ateliere rămînînd încă în urmă faţă de cea a muncitorilor din marile întreprinderi şi fabrici. Un exemplu în această privinţă va fi edificator : sindicatul tîmplarilor din Ploieşti în 1912 număra 142 membri, dar dintre aceştia numai 50 erau cu cotizaţia la zi, 50 întîrziau s-o plătească, iar 42 s-au 1 M. Gh. Bujor, Amintiri, „Arhiva centrală a Institutului de istorie a Partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.” p. 250. (in continuare se va cita A.C.I.I.P.). 8 In decembrie 1913, in timp ce se afla in sanatoriu, Ştefan Gheorghiu scria lui C. Mănescu că a Început să lucreze la un studiu „referitor la greve”, drept răspuns -unui articol calomnios apărut in „Buletinul Camerei de comerţ”, din Galaţi (A.C.I.I.P., dosar 448, voi. II, fila 1). 8 „Cizmarul”, număr unic, 30 iulie 1907. . 4 „Romlnia muncitoare”, 2 noiembrie 1908 www.dacaromamca.ro 33 DIN ISTORIA ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE CLASEI MUNCITOARE 823 retras1. Sindicatul croitorilor din Bucureşti, creat la 16 martie 1906, avea •după 10 ani de existenţă 870 de membri, dintre care 47 lucrătoare 2. Cele mai complete cifre privind situaţia organizatorică a sindica- telor şi uniunilor din Bomînia au fost publicate în 1914, cu prilejul con- gresului al Y-lea sindical, cînd s-a tipărit raportul Comisiei Generale. Trebuie precizat însă că şi aceste cifre pe care le reproducem mai jos nu corespund întru totul realităţii, pentru că numărul muncitorilor organi- zaţi era mai mare, dar cei care n-aveau cotizaţiile la zi nu au fost socotiţi3. 1912 1913 Organizaţiile afiliate nr. organiza¬ nr. membri¬ nr. organiza¬ nr. membri¬ ţiilor lor ţiilor lor Brutari i 69 i 47 •Călcători i 120 i 60 Croitori 2 109 2 98 Celuloza 1 278 --- --- Funcţ. comerciali 1 28 1 34 Indus, textilă 3 86 3 48 Legători 1 48 1 47 ■Org. mixte 12 2 109 17 912 Pălărieri 1 206 1 30 Sticlari --- _ 1 30 Tipografi 1 56 1 20 Uniunea fer şi metal 5 2 050 4 942 Uniunea lemn şi mobilă 5 507 6 390 Uniunea lucrat. In piele 6 891 3 290 Uniunea transporturilor 3 3 151 4 2 241 Total 43 9 708 46 5 189 De altfel, în acelaşi raport se menţiona că se eliberaseră 14.000 carnete de membri4 5, deci un număr aproape dublu faţă de numărul mem- brilor de organizaţie recunoscuţi de Comisia Generală Sindicală. Dar cifrele care ar permite urmărirea creşterii organizatorice a «indicatelor nu se cunosc decît într-o măsură foarte mică şi ele se referă mai mult la ultima parte a perioadei dinaintea războiului, cînd aparatul ■organizatoric al Comisiei Generale Sindicale a primit date statistice mai complete de la comisiile locale. Important era însă faptul că sindicatele, prin existenţa şi politica lor muncitorească de clasă, au subminat corpo- raţiile, atrăgînd permanent pe lucrători în marele eşalon al clasei munci- toare. Bînd pe rînd, începînd cu tîmplarii în 1905 şi sfîrşind cu chelnerii în 1915, organizaţiile profesionale ale muncitorilor au adoptat principiul luptei de clasă şi au aderat la Comisia Generală Sindicală. Chiar o orga- nizaţie ca Uniunea sobarilor din Bomînia, cu 400—500 de muncitori6, 1 „Lemn şi mobilă”, 1 octombrie 1912. 2 „Gazeta festivă a sindicatului lucrătorilor şi lucrătoarelor din Bucureşti”, Bucureşti, 16 aprilie 1916. * Raport către al V-lea congres al organizaţiilor sindicalele ce se va (ine la Ploieşti, In ■5—7 ianuarie 1914 p. 5. 4 Ibidem, p. i. 5 „Gazeta sobarilor” nr. 2, 14 februarie 1913. •4 - e. 3189 www.dacaromamca.ro 824 N. COPOIU 14 care nu era afiliată Comisiei Generale Sindicale, recunoştea în organul ei de presă, în 1913, că „experienţa din ultimii ani ne-a învăţat că modul nostru de organizare nu este din cele mai bune, că tactica noastră nu este complet aceea care corespunde intereselor noastre, că, mai ales, izolarea noastră de restul muncitorimii din ţara romînească şi izolaţi de fraţii noştri de muncă, sobarii din celelalte ţări, este dăunătoare chiar intereselor noastre”1. Este interesant de menţionat că această stare'de spirit a lucrătorilor sobari a făcut ca ziua de 1 Mai 1913 să fie sărbătorită de aceştia chiar în zi de lucru, la 10 dimineaţa, Uniunea sobarilor fiind astfel „singura organizaţie din ţară care sărbătoreşte 1 Mai în ziua cînd cade, odată cu muncitorimea din toată lumea” 2. O evoluţie interesantă au avut după 1909 organizaţiile lucrătorilor din alimentaţia publică. Gazeta „Uniunea”, care apărea într-un tiraj de 1000 exemplare, demasca exploatarea nemiloasă de către patronii localurilor de alimentaţie publică a lucrătorilor chelneri şi descria viaţa plină de greutăţi şi lipsuri a acestora. Organizaţia şi gazeta ei sprijineau grevele chelnerilor. La al treilea congres al chelnerilor din Romînia, în raportul de activitate prezentat de Marian Oristescu 3, se arăta că în ultimul an avuseseră loc 15 greve (şi toate terminate cu succes) şi că Uniunea tipărise peste 10 000 de manifeste4. La această dată, în 1909, existau filiale ale Uniunii în Ploieşti, Buzău, Brăila şi Bacău. Legăturile Uniunii chelnerilor cu Comisia Generală Sindicală se întăreau tot mai mult, ca urmare a străduinţelor depuse de elementele înaintate din rîndurile chel- nerilor şi a acţiunii de lămurire dusă de „Itomînia muncitoare” şi de conducătorii C.G.S. La congresul Uniunii chelnerilor din 1909 s-a hotărît afilierea la Comisia Generală Sindicală, iar Marian Cristescu, secretarul Uniunii, a fost ales, la congresul de reconstituire a P.S.D., membru supleant al C.G.S. După reconstituirea Partidului Social-Democrat, „Uniunea” sfătuia pe membrii săi, „cei luminaţi deja”, să se înscrie în „noul partid, iar de aci, în listele electorale”5 *. Gazeta „Uniunea”, alături de „Romînia muncitoare”, a dus o puternică agitaţie pentru obţinerea repaosului duminical complet. După cum se ştie, parlamentul burghezo- moşieresc a votat, într-adevăr, sub presiunea luptei clasei muncitoare, legea repaosului duminical complet la 30 martie 1910. „Legea aceasta a repaosului, scria « Uniunea », nu a fost dată de guvernanţi din proprie iniţiativă... ea le-a fost impusă dje muncitorime”8. „Uniunea” a continuat să apară pînă în ianuarie 1913, susţinînd principiile de clasă ale organizaţiei şi militînd pentru afilierea la C.G.S. 1 ,,Gazeta sobarilor", nr. 2, 14 februarie 1913. * Idem, nr. 4, 9 iunie 1913. 8 Figura luminoasă a lui Marian Cristescu nu a fost pină acum dezvăluită in lucrările privitoare la istoria mişcării muncitoreşti. Născut la Spineni-Olt, din părinţi ţărani, M. Cristescu a desfăşurat o activitate neobosită printre muncitorii breslei lui, in scopul ridicării conştiinţei lor de clasă. EI a fost secretarul Uniunii chelnerilor şi principalul redactor al gazetei „Un'unca". A murit la 24 martie 1911, clnd era membru supleant al C.G.S. 4 „Uniunea” nr. 10, 10 ianuarie 1910. * Idem, 15 februarie 1910. * Idem, 25 aprilie 1910. www.dacaromamca.ro 15 din istoria organizaţiilor profesionale ale CLASEI MUNCITOARE 825 La cel de-al IV-lea congres al Uniunii chelnerilor (13—15 octom- brie 1911) s-a hotărît crearea unei Federaţii pentru a se da posibilitatea să facă parte din organizaţie şi altor societăţi profesionale din aceeaşi ramură de activitate. Lărgirea organizaţiei nu a dus la întărirea ei, deoarece aşa zisele societăţi „filantropice” (de ajutor mutual) nu recu- noşteau principiul luptei de clasă. De aceea ani de zile în gazeta „Fede- raţia”, care a început să apară în noiembrie 1912 1, s-a dus o luptă deschisă pentru menţinerea caracterului de clasă al organizaţiei chelnerilor şi pentru afilierea la C.G.S., afiliere la care noua federaţie renunţase. Cuprinderea organizatorică a Federaţiei era următoarea, în ianuarie 1913: Bucureşti (820 membri), Tr. Severin (38 m.), Craiova (32 in.), Caracal (20 m.), Giurgiu (34 m.), Ploieşti (38 m.), Constanţa (28 m.), Galaţi (32 m.), Brăila (80 m.), Focşani (28 m.), Iaşi (40 m.) 2. Timp de trei ani de zile Federaţia s-a considerat „independentă” de clasa muncitoare organizată, cu toate că gazeta „Federaţia” lupta pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale muncitorilor şi împotriva exploatării. O acţiune sistematică de lămurire a muncitorilor chelneri, în sensul că lupta lor împotriva patronilor nu va fi încununată de succes cît timp nu vor avea în spatele lor zidul puternic de sprijin reprezentat de clasa muncitoare în totalitatea ei, au dus-o Gh. Gh. Niculescu-Mizil, unul dintre conducătorii Federaţiei şi redactorul responsabil al gazetei, precum şi alte elemente înaintate din rîndurile acestei categorii de mun- citori. „Experienţa ne-a învăţat — scria unul dintre aceştia în «Fede- raţia » — că singură breasla noastră nu va progresa, ci din contră va merge spre regres. Căci revendicări economice nu se pot cîştiga şi menţine fără să avem în spatele nostru armatele muncitoreşti organizate” 3. Al treilea congres al Federaţiei (şi al 8-lea de breaslă) ţinut la Ploieşti în zilele de 5—7 februarie 1915 a hotărît, în sfîrşit, afilierea la Comisia Generală Sindicală. „Congresul, în maturitatea lui, — comenta această hotărîre Gh. Gh. Niculescu-Mizil —, a stabilit că sîntem o breaslă de mun- citori, că locul nostru este alături de întreaga mişcare muncitoare...” 4 în felul acesta anii 1915—1916, ultimii ani de dezvoltare „paşnică” a mişcării muncitoreşti din Romînia pînă la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, au găsit şi pe muncitorii chelneri încadraţi activ în frontul unit de luptă al clasei muncitoare. Este cunoscut faptul că Internaţionala a Il-a a acordat o mare importanţă problemei cooperaţiei. La congresul de la Copenhaga din 1910 s-a discutat pe larg problema cooperaţiei. V. I. Lenin a prezentat Congresului Internaţionalei socialiste un proiect de rezoluţie al social- 1 Gazeta „Federaţia", In ciuda inconsecvenţelor ei, a fost o publicaţie muncitorească din această perioadă demnă de toată atenţia. Ea a avut o lungă durată şi, mai ales In anii 1915 — 1916, a secondat de aproape „Lupta zilnică" prin poziţia ei justă In multe probleme de ordin social-politic şi chiar literar-artistic. Din noiembrie 1912 plnă la 1 aprilie 1914 a apărut lunar, de la 1 aprilie 1914 — 1 aprilie 1915 bilunar, iar de la această dată plnă la Încetarea apariţiei, In 1916, săptămlnal. 8 „Federaţia", organ oficial al lucrătorilor chelneri şi asimilaţii lor din Romtnia, nr. 9 — 10 martie 1913. 8 Ibidem,nr. 8 — 9, 1 februarie 1915. 4 Ibidem, 1 februarie 1915. www.dacaromamca.ro 82G N. COPOIU 16 democraţiei ruse, care însă a fost respins1. Esenţa proiectului prezentat de Lenin consta în aceea că mişcarea cooperatistă nu poate să aibă în capitalism un caracter socialist2. Congresul Internaţionalei a Il-a a adoptat o rezoluţie centristă în această problemă, în care se spunea, printre altele, că : „Congresul cheamă pe toţi socialiştii şi pe toţi membrii de sindicat să participe activ la miş- carea cooperatistă... ” 3. Elementele oportuniste din P.S.D.K. au căutat pe această linie la început să încurajeze mişcarea cooperatistă, stimulînd înfiinţarea cîtorva cooperative de consum. La Iaşi, în urma unei greve a lucrătorilor brutari în noiembrie-decembrie 1911, s-a înfiinţat o „Societate anonimă coope- rativă de brutărie şi franzelărie” denumită „Munca”. Capitalul acestei societăţi era de 10 000 lei în acţiuni de 25 lei. Cooperativa a dat rezultate mediocre, dar ea s-a bucurat de simpatia opiniei publice. Astfel, printre membrii fondatori ai acestei societăţi cooperative figurau prof. univ. Paul Bujor şi marele pictor romîn Octav Băncilă. Congresul din 1912 a adoptat o rezoluţie prin care interzicea înfiinţarea de noi cooperative, socotind că răpesc în mod inutil „din forţele de valoare ale mişcării” 4. în Komînia au existat în această vreme şi patru cooperative munci- toreşti de producţie la Bucureşti, Tr. Severin şi Iaşi. Cu toate aceste încercări de a se constitui cooperative şi în Komînia, nu se poate vorbi în mod serios despre o mişcare cooperatistă în ţara noastră în această perioadă. O moţiune specială a congresului din 1910 a P.S.D. prevedea orga- nizarea tineretului. Prima organizaţie a tineretului muncitor din vechea Komînie datează de la 3 februarie 1908, cînd în cadrul unei adunări a peste 120 de tineri5 s-au pus bazele „Cercului ucenicilor”. Printre fonda- torii cercului se număra şi tînărul tipograf Ştefan D. Păunescu, poet talentat, care a murit însă de timpuriu la vîrsta de 18 ani, răpus de tuber- culoză. Începînd din anul 1909, „Cercul ucenicilor” a primit denumirea de „Cercul tineretului muncitor” 6 * 8. La 1 aprilie 1910 a apărut gazeta „Foaia tînărului”. Aceasta a apărut lunar cu o oarecare neregularitate pînă la începutul războiului mondial. Ea şi-a întrerupt apariţia în timpul celui de al doilea război balcanic şi în iarna anilor 1913—1914. 1 Huitiime Congres Socialiste Internaţional, tenu it Copenhague (28 aoât au 3 septembre 1910), Gând, 1911, p. 116-117. 2 V. I. Lenin, Opere, voi. 16, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 259—260. 3 Huitiime Congris Socialiste International . .., p. 83. 4 „Romînia muncitoare”, 8 iulie 1912. ' 8 Institutul de Istoric a Partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., Contribuia la istoria organizaţiei marxisl-leninisle de tineret din Romlnia, voi. I, de Gh. Moţ, V. V. Ştefăncscu, C. Mocanu, Buc., 1959, p. 42 ; vezi şi „Foaia tînărului”, nr. 10, februarie 1911. 8 Ibidem, p. 46. www.dacaromamca.ro 17 DIN ISTORIA ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE CLASEI MUNCITOARE £27 în articolul program publicat în primul număr se vorbea despre importanţa învăţăturii pentru tineretul muncitor şi invita pe tineri la şedinţele cercului. Cu toată existenţa acestui periodic, munca de organi- zare în rîndurile tineretului muncitor, a progresat destul de încet. Comi- tetul „Cercului tineretul muncitor” a început să se reorganizeze abia în iunie 19101. Totuşi, tineretul din Eomînia a fost reprezentat la consfătuirea tineretului de la Copenhaga din vara anului 1910. Cu acest prilej aflăm numărul de tineri organizaţi din Eomînia : 150. Din acest punct de vedere, la consfătuire, Eomînia ocupa penultimul loc, ultima fiind Australia2, în anii următori numărul tinerilor muncitori organizaţi a crescut; există informaţii care atestă înfiinţarea de cercuri în : Bucureşti, Ploieşti, Brăila, Tr. Severin, Galaţi, Tulcea, Piatra Neamţ, Iaşi şi Bîrlad. Din aceste nouă cercuri care erau în fiinţă în 1913, au ajuns pînă la sfîrşitul aceluiaşi an numai patru : cercurile din Bucureşti, Brăila, Tr. Severin şi Piatra Neamţ3. După cum se vede, organizaţiile de tineret au reprodus şi ele, în mic, fluctuaţiile numerice pe care le-a cunoscut mişcarea sindicală. De altfel organizaţiile de tineret erau strîns legate de Comisia Generală Sindicală şi de comitetul executiv al partidului. Prin rezoluţia congresului P.S.D. din 1912 s-a hotărît ca cercurile „Tineretul muncitor” să fie conduse de un comitet central compus din trei membri. Comisia Generală şi comitetul executiv al P.S.D. trimeteau un delegat în acest comitet central. în 1912, delegatul comitetului executiv a fost tînărul Teodor Iordăchescu. în organizaţia de tineret din capitală activa şi Ion Pas4. Sindicatele erau obligate să contribuie cu o anumită cotă la Casa cercurilor de tineret. Activitatea cercurilor de tineret se ducea în primul rînd pe plan instructiv-educativ. Ele sprijineau de asemenea unele greve ale uceni- cilor, cum a fost greva ucenicilor din Ploieşti de la 25 iunie 1910. Avînd un organ de presă, tineretul muncitor îşi putea exprima revendicările sale. Astfel, cu prilejul întrunirii sindicale care a avut loc la 14 martie 1913, Comitetul central a lansat un manifest special cu revendicările tineretului muncitoresc : 1. o lege specială pentru munca copiilor în fabrici, ateliere şi mine; 2. şcoli industriale şi comerciale pentru tineri; 3. repaus săptă- mînal de 36 de ore; 4. opt ore de muncă şi interzicerea muncii copiilor sub 14 ani5. Iată şi un raport sumar al activităţii unui cerc de tineret (din Plo- ieşti) : „De la 1 dec. 1911 pînă la 15 martie 1912 s-au ţinut 15 şedinţe publice şi una extraordinară. S-au ţinut 43 de cuvîntări şi 15 bucăţi citite. O grevă cu 44 membri — reuşită. Totalul membrilor înscrişi 44” 6. 1 „Foaia tlnărului”, nr. 1, mai 1914. 2 Ibidem, nr. 7, 1910. 8 Ibidem, mai 1914. 4 „Romlnia muncitoare’’, 23 februarie 1912. 8 „Foaia tlnărului”, martie 1913. • „Romlnia muncitoare”, 25 martie 1913. www.dacaromamca.ro 828 N. COPOIU 18 Comitetul central din Bucureşti a organizat o „şcoală populară” care funcţiona regulat, cu 5—15 elevi, săptămînal. Este interesant de arătat că „Foaia tînărului” apărea într-un tiraj foarte mare (4 000 ex.), dacă îl raportăm la numărul tinerilor organizaţi, şi se distribuia aproape gratuit. Comitetul central a tipărit în aceşti ani manifeste, dintre care s-au răspîndit 9 000x. Tineretul organizat din Bomînia a căutat să intre în legături cu „Uniunea tineretului muncitoresc din Bulgaria”. într-o scrisoare adre- sată primului congres al acestei Uniuni se „exprima dorinţa ca legăturile dintre organizaţiile muncitoreşti din cele două ţări să devină continuie”. Dar din cauza slăbiciunii organizaţiei de tineret din Bomînia, manifes- tarea acesteia pe plan internaţional a rămas în faza declaraţiilor. Tot în aceşti ani îşi au începuturile primele organizaţii muncito- reşti de femei din Bomînia. La 14 august 1912, în urma apelului făcut de Comitetul clubului social-democrat din Bucureşti, a avut loc în prezenţa „unui foarte mare număr de tovarăşe” 1 2 consfătuirea pentru formarea primului cerc feminin. După ce au vorbit Ecaterina Arbore şi Ana Comă- nescu, s-a ales un comitet activ format din cinci membre şi unul de şapte delegate pe ateliere şi fabrici. S-a hotărît ca şedinţele să se ţină la 15 zile. La aceste întruniri se făcea propagandă în scopul organizării femeilor în sindicate şi pentru recunoaşterea egalităţii lor cu bărbatul3. Şi în provincie a existat preocuparea de a se atrage femeile în orga- nizaţii. în oraşul Brăila, unde era o puternică mişcare muncitorească, un poliţai raporta în anul 1910 : „Astăzi 6 mai 1910... un număr de 50 de femei, lăptărese, s-au întrunit la sediul sindicatului muncitorilor din port...”4 Totuşi, aceste consfătuiri şi organizaţii ale femeilor nu aveau continuitate, ele fiind abia în perioada de început. Dintre femei un rol important l-a jucat în activitatea Partidului Social Democrat în aceşti ani dr. Ecaterina Arbore. Procesul de organizare a clasei muncitoare din Bomînia după refa- cerea Partidului Social Democrat a fost stînjenit de unele încercări ale Partidului Liberal de a forma sindicate naţionaliste. încă din decembrie 1909 cînd se vota legea Orleanu împotriva sin- dicatelor, în expunerea de motive se spunea că se urmărea să se dea sin- dicatelor o „îndrumare sănătoasă”5. Ce înţelegeau oare prin această „îndrumare sănătoasă”, legiuitorii Partidului’Liberal? Iată ce spune în această privinţă un liberal, I. Nădejde, în memoriile sale despre V. Gh. Morţun : „în 1912, împreună cu dl. I. I. C. Brătianu, V. Gh. Morţun a stăruit să lucrez pentru aducerea muncitorilor industriei în Partidul Liberal pe baza programului de reforme privitoare la chestia muncitorească. în această lucrare am avut tot sprijinul foştilor socialişti care au dat banii 1 Toate aceste date sini luate din Raportul C.C. al T.M. către P.S.D., sindicale şi cercurile T.M. publicat In ,,Foaia tînărului”, 1 mai 1914. ' 9 „Rominia muncitoare”, 19 august 1912. * „Rominia muncitoare”, 5 decembrie 1913. 4 A.C.I.I.P., Prefectura judeţului Brăila, Raportul de zi al oraşului, voi. IV, 1910, f. 333. 4 Dezbaterile Adunării deputaţilor, 1908—1909, p. 210. www.dacaromamca.ro 19 DIN ISTORIA ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE CLASEI MUNCITOARE 829 trebuitori...”1 într-adevăr, în luna martie 1912, fostul „socialist” I. Nădejde, devenit un stîlp al burgheziei liberale, a invitat la el acasă mai mulţi muncitori tipografi pentru a-i îndemna să constituie sindicate care să fie un fel de aripă stingă a Partidului Liberal 2. Liberalii vroiau astfel să atragă pe muncitori în rîndurile Partidului Liberal cu ajutorul aşa- ziselor reforme muncitoreşti şi a banilor de la „generoşi”. Liberalii au mai avut în această direcţie şi sprijinul naţionaliştilor lui Iorga care erau ad- versari înverşunaţi ai socialiştilor, din cauza caracterului internaţionalist al mişcării acestora. Oraşele în care s-au manifestat încercările liberalilor de a opune organizaţiilor muncitoreşti sindicatele lor naţionaliste au fost Bucureşti, Brăila şi Galaţi. în Brăila, organizarea unor puternice sindicate muncitoreşti a înspăimîntat pe exploatatori. Ei au folosit pe supraveghetori, „vătafii”, cu ajutorul cărora au constituit o asociaţie denumită „Sindicatul galben naţional”. Acest sindicat era susţinut de partizanii lui Iorga şi el s-a men- ţinut pînă către sfîrşitul anului 19133. Ziarul naţionalist „Chemarea”, care apărea la Brăila, făcea o propagandă favorabilă acestui sindicat 4. Sindicatele galbene erau susţinute şi de Ministerul Industriei şi Comerţului. Astfel, în luna martie 1910,’ cînd s-au pus bazele unui asemenea sindicat la Brăila, după ce se arăta că muncitorii organizaţi în sindicate aduceau „daune comercianţilor”, se spunea că s-a intervenit la Ministerul Indu- striei şi Comerţului pentru susţinerea acestei organizaţii5. între sindicatul galben din Brăila, care număra cîteva zeci de membri şi sindicatul muncitorilor, care număra cîteva mii, au avut loc conflicte. Primii, fiind agenţii căpităniei portului, se bucurau de sprijinul nelimitat al acesteia în lupta împotriva muncitorilor. Dar cu tot acest sprijin, sin- dicatul galben a rămas o creatură fără forţă. El contribuia numai la îndîr- jirea muncitorilor în lupta lor împotriva exploatării. La un miting din Brăila, Ştefan Gheorghiu spunea : „Ori şi cîte orgii s-ar abate pe capul acestei mişcări... nu vor face decît să o oţelească şi mai mult şi dacă stăpînitorii vor urma pe calea pe care au început, departe de a o doborî, o vor transforma în ceea ce în Rusia autocratismul a făcut din mişcarea de acolo” 6. Dacă în Brăila metoda de creare a sindicatelor galbene consta în atragerea muncitorilor în organizaţii distincte, în Bucureşti a existat şi un „conducător teoretic” al acestui soi de sindicate. Acesta era I. Neagu. în anii 1910—1911 el a scos la Bucureşti un ziar „Ginta latină”, care după cîteva numere s-a transformat în „Poporul muncitor”. Acesta din urmă purta subtitlul de „Organul sindicatelor naţionale şi al Ligei pentru ocrotirea muncitorului”. 1 I. Nădejde, V.Gh. Morfun, Buc., 1925, p. 10. * „Romlnia muncitoare”, 25 martie 1912. * Victor Mihăescu, Istoria mişcării muncitoreşti din Brăila, 1930, p. 23 — 24. * „Chemarea”, 12 ianuarie 1914. 5 A.C.I.I.P., Prefectura jud. Brăila, Raportul de zi al oraşului, voi. III, 1910, f. 475. * „Romlnia muncitoare”, 22 decembrie 1913. www.dacaromamca.ro 830 N. COPOIU 20 Chiar în primul număr al ziarului s-a publicat „statutul tip” al sindicatului. Articolul 2 din acest statut interzicea ori ce fel de discuţiune politică în adunările sindicale *. Neagu a vroit, dar nu a avut succesj să-l atragă de partea sa pe Ştefan Gheorghiu, publicîndu-i fotografia însoţită de un articol elogios 1 2. îndeletnicirea principală a acestui ziar era calom- nierea mişcării socialiste din Romînia şi a conducătorilor ei. „Mişcarea” lui Neagu a încercat să intre în legătură cu organul anarhist care apărea de mai mulţi ani în Romînia „Revista ideii”, de sub condu- cerea lui Panait Muşoiu, dar această încercare nu a îmbunătăţit cu nimic situaţia sindicatelor galbene, deoarece „Revista ideii” nu avea nici o răspîndire în rîndurile muncitorilor. Această încercare de diversiune nu a avut niciun succes, cu toată ' reclama care i s-a făcut. Cei 160.000 lei3, pe care comitetul executiv al Partidului Liberal îi pusese la dispoziţie pentru formarea de sindicate galbene, nu au dat rezultatele aşteptate, deşi încercări de constituire a unor asemenea sindicate s-au mai făcut şi în anii următori. ★ Congresul socialist din 1912 a hotărît ca pe viitor congresul sin- dical să se ţină separat de congresul partidului. Această hotărîre a fost tradusă în viaţă la începutul anului 1914, cînd a avut loc pentru prima oară în istoria mişcării muncitoreşti din Romînia un congres sindical separat. Congresul din 5—7 ianuarie 1914, care şi-a desfăşurat lucrările în oraşul Ploieşti, a fost socotit al cincilea, ţinîndu-se seama şi de congre- sele anterioare la care se discutaseră probleme sindicale 4. Nu este lipsit de interes dacă vom pune alături aceste cinci congrese şi conferinţe comparînd numărul delegaţilor, al localităţilor reprezentate, al sindicatelor, ca şi numărul muncitorilor reprezentaţi. Anul Numărul Nr. locali¬ Numărul Numărul delegaţilor tăţilor sindicatelor muncitorilor 1906 75 8 28 4 466 1907 72 9 47 8 170 1910 57 10 31 3 983* 1912 86 11 33 6 775 1914 79 21 59 9 708 Din acest tabel reiese în primul rînd faptul incontestabil că, în ciuda unor mari greutăţi — cum au fost legea scelerată şi războaiele 1 „Poporul muncitor”, 8 mai 1911. 2 M. Gh. Bujor, Amintiri, p. 209. 3 „Romînia muncitoare”, 12 iulie 1912. 4 în realitate acesta ar fi trebuit să fie socotit al şaselea'congres (după cele din 1906, 1907, 1908, 1910, 1912). Probabil că organizatorii lui au socotit in afara preocupărilor sindicale conferinţa Uniunii socialiste din 1908, deşi la aceasta s-a adoptat statutul sindicatelor. * Această cifră o indică Gh. Dimitrov care a participat la congresul din 1912 (\czi: Gh. Dimitrov, Săcineniia, voi. II, Sofia, 1952, p. 221). www.dacaromamca.ro 21 DIN ISTORIA ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE CLASEI MUNCITOARE 831 balcanice —, numărul organizaţiilor sindicale şi al muncitorilor organi- zaţi s-a dublat în 8 ani. A doua concluzie care se desprinde este aceea că anii 1910—1911 s-au caracterizat printr-o relativă stagnare a mişcării muncitoreşti, cu toate că în 1910 se refăcuse Partidul Social Democrat. Ordinea de zi definitivă a congresului a fost următoarea : 1. Eaportul moral şi material al C.G.S.; 2. Tactica; 3. Presa; 4. Casele de boală; 5. Legea asigurărilor; 6. Alegerea Comisiei Generale Sindicale şi a secretariatului general al sindicatelor. înainte de deschiderea congresului s-a ţinut o conferinţă a uniunilor. Uniunile, care reuneau cea mai mare parte din muncitorii organizaţi, au făcut mai multe propuneri viitorului congres. Printre propunerile mai importante erau : 1. Comisia Generală Sindicală să se ocupe mai îndea- proape de sindicatele din provincie, căutînd să facă lunar control; 2. C.G. să stăruie în formarea de sindicate de breaslă, nu mixte ; 3. să se ţină din trei în trei luni conferinţe pe uniuni; 4. să se stabilească legături mai strînse cu uniunile din străinătate. De asemenea, s-a hotărît ca după congres să aibă loc o conferinţă a tuturor uniunilor L Congresul sindical a fost deschis de secretarul C.G.S., D. Pop, iar ca preşedinte a fost ales I. C. Frimu. înainte de a intra în ordinea de zi propriu-zisă, după validarea mandatelor, congresul a trimis mai multe telegrame : Uniunii Sindicale Internaţionale, lui O. Dobrogeanu-Gherea, şi lui Ştefan Gheorghiu care se găsea internat la sanatoriu. Cum congresul avea loc la puţină vreme după anexarea Dobrogei de Sud, chiar de la început s-a adoptat o moţiune „pentru muncitorii din Cadrilater”, prin care congresul exprima „...sentimentele sale de solidaritate frăţească tovarăşilor muncitori din Cadrilater, pe care un război criminal i-a adus sub stăpînirea oligarhiei romîne...”. Tot la început, congresul şi-a exprimat, printr-o moţiune, simpatia sa faţă de salariaţii statului cărora li se luase dreptul de orga- nizare sindicală prin legea din 1909. în afara delegaţilor care reprezentau organizaţiile sindicale, la congres au luat parte trei membri ai Comitetului executiv al Partidului Social- Democrat, precum şi delegaţi din partea ziarului „Komînia muncitoare”, ai cercului de Editură socialistă, ai cercului feminin şi ai C.C. al cercu- rilor „Tineretului muncitor”. întrucît raportul moral şi material al Comisiei Generale fusese publicat înaintea congresului1 2, s-a trecut direct la discutarea lui. O serie de delegaţi au criticat raportul pentru lipsurile sale, cum a făcut de pildă C. Mănescu, care a atras atenţia asupra faptului că raportul nu a vorbit în măsură suficientă despre marea grevă a petroliştilor de la Bana-Moreni, din martie 1913. Dar criticile cele mai numeroase au fost adresate Comisiei Generale Sindicale. Unele dintre aceste critici erau întemeiate ca, de exemplu, cea adresată Comisiei Generale că nu a activat cum ar fi trebuit în regiu- 1 „Romlnia muncitoare”, 22 septembrie 1913. 2 Acesta este primul raport amănunţit pe care l-a publicat C.G.S. www.dacaromamca.ro 832 N. COPOIU 22 nile petrolifere, dar altele exprimau tendinţe neutraliste nesănătoase (ca aceea prin care se imputa secretarului C.G.S. că a dus în cadrul sindica- telor şi o activitate politică!)1. în cadrul celui de-al doilea punct de pe ordinea de zi, analizînd problema grevelor şi a corelaţiei dintre acestea şi sindicate, secretarul C.G.S., D. Pop, a criticat faptul că propaganda făcută printre muncitori s-a concentrat numai asupra grevelor. Acest lucru a avut ca urmare părăsirea sindicatelor de către muncitori în cazul nereuşitei unei greve sau a insuficienţei ajutoarelor. Bl a propus ca grevele de simpatie să dureze o singură zi şi, avînd în vedere posibilităţile reduse ale C.G.S. de a acorda ajutoare, muncitorii grevişti neorganizaţi să fie lipsiţi de ajutorul mate- rial din partea sindicatelor. Secretarul general a propus de asemenea ca să se recunoască neutralitatea organizaţiilor sindicale, criticînd el însuşi faptul că în sindicate s-a făcut şi propagandă politică socialistă, vor- bindu-se despre votul universal şi de problema evreiască 2. Acest punct de vedere în problema tacticii, pe care îl susţinea chiar secretarul general, reliefa o anumită tendinţă din aceşti ani în mişcarea muncitorească din Romînia. Ba consta în faptul că muncitorii erau che- maţi spre organizaţiile sindicale, fluturîndu-li-se steagul luptei de clasă, şi al educaţiei în acest sens, al internaţionalismului proletar, dar şi al neutralităţii sindicale. Propaganda întreţinută în acest sens nu a putut să nu aibă urmări. Ba a dus la subestimarea de către muncitori a activi- tăţii politice, chiar în cadrul sindicatelor şi, implicit, la minimalizarea rolului P.S.D. Neutralitatea sindicală se răspîndise foarte mult în ultimul timp. Ba tindea să transforme sindicatul în organizaţie exclusiv profesională, de tipul tredunionilor engleze. Gazeta „Tribuna transporturilor”, care după îmbolnăvirea lui Ştefan Gheorghiu era condusă de C. Mănescu, scria : „Organizaţiile sindicale, oricît s-ar spune că au la baza lor prin- cipiul luptei de clasă, nu se poate spune că ele nu trebuie să rămînă în activitatea lor pe terenul strict al neutralităţii şi al luptei pur profesionale şi economice”3. Aceleaşi idei erau susţinute şi de gazeta „Desrobirea” din Ploieşti, la care colabora C. Mănescu 4. în luna noiembrie 1913, gazeta „Romînia muncitoare” a publicat mai multe articole în care autorii lor susţineau neutralitatea sindicatului. Sindicatul trebuie să fie neutru se intitula unul dintre aceste articole 5. Alături de neutralişti, atît înaintea congresului, cît şi în timpul dezbaterilor acestuia, s-au manifestat aşa-zişii „sindicalişti”. Denumirea de „sindicalism” nu avea legătură cu sindicalismul revoluţionar din Franţa, ci era un protfus al vieţii sociale autohtone, ca rezultat al faptului că muncitorul romîn, lipsit de dreptul de vot, avea o participare redusă la viaţa politică parlamentară. De aceea sindicatul era considerat de 1 Dezbaterile celui de al V-lea congres al sindicatelor unite'. p. 20. 3 Jbidem, p. 41. * „Tribuna transporturilor”, 22 ianuarie 1914. 4 „Dezrobirea”, Ploieşti, nr. 1, 2, 3 aprilie, mai 1913. "* „Romînia muncitoare”, 14 noiembrie 1913. www.dacaromamca.ro 23 DIN ISTORIA ORGANIZAŢIILOR profesionale ale CLASEI MUNCITOARE 833 acesta ca o organizaţie completă care îi apără toate interesele. îîefiind antrenat în luptele politice şi neavînd o conştiinţă de elasă destul de dezvoltată, muncitorului de rînd i se părea Partidul Social Democrat inutil. „Inima clasei muncitoare din Romînia e cu totul dată sin- dicatului” 1, scria în 1913 unul dintre conducătorii socialişti, surprin- zînd această stare de spirit la o parte dintre mucitori. Deşi aceste tendinţe au fost predominante la congres, au existat şi delegaţi care s-au situat pe o poziţie înaintată, justă. Astfel, vorbind în cadrul discuţiilor pe marginea celui de-al doilea punct de pe ordinea de zi — tactica sindicală —, delegatul N. Damian spunea: ,,... Dacă mintea muncitorului nu se luminează de idealul îndepărtat socialist, atunci el nu poate să sejege de sindicat, care trebuie să fie socialist. Orga- nizaţiile care nu au avut la bază ideea socialistă, au căzut... De aceea sînt împotriva neutralităţii, care vrea să ţină pe muncitori la principiul acela strimt, care vrea să ţină pe muncitori în interese absolut materiale. Organizaţiile noastre trebuie făcute şi refăcute în spiritul marxist” 2. Rezoluţia adoptată de către congres în problema tacticii nu era prea clară sau în orice caz nu lua atitudine hotărîtă împotriva „neutra- liştilor”. „Congresul confirmă tactica urmată pînă acuma — se spune în această rezoluţie — şi consfinţită prin statutele mişcării şi hotărîrile congreselor naţionale şi internaţionale, Sindicale şi socialiste”. După această frază echivocă se da o satisfacţie şi neutraliştilor : „Congresul recomandă sindicatelor ca în educaţia care se face muncitorimii să dea locul cuvenit doctrinei socialiste şi să accentueze pe de altă parte cît se poate mai mult activitatea lor pur sindicală pe terenul intereselor profe- sionale şi economice ale clasei muncitoare.” în ultima parte a rezoluţiei, „congresul afirmă acţiunea autonomă a mişcării sindicale”, cu excepţia sferei de acţiune în care sindicatele vor duce o luptă comună, împreună cu P.S.D. (pentru o legislaţie ocrotitoare a muncii, pentru libertăţile sindicale şi publice etc.). Această rezoluţie nu a mulţumit pe toţi delegaţii. Astfel, unul dintre aceştia, care reprezenta organizaţiile din Galaţi, a declarat la sfîrşitul congre- sului : „ca luptă, ca idee vom fi socialişti, vom fi uniţi, dar ca tactică nu” 3. Al treilea punct de pe ordinea de zi privea pres%. Raportul a arătat că mişcarea sindicală era lipsită de un organ propriu, pagina „viaţa sindicală”, din „Romînia muncitoare”, devenind insuficientă. El a propus editarea unui buletin al C.G.S. Pe marginea acestui punct s-au ivit diver- genţe, „sindicaliştii” susţinînd o presă sindicală, în timp ce reprezen- tanţii aripii de stînga susţineau că muncitorii trebuie să se adape nu numai la publicaţii de breaslă, ci şi la reviste cu un conţinut teoretic socialist, cum era revista „Viitorul social”. Următorul punct de pe ordinea de zi era „Casele de ajutor”. Această problemă se mai discutase şi la congresele anterioare, dar nu se luase nici o măsură. Cauza care făcea ca înfiinţarea caselor de ajutor să aibă adver- * * 1 „Romlnia muncitoare”, 13 iunie 1913. * Dezbaterile celui de-al V-lea congres al sindicatelor unite ..p. 44 45. * Ibidem, p. 84. www.dacaromamca.ro 834 n. copoii; 24 sari, o constituia faptul că muncitorii erau deja obligaţi să cotizeze o dată pentru ajutor în caz de boală, prin legea breslelor. Majoritatea celor care au luat cuvîntul a susţinut crearea caselor de ajutor pentru a mări în felul acesta interesul muncitorului faţă de sindicat. Punîndu-se la vot dacă trebuie să fie obligatorii sau facultative casele de ajutor de boală, majoritatea a hotărît obligativitatea acestor case. Totodată s-a constituit şi o comisie care primea sarcina să redacteze statutul casei de ajutor. în această comisie intrau D. Marinescu, I. C. Frimu şi alţii. Al cincilea punct de pe ordinea de zi se referea la legislaţia muncii- înainte de congres „Romînia muncitoare” publicase rapoartele lui C. Popovici asupra legislaţiei muncitoreşti şi ale Ecaterinei Arbore asupra, protecţiei femeilor şi copiilor, care scoteau în evidenţă lipsa de grijă a statului burghezo-moşieresc faţă de muncitori. în dezbaterile congresului s-a ridicat o problemă nouă, apărută ca urmare a dezvoltării Romîniei pe drumul capitalismului, problema lipsei de lucru. în raport se recomanda Comisiei Generale Sindicale să ia iniţiativa unei anchete în privinţa numărului muncitorilor fără lucru, în rezoluţia adoptată de congres în această problemă, la propunerea raportorului se indica să se insiste în propaganda socialiştilor asupra cauzelor care generau lipsa de lucru, cerîndu-se totodată comunelor să contribuie, prin intermediul sindicatelor, la înlăturarea urmărilor şomajului. în ce priveşte atitudinea congresului sindical faţă de legea Neni- ţescu (ca şi faţă de modificările aduse între timp acestei legi), ea nu se deosebea de cea adoptată de congresul socialist în 1912. „Congresul găseşte — se spunea în rezoluţie —1 că trebuie urmată tactica de pînă acuma, adică întruniri, manifestări energice şi orice mijloace de luptă, însă cu mai multă energie şi hotărîre”. în continuare se arăta că trebuie să se lupte pentru ca în prevederile legii asigurărilor să fie cuprinşi toţi munci- torii h în ultima şedinţă a congresului s-a ales comitetul de conducere, care avea în frunte pe D. Pop, secretar general, C. Popovici ş.a. în afara rezoluţiilor amintite mai sus, congresul a mai adoptat rezoluţii în următoarele probleme : 1. Drepturi şi libertăţi sindicale 1 2; Recrutarea, propaganda şi organizarea 3; 3. în privinţa sărbătoririi zilei de 1 Mai, din nou se stăruia ca sărbătorirea să se facă în ziua de 1 Mai, chiar dacă e zi de lucru ; 4. Propaganda printre ţărani: „C.G.S.R. este însărcinată a cerceta mijloacele pentru organizarea sindicală a muncito- rilor agricoli şi să se supună rezultatul acestor cercetări organizaţiilor şi congresului”. Alte rezoluţii priveau educaţia, mijloacele materiale, modificarea statutelor, munca femeilor şi copiilor, presa, broşurile sindicale educative. 1 Dezbaterile celui de al V-lea congres al sindicatelor unite ..., p. 89 — 90. 2 împotriva bătăilor. în rezoluţie se Înfiera atitudinea sălbatică a administraţiei (aţă de muncitorii socialişti in Brăila, Focşani, Săveni, Botoşani, Bacău etc. şi Însărcina C.G.S. să tipărească o broşură cu descrierea acestor samavolnicii pe care să o trimită Ligii Drepturilor Omului la Paris ; Împotriva legilor excepţionale : se cereau drepturi egale pentru toţi locuitorii, inclusiv cei din Cadrilater etc. 3 Se numeşte un al doilea propagandist — delegat; pentru organizaţiile din provincie se hotărăşte sprijinirea organizaţiilor de tineret şi se recomandă constituirea sindicatelor pe bresle. www.dacaromamca.ro 25 DIN ISTORIA ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE CLASEI MUNCITOARE 835 Congresul a luat sfirşit, după cum relata „Romînia muncitoare”, într-un entuziasm general. Luînd cuvîntul la închiderea dezbaterilor, I. C. Frimu spunea : „Lucrările congresului au fost terminate. Dacă au început cu o serie de asperităţi, constat cu plăcere că ne despărţim într-o atmosferă de frăţie şi unire care ne face să plecăm cu mai multă hotărîre în viitor” L Congresul sindical ţinut la începutul anului 1914 a reprezentat o largă afirmare a organizaţiilor profesionale muncitoreşti în viaţa ţării, în pofida încercărilor guvernelor burghezo-moşiereşti de a abate clasa muncitoare de la organizarea pe baza principiului luptei de clasă, prole- tariatul din ţara noastră a reuşit să-şi creeze organizaţii sindicale destul de puternice înainte de primul război mondial. Acestea au compromis corporaţiile şi breslele, care au rămas nişte centre patronale. în întreaga această perioadă sindicatele au reprezentat o şcoală de educaţie a prole- tariatului în spirit de clasă, şi din acest punct de vedere, rolul lor a fost cu totul remarcabil. , * Izbucnirea primului război mondial imperialist şi intrarea Romîniei în aşa zisa neutralitate au provocat tulburări adînci în viaţa şi activitatea organizaţiilor muncitoreşti. în anii 1914—1916 nu s-a mai ţinut nici un congres sindical, iar cu prilejul unor consfătuiri a Uniunii fier şi metal se constata că după începerea războiului unele sindicate n-au mai putut activa pe linia organizaţiilor respective, întîrziind plata cotizaţiilor, reînnoirea carnetelor etc. Dar cu toată aparenta destrămare a organiza- ţiilor înfiinţate cu preţul multor greutăţi în anii 1905—1914, clasa mun- citoare din Romînia, angajată în lupta împotriva războiului imperialist, se pregătea de fapt, sub conducerea aripei de stînga din P.S.D. şi C.G.S., pentru marile bătălii de clasă care aveau să se dezlănţuie ca urmare a intrării Romîniei în război şi a victoriei Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. în acest proces de pregătire şi creştere, un rol important l-au jucat organizaţiile profesionale ale clasei muncitoare create în anii 1905-1914. ' M3 MCTOPMM IIPOcDECCMOHAJIbHblX OPrAHM3AlţI4fî PAEOHErO KJIACCA PyMbIHHH (1910—1914 rr.) PE3IOME Abtop npiiBOjţiiT b HacTOHmeii paCoTe pnjţ hobux jţamibix, OTnocnmiixcH a HCTopmi npo(|ieccnonajibHbix opramiaaiţiift pa6o>iero KJiacca PyMbiHHH b 1910—1914 rr. UoKyMeHTanbHyio ocHOBy CTaTbH cocTaBjmioT paBouan npoijiecciioiiajibiiaii ne- aaTb («Romînia muncitoare», «Fer şi metal», «Tribuna Transporturilor* ii ap.), AOKJiaflH ii oOcywjţeHiiH, npoHCxojuiBimie na Cbeajţax Coimaji-jţeMOKpaTHHecKoft napTint h Teiie- pajibiioit npoiţcoioaHoit komhcciih b bth ro«bi, a TaKiae h jţpyriie MaTepHa.Tbi. Ilocae 1910 r. 1 1 Dezbaterile celui de-al Yl-lea congres al sindicalelor unite. .. , p. 82. www.dacaromamca.ro 836 N. COPOIU 26- b paGoieM jţBHHteHHH b PyMUHHH tiMeeT MecTO npoqecc Ruperi jieHHH npo$eccHOHajn>Hbix opraHHaaqiiti: caMbiMH CHJibHbiMH npo$coio8aMH aapeKOMeH^OBajm ce6« npo^coioabi mg- TajiJiyproB h nopTOBbix paSouHX. yKpenjieHHG paSo’mx opraHH3aqntt HaxoffHT cbog OTpa- HteHHe b nocTOHHHOM pocTG MHCJia hx MJieHOB, b oSpaaoBaHHH CoioaoB, b pasBHTHH npo$ec- CHOHaJlbHOit neuaTH («Lucrătorul In piele», «Gazeta Sobarilor», «Federaţia» H JţpyrHG raaeTbi oTpamaJiH 6opt6y paSounx na cooTBGTCTByiomHX OTpacjieit), b hpobgaghhh koh- (fepenpHH Coiobob h cioaca npo$coioaoB b HHBape 1914 r. B ara Hte ro^bi nojiyqaioT hg- KOTopoe paaBHTHG MOJiopiemnue opraHHaapHH PyMUHHH h ocHOBHBawTCH nepBbie mencKHG opraHHaapHH, paaBHTue KOTopux TaiţHte onncuBaoTCH b CTan>e. Phs, o6mux aaMGiaHHtt, OTHOCHiiţHXCH k hctophh npo$eccHOHajibHbix opraHHaapHit paSouero KJiacca aToro ncpHO/ţa, h b ocoSeHHOCTH k hx xapaKTepy, flaeTCH bo BBOjţHoit qaoTH pafîoTu. LES OEGANISATIONS PEOFESSIOSTNELLES DE LA CLASSE OUVEIÎîEE DE EOUMASTIE AU COUES DES ANNfiES 1910-1914 R£SUM£ L’auteur produit ici une sărie de donnăes inădites touchant l’histoire des organisations professionnelles de la classe ouvrifere de l’ancienne Roumanie, au cours de la păriode 1910 — 1914. Ses sources sont la presse ouvriere du temps — Romtnia muncitoare (« La Roumanie ou- vrifere »)> Fer şi Metal (« Fer et Mătal •), Tribuna Transporturilor (« La Tribune des Transports >), etc. — Ies comptes rendus des dăbats et Ies rapports prăsentds aux congris du Parti social- dămocrate et de la Commission Gănărale Syndicale de Roumanie, ainsi que d’autres matăriaux documentaires. Aprfes 1910, le mouvement ouvrier de Roumanie fut marque par un processus de conso- lidation des organisations professionnelles, au nombre desquelles Ies syndicats des ouvriers mătallurgistes et des dokers s’affirmferent tout particuliărement. Cette consolidation des organisations de la classe ouvrifere se manifesta notammenlrpar le nombre croissant de leurs membres, la crăation d’unions par branches professionnelles, le dăveloppement de la presse ouvrifere professionnelle (des publications telles que Lucrătorul tn piele « le Travailleur du cuir * Gazeta sobarilor «la Gazette de poiliers «, Federaţia «la Fcdăration » se faisaient l’ăcho de la lutte des travailleurs des branches respectives), par Ies conferences des unions professionnelles et le Congrfes syndical de janvier 1914. Ces mâmes annăes connurent un certain dăveloppement des organisations de jeunesse de l’ancienne Roumanie et virent naltre Ies premiăres organisa- tions făminines, dont l’dvolution est ăgalement dăcrite par l’auteur. Une serie d’apprăciations d’ordre gănăral touchant l’histoire et le caractere des organisations professionnelles de la classe ouvrifcre de cette dpoque sont exposăes dans la pârtie introductoire de Partide. www.dacoromanica.ro ACŢIUNI ŢĂRĂNEŞTI ÎN ROMÎNIA ÎN PERIOADA 1907—1917 DE M. IO SA Istoriografia burgheză a ignorat complet frămîntările şi luptele ţără- nimii din perioada 1907—1917. Socotind răscoala din 1907 drept un fapt „anormal”, „destructiv”, „haotic” în viaţa ţării, istoricii burghezi au trecut sub tăcere frămîntările şi acţiunile permanente ale maselor de ţărani împotriva asupririi moşiereşti, pentru pămînt, din perioada de după 1907. De aci necesitatea pentru istoriografia noastră marxistă de a cerceta şi scoate de sub vălul tăcerii sub care au ascuns istoricii burghezi lupta permanentă a maselor ţărăneşti împotriva asupririi moşiereşti şi a aren- daşilor. S-au scris pînă în prezent unele articole şi studii privind răscoala din 1907 ; s-a dat însă mai puţină atenţie frămîntărilor şi luptelor din perioada 1907—1917, asupra cărora ne propunem să aducem unele con- tribuţii prin materialul de faţă. ★ Eăscoala ţăranilor din 1907 a însemnat una din cele mai puternice ridicări la luptă a maselor populare împotriva exploatării, pentru o viaţă mai bună, pentru libertate şi progres. Ea a zguduit temeliile orînduirii burghezo-moşiereşti. Clasele exploatatoare au înecat însă în sînge lupta maselor. „Lecţia istorică pe care răscoalele au evidenţiat-o — menţio- nează tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — este aceea că ţărănimea nu poate învinge în lupta împotriva exploatării moşiereşti pentru pămînt, decît în alianţă şi sub conducerea proletariatului”* 1. Înspăimîntate de lupta revoluţionară a ţărănimii, clasele dominante şi-au dat seama că pentru menţinerea intactă în viitor a proprietăţii * Studiul de faţă prezintă unele materiale documentare şi concluzii la care a ajuns autorul lntr-un capitol mai larg pe care l-a Întocmit pentru lucrarea Lupta maselor pentru pămînt Intre 1917—1921, elaborată la Institutul de Istorie al Academiei R.P.R., lucrare In curs de pregătire pentru tipar. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtntări, august 1959 — mai 1961, Editura politică,. 1961, p. 428. www.dacaromamca.ro 838 M. IO SA 2 moşiereşti, erau necesare unele măsuri noi. „După răscoală — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — clasele exploatatoare au adoptat o politică de creare la sate a unei baze sociale de sprijin prin întărirea burgheziei săteşti cu ajutorul Casei Eurale şi a altor instituţii special înfiinţate în acest scop” *. Casa Eurală, obştiile de arendare, precum şi alte măsuri adop- tate în perioada anilor 1908—1912 au contribuit întrucîtva la întărirea burgheziei săteşti. Casa Eurală — constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni, cu un capital de 10 milioane lei, din care jumătate aparţinea particularilor, iar jumătate statului — avea sarcina să cumpere moşiile proprietarilor scoase în vînzare, să le parceleze şi mai apoi să le vîndă.în loturi de cîte 5 ha ţăranilor cumpărători de pămînt. Un ţăran putea cum- păra pînă la 5 loturi, adică în total 25 ha pămînt, dacă făcea dovada că posedă uneltele şi vitele necesare. Dar, Casa Eurală avea să îndreptă- ţească speranţele coaliţiei burghezo-moşiereşti numai într-o mică măsură. Prin intermediul ei n-au trecut în mîinile chiaburimii decît aproximativ 20 000 ha1 2, ceea ce era mult prea puţin pentru a crea o pătură socială care să constituie un sprijin politic al regimului burghezo-moşieresc la sate. Un alt mijloc folosit de clasele dominante pentru întărirea elemen- telor capitaliste la sate l-a constituit obştiile de arendare. Legea din 1909 acorda obştiilor de arendare, în fruntea cărora se aflau elemente ale chia- burimii 3, dreptul exclusiv de a lua în arendă proprietăţile statului^ ale mănăstirilor etc. Numărul obştiilor de arendare a crescut între 1907—1913 de la 65 în 1907, cu o suprafaţă de 42 000 ha, la 495 în 1913, cu o suprafaţă de aproape 400 000 ha 4. Acelaşi scop — întărirea burgheziei săteşti — s-a urmărit şi prin trecerea pămînturilor considerate „bunuri de mînă moartă” în proprietatea statului, care, la rîndul lui, trebuia să le vîndă, în loturi, ţăranilor cumpărători. Aceste măsuri au accentuat întrucîtva procesul de diferenţiere a ţărănimii, de dezvoltare a capitalismului în agricultură. Ele n-au schimbat însă baza social-politică a regimului burghezo-moşieresc, aceasta rămînînd în esenţă aceeaşi. Eămăşiţele feudale au continuat să persiste, frînînd în continuare progresul forţelor de producţie în agricultură. Principala piedică în calea progresului social o constituia moşie- rimea, în stăpînirea căreia se afla majoritatea pămîntului. într-adevăr, un număr de 4171 proprietari, cu peste 100 ha, reprezentînd numai 0,43% 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuotnlări, Ed. IV, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956, p. 178. 2 Prin Casa Rurală s-au vîndut ţăranilor Înstăriţi, ptnă la primul război mondial, 4 238 loturi cu o suprafaţă de 19 500 ha. (Anuarul statistic al Romlniei pe 1916 — 1916, Buc., 1919, p. 72). în afară de vînzări, Casa Rurală arenda an de an importante suprafeţe, care de asemenea erau luate de ţăranii chiaburi, ceea ce Întărea poziţiile lor economice. 3 ,,în capul obştiilor — recunoştea un economist burghez — se pun un agronom şi clţiva mai răsăriţi dintre săteni, Învăţătorul este nelipsit, şi ăştia speculează pe ţărani” (A. G. Galan, însemnătatea obştiilor de arendare In economia noastră agrară, Bucureşti, 1941, p. 13). 4 Mihail Şerban, Problemele noastre social-agrare, Bucureşti, 1914, p. 38. A. G. Galan, op. cil., p. 18. Reprezentanţii burgheziei şi moşierimii vedeau In dezvoltarea obştiilor de aren- dare — după cum se exprima un autor burghez — ,,... calea cea mai sigură şi fără adinei revoluţii sociale la echilibrul ... distribuirii proprietăţii funciare a ţării” (C. Filipescu, Bilanţul economic al obştiilor de arendare, Buc., 1909). www.dacaromamca.ro 3 VCŢIUNI TARANEŞTI IN PERIOADA 1907 1917 839 din totalul proprietarilor de pămînt, stăpîneau 57,41% din întreaga supra- faţă agro-silvică a ţării, în timp ce 920 939 familii ţărăneşti deţineau abia 34,18 % L Sărăcite şi ruinate, masele ţărăneşti trăiau într-o dependenţă semifeudală faţă de moşier, lucrînd pămîntul acestuia cu inventarul lor agricol, atît pentru pămînt de muncă, dît şi pentru păşune. Aşa după cum sublinia Y. I. Lenin : „Baza exploatării — (în condiţiile sistemului de muncă în dijmă —M.I.) — o constituie nu separarea muncitorului de pămînt ci legarea forţată a ţăranului ruinat de pămînt, nu capitalul proprieta- rului, ci străvechiul plug de lemn al ţăranului, nu progresul agriculturii, ci vechea şi îndelungata rutină, nu «libera angajare», ci înrobirea faţă de cămătărie” 1 2. Lipsite sau cu pămînt insuficient, masele de ţărani trebuiau să muncească în dijmă, cu vitele şi uneltele lor agricole, pămîntul moşie- rilor. Pe de altă parte, moşierii înşişi erau interesaţi să folosească munca ţăranilor, inventarul lor agricol — în felul acesta moşierii fiind scutiţi a mai face cheltuieli pentru procurarea inventarului3, asigurîndu-şi cul- tivarea pămînturilor lor cu ajutorul ţăranilor 4 S. Legea învoielilor agricole, votată la 23 decembrie 1907, nu a dus la îmbunătăţirea situaţiei maselor ţărăneşti. Deşi interzicea formal dijma la tarla şi ruşfeturile, admiţînd numai arenda în bani şi dijma în produse, legea „învoielilor” n-a schimbat aproape nimic în raporturile dintre ţărani şi proprietari, aceştia din urmă eludînd prevederile ei. Legea pre- vedea, totodată, ca moşierii să vîndă o optime din terenurile lor comu- nelor sau obştiilor pentru constituirea islazurilor. Unii moşieri au dat islaz comunelor, oferind terenuri nisipoase şi pietroase în schimbul cărora au încasat însemnate sume. Alţii însă au refuzat să dea islaz ţăranilor. Legiuirile agrare au sporit într-o oarecare măsură puterea economică a burgheziei săteşti. Limitîndu-se însă numai la proprietăţile statului, ale mănăstirilor etc. ele n-au fost suficiente pentru a întări acea bază la sate care să asigure liniştea şi inviolabilitatea proprietăţii moşiereşti. Pe de altă parte, păstrînd neatinsă proprietatea moşierească, legiuirile agrare nu puteau să înlăture contradicţiile profunde de la sate. Clasele dominante nu puteau şi nici nu erau interesate în rezolvarea problemei agrare, care se poate realiza numai pe cale revoluţionară. Măsurile luate prin legiuirile agrare au adîncit şi amplificat contradicţiile de la sate. Exploatarea capitalistă a satului, împletirea ei cu aceea generată de rămă- şiţele feudale au accentuat contradicţia dintre masele ţărănimii şi moşie- rime — principala contradicţie la sate. Ura maselor de ţărani împotriva asupririi moşierilor şi arendaşilor a crescut, la sate înregistrîndu-se per- manent conflicte. 1 Calcul făcut pe baza lucrării lui G. D. Creangă, Proprietatea rurală tn Romlnia, Bucu- reşti, 1907, p. XLVI—XLVII. 3 V. I. Lenin, Opere, voi. 15, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 148. * Statistica maşinilor şi uneltelor agricole întrebuinţate In 1905, arată că marii proprietari nu deţineau declt 26 416 din totalul de 476 979 pluguri, adică ceva mai mult de 5%. Ei nu posedau declt 3,6 % din totalul carelor şi căruţelor şi numai 8% din totalul vitelor, in timp ce ţăranii posedau 94% din numărul căruţelor şi carelor şi 92% din numărul vitelor (p. 16 — 18). 4 A se vedea C. Georgescu, Exproprierea, in „Viaţa rominească”, nr. 3, an. IX, 1914, p. 365. S o. 3189 www.dacoromanica.ro 840 M. IOSA 4 Mişcarea muncitorească devine după 1907 un factor tot mai influ- ent al vieţii sociale. Sub impulsul elementelor revoluţionare şi al creş- terii conştiinţei de clasă a proletariatului se dezvoltă sindicatele, bazate pe principiul luptei de clasă. Antrenînd o parte din ce în ce mai mare a clasei muncitoare, mişcarea muncitorească a influenţat şi lupta maselor ţără- neşti. Programul Uniunii Socialiste din Romînia (transformată în 1910 în Partidul Social-Democrat) se pronunţa pentru sprijinirea luptei mase- lor ţărăneşti. Chemînd la viaţa politică „clasele orăşeneşti şi săteşti” partidul — se arată în expunerea de motive a programului — îşi propunea să lupte pentru „a ridica proletariatul şi masele săteşti cele mai de jos, spre a lua ele înşile în mîini destinele Romîniei...”*. Deşi nu vorbea, direct despre'alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime, expunerea de motive arată că P.S.D. se considera ca pavăza cea mai sigură a ţără- nimii, „...protectorul ei natural”1 2. Elementele revoluţionare au dus, în ciuda elementelor oportuniste din conducerea partidului, o activi- tate intensă de luminare şi de mobilizare a maselor la luptă. Datorită, activităţii lor, în ziarul „Romînia muncitoare” apăreau tot mai multe ştiri referitoare la situaţia ţărănimii. Influenţa mişcării muncitoreşti la, sate avea loc atît prin presă, cît şi direct prin elementele înaintate; mergînd la sate, acestea explicau maselor interesele comune care legau clasa muncitoare de ţărănime şi necesitatea luptei comune ce trebuiau s-o ducă pentru lichidarea marii proprietăţi moşiereşti (a resturilor feudale) care împiedicau şi lupta proletariatului. în legătură cu propaganda desfăşurată la sate de elementele înain- tate din mişcarea muncitorească, Ionel Brătianu arată într-o circulară din 21 februarie 1908, adresată prefecţilor, că „emisari ai Cercului Socia- list «Romînia muncitoare» din Bucureşti şi ai organizaţiilor sindica- liste din provincie caută să distribuie la sate diferite broşuri în Scopul propagandei”3. Autorităţile burghezo-moşiereşti căutau să împiedice contactul maselor ţărăneşti cu mişcarea muncitorească şi circulara sus- amintită conţinea dispoziţii în acest sens. Teama de eventualitatea izbuc- nirii unor noi răscoale şi de unirea lor cu acţiunile muncitoreşti plana ca o ameninţare asupra autorităţilor. încă în timpul răscoalei din 1907, în paginile izolate găsite printre documentele arhivei lui D. A. Sturdza, şeful partidului şi guvernului liberal, se arată că : „Trebuie să evităm con- tactul dintre ţărănime şi proletarii de la oraşe” 4. Cu toate greutăţile întîmpinate din partea poliţiei şi jandarmeriei, ziarul „Romînia muncitoare” pătrundea şi la sate, relatînd deseori aspecte ale situaţiei maselor ţărăneşti. în plus, an de an presa muncito- rească comemora răscoala din 1907, cu care prilej elementele înaintate din mişcarea muncitorească demascau exploatarea cruntă a ţărănimii 1 Documente din mişcarea muncitorească 1872—1916, culese şl adnotate de Mihail Roller, ed. a Il-a, Editura C.G.M., 1947, p. 465. " * Ibidem, p. 465. 3 Arh. St. Craiova, Fond. Prefectura Doi], dos. 105/1908, f. 1. 4 Răscoala ţăranilor din 1907. Documente pentru istoria Romîniei, publicate de M. Roller, Editura de Stat, voi. 3, p. 74. www.dacaromamca.ro 5 ACŢIUNI ŢĂRĂNEŞTI IN PERIOADA 1907—1917 841 de către moşieri şi arendaşi, ca şi abuzurile şi schingiuirile de către autorităţi a acelor ţărani care îndemnau masele ţărăneşti la acţiuni de luptă. După represiune, la sate au continuat răbufniri ale luptei maselor ; deşi înspăimîntate, acestea n-au încetat totuşi să acţioneze împotriva asupririi moşierilor şi arendaşilor. Conţinutul obiectiv al luptei lor era de a pune mîna pe pămîntul moşieresc. Dar, pentru moment nu formulau încă această revendicare, acţionînd doar pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Forma de luptă cea mai frecventă în această perioadă a con- stituit-o refuzul de muncă. La numai cîteva zile de la răscoală, masele ţărăneşti refuzau să muncească pămînturile moşierilor şi arendaşilor, temîndu-se că aceştia îşi vor însuşi în întregime recoltele. Ion I. C. Brătianu, ministrul de interne, telegrafia prefecţilor ,,... Asiguraţi că nu este în intenţia guvernului de a despăgubi din recoltele lor” 1. în judeţele din Muntenia, Oltenia şi în cîteva din Moldova (în judeţul Iaşi mai ales) 2, din cauza grelelor con- diţii de muncă impuse de moşieri şi arendaşi, ţăranii refuzau să secere şi să strîngă recoltele 3. în unele judeţe — ca de pildă în jud. Ylaşca 4, se numărau cu zecile satele ai căror locuitori refuzau să secere şi să strîngă recoltele. Inspectorul general al jandarmeriei rurale Dolj arăta într-un raport al său către prefect că ,,în multe localităţi spiritele sînt agitate, oamenii refuză a eşi la munca cîmpului” 5. La Calafat, datorită condiţiilor grele impuse de proprietari, locuitorii „refuză a eşi la munca cîmpului”. împotrivirea ţăranilor de a munci în condiţiile cerute de proprietari s-a manifestat puternic în tot cursul anului 1907. îndată după seceriş, lupta maselor de ţărani a îmbrăcat forme noi care s-au concretizat prin ridicarea recoltei de pe loturile muncite de ei în dijmă. Fiind lipsiţi de bani, neavind alte mijloace de existenţă, neputînd să-şi plătească arenzile, ţăranii ridicau cu forţa recolta fără a mai aştepta dijmuirea. Pentru a-i împiedica, moşierii şi arendaşii apelau la jandarmi, provocînd în acest fel o stare de puternică frămîntare şi nelinişte. Aşa, de pildă, în jud. Dolj şi Vîlcea, unde moşierii şi arendaşii i-au oprit pe ţărani cu jandarmi, împiedicîndu-i să-şi ridice partea lor de recoltă, aceştia erau în plină fierbere. „Noile agitaţii — scria ziarul « Opinia » — se prezintă mai periculoase ca cele de astă primăvară” 6, avînd în vedere tocmai ridicarea recoltei de către ţărani înainte de a fi fost dijmuită de către proprietar. 1 Arh. St. Craiova, Fond. Prefectura Dolj, dos. 14/1907, f. 52. * Vezi J. Benditer, Starea şi lupta ţărănimii din Moldova după martie 1907, In Studii şi referate privind răscoalele ţărăneşti din 1907, Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 260; „Opinia" din 25 Iulie 1907. 3 „Timpul", Brăila, din 1 iulie 1907. 4 După cum relata ziarul „Vocea Tutovei", Blrlad, nr. 14 din 1 iulie 1907, „20 de comune din jud. Vlaşca refuză a eşi la secerat”, ceea ce arată numărul mare al satelor ai căror locuitori erau nemulţumiţi de „Învoielile" impuse de proprietari. 5 Răscoala ţăranilor din 1907. Documente şi mărturii pentru istoria Romtniei, publicate de Mihail Roller, Ed. de Stat, voi. 1, p. 691 — 692. 3 „Opinia" din 1 iulie 1907. www.dacaromamca.ro 842 M. IOSA 6 O altă formă prin care s-a manifestat lupta ţărănimii împotriva exploatatorilor ei a fost incendierea recoltei acestora. Astfel de acţiuni au avut loc mai ales în judeţul Dolj, la Urzicuţa, Drănic, Panaghia etc. în comuna Urzicuţa — jud. Dolj — după cum se arăta într-un raport al prefecturii — „ţăranii au dat foc clăilor de grîu şi fîn ale proprieta- rului Vîrvoreanu” L în ura lor împotriva asupritorilor, ţăranii au atentat şi la viaţa proprietarilor. „Locuitorii din comuna Oteteliş, jud. Vîlcea — rela- tau unele ziare 1 2 — au împuşcat pe arendaş”, iar în alte două localităţi — după cum semnala ziarul „Agrarul”, organul marilor proprietari — „ţă- ranii au atentat la viaţa proprietarului” 3. Aceste acţiuni caracterizează cît se poate de bine mînia, setea de răzbunare şi hotărîrea ţăranilor de a înlătura cu violenţă, în ciuda sîngeroasei reprimări din martie, pe asu- pritorii lor. Temîndu-se de o răbufnire puternică, aidoma celei din fe- bruarie-martie, mai ales că în multe locuri acţiunile ţărăneşti erau re- primate cu forţa armată, „Agrarul” cerea guvernului să facă noi pro- misiuni 4 pentru a menţine ordinea. „Datoria guvernului — arăta el — este să dea un nou manifest către ţară prin care să spună că se va ţine de fă- găduielile făcute şi fără a fi silit de greve agrare sau de atentate la viaţa proprietarilor” 5. Fierberea revoluţionară continua să se manifeste cu putere la sate 6 şi în legătură cu lipsa păşunilor. în partea de nord şi de mijloc a Moldovei, unde lipsa de alimente era mai mare datorită şi secetei din vara lui 1907, masele ţărăneşti au întreprins acţiuni pentru a obţine islazul promis încă în timpul desfăşurării răscoalei din 1907. „în satul Francingi din jud. Vaslui — se arată într-o telegramă a primarului către prefect — locuitorii s-au răsculat împotriva arendaşului Stener” 7 întrucît acesta vînduse 12 1/2 fălci iarbă locuitorilor din Drăguşeni. Fiind lipsiţi cu de- săvîrşire de păşune şi voind să cumpere ei iarba, locuitorii s-au postat 1 Răscoala ţăranilor din 1907. Documente ..., voi. 1, p. 689. 2 „Agrarul” din 20 iulie 1907; cf. „Vocea Tutovei”, Btrlad, din 20 iulie 1907. 2 „Agrarul” din 25 iulie 1907. 4 Prin manifestul din 12 martie 1907, guvernul liberal făcuse unele promisiuni prevăzlnd : a. Desfiinţarea taxei de 5 lei prevăzută prin legea pentru asigurarea In contra lipsei de porumb, provenită din secetă, precum şi a taxei pe decalitru de vin. b. Venitul la proprietăţile mici ţărăneşti să fie calculat la impunere ca la cele mari. c. Proprietăţile statului sau ale aşezămintelor publice să fie lucrate In regie sau arendate la ţărani, să nu se mai dea la arendaşii străini. d. O lege pentru uşurarea Învoielilor agricole Intre ţărani şi proprietari sau arendaşi. e. O lege pentru Înfiinţarea Casei Rurale spre a Înlesni ţăranilor luarea In arendă sau cumpărarea de proprietăţi. f. Maximum de suprafaţă arendată să nu treacă de 4 000 ha de fiecare arendaş. Manifestul se Încheia cu cuvintele : „Guvernul Îşi va da toate silinţele pentru ca legile să fie aplicate cu sfinţenie şi pentru ca nedreptatea şi apăsarea să fie Înlăturate”. 5 „Agrarul”, 20 iulie 1907. • Prefectul judeţului Vlaşca, I. T. Ghica, raporta la 15 iulie 1907 ministrului de interne că „trebuieşte să fim cu ochii aţintiţi^supră-le. în comunele Frăsihetu, Bobaiţa, Blscoveni, Cre- venicu, Răduleşti, Buteasca de Jos, Udeni şl Găujani — neomenia cltorva proprietari şi arendaşi aţtţă mult spiritele”. (Răscoala ţăranilor din 1907. Documente şi mărturii pentru istoria Romlniei, publicate de M. Roller, Ed. de Stat, voi. 1, p. 403). 7 Arh. St. Buc., Min. Justiţiei, Dir. Judiciară, dos. 267/1907, f. 34. www.dacaromamca.ro 7 ACŢIUNI ŢĂRĂNEŞTI In PERIOADA 1907 1917 843 în faţa curţii arendaşului, ameninţîndu-1. La faţa locului a sosit urr de- taşament de represiune care a împrăştiat pe locuitori. Autorităţile burghezo-moşiereşti erau îngrijorate de neliniştea şi frămîntările de la sate. „Gîndul pentru o viitoare revoluţie — raporta diviziei a 7-a un jandarm travestit civil, trimis prin satele judeţului Yaslui, — nu i-a părăsit, în caz cînd nici la toamnă nu li se va acorda îmbunătăţirile promise” 1. Peste tot fierberea maselor ţărăneşti era tot mai mare. Starea de spirit revoluţionară de la sate, care a continuat după martie 1907, a provocat teamă marilor proprietari. Pentru evitarea unei eventuale răscoale de proporţiile celei din 1907, guvernul liberal a fost nevoit să disperseze armata în mai multe centre : Filiaşi, Piatra-Olt, Costeşti, Titu, Ciulniţa, Buzău şi Paşcani. Bepartizarea armatei în principalele noduri de cale ferată era făcută în scopul de a asigura o deplasare rapidă a trupelor în cazul în care ar fi izbucnit răscoale şi de a localiza şi lichida în scurt timp asemenea acţiuni. în toamna anului 1907, neliniştea şi frămîntarea maselor — cauzate, pe de o parte, de faptul că unii proprietari pretindeau aceleaşi „învoieli” înrobitoare, iar pe de altă parte, deoarece alţii, în aşteptarea votării legii „învoielilor” agricole, refuzau să încheie „învoieli” — deveniseră tot mai apăsătoare pentru proprietari. în asemenea condiţii masele ţărăneşti încercau să-şi facă singure dreptate, pătrunzînd cu forţa pe moşii şi luînd pămînt, în contul învoielilor, fără a aştepta pe proprietari. în Moldova, în comunele Cristeşti şi Brăneşti 2 din judeţul Iaşi, cum şi la Folteşl i şi Măstăcani din judeţul Covurlui 3 ţăranii au intrat cu forţa pe moşii arînd părţi din moşii fără a fi avut consimţămîntul proprietarilor. Presa burghezo-moşierească semnala zilnic ştiri despre starea de efervescenţă de la sate. „Guvernul — scria «Evenimentul» — a primit ştiri foarte îngrijorătoare din Teleorman. în comuna Vîrtoapele s-a pro- dus un început de răscoală, ţăranii cerînd să li se împartă moşia” 4. S-au trimis jandarmii care au înăbuşit acţiunea ţăranilor. în continuare ziarul relata că asemenea agitaţiuni erau şi în alte comune. Aceasta era situaţia, pe întreg cuprinsul ţării, în momentul cînd în Cameră şi în Senat se discutau măsurile prin care coaliţia burghezo- moşierească spera să-şi asigure în viitor „liniştea şi ordinea”. în cursul anului 1908, în legătură cu prevederile noii legi a „învo- ielilor” au avut loc ultimile răbufniri ale răscoalei din 1907. La sate cir- culau scrisori anonime, ca aceea adresată, din Bucureşti, locuitorului Dumitru Chivăraru din comuna Işalniţa (Dolj)5, circulau manifeste6 care, demascînd manevrele burgheziei şi moşierimii în legătură cu legea „învoielilor” din 23 decembrie 1907, chemau masele la luptă. „Legea 1 Răscoala ţăranilor din 1907. Documente ..., voi. 1, p. 325. 2 Arh. St. Buc., Min. Justiţiei, Dir. Judiciară, dos. 177/1907. 3 Ibidem. 4 „Evenimentul” din 14 decembrie 1907. 5 Arh. St. Buc., Min. Justiţiei, Dir. Judiciară, dos. 177 1908, f. 4. 8 Asemenea manifeste s-au găsit în comunele Leu şi Islaz judeţul Romanaţi (Vezi Arh. St. Craiova, Fond. Prefectura Dolj, dos. 14/1908, nepaginat), precum şi în jud. Mehedinţi (Dezb t- lerile Senatului pe 1907) 190S, p. 587). www.dacaromamca.ro 841 M. IO SA 8 votată — se spunea în scrisoarea anonimă adresată locuitorului Dumitru Chivăraru 1 — este tot în binele ciocoilor (adică al proprietarilor —M.I.) ... cit pentru ţărani e tot vai de ei” 2. Scrisoarea se încheia cu îndem- nul ca ţăranii să ducă mai departe lupta pentru a căpăta pămînt. 0 dată cu intrarea în vigoare a noii legi a ,,învoielilor”, frămîntă- rile şi mişcările ţărăneşti au cuprins întreaga ţară. Iniţial, ţăranii refuzau să încheie contracte de muncă cu proprietarii în baza acestor învoieli, socotindu-le tot aşa de apăsătoare ca şi înainte de 1907. „Î7u e bună legea nouă a învoielilor agricole” spuneau, de pildă, ţăranii din comunele Luiza, Călugăra şi Petriceana din jud. Bacău. Ei cereau pămînt în proprietate, ameninţînd că de nu li se dă „vor vedea ei (ţăranii — M.I.) ce vor face pînă la aprilie” 3, refuzînd a încheia contractele de muncă. în acelaşi sens raporta şi inspectorul agricol de Ialomiţa, unde „locuitorii din co- munele Jegălia, Socariciu şi Boseşti refuză în mod absolut a se angaja a munci la proprietari sau arendaşi indiferent de preţ” 4 *. Masele ţără- neşti s-au convins repede de caracterul noilor „învoieli”, opunîndu-se la încheierea lor. Mai apoi, lipsite de pămînt, ele au consimţit să încheie contracte; n-au încetat totuşi lupta împotriva manevrelor moşierilor şi arendaşilor de a încălca prevederile legii, ridicîndu-se împotriva arenzilor mari şi în genere împotriva diferitelor aspecte ale rămă- şiţelor feudale. „La 22 februarie 1908 — raporta primarul comunei Vişani prefec- tului jud. Covurlui — ţăranii, nemulţumiţi de modul cum se făceau în- voielile cu ei, au început să se agite şi în aceeaşi zi pe cînd Moritz Lincher şi Eadu Spînu, cel dintîi administrator al lui Fischer, arendaşul moşiei Vişani, şi cel de-al doilea procurator, se aflau în mijlocul unui grup de vreo 60 ţărani şi vorbeau în privinţa învoielilor, doi dintre ţărani au trîn- tit într-un şanţ pe administrator şi pe procurator lovind şi cu picioarele pe acest din urmă” 8. Din constatările făcute, cauza incidentului dintre locuitori şi împuterniciţii arendaşului Fischer provenea de acolo că aceştia nu mai respectau învoielile pe care le făcuseră cu locuitorii, încă în toamna anului 1907. „Locuitorii — se arăta în continuare — sînt adunaţi gru- puri, grupuri şi discută chestia învoielilor”6. De cele mai multe ori mişcările ţărăneşti erau cauzate de încercarea proprietarilor de a arenda suprafeţe de pămînt mici — în raport cu dijma şi arenda percepută — care nu puteau asigura nici pe departe nevoile maselor ţărăneşti. Ca mijloc de presiune împotriva ţăranilor, moşierii limitau suprafeţele de pămînt, ce trebuiau date în arendă ţăranilor, în scopul de a le impune vechile învoieli de muncă cu dijmă la tarla şi ruş- feturi. în astfel de condiţii masele de ţărani căutau să-şi facă singure dreptate. Ele pătrundeau cu forţa pe moşii şi arau porţiuni de pămînt 1 Arh. St. Buc., Min. Justiţiei, Dir. Judiciară, dos. 177/1908, f. 4. a In noaptea de 2 — 3 ian. 1908 locuitorul Dumitru Chivăraru, din corn. Işalniţa-Dolj, bătlnd lntr-un lighean, chemase pe ţărani la primărie pentru a cere pămînt lArh. St. Buc., Min. Justiţiei, Dir. Judiciară, dos. 177/1908, f. 4.). 3 Arh. St. Buc., Fond. Consiliul Superior al agriculturii, dos. 118/1908. 4 Ibidem, Min. Justiţiei, Dir. Judiciară, dosr 117/1908, f. 10. * Arh. St. Buc., Min. Justiţiei, Dir. Judiciară, dos. 177/1908, f. 10. • Ibidem. www.dacaromamca.ro ACŢIUNI TARANEŞTI IN PERIOADA 1907—1917 f 45 mult mai mari decît vroiau sâ le dea îu arendă moşierii. Din documentele găsite de noi rezultă că asemenea acţiuni au avut loc în comunele : Sîrbi (jud. Dorohoi)1, Războieni şi Valea Albă (jud. Neamţ) 2 *, Bîrleşti 8, Po- peşti şi Cristeşti (jud. Iaşi), Vulcani (jud. Fălciu), Produleşti (jud. Dîm- boviţa), Negoeşti (jud. Dolj), Scoarţa (jud. Gorj) etc. Pătrunzînd cu forţa pe moşii, locuitorii însemnau cu muşuroaie porţiunile de pămînt pe care voiau să le ia în arendă. Aşa, de pildă, după cum se arată într-o telegramă a prefectului de Fălciu adresată Ministerului de Interne „lo- cuitorii din comuna Vutcani s-au dus, în ziua de 18 februarie, pe moşia Bărboşi a principesei Moruzzi şi au însemnat cu muşuroaie mai multe porţiuni de pămînt, iar azi 19 februarie au ieşit la arat pe ele mai mult de 100 d 27 ACŢIUNI ŢĂRĂNEŞTI I\t PERIOADA I90T 1917 863 şi curaj ridicîndu-se împotriva rechiziţiilor şi a arbitrariului de tot felul, impuse de ocupanţi. Aşa de pildă, la Cîmpina, ţăranii ,,au masacrat soldaţi germani; nemţii au tras cu mitralierele” 1. La ţară erau foarte frecvente actele de răzbunare ale ţărănimii împotriva jandarmilor şi soldaţilor germani. „Mulţi soldaţi şi jandarmi — relata un martor ocular — au fost omorîţi!” 2. în „Gazeta Bucureştiului” — organul trupelor germane de ocupaţie — apăreau adeseori ştiri cu privire la acordarea de premii pentru prinderea ţăranilor care atacau sentinelele sau jandarmii3. în co- muna Ciolăneşti de Deal (Teleorman) ţăranii au maltratat o patrulă germană 4 pentru care guvernatorul german a impus comunei o amendă de 700 lei5. Autorităţile de ocupaţie aplicau deseori amenzi şi pentru neexe- cutarea muncilor, refuzul de a răspunde ordinelor comandaturilor, a distrugerii liniilor telefonice etc. Astfel, au fost aplicate amenzi între 10—125 lei comunelor: Lereşti şi Valea Mare jud. Muscel, Scheiu jud. Dîmboviţa6, Băileşti jud. Dolj, Dorobanţul jud. Teleorman, Afumaţi jud. Ilfov. „Ori de cîte ori le vine la îndemînă — nota un politician 7 — ţăranii atacă pe soldaţii germani şi-i ucid”. Organizaţi în cete, sătenii atacau trupele de ocupaţie pricinuindu-le numeroase pierderi. în pădurile din jud. Mehedinţi cîţiva soldaţi romîni în fruntea cărora se afla un sub- locotenent de rezervă (învăţător), ajutaţi de ţărani cu alimente, au hărţuit cîteva luni de zile trupele de ocupaţie 8. Temîndu-se de o răscoală generală a populaţiei de la sate şi pentru ca aceasta să nu se unească cumva cu trupele din pădure şi cu ostatecii internaţi la mănăstirea Tismana, coman- datura etapei Tg.-Jiu a interzis ostaticilor de a se mai deplasa liberi pe o rază de 3 km în jurul oraşului. Totodată autorităţile de ocupaţie au pus agenţi care să afle şi să divulge locul celor ce acţionau din pădure, cum şi al celor care-i ajutau. Cu ajutorul unor trădători au fost prinşi un număr de 10 ţărani din comunele Gropeşti, Drăgoteşti şi Balboşi din jud. Mehedinţi care au dat ajutor celor din pădure, iar mai apoi au fost executaţi9. în unele locuri ţăranii au atacat şi incendiat clădirile în care îşi aveau sediile comandaturile de etape. Astfel, ţăranii au incendiat Şcoala de Silvicultură din comuna Brăneşti, unde era instalată comandatura etapei nr. 27510. 1 Biblioteca Centrală de Stat, Filiala Bălcescu, Arh. Saint Georges, pachet CCCLXX/9, Corespondenţa Lupu Kostaki. 3 C. Bacalbaşa, Capitala sub ocupaţia duşmanului, Brăila, 1921, p. 217. 3 Ibidem. 4 V. Drăghiceanu, 707 zile sub cultura pumnului german, Bucureşti, 1920, p. 152. 5 Un caz tipic 11 constituie amendarea comunei Bertea cu suma de 10 000 lei pentru faptul că locuitorii au participat In mod activ la acţiunea Împotriva cotropitorilor germani, au adăpostit In comună agitatori şi prizonieri de război evadaţi (C. Pherekyde, Colec- ţiunea ordonanţelor pentru populaţia Romlniei In cuprinsul administraţiei militare ..., nr. 206 din august 1917). 6 Arh. St. Tlrgovişte, Pref. Dîmboviţa, Corespondenţă pe 1917, neinv. 1917/f, 213. 7 C. Bacalbaşa, op. cil., p. 164 — 165. 8 M. Bolocan, Cei 10 martiri executaţi la T. Seoerin, Timişoara, p. 15. * Ibidem. 