ACADEMIA REPUBLICII POPULARE POMÎNE SECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE Şl INSTITUTUL DE ISTORIE DIN BUCUREŞTI 11 '' DIN I iSU'mAR GREVA GENERALĂ DIN 1920 DIN ROMÎNIA de C. MOCAN0 MIŞCAREA MUNCITOREASCĂ DIN PORTURILE ROMÎNIEI ÎN PERIOADA PREMERGĂTOARE GREVEI GENERALE DIN 1920 de I. M. OPBEA APLICAREA TRATATULUI DE LATvOClUK KAINARGI CU PRIVIRE LA MOLDOVA ŞI ŢARA ROMlNEASCĂ (1775-1783) 4 de AL Vianu DATE NOI ÎN LEGĂTURĂ CU FAMILIA ANEI IPĂTESCU [ H , de Gh. Ionescu UNELE DOCUMENTE INEDITE DESPRE TUDOR VLADIMI- RESCU M- 11 de S. Ianco vi ci DEPOSEDĂRI ŞI (JUDECĂ']^' ÎN HAŢEG PE VREMEA ANGE- VINILOR - I ■ - de M. Holban i,DIN RAPORTURILE1 MOLDOVEI iCU IMPERIUL OTOMAN [ÎN A DOUA JUMĂTATE A VEACULUI AL XV-LEA 1 - ■ ■ |1 de Mustapa A. mkhmnt INTRODUCEREA NONEI ÎN TRANSILVANIA. (CU PRIVIRE LA UNELE PREMISE SOCIAL-ECONOMICE ALE RĂSCOALEI DE LA BORÎLNA) . , I 1 de L. DK&tfcNY X ANUL XIII - 19BO 5 www.dacoromamca.ro EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNI2 SECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI INSTITUTUL DE ISTORIE DIN BUCUREŞTI 5 ANUL XIII 19 6 0 editura academ ‘www.dacoromanica.ro' PULARE ROMlNE ,,STUDII“ REVISTĂ DE ISTORIE APARE DE 6 ORI FE AN ----------- COLEGIUL DE REDACŢIE _________________ Acad. P. Conbtantinescu-Iasi (directorul Colegiului de redacţie); Euge*( Stănesco (redactor şef); acad. A. Oţetea ; T. Bugnarju, membru corespondent al Academiei R.P.R.; B. BAlteanu ; L. BÂNYAI; M. BERZA ; V. CHEEE8TESHT; V. MAOIU ; GH. MATEI Redacţia : Bucureşti, B-dul Generalissimul Stalin nr. 1 www.dâCOtomătifCa.ro SUMAR Pag. STUDII 40 DE ANI DE LA GREVA GENERALĂ DIN 1920 C. MOCANU, Greva generală din 1920 din Roinlnia.......................... 5 I. M. OPREA, Mişcarea muncitorească din porturile Romîniei In perioada premergătoare grevei generale din 1920 .......................................... 45 . * AL. \ IANU, Aplicarea tratatului de la Kilcitik Kainargi cu privire la Moldova şi Ţara Romînească (1775-1783)............................................. 71 NOTE ŞI COMUNICĂRI GH. IONESCU, Date noi In legătură cu familia Anei lpatescu............... 105 S. IANCOVICI, Unele documente inedite despre Tudor Vladimirescu.......... 121 M. HOLBAN, Deposedări şi judecăţi In Haţeg pe vremea Angevinilor......... 147 MUSTAFA A. MEHMET, Din raporturile Moldovei cu Imperiul Otoman In a doua jumătate a veacului al XV-lea ..................................... 105 L. DEMfîNY, Introducerea nonei In Transilvania. (Cu privire la uncie premise social- economice ale răscoalei de la Bobilna)............................. 17(4 PROBLEMELE TRATATULUI „ISTORIA ROMÎNIEI” Răscoala condusă de Tudor Vladimirescu .................................. 191 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ Simpozion cu prilejul aniversării a 700 de ani a monumentului de artă feudală Boiana (R. P. Bulgaria) (Liviu Ştefănescu)................................ 199 STUDII DOCUMENTARE Editarea izvoarelor vechiului drept romlnesc {Gh. Cronf)................. 201 RECENZII MIRON COSTIN, Opere. Ediţie critică cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice şi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1958, 536 p. {Dan Simonescu).................................................... 209 I. ADAM—N. MARCU, Studii despre dezvoltarea capitajismului in agricultura Roml- niei, voi. n, Ed. şt., Buc.www-daffiornmanicauro................... 214 4 SILVIU DRAGOMIR, Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice In Evul Mediu, Ed. Acad. R.P.R., 1960, 224 p. + 2 h. (Acad. R.P.R., Comisia pentru studiul formării limbii şi poporului romln, II) (V. Al. Georgescu) . . . '............... 225 , * , Historia e shqiperisă. Văllim i pară. (Istoria Albaniei), voi. I, Univ. de stat din Tirana, 1959, 544 p. (G. Maxudooici şi D. Polena) .................. 236 REVISTA REVISTELOR Analele Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., nr. 1 — 6/1958, nr. 1-6/1959 (/. Apostol)................................................... 211 Bonpocu HCTopHH. AnafleMHH Hayn CCCP. OTgeneHite HCTopuuecKHx Hayn, nr. 1-12 (1959) (N. Copoiu)............................................. 251 The cnglish historical review, Londra, voi. LXXIV, 1 — 4 (1959) (S. Columbeanu) . . 266 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE Istoria nomlnlel. —GH. MOŢ, V. ŞTEFĂNESCU, C. MOCANU, Contribuţii la istoria organizaţiei marxist-leniniste de tineret din Rominia, voi. I, Ed. tineret., 1959, 143 p. (G. C.); EMIL VÎRTOSU, Titulatura Domnilor şi asocierea la domnie In Ţara Rominească şi Moldova (pînă în sec. XVI), Ed. Acad. R.P.R., 1960, 314 p. (A. G.). Istoria U.R.S.S. — BoeHHue Mopmui b 6opi>6e 3a OKTH6pi>CK0ft PeBOJnoitHH, sub redacţia lui S. F. Naida, Ed. Minist. Apărării al U.R.S.S., Mos- cova, 1958, 582 p. (V. A.); BTOpoiî nepnofl peBOJiroiptH 1905 —1907 roflM, ianu- arie— aprilie, anul 1906. Cartea 1,1145 p.;Carteaa II-a,751 p., Moscova,1957 —1959, 1896 p. (M. T.). Istoria universală. - ALEXANDER NOVOTNY, Qaellen und Studien zur Gcschichte des Berliner Kongresses 1878. (I)—Osterriich, die Ttlrkei und das Balkanproblem im Jahre des Berliner Kongresses, Graz-Koln, 1957, 376 p. (R. P.); JAROSLAV KUDRNA, K charakteristice znaku socialnl a tridnl dilerenciacc obyvatdstva v barbarsk^ch zakoniclch a tradicnich listinâch stol. 6 — 8 [Cu privire la caracteristica indiciilor de diferenţiere socială şi de clasă a populaţiei în legile barbare şi in actele de donaţie din sec. 6 —8], In „Sbornik- prâcf Filosofickă Fakulty Brnenskă University“ [Culegere de lucrări a Fac. de filozofic a Univ. din Brno], VII, 1958, Secţia istorică, C 5, p. 11—25 (M. D.); IOESF POLISENSKY-JIRl HRUBES, Turecke vâlky,uherskâ povstâni a verejnă mlnenl predbelohorskych Cech [Războaiele turceşti, răscoalele ungureşti şi opinia publică din Cehia de dinainte de Muntele Alb], in „Historick# Casopis“ [Revista istorică], 1959, VII, 1, p. 74 —103 (M.D.); L. I. VRANUSIS, Pqyaţ‘'Epeova, oova- ycoyr) xal p.EX£rr] [Rigis, cercetare, culegere şi studiu], Atena, 1957, 407 p. (N. C.); ELISABETA A. ZAHARIADU, Ti xpovixo tSv -roupxoiv oouXTotoiv (too Bap- Peptvou IXXyjv. xcoSixa 111) xal t6 IvaXtxi too ttp6tutto [Cronica sultanilor turci (după Codex Barberinus grec 111) şi originalul italian], Salonic, 1960, 95 p. (N. C.); A.D. LIUBLINSKAIA, OpaHifHH b tranane XVII Bena, 1610 — 1620, Ed. Univ. din Leningrad, 1959, 293 p. (V. A.);L. CHATENAY, Vie de Jaques Esprincbard Rochdais et journal de ses voyages au XVI-e sfecle, Impr. Oberthur, Rennes, 1957, 308 p. (A. C.); REN £ ŞEDILLOT, Histoire des colonisations, Paris, 1958, 649 p. (S. C.). Bizantinologie. — FRANJO BARlSlC, flBe Bep3Hje y H3BopHMa o HCTaHHKH Tomh [Două versiuni in izvoarele privitoare la răzvrătitul Toma], In C6optiHK paflOBa cpncKe AKafleMHj Hayna, BH3aHTHHOnomKH IlHCTHTyT Beograd, 1960, p. 145—169 (G. C.); PAN. J. ZEPOS, Die byzantinische Jurispru- denz zwischen Justinian und den Basiliken, în Berichte zum XI Internationalen Byzantinisten-K-ongres, Mtlnchen, 1958, 27 p. (G. C.); R. S. LOPEZ, The role of trade in the economic readjustment of Byzantium in the seventh century, Dum- barton Oaks Papers, XIII (1959), p. 67-85 (E. Fr.); LUCIEN STIERNON,Les origines du despotat d’Epire, in Revue des ătudes byzantincs, XVII (1959), p. 90 — 126 (E. Fr.). Bibliografie, Arhivistică, Muzeografie.—Arhiva Magistratului oraşului Braşov. Inventarul actelor neînregistrate, voi. I, Buc., 1959, II + 444 p. (C. Ş.); FRITZ FUNKE, Buchkunde, Leipzig, Otto Harrassowitz, 1959, 310 p., 20 f. pi. + 3 grafice (A. D.); EM. CONDURACHI, Histria, Buc., E.S.P.L.A., 1960, “pi.i,”5MA+«p'WWW:daCSfrtfflam^i;if60t'ch' Ro”’ 271 40 DE ANI DE LA GREVA GENERALĂ DIN 1920 GREVA GENERALĂ DIN 1920 DIN ROMÎNIA DE C. MOCANU Greva generală, organizată şi condusă de partidul proletariatului, este o formă superioară a mişcării greviste, caracterizată prin încetarea lucrului de către muncitorii din întreprinderile dintr-o anumită ra- mură industrială, localitate, provincie sau din întreaga ţară1 cu scopul de a impune capitaliştilor satisfacerea revendicărilor, recunoaşterea liber- tăţilor democratice, ameliorarea condiţiilor de viaţă ale celor ce muncesc. Greva rezidă în natura raporturilor dintre proletariat şi burghezie — clasele fundamentale ale orânduirii. capitaliste—, în faptul că proletarii, fiind lipsiţi de mijloace de producţie, pentru a nu muri de foame, îşi vînd forţa de muncă, capabilă de a produce valori de întrebuinţare, ca pe o marfă care se realizează pe piaţa modernă2. La început grevele cuprindeau un număr restrîns de muncitori, erau mici, izolate, cu revendicări mai ales de natură economică; pe măsura dez- voltării capitalismului, a ascuţirii luptei de clasă mişcarea grevistă a evoluat către greve de masă politice, către greve generale. Edeea „încetării activităţii generale a tuturor muncitorilor” 3 s-a manifestat încă de pe vre- mea mişcării chartiste (de pildă în 1839). în 1842 chartiştii au încercat chiar organizarea unei greve generale 4 care să contribuie la atingerea ţelului mişcării. După Comuna din Paris, mai precis spre sfîrşitul secolului trecut 1 O grevă generală poate să antreneze muncitori din mal multe ţări adică să capete un caracter internaţional, aşa cum a fost de pildă greva generală demonstrativă din 21 iulie 1919 declanşată la chemarea Internaţionalei a Ill-a Comuniste, pentru apărarea Rusiei Sovietice şi Ungariei Sovietice Împotriva blocadei şi a intervenţiei. Această grevă internaţională a fost, după cum remarca V. 1. Lenin, „un experiment fără precedent tn istorie” (V. f. Lenin, Opere, voi. 29, Buc., E.S.P.L.P., 1956, p. 523). * K. Marx, Capitalul, voi. I, ediţia a 11-a, Editura Partidului Muncitoresc Romln, 1948, p. 176. - * F. Engels, Situaţia clasei muncitoare din Anglia. După. observaţii proprii şi izvoare autentice, Leipzig, 1845 (Marx, Eng Îs, Opere, voi. 2, Editura politică, 1959, p. 470). * ibidem. www.dacoromanica.rG C. MOCANU 2 a avut loc greva din 1886 cu caracter general a muncitorilor din America pentru 8 ore de muncă x, greva generală din JBelgia din 1893 I 2, iar la începutul secolului al XX-lea din nou o grevă generală în Belgia în 1902 3, grevele generale din Suedia în 1902 4 5, Olanda în 1903 6, sudul Busiei în 1903 ®, Buhr în 1905 7 şi, — cea mai însemnată, greva generală din Busia în timpul revoluţiei populare din 1905 8. în condiţiile perioadei avîntului revoluţionar de după Marea Revo- luţie Socialistă din Octombrie în numeroase ţări au izbucnit mai multe greve generale, unele cu un profund caracter politic şi urmate de puternice lupte pentru smulgerea puterii din mîinile exploatatorilor. Astfel de greve generale s-au desfăşurat în 1918 în Austro-Ungaria împotriva războiu- ‘ lui imperialist care mai continua9; în 1919, şi mai ales în 1920, în Italia, ultima grevă fiind însoţită de lupta muncitorilor pentru a pcupa întreprin- derile10 ; în 1920 în Cehoslovacia împotriva ofensivei începută de burghezie asupra maselor muncitoare11, greva generală din ţara noastră — care face obiectul acestui studiu — şi multe altele12. K. Marx şi E. Engels, elaborînd problemele fundamentale ale stra- tegiei şi tacticii proletariatului, au precizat rolul grevei generale în lupta de clasă13 * * * * * 19. Creatorii socialismului ştiinţific concepeau greva generală în conexiunea celorlalte forme şi mijloace de luptă a proletariatului, parte integrantă a problemei revoluţiei proletare, în pregătirea şi desfăşurarea I W. H. Crook. The general strike, Chapel, Hi 11, 1931, p. 58. * F. Mehring, Roşa Luxembourg, E. Vandervelde, L’exp6rience belge. Une vieille poU- mique autour des grbves ginirales de 1902 el 1913, Paris, 1927, p. 4—8. * Ibidem, p. 4 şi urm. * La griue ginirale el le socialisme. Enquăte internaţionale. Opinions et documents, Paris, 1905, p. 131, 377-379. 5 Ibidem, p. 126-127, 132. * Bolşaia Sovietskaia enţiklopedia, voi. 9, ed. a Il-a, 1951,. p. 3ld. ’ Der Ruhrbergarbeiterstreik von 1905, Berlin, 1955; Karl Liebknecht, Cuvtntări, scrisori şi articole alese, Buc., Editura politică, 1959, p. 31—32. 9 Istoria P.C.U.S., Buc., Ed. politică, 1960, p. 99—108; „Vseobşaia politiceskaia stacika v octişbre 1905 goda”, Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscva-Leningrad, 1955. * A maggar munkăsmozgalom a Nagg Oktoberi Szocialista Forradalom gejozelmit kovetii forradalmi (ellendiiles iăoszakaban..., Budapesta, 1956, p. 60 — 78. 10 A. Colombi, L'occupazionne delte fabriche, Roma, 1950. II Iz istorii revolufionovo dvijinia narodov Cekoslovachii. Sbornic statei. Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1959, p. 300 şi urm. 12 După 1920 şirul grevelor generale, organizate şi conduse de partidele inarxist-leniniste ale clasei muncitoare, a continuat nu numai In anii de avlnt revoluţionar, ci şi In cei de reflux revoluţionar. Dintre cele mai Însemnate greve generale, desfăşurate In diferite Împrejurări isto- rice, In complexele condiţii ale luptei de clasă care s-a ascuţit necontenit, amintim : greva gene- rală din martie 1921 care a cuprins mai ales sudul Germaniei, greva generală din acelaşi an din Norvegia, puternica grevă din 1926 din Anglia, greva generală din 1934 din Franţa dezlănţuită sub lozinca unităţii muncitoreşti Împotriva pericolului fascist etc. Din perioada de după cel de-al doilea război mondial, clnd criza generală a capitalismului s-a adlncit, menţionăm grevele generale din Franţa (1949), Italia (1953), Spania (1951 şi 1959), recenta grevă generală din Ja- ponia, din acest an — puternică manifestare de protest Împotriva politicii de clrdăşie a guver- nanţilor cu imperialiştii americani. 19 în 1845 In lucrarea sa privind „Situaţia clasei muncitoare din Anglia”, F. Engels, sesizlnd procesul de extindere, de generalizare a grevelor remarca că, citind ziarele (In care se dădeau date privind mişcarea grevistă), „ajungi la concluzia că toţi muncitorii industriali de la oraş şl de la ţară s-au uWWW>sdâftOrOmaAfe£1'rOId protestează Împotriva domi- 3 GREVA GENERAL* DIN 1920 7 unei greve generale întruchipîndu-se în strînsă legătură cele trei laturi fundamentale ale luptei de clasă a proletariatului : economică, politică şi ideologică, fiecare latură avînd o pondere mai mare sau mai mică în funcţie de condiţiile istorice, de stadiul mişcării Revoluţionare V. 1. Lenin, în luptă neîmpăcată cu revizioniştii şi oportuniştii 2, a subliniat rolul grevei, al grevei generale în mişcarea muncitorească revo- luţionară, în trecerea la insurecţie în vederea luării puterii politice. încă din 1899 în articolul „Despre greve”, V. I. Lenin, combătînd pe acei care credeau „că ajunge ca muncitorii să organizeze o grevă generală în toată ţara pentru ca ei să obţină tot ce vor de la capitalişti şi de la guvern. .. ” 8 arăta că greva generală este una din formele de luptă — şi nu singura , că problema grevei trebuie înţeleasă strîns lega,t de problemele întregii lupte revoluţionare a proletariatului. Greya generală este o însemnată şcoală de educare a maselor revoluţionare, de călire a lor in lupta pentru libertate şi o orînduire socială mai bună, socialistă. în jurul grevei generale a proletariatului sînt antrenate direct sau indirect mase largi ale poporului. Cînd precede insurecţia armată, organizată şi condusă de partidul de avangardă a proletariatului în vederea luării puterii, greva generală, mai ales greva generală politică, are o deosebită însemnătate. Eeferindu-se la evenimentele revoluţiei din 1905, la greva generală care a avut loc atunci, Lenin scria : „Indicaţiile şi previziunile noastre cu privire la marea însemnătate a grevei politice de masă pentru insurecţia armată s-au ade- verit în mod strălucit. Greva jpolitică din Eusia a cuprins de astă dată cu adevărat întreaga ţară, unind în avîntul eroic ai celei mai asuprite şi mai înaintate clase, toate popoarele blestematului «imperiu * 1 naţiei burgheziei printr-o întrerupere generală a lucrului (subl. ns. — C. M.)” (K. Marx, F. Engcls, Opere, voi. 2, Bucureşti, Editura politică, 1958, p. 468). în scrisoarea din 28 noiembrie 1871 către Friederich Boite, K. Marx arăta că din mişcările economice, din grevele care izbucnesc „izvorăşte pretutindeni o mişcare politică, adică o mişcare a clasei cu scopul de a-şl impune interesele Intr-o formă generală, Intr-o formă care să aibă o forţă generală coercitivă In socie- tate” (K. Marx, F. Engels, Opere alese tn două volume, voi. II, ed. a Il-a, Buc., E. S. P. L. P., 1955, p. 510-511). 1 Problema grevei generale s-a dezbătut la mai multe congrese ale Internaţionalei I. La Congresul de la Bruxelles din 1868, în rezoluţia adoptată împotriva războiului se prevedea Că „Întrucît el va fi purtat între producători, nu va fi altceva decît o luptă între fraţi şi cetăţeni; congresul cheamă pe muncitori să înceteze lucrul în cazul cînd ţara lor ar fi implicată în război” (citat după W. Z. Foster, Istoria celor trei Internaţionale, Buc., Ed. politică, 1958, p. 77). Cu această rezoluţie a început o lungă dispută la congresele ulterioare, inclusiv la cele ale Inter- naţionalei a Il-a, pe tema dacă greva generală poate fi folosită, mai ales singură, împotriva războiului. * Reformiştii şi oportuniştii de diferite nuanţe s-au întrecut în a dovedi că în toate împre- jurările greva generală este imposibilă şi ineficientă. Cf. La grăve ginirale et le socialisme. Enguile internaţionale. Opinions et documents, Paris, 1905; Le dictionnaire socialiste, Paris, 1902. Pro- blema grevei s-a discutat, controversat, la toate congresele Internaţionalei a Il-a, mai ales în legătură cu problema războiului. În problema grevei generale s-a dus o luptă dîrză între marxişti şi oportunişti, reformişti. Lupta S-a ascuţit în preajma războiului mondial. Viaţa dădea dreptate marxiştilor (v. dezbaterile la congrese în „L'intemationale socialiste” din respectivii ani). ICarl Liebknecht, Roşa Luxemburg, August Bebel şi alţi militanţi înaintaţi, deşi cu unele erori, au privit greva generală de pe poziţii marxiste; G. V. Plehanov, mai ales după 1900 a avut o vedere greşită asupra grevei generale. • * V. I. Lenin, Opere, WWWdacOOfiaiif&.f0294- 8 C. MOCANU 4 rus». Proletarii tuturor popoarelor din acest imperiu -al asupririi şi al violenţei se strîng acum într-o singură mare armată a libertăţii şi socia- lismului” *. Justeţea învăţăturii marxiste despre locul şi însemnătatea grevei generale în lupta revoluţionară a fost confirmată de întreaga mişcare grevistă, de întreaga luptă a clasei muncitoare pentru libertate şi socialism. ★ Generată de condiţiile istorice dip. Romînia perioadei avîntului revoluţionar de după victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, greva generală din 1920, care a cuprins aproape întregul proletariat din ţară şi a arătat mai mult ca oricînd necesitatea creării partidului de tip nou, a partidului comunist, a fost lupta cea mai mare a clasei munci- toare din Romînia de pînă atunci, parte integrantă în şirul de greve generale care s-au desfăşurat în lumea capitalistă. ■ Despre acest însemnat eveniment din istoria Romîniei, în lucrările istoricilor burghezi, care, în lumina concepţiei lor idealiste despre socie- tate şi de pe poziţiile de clasă ale burgheziei, nu au luat în seamă sau au falsificat rolul poporului — făuritor al istoriei, lupta maselor muncitoare pentru libertate, progres şi o viaţă mai bună, nu găsim nici cel puţin cîteva rînduri. Bunăoară, în lucrarea sa de sinteză ,,Istoria romînilor”, în partea privind perioada după primul război mondial, if. Ţorga se ocupă de nume- roase şi felurite amănunte privind viaţa politică, guvernele şi partidele burgheze, familia regală. Doar ici şi colo face unele referiri vagi la situaţia economico-politică a ţării şi la unele momente ale mişcării revoluţionare pe care le prezintă însă denaturat, fals 1 2. Menţiuni despre greva generală — — şi aceasta indirect, plecînd de la alte evenimente — face N. Iorga, în lucrarea „Romînia contemporană de la 1904 la 1930...”. în lucrarea citată Iorga pomeneşte, în capitolul în care se ocupă de guvernarea lui Averescu, de greva de la C.P.R., izbucnită în aprilie, şi de cea de la Poştă, „care se socotea ca începutul grevei generale 3; iar mai departe, în treacăt, consemnează „o grevă a transporturilor izbucnind în noiem- brie 4 *, ca preludiu al celei generale” 6. Acelaşi lucru se constată în lucră- rile celorlalţi istorici care au scris de pe poziţiile burgheze. . 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 9, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 387.-Vezi şi următoarele lucrări ale Iul V. I. Lenin : Greva din Petersburg (tn Opere, voi. 8, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 76); Primele învăţăminte (ibidem, p. 124—127); Greva politică şi lupta de stradă din Moscova (Opere, voi. 9, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 340—348); Învăţămintele insurecţiei din Moscova (Opere, voi. 11, Buc. E.S.P.L.P., 1956, p. 127, 159-160) etc. * N. Iorga, Istoria romtnilor, voi. X, Buc., 1939, p. 389 şi urm. * N. Iorga., Romînia contemporană de la 1904 la 1930, Supt trei regi. Istoric al unei lupte pentru un ideal naţional şi moral, Buc., 1932. p. 347. 4 Este vorba de greva din octombrie. * Vezi şi N. Iorga, Memorii (tristeţea şi sflrşilul unei domnii), voi. III, p. 67 — 77. Date Şi aprecieri cu privire la g-eva generală — se înţelege intenţionat denaturate — se găsesc In uncie lucrări şi memorii tipărite ale celor care au slujit in aparatul de stat burghezo-moşieresc. Vezi de pildă, Note politice (voi. V, p. 87 — 88) ale lui Al. Marghiloman, lucrarea Istoricul mişcă- rilor muncitoreşti din portul Brăila (193CL p. 73—76, 83 — 85), a lui Victor Mihăilesru. atunci şeful comisariatului de poliţie TO 5 GREVA GENERALA DIN 1920 9 O denaturare flagrantă a realităţii despre greva generală s-a făcut — pentru a se justifica poziţia lor pasivă şi trădătoare — de către oportunişti şi reformişti. Centristul llie Moscovici, care s-a aflat în fruntea trădătorilor grevei generale, în broşura „Probleme actuale ple mişcării socialiste” neagă posibilităţile de luptă ale proletariatului de la noi; greva generală este tratată emfatic şi se încearcă a se justifica poziţia de tergiversare şi trădare a acestei mari acţiuni a muncitorimii1. în acelaşi mod vorbeşte despre greva generală, despre desfăşurarea ei în Banat, Iosef Gabriel. în lucrarea, plină de falsificări, „Funfzigjâhrige Geschichte der Banater Arbeiterbewegung. 1870—1920” 2, precum şi alţi lideri social-democraţi de dreapta. Calomniator, şi apărind guvernul burghezo-moşieresc care a reprimat mişcarea revoluţionară, a scris despre greva generală într-un articol inserat în „Enciclopedia Eomîniei” 3, „socialistul” Şerban Voinea, transfug, învederat duşman al poporului care azi defăimează de la tribuna oficinelor imperialiste măreţele realizări de după 23 August 1944 ale poporului nostru. O poziţie fundamental deosebită în aprecierea grevei generale au avut-o autorii care au scris în lumina învăţăturii marxist-leniniste, a do- cumentelor partidului comunist4, arătînd însemnătatea acestui eveni- ment în mişcarea revoluţionară din ţara noastră în istoria Eomîniei. în- ceputul istoriografiei marxiste despre greva generală se află în articolele publicate, încă din 1921, în presa Partidului Comunist şi a organizaţiilor create şi conduse de partid 5. în aceste articole s-au arătat, succint, cauzele care au dus la greva pe întreaga ţară, amploarea acestei lupte a clasei mun- citoare, învăţămintele ei deosebit de însemnate pentru mişcarea munci- torească, pentru crearea partidului de tip nou. O lucrare dedicată grevei generale este „1920. Contribuţie la istoria socială a Eomîniei” întocmită de M Eoller 6 în 1937, în condiţiile cenzurii din perioada fascizării ţării. Autorul, folosind o bogată documentare de presă, descrie în mod concret procesul creşterii mişcării greviste din Eomînia care a culminat cu greva generală în octombrie 1920. Lucrarea demască pe conducătorii reformişti ai partidului socialist şi Comisiei generale a sindicatelor care au trădat lupta muncitorimii. Autorul n-a putut însă folosi documentele din arhive, acestea fiind atunci în mina organelor statului burghezo-moşieresc, de aceea lucrarea are unele lacune. 1 llie Moscovici, Probleme actuale ale mişcării socialiste, Buc. (1921). 2 Iosef Gabriel, Funfzigjâhrige Geschichte der Banaler Arbeiterbewegung, 1870—1920, Timişoara, 1928, p. 97 — 101. * Enciclopedia Romtniei, III, 1937, p, 290. * Cf. Documente din istoria Partidului Comunist din Romlnia, 1911 1922, Editura pentru literatură politică, 1956; Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia 1929 — 1933, E.S.P.L.P., 1956 etc. 6 Cf. „Socialismul” din 22 octombrie 1922, 19 noiembrie 1922, 10 februarie 1924 etc.; „Viaţa muncitoare” din 16 octombrie 1927, 28 octombrie 1928 etc. ■* M. Roller, 1920. Contribuţii la istoria socială a Romtniei (P. Neamţ), 1937, 168 pag. Partea care se referă direct la greva generală -a fost reprodusă tn culegerea Din istoria luptelor greviste ale proletariatului din Romtnia (voi. I), Ed. C.C.S., 1957, p. 165 şi urm. şi In M. Roller, Studii şi note ş/iin/iŢicwWW.daftOrOmatffCa.FO ^’S-P-L.P.■ P- urm. 10 C MOC \NU 6 După 23 August 1944, istoricii din patria noastră au elaborat în lumina teoriei materialist-dialectice despre societate, a documentelor partidului, a experienţei istoriografiei sovietice, numeroase lucrări despre lupta poporului nostru^ a clasei muncitoare dusă pentru libertate socială şi naţională. Despre greva generală s-a scris în mai multe lucrări care au abordat problema avîntului revoluţionar de după 1917 sau diferite aspecte ale acestei perioade. O primă privire sintetică asupra grevei generale în cadrul întregii istorii a patriei, fără a se elucida însă îndeajuns diferite probleme a fost făcută în 1947 în Manualul de istorie a Romînieiîn 1955 Clara Cuşnir-Mihailovici scriind „Despre situaţia revoluţionară din Romînia în perioada 1918—1920”, analizează şi mişcarea grevistă din 1920, aducînd unele elemente noi faţă de cele cunoscute anterior 2. Lucrarea nu tratează însă grevele generale pe ramuri de producţie, pe oraşe şi provincii care au culminat în Octombrie cu greva pe ţară. O altă prezentare de ansamblu asupra grevei generale, cuprinzînd unele -date şi aprecieri noi, s-a făcut în revista „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R.” nr. 2 din 1956, text care a apărut apoi în broşură 3. Din această lucrare reiese mai clar procesul creşterii mişcării greviste şi culminarea ei cu greva generală, însemnătatea grevei generale în lupta pentru clarifi- carea ideologică, pentru formarea partidului de tip nou, a partidului comunist. Acad. P. Constantinescu-Iaşi, în broşura „Influenţa Marii Revo- luţii Socialiste din Octombrie asupra mişcării revoluţionare din Romînia” editată în 1957, inserează un capitol intitulat „înainte şi după greva ge- nerală din octombrie”. Expunînd mişcarea grevistă din 1920 se ocupă mai ales de grevele din primele trei luni ale anului, apoi de greva generală din octombrie pe care o arată ca important eveniment în istoria mişcării revo- luţionare din ţara noastră şi în lupta pentru crearea Partidului Comunist din Romînia4. în articolul publicat în „Studii”, nr. 5 din 1959, de către V. Liveanu în legătură cu „Mişcarea muncitorească din Bucureşti în anii 1917—1921” sînt cuprinse, deşi lucrarea are alt obiect, cîteva date noi asupra grevei generale din octombrie, privind mai ales desfăşurarea ei în capitală 5. Recent6, o scurtă prezentare sintetică asupra a ceea ce s-a Bcris şi s-a cunoscut pînă acum despre greva generală s-a făcut în „Lecţii * * 1 Istoria Romtniei, sub redacţia acad. M. Roller, Buc., Editura de stat, 1947 (Ift ediţiile din 1952, 1956, textul despre greva generală a rămas acelaşi). * Clara Cuşnir-Mihailovici, Despre silualia revoluţionară din Romtnia In perioada 1918— 1920, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 87-89, 96-104. * Matca Revoluţie Socialistă din Octombrie — începutul unei noi ere In istoria omenirii. Avlnlul revoluţionar In Romtnia. Crearea P-C.R. — victorie istorică a leninismului asupra opor- tunismului şi reformismului tn mişcarea muncitorească din Romtnia, E.S.P.L.P., Buc., 1956 ; reeditată In 1958. * P. Constantinescu-laşi, Influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie asupra mişcării revoluţionare din Romînia, Buc., Editura ştiinţifică, 1957, p. 56 — 59. * V. Liveanu. „Studii”, an. XII (1959), nr. 5. p. 179—182. * în timp ce prezentul studiu se afla sub tipar au mai apărut clteva studii valo- roase privind greva generală. wWW.daCQTnmflnica. TQ 7 GREVA GENERALA DIN 1920 11 în ajutorul celor ce studiază istoria P.M.R.” x. Menţiuni despre greva generală se mai găsesc în diferite lucrări destinate altor teme1 2. în acelaşi timp s-au publicat şi unele documente în legătură cu greva generală 3. Acest important eveniment din istoria Romîniei — greva gene- rală — este tratat sau menţionat în unele lucrări, elaborate în cele- lalte ţări, şi, înainte de toate, în Uniunea Sovietică. O tratare, mai re- centă, asupra grevei generale din ţara noastră s-a făcut în „Istoria contem- porană”, elaborată de un colectiv de autori sovietici în 1959. în capitolul care se ocupă de „Romînia în perioada anilor 1918—1939”, tratîndu-se lupta de clasă din anii 1920—1921 şi formarea Partidului Comunist din Riomînia, se arată că în var^ şi toamna anului 1920 mişcarea grevistă s-a desfăşurat cu putere. în octombrie muncitorii din întreaga ţară au intrat în grevă generală. Lucrarea prezintă datele cele mai de seamă privind greva şi reliefează însemnătatea acestui eveniment în dezvoltarea conştiinţei revoluţionare a proletariatului, în procesul creării Partidului Comunist în ţara noastră 4. Cauzele care au dus la greva generală din 1920 au acţionat în con- diţiile perioadei istorice de după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Condiţiile pe plan internaţional din acest timp erau definite prin faptul fundamental că, în urma revoluţiei proletare victorioase, lanţul capitalismului s-a rupt; în Rusia a fost instaurată dictatura proletariatu- lui şi a început construirea socialismului. în timp -ce puterea sovietică atacată cu furie de forţele contrarevoluţiei internaţionale îşi dovedea vitalitatea, superioritatea, capitalismul, intrat în criza sa generală, era ros de contradicţiile lui interne, inerente, care se adînceau ; lupta de clasă a proletariatului împotriva dominaţiei burgheziei şi rămăşiţelor de natură feudală, a intrat, după 1917, într-un avînt revoluţionar nemaicunoscut pînă atunci; în multe ţări s-a produs o situaţie revoluţionară. 