ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMlNE SECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE Şl INSTITUTUL DE ISTORIE DIN BUCUREŞTI www.dacoromanica.ro EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMlNE „STUDII” REVISTĂ DE ISTORIE APARE DE 6 ORI PE AN ____________ COLEGIUL DE REDACŢIE --------------------- Acad. P. Con îTANTINES( U - IAŞI (directorul Colegiului de redac(ie); EOgen STĂnesco (redactor şef); : cad. A. Otetea ; T. Bognariu, membru corespondent al Academiei R.P.R.; L. BAnyai ; M. Berza ; V. Cuerestesiu; T. GEORGESCU; V. MAC'IU; ŞT. PAKCTJ; V. POPOVICl Redacţia : Bucureşti, B-dul Generalisimul Stalin nr. 1 Telefon: 18.25.86 www.dacaromamca.ro SUMAR STUDII i!*- L. BĂNYAI şi ELENA GHERAN, Din activitatea P.C.R. pentru făurirea unităţii de luptă a oamenilor muncii romlni şi de alte naţionalităţi împotriva regimului burghczo-moşieresc...................................................1123 V. PAPACOSTEA, Originile tnvăţămintului superior In Ţara Romlnească.......1139 CORNELIA C. BODEA, Din activitatea revoluţionară a „Junimii Române” de la Paris Intre 1851 şi 1853 ................................................. 1169 NOTE ŞI COMUNICĂRI S. IANCOVICI, Date noi despre Bimbaşa Sava................................1187 I. NEACŞU, Cu privire la componenţa socială a locuitorilor din Oltenia participanţi la lupta împotriva pazvangiilor şi la războiul ruso-turc (1806 — 1812) . 1203 GH. CRONŢ, Pravila de Ia Govora din 1640 .................................. 1211 C. ŞERBAN, O publicaţie contemporană referitoare la campania de la Prut (1711). . 1227 MATEI D. VLAD, Date privind renta feudală In satele de colonizare din Ţara Romlneas- că (prima jumătate a secolului al XVII-lca) ..........................1235 STUDII DOCUMENTARE Din realizările recente ale istoriografiei moderne şi contemporane cehoslovace (V. A. Varga)........................................................1265 PROBLEMELE TRATATULUI „ISTORIA ROMÎNIE1” Dezbaterile privind macheta volumului IV din tratatul „Istoria Rmnlnici”...1273 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ Sesiunea metodico-ştiinţifică iniei regională de la Iaşi (28 —30 mai 1961 )(Zenooia licUndeanu şi L. Şlejănescu); Excursia ştiinţifică In R. S. Cehoslovacă, R. P. Polonă şi R. D. Germană (C. Mocanii); Muzeul de istorie feudală de la Cetatea Bran (C. Şerban); Cronică........................................................1281 RECENZII , * , Contribuţii la istoria capitalului străin In Romlnia, Bucureşti, Edit. Academici R.P.R., 1960, 591 p. (/. Puia).......................................1289 www.dacaromamca.ro 1122 ANGELO TAMBORRA, Cavour e i Balcani, Torino, 1958, 409 p. (Dan Berindei) . . . * # Istoria universală în zece volume, voi. III, sub redacţia ; N. A. Sidorova (redac- * * tor responsabil), N. I. Konrad, I. P. Petruşevski, L. V. Cerepnin, Bucureşti, Edit. ştiinţifică, 1960, XX + 908 p. + 19 hărţi + 26 planşe (R. Manolescn) . . . . . * . Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea raun- * * citoare In bătălia pentru reforma agrară din 1944—1945, Studii şi referate mono- grafice, voi. III, Bucureşti, Edit. politică, 1960,241 p. (T. Udrea)......... REVISTA REVISTELOR Bonpocbi Mctophh KnCG Opras MHCTHTyTa MapKCH3Ma-jiemiiiii3Ma npii LţK KIICC, Moscova, nr. 1-6/1960 (V. Tănăsescu)........................... BecTHiiK HCTopwH MHpoBoit KyjibTypbi. AuajeMHH«ayi< CCGP, OT^ejienue hcto- pmiecuHX Hayu. H3R. Toc. HayuHoît EC9, Moscova, nr. 6 (18), 1959—1 (19) — 6(24) 1960, (V. Asproiu).............................................. . * . „The English historical review”, Londra, Ed. Longinans, voi. LXXV, nr. 294 — * 297/1960, 768 p. (S. Columbeanu) ...................................... ÎNSEMNĂRI Istoria nomînlei. — I. BARNEA, Descoperiri arheologice din epoca feudală la Mangalia, în „Materiale şi cercetări arheologice”, 1959, VI, p. 903 — 910 + 4 fig. (C.N.); M. M. ZALÎŞKIN, IIojiHTiiKa UeitTpajiHTeTa npaBHmwx KpyroB PyMbiHHH b 1875—1876, în „BecTiniK MocnoBCKoro YHHBepCHTeTa11,1957, nr. 3, p. 27— £8 (S.I.). Istoria U.R.S.S. — I. R. KLOKMAN, OuepKH coitiiaJibHo-3Ko«oMHHecnoit HCToptiH ropo^oB ceBepo-3anafla Pocchh b cepejţmie XVIII b., Moscova, Editura Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., 1960, 221 p. (C.Ş.); M. B. FRIDMAN, OTMeHa KpenoCTHoro npaBa b EeJiopycCHH, Minsc, Ed. Universităţii de Stat bieloruse ,,V. I. Lenin”, 1958, 201 (-203) p.+l h. (V.B.). Istoria Universală. — K. BENDA, Le projet d’alliance hungaro-suădo-prussienne de 1704, în „Studia HIstorica Academiae Scientiarum Hungaricae”, Budapest, Akadămiai Kiado, 1960, 26 p. (R.P.); GY. EMBER, Zur Geschichte des Aussenhandels Ungarns im XVI. Jahrhundert, în „Studia Historica Academiae Scientiarum Hungaricae”, Budapest, Akadămiai Kiadd, 1960, 54 p. (R. P.); . * . BoccTaSwe 1863 r. h pyccno- nojibCKne peBojyoitHoifiJHe CBH3H 60-x rofloB. CSopHHK CTaTettH MaTepwajioB, Sub redacţia lui V. D.Koroliuk şi I. S. Milller. Acad. U.R.S.S., Institutul de sla- vistică, Moscova, 1960, 728 p. (S.I.); FRANCESCO ANELLI, Italia e Romania, brevi note su una „politica latina” nell’ottocento, în „Convivium”, N. S., III (1960) (L.Ş.); SAPORI ARMANDO, L’elă della Rinascila. Secoli XIII-XVI. Milano, 1958, 463 p. (S.C.); GUILLEMIN HENRI, Les origtnes de la Commune : L’hărol'que dăfense de Paris (1870—1871). Paris, Gallimard (1959) 421 ( — 424) p. (S.C.); P. V. GUROVICI, BceofîmaH CTanua b AhrjiHH 1926 ro^a, Editura Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., Moscova, 1959, 222 p. (N.N.). Bizantinolo- gie. — . * , reonOHHKH. BH3aHTHttCHaH Cem,CKO-X03HîiCTBeHHaH BIIItHKJIO- negHH X Bena, Moscova, Leningrad, 1960, 374 p. (S.I.); IHOR SEVCENKO, Alexios Makrembolites and his „Dialogue between the rich and the poor”. 36opHHK PafloBa GnwCKe AnafleMiie Hayua Bn3aimiHojioiiiKH HhCTHTyT, VI, 1960, Belgrad, p. 187—228 (E.Fr.); H. GLYKATZIAHRWEILER, Recherches sur l’ad- ministration de l’Empire byzantin aux IXe —XI® siăcles. Bulletin de correspon- dance hellănique, LXXXIV (1960), 1, p. 1-111 (E.Fr.). Bibliografie, Arhivis- «ică, Muzeografie. — , * , Industria textilă din Braşov şi Ţara Bîrsei, Catalog de documente (1413—1820), voi. I, Bucureşti, 1960, 595 p. + 10 planşe. Direcţia Generală a Arhivelor Statului (C.Ş.); MANIO STOIANOV, EiJirapCHa Bi,3po?K- JteilCKa KHHHvHHna (Literatura renaşterii bulgare), voi. II, Sofia, 1959, 958 p. (A.C.); , * , Zprăvy pamătkove păce, 1960, XX, 2, p. 49 — 100 (C.N.) ■ . ■ Pag, 1294 1299 1305 1313 1318 1327 1335 www.dacaromamca.ro S T U D I I DIN ACTIVITATEA PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMÎNIA PENTRU FĂURIREA UNITĂŢII DE LUPTĂ A OAMENILOR MUNCII ROMÎNI ŞI DE ALTE NAŢIONALITĂŢI ÎMPOTRIVA REGIMULUI BURGHEZO-MOŞIERESC DE prof. univ. L. BÂNYAI şi ELENA GHEBAN Unitatea de năzuinţe a oamenilor muncii de pe întreg cuprinsul patriei noastre socialiste, frăţia lor de nezdruncinat sînt minunate cuceriri ale luptei clasei muncitoare, condusă de avangarda sa, Partidul Munci- toresc Bomîn, continuatorul tradiţiilor eroice ale Partidului Comunist din Bomînia. Frăţia oamenilor muncii romîni şi de alte naţionalităţi din ţara noastră are rădăcini adinei în istorie. în decursul secolelor, masele munci- toare ale poporului romîn şi ale naţionalităţilor conlocuitoare, unite prin comunitatea de interese, au găsit în mod firesc drumul înţelegerii, în ciuda încercărilor de dezbinare din partea claselor exploatatoare şi a puterilor cotropitoare. Astfel masele populare romîne şi maghiare din Transilvania au luptat umăr la umăr în marile răscoale ţărăneşti din evul mediu, în apărarea pămîntului natal împotriva invaziei otomane şi a cotropirii habsburgice, în luptele revoluţionare pentru doborîrea jugului feudal. Clasele dominante, fără excepţie, au împletit exploatarea oamenilor muncii cu asuprirea naţională şi cultivarea urii şovine. Aceasta s-a vădit cu limpezime în Transilvania, unde, atît Imperiul austro-ungar cît şi guvernele burghezo-moşiereşti romîne, atît dictatura fascistă a Iui Anto- nescu cît şi dictatura fascistă a lui Horthy, au dus o politică de cruntă asuprire şi discriminare naţională, de dezbinare şovină a oamenilor muncii. O dată cu dezvoltarea mişcării muncitoreşti în ţara noastră şi matu- rizarea conştiinţei de clasă a proletariatului, lupta de eliberare a poporului se leagă de sarcina istorică a clasei muncitoare, aceea de a conduce, în frunte cu partidul ei revoluţionar, lupta maselor împotriva exploatării www.dacaromamca.ro 1124 L, BANYAI Şl E, GHERAN 2 capitaliste şi moşiereşti. „Partidul Comunist din Eomînia — arată tova- răşul Gh. Gheorghiu-Dej — este rezultatul unui proces îndelungat de dezvoltare istorică a poporului nostru, rezultatul luptei sale de veacuri pentru eliberarea socială şi naţională, continuată şi ridicată pe o treaptă superioară de mişcarea muncitorească revoluţionară” K ★ Marx şi Engels, fondatorii comunismului ştiinţific, au dovedit că năzuinţa muncitorilor de orice naţionalitate spre unitate şi solidaritate frăţească îşi are izvorul în condiţiile de viaţă ale proletariatului. Situaţia economică a muncitorilor, locul lor în sistemul producţiei sociale sînt’ determinate în orînduirea capitalistă de dominaţia capita- lului asupra muncii salariate. Unitatea muncitorilor în scopul eliberării de sub exploatarea capitalistă corespunde intereselor fundamentale ale luptei de clasă a proletariatului. Marx şi Engels au arătat că doborîrea orînduirii capitaliste, eliberarea poporului muncitor de sub orice exploa- tare şi asuprire se pot realiza numai pe calea internaţionalismului pro- letar, pe calea luptei unite a proletarilor din toate ţările şi de toate naţiona- lităţile. Lozinca „Proletari din toate ţările, uniţi-vă !”, cu care se încheie Manifestul Partidului Comunist, exprimă, cu deplină claritate, concepţia internaţionalismului proletar. Marx şi Engels au formulat principiile internaţionalismului proletar, principiile luptei solidare a proletariatului împotriva frontului comun al burgheziilor diferitelor ţări. „Prin faptul că situaţia muncitorilor din toate ţările este aceeaşi — scria Engels la 9 decembrie 1847 —, prin faptul că interesele lor sînt identice şi că duşmanii lor sînt identici, trebuie şi ei să lupte împreună, trebuie să opună înfrăţirii burgheziei tuturor naţiu- nilor o înfrăţire a muncitorilor tuturor naţiunilor” 1 2. După apariţia proletariatului pe arena politică a ţării noastre, în a doua jumătate a secolului trecut, internaţionalismul său se manifestă prin greve şi manifestaţii comune ale muncitorilor romîni şi de alte naţio- nalităţi, prin activitatea comună în organizaţiile profesionale de luptă, în formarea partidului unic al clasei muncitoare, în solidarizarea cu lupta muncitorimii din alte ţări, în participarea la congresele muncitoreşti internaţionale, în răspîndirea ideilor marxiste, tezaur comun al munci- torilor din toate ţările şi de toate naţionalităţile. Dezvoltînd teoria marxistă în noile condiţii ale trecerii capitalis- mului în ultimul său stadiu, monopolist, V. I. Lenin a explicat că, o dată cu dezvoltarea inegală a capitalismului la diferite popoare, se adînceşte inegalitatea de dezvoltare naţională, se agravează asuprirea naţională. La baza contradicţiilor naţionale, a jugului naţional şi a aţîţării şovine stau contradicţiile sociale, antagoniste, caracteristice societăţii capitaliste. Marxism-leninismul arată că, prin dezbinarea muncitorilor de diferite naţionalităţi, burghezia urmăreşte, de fapt, intensificarea exploatării lor. Datoria internaţionalistă a muncitorilor conştienţi, spunea Lenin, este ca, la încercările burgheziei de a-i scinda şi de a-i dezbina, să răspundă 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtntări, ed. a IV-a, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956, p. 361' 2 K. Marx-F. Engels, Opere, voi. 4, Edit. politică, Bucureşti, 1958, p. 416. www.dacaromamca.ro 3 FĂURIREA UNITĂŢII DE LUPTA A OAMENILOR MUNCII 1125 cu realizarea unităţii muncitorilor aparţinînd diferitelor naţiuni şi naţiona- lităţi. „Dominaţia capitalului — scria V. I. Lenin — este internaţională. Iată de ce şi lupta muncitorilor din toate ţările pentru eliberarea lor reuşeşte numai atunci cînd muncitorii luptă împreună împotriva capi- talului internaţional’ ’*. Lenin a dat următoarea indicaţie referitoare la lupta împotriva încercărilor de dezbinare naţionalistă a muncitorilor: „Cel care vrea să aducă servicii proletariatului trebuie să contribuie la unirea munci- torilor tuturor naţiunilor, luptînd neîncetat împotriva naţionalismului burghez, atît « propriu » cît şi străin” 1 2. ’ Lenin a accentuat în repetate rînduri necesitatea luptei unite a muncitorilor împotriva frontului unit al burgheziei, atît pe plan interna- ţional, cît şi în cadrul ţării respective. „Capitaliştii şi moşierii — scria Lenin în 1913 — vor cu orice preţ să dezbine pe muncitorii diferitelor naţiuni, în timp ce ei, puternicii acestei lumi, se înţeleg de minune între ei ca acţionari ai «unor afaceri rentabile », aducătoare de milioane • • • creştini şi evrei, ruşi şi germani, polonezi şi ucraineni, toţi cei care dispun de capital exploatează în deplină armonie pe muncitorii aparţinînd tuturor naţiunilor” 3. Unirea muncitorilor de orice naţionalitate dintr-o ţară, în organi- zaţii proletare unice întăreşte forţa mişcării muncitoreşti şi contribuie la educarea maselor largi ale oamenilor muncii în spiritul internaţionalis- mului proletar. ’ Lenin a arătat totodată că solidaritatea internaţionalistă a munci- torimii este indisolubil legată de principiul egalităţii în drepturi a tuturor naţiunilor şi naţionalităţilor în toate domeniile vieţii sociale, economice, politice şi culturale. „îfu este marxist şi nici măcar democrat — scria Lenin — acela care nu recunoaşte şi nu apără egalitatea în drepturi a naţiunilor şi a limbilor, acela care nu luptă împotriva asupririi naţionale •de orice fel ar fi ea, sau împotriva inegalităţii în drepturi”4. ’ îndatoririle internaţionaliste ale proletariatului nu sînt în contra- dicţie cu îndatoririle sale naţionale. Mişcarea muncitorească revoluţio- nară din fiecare ţară se bazează pe unitatea sarcinilor naţionale şi inter- naţionale ale clasei muncitoare, pe îmbinarea: luptei de clasă a proletaria- tului cu lupta de eliberare naţională, cu lupta pentru progresul social al ţării. Lenin precizează că „proletariatul nu poate fi indiferent şi nepăsător iaţă de condiţiile politice, sociale şi culturale în care se desfăşoară lupta lui şi, prin urmare, nu-i poate fi indiferentă nici soarta ţării lui” 5. Lupta proletariatului împotriva orînduirii burgheze nu înseamnă nicide- cum ostilitate faţă de naţiune; dimpotrivă, proletariatul luptă pentru a se situa în fruntea forţelor progresiste ale naţiunii, pentru a uni majori- tatea naţiunii împotriva claselor exploatatoare — burghezia şi moşie- rimea —, condamnate de istorie. 1 Marx-Engels-Lenin, Despre internaţionalismul proletar, Edit. politică, Bucureşti, 1959, jp. 251-252. 2 V. I. Lenin, Opere, voi. 20, Edit. P.M.R., Bucureşti, 1950, p. 9. 3 Ibidem, voi. 13, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 74. 4 Ibidem, voi. 20, p. 12. 5 Ibidem, voi. 15, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 185. www.dacaromamca.ro 1120 L. BANYAI şl E. GHERAN 4 Un exemplu grăitor de unire a sarcinilor naţionale ale proletaria- tului cu cele internaţionale îl oferă mişcarea muncitorească revoluţionară din Rusia. Ridicînd proletariatul rus şi masele ţărănimii la luptă împotriva ţarismului şi a orînduirii capitaliste, partidul comunist a unit în revoluţie toate popoarele asuprite din cuprinsul Rusiei, eliberîndu-le de sub jugul naţional, şi totodată a deschis întregii omeniri calea eliberării sociale şi naţionale. - Ideile Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, „s-au ’răspîndit în întreaga lume şi au avut un uriaş ecou în rîndurile maselor largi din Romînia, găsind în condiţiile economice,, şi sociale din ţara noastră un teren deosebit de fertil” Mari acţiuni revoluţionare au avut loc în Moldova împotriva guvernu- lui burghezo-moşieresc înfeudat puterilor imperialiste agresive, în teritoriul ocupat de trupele germane împotriva subjugării şi jefuirii ţării precum şi în Transilvania, „unde lupta de clasă a proletariatului se împletea, strîns cu lupta împotriva asupririi naţionale, pentru scuturarea jugului habsburgic”1 2. Avîntul revoluţionar din perioada 1917—1921, experienţa acumulată în focul marilor bătălii de clasă din aceşti ani, culminînd cu greva gene- rală din octombrie 1920, au demonstrat unitatea mişcării muncitoreşti revoluţionare din întreaga ţară şi au arătat necesitatea creării unui partid, de tip nou, credincios învăţăturii marxist-leniniste, ideilor internaţiona- lismului proletar. Crearea Partidului Comunist din Romînia a marcat o nouă etapă istorică în lupta proletariatului şi a maselor muncitoare, constituirea statului-major revoluţionar unic al mişcării muncitoreşti, afilierea la Internaţionala a IlI-a, bazată pe principiile leniniste. ★ întemeindu-şi întreaga sa activitate pe legile dezvoltării sociale şi exprimînd interesele clasei celei mai înaintate, clasa muncitoare, şi ale întregului popor muncitor, Partidul Comunist din Romînia, de la crearea sa, s-a călăuzit în problema naţională de învăţătura marxist-leninistă. „Partidul — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — a luptat cu hotărîre pentru deplina egalitate în drepturi a oamenilor muncii de toate naţiona- lităţile, împotriva asupririi naţionale, a combătut cu intransigenţă naţio- nalismul, şovinismul, antisemitismul, a promovat neobosit ideile interna- ţionalismului proletar” 3. Partidul a condus lupta tuturor oamenilor muncii din ţara noastră împotriva regimului burghezo-moşieresc, pentru constru- irea unei societăţi eliberate de exploatare socială şi asuprire naţională. Prin însăşi structura sa, Partidul Comunist din Romînia a fost un model de internaţionalism proletar. Partidul a cuprins, de la constituirea sa, pe cei mai buni fii ai poporului nostru muncitor, fără deosebire de naţionalitate. Partidul Comunist din Romînia a luptat neobosit pentru făurirea şi închegarea unităţii de acţiune a oamenilor muncii romîni, maghiari, germani, evrei, sîrbi etc. din ţara noastră, arătînd totodată. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtniări, 1959 — 1961, Edit. politică, Bucureşti, 1961» p. 429. 2 Ibidem, p. 430. 3 Ibidem, p. 434. www.dacaromamca.ro 5 FĂURIREA UNIT AŢII DE LUPTA A OAMENILOR MUNCII 1127 că fără această unitate nu se poate realiza eliberarea de sub jugul exploa- tării sociale şi asupririi naţionale. Comuniştii au demascat neobosit în faţa maselor demagogia naţiona- listă a burgheziei şi moşierimii, cîrdăşia între capitaliştii şi moşierii romîni şi cei din rîndurile minorităţilor naţionale. Comuniştii au arătat maselor că exrploatatorii, uniţi prin interese comune de clasă, stau cot la cot şi în bună înţelegere în diferite consilii de administraţie ale băncilor, ale societăţii miniere „Petroşani”, ale uzinelor „Beşiţa” etc., împărţind profiturile obţinute prin jefuirea deopotrivă a muncitorilor romîni şi de alte naţionalităţi. „împotriva adevăraţilor jefuitori ai ţării, capitaliştii de orice sînge — se explica într-un articol apărut în „Scînteia” ilegală din 1938 —, guvernul nu face nimic... Nimic împotriva trusturilor care stăpînesc industria! Nimic împotriva cartelurilor care impun preţuri duble, nimic împotriva cametei băncilor ! Căci vedeţi că în trusturi şi carteluri stau, mînă în mină cu spoliatorii evrei, germani şi unguri, spo- liatorii romîni” x. Guvernele reacţionare, slujind interesele exploatatorilor, luau în schimb diferite măsuri de constrîngere economică, politică şi culturală faţă de masele minorităţilor naţionale. Deşi ascuţişul acestor măsuri discriminatorii era îndreptat împotriva minorităţilor naţionale, regimul burghezo-moşieresc lovea deopotrivă şi în interesul maselor muncitoare romîne. Nenumărate legi testrîngeau drepturile minorităţilor naţionale în ce priveşte participarea la viaţa politică a ţării. Sute de mii de locuitori din rîndurile lor nu obţineau dreptul de cetăţenie şi astfel nu aveau posi- bilitatea de a primi vreun post sau angajare. Listele electorale se întoc- meau în aşa fel, încît să fie cît mai puţini alegători „minoritari”. întreprinderile capitaliste şi instituţiile de stat făceau concedieri masive de muncitori şi funcţionari maghiari, evrei etc. Aceste concedieri abuzive, efectuate în baza măsurilor de aşa-zisă „protecţie a muncii naţionale”, erau urmate de concedieri ale muncitorilor romîni, de inten- sificarea în general a exploatării şi terorizării muncitorilor rămaşi în slujbă. Articolul apărut în „Scînteia” ilegală în 1934, intitulat Aţîţările naţio- nalist-şoviniste şi planul guvernului naţional liberal de flămînzire a maselor, remarca în mod just că „prigoana dezlănţuită împotriva naţionalităţilor asuprite nu le priveşte numai pe acestea, ci şi pe masele muncitoare romî- neşti”. De aceea în încheierea articolului se arăta că „toate forţele munci- toare trebuiesc mobilizate pentru lupta în front unic, împotriva aţîţării şoviniste şi a loviturilor îndreptate contra naţionalităţilor asuprite ’;... împotriva concedierii muncitorilor şi funcţionarilor de naţionalităţi asu- prite ; împotriva examenelor de limbă romînă, a permutărilor şi a oricăror şicane, sub pretextul cărora sînt concediaţi muncitorii şi funcţionarii de naţionalităţi asuprite. Pentru dreptul de folosire a limbii (materne) în toate întreprinderile şi serviciile de stat şi particulare;... împotriva oricărui fel de prigoană naţională şi împotriva aţîţării de ură şovinistă” 1 2 1 „Scînteia”, anul VIII, nr. 3 (93) din 31 ianuarie 1938. 2 „Scînteia” nr. 4, 1934. www.dacaromamca.ro 1128 L. BANYAI şi E. GHERAN 6 Lovind în cultura naţională progresistă a poporului romîn, guver- nele burghezo-moşiereşti au căutat totodată să împiedice dezvoltarea culturii şi învăţămîntului în limba maternă a minorităţilor naţionale. Multe şcoli şi instituţii culturale în limba minorităţilor naţionale au fost închise, iar cele rămase au fost lăsate în seama bisericilor. Folosirea limbii minorităţilor naţionale era interzisă în administraţie şi justiţie. Şcolile de stat şi’cele confesionale erau focare de răspîndire a otrăvii şovinismului, a ideologiei dezbinării oamenilor muncii de diferite naţionalităţi, a învrăj- birii popoarelor. în lucrările istoricilor burghezi erau proslăvite luptele fratricide între poporul romîn şi naţionalităţile conlocuitoare, prezen- tîndu-se concurenţa dintre clasele exploatatoare drept conflict de neîm- păcat între popoare. Demagogia şovină slujea claselor exploatatoare ca diversiune pentru dezbinarea oamenilor muncii, cu scopul de a-i subjuga şi exploata şi mai crîncen. Prin răspîndirea prejudecăţilor naţionaliste, burghezia şi moşie- rimea au urmărit să întunece conştiinţa maselor ascunzînd-le adevă- ratele cauze ale mizeriei şi suferinţelor lor. Politica de asuprire naţională a guvernelor capitaliştilor şi moşie- rilor romîni a fost larg folosită de clicile conducătoare reacţionare ale mi- norii ăţilor naţionale pentru aţîţarea urii împotriva poporului romîn, pentru izolarea maselor muncitoare ale minorităţilor naţionale de cele roniîne, pentru atragerea lor în partidele naţionaliste proprii, propovă- duind aşa-zisa „unitate naţională” dintre exploataţi şi exploatatori. în timp ce agenţii claselor exploatatoare aţîţau prin propagandă şovină pe oamenii muncii de diferite naţionalităţi unii împotriva altora, partidele burgheziei şi moşierimii romîne, maghiare, germane, evreieşti etc. încheiau între ele pacte electorale şi înţelegeri de culise, îndreptate împotriva poporului muncitor. Politica de asuprire şi învrăjbire naţională a guvernelor burghezo- moşiereşti a fost însoţită în politica externă de trădarea intereselor ţării, de înfendarea ei tot mai accentuată puterilor imperialiste, marilor mono- poluri internaţionale. în documentele şi publicaţiile P.C.E., în rezoluţiile congreselor, a fost demascată în mod consecvent politica burgheziei .şi moşierimii de asuprire a naţionalităţilor conlocuitoare, de dezbinare şovină a oamenilor muncii, de cîrdăşie cu exploatatorii interni şi externi, politică de trădare a intereselor naţionale. Congresele Partidului Comunist din Eomînia au explicat limpede oamenilor muncii că singura cale de eliberare de sub jugul exploatării sociale şi asupririi naţionale este lupta unită împotriva tuturor exploata- torilor, indiferent de naţionalitate, pentru răsturnarea regimului burghezo- moşieresc şi construirea societăţii socialiste. Congresul al II-lea al Partidului Comunist din Eomînia, ţinut în 1922, consacră o rezoluţie specială privind „Chestiunea naţionalităţilor”. După ce constată că burghezia şi moşierimea aflată la conducerea statului oaută să-şi menţină şi să-şi întărească dominaţia sa asupra poporului muncitor aţîţînd şi întreţinînd ura între ţăranii şi muncitorii romîni şi cei www.dacaromamca.ro 7 FĂURIREA UNITĂŢII DE LUPTA A OAMENILOR MUNCII 1129 de alte naţionalităţi din ţara noastră1, rezoluţia congresului cheamă la luptă pentru deplina egalitate în drepturi a naţionalităţilor conlocuitoare cu poporul Tomîn. Rezoluţia în problema naţională a Congresului al III-lea al parti- dului, din 1924, constată că toate încercările făcute de naţionalităţile conlocuitoare „pentru îmbunătăţirea stării lor economice, politice şi cul- turale au fost pînă acum zădărnicite prin trădările propriilor lor bur- ghezii şi prin teroarea fără frîu... a claselor stăpînitoare ale Romîniei” 2. De aceea Congresul al III-lea al P.C.R. a trasat ca sarcină comuniştilor să agite muncitorimea aparţinînd minorităţilor naţionale „împotriva şovinismului propriei burghezii” şi să lumineze fără încetare masele mun- citoare romîneşti asupra faptului că lupta minorităţilor naţionale îm- potriva puterii burgheziei romîne „întăreşte lupta de dezrobire a prole- tariatului romîn” 3. în rezoluţia Congresului al IY-lea, din 1928, se accentua: „E ne- voie să se explice muncitorilor şi ţăranilor de diferite naţionalităţi că succesul eliberării lor social-economice şi naţionale depinde de lupta co- mună a proletariatului şi ţărănimii din România atît împotriva burgheziei romîneşti, cît şi împotriva burgheziei lor naţionale...” 4. Rezoluţia Congresului al Y-lea al partidului, ţinut în 1931, preci- zează că sarcina strategică cea mai importantă este „crearea alianţei de luptă a muncitorilor, ţăranilor şi a maselor muncitoare ale naţiunilor asuprite, sub hegemonia proletariatului şi conducerea partidului comu- nist” 5. Rezoluţia arată că, pentru asigurarea rolului de hegemon al pro- letariatului în conducerea luptei maselor populare ale minorităţilor na- ţionale, pentru asigurarea spiritului internaţionalist al acestei lupte, tre- buie demascată trădarea propriei lor burghezii, cîrdăşia ei cu clasele asu- pritoare romîne. Congresul al V-lea al P.C.R. a contribuit în mod deosebit la întărirea spiritului internaţionalist al clasei muncitoare şi la lămurirea comuni- tăţii de interese a maselor muncitoare romîne şi a celor aparţinînd mino- rităţilor naţionale, a importanţei luptei lor unite împotriva exploata- torilor şi asupritorilor comuni. Orientarea justă a Congresului al V-lea s-a reflectat în organizarea şi conducerea unor mari acţiuni unite ale oamenilor muncii romîni şi de alte naţionalităţi din ţara noastră. La grevele şi acţiunile din această perioadă ale minerilor de la Lupeni şi Anina, ale metalurgiştilor din Bucu- reşti, Braşov, Reşiţa, Arad, ale textiliştilor din Iaşi, Satu-Mare, Buhuşi, Sibiu, ale muncitorilor de pielărie din Oradea şi Cluj, au participat ală- turi de muncitorii romîni muncitorii unguri, germani, evrei etc. Eroicele lupte din 1933 ale muncitorilor ceferişti de la Griviţa- Bucureşti şi din alte centre — Paşcani, Cluj, Tîrgu-Mureş — şi ale petro- 1 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia. 1917 — 1944, ed. a II-a, E.P.L.P., Bucureşti, 1953, p. 40. 2 Ibidem, p. 53. 3 Ibidem, p. 54. 4 Ibidem, p. 80. 6 Ibidem, p. 139. www.dacaromamca.ro 1130 L. BANYAI şi E. GHERAN 8 liştilor din Yalea Prahovei, desfăşurate sub conducerea partidului, au ridicat întreaga mişcare muncitorească din ţara noastră la forme revolu- ţionare înalte. Aceste lupte au scos şi mai puternic la iveală capacitatea partidului de a mobiliza muncitorii de toate naţionalităţile în acţiuni unite împotriva exploatării şi asupririi. La procesul intentat conducătorilor luptelor eroice de la Griviţa, respingînd cu dispreţ provocările şovine ale Consiliului de Război, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej a arătat că „mun- citorimea conştientă nu face nici un fel de distincţie de rasă sau naţio- nalitate”. Luptele muncitorilor ceferişti şi petrolişti din ianuarie-februarie 3 933 „au marcat un moment de cotitură în dezvoltarea partidului şi a întregii mişcări muncitoreşti, ... au dat o lovitură puternică politicii de fas- cizare a ţării, au contribuit la creşterea conştiinţei politice şi la îmbogă- ţirea experienţei de luptă a proletariatului”1. In acelaşi timp ele au dat un impuls luptei maselor asuprite ale minorităţilor naţionale. Printre acţiunile revoluţionare ale maselor organizate şi conduse de partid, o însemnătate deosebită a avut răscoala comună a ţăranilor romîni şi maghiari din Yalea Ghimeşului din octombrie 1934. După înăbu- şirea răscoalei, Partidul Comunist din Romînia a organizat lupta solidară a maselor muncitoare din întreaga ţară cu ţăranii arestaţi, contribuind la cimentarea legăturilor frăţeşti între oamenii muncii romîni şi maghiari din ţara noastră. O dată cu creşterea pericolului fascismului şi războiului imperialist antisovietic, după instaurarea dictaturii hitleriste în Germania, o dată cu încercările claselor stăpînitoare de a lichida rămăşiţele de drep- turi democratice, de a răspîndi ideologia rasistă otrăvitoare şi a încuraja bandele ucigaşe fasciste, partidul şi-a intensificat activitatea „pentru făurirea unităţii de acţiune a clasei muncitoare şi strîngerea în jurul pro- letariatului a tuturor păturilor şi categoriilor sociale interesate în pro- păşirea democratică a ţării, apărarea păcii şi a independenţei naţionale”2. în vederea închegării unui larg front popular antifascist, partidul a mobilizat toate organizaţiile de masă, toate forţele care erau gata să lupte împotriva fascismului. La chemarea partidului, s-a încheiat în 1935 alianţa de luptă între organizaţia ţărănească „Frontul plugarilor” şi „Madosz” (Uniunea oa- menilor muncii maghiari din Romînia). Cele două organizaţii, alături de Blocul democratic şi de alte organizaţii democratice, îşi propuneau să lupte „împotriva tuturor tendinţelor de a provoca un conflict armat între popoare şi de a aţîţa ura de rasă”. într-o scrisoare deschisă, intitulată în legătură cil crearea Frontului popular antifascist, din ianuarie 1936, C.C. al P.C.R. demasca aţîţarea la ură a fasciştilor romîni, precum şi a revizioniştilor maghiari, care se mani- festau tot mai deschis în această perioadă. „Prin acţiunile lor şovine, fasciştii romîni — se spune în scrisoare — slăbesc solidaritatea luptei comune a poporului romîn şi a celorlalte naţionalităţi din Romînia contra duşmanului comun : imperialismul fascist şi fascismul din Romînia”. Demascînd uneltirile fasciste, P.C.R. sublinia cu adevărată previziune 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtnturi, 1959 — 1961, p. 435 — 436. 2 Ibidem, p. 436. www.dacaromamca.ro 9 FĂURIREA UNITĂŢII DE LUPTA A OAMENILOR MUNCII 1131 ştiinţifică că „fasciştii romîni urmăresc alipirea la blocul imperialist fas- cist, înhăitarea Romîniei într-o aventură războinică pentru cucerirea de teritorii străine în Uniunea Sovietică, aventură care... nu poate duce decît la o singură cucerire : cucerirea Romîniei de către banda hitle- ristă-horthistă şi dezmembrarea Romîniei” 1. Sub îndrumarea P.C.R., Madosz-ul demască agitaţia şovină şi revizionistă a regimului horthist din Ungaria şi a agenturii sale din Tran- silvania şi arată că ea pregăteşte o nouă catastrofă războinică, o robie şi mai mare a maselor romîne şi maghiare în slujba imperialismului german hitlerist. Madosz-ul combate izolarea naţională şi luptă pentru colaborarea strînsă cu forţele democratice antifasciste romîneşti, sub conducerea P.C.R. Lupta P.C.R. contra fascismului şi pregătirilor de război împotriva U.R.S.S. era legată direct de interesele vitale ale poporului romîn şi ale minorităţilor naţionale. într-o broşură din 1938, intitulată Contra 'peri- colului fascismului şi războiului, partidul arată că numai poporul romîn unit cu naţionalităţile conlocuitoare din Romînia „poate să bareze dru- mul agenturilor Germaniei fasciste”2. Sub îndrumarea partidului, în noiembrie 1938, printr-un memoriu cu mii de semnături, Madosz-ul demască uneltirile fasciştilor romîni şi maghiari în slujba aţîţătorilor la război imperialişti şi scoate în evidenţă necesitatea luptei comune cu poporul romîn, împotriva „tendinţelor im- perialiste”, „care se extind din ce în ce mai mult în bazinul dunărean, nimicesc una după alta independenţa popoarelor mici care locuiesc aici..., primejduind pacea mondială... Noi ungurii ardeleni sîntem legaţi... de poporul romîn. în decursul veacurilor, înflorirea socială a celor două po- poare s-a născut totdeauna din stimă şi ajutor reciproc, în timp ce vrăj- măşia, ura de rasă, exclusivismul naţional, în dauna celuilalt, au netezit mereu calea asupririi comune” 3. ’ Unitatea de luptă a oamenilor muncii romîni şi de alte naţionali- tăţi, sub conducerea P.C.R., a continuat să se manifeste în întreaga pe- rioadă de fascizare a ţării. în această perioadă, politica de trădare naţio- nală a dictaturii fasciste regale, propaganda de ură bestială desfăşu- rată de bandele legionare şi de organizaţiile fasciste germane, demagogia revizioniştilor maghiari au declanşat o acţiune furibundă de învrăjbire a poporului, slăbind rezistenţa naţională în faţa ameninţărilor tot mai grave ale imperialismului hitlerist german şi ale acoliţilor săi horthişti. „Asuprirea popoarelor conlocuitoare — citim într-un articol apărut în ziarul „Scînteia” în noiembrie 1938 — uşurează munca organizaţiilor fasciste şi iredentiste, primejduieşte însăşi existenţa Romîniei şi libertatea naţională a poporului romîn. De aceea problema naţională este una din principalele probleme ale Frontului popular antifascist din Romînia” 4. 1 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia. 1917 —1944, cd. citată, p.268. 2 lbidem, p. 315. 3 L. Bânyai, Despre activitatea Uniunii oamenilor muncii maghiari din Romtnia {MADOSZ), în „Studii”, 1951, nr. 4. * Pentru drepturi egale popoarelor conlocuitoare, In „Scînteia” din 25 noiembrie 1938. www.dacaromamca.ro 1132 L. BANYAI şi E, GHERAN 10 Consecvent poziţiei sale marxist-leniniste în problema naţională, partidul a legat lupta poporului romîn pentru drepturi democratice şi independenţa ţării cu lupta pentru apărarea intereselor vitale de zi cu zi ale maselor muncitoare ale minorităţilor naţionale. In focul unei tot mai hotărîte lupte antifasciste s-a manifestat unitatea dintre oamenii muncii romîni şi cei din rîndurile minorităţilor naţionale. Muncitorii romîni dintr-o serie de întreprinderi apărau muncitorii de alte naţionali- tăţi concediaţi de patroni. Muncitorii de naţionalitate germană de la „Reşiţa” şi-au manifestat împreună cu muncitorii romîni şi de alte naţio- nalităţi ura împotriva hitleriştilor şi a susţinătorilor lor din România. Fascizarea ţării a dus la răpirea nordului Transilvaniei, prin dictatul de la Viena, şi ocuparea teritoriului ţării de către trupele hitleriste germane. Partidul Comunist din Romînia a fost singurul partid politic care s-a ridicat cu hotărîre împotriva politicii trădătoare şi antinaţionale a cercu- rilor guvernante din Romînia, politică care a dus la cedarea nordului Transilvaniei. Sub lozincile partidului comunist, în strigătele „Jos dic- tatura foamei şi terorii lui Carol, jos dictatul imperialist de la Viena, vrem un guvern popular, vrem prietenia cu popoarele libere ale Uniunii Sovietice” x, au avut loc, la Cluj, Braşov, Arad, Timişoara şi în alte oraşe ale ţării, mari demonstraţii de protest împotriva cedării nordului Transil- vaniei. Alături de Partidul Comunist din Romînia, în acţiunile de protest împotriva dictatului ruşinos de la Viena, se aflau Frontul plugarilor şi Madosz-ul, organizaţii de masă democratice ale oamenilor muncii romîni şi maghiari 1 2. Exprimând linia sa internaţionalistă, Partidul Comunist din România, prin documentul Punctul nostru de vedere, editat în septembrie 3940, a îndrumat populaţia română din nordul Transilvaniei pe calea care trebuia s-o urmeze pentru a-şi dobîndi eliberarea naţională. „Trimitem un cuvînt de îmbărbătare — se scria în acest important document de partid—munci- torilor şi ţăranilor romîni predaţi de imperialismul romîn grofilor maghiari şi îi îndemnăm la luptă unită cu muncitorii şi ţăranii maghiari, sub con- ducerea Partidului Comunist din Ungaria, contra regimului de exploa- tare capitalisto-moşierească reacţionară şi imperialistă de acolo. Numai prin lupta unită cu proletariatul maghiar, muncitorii şi ţăranii romîni din Ungaria vor dobîndi eliberarea lor naţională” 3. Dictatura militară-fascistă, ca şi cea horthistă din nordul Transil- vaniei, a organizat şi a patronat deopotrivă arestări, deportări şi masacre împotriva oamenilor muncii din rîndurile naţionalităţilor asuprite. Atro- cităţile comise de fasciştii maghiari împotriva romînilor şi evreilor în te- teritoriul ocupat al Transilvaniei, masacrele organizate de legionari îm- potriva populaţiei evreieşti, persecutarea maselor romîneşti din nordul Transilvaniei şi a maselor maghiare din sudul Transilvaniei au fost puse la cale cu scopul de a învrăjbi poporul romîn şi naţionalităţile conloeui- 1 Demonstraţiile revoluţionare ale maselor muncitoare din Ardeal, In „Sclnteia” din 17 sep- tembrie 1940. 2 Ibidcm. 3 Arhiva Centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., cota A.6.XXIV 1, inventar 1 096. www.dacaromamca.ro 11 FĂURIREA UNITĂŢII DE LUPTA A OAMENILOR MUNCII 1133 toare, pentru a servi interesele aceluiaşi stăpîn, imperialismul fascist german. Cînd, în vara anului 1941, clasele exploatatoare au împins ţara în războiul criminal antisovietic, alături de Germania hitleristă, Partidul Comunist din Romînia a fost singura forţă care a organizat lupta maselor împotriva participării Romîniei la acest război de jaf şi cotropire, împo- triva dictaturii militare-fasciste, pentru ieşirea Romîniei din război şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste. Sub îndrumarea şi conducerea Partidului Comunist din Romînia, Madosz-ul făcea parte, alături de alte organizaţii democratice, din frontul comun de luptă al forţelor patriotice în vederea răsturnării dictaturii mi- litare-fasciste şi a eliberării ţării. în rezoluţia C.C. al P.C.R. din ianuarie 1942, Pieirea sau salvarea poporului romîn, se acoentuează că trebuie arătat ,,atît poporului romîn, cît şi maselor maghiare din Transilvania că demagogia şi campania jal- nicilor trădători de patrie, în frunte cu Antonescu în Romînia şi Horthy în Ungaria, nu servesc decît planul lui Hitler de a nimici atît poporul romîn, cît şi pe cel maghiar, în războiul său tîlhăresc contra Uniunii Sovietice”. Rezoluţia arată că datoria comuniştilor este de a mobiliza masele maghiare ,,pentru aderarea la frontul patriotic al poporului romîn, care are drept scop zdrobirea duşmanului lor de moarte comun, eliberarea lor de sub jugul naţional hitlerist comun şi libertatea naţională” \ Teroarea sîngeroasă a dictaturii fasciste, deportările în masă, sufe- rinţele nemărginite provocate de tîlhărescul război antisovietic au arătat poporului consecinţele oribile ale politicii şovine şi de trădare naţională a burgheziei şi moşierimii. Masele au urmat cu încredere drumul indicat de P.C.R., care, în condiţiile favorabile create prin înaintarea Armatei Sovie- tice eliberatoare pe teritoriul Romîniei, a dus la victoria insurecţiei armate de la 23 August 1944, răsturnarea dictaturii militare-fasciste şi întoar- cerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, alături de glorioasa Armată Sovietică. ★ Instaurarea regimului democrat-popular, reintegrarea Transilvaniei de nord, anularea legilor de discriminare naţională, legiferarea reformei agrare, democratizarea aparatului de stat, pedepsirea criminalilor de război de orice naţionalitate au fost tot atîtea lovituri date naţionalismu- lui şovin, paşi însemnaţi pe calea întăririi sentimentelor de încredere între poporul romîn şi naţionalităţile conlocuitoare. Partidul a mobilizat masele populare în frunte cu clasa muncitoare împotriva asasinilor din faimoasa „gardă a lui Maniu”, împotriva ban- delor diversioniste fasciste germane şi maghiare, care, în solda reacţiunii imperialiste, au încercat să facă provocări în spatele frontului antihitlerist. în condiţiile desfăşurării revoluţiei populare, partidul a considerat că realizarea deplinei egalităţi în drepturi şi a frăţiei naţionalităţilor con- 1 Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia, 1917—1944, ed. citată, p. 353. www.dacaromamca.ro 1131 L. BANYAI şi E. GHERAN 12 locuitoare şi a poporului romîn constituie o parte integrantă a luptei pentru democratizarea ţării, pentru răsturnarea dominaţiei claselor ex- ploatatoare şi construirea socialismului în ţara noastră. Beafirmîndu-şi poziţia sa leninistă în problema naţională, partidul a demascat atît demagogia şovină a reacţiunii romîne, cît şi uneltirile re- vizioniste şi izolaţioniste ale reacţiunii maghiare. Un moment important în lilpta partidului împotriva manifestărilor naţionalist-şovine, de diferite culori, îl constituie plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 1946, care, pe baza expunerii făcute de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, Poziţia Partidului Comunist Romîn faţă de curentele şovine şi revizioniste, a luat o serie de măsuri în vederea rezolvăm problemei naţionale. „Deopotrivă interesate în exploatarea sîngeroasă la care erau supuşi muncitorii şi ţăranii unguri şi romîni — constata expunerea — reacţiunea maghiară şi romînă au dus o politică şovină şi de aţîţare la ură, pentru a abate atenţia maselor populare din Ardeal de la revendicările lor economice, sociale şi politice” \ Expu- nerea prevedea că asigurarea drepturilor şi libertăţilor depline naţionali- tăţilor conlocuitoare este o condiţie a democratizăm ţării, chemînd masele muncitoare, indiferent de naţionalitate, „la luptă... pentru dezvoltarea culturală, politică, socială şi naţională atît a poporului romîn cît şi a na- ţionalităţilor conlocuitoare”2. O însemnătate deosebită în adîncirea unităţii frăţeşti a poporului romîn şi a naţionalităţilor conlocuitoare a avut-o trecerea de la desăvîr- şirea revoluţiei burghezo-democratice, sub conducerea clasei muncitoare şi a partidului ei, la înfăptuirea sarcinilor măreţe ale revoluţiei socialiste. Politica consecventă marxist-leninistă a partidului în problema naţională, politică fundată pe principiile patriotismului socialist şi ale internaţio- nalismului proletar, a devenit politică guvernamentală. Doborîrea de la putere şi lichidarea claselor exploatatoare, interesate în dezbinarea naţio- nalistă a oamenilor muncii, a făcut posibilă statornicirea definitivă a rela- ţiilor frăţeşti dintre poporul romîn şi naţionalităţile conlocuitoare. După unificarea partidului comunist şi a partidului social-democrat pe baza ideologiei marxist-leniniste, rezoluţia Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din decembrie 1948, analizînd rezultatele obţinute în rezolvarea problemei naţionale, a trasat ca sarcină educarea patriotică şi interna- ţionalistă a maselor, combaterea energică a şovinismului de orice fel şi a tendinţelor de izolare naţională. Înfăptuirea consecventă a industrializării socialiste, făurirea unei agriculturi socialiste şi realizarea revoluţiei cul- turale au creat premisele care au dus la rezolvarea deplină şi definitivă a problemei naţionale în ţara noastră. Partidul a tradus în fapte deplina egalitate în drepturi a naţionalităţilor conlocuitoare cu poporul romîn, creînd o strînsă unire între oamenii muncii romîni şi de alte naţionalităţi. Experienţa ţării noastre ca şi a altor ţări socialiste în frunte cu prima ţară socialistă, Uniunea Sovietică confirmă în mod strălucit teza Manifes- tului Partidului Comunist: „în măsura în care va fi. desfiinţată exploa- tarea unui individ de către altul, va fi desfiinţată şi exploatarea unei * 1 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvlnlări, ed. a IV-a, 1955, p. 87. 1 Ibidem, p. 96. www.dacaromamca.ro 13 FĂURIREA UNITĂŢII DE LUPTA A OAMENILOR MUNCII 1135 naţiuni de către alta. O dată cu dispariţia antagonismului dintre clase în «înul naţiunii, va dispărea şi duşmănia dintre naţiuni” \ > Succesele obţinute în construirea socialismului în patria noastră au fost rezultatul luptei poporului romîn şi a naţionalităţilor conlocuitoare, sub conducerea partidului, contribuind la cimentarea unităţii şi frăţiei lor. Strînşi uniţi în jurul partidului, oamenii muncii romîni şi de alte na- ţionalităţi din ţara noastră contribuie prin munca lor creatoare la întărirea patriei comune, socialiste, la făurirea bunăstării poporului. „Patriotismul nostru e dictat de convingerea noastră — spuneau muncitorii de la fabrica de mobile „Simo G4za” din Tîrgu-Mureş în scri- soarea lor adresată Comitetului Central al P.M.R. în zilele contrarevoluţiei -din Ungaria. — Iubim patria noastră comună, Republica Populară Romînă, căci această patrie este căminul nostru, în care viaţa naţionalităţilor con- locuitoare, deci şi a oamenilor muncii maghiari din Romînia, a primit un nou înţeles, noi perspective” 1 2. Relaţiile de colaborare trainică şi întrajutorare frăţească s-au sta- tornicit între masele muncitoare de diferite naţionalităţi în industria so- cialistă, în sectorul socialist al agriculturii, în instituţiile ştiinţifice şi cul- turale. în toate domeniile, oamenii muncii îşi intensifică împreună efor- turile pentru îndeplinirea cu succes a măreţului program, trasat de Con- gresul al III-lea al P.M.R., de desăvîrşire a construcţiei socialiste în patria noastră. • Numeroasele şcoli de toate gradele, ziarele şi revistele care apar în sute de mii de tiraje, secţiile de edituri care scot mii de titluri de cărţi, teatrele, emisiunile de radiodifuziune etc. desfăşoară o activitate cultu- rală în limba maternă a minorităţilor naţionale, exprimînd, în formă na- ţională, acelaşi conţinut al vieţii noi din patria noastră. Diversele insti- tuţii culturale dau nenumărate exemple în forme concrete de colaborare frăţească. în cadrul caselor de cultură, al căminelor culturale şi al clubu- rilor, dau spectacole sute de echipe de brigăzi artistice de amatori, în care activează înfrăţiţi oamenii muncii romîni şi cei de alte naţionalităţi. în nenumărate şcoli unice, cu mai multe secţii, la Universitatea Babeş- Bolyai din Cluj, precum şi în alte instituţii de învăţămînt mediu şi superior tinerii romîni, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi învaţă şi muncesc împreună. „în condiţiile orînduirii democrat-populare, şcoala reprezintă nn mijloc puternic de apropiere între tinerii de toate naţionalităţile, de înlăturare a tendinţelor de izolare naţională şi a rămăşiţelor învrăjbirii naţionale, pe care au cultivat-o clasele exploatatoare” arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej 3. în anii puterii populare, literatura minorităţilor naţionale a cunoscut o largă dezvoltare. Faptul că lucrări ale scriitorilor romîni se traduc în limbile minorităţilor naţionale şi lucrări ale creatorilor din rîndurile aces- tora sînt traduse în limba romînă contribuie la cunoaşterea şi preţuirea 1 K. Marxşi F. Engels, Opere alese In douâ volume, voi. I, ed. a Il-a, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 30. 3 „Scînteia” din 3 noiembrie 1956 (nr. 3 743). 3 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtntări, 1955—1959, Edit. politică, Bucureşti, 1960, p. 606. a — c. 3835 www.dacaromamca.ro 1136 L. BANYAI ş! E. GHERAN 14 reciprocă a valorilor culturale, la o şi mai strînsă apropiere între oamenii, muncii de diferite naţionalităţi. Cultura socialistă a minorităţilor naţionale se dezvoltă într-o unitate organică cu cultura socialistă a poporului romîn. Statul democrat-popular asigură oamenilor muncii de orice naţio- nalitate participarea la conducerea şi gospodărirea treburilor obşteşti, în activitatea organelor politice, economice şi culturale, atît a celor locale cît şi a celor centrale. Toţi oamenii muncii, de orice naţionalitate, simt în viaţa de toate zilele că ei sînt fiii aceleiaşi patrii care le asigură aceleaşi drepturi şi libertăţi, aceleaşi posibilităţi de dezvoltare. în urma schimbărilor petrecute în conştiinţa oamenilor, a răspîn- dirii ideologiei socialiste în lupta intransigentă împotriva ideologiei bur- gheze, se înlătură din conştiinţa oamenilor din ce în ce mai mult naţio- nalismul şi şovinismul. „Lrn rod minunat al politicii leniniste a partidului nostru, al muncii educative desfăşurate de partid — arăta tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej în cuvîntarea sa de la Cluj ţinută la 13 martie 1960—este frăţia dintre poporul romîn şi minorităţile naţionale. Secole de-a rîndul, clasele exploatatoare au cultivat naţionalismul şi şovinismul, ura şi duşmănia între oamenii muncii romîni şi de alte naţionalităţi, izolarea naţională. îndată după eliberare partidul şi-a pus sarcina de a lichida această blestemată moştenire a trecu- tului. Pe această cale partidul nostru a obţinut succese remarcabile dato- rită atitudinii sale hotărîte, intransigente, de combatere a naţionalismu- lui şi şovinismului, a oricăror atitudini oportuniste şi şovăielnice faţă de naţionalism”1. După cum a subliniat Consfătuirea reprezentanţilor partidelor comu- niste şi muncitoreşti de la Moscova din noiembrie 1960, „manifestările naţionalismului şi ale limitării naţionale nu dispar în mod automat o dată cu instaurarea orînduirii socialiste”. Prejudecăţile naţionaliste se numără printre cele mai viabile rămăşiţe ale trecutului. Este necesară o luptă susţinută şi intransigentă împotriva lor. Necesitatea luptei împotriva prejudecăţilor naţionaliste, indiferent de forma în care se manifestă, este dictată atît de interesele naţionale supreme ale fiecărei ţări, cît şi de sarcinile întăririi unităţii lagărului so- cialist, de interesele generale ale ţărilor socialiste. De aceea datoria fie- cărui partid comunist care a devenit un partid de guvernămînt în stat, prevede Declaraţia Consfătuirii reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti, este „îmbinarea justă în politică a principiilor internaţio- nalismului socialist şi ale patriotismului socialist”2. în ţara noastră există o deplină armonie a intereselor sociale şi naţionale ale tuturor oamenilor muncii. „Astăzi — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — poporul romîn, oamenii muncii de toate naţiona- lităţile muncesc umăr la umăr pentru, prosperitatea patriei”3. ’ Consolidarea unităţii politice, morale şi ideologice a întregului popor în jurul Partidului Muncitoresc Romîn, întărirea prieteniei frăţeşti între 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtntări, 1959 — 1961, p. 79. 3 Declaraţia Consfătuirii reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti (noiembrie 1960), Edit. politică, 1960, p. 25. 3 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuuinturi, 1969 — 1961, p. 98. www.dacaromamca.ro 15 FĂURIREA UNITĂŢII DE LUPTA A OAMENILOR MUNCII 1137 oamenii muncii fără deosebire de naţionalitate, patriotismul şi interna- ţionalismul lor socialist constituie un izvor de forţă al regimului democrat- popular, al desăvîrşirii construcţiei socialiste în patria noastră, Republica Populară Romînă. , M3 flEflTEJIBHOCTM KOMMyHMCTMHECKOîî I1APTMM pyMEIHMM, HAnPABJIEHHOlî HA C03flAHME EOEBOTO EflMHCTBA TPy,IţflII],HXCfl pyMblH M TPyflfllIţMXCfl flpyrnx HALţMOHAJIB- HOCTEfl nPOTMB EyPîKyA3HO-nOMEILl,MHBErO CTPOfl PE3IOME Abtopm noKaaMBaMT, mto npn 6yp>Kya3HO-noMemnMLeM CTpoe b PyMHHHH Kann- TajiKCTHMeCKan aKcnnyaTaiţHH TpyRHiuiixcH nepeiuieTanact c BauţHOiiajibHHM ymeTe- HHeM H C KyJIbTHBHpOBaHHCM UIOBHHHCTHMeCKOft BpaHt^H. EopbCa pyMUHCKoro npojieTapnaTa b ro^H, nocjieHOBaBUTHe 8a Bejinuoii Ok- TnSptCKOtt couHajiHCTHMecKOtt peBOJnoiţHefl, npoAGMOHCTpupoBaJia 6^hhctbo peBOJiM- iţnoHHoro paConero jţBHîKeHHH, a co3«aHHe KoMMyHHCTHHecKOii napTHH PyMtmhh osHaMano oSpaaoBanne ejţHHoro reHepantHoro niTaCa paConero jţBHHţeHHH, ochobh- BaromerocH Ha npHHiţnnax npojieTapcuoro HHTepHaiţHOHajiHSMa. KoMMyHHCTHMecKan napthh PyMHHHH c caMoro Havana cBoero cymecTBOBan hh ynaaarfa Ha to, hto 6e3 ejţHHCTBa aeâCTBHfl TpynniiţHxch pyMbiH h Tpy^HHţnxcH apyrnx HapnoHajiLHOCTeil Hejibsn hoChtbch ocBoConmeHHH otrHeTa copiiajituoil aiţcnjiyaTaiţHH h ot HaiţHOHajibHoro npHTecHeHHH. B to Hte BpeMH napthh pasoCjiaHHJia croBop pytfbw- ckhx, BeHrepcKHX, HeMeiţKHX h espeiiCKHX KanHthjihctob. B pa6oTe aaiOTCH npHMepn Toro, nak moBHHHCTHMecKaH HeMarorHH cjiy>KHJia aKcnjiyaTaTopcBHM ijiaccsM hjih pa3’L6^HH6HHH TpyflHHţnxcH, b uennx hx eme Cojiee HţecTOKoro nopa6omeHHH h aKcnjiyaTauţHH. PaConne h KpecTtHHCKue Maccu 6opojmcb b tcchom bilhuohhh , Cea pasjiHHHH HaiţiionajiBHOCTeft, npoTHB hx oCimix aKcnnyaTaTopoB h yrHeTaTeneii. C MOMeHTa nonB- jienHH onacHOCTH iţauniaMa n HMnepnajiHCTH necKOfî BoilHbi KoMMyHHCTHHerKan nap thh pa3BepHyna HenTeJibHocTb no MoCnjiHsauHH Bcex jţeMOKpaTHnecKHx chji b eflHBufl aHTH^anlHCTCKHit (ţpOHT. IIOH pyKOBOflCTBOM napTHH JţeiiCTBOBajia H OpraHHSu IţHH BeHrepcKHX TpynnmHXCH Ma^ouin, KOTopan pasoCnaHHjia peBH3HOHHCTCKyio Heiwaro- rnio xopTHCTCKoro pe>KHMa b BeHrpHH, ynasaB Ha to, hto pasjţop MeHţjţy pyMHUCKHM h BeHrepcKHM napoaaMH HjţeT Ha nontay HeMeiţKOMy HMnepnajiHBMy, CTpeMHBuieMycn nopaCoTHTb oCa Hapojţa. KoMMyHHCTHHecKan napTHH PyMHHHH BHCTynnjia co Bceit peuiHTejibHOCTbio npo- THB H3MeHHH*ieCK0it nOJIHTHKH (ţaiHHCTCKOft KOpOJieBCKOft flHKTaTypH, a TaKHţe H npOTHB $aiHHCTCKOrO BeHCKOrO JţHKTaTa. IIIOBHHHCTHHeCKHe npOEOKBIţHH H JbCCTOKOCTH py- MblHCKOit BOeHHO-$amHCTCKOit «HKTaTypH H XOpTHCTCKCit OKKynaiţHH HMfJlH ciccft pejitio Hcnojib30BaTb nan pyMHHCKHft, ian h BeHrepcKHft HapojţH b KanecTBe nyaren- Horo MHca b npecTynHOii aHTHCOBeTCKOit Boiine. OcBoCo>KAeHHe PyMHHHH h BoccoejţHHeHHe ceBepa TpaHCHiibEaHHH, fleMOKpaiH" necKoe h coiţuajiHCTHHecKoepasBHTHe CTpaiiu osHanajinn ocymecTBJieHHenojmoro paBHo- www.dacoromanica.ro 1138 L. BANYAI şl E. GHERAN 16 npaBHH HaiţHOHajibiibix Meiu,niHHCTB c pymuhckhm sapoRoM, yKpenneHHe hx Cpa-rcicoro eRHHCTBa. 8t0 eRHHCTBO H CpaTCTBO HBJIHIOTCH HCTOBIIHKOM Cil JIU, HeoCxORHMoft RJIH sanepuieHUH cTpoHTejibCTBacopiiajiH3Ma b hx oCmefi poRmie, — b PyMUHCKOii HapoRHOit Pecny6jiHKe. DE L’ACTIYITB du parti communiste de roumanie POUR LA CONSTITUTION D’UN ERONT DE COMBAT UNIQUE DBS TRAYAILLEURS ROUMAINS ET D’AUTRES NAŢIONALII^ CONTRE LE RE&IME BOURGEOIS-AGRARIEN RfiSUMIÎ Les auteurs de l’article rappellent que le rdgime bourgeois-agrarien de Roumanie allia l’exploitation des travailleurs â l’oppresslon des nationalitds et au chauvinisme dont il entrete- nait les sentiments de^iaine. Les anndes qui suivirent la Grande R£volution Socialiste d’Octobre prouverent 1’unitd du mouvement ouvrier r£volutionnaire, et la crdation du Parti Communiste de Roumanie fournit un Atat-major unique au mouvement ouvrier s’inspirant des principes de l’intcrnationalisme proletaire. Le Parti Communiste de Roumanie s’attacha dfes le debut â diimontrer la ndcessite d’une unite d’action entre les travailleurs roumains et ceux appartenant â d’autres nationalitds et qu’â defaut d’une telle unite il etait impossible de s’affranchir du joug de l’exploitation sociale et de l’oppression naţionale. Le parti d£masquait en outre la complicite des capitalistes roumains, hongrois, allemands et juifs. Les auteurs rappellent â ce sujet que les classes exploiteuscs recou- raient â la demagogie chauvine pour semer la discorde entre les travailleurs, dans le dessin de inieux les subjuguer et de les exploiler de faţon plus intense. Les ouvriers et les masses paysannes luttferent etroitement unis et sans diffiirence de nationalite contre leurs exploiteurs et oppresseurs communs. Lorsque le fascisme et le danger d’une guerre imperialiste devinrent menaţants, le Parti Communiste lutta pour la mobilisation de toutes les forces democratiques en un front antifasciste unique. C’est egalement sous la direction du parti qu’agit l’organisation ouvrifere magyare Madosz, qui deinasqua la demagogie revi- sionniste du regime horthyste de Hongrie et ddmontra que les dissentiments des peuples roumain et magyar profitaient â l’imperialisme allemand hitlericn qui-devait bienlât subjuguer les deux peuples. Le Parti Communiste de Roumanie s’est energiquement dresse contre la polilique de trahison de la dictature royale de type fasciste et contre le diktat fasciste de Vienne. Les provoca- tions chauvines et les atrocites de la dictature militaire fasciste roumaine et du regime horthyste devaient servir â transformer le peuple roumain aussi bien que le peuple hongrois en chair â canon pour la criminelle guerre antisovietique. La libâration de la Roumanie, la reint£gration de la Transylvanie du Nord et le ddve- loppement ddmocratique et socialiste du pays marquferent en outre la rdalisation d’une pleine cgalite de droits entre le peuple roumain et les minorites nationales, fraternellement assocics dans une unite solidement cimentde. Cette unite et cette fraternite sont une pr^cieuse source d’£nergie pour le parachfevement de la construction socialiste dans la patrie commune, la Rdpu- blique Populaire Roumaine. www.dacaromamca.ro ORIGINILE ÎNVĂŢĂMÎNTULUI SUPERIOR ÎN ŢARA ROMÎNEASCĂ DE V. PAPACOSTEA S-a format la noi opinia că sub domnia lui Matei Basarab nu a existat în Ţara Romînească un „învăţământ superior” x, asemeni celui dezvoltat în Moldova sub Vasile Lupu prin întemeierea şcolii de la Trei Ierarhi. Din pricina aceasta, problema învăţămîntului muntean sub domnia lui Matei Basarab nici nu a mai făcut obiectul unor cercetări speciale. Singurul, care a încercat să dovedească existenţa şi în Ţara Romî- - nească a unei şcoli superioare în această vreme, a rămas A.D. Xenopol a. El nu a izbutit însă în încercarea sa fiindcă la data cînd îşi încheia tra- tatul, dispunea de un material documentar extrem de redus în sectorul învăţămîntului; în al doilea rînd, fiindcă a interpretat greşit — sub in- fluenţa unor idei preconcepute — pe cel existent 3. S-a vorbit adesea de „întrecerea” dintre moldoveni şi munteni în timpul domniilor lui Matei Basarab şi Vasile Lupu4. S-a înrădăcinat 1 2 1 Nu folosim expresia „Invăţămlnt superior” tn Înţelesul ce i s-a dat In administraţia şcolară modernă (universitar), ci numai In raport cu vechea organizare a Învăţămîntului nostru. Dealtfel,cum s-a spus, chiar „diviziunea Învăţămîntului In elementar şi secundar Începe a se produce abia In sec. XVII şi In mod sporadic” (Ştefan Blrsănescu „Schola latina” de la Cotnari, Biblioteca de curte şi proiectul de Academie al lui Despot Vodă, Bucureşti, 1957, p. 71, nr. 85). . 2 A. D. Xenopol, Istoria romlnilor din Dacia Traiană, ed. a IlI-a, voi. VII, Bucureşti, 1929, pp. 75-78. * Victor Papacostea, O şcoală de limbă şi cultură slavonă la Ttrgooişle tn timpul domniei lui Matei Basarab (Romanoslavica V). 1 A. D. Xenopol, op. cit, p. 81, „Matei Basarab şi Vasile Lupu.. .par a se fi concurat unul cu altul, pe întrecutele In Înzestrarea poporului cu aceleaşi aşezăminte folositoare”. Ideea apare apoi la N. Iorga, Istoria tnvăfămtntului romtnesc, Bucureşti, 1928, p. 29 : „Ţara Roml- nească a lui Matei Basarab în concurenţă continuă cu Moldova lui Vasile Lupu...”. In Istoria Romlnilor, voi. VI, pp. 77—79, N. Iorga introduce ideea chiar In titluri: „întrecerea ctitoriilor domneşti” sau „Noua Întrecere şi luptă Intre cei doi domni romlni”, p. p. 138—148. www.dacaromamca.ro V. PAPACOSTEA 2 114Q chiar ideea că această „întrecere” a dus la un gen de paralelism între cele două mişcări culturale : tot ce se făcea într-unul din principate se realiza prin imitaţie şi în celălalt. Cel dintîi care a susţinut existenţa unui ase- menea paralelism şi a unei emulaţii reciproce în toate sectoarele culturii inclusiv învăţămîntul, cum am arătat mai sus — a fost A.D. Xenopol. în pasiunea lui de sistematizare, Xenopol s-a silit să demonstreze că in- fluenţa kieveană s-a exercitat şi la Tîrgovişte ca şi la Iaşi, într-o măsură egală, în toate sectoarele vieţii culturale : biserică, tipar, legiuiri, învă- ţlmînt etc. Astfel a ajuns el să susţină, fără nici un temei, existenţa la anul 1640 a unei şcoli „la mănăstirea Tîrgoviştei, în care se învăţau limbile latina şi slava” x. (Demonstrez în altă parte inexistenţa unei şcoli latino- slave la reşedinţa lui Matei Basarab la data indicată de istoricul ieşean2.) Dar dacă A.D. Xenopol a exagerat, pentru pasiunea unei simetrii desăvîrşite şi a spiritului său de excesivă sistematizare, nici poziţia con- trarie nu mai poate fi acceptată. Nu se poate susţine nici opinia expri- mată de Const. C. Giurescu că „emulaţia ce exista între Moldova şi Mun- tenia sub Matei Basarab şi Yasile Lupu în diferite domenii culturale, nu s° constată şi în acela al învăţămîntului. Bătrînul domn de ţară nu înte- meiază şi el o şcoală superioară, în genul celei de la Iaşi” 1 2 3. Izvoarele timpului ne arată că şi muntenii fac totuşi începutul unui învăţămînt de nivel mai înalt, întemeiat în prima decadă a domniei lui Matei Basarab pe studiul vechii limbi şi culturi slave (într-o şcoală fără catedră de limba latină); în a doua decadă a domniei, întemeiat pe cla- sicismul greco-latin, pe studii filozofice şi de retorică („Schola greca e latina”, cum este numită în documentele vremii, întemeiată de cunoscuţii umanişti greci, originari din Hios, Pantelimon Ligaridis şi Ignatie Petriţis) 4. în studiul de faţă ne vom ocupa de această şcoală. Ea nu este men- ţionată pînă astăzi în nici unul din tratatele de istorie romîneşti sau gre- ceşti şi nici în sintezele de istoria culturii apărute în cele două ţări. Un adevărat „colegiu” prin programele ce i-au fost hărăzite, «Şcoala greacă şi latină» de la Tîrgovişte a fost expresia în suprastructura vremii a acelei viguroase mişcări muntene pentru ieşirea din sistemul economic impus de cucerirea otomană. Ea a fost realizată cu concursul unor agenţi ai contrareformei, aşa cum aceea de la Cotnari, a lui Despot Vodă, a fost urmarea activităţii agenţilor protestanţi5. Cu o deosebire: şcoala lui 1 A. D; Xenopol, op. cit. p. 78. 2 Victor Papacostea, op. cit., (sub tipar). 2 Const. C. Giurescu, Istoria Romlnilor, voi. III, partea a Il-a, p. 916. 1 Vezi Îndeosebi documentele publicate de Gh. Călinescu, Altre notizie sui missionari cattolici nei paesi romeni, în Diplomalarium Italicum, voi. II, 1930, p.p. 362 — 363, 378 — 379,395 — 396, 400—401, 404, 430 — 431 ; Fr. Pali, Les relations de Basile Lupu avec l’Orient ortliodoxe et particuliiremenl avec le patriarcat de Constantinopole, p. p. 66 —140, iar acum în urmă, studiul lui M. I. Manousakas, în 'Etcet^pIi; tou Msaaiomitou ’Apyctou. Alena, 1939 —1956, tom. II, p. 154 şi urm. 5 E. Benz, Wittenberg und Bijzanz, Zur Begegnung tind Auseinandersetzung der Reformution and der astlich-orthodoxen Kirche, Marburg 1949 (vezi capitolul special consacrat acţiunii lui Despot Vodă şi celorlalţi agenţi protestanţi care au acţionat în raporturile cu grecii şi cu popoarele sud-slave). www.dacoromanica.ro 3 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEASCA 1141 Matei Basarab a avut la bază un puternic curent de acţiune internă — înstăpînit „mânu militari” la cîrma statului — în vreme ce şcoala de la Cotnari a rezultat din actul de voinţă al unui singur om — domnul — fără legături cu ţara şi poporul asupra căruia a vroit să domnească. Dar această paralelă însăşi ne obligă să amintim unele împrejurări de ordin general, a căror influenţă asupra stărilor noastre interne a fost evidentă. 1. Lupta între reformă şi contrareformă în Orient. Influenţa Veneţiei■ şi a Padovei. Neoaristotelismul. Misiunea lui Pantelimon Ligariăis. S-a scris mult asupra împrejurărilor care au dus la deplasarea spre Orient a luptei dintre reformă şi contrareformă. în analiza pe care istoricii germani din ultima vreme au făcut-o ideilor politice militate de conducătorii re- formei, s-a insistat asupra orientării antiotomane pe care şi Luther, dar mai ales Melanchton, au dat-o de la început mişcării (ambii sînt contem- porani epocii de maximă presiune militară otomană asupra germanismu- lui) *. Ei recomandau necontenit în scrierile lor, punerea în mişcare a po- poarelor ortodoxe; această dinamizare trebuia obţinută printr-o reactiv vare a sentimentului religios în masele populare. (în concepţia corifeilor mişcării protestante, feudalitatea era, structural, inaptă să mai ducă lupta împotriva islamului; de mult ea dădea semne de oboseală şi deza- gregare). Pătrunderea agenţilor protestanţi în ţările ortodoxe şi contactul lor viu cu masele populare în aceste ţări, nu putea lăsa indiferentă biserica romană. învinsă în statele germane, în Suedia, în Ţările de Jos şi în Anglia, papalitatea reia şi ea în sec. XYI vechile proiecte de expansiune în Răsărit şi de fuziune cu biserica ortodoxă. Prin dispariţia imperiului bizantin, operaţia aceasta apărea, multora, foarte uşurată. Pentru atingerea acestui scop, conducătorii contrareformei au avizat la unele măsuri şi metode cu totul deosebite. între altele au reîntemeiat, lâ Roma, Institutul grec Sf. Ata- nasie (1577) — condus de iezuiţi — şi, prin cadrele pregătite aici şi infil- trate în ierarhia bisericii ortodoxe, au încercat să provoace înlăuntrul acestei biserici o mişcare favorabilă unirii. Din rîndurile tinerilor greci crescuţi de iezuiţi în Institutul Sf. Atanasie sau prin alte colegii ale acestui ordin, unii au reuşit să ajungă mitropoliţi şi chiar patriarhi ecumenici1 2 3. 1 Richard Lind, Lulhers Slellung zum Kreuz- und Tilrkenkrieg, Giessen, 1940, p. 6 — 7. Dar cel care a dat mai mult chiar declt Luther argumentaţia politică a acestei orientări anti- otomane, lăslnd pe planul al doilea argumentele teologice, este Melanchton. Vezi E. Benz, op. cit., p. 27. Melanchton a împins cu energie'acţiunea reformei în rlndul popoarelor ortodoxe supuse turcilor. Corespondenţa lui cu fruntaşii emigraţiei greceşti pune Intr-o vie lumină ideile sale politice. Ea explică şi aventura lui Despot Vodă In Moldova. Reactivarea ideii creştine In masele populare ortodoxe, prin naţionalizarea liturghiei, urmărea realizarea unui creştinism dinamic, de mase — un dig de apărare al germanismului împotriva turcilor „mai puternic dccît suliţele şi puştile armatelor de mercenari” (ibid., p. 154). La rlndul lor nici turcii nu puteau rămîne indiferenţi în faţa acestui creştinism de mase pe care II aducea reforma. De aci complicităţile Porţii cu agenţii iezuiţi. 2 Acesta este cazul lui Athanasie Patelarios şi a lui Chirii Contaris, principalul respon- 3 abil pentru uciderea lui Lucaris. www.dacoromanica.ro 1142 V. PAPACOSTEA 4 Cum bătălia se dădea îndeosebi pentru cîştigarea generaţiilor tinere, fai- moasele colegii iezuite încep să apară prin oraşele mai importante ale ţărilor răsăritene*. (O spărtură serioasă s-a făcut cu ajutorul acestor co- legii în biserica poporului ucrainean de sub stăpînirea Poloniei). Colegiile iezuite erau opuse pretutindeni celor protestante, care dovediseră o mare eficacitate atît sub aspectul instrucţiei cît şi sub acela al prozelitismului religios. . Din rapoartele misiunilor catolice din Orient către Congregaţia de Propaganda Fide, rezultă că pe la 1640, curentul pentru limba latină, în. creştere în Ţara Romînească, mîna către colegiile reformate din Transil- vania tineretul muntean, de unde se întorcea cu sentimente ostile bisericii romane 1 2. Acest fapt a alarmat pe observatorii catolici din Balcani şi Con- stantinopol. îi îngrijora îndeosebi pasiunea cu care principii ardeleni sus- ţineau mişcarea pentru reformă, prin şcoli şi prin tipar. Biserica romană,, dispunînd acum de un personal anume pregătit (în amintitul institut) pentru combaterea curentelor de reformă în lumea ortodoxă şi pentru propagarea ideii de unire a celor două biserici, a reacţionat. Momentul era bine ales. într-adevăr, de ani de zile, lumea grecească era pradă unor grave sfîşieri interne provocate de lupta a două partide : cel progresist — in- fluenţat de spiritul reformei şi de curentul filozofic zis „neoaristotelie” — care avea în frunte pe patriarhul Chirii Lucaris şi pe filozoful Teofil Co- ridaleu, rectorul şcolii din Oonstantinopol3 * * * * 8; cel tradiţionalist, al pre- tinşilor ortodocşi puri, care cuprindea cea mai mare parte a clerului înalt şi diverşi teologi, dominaţi de marele retor al patriarhiei ecumenice, Me- letie Syrigos, celebru pentru erudiţia şi intransigenţa lui în problemele du 1 în anul 1600, şase decenii numai după Întemeierea ordinului, iezuiţii posedau dejar 300 de colegii tn Europa (Franţois Guex, Hisloire de l’inslruclion et de l’iducalion, Paria, 1913, p. 97). * Monumenta spectantia historiam Slavorum Meridionalium, acta Bulgariae ecclesiaslica, Zagreb, 1877, voi. 28, p. 141 : „A se la sacra congregatione vorebbe fare un maestro della scuola in Targoviste, questo sarebbe il maggior frutto che si puo fare in quelle parti, perechi li Valachi che vogliano studiare latino, vano in Transilvania fra li heretici et poi sono inimici alle chiese romane, et se fusse una schola della lingua latina et della cirilliana in un loco solo non haverebbono l’occasione di andare a studiare fra li heretici di Transilvania”. 8 Pentru lupta celor două curente şi pentru cariera lui Teofil Coridaleu, v. M. Ghedeon, Xpovtya naTptapxîjţ ’AxaSujniaţ. Constantinopol, 1883, pp. 74 — 86, 87—92. Acest erudit istoric al elenismului postbizantin acuză pe Meletie Syrigos de ură personală Împotriva lui Chirii Lucaris şi a lui Teofil Coridaleu. Un rezumat succint al acestor lupte — Încă din prima lor fază—dă şi Cleobul Tsurkas tn Les dibuts de l’-enseignement philosophique et de la libre pensie dans les Balkans. La vie et l’ceuvre de Thiophile Coridalie (1563—1646), pp. 30— —39. Tineretul şi Îndeosebi studenţii au fost de partea lui Coridaleu, afirmă Anastasios. . Gordios In BEoţ EuyEviou ’lcoavvoiiXtou, tou j^ItcoXou, editată de C. Sathas, In Meccu.timx'îj BiPXio0tşx7), Veneţia, 1894, III, pp.420—479 şl de Spiridon. Lambros, in Nsoţ ’EX.Xnivolxvjjp.cov,. Atena, 1907, IV, pp. 27—32 (pp.27 —32 cuprind o introducere a lui Lambros). Scrierea lui Gordios este un izvor preţios pentru cunoaşterea epocii. www.dacaromamca.ro 5 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEASCA 1143 dogmă1 2. în mod firesc puterile protestante (Suedia, Olanda şi Anglia) sprijineau prin agenţii lor diplomatici prima partidă, iar puterile catolice (Franţa, Austria şi Polonia) susţineau pe aşa-zişii ortodocşi puria. Pentru istoria culturii romîneşti, acest război intern între cele două tabere greceşti — soldat cu uciderea prin înec sau spînzurătoare a mai multor patriarhi şi mitropoliţi din ambele partide — prezintă o deosebită importanţă. Eeprezentanţi de seamă ai ambelor curente greceşti, unii acuzaţi de „latinofronie”, iar alţii de „calvinolatrie”, s-au refugiat suc- cesiv în Ţara Eomînească şi au contribuit prin pregătirea intelectuală şi prin munca lor la ridicarea nivelului cultural în general şi la acela al în- văţămîntului în special. în prima jumătate a sec. XVII ne-au venit diverşi agenţi ai bisericii romane, greci formaţi în spiritul şi îu şcolile ordinului iezuit. Cînd însă la Constantinopol va birui partidul reacţionar se vor refugia la noi elementele progresiste — adică discipolii lui Teofil Coridaleu şi în general ai şcolii neoai’istoteliene. Se ştie că Teofil Coridaleu fusese elev al universităţii din Padova. Veche posesiune veneţiană, Padova a fost de timpuriu integrată clima- tului materialist al ,,talasocraţiei” greco-italiene din cetatea lagunelor. Aceasta explică de ce la Padova, mai mult decît oriunde, trebuia să se nască curentul neoaristotelic — prima mare reacţie împotriva tuturor formelor de misticism (averrhoist, neoplatonician etc.) — şi de ce univer- sitatea Padovei şi tiparul Veneţiei au arătat atîta generozitate curentelor de reformă. Cum observă cu dreptate un recent cercetător „Veneţia a fost poarta de intrare a reformei în P'eninsula Balcanică”3. (Ernest Eenan compara rolul ei cu acela al Olandei 4.) Dar acest război din interiorul Bisericii greceşti nu trebuie redus doar la o ceartă de teologi. Frămîntarea era mult mai adîncă. Deoarece grecilor nu le mai rămăsese din marele lor imperiu de altădată decît Bi- serica, era firesc ca în incinta ei şi sub masca controverselor de dogmă, să izbucnească uneori conflicte mai adinei şi cu alte cauze. Aşa cum com- petiţiunile sportive de pe hipodromul Bizanţului de altă dată (singurul loc de întîlnire în masă al cetăţenilor), alimentate de diverse interese şi pasiuni obscure degenerau în adevărate războaie civile, dînd la iveală realităţile economice şi sociale (în general, curentele care frămîntau socie- tatea în adîncime), tot astfel reforma, cu ideile ei de libertate economică 1 „Puritatea” dogmatică a aşa-zişilor ortodocşi intransigenţi era şi ea iluzorie. Syrigos studiase teologia scolastică cu Bellarmin şi suferise puternica influenţă a maestrului său. Cercetătorii recunosc astăzi că din teologia scolastică şi-a luat Syrigos „un bogat arsenal” pentru combaterea calvinismului, v. Cleobul Tsurkas, Les premibres influences occidentales dans l’Orient orthodoxe, tn Balcania VI (1943), pp. 333—356. Vezi Îndeosebi cap. Tendances calholiques dans la thiologie orthodoxe, p. 341. Cf. sub acest aspect şi N. Chiţescu O dispută dog- matică din veacul XVII la care au luat parte Dositei al Ierusalimului, Constantin Brincoveanu şi Antim Ivireanu, extras din Biserica Ortodoxă Romlnâ, an. LXVIII (nr. 7 —8), Bucureşti, 1945. E. Benz, Die Ostkirche im Lichle der proteslantischen Geschichlsschreibung von der Refor- mation bis-vur Gegenwart, Munchen, p. 47 şi urm. 2 G. Arvanitidis, KtjpiAAoţ 6 Aotixapiţ, Ti Kavâ tov HocvaTov xal tt)v xo.