10 Arh. St. Buc., Prefectura Ilfov, dos. 33/1917, f. 11, 14, 19. Autorităţile de ocupaţie au impus comunelor Brăneşti şi Pitească — Pasărea, descoperirea vinovaţilor; In caz contrar erau ameninţate că ,,li se va aplica amenzi grele repartizate pe cap de locuitor". www.dacaromamca.ro 864 M. IO SA 28 în condiţii grele, masele de ţărani au desfăşurat acţiuni dîrze. Lupta socială îndreptată împotriva ăsupririi moşiereşti s-a împletit cu lupta împo- triva cotropitorilor, masele de ţărani dovedindu-şi în acest fel patrio-' tismul lor. Acţiunile maselor ţărăneşti şi influenţa revoluţiei ruse din februarie 19 L7 au înspăimîntat clasele dominante. Teama lor era cu atît mai mare cu cît aparatul de represiune se dovedea incapabil să mai acţioneze în voie. Nemaiputînd să se bizuie exclusiv pe reprimarea violentă, cercurile guver- nante — care urmăreau să-şi menţină puterea politică, să înlăture spectrul unei revoluţii — au luat măsuri pentru izolarea proletariatului de ţărănime. Imediat după victoria revoluţiei ruse din februarie 1917, regele Ferdinand a dat pe front la 10 martie 1917 un manifest prin care promitea ţăranilor pănunt şi vot. Două luni mai tîrziu, corpurile legiuitoare, temîndu-se de creşterea frămîntărilor, de izbucnirea revoluţiei, care ar fi dus la rezol- varea radicală, de către masele populare înseşi, a problemei agrare, au modificat Constituţia, înscriind cele două reforme : agrară şi electorală. Numai sub presiunea luptelor muncitoreşti şi a frămîntărilor maselor ţărăneşti şi a exemplului revoluţiei ruse din februarie cercurile guver- nante au promis pămînt şi vot. La aceasta a contribuit totodată şi faptul că în întreaga perioadă ce a urmat după 1907, masele de ţărani au fost într-o continuă frămîntare, acţiunile lor pentru obţinerea de condiţii de în- voieli mai uşoare, pentru un trai mai bun, marcînd de la o etapă la alta o anumită creştere. în ansamblul lor, acţiunile desfăşurate de masele de ţărani după 1907 au fost permanente ; privite prin această prismă, ca şi prin perspectiva unirii lor cu mişcarea muncitorească, în plină dezvoltare după reconsti- tuirea Partidului Social-Democrat în 1910, mişcările şi frămîntările ţărăneşti de după 1907 au constituit o ameninţare continuă pentru regimul burghezo-moşieresc. Acţiunile maselor largi de ţărani împotriva asupririi moşierilor şi arendaşilor, ca şi împotriva autorităţilor s-au desfăşurat în condiţiile dez- voltării mişcării muncitoreşti, a creşterii greutăţii ei specifice în ansamblul vieţii social-politice a ţării. Mişcarea muncitorească după 1907 s-a afirmat ca un factor care influenţa lupta maselor pentru pămînt. Ea nu a reuşit însă, datorită elementelor oportuniste din conducerea P.S.D., să stabilească legături trainice şi nemijlocite cu masele ţărănimii, ceea ce a adus preju- dicii luptei muncitorilor şi ţăranilor. Lipsind conducătorul şi organiza- torul luptei lor — partidul de tip nou, leninist — acţiunile ţărănimii s-au desfăşurat şi în această perioadă răzleţ şi spontan. Obiectiv, masele ţără- neşti voiau să intre în stăpînirea pămîntului, dar acţiunile lor se în- cheiau, de cele mai multe ori, cu obţinerea unor condiţii de învoieli mai uşoare şi în genere cu îmbunătăţirea acestora. în anii care au urmat, problema pămîntului s-a pus cu deosebită ascuţime, clasele dominante fiind obligate să treacă la efectuarea reformei agrare din 1921, care, menţinînd proprietatea moşierească, nu a rezolvat totuşi problema agrară. Acest lucru s-a înfăptuit abia în anii regimului de- mocrat-popular, cînd, sub conducerea partidului comunist, în focul luptei www.dacaromamca.ro "29 ACŢIUNI ŢARANLŞri ÎN PERIOADA 1907 1917 8(i5 pentru reforma agrară, s-a închegat alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. A fost asigurată astfel condiţia de bază care a dus la încheierea colectivizării agriculturii, la victoria definitivă a socialis- mului în ţara noastră. KPECTbflHCKOE £BM3KEHME B PYMblHMM B riEPMO# 1907—1917 rr. PE3IOME BoccTaime 1907 rouă ohjio ohiihm H3 caiuux Moiipiux BucTynjienntl uapoŢimx Macc npoTHB noMeuiH'ibero raeTa, sa CBo6ony ii coiţnajibiiuft nporpecc. HanyraHHue peBOJUOiţHOHHOit OopbOott KpecTbHiiCTBa, rocnoncTByiomHe iuiaccu npiiHHMaioT noBbie Mepu hjih saipHTu noMemHMbett coCcTBeHHOCTH. Euji H3nan pan aaitonon (Casa Rurală, Obsţiile de arendare h AP-)> 9to6u nyTeM yupenjieHHH cejibCKOit Gyp- HîyaaHH, KOTopaa sauiiiuiajia Cu noMemimbio coCcTBenuocTb, co3naTb na cejie onopuyio coiiHajibHyio Caay. ArpapHoe saKOHOAaTejibCTBO yciuiHJio b Kanoti-TO uepe KaniiTajiHCTHHecKiie ajie- MeHTu Ha cejie. Ho, coxpaHHH He3aTponyTOti noMemHUbio coCcTBOHHOCTb, 3to aanono- ^aTOJibCTBO He ycTpaHHJio npoTHBopeuHîl b cejibCKOM xoaailCTBe; nocjie 1907 rouă ohh oipe Cojiee oCoctphiotch h uaxoHHT cboo BbipajKeiiiie b iioctohhhux CTOJiKHOBeiiHnx Me>KAy KpecTbHHaMH, c oahoîI CTopoHu, h noMeuiHKaMH ii apeHnaTopaMii — c Hpyroli. BcKope nocjie BOCCTaHiin, b KOHiie 1907 r. h Becuoii 1908 r., b cejiax hmciot mocto nocjiejiHHe Bcnumuii BOCCTaHiiH 1907 r. 3anyraimue KpoBaBOii pacnpaBoit KpecTbHHCiuie Maccu Bce >Ke npoHOJiHiaiOT CopoTbcn nponiB raeTa noMemimoB h apeHHaTopoB. B nepHOA 1909—1912 rr. BUCTymieHHH upecTbHHCKHx Macc npoflOJintaiOTCH; c ocoooft cHJioil ohh npoHBJiHiotch b yesjţax EoTomaiib, npaxoBa, IljibiJiOB h JţojiHi. Ociiob- hoH iiejibio CopbCu KpecTbHH Cuji aaxBaT noMemimbiix 3eMejib. OfliiaKO BucTynjieiiHH hx naKaHHHBajiHCb Cojibineit uacTbio jiHuib TeM, hto ohh jţoCHBajiHCb Cojiee Burofliiux apeiiHiiux ycjiOBHtl. KpecTbHiicKoe HBHweHHe nomiHMaeTCH na Cojiee Buconyio CTyneHb naKaHyne h BO BpeMH HMnepHaJIHCTHHeCKOfl BOlilIU. nOJIbayHCb yxOJIOM apMHH H3 MojIflOBU, KpeCTb- HHCKHe Maccu HanajiaioT Ha noMecTbH h paaopniOT npHMaptiii, yniiHTO/Kan apxHBu c saKaOajiHioiHHMH «HoroBopaMH». TaKHe BucTynjieHHH hmcjih MeCTO noHTH bo Bcex yes- H3X OjITeHHH H MyHTCHHH. B MojijţOBe, H3-aa HpeaBUHaâHO THwejiux iHH3Heimux ycjiOBiitl, H3-aa rojiona h CojiesHett h nou bjihhhhcm ((leBpajibCKOii peBOjnoiiiiH b Pocchh b 1917 r. KpeCTbnue paaBep- Hyjni ynopHyio CopbOy. Ohh BucTyniuiii nponiB peKBH3iuiHH, OTiiasuBamicb oCpaCa TUBaTb iiOMemHHbH) seMino, a HHorjia pasopyHiajiH h HiaHjiapMOB, npnObiBimix, htoCu coraaTb nx Ha paCoTy. ' CMejiue neflCTBHH Cujih npeunpniiHTu KpecTbHHCKHMH MaccaMii h Ha TeppiiTopHH, OKKynHpOBaHHOfl HeMeiIIÎHMH BOttCKaMH. B 3THX OCOCuX yCJIOBHHX, BUSBaHHUX IiaJIH'IIieM OKKynaiiHOHHux boHck, KpecTbHHe noŢiiiiMajincb na CopbCy nan npoTHB yrneTaTejiett- noMeiHiutoB, TaK h nponiB oiwynanTOB, nonjţepjKiiBaiomHx noMemiiKOB, noiiaaaB Te»i CaMbIM CBOtt naTpH0TH3M. www.dacoromanica.ro 866 M. IO SA 30 rioff flanjieimeM BUCTynjieHHit Hapoanux macc h $eopajibCKOii peBOiuoLţHH b Pocchh b 1917 r, rocnoACTByiomne KJiaccu noooemajin npoBecTH HOByio arpapHyio pe$opMy. KpecTbHHCKHe BucTynjiemiH nocne 1907 r, npoiicxo^HJiu b ycnoBHHX paaBimiH pa6o>iero ^Bii/KeiniH, KOTopoe oita-iajio BJniHiuie na Copb6y Macc aa aeMJiio. riocKonbKy y KpecTbHH ne 6ujio pyKOBOfliiTejm h opranii3aTopa — jieiiimcKoîl napTiui nouoro Tiuia — KpecTbHiiCKiie BbiCTynjieHHH b 3tot nepiioa Cbuiii CTiixiiiinuMii h pa-apoaiiemiuMU. B nocjiegyiomiie ro«u Bonpoc o 3eMJie BCTaJi c oco6ott ocTpoTOit, TaK hto rocnojţ- CTByiomHe KJiaccu Cujih BbmyjKneHu npoBecTH b 1921 r. arpapHyio pe^opMy. OjţHaKO OHa coxpaiiHJia noMemH4bio coScTBeHHOCTb Ha aeMJiio h He paapeinwjia arpapHOtt npoSjie.Mbi. Oto 6hjio ocymecTBJieHO jiiimb b roflu Hapofliio-fleMOKpaTH4ecKott BJiacTii, «orna nou pyKOBojţcTBOM] KoMMyHHCTiiHecKOtt napTHH b orHe 6opb6u aa arpapHyio pe^opvy b 1945 r, B03IIHK C0I03 paSO'ierO Kjiacca C TpyflHIIIIIMCH KpeCTbHHCTBOM. ACTIONS DE LA PAYSANNEEIE EOUMAINE AU COUES DE LA PfiEIODE 1907-1917 RESUME La revolte de 1907 a etâ l’un des plus vigoureux soulfevements des inasses populaircs contre l’oppression des grands proprietaircs terriens, pour la liberte et le progr6s social. Epouvantees par la lutte revolutionuairc dc la paysanncrie, lcs classcs dirigeantcs adop- t6rent de nouvelles mesures pour la defense de la grande propriete terrienne, eiaborant â cet cffct une seric de lois tclles que cellcs de la « Caisse rurale », des « Communautes d’affermage >, d’autres cncorc, dans le dessein de renforcer la bourgcoisic rurale ct de constitucr ainsi une base sociale propre â defendre Ies interets de la grande propriei foncifere. Lcs lois agraires de l’^poquc contribuferent â consolidcr dans une ccrtaine mesure le capitalisme villageois, mais, conscrvant intacte la grande propriete terrienne, elles laissaient subsister Ies contradictions qui agitaient lc monde rural. Celles-ci s’acccntu6rcnt encore apr£s la revolte de 1907, sous forme d’incessants conflils entre paysans d’une part et grands proprie- taires et feriniers de domaincs d’autre part. Au lcndcmain du soulfevement, dans le courant de l'annâe 1907 et au printemps del’annie suivante, Ies campagnes etaient encore sous l’effet de la revolte de 1907. Bien que terrifiees par la repression sanglante qu’elles avaient souffcrtc, lcs masses paysannes continuferent â lutter contre l’oppression des grands proprietaires terriens et de leurs feriniers. L’action des masses paysannes se poursuivit au cours des annâes 1909 — 1912 et prit une forme particuliferement vigoureuse dans Ies departements de Botoşani, de Prahova, Bfov et Dolj. L’objet de leur lutte etait de prendre possession des terres des grands proprietaires,. mais cile n’aboutissait le plus souvent qu’â obtenir des baux moins desavantageux. Les mouvements et Ies actions paysannes attcignircnt un niveau plus eleve â la veille et au cours de la guerre imperialiste. Mettant â profit la retrăite de l’armde roumaine en Mol- davie, les masses paysannes attaqufercnt les residences des grands proprietaires et les mairies et ddtruisircnt les archives qui contenaient les baux asservissants. Des actions de cette sorte se produisirent dans presque tous les departements d’Oltenie et de Valachie. En Moldavic, sous l’influence des conditions d’existence extrSmement precaires, de la discttc et des epidemies, ainsi que sous l’impulsions de la revolution russe de fevrier 1917, les www.dacaromamca.ro 31 ACŢIUNI ŢARANrŞTI IN PERIOADA 1907 1917 867 masses paysannes se montrdrent particulidrement acharndes. Elles s’opposaient aux rdquisitions, icfusaient de travailler Ies terres des grands proprietaires, allant mdine jusqn’â ddsariner Ies geiidarmes charges de requisitionner Ies paysans pour diffdrentes corvees. La lutte des masses paysannes ne fut pas inoins courageuse dans Ies rdgions occupdes par Ies tronpes allemandes. Dans Ies eonditions specifiques credes par la prdsence des forces d’occupation, Ies paysans se dresserent â la fnis contre Ies grands propridtaires oppresseurs ct contre Ies occupants qui leur prdtaient leur appui, et prouvdrent ainsi leur patriotisme. Sous la pressions des masses populaires et de la rdvolution russe de fdvrier 1917, Ies clas- ses dirigeantes se virent contraintes de promettre une nouvelle reforme agraire. Dans l’enseinble, Ies actions paysannes se ddrouldrent, aprds 1907, dans Ies eonditions credes par l’essor du mouvement ouvrier qui exerţa son influence sur la lutte des masses rurales pour la terre. Mais faute d’une direction et d’une organisation addquate celle du parti de type nouveau, ldniniste — Ies actions de la paysannerie furent une fois de plus spo- radiques et spontandes. Au cours des anndes suivantes le probldme de la terre prit une acuitd cxceptionnelle, et Ies classes dirigeantes se virent obligdes de proceder â la reforme agraire de 1921, laquelle, en conservant la grande propridte terrienne, ne solutionna pas le probldme agraire. Ce probldme ne fut rdsolu que sous le rdgiine de democraţie populaire, lorsque sous la direction du parti communiste et dans le feu de la lutte pour la rdforme agraire de 1945 se scella l’alliance entre la classe ouvridre et la paysannerie laborieuse. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro PRODUCŢIA MEŞTEŞUGĂREASCĂ DIN MOLDOVA ŞI ŢARA ROMÎNEASCĂ ÎN SEC. X—XVII (PROBLEME DE BAZĂ ÎN LUMINA CERCETĂRILOR RECENTE) * DE ŞT. OLTEANTJ Ignorarea cercetării principalelor ramuri ale economiei medievale (agricultura, meşteşugurile şi comerţul) din Moldova şi Ţara Romînească de către vechea noastră istoriografie, ca şi predilecţia acesteia pentru studierea faptelor politice este un lucru cunoscut. Puţinele studii existente, mai ales în domeniul comerţului şi agriculturii, sînt departe de a răspunde problemelor fundamentale pe care le ridică cercetarea acestor importante sectoare ale economiei noastre medievale. Nu vom stărui aici asupra tuturor acestor lucrări apărute pînă la instaurarea în ţara noastră a regimului de democraţie populară; ne vom opri, în mod cu totul general însă, numai asupra acelora, extrem de puţine de altfel, care au drept scop studiul producţiei meşteşugăreşti din Moldova şi Ţara Ro- mînească de-a lungul veacurilor* 1. în această ordine de idei, ţinem să subliniem că toate aceste lucrări, pe lingă unele merite incontestabile, prezintă o serie de neajunsuri care deformează imaginea reală a dez- voltării producţiei meşteşugăreşti din Moldova şi Ţara Romînească. Aşa, de pildă, istoria meşteşugurilor începe, în lucrările amintite, în cel mai fericit caz din sec. al XYII-lea (studiul perioadei anterioare formează doar un capitol introductiv). Majoritatea acestor lucrări preamăresc comerţul ca factor determinant în dezvoltarea economică; meşteşugurile ocupă un loc cu totul secundar, importul înlocuind producţia locală. Studiul structurii relaţiilor social-economice din sfera producţiei meşte- şugăreşti şi evoluţia acestei structuri sînt în întregime neglijate. Autorii * Articolul de faţă a fost alcătuit pe baza concluziilor la care am ajuns In lucrarea noastră aflată In ms., intitulată Meşteşugurile din Moldova şi Ţara Romînească (sec. X—XVII). 1 Este vorba de lucrările : Negoful şi meşteşugurile In trecutul romtnesc şi Istoria industriilor la romtni editate de N. Iorga In 1905 şi respectiv 1927; Blănăria tn trecutul ţărilor romtneşli de Sig. Prager, Buc., 1905; Economia breslelor tn Moldova de Eug. Pavlescu, Buc., 1939 etc. www.dacoromanica.ro «70 ŞT. OLTEANU 2 lucrărilor confundă între ele diferitele tipuri de organizare economică, omiţînd complet condiţionarea lor reciprocă. Amintim, în sfîrşit, în ciuda existenţei unor dovezi incontestabile ignorarea studierii luptei de clasă a meşteşugarilor, a frămîntărilor sociale mergînd pînă la răzvrătire împo- triva celor cp îi asupreau. Aşadar, o serie de lipsuri, unele provenind dintr-o insuficientă documentare, altele, şi cele mai importante, din folosirea unei metode de cercetare necorespunzătoare, idealistă, care au contribuit la prezentarea într-o lumină cu totul falsă a diferitelor probleme, de ordin social mai cu seamă, din cadrul meşteşugurilor medievale. Soluţionarea cu adevărat ştiinţifică a principalelor probleme din domeniul istoriei producţiei meşteşugăreşti a devenit posibilă odată cu folo- sirea în cercetarea istorică în anii regimului nostru a dialecticii materialiste, singura metodă ştiinţifică de cercetare. Interpretarea faptelor istorice de pe poziţia materialismului dialectic şi istoric constituie singura cale ştiinţifică de scoatere la iveală a adevărului istoric privind dezvoltarea societăţii de pe teritoriul patriei noastre. Totodată, în anii puterii popu- lare s-au pus bazele arheologiei medievale neglijată complet pînă acum. Iniţierea unor şantiere arheologice în principalele centre medievale din ţară, precum şi strângerea laolaltă şi publicarea izvoarelor medievale au constituit măsuri absolut indispensabile pentru studiul economiei me- dievale din ţările romîne. Rezultatele obţinute pînă în prezent în dome- niul cercetării producţiei meşteşugăreşti1 ne oferă posibilitatea să prezen- tăm în lucrarea de faţă cele mai importante aspecte din cadrul acestui sector al economiei din Moldova şi Ţara Romînească de-a lungul secolelor X—XVII. Vom încerca să analizăm aci evoluţia tehnologiei meşteşugu- rilor şi procesul de specializare a acestor meşteşuguri, precum şi unele aspecte din cadrul relaţiilor social-economice, ca: formele producţiei (la comandă, pentru piaţă), separarea dintre producţie şi circulaţie, formele capitalului comercial în cadrul producţiei meşteşugăreşti, diferen- ţierea socială din sînul meşteşugarilor, obligaţiile lor feudale şi lupta de clasă în decursul veacurilor menţionate. I Una dintre cele mai importante chestiuni din istoria meşteşugurilor asupra căreia vechea noastră istoriografie n-a stăruit cîtuşi de puţin, fie din lipsă de informaţie, fie dintr-o greşită apreciere a însemnătăţii ei, este problema tehnologiei meşteşugurilor medievale şi, strâns legată de ea, problema diferenţierii şi specializării produse în cadrul meşteşugului de bază în decursul veacurilor pe teritoriul Moldovei şi Ţării Romîneşti ca rezultat al diviziunii sociale a muncii. Necesitatea studierii procesului tehnologiei abia dacă mai trebuie subliniată. Karl Marx arăta că tehnologia dezvăluie atitudinea activă a omului faţă de natură, procesul nemijlocit de producţie. Cercetînd tehnologia ne putem da seama de progresele tehnice în diferite perioade istorice, de evoluţia uneltelor de producţie din cadrul 1 Amintim, dc pildă, pe lingă o serie de articole publicate, tema intitulată Producţia de mărfuri In evul mediu tn Moldova şi Tara Rominească la care lucrează un colectiv de cerce- tători de la Inst. de istorie al Acad. R.P.R. sub conducerea prof. univ. M. Berza. www.dacoromanica.ro 3 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC X—XVII) 871 celor trei unităţi economice (oraş, domeniul feudal, sat), cel mai revolu- ţionar component al modului de producţie. Procesul de diferenţiere şi specializare din cadrul ramurilor meşte- şugăreşti de bază ne arată raportul dintre preocupările casnice şi meşte- şugul propriu-zis în cadrul celor trei unităţi amintite, creşterea numărului diferitelor ramuri de sine stătătoare prin depăşirea nivelului preocupărilor casnice şi tendinţa de transformare în ramuri speciale, a diferitelor operaţii de pregătire a produsului pentru consum. Procesul de specializare ne indică totodată nivelul de dezvoltare a producţiei meşteşugăreşti cu for- mele ei: producţia la comandă şi producţia pentru piaţă în diferitele peri- oade istorice atît la oraşe, cît şi pe domeniile feudale şi la sate. Trecînd la examinarea tehnologiei şi a specializărilor petrecute în cadrul producţiei meşteşugăreşti din Moldova şi Ţara Bomînească în de- cursul sec. X—XVII, considerăm necesar să menţionăm că dezvoltarea producţiei meşteşugăreşti a cunoscut, în general, un curs ascendent. Aceasta nu exclude însă unele perioade de accelerare sau de încetinire a ritmului de dezvoltare din cauza unor factori care au influenţat starea forţelor de producţie în cadrul societăţii de pe teritoriul patriei noastre. Pentru urmărirea cît mai uşoară a celor prezentate nu vom stărui aci asupra tuturor aspectelor tehnicii meşteşugăreşti; considerăm necesar să menţionăm doar principalele realizări în diferite perioade istorice cuprinse în limitele secolelor X—XVII. ' ★ în perioada feudalismului timpuriu (sec. X—XIV) procesul de se- parare dintre meşteşug şi agricultură pe teritoriul Moldovei şi Ţării Bo- mîneşti se afla într-un stadiu puţin avansat. Meşteşugurile, în general, nu depăşiseră decît într-o mică măsură nivelul preocupărilor casnice, iar aşezările de tip urban de-abia începuseră să ia fiinţă x. Predominînd eco- nomia naturală, fiecare gospodărie producea în cea mai mare parte pentru satisfacerea nevoilor proprii. Această stare de lucruri de la începutul evului mediu a fost descrisă de V. I. Lenin în următoarele rînduri: „în condiţiile economiei naturale societatea era compusă dintr-o mulţime de unităţi economice de acelaşi fel (familii ţărăneşti patriarhale, comunităţi săteşti primitive, domenii feudale) fiecare unitate de acest fel avînd o activi- tate economică care cuprindea toate felurile de muncă, începînd cu extracţia diferitelor feluri de materii prime şi terminînd cu pregătirea lor definitivă pentru consum" a. Acest mod de a confecţiona majoritatea produselor de * * 1 Lipsa de Informaţii documentare bogate pentru sec. X—XIV exclude deocamdată posibilitatea delimitării anumitor faze de dezvoltare a meşteşugurilor In această vreme, precum şl posibilitatea studierii lor In cadrul celor trei unităţi economice (oraş, sat, domeniu). * V. I. Lenin, Opere complete, voi. 3, Ed. politică, Bucureşti, 1961, p. 21 — 22. 7 —e SIS» www.dacoromanica.ro 872 ŞT. OLTEANU 4 care are nevoie în propria-i gospodărie ca subsidiar al preocupărilor agrare este caracteristic meşteşugului casnic1. Creşterea continuă a producţiei şi odată cu aceasta a productivităţii muncii, ca urmare a dezvoltării forţelor de producţie, a dat naştere unei activităţi atît de variate încît ea nu mai putea fi efectuată de unul şi acelaşi individ. Nevoia de produse meşteşugăreşti în cantitate tot mai mare a făcut ca anumiţi indivizi din colectivitate să se specializeze în confecţionarea unor anumite produse. A apărut astfel meşteşugarul specializat 2 care deservea cu produsele meşteşugului său pe membrii colectivităţii din care făcea parte. Această desprindere a meşteşugului prin depăşirea nivelului preocupărilor casnice n-a fost, se înţelege, din punct de vedere al îndelet- nicirilor agrare, o separare completă; individul respectiv îmbina cele două preocupări, agricultura şi meşteşugul, formă tipică pentru regimul economic medieval, perioada de maximă activitate meşteşugărească fiind mai cu seamă perioada din ajunul începerii muncilor agricole. în această vreme, tehnica folosită era, în general, rudimentară, iar procesul de specializare din cadrul meşteşugului de bază foarte limitat. Unul şi acelaşi meşteşugar îmbina munca de preparare a materiei prime cu cea pentru prelucrarea ei: fierarul în acelaşi timp era şi miner şi topitor, ciz- marul era şi tăbăcar şi pielar etc. Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul Moldovei şi Ţării Romîneşti au creat posibilitatea cunoaşterii, parţiale deocamdată, a tehnologiei meşteşugurilor de-a lungul sec. X-XIY în măsura în care ea s-a putut oglindi în săpăturile întreprinse. O principală constatare pe această linie o constituie faptul că în raport cu perioada de pînă în sec. al X-lea, sfîrşitul mileniului I şi înce- putul mileniului următor (e. n.) constituie, din punct de vedere al teh- nologiei unor meşteşuguri, un monifent de vădit progres. Descoperirile arheologice dintr-o serie de localităţi ca Dridu, Bucov, Mărculeşti, Buftea, Ciurelu, Garvăn-Dinogeţia, Capidava, Păcuiul lui Soare, Bîrlad, Hlincea etc. 3, datînd din secolele X-XIV atestă o intensă prelucrare a metalelor, mai eu seamă a fierului, începînd aproximativ din sec. al X-lea. Atît ex- tracţia, cît şi prelucrarea metalelor constituiau preocupări ale aceluiaşi individ sau aceluiaşi grup de indivizi. Unele aspecte tehnice ale procesului metalurgic se cunosc datorită cercetărilor arheologice. Reducerea minere- ului de fier, de pildă, se făcea în cuptoare mai evoluate decît în perioada anterioară, construite de obicei la suprafaţa solului, ca cel descoperit la Hlincea4, procesul de reducere fiind activizat printr-pn curent de aer 1 Meşteşugul casnic Înseamnă prelucrarea materiilor prime In cadrul aceleiaşi gospodării care le produce; el constituie un accesoriu necesar al gospodăriei naturale fonnlnd Împreună cu agricultura un tot şi presupune unul sau mai multe procese de muncă de un nivel tehnic scăzut efectuate de fiecare gospodar. 2 Meşteşugul specializat In adevăratul Înţeles al cuvlntului presupune efectuarea de către anumiţi indivizi din sinul colectivităţii a anumitor operaţiuni tehnice la un nivel mai avansat In vederea confecţionării de produse necesare nu numai membrilor unei familii, ci şi celorlalţi membri ai comunităţii. * 3 Rezultatele cercetărilor efectuate In localităţile enumerate au fost publicate In culegerile Studii şi cercetări de istorie veche, Materiale şi cercetări arheologice, precum şi In unele monografii arheologice. 4 SCIV, nr. 3-4, an. VI (1955), p. 694-695. www.dacaromamca.ro 5 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC. X—XVII) 873 introdus condiţionat. Totuşi, după cum au arătat analizele metalografice efectuate asupra unor bucăţi de zgură rezultate din operaţia de reducere a minereului de fier, aceste mijloace erau' puţin economice. Procentul de fier de circa 50% antrenat în zgură indică un randament destul de scăzut al acestor cuptoare. Prelucrarea propriu-zisă a metalului este dovedită de descoperirea, în localităţile menţionate mai sus, a mai multor ateliere de fierărie, ca, de pildă, cele de la Bucov şi Garvăn-Dinogeţia *, a uneltelor de prelucrat, a obiectelor finite sau în curs de prelucrare, a deşeurilor. Diversitatea obiectelor confecţionate în cadrul aceluiaşi atelier şi uneltele de lucru co- respunzătoare prelucrării acestora dovedesc că meşteşugarii înmănun- chiau o serie de preocupări ca : minerit, fierărit, giuvaergerie, care cu timpul vor deveni meşteşuguri de sine stătătoare. Progrese tehnice deosebite în raport cu situaţia din epoca anterioară se constată şi în domeniul olăriei. Începînd din sec. al X-lea, se constatăj arheologic, o generalizare a folosirii roţii olarului pe teritoriul Moldovei şi Ţării Bomîneşti, folosire atestată de raportul cantitativ dintre cera- mica lucrată la roată şi cea lucrată cu mîna din cadrul aşezărilor cercetate. Descoperirea la Garvăn-Dinogeţia şi pe teritoriul oraşului Bucureşti a unor cuptoare de ars ceramică din secolele X-XIII1 2, de tipul celor cu o singură cameră, ne edifică asupra mijloacelor tehnice de ardere a cera- micii. O realizare importantă în raport cu epoca precedentă o constituie acum prepararea şi aplicarea smalţului pe ceramică în unele aşezări qu caracter orăşenesc ca Garvăn-Dinogeţia şi Capidava 3. • în domeniul ţesătoriei, cercetările arheologice întreprinse la Garvăn- Dinogeţia corectează cunoştinţele noastre de pînă acum în ceea ce priveşte data folosirii războiului de ţesut de tip orizontal în această parte a ţării. Descoperiri recente arată ca dată a cunoaşterii şi folosirii de către ţesătorii de la Garvăn-Dinogeţia a războiului de tip orizontal sec. X-XII, moment în care, în occident acest tip de război constituia încă o noutate 4. Folo- sirea mai timpurie pe teritoriul Dobrogei a acestui tip de război de ţesut se explică prin influenţa culturală pe care a exercitat-o Bizanţul asupra regiunilor care făceau parte în acea vreme din imperiu. ' O deosebită importanţă pentru dezvoltarea ulterioară a procesului tehnologic o prezintă documentarea folosirii pe teritoriul Ţării Bomîneşti a energiei hidraulice în industria morăritului mai întîi, apoi, la sfîrşitul feudalismului timpuriu, folosirea ei pe o parte a teritoriului ţării şi în procesul de extracţie a fierului din minereu, fapt documentat la începutul 1 I. Barnea, Meşteşugurile din aşezarea feudală de la Garvăn (sec. X—XII) In SCIV, nr. 1-2, an. VI (1955). 3 SCIV, nr. 1—2, an. VI (1955) p. 108; ibidem, nr. 3—4, p. 713 şi urm.; S. Morinţ şi Gh. Cantacuzino, Săpăturile arheologice din sectorul Mihai Vodă, în Studii şi referate privind istoria Romtniei, Buc., 1954, P. I, p. 337, fig. 7 şi p. 338 fig. 8 ; cf. P. Diaconu, Observafii asupra ceramicii din sec. XII—XIII de pe teritoriul oraşului Bucureşti, în SCIV, nr. 2, an. IX (1958), p. 452 şi urm. 3 SCIV, nr. 1—2, an. VI (1955), p. 108 — 109; ibidem, nr. 3—4, ap. IV (1953), p. 641,.; Gr. Florescu, Capidava, voi. I, p. 207. 3 Gh. Bichir, Contribufii la cunoaşterea ţesutului In aşezarea de la Garvan (sec. X—XII), In SCIV, nr. 2, an. IX (1958), p. 430-441. . www.dacoromanica.ro 874 ŞT. OLTEANU 6 sec. al XIY-lea în aşezarea de la Păcuiul lui Soare de pe malul Dunării, după mai bine de un secol de la aplicarea ei pentru prima oară în metalurgia europeană *r ★ întemeierea statelor feudale romîneşti de sine stătătoare Ţara Ro- mînească şi Moldova la mijlocul sec. al XIY-lea a conşolidat raporturile feudale din cadrul societăţii romîneşti asigurîndu-le o bază solidă de dez- voltare, a contribuit la definirea cu o mai mare claritate a tuturor insti- tuţiilor feudalismului dezvoltat. Datorită înmulţirii materialelor de in- formare şi în special datorită existenţei actelor interne emise de cancelaria domnească, aspectele asupra cărora ne-am propus să stăruim sînt mai bine cunoscute decît în perioada precedentă. Din această cauză prezentarea problemelor de ordin tehnologic şi a procesului de specializare din cadrul meşteşugurilor va ţine seamă de deosebirile existente în cadrul celor trei unităţi social-economice (oraş, domeniu feudal, sat). Aşa, de pildă, în perioada de pînă la mijlocul sec. al XV-lea, procesul de specializare a meşteşugurilor înregistrează o continuă creştere. Din documente aflăm de existenţa în această vreme a unui număr de circa 40 de categorii de meşteşuguri, dintre care 20 de categorii sînt menţionate la oraşe. 11 la sate, iar restul pe domeniul feudal (unele dintre ele fiind comune celor trei unităţi economice). Din punctul de vedere tehnic se constată documentar utilizarea energiei hidraulice în metalurgie şi în alte părţi decît în cea în care a fost documentată în epoca precedentă (în Ţara Romînească la sfîrşitul sec. al XIY-lea, iar în Moldova în prima jumătate a sec. următor)2. In aceste condiţii de dezvoltare se produce şi separarea în spaţiu a metalurgiei extractivo-reducătoare de cea prelucrătoare, lucru care presupune şi o di- ferenţiere regională: anumiţi indivizi din regiunile unde existau minereuri au început să se ocupe mai ales cu extracţia şi reducerea minereurilor, iar cei în regiunea cărora nu existau astfel de materie primă, mai ales cu prelucrarea metalelor. Meşterii din domeniul prelucrării metalelor cu- noşteau şi aplicau pe scară largă tratamentul termic al metalelor (sudarea). Turnarea metalelor era aplicată cu precădere în cazul aramei şi al plumbului. Cunoşteau de asemenea unele metode de elaborare a oţelului (călirea). Se pare că forţa hidraulică era aplicată şi la acţionarea torcătoriilor de lînă3. Meşteşugarii de artă (zlătarii, argintarii) cunoşteau şi practicau • operaţiuni tehnice ca filigranarea şi presarea metalelor preţioase sau semi- preţioase, iar cei din domeniul construcţiilor foloseau mari cuptoare de ars piatra de var, ca cele descoperite la Suceava sau Yaslui4, cu o suprafaţă de 62 m2 şi un volum de 130 m3. _________________ * 1 O. Johannsen, GesChichte des Eisens, DOsseldorf, 1935, p. 28; cf. B. Zientara, Ze studioul nad historia techniki polskiego hutnictwa zelaznego do XVII wieku. In „Przeglad history- czny”, Varşovia, 1952, nr. 2, tom. XLIII, p. 206. . * Doc. priui. ist. Rom., veac. XIII, XIV şi XV, B., p. 45; ibidem, veac XIV, XV, A. 3, voi. I, p. 228. * Ibidem, veac. XIV, A. voi. I, p. 228, 229, 321. * Materiale şl cercetări arheologice, IV, p. 246 — 247; V, p. 599; SCIV, nr. 3—4, an. VI (1955), p. 763. www.dacoromanica.ro 7 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI SEC X XVII) 875 A doua jumătate a sec. al XY-lea (în special ultima lui treime) şi începutul secolului următor reprezintă pentru Moldova şi Ţara Romî- nească, ca de altfel pentru toată Europa1, un moment de bruscă dezvoltare a forţelor de producţie în legătură cu progresul general care are loc în această vreme. în domeniul meşteşugurilor această dezvoltare se ma- nifestă prin creşterea vizibilă a nivelului tehnic al diferitelor operaţiuni din cadrul producţiei meşteşugăreşti, printr-o largă specializare şi di- ferenţiere petrecută în cadrul meşteşugului de bază, mergînd pînă la du- blarea la oraşe a numărului ramurilor meşteşugăreşti de sine stătătoare în raport cu situaţia din epoca precedentă (38 faţă de 20). Pe domeniul feudal şi la sate, din cauza caracterului de frînă pe care l-au avut relaţiile de producţie existente, procesul de specializare este în perioada indicată slab reprezentat în comparaţie cu situaţia de la oraşe. Abia dacă sînt menţionate cîteva noi categorii care se specializează în această vreme (în total existau pe domenii 11 categorii, iar la sate 13). Tehnologia meşteşugurilor orăşeneşti, mai cu seamă, înregistrează acum progrese deosebit de interesante. După cum au arătat analizele de la- borator efectuate asupra unor materiale descoperite în săpături, unii dintre meşterii noştri cunosc şi practică o nouă metodă de elaborare ai otelului: tratamentul termochimic de cementare2. Pentru prima oară apare acum menţionat în documente strungul primitiv de lucrat lemnul. Forţa apei este utilizată şi la punerea în funcţiune a fierăstraielor. în domeniul construcţiilor ia naştere un sistem de boltire specific moldovenesc, iar în prelucrarea metalelor preţioase se practică pe o scară tot mai mare operaţiuni de un înalt nivel tehnic : filigranare, cizelare, presare etc., similare celor cunoscute de meşterii ţărilor vecine. * în perioada dominaţiei otomane (pînă la începutul sec. al XVII-lea), se constată în raport cu situaţia din epoca anterioară o încetinire a ritmului de specializare în cadrul meşteşugurilor orăşeneşti în cele mai multe ramuri (se constată doar 6 categorii noi). în schimb, pe domenii şi la sate se în- registrează o creştere a ramurilor meşteşugăreşti de sine stătătoare (4 categorii noi la sate, 10 pe domeniile feudale). Situaţia constatată la oraşe este în directă legătură cu instaurarea de fapt a dominaţiei otomane asupra ţărilor romîne la mijlocul sec. al XVI-lea. Acest lucru care a avut urmări cu deosebire asupra oraşelor, a dus la o decădere a vieţii orăşeneşti în a •4eu&. jumătate a sec, al XVI-lea. La sate şi mai ales pe domeniile feudale, unde în raport cu oraşul procesul de separare a meşteşugului de agricultură era neînsemnat, urmările instaurării dominaţiei otomane, în domeniul producţiei meşteşugăreşti, nu s-au resimţit în măsura în care ele s-au re- simţit la oraşe. Aşa se explică creşterea procesului de specializare în ritmul constatat al meşteşugurilor de pe domeniu şi de la sate. Începînd însă din a doua treime a sec. al XVII-lea, se obsert ă o accelerare a ritmului de dezvoltare a meşteşugurilor atît sub aspectul 1 Fr. Engels, Decăderea feudalismului şi ridicarea burgheziei, ed. P.CR.> 1945, p. 15--16. 2 Tratare termochimică a oţelului moale sau aliat introduclndu-se prin difuziune carbon In stratul superficial pentru a obţine un strat dur cu mai mare rezistenţă la uzură. www.dacaromamca.ro 870 ŞT. OLTEANU 8 specializării în adîncime, cît şi sub aspectul desprinderii în această vreme, din meşteşugul casnic, a numeroase preocupări care devin meşteşuguri de sine stătătoare. Această situaţie a fost posibilă în urma crizei politice a Imperiului otoman care a avut ca urmare o relativă independenţă a Moldovei şi Ţării Eomîneşti în raport cu situaţia din a doua jumătate a sec. al XVI-lea, sarcinile materiale faţă de Poartă fiind sensibil uşurate, în pragul sec. al XVIII-lea exista în Moldova şi Ţara Eomînească următoarea situaţie : la oraşe numărul total al meşteşugurilor depăşea cifra de 80 (o creştere de aproape 100% faţă de situaţia din epoca prece- dentă) ; la sate numărul lor se ridica la 55, iar pe domeniu la 45. De men- ţionat că pe cînd la oraşe şi la sate procesul de creştere a numărului meş- teşugurilor este continuu, pe domeniile feudale se observă tendinţa de încetinire spre sfîrşitul sec. al XVII-lea a procesului de specializare din cadrul ramurilor meşteşugăreşti de bază, ca urmare a folosirii pe o scară din ce în ce mai mare a produselor meşteşugăreşti de la oraşe, calitativ superioare. Din punctul de vedere al tehnologiei menţionăm documentarea în această vreme în unele aşezări a operaţiei de trefilare a metalelor cu ajutorul trefilatorului primitiv h Progrese însemnate se constată şi în tehnica extracţiei şi reducerii minereurilor de fier şi aramă. Cuptoarele- furnale erau, în cazul celor de la Baia de Aramă şi Baia de Fier, de dimen- siuni mari, reducerea efectuîndu-se la nivelul tehnic al metalurgiei euro- pene 2. Alături de acestea, datorită intervenţiei domniei în organizarea exploatării metalelor, continuau să fie folosite şi cuptoarele de dimensiuni mici de tradiţie feudal-timpurie ca cel descoperit la Tîrgşor, utilizate mai ales de faurii - satelor; ele reprezentau forma populară de exploatare a metalelor avînd o productivitate foarte scăzută. Menţionăm, în sfîrşit, în cadrul meşteşugurilor de artă, larga aplicare a operaţiilor de poleire sau aurire a unor obiecte de metal, încrustarea metalelor preţioase cu diferite pietre scumpe, tehnica emailului etc. încheind, prezentarea principalelor realizări tehnologice din cadrul meşteşugurilor de pe teritoriul Moldovei şi Ţării Eomîneşti în secolele X —XVII, se desprinde ideia potrivit căreia meşteşugarii noştri au avut totdeauna o atitudine activă faţă de mijloacele şi uneltele lor de produc- ţie pe care au căutat să le perfecţioneze necontenit; ei au avut totodată o atitudine activă şi faţă de inovaţiile tehnicii europene pe care au căutat să le adopte şi în ţara lor de baştină, fie ca urmare a influenţei politice şi culturale din ţările vecine asupra unor părţi din teritoriul patriei noastre (influenţa bizantină asupra Dobrogei), fie prin relaţii directe între meşteşugarii noştri şi cei din ţările vecine (Polonia, Ungaria etc.;. * * 1 Prezenţa instrumentului de trefilat metalele s-a constatat pe baza observaţiilor făcute pe materialele descoperite la Suceava. * A se vedea descrierea procesului de extracţie a aramei de la Baia de Aramă făcută de Paul de Alep tn Călătoriile patriarhului Macarie de Anliohia in ţările romlne, p. 182 — 184; pt. comparaţie vezi : G. Agricola, De re metallica, p. 341; B. Neuman, Die ăltesten Verjahren der Erzeugung . .Berlin, 1954, p. 25 (fig. 13), 26; T. A. Richard, L’Homme et Ies metaux, Paris, 1938, p. 233; B. Rlbakov, PeMecjio dpeeneii Pycu, Moscova, 1948, cap. III, p. 207, 208. • www.dacoromanica.ro •9 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC X XVII) S77 II Unele rezultate au fost obţinute şi pe linia cercetării unor probleme din cadrul relaţiilor social-economice1 deosebit de importante ca : pro- blema formelor de producţie (la comandă, pentru piaţă), a separării pro- ducţiei de circulaţie, a formelor capitalului comercial în cadrul producţiei meşteşugăreşti, a diferenţierii sociale din sinul meşteşugarilor, a obliga- ţiilor lor şi a formelor luptei de clasă în decursul veacurilor X—XVII. în remarcabila lucrare Dezvoltarea capitalismului în Rusia, V. I. Lenin a sintetizat întreaga structură a relaţiilor social-economice din cadrul meşteşugurilor din Eusia, formulînd principalele stadii de dezvol- tare a producţiei meşteşugăreşti, general valabile, începînd cu cele mai simple şi mai primitive forme de industrie întîlnite în diferite epoci is- torice. în acest fel lucrarea lui Lenin constituie un preţios îndreptar pentru cercetarea relaţiilor social-economice din cadrul meşteşugurilor şi pe te- ritoriul patriei noastre. ★ După cum arată Lenin, prima formă a producţiei meşteşugăreşti care se rupe de agriculură este „producerea de articole la comanda consu- matorului (s.n. — Şt. O). Materialul poate să aparţină în acest caz con- sumatorului care a făcut comanda sau meşteşugarului, iar plata pentru munca acestuia se face fie în bani, fie în natură (adăpostirea, întreţinerea, retribuirea lui cu o parte din produse, de pildă cu făină)” 2. Producţia la comandă este caracteristică perioadei de început a feudalismului. Pe teri- toriul Moldovei şi Ţării Romîneşti se producea la comandă pentru satisface- rea nevoilor membrilor comunităţii în vremea amintită, atît în atelierele descoperite în oraşele-cetăţi da la Garvăn-Dinogeţia, Capidava, Păcuiul lui Soare, cît şi în cele existente în celelalte aşezări orăşeneşti din sec. al XlII-lea (Baia, Şiret, Cîmpulung, Argeş etc.). Din păcate, datele documen- tare de care dispunem pînă în prezent nu ne permit să stabilim numărul ramurilor de producţie de la oraşe care produceau articole atît la comandă-, cît şi pentru piaţă în decursul veacurilor X—XIY şi mai ales raportul dintre cele două forme de producţie în cadrul fiecărei ramuri meşteşu- găreşti. Ceea ce se poate însă afirma fără nici o îndoială este faptul că producţia la comandă avea, în general, o largă sferă de manifestare. Pentru perioada feudalismului dezvoltat (sec. XIY—XVII), dato- rită creşterii posibilităţilor de documentare, problema care se pune este aceea de a stabili locul pe care-1 ocupă producţia la comandă în cadrul diferitelor ramuri meşteşugăreşti. Cercetarea în această privinţă a docu- mentelor ne duce la următoarea constatare : cu cît ne apropiem mai mult de sec. al XVII-lea, cu atît producţia la comandă îşi micşorează sfera de acţiune în avantajul producţiei pentru piaţă, încît la sfîrşitul sec. al XVII-lea în cele mai multe ramuri nivelul ei este foarte scăzut. Există, evident, unele meşteşuguri în care producţia la comandă îşi menţine şi în sec. al XVII-lea preponderenţa, mai cu seamă în acele ramuri care foloseau ma- 1 Problema fundamentală a relaţiilor social-economice, anume problema proprietăţii asupra mijloacelor de producţie meşteşugăreşti va fi analizată cu alt prilej. 2 V. I. Lenin, Opere complete, voi. 3, Bucureşti, 1961, p. 322 — 323. ' www.dacoromanica.ro 878 ŞT. OLTEANU 10 terie primă scumpă sau greu de procurat, de pildă, în cadrul prelucrării metalelor preţioase, a armurăritului, în cadrul meşteşugurilor de la curtea domnească etc. Documentele ne oferă destule exemple în această privinţă, în a doua jumătate a sec. al XY-lea de pildă, meşterii armurieri Ştefan şi Mihai silitrarul lucrau pentru necesităţile de la curtea lui Ştefan cel Mare1; la Suceava s-a descoperit atelierul unui meşter năsturar de la sfîrşitul sec. al XY-lea şi începutul secolului următor în care se confecţionau la comandă nasturi metalici în cea mai mare parte 2. Se cunosc apoi meşterii de la curtea lui Petru Cercel la sfîrşitul sec. al XVI-lea 8. în secolul ur- mător ştirile sînt mult mai numeroase. Condica vistieriei şi anatefterul lui Constantin Brîncoveanu menţionează în repetate rînduri cheltuielile făcute de domnie cu prilejul unor comenzi de produse meşteşugăreşti executate de diferiţi meşteşugari, în special de cei din Bucureşti, Tîrgo- vişte, Cîmpulung. Aceşti meşteri erau retribuiţi în hani şi produse 4 dar la comandă se lucra şi pentru alte persoane. Şindrilarii din Baia, de pildă, primeau o comandă de 135000 bucăţi şindrilă pentru acoperirea mănăs- tirii sf. Ioan din Iaşi, iar altădată se comanda unui şindrilar din acelaşi oraş 90 000 bucăţi şindrilă pentru acoperirea mănăstirii Trei Ierarhi6. La comandă lucra şi Bolea zlătar din Suceava care primea la 30 ianuarie 1615 o comandă de la călugării mănăstirii Suceviţa pentru executarea unor ripide 6. în multe cazuri însă, producţia la comandă din cadrul meş- teşugurilor orăşeneşti din sec. al XVII-lea completa, aşa cum vom vedea mai jos, cealaltă formă a producţiei: producţia pentru piaţă. Pe domeniile feudale şi la sate producţia la comandă a predominat în tot cursul perioadei pe care o studiem. în special în vremea cînd piaţa şi circulaţia de mărfuri erau slab dezvoltate, producţia meşteşugărească de la curţile boiereşti, mănăstiri şi sate era destinată aproape exclusiv satisfacerii cerinţelor gospodăriilor din comunitatea respectivă. La co- manda consătenilor lor lucrau atît fierarul de la Dridu (sec. al X-lea), cît şi cel de la Bucov (sec. al X-lea), Hlincea (sec. al XIII—XlV-lea), ola- rul de la Vădastra (sec. al XlV-lea). De-abia începînd din sec. al XV-lea cînd se dezvoltă pe o scară mai mare producţia de mărfuri la oraşe, şi mai cu seamă în sec. al XVII-lea, domeniile feudale şi chiar şi satele aduc pe piaţa oraşelor spre vînzare produse meşteşugăreşti executate de meşterii proprii. Pe baza celor indicate mai sus se poate afirma că producţia la comandă constituia în sec. al X—XVII-lea forma generală de producţie pe teritoriul Moldovei şi Ţării Romîneşti. * * 1 N. Iorga, Studii şi documente, XXIII, p. 309. * Mircea D. Matei şi Şt. Olteanu, Noi date cu privire la dezvoltarea meşteşugurilor In Suceava feudală, In SCIV, nr. 1, an. XII (1961), p. 121—130. * Ştefan Pascu, Petre Cercel şi Ţara Romlnească la sjtrşitul sec. al XVI-lea, Sibiu, 1944, p. 174. * De pildă, spoitorii primeau 15 ughi (N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 362), vătaful de butari 5 coţi de postav, dogarii şi zidarii citc 16 coţi, cusătoresele cite 16 coţi (în afară de alte produse şi bani, ibidem, p. 361), cojocarii şi cizmarii domneşti, chivărarii din Cîmpulung care primiseră o comandă de 1000 chivere necesare slujitorilor de ia curtea domnească primeau bani şi produse (Condica vistieriei de venituri şi cheltuieli de la leatul 7202— 7212 {1C91 —17Oi), în „Revista Ist. a Arhivelor Romîniei”, Bucureşti, 1873, p. 363 etc. * N. Iorga, Studii şi documente, VI, p. 214. * Doc. priv. ist. Rom., veac. XVII, A. voi. III, p. 189—190. www.dacaromamca.ro 11 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC. X XVII) 879 Cea de-a doua formă a producţiei meşteşugăreşti o constituie 'pro- ducţia pentru piaţă a cărei temelie, aşa cum au arătat clasicii marxism- leninismului, o formează diviziunea socială a muncii, specializarea care separă una de alta diferitele genuri de confecţionare a produselor, creînd un număr din ce în ce mai mare de ramuri industriale; odată apărută, diviziunea socială a muncii duce inevitabil la o producţie de marfă* 1. Ele- mentul transformator în procesul de apariţie a producţiei de mărfuri îl constituie piaţa care este la rîndul ei un însoţitor inevitabil al diviziunii sociale a muncii. Aşa cum arată Lenin într-una din lucrările sale, „no- ţiunea de «piaţă» nu poate fi nicidecum separată de noţiunea de diviziune socială a muncii . . . «Piaţa» apare acolo unde şi în măsura în care apare diviziunea socială a muncii şi producţia de mărfuri. Mărimea pieţii este indisolubil legată de gradul de specializare a muncii sociale” 2 *. Acestea sînt, în mare, indicaţiile date de Lenin, de o covîrşitoare importanţă pentru studierea procesului de apariţie şi dezvoltare a producţiei pentru piaţă. Elementul esenţial îl constituie, prin urmare, diviziunea socială a muncii, specializarea muncii sociale. în prima parte a studiului nostru am stăruit tocmai asupra acestui botărîtor element fixîndu-i, în măsura în care a reieşit din izvoarele utilizate, momentul de manifestare pe teritoriul Mol- dovei şi Ţării Bomîneşti şi evoluţia acestui proces de specializare a meş- teşugurilor de-a lungul veacurilor. Dacă din punct de vedere logic existenţa, producţiei pentru piaţă, ca urmare a documentării pe teritoriul celor două, ţări romîne a procesului de specializare din cadrul producţiei meşteşugă- reşti, este o certitudine, ilustrarea ei cu material documentar este, în etapa, actuală, greu de făcut mai cu seamă pentru perioada de început a feuda- lismului. Şi mai grea ne apare încercarea de a defini cele două forme de producţie, de a stabili un raport între ele, dată fiind coexistenţa lor în ca- drul aceleiaşi ramuri meşteşugăreşti. Situaţia se schimbă însă cu cît ne apropiem de sec. al XVII-lea j datorită înmulţirii izvoarelor do- cumentare, se pot desprinde o serie de indicii8 care să ne sugereze locul pe care-1 ocupă producţia pentru piaţă în cadrul general al dezvoltării producţiei meşteşugăreşti. Pentru epoca feudal-timpurie documentele care atestă existenţa, producţiei pentru piaţă pe teritoriul Moldovei şi Ţării Bomîneşti sînt variate. O deosebită semnificaţie o prezintă în această privinţă materialul arheologic. Abundenţa şi caracterele tehnice ale ceramicii descoperit ă în aşezările cercetate, dovedesc provenienţa lor pe calea schimbului din centre regionale mai mult sau mai puţin depărtate de aşezarea respectivă. Un alt indiciu îl constituie descoperirea în aşezările cu caracter orăşenesc (Garvăn, Păcuiul lui Soare4), a formelor de turnat obiecte din diferite metale, lucru care presupune o producţie pentru piaţă. Tezaurele monetare din sec. al X—XlII-lea descoperite în săpături atestă şi ele existenţa for- 1 V. I. Lenin, Opere complete, voi. 1, Ed. politică, Bucureşti, 1960, p. 89. a Ibidem, p. 94—95. * Asupra lor vom reveni mai jos. 1 Ca material comparativ pentru stări de lucruri asemănătoare din aceeaşi vreme, vezi G. B. Fedorov, Rezultatele şi problemele principale ale cercetărilor arheologice din sud-vcstul C.R.S.S. referitoare la primul mileniu al e.n., In SCIV, nr. 2, an. X (1959), p. 393. www.dacaromamca.ro ŞT. OLTfcANU 42 SkO mei de producţie asupra căreia stăruim, căci apariţia banilor sub formă de monede creează veriga necesară apariţiei circulaţiei de mărfuri interne. O altă sursă o formează mărturiile contemporane ale unor călători străini care menţionează situaţia economică „înfloritoare”, a oraşelor-cetăţi de la Dunărea inferioară : Vicina, Cetatea Albă etc. Aşa, de pildă, geo- graful arab Edrisi menţiona pe la 1154 o prosperitate economică în aceste părţi demnă de luat în seamă. Vorbind despre oraşele dunărene cu referiri în special la Dristra (Silistra) Vicina şi Cetatea Albă Edrisi arată că are străzi largi, clădiri înalte, prăvălii multe şi izvoare de venituri îmbelşugate x. Existenţa acestor străzi, uliţe cu caracter comercial, precum şi a atelierelor ale căror urme s-au observat în săpăturile de la Garvăn, Capidava etc., constituie dovada existenţei unei pieţi permanente în cadrul acestor aşe- zări unde se aduceau spre vînzare produse variate. în sec. al XIV—XVII-lea desfacerea produselor meşteşugăreşti pe piaţa oraşelor este în continuă creştere. Numărul ramurilor meşteşu- găreşti care încep să producă pentru piaţă sporeşte pe măsura creşterii procesului de specializare a muncii sociale. Totodată creşte şi cuantumul produselor destinate vînzării în cadrul fiecărui meşteşug, mai cu seamă în ultima parte a sec. al XV-lea şi în ultimele două treimi ale sec. al XVII-lea. Din cauza unei slabe diferenţieri între procesul de producţie şi cel de cir- culaţie, meşteşugarul era în acelaşi timp într-o bună măsură şi negustorul propriilor sale produse. Este de amintit cazul lui Petru croitor din Vaslui care între 1450 şi 1500 se întovărăşise cu Anton arcarul din Braşov în vederea unei activităţi economice ce definea cu destulă limpezime în per- soana celor doi meşteşugari şi funcţia de purtători ai relaţiilor de schimb 2. Activitatea comercială peste graniţă a unor meşteşugari este atestată şi de alte acte. între 1460 şi 1511 sînt menţionaţi meşteri din oraşele Mol- dovei în relaţiile comerciale cu Lembergul (Ion pielarul8, Iaoob şi Ştefan blănari din Suceava * *, Cristofor cizmar din Cotnari5 etc., iar către 1530 se aduceau din oraşele moldoveneşti, pentru a fi vîndute la Braşov^ printre altele, pături, căciuli, covoare, brîie, chimire6. Valorificarea produselor meşteşugăreşti pe piaţa internă alături de celelalte produse ale economiei Moldovei şi Ţării Eomîneşti este ilus- trată de numeroase fapte. în pieţele, vsau „bazarele” cum sînt denumite în documente 7, şi pe uliţele oraşelor, în special pe cele din centrul tîrgu- 1 Geographie d’Edrisi, II, Paris, 1836, p. 380—386, la N. Iorga, Istoria romtnilor, Buc., 1937, voi. III, p. 70, 72; cf. B. Nedkov, Et/ieapun u ctcedriume u aeMU npoa XII sen..., Sofia, 1960, p. 79 şi urm. * I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, p. 453—454 ; asociaţii ale meşteşugarilor pentru desfacerea produselor pe piaţă se Intllnesc şi In alte ţări, In Rusia de pildă (B. Rtbakov, op. cit., cap. IX, p. 713 — 728). * N. Iorga, Studii şi documente, XXIII, p. 302. * Ibidem, p. 310. * N. Iorga, Relafiile comerciale ale {Urilor noastre cu Lembergul, Buc., 1900, P.I., p. 31. * D. Ciurea, Noi contribuţii la istoricul oraşului Baia, In „Studii şi cercetări ştiinţifice”, Iaşi, nr. 3-4, 1955, p. 37. 7 Bazarul din Bucureşti menţionat la 1563 (Doc. prio. ist. Rom., veac. XVI, B. voi. III, p. 177), bazarul din Buzău pomenit la 1575 (ibidem, voi. IV, p. 192; V, p. 149); apoi pieţele şi ttrgurile din Tîrgovişte, Iaşi, Suceava etc. www.dacaromamca.ro 33 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC X XVII) 881 Tilor, se aflau casele, prăvăliile, pivniţele şi dughenele în care meşteşugarii Îşi desfăceau marfa1. Trifan Korobeinikov, care a călătorit în Moldova către sfîrşitul sec. al XVI-lea, amintea de existenţa în Iaşi a multor pră- vălii, „iar în prăvălii tot felul de mărfuri şi tîrguieli” 2 *. Şi Sivori remarca existenţa în Bucureşti şi Tîrgovişte a multor „prăvălii bine aprovizionate cu tot felul de mărfuri”8. în sec. al XVII-lea, cantitatea de produse aduse spre vînzare pe piaţa oraşelor creşte considerabil. Această creştere poate fi apreciată după re- laţiilfe date de numeroşi călători cu privire la activitatea schimburilor economice 4, după înmulţirea la oraşe a locurilor permanente de desfacere a mărfurilor. La Iaşi, de pildă, existau în cursul sec. al XVII-lea, 7 asemenea locuri, unele dintre ele purtînd denumirea produselor de bază care se vin- deau, ca „tîrgul unde se vînd ciubotele”5, uliţa Ciubotărească6, Ciubotăria 7, ■Cizmăria 8, tîrgul Făinii9; Şelari10 11, Zlătariu, Mărgelărie 12 etc. în Bucu- reşti, unde se aflau atelierele şi prăvăliile organizate pe rînduri comerciale, fiecare rînd aparţinînd meşteşugarilor din aceeaşi ramură13 *. Desfacerea propriilor lor produse în aceste dughene sau prăvălii se reflectă în clauza cuprinsă în statutul breslei blănarilor şi cojocarilor din Suceava reînnoit la 1 ianuarie 1673 care prevedea ca „starostele breslei să ia cîte 2 orţi pe an de dugheană de blănuri, cojocari...”u. în statutul cojocarilor din Iaşi se specifica, printre altele, ca meşterii cojocari „să aibă la uliţă 5—6 dughene în care să vîndă cojoacile” 1S. Activitate de desfacere a produ- selor lor se constată şi în cazul săpunarilor din Bucureşti16, a măcelarilor17, 1 1 In prima jumătate a sec. al XV-lea se afla pe uliţa ce duce la Cetate din Suceava o casă a unei armence In care se ducea o activitate de comercializare a unor produse, definită de datul camenei (Doc. prio. ist. Rom., veac. XIV, XV, A. voi. I, p. 227, 245). In săpăturile arheo- logice de la Suceava, Ttrgşor şi alte părţi au fost descoperite numeroase construcţii din sec. XIV, XV, XVI şi XVII cu un vădit caracter comercial. a Gh. Bezviconi, Călători ruşi tn Moldova şi Muntenia, Buc., 1947, p. 36. * Şt. Pascu, op. cit., p. 169, 174 — 175. 8 Relaţia lui Paul Strasburg, trad. efect, după text. publicat de Timotei Cipariu tn „Arhiva pentr-u filologie şi istorie”, Blaj, 1867, p. 12 — 16; relaţia lui Cornelio Magni, trad. efect, la Inst. de ist. al Acad. R.P.R., Buc., etc. 8 Inst. de ist. al Acad. R.P.R., Bucureşti, copia actului din 8 decembrie 1664 ; Şt. Olteanu, Meşteşugurile din Moldova in sec. XVII, In Studii şi materiale de istorie medie, voi. III, p. 191. 8 Bibi. Acad. R.P.R. LX/112 copie rom. 7 „Ioan Neculce" Bulet. Muz. Municipal din Iaşi, VI (1927), p. 124. 8 Arh. St. Buc., m-rea Galata, XIV/18 orig. rom. * Bibi. Acad. R.P.R., LXXIX/3, orig. rom. 10 Arh. St. Buc. Cond. brlncovenească, nr. 705, f. 114 — 115, copie rom. 11 Arh. St. Buc., m-rea Sf. Ioan, Buc., XII/7, orig. rom. 18 Arh. St. Buc., Cond. brlncovenească, nr. 705, f. 38, copie rom. 11 Pentru rindurile din Bucureşti a se vedea Şt. Olteanu, Meşteşugurile din Buc. tn sec. XVI-XVII, In „Studii” an. XII (1959) nr. 5, p. 102. 18 E. Pavlescu, Economia breslelor tn Moldova, Bucureşti, 1939, p. 61. 15 Th.Codrescu, Uricariul, IV, p. 141. La Sibiu, cizmarii din oraş obţin la 1466 dreptul de a-şi construi dugheană tn Piaţa Mică a oraşului ca să poată vinde In fiecare marţi şi tn zilele de ttrg Încălţămintea confecţionată tn atelierele lor (Şt. Pascu, Meşteşugurile din Transilvania plnă tn sec. XVI, Buc., 1954, p. 129). 18 N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 340. 17 Ibidem, p. 345 — 346. www.dacaromamca.ro 882 ŞT. OLTEANU 14 a căldărarilor1, a mătăsarilor 2, a tabacilor 3 etc. etc. Era firesc, prin ur- mare, ca prăvăliile, casele, dughenele, pivniţele, magaziile să constituie obiectul central al marii majorităţi a actelor orăşeneşti de vînzare-cum- părare. Se constată o adevărată „goană” a meşteşugarilor din cele mai variate domenii de activitate pentru cumpărarea sau închirierea fie a pivniţelor, a dughenelor, a magaziilor, fie a locurilor pe care urmau să con struiască astfel de obiective economice. Existau cazuri cînd unii dintre meşteşugari deţineau cîte 7—10 prăvălii. Evident, nu toate acestea ser- veau desfacerii produselor proprii, ci unele dintre ele erau, la rîndul lor, închiriate altor meşteşugari sau negustori. Toate aceste lucruri constituie, după părerea noastră, suficiente temeiuri pentru a conchide că în sec. al XYII-lea producţia pentru piaţă se manifesta la oraşe aproape în toate ramurile meşteşugăreşti, iar cuan- tumul ei în cadrul fiecărei ramuri precumpănea, în raport cu producţia la comandă, în cazul celor mai multe meşteşuguri. La curţile boiereşti şi la mănăstiri producţia meşteşugărească des- tinată vînzării se reflectă mai intens în documentele de care dispunem pînă în prezent, începînd din sec. al XV-lea. La 7 august 1451 Yladislav voievod scutea de vamă produsele mănăstirii Cozia, printre care fier şi postav, realizate pe domeniu şi comercializate pe piaţa oraşelor de către oamenii mănăstirii 4. O scutire de vamă asemănătoare atît pentru pro- dusele domeniale vîndute, cît şi pentru cele cumpărate de pe piaţa tîr- gurilor, era dată la 29 aprilie 1441 lui Stanciul Moenescu, stăpînitor de ocine, ţigani, instalaţii „industriale” (mori, dîrste, vîrtoape) etc.5 Sem- nificative sînt şi alte două documente, unul din 23 februarie 1453 şi altul din 18 martie 1466; în ambele cazuri produsele meşteşugăreşti realizate în cadrul domeniului mănăstirii lui Iaţco şi al mitropoliei din Eoman, ca oale, fier, postav, pînză, plute, vase de lemn, sare erau scutite de vamă la vînzarea lor „prin tîrguri şi prin sate” de către meşteşugarii respectivi6. Pe măsura creşterii pieţei interne, mai cu seamă în sec. al XYII-lea, gospodăria feudală devine din ce în ce mai legată de piaţă, atît pentru procurarea unor produse orăşeneşti, cît şi pentru desfacerea propriilor ei produse (obiecte confecţionate de meşterii de la curtea feudalului şi produsele meşteşugăreşti percepute sub formă de dijmă). Diferiţi bo- ieri şi mai ales diferite mănăstiri au stimulat dezvoltarea unor meşte- şuguri în vederea producţiei pentru piaţă. Unii dintre ei întreţineau în diverse oraşe ateliere meşteşugăreşti (dogărie, bărbierie), 7 instalaţii „industriale” (berării 8, velniţe 9), precum şi numeroase măcelării10. 1 N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 357. * Jbidem, p. 347. * Ibidem, p. 360. 4 Doc. prio. ist. Rom., veac. XIII, XIV, XV, B. voi. I, p. 122. * Jbidem, p. 109; N. Iorga, Studii şi documente, XII, p. 277. * Doc. prio. ist. Rom., veac. XIV, XV, A. voi. I,p. 260, 342 — 343. 7 Arh. St. Buc.,, m-rea Galata, XIV/40 orig. rom. 8 Arh. St. Buc., Anaforale nr. 148, f. 34 v-35, rez. rom. 8 Arh. St. Buc., Cond. Trei Ierarhi ms. 578, f. 75 copie rom. 10 Arh. St. Buc., Cond. mitrop. Mold. ms. 527, f. 67 v. www.dacoromanica.ro 15 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SrC X—XVII) 883 Desfacerea produselor domeniale pe piaţa oraşului este de altfel atestată pentru această vreme şi de un act din 27 iulie 1630 prin care Leon Tomşa întărea mănăstirii Nucet dreptul de a nu plăti vamă la Tîr- govişte, „ori ce va vinde sfînta mănăstire în bazar”x. Desfacerea pro- duselor se mai confirmă şi prin numărul mare de prăvălii, pivniţe etc. pe care le deţineau boierii sau mănăstirile în diferite oraşe. încă din sec. al XVI-lea, mănăstirea Eadu Yodă deţinea 13 prăvălii în Bucureşti pe uliţa Mare 1 2, mănăstirea Dealul Mare avea în Iaşi, între 1662 şi 1669, circa 20 dughene pe uliţa Sîrbească 3, mănăstirea Cotroceni, la 1681 avea 14 prăvălii în Bucureşti4 *, Constantin mare postelnic cumpăra la 1645 pivniţă în Bucureşti cu loc de 3 prăvălii6 etc. Desigur că nu toate pră- văliile erau folosite pentru desfacerea propriilor lor produse, ci, aşa cum am arătat mai sus, multe din ele erau închiriate meşteşugarilor, negus- torilor etc. Ca urmare a veniturilor realizate de pe urma produselor meş- teşugăreşti creşte în această vreme şi importanţa meşteşugarilor domeniali. Pentru a beneficia cît mai mult de pe urma practicării meşteşugului lor, mănăstirile în special, obţin de la domnie scutiri substanţiale pentru meşteşugarii lor fără de care, după cum se arată într-un act din 1634, acestea „nu poate să fie < existe >”6, arătînd astfel venitul important realizat de pe urma lor. Cu toate acestea însă, producţia pentru piaţă în cadrul domeniilor feudale era mereu îngrădită fie din cauza dezvoltării crescînde a ora- şelor, fie din cauza stării de dependenţă a meşteşugarilor. La sate, din cauza puternicii legături cu agricultura, mai cu seamă în feudalismul timpuriu, s-au menţinut forme înapoiate ale producţiei meşteşugăreşti. Interesele meşteşugarilor săteşti nu depăşeau cadrul micului lor district. După cum arată Lenin, din cauza proporţiilor ne- însemnate ale pieţei locale ei nu vin în contact cu producătorii de mărfuri din alte regiuni 7. în epoca feudalismului dezvoltat, mai ales în sec. al XVII-lea, în urma adîncirii procesului de spfecializare a meşteşugurilor săteşti, producţia pentru piaţă capătă contururi precise. Cel mai mult antrenaţi în relaţiile de piaţă erau meşterii satelor din apropierea centrelor oră- şeneşti, pe piaţa cărora aduceau spre vînzare produsele lor sau cumpărau cele trebuincioase meşteşugului lor. în catastihul unei dughene din Iaşi de la 1679 sînt menţionaţi numeroşi săteni fie pentru cumpărăturile fă- cute, materie primă mai ales, fie pentru unele mărfuri cu care ei apro- vizionau dugheana 8. Cu toate acestea, privit în general, satul medi- eval rămînea din punct de vedere economic, aşa cum arată Lenin, o reţea 1 Arh, St. Buc,, m-rea Nucet, XX/14 orig, slav. * Doc, prio. ist. Rom,, veac, XVI, B, voi, V, p, 320; ibidem, veac, XVII, voi, IV, p. 239—241; Arh, St. Buc,, m-rea Radu Vodă, XXXIV/17 orig. rom. * Arh. St. Buc., m-rea Galata, XIV/32, orig, rom. * Arh, St, Buc., Cond. m-rii Cotroceni, nr, <593. * Bibi. Acad. R.P.R., XLIII/71, orig, rom, * Ibidem, LXI/49, orig, rom. 7 V. I, Lenin, Opere complete, voi, 3, Bucureşti, 1961, p, 373—374. * C, Turcu, Catastihul de datorii al unei dughene din laţi la 1679, In „Studii şi cercetări Ştiinţifice", Iaşi, 1955, nr. 3 — 4. www.dacaromamca.ro 884 ŞT. OLTEANU 16 de mici pieţe locale ce lega minuscule grupuri de mici producători dis- persaţi atît prin modul de a-şi duce gospodăria, cit şi printr-o mulţime- de bariere medievale. Raportîndu-ne la situaţia generală de pe teritoriul Moldovei şi Ţării Romîneşti se poate afirma că producţia meşteşugărească pentru piaţă, deşi avea la oraşe o largă sferă de manifestare, totuşi, dat fiind faptul că la sate şi pe domeniile feudale precumpănea producţia la co- mandă, ea nu constituia forma generală de producţie. •k Cercetarea procesului de desfacere a produselor meşteşugăreşti pe- piaţa internă din Moldova şi Ţara Romînească pînă în sec. al XVJli-lea ne-a obligat de multe ori să ne referim la unul din aspectele desfacerii şi anume la modul de organizare a acestei desfaceri. Aşa cum s-a des- prins din rîndurile de mai sus, mai ales în epoca mai îndepărtată, meşteşu- garii îşi vindeau ei înşişi produsele lor direct consumatorilor. Aşa se ex- plică de ce mulţi meşteşugari sînt numiţi în acte chiar şi mai tîrziu şi negustori (Tudor abagiul negustorulx, Yasile cupeţ abagiul1 2, Mihai cupeţ postăvar 3, Drosea blănar cupeţ etc. 4). Precum se ştie nediferen- ţierea dintre procesul de producţie şi cel de circulaţie era cauzată de dezvoltarea relativ slabă a producţiei, de îngustimea pieţei, de desfacerea fărîmiţată şi limitată a produselor. Totodată se constată în documente, destul de frecvent în cele din sec. al XVII-lea, existenţa, unor persoane care activează numai în domeniul desfacerii şi pe care actele îi numesc negustori sau cupeţi (termen slav). Prezenţa lor indică o separare între producţie şi circulaţie. Rămîne să vedem în cele ce urmează în ce vreme se poate sesiza pe teritoriul Moldovei şi Ţării Romîneşti apariţia acestui proces. Factorul hotărîtor în apariţia acestui fenomen îl constituie lăr- girea pieţii ca urmare a unui vizibil progres intern. în aceste condiţii desfacerea produselor, fărîmiţată pînă atunci este necesar să se desfăşoare în proporţii corespunzătoare. Or acest lucru trebuia asigurat de persoane special angajate care să se interpună între producător şi consumator, eliberînd astfel pe meşteşugar de obligaţiile ce-i reveneau în legă- tură cu desfacerea produselor sale. Aşa cum arată Lenin, caracterul dezavantajos al desfacerii izolate de către meşteşugari (timp pierdut, lipsă de relaţii largi etc.) determină separarea comerţului într-o funcţie specială, îndeplinită de o singură persoană care strînge produsele con- fecţionate de mai mulţi meşteşugari în vederea vinderii lor pe piaţă 5. Pe teritoriul celor două ţări romîne prezenţa mijlocitorilor sau a negustorilor este documentată în sec. alXJV-lea, originile acestui proces fiind însă mult mai timpurii. Fără a interveni sistematic în schimburile interne, negustorii erau aceia care asigurau traficul comercial cu ţările 1 Muz. de istorie a oraş. Buc., nr. 933, orig. slav. " 1 Arh. St. Buc., Mitrop. Buc., XLIX/7, orig. rom. < 3 Ibidem, XVII/43, orig. rom. g ■ 4 Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iaşi, XXXV/57; Cond. Barnovsclii ms. 645, f. 19. * V. I. Lenin, Opere complete, voi. 3, Buc., Ed. politică, p. 353. www.dacoromanica.ro 17 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC X XVII 885 vecine (Polonia, Ungaria etc.) organizînd „etapa” romînească a tran- zitului internaţional. Din păcate ne lipsesc informaţii mai bogate care să ilustreze desfacerea produselor de către aceşti agenţi ai schimbului din epoca mai veche. Ştiri mai concludente încep să apară de-abia în sec. al XlV-lea. La 1335 era menţionat la Lemberg un negustor moldovean pe nume Alexandru din Baia1. La 1382 i se sechestrau la Cracovia, lui Ioan Zim- merman, negustor din Şiret, 100 piei de vită 2. în 1404 este documen- tată existenţa la Liov a unei case şi a unui depozit ale negustorilor mol- doveni. Una dintre cele mai semnificative informaţii care atestă prezenţa pe piaţa locală a negustorimii băştinaşe specializate în sfera circulaţiei mărfurilor este cea referitoare la negustorii dintr-un tîrg din Ţara Eo- mînească care, pe timpul lui Ylad Ţepeş, îşi făcuseră din negoţ o pro- fesiune cumpărînd mărfuri pentru a le vinde3. După această dată ştirile devin tot mai numeroase. Actele din sec. al XVII-lea, mai cu seamă, ni-i prezintă pe negustori ca o categorie soeială bine închegată, organizată; ei preluaseră în mîinile lor o mare parte a desfacerii, jucînd un rol din ce în ce mai însemnat în viaţa eco- nomică şi socială. La sate şi pe domeniile feudale sfera de activitate a intermedia- rului ă fost limitată de predominarea meşteşugului la comandă 4. Prezenţa lui s-a făcut simţită mai ales la sate pentru efectuarea operaţiunilor co- merciale de aprovizionare a meşteşugarilor cu materii prime şi de des- facere a produselor acestora, încît, aşa cum arată Lenin, „nu putem con- cepe satul precapitalist fără mici negustori şi scupşcici care sînt « stăpînii» pieţelor locale” 5. * ■ O altă chestiune asupra căreia ne-am propus să stăruim în prezentul studiu este cea a formelor capitalului comercial în cadrul producţiei meş- teşugăreşti. Precum se ştie unul din atributele necesare micilor pieţi locale îl constituie formele primitive ale unor mijloace băneşti disponibile în mîi- nile diferitelor persoane (mijloace băneşti care nu sînt necesare consu- mului individual), utilizate în diferite operaţiuni comerciale şi care con- stituie punctul de plecare al capitalului comercial. Aşa cum am avut pri- lejul să constatăm mai sus, economia Moldovei şi Ţării Eomîneşti oferea condiţii prielnice manifestării unor variate forme ale capitalului comercial 1 E. Vîrtosu, Din sigilografia Moldovei şi a Ţării Romineşti, In Doc. priv. ist. Rom., Introducere, voi. II, p. 473. ' 2 S. Reli, Oraşul Şiret, p. 83. 8 C. Karadja, Incunabulele despre cruzimile lui Vlad Ţepeş, p. 10, cf. V. Costăchel, P. Pa- naitescu, A. Cazacu, Viaţa feudală In Ţara Rominească şi Moldova (sec. XIV—XVII), Ed. Ştiin- ţifică, Buc., 1957, p. 443. 4 Primele menţiuni documentare datează din secolul al XVII-lea, (Doc. priv. ist: Rom., veac. XVII, B. voi. II, p. 357 ; ibidem, voi. III, p. 523). Adăugăm că In tot cursul sec. al XVII-lea nu slnt declt puţine menţiuni despre aceşti negustori săteşti. 5 V. I. Lenin, Opere complete, voi. 3, p. 356. www.dacaromamca.ro 886 ST OLTEANU 18 şi cămătăresc. Aceste forme, care vizează deocamdată cadrul producţiei meşteşugăreşti, se conturează mai limpede în unele documente din sec. al XVII-lea, este adevărat, puţine la număr dar suficiente pentru a sub- linia prezenţa şi, într-o oarecare măsură, intensitatea unora dintre acestea. Cea mai simplă şi cea mai frecvent întîlnită formă este cumpărarea produselor de către negustori de la micii producători de mărfuri în scopul vinderii lor consumatorilor. Caracteristic este cazul dughenei negustorului din Iaşi de la 1679, care achiziţiona, evident prin cumpărare, produsele meşteşugăreşti ale blănarilor, corelărilor, dogarilor etc. Mai pot fi citate cazuri din domeniul extracţiei metalelor. Pătru băieşul, care participa în a doua jumătate a sec. al XYII-lea la exploatarea aramei de la Baia de Aramă, vindea la 1670 lui Păun neguţătorul 250 ocale aramă pentru 125 taleri1; Ioachim spătar, care de asemenea participa la exploatarea aramei, vindea şi el, cu doi ani mai tîrziu, 400 ocale aramă lui Yasilie neguţător 2. Mai frecvente sînt cazurile din domeniul prelucrării pieilor şi a ţesăturilor, cînd diverşi negustori cumpără produsele meşteşugăreşti de la diferiţi meşteri, în special orăşeni, pentru a le vinde clienţilor, mai cu seamă curţii domneşti3. Cea de-a doua formă este îmbinarea capitalului comercial cu cămă- tăria : strîmtorat, meşteşugarul împrumută bani de la negustor plătin- du-şi datoria prin marfă; această formă este şi ea relativ des întîlnită în actele din sec. al XYII-lea. Un caz se petrece către sfîrşitul sec. al XVII-lea : meşterii şindrilari din Gureni împrumută de la Stoica, pentru o nevoie, 50 ughi; neavînd să-i înapoieze banii la termenul fixat, ei s© achită de datorie lucrîndu-i lui Stoica 50 000 şindrile 4. lată şi alte exem- ple care ilustrează în fond acelaşi aspect: la 14 octombrie 1664, cîţiva meşteri din domeniul construcţiilor din Cerbureni împrumută de la „jupănul” Marin din Argeş (denumirea de „jupăn” se acorda în special negustorilor) o sumă de bani contra dobîndă. Aceasta fiind mare şi ne- putînd-o plăti, ei se tocmesc să-i construiască un gard „streşenit” pe proprietatea lui Marin din Argeş5. Sînt cazuri (la începutul sec. al XVIII-lea) cînd meşteşugarul ajuns la impas împrumută bani, pe care neputîndu-i întoarce la termen, este nevoit să plătească datoria cu uneltele sale meş- teşugăreşti 6. A treia formă, plata produselor în mărfuri, aşa cum arată Lenin, este proprie nu numai micului meşteşug, ci în genere unor stadii nedez- voltate ale economiei de mărfuri şi ale capitalismului7. Această formă a capitalului comercial se manifestă mai cu seamă la sate, acolo unde legătura cu centrele orăşeneşti este foarte slabă, lucru care înlesneşte intervenţia reprezentantului capitalului comercial. * * 1 Arh. St. Buc.,m-rea Radu Vodă, XXXIX/33 orig. rom.; ibidem, XXXIX/34, orig. rom. (2 ianuarie 1671). * Arh. St. Buc., Ep. Argeş, XLV/8, orig. rom. . * Pentru aceasta vezi paragraful anterior. * Arh. St. Buc., Cond. m-rii Cozia, ms. 712, f. 411, copie rom * Arh. St. Buc., Ep. Argeş, 11/46, orig. rom. * N. Iorga, Istoria industriilor la romlni, p. 195. T V. I. Lenin, Opere complete, voi. 3, p. 358 — 359. www.dacaromamca.ro 19 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC X XVII) 887 A patra formă, plata de către negustor tocmai cu mărfurile de care are nevoie meşteşugarul pentru meşteşugul său (materie primă) este atesta- tă de documentele Moldovei şi Ţării Romîneşti sub aspectul vînzării de materie primă meşteşugarului, constituind o operaţiune de sine stătătoare similară cu operaţia cumpărării produselor (prima formă). Ne referim la cazurile de negustori intermediari asupra cărora am stăruit în paragraful anterior, care aduceau mari cantităţi de materie primă (piei, postav etc.) cu scopul de a le distribui meşteşugarilor. Pe lîngă aceste forme principale ale capitalului comercial, în pro- ducţia meşteşugărească medievală de pe teritoriul Moldovei şi Ţării Ro- mîneşti se observă, în cazuri izolate, şi unele tendinţe spre forme oarecum deosebite, avînd însă acelaşi caracter. în anii 1621 — 1622, de pildă, Stan negustorul din Tîrgovişte dă lui Dumitru ţiganul, meşteşugar din domeniul prelucrării metalelor, 20 ocale de fier (deci materie primă din care Dumitru va face ciocane), o pereche de foaie necesare meşteşugului său, 600 bani şi un cal. Pentru toate acestea Dumitru ţiganul împreună cu femeia sa se vînd rumîni lui Stan negustorul1. în acest fel Stan şi-a asigurat venitul pe care-1 aducea un atelier de prelucrare a metalelor. Din exemplele citate pînă aci reiese cu destulă limpezime tendinţa reprezentanţilor capitalului comercial şi cămătăresc de a folosi acest capi- tal în scopul îmbogăţirii lor, de a profita de lipsa materială a unora dintre micii producători, mergînd pînă la a-i subordona într-o formă sau alta. Dependenţa unor meşteşugari de posesorii de bani capătă în mod inevi- tabil, aşa cum am văzut mai sus, forma unor relaţii de aservire. III Ne vom opri în continuare asupra unor aspecte" de ordin social, de un interes deosebit pentru înţelegerea rolului jucat de elementele meş- teşugăreşti în dezvoltarea societăţii de pe teritoriul Moldovei şi Ţării Bomîneşti. Diferenţierea socială în rîndul meşteşugarilor, obligaţiile lor feudale şi formele luptei de clasă constituie principalele probleme asupra cărora vom stărui în cele ce urmează. La oraşe, meşteşugarii alcătuiau una din categoriile sociale de bază. în majoritatea lor ei erau grupaţi pe profesii, pe diferite uliţi sau maha- lale care purtau de obicei denumirea meşteşugului practicat de gruparea respectivă. Cele mai vechi indicaţii în această privinţă ni le oferă arheo- logia. în diferite localităţi (Garvăn — Dinogeţia, Capidava, Suceava etc.) au fost descoperite complexe de meşteşugari în anumite părţi ale aşezării, cum sînt cele descoperite la Suceava mai cu seamă. Pe baza mărturiilor documentare se pot stabili, pentru unele oraşe, atît numărul grupărilor meşteşugăreşti, cît şi numărul aproximativ al meşteşugarilor de pe uliţele pe care ei le populau. S-a constatat, de pildă, că pe unele dintre uliţele laşului din sec. al XVII-lea numărul meşteşugarilor era destul de însemnat în raport cu cel al celorlalte categorii sociale existente. Numărul lor este în continuă creştere prin aşezarea în oraşele mai dezvoltate a meşteşuga- 1 Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iaşi, XXVIII/5, orig. rom. 4 — c. 318!> www.dacoromanica.ro 888 ŞT. OLTEANU 20 rilor de la sate şi de la curţile feudale în momentul în care ei deveneau li- beri şi chiar al unora dintre cei din oraşele mai puţin dezvoltate. La 3 iunie 1644 Matei Basarab scria lui Diicu mare agă să cerceteze pricina cu Opriş Ologu ţigan fierar, „ că au fost nimerit de la ţară în casa unui dorobanţ în Tîrgovişte” şi neavînd să plătească dările i se confiscă „ciocanele şi tot ce a avut”1. Către 1645 un alt meşteşugar, Ghinea cojocarul din Stănceşti, se stabilea în Bucureşti2, iar cojocarii Ursul şi Nicolae din Podgorii şi Ştefan blănarul din Putna se stabileau la Suceava3. Semnificativă este şi stabilirea în Iaşi a lui Yasile Fuglea croitorul de la curtea lui Enache postelnic 4. întreaga masă a meşteşugarilor de la oraşe şi chiar şi a acelora de la sate nu se prezenta ca o masă omogenă din punctul de vedere al situaţiei materiale. Din cauza condiţiilor de producţie deosebite, în rîndul meşte- şugarilor se produseseră însemnate diferenţieri de avere care se reflectă în documentele vremii. Unii dintre ei, puţini ca număr de altminteri, sînt posesori a numeroase proprietăţi: prăvălii, case, pivniţe, livezi, vii şi une- ori şi teren arabil pe care le exploatează (e vorba de livezi, vii şi teren ara- bil) fie prin munca membrilor de familie (şi chiar a meşteşugarului în perioada de mai mică solicitare din partea clienţilor) fie prin mîna de lucru plătită folosită în special la lucratul viilor5. Numărul mare de prăvălii pivniţe etc., uneori ajungînd pînă la 7-8 (la începutul sec. al XVII-lea Antonie şelar deţinea 7 prăvălii în Bucureşti6), precum şi fondurile băneşti de care dispuneau folosindu-le de multe ori în scopuri cămătăreşti7, reflec- tă în chipul cel mai limpede cu putinţă posibilităţile materiale însem- nate ale unor meşteşugari orăşeni. Şi la sate se constată o astfel de dife- renţiere socială. Unii meşteşugari sînt proprietarii unor suprafeţe arabile care-i situează printre bogătaşii satului; cu timpul ei devin mari pro- prietari aservind prin metodele obişnuite ale vremii pe locuitorii satului din mijlocul căruia se ridicaseră8. Totodată se observă că cele mai impor- tante funcţiuni atît din conducerea oraşului cît şi din cadrul aparatului central pe care le deţin în general meşteşugarii sînt ocupate de elemente meşteşugăreşti înstărite; aceasta ca urmare tocmai a mijloacelor lor mate- riale însemnate pe care le acumulaseră. Marea majoritate a meşteşugarilor însă erau oameni de condiţie materială modestă, de multe ori izvorul principal al veniturilor lor consti- tuindu-1 practicarea meşteşugului. Foarte mulţi dintre ei, mai cu seamă dintre cei de la oraşe, n-aveau decît casa de locuit care constituia în ace- laşi timp şi atelierul. In cel mai fericit caz această casă-atelier le aparţinea 1 Arh. St. Buc., Cond. m-ril Snagov, nr. 458, f. 88 — 88 v., copie rom. s Arh. St. Buc., m-rea Stavropoleos, XXIII/4, orig. slav; v. şi seria de acte In care-i pomenit Ghinea cojocarul. s E. Pavlescu, Economia breslelor tn Moldova, p. 503 — 513. 