1 Lecţii In ajutorul celor ce studiază istoria P.M.R., Buc., Editura politicii, 1960, p. 171—181. 2 S. Fucs, Greva muncitorilor din Valea Mureşului In anul I9it, In Studii şi referate privind istoria. Romtniei, partea a Il-a, Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1954, p. 1658; M. Rollcr, Avtntul revoluţionar al muncitorimii din Romlnia. Crearea P.C.R., In „Analele Institutului de Istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, nr. 6 din 1957; A. Roman, Din istoria luptelor revoluţionare ale muncitorilor texlilişli de la fabrica de postav Buhuşi, Editura ştiinţifică, 1959, p. 68 — 70 ; Gh. Moţ, V. Ştefănescu, C. Mocanu, Contribuţii la istoria organizaţiei marxist-leni- niste a tineretului din Romlnia, Editura tineretului, 1959, p. 89 — 91 etc. 2 Astfel, In volumul de „Documente din istoria Partidului Comunist din Rorţiînia. 1917 1921”, editat In 1953, reeditat In 1956, s-a publicat memoriul întocmit la Consiliul general din 10—11 octombrie 1920, şi alte clteva materiale. Unele documente au fost inserate In „Ana- lele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, nr. 3, nr. 4 din 1960, In „Revista arhivelor” nr. 2 din 1959. 4 „Noveişaia istoria”, tom. I, Soţekghiz, Moscova, 1959, p. 480—481. Despre greva generală se scrie şi în alte lucrări, Intre care menţionăm : „Noveişaia istoria”, Moscova, V.P.S., 1948, ceast 1, p. 175; „Balşaia Sovietskaia Enţiklopedia”, voi. 49, Moscova, 1941, p. 571 ; „Ralsaia Sovietskaia Enţiklopedia”, ed.a Il-a, tom. 37,-19„5, p. 344—345 etc. www.dacoromanica.ro 12 C. MOCANU 8 Uriaşe mitinguri, demonstraţii, greve, răscoale, revoluţii, puternice acţiuni de apărare a Rusiei Sovietice au avut loc în diferite părţi ale lumii, sub conducerea aripei de stînga din partidele socialiste sau a tinerelor partide comuniste care au început să fie făurite în focul luptei revoluţionare. Condiţiile din Romînia erau definite prin starea ţării ruinată de războiul imperialist în care fusese tîrîtă de către clasele exploatatoare, prin situaţia revoluţionară care s-a creat şi la noi după 1917, de puternicul avînt revoluţionar desfăşurat sub influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie \ Proletariatul din Romînia, crunt exploatat, însufleţit de victoria revoluţiei proletare din Rusia şi-a manifestat dorinţa şi botărîrca de a înlătura şi din ţara noastră orînduirea burghezo-moşierească. Situaţia revoluţionară existentă în 1917—1920 în Romînia nu s-a putut însă transforma în revoluţie, deoarece n-au existat factorii subiec- tivi necesari pentru aceasta, şi Jn primul rînd, pentru că n-a existat un partid proletar marxist-leninist 2. Grupurile comuniste., care constituiau nucleul conducător al aripei de stînga din partidul socialist, se apropiau tot mai mult de înţelegerea marxist-leninistă a situaţiei din Romînia; ele chemau la luptă împotriva regimului exploatatorilor, împotriva măsurilor represive luate de guvernul burghezo-moşieresc, pentru apărarea şi lărgirea cuceririlor obţinute de muncitori prin luptă, pentru apărarea revoluţionară a Rusiei Sovietice. Ele militau pentru afilierea la Internaţionala a IlI-a, pentru crearea unui partid de tip nou, comunist. Această luptă a cunoscut o amploare mereu crescîndă. In 1919,1920 elementele oportuniste însă au amînat suc- cesiv congresele partidului socialist de teamă ca- majoritatea secţiunilor, a membrilor partidului care se pronunţau pentru afiliere la Internaţionala Comunistă, să nu determine afilierea. Astfel a fost întîrziată transformarea partidului socialist într-un partid de tip nou, marxist-leninist adevărat stat major al luptei revoluţionare. în legătură cu aceasta, într-un raport trimis la 1 Mai 1921 Comitetului Executiv al Internaţionalei Comuniste, Al. Constantinescu, secretarul Comitetului Central al grupelor comuniste, arăta: „Dacă partidul ar fi aderat (la Internaţionala Comunistă — n.n.) atunci (se referă la congresul convocat pentru 9 aprilie 1920 — n.n.) mişcarea muncitorească din Romînia ar fi ieşit din starea ei de 1 Vezi mai pe larg Clara Cuşnir-Mihailovici, Despre situaţia revoluţionară din Romînia tn perioada 1918—1920, Buc., E.S.P.L.P., 1955 ; V. Liveanu, 1918. Din istoria luptelor revo- luţionare din Romtnia, Editura politică, 1960, p. 142 — 147, 159—226. într-un document, ela- borat de grupul Spartakus, se arăta că in urma acţiunii tllhăreşti a imperialismului german, In urma jafurilor şi a distrugerilor de război, In Polonia, Lituania, Estonia, Letonia, Ucraina, Romînia şi alte ţări, a crescut mizeria maselor, s-au adincit contradicţiile de clasă. Sud-estul Europei — subliniază documentul — a devenit un vulcan; problema exploziei revoluţionare nu era declt o chestiune de timp (Dokumente und Materialien zur Geschichte der Deutschen Arbeiter- bewegung, voi. II, November 1917—Dezember 1918, Berlin, Dietz Verlag, 1957, p. 156. în arti- colul „Revoluţia din Octombrie şi Balcanii”, publicat In 1927, Gh, Dimitrov arăta că după 1917 „Balcanii se aflau In pragul revoluţiei muncitoreşti” (Opere alese, Buc., Editura poli- tică, 1959, p. 157). * Lecţii tn aiutaful celor care studiară istorii^ P.M.R., Buc., Editura politică, 1960, P. îşi i82. www.dacoromanica.rG 9 GREVA GENERALA DIN 1920 13 haos şi şovăială..x. Muncitorimea a fost lipsită în acest an de mari hătălii de clasă, în acest an al grevei generale, de un adevărat stat major, de partidul comunist. în perioada de după noiembrie 1917, pe măsură ce s-au dezvoltat organizaţiile muncitoreşti şi au luat amploare grevele — unele repetate — muncitorii din numeroase întreprinderi, mai ales din cele unde erau mai bine organizaţi, au impus prin luptă reducerea zilei de muncă, redu- cerea sau desfiinţarea amenzilor, mărirea salariilor, concedii de odihnă, desfiinţarea bătăii, recunoaşterea — în unele locuri — a consiliilor mun- citoreşti şi a consiliilor bărbaţilor de încredere etc. Exploatatorii, îngrijoraţi de cursul mişcării revoluţionare de după Marea Bevoluţie Socialistă din Octombrie, zdruncinaţi de avîntul nemai- cunoscut pînă atunci al luptei muncitorimii din ţară au fost obligaţi să satisfacă unele revendicări ale maselor de grevişti. însă, cu timpul, bur- ghezia, coalizată cu moşierimea, a reuşit să-şi consolideze întrueîtva regimul politic, în condiţiile cînd pe plan extern fuseseră înăbuşite revo- luţia proletară din Ungaria şi alte puternice mişcări revoluţionare din Europa, iar Busia Sovietică se şila într-o situaţie grea ca urmare a inter- venţiei. Începînd din primăvara anului 1920, guvernul burghezo-moşie- resc a trecut la contraofensivă împotriva muncitorimii. în acest scop, la 13 martie 1920 a fost adus la cîrma ţării guvernul „partidului poporului” (paravan al liberalilor), prezidat de generalul Averescu. Uir document arată că burghezia „a adus pe d-1 general Averescu la funcţia de prim- ministru, l-a investit să întroneze cea mai oribilă dictatură (în comparaţie cu cea anterioară — n.n.) numai şi numai să zdrobească mişcarea muncito- rească, să zdrobească sindicatele roşii 1 2 şi partidul socialist” 3. Imediat după venirea la putere, noul guvern a început să ia măsuri de stăvilire a mişcării muncitoreşti, de lichidare sau îngrădire a grevelor, a întrunirilor, de desfiinţare a consiliilor muncitoreşti, de lichidare a cuceririlor obţinute de masele muncitoare în urma luptelor revoluţionare pe care le-au dus. Ofensivei guvernului, clasa muncitoare i-a răspuns prin intensifi- carea luptei ei revoluţionare, printr-o luptă grevistă care s-a dezvoltat furtunos în capitală şi în întreaga ţară. După date oficiale, întrO 1 martie şi 20 octombrie 1920 au avut loc în toată ţara 345 de greve 4. Numeroase greve au fost generale pe ramuri, pe oraşe sau pe regiuni, cu un profund conţinut politic. Experienţa grevelor din primăvara şi vara anului 3 920 a arătat clasei muncitoare necesitatea de a se organiza o grevă generală 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., fondul 1, inv. 8, dosar nr. 8 (fotocopie). s Adică sindicatele muncitoreşti. Erau denumite „roşii” de către muncitori pentru a le deosebi de sindicatele „galbene”, „naţionale”, create de guvern In scop diversionist de a Împiedeca lupta muncitorimii. * Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C, al P.M.R., dos. nr. 751, voi. XII, inv. 190, fila 453. 4 „Buletinul muncii şi ocrotirUor sociale", Buc., 1920 — 1922. www.dacoromanica.ro 14 C. MOCANU 10 pe întreaga ţară 1 pentru apărarea revendicărilor şi libertăţilor democra- tice, pentru o viaţă mai bună; lună de lună a crescut lupta muncito- rimii, care, în- pofida voinţei liderilor oportunişti din partidul socialist şi sindicate, cereau tot mai insistent, tot mai hotărît, greva generală 2. „îmi amintesc că era imposibil să te opui — declara un conducător socialist de atunci. N-apucai să deschizi gura într-o întrunire şi ţi se lua piuitul cu strigătele: «Vrem grevă generală»”3. Sintetizîndu-se cauzele principale care au dus la declanşarea grevei generale, în expunerea de motive la memoriul adoptat de Consiliul General al Partidului Socialist şi sindicatelor — la 11 octombrie 1920 — se remarca că prin instaurarea regimului de teroare guvernul a tins nu numai la tăgă- duirea celor mai de seamă drepturi ale clasei muncitoare, ci şi la desfiin- ţarea organizaţiilor ei politice. Promisiunile făcute de către şeful guver- nului, cu ocazia reluării lucrului la unele întreprinderi, că vor fi respectate consiliile muncitoreşti, delegaţii, revendicările obţinute etc. nu au fost îndeplinite. Armata a fost menţinută în fabrici, muncitorii înaintaţi au fost mai departe terorizaţi. în loc de a da satisfacţie cerinţelor muncito- reşti, guvernul a venit cu „Legea reglementării conflictelor de muncă”, prin care s-a tăgăduit muncitorului dreptul de apărare şi de luptă prin grevă. Decizia luată de guvern, în urma protestelor clasei muncitoare, de a desfiinţa starea de asediu şi cenzura, nu s-a a/plicat efectiv. îa Transil- 1 Problema grevei generale a Început să fie cunoscută şi la noi In ţară Încă de la sflrşitul secolului trecut. în primul deceniu al secolului nostru, sub Inrlurirea revoluţiei populare din Rusia din 1905, clnd în vechea Romlnie şi Transilvania au avut loc numeroase greve, unele gene- rale, muncitorii au manifestat pentru grevă generală. Muncitorimea Înţelegea, mai ales sub in- fluenţa evenimentelor revoluţionare din Rusia, Însemnătatea grevei generale In lupta ei de clasă. în legătură cu aceasta, I. C. Frimu scria la 15 ianuarie 1906 In „Romlnia muncitoare" că „revoluţia rusă a arătat ce Însemnătate poate să aibă greva generală, atunci clnd o conduce proletariatul conştient". în anii următori problema grevei generale n fost, viu discutată In mişcarea muncitorească din ţara noastră. După Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, In focul luptei greviste care creştea an de an, ideea grevei generale a pătruns tot mai mult In conştiinţa maselor muncitoare. După represiunea slngeroasă a demonstraţiei muncitoreşti de la 13 decembrie 1918 manifestul „S-a tras cu mitraliera In muncitori", răsplndit In Întreaga ţară, Încheia cu lozinca ; „Trăiască greva generală". La 3 aprilie 1919, Intr-un raport către Mini- sterul de Interne, Siguranţa generală informa, că din datele de care dispune reiese că „se face o intensă propagandă printre muncitori pentru pregătirea unei greve generale In Întreaga ţară“ (Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 40198/2921 voi. I, fila 14). La Congresul Partidului socialist care a fost convocat cu ocazia problemei abţi- nerii de la alegerile legislative din octombrie 1919, s-a adoptat rezoluţia. In care, In vederea reu- şitei acţiunii s-a hotărlt a se „Întrebuinţa toate mijloacele, inclusiv greva generală şi apelul la solidaritatea proletariatului mondial...”. Ca mijloc de presiune Împotriva guvernanţilor, se arată In rezoluţie, se proclamă greva generală („Socialismul" din 3 noiembrie 1919). Problema grevei generale a fost In atenţia muncitorimii mai cu seamă In vara şi toamna anului 1920. 3 în legătură cu această temă a fost publicat un studiu In „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.“, nr. 1 din 1960 („Mişcarea grevistă din 1920, premergă- toare grevei generale”), pe care, In ceea ce este principal, 11 considerăm parte integrantă a pre- zentei lucrări. * „Lupta socialistă”, din 30 octombrie 1921. La procesul grevei generale, un informator, la o'întrebare pusă de comisarul regal, arăta că „a avut loc acum clteva săptămîni — relatarea s-a făcut la 16 noiembrie 1920 — o şedinţă a tuturor comitetelor sindicale In care aceştia cereau greva generală”. Secretarul comisiei gene- rale, Bălineanu ,,s-a opus dar a foWWWjdabOPOmwrtihaiflfi noiembrie 1920). 11 GREVA GENERALA DIN 1920 15 vania regimul militar era instituit în întreaga viaţă civilă, politică şi socială. Sute şi sute de lucrători erau arestaţi şi schingiuiţi de comandamentele militare, de poliţie şi siguranţă. Libertatea de asociere, de întrunire, liber- tatea presei erau ştirbite şi adesea, lăsate la bunul plac al comandanţilor militari. Regimul de teroare a căpătat, în Transilvania, o extensiune şi mai mare în urma ordinului dat de către autorităţile statului burghezo- moşieresc de a fi expulzaţi ş‘i predaţi autorităţilor hortiste unii locuitori, în realitate unii conducători înaintaţi ai luptei muncitoreşti. Continuînd ofensiva, guvernul a anulat drepturi ale muncitorilor cucerite prin lupte îndelungate x. tn condiţiile eînd masele, însufleţite şi îndrumate de membrii grupuri1 or comuniste, şi de celelalte elemente înaintate din Partidul so- cialist cereau tot mai hotărît să se declare greva generală, s-a întru- nit, Ia 10 octombrie 1920 2, în Bucureşti, Consiliul general, adică Comi- tetul executiv al Partidului socialist şi Comisia generală a sindicatelor, la dare au participat delegaţi din toată ţara. Consiliul a decis unirea tuturor partidelor socialiste într-un partid unic 3, Partidul Socialist din Romînia, şi a adoptat un nou statut, întocmit de elementele de stînga, în care se prevedea că partidul luptă pentru „cucerirea puterii politice şi aplicarea dictaturii proletariatului prin regimul politic al Sfaturilor în vederea socializării mijloacelor de producţie” 4 *. Consiliul a luat în discuţie şi pro- blema declarării grevei generale. Elementele oportuniste s-au ridicat îm- potriva declarării grevei generale cerută de muncitorimea din ţara întrea- gă. în ultimă instanţă s-a hotărît ca să se redacteze un memoriu către guvern. Memoriul a fost întocmit, întrucît, — după cum a recunoscut însuşi Ilie Moscovici — „răbdarea muncitorimii a întrecut orice margini” şi a fost votat de participanţii la Consiliul general în şedinţa din 11 octom- brie, deoarece marea" majoritate a acestora a avut mandat imperativ 6 de la masele muncitoare să ceară declararea grevei generale. Conducă- torii oportunişti au trebuit să cadă de acord cu greva generală văzînd că riscul compromiterii definitive în ochii maselor era prea mare dacă ar fi continuat să se opună făţiş, mai departe, voinţei de luptă a maselor. în memoriu, după ce se face expunerea de motive, la care ne-am referit mai înainte, s-a cerut guvernului: 1 Documente din istoria Partidului Comunist din Ptomlnia. 1917—1922, E.S.P.L.P., 1956, p. 194-197. * Vezi şi „Socialismul” din 9 noiembrie 1920 („Ordonanţa” la procesul grevei generale). Coitsiliul a lost convocat la 10 octombrie, nu la 11 — cum s-a arătat In unele lucrări. La 11 octombrie a fost votat memoriul al cărui text a fost citit Încă din seara zilei de 10 octombrie. 3 în practică liderii oportunişti au Împiedicat realizarea unificării; partidele socialiste au rămas, de fapt, mai departe organizate pe provincii. Un partid care să conducă lupta revo- ' luţionară pe ciîprinsul Întregii ţări a avut clasa muncitoare din ţara noastră după crearea P.C.R., In mai 1921. " 4 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia. 1917—1922, E.S.P.L.P., Buc., 1956, p. 189. 6 La proces oportunistul Gh, Oprescu, ca şi alţii, a declarat: „S-a dat mandat imperativ celor din Consiliu să declare greva...” L,Socialismul” {lin 18 noiembrie 1920). www.dacQromanica.ro 16 C. MOGANU 12 Respectarea dreptului de asociaţie, recunoaşterea delegaţilor şi consiliilor muncitoreşti în toate întreprinderile; retragerea armatei din toate fabricile, uzinele şi atelierele; interzicerea strictă pentru direcţiile din întreprinderile statului de a se amesteca sub orice formă în chestiunile referitoare la organizarea muncitorilor şi reîncadrarea în serviciu a tuturor lucrătorilor conc ediaţi sau suspendaţi; acordarea revendicărilor formulate de muncitorii din instituţiile statului atît acolo unde au funcţionat comisii de arbitraj (C.F.R. şi „Monitorul Oficial”) cît şi acolo unde asemenea comisiuni nu au fost încă instituite; suspendarea aplicării legii pentru reglementarea conflictelor colective de muncă pînă la întocmirea unei alte legi care să respecte drepturile cîştigate cu mari sacrificii de masele muncitoare; des- fiinţarea efectivă şi completă a stării de asediu şi cenzurii prin : a) recu- noaşterea dreptului şi libertăţii complete de asociere, întrunire, de presă, b) desfiinţarea Curţilor Marţiale şi trecerea tutmror proceselor privitoare la civili, a delictelor politice şi de presă la instanţele civile, c) scoaterea armatei din administraţia civilă, d) încetarea sistemului expulzărilor şi evacuării forţate; în fine, ultima revendicare era predarea autonomiei caselor cercuale din Transilvania şi modificarea legii asigurărilor din vechea Romînie, pe baza principiului de autonomie cu consultarea clasei muncitoare prin- reprezentanţii ei autorizaţi Memoriul sintetiza, în cele cîteva revendicări, majoritatea cerin- ţelor de bază ale muncitorimii din întreaga ţară. Multe din reven- dicările formulate, în alte ţări ale Europei fuseseră recunoscute muncito- rilor cu mult timp înainte; şi la noi în ţară recunoaşterea unora din ele fusese impusă exploatatorilor şi statului lor de către muncitori în focul avîntului revoluţionar început în 1917 dar apoi au fost ştirbite şi chiar anulate de guvernul burghezo-moşieresc, mai ales începînd din primăvara anului 1920. Revendicările cuprinse în memoriu dovedesc puternicul caracter politic al grevei, de apărare a intereselor clasei muncitoare, a drepturilor şi libertăţilor ei. Muncitorimea îşi cerea, înainte de toate, dreptul ei politic de organizare, de recunoaştere a organizaţiilor ei de clasă care să o îndrume şi să o mobilizeze în lupta pentru o viaţă mai bună. Ea se ridica împotriva unor măsuri politice, militare sau legislative, luate de guvernul claselor dominante pentru a stăvili lupta de clasă proletară. Muncitorimea formula asemenea profunde revendicări politice de pe pozi- ţiile ei de clasă, revoluţionare. Revendicările politice formulate în memoriu întruchipau, în esenţă, interese momentane dintre cele mai de seamă ale clasei muncitoare. Acest document trebuie privit şi sub aspectul limitelor sale1 2. Unele revendicări politice şi economice importante ale muncitorilor exprimate cu prilejul întrunirilor, demonstraţiilor, grevelor anterioare — cum au fost 1 Documente din istoria Partidului Comunist din Momtnia. 1917—1922, Buc., E.S.P.L.P., 1956, p. 198. 2 în lucră-ile la care ne-am referit mai Înainte memoriul nu a fost prezentat şi cu li- mitele sale ce se datoresc, reformişti. 13 GREVA GENERALA DIN 1920 17 de pildă eliberarea conducătorilor (comunişti) întemniţaţi, demobilizarea de fapt a armatei care era ţinută pe picior de război cu scopuri interven- ţioniste, ameliorarea condiţiilor materiale de viaţă ale muncitorilor prin mărirea salariilor, înfrînarea speculei, măsuri împotriva scumpetei etc. nu au fost cuprinse în memoriu. De asemenea, în memoriu nu au fost cuprinse revendicări privind şi aliaţii fireşti ai muncitorimii, şi în pri- mul rînd privind ţărănimea muncitoare care lupta pentru o reformă agrară democratică. Guvernul era avertizat că dacă aceste revendicări nu vor fi satisfăcute pînă la 20 octombrie „muncitorimea organizată din toată ţara va fi che- mată ca printr-o grevă generală să obţină toate aceste drepturi şi libertăţi, de care sînt legate interesele ei cele vitale” L Membrii grupurilor, comuniste, apreciind însemnătatea deosebită a faptului că întreaga muncitorime avertiza guvernul burghezo-moşieresc, că îi dădea un ultimatum, subliniau, prin intermediul unui articol publicat în „Lupta de clasă”, — după ce consemnează că, în octombrie, Consiliul general dîndu-şd seama „de legitima nerăbdare a muncitorimii”, „a făcut cunoscut guvernului că nu alta decît arma grevei generale va fi întrebuin- ţată pentru apărarea existenţei proletariatului”,—că „nu trebuie şi nu poate fi aceasta o ameninţare (pentru guvern — n.n.) lipsită de conţi- nut” 2. Datorită însemnătăţii acestei acţiuni, datorită complexităţii orga- nizării unei greve generale pe ţară, mai ales în condiţiile cînd clasele domi- nante trecuseră la contraofensivă, trebuia o temeinică şi minuţioasă pre- gătire politico-organizatorică a luptei muncitoreşti. î/i aceste zile de clocot grupurile comuniste au indicat cu claritate necesitatea imperioasă a pre- gătirii grevei generale. „Campania de propagandă pentru înfăptuirea acestei greve — arătau grupurile comuniste prin intermediul aceluiaşi articol — va fi condusă desigur mereu mai energic pentru ca în momentul decisiv, întreaga muncitorime să reacţioneze ca un om” 3. Comitetul execu- tiv al partidului socialist şti. Comisia generală a sindicatelor — în care domi- nau oportuniştii, concilianţi, trădători ai luptei clasei muncitoare — nu s-a preocupat însă de pregătirea grevei generale, şi nici n-au avut de gînd să facă acest lucru. Dimpotrivă, conştient au păşit, din primele momente, pe calea trădării grevei. Comisia desemnată ca să prezinte memoriul guvernului, formată, după ouau afirmă chiar Moscovici, „aproape în unanimitate de mode- raţi", a COAtinuat de fapt în faţa generalului Averescu şi a altor mem- bri ai guyernului politica oportunistă şi conciliantă a partidului socialist. Ea s-a străduit să povăţuiască guvernul ca să accepte cel puţin o minimă revendicare pentru a „potoli” avîntul maselor muncitoare, înflăcărate de justeţea luptei lor. 1956, 1 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia. 1911—1922, Buc., E.S.P.L.P., p. 199. 3 „Lupta de clasă”, anul 3 Ibidem. WWW.9aC0romamca.ro 2 o. 8831 18 C. MOCANU 14 în ţară peste tot se vorbea de grevă, dar aşa cum spune secretarul comisiei locale a sindicatelor din Bucureşti: „Nu ştiam nimic precis şi nici n-am primit instrucţiuni de la Consiliu asupra celor ce am de făcut” 1. Be'ţ:unile nu ştiau cînd va izbucni greva, de unde şi cum primesc directive şi îndrumări, modul de desfăşurare a ei. ,,Se păstra cuvîntul (parola — n,n.) de grevă generală pentru că aiasta o cer masele şi condu- cătorii o acceptau pentru, că nu aveau încotro” 2 *, a spus mai tîrziu secre- tarul secţiunii din Galaţi a partidului socialist. Mei data grevei nu a fost fixată cu precizie s. După unii, greva urma să înceapă la 2—3 săptămîni după data de 20 octombrie — ultima zi cînd se aştepta răspunsul guver- nului. Beformiştii stăvileau astfel dezvoltarea luptelor de masă, care, în condiţiile orînduirii bazată pe exploatare, constituie nu numai singurul mijloc pentru înfăptuirea revendicărilor, ci şi cea mai bună şcoală pentru educarea revoluţionară a maselor, pentru maturizarea lor politică şi ideo- logică. Grupurile comuniste au subliniat cu tărie necesitatea unui stat major, a unui partid revoluţionar în stare să conducă o asemenea mare acţiune a clasei muncitoare. „Lupta va fi grea — spuneau grupurile comuniste — Partidul de avangardă a proletariatului, partidul comunist, trebuie deci să se formeze şi să lucreze” 4. încă evenimentele din preziua grevei generale, cînd intrau pe scena unei mari lupte politice cele două clase fundamental antagoniste ale societăţii capitaliste : proletariatul şi burghezia coalizată cu moşierimea, au reliefat necesitatea creării partidului comunist. Partidul, aşa cum scrie „Lupta de clasă”, era atunci însă de- abia „în formaţie” 5. Clasa muncitoare a intrat în luptă fără a avea în frunte partidul revoluţionar, nepregătită şi neorganizată. Înfruntînd teroarea intensificată de guvern şi împotrivirea elemen- telor oportuniste, au fost luate unele măsuri de pregătire a grevei de către masele de muncitori, în frunte cu membrii grupurilor comuniste — Constantin Ivănuş, Leonte Filipescu, Vasilescu-Vasia, Pândele Becheanu (Alecu Constantinescu, M. Gh. Bujor erau în închisoare) şi mulţi alţi vajnici militanţi ai luptei revoluţionare. în multe locuri din ţară, aşa cum reiese din documente de arhivă, sub înrîurirea elementelor înaintate au fost alese comitete de grevă — unele duble sau triple — pe fabrici sau pe oraşe (Bucureşti, Ploeşti, Cluj, Iaşi, Timişoara etc.), comitete în care a activat un număr însemnat" de comu- nişti 6, au fost trimişi delegaţi prin întreprinderile înconjurătoare în vede- 1 Mărturii reproduse de M. Roller, op. cit., p. 100. * Jbidem, p. 121. * Formularea din memoriu că dacă pînă la 20 octombrie guvernul nu va da răspunsul cuvenit, muncitorimea va li chemată la o grevă generală nu Însemna că In această zi se va declara greva. 4 „Lupta de clasă“, 2 octombrie 1920, p. 271. * Ibidem * Vezi Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., fondul *■ dos&rui 765. «Wo 3 * Www.daooramamoajto 15 GREVA GENERALA DIN 1920 19 rea mobilizării tuturor la luptă, au fost strînse fonduri1; s-au răspîndit manifeste în capitală şi în numeroase locuri ale ţării, s-au ţinut întruniri pregătitoare. într-un apel, elaborat de către Secţiunea din Bucureşti a Partidului socialist şi comisia locală a sindicatelor, adresat muncitorilor din Capitală, după ce se sublinia: „Destul cu regimul de jaf, teroare şi tăgăduire a tuturor drepturilor voastre. Trebuie să arătaţi guvernului că răbdarea voastră are margini” 2, muncitorii erau chemaţi pentru miercuri, 13 octombrie, ora 6 seara în sălile de la Centru, Griviţa, Dudeşti, Şerban-Vodă, Măgurele, 13 Septembrie, Ovidiu şi Piscului pentru a cere guvernului satis- facerea revendicărilor din memoriu (pe care apelul le reproduce). La întru- nirile convocate muncitorii au manifestat, în unanimitate, pentru grevă generală 3. Au avut loc asemenea întruniri şi în întreprinderi. La întrunirea din 18 octombrie de la fabrica metalurgică „Vulcan”, la întrebarea pusă muncitorilor dacă sînt pentru grevă generală „s-a răspuns, cu urale şi aclamaţiuni” 4. Cu acelaşi entuziasm au manifestat pentru grevă generală muncitorii de la fabricile „Wolf”, „Lemaître”, „Budich” şi multe altele 5 *. La adunarea muncitorilor de la Aîsenal din 15 octombrie, la care s-au reales delegaţii, s-a vorbit şi despre greva generală ®. Hotărîrea fermă a muncitorimii de a se declara greva generală s-a manifestat cu putere şi la întrunirile care au avut loc în celelalte oraşe şi centre muncitoreşti din ţară. în ziua de 14 octombrie, la clubul socialist din Ploeşti7, la întrunirea delegaţilor muncitorilor din aproape toate între- prinderile oraşului s-a dezbătut necesitatea declarării grevei generale. Dele- gaţii au luat şi unele măsuri privind modul cum să se înceapă greva în întreprinderile din care fac parte, cum să se desfăşoare întrunirile şi mani- festaţiile de stradă; a doua zi a avut loc o asemenea întrunire a ceferişti- lor. Tot la 14 octombrie 1920, metalurgiştii din Buzău au ţinut o întrunire, la care au luat hotărîrea ca în cazul în care guvernul nu va satisface pînă la 20 octombrie revendicările, să intre în greva generală 8. La adunarea muncitorilor din Moreni din 17 octombrie s-a arătat că, pentru a ieşi din situaţia grea în care i-a aruncat exploatarea capitalistă, pentru muncitori este necesară gfeva generală ®. La întrunirea de la Bîrlad, din 17 octombrie, un muncitor a vorbit despre nesatisfacerea memoriului ceferiştilor, prezentat cu şapte luni în 1 De pildă la Cluj a fost convocată In acest sens o consfătuire la care au participat repre- zentanţi din 31 de oraşe şi centre muncitoreşti din Transilvania (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar nr. 2608, fila 45). 2 „Socialismul” din 13 octombrie, 14 octombrie 1920. * „Socialismul” din 15 octombrie 1920. 4 „Chemarea” din 21 octombrie 1920. 8 Ibidem. * Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar nr. 122 F.O. (40545—118), Fond siguranţă, f. 23. 7 Loc. cit., dos. nr. 40158/2921, voi. I, fila 231. 8 Arhivele Statului Buzău, Prefectura Buzău, dos. nr. 299, f. 194. 