<ţrl'i tou âsiţiv/iaTou IIaTptapx.ou, Atena,1939, p.p. 92—129. Dă interesante referinţe privitoare la aspectul politico-diplomatic al luptelor de la Constantinopol. (Volumul comemorativ). 3 E. Benz, Wittenberg und Bgzanz, p. 36. 4 Ernest Renan, Averrhobs el l’averrholsme, Paris, p. 346. www.dacaromamca.ro 11 14 V. PAPACOSTEA 6 şi politică, a pus în agitaţie această veche lume de navigatori, bancheri şi neguţători robiţi, provocînd mişcarea, sub o formă sau alta, a vîrfurilor ei intelectuale. Şi cum aproape toată intelectualitatea greacă trăia atunci în sutană, agitaţia a îmbrăcat în mod firesc aspectul disputelor teologice. Curentul neoaristotelic devenise dominant la Padova şi Veneţia la 'începutul sec. XVII. Cezar Cremonini înfruntînd inchiziţia (care la 1600 arsese p'e rug pe Giordano Bruno, iar la 1619 pe Vanini) reluase acţiunea întreprinsă în sec. XV de Pietro Pomponazzi*, demonstrînd în ce măsură gîndirea Stagiritului fusese falsificată în evul mediu 1 2, pe de o parte de averrhoişti, pe de alta, de scolastică (potrivit principiului: ancilla theo- logiae filosofia). „Neoaristotelismul” lui Cezar Cremonini — aşa cum a trecut în opera lui Teofil Coridaleu şi în cursurile acestuia de la „marea şcoală" din Constantinopol — a deschis drumul gîndirii libere şi îndeosebi materia- lismului, în filozofia europeană 3. Teofil Coridaleu, un bun filolog şi exeget pătrunzător al textelor vechi, are şi el, alături de Cremonini, o contribuţie importantă la această anevoioasă lucrare de reconstituire a gîndirii lui Aristot în fundamentele ei materialiste 4. în Oecident, cum se ştie, apărarea religiei împotriva „ereziilor” şi a spiritului filozofic era încredinţată inchiziţiei; în Orient, teologii orto- docşi şi iezuiţi au manevrat contra elementelor progresiste prin turci. Ei denunţau acestora — Bub diferite acuzaţii politice — pe toţi cei bă- nuiţi de simpatie pentru ideile reformei sau pentru filozofia neoaristo- telică. Prin amestecul iezuiţilor şi al diplomaţilor, lupta dintre cele două partide a luat, cum se ştie, proporţii. Chirii Lucaris a plătit cu viaţa (1638) curajul măsurilor de însănătoşire în biserica răsăriteană şi cute- zanţa de a fi pus pe prietenul filozof—Coridaleu — în fruntea şcolii con- stantin opolitane. La rîndu-i Coridaleu, în vîrstă de 76 de ani, atacat de Meletie Syrigos în catedrala patriarhiei şi acuzat de calvinism şi ateism, s-a salvat cu mare greutate de furia mulţimii bigote, aţîţată de influentul retor (despre care un contemporan spune că „era tenuto per un oracolo”) 5. Coridaleu a fost silit să părăsească pentru totdeauna capitala imperiului. Dar, la rîndul lor, partizanii patriarhului asasinat şi ai filozofului izgonit, au continuat lupta cu o înverşunare sporită. S-a produs chiar o 1 Pietro Pomponazzi (1462 1525), profesor la universităţile din Padova şi Bolonia. în 1516 a publicat De immorlalilale animae în care nega concepţia despre nemurirea sufletului. Nici cind, spune ci, Aristot n-a admis „nemurirea personală” (A. Fouillee, Hisloire de la philo- sophie, p. 218.) 2 Ibidem. 3 Max Fischciscn-Kohler und Willy Moog, Die Philosophie der Neuzeit bis zum Ende iles XVIII. Jahrhunderts, Rerlin, 1924, pp. 24,34,630. Aceşti autori confirmă autenticitatea Iui Aristot în opera lui Cremonini. 4 Cleobul Tsurkas, op. cil., p. 99 — 102 (vezi şi controversa cu Otto Jochcm, Schola- slisches, Christliches und Medizinisches aus dem Kommenlar des Theophilos Korydaleus zu Ari- sloteles’ Schrifl von der Seele, Gicssen, 1935). 5 Fr. Pali, op. cil., p. 81. www.dacaromamca.ro 7 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEASCA 1145 reacţiune puternică în favoarea lor. UrmaşuL lui Lucaris şi principalul său acuzator, Chirii Contaris — fost elev al iezuiţilor — căzu repede sub valul indignării generale şi sfîrşi înecat de turci în Bosfor. în locul lui veni, sprijinit de coridaleeni, Partenios I — zis şi „cel bătrîn” — care a păstorit pînă în septembrie 1644. „Coridaleenii”, continuînd ofensiva, au reuşit să pună din nou mîna pe „şcoala cea mare“ a Fanarului, impunînd ca director pe I oan Cariofil, unul dintre cei mai destoinici elevi ai filozofului alungat. Sub presiunea lor, Partenios a trebuit să acorde lui Coridaleu nu numai reabilitarea dar şi o consacrare deosebită, prin hirotonirea lui ca mitro- polit de Arta (14 noiembrie 1640 x). Acestea sînt faptele care au determinat pe iezuiţi să arunce în lupta de la Constantinopol, pe Pantelimon Ligaridis, grec hiot, cu o serioasă pregătire, format de ei la Institutul Sf. Atanasie din Borna. Umanist şi teolog erudit totodată, Ligaridis deţinea acum, în şcoala în care îşi pe- trecuse tinereţea, catedra de retorică. Pentru noua misiune îl indica, în afară de însuşirile sale deosebite, şi faptul că, atît la catedră cît şi prin tipar, se manifestase deja ca adversar al spiritului padovan în general şi al lui Coridaleu, în special. Misiunea sa era în primul rînd (sau aparent) didactică. Trebuia opusă şcolii din Constantinopol — devenita sub stă- pînirea coridaleenilor un nou Auxeiov 1 2, materialist şi „ateu” — o altă şcoală, respectuoasă cu dogmele Bisericii. în corespondenţa sa, Ligaridis numeşte această şcoală „Academia Greca” 3 4 — desigur sub influenţa Academiei din Florenţa — pentru a marca astfel, de la început, carac- terul ei spiritualist, ostil materialismului neoaristotelic instalat prin cori- daleeni la vechea OixouţtevixT) L-/o/.y] 4. Totodată, dîndu-i numele de „academie”, el readucea în memoria lumii greceşti nu numai amin- tirea şcolii lui Platon, dar chiar numele pe care şcoala patriarhiei îl pur- tase, se pare, la începutul mişcării neoplatoniciene (IlaTpiapxixY) 'AxaSyjpila5). în concurenţă cu coridaleenii, el vuia să sublinieze astfel devierea lor de la tradiţia şi caracterul şcolii. Dat fiind rolul important pe care Ligaridis l-a avut în luptele dintre reformă şi contrareformă în răsăritul Europei, şi mai ales activitatea in- telectuală ce a desfăşurat în ţările noastre pe plan didactic, teologic şi 1 Clcobul Tsurkas, op. cil., p. 37. 2 Aiixctov era locul unde Aristotel îşi ţinea cursurile (tn partea de nord-est a Atenei). A lost întemeiat In 335 — 334 la întoarcerea filozofului din Macedonia, după "urcarea pe tron a lui Alexandru cel Mare. Lykeul a fost prima şcoală superioară organizată metodic. Aici s-a aplicat, pentru prima oară în toate domeniile de cercetare, o riguroasă metodă ştiinţifică şi experimentală. Prin aceasta Lykeul se deosebea fundamental de Academia platoniciană (v. lirnesto Codignola, op. cit., pp. 89 — 91). 3 Fr. Pali, op. cit., pp. 113 116, doc. nr. XIII din 22 iunie 1644, din Constantinopol. 4 Clcobul Tsurkas, op. cit., p. 12. 6 M. Ghedepn, op. cit., pp. 19 — 27. Eruditul istoric grec susţine că şcoala constantino- ‘ politană merită, mai mult decîl aceea de la Bucureşti sau de la Muntele Atfios, titlul de „aca- demie”. în realitate, începînd de la directoratul lui Coridaleu, şcoala a căpătat programa „Ly- keului”, aşa încît nimeni nu a mai numit-o „academie”. Abia din anul 1691, cînd după mulţi ani de frămîntări şcoala şi-a refăcut în parte programa neoplatoniciană. i s-a mai putut zice din nou „academie” (v. Dim. Cantemir, Isloria imperiului otoman, voi. I,trad. Hodoş, n. la p. 135-136). www.dacaromamca.ro 1146 V. PAPACOSTEA 8 juridic, se cuvine să dăin asupra sa cîteva date biografice \ Lucrul acesta e necesar, deoarece în ultima vreme s-au mai publicat, cum am arătat mai sus, noi şi importante materiale privitoare la viaţa şi activitatea lui Ligaridis. Nu mai puţin interesante sînt o serie de scrisori de ale sale, inedite, aflătoare în colecţiile Academiei E.P.E. şi pe care le-am cercetat cu acest prilej1 2. Pantelimon Ligaridis, mai tîrziu mitropolit de Gaza sub numele de Paisie, s-a născut pe la 1609—1610 în insula Chios, din părinţi care ade- raseră ei înşişi — c^ mulţi din locuitorii insulei — la formula confesională greco-catolică. Este locul să amintim că această insulă dădea bisericii romane, tocmai în această epocă, două mari personalităţi: pe cardinalul Orazio Giustiniani şi pe Leon Allatius, autorii unor ytudii de dogmatică creştină scrise în Bpiritul ideii de apropiere între cele două biserici3. 1 Vom da într-o lucrare aparte o biografie mai largă asupra lui Ligaridis. Aci ne măr- ginim la datele esenţiale şi la această listă bibliografică: Demetrios Prokopiou, llepi Xoylcov rpaixcev, in Const. Sathas, Meoaicovix-i) BipXioSrjxY), III, Veneţia, 1872, p. 488; CL I.Zaviras N£a "EXXâţ i) ’EXXvixoiv, ©eaTpov, Atena, 1872, pp. 512 — 513 ; Emile Legrand, Bibliographie hellinique, IV, Paris, 1894, pp. 8—61, lucrarea fundamentală, cu material cules din arhivele Con- gregaţiei de Propaganda Fide (Biblioteca Vallicelliana), Roma ; I. T. Lavrovskij, Neskoliko svedenii dlia biografii Paisija Ligarida Milropolita Gazskago (Contribuţii la biografia lui Paisie Ligaridis, mitropolit de Gaza), In XpncTiancKOe HreHie, voi. II, Petersburg (1889), lucrare care nu mi-a fost accesibilă; Const. Erbicpanu, Discurs rostit tn Aula Universităţii din Iaşi asupra şcolii grece şi romlne ... Iaşi, 1885, p. 14; de acelaşi, Biografia unora dintre profesorii Academiilor domnesci grecesci din Bucureşti şi Iaşi, In Revista Teologică III, (1885—1886), Iaşi, pp.262—263 ; de acelaşi, Bărbaţi culţi greci şi romlni, p. 158 ; A. D. Xenopol, Istoria romlnilor din Dacia Traiană, voi. IV, 1891, p. 643 ; de acelaşi, op. cit., voi. VII, ed. a IlI-a, p. 139 ; Silviu Dragomir, Contribuţii privitoare la relaţiile bisericii romlneşti cu Rusia in veacul XVII, In An. Acad. Rom. Mem. Secţ. Ist., s. II, 34 (1912), p. 10; N. Iorga, Istoria Bisericii romtneşti, ed. a Il-a, voi. I, Bucu- reşti, 1929, p. 296 ; de acelaşi, Bgzance aprbs Bgzance, Bucureşti, 1935, p. 169 ; de acelaşi, Istoria literaturii romlneşti, voi. I, Bucureşti, 1925, pp. 20 — 21 ; P. P. Panaitescu, Nicolas Spalhar Milesco, Paris, 1925, p. 71 ; de acelaşi, L’influence de Pierre Mogila, archevique de Kiev, dans Ies Principautis Roumaines; V. Grumel, Ligarides (Paisios), In Dictionnaire de Thiologie calho- lique, IX1, Paris, 1926, col. 749—757; Gh. Călinescu, Altre notizie sui missionari caltolici nei paesi romeni, In Diplomatarium Italicum, II, 1930, pp. 362—363, 378 — 379, 395—396, 400 — —401,404,430—431 ; E. Smurlo, Paisij Ligarid v Rime i na greZeskom Vosloke (Paisie Ligaridis la Roma şi In Orientul grec), Sofia, 1932 ; C. Amantos, In ’EttstvjpIi; frraipeîaţ Bu^avTivcev tnrouSciv, Atena, 1937 ; Andrei Veres, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldova şi Ţara Romt- nească, voi. X, Bucureşti, 1938, pp. 351—352, 355—357, 357—358; Fr. Pali, La controverse, p. 13 şi 33 ; C. A. Spulber, Etude de droit byzantin, VI, Îndreptarea Legii. Le code valaque de 1652, l-bre pârtie, Histoire, Bucureşti, 1938, p. IX-X; Fr. Pali, Les relations de Basile Lupa avec VOrient orthodoxe el particulibrement avec le patriarcat de Constantinopole, In Balcania, VIII (1945); M. I. Manousakas, op. cit., In ’Knexripli; tou Meoaicovixou ’Apxetou, Atena, 1939—1956, tom. II, pp. 154—170; Gh. Cronţ, Dreptul bizantin tn ţările romlne. Îndreptarea legii din 1652, în Studii I (1960), pp. 57 — 82. 2 Academia R.P.R.,ms. 974 (Codex Critias-Rally), f. 17r, din 2 septembrie 1663 ; f. 18r, din iulie 1664 ; f. 20r— 21r, din august 1668 (autografă) şi f. 22r — 23r, din 15 august 1670 (auto- grafă). Toate sînt adresate lui Ioan Cariofil. Am găsit In aceste scrisori detalii preţioase din vremea petrecută de Ligaridis In Rusia şi altele privind intervalul petrecut In Ţara Roint- ncască. Reproducem Intr-un alt studiu textul acestor scrisori, rămase după ştiinţa noastră inedite. Numai lista documentelor din ms. 974 a fost publicată de Spiridon'Lambros In Nloţ 'EXXt)vo(J.vy)Pcov IVŢ1907), p. 220 ca anexă a articolului său NixoXâou Kpvriou tou p,EY îepopovâxoiţ 7ravomcoTdtTcp xal XoyicoTixTcp xopîco ’lyvaTicp IleTpiT&f]. IMvoţ 6 xarâ xoapov MaupâyYsXoS Ta ocsa âyaOâ. . . Prea cuviosului între ieromonahi, domnul domn Ignatie Petriţis, Panos, pe numele lumesc Mavranghelos îi urează toate bunătăţile... Pe verso se află răspunsul lui Petriţi s. Cf. Const. Litzica, Catalogul manuscriptelor greceşti, Bucureşti, 1909, nr. 613 (292), p. 306—307. 3 Spiridon Lambros, Colleclion de romans grecs en langue vulgaire el en vers, Paris, 1880, p. 111 ; Emile Legrand, Bibliothkque grecque vulgaire, Paris, 1902, voi. 6, p. XI — XII. Les exploils de Basile Digenis Acritas. 4 Spiridon Lambros, Calalngue of the Greck manuscripls on Mount Alhos, Cambridge, 1895—1900. 5 A. Papadopulos-Kerameus, "IepoaoXop.i'rixYj BtSXioOvjxr], Petersburg, 1891, voi. 1 (indicele). 6 Vezi notiţa bibliografică dată de D. Russo, în Studii istorice greco-romlne, opere postume, tom. I, Bucureşti, 1939, p. 137—138. 7 Efnile Legrand. op. cil., p. XI. www.dacaromamca.ro 17 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEA.SCA 1155 naşte întrebarea dacă P'etriţis nu a fost cumva şi el în slujba acestei patri- arhii — cum se va întîmpla cu Ligaridis — după plecarea din Ţara Eomî- nească \ Cu toate cercetările ce am făcut, nu am reuşit să găsim nimic, pînă în prezent, în arhivele noastre, referitor la activitatea didactică a acestui cărturar grec în Ţara Eomînească. Un lucru este însă sigur : acestor doi „desăvîrşiţi dascăli” hioţi (cum îi asociază Daniil Panoneanul în prefaţa sa) le revine meritul de a fi întemeiat un învăţămînt umanist — după modelul colegiilor occidentale — în vechea capitală munteană. Curînd după sosirea în Ţara Eomînească, Ligaridis a fost angajat de Matei Basarab ca predicator al curţii. S-a afirmat că ar fi fost chiar „duhovnicul” domnului. Este sigur că reuşise să cîştige pe deplin simpatia domnului muntean, aşa cum o cîştigase înainte pe a marchizului Giusti- niani şi cum o va cîştiga mai tîrziu pe a ţarului Alexis Mihailovici. (într-una din scrisorile inedite aflate în colecţiile Academiei E.P.E., Liga- ridis afirmă că a obţinut personal de la Matei B asarab — fapt necunoscut pînă astăzi — suma de 14 000 groşi pentru reparaţia Betleemului)1 2. Dat fiind caracterul secret al misiunilor sale, nu excludem ca Liga- ridis să fi servit şi ca agent de legătură între curtea munteană şi cercurile romane, în continuarea discuţiilor care se purtaseră cu cinci ani înainte în problema unei apropieri a Ţării Eomîneşti de biserica catolică 3. în orice caz, se poate spune că Ligaridis a avut un rol de consilier al curţii, atît în problemele de ordin confesional, cît şi în acelea ale reformelor juri- dice ce au avut loc în Ţara Eomînească în această perioadă. Eeînvierea drep- tului bizantin în Ţara Eomînească datorează desigur mult prezenţei celor doi umanişti hioţi la Tîrgovişte în intervalul acestei domnii constructive 4. Deosebit de preţioase pentru problema şcolii — deşi insuficiente — sînt ştirile pe care le desprindem din amintita corespondenţă a lui Liga- ridis cu Eoma. în afară de povestea necazurilor lui personale, de care sînt supraîncărcate rapoartele şi scrisorile ce trimite, găsim şi unele crîmpeie din care ne putem face o idee despre activitatea de profesor şi orator reli- gios a lui Ligaridis, despre organizarea şcolii, programe, nivelul cursurilor şi despre elevii ei. ÎTe vom opri puţin asupra ştirilor referitoare la viaţa pe care Ligaridis o ducea în ţara noastră. Din spusele lui, se vede că muncea foarte mult, atît cu şcoala cît şi cu funcţiunea de predicator al curţii mun- tene. Este neîndoios că pe ambele le-a servit cu pasiune şi cu talent. Se pare, chiar, că succesele de carieră ale lui Ligaridis la curtea munteană au stirnit invidia unora dintre misionarii din viesparul de la Constantinopol, deoa- rece vedem că De Magistris scrie într-unul din rapoartele sale către car- dinali că Ligaridis fiind bine plătit de patronii săi din Ţara Eomînească 1 A. Papadopules-Kerameus, op. cit., Petersburg, 1899, voi. I. Vezi descrierea manus- criselor 447, 449, 450 şi 461. Din Încheierea ms. 447, rezultă că la 1675 Petriţis era In viată. 2 Academia R.P.R. ms. 974 (Codex Critias-Rally), f. 20r —21r. înainte de a fi uns mitro- polit al Gâzei, patriarhul Paisie făgăduise lui Ligaridis mitropolia Betleemului. (Vezi raportul lui din Tirgovişte, 4 noiembrie 1650, In Gh. Căliuescu, op. cit., doc. nr. XLIX. Scrisoarea păstrată la Academia R.P.R. este autografă). 3 Generalul Năsturel, Viaţa Sfinţilor Varlaam şi Joasaf, Bucureşti, 1910, p. L —LXIII. 4 C. A. Spulber, Etndes de droit byzantin, VI, Îndreptarea Legii, Le code valaquc de 1652, l-bre pârtie, Bucarest, 1938, şi Gh. Cronţ, op. cit. www.dacaromamca.ro 1156 V. PAPACOSTEA 18 ,,nu mai are nevoie de dinarii Sacrei Congregaţii” \ Sugestia lui De Magis- tris, precum şi informaţiile privind veniturile lui Ligaridis şi-au făcut efectul dorit aşa că, începînd chiar din noiembrie 1646 — data sosirii în Ţara Romînească — Ligaridis nu a mai primit nici un ban de la casieria Propagandei. Acesta este punctul de plecare al unor mari decepţii şi care i-a servit pentru a face verosimilă desfacerea sa de catolicism. Ani de zile corespondenţa lui cu Roma va fi plină de proteste şi rugăminţi în această chestiune. I s-a dat în cele din urmă — după 4 ani! —completă satis- facţie materială prin restituirea tuturor drepturilor sale, în toamna anului 16501 2 *. După o altă informaţie contemporană, Ligaridis era remunerat chiar de Matei Basarab pentru funcţiunea de orator religios al curţii, în afară de ceea ce primea pentru Şcoala greco-latină (,,.. .che dai Prencipe di Valachia era sufficientemente provisto oltre l’emolumento della schola che faceva”) s. Dar Ligaridis avea mereu nevoie de bani. Urmărind un scaun de mitropolit în cadrul patriarhiei Ierusalimului, el prevedea impor- tantele cheltuieli pe care după moravurile timpului le necesita obţi- nerea acestui titlu 4 5. De aceea stăruia cu atîta perseverenţă să i se trimită stipendiile la care îi dădea dreptul misiunea ce împlinea — cu netăgă- duită conştiinciozitate — la Tîrgovişte. Uu se sfieşte să ameninţe cu pără- sirea şcolii, afirmînd — cu rea credinţă, desigur — că nu avea cu ce trăi! (,,.. .sono sforzato di lasciar questa schola, e venirmene verso Roma, per poter vivere”) 6. în toate scrisorile şi rapoartele sale, Ligaridis vorbeşte despre munca obositoare pe care o depune pentru buna reuşită a cursurilor sale. El invocă mărturia misionarului purtător al scrisorii — care cunoaşte şcoala de la Tîrgovişte — pentru ca cei de la Roma să se convingă de rezultatele muncii sale, căci modestia îl opreşte să vorbească mai mult (,,laus in ore proprio scordescit”) 6. Prima recunoaştere din partea ierarhiei catolice din răsăritul Europei a meritelor şi muncii lui Ligaridis pentru şcoala din capitala lui Matei Basarab este din anul 1648. Totodată aceasta este şi prima ştire din care aflăm că Ligaridis conducea „Şcoala greacă şi latină” de la Tîrgovişte. Cercurile conducătoare ale bisericii romane sînt sesizate, printr-un raport al arhiepiscopului Sofiei, despre activitatea lui Ligaridis ca profesor şi orator al curţii, constatată cu prilejul vizitei numitului ierarh. „în acest 1 Fr. Pali, op. cil., p. 136 — 137, nr. 5. De Magistris l-a urmărit mereu pe Ligaridis In această chestiune; In 15 aprilie 1647 el scrie lui Ingoli adăugind că Ligaridis mai primeşte de la Postelnic şi Întreţinerea completă — inclusiv îmbrăcămintea — a unui nepot care l-a însoţit în Ţara Romînească. Ligaridis vorbeşte adesea în corespondenţa sa de doi nepoţi, Carlo şi Mihail. Primul a fost elev al Colegiului grec din Roma, iar al doilea candidat, pentru aceeaşi şcoală. Nu putem preciza pe care din aceştia l-a adus la Tîrgovişte. Mai probabil însă pe Mihail. 2 Nepotul său Carlo îl înştiinţează că i s-au expediat 240 scuzi, salariul pe 4 ani. Gh. Călinescu, op. cil., doc. XLIX, p. 400 — 401. Scrisoare din 4 noiembrie 1650 a lui Ligaridis. 8 Fr. Pali, op. cit., p. 139 — 140. 4 Academia R.P.R., ms. 974 (Codex Critias-Rally). Scrisoarea lui Ligaridis către Cariofil din august 1668, f. 21, înfăţişează pe fostul patriarh Paisie al Ierusalimului ca pe un om lacom şi nesăţios (dr/dpraYo?) căruia a trebuit să-i dea sume mari de bani. 5 Gh. Călinescu, op. cil., doc. nr. XLIII, 12 august 1650. 6 lbidem, nr. LIV (1650), p. 404. www.dacaromamca.ro 19 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEASCA 1157 loc, la Tîrgovişte, am găsit pe domnul Pantelimon Ligaridis, grec, care ţine şcoala greacă şi latină şi predică în zilele de sărbătoare în limba grea- că.x. Ne surprinde faptul că în acest raport nu este amintit şi numele lui Ignatie Petriţis. Nu venise încă la această dată? Lipsea din localitate? Sau, fiind vorba de un călugăr ortodox şi nu de un misionar al bisericii romane — cum era Ligaridis — el nu putea face obiectul unei corespon- denţe oficiale către organele Propagandei? Credem mai degrabă că arhie- piscopul s-a referit numai la Ligaridis, fiindcă acesta era conducătorul şcolii. Să încercăm acum, pe baza puţinelor ştiri de care dispunem, să -caracterizăm Şcoala greacă şi latină întemeiată şi condusă de Pantelimon Ligaridis la Tîrgovişte. Pantelimon Ligaridis a fost înainte de toate un pasionat profesor. Intrarea lui în ierarhia înaltă a bisericii răsăritene se explică în primul rînd prin misiunea secretă ce i-a fost încredinţată de ordinul iezuit: să -dea din interiorul bisericii ortodoxe lupta împotriva curentelor de reformă şi pentru unirea bisericilor. Fireşte această misiune satisfăcea într-o jnare măsură setea de mărire ce 1-a.stăpînit de-alungul întregii vieţi şi nu mai puţin veşnica lui nevoie de bani. într-o scrisoare expediată din Moscova — din vremea cînd i se contestau drepturile asupra scaunului metropolitan din Gaza (fiindcă nu i-a plăcut niciodată să stea acolo) — -el mărturiseşte lipsa de ataşament pentru acea biserică şi totodată mîn- -dria pentru cariera lui de profesor: „căci eu nu în calitate de mitropolit .al Gâzei, ci ca profesor mi-am găsit cinstea şi hrana oriunde m-am dus” 1 2. Formaţia lui Ligaridis era iezuită. îşi petrecuse adolscenţa şi tine - reţea în Institutul Sf. Atanasie din Borna — una dintre cele mai vestite şcoli ale faimosului ordin : ca elev, ca, student, iar după trecerea doctora- tului, ca profesor. Intrase acolo la vîrsta de 13 ani, iar cînd a plecat în misiunea sa din Orient păşea pe 32. Este de la sine înţeles deci, că Şcoala greacă şi latină întemeiată de el la Tîrgovişte a fost organizată în spiritul .şi după modelul celor iezuite. (La data aceasta sute de colegii asemănă- toare, organizate şi conduse de iezuiţi, apăreau în toate ţările europene). Cunoaştem din aşa-numitul Eatio aăque institutio stuăiorum Socie- tatis Iesu—care cuprindea ansamblul normelor de organizare ale învăţă- mîntului iezuit — programa şi repartiţia studiilor în aceste şcoli. Ele erau alcătuite din două mari cicluri: unul inferior — obişnuitul colegiu — care ţinea cinci ani; altul superior — „umanităţile” — admă universi- tatea, ale cărui cursuri ţineau trei ani pentru studiile filozofice şi patru pentru cele teologice. Primii trei ani ai colegiului erau consacraţi grama- ticii latine şi greceşti (se şi numeau „clasele de gramatică”); în ultimii doi ani se preda retorica, materie deosebit de importantă în şcolile iezuite, atît pentru formaţia intelectuală a tinerilor cît şi pentru educaţia lor. Bineînţeles, în toate aceste cinci clase, instrucţia religioasă alcătuia, cum s-a spus, „baza, vîrful, centrul şi sufletul, întregii educaţii” 3. în 1 Gh. Călinescu, op. cit., doc. nr. XXII (1648), Visita di Valachia, p. 368. 2 Academia R.P.R., ms. 974 (Codex Critias-Rally). Scrisoarea din august 1668 a lui Xigaridis către Ioan Cariofil, f. 20r — 21r. s Franţois Guex, Histoire de l’instruction el de l’âducation, Paris, 1913, p. 99. www.dacaromamca.ro 1158 V. PAPACOSTEA 20 ciclul superior, baza studiilor o alcătuia filozofia lui Aristot în spiritul şi litera interpretărilor tomiste, dominante în teologia catolică. Ultimii patru ani erau consacraţi studiilor înalte de teologie. Dacă învăţămîntul iezuit asigura o serioasă instrucţie umanistă şi teologică, în schimb, sub alte aspecte, el era insuficient şi retrograd. Disciplinele ştiinţifice (matematicele, geometria şi geografia) ocupau un loc modest. Studiul naturii lipsea cu desăvîrşire, iar istoria era socotită ca o adevărată primejdie pentru arta educaţiei. Adversari ai înnoirilor şi progresului, ei au imprimat organizării interne a şcolii un pronunţat carac- ter aristocratic, cu o severă ierarhie de titluri, copiate din constituţia Eomei republicane (decurioni, pretori, prefecţi etc.) şi cu o marcată tendinţă către poliţism. Se poate spune că întregul lor sistem educativ a dat greş din pricina- interpretărilor nefericite ale unor principii şi metode pe care experienţa isto- rică a întregii omeniri le-a privit totdeauna cu multă rezervă („scopul sfin- ţeşte mijloacele”, „intenţia dă actului valoarea sa morală” etc.) x. în linii generale Şcoala greacă şi latină de la Tîrgovişte a fost orga- nizată de către Ligaridis şi Petriţis după modelul cuprins în Eatio stuăiorum. Fireşte, cu unele derogări sau adaptări la care îi obligau condiţiile speciale ale locului şi timpului în care lucrau. Existenţa „claselor gramaticii” se constată chiar din scurta informaţie cuprinsă în însemnarea lui Daniil Panoneanul pe îndreptarea legii. El declară, cu modestie, că a învăţat de la doi umanişti greci din Tîrgovişte „puţină gramatică şi sinta- xisul”. Cît priveşte existenţa ciclului superior, aceasta se constată din corespondenţa lui Ligaridis cu Propaganda. El declară categoric, în 1650,. că ţine de la sosirea în Ţara Bomînească — „de patru ani” 1 2 — catedrele de retorică şi logică. Totodată comunică faptul important că îşi ţinea lecţiile „în limba greacă şi latină” [Ibiă.). Potrivit programelor de atunci, retorica era o disciplină complexă, menită a da tineretului elementele esenţiale formaţiei lui intelectuale şi corespunzătoare exigenţelor acelor vremuri, în raport direct cu întocmirea statului, a bisericii şi a societăţii, în timp ce logica era privită ca „un instrument al filozofiei teoretice”,, care învăţa pe tineri cum să afle adevărul, retorica era „un instrument al filozofiei practice". Ea implica o bogată cultură cu caracter enciclopedic. Ligaridis deţinuse şi la Borna, la Institutul Sf. Atanasie, o asemenea cate- dră ; pregătirea şi talentul lui se bucuraseră astfel de recunoaşterea unui juriu superior. Desigur că şi la Academia greacă din Constantinopol — de scurtă durată — a cărei direcţie o deţinuse, predase tot retorica. Se poate afirma deci, că şi cursul ţinut de el la şcoala din Tîrgovişte a fost de un nivel superior şi că a dat tinerilor munteni care l-au frecventat posibili- tatea unei instrucţii de valoarea colegiilor occidentale. Prin retorică, în sec. XVII şi XVIII, se înţelegea — ca şi în antichitate — nu numai arta. vorbirii frumoase, ci ansamblul de reguli privitoare la problemele stilului şi ale compoziţiei, cu numeroase şi largi aplicaţiuni şi cu exemplificări 1 Franpois Guex, Histoire de Vinstruction et de l'âducation, Paris, 1913, p. 101. Vezi pentru programe şi organizare Michel Glatigny, Histoire de l’enseignement en France (Presses- universitaires de France), Paris, 1949, p. 48; Cf. L. Tarsot, Les icoles et Ies icoliers i travers- Ies ăges, p. 182, 184—185, 187 şi 189. 2 Gh. Căiinescu, op. cit., doc. XLIII (12 august 1650), p. 396. www.dacaromamca.ro 21 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEASCA H5ţ> din toţi marii scriitori şi oratori ai antichităţii greco-romane. Aceste reguli erau aplicate de profesori într-o măsură variabilă, nu numai la arta orato- riei, dar la orice lucrare literară. în general, cursurile de retorică cuprin- deau, intr-un grad care varia după preferinţele şi competenţa profesorului, conţinutul tratatelor antice 1. Din acestea tinerii învăţau cu precădere cele trei genuri ale oratoriei clasice : demonstrativ — encomii, cuvîntări fune- bre, elogii academice, omilii etc.; deliberativ — arta argumentării în pro- blemele statului şi ale colectivităţii, în cadrul ordinii constituite; judi- ciar — în sfera căreia intrau toate problemele supuse competenţei instan- ţelor judiciare. Desigur, cu prilejul lecţiilor referitoare la acest capitol al retoricei va fi făcut Ligaridis numeroase incursiuni în istoria dreptului bizantin, contribuind astfel la crearea atmosferei favorabile pentru tradu- cerea îndreptării legii şi în Ţara Bomînească. (Caracterul conservator, fidel unei aspre orînduiri feudale, pe care îl cuprinde această legiuire bizantină a fost de curînd relevat) 2. Dar Ligaridis comunică în rapoartele sale către Propagandă că ţine la Şcoala greacă şi latină din Tîrgovişte şi catedra de logică (de asemenea în limbile greacă şi latină). Prin aceasta, programa şcolii egala pe aceea a colegiilor iezuite obişnuite şi se apropia de categoria „colegiilor aca- demice’ ’ din care s-au dezvoltat în a doua jumătate a sec. XVII „acade- miile”. După cum se ştie, acestea făceau tranziţia spre universitate. Logica era socotită de filozofii peripateticieni poarta de intrare în „palatele filozo- fiei” şi „instrumentul” ei (Spyavov epAoaoepîaţ). Putem deduce oare că ţinta lui Ligaridis era să depăşească „colegiul”, pentru a realiza la Tîrgovişte misiunea pe care o avusese la Constantinopol, adică întemeierea unei „academii’ greco-latine unde să fie pregătite şi elementele destinate a duce lupta împotriva puternicului focar calvinizant din Transilvania ? (La această şcoală s-a format Daniil Panonianul, care va fi trimis apoi peste munţi şi va ajunge mitropolit). O şcoală la care se preda un curs de logică şi altul de retorică şi în care limbile de predare erau, cum spune Ligaridis însuşi, greaca veche şl latina 3, era prin însuşi acest fapt, o şcoală de un nivel superior, asemeni celor mai bune colegii occidentale. Aşa se explică şi numărul mic al celor ce puteau urmări la noi asemenea lecţii. Ambele catedre erau de o însemnă- tate primordială pentru problema culturii formale. Logica aristotelică se născuse, cum s-a spus, „completă şi perfectă din mintea autorului ei” şi înfruntase veacurile fără modificări substanţiale 4. Ea era folosită în toate şcolile superioare, pentru puterea educativă ce avea şi mai ales pentru eficacitatea ei în anevoioasa muncă de disciplinare mintală a tinerilor. Logica aristotelică a fost veacuri de-a rîndul principalul instrument cu care cultura greco-latină a acţionat asupra tuturor popoarelor. (Prin acest 1 Pentru Însemnătatea pe care iezuiţii au dat-o retoricii vezi Michel Glatigny, op. cit.,. p. 40—41. 2 Gh. Cronţ. op. cit. (Cap. Conţinutul îndreptării Legii). 8 Gh. Călinescu, op. cil., doc. XLIII (12 august 1650), p. 396 : „per spatio di quattro anii m’affaticai insegnando a duodeci giovanni, Rhetorica e Logica in lingua greca e latina, che realmente sono i primi di questo, paese . ..”. 4 Ernesto Codignola, op. cit., pp. 102 şi următoarele (Cap. La logica). www.dacaromamca.ro 1160 V. PAPACOSTEA 22 curs Ligaridis îşi pregătea elevii munteni şi pentru eventualitatea că vor merge la studii universitare în alte ţări). Dacă asupra „claselor de gramatică” sîntem reduşi la scurta infor- maţie ce ne vine de la Daniil Panonianul, în schimb cu privire la clasa lui Ligaridis avem, chiar în rapoartele lui, cîteva ştiri preţioase. Astfel, prin acelaş raport din ziua de 12 august 1650 el scrie că are la clasa de retorică şi logică un efectiv de 12 tineri aparţinînd celor mai mari familii din Ţara Eomînească („primi di questo paese”) \ Tot aici comunică şi faptul că ţine ambele cursuri „în limbile greacă şi latină”. Această ştire este deosebit de interesantă. Ea arată că cei 12 tineri munteni făcuseră în prealabil serioase studii pentru a stăpîni atît de bine cele două limbi moarte. Unde? Cu cine ? Este greu de precizat. Se poate presupune că făcuseră asemenea studii în Transilvania, după cum afirmă raportul lui Bakşi6; sau cu dascăh de casă, recrutaţi dintre călugării catolici aflători în ţară, cum spune Del Cbiaro 1 2. Sîntem înclinaţi a crede însă că înainte de a intra în clasa lui Ligaridis aceşti tineri învăţaseră în primul ciclu („clasele de gramatică”) cu Ignatie Petriţis sau cu vreun alt dascăl rămas necunoscut. Ar rezulta de aici că o „şcoală a gramaticii” a funcţionat la Tîrgovişte şi înainte de venirea lui Ligaridis. De cînd1? Desigur nu înainte de 1640, cînd Bakiic semnalează necesitatea unei astfel de şcoli, ci foarte probabil ea o urmare chiar a raportului prin care ceruse înfiinţarea ei. Poate că Petriţis — sau altul — a precedat pe Ligaridis în cariera didactică la Tîrgovişte. Aşa s-ar explica şi faptul surprinzător, că Daniil Panonianul în însemnarea sa la îndrepatrea legii, citează, cum am văzut, pe Petriţis înaintea lui Ligaridis, deşi locul pe care cel din urmă îl ocupa în mişcarea intelectuală a ţării şi a curţii muntene era incomparabil superior poziţiei pe care o avea Petriţis. în orice caz, acum cînd ştim cu precizie care erau •disciplinile predate de Ligaridis (retorica şi logica), ne rămîne să credem «ă „gramatica şi sintaxisul”, de care aminteşte Daniil Panonianul în însemnarea sa, le-au învăţat cu Petriţis. Aceasta este însă doar o ipoteză, -deoarece nu avem nici o altă ştire privitoare la colaborarea celor doi eru- diţi hioţi, pe care Daniil îi asociază atît de strîns în însemnarea ce înso- ţeşte opera sa. Ku ştim, din nefericire, cît a durat această şcoală şi nici cît a stat Ligaridis la Tîrgovişte. Ultimul său raport către Propagandă, publicat, este din 4 noiembrie 1650 3. Ţinînd însă seamă de faptul că îndreptarea Legii, la care el a colaborat, apare în 1652, trebuie să presu- punem că a mai rămas la Tîrgovişte şi după 1650. (într-o lucrare în pregătire, consacrată în întregime vieţii şi activităţii acestui personaj, încercăm o precizare cronologică privind intervalul petrecut de el fie în Ţara Eomînească, fie în Ardeal sau Moldova). 1 Gh. Călinescu, op. cit., doc. XLIII, p. 396. 2 Anton Maria Del Chiaro Fiorentino, Sloria delte moderne rivoluzioni delta Valachia (ediţia N. Iorga), Bucureşti, 1914, p. 97. Şi Ligaridis critică în rapoartele sale pe aceşti profesori, improvizaţi dintre misionarii lipsiţi de devoţiune, fără cultură şi nedisciplinaţi. Cere Congre- gaţiei să trimită alţii, „un poco piu dotti, e piu devoti, perchfe in loco di edificar, scandalizano con le loro disubidienze ..(Gh. Călinescu, op. cit., doc. XX, din 2 decembrie 1648). 8 Gh. Călinescu, op. cit., doc. XL1X, pp. 400—401. www.dacaromamca.ro 23 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEASCA 1161 Cu tot tratamentul de favoare pe care l-a avut la curtea munteană, totuşi Ligaridis nu s-a simţit bine la noi. Era şi firesc. Sperase îndată după trecerea strălucitului său doctorat, că se va afirma chiar la Eoma, unde ■debutase cu un mare succes : catedra de retorică a Institutului Sf. Ata- nasie. îşi încercase apoi norocul la Constantinopol, unde i se încredinţase ■conducerea Academiei greceşti din palatul Soranzo ; în urmă, excomunicat de Partenie II, a trebuit să renunţe nu numai la Constantinopol, dar şi la poziţia oferită de Vasile Lupu la Şcoala de la Trei Ierarhi şi să se resemneze ■cu Şcoala greco-latină de la Tîrgovişte. în modesta reşedinţă a domnului •de ţară, care a fost Matei Basarab, în micul oraş de la poalele Carpaţilor, Ligaridis — care s-a vroit totdeauna pe una din marele scene ale lumii — ■se simţea ca într-un adevărat exil („esilio”, repetă el în scrisori); nu o dată şi-a manifestat, în ieremiadele sale, neputinţa de adapare în ţara noastră {„.. .in questi aspri paesi”, ,,in questa văile delle lacrime” 1 2 etc.). El nu aştepta decît prilejul favorabil pentru a pleca. La Tîrgovişte, Ligaridis a întîlnit pe patriarhul Ierusalimului, Paisie, cu care a intrat în legături strînse. Vorbeşte în scrisorile sale cu admi- raţie despre el („persona pia, e devota”) a. Admiraţia era dealtfel reci- procă. Mai tîrziu, în timpul şederii sale la Moscova, Ligaridis va vorbi foarte rău despre Paisie. (Intre timp, Paisie murise !) 3. Prietenia cu patri- arhul Ierusalimului va avea urmări deosebit de importante pentru Liga- ridis. Ea va schimba cursul întregii sale vieţi. Se va desface de catolicism, va intra în viaţa monahală a bisericii răsăritene (numindu-se de aci înainte Paisie, după numele noului său protector) şi va deveni mitropolit de Gaza. Dar cine ar putea să spună dacă această nouă convertire era reală? Sigur este doar că a rămas pînă la sfîrşitul vieţii ceea ce a fost totdeauna: un ambiţios, iubitor de mărire şi de bani, chinuit necontenit de setea intrigii şi a aventurii. La Gaza nici nu a stat. Aceasta era pentru el doar un titlu care să-i ajute la ascensiuni mai mari. Nu reuşise să rămînă la Borna şi pier- duse la Constantinopol. Tîrgovişte era prea mică pentru el. Acum îşi va încerca norocul la Moscova, a cărei generozitate în sprijinirea ortodoxiei ispitea, de pretutindeni, nu numai pioase devotamente, dar şi mulţi aven- turieri 4 * 6. Acolo a cîştigat Ligaridis o tristă celebritate prin rolul odios pe care l-a avut în răpunerea patriarhului reformator Eicon s. 1 Gh. Călinescu, op. cit., doc. XX. 2 Ibidem, doc. XLIII din 12 august 1650, p. 369, „m’ha honoralo con il titulo di Archipresbylerato del Santo Sepolchro ... ”. 3 Academia R.P.R., ms. 974 (Codex Critias-Rally), f. 20r —21r, unde critică cu asprime arghirofilia lui Paisie. La acuzaţia ce i se aduce că nu a achitat o sumă „promisă” fostului patriarh al Ierusalimului, scrie : „Am şi găsit omul pe care să-l înşeli 1 Acela şi din piatră seacă scotea bănuţi şi reali". 1 Silviu Dragomir, op. că., p. 5. Citează măsurile pe care cu timpul autorităţile ruseşti au fost nevoite să le ia pentru a împiedica intrarea călugărilor. în anul 1636 se dă chiar un ucaz către voievozii din Putivlla (punctul de trecere) ca să nu le mai lase liberă trecerea spre Moscova diferiţilor oaspeţi nepoftiţi. 6 Academia R.P.R., ms. 974 (Codex Critias-Rally), scrisoare autografă către Ioan Cario- fil, din august 1668, p. 20r —21r. Lasă să se vadă cit era de puternică încă reacţiunea contra lui Ligaridis din pricina modului cum s-a comportat In procesul patriarhului Nicon : „M-am trudit mai mult decît toţi pentru adevărul tomurilor şi pentru terminarea lucrării, şi acum toţi strigă potrivnic, cum că Ligaridis le-a făcut toate cîte s-au făcut contra lui Nicon şi noi am fost siliţi să semnăm şi fără voia noastră am tolerat tot ceea ce s-a făcut”. www.dacaromamca.ro 1162 V. PAPACOSTEA 24 Desigur, s-a spus (şi se va mai putea spune) despre Ligaridis mult rău; nu i s-a contestat însă niciodată, de către nici unul dintre numeroşii săi adversari, excepţionala sa intelectualitate şi nici spiritul creator. De ambele calităţi a beneficiat grupul tinerilor munteni din generaţia lui Şerban Cantacuzino care i-au fost elevi şi prin ei — cînd au ajuns la matu- ritate — cultura Ţării Bomîneşti. Se va lămuri poate vreodată, în ce măsură, „Şcoala greacă şi latină’* condusă de Ligaridis, a contribuit la pregătirea epocii de intensă activitate culturală inaugurată după 1679 de Şerban Cantacuzino şi foştii săi colegi, şi continuată apoi de Constantin Brîncoveanu. în orice caz, istoricul care va cerceta de aproape formaţiunea intelectuală şi educaţia politică a lui Şerban Cantacuzino, va recunoaşte în ideile şi metodele acestui principe (şi ale fraţilor săi), urmele lăsate de puternica şi complexa personalitate a fostului lor profesor şi educator de la „Schola greca e latina” din Tîrgovişte. ★ Din cele de mai sus rezultă că sub domnia lui Matei Basarab s-a făcut şi în Ţara Romînească începutul unui învăţămînt superior — fapt contestat sau ignorat pînă în prezent în istoriografie. Este vorba de Şcoala greacă şi latină, iniţiată de erudiţii greci, bioţi, Pantelimon Ligaridis şi Ignatie Petriţis, cu concursul postelnicului Constantin Cantacuzino, patronată şi susţinută de domn însuşi. Spre deosebire de colegiile iezuite occidentale, şcoala condusă de Ligaridis şi Petriţis punea, se pare, un accent deosebit pe umanismul grec şi pe cultura bizantină. Elevii clasei lui Ligaridis, fii de mari boieri, puteau urmări cursurile sale de logică şi de retorică în limbile greacă şi latină. Pantelimon Ligaridis, despre care s-a afirmat atît în istoriografia greacă cît şi în cea romînă că a funcţionat în perioada 1648—1655 la şcoala lui Vasile Lupu de la Trei Ierarhi, a fost în realitate profesor la această şcoală din Tîrgovişte, începînd din toamna anului 1646. Deşi caracterul aristocratic al şcolii este categoric afirmat de Liga- ridis în corespondenţa sa cu Borna, totuşi constatăm că şi modestul Daniil Panonianul, fiu de ţăran din Transilvania, viitor mitropolit de Alba Iulia, a putut s-o frecventeze. El a intrat acolo desigur prin intervenţia forurilor bisericeşti. Aceasta ne face să credem că în Şcoala greacă şi latină de la Tîrgovişte — ca şi în cea slavă — se pregăteau şi elementele de conducere ale ortodoxiei ardelene, în această epocă de grele lupte confesionale. Este cunoscut rolul pe care l-a avut ulterior Daniil Panonianul, ajuns mitro- polit al Ardealului1. Dealtfel, strîngerea legăturilor cu romînii din Transil- vania în această perioadă este unul din fenomenele interesante ale istoriei romîneşti şi încă insuficient cercetat. Şi pe acest teren, documentele ne arată că Ligaridis a fost foarte activ 2. 1 N. Iorga, Istoria Bisericii romtneşti, voi. I, ed. a Il-a, Bucureşti, 1929, p. 348. Se pare că şi el a avut in tinereţe unele Înclinări calvine (Ibid., 350). 2 Emile Legrand, op. cit., p. 68, dă la lista scrierilor lui Ligaridis şi titlurile celor cinci „povăţuiri” sau „învăţături” (7rapaîveai<; k':r ’aflv SiSaoxaXEa) Întocmite pentru „calvino- luteranizanţii romlni din Ardeal” (repix; tou? KaXoivoXourepavioavTa? aTrouSaiouţ BXa/ou<;). Ne ocupăm de ele In studiul special consacrat vieţii şi activităţii lui Ligaridis. www.dacaromamca.ro 25 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEASCA 1163 Şcoala greacă şi latină de la Tîrgovişte, condusă de Ligaridis, ilus- trează o fază importantă din istoria culturii şi a învăţămîntului muntean; acum se dezvoltă şi la noi curentul pentru studiile de limbă şi cultură latină, paralel cu acela favorabil limbii şi culturii greceşti. Totodată ea reprezintă un epizod al luptelor dintre reformă şi contrareformă pe terenul învăţă- mîntului, în ţările noastre, şi al încercărilor făcute de biserica romană pentru a atrage la ideea unirii pe romîni. Misiunile catolice din Peninsula Balcanică, alarmate de înrîurirea pe care şcolile reformaţilor din Transil- vania o exercitau asupra tinerilor romîni care mergeau acolo pentru studii umaniste latine au sugerat întemeierea — atît în Moldova cît şi în Ţara Bomînească — a unor şcoli latine pe lîngă cele slave. Prin întemeierea acestor şcoli, conducătorii propagandei catolice din sud-estul Europei sperau să împiedice pe tinerii romîni, doritori de cultură umanistă, de a mai merge la şcolile „ereticilor” ardeleni, de unde se întorceau — după informaţiile culese de Baksic — cu puternice resentimente împotriva bisericii romane. După procedeul iezuit, conducătorii acestor şcoli căutau să prindă ca elevi, în primul rînd, tineri aparţinînd marilor familii feudale, cu rol preponderent în conducerea statelor. Acesta este şi cazul şcolii de la Tîrgo- vişte. De aceea ţine să sublinieze Ligaridis că toţi cei 12 tineri care alcă- tuiau în 1650 clasa lui (la cursurile de retorică şi logică) aparţineau „celor mai de seamă familii” muntene. Pantelimon Ligaridis, titularul catedrei de retorică de la Sf. Atanasie din Eoma, a fost ales de Propagandă pentru a întemeia şi conduce o „Aca- demie” la Constantinopol. Această Academie reprezenta reacţiunea bise- ricii romane împotriva materialismului neoaristotelic şi a influenţelor pro- testante, dominante prin discipolii lui Coridaleu în vechea şcoală constan- tinopolitană. Prin întreaga sa formaţie intelectuală Ligaridis se găsea la polul opus filozofiei lui Coridaleu şi în general spiritului padovan. Este de la sine înţeles că activitatea sa didactică fie la Borna, fie la Constanti- nopol, fie la Tîrgovişte s-a desfăşurat în spiritul şi în litera filozofiei tomiste. Şcoala patronată de Matei era deci şcoala corespunzătoare structurii sta- tului muntean la acea vreme — stat feudal întemeiat pe o vie recrudes- cenţă a forţelor conservatoare şi reacţionare. Este regretabil că nu dispunem de mai multe date referitoare la acest prim nucleu academic, de tip umanist occidental, instituit pe pămîntul Ţării Bomîneşti. Nu ştim, de pildă : dacă Şcoala greacă şi latină a început cu Ligaridis sau, mai înainte, cu Petriţis; pînă cînd a funcţionat această şcoală; dacă a funcţionat la mitropolie, la curte sau într-o clădire proprie şi nici numele diferiţilor tineri care au frecventat-o. în afară de Şerban Cantacuzino şi fratele său, Drăghici, uşor de identificat şi de Daniil Pano- nianul, căre singur o mărturiseşte, nu avem nici o indicaţie care să permită identificarea celorlalţi. Nu excludem ca şi fiul lui Udrişte Năsturel, Badu, întemeietorul şcolii de la Cîmpulung, ca şi Matei, fiul adoptiv al domnului (nepot de soră al doamnei Elina), mort în 1652, să fi frecventat şi ei şcoala condusă de Ligaridis. Nu avem însă nici o indicaţie documentară în acest sens. Cercetări viitoare la Moscova şi Kiev, unde Ligaridis a stat după plecarea lui din Ţara Bomînească, precum şi în arhivele Vaticanului, vor www.dacaromamca.ro 1164 V. PAPACOSTEA 26- scoate desigur la lumină şi alte documente care să întregească cunoştinţele^ noastre asupra acestei şcoli. în sfertul de veac ce s-a scurs de la moartea lui Matei Basarab pînă. la urcarea pe tron a lui Şierban Cantacuzino (1654—1678), regimul aristo- cratic reclădit de Matei pe vechea feudalitate de cultură slavă a fost măci- nat în răscoale militare, răscoale ale maselor împilate şi măceluri. O mare parte din căpeteniile acelui partid militar care descindea din Mihai Vitea- zul au dispărut, iar puternicul aparat de război construit de Matei Basarab,. devenind o serioasă primejdie pentru însăşi lumea care l-a creat, a fost aproape desfiinţat. De aci înainte, lipsită de o oştire ale cărei legături cu masele populare se dovediseră considerabile, Ţara Romînească va* fi tot mai mult integrată în sistemul economic turco-bizantin; va deveni însă principala piaţă de aprovizionare a imperiului. Producţia şi comercia- lizarea ei — atît în cadrul aşa-zisului monopol turcesc, cît şi în afara lui1 — se vor intensifica. Agenţii acestei importante mişcări economice — greci sau vorbitori de limbă greacă — vor alcătui acum, împreună cu boierimea mercantilizată, o pătură socială cu altă concepţie asupra statului, cu alte idei în cultură, reflectînd cosmopolitismul neobizantin în care ne-am rein- tegrat şi nu mai puţin, zorile erei burgheze. Această lume nouă va vroi să aibă o şcoală a ei, a timpului şi intereselor ei — deosebită cu totul d& aceea a lui Matei Basarab şi Ligaridis. O va realiza, dar de data aceasta, cu ajutorul discipolilor lui Coridaleu. Înfrînţi la Constantinopol de coa- liţia tuturor forţelor reacţionare şi obscurantiste, urmaşii mişcării neoaristo- telice vor găsi în condiţiile economice şi sociale schimbate ale societăţii muntene o altă mentalitate, mai ospitalieră ideilor noi şi progresului decîfc putea oferi capitala imperiului otoman. Va începe o intensă activitate: culturală, iar în centrul ei va sta Şcoala domnească de la Sf. Sava, creată, în spirit neoaristotelian — reeditarea a anticului Aiixeiov şi începutul, libertăţii de gîndire în ţara noastră. HAHAJIO BblGUIErO 0EPA30BAHMH B MYHTEHMH PE3IOME Abtop jţoKaahiBaeT, hto b npaBJieHHe MaTen EacapaBa BHCiuee oOpaaoBaiine nananocL h b MyHTeHHH, $a«T ocnapHBaeMHît hjih nrHopnpyeMHit HCTopnorpa$aMM. B nepBOM jţecHTHJieTHH npaBJieHHH, b 1640 rojţy, b TuproBHiuTe cymecTBOBajia uiKOJia CJiaBHHCKOTO HSHKa H KyjIbTypU. B KyjIbTypHOtt WH8HH TOTO Bp6M6HH 3Ta nihOJia HBJ1H- jiacb Bhipa3HTejieM CTaporo eojtajii>noro ctpoh, no6eRHBiuero rpenecKBtt KOHcaaHiH- HOnOJIBCKHtt 3JieMeHT. 1 Sub presiunea militară a „Ligii Sfinte” principatele vor relua legăturile comerciale cu puterile creştine — cu deosebire după prăbuşirea stăpinirii turceşti în Europa centrală şi în Ucraina. Brîncoveanu şi o bună parte din boerimea vrcmei sale au ştiut să profite de această fază— www.dacoromanica.ro 27 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEVSCA 1165 Bo btopom jţecHTHjieTHH npaBjieHHH Maies EacapaSa Buna ocnoBana, TaM >Ke b TuproBHiHTe, no oBpasiţy aKaneMHnecKHx KOjijien>KeH 3ana.ua, niKona [ryMaHHTap- hhx HayK («aK o Hefl ynoMHHaeTCH b noKyMeHTax Toro BpeMeHn) non pyKOBOHCTBOM rpenecKHX yneHLix, BLixonHeB c Xnoca: IlaHTejiJiMOHa JInrapnnnca n HnmTHH IleTpH- iţHca.ABTop oBiHcnseT oBcTOHTejitCTBa BHyTpeHHero h BHeniHero nopHHKa.npHBenHine k ocHOBaHHio aioro BajKHoro ynpejKneHHH, HraopnpyeMoro jţo HacTOsmero bpgmghh , B tg BpGMGHa, Korna, Bnaronapn pocTy ropojţoB, ryMaHHSMy h Pe$opMaHHH, npiiMaT KyjitTypH oxBaTUBan bcg 6onee nmpoKHG oBeigctbghhug «ijiepbi, hojihthhgc- Kne npGjţCTaBHTGjiH tjieonanmoro ctpoh HanimaioT OT^aBaTt ce6e othgt, hto h ohh He MoryT ocTaBaTbCH b KyjibTypHHx ycnoBHHX oBeigctb, HMeromiix arpapHy» CTpyKTypy. OrpoMHHe npeoSpasoBaHHH BKOHOMHHecKoro, coiţHajiBHoro h nojiHTHnecKoro xapaKTGpa, npoHcxonHBnme b Mnpe, HacTOHTGjitHO TpeBoBajiH nojiHTHHecKCfl h Kyflb- TypHofi nojţroTOBKH rocyjţapcTBGHHHX jiiORefi. Ecjih ynpnniTG HacTypeji 6liji rjiaBHLiM BLipaSHT6JI6M HJţGH BOBBpaiHeHHH K CJiaBHHCKHM KyjlLTypHHM TpajţHIţHBM, CTpGMJlG- Hne k rpGHGCKOMy h jiaTHHCKOMy ryMaHHSMy nonnepjKHBaeTCH b nepByio onepent noc- tgjilhhhhm KoHCTaHTHHoM KaHTaKysHHo. Bto oh npHBGB b CTpaHy Jlnrapunuca, pyKOBORHBHlerO HO Toro Ka$6Hpott pHTOpHKH B HHCTHTyTG Cb. AlJiaHaCHH b Phmg. (B 8TOM HHCTHTyTG HOHrOTOBJIJUIHCb TpGHGCKHG MHCCHOHGpU yHHaTCKCfl HOKipHBLl). IlaHTGJIHMOH JIurapHflHC, rpGK ,,JiaTHHO$pOH” CTaBHlHlt npO$6CCOpOM PHTOPHKH b Phmg, 6lui nocjiaH KaTOjiHHecKofl nponaranuoH b KoHCTaHTHHononb hjih pyKOBOH- CTBa hoboH rpenecKott „AKaHGMHGH”, sananeft KOTopoH 6tuio: 1) pacnpocTpaHHTL hhgio o5'b6HBH6HHH npaBOCJiaBHOfi HepKBH C PhMOM; 2) 6opOTLCH CO CTapOft KOHCTaHTHHOnOJIL- ckoH AKaneMiieH, rne rocnoncTBOBajiH nocnenoBaTejiH Knpnjuia JlyKapnca h (JmnocoiJia Teoijmna Kopnnajiey. Hsbgctho, hto nepBHii 6lhi oSbhhgh b KajibBiiHiiBMe h y6HT, a BTopoH — maBa HeoapHCTOTeJibCKoro tghghhh,— 6lhi o6bhhgh b aTGHSMG h HsrHaH 118 CTpaHH, npHHGM GTO GlţBa HG JIHHHGBajIH. OflHaKO, MoniHan KoajiHHHH nporpeccnBHHx bjigmghtob KoHCTaHTHHononH, non- HepjKHBaeMan BacnjineM Jlyny, npuBBana „KopHnaneHHeB” k pyKOBOHCTBy boctohhoA: HepKBH h BtisBajia OTjiyneHHe JlHrapHnnca. OnacancL 6ojiee THHîejiux nocnencTBHft, yHeHHii noKHHyn KoHCTaHTHHononb, hphhhb npeflnojKeHHe nocTenbHHHero KaHTany- 3hho npnexaTL b TuproBHniTe (b HonBpe 1646 r.). Ha nepGHHCKH JlHrapHHHcatc Phmom mh ysHaeM HeKoTopue nonpoBHOCTHotho- CHTejILHO rpeKO-JiaTHHCKOH IHKOJIH, OCHOBaHHOft HM B CTOJIHHe MyHTeHHH. KaHIeTCH, hto b to BpeMH KaK HraaTHH IleTpHHHC Beji „KjiaccH rpaMMaTHKH”, JlnrapHHH'c pyKO- bohhji Ka$enpaMH jiothkh h phtophkh. B HOKjiane, npencTaBjieHHOM b aBrycie Mecmie 1650 r., oh cooBmaeT HanajiLCTBy, hto b ero Kjiacce 12 yneHHKOB—npencTaBHTeneil caMUx BHaTHux ceMeH, h hto oh BeneT npenonaBaHHe Ha rpenecKOM h jiaTHHCKOM hbm- Kax. CpeHH 3thx 12 CTyneHTOB: BynyiHHH rocnonapn DlepBaH KaHTaKysHHo, ero 6par flparHH h, B03M0HIH0, MaieH, npHeMHHii clih rocnonapn. Abtop yKasHBaeT, hto b HHcne yneHHKOB IleTpHHHca h JlnrapHRBca 6hji TaKwe flaHHHji IlaHOHeaHyji, clih TpancHjiL- BaHCKoro KpecTLHHHHa, nepeBOHHHK BHanHTejibHoro ropHHHHecKoro BHsaHTHltcKoro Tpyjţa („PeBHBHH upeBHHX saKOHOB’’) h BynyiHHH mhtPohojiht Aji6a-K)jiHH. 8to otkjio- HeHHe ot apncTOKpaTHHecKoro xapaKTepa hikojih Cluio cnejiaHo b HHTepecax 6opl6h C KajILBHHHBMOM --rjiaBHHH MHCCHH JlHTapHHHCa. ,,PpeKO*JiaTHHCKaH HIKOJia” npocy- mecTBOBajia jihihl ho kohhh npaBjieHHH Maien EacapaSa. Bce we, aioro hocthtohho, hto6n oBlhchhtl HaM, Cjiaronapn ee BHcoKOMy ypoBHio, BHaHHTejiLHuii pacHBeT KyjiL- Typn bo BpeMH npaBjieHHH IIIepOaHa KaHTaKyBHHOH KoHCTaHTHHa BpuHKOBHHy. Cny- cth KopoTKoe BpeMH, OHHaKO.BCJieHCTBHe ok oh na TejibHoro nopameHHH nporpeccHBHLix www.dacoromamca.ro 1166 V. PAPACOSIEA 28 BjieMeHTOB b KocTaHTHHonojie, b MyHTeHHio npH6HBaiOT rjiaBHue yueHbie jţBn>KeiinH Teotjmjia KapHjţajieH, KOTopue BKJuouaioTCH b KyjibTypHoe gBHjKeHne Byxapecia. C hx noMombio, BpwHKOBHHy BHOBb B03BpamaeTCH k Mbicjin o BbicmeM yue6HOM aaBeneHiin h y'ipejKflaeT rocnoHapcKyio „AnaHeMino” MyHTeHHH, Ha btot paa b ycjioBHHx,,CBo6oa- noro y'ieHHn” (BpajKHeSnoro cxojiacTHue). OEIGIKES DE L’EESEIGEEMEET SUPfiEIEUE EE VALACHIE RfîSUMfî C’est du regnc de Matei Basarab, coinme ie dămontre l’auteur, que datent Ies pre- tniers commencements de l’enscignement supărieur en Valachie, fait gănăralement ignoră ou contestă par nos historiographes. L’existence d’une ăcole assez importante de langue et de culture slave est signalăe â Tirgovişte dans la premiăre dăcade du răgne, en 1640. Elle ătait, dans la civilisation du temps, l’expression du răgime instaură par l’ancienne făodalită, victori- euse de l’ălăment grec constantinopolitain. Pendant la deuxiăme dăcade du regne de Matei Basarab une ăcole d’ătudes humanistes {une Schola greca e latina selon le terme employă par Ies documents de l’ăpoque) est crăăe â Tirgovişte, sur le modăle des colleges acadămiques de l’Occident. Elle est placăe sous la direc- tion de deux ărudits grecs, originaires de Chio, Pantelimon Ligaridis et Ignatie Petritzis. L’au- teur analyse Ies circonstances d’ordre intărieur et extărieur qui furent â l’origine de cette importante institution culturelle, ignorăe jusqu’â ce jour. En un temps ou l’essor des villes, l’humanisme et la Răforme imposaient la priinaută de la culture â des couches sociales de plus en plus ătendues, Ies reprăsentants politiques du răgime făodal commenţaient â se rendre coinpte qu’il ne leur ătait plus possible d’en rester â la condition intellectuelle des sociătăs â structure agraire, et que Ies grandes transforma- tions ăconomiques, sociales et politiques que travcrsait alors le monde, rendaient indis- pensable une prăparation politique et spirituelle adăquate des gouvernants. Alors que le retour aux traditions culturelles slaves avait eu pour principal promoteur Udrişte Năsturel, Ies ten- dances vers l’humanisme grec et latin furent encouragăes et soutenues par le postelnic (cham- bcllan) Constantin Cantacuzino. C’est lui qui fit venir en Valachie Ligaridis, ancien titu- laire de la chaire de rhătorique de l’Institut Saint-Athanase de Rome, ou ătaient formăs Ies missionnaires grecs de la doctrine uniate. Pantelimon Ligaridis, grec latinofron devenu professeur de rhătorique â Rome, avait •ătă envoyă â Constantinople par la propagande catholique, pour y prendre la direction d’une nouvelle Acadimie grecquc, dont la double tâche ătait: 1° de propager l’idăe d’une union de l’ăglise orthodoxe avec Rome; 2° de combattre l’ancienne Acadămie constantinopolitaine ou răgnaient Ies disciples de Cyrille Lucaris et du philosophe Thăophile Coridaleu. On sait que le premier avait ătă mis â mort sous l’inculpation de calvinisme et que le second, reprăsentant du courant năo-aristotălique, avait ătă chassă et sur le point d’âtre lynchă pour athăisme. Mais une puissante coalition des ălăments progressistes de Constantinople, soutenue par le voivode Vasile Lupu, rătablit Ies coridaliens â la direction de l’Eglise d’Orient, provoquant lVxcommunication de Ligaridis. Redoutant des suites plus graves encore, l’ărudit chiote quitta Constantinople et accepta la proposition que lui fit le postelnic Cantacuzino, de venir s’ătablir â Tirgovişte (novembre 1646). www.dacaromamca.ro 29 ORIGINILE INVAŢAMINTULUI SUPERIOR IN ŢARA ROMINEASCA 1167 La correspondance de Ligaridis avec Home nous fournit un certain nombre de prdci- sions sur l’Ecole greco-latine fondde par lui dans la capitale de la Valachie. II semble «qu’Ignat Petritzis ait tenu sous sa fdrule Ies classes de grammaire, tandis que Ligaridis y -occupait Ies chaires de logique et de rhdtorique, Dans un rapport datd d’aoOt 1650, il informe ses supdrieurs que sa classe comptait un effectif de 12 dldves appartenant aux plus grandes familles du pays, et qu’il faisait ses cours en grec et en latin. De ces 12 dtudiants seuls ont pu fitre identifids le futur voivode Şerban Cantacuzino, son frdre Drăghici et, de faţon probable, Matei, fils adoptif du voivode rdgnant, L’auteur signale dgalement la prdsence parmi Ies dldves de Petritzis et de Ligaridis, de Daniil Panoneanul, fils de paysan de Transylvanie, traducteur d’un iftnportant ouvrage juridique byzantin, le Guide de la Loi, et futur md trop oliţe d’Alba- Iulia. Cette ddrogation au caractdre aristocratique de l’dcole dtait faite dans l’intdrdt de l’ac- tion anticalviniste qui dtait la mission essentielle de Ligaridis. L’Ecole grecque el latine ne vdcut que jusqu’â la fin du rfegne de Matei Basarab, durde suffi- ■ sânte ndanmoins pour expliquer par le niveau dlevd de son enseignement 1^ remarquable dpa- nouissement culturel que connurent Ies regnes de Şerban Cantacuzino et de Constantin Brlnco- veanu. Maisla ddfaite ddfinitive des dldments progressistes de Constantinople ne tardera pas â ramener en Valachie Ies reprdsentants Ies plus marquants du mouvement coridalden, qui s’jn- tdgreront dans le mouvement intellectuel bucarestois. Avec leur concours, le voivode Brtn- coveanu reprendra l’idde d’une dcole supdrieure et fondera 1’Academie princiare de Valachie qui adoptera ddsormais Ies principes de l’enseignement «libre», c’est-â-dire hostile â la iscolastique. 4 — c. 8335 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro DIN ACTIVITATEA REVOLUŢIONARĂ A „JUNIMII ROMÂNE” DE LA PARIS ÎNTRE 1851 ŞI 1853 CORNELIA C. BODEA în 1887, moartea lui Gh. Creţeanu, unul dintre foştii tineri progresişti din perioada imediat următoare revoluţiei din 1848—1849 a prilejuit Iui Alexandru Odobescu o evocare a anilor studenţiei petrecuţi împreună la Paris între 1850 şi 1853 şi a atmosferei revoluţionare ce domnea atunci în cer- curile exilaţilor, refugiaţi acolo din ţările unde învinsese reacţiunea. Arti- colul său se intitulează Junimea romînă din Paris pe la 1852. E înfăţişează, în cuvinte scrise cu căldură şi talent scriitoricesc, crîmpeie din gîndirea şi activitatea patriotică-revoluţionară desfăşurată de stu- denţii romîni, grupaţi în jurul societăţii întemeiate de ei sub numele de „Junimea română”. în articolul de faţă ne propunem să aducem o serie de precizări şi completări de natură istoriografică cu privire la împrejurările politice şi la curentele ideologice care au influenţat elanul revoluţionar al tineretului de la 1851, situaţii pe care condeiul prozatorului Odobescu, în 1887, le-a lăsat în umbra amintirilor sau pe care tinereţea anilor săi, în 1851 *, nu le-a putut reţine în adevărata lor lumină. I. N. BĂLCESCU, îndrumător al studenţimii romîxe DE LA PARIS DUPĂ REVOLUŢIE Anii imediat următori înfrîngerilor din 1848—1849 au fost folosiţi de către cei mai mulţi reprezentanţi exilaţi ai popoarelor oprimate în vederea pregătirii unei noi revoluţii, general-europene, îndreptată îm- potriva absolutismului şi pentru cîştigarea independenţei naţionale. în 1 1 în 1851^1. Odobescu avea 17 ani. www.dacaromamca.ro 1170 CORNELIA BODEA 2 căutarea realizării aceluiaşi ţel al unităţii şi libertăţii naţionale, fruntaşi ai mişcării revoluţionare romîne se alătură organizaţiilor conspirative, intrînd în alianţa revoluţionară a popoarelor. Prima declaraţie de solida- rizare romînească cu mişcarea europeană o constituie Manifestul către poporul romîn de la 8 (20) septembrie 1850. Apelul lansat atunci în numele majorităţii exilaţilor romîni este programul însuşi al revoluţiei viitoare a romînilor, trasat de N. Bălcescu şi dezvoltat apoi de el în articolul intitulat Mersul revoluţiei în istoria romînilor, publicate amîndouă în primele pagini ale revistei „Romînia viitoare” 1. ,,Sentinele ale poporului, deslipite de trupul lui şi răspîndite de vijelie pe faţa lumii — se scrie în apel — , noi privegbiem cu luare-aminte şi pipăim lucrarea surdă ce se face în inima popolilor-fraţi şi nu vom lipsi a vă prevesti, în ceasul deşteptării generale, aceea ce aveţi a face. Fapta voastră atunci va fi mare şi glorioasă, căci misia romînului ce a luat de deviză dreptate, frăţie este aceea de a se afla, el întîi, în avangarda luptelor democraţiei în contra tiraniei [. . .] pentru viitorul Romîniei, una, mare şi nedespărţită”. Manifestul este semnat, alături de autorul său, de cei mai mulţi dintre fruntaşii exilaţi romîni. Elanul revoluţionar a cuprins şi tineretul romîn progresist care se afla atunci la Paris pentru studii: George Cre- ţeanu, Alexandru Odobescu, fraţii Lecca din Moldova, P. Iatropolu, Demetriu Berindei, Mcolaie Zătreanu etc. în volnica lor expatriere, cu firescul şi lăudatul scop de învăţătură, cum scrie mai tîrziu Alexandru Odobescu, ei se considerau pe sine oameni cu „însemnătate politică”, în parte, făcîndu-se remarcaţi prin ţinută patriotică încă din timpul revoluţiei, se bucurau, acum de privilegiul de a asista la şedinţele politice ale exilaţilor. între participanţi sînt întîlniţi mai des G. Creţeanu, Lecca, D. Berindei 1 2. Cel mai „bătrîn” dintre toţi era juristul cu talent poetic militant George Creţeanu, născut în 1829; cel mai tînăr, elev abia la această vreme, viitorul prozator Alexandru Odobescu. Creţeanu debutase în beletristică înainte de revoluţie, cu poezii pe care i le publica Eliade în „Curierul romînesc”. în 1848, Mcolaie Bălcescu, abia întors în ţară, citindu-i poezia Cîntarea barzilor (La mormîntul bătrînului Mircea), l-a îmbrăţişat şi l-a îndemnat a stărui în cariera literelor3. în august 1848, Creţeanu e trimis ca bursier, de către guvernul revoluţionar 4, să-şi con- tinue studiile la Paris. Aici el devine reprezentantul cel mai activ al stu- denţimii progresiste romîne. La propunerea sa, la 14 (26) februarie 1851 tineretul se alătură la lupta pentru „unirea şi independenţa Romîniei, constituită democraticeşte” 5, şi întemeiază societatea ce a purtat numele de „Junimea română”. Cîteva săptămîni mai tîrziu, în mai 1851, „Ju- nimea română” se încumeta să scoată o foaie purtînd numele însuşi al societăţii. 1 Apărută în noiembrie 1850 la Paris. 2 Cf. I. Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, Edit. O. Boitoş; voi. III, p. 31, 156, 164. I. Eliade Rădulescu, Scrisori din exil, Bucureşti, 1891, p. 630. 3 G. Creţeanu, Patrie şi libertate, Bucureşti, 1879, p. 22. 4 Anul 1848 tn Principatele Romtne, Bucureşti, 1898, voi. III, p. 490. 6 C. Bodea, Lupta pentru unire a revoluţionarilor exilaţi de la 1848, în Studii privind Unirea Principatelor, Bucureşti, 1960, p. 150—151. www.dacaromamca.ro 3 ACTIVITATEA „JUNIMII ROMANE" LA PARIS 1171 Pentru a preveni neplăcerile la care se puteau aştepta dip partea reacţiunii stăpînitoare, membrii societăţii, ca şi redactorii revistei, au păstrat anonimatul. ’ Al. Odobescu precizează că revista a apărut „fără de concursul celor mai în vîrstă” \ De fapt, în cele două numere consecutive din mai şi iunie 1851, singurele colaborări ieşite din anonimat le constituie cea a lui Dimitrie Gr. Florescu, ca secretar de redacţie, şi a lui Nicolaie Bălcescu, — care încuviinţase publicarea, în numărul 2, a discursului său rostit la 3 (15) mai 1851 în amintirea adunării de Ia Blaj. Explicaţia pentru ce numai aceste nume figurează în coloanele revistei se datoreşte faptului, subliniat de noi şi într-o altă împrejurare 2, că atît N. Bălcescu, cît şi D. Gr. Florescu, fiind exilaţi, nu aveau să-şi mai teamă situaţia, şi aşa periclitată în ţară. Proscris pentru participarea la revoluţie, D. G. Flo- rescu era şi student, e drept ceva mai vîrstnic, apropiindu-se de 24 de ani. Vîrsta lui N. Bălcescu — 32 de ani — şi mai ales excepţionala sa matu- ritate de gîndire contrazic, la prima impresie, cele spuse de Odobescu cu privire la concursul bătrînilor. Dacă ţinem totuşi seama că textul dis- cursului său a fost inclus în „reportajul” făcut asupra sărbătoririi organi- zate tocmai de tineret şi că deci nu a fost publicat ca articol aparte, afirmaţia lui Odobescu capătă un sens, limitat la munca efectivă de redacţie şi la semnatarii propriu-zişi ai articolelor sau dărilor de seamă inserate în cele două numere ale periodicului. Numele „cetăţeanului N. Bălcescu” în coloanele revistei dovedeşte în schimb influenţa şi prestigiul de care se bucura în mijlocul tineretului progresist romîn, ceea ce de altfel înseamnă mai mult decît o contribuţie în sumarul revistei. Influenţa ideologiei sale revoluţionare se vădeşte de la primul pînă Ia ultimul ar- ticol publicat acolo. Numărul 1 al foii se inaugurează cu un articol-program care, după mărturia contemporanilor, se datoreşte lui George Creţeanu 3: ,,Soldaţi necunoscuţi, dar entuziasmaţi de amorul patriei, ne propunem — scria autorul — a propaga, cu tot zelul unor inimi înfocate, ideea unirii naţio- nale. Juni noi înşine, ne adresăm mai cu deosebire la junimea romînă din toate provinciile”. Pentru a putea izbuti în lupta pe care o vedeau apropiindu-se, ei încredinţează „celor mai vechi, mai înţelepţi şi mai experimentaţi, misia de a o organiza”; tineretului, sarcina de a sluji cu toate puterile, propagandei; iar misiunea a treia şi cea mai grea, de a compune oştirea naţională, o lăsau pe seama fraţilor din ţară. Ţelul întreit pentru care trebuia dată lupta cea mare era rezumat în articolul-program prin următoarele devize : 1) război celor apăsători, solidaritate cu cei apăsaţi; 2) independenţa şi unirea tuturor romînilor; 3) organizarea ade- văratei democraţii. „Amăgiţi de sultanul în Ţara Romînească, de împă- ratul Austriei în Transilvania, să ne convingem de acest adevăr — se subliniază mai departe în program — că fericirea noastră nu va veni 1 2 3 1 Cf. A. Odobescu, Junimea romtnă din Paris pe la 1852, In Opere complete, Edit. II. Chendi şi E. Carcalechi, voi. II, Bucureşti, 1908, p. 243. 2 C. Bodea, op. cit., p. 151. 3 Cf. Bibi. Acad. R.P.R., foi volante nr. 1 077, exemplarul din „Junimea românii” în care se găsesc identificaţi cu creionul, de către V. A. Urechiă, toţi autorii articolelor publicate In nr. 1 al revistei. www.dacaromamca.ro 1172 CORNELIA BODEA 4 niciodată de la capetele corunate, ajutorul nostru nu va veni nici- odată de la streini. în noi este toată puterea şi noi înşine nu vom fi tari pînă nu vom fi odată uniţi”. Cuvintele citate lasă de la început să se întrevadă inspiratorul ţinutei patriotice revoluţionare, Nicolaie Băl- cescu. El denunţase acest usturător adevăr în manifestul-program de la 8 (20) septembrie : „Trebuirăm dar în curs de doi ani — se afirma acolo — a ne mărgini în fierbintele rugi ce ridicam pe tot minutul către cer pentru mîntuirea patriei; a-i apăra drepturile înaintea popoarelor lu- minate şi a guvernelor, arătînd însemnătatea politică a Romîniei în inte- resul Europei şi al civilizaţiei! ne muncirăm a-i dobîndi ajutoare în prezent şi alianţe în viitor, în contra siluirii ce o apasă supt cîrmuirea celei fără de lege a ciocoiului şi supt barbara invazie a streinilor [...]. Dar în zadar. . .”x. Spre a putea „propaga cu mai multă seriozitate” ideea Unirii — aşa cum o proclamase Bălcescu : una puternică şi liberă — junimea romînă din Paris îşi lua solemnul angajament de a lupta pentru renaşterea naţi- onală în literatură, în industrie şi în artă. Simţind totodată nevoia de a stabili şi sensul adevărat al „panromînismului”, expresie încetăţenită atunci printre revoluţionari1 2, a delimita, cu alte cuvinte, pînă unde avea să se întindă ţara romînilor, redactorul-şef al tinerei reviste răspundea cu o preci- zare matur gîndită, că aceasta corespundea în realitate năzuinţei de înfăp- tuire a statului romîn unitar în interiorul vechiului contur daco-roman, şi nicidecum unor tendinţe de expansiune teritorială. „Ar fi absurd ca într-o epocă cînd ideile de conchetă şi de ereditate sînt combătute de toate capetele bine gînditoare, noi să venim a pretinde înfiinţarea unui stat care să cuprindă D acia Traiană şi Aureliană; dar ar fi asemenea o mare slăbiciune ca să lăsăm a se întinde un stat străin acolo unde elementul romîn este predomnitor”. G. Lecca3, moldoveanul, în articolul Credinţa şi unirea îndemna la revoltă împotriva tiraniei şi la iubirea de patrie şi neatîrnare. Cuvin- tele lui: „Acum avem o ţară în care toată puterea este în mîna străinilor, atuncea vom avea o patrie în care pop olul va ave putere, popolulva ave ne- atîrnare, popolul va ave libertate”, amintesc că N. Bălcescu vorbise la data aceea de „domnirea democraţiei, domnirea poporului prin popor”4. în acelaşi număr al revistei, foarte tînărul Alexandru Odobescu arăta că învăţase tot de la ÎT. Bălcescu să vadă în Muncitorul romîn [plu- gar] 5 pe „stăpînul Romîniei”. „Roi, juni care studiem în ţară streină sau în patria noastră, să ne aţintim privirea asupra muncitorului, asupra adevăratului romîn, şi să ne silim a-i înapoia hrana ce ne dă pe toată ziua printr-o hrană intelectuală, morală, pe care ştiinţa singură o poate da şi care va ridica lesne pe ţăran din adînca abatere în care se pare a-1 fi afundat suferinţele sale”. ÎL Bălcescu se ocupase din 1846 de starea 1 Manifest către poporul romtn, In N. Bălcescu, Opere, ed. G. Zâne, voi. I2, 1940, p. 93-94. 2 Cf. şl Mersul revoluţiei tn istoria romtnilor, In N. Bălcescu, Opere, ed. cit., p. 106. 3 Gcorge Lecca (1831—1899) venise la Paris In 1849, pentru a urma Şcoala de stat major francez. 4 N. Bălcescu, op. cit., p. 107. 