1 Bibi. Acad. R.P.R., XXXVII/95, orig. rom. 5 Amintim totodată că aceste forme de exploatare a viilor, livezilor etc,, constituie În acelaşi timp şi unele indicii In privinţa gradului de separare a meşteşugului de agricultură. • Doc. priv. ist. Rom., veac. XVII B, voi. I, p. 379. 7 Muz. de istorie a oraş. Buc., nr. 13730, orig. rom; Arh. St. Suceava, ms. 1234, f. 258, copie rom. • Vezi Bibi. Acad. R.P.R., XLIV/108 b, c; XLV/9; XLV/2; XLIV/108; XLIV/75. www.dacoromanica.ro 21 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC. X XVII) 880 în întregime; de cele mai multe -ori însă, locul, casa şi atelierul sau prăvălia erau închiriate plătind chirie lunar1. Procesul de aservire se manifestă şi în rîndul lor cu destulă intensitate. Pentru a face faţă dărilor, ei îşi vînd ocinele, în cazul în care le aveau, îşi pierd uneltele necesare practicării meşteşugului ca în cazul citat mai sus, ori se îm- prumută la reprezentanţii capitalului cămătăresc sau la alte elemente avute acceptînd condiţii care mergeau pînă la pierderea libertăţii. La 18 mai 1649 Dumitru meşterul din Tătarul, neavînd cu ce să-şi plă- tească birurile, se învoieşte cu un boier pentru a i le plăti acesta, cu condiţia ca dacă în timp de 5 luni nu-i va înapoia banii să-i fie rumîn2. Fuga meşteşugarilor în astfel de situaţii, care în sec. al XYII-lea devine din ce în ce mai frecventă, constituie la rîndul ei un fel de „rezolvare” a grelelor sarcini ce stăteau în faţa acestei categorii sociale nevoiaşe3. Despre ce fel de sarcini materiale este vorba, vom vedea în paragraful următor. * ’ Dificultatea studierii obligaţiilor feudale ale meşteşugarilor este cu atît mai mare cu cît din vremurile anterioare sec. al XIV-lea nu ne-a rămas nici măcar un singur document care să definească natura acestor obligaţii. De-abia în sec. al XV-XVI-lea şi mai cu seamă în sec. al XYII-lea docu- mentele care s-au păstrat scot în evidenţă o serie de sarcini feudale pe care meşteşugarii erau datori să le îndeplinească. Meşteşugarii de la oraşe aveau faţă de domnie o mulţime de obligaţii definite cu termenii generici de „dării” şi „slujbe” şi care constau, mai ales, în bani. După cum reiese din mai multe acte de scutire acordate meşterilor posluşnici ai unor mănăstiri aceste obli- gaţii erau în Moldova: dajdea, zloţii, leii, talerii, galbenii, orţii, datul seului, al cerii, datul pieilor, caii de olac, banii mezelgiului, banii năpăştilor, camăna, la care se adăugau nenumărate „angarii”. în Ţara Eomînească, obligaţiile meşterilor orăşeni sînt cuprinse în cartea lumînărarilor din 1698. Aceste obligaţii erau : birul sluji- toresc, birul mărunt de ţară, datul mierii, datul cerii, găleata de fin, caii de oaste, birul lefegiilor şi al oştii, seama a doua şi a treia, mer- ticul, conacul la care se adăugau podvoadele şi „mîncăturile” 4. Bres- lele (este vorbă de cele din Moldova) aveau în plus unele obligaţii de ordin militar; ele trebuiau să dea un număr de oameni pentru oaste. La 1665, bresla butnarilor din mahalaua tîrgului Piatra vindea o delniţă pentru ca „să facem oameni de oaste”5. în afară de acestea, meşteşugarii mai plăteau o serie de dări, aveau o serie de obligaţii profesionale legate de meşteşugul pe care-1 practicau. Săpunarii plăteau „1 taler şi jumătate de nume....” 6; căldă- 1 Arh. St. Buc., Mitrop. Buc. CCV/1, orig. rom.; CCV/4 orig. rom.; Arh. St. Buc. m-rea Radu Vodă XLII/65; Arh. St. Buc., m-rea Sf. Ioan din Buc., XII/7 ; Arh. St. Buc., m-rea Galata XIV/14, orig. rom.; Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iaşi XIV/1, orig. rom. * N. Iorga, Studii şi documente, VI, p. 469. 3 Asupra acestui fenomen vom reveni mai jos. * N. Iorga, Studii şi documente, voi. V, p. 345—346. 6 Arh. St. Buc., m-rea Bisericani, XII/27,. orig. rom. * N. Iorga, op. cit., voi. V, p. 340. www.dacaromamca.ro 890 ST. OLTEANU 22 rarii care vindeau marfa căldărărească plăteau o taxă de 1 taler şi jumă- tate de sacsana şi 2 ughi de car1; cizmarii plăteau ciohodăritul 1 taler pe an2; cojocarii şi mătăsarii plăteau cotăritul3; măcelarii din Bucureşti şi Tîrgovişte erau obligaţi să vîndă seul numai lumînărarilor domneşti4; pivniţele, prăvăliile erau şi ele supuse unor taxe : 3 taleri pentru cele mari, 2 taleri şi jumătate pentru cele mici şi magazii. Unele categorii de meşteşugari beneficiau de anumite scutiri parţia- le sau totale de dări. Aşa, de pildă, în sec. al XVII-lea cojocarii şi mătă- sarii dădeau cotăritul pe jumătate. De scutiri totale sau aproape totale se bucurau meşterii care lucrau pentru curtea domnească. Astfel, vătaful de căldărari din Bucureşti era scutit de taxa căldărăritului, cu condiţia de a fi în toată vremea la curtea domnească pentru a drege vasele stricate. Lumînărarii care lucrau la lumînăria domnească, precum şi alte catego- rii de meşteri care lucrau pentru curtea domnească din Bucureşti sau Tîrgovişte (meşterii din satul Luciani de pildă) erau scutiţi complet de dări ,,că ce sînt meşteri domneşti de lucrează tot ce trebuieşte la scaunul domniei mele”5 *. Meşteşugarii de pe domeniu, atît cei de la curtea stăpînului feudal cît şi cei răspîndiţi prin sate, aveau o situaţie servilă asemănătoare celor- lalte categorii de oameni de pe domeniu. Meşterii rumîni sau vecini, răspîn- diţi prin diverse sate din cadrul domeniului, erau obligaţi să dea stăpî- nului lor şi domniei, după necesităţi, anumite produse meşteşugăreşti finite sau semiprelucrate. Locuitorii satelor Jerovul şi Nicoreştii ale mănăs- tirii sf. Nicolae din Iaşi dădeau mănăstirii şindrila pentru acoperiş. Alte sate dădeau piei, cărbuni etc. La 1633, Matei Basarab scutea pe un rumîn de la Poenari al mănăstirii Yieroş de a mai da către domnie „şindrilă şi suliţe”8; Constantin Brîncoveanu poruncea şi el la 1693 lui Keacşu vătaf să nu asuprească pe rumînii din Flămînzeşti ai mănăstirii Argeş, luîndu- le şindrilă7. Scutirea era cerută de feudal pentru a beneficia cît mai mult de produsele supuşilor săi. Că produsele şi munca meşterilor dome- niali erau folosite de stăpîni după necesităţi se constată dintr-o poruncă domnească din 1671, care prevedea ca rumînii meşteri ai mănăstirii Plum- buita să vină să învelească nişte chilii ale mănăstirii 8. Meşteşugarii de la curtea stăpînului feudal aveau faţă de stăpînul lor şi faţă de domnie o serie de obligaţii în raport cu nevoile imediate în special ale domeniului pe care locuiau. Posluşnicii din Sineşti (Prahova) ai mănăstirii Mislea erau scutiţi la 15 martie 1628 de toate dările şi sluj- bele, fiind ,, dărvari şi posluşnici ai sfintei mănăstiri de în silişte, ce lăcu- iesc lingă mănăstire... numai să fie dărvari de posluşanie şi de slujbă sfintei 1 X. Iorga, op. cil., voi. V, p. 357. * Ibidem, p. 344. 3 Ibidem, p. 347. 4 Ibidem, p. 345 — 346. . 5 Doc. prii), ist. Rom., veac. XVII B., voi. IV, p. 537; Arh. St. Buc., Mitrop. Ţării Rom., XXXVII/5 orig. rom. 3 Arh. St. Buc., Cond. m-rii Vicroşi, ms. 479, f. 169, copie rom. 7 T. Codrescu, Uricariu, IX, p. 153. * Arh. St. Buc., m-rea Plumbuita, XVI/16, orig. rom. ; Acad. R.P.R. XX/1697. www.dacoromanica.ro 23 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC X—XVII) 891 mănăstiri”1. Scutirea este apoi confirmată în repetate rînduri2. într-o situ- aţie asemănătoare erau şi posluşnicii din Dobriseşti (Ilfov) ai mănăstirii Snagov, „posluşnici şi lemnarii sfintei mănăstiri pentru muncă”3, cei ai episcopiei Buzăului în număr de 20 ,,care sînt pre lîngă sfînta mănăsti- re” 4, cei ai episcopiilor de Huşi şi Boman etc. Sînt şi alte cazuri de astfel de meşteri scutiţi de dări şi slujbe. La începutul sec. al XVII-lea, posluş- nicii m-rii Snagov erau scutiţi de dări şi slujbe cu condiţia ,,să acopere toate casele şi chiliile şi să lucreze ce va trebui sfintei mănăstiri” (Snagov )5; Matei Basarab scutea în două rînduri de orice dări şi slujbe pe 2 meşteri, Liga şi Ventilă din Hurezi, pentru a fi de pază la fîntîna de la Arnota 6; Grigore Ghica scutea şi el de dări şi slujbe la 1672 pe 2 meşteri de lemn, Drăghici şi Badu, ai mănăstirii din Tîrgşor7 ; la 1689, Constantin Brînco- veanu ierta 12 oameni din satul Brebu al mănăstirii Brebu de toate dăjdi- ile, ,,ca să poată fi de treaba varului să facă cît va trebui pentru diresul acestei sfinte mănăstiri”8 etc. Meşterii din rîndul ţiganilor robi erau obligaţi să lucreze tot tim- pul la curtea boierului sau la mănăstire. Meşteşugarii satelor aveau faţă de domnie aceleaşi obligaţii ca şi ţăranii. In cazul unor sate specializate într-un meşteşug de largă utilita- te, domnia cerea după necesităţi anumite produse meşteşugăreşti. Ca şi în agricultură, şi în meşteşug exista obiceiul de a da dijmă din produse, cînd se foloseau resursele naturale de materie primă de pe proprietatea diferiţilor feudali. La 8 aprilie 1653, Matei Basarab împuternicea m-rea Argeş să ia de la dogarii din Albeşti şi din alte sate „care va fi tăindu lemne de lucru de pre moşiile mănăstirii de la satul Corbii de Piatră şi Nucşoara, să le ia tot din 10 lemne un lemn”9; la 1698, dogarii din Cîmpulung se tocmeau cu egumenul m-rii Argeş să taie brazi din pădurea mănăstirii să facă şindrilă, dînd mănăstirii dijmă 18000 şindrile pe an10. Mulţimea şi greutatea obligaţiilor meşteşugarilor, atît ale celor de pe domenii cît şi ale celor de la sate şi de la oraşe, faţă de stăpînii lor şi faţă de domnie au creat în sînul acestora o stare permanentă de frămîn- tare manifestată în chipuri diferite : de la opoziţia faţă de strîngerea dări- lor pînă la forma superioară a luptei de clasă, răscoala. Ca forme inferi- oare ale acestei lupte împotriva asupririi, cităm mai întîi opoziţia faţă de numeroasele dări pe care trebuia să le suporte meşteşugarii. La 31 ianuarie 1630, Leon Tomşa întărea mănăstirii Cozia dreptul de a lua daj- 1 Arh. St. Buc., Cond. m-rii Mislea, nr. 465, f. 51 v-52, copie rom. 2 Arh. St. Buc., m-rea Mislea, 1V/4, orig. rom. (1630); ibidem, nr. 465, f. 58 v. (1632); ibidem, f. 59 (1633); ibidem, ms. 466, f. 68 v-69 (1649); ibidem, ms. 465, f. 52 v-53 v. (1654); ibidem, ms. 465 f. 55 v-56 (1672). 3 Arh. St. Buc., m-rca Snagov, IV/6, orig. slav. * Bibi. Acad. R.P.R., CXXIV/169, orig. rom. 5 Bibi. Acad. R.P.R., XX/169, orig. rom. • Arh. St. Buc., m-rea Arnota, XVIII/5; ibidem, XVIII/6. 7 Bibi. Acad. R.P.R., CCCLXXVII/1, orig. rom. • Bibi. Acad. R.P.R., CCCLXIX/21, orig. rom. * Arh. St. Buc., Ep. Argeş, LXIX/12, orig. rom.; ibidem, CI 1/1, orig. rom. 13 Arh. St. Buc., Ep. Argeş, LXIX/30, orig. rom. www.dacaromamca.ro 892 ŞT. OLTEANU 24 dia de la ţiganii rudari ai mănăstirii „pentru că au venit părintele egumen Ioanichie înaintea domniei mele de au jeluit şi au spus cum nu vor să ascul- te ţiganii rudari ai sfintei mănăstiri să-şi plătească dăjdiile cum au fost legea”1. Tot ca urmare a nesupunerii ţiganilor Mihai Eadu împurteni- cea la 12 ianuarie 1659 pe Egumenul Coziei să strîngă dajda de la ţiganii rudari ai mănăstirii care nu voiau să o mai plătească2. Fuga meşteşugarilor din cauza neputinţei de a plăti birurile re- prezintă o formă mai avansată a luptei de clasă. Eeforma fiscală a lui Matei Basarab a înăsprit exploatarea3. Cei ce suportau tot greul, prin- tre care şi meşteşugarii, răspund acestei măsuri prin fugă. La 19 iulie 1645, ca urmare a introducerii noului sistem fiscal al talerului, căzînd „morile la talere”, meşterul morar care ţinea moara de pe apa Buzău- lui a m-rii Minidicului a fugit, iar moara, rămînînd pustie, s-a distrus4. La 3 iulie 1652, printre rumînii din Negraşi fugiţi „de curînd” se menţi- ona şi Danciul meşter5, iar la 1641 un rotar şi un cimpoiaş fugeau de pe moşia lui Arsenic Dobreniche6. Iane zidar, rumîn al lui Matei Fili- pescu, fugise în 1712 la Săcele7 8. Tot în Transilvania fugise şi Ion staroste din Ploieşti: „viind multe dăjdii şi orînduieli şi el neputînd sta înain- tea acestor dajdii şi neavînd cu ce le plăti au trecut în Ţara Ungurească,r8. Din aceiaşi cauză fugise şi un cofar din Galaţi : la 19 ianuarie 1683, tîrgo- veţii din oraş vînd locul şi dugheana lui Mihail cofariul, care neplătindu-şi ,^dajdia birului şi banii seului şi banii mezelgiului şi banii năpăştiilor”, fugise 9. O încercare de răzvrătire a ocnarilor simbriaşi de la Baia de Aramă este semnalată la 4 martie 1674. La data amintită ei hotărăsc să vîndă mina deoarece arendaşul ei, plecat din localitate, nu le plătise simbria. Hotă- rîrea este pusă în practică, ei acţionînd ca proprietari; mina este vîndută lui Ioacbim spătar fratele concesionarului deoarece, aşa cum mărturiseşte Ioachim, „n-am vrut să o vînză altora”. Ioacbim plăteşte lucrătorilor simbria ce li se cuvenea, iar mina o dă lui Iacşa căpitan pentru o datorie10. Forma superioară a luptei de clasă, răscoala, a antrenat şi elemente meşteşugăreşti, în special pe meşteşugarii oraşelor. Aşa, de pildă, răscoala slujitorilor din 1655 a antrenat şi elemente meşteşugăreşti. Ecoul acestei stări de lucruri se face simţit în actele ulterioare răscoalei. La 10 aprilie 1657 Gavril vătaf de tabaci din Bucureşti este făcut 1 Arh. St. Buc., Cond. m-rii Cozia, nr. 712, t. 411, orig. roin. * Ibidem, t. 411—411 v. * D. Mioc, Reforma fiscală din vremea domniei lui Matei Basarab, in „Studii”, XII, (1959), nr. 2. 4 Arh. St. Buc. Mitrop. Ţ. Rom. XXX/10, orig. rom. 8 Muz. de istorie a oraş. Buc. ms. nr. 27420, orig. rom, * Bibi. Acad. R.P.R., CXXXIX/87. . 7 N. Iorga, Studii şi documente, X, p. 142. - 8 Muz. de arheologie, ist. Buc. nr. 40 445 orig. rom. * N. Iorga, op. cit., voi. I—II, p. 83. 10 Arh. St. Buc., Ep. Argeş, XLV/11, orig. rom. www.dacaromamca.ro 25 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC. X—XVII) 893 răspunzător împreună cu alţii de jefuirea la 1655 a logofătului Preda din Bucşani de către vecinul lor Andronic dărăban, lucru care pre- supune participarea şi a lui Gavril la jefuirea lui Preda; pentru a-1 despăgubi pe Preda, Gavril este nevoit să vîndă lui Mihalcea comis partea sa de moşie din ÎTenceşti x. Am văzut că mulţi meşteri din Tîrgovişte, Bucureşti, Buzău etc. deţineau anumite funcţiuni în aparatul slujitoresc. Ei au participat la marea răscoală a slujitorilor de la jumătatea sec. al XVII-lea. Printre călăraşii buzoieni care în 1655 cereau iertare domnului pentru partici- parea la răscoală 1 2, figurează mai mulţi călăraşi cu numele de Stan. Este posibil ca unul dintre aceştia să fi fost Stan poturarul iuzbaşa men- ţionat la Buzău intr-un document din ajunul răscoalei3; de asemenea Ignat călăraş tabac şi Lazăr dărăban tabac, care apar intr-un act din 21 aprilie 1641 4, sînt menţionaţi şi în lista amintită din 1655. ★ Din cele expuse mai sus se desprind următoarele încheieri: Locuitorii de pe teritoriul Moldovei şi Ţării Bomîneşti au cunoscut şi practicat încă din momentul cristalizării relaţiilor feudale unele meşte- şuguri de bază înlăuntrul cărora s-au produs, o dată cu dezvoltarea socie- tăţii, numeroase specializări atît la oraşe cit şi pe domeniile feudale şi la sate. Procesul de specializare din cadrul meşteşugului de bază a fost în decursul sec. al X—XYII-lea uneori mai intens (de pildă în a doua jumă- tate a sec. al XY-lea şi în a doua treime a sec. al XYII-lea); alteori a fost încetinit de acţiunea unor factori de natură externă (instaurarea domi- naţiei otomane în a doua jumătate a sec. al XVI-lea). Importantele reali- zări tehnologice din cadrul meşteşugurilor dovedesc că meşterii noştri au avut întotdeauna o atitudine activă faţă de mijloacele şi uneltele lor de producţie pe care au căutat să le perfecţioneze necontenit; ei au avut totodată o atitudine activă şi faţă de inovaţiile tehnice europene pe care au căutat să le adopte şi în ţara lor de baştină. Faţă de statul feudal şi faţă de stăpînii lor (în cazul celor aserviţi) meşteşugarii aveau numeroase şi grele obligaţii. împotriva exploatării la care erau supuşi, ei au luat atitudine printr-o serie de manifestări de intensitate diferită. Opoziţia faţă de strîngerea dărilor, fuga, răzvrătirea, răscoala, reprezintă verigi ale întregului lanţ de frămîntări sociale din sinul meşteşugărimii împotriva exploatării feudale. 1 Muz. de ’storie al oraş. Buc., înv. nr. 28327. * N. Iorga, op. cit., IV, p. 37—39. s Arh. St. Buc., Ep. Buzău, L/18 orig. rom. 4 Bibi. Centrală de Stat, fii. N’. Bălcescu, CXII/4 orig. rom. www.dacaromamca.ro 894 ŞT. OLTEANU 26 PEMECJIEHHOE nPOH3BO^CTBO B MOJI^OBE H BAJIAXMII B X—XVII BB. (OCHOBHLIE nPOBJIEMLI B CBETE HEftABHO nPOBE^EHHLIX HCCJIEflOBAHHH) PE3IOME HccneAOBaiiHe peMecjieHHoro npoH3BOACTBa b Mojiaobg h Bajiaxmi b X—XVII bb. «aJIO B03M0HtII0CTb nOSHaKOMHTbCH C HGKOTOpUMH H3 OCHOBHblX aCnGKTOB erO pa3BHTlia b yitaaaHHuii nepHOjţ: TGXHOJiorHHGCKiiM npoiţeccoM h hgkotophmh BonpocaMH, CB«3aH- IlblMIl C 06meCTBeHH0-3K0H0MHHeCKHMH O TIIOlIieiIHHMH. B tom, hto nacaeTCH peMecjieimott TGXHOJioniH h tgcho CBH3aiiiioro c 3thm paaAG- jieiniH h cneiţHajiHsaiţHii nponsBOACTBa, hbhbuihxch pG3yjibTaT0M o6mGCTBGHiioro paa- flGJIGHHH Tpyna B OCHOBHOft OTpaCJIH pGMGCJia, HGOCxOAHMO OTMGTHTb p«A T6XHIIH6CHHX flOCTHHţGHHtt, paBHHX nO CBOGMy ypOBHK) HOCTHHţGHHHM , BCTpGHaiOmHMCH y C0C6AHHX HapOAOB. Hgo6xOAHMO OTMGTHTb, HTO Han60JlblUHtt TGXHHHGCKIlit npOrpGCC Ha6jM0AaGTCH y rOpOACKHX pGMGCJIGHHHHOB, r^e, BIipOHGM, H npOAGCC ClIGIţHaJlHSaiţHH OCHOBHOrO pGMGCJIcI HBJIH6TCH 60JIGG Bbipa>KGHHbIM, H6M B (J)0O^aJlblIUX nOMGCTbHX H CGJiaX. HGIţOTOpblG pG3yjIbTaTbt CbIJIH flOCTHTHyTbl H B APyrHX OCO6GHHO BaHţHblX o6jiaCTHX, nan nanpHMGp B OTHOUIGHHH (J)OpM np0H3B0ACTBa, OTACJIGIIHH Jip0H3B0JţCTBa OT OCpamGHIIH, oSnaaimocTGtt pgmgcjigiihiikob, KJiaccoBott 6opb6bi. Ha TGppHTopHH Mojiaobu h Bajiaxim b tghgiihg bcgto H3yaaGMoro ncpHOAa cocy- IlţGCTBOBaJIH flBG $OpMbI pGMGCJlGHHOTO np0H3B0ACTBa-Ha 3ana3 H AJIH pUHHa. B 3II0Xy pamiGro $G0AajiH3Ma np0H3B0ACTB0 no 3ai«a3y 6hjio oCnţoii (JiopMOii npoii3BOACTBa, npo- H3B0ACTB0 >KG AJIH pHlIIţa 6bIJIO OHGIlb OrpaHHHGHIIHM; 3Ta (JlOpMa HMGJia MGCTO JIHIUb B nocGJiGHHHx ropojţcitoro Tuna no npaBOMy SopGry HnauiGro flynan. B anoxy pa3BHToro $60AajiH3Ma, h oco6ghiio b XVII b., npoii3BOACTBO ajih pumţa npnoCpGTaGT b ropojţax uihpokog pacnpocTpaHGHHG hoiith bo bcgx OTpacjinx. Ho nocKOJibKy b cGJiax h noMGCTbnx, rAe npcoCjiaAaGT pgmgcjigiihog np0H3B0ACTB0 Ha 3ana3, c$cpa cro npOAOJIH«aGT OCTaBaTbCH OrpaHH'IGIIHOft, OHO A<1H<6 B 3T0 BpGMH HG HBJ1HGTCH oCnţGit $Op- MOli np0H3B0ACTBa. PacuiHpGHHG paMOi; c6biTa npoAyKAHH, npGAiia3HaiiGHH0tt ajih npoAawH, a cjigao- BaTGJlbHO, paCUIHpGHHG pbIHKa HBHJIOCb pemaiOmHM $aHTOpOM B npOAGCCG OTAejIGHHH npo- ii3B0ACTBa ot oSpamciiiiH. Ecjih b nanajiG cpGAHHX B6K0B npoHSBOAHTGJib 6uji h npoAaB- UOM CBOHX C06CTBCHHHX H3AejIIlft, B XIV B. H OC06GHHO B HOHAG 3T0T0 BGKa 11 HaaaJIG XV B. B AOIţyMGHTaX ynOMIIHaiOTCH TOprOBAU, OCHOBHbIM aaHHTHGM KOTOpblX 6bIJia CKyniţa lI3Aejnitt y npOH3BOAHT6JI6ft H npOAaata HX nOTpGCllTGJIHM. B CJIGAyromHG BGKa hiicjib ToproBiţGB snaHHTGJibHO pacTGT. Ohh cocTaBJiHioT TGncpb npoHHyio, opraHii30BaHiiyK> couiiajibHyio KaTGropHio, B3HBuiyio b CBO11 pyKH 6ojibmyio aacTb c6uTa h HrpaBuiyK> BCG 60JIGG 3HaiIIITGJIbIiyK) pOJIb B 3I(0H0MHH6CK0tt II 06HţGCTBGHH0tt /KII3IIH. flpyroM Bantiioit no CBOGMy 3iiaiieimio npo6jiGMOtt hbjihgtch Bonpoc 06 oBnaaHHOC- THX pGMGCAGHHHKOB H TGCHO CBHSaUHblft C HHM BOnpOC O $OpMaX KJiaCCOBOtt GopbSu B CpGAe 3THX MGJIKHX np0H3B0AHTGJICM. OGuHHHG 06n8aTGJIbCTBa nGpOA TOCyAapGM, nGpGA nOMGIAHKaMH, CBOttCTBGHHbIG II ApyniM counajibHbiM KaTeropHHM, k kotopum Ao6aBJiHJincb o5H3aTGJibCTBa, najiaraGMue www.dacoromanica.ro 27 STUDIEREA PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI (SEC. X XVII) 895- Bcjie/ţcTune BbinojiiieniiH peMecjia îi iiecnpaBe/ţjiiiBbix qexoBbix nopn.iHoB, yaaKoHiraaB- miix HepaBHonpaBiie HJieHoB qexa, BU3biBajin cpejţn pe\iecjieHiiiiK0B nocTonimue Bojuie- IIHH, UOTopue B XO/(e HCTopiIH IipiIHIIMaJIH pa3JIHHHbie (JlopMbl. OTiia3 ot ymiaTu HanoroB h BbinojiueHHH o0H3aTejibcTB, no Cern, MecTiibie BucTy- njiemiH, ynacTiie b BoccTamiHx npe^cTaBJinioT pa3Jiiunibie aTanu 6opb6u peMecjieHiiotl Ce/inoTbi npoTiiB yniBTeHnn. LA PRODUCTION ARTISANALE EN MOLDAVIE ET EN VALACHIE DU X8 AU XVII8 SlfîCLE (PROBLÎiilES DE BASE  LA LUMIÎ2RE DES RECHERCHS RfiCENTES) RfiSUMfî L’dtude de la production artisanale en Moldavie et en Valacliie du X8 au XVUe sitele rdvdle quelques aspects essentiels du developpement de cette production au cours de la pdriode considerde, notamment le processus technologique et certains probldmes toucliant Ies rela- tions socialcs et dconomiques. En ce qui concerne la technologie des mdtiers et, en dtroite corrdlation avec celle-ci, la diffdrenciation et la spdcialisation dans le cadre de la branche artisanale de base engen- drdes par la division sociale du travail, il y a lieu de mentionner un certain nombre de reali- sations techniques que l’on retrouve chez Ies peuples voisins. Les progrfcs techniques Ies plus significatifs se font jour cliez les artisans des villes, oîi le processus de spdcialisation dans le cadre du mdtier de base est beaucoup plus marqud que sur les domaincs fdodaux et dans les campagnes. Les recherclies de l’auteur ont dgalement abouti â d’intdressants rdsultats dans d’autrcs probldines particulifcrement iinportants, tels que les formes de production, la sdparation operde entre la production proprement dite et la circulation des marchandiscs, les obllgations des arti- sans, la lutte de classe. Les deux formes de la production artisanale — sur commande et pour le marclid — ont coexistd, en Moldavie et en Valachie pendant toute la pdriode dtudide par l’auteur. Aux pre- miers temps de la fdodalitd le travail sur commande dtait la forme gdndrale de l’activitd artisanale, alors que la production destinde au marchd dtait des plus restreintes et n’cxistait gufcre que dans les agglomdrations urbaincs de la rive droite du Bas-Danube. A l’dpoque de la fdodalitd avanede et notamment au XVIIe sifccle, la production destinde au marchd trouve un vaste terrain d’activitd dans les villes et s’dtend graduellement â la quasi- totalitd des mdtiers. Mais comme les ddbouclids deineurent limitds dans les campagnes et sur les domaines seigneuriaux oîi prddomine le travail sur commande, la production â destina- tion du marchd n’est pas encore, â cette dpoque, la principale forme de production. L’cx- tension des marchds susceptibles d’absorber la production artisanale a dtd le facteur ddcisif du processus de sdparation entre la production proprement dite et la circulation des marchan- dises. Alors qu’au ddbut du moyen âge l’artisan vendait lui-mdme ses produits, les documents de la fin du XIV8 et du ddbut du XV8 sidcle commencent â faire mention de commerţants faisant mdtier d’acheter leurs marchandises aux producteurs pour les revendre aux consom- mateurs. Le nombre de ces commerţants s’accrott considdrablement aux sidclcs suivants. lls forment maintenant une catdgorie sociale distincte et organisde qui assume une grande www.dacoromanica.ro 896 ŞT, OLTEANU 28 pârtie de l’âcoulement de la production et jouera dăsormais un rdlc de plus cu plus considerablc dans la vie ăconomique et sociale. Un autre probleme d’une importance exccptionnelle est celui des obligations des artisaus et, en ătroite corrdlation avec celles-cl, celui des formes de la lutte de elasse chez ccs petits pro- ducteurs. Leurs obligations envers l’fîtat et Ies maitres feodaux, analogues â celles des autres ca- tdgories sociales, et, en plus, Ies obligations propres â l’exercice de lcur măticr, auxquellcs venaient s’ajouter Ies iniquităs du răgime corporaţii qui consacrait l’indgalită de droits entre Ies membres de la Corporation, crdferent parmi Ies artisans un dtat permanent d’effervesccncc qui revâtit le long des si&cles des formes diverses. Le refus de payer impflts et taxes ou de remplir leurs obligations, la fuite, Ies tîmeutes localcs, la participation aux rtîvoltes, sont Ies principales formes de la lutte des artisans de condition modeste, contre l’o'pprcssion. www.dacoromanica.ro NOTE ŞI COMUNICĂRI NOUA DOCUMENTE SLAVE INEDITE (1569—1636) DE CONSTANTIN N. VELICHI Documentele ce se publică mai jos, cu excepţia celui de la nr. 3, care se află în posesia noastră, fac parte din colecţia tov. Dan Grigorescu din Cîmpulung Muscel. Ele n-au fost cunoscute pînă acum nici măcar prin intermediul unor surete şi nu au apărut nici în ,,Corpus-ul” publicat de Institutul de Istorie al Academiei R.P.R. (Documente privind istoria Romîmei). Toate cele nouă documente provin din cancelaria Ţării Romîneşti fiind emise după cum urmează : nr. 1 şi 2 de Alexandru Mircea(1568—1577), nr. 3 şi 1 de Mihnea Turcitul (1577—1583), ni'. 5 de Radu Şerban (1608 — 1611), nr. 6 şi 8 de Radu Mihnea (1611—1616), nr. 7 de Gavril Moghilă (1618—1620) şi nr. 9 de Matei Basarab (1633—1654), cel mai vechi da- tînd din anul 1569 şi cel mai nou din anul 1636. Toate actele sînt origi- nale, două din ele purtînd chiar semnătura emitenţilor (Gavriil Moghilă şi Matei Basarab). în afară de documentul nr. 3, a cărui dată nu se poate citi în între- gime, vizibilă fiind doar cifra care indică anul (7090), celelalte documente nu prezintă nici o dificultate şi nu ridică nici o problemă în această pri- vinţă. Precizarea datei documentului nr. 3 — adică a cifrelor ce indicau ziua şi luna — s-a făcut după componenţa divanului în perioada res- pectivă şi anume după Ivaşco vornic şi după Danciul mare postelnic. în divanul în care este menţionat ultimul, apare pînă la 9 august 1581 ca mare vornic numai Mitrea1, primul document în care Ivaşco apare ca mare vornic (în intervalul 1581—1582) fiind cel din 6 septembrie 1581 2. Pe de altă parte, în acelaşi interval de timp, ultimul document în care este menţionat Danciul ca mare postelnic este cel din 25 mai 1582 3. * * 1 Biblioteca Acad. R.P.R., LXXVI/8; copie slavă din 1846. * Arh. St. Buc. S.I. nr. 1085. * Idem, nr. 1196. www.dacaromamca.ro C. N. VELICH1 2 8 98 De la 4 iunie, acest boier trece în funcţia de mare stolnic în locul lui Har- vat1, iar de la 6 iunie ca mare postelnic apare Mîinea 2. Deci putem consi- dera deocamdată că acest document a putut fi emis, în mod cert, în peri- oada 6 septembrie 1581—25 mai 1582. în cazul cînd se vor găsi şi alte documente cu date sigure cuprinse între 10 august 1581—5 septembrie 1581 şi 26 mai 1582—3 iunie 1582, perioada în care a fost emis docu- mentul s-ar putea extinde puţin, limitele ei maxime fiind 10 august 1581 — 3 iunie 1582. Cuprinsul acestor documente este următorul: Nr. 1 — 1569 ianuarie 21, Bucureşti. Alexandru voievod (Mircea) întăreşte lui Ylaicul mare vătaf partea de ocină a Ancăi din satul Tămă- şeşti, cumpărată de acesta cu 600 de aspri şi un bou. Nr. 2 — 1574 mai 13, Bucureşti. Alexandru voievod (Mircea) întăreşte lui Ylaicul şi fiilor săi ocina lui Badea din satul Tămăşeşti cum- părată de la acesta cu 750 aspri şi un ogor din acelaşi sat cumpărat de la Luca cel bătrîn cu 100 de aspri. Nr. 3 — 1581 septembrie 6—1582 — mai 25, Bucureşti. Mibnea voievod (Turcitul) întăreşte lui Hâdul logofăt mai multe ogoare şi părţi de ocină şi ţigani la Corneşani şi la Băţoi, cumpărate de la Manea, Badea şi alţii. Partea de ocină a lui Galeş o ţinea Badul logofăt, deoarece plătise birul acestuia timp de şase ani. Nr. 4 — 1583 mai 22, Bucureşti. Mihnea voievod (Turcitul) întăreşte lui Bran şi fratelui său Pătru ocinele, via şi livezile cumpărate şi schim- bate de ei în satul Urseşti. . Nr. 5 — 1605 aprilie 28, Tîrgovişte. Badul voievod (Şerban) întă- reşte lui Fătul şi Neagoe, fiii lui Voico din Corbuşori, numeroase părţi de ocină din satul Nucşoara, cumpărate de la oamenii din sat cu 69 020 aspri. Nr. 6 — 1614 iulie 28, Tîrgovişte. Badu voievod (Mihnea) întă- reşte lui Neaoşul pîrcălab de Cîmpulung şi jupaniţei lui, Dragomira, mai multe părţi de ocină şi vecini din satul Măţăul de Jos cumpăraţi de la Paraschiva postelnic din Bolească şi de la alţii cu 8500 aspri. Nr. 7 — 1619 iulie 28, Tîrgovişte. Gavriil Moghilă voievod întăreşte lui Dumitru mare portar ocină la Nucşoara : şase vecini cu toate delni- ţele lor, cumpăraţi de la Fătul din Corbuşori cu 20 000 de aspri. Nr. 8 — 1623 aprilie 23, Tîrgovişte. Badu voievod (Mihnea) întă- reşte lui Dumitru al doilea vornic o parte din satul Nucşoara cu şapte vecini, cumpăraţi de la Fătul din Corşori şi de la fiii lui cu 20 000 de aspri. Nr. 9 — 1636 noembrie 25, Bucureşti. Matei Basarab voievod întă- reşte lui Bunea logofăt părţi de ocină din satul Nucşoara, cu vecini, cum- părate de la Neagoe din Corşori şi de la fiii acestuia cu 44 000 bani gata. Deşi cele nouă documente sînt comune ca speţă juridică, fiind doar simple confirmări de sate şi ţigani, ele sînt importante atît pentru isto- ricul satelor Nucşoara, Tămăşeşti, Corneşani, Băţoi, Urseşti, Măţăul de Jos, Corşori, Corbi, Bătivoieşti, Coteşti, Mogoşeşti, Purcariul, Bolească şi Băleni, cît şi pentru unele aspecte lingvistice şi paleografice. 1 Arh. St. Buc., S.I. nr. 1197. ' Idem, nr. 1198. www.dacaromamca.ro 3 NOUA DOCUMENTE SLAVE INEDITE (1309—1630) 899 Astfel, satul Măţăul de Jos, care nu apare în sec. al XVI-lea, este menţiotiat pentru prima dată în sec. al XVII-lea în documentul nr. 6 (1614). De asemenea, satele Corneşani şi Eăţoi apar pentru prima dată acum în sec. al XVI-lea în documentul nr. 3 (1581—1582), nefiind cunos- cute documentar pînă azi. Corneşanii — sub forma Cornişani — sînt menţionaţi abia la 1620, iulie 12, într-un document de la Gavriil Moghilă K Satul Tămăşeşti din raionul Piteşti este menţionat în sec. al XVI-lea pentru prima dată în documentul nr. 1 (21 ianuarie 1569). Este adevărat că un ogor în (ocina) Tămăşeşti apare încă din 24 aprilie 1559, dar ca sat propriu-zis nu-1 găsim menţionat în documentele din sec. al XVI-lea publi- cate în ,,Corpus”. Acest sat apare rar şi în sec. al XVII-lea, spre deosebire de alte sate cu acelaşi nume, dar situate în alte regiuni ale ţării. De aceea, documentele nr. 1 şi 2 referitoare la satul Tămăşeşti din raionul Piteşti, care atestă existenţa lui în sec. al XVI-lea, ca sat, sînt importante. Şi satul Urseşti din documentul nr. 4 (1583 mai 22) apare destul de rar. Menţionat pentru prima oară în sec. al XV-lea 1 2 el apare în sec. al XVI-lea pentru prima oară în documentul menţionat mai sus (nr. 4) şi apoi în acelaşi an, cîteva luni mai tîrziu, în noiembrie. 3 Satul Nucşoara din raionul Curtea de Argeş, menţionat rar în sec. al XVI-lea 4 *, apare pentru prima oară în sec. al XVII-lea în documentul publicat aci sub nr. 5 (1605 aprilie 28), după care dată îl găsim mai des amintit8. Satul Corbuşori, denumit apoi Corşori, cum se numeşte şi astăzi (raionul Curtea de Argeş) menţionat în documentele nr. 5, 7, 8 şi 9, apare pentru prima dată într-un document dat de Alexandra vodă Mircea la 28 mai (1575—1577) 6. în sec. al XVII-lea, Voico din Corbuşori, ai cărui fii Fătul şi Neagoe sînt menţionaţi în documentele noastre, apare la 13 iunie 1604 într-un document de la Eadu Şerban.7 Aceiaşi fii ai lui Voico din Corşori, menţionaţi în documentele nr. 5 şi 6 (1605 şi 1614) apar apoi abia într-un document romînesc din 20 septembrie 1619.8 Celelalte sate, menţionate incidental în documentele ce publicăm, sînt cunoscute, fiind întîlnite mai des în documentele din sec. al XVII-lea. în ceea ce priveşte aspectul lor lingvistic şi paleografie, considerăm demne de semnalat următoarele : 1. în cunoscuta formulă :... ,,şi din cîpip şi din apă şi din pădure... ” M A etc. marea majoritate a documentelor slave au formele : w ujS h w ko etc. A A a AS Dacă termenul w ko apare destul de des şi sub forma w ko sau w ko . 1 Documente privind istoria Romtniei, veacul XVII, B, Ţ. Rom., voi. III, p. 581. ! Doc. priv. ist. Rom., veacul XIII, XIV, XV, p. 217. * Arh. St. Buc., S.I. nr. 1214. * Doc. priv. Ist. Rom., veacul XVI, II, p. 377. 8 Doc. priv. Ist. Rom., veacul XVII, I, p. 176, 178, 372, III, 656 — 7. 8 Doc. priv. Ist. Rom., veacul XVI, IV, p. 176 — 7 7 Doc. priv. Ist. Rom., veacul XVII, I, p. 128 129. 8 Ibidem. III, p. 423. www.dacaromamca.ro 900 C. N. VELICHI 4 termenul iv uj8 apare rar sub forma lui întregită iv m8.ua sau şi mai rar iv ui8m8. Din acest punct de vedere documentul nr. 2 aduce o formă ex- 8 trem de rar întîlnită şi anume iv ui8.u, adică avînd litera a\ coborîtă în rînd şi vocala 8 aruncată deasupra. De asemenea, şi documentul nr. 5 pe lîngă M MH forma iv m8 aduce şi forma iv m8 obişnuitul a» de deasupra fiind con- tinuat cu vocala h. Documentul nr. 9, de la Matei Basarab, conţine aceiaşi termeni „savanţi” ce se mai întîlnesc în unele documente de cancelarie ale aceluiaşi, *? o scrise sub influenţa lui Udrişte Năsturel, dintre care notăm : si.mah Oyrpp- « F o " 7 RA4j[03diiAdH(CKÎA în loc de obişnuitul eiaiah &rppRAioiioiJ,8 în loc de ciidTdp; K8>ih»4 n * * RIAHKÎH RHIIOMpiU,8, în loC de nfJfdpHHK. în acelaşi document apare ca ispravnic Papa mare logofăt, deşi în aceşti ani respectiva dregătorie este ocupată de Gligorie. Desigur, pisarul a uitat să pună înaintea cuvîntului ria, obişnuitul ehr (fost). Interesantă este denumirea satului Corşori, menţionat în docu- mentul nr. 8 şi care vine de la aceea de Corbuşori. într-adevăr, în docu- mentul nr. 5, adică în 1605, găsim menţionaţi pe Fătul şi Neagoe din H P P . P KorSiuoph. De asemenea, în anul 1619 (doc. nr. 7) satul se numea tot KorSuio. în schimb în 1623 (doc. nr. 8), ca şi în 1636 (doc. nr. 9), găsim pe aceiaşi p - Fătul şi Neagoe din Kopuiopn (Komopn). ’Se confirmă deci nu numai prove- nienţa denumirii, ci se stabileşte documentar şi data la care forma Corbuşori (care se va fi pronunţat Corbşori) a făcut loc formei Corşori. în ceea ce priveşte metoda de transcriere a textului slav, ea a fost în general cea urmată de colectivul care a pregătit pentru publicare documentele din „Corpus”. S-au coborît în rînd literele aruncate deasu- pra, întregindu-se cuvintele scrise incomplet. S-au pus între pa- ranteze ascuţite literele sau cuvintele care s-au presupus a fi existat în acele locuri din text care se prezintă azi şterse sau rupte, întregin- du-se astfel, pe cît posibil, documentul deteriorat. Acolo unde nu s-a putut face completarea s-a lăsat un spaţiu gol proporţional cu lacuna existentă în original. La întregirea cuvintelor nu s-au adăugat jusurile finale atunci cînd ele nu existau în text, deoarece ăceste semne grafice nu au nici o valoare fonetică, ca şi spiritele existente în unele documente. Textul slav a fost despărţit în cuvinte şi paragrafe, punîndu-se virgule, puncte sau majuscule acolo unde era necesar. www.dacaromamca.ro 5 NOUA DOCUMENTE SLAVE INEDITE (1569—1636) 901 Documentele, precedate de un scurt rezumat, le publicăm in extenso, dîndu-se datele necesare asupra stării lor actuale — dimensiuni, note tergale, pecete etc. — , textul slav fiind urmat de traducerea romî- nească. Kt. 1 1569 ianuarie 21 Bucureşti. Alexandru voievod (Mircea) Întăreşte lui Vlaicul mare vătaf partea de ocină a Ancăi din satul Tămăşeşti, cumpărată de la aceasta şi de la tatăl ei Dragos cu 600 de aspri şi un bou. f AIhaoctîio eokîio Iw flrtHgaHApS RoiROAd rhSkS gotROAd, ckhk np-feAOEparo h RiAHKdro dlapots roiroa. Aa^aT rocnoACTRO mh chi no1 2 hhi rocnoACTKa mh CASrS rocnoACTRa mh KSnaHS Raahk6a wt Trmriuiiiih riahkh KaTaX 2 AparOCOR H A^^P^ CH flHK-kR CTapa h npaRa wiHHa h A'tAHHd. • f1 no tom ra (noKSynn KaahkSa riahkh RdTdX wt 0HKd h wt chhorh Hiik-rk Ha hmc CTaii h CTana h wt EdiţiS ch Aparoco^)1 h wt ckhh Kohkor wt CTan h wt CTaua h wt PaA^A h wt H-fera sa X acupH totorh h sa iahh roaor. Ccro paA> h rocnoACTRO mh a&A*X CASrS rocnoACTRa mh KSnauS EAan- kSaor riahkh rataX, dkojri Aa a\S ict chi rhiiji pmiHa wiHHd r whh. f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Nr. 2 1574 mai 13, Bucureşti. Alexandru voievod (Mircea) Întăreşte lui Vlaicul şi fiilor săi ocina lui Badea din satul Tămăşeşti, cumpărată de la acesta cu 750 de aspri şi un ogor din acelaşi sat, cumpărat dc la Duca cel bătrln cu 100 dc aspri. f AlHAOCTÎW EOJKÎIO Iw flAH§JHAP$ ROIROAd H rOCnOAHHTk RtCOH 3IMAH 0\*rrppoEnaj[HCKOi, cehii RiAHKaro h npfcA®Eparo Ajnpua ROIROAd ckh-k AlHjfHtR roiroa8. Ai1KJT rocnoACTRO a\h ci'io noRiA’knîio rocnoACTRa a\h ca8r rocnoACTRa A\H K.AdHKSAOR CEC CHHORH CH fAHIţf HM E0rTi A^CT, tdKOJKt \A A\8 ICT IV'IHtlS 8 T-KAVKUI{I|IH AfA EdAfB CHH"E A1hk8A0R CRd Rapt tAHKd «XtHT H3EpdTH WT CIAO » wt noAW h wt uj8a\8 h wt r(o)1a8 h wt no b-rcoX- XoTapoai h cec awcto ha RHiiorpaA, 3diu>Ki w (ict)1 noKSiiHA wt EdA'fc aa \|rn acnpn roTORH. H npoAaaw «T WH WT HH\'ll8 A^EpOAt ROAIO H CEC 8(31^11)% R’EC'kM MtrHiaUJHAt WT TOp H wt 3aoa. fl no tom ndKH no(K)1SnH CA8r rocnoACTRa mh i>ki ict rhuii nncati F.aahkSa (Ahh-k hhr 8 a®ahh noAio wt CTapora A8Kd sa 'p acnpn totokh a ah \a CI 3HdlT 3d A'EArO WT CIA A®P« A® KpaHIJJI PtiCTOHIR WT KTi p-kn. H npoAdA IO ict A8Kd CTapora sa croh a®epoa\ roaio h cec Ssimiihi R-EcbAt AMrniaujHM. Cir o paAÎ AAA®^ h rocnoACTRa mh ca8r rocnoACTRa a\h i>ki ict rhuji mica» FiAdHK8A0R, rdKOJKI fi,A A\8 ICT CMO RHUII HAMlIHTd W'IHIlS R"E W'lllllS H R"E WjfdES 1 Loc rupt In orig. www.dacoromanica.ro 7 NOUA DOCUMENTE SLAVE INEDITE (1569—1636) 903 HM H CHHOKHM H KHOKOM H nptKHOMITOM HM H HH WT KOrOJKAO HinOTTkKHOKIHOM no pHSMO rocnoACTKd mh. Cijki CKiA’bTiAH nocTdBivkiM rocnoACTKd mh : KSndH A,paroMHp kiahkh A^op- HHK H JKSndH HkAUIKO KIAHKH AOrO^IT H CtAH CndTAp H EdA’fe CTOAHHK H A,8- MHTpS (KHCTÎBp)1 H AtHTp'h KOMHC H rOHlffe niXdpHHK H JKSlIAH CtOHKA KiAHKH nOCTiAHHK. HcnpAKHHK HkAUIKO KiAHKH AUTO^IT. HcnHCdX AS Ep’kTHA rpAMATHK K’k HACTOArpAA ESKSpIlţJ Alt CI 11, A MAH rj A^HH TIKSlţliM A'feTOM x3nK. f IlV flAigAHApS KOiKWAA MHAOCTÎlO EOJKIIO f'OCnOAHIIh. Orig. slav, pergament 32,5/21 cm, rupt la Îndoituri. Pecetea timbrată, distrusă. Traducere f Din mila lui Dumnezeu, Io Alexandru voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi prea bunului Mircea voievod, fiul Iui Mihnea voievod. Dă domnia mea această poruncă , a domniei mele slugii domniei mele, Iui Vlaicul cu fiii săi clţi ti va da Dumnezeu ca să le fie ocină la Tămăşeşti, partea Iui Badea, fiul Iui Micul, toată ori cit se va alege din sat şi din ctmp şi din pădure şi din apă şi de peste tot hotarul şi cu loc de vie, deoarece a cumpărat-o de Ia Badea pentru 750 aspri gata. Şi a vlndut-o el de bună voia Iui şi cu ştirea tuturor megiaşilor din sus şi din jos. Iar după aceea iarăşi a cumpărat sluga domniei mele Vlaicul, care este mai sus scris, un ogor tn ctmpul de jos de Ia Luca cel bătrln pentru 100 de aspri gata, Insă să se ştie, din lungul satului plnă Ia marginea Răstoacei dinspre apă. Şi i-a vlndut Luca cel bătrln de bună voia sa cu ştire tuturor megiaşilor. * De aceea am dat şi domnia mea slugii domniei mele mai sus scrise, lui Vlaicu, ca să-i fie această ocină mai sus numită de ocină şi de ohabă lor şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor lor şi de nimeni neclintită după porunca domniei mele. Iată martori punem domnia mea : jupan Dragomir mare vornic şi jupan Ivaşco mare logofăt şi Stan spătar şi Badea stolnic şi Dumitru vistier şi Mitrea comis şi Gonţea paharnic şi jupan Stoica mare postelnic. Ispravnic Ivaşco mare logofăt. Am scris eu Brătilă gramatic tn cetatea de scaun Bucureşti, luna mai 13 zile, ani curgă- tori 7082 <1574>. f Io Alexandru voievod, din mila Iui Dumnezeu, domn. ‘ Mr. 3 1581 (după 9 august) — 1582 (înainte de 9 septembrie), Bucureşti Mihnea voievod (Turcitul) întăreşte Iui Radul logofăt mai multe părţi de ocină, ogoare şi ţigani la Corneşani şi la Răţoi, cumpărate de la Manea, Badea şi alţii. Partea de ocină a lui Galeş o stăptnea Radul logofăt deoarece plătise birul acestuia timp de 6 ani. f (HhaoctTio eokîio Iw ftlHX’u'k koikoaa h rocnoAHH-k k<-kcoh simVai XrrppOKAaXHCKOi ckh8 kiahkapo h np-hAOEpAAro flAHgAHApS koikoaa. Aakat roc- nOACTKA MH CÎIO (nOKIA'k) HÎI rocnoACTKd mh PaaSawk AWr0$iT C*KC CkHOKHM 1 Text şters In original. # —«. 3189 www.dacoromanica.ro 904 C. N. VELICHI 8 MHlţfM EOrik A<>CT, IdKOJKf fi,i A\8 ICT WMHH8 8 KopHfLUdHH H UT PTilţOH SdH’fcîKf IO fCT nOKSnHA PdA^A AUTOijsiT Toro u>*ihh8 KHLUf p-fcX uit HdA Ctohka h wt H-fcrota sa xr$ (acnpH totokh. H)1 ndK m m& fCT PdAttaUlK AOrOHd fCT<.. . . )X dH. Td>Kf PdAVA AUirOijsiT UIH fCT nAdTHA TOrO LVIHhS RHLUf p-fcX 3d EHp S A’fcT,. 3dllf>Kf I'dAfUJ Hf MOrOT A<* hX IlAdTHT <....)101M8 3d EHp, SdHftKf fCT WH CHpO- MdX TTkMÎIO CEC T-feAUl, dH& fCT nOKAOHHA PdA^AWK AUTO^IT fi,i hX IlAdTHT KdK» AtOÎKHT H A<> HX EH UI f pflfHg. H ndK noKgnn PdA^A (aoto^it iahh)1 hhk 8 KopHfLUdHH 8 ropHS a8hk-k WT HdA AlaH-fe EpdT EdHfH 3d 7 KOH. H ndK noKSnn PdAVA auto^it X aiţHraii Hd HMf HncTop-K wt Hd cehi» BmHK'KK Hd HMf BdA'k H K*E3dH WT Ed(...)13d <..) dcnpH. H ndK AA KT PdAVAWE AUTOijsfT X dlţHrdH Hd HMf A8MHTp8 WT HdA 3dXdpi'ta wt USpKdpio, sdH’bnu io ict am Paava auto^it AP^r dlţHrdH na ham Aeii-KAAT, 3aXdpHfK pdAi' Toro dlţHrdH. fi nocAfX a<... iţn)1 rdHSA Hd hmi Xhhka fCT noKSnHA PdA^A auto^it HdA 3dXdpîta sa J acnpH totokh. H ndK noKgnn PdAVA AUTOljsfT X dlţHrdH Hd HMf P-EAH9 WT Hd XdM3d CEH$ Cflir-EE 3d fAHIL KOII A<®Kp-k.. . . y. H npoAdAowf SBf a\3h aioaîi eh lui pfifiiS sd ceohm A®spOM EOA"k h cko 8<3HdHif b-e)2cim MimnauiOM wt wKpTiCT amctoe h wt npfA rocnoACTKd mh. Cfl'o pdAi A<*A®X h rocnoACTKO mh (Paavaok Aoro^fT, hkowi Aa a\8 ict U>MHH>28 LvXdES fM$ H CHHOEHM H RHHK&M H np-fc3 arhh eti CTOArpaAS 8 E8K8pei|ii wt flAAlUd A® H-kHt nHCdlIHf TfK8l|lHM (A'bTOM) B-E A^T x3m t Iw AlHXH-k EOfRUIAd MHAOCTÎIO EOJBIIO TOCnOAHHE Orig. slav, pergament 34/28 cm, şters şi rupt la Îndoituri. Pecete timbrată, parţial distrusă. Pc verso o notiţă din scc. al XlX-lea : moşia Corneşani şi Răţoi. Traducere f Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul ma- relui şi preabunului Alexandru voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui Radul logofăt cu fiii (săi) ctţi ti va da Dumnezeu ca să-i fie ocină la Corneşani şi de la Răţoi 1 Text şters tn original. 2 Text şters şi rupt tn original. * Text şters In original. www.dacaromamca.ro 9 NOUA DOCUMENTE SLAVE INEDITE (1569—1636) 905 Insă partea lui .... fiul lui Potrăcan, jumătate, din clmp, din munte şi din pădure şi din apă şi de peste tot hotarul, de pretutindeni pentru că a cumpărat Radul logofăt această ocină mai sus spusă de la Stoica şi de la Ncagoc pentru 2500 aspri gata. Şi iarăşi să-i fie lui Radul logofăt parte de ocină a lui Galeş, toată, ori cit se va alege din clinp şi din apă şi din munte şidepeste toate locurile..... deoarece această ocină mai sus spusă a Inchinat-o el Însuşi de bună voia lui Radul logofăt, iar această ocină a lui Ga- leş ea a fost..... Astfel Radul logofăt el a plătit această ocină mai sus spusă şase ani pentru bir, deoarece Galeş n-a putut să-i plătească lui pentru bir, pentru că este om sărac, numai cu trupul, ci a Închinat lui Radul logofăt să-i plătească ce poate şi să-i ţină această ocină mai sus spusă. Şi iarăşi a cumpărat Radul logofăt un ogor la Corneşani, In lunca de sus, de la Manea fratele lui Banea, pentu un cal. Şi iarăşi a cumpărat Radul logofăt un ţigan anume Nistor de la fiii Velicăi anume Badea şi Căzan de la Ba... pentru . .. aspri. Şi iarăşi să-i fie lui Radul logofăt un ţigan anume Dumitru de la Zaharia din Purcariu, pentru că i-a dat Radul logofăt lui Zaharia, pentru acest ţigan, un alt ţigan anume Lepădat, iar pe urmă .. . ţiganul anume Hinca l-a cumăpărat Radul logofăt de la Zaharia pentru 500 de aspri gata. Şi iarăşi a cum- părat Radul logofăt un ţigan anume Rădici, de la Hamza fiul lui Benga, pentru un cal bun. .. Şi au vlndut aceşti oameni mai sus spuşi de bună voia lor şi cu ştirea tuturor megia- şilor din jurul locului şi dinaintea domniei mele. De aceea am dat şi domnia mea lui Radul logofăt ca să-i fie ocină şi de ohabă lui şi fiilor şi nepoţilor şi strenăpoţilor şi de nimeni neclintit după spusa domniei mele. Iată şi martori punem domnia mea : jupan Ivaşco mare vornic şi jupan Ivan mare logofăt şi Constandin mare vistier şi Dumitru spătar şi Radul comis şi Harvat mare stol- nic şi Gonţea mare paharnic şi jupan Danciul mare postelnic. Ispravnic Ivaşco mare vornic. A scris Nan logofăt........ zile In cetatea de scaun Bucureşti, de la Adain plnă la această scriere ani curgători, In anul 7090 <1581 —1582>. f Io Mihnca voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Î3r. 4 1583 mai 22, Bucureşti. Mihnea voievod (Turcitul) întăreşte lui Bran şi fratelui său Pătru ocinclc, via şi livezile cumpărate şi schimbate Intre ei In satul Urseşti. • t AIhaoctiio eojkîio Iw rtliiVnt boiboa h rocnoAHHh KTkCOH stiWAK Sîrrppo- KAaVÎICKOI CkH \ BIAHKArO H np-fcAOKpdl’O flAlgAIIApS KOfKOA^. A.ABAT rOCnOACTKO A\H CI» nOKfAtllîf rOCIIOACTKd A\H EpAIIOB CkC CkHOBH IAHIţIM ECTTk AăCT, laKOJKf M fCT iv'ihiiS 8 &pcti|iÎH a*a t.wS sa noKSnmît K-kcaV wt no BkcOM XoTapoAt H A*A EPATS CH II-KTpOB SA nOKShtlli'f B-KCaV BApt fAHKA CI XVlT HSEpATH, nOIItJKf io ict noKSiiHA Epah wt EpAT mo ll-hTpS mo sa wMHiik wt noKSniHÎt bkcaV SA 7 BOA H SA rf WBlţH, A II-kTpS A* CkApkJKHT W. f Io Mihnea voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Nr. 5 1605 aprilie 28, Tirgovişte. Radu voievod (Şerban) Întăreşte Iul Fătul şi lui Neagoe, fiii lui Voico din Corbuşori peste 40 de părţi de ocină din satul Nucşoara, cumpărate de la oamenii din sat cu 69020 aspri f MhAOCTÎIW ECOKÎf» Iw PdAy* KOIKWAA H rOCnOAHH-k K'kCOH 3IAIAH Oţ'fTppOKAdXÎHCKOI Rh8K nOKOHHdrO Iw B’kC'kpdE KO(KOA*kT8A0K H HfcrOIK CkHH ftOHKOK WT KopEglUOpH H fkC CHHOKH CH fAHIţH HM 1 Originalul pătat, nu se poate citi. * Text rupt In original. www.dacaromamca.ro 11 NOUA DOCUMENTE SLAVE INEDITE (1509—1636) 907 sorii acaX sa xa4 h AfA....1 h AHfnctSS tro CttiHha1 RiicaX sa xkc acnpH. H naK KSSnH a acnpH. H naK k 'iih WT HAA .... 1 A A\8 fCT KT» WMHIIg H wXdE (A\8 H HH WT KOrOlKC HflK'KOA'feEHA\0 no ptM rocnoACTRa a\h. Coki 8eo h cr( A(T(ai( nocTaKA(J[ rocnoAd’KO a\h : JKSnaii PaaSa KAionap n n EpaT tro JKSiiaii IIptAa keahkîh san n JKSnaii MtpHHKa gtAHKÎn AKoptiHK n jKSnati CTOHKa g (ahkîh Awro^fT h JKSnao Hhka B(a KHCTÎup h ftSnAH Alp-ha-fc gt a cnaTap h jKSnaii R-KpKan b(a ctoahhk h JKSnaii I’AHropît gtA koa\hc h JKSnaii Ctahmioa b(a n(XapnHK h JKSnaii AtKa sia nocTtAHHK. HcnpagmiK jKSnaii Ctohka biahkih Awro$(T. H as CTaH Aoroij**'!’ ncnncaX 8-k hactoahîh rpaAy Tp^rognijii At'fccdjţd anpHA kh A^hh wt flA AtHAOCTλ EOJKÎW rOCIIOAHHh. Orig. slav, pergament 78/40 cm, foarte puţin rupt la Îndoituri. Litera M iniţial, monograma şi iniţialele din text cu chinovar. Pecetea timbrată bine păstrată. Traducere f Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, nepotul răposatului I. f lo Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Nr. 6 1614 iulie 28, Tlrgovişte. Radu voievod (Mihnea) Întăreşte lui Neacşul pârcălab de Ctmpulung şi jupaniţei Iul, Dragomira, mal multe părţi de ocină şi vecini din satul Măţăul de Jos, cumpărate de la Paraschiva postelnic din Bolească şi de la alţii cu 8500 aspri. www.dacaromamca.ro 910 C. N. VELICHI 14 f AIhAOCTÎI» EOKλ Iw P&AJA KOIKOAd H rOCIIOAHH'R K*KC0H 3IMAH XrrppO- KAdX’ÎHCKoi ckh-k KMHKaro h np-fcAOEpdro iiokohhhomS AIhXhik KoiKOAd, dH{\jri8 CTdparo flrtHgdHApS KOIKOAd. Ki ict noKSnHA HfcKwSA np-KK-KAdESA h >KSndHHHd iro A,paro- MHpd ci» WHHH8 IW{ KHUlf nHC WT (II)SdpdCKHKd I10CTMHHK WT EOA’fcCKd, 3IT RlHTHA'KK WT C'KT’fcHH 3d xî dCnpH rOTOKH. (H)3 ndK nOKSllH HfcKUJWA llp'KK'K- AdE8A H KSlldHHIţd iro A,pdhOMHpd WHHH8 8 AOd AI-KH-kS, WEdHI R A'fcdHHHI H HOHKO CKC A’fcdHHIld H P(............A^AH^HHd KHpH»AOR, IlOHttKI » fCT IIOK8I1HA wt HdA BapESA ckh8 AIh/C-rha-rr 3d xkJ dcnpH totobh. H ndK noK8nHA HfcKUJ»A np’KK'KAdESd h >K8ndHHHd iro A,paroMHpd whhh8 8 AM Al-Riţ-KS <........................y A^AHMUd Iţlf^OdfR, nOHIJKI ICT (10E8I1HA WT HdA AIhK8a<.................yoM EdpESAOK sa xd dcnpH roTOBH npH arhh PdAttad soisoAd IUipEdH. H npoAdAdJf whh 3d HHXHOM AOEpO BOA» H CKC 83HdHÎi K*KCdM AMrÎB «ki hi c8t nHC sai. Ciro pdAH AMoX’ h . f Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. TSt. 7 1619, iulie 28, Tlrgovişte. Gavriil Moghilă voievod Întăreşte lui Dumitru mare portar ocină la Nucşoara : şase vecini cu delniţele lor, cumpăraţi de la Fătul din Corbuşori cu 20 000 de aspri. f fllHAOCTÎEIO EOkIeIO Iw r-kt8awb wt KopESuiopH Îî BEUHUH no ha\e Cdnp’fc u Aae8a H %AP^ h A,8mhtp8 (i)rap8A u Ctah h IHhk8a ckhobh IUhk-kb h UIepeah h IIehkSa h ckc B-KCEMH CKHOBH EA\ H CKC BKCeX’ A’fcdHHIţE EA\ IVT nOAlO H IVT B0A4 H IVT nAAHHIlS H WT CEAăAHIţiE CEAOB H IVT npES ETiC XoTApOM, I10HEJKE CÎE WIHIlS H TeY BEUHMH BHUIEpEX’, WHH C8T EHAH «D-KTSaOB EpAT H’kl'OEB KSnEHÎE WT HA pOAITlAIE EA\8 ElţlE JKE HAH llpEftA» KpEM-fc SA WAABIIA. fl nOTOM KMAA EHA IIHirk 8 A^HIE TOC- nOACTBA MH A 4>'HT8a H CKC B*KCEA\H CKHOBH ErO, WHH CAAIH SA CBOEAt A«EpOA\8 BOAIO CKTBOpHAH ECT 8CTpOEHÎE CKC npABHTEAlO TOCnOACTBA MH BHUIE ptY JKSlIAH A,8MHTp8 BEA nOpTAp H pASBE HH EA HA CHAOCTÎE TEpE ECT npOAAA CBOEKO BEUHHH H CKC B'KCEX’ A’fcdHHIţE EM BHUIE pE)f SA x K ACIIpH TOTOBH, AAH CKC 83HAHÎE EpATOM CH H-krOEB H A«HA»JKt H’keT B’KCIIHTAA npABHTEAlO TOCnOASTBA A\H BHUlf ptX no 1 Lipsă In act. www.dacaromamca.ro 912 C. N. VELICHI 16 H-brOI KpdT «tlkTSnOB, A® TOI’AA H-kCT KSlIHA AAH ChC BOKW H-fcrOfB BSlIHA. 11 llpOAMO^ ‘D'BTSa H CBC ChHOKH tro TfX' BfMHIIH BHUlf pfX K-KAâ BHA IMA rnaBS tro AlHOrd IlfBOAl© H ASWHOBfllil Tffpf fCT B'BSBHrcX’ B'BCdX' HfBOAK1 fro fJKf BHA HA\AA HdA rnasS fA\8. H npHASMHA Cf fCT TAA\ CBfAhS fA\8 wXab8 h ckiiobh fA\8 h bh8koa\ h np’kBiiSifaoa\ h iu WT KOrOlKf HfnOKOAfBHMO no WpH3A\8 TOCnOACTBA A\H. CfJKf hY CBfAfTfAÎH nOCTABA-kfM hY TOCnOACTBO A\H : JKSndll IdlIdKH BfAHKIf KAH KpAAfBCKH H JKSndll HbAUIBO BfA A^OpHHK H JKSndll liana BfAHKIf AWrO^fT H 7K8nan Ctohka BfAHKIf BHCTÎiap h JKSnan AXhXo BfA cnaTap h jkSmah AIhXaaakh BfAHKIf CTOAHHK H JKSndll TAHrOp'lf BfAHKIf KOA\HC H JKSndli KaAA BfAHKIf nfXapHHK -H JKSnan HfKOAa BfAHKÎf nocTfahhk. HcnpaBHHK JKSnan liana BfAHKIf Awro$fT. H as Htrof nwro^fT HanHcaaX’ 8 rpaAy pfKOAtîf TptroBHiiif M-fccfiţa lOAÎf IH AKHH H WT flAAMa A^JKf A® HHIlt CfrO nHCdlli'f TfK'BIfiarO A^TOM B A-fcT x 3pK3 f Iw TaBpÎHA BOfBWAa mhaoctîio kojkîio hocnoAHHB (ss) Iw TaBpÎHA AIorHAd BOfBWAa. Original, pergament 67,5/28 cm, fosrte bine păstr.t. Cu pecetea timbrată distrusă. Semnătura domnului. Crucea şi M iniţial Înflorate cu aur. Pe verso o notiţă din a doua jumătate a sec. al XVII-lea : Cartea satului Nucşoarei. Traducere f Din mila lui Dumnezeu, Io Gavriil Moghilă voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi răposatului Io Semion Moghilă voievod. Dă domnia mea această poruncă a a domniei mele cinstitului dregătorului domniei mele jupan Dumitru mare portar şi cu fiii lui clţi ti va da Dumnezeu, ca să ic fie lor ocină la Nucşoara din judeţul Muşcel, Insă -din partea Iul Fătul din Corbuşori, 6 vecini anume Oprea şi Albul şi Udrea şi Dumitru Ogarul şi Stan şi Micul fiii Micăi şi Şerban şi Peicul şi cu toţi fiii lor şi cu toate delniţele lor din clmp şi din pădure şi din apă şi din munte şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, pentru că această ocină şi aceşti vecini mai sus spuşi, ei au fost ai lui Fătul, fratele lui Neagoe, cumpărătură de la părinţii lor Încă mai dinainte vreme, de demult. Iar apoi, clnd a fost acum In zilele domniei mele, Fătul şi cu toţi fiii lui, ei Înşişi de bună voia lor au făcut Întocmire cu dregătorul domniei mele mai sus spus, jupan Dumitru mare portar şi fără nici o silnicie şi-au vtndut vecinii lor şi cu toate delniţele lor mai sus spuse pentru 20 000 de aspri gata, Insă cu ştirea fratelui său Neagoe. Şi ptnă ce nu l-a Întrebat dregătorul domniei mele mai sus spus pe Neagoe fratele lui Fătul, ptnă atunci n-a cumpărat, Insă cu voia lui Neagoe a cumpărat. ' Şi au vtndut Fătul şi cu fiii lui aceşti vecini mai sus spuşi clnd a fost pe capul lor multă nevoie şi datorie de s-au ridicat toată nevoia pe care au avut-o asupra capului lor. 1 Lipsă tn text. www.dacaromamca.ro 17 NOUA DOCUMENTE SLAVE INLDITE (r>69—1636 "913 ţ>i s-au tntlmplat la această Întocmire de acolo martori mulţi boieri anume Dumitru al doilea vistier şi Paraschiva al doilea logofăt şi Staico postelnic Rudeanul şi Fiera al doi- lea clucer şi Tudoran pitar şi Muşat al doilea postelnic şi Şoptelici al doilea arinaş şi Ta- răceanul logofăt şi Dumitraşco al doilea comis şi Neagoe logofăt şi Neagul al doilea comis şi Chiriac stolnic şi Pătru iuzbaşa din Băleni şi Iani şi Scliirlet al doilea portar şi Voico lo- gofăt din Coteşti şi Buta logofăt din Ţigăneşti şi Idoxie logofăt şi tncă mulţi boieri care nu slnt scrişi aici. Pentru aceea a dat şi domnia mea cinstitului şi dregătorului domniei mele jupan Du- mitru mare portar ca să-i fie lui ocina şi vecinii mai sus spuşi de dedină şi de oliabă lui şi fiilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele. Iată şi martori le punem domnia mea : jupan lanachi mare ban al Craiovei şi jupan Ivaşco mare vornic şi jupan Papa mare logofăt şi jupan Stoica mare vistier şi jupan Miho mare spătar şi jupan Mihalachi mre stolnic şi jupan Gligorie mare comis şi jupan Vlad mare paharnic şi jupan. Necola mare postelnic. Ispravnic jupan Papa mare logofăt. . i am scris eu Neagoe logofăt tn cetatea numită Tlrgovişte, luna iulie 28 zile şi de la Adam pfnă acum la această scriere cursul anilor, In anul 7127 <1619>. f Io Gavriil voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. (SS) Io Gavriil Moghila voievod. Nr. 8 1623 aprilie 23, Tirgovişte. Radu voievod (Mihnea) Întăreşte lui Dumitru al doilea vornic o parte din satul Nucşoara cu şapte vecini, cumpărată de la Fătul din Corşori şi de la fiii lui cu 20 000 de aspri. f fflHAOCTÎilO EOJKKIO Iui PaAVA R0IR0A4 H rOCflOAHHR KTkCOH 3IMAH XlTppO- KAdXlHCKOf CRHTi RIAHKArO M flptAOEparO I10K0HHH0A\8 MhXmIK R0IR0AA. AaRaT rocnoACTRO hai cîio noRiAiHii rocnoACTRO a\h EOA-bpmiS rocnoACTRO a\h jkSiiaii A,8A»HTpS RTOpH AR0pHHK H CRC CHHORH CH IAHIţlM8 BOrTi A^pORA^, 1JK0JKI Ai8 ICT WMHHS 8 HSKlUOAp'R WEAMI AIA ^'KTSaORH WT KopUlOpH, R’RCaX’, WT I10AI0 H WT IU8a\A H WT ROAa H WT I1AAHIH8 H WT CfA^AHIţlf CIA0R WT I10CR8AH, RApf IAHKA CI XtHT HSEpATH H CRC S RIMHHH 110 HAU 1 Gdflp’b CRC CHHORH CH H &AP~b CTiC CHHORH CH H ROHKO (x)rAp8A CRC CHHORH CH H PaA8a IIiHKSa CRC CHHORH CH H CtAH CHHORH AIhICRR H EpAT CH IHhkSa CRC CHHORH CH H IIIlpEAM CRC CHHORH IA\S, IIOMIJKI ICT nOKSnHA EOAtpHH TOCnOACTRO A\H WSflAH A8‘WHTP8 AR0pHHK CÎIO 0MHH*R H CRC RIMHHH RHIlll plMIHH WT HAA 4>*RT8a H WT CHHORH irO HtrOI H ftOHKO WT KopUlOpH 3A XK ACflpH POTORH R*R A^HII TARpIHA R0IR0A KOrAA KHCT TIMIIIÎI A-kTOM x3pK3 H EHA^X TOCnOACTRO A\H H KIIHTA 3A IIOK8lllHI€. H flpO- AaaaX 4>*rt8a crc chhorh iro, whh sa A«Epa Ron-fc, Ei3 hh iaha chaoct h crc SSMAMÎI R*RCAAt AMrÎAIlIOM WT rop H3 A°A H CRC 3HAHÎA EpATOAt CH HthOI. H EH AH CST AUI0SH EOA-kpH CRIAITIAÎH Ha HAU : 4>lipa RHCTHip H A,8A\HTp8 KHCTÎIp H IM8UIAT I10CTIAHHK H H-fcrOI AWrOlJilT H Iaili IlOpTAp H CKp-RAIT IlOpTAp H KOHKO Aoro^-RT h TSAopaH iiHTap h wt KopRH: Rpasie h H-krSA koa\hc h Ctahko (ioctiahhk h Ălora Awro^siT h wt P'RTHROiiţiH : G9npi Awro^*RT h AaeSa eaii8a. H naK noKSiiHA A,8Aurrp8 Ar«PhhkSa wmhhr 8 H8Kuioap'R, aah am 3a wmhhr T8a«PHh8aor ... 1 wt noAio h wt ui8a\a h wt roaa h wt (iocr8ai sapi www.dacoromamca.ro 914 C. N. VELICHI 18 IAHKA CI XTHT H3Ep4TI WT 110 B*hC0M XoTApOM, 110HIJKI W ICT nOKtlnHA EOA’fcpHH rocnoACTsa mh jkBiuh .\8MHTp8 akophhk cîio a^A'*^ wt haa EoHH-fcr wt HBKuioapE 34 x4c acnpH totobh. H npoA4A ict wh 34 HiroB a®&P® boai© h ehah c8t ckia«tiaîh wt HBkuioap'k non4 PaaBa h Qap^> Ciro p4A> AM®X h rocnoACTBO mh EOA’kpHHtl rocnoACTB4 mh A8‘whtP8k ABOpHHK ut MorouifitiH, bkojki fi,i io ict u'MHHtS a^A>h8 H B"K wXae chhobom k BHtlKOM H np-feBHSmTOM H HI WT KOrO>KAO HinOKOA’tEHMO no PH3M0 rocnoACTBO MH. ClîKI 8E0 H CBIAfTIAÎH I10CT4BHX TOCnOACTBO MH l HîtSlUH EfHTHA Bl A ABOpHHK H JK8114H Il4n4 BIA AOrO$fT H JK8114H XpH34 BIA BHCTÎlp H JKtSlUH HlKtlAA BIA Cn4T4p H JKtSlUH EkpTOAOMH BIA CTOAHHK H HîtSlUH 4>8pT8H4 KOMHC H >K8n4H . . . 1 BIA niXApHHK H >K8n4H Tp8$4tlA4 BIA noCTIAHHK. H HCnpABHHH 114114 BIAHKÎH AOrO^IT. H H4nHC4X 43 A{n'KA‘>’'' AOFOijsiT BTv H4CT0A F*p4Ay Tp-KpOBHipl, M'kcillA 411 pHA iH' AEHH H WT t1A4A^4 A® CirO nHCAHÎi TIK8ip4rW A*kTOM B"K A"feT x3pA4. f Iw P4A8A BWIB0A4 MHAOCTIIO EOH{?IO TOCnOAHHh. Original slav, pergament 48,5/25 cm, foarte bine păstrat, cu pecete timbrată. Traducere f Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul mare- lui şi preabunului, răposatului Mihnea voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierului domniei mele jupan Dumitru al doilea vornic şi cu fiii lui clţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie ocină la Nucşoara, Insă partea lui Fătul din Corşori, toată, din ctmp şi din pădure, şi din apă şi din munte şi din vatra satului, de pretutindeni, ori cit se va alege şi cu şase ve- cini anume r Oprea cu fiii săi şi Udrea cu fiii săi şi Voico Ogarul cu fiii săi şi Radul Pcicul cu fiii săi şi Stan fiii Micăi şi fratele său Micul cu fiii săi şi Şerban cu fiii lui, pentru că a cumpărat boierul domniei mele jupan Dumitru vornic această ocină şi cu vecinii mai sus spuşi de la Fătul şi de la fiii lui, Neagoe şi Voico din Corşori pentru 20 000 de aspri gata In zilele lui Gavriil voievod, clnd a fost cursul anilor 7127 şi am văzut domnia mea şi cartea de cumpărare. Şi a vin du t Fătul cu fiii lui, de bună voia lor, fără nicio silnicie şi cu ştirea tuturor mcgicşilor din sus şi din jos şi cu ştirea fratelui său Neagoe. Şi au fost mulţi boieri martori anume : Fiera vistier şi Dumitru vistier şi Muşat postelnic şi Neagoe logofăt şi lane portar şi Scărlet portar şi Voico logofăt şi Tudoran pitar şi din Corbi : Vrabie şi Neagul comis şi Staico postelnic şi Moga logofăt şi din Rătivoieşti Oprea logofăt şi Albul ban. Şi iarăşi a cumpărat Dumitru vornicul ocină la Nucşoara Insă partea de ocină a lui Tudorinul .. . din cîmp şi din pădure şi din apă şi de pretutindeni ori cit se va alege de peste lot hotarul, pentru că a cumpărat boierul domniei mele jupan Dumitru vornic această dedină dc la Voineag din Nucşoara pentru 1200 aspri gata. Şi a vindut el de bună voia lui şi au fost martori popa Radul şi Odrea din Nucşoara. De aceea a dat şi domnia mea boierului domniei mele Dumitru vornic din Mogoşcşli, ca să-i fie ocină, dedină şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele. lată dar şi martori am pus domnia mea : jupan Ventilă mare vornic şi jupan Papa mare logofăt şi jupan Hrizea mare vistier şi jupan Necula mare spătar şi jupan Vărtolomi mare stolnic şi jupan Furtuna comis şi jupan .... mare paharnic şi jupan Trufanda mare postelnic. Şi is- pravnic Papa mare logofăt. 1 Loc alb In text. www.dacaromamca.ro 49 NOUA DOCUMENTE SLAVE INEDITE (L69—1636) 915 Şi am scris eu, Lepădat logofăt, In cetatea de scaun Tirgovişte, luna aprilie 23 zile şi de la Adam plnă la această scriere curgerea anilor, In anul 7131 <1623>. ■J- Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. îfr. 9 1636 noiembrie 25, Bucureşti. Matei Basarab voievod Întăreşte lui Bunea logofăt părţi din satul Nucşoara, cu vecini, cumpărate de la Neagoe din Corşori şi de la fiii acestuia cu 44 000 bani gata. f IUhaoctuw eojkuio Iw AlaTfH Bacapaea BOfBOAÎ h rocnoAHH-E b-ecoh 3fMAH 0^rrppOKAd)fo3dnrtdHt KopuiopH K'Eca u>t noAio h wt ui8At h wt BOAd H WT nAAHfHEI H WT CfAdAHipf CfAOB H WT no B'EC JfoTdpOM H CE B'EC XoAOKOAt fAHKO HSElpHT CA H CE BfMHHÎH HAffe HAt 1 KpECTA (IrtHOdf CEtTE BahmikS h ce cehh cro h ce A'fedHHiţf HAt h CtahhSa CEH-E B'EA'EHA ce cehh K8- nAHA A,8MHTp8 BfA BHCTilAp H HtSnAH IIpfAd BfAHKÎH MfMOHOCflţS H JKSlldH HfA'AKO BfA KA8MAP H nana KACHAÎf BfAHKÎH CTOAHHK8 H IIAHA E83HHKA BfAHKÎH KOAtHC H nana K8mhha biahkîh KHiiOMpfinu.8 h nana Koctahahh A^dtScTpoHTf a biahkomS. 1 Loc alb In text. www.dacoromanica.ro 916 C. N. VELICHI 20- H HcnpasiiHK liana rca aoro^fT. H is TS^op ciiSa™ MasaV U rcc pfKinf BSkS- pn|iH Aa huo At’bctiţa IIotAtRpH k» rw a^oki aIcta rocnoAHii-fc xaXas flAAMAfWfc x3p.Wl. •{• Iiv A\aTHO BOfBIVAA A1HAOCTÎIO EOIKÎIO rOCHOAHHk (ss) Iw AIatmo ROfBOA* Orig., pergament 44/23 cm, cu pecete timbrată bine păstrată. Crucea şi litera M iniţială Înflorate In roşu şi albastru. Traducere f Din mila lui Dumnezei Io Matei Basarab voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahici. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierului domniei mele Bunca logofăt şi cu fiii lui ctţi li va dărui Dumnezeu, ca să-i fie lui ocină tn satul Nucşoara In judeţul MuşccL şi Pădureţ Insă partea lui Neagoe de la Corşori, toată, din clmp şi din pădure şi din apă şi din munte şi din vatra satului şi de peste tot hotarul şi cu tot venitul cit se va alege şi cu ve- cinii anume ; Clrstea Eghenoaie, fiul lui Bancea şi cu fiii lui şi cu delniţa lor şi Standul^ fiul lui Bădilă, cu fiii lui şi cu delniţa lui şi Neagoe şi Vrabie şi Micul fiii Lucăi cu fiii lor şi cu dclniţcle lor şi Turcul cu fiii lui şi cu delniţa lui şi Mihăilă cu fiii lui şi cu delniţa lui şi Duca fratele lui Mihăilă, cu fiii lui şi cu delniţa lui şi Cucă cu fiii lui şi cu delniţa lui şi Dobrotă şi Ianiu fiii lui Ştefnl cu fiii lor şi cu delniţclc lor şi Giurcul cu fiii lui şi cu delniţa lui şi Turbalint cu fiii lui şi cu delniţa lui şi Dobroto Muscă cu fiii lui şi delniţa lui şi doi fii ai lui Stroe anume ....... cu fiii lor şi cu delniţele lor şi iarăşi 8 delniţe fără ve- cini,. pentru că a cumpărat boierul domniei melc Bunea logofăt această ocină mai Înainte spusă de la Neagoe din Corşori, toată partea lui şi de la fiii lui pentru 44 000 bani gata. Şi au vlndut ci de bună voia lor, fără nici o silnicie, cu ştirea tuturor megieşilor din. sus, din jos şi din jurul locului şi dinaintea domniei mele. Şi am văzut domnia mea şi zapisul de vinzare al lui Neagoe la mina lui Bunca logofăt şi cu mulţi boieri martori scrişi In zapis. Şi a luat Neagoe toţi banii gata In mtinile lui. ' Da aceea am dat boierului domniei mele Bunnca logofăt ca să-i fie lui această mai sus. spusă ocină de la Nucşoara şi cu vecinii şi cu tot venitul cum este mai sus scris, dedină şi da ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor, statornică şi acum şi In veci şi de nimeni neclintit după spusa domniei mele. - Iată dar şi martori am pus domnia mea : jupan Hrizea mare ban al Craiovei şi jupan Ivaşco mare vornic şi jupan Gligorie mare logofăt şi jupan Dumitru marc vistier Şi jupan Preda mare spătar şi jupan Nedelco mare clucer şi pan Vasilic marc stolnic şi pan Buzinca mare comis, şi pan Vucina mare paharnic şi pan Costandin marc postelnic. Şi ispravnic Papa mare lo- gofăt. Şi am scris eu Tudor spudei In satul numit Bucureşti, In luna noiembrie a 25 zi, anuî domnului 1636, iar de la Adam 7145. . t Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. (ss) Io Matei Voievod. www.dacaromamca.ro 21 NOUA DOCUMENTE SLAVE INEDITE (1569 1636) 917 ftEBHTb HEH3BECTHLIX CJIABHHCKMX ftOKyMEHTOB (1569—1636) PE3IOME PaccMaTpiiBaeMue jţoKyMeHTti — aa hckjiioHemieM AonyMeHTa m 3, npHHaAJie- >i;amero aBTopy — hbjihiotch coScTBeHHOCTbio flaHa rpiiropecKy, nponaiBaioinero b HwMnyjiyHr-MycMeji. 3th AOKyMenTbi ao chx nop hb 6 li jiu HasecTHU xoth 5li Aa>i;e b KoniiHx. Bce ohh no AJiHHiuje h nponcxoAHT na KaHiţejinpHH BaJiaxun. CaMuil paimuir H3 hhx othochtch k 1569 roAy, a caMutt noaAHHit — k 1636 roAy. flaTiipoBKa nx, 3a hckjiio- MeimeM AOKyiaeHTa N; 3, He npeACTaBjmeT HHKannx TpyAHOCTeii. 3th AoKyMeHTU niueioT Oonbinoe 8HaMeHiie nan b BOCCTaHOBneHim HCTopmi iie- KOTopux AepeBeHb,'pacnojioHieHHux b npe«ropHbix oSjiacTHX BaJiaxnn, Tău h c tomkh apeHHH jiHHrBHCTHKn h naneorpalimi. CneAyeT AoCaBiiTL, mto b hhx BnepBbie ynoMima- iotch naaBaHHH HeciţojibKHX AepeBeiib. NEUF DOCUMENTS SLAVES INEDITS (1569 -1636) RESUME Les documcnts — propri6t6 privde —, que l’autcr publie dans le prâsent article, sont tous originaux ct proviennent de la chancellcrie de Valachie. Inconnus jusqu’ici, ffl t-il par des copios, ces documents — â l’cxception du num6ro 3 — peuvent Strc aiscment dates : le- plus ancicn remonte â 1569, le plus recent — â 1636. Importants par Ies donndes relative â l’historie de ccrtains villages du nord de la Valachie et par ccrtains aspccts linguistiques et paleographiqucs, ces documents mentionnent pour la premiere fois le nom de quelques villages. www.dacaromamca.ro www.dacoromanica.ro MANIFESTĂRI ANTIFANARIOTE ÎN MOLDOVA LA SFÎRŞITUL SEC. AL XVIIJ-LEA SE AL. VIANU De la început trebuie să arătăm că datele de care dispunem actual- mente sînt, din păcate, mult prea sărace pentru a putea desprinde con- cluzii certe. Totuşi, credem că aducerea lor în circuitul ştiinţific va înlesni studierea mişcărilor antifeudale din Moldova de la sfîrşitul sec. al XVIII-lea. Anii următori încheierii păcii de la Iaşi (1792) au fost deosebit de grei pentru Moldova şi Ţara Eomînească; puternica epizootie din anii 1793—1794 a redus simţitor şeptelul de vite, baza gospodăriei ţărăneşti; ciuma adusă în Principate, încă spre sfîrşitul războiului, s-a înteţit în anii 1794—1795, iar seceta din anii 1794, 1796, 1798 a adîncit mizeria neagră în care se zbătea populaţia Moldovei. Luptele intestine din sudul Dunării au adus noi suferinţe Moldovei, deşi operaţiile militare se desfă- şurau relativ departe de graniţele ei. Poarta n-a aplicat în Principate reforma lui Selim al III-lea cu privire la aprovizionarea armatei şi a Capitalei imperiului. Selim al III-lea desfiinţase preţurile stabile, impuse, la grîne şi a ordonat organelor ce deţineau monopolul pîinii să cumpere cerealele la preţurile pieţii. El a împrumutat din vistieria sa personală suma de 12,5 milioane piaştri pentru achiziţionarea stocului de grîne necesar Constantinopolului. în Principate, în decursul anilor 1792—1802 s-a agravat, însă, sistemul de impozite în produse, satele fiind impuse să dea anumite cantităţi de grîne, fie sub forma de rechiziţii extraordinare, fără de nici o plată, fie la preţuri mult inferioare faţă de cele ale pieţii. Gospodăria ţărănească nu se putea eschiva de la aceste contribuţii în produse, statul obligînd pe cei care nu dădeau cantitatea impusă să o plătească la un preţ superior faţă de cel al pieţii. Astfel, caracterul unilateral al legăturii cu piaţa a gospodă- riei ţărăneşti condamna masa principală a populaţiei la o stare de mizerie cronică. Pe de altă parte, gospodăria moşierească, bazată pe muncă de clacă, îşi mărea rentabilitatea numai prin agravarea exploatării ţărănimii. 10 — c. 3189 www.dacaromamca.ro AL. VIANU 2 9 20 Aceste fenomene au determinat agravarea contradicţiilor din sinul societăţii feudale romîneşti, intensificarea luptei maselor ţărăneşti împo- triva dublei exploatări, turco-fanariotă şi a propriei clase stăpînitoare. M. Suţu a stors din Moldova, după datele lui Timoni, agentul consu- lar austriac, în 28 de luni de domnie aproximativ 20 000 de pungi. „Mono- polul instituit asupra tuturor produselor alimentare, dările sale imense, stoarcerile slujbaşilor săi şi seceta din anul trecut — scrie Timoni — au ruinat aproape complet acest frumos principat, unde toate preţurile au crescut în mod exorbitant” h Moldova era ruinată, ţăranii se hrăneau doar cu ierburi, cetele de haiduci se înmulţiseră în toată ţara. Aproape toţi ispravnicii îşi părăsiseră slujbele „temîndu-se să nu fie atacaţi de locuitori” 1 2. Vestea mazilirii lui M. Suţu a stîrnit în ţară, îndeosebi în Iaşi, mari agitaţii; în tot oraşul au fost împrăştiate manifeste în limbile romînă, greacă şi turcă, în care se condamnau abuzurile domnului şi ale acoliţilor lui3. Sosit în ţară, Al. Callimachi se servi de aceleaşi mijloace ca şi M. Suţu, cumnatul său, în jefuirea populaţiei4. Consulul rus I. Severin arată că dările impuse de noul domn au provocat mari nemulţumiri. „Nu este om care să nu murmure.... şi în faţa curţii domneşti se adună zilnic 1 N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, voi. I, Buc., 1901, p. 42, Consulul rus I. Severin arată că M. Suţu ar fi strlns 18 000 pungi (Arh. politică Externă a Rusiei, Fond Consulatul general al Rusiei din Iaşi, — in continuare: A.P.E.R.— dos. 160/1795, f. 125 —127), * A.P.E.R., acelaşi fond, dos. 160/1795, f. 97-101. s Jbidem, f. 123—124. în materialele consulatului rus s-a păstrat un exemplar al unui astfel de manifest versificat, intr-o traducere contemporană in limba franceză, după care dăm traducerea de mai jos : „Este o ruşine cu adevărat La aşa o bătrlneţe De-a mlnji fiece zi Pentru a despuia pe clte cineva; Ca şl suita voastră Este o ruşine cu adevărat Ea a Învăţat de la tine Şi ea jefuieşte pretutindeni, Şi cu ea şl ginerii voştri Şi Întreaga voastră curte; Domnul Anastasachi netotul Secătura şi mincinosul Ginerele onorat Lupul turbat Ei au Întrecut pe turcii hoţi; Vistierul Lascarache Şi paharnicul Vasilache Şi Roznovanu Nicolache Voi a-ţi jefuit totul în nenorocita Moldova: Nedreptăţi ce nu s-au mai auzit Jaf prin teroare Prostie prin forţă Veţi fi tăiaţi ca porcii” 4 N. Iorga, op. cit., voi. I, p. 47. www.dacaromamca.ro 3 MANIFESTĂRI ANTIFANARIOTE IN MOLDOVA (SEC. AL XVIII-LhA) 921 locuitori sosiţi din toate laturile care ţipă şi cer dreptate... în 16 august au sosit vornicii aleşi din ţinuturile Iaşi, Soroca şi Orhei, aproximativ 100 de persoane... Ei au intrat în curtea domnească şi au început să ţipe sub ferestre ţinînd în mîini jalbe, cerînd să li se acorde îndurare şi să se reducă dările. Domnul, văzînd un număr atît de mare de oameni, a poruncit ca toţi arnăuţii, aflaţi la curte, să fie pregătiţi, dar vornicii au năvălit fără frică în spătărie... unde se afla însuşi domnul şi îngenunchiind l-au rugat să se milostivească de ei. Domnul i-a potolit cu mare greutate, făgăduind că le va ierta o parte din /dări/, dar şi ei să se străduiască să împlinească cele impuse” Făgăduielile au rămas doar vorbe. în toamnă, domnul a impus ţara la o contribuţie enormă de cereale. Vistiernicii Ior- dache Balş şi Paşcanu au fost numiţi „comisari de zaherele” şi au fost, totodată, desemnaţi boierii care urmau să plece în ţinuturi pentru a grăbi ridicarea cerealelor de la ţărani cu 8 piaştri chila de Brăila de grîu, în timp ce preţul curent era de 30—40 piaştri. Unii dintre ei, ca hatmanul C. Ghica, au refuzat să plece, nevroind „să tiranizeze aceşti oameni sărmani care şi acum aproape mor de foame” Stoarcerile cumplite au provocat rezistenţa îndîrjită a ţărănimii. Satele alungau ispravnicii şi slujitorii care veniseră să ridice grînele 8; de pretutindeni boierii „numiţi a strînge cereale s-au prezentat domnului şi l-au rugat să-i elibereze de această periculoasă acţiune, dar el n-a vrut să le accepte demisia” 4. Cei mai clar- văzători dintre boieri se temeau „că înainte de sfîrşitul lui martie va avea loc o mare foamete în ţară” 5. Foametea şi-a arătat colţii încă din ianuarie, . lovind îndeosebi ţinuturile Neamţ şi Suceava. în martie — începutul lui aprilie, satele au început să se împrăştie, în căutare de hrană, în timp ce ciuma se făcea din nou simţită ®. La 18 iulie s-a găsit în curtea mitropoliei din Iaşi un memoriu, ser în limbile romînă şi greacă, adresat mitropolitului de către o organizaţie secretă, care declara că luptă pentru „drepturile poporului”. Memoriul ni s-a păstrat într-o traducere contemporană în limba franceză, făcută probabil de către unul din slujbaşii consulatului rus. Autorii arată că s-au unit „prin jurămintele cele mai teribile” pentru a pune capăt stoarcerilor şi nedreptăţilor, „prin mijloacele pe care ni le va inspira Dumnezeu şi spre care ne vor conduce evenimentele pentru a nu ne pierde cu toţii viaţa”, în continuare, ei demască sistemul de jaf ce se practica în întreaga ţară, arătînd printre altele că matrapazlîcurile cele mai întinse se făceau cu cereale : „s-a aşezat o dare foarte mare şi se face un comerţ intens cu grînele săracilor; ele sînt luate fără a fi plătite şi după livrare se dă jumă- tate din preţ, banii fiind scoşi de pe umerii noştri săraci; în afară de aceasta, la predarea grînelor în port se fură deschis, la măsurat” ; izvorul acestor 1 A.P.E.R., acelaşi fond, dos. 160/1785, f. 172-173. * Ibidem, f. 180—182. Timoni arată că Poarta a cerut 120 000 chile de Istambul de grlii (Hurmuzaki, Documentele ... XIX 1, f. 753). * Ibidem, t. 180. * Ibidem. * Ibidem, I. 121-122. * Ibidem, dos. 190/1796, f. 74 — 75; dos. 189/1796, f. 15 — 16. Cantitatea neînsemnată de cereale Importată din Bucovina austriacă n-a rezolvat situaţia (Hurmuzaki, Documente ..., XIX, p. 764). www.dacaromamca.ro 922 AL. VIANU 4 stări de lucruri rezida, după părerea autorilor, în cîrdăşia dintre' domn, înaltul cler şi boierime; „Unirea care este între curte, eminenţa voastră şi trei-patru boieri pentru interese particulare şi profituri de mari sume de bani jefuite... Această unire detestabilă constituie cauza totalei uzurpări a patriei noastre nenorocite”. în" încheiere, autorii previn pe mitropolit că va da socoteală, dimpreună cu ceilalţi boieri, dacă nu va găsi mijloacele de a curma situaţia1. Nu cunoaştem autorii acestui memoriu care se ridică împotriva jafurilor şi stoarcerilor domniei. Nu am găsit nici un alt material care să arunce lumină asupra organizaţiei lor şi nu am putea afirma nici măcar că ea a existat realmente. Avertismentul adresat mitropolitului n-a schimbat şi nici nu putea schimba starea de lucruri. Rebeliunea lui Pazvanoglu şi lupta intestină din sudul Dunării au constituit o mină de aur pentru căpeteniile oastei otomane, pentru rebeli, precum şi pentru domnii Principatelor şi cei din jurul lor. în Moldova, Al. Callimachi n-a recurs la perceperea văcăritului, cum a procedat C. Hangerli, dar a stors tot atît de mult, dacă nu chiar mai mult decît domnul muntean. Acest lucru îl arată pe larg reprezen- tanţii ţărănimii răzeşe moldovene într-o jalbă în limba romînă, datată 1 martie 1799, care a fost aruncată la casele mai tuturor marilor boieri din capitala ţării2. O copie a acestei jalbe, însoţită de o cerere, datată 10 martie, a fost trimisă lui I. Severin, consulul general al Rusiei din Iaşi, şi se publică acum pentru prima oară. Jalba este un avertisment, asemă- nător celui din iulie 1796 : „Şi să nu ziceţi că nu v-am înştiinţat, căci aceasta este a treia înştiinţare şi noi ieşim din tot păcatul”. Adresîndu-se boierilor pămînteni din tradiţionalul spirit de încredere naivă într-un „domn bun”, reprezentanţii ţăranilor — ,, noi orheeni şi băcaoanii şi alţii... cei ce ne megieşim cu Ţara Rumînească” — manifestă o capaci- tate remarcabilă de generalizare a situaţiei ţării şi un ascuţit simţ politic. Autorii jalbei arată că domnii şi fanarioţii vin şi se duc, dar prelaţii şi boierii pămînteni, cei „de un neam cu noi” — după cum se exprimă autorii — rămîn în ţară şi ei sînt datori să sprijine ţărănimea arătînd Porţii jafu- rile cumplite pe care le fac domnii şi boierii fanarioţi. Uciderea lui C. Hangerli era — după părerea lor — o dovadă precum că Poarta nu ştia despre stoarcerile săvîrşite de domn şi de dregătorii lor în Moldova; dacă ele ar fi fost cunoscute, sultanul „pe acest fel de jăcaşi îi înfrînează, că destulă pildă ne-au dat cu cei din Ţara Romînească”. în încheiere autorii avertizează pe boieri că de nu vor acţiona vor avea de suferit „răsplă- tirea cuviincioasă... cu toate chipurile şi felurile ci nebunia ne va povăţui spre pilda şi a altor urmaşi ai voştri”. în acele zile, Al. Callimachi a fost mazilit. Vestea a făcut ca valul nemulţumirilor să crească, ameninţînd să se reverse într-o răscoală gene- rală. „Nu se vorbeşte — arăta informatorul consulatului rus — decît despre răzbunarea care trebuie făptuită asupra persoanei domnului mazi- lit şi asupra întregii sale familii în momentul plecării sale spre Constan- * * J A.P.E.R., acelaşi fond, dos. 189/1796, f. 125 — 126. * Ibidem, dos. 265/1799, f. 125-126. www.dacaromamca.ro 5 MANIFESTĂRI ANTIFANARIOTE IN MOLDOVA (SEC. AL XVIII-LEA) 923 tinopol”. în Iaşi s-au împrăştiat manifeste „din care multe cheamă poporul să se răzbune şi să verse sîngele domnului mazilit”, iar altele cuprindeau „plîngeri amare împotriva tuturor domnilor în general”. Noapte de noapte erau jefuite prăvăliile, bisericile, casele boierilor, iar unii „au încercat să incendieze oraşul punînd materii inflamabile la mai multe clădiri”L Aceeaşi stare de spirit era în întreaga ţară. înmulţirea numărului cetelor de hai- duci arată că masele populare trecuseră să-şi caute singure dreptatea. Lucrurile n-au ajuns pînă la răscoală din cauza „prudenţei neobosite a caimacamului care a ştiut să reţină poporul asigurîndu-1 că toate stoarcerile făptuite de domnul mazilit vor fi restituite din socoteala veni- turilor sale care i-au mai rămas asupra ţării” 2. Evident, nu există nici o legătură între autorii memoriului din iulie 1796 şi cei ai jalbei din martie 1799. Existenţa acestor memorii, a mani- festelor împrăştiate, a unor acţiuni organizate presupun, însă, înfiriparea unor societăţi secrete, a unor grupuri de persoane, care s-au însoţit în aceleaşi gînduri de protest şi de hotărîre în a curma starea de lucruri din acea vreme. Plîngere a tot ticălosului pămînt şi a Ţării Moldovei Noi toţi ticăloşii locuitori acestui pămlnt al Moldovii, viind la ce de pe urmă dijnădăj-1 duire şi sărăcie din pricina jăfuirilor ci ne-au făcut şi ne fac rlnduiţii domni şi boieri greci ce vin cu ei, şi ne mai găsind alt liman şi altă mijlocire pentru ca să le vestim Înaltei noastre împărăţii ca uniia ce slntem Încredinţaţi că ştiinţă de această ce să lucrează aice In pămţntul nostru (adecă de dezbrăcările şi jăfuirile ce să fac) nu are şi fiindcă slntem încredinţaţi că pre puternica împărăţie [a] Roşii pre toţi ciia ce năzuiesc la acoperămlntul său, pre toţi li înlnglia cu fapta şi cu cuvlntul, şi că are dată poroncă pre slăvitului său ministru ce este rtnduit la înalta Poartă, pentru a Împărăţiei sale trebi, ca pre toţi aceia ce chip altul n-or ave spre a face arătare la pre înalta Poartă, şi vor năzui cătră pre slăvire sa, să-i asculte şi lndată| să facă arătare şi să-şi vorovască pentru buna lor stare. Pentru aceia şi noi ca unei ce am sosit la ce mai proastă stare din pricina arătată mai sus, şi ca unei ce nu avem prin cine să arătăm la pre înalta Poartă, necazurile noastre, şi sărăcie la care am agiuns, fiind opriţi de cursăle grecilor3, năzuim la pre slăvitul său consulat şi ne rugăm cu fierbinţi lacrăini, ca după cum pentru alte noroade năcăjite şi jăfuite s-au făcut arătare la pre puternica noastră Poarţă şi s-au adus la bună rlnduială, aşa şi pentru noi să să facă arătare cuviincioasă pentru ca să( nu perim de istov. Şi această jalobă a noastră să să triineată la pre slăvitul ministru al împărăţiei sale, pentru ca să o deja] la locul cuviincios şi să vorovască ceia ce milostivire [a] 11 va povăţui, căci şi jafurile, apucările şi chipurile cu care aceste să fac de către rlnduiţii domni şi boierii greci, pre slăvitului consul slnt ştiuţi şi neascunsă (adecă birurile cele împătrite şi Incincite, furtuşagurile şi zahareaoa plinei şi a untului, neplata pe aceste madele, banii poştityr), care toate aceste au eşit şi es din spatele noastre a ticăloşilor, şi din pricina aceasta am vpnit la ce desăvlrşitjă] sărăciia şi lipsa, şi chip nu ne-au mai rămas, mai ales acum că şi cunrplitu această iarnă ne-au lipsit de toate vitele ce ne mal rămăsesi, pentru ca şi noi vrednicii deplin să aflăm adospitare şi mlngliere şi să putem împlini poruncile pre înaltei Porţii şi sprijini ticăloşiia noastră. * 1 A.P.E.R., acelaşi fond, dos. 260/1799, f. 36. * Ibidem, f. 137. * Aici ca şi In restul memoriului, autorii Înţelegeau prin greci pe fanarioţi. www.dacaromamca.ro 924 AL. VIANU 6 Aşa.ne rugăm pre slăvitului consulat, să ne ajute şi să ne sprijinească prin acest agiu- torlu ce-1 cerim de la pre slăvire sa, şi să urmezi datorii creştineşti, căci prin cine să facem arătare la pre înalta Poartă n-am putut, nici putem afla, dectt pren pre [a] slăviriia şi pren mijlocire pre puternicei curţi al Roşiei cătră pre înalta noastră Poartă, după strimtul prieteşug ci este Intre amtndoao aceste puteri să aflăm şi noi ticăloşii, mtngtiere[a] căzută şi buna stare la aceasta stntem iscăliţi to(i de opşlii lăcuilorii Ţării Moldovii, Ială şi copii di jaloba ci am dat boerilojr. 