8 Loc. cit., mai-iunie 1 www.dac0romanica.ro 20 C. MOCANU 16 urmă. Ca şi atunci — spunea vorbitorul — nici memoriul trimis de munci- torimea din întreaga ţară, la 11 octombrie, nu va fi satisfăcut. S-a luat hotărîrea ca „dacă pînă la 20 octombrie a.c. guvernul nu va satisface cererea muncitorilor atunci toţi muncitorii vor declara grevă generală” *. La o adunare a delegaţiilor muncitorilor din judeţul Neamţ s-a discutat despre declararea grevei generale 2. La întrunirea din Braşov din 19 octombrie au fost condamnate măsu- rile luate de guvern împotriva ceferiştilor din Bucureşti, participanţii declarîndu-se solidari cu greva generală *; la cea din Sibiu convocată în aceeaşi zi, s-a stabilit un plan concret de acţiune 4. La Timişoara, în seara zilei de 20 octombrie, după ce s-a discutat despre marea luptă a muncitori- mii care se pregătea, s-au împărţit manifeste în legătură cu greva generală * 6. Tot în acest timp la Hunedoara s-au prelucrat instrucţiunile venite de la Uniunea Sindicatelor metalurgiste 6. Concomitent cu asemenea acţiuni au fost răspîndite, mai ales în centrele muncitoreşti mai însemnate, manifeste prin care elementele înain- tate, comuniştii, chemau muncitorimea să organizeze greva generală. La 17 octombrie, în oraşul Ploeşti a fost răspîndit comunicatul intitulat „Greva generală” 7, în care se arată cauzele care au determinat muncito- rimea să treacă la organizarea grevei, se demască politica antimuncitorească şi antisovietică a guvernului burghezo-moşieresc şi se îndeamnă toţi oa- menii muncii din oraş să participe activ la greva generală. în manifestul semnat de „Muncitorimea din organizaţiile socialiste din Iaşi” adresat oamenilor muncii din acest oraş, se dezvăluie situaţia grea a maselor muncitoare, politica reacţionară a burgheziei şi moşierimii. După ce arăta suferinţele celor ce muncesc, manifestul sublinia că în această situaţie muncitorimea din Taşi, ca şi din celelalte oraşe ale ţării, este nevoită să recurgă „.. .la ultima armă (greva nu este ultima armă de luptă a mun- citorimii — n.n.) — greva generală în toată ţara” 8. La 20 octombrie comandantul corpului V Armată raportează Minis- terului de Război că în această zi a găsit în Timişoara un manifest, iscălit de socialiştii din localitate, în care se cheamă muncitorii romîni, unguri, ger- mani, sîrbi etc. să participe la greva generală 9. La 20 octombrie, secţiunea din Bucureşti a partidului socialist a lansat un înflăcărat apel. „Ca membri disciplinaţi ai partidului — se cerea membrilor secţiunii — aveţi datoria de a depune toate eforturile ca greva 1 Loc. cit., D. 7, voi. VI, individual, dosar nr. 22688-8, fila 36. * Loc. cit., dosar nr. 40191/2121, voi. I, fila 231. * Arhivele Statului, Oraşul Stalin, Prefectura Judeţului Braşov, dosar 1920 — 1936, Buletin d' informaţie nr. 2949. 8 „Siebenbtkrgisch Deutsches Tageblatt”, din 26 octombrie 1920. 8 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosarul nr. 12Ş3, fila 156. 8 Loc. cit., fond 99, dosar nr. 2608, fila 90. 7 Loc. cit., dosar nr. 2489/1920, p. 2. 8 „Analele Institutului de Istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R.", mai—Iunie 1956, p. 118-119. * centrală a CC‘ al P M R- dosar Hr> l«l/| IUS lDt 17 GREVA GENERALA DIN 1920 21 să aibă succesul dorit... în tot timpul grevei veţi fi mereu la postul vostru pentru a vedea ca interesele clasei muncitoare să nu fie încălcate avînd datoria a sta mereu în contact cu masele muncitoare în tot timpul luptei” 1. Pe alocuri s-au elaborat şi unele instrucţiuni privind organizarea grevei — instrucţiuni nu lipsite însă de neclaritate, de influenţa liniei generale oportuniste a partidului socialist 2 * * * * *. î n loc să pregătească greva, să mobilizeze masele la demonstraţii şi alte asemenea manifestări menite să impună guvernului să îndeplinească cerinţele din memoriu, oportuniştii din conducerea Partidului socialist şi a sindicatelor, pe de o parte, aşteptau să vină ,,din senin” un răspuns favorabil muncitorimii din partea unui guvern care trecuse la ofensivă împotriva muncitorimii, pe de altă parte, publicau în „Socialismul”, „Tribuna Socialistă” şi alte ziare socialiste, centrale şi regionale, articole, comunicate, manifeste, îndrumări vagi, confuze formulate în spirit refor- mist. „Socialismul” reproducea zilnic comunicatul despre greva generală : „Cerinţele muncitorimii cuprinse în memoriul înaintat guvernului sînt minime”. Lupta în care se angajează muncitorimea a fost impusă de guvern. „Răbdarea trecînd orice margine, recurgem la singura armă (nu este singura armă — n.n.) pe care o avem cu noi: greva generală”. La cuvîntul de ordine dat muncitorimea din întreaga ţară va încrucişa braţele. „Pregătiţi-vă de greva generală ! Aşteptaţi semnalul î — scria mai departe — greva nu încetează pînă cînd cererile noastre nu vor fi satisfăcute”, după care sublinia :,,în timpul grevei toată lumea stă acasă, nu se face nici a manifestaţie, pentru a nu face jocul provocatorilor” 8. în aceste împrejurări, cînd clasa muncitoare din Romînia, însufleţită de exemplul eroicului proletariat rus, îşi afirmă cu o vigoare deosebită voinţa de luptă împotriva exploatării capitaliste, iar guvernul burghezo- moşieresc, sub presiunea grevei generale, se vedea silit să satisfacă o serie de cerinţe ale greviştilor, pregătindu-se totodată de represiune, şefii opor- tunişti, trădători ai proletariatului, — subliniază tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — „comunicînd greviştilor să stea liniştiţi acasă au făcut 1 „Chemarea” din 20 octombrie 1920; „Universul” din 21 octombrie 1920 consemnează că la 20 octombrie pe străzile Capitalei a fost răspindit un manifest de chemare la grevă generală. 2 O astfel de instrucţiune este cea elaborată la 19 octombrie de către organele din Cluj ale partidului social-democrat, Uniunii C.F.R., Uniunii Muncitorilor In fier şi metal, Uniunii muncitorilor minieri şi topitori, Uniunii muncitorilor In lemn, Uniunii funcţionarilor din Ardeal şi Banat. In instrucţiune se precizează că greva se va declara la 21 octombrie, joi dimineaţa şi va ţine pină cfnd se va da dispoziţie de către Comitetul Executiv al Partidului socialist şi Comisia centrală a sindicatelor. Trenurile se vor opri la orele 12, iar după această oră nu va mai pleca nici unul. Trenurile să fie duse In depou, la Întreprinderile cu cuptoare să se ia măsuri pentru continuarea normală a activităţii, la Întreprinderile importante să se organizeze paza pentru a nu fi deteriorate instalaţiile etc. în instrucţiuni, oportuniştii de dreapta au introdus recoman- darea de a se evita demonstraţiile şi adunările, slăbindu-se astfel forţa de luptă a muncitorimii. (Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 40198, fila 222). 2 Se potriveşte de minune şi oportuniştilor din Romlnia replica dată de Karl Liebknccht la un congres al Partidului social-democrat german ; „Se zice să nu provoci diavolul. Or, dia- volul este totuşi de faţă In carne şi oase; am duce o politică a struţului dacă am vrea să negăm aceasta” (op. cit., p. 30). - . www.dacoFomanica.ro 22 C. MOCAN U 18 posibilă reprimarea sîngeroasă a grevei de către călăul Averescu, aflat în slujba capitaliştilor şi moşierilor” în acest timp au loc mari agitaţii la C.F.R., în capitală 1 2. în condiţiile cînd muncitorimea din întreaga ţară fremăta aşteptînd semnalul pentru greva generală, ceferiştii au întocmit la 16 octombrie un memoriu special reluînd revendicările prezentate în vară. Guvernul nu le-a acceptat memoriul. Atunci sindicatul C.F.R. „Locomotiva” a anun- ţat prin presă : „Guvernul nu se osteneşte cîtuşi de puţin să ne cunoască cererile şi refuză să stea de vorbă cu acei care sînt desemnaţi... ” 3, şi a organizat o şedinţă la care să se discute situaţia creată. Toţi ceferiştii atît membrii sindicatului revoluţionar cît şi cei care căzuseră în mrejele sin- dicatului „galben”, strîngîndu-şi rîndurile, s-au unit şi au intrat în luptă pe baza revendicărilor comune. în seara zilei de 17 octombrie 4 a izbucnit greva ceferiştilor. Prefec- tura poliţiei Capitalei a telefonat în seara zilei de 17 octombrie, la orele 18, şefului de stat major anunţîndu-1 că la C.F.R. a izbucnit greva : „Mecanicii şi fochiştii după ce au dus trenurile în gări şi au băgat maşinile în depou- rile respective, au părăsit maşinile şi serviciul” 5 *. La ora 19 nici un mecanic din oraş nu s-a prezentat la gară pentru a conduce trenurile 8. Imediat, în noaptea de 17 spre 18, guvernul a dispus luarea de măsuri militare pentru ca greva să fie imediat înăbuşită. Gara a fost ocupată de regimentul 2 C.F.R. „Gara de nord e păzită milităreşte”, consemna un ziar 7. A doua zi însă greva s-a desfăşurat cu amploare, extinzîndu-se. Au părăsit lucrul şi muncitorii de la Atelierele C.F.R. **, au intrat în grevă ceferiştii din numeroase oraşe din ţară : Ploeşti, Piteşti, Focşani, Adjud, Mărăşeşţi, Iaşi, Constanţa, T, Severin, Craiova etc.9. Greva de la C.F.R. a devenit generală pe teritoriul vechii Romînii. Cu ea s-au solidarizat muncitorii ceferişti din Transilvania10, lucrătorii din alte ramuri ale comunicaţiilor : din porturi, de la poştă. La 18 octombrie 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtntări, ed. a IV-a, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 336—337. * încă după ce, In urma trădării oportuniştilor, se sfirşise, la 7 iunie greva lor gene- rală, muncitorii ceferişti au continuat să lupte pentru a obţine satisfacerea revendicărilor. Au vrut să organizeze o altă grevă generală la 1 august, dar greva nu a mai izbucnit din ordinul dispoziţiei de la centru. (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42821, dos. 6, fila 257, vezi şi fila 541). ' * „Luptătorul” din 20 octombrie 1920. 4 In lucrările menţionate mai Înainte se arată că această grevă a izbucnit In ziua de 18 oc- tombrie. Eroarea provine din faptul că ştirea despre grevă a apărut In ziarele din 18 octombrie iar lucrările la care ne referim sînt bazate îndeosebi pe datele din presă. 5 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42819-31, fila 21; „Luptătorul” din 20 octombrie 1920. * „Luptătorul” din 20 octombrie 1920. 7 Ibidem. * Ibidem, 21 octombrie 1920. * Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar nr. 40191/2121, voi. I, fila 291; „Socialismul” din 21 octombrie 1920; „Luptătorul” din 20, 21 octombrie 1920. 10 „chemarea” din 20 oWWWjdaCnrnmanicam 19 GREVA GENERALA DIN 1920 23 s-a declarat grevă la Navigaţia Fluvială Romînă \ Cu începere de la 19 octombrie nici un vapor al N.F.R. n-a mai circulat 1 2. Au mai intrat în grevă muncitorii de la diferite întreprinderi şi de diferite profesii. La Ploejti, şi Bazau 3 au declarat grevă muncitorii de la uzinele electrice, la Galaţi birjarii 4 5; la 19 octombrie s-a hotărît ca în Bră- ila să se declanşeze o grevă generală. Un raport al comandantului militar al diviziei a X-a teritorială, arăta că în Brăila „în ziua de 19 octombrie, concomitent cu greva ceferiştilor, în urma întrunirilor avute, socialiştii sindicalişti au declarat grevă generală” 6. Nu s-a putut în,să declanşa greva datorită măsurilor de represiune luate de guvern. în documente găsim indi- caţii şi despre alte greve şi frămîntări produse în legătură cu greva ceferiş- tilor şi în atmosfera cînd muncitorimea aştepta semnalul grevei generale 6. în afară de măsurile luate imediat după declararea grevei la C.F.R., guvernul Averescu a recurs la mobilizarea ceferiştilor, anunţată prin comu- nicatul din 18 octombrie 7. Respingînd măsura guvernului reacţionar, solidari intereselor muncito- reşti, ceferiştii nu au răspuns invitaţiei din ordonanţa guvernului8. Acţiu- nile de „vînare” a greviştilor de prin cartierele muncitoreşti nu au dat rezul- tatul scontat. Realmente, guvernul care şi-a luat angajamentul în mod public că va înfrînge greva, a suferit un eşec. Mişcarea grevistă, dimpo- trivă, creştea. Greva ceferiştilor a precipitat evenimentele, a grăbit intrarea întregii muncitorimi în greva generală, care deveni iminentă. în timp ce oportuniştii cerşeau de la guvernul reacţionar satisfacerea cel puţin a unei minime revendicări pentru a avea pretextul amînării grevei şi nu luau măsuri de pregătire a marii lupte muncitoreşti către care ducea, în mod necesar, întregul curs al evenimentelor, guvernul întărea în aceste zile măsurile de represiune. în întreaga ţară guvernul a dispus organizarea unei puternice paze militare la întreprinderile mai importante 9, pregătirea soldaţilor în cazărmi pentru ca să fie introduşi în întreprinderi în vederea „spargerii” grevei. Au fost întărite cu forţe militare o serie de puncte importante ale C.F.R., 1 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42819-31, fila 61. 2 „Socialismul” din 21 octombrie 1920; „Luptătorul” din 22 octombrie 1920. 8 Arhivele Statului Buzău, Pref. Buzău, dos. nr. 299/920, f. 28. 4 Arhivele Statului Ploeşti, Prcf. Ploeşti, dos. nr. 40. 5 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42817-6, f.la 15. * Arhiva M.F.A., depozitul Blrlad, fondul C. IV, Armată, dosarul nr. 118, filele 41—42. 7 Toţi controlorii de tracţiune, mecanicii şi fochiştii din serviciul căilor ferate au fost chemaţi să se prezinte, plnă a doua zi, la 19 octombrie, ora 18, cei din Bucureşti, la regimentul 2 căi ferate, cazarma Cotroceni, iar cei din alte garnizoane la cercul de recrutare respectiv; toţi controlorii de tracţiune, mecanicii şi fochiştii, plnă la etatea de 65 de ani, care erau rechiziţio- nabili ca specialişti, erau chemaţi la aceeaşi dată tot la regimentul 2 căi ferate. Cei care nu se vor prezenta In termenul arătat erau avertizaţi că vor fi ridicaţi cu forţa publică şi vor avea să dea seama In faţa instanţelor justiţiei militare de neexecutarea ordonanţei („Chemarea” din 20 octombrie 1920). 8 „Dimineaţa” din 21 octombrie 1920. 8 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dos. nr. 428i9-3i, mă îs. www.dacoromanica.rG 24 C MOCANU 20 mai ales în Bucureşti, Cluj, Ploeşti, Timişoara, Simeria, Paşcani, Braşov, în oraşe s-au luat măsuri pentru organizarea militară a păstrării „ordinei”. Capitala, de pildă, a fost împărţită în mai multe sectoare, fiecare sector fiind pus sub paza unui detaşament militar, dotat cu muniţie, inclusiv mitraliere. Comandanţii militari au primit chiar ordin să pună la punct pla- nurile directoare x. S-a făcut schimb de unităţi militare între oraşele apro- piate, sau, în unele locuri au fost aduse trupe din alte părţi ale ţării a. în ziua de 20 octombrie a expirat termenul pentru răspunsul la memoriu. în ziarele din după amiaza zilei a fost înfăţişat publicului comuni- catul guvernului. Bespingînd memoriul, guvernul declara făţiş şi sfidător : ,,.. .orice act de ostilitate va atrage după sine măsuri ce interesele publice impun”. în situaţia dată, o nouă delegaţie a Partidului socialist s-a prezen- tat la ministrul de interne 1 2 3. Delegaţia formată din oportunişti ar fi con- tramandat greva generală dacă guvernul ar fi satisfăcut măcar ceva „din cererile formulate”. Memoriul muncitorilor a fost însă definitiv respins. Atmosfera grevei generale a început să se resimtă cu putere în capi- tală, apoi, treptat, pe întregul cuprins al ţării. Cuvintele lui ÎI. D. Cocea, tipărite în „Chemarea” din acea zi, zugrăveau momentul: „Pentru întîia oară în vremurile astea mari revoluţionare ţara va domni sub domnia gravă şi mută a grevei generale” 4. * Oportuniştii din conducerea partidului socialist şi a sindicatelor n-au avut încotro şi au trebuit să „lase” să se declanşeze greva. Ei însă nu au luat nici în acest moment măsuri de organizare şi de conducere a grevei. Comunicatele generale şi vagi care au fost date atunci s-au dovedit insuficiente pentru organizarea marii bătălii a muncitorimii, pentru mobili- zarea aliaţilor fireşti ai proletariatului şi în primul rînd ţărănimea, pentru pregătirea opiniei publice. Din materialele documentare cercetate, rezultă că greva a izbucnit în unele părţi ale ţării, şi, în primul rînd la Bucureşti, Ploieşti, Iaşi etc., în după amiaza zilei de 20 octombrie, imediat după ce s-a aflat că guvernul a respins memoriul. Greva generală s-a declanşat însă cu amploare pe între- gul cuprins al ţării, în dimineaţa zilei de 21 octombrie, nu în acelaşi timp şi în toate locurile deodată. Greva ceferiştilor, care a devenit parte inte- grantă a grevei generale, şi-a mărit amploarea. Au intrat în grevă şi ceferiştii din Transilvania, la 21 octombrie. La Cluj, Arad, Satu-Mare, Oradea, Braşov şi în multe alte centre din această parte a ţării în dimi- neaţa zilei menţionate trenurile au încetat de a mai circula 5. Aşa cum arată Buletinul informativ al marelui stat major, în această zi au circulat în 1 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. nr. 42819-31, fila IC. 2 Ibidem. * C. Argetoianu, Pentru cei de mtine. Amintiri din vremea celor de ieri, partea VI, p. 488. Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R. 4 „Chemarea” din 20 octombrie 1920. * Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar cu liuletinele informative ale comand, militare şi Marele Stat Major, din zilele de 20 octombrie şi 4 noiembrie 1920, filele 54, 30, 32 şi altele. www.dacoromanica.ro 21 GREVA GENERALA DIN 1920 25 toată ţara doar cîteva trenuri personale şi mixte, un singur tren accelerat, un tren simplon şi zece trenuri militare cu trupe 1. Circulaţia a fost sistată şi pe liniile secundare. în Oltenia, arată un document, circulau în această zi pe liniile secundare doar două trenuri2. Greva a continuat şi în tran- sportul fluvial. Cu toate că au fost aduşi cu forţa unii mecanici, totuşi guvernul a fost nevoit să execute transportul fluvial cu ajutorul marinei militare şi cu alte mijloace 3. Marea masă a muncitorilor din capitală ă intrat în grevă la 21 octom- brie. î n frunte, în afară de ceferişti, care continuau greva, au fost metalur- giştii. îptr-o dare de seamă întocmită de Comitetul sindicatului metalurgist se arăta că deşi muncitorii metalurgişti erau ,,în urma unei greve de şase luni (e vorba de lock-out-ul şi greva din vară—n.n.) totuşi cînd li s-a spus la întrunirile pe cartiere că e hotărîtă greva generală... metalurgiştii au fost aceia care nu au ţinut cont de datoriile şi sacrificiile făcute timp de şase luni, ei, metalurgiştii au fost cei dintîi care au aprobat-o şi au făcut-o... ” 4. Secretarul Comisiei locale a sindicatelor arată mai tîrziu că „ în fabricile şi atelierele un,de erau masaţi proletarii, s-a părăsit lucrul aproape complet, aşa cum au recunoscut chiar şi publicaţiile oficiale. Muncitorii din toate întreprinderile metalurgice, C.F.R., R.M.S., Atelie- rele comunale, tipografii, Arsenalul Armatei, în multe părţi lucrătorii fri- zeri şi chiar brutarii au încetat lucrul şi au stat liniştiţi acasă (conform con- semnului dat — n.n.)”5. La Arsenalul Armatei, Atelierele centrale de con- fecţii, la Arsenalul Aero-Nautic şi Atelierul de reparaţii al Artileriei grele, cu excepţia Pulberăriei Dudeşti, greva a luat extindere, încît direcţia acestor stabilimente a propus Ministerului de Eăzboi ca „faţă de starea actuală unde lucrătorii s-au pus în grevă, să fie închise pe trei luni aceste întreprinderi, numărul meseriaşilor rămaşi în serviciu nepermiţînd a se pune în funcţiune întreprinderile respective” 6. La 22 octombrie „Che- marea” constatînd amploarea grevei în capitală, prevedea totodată că aici greva va lua o extindere foarte mare. Lucrătorii de la tramvaie, taximetre, de la Uzina de electricitate, din restaurante şi hoteluri — nu au intrat însă în grevă din pricina lipsei de organizare, ceea ce a micşorat efectul grevei în faţa opiniei publice. în Valea Prahovei, unde greva a avut cea mai mare amploare ime- diat după Bucureşti, greva generală s-a declarat în multe întreprinderi încă din după amiaza zilei de 20 : fabricile, uzina electrică şi brutăriile din Ploieşti7, schelele şi întreprinderile de la Moreni, Băicoi, Ţintea, Telega etc.8, „Steaua Romînă”, Atelierul „Creditul petrolifer”, Atelierele centrale 1 Loc. cit., fila 54. 2 Loc. cit. ’ 8 Loc. cit. 4 Loc. cit. 8 Vezi M. Roller, 1920. Contribuţii la istoria socială a Romtniei, p. 100. * Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar 42810, voi. X, procesul Dealul Spirii, fila 266. 7 Arhivele Statului Ploieşti, Cabinetul I Instrucţie, dosarul nr. 30/113, 1920, fila 19. „Universul” din 22 oct. 1920. 8 „Izblnda” din 20 octombrie 1920, . www.dacoromamca.ro 26 C. MOCANU 22 din Cîmpina1, Salina Slănic2 etc. Un participant la evenimente relata mai tîrziu că în regiunea petroliferă „s-a reuşit ca timp de opt zile Bă se paralizeze orice acţiune în fabricile din Ploieşti şi Cîmpina, precum şi în toate schelele de exploatare a ţiţeiului... ” 3. Numai în cîteva întreprinderi mai puţin importante nu s-a declarat grevă. La Petroşani şi în alte centre carbonifere greva a avut o amploare deosebită. Minerii au încetat lucrul în ziua de 21, după ce, în unele locuri, dimineaţa au ţinut întruniri. Un comunicat al Inspectoratului miner Petro- şani, arăta că greviştii de la „Lonea”, societatea „Salco”, ,,Vulcan”, „Lu- peni” şi de la toate celelalte întreprinderi ale statului, sînt dîrzi în lupta lor. în Vala Jiului au rămas la lucru numai cîţiva muncitori lăsaţi special de grevişti pentru pompe şi pentru a păzi instalaţiile de avarieri4. „Nici un miner, se scrie într-un reportaj, nu s-a aflat în minele din Valea Jiului la 21 octombrie. Toţi au stat pe la casele lor, aşteptînd să li se facă dreptate” 5. în raportul prezentat la Congresul al Vll-lea al Uniunii mun- citorilor din industria minieră, din 1932, se arată că în regiunile miniere greva generală „a avut o reuşită deplină. Nici un braţ nu s-a mişcat, nici un minier n-a mai coborît în adînc...” 6. La Cluj greva a izbucnit la 21 octombrie la diferite ore ale zilei. Un raport al Biroului de contrainformaţii al Marelui Stat Major arăta că „după instrucţiunile date de centrul socialist din Cluj din ziua de 21 octom- brie s-a declarat grevă generală în care au particiapat muncitori romîni, maghiari”, aşa după cum reiese şi din listele aflate în dosarele întocmite pentru proces 7. Un ziar menţiona că în această zi sirenele fabricilor au rămas amuţite : intraseră în grevă muncitorii de la toate întreprinderile şi atelierele particulare şi de stat. Un timp au rămas închise şi prăvăliile din oraş, iar băncile n-au putut să lucreze 8. Greva s-a manifestat cu putere mai ales la C.F.R. „Muncitorimea din Cluj — sublinia « Socialismul» — a dat exemplu întregului Ardeal. Nici un muncitor nu a lucrat, nici o gazetă nu a apărut. Trei zile a fost linişte în oraş,.. ” 9. La 21 octombrie au intrat, în grevă generală muncitorii romîni, unguri, germani, sîrbi etc.10, din Timişoara şi alte oraşe ale Banatului. Secretarul comisiei locale a sindicatului din Timişoara arată că această grevă s-a declarat din solidaritate cu muncitorii din restul ţării, dar şi 1 Arhiva centrală a Inst. de Istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., fondul 5, dosarul nr. 767, fila 286. ' 8 Loc. cit., fondul 79, dosarul nr. 7503, fila 2. • „Socialismul” din 28 noiembrie 1920. 1 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar nr. 2975, fila 19. 6 „Socialismul” din 28 noiembrie 1920. • Uniunea muncitorilor din industria minieră din Romlnia. „Raport către al Vll-lca Congres ţinut la Bucureşti, In zilele de 28 — 29 februarie, 1, 2 martie 1932”, Bucureşti, 1932, p.63. 7 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42817/6, fila 9. 8 Loc. cit., fondul 5, dosar nr. 760, fila 84. • „Socialismul” din 28 noiembrie 1920. 10 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42817, uleie 143, îşi. www.dafiQmmanica.Tn 23 GREVA GENERALA DIN 19211 27 datorită nevoilor materiale ale muncitorilor de aici. în ziua de 21, în oraşul Timişoara a fost răspîndit un apel al comitetului de grevă, adresat către toţi muncitorii şi redactat în limbile romînă, maghiară şi germană. în acest apel se arăta : „Noi trebuie să luăm parte la lupta care ni s-a impus din partea guvernului. Noi trebuie să dăm dovadă că toată viaţa economică încetează, cînd poporul muncitor retrage societăţii puterea sa productivă. Muncitorimea României răspunde la ţinuta refuzătoare a guvernului faţă de cererile făcute cu încetarea lucrului în general. încetarea lucrului începe azi joi la orele 5 dimineaţa” *. în încheiere, apelul cerea muncitorilor să respecte dispoziţiunile comitetului de grevă şi să fie conştienţi de însemnă- tatea marii acţiuni. La sfîrşitul lui noiembrie 1920 în reportajul despre greva generală, menţionat, s-a păstrat (în urma cenzurii) paragraful unde autorul, caie în timpul grevei a vizitat în mod special diferite centre munci- toreşti din ţară, consemna în legătură cu desfăşurarea grevei la Timişoara : „în prima zi oraşul a fost mort. Nici un tramvai, nici un tren, nici o fabrică nu a funcţionat^ 1 2. La Iaşi, în dimineaţa zilei de 20 octombrie3, la orele 9 dimineaţa, după ce au fost vestiţi prin sunetele sirenei, toţi lucrătorii fabricilor au părăsit lucrul 4. „în ziua aceea toate atelierele şi toate fabricile din localitate, particulare şi ale statului şi-au închis porţile”5. Tramvaiele n-au circulat. O mare amploare a avut greva de la atelierele C.F.R. „Nicolina”, la care a participat Ilie Pintilie. în aceeaşi zi a izbucnit greva în Valea Trotuşului. Aici a luat parte la grevă tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, în vîrstă de 19 ani. La Galaţi, relatează secretarul secţiunii locale a partidului socialist, deşi conducătorii se aşteptau la o scurtă greVă demonstrativă, la 21 octom- brie, dimineaţa, „o parte din sirenele fabricilor şi a docurilor sună fără răsunet” . Muncitorii intraseră în grevă. „Nici tramvaie, nici trăsuri, nici lăptari, nici căruţe în port, nici frizerii deschise, nici restaurante cu mese întinse, totul a amuţit, totul e inactivitate... De şantierele Fernic, uzine, ateliere, căile ferate nu mai vorbim.. .”6. Greva a fost parţială la mori, la unele întreprinderi particulare 7. La Brăila au intrat în grevă, la 21 octombrie, aproape toată muncitorimea din port şi oraş 8. Un alt centru în care greva s-a manifestat cu putere a fost oraşul Turda. Muncitorii, după cum relatează un ziar, au intrat în masă în greva generală. La cererea prefectului din Turda, garnizoana din Cluj a trimis două escadroane de călăraşi pentru a înăbuşi greva fl. O amploare asemă- nătoare a avut greva muncitorilor forestieri din Valea Mureşului. După 1 Loc. cit., dosar nr. 1253, Curtea Marţială divizia I-a infanterie, fila 177. 8 „Socialismul" din 28 noiembrie 1920. 8 După unele surse i. 21 octombrie. 1 După relatarea unui martor al evenimentelor reprodusă de M. Roller, op. cit., p. 115. 6 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosarul 24, voi. 11, fila 15. 8 Din relatarea secretarului secţiunii din Galaţi, reprodusă de M. Roller, op. cit., p. 123. 7 „Socialismul” din 1 decembrie 1920. 8 V. Mihăiescu, Istoricul mişcărilor muncitoreşti din portul Brăila, 1930, p. 74. nr. 610, voi. II; „Universul' t. de istorie a partidului de_pe 1: dosarul nr. 760, fila 86. 28 C. MOCAN U 24 21 octombrie, cînd aici a izbucnit greva, coloniile forestiere au fost ocupate de forţele militare; muncitorii siliţi să intre la lucru s-au ascuns însă în adîncul pădurilor La Constanţa greva a început tot la 21 octombrie. într-o dare de seamă a sindicatului C.F.R. — Constanţa, se arăta că muncitorii ceferişti au participat cu cinste la lupta muncitorilor din întreaga ţară. Cu ocazia* grevei din octombrie — se spune în darea de seamă — toţi muncitorii organizaţi de la depou şi de la Atelierele C.F.R. au fost la înălţime. Au declarat grevă pe ziua de 21 octombrie şi nu au început lucrul, decît în urma telegramei primite 2. Nu au intrat în grevă, după cum rezultă din unele documente cercetate, lucrătorii din portul maritim. în această zi s-a declanşat cu putere greva în numeroase alte oraşe şi centre muncitoreşti din ţară : Reşiţa 3, Anina 4, Lugoj6, Arad 6, Orşova, Mehadia, Topleţ 7, Oradea, Baia Mare 8, Bacău, Comăneşti, P. Neamţ ®, Satu Mare10, T. Severin11, Buzău12, Paşcani13, Braşov14, Hunedoara15, Tîrgovişte (Arsenal)16, Craiova 17 etc. Din exemplele de mai sus, care nu epuizează nici pe departe problema privind începutul grevei generale, reiese că masele muncitoare din întreaga ţară au dat glas dorinţei manifestată timp de luni de zile, de a impune, împotriva oportuniştilor satisfacerea cerinţelor printr-o grevă pe întreaga ţară; şi-au manifestat cu elan şi încredere în victorie forţa lor de luptă, conştiente fiind că numai prin luptă hotărîtă, solidară pot înfrunta cerbicia guvernanţilor. Guvernul care, cu toate măsurile de zădărnicire a grevei, n-a putut opri dezlănţuirea luptei maselor, a trecut la ample măsuri de reprimare. 1 Studii şi referate privind istoria Romtniei, partea a Il-a, Ed. Acad. R.P.R., 1954. p. 1658 (Fuchs S., Grena muncitorilor din Valea Mureşului tn anul 1925). Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 610, voi. II; loc. cit., fond nr. 5, dos. nr. 765, filele 9, 10. 2 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 198, F. O., filele 130—131. Dos. Aroneanu, fond proces, fila 15. 2 „Reschitzaer Zeitung”, din 31 oct. 1920; „Banatul rominesc” din 30 octonîbrie 1920. 4 Ibidem. 6 „Lugoscher Zeitung”, din 31 octombrie 1920. • „Rominul” din 22 octombrie 1920. 7 Arhivele statului din Timişoara, fondul Tribunalul regional, dosarul nr. 50/1921, fila 3. 8 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., sectorul din Cluj, dosarul VIII, fila 7. ' * Arhiva M.F.A., depozitul Birlad, fondul C. IV-A, dosarul nr. 118, fila 277. 10 „Szamos” din 26 octombrie 1920. 11 „Socialismul” din 28 noiembrie 1920. 12 Arhivele statului Buzău, fondul Prefecturii, dos. nr. 795, fila 7. 12 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. nr. 117, fila 19. 14 Arhivde statului, Oraşul Stalin, Pref. judeţului Braşov, dos. 1920 — 1936, buletinul de informaţie nr. 2949 din 20 oct. 1920. 16 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., fondul 99, dos. nr. 2608, fila 90. 22 Loc. cit., voi. II, dosar nr. 43217/854, fila 51. 17 „Socialismul” din 28 noiembrie 1920. . www.dacoromamca.ro -25 GREVA GENERALA DIN I9ai 29 Imediat, sub semnătura regelui, guvernul a introdus în capitală starea do asediu, iar în restul ţării cenzura militară *. în unele părţi ale ţării, mai ales în Transilvania, starea de asediu exista, de fapt, de mai înainte. Pe străzile oraşelor circulau patrule şi detaşamente militare 1 2 3, iar în puncte mai importante au fost postate detaşamente militare ; în centrele muncitoreşti au fost aduse noi unităţi militare, echipate şi înarmate pentru luptă s. în fabrici, la porţile cărora au fost postate sentinele, au fost duşi soldaţi pentru a continua producţia. Din ordinul guvernului, comandamen- tele militare au luat măsuri pentru a mobiliza şi rechiziţiona pe munci- tori, pentru a-i aduce cu forţa la lucru 4 5. întrunirile muncitoreşti, deplasa- rea în grup pe stradă au fost cu asprime interzise ; s-a dat dispoziţie ca ple- carea şi intrarea în oraş, să se facă numai pe bază de permise speciale. Numeroşi grevişti, care locuiau cu chirie în case aparţinînd statului sau întreprinderilor au fost daţi afară, zvîrliţi în stradă 6. Mai ales în Timi- şoara, Cluj, Arad, Oradea mulţi muncitori au fost expulzaţi în Ungaria hortistă6. Mii de muncitori, membri ai partidului socialist sau ai sindicatelor au fost arestaţi, iar mulţi dintre ei întemniţaţi, supuşi la un regim de bes- tială teroare. în închisoarea din Bacău a fost asasinat dr. H. Aroneanu 7 — militant socialist legat de mişcarea muncitorească. Sediile organiza- ţiilor muncitoreşti au fost închise, devastate, sigilate, puse sub paza sen- tinelelor 8. Sindicatele „naţionale” (galbene)-create de guvern — care în- cepuseră mai de mult să se descompună — au fost folosite pentru a crea diversiuni în rîndurile muncitorilor. Presa burgheză, în frunte cu organul guvernului „îndreptarea” a dezlănţuit o deşănţată acţiunea de calom- niere a grevei generale. Regimul burghezo-moşieresc revărsa teroarea crudă împotriva celor care îşi cereau dreptul la o viaţă omenească. în zilele următoare desfăşurarea grevei generale cunoaşte, aşa cum Teiese din cercetarea în ansamblu a mărturiilor vremii, un proces complex. Pe de o parte se constată mai ales pentru primele 3 —4 zile, aderarea la grevă a muncitorilor din alte întreprinderi în care nu se declarase grevă sau greva era parţială. De pildă la 22 octombrie au părăsit lucrul munci- torii de la unele schele petrolifere din Dîmboviţa 9, minerii de la Radna- 1 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos: r nr. 198 (vezi textul ordonanţei). 