5 „Junimea română” , p. 6. De notat că N. Iorga, In 1909, considera acest articol ca aparţinînd, şl ca redactare, Iul N. Bălcescu. (Cf. Istoria literaturii rom. tn veacul al XlX-lea, voi. JJI, p. 296, nota 1). www.dacoromanica.ro 5 ACTIVITATEA „JUNIMII ROMANE" LA PARIS 1173 socială a muncitorilor plugari şi arătase de atunci că „fericirea patriei comune” şi scoaterea ţăranului din apatie se obţin „luminînd şi ridi- cînd poziţia soţială a claselor de jos, dîndu-le drepturi deopotrivă şi îm- bunătăţind mult starea lor materială” x. Recent, tînărul elev de liceu avusese prilejul a regăsi aceleaşi idei dezvoltate în Question Sconomique des PrineipauUs Danubiennes şi îmbogăţite cu noi exemple despre spoli- aţiunile şi asupririle îndurate de ţărani, ceea ce-i explica şi mai clar descu- rajarea şi oboseala lor, manifestată din pricina avidităţii asupritoare a boierilor. Articolul în care găsim din plin influenţa ideilor şi tezelor preco- nizate de Mcolaie Bălcescu este Trecutul şi prezentul 1 2 3. Textul acestui articol dezvăluie, mai mult decît celelalte articole citate, însuşiri stilistice care reuşesc să pună în şi mai mare valoare maturitatea de gîndire şi profundul spirit critic bălcescian. De aceea asemănările cu ideile şi uneori chiar cu expresiile marelui ideolog şi luptător revoluţionar au îndemnat pe cercetătorii istorici romîni să-l considere ieşit din propria sa redac- tare. Pe noi însă, spre deosebire de părerea încetăţenită în istoriografia romînă, analiza de fond şi de formă făcută pe temeiul unor mărturii ne- cunoscute pînă acum cercetătorilor 8 ne face să atribuim redactarea acestui mticol tot unuia din membrii „Junimii romîne”, şi anume lui Dimitrie Berindei. în Trecutul şi prezentul, tînărul discipol porneşte de la două idei fundamentale exprimate întîia dată de Mcolaie Bălcescu în anii 1846 — —1847, şi anume că poporul nu se poate „jertfi pentru o patrie unde nu i s-au lăsat drepturi şi pentru o libertate de care el nu se poate bucura” 4, şi că pentru a-1 scoate din apatia în care l-a aruncat „o prigonire înveiS- şunată de mai multe veacuri. . . de către clasele de sus” 5 trebuie să i se arate exemple din trecutul îndepărtat al luptelor eroice pentru liber- tate, exemple care „reînalţă demnitatea naţională” 6. Pe acest fond băl- cescian, el îşi încheagă apoi, într-un stil frumos dăltuit şi cursiv, tot miezul articolului său, cu exemplificări luate în special din Despre starea socială a muncitorilor plugari (1846), Campania romînilor împotriva turcilor de la anul 1595 (1847), Question Sconomique des PrineipauUs Danubiennes (mai 1850) şi Mersul revoluţiei în istoria romînilor (noiembrie 1850). Dim. Berindei evocă, pe rînd, aceleaşi epoci din trecutul istoriei romînilor: cucerirea romană, rezistenţa împotriva invaziilor barbare, luptele glorioase în contra islamismului barbar şi fanatic, sub Mircea, Ştefan, Ioan Corvin; continuînd cu epoca lui Mihai, în care „romînul atinse culmea măririi”, cu înrobirea treptată a ţăranului care atrase după sine pierderea inde- pendenţei naţionale, înfeudarea ţării şi călcarea în picioare a drepturilor ci politice; şi terminînd cu ridicarea lui Tudor, care a însemnat deştep- tarea naţiei, cînd „începu a se forma partida naţională” şi de cînd „ţara începu a mai da semne de viaţă”. 1 N. Bălcescu, Opere, ed. cit., voi. I,, p. 198. 2 „Junimea romină”, p. 3 — 5. 3 Pe larg In partea a doua a prezentării noastre. 1 Despre starea soţială a muncitorilor plugari, în N. Bălcescu, Opere, ed, c’.t., p, 193» 6 Ibidem, p. 198. 8 Campania romînilor In contra turcilor, în N. Bălcescu, Opere, ed. cit., p. 221, 250. www.dacaromamca.ro 1171 CORNELIA BODEA S". Scopul urmărit de autorul articolului a fost de a sublinia deosebirea, cea mare între trecutul şi prezentul romînilor, între romînii de la 1850 şi părinţii lor, şi a desprinde din faptele cele mai strălucite ale trecu- tului învăţămintele pentru viitor. „Unde poporul nu e liber, unde egali- tatea nu domneşte, acolo nu e viaţă!” ; „omenirea nu este staţionară”; „astăzi, popoarele, pentru cea mai mare parte, nu-şi mai pleacă capul la gestul unui monarh”, şi dacă mai există unele din ele în sclavie, cauza este că nu sînt luminate. „Să luminăm dar poporul dacă vrem să fim liberi, să intrăm în solidaritatea naţiilor. . .”. „Să luminăm poporul, să-l facem să simtă trebuinţa Unirii, dacă vrem să facem revoluţie adevărat democratică!”. Autorul articolului îşi permite o emancipare faţă de modelul urmat cu fidelitate, atunci cînd, trecînd peste greşelile şi păcatele săvîrşite de guvernul provizoriu muntean în revoluţie, în numele „Junimii romîne”,. a generaţiei noi, el întinde, conciliant, o mînă frăţească tuturor revolu- ţionarilor de la 1848 şi le cere colaborarea sinceră şi democratică pentru triumful revoluţiei generale a romînilor. „E timpul să ne dăm mîna, să. formăm o unire frăţească şi să jurăm pe atîţia secoli de sclavie că nu vom pregeta pînă nu vom lumina poporul. Datoria noastră e mare; trebuie; să arătăm că în junie e entuziasmul lucrurilor mari şi devotamentul pen- tru adevăr”1. Din inspiraţia marelui luptător revoluţionar, „Junimea romînă”’ a arătat o preocupare deosebită şi pentru atragerea romînilor din Tran- silvania în sfera de acţiune moldo-munteană. De aceea grija redacţiei era de a asigura o cît mai largă răspîndire a foii în Imperiul habsburgic,. pentru ca, prin adeziunile junilor democraţi din Transilvania, Bucovina şi Banat, gazeta să devină „un adevărat organ al Republicii romînilor”.. Ca participanţi la întrunirile „bătrînilor”, tinerii colaboratori ai revistei erau la curent cu toate străduinţele depuse de îl. Bălcescu, în scris şi. prin fapte, pentru a integra prezentul şi viitorul romînilor transilvăneni într-un proces unic de dezvoltare a poporului romîn. Anticipînd sărbă- torirea care avea să se organizeze la 3 (15) mai 1851, George Creţeanu elogiază în cuvinte pline de patriotism Ridicarea Transilvaniei 2 şi jus- teţea revendicărilor proclamate pe Cîmpia de la Blaj. Înfierînd, împreună cu cei care trăiseră acele momente, perfidia promisiunilor imperiale, el vedea în trădarea habsburgică o învăţătură pentru revoluţia ce avea să vină, ca ziua cea mare a „Unirii tuturor romînilor” să fie mai frumoasă şi mai măreaţă. Acest prim număr al foii a avut un răsunet internaţional printre revo- luţionarii burghezo-democraţi. Exilaţii italieni, polonezi, francezi, germani de la Londra l-au întîmpinat „cu bucurie”. Mazzini a hotărît reproducerea ar- ticolului-program în revista democraţiei italiene, prefaţat de o prezentare a sa, şi în jurnalul democraţiei polone, însoţit de o notă a revoluţionarului. 1 „Junimea română”, nr. 6 — 7. 2 N. Bălcescu, Opere, ed. cit., p. 122. www.dacoromanica.ro 7 ACTIVITATEA „JUNIMII ROMANE" L\ PARIS 117ă polonez Albert Darazs 1. Din Florenţa, ocupată de trupele austriece, pic- torul George Tattarescu saluta apariţia foii cu tot entuziasmul, vădit stin- gherit însă în exprimarea lui de severitatea măsurilor poliţieneşti locale. ,,. . .Impresia scrisorii d-tale — scrie pictorul la 28 mai (9 iunie) 1851 2 — mi-a plăcut cu totul, şi n-ar putea fi altfel (crez cel puţin) oricăruia june şi mai cu seamă unuia ce s-a strecurat pîntr-atîtea împrejurări” 3. La rîndul său, e1 îi trimitea un comentariu favorabil, apărut într-un ziar din Eoma cu privire la „un tablou” pictat în anul precedent şi care nu poate fi altul decît „Deşteptarea” sau „Renaşterea Romîniei”. Aceasta, drept răspuns la îndemnurile de înrolare în lupta pentru deşteptarea naţională transmise în scrisoarea lui Creţeanu 4 *. De altfel, după două luni de la data scrisorii, Tattarescu, aflîndu-se la Paris, îşi dovedea admiraţia şi faţă de marele om al poporului său şi dascăl al tinerimii, ÎL Bălcescu, imortalizîndu-1, a doua oară, într-un portret de o execuţie cu totul supe- rioară 6. Tonul de luptă al publicaţiei a plăcut şi lui ÎTicolaie Bălcescu. Apre- cierile sale cu privire la tinerii ei redactori exprimă un sentiment de ocro- tire şi încurajare. La 4 (16) mai 1851, el expedia personal la Constan- tinopol, pe adresa lui Ion Ghica, patru exemplare din numărul proas- păt apărut, recomandîndu-i binevoitor ,,această foaie ce scot plevuşcarii- ăe aci, între care cel mai bâtrîn redactor en chef este Creţeanu; să dai — adăuga îl. Bălcescu în scrisoare — două lui [Alexandru] Zâne şi una 1 Cf. Al. Cretzianu, Din arhiva lui Dumitru Brălianu, Bucureşti, 1933, p. 263—264 (scri- soarea din 9 (21) mai). 2 De la Paris, G. Creţeanu ii adresase revista şi scrisoarea la Roma, ceea ce explică mica Intirziere a răspunsului, scris din Florenţa. 3 Scrisoarea e inedită şi se află In colecţia Muzeului pictor G. M. Tattarescu. 4 Textul integral este următorul: Florenţa, 28 mai (9 iunie) 1851 Domnule Creţeanu, Scrisoarea d-le şi foea ce-mi alături le-am priimit, Insă cam tîrziu, dupe cum se vede„ din pricina că ieu am lăsat Roma de slnt acum vre-o doizeci şi cinci de zile şi poate pentru tot-auna, după un sejur de şase ani 1 In care vreme am făcut tot ciace am putut pentru nobila artă a picturii ce poate patria noastră încă n-a gustat-o. Cu toate acestea, domnule, impresia scrisorii d-le mi-a plăcut cu totul, şi n-ar putea fi altfel (crez cel puţin) oricăruia june şi mai cu seamă unuia ce s-a strecurat pîntr-atîtea împrejurări. în sflrşit, Domnule, Iţi foarte mul- ţumesc de băgarea In seamă ce ai avut ca să-mi împărtăşeşti şi mie frumoasele dv. idei, căci dv., afllndu-vă acolo, puteţi să vi le manifestaţi oricum veţi voi. Jurnalul acesta vi-1 trimiţ ca să vă formaţi o idee de un tablou ce l-am făcut anul trecut şi care s-a publicat printr-acest jurnal In Roma şi acum se şi află In patrie (gravura însă e proastă). Şi dacă dv. mi-ţi judeca bine, veţi cunoaşte că ieu nici pentru studiele mele nu mi-am uitat de patria mea 1 Din potrivă am căutat totul ca mai mult să descopăr origina naţii (ca un fel de ilustraţie) şi să încurajez junimea, următorii miei, iar nu s-o acopăr. După părerea unora ce zic c-ar fi slavă. Te rog onoreazâ-mă şi d-ta cu răspuns de priimirea aceştia şi fii sigur de simtimentele supusului dv. compatriot, Tallaresco La Veneţia poste-restante, pentrucă d-aici trec acolo, unde o să mă opresc vr-o lună şi mai bine ca să mai studiez coloritul vechilor autori veneţieni, dacă împrejurările, sau mai bine resursele, îmi vor da voe. 6 Tattarescu a lucrat trei variante ale acestui portret, deosebindu-se numai ca dimensiuni, (vezi J. Wertheimer-Ghika, Gheorghe M. Tattarescu, un pictor romtn şi veacul său, E.S.P.L.A., Bucureşti, 1958, p. 94 — 95). www.dacaromamca.ro 1176 CORNELIA BODEA 8 lui [I.] Ionescu şi una pentru tineu 1. Cu o zi înainte, la 3 (15) mai 1851, N. Bălcescu primise să prezideze şi banchetul organizat de societatea „Junimii* pentru sărbătorirea a trei ani de la adunarea de pe Cîmpia libertăţii de la Blaj, venind anume de la 'Viile d’Avray, unde se retră- sese să-şi îngrijească sănătatea. în sala împodobită cu „table mari” pe care erau scrise numele provinciilor romîne, faldurile stindardului na- ţional învăluiau numele Transilvaniei. Cuvîntarea „înfocatului nostru istoric” 1 2, înfâţişînd în cuvinte avîntate „revoluţia romînă din Ardeal, cu simţimintele ei naţionale, cu faptele ei măreţe şi eroice, cu greşelile şi cu vinile ei” 3, a răsunat în inimile numeroşilor participanţi ca un ultim îndemn, public, un legat al marelui luptător revoluţionar romîn, la în- frăţirea între popoare, la mobilizarea comună împotriva tiraniei şi a des- potismului pentru atingerea ţintei, a unirii naţionale a Republicii romîne. Discursul a apărut în numărul 2, ultimul 4, al revistei, încadrat în darea de seamă asupra banchetului şi însoţit de o scurtă prezentare a celorlalte revoluţii romîne de la 1848. Sumarul numărului este completat cu două articole, despre Reforma morală şi O idee asupra unirei noastre naţionale. în acesta din urmă se dezvoltă teza că Unirea şi independenţa acelor teritorii „pe unde romînii se află aşezaţi ca muncitori de pămînt” nu trebuie sprijinită numai pe argumentul statistic al „mulţimii numă- rului”, ci pe nevoia „ridicării romînului în stare de omliber“, pe reven- dicarea drepturilor lui asupra unui pămînt pe care l-a muncit şi l-a apărat. „Munca pămîntului ţinut în zilele de pericol — se scrie în articol —, munca pămîntului ne dă dreptul de a ne revendica o patrie liberă şi neatîrnată, în întregimea ei primară”. „Moine, din robul pămîntului rumînul să fie de sine domnul neatîrnat pe ţeara ca şi pe ţearinile sale”. în consecinţă, „inima Romîniei, apăsată şi amărîtă aşa cum este, tot în munţii Ardealului este”. Autorul articolului, ca şi autorii celorlalte articole— în afară de Mcolaie Bălcescu—, păstrează anonimatul şi în acest al 2-lea număr. Identificarea lor rămîne de dovedit. Singurul amănunt pe care-1 reţinem de pe acum este precizarea făcută în nota revistei că interesantul comen- tariu asupra unirii naţionale „nu vine de la Redacţie”. Colectivul de redacţie l-a găzduit, împărtăşind punctul de vedere al autorului, cu o singură re- zervă, faţă de afirmaţia din text, din care reiese că „acolo unde este multă grămădire de neam, acolo nu prea este multă libertate”. Poziţiei oarecum în dezacord cu progresul şi civilizaţia, redactorii revistei îi opun teza că „staturile cele mari pot avea atîta libertate cît şi cele mici”. Polemica pe marginea celor de mai sus urma însă să se deschidă în nu- merele viitoare, o dată cu tratarea problemei guvernamentale. în încre- derea că revista avea să-şi continue apariţia cu regularitatea începută, redacţia înţelegea să-i dea caracter de tribună, promovînd lupta de opinii. „Noi credem că din frămîntarea ideilor contrarii poate naşte adevărul; 1 I. Ghica, Amintiri, voi. II, p. 308—309 (data de 26 mai trebuie citită însă 16 mai, Intrucit scrisoarea e scrisă a doua zi după banchetul ce avusese loc la 3 (15) mai). 2 Descrierea desfăşurării serbării e luată din „Junimea romtnă”, nr. 2, p. 11. 3 Mişcarea romtnilor din Ardeal, In N. Bălcescu, Opere, ed. G. Zâne, voi. Ia, p. 131. 4 Alexandru Odobescu vorbeşte de trei numere. Confuzia este evidentă însă, deoarece el consideră nr. 2 (din iunie) drept nr. al treilea, în care a apărut discursul lui N. Bălcescu. www.dacaromamca.ro 9 ACTIVITATEA „JUNIMII ROMANE" LA PARIS 1177 şi de aceea — se precizează în nota sus amintită — nu escluăm de loc opiniunile streine, cînd sunt cuviincios esprimate”. îf. Bălcescu s-a arătat mulţumit de linia adoptată. Trimiţînd ,,multe” exemplare din acest număr lui Ion Ghica, adaugă în fugă : „Iată, îţi trimit multe scrisori de la băieţi. Vei vedea acolo un speech ce am făcut acum o lună, şi-mi vei scrie dacă ţi-a plăcut“ *. După manifestarea publică de la 3/15 mai 1851, legăturile lui cu tineretul devin oarecum mai rare din pricina bolii care făcea progrese Îngrijorătoare şi-l silea să rămînă aproape toată -vremea la ţară, la Viile d’A-vray. Acolo i s-au adus şi şpalturile discursului, pentru a le da ,,bunul de tipar”. „Acolo îl vizitam adesea — scrie G. Creţeanu —, asistam la ardoarea febrilă cu care lucra, voind să cîştige zilele care-i erau numărate, şi plecam întotdeauna mişcat de convorbirile inspirate de cel mai pur patriotism, de cea mai angelică resemnare” 1 2 3. Către sfîr- şitul lui septembrie, Bălcescu coboară în sudul Franţei la Hyeres. Starea sănătăţii nu-i mai îngăduia să făurească planuri de luptă revoluţionară, înregistra însă cu aviditate rarele ştiri ce-i veneau în legătură cu mersul pregătirilor pentru apropiata revoluţie. De aceea şi lovitura de stat de la 2 decembrie 1851 — analizată cu un profund simţ al realităţilor de către K. Marx în Optsprezece brumar al lui Ludovic Napoleon3 — i-a produs o dramatică dezamăgire, fiindcă nu o aştepta. Din respectul pentru suferinţele sale, cei mai mulţi prieteni, şi cu atît mai mult tine- retul, nu îndrăzneau să-i scrie ca să nu-i tulbure repausul de care avea atîta nevoie .4 Tineretul pe care-1 ocrotise şi-l luminase îi cultiva însă amintirea şi-i respecta învăţăturile. în absenţa lui, „Junimea” strînge legăturile cu exilaţii grupaţi în jurul lui C. A. Eosetti, cu aceia dintre ei care con- tinuau să primească veşti sau sfaturi de la Bălcescu. împreună cu „bă- trînii”, „Junimea” reia activitatea vechii Societăţi a studenţilor de la Paris5 6, punînd-o sub preşedinţia lui Ştefan Golescu. Preocupat el însuşi ■de a populariza lucrările lui K". Bălcescu, Şt. Golescu depunea o rîvnă ■deosebită pentru a înlesni publicarea Istoriei Bomîniei sub Mihai Vodă Viteazul, la care autorul ei lucra închinîndu-i ultima rezistenţă fizică. în întrunirile studenteştL^ăptăjnînale la Paris, numele lui Bălcescu, ideile şi "laptele sale constituiau stimulul sentimentului patriotic. Tineretul cu idei avansate, la care se adăugaseră în ultima vreme tot mai mulţi emi- graţi sosiţi la Paris din lagărul de la Brussa, păstrau speranţa — neînte- meiată totuşi dacă ar fi fost privită cu ochiul critic al celor mai avansaţi revoluţionari ai epocii — declanşării revoluţiei generale în cursul anului 1 I. Ghica, Amintiri, voi. II, p. 313. 2 G. Creţeanu, Epistolă adresată domnului Petre Grădişteanu. in „R -vista contem- porană”, II, 1874, p. 274. Scrisoarea reprodusă şi în N. Bălcescu, Opere. Edil. Acad. R.P.R., 1953, p. 365-366. 3 Cf. K. Marx şi F. Engels, Opere, voi. 8, Edit. politică, Bucureşti, p. 117—217. 4 Cornelia Bodea, Corespondenţă inedită privind activitatea lui N. Bălcescu tn anii 1851 — —1852, în „Studii" IX (1956), nr. 4, p. 129, 143. 6 întreruptă în anii din urmă, Societatea îşi reia activitatea în iunie 1852. (Cf. Acad. H.P.R., foaie volantă 1 083). www.dacaromamca.ro 1178 CORNELIA BODEA 10 1852. în pragul lui 1853, bilanţul anului scurs nu era de natură a menţine nici în cei mai romantici, încrederea într-un triumf apropiat. „în sfîrşit, se duse şi anul 1852 ! — scria Dim. Berindei lui 0. A. Bosetti la 4 ia- nuarie 1853 1 — an fatal libertăţii popoarelor; an în care pierdurăm atî- tea nădejdi. . . Cîţi ca noi nu l-or fi blestemat, inaugurînd pe cel următor şi încredinţîndu-i nădejdile lor înşelate de celălalt. . . !” „Steoa radioasă- a libertăţii popoarelor — adaugă pe acelaşi ton tînărul, pentru care amin- tirea textului scris în 1851 era încă proaspătă, — s-a eclipsat pentru mat toţi; abia cîţiva o mai zăresc. . .” 2. Pentru revoluţionarii romîni virstnici, ca şi pentru tineret, anuL 1852 înregistrase şi moartea lui Bicolaie Bălcescu. „Unul din romînii cei mai de frunte, B. Bălcescu, a murit. Yestea aceasta — consemnează scrisoarea citată —, deşi aşteptată, ne-a întristat pe toţi pînă-n adîncul sufletului”. întorşi în patrie, foştii studenţi, deveniţi oameni de acţiune, con- tinuă lupta pentru unire, înflăcăraţi încă de ideile bălcesciene. Frumoasa, evocare a lui Bălcescu făcută de G. Oreţeanu în 1856 ne deschide o fe- reastră a trecutului prin care se poate privi înapoi şi aprecia impunătoa- rele dimensiuni ale însuşirilor sale revoluţionare : „Spune acum o Romlnie 1 Cine altul să citească Va putea, in strălucita-ţi veche carte vitejească? Cine altul să dea viaţă va putea l-ai tăi eroi? — El ştia ca să pătrundă in a timpului mistere. Să dea suflet la ţărlnă, să dea vorbelor putere Şi cu-a geniului scintee să aprinză focu-n noi” 3. II. TRECUTUL ŞI PREZENTUL - O REUŞITĂ PRELUCRARE A TEZELOR LUI X. BĂLCESCU Am afirmat mai sus că asemănările textului din Trecutul şi pre- zentul cu ideile lui B. Bălcescu şi uneori chiar cu expresii utilizate de er au îndemnat pe cercetătorii istorici romîni să considere acest articol ieşit, din propria sa redactare. Trecutul şi prezentul a fost atribuit pentru prima dată lui Bicolaie Bălcescu în 1926 de către BaduDragnea, cercetătorul operei lui M. Kogăl- niceanu4. Textul a apărut de atunci, integral, în cinci ediţii succesive : 1) B. Bălcescu, Opere, tom. I2 Scrieri istorice, politice şi economice, ed. G. Zâne, Bucureşti, 1940, p. 115—122 ; tot acolo, Bote şi materiale, p. 262 — —264; 2) B. Bălcescu, Opere, E.S.P.L.A., Bucureşti, 1952, p. 186—191; 3) B. Bălcescu, Opere, Edit. Acad. B.P.B., 1953, voi. I, p. 323—327 şi 1 Scrisoare inedită. 2 Expresia o regăsim in Trecutul şi prezentul: „Ea (revoluţia — C.B.) ii arată (poporu- lui — C.B.) steaua mîntuirii care de mult se eclipsase din vederea lui” (Art. cit., in N. Băl- cescu, Opere, ed. G.Z., voi. I2, p. 121). 3 G. Creţeanu, Patrie şi libertate, Bucureşti, 1879 (poezie apărută intîi in ziarul „Con- cordia” din 16 febr. 1857 ; reprodusă in „Revista contemporană”, loc. cit. 4 R. Dragnea, Un articol necunoscut al lui Nicolaie Bălcescu, în Ţara noastră, Cluj, VII,_ 1924, nr. 1, p. 7-11. www.dacaromamca.ro 11 ACTIVITATEA „JUNIMII ROMANE" LA PARIS 1179 -366 ; 4) îf. Bălcescu, Scrieri alese. Cu o prefaţă de V. Cherestesiu. Biblio- teca pentru toţi, E.S.P.L.A., Bucureşti 1955, p. 141—148 ; 5) K. Bălcescu, Opere alese. Ediţie îngrijită de Andrei Rusu cu o introducere de G. Georgescu- Buzău, voi. I, Scrieri istorice şi sociale, E.S.P.L.A., Bucureşti., 1960, p. 244 —249. De aici a fost utilizat ca atare în toate studiile privind gîn- direa filozofică şi concepţia revoluţionară a lui îl. Bălcescu. Argumentele aduse de Radu Dragnea în sprijinul tezei sale sînt în număr de patru. Valoarea lor însă e inegală. Unele se infirmă chiar pe "baza informaţiei ce conţin; altele, prin confruntarea cu izvoare şi situ- aţii care au scăpat din vedere editorului de la 1926, conduc la concluzii •diferite de ale sale. a) Primul argument din care editorul a înţeles că e vorba de o cola- borare a lui ÎTicolaie Bălcescu la amîndouă numerele foii tineretului romîn din 1851 se bazează pe mărturia lui G. Creţeanu din 1879 1. Dacă se ■citeşte însă cu atenţie textul invocat, şi în întregime, interpretarea dată cade de la sine. ,,La acea epocă — scrie Creţeanu — întreprinsei împreună cu alţi juni, între care şi eruditul nostru archeolog d. Odobescu, publi- carea unei foi intitulate „Junimea română”. Bălcescu îmi dete un articol asupra evenimentelor din Transilvania la care fusese martor ocular. Cu ocazia corecturii acelui articol, îl visitai la Viile d’Avray pentru ultima ■oră”. Din textul citat reiese clar numai faptul că e vorba de un articol al lui Bălcescu şi că acel articol este discursul, publicat în nr. 2 al re- vistei. b) Al doilea argument al editorului este că discursul lui Bălcescu în amintirea revoluţiei din Transilvania a apărut, după cum se ştie, în „Junimea”. Argumentul se suprapune însă peste cel precedent, fără a adăuga nimic nou, întrucît prezenţa unui articol în nr. 2 al revistei nu implică în mod necesar o colaborare anterioară a aceluiaşi autor. c) Al treilea argument invocat este că şi „Kogălniceanu socotea ■«Junimea» ca o foaie a lui Bălcescu”, (,,Romînia literară”, 1855, p. 66). Afirmaţia făcută de Mihail Kogălniceanu în articolul său despre Jurna- lismul romînesc îşi menţine valoarea, după cum am văzut mai sus, în sensul rolului pe care l-au jucat ideile şi opera lui Kicolaie Bălcescu ca izvor de unică inspiraţie pentru articolele din revistă. d) Al patrulea şi ultimul argument, considerat de R. Dragnea hotărîtor, îl constituie identificarea în text a unor fraze şi idei cunoscute a fi ale lui Kicolaie Bălcescu. Citatele semnalate sînt, fără îndoială, de natură a convinge asupra provenienţei lor. Exemple similare, şi mai eloc- vente, au fost găsite de atunci şi de către alţi cercetători ai lui ET. Bălcescu. Greşeala lui Radu Dragnea este însă că s-a mulţumit cu atît, s-a oprit aici şi, fără a-şi extinde cercetările, s-a grăbit a da constatărilor sale caracter de certitudine. Atitudinea noastră critică faţă de raţionamentul făcut în 1926 a fost stîrnită în momentul în care, între mai multele exemplare din „Junimea română” aflătoare la Bibi. Acad. R.P.R., am dat peste exemplarul, pro- venit din donaţia V. A. Urechiă, purtînd identificarea colaboratorilor 1 G, Creţeanu, Patrie şi libertate, Poezii vechi şi nuoi, Bucureşti, 1879, p. 84. www.dacaromamca.ro 1180 CORNELIA BODEA 12 numărului 1 al revistei. Autenticitatea acelor nume nu poate fi pusă la îndoială dacă ţinem seama că V. A. Urechiă, identificatorul lor, fiind student la Paris în perioada 1856—1857, a participat activ la lupta pentru Unire alături de întregul grup al studenţimii progresiste şi al unor exilaţi care nu apucaseră să intre în ţară la acea dată. La Paris, Yasile Alexan- drescu- [Urechiă]1 a fost unul din cei trei secretari ai Cancelariei de pro- pagandă unionistă, înfiinţată în 1856 sub preşedinţia lui Iosafat Snago- veanu, avînd casier pe Ştefan Golescu, iar ceilalţi doi secretari fiind C. A. Eosetti şi E. Eomalo. Dar mai important de semnalat, în sprijinul iden- tificărilor amintite, este că Y. A. Urechiă a găsit la Paris pe Dumitru G. Florescu şi pe Dim. Berindei, membrii fostului grup al Junimii, de la care a putut afla toate amănuntele în legătură cu activitatea Junimii din 18512. De aceea identificările adăugate cu creionul de el în josul fiecărui articol din nr. 1 al revistei3, verificate cu amintirile lui Alexandru Odobescu din articolul său scris în 1887 şi coroborate apoi cu alte elemente ieşite din critica amănunţită a cuprinsului revistei, ne-au îngăduit urmă- toarele constatări: 1) Eevista a fost redactată numai de tineret, întrucît: Odobescu afirmă că foaia a fost publicată „fără concursul celor mai în vîrstă” şi că ei „băieţii” au scris după cum s-au priceput, „cu unica ţintă de a îmbăr- băta pe compatrioţii noştri.. .”; George Creţeanu vorbeşte şi el de ' „junii” redactori ai revistei, făcînd menţiune specială de singura cola- borare a lui B ălcescu; iar ÎL Bălcescu însuşi, am văzut, îi numeşte pe toţi colaboratorii revistei plevuşcari, specificînd că, între ei, G. Creţeanu (de 22 de ani) era cel mai bătrîn. 2) Toţi acei tineri grupaţi în jurul revistei s-au inspirat din opera lui Mcolaie Bălcescu. Pe baza identificării izvoarelor, făcută în partea întîi a prezentării noastre, reţinem şi aici un fapt deosebit de preţios; anume că ideile şi expresiile marelui gînditor şi revoluţionar constituiau la acea dată însuşi patrimoniul ideologic revoluţionar romîn. 3) în textul articolului Trecutul şi prezentul există fraze care, ana- lizate îndeaproape, dezvăluie nepotriviri cu viaţa, activitatea şi gîndirea lui Mcolaie Bălcescu. Aşa, de pildă, credem că o personalitate de valoarea lui Bălcescu nu ar fi declarat din primele rînduri ale articolului că scopul 1 Pe atunci era cunoscut numai sub numele de Vasile Alcxandrescu. 2 Pe toţi trei îi găsim Intre semnatarii „petiţiei romînilor din Paris”, adresată Ministe- rului de externe francez şi preşedintele Congresului de pace, cerînd Unirea, în aprilie 1856 (cf. N. Corivan, Din activitatea emigranţilor romtni tn Apus (1853 — 1857). Scrisori şi memorii, Bucu- reşti, 1931, p. 118). 3 Provenienţa exemplarului (V. A. Urechiă) cu numele autorilor a fost semnalată de Al. T. Dumitrescu In catalogul de Foi volante din colec[iunea Academiei Romtne 1848 — 18G8y Bucureşti, 1912, p. 70. Succesiunea In revistă este următoarea : Scopul nostru, p. 1 — 2 Credinţa şi iubirea, p. 2—3 Trecutul şi Prezentul, p. 3 —5 Muncitorul romîn, p. 6 Ridicarea Transilvaniei, p. 6—7 Plîngerea poetului, p, 7 CIntecul Ţeranilor, p,8 [de G. Creţeanu] [„ G. Lecca] [,, D. Berindeiu] [,, A. Odobescu] [„ G. Creţeanu] [,, G. Creţeanu] [„ G. Creţeanu] www.dacaromamca.ro 13 ACTIVITATEA „JUNIMII ROMANE" LA PARIS 1181 său „e de a da exemplu la oamenii mai capabili” *. De asemenea, un om cu trecutul şi experienţa lui îl. Bălcescu nu se mai putea considera un tînăr avînd nevoie de exemplele altora pentru a-şi înălţa caracterul. La 32 de ani ai săi, el era nu numai un om pe deplin format, ci un propa- gator de idei ale cărui îndemnuri şi sfaturi luminau drumul revoluţiei viitoare a romînilor. îlu putea scrie deci: „Junime romînă. Timpul gră- beşte să ne ridicăm caracterele, să smulgem egoismul din inima noastrăr să ne pătrundem de misiunea romînilor. E timpul de lucru şi de o gîn- dire serioasă. [. . .] Trebuie să arătăm că în junie e entuziasmul lucru- rilor mari”. Activitatea sa de pînă aici ce fusese oare altceva decît lucru şi gîndire serioasă ? în sfîrşit, mai există un pasaj în cuprinsul articolului care a atras de altfel, la timpul său, atenţia şi altor cunoscători ai vieţii şi activităţii lui îl. Bălcescu. E pasajul ce conţine critica adresată guver- nului revoluţionar de la 1848; şi care, după felul cum e redactat., suscită îndoieli justificate dacă ar fi putut fi gîndit şi scris de îl. Bălcescu : „Dacă el [poporul. — s.w.] — se scrie în articol — mai tîrziu pierdu din credinţa care avea la început într-însa [în revoluţie], cauza fu guvernul. Trebuie să o mărturisim, fu un guvern slab. Dar să nu mai vorbim asupra, trecutului. îloi credem că cei din guvern şi-au recunoscut greşelile; e destul pentru a le întinde o mină frăţească”1 2. Asupra acestui text, şi în special asupra ultimei fraze, G. Zâne, în ediţia critică consacrată de d-sa. operelor lui îl. Bălcescu, îşi exprimă rezerve judicios motivate, remarcînd că „dacă articolul acesta a fost scris în întregime de dînsul [de îl. Băl- cescu]”, fraza ultimă „trebuie să fi fost intercalată de redacţia revistei unde apărea” 3 [s.n.]. „Autorul acestei fraze — conchide pe bună dreptate G. Zâne —, după cum se exprimă, nu lasă de loc impresiunea că a făcut şi el parte din acel guvern, după cum a făcut Bălcescu, căci din partea unui mem- bru al fostului guvern n-are nici un sens să se spună că întinde mina- guvernului care şi-a recunoscut greşelile”. D-sa precizează, în continuare,, că îl. B.ălcescu rupsese cu totul legăturile cu Eliade şi că nu arătase nici cea mai mică dorinţă de a relua relaţiile din trecut; în timp ce cu alţi foşti membri ai acestui guvern, se găsea în acel moment în strînse legături. Sprijinindu-se pe aceste judicioase constatări, d-sa îşi exprimă părerea „că avem a face cu o intercalare, făcută fie în scop de a acoperi adevăratul autor al articolului, fie în acel de a manifesta, atitudinea conciliantă a revistei faţă de diferitele fracţiuni ale emigra- ţiei” 4. P. P. Panaitescu, în recenzia pe care o face în 1940 volu- mului 1 (partea I şi II) a Operelor lui îl. Bălcescu din ediţia G. Zâne 5, consideră că ne aflăm în faţa unui text scris în întregime de îl. Bălcescu. Observaţia recenzentului este la rîndul ei tot atît de justificată atunci cînd recunoaşte că redacţia nu-şi putea permite „această schimbare- 1 Ari. cit. ed. G. Zâne, p. 117, r. 11—12. Dim. Berindei utilizează aceeaşi expresie şi în articolul său Despre arte şi cultura lor in Ţ. Romlnească, In „Revista romană”, 1862. 2 N. Bălcescu, Opere, ed. cit., voi. I2, p. 121 — 122. • 3 Ibidem (Note şi materiale), p. 264. * liiidem. 5 P. P. Panaitescu, O ediţie a operelor lui Nicolae Bălcescu, In „Revista fundaţiilor", 1940, nr. 7, extras, 16 p. www.dacoromanica.ro 1182 CORNELIA BODEA 14 oarecum jicnitoare, o redacţie compusă din oameni mult mai tineri ca Băl- cescu”. „Mai degrabă cred — se adaugă în recenzie — că sub masca ano- nimatului Bălcescu însuşi a scris acest pasaj, vrînd să spuie că azi nu poate condamna pe membrii guvernului, cu care era totuşi (afară deHeliade şi Teii) în buni termeni” 1. Plecînd de la premisa că articolul este opera efectivă a lui Bălcescu, şi unul şi altul din raţionamentele de mai sus reprezintă o încercare de a lămuri o situaţie vădit echivocă. înainte de a expune dovada cu care vom încheia argumentarea noastră, că concluziile lui B. Dragnea din 1926 au fost grăbite şi că de fapt ne găsim în faţa unei reuşite prelucrări după tezele lui N. Bălcescu, punem şi următoarea întrebare: dacă Trecutul şi prezentul ar fi fost scris de Mcolaie Bălcescu, nu ar fi mărturisit el oare acest lucru lui Ion Ghica, atunci cînd îi trimitea exemplarele numărului 1 al revistei însoţite de cele cîteva aprecieri făcute pentru plevuşcarii din redacţie? Nu ar fi lăsat el să se întrevadă, sub o formă sau alta, un interes particidar pentru acest articol aşa cum face, de altfel, pentru discursul publicat în nr. 2? Credem că da. Părerea noastră, exprimată mai sus, s-a întărit pe deplin în faţa mărturiei aparţinînd unuia din colaboratorii revistei, Alexandru Odobescu. Ea se găseşte consemnată în Notă despre planul bătăliilor lui Mihaiu Vitezul, adăugată de Odobescu drept comentarii la Istoria romînilor sub Mihaiu Vodă Vitezul, a cărei editare o începuse în „Revista română” la 1861. în Nota amintită 2 se reproduce o însemnare rămasă de la N. Băl- -cescu despre investigaţiile topografice şi documentare (monumente, tradiţii, legende) ce le socotea necesare pentru identificarea localităţilor şi descrierea planurilor bătăliilor lui Mihai. Nu este vorba de o scrisoare •scrisă pentru un destinatar anumit, ci de o amănunţită recomandare pe nare istoricul exilat o încredinţa surorii sale la întoarcerea acesteia în ţară, în vara lui 1852 3. Dorinţa sa expresă, exprimată şi în alte ocazii, era de a găsi în ţară un tînăr în stare să se deplaseze pe teren şi să facă cercetările conforme cu instrucţiile sale. Străduinţele Sevastiţei Bălcescu s-au dovedit însă şi tardive şi fără rezultat, întrucît la 18 (30) noiembrie 1852 4 nici nu apucase a găsi pe tînărul capabil de a răspunde întrebărilor puse de autorul Istoriei lui Mihai Viteazul. După 9 ani, în 1861, Alexandru Odobescu, găsind însemnarea printre manuscrisele lui Bălcescu, în calitate de istoric-arheolog încercă să rezolve unele din nedumeririle lăsate de marele istoric. Cu acest prilej, verificînd, între altele, că monumentul de piatră de la Călugăreni era, aşa cum îl indicase Bălcescu, o cruce ridicată cu 90 de ani mai tîrziu, fără nici o legătură cu gloriosul fapt de arme al lui Mihai, Odobescu foloseşte momentul să sublinieze că popoarele au datoria sfîntă „de a cerceta şi de a scoate * * 1 P. P. Panaitescu, op. cil., p. 13. 8 „Revista română”, 1861. p. 651—654. 8 Bibliografia operelor lui N. Bălcescu (publicată In Studii şi referate despre N. Bălcescu, Bucureşti, 1953, p. 216) o Înregistrează greşit In categoria ineditelor lui N.B. * N. Bălcescu moare la Palermo la 17 (29) noiembrie 1852. www.dacaromamca.ro 15 ACTIVITATEA „JUNIMII ROMANE" LA PARIS 1183 faptele trecutului lor, de a eterniza, prin ajutorul artelor, memoria bărba- ţilor mari şi evenimentelor glorioase”. în sprijinul îndemnului său, el citează următoarele „cuvinte ale unui amic1 ’, scrise în 1851 în „Junimea româna’'’ nr. 1 : „Să ne aducem aminte de epoca lui Mihai, în care romînul atinse culmea măririi, care ne-a lăsat cele mai glorioase pagini în analele ţării... x. Cine n-a admirat geniul şi bărbăţia lui? Călugăreni! Termopile ale romînilor ! cîte inimi nu tresar la suvenirea voastră; cîte suflete nu aprindeţi'. cîte braţe nu înarmaţi...” Pasajul acesta este luat din Trecutul şi prezentul. Comparaţia luptei de la Călugăreni cu rezistenţa eroică de la Termo- pile, e drept, se găseşte exprimată, pentru prima dată, de Nicolaie Bălcescu în Campania romînilor în contra turcilor de la anul 1595 2, în felul următor : „Această strîmtoare, numită Valea Călugărenilor, fu aleasă de Mihai spre a sluji de Termopile romînilor... Nici un moment nu ne arată că acolo fu lupta cea crîncenă pentru libertate. Atît sîntem de nesimţitori în glorie naţională I”. Dar „amicu 1” de la care împrumuta Alexandru Odobescu, în 1861, primul din cele două citate nu poate fi identificat cu Nicolaie Bălcescu. Pentru Odobescu, care în 1861 îşi impunea o „cucernică datorie” de a publica opera aceluia pe care toţi din generaţia sa, „copii încă” 3, l-au respectat, l-au iubit şi admirat, Mcolaie Bălcescu nu era „un amic” ci ,,i 1 u s t r u 1 autor”, „iubitul nostru istoric”, „mult doritul nostru istoric”, aşa cum îl denumeşte de altfel în atîtea rînduri cînd aminteşte de cel dispărut. Ni s-a părut firesc, deci, să atribuim citatul luat din Trecutul şi prezentul, unei alte persoane decît lui N. Bălcescu. îndoiala şi echivocul, care ar dăinui totuşi asupra numelui identificat pe exemplarul completat de V. A. Urechiă, dispar definitiv urmărind ■citatul utilizat de Odobescu atît în ediţiile ulterioare consacrate de el Istoriei lui Mihai Vodă Viteazul, cît şi în Operele sale complete. Cronologic — după 1861, data primei editări, parţiale, a istoriei lui Mihai Viteazul —, Nota despre planul bătăliilor lui Mihai Viteazul reapare în 1887, în voi. III ■din Scrieri literare şi istorice ale lui A. I. Odobescu 4. Citatul suferă aici o modificare sau mai bine zis, o completare esenţială de natură bio-bibliogra- fică, adăugîndu-se între paranteze numele amicului citat, în felul următor : „D. Berindei, în Foia Junimea română din Paris, 1851” 5. Dintre ediţiile Istoriei lui Mihai Viteazul, numai acelea care conţin, în Anexe, Nota despre planul bătăliilor poartă şi identificarea autorului 1 Din textul citat, A. Odobescu omite următoarea frază : „Cine nu s-a entuziasmat cetind bătăliile lui Mihai?”. Or, analizată cu atenţie, fraza aceasta dovedeşte că autorul ei se entuzias- mase citind bătăliile lui Mihai ... (descrise de N. Bălcescu In Campania romînilor In contra turcilor). 2 N. Bălcescu, Opere I,, p. 226 — 227. 8 Raportul de vîrstă între N. Bălcescu şi tlnărul prozator — In 1848 era de 29 de ani faţă de 14, iar In 1851 era de 32 faţă de 17 ani — nu Îngăduia „copilului” Odobescu să considere amic pe Nicola e Bălcescu, istoric şi om politic consacrat. 4 Al. I. Odobescu, op. cil., voi. III, p. 506. 8 Indicaţia e reprodusă Întocmai şi In voi. II din A. I. Odobescu, Opere complete, editate •de II. Chendi şi E. Carcalechi, In Biblioteca scriitorilor romlni. Ed. I, 1908 ; ed. II, 1915; ed. III, 1925; ed. IV, 1929. S> - o. 3335 www.dacoromanica.ro 1184 CORNELIA BODEA ÎS citatului. Or, singura ediţie Odobescu în care figurează Nota amintită este „ediţiunea şcolară”, format în 8-0 mic, din colecţia Autorii romîni vechi şi contimporani *. în această ediţie, Odobescu adaugă după „cuvintele unui amic” indicaţia „(reposatul D. Berindei)” 1 2 * 4. Fără să mai încărcăm această prezentare cu alte amănunte, amin- tim numai că cele două mărturii, provenind de la doi contemporani,. Al. Odobescu şi V. A. Urecbiă, nu sînt dezminţite de activitatea ulterioară, de cercetător al trecutului istoric a lui Dim. Berindei, a cărui pregătire şi preocupare principală era arhitectura. A colaborat la Revista Română, condusă de Al. Odobescu în 1861, cu Studii artistice asupra Romei antice3 şi Bucurescii, studiu istoriti*; iar în 1862 cu Rapide ochire assupra architecturei Byzantine (Introducere la scrierea lui Reissenberger, Biserica episcopale de la monastirea C. de Argeşu) şi Despre arte şi cultura lor în Ţerra romînească5. Odobescu şi mai apoi N. Iorga l-au apreciat ca un fin talent de artist şi scriitor 6. Pe linie politică, Dim. Berindei, ca şi întregul grup de la „Junimea. Bomână”, a proclamat în 1851, sub îndemnul tinereţii şi la lumina îndemnu- rilor directe ale marelui luptător şi gînditor, nevoia luminării poporului, a emancipării lui social-economice şi politice, ca o condiţie imperativă, pentru a ajunge la făurirea statului romîn unitar. După o scurtă activitate politică fără mare răsunet, majoritatea redactorilor de la „Junimearomână”" s-au regrupat în 1861 în jurul „Bevistei române”, sub conducerea lui Al. Odobescu. Noua revistă a atins un înalt nivel cultural, dar nu şi spiritul de luptă care-1 imprimase N. Bălcescu „Junimii” în 1851. Do altfel revista nu s-a menţinut decît pînă la sfîrşitul lui 1863. Preocupările înguste de clasă i-au îndepărtat pe cei mai mulţi dintre ei de esenţa revolu- ţionară a învăţăturilor lui N. Bălcescu şi de linia reformelor burghezo- democrate preconizate în 1851, trădîndu-şi astfel vechile lor aspiraţii. D3 PEBOJIIOIţHOHHOÎÎ .ZţEHTEJIBHOCTH OBIIţECTBA „ÎKYHMMfl POMBIH3” (PYMblHCKAfl MOJIOflEÎKB) B I1APM5KE MEHfflY 1851-1853 rr. PE3IOME M3Jio>KeHHe peBOJiKiiuioHHOît fleflTenBHOCTH pyMbiHCKoâ nporpeccHBHOfi MOJioaeJKH, oCyHaBiuettCH b IlapHîKe b roflH, cnenoBaBinHe sa peBOJiioi(Heft 1848 r., naeT bobmojk- HOCTfc HUTaTejIIO IIOBHaKOMHTBCfl C ORHHM HB HeHCCJI6?ţOBaHHI>IX no HaCTOflipero BpeMemt acneKTOB fleHTeJitHOCTH HHKOJiaa EBnqecKy b roflH ero H3raaHHH. 1 Ed. I, 1894, voi. I, p. 271 ; ed. II, 1896 (pe copertă 1900), voi. I, p. 271. 2 Dim. Berindei a murit în 1883. 8 „Revista română'’, 1861, p. 61—86. 4 Ibidem, p. 317-360, 611-638. ' * Ibidem, 1862, p. 822-845 şi 462-499. • N. Iorga, Istoria literaturii româneşti tn oeac. XIX, voi. III, 1909, p. 294—295. www.dacaromamca.ro 17 ACTIVITATEA „JUNIMII ROMANE" LA PARIS 1185 IIoa BJIHHHM6M Hfleft h caMott juiHHOCTH Bejinuoro pyMbiHCnoro peBOJiioiinoHepa Eajinecuy rpynna 3HTy3HacT0B CTyjţeHTOB, npHMKHyBman k 6opb6e sa oO’befliiHeHiie h HeaaBHCHMOCTb PyMHHHH, pemnjia H3jţaBaTb wypHan peBOJiioiiHOHHoro conepwaHHH nou Ha3BaHH6M „JKyHHMH PoMbIH3”. H3 6oh3hh nojţBeprHyTbCH penpeccHHM co ctopohh peaKpHOHHbix npaBHTenbCTB oConx pyMbiHCKHX KHHwecTB, penaHTopu TmaTenbHO cupuBajin cboh HMeHa. B RByx HoMepax HţypHajia, KOTopHe TOJibuo h bhuijih b cbct (Mat! h mont 1851 r.), KajKjţaH H3 CTaTeft Hocmia Ha ce6e OTnenaTOK peBOJUOiţHOHHoft hjţoojiornn,oTpa>neHHOltbcohhhohh - hx HnKOJian BsniecKy. HanpHMep, AjieKcaHflpy OaoSecuy oCnaaH eMy nawe caMiiM HasBaHneM cBoett paSoTH „PyMHHCKHft TpyRmiţHiicH”, cxohhhm c HasBaHHeM paOoTbi Esniecny—,,0 coiţHajibHOM nonoweHHH Tpyn«mnxcH upecTbHH b PyMbiHCKHX_ khh- wecTBax”, HanHcaHHoft b 1846 r. flpyran CTaTbH, 03ar:iaB:ieHHaH „Ilpomeflmee m nac- TOHmee”, b KOTopoft jţaHte HenoTopue ţpasbi iioxojkh Ha tţipasu Eajinecuy, noSyjţnjia pyMHHCKHX hctophkob npHnHcaTb ee HHKOJiaio Eajinecuy. B jţaHHOM HCCJieaoBaHHii noanepKHBaeTCH, hto „Ilponieauiee h HacTOHiiţee” hbjihctch nepepaâomnou, baoxhob- jieHHoit coflepwaHneM mhothx coiHHeHHfi HHKOJian Eajinecuy. DE L’ACTIVITE eEyolutioîtnaiee DE LA EEYUE JUNIMEA ROMÂNĂ Â PAEIS DE 1851  1853 RfiSUMfi Cette prdsentation de l’activitd rdvolutionnaire de la jeunesse progressiste roumaine venue â Paris pour dtudes, aprfcs la rdvolution de 1848, fournit en realitd au lecteur l’occasion de connaltre un aspect, qui n’avait pas encore dte signald jusqu’icl, de l’activitd de Nicolae Balcesco au cours de son exil. A la lumidre et sous l’influence decisive qu’exerţaient ies iddes et la personnalitd mSrne du grand rdvolutionnaire roumain, un groupe d’dtudiants enthousiastes, s’associant â la lutte pour l’unitd et l’inddpendance de la Roumanie, eurent le courage de faire paraitre une revue de tendance rdvolutionnaire intitulde Junimea Română («La Jeunesse roumaine»), Craignant des reprdsailles «pour activitd conspiratrice * de la part des gouvernements rdactionnaircs des deux Principautes, Ies rddacteurs de la revue gardferent le plus strict anonymat. Les articles des deux seuls numdros qui aient păru (mai et juin 1851) portent ndanmoins tous l’empreinte de l’idăologie rdvolutionnaire que refletent les ouvrages de Nicolae Balcesco. C’est de Balcesco que s’inspire Alexandru Odobesco par exemple pour le titre mSme d’un arlicle, Muncitorul romln («Le travailleur roumain *), qui rappelle celui de l’ouvrage de Balcesco Despre starea socială a muncitorilor plugari fn Principatele Romlne (« De l’dtat social des ouvriers agricoles dans les Principautds Roumaines »), dcrit en 1846. Un autre article, intitule Trecutul şi Prezentul («Le Passd et le Prdsent») rdvdle des similitudcs frappantes avec certaines phrases de Bal- cesco, ce qui a incită les historiens roumains â l’attribuer â Nicolae Balcesco lui-mdme. L’autcur de la prdsente dtude s’attache ndanmoins â ddmontrer que ce demier artic'e est en rdalitd une sorte de compilation s’inspirant de plusieurs ouvrages de Nicolae Balcesco. www.dacaromamca.ro www.dacoromanica.ro NOTE ŞI COMUNICĂRI DATE NOI DESPRE BIMBAŞA SA VA DE S. IANCOVICI Una dintre constatările care se desprind la parcurgerea literaturii despre răscoala din 1821 este aceea că nu a existat nici o preocupare de a cunoaşte antecedente din viaţa persoanelor care au jucat un rol de seamă în această răscoală. Lăsînd la o parte persoana lui Tudor Vladimirescu, în a cărui privinţă s-au făcut şi se fac cercetări neîntrerupte pentru cunoaşterea cît mai aprofundată a întregii lui biografii, constatăm că în privinţa altor personaje ale mişcării din 1821 nu s-au făcut asemenea cercetări. Despre perioada dinainte de răscoală a vieţii şi activităţii acestora s-au scos la iveală prea puţine date, şi acestea cu totul întîmplător. Este însă foarte important pentru o mai bună şi mai justă înţelegere a tuturor aspectelor răscoalei a cunoaşte viaţa dinainte de aceasta a unor personaje cum sînt: Macedonschi, Hagi Prodan, Iordacbe Olimpiotu, D. Gîrbea, I. Oarcă, Diamandi, Samurcaş etc. Numai aşa vom fi în stare să identificăm pătura socială din care făceau parte aceste personaje, să ştim ce interese economice reprezentau ele, să ne dăm seama de pe poziţia cărei clase se angajau în luptă, să observăm ce tradiţii cunoşteau, ce concep- ţii aveau etc. Căminarul Sava este una dintre figurile marcante ale răscoalei din 1821. El are un rol de seamă în organizarea Eteriei în ţările romîne şi în pregătirea insurecţiei în Balcani. El este generalisim al oştirii eteriste. Spre sfîrşitul răscoalei, rolul lui devine însă negativ. Reprezentant al micii burghezii în formare, şovăielnică, căminarul Sava ajunge la unele neînţelegeri atît cu Tudor, cît şi cu Ipsilanti, şi după lupta de la Drăgăşani se alătură turcilor. Dar aceştia nu l-au iertat pentru participarea la răscoală şi, atrăgîndu-1 în cursă, l-au ucis la Bucureşti, la 7 august 1821. A urmat timp de cîteva zile măcelărirea tuturor arnăuţilor săi. Dacă pentru perioada relativ scurtă a vieţii căminarului Sava din vremea desfăşurării răscoalei avem informaţii bogate, pentru perioada www.dacaromamca.ro 1188 S. IANCOVICI 2 îndelungată şi bogată în evenimente a carierei lui militare între 1796 şi 1820 se cunosc lucruri puţine. C. D. Aricescu ne-a lăsat o descriere scurtă a vieţii lui Sava, fără să arate pe ce informaţie se bazeazăx. Nu este greu însă de constatat că el a luat datele de la I. Filimon, care, la rîndul său, şi-a întocmit expunerea pe baza autobiografiei lui Sava, scrisă de acesta îu Bucureşti1 2 şi datată 19 noiembrie 1819. S. Tabakov, care caută să demonstreze că Sava este originar din oraşul Sliven şi că a vrut să elibereze pe bulgari, nu ne dă alte informaţii pentru anii dinainte de răscoală 3. Datele documentare privind viaţa lui Sava în aceeaşi perioadă sînt foarte reduse. Ele se rezumă la cele cîteva scrisori schimbate cu şefii Eteriei şi la cele trei- patru menţiuni din rapoartele consulare austriece din 1802 şi 1812, care însă nu ne spun mare lucru şi de obicei scapă atenţiei4 *. Date documentare din arhivele româneşti nu au fost folosite pînă acum. Sărăcia datelor documentare despre bimbaşa Sava între 1796 şi 1820 se explică, printre altele, şi prin faptul că el a stat puţini ani într-un singur loc. în această perioadă el trăieşte în Ţara Romînească, în Moldova, în diverse locuri la sud de Dunăre, se pare chiar la Istambul. Ca lefegiu însă ce era, căminarul Sava a căutat să-şi înjghebeze o stare. Se ştie că el a avut case în Bucureşti, care au ars cu prilejul uciderii sale şi a arnăuţilor săi. Acestea însă ar fi fost cumpărate, potrivit afirmaţiei luiC.D. Aricescu6, prin 1818—1819. Ceea ce nu prea se ştie este faptul că Sava se găseşte în Bucureşti •din 1800 şi că încă de atunci îşi face aici binale. Această informaţie, ca şi alte cîteva, privitoare la Sava pentru anii 1800—1802, 1812—1814 şi 1820 se găsesc în cele patru documente inedite pe care le dăm aici în anexe. Aceste documente cuprind cîteva precizări importante asupra biografiei căminarului Sava, care se completează cu alte informaţii preţioase din documentele citate în note. Astfel, din aceste documente inedite reiese că Sava se găseşte în Bucureşti în slujba lui Al. Moruzi w., unde la începutul lunii ianuarie 1801 este recunoscut ca unul care ,,au slujit în treaba ostăşască cu multă osîrdie şi cu primejdia vieţii lui pentru apărarea şi odihna ţării”. Este vorba aici de participarea lui Sava la luptele împotriva pazvan- giilor, care au avut loc la Craiova, Segarcea, Fetislam şi Eegotin în cursul anului 1800 6. Drept răsplată pentru devotamentul de care a dat dovadă în aceste lupte, Al. Moruzi îi dă lui Sava, la 3 ianuarie 1801, dreptul să stăpânească un „chioşculeţ” cu o odăiţă de sub el, situat pe un loc din răspîntia Curţii Vechi domneşti. Peste un an şi ceva, la 30 aprilie 1802, M. Suţu vv. întăreşte lui Sava acest dar. 1 C. D. Aricescu, Istoria revolufiunii române de la 1821, Craiova, 1874, p. 65 — 67. 2 loan Filimon, Aoxi(j.'’ov Icrcopixâv jrepl TÎji;' EXX7)V7)Xîi<; ETravaarâaECDi;, voi. II, Atena, 1859, p. 93-94, 261-266. 3 S. Tabakov, OnHTb aa hctophh na rpajrh CanBeHTi, voi. II, Sofia, 1924, p. 64—74. 1 Hurmuzaki, Documente, voi. XIX, p. 76, 103, 119, şi 776. 6 C. D. Aricescu, op. cit., p. 66. I. Dîrzcanu precizează că Sava îşi avea casele „cum- părate de la păhărniceasa Inimăroaia în mahalaoa Protopopului’' (Acad. R.P.R., ms. rom. 3 256, p. 76). 6 Vezi notele la documente In paginile următoare. www.dacaromamca.ro 3 DATE NOI DESPRE BIMBAŞA SAVA 1189 Chioşcul şi odăiţa, aflate pe locul stăpînit de biserica domnească a ■Curţii Vechi, aparţinuseră lui delibaşa Ispir, un brav luptător care, trimis de domn la Craiova să combată bandele lui Pazvantoglu în decembrie 1800, moare eroic în lupta de pe apa Jiului. Este acel debbaşa Ispir căruia .Zilot Bomînul îi închină cîteva rînduri în cronica sa, lăudîndu-i vitejia dovedită în lupta cu pazvangiii1. Nu încape îndoială că Sava se cunoştea bine cu delibaşa Ispir. în decembrie 1800, Sava luptă, ca şi Ispir, împotriva aceluiaşi Kara Mustafa. Ei fuseseră trimişi de domn de la Bucureşti la Craiova. Sava luptă cu turcii mai întîi la Segarcea, apoi se retrage la Craiova cu cei 1 200 de oameni ai săi, unde avea să-l ajungă debbaşa Ispir cu 100 de oameni după lupta de la Cerneţ 2. După aceasta au avut loc luptele de bngă Craiova în care a pierit Ispir. Sava, care a avut cunoştinţă imediat de moartea acestuia, a cerut să i se dea lui chioşcul şi odăiţa de bngă Curtea Veche. Peste un an, în aprilie 1802, bimbaşa Sava se distinge la asediul Negotinujui împotriva pazvangiilor 3. în mai — iunie acelaşi an, el stîrneşte vîlvă prin îndrăzneala cu care sileşte pe domn să achite solda celor 1 600 de •oameni comandaţi de el4. Scurt timp după această dată, Sava nu a mai stat în Bucureşti, •cum se observă şi din faptul că, în 1812, el nu plătise bisericn chiria pentru locul pe care se găsea chioşcul, ci a rămas dator cu plata ei din 1804, •cînd s-a întîmplat incendiul şi au ars binalele. în and 1806 —1812, Sava se află mai mult la sud de Dunăre, unde a luat parte la războiul ruso-turc şi la războiul civil din Turcia. Documentul nostru precizează că Sava a luat parte la „războiu de la Lovcea”, cînd „s-au robit” şi i-au dispărut •originalele cărţilor domneşti pentru locul şi binaua în btigiu. Aceasta înseamnă că Sava a participat la una din cele două lupte care s-au dat la Lovcea între ruşi şi turci la 17 octombrie 1810 şi la sfîrşitul luna ianuarie 1811. în 1812 Sava se afla în Bucureşti, unde în octombrie are proces pentru locul rămas de la debbaşa Ispir. în luna următoare el se găseşte la Iaşi, unde primeşte însărcinarea să prindă pe Ibcoglu, duşmanul lui Pehbvan-aga 5. în noiembrie 1814, cînd are loc procesul pentru scaunul de carne, despre care este vorba în anexa de mai jos nr. II, Sava se afla tot la Iaşi, 1 Zilot Romînul, Ultima cronică romlnă din epoca fanarioţilor, Bucureşci, 1884, p. 33. Despre el vorbeşte şi V. A. Urechiă, Istoria romtnilor, voi. VIII, p. 168. Vezi nota 1 la anexa a Il-a. 2 Hurmuzaki, op. cil., p. 76—77. 3 „Die Donau bis Negotin, abwărts 8 Stunden ober Widdin, ist offen und von den Re- bellcn nicht beunruhiget, seit dem der Bulukbaschi Sava Negotin besetzt hat” (Hurmuzaki, op. cit., p. 113). 4 „Der Sava Bim Bascha hat gestern an den Herrn Filrsten, dessen Sohne Ianko und Grigorie wie auch dieăltesten Bojaren der Wallachey das schriftliche Verlangen aus der Wallachey anhero geschickt, seiner Mannschaft den vollstândigen Sold zu ilberschicken ansonsten wilrden die abgenommenen Pretiosen so gut als verloren seyn und wcgcn der nicht Zulangung des rtickstăndigen Soldes sollten die Landes Bojaren den Ersatz baldigst fiir seine 1 600 Kopfe vollzăhlig ilberschicken, sonst konnte Er vor die ilblen Folgen wegen einiger Zilgellosigkeit seiner Mannuschaft nicht haflen, wenn etwas auch Bukarest in die Ashe versetzt wilrde” (Hurmu- .zaki, op. cit., voi. XIX, p. 119). 5 Hurmuzaki, op. cil., voi. XIX, p. 776. www.dacaromamca.ro 1190 S. IANCOVICI 4 în slujba lui Scarlat Callimach vv., fiind cunoscut ca „sărdar Sava delibaşa”. Procesul se duce pentru scaunul de carne de la Poarta de jos a Curţii Vechi între Sava şi Theodor Triandafil, nepot de soră al lui Ispir, pe de o parte, şi eclesiarhul bisericii Curţii Vechi, pe de altă parte. Sentinţa definitivă în proces a fost dată în favoarea lui Theodor Triandafil. Sava a pierdut cauza pe considerentele expuse în anaforaua din 19 februarie 1814 (anexa II) şi în hotărîrea domnească la această anafora dată în 10 aprilie acelaşi an. El însă nu a abandonat această pricină. O reia în iunie 1820 (vezi anexa IV), reclamînd prăvălia de la noul stăpîn al ei, Dona simigiul, care o cumpărase în septembrie 1815, prin intermediul lui Gheorghe Costea Ceachir, de la Theodor Triandafil. Contestînd autenticitatea actelor lui Triandafil de rudă al delibaşii Ispir şi înfăţişînd acte din 1816 pe numele lui Gheorghe Spiliu din Lala ca adevărată rudă şi moştenitor al lui Ispir, căminarul Sava cere acum să stăpînească prăvălia ca vechil din partea lui Spiliu. în această situaţie, instanţa hotărî să cerceteze prin patriarhia din Constantinopol care este realitatea cu cei doi moştenitori declaraţi ai lui Ispir şi în funcţie de rezultat să judece pricina căminarului. Este foarte probabil că izbucnind răscoala din 1821, nici nu s-a primit rezultatul demersului făcut la patriarhie şi pricina se opreşte aici. Avem deci, în actele privind pricina de mai sus, date precise despre : prezenţa lui Sava la Bucureşti în 1801; meritele sale în lupta antiotomană, recunoscute oficial; participarea sa la lupta de la Lovcea (1811); avutul său în Bucureşti şi unele legături ale lui aici şi în Peloponez unde sînt situate localităţile menţionate în actele noastre. Pe lîngă noutatea pe care o prezintă în sine, aceste date pot constitui totodată puncte de plecare pentru depistarea altor informaţii importante despre bimbaşa Sava înainte de 1821. Iar în ce priveşte acest an, adică- din vremea răscoalei, avem aici o altă informaţie importantă. După cum se vede din ultima anexă, la 24 aprilie 1821 căminarul Sava dădea autorizaţie de liberă trecere spre Braşov pentru nişte vite ale fostului mare logofăt Constandin Golescu. Pînă acuma se cunoştea numai autorizaţia asemănătoare dată de Tudor Vladimirescu în aceeaşi zix. Prin hîrtia sa, căminarul Sava nu face altceva decît să recomande a. se proceda cu C. Golescu „după voia ce i s-au dat”, adică potrivit auto- rizaţiei ce i s-a dat din partea lui Tudor Vladimirescu pentru transportul aceloraşi vite. La data de 24 aprilie, cînd dau aprobările lui C. Golescu, Tudor şi Sava se află în Bucureşti. Desigur că Sava a adăugat aprobarea sa în calitatea pe care o avea de comandant al pazei Bucureştilor şi împre- jurimilor. De aceea el menţionează că stăpînul vitelor nu trebuie să fie supărat nici pe drum şi nici „la vătăşia plaiului”, fiind vorba, după cum se precizează în autorizaţia lui Tudor Vladimirescu emisă înaintea celei a lui Sava, de vătăşia plaiului Cîmpinii. 1 1 Documente privind istoria Romtniei. Răscoala din 1821, voi. II, 1959, p. 94. www.dacaromamca.ro 5 DATE NOI DESPRE BIMBAŞA SAVA 1191 Cele două autorizaţii arată concret natura raporturilor dintre Tudor VladimireBcu şi bimbaşa Sava în această vreme : Tudor reprezintă autori- tatea supremă ale cărei diBpoziţii Bînt executate de Sava. AXEXE I 1813, noiembrie 23. Poruncă domnească să se cerceteze pricina bimbaşii Sava pentru un loc. Porunca ce s-au făcut la jalba lui Sa vi bimbaşa, în pricina ce are cu pop [a] Hristodor pentru un loc. Dumneavoastră veliţilor boieri, cu toate că aţi cercetat pricina făcînd şi anafora către domnia mea, dar fiindcă jăluitorul arată că au găsit acum aceBte Bineturi1, poruncim ca faţă cu vechilul din partea sa şi cu pîrîtul Bă o cercetaţi de iznoavă prin judecată şi să arătaţi domnii mele prin osebită anafora, cu zapciu cel orînduit. 1813, noiembrie 23 . Arh. St. Buc., Condica domnească 41, p. 36. II 1814, februarie 19. Theodor Triandafil cere casa lui Ispir delibaşa, mort „in războiul ce era asupra Manafului”, şi scaunul de carne de la Curtea Veche, pe care le revendică şi bimbaşa Sava După luminată porunca Mării Tale ce s-au dat la jalba lui Theodor Triandafilu, am făcut cercetare pentru o casă dă aici din Bucureşti ce o are jăluitorul, să i Bă dea în stăpînire. Carele ne arătă o carte a clericilor Sfinţei biserici cei mari a răsăritu- lui ot leat 813, avgust 3, întărită şi dă preasfinţitul patriarh al Tarigra- dului şi coprinzătoare că au dovedit jăluitoru acolo la patriarşie cu mar- turi vrednici dă credinţă că să trage dă la satul Kale-Cioti din eparhia Paleon Patron şi cum că iaste fecior al lui Filaret şi nepot de soră lui Costandin delibaşa Ispir ce au murit aici în Bucureşti. Carele, neavînd clironom nici dă jos, nici dă bus, iaste acest Theodor moştenitor pă tot rămasul lui avut. ISTe mai arătă Theodor două mărturii în scris. Una, a unui popi An- donie duhomnecul, ce zice că omorîndu-să Ispir delibaşa la Craiova în răz- boiu ce era asupra Manafului, unde să trimisese dă măria sa domnul Alexan- dru Vodă Muruz2, au rămas toate lucrurile lui în mîna mării Bale; şi l-au. 1 Actele din 3 ianuarie 1801 şi 30 aprilie 1802, care au fost pierdute la Lovcea (vezi anexa nr. II). 2 Războiul „ce era asupra Manafului” şi omorirea lui Ispir delibaşa au loc în decembrie 1800. Ceea ce în documentul de mai sus se numeşte impropriu „război ce era asupra Manafului”' este de fapt incursiunea prădătoare a oştirii lui Pazvantoglu în Oltenia, sub comanda lui Kara www.dacoromanica.ro 1192 S. IANCOVICI 6 iăcut pă molifta lui epitrop; şi luîudu-să înscris acele lucruri, s-au făcut mezat şi toţi banii i-au luat măria sa. Iar casa ot Sfeti Spiridon, care zice că o ştie că au fost a lui Ispir, nu rămas dă beilic, şi că are şi adeverinţele dă bani ce au plătit pentru <;asă şi i s-au răspuns dă Ispir. Altă mărturie, a popii Costandin dascălu Evangheli, că ştie cum că Ispir au cumpărat case dă la Ioniţă Brezoianul şi le-au făcut precum să vede *. Dar judecata nu poate să puie temeiu la mărturiile acestor doi preoţi, pentru că ne-am îndăstulat dăn luminată întărire Mării Tale ce s-au dat la mina doftorului Ioan Pashal* 1 2 că din cartea mării sale domnului Alexandru Yodă Muruz ce este trecută în condica divanului să dovedeşte că această <;asă s-au fost zidit cu cheltuiala domnii; şi încît au trăit ISpir delibaşa au fost dată lui, iar după moartea» lui Ispir au făcut-o zapt iarăşi domnia, dimpreună cu locul şi cu toate împrejmuirile ei, ca un lucru domnesc, orîn- •duind-o a fi pentru şederea celui după vremi başbeşliagasî. Şi dîndu-o asupra dumnealor boierilor epitropi mari ai Epitafurilor obşteşti ca să îngrijască a să ţine în starea ei, dregîndu-o cînd va fi trebuinţă şi să ia pă tot anul chirie dă la domneasca vistierie cîte taleri 500. Care bani, fiindcă Mustafa unul dintre subalternii lui Pazvantoglu. Manaf Ibraim, un alt comandant de clrjalii în subordinea lui Pazvantoglu, al cărui nume a menţionat aici tn legătură cu evenimentele din 1800, este trimis In Oltenia abia In primăvara anului 1802 (vezi Zilot Romînul, op. cit., p. 55 ; C. D. Aricescu, op. cil., p. 66 ; V. A. Urechiă, op. cit., p. 244—245) ca să răzbune eşecul ac- ţiunii din 1800, precum şi eşecul asedierii oraşului Negotin, dincolo de Dunăre (In decembrie 1800— ianuarie 1801 rebelii lui Pazvantoglu slnt izgoniţi de la Segarcea ; în martie 1801 ei sînt nevoiţi să se retragă de la Cerneţ, iar in noiembrie acelaşi an se retrag de la Negotin. Vezi Hurmuzaki, op. cit., voi. XIX, p. 76, 91, 107). Delibaşa Constantin Ispir îşi pierde viaţa rezistlnd eroic în faţa turcilor pazvangii, pe apa Jiului, lingă Craiova. Acest moment este evocat in cuvinte frumoase de Zilot Romînul: . Au trămis [caimacamul Craiovei] pă un delibaşa Ispir ce se afla la Craiova pe lingă dinsul, care, luînd vreo cincizeci de neferi împreună, s-au dus aproape de Jiu. Şi deodată, intîlnindu-să cu pasvangii, au strigat cu întrebare : ce fel de oameni sinteţi ? Iar ei, nemai- pierzind vreme, i-au răspuns sălbatec, căci: vom arăta noi cine slntem l Şi totdeodată au năvălit asupra lui cu focuri. El, îndrăzneţ fiind, n-au dosit, ci au stătut la războiu. Şi aşa ticălosul, coprinzîndu-se de pazvangii, au perit, perind Împreună şi cei mai mulţi din neferii lui. Iar ciţi au mai rămas, pe unii i-au prins vii, iar alţii, dînd dosul spre Craiova, s-au luat pasvangii după dinşii...” (Zilot Romînul, op. cil., p. 33). Trimis spre Craiova în toamna anului 1800, delibaşa lasă în Bucureşti şase dintre neferii săi cu doi zabiţi. Unul dintre aceştia, Athanasie, era tn slujba lui Ispir de doi ani şi jumătate şi primea leafă de 14 taleri pe lună. El este acela care cheltuieşte din banii proprii pentru mortul delibaşa Ispir (Arh. St. Buc., Condica domnească, 43, p. 272 v). 1 Nu se găsesc date despre această cumpărare ce ar fi făcut Ispir. în schimb, consta- tăm alte cumpărături ale lui. La 15 septembrie 1799, el a cumpărat o grădină in Broşteni, pe locul mănăstirii Radu Vodă. Din 550 de taleri, preţul cumpărării, Ispir a plătit doar 150 de taleri. Restul nu a mai apucat să plătească, fiind trimis la Craiova. De aceea vînzătoarea Eca- terina Îşi obţine Înapoi grădina (Condica domnească, 43, f. 547). 2 Este vorba de actul din 9 iulie prin care domnul, în urma anaforalei divanului din 29 iunie 1813 (Arh. St. Buc., Condica domnească, 76, p. 266), dăruieşte doctorului Ioan Pashal casa fostă a lui Ispir (ibidem, p. 530 ; V. A. Urechiă, op. cit., voi. X A, p. 1 067 ; vezi datele din 1804—1817 despre doctorul I. Pashal în : Arh. St. Buc., Condica domnească, 45, f. 61—64 ; Hurmuzaki, op. cit., voi. X, p. 39; voi. XVI, p. 673 ; V. A. Urechiă, op. cil., voi. X A, p. 556, 1 054; voi. X B, p. 367—377; voi. XI, p. 131 ; Dr. Pompei, Gh. Samarian, Medicina şi far- macia tn trecutul romtn esc, 1382—1834, Călăraşi, 1938, voi. I, p. 133 — 134; voi. II, p. 77—78; voi. III, p. 232, 296-297, 302-303). www.dacaromamca.ro 7 DATE NOI DESPRE BIMBAŞA SAVA 1193 «crie mania sa cava orîndui unde să-i dea, am fost întrebat dă către Măria Ta, eu plecata slugă banu Golescu, ca unu ce m-am aflat unu din epitropi, ţi am arătat Mării Tale că nu am nici o ştire pentru orînduiala aceştii case, nici am luat vreo chirie dă nicăieri. Aşadar, dovedindu-se din coprindere mai sus numiţii cărţi domneşti, ■că această casă au fost dată lui Ispir numai pă chipul lui, şi după moartea lui au rămas domnească şi nu s-au afierosit dă către domnie nicăiri, ai hărăzit-o Măria Ta numitului doftor Pashal. Drept aceea, nu poate jăluitoru Theodor să o ceară, ne fiind a lui Ispir, precum zic acei preoţi, ci făcută cu cheltuiala domnească1 şi ră- masă după moartea lui iarăşi pă seama domnii. Care casă şi rămîne bine hărăzită dă Maria Ta doftorului Pashal şi are a o stăpîni cu pace după luminat senetul Mării Tale ce-i s-au dat dă hărăzire. Aşijderea am cercetat şi pentru scaunul dă carne ot Poarta dă Jos a Curţii Vechi, pentru care sînt acum doi pîrîşi, adică : sărdar Sava delibaşa ce să află la Iaşi, prin vechil tufeccibaşa al înălţimii Tale,2 şi jăluitoru Theodor carele îl cere ca un lucru ce zice că au fost şi acesta al unchiului .său Ispir delibaşa. Iar Sava sărdar3 îl cere cu două cărţi domneşti în copii, adeverite dă divanul Moldovii. Una, ot leat 801, ghenar 3, dă sînt ani 12 trecuţi, a mării sale dom- nului Alexandru Muruz, coprinzătoare că pă un colţ dă loc în răspîntie ■dăn josu Curţii Vechi, cu slobozenie dă la măria sa şi prin învoire cu preoţii şi bisericaşii domneşti, au făcut un chioşculeţ cu o odăiţă dădăsupt Ispiri delibaşa al mării sale, carele, murind făr’de moştenitor; şi fiind că Sava bimbaşa, în toată vremea răzvrătirii dă atunci, au slujit în treaba ostăşească cu multă osîrdie şi cu primejdia vieţii lui pentru apărarea şi odihna ţării4, i-au dat măria sa acest chioşculeţ cu odăiţa dă supt dînsu ca să fie ale lui şi să le stăpînească cu pace şi nesupărat dă nimeni. Altă carte, ot leat 802, april 30, a răposatului domn Mihai Vodă Suţu, întăritoare acestui dar. 1 Delibaşa Curţii domneşti se bucura de obicei de diverse atenţii şi daruri din partea domnului. Astfel, prin anul 1793, cel care avea acest grad putea să ia venitul unei lese de peşte din Cegani (Ialomiţa) (An.Acad. Rom. Mem. Secf. ist., t. XX, 1892 — 1893,p. 349 — 350 ;G22). 2 Acesta era Bojin, care stăpîneşte pămînt In Călineşti (Teleorman), face afaceri cu Hagi lanuş, ia parte la răscoala din 1821, iar după aceea fuge tn Basarabia. 3 Sava este făcut serdar de Scarlat Callimach, numit domn al Moldovei In 1812 (C. D. Aricescu, op. cit., p. 67). 4 După ce delibaşa Ispir a fost omorlt In lupta de lingă Craiova, bimbaşa Sava a avut un rol hotărîtor in izgonirea lui Kara Mustafa din Oltenia. Izgonindu-i pe pazvangii peste Dunăre, Sava eliberează şi Fetislamul din miinile lor (C. D. Aricescu, op. cit., p. 65—66). Credem că tot Sava este acel bimbaşa despre care spune consulul austriac în raportul său din 3 decem- brie 1800 că a izgonit pe turci de la Segarcea şi s-a Întors cu cei 1 200 oameni ai săi la Craiova (Hurmuzaki, op. cit., voi. XIX, doc. CXXVIII, p. 76). Acestea sînt meritele lui Sava pentru ţară pînă la data emiterii cărţii de mai sus a lui Al. Moruzzi. Alte menţiuni documentare despre meritele lui în lupta antiotomană se pla- sează, ca dată, după aprilie 1802, clnd se dă şi întărirea de asemenea menţionată mai sus, la cartea lui Al. Moruzzi. în alte acte privitoare la pricina pentru casa lui Ispir se menţionează că ea „s-au hărăzit lui Sava bimbaşa pentru multe slujbe ce au făcut” (Condica domnească, 43, p. 40G) sau „pentru multele lui slujbe" (ibidem, p. 467). www.dacaromamca.ro 1194 S. IANCOVICI 8 Mai are Sava şi carte dă judecată a dumnealui biv vel ban Gheorghe Arghiropolon, fiind caimacam al înălţimii Tale, dinpreună cu dumnealor boierii divaniţi, ot leat 812, octomvrie 11, cînd s-au judecat cu popa Hriso eclesiarhul bisericilor domneşti1. Şi, cu toate că atunci n-au avut Sava aceste cărţi domneşti să le arate căci zice că le răpusese cînd s-au robit în războiu dă la Lovcea2 şi în urmă le-au găsit, dar niqi eclesiarhul dă mai nainte, popa Antonie3, nici eclesiarhul dă acum, popa Hriso, n-au tăgăduit înaintea judecăţii că şi delibaşa Ispir cît a trăit au stăpînit acel loc; şi sărdaru Sava după moartea lui l-au stăpînit cîtăva vreme. Fără numai, au zis eclesiarhul dă acum că măria sa Costandin Vodă Ipsilant, după ce arsese binaoa ce era făcută dă delibaşa Ispir, i-au dat voie prin grai ca să ia locul în stăpînirea bisericilor. Dar dumnealor boierii au judecat că nu putea bi- sericile să ia locu în stăplnire. Cît pentru toate binalele dă aici ce au arsu la întîmplarea focului ot leat 804, s-au dat voie tuturor să şi le prefacă fără de oprire dă către stăpînii locului, plătind tot chiria ce da mai nainte, ci să ia Sava tin- hrisin[ ?]a locului în stăpînirea sa şi să plătească chiria pămîntului cîte taleri 25 pă an şi de acum înnainte; şi pă cîţi ani nu stăpînise pînă atunci să-i plătească eclesiarhul dăn veniturile bisericilor chiria ce să va dovedi că lua bisericile dă la alţii pă fieşcare loc, scăzîndu-să dintr-acea chirie numai cîte taleri 25 pă an pă cîţi ani nu va fi plătit Sava chiria pămîn- tului la biserică. Iar acum eclesiarhul pentru amîndoi pîrîşii să împotrivi zicînd că acest scaun cu locul lui este veche afieromă domnească a bisericilor, ară- tîndu-ne spre dovadă la aceasta condica bisericilor, unde să vede trecută carte domnească a răposatului domn Costandin Vodă Cehan ot leat 1754, fevruarie 3, scriind că au afierosit măria sa bisericilor domneşti un loc dă 1 Acesta obţinuse incă din 20 februarie 1806 locul unui foişor al bisericii domneşti din Curtea Veche ca să-l împreuneze cu un alt locşor cumpărat mai nainte şi să-şi facă pe ele o casă. Locul ce i se da acuma fusese măsurat la 20 aprilie 1803 de Radu Golescu, care sem- nează anaforaua de mai sus şi este solicitat să dea desluşiri deosebite în problema acestor locuri ca unul care le cunoştea bine (Arh. St. Buc., Condica domnească, 53, p. 115). 2 La Lovcea, oraş pe apa Osma în Bulgaria, au avut loc două lupte : prima la 17 octom- brie 1810, cînd oraşul a fost cucerit de trupele ruseşti de sub comanda lui Voronţov, şi a doua la 31 ianuarie 1811, cînd oraşul a fost recucerit, după ce între timp trupele turceşti iarăşi puseseră stăplnire pe el (SmţHKJioneflHHecKitt Cjionapb, voi. 34, p. 892 ; K. Jirecek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, p. 525). Cu prilejul luptelor de la Lovcea s-a distins un anume Nena, şef de panduri şi arnăuţi, care a fost decorat de colonelul Turcinilov (acelaşi care în 1810 11 recomandase şi peTudor Vladimirescu pentru răsplătire) (M.T. Kutuzov, CGopHMK jJOKyMeHTOB, voi. III, p. 586 ; vezi menţiuni despre luarea Lovcei şi despre însemnătatea care se acorda acestui fapt, în : Hctophh Ha EbJirapHH, voi. I,p.324; M. T. Kutuzov, CSopHHK flOKyMeHTOB, voi. III, p. 439, 721 ; Hurmuzaki, op. cit., voi. III, supl. I, p. 370, 380; voi. IV, supl. I, p. 302, 304 ; P. A. Jilin, Pa3rpoM TypeiţKOit apMHH 1811, Moscova, 1952, p. 22 ; PyccaaH CTapnHa, 1910, iulie, 172). Nu ştim de cine a fost robit bimbaşa Sava la Lovcea, deoarece în această vreme, după cum arată C. D. Aricescu, el luptă cînd de partea ruşilor, cînd de partea turcilor. în orice caz, cu prilejul luptelor de la Lovcea, bimbaşa Sava, pe lingă că a fost prins, a căpătat şi două răni (I. Filimon, op. cil., p. 265). Cit priveşte oraşul Lovcea ca atare, putem menţiona că acesta era cunoscut la noi în vremea aceea. Mulţi negustori din ţara noastră mergeau şi strîngeau mătase la Lovcea (Arh. St. Buc., Condica domnească, 76, f. 294 — 296). 3 Acestuia i-a scris delibaşa Ispir la 12 decembrie 1800, transmiţlnd prin el 300 de taleri care-i datora ceauşului său Athanasie (Condica domnească, 43, f. 272 v.). www.dacoromanica.ro -9 DATE NOI DESPRE BIMBAŞA SAVA 1195 la Poarta domnească dă jos, dămpreună cu un scaun dă carne ce l-au cumpărat măria sa dă la un Dumitru casapul. însă, fiindcă această con- dică nu să văzu întărită cu pecete domnească, sau măcar adeverită cu iscălitură dă vtori logofăt, am cerut eclisiarhului să ne arate chiar cartea cea domnească şi zise că s-au răpus. Fără cît ne arătă alte hrisoave domneşti pentru milele bisericilor ce s-au întărit şi dă către înălţimea Ta, unde să coprinde ca să ia bisericile şi venitu dă la trei scaune scutite, adică cele două dă la Poarta de Jos a Curţii Yechi ce sînt date mai nainte cu hri- soave şi altul ce l-au adaos măria sa Alexandru Yodă Ipsilant, zicînd ecli- siarhu că cu această condică şi hrisoave au stăpînit bisericile acel scaun dăn vechime, pînă l-au dat măria sa Alexandru Vodă Muruz lui Ispir la leat £01. Apoi la arderea Bucureştilor ot leat 804, arzînd binaoa ce o făcuse Ispir, i-au dat măria sa Costandin Vodă Ipsilant voie prin grai de au luat locul în stăpînirea bisericilor şi cheltuind de au făcut bina, s-au adaos venitu luînd pă an chirie cîte taleri 400. Aşijderea zice eclesiarhul că după vremi cînd s-au întîmplat a avea luminaţii domni trebuinţă ca să ia dă supt stăpînirea bisericilor vreun lucru afierosit dă domnii dă mai nainte, au dat la biserici alt lucru în locul aceluia şi aşa l-au luat, arătîndu-ne spre pildă un hrisov al răposatului domn Duca wd ot leat 7186, mai 31, dă sînt ani 136, în care scrie că pentru o moară cu două roate ce avea bi- serica domnească împotriva băii vechi hărăzită dă alţi domni şi au tăiat-o măria sa pentru căci făcea stricăciune grădinii domneşti şi malului mi- tropolii, au dat bisericii ca să ia pă tot anul cîte ughi[ “?] 