1799, marii 101 Prea sfinţite mitropolite şi dumneavoastră cinstiţi boeri, părinţi şi octrmuitori ai ticăloşiei noastre. Jalnica stare a noastră a lăcuitorilor pămtntului acestue al Moldovii şi cea desăvtrşit[ă] sărăcie la care am agiuns din pricina nemilostivirii cu care să arată asupra noastră rtnduiţii domni, acum de la o vreme cu tot feliul de jacuri cu care ne-au jăcuit, atlt domnii cit şi grecii lor ce au fost rlnduiţi dregători, şi trecirea cu vederea a dumilor voastre a pămtntenilor, sau nebăgarea de samă cu care şi ptnă acum vă arătaţi cătră necazul nostru, ticăloşilor şi vrednicilor de pltnsu, ne Îndeamnă ca prin scris şi acum a vă mai face ştire pentru ca să fiţi cu privighiere şi cu ostrdie spre a să pune la cale şi rtnduială bună această vrednică de tlnguire stare a nbastră, ca nişte apărători şi părinţi de Dumnezeu orlnduiţi noao săracilor, căci n-au fost destul jacurile, ci ne-au jăcuit domnii cu chipurile birului putndu-ne Împătrit declt ni să lua In trecutele vrămi. Dar şi cu chipurile havalelilor, mai mult am fost jăcuiţi precum cu banii tocmirii cetăţilor ce ni să lua pe tot anul, cu banii menzilului, cu luarea un- tului, cu luarea zaharelii (hraniia noastră şi a copiilor), la a cărăia măsurătură la schelea Galaţului, oamenii lor le scotea lipsă la zece trii, cu forcirea finului ce lua numit [ul] pentru grajdiul gospod şi pentru menziluri şi făcut pentru niguţitorie. Cu luarea banilor peste tre- buinţă pentru oile ce s-au cerut la urdie şi cu luatul orzului i a ovăsului, iarăşi cu numele men- zililor şi a grajdiului gospod, şi cu alte nenumărate şi neobicinuite dări piste poroncile Îm- părăteşti, care nici pentru una dentru aceste, nici o plată n-au luat, ci acum la urmă ne-au rtnduit să mergem la ocnă să primim sare spre plata acestora tn vremea ernii aceştii cum- plite tn care nici cu vite n-am rămas. Acum am mai fost siliţi să cărăm din Gălaţi şi za- hareao ci i-au prisosit din pricina jafului ci ne-au făcut, şi să o şi primim plătindu-i-o (adecă) chila de grtu ctte 22 lei, şi 7 chila de orzu, şi după aceste jăfuri toate. Apoi cine va putea povesti jacurile şi mtncările (că ne măntncă ca tntr-o mtncare de pline) ci pătimim atlt de cătră dregătorii greci, cum şi despre alţii, cit s-au mai adaos şi acest obiceiu rău tn ticăloasa ţara noastră, a să vinde mai la mezat dregătoriile, şi cei mai cumpliţi jălcaşi lutn- du-le cu nemilostivire ne jăcuesc. Şi dacă unii din noi am jăluit, nici o dreptate n-am aflat precum noi orheenii, şi bacaoanii şi alţii, şi pe lingă acestea toate, apoi şi cumplita iarna aceasta ne-au curăţit şi de bietile vite ci ne mai rămăsese după prada lor, şi am ajuns la acest fel de stare, Incit numai Dumnezeu să facă milă cu noi mai am ajuns tn starea jidovilor din vremea robiei lui Faraon din Egipet, nici de sufletile noastre puţind a ne griji, nici sărbă- torile sfinte a le păzi, nici la sfintele biserici măcar tn ziao duminicii a merge ca să ne rugăm mtntuitorului nostru Hristos, să ne mtngtiem cu darul său, că zeao şi noapte muncind, nu putem sătura lăcomia lor cea dectt iadul mai nesăţioasă. Deci acestea fiind, singure pre- osfinţie ta şi dumneavoastră socotiţi la ce deznădăjduire ne poate aduce nevoe şi lipsa tn care ne aflăm noi. Avtnd zăbala creştinătăţii, nu voim să facem acel feliu de fapte prici- nuitoare de turburare. Am răbdat ptnă acum, tot stngele ni 's-au supt, am ruinpt şi din carne, şi au ajunsu cuţitul la os. La locul cel sămţitoriul, puneţi-ne la cale că prea puter- nica şi milostiva Împărăţie pe de-acest fel de jacaşi ti tnfrlnează, că destulă pildă ne-au 1 Textul reprodus cu litere cursive e scris cu litere mari tn original. ' www.dacoromanica.ro 7 MANirESTARI ANII FANAR IOTE IN MOLDOVA (SEC. AL XVIII-LEA 925 dat cu cei den Ţara Rumlnească şi inuncitoriul acela un văcărit au luat, iar aiceea la noi, pe fieşticare an mai mult dectt un văcărit ni să ia cu chipurile arătate, căci cei ce ne megieşim cu Ţara Ruminească cercetind darea lor, aceasta a văcăritului, şi făcindu-se soco- teală după starea noastră, ne vedem mult mai Însărcinaţi. Fie-vă milă de noi, ostndiţii, nu vă faceţi una cu sugătorii stngelui noastru, că ce chip aveţi mai lesnitoriu declt In vremile vechi [?] Arătaţi milostivei noastre Împărăţii toate faptele lor cele cu răpiri şi cu apucări piste poronci urmate, faceţi chipul cuviincios spre a ne aduce la bună stare şi să nu să Înrădăcineze răul şi de acum Înainte asemene şi pentru mulţin^ca grecilor ce să aduc de domni aicea, carii cu tot chipul ne jăfuiesc şi ne dezbracă, iarăşi să se pue la cale, căci ştiut este că ei nu vin pentru altă cu domnii, declt spre a ne jăcui pe noi, şi a-şi umple pungile lor (fiindcă sintem Încredinţaţi că prea milostiva noastră Împărăţie, acestea nu le ştie, că de i-ar fi ştiute, ca o milostivă asupra sărăciei noastre nicidecum nu i-ar Îngădui a le face), pentru ca să putem noi lupta şi Împlini poroncile Împărăteşti şi sprijini ticăloşiia noastră, fiindcă aşa urma părinţii şi moşii voştri, iar nu căuta numai folosul lor, că dacă nu le veţi pune la cale şi la bună rlnduială, hotărlrea noastră la care deznădăjduirea ne-o aduce, ne săldşte a face asupra voastră răsplătirea cuviincioasă (măcar deşi slnteţi de un neam cu noi) cu toate chi- purile şi feliurile ci nebunia ne va povăţui spre pilda şi a altor urmaşi ai yoştri. Şi să nu ziceţi că nu v-am Înştiinţat, căci aceasta este a treia Înştiinţare şi noi eşirn den tot păcatul. Şi pen toate acele următoare tnttmplări singuri veţi fi dătători de samă Înaintea straşnicului judeţi. Şi să ştiţi aceasta prea sfinţite părinte şi dumneavoastră boeri, că noi altă nu aşteptăm, dectt să vedem cerirea noastră aceasta pusă tn lucrare. Iar dacă şi acum nu să va pune şi să va trăce cu veddrea ca şi celelalte, atuncea Îndată vom urma povăţuirii la cară deznădăjdui- rea ne va aduce. Că alt chip nu ne-au mai rămas. 1799 mart 1. AHTHhh 1796 r. roBopiiJioCb o C03A3HHH TaflHoro oSipecTBa, HJieHbi KoToporo nocTaBHJin CBoeit pejibro H3MeHeHiie cy- HţecTByiomHx nopHAKOB. CwaToe HSJiomeHHe oScTaHOBKH b MojiAOBe, «aHHoe aBTopoMf nonasbiBaeT, mto cymecTBOBajiH HeoSxoRHMbie ycjioBHH rjih o6pa30BaHHH TallHbix 06- ipecTB. floiţjiajţHaH aanHCKa ot 1 MapTa 1799 r., onySjiHKOBamiaa b nacToHipee BpeMH BnepBbie, noAKpennneT npeAnojioweHHe aBTopa OTHOCHTejibHO cyipecTBOBaHHH TaitHbix oprannaaqnii. www.dacoromamca.ro 926 AL. VIANU 8 MANIFESTATIONS ANTIPHANARIOTES EN MOLDAYIE  LA FIN DU XYIIP SIÎSCLE RfiSUMfi Mettant â contribution un certain nombre de documents inădits conservăs dans Ies Archi- ves de la PolitiqueEtrangferede la Russie (Fonds du Consulat genăral de Russie â Jassy), l’auteur signale l’existence de plusieurs mămoires protestant contre Ies abus et Ies exactions des princes regnants Soutzo et Callimaki opărant de connivence avec Ies factions des phanariotes et des boyards. Ces mămoires ainsi que Ies manifestes diffuses â cette £poque dans la capitale de la Moldavie pr&upposent l’existence de sociătăs secrites qui Ies ont rădigăs et celle d’une action organisme par un groupe de personnes associăes â cet effet. L’un de ces mămoires, dată de juin 1796, parle d’ailleurs de la crăation d’une societă secrete dont Ies membres ătaient răsolus de mettre fin â l’etat de choses du temps. L’exposă succinct que fait l’auteur de la situation qui regnait alors en Moldavie răvăle que Ies circonstances ătaient de nature â favoriser la crea- tion de sociătăs secrătes, et le memoire du ler marş 1799, public ici pour la premiere fois, confirme la supposition de l’auteur touchant l’existence d’organisations politiques clandestines. www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢII DE ISTORIE LOCALĂ DIN MEMORIILE ŞI CORESPONDENŢA LUI TRAIAN DODA DE TH. TEÎPCEA Una din figurile cu rol de seamă în istoria Banatului este cea a gene- ralului Traian Doda, din regimentul 13 romînesc de graniţă de la Caran- sebeş. Viaţa şi activitatea sa sînt relativ cunoscute x. Se ştie că s-a născut la 1822, la Prilipăţ, dintr-o familie de ţărani munteni. A făcut şcoala militară de regiment din Caransebeş, apoi a fost trimis să-şi completeze studiile la Academia militară din Wiener Neustadt. Anul 1848 l-a găsit avansat la gradul de căpitan; a urcat treptele ierarhiei militare ajun- gînd, foarte repede, la gradul de general. Traian Doda a fost un fervent adept al ideii că Imperiul habsburgic serveşte interesele naţionalităţilor conlocuitoare din cuprinsul acestuia. Mai tîrziu însă s-a convins de contrariu, situîndu-se pe poziţia apărării intereselor naţionale ale poporului romîn asuprit. De asemenea, în cali- tate de comandant al pieţii din Veneţia şi general al Comandamentului austriac din Cracovia avea să se convingă şi de asuprirea italienilor, polonezilor, rutenilor de către Imperiul habsburgic. Cîteva documente inedite, al căror obiect va fi expunerea ce urmează, vor reliefa şi mai bine activitatea sa. Dosarul cu acte privind activitatea lui Traian Doda cuprinde cîteva dovezi despre faptele sale din cursul ocupaţiei austriece în Ţara Romî- nească din timpul războiului Crimeii. Din ele reiese că Traian Doda a fost unul din principalii cartografi care au redactat hărţi topografice pentru Oltenia şi Muntenia. însemnările sale zilnice, în legătură cu spezele de călătorie, ne dau o imagine despre itinerariul său de-a lungul şi de-a latul ţării, începînd din munţii Părîngului şi pînă la vărsarea Ialomiţei. 1 1 Dr. A. Marchescu, Grănicerii bănăfeni fi comunitatea de avere, Caransebeş, 1920, p. 356 — 387 ; Monografia orafului Caransebeş, Caransebeş, 1930, p. 269—275 ; Dr. C. Diaconovici, Enciclo- pedia romtnă, voi. I, Sibiu, 1898, p. 194; Th. V. Păcăţian, Cartea de aur, voi. VII, Sibiu, 1913, p. 357 şi 396. www.dacoromanica.ro 928 TH, TRIPCEA 2 Traian Doda înseamnă în hărţile pe care le redacta toate trecătorile Carpaţilor, precum şi potecile de munte bătute de ciobani, indicînd care sînt căile cele mai lesnicioase de acces dintre Transilvania şi Ţara Bomînească. De asemenea, importante sînt şoselele Orşova-Craiova-Bu- cureşti şi Predeal-Bucureşti-Giurgiu, cu indicarea că aceasta din urmă este o arteră comercială vitală pentru comerţul dintre Transilvania şi Ţara Bomînească. în hărţi figurează şi oraşele principale ale ţării. Coronini, comandantul trupelor aflate în Ţara Bomînească, a fost foarte mulţumit de felul cum a executat Traian Doda lucrările; el îşi exprimă, într-una din scrisori1, mulţumirea sa şi dă dispoziţii să fie re- compensat după merit, înainte de a pleca din Ţara Bomînească spre Caransebeş, via Giurgiu-Orşova 1 2. Calităţile de cartograf ale lui Traian Doda au fost apreciate şi de Institutul geografic din Yiena, care l-a solicitat3 şi apoi cooptat membru. Traian Doda avea misiunea să redacteze hărţi ale teritoriilor locuite de rornîni. Alte hărţi din dosar, una înfăţişînd Busia europeană şi alta Busia şi o parte din Austria, ilustrează pe deplin calităţile sale de cartograf. Dosarul mai cuprinde o piesă importantă 4 şi anume protocolul de la 1882, prin care mai mulţi fruntaşi rornîni, în frunte cu Traian Doda (mai erau Filaret Musta, Ioan Bartolomeu, Iosif Seracin, G. Bunaciu, Const. Neagul etc.) cer înfiinţarea unui gimnaziu cu opt clase la Caran- sebeş, care să fie întreţinut din veniturile fondurilor fostului regiment de graniţă din această localitate, Scopul înfiinţării unei asemenea instituţii, se spune în cerere, este „cultural, umanitar şi economic” ; nevoia ei este viu simţită, fiindcă nivelul cultural al populaţiei romîneşti e scăzut, iar lipsa cadrelor administrative, didactice şi preoţeşti a devenit acută; pe de altă parte părinţii nu-şi pot trimite copiii la învăţătură în oraşe mai depărtate din cauza costului vieţii foarte ridicat. Se mai adaugă apoi convingerea petiţionarilor despre rezultatele bune pe care le scontează, ţinîndu-se seama că şcoala militară, înfiinţată, din aceleaşi fonduri, la Caransebeş, a dat o serie de oameni luminaţi, „carii au corespuns întru toate cerinţele de atunci...”. în cerere se mai prevăd cheltuielile de între- ţinere a şcolii, numărul membrilor corpului didactic, administrativ şi de serviciu, precum şi alte chestiuni financiare privind fondul alocat pentru înfiinţarea şcolii. Aceasta a fost prima cerere a fruntaşilor rornîni bănăţeni; au urmat alte două, la 1883 şi 1885, care s-au soldat, ca şi cea precedentă, cu insucces, fiindcă guvernul reacţionar maghiar a refuzat înfiinţarea şcolii solicitate, sub pretextul că situaţia financiară a ţării nu permite cheltuieli noi. Cit de neîntemeiată er^, această explicaţie se poate vedea din faptul că romînii nu cereau fonduri speciale pentru această şcoală, ci doar apro- barea pentru înfiinţarea ei; în cererile următoare se specifică existenţa 1 Arhivei» de Stat Timişoara, dosarul T. Doda, general, Memoriile. 2 Ibidem, nr. 4 : „meine volle zufriedenheit”. . • * Ibidem, scrisoare din 7. V. 1856. 4 Ibidem, scrisoarea nr. 10. www.dacaromamca.ro 3 MEMORIILE ŞI CORESPONDENTA LUI T DODA 929 fondului necesar, care s-a realizat din contribuţia comunităţii de avere şi din colecta ,,cu tasul”, făcută prin comunele romîneşti1. în sfîrşit, în dosar se mai găsesc acte privind procesul care s-a inten- tat lui Traian Doda 2. Neputînd suporta să patroneze asuprirea naţională din Imperiul austro-ungar, Traian Doda s-a retras din viaţa militară, stabilindu-se la Caransebeş. între 1874 şi 1887 a fost continuu ales de populaţia romînească a fostului judeţ Severin ca deputat în parlamentul -de la Budapesta. Mandatul şi l-a exercitat pînă la data amintită, cînd a renunţat la el în semn de protest împotriva politicii de deznaţionalizare pe care au dus-o guvernele maghiare în Banat. Acest protest, arată docu- mentele, a provocat nemulţumire în rîndul politicienilor burghezi maghiari, care i-au intentat un proces cu acuzaţia de uneltire împotriva ordinii de stat. Traian Doda a fost judecat şi condamnat la doi ani închisoare şi despăgubire în bani, dar pedeapsa n-a fost aplicată, fiind graţiat. Actul de „clemenţă” imperială era motivat ţinînd seama de serviciile aduse de Traian Doda în cursul carierei sale; de fapt însă, el ţinea seama de nemulţumirea profundă care domnea în rîndurile piaselor romîneşti din întreg Banatul, care urmăreau cu atenţie încordată desfă- şurarea şi rezultatul procesului. Alte notiţe şi însemnări din dosarul lui Traian Doda se referă la revoluţia burgheză din Franţa de la 1789, mai ales la figurile ei proemi- nente ca St. Just, Bobespierre şi Marat; dosarul mai cuprinde culegeri de maxime, care dezvăluie caracterul sincer şi luminos al aceluia care le-a colec- ţionat, precum şi tot felul de statistici privind populaţia Austro-Ungariei3. M3 BOCnOMMHAHMlî M nEPEIMCKM TPAflHA ^O^bl PE3KDME Abtop H3JiaraeT neiţoTopbie HOBbie HHTepecHbie namuje, oSHapymeHHbie b Tocy- jţapcTBeHHOM apxiiBe b TiiMiimoape b Rene, oTHOCHiiţeMCH k RenTejiaHocra TpaHHa Roru, BHjţHoft jihhhocth b HCTopuii EaHaTa. Ha 8THX RaHiiux BHTeiţaeT, HTO 3o«a 6mji ORHHM H3 ochobhux KapTorpaţoB, KOTopue peRaKTiipoBajm TonorpaţimecKiie iţapTbi OjiTemm h MyHTeHHH (rRe oh HaxoRiuicn bo BpeMH aBCTpiittciţott OKKynaiiHH b KpuMCKyio BottHy). B jţejio bxohht TaKîKe npoToiţoji 1882 r., b kotopom HeciţojibKO nepejţOBbix pyMUH, bo rjiaBe c TpauHOM flo^a, oSpamajiHct k BJiacTHM c npoctSott yipeRHTh b KapaHceSeuie BOCbMHJieTHWK) pyMUHCKyio rHMHasHio, KOTopaH coRepasanach 6u Ha cpeRCTBa H3 $ohrob SuBiuero norpaHHMHoro nojuţa aTott mccthocth; ojţHaKO, BeHrepcKoe SypasyaaHoe npaBii- T6JIBCTB0 OTKaaajioch yipeRHTb uiKOJiy. B Rene HaxojţHTCH Taiţase ROKyMeHTbi o npouecce, B036y?KneHH0M npoTHB Tpanua Romi, aaMeTKH h 3amiciţii o ţpaHiiyaciţott SypasyaaHott peBOJuomm 1789 r., CTaTHCTHaeciţHe jţaHinje othochtbjilho HaceuemiH ABCTpo-BeiirpHH. * * 1 S. Evuţian, Din cele trecute vremi, In „Anuarul Uc. Tr. Doda’’, Caransebeş, 1919 1920> p. 16. * Dosarul T. Doda, nr. u ; cf. „Rumănische Rcvue", Reşiţa, 1888, an. IV, fasc. 2, p. 68 — 74, idem, fasc. 10, p. 541 — 588, idem, an. VI, fasc. I, p. 15—23. * Ibidem, nr. 13. www.dacaromamca.ro 930 TH. TRlPCEA 4 LES MfiMOIEES ET LA COEEESPONDANCE DE TEAIAÎT DODA RfiSUMfi L’auteur produit un certain nombre d’ălcments nouvcaux et int<5ressants puises dans. Ies Archives de l’Etat, ă Timişoara, et contcnus dans le dossier relaţii ă l’activită de Traian Doda, l’une des figures marquantcs de l’histoire du Banat. Nous apprenons ainsi que Doda a £t6 l’un des principaux cartographes qui dressărent des cartes topographiques de l’Oltenie- et de la Valachie, ou il avait săjourni pendant l’occupation autrichienne, au cours de la guerre de Crimăe. Le dossier eu question contient (îgalement le procfes-verbal de 1882 par lcquel plusieurs personnalites roumaines, Traian Doda en tSte, demandaient la creation d’un lycăe roumain de 8 classes â Caransebeş, ă l’entretien duquel devaient âtre allectăs Ies revenus des londs de l’ancien regiment de frontiere de cette localit<5. Le gouvernement bourgeois. hongrois relusa de crăer le lyc<5e r<5clam<5. Le dossier contient en outre lcs pifeces du procfcs. intentă & Traian Doda, un certain nombre de notes relatives â la răvolution franţaise de 1789 et des statistiques de la population d’Autriche-Hongrie. www.dacoromanica.ro MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (GORJ) ÎN SEC. AL XVII—XIX-LEA DE y. CĂRĂBIŞ Obiectul cercetării noastre e legat de apariţia şi evoluţia morilor de apă cu ciutură şi a pivelor cu roată din satele Euncu, Sănăteşti, Arcani, Cîmpul-Fomii (Cîmpofeni), Stolojani şi Stroieşti din fostul judeţ Gorj, enumerate în ordinea aşezării geografice, începînd de la izvorul rîului Jaleş înspre sud. Am grupat numai aceste sate, pentru că ele prezintă o individualitate şi o unitate geografică şi economică. Mori se află şi în celelalte sate înşirate de-a lungul Jaleşului, pînă la unirea sa cu Bistriţa, dar pive nu se găsesc decît în satele mai sus-citate. Morile erau legate de moşii, menţionîndu-se în toate actele de vîn- zare, moştenire, danie sau schimb. Din studiile publicate pînă acum, sînt indicaţii că moara constituia în vechile timpuri şi la noi, ca şi în apus, un privilegiu : erau mori domneşti la tîrguri şi mori boiereşti şi mînăstireşti pe moşiile privilegiateL S-ar părea că şi în Ţara Romînească era ca în statele feudale din apusul Europei, de vreme ce Vlad Dracul dă unor boieri din Făgăraş privilegiul ,,să fie slobozi în apa lor a pescui şi a mai face şi alte mori” 2. Aşadar, pentru construcţia morilor, după cum se vede, era necesar un privilegiu domnesc. Pentru morile domneşti, satele dimprejur erau obligate să le păzească şi să le repare cînd se stricau. La fel, la oraşe stăpîneau mori şi boierii şi negustorii. Domnul impunea obligaţii, dar acorda şi scutiri de munci şi dajdii. Radu cel Mare scuteşte satele mănăstirilor Bahna, Vîrful Yladului şi Clecevăţ de toate slujbele şi dajdiile şi ,,.. .nici la muncile domniei mele să nu lucreze, nici la cetate, nici la mori, nici la jiduri” 3. * * 1 P. P. Panaitcscu, Interpretări romtneşti, Buc., 1947, p. 173; N. Iorga, Istoria romtnilor tn chipuri şi icoane, p. 265. * P. P. Panaitescu, Mircea cel Bălrtn, Buc., 1944, p. 87. 8 Documente privind istoria Romtniei, D. Ţara Romînească, veacul XIII, XIV şi XV, Ed. Academiei R.P.R., 1953, p. 252. www.dacoromanica.ro 932 V. CARABIŞ 2 în satele boiereşti, cum au fost Buncu şi Sănăteşti, morile au con- stituit un privilegiu, aparţinînd boierilor, dar în satele de moşneni Ar câni, Cîmpul-Fomii, Stolojani şi Stroieşti, morile au aparţinut moşnenilor, de obicei, mai înstăriţi. Cînd familia se înmulţea, deveneau toţi părtaşi. Aceştia deseori s-au luptat cu boierii „venetici”, care căutau să le acapa- reze pămîntul cu vadul de moară \ Se găsesc mori şi pive din vechime, al căror drept de stăpînire s-ar transmis din tată în fiu. Ele sînt reconstruite în acelaşi loc sau alăturat — şi aceasta numai cînd vadul se abate de la matca sa. Instalaţia morilor şi pivelor depinde în primul rînd de factorii de producţie şi de calitatea şi statornicia vadului, ca factor geografic condiţional 2. Pe măsură ce s-a înmulţit populaţia, a crescut şi numărul morilor şi pivelor, care uneori aduceau venituri apreciabile. Adeseori, proprietarul de moară devenea şi proprietar de piuă. Bîul Jaleş cu izvoarele sale, cu un debit de apă mai mare şi mai constant decît al Bistriţei şi Tismanei, cu vaduri bune pentru mori şi pive, nu se poate să nu fi avut instalaţii pentru măcinat din timpuri stră- vechi. Datorită temperaturii sale constante el nu îngheaţă niciodată, per- miţînd prin aceasta o utilizare permanentă şi rentabilă în timpul iernii, în special partea nordică a Jaleşului (Buncu şi Sănăteşti) trebuie să fi avut mai multe mori, deoarece din sec. al XIY-lea va deveni o localitate importantă prin Dăbăceşti aşezaţi aci şi prin constituirea judeţului Jaleş, a cărui reşedinţă va fi fost, probabil, tot aci pe Jaleş sau în apropiere. Numai dezvoltarea rapidă a aşezării de la Jiu a făcut ca reşedinţa dregătorilor să treacă de la Jaleş la „Tîrgul de la Jii” (Tg. Jiului) care avea să întreacă în dezvoltare pe toate celelalte localităţi, devenind cel mai important centru economic din judeţul Jiului de Sus (Gorj). De asemenea, din timpuri străvechi, morile n-au lipsit nici de pe rîul Sohodol, afluent al Jaleşului, de-a lungul căruia, în cea mai mare parte, se află aşezat satul Stroieşti. MORILE OGLINDITE ÎN DOCUMENTE Prima menţiune documentară pe care o cunoaştem despre morile de pe rîul Jaleş, din zona de care ne ocupăm, este din 24 ianuarie 1622. Badu Mihnea voievod, în sus-numitul act, întăreşte lui Stoica şi altor oameni din Arcani ocine „...din cîmp şi din pădure şi din apă şi din dealul cu vii şi din vadurile de moară şi din vatra satului şi de peste tot, din hotar pînă în hotar” 3. Din moment ce se menţionează vadurile de moară, este de presupus că erau şi mori instalate. Menţiuni asupra morilor se găsesc în majoritatea actelor de vînzări de moşii şi diverse pricini. De obicei se vindea moşia cu vadul de moară * 1 Vezi „Anexe” Ia prezentul articol, doc. nr. 2, 3 şi 4. * Ibidem, doc. nr. 11. * Documente privind istoria Romtniei, B. Ţara Romtnească, veacul XVII, voL IV, Ed. Acad. R.P.R., 1954, p. 87. ■ www.dacoromanica.ro 3 MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (SEC. XVII—XIX) 933 sau piuă şi cu instalaţie cu tot, dacă era. Bareori se vindeau numai vadul cu moara sau piua. Printr-un act din 1649, iunie 29, Pîrvul cu Nicola şi Dragomir din Stroieşti vînd mai multe locuri de moşii, printre care şi un loc la „moara călugărului”, pe apa Sohodolului, cu 140 aspri1. Din acest act se poate deduce că Pîrvul şi cu ceilalţi vînzători moşneni din Stroieşti, fiind strîmtoraţi, au fost nevoiţi să-şi vîndă mai multe locuri altui moş- nean înstărit, cum era armaşul Mircea. Acest fapt indică un proces de sărăcire a moşnenilor, proces care a dus, mai ales în a doua jumătate a sec. al XVII-lea, la accentuarea şerbiei. O dată cu a doua jumătate a sec. al XVII-lea, în această zonă a Jale- şului încep să se ivească o serie de litigii şi pricini de judecată între diferiţi moşneni, care căutau să pună stăpînire pe mori sau vaduri de moară. Astfel, în 1659, septembrie 16, cinci megieşi judecători, judecind o pricină pentru o moară dintre Berea şi Mircea din Stroieşti, proces care a ajuns şi la divanul Craiovei, au adeverit că Berea n-are nici un drept asupra acestei mori, deoarece locul e al lui Mircea 2. Dragotă, ispravnicul Craiovei, pune pe patru megieşi din Arcani şi Stolojani să jure în 1660, decembrie 11, într-un proces pentru o moară dintre aceiaşi împricinaţi, Berea şi armaşul Mircea din Stroieşti, în care „au rămas Berea de lege”3, într-un alt proces dintre cei doi împricinaţi din Stroieşti, Berea pretinde că o moară construită de armaşul Mircea se află pe locul lui, iar Mircea, în jeluirea sa, prezentînd şi un zapis făcut de şase megieşi, dovedeşte, la rîndul său, că moara aceea e pe moşia sa. Astfel, în 1661, februarie 7, Preda, vel ban de la divanul Craiovei, eliberează carte lui Mircea, prin care-i acordă cîştig de cauză. „Deci noi am făcutu carte (a) noastră la mîna Mircii să-şi ţii moaîă” 4. Printr-un zapis din 1668, iulie 31, Lăpădat şi Dumitru împreună cu alţi săteni din Arcani, în urma procesului pierdut, judecat la Craiova, se obligă să repare într-o săptămînă o moară a armaşului Mircea din Stroieşti pe care i-au spart-o fiind beţi. în caz contrariu îl vor despăgubi de bună voie cu 4 ughi5. Spargerea acestei mori credem că trebuie privită mai curînd ca o acţiune de răzbunare a sătenilor pornită dintr-o ură adîncă contra acestui armaş hrăpăreţ. Altfel, n-ar fi pornit ei noaptea din Arcani tocmai în Stroieşti să spargă această moară din capriciul unei beţii, cînd acest lucru, dacă le era în fire, l-ar fi putut face în satul lor Arcani, unde existau mori. în urma unui lung proces, Nica, ispravnicul Craiovei, tot în 1668,. iulie 31, dă carte armaşului Mircea, lui Oprea şi Diicul din Stroieşti, ca să-şi ţină „cu bună pace” o moară cu vad cu tot în apa Sohodolului, pentru că această moară au făcut-o ei pe moşia lor, după cum au dovedit cu acte de judecată mai vechi şi cu mărturia multor „oameni buni şl bătrîni”, iar fraţii Berea şi Dan cu vărul lor Novac, care reclamaseră că 1 Biblioteca Acad. R.P.R., CLXXXV, 71, doc. orig. hîrtie. * Jbidem, 63, doc. orig. hirtie. ' 3 Jbidem, 57, doc. orig. hirtie. * Jbidem, 61, doc. orig. hirtie. 5 Jbidem, 73, doc. orig. hirtie. www.dacaromamca.ro «34 V. CARABIŞ 4 această moară ar fi fost construită pe moşia lor, au pierdut procesul. ,,Mărturisindu atîţia oameni şi văzînd atîtea scrisuri la mina Mirceai şi a ■Oprei i Diicul, i-am dat şi noi cartea noastră să aibă a-şi ţineavă o moară şi vadul cu bună pace, că au rămas Berea şi frate-său Dan i Novac de leage şi de judecată de naintea noastră” *. Păgubaşii nu s-au lăsat învinşi prin pierderea acestui proces, căci peste doi ani reclamă divanului Craiovei pentru un alt vad de moară, pre- tinzînd că le aparţine şi lor. Astfel, în 1670, martie 1, sînt luaţi şase megieşi ea să cerceteze şi să adevereze dacă la un vad de moară pe care l-a ţinut armaşul Mircea, au parte sau nu şi fraţii Berea. Se atrage atenţia megie- ■şilor ,,să-i tocmească precum vor afla pre dreptate şi să le facă scrisoare la mina lor pre crezămînt” 1 2. Prin zapisul din acelaşi an, martie 6, cei •şase megieşi au adeverit că fraţii Berea cu Dan şi Novac n-au nici un ■drept asupra acestui vad, fiind al lui Mircea cu părtaşii lui. „Deci noi am judecat, să-şi ţie Mircea vadul şi cu fraţii lui, să-şi facă mori, să-i fie moşie lor şi ficiorilor lor, pentru că Dan şi fraţii săi au rămas de lege şi judecată” 3. Din actele prezentate pînă aci, se vede oă armaşul Mircea mai avea o moară şi un vad simplu şi cu alţi părtaşi, la care aveau pretenţie şi fraţii Berea. Tot din documentele analizate reiese că armaşul Mircea avea vreo trei mori. Aşadar, cea mai mare parte a populaţiei din satul Stroieşti trebuia să macine la morile lui. Fiind mai bine întreţinute, erau probabil producătoare de venituri; altfel n-ar fi existat tendinţa de acaparare a moşiilor cu vaduri de moară, din partea atîtor localnici puternici sau proprietari feudali din alte părţi, după cum se va vedea mai departe. Din uiumul (vama-local) luat pentru măcinat, aceşti proprietari de mori aveau însemnate cîştiguri. Adeseori, ţăranii săraci care nu puteau să dea uium, trebuiau să presteze zile de muncă pe pămînturile proprie- tarilor de mori. în a doua jumătate a sec. al XVII-lea mai mulţi moşneni din Arcani a-au vîndut ca rumîni, cu moşie cu tot, spătarului Ioachim. Neputîndu-se răscumpăra, acesta îi vinde neguţătorului grec Iane din Bucureşti care, Ja rîndul său, printr-un zapis din 1676, noiembrie 8, îi vinde căpitanului Iacşi ,,cu bani gata ughi 330”. Pe moşiile lor specificate în zapis se află ■şi o moară cu două roate 4. E o perioadă cînd, din cauza exploatării crunte şi a impozitelor mărite, se accelerează procesul de sărăcire a ţăranilor liberi, care îngroaşă tot mai mult numărul rumînilor. Micii proprietari, ţăranii, îşi pierd unul după altul pămînturile în favoarea boierilor, din cauza strîmtorării în care ajunseseră. Ţărănimea şerbită a fost apăsată din ce în ce mai greu. în prima jumătate a sec. al XVIII-lea, Coica din Cîmpul-Fomii a cumpărat o crivină cu vad de moară de la Ionăş şi Preda Juvela din Arcani. 1 Biblioteca Acad. R.P.R., CLXXXV, 62, orig. hirtie (ştampila aplicată căzută — ceară verde). 1 Ibidem, 65; orig. hirtie, pecete rotundă, căzută. 1 Ibidem, 66; doc. orig. hirtie. 4 Arh. Stat. Bucureşti, episcopia Argeş, XLV/13, doc. orig. hirtie, pecete inelară, >tn tuş negru. www.dacaromamca.ro 5 MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (SEC XVII—XIX) 935 Printr-un zapis din 1726, aprilie 16, a vîndut-o la rîndul Bău, lui Nicola, fiul lui Deatco din Arcani, cu 8 taleri şi jumătate, care era „tot de un neam cu Ionăş şi Preda Juvela” \ S-a aplicat deci obiceiul moşnenesc de a nu se înstrăina părţi din trupul unei moşii. în cele două sate de rumîni, Euncu şi Sănăteşti, morile aparţineau, evident, boierilor, elemente locale ale clasei dominante exploatatoare. Dar tendinţa lor de acaparare s-a extins şi în satele de moşneni înveci- nate. Astfel, în secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a sec. al XlX-lea, ne sînt cunoscute cîteva cazuri de acaparări vremelnice de moşii cu vaduri de moară în Arcani şi Cîmpul-Fomii. Dintr-un memoriu adresat cezarei-administraţii din Craiova, de cîţiva săteni din Arcani, în numele întregului sat, reiese că o moşie cu vad de moară din Arcani a fost vîndută cu 130 taleri căpitanului Xicola Reanghea, probabil din Cîmpul-Fomii, după cum arată un document din 1722. Din cauza funcţiei şi a averii sale trecea drept „boier”. După moartea sa, fiul său Stoica vinde această avere boierului Constan- tin Obedeanu cu 200 taleri. Prin această cumpărare Constantin Obe- deanu le-a mai acaparat 130 stînjeni fără ştirea lor. Vrînd să-şi răscum- pere tot pămîntul înstrăinat, arcanii arată de la început în memoriu că „noi, satul Arcani, nu pohtim (sic) pe dumnealui Constantin Comisarescu (comisarul Constantin Obedeanu) ca să ţie cu noi”. „Văzînd atîta meşte- şugire (din partea acestui boier) am muncit de am făcut bani să-i dăm dumnealui” 1 2. Procesul dintre arcani şi Constantin Obedeanu continuă însă. Cezara- administraţie, după cum se arată într-un alt memoriu al arcanilor din 1732, a hotărît ca Constantin Obedeanu să primească banii arcanilor, dar acesta a refuzat, deşi ei au insistat timp de două săptămîni. Atunci arcanii, hotărîţi şi dîrzi în lupta lor dreaptă contra cotropitorilor de pămînt, au adresat cezarei-administraţii un alt memoriu, cerînd să se sfîrşească cu procesul căci „noi nu-1 îngăduim — spun ei — să stăpînească moşia cu noi împreună.” Arcanii voiau să-şi recapete moşia prin răscumpărare cu bani. Fiind mereu refuzaţi, au luat carte „de la tot satul”, care era solidar cu ei în această acţiune 3. La cererea categorică a arcanilor, cezara-admi- nistraţie, printr-un ordin din 1732, noiembrie 11, semnat cu caractere latine de Ad. Roland — noul secretar — îi scrie lui Constantin Obedeanu : „... de vreme ce lor li se mai cade a ţinea moşie şi moară în Arcani decît dumitale, nemaiavînd dumneata treabă într-acest hotar, iai dumneata banii şi Bă le slobozeşti moşiia şi vadul de moară, că lor se cade...” 4 După această dată nici un act nu mai vorbeşte de Constantin Obedeanu posesor de pămînt în Arcani. Printr-o jalbă din 1820, adresată divanului din Craiova, fraţii diaconi Achim şi Gheorghe (Daviţoiu) din Stroieşti se plîng într-o pricină cu Nicola Popescu şi nepotul său Constantin din Cîmpul-Fomii pentru o moşie. Bucata aceasta de pămînt, din cauza vadului de moară, căuta s-o 1 Vezi „Anexă”, doc. nr. 1 * Ibidem, doc. nr. 2. * Ibidem, doc. nr. 3. 4 Ibidem, doc. nr. 4 11 - o. 8189 www.dacaromamca.ro 93» V. CARABIŞ 6 stăpînească şi biv vel logofătul Dumitrache Bibescu, deşi locuia în Bucu- reşti. Pînă la urmă, fraţii Achim şi Gheorghe (Daviţoiu), cîştigînd procesul, au intrat în posesia acestui pămînt1 în vadul căruia, pe rîul Jaleş, la jumătatea satului Cîmpul-Fomii, au construit o moară, moştenită apoi de rudele lor din acelaşi sat. Această moară cu două pietre a durat pînă în 1956, cînd a fost demolată. Actele acestea ne demonstrează pe plan local procesul de despoiere şi deposedare a ţăranilor de pămînturile cele mai bune, mai ales care aveau şi vaduri de moară. însă, prin rezistenţa dîrză a ţăranilor de aci, nici un boier n-a putut să se stabilească în aceste sate. Ei n-au stăpînit decît vremelnic cîte o ,,curea”-două de pămînt, pe care l-au vîndut — pînă la urmă — tot foştilor ţărani proprietari. Din boierii pe care i-am menţionat pînă aci, nici unul n-a avut timp să-şi fi construit măcar o moară. Menţiuni asupra morilor se găsesc şi în alte acte din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea şi al XlX-lea. în hotărnicia satului Arcani din 20 iunie 1776, hotărîtă de 24 de boieri din porunca lui Alexandru Ipsilanti voevod, la cererea moşnenilor arcani s-au hotărnicit printre altele şi pămînturile cu pometuri, livezi şi mori 2. Tot în acest act se vorbeşte, după cunoştinţa noastră, pentru prima dată de obiceiul de a jura cu pămînt în poală. Dat fiind importanţa morilor în viaţa economică, chiar vadurile simple erau specificate în hotărnicii. Astfel, fraţii Giurgiulescu şi Dinu din Arcani au cumpărat şase stînjeni de pămînt cu vad de moară, aflat în Cîmpul Mic din apa Jeleşului pînă în Gomnuşe, de la moşul preotului Ivdochie. Ei au vrut să-l vîndă mai tîrziu altor cumpărători. Ivdochie însă nu le-a îngăduit această vînzare, spre a nu se înstrăina averea, şi anul 1816, decembrie 10, a răscumpărat-o, plătindu-le cîte trei taleri de stînjen3 4 *. Despre moară se află scris şi într-un testament din 1829, septembrie 3, al lui Gheorghe Giurgiulescu din Arcani, despre care vom vorbi mai pe larg în partea despre pive, pentru că în acest act se vorbeşte şi de piuă *. Gheorghe, ginerele lui Ion Savu din Arcani şi cu o rudă a sa, vînd, printr-un zapis din 1833, februarie 3, partea lor de vad ce li se cuvenea, lui Ion, fiul popii Gheorghe din Stroieşti, la crivina lor de lingă Jaleş în Arcani. Au vîndut acest vad cu 70 de taleri ,,ca să fie slobod să facă moară.... şi să avem a măcina şi noi fără de vamă” 8. Menţionăm că vînzări numai de vaduri sînt foarte rare. Din acest act se poate bănui că vînzătorii vadului, dacă ar fi luat parte, alături de alţi părtaşi, la con- struirea unei mori, obligaţiile, în afară de cheltuielile suportate, pe care le-ar fi avut pentru întreţinerea ei şi impozitele depăşeau venitul de pe urma vadului. Or, aşa şi-au asigurat măcinatul fără vamă şi fără nici o obligaţie. 1 Biblioteca Acad. R.P.R., CLXXXV, 93, doc. orig. hirtie. 2 Veri „Anexe”, doc. nr. 5. 3 Ibidem, doc. nr. 8. 4 Ibidem, doc. nr. 9, aflat In posesia noastră. 3 Ibidem, doc. nr. 10. www.dacaromamca.ro 7 MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (SEC. XVII-XIX) 937 în prima jumătate a sec. al XlX-lea, pe lingă actele de vînzări de pămînt cu vaduri de moară, se întîlnesc şi acte de diverse pricini pentru mori şi pive. Astfel, din 1833, noiembrie 23, ne este cunoscută jalba lui Nicolae Duşe din Cîmpul-Fomii către judecătoria judeţului Gorj, împo- triva rudelor sale Andrăşoii, pentru o moară şi pive h în urma jalbei, judecîndu-se procesul, în 1835 Duşe primeşte carte de judecată în favoarea sa 1 2. O altă pricină de asemenea natură între nişte săteni din Cîmpul- Fomii şi Stroieşti ne-o relatează o carte de judecată din 1836, ianuarie 29. în acest act se arată că moara veche e construită încă de pe la 1770 în Cîmpul-Fomii, de un popa Ilie şi Gheorghe Băloi3. PIVELE Deşi nu avem documente — cel puţin pînă în prezent — care să vorbească despre vechimea pivelor, se poate totuşi deduce că ele ar avea o vechime milenară, fiind moştenire de la strămoşii noştri daci. Lucrul nu poate fi exclus, ştiut fiind că dacii se ocupau pe scară întinsă cu creşterea oilor şi purtau haine groase de dimie. Cioarecii şi hainele lor se asea- mănă foarte bine cu portul de azi al ţăranilor noştri de la munte. în opinci purtau, desigur, tot obiele din aceeaşi dimie îngroşată în vreo instalaţie textilă de apă, dar nu se poate preciza în ce măsură era sau nu deosebită de piua de astăzi, care, de cînd se ştie, n-a cunoscut schimbări radicale în piesele şi tehnica ei 4. Pe vremea stăpînirii romane în Dacia, exista în Transilvania, în munţii Apuseni, un fel de piuă asemănătoare cu şteampurile de azi, pentru zdrobitul minereului aurifer. Dacă dacii aveau astfel de piuă, care era folosită numai la minele de aur, nu se putea să nu fi avut şi pive pentru dimie, ştiut fiind că erau vestiţi păstori5. Portul lor din dimie groasă dovedeşte acest lucru. Bămîne totuşi, ca în viitor, pe bază de cercetări, să se stabilească geneza şi apariţia pivelor pe teritoriul patriei noastre. Din documentele şi studiile cunoscute pînă acum, reiese că piua, ca şi moara, constituia în vechile timpuri un privilegiu : erau pive dom- neşti, boiereşti şi mînăstireşti. Piua serveşte pentru îngroşatul şi îndesatul dimiei. Se găseşte numai de-a lungul apelor limpezi şi constante de munte şi cu debit suficient, avînd mai multă nevoie de apă decît moara. 1 Vezi „Anexa”, doc. nr. 11. * Ibidem, doc. nr. 12. 3 Ibidem, doc. nr. 13. * Florea Bobu Florescu, Interpretarea elementelor etnografice de pe monumentul de la Adam-Klisi (Tropaeum Traiani) in „Studii şi cercetări de istoria artei”, Acad. R.P.R. nr. 3 4 Buc., 1953, p. 29 — 31; vezi şi Cornel Irimie, Pivele şi vlltorile din mărginimea Sibiului şi de pe oalea Sebeşului, Sibiu, 1956, p. 8. 5 Iuliu Morariu, Piuărilul in oalea Someşului, in „Bul. Soc. de Geografie”, tom. IV, 1936, p. 120 şi urm.; vezi idem, Piuăle şi piuărilul tn oalea Zăgrii, passini. www.dacoromanica.ro 938 V. CARABIŞ 8 Apele mari, sau care vin mari în timpul ploilor, cum este Sohodolul, afluent al Jaleşului, nu sînt bune căci „îneacă” piua şi strică dimia prin mîlul şi nisipul ce-1 aduc. Pentru dezvoltarea piuăritului e necesară în primul rînd creşterea oilor, ca să aibă asigurată dimia — materia primă. Dar construcţia pivei e condiţionată atît de vad ca factor geografic condiţional cît şi de calitatea apei, care e legată de conţinutul anumitor săruri din compoziţia sa. Sînt ape de munte cu săruri care dăunează dimiei. Piua e construită din bîrne de stejar sau ulm aşezată jumătate pe uscat, jumătate pe apă, unde se află aproape întreg mecanismul. Este acoperită cu şindrilă. Pe uscat se află oalele cu maiele (ciocanele), căl- darea cu focul permanent sub ea şi locul de odihnă şi dormit al dimierului. Toate pivele sînt la fel ca mărime şi ca formă de construcţie. Transformarea textilelor (îngroşarea şi îndesarea dimiei, cum e cazul la noi în ţară) fiind pe planul al doilea faţă de morărit, a încetinit răspîndirea pivelor în timp şi spaţiu. Ele sînt cu mult mai puţine decît morile. La unele popoare piua nici nu există în vocabularul lor. Nemţii au pentru piuă Walkmiihle şi piuar WalJcer (Walke — moară de călcat piei, postavuri etc., Wallcer — călcător de piei, postavuri etc.). Francezii au moulin ă foulon şi foulon cu aceleaşi înţelesuri. Ungurii, deşi vecini cu noi, n-au acest termen în lexicoanele lor. în regiunile cu piuă din Tran- silvania şi anume acolo unde locuiesc şi unguri, ei numesc piua vânyolo, termen împrumutat de la tăbăcării. Lipsa acestui termen în lexiconul lor corespunde situaţiei istorice, că la venirea lor în Transilvania numai băştinaşii romîni aveau această instalaţie pentru dimie x. După spusele bătrînilor, pînă la apariţia pivelor pe apa Jaleşului, locuitorii îngroşau şi îndesau dimia la apă cu lopata pe leasă. Se bătea dimia cu lopata pe leasa de nuiele, cu apă, în marginea rîului, 2—3 zile pînă se scamoşa. Alţii frecau dimia pe gratie de lemn — asemănătoare cu gratia de rufe — iarăşi 2—3 zile pînă se scamoşa. Şi astăzi se păstrează expresia: „parcă ai făcut dimiile pe gratie”, cînd nu sînt bine făcute în piuă. Gratia şi leasa de nuiele se foloseau pentru dimia locală. Cînd s-au construit pivele, putînd lucra incomparabil mai mult, prin forţa hidrau- lică, înlăturînd atîtea braţe de muncă, oamenii au început să aducă dimie din judeţele vecine. Bătrînii din Cîippofeni spun că prima piuă de pe valea Jaleşului a fost construită în acest sat de unul Costache Neagu, fugit la Baia de Aramă din cauza birurilor grele. A stat acolo doi ani. Cînd s-a întors în satul său, spre sfîrşitul sec. al XVHI-lea, a construit piua de la Gura Apelor — din jos de vărsarea Sohodolului în Jaleş, după modelul celor de pe apa Motrului. Buinele acestei pive, refăcută ori de cîte ori a fost nevoie, s-au păstrat pînă în anii primului război mondial. După aceea pivele s-au înmulţit treptat şi în celelalte sate : Stolojani şi Arcani, mai ales că cele de pe Motru au decăzut din cauza apei nefavo- rabile, care le îneca cu mîl şi nisip. în Sănăteşti şi în Bune au apărut de- abia la sfîrşitul sec. al XlX-lea. 1 1 Iuliu Morariu, op. cit., p. 120. www.dacaromamca.ro 9 MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (SEC. XVII XIX) 939 Prima menţiune documentară despre piuă e de-abia într-un docu- ment din 1790, septembrie 22, unde ni se relatează o pricină între mai mulţi părtaşi. Constantin şi Staicu cu verii lor din Arcani se plîng isprăv- nicatului de Gorj, că în moşia lor, hotărnicită încă de 14 ani, — e vorba de hotărnicia arcanilor din 1776— şi-au construit o piuă. Preotul Toan, fiind din aceleaşi „moş” cu jeluitorii, Şi-a făcut separat o piuă în alt vad. După cîtva timp, văzînd că piua jeluitorilor Constantin şi Staicu merge mai bine, a vrut să fie şi el părtaş cu ei pe piua lor, dar fără nici o „întoar- cere de cheltuială”. După cum au cerut jeluitorii, isprăvnicatul i-a pus în vedere preo- tului Ioan să-şi construiască o altă piuă, pentru că în moşia lor mai erau încă două vaduri slobode.1 Bănuim că într-adevăr acestea sînt primele, sau printre primele pive din Arcani, construite imediat după hotărnicia tuturor arcanilor din 1776. în Cîmpofeni hotărnicia a fost în 1778. Dacă ar fi fost construite mai înainte de această dată, nu se putea să nu fi fost menţionate în suszisa hotărnicie, atît de importantă, aşa cum sînt men- ţionate morile. Deci, din lipsă de documente, pînă la proba contrarie, se poate con- chide că pivele în Arcani au apărut în jurul anului 1780. Tot din acest act, cît şi din celelalte acte prezentate, se vede că în sec. al XYIII-lea şi al XlX-lea, preoţii satelor erau interesaţi în această industrie a morăritului şi piuăritului şi nu se dădeau» în lături nici de la pricini de judecată. La pricinile de judecată, cît şi la diferite litigii, al căror obiect îl constituiau fie morile, fie pivele, sau unele şi altele, se făcea apel adeseori la bătrînii satului respectiv, ba chiar şi la cei din satele vecine, pentru a cerceta la faţa locului şi a hotărî cu multă chibzuinţă. Chiar dacă împricinaţii nu se împăcau prin hotărîrile luate de bătrîni, totuşi hotărîrile lor aveau mare influenţă la instituţiile judecătoreşti. Printr-o jalbă din 1820, adresată divanului Craiovei, fraţii diaconi Achim şi Gheorghe (Daviţoiu) din Strqieşti, de care am vorbit şi mai înainte, se plîng într-o pricină cu Xicola Popescu şi nepotul său Constantin din Cîmpul-Fomii pentru o moşie cu vad de moară, dar şi de piuă în apa Jaleşului. Ei pretind că această moşie a fost stăpînită de moşii şi socrii lor, pe care le-au dat-o lor de zestre şi care moşie a fost hotărnicită în 1778. La acest pămînt cu vad de moară avea pretenţia, după cum am mai arătat, şi biv vel logofătul Dimitrie Bibescu, din cauza căruia Achim şi Gheorghe (Daviţoiu) s-au dus la el în Bucureşti, unde au „cheltuit bani buni cu dobîndă mai mult de taleri 20” 1 2. Procesul, pînă la urmă, se deduce că a fost cîştigat de jeluitori, pentru că moara şi piua lor au fost moştenite de rudele lor Daviţoii din Cîmpofeni. Din act reiese că moara, în locul cu pricina, a fost construită înainte de 1820, iar mai tîrziu s-a construit şi o piuă pe braţul principal al Jeleşului, vizavi de moară, căci pămîntul lor continuă şi peste Jales, spre apus. Această piuă a fost demolată în 1960. 1 Vezi „Anexe” doc. nr. 7. 2 Biblioteca Acad. R.P.R., CLXXXV, 93 ; doc. orig. lilriie. www.dacoromanica.ro 940 V. CARABIŞ 10 Gheorghe Giurgiulescu din Arcani, în 1829, septembrie 23, înainte de a pleca la oştire, ca să slujească ,,la orînduiala pandurilor” fiindu-i teamă de moarte, lasă testament soţiei sale să stăpînească peste toată averea mobilă şi imobilă. „Am la sat la mîna femeii mele această carte cum să stăpînească casa şi siliştea şi vadul de moară şi de piuă şi locurile de peste apă şi pe unde sînt livezi, şi via, şi pivniţa şi toată partea de moşie pe unde este” Siliştea continua peste Jaleş spre răsărit. Nicolae Duşe din Cîmpul-Fomii, printr-o jalbă din 1833, noiem- brie 23, către judecătoria jud. Gorj, se plînge împotriva rudelor sale Andră- şoii, pentru o moară şi pive, unde cu toţii erau părtaşi. De la o vreme, după ce prima moară şi piuă a lor fuseseră incendiate, Andrăşoii au construit o nouă moară şi două pive, neîngăduind ca Nicolae Duşe să mai fie părtaş cu ei, precum fusese tatăl său şi nici nu-i îngăduiau să-şi construiască şi el o moară sau piuă, deşi loc de vad era destul. Pentru aceea el cere judecă- toriei să delege pe preoţii Lupu din Stolojani şi Ivdochie din Arcani, care, după ce vor cerceta la faţa locului, să-i aleagă şi lui partea sa de moşie şi să-l bage cu rudele sale părtaş la moară şi piuă şi să se împace. în caz că nu se pot înţelege pe această cale, rămîne ca judecătoria să hotărască2. Din analiza acestui act se desprinde tendinţa de acaparare şi cotro- pire a celor slabi de către puternici, pentru că Nicolae Duşe, rămînînd fără tată de mic, a crescut slugă pe la unii şi alţii — cum mărturiseşte el. De această împrejurare grea au căutat să profite rudele sale. Acest lucru se constată şi din raportul către judecătorie, din 1835, martie 9, făcut de Matei Cornescu şi de preotul Ivdochie, în urma cercetărilor la faţa locului. Din act reiese că Nicolae Duşe a făcut o nouă jalbă împreună cu un nepot al său. „Loc de pivă să facă nouă — scrie raportul — este fără vătămare, nici morilor nici pivelor pîrîţilor (Andrăşoii), ci jeluitorii fiind sărmani şi pîrîţii mai cu putere nu voiesc a-i lăsa să facă şi ei pivă iar şi cu ei de frăţire.”3 Trimişii judecătoriei au încercat „în multe chipuri” să-i împace, dar din cauza pîrîţilor care s-au opus, nu s-a ajuns la un rezultat pozitiv. Cer şi ei ca, în urma raportului lor amănunţit, judecătoria să chibzuiască şi să hotărască „cele drepte”. Printr-o jalbă adresată tot judecătoriei jud. Gorj, preotul Gheorghe Daviţoiu, Gheorghe Bican, Ilie Popescu şi alţii se plîng contra lui Barbu şi Ilie (Coiculescu) din Cîmpul-Fomii, deşi erau toţi părtaşi pe piuă şi moară, că pîrîţii au făcut o piuă nouă. Din această cauză s-au înecat şi piua şi moara veche. Cer judecătoriei ca pîrîţii să-şi distrugă piua cea nouă şi să le plătească şi despăgubiri pentru moară şi piuă de la data înecării lor. Judecătoria, prin cartea de judecată din 1836, ianuarie 29, găseşte dreaptă jalba jeluitorilor şi hotărăşte: „De aceea după pravilă partea 2, capitolul 3, paragraful 16, litera 10 nu pot acum pîrîţii a ţinea pioa cea nouă măcar şi vad veichi de a fi avînd, de vreme ce cu facerea pivelor pricinuieşte înacătura pioi jeluitorilor fiind cu apropiiere una cu alta şi găsim cu cale să-şi aridice pioa lor, lăsînd apa slobodă, a nu mai 1 1 Vezi „Anexe", doc. nr. 9. 1 Ibidem, doc. nr. 11. * Ibidem, doc. nr. 12. www.dacaromamca.ro 11 MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (SEC. XVII XIX) 941 pricinui înecătura piei jeluitorilor.” Şi tot după pravilă, judecătoria hotărăşte ca pîrîţii să plătească jeluitorilor despăgubiri şi pentru piuă şi pentru moară, de la data încetării funcţionării lor1. O pricină de despăgubiri şi cota-parte la piuă ne este cunoscută între Dumitru Ciobotea din Cîmpul-Fomii şi Cătuţ din Arcani. Printr-un act din 1838, octombrie 30, adresat suptocîrmuirii plăşii Jiului, se arată că aleşii satului Cîmpul-Fomii, în urma cercetării făcută la faţa locului, au hotărît ca pîrîtul Cătuţ să despăgubească pe jeluitorul Dumitru Ciobotea pentru repararea pivei făcută de el singur şi să ia ca stăpînire numai a patra parte, cît i se cuvine dreptul său de părtaş la această piuă2. Tot din cauza neînţelegerilor pentru cota-parte pe piuă, e o pricină din 1846, mai 28, între Constantin Berea şi Ion Arcanu din Arcani. După raportul aleşilor satului Arcani, suptocîrmuirea plaiului Vîlcan găseşte că cererea jeluitorului Ion Arcanu e „nedreaptă şi min- cinoasă” şi hotărăşte ca pîrîtul Constantin Berea să-şi ţină şi de aci înainte „în bună pace” acea piuă3. în baza tuturor acestor pricini din cauza vadului de piuă sau de moară» căci de aci pleacă orice pretenţie asupra cota-părţii ce se cuvine fiecărui părtaş, se ascunde şi tendinţa, mai mult sau mai puţin expresă, de acaparare a unuia sau mai multora dintre aceştia, care, la un moment dat se simt mai puternici, folosindu-se întotdeauna de împrejurările defavorabile ale celorlalţi părtaşi, fiind în general strîmtoraţi. Pe o piuă, ca şi la moară, puteau să fie, după cum ne arată actele, de la 1 la 4,5 sau chiar mai mulţi proprietari. Toţi care aveau pămînt în dreptul vadului, de unde începea apa să se mărească aveau dreptul la beneficii. Drepturile şi datoriile la cota-parte sînt proporţionale cu lăţimea terenului, pe care o are fiecare. Unul, de exemplu, se poate folosi de piuă o lună, altul o săptămînă şi chiar o zi, şi tot aşa prin rotaţie se schimbă fiecare. Cel care are pămîntul suficient de lat, care să cuprindă un vad, putîndu-şi face piua în dreptul averii sale, e singur stăpîn. Cazuri însă de acestea erau foarte rare. Pe măsură ce se înmulţea populaţia, în aceeaşi măsură se fărîmiţa şi proprietatea ţărănească, încît unii fii, nepoţi etc. ajungeau să stăpînească numai cîte o „curea” de pămînt, lată de un stînjen. La mori e aceeaşi situaţie. Din cele arătate mai sus rezultă că în Valea Jaleşului, în sec. XVII — XIX, existau un număr însemnat de mori şi pive care satisfăceau atît interesele ţăranilor stabiliţi în acel loc cît şi ale celor din regiunea înconjură- toare. în satele moşneneşti morile aparţineau moşnenilor, care au dus o luptă îndîrjită împotriva unor boieri ce căutau să le acaparaze pămînturile cu vaduri de moară. Începînd din sec. al XVII-lea se constată în sa- tele de pe valea Jaleşului un proces de sărăcire a moşnenilor, de cădere a lor în starea de rumînie, fapt care a dus în anumite perioade la o ac- centuare a luptei ţăranilor sărăciţi împotriva exploatatorilor. * * 1 Vezi,, Anexe”, doc. nr. 13. * Ibidem, doc. nr. 14. * Ibidem, doc. nr. 15. www.dacaromamca.ro 942 V, CARABIŞ 12 ANEXE 1 172G, aprilie 16, Zapisul de vtnzare al lui Coica din Clmpul-Fomii dat lui Nicola, fiul lui Deatco din Arcani, pentru o crivină cu vad de moară. ★ Adecă eu Coica ot Cîmpul-Fomii dat-am acest bun şi încredinţat zapisul al mieu la mîna Nicolii sin Deatco ot Arcani, precum să se ştiie că cumpărînd eu o crivină cu vad de moară de la Ionăş feciorul lui Con- standin Juvela şi de la Preda sin Juvela ot Arcani, în bani şapte sute, eu m-am sculat ca să vînd acea crivină, la altă parte. S-au sculat Nicola al lui Deatco ce caste mai sus scris şi nu l-am îngăduit ca să o vîndă la altă parte, fiindcă să cădea că era tot de un neam cu Ionaş şi cu Preda Juvela. Şi nu l-am mai lăsat, ci mi-au dat el bani însă taleri 8 pol şi i-am dat crivină cu vadul ei de moară, care crivină easte din apa mare pînă în gîrlă, cum scrie şi în zapisul ce l-am cumpărat eu de la Ionăş şi de la Preda care i l-am dat şi acela la mîna lui tot ca să să încredinţează ca să fie lui moşie ohab- nică şi feciorilor lui, nepoţilor strănepoţilor, cîţi Dumnezeu îi va dărui pînă în veac, fiindcă am răscumpărat-o cu bani gata, care i-am luat eu din mîna lui. Şi cînd s-au făcut acest zapis, au fost mulţi oameni mărturii. Apriliel6, leat 7234 (1726). + Eu Coica ot Cîmpul-Fomii vînzător, eu Nica ot Arcani, martor, Giurgiulescu, eu Eăduţi Giurgiulescu ot tam martor, eu popa Achim ot Cîmpul-Fomii martor. Şi am scris eu popa Florea ot Arcani cu zia Coicăi şi martor. Doc. orjg. hlrtie, In posesia noastră. 2 Sce. XVIII - pînă In 1732 Locuitorii din Arcani se opun ca să fie la un loe cu Conslanlin Comisarescu (comisaiul Const, Obedeanu), ★ Noi satul Arcani nu pohtim pe dumnealui Constantin Comisarescu ca să ţie cu noi, că noi ne-am vîndut tot ce am avut şi ne-am băgat cape- tele care cum am putut de am făcut toţi bani, *ca fiind această moşie vîndută la Nila (sic) Reanghea drept taleri 130. Apoi dacă a murit Nicola Reanghea şi fiind dator dumnealui Constandin Obedeanului şi apucînd pe Stoica feciorul Reanghi pentru bani, deci el neavînd bani, au scos www.dacorQmanica.ro 13 MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (SEC. XVII XIX) 913 această moşie vînzătoare, ci n-au vrut ca să o TÎnză iar într-aceşti bani taleri 130, ci au vîndut-o drept taleri 200, fără ştirea noastră, ci e-am fost dat un vad de moară înfundat, iar în urmă am mai înţeles că au mai luat pămînt stînjeni 130 fără ştirea noastră. Ci văzînd atîta meşteşugire, am muncit de-am făcut bani să-i dăm dumnealui. Eu Savul, eu Drăghici, eu Dragomir, Ion Eadu, iar Eadul Dumi- traşcu, eu Coica Lăpădătescu, eu Ylăduţul Lăpădătescu, eu Cornea Lăpă- dătescu, Pîrrul Giurgiulescu, Drăghici, eu Eilip, eu Ion Stanciu, Ylad Ghiorghie. Doc. orig. hlrtie, In posesia noastră. 3 1732 (fără lună şi zi) Memorialul unor moşneni din Arcani către cezara crăiască administraţie din Craiova tn legătură cu o pricină dintre ei şi Constantin Obedeanu, pentru o moşie şi un vad de moară. ★ Prea cinstita cezara crăiască ardministraţie, Cu plecat memorial jeluiesc măriei tale şi dumneavoastră ca să avem dreptate cu dumnealui Obedeanu pentru un vad de moară şi pentru cîţiva stînjeni de moşie din Arcani sud-Gorj, că am mai dat un memorial la prea cinstita administraţie şi răspunsul ne-au ieşit ca să-şi ia dumnealui banii şi noi după porunca prea cinstitei administraţiei i-am dat banii şi dumnealui nu va să-i ia bani şi am şezut două săptămlni şi-am tot dat banii şi nicidecum nu va să-i ia. Şi iar acum am venit de-i dăm banii şi nu va să-i ia, ci perim vreame de iarnă aici ca vai de noi, şi ne rugăm cu lacrimi ca să se milostivească prea cinstita administraţie ca să-i mai poruncească ca să ia banii, că nelulnd banii noi nu-1 îngăduim să stăpî- nească moşia cu noi împreună, că am adus carte de la tot satul cum că nu-1 îngăduim, ci ne rugăm să avem dreptate să nu mai perim de nevoie aici vreme de iarnă. Şi cu toată plecăciunea rămlnem ai măriei tale şi ai dumneavăastră plecaţi moştenii din Arcani sud-Gorj. 1 Doc. orig. hlrtie, In posesia noastră. 4 1732, noiembrie 14 Scrisoarea lui Ad. Rotând — secretarul cezarei administraţii către Constantin Obedeanu tn pricina unei moşii şi vad de moară tn Arcani. ★ Cinstit dumneata Constantine Obedeanu, măcar că s-au văzut şi memoriul al dumitale ce ai dat pentru acest vad de moară, dar de vreame www.dacaromamca.ro 914 v. cArAbiş 14 ce lor li se mai cade a ţinea moşie şi moară în Arcani decît dumitale, nemai- avînd dumneata treabă într-acest hotar, iar iai dumneata banii şi să le slobozeşti moşiia şi vadul de moară, că lor se cade, iar de ai altceva a răspunde, să vii dumneata cu dînşii de faţă. Din porunca prea cinstitei chezaro administraţiei Craiova, noiem- brie 14, dni 1732. Ad. Eoland Doc. orig. htrlie, tn posesia noastră. 5 1790 septembrie 22 Cartea ispravnicatului de Gorj către Dumilrache Sănălescu, Nicolae al Niculii şi ■diaconul Ion Costescu, In pricina pentru o piuă dintre Constantin şi preotul din Arcani. ★ Dumneata Dumitrache Sănătescule i Nicolae al Nicolii i moliftei tale diiacone Ioan Costescule. Aicea ni se jeluiră aceşti oameni anume ’Constandin i Staicul cu cetaşii lor ot Arcani, precum că de patrusprezece ani avînd hotărnicia în hotarul lor de moşie Arcani şi-ar fi luată curaua lor împreună cu a popii Ioan, tot pe de o parte, fiind cu toţi dintr-un moş, T>e care parte ar fi căzut şi patru ruduri de pivă. Şi aceşti jeluitori cu verii lor s-au apucat de au făcut o pio şi chemînd şi pe vărul lor popa Ioan să lucreze cu toţii, n-ap vrut, zicînd că va face deosebit într-alt vad şi apucîndu-se numitul preot cu un unchi al său anume Ioan Albul de şi-au făcut pivă şi de atunci pînă acum au tot stăpînit cu pace unii de către alţii, iar acum numitul preot văzînd pioa jeluitorilor că easte cu casă mare şi cu bun lucru, s-ar fi sculînd ca să intre în pioa lor şi el părtaş, fără de nici o întoarcere de cheltuială şi numiţii jeluitori zic că poftesc, ■că mai fiind încă doă vaduri slobode, să facă într-un vad de acelea numitul preot pio deopotrivă pivii lor şi vor intra cu toţii părtaşi înt-amîndouă pivele, ori să vor muta ei în piva ce va face preotul şi preotul va rămînea singur stăpînitor în piva ce au făcut-o ei, care fiind trebuinţă de a se cer- ceta la faţa locului, să vedeţi sînt vaduri după cum arată jeluitorul sau nu. Iată că v-am orînduit să faceţi cercetarea, unde fiind amîndoao părţile de faţă şi fiind vadul după cum arată ei la vadul ce va fi mai bun, să faceţi pe preot să înţeleagă ca să facă şi molifta sa pioă deopotrivă şi aşa să fie stăpînitori cu toţii într-amîndoao şi de se vor odihni după alegerea ce veţi face, bine, iar de nu se vor odihni, să daţi adeverinţă cu iscălituri de cercetarea ce aţi făcut şi în ce chip aţi găsit cu cale, cu care adeverinţă vor veni şi înaintea noastră de li se va face cuviincioasa îndreptare cu carte de judecată. Aceasta. . 1790 septembrie 22. Constandin (loc rupt în original) ' Doc. orig. htrtie, In posesia noastră. www.dacaromamca.ro 15 MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (SEC. XVII XIX) 945 6 1816, decembrie 10 Zapisul de vtnzare al lui Ion Giurgiulescu şi alţii, dat popii Iodochie pentru un oad de jnoară din Arcani. ★ Adecă noi care mai jos ne vom iscăli, dat-am zapisul nostru la mina părintelui Ivdochie, precum să să ştie că am vîndut noi un vad de moară •cumpărat de la moşul sfinţiei sale şi sculîndu-ne noi ca să vindem partea noastră ce ni se vine de pămînt, cit şi cu vadul ce se cuprinde într-însul, sfiinţia sa nu ne-a îngăduit a vinde într-altă parte. Noi văzînd aşa am cerut la sfiinţia sa banii, fiindcă i se cădea şi ne-au dat banii pe stînjen cîte taleri 3. Eu Gheorghe sin Ion Giurgiulescu am dat 2 stînjeni cu taleri 6 şi eu Ion sin Deatco am dat doi stînjeni cu taleri 6 şi eu Dinu sin popa Matei am dat doi stînjeni cu taleri 6. şi i-am dat şi zapisele cele vechi. Şi aceşti stînjeni sînt în Cîmpul Mic din apă pînă în Gomnuşe, cu apa cu tot să stăpînească sfinţia sa în rupt şi copiii sfinţiei sale, nepoţii, strănepoţii cît Dumnezeu îi va dărui pînă în veac. Şi pentru credinţă ne-am iscălit mai jos ca să să crează. 1816, decembrie 10. Eu Gheorghe sin Ion Giurgiulescu vînzători, eu Ion sin Deatco Giurgiulescu vînzători. Eu Dinu sin popa Matei vînzător. Şi am scris eu •deaconu Dincă cu zisa vînzătorilor. Doc. orig. hlrtie, In poresia noastră, 7 J833, februarie 3 Zapisul lui Gheorghe, ginerele lui Ion Sauu din Arcani, pentru un oad de moară dai lui Ion, fiul popii Gheorghe din Slroieşli, cu taleri 70. ★ Adică noi care mai jos ne vom iscăli, încredinţăm cu acest zapis a nostru la mîna dumnealui Ion sin popa Gheorghe genere ot Stroieşti precum să să ştie că ne-am învoit între noi de i-am dat partea noastră de vad ce ni se vine la crivina ce o avem la Arcani, în capul moşii dumnealui, ea să fie slobod să facă moară. Şi ne-am dat acest vad cu taleri 70, adică lei şaptezeci şi să avem a măcina şi noi fără de vamă. Şi să aibă a stăpîni cu bună pace pînă în veac. Şi ne-am iscălit mai jos ca să să crează. 1833, februarie 3 Eu Gheorghe zăt Ion Savu, dempreună cu soţia mea Călina am dat acest zapis. Eu Stanca, soţia lui Gheorghe Savu am dat acest zapis. Eu Pîrvu spătaru martor. Şi am scris eu Achim Chirtoc cu zisa numiţilor şi sînt martor. Eu sin popa Achim am scris şi sînt martor ot Stroieşti. Doc. orig. hlitie, tn posesia noastră. www.dacaromamca.ro 946 V. CARABIŞ 16 8 1833, noiembrie 23 Jalba lui Nicolae Duşe din Cimpul-Fomii către judecătoria Gorj, împotriva rudelor sale Andrăşoii, pentru o moară şi pive. * Nicolae Oteteleşeanu-Procit Grefier Vasile Mongiescu Cinstitului dumnealui prezidentu judecătoriei judeţului Gorju Fac prea plecata arătare dumitale că eu avînd moşie de moştenire în (... 1) din Arcani ce se zice Andrişoiu şi tatăl meu cît au trăit au avut într-aceasta cura de moşie împreună cu dînşii moara şi pioă tot într-un vad şi s-au întîmplat de s-au aprins şi moara şi pioa, au murit şi tatăl meu. Eu am rămas mic nevîrstnic, am crescut slugă pe la unii alţii, iar de la o vreme încoace acele neamuri şi părtaşi ai mei pe moşie, deosebind vadul între acea curea, au făcut o moară şi două pive şi pă mine nu mă îngăduiesc a fi părtaşi cu ei, precum a fost şi tatăl meu şi nici nu pot să-mi fac nici moară nici pivă din pricină ca să nu să (... 1) de ale lor. Pentru care mă rog dumitale să fie cinstită poruncă către preotul popa Lupu ot Stolojani şi către popa Ivdocbin din Arcani, la care este şi (... 1) moşii să vie la faţa locului şi or să văd să-mi aleagă şi mie ca celorlalţi sau să mă bage cu ei părtaş în pio şi în moară şi să ne împace, iar neputîndu-ne împăca cu cercetarea şi alegerea de la faţa locului, în scris să fie sorocească a veni la cinstita judecătorie de unde cum duhul sfînt va lumina asupra dreptăţii mele. Prea plecat Nicolae Duşe ot Cîmpul-Fomii Prezidentul judecătoriei Jud. Gorju Pîrîţilor dintr-această copie de jalbă li se scrie aici la judecătorie spre înfăţişare cu jeluitorul. 1833, noiembrie 23. Nicolae Oteteleşeanu, procit Grefier, Nicolae Mongiescu. Doc. orig. htrtie, In posesia noastră. 9 1836, martie 9 Carte de judecată dată lui Nicolae Duşe pentru o pricină cu Andrăşoii din Arcani penii u o moară şi pive. ★ Cinstita judecătorie a acestui judeţ . După jalba ce au dat Nicola Duşe ot Cîmpul-Fomii către cinstita judecătorie cu nr. 2226 pentru moşneni Andrăşoiu din hotarul Arcanilor 1 Loc rupt in original. www.dacaromamca.ro 17 MORI ŞI PIVE PL VALEA JALEŞULUI (SLC. XVII—XIX 947 «a avînd şi el moşie de moştenire cu dînşii într-acel hotar şi fiind scăpătat şi strămutat la satul Stolojani şi mai sus numiţii şi-a făcut moară şi pive în marginea moşiei cu iezături, în dosul căruia jelbi ni se porunceşte noo celor de faţă să facem cercetare cu desluşire. Şi după cinstită poruncă la sorocul ce şi-au pus amîndooă prigo- nitoarele părţi, am mers în faţa locului faţă fiind pîrîţii cu jeluitorul. Aduse popa Gheorghe ot Stroieşti i Gheorghe Băcanu ot Cîmpul-Fomii i popa Dincă ot tam cu fraţii lui i Constandin Cătuţi ot Arcani i Radu Băcoi ot tam, moşnenii Andreşoiu şi mai întîi făcînd cercetare la moşia lor, ce o au de moştenire frăţească, am găsit acel hotar al lor deosebit printre doă hotare Arcani şi Cîmpul-Fomii, un tei ce se numeşte Coicoieso împietrit deosebit şi-l stăpînesc ei toţi curăleşte, adică pă de la deal stînjeni treizeci şi trei cirte Mcola Duşe cu nepotul său Ion şi pă de la vale stăpînesc stînjeni şaizeci şi doi pi trei cirte mai sus pîrîţi părtaşi cu jeluitorul pînă în piva ce o au pîrîţii. Această am făcut-o noi din piatra lor despre Stroioni în jos alăturea cu Jaleşul. Despre apus am făcut cercare şi cel doilea şi am luat iarăşi cu trăsură despre răsărit de Jaleş alăturea pe marginea apei trecînd peste un crac de apă cu trăsura, adică o ceruză a morii pîrîţilor şi am dat stînjeni treizeci şi trei şi trei cirte jeluitorului cu nepotul său şi stînjeni şaizeci şi patru am dat pîrîţilor pînă în moara ce o au aici. într-aceste două trăsuri le scurgea pricina jeluitorului ca pîrîţi, pentru că jeluitorii cu pîrîţii sînt un neam şi stăpînesc aceste hotare, latul peste tot stînjeni 169 peste tot. Dar pricina lor este numai în seama stînjenilor de mai sus ce arătăm şi cer şi jeluitorii drept analogie după stînjeni treizeci şi trei şi trei cirte, aşi face pivă nu singur, ci cu pîrîţii altă moară de la deal de piva pîrîţilor de frăţire cu ei, fiind tot un neam. Adecă această pivă s-au găsit loc să se facă de la deal de piva lor, pă matca apii ce umblă piva pîrîţilor pă această apă cînd este mare, ce împarte în dooă pe dooă braţe şi umblă şi piva şi moara, iar cînd este mică abate apa cînd la pivă, cînd la moară, ci moara întîiu au fost făcută pe un pîrîu şi n-au putut să umble şi pă -moară au abătut apa din matca veche, de au umblat moara vara şi iarna. Piva unde s-au vorbit Gheorghe Băcan i un Gheorghe Băloi să facă pivă cu jeluitoru şi tăind lemne au lucrat cîtva şi pă urmă i-au luat şi lemnele şi le-au mutat la piva pîrîţilor. Loc de pivă să facă noă este fără vătămare, nici morilor nici pivelor pîrîţilor, şi jeluitorii fiind sărmani şi pîrîţii mai cu putere nu voiesc a-i lăsa să facă şi ei pivă iar şi cu ei de frăţire. Am stăruit în multe chipuri să-i împăcăm şi în mijloc n-au stăruit, nu de alta, ci ca să se folosească numai pîrîţii şi jeluitorii să rabde. Am făcut şi o hartă cum merge pricina în faţa locului, ca să se vază de cinstita judecătorie unde este loc de pivă noă, acum de a se face iarăşi de frăţire şi cînd va umbla piva de la vale, să umble şi această ce o vor face curgerea pricinei. într-acest chip merge, iară cinstita jude- cătoria va chibzui cele drepte. 1835, martie 9 Matei Cornescu, Eu popa Ivdochie ot Arcani Doc. orig hlrtie, tn posesia noastră. www.dacaromamca.ro 948 V. CARABIŞ 18 10 1856, lamirie 29. Cartea de judecată in pricina unei mori şi a unor pive, dată unor săteni din Ctmpul- Fomii şi Slroieşli. ★ Judecătoria jud. Gorju Popa Gheorghe Daviţoiu, Gheorghe Bican, Ilie Popescu, Eadu Coiculescu, Constandin nepotul său ot Stroieşti i ot Cîmpul-Fomii, după jalba ce au dat către prezedenţia acestii judecătorii la 11 ale trecutului ghenar, supt nr. 94, s-au înfăţişat la judecată înaintea noastră un Barbu sin Mariia şi Badea sin popa Ilie ot Cîmpul-Fomii, arătînd jeluitorii că sînt peste 55 de ani trecuţi, de cînd un popa Hie împreună cu un Gheorghe Băloi şi cu un Steghe Matei, au făcut o moară şi de sînt 30 de ani trecuţi, au făcut şi o pioă frăţească într-alt iaz spre apus, pe care au şi stăpînit-o în hună pace, atîţ părinţii lor cît şi ei pînă acum, cînd pîrîtul Barbu s-au pus de au făcut o pioă nouă cu depărtare numai de zece stînjeni de cea veche, luînd şi doi părtaşi de ai lor din piva cea veche de minţi şi zătorind apa au înecat pioa lor cea veche şi stă pioa din pricina lor de la înecare şi pînă acum. Cerere făcînd-o se îndatora pîrîţii să-şi aridice pioa cea nouă fiindcă au înecat-o pă a lor, că nu se poate umbla. Dintră pîrîţi răspunsă Badea sin popa Ilie, că pioa cea veche fiind făcut în moşia lui de tată său Ilie împreună cu socrii şi părinţii jeluitorului de douăzeci şi cinci ani trecuţi şi nemaiputînd-o suferi în moşia lui, s-a învoit cu Barbu Coiculescu de au făcut pe cea nooă în moşia lui din jos de cea veche, cu depărtare cam şaptesprezece stînjeni, făcîndu-1 şi pe el părtaş; în care pio nu să împo- trăvesc a primi şi pă jeluitorii cu partea ce au în pioa cea veche. Jeluitorii răspunseră împotrivă că nu să vor strămuta din pioa cea veche, cerînd a se îndatora pîrîţii să-şi aridice pioa cea nouă, ca să le fie apa slobodă să nu pricinuiască şi de aici înainte înecătura pioelor, adăogînd pe lîngă aceasta că pîrîţii cu aceea pio le-au luat apa şi de la moară, care o au tot de tovărăşiie pîrîtul Badea şi pă lîngă pioele stă şi moara de astă toamnă încoaci, cerînd a se îndatora pîrîţii să le plătească atît venitul pioei, cît şi venitul morii ce li se cuvine partea lor. Pîrîţii se împotriviră, zicînd că nici le-au luat apa de la moară, nici le-au stătut moara din pri- cina ce zice, şi le-au stătut din pricina că este stricată, sărind călcîiul de la butură. De aceea nici să cunosc datori a plăti venitul morii. Iar pentru pio, neputînd tăgădui că au stătut din pricina piilor, zisără că să mulţu- mesc a da în stăpînirea jeluitorilor pioa lor cea nouă şi să o stăpînească atîta vreme, cît să va dovedi că au stătut a lor din pricina facerii pioei celei noi şi jeluitorii nu primiră aceasta, ci împotrivă, cerură tot ca şi întîi, adecă să se strice pioa cea nouă, ca să nu le mai pricinuiască înecătură şi să-i despăgubească de paguba ce să va dovedi prin cercetare la faţa locului, că li s-au pricinuit cu facerea pioelor celii nouă. Deci de vreme ce însuşi pîrîţii mărturisiră în judecătoria că pioa jeluitorilor în care este deopotrivă părtaş cu dînşii şi Badea sin popa Die, unul din pîrîţi, este făcută din vechime, adecă de douăzeci şi cinci de ani trecuţi şi că de atunci www.dacaromamca.ro 19 MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (SEC. XVII XIX 9 19' şi pînă acum şi-au avut şi stăpînirea în pace de către dînşii. De aceea după pravilă partea 2, capitolul 3, paragraf 16, litera 10, nu pot acum pîrîţii a ţine pioa cea nouă, măcar şi vad vechi de ar fi avînd, de vreme ce cu facerea pioelor pricinuieşte înecătură pioi jeluitorilor, fiind cu apropiere una de alta şi găsim cu cale să-şi aridice pioa lor, lăsînd apa slobodă, a nu mai pricinui înecătură piei jeluitorilor. Şi pentru că fără drept cuvînt şi fără ştire de judecată, au făcut această urmare, datori sînt să plătească jeluitorilor şi venitul pioei, ce se va dovedi prin cercetare la faţa locului,, că ar fi putut loa din partea lor ce au într-acea pio, încă pă vremea ce au stătut din pricina facerii pioaii celei nouă. Iar către aceasta datori sînt să plătească jeluitorilor şi din venitul morii partea lor ce li se va cuveni, pă cîtă vreme au stătut, de să va dovedi prin cercetare la faţa locului, că au stătut din pricina pîrîţilor, iar nu din altă osebită pricină, iarăşi după pravilă, partea 5 cap. 9 paragraf 1 de la adaos, litera 88, iar cel nemulţumit pă această hotărîre să se facă apelaţie la cinstit divanul Cra- iovei, secsia civilă în sorocul legiuit de două luni, după primirea copiei de anafora. 1836, ghenarie, 29. Prezedentul Mcolae Otetelişanu, sluger, Vasilie Mungescu, biv treti logofăt, procit grefier Vasile Mungescu. Prezedentul judecătoriei jud. Gorj Copie întocmai după cea adevărată care este în condica judecătorii 1836, Chenar 21 Prezident Mcolae Otetelişanu, sluger, procit Vasile Mungescu L.S. Astăzi la cincisprezece ale lunii lui iulie, am primit copiia de anafora prin dumnealui suptcîrmuitorul plăşii. 1836, iulie 15. Popa Gheorghe Daviţoiu Suptcîrmuirea plăşii Jiului. Cel mai sus iscălit şi-au primit copia de anafora pentru care s-au adeverit. 1836, iulie 15 Indescifrabil Doc. orig. htrtie, In posesia noastră. 11 1838 octombrie 30 Cercetarea făcută de aleşii salului Ctmpul-Fomii In pricina dintre Dumitru Ciobolea şi Căluţ din Arcani, pentru o piuă. ★ Cinstită suptocîrmuirea a plăşii Jiului. Plecaţi aleşii satului Cîmpul-Pomii. După jalba ce au dat Dumitru sin Constandin Ciobotea dintr-acest sat, în pricina unui vad de pivă ce are a-1 împărţi cu cumnatul său Cătuţ ot Arcani, la care jalbă să sloboadă cinstită poruncă supt nr. 20 către noi, ca să cercetăm cu cumpătate împrejurarea cuprinsă şi să facem îndestu- lare judecătorului, iar fiind pricină de nemulţumire, cu raport să-i trimit www.dacaromamca.ro 950 V. CARABIŞ 20 amîndouă părţile înaintea dumitale, la care cinstită poruncă următor fiind mergînd în faţa locului cu amîndouă părţile faţă, am intrat în cer- cetare. Arată jeluitorul că pîrîtul fiind dus la rînd, jeluitorul văzînd că piua este stricată şi pîrîtul fiind dus, au pus oameni cu bani au dres-o, puind de au făcut şi optzeci oca de mei. Întrebîndu-se şi pîrîtul ce răspunde, arată xă el fiind dus în slujbă, au lucrat jeluitorul şi au şi mîncat-o, dar de îi va întoarce partea sa, [el] îi va întoarce cheltuiala. Jeluitorul se îm- potrivi zicînd că lui i se cuvine trei părţi cu a mătuşii-si Ilinca şi pîrîtului o parte şi pentru această cere a i se întoarce cheltuiala de la pîrît, ca unu ce n-au fost în lucrul pivei şi apoi să fie slobod pe partea sa. Pîrîtul fără a-i întoarce cheltuiala, s-au pus şi au intrat în piuă şi nu numai pe partea ce i se cuvine, ci şi pe partea mătuşii-să, ce au luat cu embatic şi cincispre- zece ani. Şi noi de cercetarea ce am făcut, găsirăm cu cale că mai întîi trebuia să-i întoarcă cheltuiala jeluitorului şi apoi să intre în stăpînire pe partea sa, iar nu şi pă partea mătuşii-sa şi de aceea se îndatora pîrîtul săi plătească cheltuiala lucrului şi venitul pă partea mătuşi-sa. Pîrîtul nefiind mulţumit a-i plăti nici într-un chip, de aceea se trimiseră la cinstita ocîrmuire şi cum va găsi cu cale, aşa va rămînea. 1838, octomvrie 30. Nr. 120 Nicolae Popescu, Staicu Nicolescu, Staicu Bălan aleşi Ion Yărăşoiu scriitor. Doc. orig. hlrtie, In posesia noastră. 