2 Iorga consemna In Memorii, referindu-se la situaţia din Bucureşti: „Trupe trec cu muzica pe străzi pentru a intimida’’ (p. 70). 3 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 43310/38, fila 1. 4 Loc. cit., dosar nr. 15869; „Socialismul” din 3 noiembrie 1920. 5 „Socialismul” din 5 noiembrie 1920; Arhivele statului Bucureşti, fond M.A.I., dos. nr. 226 (1920) fila 94 ; „Izbtnda” din 23 oct. 1920. * „Keleti Ujsag” din 28, 30 octombrie 1920. 7 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., do- sarul „Procesul Aroneanu”; „Socialismul” din 3 noiembrie 1920. 8 Loc. cit., fond 90, dos. nr. 154, voi. II, p. II, fila 169; fond 79, dos. 7504, fila 24 ; „Izbinda” din 24 octombrie 1920. # 8 Arhiva centrală a Inst. ¥Qă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42817-6, voi. XIII, fila 226. ' * 30 C, MOCANI! 26- Veche la 23 octombrie a izbucnit greva la unele fabrici de pe Valea Tro- tuşului1 2, la fabrica de tutun şi fabricile de textile din Sf. Gheorghe 3, la 24 octombrie la Mureş-Uioara 4 *, la 25 octombrie au intrat în grevă munci- torii fabricii de celuloză de la Zărneşti6. Pe de altă parte se constată, în unele părţi ale ţării, încetarea grevei în unele oraşe şi întreprinderi, creş- terea numărului de muncitori aduşi cu forţa să lucreze. La 22 octombrie a încetat greva din nordul Moldovei, fiind trădată făţiş de conducătorii oportunişti din conducerea Partidului Socialist din Bucovina, deşi aceştia promiseseră, demagogic însă, la Consiliul general din 10—11 octombrin că vor face o grevă model pentru întreaga ţară ! Tot în această zi, şi mai ales în zilele următoare, în Bucureşti şi în alte locuri din ţară, a încetat greva la unele întreprinderi. De pildă, în Bucureşti au reintrat în funcţiune morile „Asan”, „Olmazu”, „Steaua” şi „Hermannstadt” 6. în ziua de 23 octombrie a încetat greva la C.F.B. Giurgiu, Piteşti, T. Măgurele etc.7 Din privirea în ansamblu a documentelor, rezultă că greva s-a men- ţinut cam la acelaşi stadiu în zilele de 21, 22, 23 octombrie, acest răstimp constituind momentul de evoluţie maximă a evenimentelor pe scara în- tregii ţări. în zilele următoare greva generală a început să-şi piardă treptat din amploare. în timpul grevei generale muncitorimea din întreaga ţară a mani- festat dorinţa ei de luptă, în multe cazuri păşind la unele acţiuni împotriva liniei oportuniste „toată lumea stă acasă”. „Protestul politic al clasei asu- prite înaintate şi energia ei revoluţionară — scria V. I. Lenin — răzbesc prin toate obstacolele, atît exterioare — sub forma interdicţiilor poli- ţieneşti — cît şi interioare — sub forma caracterului nedezvoltat şi îna- poiat al ideilor unor conducători”8. în Bucureşti, ca şi în alte centre, muncitorii forţaţi să intre în fa- brici au refuzat să lucreze, făcînd grevă pasivă, demontînd motoarele, întrerupînd legăturile electrice. într-un document, referitor la situaţia din ţară se arăta că lucrătorii sînt siliţi să se supună, dar aceştia la prima ocazie „aruncă lucrul şi se ascund” 9. Un ziar consemna că numeroasele patrule care circulau prin oraş au oprit „pe muncitori de a se aduna în grupuri compacte”10. La Dej11, în Valea Jiului12, la Sibiu13 etc., muncitorii grevişti 1 Loc. cit., fond. 5, dosar nr. 765, fila 15. 2 Loc. cit., dos. nr. 42817-6, voi. XIII, fila 226. 3 „Socialismul” din 11 noiembrie 1920; „Keleti Ujsag” din 31 oct. 1920. 4 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 43903, fila 21. • 8 „Socialismul” din 11 noiembrie 1920; „Keleti Ujsag” din 31 octombrie 1920. • Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C. C. al P.M.R., dosar nr. 42819-31, fila 20. 7 Ibidem. 8 V. I. Lenin, Opere, voi. 8, E.S.P.L.P., 1955, pag. 79. 3 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 43231/59, voi. III, fila 422. 10 „Chemarea” din 28 octombrie 1920. 11 Arhiva Comitetului regional al P.M.B. Cluj, fondul „Greva generală din 1920. Amin- tiri”, dosarul 1, fila 130. 12 Ibid., dosarul nr. 8, fila 73. 18 „Siebenbtlrgisch Deutsches Tageblatt” din 1, 5 ianuarie 1920; Arhiva centrală a Inst. -de Istorie a partidului de pe • 765> fila H-12. 27 GREVA GENERALA DIN 1920 31 au încercat să manifesteze'pe stradă. în alte locuri, mai ales la C.F.R., în Valea Jiului, în întreprinderile forestiere etc., muncitorii n-au stat acasă, ci au plecat la sate sau în păduri pentru a nu fi găsiţi de cei care veneau să-i mobilizeze, să-i rechiziţioneze sau să-i aresteze Dar aceste cîteva acţiuni spontane nu reprezintă trăsătura generală a grevei generale, şi anume aceea că în timpul zilelor după ce greva s-a declanşat, în general, muncitorii — conform consemnului dat — au stat acasă. în timp ce muncitorimea din întreaga ţară nu era condusă, nu era îndrumată cu privire la marea luptă pe care o ducea, în timp ce guvernul luase odioase măsuri de reprimare a grevei, pe care le înăsprea necontenit, liderii oportunişti îndemnau muncitorimea să părăsească lupta începută. Au fost răspîndite apeluri în acest sens, aproape în toate părţile ţării. Un asemenea apel a fost răspîndit de oportuniştii din partidul socialist din Transilvania. Totodată, la 26 octombrie o delegaţie din partea partidului socialist şi a Comisiei generale a sindicatelor a fost primită în audienţă la guvern. în memoriul pe care l-au prezentat cu acest prilej, în fond pentru a găsi o soluţie prin care să ajute guvernul în aplanarea grevei generale, conducătorii oportunişti mai mult se scuzau decît apărau revendicările, lupta muncitorimii pentru o viaţă mai bună 1 2. în urma tratativelor cu guvernul, Comitetul Executiv al partidului socialist şi Comisia generală a sindicatelor s-au întrunit în seara zilei de 27 octombrie. După „dezbateri îndelungate şi după discuţii destul de fur- tunoase” — după cum scrie ziarul „Chemarea” s-a hotărît să se proclame încetarea grevei generale, a doua zi, la ora 5 dimineaţa 3. Este semnificativă relatarea aceluiaşi ziar despre dezbaterile în legătură cu problema reluării lucrului:, ,Unii oportunişti — scrie ziarul — sînt pentru reluarea activităţii cu toate că fruntaşii partidului stau la închisoare. Ceilalţi, fiinţe mai com- bative, sînt pentru continuarea luptei pe alte căi...” 4. Erau pentru conti- nuarea grevei generale, pînă la satisfacerea revendicărilor, eliberarea ares- taţilor, încetarea terorii turbate declanşate de guvern, membrii grupu- rilor comuniste -şi ceilalţi militanţi înaintaţi din partidul socialist. Deşi muncitorimii nu i se satisfăcuse justele ei cerinţe, la 28 octom- brie Comitetul executiv al partidului socialist şi Comisia generală a sindi- catelor au transmis tuturor secţiunilor din ţară o telegramă circulară cu dispoziţia de încetare a grevei generale 5. în urma dispoziţiei date şi în condiţiile cruntei terori dezlănţuite cea mai mare parte a muncitorilor a reluat lucrul, manifestîndu-şi, toto- dată, nemulţumirea sau punînd noi revendicări, în multe locuri greva a continuat şi după ce a fost dată circulara 6, cum rezultă din documente de arhivă. 1 Studii şi referate privind istoria Romîniei, voi. II, p. 1659. 2 Vz. textul memoriului publicat in „Chemarea’’ din 26 octombrie 1920, * „Chemarea” din 29 octombrie 1920. 4 Ibidem. 5 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. nr, 198 (vezi. textul telegramei). • Continuarea grevei şi după 28 octombrie, deşi in proporţii mult restrinse, a fost se- sizată şi de V. Liveanu in „Studii”, 1959, nr. 5, p. 181; in celelalte lucrări menţionate nu se vorbeşte despre acest fapt. WWW.dafiOmmanica.Tn 22 C. MOCANU 28 Astfel, după 28 octombrie, cîteva zile, la C.F.E. a lucrat încă un număr restrîns de muncitori şi au circulat puţine trenuri. La 29 octombrie au plecat din Bucureşti numai opt trenuri şi un simplon. La Atelierele centrale C.F.E. „Griviţa” din capitală s-a început lucrul numai cu 300 de muncitori, restul de aproape 1000 rămînînd în grevă *, la fabrica „Belvedere” au rămas în grevă aproape 1200 de lucrători; au continuat greva lucrătorii de la uzina electrică, uzina de gaz, de la Arsenal, Pirotehnie şi de la alte întreprinderi1 2. în regiunea petroliferă au continuat greva după 28 octombrie muncitorii de la rafinăria „Orion” 3, de la Slănic-Prahova 4 şi din alte întreprinderi. La Cluj, în ziua de 29 octombrie, s-au adunat la sindicatul muncitoresc 200 de grevişti care pînă atunci nu se hotărîseră să reia lucrul. O informare despre grevele de la Petroşani, întocmită la 30 octombrie, arată că aici greva generală nu încetase. Muncitorii ceferişti din Constanţa au reintrat la lucru la 30 octombrie 5 *. La Arsenalul Marinei din Galaţi de asemenea s-a continuat greva e. în legătură cu greva la C.F.E. în judeţul Covurlui, comandantul corpului III armată, în raportul informativ din 30 octombrie 1920 arăta că s-a prezentat la lucru numai un sfert din personalul C.F.E., restul fiind încă în grevă; de asemenea la fabrica „Goetz” din Galaţi nu se reluase lucrul7. La Buzău, la fabrica metalurgică „Saturn” la 30 octombrie mai erau în grevă 47 de lucrători. Tot aici, la depoul C.F.E. au fost aduşi cu forţa în această zi 9 mecanici, 11 fochişti, 107 lăcătuşi, 147 lucrători8. La 30 octombrie continua greva la Eodna Veche 9. în această zi a încetat greva la Turda10 11. înseşi autorităţile raportau că la „Petroşani, Lupeni, Vulcan, Lonea, Petrila, greva continuă” u. La 31 octombrie continua greva la Sîn-Giorgiu12, în Valea Jiului organele de stat urmăreau pe greviştii care nu se prezentaseră la lucru13, în Timişoara jumătate din cei 1300 ceferişti, precum şj numeroşi muncitori din celelalte întreprinderi erau în grevă 14; de asemenea mai erau în grevă minerii de la Eoşia Montana 15. î'n ziua menţionată mai sus, la C.F.E.- Bucureşţti, în ateliere şi pe locomotive, au mai fost aduşi cu forţa 4"> de muncitori şi mai erau în grevă 217. în aceeaşi zi într-un ziar din Tg. Mureş 1 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dos. nr. 42817-6, filele 31, 77 şi altele. 2 întreprinderile militare menţionate fuseseră Închise de către guvern. 3 Din discuţiile cu participanţii la greva generală. * „Socialismul” din 3 noiembrie 1920. 6 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. nr. 42817-6, filele 31, 77. * I.oc. cit., dos. nr. 42817-6 filele 130-131, 157. 7 Loc. cit., fila 105. 8 Loc. cit., fila 213. * Loc. cit., fond 5, dos. nr. 765, fila 15. ’ 10 Loc. cit., dos. nr. 765, filele 15 — 16. . 11 Loc. cit., fond 5, dos. nr. 765, fila 15. 13 Loc. cit., dos. nr. 42817-6, fila 213. 13 Loc. cit. 13 Loc. cit., fond 5, da 13 Loc. cit., dos. 428173feTTfîl ro 29 GREVA GENERALA DIN 1920 33 s-a publicat un apel către muncitorii forestieri care nu se prezentaseră la lucru K La 1 noiembrie la Sf. Gheorghe se menţinea greva la fabricile parti- culare 2, la depozitul de armătură din Tîrgovişte; lucrătorii de la între- prinderile petrolifere Gura Ocniţei, Ochiuri, care erau în grevă, au anunţat că vor relua lucrul în ziua următoare 3. De-abia la 2 noiembrie s-au prezentat la lucru şi ceilalţi grevişti de la C.F.R.-Bucureşti. Dar nefiind de acord cu condiţiile impuse au continuat greva. Marele stat major anunţa la 2 noiembrie că în general situaţia este normală pe liniile C.F.R. în întreaga ţară, cu excepţia liniei Bucu- reşti-Sibiu, Bucureşti-Galaţi şi a tuturor trenurilor accelerate 4. La 2 noiembrie a reluat lucrul majoritatea muncitorilor de la Gura Ocniţei şi Ochiuri, de asemenea muncitorii de la „Steaua Romînă” B. în ziua de 3 noiembrie au mai reluat lucrul încă 300 de muncitori de la Atelierele C.F.E. „Griviţa” din Bucureşti6; se menţinea însă greva la Arsenalul din Tîrgovişte 7’, la salinele din Slănic 8, cît şi la alte întreprinderi din ţară; în Yalea Jiului mai erau mulţi mineri în grevă9. De-abia la 4 noiembrie, prelucrînd informaţiile de care dispunea, marele stat major raporta guvernului că începînd cu această zi se poate considera greva complet aplanată (subl. în doc.). „Cu începere de azi — se precizează în document — nu se vor mai da comunicate decît cînd noi evenimente sau schimbări în situaţia actuală se vor produce”10. Nici în acest moment însă greva nu încetase complet. în aceeaşi zi, la 4 noiembrie, într-un comunicat oficial guvernul făcea apel la reluarea lucrului, arătînd că revendicările muncitorilor vor fi examinate şi solu- ţionate „numai după reluarea totală şi efectivă a lucrului”11. Tot aşa, în comunicatul dat de Comitetul provizoriu al partidului şi de comisia ge- nerală provizorie a sindicatelor şi publicat la 6 noiembrie în „Socialismul” se scria : „Repetăm şi aici dispoziţiunea anterioară ca lucrul să fie reluat pretutindeni”. Greva a continuat, la Galaţi12, pînă la jumătatea lunii noiembrie. 1 Studii fi referate privind istoria Romtniei, partea a Il-a, p. 1659. 2 „Socialismul” din 11 noiembrie 1920. 8 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. nr. 42817-6, fila 213. • 4 Arhiva centrală a Inst.de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. 42817-6, fila 213. 8 Loc. cit., fila 6. 8 Loc. cit., fila 9. 7 Loc. cit. 8 „Socialismul” din 3 noiembrie 1920. 9 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., fond 5, dosar nr. 765, fila 19. 10 Loc. cit., dos 42817-6, Comunicatul nr. 10 al Marelui Stat Major, Secţia a Il-a, fila 106. 11 „Socialismul" din 4 noiembrie 1920. 12 Arhivele Statului Bucureşti, fondul M.A.I., dos. nr. 237, telegrama nr. 28.008; Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., fondul nr. 5, dos. nr. 751, fila 287. j . www.dacoFomanica.ro 8-0. 3891 34 C. MOCANU 30 în multe locuri muncitorii au continuat să facă grevă pasivă, adică, deşi se prezentau în atelier, mină, schelă etc., nu lucrau de loc sau xlu lucrau cu randamentul obişnuit. însuşi comunicatul oficial al guvernului din 4 noiembrie, menţionat mai sus, recunoştea, referindmse la ceferişti, că „deşi s-au prezentat la posturile lor însă nu lucrează, făcînd grevă pasivă’ ’ h Patronii, societăţile capitaliste, autorităţile locale ale statului se plîngeau guvernului că muncitorii nu depun interes în muncă sau că nu s-au mai întors în întreprinderi 1 2 *. Mii de grevişti nu s-au mai prezentat la locurile unde lucraseră din pricina bătăilor la care erau supuşi, amen- zilor, concedierilor, militarizării 8. Generate de natura orînduirii capitaliste, după greva generală au izbucnit, mai ales începînd din decembrie 1920, noi greve, al căror număr a început să crească lună de lună în timpul următor. Aşadar, izbucnirea şi desfăşurarea grevei generale, se prezintă — în ansamblul ei — ca un proces complex de creştere şi descreştere. Evoluţia grevei generale — aşa după cum reiese din ansamblul documentelor, multe din ele însă cu date contradictorii — poate fi reprezentată prin o curbă, cu începutul în ziua de 20 octombrie 4 * 6 *, cu o ascensiune aproape verticală şi puternică în ziua de 21, cu punctele de maximă în primele trei-patru zile după care urmează o uşoară descendenţă pînă la 28 octombrie, cînd scade brusc, descrescînd apoi treptat în cursul zilelor din prima decadă a lunii noiembrie. în legătură cu durata grevei generale în lucrările de pînă acum există unele neconcordanţe B. Din faptele de care dispunem, privindu-le în ansamblu, reiese că greva generală a durat în unele părţi d.oar cîteva ore, sau o zi, iar în alte părţi pînă la aproape 15 zile, şi chiar mai mult. Durata diferită a grevei în unele sau alte locuri din ţară se explică, în primul rînd prin faptul că greva generală nu s-a desfăşurat organizat, după un plan central, nu a fost condusă de un stat major, de un partid revoluţionar; apoi legăturile dintre centrele muncitoreşti au fost stînjenite în urma măsurilor de represiune; se explică prin o serie de alţi factori care au înrîurit desfăşurarea grevei. După cum reiese din faptele cercetate, pe oraşe şi centre muncito- reşti, cel mai puternic s-a manifestat greva în capitală, în Valea Prahovei, în Valea Jiului, la Timişoara, Galaţi, Cluj, Iaşi, Turda etc. Cei mai dîrji, cei mai rezistenţi în lupta grevistă au fost ceferiştii, minerii, petroliştii, 1 „Socialismul" din 4 noiembrie 1920. 2 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.G. al P.M.K., tond. 5, dos. 778, filele 137, 122; „Moniteur du petrole roumain", din 15 noiembrie 1920. 8 „Chemarea" din 30 octombrie 1920. * Pornind de la un anumit nivel care reprezintă creşterea uşor ascendentă a evenimen- telor după izbucnirea grevei ceferiştilor. 6 în lucrarea Despre situaţia revoluţionară din Romtnia In perioada 191%—1920, citată mai Înainte, se arată că „greva a durat numai opt zile tn Valea Prahovei, trei ptnă 1 a patru zile In celelalte regiuni ale ţării şi numai 24 de ore în Bucovina". în „Lecţii tn ajutorul celor ce sludiază istoria P.M.R." se scrie că „In unele locuri greva a ţinut o zi, în altele trei, cinci şi chiar 7pop srilp” ofp www.dacoromanica.ro 31 GREVA GENERALA DIN 1920 35 metalurgiştiix, adică tocmai detaşamentele hotărîtoare ale proletaria- tului din Romînia. Nu dispunem de statistici din care să reiasă, cu exactitate, numărul de participanţi la greva generală. în presa vremii, în documentele de arhivă şi în statistica oficială făcută ulterior nu există cifre certe care să indice numărul de muncitori participanţi la grevă. în timpul grevei, pe ziarele care şi-au propus să înfăţişeze desfăşurarea grevei generale, cenzura a lăsat largi spaţii albe ştergîndu-se informaţii preţioase, inclusiv datele referitoare la numărul participanţilor la grevă 1 2. în documentele elaborate de diferite organe militare sau civile ale Btatului burghezo-moşieresc se găsesc unele cifre, însă contradictorii, ne- sigure şi vădit micşorate. în ceea ce priveşte statistica oficială, în „Bule- tinul muncii şi ocrotirilor sociale” întocmit în 1921 se arată că la greva generală a participat un număr — evident mult micşorat — de 65 549 de muncitori3. în lucrarea „1920. Contribuţii la istoria socială a Romîniei” pu- blicată în 1937, M. Boiler a remarcat că această cifră este mult sub reali- tate, deşi şi ea însăşi, chiar aşa micşorată, ilustrează că greva din octombrie 1920 a avut o amploare însemnată. în aceeaşi lucrare s-a apreciat, pe baza comparării diferitelor cifre privind centrele şi detaşamentele principale ale proletariatului, că la greva generală au participat peste 200 000 de mun- citori. Această cifră a fost însuşită şi de celelalte publicaţii apărute ulterior. Or, ţinînd seama de numărul muncitorilor existenţi în Romînia în perioada de care ne ocupăm — de peste 500 000 4 — rezultă că în greva generală — care a cuprins, aşa cum se recunoaşte în toate mărturiile vremii, aproape întreaga muncitorime din Romînia — a intrat un număr de mun- citori mult mai mare. Potrivit unor calcule, recent s-a arătat oă la greva generală au par- ticipat aproape 400 000 de muncitori5. 1 în acest timp erau aproximativ 80 000 de ceferişti, 16 500 minieri, 17 500 petrolişti, 34 000 metalurgişti. Unele concluzii interesante se pot stabili pe baza prelucrării critice şi comparate cu alte izvoare a datelor, foarte mult micşorate — pe care Insă, cu aproximaţie, le putem socoti ca nişte indici — cuprinse In statistica burgheză („Buletinul muncii şi ocrotirilor sociale’*, 1921, 1922). 2 Astfel intr-o relatare despre greva generală publicată in „Chemarea” din 26 octom- brie 1920, intre puţinele rinduri tipărite şi largile spaţii albe, Intr-un loc a rămas subtitlul „Nu- mărul de participanţi”, după care urmează un mare spaţiu gol. 8 „Buletinul muncii şi ocrotirilor sociale”, an. II, nr. 2, mai 1921, p. 75. 4 încă Înainte de primul război mondial erau (in 1915) In vechea Rominie, 263 629 de muncitori, fără cei din agricultură; iar in Transilvania (in 1910) 266 600 de muncitori care lucrau efectiv in industrie şi in transporturi (Din istoricul formării şi dezvoltării clasei munci- toare tn Romînia, sub redacţia lui N. N. Constantinescu, Buc., Ed. politică, 1959, p. 345, 490), deci un total de aproximativ 550 000 de muncitori. Pentru situaţia de după război vezi o serie de. date In „Anuarul statistic al Rqminiei. 1922, 1923” ; „Anuarul statistic al Rominiei, 1923”, 1924 etc. în expunerea de motive asupra „Legii pentru reglementarea conflictelor co- lective de muncă” se arată că in acel an in 1920, erau pe teritoriul vechii Rominil 405 075 de lucrători. Cifra aceasta care se referă numai la o parte din teritoriul ţării, este exagerată.(„Legea penţru reglementarea conflictelor colective de muncă”, Bucureşti, Imprimeria statului, 1920, pag. 19). 5 Cf. „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, nr. 5 din 1960, pag. ii. www.dacoromamca.ro 36 C. MOCANU 32 Greva generală din 1920 a avut un puternic caracter politic. Ea a fost o formă superioară a luptei greviste, mereu crescînde, îndreptată împotriva contraofensivei dezlănţuită de clasele exploatatoare pentru stăvilirea avîntului revoluţionar. Muncitorii din întreaga ţară au intrat în luptă pentru interesele lor fundamentale, pentru a impune satisfacerea unor revendicări politice de primă însemnătate; în focul luptei muncito- • rimea s* *a manifestat ca o clasă, cu ţelurile ei politice, cu interesele ei. Caracterul politic al grevei generale, cea mai mare acţiune de pînă atunci a clasei muncitoare, a fost încrustat în toate mărturiile vremii. Greva generală, scrie tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej ,,a accentuat lupta politică şi ideologică în sînul partidului socialist, unde grupurile comuniste cîştigă teren în favoarea afilierii la Internaţionala Comunistă, reuşind să infrîngă tezele oportuniste şi reformiste ale reprezentanţilor curentului socialist de dreapta şi ai curentului centrist, revoluţionar în vorbe şi trădător în fapte” 1. Greva generală din Romînia a stîrnit un viu ecou pe plan interna- ţional. De problema grevei generale din Romînia s-a ocupat Interna- ţionala Comunistă care a remarcat însemnătatea acestui eveniment din mişcarea muncitorească din patria noastră. într-un document al Comi- tetului Executiv al Internaţionalei Comuniste, elaborat la 10 decembrie 1920 şi intitulat: „Către membrii Partidului Socialist Romîn, către toate clasele de muncitori conştienţi”, se scrie că partidul socialist în loc să conducă proletariatul romîn hotărît la lupta împotriva burgheziei şi moş'ierîmii, să ţină legătură cu masele, a dat dovadă de numeroase slă- biciuni. Guvernului Tomîn nu i-a venit greu de aceea să înăbuşe mişcarea revoluţionară care cuprindea sute de mii de muncitori din Romî- nia. „Numai înlăturarea oportuniştilor din conducerea partidului, numai organizarea mai hotărîtă a luptei duse cu toate mijloacele împotriva terorii moşierimii şi capitaliştilor — sublinia documentul — pot să conducă mişcarea proletară romînă pe drumul revoluţionar care duce la căderea burgheziei şi la luarea puterii politice de către clasa muncitoare. Comitetul Executiv al Internaţionalei Comuniste este convins că clasa muncitoare romînă vrea să înlăture din drumul ei pe trădătorii oportu- ’nişti şi sub conducerea comuniştilor revoluţionari să păşească dîrz şi hotărît pe drumul victoriei” 2. în reviste şi ziare ale partidelor clasei muncitoare din diferite ţări sau ale Internaţionalei Comuniste3 s-au publicat articole în legătură cu greva generală din Romînia. Greva generală a fost înfrîntă datorită represiunii declanşată de guvern şi trădării săvîrşită de conducătorii oportunişti. înăbuşirea gre- vei generale — remarca secretarul comitetului central ilegal al grupurilor 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtntări, ediţia a IV-a, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 367. s „Kommunisticeskii internaţional”, nr. 16, 10 decembrie 1920, p. 455—465. * în legătură cu acest aspect al problemei grevei generale, care trebuie dezvoltat, vezi „Konimunismus. Zeltschrift der Kommunistischen Internationale”, nr.45 din 3 decembrie 1920 ; „Jahrbuch IQr Politikwirtschaft Arbeiterbewegung", 1922—1923; p. 944; „Le Phare” nr. 14 din noiembrie 1920, p. 127—128 etc. . www.dacoFomanica.ro 33 GREVA GENERALA DIN 1920 37 comuniste, Alecu Constantinescu, în raportul menţionat — a fost o lovitură teribilă pentru mişcarea muncitoreascăx. După greva generală, guvernul burghezo-moşieresc, a dezlănţuit o sălbatică teroare împotriva mişcării revoluţionare. Gheorghi Dimitrov subliniază într-un articol scris în 19271 2 3 că înăbuşirea sîngeroasă a grevei generale din 1920 din Eomînia a însemnat începutul ofensivei brutale şi teroriste împotriva mişcării revoluţionare din Balcani, teroarea din 1921 din Iugoslavia fiind al doilea act, iar puciul militar fascist al treilea act al acestei reacţiuni balcanice, în cadrul reacţiunii internaţionale. Un act de represiune, săvîrşit neîntîrziat de către slujitorii regimului burghezo-moşieresc, a fost organizarea procesului grevei generale. Procesul s-a desfăşurat în Bucureşti s, precum şi în alte oraşe ale ţării : în Iaşi 4 *, Cluj6, Timişoara6, Craiova 7, Braşov 8, Sibiu9, Constanţa10, Turnu Severiu11 Oradea 12 etc. în capitală procesul a început la 7 noiembrie 1920 şi s-a desfăşurat în faţa Curţii marţiale a corpului II armată; în provincie el a început în diferite zile în faţa instanţelor judiciare civile locale. în ordonanţele defini- tive rostite de comisarii regali în instanţele respective, şi mai ales în cea rostită în procesul din Bucureşti s-a calificat că pregătirea şi declanşarea grevei generale au fost „crimă împotriva siguranţei statului” 13. în cuvîntul lor, acuzaţii oportunişti au avut o poziţie conciliantă. Urmărind să se „apere”, ei au insistat mai ales asupra faptului că nu sînt culpabili de declanşarea grevei generale, care s-a declanşat — cum ei înşişi au recunoscut — din voinţa muncitorimii întregii ţări; ei au dat chiar exemple edificatoare în ceea ce priveşte strădania lor anterioară şi din timpul grevei generale pentru a zădărnici această măreaţă luptă a celor ce muncesc. Acuzaţii oportunişti au cerşit îndurare, deşi nu întot- deauna direct, de la slujitorii regimului burghezo-moşieresc. ţntr-o moţiune a Comitetului central al grupurilor comuniste din ianuarie 1921 se dezvă- luie faptul că noile comitete provizorii ale partidului socialist de după greva generală au ascuns maselor de muncitori „combinaţiile politicia- 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.G. al P.M.R., lond 1, dosarul nr. 8, inv. 8 (fotocopia raportului). _ 8 Gh. Dimitrov, Opere alese, Buc., Ed. politică, 1959, p. 158. 3 „Socialismul” din 7 noiembrie 1920 şi urm.; „Chemarea” din 7 noiembrie 1920. 4 „Socialismul” din 24 decembrie 1920. 6 „Tribuna socialistă” din 12 decembrie 1920. 6 „Socialismul” din 9 decembrie 1920; „Tribuna socialistă" din 19 decembrie 1920. ’ „Universul” din 17 noiembrie 1920. 8 „Kuzdelem" din 16 martie 1921. 8 „Tribuna socialistă” din 9 ianuarie 1921. 10 „Socialismul” din 22 decembrie 1920. 11 „Luptătorul” din 15 noiembrie 1920. 13 „Socialismul" din 2 decembrie 1920. 13 în legătură cu ilegalităţile procesului, care au ieşit la iveală Încă de la Început: dez- baterile publicate în „Socialismul", „Chemarea”, „Luptătorul” etc., In numerele din noiembrie 1920; vezi, Intre altele, articolul „Procesul tovarăşilor noştri", In „Socialismul" din 7 noiembrie 1920 www.dacoromanica.ro 38 C. MOCANU 34 nişte date la iveală cu ocazia procesului grevei generale din Bucu- reşti” K Conducători cu vederi înaintate ai organizaţiilor locale ale partidului socialist, ai sindicatelor, muncitori care cu devotament şi dîrzenie au intrat în lupta de clasă împotriva burgheziei, aduşi pe banca acuzării, au avut o poziţie combativă, fermă, de apărare a intereselor clasei din care făceau parte. în urma procesului din capitală şi din alte oraşe, respectivele in- stanţe judecătoreşti, militare sau civile, pe baza „Legii reglementării conflictelor colective de muncă” sau a Codului justiţiei militare, au pro- nunţat sentinţe pentru cea mai mare parte a acuzaţilor, mergînd pînă la zece-cincisprezece ani muncă silnică. Procesul grevei generale nu a reuşit să stăvilească lupta muncitorimii din patria noastră pentru revendicările ei, pentru mai bună organizare, pentru un viitor luminos. ★ Greva generală din octombrie 1920 a fost o şcoală, plină de învăţă- minte, în care muncitorii din patria noastră au învăţat şi mai mult cum trebuie să ducă lupta împotriva duşmanului lor de clasă. Evenimentele grevei generale au arătat muncitorimii că pentru a-şi obţine drepturile ei fireşti este necesar să pornească hotărît la lupta pentru transformarea revoluţionară a societăţii din Bomînia, urmînd exemplul proletariatului din Busia vecină. în această privinţă sînt semnificative discuţiile care au avut loc la întruniri din perioada imediat următoare grevei generale. Muncitorii, înaintaţi, vorbind despre greva generală, despre învăţămin- tele ei, arătau că trebuie şi la noi în Bomînia să se smulgă din mîinile burgheziei şi moşierimii mijloacele de producţie care să fie trecute în pro- prietatea întregului popor. în manifestul semnat,,Un grup de membri din partidul socialist” scos în noiembrie 1920 se sublinia că greva generală a arătat ,,că cei cîştigaţi de idealul socialist pot fi îngenunchiaţi pentru moment, dar nu înfrînţi”. Muncitori care nu au de pierdut decît lan- ţurile au de luptat contra unei lumi nedrepte, pentru o lume nouă : „Avem de luptat.