200 din vînzarea vinăriciului ot Dealu Bucureştilor. Asemenea şi măria sa Costandin Vodă Ipsilant, cînd au închis puşcăria cu ziduri luînd bolţile dumnealui cluce- rului Scarlat Grădişteanu ce avea pă locul bisericilor, au dat clucerului hrisov ca să ia pentru venitu bolţilor o sumă rînduită dă bani dă vama dă la Ploeşti. Cum şi bisericilor pentru chiria pămîntului, le-au dat deosăbită carte ca să ia dintr-aceeaşi vamă cîte taleri 150 pă fieşcare an, după cum să văzu şi dă către noi acea carte domnească. Iar măria sa Alexan- dru Vodă Muruz ce au făcut carte lui Ispir ca să ţie acest loc, n-au dat în loc vreun lucru bisericilor. ÎTe mai arătă eclesiarhul şi o anafora a dumnealor veliţilor boieri ot leat 813, aprilie 23, coprinzătoare că numai Ispir de ar fi avut temeiu la mîna lui putea, după ce arsese binaua cea făcută dă dînsu, să ţie locul şi să facă altă bina pă dînsu. Iar sărdaru Sava nici vreun hrisov domnesc avînd cum că i s-au dat ţinerea acestui loc, nici vreun zapis dă cumpără- toare dă la mîna lui Ispir, făr’de cuviinţă s-au făcut stăpîn şi au luat dă la biserici şi taleri 480 în socoteală dă chirie, pă carii să-i aibă a-i întoarce înapoi. Deci, luînd măria sa Alexandru Vodă Muruz acest scaun dă supt stăpînirea bisericilor domneşti şi hărăzindu-1 lui Ispir delibaşa fără a da la biserici alt lucru schimb pentru dînsu, după cum vedem că au urmat acei doi luminaţi domni, adică răposatul Duca Vodă şi măria sa Costandin Vodă Ipsilant, nu putea să aibă temeiu hărăzirea acestora, mai vîrtos cînd acest scaun n-au fost din lucrurile domnii, ci cumpărat chiar dă măria sa Costandin Vodă Cehan cu banii mării sale şi închinat bisericilor dă sînt ani 60 pentru a mării sale veşnică pomenire, precum să vede din www.dacaromamca.ro 1196 S. 1ANCOVICI IO cartea mării sale ce este trecută în mai sus numita condică. Care condică, după mulţimea hrisoavelor şi cărţilor domneşti i altor zapise şi sineturi ale bisericilor ce sînt trecute într-însa, să cunoaşte a fi adevărată; şi pă lingă- acestea au arsu şi binaoa ce făcuse Ispir, rămînînd locul slobod, unde, după cum zice eclesiarhul, au făcut bisericile binaoa scaunului [cu] cheltuială, prin ştirea domnii. Nu rămîne dar cuvînt dă dreptate nici lui Theodor nici sărdaruluf Savi a cere să ţie locul acesta, ci găsim cu cale ca nu numai să stăpî- nească bisericile domneşti acest loc dănpreună cu scaunul ce au făcut pă dînsu în pace şi nesupărate dă către amîndoi pîrîşii, ci încă să întoarcă sărdaru Sava la biserici şi acei taleri 480 ce fără dreptate i-au luat. Iar pentru o vie ce zice Theodor că au avut Ispir pă moşia mănăs- tirii Plumbuita la Eoşu şi să stăpîneşte dă sărdaru Stavri1, nu s-au făcut cercetare, neaducîndu-să pîrîtul dă faţă. Ci, după ce să va aduce, cer- cetînd, vom arăta Mării Tale prin deosebită anafora. Iar • • • 1814, fevruar 19. Eadu Golescu vel ban, Barbu Yăcărescu vel vornic, Grigore Bă- leanu vel logofăt, Costandin Filipescu vel logofăt, Fotac Ştirbei vel lo- gofăt. Io Ioan Gheorghe Caragea wd. i gospodar zemble Ylahiscoe. Theodor Triandafil nerămîind odihnit pe alăturata anafora a dum- nealor veliţilor boieri, orînduitul zapciu vătaf de vistierie l-au înfăţişat, la divan înaintea domnii mele cu popa Hriso, eclisiarhul bisericilor dom- neşti, unde, arătînd Theodor mărturia clericilor bisericii cei mari a Ţari- gradului, o văzum şi înşă-ne domnia mea întărită de preaosfinţitul patriarh* Din care făcîndu-să dovadă că numitul Theodor este rudă şi cli— ronom al lui Ispir delibaşa ce au murit, am intrat în cercetare, atît pentru locul scaunului de la Poarta de Jos, cît şi pentru casa ot sfîntul Spiridon cel Nou. Si cît pentru locul scaunului, cu toate că din copiile cărţilor dom- neşti ce să văd făcute pă numele Savii să dovedeşte că delibaşa Ispir prin învoire cu preoţii şi bisericaşii Curţii Vechi au făcut sădiri pă dînsul, dar şi însuşi eclisiarhul popa Hriso, întrebat fiind de domnia mea în divan pen- tru ce au făcut tăcere cînd s-au dat lui Ispir acest loc de domnia sa fratele Alexandru Vodă Moruz, de nu era cu voia bisericaşilor (precum pricinuieşte acum) răspunse şi mărturisi că n-au făcut dava pentru căci Ispir plătea chirie. Din care acest răspuns al eclesiarhului s-au făcut bine 1 Această vie, numită „în Bolească”, împreună cu o livede a ei, împrejmuită de un gard şi de apa Dîmboviţei, a fost vîndută în septembrie 1801 la mezat egumenului Dionisie al mănăs- tirii Plumbuita cu 500 de taleri (Arh. St. Buc., Condica domnească, 43, f. 406, şi 564). Tot pe atunci s-a vlndut la mezat şi averea mobilă a Iui Ispir, încaslndu-se 3 336 de taleri. Ce nu s-a vindut s-a dat la cămara domnească lui Stavri, care pe atunci fusese vătaf al cămării. Din banii încasaţi la mezat au fost achitate datoriile lui Ispir către creditorii lui, printre care : Costea arnăutul, neferii Hristea şi Stavru, Pascale bairactarul, Athanasie ceauşul, ispravnicul de= curte etc. (Condica domnească, 43, f. 346, 406, 467). www.dacaromamca.ro 11 DATE NOI DESPRE BIMBAŞA SAVA 1197 dovedit că atunci nici o nemulţumire nu s-au arătat din partea biseri- caşilor şi în adevăr că prin învoirea cu ei şi-au făcut Ispir sădirea. Şi după acest mijloc nu putem zice că domnia sa fratele Alexandrul Vodă Moruz au dezghinat acest loc de la biserică, precum pricinuieşte eclesiarhul, fără numai au întărit învoirea lor pentru plata chirii locului şi au rămas. Ispir a fi chiriaş pe loc, precum sînt şi alţii, avîndu-şi sădiri pă locuri streine. Fiind dar delibaşa Ispir chiriaş al acelui loc şi arzîndu-se sădirea lui în leat 804, la arderea tîrgului, cînd atunci prin sfat de obşte s-au dat voie şi slobozenie de domnul Ipsilant tutulor celor ce au avut binale pe locuri streine ca să şi le prefacă la loc, volnic era şi Sava (supt a căruia stăpînire să afla atunci acea sădire a lui Ispir, de la moartea lui şi pînă la ardere) ca să şi-o prefacă. Şi pentru căci n-au făcut-o pînă acum nici Sava, nici acest Theodor clironomul lui Ispir (precum eclesiarhul muncea să să ajutoreze cu această pricinuire) întru nimic nu li s-au vătămat di- cheoma prefacerii, fiind că domnul Ipsilant numai voie au dat atunci tuturor de obşte să-şi prefacă binalele, iar nu că au orînduit şi vreun soroc hotărît, în care de nu-şi va preface cinevaşi binaua să piarză acea dicheomă, şi aşa volnic au rămas fieşcare să-şi prefacă binaoa ce i-au arsu atunci ori- cînd va putea, plătind chiria locului. Precum şi ceea ce au arătat ecle- siarhul cum că în urma arderii i-ar fi dat voie prin graiu domnul Ipsilant de a face locul zapt este o pricinuire deşartă şi cîtuşi de puţin nu-1 aju- torează, a pentru că este cu totul făr de cuviinţă să să treacă cu vederea obştească hotărîre ce s-au dat atunci înscris şi în auzul tuturora şi să să dea crezămînt numai la o arătare proastă a eclesiarhului pentru voia ce zice că i s-au dat prin graiu de către domnul Ipsilant. Nu are dar nici o dreptate a lua hrisis a locului pe seama bisericii. Dar nici Sava nu poate avea această dreptate, fiind că din chiar co- piile cărţilor domneşti ce are la mîinile lui să dovedeşte că domnia sa fratele Alexandru Vodă Moruz i-au dăruit acea sădire a delibaşii Ispir ca un lucru al unuia ce au murit făr’ de moştenitori. Care va să zică că de s-ar fi arătat atunci vreun moştenitor, nu l-ar fi dăruit. Şi fiindcă acest Theodor prin cartea ce s-au zis mai sus, s-au dovedi de rudă şi moştenitor al lui Ispir, rămîne neţinut în seamă harul ce s-au făcut către Sava şi dicheomă prefacerii acei sădiri a lui Ispir să cuvine după domneasca hotărîre ot leat 804 a o .avea numitul Theodor moştenitorul său. Carele şi hotărîm să aibă voie a-şi face bina pe acel loc al bisericii, plătind însă chiria locului cîte taleri patruzeci pe an, adecă adaos de alţi taleri cinci- sprezece peste chiria ce era tocmită, care acest adaos este musaade către biserică, în vreme ce iarăşi după coprinderea obşteştii şi domneştii ho- tărîri ot leat 804 să cuvenea să nu să facă nici un adaos la plata chirii locului; dar nici Theodor să nu fie volnic a precupi acest loc, dîndu-1 altora cu chirie ci să-şi facă bina însuşi el pe seama sa. Care bina volnic este apoi ori însuşi a o ţinea sau la alţii a o închiria1. 1 Peste un an de zile, Theodor Trandafil a cerut aprobare să vîndă prăvălia ce a făcut pe locul moştenit de la delibaşa Ispir, conform hotărlrii de mai sus (anaforaua din 15 iulie 1815, în Arh. St. Buc., Condica veliţilor boieri, 1 114, p. 222 v—223 ; Condica domnească, 84,. p. 467-468). www.dacaromamca.ro 1198 S. IANCOVICI 12 Iar pentru casa ot sfîntul Spiridon Nou ce o cereTheodor şi pe aceea, nu are nici un cuvînt de dreptate în vreme ce chiar din partea domnii sale fratele Alexandru vodă Moruz ce să găseşte trecută în condica divanului, coprinzătoare că fiind zidită cu cheltuiala domnii, s-au fost dat lui Ispir încît au trăit şi după moartea lui au făcut-o zapt iarăşi domnia, împreună cu locul şi cu toate împrejurimile ei, să dovedeşte că au fost domnească şi dată lui Ispir numai pe obrazul lui. De aceia şi hotărîm ca acea casă să rămîie bine hărăzită la dohtorul Iancul Pashal, după cartea domnii mele ce am dat la mîinile lui. 1814 aprilie 10 Vel log. Pecetea gospod. Arh. St. Buc., Condica veliţilor boieri 1114, p. 16—18 ; Condica domnească 80, p. 75 — 78 (Întărirea domnească numai în condica 80, p. 75 — 76). III 1821, aprilie 24. Căminarul Sava împuterniceşte pe o slugă să ducă la Braşov nişte oi şi boi ai fostului mare logofăt Costandin Golescu. De la căminar Sava. Aceste douăzeci şi opt de oi i patru boi, fiind pentru trebuinţa casii dumnealui biv vel logofăt Costandin Golescu, merg la Braşov. Care, după voia ce i s-au dat,1 să aibă a le trece nesupărat întru nimic de cinevaşi, atît la drum cît şi la vatăşia plaiului2 Aceasta. 1821, april 24. Savva Caminar Arh. St. Buc., Documente, A. N. MMDCCCLVI/79. Orig. rom. IV 1820, iulie 8. Anafora în pricina căminarului Sava pentru prăvălia de la Curtea-Veche, prin care i se respinge cererea de a i se da această prăvălie In calitate de locţiiltor al lui Gheorghe Spiliu, plnă ce nu se verifică actele acestuia la Ţarigrad. Prea înălţate Doamne ! După luminată porunca Mării Tale, zapciu hătmănesc au adus înaintea noastră pă dumnealui căminaru Sava cu jalba ce au dat, zicînd că prin cărţi ale răposaţilor întru fericire domni Alexandru Vodă Muruz 1 în adeeaşi zi Tudor Vladimirescu dăduse lui G. Golescu âutorizaţie pentru transportul acestor vite spre Braşov (Documente privind istoria Romtniei. Răscoala din 1821, voi. II, p. 94). 2 Este vorba de plaiul Cîmpinii. www.dacoromanica.ro 13 DATE NOI DESPRE BIMBAŞA SAVA 1199 şi Mihaiu Vodă Suţu, avînd o prăvălie în colţul de la poarta din jos a Curţii Domneşti cei Vechi, ce fusese mai înainte a delibaşii Ispir şi după moartea aceluia i s-au dăruit dumnealui pentru slujbele ce au arătat în trecutele răzvrătiri cu primejdia vieţii sale. Care prăvălie a şi stăpî- nit-o necurmat pînă în domnia mării sale domnului Ion Vodă Caragea, nu numai cît s-au aflat aici, ci şi după venirea armii roşeşti, cînd să afla peste Dunăre cu slujbă împărătească, tot lua venitul aceştii prăvălii. Iar mai pe urmă s-au făcut stăpîn pe dînsa un Tudor ce au pricinuit că :ar fi rudă cu delibaşa Ispir şi o stăpîneşte şi pînă acum, găsind atunci . -vreme cu pîrlej. însă zice că acest Tudor s-au aflat tot aici nelipit şi mici de rudă a lui Ispir nu s-au arătat, nici vreo pornire au făcut pentru această prăvălie pînă la mai sus numita vreme, şi cere să i se dea această prăvălie în stăpînirea sa, după sineturile domneşti ce are pe care sineturi mi le şi arătă dă le văzum, însă: O carte ot leat 1801, septemvrie 3, de sînt ani 18 trecuţi, a dom- nului Alexandru Vodă Muruz, coprinzătoare că pe un colţ de loc, în răs- ţîntia din josul Curţii Vechi, cu slobozenie de la măria sa şi prin învoire <;u preoţii şi cu bisericaşii domneşti au făcut Ispir delibaşa al mării sale un chioşculeţ cu o odăiţă dedesupt. Carele murind făr de moştenitori şi fiindcă Sava bimbaşa în toată vremea răzvrătirii de atunci au slujit în treaba ostăşească cu multă osîrdie şi cu primejdia vieţii sale pentru apărarea şi odihna ţării, au binevoit măria sa şi i-au dat acest chioş- culeţ, cu odăiţa de supt dînsul, ca să fie al său, să-l facă zapt şi să-l stă- pînească cu pace şi nesupărat de nimeni. Altă carte cu leat 802 apr. 30, de sînt ani 17 trecuţi, a domnului Mihai Vodă Suţul, întăritoare mai sus numitului dar. Ne mai arătă o scrisoare cu leat 1814, ghenar 24, ce i-au scris de aici, la Iaşi, Bojîn tufeccibaşa al mării sale domnului Caragea, cum că au priimit scrisoarea ce-i trimisese jăluitorul împreună cu copiile, şi dindu-le la măria sa au poruncit să să facă hrisov. Dar s-au zăbovit din pricina bolii ciumii şi că fiind chemat la dumnealor veliţii boieri i s-au .zis că sînt cîteva judecăţi, iar după cîteva zile să isprăveşte. Aşijderea zise jăluitorul că osebit de cheltuiala ce au făcut de au dres stricăciunea ce să făcuse aceştii prăvălii la cutremurul ot leat 802, dar şi după primejdia focului ot leat 804 arzînd, au făcut-o dă iznoavă molitva sa Hriso eclisiarhul bisericilor domenşti, arătîndu-ne de văzum 0 însemnare supt iscălitura sa, unde scrie taleri 462, cheltuiala binalii, 1 taleri 137, bani 60, chiria pămîntului de cinci ani şi jumătate, care fac amîndouă condeile taleri 599, bani 60. Faţă fiind şi Dona 1 simigiu, cel ce stăpîneşte acum această pră- vălie, răspunse că fiind alăturea cu dînsul şi el aflîndu-să la ţara lui dus şi scoţîndu-să la mezat din poruncă domnească, au avut vechil lăsat nici de i-au cumpărat şi i-au trimis la ţara lui sineturile ce sînt şi acum acolo. Dar ne arătă trei copii: una după anaforaua dumnealor veliţilor Boieri ot leat 814, fevruar 19, cînd pornise jalbă acel Tudor Triandafir, ■cerînd să i să dea în stăpînire scaunul de carne ce era pe mai sus numitu 1 Numele Dona de la Antonie, cum este scris la scara condicii (f. 131 v)v *6 — e. 8336 www.dacoromanica.ro 1200 S. IANCOVICI 14 loc, pe care scaun îl cerea şi căminar Sava, prin vechil tafeccibaşa al domnului Caragea, arătînd carte a clericilor sfintei biserici cei mari a răsăritului ot leat 813, avgust 3, [Se arată pe larg cuprinsul acestei cărţi, după cum este redat mai înainte în anaforaua din 19 februarie 1814. în continuare se dă rezu- matul hotărîrii lui I. Caragea din 10 aprilie 1814, care se publică aici]. Altă copie din condica divanului, adeverită iarăşi de sărdaru Ma- tache după anaforaua storostii za neguţători ot leat 815, septemvrie 15, întărită de măria sa domnul Caragea, cum că după anaforaua dumnealor veliţilor boieri întărită de mai sus numitul domn, prin care s-au găsit cu cale cererea lui Tudor de a i să da voie să vînză cu mezat binaoa ce au zis că au făcut pă acest loc cu a lui cheltuială, aflîndu-să scăpătat şi dator. S-au şi strigat la mezat în orînduitul soroc dă zile 40 şi au rămas asupra unui Gheorghe Costea Ceachirul cu taleri 6300. Din josul căriia copii este trecută şi altă copie de Chiriţă dascălu Slovenesc, după ade<- verinţă numitului Gheorghe Ceacîroglu i fraţilor lui, că el au fost numai un vechil lăsat de Dona simigiu, vecinul de alăturea al aceştii prăvălii,, cu vechilet înscris, ca să artădisască la mezat, fiind că Dona plecase la patria sa; şi banii ce s-au numărat printr-însul la starostie au fost ai Donii, iar nu ai lui, şi Dona este stăpîn, iar nu el. Acum mai în urmă adusă căminaru Sava înaintea noastră o carte cu leat 1816, avgust 26. însă veleatul şi luna sînt drese; ci zise că este a cliricilor de la sfînta biserică cea mare a răsăritului, întărită şi de preao- sfinţitul patriarh al Ţarigradului şi coprinzătoare că un Gheorghe Spiliu de la satul Lala din eparhia Olenis au adus acolo la judecătoria biseri- cească două cărţi iscălite : una adeverită cu iscălitura prea sfinţii sale părintelui mitropolit acei eparhii, chir Filaret; alta iscălită de proestoşii bătrîni ot Lala, prin care să adeverează şi să mărturiseşte mai sus numitu Gheorghe, că este adevărat fiu al Hrisofii, surorii mortului Costandin Anastasiu Chiuciuc Ispir delibaşa ce s-au aflat slujind la răposatul domn Alexandru Yodă Muruz şi a murit aici neînsurat şi făr-de copii; unde vine numitul Gheorghe ca un clironom al lui să-l moştenească. Pentru care zise căminaru că acum din partea sa nu mai face nici un davagilîc pentru această prăvălie, de vreme ce numitul Gheorghe să dovedeşte că este nepot de soră şi clironom lui Ispir delibaşa, ci, ca un vechil din partea lui, cere să-i să dea în stăpînire această prăvălie. Dar, ne arătă şi pîrîtul Dona anafora a mea, slugii Mării Tale, vornic Gheorghe Filipescu, din anul trecut 819, avgust 25, făcînd la jalba lui Gheorghe Laliotu ce să arătă nepot lui Costandin delibaşi, unde să coprinde că, cercetîndu-să jalba lui, s-au văzut că este pentru acel Tudor ce s-au arătat mai nainte de rudă mortului delibaşii. Aducînd Gheorghe şi carte de la patriarşia Ţarigradului de dovada rudelui lui şi că acel Tudor au înşălat patriarşia de i-au dat carte, că nu este nici o rudă cu Ispir, şi fiindcă numitul Tudor lipseşte de aici, să meargă Gheorghe după. dînsul unde îl va găsi, să-şi caute. Deci, după avliceasca carte ce arată căminar Sava, să vede că acel Gheorghe au adus înnaintea cliricilor carte de mărturie de la proestoşL şi bătrînii satului Lala, unde să află lăcuitor, adeverită şi de părintele- www.dacoromanica.ro 15 DATE NOI DESPRE BIMBAŞA SAVA 1201 mitropolitu Olenis cum să este adevărat nepot şi clironom lui Chiuciuc Ispir delibaşa. Care carte, după cum este dreasă la veleat şi la lună, să vede că este din leat 816, avgust 26. Dar, fiindcă şi acel Tudor Triandafir, la leat 814, fevruar, au fost adus la judecata dumnealor veliţi boieri şi la divan mării sale domnului Caragea, iarăşi carte a cliricilor ot leat 813, avgust 3, întărită şi de preasfinţitul patriarh al Ţarigradului şi coprin- zătoare că au dovedit el acolo la patriarhie, cu mărturi vrednici de cre- dinţă, că să trage de la satul Kale-Cioti din eparhia Paleon Patron şi cum că este fecior al lui Filaret şi nepot de soră lui Costandin delibaşii Ispir, ce au murit aici în Bucureşti. După care carte cunoscîndu-1 jude- cata şi divanul domnesc de bun clironom lui Ispir i s-au şi dat în stăpî- nire această prăvălie pe care iarăşi cu poruncă domnească vînzîndu-o la mezat, au cumpărat-o Dona simigiu. Acum judecata nu poate să strămute cele de s-au hotărît atunci, pînă nu va lua mai întîiu bună pli- roporie: ori că şi acel Tudor şi acest Gheorghe sînt amîndoi nepoţi de soră lui Ispir, sau că unul dintr-înşii nu este nepot adevărat. Ci am socotit că este de trebuinţă, de vei găsi şi măria ta cu cale, ca să să scrie din partea înnălţimii tale către preasfinţitu patriarh al Ţarigradului să să cerceteze printre sfinţia lor părinţi arhierei ai numi- telor eparhii, Paleon Patron şi Olenis, să să facă cercetare cu scumpă- tate prin oameni vrednici credinţii şi cu ştiinţă bună ca să să dovedească în adevăr şi pă deplin de sînt amîndoi nepoţi de soră lui Ispir, adică şi Tudor şi Gheorghe, sau numai unul dintr-înşii, şi care este cel adevărat. Şi, viind răspuns cu pliroforie la aceasta, atunci să va da sfîrşit pricinii. Iar hotărîrea cea desăvîrşită rămîne a să face dă către Măria Ta. 1820, iulie 8. Barbu Yăcărescu vel ban, Grigorie Băleanu vel vornic, Costandin Filipescu vornic, Iordache Golescu vornic, IsTestor logofăt. Arh. St. Buc., Condica veliţilor boieri 1121, f. 61v—62 v. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro CU PRIVIRE LA COMPONENŢA SOCIALĂ A LOCUITORILOR DIN OLTENIA PARTICIPANŢI LA LUPTA ÎMPOTRIVA PAZVANGIILOR ŞI LA RĂZBOIUL RUSO-TURC (1806—1812) DE IOAN I. jSTEACŞU în urma tratatului de pace încheiat la Iaşi în 1792, Imperiul otoman a slăbit, iar sistemul său de conducere centrală s-a destrămat şi mai mult. Guvernatorii provinciilor şi comandanţii militari ai serhaturilor de pe malul drept al Dunării căutau tot mai mult să obţină independenţa faţă de Poartă. ’ ’ între cei răsculaţi împotriva autorităţii centrale în ultima decadă a secolului al XVIII-lea, cel mai activ a fost Pazvanoglu (Osman Pazba- noglu), uzurpatorul paşalîcului de la Vidin. Acesta a reuşit prin dema- gogie să atragă de partea sa şi o parte din populaţia de pe ambele maluri ale Dunării. Prin acest mijloc a reuşit să adune în jurul său o armată destul de numeroasă, cu care a reuşit să pună stăpînire pe cetăţile Nicopole şi în oua Orşova (Ada-Kald)1. Pazvanoglu socotea teritoriul Ţării Eomîneşti sub administraţia directă a sultanului, cu care el era în conflict, şi aşa se explică contribuţiile grele şi jafurile cumplite făcute de cetele sale la noi în ţară. De aceea regimul său, cu tot caracterul favorabil pentru locuitorii Vidinului, a fost foarte păgubitor şi distrugător pentru ţara noastră. El a impus populaţia din Ţara Romînească, şi în special pe cea din Oltenia, la contribuţii foarte grele pentru întreţinerea numeroasei sale oş- tiri2. Pentru a face faţă multiplelor pretenţii ale acestui feudal răsculat, precum şi obligaţiilor de întreţinere a oştirii turceşti trimise împotriva sa, Constantin Hangerli vv. a impus pe locuitorii ţării, în afară de unii pri- vilegiaţi, la darea văcăritului, care a fost imediat suspendată de Poartă, 1 Hurmuzaki-Odobescu, Documente privitoare la istoria romtnilor, Bucureşti, 1889, supl. I3, p. 486 şi 487. 2 Ibidem, supl. I2, p. 513. www.dacaromamca.ro 1204 I. NEACŞU 2 deoarece ameninţa direct producţia de vite şi chiar pe cea a cerealelor necesare Imperiului otoman1. Tot pentru întreţinerea oştirilor împărăteşti trimise împotriva paşii răzvrătit de la Yidin, la 9 august 1801 s-a mărit vinăriciul de la 5 la 9 bani de vadră, fiind scutiţi de această obligaţie privilegiaţii2. Comerţul ţării a fost stînjenit de cetele prădalnice ale lui Pazvanoglu, care jefuiau în special oraşele şi bîlciurile Olteniei. De exemplu, bîlciul Cleanov a fost călcat în mai 1802, cu care prilej au fost jefuiţi şi ucişi mulţi dintre participanţi3. Pazvangiii mutilau în special, pe ţăranii trimişi cu căruţele de apro- vizionare care însoţeau oştile sultanului pe cîmflul de luptă. Un exemplu tipic care ilustrează foarte bine această situaţie este cel al cărăuşului Si- mion din satul Băseşti, jud. Dîmboviţa, care fusese trimis de ispravnicii judeţului, în 1802, ,,cu carul lui la Caracal sud Eomanaţi, [unde] a slujit la ordiie pentru căratu zaharelilor şi altele. Cînd au călcat boţii căruţia lui în părţile acelea, l-au prins şi pă el şi după ce i-au luat carul cu boi şi altele ce au mai avut şi l-au căznit foarte şi l-au împuşcat, osibit i-au tăiat atît nasul cît şi urechile, rămînînd slut şi nevrednic de muncă...”4. ★ Pentru a face faţă incursiunilor prădalnice ale lui Pazvanoglu, sultanul a fost nevoit ca, pe lîngă contingentele turceşti ale serhaturilor de pe ambele maluri ale Dunării, să utilizeze în lupte şi pe locuitorii Ţării Romîneşti şi chiar pe cei ai Moldovei. Dintre aceştia au fost folosiţi în cea mai mare măsură locuitorii din Oltenia, care erau cei mai expuşi jafurilor pazvangiilor. Consiliul francez din Bucureşti, Flury, scria la începutul lunii ianuarie 1898 că Ţara Romînească urma să fie pusă pe picior de război, ca să se poată recruta 4 000—5 000 de ostaşi5. în acest scop, la 17 (28) ianuarie 1798, domnitorul Constantin Hangerli a organizat recrutarea unei miliţii la Bucureşti, în compunerea căreia au intrat mulţi „oameni fără căpătîi”*, iar numărul lor a crescut în primele zile la peste 500 de oameni6. Apoi, în martie, domnitorul a ple- cat la Craiova în fruntea acestui corp de oaste romînească, pentru a întări trupele turceşti trimise împotriva lui Pazvanoglu7. Faptul că în iulie 1798, în luptele de la Yidin, au participat alături de 8 000 de turci din oastea sultanului şi 2 000 de ţărani romîni prost ar- maţi8 ne permite să presupunem că acest efectiv a fost recrutat în majori- tatea lor dintre locuitorii Olteniei, unde populaţia se afla expusă direct jafurilor pazvangiilor şi cîrjaliilor. 1 Dionisie Eclisiarhul, Cronograful Ţării Romtneşti, Rlmnicul Vtlcea, 1934, p. 90 şi 92. 2 V. A. Urechiă, Istoria romtnilor, voi. VIII, Bucureşti, 1897, p. 145—146; ibidem, voi. IX, 1896, p. 494. 2 N. Iorga, Studii şi documente, t. VIII, Bucureşti, 1906, p. 114—115. 4 Acad. R.P.R., Ms. rom. 242, f. 175 v şi 176 (ordiie „oştire”). 8 Hurmuzaki-Odobescu, op. cit., supl. I3, p. 486 şi 487. * Aşa e menţionat in raportul consular. • Hurmuzaki-Nistor, Documente privitoare la istoria romtnilor, Cernăuţi, 1938, XIXa, p. 3 şi 4. 7 N. Iorga, Acte şi fragmente cu privire la istoria romtnilor, voi. II, Bucureşti, 1896, p. 359. 8 Hurmuzaki-Odobescu, op. cit., supl. I3, p. 529. www.dacaromamca.ro 3 COMPONENTA SOCIALA A LOCUITORILOR DIN OLTENIA 1205 Totodată este cunoscut faptul că în secolul al XVIII-lea se recrutau ■din Oltenia pandurii, care constituiau în special trupele auxiliare ale gar- nizoanei turceşti de la Ada-Kală1, care căzuse, după cum am văzut mai înainte, sub stăpînirea lui Pazvanoglu. Marea majoritate a acestor panduri au fost atraşi de conducerea ţării ca să-şi apere căminurile împotriva cetelor lui Pazvanoglu. Pentru respingerea lor, în 1800 domnitorul Alexandru Moruzi a poruncit ca pan- durii judeţelor să fie trimişi la Craiova ca să ajute la izgonirea pazvan- giilor2 3. Aceste forţe, fiind insuficiente la număr, li s-au trimis spre întărire, în ianuarie 1801, cazacii zaporojeni emigranţi® şi nişte aşcherlii dinMoldova, "trimişi de Const. Al. Ipsilanti w., care au sosit la începutul lunii februarie 18014. Mărturia sigură a participării pandurilor la luptele împotriva lui Pazvanoglu o constituie numeroasele cărţi de scutire de dajdie şi podvezi •acordate căpitanilor de panduri de către noul domn al Ţării Romîneşti, Const. Al. Ipsilanti în anii 1802, 1803, 1804 şi 1807, pentru că au slujit ,,în război” în tot cursul „răzvrătirii’ jefuitorilor turci (pazvangii şi cîr- jalii)5 * *. Cu toate că aceste cărţi de scutire nu indică împrejurarea unde au luptat aceşti căpitani de panduri, totuşi ele ne aduc o preţioasă lămurire -asupra acţiunii lor împotriva jefuitorilor ţării. Analiza cărţilor de scutire de dăjdii şi alte angarii acordate de Const. Al. Ipsilanti vv.-căpitanilor de panduri ne va da posibilitatea să stabilim situaţia de clasă a acestora. Pentru a ilustra mai bine şi analiza mai temeinic situaţia de clasă a pandurilor participanţi la lupta împotriva cetelor prădalnice conduse ■de Pazvanoglu în anii 1802—1806, dăm în pagina următoare un tablou statistic cu componenţa socială a căpitanilor de panduri. Din analiza tabloului rezultă că majoritatea căpitanilor de panduri care au primit carte de scutire de dajdie în intervalul de timp menţionat mai sus fac parte din sate de moşneni şi de moşneni-clăcaşi. în afară de cei 31 căpitani de panduri care au participat la război împotriva jefuitorilor turci (pazvangii şi cirjalii) în anii 1802—1806, mai •cunoaştem încă şase căpitani de panduri aflaţi în slujbă în 1805, care, la rîndul lor, toţi făceau parte din sate de moşneni şi de moşneni-clăcaşi8. 1 M. Guboglu, Despre arhiva turco-orientală din Biblioteca de stat „V. Kolarov”-Sotia, In „Revista Arhivelor", III (1960), nr. 1, p. 145; Iosef Kabrda, Les Anciens Registres Turcs des cadis de Sofia et de Vidin et leur importance pour l’histoire de la Bulgarie, Archiv •Orientălnl, XII (1951), p. 376 (semnalat subsemnatului de către M. Guboglu). 2 B. P. Haşdeu, Ultima cronică romlnă din epoca fanarioţilor, Bucureşti, 1884, p. 168. 3 Hurmuzaki-Odobescu, op. cit., supl. I2 , p. 208; N. Iorga, Acte şi fragmente ..., voi. II, p. 364. 4 Hurmuzaki-Nistor, op. cit., voi. XIX2, p. 87 şi 90. 6 Documente privind istoria Romtniei. Răscoala din 1821, voi. I, Edit. Acad. R.P.R., 1959, p. 37-38. * Nicolae Gogan, Obîrşia-Mehedinţi (Doc. ist. Rom. Răscoala 1821, voi. I, p. 37 — 38; Arh. St. Buc., Ad-tive vechi, Ţara Rom., Condica Vistieriei, nr. 2 379, f. 242); Dima, Creţeşti- Gorj (ibidem ; T. G. Buiat, Diviziunea proprietăţii rurale tn Oltenia la 1837, In „Arhivele Olteniei", an. IV, 1925, p. 111); Ion Măgrean, Băeşti-VIlcea (ibidem; I. Popescu-Cilieni, Biserici, tlrguri şi sate din jud. Vtlcea, Craiova, 1941, p. 111); Matei Sulifă, Dejoi-VIlcea, ^ibidem; I. Popescu-Cilieni, op. cit., p. 101); Gheorghe Paşalău, Botoşeşti-Mehedinţi (ibidem; Arh. St. Buc., Ad-tive vechi, Ţara Rom., Condica Vistieriei, nr. 2 379, f. 93 v); Dumitrache Popescu, Cimpu-Folu sau CImpu-Foamei-Gorj, (Marele dicţionar geografic al Romtniei, voi. II, p. 482 ; Al. Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, p. 248). www.dacaromamca.ro 1206 I. NEACŞU £ Anii cînd au primit cărţi de scutire de dajdie căpitanii de panduri pentru că au slujit „în război” în tot cursul „răzvrăti¬ Clase sociale rii” jefuitorilor turci (pazvangii şi cîrjalii) Total 1802 1803 1804 1807 Moşneni 21 34 4° --- 9 Moşneni sau clăcaşi l8 55 310 - 9 Clăcaşi --- l6 3U --- 4 Boiernaşi (mazili) - l7 lia --- 2 Originea socială (neidentificată *) 1® l8 2is 3I4 7 Total 4 11 13 3 31 * Cei din această categorie nu au menţionată localitatea in documente. Notă: Stabilirea componenţei sociale a localităţilor am făcut-o cu ajutorul datelor culese din următoarele catagrafii: Condica judeţului Mehedinţi de birnicii ce s-au găsit la îndreptare şi de felurimea breslelor (Arh. St. Buc., Ad-tive vechi, Ţara Rominească, Condica Vistieriei, nr. 2 379 f. 1 — 242T); T. G. Bulat, Diviziunea proprietăţii rurale In Oltenia la 1837, în „Arhivele Olteniei”, an. IV, 1925, p. 105 — 111 ; Condica judeţului Doljiu pentru catagrafia birnicilor (Arh. St. Buc., Ad-tive vechi, Vistieria Ţării Romîneşti, dos. nr. 2 351/1808, f. 1 —119v); I. Popescu-Cilieni, Biserici, ttrguri şi sate dinjud. Vllcea, Craiova, 1941,138 + X p. + 1 h. Pentru localităţile nemenţionate In catagrafiile de mai sus, am folosit alte instrumente de lucru, care au fost indicate In aparatul critic In dreptul fiecăreia. I Ion Ţigoran rin Dan, Ciuperceni-Mehedinti l Răducan rin Popa Malei Merişăscu, Cllnic-Gorj {Marele dicţionar Oeogmfic ol Romîniei, voi. II. Bucureşti, 1890. p. 471—472; F. Foni. £tatfriica răzeşilor. Bucureştii 1921. p. 198). 8 Mihai rin Golea, Glogova-Mehedinti. * Daia Hilar rin ... (loc alb In doc.). 4 Matei Ar$an, Arşani-Gorj {Marele dicţionar geografic al Romîniei, voi. I, Bucureşti, 1898. P. 129; P. Foni, ov ril.,p. 198); Ptrvu Iui Bojincă, Frînceştl-Gorj (Al. Ştefulescu, Din trecutul Gorjului, Bucureştii 1907, p. 57; F. Foni, ov cit., p. 195); Ion Bodescu, Bodeşti-Vîlcea. 5 Dincd rin David, Drâgoteşti-Mehedinti: \Costandin \Galbenu, Izvoru-Gorj, aPoi Mehedinţi; Niculae Frunte- Lată, Busu-Mehedinţi, mort înainte de 29 ianuarie 1806; Panaii, Teişi-Vîlcea; Simion rin Ion, Ol&neşti-Vllcea. 4 Mihai rin Ion Bondoc, Crăneuleşti-Mehedinti. 7 Mihaktche logofăt, fecior de marii, Rovinari-Gorj. 6 Ion Lunodnău. 9 Ioan Fomelescu, Ciuperceni-Mehedinţi; Coslandin Giurescu, Bala de Jos-Mehedlntl: Matei Turcitu. Mătăsari- Mehedinţl; Jfafri Viztan, Arcani-Gorj (Al. Ştefulescu. Gorjul istoric şi vitoresc, Tg.-Jiu, 1904, p. 248; Marele dicţionar geografic al Romîniei, voi. I, p. 102; P. Foni, op. cil., p. 105). 10 Ioniţd Nicdicescu, Băseşti-Mehedinţi; Dima, |Cărbuneşii-Gori {Marele dicţionar geografic al Romîniei• voi. II p. [293 ; J(P.| Ponl, op. cil., |p. ]198); Ion Frătuţ, Boroşteni-Gorj (Al. Ştefulescu, Mănăstirea Tismana, Bucureşti- 1909, p. 162; idem, Din trecutul Gorjului..., p. 73; Marele dicţionar geografic al Romîniei, voi. I. P. 541, şl voi. IV Bucureşti. 1901, p. 686; P. Ponl, op. cit., p. 195). II Dumitru Ţicu% Pătule-Mehedinti; Necola (Nicola Boboc),Sălătruc-Mehedinti: ÎVfihai aia Badea, Ciumeşti-Vilcea- 18 Malei manzll, Drăgoteşti-Gorj. 13 Dumitraşcu Povescu; Lupul rin Surdu. 14 Dinul Crdiniceanul, Mehedinţi; ^icolaic Lalu; Iancul. Satele tuturor acestor căpitani de panduri aparţineau judeţelor Vîlcea,. Gorj şi Mehedinţi, deci tocmai judeţelor din nordul Olteniei. Căpitanii de panduri desigur că au plecat la luptă împotriva jefui- torilor turci împreună cu cetele lor din satele respective, după tradiţionala. www.dacoromanica.ro 5 componenta sociala a locuitorilor din oltenia 1207 organizare şi mobilizare a pandurilor, aşa cum au făcut în războiul din 1806—1812 1 şi mai tîrziu cu ocazia răscoalei din 1821 2. Datele de mai sus lămuresc în mod evident componenţa socială a căpitanilor de panduri şi chiar a cetelor lor pînă la începerea războiului ruso-turc din 1806—1812. Aceşti germeni de armată naţională s-au închegat în focul luptei împotriva jefuitorilor turci, ca o necesitate pentru apărarea pieţii interne din Ţara Eomînească, şi în special a celei din Oltenia, care era cea mai expusă jafurilor paşii rebel de la Vidin şi sateliţilor săi. Boierimea locală a fost nevoită să accepte crearea acestor formaţii de panduri care le apărau şi averile lor, deoarece nici o altă forţă militară aflată în Ţara Eomînească, în afară de cazacii zaporojeni emigranţi, nu a fost capabilă să lupte singură cu succes împotriva jefuitorilor. Const. Al. Ipsilante w. a apreciat importanţa acestor formaţii de panduri, şi de aceea, după cum am arătat mai înainte, i-a aşezat ca oştire permanentă a ţării încă din aprilie 1803. Apariţia acestor formaţii de panduri, în marea lor majoritate din satele de moşneni şi mai puţin din satele de clăcaşi, se datoreşte şi faptului că organizaţia pandurilor, ca organizaţie de stat, nu a stînjenit nici exploatarea feudalilor, deoarece nu le micşora numărul braţelor de muncă şi, după cum am văzut, le apăra averile împotriva jefuitorilor turci. Tot pe aceşti panduri i-a chemat la slujbă Const. Al. Ipsilante w. la 19 decembrie 1806, imediat după înapoierea sa la Bucureşti, împreună cu armatele eliberatoare ruseşti, cînd a trimis porunci ispravnicilor jude- ţelor Vîlcea, Gorj şi Mehedinţi: ,,.. .cum şi deosebită volnicie cu orînduit, prin care să porunceşte ca toţi pandurii, ce au fost aici [la Bucureşti] şi la Craiova în slujbă, să viie aici [la Bucureşti] şi în grabă să-i îndemneze şi să-i pornească a veni, cum şi mumbaşirul să-i ia să-i aducă; iar lor [pan- durilor] li să scrie ca unii ce în 4 ani ai domniei mării sale s-au aflat în slujbă ■ nelipsiţi şi lefile i orînduelile lor li s-au păzit şi li s-au urmat (subliniat de noi. — I. N.) să vie şi acuma la slujbă”3. Constatăm că poruncile au fost trimise numai celor trei judeţe din nordul Olteniei, deci tocmai la acelea de unde făceau parte toţii căpitanii de panduri, care primiseră cărţi de scutire de dajdie în anii 1802—1806. Căpitanii de panduri împreună cu cetele lor, chemaţi la începutul războiului ruso-turc din 1806—1812, au constituit nucleul formaţiilor de panduri, care s-au dezvoltat în tot cursul războiului împotriva jugului 1 Gol. I. Solomon, Din vremea lui Tudor Vladimirescu (1821). Amintirile Colonelului ... După ediţia din 1862 (Biografia Polcovnicului loan Solomon Craiova, 1862, iunie). Vălenii de Munte, 1910, p. 1—2. (I. Solomon, la moartea fratelui său, a cerut şi i s-a dat comanda pandurilor răposatului.) 2 Acad. R.P.R., Doc. XXXIX/78 (Căpitan Colţan); Pr. N. Popescu, Preoţi de mir..., Bucureşti, 1942, p. 54 (Căpitan Costandin); Gh. Crăciun, Monografia comunei Broşteni din jud. Mehedinţi, T. Severin, 1932, p. 20 (Căpitan Ghiţă Cuţuiu); N. Iorga-Izvoranu, Izvoare contemporane asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu, Bucureşti, 1921, p. 356—357 (Polcov- nicul lancu Enescu). 8 Arh. St. Buc., Cod. 54, f. 12 ; V. A. Urechiă, Istoria romtnilor, Bucureşti, 1896, voi. IX, p. 105 (publicat numai sub formă de rezumat). www.dacaromamca.ro 1208 I. NEACŞU 6 otoman. Ţinînd seama de pierderile suferite în lupte1 şi de faptul că oştirea pandurilor a crescut mult pînă către sfârşitul războiului, credem că efectivele pandurilor din satele de moşneni au fost completate cu ţărani din sate de clăcaşi, aşa cum făcuse şi Const. Al. Ipsilante cu cîţiva ani mai înainte 2. Din „Lista slujitorilor de la isprăvniciile Ţării Eomîneşti în fiinţă sub diferite numiri” scutiţi de bir în anul 1811, constatăm că existau numai 1 000 de panduri în judeţul Gorj. După această indicaţie ne putem da seama că restul pandurilor fuseseră recrutaţi din rîndurile clăcaşilor oare au fost scutiţi de dări pe timpul serviciului militar 3. O confirmare este făcută şi de faptul că în 1811, cînd slugerul Tudor Yladimirescu a primit ordin „să facă încă un batalion de panduri, avînd libertatea să ia pe oricine”, surugiii de la poşta din Iablaniţa (Mehedinţi) au fugit „şi să duc şi să fac panduri”4. Altfel nu se'poate explica menţinerea unor efective constante în lupte şi mai cu seamă creşterea lor pe tot timpul duratei războiului. Documentele mai semnalează, în tot cursul războiului ruso-turc din 1806—1812, încă o serie de căpitani de panduri participanţi la lupte, ca Nicolae Gigîrtu 5 *, Drăguţ Mehedinţeanu, Barbu Solomon, Ioan Solomon. ®, Barbu Viişoreanu, Nicolae Boboc, Dumitru Gîrbea, Dincă, Constantin Surdul, Ghiţă Vîrţanul7, Costandin 8, Ioniţă Cegan 9; însă cea mai proe- minentă figură a fost cea a lui Tudor Yladimirescu, care s-a distins în lupte în mod cu totul deosebit şi a ajuns în 1811 să comande întreaga oaste a pandurilor10. în ceea ce priveşte categoria socială a unora dintre căpitanii de panduri menţionaţi mai sus (Nicolae Gigîrtu, Ioan Solomon, Nicolae Boboc, Dumitru Gîrbea, Ioniţă Ceganu şi Tudor Vlaăimirescu), datele despre ei11 1 Polcovnicul Ioniţă Cegan spunea următoarele : „După clte o bătălie, clnd ne număram, rămlneam uneori numai patru-cinci sute din două mii clţi eram; dar peste zece zile eram iară în păr la loc, că se umpleu golurile cu alţi panduri trimişi din ţară, aşa era Învoiala cu Ipsilante” (I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri, voi. I, Edit. Bibi. pentru toţi, Bucureşti «HTejieit,rjiaBHbiM oOpaaoM hb naHflypoB, OopOBIHHXCH C MCKJ1IOHMT6JIbH0ft xpaOpocTbio b aanţHTy ponHux onaroB. B pa6oTe paccMaTpHBaiOTCH MHoroiHCJieHHbie jţoKyMeHTbi 06 ocBoOowneHHii «t HanoroB h npyrHx noBHHHOCTeil, BunaHHbie KanHTanaM naHjţypoB, iiaaiiHae c 1802 no 1807 rouă, h ycTaHaBJiMBaotch coiţHajibHnft cocTaB bthx jiniţ. Abtop ycTaHaBjni- BaeT, hto 3HaHHTOJibHan HacTb wHTeneil OjiTeHHH, ynacTBOBaBmHX b nanecTBe naH- HypoB b 6opb6e npothb noBCTamţeB-TypoK bo raaBe c IlaaBaHorjiy, cocTOHJia na cbo- 6ohhux KpecTbHH seMJieBJianejibiţeB (MonffleHOB). Oh yKaabiBaeT, hto ohh we Oopojuicb npo thb BoitcK OTTOMaHCKoil HMnepHH b Haiajie pyccKo-TypeiţKoft boUhu (1806—1812), 1 Arh. St. Buc., Ad-tive vechi, 187-a/1814. www.dacoromanica.ro 12X0 I. NEACŞU 8 HO HTO noame, BO BTOpoft HOJIOBMHe BOÎIHH, B pesyjIBTaTH HOTepfc, HHCJieHHHtt COCTaB nauaypoB nonojiHHJicn H3 mHTejieil jţpyrHX copuajitHtix KaTeropHft h, b ocoOeHHociH, «a KaTeropHH 6apmnnntix KpecTtHH. EEMAEQUES SUE L’OBIGIKE SOCIALE DES HABITANTS D’OLTlDE’IE QUI PAETlClPÎilEElNT A LA LUTTE CONTEE LES BAKDES DE PASVAN-OGLOU ET A LA GUEEEE BUSSO-TTJEQUE (1806-1812) RfiSUMfi Les recherches de l’auteur mettent en lumifere Ies cruelles deprădations que la population. valaque, celle de l’Oltănie en particulier, avait â subir â la fin du XVIIIe et au dăbut du XIXe siăcle de la part des bandes d’Osman Pasvan-Oglou, l’usurpateur du pachalik de Vidin. Pour faire face â ces expăditions de pillage, le sultan fut obligă de permettre l’organisation d’une milice recrutăe parmi les habitants du pays, notammeiit parmi les pandours, qui lut- tărent avec acharnement pour la dăfense de leurs foyers. Analysant les nombreuses exemptions d’impâts et de corvăes accordăes de 1802 â 1807 aux capitaines de pandours, l’auteur essaie de dăterminer l’origine sociale de ces derniers, et aboutit â la conclusion qu’une grande pârtie des habitants de l’Oltănie qui luttărent en qualită- de pandours contre les rebelles turcs commandăs par Pasvan-Oglou, appartenaient â la cată- gorie des moşneni ou petits propriătaires terriens. II ătablit ăgalement que ces mâmes moşneni furent appelăs â combattre contre les armăes de l’Empire ottoman au dăbut de la guerre russo-turque (1806—1812) et que, dans la seconde pârtie de la guerre, â la suite des pertes- subies, les effectifs des pandours furent complătăs par des habitants appartenant â d’autres. catăgories sociales, en particulier â celle des paysans corvăables. www.dacoromanica.ro PRAVILA DE LA GOVORA DIN 1640 SE GHBOEGHE CROXŢ Cercetarea izvoarelor dreptului romînesc medieval din punctul de vedere al condiţionării lor sociale este un fapt nou în istoriografia noastră. Cei mai mulţi dintre vechii cercetători ai acestor izvoare, călăuziţi de con- cepţia autonomiei şi permanenţei dreptului în dezvoltarea istorică a societăţii romîneşti, au considerat pravilele ca legiuiri cu istoria lor inde- pendentă, caracterizîndu-le fie ca producţii culturale împrumutate în scopul glorificării unor domni, fie ca învăţături destinate să lumineze întregul popor romînesc. Din cauza acestei false concepţii, vechii cercetători n-au putut să explice fenomenul istoric al receptării dreptului bizantin în ţările romîne şi s-au ferit să pună în lumină esenţa de clasă a pravilelor şi vechilor legiuiri romîneşti. Ca să înţelegem funcţia istorică a pravilelor, trebuie să le cercetăm călăuzindu-ne de concepţia materialistă a istoriei, examinînd adică de fiecare dată condiţiile sociale şi politice ale apariţiei pravilei respective, rolul iniţiatorilor şi alcătuitorilor ei, izvoarele ei, esenţa de clasă şi aplicarea ei în perioada istorică respectivă. Cu această concepţie istorică şi cu această metodă de cercetare, studiul Pravilei de la Govora din 1640 orientează pe cercetătorii dreptului romînesc medieval spre alte concluzii decît cele care susţin autonomia şi permanenţa ideilor juridice în istoria poporului romîn. Pravila reprezintă un anumit sistem de drept, oglindeşte un anumit stadiu al dezvoltării istorice a poporului romîn, exprimă un anumit raport între stat şi biserică şi are o anumită semnificaţie în dezvoltarea culturii romîneşti. I. CONDIŢIILE APARIŢIEI PRAVILEI Apariţia tipăriturilor în limba romînă, care caracterizează dezvoltarea culturii noastre în prima jumătate a secolului al XVII-lea este legată de ridicarea unor noi pături sociale, de activitatea bisericii şi de consobdarea domniei feudale. www.dacaromamca.ro 1212 GH. CRONŢ 2 Mulţi boieri, mici negustori şi oameni ridicaţi din lumea satelor pătrunseseră în serviciile Administrative ale statului şi, luptînd împotriva marilor boieri, susţineau politica de centralizare administrativă şi de extin- dere a jurisdicţiei domneşti. Aceste categorii sociale cereau folosirea limbii romîne în cancelarii şi în biserică. Aceste categorii sociale au întărit autori- tatea monarhiei. Dar instituţia care sprijinea domnia feudală a fost biserica. Susţinînd lupta poporului împotriva jugului turcesc, ameninţător pentru ea însăşi, biserica a fost un factor de coeziune şi în acelaşi timp de con- solidare a statului feudal. Prin învăţătura şi organizarea ei, biserica cimenta ordinea socială existentă. în prima jumătate a secolului al XYII-lea existau între stat şi biserică în Ţara Eomînească raporturi care oglindesc deopotrivă strînsa dependenţă a clerului superior faţă de autoritatea domnească şi susţinerea monarhiei de către întregul cler mirean şi monahal. Dreptul bisericesc avea aceeaşi putere ca înseşi rîriduielile legale ale statului. Nomocanoanele — împletiri de legi şi canoane bizantine — constituiau baza principală a dreptului scris, obligativitatea lor fiind asigurată nu numai de către clerici, ci şi de către organele statului. Apariţia Pravilei de la Govora din 1640 este urmarea unui proces istoric obiectiv, caracterizat prin folosirea nomocanoanelor bizantine ca bază a dreptului scris, ca instrument legislativ destinat să consolideze colaborarea dintre statul feudal al Ţării Romîneşti şi biserică, principalul său suport ideologic. Cartea tipărită la Govora în 1640 este intitulată : ,,Pravila aceasta iaste direptătoriu de leage, tocmeafle a sfinţilor apostoli, tocmite de 7 sâboară, cătră aceasta şi a preacuvioşilor părinţi, învăţătorilor lumiei. Tipăritu-se-au în tipări prealuminatului domn Io Mathei Basarabă voevodă a toată ţara Ungrovlahiei, în mănăstirea Govora. Vă leato 7149, iară de la naşterea lui Es. 1640” \ ' Tipărită în format mic (0,10 X 0,153)‘, cu litere chirilice, cuprinzînd 4 foi nepaginate şi 170 de foi paginate, dar cu o numerotare greşită, Pravila are titlul încadrat, iar pe verso foii de titlu stema Ţării Romîneşti cu două inscripţii în slavoneşte. Pe foaia a doua figurează tot în slavoneşte 12 stihuri, scrise de Udrişte Năsturel. După predoslovia mitropolitului Teofil, urmează 149 de capitole numerotate, apoi încă 16 capitole nenu- merotate, purtînd titluri diferite, dar avîhd în general un conţinut asemă- nător dispoziţiilor cuprinse în capitolele numerotate. Pravila se încheie cu „scara cărţii” şi cu un epilog în limba slavonă. Pe ultima pagină este indicat preţul cărţii : 21 costande de argint. Extrasele publicate de Timotei Cipariu1 2, precum şi unul dintre exemplarele tipărite ce se păstrează în Biblioteca Academiei B.P.R., dovedesc că Pravila de la Govora a avut şi o ediţie destinată Transilvaniei. Exemplarele destinate Transilvaniei se deosebesc de cele destinate Ţării 1 I. Bianu — N. Hodoş, Bibliografia romtnească veche 1508—1830, tom. I, Bucureşti, 1903, p. 109-113. ' 2 Timotei Cipariu, Crestomaţia sau analecte literare din cărţile mai vechi şi mai nouă romt- neşli, Blaj, 1858, p. 141. www.dacaromamca.ro 3 PRAVILA DE LA GOVORA 1213 Bomîneşti numai prin faptul că numele şi titlul mitropolitului Teofil al Ţării Bomîneşti sînt înlocuite prin numele şi titlul mitropolitului Ghenadie al Ardealului. Tipărirea aceleiaşi pravile atît pentru clerul Ţării Bomîneşti, cît şi pentru clerul Transilvaniei se explică prin legătura ierarhică existentă atunci între biserica Ţării Bomîneşti şi biserica Transilvaniei. Ambele biserici depindeau canoniceşte de patriarhia ecumenică a Constantinopo- lului, dar mitropolitul Ţării Bomîneşti era exarh al patriarhului peste biserica ortodoxă din regatul Ungariei şi voievodatul Transilvaniei, avînd în această calitate dreptul de a sfinţi pe mitropoliţii Transilvanieix. Această relaţie ierarhică îndreptăţea pe mitropolitul Ţării Bomîneşti să poarte grijă şi de biserica Transilvaniei, fapt ce se vădeşte şi prin tipărirea Pravilei de la Govora într-o serie de exemplare destinate Transilvaniei. II. INIŢIATORII ŞI ALCĂTUITORII PRAVILEI Pravila de la Govora s-a tipărit cu aprobarea lui Matei Basarab. După cum arată însăşi foaia de titlu, Pravila s-a tipărit în tipografia domnească. însemnarea slavonească de la sfîrşitul predosloviei arată că Pravila s-a tipărit „din porunca prealuminatului domn Io Mathei Basarab voievod”. A doua însemnare slavonească de la sfîrşitul Pravilei, după „scara cărţii”, arată că Pravila s-a tipărit „din porunca şi cu cheltuiala prealuminatului domn Io Mathei Basarab voievod”. Aceste precizări textuale incluse în Pravilă dovedesc îndeajuns că Matei Basarab a aprobat Pravila şi a tipărit-o cu cheltuiala sa. Pravila este deci, pentru a ne exprima juridiceşte, o legiuire promulgată de autori- tatea domnească şi editată în tipografia domnească, cu cheltuiala domnească. Din punctul de vedere al promovării culturii romîneşti,Matei Basarab a desfăşurat o activitate pozitivă în istoria poporului nostru. Înzestrînd ţara cu tipografii şi aducînd meşteri tipografi de peste hotare şi mai cu seamă de la Kiev, Matei Basarab a dat un imbold excepţional activităţii tipografice pentru răspîndirea cărţilor în Ţara Bomînească. E>ste vorba, de bunăseamă, în primul rînd de cărţile de slujbă şi în general de cărţile cerute de nevoile bisericii. Activitatea lui Matei Basarab pentru răspîndirea culturii religioase nu s-a mărginit la tipărirea căiţilor destinate clerului romînesc ; el s-a îngrijit să dea cărţi de slujbă, cum însuşi spune, „şi altor neamuri înrudite cu noi după credinţă ... şi cu deosebire bulgarilor, sîrbilor, ungro-vlahilor şi celorlaţi” 1 2. O asemenea activitate, destinată promovării culturii creştine în general, a constituit în acea epocă o formă de luptă împotriva dominaţiei turceşti, un mijloc pentru apărarea fiinţei etnice a popoarelor subjugate, în desfăşurarea acestei activităţi tipografice trebuia să se folosească îndeosebi limba slavonă, care era’ pentru mulţi credincioşi ortodocşi a limbă universală, limba credinţei şi cultului lor, fără deosebire de neam. 1 Vezi Felician Bran, Dreptul canonic oriental, voi. I, Prolegomene, Lugoj, 1929, p. 24 — 25. 2 Vezi I. Bianu — N. Hodoş, Bibliografia romtnească veche, I, Bucureşti, 1903, p. 105. www.dacaromamca.ro 1214 GH. CRONT 4 Dar, în acelaşi timp, în Ţara Romînească influenţa culturii slavone era într-o vădită descreştere. Dominaţia turcească înăbuşise centrele de cultură slavonă din sudul Dunării, care întreţinuseră strînse legături cu ţările romîne, ceea ce a determinat şi lîncezirea şcolilor de slavonie din Ţara Romînească. Din această cauză, cunoaşterea limbii slavone deveni tot mai anevoioasă. Ierarhii şi preoţii romîni, nemaiînţelegînd bine limba slavonă, cereau cu o stăruinţă crescîndă cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba romînă. în aceeaşi epocă, noile straturi sociale care s-au ridicat în Ţara Romînească stăruiau şi ele să se introducă limba romînă în cance- laria domnească, în biserică, în istoriografie. Asemenea cerinţe corespundeau întru totul intereselor domniei, care găsea în folosirea limbii romîne un factor de unitate ^pre a-şi întări autoritatea asupra tuturor instituţiilor ţării. Dar Matei Basarab s-a situat pe linia procesului istoric obiectiv şi prin faptul că a aprobat să se tipă- rească pravile bazate pe dreptul bizantin, care constituiau un puternic suport juridic pentru domnia feudală, mai ales în raporturile ei cu boie- rimea potrivnică centralizării justiţiei. Principalul iniţiator al alcătuirii Pravilei de la Govora a fost mitro- politul Teofil. El este o personalitate însemnată în istoria culturii medie- vale romîneşti. Şi-a început activitatea ca egumen al mănăstirii Bistriţa, după cum arată documentele din anii 1610—1619 în care apare numele său1. Matei al Mirelor, referindu-se la egumenul Teofil, îl caracterizează „bărbat virtuos şi evlavios” 2. Ca egumen, Teofil a cunoscut în mănăs- tirea Bistriţa pe călugărul Mihail Moxa, zis şi Moxalie, pe care l-a apreciat pentru ştiinţa lui de carte şi al cărui protector a rămas. între anii 1619 şi 1637, Teofil a fost episcop de Rîmnic, în care calitate a luat parte la soborul din iulie 1631, convocat de Leon Tomşa pentru a lua măsuri împotriva grecilor. A cunoscut mai bine în acei ani cerinţele ştiutorilor de carte din vremea sa şi a îndrumat pe călugărul Moxa să întocmească în limba romînă, după modelele bizantine, o cronică universală în care să includă şi principalele ştiri din istoria poporului nostru. La sfîrşitul anului 1632, ca aderent al mişcării antigreceşti, Teofil făcu parte din solia care ceru Porţii domn pe Matei Basarab. Ocupînd apoi între anii 1637 şi 1648 scaunul de mitropolit al Ţării Romîneşti, Teofil s-a dovedit un statornic susţinător al lui Matei Basarab. Documen- tele îl menţionează cu diferite însărcinări domneşti, luînd parte la jude- căţi şi întocmind acte juridice 3. în 1640 Matei Basarab l-a trimis în fruntea unei solii în Transilvania, pentru tratative cu Gheorghe Râkoczy4. în mişcarea culturală din prima jumătate a secolului al XVLI-lea, mitropolitul Teofil apare mereu alături de Matei Basarab, în aceeaşi 1 Academia R.P.R., Documente privind istoria Romtniei, veac. XVII, B, Ţara Romî- nească, voi. II, p. 29, 138, 157; voi. III, p. 85. 2 N. Iorga, Manuscripte din biblioteci streine relative la istoria Romtnilor. Al doilea memoriu, în „Analele Academiei Romîne", 1899. 3 Documente privind istoria Romtniei, veac XVII, B., Ţara Rom., voi. III, p. 367 şi 433; voi. IV, p. 78-81, 163, 168, 172, 193-194, 246, 248, 259, 306, 437-438, 474, 553. 4 N. Iorga, Studii şi documente, IV, Bucureşti, 1902, p. CCI, 215, 218, 221. www.dacaromamca.ro 5 PRAVILA DE LA GOVORA 1215 activitate stăruitoare pentru înfiinţarea tipografiilor şi pentru tipărirea de cărţi romîneşti. Ei au purtat grijă şi romînilor din Transilvania, trimi- ţîndu-le meşteri tipografi şi cărţi în limba romînă1. Ei au reprezentat strînsa colaborare dintre stat şi biserică în condiţiile sociale şi politice proprii regimului feudal din timpul lor. între înfăptuirile care reflectă această strînsă colaborare figurează şi Pravila de la Govora din 1640. Pentru a înzestra statul şi biserica cu o pravilă scrisă în limba Tomînă, domnul şi mitropolitul Ţării Romîneşti n-au găsit altă cale decît să folosească izvoare bizantine. Am schiţat cu alte prilejuri sensul şi ■esenţa fenomenului istoric al receptării dreptului bizantin în ţările romîne2. Pravila de la Govora prezintă particularitatea că nomocanonul bizantin eare stă la baza ei a fost tradus după o versiune slavă. Traducerea nomocanonului care formează conţinutul Pravilei a fost făcută din însărcinarea mitropolitului Teofil. Predoslovia Pravilei din 1640, semnată de mitropolitul Teofil, arată în mod limpede că el este iniţiatorul redării în limba romînă a acestui nomocanon bizantin. „Socotit-am — zice mitropolitul Teofil, reamintind o idee mai veche a lui Coresi — că mai toate limbile au carte pre limba lor, cu aceia, cuge- tam şi eu ... să scoţ ceastă carte, anume pravilă pre limba rumînească”. însemnarea în slavoneşte de la sfîrşitul predosloviei arată că Pravila s-a tipărit ,,cu binecuvîntarea” mitropolitului Teofil. Această precizare figurează şi în însemnarea de la finele Pravilei, scrisă tot în slavoneşte. Eaptul că Pravila a fost tipărită cu încuviinţarea acestui mitropolit mai este arătat şi în însemnarea scrisă cu litere cursive din fila a treia a manuscrisului ce se păstrează sub nr. 2 471 în Biblioteca Academiei R.P.R. în ceea ce priveşte personalitatea traducătorului, Mihail Moxalie este acelaşi Moxa cunoscut în istoriografia romînească prin Cronograful său din 1620, care este o cronică universală, rezumată şi prelucrată după eronica scriitorului bizantin Constantin Manasses. Din cercetările făcute de B. P. Hasdeu 3, Ion Bogdan 4 5, Demostene Russo ®, Margareta Ştefă- nescu6, ÎI. Simache şi T. Cristescu 7 rezultă că Moxa a folosit traducerea mediobulgară a cronicii lui Manasses, precum şi cîteva anale sîrbeşti. Din acest Cronograf aflăm că Mihail Moxa a fost călugăr şi că a compilat eronica sa din îndemnul episcopului Teofil al Rîmnicului. în secolul al XYI-lea traducerea slavonă a cronografului bizantin al lui Manasses era destul de cunoscută în Ţările romîne. Cronicarii mol- doveni Macarie, Eftimie şi Azarie l-au folosit; cărturarii noştri din acea perioadă citeau acest cronograf. Călugărul Mihail Moxa a răspuns deci 1 N. Iorga, Istoria literaturii religioase a romtnilor ptnă la 1688, Bucureşti, 1904, p. 143. 2 Gh. Cronţ, Dreptul bizantin tn Ţările Romîne, în „Studii” an XI (1958), nr. 5, V. 33-59 şi an. XIII (1900), nr. 1, p. 57-82. 3 B. P. Hasdeu, Cuvenle den bătrlni, voi. I, p. 339—443. 4 Ion Bogdan, Cronica lui Constantin Manasses, Bucureşti, 1922. 5 D. Russo, Studii istorice greco-romtne, opere postume, tom. I, Bucureşti, 1939, p. 57-62. 8 Margareta Ştefănescu, Cronica lui Manases şi literatura romtno-slavă şi romtnă veche, Iaşi, 1927. 7 N. Simache şi T. Cristescu, Hronograful lui Mihail Moxa, Buzău, 1942, p. 1—10. v — o. 3335 www.dacaromamca.ro 1216 GH. CRONŢ & unor cerinţe reale cînd s-a hotărît, din îndemnul episcopului Teofil, să. prelucreze în limba romînă cronograful bizantin al lui Manasses. Cronograful lui Moxa dovedeşte că în 1620 acesta cunoştea bine- limba mediobulgară, ştia să folosească limba romînă şi locuţiile ei popu- lare, avea îndemînarea de a redacta o expunere istorică. Cu aceste însu- şiri, călugărul Moxa a putut să facă şi alte traduceri cerute de protectorul său Teofil. în manuscrisul Pravilei de la Govora, care se păstrează în Biblio- teca Academiei Bomîne sub nr. 2 471, traducătorul iscăleşte pe fila 189 Moxalie Mihail, iar în exemplarele tipărite numele Mihail Moxalie figu- rează după „scara cărţii”. Nu există nici o îndoială că Moxalie este una şi aceeaşi persoană cu cronicarul Moxa, călugărul din mănăstirea Bistriţa pe care mitropolitul Teofil îl cunoscuse din vremea cînd el însuşi fusese egumen al acestei mănăstiri. Comparaţia Cronografului din 1620 cu Pravila din 1640 arată că,, în răstimpul de 20 de ani de la prima la a doua lucrare, Moxalie a făcut un real progres în folosirea limbii romîne, progres care reflectă însăşi dezvoltarea literară a limbii noastre, datorită răspîndirii cărţilor şi tra- ducerilor romîneşti în acea perioadă. Susţinerile lui Timotei Cipariu1 şi ale lui Aron Densuşianu 2 potrivit cărora Pravila de la Govora s-a tradus în Transilvania de către iero- monahul Silvestru, traducerea acestuia fiind numai revizuită în Ţara. Bomînească de către Moxalie, s-au dovedit neîntemeiate şi au fost respinse de către vechii cercetători3. însemnarea slavonă originală de la. sfîrşitul Pravilei arată limpede că „această carte a tradus-o din slavoneşte în limba romînă Mihail Moxalie”. S-au susţinut şi alte ipoteze cu privire la traducerea Pravilei din slavoneşte. Astfel, Alexandru Odobescu a socotit că traducătorul Pra- vilei din slavoneşte a fost Udrişte Năsturel4, iar I. G. Sbiera a susţinut că Udrişte Năsturel ar fi tradus chiar textul grecesc în slavoneşte 5. Şi asemenea susţineri s-au dovedit neîntemeiate 6. însemnarea slavonă de la sfîrşitul predosloviei mai arată că Pravila■- s-a tipărit sub îngrijirea lui Meletie Macedoneanul, egumenul mănăstirii Govora. Dar a doua însemnare slavonă, care figurează la sfîrşitul Pravileir arată că lucrarea s-a tipărit prin osteneala ieromonahului Ştefan din Ohrida. Se cunoaşte faptul că egumenul Meletie Macedoneanul a plecat din mănăs- tirea Govora în 1640 spre a candida la scaunul de mitropolit al Transil- vaniei. Tipărirea Pravilei a continuat sub îngrijirea succesorului său, iero- monahul Ştefan. 1 Timotei Cipariu, Principia de limbă şi de scriptură, ed. II, Blaj, 1866, p. 108. 2 Aron Densuşianu, Istoria limbei şi lileraturei romtne, Iaşi, 1885, p. 169—170. 2 Ion Peretz, Curs de istoria dreptului romtn, voi. II, partea I, Pravilele Slavoneşti, ediţia a 2-a, Bucureşti, 1928, p. 322 — 324. * Alexandru Odobescu, In „Analele Academiei Romîne”, X (1877), 6, I, p. 22. 5 I. G. Sbiera, Mişcări culturale şi literare la Romtnii din stingă Dunării tn restimput de la 1504—1714, Cernăuţi, 1897, p. 125. 6 Ion Peretz, op. cit., p. 324—326. www.dacaromamca.ro 7 PRAVILA DE LA GOVORA 1217 III. IZVOARELE PRAVILEI ÎTomocanoanele greceşti au avut o largă circulaţie în ţările balca- nice, fiind folosite deopotrivă de către clerici şi de către autorităţile de stat. Factor activ în constituirea şi dezvoltarea statelor feudale, biserica din ţările romîne a folosit nomocanoanele greceşti ca norme obligatorii pentru reglementarea vieţii religioase şi sociale a credincioşilor săi. în acelaşi timp, statele feudale au acordat acestor nomocanoane aceeaşi putere obligatorie ca şi propriilor lor legiuiri. . în ţările romîne, nomocanoanele greceşti au pătruns o dată cu constituirea ierarhiei bisericeşti şi cu organizarea mitropoliilor. Unele nomocanoane au pătruns în ţările romîne şi prin mijlocirea slavilor1, iar altele au fost aduse chiar de către grecii veniţi aici după căderea Imperiului bizantin sub dominaţia turcească. Textul Pravilei de la Govora a fost tradus în româneşte după un manuscris slavon rămas necunoscut. Cercetările făcute pentru identifi- carea izvoarelor care au stat la baza manuscrisului slavon au stabilit că textul slavon nu este decît traducerea unui nomocanon grecesc. Este meritul lui C. G. Popovici de a fi opinat încă din 1886 că textul slavon, neputînd fi o lucrare originală, a fost tradus din greceşte. Acest autor socoteşte însă că nomocanonul grecesc care a fost tradus în slavoneşte va fi fost compilat după nomocanonul editat mai tîrziu de către Cote- lerius 2. Această opinie a fost acceptată apoi de către I. Bianu şi N. Hodoş3, precum şi de către unii autori de lucrări privitoare la dreptul canonic şi dreptul vechi românesc 4. Opinia potrivit căreia nomocanonul pe care l-a tradus Moxalie ar fi fost o compilaţie după nomocanonul editat de Cotelerius a putut fi susţinută de către unii cercetători pentru că au avut la îndemînă acest nomocanon editat de Cotelerius şi au putut verifica asemănările lui cu Pravila de la Govora. S-au putut folosi adică pentru comparaţie două lucrări tipărite, constatîndu-se că Pravila tipărită la Govora în 1610 prezintă mari analogii cu nomocanonul editat la Paris de către Cotele- rius în 1677, adică cu 37 de ani mai tîrziu. Socotim că nomocanonul grecesc care a fost tradus în slavoneşte şi apoi în romîneşte, formînd cuprinsul Pravilei de la Govora, nu trebuie pus neapărat în legătură directă cu nomocanonul editat la Paris de către Cotelerius 5 6. împărţit în 547 de capitole, nomocanonul editat de Cote- lerius cuprinde, pe lingă dispoziţii juridice şi canonice, unele materii 1 Vezi P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., voi. I, Bucureşti, 1959, p. XV. 2 C. G. Popovici, Ftnltnile şi codicii dreptului bisericesc ortodox, Cernăuţi, 1886, p. 102. 3 I. Bianu — N. Hodoş, Bibliografia romtnească veche, I, Bucureşti, 1903. p. 108—144. 4 N. Milaş, Dreptul bisericesc oriental, trad. de D. I. Cornilescu şi V. S. Radu, Bucureşti, 1915, p. 162; St. Gr. Berechet, Istoria vechiului drept romtnesc. I. Izvoarele, Iaşi, 1933, p. 156 ; de acelaşi, Legătura dintre dreptul bizanlin şi romtnesc, Vaslui, 1937, p. 103. 6 Iohannes Baptista Cotelerius, Ecclesiae graecae monumenla, tom. I, Paris, 1677, p. 68-158. www.dacaromamca.ro 1218 GH. CRONT 8 străine, ceea ce a făcut pe editor să-l caracterizeze ca fiind o „amestecă- tură” defectuos redactată de un autor neîndemînatic Nomocanoanele greceşti care au circulat în ţările balcanice au avut redacţii diferite şi traduceri diferite. Faptul că ele cuprind anumite materii asemănătoare sau chiar identice explică îndeajuns larga lor circulaţie şi redactarea loţ după unele prototipuri. Nomocanonul editat de Cote- lerius a fost mai curînd o variantă deformată decît un prototip al nomo- canonului grecesc care s-a tradus în slavoneşte, formînd apoi în traducere romînească textul Pravilei de la Govora. Stăruind în mod deosebit asupra problemei izvoarelor care stau la baza Pravilei de la Govora, Ion Peretz a folosit cercetările mai vechi ale lui A. I. Iaţimirski, Miletici şi Agura, Ion Bogdan, Ladislas Pic, Dimitrie Dan, a comparat textele şi a dovedit că această Pravilă pre- zintă o mare asemănare, care merge uneori pînă la identitate, cu Unele pravile slavoneşti care au circulat în ţările romîne, şi mai ales cu Pravila de la Bisericani din 1512, Pravila de la Neamţ din 1577 şi Pravila de la Putna din 1581. Peretz a comparat textul Pravilei de la Govora şi cu nomo- canonul editat de Cotelerius şi a constatat că titlurile Pravilei nu cores- pund cu titlurile acestui nomocanon, deşi „cea mai mare parte din materie se regăseşte în el” 1 2. Ion Bogdan a găsit că Pravila de la Neamţ din 1557 „este aproape identică” cu Pravila de la Govora 3. Analogiile Pravilei de la Govora cu celelalte pravile slavoneşti care au circulat în ţările romîne dovedesc că au existat diferite variante şi compilaţii ale aceloraşi nomocanoane folosite în Imperiul bizantin şi apoi în ţările balcanice. Extinzîndu-se cercetările, în această direcţie, se va putea afla care a fost prototipul nomocanonului grecesc care stă la baza nomocanonului în limba mediobulgară pe care Moxalie l-a tradus apoi în limba romînă. Manuscrisul romînesc care se păstrează în Biblioteca Academiei B.P.B. sub nr. 2 471 a fost considerat ca fiind manuscrisul original al Pravilei de la Govora4. Acest manuscris are format mic, in quarto, cuprinzînd 198 foi, dintre care 196 de foi scrise. Legat în scoarţe de lemn îmbrăcate în piele, cu ornamente presate, manuscrisul nu are foaie de titlu şi nu indică data cînd a fost alcătuit. Textul, într-o frumoasă caligrafie în negru cu unele iniţiale în roşu, este scris de aceeaşi mină pînă la sfîrşit, încheindu-se cu numele „Mihail Moxalie”, după care urmează pe ultimele 9 pagini „scara cărţii”. în această scară, pe filele 190 şi 191 se află două mici îndreptări făcute de altă mină şi cu altă cerneală. în afară de cîteva însemnări ulterioare lipsite de importanţă, se află în acest manuscris două însemnări care par a fi autografe ale mitro- 1 I. B. Cotelerius, op. cit., p. 68, col. 724—725 : . .imperfecta haec, incondita, insulsa recentioris Graeciae farrago magis quam sylloge, imperite nescio quo auctore composita 2 Ion Peretz, op. cit., p. 334—341. Vezi şi lucrarea aceluiaşi autor Pravila de la Govora, in „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie", Bucureşti, tom. XI (1910) şi XII (1911). 3 Ion Bogdan, Cronice inedite atingătoare de istoria romlnilor, Bucureşti, 1895, p. 90. 1 Ion Peretz, Curs de istoria dreptului romln, voi. II, partea I, Pravilele slavoneşti, Bucureşti, 1928, p. 319, a admis că acest manuscris este „adevăratul original al pravilei tipărite". www.dacaromamca.ro 9 PRAVILA DE LA GOVORA J2i9 politului Teofil. Prima figurează pe prima filă şi are următorul cuprins : „Teofil arliiepiscop i mitropolit UUgrovlahisJmi exarh”; a doua figurează pe' foaia a doua şi cuprinde: „Dat-am blagoslovenie la acest izvod să să tipărească”. Tot de mina mitropolitului Teofil pare a fi scrisă şi însemnarea de pe prima foaie : „Blagoslovenie arhierească cu tocmeala ce săbărnicească asamănă-să această carte”. La începutul şi la sfîrşitul textului se află aplicat sigiliul mitropolitului Teofil, cu inscripţie în limba slavonă, care în traducerea romînească are următorul cuprins’: „Cu mila lui Dumnezeu a preasfinţitului arliiepiscop şi mitropolit chir Teofil al Ţării Bomîneşti”. Manuscrisul a aparţinut mănăstirii Bistriţa, după cum rezultă dintr-o însemnare de mai tîrziu făcută pe partea interioară a primei scoarţe : „Această sfîntă pravilă este a sfintei mănăstiri ot Bistriţa • • în acelaşi sens trebuie interpretată şi menţiunea „A mănăstirii Bistriţei” care însoţeşte primul sigiliu al mitropolitului Teofil. De la mănăstirea Bistriţa manuscrisul a fost adus la Muzeul de antichităţi al statului şi apoi la secţia de manuscrise romîneşti a Bibliotecii Academiei B.P.R. Socotim că acest manuscris n-a putut fi însuşi exemplarul după care s-a tipărit Pravila de la Govora din 1640. El nu are întru totul identitatea materială cu textul tipărit, nu cuprinde titlul Pravilei, nici versurile slavoneşti întocmite de Udrişte Năsturel, nici predoslovia mitropolitului Teofil, nici însemnările slavoneşti, nici titlurile capitolelor. Dacă acest manuscris ar fi originalul textului tipărit al Pravilei, el ar avea înfăţişarea şi degradările proprii unui manuscris folosit în tipografie în condiţiile de lucru din acel timp. într-o însemnare care figurează pe partea interioară a scoarţei a doua sînt indicate datele 71Q6 şi 7169. Aceste date sîut ulterioare copierii manuscrisului, deoarece pe acest manuscris este aplicat sigiliul mitropo- litului Teofil, care a murit în 1648. Manuscrisul a putut fi unul din textele copiate şi păstrate în mănăstirea Bistriţa, purtînd semnătura şi sigiliul mitropolitului Teofil. Nu este neobişnuit faptul că manuscrisele continuau să fie păstrate şi folosite mult timp după tipărirea textelor respective, iar uneori copiate chiar şi după apariţia textelor tipărite. Manuscrisul nr. 2 471 poate fi tocmai exemplarul pe care mănăs- tirea Bistriţa a ţinut să-l păstreze atunci cînd s-a hotărît tipărirea Pravilei. Credem că au existat şi alte copii ale traducerii lui Moxalie, după care s-a întocmit apoi textul cu toate întregirile ce se află în cartea tipărită la 1640. IV. CUFRIXSUL PRAVILEI Predoslovia semnată de mitropolitul Teofil nu cuprinde decît puţine elemente originale. P. P. Panaitescu a arătat că unele părţi din această predoslovie sînt împrumutate din prefaţa Nomocanonului slav tipărit la Kiev în 1629 de către mitropolitul Petru Movilă L Adresîndu-se 1 P. P. Panaitescu, L’influenee de l’oeuore de Pierre Moghila, areheotque de Kiev, dans Ies Principautis roumaines, in „Mâlange de l’Ecole Roumaine en France", Paris, 1926, l-fere pârtie, p. 31 —33. www.dacaromamca.ro 1220 GH. CRONŢ 10 conducătorilor bisericii şi „tuturor duhovnicilor”, mitropolitul Teofil le dă îndrumări privitoare la spovedania şi împărtăşania credincioşilor, cerîndu-le să folosească Pravila „în taină” şi recomandîndu-le să nu dea această carte „întru mînă de mirean ■ ■ ■, nice la măscărici”. Această recomandare se poate explica prin caracterul confidenţial al atribuţiilor duhovnicilor. Poate că această recomandare urmărea să asigure şi carac- terul secret al expresiilor obscene care figurează în textul Pravilei cu privire la unele perversiuni şi vicii ale credincioşilor, clericilor şi călu- gărilor. Materia care formează conţinutul Pravilei nu este sistematizată. Unele capitole sînt foarte lungi, altele foarte scurte. Aceleaşi dispoziţii se repetă uneori în diferite capitole. Sfaturile se amestecă cu avertismen- tele, cu penitenţele şi cu sancţiunile penale. Dispoziţiile canonice se împle- tesc cu învăţăturile patristice şi cu prevederi împrumutate din dreptul bizantin. Pravila oglindeşte stratificarea socială proprie orînduirii feudale, cu unele rămăşiţe de robie. Pravila cunoaşte „oameni mari şi mici”, dar le cere tuturor ca din punct de vedere religios să asculte de arhierei şi de preoţi (cap. 3 şi 6). Poziţia clasei boiereşti faţă de cler reiese mai cu seamă din dispoziţiile ce se ocupă „de boieri şi de slujitorii lor”. Se cere clericilor să se împotrivească boierilor şi slujitorilor lor atunci cînd aceştia încearcă „să biruiască” pe preoţi sau să-şi însuşească bunurile bisericii, chiar dacă ar fi ei înşişi ctitori, sau să judece pe preoţi pentru abaterile lor personale (cap. 4). Boierii au dreptul să judece pe preoţi pentru pricinile referitoare la locurile lor de arătură şi de vie, cu condiţia încuviinţării prealabile a arhiereului respectiv (cap. 4). Oamenii aşezaţi pe pămînturile boierilor sînt îndemnaţi să se supună : „Voi, robi, supuneţi-vă domnilor voştri cu frică” (cap. 10). Sînt prevăzute penitenţe pentru cei care nu ascultă de stăpînii lor (cap. 54). Bobii care fură bunurile stăpînilor lor sînt pedep- siţi cu bătaia (cap. 55). ’ Sînt sancţionate infracţiuni care puteau fi de fapt acte de protest împotriva ordinii sociale bazate pe exploatarea de clasă. Astfel, cei vino- vaţi de a fi incendiat „o curte ... sau stog cu aria, sau casă ...” sînt supuşi unor grele penitenţe şi în plus pedepsiţi cu bătaia şi confiscarea averii (cap. 77).. ’ Pravila are un pronunţat caracter de cod disciplinar bisericesc’ folosind ca sancţiuni mai ales’ penitenţele: pocăinţa, posturile, metaniile. Totuşi, în Pravilă figurează şi unele sancţiuni de drept penal. Se prevede astfel tăierea mîinii celui care „va lua lemn şi va lovi pre tată-său” (cap. 8), precum şi celor care fură oameni sau copii (cap. 100). Alte forme de mutilare sînt prevăzute pentru cei care practică anumite perver- siuni (cap. 111) Bătaia este prevăzută pentru cei care învaţă pe robi să fure bunurile stăpînilor lor (cap. 55), pentru siluitori (cap. 106) şi pentru incendiatori (cap. 77). Pravila mai prevede confiscarea averii incendiatorilor, femeilor care-şi ucid soţii şi tăinuitorilor (cap. 97 şi 111). Cei dovediţi vinovaţi de furt sînt obligaţi să întoarcă de 2—4 ori valoarea lucrului furat (cap. 104). www.dacoromanica.ro ni PRAVILA DE LA GOVORA 1221 Printre pedepsele prevăzute de Pravilă, în afară de bătaie, muti- lare şi confiscarea averii, figurează şi expulzarea şi chiar pedeapsa capi- tală, penalităţile fiind gradate în raport cu infracţiunile. Pravila cuprinde prevederi şi pentru cazurile de complicitate, de tentativă, de legitimă ;apărare, asemenea prevederi fiind ca şi celelalte, luate din dreptul bizantin. Fixarea penitenţelor formează cea mai mare parte din materia Pra- ■vilei. Numeroase dispoziţii se referă la viciile omeneşti şi statornicesc penitenţe pentru infracţiunile sexuale (cap. 6, 11, 14—15, 25, 74, 84—86, 139). Minciuna, clevetirea, călcarea jurămîntului, beţia, arghirofilia şi furtul sînt sancţionate prin penitenţe sporite (cap. 88). Sînt de asemenea .sancţionate numeroase forme de superstiţii (cap. 24, 51, 131—133). Pravila cuprinde norme canonice şi morale atît pentru clerici cît ;şi pentru laici. Se fixează condiţiile pentru alegerea şi sfinţirea episco- piilor (cap. 75). Episcopul şi egumenul sînt îndemnaţi „către săraci de- pururea să se grijască” (cap. 79). Episcopul este oprit de a „purta oaste -după dînsul” (cap. 6). Dispoziţiile privitoare la recrutarea şi conduita preoţilor arată 'în general grija bisericii pentru moralitatea şi prestigiul clerului. între •condiţiile fixate pentru hirotonisirea preoţilor este şi aceea de a li se verifica „grija cărţii” (cap. 4). Clericii sînt îndemnaţi să fie morali şi .să-şi îndeplinească îndatoririle lor fără „vreo plată de argint sau de aur” •(cap. 3). Preoţii care practică negustoria şi cămătăria sînt sancţionaţi cu scoaterea din cler. Aceeaşi sancţiune se aplică şi preotului care „va •cerca să se boierească” (cap. 6). Pravila cuprinde de asemenea ample reglementări privitoare la •călugări. Aceştia sînt obligaţi să ducă o viaţă austeră, să accepte sărăcia •de bunăvoie şi să asculte necondiţionat de superiorii lor (cap. 5, 69, 140—142). Pravila cere călugărilor smerenie, blîndeţe, răbdare, tăcere (cap. 139). Numeroase recomandări de conduită se adresează credincioşilor. Ei sînt sfătuiţi să prăznuiască sărbătorile bisericeşti creştineşte, nu „întru ■cîntece mireneşti şi în beţii” (cap. 3). Se interzice bărbaţilor să se îmbrace femeieşte şi femeilor să se îmbrace bărbăteşte (cap. 62). Pravila opreşte 3>e femei să-şi tundă părul (cap. 66). Pravila cuprinde şi dispoziţii privitoare la morala familială (cap. 8). Se cere soţilor să se respecte reciproc, iar părinţilor să-şi crească şi să-şi ■educe copiii spre a-i feri de vicii, de furturi, de viclenie. Se cerş fiilor să cinstească pe părinţii lor şi să-i întreţină cînd îmbătrînesc şi slăbesc (cap. 65-66). ' ’ Pravila fixează restricţii alimentare foarte amănunţite pentru •posturile rînduite de biserică, interzice consumarea unor specii de păsări şi animale, precum şi folosirea apei infectate (cap. 17 —18, 30—31, 67 —68, 89, 138-139). Pravila cuprinde de asemenea dispoziţii de drept internaţional. Astfel, uciderea captivilor de război este sancţionată cu excluderea uciga- •şilor din biserică pe timp de 20 de ani. Penitenţa se reduce numai dacă „va fi ucisul de limbă păgînă”. Dacă se face război între „doi împăraţi hchhtb couHajibHyio o6ycjipB- JiGHHocTL CTapux IIpaBHJi, CTaporo saKOHOflaTejibCTBa. Ohh ho momim nan. Hay«iHoro oCiHCHeHHH h TaKOMy HCTopHHecKOMy HBJieHHK) KaK nepeBSHTHe BHBaHTHftcKoro npaBa pyMUHCKHMH KHHHteCTBaMH. www.dacoromanica.ro 1224 GH. CRONŢ U PaccMaTpHBaH IlpaBHJia, Hasamibie b ToBope b 1640 rojţy, c noanpHfl HCTopHHec- noro MaîepHanHSMa, aBTop HBjiaraeT b nepByio oHepejţb coiţHajibHue h nojiHthHecRHe yCJIOBHH, B KOTOpHX nOABHJICA BTOT HOJţeRC. B $eOJţajIbHOM KHHJKeCTBe B MyHTeHHH TiepBoii nonoBHHbi XVII Bena qepKOBb 6bina rjiaBHHM yHpeJKjţeHHeM, HBnHK>mnMCHn;n,eo- -JiorHqecKofl ochoboO $eojţajibHbix OTHomeHHfl. HoMOKaHOHu — nepenjieTeHHe BiisaHTHttcKHX aaKOHOB h KaHOHOB — npejţCTaBjiAjiH •co6ott Gaay nHCbMeHHoro npaBa, ocBmuaa TecHoe coTpyjţHHHecTBO rocyjţapcTBa c iţep- KOBbio, noflflepHdiBaH MOHapxHio h copHajibHyio nepapxnio, ocHOBbiBaBmyiocfl Ha $eo- jţanbHoii coCcTBeiiHocTH.noHBJieHiie IlpaBiiJi hb ToBopu Ha pyMUHCKOM saune OTpawaeT TecHyio CBHBb, cymecTBOBaBmyio MejRjţy rocyjţapcTBOM h iţepROBbio, ho b to H«e BpeMH RaHHA IlpaBHJI BuTeRaeT, hto HMeromnKcA b Hefi MaTepnaji He CHCTeMaTHBHpoBaH, hto npeoGnajţaiOT nocTaHOBJieHiiH neHHTeHiţHapHoro h yrojioB- Horo xapaRTepa, hto HeROTopue «racTH IlpaBHJI— jţHBaRTHHecRoro h BocnHTaTejib- Horo xapaRTepa, b flyxe KOHiţenpnii, cBoftcTBeHHHx $eoRajibHOMy oGnţecTBy. IlpaBHJia OTpaiKaiOT $eojţajibHyio coiţHajibHyio cTpyRTypy oGnţecTBa, peROMeHjţyiOT noBHHOBeHne TyptţHeio 1712, Petersburg, 1898; IlHCbMa h Sy,\iarir HMnepaTopa IleTpa Bejmuaro, voi. I—X, Petersburg, 1897—Moscova, 1956; Hurmuza- chi, Documente, voi. VI, p. 76—91, 94—107; voi. IX, partea I, p. 453—464; voi. XIII* p. 48—49; voi. XVI, p. 378—385, supl. I, voi. I, p. 395—400; N. Iorga, Acte şi fragmente, voi. I, p. 310—331, Bucureşti, 1895 ; Documente privitoare ta C. Brtncoveanu, Bucureşti, 1901 ; V. Papahagi, Informaţiile veneţiene relative la războiul ruso-lurc din nil, in „Revista Istorică”. 