12 1846, mul 28 Raportul aleşilor din Arcani pentru o pricină de piuă Intre Constandin Berea şi Ion Arcanu din acelaşi sat. ir Cinstita suptocîrmuire a plaiului Yîlcan. Plecat raport de la aleşii satului Arcani.. La cercetarea ce s-au făcut lui Constandin Berea, după jalba ce au dat-o un Ioan Arcanu, pentru numitul Constandin, pentru un zapis ce-1 are dat de la tatăl lui Constandin la mîna lui Ion Arcanu, cu plecăciune am primit porunca cinstitei suptocîrmuiri şi întocmai am fost următori cinstitei porunci şi am adus amîndouă părţile la casa de adunare şi le-am făcut straşnică cercetare. Mai întîi am intrat în cercetarea lui Ion Arcanu je- luitorul cu ce temei de înscris caută parte în piva lui Constandin Berea. Arată un zapist făcut din leatul 1832 octomvrie 27, iscălit de doi oameni martori cu scriitorul, dat de tatăl lui Constandin. Berea dempreună şi cu Constandin fiul său, ca să facă ei amîndoi şi să stăpînească Badu Berea trei maie şi numitul Ioan un mai cît va ţine aceste lemne. Aşa după ce că au făcut-o, au stăpînit-o doi ani, iar după ce că au murit Badu Berea, s-au pus Constandin fiul său şi nu le-au mai îngăduit ca să stăpînească şi www.dacaromamca.ro ■21 MORI ŞI PIVE PE VALEA JALEŞULUI (SEC. XVII XIX) 051 ■de sînt acum 12 ani, să află păgubaş. Aşa noi numaidecît am întrebat şi pe Constandin Berea, cu ce cuvînt nu-1 îngăduie în pivă sau să-i plă- tească cheltuiala lei 32 parale 20, adecă treizeci şi doi şi parale douăzeci munca acelei pive. El arată şi zisă că nu-i zapistul bun, ci mincinos, iar noi după cercetarea ce am făcut acelui zapist, s-au găsit cu adevărat bun, trăind şi scriitorul acelui zapist, precum şi martorul al acestui zapist. De aceea noi neputîndu-1 împăca la faţa locului, se Primiseră amîndouă părţile cistitei suptocîrmuiri spre a li se cerceta această pricină. 1846, mai, 28, nr. 2282. Ion Lăpădătescu, Yasile Cătuţi, Dumitraşcu Cornescu, aleşi L.S. Scriitori Sandu Pîrvutoiu. • 1846, mai 28. Înfăţişîndu-se la suptocîrmuire pîrîiaşii (sic) cu acest raport, din cea mai pătrunsă cercetare ce s-au făcut pricinii, cererea jeluitorului Ion Arcanu, s-au cunoscut nedreaptă şi mincinoasă, căci deşi au înfăţişat acel înscris din 1832, octomvrie 27, ca din partea tătîne pîrîtului, dar să înţelege a fi încă mincinoasă, fiindcă pîrîtul au tăgăduit că nu ştie de el şi nici chiar jeluitorul n-au avut stăpînire după dînsul de au trecut atîta vreme peste ani 13. Deaceia s-au dat hotărîre ca pîrîtul să-şi stăpînească şi de acum înainte în bună pace aceea pivă şi nici o parte măcar să dea jeluitorului. Pentru dumnealui suptocîrmuitor Indescifrabil Doc. orig. litrtie, In posesia noastră. BOflHHBIE M CYKHOBAJIBHBIE MEJIBHMIJBI B flOJIMHE JKAJIEIUA (YE3,H TOPTK) B XVII—XIX BB. PE3IOMB IIcnojib3yH apxHBHbiii MaTepiiaji, Gojibmeft nacTbio neonyGjiHKOBaHHbiii (neKOTopbie HOKyMeHTH HBJIHWTCH CoCcTBeHIIOCTbW aBTOpa), aBTOp CTaTbH npHBORIIT p«H IIOBblX «aH- Hbix II (ţaKTOB O B03HHKH0BeHIIH H pa3BHTHH BORflHblX H CyKHOBajIblIblX MejIbHHp B CeJiaX H3 ao.’ihhm ÎKajiema: Pyrnty, CaHaTeuiTb, Apuaiib, KbiMnyji-OMHti, CTOJioHtaiib h CTpo- euiTb (ye3A Topai, OjiTeinwi) b XVII—XIX bb. Abtop nonasbiBaeT, mto MejibHHiibi Cbinn 8ai!penjieiibi aa noMecTbHMH, ynoMHHancb bo Bcex AouyMeiiTax o npoRame, HacjieAOBamm, RapeHim h o6Mene. B PyMbiHHH, KaK h na 3anane, Mejibiimia HBJin.iacb b CTapbie npeMeHa npiiBHJierneii: Mejibiimibi Gbinii y rocnoRapn, a Tannte y noMemmtoB h MOHacTbipeii, BJia- ReBUIHX IipHBHJierHpOBaiIHblMH nOMeCTbHMH. B cejiax KpecTbHii «MomnenoB», ne hbjihbuihxch KpenocTHbiMH, MejibHHpbi npnna/i- jieHtajni nanCojiee saaţHTOMHbiM KpecTbHHaM. KpecTi,HHaM nacTO npHxORHJiocb CopoTbc» npoTiiB noMenţHKOB, noTopue CTpeMHJiHCb aaxBaTHTb hx aeMjno c MecTOM arh Mejibinupj. 12 - c. S189 www.dacoromamca.ro 952 V. carAbiş 22 B XVIII b. a b nepBOii nonoBHiie XIX b. H3BecTiibi iiecKOJibKO CJiynaeB KynnH hjih 3axBaTa noMecriilt c MejibHHHHbiM SpojţoM co CToponu noMeiiţHKOB, ne npiniaaJieHtaBmHX i; cenaM «MomiieuoB». B OTHomeHHH cyKHOBanbHHx MejibHHiţ aBTop no^MepKHBaeT, hto AOKyMeHTajibiibie AaiiHbie CBHHeTenbCTByioT o iiajiHHHH paajiHMiiux npoiţeccoB h cnopoB, naMPinaBiiiHXCH naK npaBHJio na-aa MejibimHHoro MecTa. BoAHHbie MejibHHLţbi pasmiBanHCb nocTenemio c HpeBHHX BpeMeH, cyKHOBanbHbie /K6 MejIblIHLţbl TOJIbKO BO BTOpOit nOJIOBHHG XIX BeKa ÎI B IiepBOM aeCHTHJieTlIH XX B. nojiyMHJiii ciiJibHoe paaBHTiie, TaK hto flonHHa /Kaneiua CTana ca.MbiM H3BecTiibiM iţeiiTpoM BO BCeil OTJieiIHH. LES MOULIXS A FAEINE ET A FOULON DE LA YALLFE DU JALEŞ (GOEJ) AUX XYIIe - XIX8 SIÎiCLES RfiSUMfi Utilisant des documents pour la plupart inddits (dont certains sont la propridtd de l’au- teur), le present article apporte tout une sdrie de prdeisions touchant l’apparition des nioulins â eau â farine et â foulon — des villages de Runcu, Sănăteşti, Arcani, Cimpul-Fomii, Stolo- jani et Stroieşti, de l’ancien departement de Gorj (Oltdnie), aux XVIIe — XIXe sidcles. Ces moulins appartenaient aux domaines des boîards et figurent dans tous Ies actes de vente, de succession, de donation et d’dchange des terres respectives. Dans Ies pays roumains comme en Occident, la meunerie dtait autrefois un'privildge fdodal : il y avait des moulins princiers, seigneuriaux et, sur Ies domaines privildgies de l’Eglise, Ies moulins dits conven- tuels. Dans Ies villages de moşneni (paysans libres, petits propridtaires terriens) Ies moulins appartenaient aux moşneni jouissant d’une certaine aisance. Ceux-ci avaient souvent â lutter contre Ies boîards qui tentaient d’accaparcr Ies terres qui donnaient accds au moulin. Parfois c’dtaient des boîards dtrangers au village qui achetaicnt ou occupaicnt abusivement Ies pro- pridtes des moşneni pourvues d’un moulin. De tels cas sont signalds notamment au XVIIle sidcle et dans la premidre moitid du XIXe. Pour ce qui est des moulins â foulon, Ies documents font frdquemment mention de litiges et de proeds entre villageois, ayant gdndralement pour origine l’accds au moulin. Alors que le ddvcloppement des moulins â farine remonte fort loin dans le passd, celui des moulins â foulon ne date que de la scconde moitid du XlXe sidcle et du ddbut du ndtre, ou ils prirent un tel essor que la valide du Jaleş devint sous ce rapport le centre le plus repute de toute l’Oltdnie. www.dacoromamca.ro LUPTA ORĂŞENILOR DIN CÎMPULUNG-MUSCEL ÎMPOTRIVA ASUPRIRII FEUDALE ÎN SEC. AL XVII—XVIII-LEA DE C. ŞERBAN în comparaţie cu celelalte oraşe ale Ţării Romîneşti din evul mediu, Cîmpulungul-Muscel s-a dezvoltat în condiţii istorice deosebite. în sec.: al XlV-lea a fost capitala ţării, în sec. al XV—XYI-lea un important punct de vamă sau schelă la hotarul cu Transilvania, iar în secolele următoare! un centru meşteşugăresc şi comercial pe principalul drum comercial care lega Ţara Romînească cu oraşul Braşov. Cîmpulungenii practicau în evul mediu meşteşuguri diferite. Pe apa Tîrgului funcţionau cîteva zeci de mori, pive şi dîrste1, scaunele de carne se aflau în partea de sud a oraşului în apropierea tăbăcăriilor şi săpunăriilor, un mare număr" de cizmari, olari, lemnari, fierari, ţesători etc. posedau ateliere cu prăvălii pe Uliţa cea Mare, care trecea prin faţa bisericii Bărăţia, uliţă care constituia principala stradă comercială. Pe piaţa permanentă a oraşului se vindeau mărfuri alimentare, de îm- brăcăminte, de încălţăminte, de uz casnic etc., iar în tîrgul săptămînal şi în bîlciul anual de la sf. Ilie (20 iulie), care se ţinea timp de 12 zile, în apropiere de mănăstirea Cîmpulung şi fostul Cloaşter, se desfăceau cu bucata şi cu ridicata mărfuri ca : lînă, pături, postavuri, bumbac, scumpie, cherestea, păpuşi de sfoară, ştreanguri de cînepă, dar şi vite, cai, cereale, peşte, vinuri etc. Aceste mărfuri proveneau de la meşteşugarii localnici, de la meşteşugarii şi ţăranii din satele dimprejur şi de la marii negustori străini de oraş din ţară sau de peste hotare. în însemnările sale de la în- ceputul sec. al XYIII-lea, Del Chiaro subliniază importanţa economică a bîlciului anual din Cîmpulung2. . ; în acelaşi timp meşteşugarii şi negustorii din Cîmpulung îşi des- făceau mărfurile lor la bîlciurile şi tîrgurile săptămînale din ţara şi în 1 Arh. St. Buc., ms. 377, f. 308 v, 317. ’ • 2 Del Chiaro, Istoria delte moderne riooluzioni delta Valachia ..., Bucarest, 1914, p. 29 30. www.dacaromamca.ro 954 C. ŞERBAN 2 oraşele din sudul Transilvaniei, mai ales la Braşov, în special: vinuri, piei crude şi tăbăcite, lină, cherestea, ceară etc. Toate acestea dovedesc că în Cîmpulung-Muscel, ca în multe oraşe ale Ţării Bomîneşti, economia de schimb era în plină dezvoltare, că oraşul constituia în sine un puternic centru de producţie de mărfuri şi de schimb care aproviziona nu numai piaţa locală, dar şi o parte a pieţii interne a Ţării Bomîneşti şi a unei părţi din piaţa Transilvaniei. O importantă îndeletnicire a orăşenilor era cărăuşia. în acest scop ei posedau mijloace de transport şi animale de tracţiune deosebit de nu- meroase pentru transportul mărfurilor negustorilor străini de oraş. Din această cauză cîmpulungenii transformaseră puţinele locuri de cultură agricolă pe care le aveau în păşuni pentru hrana vitelor. Astfel, moşia oraşului cuprindea multe locuri pentru fineţe şi izlaz. Pe lîngă aceasta, pe moşia oraşului mai existau — spre deosebire de alte oraşe ale Ţării Bomîneşti — şi un număr de 7 munţi unde-eîmpulungenii ţineau căşerii şi stîne, iar în sec. âlXVIII-lea şi fierăstrae. într-un document din 1630 sînt menţionate cele şapte masive păduroase care astăzi păstrează în mare parte aceleaşi denumirix. Cîmpulungenii se bucurau mai ales din sec. al XVI-lea de o seamă de privilegii întărite piin hrisoave de diferiţi domni. Aceste privilegii se refereau la : a) dreptul de stăpînire deplină asupra moşiei şi vetrei oraşului; b) dreptul de judecată exercitat de organele alese ale orăşenilor, repre- zentaţi prin judeţ şi pîrgari; c) dreptul de monopol al vînzării vinului în limitele hotarului oraşului; d) dreptul de protimisis în practicarea- cărăuşiei pe tot timpul anuluia. în schimb, orăşenii erau obligaţi să răspundă faţă de domnie la o serie de dări la care erau supuşi contribuabilii întregii ţări (de ex. : dijma din oi, porci, stupi, cereale, vin, fîn, tăiatul pădurilor, podvoade, biruri etc.) 3. Cîmpulungenii mai plăteau părpărul şi vinăriciul pentru viile pe care le aveau atît pe moşia oraşului, cît şi pe moşiile altor stăpîni de pămînt4. într-o lucrare de mai mari proporţii cohsacrată istoriei oraşelor din Ţara Bomînească şi Moldova în sec. al XVIII-lea şi la începutul sec. al XlX-lea, am arătat că lupta orăşenilor împotriva asupririi feudale cu- noaşte în general, după cauzele şi obiectivele urmărite, două forme : a) lupta împotriva sarcinilor fiscale; b) lupta pentru eliberarea moşiei şi vetrei oraşelor de sub stăpînirea reprezentanţilor clasei stăpînitoares. Studiind însă arhiva oraşului Cîmpulung-Muscel, singura păstrată de * * * Biblioteca Acad. R.P.R., suluri 6, doc. 4. ; I. Răuţescu, Cîmpulung-Muscel. Monografie istorică, Ctmpulung, 1943, p. 13. * Biblioteca Acad. R.P.R., suluri 6. * P. P. Panaitescu, V. Costăchel şi A. Cazacu, Viata feudală tn Ţara Romtnească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Buc., 1957, p. 436-7. - * Arh. St. Buc., m-rea Radu Vodă, XVIII; m-rea Nucet, XVII, XX, XXII şi mss. 250, 457. * O parte din această lucrare s-a publicat; vezi, Aspecte din lupta orăşenilor din Ţara Romlnească şi Moldova împotriva asupririi feudale In sec. XVIII şi la începutul ser. XIX li» „Studii”, nr. G, 1960 şî nr. 3, 1961. www.dacaromamca.ro 3 LUPTA ORĂŞENILOR DIN CIMPULUNG MUSCEL (SEC. XVII XVIII) 955 altfel sub numele de „Pînza oraşului” 1, am ajuns la concluzia că lupta orăşenilor împotriva asupririi feudale a avut aici pe de o parte o durată mai mare, începînd din sec. al XVII-lea, iar pe de alta a căpătat forme caracteristice, drept urmare a condiţiilor istorice specifice de dezvoltare. Din lectura documentelor aflate pe „Pînza oraşului” apare foarte limpede cum şi cînd au luptat cîmpulungenii împotriva asupririi feudale : 1) împotriva egumenilor m-rii Cîmpulung pentru menţinerea scutirilor şi privilegiilor oraşului; 2) împotriva puterii centrale pentru reducerea birului, a corvezilor şi a dijmelor; 3) împotriva abuzurilor egumenilor mă- năstirilor Eadu Vodă din Bucureşti şi Nucet (Dîmboviţa), în perceperea vinăriciului şi a altor taxe de la viile ce le aveau pe moşiile acestor mă- năsti ri. Aşadar, la Cîmpulung-Muscel nu se întîlneşte forma de luptă dusă de orăşeni pentru eliberarea moşiei şi vetrei oraşului. Aceasta îşi are ex- plicaţia în faptul că moşia şi vatra oraşului nu erau aşezate pe loc domnesc, ci pe ocină moşnenească. Prin urmare, puterea centrală nu avea posibili tatea să facă danie dintr-o proprietate care nu-i aparţinea. Pe de altă parte, cîmpulungenii beneficiau din vechime de dreptul de protimisis în vînzarea oricăror bunuri imobile de pe moşia şi vatra oraşului: case, locuri de casă, vad de moară, vii, delniţe. în cazul decesului unui orăşan datornic faţă de o persoană străină de oraş, datoria celui decedat era achitată cu banii rezultaţi din vînzarea bunurilor acestuia numai între orăşeni. în numeroase acte ale oraşului dreptul de protimisis în vînzările imobiliare era menţionat prin cuvintele : „Ci orăşanii să fie volnici să facă ce le va fi voia lor cu aceste moşii” 2. Din cele 39 documente cuprinse în „Pînza oraşului”, aproape 1/3 din ele se referă la problema stăpînirii depline asupra moşiei şi vetrei oraşului3. în sec. al XVIII-lea, cînd acest drept al orăşenilor este pe punctul de a fi încălcat, se specifică menţinerea acestui privilegiu într-un act din 1734, în felul următor : ,,.. .după cum iaste obiceiul oraşului Cîmpulung ca să nu aibă voe, au din boiari, au din neguţători, au veri care din oameni 1 Biblioteca Acad. R.P.R., suluri 6. „Pînza oraşului” Cîmpulung este un document unic In felul lui, atlt ca formă, cit şi ca conţinut. El are o lungime de 7,10 m şi o lăţime de 0,44 m şi cuprinde un număr de 39 documente Înşirate unul după altul, Inccplnd din anul 1559 şi sflrşind cu anul 1747. Numai ultimul document şi preambulul „plnzei oraşului” slnt originale, celelalte fiind copii din sec. al XVIII-lea. Toate documentele se referă la privilegiile şi scutirile orăşenilor din Cîmpulung-Muscel. Pentru faptul că acest document, neobişnuit de lung, a fost lipit pe o flşie de plnză, ca să reziste mai mult timp, cîmpulungenii l-au numit „Pînza oraşului”. Documentul a fost publicat parţial în 1845 de N. Bălcescu şi A. T. Laurian In „Magazin istorie pentru Dacia”, voi. V, p. 331 — 359 şi studiat pentru prima dată de către C. D. Aricescu În Istoria Ctmpulungului, Prima rezidenţă a Romlniei, voi. I, Buc., 1855, p. 175 — 178. Acte şi referiri la acest document vezi In N. Iorga, Studii şi documente, Buc., voi. I —II, 1901, p. 293; „Revista istorică”, 1915, p. 20—24 ; D. Băjan, Vechile aşezăminte ale Ctmpulungului. Documente de la Arhivele Statului, I (1586 — 1840), Cîmpulung (f.a.) p. 29, 30, 62 — 64. D. Băjan-Rucăr, Pînza oraşului Cîmpulung In „Piatra Craiului”, 1929, nr. 11 — 12, p. 2 — 5; I. Răuţescu, Ctmpu- lung-Muscel ..., p. 361 — 365 care dă şi facsimile. Din 1931 „Pînza oraşului” Cîmpulung se află depusă la Biblioteca Academiei R.P.R. din Bucureşti, secţia mss, suluri 6, de Alaria I. Glogoveanu. Ea e conservată lntr-un tub de metal cu diametrul de 8,5 cm şi cu o lungime KAeHHe cyjţeSHbix npopeccoB h npaBO b3h- MaiiHH noiujiHHbi c noxojţOB ropojţa; 6) ynjiaTa nojţaTH, oSpoKa h BbinojmeHHe oGnaaTejibCTB nepeg rocnogapeiu; b) ynjiaTa Hajiora na bhho h aa npaBO ero xpaHBHHH. «DopMU aHTii- (ţeoAanbHoii 6opb6bi, KOTopyio bbjih iKHTejiH KbiMnynyHra, pa3jiHHHbi: a) HenoAHHHeHiie; 6) yxoA K3 ropoaa; b) BoaCyjKaeHne npopeccoB b giiBaHe. B TeaeHHe XVII XVIII BeKOB ropomaHe H3 KbiMnyjiyHr-Mycneji aoGiuiHrb BaiKHbix ycnexoB, KOTopbie cnocoGcTBOBajm paajiOHţeiiHio cTapux (jieogajibiiux OTiiomeiiHii h yKpenjiemuo iiobmx KaniiTajHiCTH'iecKHx npoji3noACTBeiiiibix oTUOiuennii b ropote Khm- nyjiynr-MycaeJi. LA LUTTE DES CITADIXS DE CÎMPULUXG-MUSCEL COXTRE L’OPPRESSIOX FEODALE AUX XVII6 — XVIII6 SIECLES rEsumE Etudiant â l’aide des documcnts de la Pinza oraşului (« Plan de la viile *) ct d’autres fonds l’histoire de la viile de Clmpulung-Musccl â l’dpoque du ddsagrfegcment de la fdodalite et de l’instauration des rclations de production capitalistcs, l’auteur dvoquc Ies principaux www.dacoromamca.ro 970 C. ŞERBAN 18 aspects de la lutte des citadins de Ctmpulung contre l’oppression făodale. Cette lutte pour- suit ici des buts diffărents de ceux des citadins des autres villes de Valachie, du fait que Ctmpulung-Muscel ătait bâti sur une terre libre, propri6t6 de moşneni (paysans libres), et non point du prince. Ces objectifs ătaient: a) le droit de justice et le cens perţu sur Ies revenus de la viile; b) le paiement des impdts et de la dîme et Ies prestations de Services envers l’fîtat; c) le payement des droits de vientrage et de l’impdt sur Ies fdts â vin et Ies cuves â raisins. La lutte antifeodale revât â Ctmpulung des formes variăes, qui sont: a) l’insoumission ; b) la fuite; c) Ies procfes intentăs devant le Divan. Au cours des deux sifecles ătudiăs par l’auteur, Ies citadins de Ctmpulung-Muscel rem- portferent de notables succfes qui contribuirent ă dâsagrăger Ies anciennes relations făodales et â consolider dans leur viile Ies nouvelles relations de production capitalistes. www.dacoromanica.ro STUDII DOCUMENTARE APOLOGIA WEHRMACHT-ULUI ÎN ISTORIOGRAFIA BURGHEZĂ OCCIDENTALĂ (însemnări pe marginea unor lucrări publicate în ultimii ani) Se poate constata că In istoriografia burgheză din ultimul deceniu, curentul profund retrograd de renunţare la orice legitate istorică s-a adincit in mod deosebit, luînd forme din ce in ce mai generale*, Fără Îndoială, concretizarea cea mai elocventă a acestei stări de fapt este ilustrată prin valul masiv de lucrări dominate de subiectivism, de iraţionalism, Pentru Gerhard Ritter, de pildă, „istoria mondială este o luptă perpetuă intre bine şi rău, intre dumnezeu şi diavol” 1 2 Incontestabil, scopul unor atari afirmaţii tinde, in fond, să dovedească că desfăşurarea eveni- mentelor istorice nu ar avea un caracter legic, ci unul accidental. De ce au apărut in istoriografia vest-germană şi in istoriografia burgheză, in genere, asemenea lucrări? Pentru că, aşa cum arată şi A, I. Danilov3, ele încearcă să demonstreze viabilitatea şi stabilitatea orinduirii sociale şi de stat capitaliste. Pentru că istoricii din Repu- blica Federală Germană şi cei din alte state capitaliste au pornit, ca şi Gerhard Ritter, să pună ei înşişi mina „in. aluat pentru a modela imaginea istorică a timpului” 4 şi a nu îngădui astfel „ca legenda să ia forme cristalizate” 5, precise, Caro este imaginea istorică ce trebuie modelată? Ce legendă este aceea căreia nu i se poate îngădui cristalizarea? „Legenda” care trebuie spulberată se referă la semnificaţia victoriei obţinute Împotriva fascismului. „Legenda” care trebuie spulberată este faptul de necontestat că această victorie este rezultatul luptei eroice a popoarelor in frunte cu poporul sovietic, „Legenda” care trebuie spulberată este ade- vărul istoric obiectiv privind victoria sistemului socialist, a ideologiei socialiste. In dorinţa de a atinge un atare ţel, istoricii burghezi au scris sute şi sute de lucrări, „modelind imaginea 1 I. S. Kon, Filozofia burgheză a istoriei In impas, in „Probleme de istorie”, nr, 3, 1961, trad. din lb. rusă, Institutul de Studii Romino-Sovietic, p. 13, 14, 15, 16, 18, Autorul prezintă curente ca : prezenteismul, idiografismul, intuiţionismul, misticismul religios etc, In genere, istoricii burghezi nu recunosc caracterul progresiv al procesului istoric. A. I. Danilov, Probleme teoretice şi metodologice ale ştiinfei istorice oglindite In istoriografia burgheză din R.F.G., In „An, rom,-sov”., Seria istorie, nr. 2, 1960, p. 140, 141, 142, 143, 2 Gerhard Ritter, Echec au dictateur. Histoire de la resislance allemande, Tr. de l’allemand par Jean R. Weiland, Cart Goerdeler und die deutsche Widerstandsbewegung, Pion, Paris, 1956, p. 293, 3 A. I. Danilov, ari. cit., p. 122, 4 Ritter, op. cil., p, 13. 3 Ibidem. www.dacoromanica.ro 972 STUDII DOCUMENTARE 2 istorică” după concepţiile lor de clasă, falsificind adevărul istoric, călcind cu dispreţ cele mai elementare reguli ştiinţifice. Falsificarea istoriei celui de-al doilea război mondial de către istoriografia burgheză constituie de aceea scopul numeroaselor tomuri care şi-au făcut In mod zgomotos apariţia, mai ales In ultimii zece ani. Una dintre problemele majore ale acestor lucrări este, de bună beamă, tendinţa de a demonstra că infringerea Wehrmacht-ului in războiul criminal anti- sovietic s ar fi datorat doar unor circumstanţe nefavorabile, circumstanţe care nu ar fi atins intru nimic capacitatea de luptă a armatei naziste. Istoriografia marxistă a dat o replică nimicitoare acestor falsificări ale istoriei celui de-al doilea război mondial, demascind atit interesele de clasă care au determinat apariţia unor atari lucrări, cit şi neadevărurile, deformările şi calomniile caracteristice conţinutului lor. Specialiştii militari sovietici ca A. I. Eremenko 1 * 3 4 5, mareşal al U.R.S.S., coloneii I. Zaiţev 4, I. Aghibalov, N. Sergheev3, P. Jilin 4 maiorul V. Daşicev °, colonelul G. Deborin6 şi mulţi alţii încă au demonstrat prin relevarea unor fapte de arme concrete, de necontestat, cauzele reale ale înfringerii Wehrmacht-ului, ca şi adevărata desfăşurare a luptelor de pe frontul sovietic. De asemenea, istoriografia sovietică, prin lucrări de mari proporţii, ca şi prin studii critice de specialitate 7, demască in mod necruţător interesele de clasă imperialiste ce stau la baza tuturor falsificărilor istorici celui de-al doilea război mondial. Cea mai frecventă tendinţă de falsificare se referă, in mod incontestabil, la Welirmacht. înfrtngerea armatei naziste este învăluită cu grijă, fie în frazele obscure ale prezenteiştilor, fie prin descrierea deosebit de minuţioasă a faptelor izolate, de către zeloşii adepţi ai ideografis- inului, fie prin frazele confuze ale intuiţioniştilor care invocă In mod „inspirat” deosebita lor capacitate de a retrăi trecutul 8. In orice caz, formule care de care mai meşteşugite sînt utilizate de scribii marilor monopoluri pentru a reabilita Wehrmacht-ul, pentru a face apologia armatei care după ce a fost zdrobită a capitulat fără condiţiuni în mai 1945. I Al doilea război mondial nu se sfîrşisc Încă şi au şi Început să apară lucrări istorice burgheze care arătau tendinţele evidente ale lumii capitaliste de a îngloba Germania într-un 1 A. I. Eremenko, Împotriva falsificării istoriei celui de al doilea război mondial, trad. din lb. rusă. Ed. politică, Buc., 1959. 4 Colonel I. Zaiţev, Revanşarzii vest-germani propovăduiesc militarismul şi războiul, In volumul Împotriva falsificatorilor celui de-al doilea război mondial, trad. din lb. rusă, Ed. militară, Buc. 1960. 3 Colonel I. Aghibalov, Colonel N. Sergheev, Victorii pierdute, In voi., citat la nota 2. 4 Colonel P. Jilin, Împotriva denaturării rolului U.R.S.S. In cel de-al doilea război mondial, In volumul citat la nota 2. 5 Maior V. Daşicev, Despre rolul militarişlilor germani In pregătirea celui de-al doilea război mondial, In volumul citat la nota 2. 8 Colonel G. Deborin, Scopurile şi orientarea falsificării celui de-al doilea război mondial, In voi. citat la nota 2. Vezi şi Rezultatele reale şi aparente ale celui de-al doilea război mondial, Institutul de Studii Romlno-Sovietic, Buc., 1960. 7 D. E. Melnikov, Cauzele înfringerii militare a Germaniei fasciste şi falsificatorii istoriei din Germania occidentală, Biblioteca Analele romîno-sovietice, Buc., 1960; S. Z. Golikov, Despre unii falsificatori burghezi ai istoriei celui de-al doilea război mondial, în voi. la nota 2.; V. M. Hvo- stov şi A. M. Nekrici, Cum a izbucnit cel de-al doilea război mondial, Ed. ştiinţifică, Buc., 1960 ; I. F. Ivaşin, Contribuţii la Istoria politicii externe a U.R.S.S. (1317 — 1960), Ed. politică, Buc., 1960; V. T. Fomin, Împotriva tncercărilor de a reabilita pe diplomaţii Germaniei fasciste, In Pro- bleme de istorie. 5/1958. Institutul de Studii Romino-Sovietic; G. A. Deborin, Al doilea război mondial, Ed. politică, Buc., 1960. 8 Prezenteismul, idiografismul, intuiţionismul etc. sînt curente reacţionare ale filozofiei burgheze a istoriei. www.dacaromamca.ro 3 STUDII DOCUMENTARE 973 front unic imperialist, Împotriva Uniunii Sovietice. In martie 1945, o lucrare publicata la Geneva recomanda o uniune europeană In care Germania trebuia să fie „parte inte- grantă" 1 urmlnd să se stabilească un echilibru statornic Intre Franţa şi Germania 2. După reinstaurarea puterii marilor monopoluri Imperialiste prin crearea Republicii Federale Germane, istoricii vest-germani 3 au susţinut şi continuă să susţină ideea unei federaţii vest europene care ar fi destinată să salveze poziţiile burgheziei. Lucrările de acest fel tind să ascundă faptul că In R.F.G. s-a creat un focar de război prin reînvierea militarismului agresiv, revanşard. După concepţia acestor apologeţi ai imperialismului, intrată Intr-o atare federaţie Repu- blica Federală Germană trebuie Insă să reprezinte un element de seamă al frontului agresiv. De aceea marile monopoluri nu duc numai o politică de evidentă Înarmare, ci urmăresc şi restabilirea creditului moral ce trebuie acordat instituţiilor şi oamenilor politici de la Bonn. Pe primul plan a apărut, de aceea, necesitatea de a restabili prestigiul armatei hitleriste care a fost nevoită, după cum se ştie, să capituleze fără condiţii. Armata Infrintă trebuie pre- zentată Intr o lumină cu totul nouă, atribuindu-i-se In acelaşi timp „merite” de un Înalt nivel etic. S-a ajuns, dc pildă, să se afirme că singura „rezistenţă" Împotriva nazismului ar fi fost Wehnnacht-ul, că singurul „patriotism" eficient, activ s-ar fi păstrat sub forma unor conside- rabile „valori” morale tot In Wehrmacht. Un noian de lucrări istorice de memorii ale diverşilor generali sau diplomaţi nazişti, pline de asemenea „Înalte idealuri", şi-a făcut apariţia rapid. Indignarea Împotriva unor atari publicaţii a cuprins, cum era şi firesc, masele largi ale opiniei publice mondiale. Chiar şi unii istorici burghezi au fost nevoiţi să ia o anumită poziţie critică faţă de o Încălcare atlt de flagrantă a adevărului istoric. In 1959, D. C. Watt, de pildă, arăta : „Atmosfera actuală a războiului rece şi a mişcării spre o anumită unitate europeană tinde să influenţeze judecata noastră retrospectivă privind scopurile rezistenţei germane şi să provoace In noi simpatie pentru aceste scopuri, simpatie fără nici o legătură cu realitatea timpului In care ele au fost concepute şi apărate” 4 5. Dacă Watt recunoaşte sub o formă atenuată că se falsifică In mod conştient adevărul istoric, Henri Michel, istoric burghez antifascist, arată Insă deschis : „Rezistenţa serveşte drept alibi noii Germanii ieşite din ruinele anului 1945; mai mult chiar, clnd s-a Început relnarmarea Republicii Federale, conjunctura politică şi militară a impus o- reabilitare măcar parţială a marelui stat major al Wehrinacht-ului” 6. ★ Una dintre cunoscutele justificări utilizate tn favoarea Wehrmachl-ului este aceea potrivit •căreia Hitler, şi numai el, poartă vina declanşării războiului. Gerhard Ritter, de pildă Incălclnd In mod flagrant adevărul istoric, declară : „Astfel, soarta Germaniei şi a lumii depindea In mod total şi unic de voinţa unui singur om”6. Americanul Shirer, Insuşindu-şi părerea genera- lului Halder, consideră şi el că generalii nu au fost declt „nişte simpli factori poştali, care transmiteau ordinele lui Hitler, ordine bazate pe strania lui concepţie despre strategie” 7. 1 Paul A. Ladame, Le destin du Beich, Perret-Gentil, Geneve, 1945, p, 238. 2 Ibidem. 2 Teze reacţionare de acest fel găsim de exemplu la : Friedrich Meinecke, Die deutsche Kataslrophe. Belrachtungen und Erinnerungen, Wiesbaden, 1946, p. 173. O comunitate interna- ţională de cultură a „occidentului creştin”, !n cadrul căruia se va ajunge la renaşterea statală a Germaniei. Vezi aceeaşi teză şi In Gerhard Ritter, Gcschichte als Bildungsmachl, Stuttgart, 1946. 4 D. C. Watt, London School of Economics and Political Science. Les Alliis el la re si st ance allemande, in „Revue historique de la deuxifeme guerre mondiale”, 36/1959, p. 65. Watt se referă cu precizie la „rezistenţa” armatei, a grupului condus de Cari Goerdeler. 5 Henri Michel, La râsistance allemande dans la râsislance europienne, in „Revue d’histoire de la deuxiăme guerre mondiale”, 36/1959, p. 89. • Ritter, op. cil., p. 119. 7 William L. Shirer, The rise and fall of the Ihird Beich. A hislorg of nazi Germang. Secker and Warburg, London, 1960. Kibbin and Son, U.S.A., 1960, p. 867. www.dacaromamca.ro 974 STUDII DOCUMENTARE 4 Generalii, bineînţeles, caută şi ei la rlndul lor să demonstreze că numai Hitler e vinovat de izbucnirea celui de-al II-lea război mondial. Cu lux de amănunte se opreşte generalul Gude- rian asupra „concepţiei” lui Hitler, „concepţie” care l-a determinat să treacă la acţiunea de declanşare a războiului. „Hitler era convins”, arată Guderian, că, atunci „clnd Fortuna, zeiţa norocului, trece fulgerător pe lingă tine In auritul ei car de triumf, atunci a sosit clipa să te avlnţi şi să apuci de capăt bagheta magică. Dacă pierzi acest prilej, zeiţa va dispărea pentru totdeauna”1. Şi astfel, explică Guderian : „Hitler a pornit Înainte mlnindu-şi lntr-un ritm vertiginos colaboratorii, ca şi Întregul său popor, pe calea aleasă de el” 2. Ce mai puteau să facă „bieţii” generali, dacă Hitler poseda magica baghetă a zeiţei Fortuna? In sflrşit, diplomaţii au susţinut şi ei aceeaşi teză, situlndu-se pe poziţia că războiul s-a declanşat din cauza nebuniei lui Hitler. Ulrich von Hassel schimbă doar puţin leit- motivul, afirmlnd la 31 aug. 1939 : „Mă Întreb dacă, Intr-adevăr, din cauza a doi nebuni (Hitler şi Ribbentrop) trebuie să ne prăbuşiră In prăpastie”3 4. Toate aceste declaraţii sînt Insă doar justificări menite să ascundă adevărul. Bizuindu-se pe cunoaşterea ştiinţifică matc- rialist-dialectică a fenomenului istoric, Otto Win zer a arătat legătura profundă de clasă, existentă Intre Hitler şi Wehrmacht. „Victoriile uşoare, ca şi catastrofalele prăbuşiri ale lui Hitler — subliniază Winzcr — slnt de fapt victoriile uşoare ca şi catastrofalele prăbuşiri ale generalilor germani” *. Analizînd nenumăratele memorii ale acestor generali, D. E. Melnikov, se situează pe aceeaşi poziţie afirmlnd că : „Hitler şi generalii săi slnt strlns legaţi Intre ei, tot aşa cum slnt strlns legaţi fascismul german şi militarismul german” 5 6. De altfel, faptele slnt atlt de evidente, Incit plnă şi istorici burghezi făţiş anticomunişti slnt nevoiţi să recunoască că, Încă din anii 1933 — 1934, partidul nazist şi armata colaborau 8 şi că, In anii 1938 — 1939, Wehrmacht-ul a devenit „un instrument de distrugere şi tulburare” 7, lntr-un stat unde „teroarea a fost transformată In legalitate” 8. In sflrşit, conchide acelaşi istoric, nazismul a utilizat armata pentru „a provoca frica, continua nelinişte şi laşitatea” 9. Wehrmacht-ul, aşa cum arată Konradt Heiden, a servit cu prisosinţă nazismul susţinlnd politica celui de-al III-lea Rcich prin generali, care au participat direct la conducerea statului. Nimeni nu credea, afirmă In continuare Heiden, că generalul von Blomberg ar fi fost doar „un ministru de război apolitic”10. Chiar In nenumărate lucrări burgheze mai recente, cu tendinţe vădite de a justifica Wehrmacht-ul şi Îndeosebi pe generali, se pot surprinde revelatoare afirmaţii. Wheeler Bennet mărturiseşte, de pildă, că „armata a Încheiat un pact cu partidul nazist pentru a-şi putea conserva privilegiile şi preponderenţa”11. Shirer relatează cu lux de amă- I General Heinz Guderian, Panzer Leader Foreword by captain B. H. Liddel Hart, New York, E. V. Dutton et Co. inc. 1952., p. 437. 3 Ibidem. 3 Ulrich von Hassel, Vom anderen Deutschland, Humbold Verlag, Wien 1948, p. 66 —67. însemnarea din 31 aug. 1939. 4 Otto Winzer, Zwolf Jahre Kampf gegen Faschismus und Krieg, Dietz Verlag, Berlin, 1955, p. 235. 6 D. E. Melnikov, Cauzele tnfrtngerii militare a Germaniei fasciste şi falsificatorii istoriei din Germania occidentală, In Probleme privind istoria celui de al doilea război mondial, Bibi. Ana- lelor Romlno-Sovietice, Buc., 1960, p. 159. 8 Edmond Vermeil, L’Allemagne, Gallimard, Paris, 1940, p. 274. 7 Ibidem, p. 275. . 8 Ibidem. • Ibidem, p. 277. 10 Konrad Heiden, Geburt des Dritten Reiches, Europa Verlag, ZQrich, 1934, p. 164. II John W. Wheeler Bennet, Le drame de l’armie allemande. Trad. de l’angiais. The Neme- sis of Power, Gallimard. Paris, 1955, p. 568. www.dacaromamca.ro 5 STUDII DOCUMENTARE 975 nunte împrejurările instaurării Iui Hitler ca preşedinte al Reichului şi rolul hotărltor pe care l-a avut Wehrmacht-ul In această acţiune1. Participînd In mod activ la politica nazistă, generalii poartă In mod nemijlocit aceeaşi vină ca şi Hitler. Esenţa de clasă, caracterul imperialist al politicii fasciste au fost apreciate la al VlI-lea Congres al Internaţionalei Comuniste, din august 1935, ca „politica de lmbo găţire a burgheziei monopoliste prin cea mai îngrozitoare spoliaţiune”2. Insuşindu-şi clştigurl importante prin exploatarea propriului popor, militariştii germani făctnd parte din clasele dominante au activat din plin pentru extinderea acestei politici spoliatoare şi asupra altor popoare. Războiul prădalnic a devenit problema majoră a statului fascist. Generalii, ca cei mai de seamă reprezentanţi ai militarismului german, au depus eforturi deosebite In vederea declan- şării acestui război, menit să le mărească In mod rapid veniturile. Istoriografia sovietică a relevat adesea rolul odios al generalilor In pregătirea şi declanşarea celui de-al doilea război mondial. V. Daşicev, de pildă, arată : „Faptele demonstrează că generalii din conducerea armatei arzlnd de nerăbdare să capete mai repede un instrument de agresiune pus la punct, cercau guvernului hitlerist să nu Încetinească, ci să accelereze ritmul construcţiei forţelor armate”3. Determinată de cea mai clară poziţie de clasă imperialistă, voinţa lor de a declanşa războiul s-a manifestat In mod concret prin elaborarea planurilor de cotropire, prin participarea activă la diverse consfătuiri In vederea punerii la punct a acestor planuri. La 5 nov. 1937, mărtu- riseşte istoricul vest-german Ritter, Hitler „făcuse cunoscut conducătorilor Wchrmacht ului hotărirea lui de a ataca” 4. In Însemnările sale privind aceeaşi perioadă, diplomatul Putlitz arată deschis : „In Bendlerstrasse, Hitler şi generalii săi au căzut de acord că timpul jafu- lui sosise pentru Germania” 5. Shirer adaugă un detaliu nou, mărturisind, de pildă (aşa cum reiese din minuta Consfătuirii de la 5 nov. 1937, redactată de Hossbach, adjutantul lui Hitler), că „generalii nu au fost zguduiţi attt de mult de imoralitatea propunerilor conducătorului lor, cit de raţiunea practică, că Germania nu era pregătită pentru un mare război” ®. Toate planurile de cotropire şi de exterminare au fost deci discutate In mod amplu. Nenumăratele justificări potrivit cărora generalii nu ar fi cunoscut problemele, că ar fi fost simpli executanţi legaţi de Îndatoririle lor profesionale cit şi de disciplina militară, nu au cea mai mică bază de susţinere. O cit de sumară trecere In revistă a evenimentelor mai de scamă din ajunul şi din timpul războiului scoate In evidenţă, cu prisosinţă, rolul de o copleşi- toare importanţă jucat de generali. Dacă aruncăm doar o privire fugară asupra acţiunii de cotropire a Cehoslovaciei, acest fapt iese la iveală In mod pregnant. Tocmai din cauza aceasta, justificările referitoare la perioada septembrie-octombrie 1938 slnt deosebit de numeroase. Au apărut, de pildă, teze potrivit cărora demiterea generalilor Blombcrg şi Fritsch ar fi fost rezultatul „opoziţiei" lor contra acţiunii agresive îndreptată împotriva Cehoslovaciei. Ritter, Shirer, Bcnnet şi alţii consacră capitole speciale „crizei Blombcrg-Fritsch", considcrlnd această „criză” drept o piesă capitală in cadrul procesului de justificare a generalilor. In realitate, „criza” Blomberg-Fritsch a fost doar o manevră politică, menită să servească drept diver- siune, pentru a sustrage atenţia opiniei publice de la adevăratele planuri agresive ce se 1 Shirer, op. cil., p. 214—215, relatează tntllnirea lui Hitler cu generalii pe crucişătorul Deutschland (la 11 april 1934). De asemenea, vorbeşte şi despre o lntllnire a generalilor Intre ei la Bad Manheim (16 mai 1934) unde s-a căzut de acord pentru susţinerea lui Hitler. 2 VII* Congrbs de iInternationale Communiste, Ed. en langues etrangeres. Moscou, 1939, p. 129. Raportul lui Gh. Dimitrov, L’ojjensioe du fascisme el Ies lăches de l’Internationale Commu- niste, 3 Maior V. Daşicev, op, cit., p. 116, ed. cit. 4 Ritter, op, cit., p. 85, 5 Wolfgang Gans Edler Herr zu Putlitz, Unterwegs nach Deutschland, Verlag der Nation, Berlin, 1957, p. 211. * Shirer, op. cil., p. 308. www.dacaromamca.ro 976 STUDII DOCUMLNTARE 6 iniţiau. Chiar în martie 1938 Fritsch, care fusese „demis”, şi-a exprimat profunda sa încre- dere in măsurile luate de Hitler, scriind în acest sens baronesei Margot voii Schulzbar : „liste cu adevărat straniu că atîţia oameni privesc viitorul cu teamă crescîndă în ciuda succeselor evidente ale F'tthrer-ului din ultimii ani. în ceea ce mă priveşte, imediat după război am ajuns la concluzia că este necesar să obţinem victoria în trei bătălii, dacă Germania vrea să devină din nou puternică. Bătălia împotriva clasei muncitoare, Hitler a cîştigat-o” *. în con- secinţă, generalii puteau şi trebuiau să dea în continuare credit lui Hitler, care ciştigase, după Fritsch, bătălia cea mai grea. E de prisos să mai relevăm cît de iluzoriu era „succesul” obţinut pe plan intern împotriva partidului comunist graţie celor mai crunte măsuri opresive. Ceea ce însă reiese cu prisosinţă din scrisoarea lui Fritsch este poziţia de clasă, care arată strînsa legătură a nazismului cu militarismul prusac. De altfel dovada cea mai revelatoare este însuşi conţinutul „cazului verde”, planul de cotropire a Cehoslovaciei, plan analizat de generalul Rudenko, procurorul general sovietic, la procesul de la Ntlrnberg 1 2 al marilor crimi- nali de război. Tendinţele acestui plan, cunoscute astăzi pe deplin, relevă cu precizie faptul, invocat recent şi de Zdeneck Fierlinger, că „scopul final al naziştilor era completa germani- zare a pămînturilor cehe şi lichidarea cehilor ca naţiune” 3. Deci la 30 mai 1938, generalii şi Hitler au discutat măsuri de punere în aplicare a acestui plan. Nu poate fi vorba de o simplă înştiinţare, pe care Hitler ar fi făcut-o comandanţilor Wehrmacht-ului, aşa cum afirmă Ritler 4 *. De asemenea, nu poate fi vorba doar de o „lipsă de curaj” 8 a generalilor cum pre- tinde Shirer6. „Lipsa de curaj” a generalilor nu este în fond altceva decît hotărîrea lor de a milita pentru crearea acelui Grossdeutschland, care duclnd al IlI-lea Reich spre hegemonia mondială, era menit să aducă fabuloase beneficii claselor dominante din Germania. Nenu- măraţi au fost de pildă, ofiţerii sau diplomaţii care arată în însemnările lor atitudinea de sim- patie şi de aprobare pe care corpul ofiţeresc o manifesta faţă de Hitler în octombrie 1938, după cotropirea Cehoslovaciei. Putlitz, care îşi făcea serviciul la un regiment din Berlin, declară că ofiţerii 11 admirau pe Hitler deoarece cîştigase „o bătălie fără să sacrifice un singur om” 7, ei fiind de aceea gata „să-l urmeze la bine şi la rău” 8. în 1939, generalii au lucrat plini de zel la planul de cotropire a Poloniei9, plan pe care doreau să-l pună imediat în aplicare. Sir Neville Henderson 10, ministrul Marii Britanii la Berlin, mărturiseşte deschis : „Cred că ei (generalii) au fost aceia care i-au pus In vedere 1 Shirer, op. cit., p. 355. Reproduce din Nazi Conspiracij and Aggression. Part of the Nurnberg Documents, voi. IV, p. 583. 2 Procbs des grands criminels de guerre devant le tribunal internaţional de Niirnberg, voi. VII, p. 161 — 162. în preambulul acestui plan există indicaţii de acest fel: „a pretext militar adecuat; b justificare politică satisfăcătoare ; c pe cît posibil, atac neaşteptat, care să ia prin surprindere adversarul”. Evident că planurile pentru luarea adversarului prin surprindere au fost elaborate de marele stat major al Wehrmacht-ului. 3 Zdeneck Fierlinger, Ceea ce nu se poale uita, în „Timpuri Noi”, 13 martie 1961, p. 7. 4 Ritter, op. cit., p. 98. 8 Shirer, op. cil., p. 369. Vorbeşte despre o întrunire a generalilor din 4 august 1938, unde generalul Beck ar fi încercat să-i convingă să nu intre într-un război pentru care Germania nu e încă pregătită. Deci e vorba de „lipsă de pregătire”, nu de poziţia împotriva agresiunii. 8 Ibidem. 7 Putlitz, op. cit., p. 229. 8 Ibidem, p. 230. • Shirer, op. cit., p. 496. Arată că Brauchitsch, la 15 iunie 1939, elaborase In detaliu planul de invazie In Polonia. Shirer vrea să demonstreze că „succesul” în Polonia se datorează modului cum a fost conceput planul. Deci o notă apologetică privind capacitatea tactică-strategică a generalilor. 10 Sir Neville Henderson, Deux ans avec Hitler, Flammarion, Paris, 1940. Cartea conţine •elogii deosebite pentru Hitler. www.dacaromamca.ro STUDII DOCUMENTARE 977 lui Hitler că orice nouă aminare ar putea fi fatală. Toamna, anotimp nefavorabil In Polonia, ar putea să răstoarne toate calculele lor în vederea zdrobirii acestei ţări. Armata i a reproşat chiar lui Hitler că nu a folosit săptămlna Intre 25 august şi 1 septembrie” 1. l-'orme similare de manifestare a agresivităţii generalilor găsim nu numai In faptul că au elaborat planurile de invazie In Franţa 2, dar şi In justificările prin care motivau „nece- sitatea” unor atari acţiuni. în decembrie 1939, generalul Halder, de pildă, declara : „Trebuie să i se acorde lui Hitler această ultimă şansă, pentru a scoate poporul german din robia ilotică a capi- talismului englez”3. Deci, In dorinţa de a acapara In întregime beneficiile rezultate din exploatarea popoarelor, marile monopoluri naziste căutau să înlăture cu totul marile monopoluri britanice. Poziţia de clasă imperialistă a lui Halder, ca şi a tuturor generalilor, este evidentă. Lupta pentru hegemonia lumii intre cele două blocuri capitaliste iata ţelul războiului. Aceasta era deci înfăţişarea reală a conducătorilor Wehrmacht ului şi a Welir- macht-ului In genere. în faţa istoriei, în faţa popoarelor, militarismul german poartă aceeaşi vină ca şi Hitler, ca şi partidul nazist, aceea de a fi declanşat măcelul mondial In vederea satisfacerii intereselor imperialiste de clasă. Deci Intre Hitler şi generalii săi, între partidul nazist şi militarismul german reac- ţionar a existat cea mai strinsă colaborare. împreună au urzit planurile distrugătoare fasciste, utilizate In războiul agresiv ce au purtat împotriva popoarelor. ★ Tema majoră a abundentei literaturi apologetice In legătură cu reabilitarea Wehrmacht ului ■este scoasă In evidenfă de arhicunoscuta formulă a „pumnalului pe la spate” — cauză principala care ar fi dus la 'Infrtngcrecf armatei germane. Utilizind cu totul impropriu formula folosită de Ludendorf4 In primul război mondial, apologeţii Wehrmacht-ului oriclt de paradoxal ar părea — socotesc că Hitler, conducătorul statului fascist, a fost „pumnalul pe la spate” 5 in cel de-al doilea război mondial6. în cadrul desfăşurării evenimentelor celui de-al doilea război mondial, arată zeloşii scribi ai marilor monopoluri, „pumnalul pe la spate” a constat din „intuiţionismul lui Hitler In con- ducerea campaniilor şi din ignoranţa regimului nazist” 7. Acestea ar fi fost deci motivele care ar fi împiedicat, chipurile, pe generali să clştige războiul. Pentru a demonstra atari „adevăruri”, subiectivismul şi iraţionalismul au inspirat „inia ginea istorică a timpului”8, imagine făurită In mod conştient, pentru a falsifica istoria celui 1 Sir Neyille Henderson, op. cil., p. 301 302. 2 Shirer, op. cit., p. 694 : arată că generalul Halder a elaborat de pildă o primă parte a operaţiunilor, privind invadarea Belgiei şi a Olandei. 3 Hassel, op. cit., p. 86. 4 Ludendorff a dat vina înfrlngerii Germaniei pe masele populare care au luptat In revo- luţia din noiembrie 1918. 6 John W. Wheeler Bennet, op. cit., p. 573, citind pe generalul Halder, arată : „Lovitura de pumnal în spate” a fost dată acum, nu de trădarea social-democraţilor, ci de „intuiţiile b Uhrerului”. 6 Colonel P. Jilin, op. cil., p. 102 arată că : „acum promotorii vest-germani ai teoriei «loviturii In spate »• emit o teză mai amplă : armata germană a fost tnfrintă nu atlt datorită inamicului, cit din cauză că clasa muncitoare germană nu a dat dovadă de suficient patriotism, că ea a trădat guvernul hitlerist” etc. „Lovitura de pumnal In spate” a căpătat deci noi variante, menite să dovedească, cu orice preţ, că Welirmacht-ul nu e vinovat de tnfringerea pe frontul sovietic. 7 Bennet, op. cil., p. 573, arată că, In 1949, generalul Halder a declarat In mod public că dacă înaltul Comandament german nu ar fi fost paralizat de deciziile lui Hitler, ar fi clştigat războiul sau ar fi împiedicat Infrlngerea completă. Vezi şi Shirer, op. cil., p. 658--659, care arată că, din noiembrie 1939, judecata „fostului caporal austriac” a fost singura jude'ată care a stat la baza acţiunilor militare. 8 Ritter, op. cit., p. 13. www.dacaromamca.ro 978 STUDII DOCUMENTARE 8 de-al doilea război mondial. Aşa cuin arată şi G. Deborin, elementul comun al acestor lucrări este tendinţa de a dovedi că „desfăşurarea evenimentelor ar fi avut un caracter accidental şi nu ar fi fost determinată de legi obiective” *, că „evenimentele care au avut loc ar fi putut lua şi o altă Întorsătură” 2, şi că generalii, de pildă, ar fi putut ciştiga războiul. In sprijinul acestei teze au fost publicate memoriile multor generali, memorii menite să demonstreze „superioritatea tehnicii de luptă” a marelui stat major german. De exemplu, victoria răz- boiului fulger în campania din Polonia este pe larg exploatată in acest sens de generalul Gude- rian. In campania din Polonia, arată Guderian, „autoritatea Înaltului Comandament a fost mai mult sau mai puţin completă”3. In consecinţă Guderian tinde să acrediteze ideia că tocmai datorită acestui fapt a putut fi cucerită Polonia In trei săptămlni. Această afirmaţie nu este altceva declt o falsificare a situaţiei istorice obiective. Cercctlnd cit de sumar cauzele infrlngcrii Poloniei, putem constata că in 1938 poten- ţialul industrial al acestui stat era extrem de redus, viaţa maselor de muncitori şi de ţărani fiind mai mult declt mizeră4. Este de asemenea pe deplin cunoscută politica antisovictică ca şi politica de fascizare desfăşurată de guvernul burghez polonez. De asemenea, se cunoaşte şi politica duşmănoasă, antipatriotică a burgheziei, datorită căreia Polonia a fost subminată pe plan intern de organizaţiile fasciste, de coloana a V-a care a pregătit terenul prielnic pentru cotropirea nazistă. Este pe deplin cunoscută şi lupta eroică a poporului polonez Împotriva clicii fasciste de la conducere, In frunte cu Rydz Smigly şi Beck 5. Se ştie că imediat după 29 aprilie 1939, clnd Germania nazistă a denunţat pactul de neagresiune polono-german, U.R.S.S. a propus convocarea unei conferinţe Intre Marea Britanic, Franţa, Romlnia, Turcia şi U.R.S.S. pentru a ajuta statele ameninţate de fascism. Se cunosc de asemenea cu precizie acţiunile antipatriotice ale guvernului burghez polonez care „a declarat deschis că nu are nevoie 1 G. Deborin, Rezultatele reale şi aparente ale celui de al doilea război mondial, Institutul de Studii Romlno-Sovietic, Bucureşti, 1960, p. 181. 2 Ibidem. 3 Guderian, op. cit., p. 465. 4 Victor Grosz, La viriti sur ie drame polonais de septembre 1939, Ed. du Pavilion, 1951, p. 26. Ibidem, p. 27 ; Victor Grosz, ambasadorul Poloniei la Praga, a extras cifrele de mai jos din Micul anuar de statistică, Varşovia, 1938. Extracţia de clrbune Extracţia petrol Producţie minereu fier tone tone tone 1013 41 000 000 1 114 000 1 065 000 1937 30 000 000 501 000 724 000 In 1938, lucra In industrie 16% din populaţie. In 1937, capitalul străin controla 89% din industria carboniferă, 88 % din industria petroliferă, 82 % din industria siderurgică, ibidem, p. 30. Clica lui Pilsudscki (Sanatzia) nu tindea la dezvoltarea unei industrii independente. Ibidem, p. 35 : Venitul pe cap de locuitor In zlofi In 1937 — 1938 In comparaţie cu situaţia din alte ţări : Franţa 1830 M. Britanie 1770 Germania 1760 Polon ia 010 5 Ibidem, p. 99—100; In 1937 :2 100 greve cu caracter politic antifascist; aug. 1937 : grevă politică ţărănească de 10 zile. La a IV-a sesiune a C.C. al P.C.P., ţinută In 1935, s-a arătat că: „Comuniştii leagă indisolubil chestiunea independenţei naţionale de abolirea jugului fascist, de eliberarea poporului oprimat de imperialismul polonez”. www.dacaromamca.ro STUDII DOCUMENTARI. 179 0 de ajutorul militar sovietic” 1. Astfel, „Polonia nu a putut ţine piept puternicului atac dezlăn- ţuit de Germania hitleristă” 2, cotropirea ei sflrşindu-se In mai puţin de o lună. Istoriografia sovietică, analizlnd cauzele tnfrlngerii rapide a Poloniei, a ajuns la concluzia că ele rezidă in slăbiciunea interioară a statului burghez polonez de atunci. I. Zaiţev3, G. A. Deborin 4, I. F. Ivaşin 5 * şi mulţi alţii se situează pe această poziţie. Ctnd agresiunea hitleristă a pornit, guvernul trădător polonez ca şi marele stat major şi ofiţerii, reprezentanţi ai claselor dominante, nu au fost In stare să coordoneze mişcările tactice şi strategice ale armatei, pierztnd cu totul orizontul şi perspectivele bătăliei. In timpul acesta, aliaţii Poloniei, deşi se aflau In stare de război cu Germania, nu au luat nici o măsură pentru a veni In ajutorul unui stat .de care erau legaţi prin tratate de garanţie şi asistenţă mutuală. Churchill însuşi recunoaşte : „Franţa şi Marea Britanie au rămas impasibile, In timp ce maşina de război germană sfărima Polonia cu toată puterea şi o supunea” 8. Chiar In zilele dramatice din septembrie 1939 s-a putut cunoaşte cauza pentru care Marca Britanie, de pildă, a rămas impasibilă In faţa agresiunii naziste. Guvernul englez ducea negocieri active, fiind gata să reediteze tratatele de la Mtln- chen şi să sacrifice fără scrupelc Polonia. In documentele recent publicate de Departamentul de Stat din S.U.A., surprindem, de altfel, o mărturisire revelatoare In sensul acestei afirmaţii. De pildă, la 26 august 1939, Bullitt, ambasadorul Statelor Unite la Paris, raporta Washing ton-ului: „La Paris există bănuiala că Chamberlain şi Henderson slnt angajaţi In pregătirea unei trădări a Poloniei, utilizlnd o variantă a tehnicii întrebuinţată cu atlta succes In Ceho- slovacia” 7. Eroicul popor polonez a luptat cu o abnegaţie de neînchipuit, dar, lipsit de arma- ment modern, avlnd o conducere reacţionară8 şi aliaţi neleali, a fost silit să capituleze la sflrşitul lunii septembrie 1939. Iată deci care slnt adevăratele cauze ale „victoriei" genera- lilor germani. Ce legătură poate avea „autoritatea aproape completă a generalilor”, despre care vorbeşte Guderian, cu tnfrlngerea unui stat slab, condus de o clică de trădători 1 Războiul din Polonia a fost un război uşor, căci poporul polonez a fost pus In condiţii numerice şi tehnice cu totul inferioare faţă de puternica maşină de război nazistă. Factorul decisiv care a dus la victoria Wehrmacht-ului In campania din Polonia se găseşte deci In însuşi procesul de descompunere a acestui stat burghez, condus de un guvern profascist. In Franţa, ca şi In Polonia, victoria naziştilor a fost mai mult declt rapidă. In 1 Victor Grosz, op. cit., p. 118 — 119. 2 Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Bucureşti, 1960, Ed. politică, p. 537. 3 Colonel I. Zaiţev, op. cit., p. 180 — 181. 4 G. A. Deborin, Al doilea război mondial, Ed. politică, Buc., 1960, p. 68, arată, de pildă, că la frontiera apuseană a Poloniei nu se aflau lucrări de apărare şi că întreaga industrie poloneză era concentrată tot In spre apus. Acest lucru, subliniază Deborin, „o expunea loviturii din partea armatei germane şi condamna Polonia la înfrlngere In războiul cu Germania". 8 I. F. Ivaşin, Contribuţii la istoria politicii externe a U.R.S.S., Buc., 1960, p. 298, afirmă : „principala cauză a destrămării atlt de rapide a statului polonez a fost slăbiciunea lui internă”. * W. Churchill, L’Orage approche, voi. II, Pion, Paris, 1949, p. 21. 7 Foreigns Relations of the United States Diplomatic Papers. General. United States Govern- ment Printing Office, Washington, 1956, voi. I, p. 377. Un document revelator se găseşte şi la p. 427 : Gunther, ministrul Statelor Unite la Bucureşti, informează Washingtonul că „Marea Britanie şi Franţa s-au situat pe poziţia de a face mai mult o demonstraţie declt un atac serios”. 8 Se confirmă deci pe deplin ceea ce I. Zaiţev, op. cit., p. 180 — 181 preciza : „Cercurile guvernante reacţionare din Polonia, care Înainte de război duseseră o politică antisovietică şi făcuseră tot posibilul pentru a zădărnici eforturile şi măsurile privind organizarea securităţii colective şi prelntlmpinarea agresiunii fasciste, pur şi simplu au dezarmat ţara In faţa pericolului de agresiune din partea Germaniei fasciste”. www.dacaromamca.ro 980 STUDII DOCUMENTARE 10 mai puţin de două luni, Franţa a capitulat. Potrivit explicaţiilor date de Guderian cu privire la războiul din Polonia, ar însemna că şi în Franţa „autoritatea generalilor fiind deplină”, suc- cesul Wehrmacht-ului a putut fi asigurat. Din jurnalul generalului Halder, şeful marelui stat major al armatei germane, aflăm însă ştiri care infirmă acest fapt. Potrivit însemnărilor lui Halder, Hitler s-a amestecat mereu în conducerea campaniei, schimblnd multe dintre măsu- rile luate dc generali, hotărtnd chiar modificări deosebit dc importante în direcţia tactico- strategică a luptelor1. Rezultă deci un lucru cu totul paradoxal, care spulberă argumentele apologeţilor Wehrmacht-ului. Generalii nu au mai avut mînă liberă ca în Polonia, căci Hitler le-a schimbat de multe ori planurile şi dispoziţiile tactico-strategice şi totuşi Wehrmacht-ul a obţinut în Franţa o victorie deosebit de spectaculoasă I I Cum se poate explica acest lucru ? Prin faptul că In Franţa războiul a fost uşor. Prin faptul că, In mod obiectiv, rădăcinile victoriei obţinute de nazişti nu au nici o legătură cu. „arta militară”, cu mult lăudata „măiestrie” a căpeteniilor Wehrmacht-ului. Prin faptul ci în Franţa poporul a fost împiedicat să-şi utilizeze uriaşul potenţial de luptă. Pentru că vechea şi viguroasa tradiţie a poporului a fost călcată In picioare de clasa dominantă din Franţa 2. Pentru că, aşa cum arată şi I. F. Ivaşin, „poporul francez, nu numai că nu a fost mobilizat pentru apărarea patriei, dar a fost dimpotrivă, dezorganizat de burghezia aflată la putere” 3- Pcntru că propunerile Partidului Comunist Francez privind Înarmarea şi ridicarea în masă a poporului au fost respinse de guvern *. Pentru că, la 17 iunie, primul ministru al Franţei, Paul Reynaud, reprezentînd punctul de vedere al clasei dominante, şi-a Îngăduit să declare Parisul oraş deschis, jignind demnitatea naţională a poporului. Chiar în această zi, mărturiseşte Churchill, Paul Reynaud a afirmat că „nici o lumină nu mai arde la capătul tunelului”5 şi * 24 * 26 * * 29 1 Journal du general Halder. Chef d’Etat major gdndral de l’armdş allemande, (extrase) In „Revue d’histoire de la deuxidme guerre mondiale”, 10 — 11/1953 p. 214. însemnarea din 17 mai relevă faptul că Hitler socotea că ameninţarea vine din sud şi că într-acolo trebuie să se dea lovituri. Halder şi Brauchitsch nu împărtăşeau acest punct de vedere. Totuşi, Brau- chitsch a dat dispoziţii pentru executarea mişcării strategice spre sud-vest. 2 Rapport du parii communiste au Xe Congres 26—30 juin 7945. Maurice Thorez, Une politique de grandeur franţaise, Ed. sociales, Paris, 1945, p. 269—270 : se arată că în mai 1939 C. C. al P.C,F., dîndu-şi seama de primejdie, a cerut un guvern de apărare naţională, fidel pactului franco-sovietic, ca şi urgente măsuri pentru modernizarea armamentului. Raportul dezvăluie că : „în mai 1940, armata noastră nu poseda decît un număr limitat de care de asalt şi de avioane, faţă de armata germană dotată cu un material mult superior In cantitate, dacă nu In calitate”. Se cunosc împrejurările In care s-a desfăşurat războiul In perioada septembrie 1939 — aprilie 1940. Vezi Germaine Villard, La drâle de guerre et la trahison de Vichg, Ed. Sociales. Paris, 1960, p. 81 — 82; vezi şi Maurice Thorez, op. cit., p. 286. Traficul materialelor pentru fabricarea obuzelor şi tunurilor a continuat să se facă chiar în martie 1940. Războiul nu se ducea cu Germania, ci cu poporul francez, cu cei mai buni fii ai săi, comuniştii. Redăm după Roger C6rd şi Charles Rousseau, Chronologie du Conflit mondial, Paris 1946, p. 139 —141, unele măsuri luate de guvern ; 24 aug. 1939: decret privind controlul presei şi al publicaţiilor. 27 aug. 1939 :se suspendă ziarele comuniste VHumanite, Ce Soir etc. 1 sept. 1939 : stare de asediu. Decret privind oprirea publicării de informaţii care ar putea să exercite o influenţă supărătoare asupra populaţiei Şi armatei. 26 sept. 1939 : se promulgă legea de luare a mandatului electiv al celor ce nu au rupt cu Internaţionala a IlI-a. 20 ian. 1940: şaizeci din cei şaizeci şi şapte deputaţi comunişti slnt îndepărtaţi din parlament. 29 ian. 1940 : senatorul comunist Marcel Cachin este îndepărtat din Senat. • • 2 I. F. Ivaşin, op. cit., p. 311; vezi şi I. Zaiţev, op. cit., p. 181. 4 Jean Dautry, Louis Pastor, Histoire de la Resislance, Paris, Ed. de l’Union franţaise universitaire, p. 11 — 12. La 6 iunie 1940 profesorul Politzer a adus guvernului î’aul Reynaud propunerile C.C. al P.C.F. privind transformarea războiului Intr-un război de apărare a patriei. * Winston Churchill, La chute de la France, Pion, Paris, 1949 p. 190. www.dacaromamca.ro 11 STUDII DOCUMENTARE osr in consecinţă, nu mai există nici o altă soluţie dccit capitularea, in anii ce au urmat, croicuF popor francez a demonstrat Insă, prin lupta sa plină de abnegaţie, că „lumina de la capătul tunelului" nu a încetat nici o clipă să ardă1. Cei ce au semnat ruşinosul armistiţiu de la Rălhondcs nu aveau nici o legătură cu Franţa cea adevărată. Cauza principală a tragediei naţionale a Franţei, subliniază O. A. Deborin, trebuie căutată In „politica trădătoare pe care au dus-o cercurile guvernante, In decursul unei lungi perioade de timp înainte de război şi chiar In cursul războiului” 2. Aici se găsesc deci rădăcinile victoriei uşoare obţinute de Wchrmacht. înfrlngerea Franţei, conchide de asemenea Gcrmainc Villard, nu a fost altceva dccit „consecinţa logică a politicii antipopulare şi antisovietice duse de clasele dominante” 3. A fost consecinţa logică a politicii milnchcncze ; consecinţa logică a politicii defetiste duse de cercurile reacţionare ale celor două sute de familii, care se temeau de poporul Înarmat; consecinţa logică a procesului de descompunere a statului burghez condus de reprezentanţii marilor trusturi, lată care slnt rădăcinile, cauzele profunde care au Îngăduit victoria uşoară a Wehrmacht-ului In Franţa. Toţi cei ce au scris nenumărate tomuri In vederea reabilitării armatei germane au avut drept punct de sprijin tocmai succesele din Polonia şi din Franţa pentru a demonstra „deosebita capacitate de conducere” a generalilor. Pornind de la asemenea premise, apologeţii Wchrmacht ului au Încercat să dovedească că Infringerca maşinii de război naziste In U.R.S.S. s-ar datora deci numai unor „Intlmplări”, care nu pot afecta Intru nimic creditul ce trebuie să se acorde „Însuşirilor profesionale deosebit de valoroase” ale căpeteniilor Wehrmacht-ului. Shirer, de pildă, găseşte că dezastrul armatei naziste In U.R.S.S. ar fi rezultat din faptul că Hitler a amtnat cu patru săptămtni punerea In aplicare a planului Barbarossa 4 din pricina ciudei sale personale împotriva Iugoslaviei 5. Astfel, arată Shirer, el a pierdut „ultimul prilej fericit de a face din al 111-lea Rcicli, creat cu o genialitate uluitoare, deşi barbară, cel mai marc imperiu din istoria Germaniei” 6. Căci, subliniază In continuare acelaşi autor, dacă nu ar fi existat această „fatală amlnarc, generalii ar fi putut ciştiga victoria finală, victorie zădărnicită doar de zăpadă şi de temperatura scăzută din Rusia” 7. Curlnd Insă Shirer, ca şi alţii, şi-a dat scama că această justificare este mult prea anemică şi de aceea şi-a continuat înşiruirea de sofisme aduclnd pe tapet anumite argumente cu caracter pur militar. Moscova, de pildă — pretinde el —, ar fi putut fi cucerită chiar In condiţiile grele ale iernii, dacă planurile strategice ale generalilor nu ar fi fost respinse de Hitler. Insuşindu şi punctul de vedere al generalului Halder, Shirer susţine, cu lux de amănunte, că generalii au propus încă din august 1941 concentrarea tuturor trupelor numai In jurul Moscovei, tnmlntnd In acest sens un memoriu lui Hitler 8. Hitler a răspuns Insă printr-un contra-mcmoriu, aratind necesitatea de a cuceri In spre sud Criineea, ca şi bazinul Doneţului, iar In spre nord Leningradul 9. De aceea, afirmă Shirer, bătălia de la Moscova a fost pierdută. 1 Jean Dautry, Louis Pastor, op. cit., p. 15. Chiar la începutul lui iulie 1940, o chemare a Comitetului Central al P.C.F. arăta neînduplecata voinţă de luptă a poporului: „niciodată un mare popor ca al nostru nu va fi un popor colonizat. Nici generalii învinşi, nici afaceriştii, nici politicienii plini de tare, nu pot ridica Franţa. Numai In popor rezidă marile speranţe de liber- tate naţională şi socială. In jurul clasei muncitoare, dinamică şi generoasă, plină de încredere şi de curaj, se poate constitui frontul libertăţii, independenţei şi renaşterii Franţei”. 2 G. A. Deborin, Al doilea război mondial, p. 116 ; vezi şi I. S. Kisselgoff, Unele probleme ale istoriei Franţei din perioada celui de al doilea război mondial, prezentate In istoriografia burgheză franceză, In „Probleme de istorie”, 3/1961, Inst. de Studii Romtno-Sovietic, Buc., 1961, p. 69. 3 Germaine Villard, La drole de Guerre et la trahisondeVichg, Ed. Sociales, Paris, 1960, p.81. 4 Shirer, op. cit., p. 824. ' 5 Ibidem. • Ibidem. 7 Ibidem. 8 Ibidem, p. 856 — 857. * Ibidem, p. 857. www.dacaromamca.ro 982 STUDII DOCUMENTARE 12 Memoriile generalului Guderian tind să demonstreze acelaşi lucru : planurile marelui stat major ar fi fost In mod permanent respinse de Hitler. In decembrie 1941, de exemplu, Guderian ar fi avut o lungă discuţie cu Hitler, la cartierul general al acestuia din Prusia Orientală 1 *. Acolo, la Rastenburg, Guderian ar fuajuns chiar să cadă In dizgraţia lui Hitler, deoarece ar fi propus noi mişcări tactice ale trupelor, In scopul apărării lor de vicisitudinele iernii. Hitler, arată Guderian, i ar fi răspuns că, asemenea lui Fredcric cel Mare, se crede Îndreptăţit să ceară oricărui soldat german sacrificiul vieţii sale a. Astfel — arată In continuare Guderian — pornind pe drumul său, Hitler a nesocotit toate sfaturile date cu „competenţă profesională” de generali. Nici chiar bătălia de la Stalingrad nu ar fi fost pierdută — susţine Shirer — dacă sfaturile lui Halder, de exemplu, ar fi fost ascultate. Hitler Insă i-ar fi răspuns atunci lui Halder : „Avem nevoie acum de pasiune naţional-socialistă, nu de abilitate profesională. Nu pot aştepta asemenea lucruri de la un ofiţer de şcoală veche ca Dvs” 3, In concluzie, nici o bătălie, pe uscat, In aer sau pe apă 4 nu ar fi fost pierdută — declară In genere toţi apologeţii Wehrmacht-ului — dacă punctul de vedere al generalilor ar fi fost luat In seamă. Acestea slnt, prin urmare, argumentele cu caracter tactico strategic utilizate pentru a sluji la reabilitarea Wehrmact-ului. O altă serie de justificări porneşte de la binecunoscuta tşorie reacţionară privind poziţia armatei In problemele cu caracter politic. Liddel Hart, unul dintre cei mai zeloşi apărători ai lui Guderian, arată de pildă că, „acolo unde soldaţii Încep să se Întrebe dacă cauza pentru care luptă este sau nu dreaptă, armata aceea se prăbuşeşte curlnd” 5. In consecinţă, Guderian ca şi alţi generali, nu ar fi făcut altceva declt să „execute” ordinele lui Hitler. Deci din nou se Încearcă să se ascundă strlnsa colaborare dintre Hitler şi generali. Fără să ne oprim prea mult asupra caracterului inconsistent al teoriei care arată meritele deosebite ale unei armate de roboţi, de oameni lipsiţi de dreptul de a cugeta asupra dreptăţii sau nedreptăţii cauzei pentru care luptă, considerăm că Întreaga teorie are drept scop principal absol- virea generalilor de răspunderea dezastrului In războiul criminal purtat In U.R.S.S. De altfel, Rit- ter subliniază deschis acest lucru, afirmlnd că generalii au lăsat „şefului lor suprem responsabili- tatea de a urma sau nu părerea lor”6. Chiar dacă nu porneşte de la aceleaşi premise ca Liddel Hart, Ritter ajunge la aceleaşi concluzii: generalii nu poartă răspunderea Infrlngerii suferite In U.R.S.S.7. Uriaşul eşafodaj clădit, In vederea tragerii unor atari concluzii, este Insă deosebit de vulnerabil. O singură atingere, o singură pătrundere In fondul problemelor răstoarnă In Întregime „măreţul” castel al cărui unic material de construcţie este constituit din jalnice cărţi de joc şi Încă şi acelea măsluite. De la bun Început răspunderea generalilor nu poate fi tăgăduită pentru că, aşa cum reiese din nenumăratele lucrări şi memorii scrise chiar de fascişti In anii războiului, „generalii comandă şi ei nu vor admite declt evoluţia care le va conveni” 8, In conformitate cu 1 Guderian, op, cit,, p. 266—267. * Ibidem, p. 266. ® Shirer, op. cit., p. 918. * Kurt Assmann, Deutsche Strategie in zwei Weltkriegen, Heldelberg, 1957. Războiul naval nu ar fi fost pierdut dacă concepţiile amiralului Raeder ar fi fost urmate. In această lucrare se face o largă expunere apologetică despre competinţa lui Raeder. * Liddel Hart, Foreword la lucrarea citată a lui Guderian, p. 13. * Ritter, op. cit,, p. 101. ' 7 Guderian, op. cit,, p. 465. Căutlnd să se justifice mereu, Încearcă să acrediteze idei noi, de aceea afirmă că Inceplnd de la 19 dec. 1941, clnd Hitler, lnlăturlndu-1 pe Brauchitsch, a devenit unicul şef al armatei, se poate afirma că s-ar fi produs, In mod practic, „decesul” marelui stat major, de veche factură pruso-germană”. In consecinţă, lanţul de Infrlngeri ce a urmat se datora pe deplin lui Hitler. In consecinţă, Încearcă Guderian să se justifice In continuare, statul major pruso-german nu poate fi tras la răspundere pentru capitularea fără condiţii a armatei. 8 Otto Strasser, Hitler el moi, Grasset, Paris, 1940, p. 244. www.dacaromamca.ro 13 STUDII DOCUMENTARE 983 interesele lor de clasă. E lesne de Înţeles că numai o „singură evoluţie putea să convină” gene- ralilor. De accca ci au condus războiul agresiv Împotriva Uniunii Sovietice cu toată forţa, cu toată dorinţa de a cuceri „spaţiul vital” tn vederea hegemoniei Reichului, distrugtnd In acelaşi timp sperau ei şi primul stat socialist din lume. Nu este de mirare că, In nenumărate lucrări burgheze, se subliniază „duritatea de ncconccput, fanatismul furios” 1 utilizat de Wchrmacht In campaniile purtate Împotriva U.R.S.S.-ului. Marele stat major german sc subliniază In Istoria P.C.U.S. — a azvirlit In război o armată care şi-a pus In joc Întregul său potenţial, Întreaga sa capacitate dc luptă 2. Eroismul armatei sovietice, al poporului sovietic constă In faptul, aşa cum precizează mareşalul Ercmenko, că a avut de luptat cu „un duşman puternic experimentat, versat In ştiinţa militară” 3 *. Spre uimirea lor, generalii nazişti au fost obligaţi să constate, numai după două luni, că deşi atacul prin surprindere * avusese vremelnic unele rezultate pozitive, totuşi victoria Blitzkrieg-ului nu se profila la orizont. Chiar de la această primă bătălie, recunoaşte dc pildă generalul Blumentritt, „conduita trupelor ruse contrasta In mod izbitor cu modul de a reacţiona al polonezilor sau al aliaţilor din vest, căci, chiar Încer- cuiţi, ruşii nu cedau terenul, ci luptau Încontinuu” 5 *. Dacă asemenea mărturisiri pot fi surprinse ■chiar In lucrările recente concepute In vederea apărării Wehrmacht-ulni, este, credem, de prisos să mai arătăm Încă o dată cit de vulnerabilă este construcţia menită să servească la reabilitarea armatei naziste Infrlnte. De altfel, la o examinare cit dc sumară, argumentele, justificările apărătorilor Wehrmacht- ului nu rezistă, dczvăluindu-nc, din primul moment, falsul lor conţinut. A putut, de pildă, •iarna grea să ducă la eşecul războiului fulger? Dar, aşa cum remarcă G. Dcborin : „ai zice că armatele germane sc aflau Intr-o climă, iar trupele sovietice In alta” 8. Fondul problemei constă 4n cu totul altceva dcclt puerila lamentaţie cu privire la „gerul rusesc”. Este vorba de serioase erori de calcul ale comandamentului militar german privind desfăşurarea războiului fulger In ■cu totul alte condiţii declt cele ale războiului din vest. Ne aflăm deci In faţa unor noi coordonate -care ridică cu adevărat marile, fundamentalele probleme ale conducerii războiului. Să ne oprim, de pildă, asupra greşelilor săvlrşite de generalul Gudcrian referitor la importanţa liotăritoarc a războiului cu tancuri. Analizlnd această problemă, mareşalul Eremcnko consideră că multe -dintre erorile de calcul ale aşa-numitului război fulger se datorează tocmai vederilor sale 7 (ale lui Guderian). Gudcrian a impus 8 punctul său de vedere, potrivit căruia numai „loviturile masive cu tancuri au o Însemnătate hotărltoarc pentru Încheierea victorioasă şi rapidă a războ- iului” 9. înfrlngerile armatei naziste, eşecul războiului fulger se datorează deci şi unor grave 1 Paul Ladame, op. cit., p. 183. 2 Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Ed. politică, Bucureşti, 1960, p. 563 — •564 ; 566. „Industria de război a Germaniei avea la Începutul războiului o bază tehnico-materială mai puternică declt industria de război a U.R.S.S.”. Germania concentrase un efectiv de 190 divizii la graniţa apuseană a U.R.S.S. Fasciştii au ocupat o mare parte din teritoriul U.R.S.S. cu importante centre industriale. * A. I. Eremenko, op. cit,, p. 13, 14; vezi şi 19 şi 28 — bătălia Moscovei. * Istoria P.C.U.S., p. 564, se arată : „In sflrşit, extrem de mult a atlrnat In balanţă faptul că Germania a atacat Uniunea Sovietică prin surprindere”. 5 Shirer, op. cit., p. 855. Citează din memoriile generalului Blumentritt, care a condus armata fascistă agresoare In luptele de la Minsk. * Colonelul G. Deborin, Scopurile şi orientarea falsificării celui de al doilea război mondial, Ed. militară, Buc., 1960, p. 27. 7 A. I. Eremenko, mareşal al U.R.S.S., Împotriva falsificării istoriei celui de al doilea război mondial, Ed. politică, Buc., 1959, p. 11. 8 Ibidem. A. I. Eremenko arată că Guderian „şi marii monopolişti care stăteau in spatele lui şi care erau vital interesaţi să dezvolte pe toate căile producţia dc motoare de oţel” ... au impus bătălia cu tancuri ori unde şi ori clnd. 8 Ibidem. n - c. 318# www.dacaromamca.ro 984 STUDII DOCUMENTARE 14 lipsuri teoretice şi practice In ştiinţa militară germană. Mareşalul Eremenko conchide dealtfel, deosebit de categoric : „Prin urmare, Guderian poartă răspunderea pentru aceste Infringeri nu numai in calitate de comandant practician, ci şi In calitate de teoretician militar, care a elaborat metodele ducerii războiului cu tancuri”1. In consecinţă, înfringerile suferite de nazişti rezultă din faptul că : „In cursul unor lupte înverşunate, armata Roşie a smuls iniţiativa strate- gică din mtinilc duşmanului, a zdrobit cele mai bune divizii de infanterie şi de tancuri ale inamicului” 2. S-a putut contura de aceea „o cotitură In desfăşurarea luptei armate de pe frontul sovieto-german” 3. Mitul războiului fulger ca şi al invincibilităţii armatei hitlcriste a încetat să mai existe. Oameni de stat burghezi care, incontestabil, erau adversari hotărlţi ai comunismului, au fost nevoiţi să recunoască deschis marile merite ale armatei sovietice, ale poporului sovietic. Reamintim doar clteva documente oficiale care dovedesc o înaltă preţuire pentru Armata Roşie, pentru poporul sovietic. Franklin Delano Roosevelt şi Winston S. Churchill declarau, de pildă, la 15 august 1941 i „Ne dăm seama perfect ce importanţă are pentru Infrlngerea hitlerismului eroica şi dlrza rezi- stenţă a Uniunii Sovietice” 4. Sau afirmaţiile făcute de Churchill, duşman înveterat al U.R.S.S., la 16 decembrie 1941 : „Nu am cuvinte să vă descriu sentimentul de uşurare pe care-1 încerc afllnd zi de zi despre minunatele dumneavoastră victorii pe frontul rus. Niciclnd nu am avut atlta încredere In rezultatul războiului” 5. Sau categorica apreciere a lui Roosevelt făcută la 19 august 1942 : „Statele Unite îşi dau foarte bine seama că Uniunea Sovietică poartă pe umerii săi principala povară a luptei şi că a avut de suferit cele mai mari pierderi In cursul anului 1942. Vă pot spune că slntem entuziasmaţi de admirabila putere de rezistenţă de care a dat dovadă ţara dumneavoastră” 6. Există deci evidente recunoaşteri că puternica maşină de război a naziştilor s-a dovedit incapabilă de a lupta cu un popor care purta un război drept, un război de apărare şi de eliberare a patriei; s-a dovedit incapabilă de a lupta cu un popor care purta un război pentru apărarea „orlnduirii de stat şi sociale sovietice, cea mai înaintată din lume, fiinţa de stat şi cultura naţională a popoarelor U.R.S.S.” 7. Ce bază de susţinere mai pot avea, In faţa acestor adevăruri de necontestat, argumentele potrivit cărora armata germană nu ar fi fost Infrlntă dacă planurile generalilor nu ar fi fost respinse de Hitler? Oprindu-ne cit de puţin asupra acestor declaraţii, surprindem unele mărtu- risiri deosebit de sugestive privind consistenţa acestor planuri. Fabian von Schlabrendorff mărturiseşte, de pildă, că In iarna 1941 Guderian nu numai că nu a prezentat un plan contrar vederilor lui Hitler, dar că, dimpotrivă, s-a declarat de acord cu Hitler 8. Intre generali şi Hitler nu au existat, aşa cum reiese şi din ştirea de mai sus, nici 1 A. I. Eremenko, op. cit., p. 12. * Istoria P.C.U.S., ed. cit., p. 564. 8 Ibidem. * Corespondenţa Preşedintelui Consiliului de miniştri al U.R.S.S. cu preşedinţii S.U.A. şi cu primii miniştri ai Marii Britanii din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei 1941 — 1946, E.P.L.P., Bucureşti, 1958, voi. II, p. 10. 5 Ibidem, voi. I, p. 42. * Ibidem, voi. II, p. 36 — 37. 7 Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, ed. cit., p. 567. 