— se scrie în manifest referindu-se la experienţa grevei generale — pentru triumful clasei muncitoare, pentru domnia muncitori- lor, soldaţilor şi ţăranilor săraci, luptăm pentru dictatura proletariatului”2. Partidul socialist care avea la baza activităţii lui dogma reformistă a integrării paşnice a capitalismului în socialism şi în conducerea căruia predominau elemente oportuniste nu a luat măsuri pentru ca muncitori- mea să fie pregătită atunci cînd intra în asemenea măre acţiune pe întreaga ţară; nu s’a preocupat de atragerea aliaţilor, în primul rînd a ţărănimii muncitoare; nu a dat îndrumările necesare, nu a luat măsuri pentru ca, în condiţiile declanşării ofensivei guvernului, să se poată con- 1 1 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia. 1917—1922, E.S.P.L.P., 1956, p. 270. în legătură cu complicitatea care .a Ieşit la iveală în timpul procesului, N. Iorga nota, în Memorii: „în procesul socialiştilor se dă la iveală complotul cu Averescu. Emoţie marc — şi nu prea. Se vede că orice e permis în această nenorocită ţară” (p. 81). (Iorga făcea opoziţie guvernului). a Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia. 1917—1922, Buc., E.S.P.L.P., 1956, p. 242. www.dacoromanica.ro 35 GREVA GENERALA DIN 1920 39 tinua, cu amploare, greva. în timpul grevei generale s-a dezvăluit deplin caracterul antimuncitoresc al politicii oportuniste şi reformiste, rolul nefast, trădător, al conducerii oportuniste, incapacitatea partidului socialist. Grupurile comuniste — nucleul aripei de stingă din partidul socialist — create în ţara noastră din 1917, în condiţiile avîntului revoluţionar de după Marea Eevoluţie Socialistă din Octombrie, s-au dezvoltat necontenit, s-au apropiat tot mai mult de înţelegerea leninistă a problemelor teoretice şi practice ale mişcării muncitoreşti, au făcut paşi în centralizarea condu- cerii lor pe scara întregii ţări. Grupurile comuniste însufleţeau pe munci- tori, le arătau că lupta revoluţionară este singura cale justă, demascau pe oportunişti care se împotriveau grevei generale, le arătau pilda prole- tariatului din Busia care sub conducerea partidului bolşevic al lui Lenin înfăptuia profunde transformări sociale. Dar ele nu au avut în mină poziţiile hotărîtoare în conducerea partidului socialist; ele nu erau un partid. „Experienţa grevei generale din 1920, subliniază tovarăşul Gbeorghe Gheorghiu-Dej în raportul prezentat la adunarea solemnă în cinstea celei de-a 30-a aniversări a întemeierii P.C.E., a arătat mai mult ca oricînd proletariatului din Bomînia necesitatea de a avea în fruntea sa un partid politic revoluţionar, marxist-leninist, capabil să-l conducă în lupta pentru răsturnarea puterii burgheziei şi moşierimii” 1. După greva generală în ţara noastră elementele cele mai înaintate ale muncitorimii, grupurile comuniste au intensificat ampla lor activitate de clarificare ideologică, pentru afilierea la Internaţionala a IlI-a, pentru crearea partidului de tip nou, a partidului comuniştilor, care, după cum spuneau K. Marx şi F. Engels, „luptă pentru înfăptuirea scopurilor şi intereselor imediate ale clasei muncitoare, dar el reprezintă viitorul mişcării în mişcarea prezentă” 1 2. Un manifeş^ scos la puţin timp după greva gene- rală, semnat „Un grup de membri ai partidului socialist”, scria : „Dacă greva generală nu s-a putut termina cu cîştig, vina nu este a noastră (a muncitorilor — ».».)”; partidul socialist s-a dovedit „un partid de paie, fără program, fără tactică, fără disciplină, fără puterea de a da educaţie revoluţionară marilor mase de muncitori” 3. „Din cauză că nu am ştiut la timp să impunem partidului afilierea la Internaţionala a IlI-a, pentru a-1 transforma într-un partid comunist — scrie manifestul în continuare — partidul s-a dovedit incapabil să conducă o mare masă {în greva generală — n.n.)" 4. La consfătuirea pe ţară a grupurilor comuniste întrunite la 16 noiem- brie 1920 s-a scos în evidenţă incapacitatea politică a partidului socialist, neputinţa lui de a mobiliza şi conduce masele muncitoare în lupta revolu- ţionară. Citîndu-se din operele lui Lenin în legătură cu faptul că partidul comunist este avangarda proletariatului, că în luptă avangarda trebuie să mobilizeze masele revoluţionare, în directivele cu privire la organizarea 1 Gh. Ghcorghiu-Dej, Articole şi cuotntări, ed. a IV-a. Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 367. 2 K. Marx şi F. Engels, Manifestul Partidului Comunist, Buc., ed. a IV-a, E.S.P.L.P., 1958, p. 74. 4 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia. 1917—1921, voi. I, Buc., E.S.P.L.P., 1956, p. 234. 4 Ibidem, p. 242. www.dacoromanica.ro 40 C. MOCANU 36 activităţii grupurilor comuniste, se scrie: „Trebuie să facem o legătură între acest pasaj din Lenin şi ultima grevă generală din Romînia, care a scos în evidenţă incapacitatea politică a partidului socialist, adică lipsa de idei clare în ce priveşte lupta socialistă în masele largi ale clasei mun- citoare” * *. Conferinţa a cerut comuniştilor să lupte în toate secţiile parti- dului socialist pentru convocarea Congresului în vederea transformării partidului socialist în partid comunist 2. Consiliul general întrunit la 30 ianuarie — 2 februarie 1921, ca urmare a activităţii grupurilor comuniste, care a analizat din nou expe- rienţa grevei generale, a hotărît convocarea Congresului partidului. Congresul convocat în Bucureşti la 8 mai 1921 a hotărît crearea Partidului Comunist din Romînia, eveniment care a însemnat victoria istorică a leninismului asupra oportunismului şi reformismului în mişcarea muncitorească din ţara noastră. Clasa muncitoare avea de acum înainte un stat major, puternic prin ideologia, strategia şi tactica sa marxist- leninistă. „întrunind majoritatea membrilor vechiului partid muncito- resc, hotărît să rupă cu reformismul şi cu metodele pasive, care au dus la eşecul grevei generale din 1920 — subliniază tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej în raportul politic al Comitetului Central la Conferinţa naţională a P.C.R. din octombrie 1945 — tînărul -partid muncitoresc, partidul comunist, s-a impus chiar, de la primii paşi făcuţi în arena luptei politice ca o forţă politică independentă” 3. Fructificînd întreaga experienţă a mişcării muncitoreşti inclusiv cea a grevei generale din 19204, Partidul Comunist din Romînia a 1 DocUtnenle din istoria Partidului Comunist din Romînia. 1917—1921, voi. X, Buc.# E.S.P.L.P., 1956, p. 232. * Arhiva centrală a Xnst. de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar nr. 200, F. O., fila 54. ® Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtntări, ed. a IV-a, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 10. * Experienţa grevei generale a fost folosită de partidul marxist-leninist In lupta revo- luţionară pe care a condus-o Împotriva regimului burghezo-moşieresc, Împotriva fascismului pentru libertate şi socialism. încă la Congresul I al P.C.R. In dezbaterile care au avut loc pe marginea raportului prezentat, s-au făcut importante aprecieri privind greva generală şi expe- rienţa ei. Delegaţii comunişti in cuvintul lor au arătat că declanşarea grevei generale din 1920 a fost o necesitate pentru clasa muncitoare exploatată şi terorizată de regimul burghezo-mo- şieresc, au subliniat Însemnătatea grevei In lupta de lămurire ideologică In rlndurile partidului socialist, tn lupta pentru unitatea clasei muncitoare. (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 194, voi. X, fila 9 şi urm.; „Socialismul” din 12,13 mai 1921). Un delegat, după cum scrie „Socialismul” din 12 mai 1921, făctnd critica rapor- tului pentru unele omisiuni „vorbeşte apoi de greva generală despre care Spune că s-a făcut bine făclndu-se apel la ea, Insă s-a declarat cu uşurinţă de către comitetul care n-a fost capabil s-o facă, deoarece nu-i admisibil ca un Comitet executiv să provoace (aici In sensul de a declanşa greva generală — n.n.) o grevă generală fără să o pregătească Îndeajuns...”. în unele documente de partid şi articole publicate In presa legală şi ilegală s-a Înfăţişat experienţa grevei generale şi s-a chemat la luptă pentru unitate, pentru front unic, pentru Întărirea partidului de avangardă marxist-leninist. Astfel, „Socialismul”, organul Partidului Comunist din Romînia, a publicat la 22 oc- tombrie 1922 un articol intitulat „Doi ani de la greva generală", In care Înfăţişa pe scurt cauzele care au generat greva generală şi reliefa pricinile care au dus la eşec această importantă luptă a muncitorimii — In primul rlnd politica oportunistă, trădătoare a conducătorilor de dreapta ai partidului socialist. Cu toată teroarea care a urmat după greva generală, remarcă organul central al Partidului Comunist, burghezia nu s-a putut reface şi nu a fost In stare să Înăbuşe www.dacoromanica.ro 37 GREVA GENERALA DIN 1920 41 organizat în anii grei ai ilegalităţii lupta proletariatului, a maselor largi populare împotriva exploatării şi regimului burghezo-moşieresc. în urma insurecţiei armate de la 23 August 1944, organizată şi condusă de Partidul Comunist din Romînia în condiţiile ofensivei victo- rioase a Armatei Sovietice eliberatoare, pentru poporul nostru a început o viaţă nouă. Astăzi în Republica Populară Romînă a învins socialismul, orînduire pentru care muncitorii din patria noastră au năzuit întotdeauna, au năzuit şi acum patru decenii cînd au intrat în greva generală. BCEOEIIţAfl 3AEACÎOBKA 1920 TO^A B PyMbIHMM • PE3IOME ■ ABTOp, Ha OCHOBaHHH napTHftHHX ROKyMeHTOB H paajIHHHUX HCTOHHHKOB, HJlJIWCTpH- pyiomnx coSuthh 1920 r., HcnojibayH HCTopHiecKHe paOoTu, nocBnmeHHbie BonpocaM BceoSmeit aaSacTOBKH, noKaauBaeT, hto BceoSman aaGacTOBKa, paaBepHyBmaHCH b ycjio- bhhx nepHORa peBOJiroiţHOHHoro nonbeiua nocae BenHuoft OnTH6pbCKOft coLţHajiHCTHqeCKOit peBOJuoiţHH, Sbijia KyjibMHnaiţHOHHbiM MOMeHTOM npeflinecTByiomero aaSacTOBOHHoro HBHHteHHH B PyMbIHHH H COCTaBHOft HaCTbK) pHJţa BCnbTXHyBIHHX BO BCeM MHpe BCeoSniHX saRacTOBOK. Oh Tău ut e nonuepKHBaeT aHaueHHe BceoGipeil aaCacroBKH hjih pyMHHCKoro peBOJUOLţHOHIIOrO HBHHteHHHj JţJIH yHCHeHHH HReOJIOrHHeCKHX n03HLţHft, HJIH COSflaHHH PyMblHCKOit KOMMyiIHCTHHeCIÎOtt napTHH. mişcarea revoluţionară. La puţin timp, la 19 noiembrie 1922, acelaşi ziar a publicat un important articol : „învăţămintele grevei generale. După 2 ani”. Situaţia generală politică de după război, scrie articolul, a dus la mari acţiuni de clasă, la greva generală. Greva a fost Insă trădată de către elementele oportuniste din partidul socialist. Acest partid, subliniază ziarul, n-a fost In stare şi nici nu s-a gtndit să organizeze greva generală. Organul central al partidului comunist, analizind cauzele Infrlngerii grevei generale, trage însemnate concluzii privind învăţămintele acestui eveniment muncitoresc din toamna anului 1920, desprinde ca idee călăuzitoare necesi- tatea unităţii clasei muncitoare şi a luptei consecvente împotriva tuturor soiurilor de oportunism. Articolul „Starea muncitorilor din Romînia. înainte şi după greva generală. învăţăminte dintr-o tnfrtngere”, publicat In „Socialismul” din 10 februarie 1924, vorbeşte mai ales de condiţiile de existenţă ale muncitorimii şi reliefează că In vederea luptei pentru ameliorarea lor, muncitorii, aşa cum arată şi experienţa grevei generale, trebuie să fie solidari tn jurul intereselor lor de clasă şi să se încadreze sub steagul partidului comunist. Asemenea articole au fost publicate şi In ziarele aparţinlnd sindicatelor unitare, uniunii de tineret şi altor organizaţii create şi conduse de partidul comunist. Bunăoară, un succint istoric asupra izbucnirii şi desfăşurării grevei generale, precum şi reliefarea unor însemnate învă- ţăminte privind mişcarea sindicală, unitatea muncitorească, se fac tn unele articole publicate de „Viaţa muncitoare” la 16 octombrie 1927, la 28 octombrie 1928. însemnătatea grevei generale tn lupta proletariatului din perioada care a urmat a fost remarcată In unele documente ale partidului. Astfel, tn Rezoluţia plenarei C.C. al P.C.R. din februarie 1935, In legătură cu Închegarea frontului popular antifascist, se arată că formele de luptă trebuie să fie foarte diferite „de la delegaţii trimise la autorităţi, la acţiuni de stradă, lupte ale ţăranilor, greve ale muncitorilor, meseriaşilor, negustori et-c. ptnă la greva generală” (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. Ab X1X-2, nr. inv. 841, p. 4). www.dacoromanica.ro 42 c. mocanu 38 20 OKTnSpH 1920 r. peBomoiţHOHHO HacTpoemibiii h BHOXHOBJiHeMHii kommjthhc- THaecKHMH rpynnHpoBKaMH paSonnit KJiacc Hanan BceoSmyio aaSacTOBny, ycKopeHHyio aaSaCTOBKoft HteneaHonopoHuiHnoB. BceoSman aaSacTOBKa, b KOTopoit ynacTBOBaJi iiohth b6cb paSoHHft KJiacc, ocoSeHHO ero nepeROBbie OTpHflH— HtejieaHojţopojKHHKH, hb^thhhkh, MeTajiJiyprH, maxTeptr — HMejia hbho BtrpaJKeHHtilt noJiHTHaecKHit xapanTep, TaK Râu ee iţejibio 6hjio aaBoeBaHwe jţeMOKpaTHMecKHX npaB. HanSontiuero paaaiaxa aaOacTOBna ROCTHrna b EyxapecTe, Bajin IIpaxoBeii hb HenoTopux iţeiiTpax TpaHCHJibBaHHH, ocoSeHHO b BaJin >KHynyă; b HeKOTopbix MecTax, ocoSemio b EynoBHHe, rjţe npaBbie coRHan-neMO- KpaTU yme b nepBtiiî neHb nann jţwpeKTHBy o Bbixone Ha paSoTy, oHa npHHHJia MeHbinHii paaMax. Abtop, aHajiHBHpyH b qejioM nonyMeHTbi, HaxoRHBimiecH b ero pacnopHJKeHHHi ycTaHOBHJi, hto pasBHTHe BceoSmetl aaOacTOBKH BHCTynaeT KaR cjioiKHbiii npoxţecc nonbeMa h cnafla, ROTopuft MOweT SbiTb npejţCTanjieH b Bune npHBOft jihhhh, HananoM noTopoit hbJihiotch coShthh, HMeBinHe MecTO BenepoM 20 obthOph; nanee npHBan peano noflUMaeTCH BBepx, oSosHanan coOuthh 21 HHCJia, norna saOacTOBKa uihpoko paSBepHyjiacb, h hocth- raeT MaRCHMaJibHO bucobhx Tonen b cjiefţyromiie Tpn-HeTbipe hhh; aaTeM «ierna cnanaeT BnjiOTb ho 28 OKTnSpH, norna OHa peano nanaeT, nocne nero CHOBa noHHwaeTCH nocTeneHHO npH6jiH3HTejibHO ho KOHaa nepBoft Renanu hohSph. BceoSmaa aaSacTOBKa co Bcett Mouţbio BbipasHJia peniHTejibHyio onnoaHRHio h npo- TecT paSoHHX Macc npoTHB aHTHHapoRHoft h aHTHCOBeTCKoit hojihthkh 6ypn Istoricul mişcării muncitoreşti din portul Brăila, 1930, p. 61. 2 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului, fond 5, dosar 763, fila 228. 8 „Adevărul brăilenilor”, din 15 august 1920. 4 Arhiva centrală a Inst. de istorie a partidului, fond 5, dosar nr. 758, fila 395. * Loc. cit., fond 5, dosar 763, fila 248. • Loc. cit. 7 Arhivele statului, fond M.A.I.* dosar 237, fila 7. www.dac0romaQica.ro 68 I, M. OPREA 24 prin întruniri, mitinguri, demonstraţii—protestează împotriva legii Trancu- Iaşi, pretutindeni muncitorimea organizată s-a declarat gata de luptă” 1. în Galaţi de pildă, masele muncitoare erau atît de revoltate împotriva legii pentru reglementarea conflictelor de muncă, încît foştii miniştri în guvernul burghezo-moşieresc, Trancu-Iaşi şi Tăslăuanu, care urmau să participe în ziua de 19 septembrie la o întrunire a muncitorilor gălăţeni, s-au reîntors de la Bărboşi, neîncumetîndu-se a intra în oraş 2. Pentru a pregăti masele de muncitori în vederea unor acţiuni comune de mare amploare şi a stabili cît mai strînse legături între organizaţiile lor de luptă, delegaţii sindicatelor roşii din Brăila au pornit în această perioadă o propagandă sistematică „prin toate porturile începînd de la Tr. Severin pînă la Constanţa” 3. Ecoul pe care lozincile de luptă propagate de elementele socialiste de stînga l-au găsit în rîndul maselor muncitoare a fost cu atît mai larg, eu cît situaţia materială a muncitorilor se înrăutăţea pe zi ce trecea, iar lipsa de drepturi şi libertăţi devenea tot mai acută. Pe acest teren, muncitorimea din porturi ca şi din întreaga ţară, şi-a strîns rîndurile din ce în ce mai hotărîtă în jurul lozincilor de luptă lansate de organizaţiile revoluţionare, dezlănţuind în octombrie 1920 greva generală şi pornind astfel unită şi solidară împotriva exploatării burghezo-moşiereşti pentru cucerirea unor condiţii de viaţă mai bune. ★ în perioada care a urmat imediat după piimul război mondial, miş- carea muncitorească din ţara noastră a cunoscut un avînt considerabil. Generată de contradicţiile regimului burghezo-moşieresc şi avînd drept cauză imediată situaţia dezastruoasă în care ajunsese economia Romî- niei burghezo-moşiereşti după război, mişcarea muncitorească de la noi a fost puternic influenţată de ideile Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Luptele muncitonlor duse în cea mai mare parte pentru satisfacerea revendicărilor economice, au îmbrăcat adesea un pronunţat caracter politic. Cucerirea unor atare revendicări a urmărit şi muncitorimea din porturi ple cărei acţiuni s au încadrat organic în ansamblul mişcării generale. Pînă la izbucnirea grevei generale din octombrie 1920, mişcarea muncitorilor din porturi s-a dezvoltat pe o linie ascendentă. Forma de luptă predominantă în această perioadă a fost greva, care în anumite etape depăşea limitele unei singure întreprinderi pentru a cuprinde munci- torii dintr-o întreagă ramură de activitate. Organizate şi conduse de către elementele socialiste de stînga şi de sindicatele roşii, luptele muncitorilor s-au revărsat treptat într-un singur şuvoi revoluţionar a cărui amploare a culminat cu greva generală din octombrie 1920. 1 „Socialismul” din 18 august 1920, p. 2. 2 Buletinul de informaţii, nr. 21 al Comandamentului corpului III armată Galaţi, din 19 septembrie 1920. s Arhivele statului, 13/1920, filă nenumerotată. 25 MIŞCAREA MUNCITOREASCA DIN PORTURI ÎNAINTE DE 1920 69 PAEOHEE flBMJKEHME B IIOPTAX P^MEIHMM B IIEPMOfl, nPE^mEGTBYIOmMÎÎ BCEOEHţEîî 3AEAGTOBKE 1920 r. PE3IOME PyMUHCKoe paGoiee «BHHteHHe nepejKHJio 8HaiHTejii>nLiii noffbeM b nepHon, nocjie- HOBaBiuHii cpa3y aa OKOHiaiiHeM nepBoft MnpoBott BoitHti. IlopojKHeHHoe npoTHBopeiHHMH GypwyaaHO-noMemHHBero peauiMa h HMea HenocpeHCTBenuoft npuHHHOft Sguctbghhoq C0CT0HHH6, B KOTOpOG npHIliaa H0CJI6 BOftHbl BKOHOMHKa SypjKyaSHO-nOMGmHHBGtt PyMBIHIIH, OHO HCHblTaJIO CHJIBH06 BJIHHHH6 H^Gtt BGJIHKOtt OKTHGpBCKOtt COIIHaJIHCTHHGCKOtt pGBOAlO- iihh, EopbSa paGoaux, BGjţmaHCH Gojibineit lacTBio sa ynoBJieTBopeHHe 3kohomhhgckhx TpGSOBaHHâ, B HGKOTOptlX CJiyiaHX HpHHHMajia OTHGTJIHBHtt nOJIHTHHGCKHtt XapaKTGp. ,ZţBHH{6HH6 nOpTOBLIX paGoiHX, CTaBHBIHGG CBOGtt IţejIBK) yHOBJIGTBOpGHHG pafta 3K0H0MHH6CKHX TpeGOBaHHtt.OpraHHieCKH BKJIIO'iaJIOCb B oSnţGG paSOHGG ^BHJKGHHG CTpaiIbl. Hcnojibaya SoraTBiit, 5om.mett aacTBio HensftaHHuft, ftOKyMeHTaJitabift MaTepiiaJi iIGHTpaJiBHHX h o6jiacTHtix apxHBOB, a TaK?K6 neaaTb cooTneTCTByioiftero nepwofta, aBTop HCCJiGuyeT BOirpocH paGoaero «bhjkghhh b pyMUHCKHX nopTax (b nepHOft c 1919 r. «o BCGo6m°tt saSacTOBKH 1920 r.), ocoSeimo b ranaqe, EpaHJiG, KoHCTaime, TypHy Cgbgpiihg, TyjibHG, flwypftHty, Ojitghhiig; anajiH3HpyH paanHUHLie $aKTti h jţaHHMG, oh noKaauBaeT, hto ^bhwghhg paGoiax b nopTax pasBHBanocb ho BcnuniKH BceoOmett aaSacTOBKH no Bocxoftaiqeft jihhhh. B 3to BpGMH npeoGnaftaioifteft (J)opMoit GoptGu Gmia aaSacTOBKa, ko- Topaa Ha H3B6CTHHX aTanax BtixoHHJia sa npenejibi ofteoro npeftnpHHTHH, htoGh oxBaTHTb paSoHHX pejioft npoMBimneHtioit OTpacjiH. Eogblig jioayHra, nponaraHftHpyeMue jieBocoiţHaJiHCTHHecKHMH ajiGMGHTaMH b paftax paSoHHX Macc hoptob, HaxoftmiH tgm Sonee CHJibHtiâ otkjihk, hgm Gonee yxyftmanocb HOJIOHtGHHG paGoiHX, a OTCyTCTBHG npaB H CBOGoft CTaHOBHJIOCb BC6 GOJIGG HGTGpnHMLIM. EopbGa nopTOBLix paGoiax, oprannsoBaniiux h pyKOBOftHMHX jigblimh coimanHC- TH4GCKHMH 3JI6M6HTaMH H KpaCHbIMH np0(J)C0I08aMH, IIOCTGnGHHO CJIHBaJiaCb B eftHHBlft peBomoiiHOHiiLitt noTOK h HOCTiirjia HaHBticmero pasMaxa bo bpgmh BceoGmett OKTHGptCKOft saGacTOBKH 1920 r. LE MOUVEMENT OUVEIEE DES POETS EOUMAINS DANS LA PEEIODE PEECEDANT LA GEEVE GEnEEALE DE 1920 RESUME Dans la păriode qui a suivi imm^diatement la premifere guerre mondiale, le mouvement ouvricr de Roumanie a connu un essor considdrable. Engendrd par Ies contradictions du rdgime bourgeois-agrarien et ayant pour cause immădiat la situation ăconomlque desastreuse ou dtait arrivds la Roumanie bourgeoise-agrarienne aprfes la guerre, le mouvement ouvrier du pays a 6t6 puissamment intluencd par Ies iddes de la Grande R(Svolution Socialiste d’Octobre. La lutte des travailleurs, men£s surtout pour la satisfaction de leurs tevendications dconomiqucs, a revfitu www.dacoromamca.ro 70 I, M OPREA 26 souvent un caractere politique prononcă. Les ouvriers des ports ont luttă de leur câtă pour des revendications de cet ordre et leurs actions se sont intăgrăes dans l’ensemble du mouvement. Utilisant un riche matăriei documentaire, en grande pârtie inădit, des Archives centrales et răgionales et de la presse de cette ăpoque, l’auteur analyse les problămes du mouvement ou- vrier dans les ports roumains depuis 1919 jusqu’âla grăve gănărale 1920, de spăcialement â Galatz, Brăila, Constantza, Tumu-Severin, Tulcea, Giurgiu et Olteniţa. II dămontre, â l’aide de dates et de faits, que, jusqu’au dăclanchement de la grăve gănărale ci’octobre 1920, le mouvement ouvrier des ports s’est dăveloppă suivant une ligne ascendante. Au cours de cette păriode, Ia principale forme de lutte a ătă la grăve, qui dans certains cas dăpassait les cadres d’une seule entreprise, pour englober les ouvriers d’une branche d’activită toute entiăre. Les mots d’ordre lancăs par les ălăments socialistes de gauche dans les rangs des masses ouvriăres des ports ont eu un ăcho d’autant plus puissant que la situation des ouvriers empirait, que leur manque de droits et de libertăs s’accentuait de plus en plus. Organisăes et conduites par les ălăments socialistes de gauche et par les syndicats rougeş, les luttes des ouvriers des ports ont pris de plus en plus de l’empleur, pour âtre finalement emportăes dans un seul torrent răvolutionnaire, dont le point culminant fut la grăve gănărale de 1920. www.dacoromanica.ro s T u D I APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI CU PRIVIRE LA MOLDOVA ŞI ŢARA ROMÎNEASCĂ (1775—1783) DE AL. YIASTU Tratatul de pace de la Kiiciuk Kainargi, încheiat — sub presiunea armatelor ruse—în condiţii neaşteptat de favorabile pentru Eusia, consacră Principatelor Romîne un articol (16) constînd din zece puncte. Condiţia de bază pentru restituirea Principatelor — ce fuseseră sub oblăduirea Rusiei în perioada războiului — era formulată astfel: „Să fie lăsaţi în ■odihnă spre a se folosi de aceleaşi privilegii de care se bucurau şi în vremea cînd împărăţea sultanul Mehmet IV”, cu alte cuvinte să se bucure de drepturile şi privilegiile pe care le-au avut Principatele atunci cînd au accep- tat suzeranitatea otomană (Domnii să fie aleşi pe viaţă de către Marea adunare a ţării, turcii să nu aibă dreptul să se amestece în treburile interne şi externe ale Moldovei şi Ţării Româneşti, singura legătură cu Poarta fiind plata regulată a haraciului). Punctele 3, 7, 8, 9 (în punctul 8 este inclusă şi clauza de mai sus) veneau să întărească drepturile de autonomie a Principatelor, prevăzînd : a) restituirea teritoriilor cotropite de turci din jurul cetăţilor; b) scutirea ambelor ţări de orice sarcină bănească pe timp de doi ani de la încheierea păcii; c) plata haraciului o dată la doi ani prin delegaţi trimişi anume la Constantinopol; d) Principatele să aibă reprezentanţi la Poartă care Să se bucure de dreptul popoarelor. Ultimul punct, al 10-lea, acorda Rusiei dreptul de a interveni la Poartă în favoarea ţărilor noastre. Astfel tratatul consfinţea autonomia Principa- telor, deschizîndu-le largi perspective de dezvoltare. încheierea tratatului a stîrnit în Turcia un puternic val de nemulţu- miri — îndeosebi din partea ulemalelor — şi guvernul turc s-a adresat oficial Angliei şi Prusiei, solicitîndu-le să intervină pentru revizuirea trata- tului. Clauzele cu privire la Principatele Romîne au ridicat împotriva tratatului facţiunile fanariote din Constantinopol, şi au pus în mişcare ’ www.dacoromamca.ro 72 AL. VIANU X - 2 agenturile lor boiereşti din ambele ţări. Datorită opoziţiei acerbe a cercu- rilor guvernante otomane şi a intrigilor fanarioţilor şi boierilor, preve- derile tratatului cu privire la ţările noastre au fost escamotate de esenţa lor prin hatişerifurile de privilegii din noiembrie 1774. Hatişerifurile au re- zolvat în mod ciuntit, contradictoriu problemele majore ale Principatelor \ cu toate acestea ele au constituit o spărtură în sistemul dominaţiei oto- mane, îngrădind în mod sensibil drepturile pe care Poarta şi le arogase. Este îndeobşte cunoscut că Poarta s-a opus din toate puterile la executarea tratatului şi la rîndul ei Eusia a folosit toate mijloacele pentru a sili guvernul otoman să-şi respecte angajamentele. Xn literatura noastră istorică nu există pînă în prezent un .studiu consacrat aplicării tratatului de la Kuciuk Kainargi cu privire la Moldova şi Ţara Eomînească. în lucră- rile generale asupra acestei perioade, că şi în cele care tratează anumite aspecte, problema este expediată în cîteva fraze care se rezumă în a afirma că în urma tratatului şi a hatişerifurilor din 1774 monopolul turcesc şi exploatarea turco-fanariotă au slăbit. Analiza atentă a informaţiilor şi datelor cu privire la această problemă arată că aprecierea de mai sus nu corespunde adevărului. Drepturile şi privilegiile obţinute de Principate au rămas pe hîrtie şi numai datorită luptei poporului nostru şi sprijinului, Eusîei, Poarta a fost constrînsă, pas cu pas, să aplice cele stipulate. în paginile de faţă încercăm să arătăm modul cum s-a aplicat tratatul în anii 1775—1783 şi Bă privim problema cu implicaţiile ei internaţionale. MISIUNEA LUI N. V. REPNIN La 13 ianuarie 1775, eolonelul Peterson împuternicitul Eusiei, şi 'marele vizir, Mehmed Derviş paşa au schimbat tratatele ratificate, încheind astfel o etapă de îndelungate şi obositoare tratative; tratatul de la Kiiciuk Kainargi intră în vigoare cu toată opoziţia dîrză stârnită atît în Imperiul otoman, cît şi în afara lui. în conformitate cu articolul 27, după ratificare urma să se facă schimb de ambasadori, act menit să mărturisească relaţiile paşnice, prie- teneşti, stabilite între cele două imperii. N. Y. Eepnin, care condusese tratativele la Kuciuk Kainargi, numit ambasador extraordinar, avea acum misiunea să urmărească traducerea în viaţă a tratatului şi să stu- dieze posibilităţile de comerţ care se deschideau prin libertatea naviga- ţiei pe Marea Neagră. • Trecerea lui prin Moldova şi Ţara Eomînească a fost folosită de cercurile politice romîneşti pentru a-şi preciza punctul de vedere cu pri- vire la hatişerifurile dobîndite şi mai ales asupra problemelor nerezolvate. Al. Ipsilanti w. a trimes la Kiev, la începutul lunii mai 1775, pe secretarul său particulari. St. Eaicevich cu un mesaj verbal către N. Y. Eepnin. Domnul îşi oferea serviciile sale Eusiei, cerînd sprijinul pentru r confirmarea domniei pe viaţă „după exemplul domnului Moldovei”, fixarea tributului la cuantumul sumei plătite înainte cu cincizeci de ani; eliberarea şi repatrierea locuitorilor aflaţi în captivitate turcească; retro- cedarea raialei Giurgiu „dacă este posibil fără mînierea Porţii” ; dreptul de www.daCoromamca.ro ■ ’ * 3 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK .KAINARGI (1775—1783) 73 a avea un împuternicit al ţării la Constantinopol sub protecţia ambasa- dorului care să rezolve treburile ţării „fără întîrziere şi fără cheltuieli”' şi o ultimă doleanţă, dreptul „să poarte pană la cucă”1. Repnin a făgăduit că va susţine dorinţele lui Al. Ipsilanti în faţa guvernului său şi i-a cerut domnului să-şi dovedească ataşamentul faţă de Rusia, furnizîndu-i infor- maţii cu privire la treburile Porţii. La cererea lui N. V. Repnin, Raicevich a alcătuit un amplu memoriu cu privire la comerţul din bazinul Mării Negre şi al Imperiului otoman. Evident, pe Al. Ipsilanti îl interesa sprijinul Rusiei pentru confir- marea pe viaţă a domniei şi îngrădirea posibilităţilor de stoarcere a Princi- patelor de către Poartă, dar el cunoştea îndeaproape situaţia din Constan- tinopol, starea de spirit care domnea în cercurile guvernante turce şi mesajuL său nu era altceva decît o mărturie a bunelor sale sentimente faţă de cabi- netul rus, dacă nu chiar o tatonare a intenţiilor acestuia în folosul Porţii. N. Y. Repnin, aflîndu-se la Kiev, auzi „de la toţi” că moldovenii nu sînt mulţumiţi de cîrmuirea lui Gr. Ghica şi se pregătesc să i se jeluiască cînd va trece prin ţară. Repnin supuse problema Ecaterinei II, întrebînd dacă să primească sau nu jalbe împotriva domnului 2. Ţarina îi recomandă să prevină astfel de jalbe, să supună domnului reclamaţiile şi să-i atragă atenţia că este necesar să înlăture eît mai degrabă, „toate cauzele unor plîngeri întemeiate”. Totodată, Ecaterina II îi aminti să observe cu stric- teţe clauzele tratatului şi să intervină la Poartă „în favoarea locuitorilor din Principate” numai cînd aceştia „ar cere sprijinul nostru ca un întreg, adică unite cu domnul lor” 3. Instrucţiunile Ecaterinei II sintetizau lapidar linia politică a guver- nului rus : întărirea autorităţii domnilor în faţa Porţii şi unificarea forţelor interne, linie ce se va concretiza treptat şi va lua apoi contururi noi în funcţie de realităţile vieţii romîneşti şi de interesele Rusiei. La Iaşi, N. V. Repnin remarcă că domnii nu se înţeleg între ei, deşi „interesele Principatelor lor necesită ca dimpotrivă în toate ei să acţioneze unit în faţa Porţii” 4 şi primi — cu ştirea lui Gr. Ghica — un amplu memoriu cuprinzînd doleanţele boierimii. Boierii ridicau cu fermitate toate 1 Arhiva Min. Afacerilor Externe a U.R.S.S. — Fond Relaţiile Rusiei cu Turcia, dos. 444, f. 15. ——------------------ ’ 2 N, V. Repnin — Ecaterina II, 22 mai 1775, dos. 444, f. 17—20 ; „Revista istorică”, 1928, nr. 1—3, f. 55 — 56. Guvernul rus stăruise in numirea lui Gr. Ghica şi 11 Împrumutase şi cu bani necesari pentru cele dinţii sarcini ale domniei. Sinetele date de vistierul Ioan Canta- cuzino şi de negustorul ieşan Toma Sandulache, in valoare de 57 548 piaştri, au fost contra- semnate de Gr. Ghica. Cu prilejul trecerii lui N. V. Repnin prin Moldova, domnul a achitat jumătate din sumă, urmlnd ca restul să-l plătească la Constantinopol (dos. 444/1775), f. 24, 27, 39. ' 8 Ecaterina II — N. V. Repnin, 15 iunie 1775, „Revista istorică”, 1928, nr. 1—3, p. 56 — 57. Numeroase plîngeri Împotriva lui Gr. Ghica au fost Înaintate ambasadorului turc Abdul Kerim ; intrigile boierilor l-au dus plnă la urmă pe Gr. Ghica vv. la pierderea capului (dos. 449/1775, f. 48—49; N. Iorga, Din originile politicianismului romtn. O acţiune de opoziţie pe vremea fanarioţilor, In „Anal. Acad. Rom”., Mem. Secţ. Ist., scria III, tom. VIII, Buc., 1927—1928, p. 367; Efemeridele de banul Const. Caragea, Hurmuzaki, voi. XIII, p. 70-72). 