1932, p. 107—132; S. Calimachi, Un document privitor ta colaborarea militară romlno-rusă, in „Studii”, 1950, p. 178—179. a Hurmuzachi, Documente, voi. VI, p. 91 —125, voi. IX, partea I, p. 457—459; J. Kabrda. Les anciens registres turks de cadis de Sofia et de Vidin et leur imporlance pour l’histoire de ta Bul- garie, in „ApxHB OpueHTaJiuii”, voi. XIX, nr. 1, Praga, 1951, p. 259—294. s K. Marx, Secret Diplomatic historg XVIII cenlurg, London, 1899 după V. Mavrodin. Petru I. 4 N. Iorga, Acte şi fragmente, voi. I, p. 310 — 311. s Titlul complet este următorul: „Traseul adevărat şi reproducerea Întocmai a taberei moscovite Împresurată de turci şi tătari Împreună cu harţurile ce au avut loc acolo şi in urma cărora oastea moschicească, după o mare foamete, a fost silită să părăsească spre o pace ne- prielnică : toate, cum s-au petrecut pe clte s-au putut afla, pe scurt şi nepărtinitor descrise”- (vezi Scarlat Calimachi, Din cărţi vechi, Bucureşti, 1946, p. 140). 6 T. Holban, Noi ştiri despre luptele ruso-turce din 1711, in Cercetări istorice ,1940, p. 300 — —305 ; C. Şerban, Un plan inedit al campaniei de la Prut {1711), in Studii şi materiale de istorie medie, voi. IV, Bucureşti, 1960, p. 519 — 523. www.dacaromamca.ro JffjMtft fejtll. «nb îrc &irtf>:®fit©rittom ; o Maii ft.v. 1711 paffirct. tduiU'njroi ^nnrt’ii Wpflfflcij^fli/unoewiWm- .f.nrîniU'ridft' mit hwti-ttinftiigefdiicf fin itxuti'n. Uiă'cfjtit Baffot penet, daaarif. SStaiefl. utitft ©mmoiit'O Des* ©t’mra( Simntn/ . Excell. -Ştii. ^tafen 6o« „v.„r »ott 0e.£iaant SL'îimfi ap fcmen Jpfrri* •0d|in C?n «ftn wa Gr'-îofkio Extraord. Envoye uott \St. @Haarif. gjraufi. tu.......... “ .............................. ' ' " Titlul broşurii apărute la Hamburg în 11 septembrie 1711. iJnjît'id'i'ii tOii bff Attaqaeji.^ gr?6miltâîX^ ■ ®rt$i sjenant BRAYL. www.dacoromamca.ro 3 O PUBLICAŢIE DESPRE CAMPANIA DE LA PRUT 1229- apariţiei şi, nici editorul, după înfăţişarea lui putem totuşi afirma că el este contemporan cu evenimentele la care se referă. Opinia publică contemporană a mai avut însă şi un alt mijloc de informare relativ la războiul ruso-turc din 1711 sub aspectele lui diferite, şi anume prin intermediul unei alte broşuri apărute în Germania la Ham- burg la numai două luni de la încheierea păcii. Această broşură nefolosită de istoricii romîni, care prin conţinutul ei şi momentul cînd a fost tipărită este un document istoric, a fost semnalată de autorul articolului de faţă cu alt prilej1. Broşura la care ne referim are un format de 12 x 16 cm, 7 pagini şi e scrisă în limba germană cu caractere gotice pe hîrtie groasă, fără a avea menţionat autorul şi tipografia. în traducere, titlul ei este : ,, Jurnal autentic şi relaţiune despre cele ce s-au petrecut între armata M. S. Ţarului şi a turcilor de la 30 mai 1711. Despre luptele desfăşurate- între cele două armate şi despre pacea care s-a încheiat cu turcii. De asemenea despre atacul şi cucerirea cetăţii numite Brăila de către armata- M. S. Ţarului de sub comanda generalului Bonne” 2. Conţinutul acestei broşuri cuprinde o expunere sub formă de însem- nări zilnice a desfăşurării campaniei armatei ruse în luptă cu turcii înce- pînd de la 30 mai, momentul cînd avangarda armatei ruse a trecut Nis- trul, şi terminînd cu data de 17 (28) iulie după încheierea păcii, cînd deta- şamentul condus de generalul Bonne a părăsit, din ordinul lui Petru cel Mare, cetatea Brăila şi s-a retras apoi şi din Moldova. Astfel este amintită misiunea brigadierului Kropotov pe lîngă Dimitrie Cantemir, domnuL Moldovei, în vederea trecerii acestuia de partea Busiei, intrarea grosului armatei ruse în Moldova, sosirea lui Petru cel Mare la laşi, tratativele- de pace întreprinse de trimisul lui Constantin Brîncoveanu, vel comisul Gheorghe Castriota 3 (pag. 1), consiliul militar ţinut la Iaşi de Comanda- mentul rus, cu participarea lui D. Cantemir, în legătură cu planul de- campanie al armatei ruse, cu care prilej s-a hotărît incursiunea pînă la Dunărea a corpului rus comandat de generalul Bonne (p. 2). Urmează apoi date referitoare la desfăşurarea înaintării avangărzii armatei ruse pe malul drept al Prutului de sub comanda generalului Ianus, la primele ciocniri cu avangarda armatei turceşti (din 7—9 (18—20) iulie 1711). Cu acest prilej se dau cifre relative la efectivele armatei turceşti care se ridicau la 57 862 trupe de infanterie şi 61 803 trupe de cavalerie, la care se adăugau 70 000 de tătari (p. 3). Cît priveşte artileria armatei turceşti,, ea se compunea din 84 de tunuri mari şi 360 de tunuri de cîmp. Autorul dă apoi unele amănunte cu privire la propunerile de pace făcute din nou de acelaşi Gheorghe Castriota în timpul desfăşurării lup- telor de la vadul Prutului, care, în urma acceptărilor de către Petru cel Mare, au determinat începerea negocierilor de ambele părţi beligerante, după care s-a încheiat pacea. Fără să expună condiţiile încheierii păcii, se afirmă apoi că armata rusă s-a retras din Moldova către graniţele Polo- niei, în timp ce o delegaţie [rusă compusă din cancelarul Şavirov şi 1 C. Şerban, Un episod al campaniei de la Prut. Cucerirea Brăilei (1711), In Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti, 1958, p. 452. 2 Muzeul romlno-rus din Bucureşti, achiziţie din 1949. 3 Vezi Radu Greceanu, Viaţa lui Constantin Vodă Brîncoveanu, Bucureşti, 1906, p. 199. www.dacaromamca.ro “1230 C. ŞERBAN 4 generalul Şeremetev, fiul mareşalului cu acelaşi nume, au pornit spre Constantinopol pentru ratificarea păcii împreună cu armata mare- lui vizir. • . Date interesante sînt cuprinse într-un tabel despre efectivele armatei turceşti în timpul desfăşurării campaniei. Astfel cavaleria turcă avea 20 170 de oameni, ziameturile şi tîmarele 17 873, 4 armate de spahii 17 773, o unitate de gardă 2 046, care fac în total 57 862 efectivul de •cavalerie (p. 4). în acelaşi timp, infanteria armatei turceşti se compunea din 20 000 0M rojioBKHHtiM, HpesBBiHaiiHHM nocjiaHHHKOM Pocchh b Eepjnme. Ha aHajraaa co^epwaHHH 9Toit 6poimopu BHTeKaeT, hto CBeneHHH,ncxo amane ot KOMaHjţoBaHHH pyc— ciţott apMHH, conepwaT mhoto hobbix nonpofîHOCTett OTHOCHTejitHO HHcjieHHoro cocTaBa apMtiii, npHHHMaBmHx ynacTne b cpaHteHnn, a TaKJKe h noTepb pyccKHX boIîck. IIo MHe- hhk) aBTopa, pejib oiiyCjniKOBaHHH Cpoimopu b TepMaHHH cocTOHJia b tom, hto6h coa- jţaTb CjiaronpHHTHyio nojinTHHecKyio aTMOcepy rjiji Pocchh, KOTopan CTpeMHJiacb. nponojUKHTb BoliHy npoTHB niBepHH b aTott HacTH EBponu. www.dacoromamca.ro 7 O PUBLICAŢIE DESPRE CAMPANIA DE LA PRUT 1233 UKE PUBLICATIOÎT CO^TEMPORAIRE RELATIVE  LA CAMPAGNE DU PRUT (1711) RfiSUMfi L’auteur de l’article s’occupe des echos suscitâs dans l’opinion publique europâcnne par la campagne russe du Prut (1711), ainsi que de la brochure parue â Hambourg le 11 septembre 1711 et publiâe par le comte Golovkine, envoyâ extraordinaire de la Russie â Berlin, Les ren- seignements qu’elle contient, et qui proviennent du commandement russe, apportent une sâric de prâcisions supplămentaires sur les effectifs et les pertes des deux armâes bellig6rantes, L’auteur suppose que cette brochure fut publiâe en Allemagne dans le dessein d’y crâer un climat politique favorable â la Russie, qui nourrissait l’intention de poursuivre dans cette pârtie de l’Europe sa guerre contre la Suâde, www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro DATE PRIVIND RENTA FEUDALĂ ÎN SATELE DE COLONIZARE DIN ŢARA ROMÎNEASCĂ (PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVII-LEA) * MATEI D. VLAD Studierea regimului domeniul în satele create prin colonizare, şi îndeosebi a rentei feudale din aceste sate, constituie o problemă extrem de importantă pentru cunoaşterea dezvoltării relaţiilor feudale în ţările romîne. Cercetarea amănunţită a acestui proces contribuie la înţelegerea transformărilor care s-au produs în structura forţelor şi relaţiilor de pro- ducţie din prima jumătate a secolului al XVII-lea. O dată cu începutul secolului al XVII-lea, în ţările romîne se constată creşterea tendinţei clasei boiereşti de a-şi procura noi braţe de muncă, care să pună în valoare atît terenurile lăsate în paragină de ţăranii fugari, precum şi unele terenuri noi care trebuiau date agriculturii prin defrişarea pădurilor* 1. Lipsa braţelor de muncă, care se repercuta adesea într-un mod deosebit pe moşiile domneşti, mănăstireşti şi boiereşti, precum şi unele goluri serioase care au început să se simtă în situaţia vistieriei dom- neşti din Ţara Eomînească, au constituit cauzele principale care au stat la baza procesului colonizării2. Engels, referindu-se la perioada feudalis- mului, arăta că „sporirea veniturilor moşierilor se putea obţine numai prin desţelenirea de pămînturi şi prin întemeierea de sate noi”3. Socotim că nu greşim afirmînd că şi în Ţara Eomînească atragerea ţăranilor către pă- * Articolul de faţă reprezintă un capitol dintr-o lucrare mai mare, în curs de redac- tare, intitulată Şalele de colonizare In Ţara Rominească şi Moldova plnă la începutul sec. al XlX-lea. 1 Cf. B. Cîmpina, Dezvoltarea economici feudale şi începuturile luptei pentru centralizarea statului In a doua jumătate a secolului al XV-lea In Moldova şi Ţara Rominească. Extras din lucrările sesiunii generale ştiinţifice a Acad. R.P.R. din 2 — 12 iunie 1950, p. 19. 2 Pentru a Înţelege mai bine procesul colonizării vezi anexa de la sfirşitul studiului. 8 K. Marx şi F. Engels, Opere, voi. XV, ed. rusă, p. 640. www.dacaromamca.ro 1236 MATEI D. VLAD 2 mînturile „pustii”1 avea drept scop să asigure sporirea veniturilor boie- reşti2. în studiul nostru, extins asupra perioadei 1600—1650, ne vom referi la 27 de sate de colonizare, atestate prin existenţa a 70 de acte interne. Dintre acestea, 13 acte se referă la 13 sate, fără nici o altă confirmare, iar restul de 57 de acte se referă la 14 sate deosebite, fiind confirmate ulterior prin 43 de acte interne. Confirmările acestor sate din urmă variază între cifrele 1 şi 9, cum e cazul satului „Palanga lui Sinan-paşa” al mănăstirii sf. Troiţa, confirmat de 9 ori în răstimpul dintre 10 ianuarie 1623 şi 30 mai 1649. Compararea unor astfel de acte duce la concluzii importante pentru regimul domenial al acestor sate. în cercetările de pînă acum s-a stăruit prea puţin asupra raporturilor economice şi sociale existente între ţăranii colonişti şi proprietarii de moşii pe hotarul cărora se întemeiau satele de colonizare. în studiul de faţă vom încerca să arătăm unele aspecte din raportu- rile amintite mai sus, plecînd de la cercetarea formelor rentei feudale în satele de colonizare din Ţara Romînească, în perioada primei jumătăţi a secolului al XVII-lea. în urma acestei cercetări se va putea constata că regimul domenial din satele de colonizare era diferit de al celorlalte sate aservite, atît din punctul de vedere al raporturilor juridice, cît şi al celor economice. ’ ★ în cercetarea celor trei forme de rentă trebuie ţinut seama de inter- acţiunea a o serie de factori care imprimă o notă caracteristică regimului rentei feudale. Această cercetare ne îngăduie posibilitatea de a surprinde o fază importantă din stadiul de convertire a primelor două forme de rentă în rentă în bani, îu cadrul dezvoltării feudalismului din Ţara Romînească3. Vom vedea mai jos că, din cercetarea documentelor privitoare la feno- menul de colonizare a unor sate, se pot trage concluzii importante referi- toare la cuantumul şi formele rentei feudale. Rolul precumpănitor al rentei în bani în situaţia satelor de coloni- zare, în cadrul împletirii celor trei forme ale rentei, oglindeşte unele schim- bări în structura social-economică a statului feudal muntean din această vreme. Precumpănirea rentei în bani arată că aceste sate reprezintă un caz tipic pentru condiţiile de dezvoltare social-economică ale momentului istoric dat, în regimul lor domenial nefiind amestecate rămăşiţe ale trecu- tului cu tendinţele noi, apărute în secolul al XVII-lea. Sîntem’în perioada 1 Pentru problema locurilor „pustii" şi înţelesurile multiple ale cuvîntului „pustiu", vezi Henri H. Stahl, Contribuia la studiul satelor deoălmaşe romtneşti, voi. I, Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1958, p. 106—116. 2 Unele date privind împrejurările şi cauzele care au stat la baza colonizării şi asupra cărora noi nu stăruim, vezi în studiul lui P. P. Panaitescu, Dreptul de strămutare al ţăranilor In ţările romtne (ptnă la mijlocul secolului al XVII-lea), în Sludii şi materiale de istorie medie, voi. I, Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1956 ; vezi şi V. Costăchel, P. P. Panaitescu şi A. Cazacu, Viaţa feudală In Ţara Romînească şi In Moldova (secolele XIV—XVII), Edit. ştiinţifică, Bucu- reşti, 1957, p. 240 — 247. 3 Consideraţii teoretice ample, privind formele rentei feudale şi convertirea lor, vezi la B. F. Porşnev, Studii de economie politică a feudalismului, Edit. ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 36-93. www.dacaromamca.ro 3 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 1237 ■cînd, datorită nivelului de dezvoltare a forţelor de producţie, deşi în con- diţiile accentuării dominaţiei jugului otoman1, începe să se simtă totuşi un vădit progres economic. Agricultura, datorită dezvoltării mijloacelor de producţie, cunoaşte o treaptă nouă în dezvoltarea sa, iar „vechile re- laţii feudale — cum arată Engels — începuseră să se destrame sub in- fluenţa banului”2. Datorită dezvoltării relaţiilor marfă-bani, marile do- menii feudale (domneşti, boiereşti şi mănăstireşti) ies din izolarea lor specifică economiei naturale şi încep să producă pentru piaţă, ceea ce ne- cesită intensificarea exploatării producătorilor nemijlociţi, adică a ţă- ranilor. Din cuprinsul actelor pe care le avem la îndemînă rezultă că în satele de colonizare era un regim 'diferit în ceea ce priveşte cele trei forme ale rentei feudale. în cazul acestor sate, raportul dintre cele trei forme princi- pale ale exploatării feudale se schimbă. Aici va precumpăni renta în bani, care va determina, la rîndul ei, schimbarea caracterului relaţiilor feudale dintre stâpînii de moşii şi ţărani, dînd acestora din urmă o mai mare in- dependenţă în gospodărire. Acest fapt va face ca abuzurile şi jafurile cunoscute în satele de pămînteni din partea organelor administrative ale curţilor feudale domneşti şi boiereşti să nu mai fie întîlnite în aceeaşi măsură în regimul economic şi administrativ al satelor de colonizare. Această stare de lucruri este caracteristică mai ales pentru perioada de început a acestor sate. Analizînd actele, se poate vedea că în prima parte a conţinutului lor sînt enumerate toate dările şi obligaţiile de care sînt scutite aceste sate şi care revin satelor de pămînteni. în partea a doua sînt oglindite cele trei forme principale ale exploatării feudale la care sînt obligate satele de colonizare. Partea a doua din formularul actelor oglindeşte tocmai aceste trei forme de rentă, atît din punctul de vedere al categoriei satelor3, cît şi din punctul de vedere al evoluţiei lor în timp. Renta în bani. Apariţia şi variaţia rentei în bani în viaţa satelor ■de colonizare se reflectă destul de limpede în actele care privesc coloni- zarea în această epocă. Astfel, în actul din 15 februarie 1614 privitor la întemeierea „Satului îsTou”, după ce Radu Mihnea scuteşte de toate dările şi slujbele pe sîrbii ce se vor aşeza în acel sat, în partea a doua, referitor la ceea ce trebuie să dea, se arată printre altele : „îsTumai să aibe să dea din an în an 100 galbini şi să-i aducă la vistieria domniei mele, dar să se ştie să dea la sf. Gheorghe 50 galbini pe jumătate de an şi iarăşi la sf. Dumitru 50 galbini iarăşi pe jumătate de an”4. 1 în privinţa cuantumului haraciului plătit de Ţara Romlnească Porţii otomane In •secolul al XVII-lea, vezi concluziile preţioase ale lui M. Berza din studiul Haraciul Moldovei -şi Ţării Romtneşli In secolele XV—XIX, In Studii şi materiale de istorie medie, voi. II, Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 44 — 45. 2 F. Engels, Decăderea feudalismului şi ridicarea burgheziei, Edit. P.C.R., Bucureşti, 1945, p. 8. 3 Prin colonizare s-au întemeiat sate pe moşiile mănăstireşti, boiereşti şi domneşti. Numă- rul lor diferă de la caz la caz şi era în funcţie de necesitatea atragerii braţelor de muncă pe •domeniile respective. 4 Documente privind istoria Romlniei, B, secolul al XVII-lea, voi. II, p. 249. întruclt cităm foarte des această colecţie, o vom prescurta sub iniţialele D.I.R. www.dacoromanica.ro 1238 MATEI D. VLAD 4- Trecerea ţăranilor din satele de colonizare la renta în bani, ca formă principală de exploatare, avea drept scop, pe lingă atragerea de noi colo- nişti, şi sporirea veniturilor pe moşiile domneşti, boiereşti şi mănăstireşti* Numai aşa se explică faptul că, urmărind evoluţia cuantumului rentei în bani pe actele referitoare la satul de mai sus, observăm că acesta nu ră- mîne constant pînă la ultima confirmare din 1 mai 16281, ci în 15 iunie 16262 asistăm la o tendinţă de dublare, care însă nu va reuşi. Eenta în bani faţă de stăpînul satului se plătea de obicei cu „rupta”3 *- la cele două „cîştiuri”6, adică în două rate, plătibile la sf. Gheorghe şi la sf. Dumitru5. Sînt însă şi cazuri cînd chiar în evoluţia aceluiaşi sat nu se spe- cifică, cum este cazul „Satului Nou”, că această rentă trebuie dată în două „cîştiuri”. în confirmările sus-numitului sat, din 25 noiembrie 1616 şi din 1 mai 1628, nu se spune referitor la aceasta decît „să dea 100 de= galbeni ducaţi pentru birul domnesc sfintei mănăstiri pentru întărire şi pentru danie”6. Acest fapt arată că regimul rentei în bani nu era con- stant nici sub acest aspect, deoarece în multe cazuri domnia putea să in- tervină şi să modifice procedeul de plată, fixîndu-1 şi la o singură dată a. anului, ceea ce înseamnă o înăsprire a situaţiei economice a ţăranilor colonizaţi în aceste sate. Acest sistem de plată, sub forma a două rate,, poate fi socotit ca o concesie a clasei dominante făcută ţărănimii numai datorită luptei pe care aceasta o ducea contra exploatării. Un astfel de pri- vilegiu mai avea drept scop, mai ales în primii ani ai înfiinţării satelor, să. dea posibilitate ţăranilor colonişti să-şi înjghebeze o gospodărie cu un oare- care inventar agricol care să poată să valorifice „seliştele” şi „locurile pustii” în hotarul cărora se întemeia noul Bat. Analizînd variaţiile cuantumului rentei în bani în satele de coloni- zare, observăm că intensificarea exploatării interne şi majorarea birului turcesc constituie motivul principal care determină „spargerea” şi „risi- pirea” satelor. Din actul de confirmare de la 5 mai 1627, emis pentru. satul Marotin al mănăstirii sf. Troiţa, rezultă cu destulă claritate această, stare de lucruri din înseşi Bpusele domniei: „Adevăr domnia mea văz şi crez că aţi avut păs şi greu nu numai voi ci şi toată ţara şi domnia mea. încă am avut destule grele şi cheltuele pentru trebile despre împărăţie ci am fost băgat domnia mea şi pre voi ca şi pre alelalte Blobozii ca să. putem rădica acest păs şi greu”7. Bevenirea domniei la vechea stare de lucruri, aşa cum fusese fixată la început pe baza actului din 31 decembrie 1 Arh. St. Buc., M-rea Dealul, XXII/8, orig. slav. 2 Ibidem, XXII/7, orig. slav. 2 Arh. St. Buc., M-rea Slobozia lui Enache, II/S, orig. slav. * D.J.R., B, sec. al XVII-lea, voi. II, p. 405. 5 Cu privire la exprimarea în monedă a acestei rente, remarcăm faptul că chiar în evoluţia aceluiaşi sat ea se exprimă diferit: în galbeni, zloţi-ungureşti, ughi, ducaţi etc. Această dife- renţă constă însă numai în numele pe care îl dă poporul uneia şi aceleiaşi monede. Chiar din conţinutul actelor care amintesc renta în bani rezultă că între aceste monede amintite mai sus. nu exista nici o diferenţă de valoare. O deosebire era numai între galben şi aspru. In această vreme 200 de aspri erau echivalenţi cu un galben. Pentru uşurinţa calculelor şi oarecare simpli- ficare în problema rentei în bani, noi o vom exprima totdeauna în galbeni. * D.J.R., B, sec. al XVII-lea, voi. III, p. 53 — 54 ; vezi şi Arh. St. Buc., M-rea Dealul, XXII/8, orig. slav. 7 Arh. St. Buc., Condica m-rii Radu Vodă, nr. 256, f. 387, copie rom. www.dacaromamca.ro 5 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 123 9 16161, nu se face însă decîfc în urma acţiunii întreprinse de ţărani, care, aşa cum rezultă din spusele egumenului Grigorie al mănăstirii sf. Troiţa, „ fugiseră şi se risipiseră, năpustindu-şi casele şi bucatele lor”2 3. Ţinînd seama de aceste acţiuni ţărăneşti, rezultă de aici că rezis- tenţa ţărănimii, manifestată prin fugă, constituia o formă de luptă destul de eficace şi cu consecinţe economice destul de mari pentru „sfinţii părinţi”, care recurg la ajutorul domniei. în satele de colonizare înfiinţate pe moşiile mănăstireşti, cuantu- mul — cu excepţia unui singur caz, în care renta în bani este de 4 galbeni pe an — variază de la 30 pînă la 200 de galbeni pe an. Aceşti bani, în genere vorbind, se plăteau cu „rupta”, cu menţiunea că „ţăranii singuri să-i ducă la vistieria domnească”. Specificaţia aceasta, cum vom vedea pe larg din analiza ulterioară a actelor, arată că în secolul al XVII-lea servajul cunoscut în veacurile anterioare suferă o modificare care duce la slăbirea raporturilor feudale existente între domnie şi stăpînii de moşii mănăstireşti. în satele de colonizare înfiinţate pe domeniile boiereşti, renta în bani variază între limitele cifrice de 40 şi 100 de galbeni şi se plăteşte în „jumă- tăţi” la cele două date cunoscute, din primăvară şi toamnă. Cuantumul rentei în bani rămîne constant numai în cazul satului Cetăţile din judeţul Ialomiţa, aflat în stăpînirea marelui postelnic Enache. între actul dat de Alexandru Iliaş la 23 octombrie 1628, unde se fixează drept rentă „să dea într-un an 40 ughi” 8, şi confirmarea din 11 ianuarie 1630, dată de Leon Tomşa, nu există nici o diferenţă din punctul de vedere al cuan- tumului. Obligaţia rămîne aceeaşi, „să dea într-un an 40 ughi”4. Xu aceeaşi situaţie se poate observa din compararea actelor referitoare la satul Vaideei al aceluiaşi stăpîn. E drept că din martie 1614, dată la care ia fiinţă satul, şi pînă la confirmarea din 12 ianuarie 1630, în răstimpul celor 16 ani, nu observăm nici o schimbare. Cuantumul rămîne acelaşi şi va fi exprimat de formula : „Să dea domniei mele într-un an 60 galbeni ungureşti”5 *. La 5 ani însă de la data amintită mai sus, cu prilejul actului din 10 ianuarie 1635, asistăm la o majorare a sarcinilor băneşti. Se poate ca această majorare să fi fost cauzată şi de schimbarea survenită între timp în ceea ce priveşte dreptul de stăpînire asupra satului respectiv. Satul, care aparţinuse pînă atunci lui Enache fost mare postelnic, intră încă de la 14 septembrie 1634 în stăpînirea mănăstirii „Slobozia lui Enache”, fondată de acelaşi stăpîn. 1 în acest act se arată că pe vremea lui Mihail-voicvod „s-a risipit acest sat Marotinul de au robit turcii pe toţi oamenii din sat ;i a rămas satul pustiu. Şi după aceea, clnd a fost la Radul-voievod, au făcut sat de milă, pe această ocină mănăstirească, ca să nu dea bir nimic, nici un ban, nici să intre In el nici un om, chiar dacă ar fi mare boier să nu aibă voie nici să ia birul, nici să-i judece nimeni acel sat mai sus spus. Şi aşa s-au adunat mulţi oameni fără dajdie şi fără stăpini, adunaţi din alte ţări străine, slrbi, moldoveni şi robi vlahi cari au fugit din ţara turcească şi asemeni fără stăpini şi fără dăjdii şi s-a socotit Radul-voievod ca ei să dea Intr-un an 150 de galbeni” (D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. III, p. 78). 2 Arh. St. Buc., Condica m-rii Radu-Vodă, nr. 256, f. 387, copie rom. 3 Arh. St. Buc., M-rea Slobozia Iul Enache, II/8, orig. slav. 4 Ibidem, II/9, orig. slav. 5 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. II, p. 264; vezi şi Arh. St. Buc., M-rea Slobozia lui Enache, II/10, orig. slav. www.dacaromamca.ro 1210 MATEI D. VLAD 6 în actul amintit din 10 ianuarie 1635, după ce se înşiră seria tuturor „scutirilor”, în partea a doua a actului, referitor la specificarea rentei în bani, se arată : ,,De către nimeni băntuială să nu aibă, fără numai să aibă a da cu ruptul, într-un anu ugbi 100, la sfîntul Dimitrie ughi 50 şi la sfîntul Gheorghe alţi ughi 50 şi alt nimic”1. Observăm de aici că într-un răstimp de 5 ani cuantumul rentei în bani crescuse cu încă 40 de galbeni. Schimbarea beneficiarului satului a fost însoţită şi de o majorare de 40 de .galbeni a prestaţiei rentei în bani. Această majorare nu se va putea menţine, şi cazul acestui sat şi acela al „Satului îfou” — pe care-1 vom discuta mai tîrziu — sînt con- cludente în ceea ce priveşte lupta hotărîtă pe care o duc ţăranii colonişti împotriva stăpînilor de moşii pentru a-i determina să respecte condiţiile stabilite la întemeierea satului. Comparînd seria de acte care privesc istoria social-economică a satului Vaideei, observăm că la 44 de ani de la data amintită mai sus, cu prilejul confirmării din 17 martie 1679, ţăranii colonişti din acest sat dau „cu ruptul într-un an ughi 60”2, aşa cum era prevăzut în hrisovul -de întemeiere. La circa 10 ani de la această menţiune, aşa cum reiese din actul din 4 decembrie 1688 3, ţăranii din Vaideei plătesc aceeaşi sumă. Rezultă din acest exemplu că ţăranii colonişti apreciau forma rentei în bani ca atare şi că ei reacţionau numai atunci cînd cuantumul acestei forme de exploatare depăşea limitele fixate prin hrisovul domnesc la întemeierea satului. La toate încercările stăpînilor de moşii de a majora cuantumul rentei în bani, ţăranii colonişti au răspuns printr-o rezistenţă înverşunată, care, în toate cazurile pe care le cunoaştem, a dus la rezultate pozitive pentru ţărani. Ca urmare a acestui fapt, stăpînii de moşii au fost nevoiţi să ac- cepte forma rentei în bani numai în limitele şi condiţiile impuse de ţăranii colonişti la data întemeierii satului. De aici mai rezultă că, în situaţia satelor de colonizare, exploatarea ţăranilor sub forma rentei în muncă şi în produse nu mai corespundea întru totul stadiului de dezvoltare a forţelor de producţie din această perioadă. De aceea în aceste sate rolul precum- pănitor îl va avea o nouă formă de exploatare, şi anume renta în bani. Aceste schimbări se oglindesc în situaţia satelor de colonizare, pe de o parte în procesul de convertire a rentei în muncă şi în produse în forma rentei în bani, iar pe de altă parte în procesul de „subminare a însăşi temeliei sistemului politic caracterizat prin privilegiile de imunitate”4. Destrămarea raporturilor feudale dintre domnie şi stăpînii de moşii mănăstireşti, pe de o parte, şi dintre domnie şi boieri, pe de altă parte, rezultă din formularea : „Şi să aducă ei singuri acei galbeni deplini la visteria domniei mele” 5. E locul să subliniem aici că, deşi satul aparţine unei mănăstiri, ţăranii sînt obligaţi să treacă peste capul stăpînitorilor 1 Arh. St. Buc., Condica m-rii Slobozia lui Enache şi Apostolache, nr. 314, f. 517 v-518, -copie rom. 2 Arh. St. Buc., Slobozia lui Enache, 1/7, orig. rom. 2 Ibidem, 1/9, orig. rom. ' 4 B. Ciinpina, op. cit., p. 27. 5 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. III, p. 232 ; vezi şi ibidem, voi. II, p. 249. www.dacaromamca.ro RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE • 1241 ■ecleziastici. Aceeaşi situaţie se poate observa şi în cazul satelor care sînt în stăpînirea unor boieri. în actul din 27 ianuarie 1614, referitor la satul ■de colonizare Negoieşti, înfiinţat pe moşia „jupanului Mihai”, se arată : „Numai să aibă ei. . . să plătească şi să dea domniei mele dare pe un an cîte 100 de galbeni. . . şi să-i aducă ei aici la domnia mea acei galbeni mai sus spuşi, deplin, în visteria domniei mele, dar ei singuri în fiinţă să aducă acei galbeni mai sus spuşi”1. De asemenea, în actul de confirmare din 12 ianuarie 1630, referitor la satul Yaideei, deşi acesta se află în stăpînirea „jupînului Enache”, se menţionează că „birul lor ce li se cuvine, mai sus-zişilor, să-l aducă ei singuri în visteria domniei inele” 2. Aceste stări de lucruri confirmă faptul că partea de rentă care re- venea domniei nu mai ia calea parcursă în veacurile anterioare prin formele intermediare ale dependenţelor feudale de la stăpînul inferior la cel superior. Scara raporturilor feudale începe să se destrame şi să se rupă şi asistăm la acest proces cînd domnia intră în raporturi directe cu ţăranii, fenomen caracteristic şi destul de evident în satele de co- lonizare. Această schimbare trebuie pusă în legătură cu dispariţia din ce ■ce mai mare a rămăşiţelor fărîmiţării feudale şi cu apariţia pe o scară din ce în ce mai largă a rentei în bani, ca o consecinţă directă a procesului de convertire a rentei în produse în rentă în bani. Acest fenomen este în acelaşi timp şi expresia din ce în ce mai puternică a procesului de centralizare a statului, început în forma sa timidă încă de la sfîrşitul •celei de-a doua jumătăţi a secolului al XY-lea 3. în satele de colonizare întemeiate pe moşiile domneşti, variaţia Tentei în bani, văzută global asupra întregului sat, este cuprinsă între 75 şi 140 de galbeni, exceptînd cazul satului Cerneţul din Mehedinţi, "unde renta e fixată pe cap de om : „Numai să aibă a dare de un om cîte 2 galbeni într-un an” 4. Şi în cazul acestora, birul se plătea „cu ruptoare pe an”, adică în cele două „jumătăţi”, urmînd ca de asemenea „să-i aducă ei aici la domnia mea acei galbeni mai sus spuşi, deplin, în visteria domniei mele, dar ei singuri în fiinţă să aducă acei galbeni mai sus spuşi”. Eezumînd şi simplificînd unele date prezentate pînă acum şi făcînd media aritmetică a cuantumului rentei în bani, după categoria celor trei forme de sate, prin împărţirea sumei totale obţinute de la fiecare cate- gorie la numărul satelor respective, exceptînd cazurile de rentă fixată „pe cap de om” sau „pe casă”, ajungem la concluzia că media cuantu- mului rentei în bani în satele de colonizare de pe moşiile domneşti oscila în jurul sumei de 100 de galbeni pe an, în satele mănăstireşti în jurul 1 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. II, p. 243. 2 Arh. St. Buc., M-rea Slobozia lui Enache, 11/10, orig. slav.; vezi şi actul din martie 1614, referitor la acelaşi sat, in care se arată : ,,Şi slugă din slugile domniei mele, hirari, să nu meargă în acel sat, ci singuri sătenii să aducă birul în visteria domniei mele, la zi” (D.I.R., B, rsec. al XVII-lea, voi. II, p. 264). 3 Cf. B. Cîmpina, op. cit., p. 37. 4 Arh. St. Buc., Condica m-rii Govora, nr. 463, f. 86 v, copie rom. www.dacaromamca.ro 1242 MATEI D. VLAD 8 Sumei de 70 de galbeni, iar în cele boiereşti în jurul sumei de 50 de galbeni h Comparaţia acestor cifre, rezultate din media aritmetică a cuan- tumului rentei în bani în fiecare din cele trei categorii de sate, arată că în satele de colonizare, o dată cu prima jumătate a secolului al XVII-lea, avem de-a face cu un proces de trecere de la renta în muncă şi produse la renta în bani ca formă principală de exploatare 1 2. Diferenţa cuantumului rentei în bani, în cele trei categorii de sate, arată că nu e vorba aici de o deosebire care ar rezulta între povara totală a obligaţiilor într-un tip de sat sau altul, ci de variaţiile măsurii în care a avut loc convertirea rentei vechi în forma nouă a rentei în bani. Deci diferenţa dintre renta medie din satele domneşti, boiereşti şi mănăstireşti oglindeşte tocmai viteza procesului de convertire în cele trei categorii de sate diferite, create prin colonizare. Eenta în bani, aşa cum arată Marx, ,,presupune deja o dezvoltare mai însemnată a comerţului, a industriei orăşeneşti şi, în genere, a pro- ducţiei de mărfuri, prin urmare şi a circulaţiei băneşti” 3. Tocmai aceste transformări despre care vorbeşte Marx au făcut ca procesul de conver- tire a rentei în muncă şi în produse în forma rentei în bani să se dezvolte mai ales în regimul satelor de colonizare, unde „relaţiile tradiţionale bazate pe dreptul cutumiar dintre ţăranul dependent şi proprietarul fun- ciar se transformă aici în relaţii pur băneşti, bazate pe înţelegere”4. Precumpănirea cuantumului rentei în bani, în satele de colonizare de pe moşiile domneşti, se mai explică şi prin aceea că necesităţile bă- neşti ale domniei, din cauza birului şi a altor nevoi ale curţii domneşti,, devin mult mai mari în această vreme de accentuare a procesului de- centralizare a statului. E cert că în această vreme domnia, în afacerile- sale politice interne şi externe, îşi construia o bună parte din baza sa politică pe veniturile realizate din strîngerea rentei în bani. Eenta în. bani, strînsă din satele de colonizare, constituia şi ea o cotă-parte destul de importantă, care salva deseori domnia din „destule grele şi cheltuele- pentru trebile despre împărăţie’ ’5. Diferenţa despre care am vorbit se explică şi prin faptul că satele boiereşti şi mănăstireşti prestează, în afară de renta în bani, o serie de alte dări şi slujbe. Acest fenomen se va observa, mai bine cu prilejul studiului rentei în produse, unde asistăm la o inver- sare a celor trei forme de rentă. în acest caz renta în produse va precum- păni în primul rînd în satele boiereşti şi după aceea în cele mănăstireşti. 1 Datele acestea sînt rezultatul unui calcul făcut In baza a 16 acte care menţionează renta tn bani într-un număr de 11 sate de colonizare. N-am luat în consideraţie confirmările actelor unde cuantumul rentei în bani rămîne constant, deoarece acestea nu schimbă cu nimic datele de mai sus, care, oricum, nu trebuie privite ca absolute. 2 D. L. Pohilevici (Trecerea ţăranilor statului din marele ducat lituanian de la renta tn muncă la renta tn bani tn secolul al XVII-lea, In „Istoriceskie zapiski”, 1951, nr. 37, p. 144 — 168) ajunge la aceleaşi concluzii în ceea ce priveşte situaţia din Lituania, mai ales pentru ţăranii de pe domeniile zise ale statului. 3 K. Marx, Capitalul, voi. III, partea a Il-a, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 750—751 vezi şi V. I. Lenin, Opere, voi. 3, Edit. P.M.R., Bucureşti, 1951, p. 154. 4 V. I. Lenin, op. cit., p. 154. 6 Arh. St. Buc., Condica m-rii Radu-Vodă, nr. 256, f. 387, copie rom. www.dacaromamca.ro 9 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 1243 în astfel de condiţii de exploatare caracteristice satelor de coloni- zare, vistieria domnească putea mult mai uşor să iasă dintr-un impas care ar fi putut să survină fie de la Poarta otomană, fie din cauza altor factori de ordin politic intern sau extern. Eenta în bani, ca formă domi- nantă de exploatare, scutea intr-un fel vistieria Ţării Eomîneşti din această vreme de aparatul administrativ atît de complex şi de necesar vechilor forme de exploatare, aparat care necesita multe cheltuieli1. în afară de aceasta, tendinţa stăpînitorilor de a obţine de la ţăranii din satele de colonizare mai mult rentă în bani decît rentă în produse şi în muncă era dictată şi de gradul de dezvoltare a luptei pe care aceştia din urmă o duceau pentru obţinerea unor condiţii mai bune de viaţă. Marele număr de „silişti” şi „locuri pustii” rămase din „spargerea” şi „băjenirea” în masă a satelor, proces început în Ţara Eomînească încă din secolele al XY-lea şi al XYI-lea şi continuat în cel următor, a creat pentru ţăranii colonişti o împrejurare destul de favorabilă în ceea ce pri- veşte stabilirea raporturilor de servaj faţă de stăpînul pe moşia căruia lua fiinţă satul. Paţă de aceste împrejurări, create de lupta ţărănimii, stăpînitorii feudali — domnia, mănăstirile şi boierii — nu mai puteau să dicteze ţăranilor orice fel de condiţii, deoarece ţăranul „pe fiecare moşie era un oaspe dorit. Era chemat peste tot; peste tot i se făceau promi- siuni, i se acordau avantaje” 2. Ţăranii colonişti şi-au dat seama că este mult mai avantajos pentru ei să presteze stăpînului pe moşia căruia se aşezau mai mult rentă în bani decît rentă în muncă Şi produse. De aceea în satele de colonizare trecerea la renta în bani a fost „pentru clasa dominantă un act forţat, ca rezultat al unei zguduiri puternice şi a împotrivirii puternice a ţără- nimii’ ’3. Trecerea ţăranilor din Satele de colonizare la renta în bani ca formă principală de exploatare a constituit un factor de progres faţă de celelalte două forme mai vechi de exploatare, cu care se împleteşte adesea. Totuşi, atunci cînd volumul prestaţiei rentei în bani depăşea volumul prestaţiilor exprimat de renta în produse şi de renta în muncă, cunoscut în veacurile precedente, ţăranii răspundeau prin manifestări dîrze contra acestor tendinţe de intensificare a exploatării sub o formă nouă. ' Ţinînd seama de numărul actelor privitoare la satele de colonizare şi care au în cuprinsul lor menţiuni referitoare la cuantumul rentei în bani, rezultă că exploatarea feudală, privită din acest punct de vedere, era la fel de grea în toate cele trei categorii de sate. Deosebirea constă numai în aceea că în satele boiereşti şi mănăstireşti procesul de convertire al formelor rentei se dezvolta mult mai încet. Comparînd toate datele de pînă aici, se poate afirma că numeroasele acte de confirmare indică limpede o inconstanţă a regimului din satele de colonizare şi ea trebuie privită mai ales sub raportul rentei în bani. Acest 1 Vezi în această privinţă, pentru satele de păminteni, studiul documentat al lui Damas- chin Mioc, Despre modul de impunere şi percepere a birului In Ţara Romtnească ptnăla 1632, in Studii şi materiale de istorie medie, voi. II, Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 49 — 112. 2 D. L. Pohilevici, op. cit., p. 154. 8 Ibidem, p. 165. www.dacaromamca.ro 1244 MATEI D. VLAD 10 fenomen exprimă şi intensificarea exploatării ţărănimii, care şi-a găsit expresia într-o serie de manifestări ale luptei de clasă, manifestări care au. dus la noi ,,pustiiri” a aceloraşi sate, determinînd astfel domnia să revină la situaţia stabilită iniţial. Numai aşa se explică marele număr de confir- mări pe care domnia este nevoită să le dea la cererea clasei dominante pen- tru readucerea ţăranilor, care, la orice tendinţă de agravare a situaţiei lor,, răspundeau prin „spargerea” şi „pustiirea” satului abia întemeiat.’ Analizînd actul dat de Gavriil Movilă satului Livezeni din judeţul Dîmboviţa, la 20 august 1618, ca şi confirmarea lui dată de Leon Tomşa, la 10 noiembrie 1630, observăm că acest sat este obligat să dea drept rentă în bani „cîte 50 de galbeni” 1. Această* sumă, în ultima confirmare din 11 iunie 1631, nu mai este amintită. Rezultă de aici că sătenii din Livezeni au fost „iertaţi” şi de cei 50 de galbeni. Această idee pare cu atît mai vero- similă, cu cît însăşi domnia vine în contact direct cu satul citat mai sus deoarece în act se specifică : „Întîmplatu-se-au domnii mele de am trecut prin mijlocul satului Livezeni... (şi) văzut-am domnia mea aciastă slo- bozie fugită şi spartă”. Punerea domniei în faţa acestei situaţii de fapt o va determina să fie mult mai categorică în poruncile date către „birarii” şi „slugile” care vor „umbla” în acea „slobozie”, arătîndu-se că acela care „o va învălui mare certare va avea de cătră domnia mea” 2. în majori- tatea cazurilor, ţăranii colonişti, pe baza tranzacţiei care se încheia între ei, domnie şi stăpînii pe moşia cărora lua fiinţă satul, la orice agravare a situaţiei lor răspundeau prin fugă, care ducea de multe ori la destrămarea însăşi a satelor de colonizare. Caracteristic în acest sens este şi satul de colo- nizare Şovîrgul, ai cărui locuitori, se arată prin actul din 28 martie 1640, au fugit „au în Ţara Romînească, au în Ţara Ungurească”. Domnia, con- form obiceiului, îi recheamă „să vină toţi la urmă şi la moşie la seliştea voastră, să vă apucaţi de loc şi de hrană şi să fiţi pre lîngă sfînta mînăstire să nu fie făr de oameni” 3. Se pare însă că locuitorii din Şovîrgul n-au mai răspuns de data aceasta la chemările domniei şi nu s-au mai reîntors. Concludent în această privinţă este actul de mai sus, care este ultimul act referitor la istoria socială a acestui sat cunoscut în prima jumătate a seco- lului al XVII-lea. încă o dată fuga apare aici ca o armă ţărănească de constrîngere a voinţei feudalilor. * în legătură cu problema rentei în bani pe care am discutat-o pînă aici, ca şi a celorlalte forme de rentă şi obligaţii, trebuie remarcat faptul, destul de important, că în cadrul satelor de colonizare există unele care se bucură pe o perioadă de timp de privilegii şi scutiri speciale şi numai după expirarea acestui termen ele intră în regimul obişnuit al celorlalte. Din documente reiese că obligaţiile impuse ţăranilor din aceste sate nu-i apăsau de îndată după înfiinţarea satului respectiv. Dimpotrivă, 1 B, sec. al XVII-lea, voi. III, p. 232 ; vezi şi Arh. St. Buc., M-rea Nucet, XX/15, orig. slav. • ' 2 Arh. St. Buc., M-rea Nucet, XX/16, orig. slav. 3 Arh. St. Buc., Condica m-rii Tismana, nr. 330, f. 207, copie rom. www.dacaromamca.ro 11 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 1245- subliniem că aceasta era una din condiţiile locale care se prevedeau în ,,aşezămintul” ce se făcea in „întocmire cu ei dinaintea divanului domniei”1, în baza „aşezămîntului”, ţăranii colonişti, pe o seamă de ani, trebuiau să. fie liberi de orice obligaţii faţă de vistieria ţării. Condiţia aceasta devenea necesară şi prin faptul că pămînturile acordate ţăranilor trebuiau întîi „curăţate” şi îmbunătăţite vreo cîţiva ani pînă să le poată aduce vreun folos. Rezultă de aici că durata timpului de „scutire” din aceste sate depin- dea în mare măsură de greutatea „curăturei” şi de calitatea pămîntului2. Că lucrurile stau aşa şi nu altfel ne-o dovedesc înseşi actele pe care le avem la îndemînă. Astfel, în actul din martie 1614, prin care Radu Mihnea dă drept lui Enacbe, mare postelnic, să-şi întemeieze sat pe siliştea de la Yaideei, se arată că „această mai sus zisă selişte s-a aflat domnească, a fost pustie,, fără oameni, încă din zilele răposatului Mihail-voievod... pînă... la acel de-al treilea an al domniei mele în Ţara Romînească, fac împreună ani atîta vreme, 20 de ani”. Rezultă de aici că în timpul celor „20 de ani” crescuseră multe mărăcinişuri şi bălării pe siliştea Yaideei, şi pentru a fi redată agriculturii a trebuit ca ţăranii colonişti să se bucure de „slobozie pentru trei ani” 3, termen care va fi prelungit. O scutire similară, tot de trei ani şi determinată de aceleaşi cauze, constatăm şi în actul din 2 septembrie 1626 prin care Alexandru Coconul dă drept mănăstirii Tismana ,,'ca pe siliştea mănăstirii, anume Călugărenii, să facă sat din oameni străini... pentru că această silişte de sat rămas-au pustie fără de oameni încă din zilele răposatului Mibail-voievod...”4. Uneori termenul de „slobozie” (scutire) nu este specificat în modl concret, dar din cuprinsul actelor se pare că în multe cazuri aceste „scu- tiri” ar fi putut depăşi cu mult limita superioară, adică termenul de 10 ani. De altfel în unele acte se arată că o astfel de „scutire” se întindea peste tot răstimpul domniei celui care emitea actul. Astfel, in hrisovul emis de R#du Mihnea pentru întemeierea satului Frăsinetul la 14 mai 1622, se spune privitor la termenul de „scutire” : „Iar de celelalte dăjdii şi mîncături mai sus zise şi cîte se cuprind peste an în ţara domniei mele, de toate să fie ertaţi şi în pace şi slobozi în zilele vieţii domniei mele” 5, Avem şi cazuri cînd termenul de „scutire” pentru anumite dări şi obligaţii este dat pe termen nelimitat. Caracteristic pentru ilustrarea acestui fapt este un act din vremea lui Matei Basarab privitor la satul de colonizare Yaideei din Ialomiţa. Comparînd seria de acte referitoare la istoria socială a acestui sat, observăm că în actul din martie 1614 Radu Mihnea dă drept de „slobozie” pentru „trei ani”. în actele ulterioare, din 12 ianuarie 1630 şi din 14 septembrie 1634 — cînd satul trece în stăpînirea mănăstirii „Slobozia lui Enache” —, nu se mai spune nimic cu privire la termenul de „scutire”. în anul următor, cu prilejul actului din 10 ianuarie 1 Actul din23 octombrie 1628, la Arh. St. Buc., M-rea Slobozialui Enache, II/8, orig. slav. 2 Cf. Alex. Stadniscki, Dissertaţiunea despre şalele romlne In Galiţia, în Arhiva istoricii a Romlniei, tom. IV, Bucureşti, 1867, p. 26. 3 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. II, p. 264. 4 Alex. Ştefulescu, Mănăstirea Tismana, Bucureşti, 1909, p. 304 — 305. 6 Arh. St. Buc., Mitrop. Ţârii Romlneşti, XIX/1, orig. slav. www.dacaromamca.ro 1246 MATEI D, VLAD 12 1635, se arată că „tot satul... să fie în pace de toate cîte sînt mai sus scrise, de acum şi pînă în veci” \ Aceste „scutiri” se referă la toate cele trei categorii de sate stabilite după criteriul proprietăţii. Acordarea unor astfel de privilegii anumitor sate indică o accentuare a rezistenţei ţărăneşti. Clasa stăpînitoare, ca urmare a acestui fapt, a fost silită, în cazul satelor pe care le discutăm, să facă concesii deosebite ţăranilor colonişti „cari vor pohti să locuiască pre aceste ocine”1 2. Faptul că unor astfel de sate li se creează privilegii deosebite, pe termene care diferă de la caz la caz, ne arată că necesităţile întemeierii de sate în aceste locuri erau mult mai mari. Prin acordarea unor astfel de „scu- tiri”, stăpînii de moşii urmăreau să atragă cît mai multe braţe de muncă care să pună în valoare terenurile lăsate în paragină. Trebuie subliniat faptul că durata acestor „scutiri” totale era în funcţie şi de posibilitatea repunerii în valoare a moşiilor pe hotarul cărora se întemeia satul respectiv. în afară de cele arătate pînă aici mai trebuie amintit că, pe lingă faptul că se urmărea punerea bazei unui sat care să contribuie cu o cotă- parte de bir la nevoile fiscale ale domniei, necesităţile de „pază” ale ţării creau în multe cazuri condiţia unor colonizări de sate înspre acele regiuni de graniţă care erau cel mai mult expuse jafurilor şi invaziilor turceşti, în actul din 12 ianuarie 1630 referitor la satul de colonizare Yaideei, se arată; „întru aceea domnia mea l-am văzut ca pe un sat care a rămas pustiu şi este în cîmp în pustietate şi pe acolo aproape nu sînt şi alte sate şi cum se ţin şi oameni răi toţi şi tîlhari pe drumuri la acel loc... am soco- tit... să fie şi pentru paza ţării în acea parte, iar pe de alta, nu am voit nici domnia mea ca să-i las fără dajde” 3. Eeiese că domnia, pe lîngă foloasele de la aceste sate, urmărea să facă şi „paza ţării” dinspre graniţă şi să asigure în acelaşi timp securi- tatea unor „drumuri” împotriva unor „oameni răi şi tîlhari”. Din acest act şi din altele asemănătoare rezultă că stăpînii care voiau să populeze cît mai repede locurile pustii şi să-şi creeze pe această cale un venit sigur trebuiau să-i ajute pe ţăranii colonişti. Aceştia, majoritatea veniţi din sudul Dunării, erau ţărani ruinaţi, care, lăsîndu-şi „ocinele şi dedinele lor şi casele şi moştenirile din patria lor” 4, aveku nevoie de un timp oarecare pentru înjghebarea unei gospodării cu inventar agricol cu care să poată munci pămîntul pe care se aşezau. Formularea uneori eliptică a hrisoavelor romîneşti, spre deosebire de cele latineşti care sînt mult mai clare, nu îngăduie totdeauna posibilitatea stabilirii unor concluzii certe. Prin analogie însă cu unele date care se referă la acelaşi fenomen, putem întregi înţelegerea problemei în discuţie. Din cuprinsul unor hrisoave latineşti privitoare la satele de colonizare din Galiţia din secolul al XVT-lea, se poate vedea că de aceleaşi cauze economice depindea durata timpului de „scutire”. Astfel în actul din 1541, privitor la întemeierea satului Swiniacz de către Timco de Seredniţa, se arată că „cneazul şi coloniştii din acel sat, pentru a grăbi realizarea loca- 1 Arh. St. Buc., Condica m-rii Slobozia lui Enache şi Apostolache, nr. 314, f. 517 v—518. 2 Alex. Ştefulescu, op. cit., p. 305. • 2 Arh. St. Buc., M-rea Slobozia lui Enache, 11/10. orig. slav; vezi şi ibidem, II/8, orig. slav. 4 D.I.R., B, sec. al XVII-lca, voi. I, p. 43. www.dacaromamca.ro 13 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 1247 ■ţiunii, vor avea 24 de ani de imunitate, socotiţi din ziua de astăzi, iar acei ce se vor aşeza pe cîmpuri deja puse în cultură, 12 ani” \ Un alt act, un privilegiu original dat de către Sigismund August în 1563 lui Hriţco şi Iaţco Bozputenscki pentru colonizarea satului Korascienska Wola, prevede -pentru colonişti ,,un interval de imunitate de 10 ani, în cursul cărora vor fi liberi de orice pensiuni, dări, censuri, munce şi sarcine” 1 2. B.D. Grekov, care s-a ocupat pe larg de colonizarea rusă şi germană în Polonia, arată de asemenea că erau destul de interesaţi „voiţii şi şol- tuzii, organizatori de sate de drept german, în găsirea mîinii de’ lucru şi de posibilitatea de a acorda scutiri, cîteodată pe mulţi ani, ţăranilor germani momiţi” 3. Pretutindeni unde fenomenul colonizării s-a făcut simţit, chiar pentru o anumită perioadă, ca trăsătură caracteristică în dezvoltarea societăţii feudale, termenul de „scutire” apare ca un element important în seria de privilegii care se acordau coloniştilor. în Lituania, în secolul al XlV-lea, pe vremea lui Ghedimin, se acorda coloniştilor din Apus, care erau invitaţi să întemeieze sate, asigurarea că „în decurs de 10 ani vor fi scutiţi de orice lucrări” 4 5. în condiţiile dezvoltării feudalismului din apusul Europei, în Franţa motivele economice de punere în valoare a unor terenuri împădurite şi de creştere a veniturilor -senioriale erau atît de puternice, încît se acordau coloniştilor, drept mo- meală, tot felul de privilegii şi scutiri de taxe. Acţiunea întreprinsă pentru atragerea de colonişti a luat aici aspectul unei adevărate propagande duse de crainicii care străbăteau ţara şi care în sunetul trompetei anunţau întemeierea de noi sates. Aceleaşi cauze trebuie căutate şi la baza întemeierii satelor de colo- nizare din Ţara Bomînească, în general, şi la baza fixării termenului de „scutire”, în special, unde, „pentru a atrage pe străinii folositori agriculturii şi meşteşugurilor şi a popula satele ..., domnitorii le acordau scutiri de dări, individuale sau colective, pentru un număr de ani sau pe timp nelimitat creînd aşa-numitele «slobozii»”6, Specificarea termenului de „scutiri”, totale sau parţiale, la satele amintite oglindeşte totodată şi accentuarea procesului de fugă a ţăranilor. Beversul acestui proces a fost exprimat de politica domniei care a făcut din practica colonizării o problemă de stat care s-o intereseze şi să acorde scutiri nu numai parţiale, dar şi totale acolo unde necesităţile o impuneau, pentru atragerea de colonişti. Numai aşa se explică de ce Simion Movilă scuteşte, prin actul din 1 mai 1602, pe toţi locuitorii veniţi din ţara turceaască în satul Călineşti din judeţul Prahova. Pe lîngă scutirea de toate birurile şi obligaţiile care sînt caracteristice satelor de pămînteni, 1 Codicele diplomatic al colonielor romtne din Galifia, ca apendice la disertaţia contelui Alexandru Stadniscki, în Arhiva istorică a Romtniei, tom. IV, Bucureşti, 1867, p. 40. 2 Ibidem, p. 68. 8 B. D. Grekov, Ţăranii tn Rusia, Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1952, p. 332. 4 D. L, Pohilevici, Evoluţia rentei funciare feudale tn marele ducat al Lituaniei In secolele XV—XVI, în „Istoriceskie zapiski”, 1950, nr. 31, p. 194. 5 Marc Bloch, Les caractires originaux de l’histoire rurale frangaise Oslo, 1931, p. 15. 6 I. D. Condurachi, Ctteva cuvinte asupra condiţiei juridice a străinilor In Moldova şi Ţara Romlnească ptnă la Regulamentul Organic, Bucureşti, 1918, p. 108. « - o. 3336 www.dacaromamca.ro 1248 MATEI D. VLAD 14- se arată mai departe : „Pentru această strămutare a lor şi i-am iertat domnia mea şi de bir, să aibe pace de acum în 10 ani” 1. Acelaşi lucru se poate vedea şi în cazul satelor boiereşti, unde se specifică cazul satului Frăsinet din Ilfov : „însă de bir să fie iertaţi pe ... au” 2, sau în cazul satului Groşani în care se arată că „de acum pînă în trei ani să nu dea nimica” 3. Uneori, în situaţia satelor mănăstireşti, după ce se înşiră seria scutirilor care privesc renta în muncă şi produse, se arată : „Şi de toate ... dăjdiile şi mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara domniei mele de acum înainte 4 ani” 4 5. Alteori — cazul satului Ruşeţul din Buzău — scutirea pe- termenul fixat se referă la cuantumul tuturor obligaţiilor care privesc cele trei forme de rentă enumerate în act: „De aciale nice o băntuială şî n-aibă,, de acumu pînă în trei anii” ®. Deseori actele arată că volumul de scutiri acordate se referă nu numai la străini, dar şi la ţăranii care locuiseră cîndva în acel sat şi care fugiseră din cauza cruntei’exploatări. Actul din 11 iunie 1616 privitor la satul Orlea din judeţul Bomanaţi al mănăstirii Cozia poate fi concludent în această privinţă. Astfel în act se arată : „Aşijdere şi rumînii carii vor fi de într-această silişte şi-ş voru veni la moşiia lor la Orlea încă să aibă pace şi ertăciune de cîtră domnia mea de toate mîncăturile cîte sînt mai sus scrise, pînă în 2 ani” 6. Măsurile privind aceste privilegii, fie că se referă numai la bir, fie la alte obligaţii cuprinse de renta în muncă sau în produse, cădeau însă- cu timpul în desuetudine. După trecerea timpului de „scutire”, satul respectiv, care se bucura de o astfel de situaţie, intra în categoria satelor de colonizare obişnuite. Actele arată limpede, din însăşi formularea lor, această schimbare de situaţie : „Iar după trecerea acestor ani, am făcut, socoteală şi cu mare blestem şi straşnică oprelişte cu ei ca să aibă a plăti...”7 şi urmează specificarea rentei în bani pe care trebuia s-o- plătească la cele două date ale anului. Alteori apare formula : „Iar cînd se împlinesc aceşti ani, ei să aibă să dea domniei mele plocon pe an cîte ... ”8. încă două cazuri din care nu mai cităm — actul din martie 1614, care se referă la un sat boieresc 9, şi actul din 20 (septembrie-decembrie) 1625, care se referă la un sat mănăstiresc10 — fac menţiunea aceleiaşi idei. Dacă unele sate de colonizare se bucurau pe un timp anumit de scutiri aproape totale, în ceea ce priveşte birul şi alte obligaţii în muncă- şi produse faţă de vistieria ţării, trebuie subliniat că şi restul satelor de 1 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. I, p. 43. Aceşti „arbănaşi” s-au bucurat de privilegii multă vreme. Dintr-un act din 15 aprilie 1679 (act inedit aflat în posesiunea lui Gh. Florescu,. care a avut bunăvoinţa să ni-1 pună la Indemlnă), rezultă că aceşti colonişti îşi mai păstrau încă o parte din privilegiile care li se acordaseră la întemeierea satului. 8 Arh. St. Buc., Mitrop. Ţării Romîneşti, XlX/1, orig. slav. 8 Ibidem, Condica m-rii Banu, ms. 186, f. 79 v—80, copie rom. 4 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. IV, p. 258. 5 Ibidem, p. 562. 6 Ibidem, voi. III, p. 28. 7 Ibidem, voi. I, p. 43. . 8 Ibidem, voi. IV, p. 126. 8 Ibidem, voi. II, p. 264. 10 Ibidem, voi. IV, p. 562. www.dacaromamca.ro 15 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 1249 colonizare îşi începeau existenţa pe baza unei înţelegeri. Aceasta se stabilea între colonişti şi stăpînul moşiei, în faţa divanului domnesc : „Şi am făcut domnia mea întocmire cu acel sat ce s-a zis mai sus” *. De asemenea în actul din 27 ianuarie 1614 referitor la satul Negoieşti se arată : „Pentru că le-am făcut domnia mea întocmire ... dinaintea tuturor cinstiţilor dregă- tori ai domniei mele din divanul şi curtea domniei mele şi mari şi mici, ca să aibă ei bună pace şi linişte dinspre toţi boierii şi dinspre toate slugile domniei mele ...” 1 2 *. în actul din 15 februarie 1614 referitor la „Satul Nou” se menţionează: „Astfel am făcut întocmire cu mai sus zişii sîrbi care trăiesc în Satul Nou... să dea mai sus zişii sîrbi.. .”s. O menţiune cu acelaşi sens se află şi în actul din martie 1614 referitor la satul Yaideei: „Am făcut domnia mea învoială cu ei”4. Nu totdeauna această „învoială” sau „întocmire” era respectată de către domnie, mănăstire sau boier. Mai ales aceşti doi stăpîni din urmă uitau deseori condiţiile şi drepturile stabilite iniţial prin hrisoavele domneşti de întemeiere a satelor şi tindeau continuu la majorarea obligaţiilor ţărăneşti. Situaţia aceasta se reflectă în confirmă- rile ulterioare ale actelor şi exprimă tendinţa de majorare a celor trei forme de rentă. Actele arată, de pildă, că, atunci cînd anumiţi dregători însărcinaţi cu diferite funcţii fiscale şi administrative făceau uz în exerci- tarea funcţiei lor de anumite abuzuri, ţăranii colonişti, în baza „aşeză- mîntului” iniţial, fac „jalbă la domnie”. Cazul menţionat în actul din 1 mai 1639 referitor la satul Segarcea din Dolj este concludent în această privinţă. Matei Basarab, de îndată ce „au venit "jalbă aici la domnie” din partea sătenilor colonişti din Segarcea, dă porunci categorice de limi- tare a abuzurilor pe care încerca să le întreprindă prin oamenii săi Teodosie, mare ban al Craiovei, făcîndu-1 atent că acest sat „au fost ertat de alţi domni ca să nu intre niminile în slobozie să prade şi să globească” 5. Se observă aici că, atunci cînd clasa«*stăpînitoare încerca „să prade şi să globească”, ţăranii colonişti, prin lupta lor, determinau domnia să le dea dreptate. Numai aşa se explică porunca botărîtoare a domniei la adresa banului Craiovei, ca acesta „să caute i să vegbe de această slobozie, a nu mai umbla oamenii dumitale învăluindu-i, ci sa le dea bună pace, să nu mai vie jalbă la domnia mea” 6. Acest lucru se întîmplă destul de rar în regimul administrativ al satelor de pămînteni. în legătură cu prestaţia rentei în bani, îndeosebi acolo unde era fixată global pe întreg satul, amintim faptul că cuantumul ei era în funcţie şi de mărimea satului respectiv. Cazul satului Tutăneni din Argeş poate întări această supoziţie. în actul din 13 iunie 1621 privitor la acest sat se spune cu privire la renta în bani : „Să fie sfintei ... mînăstiri mai sus zise satul Tutăneni din judeţul Argeş în pace şi iertat de bir” 7. Observăm de aici că nu e vorba de nici un fel de obligaţie bănească. Cu prilejul confirmării din 30 mai 1631 întîlnim specificaţia : „Numai să aibă dare bir cu ruptul 1 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. II, p. 294. 2 Ibidem, p. 243. 8 Ibidem, p. 250. 4 Ibidem, p. 2G4. 5 Arh. St. Buc., Condica m-rii Segarcea, nr. 725, f. 110 v, copie rom. 8 Ibidem. 7 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. IV, p. 41. www.dacaromamca.ro 1250 MATEI D. VLAD 16 pre an cînd vor da şi alalte slobozii cîte ughi 4” x. Se pare că în răstimpul celor 10 ani prea puţini locuitori s-au aşezat în acest sat. Numai aşa se explică suma destul de mică pe care trebuia s-o plătească satul Tutăneni în raport cu suma pe care am cunoscut-o la majoritatea satelor de coloni- zare. Ideea pare şi mai verosimilă dacă subliniem menţiunea de la sfîrşitul actului, care este un original romînesc: „Şi în pace să lăsaţi această slobozioară a sfintei mănăstiri” 1 2 3, însuşi termenul de „slobozioară” arătînd că e vorba de un sat extrem de mic. ' Yariaţia cuantumului rentei în bani în raport cu mărimea satelor se poate vedea clar din seria de acte care privesc istoria socială a „Satului Nou”. Apărut ca sat de colonizare la 15 februarie 1614, la 2 ani şi 3 luni de la această dată, cu prilejul actului din 25 noiembrie 1616, domnia face un fel de recensămînt al tuturor locuitorilor care s-au strîns în sat. Acest fapt rezultă din înseşi spusele domniei: „Şi am scris domnia mea anume pe toţi cîţi s-au strîns în acel sat” 8. Din enumerarea nominală putem observa că la această dată se „strînseseră” un număr de 156 de locuitori. La 12 ani de la acest recensămînt, cu prilejul confirmării din 1 mai 1628, ultima referitoare la acesta, domnia face un nou recensămînt, scriind de asemenea: „Pe toţi cîţi sînt adunaţi în acel sat” 4. Numărul locuitorilor, amintiţi nominal la această dată, este 164. Acest fapt arată că populaţia satelor de colonizare era destul de numeroasă, întrecînd cu mult pe cea din satele obişnuite. Se confirmă aici una din ideile istoricului sovietic Cerepnin, care arată că „feudalii îşi exploatau moşiile şi prin organizarea unor mari sate speciale cu populaţie liberă, numite slobozii” 5 *. ' Raportînd cei 100 de galbeni, care reprezintă birul fixat pe sat la data de 25 noiembrie 1616, la numărul de 160 de locuitori, care reprezintă cifra medie a populaţiei „Satului Nou” între cele două recensăminte, obţinem cifra medie de 0,60 galbeni, care exprimă birul pe o gospodărie. Redînd în aspri, observăm că, în medie, o gospodărie din satele de coloni- zare era obligată la circa 120 de aspri anual. Menţionăm aici faptul că n-am luat în consideraţie încercarea domniei din 15 iunie 1626 de a ridica la 200 de galbeni cuantumul rentei în bani. A fost o încercare fără rezultate durabile, datorită luptei ţăranilor. Studierea raportului dintre birul pe sat şi birul stabilit pe o gospo- dărie, în cazul „Satului Nou”, îngăduie posibilitatea aflării numărului de gospodării şi în alte sate de colonizare unde actele respective specifică cuantumul rentei în bani. Acest lucru e posibil prin împărţirea cuantumului rentei în bani din fiecare sat la cuantumul aproximativ de 0,60 galbeni sau 120 de aspri care reprezintă birul pe o gospodărie. Din calculele făcute rezultă că numărul gospodăriilor în satele de colonizare — cu excepţia satului „slobozioară” Tutăneni, care are circa 6 gospodării, şi a satului Marotin, care are circa 250 de gospodării — variază între circa 50 şi 180 1 Arh. St. Buc., M-rea Radu Vodă, XIX/6, orig. rom. 3 Ibidem. 3 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. III, p. 54. 4 Arh. St. Buc., M-rea Dealul, XXII/8, orig. slav. 8 L. V. Cerepnin, Etapele principale ale dezvoltării proprietăţii feudale tn Rusia (ptnă In veacul XVII), In „An. rom.-sov.”, seria istorie, 1953, nr. 4, Edit. Acad. R.P.R., p. 54. www.dacaromamca.ro 17 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 1251 de gospodării. Observăm de aici că satele de colonizare se deosebeau între ele ca mărime şi întreceau, probabil, pe cele obişnuite, care de obicei aveau între circa 20 şi 50 de gospodării1. Din aceleaşi calcule mai rezultă că satelor cu un număr mai mare de gospodării le corespunde şi o sumă mai mare a rentei în bani. Ca atare, se poate afirma că cuantumul rentei în bani era în funcţie, între altele, şi de numărul celor care veneau să se aşeze, iar mai tîrziu de numărul de gospodării care reuşeau să se înjghebeze în satul respectiv. Mărimea satelor de colonizare, care din punct de vedere demografic întrec satele de pămînteni, se explică şi prin aceea că în aceste sate, la invitaţia domniei sau a stăpînului teritorial, se puteau stabili oricîţi colonişti ar fi venit. Nu exista nici o restricţie din partea domniei sau a stăpînului teritorial respectiv care să limiteze numărul ţăranilor colonişti2. Dovada cea mai concludentă o constituie recensămintele din cuprinsul celor două originale slave amintite, care se referă la istoria socială a „Satului Nou” şi care vorbesc de circa 160 de gospodării. Renta în produse. Dintre cele trei forme de rentă, aceea care exprimă mai clar şi mai evident inconstanţa regimului domenial în satele de co- lonizare este renta în produse, pe care o vom analiza în rîndurile urmă- toare. în studiul acestei probleme trebuie să ţinem seama şi dfe constatările privitoare la cuantumul rentei în bani, care rămîne tbtuşi una din cele mai grele obligaţii din satele de colonizare. Prin aceasta nu trebuie înţeles că tendinţa trecerii către renta în bani nu a constituit un factor de progres. Dimpotrivă, ţăranii din satele de colonizare apreciau forma rentei în bani ca atare. în regimul fiscal al satelor de colonizare se observă însă un fe- nomen curios. Clasa stăpînitoare, în momentul transformării vechilor forme de rentă în forma rentei în bani, caută să obţină şi o majorare. Acest fapt va face ca cuantumul acestei forme noi de exploatare să fie în unele împrejurări mult mai mare decît tradiţionala zeciuială. în cazurile acestea, cum se va vedea mai jos cu prilejul studiului rentei în produse, ţăranii vor opune o rezistenţă dîrză la aceste încercări de majorare care duceau la intensificarea exploatării şi la agravarea situaţiei lor. în satele boiereşti, şi cam în aceeaşi măsură şi în cele mănăstireşti, convertirea vechilor forme de rentă în renta în bani se face mai încet decît în satele de colonizare de pe moşiile domneşti. Pe moşiile boiereşti şi mănăstireşti asistăm, mai mult ca oriunde, la persistenţa formelor vechi de exploatare. Aceste forme sînt exprimate în adinei tendinţe conserva- tive ale boierilor şi mănăstirilor, care se pare că nu voiau să renunţe uşor la formele din vremea cînd „ei dominau şi guvernau în acelaşi timp” 3. Această stare de lucruri se explică şi prin faptul că boierii şi mănăstirile care obţineau dreptul de întemeiere a unui sat erau interesaţi în stoarcerea a cît mai multe produse de la ţăranii colonişti. 1 Cf. V. Costăchel, P. P. Panaitescu şi A. Cazacu, op. cit., p. 266 ; cf. C. C. Giurcscu, Principatele Romtne la începutul secolului al XlX-lea, Edit. ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 85. 2 în această privinţă, într-un act din Moldova, din 18 ianuarie 1679, privitor la colo- nizarea satului Vălceşti din ţinutul Suceava, se arată cum mănăstirea Galata „chiema oameni străini, din ţara leşască, din ţara ungurească şi dintre-alte părţi, să vie căt de mulţi..(Uri- cariul, voi. VII, p. 227). 8 V. I. Lenin, Opere, voi. 28, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 234. www.dacaromamca.ro 1252 MATEI D. VLAD ÎS Eenta în produse este specificată în numeroase acte privitoare la satele de colonizare. Din comparaţia acestor acte pot rezulta unele as- pecte destul de importante, cum ar fi acela al luptei de clasă. Studiul rentei în produse, coroborat cu unele date stabilite cu prilejul cercetării rentei în bani, poate clarifica mai bine fenomenul deja schiţat al luptei ţărănimii din satele create prin colonizare. Dintru început trebuie să subliniem că această formă de rentă lipseşte aproape complet în satele de colonizare înfiinţate pe moşiile domneşti. Această lipsă dovedeşte convertirea pe o scară din ce în ce mai largă, în satele dependente de domnie, a rentei în produse în renta în bani. Feno- menul este explicabil şi el confirmă ceea ce am spus mai înainte despre rolul pe care-1 joacă în procesul de convertire raportul dintre renta în produse şi renta în bani în cele trei categorii de sate create prin colonizare. Aşa cum s-a văzut încă de la studiul rentei în bani, în satele boiereşti renta în produse persistă într-o formă mai accentuată decît în satele dom- neşti şi mănăstireşti. Acest fapt este Zugrăvit foarte bine cu prilejul hriso- vului de confirmare emis de către Eadu Mihnea satului Frăsinetul din Ilfov la 10 mai 1623. Dacă în actul iniţial de întemeiere, emis cu un an mai înainte, nu se pomenea nimic cu privire la renta în produse, cu prilejul actului mai sus amintit apare condiţia ca „numai să aibă să dea în fiecare an..., iar din găleţile satului şi din dijma stupilor şi din gorştina oilor şi a porcilor şi din tot venitul iarăşi să-şi ia jupan Cantacuzino jumătate, să nu ia cum iau domnii sau boierii de la vecinii lor, fără numai să ia jumă- tate” 1. în ultima confirmare care se face acestui sat de către Alexandru Coconul la 10 aprilie 1624, nu se observă nici o modificare, urmînd ca „jupan Cantacuzino” să ia mai departe pe „jumătate” din cele sus-amin- tite. Specificaţia din act ca „să nu ia cum iau domnii sau boierii de la vecinii lor” 2 arată că exploatarea în aceste sate, chiar din punct de vedere al rentei în produse, era mai uşoară decît în satele de rumîni. Acest fapt constituie incă o dovadă în plus despre condiţiile deosebite de exploatare ale ţăranilor colonişti. Tendinţa stăpînilor acestor sate de a mări prestaţiile ţărăneşti nu va reuşi. La orice încercare de majorare a obligaţiilor în produse, mai ales cînd aceasta se întîmplă concomitent cu o majorare a rentei în bani, ţăranii reacţionează în mod dîrz. Cercetarea actelor privitoare la satul Marotin din Ilfov, ca şi acelea privitoare la „Satul Nou”, va contribui în mare măsură la formarea unei imagini clare asupra acestei rezistenţe a ţărănimii, care nu o dată a înfrînt voinţa stăpînilor lor feudali. Dacă în actul iniţial de întemeiere dat pentru satul Marotin la 31 decembrie 1616 nu apare nici un fel de rentă în produse, 11 ani mai tîrziu, cu prilejul actului din 6 februarie 1627, pe lingă prestaţiile în muncă aceşti ţărani mai sînt obli- gaţi să dea din „dijma de stupi şi de gorştina de oi şi de porci şi de vină- rici’ ’3. Faţă de această schimbare de situaţie, locuitorii satului Marotin 1 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. IV, p. 271—272. • 2 Ibidem. 3 Arh. St. Buc., Condica m-rii Radu Vodă, nr. 256, f. 386 v, copie rom. www.dacoromanica.ro 19 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 1253 au reacţionat destul de repede, „fugind” şi „răsipindu-se” în diferite părţi. Această situaţie rezultă din aceea că, la un răstimp de numai trei luni’, domnia, printr-un act din 5 mai 1627 la care ne-am mai referit în cursul acestui studiu — după ce încearcă să se justifice pentru „păsul şi greul” pe care a trebuit să-l suporte Marotinul prin aceea că „şi domnia mea încă am avut destule grele şi cheltuiele pentru trebile despre împărăţie”—, adresîndu-se tuturor care pe unde au fugit, îi îndeamnă sâ se .