8 Fabian von Schlabrendorff, Offiziere gegen Hitler. Nach einem Erlebnisbericht von Fabian von Schlabrendorff. Bearbeitet und herausgegeben von Gero von S. Gaevernitz, Europa Verlag, ZOrich, 1946. Schlabrendorff declară (p. 46) că deţine această informaţie de la generalul Halder. In orice caz, Schlabrendorff era In măsură să dea unele informaţii. Se găsea In 1941 In U.R.S.S. şi a auzit personal unele discuţii, pe clnd se afla la statul major al lui von Bock, care conducea grupul de armate agresoare împotriva Moscovei. www.dacaromamca.ro 15 STUDII DOCUMENTARE 985 un fel de contradicţii esenţiale cu privire la diferitele planuri strategice şi tactice de purtare a războiului agresiv Împotriva U.R.S.S. Aşa cuin mărturiseşte In continuare Schlabrendorff, von Bock, de pildă, comandantul grupului de armate care opera In direcţia Moscovei, nu accepta nici măcar o discuţie care s-ar fi Îndreptat cit de cit Împotriva lui Hitler1. în consecinţă, putem trage concluzia că pivotul principal al tezelor istoriografiei burgheze, cheia de boltă a Întregului complex de „argumente" se năruie, deoarece planurile strategice ale generalilor, planurile respinse de Hitler, nu au existai de fapt, fiind doar scorniri ticluite ulterior, lipsite de orice temei. în faţa realităţii de netăgăduit, care reiese din examinarea faptelor, rămln cu totul lipsite de conţinut şi justificările formulate de Shirer, Ritter şi alţii, potrivit cărora generalii ar fi fost puşi In situaţia de a executa ordinele lui Hitler. Din moment ce nu au existat, In fond, noi planuri venind In contradicţie cu planul Barbarossa, atunci nu se mai poate vorbi despre o executare strictă a unor ordine. Am arătat, In prima parte a acestui capitol, că generalii au luat parte activă la Întocmirea tuturor planurilor 2. Shirer Însuşi mărturiseşte că generalul Halder a lucrat cu mult zel3 la elaborarea planului agresiv Împotriva U.R.S.S. Dovezile In acest sens abundă şi este de prisos să mai insistăm. înfrlngerea care a urmat este deci Infrln- gerea nu numai a nazismului, ci şi a militarismului german. La Stalingrad (azi Volgograd), a fost lichidată nu numai o grupare de trupe fasciste „de elită”, ci a fost lichidată şi mult trlmbiţata „artă militară” revendicată In mod exclusiv de militarismul prusac. Intr-adevăr, „istoria răz- boaielor nu a mai cunoscut un asemenea caz de Încercuire completă şi nimicire a unei armate atlt de mari" 4 5 * 7. Prăbuşirea armatei naziste a avut loc deci sub semnul creşterii „măiestriei mili- tare a Armatei Roşii şi a capacităţii organizatorice a comandanţilor ei” s, sub semnul supe- riorităţii „artei militare sovietice faţă de cea a trupelor fasciste germane” ®. Germania nazistă a putut Înregistra succese militare doar Împotriva statelor burgheze care se găseau şi se găsesc Intr-un proces de vădită descompunere. De aceea hitleriştii au putut cotropi In trei săptămlni Polonia şi In mai puţin de două luni Franţa. înfrlngerea Germaniei fasciste In U.R.S.S. „a fost urmarea firească a trăiniciei şi viabilităţii ortnduirii sociale şi de stat noi, socialiste, a marii ei superiorităţi faţă de ortnduirea capitalistă, pe cale de dispariţie" 1. II Teza potrivit căreia Wehrmachl-ul ar fi fost „singurul reprezentant” al „rezistenţei" germane împotriva lui Hitler şi a nazismului tn genere ocupă un loc deosebit de important tn lucrările istori- cilor reacţionari, constituind de aceea o importantă justificare pusă tn slujba acţiunii de reabilitare a Wehrmacht-ului. în fond, sub această formă se ascunde tendinţa de a reabilita militarismul german şi de a escamota actuala lui politică neofascistă, revanşardă. în arsenalul nelipsit de inventi- vitate al apărătorilor Wehrmacht-ului, această născocire este considerată drept o armă ingenioasă, Îndeplinind rol de artilerie grea In campania ce se desfăşoară pentru a restabili Încrederea In armata fascistă germană iremediabil compromisă. In vederea acestui scop, trompeţi dibaci, meşteri pricepuţi In trlmbiţarea sunetelor celor mai Înalte, celor mai ascuţite, Îşi utilizează cu mult zel instrumentele suflate In culori strălucitoare. Şi totuşi, zidurile masive constituite din crimele Wehrmacht-ului nu numai că nu se năruie ca cele din legenda biblică, ci devin şi mai masive, 1 Fabian von Schlabrendorff, op. cil., p. 48. O asemenea discuţie a avut loc Intre generalul Henning von Tresckow şi generalul von Bock. 3 Otto Strasser, op. cil., p. 232, mărturiseşte : „să nu rămlnă nici un echivoc. Ceea ce se Inttmplă cu privire la Polonia sau la Rusia este fructul unic al politicii militarilor”. 3 Shirer, op. cil., p. 799. i 4 Istoria P.C.U.S., p. 597. 5 Ibidem. 8 Ibidem. 7 Ibidem, p. 623. www.dacaromamca.ro 986 STUDII DOCUMENTARE 10 mai neînduplecate. Există, de pildă, o încercare de a dovedi că numai Wehrmaclit-ul putea fi in mod obiectiv singurul organism capabil să joace un rol determinant In lupta contra nazismu- lui. Profesorul Karl Dietrich Braclier, de la Universitatea din Bonn, afirmă că, „după consolidarea prin seducţie şi teroare a regimului naţional-socialist” 1 *, nu ar fi existat In Germania de după 1934 decit o singură alternativă : „Lovitură de Stat de sus sau distrugere dinafară. De aceea, in orice caz atitudinea şi poziţia militarilor au trebuit să joace un rol determinant” 8. Bracher a reluat In 1959 o veche teză a lui Rauschning. Acesta susţinea că „timpul răscoalelor populare şi a luptelor pe baricadă a trecut şi, de aceea, este indispensabil să se organizeze un centru de rezistenţă şi un stat major” 3. După Rauschning „lucrurile stlnd astfel” 4, nu se puteau găsi nici centrul de rezistenţă, nici statul major, In altă parte, „decit In Reichswehr” 5 *. Gerliard Ritter ajunge şi el la concluzia că numai armata ar fi putut fi cu adevărat singurul organ eficient de rezistenţă împotriva nazismului. Premisele care i-au servit pentru tragerea acestor concluzii slnt multiple şi deosebit de sugestive pentru a înţelege esenţa de clasă a lucrării lui. Poporul nu s-ar fi putut opune nazismului pentru că. după Ritter, „masa vrea să fie condusă şi nu doreşte să cintărească ea argumentele pentru sau contra” ®. Şi, mai ales, „nu doreşte să fie liberă de a decide prin ea însăşi" 7. Susţintnd plin de dispreţ că propriul său popor este o masă amorfă, lipsită de discernămlnt, cu un simţ moral „elastic”, Ritter ajunge la concluzia că de aceea numai In armată (In Reichswehr, şi apoi In Wehrmacht) s-ar fi putut găsi „forţa morală a rezistenţei”. „Pentru că — arată el In continuare — naţional-socialismul a fost ultima consecinţă şi exagerare a tradiţiilor specific germane” 8. Incontestabil, nazismul a fost Intlmpinat cu simpatie de acest militarism, de esenţă reacţionară, unde „rămăseseră atlt de vii tradiţiile vechiului stat militar prusac” 9. Dar tot acolo, pretinde Ritter, In armată, decepţia resimţită din cauza caracterului „eterogen” al nazismului ar fi fost deosebit de puternică, armata devenind — după autorul menţionat — „focarul rezistenţei”. Această ultrareacţionară poziţie de clasă a unui istoric burghez care îşi îngăduie să vadă astăzi In fascismul german „o ultimă consecinţă şi exagerare a tradiţiilor specific germane” este deosebit de elocventă, caracteriztnd pe deplin esenţa mişcării pornite pentru reabilitarea Wehrmacht-ului10. 1 Prof. dr. Karl Dietrich Bracher, La traqidie du 20 juillet, In „Revue d’histoire de la deuxifcme guerre mondiale”, 36/1959, p. 46 — 47. * Ibidem, 8 Herman Rauschning, Hitler m'a dit, Cooperation, Paris, 1939, p. 309. 4 Ibidem. 5 Ibidem. * Ritter, op. cit., p. 4. Se poate vedea dispreţul pe care autorul 11 are pentru popor. Redăm întreaga frază : „masa nu cere discuţii ci fapte spectaculoase; masa nu este călăuzită de argumente raţionale, ci de sentimente; masa nu ascultă sfaturile oamenilor experimentaţi, ci chemările demagogilor; masa vrea să fie condusă şi nu să cintărească ea, argumente pentru sau contra; ea nu doreşte să fie liberă de a decide prin ea însăşi, mulţimea uită repede şi se lasă sedusă de succese exterioare ; simţul ei moral, dacă ştiu cum să o manevreze, este elastic” (sublinierile ne aparţin). 7 Ibidem. 8 Ibidem, p. 5. * Ibidem, p. 4—5. 10 Ritter afirmă că civilul Cari Goerdeler a fost conducătorul mişcării de „rezistenţă”; totuşi, din lucrare rezultă că întreaga acţiune a lui Goerdeler se întemeia In mod exclusiv pe armată. Schlabrendorff (op. cit., p. 22) susţine aceeaşi teză, de pe poziţia omului care a activat In „rezistenţă" : „Forţele civile ar fi fost cu mtinile l'egate, fără susţinerea de către armată. Munca noastră nu putea avea practic o urmare, dacă nu clştigam de partea noastră armata”. Iar la p- 32 adaugă : „Mişcarea de rezistenţă politică a găsit posibilitatea legăturii cu militarii. Astfel, pretinde Schlabrendorff, a pus mina pe singurul, pe unicul instrument care putea da lovitura de moarte naţional-socialismului”. www.dacoromanica.ro 17 STUDII DOCUMENTARE 987 Alţi apologeţi ai armatei au utilizat argumente ceva mai „inocente” pentru a dovedi că numai armata ar fi fost capabilă „să reziste” lui Hitler. Shirer susţine, de exemplu, că numai armata avea „puterea fizică” de a se opune nazismului, căci muncitorii şi, In genere, masa nu ar fi avut practic mijloacele pentru o atare luptă1. Collenot vorbeşte şi el despre „opo- ziţia militară", afirmlnd că „statul major al armatei de uscat” ar fi fost „centrul acestei opozi- ţii” 2. In dorinţa de a scoate mai bine In relief „rolul capital” al armatei, Henri Brunsehwig afirmă că Gerhard Ritter nu ar fi trebuit să socotească pe civilul Goerdeler conducătorul rezis- tenţei, ci pe generalul Beck 3. Situlndu-se pe aceeaşi poziţie, Bennet arată că singura acţiune de rezistenţă In Germania ar fi fost Încercarea militarilor de a-1 asasina pe Hitler la 20 iulie 1944 4. Acest atentat neizbutit Împotriva lui Hitler este In general considerat de apologeţii Welirmacht-ului drept cea mai concretă activitate a „mişcării de rezistenţă” a armatei Împo- triva nazismului. Ca să putem aprecia Insă dimensiunile acestei acţiuni, cit şi valoarea ei credem că este necesar să cercetăm mai Intli dimensiunile, cit şi valoarea intrinsecă a aşa-zisei „rezis- tenţe” a armatei Împotriva nazismului. ★ Potrivit tezei prezentate de Bracher5 6, unul dintre apologeţii „rezistenţei” Wehrinacht-ului, intensitatea unei mişcări In al ifl-lea Reich nu putea fi măsurată declt In funcţie de acţiunile duse In vederea răsturnării regimului existent. O atare mişcare, după Bracher, nu putea să opereze cu succes declt In mod sectar, ocuplndu-se poziţii cheie, politice şi militare. Astfel de acţiuni ar fi Întreprins deci armata, care a colaborat strlns — arată Bracher — şi cu Abwehr-ul ®, in vederea realizării acestui scop. Dacă cercetăm Insă cit de fugar procesul istoric al acestei perioade, o serie de fapte concrete relevă netemeinicia afirmaţiilor lui Bracher. A vizat oare aşa-zisa „rezistenţă” să răstoarne nazismul —regimul existent? Puteau oare disensiunile dintre diverşii conducători a politicii naziste să schimbe cu ceva politica agresivă, ultrareacţionară a statului german fascist? Holărll nu. Să examinăm poziţia lui Cari Goerdeler 7, care, după Ritter, a fost conducătorul „rezis- tenţei”. Voia el să răstoarne nazismul? Ritter mărturiseşte că Goerdeler nutrea speranţa să 1 Shirer, op. cil., p. 372. 2 R. Collenot. L’opposilion allemande contre Hitler, In „Revue d'histoire de la deuxiăme guerre mondiale", 36/1959, p. 38—39. 3 Henri Brunsehwig, L’Allemagne enlre l’Esl et l’Ouesl, In „Revue Historique", oct. — dec. 1956, p. 266—267. Pentru Brunsehwig, personalitatea lui Beck este mai „seducătoare, In orice caz mai inteligibilă”. Ceea ce li reproşează Brunsehwig lui Ritter In legătură cu apolo- gia „rezistenţei" este faptul de a nu fi scos In evidenţă caracterul „patriotic" al rezistenţei. De aceea Îşi exprimă dezacordul, de pildă, cu această teză a lui Ritter; „rezistenţa germană a fost o autentică revoltă morală contra triumfului forţei răului — fără nici o legătură cu un pretins interes naţional”. Deci, Brunsehwig ar vrea să se releve „meritele patriotice" ale Wehrmacht- ului. E interesant că şi M. Adler Bresse, ocuplndu-se de lucrarea lui Ritter, scoate In evidentă aceeaşi teză In recenzia despre cartea lui Ritter, Cart Goerdeler und die Deutsche Widerstandsbe- wegung, In „Revue d’histoire de la deuxieme guerre mondiale”, 36/1959, p. 132—133. * Bermet, op. cil., p. 563, Îşi Însuşeşte o teză reacţionară mult răsplndită Încă In octombrie 1945, potrivit căreia „singurii germani ai acestei perioade, care fără a fi solicitaţi din exterior, ci din proprie iniţiativă s-au revoltat” au fost autorii complotului de la 20 iulie 1944. 6 Bracher, op. cil., p. 45, 46, 47. • Jbidem, p. 48. La serviciul secret al armatei, arată Bracher, acţiona generalul Oster, acoperit fiind de şeful său, amiralul Canaris. 7 Ritter, op. cil., p. 77 — 78, relatează că Goerdeler a lucrat In strlnsă legătură cu armata pe care o socotea pivotul principal al „rezistenţei". www.dacaromamca.ro 988 STUDII DOCUMENTARE 18 schimbe doar unele hotărlri1 ale lui Hitler, servindu-se în acest scop de Goering, care, în concepţia lui Goerdclcr şi a altor „rezistenţi”, ar li fost un „pacifist” 2. In orice caz, Ritter ne Informează să Goerdclcr ţrimetea rapoarte atît lui Hitler, cît şi lui Goering asupra numeroaselor sale călătorii în străinătate3. Despre simpatia lui Goerdeler pentru Goering 4 * găsim de altfel date şi lntr-o scrie de memorii ale „rezistenţilor” 6 care sînt de acord şi ei cu Goerdeler că Goering nu ar fi dorit un război6 cu Marca Britanie. In genere, aceşti „rezistenţi” nu erau favorabili unui război cu Vestul, fiind absolut convinşi că îşi pot atinge ţelurile expansioniste cu asentimentul marilor puteri imperialiste occidentale. De aceea generalul Beck, şeful militar al „rezistenţei”, a scris în acest sens lui Hitler 7. S-ar putea, bineînţeles, replica că aceste legături ale „rezistenţei” cu conducerea nazistă au avut loc doar la începutul războiului şi că, îrrtr-un anumit fel, ar putea fi explicate ; şi că, în orice caz, mai tîrziu, cînd „rezistenţa” s-ar fi bizuit în mod aproape exclusiv pe armată, s ar fi dus acţiuni In vederea răsturnării nazismului, Wehrmacht-ul avînd „o poziţie foarte liotărltă” în acest sens. Generalii afirmă în memoriile lor că armata, din pricina „repulsiei” ei pentru nazism, nu ar fi avut legături cu S.S.-ul, singur vinovat de masacre, ca şi de toate ororile şi torturile din lagărele de concentrare şi din teritoriile ocupate în genere 8. Bennet informează, de pildă, că încorporarea diviziilor de Waffen S.S. în armată s-ar fi izbit de o vie opoziţie a conducerii armatei, care nu voia să aibă nici un fel de legătură cu S.S.-ul9. Totuşi, din memo- riile lui Schcllcnberg, şeful serviciului de contra-spionaj nazist, aflăm că a existat o foarte bună şi amicală înţelegere între Wehrmacht şi S.S.10. O convenţie în toată regula a fost semnată la Ministerul de Război din Bcndlcrstrasse între Hcydrich, ca reprezentant al S.S.-ului, şi generalul Wagncr, ca reprezentant al Wehrmacht-ului11. De altfel, în memoriile generalului Guderian găsim confirmarea faptului, căci Guderian vorbeşte pe larg despre camaraderia dintre armată şi Waffen S.S.12 13. S-ar putea replica că aceste legături nu au putut fi evitate, că în condiţiile războiului această colaborare a trebuit să existe volens-nolens, dar că cercul de „rezistenţi” din Wehrmaclit 1 Ritter, op. cit., p. 85. * lbidem, p. 137. 3 lbidem. * Hasscl, op. cit., p. 77 şi Schlabrendorff, op. cit., p. 31. 6 Hasscl, op. cit., p. 68. * Ritter, op. cit., p. 179, lasă să se înţeleagă că a fost o perioadă cînd Goerdeler „nu se mai gîndea la o revoltă militară, ci la un cabinet de tranziţie cu Goering, idee aprofundată de Hassel şi de fostul ministru prusac de finanţe Popitz”. 7 Schlabrendorff, op. cit., p. 25 ; vezi şi p. 31. 8 Guderian, op. cit., p. 448. Deşi Guderian a comandat diviziile de „panzeri” care au invadat Polonia, totuşi îşi Îngăduie să declare că nu a ştiut nimic despre „purtările” brigăzilor Kaminski şi Dirlcwanger, care au „curăţit” terenul cucerit de Guderian. 8 Bennet, op. cil., p. 565. 10 Walther Schellenberg, Le chef du contre espionnage nazi parte, Renă Juliard, Paris, 1957, p. 226, 228, 229. u Unităţile mobile ale SS-ului urmau să lupte în sectorul frontului sub autoritatea şefului militar în toate operaţiile cu caracter general. In spatele frontului, aceste unităţi trebuiau să capete o anumită „independenţă”, dată fiind necesitatea „securităţii” frontului. Sub directa conducere a Wehrmacht-ului au avut loc bine cunoscutele masacre din Polonia, din U.R.S.S. şi din teritoriile invadate în genere. 13 Guderian, op. cit., p. 447 mărturiseşte despre : „sentimentul de camaraderie, care exista pe clmpul de luptă între Waffen S.S. şi formaţiile armatei”. Din aceeaşi lucrare aflăm că au fost create din cauza „necesităţilor” 35 de asemenea divizii, cu care armata a colaborat în mod armonios ; în fruntea acestor Waffen S.S. a fost pus de altfel un_ general al Wehrmacht-ului, Hausser, despre care Guderian vorbeşte cu multă simpatie. www.dacaromamca.ro 19 STUDII DOCUMENTARE 989 nu a avut nimic de-a face cu naziştii şi cu bandele S.S. Hassel1 vorbeşte despre acest grup ca şi cum el ar fi alcătuit „cealaltă Germanic” 2. Cercetlnd numai tn chip sumar situaţia acestei grupări, aflăm lucruri care nu ne surprind de fel: „cealaltă Germanie" a Intrefinut strlnse legături cu căpeleniile nazisle. Există dovezi că „rezistenţa” se gtndea să răstoarne pe Hitlcr cu ajutorul lui Himmler. Langbehn, partizan devotat al lui Himmlcr, a avut legături strlnse „cu opoziţia activă”, mărturiseşte un bine-cunoscut nazist 3. Prin intermediul lui Lang- behn, ne informează altă sursă 4, s-a putut aranja o Intllnire Intre un reprezentant al „rezisten- ţei”, Popitz, şi Himmler. Potrivit aceleiaşi surse de informaţii, Himmler ar fi fost favorabil acţiunii de răsturnare a lui Hitler 5 6. Gocrdclcr s-a ocupat mult de această problemă, conside- rlnd In mod pozitiv perspectiva conducerii Germanici de către Himmler ®. Oricum, idcca de a avea vreo contradicţie politică cu naziştii repugna „rezistenţei”, căci, Încă din martie 1943, Schlabrendorff mărturiseşte că, punlnd o bombă In avionul lui Hitlcr, a vrut să evite orice presupuneri cu caracter politic 7. Este evident că Întregul „complot” a fost cunoscut de Himm- lcr, care, după eşecul atentatului de la 20 iulie 1944, a mai putut să protejeze cltăva vreme pe membrii complotului8 *. Faptele, mărturisite chiar de nazişti sau chiar de „rezistenţi”, duc In mod firesc la con- cluzia că au existat serioase, adinei legături ale cercului de aşa-zisă rezistenţă cu cele mai repre- zentative figuri nazisle. De asemenea In urma examinării acestor fapte, reiese şi concluzia că, In asemenea condiţiuni, nu poate fi vorba de răsturnarea regimului nazist. Dacă, potrivit afirmaţiilor lui Bracher, intensitatea unei atari mişcări de „rezistenţă” poate fi măsurată In funcţie de acţiunile Întreprinse pentru răsturnarea regimului nazist, atunci putem afirma că asemenea acţiuni nu au existat. Existenţa aşa-zisei „rezistenţe” a Wehrmacht-ului este deci infirmată prin fapte istorice de netăgăduit. ★ Pentru a putea delimita sfera de acţiune a acestei „rezistenţe” şi pentru a aprecia valoarea ei intrinsecă, 'credem că este necesar să examinăm şi alte laturi caracteristice ale „mişcării”. Ce dorea „rezistenţa” să realizeze pe plan intern? Ce ţeluri urmărea In politica externă? Ritter, de pildă, afirmă că „nU era, desigur, sarcina mişcării germane de rezistenţă să facă o revoluţie” ®, ci dimpotrivă : „de a Înlocui arbitrarul ucigător şi haosul In permanentă fermentare cu o ordine strict legală, pe care am putca-o numi, dacă vrem, «burgheză» *10. Pornind de la acest punct de reper, ordinea burgheză despre care vorbeşte Ritter, drumul parcurs, ca şi perspectivele „mişcării de rezistenţă”, se desemnează cu deosebită precizie. Din decembrie 1939 plnă In mai 1941, „cealaltă Germanie” a elaborat, de pildă, o scrie de proiecte de „pace”, 1 V. T. Fomin, Împotriva tncercărilor de a reabilita pe diplomaţii Germaniei fasciste, In „Probleme de istorie”, 5/1958, Inst. de Studii Rom.-Sov., Buc., 1958, p. 230. Dă despre Hassel următoarele informaţii: era fiul unui mare aristocrat, ginere al amiralului von Terpitz; era strlns legat de grupul de monopoliştl, generali şi funcţionari Impotrivindu-se rupturii cu puterile occidentale şi stăruind pentru o agresiune imediată Împotriva U.R.S.S. 2 Titlul lucrării lui Hassel este Vom andern Deulschland. 8 Walter Hagen, Die Geheime Front, Nibelungen Verlag, Linz und Wien, 1950, p. 95. * Gerald Reitlinger, The SS : alibi of a nation, Viking Press, New York, 1957, p. 290. B Ibidem, p. 299. 6 Ibidem, p. 295. Reitlinger citează tn sprijinul afirmaţiilor sale ştiri luate din ediţia germană a lucrării lui Ritter, p. 422 şi 548. 7 Schlabrendorf,, op. cit., p. 73. 8 Schllenberg, op. cit., p. 455. Himmlcr a evitat plnă In martie 1945 condamnarea la moarte a lui Canaris. 8 Ritter, op. cil., Introducere, p. XIV XV. 10 Ibidem. www.dacaromamca.ro 990 STUDII DOCUMENTARE 20 menite să consfinţească cuceririle nazismului. Punctul al doilea al unui proiect redactat de Goerdeler1 revendică: „confirmarea dreptului Germaniei de a-şi fi ataşat Austria, ţara Sudeţilor şl teritoriul Memel” 2, iar punctul al treilea cerea „restabilirea frontierelor din 1914 Intre Germania, Belgia şi Franţa, pe de o parte şi Intre Germania şi Polonia pe de altă parte”3. Deci „Grossdeutschland” fără Hitler, care nu mai servea îndeajuns interesele anumitor pături ale burgheziei germane. Pătrunztnd şi mai adine In concepţiile conducătorilor „rezistenţei”, constatăm că nici In aprilie 1944, clnd războiul era evident pierdut, nici măcar atunci „rezis- tenţa” nu se gtndea să abandoneze planul unui Grossdeutschland, unde, de pildă, Alsacia şi Lorena continuau să figureze 4. Care erau mijloacele prin care sperau încă aceste cercuri să-şi atingă ţelurile? Planurile de „pace” din 1943 şi 1944 relevă cu deosebită precizie modalitatea prin care „rezistenţa” era convinsă că îşi va atinge scopul. Punctele trei şi şase ale unui proiect conceput In 1943 stăruie asupra unor probleme de acest fel : „Europa are nevoie de o garanţie contra preponderenţei ruse”5 *. De aici „necesitatea pentru Germania de a deveni suficient de pu- ternică din punct de vedere material pentru a putea rezista presiunii permanente a puterii ruse”5. „Rezistenţa” relua deci din nou In 1943 vechea teză antisovietică care dăduse clndva la Miinchen In 1938, rezultate atlt de „strălucite” pentru nazişti. A Întrebuinţa metode cu caracter fascist — aceasta nu constituia un impediment. în politica ,,rezistenţei” exista o anumită „elasticitate” care permitea utilizarea oricăror metode, indiferent de nivelul lor etic. Proiectele de perspectivă slnt încă şi mai edificatoare. în numele solidarităţii imperialiste de clasă, ei propuneau un organism cu caracter mondial diferit de fosta Societate a Naţiunilor. Noua asociaţie urma să înglobeze doar statele „cu idei asemănătoare, ataşate unei ordini sociale şi juridice liberale”7. într-o asemenea federaţie, „frontierele ar juca un rol din ce In ce mai mic” 8, căci noul organism ar veghea la o colaborare economică armonioasă a statelor partici- pante 9. Astfel, s-ar putea realiza profituri deosebit de importante : statele balcanice, de exemplu, ar putea fi exploatate In comun, stabilindu-se acolo un fel de administraţie de tipul Common- wealth-ului britanic10. Germania ar putea participa, de pildă, alături de Belgia, la exploatarea Congo-ului11, o joncţiune pe plan economic prin Belgia şi Olanda s-ar putea face cu întregul grup de state de la Oslo, crelndu-se peste mări, mari spaţii economice europene12. într-un cuvînt, 1 Goerdeler s-a sfătuit In mod permanent cu generalul Beck. 2 Ritter, op. cit., p. 301 — 302. Plan de pace a lui Goerdeler, destinat guvernului britanic, 30 mai 1941. Conţine 15 puncte şi este asemănător proiectului expus de Hassel (op. cit., p. 92 — -93) la 30 dec. 1939. * 8 Ibidem. 4 Hassel, op. cit\, p. 283; Vezi şi Ritter, op. cit., p. 178 — 179. 5 Ritter, op. cit., p. 303. • • Ibidem. La p. 237, Ritter adaugă că: „apărarea lumii libere din 1943 contra bolşe- vismului devine ideea dominantă a tuturor scrierilor lui Goerdeler”. Este deci limpede că din 1943, clnd devenise evident că războiul este pierdut, burghezia germană, armata, ca şi alte pături exploatatoare mizau pe solidaritatea de clasă a puterilor imperialiste, occidentale. 7 Ritter, op. cit., p. 149, 156 şi 159. Arată că Goerdeler propunea mai Intli o comu- nitate anglo-franco-germană. O „comunitate de muncă” va înlocui fosta Societate a Naţiu- nilor, comunitate care trebuia să aibă rol de asistenţă caritabilă şi de arbitraj. 8 Ibidem, p. 305. 8 Ibidem, p. 142. 10 Ibidem, p. 140—141. 11 Ibidem, p. 83. 12 Ibidem, p. 83. O atare idee, cu forme aproape similare, este expusă şi de Duff Cooper In lucrarea Au deli de Vovbli, Gallimard, Paris, 1960, p. 400. Propune o uniune a imperiilor coloniale ale M. Britanii, Franţei, Belgiei, Portugaliei, Italiei, „o federaţie a principalelor ţări maritime ale Europei occidentale şi a puterilor mediteraneene, care ar avea practic In mina lor Întreaga Africă. S-ar putea realiza astfel o alianţă pe picior de egalitate cu Statele Unite”. www.dacaromamca.ro 21 STUDII DOCUMENTARE 991 „rezistenţa” voia „să dizolve Germania intr-o comunitate de interese şi de culturii europeană” unde profiturile marilor monopoluri ar fi fost pe deplin satisfăcute. Conţinutul deosebit de elocvent al acestor planuri şi proiecte de viitor cu caracter net imperialist delimitează cu prisosinţă aria de acţiune a acestei aşa-zise „rezistenţe”, dlndu-ne posibilitatea să-i măsurăm atit dimensiunile cit şi valoarea intrinsecă. Referirea la unele acţiuni politice, asupra cărora vom mai stărui o clipă, va contribui — credem — la Înţelegerea ţelurilor acestei „rezistenţe”, al cărei pivot principal ar fi fost Welir- macht-ul. Păstrarea şi Întărirea legăturilor cu anglo-americanii au constituit una dintre cele ma importante acţiuni ale „rezistenţei". Şi In 1939, şi In 1940, şi mai ales, după Infrlngerea suferită la Moscova In 1941, contactul cu anglo-americanii a fost menţinut cu multă consecvenţă* 2. In iarna 1941 — 1942, dezastrul suferit de Wehrmacht In U.R.S.S. a creat o conjunctură nouă care a necesitat acţiuni politice concrete urgente. Bracher arată că atunci ar fi Început faza decisivă 3 4 a acţiunilor „rezistenţei”. In orice caz, In această perioadă, Himmler, ale cărui legături cu Wehrmacht-ul se cunosc, era de acord că trebuie să se Înceapă negocieri de pace cu Anglia *. In sflrşit, la Începutul anului 1944 devenise atlt de evident că războiul era pierdut, Incit aceşti „destoinici patrioţi" erau gata să accepte formula capitulării fără condiţii, dar „numai faţă de puterile occidentale” 5 *. S-au Înteţit de aceea discuţiile din Elveţia, unde Îşi avea sediul Allen Dulles8, In vederea Încheierii unei păci separate, fără U.R.S.S. 7. Dulles s-a declarat de acord cu proiectul de pace al „rezistenţilor”, susţinlnd că „Germania trebuie să continue să existe, ca un factor de ordine şi de redresare” 8. In afară de propunerea unei păci separate, „rezistenţii" au mai trimis lui Allen Dulles, prin Gisevius, un plan 9 In vederea formării unui front comun cu anglo-americanii pentru continuarea luptelor Împotriva Uniunii Sovietice. Ca să le capteze bunăvoinţa au hotărlt că oricum trebuie să treacă la o acţiune cu caracter specta- culos, asasinlndu-1 pe Hitler10. De fapt pregăteau terenul pentru capitularea fără condiţii faţă de „ 1 D. C. Watt, op. cit., p. 80. Vezi şi Ritter, op. cit., p. 203: „Europa avea pentru grupul german de opoziţie valoarea unei mari patrii”. 2 In februarie 1940, Hassel a avut o lntllnire cu un emisar al lui Halifax la Arosa. S-au stabilit acolo, aşa cum reiese din Însemnările lui Hassel (op. cit,, p. 104 — 105), unele condiţii de pace, dintre care una este deosebit de sugestivă. Se referă (punctul 3) la faptul că pentru Germania, Europa are acum valoarea unei patrii comune In cadrul căreia Germania ar trebui să joace un rol de seamă Împotriva Uniunii Sovietice (p. 105). Shirer, op. cit., p. 648 — 649, arată că alte legături au fost stabilite de Abwehr prin Dr. Joseph Miiller. Acesta a obţinut o bună legătură prin ministrul Angliei la Vatican, izbutind să şi aibă Întreaga simpatie a lui Pius al XlI-lea, care a intervenit In Anglia pentru „rezistenţi". 3 Bracher, op. cit., p. 49. 4 Schellemberg, op. cit., p. 378 şi 398. 5 Ritter, op. cit., p. 278. 3 Shirer, op. cit., p. 1018, arată că din noembrie 1942 Allen Dulles, şeful Oficiului de servicii strategice ale S.U.A., era In permanentă legătură cu „rezistenţii” prin Gisevius, care lucra pentru Abwehr, avlnd oficial titlul de viceconsul al Germaniei la Zflrich. 7 Falsificatorii Istoriei, Notiţă istorică a Biroului Sovietic de Informaţiuni. Ed. P.M.R., Bucureşti, 1948, p. 70 — 71. 8 Ibidem, p. 72. * C. Watt, op. cit., p. 83. Confirmă că acestea au fost şi părerile lui Goerdeler şi a unei mari părţi din „opoziţie". Despre legăturile cu Dulles, vezi şi Gerald Reitlinger, op. cit., p. 295 — 296. Vezi şi ştiri In acelaşi sens şi la Schlabrendorff, op. cit., p. 101, care arată legătura făcută de Gisevius cu Allen Dulles. 10 Ritter, op. cit., p. 259, arată că: „furia Împotriva dictatorului ajunsese la paroxism din cauza manierii catastrofale In care condusese războiul”. Ca şi cum nu Wehrmacht-ul pierduse bătăliile 1 Din nou şi mereu apar justificări pentru armată. www.dacaromamca.ro 992 STUDII DOCUMENTARE 22 puterile occidentale1, dorind ca, prin căderea lui Hitler, ,,să sflrşcască războiul pe mai multe fronturi” 2 şi să-l continue pe un singur front, Împotriva Uniunii Sovietice3. Ritter mărturiseşte, de altfel deschis, că ceea ce 11 neliniştea cel mai mult pe Goerdeler era „prăbuşirea armatei germane pe frontul de sud-est”4 5. Această situaţie a grăbit atentatul Împotriva lui Hitler. „Rezistenţii” sperau că tn ceasul al 12-lea „vor mai salva ceea ce mai putea fi salvat pentru imperialismul german"6. Aceasta este esenţa de clasă a atentatului de la 20 iulie 1944, despre care s-au scris nenumărate tomuri elogioase. Nimic altceva declt intenţia „de a scinda coaliţia antihitlcristă şi de a salva fascismul de la zdrobirea totală" 6, deşi la această acţiune au participat şi adevăraţi patrioţi de talia lui von Stauffenberg. Istoriografia marxistă germană subliniază dealtfel adesea că marile monopoluri au nădăj- duit mult In acest atentat, menit, aşa cum arată Walter Ulbricht7, să le deschidă calea unei ieşiri din război, In conformitate cu interesele lor de clasă. Apologeţii Wehrmacht-ului, apologeţii „rezistenţei” ascund cu deosebită grijă acest adevăr, lnvăluindu-1 In misticul Înveliş al unei implacabile predestinări. „Misterioasa fatalitate care decidea atunci soarta Germaniei hotărîse acum din nou ca totul să se petreacă altfel” 8, declară Ritter. Nenumărate au fost şi slnt Încercările care s-au făcut şi se fac pentru a dovedi că numai „forţe oarbe” invizibile, şi deci „de neînvins”, au oprit succesul „rezistenţei”. Puţini sint Insă aceia care să nu Înţeleagă că adevăratele cauze ale prăbuşirii acestei aşa-zise „rezistenţe” se găsesc In procesul istoric al prăbuşirii fascismului, In procesul istoric al sistemului social- politic unde s-a născut şi s-a dezvoltat fascismul, deci In procesul de descompunere a modului de producţie capitalist. III O caracteristică a lucrărilor puse In slujba reabilitării Wehrmacht-ului este, de bună seamă, şi continua Încercare de a dovedi că, In afară de „rezistenţa” condusă de Goerdeler, In Germania nu mai exista nici o forţă capabilă să se opună nazismului. Pentru mulţi dintre aceşti slujitori ai Wehrmacht-ului, lupta poporului german, a partidului comunist pur şi simplu nu ar fi existat deloc. în dorinţa de a da un conţinut cit de cit concret acestei comice politici a .struţului, Ritter, de pildă, afirmă : „nu există nici o Îndoială asupra faptului că In covlrşitoarea ei majoritate 1 Schlabrendorff, op. cil., p. 129, arată că „rezistenţa” nu mai voia să lupte pe frontul de vest. Von Stauffenberg trebuia să plece In Franţa la generalul Speidcl, şeful de stat major al lui Rommel, pentru ca acesta să uşureze anglo-saxonilor ruperea frontului spre Germania. 2 Otto Winzer, op. cit., p. 235. 3 Ibidem. Winzer socoteşte că in spatele complotului pentru asasinarea lui Hitler stătea Allen Dulles. 4 Ritter, op. cit., p. 275: „Dacă frontiera de răsărit a Poloniei nu putea fi apărată Împotriva armatei sovietice, atunci se prăbuşea şi marea speranţă a lui Goerdeler, speranţa că britanicii Împinşi de guvernul polonez exilat s-ar decide să lupte Împotriva U.R.S.S. cu o Germanie reînnoită”. 5 Otto Winzer, op. cit., p. 241. Vezi şi V. Daşicev, op. cit., p. 148—149, care se situează pe aceeaşi poziţie ca Winzer. 3 Ivaşin, op. cit., p. 273 ; vezi şi G. A. Deborin, op. cit., p. 470 — 472, care susţine aceeaşi teză. 7 Walter Ulbricht, Zur Geschichte der neuesten Zeii, Bând I, Dietz Verlag, Berlin, 1955, p. 41. W. Ulbricht arată că von Stauffenberg, autorul atentatului Împotriva lui Hitler, a fost un patriot care a căutat să ia legătura cu organizaţiile de rezistenţă ale clasei muncitoare (p. 45). 8 Ritter, op. cit., p. p. 257. Adaugă : „Trebuia ca Germania să bea plnă la fund caliciul amar” etc. ’ www.dacoromanica.ro -23 STUDII DOCUMENTARE 993 clasa muncitoare, ca şi clasa burgheză dealtfel, a făcut pace cu noul senior” (Hitler) 1. Inchipu- indu-şi că a dat un argument de neclătinat, el conchide, declarind că din această cauză nu s a putut iniţia o mişcare populară împotriva lui Hitler. In ultimă instanţă, fiind puşi totuşi faţă In faţă cu faptele, apologeţii Wehrmacht ului au mai dat înapoi, fiind siliţi să mărturisească, că in fond a existat o luptă activă a Partidului Comunist din Germania. Cei mai „binevoitori” spun cu multă condescendenţă despre comunişti: „nu i se poate reproşa prea mult rezistenţei de stingă” 2 că nu a acţionat, „dacă se ia in consideraţie că perse- cuţia a oprit-o să se dezvolte, că nu a lăsat prea multe documente şi că, in fond, In ultimă analiză, numai conspiraţia Beck-Goerdeler s-a exprimat prin acţiuni” 3. Vălul tăcerii fiind volens nolens ridicat, apărătorii Wehrmacht-ului au fost obligaţi să conceadă că a existat deci o rezi stenţă a comuniştilor dar au pornit atunci o întreagă campanie de calomniere, de minimalizare a acţiunilor lor. Dacă Brunschwig socoteşte că ea a fost neînsemnată pentru că nu s a putut să se ţină la Varşovia ; este pentru tntlia oară etnd arc loc o sesiune a unuia din organele C.I.S.H. Intr-o ţară socialistă. Acad. P. Conslanlinescu-Iaşi COLOCVIUL INTERNAŢIONAL DE CIVILIZAŢII BALCANICE DE LA SINAIA Intre 9 şi 14 iulie 1962 a avut loc la Sinaia, tn Castelul Foişor, Coloeviul internaţional de civilizaţii balcanice, desfăşurat sub auspiciile Comisiei Naţionale a Republicii Populare Ronilne pentru UNESCO şi Academia R.P.R. Au participat specialişti tn probleme de istorie, istoria artei, istoria culturii, lingvistică şi filologie, etnografie etc. din Albania, Anglia, Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Grecia, Iran, Italia, Iugoslavia, Liban, Polonia, Romtnia, Turcia, Ungaria şi Uniunea Sovietică. Lucrările colocviului au fost deschise de acad. Athanase Joja, preşedintele Apademiel R.P. Romtne şi preşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO. Saluttnd pe participanţii la lucrările Colocviului, preşedintele Academiei R.P. Romtne a subliniat însemnătatea lucră- rilor programate pentru cunoaşterea mai adtncă a formelor şi structurii civilizaţiilor care s-au născut şi s-au dezvoltat In diferite perioade istorice pe teritoriul Peninsulei Balcanice. In acest fel — a arătat tn continuare — comunicările şi dezbaterile nu pot să fie dectt prilejul unei mai bune cunoaşteri a trecutului şi ca atare a unei mai bune înţelegeri a prezentului, „al cărui imperativ categoric este : prietenia şi respectul mutual între popoarele balcanice, prietenia şi respectul reciproc tntre toate popoarele planetei noastre”. Acad. Tudor Vianu, secretar general al Comisiei Naţionale pentru UNESCO, a expus, tntr-o succintă prezentare sub formă de alocuţiune introductivă obiectivele şi programul Colocviului, axat pe două teme fundamentale : „Unitatea şi diversitatea civilizaţiilor balcanice”' şi „Contribuţia lumii balcanice la legăturile dintre Orient şi Occident”. In legătură cu aceste www.dacaromamca.ro 5 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 1001 teme, acad. Tudor Vianu a adus unele contribuţii menite să pună In lumină legăturile strlnse ale civilizaţiilor balcanice cu celelalte civilizaţii şi aportul uriaş adus civilizaţiei mondiale. Reprezentantul directorului general al UNESCO, domnul N. Baminate a adus mulţumiri auto- rităţilor romlne din partea Consiliului executiv al UNESCO şi a directorului său general pentru buna organizare a Colocviului. ★ • In cadrul primei teme au fost puse In discuţie următoarele comunicări : Acad. Georgc Oprescu a prezentat comunicarea „Arta romlnească In contextul artei balcanice”, In care a căutat să pătrundă natura legăturilor dintre arta romlnească şi celelalte arte balcanice conform cu evoluţia lor istorică plnă la sftrşitul perioadei medievale. In această comunicare s-a subliniat pe de o parte asemănările evidente dintre artele popoarelor balcanice, influenţa reciprocă a acestora, influenţa exercitată asupra lor de arta bizantină, şi pe de altă parte originalitatea lor profundă, elaborarea unor forme exterioare proprii şi a unui conţinut propriu ca urmare a Împrejurărilor şi necesităţilor istorice specifice. Un aspect dintre cele mai importante al artei popoarelor balcanice — s-a arătat tn comunicare — este remarcabilul substrat popular care explică vitalitatea şi prospeţimea lor. Savantul iugoslav S. Radojcic, In comunicarea „Relaţiile artistice romlno-slrbe In lumina recentelor descoperiri”, a adus o serie de contribuţii documentare noi la cunoaşterea vieţii şi activităţii unor personalităţi slrbeşti care au jucat un mare rol In istoria culturii romlneşti ca stareţul Nicodim şi tipograful Macarie. Autorul comunicării a omagiat aportul deosebit de important al istoriografiei romlneşti din trecut şi contemporane In elucidarea unor probleme importante ale istoriei artei popoarelor balcanice, oprindu-se In chip special asupra activităţii lui Gh. Balş şi N. Iorga. A stlrnit un interes deosebit orientarea de bază a acestei comunicări conform căreia n-au existat presupusele influenţe dinspre sud spre nordul Dunării, prccizln- du-se originalitatea monumentelor artistice din ţinuturile romlneşti. Istoricul grec A. Daskalakis In comunicarea „Elemente comune ale mişcărilor de eliberare ale popoarelor balcanice” a pus In lumină caracterul comun al luptei tuturor acestor popoare pentru independenţă, faptul că In momentele hotărltoare ale acestei lupte popoarele balcanice s-au găsit întotdeauna împreună. In comunicare a fost reliefată In chip deosebit personalitatea marelui cărturar şi luptător pentru libertate Rigas, ale cărui idei iluministe scot In evidenţă tocmai această orientare cătrc.lupta unită, comună a tuturor popoarelor din Balcani. In Încheiere, autorul comunicării a arătat că exemplul luminos al lui Rigas trebuie să fie şi In prezent un imbold pentru colaborare şi frăţietate In scopul perpetuării aceluiaşi spirit. Istoricul bulgar N. Todorov, în comunicarea „Structura etnică a oraşelor medievale balca- nice”, a adus In discuţie interesante probleme de metodă In legătură cu modul In care trebuie folosite In această problemă izvoarele istorice. Autorul a subliniat faptul că In actualul stadiu al cercetărilor problema este Încă departe de a fi rezolvată, că distincţia se poate face mai ales Intre populaţiile musulmane şi nemusulmane, dar că In cazul acestora deosebirile etnice sint încă greu de desluşit pe baza actualelor date din izvoare. Un aspect important relevat de comu- nicare este dispariţia celei mai mari părţi a vechii civilizaţii urbane balcanice In urma instaurării dominaţiei otomane, In perioada căreia au apărut Insă numeroase oraşe noi. Un interes deosebit, firesc dat fiind problema tratată, a însoţit comunicarea istoricului turc Faik Reşit Unut, profesor la Universitatea din Ankara şi director al Arhivelor istorice Turce: „Importanţa arhivelor Imperiului otoman din punct de vedere al studiilor bal- canice”. Numărul uriaş de documente istorice inedite şi necunoscute nici măcar prin inter- mediul inventarelor şi repertoriilor (cca. 40 000 000) — a arătat vorbitorul — pune arhivisticii contemporane sarcini de seamă. E nevoie In această privinţă de o activitate colectivă susţinută. www.dacoromanica.ro 1002 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 6 de o contribuţie a turcologiei universale pentru ca acest tezaur de informaţii să ajungă a fi folosit de către ştiinţele istorice şi filologice. Orientalista sovietică dr. A. I. Tveritinova de Ia Institutul de orientalistică al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., In comunicarea „Importanţa izvoarelor orientale pentru studierea istoriei şi culturii popoarelor balcanice”, a făcut o serie de propuneri In legătură cu necesitatea unei munci colective sistematice In ce priveşte adunarea şi publicârea izvoarelor de acest fel. Autoarea comunicării a arătat că pe acest drum se va ajunge la o cunoaştere mai bună a problemelor fundamentale şi se va putea pune în lumină adevărul istoric, unitatea şi diversitatea de formă şi structură a istoriei balcanice. Savantul bulgar acad. Vladimir Gheorghiev, profesor la Universitatea din Sofia, s a ocupat In comunicarea : „Problema lingvistică comună a popoarelor balcanice” de substratul lingvistic care se pare că a stat la baza formării tuturor limbilor balcanice antice, medievale şi contem- porane. Au fost formulate idei noi cu privire la vechimea populaţiei balcanice indo-europene pe care savantul bulgar o consideră aşezată in Peninsulă cu mult mai înainte decit se crede în general. Cu această ocazie -a subliniat necesitatea strtngerii legăturilor între specialiştii balcanoîogi, necesitatea găsirii unei forme de colaborare organizată. Prof. Panayotis Georgountzos de la Universitatea din Atena a prezentat comunicarea „Limba şi literatura greacă mediator intre Orient şi Occident in civilizaţia balcanică”, in care a fixat locul pe care-l considera hotarltor al culturii antice greceşti. în această comunicare s a formulat ideca că attt cultura medievală grecească, cit şi cea modernă slnt o continuare directă a celei antice cu acelaşi rol în raport cu ansamblul civilizaţiei balcanice. Savantul polonez acad. \Y. Antoniewici, în comunicarea „Culturile neolitice ale ceramicii pictate în Polonia”, a adus interesante contribuţii la cunoaşterea ariei de răsptndire a unor culturi, neolitice linbrăţişlnd teritorii întinse ale Europei sud-estice, centrale şi răsăritene, în felul acesta — s-a arătat în comunicare — se poate observa din cele mai vechi timpuri existenţa unor elemente comune de civilizaţie ale aşezărilor omeneşti din aceste regiuni. Arheologul turc Hamit Zubeyir Kosay, director al Muzeului de istoric şi arheologie din Istambul, în comunicarea „Identitatea şi diversitatea între preistoria anatolică şi cea balcanică (după cercetările de la AlacahoyOk şi Gullficeg)”, a adus la cunoştinţă rezultatele unor cercetări arheologice recente. Acestea — s-a arătat în comunicare — scot in evidenţă numeroase aspecte comune ale civilizaţiei preistorice din Asia Mică şi din Peninsula Balcanică, mai ales în epoca hitită şi protogrecească. In comunicarea „Cultura poporului albanez ca element constitutiv al cultul ii balcanice”, prof. A. Buda de la Universitatea din Tirana a expus o succintă istorie a poporului albanez din cele mai vechi timpuri pină în zilele noastre in raport cu istoria celorlalte popoare. Comunicarea a arătat că de a lungul întregii sale istorii, deşi a suferit numeroase influenţe exterioare, poporul albanez printr-o luptă dirză a ştiut să-şi păstreze fiinţa proprie de sine stătătoare. Comunicarea acad. C. Daicoviciu — citită de H. Daicoviciu — intitulată „Civilizaţia dacică şi locul ei în cultura regiunii balcanice” a avut ca obiect expunerea in cadrul temei coloc- viului a cercetărilor de la Grădiştea Muncelului. S a subliniat în această comunicare origi- nalitatea dominantă a civilizaţiei dace, formele ei specifice şi în acelaşi timp legăturile evidente cu civilizaţiile sud-dunărenc. Toate acestea fixează pentru cmlizaţia dacă un loc deosebit de important în ansamblul civilizaţiilor balcanice antice. In comunicarea „Clteva aspecte ale coexistenţei civilizaţiilor balcanice între secolele XV şi XVIII”, prof. Jozscf Perănyi de la Universitatea din Budapesta s a ocupat de problema legăturilor dintre cultura musulmană şi cea nemusulmană în regiunile balcanice organizate (ic Imperiul otoman sub forma paşallcurilor. Autorul a arătat că datorită unor împrejurări spe- www.dacoromanica.ro 7 VIATA ŞTIINŢIFICĂ 1003 cifice, aceste două culturi s-au influenţat reciproc, s au confundat fără să se poată contopi Intr-o cultură nouă. Bizantinistul iugoslav Franjo Barisic, profesor la Universitatea din Belgrad, a prezentat comunicarea „Inscripţiile depe monumentele artistice recent descoperite in Macedonia şi Serbia”, subliniind importanţa unor date pentru cunoaşterea mai bună a istoirici balcanice din secolele XI—XII, mai ales In ce priveşte legăturile dintre popoarele balcanice In vremea dominaţiei bizantine. ★ în cadrul celei de-a doua teme : „Contribuţia lumii balcanice la legăturile dintre Orient şi Occident” au fost puse In discuţie următoarele comunicări : Savantul bizantinist Dionyssos Zakythinos, profesor la Universitatea din Atena şi director a centrului grec de studii bizantine, a prezentat In comunicarea „Sinteza bizantina In antiteza Oricnt-Occident" concepţia sa proprie cu privire la locul lumii bizantine In ansamblul lumii medievale. Autorul comunicării a subliniat faptul că In nici un moment al istoriei sale Bizanţul n-a avut o existenţă izolată, că legăturile cu Occidentul şi Orientul — şi ca atare influentele reciproce — au fost continue. în comunicarea „Influenţe greceşti şi romane In Balcani”, acad. Emil Condurachi a pus In lumină Însemnătatea hotărltoare — In dezvoltarea lumii balcanice — a influenţelor exerci- tate de strălucitele civilizaţii greacă şi romană. Comunicarea a prezentat sub o formă sintetica datele problemei In ce priveşte începuturile influenţelor şi primele contacte cu lumea balcanică autohtonă, confruntarea şi apoi sinteza definitivă. Savantul britanic, prof. Bonald Syme de la Universitatea din Londra, in comunicarea „Mari drumuri balcanice In timpul Imperiului roman”, a pus In lumină importanţa acestui factor In dezvoltarea lumii balcanice sugerind că poate şi pentru cercetarea situaţiilor din Evul mediu ar fi bine să se ia In consideraţie uncie din metodele folosite pentru cercetarea epocii antice. în comunicarea „Contribuţia literaturii greceşti modeme la relaţiile dintre Orient şi Occident”, prof. Andre Mirambel, directorul „înaltei şcoli de limbi orientale moderne”, a subliniat că literatura greacă păstrează In continuare şi In epoca noastră tradiţiile litera- turii greceşti antice şi medievale de punte între Orient şi Occident In ce priveşte recep- tarea influenţelor respective, precum şi vehicularea lor In ambele direcţii. Prof. Nurullah Bcrk de la Universitatea din Istambul a prezentat comunicarea „Pictura balcanică (curente internaţionale şi folclor)” în care a încercat să evidenţieze anumite elemente comune In ce priveşte arta contemporană. Cu viu interes a fost primită propunerea sa de a se organiza In fiecare din marile muzee din regiunea balcanică expoziţii permanente de pictură şi sculptură ale diferitelor ţări din această regiune. Muzicologul Halii Bedi Yonetken de la Universitatea din Ankara, In comunicarea „Dimitrie Cantcmir In istoria muzicii turceşti”, a adus interesante contribuţii noi la această problemă prin punerea In lumină a faptului puţin cunoscut că marele cărturar romin, In afară de lucrările sale despre muzica turcă, In acelaşi timp a compus uncie bucăţi de muzică turcă — pe care parUcipanţii la Colocviu le-au putut auzi imprimate pe bandă de magnetofon. Comunicarea prof. Camille Aboussouan de la Universitatea din Beirut s-a intitulat „O etapă importantă In relaţiile Orient-Occident: crearea tipăriturilor arabe In Europa occiden- tală şi balcanică”. Autorul comunicării a pus In lumină importanţa In această direcţie a contri- buţiei romîneşti, locul deosebit pe care-1 ocupă In tipărirea textelor arabe imprimeria de la www.dacaromamca.ro 1004 VIATA ŞTIINŢIFICA 8 Snagov, precum şi meritele In această privinţă ale unor domni ca C. Brlncoveanu şi N. Mav- rocordat. In comunicarea „Clteva momente şi aspecte ale contactelor culturale ale poporului albanez”, prof. Mahir Domi de la Universitatea din Tirana s-a referit, mai ales pentru epoca renaş- terii şi umanismului şi apoi pentru cea a mişcării naţionale, la numeroasele contacte albaneze de-a lungul istoriei atlt cu lumea otomană, cit şi cu cea italică. Istoricul italian Angelo Tamborra, profesor la Universitatea din Roma, s-a ocupat In comunicare „Lumea balcanică, Italia şi relaţiile dintre Orient şi Occident din epoca Reformei şi a Contrareformei pină la trezirea naţionalităţilor In sec. al XlX-lea” de problema contactelor italo-balcanice şi a rolului acestora In dezvoltarea umanismului şi a mişcării naţionale tn Balcani, de contribuţia cercurilor progresiste italiene la lupta popoarelor balcanice Împotriva dez- naţionalizării şi obscurantismului, pentru progres cultural şi spiritual. Bizantinistul bulgar Dimităr Anghelov, profesor la Lrniversitatea din Sofia, a prezentat comunicarea „Mişcarea bogomllilor In Balcani şi influenţa ei In Europa Occidentală” — arătlnd că bogomilismul reprezintă principala manifestare istorică a poporului bulgar In Evul mediu ca mişcare de protest social şi spiritual, de unde ecoul atlt de puternic pe care l-a avut In întreaga Europă. Autorul coipunicării a subliniat caracterul complex al bogomilismului, deosebirile de vederi Intre masele bogomilice şi clericii fanatici lipsiţi uneori de realism politic. Orientalistul ceh Ivan Hrbek de la Institutul de orientalistică din Praga, In comunicarea „Slavii balcanici şi ţările arabe”, a făcut o interesantă trecere In revistă a menţiunilor ce se pot găsi In izvoarele arabq cu privire la slavii balcanici, mai ales In legătură cu traficul, atlt de intens In Evul mediu, de sclavi proveniţi din Peninsula Balcanică şi vlnduţi în tlrguiile diferitelor oraşe din Orientul apropiat, Africa de nord şi Spania musulmană. ★ ★ In încheierea Colocviului, după cuvintările domnului N. Bammate, reprezentantul direc- torului general UNESCO, acad. Tudor Vianu, secretar general al Comisiei Naţionale a R.P.R. pentru UNESCO, şi ale celorlalţi participanţi care au ţinut să mulţumească organizatorilor romlni pentru buna desfăşurare a Colocviului, s-a considerat, dată fiind importanţa şi complexitatea problemelor ştiinţifice In dezbatere — mai ales In domeniul ştiinţelor istorice şi filologice — In regiunea Balcanilor şi In general In sud-estul european, că este necesară o foripă organizată şi continuă de colaborare. In acest sens s-a căzut de acord In unanimitate să se constituie un comitet provizoriu care va fi însărcinat să întreprindă demersuri pe plan naţional şi internaţional, tinzlnd la crearea unor organizaţii internaţionale de studii balcanice In scopul promovării cerce- tărilor ştiinţifice In domeniul ştiinţelor umane In regilnea Balcanilor şi a sud-estului Europei. Comitetul provizoriu se compune după cum urmează : Albania — A.Kostallari şi A. Buda ; Anglia — Ronald Syme ; Austria — E. Buschbeck; Bulgaria — V. Gheorghiev şi N. Todorov; Franţa — A. Mirambel; Grecia — A. Daskalakis şi D. Zakythinos ; Italia — A. Tamborra ; Iugoslavia — S. Radojcic şi F. Barisic; Liban — C. Aboussouan ; Roininia — T. Vianu şi Em. Condurachi; Turcia — F. R. Unut şi H. Z. Kosay ; Ungaria — J. Pcrănyi; U.R.S.S. — A. S. Tveritinova. Comitetul provizoriu ales de către participanţi a hotărlt să desemneze In mod provizoriu pe acad. Tudor Vianu ca preşedinte. . Comitetul şi-a exprimat speranţa că UNESCO şi Consiliul internaţional de filozofie şi ştiinţe umane (C.I.P.S.H.) Işi vor aduce In cel mai scurt timp sprijinul lor la punerea In aplicare a acestui proiect. E. St. www.dacaromamca.ro 9 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 1005 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI GHEORGHE, BARIŢIU In ziua de 29 iunie 1962 a avut loc Ia Academia R.P.R. o şedinţă festivă cu prilejui ani- versării a 150 de ani de la naşterea lui Gheorghe Bariţiu. Deschizînd şedinţa, acad. Athanasc Joja, preşedintele Academici R.P.R., a rostit un ■scurt cuvlnt introductiv In care a subliniat activitatea multilaterală desfăşurată de g lungul mai multor decenii de Gh. Bariţiu — „unul din Învăţătorii de seamă ai poporului romîn, luptător dtrz şi luminat pentru progresul social şi independenţa naţională”. Acad. I). Prodan a prezentat apoi comunicarea Gheorghe Barifiu. Cuvlnl comemorativ ia 150 de ani de la naşterea sa. „Gh. Bariţiu — a subliniat la Început acad. D. Prodan este personalitatea cea mai reprezentativă a Istorici romlniior transilvaniei din secolul ai XlX-lea, ■deoarece nici unul dintre cărturarii noştri nu s-a identificat ca el pe un timp atlt de lung şi atlt de multiplu cu viaţa şi aspiraţiile romlniior din Transilvania”. Născut In 24 mai 1812 tn satul Jucui de Jos, aproape de Cluj, Gh. Bariţiu a Învăţat Intre anii 1824 — 1827 la gimnaziul din Blaj, de unde a trecut Ia colegiul piarist din Cluj, ale căror clase superioare ţineau loc atunci de tnvăţămtnt superior de filozofic. După terminarea studiilor este numit In 1834 profesor la clasele de filozofie ale liceului din Blaj, pentru ca in 1836 să plcc;c la Braşov, la chemarea negustorilor de acolo. In 1838 scoate cele două foi ale sale „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” şi „Gazeta Transilvaniei”, cu care punea bazele presei romlneşti din Transilvania. Foile lui au trebuit să-şi ducă viaţa In condiţii deosebit de grele, sub o întreită cenzură : una locală (săsească), alta a guvernului (maghiar), şi o supraccnzură a consilierului can- celariei aulice din Viena. Dar Bariţiu Înfruntă cu tenacitate şi ocoleşte multe primejdii, ştie să-şi strecoare ideile In articole aparent inofensive şi prin aluzii discrete să-şi invite cititorul să citească şi printre rlnduri. An de an activitatea Iui Gh. Bariţiu creşte tot mal mult In amploare ; ci devine unui dintre conducătorii romlniior din Transilvania. In 1848 este, Împreună cu S. Bărnuţiu, vicepreşedinte ai Mărci Adunări Populare din 3/15 martie de pe Clmpia Libertăţii de Ia Blaj. Prin foile sala ei devine unui din cei mai Însemnaţi purtători de cuvlnt ai mişcării revoluţionare romlncşlr Urmăreşte Insă cu emoţie şi evenimentele din Moldova şl Ţara Romlneascâ, fiind unul dinte, primii care cuprind In orizontul lor revoluţionar toate cele trei ţări romlneşti. După Înăbuşirea revoluţiei, Gh. Bariţiu este invitat să-şi continue activitatea In „ţară”, unde In 1859 a fost numit inspector general pentru şcolile din Moldova. Se reîntoarce Insă In Transilvania, unde desfăşoară o bogată activitate politică In spiritul susţinerii revendicărilor maselor romlneşti, apărării intereselor ţărănimii. In 1861 este printre fondatorii „Astrei”, asumlndu-şi sarcina cea mai grea, postul cei mai activ ai societăţii, Secretariatul, şi redactarea organului ei de publicitate — „Transilvania”. Gh. Bariţiu este, de asemenea, unul dintre membrii fondatori ai „Societăţii Academice”, dcsfăşurlnd o bogată activitate In calitate de preşedinte al secţiei istorice. Moartea li surprinde Ia 2 mai 1893, In plină activitate, Ia numai clteva luni după ce fusese ales preşedinte ai Academiei Romlnc. In cei aproape 60 de ani de muncă, Gh. Bariţiu a desfăşurat o activitate cu totul neobiş- nuită, pe cit de bogată pe atlt de multilaterală. Preocupările lui au fost deosebit de variate : de Ia filozofie, ştiinţele naturii, ptnă Ia istorie, economie, literatură, artă, folclor şi chiar Ia mărunte sfaturi gospodăreşti pentru ţărani. Activitatea sa publicistică este impresionantă : o Încercare recentă de bibliografiere cuprinde peste 6000 de titluri. Publicaţiile lui erau enciclopedice, Îndeplineau multiple funcţiuni, ţinlnd loc de ziar şi de carte, de organ de luptă şl de motor al pro- păşirii. Gheorghe Bariţiu a fost un om ai epocii, un iluminist prin excelenţă. In concepţia sa, -condiţia primordială a ridicării unui popor, a oricărui progres, o constituia ridicarea culturală. www.dacaromamca.ro 1006 VIAŢA Şl 11NŢIFICĂ 10 Activitatea sa era călăuzită de două noţiuni inseparabile. : cultura şi progresul, care să cuprindă intregul popor romin. Bariţiu nu a stat nici un moment Ia îndoială să afirme că centrul culturii romlneşti trebuia să fie la Bucureşti. Ziarele şi revistele lui aveau colaboratori şi cititori In toate cele trei ţări romlneşti. Ideile sale Îşi au desigur limitele lor legate de condiţiile In care a activat, de clasa din care a făcut parte. In aceste limite Insă el a năzuit mereu spre înainte şi, lnfruntlnd obstacolele, a căutat drumul progresului. Cu pasiune şi Însufleţire a urmărit Bariţiu tot ceea ce s-a petrecut In cele două ţări romlneşti, de dincolo de Carpaţi. S-a entuziasmat pentru Unirea Principatelor şi a urmărit cu încredere şi Însufleţire desfăşurarea şi efectele războiului de independenţă. EI şi-a dat seama că unirea şi independenţa erau treptele pe care poporul romin păşea hotărlt Înainte spre desăvlr- şirea unităţii sale naţionale. Activitatea lui Bariţiu a fost străbătută de la un capăt la altul de un puternic simţ al contemporaneităţii, de suflul permanent al actualităţii. Indiferent din ce domeniu Îşi lua subiec- tele, ele aveau aceeaşi menire : să educe, să trezească conştiinţe, să Îndemne la acţiune. Istoria Însăşi, din care mai mult declt din oricare altă disciplină şi-a făcut o specialitate, a pus-o In serviciul luptei. Pentru Bariţiu istoria a fost o ştiinţă militantă, servind arme de luptă pentru prezent şi viitor. Principala sa operă : Părţi alese din istoria Transilvaniei Înfăţişează In toată amploarea luptele din secolele XVIII şi XIX, şi, cu deosebire, evenimentele anului 1848 şi deceniilor următoare, la care el Însuşi a fost martor sau participant. Opera Iui istorică intră deci In plină actualitate, servind temeiuri imediate luptei In curs. Nimeni n-ar putea face o separaţie intre Bariţiu omul de cultură şi omul de acţiune, intre omul de ştiinţă şi cetăţeanul luptător social şi politic. Nici el nu s-a glndit nicicînd la asemenea distincţie. In activitatea lui, idee şi acţiune se completează in mod firesc, in mod necesar, se Întreţes indisolubil, se Încadrează in acel tot organic care e opera vieţii sale. Bariţiu a prins rădă- cini Întinse in solul vieţii de toate zilele, a luptelor şi năzuinţelor poporului său, s-a identificat cu viaţa şi aspiraţiile lui de atunci. „Nouă, celor de azi — a spus in Încheiere acad. D. Prodan — Gh. Bariţiu ne-a lăsat moştenire o operă care constituie o extrem de bogată şi preţioasă documentaţie pentru epoca sa, şi un nesecat izvor de Învăţăminte. Ne-a lăsat insă cu deosebire exemplul vieţii sale : pasiunea pentru muncă, lupta pentru mai multă lumină, pentru continuu progres, optimismul robust. Încrederea in virtuţile şi puterea de viaţă ale poporului romin, o inimă caldă care a bătut mereu in acelaşi ritm cu a poporului său”. A luat apoi cuvintul prof. T. Bugnariu, membru corespondent al Academici R.P.R., care a susţinut comunicarea Concepţiile social-politice ale lui Gh. Bariţiu. După o succintă, dar cuprinzătoare caracterizare a iluminismului şi a curentelor politice şi ideologice care s-au mani- festat in Transilvania in prima jumătate a sec. al XlX-Ica, prof. T. Bugnariu a arătat că studierea moştenirii lui Bariţiu dezvăluie, ca una din trăsăturile definitorii ale activităţii teoretice şi prac- tice desfăşurate de el, constanţa şi continuitatea, fără abateri sensibile sau reculări, a atitudinii sale progresiste. Imbrăţişind din tinereţe idealurile burgheziei in ascensiune, el le va rămlne credincios plnă la moarte. Valorificarea moştenirii culturale a lui Gh. Bariţiu arc ca obiect in primul rlnd ideile sale social politice. El n-a scris lucrări teoretice de sociologie, dar a tratat teoretic probleme econo- mice, politice, sociale şi culturale ale luptei de eliberare socială şi naţională. Fără să fi ajuns la explicarea ştiinţifică a dezvoltării sociale, el a intuit, datorită situării sale pe poziţiile bur- gheziei in ascensiune şi pe linia intereselor poporului, unele din legăturile acesteia şi a reuşit să interpreteze just numeroase fenomene sociale. Un loc central in opera lui Bariţiu 11 ocupă analiza şi critica feudalismului. El şi-a dat seama de rolul de frină in progresul social pe care il reprezentau relaţiile feudale şi dc expresia www.dacaromamca.ro 11 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 1007 lor politică din acea vreme — absolutismul. De aceea el se pronunţă — atlt In timpul revoluţiei din 1848, cit şi In anii următori — pentru Înlăturarea radicală a iobăgici şi împroprietărirea ţăranilor („împroprietărirea şi emanciparea ţăranilor — scria el In 1861 — e singurul mijloc de a ridica naţiunea romlnăla stima cuvenită unei naţiuni civilizate”). Demasclnd diferite forme ale exploatării feudale, Bariţiu a subliniat necesitatea luptei de clasă împotriva feudalilor, gă sindu-i justificare din punct de vedere economic, istoric, juridic şi uman. Totuşi el nu i-a înţeles Întreaga semnificaţie, apropiindu-se In această privinţă de istoricii francezi ai restauraţiei în scrierile sale anterioare anului 1848, Bariţiu arată necesitatea schimbărilor sociale pe cale paşnică. Totuşi, el a ajuns să-şi de^seama că, pe calea reformelor, masele nu se vor putea elibera de sub jugul iobăgiei. De aceea a salutat cu entuziasm revoluţia din 1848 din ţările romlne, desfăşurlnd o bogată activitate. El sublinia totodată rolul revoluţiei In ridicarea con- ştiinţei maselor şi justeţea principiului autoadministrării. Cu toate acestea, limitele clasei sale nu i-au permis să depăşească concepţia iluministă despre revoluţie şi să vadă transformarea legică a orlnduirii capitaliste. în aceasta constă, de altfel, şi limita concepţiei sale despre pro greşul social. Bariţiu s-a ridicat cu hotărlre Împotriva asupririi naţionale. Faţă de tendinţele de desna ţlonalizare a romlnilor transilvăneni, promovate de clasele stăplnitoare, el a luat atitudine încă din primii ani ai activităţii sale. în acelaşi timp el a detestat ura naţională şi a protestat Impotri\ a persecuţiilor rasiale. Deşi a luptat împotriva orlnduirii feudale, pentru instaurarea şi dezvoltarea relaţiilor capitaliste, Bariţiu n-a fost un apologet al capitalismului. Dimpotrivă, el a surprins multe din aspectele întunecate ale acestuia şi le-a criticat (de pildă, procesul pauperizării clasei munci toare şi proletarizării ţărănimii paralel cu accentuata îmbogăţire a unui pumn de capitalişti şi moşieri, demascarea şi combaterea colonialismului etc.). în critica făcută acţiunii nefaste a marelui capital, se resimte influenţa socialismului mic-burghez. în Încheierea comunicării, prof. T. Bugnariu a subliniat că Gh. Bariţiu, luptător pentru drepturile democratice ale poporului, Îndrumător de scamă al vieţii culturale, întemeietor al ziaristicei romlneşti din Transilvania, constituie una din marile personalităţi ale trecutului nostru, a cărui,moştenire culturală este valorificată astăzi şi inclusă In patrimoniul cultural al poporului romln. Acad. Athanase Joja a mulţumit, In încheierea şedinţei, acad. D. Prodan şi prof. T. Bug nariu pentru comunicările interesante şi documentate ce au fost prezentate. Gr. C. CONSTITUIREA „ASOCIAŢIEI DE STUDII BIZANTINE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ“ în ziua de 28 iunie a.c. a avut loc In sala de şedinţe a Institutului de istorie al Academiei R.P.R. o adunare a istoricilor şi filologilor cu preocupări in domeniul bizanlinislicci, adunare convocată de Secţia de ştiinţe istorice a Academici R.P.R. Şedinţa a fost condusă de un prezidiu din care au făcut parte prof. N. Băncscu, prof. V. Grccu, acad. Em. Condurachi, prof. D. M. Pippidi. Acad. Em. Condurachi, In numele Secţiei de ştiinţe istorice a Academici R.P.R., a deschis şedinţa transmiţlnd adunării salutul şi urările de succes din partea acad. C. Daicoviciu, preşt- www.dacoromanica.ro 1008 VIAŢA ŞU1NŢIHCA 12 dintele secţiei şi ai acad. P. Constantinescu-Iaşi, preşedintele Comitetului Naţional ai istoricilor, in continuare a subliniat importanţa contemporană a studiilor de istoric şi filologic bizantină şi, ca atare, necesitatea continuării tradiţiilor valoroase ale bizantinisticci romine. Pentru pârtiei; parca tn chip organizat a oamenilor dc ştiinţă din ţara noastră Ia dezvoltarea bizantinisticci contemporane, şi pentru Încurajarea eforturilor celor care s-au dedicat in total sau in parte acestui fel dc cercetări, a propus In numele secţiei de ştiinţe istorice a Academici R.P.R. constituirea „Asociaţiei de studii bizantine din R.P.R.”, asociaţia urmind să-şi desfăşoare activitatea sub egida Academici R.P.R. şi a Comitetului Naţional ai istoricilor din R.P.R. Adunarea, tn unanimitate, a aprobat infiinţajea Asociaţiei şi a ales un comitet de condi- ccre alcătuit in modul următor : Preşedinte de onoare prof. N. Bănescu, preşedinte prof. V. Grecu, vicepreşedinţi : pcof. M. Berza, acad. Em. Condurachi, prof. Al. Elian ; secretar general conf. univ. Eugen Stănescu ; membri : Gh. Cronţ cercetător principal, prof. arh. Gr. Ionescu, prof. D. M. Pippidi, prof. Gh. Ştefan, prof. V. Vătăşianu. In continuare, salutind Însemnătatea Înfiinţării Asociaţiei, prof. N. Bănescu, prof. V. Grecu, acad. Em. Condurachi, prof. D. M. Pippidi, prof. I. Coman au Subliniat utilitatea intensificării activităţii tn domeniul bizantinisticci şi au făcut pro- puneri de natură organizatorică. In prima sa şedinţă comitetul de conducere constituit a luat o serie de hotărtri cu privire la elaborarea unui statut ai Asociaţiei, la activitatea acesteia prin şedinţe, probabil lunare, de referate şi comunicări precum şi strtngerea de ma- teriale pentru o publicaţie proprie. P. O. CRONICĂ In luna iunie a.c., Institutul de istorie al Academiei R.P.R^a primit vizita dr. H. Gordon Skiiiing, profesor de ştiinţe politice Ia Universitatea din Toronto (Canada), specialist tn probleme de istorie contemporană ; din S.U.A. a sosit prof. Frank Manuel de la catedra de istorie univer- sală (contemporală) de la Brandis University. . ★ Prof. M. Berza, şeful secţiei de istorie universală a Institutului de istorie ai Academiei R.P.R., a făcut, Intre 18 iunie şi 10 iulie, o călătorie de studii In U.R.S.S. cu prilejul căreia a studiat problemele : manuscrise slavo-romtne din sec. XV—XVI cu miniaturi şi ornamente, cit şi organizarea studiilor dc istorie universală tn U.R.S.S. In acest scop, d-sa a făcut cercetări In Biblioteca „V. I. Lenin”, Ia Cabinetul de manuscrise ai Muzeului istoric din Moscova, la Biblio- teca Saittcov-Şccdrin din Leningrad şi la Biblioteca de stat din Kiev. In timpul călătoriei sale prof. M. Berza a ţinut o comunicare la Institutul de istorie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. intitulată : „Cercetările de istorie universală In R.P. Romtnă”, iar la radio a vorbit despre „Relaţiile romlno-sovietice In domeniul ştiinţelor istoriei". Domnia sa -a stabilit de asemenea legături cu oameni dc ştiinţă sovietici de specialitate. ★ ★ www.dacoromanica.ro 13 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 1009 în luna iulie a.c. au fost oaspeţii Institutului de istorie al Academiei R.P.R., prof. J6zsef Perenyi, de la Universitatea din Budapesta — catedra de istoria popoarelor slave, şi prof. Angello Tambora, specialist In istoria balcanică, veniţi In ţara nosatră cu ocazia Colocviului internaţional de civilizaţii balcanice de la Sinaia (9 — 14 iulie). * De asemenea, ne-au vizitat Institutul, prof. I. Alexeev, şeful catedrei de logică de la Universitatea „Lomonosov” din Moscova, membru In Prezidiul Sindicatelor din U.R.S.S., venit In ţară la invitaţia prin Ministerului învăţămtntului In legătură cu pregătirea materialului pentru simpozionul de la Moscova. * Prof. Theodor Ostaşko, directorul Institutului de cercetări ştiinţifice tn domeniul şcolilor din Chişinău, a cercetat tn iulie a.c., la Institutul nostru In colectivul Bibliografia istorică a Roml- niei 1800 —1900 şi la Biblioteca Academiei R.P.R., materiale privitoare la perioada 1856 1878. * La 21 iulie a.c. au venit In ţara noastră de la Moscova (Institutul de istorie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S.) dr. in ştiinţe istorice F. A. Grecul şi G. D. Kiriakidis, aspirant In ştiinţe istorice. F. A. Grecul a studiat In bibliotecile şi arhivele noastre materiale privitoare la problema relaţiilor agrare In Moldova In sec. XVI —XVII. D-sa a făcut cercetări In Biblioteca Institutului de istorie din Bucureşti, Biblioteca Academiei R.P.R., Biblioteca Institutului de istorie din Iaşi. F. A. Grecul a ţinut la Institut o comunicare privind aceeaşi problemă (rezultatul cercetă- rilor In domeniul raporturilor agrare In Moldova In secolul al XVl-lea şi prima jumătate a sec. al XVII-lea) — concluzii la studiul său : „Raporturile agrare In Moldova In veacul al XVI-lea şi prima jumătate a veacului al XVII-lea”. G. D. Kiriakidis a studiat materiale In legătură cu tema „Lupta de eliberare a poporului grec. 1940-1945”. www.dacaromamca.ro www.dacoromanica.ro E E C E N Z I I Istoria Romîniei, voi. I* Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1960, LXXII -f 889 p + XVI pl. Răspunzînd sarcinii trasate de Con- gresul al II lea al P.M.R., Academia R.P.R. a trecut, sub îngrijirea unui comitet de co- ordonare, la redactarea unei Istorii a Romîniei, pe baza celor mai noi cercetări şi In lumina Învăţăturii marxist-leniniste. Primul volum, de care ne ocupăm aci, a apărut la sfirşitul anului 1960 şi cuprinde istoria străveche şi veche a patriei noastre, sub redacţia unui •comitet avlnd ca responsabil pe acad. C. Daicoviciu. în primul rlnd, se cade a releva carac- terul profund colectiv al muncii de redactare, la numărul impresionant de mare al cola- boratorilor propriu-zişi fiind de adăugat nu- meroşi participanţi activi la discuţiile din diferitele faze ale procesului de redactare. De asemenea, merită a fi subliniata ideea Întoc- mirii unor capitole introductive, menite a creea cadrul absolut necesar al lucrării. în afară de Cuotnt înainte notăm : Caracterizarea geografică a teritoriului Republicii Populare Romtne (T. Morariu); Prefaţă (In acelaşi timp o schiţă istoriografică a istoriei Romîniei, parte, din acest punct de vedere, cam prea sumară) ; Izvoare (densă şi mult mai completă, * Recenzia de faţă a fost alcătuită In modul următor: pentru partea I a volu- mului I al Istoriei Romîniei — S. Morintz; pentru partea a Il-a şi a IlI-a — Iorgu Stoian, pentru partea a IV-a Eugen Stănescu. suplinind, In oarecare măsură, lacunele capi- tolului precedent). în ceea ce priveşte lucrarea propriu-zisă, lnsumlnd 890 p., ea este Împărţită In 4 părţi, fiecare cu o bogata bibliografie, iar la sfirşit este prevăzută cu un amplu indice general, cu un indice de autori, un indice de cuvinte şi termeni greceşti şi o triplă listă a figurilor, planşelor şi' vignetelor. în partea I, Ortnduirea comunei primi line, este expusă, pentru prima dată, In mod amplu evoluţia societăţilor omeneşti de pe teritoriul ţării noastre în vremurile străvechi. Vechile lucrări de sinteză, scrise In timpul regimului burghezo-inoşieresc, tratau cu totul insuficient şi lacunar, sub denumirea de pre- istorie, epoca orlnduirii comunei primitive, ,,o epocă de cel mai mare interes pentru toate generaţiile viitoare, pentru că formează te melia Întregii dezvoltări superioare de mai tlrziu", după cum a arătat F. Engels. în condiţiile create de regimul de demo craţie populară, avlnd la bază concepţia ma terialismului istoric şi valorifictnd întreg ma terialul documentar existent, un colectiv format din cei mai buni specialişti a elabo- rat pentru prima dată istoria completă a orlnduirii comunei primitive de pe teritoriul patriei noastre. Orinduirea comunei primitive, prima formaţiune social economică, este documen tată pe teritoriul ţării noastre Intre circa www.dacaromamca.ro J012 RECENZII 2 COO 000 l.e.n., de clnd datează cele mai vechi urme de activitate omenească, şi sec. I I.c.n., cind apare statul sclavagist incipient dac. In acest marc interval de timp, intre desprinderea omului de animalitate şi apari- ţia civilizaţiei, societatea omenească a parcurs In evoluţia sa ascendentă mai multe etape. In capitolul I, Constituirea şi consolidarea comunei primitive. Ginta matriarhală. Epoca pietrei, este tratat intervalul de timp dintre aproximativ 600 000 l.e.n. şi 1800 l.e.n., cînd principalele unelte folosite de om erau cioplite din piatră. In acest răstimp, se disting, pe baza uneltelor folosite, trei perioade : paleo- liticul, mezoliticul şi neoliticul. Primul sub- capitol se ocupă de Apariţia societăţii omeneşti şi începuturile organizării gentilice matriarhale. Epoca veche şi mijlocie a pietrei (paleoliticul şi mezoliticul). Paleoliticul (redactat de C.S. Nicolăescu- Plopşor, p. 3 — 25). Primele manifestări de activitate omenească, datlnd de la Începutul paleoliticului inferior (circa 600 000 — 120 000), slnt bolovănaşi de rlu cu o muche tă- ioasă, aparţinlnd aşa-numitei „culturi de prund”. Asemenea unelte primitive au fost descoperite recent pe valea Dirjovului (r. Slatina, rcg. Argeş). Din aceste unelte au evoluat ulterior toporaşele de mină carac- teristice paleoliticului inferior documentat prin descoperirile de la : Căpuşul Mic (lingă Cluj), Slatina, Mitac (pe Prut), Bucureşti, Valea Lupului (lingă Iaşi), Ripiceni şi Giurgiu. în paleoliticul mijlociu (circa 120 000 — 100 000), se constată progrese importante in evoluţia culturii materiale, care poartă denumirea de musterian. Cea mai Însemnată realizare din această vreme este obţinerea artificială a focului, iar uneltele de piatră caracteristice slnt: virful de mină şi răzui- torul pe aşchie. Aşezări musterienc in ţara noastră cunoaştem In peşterile de la Baia de Fier şi Boraşteni (Oltenia), Ohaba-Ponor, Nandru şi Peştera (Transilvania) şi Cheoc (Dobrogea). Există de asemenea şi aşezări in aer liber la Mitoc şi Ripiceni. Omului de tip Neanderthal din paleoli- ticul mijlociu li urmează In paleoliticul su- perior (circa 100 000 — 10 000) Homo sa- piens fossilis. In această perioadă se re- marcă un mare progres in confecţionarea uneltelor din silex, oase, fildeş şi din coarne de ren şi de cerb din care se făceau virfuri de suliţe, harpune şi pumnale. Paleoliticul superior din ţara noastră e reprezentat de cul- tura aurignaciană cu trei etape de dezvoltare. Primele două etape sint documentate la Iazăşel, Ceahlău, Mitoc, Vădastra, Baia de Fier, Cioclovina etc. In cea de-a treia etapă documentată in aşezarea de la Ceahlău se dezvoltă aspectul cultural denumit kosten- kian, care pătrunde in regiunile noastre din- spre răsărit. In paleoliticul superior organi- zarea socială se caracterizează prin ginta matriarhală. Atunci apar şi primele mani- festări de artă. Mezoliticul (I. Nestor, p. 25 — 27; C. S_ Nicolăescu-Plopşor, p. 27—29) datează intre aproximativ 8 000 şi 5600 l.e.n. Arheologia documentează intre paleolitic şi neolitic existenţa unei perioade de tranziţie denumită mezolitic, corespunzind geologic perioadei postglaciare. Paralel cu clima, s-au transfor- mat flora şi fauna. Noile condiţii naturale au determinat adaptarea treptată a socie- tăţii omeneşti. In mezolitic se generalizează folosirea arcului, a fost inventat toporul pro- priu-zis, barca dintr-un trunchi de copac şi se domesticeşte primul animal, clinele. Unel- tele de silex se remarcă prin dimensiunile lor mici (microlite). La băile Herculanc, In „Peştera haidu- cilor”, s-au găsit urme de aşezări vremelnice ale unor vinători şi pescari azilieni, veniţi pro- babil dinspre sud-vest. In masivul Ceahlău, In poiana „La Scaune”, s-a cercetat o altă aşezare aparţinlnd swiderianului, cultură care s-a întins din nord-estul Germaniei plnă in bazinul Volgăi. Deşi descoperirile privind mezoliticul slnt deocamdată rare in ţara noastră, şi încă mai există discuţie dacă această etapă tre- buie ataşată paleoliticului final sau trebuie considerată ca o perioadă cronologică şi cul- turală de sine stătătoare, este de remarcat www.dacaromamca.ro 3 RECENZII 1013- felul In care a fost pusă problema In lucrarea de faţă. Trebuie subliniat faptul că, datorită dezvoltării inegale a unor populaţii din re- giuni cu condiţii naturale diferite, In cursul holocenului nu era necesar ca In toate regiu- nile societatea omenească să parcurgă aceleaşi trepte de dezvoltare. Al doilea subcapitol, Perioada de înflo- rire a organizării gentilice matriarhale. Epoca nouă a pietrei (neoliticul) (D. Berciu, p. 29—40, 42—60, 71—82; Vladimir Dumitrescu, p. 40—42, 60 — 71) expune perioada cuprinsă Intre mijlocul mileniului al Vl-lea şi sec. al XVIII-lea l.e.n., adică Întreaga desfă- şurare a vieţii neolitice de pe teritoriul ţării noastre. Trecerea de la economia de vlnători, culegători şi pescari, din paleolitic şi mezo- litic^la economia de cultivatori de plante şi crescători de vite, In neolitic, a constituit un uriaş progres in viaţa societăţii omeneşti. In neolitic se perfecţionează şi se generalizează tehnica şlefuirii uneltelor de piatră, apar şi se dezvoltă meşteşugurile casnice : torsul, ţesutul, olăritul. Către sfirşitul epocii Începe să se practice metalurgia cuprului. Descoperirile arheologice din aşezările neolitice oglindesc structura organizării sociale, care era comu- nitatea gentilică matriarhală. In evoluţia culturii neolitice din ţara noastră au fost deosebite mai multe etape : I. Protoneoliticul (mii. al — Vl-lea) — pe- rioada de formare a culturii neolitice — este In prezent puţin cunoscut. II. In neoliticul timpuriu (circa 5500 — 3500 l.e.n.) economia se baza pe cultivarea plantelor şi pe creşterea vitelor la un nivel relativ scăzut. Un rol important 11 joacă Încă vlnătoarea. In această vreme se dezvoltă culturile: Criş, cultura ceramicii liniare, Hamangia (faza veche), Turdaş-Vinâa şi Tisa (faza veche). III. In neoliticul mijlociu (circa 3500 — 2800 l.e.n.), constatăm aceleaşi ocupaţii, dar la un nivel mai ridicat. Apar primele obiecte de cupru. Acum avem culturile : Hamangia, Vădastra, un aspect mai nou al culturii Turdaş- Vinca, denumit Rast, şi cultura Boian. IV. Neoliticul lirziu (circa 2800 1900 l.e.n.) e caracterizat printr-o stare economicăi înfloritoare, triburile locale atingtnd cea mai înaltă treaptă a orlnduirii comunei primitive. Creşterea producţiei şi posibilitatea acumulării de rezerve de lirană au provocat lupte inter- tribale, care au determinat Întărirea aşe- zărilor cu şanţuri şi valuri de apărare. Cuprul este folosit din ce In ce mai mult. Dezvoltarea forţelor de producţie la sfirşitul perioadei neo- liticului tlrziu creează condiţiile trecerii de la matriarhat la patriarhat, proces ce va lua amploare In perioada următoare. Culturile cunoscute In neoliticul tlrziu slut: Gumelniţa, Sălcuţa, Cucuteni, Petreşti şi Decea Mureşului. V. In perioada de tranziţie către epoca bronzului (circa 1900 — 1700 l.e.n.) creşterea vitelor ia un mare avlnt, devenind treptat principala ramură a producţiei. Noua orien- tare In economia neolitică, care a determinat şi prima mare diviziune socială a muncii, a fost stimulată de pătrunderea triburilor de păstori din stepele nord-pontice. Prin transformările petrecute In perioada de tranziţie la epoca bronzului, o dată cu apariţia patriarhatului Începe şi procesul de destrămare a comunei primitive Întemeiată pe organizarea gentilică. Al doilea capitol tratează Începuturile societăţii gentilice patriarhale şi ale destrămării orlnduirii comunei primitive. Epoca bronzului (I. Nestor, p. 90—113, 114-132; M. Pe- trescu-DImboviţa, p. 113 — 114). Pătrunderea meialurgiei bronzului a constituit un factor important In dezvoltarea forţelor de producţie,, dar n-a transformat esenţial relaţiile de producţie. Piatra, osul şi alte materii prime au jucat mai departe un rol important In cadrul producţiei. Populaţia epocii bronzului de pe teri- toriul ţării noastre prezintă variante de cultură materială proprii fiecărei grupări tribale. Din lipsa unui sistem de periodizare documentat şi amănunţit a epocii bronzului, pentru regiunile noastre s-a adoptat In lu- crarea de faţă împărţirea In trei mari perioade. In prima perioadă tntllnim aspecte de cultură materială uniforme pe mari arii geo- www.dacoromanica.ro 1014 RECENZII 4 grafice. în Oltenia, Muntenia şi sud-estul Transilvaniei se răsplndeşte complexul denumit Glina III - Schneckenberg. în podişul Tran- silvaniei se menţine un aspect evoluat al culturii Coţofeni, caracterizat prin ceramica cu „împunsături succesive”. în Banat se menţin elemente de tradiţie Coţofeni şi apar probabil începuturile culturii Periam-Pecica. în Moldova şi Dobrogea situaţia e mai puţin clară. în a doua perioadă s-au constituit uniuni tiibale mai închegate. în Oltenia avem cultura Verbicioara, iar Intr-o fază mai nouă, In partea sa de sud-vest, cultura Glrla Mare. în regiunea de clmpie a Munteniei se dezvoltă cultura Tei, iar In regiunea de dealuri cultura Monleoru, care va cuprinde şi o parte din Moldova. în Dobrogea, această perioadă este foarte puţin cunoscută. în podişul Transil- vaniei, cunoaştem cultura Wietenberg, pe Mureşul inferior cultura Periam-Pecica, In sudul Banatului Valina, iar spre vest de Munţii Apuseni cultura Otomani. In a treia perioadă se petrec mari trans- formări, care se reflectă In constituirea pe un spaţiu foarte întins a culturii Noua, care Încheie epoca bronzului. Economia devine predominant păstorească, iar aşezările au aspectul unor sălaşe. în epoca bronzului apar unelte şi arme de bronz. Principalele unelte slnt toporul şi secera, iar ca arme pumnalul şi sabia. Armele tind să depăşească ca număr uneltele, fapt care ilustrează caracterul războinic al epocii. Ocupaţiile de bază In epoca bronzului sint cultivarea plantelor şi creşterea vitelor. Meşteşugurile casnice, moştenite din neolitic (torsul, ţesutul, olăritul, prelucrarea lemnului a pieilor etc.), se perfecţionează tn această vreme, iar ca noi realizări menţionăm plugul şi carul. Prelucrarea locală a bronzului este do- cumentată prin descoperirea unor tipare de turnat bronz In aşezările de la Glina, Sărata Monteoru, Pecica etc. Forma de organizare a societăţii este ginta patriarhală, care cuprinde In sine ger- menii destrămării orlnduirii comunei pri- mitive. Bogate tezaure de bronz şi aur ilus- trează existenţa diferenţierilor sociale. Aces- tea slnt Insă limitate de caracterul Încă obştesc al principalelor mijloace de producţie. După toate probabilităţile, acum se formează vaste uniuni de triburi înrudite, organizate In cadrul democraţiilor militare de tip incipient. Pe baza legăturilor cu culturile contem- porane şi mai avansate din sud, începutul epocii bronzului din regiunile noastre se pla- sează Intre 1800 şi 1700 I.e.n., iar sflrşitul său în jurul anului 1200 I.e.n. Capitolul II redă stadiul cunoştinţelor actuale asupra epocii bronzului. Faptele slnt expuse In succesiunea lor istorică şi In înlăn- ţuirea lor cauzală, reuşindu-se astfel să se dea o imagine generală, dar complexă a desfăşurării vieţii populaţiilor din epoca bronzului de pe teritoriul ţării noastre.