4 N. V. Repnin — N. I. Panin, 20 iulie 1775, CGopiiHK pyccitoro HCTopHweCKoro oSmeCTBa, voi. VI, p. 318. www.dacoromanica.ro 74 AL VIANU 4 problemele ce nu fuseseră soluţionate prin hatişerifuri: fixarea tributului la 55 pungi după suma care se plătea ,,în timpul lui Mahomed IV”, şi de se va întîmpina rezistenţă ,,să fie dublat la 110 pungi”; retrocedarea raialei Hotin, iar în cazul cînd „nu va fi posibil demantelarea cetăţii^, ea să fie redusă la situaţia de „ogealîc”; suprimarea obligaţiilor de cheler; de a furniza grîne şi oi; eliberarea celor aflaţi în captivitate turcească; dreptul pentru cei refugiaţi în Moldova în timpul războiului ca şi pentru turcii trecuţi la creştinism să rămînă pe locurile unde s-au stabilit; grecii să fie ■opriţi de a mai veni în ţară; confirmarea printr-un hatişerif al dreptului ţării de a-şi alege domnul; suprimarea tributului de silitră, care nu numai că „a fost întărit prin hatişerif, dar a fost dublată cantitatea pe care ţara este obligată să o furnizeze anual” ; alungarea tătarilor din zona de două ceasuri, învecinată cu Bugeacul, ce le fusese „cedată prin constrîngere” şi retrocedarea regiunii Tomarova şi a ostroavelor din apropiere precum şi respingerea pretenţiilor cabinetului vienez cu privire la Bucovina „deoa- rece noi ne-am supus de bunăvoie sub oblăduirea Porţii şi ne-am înde- plinit cu sfinţenie obligaţiile faţă de ea şi Poarta este obligată să respecte toate drepturile noastre, privilegiile noastre şi să menţină libertatea noas- tră şi patria noastră fără cea mai mică dezmembrare” 1. Cei ce alcătuiseră arzul în august 1774 cu teama ca nu cumva Poarta fiă socotească doleanţele lor „nesuferite şi ca o îndrăzneală necuviincioasă”2 *, iar în martie 1775 adresară şi un arz de mulţumire pentru hatişeriful acordat 8, au adoptat de astădată faţă de Bepnin o poziţie categorică, cerîndu-i să intervină pentru rezolvarea chestiunilor respinse de Poartă şi ridicînd noi probleme. Bepnin a fost oarecum surprins de cererile moldovenilor, mai ales că socotea unele din ele nepotrivite cu raporturile existente în acea vreme între Busia, Austria şi Turcia. Astfel, el considera că prin retragerea garnizoanei turceşti din Hotin, cetatea ar fi căzut în mîinile Austriei „care de mult îşi exprimase dorinţa de a o ocupa”, de asemenea el credea că Busia nu putea acţiona deschis în problema Bucovinei, ci numai pe căi ocolite să împingă la declanşarea unui conflict militar între Austria şi Turcia 4; rapoartele lui Thugut arată că Bepnin a acţionat în acest sens, încercînd să provoace un conflict turco-austriac şi să ridice pe turci împo- triva Austriei5. Înregistrînd zvonul că Austria intenţiona să cotro- pească şi Oltenia, Bepnin declara : „Nu cred nceasta, dar doresc să fie adevărat, oare şi atunci Poarta va tăcea?”6 *. . Vederile lui N. V. Bepnin erau împărtăşite şi de guvernul rus. Eca- terina II era ferm convinsă că Poarta nu va permite ca Bucovina să 1 Dos. 449/1775, f. 81 — 84; Acad. R.P.R., mss. rom., 7, f. 160—163; C6. pycc. HCT. o6nţ., voi. VI, p. 324—331; Uricariul, voi. VI, p. 452 — 460. 4 Vezi scrisoarea adresată de boieri lui P. A. Rumianţev, In V. A. Urechia, op. cil., I, p. 19. 8 Uricariul, voi. VI, p. 450—452. 4 Dos. 449/1775, f. 57—59; C6. pycc. HCT. o6iq., VI, p. 322—323. 5 Hurmuzaki, voi. VII, p. 272 — 273 ; rapoartele lui G. Ludolf din 9 martie şi 13 aprilie 1776 In A. Oţetea, Conlribulion ă la queslion d'Orienl, Buc., 1930, p. 225—226. • N. V. Repnin - N. P.tftfw daftOrrtmawicfl4fttl775, I. 83-84. -5 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (1775-1783) 75 rămînă în mîinile Austrieix, iar IST. I. Panin în corespondenţa sa cu Bumi- anţev îşi exprimase în dese rînduri nădejdea că Poarta va porni războiul împotriva Austriei2. Bepnin a cerut să i se încredinţeze originalele actelor pe care boierii îşi întemeiau cererile : a) tratatul prin care Moldova a recunoscut suzera- nitatea Porţii, b) hatişeriful cu privilegiile ţării elaborat de Mehmed IV şi c) actul în virtutea căruia moldovenii au dreptul să-şi aleagă domnul3. „Originalele” neputînd fi prezentate, lui Bepnin, i s-au dat copii •după actele de închinăciune plăsmuite în 1772. în Ţara Bomînească, mitropolitul Grigore i-a înaintat lui Bepnin un memoriu cu cereri ce se rezumau la fixarea tributului, domnia pe viaţă, retrocedarea pămînturilor din jurul raialelor, întocmit probabil cu ştirea şi asentimentul domnului4. Spre sfîrşitul lunii august, cu puţin timp înainte •de plecarea sa din Bucureşti, Bepnin a primit un alt memoriu din partea ,,locuitorilor Ţării Bomîneşti”5 ce exprima poziţia boierimii mijlocii şi a micii boierimi pămîntene, angrenată în economia de mărfuri6. Aceştia cereau să se alcătuiască bugetul ţării şi să se fixeze ,,ce sumă de bani să ia domnul pentru munca şi cheltuielile sale” şi ce sumă de bani ,,să se dea boierilor şi slujitorilor” ; domnul să nu aibă drept să pedep- sească „pe oricine”, arhiereu, boier sau ţăran „chiar de ar fi vinovat” fără sobor de arhierei şi boieri; grecii să fie opriţi de a mai veni în ţară şi ocupa dregătorii* Pentru a se asigura îngrădirea puterii dom- neşti, se prevedea ca boierii să aibă dreptul să meargă liber la Poartă şi să reclame prin ambasadorul Busiei atunci cînd vor afla că domnul unelteşte cu vreun arhiereu sau cu un boier să aşeze noi dări sau să strice ponturile stabilite. Memoriul cuprindea şi o doleanţă cu privire la reglementarea rela- ţiilor dintre clăcaşi şi stăpînii de moşii şi anume : să se fixeze cît să ia boierii şi mănăstirile de la ţăranii şezători pe moşiile lor „aşa cum dau supuşii în Busia şi în întreaga Europă”7. Evident, se cerea sporirea numărului zilelor de clacă. Poziţia ambiguă a boierimii, pe de o parte arzuri de mulţumiri şi laudă pentru bunăvoinţa manifestată de sultan prin acordarea hatişeri- 1 C6. pycc. hct. oCnţ., voi. V, p, 159; dos, 1696/1774, 1. 5. 4 N. Dubrovin, Alipirea Crimeii la Rusia, voi. I, S. Pb., 1886, p. 6 ; Zinkcisen, J. Geschichte des osmanischen Reiches in Europa, voi. VI, p. 107—113; A. D. Xcnopol, Istoria Romtnilor..,, voi. IX, f. 148-149. * Dos. 449/1775, I. 89. * Dos. 445/1775, f. 30-31. 5 C6. pycc. hct. oOnţ., voi. VI, p. 344—345. 6 Nu este fără interes a cunoaşte schimbările ce s-au produs în mentalitatea boierimii refugiate în Rusia în urma războiului. Dintr-o corespondenţă, datată 10 mai 1775, Moscova, al lui A. Bostinceanu către Măriuţa, soţia sa, aflată în Iaşi, se desprind unele aspecte semni- ficative : „am ajuns acum boier rus din supus turc şi nu pot să mă fac din nou postelnic sau căminar dîndu-mi-se 30 de scutelnici pe lună şi la sfert să plătesc dublu”; o sfătuieşte să lichideze averea şi să vie în Rusia „a fi boier în Rusia înseamnă să nu te temi decît de dumnezeu şi de împărăteasă. . . încercăm viaţa în Rusia un an, doi şi dacă nu ne convine plecăm unde dorim” (Arh. St, Iaşi, doc. P. 436/69 inventar, orig. în limba greacă). 7 C6. pycc. hct. o6nţ., voi. VI, -j>. 345. • www.dacoromamca.ro 76 AL. VIANU 6- furilor, iar pe de altă parte memorii înaintate ministrului Eusiei în care mărturiseau că cele dobîndite reprezentau doar un prim pas, iar ches- tiunile vitale pentru asigurarea autonomiei Principatelor (dreptul de a alege domnii, desfiinţarea chelerului, retrocedarea pămînturilor din jurul cetăţilor şi ridicarea garnizoanelor turceşti) rămăseseră în stare de dezi- derat, a îngreuiat însăşi posibilitatea de acţiune a guvernului rus şi a întîrziat rezolvarea acestor probleme. Laşitatea boiermii faţă de abuzurile Porţii şi ale domnilor, precum şi coparticiparea ei la jefuirea nemiloasă a Principatelor au înlesnit agravarea exploatării turco-fanariote. Chiar acea parte a boierimii care s-a aflat p& poziţii antiotomane, fiind interesată în a scăpa de concurenţa fanariotă, în reglementarea obligaţiilor faţă de Poartă şi suprimarea abuzurilor aces- teia precum, şi în libertatea comerţului, limitîndu-se a cerşi ajutor străin, neîndrăznind să adopte o atitudine fermă, a constituit, obiectiv, instru- mentul dominaţiei otomane în ţările noastre. Ca urmare a apelului boierimii la dreptul de intervenţie al Eusiei, Ecaterina II i-a trimis instrucţiuni lui Eepnin să rezolve măcar unele din cele cerute în memorii „pentru a întări ideea stabilită despre măreţia- imperiului nostru şi a folosului protectoratului nostru” 1 2. îm audienţele pe care Eepnin le-a avut la vizir şi la sultan — audienţe ' obţinute după lungi tărăgăneli — ambii i-au cerut deschis ca Eusia să renunţe să mai susţină doleanţele Principatelor, să nu se mai amestece îu treburile tătarilor şi să restituie cetăţile Kerci, Enikale şi Kinburn Misiunea şi activitatea lui Eepnin la Constantinopol au fost deformat prezentate în literatura noastră istorică; G. I., Brătianu, bazîndu-sp pe un manuscris inedit al lui Peyssonel întocmit în 1777 — „Observations sur le Trăite de Paix condu ă KainarăjiTc entre la Russie et la Porte — arăta că Eepnin ar fi neglijat afacerile curţii sale, lăsîndu-se corupt de miniştrii turei şi datorită „pasivităţii” sale, „dezordinei şi anarhiei” ce domina la ambasada rusă, interesele Principatelor ca şi ale grecilor din Moreea ar fi fost abandonate 3. Observaţiile lui Peyssonel vin însă în flagrantă contra- dicţie cu C( le ale lui Saint-Priest, ambasadorul Franţei, care sublinia, în ra- poar tele sale, raţiunea conduitei ministrului rus ca fiind dictată de necesi- tatea de a „linişti Poarta, de a o calma” şi de a împiedica o înţelegere cu Austria4. Turcia cedase Austriei Bucovina, tocmai pentru a avea mîinile li- bere împotriva Eusiei. „în caz de război cu Austria—spunea reis efendi, Ismail bei, pentru a justifica poziţia adoptată în chestiunea Bucovinei — noi am fi trebuit să îndeplinim efectiv toate stipulaţiile tratatului de pace, sau să ne fi luptat în acelaşi timp cu ambii inamici” 5. Peyssonel n-a 1 ficaterina II — Repnin, 4 octombrie 1775; C<5. pycc. hct. o6m., voi. XV, p. 416. Pentru aceleaşi motive i s-au dat lui Repnin instrucţiuni speciale să ocrotească lamilia banului M. Cantacuzino şi să-l ajute să-şi lichideze averea aliată în Ţara Romlnească (Ecaterina II — Repnin, 4 martie 1775, ibidem, voi. V, p. 169). 2 Zinkeisen J., op. cit., voi. VI, p. 908 — 910. 8 „Rcvue Hist. du Sud-Est Europ", 1929, nr. 6, p. 339—363. 4 Mimoires de Saint Priest, voi. I, p. 155; Hurmuzaki, Supl. I1, p. 938 — 941. 6 Zinkeisen J., op. cit., voi. VI, p. 131. în aprilie 1775, Poarta a cedat Bucovina Austriei, tocmai pentru a avea^WW daCOroiffiâDiC&rO 7 APLICAREA TRATATULUI DE LA K.OCIOK KAINARGI (1775-1783) 77 cunoscut situaţia reală şi a redat zvonuri ce nu aveau nici o bază, fapt dovedit şi prin „articolele secrete” ale tratatului de la Kiiciuk Kainargi pe care le redă, probabil, tot din aceeaşi sursă falsă.' Simpla comparare a acestor articole cu originalul tratatului mărturiseşte lipsa de valoare a informaţiilor lui Peyssonel. în situaţia complicată ce exista la Poartă, Repnin a dus o politică fermă pentru respectarea tratatului. Cercetătoarea sovie- tică E. I. Drujinina consideră că Repnin s-a străduit să atenueze încor- darea ce exista în relaţiile dintre cele două ţări şi totodată, să pună capăt cu hotărîre încercărilor Porţii de a obţine revizuirea tratatului*. Turcia era pornită să anuleze tratatul şi pregătea mari operaţii militare în Crimeea; guvernul otoman îşi arăta deschis poziţia, oprind plata despăgubirilor de război datorate Rusiei. Atitudinea net ostilă a .guvernului turc, intrigile internunţiului şi cele ale facţiunilor fanariote anihilau eforturile lui Repnin. Pentru restabilirea relaţiilor paşxdce ruso- turce era necesară activitatea de lungă durată a unui diplomat de carieră. La 12 februarie 1776> ambasadorul rus A. Stahiev sosi la Constantinopol^ pentru a-1 înlocui pe IST. V. Repnin. SARCINILE FINANCIARE £1 ECONOMICE ALE PRINCIPATELOR FAŢĂ DE POARTĂ Atmosfera era încărcată; Poarta interzisese sub pedeapsă de moarte lui Grigore Ghica şi lui Al. Ipsilanti să întreţină legături direct sau prin capuchehaiek le lor cu ambasadorul rus şi căuta să-i convingă că vor obţine mai multe foloase dacă vor renunţa la intervenţia Rusiei2. Domnii n-au îndrăznit -să calce consemnul Porţii, dar Iacovachi Rizo, prima capuche- haia a lui Gr. Ghica şi R. Ipsilanti, cea de-a treia capuchehaie, a lui Al. Ipsilanti (prima capuchehaia fiind Mihail Suţu) transmiteau totuşi pe sub mînă lui A. Stahiev informaţii despre situaţia din Principate şi despre problemele ce le aveau cu Poarta3. Ambasadorul rus era ţinut însă departe de demersurile capuchehaiele- lor ; el n-a fost nici măcar consultat chiar într-o problemă atît de importantă ca fixarea cuantumului obligaţiilor băneşti ale Principatelor faţă de Poartă. După scurgerea celor doi ani în care Principatele au fost formal iertate de haraci, Poarta emise, în iunie 1776, două hatihumaiumuri prin care preciza sumele impuse. Informaţia conserqnată în raportul lui von Gaffron, reprezentantul Prusiei, cum că ministrul Rusiei ar fi intervenit pentru a reduce obligaţiile Principatelor 4 este dezminţită de raportul lui Stahiev. îndatoririle băneşti au rămas cam la aceeaşi sumă pe care Principatele o plăteau înainte de izbucnirea războiului ruso-turc din 1768—1774. 1 E. I. Drujinina, Pacea de la Iiuciuk Kainardgi, Moscova, 1955 p. 322. 8 A. Stahiev - Ecaterina II, 24 iulie 1776, dos. 476/1776, I. 109-113. 8 A. Stahiev — Ecaterina II, august 1776, dos. 475, f. 115—122. Capuchehailtcul Moldovei avea un personal de 15 oameni, lefurile'lor atingind aproape patru pungi lunar N. Iorga, Documente şi cercetări asupra istoriei financiare şi economice a Principatelor Romlne, Buc., 1900, p. 165). 4 N. Iorga, Acte şi fragmente, voi. II, p. 127.. www.dacoromamca.ro 78 AL. VIANU 8: Ţara Eomînească urma să plătească 619 pungi drept haraci, 150 pungi „obişnuita idie” (peşcheşul bairamului) şi 80 pungi richiabie; în total 849 pungi adică aproximativ 98 000 de galbeni; toate celelalte dări cu numele de „djaizie”, „cutumie”, „ubudet” precum şi mucarerurile rămî- nînd formal desfiinţate. Ţinînd seama de faptul că „numărul locuitorilor s-a micşorat” în urma tulburărilor stîrnite de război, Poarta acordă o păsuire de 100 pungi anual la plata haraciului în primii patru ani, urmînd ca dato- ria să fie rambursată în anul cincilea şi al şaselea, măsură binevenită, dar care ascundea primejdia — după cum sublinia A. Stahiev — ca în anul al şaptelea să se pretindă în continuare haraciul sporit cu 200 pungix. Obligaţiile Moldovei erau fixate la 335 pungi şi 444 y2 piaştri, adică aproximativ 40 000 galbeni din care : 135 pungi şi 444 y2 piaştri — hara- ciul, 150 pungi peşcheşul bairamului şi 50 pungi richiabia 2. Cu toate că Moldova fusese redusă teritorial, nu i se acorda nici un fel de înlesniri.' Yon Gaffron considera că obligaţiile impuse erau enorme, avîndu-se în vedere că Ţara Eomînească era ruinată şi Moldova diminuată, aproape cu un sfert3. Sumele urmau să fie percepute începînd de la 19 aprilie şi după infor- maţia lui Saint Priest, în iulie, o lună după emiterea hatihumaiumurilor, Poarta cerea să i se verse primele rate 4. Informaţia credem că este exactă ţinînd seama de dificultăţile financiare care copleşeau guvernul otoman. După datele primite de ambasada rusă, totalul veniturilor tezaurului public- se ridica în anul 1776, fără Moldova şi Ţara Eomînească, la 44 248 613 piaştri, iar cheltuielile la 32 640 966 piaştri. Asupra tezaurului grevau însă- mari datorii contractate cu prilejul războiului, în primul rînd către haznaua imperială, suma debitoare ajungînd la 53 350 000 piaştri (fără să se includă datoria de 15 000 000 piaştri către Eusia); astfel, chiar dacă s-ar fi încasat toate sumele prevăzute, plus cele 9 786 000 piaştri rămase în restanţă anii precedenţi, rămînea un deficit de 32 640 966 piaştri la care se adăugau 15 000 000 despăgubirile de război, ceea ce reprezenta o datorie uriaşă, dacă ţinem seama că veniturile tezaurului public Brâu în scădere şi nere- gulate 5. în ambele hatihumaiumuri se sublinia că domnii vor fi menţinuţi în. scaune dacă nu vor comite delicte, recomandîndu-li-se să nu permită boie- rilor să înainteze Porţii, cereri „obraznice”, ceea ce arată încă o dată că guvernanţii otomani erau atenţi la atitudinea boierimii, unicul reazim social-politic pe care îl aveau în Principate. Boierii Ţării Eomîneşti au trimis un arz de mulţumire în care recu- noşteau că ţara nu mai este supărată dinspre serhaturi şi arătau totodată. 1 A. Stahiev — Ecaterina II, 22 octombrie 1776, dos. 475/1776, f. 29—32. 3 Hatihumaiumul acordat Ţării Romîneşti, dos. 475/1776, f. 33—35, cel acordat Moldovei» acelaşi dosar, f. 7 — 9. 3 N. Iorga, Acle şi fragmente, voi. II, p. 128. 4 Hurmuzaki, Supl. I1, p. 995. 5 Dos. 475/1766, f. 31—35 ; datele lui W. Eton, Tableau hislorique, polilique el moderne de l’empire otloman, Paris, 1801, ed. II, voi. I, p. '50—61 slnt puţin diferite de cele ale amba- sadei ruse www.dacoromanica.ro 9 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (1775—1783) 79 că mulţi locuitori se mai află în captivitate turcească 1; probabil că şi moldovenii au trimis un arz asemănător. Al. Ipsilanti percepu din primul an dările obişnuite, dar ,,cu alte numiri” 2 înlocuind sistemul sferturilor cu patru sămi 3. El renunţă doar pentru anul 1775 la perceperea baraciului, pe care probabil l-a incasat prin alte dări, şi se grăbi apoi săstrîngăcît mai mult din marile cantităţi de aur şi argint lăsate de trupele ruse4. în anul 1777 Al. Ipsilanti a adăugat încă o samă, a cincea, iar în anul următor pe a şasea5. Astfel sistemul de stoarcere intră treptat în funcţiune. Tabloul zugrăvit de Dionisie Ecle- siarbul „era... darul şi mila lui dumnezeu într-această ţară cu linişte mare şi pace adîncă” se întuneca văzînd cu ocbii şi aparenta stare de linişte şi prosperitate de imediat după război a fost viu păstrată în amintirea contemporanilor. Şi în Moldova ca şi în Ţara Eomînească se puse oarecare rînduială în administraţie, în finanţe, deşi Gr. Gbica ridică chiar din primul an dări grele 6. Lăsînd la o parte intrigile grupului de boieri moldoveni, în frunte cu vornicul Manolache Bogdan împotriva domnului „ruşinoasele stoarceri de bani” ale lui Gr. Ghica „ruşfeturile prea din cale afară de le luau de la fieştecare” 7 oamenii săi, erau o tristă realitate şi ecoul acestor abuzuri ajunse la urechile lui Bepnin. Condica vistieriei arată că s-au încasat din iulie 1776 şi pînă în decembrie, cinci sferturi şi o ajutorinţă pentru „slujba cheltuielilor ţării”, birnicii plătind la fiece sfert doi lei, iar ajutorinţa din decembrie fiind egală cu patru sferturi 8. La stoarcerile domnilor şi boie-"] rilor se adăugau abuzurile Porţii. Poarta nu-şi respectă făgăduielile, îpcasînd în fapt şi haraciul pe anii scutiţi, pretinzînd ca şi în trecut sume peste sume şi storcînd, după cum vom vedea, cantităţi tot mai sporite de grîne, cherestele, oi etc. ’ Domnii continuau să cumpere bunăvoinţa mai marilor zilei cheltuind sume importante pentru a contracara uneltirile facţiunilor ce umblau să-şi ridice interpuşii în scaunele mănoase ale Principatelor. Al. Ipsilanti a plătit „numai lui reis efendi”, în mai-iunie 1776, 400 pungi — după cum 1 Dos. 475/1776, f. 11 — 13 ; mulţi locuitori erau captivi In Mesopotamia, Anatolia, sudul Dunării (Hurmuzaki, XIV2, p. 1230). • 2 Dionisie Eclesiarhul, Chronografu, Tezaur de monumente istorice, voi. II, 1863, p. 166. * Hrisovul din 1775 in D. Fotino, Istoria generală a Daciei, voi. III, p. 326. * Dionisie Eclesiarhul, op. cit., p. 166; I. St. Raicevich, Vogage en Valachie et en Mol- davie, trad. lui Lejeune, Paris, 1822, p. 54. 5 Reinhardt, Rapport sur la Valachie el la Moldavie, publicat de M. Holban in „Revue Hist. du Sud-Est Europăen”, 1935, p. 129. Dintr-un raport către Al. Ipsilanti w. reiese că in primul an de domnie a „iertat un leu din darea obişnuită” şi in „afară de aceasta ţi-ai făcut milă cu dînşii şi cu scăderea vinăriciului” (Hurmuzaki, XI\3, p. 204). După infor- maţiile lui Sulzer in 1777 — 1778, cuantumul birului se ridica la 21 lei (Sulzcr, Geschichte des transalpinischen Daciens, 1783, voi. III, p. 363). * N. Iorga, Studii şi documente, voi. XII, p. 21—26; N. V. Repnin — Ecatcrina II, dos. 444/1775, f. 17-20. 7 Efemeridele banului C. Caragea, Hurmuzaki, voi. XIII, p. 71. 8 N. Iorga, Documente şi cercetări..., p. 47, 160. La aproximativ 32 000 de birnici erau 4 000 de scutelnici, p. 47—48; de remarcat numărul velniţelor in funcţiune — 151 pe: Întreaga ţară. . www.dacoFomanica.ro so AL. VIANU 10 notează A. Stahiev — pentru a obţine surghiunirea lui Manole Eosett în afară de „alte daruri tainice şi necunoscute” trimise dregătorilor Porţii Condica lui Gr. Ghica ne dă posibilitatea să cunoaştem parte din cheltuielile făcute pentru turci. Numai „conacele” au costat în 1776, 69 021 lei; „daruri şi oameni la turci” 11 032 lei; bacşişuri, cheltuieli cu musafirii 3 322 lei; „sebeptdiriuri” 13 500 lei; casele de beilic 60 553 lei; 10 000 ocale silitră 2 000 lei; ceea ce se ridica cam la 325 pungi — o sumă egală cu aproape de trei ori valoarea haraciului (mai trebuie adăugată cheltuiala pentru construirea unei fregate, plus altele necunoscute)1 2. Cu toate eforturile lui Al. Stahiev, relaţiile ruso-turce se înăspriră; guvernul turc ceru deschis revizuirea tratatului de la Kuciiik Kainargi, ameninţînd cu ruperea relaţiilor3. Drept răspuns, trupele ruse ocupară Perekopul la 22 noiembrie 1776 ; războiul plutea în aer. Pregătirile Porţii ocazionară noi stoarceri din Principate. După soco- telile lui Gr. Ghica în primele luni ale anului 1777 se cheituiră 68 910 lei pentru tăiatul şi transportul cherestelelor cerute de cetăţile de margine şi de capitală, adică o sumă aproape egală cu valoarea haraciului.' Un raport austriac înregistra, în vara anului 1777, informaţia că domnii Moldovei şi Ţării Bomîneşti primiseră porunca să trimită cîte 100 000 de chile de grîu şi tot atîtea de orz, să construiască totodată vase mici pentru trans- portul pe Dunăre şi să pregătească cherestele pentru magaziile de la Isaccea. Gr. Ghica încercă să arate că ţara suferise din cauza lăcustelor şi că 19 corăbii încărcate cu cherestele se scufundaseră, dar cererile sale fură respinse 4. Chiar în preziua uciderii lui Gr. Ghica, Iacovachi Bizo fu chemat la Poartă şi silit să plătească 50 pungi în contul domnului5. Decapitarea domnului Moldovei surprinse pe A. Stahiev nepregătit; informaţiile adunate în primele zile ale lui octombrie vorbeau doar de mazilirea domnului. Poarta îşi luase din timp măsuri; dregătorii cunoscuţi ca ocrotitori ai lui Gr. Ghica n-au fost puşi în curent cu cele plănuite, curierii Eusiei au fost opriţi timp de trei zile de a ieşi din capitală6. Pentru a justifica asasinarea domnului, Poarta se folosi de jalbele şi pîrele întocmite de boierii moldoveni. A. Stahiev era informat cum că : patru din confidenţii celui ucis, Dimitrache Schiliţi, Hadgi Abraam, ispravnicul Tomazo şi Hristodulo, al treilea logofăt, ar fi fost arestaţi şi ar fi fost aduşi în capitală ; asupra lui Gr. Ghica s-ar fi găsit o scrisoare com- promiţătoare a generalului Ejevski; cumnatul domnului, numit caimacam, ar fi iscălit arzul prin care boierii mulţumeau Porţii şi învinuiau pe domn de 1 Raportul lui A. Stahiev din 24 iulie 1776, dos. 474/1776, f. 109 — 113. 2 N. Iorga, Documente şi cercetări..., p. 49—61 şi 161—164. Ambasadorul Veneţiei, Bartolomeo Gradenigo, consemnează informaţia că domnii Moldovei şi Ţării Romîneşti aveau obligaţia să construiască „una grossa caravella” cu 40 tunuri (Hnrmnzaki, IX2, p. 108). Şi alte izvoare confirmă obligaţia aceasta a ţărilor noastre de a construi vase pentru flota turcă (Filitti, Din arhivele Vaticanului, voi. II, p. 166; Hurmuzaki, voi. VII, p. 293 etc.). 3 Arhiva Consiliului de Stat, Petersburg, 1886, voi. I, p. 324. 4 E. Tassara —Kaunitz, 4 august 1777, Hurmuzaki, VII, p. 293. 5 A. Stahiev — Ecaterina II, 18 octombrie 1777,^05. 499/1777, f. 26—28. * Raport din 2 octombriWWW.dWCOTftW&rilCaPTrt61. 11 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (1775-1783) 81 spionaj şi trădare în favoarea Eusiei etc. etc. \ Informaţiile erau furni- zate de noul domn C. Moruzi prin Iacovache Eizo ; C. Moruzi era interesat în a împiedica ruperea relaţiilor dintre Eusia şi Turcia pentru a nu se vedea pus în situaţia ,, de a fi domn fără principat” 2 şi se străduia să întă- rească argumentările Porţii cum că decapitarea domnului Moldovei era un act intern, legal, pedepsirea unei crime evidente, şi nu era nicidecum îndreptată împotriva Eusiei. în realitate, Dimitrache Schiliţi şi Sristodulo fugiseră în Polonia, după cum notează banul C. Caragea s, boierii nu trimiseseră nici un arz în care să mulţumească Porţii pentru asasinatul comis, Deleanu, cumnatul lui Gr. Ghica nu figura printre caimacami, iar încriminata corespondenţă găsită asupra domnului n-a putut fi prezentată atunci cînd A. Stahiev a cerut oficial lui Abdul Eezak, reis efendi, să-i arate aceste scrisori 4. Cabinetele europene au considerat acţiunea Porţii ca o măsură pre- mergătoare izbucnirii războiului5. Poarta înteţi pregătirile de război; trupele aflate în Eumelia, Bosnia şi Albania fură concentrate spre Dunăre 6. Magaziile de pe linia Dunării erau pregătite cu cereale şi provizii; numai Ţara Eomînească furnizase în ultimele 18 luni, după socotelile defter- dariatului, 500 000 chile de grîne, furnituri la care suferi o pierdere de 300 pungi rezultată din diferenţa dintre preţul de miri şi cel curent7. Mai împovărătoare erau furniturile de cherestele, precum şi obligaţia de a întreţine trupele turceşti trimise în Principate în primăvara anului 1778. Prezenţa trupelor turceşti aduse mari supărări, ţăranii supuşi la tot felul de jafuri şi vexaţiuni ,,nu-şi găseau scăparea decît fugind din ţară” 8. După informaţiile lui A. Stahiev, Moldova plăti într-un an tributul pe cinci ani, astfel că ţara era ruinată şi vistieria strîngea cu mare greutate cel mult 60 pungi lunar, deşi cheltuielile pentru întreţinerea trupelor turceşti aflate în Moldova şi a celor din regiunea Moghilov se ridicau la 90 pungi lunar 9. în Ţara Eomînească era o situaţie asemănătoare : în ultimii doi ani se plătise haraciul pe trei ani şi o lună şi Al. Ipsilanti trimise, în toamna anului 1778, sultanului 300 pungi, tot atîtea lui selikdar aga, 200 marelui vizir, 50 lui chehaia bei, 15 lui reis efendi, în total 865 pungi, în afară de cheltuielile obişnuite, pentru a înlătura un concurent ce oferise 1 500 pungi10. 1 Raport din 18 octombrie 1777, dos. 499/1777, f. 26—28. 8 Raportul lui Gaftron din 30 oct. 1777, N. Iorga, Acte şi fragmente, voi. II, p. 140 —141. 8 Hurmuzaki, voi. XIII, p. 77. 4 Minuta conferinţei din 25 noiembrie 1777, dos. 500/1777, f. 11—14. 5 Hurmuzaki, supl. I1, p. 961—963; N. Iorga, Acte şi fragmente, voi. II, p. 139. • Nota lui G. Ludolf din 3 dec. 1777, în A. Oţetea, op. cit., p. 229. 7 Raport din 1 martie 1774, dos. 519/1778, f. 1—3. 8 în primăvara anului 1778 se aflau în Moldova 5 000 de oşteni turci iar în Ţara Roml- nească 2 000, numărul lor spori ajungînd în vara aceluiaşi an la 8 — 10 000 numai In Moldova (N. Iorga, Acte şi fragmente, voi. II, p. 1471, Hurmuzaki, Supl. I1, p. 969). 9 A. Stahiev.— N. I. Panin, 7 ianuarie 1779 în N. Dubrovin, op. cit., Petersburg, 1887, voi. III, p. 3. 