„întoarne” pe la casele lor şi să se „apuce de plug şi de hrană”, căci de la domnia lui va avea „pace şi răpaos” x. Se vede aici cum ţăranii, prin lupta lor, silesc domnia ca să respecte condiţiile ce se stabileau la întemeierea satelor. Fenomenul devine mai ■evident în cazul „Satului Nou”, unde observăm că procesul trecerii ţăra- nilor de la renta în produse la renta în bani este însoţit şi de o majorare -a cuantumului rentei în bani. Procesul este ilustrat mai bine de succesiunea eonfirmărilor actului din 15 februarie 1611, dată la care se întemeiază satul. Cu prilejul acestui act, făcînd abstracţie de renta în bani despre nare am vorbit, regimul stabilit locuitorilor care veneau să se aşeze în acest sat era ca „să dea mai sus zişii sîrbi şi toţi oamenii care se vor închina p>e acel loc toate dăjdiile ca şi ceilalţi vecini, iar pentru muncă şi pentru ;peşte ei să fie în pace” 1 2. în actul-confirmare din 10 iulie acelaşi an 3, nu se specifică nimic referitor la renta în produse. Doi ani mai tîrziu se reamintesc sătenilor obligaţiile stabilite în primul act, ca „ei să dea mănăs- tirei toate dăjdiile şi toate veniturile ca şi satul Brînceni”4 5, sat cu regim •caracteristic satelor aservite. După doisprezece ani de la înfiinţare şi la zece ani de la confirmarea din 1616, dată pînă la care regimul rămăsese constant, ■cu prilejul confirmării din 15 iunie 1626, asistăm la o agravare a obligaţiilor „Satului Nou”. Această agravare se oglindeşte în dublarea rentei în bani. Pe lingă obligaţia ,,să ajute la domnie în fiecare an cîte 100 de ughi”, se mai stabileşte ca „tot aşa să ajute şi la sfînta mînăstire Dealul, zisă mai «us, să dea într-un an 100 da ughi să fie de ajutor şi întărirea sfintei mînăs- tiri” 6. Concomitent cu acest proces asistăm şi la o modificare a rentei în produse. La această dată, „toate dăjdiile şi toate veniturile” pe care trebuiau să le dea ţăranii, „ca şi satul Brînceni”, se reduc: numai „să aibă a da dijmă de albine şi de gorştină de oi şi de porci” 6. Aceasta înseamnă •comutarea a o parte din renta în produse în sarcini băneşti, concretizată în cazul de faţă în tendinţa de dublare a rentei în bani. Rezultă de aici că valoarea celor 100 de galbeni adăugaţi întrecea cu mult volumul presta- ţiilor în produse, pe care domnia încearcă să le preschimbe în bani. în acest caz, caracterul exploatării feudale nu se schimbă întru nimic. Dimpo- trivă, această tendinţă însemna în fond o intensificare a exploatării, nare nu va reuşi, căci ţăranii „Satului Nou” au reacţionat puternic împo- triva acestor condiţii apăsătoare. Acest lucru rezultă din actul din 1 mai 1 Arh. St. Buc., Condica m-rii Radu Vodă, nr. 256, f. 387, copie rom. 2 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. II, p. 250. 3 Ibidem, p. 296—302. 4 Ibidem, voi. III, p. 53. 5 Arh. St. Buc., M-rea Dealul, XXI/7, orig. slav. 6 Ibidem, XXII/7, orig. slav. www.dacaromamca.ro 1254 MATEI D. VLAD 2» 1628, unde vom observa pe călugări că renunţă la pretenţiile lor, reve- nindu-se la situaţia iniţială cu specificaţia în act că ţăranii ,,s-au împăcat cu dînşii să dea mănăstirii toate dăjdiile şi toate veniturile ca şi satuL Brînceni”1. Este vorba, prin urmare de o „împăcare” ce succedă, desigur, o „ceartă” sau, mai bine zis, o „rezistenţă” dîrză a ţăranilor „Satului Nou”, care prin lupta lor au înfrînt tendinţele de intensificare a exploatării ce venea din partea mănăstirii. De observat că şi domnia este silită să renunţe la cei „100 de ughi” pe care-i ceruse între timp şi revine la, condiţiile stabilite cu prilejul colonizării. Aceste încercări nereuşite ale clasei dominante se oglindesc foarte bine în actul patriarhicesc din 28- aprilie 1626, care este contemporan cu tendinţele de agravare a exploa- tării din cazul „Satului Nou”. ’ Actul zugrăveşte, cum nu se poate mai bine şi mai concret, încer- carea clasei boiereşti de a se opune creşterii rezistenţei ţărănimii. Temerea clasei boiereşti ca nu cumva ţăranii care nu făceau parte din satele de- colonizare „să nu mai slujească la dările şi contribuţiile împărăteşti, toţi strîngîndu-se în slobozii” 2, a fost pe deplin confirmată de rezultatul luptelor ţărănimii din perioada 1626—1628. Aceşte lupte ţărăneşti au fost urmarea intensificării exploatării în cadrul regimului feudal al satelor de colonizare şi a tendinţelor de aservire totală din celelalte sate. încercările nereuşite manifestate în cazurile satelor Marotin şi „Satul Nou” sînt concludente în această privinţă* Negăsind alt chip de a afla „leacul pericolelor” ce se manifestau în genere în toate rîndurile ţărănimii, domnia, împreună cu boierii, în urma sfătuirii din divan, „au găsit de cuviinţă a desfiinţa cu totul sloboziile boierilor, ale mănăstirilor şi ale străinilor, ca dăunătoare prin stăpînirea lor cu împilarea celorlalţi creştini şi slugi la acelaşi stăpîn”3. Se confirmă în întregime aici teza referitoare la strămutarea sau fuga ţăranilor de pe moşii, care arată că unul din mijloacele prin care clasa feudală răspundea la creşterea rezistenţei ţărănimii consta şi în „lichidarea sistematică a acelor centre unde ţăranii se mutau cu predi- lecţie” 4 5. Nu se poate o mai strălucită confirmare a acestei păreri decît,. în tendinţa de „barare a drumului” ţăranilor de a fugi spre satele de colo- nizare, unde în orice caz era un regim mai uşor de suportat decît în celelalte sate obişnuite. Biserica, prin actul sinodal-patriarhicesc care întăreşte hotărîrea luată în divan de domnie şi boieri, găseşte ca „întemeiată cererea lor”. Domnia şi boierii au însă grijă să lase în afara acestei hotărîri „slo- boziile Segarcea, a prea sfîntului scaun a Alexandriei, Vaideei, a dumnealui de bun neam boierului Ioan postelnicul, Călineşti, Căpreni, Stăneşti şi Putineiul, acestea şi singurele pentru care se cunosc motive bine cuvîntate, sînt de părere să rămîie nevătămate, neschimbate şi neclătite, pînă la sfîrşit” 6. Vedem cum lupta ţărănimii, pe de o parte, şi alianţa de interese 1 Arh. St. Buc., M-rea Dealul XXII/8, orig. slav. . 2 Arh. St. Buc., Diplomatice, nr. 1, orig. grec, tradus de profesorul Alexandru Elian* 3 Ibidem. 1 B. F. Porşnev, Esenţa stalului feudal, In „Studii”, 1951, nr. 1, p. 118. 5 Arh. St. Buc., Diplomatice, nr. 1, orig. grec. www.dacaromamca.ro 21 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 1255 între biserică şi boierime, pe de altă parte, îi determină pe aceştia din urmă „să reducă la jumătate fiinţa sloboziilor de acum înainte” 1. E o hotărîre pe care o iau domnia şi boierii şi care e aprobată de biserică, pentru a împiedica lupta de clasă a ţărănimii din celelalte sate unde pre- domina regimul domenial obişnuit al feudalismului cu toate consecinţele sale economice şi sociale. Eezultă deci că satele de colonizare, prin forma lor de organizare şi exploatare, aii ademenit pe mulţi ţărani iobagi din restul satelor aservite, care, venind aici, năzuiau că vor găsi condiţii mai uşoare de trai decît pe moşiile de unde fugiseră. într-adevăr, aşa cum arătam mai înainte, majoritatea satelor de colonizare se bucurau, cel puţin pe o anlimită perioadă, de anumite „scutiri”, dintre care unele se refereau, desigur, mai mult la renta în produse. Aşa, de pildă, în actul referitor la întemeierea satului Călineşti se spune : „Dă domnia mea această poruncă a domniei mele acestor arbănaşi din Cerveni Yoda, care s-au strămutat din ţara turcească în ţara domniei mele, în satul Călineşti, în judeţul Prahova, ca să fie în pace şi slobofci de boi şi de găleţi şi de fîn şi de dijmă de albine şi de gorştina de oi şi de porci, de toate mîncăturile care se cuvine domneşti, zeciuială din casă şi din averile lor şi pentru cai de olac să nu li se ia, nici vinărici • • •” 2. în afară de aceasta există nume- roase alte acte, privind cele trei categorii de sate create prin colonizare, care conţin asemenea scutiri3. Analiza rentei în produse a mai scos în relief şi faptul că raportul de forţe al celor două clase importante aflate în luptă se schimbă şi în cazlul satelor de colonizare şi înclină spre sensul creat de lupta de clasă pe care o duce ţărănimea în genere în Ţara Eomînească. Diagrama pe care o dau variaţiile cuantumului rentei în produse şi al rentei în bani în aceste sate explică în acelaşi timp şi caracterul sinuos al luptei de clasă a ţărănimii, oglindită cu limpezime în cuprinsul actelor cercetate. Renta în muncă. Apariţia rentei în muncă o dată cu înfiinţarea satelor de colonizare se explică prin aceea că cele mai multe din ele luau fiinţă pe moşii care fuseseră lăsate în părăsire şi nelucrate mai mulţi ani de-a rîndul sau se întemeiau pe pămînturi mari împădurite 4. Amenajarea acestor terenuri şi, poate, chiar a unor conace boiereşti, precum şi con- struirea de „cîşle” sau „coşare” care „să fie pentru dobitoacele şi pentru vitele” 5 ce aparţineau boierilor, necesitau cheltuire de energie omenească care în vremea respectivă lua forma rentei în muncă. 1 Arh. St. Buc., Diplomatice, nr. 1, orig. grec. * D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. I, p. 43. 3 In actul din 27 ianuarie 1614 (D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. II, p. 243), referitor la satul Negoieşti, se spune :...încă altor oameni, care vor fi străini, din altă ţară ori din ţara Moldovei sau de peste Dunăre sau din Ţara Ungurească fie de unde vor fi... să fie In pace şi liberi de bir şi de găleată şi de fin şi de oi şi de oaie seacă şi de dijmă de albine şi de gorştină de porci şi pentru miere şi pentru cai de olac şi pentru muncă domnească şi pentru vinărici şi pentru bani de judeţ, să nu intre In satul lor şi pentru toate slujbele şi dările cite sint peste an in ţara domniei mele” ; vezi şi actul din 23 octombrie 1628, la Arh. St. Buc.. M-rea Slobozia lui Enache, II/8, orig. slav; vezi şi actul din 12 ianuarie 1630, ibidem, II/IO. orig. slav. 4 Cf. şi Georges Lizerand, Le rigime rural de l’Ancienne France, Paris, 1942, p. 60. 5 Arh. St. Buc., M-rea Slobozia lui Enache, II/8, orig. slav. www.dacaromamca.ro 1256 MATEI D. VLAD 22 Strîngerea de colonişti şi întemeierea unui sat presupunea din partea stăpînului teritorial o oarecare iniţiativă şi chiar bătaie de cap pentru ade- menirea ţăranilor pe moşia sa. După strîngerea coloniştilor, boierii îi obligau pe aceştia să cureţe teritoriul acordat satului, mai ales cînd acesta se întemeia pe locuri de curătură, „ex cruda rădice” 1. Acest lucru se oglindeşte clar în hrisoavele privitoare la satele de colonizare, unde avem specificate condiţiile locale de întemeiere. Printre aceste condiţii nu lipseşte aceea •ca ţăranii care vin să se aşeze ,,să se apuce de loc şi de hrană”. Actul din 27 mai 1621 dat de Eadu Mihnea lui Antonie-cămăraş prevedea ca toţi „oamenii streini”, precum şi „rumînii care vor fi fost de moşie din Groşani”, să vină să şadă şi ,,să se apuce de locu şi de hrană” 2. Apucarea ,,de locu şi de hrană” de către ţăranii colonişti exprimă în fond forma prestaţiilor în muncă faţă de stăpînul teritorial, care era un boier sau o mănăstire. Acelaşi lucru trebuie văzut şi în invitaţia pej care o face mănăstirea Tis- naana, prin actul din 29 august 1635, ţăranilor, care să vină „tot carii despre unde veţi fi răsipiţi la sat Jidoştiţa să vă faceţi case şi să vă apucaţi de loc şi de hrană”’3 4 5. ’ ’ ’ Obligaţiile în muncă, ca şi în produse, lipsesc sau se prestează într-o măsură mai mică în satele de colonizare înfiinţate pe moşiile domneşti. Cele în muncă apar mai frecvent în satele de sub jurisdicţia mănăstirilor şi se ascund sub formula : „Numai să fie pentru treaba şi pentru ascul- tarea sfintei mănăstiri”4 (wt pieotk h wt nocASuidura). Forma rentei în muncă apare, aşa cum am văzut, o dată cu înfiinţarea satulhi respectiv sau intervine între timp ca o obligaţie în plus peste condiţiile stabilite în momentul colonizării. Schimbarea aceasta este zugrăvită de situaţia satului Livezeni din Dîmboviţa, care apare ca sat de colonizare la 20’ august 1618. în acest act nu se arată nimic referitor la obligaţiile în muncă ale ţăranilor. Urmă- rind viaţa acestui sat pe cele 4 confirmări ale actului iniţial, observăm că renta în muncă se introduce treptat printre condiţiile de existenţă ale satului şi că ea va deveni o normă şi o regulă în viaţa satului. în confir- marea din 6 aprilie 1628, dar mai ales în cea din 10 noiembrie 1630, această obligaţie este dată de formula : „Ca să fie... satul Livezeni de ascultare la toată munca şi la toată treaba ce va fi” 6. Această obligaţie, adăugată la celelalte, a contribuit la înrăutăţirea situaţiei ţăranilor. Această înrău- tăţire a cauzat o mişcare de rezistenţă care a avut drept urmare scutirea totală a satului Livezeni, aşa cum pare a rezulta din actul dinii iunie 16316. Acelaşi lucru se observă şi în evoluţia satului „Palanga lui Sinan- faşa”, unde iniţial nu avem nici o specificare privitoare la renta în muncă. nsă, începînd cu actul din 10 ianuarie 1623, renta în muncă va fi atestată documentar timp de 7 ani, pînă la 10 ianuarie 1630, fără nici o altă variaţie. Este drept că formularul care exprimă aceste obligaţii în muncă suferă 1 Alex. Stadniscki, op. cit., p. 13. 2 D.I.R., B, sec. al XVII-lea, voi. IV, p. 31. 8 Arh. St. Buc., M-rea Tismana, XCIII/29, orig. rom. 4 Arh. St. Buc., M-rea Radu Vodă, XXXI/7, orig. slav. ■ 5 Arh. St. Buc., M-rea Nucet, VIII/7 şi 8, orig. slav; vezi şi ibidem, XX/15, orig. slav. • Ibidem, XX/16, orig. rom. www.dacaromamca.ro 23 RENTA FEUDALA IN SATELE DE COLONIZARE 1257 unele modificări în terminologia sa. Esenţial însă rămîne faptul că regimul rentei în muncă, faţă de stăpînul teritorial al satului, constă tot în „ascul- tare”, care înseamnă dependenţă personală faţă de acest stăpîn şi obli- gaţia ţăranului de a munci la acesta ori de cîte ori va avea nevoie. Indi- ferent de formularea dată de acte, de ,,a îngriji şi a asculta de călugări” 1 sau ,,să fie numai de ajutorul şi de posluşania sfintei mînăstiri” 2, trebuie să subliniem că aceste nuanţe nu pot avea decît semnificaţia precizată mai sus. Specificarea destul de vagă şi de confuză pe care o dau actele, fără precizarea concretă a numărului de zile la care erau obligaţi să muncească ţăranii, arată că în satele de colonizare renta în muncă nu mai constituia o obligaţie principală a servajului din această vreme. Locul ei fusese luat •d.e forma rentei în bani, care constituia una din obligaţiile cele mai grele şi care s-a concretizat în decursul acestei perioade în majorarea excesivă a birurilor destinate domniei şi turcilor. Comutarea cît mai mare a „angariilor”, în cazul satelor de coloni- zare, în forma rentei în bani se desprinde şi cu prilejul unui proces judecat la 18 mai 1696. Din acest act rezultă că sătenilor din „Slobozia” lui Enache li se fixase la 3 aprilie 1637 o clacă de trei zile pe an. Egumenul mănăstirii pretinde, în cadrul acestui proces, că pe timpul lui Duca-vodă (1673—1678) li se porunciseră cîte 5 zile pe an. Judecata va da dreptate ţăranilor, hotă- xînd ca ei „să lucreze numai acele 3 zile precum scrie în cartea lui Matei- -vodă” 3. Acest caz nu poate fi considerat, desigur, ca o caracteristică pentru starea generală a ţăranilor colonişti. Aceasta cu atît mai mult cu cît un document din 12 ianuarie 1630, referitor la satul Yaideei din Ialo- miţa, slobozie a aceluiaşi mare boier, după ce arată că acesta a făcut „cîşle” sau „coşare” pe ocina din Yaideei „ca să fie pentru dobitoace şi pentru vite”, specifică mai departe că boierul „a adus ruşi şi moldoveni ■oameni streini fără dajde.. .•'ca să-i fie numai pentru îngrijirea vitelor” 4. Prestarea de către ţărani a acestei obligaţii, care se referă în mod exclusiv la îngrijirea vitelor, ne face să presupunem că numărul celor 3 zile pe an, pomenite de cartea lui Matei-vodă, putea fi mult mai mare în alte sate opM ancnnyaTaiiHH (npojţyKTOBaH peHTa h T.jţ.). Abtop nojţHepKHBaeT, hto rnaBHott ocoSeHHOCTbK) paccMaTpHBaeMEix cen ocTaeTCH hx ynenbHutt xapaKTep, hto nepexojţ KpecTbHH na 3thx cen k AeneîKnoK peHTe, KaK rnaBHott $opM e3KcnnyaTaiţHH,HMen CBoett iţenbio npHBneneHHe hobux kohohhctob h yBenHneHHe hoxohob $eoRanoB. Ha paOoTH TaKHte BUTeKaeT, hto KpecTbHHe-KonoHHCTU npennoHHTann jţeHeHtHyio peHTy h npo- TeCTOBann nimib Torjţa, Korjţa paaMep 3T0tt 3KcnnyaTaTopcKott $opMU npeBuman pa3Mepu, ycTaHOBneHHue KHHHtecKoft rpaMOTOtt, jţaHHott npn ocHOBaHHH cooTBeTCTByio- nţero noceneHHH. Abtop yKaauBaeT TaKHte, hto îkhTenn KonounaoBaHHUx cen Cnaronapn npejţo- CTaBneHHUM npnBHnerHHM, jkhhh b OTHOCHTenbHO SnaronpnHTHux ycnoBHnx, hto h «TnnnaeT hx ot HtHTenett apenocraux cen. KpecTbHHe KononHaoBaimux cen, HMea b BHjţy cornaineHHH, aaKmoneHHue MeHtjţy hhmh, KHnaeM h co6cTBeHHHKaMH ,Ha aeMnnx KOTopux ocHOBUBanncb cena, npn nonuTKe HH3BecTH hx Ha nononteHHe KpenocTHUx «TBenanH pemHTenbHOtt 6opb6ott, KOTopan bo MHornx cnynanx npHBojţHna k pacnajţy KonoHHaoBaHHUx cen. Hpyrott nepTott, KOTopan OTnnnaeT KpecTbHH-KonoHHCTOB ot ocTanbHoro Hace- jieHHH CTpaHu h KOTopan BUTeKaeT H8 peaioMHpyeMoâ pa6oTU, HBnneTCH paanHHne, cymecTByiomee Mentjţy cpejţHett rojţOBOtt $eoRanbHoft peHTOtt, ynnanHBaeMott KonoHH- bobbhhum cenoM, h peHTOtt, ynnanHBaeMott o6uhhum KpenocTHUM cenoM. EnarojţapH jţaHHbiM, cojţepHtamHMCH b pa6oTe, mojkho onpejţenHTb, hto cpejţHHH ronoBan $eonaijb- Han peHTa, ynnaHHBaeMan KonoHHBOBaHHUM cenoM, paBHHnacb npnMepHo 100 bhotum; bTa nnaia, paayMeeTCH, BapbnpoBana b aaBHCHMOCTH ot ycnoBHtt MecTa, BpeMeHH h www.dacoromanica.ro 29 RENTA FEUDALA IN STATELE DE COLONIZARE 1263 sopHAH'iecKoro noJioHteHHH, ycTaHaBJiHBaeMbix b AaHHoii paGoTe. Abtop yKaaHBaeT TaKwe, hto BJiacTb peHTH, ynnauHBaeMaH khh3k>, He npoxoAHT Gonee uepea pna BJia- nenbiţeB, KaK b npeAHAynţHe Bena, to ecTb ot Hnamero k BucmeMy BHHOTb «o khh3h. OpyKTypa $eoAaHbHHX BaanMooTHoineHnft HauHHaeT noMaTbcn h mu hbjihgmch cbh- fleTenHMH npoiţecca pacnaga $eoRanbHHX BaanMOOTHOineHnft MeHtuy KHHseM n xoane- BaMH MOHaCTUpCKHX HMeHHit, C ORHOft CTOpOHH, a TaKIKe KHHSeM H GOHpaMIl, C Apyrott ■CTOpOHH. B aaKnioqeHHe paGoTH aBTop KOHCTaTirpyeT, Ha ocHOBaHHH «oKyMeHTOB, hto pemHM (JieoAaJibHoft peHTH, cymecTBOBaBinnft b KonoHHaoBaHHHx cejiax, HHorga oKaau- saji AOBOJibHO cHiibHoe AaBJieHHe Ha ocTanbHyio uacTb TeppHTopnH CTpaHH, CTpeMHCb ^«epwaTbCH h aaHHTb nepBeHCTByiomee MecTO h b «pyrnx Kpenocraux cenax. 9ia TeH- AeHIţHH oGtHCHHeTCH TeM, HTO pe>KHM KOJIOHHBOBaHHBIX CeJI npeAyCMaTpHBajI HOBHe 4>opMuaKcnnyaTai;HH, cocTOHipHe BnocneROBaTenbHoft aajieHe CTapuxjiopM peHTHhoboH jţeHewHott jiopMoft, b Gojibniett CTeneHH cooTBeTCTBOBaBiuett paaBHBaionţHMCH npona- BOAHTejIbHBIM CHJiaM H npOHaBORCTBeHHHM OTHOIHeHHHM. llccjieAOBaHHe $eoAanbHoft peHTH b KOJiOHHSOBaHHHX cenax MyHTeHHH b nepBott HonoBHHe XVII BeKa HBJinet coGoft caiwyio xapaKTepHyio uepTy, BupaHtaionţyio qpeB- BHHattao hcho aKOHOMHHecKne OTHOineHHH, cyuţecTBOBaHne Mewny xoaneBaMH noMecTHft H KpeCTbHfiaMH-KOHOHHCTaMH, OTHOHieHHH, OTJIHHaiOnţHe 8THX KpeCTbHH OT KpeCTbHH, HacenHBuiHX ocTanbHue KpenocTHHe cena. OgHaKO btot bhboa, KacaiouţHttcH hx îionoweHHH, KaK nonoHteHHH ynenbHHXKpecTbHH, AeitcTBHTeneH, KaK yKaaHBaeT aBTop, jiHuib «o ToroMOMeHTa, Korga ohh ypaBHHjincb b CBoeM GecnpaBHH c o6ukhob6hhhmh «penOCTHHMH KpeCTbHHaMH. LA RENTE FEODALE DANS LES YILLAGES DE COLONISATION DE YALACH1E PENDANT LA PREMIERE MOITlE DU XYIIe SIÎ3CLE RfiSUMfi Le problfeme qui fait l’objet de cette Atude n’a pas AtA traitA jusqu’A ce jour par nos historiographes. L’auteur y examine Ies formes de la rente fAodale dans le cas partlculier •des villages constituAs par colonisation d’une terre vacante par des paysans luyards d’autres domaines ou du sud du Danube. Les recherches sur la rente fAodale dans Ies villages de colo- nisation de Valachie au cours de la premiere moitiA du XVII® siăcle, faites A l’aide de tous les documents qui nous ont AtA conservAs A ce sujet, aboutissent A la conclusion que l’on se trouve A cette Apoque en prAsence de trois catAgories de villages : princiers, conventuels et •seigneuriaux, se distinguant entre eux par le processus de la conversion des formes antArieures de la rente fAodale en une redevance en espfeces. 11 rAsulte de cette Atude que les villages de colonisation fondAs sur les domaines con- ventuels et seigneuriaux sont ceux ou subsist&rent le plus longtemps les vestiges des anciennes formes d’exploitation (rente en produits du sol, etc.). L’auteur souligne A ce propos que le seul AlAment fondamental qui distingue les villages de colonisation des autres villages du pays est leur rAgime domanial diffArent, et que l’introduction graduelle de la rente en espAces ao - c. 3335 www.dacaromamca.ro 1264 MATEI D. VLAD 30 avait pour but d’attirer de nouveaux colons et d’accroître ainsi Ies revenus des iâodaux. Une- autre constatation qui dâcoule de cette âtude est que Ies paysans colons apprâciaient Ies avan- tages de la redevance en espâces, et qu’ils ne râagissaient que lorsque le montant de cette forme- d’exploitation dâpassait Ies limites fixâes par la charte du prince lors de la fondation du vil- lage. En fait, grâce aux privileges qui leur âtaient accordâs, Ies habitants des villages de colo- nisation bânâficiaient de conditions d’existence moins dures que ceux des villages asservis.. En vertu de la transaction qui intervenait entre eux, d’une part, et le gouvernement et le propriâtaire du domaine respectif, d’autre part, Ies paysans des villages de colonisation râpon- daient par une lutte acharnâe â toute aggravation de leur situation et â toute tendance visant k Ies ramener k leur ancien âtat de serfs, cette lutte aboutissant frâquemment â la dâsa- grâgation du village mâme. Une autre particularitâ qui distingue Ies colons des autres paysans est la diffârence de- la valeur moyenne de la rente fâodale annuelle payâe par Ies uns et Ies autres. Les donnâes. produltes par l’auteur permettent de fixer â environ 100 galbeni, monnaie d’argent âquivalent k env. 12 frs. or par an, en moyenne, la rente fâodale produite par un village de colonisa- tion dans les conditions de lieu et de temps et dans la situation juridique considârâes par l’auteur. Nous apprenons en outre que, de cette rente, la quote-part râservâe au prince ne prenait plus la voie dâtournâe qu'elle empruntait aux siâcles prâcâdents en passant par toutes les formes. Intermâdiaires de la dâpendance fâodale, du maître le plus petit au plus grand. L’âchelle- des rapports fâodaux commence, en effet, â se dâgrader et k se rompre, et l’on assiste au processus de dâcomposition deces rapports entre le pouvoir du prince et les propriâtaires de domaines conventuels d’une part, et entre ce mâme pouvoir et les boîards d’autre part. En guise de conclusion l’auteur constate, en se fondant sur les documents de l’âpoque, que le râgime de la rente fâodale en vigueur dans les villages de colonisation a parfois exercâ- une assez forte influence dans le reste du pays, ayant tendance â s’âtendre et k s’imposer dans les villages asservis. Cette tendance nous est râvâlee par le fait que les villages de colo- nisation apportaient dans la sociâtâ du temps certaines modalitâs nouvelles d’exploitation, consistant notamment dans la substitution graduelle d’une redevance en espâces aux ancicn- nes formes de la rente fâodale, ce qui correspondait k un stade plus avancâ des forces et des. rapports de production. L’âtude de la rente fâodale dans les villages de colonisation de Valachie pendant la pre- mifere moitiâ du XVIIe siâcle permet de dâgager 1’aspect le plus caractâristique et le plus frap- pant des rapports âconomiques et juridiques existant entre propriâtaires de domaines et colons, ces rapports diffârenciant nettement les paysans colonisâs de ceux des villages asservis. Cette: conclusion n’est cependant valable, comme l’auteur a soin de le prâciser, que jusqu’au moment oii les colons retombent dans l’âtat de servage commun aux autres paysans. www.dacaromamca.ro STUDII DOCUMENTARE DIjST eealizăeile eecente ale istoeiogeafiei MODEEjSTE ŞI CONTEMPOEAÎStE cehoslovace Dezvoltarea economică rapidă a Cehoslovaciei determină o intensă activitate ştiinţifică. In cadrul acestei activităţi, un loc de seamă ocupă munca vastă a cercetătorilor istorici din diferite centre ale ţării. Activitatea rodnică a istoricilor marxişti-leninişti cehoslovaci se referă la toate epocile istorice. Aceasta o dovedeşte autoritatea Institutului de arheologie din Praga, a arheologilor din Brno şi Nitra, a bizantinologilor cehoslovaci, munca Institutului slav de la Praga cu filială la Brno, lucrările medieviştilor Josef Macek, FrantiSek Graus, Josef Macurek, Vaclav Husa, FrantiSek Kavka şi ale altora. In ultima vreme, o mare amploare a luat activitatea ştiinţifică a istoricilor cehoslovaci, care se ocupă cu problemele istoriei moderne şi contemporane. In acest studiu documentar ne propunem să arătăm unele rezultate ale acestei munci din ulti- mii 2—3 ani. Dezvoltarea ştiinţei istorice In Cehoslovacia şi, in cadrul acesteia, a istoriografiei moderne şi contemporane a căpătat un impuls puternic o dată cu reorganizarea pe baze noi a Academiei cehoslovace de ştiinţe. Academia are numeroase institute importante, printre care şi Institutul de istorie al Academiei cehoslovace de ştiinţe. Un moment tot atlt de important a marcat crearea in 1953 a unei noi academii slovace de ştiinţe, avind un institut de istorie de sine stătător. Un important centru de cercetare a istoriei moderne şi contemporane, şi Îndeosebi a istoriei mişcării muncitoreşti, a devenit Institutul de istorie a Partidului Comunist din Cehoslovacia, creat in 1950. Un astfel de institut a luat fiinţă şi la Bratislava, avind ca scop studierea istoriei mişcării muncitoreşti slovace şi a Partidului Comunist Slovac. La cercetarea problemelor istoriei moderne şi contemporane contribuie catedrele de istorie de la universităţile şi şcolile supe- rioare din Praga, Brno, Bratislava, Olomouc, KoSice, Institutul de ştiinţe sociale de pe lingă C.C. al Partidului Comunist din Cehoslovacia, Societatea pentru ştiinţele istorice cehoslovace şi Societatea pentru ştiinţele istorice slovace *. Eforturile principale ale istoricilor cehoslovaci care se ocupă cu istoria modernă şi contemporană sînt concentrate asupra elaborării volumelor Tralalul de istorie a Cehoslovaciei pe baza unei colaborări strlnse dintre Academia cehoslovacă de ştiinţe şi Academia slovacă 1 1 Josef Macek, Evolulion des recherches hisloriques ert Tchicoslovaquie, au cours des annees 1936—1960, in 25 ans d’hisloriographie tchecoslovaque 1936—1960, p. 14—16. www.dacaromamca.ro 126G STUDII DOCUMENTARE 2 de ştiinţe. Ca rezultat al acestor eforturi, In 1960 au apărut machetele volumelor I—II din partea a Il-a cuprinzind perioada 1848—1918, iar In 1961 macheta volumului al III-lea, privind perioada 1918 — 1945 ^Macheta părţii I, pină in 1848, a apărut Încă in 1958) 1. Machetele recent apărute prezintă pe larg şi pe baza unei analize ştiinţifice dezvoltarea capitalistă a ţării pină la crearea republicii cehoslovace burgheze, care a avut loc tn 1918, istoria acestei republici şi perioada ocupării hitleriste a ţării pină la eliberarea ei de sub jugul fascist de Armata Sovietică. Au fost publicate tezele cu privire la tratatul de istorie a Slovaciei. De asemenea au apărut, intr-un volum mic, tezele (in 40 000 de exemplare) despre istoria Par- tidului Comunist din Cehoslovacia 1 2. In cinstea aniversării a 40 de ani de la crearea Partidului Comunist din Cehoslovacia, in mai 1961 a apărut manualul Istoria Partidului Comunist din Cehoslovacia, elaborat de un colectiv de autori3. In legătură cu cercetarea altor probleme istorice, Încă din anii 1957—1958 s-a relevat o mobilizare importantă a specialiştilor de istorie modernă şi contemporană. In primul rlnd, a 40-a ■ aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie a constituit un prilej de impuls puternic pentru a cerceta mai temeinic şi multilateral influenţa acestei mari cotituri din istoria omenirii asupra istoriei Cehoslovaciei, condiţiile istorice in care a luat fiinţă statul cehoslovac şi avintul mişcării muncitoreşti cehoslovace. Cu aceste probleme s-au ocupat O. Riha in lucrarea intitulată Ecoul Revoluţiei din Octombrie tn Cehoslovacia, Y. Olivavâ in Relaţii cehoslovace- sovielice In cursul anilor 1918—1922, miile de documente publicate de L. Otâhalovâ, care arată rezistenţa şl lupta poporului ceh Împotriva războiului şi a stăpinirii habsburgice, studiile lui L’. Holotik, I. Cesar şi ale altora4. Din lucrările apărute in 1957 despre istoria mişcării muncitoreşti, menţionăm unele lucrări consacrate istoriei locale, cum sint lucrările lui J. Kolejka, M. Otâhal, A. Grobeln#, I. Mejzlik, care se ocupă cu istoria mişcării muncitoreşti in Moravia şi Silezia, in regiunea Os. travei etc. Alte lucrări istorice mai importante din 1957 sint: lucrarea lui J. Kramer Iredentismul şi separatismul tn politica slovacă tn anii 1919—1938, cartea lui O. Jânâcek despre lupta desfăşurată in timpul celui de-al doilea război mondial pentru crearea unei armate populare cehoslovace şi politica militară a guvernului cehoslovac de la Londra (Cu arma tn mină) şi cartea lui S. Faltan Participarea slovacilor tn luptele de partizani din Uniunea Sovietică 5. Anul 1958 a fost marcat de abordarea pe o scară largă a unei serii de probleme istorice importante, care mai înainte nu erau analizate decit intr-o măsură insuficientă. împlinirea a 40 de ani de la crearea statului cehoslovac a prilejuit apariţia unui număr de lucrări consacrate acestui eveniment. Acestea au analizat condiţiile istorice ale prăbuşirii imperiului austro-ungar şi au arătat necesitatea istorică a acestui moment. S-a arătat că formarea statului cehoslovac 1 Prlhled ceskoslovenskych dljin. Maketa. Dil. 2. 1848 — 1918. Sv. 1. 1848 — 1900. Ved. red. O. Riha, J. MesâroS, 1960, 787 s. Sv. 2. 1900-1918. Yed 672 s. (Tratatul de istorie a C.S.R. Machetă. Partea a 2-a 1848 — 1918. Yol. 1. 1848—1900. Redactori ştiinţifici O. Riha, J. MesâroS, 1960, 787 p. Yol. 2. 1900 — 1918. Red. ştiinţifici O. Riha, J. MesâroS, 672 p.). 2 Prlliled dljin komunislicki slrany Ceskoslovenska Teze. (Tratat scurt al istoriei Par- tidului Comunist din Cehoslovacia. Teze), Praga, 1957, 212 p. 3 Dljiny Kommunislickl Slrany Ceskoslovensku (Istoria Partidului Comunist din Ceho-" slovacia), Praga, 1961, 710 p. 4 Josef Macek, L’hisloriographie tchecoslovaque en 1957, in Historica, Praga, 1959, nr. 1, p. 315 —317; O. Riha, Ohlas Rijnovl revoluce v C.S.R., Praga, 1957,308 p.; Y. Olivovâ, Ces- koslovensko-sovelski vstany v lelech 1918—1922, Praga, 1957; L. Otâhalovâ, Souhrnă hlă- sent presidia praisklho mlstodriitelstvl o prolislălni prolirakouske a prolivalecne cihnosli o Cechach 1915—1918, 1957, Praga, 435 p. 3 J. Kramer, Iredenla a separatizmus v slovenskej polilike 1919—1938, Bratislava, 1957. www.dacaromamca.ro 3 STUDII DOCUMENTARE 1267 a constituit o importantă piatră de hotar in istoria poporului cehoslovac, dar roadele luptei de eliberare naţională a poporului le-a folosit burghezia. Cu diferite laturi ale acestei probleme atit cu privire la întreaga Cehoslovacie cit şi la Slovacia s-au ocupat studiile istoricilor I. Kfi2ek, V. PeSa, L’.Holotik -1 2. Apariţia şi dezvoltarea ulterioară a statului burghez cehoslovac au fost analizate In 1958 în strînsă legătură cu evenimentele care au dus la trădarea de la Mttnchen din 1938. Aceste probleme au fost dezbătute la sesiunea ştiinţifică a istoricilor cehoslovaci din octombrie 1958, la care au participat şi delegaţi ai altor ţări socialiste. De această dată s-a acordat o atenţie sporită şi multilaterală cauzelor care au dus la Încheierea acordului de la Mttnchen şi urmărilor nefaste ale înţelegerii imperialiştilor pe seama popoarelor ceh şi slovac. Lucrări mai importante legate de această problemă şi apărute In 1958 sînt: J. S. Hâjek, Munchen, culegerea de articole editată de Academia militară-politică, Drumul sure Munchen. A apărut o bogată literatură de documente privind evenimentele din jurul acordului de la Mttnchen. Un rezultat al muncii comune a unor istorici sovietici şi cehoslovaci a fost apariţia culegerii intitulate Documente noi din istoria Miinchenului şi Munchen tn documente. A apărut lucrarea istoricului B. Kvacek Misiune fatală, care tratează despre activitatea funestă a lordului Runciman In Cehoslovacia în 1938 i. Un avlnt puternic a cunoscut în 1958 şi cercetarea evenimentelor istorice din februarie 1948, clnd masele populare, conduse de Partidul Comunist din Cehoslovacia, au dat o lovitură zdrobitoare uneltirilor reacţiunii, deschizînd drumul larg dezvoltării socialiste a ţării. Cu prilejul celei de-a 10-a aniversări a acestui eveniment, a apărut opera apreciată a lui J. Vesely inti- tulată Cronica zilelor din februarie 1948, care Intr-un timp scurt a fost tradusă In mai multe limbi. In acelaşi timp, Institutul de istorie a partidului de pe lingă C.C. al Partidului Comunist din Cehoslovacia a editat o culegere de documente legate de acest eveniment istoric. Cotiturii din februarie 1948 i-a fost consacrată şi lucrarea istoricului slovac L. Zajac, cu urmările acestui eveniment în Slovacia. Cu alte aspecte ale acestei perioade s-au ocupat studiile istoricilor M. Kli- mel>—M. Zachâval, J. Navrâtil, J. Kozâk ş. a. 3. Alte lucrări importante apărute în 1958 au fost cartea critică a lui K. KoSik despre „democraţii radicali” cehi din secolul al XlX-lea. Două lucrări s-au ocupat cu acţiunile contra- revoluţionarilor burghezi cehoslovaci pe teritoriul Rusiei din timpul primului război mondial şi mai ales din timpul războiului de intervenţie antisovietică, clnd ei au colaborat tn Siberia cu albii Iui Kolceak, ataclnd Puterea sovietică. în legătură cu istoria mişcării muncitoreşti au apărut mai multe lucrări, cum sînt Din primii ani ai mişcării muncitoreşti cehe de M. Reiman, Din primele lupte ale P.C.C. de J. Vesely şi de acelaşi autor Despre istoria răscoalei In liake Kolorske, culegerea de documente Tineretul revoluţionar al Slovaciei tn lupta pentru viilor. Lupta politică a P.C.C. şi dezvoltarea sa tn anii 1921 — 1924 de V. Mencl, P.C.C. tn lupta pentru frontul unic împotriva fascismului de L. Kovâr4. 1 Josef Macek, Isloriceskaia nauka za rubejom, în „Voprosî istorii”, 1959, nr. 11. 2 J. S. Hâjek, Mnichov, Praga, 1958, 162 p. ; idem, Cesla k Mnichova, Pr ga, 1958, 288 p.; Novb dokumenly k hislorii Mnichovă, Lvov, 1958, 124 p.; Mnichov v dokumentech, Praga, 1958, 472 p. ; R. Kvaeek, Osudnă mise, Praga, 1958, 240 p. 3 J. Veseli, Kronika unorovijch dnu 194S, Praga, 1958, 232 p.; L. Zajak, Slovenskâ rabolnlcloo v boji za vilâzny februar 1948, Bratislava, 1958. 4 K. KoSik, Ceskă radikâtni demokracie, Praga, 1958 ; M. Reiman, Z prvnich dob f.es- kitho delnickeho hnull, Praga, 1958, 351 p. ; J. Vesely, Z. prvnich bojn KSC (1921 —1924), Praga, 1958; J. Veseli, Povslânt v Boce Kotorski, Hislorickă Kronika, Praga, 1958, 128 p. ; idem, Revolucnă mlădei na Slovensku v boji o dnesok, Praga, 1958 ; V. Mencl, Polilicke boje KSC a jeji vijvoj v letech 1921—1924, Praga, 1958, 173 p.; L. Kovâr, KSC v boji za jednolnou fronlu proli fasizmu, Praga, 1958, 348 p. www.dacoromanica.ro 1268 STUDII DOCUMENTARE 4 Cu prilejul Congresului al Xl-lea al Partidului Comunist clin Cehoslovacia a apărut cule- gerea de documente şi materiale De la Congresul al X-lea la Congresul al Xl-lea al P.C.C.1. Istoriografia cehoslovacă s-a preocupat intens in 1958 de istoria luptelor de rezistenţă Împotriva ocupanţilor străini şi a luptelor partizanilor. Acestea au marcat unele lucrări, ca, de exemplu : Trădare şi cădere, Separatiştii lui Hlinka şi aşa-zisul stat slovac de I. Stanăk, Partizanii In Podbrdsk de Cestmir Amort, Cu privire la unele probleme istoriograţice despre mişcarea de partizani de J. Tesaf2. A 15-a aniversare din 1959 de la răscoala din Slovacia (1944) a dat un impuls şi mai mare cercetărilor şi elaborării unor lucrări in legătură cu această importantă problemă istorică. Din acestea trebuie menţionate lucrări ca : Solidaritatea internaţională cu răscoala populară din Slovacia de I. Doleăal şi J. Hrozienfiik, Răscoala glorioasă de I. Doleăal, Praga, 1959. A apărut lucrarea lui Bohuslav Graca 14 martie 1939, Bratislava, 1959, şi Răscoala populară slovacă, cuprinzlnd materiale ale conferinţei istoricilor consacrate celei de-a 15-a aniversări a acestei răscoale, care a avut loc la Bratislava in zilele de 11—13 mai 1959 3 *. în afară de aceste lucrări, în 1959 au fost publicate numeroase articole şi studii consacrate luptei Împotriva ocupanţilor hitlerişli. Din lucrările apărute in 1959 cu teme interesante, mai menţionăm lucrarea lui MiloS Hâjek De la Miinchen plnă la 15 martie. Contribuţie la dezvoltarea politică a ţărilor cehe tn repu- blica de după Miinchen, lucrarea lui Jarmila Menclovâ Congresul victorios, cartea lui J. Kfiăek T. G. Masaryk şi politica cehă. Manifestarea politică a ,,realiştilor" cehi tn anii 1887—1893 Institutul de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.C.C. a editat Internaţionala Comu- nistă şi mişcarea muncitorească cehoslovacă, in redacţia lui Rudolf VetiSka, Cenek HruSka, Pavel Heiman 5 6 * 8. Activitatea istoricilor legată de istoria modernă şi contemporană s-a desfăşurat cu rezul- tate şi mai bogate In 1960. Astfel, cu prilejul celei de-a 15-a aniversări de la eliberarea Ceho- slovaciei de sub jugul fascist, a apărut şi a fost primită cu un mare interes lucrarea luiKarelBar- tosek intitulată Insurecţia de la Praga 1945®. La conferinţa ştiinţifică a istoricilor Cehoslovaciei de la Bratislava, care a avut loc în zilele de 3 —5 mai 1960, au fost prezentate o serie de co- municări ca cea consacrată istoriei celor 15 ani de democraţie populară cehoslovacă de V. Krâl, problemei unităţii statului cehilor şi slovacilor de L’.Holotik, aplicării creatoare a Învăţăturilor leniniste in politica P.C.C. de B. Graca, aspectelor revoluţiei culturale din Cehoslovacia de I. Kla- diva, situaţiei internaţionale şi politicii externe a Cehoslovaciei de V. Kotyk. în dezbateri, care au ţinut două zile, s-a insistat în special asupra problemelor luptei antifasciste şi a celei 1 Od desaliho do jedenăcliho sjezdu KSC, Praga, 1958, 796 p. 3 J. Stanek, Zrada a păd. Hlinkovsti separatişti a tak zvanij Slovenski) stal, Praga, 1958 ; t.. Amort, Partyzăni na Podbrdsku, Praga, 1958, 267 p.; J. Tesaf, K nlkterym otăzkăm, hisloricki prăce o dejinăch partyzănskiho hnutl, Praga, 1958, 320 p. 8 J. Doleăal — J. Hroziencik, Medzinărodnă solidarita v Slovenskom nârodnâm povslăni, Bratislava, 1959 ; J. Doleăal, Slavni povstănl, Praga, 1959, 82 p.; Bohuslav Graca, 14 maree 1939, Bratislava, 1959, 153 p.; idem, Slovenski năr. povstănl, Praga, 1959, 178 p. 1 MiloS Hâjek, Od Mnichovu k 15 breznu. Prispevek k politickimu vţjvoji Seskych zeml za pomnichovski republiky, Praga, 1959, 179 p. : Jarmila Menclovâ, Vitlzmj sjezd, Praga, 1959, 100 p; J. Kfiiek, T. G. Masaryk a ieska politika, Politiki vystoupenl ieskych „realistă" v letech 1887—1893, Praga, 1959, 326 p. 6 Rudolf VetiSka, Cenek HruSka, Pavel Reiman, Kommunistickă internacionăla a 5s. dilnicki hnutl. Materiăly z vSdecke konference ke 40 vi/ro£i zalozent Komunisticki internacio- năly, konani ve dnech 2—3 brezna 1959 (Internaţionala Comunistă şi mişcarea muncitorească din Cehoslovacia. Materialele conferinţei ştiinţifice cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a creării Internaţionalei Comuniste (2—3 martie 1959), Praga, 1959, 155 pag. 8 Karel BartoSek, Praiski povstănl 1945, Praga, 1960, 259 p. www.dacoromanica.ro 5 STUDII DOCUMENTARE 1269 ■de eliberare naţională, ale celor două etape ale revoluţiei democrat-populare şi asupra problemelor construcţiei economice socialiste. Urmează ca Întregul material al acestei conferinţe să fie editat în curlnd Intr-un volum. Dezbateri vii şi importante au avut loc la conferinţa In legătură cu luptele partizanilor, ajunglndu-se la concluzia importantă că acestea nu pot fi considerate numai ca acţiuni militare, ci şi ca lupte politice ale oamenilor muncii. Cu acest prilej a apărut In limba slovacă lucrarea La a 15-a aniversare de la eliberarea Ceho- slovaciei, cuprinzlnd două studii, care ne interesează Îndeaproape : Lupta eliberatoare a Armatei Sovietice In anii 1944—1945 şi Contribuţia Armatei Romtne la eliberarea Cehoslovaciei, care •este traducerea aproape completă a părţii respective din lucrarea Contribuţia Romtniei la răz- boiul antihitlerist apărută In ţara noastră1. Trebuie menţionat că, cu ocazia decernării premiilor •de stat „Klement Gottwald” la a 15-a aniversare a eliberării Cehoslovaciei, a fost premiată lu- crarea istoricului V. Krâl Problemele evoluţiei sociale şi economice tn ţările cehe 1938 — 1945 2 3. O lucrare valoroasă este culegerea de studii apărută cu prilejul celui de-al Xl-lea Congres internaţional al istoricilor de la Stockholm 8. Din studiile cuprinse In acest volum relevăm urmă- toarele în legătură cu istoria modernă şi contemporană: Evoluţia cercetărilor istorice tn Ceho- slovacia tn cursul anilor 1936 — 1960 de J. Macek, A doua şerbie şi renaşterea naţională, revoluţia din 1848 de J. KoCi—M. Togel—L’. Holotik—Z. Solie, Cehoslovacia dinainte de Munchen(1918— 1938) de J. Kfiăek, Ocupaţia nazistă şi luptele pentru eliberare şi Cehoslovacia democrat-populară de Y. Krâl4 * 6 *. ’ Cu acest prilej a apărut şi cartea intitulată Contribuţia la istoria contemporană a popoa- relor din Europa centrală, care cuprinde două lucrări interesante : Cu privire la importanţa pro- blemei naţionale tn Auslro-Ungaria de Jurij Kfiăek şi Planul hegemoniei germane tn Europa centrală de Zdenek Jindra ®. în 1960 au mai apărut lucrările Lupta din ţările noastre pentru crearea partidului mun- citoresc deMichal Reiman, Grevele muncitoreşti tn Boemia In a doua jumătate a secolului al XIX- lea de ZdenSk Solie, Mărturia unei lupte mari de Josef Snobi şi altele. De asemenea a apărut culegerea Rezoluţii şi documente ale C.C. al P.C.C. De la Congresul al Xl-lea ptnă la Conferinţa naţională din 1960, precum şi în ajutorul poporului cehoslovac. Documente despre prietenia cehoslovacă-sovietică din anii 1938—1945 de Amort Cestmir şi Politica externă a Cehoslovaciei in anii 1945—1960 de J. Sediv# şi K. Kofalkovâ ®. 1 K 15 vijroliu oslobodenia C.S.R.: a) Oslobodzovacie boje Sovietskej armădg v rokoch 1944—1945, b) Ucast rumunskej armădij pri oslobozvovani C.S.R., Bratislava, 1960, 208 p. 2 V. Krâl, Otăzky hospodarskino a sociălneho vyvoje v ieskych zemlch 1938—1945, partea a 3-a, Praga, 1959, 378 p. 3 25 ans d'hisloriographie Ichicoslovaque 1936—1960, Praga, 1960, 494 p. 4 J. Macek, Evolution des recherches historiques en Tchicoslovaquie au cours des annees 1936—1940; J. Koăi — M. Togel — L’. Holotik, Le „deuxiime servage” el la renaissance naţionale, la rivolution de 1848; J. Kfiăek, La Tchicoslovaquie devanl Munich (1918—1938); V. Krâl, L’occupation nazie el Ies luttes pour la libiration; idem, La Tchicoslovaquie dimocra- lique populaire (depuis 1945). 6 Beitrăge zur neuesten Geschichte der mitteleuropăischen Vblker ; a) Jurij Kfiăek, Zur Bedeutung der nationalen Frage in Gsterreich-Ungarn ; b) Zdenek Jindra, Der Plan der deutschen Hegemonie in Mittel-Europa, Praga, 1960, 94 p. 6 Michal Reiman, Boj za vytvoreni dilnicki sirany v naSlch zemlch, Praga, 1960, 113 p. ; Zdenek Solie, DSlnicki stăvky v Cechach v druhi polovini XIX stoleti, Praga, 1960, 394 p.; Josef Snobi, Svidectvi o velikim boji, Praga, 1960, 251 p.; Usnesenl a dokumenty UV KSC. Od XI. sjezdu do celostătni konference 1960, Praga, 1960, 864 p.; Amort Cestmir, Na pomoc ieskoslo- nenskimu lidu. Dokumenty o leskoslovensko-sovitskim prătelstvi z tel 1938—1945, Praga, 1960, 519 p.; Sedivy, Jaroslav — Koralkovâ, Kv6ta Zahraniinl politika CSR v letech 1945—1960, Praga, 1960, 264 p. www.dacoromanica.ro 1270 STUDII DOCUMENTARE 6 Pe aceeaşi linie de o bogată activitate editorială au apărut pină în prezent în anul 1961 lucrări ca: Eroica Praga de Zdânek Solie, Vojtăch Mencl, Zelmira Richtovâ, Istoria Cehoslovaciei de Yâclav Husa, Mişcarea muncitorească tn ţările cehe tn anii 11,49 — 1867 de Jaroslav Pur§, Anii naşterii alianţei muncitoreşti-ţărăneşti in Cehoslovacia de Jarmila Me- clovâ Cum s-a născut Partidul nostru? de Jindfich Vesely, Greva generală din decembrie 1929, documente pregătite de Jiri Stepan şi Irena Mala, Din lupta de 40 de ani a P.C.C. (culegere de articole), Mişcarea partizanilor din Cehoslovacia de un colectiv de autori şi alte lucrări L Pentru anii 1960 — 1961 Institutul de istorie al Academiei de ştiinţe cehoslovace şi-a propus asigurarea elaborării unui număr de lucrări legate şi de alte probleme importante. Astfel, privind perioada dinainte de 1917, se Întocmesc lucrări ca: Premisele economice-sociale ale renaşterii naţionale slovace de J. Novotny şi, de acelaşi autor, un volum de documente cu privire la relaţiile comune ale popoarelor ceh şi slovac în timpul mişcării naţionale dinainte de 1848, Istoria cehă la începutul anilor 1880 de dr. Solie, o culegere de documente privind ecoul primei revoluţii ruse din anii 1905 — 1907 în ţările cehe de dr. Kodedovâ, Mişcări populare tn ţările cehe tn anii 1914—1917 de L. Otâhalovâ 1 2. Alte subiecte se referă la perioada dintre cele două războaie mondiale, De exemplu, Cauzele destrămării Austro-Ungariei (monografie) de dr. Kfiiek, o culegere de documente în legătură cu influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie de L. Otâhalovâ, o culegere de documente cu privire la Întemeierea statului cehoslovac (volume noi), Consilii muncitoreşti tn Silezia de sus, Dabrowsk şi tn regiunea Ostrava-Karvinsk tn anii 1917—1921 de dr. Kolejka, Situaţia clasei muncitoare tn anii 1918—1933 de B. Lehâr, Politica externă tn anii 1918—193$ de dr. Gajanovâ, Problema slovacă tn republica dinainte de Mănchen de dr. Krâmer, Mişcarea partizanilor din Cehoslovacia de dr. Doleial 3. Din perioada de după eliberarea Cehoslovaciei de sub jugul fascist a fost prevăzută, printre altele, elaborarea următoarelor lucrări: Documente cu privire la naşterea democraţiei populare cehoslovace. Revoluţia naţională şi democratică, lucrarea Frontul naţional din Cehoslovacia de M. Kli- me§ şi Y. Prefian, Premisele reformei agrare şi luptele tn jurul acestei reforme de dr. Otâhal, Lupta politică pentru reforma agrară din Cehoslovacia tn anii 1945—1948 de M. KlinieS, începuturile co- 1 Zdenek Solie, Vojtăch Mencl, Zelmira Richtovâ, Praha hrdinskă, Praga, 1961, 236 p. Vâclav Husa, Dijiny Ceskoslovenska, Praga, 1961, 497 p. Jaroslav Purii, D&lniki hnuti v ceskijch zemlch, 1849 — 1867, Praga, 1961, 147 p. Jarmila Menclovâ, Lita zrodu dilnicko-rolnickiho svazdu v Ceskoslovensku, Praga, 1961, 286 p. Jindfich Vesely, Jak se zrodila nale strana, Praga, 1961, 126 p. Jifi Stăpân a Irena Malâ, Prosincovă generălni stăvka 1920, 316 p. Praga, 1961. — Ze ăyficeti let zăpasu KSC. Praga, 1961, 487 p. Antonin Benifik, Yaclâv Kural, Jan Paulik, Jaroslav Sole, Zdenăk Stepanek, Jan Tesar, Partizănski Hnuti v Ceskoslovensku, Praga, 1961, 495 p. 2 J. Navotny, Hospodarsko-spoleienski predprodklady slov. năr. obrozeni idem, Edice dokumentii k vzajemnym vztahum Cechu a Slovaku v năr. hnuti pred r. 1848; Dr. .Solie, ieski dăjiny pocătku 80. let; Dr. Kodedovâ Sbornik dokumentă k ohlasu l. ruskâ revoluce, v ieskych zemlch 1905—1907; L. Otahâlovâ, Lidovă hnuti v căskych zemlch 1914—1917. 8 Dr. Kfiiek, Pficiny rozpadu Rakousko-Uherska ; L. Otâhalovâ, Edice dokumentă k vyroci V.R.S.R.; Sbornik dokumentă k 40. vyroci VRSR. a vzniku CSR.; Dr. Kolejka Dilnicker rady na Hornim Slizsku Dabrowsku, Oslrasko-Karvinsku v lelech 1917—1921. B. Lehâr, Posta- venl dblnicki trldy v lelech 1918—1933; Dr. Gajanova, Ceskoslovenskă zahranicni politika 1918— 1938; Dr. Kramer, Slovenska otăzka v predmnichovskej republike; Dr. Doleial, ParlyzănskS hnuti v C.S.R. www.dacoromanica.ro 7 STUDII DOCUMENTARE 1271 leclivizării tn Moravia de dr. PeSa, Lupta politică pentru naţionalizarea industriei cehoslovace tn anii 1945 — 1948 de M. Zachoval, Cehoslovacia tn politica internaţională de dr. Krâl O preocupare multilaterală există pentru problema germană atît din perioada anilor 1918—1945, cit şi din cea de după 1945. Ne referim ia următoarele : Culegere de documente privind politica de germanizare tn ţările cehe de L< Otahâlovâ, Colonizarea regiunilor frontiere de dr. Otâhal, Dezvoltarea naţionalismului german tn perioada 1914—1945 de J. Cesar, Istoria germanilor din regiunea sudelă tn republica dinainte de Munchen de Cesar-Cerny, Politica Statelor Unite aleAmericii tn folosirea imperialismului german împotriva Cehoslovaciei tn 1945 de A. Snejdarek, Bibliografie şi documentare cu privire la problema germană după 1945 de V. Va- mackovâ şi J. Kofalka 1 2. Istoricii de la Institutul de istorie al Academiei de ştiinţe slovace pregătesc o serie de volume de documente privind influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie in Slovacia. La Bratislava a apărut o lucrare intitulată Istoria luptelor de clasă, cuprinzind şi mişcările ţărăneşti pînă în 1848. în Slovacia se desfăşoară o activitate intensă pentru elaborarea unor lucrări despre istoria locală şi regională. Institutul de istorie al Academiei de la Bratislava contribuie la elaborarea manualelor de istorie pentru nevoile invăţămintului superior. Această varietate de preocupări demonstrează abordarea celor mai diferite probleme istorice pe o scară tot mai largă. în acelaşi timp, istoricii cehoslovaci luptă pentru ridicarea ştiinţei istorice la un nivel din ce In ce mai Înalt. în Cehoslovacia au apărut şi unele lucrări şi culegeri de amintiri. Astfel In Bratislava a fost editat volumul intitulat Sub conducerea partidului. Culegere de amintiri ale luptătorilor ilegali antifascişti tn anii 1938—1945 şi, in limba maghiară, Am luptat împreună, cuprinzind amintiri ale participanţilor in luptele duse pentru crearea Republicii Sovietice Slovace şi apărarea Republicii Sovietice Ungare in 1919 3. Recent au apărut amintirile lui Vâclav Kopeck^ Republica Cehoslovacă şi Partidul Comunist din Cehoslovacia. Fragmente din amintirile la istoria republicii şi la lupta P.C.C. pentru o Cehoslovacie socialistă 4. Multă atenţie se acordă istoriei relaţiilor din trecut ale popoarelor ceh şi slovac cu alte popoare. Ca rezultate ale acestor eforturi au apărut Încă in 1957, in Cehoslovacia, lucrări ca, de exemplu, Cu privire la istoria relaţiilor cehoslovace-ucrainene şi Din istoria relaţiilor cul- turale ceho-bulgare de J. Urban 5 6. La dezvoltarea ştiinţei istorice cehoslovace contribuie şi o serie de importante reviste, in care se publică multe materiale valoroase. Astfel de reviste stnt: Geskoslovensky caso pis 1 Edice, dokumentă k vzniku lidovi demokracia v C.S.R; M. KlimeS — V. Precan, Nă- rodni fronla a C.S.R ; Dr. Otâhal, Prcdpokladg pozemkov reformg a boje za ni M. Klimeă, Poli- licki) boj o pozemkovou reformu v C.S.R. 1945—1948 • Dr. PeSa, Poăalky kolektivisace na Morave ; M. Zachoval, PolitikQ boj o znărodneni prumyslu v CSR 1945—1948 ; Dt. Krâl, Ceskoslovesnko v mezinarodni politice. 2 L. Otâhalovâ, Edice dokumenlu o germanisacni politic v. £s. zemich; Dr. Otâhal, Osidlovănl pohranici; J. Cesar, NSmeckij nacionalismus v obdobi 1914—1945; Cesar-Cerny, Dijiny sudelskych Nimcu v predmnichovscki republic4; A. Snejdârek, Politika USA vyuzivani nem. imperialismu proli CSR, po roce 1945; V. Vomackova — J. Kofalka, Bibliografie a doku- menlare k nem. otăzce do r. 1945. 3 Pod vedenim slrany, Bratislava, 1959, 354 p, ; Egyiilt harcollunk, Bratislava, 1960, 237 p. 4 Vâclav Kopecky, CSR a KSC Pamllni vypisky k hislorii republiky a k boji KSC. za socialislicki Ceskoslovensko, Praga, 1960, 493 p. 6 Z dljin ceskoslovenskn-ukrajninskych vzlahov, Bratislava, 1957 ; J. Urban, Z. dljin cesko-bulharskych kullurnich slyku, Praga, 1957, J. Novotny — E. Kovâcs, Madări a my, Praga, 1959, 313 p. Vezi şi „Historica”, Praga, 1959, nr. 1, p. 328. www.dacaromamca.ro 1272 STUDII DOCUMENTARE 8 Jtislorickţj (Revista istorică cehoslovacă), care apare din 1953, şi, tn Slovacia, Hislorickij Casopis S.A.V. (Revista istorică a Academiei de ştiinţe slovace), de asemenea din 1953. In 1957 a Început să apară revista istorică a Institutului de istorie a Partidului Comunist din Cehoslovacia, Pfisplvky k dljinăm K.S.£. (Contribuţii la istoria Partidului Comunist din Cehoslovacia). Alte reviste istorice sînt: Historie a vojenslvi (Istoria şi ştiinţa militară) din 1952, Hisloricki Sliidie < Studii istorice) din 1955 şi din 1959 a început apariţia culegerii Hislorica, care publică articole istorice In limbile engleză, germană, franceză etc. şi care In curind se va transforma intr-o revistă periodică. O revistă importantă mai este SooUska historie (Istoria sovietică). în afară de aceasta mai apar reviste sub forme de culegeri, reviste de arhivă şi altele. In legătură cu dezvoltarea ştiinţei istorice din Cehoslovacia se acordă multă atenţie şi promovării ştiinţelor ajutătoare, cum sînt: statistica, cronologia etc., şi se depun eforturi «a acestea să fie elaborate plnă la zi. De asemenea noua istoriografie cehoslovacă se sprijină pe activitatea intensă a arhivelor istorice, pe munca de cercetare a unui număr mare de cerce- tători localnici, profesori, Învăţători, studenţi etc. O trăsătură caracteristică a dezvoltării actuale a ştiinţei istorice cehoslovace contem- porane este orientarea ei tot mai accentuată spre probleme istorice din ultimii 16 — 17 ani pentru cercetarea ştiinţifică şi scoaterea In evidenţă, prin lucrări monografice şi studii variate, a marilor transformări care au avut loc In noua Cehoslovacie. Toate aceste rezultate şi eforturi dau dovadă de o activitate vastă şi multilaterală şi «glindesc iniţiativele istoricilor marxişti-leninişti cehoslovaci In abordarea şi atacarea celor mai C.R. pentru închegarea: alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea mun- citoare tn bătălia pentru reforma agrară din 1944 — 1945, autorii prezintă sub diverse as- pecte creşterea continuă, in lărgime şi pro- funzime, a luptei revoluţionare a maselor ţă- răneşti la sflrşitul anului 1944 şi Începutul, anului 1945, legarea tot mai strlnsă a acesteia cu lupta maselor muncitoreşti de la oraşe in- cadrul alianţei muncitoreşti-ţărăneşti, care- se cimentează in cursul acţiunilor de demo- cratizare de jos in sus a aparatului de stat, a ocupării pămînturilor părăsite, a înlăturări» guvernelor cu majoritate reacţionară. în ultima parte a articolului se prezintă relativ pe larg luptele duse de masele popu- lare, sub conducerea P.C.R., pentru Înlătu- rarea guvernului Rădescu, pentru Înfăptuirea pe cale revoluţionară a reformei agrare, lupte care au dus la instaurarea regimului democrat- popular in ţara noastră. Oglindind influenţa crescîndă a partidului la sate, echipele muncitoreşti, in frunte cu activiştii de partid trimişi la sate, au avut un rol conducător in luptele revoluţionare ale ţărănimii din ianu- arie-februarie 1945, care au premers instau- rării puterii populare. în această perioadă s-a Înregistrat o creştere puternică a numă- rului şi a forţei organizatorice-politice a celu- lelor de partid create la sate. www.dacaromamca.ro 19 RECENZII 1307 Firul roşu pe care autorii s-au străduit să-l urmeze a fost demonstrarea faptului că „forţa socială care a asigurat rezolvarea pro- blemei puterii in favoarea maselor populare a fost alianţa dintre clasa muncitoare şi ţă- rănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, alianţă care se închegase In bă- tălia pentru înfăptuirea reformei agrare din 1944—1945” (p. 98). In ciuda unei prezen- tări pe alocuri incomplete, această concluzie generală reiese din articol. Mai puţin reuşită pare In schimb partea introductivă (perioada ptnă la 23 August 1944), unde, pe lingă unele formulări confuze sau aprecieri greşite, se parcurg prea Tepede şi slnt redate palid mo- mente importante din lupta P.C.R., ca, de exemplu, perioada următoare Congresului al V-lea al P.C.R., lupta ţărănimii împotriva dictaturii militare-fasciste şi a războiului antisovietic (perioada 1932—1944 e tratată doar In două pagini şi la modul general), participarea ţărănimii la insurecţia armată de la 23 August 1944 etc. Cu toate lipsurile semnalate mal Înainte studiul constituie o bază de plecare suficient de largă pentru cercetarea problemei, izbu- tind să prezinte aspecte importante privind condiţiile istorice In care s-a făurit şi s-a în- chegat după 23 August 1944 alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, al rolului jucat de această alianţă In lupta pentru putere populară, pentru desăvlrşirea sarcinilor revoluţiei burghezo-democratice In perioada 23 August 1944 — 6 martie 1945. Contribuţia presei comuniste şi democratice ia mobilizarea maselor ţărăneşti tn lupta pentru înfăptuirea reformei agrare. 23 August 1944 — 6 martie 1945 (autor Al. Savu) este un studiu bine documentat şi de un bun nivel atlt sub raportul conţinutului său de idei, cit şi prin modul organizat şi Intr-o limbă bogată In care stnt expuse faptele prezentate. Autorul a realizat un studiu valoros şi original, izbutind să dovedească rolul multi- lateral, special, pe care l-a jucat presa co- munistă şi democratică ca armă politică In lupta de mobilizare a maselor largi la înfăptuirea sarcinilor primei etape a revo- luţiei populare, Intre care şi sarcina Înfăp- tuirii reformei agrare. Al. Savu a reuşit, In majoritatea cazurilor, să aleagă citate dintre cele mai potrivite şi să le pună In valoare prin Încadrarea lor judi- cioasă la locul cerut de expunere. Considerăm tot ca un -merit al lucrării faptul că autorul nu s-a mulţumit să prezinte contribuţia presei comuniste şi democratice la mobilizarea maselor ţărăneşti In lupta pentru înfăptuirea reformei agrare tn cuprinsul unui material de „Încadrare” expus la modul general. El a realizat un studiu In care, por- nind de la analiza condiţiilor istorice concrete şi a principalelor momente ale procesului de făurire şi închegare a alianţei clasei mun- citoare cu ţărănimea muncitoare, a arătat rolul jucat In desfăşurarea revoluţiei populare Intre 23 August 1944 — 6 martie 1945 de organele democratice de presă. Datorită acestor calităţi, articolul apare ca o completare binevenită şi de bună valoare a studiului precedent. In studiu se pot urmări cu o mai mare uşurinţă fazele pe care le parcurge alianţa In cursul evenimentelor dintre 23 August 1944 — 6 martie 1945 şi rolul pe care II joacă ea In fixarea raportului de forţe şi implicit In desfăşurarea unor evenimente politice ca Înlăturarea succesivă a guvernelor cu majo- ritate reacţionară, demascarea şi izolarea politică a partidelor „istorice”, condiţiile In care lansează P.C.R., la 10 februarie 1945, lozinca trecerii imediate la înfăptuirea revo- luţionară a reformei agrare etc. Mai puţin reuşită, mai parţial şi mai sumar expusă este partea din studiu (p. 144 — 148) care se ocupă de evenimentele dintre 10 februarie şi 6 martie 1945, deci cu privire la perioada In cuprinsul căreia, urmtnd chemarea şi sub conducerea partidului comu- nist, masele ţărăneşti trec la înfăptuirea revoluţionară a reformei agrare din 1945 şi participă activ la lupta pentru instaurarea regimului democrat-popular. „In această fază hotărltoare a luptei pentru cucerirea puterii www.dacaromamca.ro 1308 RECENZII 20 (şi pentru reforma a'grară, adăugăm noi. — T.U.), presa comunistă — constată autorul a adus o contribuţie de seamă la mobili- zarea maselor, la demascarea planurilor cri- minale ale reacţiunii” (p. 145). Această contribuţie nu este, din păcate, suficient de argumentată prin exemplificări concrete, bogate şi, in măsura posibilităţilor, ine- dite. Ea Îmbracă pe alocuri forma unei expuneri plate şi in care rolul presei nu apare suficient de distinct din relatarea eve- nimentelor. Deşi autorul aduce in cuprinsul artico- lului numeroase concluzii pe parcurs in problemele majore dezbătute, totuşi se poate considera ca o lipsă importantă faptul că studiul nu are propriu-zis o încheiere, con- cluzii generale finale. Dată fiind valoarea în general bună a studiului, unele formulări stlngace (p. 100, 104 şi altele) sau mici erori (de pildă, in p. 135, aprecierea eronată a conţinutului unui articol din „Dreptatea”) sînt de regretat, deoarece puteau fi uşor evitate. Ar fi fest recomandabil ca singurul citat (p. 101) despre presă dat din opera lui V. I. Le- nin să se fi referit nu la perioada creării partidului de tip nou al proletariatului, ci la sarcinile care revin presei în timpul revo- luţiei, avînd in vedere perioada cercetată de articol. Aceste rezerve şi obiecţii nu sînt In măsură să altereze concluzia că studiul, in ansamblul său, reprezintă o contribuţie de valoare în cadrul voi. III al culegerii re- cenzate. Consolidarea alianţei dintre clasa mun- citoare şi ţărănimea muncitoare In perioada S martie 1945~— 30 decembrie 1947 (autori M. Lungeanu şi D. Dumitriu) prezintă prin- cipalele date ale problemei alianţei in perioada amintită. Faţă de celelalte studii din volum, aparatul critic se prezintă mai variat; alături de numeroase date, în parte inedite, culese din arhiva Institutului de istorie a parti- dului şi arhiva C.C.S., se folosesc informaţii din presă, dezbaterile parlamentului, anuarele statistice, almanahurile economice şi prin- cipalele culegeri de studii privind această perioadă publicate de Institutul de cercetări economice al Academiei R.P.R. din Bucureşti ele. Aceasta permite autorilor să aducă in cursul expunerii un material documentar relativ mai bogat şi mai variat. După 6 martie 1945, caracterul puterii de stat se schimbă, iar conţinutul alianţei suferă şi el transformări importante. Eliberaţi de sub jugul exploatării moşie- reşti şi in posesiunea unui lot de pămlnt sporit prin reforma agrară, o parte a ţăranilor muncitori, în special mijlocaşii, nutresc pentru un timp iluzia obţinerii bunăstării de pe urma exploatării micii lor gospodării. Natura lor de mici proprietari de pămlnt s-a Întărit în urma reformei agrare şi a lichidării mo- şierimii. Pe de altă parte, aşa cum arată Lemn, victoria deplină a revoluţiei burghezo-demo- cratice lichidlnd în întregime orice urmă de relaţii feudale, duce în mod inevitabil la dezvoltarea relaţiilor capitaliste. După lichi- darea moşierimii şi a tuturor resturilor feudale din cadrul relaţiilor de producţie, „întreaga economie socială rămtne sub- ordonată puterii pieţei, puterii banului chiar şi în condiţiile celei mai depline libertăţi şi în condiţiile celei mai depline victorii a ţăra- nilor în lupta pentru pămlnt” l. Lichidarea rămăşiţelor feudale a netezit drumul dezvoltării antagonismelor de clasă între chiaburime, care visa să ia locul moşie- rimii în exploatarea proletariatului şi semi- proletariatului agricol, şi ţărănimea mun- citoare . Acest antagonism de clasă, în condiţiile mersului înainte al revoluţiei populare, va determina în ultimă instanţă transformarea alianţei muncitoreşti-ţărăneşti, dintr-o forţă al cărei tăiş fusese îndreptat iniţial împotriva rămăşiţelor feudale, Intr-o forţă anticapita- listă. 