^ste urmărit procesul dezvoltării interne pe baza progresului forţelor de producţie, fără însă a fi neglijate influenţele externe şi influenţele reciproce dintre diverse complexe culturale. Al treilea capitol prezintă Etapa mijlocie a destrămării orlnduirii comunei primitive. Prima epocăa. fierului (D. Berciu, p. 137 — 147, 149 — 160; M. Petrescu-DImboviţa, p. 147 — 149). Răsplndirea fierului, ca rezultat al unui proces intern de dezvoltare la Început spo- radică şi In funcţie de anumite centre şi apoi generalizată prin difuzarea însăşi a metodelor tehnice de prelucrare, a realizat un uriaş progres In domeniul forţelor de producţie. Perioada de adaptare şi răsplndire a metalur- giei fierului se plasează In ţara noastră Intre aproximativ 1150 şi 800 î.e.n. Principala cale. de pătrundere a metalurgiei fierului In regiu nile noastre este calea cimmeriană dinspre Caucaz, peste stepele nord-pontice. Acest proces de difuziune a fost grăbit Insă şi de curentul mediteranian. La începutul epocii fierului, predomina economia păstorească. în această vreme, procesul de diferenţiere Intre traci şi iliri era realizat. Din punctul de vedere al organizării sociale, democraţia militară se află într o fază mai avansată. Războaiele de jaf devin o preocupare permanentă. Aşezările slnt www.dacaromamca.ro 5 RECENZII 1015 Întărite. Cultura primei epoci a fierului din ţara noastră aparţine tracilor, dar cu între- pătrunderi iliricc In regiunea sud-vestică. Pe baza materialelor cercetate, prima epocă a fierului a fost împărţită In mai multe perioade : o perioadă timpurie cu două faze pnnn. MocKBa, 1961, 109 p. 2 In volumul Les politiques d’expansion impirialiste (Paris, PUF, 1949) se află o pre- zentare a politicii coloniale a lui Leopold II, care socotea Congo-ul un fel de domeniu feudal propriu otc. 3 Unele nume se cer unificate : Othman Dan F'odio (p. 208) este Osman Dan Fodio ; Rabeh este Rabah (p. 311 — 312) etc. www.dacoromanica.ro 1028 RECENZII 18 P. P. PANAITESCU, Cronicile slavo-romîne din sec. XV—XVI publicate de Ion Bogdan Ediţie revăzută şi completată de, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1959, XIV+334 p. In colecţia „Cronicile medievale ale Romlniei" proiectată In prima serie cu 10 volume a apărut al doilea volum. El cuprinde izvoare narative interne privind istoria ţărilor romlne scrise In limba slavă şi este un monu- ment Închinat culturii feudale din aceste ţări. Volumul reconsideră din punctul de vedere interpretativ, al editării originalelor slave şi al traducerii lor tot ce s-a publicat plnă acum de istoricii romlni I. Bogdan, I. Minea, de specialiştii ruşi A. I. Iaţimirski, P.A. Lavrov, P. Slrku şi alţii. Intre aceşti savanţi, tntlictatea In problema ce ne interesează o deţine slavis- tul romln Ion Bogdan. In valoroasele şi nu- meroasele sale lucrări, dintre care prima a apărut In 1891 (Vechile cronici moldoveneşti ptnă la Ureche, XII + 291 p.) Iar ultima, postumă, In 1922 (C.Manasses, — cronica lui. Traducere medio-bulgară, c. 1350, versuri, VIII+456 p.), Ion Bogdan a Învins, la vremea lui, In mod ştiinţific, marile greutăţi ce au stat In calea studiului istoriografiei slavo-ro- mlne, fiind In acelaşi timp descoperitorul cronicilor (majoritatea In biblioteci străine, ruse), editorul lor emerit, traducătorul In romlneşte şi comentatorul lor. Insă cronicile editate de Ion Bogdan In volume diferite, le avem acum adunate lntr-un singur volum, Însoţite de aparatul .ştiinţific necesar apro- fundării cercetării lor. Volumul pe care-1 pre- zentăm cuprinde şi alte cronici care lipsesc din ediţiile lui Ion Bogdan. Institutul de Is- torie al Acad. R.P.R., sub auspiciile căruia s-a elaborat volumul, a pus la tndemtna istoricilor, istoricilor literari, slaviştilor şi cititorilor din cercuri mai largi un preţios instrument de lucru, o carte plăcută la citire. Volumul avlnd un conţinut atlt de bogat şi variat, socotesc că este necesară mai tntti o analiză critică a cuprinsului. El cu- prinde următoarele 16 texte : 1. Letopiseţul anonim al Moldovei pentru anii 1359 — 1507, editat după ms. slav nr. 649 din Biblioteca Academiei R.P.R. Editorul propune un titlu nou, In timp ce istoriografia mai veche l-a numit „Letopiseţul de la Bistriţa”, titlu impropriu, care ar putea sugera ideea greşită că a fost scris la m-rea Bistriţa a Moldovei. Analiza internă a cronicii dovedeşte că s-a scris la curtea domnească. 2. Cronica moldo- germană a domniei lui Ştefan cel Marc, dar numai pentru anii 1457 — 1499, de pe copia fotografiată a ms. din MQnchcn. 3. Cronica scurtă a Moldovei, 1359 — 1451, de pe o pagină aflată in ms. slav 280 din Biblioteca Academiei R.P.R. 4. Letopiseful de la Pulna nr. I, 1359 — 1526, de pe o copie scrisă de Isaia In 1561, la m-rea Slatina din Moldova, origi- nalul fiind la Biblioteca Academiei Teologice din Kiev. Editorul recalculează anii de la facerea lumii Inceplnd cu luna ianuarie, iar nu de la septembrie, <^um a procedat Ion Bogdan, primul ei editor. 5. Letopiseţul de la Pulna nr. II, 1359 — 1518, de pe microfilm aflat la Bibi. Acad., originalul fiind la Lenin- grad. Deşi se opreşte cu nararea evenimentelor cu opt ani mai Înainte decit Pulna I, totuşi naraţiunea din Pulna II este mai dezvoltată. Cronicile de la nr. 4 — 5 se numesc putnene, pentru că slnt scrise probabil la m-rea Putna, după cum dovedesc amănuntele referitoare la această mănăstire. 6. Traducerea romtnească a Letopiseţului de la Pulna, de pe ms. rom. nr. 3560 din Bibi. Acad. R.P.R. Acest ms. este o copie făcută la m-rea Bisericani In 1800, dar de pe originalul din 1770. Traducerea a făcut-o Vartolomei Măzăreanu, la m-rea Solea, unde acest Învăţat scriitor şi-a desfă- şurat o parte din activitatea sa cărturărească. Deci, de la această redacţie putneană s-a păstrat numai 'traducerea romlnească tlrzie, nu şi originalul slav. Ca Întindere, cronica aceasta se apropie de Pulna II (ambele se opresc la anul 1518), dar prezintă evenimen- www.dacoromanica.ro 19 RECENZII 1029 tele ceva mai sumar. 7. Cronica lui Macarie, pentru evenimentele dintre anii 1504 — 1551, dar există şi o redacţie care se opreşte la anul 1541. Ediţia se face de pe microfilm, origi- nalul fiind la Leningrad. Cronica s-a transmis In trei msse., astfel că editorul a dat şi varian- tele din celelalte două msse., Întocmind astfel O- ediţie critică. 8. Cronica lui Eflimie, 1541 — 1554, continuă pe Macarie din redacţia lui scurtă. S-a păstrat lntr-un singur ms., care e copia lui Isaia din Slatina, anul 1561, In compilaţia din care face parte şi Putna I. Această copie se află azi In Bibi. Acad. Teolo- gice din Kiev. Cu acest prilej, editorul combate , pe I. Bogdan care identificase pe autor cu Efti- mie, fostul episcop de Rădăuţi. Panaitescu 11 identifică cu Eftimie, egumenul m-rii Că- priana (ca şi P. Slrku). 9. Letopiseţul lui Azarie, 1551 — 1574, continuă pe Macarie din redacţia lui amplă. Manuscris unic, azi la Leningrad şi microfilm la Bucureşti, Bibi. Academiei R.P.R. 10. Cronica moldo-rusăt transmisă In trei mss., azi toate pe teritoriul U.R.S.S. Ediţia este critică : In prima partej tratează dezvoltat şi legendar originea romană a moldovenilor, iar partea a doua continuă sumar istoria de la Dragoş plnă la Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare. 11. Cronica murală de la Suceava, sub forma unei inscripţii pe zidul bisericii sf. Gheorghe, relatează patru ştiri dintre anii 1574 — 1590. 12. Cronica moldo-polonă, 1352 — 1564, tn ediţie critică de pe trei manuscrise. 13. Cronica slrbo-moldo- venească, 1359 — 1512, cuprinde ştiri nu numai din istoria Moldovei, dar şi despre luptele bulgarilor şi slrbilor Împotriva turcilor. In timp ce I. Bogdan a editat ms. slav nr. 636 din Bibi. Acad. R.P.R., Panaitescu o editează de pe un ms. din Bibi. Acad. de Ştiinţe din U.R.S.S., cu variantele ms. nr. 636. 14. Cronica murală de la Bucooăţ, sub forma unei inscripţii de pe zidul bisericii, din anul 1574. Cuprinde ştiri despre fiii lui Mircea Ciobanul: Alexandru, Petru Şchio- pul şi Miloş. 15. Legendele despre Vlad Ţepeş, domnul muntean Intre anii 1456 — 1462 şi 1477. Opera sflrşeşte cu menţiuni despre evenimente din 1482. Manuscrisele fiind nu- meroase, editorul a ales copia lui Eufrosiu, din anul 1490, făcută după alta din 1486. Ultimul text, al 16-lea, Inoăţălurile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, este editat de pe ms. din Sofia, cel publicat de P. A. Lavrov. Fiindcă Lavrov nu stabilise succesiunea lo- gică, după conţinut, a paginilor din original, Panaitescu dă o ediţie slavă perfect restabi- lită şi o traduce tn romtneşte, prima tradu- cere a textului Lavrov. Textele publicate ne duc la unele obser- vaţii care găsesc necesar a fi subliniate. Pentru sec. al XV—XVI-lea, istoriografia slavo-mol- dovenească se ilustrează prin 12 cronici, iar istoriografia slavo-munteană numai cu 4 nara- ţiuni, care nu stnt cronici; trei dintre cele patru au tnsă şi caracter istoric, iar a patra, învăţăturile . . . , n-au măcar nici caracter istoric, fiind literatură parenetică, un gen bine definit tn produsele literare feudale. Prin urmare, există un decalaj Intre titlul vo lumului şi cuprinsul lui, acesta fiind mult mai bogat dectt spune titlul. P. P. Panaitescu nu s-a mulţumit să reediteze textele slave de pe ediţiile lor mai vechi, ci, procurtndu-şi prin Academia R.P.R., microfilme şi fotografii de pe originalele aflate In alte biblioteci dectt ale ţării noastre, ne-a dat ediţii revizuite, completate pe baza unei noi descifrări a textelor. Din introdu- cerile scrise In fruntea textelor reiese că numai pentru Putna I, Cronica lui Eftimie şi învăţături editorul a folosit ediţiile vechi, dar la învăţături el a făcut lumină tn paginile Încurcate ale originalului slav. Noi stnt şi traducerile, tn sensul că ele stnt traduse de pe nişte texte noi, restabilite acum de editor. De aceea traducerile lui P. P. Panaitescu se deosebesc de vechile traduceri ale lui I. Bogdan. Cu privire la traducerea lui P. P. Panaitescu a cronicii lui Ştefan cel Mare din redacţia germană, s-au exprimat rezerve, propunlndu-se unele corectări (v. re- cenzia lui I. C. Chiţimia din „Studii şi cer cetări de istorie literară şi folclor”, nr. 3 4, 1959, p. 736-742). Introducerile monografice reconsideră şti- inţific textele respective tn lumina malc- www.dacoromanica.ro 1030 RECENZII 20 rialismului istoric şi a metodei dialectice, precum şi In lumina ultimelor cercetări istorice, uduclnd bibliografia plnă la zi. Excepţie fac legendele despre Vlad Tepeş şi învăţăturile lui ISeagoe. Autorul considerlnd, probabil, nejuste părerile altora, prezintă naraţiunea Vlad Ţepeş numai In lumina propriilor sale păreri, iar la Jnvuţăluri lasă nerezolvate problemele cu privire la autorul, autenticitatea şi timpul clnd s-a scris opera. Profesorul N. K. Gudzii, In cursul său de literatură veche rusă predat la Universitatea Lomonosov din Moscova a- nalizează Povestirea despre voievodul Dracula, care a circulat In manuscrise slavo-ruse pe teritoriul Rusiei de la Începutul sec. al XV-lea şi pină la sfirşitul celui de-al XVII-lea. lată ce scrie Gudzii In problema autorului (rezum) : Prin anul 1840, Vostokov, bazln- du se pe sfirşitul Poveslirii, unde se vorbeşte de cei doi fii ai voievodului, spune că autorul trebuie să fi fost neapărat In Ungaria; şi aşa, cum, pe timpul domniei regelui Matei, ţarul rus lvan al IlI-lea trimisese In Ungaria, ca sol, pe Teodor Kuriţin, el conclude că povestirea trebuie s-o fi scris chiar acest Kuriţin, care a cules In drumul făcut spre Ungaria ştiri despre Vlad Ţepeş. Mai tlrziu, s a presupus că povestirea este de origine străină şi doar tradusă In ruseşte. A. I. Sobo- levski crede că această povestire poate fi una din manuscrisele sec. al XV-lea şi că redac- torul ei a fost Kuriţin. Tinărul cercetător sovietic Sedelnikov, bazindu-se pe date cronologice, nu-1 admite pe Kuriţin ca autor. El spune că autorul povestirii a fost, poate, împreună cu Kuriţin In Ungaria, Insă primul s-a Întors mai devreme la Moscova. Deci Încă nici plnă acum nu se cunoaşte paternitatea acestei povestiri (N. K. Gudzii, HcTOpHH SpeBiielt jiHTepaTypu, ed. a IlI-a, Moscova, 1945, p. 259 — 265; pasajul rezumat, la p. 263 — 264). P. P. Panaitescu duce mai de- parte rezolvarea problemei şi cred că argu- mentarea sa este logică şi trebuie accep- tată : povestirea s-a scris In Ungaria, la Buda; aceasta se deduce clar din sfirşitul textului. S-a scris după ce trecuse pe acolo ■solul Kuriţin, de un transilvănean cunoscător al limbii slave, din informare personală orală, cit şi din consultarea unor izvoare săseşti, ceea ce explică analogia cu redacţia germană a aceleiaşi povestiri. Dala şi tendinţa scrierii : s-a scris Intre 1482 (ultimele ştiri din povestire slnt din acest an) şi 1486 (data primei forme scrise a povestirii), deci curlnd după moartea eroului povestirii, ca mijloc de propagandă In favoarea numirii lui Mihnea cel Rău, fiul lui Ţepeş, care solicita domnia In Ţara Romtnească. în ce priveşte învăţăturile, clştigă tot mai mult teren părerea că ele slnt contem- porane epocii lui Neagoe Basarab şi că domni- torul a avut un rol In elaborarea lor. Această opinie trebuia să o spuie P. P. Panaitescu, chiar dacă nu este admisă de d-sa. Discutabilă mai este şi opinia lui P. P. Panaitescu cu privire la autorul străin (un german) anonim al cronicii lui Ştefan cel Mare In redacţia ei germană. I. C. Chiţimia, In recenzia amintită mai sus susţine cu argu- mente noi ideea sa mai veche că, cel puţin pentru partea finală a cronicii, pentru eve- nimentele dintre anii 1487 —1499, critica internă a cronicii impune Polonia, ca loc de elaborare a ei. între textele publicate există şi două inscripţii murale de pe bisericile din Suceava şi Bucovăţ — Craiova. Raţiunea editării lor Intr-un volum de cronici este că au şi ele elemente narative de cronică. Citind Insă şi alte izvoare vechi găsim şi în ele numeroase elemente narative expuse In largi pasaje de cronică. De pildă, lectura documentelor din colecţia Documente privind isloria Romlniei mi-a relevat multe pasaje cu conţinut narativ istoric descrise In stil cronicăresc. Această interferenţă Intre document şi cronică, pentru epoca mai veche a orlnduirii feudale, o pot ilustra prin multe şi convingătoare exemple ; ea merită a fi studiată mai adine şi explicată ştiinţific. Recitirea Întregii istoriografii slavo-ro- mlne, critica textului la care a supus-o, con- statarea atitor greşeli In vechile traduceri şi ediţii de la sfirşitul sec. al XlX-lea şi Începutul sec. al XX-lea şi nevoia de a da noi traduceri şi noi ediţii au fost pentru slavistul şi istoricul www.dacaromamca.ro 21 RECENZII 1031 P. P. Panaltescu un prilej de a reconsidera ştiinţific şi sintetic Întreaga această problemă. A făcut-o mai Intti in studiul amplu Les chro- niques slaoes de Moldaoie du XV-e sitele, publicat In revista Romanoslavica, I, 1958, p. 146 — 168, o face şi In Introducere la Croni- cile slaoo-romtne din sec. XV —XVI, In 1959, p. V—XIV. Aici o face In măsura in care această introducere lămureşte textele publi- cate. Introducerea vădeşte orientarea sigură, posedarea deplină a subiectului. Iată ideile directoare din această reconsiderare: Leto- piseţul anonim (zis de la Bistriţa), Cronica moldo-germană şi Letopiseţul pulnean sint primele noastre cronici. Ele s-au alcătuit sistematic şi oficial la curtea lui Ştefan cel Mare, dar descind dintr-un prototip comun. Letopiseţul pulnean a fost mai răspindit dccit celelalte două, a fost mai popular, dar el însuşi nu ne este cunoscut dectt din tradu- cerea ttrzie a lui Vartolomei Măzăreauu şi, prin reconstituire, din Pulna I, Pulna II şi din Cronica moldo-polonă, căci toate aceste trei cronici descind din Letopiseţul pulnean. Acestea, cu privire la corelaţia principalelor texte. Cu privire la epoca naşterii lor, a scrierii celei dinţii cronici, P. P. Panaitescu admite vremea lui Ştefan cel Mare. Desigur, Ştefan cel Mare a dat impulsul scrierii sistematice şi oficiale a cronicii; dar nu ne putem închipui că sub Alexandru cel Bun, 2 — 3 decenii mai Înainte, nu a fost un climat propriu naşterii şi dezvoltării istoriografiei moldovene, măcar sub forma simplelor „rodoslovii” (însemnări genealogice). De altfel, cbiar In volumul ce prezentăm există o asemenea „rodoslovie” anterioară epocii lui Ştefan cel Mare: este cronica scurtă a Moldovei, pentru anii 1359—1451, de la p. 38—40. Dacă avem dovezi concrete că In timpul domniei lui Alexandru cel Bun s-a dezvoltat o literatură religioasă (Gr. Ţamblac) şi după părerea unora chiar juridică ; dacă In timpul acestei domnii a existat o viaţă economică şi o bază materială care au generat clemente de con ştiinţă socială, de ce n-am admite că printre acestea din urmă au fost şi însemnări istorico-cronicăreşti? (vezi In acelaşi sens, Eugen Stănescu, Essai sur l’ivolulion de la pensie politique roumaine dans la lilterature hislorique du moyen-ăge, Bucarcst, 1960, p. 275-276) 1. A treia idee, de necontestat, este In legă- tură cu locul şi împrejurările In care s-a născut letopiseţul, luat In sensul lui general: n-au fost mănăstirile, n-au fost cauze religioase, nici nevoia amintirii In pomelnic a personalităţilor, ci curtea domnească şi nevoia creării unui mijloc de întărire a puterii domneşti, a unui instrument de cunoaştere a faptelor lui pe plan intern şi extern. Lucrarea lui P. P. Panaitescu cuprinde şi numeroase note istorice In subsolul textelor ; ele lămuresc unele pasaje obscure, identifică personajele dubioase, corectează greşelile din cronici. Aceste note au o valoare practică mai mare declt notele lui I. Bogdan, care, deşi mai numeroase şi la un nivel ştiinţific de specialitate mai ridicat, fiind puse la sflr- şitul textelor, se consultă greu. Volumul se termină cu un indice (p. 317—329) care totalizează, In mod practic, onomasticile, topicilc şi noţiunile care carac- terizează esenţa statului feudal (instituţii, dregătorii, stări economice, sociale şi culturale etc.). Lipsesc din volum ilustraţiile, atit de necesare pentru eventuale verificări; dar mai ales pentru evocarea vie, intuitivă, a culorii locale, a vremii oglindite In cronici. Ediţia de texte şi studiile publicate de P.P. Panaitescu In acest volum constituie un aport însemnat al istoriografiei noi, ştiin- ţifice, din Republica Populară Romlnă. Opera aceasta va deveni indispensabilă celor ce studiază pe texte de cronici trecutul nostru istoric, economic, social, cultural şi literar. Va fi tot aşa de indispensabil cum au fost, la vremea lor, ediţiile şi studiile lui Ion Bogdan, de mult epuizate. 1 1 Extras din Nouvelles eludes d’hlstoire, voi II. Publiies ă l’occasion du Xl-e Congris des Sciences historiques, Stockholm, 1960. 17 — c. 3189 www.dacoromanica.ro 1032 RECENZII 22 Treptat, treptat istoriografia noastră nouă valorifică din moştenirea culturală ceea ce este pozitiv şi 11 amplifică cu ştiri şi interpretări noi cu adevărat ştiinţifice. Aceasta este impresia pe care o lasă cititorului volumul Îngrijit şi îmbogăţit cu date atlt de multe de istoricul-slavist P.P. Panaitescu : o bună lu- crare de reconsiderare asupra istoriografiei slavo-rominc din secolele XV-XVI. Dan Simonescu KODJA HtjSEIÎT, Beăa’i’ ul-veled’i (YdueumejibHue co6umun), M3flaHHe TeKCTa, BBefleHHe h oGuţan peflaKiţHH A. S. TVEBITINOVOI AnHomupoeaHHoe ozjiaejiemie u yKazamejib Iu. A. PETBOSLANA Moscova, 1961, P. I, 75+399 p.; P. II, p. 401 — 1116. începind cu analistul Iakşi Fakih (m. cca 1400) şi pînă la Abdur-Rahman Şeref (m. 1925), istoriografia otomană enumeră peste 500 de reprezentanţi de valoare inegală. Dacă ne glndim la faptul că mulţi dintre cronicarii şi istoriografii otomani nu s-au limitat la o singură operă, precum şi la nu- meroasele Cronici anonime, putem să ne dătn mai bine seama că istoriografia medievală a Turciei, de altfel ca şi cea modernă, luase o mare dezvoltare *■. Datorită acestui fapt s-a păstrat plnă astăzi un mare număr de cronici turceşti, majoritatea In manuscris, unele originale, altele In diverse copii sau compilaţii, descriind evenimentele din diverse perioade ale istoriei turcilor osmanlli. Deşi In cele mai multe predomină descrierea vieţii politico-militare, totuşi, unele din ele tratează chiar anumite aspecte caracteristice ale sta- tului otoman In care povestirea este axată mai mult pe latura dezvoltării social- economice şi cultural-artistice. Desigur, interes deosebit prezintă cronicile in care autorii descriu evenimentele contemporane. începind din secolul al XVII-lca, In istoriografia oto- mană s-a Încetăţenit obiceiul de a descrie evenimentele contemporane. Un număr foarte restrlns de cronici turceşti au fost traduse In limbi europene (latină, 1 Cf. M. Sureia, Sigill-i Osmani ..., Istanbul, 1308 — 1315 H., 4 voi.; Bursali, Mehmed Tahir, Osmanii mu’ellifleri, Istanbul, 1338 — 1343 H., 3 voi. ; F. Babinger, Die Geschichtsschreiber derOsmanen und ihre Werke, Leipzig, 1927, VIII + 477 p. germană, franceză şi italiană) Încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Aşa, de pildă, slnt cunoscute traducerile umanistului J. Leunclavius 1 2, a raguzanului V. Bratutti3, orientalistului francez A. Gailant 4 sau a en- glezului Ch. Fraser 5, care au fost folosite ca izvor In istoriografia romlnâ. Cam de pe la mijlocul primei jumătăţi a secolului alXIX-lea s-a încetăţenit obiceiul de a publica extrase fie In texte originale, fie numai în traduceri privind anumite ţări din sud-estul şi centrul Europei. Cele mai cunoscute dintre acestea slnt desigur cele care privesc: Polonia 6* 2 Hans Lowenklau, Annales sultanorum Olhmanidarum, Francofort, 1588; idem, Historia Musulmanae Turcorum de monumentis ipsorum .... Francofort, 1591. 3 Chronica dell’origine e progressione delict casa Ottomana composta da Saidino turco, I (Wien, 1949), II (Madrid, 1652). 4 Suite de l’Histoire Ottomanne icrite par Saadud-Din Mehmed Hassan plus connu chez Ies Turcs sous le nom de Cogia Efendi, mise en franţaise par .., (Ms. Bibi. Nat., Paris* nr. 6074). 6 Annals of the Turkish Empire from 1591 lo 1659 of the Christian aera bg Na’ima, trans- lated from the turkish bv ..., I (London, 1832), XVII + 467 p. ' 0 J. Sţkowski, Collectanea z dziejopisow tureckich rzeczij do historii polskiej slujacgch, I (Warszawa), 1824 ; II (1825); J. Pietrăszew- ski, Nowg przklad dziejopisdw tureckich dotycza- cych hislorii polskiej a szczegâlnie Tarychy Wasyf Efendiego, Berlin, 1848 ; E. Zawalinski, Poiska w kronicach tureckich XV i XVI ui.* Stryj, 1938. www.dacaromamca.ro 23 RECENZII 1033 Ungaria1, Austria1 2 şi Rusia2 4. în ceea ce pri- veşte seria de ediţii constantinopolitanc a cro- nicilor turceşti, publicate după introducerea tiparului In Imperiul otoman (1729), de rene- gatul clujan Ibrahim Muteferrika *, sint ex- trem de defectuoase şi bazate de obicei pe un singur manuscris ales la Intlmplare, de obicei fără disccrnămlnt critic. Cu toate realizările obţinute sub raportul traducerii şi cxcerptării, cronicile turceşti au Început să fie cercetate sub raport ştiinţific abia după primul război mondial. Astfel, Fr. Giese inaugură publicarea primelor ediţii critice din Cronicile anonime şi vechea Cronică a lui Aşîk Paşa-zade5. Această metodă ştiinţifică n-a fost urmată, de exemplu, la re- dactarea unei noi ediţii a Cronicii lui Orudj bin Adil6 de către F. Babinger, Turcologul elveţian L. Forrer a publicat In acest timp ultima parte, mai originală, din Cronica mare- lui vizir Rustem paşa7. Mtlkrimin Halii publică o ediţie accesibilă a Cronicii rimate a lui Enveri, cu un valoros studiu introduc- tiv 8. Merită să fie reliefată publicarea tex- tului, In caractere arabe, a Cronicii lui Mehmed Fîndîklîlî Silahtar aga (m. 1723 H.)9. Sad ed-Din Tokdemir dă o ediţie foarte dcfec- 1 J. Thyry, Torok tortinetirâk, I (Buda- pest, 1893), II (1896); I. Karacson, III (1916). 2 W. Behrnacr, Quellen fur serbische Geschichle aus turkischen tfrkunden, Wien, 1857; Th. Noldeke, Auszuge Neiri’s, in „ZDMG” XIII(1859) şi XV (1861) etc. 3 W. D. Smirnov, Obrazco'vija osmanskoj lileraturi, St. Petersburg, 1903. 4 Cf. I. Muteferrika In Encyclopedie de rIslam, t. II (1927), p. 465 466 (J. H. Mordt- mann). 6 Die allosmanischen anonymen Chroniken. Text und tlbersezung. Teii I (Brcslau, 1922), 421+174 p. (text turc); Teii II (Leipzig, 1925), 170 p.; Die allosmanische Chroniken des Aştk Paşa-zade Leipzig, 1929, 32 + 252 p. 6 Die Fruhosmanischen Jahrbiicher des Vrudj ... Hannovcr, „H. Lafaire”, 1925, XXV+140 p. 7 Die osmanische Chronik r'es Rustem paşa von ... Leipzig, 1923, VIII+207 p. 8 Dusturnăme-i Enveri, Istanbul —1928, 98 p.; Medhal — 1930. * Silahtar tarihi, Istanbul, „Evkaf mat- basi”, 1928, 2 voi. (T.T.K.). tuoasă a operei lui Mustafa Gelalzade10 * * 18, mai ales prin faptul că multe elemente nu fost modernizate. După ultimul război mondial, relulndu-sc editarea vechilor cronici turceşti au fost pu- blicate operele lui M. Ncşri (m. 1520) u, lbn Kemâl (1534)12 „Cronicile expediţiilor” (Gazavatnăme), In frunte cu aceea a lui Mihaloglu Aii bei de Suzi Celebi, editat de S. A. Levend ^ în 1959, R. Krcutel traduce Cronica lui Aşlk Paşa-zade14, bazlndu-sc pe ediţia lui F. Giese din 1929. După un an, urm$ tradu- cerea unei părţi din Cartea călătoriilor (Seya- hatnâme) a lui Evliya Celebi15 privind Austria şi In deosebi cetatea Vienei (Bei). Istoricul orientalist A. Kh. Safrastian din R.S.S. Armenia a publicat o serie de fragmente din cronicarii şi istoriografii otomani (sec. al XVII XlX-lea) cu traduceri fidele privind Transcaucazia, în general, şi Armenia In specialle. 10 Celâloglu Mustafa (Tabakat al-memalifc ve daradjat al-mesalik). Osmanii Impera- torlugun Yukseklik devrinde ..., In „Askcr Mecmuasi”, nr. 107, Istanbul 1937, 11+257 p. 11 Mehmed Ncşri, Kitab-i Cihannuma, Neşrî Tarihi, I (TUrk Tarih Kurumu Yayin- larindan III. Seri — nr. 2, Hazirlayan. Faik Reşit Unat, Dr. Mehmed A. Koymen, Ankara „T.T.K., Basfmevi" 1749, XVI + 419 p.; Gihannuma, Die allosmanische Chronik" des mevlana Mehemed Neschri ... herausgcgeben von Franz Taeschner, I (Leipzig 1951), II (1952). 18 Ibn-i Kemâl, Tevărih-i Al-i Osman VII, Defter. Onsoz, Indcks ve Iţindekilcri hazirli- yan : Dr. Şerafcttin Turan, Ankara „T. T. K., Basfmevi”, 1954, XXI+ 625+51 p. 13 Gazavalndmeler ve Mihaloglu’Aii bei/in Gazavalnamesi, Ankara ,,T.T.K., Basfmevi”, 1956. VIII+392 p. 14 Ahmed Derwisch (A5ik-Paşa-Sohn), Vom Hirtenfeld zu hohen P/orte ..., Graz, Wien, Styria (1959), 344 p. + 3 fol. 15 In Reiche des Goldenen Apfels. Des turkischen Weltenblummers Evliya Celebi den- kwurdige Reise in dus Giaurenland und in die Stadt und Festung, Wien an no l60o Graz, Wien, Stiria 1957, 291 p. 15 A. Kh. Safrastian, Izvoarele turceşti’ privind Armenia, p’ arm’ni şi p- celelalte popoare din Transcaucazia, (In armeneşte)* I (Erevan, 1961), 404 p. www.dacoromanica.ro 1034 RECENZII 21 După, această Incursiune, putem trece la prezentarea Cronicii lui Kodja Hfisein, după valoroasa ediţie sovietică de sub redacţia orien- talistei dr. A. S. Tveritinova. Această ediţie ne permite să cunoaştem mai Îndeaproape viaţa şi Îndeosebi opera istorică a acestui istoriograf, introduclndu-se In ştiinţă un nou şi interesant izvor istoric necunoscut pină acum. Ca mulţi dintre cronicarii turci, I<. Hfisein este de origine balcanică, fiind născut la Sarajevo (Bosnia), unde tatăl său a fost con- servatorul bibliotecii moscheii lui HQsrev paşa. Crescut la curtea imperială din Istanbul, la 1638/1048, şi nu la 1636 (ed. cit. p. 6), Însoţind pe sultanul Murad IV (1623 — 1640) In campania Împotriva Bagdadului, a fost Însărcinat să traducă din arabă opera lui Ahmed Iusuf al-Karamani, intitulată Ahbar ul-duoel [„Ştiri despre state’’], cuprinzind o istorie a proorocilor şi califilor. In cursul acestui an a fost numit „prim cancelar al divanului imperial" (reis efendi) *, post pe care 11 deţine timp de 12 ani. K. Hfisein nu a murit In 1644/1054 H. o dată cu Încheierea operei sale, după cum afirmă toţi autorii, ci Intre 1649 1650, fapt precizat de A. S. Tveri- tinova pe baza cercetării atente a operei (vezi Introducere, ed. cit., p. 9). Kodja Hfisein a rămas cunoscut în isto- riografia otomană printr-o cronică universală intitulată Beda’i’ ul-oeka’i’ [„Evenimente minunate’’], cuprinzind o introducere alcă- tuită din trei părţi (bab) şi patru capitole (fast). Amintim In treacăt că In partea intro- ductivă se tratează : preistoria Arabiei, apa- riţia lui Muhammed (574 — 632), fondatorul islamului, prin emigrarea de la Mecca laMcdina (622), califatul Omiazilor, Abasizilor etc. pină la Cingis Khan (sec. al XlII-lea). Un interes mult mai mare prezintă al doilea volum In care se tratează istoria Imperiului otoman de la Întemeierea lui in pragul sec. al XlV-lea şi pină la moartea sultanului Seliin I (1520- 1 Reis ul-Kuttab pe la finele veacului XVII este deja ministru de externe cf. Encl. Islăm., III, 1934, p. 1219-1221 (J. Deny). 926 H.). Spre deosebire de mulţi alţi cronicari, K. Hfisein nu a fost folosit şi valorificat ca izvor In istoriografia otomană. Nu cunoaştem decit o sumară descriere a vieţii şi activităţii sale ca reis efendi, de Ahmed Resmi (1700 — 1783), autorul schiţelor biografice de mari cancelari sau miniştri de externe otomani1 * 2. Primul istoric european care a semnalat acest valoros izvor, pe baza unui manuscris din Biblioteca Naţională din Viena, a fost J. v. Hammer 3 * *, descris apoi de G. Flagel *. Deşi In cele citeva lucrări cunoscute, cu caracter bio-bibliografic6, Kodja Hfisein este menţionat şi reliefat ca istoriograf, totuşi opera sa este cunoscută foarte vag. Citeva ştiri In plus ale lui I. H. Uzunparşili6 n-au schimbat această situaţie. Abia din 1950, prin descoperirea unui alt manuscris al său In arhiva Institutului de orientalistică din Leningrad, opera lui K. Hfisein începe să fie apreciată la justa ei valoare. Folosit pentru prima oară de A. S. Tveritinova, care 1 a prezentat şi intr-o comunicare la Congre- sul internaţional al orientaliştilor (1957) 7, ediţia Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. con- stind din 1034 facsimile, textul manuscrisului. Introducerea (p. 5 — 23) de A. S. Tveriti- nova şi cu adnotarea sumară a capitolelor (p. 24 — 75), alcătuită de Iu. A. Petrosian, ne dă posibilitatea să valorificăm această cronică. Urmlnd tradiţiile istoriografiei osmane K. Hfisein şi-a axat întregul material pe * A. Resmi, Sefine-i ur-riiesa, Istanbul, 1269 H., p. 34. 3 J. Htmmer, Geschiclile des osmaniseben Reiches, Bd. V (Pest-1829), p. VII. * G. Flfigel, Die arabischen, persischen und turkischen Handschriften der Kaiserlich- KSniglichen Hochbibliolhtk zu Wien, Bd. II, Wien, 1865, p. 94-96. 3 M. Sttreîa, S.’O., III, 42; B. M. Tahir, ’O. M., III, 46; GOW, p. 186-187. 8 Osmanii tarihi, c. III, 2 Kfsfiu (An- kara 1954), p. 500. 7 A. S. .Tveritinova, The Turkish Manu- script of Qoca Husejn’s Chronicle ,,Beda’i ul-Weqa'i“ (voi. II) (rom tlie Collection of Ihe Institute of Oriental Studies (Leningrad Branch), U.S.S.R., Academy of Sciences, Moscow, 1957. www.dacaromamca.ro 25 RECENZII 1035 domniile sultanilor. Astfel, prima parte a textului (p. 1 — 399) tratează domniile a şase emiri şi sultani (Osman, Orhan, Murad I, Baiazid I, Mehmed I „Celebi” şi Murad II). In a doua parte (p. 401 — 1056) se descrie mult mai amănunţit domniile a trei sultani : Mehmed II (1451-1481), Baiazid II (1481- 1512) şi Selim I (1512 — 1520). Se povesteşte aproape zi de zi evenimentele mai impor- tante din domeniul vieţii politico-militare, social-economice şi chiar cultural-artistice, atit din Capitala imperiului, cit şi din provinciile din Asia, Europa şi Africa septen- trională. La începutul capitolelor, descriin- du-se domniile fiecărui sultan, K. Httsein caută să contureze cît mai bine personalitatea acestuia, scoţind în evidenţă înfăţişarea, vîrsta, perioada domniei, copiii etc. în con- tinuare se insistă asupra situaţiei statelor învecinate, reliefîndu-se caracterul relaţiilor cu acestea, de obicei ostile, îndeosebi o dată cu Mehmed II turcii devin foarte agresivi. Fiecare capitol se încheie cu descrierea cit se poate de detaliată a vieţii marilor cărturari (ulema), şeicilor, vizirilor, emi- rilor, precum şi a tuturor oamenilor dc stat (rigiali devlel) cunoscuţi în acea vreme. Nu sc trece cu vederea nici faptele „binefăcătoare” ale sultanilor şi calităţile deosebite ale aces- tora. Privit în ansamblu, conţinutul acestei opere, k de altfel ca toate cronicile medie- vale, se referă mai mult Ia evenimentele politice şi militare. Cu toate acestea, ea conţine o serie de informaţii importante, cu caracter social-economic din viaţa Imperiului qtoman. Amintim, dc pildă, Împărţirea pă- mlntului cucerit războinicilor (gâzi), prin acordarea unor feude (limar, zeamel şi haşş). Organizarea forţelor militare, supunerea popu- laţiei la dări şi tribut (giziye), plata liaraciului dc către popoarele care nu acceptaseră islamul, costul produselor, situaţia internă a provin- ciilor otomane în ajunul şi In perioada cuceri- rilor turceşti etc. Astfel, Cronica Iui K. Httsein împreună cu alte izvoare otomane ne ajută să cunoaştem situaţia social-economică a ţărilor balcanice şi din sud-estul Europei, care a înlesnit cucerirea turcească. în acelaşi timp, acest izvor ne arată rezistenţa dlrză opusă dc aceste popoare expansiunii turceşti. De asemenea, ele reflectă felul de viaţă al popoarelor supuse dominaţiei sultanilor, pre cum şi luptele diverselor grupe feudale pentru putere ş.a. Multe amănunte interesante şi numeroase ştiri importante privesc diversele răzmeriţe şi marile răscoale populare musulmane şi nemusulmane împotriva exploatării şi tiraniei feudale. Mărturiile lui K. Httsein merită o deo sebită atenţie şi pentru faptul că el ocuplnd mult timp funcţia de mare cancelar (re/s efendi), a avut la Indemînă toată corespon- denţa privind treburile externe şi alte pro- bleme importante de stat. Astfel, autorul a avut posibilitatea să utilizeze, la întocmirea acestei lucrări, nu numai cronicile anterioare, ci şi anumite izvoare diplomatice păstrate în arhiva de stat. Se poate spune că Bedai’ ul- veka’i’ este printre rarele opere istorice care au avut la bază şi izvoare juridice : Codul legislativ (Kanunname) al sultanului Meh- med II de pe Ia 1479 , privind Îndeosebi ierarhia politică şi administrativă a Porţii (v. facs. 277b 284a). în partea introductivă, A. S. Tveri- tinova comparînd unele fragmente din această cronică cu citatele respective din operele Iui Aşîk Paşa-zadc (m. 1495), Idris Bitlisi (m. 1520), M. Neşri (m. 1520) şi S’ad ed-Din (m. 1599) ne arată că Httsein s-a străduit cu o deosebită scrupulozitatc în descrierea multor evenimente, completîndn-lc cu alte izvoare, astăzi pierdute sau încă ncdcscopcritc. E dc reţinut relatarea că Mehmed II, după cucerirea Constantinopolului, ar fi dispus traducerea în turceşte a multor opere greceşti, europene (frlnce), arabe şi persane privind istoria Imperiului bizantin. Este im- posibil ca fie I<. Httsein personal, fie prin in- termediul lui Idris Bitlisi, pe care el se bazează să nu fi cunoscut şi aceste izvoare. Prin faptul că el are anumite relatări despre oraşele bizantine, o descriere mai amănunţită a relaţii- lor dintre sultanii otomani şi împăraţii bizan- www.dacoromanica.ro 1036 RECENZII 26 tini, restaurarea şi popularea Constanlinopo- lului tlupă cucerire (facs. 206b 226a) etc. Înseamnă că anumite izvoare bizantine nu i au fost străine lui K. Httsein. Dcscriindu-se unele evenimente din trecutul îndepărtat, K. Htisein compară deseori numeroasele situaţii din operele predecesorilor săi cu faptele din viaţa politică şi economică contemporană cu el. Deşi sub raport cronologic această cronică se Încheie cu anul 1520/926 H., totuşi autorul are uncie devieri şi paranteze inte- resante care privesc anumite situaţii din perioada posterioară, deci şi din vremea sa. Aşa, de pildă, el relatează la un moment dat despre desfiinţarea, sub Murad III (1574 — 1595), a vechilor organizaţii militare de pedestraşi (iaia) şi de miliţieni (musellem), propune înlocuirea lor cu raiale, acordindu-se acestora anumite parcele de pămlnt In unele feude (timar) etc. (cf. facs. 44b 45a). Deşi a fost supus devotat al padişahului, totuşi aceasta nu 1 a Împiedicat pe K. Httsein să şi insereze In cronica sa unele fapte „ne- demne”, ca de pildă corupţia şi lăcomia dem- nitarilor Porţii. La vreo jumătate de secol mai tlrziu, Dimitri Cantemir, care e mult mai categoric In această problemă, califică Poarta otomană pentru aceleaşi motive drept „templul lăcomiei”1 2, E de reţinut faptul că K. Httsein Işi ia uneori atitudinea de apărător al,,sărmanei raia”, adică a ţărănimii, pe care o considera un izvor al Îmbogăţirii visteriei Împărăteşti. t>in acest punct de vedere, el se apropie de concepţia contemporanilor săi Mustafa Selăniki (m. 1599/1008 H.), Kiatib Celebi (m. 1658/1068 H.) şi Îndeosebi M. Koci-bcg (m. cca 1650/1060 H.), opera sa avlnd valoare şi prin ideile sale social-polilice şi didactice *. Fapt cert este că opera lui K. Httsein intrată In circuitul ştiinţific prin această ediţie facsimilară, cu anexele respective, ne 1 D. Cantemir, Istoria Hieroglifică, p. 128, 131, 135 (cf. şi P. P. Panaitescu, Di- mitrie Cantemir . . . , 1958, Ed. Acad. R.P.R., p. 85). 2 A. S. Tveritinova, Srcial ideas in tur- kish didactic pnliticc-economic treatisses cf the XVI XVII Cenluries, Moscow, 1960, 17 p. ajută să ne lărgim mult cunoştinţele In domeniul istoriei medievale a Imperiului otoman, a ţărilor şi a popoarelor care au făcut parte din acest imperiu timp de veacuri, printre care se enuineră popoarele balcanice şi Intr-o anumită măsură şi ţările romlneşti. Lulnd In discuţie ediţia de faţă, ne asociem aprecierii lui A. Jeltiakov3 In ceea ce priveşte înaltul ei nivel ştiinţific. în partea introductivă, A. S. Tveritinova reuşeşte printr-o serioasă analiză să ne dea o idee cit se poate de clară despre caracterul şi impor- tanţa acestui izvor, despre istoricul redac- tării şi descoperirii lui şi o amplă descriere a manuscrisului. Conturlnd mai bine figura lui K. Httsein 11 aşază cu această ocazie la locul ce i se cuvine In istoriografia osmană. Astfel, comparîndu-se descrierea aceloraşi eveni- mente la predecesorii săi, ca Aşlk Paşa zade, Neşri, Sa’d ed-Din, Solakzade, A. A. Kara- Celebizade şi Munedjgimbaşl de mai tlrziu, se arată In mod concret că Httsein dispunea, Intr-o serie de cazuri, de un material mai bogat şi deseori mai interesant declt prede- cesorii, contemporanii şi urmaşii săi. Mai este de reţinut din Introducere că manuscrisul editat este nu numai un unicat, ci şi un autograf, aparţinlnd lui K. Httsein, completat pe alocuri , de el, pe margini după ce manuscrisul fusese terminat. Introducerea este urmată de o adnotare sumară a cuprinsu- lui, alcătuită destul de minuţios de către J. A. Petrosian. Se face o foarte sumară expunere a conţinutului principal al fiecărui capitol. Urmează un indice de persoane şi altul de locuri care uşurează Intr-o anumită măsură folosirea manuscrisului editat de către specialişti şi II face mai accesibil şi pentru un cerc mai larg de cititori. Desigur, ar fi fost de dorit o analiză critică a izvoarelor istorice pe baza cărora K. Httsein şi-a fundamentat cronica Evenimente minunate. Majoritatea din ele slnt adesea citate, iar altele trebuiau identificate. O listă completă a izvoarelor folosite ar fi fost bine venită. E drept că Httsein face com- * Cf. revista „NarodI Azii i Afriki“-.., Moskvg „I. V. L.“, nr. 2, 1962, p. 243-244. www.dacaromamca.ro 27 RECENZII 1037 pictări valoroase la diverse izvoare, dar com- pletările acestea au şi unele scăpări de ştiri importante din anumite piese folosite. Acest fapt este trecut cu vederea. Desigur o atare editare a unor izvoare istorice (facsimile şi introducere) este extrem de utilă. Ceea ce se poate obiecta cu privire la ediţiile facsimi- lare, cu sau fără Introducere, este aceea că se adresează unui număr prea restrins de specialişti. Din acest punct de vedere ar fi ■de preferat o traducere bună a textului într-o limbă de largă circulaţie (rusă, engleză, franceză sau germană), însoţită de un bogat aparat critic, care să poată fi la Indemlna tuturor cercetătorilor. Trebuie să recunoaştem Insă că astfel de ediţii se realizează extrem de greu, iar modele de urmat In acest sens nu prea avem. Nu este recomandabil sistemul de a se edita lucrări de genul acesta pe bază de fotocopii, lipsite chiar de prefaţă sau introducere. în concluzie, se cere ca o ediţie facsimilară, dacă reprezintă un manuscris valoros, cum e cazul de faţă, să fie Însoţit de o traducere cu aparat critic şi identificările cuvenite din text. O traducere bună a unei cronici valoroase trebuie să fie urmată in mod simultan de o ediţie facsimilară. Ar fi şi mai bine dacă textul unei cronici in facsimile sau in tran- scriere cu caractere arabe s-ar da concomi- tent cu traducerea respectivă. Partea facsi- milară, eventual, se poate da şi in anexă. După aceste considerente generale, pre- zentăm ştirile mai semnificative din această cronică, care privesc ţările romine. ★ în ceea ce priveşte prima menţiune: participarea Yalahiei (Eflak), alături de popoarele sud-slave, in lupta de la Cirmen de pe Mariţa, Împotriva turcilor la 1365/766 H. {facs. 63 b), trebuie primită cu rezervă. în cronicile mai vechi (sec. al XY-lea) nefiind o astfel de ştire, nu este exclus ca ea să fie inserată ulterior (sec. al XVI—XVII-lea), spre a mări numărul adversarilor. Enumerindu-se participanţii la lupta de la Cossovo (iul. 1389) se spune: „...frincul şi ungurul, şi valahul, şi arnautul, şi moldoveanul (Bogdan), precum şi popoarele slave (akvam-i sakalibe) ... cu toţii au dat ajutor sirbilor ...” (fasc. 80). în continuare, descriindu-se ordinea de bătaie a aliaţilor, se afirmă : ,,lar pe comandanţii ungurului şi valahului, şi moldoveanului, şi arnăutului, şi adunătura cehilor i-au aşezat pe ambele aripi ...” (facs. 84 a). Participarea Mol- dovei este, desigur, un adaos ulterior, cit priveşte a Ţării Romlneşti merită să fie luată tn seamă, deoarece şi cronicile mai vechi cu două veacuri (A. ŞiikrUllah, Enveri etc.) ca Beda’i ul veka’i cuprind această ştire. în paragraful privind „txpediţia sultanu- lui [Baiazid] împotriva Valaliiei” (facs. 90 a 91 b) se arată că „domnul (hakim) Vala- liiei a atacat ţinuturile islamice” sub instigarea Iui Kottirtim Baiazid 1, dar nu se spune nimic despre dărtmarea cetăţii Kartnova, fapt relatat de Enveri şi de M. Neşri pe care K. Husein II foloseşte ca izvor. Se descrie o luptă crlncenă cu „gliiaurul Mircea (Emirgi)” Intr-un loc greu de traversat (sa’b), fără Insă a preciza că este vorba de Arkaşi, adică Argeş, relatat de Enveri, Neşri, Sa’d ed-Din şi Leunclavius. K. HUsein spune că Mircea fiind Învins a fost iertat „cu condiţia ca să fie înapoiaţi toţi robii luaţi din Imperiul otoman şi să-şi mărească tributul (gizige)”. De fapt nu Mircea a plătit atunci haraci, cum a relatat F. Babinger a, ci Ylad I (1394 — 1397) omul turcilor, susţinut de unii boieri mari. Este discutabilă şi data bătăliei : 793 al hegirei (= 1391 — 1392). Or, se ştie că lupta de la^Bovine a fost In 13941 * 3. Aici slnt două ipoteze : sau că Htisein anticipează, de altfel ca şi alte cronici, unele evenimente plnă la 1421/824, cu 2 — 3 ani sau că au fost două sau chiar mai multe expediţii la Dunăre. Un contemporan al lui K. Htisein, globtrotterul otloman Evliya Celebi (1611 1682) spune că 1 Atunci domnea fiul său Isfendiar, KbtUrtim Baiazid murise (1387). * F. Babinger, Beginn der Tiirken Steur in den Donau Furslenlumern, In „Sud-Ost For- schungen", VIII (MOnchen-1943), p. 1—35. 3 A. A. Bolşakov, Localizarea bătăliei de la Bovine, In Studii şi materiale de istorie medie, voi. IV, (1960), p. 390 — 394. www.dacaromamca.ro 1038 RECENZII 28 pe timpul lui Baiazid, poporul valah s-a răsculat dc şapte ori” *■. Relaţiile emirului Musa Celebi cu Mircea cel Bătrtn stnt tratate In mod amănunţit (facs. 132 a — 144 b): „Isfendiar l-a trecut cu toată cinstea din trecătoarea Sinope (Sinob) şi l-a Îndreptat In ţara Valahiei. Fiind un vlnt favorabil, In scurt timp a făcut ca (Musa) să ajungă la hotarul Valahiei. Domnul Valahiei [Mircea] lntlmpinîndu-1 cu oaste, in ctteva locuri, şi-a respectat promisiunea sa”. Mircea voievod, domnul Valahiei, avînd supărare pe emirul Suleiman, l-a ajutat [pe Musa] cu multă oaste şi la cererea emirilor islamului l-a trimis tn Rumelia (unde ocupă tronul). Expediţia tui Mehmed Celebi tn Ţara Romtnească (facs. 146 b), în rezumat, este redată astfel: . .sultanul, auzind că voievo- dul Valahiei [Mircea] se lndirji de a mai trimite haraci, a dat firman pentru adunarea de oaste ... Sultanul, în 819 (= 1416-1417), a descins cu oaste pe ţărmul Dunării. Din locul mai sus arătat trimiţlnd oaste In Valahia, el Însuşi a construit cetatea Giurgiu (IerkSy), a reparat cetăţile numite Isakci şi Ieni-Sale ... Valahia fiind ruinată de domnul său, a trimis o scrisoare de supunere Împreună cu haraciul pe trei ani. A trimis Împreună şi pe renumitul Minnet bei, care aparţinuse suitei lui Musa Celebi”. După cucerirea cetăţii Severin, urmează răscoala şeihului Bedr ed-Din (facs. 148 b — 149 a) care „neputlnd să stea nici la Casta- muni, urclnd Intr-o corabie a trecut prin Marca Neagră, pe coasta Valahiei (Eflak iakastna). Avlnd prietenie cu domnul Valahiei [Mircea], acesta l-a intlmpinat cu cinste. [Bedr ed-Din] a Încheiat înţelegere cu domnul (mir) Valahiei cu glnd de a face nelegiuiri şi ipocrizii”. După ce se descrie amănunţit marile răscoale ţărăneşti din Anatolia, conduse de adepţii lui Bedr ed-Din, In frunte cu BorilklOge Mustafa şi Torlak Kemal, se revine la „halul mai sus-numitului Bedr ed-Din” (facs. 149 b). E dc reţinut ştirea : „... în şesul Serresului a 1 1 Evliya Celebi Seyahatnămesi (ed. Istan- bul, 1928), VII, p. 466. sosit la ordia imperială ştirea despre răscoala lui Simavinoglu Bedr ed-Din Mahmud ... Acesta, strlnglnd din Valahia, In jurul său, un buluc de eretici (melahidie) foarte ipocriţi... şi cu gtndul de a pune mina pe sultanat, venise Intr-un loc păduros In apropiere de Deli-Orman, de lingă vilaietul Silistra (Silistre)”. Pe adepţii şi discipolii săi Ii trimise In toate părţile Rumeliei. [Urmează prinderea şi splnzurarea şeihului la Serres In Macedonia] (facs. 150 b). E de reţinut data acestei prime răscoale antifeudale din Imperiul otoman : „Şi acest eveniment s-a înttmplat pe la începutul anului opt sute douăzeci şi trei”. Aceasta Înseamnă începutul anului 1420 şi nicidecum 1416 cum afirmă F. Babinger In unele contri- buţii. Se poate spune că ştirea : „Strlnglnd In jurul său un buluc de eretici din Valahia ...” pledează pentru participarea Ţării Romlneşti la această răscoală, care împreună cu cele din Anatolia au sguduit din temelie statul otoman. După înăbuşirea marilor răscoale urmea- ză : „Sultanul Mehmed a mers împotriva Valahiei şi deoarece domnul Ţării Romlneşti fugise la craiul unguresc, s-au Îndreptat [turcii] asupra ungurului”. [Urmează Întoarcerea turci- lor la Adrianopole]. Spre deosebire de alţi cronicari, K. Hilsein inserează un nou paragraf care merită să fie reprodus : „Incursiunea sultanului In Valahia şi In ţara ungurească” (facs. 151). Mai Înainte de aceasta, se arătase supunerea domnului Valahiei. Marele sultan fiind ocupat un timp oarecare la Brusa .... „ajunse la auzul său că domnul Valahiei se Tăzvrătise iarăşi devenind neascultător şi că încheiase înţelegere cu craiul unguresc. Pentru că acel ghiaur foarte ipocrit călcase pactul şi tratatul (ahid ve misak)+ In anul 823 (1420), [sultanul] şi-a pus In glnd să meargă asupra lui şi să facă un mare război. Strlnglnd oastea din Anatolia, cu oştilc emiri- lor din Caramania şi Castamunia, şi oastea de Rumelia cu toţi conducătorii şi emirii lor, şi cu gâzi ii şi actngiii, şi cu toată oastea de pedes- traşi au trecut peste fluviul Dunărea Iti partea Valahiei. Şi la început cucerind cetăţile: Isaccea (Sakgi) şi Yeni-Salc, şi Turnul www.dacaromamca.ro 29 RECENZII 1039 (Turgun) *, şi Giurgiul (Ierkokil) au trimis inlăuntrul ţării Valaliiei oaste numeroasă. Clnd au început să devasteze şi să pustiască, domnul Valahiei, un răufăcător, neputînd să reziste In faţa spahiilor luptători pentru islam, a plecat la hotarul unguresc cu glnd să ceară ajutor şi sprijin”. [Urmează devastarea Ungariei]. Tratlndu-se Începuturile domniei sulta- nului Murad II, după ce se aminteşte de prezenţa lui Firuz bei [oglu] la scrliatul Vala- hiei (facs. 162 a), se consacră un fragment pentru : „Sosirea domnului Valahiei şi iertarea greşelilor sale” (facs. 163 a). „...Dracula care era domnul Valahiei trecînd Dunărea a devastat ţinutul Silistrei. Dar Îndată ce s-a luat ştire de răscoala sa, l-au trimis pentru nimicirea lui pe Firuz bei oglu’ Aii bei. Ghiaurii neavînd putere să lupte şi ascunzlndu-se In locuri de pindă, gaziii isla- mului au devastat şi au prădat ţara Vala- hiei. .. Răsplndindu-se zvonul expediţiei sul- tanului Însuşi, domnul Valahiei a venit cu doi fii ai săi [Vlad şi Radu], cu liaraciul pe doi ani şi cu daruri frumoase, lnchinlndu-se la curtea padişahului. Cerlnd iertare şi dlnd pe unul din fiii săi [Radu] ca ostatcc, vina lui a fost iertată. Angajîndu-se ca In fiecare an să-şi dea haraciul, i s-a lăsat iarăşi dom- nia”. Urmează anul 827 (1423-1424). Evi- dent că este o anticipare a acestui eveni- ment, deoarece Vlad Dracul domneşte mai tlrziu (1436 — 1446). Pe atunci domnea Radu II „Prasnaglava” (1421 — 1427). Vorbindu-se despre cucerirea Semendriei1 2 se spune : ,, . . . Domnul Valahiei, Dracula, venise cu doi fii ai săi la ordia Împărătească. S-a poruncit ca să fie legaţi şi aruncaţi In Închisoarea fortăreţei Galipole . . . ” (facs. 175b). Urmează In continuare: ...„Valahia rămasă fără stăpîn, craiul unguresc, In ciuda padişahului, a numit domn In acel vilaiet pe 1 în Indicele de locuri alcătuit de I. Pctro- sian (II, 1099) apare ,,BurgUn”(?), Insă din lipsa semnului diacritic: se putea citi şi l'urgiin, care corespunde cu Turnul. Acest toponim apare numai la I. Bitlisi. 2 Se ştie că Semendria a fost cucerită In anul 1439/843 H. de Murad II. unul dintre principii moştenitori ai Valaliiei, care treclnd Dunărea şi-a Întins mina asupra ţărilor islamice. în anul 845 H. (1441 — 1442), Mczid bei fiind numit serdar a fost trimis in Valahia cu unii emiri de Rumelia şi cu unii acingii”. [Urmează înfrlngerea turcilor in Ţara Romîncască şi omorlrea lui Mczid bei], Descriindu-se a doua Infrlngere a lui Kula Şahin beilerbei de Rumelia, se spune : „... Clnd Şaliin paşa a intrat In vilaictul Valahia, emirii ghiaurilor nu s-au arătat la Început ... Sosind apoi ajutor domnului Valaliiei, Dracula, din partea lui Iancu, craiul unguresc, ieşind la iveală au dat atac asupra oastei islamice”. [Se descrie Înfrlngerea suferită de turci]. După descrierea luptei de la Zlatiţa (Izladi) din 1443/847 H., unde Iancu de Hune- doara repurtă o nouă victorie (facs. 177 a — 178 a), urmează o amplă povestire a luptei de la Vama (facs. 178 b —180 a). Amintindu-se de un apel pentru o nouă cruciadă Împotriva turcilor, se spune: „Cei mai mulţi dintre Împăraţii creştini şi mai ales craiul unguresc şi nemţesc (alaman), precum şi domnii Valaliiei şi Moldovei (Bogdan)3, au venit cu toţii la un loc. [După asedierea Nicopolului urmează ciocnirea dc la Vama, unde la Început aliaţii au succes]. Clnd ghiaurii au văzut capul craiului pe o prăjină, puterea lor a slăbit şi ceata lor s-a Împrăştiat. Dar afurisitul de Iancu ziclnd : «noi nu am venit pentru crai, ci am venit pentru triumful şi apărarea credin- ţii noastre creştine *, i-a Îmbărbătat pe gliiauri pentru luptă, totuşi nu a folosit la nimic”. Lupta liotărttoare e dată la 9 Rcgcb 848 (22 oct. 1444), In timp ce alţi cronicari, Îndeo- sebi Orudj a lnregistrat-o la 29 Regeb 848 (11 nov. 1444). în legătură cu a doua luptă dc la Cossovo din oct. 1448/852 H. (facs. 183 b), printre altele, se spune : „afurisitul de Iancu [dc Hunedoara], instinglndu-i pe craii din vecină- tate, era In fruntea unei cete dc nelegiuiţi”. * Cronicile mai vechi şi alte izvoare nu amintesc de participarea Moldovei, deci trebuie să fie o inserare ulterioară. www.dacoromanica.ro 1010 RECENZII 30 K. Ilusein Inimi in discuţie alte izvoare rela- tează eă : „lancu afurisitul Infrlnse pe Kula- Işahin paşa ..şi că in acest timp omorindu-1 pe [Vlad] Dracula, domnul Valahiei, numise [ea domn] In locul său pe Lazoglu (sic). Mai sus numiţii ghiauri ai Valahiei devastară şi pusliiră Împrejurimile Nicopolului .. Partea a 11-a. Relatindu-se situaţia diverselor popoare europene, după căderea Eonstantinopolului, se arată că : „. . .bosniacul şi sirbul, şi valahul, şi moldoveanul, şi alţii nu ies din porunca Papei ..., dar cei mai mulţi dintre craii de mai sus, slnt legaţi prin firmane împărăteşti de sultanii dinastiei osmane. Dar ei nu se pot opune nici poruncilor Papei” (facs. 208 b). In continuare, insistindu-sc asupra ase- dierii Belgradului In iulie 1456/960 H. (facs. 299 a b), se spune: „...craiul lancu, ... auzind de strlmtoarea populaţiei cetăţii, a venit cu o flotă de două ori mai numeraasă dcelt corăbiile musulmanilor ..., a respins pe gaziii care veneau din spate şi i-au ucis pe Ienicerii din interior. De asemenea, şi craiul lancu a fost lovit In ochi de o săgeată .. Înainte de a descrie campania lui Mehmed II împotriva Ţării Romlneşti (1462), cronicarul face un portret sumbru lui Vlad Ţepeş (Kazlkl) care prin faptul că pe mulţi li trăgea In ţeapă (facs. 239 a), „cu această metodă neplăcută li InMnse pe toţi stăplnii (muliik) şi pe căpe- teniile ghiaurilor. Dar cu toate faptele sale ..., şi sultanul socotindu-1 pe acest ghiaur că e viteaz, il recomanda şi altora de o seamă cu el . . . : depăşindu-şi limitele [în răutate] el şi-a întins mina sa prădătoare asupra raialei ţinuturilor islamice". Invitat la Poartă, Vlad Ţepeş răspunde : „Populaţia ţării mele e cu două feţe. în caz că plec la Curtea Fericirii, se va supune ungurului”. La cererea unui emir de margine, l-a”, trimis acolo pe starostele de şoimari (ceaktrgibaşt) Hamza, bei de Nicopole ..., „împreună cu Ionus bei •*■, emir de serbat". Aceştia slnt prinşi prin surprindere şi capetele lor tăiate „le-a trimis craiului unguresc1 2 şi l-a înştiinţat de răscoala sa". 1 Ionus bei era renegatul grec Catavulinos. 2 Matei Corvin* 1458 — 1490. De aceea în primăvara anului 866 H. ( — 1462), sultanul porni o mare expediţie In Valahia, lanslnd Înainte pe Evreuosoglu Aii bei cu aclngiii ca să devasteze ţara (facs. 240 a), urmat de vizirul Mahmud paşa. K. Hilscin este printre puţinii cronicari, care vorbeşte de relaţiile domnului Munteniei cu ţtefan cel Mare : „Deoarece Ţepeş avea anumite duşmănii vechi cu voievodul Moldovei, acela ştiind de sosirea padişahului s-a repezit să pustiască şi să devasteze ţara Valahiei. Dar şi acesta [Ţepeş], aflînd, trimise o ceată ca să Închidă trecerea moldovenilor”. Descriindu-se pe larg atacul lui Ţepeş asupra taberei sultanului, se trată rezistenţa opusă de Turharoglu Omer bei, Evreuosoglu Ahmed bei, Mihaloglu Aii paşa, Malkocioglu Bali bei, Nasuh bei ş.a. Desigur, autorul exagerează ziclnd : „...şapte mii de ghiauri îmbrăcaţi In zale a'i fost făcuţi hrana săbiilor, iar ceilalţi au fost prinşi". Cronicarul continuă Ifacs. 240 b) : „După această victorie şahul [Mehmed II] poposi In Valahia timp de o lună. Voievodul Ţepeş aflînd de nenorocirea care venise pe capul său ..., a înaintat într-o noapte asupra oastei Otomane care lăslnd la mijloc oastea ghiaură şi-a repezit deodată săbiile. Mai multe mii de ghiauri au fost trlntiţi la pămlnt". Amintin- du-se de scăparea lui Ţepeş cu mii de vicleşu- guri, se spune : „Dar mergînd la craiul ungu- resc, vechiul său duşman, şi-a găsit pedeapsa pentru faptele sale .. . Mihaloglu Aii bei urmărise acea ceată nenorocită pînă la hotarul unguresc, dar nu reuşise să pună mina pe el. Punînd Insă mina pe avutul său şi pe oamenii acelei ţări, au făcut robi populaţia Valahiei, pe care a devastat-o şi au jefuit-o ... Dar ţara Valahia a intrat sub stăplnirea padişa- hului. Eialctul Valahia a fost acordat cu cinste fratelui lui Ţepeş, voievodul Radul, care pe atunci se găsea în slujba Porţii ...”. Expediţia lui Suleiman Hacllm paşa Împotriva Moldovei (Kara-Bogdan) este astfel redată (facs. 265 a —b) : „[Deşi oastea era obosită din expediţia împotriva arnăutului], neavlnd Insă altă cale decît să se supună www.dacoromanica.ro 31 RECENZII 1041 Înaltului firman, [turcii] s-au îndreptat spre părţile moldoveneşti. Apoi cu mii de greutăţi au trecut Dunărea în faţa \alahiei. Şi şovăind timp Îndelungat, pe cînd erau In Moldova, au Început s-o devasteze şi s-au săturat de pradă. Dar domnul Moldovei [Ştefan cel Marc] fiind meşter In lupte, avusese multe războaie cu hanii tătari clin Dcşt-i Kîpceac, era renumit printre regii ghiauri prin şiretenia sa şi .. ' guvernase nouăzeci de ani (sic I). De aceea Întărind interiorul ş> hotarele ţării Moldovei şi aduclnd apoi pe cavaleri şi pe pedestraşii săi, într-un loc, i-a repezit ecupra oastei islamice. Oastea Rumclici fiind insă o oaste obosită şi nccunosclnd situaţia acestei ţări, din această pricină, cea mai marc parte din ca şi-a găsit moartea de martir şi cei mai mulţi au pierit, însuşi Hadlm paşa abia a scăpat de la pră- pastie La vestea zdrobirii armatei turceşti In Moldova (10 ian. 1475), Mchmed II porni o campanie mare In primăvara anului 1476 (881 LI). Dcscriindu-se sosirea armatei otomane la Dunăre, se spune : „Domnul Moldovei care era un ghiaur, a incendiat semănăturile propriei sale ţări Incit nu a lăsat nici o urmă •de fineţe şi grîne .... retrăglndu-şi vitele In locuri prăpăstioase yi-a ridicat privirile In locuri greu de pătruns. Apoi, intrind înlr-un -ascunziş păduros a stat acolo”. în cele din urmă turcii 11 dcscopeiă : „Atunci au văzut că moldovenii se Întăresc acolo cu copaci mari, că săpascră şanţuri adinei şi astupaseră trccătorile cu vreascuri. în acelaşi timp îşi aşezaseră tunurile pe poziţii şi pe cei care apăreau In faţa lor li distrugeau ca pe nişte mistreţi”. Descriindu-sc lupta crîuccnă, la un .Moment •dat cînd ienicerii se fereau de ghiulelele moldo- veneşti, sultanul dojenind pe agaua de ieniceri, Trapzunlu Mchmed, se puse în fruntea oastei (facs. 266 b). Amintindu-se de marele număr de moldoveni căzuţi la Valea Aibă, se spune : „în acelaşi timp Insă, mulţi gazii şi-au găist moartea de roait.'ii . . ”. în continuare, amintindu-se de victorie, numărul marc de robi şi pradă bogată, se spune : „în această expediţie, beiul Valahiei slujind cu oaste, a fost onorat şi cinstit, cu favoruri Împărăteşti. . ., turmele de porci care se găseau în această ţară au revenit valahilor”. Ultimul eveniment din domnia lui Mchmed II care ne priveşte este din 1478 — 1479/882 H. (facs. 274 a) : „Sultanul a Însărcinat pe emirii islamului ca lluscinoglu Isa bei şi Mihaloglu Aii bei şi Malkocioglu Bali bei cu o ceată ac treizeci de mii de călăreţi să treacă prin ţara voievodului Valahiei, care era tributar şi să devasteze şi să ruineze ţara ungurească”. [Urmează Infringerca turcilor din cauza neînţelegerii Leilor]. Aici desigur este vorba de bătălia de la Cîmpul Plinii In apropiere de Orăştie, pe care o descrie mult mai amănunţit cronicarul Keinal paşa zade (Ibn Kcmal)1, unul din izvoarele lui K. Hiiscin. Trecerea celor trei Crişuri şi asediere:* * cetăţii Oradea (Varad), mai Înainte, de turci îi scapă lui IlUscin 2. Motivindu-sc pornirea expediţiei lui Baiazid II din 1484/889 H. Împotriva lui Ştefan cel Marc, se spune : „Ghiaurii din vilaictul Moldova care se aflau In cetăţile Chilia şi Akkerman aduceau multe pagube negustorilor care veneau acolo din Kaffa şi Clrhn, şi din deştul tătăresc şi apoi treclnd fluviul Dunărea atacau continuu ţările islamice. Apoi mergindu-se prin Dobrogca la ţărmul Dunării, oastea a trecut prin schela Isaccci. Beiul Valahiei [Vlad Călugărui|, devenind călăuzitor de drum, a descins cu o mic de ostaşi şi a stat pregătit pentru apiovizionarca cu merinde”. [Urmează cucerirea celor două cetăţi]. în continuare, este de reţinut descrierea a două răscoale ale domnului Moldovei care încearcă să reia Akkermanul (341a). După prima răscoală, urmează invazia lui [Mihalo- glu] Aii paşa, beilcrbci de Rumclia, Împreună cu domnul Valahiei [Vlad Călugărul] care la 6 sept. 1485 (25 Şa’ban 890) pătrund în Moldova. «Mulţi dintre boierii (beii) Moldovei 1 Ibn Kcmal, Tevarih-i al-i Osman, VII Dcftcr, ed. Dr. Şcraffcttin Turan, Ankara, 1954, p. 466 471. * Orudj bin Adil, Tevarih-i al-i Osman, ed. F. Babingcr, Hanovcr 1926, p. 129 (Ms. Cambridge). www.dacoromanica.ro 1042 RECENZII 32 se supun (facs. 341 b), ţara a fost prădată iar Bogdanoglu [Ştefan cel Mare] fugi In ţara leşească ... A fost luat mult plean şi doium ...» După a doua răscoală a domnului Moldovei „marele rebel” (341 b) a fost dat un firman lui Malkocioglu, bei de Silistra, care glăsuia : „Treclnd Dunărea cu aclngiil Rumc- liei, să devastezi din nou ţara Moldovei. Şi in caz dacă va veni sus-numitul acela să te lupţi cu bravură ... Intre timp însă iscoada moldoveanului, lulnd ştire despre aceasta, comunicaso'domnului său. Acesta la rlndul său trimiţlnd crainici (feriadci) de ajutor la craiul unguresc şi leşesc, le-a grăit (342 a): < Dacă astăzi mie, mîine vouă • [ne va veni nenorocirea]......Regii ghiaurilor l-au ajutat cu pedestraşi şi călăreţi ». Malkocioglu cu gaziii săi au înaintat cltcva zile In Moldova, dcvastînd oraşul său Bulşa (Huşi?). Nevăzîndu-i pe duşmani, [turcii] s-au înglmfat şi n-au fost prevăzători. CInd iscoada duşmanului a văzut că Malkocioglu s-a despărţit de oaste, duşmanul s a îndreptat spre locul unde stătea Malkocioglu. Ceata ghiaurilor repezindu-se In mare grabă pentru distrugerea oastei islamice, s-au războit”. [Malkocioglu recurgînd la o stratagemă reu- şeşte, In cele din urmă, să Infrlngă pe moldo- veni], Desigur, izvorul turcesc este tendenţios deformlnd realitatea. Cronicile noastre interne şi îndeosebi folclorul romlnesc descriu amănun- ţit lnfrîngcrea şi gerul lui Marcuş () paşa. Lupta turcilor Împreună cu moldovenii, din 1497, împotriva polonilor este o descriere interesantă : „Domnul Moldovei fiind tributar al [Porţii] şi care de multe ori văzuse urmările opoziţiei sale faţă de casa osmană, era un om înţelept ...Ştiind că fapta craiului leşesc este o nerozie, s-a gîndit că dacă li permitea să treacă [prin Moldova] va călca tratatul [cu turcii ] şi că la urmă ţara sa însăşi va fi distrusă, de aceea, mai lntli, l-a sfătuit prieteneşte pe craiul leşesc şi deşi s-a străduit să-l liniştească, totuşi nu a putut” (facs. 354 b). K. HGsein nu citează nici un izvor pentru această bătălie. Credem că s-a inspirat nu numai din Sa’d cd-Din, ci şi din cele două biografii (menăkibname) ale sultanului Baiazid II. Prima a fost tradusă de istoricul polon O. Gdrka1 şi alta semnalată de A. S. Levend2. în fine, ultima menţiune care ne priveşte este prezenţa unor solii la Poartă, după întronarea lui Sehm I (1513), pentru felicitare (facs. 425 a).„ De asemenea de la beii Valahiei3 şi Moldovei 4 ... au sosit peşcheşuri ncnumăr- rate pe lingă liaraciurile fixate”. Credem că această închinare a lui Bogdan III Vv. Mol- dovei la noul sultan Sclim I „cel Fioros” (Yavuz), s-a transmis şi în tradiţia populara Astfel, cu vreo două secole mai tîrziu, Dimitric Cantemiv bazîndu-sc pc aceasta tradiţie a inserat In opera sa un paragraf: „Moldavia tributară”5 6, Incercind să demonstreze că Bogdan, principele Moldovei a plătit pentru prima dată, prin solia logofătului Tautu, sultanului Sulciman I (sic) suma dc 4 00(1 galbeni, 40 de cai şi 24 dc şoimi. Or, primul tribut de 2 000 de galbeni a fost plătit In primăvara anului 1456. Din această expunere se desprinde că ediţiile facsimilare de cronici turceşti, deşi se adresează unui număr extrem de rejţrlns de specialişti, au totuşi valoarea lor. Pe de o parte, ele pot fi folosite cu succes de turcologi, iar pe de alta, permit excerptarca şi traducerea unor părţi privitoare la anumite ţări, spre a fi la îndemlna tuturor cercetătorilor istorici. Urmind această cale, am prezentat o serie de ştiri mai semnificative referitoare la ţările romîne. în folosirea lor se impune ca cercetă- torul să fie prudent, deoarece K. Hiiscin a scris de pe poziţiile clasei feudale otomane din care a făcut parte. Mihail Gubor/Iu 1 Nieznaruj zgtool Bnjezida II ..., In: ,,I<\vartanik Historjczny” LII, 3 (Lwow, 1938), p. 375-427. 2 Agâh Sirri Levend, Gazavalnămeler ve Mihaloglu’Aii Beyin Gazavalnamesi, Ankara „T. T. K. Basfmevi”, 1956, p. 20. 3 Neagoe Basarab Yv. Ţării Romîncşti: 1512-1521. 1 Bogdan III (cel Orb) Yv. Moldovei : 1504-1517. 