10 Ibidem. Vezi şi Hurmuzaki, Supl. I1, p. 974, raportul lui Saint-Priest din 4 ianuarie 1779. * • www.dacoFomanica.ro « - e. 3SS1 82 AL. VIAND 12 După registrele cadice dinvVidin, Ţara Eomînească furnizase, pro- baţii numai Vidinului, peste 150 000 de chile de mei în anii 1774—1780 h Sînt mari goluri în informaţiile pe care le avea cu privire la exploaY tarea turco-fanariotă în anii următori păcii de la Kuciiik-Kainargi; o concluzie însă se impune : Poarta n-a respectat tratatul, prevederile hatişe- rifurilor din 17 74 şi a hatihumaiumurilor din 1776 au rămas literă moartă. COhVEAŢLA DE LA AIKALI KAVAK Şl PRINCIPATELE KOMÎNE în urma uciderii lui Gr. Ghica şi călcării sistematice a tratatului, Eusia avea de hotărît dacă să pornească sau nu războiul. Diplomaţia rusă se decise să aştepte un moment prielnic, să-şi apropie una din marile puteri europene — spre a nu se găsi izolată ca în războiul din 1768—1774 — şi pînă atunci să rezolve problemele în litigiu pe calea tratativelor 2. Eusia folosi insuccesele turcilor în Crimeea şi situaţia internaţională favorabilă în urma deschiderii succesiunii Bavariei pentru a normaliza raporturile sale cu Poarta. Negocierile începute prin intermediul Pranţei, conduse cu multă abilitate de Saint-Priest, se încheiară, după aproape cinci luni, prin convenţia de la Ainali Kavak (martie 1779) care reîntări tra- tatul de la Kiiciiik Kainargi. Cu acest prilej se ridică din nou problema Principatelor. Poarta încercă să obţină anularea întregului articol XYI din tratat, precum şi a hatişe- rifurilor emanate în baza acestui articol, declarînd că ,,ea nu are în arhivele sale nici un privilegiu acordat Moldovei în timpurile sultanului Mahomed IV” 3. Guvernul rus, care se lămurise de altfel asupra plăzmuirii actelor de închinăciune, se plasă pe poziţia că „problema nu constă în existenţa unui act de arhivă”, ci în tratarea locuitorilor Moldovei şi Ţării Eomîneşti ,,în conformitate cu acea epocă pe care ei o socotesc ca cea mai fericită în ceea ce priveşte privilegiile de care se bucurau” 4. în proiectul de convenţie trimis lui Saint-Priest (anexat la scri- soarea lui Panin din 16 ianuarie 1779) cabinetul rus ceru ca Poarta să-şi ia obligaţia să respecte întocmai hatişerifurile din 1774, capuchehăile Principatelor să se bucure de imunitate diplomatică, termenul de plecare pentru restituirea pâmînturilor din jurul cetăţilor, revendicate de boieri şi mănăstiri, să fie situaţia care a existat în anul încheierii tratatului de la Belgrad (1739)5. Articolul VII al convenţiei de la Ainali Kavak, consacrat relaţiilor dintre Turcia, Principatele Eomîne şi Eusia, înscrise toate aceste puncte în formularea cerută de cabinetul rus 6. Astfel din punct de vedere al normelor internaţionale, Eusia garantă aplicarea privilegiilor 1 M. Guboglu, Despre arhiva turco-orientală din Biblioteca de Stat „V. Kotaroo” Sofia, tn „Revista arhivelor”, 11/1959, p. 208. a C6. pycc. hct. o6nţ., voi. 145, p. 506—508. * N. Dubrovin, op. cit., t. 12; Hurmuzaki, Supl. I1, p. 972 — 975. * Ibidem. * N. Dubrovin, op. cit., p. 31 ; Hurmuzaki, Supl. I1. p. 972 — 975. * d. A. sturza, Acte şi WWW'rtarOOmaftiCaTn 13 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (1775—1783) 83 înscrise în hatişerifurile din 1774. Deşi acte unilaterale ale Porţii, hatişe- rifurile nu mai puteau fi retrase oricînd de puterea care le emanase şi validi- tatea lor nu mai era limitată la durata domniei sultanului Abdul Hamid. Prin înscrierea lor într-o convenţie ce fixa raporturile dintre Poartă şi o altă putere, ele deveneau parte integrantă din actul respectiv şi orice .schimbare putea fi făcută numai cu consimţămîntul ambelor state. Astfel hatişerifurile au căpătat caracterul de „Statut” internaţional pen- tru Moldova şi Ţara Bomînească. Convenţia de la Ainali Kavak, n-a adus însă în fapt nici un fel de schimbări în situaţia Principatelor. Belativa destindere obţinută în re- laţiile ruso-turce nu schimbă esenţa raporturilor dintre aceste puteri, fiecare din ele urmărind să folosească răgazul dobîndit pentru a se pre- găti spre a schimba situaţia existentă, Busia pentru rezolvarea definitivă a problemei Crimeei, Turcia pentru recîştigarea poziţiei dominante în bazinul Mării Negre. ’ încă din 1777, A. Stahiev era informat că Poarta întăreşte „fără preget şi cu graba ce-i este posibilă cetăţile de pe ţărmul Mării Negre, atît pe partea europeană cît şi pe cea asiatică” 1. Pregătirile de război ale Porţii au antrenat noi obligaţii impuse Principatelor. Lucrările de fortificare începute la toate cetăţile, de la Oceacov şi pînă la Belgrad, sporirea garnizoanelor, concentrările de trupe etc. au grevat în bună parte asupra Moldovei şi Ţării Bomîneşti. După informaţiile lui Baicevich, chel- tuielile pentru ridicarea cetăţii Ismail erau pe seama “Principatelor, Mol- dova urmînd a prelua apoi şi întreţinerea garnizoanei de 10 000 de oameni2. Corespondenţa lui Al. Ipsilanti cu capuchehăile sale ne dezvăluie unele aspecte ale sarcinilor ce împovăra ţara datorită fortificării liniei de cetăţi; la Nicopole urmau a fi trimişi 1 000 salahori, „cu cazma- lele lor” şi un om de încredere „ca să controleze cheresteaua ce vom trimete”3; pentru Ismail se aştepta să se hotărască „cantitatea salaho- rilor şi felul cherestelelor”, amintindu-se că „se cere o mie de lemnărie, fac pe lună treizeci de pungi... dăm noi — scrie domnul — cîte cinci groşi îşi cincisprezece ţara la fiecare pe fiecare lună” şi în plus zaherele, oi etc.; la Brăila „o mie de bucăţi de ulm... care şi acestea s-au coborît în- tregi” în afară de zaherele 4. • Vidinul pretindea — „că toată zahereaua celor cinci judeţe e orîn- duită la ei... şi o şi trec cu preţul ce vor” şi mai cerea „cherestea vale” deşi, după cum arăta Al. Ipsilanti, e mai aproape „Fet Halismanul şi are aceleaşi lunci ca şi Ţara Bomînească” 5 *. La Giurgiu şi Ada Kald, se cereau cherestele şi zaherea, la Belgrad, de asemenea, zaherea, la Isaccea, salahori, cherestele, zaherea, bani. Cererile erau atît de mari, încît şi domnul mărturisea ,, e greu lucru, şi vestesc chile de chile cît la toate cele din jur 1 A. Stahiev ■>- Ecaterina II, 18 octombrie 1777, dos. 499/1777, f. 26—28. 2 Raicevich — Kaunitz, 30 octombrie 1782, Hurmuzaki, voi. XIX1, p. 60; Arhiva Min. Afacerilor Externe U.R.S.S. Fondul Consulatul general al Rusiei din Iaşi, dos. 12/1783, f. 104. 8 'Hurmuzaki, XIV8, p. 210. 4 Ibidem, p. 211. A Ibidem, p. 213—214. O poruncă imperială din 1775, luna august, prevedea ca Ţara Rominească să aprovizioneze *07—1228). 84 AL. VIANU 14 şi capanlM şi Brăila” Ca şi în trecut, capanlîii jefuiau ţărănimea „cei patruzeci şi opt iuci de miere, unt şi altele ca acestea care scriem cum că le-au luat capanlîii din ţară... s-au făcut cu sila”. Nu erau respectate nici interdicţiile cu privire la intrarea turcilor în Principate. Pe baza firma- nului lui AbdulHamid din noiembrie 1774, prin care se interzicea tuturor dregătorilor turci, askerliilor şi locuitorilor din serhaturi să mai calce pămîntul Ţării Bomîneşti şi Moldovei, Al. Ipsilanti dispuse ca beşli aga, Ismail-aga să ridice pe toţi turcii pe care i-ar găsi în ţară 2. Măsurile luate n-au dat rezultate, însuşi domnul recunoaşte „n-a mai rămas zaherea în ţară, căci şi serhaturile în anul acesta au stricat multă zaherea” 3 deşi, după cum menţionează o notă contemporană se trimiteau „tot felul de zahe- rele” la Nicopole şi Turnul „ca să nu iasă din acele părţi turci şi să încerce judeţele” 4_ In vara anului 1782, turcii din Giurgiu au ocupat păşunile romînilor, pricinuindu-le mari pagube. Demersul lui N. Caragea la paşa din Giurgiu rămase fără rezultat 6. Hatişerifurile din 1774 stipulau printre altele că „romînii ce vor merge pe la politii, pe la sate, pe la tîrgurile ce se află în preajma Dunării pentru ca să-şi caute pricinile şi negoţurile lor să nu se supere de hărăceri”. După cum arată Al. Ipsilanti, hărăcierii din Busciuc „nu încetau a apuca pe romîni cînd vin cu zaherele... li dă harţii rele, pe unii din ei înşelîndu-i pe alţii bătîndu-i”, iar vameşii din Brăila şi Giurgiu, pretindeau taxe sub cuvînt că romînii n-au teşcherele, eliberarea adeverinţelor nu era însă posibilă „din întîmţdare satul de unde pleacă un sărac e departe ceasuri şi adesea zile de satul unde se află ispravnicul judeţului” 6. Cit despre obligaţiile băneşti, Frangopulo notează în jurnalul său la 24 septembrie 1779 — cîteva luni de la încheierea convenţiei de la A in aii Kavak — că capuchehăile lui Al. Ipsilanti w. au remis Porţii darurile „care erau în uz înainte de pacea de la Kainargi” şi care se urcau la nu mai puţin de 1 000 de pungi 7. __ . în Moldova situaţia era aceeaşi, dacă nu chiar şi mai gravă, ţinînd seama că O. Moruzi se întrecea în a-şi arăta devotamentul faţă de Poartă. I. Severin notează într-unul din rapoartele sale că Al. Mavrocordat îi relatase că O. Moruzi plătea — peste peşcheşurile curente — o pungă pe zi pentru bucătăria sultanului8.- Baicevich era şi el informat că O. Moruzi furnizase Porţii „infinit mai multe cereale” decît se obişnuia înainte de războiul ruso-turc din 1768 — 17749, fapt confirmat şi de firmanul din 1780 care lăuda pe domn pentru zelul depus cu prilejul furniturilor de zaherea şi oi10. ■ 1 Hurmuzaki, XIV2, p. 215. 2 V. A. Urcchia, op. cit., voi. I, p. 118 — 119. * Scrisoare a lui Al. Ipsilanti w. către capuchehaia, Hurmuzaki, XIV*, p. 211. 4 Ibidem, t. 222. 5 Arhiva Min. Af. Externe U.R.S.S., Fondul Consulatul general al Rusiei din Iaşi, dos. 5/1782, f. 25-26. « Hurmuzaki, XIV*, p. 216-217. 7 N. Iorga, Acte şi fragmente, voi. II, p. 150. 8 Dos. 13/1783, I. 120. • Hurmuzaki, XIX1, p. 60. 10 Uricariul, voi. III, p. 126. j • www.dacoromanica.ro 15 APLICAREA TRATATULUI DE LA K.OCIOK KAINARGI (1775—1783) 85 Şi în trecut, Principatele aprovizionau cetăţile de margine, în afară de obligaţiile pentru capitala imperiului, dar erau cantităţi moderate; acum însă sarcinile de aprovizionare a cetăţilor sporeau zi de zi, cantităţile cerute ajungînd să întreacă furniturile destinate Constantinopolului. ÎL Car agea arată,, această nouă sursa de jaf, mediocră la început... a devenit din anul 1779 un flagel cu atît mai apăsător cu cît recolta n-a sporit; de la 15 000 de chile de Brăila, primăvara şi 20 000 chile toamna, în ultimii ani, Poarta cere numai în toamnă cantitatea de 60 000 de chile şi aceasta cînd nu există cantitatea suficientă pentru asigurarea consumului ţării” \ în curs de cîţiva ani, obligaţiile în zaherele se întreiseră; evident, necesi- tăţile strategice şi situaţia precară a finanţelor imperiului împingeau la agravarea exploatării Principatelor, dar trebuie luate în seamă şi alte consi- derente : datorită transferării centrului de greutate a obligaţiilor înspre cetăţi, comandanţii şi garnizoanele respective erau cointeresate direct în supravegherea Principatelor; întărirea cetăţilor urmărea totodată să slăbească nădejdile ce încolţiseră în Principate în perioada războiului ruso-turc. La stoarcerile turcilor se adăugau şi cele ale domnilor, ale boierimii pămîntene şi greceşti. Al. Ipsilanti reuşise să strîngă în şapte ani şi patru luni de domnie ,,o avere personală de nu mai puţin de un milion de lire sterline” 1 2 — după cum notează ambasadorul britanic. Cererile Porţii au devenit mai presante în anii 1782—1783, cînd relaţiile ruso-turce s-au înăsprit din nou şi guvernul otoman a forţat ritmul pregătirilor de război. în anul 1782, Ţara Bomînească furnizase turcilor 672150 chile de Stambul cereale (216 508 chile în primăvara anului şi 455 642 chile în toamnă)3 deşi seceta şi lăcustele loviseră ţara şi populaţia satelor de la munte murea literalmente de foame 4 *. (în vederea salvării ţărănimii înfo- metate 17. Caragea luă măsura de a permite importul de grîu din Moldova fără plata taxelor vamale, taxele urmînd a fi restituite arendaşului vămi- lor de către vistierie.) 8 După informaţia lui Baicevich, Poarta mai ceru 35 000 cîntare seu şi35 000cîntareunt, plus miere, ceară, brînză în canti- tatea obişnuită6. în toamna aceluiaşi an Principatele primiră noi porunci să trimită la Brăila şi Galaţi 7—800 000 chile de Stambul „afară de zahe- relele obişnuite” 7. 1 Memoriul din 6 aprilie 1783, dos. 11/1783, f. 18 — 26. * R. Ainslie către Min.de Externe, 28 ianuarie 1782, Bibi. Acad. R.P.R., documente engleze, voi. I. * V. A. Urechia, op. cit., voi. I, p. 277. * Dos. 5/1782, f. 24. * Carte către isprăvnicia Slam Rtmnic, Buzău, Saac din 29 iulie 1782, in V. A. Ure- chia, op. cit., voi. I, p. 278. 6 Raport din 27 august 1782, Hurmuzaki, XIX1, p. 44. 7 V. A. Urechia, op. cit., voi. I, p. 272. Raicevich notează că se ceruse Moldovei 1 500 000 chile de Stambul (fluwwW, dflCQromailifta. TQ 86 AL. VIANU 16 Comandanţii cetăţilor aveau de asemenea ordine amănunţite cu privire la cantităţile de provizii ce urmau a fi depozitate, efectivele garni- zoanelor, armamentul necesar etc.1. Chiar din primele zile ale anului următor, Poarta repetă poruncile pentru aprovizionarea cetăţilor şi construirea de noi magazii la Isaccea 2. în lunile ianuarie-martie 1783, Ţara Eomînească a furnizat 40 000 chile de Stambul orz şi 130 000 chile de Stambul grîu3 (cereale în valoare de 350 pungi) şi Poarta cerea să i se pregătească încă 260 000 chile de Stambul orz şi 80 000 chile de făină. Deci timp de un an, din primăvara anului 1782 şi pînă în primăvara anului 1783 Ţara Eomînească furnizase cam 3 000 de vagoane cereale, socotind chila de Stambul egală cu 22,12 ocale. Poarta era conştientă că supune Principatele la un efort deosebit şi îi atrase atenţia lui ÎT. Caragea să aibă grijă să nu se producă tulburări4. Poarta plătea grînele cu 5 lei şi 4 parale chila de Brăila de grîu, pe cînd preţul curent în sudul Dunării — inclusiv transportul şi pierderile — se ridică la 15 —16 piaştri după datele lui ÎT. Caragea 5 şi la aproximativ 11 piaştri (8 piaştri fără transport) după Eaicevich 6. Această diferenţă enormă se datora şi sporirii preţurilor în acel an, în urma recoltei slabe din anul precedent; probabil preţul pe piaţa internă era mai scăzut decît în Bulgaria. Cantitatea ,,obişnuită” de zaherele cerută pentru aprovizionarea Constantinopolului era repartizată pe judeţe şi apoi pe sate, iar judeţele dinspre munte răscumpărau de regulă cu bani cantitatea care le era repar- tizată. Plata zaherelelor se făcea la schele de către reizii recepţionari atunci cînd nu erau achiziţionate prin boiernaşi trimişi în mod special prin judeţe şi care le achitau pe loc cu bani sau cu chitanţe. Furniturile prilejuiau tot felul de abuzuri: impunerea de cantităţi mai mari decît cele cerute de turci, plata cu chitanţe, ridicări prin silnicie etc. Doar teama de revolte înfrîna întrucîtva tendinţele de jaf ale aparatului adminis- trativ. Poarta plătea zaherelele direct cu preţ de miri sau cerea să fie trecute în contul haraciului — havale —, iar uneori în caz de război sau în situaţii excepţionale poruncea să fie suportate dintr-o contribuţie extraordinara — o ajutorinţă (seferia aTccesi). Diferenţa dintre preţul de miri şi cel de achiziţie era teoretic supor- tată de vistieria ţării. într-un an de zile (iunie 1782 — iunie 1783) Moldova i Raportul din t septembrie 1782, dos. 5/1782, f. 43—44; vezi şl raportul din iunie 1782, dos. 5/1782, f. 25-26. * Raportul din 11 ianuarie 1783, dos. 9/1782, f. 13. * V. A. Urechia, op. cit., voi. I, p. 277. După informaţiile primite de consulatul rus la 16.III.1783 se expediase 15 000 chile de Brăila la Brăila cu pitarul Anton Vilara (dos. 11/1783, f. 4 — 5); in aprilie erau pregătite 4500 chile de Brăila pentru Oceacov(dos. 11/1783, f. 13 — 15), tn mai se ceru 30 000 de cintare de pesmeţi pentru Isaccea (dos. 11/1783, f. 14), In august 1 500 chile de Brăila făină şi 2 000 chile de Brăila orz pentru Belgrad (dos. 11/1783, f. 36—37), in septembrie 40 000 chile de Brăila orz pentru Isaccea (dos. 11/1783, f. 42—43). Raicevich dă cam aceleaşi cifre Hiirmazaki, XIX 1, p. 93, 97, 123). * Raportul din aprilie 1783, dos. 11/1783, f. 10—12. ® Dos. 11/1783, f. 18—26. (Valoarea leului era egală cu a piastrului.) * Hurmuzaki, xix1, p. Www.dacommanica.Tn 17 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (4775—1783) 87 a plătit în contul vistieriei otomane — după informaţia dată lui I. Seve- rin de abatele Marquis, secretarul lui Al. Mavrocordat — suma de 370 000 piaştri, iar Poarta urma să ramburseze pentru produsele şi vitele furnizate, c^iform preţurilor de miri, 270 000 piaştri ,,pe care nici nu se gîndea macar să le achite” h Raicevich arată că zaherelele erau cerute în fapt, fără plată 1 2, ceea ce constituia o realitate, deşi ele erau plătite ţăranilor şi trecute apoi în contul defterdariatului. îîu este Intîmplător că boierii „Ţării Romîneşti au menţionat în arzul din aprilie 1783 că în trecut, în anul 1768, Poarta ceruse şi atunci cantităţi neobişnuite, dar trimise un ajutor de 1150 pungi3. Acum banii pentru zaherele erau scoşi prin perceperi de noi dări, astfel la 1 martie 1783 ÎT. Caragea a majorat sfertul de la şase piaştri la 13 piaştri, din care trei piaştri reprezentau contribuţia pentru zaherele4. La 16 aprilie, după o dezbatere furtunoasă în Divan pe marginea propunerii lui Î7. Caragea de a se suspenda pentru un timp plata lefilor şi a pensiilor sau a se percepe un nou sfert, se luă hotărîrea să se sporească cu încă un piastru contribuţia pentru zaherele, urmînd a se încasa 14 piaştri pe sfertul ianuarie-februarie5. Obişnuit se încasau şase sferturi pe an şi două ajutorinţe, dar IST. Caragea ridică nouă sferturi6. Raicevich notează că în anul 1783 era o recoltă bogată, dar nu erau braţe suficiente, mulţi oameni fiind fugiţi, alţii trimişi să facă corvezi la cetăţi şi la tăiatul cherestelei7. Astfel la Ismail fuseseră trimişi 1 000 de oameni şi 500 care cu cîte patru boi, însoţiţi de un serdar8; la Giurgiu, transformat în serhat cu o garnizoană de 2 000 de oşteni, 200 de oameni însoţiţi de un ciauş9; la Ada Kal6,100 de oameni; la Oceacov 1 000 de sala- hori, fierari, dulgheri etc., însoţiţi de paharnicul Dumitru Ţurcanul10. în afară de cherestelele cerute în mari cantităţi de către toate cetăţile şi de capitală, Principatele erau obligate să se îngrijească de construirea unui mare pod peste Dunăre şi a 50 de accicuri la Rusciuc şi Giurgiu11. Plata pentru tăiatul şi transportul cherestelei era trecută, de regulă, în contul haraciului, arareori făcîndu-se direct de beneficiar. ÎTu este posibil de stabilit cantităţile şi dimensiunile de cherestele furnizate; ar trebui să avem pentru aceasta registrele defterdariarului unde erau înscrise toate poruncile emise pe baza rapoartelor de cereri din partea cetăţilor sau a altor solicitanţi, precum şi documentele emise de domni care atestau în- deplinirea celor poruncite. 1 Raport din 1 iulie 1783, dos. 13/1783, f. 120. 2 Hurmuzaki, XIX1, p. 93. 3 V. A. Urechia, op. cil,, voi. I, p. 277. 4 Dos. 11/1783, f. 4-5. 6 Dos. 11/1783, f. 10 — 12. Parte din membrii Divanului au părăsit ostentativ şedinţa tn semn de protest împotriva propunerii lui N. Caragea vv, de a se suspenda plata lefilor. Ca de obicei soluţia fu" sporirea dărilor. 6 Dos. 26/1784, f. 169. 7 Hurmuzaki, XIX1,-p. 111. 8 V. A. Urechia, op. cil,, voi. I, p. 275; dos. 11/1783, f. 4 — 5. 9 Hurmuzaki, XIX1, p. 93; dos. 11/1783, f. 10—12. 10 Ibidem. 11 dos, u/i783, i. 18-20WWw.3dacaramanica.ro 88 AL. V1ANV 18 Trecerile de dregători turci prin Principate impuneau de asemenea mari cheltuieli, mai ales că aceştia abuzau în fel şi chip pentru a stoarce bani, daruri etc. Astfel în luna martie 1783, au trecut prin Ţara Bomînească spre Constantinopol, Ahmet aga, Capidgi-başa şi intendentul cetăţii Is- mail. Ei au avut un ordin către domn să li se pună la dispoziţie 14 că- ruţe ; pentru a stoarce ceva bani, ei au modificat cifra în 74, fals care a fost descoperit1. Gelepii şi capanlîii ridicau la preţ de miri, ca şi în trecut, numărul de oi şi cantităţile de unt^miere, seu, brînză, stabilite de Poartă. Moldova era obligată să furnizeze în primăvara anului 1783 în afară de zaherelele obişnuite : 220 000 ocale făină şi 3 000 chile de Brăila orz la Bender; 130 000 ocale făină şi 3 000 chile de Brăila grîu şi 2 500 chile de Brăila orz la Hotin; 5 000 chile de Brăila grîu şi 5 000 chile de Brăila orz la Isaccea2, adică aproximativ 40 vagoane făină, 246 vagoane grîu şi 304 vagoane orz. După informaţiile primite de consulatul rus, în luna noiembrie se primi poruncă pentru furnizarea a încă 20 000 chile de făină la Oeeacov3. în primăvara anului, Moldova trimise 500 salahori la Ismail şi 500 la Oceacov ce fuseseră adunaţi la Bîrlad şi Vaslui; Poarta mai cerea 100 salahori şi 25 carepentru Bender, 400 salahori şi 50 care pentru Oceacov, 100 salahori şi 50 care pentru Hotin şi în plus : cherestele, materiale etc., pentru construcţia podului mare peste Dunăre şi a felurite ambarcaţiuni4, (în toamnă, numai pentru deservirea Benderului se construiseră 600 de pontoane.)5 După informaţiile lui I. Severin, domnul Moldovei plătea 11 000 piaştri lunar pentru cheltuielile cetăţii Ismail în loc de a mai tri- mite oameni şi care. ■ Peste toate aceste obligaţii ce împovărau Principatele, Poarta cerea sume peste sume; astfel la 4 iulie 1783 a sosit un ortaciauş la Bucureşti cu poruncă să i se dea în şase zile 570 pungi pentru Bender6 în contul haraciului, deşi acesta era achitat şi răsachitat numai prin furnituri şi chiar înainte cu două zile se trimisese la Constantinopol bairam peşcheşul. în primele şase luni ale anului 1783, în Ţara Bomînească, s-a încasat cîte 28 piaştri de birnic, adică 1 400 000 piaştri (socotind că erau 50 000 birnici), aceasta în afară de rusumaturi şi de ce au plătit ruptaşii, mazilii, ungurenii, locuitorii Bucureştiului7 etc. JSTu este de mirare că ţăranii începuseră să fugă şi numărul birnicilor scăzuse de la 60 000 cît erau în ultimii ani ai domniei lui Al. Ipsilanti la> 50 000 şi la începutul anului 1784, la 40 0008. 1 Dos. 11/1783, f. 6-9. a Dos. 11/1783, f. 13-15. 3 Dos. 11/1783, t, 47-48. 4 Dos. 11/1783, f. 13-15. * Dos. 11/1783, f. 47-48. * Dos. 11/1783, f. 30-31. 7 Dos. 11/1783, f. 30-31. 8 Dos. 25/1784, f. 13. , . www.dacoFomanica.ro 19 APLICAREA TRATATULUI DE LA ROCIOK KAINARGI (1775 1783) ÎNFIINŢAREA CONSULATULUI GENERAL AL RUSIEI ÎN MOLDOVA ŞI ŢARA ROMÎNEASC Datorită războiului din 1766—1774, atît cercurile conducătoare ruse cit şi cele otomane ajunseseră la o conştiinţă mai clară şi în ceea ce priveşte importanţa strategică, politică şi economică a Principatelor Bo- mîne. Teatru de operaţii militare în lupta împotriva Turciei, ţările noastre se dovediră aliate de nădejde, dispunînd şi de importante resurse eco- nomice. Domnii Ţării Bomîneşti şi ai Moldovei, prin legăturile lor cu fac- ţiunile fanariote, precum şi prin rolul lor de informatori ai Porţii asupra politicii europene, exercitau o influenţă indirectă, apreciabilă, asupra deli- berărilor Divanului. Ţinînd seama de toate acestea, guvernul rus a dus o politică compli- cată, aparent contradictorie, impusă de raportul de forţe între diferitele grupări ce aveau vreo greutate în treburile Imperiului otoman. Astfel el s-a străduit să atragă de partea sa vîrfurile fanariote, insuflîndu-le ideea înlăturării dominaţiei turceşti în Balcani şi înlocuirii ei cu hegemonia fanariotă sub protectoratul Busiei, dar în aceeaşi măsură sprijini, direct sau indirect, tendinţele de afirmare naţională a popoarelor din Balcani împotriva hegemoniei fanariote şi fireşte împotriva dominaţiei Porţii oto- mane. Pe de altă parte, guvernul rus căuta să întărească autoritatea dom- nilor în faţa Porţii şi să influenţeze totodată asupra acestora pentru a înfrîna tendinţele lor de jaf, precum şi asupra • boierilor pentru a observa o atitudine fermă faţă de respectarea drepturilor ţării, faţă de abuzurile Porţii şi ale domnilor. Deşi, în genere, bine informat despre jafurile şi stoarcerile domnilor, guvernul rus s-a plasat pe poziţia că jafurile nu pot fi curmate prin mazi- lirea unui domn şi înlocuirea lui cu altul ţ stabilitatea domniei, fermitatea boierilor, sfaturile bune date domnilor trebuiau să dea roade şi să ducă la suprimarea abuzurilor practicate în Principatele Bomîne. în favoarea acestui punct de vedere pleda şi faptul că Poarta nu cunoştea suma reală pe care o scoteau domnii din Principate, dezvăluirea tuturor abuzurilor însemna implicit şi relevarea izvoarelor de venituri ceea ce ar fi creat peri- colul ca guvernanţii turci să caute să pună mîna pe întreaga sumă sau pe cea mai mare parte din ea, fapt ce ar fi dus la o agravare simţitoare a ex- ploatării turco-fanariote. Această politică abilă făcea ca Busia să apară drept arbitru între domni şi Poartă, precum şi între grupările boiereşti şi domni. Pentru a traduce în viaţă această linie politică şi a-şi spori influenţa în Balcani, Busia avea nevoie să înfiinţeze aici o reţea consulară. A.P. Voronţov, preşedintele Colegiului de comerţ, arătase în raportul său din 9 septembrie 1775 că necesităţile dezvoltării comerţului rus în bazinul • Mării Negre reclamă înfiinţarea de consulate la : Galaţi, Iaşi şi Bucureşti. Voronţov sublimase totodată : ,,şi apoi consulilor se pot da şi însărcinări politice”1. A. Stahiev reluă problema în anul următor, opinlnd că este 1 V. A. Ulianiţki, Consulatele ruse »c. XVIII, voi. I, p. 464. www. .ro ■90 AL. VIANU 20 nevoie să se numească consuli în Moldova şi Ţara Eomînească „pentru a urmări şi observa încfeaproape relaţiile şi intrigile locale care arareori coincid cu interesele fireşti ale moldovenilor şi muntenilor”1. Destinderea produsă în relaţiile cn Turcia facilită guvernului rus punerea în aplicare a articolului XI al tratatului de la Kiiciiik-Kainargi prin care se acorda Eusiei dreptul de a înfiinţa consulate în orice locali- tate a Imperiului otoman. La 7 decembrie 1779, cîteva luni după încheierea convenţiei de la Ainali Kavak, Serghei Lazarovici Lascarev fu numit consul general a Eusiei pentru Ţara Eomînească şi Moldova2. în preajma sosirii lui S.L. Lascarev la Oonstantinopol (20 iunie 1780), A. Stahiev comunică lui reis efendi numirea acestuia, cerîndu-i o audienţă pentru a discuta acordarea beratului consular. Ounoscînd atmosfera ostilă Eusiei care domnea în rîndurile miniştrilor turci, A. Stahiev încercă să obţină sprijinul ministrului Franţei, Saint-Priest. îngrijorarea lui A. Stahiev se dovedi îndreptăţită : reis efendi „nu se ruşină” să arate lui Pisani, dragomanul ambasadei ruse, că prezenţa unui consul rus în Principatele Eomîne ar fi asemănătoare „cu un material inflamabil lăsat la poarta unei case pentru incendierea întregului oraş”3. Saint-Priest expuse lui A. Stahiev greutăţile ce va avea de întîm- pinat, dezvăluindu-i faptul că Poartă intenţiona să se opună înfiinţării unui consulat la Sinope. — unde fusese numit prima oară S.L. Lascarev — şi că, după informaţiile sale nu va permite stabilirea de consuli ruşi decît în localităţile unde există consulate ale altor puteri. Teama Porţii de creş- terea opoziţiei antiotomane în ţările noastre era împărtăşită şi de ambasa- dorul francez, prezenţa unui consul rus „va fi pentru spiritul neliniştit al acestor popoare—spunea el — un-semnal de tulburări şi agitaţii”4. Solicitat de Poartă să-şi spună părerea asupra cererii Eusiei, Saint-Priest recomandă guvernului otoman să ceară Curţii din Petersburg să retragă această nu- mire şi „să nu desemneze consuli decît în locurile unde popoarele sînt ■obişnuite cu agenţii străini”5. Negocierile pentru înfiinţarea consulatului aveau să dureze aproape un an şi jumătate, datorită manevrelor lui Saint-Priest, dar mai ales opozi- ţiei acerbe a domnilor şi a facţiunilor fanariote. în conferinţa din 20 iulie, reis efendi înmîna lui A. Stahiev un me- moriu cuprinzînd motivele care determinau guvernul otoman să refuze acordarea beratului. Poarta invoca, printre altele, faptul că stabilirea de consuli în Principate va produce ,,astfel de zvonuri şi frământări care ... ne va răpi liniştea noastră, a tuturora ... fără nici un' folos intere- sului comerţului rus”. Aceste interese „vor fi apărate”, ca şi în trecut, şi „fără prezenţa consulilot”. în memoriu se sublinia că înfiinţarea de con- sulate ar fi justificată numai în regiunile locuite de populaţia musulmană 1 A. Stahiev — Ecaterina IE, 24 iulie 1776, Arhiva Min. Af. Externe, Fondul Relaţiile Rusiei cu Turcia, dos. 474/1776, f. 109—113. 2 „PycCKHtl ApxHB”, 1884, nr. 3, p. 7. 3 A. Stahiev — Ecaterina II, iunie 20/iulie 1, 1779, dos. 567/1779, f. 27—29. 4 Hurmuzaki, Supl. I1, p. 988. 5 Ibidem. , . www.dacoFomanica.ro APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (1775-1783) 91 ■21 ^pentru a înlesni contactul cu autorităţile1. Spre a evita o ruptură, la sfatul lui Saint-Priest, Poarta încercă să tărăgăneze lucrurile; guvernul rus se- siză poziţia ambasadorului francez şi reclamă intervenţia Parisului. Cabi- netul francez era însă îutru totul de acord cu ambasadorul său şi confirmă linia pe care o adoptase2 *. Saint-Priest, inspirat de facţiunile fanariote, recurse la o altă manevră, recomandînd Porţii să accepte stabilirea unui consulat pentru Principatele Romîne cu clauza ca reşedinţa să fie fixată In afara graniţelor, la Akerman sau în altă localitate, pentru a împiedica astfel contactul direct al consulului cu domnii şi cu locuitorii Moldovei şi Ţării Romîneşti8. Poarta îşi însuşi acest punct de vedere, motivîndu-1 apoi lui A. Stabiev că nu se pot înfiinţa consulate decît în centrele unde există guvernatori şi cădii, deoarece toate procesele între supuşii imperiului şi străini sînt ju- decate de către consuli în prezenţa judecătorilor musulmani4. Guvernul rus acordă o deosebită însemnătatea înfiinţării consula- tului în Principatele Romîne; considerînd că această problemă face parte integrantă din tratatul de la Kiiciuk-Kainargi, trimise instrucţiuni cate- gorice lui A. Stabiev, cerîndu-i totodată să înlăture neînţelegerile ivite cu prilejul trecerii prin Bosfor a două vase ruse ce transportau mărfuri şi pasageri de la Taganrog la Constantinopol5. Influenţat de Saint-Priest6, A. Stabiev, după ce insistă ca reşedinţa consulatului să fie fixată la Iaşi sau la Bucureşti, propuse o altă formulă : să nu se indice în berat locali- tatea de reşedinţă. Acest pas, considerat, cu drept cuvînt, o cedare faţă de poziţia fermă iniţială, spori rezistenţa Porţii. Din această cauză, în proiectul de firman ce urma să fie adresat domnilor Moldovei şi Ţării Romîneşti precum şi paşalelor din vecinătate cu prilejul înfiinţării consu- latului, Poarta a prevăzut că la orice deplasare, consulul să înştiinţeze, în prealabil, pe guvernatorul regiunii de reşedinţă7. La 15 decembrie 1780, A. Stabiev făcu al doilea pas, acceptînd Silistra ca reşedinţă şi cerînd doar dreptul de liberă deplasare pentru consul8. El încercă apoi să justifice această cedare ca fiind dictată de interesele Rusiei, sub cuvîjit că avînd reşedinţa la Silistra, consulul va avea posibilitatea să urmărească intrigile ce se ţeseau de o parte şi de alta a Dunării9. Această argumentare factice primi o ripostă neaşteptată; guvernul rus dezavuă formal pe A. Stabiev, numind în locul său pe I. Bulgakov şi declară Porţii că nu va admite „nici o modificare a articolelor tratatului de la Kuciuk Kainargi”10. Atitudinea fermă a Rusei impresionă într-atît 1 Dos. 557/1780, f. 21-23. 2 Hurmuzaki, Supl. I1, p. 996 — 997. 4 Raportul lui Saint-Priest din 16 noiembrie 1780, Hurmuzaki, Supl. I1, p. 997 — 998. 4 Minuta conferinţei dintre A. Stahiev şi reis efendi din 28 octombrie 1780, dos. 559/1780, f. 27-30. 5 Nota lui G. Ludolf din 14 octombrie 1780, A. Oţetea, op. cit., p. 230—231 : dos. 559/1780, f. 27-30. 8 W. Eton, op. cit., voi. II, p. 139. 7 Dos. 560/1780, f. 117—118. 8 Ibidem, f. 69-70. 9 Dos. 565/1780, f. 27-28. 