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 12, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 297. www.dacaromamca.ro 21 RECENZII 1300 Acest proces s-a manifestat deja cu pri- lejul luptei pentru puterea populară şi reforma agrară, tn măsura tn care această luptă a fost îndreptată şi Împotriva burgheziei, care se opunea desăvlrşirii revoluţiei burghezo- democratice. Totuşi, atunci tăişul alianţei era îndreptat în principal Împotriva rămă- şiţelor feudale, manifestindu-se mai ales ca o forţă antifeudală. Transformarea el într-o forţă anticapitalistă este un proces de lungă durată, care cuprinde întreaga perioadă plnă la 30 decembrie 1947 şi după aceea. Raportul plenarei din 3 — 5 martie 1949 arată că, in momentul trecerii la revoluţia socialistă, sprijinul de nădejde al partidului la sate îl constituia ţărănimea săracă, iar mijlocaşii, deşi sufereau şi ei de pe urma exploatării chiabureşti, şovăiau încă să. se alăture ferm luptei împotriva burgheziei1. în cadrul studiului există numeroase date care pot servi la urmărirea procesului trans- formării calitative intervenite în cadrul alianţei în perioada 6 martie 1945 — 30 decembrie 1947, dar aceste date sint insuficient de generalizate teoretic. Articolul suferă şi de o serie de lipsuri în ceea ce priveşte alegerea şi interpretarea unui citat din Lenin (p. 154) sau a unor exemple menite să ilustreze fie diversele forme pe care le îmbracă lupta de clasă (p. 163—165), fie situaţia economică din perioada anilor 1945 — 1947 (p. 170, 171, 179 etc.). Datorită slabei preocupări «pre gene- ralizare a autorilor, studiul lor, deşi a avut o bază documentară satisfăcătoare, a reuşit doar parţial să suplinească lipsa unor cer- cetări mai ample despre problema alianţei in această perioadă şi în general despre perioada 6 martie 1945 — 30 decembrie 1947. Ultimul studiu al voi. III, intitulat Din lupta P.M.R, pentru întărirea continuă a alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănime şi pentru transformarea socialistă a agri- culturii (autori M. Gogioiu şi I. Răduţiu), este 11 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtn- tări, ed. a IV-a, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956, p. 199-200. o reuşită schiţă a luptei duse de partid pentru antrenarea treptată a majorităţii ţărănimii muncitoare pe calea socialismului, singura cale de rezolvare completă a problemei agrare. „Conţinutul principal al alianţei munci- toreşti-ţărăneşti în această perioadă — pre- cizează autorii la începutul studiului lor — constă în atragerea maselor ţărănimii mun- citoare pe făgaşul construirii socialismului, sub conducerea clasei muncitoare, în frunte cu partidul ei marxist-leninist” (p. 197). în introducerea articolului, autorii, ba- zîndu-se pe tezele raportului din 3 — 5 martie 1949, au izbutit să demonstreze necesitatea obiectivă a trecerii ţărănimii muncitoare la socialism, în interesul său propriu şi al mer- sului general înainte al ţării noastre, ca şi faptul că la începutul anului 1949 erau create deja condiţiile politice şi economice pentru realizarea acestei sarcini complexe. Avînd în vedere tematica generală a volumului, ar fi fost bine dacă autorii s-ar fi oprit mai mult asupra situaţiei social- politice de la sate după naţionalizare şi in condiţiile luptei duse contra chiaburiinii, asupra conţinutului nou al puterii de stat după trecerea întregii puteri în mina clasei muncitoare, asupra importanţei acestei schim- bări privind problema alianţei. Trecerea de la dictatura revoluţionar-democratică a proleta- riatului şi ţărănimii muncitoare la dictatura proletariatului a întărit rolul partidului ca forţă conducătoare în stat şi i-a permis să ducă cu fermitate, folosind din plin puterea de stat, lupta pentru construirea socialis- mului în ţara noastră. Autorii, folosind datele cuprinse în ma- terialele de partid şi într-o serie de publicaţii, descriu fazele prin care a trecut lupta P.M.R. pentru transformarea socialistă a agriculturii după plenara din 3 — 5 martie 1949 şi rezul- tatele concrete ale acestei sarcini funda- mentale a partidului în perioada de trecere de la capitalism la socialism. Un merit al studiului îl constituie faptul că el nu s-a rezumat la prezentarea cifrică a succeselor înregistrate în transformarea socialistă a www.dacoromanica.ro 1310 RECENZII 22 agriculturii, dar a relevat condiţiile şi rezul- tatele politice ale acestui proces istoric. Atragerea ţărănimii muncitoare pe făgaşul .socialismului s-a făcut In condiţiile unei Înver- şunate lupte de clasă, care, In raport cu perioada anterioară trecerii la revoluţia socia- listă, a Îmbrăcat forme noi, In parte sesizate In studiul recenzat. Politica de Îngrădire a ■chiaburimii a urmărit nu numai scopuri economice, de Îngrădire a exploatării capita- liste, dar şi politice. Succesele transformării socialiste a agriculturii au Însemnat şi scoa- terea completă a ţărănimii muncitoare de sub influenţa politică a chiaburimii. „Aceasta — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — este condiţia esenţială a Întăririi alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare’' 1. De la numai 56 de gospodării colective cu un număr de 4 327 de familii In vara anului 1949 s-a ajuns la situaţia In care sectorul socialist In agricultură a devenit preponderent. Sarcina Congresului al II-lea ca în 1960 sec- torul socialist In agricultură să fie prepon- derent atlt ca suprafaţă, număr de familii şi producţie-marfă (60—70%) a fost Îndeplinită Încă In 1959. In august 1959 sectorul socialist cuprindea deja peste 70% din suprafaţa arabilă a ţării şi cca. 70% din numărul total al gospodăriilor ţărăneşti, pentru ca In preajma Congresului al III-lea să atingă 81 % din suprafaţa arabilă şi din numărul total al gospodăriilor ţărăneşti. în urma acestor re- zultate, Congresul al III-lea al P.M.R. a apreciat că procesul de transformare socialistă a agriculturii a fost In linii mari Înfăptuit, că a fost creată baza economică a socialis- mului In ţara noastră. Pe baza datelor cunoscute, autorii au arătat importanţa pe care a jucat-o demas- carea şi zdrobirea In 1952 a grupului frac- ţionist, antipartinic şi antistatal Pauker-Luca In grăbirea ritmului socializării agriculturii. Un loc important In lucrare 11 ocupă prezentarea politicii Partidului Muncitoresc Romln faţă de ţărănime In lumina sarcinilor 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvin- iâri, p. 293. . trasate de Congresele al II-lea şi al III-lea şi de plenarele C.C. al P.M.R. pe perioada 1953 — 1960 (îndeosebi de plenarele din august 1953, iulie şi decembrie 1956). Studiul prezintă principalele date privind politica economică a partidului şi guvernului de sprijinire a dezvoltării producţiei agricole, Incheindu-se printr-o privire de ansamblu asupra perspectivelor deschise In urma pre- vederilor cuprinse In directivele planului de dezvoltare a economiei naţionale pe anii 1960-1965. Ar fi prezentat interes schiţarea de către autori a urmărilor pe care le va avea asupra alianţei trecerea Întregii ţărănimi In gospodării colective, sarcină trasată de Con- gresul al III-lea al partidului. Transformarea ţărănimii muncitoare, pe măsura intrării sale In G.A.C., lntr-o Clasă nouă a societăţii socialiste — ţărănimea colec- tivistă — ridică pe o treaptă superioară alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare. Baza materială a alianţei pe această treaptă este sectorul socialist unic al economiei naţio- nale, relaţiile socialiste de producţie. Procesul transformării întregii ţărănimi muncitoare In ţărănime colectivistă este In curs de desfă- şurare, el urmlnd să fie Încheiat, conform hotărlrilor Congresului al III-lea al P.M.R., plnă In 1965. Un merit al acestui studiu este grija per- manentă de a se sublinia rolul conducător al partidului In Întărirea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, expu- nerea clară şi sistematică a faptelor. * Volumul recenzat, cu toate lipsurile constatate, reprezintă totuşi, In ansamblu, un prim şi remarcabil succes In abordarea uneia din principalele probleme ale istoriei contem- porane : alianţa clasei muncitoare cu ţără- nimea muncitoare, rolul pe care aceasta l-a jucat In lupta revoluţionară a maselor popu- lare, conduse de partid, de la crearea P.C.R. plnă In preajma Congresului al III-lea al P.M.R. www.dacaromamca.ro ■23 RECENZII 1311 Autorii au izbutit să dea o imagine gene- rală destul de reuşită, ţinind seama de actualul stadiu al cercetărilor, a cadrului general- istoric In care se dezvoltă şi a rolului jucat de această alianţă In momentele-cheie ale istoriei contemporane a R.P.R., In special .ale perioadei de după 23 August 1944. Din punct de vedere al generalizării teoretice, al studierii dezvoltării sale In Taport cu sarcinile revoluţionare intr-un moment sau altul al istoriei noastre con- temporane, ceea ce prezenta cel mai mare interes era urmărirea modului în care alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare s-a transformat, dintr-o forţă social-politică In primul rind antifeudală, într-una anti- capitalistă, iar in zilele noastre intr-o forţă motrice a mersului Înainte al construcţiei socialiste, a dezvoltării acesteia. Aşa cum am arătat, această problemă, deşi a preocupat pe redactorii voi. III (vezi „Cuvlnt Înainte’’, p. 5), nu a putut fi rezolvată declt parţial de materialele cuprinse in vo- lumul recenzat. Importanţa deosebită pentru frontul ideo- logic din ţara noastră a temei abordate in culegerea Din lupla P.C.R. pentru închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea mun- citoare tn bătălia pentru reforma agrară din 1944—1945 reclamă din partea tuturor spe- cialiştilor o reluare şi dezvoltare a proble- melor ridicate in această culegere, fie sub forma publicării unei noi ediţii Îmbunătăţite mai ales sub aspect teoretic a acestei culegeri, fie prin apariţia unor noi lucrări privind această temă. T. Ud rea 13 - i\ 3333 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro REVISTA REVISTELOR Bonpocw ncTopuii KITCC. „Opean Hncmumyma MapKCU3Ma-Jlenumi3Ma npu U,K KIICC” Moscova, nr. 1—6/1960, 1423 p. în cei patru ani de existenţă, revista sovietică „Bonpocu hctophh KIICC” şi-a Îndeplinit cu cinste sarcinile ce i-au fost trasate de Congresul al XX-lea al P.C.U.S. : studierea ştiinţifică a istorici P.C.U.S. (mai ales după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie), elucidarea unor probleme ale istoriei partidelor comuniste şi muncitoreşti frăţeşti şi istoria mişcării muncitoreşti in- ternaţionale, generalizarea ştiinţifică a expe- rienţei organizaţiilor de partid In îndeplinirea importantelor hotărlri de partid In domeniul construcţiei economice şi muncii ideologice. Studierea istoriei P.C.U.S. — care a par- curs un drum plin de lupte eroice, de grele Încercări şi victorii măreţe are o importanţă deosebită pentru dezvoltarea continuă a teoriei marxist-leniniste, pentru perfecţionarea conducerii practice a partidului, mai ales pentru rezolvarea sarcinilor construirii comu- nismului. în nr. 4 al revistei, V. N. Pono- marev, In articolul Experienţa istorică a P.C.U.S. in slujba construcţiei comunismului, arată pe scurt care sint domeniile mai impor- tante din istoria P.C.U.S. care prezintă interes pentru activitatea partidului In epoca actuală. Mai Intti, experienţa clştigată In dezvoltarea creatoare a teoriei marxist-leniniste, In sta- bilirea liniei generale, In asigurarea unităţii de nezdruncinat a activităţii teoretice, politice şi organizatorice. După ce devine partid de guvernămlnt, partidul trebuie să acorde atenţia maximă dezvoltării forţelor de pro- ducţie, economiei ţării, să repartizeze con- strucţiei economice cea mai mare parte a forţelor sale. O altă sarcină importantă este educarea comunistă a oamenilor muncii, lupta cu duşmanii săi de idei. O importanţă deo- sebită In condiţiile actuale o au studierea şi folosirea experienţei acumulate de partid In domeniul relaţiilor internaţionale. Anul trecut, oamenii muncii din ţările socialiste şi din toată lumea au sărbătorit 90 de ani de la naşterea lui V. I. Lenin. Acestui eveniment revista Ii dedică toate materialele publicate In nr. 2 şi alte 18 articole In celelalte numere din 1960. Începînd cu nr. 2, revista publică cronica biografică a vieţii şi activităţii lui V. I. Lenin, o continuare directă a lucrării Lenin tn 1917. Date din viata şi activitatea sa, editată In 1957 de Institutul de marxism-leninism de pe lingă C.C. al P.C.U.S. în nr. 2 este cuprinsă perioada 26 octombrie (8 noiembrie) — 5 (18) noiembrie 1917 şi se înfăţişează activitatea intensă a lui V. I. Lenin In vederea organizării zdrobirii complotului contrarevoluţionar al lui Kerenski-Krasnov precum şi activitatea depusă pentru consolidarea Puterii sovietice şi traducerea In viaţă a primelor ei măsuri. Cronica este continuată In celelalte numere plnă la 13 (26) decembrie' 1917. www.dacaromamca.ro 1314 REVISTA REVISTELOR 2 In celelalte 6 numere, revista publică noi documente ale lui V. I. Lenin — dovezi ale genialei contribuţii la dezvoltarea ideologiei comuniste, ale organizării şi Îndrumării de către V. I. Lenin a proletariatului în lupta- pentru construirea societăţii comuniste. M. Velin tn studiul Premisele ideii leni- niste a hegemoniei proletariatului, H. G. Kristosturian în studiul V. I. Lenin despre fotul clasei muncitoare In construirea socia- lismului şi comunismului şi M. D. Stucebni- kova în studiul V. I. Lenin despre rolul con- ducător al partidului In condifiile dictaturii proletare sintetizează geniala contribuţie a lui Lenin în rezolvarea teoretică şi practică a acestor probleme de o deosebită importanţă pentru marxismul revoluţionar. Este subli- niată mai întîi necesitatea rezolvării teoretice şi practice — impusă de dezvoltarea revo- luţiei socialiste — a problemei hegemoniei proletariatului şi a rolului partidului prole- tariatului in condiţiile dictaturii proletare. Rolul conducător al partidului în condiţiile dictaturii proletare scrie Stucebnikova, este o necesitate obiectivă. Această necesitate este condiţionată de conţinutul revoluţiei socialiste, de caracterul statului proletar in perioada de trecere de la capitalism la socia- lism, de trăsăturile fundamentale ale par- tidului însuşi, ca partea cea mai înaintată şi mai conştientă a clasei muncitoare şi a tuturor oamenilor muncii. Pentru prima dată dezvol- tarea societăţii Încetează a mai avea un caracter spontan. Ea este condusă de acti- vitatea conştientă a oamenilor pe baza cunoaşterii legilor ei obiective. Creşte deci importanţa factorului subiectiv în dezvoltarea societăţii. Numai proletariatul, clasa cea mai înaintată şi mai organizată, în fruntea căreia stă partidul comunist, înarmat cu teoria revoluţionară marxistă, cu ştiinţa dezvoltării societăţii, poate conduce masele pe drumul socialismului. Autorii celor trei studii arată cum V. I. Lenin a demonstrat că şi în noile condiţii proletariatul trebuie şi poate să-şi îndeplinească sarcina istorică de conducător în Înfăptuirea revoluţiei şi a con- struirii noii societăţi. în al doilea rînd, tre- buiau precizate căile concrete prin care proleta- riatul putea să-şi consolideze dictatura sa, să înveţe să conducă statul şi să atragă după sine pe toţi oamenii muncii, să fie în stare să conducă opera de construcţie economică şi culturală. Justeţea concluziilor leniniste este confirmată de experienţa construcţiei socia- liste în Uniunea Sovietică şi în ţările de demo- craţie populară. I. I. Minţ, în studiul Dezvoltarea părerilor lui Lenin despre Soviete (1905—aprilie 1917), analizează pe larg cum V. I. Lenin a pus problema formelor social-politice ale dicta- turii proletare în mod concret-istoric, ţinînd seama de împrejurări datorite condiţiilor, locului şi timpului, capacităţii politice a clasei muncitoare, nivelului luptei de clasă în etapa istorică dată. Urmărind procesul de apariţie a primelor Soviete — ca rezultat al creaţiei revoluţionare a maselor In focul luptei de clasă — autorul subliniază meritul lui V. I. Lenin de a fi văzut în Soviete — încă din anul apariţiei lor — organe ale răscoalei armate, embrion al guvernului revoluţionar provizoriu, forma posibilă a noului tip al puterii de stat. In aprilie 1917 V. I. Lenin a enunţat teza Republicii Sovietelor ca formă de stat a dictaturii proletariatului. Autorul scoate în relief actualitatea genialei precizări a lui V. I. Lenin „Trecerea de la capitalism la comunism, desigur, nu poate să nu dea o mare abundenţă şi varietate de forme politice, dar esenţa va fi fără îndoială aceeaşi: dictatura proletariatului”. După al doilea război mondial, creaţia maselor populare conduse de comunişti a făurit într-un şir de ţări o nouă formă a dictaturii proletariatului: statul democrat- popular. V. M. Şelunskaia urmăreşte procesul de elaborare în perioada 1917 — 1923 a planului de cooperativizare socialistă a gospodăriilor ţărăneşti, In articolul intitulat Elaborarea de către V. I. Lenin a planului cooperatist. Autoarea împarte această perioadă în trei etape. Prima etapă cuprinde primul an al Puterii sovietice 1917—1918. • www.dacoromanica.ro 3 REVISTA REVISTELOR 1315 Naţionalizarea pămlntului In condiţiile dictaturii proletare a constituit, aşa cum arăta Lenin, nu numai cel mai radical act al trans- formării democratice, dar şi primul pas prac- tic al socialismului la sate. Analizlnd situaţia concretă a Rusiei clnd existau încă proprie- tatea privată asupra mijloacelor de producţie şi libertatea comerţului —deci baza economică a capitalismului — autorul subliniază meritul lui V. I. Lenin, care a explicat cu perseverenţă că nu trebuie să ne oprim la naţionalizarea şi împărţirea nivelatoare a pămlntului ci tre- buie să deschidem In faţa ţărănimii perspec- tiva căii socialiste de dezvoltare pe baza so- cializării mijloacelor de producţie şi a muncii colective. Elaborlnd planul de trecere la construc- ţia socialistă, Lenin a acordat o deosebită atenţie formelor concrete de atragere a pă- turilor mijlocii la construcţia socialistă, căi- lor celor mai potrivite pentru a aplica la con- diţiile Rusiei tezele generale marxiste de fo- losire a cooperaţiei pentru trecerea la economia socialistă. Y. I. Lenin a rezolvat această problemă merglnd pe două linii: In primul rlnd, linia sprijinirii dezvoltării cooperati- velor agricole de producţie (din iniţiativa maselor conduse de partid, la sfirşitul anului 1918 erau deja organizate 1 562 de gospodării colective care uneau 16 400 de gospodării ţărăneşti); In al doilea rlnd, pe linia păstrării aparatului şi bazei materiale a cooperaţiei vechi, prerevoluţionare şi folosirea ei In scopul organizării schimbului repartiţiei şi aprovizio- nării socialiste (la începutul revoluţiei existau 35 000 de societăţi de consum cu 11 000 000 de membri şi 23 700 de cooperative agricole cu 9 500 000 de membri. Pe baza unei profunde analize ştiinţifice a primilor paşi ai mişcării cooperatiste In con- diţiile dictaturii proletare, Lenin a definit că direcţia principală a transformării socialiste a satului este construirea de gospodării co- Jective In forma artelurilor agricole, Întovă- răşirilor şi comunelor, dar trecerea la socia- lizarea gospodăriilor ţărăneşti In proporţii largi este posibilă numai prin introducerea unei evidenţe şi control asupra dezvoltării spontane a micii producţii de mărfuri prin intermediul cooperativelor de comerţ. A doua etapă cuprinde perioada 1919 — 1920. Schimbarea conjuncturii istorice din 1919 — intervenţia, războiul civil, foametea şi ruina — a determinat ca partidul să treacă treptat la sistemul comunismului de război. Această nouă politică economică, care pre- supunea naţionalizarea tuturor întreprin- derilor industriale şi comerciale particulare şi cooperatiste, a redus la minimum circulaţia marfă-bani. In aceste condiţii nu mai putea fi vorba de dezvoltarea cooperativelor ca or- ganizaţii de masă, independente. In aceste condiţii, cu toate că linia principială a par- tidului In pfoblema rolului cooperaţiei In construcţia socialismului a rămas aceeaşi, înfăptuirea ei a mers mult mai greu. In măsura posibilităţilor, guvernul a luat măsuri pentru sprijinirea procesului de socializare a agricul- turii. La Începutul perioadei de recon- strucţie In Rusia Sovietică, 131 000 de gospodării ţărăneşti erau unite In 10 500 de colective. In condiţiile unei aprige lupte de clasă, ale unor mari greutăţi economice, fără experienţă, primii ani ai construirii statului sovietic au con- stituit ani de mari căutări creatoare In toate domeniile de construire a noii orlnduiri so- cialiste. Problemele teoretice şi practice ale trans- formării socialiste a agriculturii au fost re- zolvate de V. I. Lenin In a treia etapă, 1921 — 1923. în articolul Despre cooperaţie, publicat In „Pravda” din 26 — 27 mai 1923, V. I. Lenin definitivează „planul coopera- tist” de transformare socialistă a agricul- turii. In zilele noastre, clnd creşte importanţa internaţională a acestor idei leniniste, duş www.dacaromamca.ro 1316 REVISTA REVISTELOR 4 manii socialismului se dedau la noi atacuri mîrşave. Istoricii burghezi contrapun ideile leniniste in problema agrară celor ale lui Marx şi Engcls, iar planul cooperatist al lui Lcnin afirmă că e ceva specific numai Rusiei Sovietice in deceniul al treilea al secolului al XX-lca. Revizioniştii contemporani pro- pagă interpretarea antiştiinţifică şi tenden- ţioasă buharinistă a planului leninist, acu- zind linia P.C.U.S. de cult al personalităţii. Ei denaturează esenţa planului leninist, afir- mînd că Lenin n-a prevăzut colectivizarea agriculturii. V. M. Selunskaia, pentru a de- masca aceste atacuri, face un istoric amănunţit al elaborării de către Lenin a planului co- operatist, arătlnd cum in U.R.S.S. şi în ţările de democraţie populară se aplică creator acest plan. O tematică asemănătoare este abordată de S. P. Trapeznikov In studiul Noua etapă istorică tn dezvoltarea agriculturii socialiste şi de L. M. Tolkunov în studiul Partidele co- muniste conduc ţărănimea spre socialism (din experienţa cooperativizării ţăranilor tn ţările de democraţie populară). IC. P. AbroSenko, în articolul V. 1. Lenin despre legitatea transformării socialismului tn comunism, arată în mod concludent cum V. I. Lenin a dezvoltat în mod creator teza lui Karl Marx despre cele două faze ale societăţii comuniste, demonstrlnd că socialismul şi co- munismul slnt două faze ale uneia şi aceleiaşi formaţiuni sociale, care se deosebesc una de alta numai prin gradul de maturitate economică politică şi culturală. Una şi aceeaşi bază eco- nomică — un mod de producţie unic şi pro- prietatea obştească asupra mijloacelor de pro- ducţie, dezvoltarea planică, proporţională a tuturor ramurilor economiei naţionale, sub- ordonarea producţiei satisfacerii cît mai de- pline a nevoilor materiale şi culturale ale tu- turor membrilor societăţii, muncă după ca- pacitate ca cea dintîi obligaţie faţă de socie- tate, unitatea de monolit a întregii societăţi făurită ca rezultat al lichidării antagonismelor de clasă şi naţionale, supremaţia concepţiei marxist-leniniste în domeniul ideologiei — constituie trăsături comune atit pentru socialism cit şi pentru comunism, care deose- besc noua orinduire in general de toate socie- tăţile anterioare. Lenin nu a indicat date şi forme concrete de trecere la comunism, ci nu- mai faptul că_ această trecere la comunism este un proces de dezvoltare accelerată, deoarece revoluţia socialistă creează accele- ratori ai procesului social de o forţă încă necunoscută ca proprietatea obştească asu- pra mijloacelor de producţie şi participarea activă in construcţia noii orînduiri a maselor populare. Lenin indică apoi una din cele mai însemnate legităţi ale construcţiei comunis- mului : trecerea presupune crearea unei baze tehnice-materiale care asigură cea mai mare productivitate a muncii şi care întrece cu mult nivelul atins de societatea contemporană. In întrecerea economică dintre cele două sisteme, Lenin arată că neîndoios va Învinge societatea comunistă încă în prima ei fază, prin asigurarea unei mai mari productivităţii a muncii. Strlns legat de această problemă este şi studiul lui G.E. Glezerman, intitulat V. I. Lenin despre dezvoltarea germenilor comunis- mului (nr. 4). Astăzi, cind se construieşte so- cietatea comunistă, Îndemnul leninist de a descoperi şi a dezvolta germenii comunis- mului, de a-i transforma în comunism deplin capătă o mare actualitate. Aceşti germeni sînt rodul activităţii creatoare a maselor tre- zite la viaţă de revoluţia socialistă, cea mai profundă transformare socială a istoriei. Au- torul începe prin a analiza importanţa teo- retică şi practică a „subotnicclor”. Acest eve- niment este o mărturie vie a naşterii uneia din celulele „societăţii noi, socialiste — cum spunea Lenin—, care aduce popoarelor lumii izbăvirea de jugul capitalist şi al războaielor”. In orice fenomen social slnt rămăşiţe ale trecutului, bazele prezentului şi embrioni ai viitorului. în condiţiile de azi aceşti embrioni au cele mai optime condiţii de dezvoltare. Autorul ia ca exemplu morala care se creează în socialism. Desigur că in comunism gradul de dezvoltare al conştiinţei oamenilor va fi cu mult superior, multe norme de conduită vor dispărea, dar, prin natura lor, caracteris- ticile moralei care se nasc în zilele noastre slnt www.dacaromamca.ro 5 REVISTA REVISTELOR 1317 tocmai trăsăturile moralei comuniste. Con- ştiinţa oamenilor, morala lor reflectă gradul -de maturitate al societăţii. în primii ani ai Puterii sovietice, In condiţiile materiale grele -s-a născut iniţiativa eroică a maselor pentru lichidarea acestor greutăţi prin mărirea pro- ductivităţii muncii. în această iniţiativă se -aflau germenii societăţii comuniste. Formele acestei întreceri au parcurs In 40 de ani un drum lung : de la subotnice la oidarnici, la mişcarea stahanovistă şi, In ajunul primului septenal, la mişcarea brigăzilor şi udarnicilor muncii comuniste. în zilele noas- tre, In U.R.S.S. germenii comunismului au un caracter de masă. Prima brigadă a muncii comuniste s-a ivit In octombrie 1958 In acelaşi depou unde a avut loc primul su- ibotnic. în ajunul Congresului al XXI-lea exis- tau 35 000 de muncitori aflaţi In Întrecere In «muncă comunistă; la sflrşitul anului 1960 •se aflau 400 000 de colective cu 5 000 000 participanţi. Au evoluat şi formele acestei în- treceri : de la brigăzi ea a cuprins secţii şi ■întreprinderi întregi. Partidul comunist şi statul sovietic sînt chemate să îndrume, să creeze con- diţii optime pentru dezvoltarea acestor germeni, pentru accelerarea procesului de trecere la comunism. Această activitate a partidului şi a statului vine să combată teo- riile revizioniştilor, care neagă rolul partidului •şi al statului In socialism, considerindu-le rfrîne ale dezvoltării. Despre caracterul internaţional al ge- nialei învăţăturii leniniste se ocupă M. I. Sidorov şi K. L. Selesnev In studiul Carac- Jerul internaţional al leninismului (nr. 2). Prin- cipalul In învăţătura lui K. Marx şi F. Engels este elucidarea rolului istoric mondial al proletariatului ca gropar al capitalismului şi făuritor al societăţii comuniste. Făclnd aceas- tă măreaţă descoperire ştiinţifică, Marx şi Engels au înarmat mişcarea muncitorească •cu o teorie şi un program revoluţionar. Noua conjunctură economică, socială şi politică a secolului al XX-lea necesita o •dezvoltare creatoare a teoriei revoluţionare marxiste, care să răspundă noilor probleme ridicate de viaţa Însăşi. Leninismul este marxis- mul zilelor noastre. Victoria deplină şi defini- tivă a socialismului din U.R.S.S., experienţa socialismului In multe ţări din Europa şi din Asia sub steagul biruitor al leninismului con- stituie verificarea măreaţă, hotărltoare şi con- vingătoare In practică a învăţăturii leniniste, cea mai convingătoare demonstraţie a impor- tanţei internaţionale a ei. învăţătura leninistă este dezvoltată şi Îmbogăţită In chip creator In hotărlrile sale de P.C.U.S. şi de partidele comuniste şi mun- citoreşti frăţeşti, In lucrările activiştilor de seamă ai mişcării mondiale comuniste şi muncitoreşti. „Pentru mişcarea muncito- rească internaţională, pentru victoria comu- nismului — spunea tovarăşul Hruşciov la Con- gresul al XXI-lea alP.C.U.S. —, ideile marxism- leninismului au aceeaşi forţă dătătoare de viaţă ca razele soarelui, ca lumina şi căl- dura pentru plante, pentru viaţa pe pămlnt. După cum viaţa Însăşi este infinită In miş- carea sa progresivă, In manifestările sale multi- laterale, tot aşa teoria marxist-leninistă este infinită In dezvoltarea sa şi Îmbogăţirea sa cu experienţa nouă şi cu teze noi”. ★ împlinirea a 140 de ani de la naşterea lui Friedricb Engels este marcată In revistă prin publicarea a două interesante studii. Unui este semnat de V. G. Tartakovski, Friederich Engels, marele maestru al tacticii reoolutionar-proletare (nr. 6). în acest articol, autorul descrie o pagină glorioasă din acti- vitatea revoluţionară a lui Engels, şi anume eforturile depuse pentru convocarea Con- gresului internaţional socialist muncitoresc din 1889. Cu această ocazie s-a dovedit o dată In plus talentul său de organizator şi tactician, exemplu de luptă principială Îm- potriva duşmanilor marxismului, Împotriva greşelilor oportuniste şi sectariste din sinul mişcării socialiste. Al doilea studiu este al lui E. P. Kandel, împotrioa falsificării rolului lui Engels tn crearea şi dezvoltarea marxismului (nr. 6). Autorul demască Încercările istorici- www.dacoromanica.ro 1318 REVISTA REVISTELOR & lor burghezi clericali şi oportunişti de a ig- nora aportul lui Engels şi rolul lui In elabo- rarea teoriei comunismului ştiinţific, de a pune la Îndoială unitatea ideilor lui Marx şi Engels, opunlnd operele lui Engels celor ale lui Marx, falsificlnd esenţa Învăţăturii marxiste sau acordlndu-i lui Engels numai rolul de popu- larizator al Învăţăturii marxiste. Revista abordează problema activităţii lui V. I. Lenin pentru crearea partidului de tip nou. Cu ocazia aniversării a 60 de ani de la apariţia ziarului „Iskra”, V. I. -Stepanov publică articolul V. I. Lenin şi crearea organi- zaţiilor „Iskrei” In Rusia (nr. 6), In care aduce un aport Însemnat la elucidarea unei laturi a problemei, şi anume activitatea cotidiană a lui V. I. Lenin de Îndrumare a activităţii grupelor şi organizaţiilor locale ale „Iskrei” In vederea unirii ideologice şi organizatorice a mişcării social-democratice din Rusia In- tr-un partid marxist de tip nou. I. M. Arse- niev se ocupă de o altă latură a problemei, care şi ea a fost mai puţin studiată plnă In prezent, şi anume eforturile şi Însemnătatea activităţii lui V. I. Lenin pentru unirea In jurul „Iskrei” a grupurilor şi organizaţiilor social-democratice din emigraţie (Lupta lui V. 1. Lenin pentru unirea social-democraţilor de peste hotare) (nr. 6). Revista publică cîteva articole prile- juite de aniversări a 40 de ani de existenţă a unor partide comuniste frăţeşti. Articolele fac o analiză ştiinţifică concisă a drumului de luptă străbătut, oferind unele date intere- sante din punct de vedere istoric şi aprecieri de o deosebită importanţă — puncte de ple- care In abordarea istorică a unor fenomene. Aniversarea P.C.F. este marcată In re- vistă prin articolul lui Maurice Thorez, se- cretar general al P.C.F. în avangarda luptei maselor muncitoare (nr. 5); aniversarea P.C- al Armeniei prin studiul lui S. A. Tovmasian,. prim-secretar al P.C. al P.C.A., Despre ct- leva probleme ale interpretării ştiinţifice a istoriei P.C.A. (nr. 5); aniversarea P.C. al Marii Britanii prin articolul lui James Klug- man, Crearea P.C. al Marii Britanii (nr. 4); aniversarea P.C. al Azerbaigeanului prin. studiul 40 de ani de existentă a P.C.A. şi de Icr instaurarea Puterii sovietice de V. I. Ahundov. Revista acordă o deosebită atenţie is- toriei mişcării muncitoreşti internaţionale şi a partidelor comuniste ale popoarelor Uniunii Sovietice. în afară de cele patru articole men- ţionate mai indicăm următoarele: Indfich Vessely, P. C. al Cehoslovaciei, inspiralorur răscoalei populare slovace din 1944; L. N. Nejinski, Crearea unui singur partid al clasei munciloare tn Ungaria (1944—1948); Georges- Cogniot, P. C. din ţările Europei occidenlale- tn anii celui de-al doilea război mondial; A. P. Korsunski, Congresul al VIJ-lea al Comin- ternului despre frontul unic muncitoresc şi fron- tul popular; A. P. Borţev, N. N. Lipav- cenko, I. E. Paşko, Pentru elucidarea pro- blemei referitoare la crearea P.C. (6) al Ucrai- nei şi tactica lui tn 1918. în prezentarea revistei pe anul 1960 ne-am ocupat mai mult de prima parte — articole. Revista mai cuprinde Insă numeroase alte rubrici: comunicări, lecţii şi consultaţii, amintiri, istoriografie, critică şi bibliografie,, viaţa ştiinţifică, unde se găsesc numeroase şi interesante materiale din istoria şi din activi- tarea P.C.U.S. şi a mişcării muncitoreşti internaţionale. V. Tănăsescu BeCTHHK HCTOJHH MHpOBOli KyjIbTypbl. AnadeMun nayn CCCP, Omdejienue ucmopuvecKux Hayn, nr. 6 (18) 1959 — 1 (19)—6 (24) 1960. Hsd. Foc. HayHHoU EC9 Considerăm că nu mai este necesar să acestea au mai fost arătate cu prilejul arătăm sarcinile şi problemele care stau In unei prezentări anterioare. Trebuie adăugat faţa „Revistei istoriei culturii mondiale", că, In comparaţie cu ceilalţi ani, numerele www.dacoromanica.ro 7 REVISTA REVISTELOR 1319 publicate in 1960 au avut o tematică mai variată iar problemele puse au tratat rolul culturii in conexiunea lor generală in spiritul coexistenţei paşnice a popoarelor. Un loc deosebit in paginele revistei este rezervat culturii şi luptei popoarelor din Africa, Asia şi America latină. Revista caută să scoată în relief rolul de agresor pe care l-au avut colonizatorii in subjugarea acestor popoare şi avîntul pe care l-a luat cultura după obţinerea independenţei. Revista demască „misiunea civilizatoare” a colonialiştilor. Materialele publicate in paginile revistei constituie o armă de luptă ideologică împo- triva capitalismului. în revistă este bine arătat rolul capitalismului ca o frină in dez- voltarea societăţii şi culturii. în legătură cu aportul culturii pentru mişcarea muncitorească este interesant studiul lui A. N. Deborin, Comunismul utopist al lui Roberl Owen şi mişcarea cartistă (nr. 6, 1959). Robert Owen a considerat că, pentru rezol- varea aşa-numitei probleme sociale, pentru realizarea comunismului, sint necesare două elemente : crearea unei abundenţe de produse pentru asigurarea societăţii cu tot necesarul şi, al doilea, reeducarea omului in spiritul moralei comuniste. Owen s-a ridicat deasupra celorlalţi utopişti în înţelegerea procesului dezvoltării societăţii. E adevărat că in Anglia revoluţia industrială in mare parte se terminase, şi de aceea numai aici putea să fie elaborată învă- ţătura lui Owen, pe cind in Franţa noua orînduire socială abia obţinuse victoria. Acesta este motivul pentru care nici Saint Simon şi nici Fourier n-au putut să se ridice pină la concepţiile lui Owen. Owen, spre deosebire de alţi comunişti utopişti, a fost primul care a înţeles importanţa hotăritoare a forţelor de producţie (chiar termenul „forţe de producţie” aparţine lui Owen). în timpul puternicului avint al mişcării muncitoreşti din deceniul al patrulea, owe- nismul s-a dezvoltat paralel cu cartismul, care a avut o importanţă imensă pentru mişcarea muncitorească din Anglia dato- rită faptului că unea lupta politică a pro- letariatului cu revendicările sociale. Car- tismul este cu mult superior owenismului, prin faptul că, in primul rind, in cadrul lui au participat principalele mase muncitoreşti şi, in al doilea rind, ideologia, politica şi tactica cartismului sint un produs al gindirii colective a muncitorilor. Deşi o parte însem- nată a cartiştilor, fuseseră owenişti, adică comunişti utopişti, asta nu înseamnă că ei împărtăşeau pe deplin concepţiile şi fante- ziile lui Owen, ci erau de acord numai cu ideea de bază, ideea socialismului. Unul din cartiştii de seamă, O’Bricn, arată just că în condiţiile de atunci era o utopie să visezi despre posibilitatea realizării sistemului lui Owen. Pentru transformarea societăţii era necesar ca mai întii să se cuce- rească puterea politică. în aceasta constă superioritatea cartismului asupra utopismului lui Owen. Tot A. M. Deborin semnează şi studiul Din istoria renaşterii germane timpurii.Chris- tian Thomasius (nr. 6, 1960). Christian Thoma- sius a jucat un rol însemnat in viaţa poporului german şi in istoria societăţii, deşi n-a fost un mare ginditor. însă el este considerat revoluţionar al spiritului, eliberator al poporu- lui german de ticăloşiile care dominau in procedura judiciară, in gtndirea şi obiceiurile ţării. Războiul ţărănesc din Germania, infrin- gerea ţăranilor şi victoria feudalilor au influen- ţat pentru o perioadă de mulţi ani dezvoltarea ţării. Victoria feudalităţii a dus la reacţiune şi a stimulat procesul de decădere economică şi politică. Reacţiunea a bintuit în Germania mai mult ca oriunde. Poporul a fost lipsit de cele mai elementare drepturi şi libertăţi, clerul şi jurişti obscurantişti au distrus fizic mii de oameni prin faimoasele procese ale- „vrăjitoarelor”, şi iată că, în aceste timpurii Îngrozitoare de lipsă de drepturi politice şi altele, pe fondul barbariei care triumfa se aude glasul lui Christian Thomasius, care devine conducătorul renaşterii germane, Thomasius a săvîrşit o adevărată revoluţie in universitate, incepind să predea in limba germană. Acesta era un eveniment nemai- www.dacoromanica.ro 1320 REVISTA REVISTELOR 8 intilnit. Plnă atunci se preda In limba latină sau franceză. Orice abatere de la această regulă era considerată drept sacrilegiu. El nu numai că ţinea cursul in limba germană, dar a Început să editeze şi o revistă lunară „Monatliche Gedanken”. Intre Thomasius şi teologi a Început o luptă aprigă, ea fiind ■o reflectare a contradicţiilor dintre feudalitate -şi burghezia care se dezvolta In sinul feuda- lismului. Concepţia socială a lui Thomasius reprezintă o utopie de un gen special, Insă, ■oricît ar fi ea de departe de viaţă, importanţa •ei ca protest împotriva inegalităţii, Împotriva Împărţirii de clasă In bogaţi şi săraci, ca pro- test in numele dreptăţii şi egalităţii nu poate fi micşorată. Cu tot utopismul şi contra- dicţia concepţiilor sale, Thomasius are merite tn lupta pe care a dus-o Împotriva celei mai negre reacţiuni, Împotriva despotismului auto- rităţilor şi bisericii, in numele libertăţii de conştiinţă, a libertăţii personale şi politice, pentru visul său care cheamă omenirea spre un viitor mai luminos. în 1956 U.N.E.S.C.O. a adoptat progra- mul general de activitate pe 10 ani (aşa- nu mitul proiect general Răsărit-Apus). Con- form acestui program trebuie cercetată pro- blema relaţiilor reciproce dintre tradiţiile culturii spirituale a popoarelor Orientului •şi Occidentului şi posibilitatea sintetizării lor In viitor intr-o cultură mondială, unică. Pe baza acestui program, organul societăţii •europene de cultură, revista „Comprendre”, a lansat unele teze sub denumirea „India în perspectiva dialogului cu Apusul”. Tezele pornesc de la presupunerea că cultura spiri- tuală a Indiei diferă principial şi este opusă tradiţiilor culturii spirituale a Apusului. .Aceste teze au fost transmise ideologilor din •diferite ţări sub forma unor anchete. în numerele din 1960 ale „Revistei istoriei culturii mondiale” se publică ancheta revistei „Comprendre” şi răspunsul lui N. P. Anikeev, Cu privire la problema Toiului tradiţiei mistico-religioase a culturii jlin India In cultura mondială, precum şi diferite referate asupra răspunsurilor unor •savanţi străini. Savantul Anikeev arată că In ultimul timp atenţia opiniei publice mondiale este atrasă tot mai mult de problemele rela- ţiilor reciproce dintre culturile Apusului şi Răsăritului. Un loc special printre aceste probleme 11 ocupă cultura Indiei, atit prin originalitatea şi tradiţiile milenare ale dezvol- tării ei, cit şi prin rolul pe care India a Început să-l joace in viaţa internaţională. N. P. Ani- keev arată că plnă acum citva timp in Apus domnea o atitudine de dispreţ faţă de cultura indiană, fiind considerată ca o cultură de un grad inferior, de la care Apusul nu ar fi avut nimic de Învăţat. în prezent, un ase- menea punct de vedere se bucură de tot mai puţină popularitate. Acum sint foarte puţini cei care neagă originalitatea şi aportul ei la tezaurul culturii mondiale. Marea majoritate a filozofilor şi sociologilor burghezi con- sideră cultura Indiei ca o parte compo- nentă a culturii mondiale, o completare esenţială a ei, deoarece ea a elaborat proble- mele importante ale spiritului omenesc cărora cultura Apusului nu le-a acordat atenţia cuvenită. O analiză justă a culturii spirituale indiene nu dă dreptul la proclamarea Indiei ca ţară „spiritualistă”, „idealistă”, „stimulată de problematica religioasă” etc. Nu poate fi ignorat faptul indiscutabil că In istoria spirituală a Indiei, alături şi independent de ideologia religioasă — idealistă şi mistică —» a existat totdeauna o cultură laică, materia- listă, care o nega pe prima. Ea şi-a găsit expresia In literatura foarte bogată, In artă, filozofie, ştiinţă şi alte sfere ale ideologiei, iar principala atenţie a fost Îndreptată asupra problemelor legate de viaţa reală, practică a omului şi societăţii, problemă care nu este legată In nici un fel de tendinţele religiei. La baza realizării celor mai bune opere de artă şi literatură stau nu problemele legate de lumea cealaltă, ci problemele vieţii păminteşti, reale, probleme care În- totdeauna au răscolit pe oameni: bucuria muncii paşnice,'fericirea iubirii, lupta dintre bine şi rău, problemele dreptăţii sociale, adică „problemele veşnice” care au fost şi in centrul atenţiei artei progresiste din ţările apusene şi care, cu toată multitudinea formelor www.dacaromamca.ro 9 REVISTA REVISTELOR 1321 lor de expresie, şi-au găsit şi işi găsesc drum spre ascultătorul apusean. Dacă se ia tradiţia filozofică a Indiei, «are este considerată baza teoretică a facturii religioase a vieţii Indiei, n-ar fi greu de văzut că şi aici această sarcină a fost Îndeplinită numai de o parte a filozofiei. Toate etapele •dezvoltării filozofiei Indiei, slnt o mărturie a luptei teoriilor materialiste şi raţionaliste Împotriva concepţiilor religioase şi mistice- iraţionaliste. Realitatea permite să se tragă concluzia •că spiritualismul a fost impus filozofiei şi •altor domenii ale culturii Indiei de Împre- jurări care n-au nimic comun, cu faimoasa „autoaprofundare” a rasei indiene, şi anume de către condiţiile istorice, social-economice din India; orînduirea socială şi regimul colonial de mai tirziu au creat posibilitate pentru răsplndirea largă a ideologiei stării de spirit pasive, a tendinţei refugierii In lumea interioară a individului. Opinia despre mentalitatea mistică-re- ligioasă a popoarelor Indiei a fost larg susţinută de colonialiştii englezi, deoarece ea le dădea dreptul moral să vorbească despre „binefa- cerile” şi „progresismul” dominaţiei lor asupra Indiei, care chipurile, fără această dominaţie s-ar fi lăsat din nou In voia felului de viaţă pasiv, contemplativ. In prezent, popoarele Indiei, pe baza ex- perienţei proprii, se conving că religia nu poate să servească drept armă în lupta pentru trans- formarea societăţii, pentru rezolvarea proble- melor sociale acute. Se poate spune că ni- căieri In lume nu se vorbeşte atit de mult despre o criză a concepţiilor şi despre necesi- tatea elaborării unei noi concepţii asupra vieţii ca in India. In aceste condiţii, păturile largi ale populaţiei din India işi Îndreaptă tot mai mult privirile spre ideologia marxistă, care a fost tradusă In viaţă in ţările lagărului socialist. India, prin exemplul prieteniei sale cu Uniunea Sovietică, demonstrează nu numai posibilitatea, dar şi avantajele colabo- rării active intre ţări cu sisteme sociale diferite, arătind lumii Întregi singura ieşire posibilă din situaţia internaţională Încordată. In nr. 4 se publică referatele răspunsuri- lor oamenilor de ştiinţă străini la ancheta U.N.E.S.C.O. In aceste referate se arată că aproape toţi autorii sesizează saltul care a avut loc In India după obţinerea independenţei. Subliniind just tradiţiile şi caracterul paşnic al politicii externe a Indiei in prezent, majo- ritatea autorilor explică aceasta nu prin con- diţiile istorice concrete, ci prin „spiritul in- dian” specific, prin concepţiile religioase ale budismului şi induismului specific indieni- lor. Cu aceasta nu putem fi de acord. Mulţi opun Apusul, cu „spiritul militant” al său, Indiei, căreia nu li este specifică violenţa, ci „toleranţa”, „contemplativitatea”, „indife- renţa faţă de bunurile materiale”. Prin această „toleranţă” tradiţională şi „compătimire", ciţiva autori explică politica externă a In- diei, inclusiv principiile pancea şila adoptate de multe popoare. Aceasta se referă In special la articolul lui A. Chakravarty, care expune unilateral istoria Indiei, conside- rlnd-o ca o dezvoltare continuă a spiritului pacific, a răbdării. Autorii indieni C. M. Panikkar şi C. S. Murty obiectează Împotriva unei serii de teze exprimate in articole. Ei susţin că mulţi europeni au o reprezentare absolut falsă despre India, socotind că acesteia i-ar fi străin pro- gresul şi că pentru ea este caracteristic ne- mişcarea, indiferenţa faţă de bunurile mate- riale, toleranţa care cuprinde totul. Panik- ' kar şi Murty nu consideră, ca alţi autori, că noul care este in India se datoreşte influenţei Apusului şi că dezvoltarea noului Înseamnă renunţarea la originalitate. Ei consideră că progresul Indiei trebuie să se Împletească cu originalitatea ei. Dacă trebuie vorbit despre un dialog al Indiei cu Apusul, trebuie arătat că adevă- ratul dialog are loc, Înainte de toate, in do- meniul luptei pentru coexistenţa paşnică şi colaborare intre toate popoarele lumii. Carac- terul dialogului este definit de caracterul dezvoltării interne a Indiei, de tendinţa ei de a construi o economie Înfloritoare pentru a www.dacoromanica.ro 1322 REVISTA REVISTELOR 1» face faţă nevoilor poporului, pentru a rezolva problemele sale sociale. Opinia publică din India Înţelege că aceste sarcini pot fi rezolvate numai prin crearea independenţei economice a ţării pe baza industrializării pe toate căile, iar aceasta este imposibil de realizat fără aju- torul altor ţări, tn primul rtnd a celor dez- voltate din punct de vedere economic. Interesant este articolul lui A. I. Denisov Principalele drepturi ale cetăţenilor sovietici (nr. 1, 1960), tn care autorul face o analiză a sistemului social-economic, politic, juridic şi moral al socialismului, care garantează drep- turile. şi libertăţile omului. Tot tn nr. 1 este publicat şi articolul lui E. Pamlenyi Despre politica culturală a Re- publicii Sovietice Ungare. La 21 martie 1919, proletariatul ungar a luat puterea politică tn mtinile sale, a instaurat dictatura proletaria- tului şi a ocupat toate poziţiile In puterea de. stat şi economică, poziţii care i-au permis ca după secole de exploatare să devină stăplnul propriei ţări. în urma acestei cotituri hotărî- toare tn istoria poporului ungar, au apărut condiţiile necesare pentru o politică culturală calitativ nouă. Scopul acestei politici a con- stat tn lichidarea monopolului vechilor clase dominante asupra culturii şi satisfacerea ne- cesităţilor culturale ale poporului prin crearea unei culturi noi, democratice, care să se dez- volte pe drumul socialismului. Articolul pre- zintă interes şi prin faptul că politica culturală a Republicii Sovietice Ungare a fost puţin studiată. După ce analizează laturile acestei politici culturale, E. Pamlenyi arată că ea a fost cu adevărat naţională tn formă şi socia- listă tn conţinut. în legătură cu a 90-a aniversare de la naşterea lui V. I. Lenin, revista publică In nr. 2 articolul V. I. Lenin şi problemele cul- turii, semnat de L. N. Pajitnov. Nici un eve- niment din secolul al XlX-lea n-a avut o influenţă attt de hotărttoare asupra istoriei şi culturii ca apariţia marxismului. Marx şi Engels au arătat că numai clasa muncitoare, prin natura sa socială, este singurul purtător al ideilor comunismului, că numai ea este menită să stea tn avangarda luptei pentru societatea comunistă nouă, societate care va prelua şi va dezvolta cultura mondială, creată de mii de generaţii precedente. Această idee este unul din principiile de bază ale leninismului. Lenin a considerat că un rol destul de important tn marile lupte istorice pentru construirea noului regim social tl joacă şi cultura. Lenin a emis teza despre cele două culturi tn cadrul fiecărei culturi naţionale a societăţii burgheze. ,,în stnuS fiecărei culturi naţionale — spune Lenin — se găsesc elemente, fie şi nedezvoltate, de cultură democratică şi socialistă, fiindcă tn şipul fiecărei naţiuni există mase de muncitori şi exploataţi ale căror condiţii de viaţă creează tn mod inevitabil ideologia democratică şr socialistă”1. De pe aceste poziţii Lenin a apărat marile idei ale lui Belinski şi Cernî- şevski, moştenirea revoluţionară a deceniilor al şaptelea şi al optulea ale secolului trecut. Lenin a considerat lupta pentru moştenirea democratică drept problemă cu importanţă politică imensă şi strîns legată de sarcinile educaţiei politice a clasei muncitoare. Lupta pentru elementele democratice, Înaintate din cultura trecutului a determinat patosul articolelor lui Lenin despre L. Tolstoi. întregul sens al revoluţiei culturale săvtrşite tn U.R.S.S. a constat tn a duce cultura In popor, care era apăsat de obscuran- tismul, ignoranţa şi sărăcia seculară, pentru, a trezi tn el energia, iniţiativa, setea de a crea noile forme ale vieţii, noi relaţii, noua cultură, pentru a Învăţa masele să construiască comu- nismul, Înarmate cu cele mai noi cunoştiinţe ştiinţifice. Revoluţia culturală era privită de Lenin ca unul din factorii hotărltori tn construirea cu succes a socialismului, factor care să asigure victoria tn întrecerea paşnică cu lumea capitalistă. învăţătura lui Lenin despre revoluţia socialistă ca principala forţă motrice a pro- gresului social tn secolul al XX-lea, ideea despre clasa muncitoare ca moştenitoare a tuturor comorilor culturii mondiale, create * 1951 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 20, Ed. P.M.R., 1951, p. 8. www.dacoromanica.ro 11 REVISTA REVISTELOR 1323 In decursul istoriei, ideea despre cele două culturi în fiecare cultură naţională din socie- tatea bazată pe exploatare, toate acestea constituie o armă ideologică a partidelor comuniste şi muncitoreşti. în nr. 1 este publicat articolul lui Z. A. Kamenski E. Kant tn filozofia rusă de la începutul secolului al XlX-lea. Problemele legăturile filozofice ruso-germane a atras atenţia multor istorici ai filozofiei. însă legă- turilor filozofiei ruse cu teoriile lui Schelling şi Hegel le-a fost acordată mai multă atenţie dectt legăturilor cu filozofia lui Kant, deoarece teoriile lui Schelling şi In special Hegel au avut mai multă importanţă pentru filozofia rusă. Autorul arată că problema legăturilor gîndirii sociale ruse cu filozofia lui Kant este prea puţin cercetată şi de aceea el caută să analizeze această problemă. Tot problemei legăturilor filozofice ruso-germane îi este consacrat şi articolul F. Schelling tn filozofia rusă de la începutul secolului al XlX-lea, sub semnătura aceluiaşi Kamenski (nr. 6, 1960). Spre deosebire de atitudinea critică pe care a avut-o gîndirea rusă faţă de filozofia lui Kant, care nu avea aderenţi în Rusia, filozofia lui Schelling a fost mai bine primită, deoarece in Rusia exista o grupă de glnditori care considera pe Sche- lling ca Învăţător al lor şi care au propagat foarte activ schellingianismul, folosindu-1 pentru elaborarea ideilor dialecticii, deşi fntr-o formă idealistă. Pentru gîndirea rusă de la începutul secolului al XlX-lea a avut o importanţă pozitivă filozofia de început a lui Schelling, pentru că ea a constituit unul din izvoarele ideologice ale elaborării dialecticii. în studiul Curentul umanist In literatura cehă din secolele XV — XVI, I. N. Golenişcev- Kutuzov arată că în concepţia istorică din Apus umanismul ţărilor slave sau este ignorat cu totul sau este foarte puţin amintit. Mili- tanţii Renaşterii slave au jucat un rol impor- tant in dezvoltarea culturală generală a Europei şi n-au fost nişte ucenici eterni ai unor mari Învăţaţi. Umanismul din Cehia reprezintă în mod neîndoios unul din capi- tolele principale în istoria Renaşterii slave. în legătură cu 90 de ani de la moartea lui Herţen, revista publică în nr. 2 articolul lui V. A. Putniţev Herţen tn lupta pentru o cultură democratică, înaintată a popoarelor din Apus, Herţen spunea : ,,Lupta este poezia mea”, şi in această formulă minunată şi-a găsit expresia clară, patosul Întregii sale activităţi, marea sa dragoste faţă de poporul apăsat de sistemul feudal, ura faţă de regimul autocrat din Rusia şi faţă de ordinea burgheză din ţările Europei apusene şi ale Americii, lupta pentru o cultură democratică, înaintată, împotriva ideologiei reacţionare sub orice formă ar apărea ea. Caracterizările caustice, juste, date de Herţen societăţii burgheze, culturii burgheze, ca şi lupta cu ţarismul şi iobăgia, au influenţat pe cititorul european. Cuvintele pline de mînie ale lui Herţen care demască planurile singeroase ale forţelor reacţionare împotriva muncii paşnice şi fericirii popoarelor au un puternic răsunet şi In zilele noastre, zilele măreţei mişcări a oamenilor simpli din întreaga lume pentru pace trainică şi Îndelungată. Tot nr. 2 publică şl articolul A. P. Cehov In Japonia (în legătură cu 100 de ani de la naşterea lui Cehov), semnat de N. I. Konrad. Toţi cei care cunosc istoria literaturii con- temporane japoneze ştiu că Cehov este unul dintre scriitorii ruşi a căror operă a stîrnit un mare interes şi a lăsat o impresie adîncă. Pentru prima oară numele lui Cehov a răsunat în Japonia în a doua jumătate a primului deceniu al secolului nostru. După cum se ştie, războiul ruso-japonez a contribuit foarte mult la creşterea interesului faţă de literatura rusă. Literatura rusă a cuprins într-atît pe cititorii japonezi, incit unul din jurnaliştii străini a exclamat: „Japonia a învins Rusia în război, dar a fost învinsă pe deplin de ul- tima în literatură”. Cehov a fost pentru ci- titori primul scriitor care a ştiut să povestească fin, atractiv şi pătrunzător despre viaţa cotidi- ană a oamenilor simpli. Astfel clnd colectivul Teatrului Artistic a sosit în turneu în Japonia în 1959, prezentind piesa Livada cu vişini, s-a www.dacaromamca.ro 1324 REVISTA REVISTELOR 12 constatat că piesa era foarte bine cunoscută de spectatori şi că ei ştiau aproape fiecare replică. Revista acordă atenţie şi culturii po- poarelor din Orient, Africa, Australia. Astfel este publicat un amplu articol despre Rolul misionarilor tn răsptndirea culturii europene In Noua Guinee, sub semnătura lui M. S. Bu- tinova. Apariţia misionarilor In insulele Oceaniei In secolul al XlX-lea a fost legată de colonizarea acestor insule de către euro- peni. Noua Guinee a nimerit in clmpul de activitate al colonizatorilor abia la sflrşitul secolului al XlX-lea. E adevărat că Olanda şi-a anunţat Încă din 1828 pretenţiile asupra Irianului de vest, insă pină la sflrşitul seco- lului al XlX-lea n-a putut să-şi instaureze dominaţia acolo. Activitatea misionarilor, chiar de la Început, nu s-a limitat numai la sfera religioasă. Ei erau in acelaşi timp şi businessmeni. Contactul Îndelungat al misio- narilor cu aborigenii din Noua Guinee a dus la schimbări serioase in cultura băştinaşilor. Influenţa misionarilor s-a răsfrint mai pu- ternic in domeniul culturii spirituale a papua- şilor, tn special in religie. Analizind problema influenţei misionarilor asupra economiei şi culturii materiale a papuaşilor, trebuie sub- liniat rolul important pe care l-au avut in deposedarea de pămint a băştinaşilor. Nu degeaba vorbesc popoarele Africii: „Clnd au venit misionarii la noi, aveam pămint, iar ei Biblia; acum avem noi Biblia, iar ei pămln- tul". Popoarele din Oceania pun de asemenea pierderea pămîntului in legătură cu misio- narii. Se arată că misionarii le-au spus să-şi Îndrepte privirile spre cer; cit au privit spre cer, el le-au smuls pămintul de sub picioare. Din primele zile ale apariţiei coloniza- torilor in insulă, papuaşii au dus lupta pen- tru eliberare, luptă care a luat un mare avint după cel de-al doilea război mondial. In pre- zent lupta a luat un caracter hotăritor in special In Irianul de vest, unde papuaşii cer alipirea la Indonezia. In articolul Călători şi tnvăfaţi ruşi In Africa (secolul al XV-lea — începutul seco- lului al XX-lea), M. Y. Rait arată că opinia publică din Rusia şi asociaţiile ştiinţifice au dovedit totdeauna interes faţă de Africa şt evenimentele de acolo. Inceplnd de prin se- colul al XY-lea, Africa a fost vizitată de un mare număr de ruşi. Aceştia au fost negustori, diplomaţi, geografi şi etnografi, botanişti şi zoologi, medici şi ingineri, In sfirşit pur şi simplu turişti. Rait arată ce au adus nou la studierea Africii invitaţii şi călătorii ruşi. L. D. Iablocikov, In articolul Noul şt vechiul In Africa (nr. 3), vorbeşte despre des- trămarea triburilor şi creşterea populaţiei orăşeneşti In Africa la sud de Sahara, arătind că In prezent Africa trăieşte o perioadă a schimbărilor revoluţionare şi crizelor. Sub ochii noştri, popoarele Africii au pornit pe- drumul progresului social şi s-au transformat In factor activ al istoriei mondiale. Marea cotitură istorică este condiţionată atlt de- schimbările petrecute In Africa Însăşi, cit şi de dezvoltarea contradicţiilor interne ale- sistemului colonialist. In nr. 3 este publicat articolul lui V. V. Voronov Thomas Paine — duşmanul războiu- lui şi colonialismului. Thomas Paine (1736 — 1809) este unul din marii democraţi ilu- minişti ai secolului al XVIII-lea ale cărui opere au influenţat mult asupra formării idei- lor burghezo-democratice. împreună cu Jef- ferson şi Franklin a pus bazele tradiţiei, revoluţionare şi democratice din istoria gln- dirii filozofice şi social-politice americane. Paine a fost unul dintre primii care şi-a ridicat glasul de protest împotriva războaielor co- loniale şi Înrobirii popoarelor Asiei şi Africii de către statele „civilizate”. El a fost pionie- rul luptei pentru eliberarea sclavilor, şi de aceea era In mod deosebit urlt de negustorii englezi de sclavi. Paine a supus unei critici aspre teoria „duşmanului natural”, teorie emisă la înce- putul dezvoltării capitalismului de către ideo- logii burgheziei şi care servea deja la justifi- carea politicii militariste agresive. Criticînd războaiele de cotropire şi propaglnd ideile- unei păci veşnice, Paine n-a fost însă un pa- cifist, deoarece el recunoştea, şi considera juste războaiele de eliberare şi revoluţionare- www.dacoromanica.ro 13 REVISTA REVISTELOR 1325. V. Kuteişcikova arată In nr. 6 care a fost Rolul lui Joşi Carlos Marialegni In dezvoltarea culturii naţionale din Peru. Au trecut trei decenii de cînd a murit talentatul fiu al po- porului peruvian, gînditor marxist în America latină. Opera sa constituie şi azi o puternică armă ideologică a popoarelor Americii latine In lupta lor de eliberare naţională. In articolul Vanini dans Ies sttcles (nr. 3), V. I. Rutenburg caracterizează viaţa şi opera marelui gtnditor italian Giulio Cesare Vanini. Fiind unul din ginditorii mari şi originali, el este mai puţin cunoscut decît Bruno sau Campanella, şi aceasta nu numai publicului cititor, dar şi multor oameni de ştiinţă. Cauza constă In faptul că despre viaţa şi moartea lui Vanini s-au păstrat foarte puţine materiale. Toate documentele referitoare la procesul lui Vanini au fost arse împreună cu el şi numai In Însemnările unor martori oculari a rămas descrierea acestui act tragic. De asemenea cî- teva observaţii de ordin autobiografic se găsesc In operele sale. La sflrşitul secolului al XlX-lea au fost publicate cîteva scrisori ale lui, descoperite în arhivele engleze. O altă cauză a misterului in jurul lui Vanini constă şi în complexitatea şi contradicţia aparentă a operei sale. In Rusia prerevoluţionară şi în perioada sovietică au fost publicate cîteva articole consacrate operei lui Vanini. Studierea operelor lui continuă şi azi. Literaturii popoarelor Orientului sovie- tic In secolul al XX-lea îşi consacră I. S. Bra- ghinslti studiul său (nr. 5). Hotarul dezvol- tării literare a popoarelor Orientului sovietic l-a constituit anul 1917. Niciodată pînă atunci legătura nemijlocită dintre literatură şi viaţă nu s-a manifestat şi realizat aşa de mult ca în anii revoluţiei şi construcţiei socialiste. Revoluţia din Octombrie a însemnat o coti- tură radicală în întreaga dezvoltare socială a popoarelor de la periferia orientală a Rusiei; din popoare coloniale şi asuprite, ele au devenit constructori cu drepturi egale ai vieţii noi. Viaţa nouă se năştea In chinurile războiului civil, dezorganizării postbelice, în- vingerii prejudecăţilor seculare. Intervenţia străină şi-a îndreptat primele lovituri tocmai asupra periferiei, străduindu-se s-o rupă de centrul revoluţionar. Transformările revolu- ţionare aici au durat mai mult. In aceastăi situaţie, rolul social al literaturii s-a reliefat în toată deplinătatea ei. Făcînd eforturi- pentru a căuta căi de dezvoltare adecvate- noi, ea a rămas întotdeauna revoluţionară) prin orientarea sa ideologică. Păstrînd spe- cificul şi tradiţiile naţionale, această literatură s-a revărsat într-un singur torent alături de literatura revoluţionară a celorlalte popoare- din Rusia eliberată. In timpul primei jumă- tăţi a secolului al XX-lea, literatura popoa- relor Orientului sovietic a străbătut o cale- care prin multe aminteşte dezvoltarea li- teraturii apusene în decurs de cîteva secole. Etapele luminismului, clasicismului, senti- mentalismului, romantismului şi realismului, chiar dacă nu s-au repetat în forma şi succe- siunea corespunzătoare, totuşi elementele lor s-au făcut cunoscute. Dezvoltarea literaturii popoarelor Orientului sovietic dovedeşte ne- temeinicia afirmaţiilor despre dezvoltarea literaturii după o schemă dinainte stabilită. Interesant este articolul Iui A. V. Gulîga, învăţătura lui Herder despre originea limba- jului (nr. 5), consacrat aportului marelui luminist german J. H. Herder la studierea genezei limbajului ca elementul principal în cultura omenească. In 1769 Herder a scris lucrarea Desprer originea limbajului, care a primit premiul Aca- demiei de Ştiinţe din Prusia. Herder leagă originea limbajului ' de dezvoltarea glndirii, de dezvoltarea societăţii şi culturii, dar nu reuşeşte să vadă forţa motrice a genezei lim- bajului, activitatea productivă a societăţii, munca. Această sarcină a fost rezolvată numai de marxism. Cu toate acestea, lucrarea lui- Herder a lăsat o urmă adîncă In istoria gîn- diril teoretice germane. Ea a avut o influenţă imensă asupra dezvoltării lingvistice. Z, M. Cernilovski publică un amplu ar- ticol, Originea şi esenţa stalului feudal polonez In literatura istorică-juridică poloneză (nr, 5). Studiul este scris cu ocazia aniversării unui mileniu de la întemeierea statului polonez. Deceniile al optulea şi al nouălea ale secolului www.dacoromanica.ro 1326 REVISTA REVISTELOR 14 al XVIII-lea, legate de larga mişcare reforma- toare, burgheză In esenţa sa, au generat o bogată literatură, al cărei obiect principal 11 constituie studierea cauzelor care au dus la apariţia statului polonez, a dreptului, a stărilor ţi a particularităţilor existenţei şi a dezvol- tării lor. Unul din primii autori polonezi căruia li aparţine opera Dreptul politic al poporului polonez (1790) a fost G. Kollontaj. O mare importanţă a avut-o şi activitatea ştiinţifică a istoricului şi activistului democrat polonez Joachim Lelevel, căruia literatura Înaintată şi democratică poloneză ii datoreşte cele mai bune tradiţii ale sale. O etapă importantă în dezvoltarea gindirii democratice In toate domeniile ştiinţelor sociale poloneze In se- colul al XlX-lea o constituie activitatea ma- relui democrat-revoluţionar E. Dembovski. La Începutul secolului al XX-lea, In legătură cu dezvoltarea mişcării revoluţionare muncitoreşti, In literatura istorică poloneză apar opere cu tendinţe de interpretare a is- toriei de pe poziţii marxiste. Primul reprezen- tant al istoriografiei marxiste a fost cunoscutul revoluţionar Julian Marchlevski. El şi tova- răşii lui, concentrlndu-şi atenţia către re- prezentarea veridică a situaţiei şi rolului poporului In istoria Poloniei, au continuat cauza lui Lelevel şi Dembovski. Ei sint promo- torii şi Întemeietorii istoriografiei contempo- rane poloneze In toate domeniile ei. Important este şi studiul lui G. L. Epis- koposov, Sociologia premarxistă despre rolul lehnicii tn viaţa societăţii (nr. 8). Explicaţia ştiinţifică a locului şi rolului tehnicii In viaţa socială este strlns legată de Înţelegerea mate- rialistă a istoriei. Marx şi Engels au arătat că producţia Începe o dată cu aplicarea teh- nicii, a uneltelor de muncă, acestea consti- tuind elementul cel mai important al forţelor de producţie. De aceea tehnica poate fi conside- rată ca punct de plecare al dezvoltării socie- tăţii, impulsul principal al transformărilor sociale. ' Sociologia premarxistă, deşi n-a dat re- zolvarea ştiinţifică problemei rolului social al tehnicii, a dat totuşi un ajutor Însemnat In elucidarea ei. Sociologia premarxistă s-a ocupat puţin de problema rolului tehnicii şi producţiei deoarece In ea predomina idealismul In forma lui tradiţională a apelării nemijlocite la con- ştiinţa sau voinţa omului, ori la spiritul ab-> solut ca principală cauză şi bază motrice a procesului istoric. De idealism a fost legată şi altă lipsă mare a sociologiei: reducerea istoriei la acti- vitatea marilor personalităţi. Doar ciţiva din reprezentanţii sociologiei premarxiste au acor- dat atenţie tehnicii ca factor important In viaţa societăţii şi au făcut primii paşi In această direcţie, fn care sint demne de relevat citeva aprecieri ale ginditorilor antici. Interesul so- ciologilor premarxişti faţă de problemele teh- nicii a Început să crească o dată cu apariţia relaţiilor capitaliste, care au generat marile descoperiri tehnice-ştiinţifice şi dezvoltarea intensivă a forţelor de producţie, apariţie care s-a desăvîrşit prin revoluţia tehnică ge- nerală, Împreună cu toate consecinţele sale sociale. Ideologii burgheziei In ascensiune apărau prin toate mijloacele progresul tehnic- ştiinţific şi dezvoltarea industriei (Bacon, Turgot, Condorcet, Rousseau, Hegel). Printre sociologii premarxişti care s-au ocupat de pro- blemele tehnicii trebuie amintiţi socialiştii utopişti, predecesorii nemijlociţi ai socialis- mului ştiinţific. Saint-Simon şi Fourier au Încercat să lege idealnrile lor socialiste de dezvoltarea producţiei, de nevoile noii teh- nici industriale. Un aport preţios In cerce- tarea rolului social al tehnicii l-au avut şi revoluţionarii democraţi ruşi din secolul al XlX-lea, In special Cerntşevski şi Pisarev. Insă chiar şi cei mai Înaintaţi sociologi premarxişti n-au putut să treacă peste În- ţelegerea idealistă a istoriei, văzlnd In idei, In succesele raţiunii, cauza determinantă, de- finitivă a dezvoltării societăţii şi tehnicii. Articolul Despre ctieva teorii „tehnologice" ale progresului social este semnat de N. I. Osinova (nr. 4). In ştiinţele sociale de peste hotare este foarte dezbătută teza despre „transformarea" regimului capitalist. Mulţi savanţi de seamă consideră că capitalis- mul este tn stare „In mod automat” să treacă www.dacaromamca.ro 15 REVIST4 REVISTELOR 1327 nemijlocit la socialism sau să se transforme Intr-un regim „de trecere” prin schimbarea „spontană” a relaţiilor de producţie capita- liste. Tehnica timpurilor noastre este decla- rată drept mijlocul miraculos cu ajutorul •căruia regimul capitalist trebuie să se trans- forme In „societatea armoniei intereselor sociale”. Adepţii renovării „tehnologice” a •capitalismului slnt ideologii Internaţionalei ■socialiste. Reprezentanţii curentului determinismu- lui tehnologic propovăduiesc teza despre pri- matul tehnicii asupra economiei şi politicii, socotind tehnica drept forţa motrice a istoriei. In prezent, teoreticienii social-democraţiei •dezbat două teorii, al căror punct de plecare 11 constituie teza despre primatul tehnicii asupra tuturor celorlalte categorii social-eco- inomice. Aceste teorii slnt: teoria „societăţii •directorilor" şi teoria celei de-a „doua revoluţii Industriale”. In concepţia teoriei „societăţii directo- rilor”, principalul constă In teza că dezvol- tarea tehnicii in secolul al XX-lea a dus la formarea unei noi clase dominante, clasa „ierarhiei de producţie". La baza acestei teorii stă afirmaţia că succesele tehnicii In ultimele decenii — automatizarea, electronica, folosirea energiei atomice — au schimbat in mod radical structura Întreprinderilor. De .aceea majoritatea teoreticienilor social-de- •mocraţi susţin ideea că progresul tehnic creează un nou „regim ierarhic" in care relaţiile de proprietate, adică relaţiile de producţie capi- taliste, de clasă, ar dispare in mare măsură, iar locul lor l-ar ocupa relaţiile diviziunii tehnice =a muncii. Cealaltă teorie, teoria despre „a doua re- voluţie industrială” a Început să fie dezbătută Încă din 1955 la congresele partidelor so- cialiste din Austria, Marea Britanie, Suedia, Germania occidentală şi din alte ţări. Con- form acestei teorii, capitalismul este capabil Încă să dezvolte forţele de producţie, şi de aceea nu trecerea la socialism, ci progresul tehnic va izbăvi lumea de sărăcie, crize, răz- boaie şi şomaj. Rădăcinile filozofice ale acestor teorii provin din teoriile burgheze despre progresul tehnic. Folosirea concepţiilor tehnocraţilor, care pretind in mod arogant „conducerea societăţii”, constituie o mărturie evidentă a sărăcirii arsenalului ideologic al social-demo- craţilor care au părăsit poziţiile marxist-leni- niste şi au trecut pe poziţiile concepţiilor burgheze despre societate şi progres tehnic, concepţii infirmate de viaţa practică. Foarte interesante slnt rubricile Din is- toria relaţiilor culturale internaţionale şi Monu- mente ale culturii mondiale, in care slnt pu- blicate date foarte interesante despre legătu- rile culturale dintre popoarele europene şi celelalte popoare, dintre U.R.S.S. şi alte sta- te, precum şi despre diferite monumente de artă, cultură şi diferite civilizaţii. La rubrica „Cronică” se dau date despre diferite manifestări culturale, congrese pe plan mondial. „Revista istoriei culturii mon- diale", prin varietatea materialelor publicate şi prin problemele puse, constituie un preţios ajutor pentru cercetătorii culturii mondiale. V. Aspro iu «The English historical review”, Londra, Ed. Longmans, voi. LXXV, nr. 294—297/1960, 768 p. La fel ca şi In alţi ani, şi pe anul 1960 „Revista engleză de istorie” are !n sumarul •ci articole privind mai mult istoria instituţiilor evului mediu englez. Istoria social-economică, cu unele excepţii, e din nou lăsată la o parte, deşi această istorie se prezintă, mai ales in Anglia, sub aspecte deosebit de bogate şi complexe. De asemenea şt istoria luptei de clasă e aproape total ignorată, cu excepţia unui articol semnat de istoricul polonez 14 - e. 3335 www.dacaromamca.ro 1328 REVISTA REVISTELOR ÎS H. Zins de la Universitatea din Lublin, tra- tlnd despre influenţa reformei In nordul Poloniei. Dintre articolele publicate in numerele revistei pe 1960, reţinem două care se ocupă de evul mediu englez din secolele XI —XII: C. Waren Hollister, The Significance of Scutage Rates in Elevenlh — and Twelfth — Century England (însemnătatea taxelor de scutaj din secolele XI — XII din Anglia), nr. 297, p. 577—588, şi Reginald Lennard, The Composilion of Demesne Plough — Teams in Twelflh-Century England (Compoziţia ate- lajelor de pluguri ale domeniului in Anglia secolului XII), nr. 295, p. 193-207. In primul articol, C. Waren Hollister Îşi propune să adincească şi să lămurească unele concluzii stabilite cu ani in urmă de John Horace Round în cartea sa Feudal England. E vorba de problema raportului dintre salariul zilnic al unui cavaler, serviciul Înarmat anual datorat de acesta şi mărimea aşa-numitei taxe de scutaj. Ce anume era taxa de scutaj ? Aceasta era o taxă care se plătea atunci cind obligaţia serviciului militar era transformată in bani. Ea reprezenta remuneraţia unui cavaler pentru cele 40 de zile obişnuite de serviciu militar, remuneraţie care in timp de război se mărea. Autorul analizează pe bază de cifre diferitele forme ale taxei de scutaj in secolele XI — XII. Spre sfirşitul secolului al Xll-lea, taxa de scutaj s-a transformat. Regele, avînd nevoie de trupe mai numeroase pentru acţiunile sale militare, a Început să angajeze aşa-zişi ca- valeri mercenari. Atunci s-a introdus o nouă taxă „pro servicio”, cu care coroana acoperea salarizarea cavalerilor mercenari. Autorul arată că, spre deosebire de taxa de scutaj această nouă taxă era fixată arbitrar şi era considerabil mai mare declt taxa de scutaj. In sfirşit, in secolul al XlII-lea, acest sistem de taxe percepute in scbimbul serviciului militar a pierdut semnificaţia sa originală, devenind un expedient folosit de coroană pentru a-şi Înmulţi veniturile. Din larga răs- pindire a acestui sistem de convertire in bani a obligaţiei serviciului militar, autorul trage concluzia că in Anglia secolelor XI—XII era o intensă circulaţie monetară, necunos- cută in alte părţi din nordul Europei. Care anume erau procesele economice determinincE existenţa unor cantităţi mai mari de monedă,, autorul nu o spune, lăslnd astfel incompletă) analiza acestui interesant fenomen. In sfirşit mai trebuie reţinută şi sublinierea faptului că acest sistem al transformării in bani a servi- ciului militar datează dinainte de cucerirea normandă. Normanzii l-au preluat şi dez- voltat, fapt care dovedeşte caracterul de con- tinuitate al unora din instituţiile feudale ale Angliei. De un mare interes pentru cunoaşterea organizării domeniului feudal englez şi a dez- voltării agriculturii pe acest domeniu e ar- ticolul amintit mai sus al lui R. Lennard tratind despre compoziţia atelajelor de- plug in secolul al Xll-lea in cadrul gospodăriei diferiţilor seniori. După datele deja cunoscute,, in secolele XII — XIII atelajele de plug: aveau in jur de 8 boi. în articolul său,. R. Lennard caută să completeze informaţia) privind această problemă cu o serie de noi date din secolul al Xll-lea. El sintetizează re- zultatul cercetărilor sale in două tabele. în primul arată cum se prezentau in comitate, diferitele categorii de atelaje de 6, 8 sau IO boi, iar In al doilea numărul de boi de jug pe diferite domenii, număr care ajunge- pină la 24, 32, 48, iar in unele părţi, ca la Isleworth din Middlesex, pină la 80 de boi, toţi grupaţi in atelaje de plug. în afara atela- jelor cu boi erau şi atelaje cu cai, grupind de la 2 pină la 6 cai, precum şi atelaje com- binate, de exemplu ca la Little Wigborough din Essex, 4 boi cu 6 cai. în afara boilor şi cailor de jug, autorul dă date şi asupra altor categorii de animale existente pe domeniu: vaci, oi, capre, porci, precum şi asupra albină- ritului, în legătură cu numărul cresclnd de- vite de muncă, documentele diferitelor do- menii pomenesc şi de creşterea suprafeţelor afectate păşunatului. Concluzia care se des- prinde din numeroasele date numerice privind atelajele de plug de pe diferitele domenii e că, in secolul al Xll-lea, agricultura luase ini www.dacaromamca.ro 17 REVISTA REVISTELOR 1329 Anglia un mare avlnt. Despre acest avlnt şi informaţii In legătură cu el nu se vorbeşte tn articol. De asemenea nu se spune nimic nici despre condiţia socială a celor care lucrau cu aceste atelaje, dacă erau argaţi sau şerbi. Articolul, conţinlnd Intr-adevăr date de mare interes, apare astfel foarte limitat ca problematică, privîndu-ne de o imagine mai completă asupra domeniului feudal en- glez din secolul al XH-lea. Pentru istoria secolului al XV-lea englez avem studiul lui G. L. Harriss, The Struggle for Calais : An Aspect of the Rioalrg belween Lancaster and York (Lupta pentru Calais : un aspect al rivalităţii dintre Lancaster şi York), nr. 294, p. 30 — 53. Autorul tratează perioada 1450 — 1460, marcată prin lupta dintre cele două familii rivale, Lancaster şi York, pentru a-şi asigura stăpînirea oraşului Calais. în această luptă protagoniştii erau Richard, puternicul duce de York, ajuns pro- tector al regatului din cauza slăbiciunii min- tale a lui Henric al Vl-lea, regele lancasterian şi ducele de Somerset, comandantul garni- zoanei Calais, partizan al familiei Lancaster. Richard urmărea să obţină căpitănia Calais pentru unul din prietenii săi, contele de War- wick, cel care va fi supranumit mai tîrziu „făcătorul de regi”. Care este motivul pentru care cele două familii rivale Îşi disputau cu atlta Înverşunare căpitănia Calais? Autorul arată că garnizoana oraşului Calais consti- tuia cea mai puternică trupă permanentă din serviciul coroanei şi astfel comanda ei de către un partizan al ducelui de York În- semna pentru acesta asigurarea unui solid contingent de soldaţi de profesie şi a unei cetăţi puternice, de unde putea exercita presiuni asupra curţii lancasteriene. Dar loialitatea soldaţilor garnizoanei Calais tre- buia cumpărată, Intruclt ei erau mer- cenari. Aceasta se făcea prin măriri sub- stanţiale ale lefilor, pentru care Insă York nu prea avea bani. în acest caz, un alt factor care complica problema stăplnirii Calais-ului era Compania negustorilor de la Staple, inte- resată ca in regiunea Calais să nu aibă loc ciocniri armate, de pe urma cărora ar fi avut de suferit comerţul de lină cu Flandra. La ei se va adresa ducele de York pentru sub- venţiile necesare plăţii garnizoanei, a cărei loialitate faţă de el Însemna linişte şi stabili- tate in regiunea Calais. Dat fiind noutatea aspectului desprins de G. L. Harriss din lupta dintre familiile de York şi de Lancaster, con- siderăm că cercetarea istoriei războiului „Celor două roze” ar putea fi adincită In noua di- recţie, pentru a vedea şi alte implicaţii eco- nomice ale acestei lupte, privită mai mult din punct de vedere al aspectului ei pur politic. în legătură cu istoria dinastiei Tudor articolul lui G. P. Elton, Henrg VIII’s Act of Proclamations (Legea proclamaţiilor a lui Henric al VHI-lea), nr. 295, p.2t)8 — 222. în acest articol, G. P. Elton combate o teorie mai veche a lui E. R.Adair care susţinea că legea proclamaţiilor promulgată de Henric al Vllf-lea in 1539 ar fi avut ca obiectiv introducerea despotismului In An- glia. După ce face analiza legii, autorul o caracterizează ca pe o Încercare de a Întări prerogativele regale, însă In limita autorităţii parlamentului. Cu toate acestea, legea a trecut cu destulă dificultate prin cele două camere — a lorzilor şi a comunelor — şi a trebuit să fie modificată In unele locuri. în general această controversă surdă Intre rege şi parla- ment asupra textului legii proclamaţiilor e tratată destul de confuz de autor, care În- cearcă să motiveze oarecum lipsa sa de cla- ritate prin textul destul de puţin explicit al izvoarelor. într-un loc însă G. P. Elton arală că grija parlamentului era ca regele să nu guverneze prin simple ordonanţe şi să taxeze fără avizul celor două camere. Autorul poate reuşea să lămurească mai bine controversa dintre rege şi parlament dacă ar fi analizat mai aprofundat forţele sociale şi politice din Anglia acelor vremi şi obiectivele la care ţin- teau aceste forţe. Nu trebuie uitat că ne găsim In perioada pătrunderii reformei In Anglia, perioadă In care Împrejurările economice, politice şi sociale erau deosebit de complexe. Pentru secolul al XVI-lea, aşa cum ară- tăm la început, revista publică studiul is- toricului polon H. Zins, The Political and www.dacaromamca.ro 1330 REVISTA REVISTELOR 18 Social Background of The Earlg Reformation in Ermeland (Baza politică şi socială a reformei timpurii in Ermeland), nr. 297, p, 589-600, Ermeland, sau Warmia în limba polonă, era un teritoriu la vest de Prusia, care in perioada timpurie a istoriei Poloniei a fost, la fel ca Prusia, cimp de expansiune şi de colonizare a cavalerilor teutoni, aduşi in aceste locuri in prima jumătate a secolului al XlII-lea de regii poloni. La Începutul seco- lului al XVI-lea, ordinul teutonic incă Încerca să reţină Warmia printre posesiunile sale. între ■ timp reforma a Început să pătrundă şi prin aceste locuri. H. Zins arată că lutera- nismul a accentuat conflictele sociale deja existente in oraşe intre clasele de jos şi cor- poraţiile, devenite tot mai Închise, ale patri- ciatului negustoresc. Răscoale izbucnesc la Oanzig, Torun şi Elbing in Prusia ducală, iar Ideile radicale ale lui Thomas Mtinzer au un mare ecou in timpul răscoalei ţără- neşti izbucnite in septembrie 1525 in aceeaşi provincie. Toate acestea au influenţat stările de lucruri din Ermeland. Acolo exista Încă dinainte un teren bine pregătit pentru erezii şi pentru luptele sociale legate de ele. Astfel marea răscoală ţărănească care a frămintat acest ţinut in anii 1440—1442 era in legătură cu ideile husite. în timpul reformei insă evenimentele au evoluat in Ermeland intr-un mod ceva mai deosebit declt cu un secol Îna- inte. Ţărănimea, greu lovită de războiul po- lono-teuton din 1519 — 1521, a beneficiat de unele concesii temporare şi diversioniste din partea lui Ferber, episcopul de Ermeland, care urmărea să aibă linişte In dioceza sa şi să asigure totodată mina de lucru pentru domeniile bisericii şi ale seniorilor laici. Această reducere temporară a obligaţiilor feudale explică, după H. Zins, atitudinea pasivă a ţăranilor in timpul răscoalei ţărăneşti din Prusia ducală, ca şi faţă de reformă. Liniştea relativă din Ermeland a permis episcopului Ferber să mobilizeze pe seniorii polonezi din dioceza sa Împotriva răscoalelor din ţinutul vecin, Samland, pentru a Împiedica Întinderea acestora in ţinutul aflat sub jurisdicţia sa. Oraşele din Ermeland insă n-au fost liniş- tite ; la fel ca cele din Prusia au fost şi ele agitate de numeroase răscoale izbucnite sub influenţa pătrunderii ideilor reformei, în sflrşit, autorul arată că situaţia social-eco* nomică a Eimelandului se complica şi cu o serie de dificultăţi politice apărute in condi- ţiile destrămării ordinului teutonic şi ale ridicării unui nou stat in Prusia, sub Albert de Hohenzollern, care revendica alipirea Ermelandului la posesiunile sale. Politica expansionistă a noului stat era urmărită cu atenţie de regatul feudal polon, care la rin- dul său, căuta să-şi consolideze puterea In Pomerania şi in acelaşi timp urmărea să împiedice pătrunderea reformei pe terito- riul său. Istoria constituţională mai veche a Angliei are consacrată o rubrică specială intitulată: English Constituţional Doctrines from the Fifteenth Centurg lo the Seventeenth (Doctrinele constituţionale engleze din se- colul al XV-lea pînă în secolul al XVII-lea). Rubrica cuprinde două materiale: English Constituţional Theories from Sir John Fortes- cue lo Sir John Eliot (Teoriile constituţio- nale de la Sir John Fortescue la Sir John Eliot), semnat de R. W. K. Hinton in nr. 296, p. 410—425, şi The Theorg of Mixed Monarchg under Charles I and After (Teoria monarhiei mixte sub Carol I şi după el), semnat de Corinne Gomstock Weston, tot in nr. 296, p. 426-443. în primul material, R. W. K, Hinton trece în revistă teoriile lui John Fortescue, Thomas Smith, Edward Coke, John Davies, John Eliot, teorii care In general susţineau o prioritate mai mult sau mai puţin pronun- ţată a parlamentului faţă de rege. în al doilea material, C. C, Weston arată că plnă in 1640 Carol I Stuart a căutat să-şi aroge la elaborarea legilor aceleaşi atribute ca cele două Camere ale parlamentului. De aceea el a respins, Îndată ce i-au fost prezentate, „cele nouăsprezece propoziţii”, care făceau din parlament -forul suprem al statului, în 1660, după restaurarea Stuarţilor, Carol al II-lea a căutat să reia politica tatălui său www.dacaromamca.ro 19 REVISTA REVISTELOR 1331 de consolidare a poziţiei monarhului faţă de parlament. In general, cele două materiale se limi- tează la o istorie pur juridică a doctrinelor constituţionale engleze. Autorii nu ne dau nici o analiză a cauzelor social-economice care au determinat evoluţia teoriilor consti- tuţionale din Anglia. Nu ni se arată care anume clase erau interesate in limitarea pu- terii regale şi care căutau să consolideze această putere. Mai ales in articolul semnat de C. C. Weston ne-am fi aşteptat la o cerce- tare mai aprofundată a împrejurărilor care au determinat conflictul ireconciliabil, dintre rege şi parlament, conflict care a deschis calea izbucnirii revoluţiei burgheze din An- glia. Ambele materiale suferă de aceeaşi lacună metodologică caracteristică istorio- grafiei burgheze; autorii lor rup istoria supra- structurii de istoria bazei economice, care generează şi contribuie Ia dezvoltarea supra- structurii. In legătura cu istoria expansiunii mari- time a Angliei avem articolul semnat de Olive Anderson, The Establishment of Bri- tish Supremacy at Sea and the Exchanqe of Naval Prisoners of War, 1689—1783 (Stabi- lirea supremaţiei engleze pe mare şi schimbul de prizonieri de război 1689—1783), nr. 294, p. 77-89. Autorul arată că în secolul al XVIII-lea principalul adversar al Angliei în lupta sa pentru supremaţia mărilor şi crearea unui mare imperiu colonial era Franţa şi, alături de ea, într-o mai mică măsură Spania şi Olanda. Una din problemele cele mai difi- cile care se puneau statelor maritime aflate în război era aceea a recuperării personalului naval luat prizonier. Această operaţie se făcea în două feluri : fie beligeranţii schimbau prizonier cu prizonier, fie făceau schimb global cu toţi prizonierii. Schimbul global era însă dezavantajos pentru statul care de- ţinea prizonieri mai puţini. De aceea cel mai folosit era schimbul individual. Tot în le- gătură cu problema recuperării personalului naval luat prizonier, autorul subliniază ma- rile greutăţi prin care treceau flotele statelor care aveau mulţi oameni în captivitate. Aşa, de exemplu, s-a întlmplat cu flota franceză la un moment dat, cînd avea 20 000 de oa- meni prizonieri în Anglia, faţă de numai 3 000 de prizonieri englezi deţinuţi în Franţa. Aceasta impunea noi şi considerabile eforturi financiare pentru a recruta şi a instrui noi echipaje. De aceea, în încercarea de a de- greva bugetele lor de război de noi cheltuieli, principalele state maritime recurgeau la sis- temul schimbului de prizonieri. Ca şi în anii trecuţi, revista are o serie de materiale privitoare la istoria electorală a Angliei. In articolul intitulat The Middl- esex Electors of 1768—1769 (Alegătorii din Middlesex în 1768 — 1769), semnat de George Rudă, în nr. 297, p. 601 — 617, autorul în- cearcă să facă istoricul agitatelor alegeri din 1768 — 1769 într-unul din cele mai importante comitate ale Angliei. G. Rudă dă şi tabele din care se vede numărul şi distribuţia votu- rilor la fiecare candidat, precum şi starea materială a alegătorilor, din care mai mult de jumătate aveau venituri sub 10 lire anual. Autorul arată că voturile celor săraci mergeau în marea lor majoritate spre candidatul mai radical, în vreme ce voturile alegătorilor bogaţi erau pentru candidatul mai conservator. Se mai dau apoi o serie de amănunte asupra diferitelor operaţii de tehnică electorală, amănunte a căror expunere putea fi mai scurtă, mai sintetică. Articolul ar fi fost mai interesant dacă autorul ar fi analizat ati- tudinea politică a diferitelor grupuri de ale- • gători In funcţie de situaţia lor social-eco- nomică şi de programul expus de candidatul care le cerea voturile. Tot în nr. 297 al revistei, la p. 618 — 630, c un alt studiu de istorie electorală, semnat de E. Anthony-Smith, Bribery and Dixfran- chisemenl: Wallingford Elections, 1820 — . 