6 Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Olloman ... trad. J. Hodoş, I (Bucuresci, 1876), p. 271-276. www.dacaromamca.ro EEVISTA REVISTELOR „Bonpocw HCTopun KIICC“. Opzau HHcmumyma Mapncii3Ma-AeHUHii3Ma npu IţK. KnCC, Moscova, nr. 1 6/1961. Ca şi in ceilalţi ani, revista „Vopros! istorii KPSS” a reuşit prin articolele, comunicările şi celelalte materiale publicate să generalizeze experienţa acumulată de P.C.U.S. In decursul glorioasei sale activităţi, să Înfăţişeze momente importante din activi- tatea mişcării muncitoreşti internaţionale, să pună In discuţie probleme teoretice de o deose- bită importanţă pentru activitatea tuturor partidelor comuniste şi muncitoreşti, să combată teoriile revizioniste şi dogmatice. Documentele Congresului al XXII-lea al P.C.U.S. care au preconizat calea construirii celei mai Înfloritoare ortnduiri — societatea co- munistă — au o importanţă primordială nu nu- mai pentru P.C.U.S., pentru oamenii sovietici, dar şi pentru celelalte partide comuniste şi muncitoreşti, pentru întreaga omenire progre- sistă. Aceste documente şi-au găsit o largă reflectare In numeroase articole din cuprinsul revistei. A. P. ICosulnikov, M. V. Rîbakov, K. L. Seleznev semnează studiul Măreţul program de construire a comunismului (nr. 5). După ce subliniază importanţa Programului P.C.U.S. ca un nou şi important aport la învăţătura marxist-leninistă despre comunism, despre metodele şi formele concrete de trecere treptată de la socialism la comunism, autorii fac o succintă analiză a trei grupe de probleme principale cuprinse în program. Primul grup de probleme se referă la sarcina economică principală a partidului şi poporului sovietic în etapa actuală : con- strucţia bazei tehnico-materiale a comunismu- lui, reliefîndu-se că cea mai importantă condiţie pentru îndeplinirea ei este dezvol- tarea maximă a forţelor de producţie, obţi- nerea celei mai înalte productivităţi a muncii. Al doilea grup se referă la prevederile Programului P.C.U.S. In domeniul construcţiei de stat şi al dezvoltării pe mai departe a democraţiei socialiste. Atenţia principală este acordată transformării treptate a statului socia- list în autoadministrare comunistă obştească. In ultima parte a studiului sint analizate principalele direcţii ale muncii ideologice a partidului pentru educarea omului nou. D. S. Cesnokov In articolul Programul P.C.U.S. şi unele probleme ale teoriei marxist- leninisle (nr. 6) analizează trei grupe de probleme : A. Dezvoltarea forţelor de produc ţie şi transformarea relaţiilor de producţie în procesul construirii comunismului; B. Despre organizarea politică a societăţii în perioada construirii desfăşurate a comunismului; C. Umanismul comunist. Crearea bazei tehnico materiale a cornii nismului este analizată pe larg în studiul Principala sarcină economică a Partidului Comunist şi a poporului sovietic (nr. 6), semnat de G. A. Koslov. Treclnd In revistă www.dacoromanica.ro 1044 REVISTA REVISTELOR 2 succesele obţinute de poporul sovietic pentru dezvoltarea bazei tchnico-materialc a socia- lismului şi mai ales cele obţinute In perioada de după Congresul al XX-lea al P.C.U.S., autorul demonstrează că au fost asigurate toate condiţiile pentru crearea bazei tehnico- materiale a comunismului. In continuare, se analizează principalele măsuri preconizate de Program pentru crearea bazei tehnico- matcriale a comunsimului, dlnd o atenţie deosebită planului şcptcnal — etapă impor- tantă a creării bazei tchnico-matcriale a comunismului. A. I. Sidorov şi S. I. Fedoseev semnează studiul Dezvoltarea principiilor leniniste despre construcţia de partid in statutul P.C.U.S. (nr. 6). Pe baza experienţei P.C.U.S., autorii arată de ce Statutul ca şi Programul partidului constituie temelia vieţii de partid, legea pe care neşovăielnic trebuie s-o urmeze membrii partidului, toate organizaţiile de partid. Respectarea cu stricteţe a acestei legi asigură caracterul organizat al partidului, creează puternica unitate de acţiune a tuturor comu- niştilor fără de care partidul n-ar fi putut să Îndeplinească rolul de organizator şi conducător al maselor. In noul Program al partidului şi-a găsit o dezvoltare creatoare concluzia Congresului al XXI-lea al P.C.U.S. despre posibilitatea trecerii mai mult sau mai puţin In acelaşi timp la comunism a ţărilor din sistemul mondial socialist. In articolul semnat de A. E. Ermolaev Despre trecerea ţărilor socialiste la faza superioa- ră a societăţii comuniste (nr. 2) se tratează problema ridicării şi egalizării nivelului general al ţărilor sistemului mondial socialist. Posibili- tatea acestui fenomen a fost determinată de formarea sistemului mondial socialist In care acţionează legi economice proprii lui. Prima etapă a acestui proces a Început o dată cu crearea sistemului mondial socialist, etapă care In momentul de faţă este deja depăşită, lntruclt In dezvoltarea economică a acestor ţări nu mai există acea mare diferenţă de la inceputul apariţiei sistemului mondial socialist. (In 1937, Polonia producea fontă de 4 ori mai puţin declt U.R.S.S. pe cap de locuitor, iar In 1959 — numai cu 25 — 30%). în continuare autorul analizează factorii principali care determină transformarea posibilităţii trecerii la comunism mai mult sau mai puţin in acelaşi timp a ţărilor socialiste. Un alt grup de articole inserate tn revistă dezbat problema dezvoltării creatoare a teoriei marxist-leniniste despre stat, in concor- danţă cu condiţiile concret istqrice. M. I. Kulicenko in studiul V. I. Lenin despre federaţie şi rolul său tn construirea statului sovietic multinaţional (nr. 5) urmăreşte dezvoltarea ideilor leniniste despre formele de stat in condiţiile istorice concrete cre- ate după Marea Revoluţie Socialistă din Oc- tombrie. In aceste condiţii noi, V. I. Lenin ajunge- la concluzia necesităţii formării statului so- vietic bazat pe federaţie şi autonomie de tip sovietic. Aceasta a constituit o impor- tantă contribuţie la rezolvarea problemei na- ţionale şi a construirii statului sovietic multinaţional. Pe baza experienţei acumu- late plnă la mijlocul anului 1918, V. I. Lenin ajunge la concluzia necesităţii folosirii federaţiei ca formă a construcţiei statale. In acea perioadă se schiţau numai tipurile federaţiei sovietice. în perioada intervenţiei străine şi a războiului civil, autorul stabileşte două tipuri principale de relaţii federative ; a) federaţia con Li actuală, care stătea la baza relaţiilor republicilor independente; b) fe- deraţia bazată pe autonomie, pe baza căreia s-au stabilit relaţiile dintre popoa- rele ce constituiau R.S.F.S.R. A existat şi o formă de tranziţie a legăturilor federale (exemplu : relaţiile dintre R.S.F.S.R. şi Turchestanul Sovietic) care Îmbinau unele trăsături ale autonomiei cu ale federaţiei contractuale. Formele concrete de construire a statului sovietic s-au definitivat In procesul de refacere a economiei şi al trecerii spre construirea comunismului. Piuă In anul 1922 Uniunea statală a republicilor sovietice inde- pendente se baza tot pe principiul federaţiei contractuale. Autorul consideră pe bună dreptate Înfăptuirea la Începutul anului 1922 a alianţei diplomatice a republicilor şi formarea www.dacaromamca.ro 3 REVISTA REVISTELOR 1 45 tn primăvara aceluiaşi an a federaţiei Trans- caucaziene ca o etapă importantă tn Întărirea şi dezvoltarea federaţiei contractuale. S. A. Laşin continuă tratarea acestei probleme în studiul V. I. Lenin despre soviete ca formă de stal a dictaturii proletare (nr. 3). Autorul scoate în relief importanţa hotărîtoare a acestei teze leniniste care constituie un remarcabil aport la dezvoltarea teoriei marxiste despre dictatura proletară, despre forma politică de organizare a puterii de stat a clasei muncitoare pentru toată perioada de trecere de la capitalism la socialism. In acelaşi timp, este subliniată ideea leninistă a dezvol- tării continue a democraţiei, despre necesi- tatea dcsăvîrşirii continue a formelor şi me- todelor de conducere a statului, a societăţii. In articolul Comunismul şi stalul (nr. 6), semnat de P. S. Romaşkin, este analizat rolul statului în epoca actuală a construirii desfăşu- rate a comunismului în U.R.S.S., perspectivele transformării statului socialist In autoadminis- trai comunistă obştească. Analizînd noua apreciere teoretică asupra dictaturii proleta- riatului cuprinsă In Programul P.C.U.S., autorul reliefează că ea : a) permite o delimi- tare precisă între noţiunea de „dictatură a proletariatului” şi cea de „rol conducător” al clasei muncitoare; dictatura ca armă de transformare a societăţii este folosită de clasa muncitoare numai într-o perioadă limitată istoric : din momentul cuceririi puterii de stat ptnă la Îndeplinirea sarcinilor de bază ale revoluţiei socialiste ; conducerea de către clasa muncitoare a maselor muncitoare s-a înfăptuit înainte de revoluţia socialistă şi se menţine şi după ce statul dictaturii proletare se trans- formă într-un stat al întregului popor; b) dictatura proletariatului este necesară nu pînă la faza superioară a comunismului, ci pînă la victoria deplină şi definitivă a socialismului şi intrarea societăţii tn perioada de construire a comunismului. In continuare autorul urmăreşte direcţiile principale de dezvoltare a statului socialist în autoadministrarc comunistă obştească. Pe baza tezelor fundamentale ale marxism- lcninismului, ale experienţei construirii socia- lismului şi comunismului, autorul demască încercările revizioniştilor de a minimaliza rolul statului în această perioadă, In speranţa slăbirii lagărului socialist, a frînării marşului triumfal al omenirii spre comunism. In nr. 5 este inserat articolul lui P. Reiman (R. S. Cehoslovacia) intitulat Despre aplicarea experienţei P.C.U.S. In opera de construire a socialismului In ţările Europei de răsărit si centrale. In studierea acestei teme actuale şi importante, autorul pleacă de la aprecierea înaltă ce o dă Declaraţia Consfătuirii repre- zentanţilor Partidelor Comuniste şi Mun citoreşti de la Moscova 1960 experienţei acumulate de partidele comuniste şi munci- toreşti tn opera de construire a socialismului. Autorul urmăreşte rolul exemplului şi al experienţei P.C.U.S. tn opera de construire a socialismului tn ţările Europei răsăritene şi centrale, avîndu-sc tn vedere esenţa şi con- ţinutul de clasă al transformărilor revolu- ţionare care au avut loc în aceste ţări după cel dc-al doilea război mondial. In concluzie autorul arată că „întreaga istorie a ţărilor socialiste din Europa de răsărit şi centrală tn perioada postbelică tn mod convingător demonstrează că, tn înaintarea lor cu succes pe calea socialismului, rolul hotărîtor l-a jucat fidelitatea partidelor comuniste şi muncitoreşti faţă de învăţătura marxist-leninistâ, larga şi curajoasa folosire de către aceste partide a bogatei experienţe a P.C.U.S.” In această categoric de articole semnalăm pe cele semnate de : Jiri Hcndrich, Partidul Comunist al Cehoslovaciei tn fruntea luptei pentru victoria orlnduirii socialiste (nr. 3), Uie Rădulescu, Caracterul ştiinţific al politicii Partidului Muncitoresc Romln (nr. 4) şi Ştefan Dornberg, Crearea Partidului Socialist Unit din Germania — eveniment important tn istoria mişcării muncitoreşti germane (nr. 2). * In paginile revistei este reflectată activi- tatea partidelor comuniste din ţările capita- liste pentru rezolvarea principalelor sarcini ce le stau tn faţă tn concordanţă cu sarcinile www.dacaromamca.ro 104G REVISTA REVISTELOR 4 generale ale etapei actuale, cu specificul concret al fiecărei ţări. Eduardo d’Onofrio, membru al C.C. al Partidului Comunist Italian, semnează arti- colul : In avangarda luptei poporului italian pentru pace, democraţie şi socialism (nr. 3). Analizlnd cauzele interne şi externe care au determinat crearea Ia 21 ianuarie 1921 a P.C.I., autorul urmăreşte lupta eroică a par- tidului pentru interesele vitale ale poporu- lui, pentru lichidarea dictaturii fasciste, pentru unitatea clasei muncitoare, pentru strlngerea In jurul clasei muncitoare a tuturor păturilor sociale interesate In salvgardarea păcii, pentru instaurarea unui regim cu adevărat democratic, pentru socialism. Analizlnd condiţiile extrem de grele in care a fost nevoit să activeze partidul, in condiţiile ascuţirii luptei de clasă, clnd fas- cismul sprijinit de clasele dominante a reuşit să cucerească şi să menţină puterea politică timp de 20 de ani, autorul scoate iu relief rolul de avangardă al P.C.I. in lupta Întregului popor Împotriva fascismului. In acelaşi timp sint combătute abaterile liderilor socialişti de la învăţătura marxist-leninistă, acţiunile care au frlnat mult timp realizarea unităţii clasei muncitoare, a tuturor forţelor anti- fasciste. Autorul reliefează Înţelepciunea şi curajnl dc care a dat dovadă P.C.I. care a chemat masele largi populare la luptă des- chisă pentru eliberarea patriei, pentru demo- cratizarea ei. Noua democraţie italiană a luat naştere prin voinţa poporului; noul guvern al ţării a fost guvernul Eliberării. Cu toate pre- siunile reacţiunii interne şi internaţionale, la 22 decembrie 1947 a fost votată noua consti- tuţie a ţării rod al luptei poporului italian tu frunte cu comuniştii. In ultima parte a articolului autorul analizează activitatea partidului in ultimii 15 ani, canalizată pc 3 direcţii principale : a) Împotriva influenţei politice şi economice a imperialismului american ; b) Împotriva par- tidului creştin-democrat, Împotriva tuturor persoanelor şi partidelor care vor să destrame unitatea naţională a forţelor democratice antifasciste şi ameninţă să destrame unitatea clasei muncitoare; c) pentru respectarea constituţiei, pentru realizarea de reforme structurale şi ca atare pentru o dezvoltare paşnică şi democratică a republicii. ' Peter Karrigan semnează studiul Par- tidul Comunist al Marii Britanii şi problema mişcării sindicate. Anglia este ţara cu cea mai veche tradiţie de activitate sindicală, trades-union-ul fiind cea mai largă organi- zaţie a proletariatului britanic. Dar această armată de aproape 10 000 000 de muncitori nu influenţează pe măsura forţelor ei potenţiale asupra Întregii politici interne şi externe a ţării. în articol autorul a Încercat să preci- zeze principalele lipsuri ale mişcării sindicale engleze, demascînd In acelaşi timp rolul nefast al liderilor sindicali. Studiul relevă succesele obţinute de partidul comunist pentru întărirea mişcării sindicale, pentru ca ca să poată să-şi exercite deplina influenţă pozitivă în politica internă şi externă a ţării. „Noi ne concentrăm eforturile noastre pentru ca sindicatele engleze să poată ocupa locul ce le revine de drept In primele rlnduri ale luptă- torilor pentru pace, progres social şi socialism”. Al treilea studiu din această grupă este semnat de E. M. S. Nambudiripad — membru In Comitetul Central Executiv al Partidului Comunist al Indiei — şi se intitulează Partidul Comunist şi problema agrară din India (nr. 5). In prima parte a articolului, autorul preci- zează poziţia partidului tn noua conjunctură politică a ţării, arătînd că partidul comunist, fiind interesat In dezvoltarea patriei, recu- noaşte rezultatele pozitive obţinute de India In condiţiile independenţei. In acelaşi timp partidul atrage atenţia maselor populare, elementelor progresiste din cadrul partidului de guvernămlnt că In cei 14 ani de la eliberare n-au fost îndeplinite promisiunile cu care liderii mişcării naţionale s-au străduit să unească masele In lupta împotriva imperialis- mului. Datorită acestei situaţii, arată autorul, partidul comunist şi-a propus să ajute poporul să lupte pentru ca pe de o parte să fie păs- trate succesele obţinute pină In prezent, pe de altă parte, pentru a lichida cit mai repede neajunsurile ivite. Partidul ajută să se ducă www.dacoromanica.ro 5 REVISTA REVISTELOR 1047 lupta Împotriva Înrăutăţirii condiţiilor de viaţă, pentru a nu permite transformarea libertăţii naţionale In „libertatea” pentru o şi mai accentuată exploatare a maselor populare. Dacă succesele obţinute de India se datoresc In primul rlnd jertfelor aduse de masele populare In numele libertăţii naţionale, lipsurile se da- toresc nu numai atacurilor burgheziei asupra poporului, ci şi marilor concesii ce ea le-a făcut imperialismului şi feudalismului. In continuare, slnt analizate principalele prevederi ale constituţiei republicii adoptată la 26 ianuarie 1950, dovedindu-se prin clteva exemple elocvente că ea garantează şi apără de fapt numai „drepturile” moşierilor şi capita- liştilor. In a doua parte a studiului, autorul prezintă tabloul economic şi social al agri- culturii Indiei, enunţă prevederile reformei iniţiată de guvernul central, demasclnd caracterul ei de clasă, ineficacitatea ei cînd este lăsată să fie aplicată de moşieri şi aparatul birocratic al statului burghez. Autorul Îşi Încheie articolul printr-un citat din rezoluţia politică a Congresului al Vl-lea al P.C. al Indiei (aprilie 1961) care subliniază că: „Dezvoltarea economică a Indiei ca şi problema democraţiei indiene reclamă luarea de măsuri hotărlte pentru lichidarea tuturor rămăşiţelor feudalismului şi Înfăptuirea reformei agrare In interesul ţărănimii ", * O deosebită atenţie este acordată stu- dierii şi generalizării experienţei activităţii depuse de P.C.U.S. In diverse domenii de activitate, în diferite perioade istorice. Aşa, de exemplu, dacă plnă acum s-au scris mate- riale ce tratau In special din punct de vedere militar eroismul poporului sovietic In perioada războiului de apărare a patriei, In revista pre- zentată slnt inserate două articole ce studiază in mod amănunţit activitatea organizaţiilor de partid In perioadele de apărare ale Moscovei şi Odesei — A. B. Gromov : Organizaţia de partid a Moscovei in perioada apărării capi- ialei (nr. 3); P. N. Ivanov : Organizaţia de partid a Odesei in perioada apărării oraşului 18 (nr. 4). în nr. 1 al revistei este inserat stu- diul semnat de S. P. Kneazev, care studiază activitatea depusă de Comunişlii Leningra- dului in lupta pentru reconstrucţia oraşului (1944 1945). Cu ocazia Împlinirii a 20 de ani de la invadarea patriei sovietice de către bandele fascismului german, G. A. Deborin, C. F. Zastavenko şi B. S. Telpuhovski semnează articolul învăţămintele istoriei (nr. 3). După ce scot In relief ţelurile mlrşave ale fascismului german şi trec In revistă importantele etape ale războiului, folosindu-se de faptele cele mai elocvente, autorii articolului demască Încercările istoriografiei imperialiste de a minimaliza rolul determinant al Uniunii Sovietice In obţinerea victoriei, aportul popoarelor iubitoare de libertate In cadrul coaliţiei antifasciste. Desfăşurarea evenimentelor postbelice do- vedeşte că cercurile reacţionare din ţările capitaliste nu vor să ţină seama de Învăţă- mintele războiului precedent, că se străduiesc să ducă aceeaşi politică falimentară Îndreptată Împotriva libertăţii popoarelor, Împotriva so- cialismului. ■ * în toate rubricile revistei slnt publicate numeroase alte materiale extrem de impor- tante pentru cunoaşterea şi studierea istoriei P.C.U.S. şi a mişcării comuniste şi muncito- reşti internaţionale. De exemplu la rubrica „Comunicări” slnt inserate articole ca cele semnate de : P. O. Mincev, întărirea ideologică şi organizatorică a partidelor comuniste şi muncitoreşti din ţările socialiste ale Europei, I. M. Dajina, Despre presa ilegală bolşevică in anii primului război mondial, V. I. Starţev şi O. I. Skaratan, Organizaţiile de partid in fruntea mişcării brigăzilor muncii comuniste etc. La rubrica „Răspunsuri la Întrebări”, L. V. Sirikov semnează articolul Acordul temporar al social-democraţilor ruşi cu liberalii burghezi. Rubrica „Lecţii şi consultaţii” inse- rează comunicarea lui I. P. Lavreţki : Miş- carea muncitorească catolică şi politica parti- delor comunisle. V. Tănăsescu 18 — c. 818» www.dacoromanica.ro 1048 REVISTA REVISTELOR 6 „Zcilschrift fur Geschichtswisscnschaft”, Rhtten & Loening, Berlin, nr. 1 — 8, an, IX (1961), Cele opt numere apărute In cursul anului 1961 din revista istoricilor marxişti germani cuprind, ca şi In anii trecuţi, un bogat mate- rial de studii, dări de seamă, recenzii, note şi Însemnări bibliografice, tmbrăţişind aspecte ale mişcării muncitoreşti, combaterea revi- zionismului şi a ideologiei burgheze in do- meniul istoriei, probleme de istorie veche, medie, modernă şi contemporană, metodo- logie etc. Referitor la activitatea clasicilor marxism-leninismului, semnalăm in primul rind articolul lui K. Obermann despre Activitatea lui F. Engels tn primăvara şi vara anului 184S (nr, 2, p, 28—47), Este vorba de lupta lui K, Marx şi F, Engels In anul revolu- ţionar 1848 pentru o Germanie unificată pe baze democratice. In martie 1848, cind revo- luţia ciştiga din zi in zi mai mult teren In Germania, F. Engels işi continua activitatea revoluţionară la Bruxelles, concentrindu-şi atenţia asupra regiunii Rhinului şi Westfaliei, iar K. Marx pleacă la Paris unde pune bazele asociaţiilor revoluţionare „Uniunea comu- niştilor” şi „Clubul lucrătorilor germani”. Victoria revoluţiei la Berlin umple de entu- ziasm pe toţi militanţii: poetul G. Herwegh şi redactorul Bornstedt Întemeiază „Socie- tatea democratică germană”, E, Cabet este invitat să popularizeze prin gazeta „Popu- laire” ideea ajutorării revoluţionarilor germani cu Îmbrăcăminte, bani şi arme. In ciuda măsurilor de reprimare a mişcării revoluţio- nare, luate de liberalii germani In numele „ordinii”, F. Engels propune cu ocazia Întoarcerii lucrătorilor germani din Franţa, „Întemeierea unui club comunist german, in care să pregătim pe muncitori., . pentru ca hitorclndu-sc In patrie să lucreze pentru mişcare”. Spre sfirşitul lui martie 1848, slnt elabo- rate cele 17 teze ce vor constitui linia politică a clasei muncitoare din Germania şi, In general, a maselor In vederea unificării celor 38 de state germane pe o bază democrat- revoluţionară, republicană. Sosirea lui Marx şi Engels la Koln a avut drept urmare apa- riţia publicaţiei „Neue Rheinische Zeitung”, care a jucat un rol Însemnat In orientarea ideologică a „aripii stingi” a mişcării, aripă ce avea să-şi dovedească din plin capacitatea In evenimentele din toamna aceluiaşi an. In Uniunea Comuniştilor şi încercarea de centralizare a sindicatelor lucrătorilor ger- mani in aprilie şi mai 1848 (nr, 3, p. 577 — 614), W. Schmidt ne prezintă strădania lui Marx şi Engels de a face din „Uniunea comu- niştilor” o organizaţie centrală a munci- torilor din Germania. Organizlnd mişcarea muncitorească pe baza celor 17 teze şi a Manifestului comunist, Întemeietorii socia- lismului ştiinţific Îşi propuneau să scoată clasa muncitoare de sub influenţa ideologiei burgheze şi mic-burgheze, să-i dea un profil politic propriu şi să realizeze unitatea ei pe scară naţională. In legătură cu istoria mişcării muncitoreşti, articolul P.S.U.G. şi-a dat examenul său istoric (nr. 2, p, 303—332), purtlnd semnătura tovarăşului Otto Grotte- wohl, aduce o contribuţie Însemnată la stu- dierea unităţii de acţiune a clasei muncitoare germane. „Prin crearea P.S.U.G. — precizează autorul—lupta revoluţionară a clasei munci- toare din Germania s-a ridicat pe o treaptă nouă, calitativ superioară, a Însemnat victoria istorică a marxism-leninismului In mişcarea muncitorească din Germania”. Zdrobind ma- nevrele oportuniştilor şi ale scizioniştilor, clasa muncitoare germană s-a pronunţat cu tărie pentru unitatea de acţiune, O plat- formă comună de cinci puncte a fost stabilită Încă de la 19 iulie 1945, iar Confe- rinţele C.C. al P.C.G. şi P.S.G, din acelaşi an au Însemnat un important pas Înainte In acţiunea de unificare care a fost desăvlrşită In februarie 1946, Chemarea lui W. Pieck : „Fraţilor, mină In mină 1” a devenit astfel o www.dacoromanica.ro 7 REVISTA REVISTELOR 1049 realitate şi ea stă la baza primului stat german al muncitorilor şi ţăranilor. Un interes deosebit 11 prezintă tezele Biroului Politic al C.C. al P.S.U.G, cu prilejul celei de a XV-a aniversări a unificării P.C.G, şi P, S, G,, prezentate sub titlul Crearea P.S.U.G. — victorie istorică a marxism-leni- nismului (nr, 2, p, 257—280), Unificarea celor două partide constituie o strălucită aplicare a teoriei leniniste In ceea ce priveşte realizarea unităţii clasei muncitoare, în document, se subliniază că „In cei cincisprezece ani care au trecut, justeţea politicii P.S.U.G,, fundată pe teoria marxist-leninistă, a fost pe de-a în- tregul confirmată, în aceşti ani, au avut loc însemnate schimbări ale raportului de forţe pe tărlm internaţional şi naţional: consoli- darea sistemului mondial socialist, prăbu- şirea totală a dominaţiei imperialiste In colonii, apariţia primului stat paşnic din istoria Germaniei şi construirea socialismului In H.D.G, Istoria partidului nostru constituie o chezăşie că pacea va triumfa asupra războiu- lui şi că socialismul va învinge In întreaga Germanie” (p, 280), S, Thomas analizează Intr-un vast studiu Rolul unităţii de acţiune dintre P.C.G. şi P.S.G. In începerea revoluţiei democratice antifasciste şi In lichidarea urmărilor războ- iului la Berlin (iunie — decembrie 1945), (nr, 2, p, 373—404), Unitatea de acţiune dintre cele două partide, stabilită la 19 iunie 1945, a avut ca principal obiectiv In primul rlnd rezolvarea sarcinilor multiple şi deosebit de acute ce stăteau In faţa Berlinului eliberat: curăţirea tuturor organelor politice şi între- prinderilor de elementele fasciste şi milita- riste, reorganizarea producţiei şi a trans- porturilor pe baza autoadministrării munci- toreşti, strlngerea rapidă şi fără pierderi a recoltei, înfăptuirea şi consolidarea reformei agrare, înlăturarea deficienţelor In aprovi- zionare, a mizeriei, şomajului şi lipsei de locuinţe, In sfirşit, înfăptuirea reformei învă- ţăm Intului. în cadrul acţiunii de defascizare au fost înlăturaţi plnă la 23 iulie un număr de 25 740 foşti nazişti. Preluarea de către stat a o scrie de întreprinderi particulare a fost de un real ajutor In opera de refacere a economici. La sflrşitul lunii iulie se aflau In funcţiune doar 600 de întreprinderi, faţă de 40 000 in 1938 ; In septembrie Insă numărul lor a ajuns la 3 109, In octombrie la 3 437, iar la sflrşitul anului la 5 000, Au fost luate măsuri împotriva actelor de sabotaj săvlrşite de monopoluri şi concerne (A.E.G,, Osram, Siemens) şi de gruparea „Reichsgrupp Industrie”, alcătuită din 60 de industriaşi pronazişti, „Cele petre- cute In Berlin plnă la sflrşitul anului 1945 subliniază autorul In încheiere — constituie o dovadă cit se poate de grăitoare că clasa muncitoare, acţionlnd unită, este In stare să preia singură şi In cele mai bune condiţii pu- terea şi răspunderea In stat” (p, 404), H, Mattern, In P.S.U.G. — forfa con- ducătoare tn activitatea noastră (nr, 2, p, 333 — 356), analizează un interesant aspect teoretic al problemei şi anume unitatea de acţiune a clasei muncitoare din Germania ca necesitate legică a istorici, In lumina tezelor clasicilor marxism-lcninismului şi a Declaraţiei Consfătuirii partidelor comuniste şi munci- toreşti de la Moscova, Lupta clasei muncitoare condusă de către P.S.U.G. pentru sporirea rentabilităţii între- prinderilor socialiste tn 1955 şi pentru tnde- plinirea cu succes a primului plan cincinal (nr, 7, p, 1509 — 1537) este analizată de W, Horn In cuprinzătorul său studiu, în 1954 „anul marei iniţiative” — economia Repu- blicii Democrate Germane cunoaşte .un nou avint datorită sprijinului acordat de U.R.S.S, şi de ţările de democraţie populară. Cea de-a XXI-a Plenară a C.C, al P.S.U.G, (din 12 — 14 noiembrie 1954) a liotărlt trecerea la rentabilizarea întreprinderilor, lanslnd lo- zinca : „Cum vom lucra astăzi, aşa vom trăi mline”. Pentru a se stabili cele mai bune metode de lucru, au fost Înfiinţate comisii de activişti aleşi din întreprinderile fruntaşe. S-au iniţiat întreceri socialiste de la om la om, de la brigadă la brigadă, o mişcare de masă pentru renunţarea la ajutorul de stat, precum şi o serie de conferinţe pe teme eco- www.dacoromanica.ro 1050 REVISTA REVISTELOR 8 nomice. Cea dc a XXI-a Plenară a C.C. al P.S.U.G. a avut de asemenea Însemnătate şi In lupta Împotriva militarismului vest- german. Hotărlrile Plenarei a XXIV-a şi a XXV a a C.C. al P.S.U G. au cuprins şi ele o serie de măsuri referitoare la Întărirea mai departe a R.D.G., ca răspuns la includerea statului dc la Bonn In N.A.T.O. Jiri K6rKjţynapoffHbix OTiioiuenuft, Moscova, 1960, 143 p. Acad. I. M. Maiski a fost timp de 11 ani (1932—1943) ambasador extraordinar şi ple- nipotenţiar al Uniunii Sovietice în Marea Britanie. Istoric de profesie şi diplomat, I. M. Maiski a Început, In ultimii ani, să publice o serie de amintiri preţioase. Printre acestea o valoare deosebită reprezintă cartea, apărută In anul 1960, despre lupta diploma- tică legată de denunţarea de către Anglia, la 16 octombrie 1932, a convenţiei comerciale provizorii anglo-sovietice. Această convenţie, reînnoită In 16 februarie 1934, după 15 luni de la denunţarea ei, In urma unei Indlrjite şi consecvente lupte dusă de diplomaţia sovietică, pentru normalizarea relaţiilor Intre cele două ţări, este şi In prezent In vigoare. Atmosfera politică din Marea Britanie, aproape neîntrerupt agitată de campanii anti- sovietice, Îndeosebi In anii 1930 — 1932, a atins apogeul In octombrie 1932 prin denun- ţarea unilaterală şi neaşteptată de către Gu- vernul englez a convenţiei comerciale cu Uniunea Sovietică. împotriva convenţiei se ridicaseră cele mai conservatoare grupuri ale aristocraţiei şi burgheziei engleze. Baldwin, liderul Partidului Conservator, a expus lim- pede raţionamentul acestor cercuri: „Credi- tele pe care le obţine Rusia la noi, merg la Înfăptuirea planului cincinal. Aceasta În- seamnă că noi contribuim la finanţarea acelei arme care apoi trebuie să ne lovească In inimă. Ruşii au deplin drept să glndească că ei organizează revoluţia mondială, dar eu nu doresc nici un fel de revoluţie In Anglia”. In ciuda evidenţei faptelor, vlrfurile conser- vatoare engleze, In ura lor faţă de Uniunea Sovietică, se agăţau de sloganul, devenit Învechit şi aLunci, al „exportului” revoluţiei ruse, ridictndu-sc Împotriva chiar a intere- selor economice ale Marii Britanii. în con- vorbirea pe care a avut-o I. M. Maiski cu Lloyd George, acesta din urmă a declarat: „Eu cred că clasele conducătoare din ţara noastră, luate In Întregime, Încă nu-şi dau seama de Însemnătatea faptului că Rusia Sovietică există de acum de 15 ani şi se dezvoltă cu succes... Negustorii şi industriaşii noştri, de pildă, slnt pe deplin pregătiţi pentru o politică de bun simţ In «problema rusă» ; ei doresc, simplu, să facă afaceri cu voi... în Partidul Conservator slnt frac- ţiuni ; cei cu capete tari, ca şi în trecut, doresc să dea foc Rusiei din toate patru colţuri, dar majoritatea din ce In ce mai pronunţată a acestui partid doreşte relaţii comerciale avantajoase cu U.R.S.S.”. Politica Angliei faţă de U.R.S.S. era vădit neconsecventă şi permanent In zig- zaguri. în faţa protestului cercurilor econo- mice, guvernul englez a fost silit să Înceapă tratative In vederea reînnoirii convenţiei. Din partea sovietică tratativele au fost conduse de 1. M. Maiski şi A. V. Ozcrski. Încercînd să tergiverseze tratativele şi să justifice'totodată poziţia sa In faţa opiniei publice, guvernul englez a ridicat diferite incidente. Astfel, a condiţionat reînnoirea convenţiei de satisfa- cerea pretenţiilor societăţii „Lena Goldfields”, chestiune care nu avea nici o contingenţă cu problema convenţiei (declt doar că socie- tatea se făcuse pe vremuri faimoasă prin masacrul care avusese loc In 1912 la minele ei sau poate prin faptul că Austin Chambcr- lain era deţinătorul unui pachet de acţiuni. în martie 1933, au fost arestaţi In Uniunea Sovietică un grup de funcţionari ai societăţii „Metropolitan Wickers” care fu- seseră prinşi duclnd acţiuni de sabotaj şi de spionaj Împotriva U.R.S.S. Guvernul englez s-a grăbit să folosească acest prilej şi a rupt tratativele comerciale, stabilind şi embargoul asupra mărfurilor sovietice. Un rol important In dcLcrminarca atitudinii Guvernului englez l-a jucat ambasadorul Marii Britanii In U.R.S.S., sir Asmond Obve. Plin de ură împotriva orînduirii sovietice, Asmond Obve, lulnd dorinţele sale drept realitate, zugrăvea în rapoartele sale realitatea sovietică în culori false. M. M. Litvinov, bănuind că Asmond Obve transmitea la Londra, în mod cu totul www.dacoromanica.ro 7 ÎNSEMNĂRI 1071 inexact, convorbirile sale cu Guvernul sovietic, a folosit o metodă originală, neuzitată tn diplomaţie. Pentru a para manevrele lui Obve, M. M. Litvinov a Început să-i trimită lui I. M. Maiski notele convorbirilor sale cu ambasadorul britanic prin poştă, ca scrisori simple. Evident aceste scrisori erau perlus- trate de organele de resort engleze şi astfel Guvernul englez a fost pus In situaţia să cunoască conţinutul exact al convorbirilor ambasadorului său cu ministrul de externe, al U.R.S.S. Toate Încercările de şantaj şi măsurile de intimidare de pe poziţii „de forţă” ale cabi- netului britanic au fost respinse categoric şi hotărît de către Guvernul sovietic. Economia Marii Britanii a avut de suferit pierderi sensibile de pe urma politicii mioape, antisovietice, adoptată de Guvernul englez. U.R.S.S. şi-a lărgit, pe seama Angliei, relaţiile comerciale cu alte state europene: Germania, Franţa etc. La 1 mai 1933 corespondentul lui „Daily Herald” din Paris conlunica : „Industria franceză capătă mari beneficii tn urma embargoului britanic asupra importului rus”. începlnd din luna mai 1933 glasurile care arătau că Anglia ducea o politică sortită falimentului In relaţiile sale cu U.R.S S. au devenit tot mai insistente. Faptele se arătau mai Încă- păţînate dcclt declaraţiile belicoase ale gu- vernului englez. La 7 iunie, Congresul Cooperaţiei Brita- nice a adoptat In numele a opt milioane de membri o hotârlre care se termina cu cuvin- tele : „Congresul cere guvernului anularea imediată a embargoului, Încheierea unei noi convenţii comerciale cu U.R.S.S. şi garan- tarea cu credite de lungă durată a comen- zilor sovietice pentru Înlesnirea lărgirii co- merţului anglo-rus”. In decurs de clteva Săptămîni cele mai largi cercuri ale opiniei publice engleze, laburişti, liberali şi mulţi conservatori cereau insistent guvernului li- chidarea conflictului cu U.R.S.S. La 1 iulie 1933 Guvernul britanic a ridicat embargoul asupra importului de mărfuri sovietice. Comentatorul „Pravdei”, caracteriztnd cele lntlmplatc, arăta: „Em bargoul n-a fost altceva dcclt un aci de atac economic asupra Uniunii Sovietice... Cele trei luni care au trecut din ziua declarării embargoului au arătat că orice Încercare de a atenta la suveranitatea statului nostru proletar Intlmpinâ cea mai hotărltă ripostă. Ele au arătat totodată că Guvernul sovietic, care apără cu toate mijloacele munca paşnică a marii noastre ţări constructoare a socia lismuiui, duce unica politică consecventă de pace, sprijinindu-se pe puterea şi tăria dicta- turii proletare. Această politică a obţinut w acum un mare succes". După ridicarea embargoului au fosL reluate şi negocierile pentru Încheierea unei convenţii comerciale. In ciuda a numeroase piedici şi felurite incidente, pricinuite de Guvernul britanic, după aproape douăzeci de săptămlni de tra- tative, la 16 februarie 1931 s-a semnat noua convenţie provizorie comercială anglo-sovie tică. înainte de a pleca la Londra să-şi ia postul In primire, I. M. Maiski a avut două discuţii cu M. M. Litvinov In care a fost ana lizată şi problema caracterului rclaţiiior anglo-sovietice. „Intre Anglia şi Rusia Sovie- tică — spunea M. M. Litvinov — ca doua puteri mondiale, In actuala perioadă istorica nu există nici un fel de contradicţii serioase nici teritoriale, nici politice, nici economice. In domeniul comerţului ele chiar se complc tează reciproc una pe alta”. Această caracterizare îeprezintâ o reali tate valabilă şi In zilele noastre. Conducin- du-se după principiile leniniste ale coexistenţei paşnice, diplomaţia sovietică a depus eforturi remarcabile să dejoace uneltirile cercurilor imperialiste agresive din Marea Britanic. La a reuşit să dovedească lumii Întregi viabili tatea Şi caracterul real al acestor principii leniniste. A. V. www.dacoromanica.ro 1072 ÎNSEMNĂRI 8 ISTORIA UMVERSALĂ K. MARX, F, ENGELS, V. I. LEN1N, K dljinăm Ceskoslovenska a ceskoslo- penskiho lumii (Cu privire la istoria Cehoslovaciei şi a mişcării muncitoreşti cehoslovace), lnstitu*ul de istoric a Partidului Comunist din Cehoslovacia, I, Pragi», 1901, p. 557. In 1933, la 50 de ani de la moartea Iul K. Marx, Partidul Comunist din Cehoslovacia a luat iniţiativa publicării unui volum In care s-au inclus majoritatea articolelor şi studiilor scrise de clasicii marxişti despre Austria şi problema cehă. Materialele au fost Însoţite de -două studii introductive alcătuite de Pavcl Reiman şi Jan Sverma. Această idee, de a aduna laolaltă men- ţiuni, articole, studii, scrisori ele., din luciă- rilc clasicilor marxism-leninismului privind direct sau indirect istoria cehilor şi slovacilor, a fost reluată acum In condiţii deosebite, clnd clasa muncitoare a devenit conducătoare In stat. Pornindu-se de la constatarea că istoria cehilor şi slovacilor a prezentat pentru Marx şi Engcls un deosebit interes şi că materialul excerptat este, In această privinţă, foarte bogat, s-a planificat publicarea lui In trei volume, după cum urmează : primul volum Începe cu cele mai vechi timpuri şi merge plnă la revoluţia din 1818; volumul al doilea va cuprinde materiale privitoare la istoria Cehoslovaciei şi la istoria mişcărilor munci- toreşti tnceplnd cu revoluţia din 1818 şi plnă la apariţia imperialismului; ultimul volum va începe o dată cu imperialismul şi se va opri In primii ani după crearea Partidului Comunist Cehoslovac (1921). Cit priveşte materialul primului volum, a cărui prezentare o facem aci, a fos* Îm- părţit In şapte capitole, păstrlndu-se tn ge- neral cadrul periodizării din tratatul de Is- torie a Cehoslovaciei. Astfel, o serie de ma- teriale, lnccplnd cu existenţa familiei pa- triarhale la popoarele slave, formează pri- mul capitol intitulat: „Cele mai vechi tim- puri” (p. 17—34). Capitolul următor Începe cu „Apariţia statului ceh plnă la fcudi.lis- mul dezvoltat” (p. 35—142), iar cap, III cuprinde materiale privitoare la „Mişcarea revoluţionară husită” (p. 143—246). Urmează cap. IV, care porneşte de la „Războaiele husite plnă la apariţia Habsburgilor” (p. 247—342). Cap. V include evenimentele le- gate de „Răscoala stărilor cehe şi Războiul de 30 de ani” (p. 343—404), iar cap. ur- mător este intitulat „Monarhia centralistă absolută a Habsburgilor” (405 — 454). In sfirşit, materialele ultimului capitol se referă la faptele istorice din „Preziua revoluţiei burghezo-democratice din 1848” (p. 455-514). Fiecare capitol e precedat de o scurtă prezentare introductivă, In care se scot In evidenţă problemele mai importante. Tex- tele slnt rlnduite deci cronologic după feno- menele istorice la care se referă. Fiecare text extras sau scrisoare poartă un titlu scurt, care sugerează ideile din conţinut. Colectivul de istorici, care a selecţionat materialul şi s-a Îngrijit de publicarea volumului, a ţinut să respecte Întocmai grafia din original. Astfel, s-a redat textul cursiv, ca cxprimlnd o in- dicaţie iniţială a autorului, sublinierile din original, ca şi parantezele rotunde şi ascuţite. Cuvintele adăugate de editori, pentru ca textul să devină mai inteligibil, au fost închise In paranteze drepte. Ca o intervenţie a colectivului pot fi socotite şi notele din josul pagin'i. Ele completează, clnd e cazul, unele lacune din context. Identificarea unor nume de persoane, precum şi a unor denumiri geo- grafice, înlesneşte orientarea cititorului tn desfăşurarea evenimentelor istorice. In sfirşit, la urmă se reproduce textul original, după www.dacaromamca.ro •9 ÎNSEMNĂRI 1073 care s-a făcut traducerea, apoi autorul şi data clnd a fost scris. Această publicaţie este de un real folos istoricilor care vor găsi aici teze preţioase ale clasicilor marxism-leninismului In numeroase probleme istorice. Lucrarea e Însoţita şi de un indice ono- mastic. Institutul de istoric a Partidului Comu- nist din Cehoslovacia a Întreprins prin aceasta o muncă foarte utilă. Tr. I. N. J. KUCZYNSKI, Die Geschichle der Lage der Arbeiler unler dem Kapitalismus, voi. 9, Burgerliche und halbfeudale Lileralur aus den Jahren 1840 bis 1847 zur Lage der Arbeiler, Akadcmic-Vcrlag, Berlin, 1960, 305 p. Concepută ca o lucrare de mari proporţii, Isloria situaţiei muncitorilor sub capitalism va cuprinde 38 volume de studii şi documente privind condiţiile In care s-a dezvoltat clasa muncitoare din principalele ţări capitaliste de la sflrşitul sec. al XVII)-lca şi plnă azi. Această amplă sinteză continuă şi dezvoltă In realitate o lucrare care a apărut în 7 volume sub acelaşi titlu. Dată fiind diversitatea problemelor cercetate şi marele număr al cola- boratorilor angrenaţi In această activitate sub conducerea acad. J. Kuczynski, volumele nu respectă In apariţia lor criteriile cronolo- gice sau alte criterii impuse de aspectul final al colecţiei. Volumul de care ne ocupăm, conceput ca o anexă a primului volum1 din această monumentală operă, cuprinde o crestomaţie de izvoare selecţionate din lite- ratura burgheză şi semifeudală germană a anilor 1840 — 1847, oglindind situaţia proleta- riatului german In preajma revoluţiei din 1848. 1 J. Kuczynski, Die Geschichle der Lage der Arbeiler unler dem Kapilalismus, voi. I, Die Geschichle der Lage der Arbeiler in Deutsch- and von 1789 bis 1849. In cadrul unui amplu studiu introductiv, J. Kuczynski se ocupă de problemele pe care le ridică acest gen de izvoare şi de particu- larităţile germane ale literaturii burgheze şi semifeudale despre proletariat. Cu toate că la jumătatea secolului trecut Germania nu se afla In fruntea ţărilor capitaliste, ea a dat naştere celei inai vaste şi mai interesante literaturi burgheze şi semifeudale asupra situaţiei muncitorilor din epoca revoluţiei industriale, In spccidl înainte de 1848. Expli- caţia, asupra căreia au atras atenţia încă de acum un veac K. Marx şi F. Engcls, constă In puternicele contradicţii care existau in această vreme Intre burghezia germană şi semifeudalii prusaci. în această aşa-numită perioadă timpurie a capitalismului industrial, capitaliştii utilizau metoda extensivă In dez- voltarea producţiei, folosind un număr tot mai marc de braţe de muncă atrase din mediul rural. Pentru transformarea domeniilor feu- dale In teritorii producătoare de mărfuri des- tinate pieţii, junkerii aveau nevoie la rtndul lor de forţa de muncă liberă a ţăranilor ruinaţi. Cele două clase exploatatoare îşi imputau una alteia, prin scrierile cuprinse In acest volum, mizeria crescindâ a maselor populare din Germania, căutlnd totodată să găsească In rindul acestora aliaţi In vederea încleştării de forţe care se apropia. Această împrejurare face ca In acelaşi volum să fie cuprinse extrase din lucrările unor publicişti cu cele mai variate origini sociale şi poziţii politice. Printre cei 32 de autori selecţionaţi, găsim reprezentanţi fermi ai burgheziei industriale, cu o concepţie ideo logică cristalizată, ca Fr. Harkort, alături de intelectuali cu o poziţie şovăielnică, ani- maţi de idei „umanitare”, ca Biedcrmann, sau de reprezentanţi autentici ai celei mai reacţionare clase sociale germane — iunkerii prusaci — printre care se numără contele Hcrinann zu Dahna-Schlohbitten. Indiferent de origina socială a autorilor, de mobilul activităţii lor şi de soluţiile pe care le-au preconizat, din scrierile selecţio- nate In volum se desprinde o impresionantă frescă a mizeriei adinei In care se zbătea mun- www.dacoromanica.ro 1074 însemnări 10 citorimea germană tn pragul revoluţiei bur- gheze. Dincolo de acest tablou general, izvoa- rele cuprind date interesante despre metodele de exploatare folosite de capitalişti şi iunkeri, tabele statistice care oglindesc nivelul scăzut de trai al muncitorilor şi ecoul acţiunilor din ce In cc mai organizate ale clasei muncitoare. Volumul conţine in acelaşi timp o replică convingătoare dată acelor istorici burghezi contemporani care, falsificind adevărul isto- ric, Încearcă să demonstreze că în epoca revo- luţiei industriale s-a produs o continuă Îm- bunătăţire a situaţiei clasei muncitoare. în anexă, Ruth Hoppe publică o preţioasă bibliografie a literaturii burgheze despre clasa muncitoare, apărută în Germania intre anii 1820 — 1850, precum şi un indice dezvol- tat şi deosebit dc util. R. P. » * , Aus 500 Jahre deutsch-tschechoslowa- kischer Geschichte, RQtten & Loenlng, Berlin, 1958, 432 p. Comisiunca comună a istoricilor din Republica Democrată Germană şi Republica Socialistă Cehoslovacă, creată In 1955 pe baza acordurilor culturale dintre cele două ţări prietene, a pus premisele unei colaborări rodnice pe linia Întăririi legăturilor şi a spriji- nului reciproc In domeniul cercetării istorice. Rod al acestei colaborări, volumul apărut sub îngrijirea istoricilor K. Obermann şi J. Poliăenslc^ este primul din seria pe care comisiunea şi-a propus să o editeze. El cuprinde 14 studii ale istoricilor din R.D.G. şi R.S.C. legate de probleme de interes comun care au făcut obiectul unor ample comunicări şi dis- cuţii In sesiunile de lucru ale comisiunii, orga- nizate cu regularitate de două ori pe an, la Berlin şi Praga. In raport cu epoca de care se ocupă şi cu tema lor, majoritatea studiilor cuprinse In volum pot fi împărţite In trei capitole care coincid de fapt cu cele mal importante probleme ce stau azi tn faţa istoriografiei marxiste din R.D.G. şi R.S.C. Un prim grup de studii se axează pe tradiţia progresistă a celor două popoare In evul mediu şi pe legăturile dintre ele tn timpul marilor răscoale antifeudale din sec. al XV-lea — XVII-lea. Studiul lui H. Kop- stein asupra influenţelor mişcării revoluţionare husite In Franconia analizează activitatea unor revoluţionari germani, ca Friedrich Reiser şi Friedrich Miiller, In anii 1419—1450. Studiul lui P. Ratkoă are ca temă începuturile mişcării anabaptiste In Slovacia In anii 1528— 1535. Pe temeiul unor documente inedite din arhivele cehoslovace, H. Harţei aduce noi precizări asupra conflictului pe care oraşele din Oberlausitz l-au avut cu regele Ferdi- nand I In timpul războiului Ligii de la Schmal- kaldcn (1546 — 1547). Un studiu deosebit de interesant al lui V. Sadova, bazat pe indica- ţiile clasicilor marxism-leninismului tn legă- tură cu problemele celei de-a doua iobăgil, tratează despre exportul de cereale din Bohe- mia In Saxonia la sflrşitul sec. al XVI-lea şi In prima jumătate a secolului următor. Istoricul cehoslovac J. Polisănsky pledează lntr-un amplu studiu pentru reconsiderarea studiilor asupra Războiului dc 30 de ani, atrăgtnd atenţia că rădăcinile sociale ale acestuia au fost neglijate de istoriografia burgheză şi continuă să fie minimalizate In favoarea conflictelor cu caracter religios. Tot tn acest grup dc articole poate fi Încadrat şi studiul lui E. Winter asupra legăturilor dintre centrul iluminist de la Hallc şi cercurile progresiste slovace la sflrşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVII 1-lea. Un al doilea grup de lucrări are ca punct central revoluţia burghezo-dcmocratică din 1818 In timpul căreia legăturile dintre cele două popoare vecine au fost deosebit de strlnsc. Răscoala gărzilor din Frankfurt In aprilie 1833, dc care se ocupă M. Hroch subliniindu-i caracterul social, face parte din aşa-numita „preistorie" a revoluţiei de la 1848. Studiul lui E. Wolfgramm analizează agitaţiile din sinul muncitorimii din Bohcmia tn anul 1844. Asupra raporturilor dintre burghezia cehă şi Uniunea Vamală Germană In anul 1848 se opreşte lucrarea lui V. VomâCkova, In timp ce www.dacaromamca.ro 11 ÎNSEMNĂRI 1075 contribuţia lui Z. Sambcrger, bazată pe un vast material (le arhivă inedit, tratează despre colaborarea revoluţionară dintre demo- craţii Cehi şi saxoni in primăvara anului 1849. Ultimul grup de studii se ocupă de legă- turile revoluţionare dintre proletariatul ger- man şi cel cehoslovac In a doua jumătate a sec. al XlX-lea şi Începutul sec. al XX-lea. Despre Începuturile acestor legături tn anii 1850 — 1870 se ocupă studiul lui J. Ivoralka O epocă ceva mai recentă, aceea a luptei comune a social-dcmocraţici din cele două ţări Împotriva legilor anti socialiste ale lui Bismark (1S78 —18901 şi tn condiţiile create de acestea, face obiectul amplului articol semnat de I<. Obermann. în Încheierea acestui capitol, K. Gajan aduce contribuţii noi pentru cunoaşterea legăturilor revoluţionare dintre proletariatul german şi cel cehoslovac In anii următori primului război mondial. Volumul se încheie cu un articol de infor- mare asupra izvoarelor istorice cehoslovace din arhivele germane, datorat lui H. Lotzke. Strlnsa legătură dintre tradiţiile progre- siste de luptă ale celor două popoare, german şi cehoslovac, oglindită de acest volum pentru o perioadă de cinci veacuri, reprezintă o importantă contribuţie adusă cauzei întăririi prieteniei şi colaborării fră- ţeşti dintre Republica Democrată Germană şi Republica Socialistă Cehoslovacă. Remar- căm cu părere de rău lipsa unor studii de istorie contemporană, In special privind ul- timii 15 ani şi sperăm că volumele viitoare vor împlini acest gol. II. P. EVLIYA CELEBI, Knuza nymetuecmeuti (H3BJieHeiiHR H3 coHHHeHHH TypeijKoro nyTemecTBeHHHtta XVII Beita). IlepeBog H KOMMeHTapHH. BbinyCtt I. 3eMJIH MojigaBHH ny^paHUM. AKajţeMHH Hayit CCCP. Institutul popoarelor Asiei, Moscova, 1961, 337 p. Traducerea In limba rusă a părţilor refe- ritoare la Ucraina şi Moldova din volumele V şi VII ale monumentalei opere in zece volume Seyahalmmesi a călătorului turc din sec. al X\II-lca Evliya Celcbi, constituie o contribuţie nouă la răsplndirca şi cunoaşterea acestui izvor oriental al istoriei patriei noastre şi a tuturor popoarelor vecine, Cu începere din anul 1814, clnd loseph von Hammcr a descoperit valoroasa operă a Iui ţelebi şi a publicat primul său studiu asupra ei, au fost date la iveală o serie de studii In limba turcă şi rusă, precum şi In alte limbi europene. De o atcnlic deosebită s-a bucurat opera lui Evliya ţclcbi din partea specialiştilor din ţările balcanice, prentm care ea constituie un izvor bogat de informaţii istorice şi etnografice. De obicei, toţi cei ce s-au ocupat de această operă au tradus din ca doar uncie fragmente, referitoare la dife- rite ţâri şi popoare. O traducere completă din limba turcă In vreo limbă europeană nu există Încă nici astăzi. De mulLc ori traducerile s-au efectuat indirect, după o altă traducere şi nu după originalul publicat In limba turcă. Astfel şi la noi au fost traduse In trecut fragmentele referitoare la Dobrogca şi cucerirea Oradiei, din limba bulgară, respectiv din cea maghiară. •Doar Andrei Antalfi a tradus direct din tur ceşte (In „Buletinul Comisiei istorice”, XII, 1953, p. 5 — 56) partea privind Moldova şi campania împotriva "Jării Romlneşti. Dar aceste traduceri nu Înglobează toate informa ţiile cltc se găsesc In acest izvor, referitoare la cele trei ţări rominc. Ele au fost traduse integral abia In ultimul timp In cacrul Insti- tutului de Istoric al Academici R.P.R., urmind a fi publicate. Traducerea rusă actuală arc meritul de a fi cuprins, In afară de părţile menţionate mai sus, şi partea din tomul V privind dru- mul autorului din Moldova spre Crimcca. Ea include acum de asemenea descrierea eveni- mentelor care s-au desfăşurat pe teritoriul ţă- rilor vecine sau pe teritoriul Turciei, dar se leagă de istoria Moldovei şi Ucrainei. In rest, a fost folos:t sistemul parafrazării părţilor care constituie legătura Intre capitolele tra- duse integral. www.dacaromamca.ro 1076 ÎNSEMNĂRI 12: Dc un real folos pentru cercetător slnt comentariile la capitole, plasate la sflrşitul Cărfii călătoriei (p. 249-268). Observaţiile privind ţările romîne (p. 260—262 ; pe alocuri şi la alte pagini, dc cx. la p. 251, nota 13) In general slnt Întocmite pe baza informaţiilor lui Paul dc Alcpp, fiind folosite prea puţin şi alte date. Poate că din această cauză unele date cronologice In comentarii nu slnt tocmai exacte, după cum nu slnt redate tn forma cea mai corectă nici unele topice din Balcani (dc cx. Plevno, In loc dc Plevlie; Rudo, In loc de Rudnic, p. 263 ş.a.) Notele, privind terminologia veche folo- sită In traducere, lămuresc o serie de termeni (p. 271—296) turceşti şi slavoni care aveau circulaţie In ţările romîne In sec. al XVlI-lca. Pentru lămurirea terminologici rangurilor din Moldova, editorii au folosit cronica lui Miron Costin. Indicele de nume, denumiri etnice şi locuri (p. 299—322) uşurează depistarea refe- ririlor la poporul nostru şi la ţările romlnc, inclusiv Transilvania. O listă bibliogratică (p. 323—330) cuprinde tot ce s-a scris In legă- tură cu opera lui Evliya C-elcM In diferite ţări, inclusiv ţara noastră. linii autori străini s-au referit şi la ţara noastră, ca de pildă Gl. Elezovid. S. /. N. DERITlC, Pisma Stjepana Rajlevică Jo- hannesu Mulleru (Scrisorile lui Stjcpan Rajfevid către Johannes von Mlillcr) In „Anali Historijskog Instituia u Dubrovniku”, VI—VII, 1959, p. 297 — 308. Acest articol pune In circulaţie date biografice noi despre raguzanul Stjcpan Raj- dcvid, autorul cunoscutei lucrări despre ţările romîne intitulată Osservazioni storiche natu- rali e poliiiche inlornala \alachia eMoldacia, publicată la Napoli, In anul 1788. Nada Ilcritid comunică şi prelucrează aceste date noi pc baza a 34 scrisori adresate de St. Rajfevid cunoscutului istoric Johannes von Mtillcr. Intre anii 1794 — 179.S. Cunoştinţa lui St. Rajdevid cu J. Mrtller s-a datorat toc- mai cărţii sus menţionate despre ţările noastre care l-a făcut cunoscut pe St. Rajdevid, iar pc J. Mtillcr l-a impresionat profund, la fel ca şi pe alţi contemporani, fapt care a făcut ca această operă să fie Îndată tradusă In mai multe limbi. Printre traducerile cărţii luf St. Rajcjvid despre ţările romîne, enumerate- de autoarea studiului, se găseşte şi cea In limba germană, efectuată la Strassburg In anul 1790 fp. 299), care nu sc găseşte In bibliotecile noastre. Anali'tnd corespondenţa dintre J. Mtillcr şi St. Rajdcvid, autoarea conclude că acesta din urmă, cu banii clştigaţi din negoţul prac- ticat tn ţările romîne Intre anii 1774 — 1785 (clnd a fost reprezentant comercial al Ra- guzei la Bucureşti), a cumpărat ferma dc la Himberg lingă Vicna, apoi a mers la Napoli, unde şi-a tipărit cartea- despre ţara Romi- ncască şi Moldova. Dc prin anul 1793, stabi- leşte autoarea, St. Rajdcvid a trăit la Himberg şi la Viena. Corespondenţa oglindeşte, printre altele, concepţiile politice ale lui Rajdcvid şi pă- rerile lui asupra evenimentelor epocii. El ia atitudine împotriva cuceririlor lui Napoleon, dezaprobă împărţirea Poloniei. în scrisorile lui St. Rajocvid slnt citate titlurile unor lucrări pc care el lc-a întocmit, dar s-au pierdut. Atlt aceste lucrări, cit şi cclc două opere ale lui Rajdcvid râmase In manuscris nu depăşesc prin importanţa şi calitatea lor opera principală a lui Rajdevid, accca despre ţările romîne, care, subliniază autoarea articolului, constituie un document al vremii despre obiceiuri, folclor Ş.a. Ca atare lucrarea a atras atenţia, Incit a lost tradusă imediat In alte limbi. Datele noi scoase la iveală despre autorul valoroasei cărţi cu privire la situaţia ţărilor www.dacaromamca.ro 13 însemnări 1077 noastre tn ultimul piltrar al scc. al XVIII-lca contribuie la cunoaşterea lui St. Hajcevid şi a operei salt-, S. I. D. G. SEREMETIS, “H SixaioouVT] ItiI Ka- TioSîcrrpia. A'. IIptoTT] neploSoţ 1828 — 1829. Met’ dcvexSăTtov JyYpdtţtov (Jus- tiţia tn timpul lui Capodistria. I. Prima perioadă 1828—1829. Cu documente ine- dite), Tcsalonic, Tipografia Eilenismos, 1959, 484 p. Sub conducerea profesorilor G. I. Petvo- poulos şi N. I. Pantazopoulos se publică tn Grecia colecţia de lucrări istorico-juridice inti- tulată Cnntribulii la cercetarea istorică a drep- tului qrerilor şi romanilor şi a dreptului altor popoare din antichitate. în această colecţie a apărut tn 1959 lucrarea lui D. G. Sercmetis, Justiţia tn timpul lui Capodistria. Lucrarea, editată de Universitatea din Tesalonic, arc ca obiect studiul justiţiei greceşti din anii 1828—1829, adică din primii ani de după eliberarea Greciei de sub jugul otoman. Lucrarea cuprinde o amplă bibliografic (p. 3 — 10), o scurtă introducere (p. 11—16), examinarea regimului judiciar al Greciei de sub dominaţia turcilor şi din vremea revolu- ţiei greceşti (p. 17—42) şi studiu] justiţiei greceşti din anii 1828 — 1829 (p. 43—288). în anexe, autorul publică documente inedite privitoare la organizarea justiţiei şi practica judiciară din perioada respectivă (p. 283 — 463). Lucrarea se încheie cu un indice al docu- mentelor (p. 465 — 472) şi un indice de nume şi materii (p. 473 — 484). Autorul pune tn lumină lupta poporului grec pentru a-şi păstra instituţiile sale juri- dice tn timpul dominaţiei otomane. Poporul grec a reuşit să obţină o anumită autonomie judiciară în cadrul imperiului otoman şi să folosească dreptul bizantin pentru reglemen- tarea instituţiilor de familie. Instanţele judi- ciare compuse din clerici au aplicat tn general dreptul bizantin, folosind mai cu seamă codi- ficarea din 1345 nnmită Exabilul lui Arm*- nopol. S-a constituit totodată şi un drept postbizantin, bazat pe obiceiurile juridice. Revoluţionarii greci din anii 1820 — 1828 au pus dreptul bizantin şi dreptul consuetu- dinar grecesc la baza justiţiei noului stat al Greciei. Ei au laicizat instanţele judiciare. Au căutat şi in afară modele de organizare, utilizlnd mai cu scamă dreptul francez. Autorul atribuie lui Capodistria un rol im portant In organizarea justiţiei, şi tn acest scop analizează măsurile legislative ale aces- tuia pentru organizarea tribunalelor, pentru recrutarea judecătorilor, pentru reglementarea procedurilor. Stnt analizate foarte minuţios decretele şi inslrucţiile Guvernului grec din anii 1828 1829 cu privire la organizarea justiţiei. Dar examinarea acestor acte normative arc carac- terul unui studiu tehnic, fără relevarea condi- ţionării lor sociale. Importantul decret din 15 decembrie 1828 referitor la organizarea tribunalelor, asupra căruia stăruie autorul, a adoptat ca legiuiri de bază : Exabilul lui Armenopol pentru materiile dreptului civil şi Codul comercial francez pentru materiile economice. Analiza conţinutului acestor legiuiri tn raport cu stratificarea socială a poporului grec ar fi Înlesnit justa înţelegere istorică a adoptării lor de către revoluţionarii din 1828. Aceste legiuiri corespundeau necesităţilor so- ciale ale unui popor care ieşise din regimul feudal al Imperiului otoman şi se îndrepta spre organizarea unui stat modern, tn care clementele burgheze aveau să domine. Pentru a învedera încercarea revoluţio- narilor greci de a adopta legiuirile Ţărilor Romtnc de la începutul sec. al XlX-lea, au- torul foloseşte Insă informaţii indirecte cu privire la Legiuirea Curagea din 1818 şi Codul Calimach din 1817. Nu cunoaşte ediţiile recente ale acestor legiuiri, publicate de Aca- demia R.P.R. Lnciarca lui Sercmetis se întemeiază pe o largă documentare şi foloseşte o bogată literatură istorică şi juridică. G. C. www.dacoromanica.ro 1078 ÎNSEMNĂRI 14 IILiVRY BLUMENTHAL, A reappraisal of franco-american relalions 1830 — 1871. Chapcl Hill ,,Thc Univcrsity of North Carolina Press” (1959), XIV + 255 p. Cartea lui H. Blumcntlial arată că rela- ţiile dintre Franţa şi Statele Unite ale Ame- rieii în perioada 1830 — 1870 nu au fost de loc amicale. Prietenia din timpul expediţiei lui Lafayctte a fost serios umbrită de contra- dicţiile din deceniiic de la mijlocul sec. al XlX-lca. Franţa şi Anglia au luptat secole Întregi pentru a-şi asigura dominaţia mondială, ajunglnd la Începutul secolului trecut la un echilibru de forţe. La mijlocul sec. al XlX-lca pe arena internaţională apare Insă un nou competitor — Statele Unite — care putea strica balanţa politică, echilibrată cu atlta greutate. H. Blumcnthal arată că in anii 1830-1870 populaţia Statelor Unite — s-a triplat, ajun- glnd la 40 milioane, teritoriul s-a mărit depă- şind pe cel al Franţei şi Angliei la un loc, iar In 1850 tonajul marinei comerciale Întrecea pe cel al oricărei alte naţiuni. Astfel Franţa care avea alături de Anglia partea ei la domi- naţia mărilor, privea cu mare nelinişte apa- riţia noii puteri maritime. Se adăugau apoi şi motive de nelinişte de ordin ideologic. Monarhia franceză vedea cu teamă cum de cealaltă parte a oceanului se dezvolta eco- nomic şi politic un stat republican ale cărui idei şi existenţă ar fi Încurajat tendinţele republicane din Franţa. în primele patru capitole autorul tra- tează problemele economice, diplomatice şi ideologice legate de relaţiile franco-ameri- cane In perioada cuprinsă Intre revoluţia din iulie şi Începutul războiului de secesiune.în anii 1830 — 1860 Franţa a fost deosebit de ostilă expansiunii americane. Punctele de fricţiune dintre cele două state au fost Mexicul, Texasul, California, America Centrală. Aici burghezia franceză urmărea asigurarea unei zone de influenţă politică. In tratarea cuce- ririi Texasului şi a altor provincii din nordul Mexicului, autorul caută să justifice politica expansionistă nord americană prin existenţa unui pericol francez, în realitate Insă, aşa cum arată W. Foster, războiul mexican din 1846—1848 poate fi considerat ca ,,cca mai cinică şi mai distrugătoare” aintre acţiunile Statelor Unite din cadrul războaielor inter- a-nericanc. Acest „mare furt de teritorii”, de pe urma căruia Mexicul a pierdut jumă- tate din teritoriul său spre folosul proprie- tarilor de sclavi şi pămlnt din nord, continuă şi azi să fie resimţit. Cele mai bune terenuri pentru agricultură pomicultură şi creşterea vitelor au Încăput pe mina latifundiarilor americani, care au fost adevăraţii inspiratori ai războiului mexican *. Altă cauză de nemulţumire a Statelor Unite Împotriva Franţei a fost atitudinea echivocă a lui Napoleon al III-lea In timpul războiului de secesiune. Temtndu-se de puterea economică a nordului industrial, Napoleon al III-lea ajuta sudul cuinpărindu-i bumbacul şi livrlndu-i arme. Dar In acelaşi timp a nemulţumit şi sudul prin abţinerea lui Na- poleon al III-lea de la o intervenţie militară directă, de teama că i-ar fi creat mari com- plicaţii internaţionale. Politica lui Napoleon al III-lea de a crea In Mexic un stat satelit al Franţei, politică soldată cu eşecul total al expediţiei lui Maximilian de Habsburg spri- jinit de trupe franceze, a fost o altă cauză de conflict. Statele Unite au fost gata la o inter- venţie urmată împotriva trupelor franceze, In caz de nereuşită a răscoalei mexicane pornită pentru a răsturna pe Maximilian. Aşa se explică, arată H. Blumcntlial In ultimul capitol, uşurarea pe care a simţit-o Guvernul american clnd In urma războiului franco-prusac, imperiul Iul Napoleon al III-lea s-a prăbuşit. în cartea lui H. Blumcnthal, bogată In fapte, lipseşte însă o analiză mai adincită a miezului contradicţiilor franco-amcricanc din anii 1830 — 1870. E vorba de puternicele contradicţii care Încep să apară Intre bur- ghezia din Franţa şi burghezia tn ascensiune din Statele Unite, privind expansiunea eco- 1 W. Foster, Schiţă a istorici politice a celor două Americi, E.P.L.P., Bucureşti, 1954, p. 204. www.dacaromamca.ro 15 ÎNSEMNĂRI 1079 nomică şi politică a celor două ţări. Capita- liştii de tip mai vechi din Franţa, la fel ca şi cei din Anglia şi mai ttrziu din Germania, priveau cu nelinişte crcsctndă dezvoltarea noului capitalism nord-american. In aceste decenii dinaintea anului 1870 au Început deci să se ascute marile contradicţii dintre prin- cipalele state capitaliste, conflicte care vor deveni deosebit de ascuţite In perioada impe- rialismului,. S. C. R. R. PALMER, The age of the democratic reoolution. A political historg of Europa and America, 1760—1800. Princeton Univ. Press, Princeton, New Jcrscy, 1959, IX + 534 p. Aşa cum o arată subtitlul, cartea lui R. R. Palmer urmăreşte să trateze istoria politică a Europei şi a Americii tn ultimele patru decenii ale sec. al XVIII-lca. Autorul se ocupă de istoria instituţiilor politice din cele două continente şi de transformările survenite In urma celor două revoluţii bur- gheze : revoluţia americană şi revoluţia franceză. R. R. Palmer trece In revistă statele pro- vinciale şi parlamentele din Franţa, parla- mentul şi adunările locale din Anglia şi din coloniile acesteia din America de Nord, con- siliile şi adunările pe stări din Europa Cen- trală cu statele ei mici (princiare, eclcsiasticc, republicane) şi dietele statelor din Europa Răsăriteană. Autorul se ocupă apoi de cioc- nirile acestor instituţii cu monarhia tn pe- rioada de după războiul de şapte ani, etnd guvernele, aflate tn mare jenă financiară, se loveau de rezistenţa diferitelor magistraturi şi adunări constituite, etnd voiau să pună noi Impozite. Perioada anilor 1763—1774 In Franţa e considerată de autor ca o „quasi- revolnţie”, deoarece parlamentele au început să publice observaţiile şi protestele lor la unele din decretele regale. * In continuare, autorul se ocupă de influ- enţa diferiţilor teoreticieni politici ai vremii ca Montcsquicu, Rousseau, Blackstone, War- burton şi alţii. Capitole speciale stnt consa- crate absolutismului luminat, încercărilor Iul Iosif al II-lea de a introduce reformele de sus şi contraofensivei aristocratice din timpul lui Lcopold al II-lea. Alte capitole slnt dedicate luptei pentru ^reforma parlamentară din Anglia, luptei dintre tendinţele aristocratice şi tendinţele democratice din Olanda, Belgia şi Suedia şi revoluţiei polone din 1791. In sftrşit tratarea cea mai largă a fost rezervată celor două mari evenimente care au marcat această perioadă : revoluţia ame- ricană şi revoluţia franceză. De altfel, restul cărţii nu constituie declt un cadru politic pentru aceste două evenimente. După cum se poate observa din prezen- tarea conţinutului cărţii, lipseşte In între- gime cadrul economic şi social In care s-au desfăşurat marile transformări politice din această perioadă agitată. Autorul ignorează complet dezvoltai ca economică a Europei şi Americii de Nord care a determinat pe plan suprastructural schimbări attt de profunde tn ortnduirea politică. De asemenea, tn fră- mtntările acelor vremuri el nu vede declt disputele dintre nobilime şi burghezie, fără a pomeni nimic de acţiunile ţărănimii şi ma- selor populare de la oraşe Împotriva feuda- lismului şi instituţiilor sale. R. R. Palmer nu vede In revoluţia franceză declt o mişcate politică, avtnd ca scop reorganizarea statului. Abia după această reorganizare urmau să se petreacă şi celelalte transformări ale socie- tăţii. Autorul caută să demonstreze că dife- renţierile economice şi sociale din societatea franceză prcrevoluţionară nu erau aşa de adinei cum încearcă unii istorici să le prezinte. Dimpotrivă, el face un tablou destul de idilic al situaţiei ţărănimii franceze şi apre- ciază tn mod pozitiv formarea unei burghezii rurale, fără Insă a spune nici un cuvtnt despre consecinţele acestui proces. In ceea ce pri- *0 — o. 8189 www.dacoromanica.ro 1080 însemnări 16 vcştc revoluţia americană, avem de-a face cu o tratare adeseori neclară şi confuză. De pildă, autorul afirmă că nu e posibil de ex- plicat diviziunea dintre patrioţi şi „loial işti” (partizanii dominaţiei engleze — n.n.). El atribuie nici mai mult, nici mai puţin, im- pulsului momentului, actele a o serie din exponenţii diferitelor grupuri sociale parti- cipante la revoluţie. Palmer nu vrea să vadă Că In sinul societăţii americane din timpul revoluţiei se poate stabili cu precizie orien- tarea diferitelor pături sociale. într-o istoric marxistă a Americii, se arată că erau In primul rînd micii fermieri şi păturile munci- toreşti de la oraşe, care constituiau forţele motrice ale revoluţiei şi totodată elementele cele mai radicale. Era apoi aripa liberală a elementelor burgheze In frunte cu Jefferson, Adams, Franklin şi aripa conservatoare In frunte cu Washington. De partea dominaţiei engleze erau elemente din clasa capitaliştilor negustori şi din clasa plantatorilor legaţi de metropolă, fie prin interese economice, fie prin diferite funcţii bine retribuite1. Cartea lui R. R. 1 almer se remarcă printr-o interpretare cu totul neştiinţifică a esenţei revoluţiei. Pornind de la teza hege- ’iană a revoluţiei privită ca o emancipare a minţii, autorul pune accentul principal pe rolul ideilor şi al factorului psihologic („cu- cerire” a istoriografiei burgheze contempo- rane din S.U.A. — n.n.) In determinarea acţiunilor revoluţionare. De aici şi totala ignorare a factorilor social-economici care stau la baza desfăşurării procesului istoric, în asemenea condiţii cartea apare ca o acu- mulare de materiale faptice privind isLoria politică tu anii 1760—1800, materiale com- plet desprinse de realităţile economice şi sociale atît de interesante din a doua jumă- tate a sec. al XVlII-lca. S. C. BIZANTINOLOGIE PETER KAWERAU, Die jakohitische Kirrhe im Zeitaller der syrischen Benaissance. Idee und Wirklichkeit, Berlinei; Byzan- tinistischc Arbeiten, voi. III, Akadcmie- Verlog. Berlin, 1900, 153 p. + 3 pl. + 1 h. Lucrarea de faţă este o încercare de pre- zentare a cltorva aspecte ale uneia din cele mai tnttlnite forme de supravieţuire a civili- zaţiei bizahtine In timpul dominaţiei musul- mane (arabe şl selgiucidc) In Orient. Autorul porneşte de la ideea că încă In vremea pră- buşirii stăptnirii bizantine In Orient, biserica ortodoxă — asupra căreia patriarhia ecume- nică de la Constantinopol nu mai exercita de mult o conducere coordonată şi unitaiă — s-a fărtmiţat In mai multe biserici „naţionale”. In lucrare nu se adtnccştc caracterul şi con- ţinutul acestei noţiuni se înţelege Insă prin aceasta adaptarea unor organizaţii eclesias- tlce devenite autonome la condiţiile locale, mai ales de limbă şi cultură, legate In primul rînd de anumite grupuri etnice specifice. In acest sens lucrarea lui Peter Kawcrau izbu- teşte să clarifice, deşi se referă la perioada secolelor XI—XIII, Intr-o anumită măsură condiţiile care au determinat rapiditatea prăbuşirii dominaţiei bizantine In sec. al Vll-lca. Lucrarea cuprinde următoarele capitole Împărţite In paragrafe : organizarea bisericii iacobite (patriarhul, mitropoliţii şi episcopii, abaţii, mtnăstirilc, comunităţile etc.); viaţa Internă a bisericii iacobite (studiile ştiinţi- fice, formele credinţei religioase, construc- ţiile bisericeşti, descompunerea internă, ten- dinţele de reformă). Raporturile bisericii iacobite cu cclejalte biserici creştine (copţii, armenii, nestorianii, grecii ortodocşi, occi- 1 W. Foster, Schifă a Istoriei politice a celor două Americi, p. 134 - 135. www.dacaromamca.ro 17 Însemnări 1081 dcntalii catolic'); raporturile bisericii iaco- bite cu lumea neereştinâ (relaţine cu autori- tăţile musulmane, relaţiile cu autorităţile tătare etc.). Lucrarea se Încheie cu intere- sante şi documentate anexe privind diferi- tele aspecte ale organizării acestei biserici. Tratarea detaliată a tuturor acestor pro- bleme pe baza materialului foarte bogat pus la Indemtnă de autor — duce la concluzii care chiar dacă nu slut explicit trase de către el, impun părerea că biserica iacobită din Siria, a putut să dăinuiască atltea veacuri după dispariţia dominaţiei bizantine pentru că a ştiut în acelaşi timp să se păstreze ca formă a civilizaţiei bizantine şi totodată să se adapteze şi să se consolideze în acest fel conform cu împrejurările istorice şi cu cerin- ţele «pecifice ale regiunilor păstorite. E. St. Ii). E. LJPS1C, Byzanz und die Sloven. Bei- trage zur byzantinischen Geschi. Unele do- cumente ar putea fi mai precis datate, ţinînd seama de alte documente aflate în acelaşi fond ; de pildă, documentul nr. 2961, datat <1688 —1714> poate fi datat în preajma anului 1711, după documentul nr. 3951, iar datarea documentului nr. 390 ar putea fi restrînsă la <1616—1617>. O lipsă a lucrării este legată de felul cum a fost alcătuit indicele de nume şi locuri. Deşi este foarte bogat şi ocupă peste 200 de pagini (p. 1251 — 1472), indicele este in- complet. Din cele peste 600 de cazuri de arendări de moşii sînt trecute la indice doar ceva mai mult de 200; dintre numeroşii arendaşi abuzivi şi asupritori (nr. 9893,11503, 11994, 12213, 12423 etc.) este trecut doar unul; lipsesc apoi din indice : copii de casă www.dacaromamca.ro 1086 ÎNSEMNĂRI 22 (nr. 3436, 3903, 5899), argintarii (nr. 10380, 11316, 14028), bogasierii (nr. 10377, 10541, 11418, 12728). în afară de aceasta, slnt cazuri In care o localitate care apare cu două nume diferite In documente se trece In indice de două ori (ex. Copăceni şi Copăcineanca din documentele nr. 4075 şi 4083 se trece prima oară In Dîmboviţa şi a doua oară In Prahova). Apoi, unele trimiteri slnt Incom- plete, iar unele localizări greşite; de pildă, la hanuri se face trimitere doar la Bucureşti şi Rusii de Vede, deşi există un han şi la Focşani (nr. 14491 şi 14695). N. S. şi H. C. , * , Zakljuâci Hrmtskog Sabora (Hotărlrile Dietei croate), voi, III, 1714 — 1735. Arhiva de stat a R. P. Croate din Zagreb, 1961, 543 p. Continulnd acţiunea Începută In anul 1958 prin publicarea volumelor I şi II din seria nouă a publicaţiei ce cuprinde hotă- rlrile Dietei croate, Arhivele de Stat din Zagreb au tipărit In anul 1961 volumul al II 1-lea cu hotărlrile aceleiaşi Diete. Acestea se publică In limba latină a originalelor. Fiind o continuare a volumelor precedente care Înglobează perioada lb30—1714 (sem- nalate In revista „Studii”, nr. 6, 1961), noul volum conţine In ordine cronologică hotă- rlrile adoptate de Dietă Intre 5 III 1714 şi 4 V 1735. Materialul este luat din fondul principal al Arhivelor, intitulat Acta et articuli domi- norum Statuum et Ordinum, cartea V, de la p. 112 In continuare plnă la p. 356 a cărţii a Vl-a a acestui fond. Redacţia volumului atrage atenţia cercetătorilor care vor folosi materialul publicat In acest volum că va fi necesar să-şi completeze informaţiile şi dintr-o serie de alte fonduri ale Arhivelor de Stat din Zagreb, pe care le enumeră. Unele din materialele publicate In noul volum au fost semnalate In trecut de Kukul- jevid-Sakcinski şi de V. Klajid. Majoritatea din ele slnt Insă acum aduse la cunoştinţă pentru prima dată. în general, actele se referă la Croaţia, Slavonia şi Dalmaţia. Se găsesc Insă şi men- ţiuni- In legătură cu Albania, Bosnia, Bul- garia. Deşi In mai mică măsură declt volumele precedente, volumul de faţă cuprinde totuşi date suficiente cu privire la vlahi (p. 70, 126, 143, 198, 206, 250, 270, 271). Vlahii din ţinutul Varaidinului slnt menţionaţi la p. 235. Hotărlrile Dietei se referă de asemenea la „valachi confinii” (p. 396, 404), la situaţia episcopului vlahilor „Szuibinenzens” (p. 235), Privilegiile vlahilor continuă să existe şi stnt întărite In 1724 (p. 152 şi 157). Nu elte lipsită de interes pentru noi şi menţio- narea pandurilor (p, 53, 85). Indicele de nume, locuri şi materii, uşu- rează orientarea In textele hotărlrilor, care conţin informaţii utile unui cercetător de istorie balcanică In sec. al XVIII-lea. S. I. Rubrica „însemnări” a fost Întocmită de : Corina Nicolescu, L, Ştefănescu, S, Ian- covici, C, Şerban, Al. Vianu, Tr. lonescu-Nişcov, R. Popa, Gh, Cronţ, S. Columbeanu, Eugen Stănescu, P. Simionescu, N. Stoicescu, H. Chircă. www.dacoromanica.ro VASILE A. VARGA în ziua de 2 iunie a încetat din viaţă după o îndelungată şi grea suferinţă tovarăşul Vasile A. Varga, şef de sector la Institutul de istorie a partidului şi profesor de istorie la Şcoala superioară de partid „Ştefan Gh orghiu”. Tovarăşul Vasile A. Varga s-a născut la 6 mai 1905 la Oradea. Cunosclnd condiţiile grele de viaţă ale maselor muncitoare din Transilvania, exploatarea capitalisto-moşierească împletită cu împilarea naţională In perioada 1929 — 1933, a luat legătură cu mişcarea muncito- rească. El şi-a desfăşurat activitatea politică In presă, îndeosebi In gazeta „Korunk”, publicaţie legală îndrumată de P.C.R., combătlnd racilele orlnduirii burghezo-moşiereşti şi contribuind la educarea maselor in spiritul luptei de eliberare socială şi naţională. în timpul ocupaţiei horthiste a nordului Transilvaniei a fost arestat şi internat In lagăr. După eliberare devine membru al Partidului Comunist Romîn şi îndeplineşte sarcini de partid la Oradea, apoi la Bucureşti, la Institutul de istorie a partidului şi la Şcoala superioară de partid „Ştefan Gheorghiu”. Folosind condiţiile favorabile create de regimul democrat-popular pentru activitatea ştiinţifică şi preocupat permanent de perfecţionarea sa profesională, In ultimii ani, In ciuda vtrstei sale mai înaintate, a obţinut titlul de candidat In ştiinţe istorice. în cei peste 10 ani de muncă in Institutul de istorie a partidului s-a evidenţiat ca un cercetător pasionat şi perseverent al mişcării muncitoreşti din ţara noastră, al istoriei partidului. El a elaborat şi publicat o serie de studii şi materiale In revistele de specialitate. întreaga sa activi- tate, lucrările elaborate sint pătrunse de spirit militant de partid, de dragoste pentru oamenii muncii. Modest şi neobosit, tovarăşul Vasile A. Varga şi-a adus contribuţia la educarea şi îndru- marea profesională a unor noi cadre de cercetători, carora le-a împărtăşit cu dragoste tovără- şească din experienţa sa profesionala şi politică. Ca profesor la Şcoala superioară de partid „Ştefan Gheorghiu” in cei aproape zece ani de munca în colectivul catedrei de istorie a Partidului Muncitoresc Romîn, tovarăşul Vasile A. Varga şi-a adus contribuţia la ridicarea conţinutului teoretic şi ştiinţific al acestui curs, la pregătirea aspiranţilor şi a studenţilor. ' Făcînd parte din diferite delegaţii de istorici la conferinţe internaţionale, el a reprezentat cu cinste punctul de vedere al istoricilor marxişti din ţara noastru asupra diferitelor probleme din istoria poporului romîn. Pentru munca sa perseverentă în slujba construirii socialismului, desfăşurată pe tărlm ideologic, ştiinţific şi didactic, tovarăşul Vasile A. Varga a fost distins cu ordine şi medalii ale Republicii Populare Romîne. Prin moartea lui, Institutul de istorie a partidului şi colectivul Şcolii superioare de partid „Ştefan Gheorghiu” pierd un bun tovarăş de luptă şi muncă, preţuit, stimat şi iubit. Amintirea tovarăşului Vasile A. Varga va rămîne veşnic vie In inimile noastre. www.dacaromamca.ro COflEPJKAHME OKOIIHATEJIBHAH IIOEEJţA COIţHAJIM3\lA B PHP Ctp. 3aBepraeHwe kojiji6kthbh3 aiţim — noSesa Bcero Hapofla............. 779 TP. BBIJITHHy, O 6opt6e PyMHHCKOfl PaSonefl IlapTiiH aa cosAamie h pa3BHTne MaT6pHajIbH0-T6XHH46CK0â 6a8bl CejIbCKOTO X03H^CTBa.......... 793 CTATBH H. KOnOIO, M3 HCTopuH npoiJieccHOuajibnbix opraHH3aiţHii pa6o4ero KJiacca Py- mhiihh (1910—1914 rr.)....................................... 811 M. MOCA, KpecThRHCKoe AnH?KeHne b PyMHHHH b nepiiOA 1907—1917 rr... 837 LUT. OJITHHy, PeMecjiemioe iipoh3boactbo b MojiAOBe h Bajiaxmi b X — XVII bb. (OcHOBHue npoOjieMii b CBeie He^aBHO npcmeAeHHbix HCCJieAOBaHHfl) 869 3AMETKH H COOBIIţEHHH K. H. BEJIHKH, JţeBHTb H6H3BecTHnx cjiaBHncKHX AOKyMeHTOB (1569—1636) 897 AJI. BLIAHy, AHTH^aHapaoTCKoe abhikbhhb b Mojiaobo b nomie XVIII Bena . . . 919 K II3yHEHHIO MECTHOH HCTOPHH T. TPBII1HA, H3 BOcnoMHHaHHtt h nepenncKH Tpamia JţoAH.............. 927 B. KAPABMIII, BoAHHue h cyKHOBajibHhie Mejibimiţu b aojihhb JKajieuia (ye3A Top»?) b XVII—XIX bb.......................................... 931 K. IIIEPBAH, Bopb6a roponiaH H3 Kbmnyjiynr-MycHeji npoTHB ieoAajibHoro rHeia b XVII —XVIII bb........................................ 953 JţOKyMEHTAJIBHBIE HCCJIEJţOBAHHH Anojioriia BepwaxTa b sanaAnoit CypwyaaHOit HCTopnorpaiHH [9.una KaMnyc) 971 HAyHIIAH ÎKH3HB............................................... 997 PELIEH3IIH....................................................1011 0B30P JKyPHAJIOB..............................................1043 3AMETKM ■ ■ ..................................................1065 | B. A. B4PP\ |...............................................1087 www.dacaromamca.ro 1090 SOMMAIEE Pace- LA VICTOIRE DEFINITIVE DU SOCIAL1SME DANS LA R. P. ROUMAINE L’achfevement de la collectivisation — victoire du peuple entier....... 779 GR. VÎLCEANU, Aspccts de la lutte du Parti Ou\rier Roumain pour la crdation et le ddveloppement de la base technique et matdrielle de 1’agriculture . . . 793 Etudes N. COPOIU, Les organisations professionnelles de la classe ouvrifere de Roumanie au cours des anndes 1910 — 1914 .................................... 811 M. IOSA, Actions de la paysannerie roumaine au cours de la pdriode 1907 — 1917 . . 837 ŞT. OLTEANU, La produclion arlisanale en Moldavie et en Valachie du X® auOCVII® sid ele (Probldmes de base â la lumifere des recherches rdcentes).... 869 NOTES ET COMMUNICATIONS C. N. VELICHI, Neuf documents slaves inddits (1569 — 1636) ............ 897 AL. VIANU, Manilestations anliphanariotes en Moldavie â la fin du XVIII6 silele . . 919 CONTIUBUTICNS D’HISTOIIiE LOCALE TH. TR’PCEA, Les mdmoires et la correspondance de Traian Doda............ 927 V. C&RĂBIŞ, Les moulins â farine et â foulon de la valide du Jaleş (Gorj) aux XVII® — XIX® sidcles....................................................... 931 C. ŞERBAN, La lutte des citadins de Cîmpulung-Muscel contre l’oppression fdodale aux XVIR-XVIII® sidcles............................................ 953 Etudes documentaires L’apologie de la Wehrmacht dans l’historiographie bourgeoise d’Occident (Eliza Campus) 971 LA VIE SCIE.NTIFIQlE............................................... 997 COMPTES RENDUS.....................................................1011 LA REVUE DES REVUES................................................1043 NOTES............................................................ 10b5- | V, A. VARGA 1 1087 www.dacaromamca.ro LUCRĂRI APĂRUTE IX EDITURA ACADEMIEI R.P.R. ISTORIE » * , Istoria lloniinirl, voi. I, 801 p. cu 100 fig. + 10 pl.,451ci; voi. II, 1150 p., 45 lei. , * » Rin istoria Transilvaniei, voi. I, cd. a Il-a, 232 p. + 11 pl.; voi. II, 403 p., bande- rolate 55 lei. , * » Stuilll şl materiale de istorie medie, voi. IV, 584 p. + 10 pl., 20,30 lei. GEORGE POTRA, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1591—1821), 820 p., 34,00 lei. CARL GOLNER, Ttirclca, Dlo curopiiiselie Tiirkrndruckc des XVI. Jnlirliundcrls, I Bând, 401 p., 20,50 lei. , * , Documente privind I nirea Principatelor, voi. I, Documente Interne (1851 — 1857), 783 p. + 8 pl., 38,50 lei. , * , Documente privind relaţiile agrare tn veacul al XYIII-lca, voi. I, Ţara Roinincască, 001 p., 40,20 lei. A Ii II E O 1.1) G I E , * , .Materiale şl cercetări arheologice, voi. VII, 087 p. + 13 pl., 03 lei. , * , Mu III Şl cercetări de nuinisiii tică, voi. III, 030 p. + 1 pl., 31,50 lei. , * , Arheologia Moldovei, voi. I, 300 p. + 1 pl., 40,10 lei. , * , Studii şl comunicări. Arheologie Istorie —Etnografie, voi. IV, 312 p. +25 pl., 18,70 lei. YI.AD1M1R DUMITRESCU, Accropola de lnclncraţie din epoca bronzului de Ia (Irna, 380 p.+ CI.X1II pl., 89 lei. D. BERCIU, (nu(ribu|ii la problemele neoliticului In Bomlaia in lumina noilor cercetări, 501 p. 15 pl.. 80 lei. www.dacaromamca.ro