1832 (Corupţie şi lipsa dreptului de vot la alegerile din Wallingford, 1820 — 1832). în acest articol, autorul reia problema corupţiei electorale şi a burgurilor „putrede”, care a agitat atlt de mult Anglia la începutul seco- lului trecut. Astfel Wallingford e prezentat www.dacaromamca.ro 1332 REVISTA REVISTELOR 20 de E. A. Smith ca un burg cu numai 250 de electori, printre care corupţia a fost lege mulţi ani la rind. La Wallingford preţul unui vot ajunsese la 20 de lire sterline. Dar in afară de Wallingford erau şi alte burguri tot aşa de corupte. Autorul citează un asemenea burg, East Retford, unde o comisie de an- chetă din 1826 a constatat că din 104 alegători numai 6 au rezistat Încercărilor de corupţie electorală. La fel ca autorul articolului sem- nalat mai Înainte, şi E. A. Smith se ocupă numai de istoria aspectului formal al siste- mului electoral viciat de la Începutul seco- lului al XlX-lea. Ar fi fost de dorit ca autorul să fi arătat care anume erau forţele politice şi sociale cărora le convenea menţinerea co- rupţiei electorale şi a sistemului burgurilor ,,putrede”, sistem care avea drept principală consecinţă lipsirea de drepturi electorale a păturilor largi ale populaţiei. Ar fi reieşit de aici de ce clasa dominantă din Anglia căuta să ţină departe de urne masele populare. In condiţiile dezvoltării capitalismului englez şi ale creşterii populaţiei in noile oraşe indus- triale, purificarea sistemului electoral şi lăr- girea dreptului de vot ar fi deschis drum proletariatului in viaţa politică. Acest fapt trezea teama marii burghezii şi aristocraţiei engleze, care Încerca, cu ajutorul unui sistem electoral învechit şi corupt, să-şi păstreze intacte poziţiile economice şi politice. în ce priveşte istoria relaţiilor externe, Înregistrăm la rubrica de note şi documente un material semnat de C. J. Bartlett, Claren- don, The Foreign Office and the Hohenzollern Candidature, 1868 — 1870 (Clarendon, minis- terul de externe şi candidatura Hohenzollern, 1868-1870), nr. 295, p. 276-284. în nota sa, C. J. Bartlett se ocupă de atitudinea gu- vernului englez faţă de candidatura lui Leo- pold de Hohenzollern la tronul Spaniei. Au- torul arată că prin activitatea diplomatică a lui Clarendon guvernul englez a căutat să prevină izbucnirea conflictului armat dintre Franţa şi Prusia ca urmare a candidaturii germane la tronul Spaniei. Autorul dă o serie de detalii asupra acţiunilor Foreign Office- ului, fără insă a arăta care era mobilul acestor acţiuni. Intervenind in conflictul franco- prusac, Anglia nu făcea decît să apere politica sa de menţinere a echilibrului pe continentul european. Creşterea puterii unui stat in detri- mentul altuia, aşa cum se va tntimpla după războiul franco-prusac, constituia o serioasă ameninţare pentru politica guvernului englez, într-un asemenea caz, Anglia nu mai era singur arbitru al politicii mondiale şi astfel intimpina serioase dificultăţi in expansiunea sa imperialistă. Despre atare dificultăţi tra- tează studiul semnat de D, R. Gillard, Salis- bury’s African Policy and the Heligoland Offer of 1890 (Politica africană a lui Salis- bury şi cedarea Helgolandului), nr. 297, p. 631—653. După proclamarea imperiului german, Anglia a Început să se lovească in expansiunea sa pe continentul african de pre- tenţiile noului stat imperialist. Pentru a stăvili aceste pretenţii, Salisbury a Încercat să Încheie un tîrg, specific de altfel statelor imperialiste. A oferit Germaniei insula Hel- goland, cerlndu-i in schimb să oprească ex- pansiunea sa in Uganda şi in regiunea izvoa- relor Nilului. Bineînţeles că acest schimb n-a pus capăt contradicţiilor dintre cele două state imperialiste, şi stăpinirea continentului african cu imensele lui bogăţii a fost o cauză, nu dintre cele mai mici, care au dus la izbuc- nirea primului război mondial. La rubrica de note şi documente a re- vistei, in aiară de materialul semnat de C. J. Bartlett, mai desprindem o notă semnată de P. Chaplais asupra sigiliilor şi diplomelor lui Hehric I, The Seals and Original Charlers of Henry 1 (Sigiliile şi diplomele originale ale lui Henric I), nr. 295, p. 260 — 275, o prezentare destul de interesantă a condicii de socoteli a unei gospodării senioriale de Melvin J. Tucker, Household accounts 1490-1491 of John de Vere, earl of Oxford (Socotelile gospodăriei din 1490 — 1491 ale lui John de Vere, conte de Oxford), nr. 296, p. 468—474 şi o notă privind tulburările marilor feudali din Anglia in timpul domniei lui Ştefan I. King Stephen and the Earl of Chester reoised (Relaţiile dintre Ştefan şi contele de Chester www.dacaromamca.ro 21 REVISTA REVISTELOR 1333 Intr-o nouă lumină), nr. 297, p. 654—660, de R.H.C. Davis. Foarte bogată ca număr de titluri prezen- tate e rubrica de recenzii şi note bibliografice. In general la această rubrică se prezintă lu- crările istoriografiei burgheze occidentale. Istoriografia marxistă, attt cea din lagărul socialist cit şi cea din lagărul capitalist, •ocupă un loc foarte mic la această rubrică. Relativ la operele istorice marxiste din lagărul socialist reţinem recenzia foarte tirzie {cartea a apărut in 1946) a volumului I a operei lui B. D. Grekov, Ţăranii In Rusia. Recenzia e semnată de Olga Crisp, In nr. 297, p. 667—669, şi e făcută pe baza lecturii traducerii germane a cărţii in R.D.G. Recen- zenta subliniază marea erudiţie a autorului, remarcabilele sale cunoştinţe filologice şi măiestria sa in folosirea documentelor şi a ultimelor rezultate ale descoperirilor arheo- logiei sovietice, toate acestea fiind elemente •care au contribuit la elaborarea unei opere istorice monumentale. Pentru istoriografia marxistă din ţările •capitaliste, semnalăm recenzia cărţii istoricului marxist francez Albert Soboul, Les sans- culolles parisiens en l’an II: mouvement po- pulaire el gouvernement reuolutionnaire, 2 juin 1793 — 9 Thermidor an II, Paris, 1958, In nr. 295, p. 315—318, sub semnătura lui G. Rudă. Recenzentul relevă că originalitatea cărţii lui Soboul constă în tratarea cu o deo- sebită erudiţie a ideilor şi activităţilor unui singur grup social, cel mai combativ şi mai credincios ideilor revoluţiei. în ce priveşte istoriografia burgheză, Răşini recenzii apologetice pentru lucrări consacrate imperialismului britanic, ca Eco- nomic Elements in the Pax Brilannica, Londra, 1959, de Albert H. Imlah, In nr. 297, p. 701 — 703. sau Cambridge Hislory of the British Empire, voi. III, Cambridge, 1959, In nr. 296, p. 502 — 505, recenzii care slnt o mărturie pentru orientarea conservatoare şi retro- gradă a multora din colaboratorii revistei, în rest, celelalte recenzii şi note bibliografice se ocupă mai mult de lucrările consacrate istoriei politice şi istoriei instituţiilor, dtnd o foarte mică atenţie lucrărilor cu caracter social-economic. în general, şi pe anul 1960 „Revista engleză de istorie” are acelaşi caracter de factologie — adeseori foarte măruntă — ca şi In anii trecuţi. Diferitele fapte istorice slnt tratate doar la suprafaţă, fără ca autorii diferitelor studii să caute să determine şi să analizeze adevăratele lor cauze. Istoria social-economică a Angliei, attt de bogată şi de complexă, e In cea mai mare parte igno- rată, excepţie făclnd doar articolul lui R. Len- nard. De asemenea lupta de clasă nu apare declt In articolul unui istoric străin, H. Zins. în felul acesta, autorii semnatari ai diferitelor articole publicate de „Revista engleză de istorie" In 1960 nu fac altceva declt să urmeze linia conservatoare care caracterizează pe cei mai mulţi din reprezentanţii istoriografiei burgheze contemporane ; relevlndu-se In acelaşi timp clteva articole In care autorii se apropie de poziţiile materialismului istoric. S. Columbeanu www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro Inse m n a R I ISTORIA ROMÎNIEI I. BARNEA, Descoperiri arheologice din epoca feudală la Mangalia, în „Materiale şi cercetări arheologice”, 1959, VI, p. 903-910 + 4 fig. Vechiul oraş grecesc Mangalia a trecut In feudalismul timpuriu prin aceleaşi etape ca şi celelalte aşezări şi cetăţi dobrogene. Urmele de cultură .materială din secolele IV—VI vădesc existenţa unei vieţi active, de oarecare strălucire, judecind după fragmentele arhi- tectonice aflate aci. Apoi, urmele arheo- logice dispar la sfirşitul secolului al Vl-lea, pentru ca să reapară în secolele X-XI. Auto- rul prezintă cîteva obiecte: o oală, trei amfore de import şi cîteva monede, care do- vedesc că in acest centru, ca şi la Garvăn, Capidava etc., s-a reluat în secolele X—XI legătura cu lumea bizantină. Aceste mărturii sînt deosebit de importante, probînd reîn- vierea acestui centru mai înainte cu două veacuri de apariţia lui în izvoarele şi hăr- ţile maritime care s-au ocupat de coasta Mării Negre. C. N. M. M. ZALÎŞKIN, Ilojiumuna neumpajiu- mema npaeau^ux npyeoe PyMunuu 0 1875—1876, în «BecTHHK MocKOBCKoro YHHBepcHTeTa», 1957, nr. 3, p. 27—78. Istoricul sovietic M. M. Zalîşkin, cerce- tător asiduu al problemelor de istorie a Ro- mîniei privind deceniul al S-lea al secolului trecut şi bun cunoscător al acestei perioade, publică un studiu interesant consacrat poli- ticii de neutralitate a guvernului romin în anii 1875 — 1876. în cadrul acestui articol, el are mai multe pagini de expunere consis- tentă, consacrate unor probleme importante de istorie a ţării noastre, cum sînt: frămîn- tările şi lupta ţărănimii, mişcarea muncito- rească, apariţia cercurilor revoluţionare ctc. Folosind o bibliografie bogată, în cea mai mare parte în limba romînâ (în primul rind Documente privind istoria Romtniei. Războiul pentru independenţă . . .), completînd-o cu unele date noi din arhivele sovietice, M. M. Zalîşkin aduce o contribuţie personală clari- ficînd o serie de aspecte ale problemei, abor- date. Articolul este axat pe ideea că politica de neutralitate adoptată de cercurile guver- nante din Romînia în vremea luptei din 1875 — 1876 a popoarelor din Balcani împo- triva jugului otoman era în fond contrară intereselor naţionale şi apăra doar interesele claselor exploatatoare. Analizînd situaţia politică internaţio- nală (p. 49—60), autorul înfăţişează motivele pentru care Anglia, Austro-Ungaria, în oare- care măsură Germania, şi de asemenea Franţa cereau ca Romînia să rămînă neutră. Neutra- litatea Romîniei menţinea statuquo-ul în Balcani, adică menţinea stăpînirea Imperiului otoman. Independenţa Romîniei şi a Serbiei ar fi constituit un prim pas spre destrămarea Imperiului otoman în Europa (p. 52). Starea de vasalitate a Romîniei era în interesul capi- taliştilor străini, care-şi consolidaseră pozi- ţiile în economia ţării, datorită tocmai vasa- lităţii. Politica de neutralitate dusă de cercu- www.dacoromanica.ro 1336 ÎNSEMNĂRI 2 rile guvernante ale Romtniei, prin care erau izolate răscoalele slavilor din Balcani, a fost impusă de puterile străine. Dar neutra- litatea convenea boierimii deoarece aceasta işi putea satisface interesele economice de bază In cadrul autonomiei acordate Romlniei prin tratatul de la Paris din 1856. Cea mai mare parte a burgheziei romlne, fiind legată ■de capitalul străin, precum şi de boierime prin exploatarea ţărănimii, prefera menţinerea ■dependenţei. Această apropiere a intereselor economice a dus la colaborarea politică dintre ■cele două clase exploatatoare şi la consolidarea coaliţiei burghezo-moşiereşti, pentru a putea domina masele populare. Avlntul unei largi mişcări împotriva dominaţiei otomane putea uşor să se transforme Intr-o răscoală a maselor exploatate de la oraşe şi sate împotriva opre- siunii interne. Situaţia politică internă se caracterizează In această vreme prin ascuţirea contradicţiilor de clasă, care au avut drept urmare intensificarea nemulţumirilor ţără- neşti (p. 39 — 43). De aceea atlt partidul conservator, cit şi cel liberal au avut ca punct central al politicii externe neutralitatea. în schimb, masele populare din Romlnia au privit cu multă simpatie mişcarea de eli- berare din sudul Dunării şi erau pantru o politică de luptă activă împotriva Turciei. Ele sprijineau lupta revoluţionarilor bulgari, manifestau simpatii faţă de Serbia — aflată In luptă cu Turcia —, organizau cete de vo- luntari etc. Pentru eliberare era şi acea parte a burgheziei legată de industrie, dar ea preco- niza calea tratativelor şi nu calea luptei co- mune alături de popoarele balcanice. Unii ■oameni politici burghezi, progresişti, In apa- renţă adepţi ai politicii majorităţii guverna- mentale, au sprijinit in realitate lupta popoa- relor din balcani, au fost Împotriva politicii condamnabile de „strictă neutralitate”. Re- prezentantului acestui curent, M. Kogălni- ceanu, şi activităţii lui, autorul li consacră un spaţiu mai mare In studiul său (p. 63 — 69). De asemenea el caracterizează rolul negativ politic al lui L. Catargiu (p. 60—63). Atlt partidul conservator, cit şi cel liberal au urmat politica de menţinere a neutralităţii, cu deosebirea că liberalii cău- tau să obţină de la puterile occidentale unele concesii politice In schimbul menţinerii neu- tralităţii. Politica Rusiei faţă de Romlnia tn problema neutralităţii era opusă aceleia a statelor apusene. Rusia prefera ca Romlnia să Întreprindă o acţiune armată sau cel puţin să practice o politică de neutralitate bine- voitoare faţă de creştinii din Balcani (p. 59 — 60). în mică măsură, o astfel de politică a dus guvernul de coaliţie de la Mazar-paşa, dar cu multe inconsecvenţe. Problema poziţiei cercurilor guvernante romlne şi a maselor populare faţă de mişcarea de eliberare a popoarelor din Balcani In 1875 — 1876 este reluată de autor In ultima parte, cea mai dezvoltată (p. 69 — 78), a studiului, unde, cu oarecare repetări, se arată opoziţia între linia oficială a guvernelor, pe de o parte, şi linia maselor şi a opiniei publice largi, pe de altă parte, oglindite mai ales In atitudinea faţă de revoluţionarii bulgari şi faţă de vo- luntarii care plecau In Serbia. Sub presiunea maselor populare, uneori şi a opoziţiei care se folosea In scopurile proprii de atitudinea maselor, guvernul a fost nevoit In vara anului 1876 să se abată In clteva rlnduri de la „stricta neutralitate”, făclnd unele concesii politicii de sprijin a luptei antiotomane. Articolul lui M. M. Zallşkin are calitatea unei prezentări competente de informare a istoricilor sovietici asupra unei probleme de istorie modernă a Romlniei. Poate că ar fi fost cazul să menţioneze şi alte aspecte ale problemei, ca : urmările Innăspririi legii tocmelilor agricole din 1872 — care se resimt In 1875 — 1876 —, repercusi- unile crizei izbucnite In occident In 1873 şi cum se resimt In Romlnia In 1874 — 1876, aspecte ale dezvoltării capiţalismului In agricultură In această vreme ş. a. Pe de ''altă parte, articolul este folositor cercetătorilor romlni printr-o serie de precizări şi sugestii care se desprind din această analiză sub diverse aspecte ale unui moment din istoria ţării noastre Înainte de războiul pentru independenţă. S. I. www.dacoromanica.ro 3 ÎNSEMNĂRI 1337 ISTORIA U. R. S. S. I. R. KLOKMAN, Onepnu coiţuajibHO-aKOHO- MmecKou ucmopuu eopodoe ceeepo-aanada Poccuu e cepedune XVIII e. Moscova, Editura Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., 1960, 221 p. în literatura istorică sovietică din ulti- mele două decenii se constată un deosebit interes pentru cercetările relative la istoria oraşelor feudale. în acest scop au apărut o serie de monografii şi studii, printre care se remarcă: M. N. Tihomirov, Vechile oraşe ruseşti (1956), Vechea Moscovă (1947), Vechea Moscovă In secolele XIV—XV (1948); K. N. Serbina, Studii social-economice asupra isto- riei oraşelor ruseşti (1951); P. Andreev, L. Ghenkin, P. Drujinin, P. Kozlov, Iaroslav, Studii pentru istoria oraşelor din secolul al XV-lea pînă în octombrie 1917 (1954); A. N. Verşinski, Oraşele din regiunea Kalinin (1939); P. N. Luppov, Istoria oraşului Viatki (1958); B. Ilin, Saratov, studii istorice (1952); A. Suslov, Oraşul Torjok şi raionul Novotorjsk (1958); G. Grişin, Voronej, studii economico- geografice (1948); E. Zaharia, B. Antipov, S. Kirsanov, M. Kolokolova, Oraşul Orei (1953); V. Moskvitin, Kursk tn trecut şi tn prezent (1939); S. N. Orlov, Vechea Ladogă (1949); L. E. Iofa, Oraşele din Ural. Partea I, perioada feudală (1951); R. M. Kabo, Oraşele din vestul Siberiei (1949). La toate acestea se adaugă monumentalele lucrări Istoria Moscovei In şase volume (1952—1959) şi Studii de 'istoria Leningradului In trei volume (1955 — 1957), redactate fiecare de un colectiv numeros de istorici sovietici. Lucrarea de faţă, care se adaugă la cele de mai sus, are la bază materiale publicate, dar mai ales de arhivă. în acest sens, autorul a făcut intense investigaţii In Arhivele Cen- trale de Stat, acte vechi (T.G.A.D.A.) fondul cheltuielilor magistratului, fondul I al depar- tamentului senatului şi anume arhiva Cole- giului de Comerţ, a Colegiului muntanistic, a Colegiului de manufacturi etc., precum şi arhivele magistratului din oraşele Tver, Pskov, Rjev, Novgorod, Ustiug-Jelezopolsk, Bejeţk etc. şi la primăriile din Belojersk, Tihvin, Oloneţ etc. In toate aceste fonduri s-au aflat date noi cu privire la viaţa oraşelor ruseşti In secolul al XVIII-lea. Pe baza acestor materiale, istoricul sovietic tratează cîteva probleme interesante, în capitolul I, Specializarea economică şi oraşele din raioanele nord-vestice la jumătatea secolului al XVIII-lea, se stabilesc parti- cularităţile unei serii de oraşe ruseşti care au contribuit prin activitatea lor economică la procesul de consolidare al pieţii interne şi de creştere a comerţului exterior. Potrivit acestor date, oraşul Petersburg a devenit după 1721 poarta de intrare şi ieşire a tuturor mărfurilor şl produselor ruseşti şi străine din această regiune. Celelalte oraşe ruseşti se specializaseră In producerea diferitelor mărfuri. Unele aveau întreprinderi metalurgice, exploa- tau şi prelucrau lemnul sau exploatau sarea; altele se ocupau cu prelucrarea produselor animale (blănuri, piei, grăsimi) sau cu pre- lucrarea produselor agricole etc., toate acestea fiind realizate de Întreprinderile manufac- turiere şi de atelierele meşteşugăreşti. în capitolul al II-lea, relativ la Dezvol- tarea meşteşugurilor şi a muncilor sezoniere a lucrătorilor necalificaţi, se dau date In legă- tură cu categoriile de meşteşugari, gradul de specializare al meşteşugarilor, categoriile de mărfuri, volumul şi calitatea lor, precum şi proprietarii atelierelor meşteşugăreşti. O aten- ţie deosebită acordă autorul activităţii ohot- nicilor neagricoli, o categorie de ţărani care, din lipsă de pămint sau din cauza nefertili- tăţii pămintului, pleacă din locul lor de baştină pentru a se angaja ca muncitori necalificaţi In diferite întreprinderi şi ateliere, pe timpul muncilor agricole. Aceşti ohotnici neagricoli se ocupă cu prelucrarea lemnului In diferite categorii de vase de plutit, cu cărăuşia, cu www.dacaromamca.ro 1338 ÎNSEMNĂRI 4- prelucrarca metalelor, a produselor animale etc. Din rlndul acestor ohotnici neagricoli, arată autorul, se. va forma muncitorimea întreprinderilor capitaliste de mai tlrziu. în capitolul al III-lea este ridicată pro- blema Apariţiei suburbiilor şi satelor comer- ciale şi industriale ca parte componentă a oraşului rusesc din secolul al XVIII-lea. în acest sens se stabilesc cauzele dezvoltării vechilor oraşe, ale extinderii lor, ale creş- terii populaţiei, se face o analiză a structurii sociale a populaţiei noi venite In oraşe şi a ocupaţiilor ei. Din datele prezentate se poate vedea cum creşte treptat pătura muncitorilor In aceste suburbii, o dată cu elementele micii burghezii din care se va forma mai tlrziu burghezia. O altă problemă ridicată de autor se referă la formarea noilor oraşe şi ttrguşoare. Aceste noi aşezări urbane s-au constituit pe baza unor ucazuri imperiale care au trans- format unele sate cu o intensă activitate comer- cială şi industrială In oraşe propriu-zise. Astfel numărul oraşelor din nord-vestul Rusiei a crescut de la 45 la 58 In perioada cercetată. Ultimul capitol se referă la Contradicţiile sociale din oraşele ruseşti. Astfel autorul stu- diază conţinutul proceselor dintre negustori şi ţărani, pe de o parte, şi dintre ţărani şi egu- menii minăstirilor, pe de altă parte, In legă- tură cu vînzarea produselor şi mărfurilor pe piaţa oraşelor. De asemenea slnt consta- tate procese ale negustorilor şi tlrgoveţilor împotriva organelor puterii centrale, In legă- tură cu restrfngerea libertăţilor şi nerespec- tarea privilegiilor şi scutirilor de care dispu- neau aceştia. Procesele acestea oglindesc lupta dintre vechile relaţii feudale şi cele noi, capi- taliste. Lucrarea bine documentată şi cu un stil dens este interesantă şi reprezintă un bun îndreptar pentru cercetătorii din ţara noastră care se ocupă cu istoria oraşelor. C. Ş. M. B. FRIDMAN, OtriMena Kpenocmnoeo- npaea e Bejiopyccuu, Minsc, Ed. Uni- versităţii de Stat bieloruse „V. I. Lenin”, 1958, 201 (-203) p. + 1 h. Reforma agrară din 1861, abolind iobăgia In Rusia, a reprezentat un moment de coti- tură In istoria ţării, marclnd, pentru o însem- nată parte din regiunile ei, trecerea la orln- duirea capitalistă. Prin aceasta, dezvoltarea forţelor de producţie a primit un puternic, impuls, crelndu-se condiţii mult mai favora- bile pentru dezvoltarea capitalismului. Lucrarea lui M. B. Fridman, Abolirea iobâgiei tn Bielorusia, are meritul că, spre- deosebire de lucrările publicate pe această temă plnă la data apariţiei ei, caută să dea o amplă vedere de ansamblu asupra reformei din 1861 pe scara întregii Bieloruşii. Autorul acordă o mare atenţie (circa o treime din lucrare) condiţiilor social-econo— mice şi politice care au făcut necesară abolirea iobăgiei (cap. I), ocuplndu-se de dezvoltarea producţiei agricole, industriale şi a schimbului de mărfuri, de situaţia ţăranilor bieloruşi şi de mişcările de revoltă desfăşurate de ei pe la mijlocul veacului al XlX-lea, ca şi, in legă- tură cu aceasta, de politica dusă de ţarism in problema ţărănească in deceniile 4 şi 5 ale secolului trecut. Examinarea tuturor- acestor aspecte scoate clar In relief faptul că ceea ce a determinat înfăptuirea reformei a fost „forţa dezvoltării economice, care a antre- nat Rusia pe calea capitalismului”. Moşierii nu puteau împiedica creşterea schimbului de mărfuri dintre Rusia şi Europa, nu puteau menţine vechile forme ale economiei, care se prăbuşeau. Războiul Crimeii a dezvăluit putreziciunea şi neputinţa Rusiei iobage. „Răzmeriţele ţărăneşti, care luau o amploare din ce in ce mai mare In fiecare deceniu dina- inte de eliberare, l-au făcut plnă şi pe Alexan- dru al II-Iea, primul moşier, să-şi dea seama că e mai bine să Înfăptuiască eliberarea de sus declt să aştepte să fie răsturnat de jos” 1. 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 17, E.S.P.L.P._ Bucureşti, 1957, p. 102. www.dacaromamca.ro 5 ÎNSEMNĂRI 1339 In situaţia revoluţionară care s-a creat 1n perioada 1859 — 1861 !n Rusia1, Înfăp- tuirea reformei n-a mai putut suferi ;a minare. încă de la Început, autorul cărţii prezen- tate arată, iar In expunerea ulterioară dove- deşte acest lucru cu exemplul Bielorusiei, că, avin'd peste tot acelaşi conţinut de clasă, reforma din 1861 s-a efectuat totuşi In con- diţii Intrucltva diferite de la o regiune la alta. Considerente de ordin politic au obligat gu- vernul ţarist să abordeze In chip diferit pro- blema eliberării ţăranilor In Bielorusia, Litu- ania şi Ucraina din dreapta Niprului, com- parativ cu guberniile din Rusia centrală. Particularitatea problemei ţărăneşti In Bielo- rusia consta In aceea că, pe de o parte, majori- tatea marilor proprietari funciari o formau moşierii polonezi care, In ciuda faptului că ţarismul le conservase privilegiile de clasă, tindeau la restabilirea statului polon In grani- ţele lui răsăritene din 1772 şi, mai mult, la anexarea Întregii Bieloruşii. In acelaşi timp, ei exploatau şi asupreau crlncen pe ţăranii bieloruşi. Pe de altă parte, aceştia din urmă mani- festau o caldă simpatie faţă de poporul rus, de care erau legaţi prin originea, limba şi cultura lor comună şi de o ură aprigă Împo- triva moşierilor feudali. Prins Intre aceste două forţe, ţarismul a fost nevoit să manevreze, să facă promi- siuni ţăranilor, iar In timpul răscoalei polo- neze din 1863 să Încerce chiar a se sprijini pe ţăranii bieloruşi. Autorul examinează apoi amănunţit pro- cesul de pregătire a „reformei ţărăneşti” la nivelul diverselor organe care se ocupau cu aceasta, acordlnd atenţie mişcării ţărăneşti din timpul acestor lucări pregătitoare. In capitolul III se expun prevederile Decretului din 19 februarie 1861, pentru a se trece apoi, In ultimul capitol, la examinarea realizării In practică a prevederilor acestui decret. Autorul subliniază, prin contrapu- nere, modificările esenţiale care au fost făcute In prevederile iniţiale ale decretului printr-o serie de ucazuri din 1863 ctnd, de teamă ca ţăranii bieloruşi să nu se răscoale şi ei, guver- nul ţarist a fost nevoit să facă o seamă de importante concesii. Aceste concesii, con- sttnd tn abolirea stării de obligare temporară a ţăranilor, tn mărirea loturilor ţărăneşti, In micşorarea ratelor de răscumpărare, au avut o influenţă pozitivă, grăbind dezvoltarea capitalistă a agriculturii Bielorusiei tn anii de după reformă. Acestei probleme autorul ti consacră ultimul paragraf, arunctnd o scurtă privire de ansamblu asupra dezvoltării agri- culturii Bielorusiei ptnă la începutul secolului al XX-lea. Lucrarea lui M. B. Fridman, ajută la înţelegerea mai complexă, la cunoaşterea mai tn detaliu a istoriei economice a unor ţări vecine şi prin aceasta şi la mai buna înţele- gere a propriei noastre istorii. Asemenea lucrări monografice subliniază totodată ctt de necesară ar fi şi la noi o lucrare de acelaşi gen privind, tn toată amploarea ei, reforma din 1864. », „ ISTORIA UNIVERSALĂ K. BENDA, Le projel d’alliance hungaro- suido-prussienne de 1704, tn „Studia His- torica Academiae Scientiarum Hungari- cae”, Budapest, Akademiai Kiadâ, 1960, 26 p. Încercarea Întreprinsă de Francisc al II-lea Râkâczi tn 1704 de a ctştiga tn lupta 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 21, Edit. P.M.R., Bucureşti, 1952, p. 202. Împotriva Austriei sprijinul suedez şi prusac era mai de mult cunoscută şi amintită tn unele monografii istorice de la începutul veacului nostru a. Dar, tn lipsa documentelor privind misiunea trimisă de rebeli la curţile lui Carol al XlI-lea şi Frederic I, lucrările mai vechi s-au limitat la enunţarea unor ipoteze 2 L. Păterffy, XII. Kăroly- si'6d kirălg magyar bsszekottetisei, Arad, 1907, şi altele www.dacaromamca.ro 1340 ÎNSEMNĂRI 6 asupra subiectelor tratativelor duse în primă- vara anului 1704. Sprijinindu-se tocmai pe publicarea recentă a documentelor amintite1, K. Benda reia această problemă, oferindu-ne o pagină interesantă In legătură cu relaţiile diplomatice europene de la Începutul secolului al XVIII-lea şi influenţa lor asupra răscoalei antihabsburgice din Transilvania şi Ungaria. Este Îndeobşte cunoscut faptul că greută- ţile Imperiului habsburgic In timpul războiului de succesiune a Spaniei au creat pentru răs- coala condusă de Francisc al II-lea Râkdczi condiţiuni deosebit de favorabile la sfirşitul anului 1703 şi la Începutul anului 1704. In aceeaşi vreme, conflictul suedo-saxon din jurul problemei poloneze şi politica de afir- mare a proaspătului regat prusac au creat premisele unei alianţe suedo-prusace, Îndrep- tată In principal împotriva Saxoniei, dar totodată şi Împotriva Austriei. Informat şi Îndemnat de agenţii diplomatici francezi, Râkâczi a încercat o apropiere de puterile nordice, bizuindu-se pe rivalitatea suedo- austriacă şi pe politica de sprijinire a confe- siunii protestante pe care o promovau atît Suedia cit şi Prusia. Principalul scop al acestor demersuri a fost, după cum reese din materia- lele publicate, recunoaşterea legitimităţii răs- coalei antihabsburgice din Transilvania şi Un- garia şi un eventual sprijin militar In cazul In care armatele imperiale s-ar fi Întors din nou spre Ungaria sau curtea vieneză ar fi determi- nat o intervenţie otomană In Transilvania. în schimbul recunoaşterii şi a sprijinului, Râkâczi oferea angajamentul unei viitoare alianţe suedo-prusaco-ungare, care să asigure echilibrul european, indiferent de soarta războiului de succesiune a Spaniei. Instrucţiunile date lui Pâl Râday, trimisul oficial al rebelilor, prevedeau In acelaşi timp un rol de contrapondere a influenţei franceze, pe care trebuia să-l joace viitorul regat maghiar In cazul In care Franţa ar fi ieşit Învingătoare In războiul cu Austria. Alături de Râday, la această misiune a parti- 1 Râday Păi iratai, I, 1703—1706, Buda- pest, 1955, sub Îngrijirea lui K. Benda, T. Esze, F. Maksay şi L. Pap. cipat Mihail Okolicsânyi, ca reprezentant al nobilimii protestante, urmînd să susţină In faţa regilor Suediei şi Prusiei cauza coreli- gionarilor lor persecutaţi de autorităţile aus- triece. Solii curuţilor s-au prezentat în martie 1704 la Koenigsberg, In tabăra suedeză, unde au dus tratative cu cancelarul Piper fără a fi primiţi de regele Carol al XlI-lea. Deşi au avut parte de audienţe secrete la Berlin, fiind primiţi In mod neoficial de Frederic I, Râday şi Okolicsânyi nu au găsit nici aici sprijinul căutat. Pe de o parte, atlt Carol al XlI-lea cit şi Frederic I aveau nevoie In acest moment, dacă nu de bunăvoinţa Austriei, cel puţin de neutralitatea ei în conflictul lor cu Saxonia, iar pe de altă parte, ca monarhi absoluţi, aceştia nu puteau duce tratative cu trimişii unor rebeli ridicaţi Împotriva regelui lor legitim, aşa cum erau priviţi curuţii la curţile europene. Deşi mult mai interesată în sprijinirea răscoalei, Franţa adoptase de altfel aceeaşi poziţie în relaţiile cu Râkoczi. La Koenigsberg şi Berlin, discuţiile s-au purtat doar asupra revendicărilor confesionale ale rebelilor, aceştia primind sfatul de a se recon- cilia grabnic cu regele lor legitim, împăratul Austriei. Reprezentanţii diplomatici de la Viena ai Suediei şi Prusiei au făcut, dealtfel în aprilie-mai 1704 demersuri pe lingă împărat în această direcţie, alarmaţi, pare-se, şi de zvonul unei eventuale apropieri a curuţilor de Turci. Demersurile au fost respinse de Împă- ratul Leopold I. în Încheiere, K. Benda crede că „evoluţia defavorabilă a politicii internaţionale a fost in mare măsură cauza infringerii răscoalei lui Râkâczi”. Autorul are în parte dreptate, dar numai cu condiţia de a vedea în Însăşi evo- luţia internă a răscoalei cauza principală a eşecului ei. Înfrîngerea Austriei în războiul cu Franţa sau un sprijin suedez ar fi putut, pentru moment, consolida poziţia lui Râkdczi, dar faptul că răscoala şi-a pierdut treptat baza socială de masă, prin modificarea orien- tării revendicărilor conducătorilor curuţi, a fost determinant. Planurile de alianţe europene www.dacaromamca.ro 7 ÎNSEMNĂRI 1341 ale lui Râkâczi şi abandonarea revendicărilor social-economice ale masei răsculaţilor oglin- desc tocmai acest din urmă aspect. R. P. GY. EMBER, Zur Geschichle des Aussen- handels Vngarns im XVI. Jahrhundert, în „Studia Historica Academiae Scien- tiarum Hungaricae”, Budapest, Akad6- miai Kiadd, 1960, 54 p. Lucrarea lui Gy. Ember se sprijină pe materiale de arhivă care prezintă un interes cu totul deosebit. Este vorba de două registre vamale din anul 1542 cuprinzînd menţiuni detaliate aproape asupra Întregii circulaţii de mărfuri prin punctele vamale de la graniţă dintre fostul regat ungar, pe de o parte, Aus- tria şi Moravia, pe de altă parte. Registrele provin de la vameşii şi supraveghetorii cămării regale din Pressburg, conţinînd totodată Însemnări ale slujbaşilor Însărcinaţi cu perce- perea vămii de către unii mari feudali, cărora acest drept le-a fost dat ca zălog. Autorul se limitează Ia o prelucrare de ordin general a izvoarelor amintite, mulţumindu-se cu stabi- lirea unor concluzii privind cantitatea şi felul mărfurilor, valoarea şi provenienţa lor, raportul dintre export şi import, precum şi originea negustorilor menţionaţi în regis- trele tricessinale. Studii mai aprofundate şi mai amănunţite, justificate prin bogăţia de material din izvoarele amintite, vor urma ulterior. în cadrul unei dezvoltate introduceri, Gy. Ember Încercă să stabilească raportul valoric de la jumătatea secolului al XVI-lea dintre diferitele direcţii pe care le aveau schim- burile de mărfuri ale regiunilor cuprinse Îna- inte de 1526 în cadrul regatului ungar. Autorul arată că peste 80 % din mărfurile importate sau exportate treceau prin vămile apusene. Apre- ciind la 12 % din valoarea comerţului apusean schimbul de mărfuri dintre Transilvania, pe de o parte, şi Ţara Romînească şi Moldova, pe de altă parte, Gy. Ember se sprijină pe unele registre vamale braşovene din această vreme. Este de observat faptul că aceste registre menţionau în primul rînd, uneori exclusiv, pe negustorii străini, localnicii fiind de obicei scutiţi de vamă. în felul acesta, cifra ni se pare neconcludentă şi în orice caz inferioară realităţilor istorice. Rămlne totuşi stabilit faptul că, într-o vreme în care vămile de la Timişoara şi Belgrad se desfiinţaseră iar schimbul de mărfuri cu Italia şi Dalmaţia scăzuse mult datorită împrejurărilor create de ofensiva turcească, relaţiile comerciale cu centrul Europei ocupau de departe primul loc în comerţul extern al fostului regat ungar. Valoarea totală a mărfurilor trecute prin vamă în această şi din această direcţie se ridică pentru anul 1542 la peste 465 000 de galbeni, exportul depăşind de peste două ori importul. Aproape 94 °0 din export îl repre- zentau animalele (87 °0 vite, 4 % cai etc.), urmînd apoi în ordinea valorii produsele ali- mentare cu numai 4 °0 (în special vinuri; cereale nu sînt aproape deloc menţionate). La import, predomină ţesăturile din bumbac,, lînă şi mătase (aproape 70 °0), produsele mine- rale şi metalurgice insumind 10 °0. Datele- sînt deosebit de sugestive pentru producţia de mărfuri din Ungaria la jumătatea secolu- lui al XVI-lea. Aproape trei pătrimi din întregul schimb de mărfuri era purtat de negustorii autohtoni. Ei participau cu peste 68 °0 la import şi cu peste 77% la export. Cifrele dovedesc nivelul ridicat atins de dezvoltarea capitalului negus- toresc din Ungaria, deşi lipsa unei analize a provenienţei sociale a negustorilor împiedică deocamdată concluzii mai ample. Gy. Ember îşi însoţeşte lucrarea cu numeroase tabele statistice. Unul dintre acestea priveşte oraşele şi tîrgurile de unde proveneau negustorii autohtoni menţionaţi în registrele vamale. Dintre negustorii transilvăneni, la graniţa apuseană a fostului regat ungar nu sînt men- ţionaţi declt clujenii, care aduc în anul 1542 prin acest loc, mărfuri în valoare de aproape 1 700 de galbeni. R. P. www.dacoromanica.ro 1342 ÎNSEMNĂRI 8 Boccmattue 1863 e. u pyccKO-no.ibCKue pe- eojuoiţuoHHtiie cenau 60-x aodoe, CSopHHK CTaTett h MaTepHanOB, Sub redacţia lui V. D. Koroliuk şi I. S. MUUer. Acad. U.R.S.S., Institutul de slavistică, Mos- cova, 1960, 728 p. Academia de Ştiinţe a U.R.S.S. a între- prins publicarea unei serii de volume de docu- mente privind revoluţia polonă din 1863, precum şi a unei culegeri, de asemenea tn mai multe volume, de studii şi materiale privind aceeaşi problemă, eveniment de cotitură In Istoria modernă a Poloniei1. Volumul I al seriei de studii şi materiale, apărut in 1960, cuprinde cinci studii, patru prezentări de fonduri arhivistice, două comu- nicări, două recenzii şi un indice de nume de persoane. Materialele din acest volum sint scrise de cercetători sovietici, pe bază de mate- riale arhivistice din Uniunea Sovietică; la volumele viitoare vor colabora cercetători polonezi şi de asemenea vor fi valorificate materiale inedite polone 2. In articolul privind Muîyckja Prawda {p. 11 — 62), A. F. Smirnov, cercetind pentru prima dată mai amplu cele şapte proclamaţii revoluţionare difuzate tn Bielorusia in 1862 {in ajunul revoluţiei), stabileşte că autorii acestor proclamaţii, plnă acum necunoscuţi, 1 Ca atare, problema a constituit tot- deauna un obiect de preocupare pentru -cercetători. Incepind cu cartea Boccmanue noAXKoe e mo-aanadHOU Poccuu e 1863 e, scrisă la Kiev chiar tn 1863, sau ţintnd seama, de exemplu, de articolul Ha noAbCKoao eoccmatmn publicat tn ,JJcmopuHecKuu Becmnun” (nr. 9, 1909, p. 855 — 881) şi termintnd cu volumul pe care tl prezentăm aici, preocupările in jurul acestei probleme nu au Încetat, iar acum, tn vederea centenarului răscoalei polone, ele vor căpăta proporţii Însemnate. 2 Istoricii poloni şi-au intensificat cerce- tările tn această direcţie. In 1959 a apărut la Wroclaw cartea lui Piotr Lossowski şi .Zygmunt Mtynarski, Rosjanie, Bialorusini .i Ukraincy w powstaniu styczniowym, 240 p. Autorii arată participarea la răscoală şi la pregătirile ei a ruşilor bieloruşilor şi ucrai- nenilor. au fost Konstantin Kalinowski, W. Wrub- lewski şi F. Roîanski. Articolul lui B. A. Dakov, Materiale pentru biografia lui Zygmunt Sierakowski (p. 63 — 124), deşi bazat pe un material arhi- vistic bogat, nu oferă dectt unele aspecte generale şi doar dă direcţia unor cercetări viitoare. Zygmunt Sierakowski (1816 — 1863) este o figură marcantă a mişcării revoluţionare democrate poloneze, lituaniene şi ruse3. V. I. Lenin, care tn tinereţea sa a cunoscut opera lui Sierakovski a vorbit elogios despre el. Viaţa unui alt democrat-revoluţionar polonez, Bronislaw Szwarce, unul dintre organizatorii activi ai conspiraţiei patrio- tice poloneze din ajunul răscoalei, constituie obiectul studiului documentat al O. P. Moro- zovei (p. 125—175). Cel mai dezvoltat studiu din volum este acela al lui T. G. Snttko despre Mişcarea stu- denţească tn universităţile ruseşti la tnceputul deceniului al 7-lea şi răscoala din anul 1863 (p. 176—322). După ce descrie mişcarea stu- denţească din Rusia şi lupta ei împotriva guvernului ţarist, autorul arată frămtntările şi acţiunile studenţimii polone, care se găsea tntr-un procent mare la universităţile din Rusia. Studenţii polonezi erau organizaţi tn cercuri secrete, existente tn număr mare tn Polonia şi tn guberniile de vest ale Rusiei tn anii 1861—1862. In aceşti ani, studenţii polo- nezi, Împreună cu cei ruşi, duceau o intensă propagandă de pregătire a răscoalei. In raza de acţiune a acestor pregătiri era cuprinsă şi ţara noastră. Aceasta se vede, printre altele, din fragmentul unui raport secret tn care se arată că ,,tn 1862 numărul fugarilor din ţinuturile noastre de vest tn Principate [Prin- cipatele dunărene] a crescut foarte mult. Acolo s-au adunat oameni tineri, studenţi polonezi ai universităţilor noastre, majoritatea cu nume false" (p. 273)4. De fapt asemenea plecări 2 Unele date despre el se găsesc tn „Hcmo- piiHecKuu eecmnuK, 1912, p. 880—913. 4 Se face trimitere la I[. T.H.A. M., opis 85, dos. nr. 28, f. 345. www.dacaromamca.ro ■9 ÎNSEMNĂRI 1343 .aveau Ioc Încă din 1861. în toamna acestui an, clnd poliţia a Început să opereze arestări printre studenţi, tinerii polonezi au fugit In număr mare In Moldova, cu scopul de a se Înrola In legiunile poloneze ce se organizau aici. în Moldova plecau mai ales cei din Kiev (p. 225) 4, iar In gubernia Podolsk au fost reţinuţi la un moment dat studenţii Ian Kacz- kowski şi Erasm Zalowski, care de asemenea mergeau In Moldova1 2. Mişcarea studenţească din deceniul al 7-lea constituie o pagină strălucită in istoria mişcării revoluţionare ruse şi a legăturilor revoluţionare ruso-polone, avlnd şi aspecte de relaţii polono-romîne. în problema primelor traduceri efectuate după romanul ,,Ce-i de făcut 7” al lui Cernl- şevschi, F. F. Fedosova dovedeşte (p. 323 338) că primele Încercări de traducere au fost făcute Încă din anii 1864 — 1865 de către revoluţionarul polonez Pavel Petrowicz Mae- wski şi că nu au fost efectuate abia In 1872 In limba slrbă, cum se ştia plnă acum. La partea volumului consacrată prezen- tării materialelor de arhivă privitoare la isto- ria Poloniei în preajma revoluţiei din 1863 (p. 340—488), slnt descrise patru fonduri arhiviatice aflate Ia Arhivele Statului şi la Biblioteca de stat „V. I. Lenin”. Fondul familiei Cerkaski cuprinde şi materiale privind administrarea Bulgariei In 1877 — 1878, cu care a fost Însărcinat F. A. Cerkaski. Pentru unele date inserate în ea, este interesantă comunicarea despre lista partici- panţilor la mişearea revoluţionară rusă din rlndurile ofiţerilor In 1861—1863 (p. 489 — 637). Lista este urmată de un comentariu cu date suplimentare despre fiecare persoană. Pentru noi slnt mai importante datele referi- toare la comportarea şi atitudinea politică a 1 Se face trimitere la Lţ.T.B.I. A., opis 85, dos. nr. 132, f. 38-39. 2 Menţionăm aici că In arhivele romlneşti se găsesc unele date despre transportul de arme efectuat In Moldova In 1862 pentru revoluţionarii polonezi. în 1863 aceştia veneau In Moldova prin Dorohoi, Tulcea şi Galaţi. ofiţerilor, precum şi acelea despre deplasările lor. Astfel, căpitanul Wolski, revoluţionar, trece In noiembrie 1863 prin Botoşani, spre Austria (p. 513, nr. 35). Tot in acest timp, consulul rus din Iaşi a raportat (p. 573) că In nordul Moldovei se adună revoluţionarii polonezi şi trec In Austria, ullimii trecuţi fiind un grup de opt ofiţeri3 3. Pe lista revoluţiona- rilor figurează Roşcovschi (p. 619 şi 620), care a trăit apoi Ia noi In ţară 4. 3 Se face trimitere la Lţ.r.B.M. A., fasc.395, op. 297,'857,1863, masa 2, dos. nr. 168, f. 2 şi 3. 4 Unele coincidenţe izbitoare de date privind pe Roşcovschi impun o temeinică revizuire a celor afirmate plnă In prezent In istoriografia noastră In legătură cu el (vezi V. Maciu, Cine a fost Roşcouschi ? In „Studii", 1956, nr. 6, p. 121—129. Acolo sint citate şi alte lucrări). în nota din volumul pe care-1 recenzăm aici (p. 6191 se arată că existau doi fraţi Roşcovschi, Mihail şi Nicolae, întocmai cum slnt arătaţi pe nume şi In comu- nicarea conf. univ. V. Maciu. Al treilea nume ce li se dă acestora In actele ruseşti este Fran- ţevici, adică după tatăl lor Frantz, cum reiese şi din actele din arhivele noastre, folosile In articolul menţionat. Afirmaţia că Nicolae Roşcovschi avea 24 de ani In 1864 este Întărită de relatarea izvoarelor ruseşti că In 1862 el avea 22 de ani (Boccmanue... 1863z.,p. 619). Cu greu se poate admite presupunerea ca N. Roşcovschi s-ar fi aflat la studii „probabil la Viena” („Studii", nr. cit., p. 124), ci trebuie socotit că Nicolae este acela care Iu 1862 audiază cursurile Academiei din Nicolaevsk, apoi este arestat şi In 1864 (cînd se presupune că e la Viena) se găsea la Odesa cu domiciliu obligatoriu. De acolo nu i se dădea voie să plece peste graniţă, deoarece s-a constatat că el este fratele lui Mihail Roşcovschi, care reuşise deja să plece peste graniţă (nu se precizează unde anume) şi acolo scrie la Kolokol (la Londra), aşa cum In oarecare măsură se arată şi In articolul din revista „Studii" (p. 121). Putem deci socoti că el a venit din Rusia la Craiova. Din materialele ruseşti reiese că Mihail Roşcovschi era căpitan la cartierul general. în lumina acestui fapt se poate Înţelege semnificaţia titlului de „comandor” ce şi-l dă el mai ttrziu şi care părea inexplicabil („Studii”, p. 123). Ţinlnd seama de faptul că M. Roşcovschi a trăit In Rusia, că el cunoştea limba rusă, că era revoluţionar şi că In 1863 era plecat din Rusia, se poate înţelege preocuparea lui de a scrie acele Băgări de seamă asupra 15 - c. 3335 www.dacaromamca.ro 1344 ÎNSEMNĂRI IO Date interesante despre viaţa revoluţio- narilor deportaţi In Siberia relatează N. P. Mitina in comunicarea Din istoria relaţiilor revoluţionare ruso-polone tn Siberia in 1864— 1866 (p. 638 — 674). Deportaţii ruşi şi polonezi au pregătit in martie 1866 o răscoală in Siberia, in care urma să fie atraşi şi locuitorii autoh- toni. Acest lucru se vede mai ales din cele 13 acte anexate la comunicare, datate in 1865 — 1867. La rubrica recenziilor slnt prezentate două cărţi privind tematica volumului. Semnalind acest prim volum din proiec- tata culegere a materialelor privind relaţiile revoluţionare ruso-polone, aşteptăm cu interes apariţia restului de materiale, care, sperăm, vor cuprinde ştiri şi mai bogate despre emi- graţia polonă in ţara noastră, prin care se vor completa unele informaţii existente în arhivele noastre privitoare la mişcarea revoluţionară polonă. S. I. FRANCESCO ANELLI, Italia e Romania, breoi note su una „politica latina” nell’olto- cento, in „Convivium”, N.S-., III (1960). In nota publicată in revista „Convivium”, autorul Încearcă o sumară enumerare a unor evenimente istorice importante din istoria luptei comune duse in secolul al XlX-lea de Italia şi Rominia pentru obţinerea indepen- denţei de stat, intr-o perioadă de dezvoltare tot mai intensă a capitalismului in cele două ţări. Folosind citeva lucrări publicate la Bologna şi Torino, Închinate activităţii desfă- legii rurale dedicată reprezentanţilor comunei ruse din Londra. De ce tocmai comunei ruse? Pentru că M. Roşcovschi înjghebase multe relaţii in Rusia. Dacă nu ar fi avut acele relaţii, dacă nu ar fi cunoscut limba rusă ci ar fi stat la Craiova, M. Roşcovschi nu ar fi scris broşura, nu ar fi posedat cultura de care dă dovadă. Relatarea celor citorva date din arhivele sovietice cu privire la fraţii Roşcovschi ne duce pe un filon de cercetare care va putea să lămurească ceea ce mai râmlne nerezolvat in problema lui Roşcovschi ţi a originilor ideilor lui. şurate de masele populare din Italia pcntrui unire şi independenţă, precum şi citeva studih apărute în „Revista storica italiana” in 1949- şi in „Archivio storico italiano” in 1950,. autorul precizează citeva amănunte in legătură* cu vizita cu caracter diplomatic a lui V. Alec- sandri in Italia. Este subliniat In acest sens- rolul lui Vegezzi Ruscalla, „grande amico del popOlo romeno e divulgatore delle sue princi- pali opere letterarie”, in organizarea intil— nirilor lui V. Alecsandri cu Cavour şi apoi cu. Victor-Emanuel al II-lea. Considerlnd că acţiunile diplomatice şii politice ale celor două ţări au la bază „latini- tatea”, autorul găseşte aici explicarea impor- tantelor momente din istoria dezvoltări» relaţiilor celor două ţări in secolul al XIX-lea„ explicare mult prea de suprafaţă şi unilaterală* a unor evenimente atît de importante relative la unirea şi independenţa celor două ţări şi a, legăturilor de interese care uneau burgheziile- naţionale ale Italiei şi Rominiei In perioada, istorică de care se ocupă autorul. Nota lui, Francesco Anelli constituie, cu toate acestea,, un pas pe drumul cunoaşterii mai amănunţite- a legăturilor dintre Italia şi Rominia. . L. Ş.. SAPORI ARMANDO, L’etă della Rinascita_ Secoli XIII-XVI. Milano, 1958, 463 p. Cartea prof. A. Sapori, cunoscut cercetă- tor al istoriei economiei feudale, încearcă să- expună sintetic principalele probleme legate- de perioada Renaşterii. Tratarea propriu-zisă a temei care-1 preocupă pe autor e precedată de un capitol, asupra evului mediu. Aici prof. Sapori ia in discuţie: formarea noţiunii de ev mediu limitele cronologice ale evului mediu şi teoriile- care fixau in mod diferit începutul şi sfirşitul epocii; limitele evului mediu după faptele- economice (teoria economiei domaniale închise şi cunoscuta teorie a lui Pirenne asupra Între- ruperii legăturii economice dintre apus şi? răsărit in secolele VII—XI, ca urmare a. www.dacoromanica.ro 11 ÎNSEMNĂRI 1345 invaziei arabe). Autorul ia o atitudine critică faţă de ambele teorii arătlnd că nu poate fi vorba de o economie Închisă, excluzlnd complet schimbul, şi nici de o întrerupere absolută a legăturilor economice dintre apus şi răsărit. Tributar concepţiilor istoriografiei burgheze asupra evului mediu, A. Sapori omite complet prezentarea celeilalte teorii asupra evului mediu, teoria istoriografiei marxiste, care a dezvoltat şi aprofundat preţioasele indicaţii ale lui Lenin asupra trăsăturilor esenţiale ale evului mediu. Ignorarea de către medievist a tezelor marxist-leninistş asupra evului mediu duce adesea la concluzii eronate sau confuze. De acest neajuns nu scapă nici prof. Sapori. Astfel, In concluziile la capitolul amintit, Sapori atrage in mod just atenţia că Începutul Renaşterii nu trebuie situat In anii clnd au început să se producă transformările din cultură, ci cu mult mai Înainte de a fi apărut primele semne ale acestor transformări. Această Încheiere, justă, cum arătam mai sus, rămlne totuşi confuză deoarece A. Sapori nu specifică In ce anume elemente trebuie căutat Începutul renaşterii. Autorul nu completează concluzia sa, arătlnd că transformările social- economice au fost principalii factori care au caracterizat Începuturile renaşterii, determi- nlnd In acelaşi timp şi apariţia unor noi manifestări de cultură. Lipsa interpretării de pe poziţiile materialismului istoric a Înce- puturilor renaşterii se va resimţi şi In capitolele care se ocupă cu tratarea propriu-zisă a acestei atlt de complexe perioade istorice. Intrlnd In cercetarea epocii Renaşterii, Sapori se arată partizanul teoriei după care comerţul trebuie să fie considerat ca principalul factor determinant al transformărilor din viaţa economică şi socială. Dezvoltarea forţelor de producţie e tratată destul de fugitiv de autor. Lucrarea trebuia să sublinieze că marele comerţ internaţional a fost reluat tocmai datorită dezvoltării impetuoase a forţelor de producţie care au creat mărfuri In cantitate mai mare şi de o calitate mai bună, mărfuri care au alimentat in permanenţă piaţa inter- naţională a vremii. Autorul se ocupă mai mult de studierea clementelor de suprastructură ale Renaşterii, ca dezvoltarea comunală, a artelor, a culturii. De asemenea, Intr-un capitol special, se ocupă şi de istoria comerţului italian In timpul renaşterii, arătlnd toate elementele noi pe care acesta le-a adus In activitatea comercială, ca introducerea matematicii comer- ciale, a manualelor de comerţ, a şcolilor pentru instruirea teoretică a viitorilor negustori. In mod pozitiv poate fi apreciat punctul de vedere al prof. Sapori asupra ereziilor. Autorul vede in erezii forme, Îmbrăcate In haină religioasă, ale protestului social al maselor populare asuprite Împotriva exploa- tării şi a sărăciei. Nu interpretează Insă In mod cu totul just participarea la erezii a unora din membrii clasei dominante. In afară de lupta Împotriva supremaţiei politice a bisericii catolice, nobilii şi marii negustori aderenţi la diferitele mişcări eretice o făceau mai ales pentru a deposeda, In folosul lor, biserica de marile ei averi. In această privinţă, exemplul reformei din Anglia e deosebit de concludent. In general, cartea lui A. Sapori conţine multe contribuţii valoroase privitoare la epoca Renaşterii, dar In acelaşi timp, ca orice lucrare dominată de concepţiile istoriografiei burgheze, are unele omisiuni deosebit de importante. Astfel cităm lipsa unei analize aprofundate a compoziţiei societăţii timpului cu diferenţierile şi antagonismele ei profunde. De aici şi lipsa unei tratări mai ample a luptei de clasă din mediul rural şi urban, luptă care a Îmbrăcat forme atlt de variate şi care In unele privinţe anunţau războiul de clasă din perioada capitalismului. S. C. GUILLEM1N HENRI, Les origines de la Commune: L’lu’roîgue diferise de Paris (1870-1871). (Paris), Gallimard (1959), 421 (- 424) p. Ca şi Intr-o altă carte anterioară a sa 1, H. Guillemin revine In prezenta lucrare cu o seric de noi date şi informaţii atcstlnd Intr-un 1 Celle curieuse guerre de 70, Paris, Galli- mard, 1956. www.dacaromamca.ro 1310 ÎNSEMNĂRI 12 inod şi mai evident poziţia trădătoare a clasei dominante franceze in timpul războiului din 1870 1871. Pentru a salva structura de stat a societăţii burgheze, virfurile politice din Franţa, In frunte cu Thiers, au legat cauza propriei clase de aceea a inamicului, colaborind activ cu Bismarck Împotriva lui Gambetta şl a mişcării de rezistenţă naţională. Din primele pagini ale cărţii aflăm că generalul Trochu, guvernatorul militar al Parisului şi şeful guvernului apărării naţionale, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a Împiedica Înrolarea in garda naţională a 200 000 de parizieni a căror dorinţă fierbinte era să lupte Împotriva invadatorului. Iar Schmitz, şeful de stat major al lui Trochu, la propunerea de a se accelera lucrările de apărare răspundea cu cinism : ,,E zadarnic, căci nu vom putea să ne apărăm. Sîntem hotăriţi să nu ne apărăm”. în acest spirit defetist şi trădător au acţionat şi alţi generali subalterni ai lui Trochu, comandanţi ai unităţilor care staţionau în Paris. De altfel, scopul mărturisit al staţionării a numeroase trupe In Paris era de a intimida pe „roşii” şi „elementul revolu- ţionar care domina In guvern”. Trochu însuşi va recunoaşte în memoriile sale că nici unul din generalii de sub comanda sa nu avea nici cea mai mică simpatie şi dorinţă de a lupta sub noua formă de guvernămînt republicană. H. Guillemin arată mai departe că, cu mult Înainte de a începe asediul propriu-zis al Parisului, guvernul a lăsat la o parte orice preocupare pentru o conducere activă a războiului, neurmărind decît menţinerea „ordi- nei”, tratativele de armistiţiu şi apoi de pace cu inamicul şi convocarea unei adunări naţio- nale, expresie a tendinţelor şi intereselor marii burghezii. Aşa-zisa „echipă de burghezi de stingă” din guvern, In frunte cu Jules Favre şi Jules Ferry — subliniază autorul—, era alit de îngrozită de ideea unei „revoluţii sociale”, îneît a ales calea trădării naţionale, ignorind astfel fără nici un scrupul mandatul care-i fusese încredinţat de masele populare, dc a lupta, a respinge şi a învinge pe invadatorul prusac. împotriva acestui mandat imperativ al poporului, după însăşi constatarea unuia din membrii comisiei de anchetă postbelice, adver- sar declarat al lui Gambetta, comandamentul militar al Parisului a ţinut într-o totală inacti- vitate pe cei 180 000 de combatanţi pe care îi avea la dispoziţie. Şi aceasta cu toate că liniile trupelor prusiene din jurul Parisului erau foarte rare şi slabe. O singură acţiune cu 3 000 de soldaţi a fost încercată, avînd însă un scop cu totul diversionist, de a înşela clasa muncitoare pariziană, arătlndu-i că guvernul s-a hotărit să treacă la o luptă activă împotriva inamicului. H. Guillemin scoate mereu în evidenţă aceste două poziţii opuse : aceea a guvernului, intitulat „al apărării naţionale”, care voia să negocieze cu duşmanul şi aceea a poporului, care voia să lupte şi să învingă cu orice preţ. Astfel, chiar şi după eşuarea primelor tratative dintre Favre şi Bismarck, guvernul, deşi — sub presiunea maselor — trecuse la organizarea unei rezis- tenţe armate mai active, păstra totuşi, ca unic şi principal obiectiv pe plan extern, capitularea In faţa inamicului, iar pe plan intern, apărarea vechilor baze pe care stătea societatea burghe- ză. Groaza profundă a burgheziei de a vedea răsturnate aceste baze se oglindeşte cu priso- sinţă în articolul unui ziarist contemporan, din care autorul citează textual : „Deasupra noastră — scrie ziaristul — ameninţă cea mai formidabilă asociaţie muncitorească”. împo- triva clasei muncitoare şi pentrvi a asigura poziţiile economice şi politice ale exploata- torilor, guvernul burgheziei a iniţiat tratativele de armistiţiu şi a luat măsuri grabnice de organizare a unei noi forţe represive care să Înlocuiască vechiul aparat poliţienesc al impe- riului în curs de descompunere. Noua forţă de represiune urma să fie folosită împotriva „anarhiştilor”, sau, cu alte cuvinte, Împotriva clasei muncitoare. Ura burgheziei împotriva maselor muncitoare ale Parisului apare deosebit de elocvent în toate memoriile politicienilor şi ofiţerilor care au participat la evenimentele tragice şi sîngeroase din 1870 — 1871. H. Guil- lemin citează textual multe pasaje din ele, pentru a ilustra şi mai bine antagonismul de clasă ireductibil care a dus la proclamarea Comunei. www.dacaromamca.ro 13 ÎNSEMNĂRI 1347 De asemenea autorul dă o serie de amă- nunte asupra colaborării strinse dintre autori- tăţile franceze departamentale şi autorităţile militare germane, care erau privite ca garan- tele cele mai sigure ale păcii sociale. Bismarck Însuşi scria că „descompunerea orlnduirii sociale va lua proporţii din ce In ce mai peri- culoase”, dacă guvernul francez nu se va grăbi să încheie armistiţiul şi pacea. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, junker-ii ger- mani, reprezentaţi de cancelarul prusac, au fost sprijiniţi de activitatea trădătoare a lui Thiers, Jules Favre, Jules Ferry şi a tuturor celorlalţi politicieni burghezi francezi. Virfurile politice ale clasei dominante din ambele ţări au uitat că se află In stare de război şi Încă înainte de luna martie ’1871 au elaborat împreună măsurile de sălbatică cruzime pentru reprimarea clasei muncitoare pariziene, care a creat Comuna şi a mobilizat masele populare la luptă împotriva inamicului extern şi a propriei burghezii, care a trădat Franţa, punînd interesele sale înguste de clasă mai presus de cele naţionale. S. C. P. V. GUROVICI, Bceo6uiaa cmanua e Ahsauu 1926 eoâa, Editura Academiei de ştiinţe a U.R.S.S., Moscova, 1959, 222 p. Greva generală din Anglia, evenimentul cel mai important din istoria luptei politice a proletariatului englez, a constituit, atit In literatura istorică burgheză cît şi în literatura istorică marxistă, obiectul a numeroase lucrări publicate înainte şi după cel de-al doilea război mondial. Cartea lui P. V. Gurovici este întocmită pe baza unui bogat material documentar aflat în arhivele din U.R.S.S. şi Anglia, un loc important ocupînd materialele Comitetului anglo-rus şi colecţiile de buletine ale organiza- ţiilor muncitoreşti locale din Anglia. Cercetarea acestor izvoare a dat posibilitate istoricului sovietic să pună în lumină o serie importantă de noi probleme, dintre care lupta membrilor de rlnd din organizaţiile sindicale şi organiza- ţiile laburiste locale împotriva politicii trădă- toare a liderilor de dreapta, lupta pentru unitatea sindicală mondială şi de solidaritate cu proletariatul englez etc. Analizlnd cauzele izbucnirii grevei gene- rale, P. V. Gurovici, în capitolul intitulat „Mişcarea muncitorească din Anglia în anii 1924 — 1925”, subliniază legătura internă care a existat între evenimentele anului 1925 şi mişcarea revoluţionară postbelică, etapă im- portantă în procesul creşterii combativităţii, conştiinţei şi solidarităţii de clasă a proleta- riatului englez. Autorul aduce dale interesante la problema creării în 1924 a unei aripi de stînga în sînul mişcării muncitoreşti, precum şi la problema sarcinilor pe care şi le-a propus partidul comunist pentru creşterea şi consoli- darea conştiinţei revoluţionare . a acestei aripi de stînga în condiţiile în care guvernul lui Macdonald, prin măsurile luate, pregătea victoria forţelor reacţiunii asupra clasei muncitoare. Făcînd analiza Situaţiei social-econoinice şi politice din Anglia în anii 1924 — 1925, autorul arată că greva generală din 1926 a fost rezultatul inevitabil al ascuţirii luptei de clasă. In capitolul II al lucrării, istoricul sovietic, ocupîndu-se de evenimentele care au precedat declanşarea grevei, atrage atenţia că în miş- carea muncitorească engleză se cristalizează două linii tactice : una reprezentată de partidul comunist, iar alta reprezentată de liderii partidului laburist şi ai trade-unionurilor. In opoziţie cu tactica Consiliului general al trade-unionurilor britanice, care s-a redus la încercări de împăcare şi acorduri cu patronii de mine, autorul relevă starea de spirit care domnea în rîndurile proletariatului englez de a-şi strînge rîndurile în vederea luptei împo- triva burgheziei care se pregătea cu febrilitate pentru zdrobirea lui. In lucrare un loc important este rezervat analizei activităţii consiliilor de acţiune şi comitetelor greviste In timpul grevei generale. Autorul, fructificînd o serie de materiale din www.dacaromamca.ro 1348 ÎNSEMNĂRI 14 care rezultă activitatea consiliilor de acţiune şi organizaţiilor greviste, ajunge la concluzia că In timpul grevei In anumite regiuni din Anglia a existat dualitatea puterii. Se ştie că, atunci cind Consiliul general al trade-unionu- rilor, sub presiunea maselor populare, şi-a dat asentimentul pentru declararea grevei generale, el s-a aflat, in virtutea condiţiilor create, in situaţia de organ al puterii alături de guvernul conservator. Insă, în timp ce Consiliul general, adept al Împăcării cu burghe- zia, s-a grăbit, cu preţul trădării intereselor clasei muncitoare, să declare in mod public că nu intenţionează să pună mina pe putere, comitetele de grevă şi consiliile de acţiune locală, in ciuda poziţiei ocupate de Consiliul general faţă de capital, au îndeplinit cu succes o serie de funcţii importante ale organelor puterii. In acest sens reţinem unul din nenumă- ratele exemple pe care le citează autorul In sprijinul concluziei cu privire la existenţa dualităţii puterii in timpul grevei generale. Este vorba de aparatul extraordinar de apro- vizionare creat de guvern în frunte cu comi- sarii de stat care intr-o serie de locuri a fost paralizat de acţiunile pichetelor muncitoreşti, detaşamentelor de apărare, comitetelor de grevă şi consiliilor de acţiune. In afară de aceasta, consiliile de acţiune şi organizaţiile greviste, bucurîndu-se de sprijinul maselor muncitoare, şi-au intensificat controlul asupra producţiei şi transportului, au desfăşurat o luptă activă împotriva spărgătorilor de grevă, au creat detaşamente de apărare, au stabilit şi coordonat legătura dintre consiliile de acţiune şi organizaţiile greviste în diferite raioane ale Angliei. Toate aceste acţiuni hotă- rîte ale muncitorilor sint expresia transformă- rii treptate a grevei intr-o luptă activă împo- triva guvernului şi a burgheziei in ansam- blul ei. Ultimele două capitole sint consacrate problemei mişcării de solidaritate a proleta- riatului internaţional cu muncitorii englezi şi protestului muncitorilor Împotriva încetării grevei. In concluzie, P. V. Gurovioi, vorbind despre însemnătatea istorică a grevei, arată că greva generală a scos la iveală contradic- ţiile adinei care macină societatea capita- listă, constituind expresia caracterului relativ al stabilizării capitalismului şi a ascuţirii luptei de clasă. Pentru prima dată in istoria Angliei, precizează autorul, greva generală a cuprins milioane de oameni, a zdruncinat orlnduirea economică şi politică a capita- lismului burghez, a dat la iveală contradicţiile de clasă care sfişiau Societatea engleză, a scos in evidenţă părţile slabe ale mişcării muncitoreşti, a smuls masca reformismului din Anglia. Greva generală şi întreaga experienţă de luptă a proletariatului englez au confirmai teza marxistă că fără rezolvarea problemei puterii nu poate fi vorba nici de rezolvarea crizei din industria carboniferă şi nici, in general, a crizei din industria Angliei. Greva generală a arătat necesitatea conducerii miş- cării muncitoreşti de către partidul comunist, singurul partid apărător al intereselor clasei muncitoare. N. N. BIZANTINOLOGIE ¥ * ¥ reonoHUKU. BuaaHmuucKM ce.thCKo- xoaaăcmeeHHaa BHiţuKjionedun X sena. Moscova, Leningrad, 1960, 374 p. Sub acest titlu, Institutul de istorie al Academiei U.R.S.S., secţia Leningrad, pu- blică traducerea în limba rusă a tratatului eojţajiH3Ma, HaxoffHmHficH B KpenocTH BpaH (K. UlepCan)-, XpoHHKa..........................1281 www.dacorQmanica.ro SOMMAIEE Page ETUDES L. BÂNYAI ct ELENA GHERAN, De l’activitd du Parti Communiste de Roumanie pour la constitution d’un front de combat uniquc des travaillcurs roumains et d’autrcs nationalitds contre lc r6gime bourgeois-agrarien ...................1123 V. PAPACOSTEA, Origines de l’enscignemcnt superieur en Valachie. ............1139 CORNELIA BODEA, De l’activitâ revolutionnaire de la revue Junimea Romtnă â Paris de 1851 â 1853 ................................................. 1169 NOTES ET COMMUNICATIONS SAVA IANCOVICI, Donnecs nouvellcs relativcs â Bimbaşa Sava ....................1187 I. NEACŞU, Remarques sur 1’originc sociale des habitants d’Oltănie qui participerent â la lutte contre Ies bandes de Pasvan-Oglou ct â la guerre russo-turquc (1806 — -1812) 1203 GH. CRONŢ, Le code de Govora de 1640 .................................... 1211 C. ŞERBAN, Une publication contemporaine relative â la campagne du Prut (1711) 1227 MATEI D. VLAD, La rente făodale dans Ies villages de colonisation de Valachie pen- dant la premifere nioitid du XVIIe silele................................... 1235 Etudes DOCUMENTAIRES R6alisations r£centcs de l’historiographie moderne et contemporaine tchecoslovaque (V. A. Varga) ..........................................................1265 LES PROBLliMES DU TRĂITE D’«HISTOIRE DE LA ROUMANIE* Les debats au sujet de la mLquette du IVe volume du trăite d’«Histoirc de la Roumanie*...............................................................1273 LA VIE SCIENTIFI QUE La session scicntifique interregionale de metliodologic — Jassy, 28 — 30 mai 1961 (Zenovia Belindeanu et L. Ştejănescu) ; Excurs on scientifiquc en R. S. Tclie- coslovaque, R. P. Polonaise et R. D. Allemande (C. Mocanu); Le Musec d’Histoire leodale du cliăteau de Bran (C. Şcrban); Clironique...............1281 www.dacorQmanica.ro LUCRĂRI APĂRUTE L\ EDITURA ACADEMIEI R.P.R ISTORIE . ‘ , Istoria Roiiiiniei, voi. I, 891 p. cu 190 fig. + lGpl.,45 Ici. , * . Din istorln Transilvaniei, voi. I, ed. a II-u, 232 p. + 11 pi.; voi. II, 403 p., banderolale, 55 lei. V. CANARACHE, Importul nmforclor ştampilate in Istria, 477 p., 10 ici. S. GOLDENBERG, Clujul in scc. XVI, 454 p., 17,40 ici. HERODiAN, Istoria Imperiului romnn după monrlea lui Mnrcu Aitreliu, 172 p., 6,35 lei. K. HOREDT, Contribuţii la islorin Transilvaniei in sec. IV —XIII, 195 p., 16,90 Iei. V. MIHORDEA, Răscoala grănicerilor de la 1866, 307 p., 19,20 lei. H. H. STAHL, Contribuţii Ia studiul sntclor dcvălmnşe romincşli, voi. I, 376 p., 32,50 lei; voi. II, 367 p., 22,90 lei. D. TUDOR, Islorin scluvnjului in Daria romnnă, 311 p., 23 ici. V. VĂTĂŞIANU, Istoria artei leudnle in ţările romiue, voi. I, Arta in perioada de dezvoltare a feudalismului, 1020 p., 90 lei. G. POTRA, Documente prhilonre la Istoria oraşului Bucureşti (1501 — 1821), 820 p., 34,60 ici. , * , Studii şi materiale de istorie medie, voi. I, 372 p. + 20 pi., 21,10 lei; voi. II, 512 p., 33 lei; voi. III, 388 p. + 4 pi., 17,90 ici; voi. IV, 584 p. + 10 pi., 26,30 lei. A R 11 E O L O G I E , * , Omagiu iui C. Duicoviciu cu prilejul Împlinirii a CI) de uni, XX + 577 p. + 1 pl., 52,50 lei. R. VULPE, Izvoare. Săpăturile din 193G-1918, 379 p. + 7 pi., 18 Ici. D. BERCIU, Cercetări şi descoperiri arheologice in regiunen Bucureşti, 74 p., 3,25 Ici. I). BERCIU, E. CORIŞA, Săpăturile arheologice de In Bulin Verde şi Gogoşii 1919 1950, 242 p., 11,20 ici. O. I'I.OCA, Conlrilmţii ia cunouşlcrcn tezaurelor de argint dacice. Tczniiru! de Iu Sărăcsău şi Şeica .Mică, 38 p. + 26 pl., 6 Ici. . * . Materiale şi cercetări urheologicc, voi. II, 719 p., 25 lei; voi. 111,312 p. + 11 pl., 20 ici; voi. IV, 378 p. + 18 pl., 25 Iei; voi. V, 796 p. -f 450 pl., 75 lei; voi. VI, 940 p. -f 29 pl., <35 lei; voi. VII, 687 p. -f 13 pl., 93 lei. . ' , Studii şl cercetări de numismatică, voi. 1,500 p., 15 lei; voi. II, 529 p. -f- 6 pi-, 1 6 lei; voi. 111, 639 p. + 1 pl., 34,50 lei. www.dacaromamca.ro . . wte';. ,^rtL i isys^'lT». ■* -"■îl '■- ' ■ M ţSf-rt^r* •. • ''*. , = -V " hţ -' ^EgK'V WT^o. î ' -- fVuJ .Lj. i=«-v^l7-?s";,= ''.'2 ■ r w - 1"**?^j.^n ■ ir "uî.."; "' P'1* -«tţ*'-,~ - =t?js* ^ **«“••'.^-&&W"&sp£a*M Ir -*: ţJffg J ‘1 1 ’ b" ^ ^ B,_ i" V 1 . = 11 —t.-’-z,"'*?. “ = »*■ -Vil ~P^HI ■■■■ - -"- - - . ' -4PW “ siiPSMfc- «rfto'L >*••>; ■*£■-*■ ‘■^.r, ,.. . T jfc; -& Tţv'i-a,^-^' R J»i( * —jati .•> ■ -1 > ig^»v; r.*î:.3c.5PJvi- ";-j,.4.-_ ■ >'■>. *v,- T:- ţi. rf-,^' 5, .P -: - ■- ■ - v - * ■ _ ' Wrr'k-i |UL ,1 * c' ~sr ■?'' ■ Vr#' Ri ' w, «V u ‘| »-.-~ii«»j k-ggf _ ^ www.dacoromanicaio Lei8t_