10 Hurmuzaki, Supl. I2, p. www.d&fcoramaniearb 92 AL. VIANU ■22 guvernul otoman, încît reis efendi îl întrebă pe Saint-Priest dacă afacerea, consulatului poate ocaziona un război între cele două imperii *. La începutul lunii iunie 1781 Poarta făcu o nouă încercare, adresîn- du-se direct Petersburgului; era evident că guvernul turc era dispus să. cedeze şi căuta doar o formulă onorabilă 1 2. Bulgakov reluă negocierile^ cu multă tenacitate, ocolind cu grijă serviciile ambasadorului francez, în disperare de cauză, ministrul Porţii se adresă domnilor Moldovei şi Ţării Romîneşti, cerîndu-le avizul. „Am motive să cred că ei sînt preve- niţi de către capuchehăile lor — notează Saint-Priest — ca să nu dea. nici un aviz peremptoriu” 3. De-abia la 10 decembrie Poarta eliberă beratul pentru S. L. Lascarev, fixîndu-i reşedinţa la Bucureşti. Acesta se prezentă la post spre sfîrşitul lunii ianuarie 1782 şi peste puţin timp, în luna mai a aceluiaşi an, guvernul rus fixă statul de plată al consulatului. în vara anului 1782 Austria numi ca agent în Principate pe Ignaţiu. Ştefan Raicevicb, fostul secretar al lui Al. Ipsilanti şi Poarta „dădu fără. vorbă beratul său”, la 16 octombrie 1783 „pentru a face pe plac curţii austriaco care este o curte foarte măreaţă, veche şi adevărată prietenă, şi bună vecină a Luminatei Porţi” 4. în anul următor Prusia numi repre- zentant în Principate pe Ernest Prederic Konig şi în octombrie 1786- Poarta îi eliberă beratul. Franţa, în acea vreme, nu avu nevoie să numească, agenţi diplomatici în ţările noastre. Saint-Priest, ce ocupa postul de ambasador în anii 1768—1784, şi apoi Choiseul Gouffier (1784—1792) se bucurau de influenţă asupra Porţii. în afară de aceasta, o lungă practică făcu din numirea secretarilor domnilor Moldovei şi Ţării Romîneşti una. din atribuţiile ambasadorilor Franţei; or, secretarii ce redactau corespon- denţa domnilor raportau miniştrilor Franţei toate evenimentele 5. Ar fi greşit dacă am considera înfiinţarea consulatelor în Moldova şi Ţara Romînească drept rezultatul exclusiv al presiunii ruse asupra guvernului otoman. Rusia a grăbit doar un proces ce îşi făcea drum; dezvoltarea forţelor de producţie în sud-estul Europei şi cerinţele crescînde ale Occiden- tului în plina dezvoltare capitalistă împingeau la atragerea Principatelor Romîne în circuitul pieţii europene. La aceste considerente de ordin econo- mic se adăugau şi cele politice ; războiul ruso-turc din 1768—1774 înscrise pe ordinea de zi a diplomaţiei europene problema orientală, aducînd totodată în faţa Europei chestiunea independenţei ţărilor noastre; agra- varea contradicţiilor dintre marile puteri spori importanţa politică şi strategică a Principatelor. • 1 Raportul lui Saint-Priest din 30 aprilie 1781, Hurmuzaki, Supl. I2, p. 3. Guvernul rus era atît de convins că va Infrînge rezistenţa Porţii incit la 19.V. 1781, Ecaterina II trimise direct lui S. L, Lascarev instrucţiuni speciale cu privire la ajutorarea familiei arhimandritului Damaschin (Girs, Rusia şi Orientul apropiat, Petersburg, 1906, p. 10), * Hurmuzaki, Supl. I2, p. 5. 8 Hurmuzaki, Supl, I2, p. 8. * Hurmuzaki, voi. VII, p, 408—409; voi. X, p. XXXIII; beratul în V. A. Urechia, op. cit., voi. I, p. 534 — 535. 5 A. Oţetea, Înfiinţarea consulatelor franceze In (ările romîneşti, in „Revista istorică”, 1932, nr. xviii, P. 332. www.dacnmmanica. Tn ■23 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK. KAINARGI (1775-1783) 93 Consulii s-au bucurat în ţările noastre de un regim special; din •cauza concurenţei şi intrigilor facţiunilor boiereşti şi fanariote, a abuzurilor şi stoarcerilor, domnii erau interesaţi să cumpere bunăvoinţa reprezentan- ţilor diplomatici acreditaţi în ţările noastre, acordîndu-le privilegii, favoruri şi adeseori plătindu-le şi salarii. Consulatele primeau zilnic din cămara domnească, o anumită cantitate de produse alimentare, şi după cum ne asigură P. I. Liprandi, s-au găsit şi unii consuli care s-au plîns lui Napo- leon că alimentele nu erau proaspete 1; consulii dispuneau de cîţiva scutel- nici şiposluşlnici, de un număr de arnăuţi şi aveau dreptul să se folosească de serviciile meseriaşilor curţii domneşti. Uneori, domnia le acorda licenţe pentru importul sau exportul unor produse prohibite. Astfel Raicevich notează că N. Caragea acordase consulului rus „favoarea” de a importa 3 000 de ocale de horilcă care era prohibită la import2, rapoartele consulare ruse informează că Raice- vich, Konig, Parant etc. primiseră în mai multe rînduri licenţe pentru export de grîne, lînă etc. Y. F. Malinovski relata că nici nu apucase să se instaleze şi a şi primit o pungă cu aur din partea lui C. Ipsilanti iar, după mazilirea acestuia, noul domn Al. Şuţu i-a propus o leafă lunară egală cu îndoitul aceleia pe care o primea pentru slujba sa 3. Evident, procedeul era încetă- ţenit şi toţi consulii primeau daruri, lefuri etc. şi fireşte nici ambasadorii de la Constantinopol nu erau uitaţi. Domnii, urmînd o veche practică fanariotă, aveau totodată grija să întreţină rivalitatea şi discordia între consuli. înainte de apariţia consulatelor, Poarta elibera neguţătorilor străini care veneau în Principate firmane prin care se poruncea domnilor şi paşalelor să recunoască acestora drepturile decurgînd din capitulaţii; prin aceste firmane, beneficiarii urmăreau mai mult să-şi asigure securita- tatea persoanei şi averii lor decît privilegii economice. Astfel, în anul 1760 supusul austriac Gavril Hristu cu tovarăşul său Gheorghe au venit în Ţara Romînească prevăzuţi cu un firman în care se arăta că au dreptul de a beneficia de capitulaţii ca şi „supuşii Franţei, Angliei şi Olandei”. Cîţiva ani mai tîrziu, după înfiinţarea consulatelor, aflăm pe acelaşi Gavril Hristu în Ţara Romînească, supus austriac, exercitîndu-şi negoţul în cadrul companiei braşovenilor şi beneficiind, din plin, de avantajele capitulaţiilor.' Stabilirea consulatelor a înlesnit aplicarea tot mai largă a regimului capitulaţiilor în ţările noastre. Istoriografia burgheză a privit capitulaţiile mai mult sub unghiul jurisdicţiei consulare şi dreptului consular. După părerea lui I. C. Filitti „capitulaţiile erau întemeiate pe reciprocitatea clauzei naţiunii celei mai favorizate. Străinii aveau în Imperiul otoman, cît priveşte negoţul, aceleaşi drepturi ca şi raialele” 4. 1 P. I. Liprandi, Problema orientală şi Bulgaria, Moscova, 1863, f. 134. 2 Raicevich — Kaunitz, 18 septembrie 1783, Hurmuzaki, XIX1, p. 129. * HTeHHe b HMnepaTopCKOM ooiiţ. HCTOpHft H jţpeBHeli. pycc. Moscova, 1863, cartea I, p. 172 — 173. 4 I. C. Filitti, Romtnia faţă de capitulaţiile Turciei, In „Anal. Acad. Rom.”, voi. XXXVirr, Buc., 1916, p. 139. www.dacoromanica.ro 94 AL. VIANU 24*- Afirmaţia lui Filitti este dezminţită de realitatea lucrurilor. în perioada de înflorire a Imperiului otoman, sultanii au oferit de bunăvoie Franţei, Veneţiei, Angliei, Olandei, Austriei etc. firmane şi privilegii — capitulaţii — pentru ca neguţătorii acestor naţiuni să se ocupe, în deplină siguranţă, de comerţ în cuprinsul imperiului. Acestea erau acte unilaterale, care puteau fi retrase oricînd de emitent. în perioada de< decădere a imperiului, aceste privilegii s-au transformat în obligaţii înro- bitoare pentru Poartă, marile puteri impunînd acum Turciei să le acorde privilegii şi indicînd chiar şi care anume h Pentru prima oară problema capitulaţiilor a fost inclusă într-un tratat cu obligaţii de ambele părţii în 1774 la Kiiciuk Kainargi. Era însă evident că Imperiul otoman, înapoiat din punct de vedere economiG, nu putea beneficia de această clauză şi era obiectul agresiunii economice a marilor puteri europene. în conformitate cu regimul capitulaţiilor, locuitorii aflaţi sub protec- toratul unei puteri străine — sudiţii — se bucurau în Moldova şi Ţara Eomînească de inviolabilitatea persoanei şi domiciliului; astfel în hrisovul dat negustorilor armeni din Moldova aflaţi sub protecţia Austriei, de- către Al. Mavrocordat în martie 1784, se prevedeau : „Iară întîmplîndu-se vreunul din aceşti numiţi sudiţi a face vreo vinovăţie, atunce ispravnicii şâ nu fie volnici a-1 închide, a-1 globi sau a-1 pedepsi” 2. La toate judecăţile sudiţilor participa şi consulul puterii protectoare, iar pentru delicte crimi- nale ’săvîrşite pe teritoriul romînesc, ei erau extrădaţi şi judecaţi în ţara respectivă 3. Deosebit de importante erau privilegiile şi drepturile cu caracter economic oferite de capitulaţii. După tariful vamal al Ţării Eomîneşti din 1792, negustorii pămînteni plăteau vamă pentru o piele de vacă exportată — 20 de bani, iar sudiţii, 4 bani4; pentru lînă, negustorii pămîn- teni plăteau 45 bani de povară (76 ocale) iar cei sudiţi 15 bani de cîntar (44 ocale)6; pentru lămîile importate negustorii pămînteni plăteau 80 bani plus 14 lămîi la mie, iar sudiţii numai 18 bani la mie 6. Sudiţii plăteau, drept vamă 3 % din valoarea mărfii, ceea ce reprezenta în medie mai puţin, de 1/4 din vama plătită de pămînteni. Pentru mărfurile lor sudiţii plăteau vama o singură dată în cuprinsul imperiului şi cei ce veneau cu teşcherele= prin care dovedeau că au achitat taxele vamale la Salonic, la Constanti- nopol sau în oricare alt centru, nu mai plăteau nici un fel de vamă. Ei nu plăteau impozitele obişnuite şi nu contribuiau la cheltuielile oraşului în care locuiau, bucurîndu-se în toate de un regim de favoare. Sudiţii erau sprijiniţi activ de consulatele respective în afacerile lor comerciale. Devenise d practică curentă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea să nu se indice pe poliţe numele creditorului; în cazul cînd debitorul nu-şi onora semnătura, se trecea numele unui sudit şi astfel se asigura asistenţa dom- 1 K. Marx şi F. Engels, Opere, Voi. X, ed. rusă, p. 8. 2 N. Bogdan, Din trecutul comerţului moldovenesc, Iaşi, 1925, p. 72. 8 Hurmuzaki, voi. XVI, p. 1005. Consulii îşi arogaseră dreptul de a asista la şedinţele Divanului chiar cînd erau prezidate de domn (Arhiva principală, 1 — 9, 2/1 — 1817, f. 135—140). 4 V. A. Urechia, op. cil., voi. IV, p. 238, 248. 8 Ibidem, p. 236, 248. *Ibidem' www.dacoromanica.ro 25 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (1775—1783) 95- niei pentru încasarea sumei şi totodată cheltuielile de urmărire erau reduse de la 10% la 2%\ Pentru apărarea negustorilor pământeni, legiuirile opreau pe sudiţi să se ocupe cu comerţul de amănunt, să cumpere moşii, vii, case etc.; aceste îngrădiri erau însă, de regulă, eludate. Oschsner, vice-consulul aus- triac din Iaşi consemna într-un raport că boierii moldoveni au înaintat domnului un memoriu în care arătau că negustorii austriaci „care aveau un avantaj real de 25% asupra celor pămînteni numai din diferenţa la vamă şi impozite” vor ruina pe toţi negustorii romîni dacă nu se vor lua măsuri 1 2 *. Ambasadorii şi consulii aflaţi în Imperiul otoman scoteau venituri importante din vînzarea beratelor de sudiţi2; sistemul s-a aplicat, fireşte, şi în ţările noastre cu toată opoziţia dîrză a domnilor care se vedeau loviţi în interesele lor financiare. Domnii reclamau Porţii, se adresau di- rect guvernului ţării respective sau făceau numeroase şicane în recunoaş- terea unui sudit. Ei au folosit^ uneori cu succes, diferite măsuri pentru a eluda şi avantajele vamale şi fiscale de care se bucurau sudiţii ; situaţia domnilor era însă prea instabilă şi dependenţa lor faţă de marile puteri prea vădită pentru ca ei să poată împiedica aplicarea capitulaţiilor. Aplicarea regimului capitulaţiilor a influenţat negativ procesul dezvoltării burgheziei romîneşti; marile puteri sprijinind, în propriile lor interese, străduinţele boierimii de a păstra neatinsă orânduirea feudală — au împiedicat şi înfrînat — prin capitulaţii — dezvoltarea economică a Principatelor. Stabilirea consulatelor a avut şi importante urmări politice. în anii 1781—1790, Eusia a creat o reţea de agenţi diplomatici în Balcani, cuprinzînd centrele mai importante; experienţa primilor ani de funcţionare a acestor consulate n-a fost prea fericită din cauză că în multe cazuri, colegiul afacerilor externe a recurs la serviciile unor greci ce căpă- taseră supuşenia rusă „numirea de consuli dintre grecii de aici mi-a adus jale — scria Bulgakov lui Bezborodko — pentru că ei mă obligă să beau o ceaşcă amară, aceşti domni par la noi îngeri, dar aici de loc nu sînt aşa” 4. Despre activitatea consulilor ruşi în Principatele Eomîne există două? aprecieri contemporane, ambele aparţinînd unor englezi, Tbornton- T. şi Wilkinson W.; Tbornton afirmă categoric „nu se poate aduce nici un exemplu de intervenţie a consulilor ruşi pentru uşurarea suferinţelor po- porului, împiedicarea sau restrîngerea tiraniei grecilor sau propunerea vreu- nui plan pentru un bine permanent al nenorociţilor locuitori”2. Wilkinson 1 V. A. Urechia, op. cit., voi. I, p. 473; voi. V, p. 481. Vezi şi N. lor ga, Pltngerea lui Ioan Sandu Sturza, împotriva sudiţilor In Moldova, Buc., 1912 (extras). 2 Oschsner — Raicevich, 26 iunie 1784, Hurmuzaki, XIX1, p. 187. 8 I. Bulgakov — Bezborodko, 15/26 septembrie 1784, C6. pycc. hct. o6m,. voi. 47, p. 125-126. 1 C6. pycc. HCT. o6m., voi. 47, p. 127. P.I. .Xăprandi considera că folosirea grecilor ia posturile consulare din ţările noastre — spre exemplu a lui L. Kiricd — a dus la Întărirea poziţiilor austriace (P. I. Liprandi, Problema orientală şi Bulgaria, p. 134). * Thornton T., "The presentyfyW I, p. 378. «6 AL. VIANU 26 arată însă : ,,în timpul şederii mele în Principate am fost de mai multe ori martor al intervenţiei active a Eusiei pentru a înfrîna sistemul de stoarcere adoptat de turci şi a se opune asupririi populaţiei. Această intervenţie a împiedicat adesea agravarea jugului care apasă asupra acestei populaţii nenorocite”1. N. Iorga a menţionat aprecierea lui Thornton, trecînd însă sub tăcere mărturia lui Wilkinson a cărui lucrare o considera „un bun tratat asupra ţărilor noastre înainte de eterie”2. Evident, am greşi dacă am idealiza poziţia reprezentanţilor Eusiei în Principate, dar faptele după uum se ştie sînt încăpăţînate şi ele arată fără putinţă de tăgadă că adesea, ei au adus, direct sau indirect, reale foloase cauzei poporului romîn cu tot •cadrul îngust al politicii expansioniste ţariste. PMMn CONSULI HUŞI ŞI RELAŢIILE RUSO-TURCE CU PRIVIRE LA PRINCIPATELE ROMlNEj După cum se ştie, S. L. Lascarev a deţinut funcţia de consul general al Eusiei în ţările noastre numai un an (dec. 1781—dec. 1782). El s-a izbit de la început de atitudinea formală a lui N. Caragea, de ostilitatea făţişă a lui C. Moruzi şi de intrigile facţiunilor boiereşti şi îndeosebi ale lui Eaicevich. Puţinele rapoarte ajunse la noi ale lui Lascarev ni-1 arată ca un om impulsiv, dar care s-a ţinut atunci în genere, la o parte, mărginindu-se să sprijine tacit gruparea boierimii pămîntene ,,de rangul doi” împotriva abuzurilor marii boierimi şi a grecilor din jurul domnilor. Afirmaţia lui V. A. Urechia cum că S. L. Lascarev „devenise centrul de gravitare ale tu- turor boierilor” şi saloanele lui „fură mereu pline de aceştia” nu corespunde realităţii3. Chiar faţă de Eaicevich a păstrat'o conduită moderată, cu toate că după cum se plîngea într-un raport adresat lui Goliţîn, ministrul Eusiei pe lîngă curtea vieneză — la dovezile sale de prietenie consulul austriac i-a răspuns cu multă răceală „şi pentru a-şi căpăta credit de la localnici a debitat pe socoteala mea — scrie Lascarev — fel de fel de minciuni, dar toate acestea puţin m-au atins deoarece aici oarecum se cunoaşte atitudinea noastră, a amîndorura“4. S. L. Lascarev a încercat să se apropie de N. Caragea şi a fost, la în- ceput, în relaţii bune, fiind oaspetele domnului aproape în fiece duminică; acţiunea sa întîmpină însă ostilitatea marelui spătar, Nicola Ventura, confidentul domnului şi copărtaş alături de alţi mari boieri lă jefuirea ţării. După scurt timp domnul i-a mărturisit lui Lascarev că îi este ţeamă de aceste întîlniri particulare şi vizitele duminicale au încetat5. 1 \V. Wilkinson, Tableau hislorique, giographique et politique de la Moldaoie, Paris, 1821, p. 163. 8 Hurmuzaki, voi. X, Prefaţa, p. XXXIII, nota '6. 8 V. A. Urechia, op. cit., voi. I, p. 209. Nu este fără interes portretul negativ al lui Lascarev, făcut de Bezborodko (Arhiva Voronţov, voi. VIII, p. 218, 224). 4 S. L. Lascarev—Goliţln, 11 decembrie 1782, dos. 8/1782, f. 25. Vezi şi Hurmuzaki, XIX1, p. 82 — 83 (textul ciuntit). 6 s- L- L',scarev-BulgaWWW.daCdr^aniCa:rO f‘ 25-26‘ 27 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (1775 1783) 97 în lunile mai-iunie 1782, un grup pare-se deajuns de numeros de boieri de rangul doi au început să se agite deschis împotriva lui Eicola Ventura, a marelui vistier şi celorlalţi boieri care acaparaseră pentru ei şi acoliţii lor slujbele cele mai mănoase. Frămîntările au luat astfel de forme încît H. Caragea a fost silit să ceară marilor boieri să redistribuie slujbele pentru a potoli lucrurile. Aceştia s-au adunat — după cum ne informează Lascarev — în casa marelui ban Dumiţrache Ghica unde au convocat pe cei nemulţumiţi, ‘ „cel mai mult dintre toţi a vorbit Ghica şi atunci unul dintre boieri, Eăducanu Oreţulescu... a început să spună că şi el este tot atît de boier ca şi Ghica şi încă mult mai bun deoarece este pămîntean şi nu venetic” x. A fost prinsă şi o jalbă trimisă la Poartă împotriva lui Ventura, autorul ei un mic boiernaş Iani Oamăraş, la intero- gatoriu n-a denunţat pe nimeni. î,n urma acestui fapt, domnul printre alte măsuri restrictive a interzis şi expedierea scrisorilor cu destinaţia Constan- tinopol prin poşta rusă. Aceasta lovea, în primul rînd în interesele negusto- rilor şi S. L. Lascarev a reuşit pînă la urmă să convingă pe 1SJ". Oaragea să anuleze porunca 2. Atitudinea protestatară a acestui grup de boieri mijlocii a influenţat şi pe boierii divaniţi; primindu-se porunci să se trimită salahori şi cheres- tele la Ismail, Divanul a hotărît să trimită pe unul din boieri pentru a se înţelege cu bina emini, şeful construcţiei, şi să se angajeze oameni de prin partea locului şi să cumpere cherestele în împrejurimi. Divanul l-a ales pe H. Ventura, deşi acesta s-a împotrivit din răsputeri fiind susţinut şi de domn. H. Oaragea văzînd însă „o astfel de unitate a boierilor a fost silit să trimită pe Ventura” 3. Întîmplările de mai sus n-au prea mare importanţă, dar ele ilustrează foiţa boierimii atunci cînd acţiona unitar împotriva domnului; probabil S. L. Lascarev n-a avut vreun rol direct în toate acestea, deşi dorea înde- părtarea lui Ventura — după cum mărturiseşte în rapoartele adresate luir Bulgakov — şi a urmărit cu vădită simpatie acţiunea boierimii pă- mîntene 4. Ivan Severin, venit în ţară la începutul lui februarie 1783, să-l înlocuiască pe Lascarev şi-a început activitatea în împrejurări mai favora- bile decît predecesorul său. După pacea de la Teschen, care făcuse din Eusia arbitră în rivalitatea dintre Austria şi Prusia pentru hegemonia asupra statelor germane, relaţiile dintre Ecaterina a IT-a şi Iosif al II-lea se Strân- seră tot mai mult, fiecare din ei urmărind scopuri diferite în această alianţă şi „neîncrezîndu-se unul în altul, dar cu toate acestea avînd nevoie unul de celălalt” 5. Proiectul grecesc, himera născocită de Ecaterina a Il-a, 1 Dos. 5/1782, f. 24. 2 I.oc. cit., f. 25—26. 3 Loc. cit. 4 Nu este lntîmplător faptul că acţiuni asemănătoare au avut loc şi în Moldova ; în iulie 1782, boierii pămlnteni au făcut un legămint Intre ei: „să fim toţi într-o unire... să fie datori unul pentru toţi şi toţi pentru unul... ca să-se dea dreptăţile şi pronomiile statului boieresc şi a patriei. .. ” (Urieariul, voi. VI, p. 461). 5 D. P. Markova, Despre originea aşa~numiiului proiect grecesc, In „Tstoria U.R.S.S.”, 1958, nr. 4, P. se. ■www.dacOTomamca.ro 7 C. 3831 98 AL. VIANU 28 prinse temeinic pe Iosif al II-lea de carul politicii orientale ruse ; rezol- varea definitivă a problemei Crimeei devenea acum posibilă. în cadrul acţiunii duse de guvernul rus I. Bulgakov, prezentă Porţii, la 4 noiembrie 1782, un memoriu — susţinut şi de Herbert Rath- keal, reprezentantul Austriei la Constantinopol — în care protesta împo- triva încălcării tratatului de la Kiiciiik Kainargi în ceea ce priveşte : 1) li- bertatea de navigaţie a vaselor comerciale ruse în Marea Neagră, 2) inde- pendenţa tătarilor, 3) abuzurile săvîrşite în Moldova şi Ţara Romînească 1. Demersul ruso-austriac îşi produse efectul; izolată, lipsită de aliaţi — la sfatul lui Saint-Priest — Poarta cedă, luîndu-şi din nou obligaţia să res- pecte tratatul de la Kiiciiik Kainargi şi să fixeze în convenţii complemen- tare chestiunile ridicate în memoriul guvernului rus. . Evenimentele erau urmărite cu atenţie în ţările noastre. N. Caragea primi de la unul din agenţii săi din Yiena, probabil abatele Ayola, ştirea cum că Rusia stăruie — cu sprijinul Austriei — să obţină recunoaşterea independenţei Principatelor Romîne, domnia să rămînă ereditară şi sin- gura legătură cu Poarta — plata tributului — să fie făcută sub controlul ambelor puteri.2. Veştile cu privire la pregătirile de război ale Austriei şi Rusiei ale agenţilor din Viena care trimeteau „numai acele informaţii care conveneau lui Kaunitz să ajungă la Constantinopol” s, stîrniră mari frămîntări în rîndurile boierimii. Unii din ei sperau într-un război care îi va izbăvi de „asuprirea mahomedană”, alţii se gîndeau că a sosit momentul să se obţină domnia pămînteană, dar se temeau „ca nu cumva să atragă mînia înaltului Devlet”. Cu toate că N. Caragea interzise boierilor să-i facă vizitele de rigoare Iui I. Severin, cu prilejul instalării sale, marii boieri au trecut pe la 'el. „Toţi aceşti boieri şi curtea domnească sînt extraordinar de neliniştiţi, temîndu-se de izbucnirea războiului”4 — notează Severin. Este bine cu- noscută activitatea laborioasă a lui I. Văcărescu în susţinerea intereselor Porţii otomane în războiul ruso-turc din 1768—17745. De astădată însă I. Văcărescu manifestă o poziţie diferită „cu totul altă dispoziţie de spirit decît înainte de experienţa ultimului război”6. I. Văcărescu ocupa, în acea vreme, dregătoria de spătar şi era considerat „confidentul” lui N. Caragea (N. Ventura fusese în genere îndepărtat de la treburile curţii). El îl vizită adesea pe I. Severin, informîndu-1 despre pregătirile de război ale Porţii, despre cererile neîncetate de zaherele, materiale, bani etc. care copleşeau ţara. I. Văcărescu a legat cu I. Severin „o admirabilă prietenie”7 şi îi mărturisi deschis îngrijorarea sa pentru viitorul ţării: perspectiva sumbră 1 Fondul Relaţiile Rusiei cu Turcia, dos. 605/1782, f. 55 — 57; Hurmuzaki, Supl. I* *, p. 22. * Fondul Consulatul general al Rusiei In Iaşi, dos. 9/1782, p. 9. * V. A. Ureehia, op. cit., voi. I, p. 202. * Dos. 11/1783, f. 1—3. * Vezi relatarea sa In Tezaur de monumente istorice, voi. II, p. 280—285. ■ N. lorga, Istoria Romtnilor, voi. VIII, p. 47. I. Severin — I. Bulgakwww.£aâCoromahiCs:f6 29 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (1775—1783) 99 a distrugerilor şi pustiirilor dacă va servi drept teatru de război în conflic- tul armat ce se întrezărea. H. Caragea îi arătă consulului copia scrisorii pe care o trimise lui Saint-Priest unde ,,ca supus credincios al sultanului” recomanda ministru- lui francez să sfătuiască Poarta să accepte cererile Eusiei, iar De la Roche îi prezenta „originalul” misivei pe care o primise de la Saint-Priest, în care acesta îl punea în curent cu stadiul negocierilor dintre Bulgakov şi guvernul otoman şi îi făcea cunoscut că are instrucţiuni să reţină Poarta de la orice gest necugetat. Evident, atmosfera politică era prielnică lui I. Severin şi el obţinu de îndată de la H. Caragea un memoriu amănunţit despre încăl- cările tratatului de la Kiiciuk Kainargi şi posibilităţile de plată ale Ţării Romîneşti — memoriu ce-i fusese cerut de I. Bulgakov1. în timp ce la Constantinopol se duceau tratative cu privire la supri- marea abuzurilor Porţii, în Moldova şi Ţara Romînească soseau porunci după porunci cu cereri abuzive; chiar în zilele cînd I. Severin expedia lui Bulgakov memoriul alcătuit de H. Caragea despre încălcările tratatului, se primi o nouă poruncă să se trimită zaherele la Brăila şi la Silistra şi sa- lahori la Ismail şi Oceacov „întregul Bucureşti s-a înspăimîntat de noile cereri ale Porţii — scrie I. Severin — boierii şi clerul m-au vizitat ... şi mi-au declarat deschis că nu mai pot fi suportate cererile şi deoarece nu este posibil să fie îndeplinite au intenţionat iniţial, să trimită deputaţi la Constantinopol, dar apoi au întocmit un arz în care au expus situaţia nenorocită a ţării”2. Peste cîteva zile sosi în Bucureşti capidgi başa, Selim aga, însărcinat cu supravegherea lucrărilor la Ismail; N. Caragea w. avu cu el o convorbire de aproape trei ore în care îi înfăţişă greutăţile pricinuite de cererile peste măsură ale Porţii şi îi declară că nu poate împiedica trimiterea arzului în- tocmit de boieri. Spre sfîrşitul lunii aprilie, I. Severin plecă la Iaşi, unde găsi în rîn- durile boierimii — o atmosferă asemănătoare cu cea din Bucureşti. Biv vel logofătul Cantacuzino-Deleanu şi fiul său şi-au oferit serviciile lui I. Severin, angajîndu-se să-i transmită cu regularitate informaţii, iar mitropolitul Gavril şi-a exprimat dorinţa să stabilească un contact strîns cu el3. Şi aici consulul se adresă domnului cerîndu-i date despre abuzurile Porţii, şi despre sumele plătite; după oarecare tărăgănări, abatele Marquis, secretarul lui Al. Mavrocordat îi dădu o notă cu privire la obligaţiile impuse de Poartă4. Guvernul rus trecuse între timp la înfăptuirea ideii pe care o învălui cu grijă în ficţiunea „proiectului grecesc” ; la 8 aprilie un manifest anunţa Europei alipirea Crimeei la Rusia. — în primele zile ale lunii mai, Bulkagov începu negocierile cu privire la chestiunile Principatelor Romîne; Rusia îşi desfăşura ofensiva pe în- treaga linie. După mărturia lui Saint-Priest, în conferinţa avută la 19 măi, 1 Dos. 11/1783, 1. 18-26. 2 I. Severin — Bulgakov, 10 mai 1783, dos. 12/1783, f. 59—61; arzul In V. A. Urechia, op. cit., voi. I, p. 274—278. 2 Dos. 12/1783, 1. 86. 4 I. Severin—Bulgakov, 17 iunie 1783, dos. 13/1783, f. 101—102. www.dacoromanica.ro 100 AL. VIANU 30 Bulgakov remise lui reis efendi „o listă de doleanţe” pentru Moldova şi Ţara Romînească1. N. Caragea plănui să trimită pe biv vel stolnicul Dumitrache şi încă un boiernaş la Constantinopol pentru a preda — chipurile — bairam- peşcheşul, în realitate pentru a urmări la faţa locului negocierile ruso-turce2 dar mazilirea neaşteptată a domnului făcu să cadă acest plan. R. Ainslie — ministrul Angliei la Constantinopol — relatînd despre depunerea lui N. Caragea arată că „era un om slab, a cărui administrare a avut de suferit multe plîngeri din toate părţile şi chiar de la locuitorii Principatului său. Se pare totuşi că cea mai eficientă cauză a ordinului de a se întoarce imediat au fost întîrzierile în executarea livrărilor de ma- teriale şi provizii comandate de Poartă precum şi unele reprezentări tîrzii făcute de el în numele acelei provincii”3. Poarta informată de atitudinea şovăielnică a lui N. Caragea şi de creşterea opoziţiei antiotomane se grăbi să-şi întărească autoritatea, demiţîndu-1 fără a se osteni măcar „să salveze aparenţele” în ceea ce priveşte încălcarea făţişă a angajamentelor luate faţă de Rusia. Cu toate acestea guvernul rus nu protestă împotriva acestui act; la 21 iunie se încheiase tratatul comercial şi de amiciţie cu Poarta şi de aceea guvernul rus socoti nepotrivit să mai ridice alte probleme care ar fi putut împiedica ratificarea. Speranţele boierilor în intervenţia Rusiei n-au slăbit. Biv vel logofătul Cantacuzino-Deleanu i-a înaintat lui I. Severin un memoriu cu doleanţele boierimii moldovene în care se cerea în afară de suprimarea abuzurilor cu- noscute : domn pămîntean şi îngrădirea puterii domneşti, îndepărtarea grecilor din slujbele ţării, dreptul de a avea un reprezentant la Constanti- nopol cu domiciliul la Pera „ca şi trimisul republicii Raguza”, precum şi un reprezentant la Petersburg, suprimarea obligaţiei de cheler şi a mono- polului Porţii4. Bulgakov îşi însuşi parte din aceste cereri, el consideră însă că nu este posibil ca un moldovean să fie oapuchehaia deoarece, după in- formaţiile sale — evident, lipsite de temei — moldovenii „nu ar fi capabili” în acest domeniu şi nu vedea realizabil, ca ţara să aibă un reprezentant la Petersburg „prin aceasta s-ar nimici dependenţa Moldovei faţă de Poartă şi ar putea oare ca să accepte aceasta?”5. Biv vel logofătul Cantacuzino- Deleanu şi vel banul N. Balş, discutînd cu I. Severin despre problemele ţării, i-au relatat că boierii greci şi facţiunile fanariote de la Constantinopol unelteau pentru a împiedica orice schimbare în situaţia Principatelor. în decembrie 1783, Bulgakov a reînceput negocierile atacînd ches- tiunea Crimeei, iar în subsidiar problemele cu privire la Moldova şi Ţara Romînească. Dintre cele trei probleme ridicate în memoriul din 4 noiem- brie 1782, două erau în fapt rezolvate, în ceea ce priveşte cea de-a treia, a Principatelor Romîne, Rusia era dispusă să facă concesii pentru a obţine mai repede recunoaşterea alipirii Crimeei. Pentru a-şi întări influenţa în 1 Hurmuzaki, Supl. I2, p. 26 ; dos. 13/1783, f. 137-139. 2 I. Severin —Bulgakov, 10 iulie 1783, dos. 11/1783, f. 30—31. 8 Raportul lui R. Ainslie din 24 iulie 1783. Bibi. Acad. R.P.R., Documente engleze, voi. r. 4 I. Severin —Bulgakov, 1 august 1783, dos. 13/1783, f. 137—139. 8 I. Bulgakov-SevennWWW.flâEOtiffiariiCd;i083’ f' 15°-151- 31 APLICAREA TRATATULUI DE LA KOCIOK KAINARGI (1775 1783) 101 Balcani era necesară însă o rezolvare onorabilă şi în această problemă, în conferinţa din 28 decembrie — la stăruinţele lui Bulgakov — marele vizir Giurgiu Khalil Hamid paşa îi remise un act oficial prin care Poarta îşi lua obligaţia să respecte tratatul de la J£uciuk Kainargi şi să reînnoiască hatişerifurile acordate pe baza tratatului, adăugîndu-se la prevederile stipu- late : nici un fel de furnituri nu vor mai fi trecute în contul haraciu- lui, ci vor fi plătite cu bani peşin, iar lemnele şi materialele de construcţie, de comisari speciali la graniţă şi precizîndu-se totdeodată obligaţiile bă- neşti ale Principatelor conform hatihumaiumurilor din 17761. Astfel se- nedul din 1783 constitui încă un pas înainte în îngrădirea dominaţiei otomane, în afirmarea drepturilor de autonomie a Principatelor Romîne. Poarta nu va respecta cele stipulate, după cum nu se va împăca nici cu pierderea Crimeei. ★ Din cele de mai sus se desprind următoarele concluzii: 1) Tratatul de la Kiiciuk Kainargi, schimbînd raportul de forţe în bazinul Mării Negre în favoarea Rusiei, a deschis o nouă etapă în relaţiile ruso-romîne şi între Principatele Romîne şi Poartă. 2) Hatişerifurile de privilegii din 1771, elaborate pe baza tratatului, ca şi stipulaţiile acestuia cu privire la Moldova şi Ţara Romînească, n-au fost traduse însă în viaţă; monopolul turcesc şi exploatarea turco-fana- riotă n-au slăbit. . 3) Hatihumaiumurile din 1776 care precizau obligaţiile băneşti ale Principatelor Romîne n-au fost nici ele respectate, Poarta folosind diverse mijloace pentru a le eluda. 1) Prin convenţia de la Ainali Kavak hatişerifurile din 1771 au că- pătat, prin includerea lor într-un act internaţional o valoare calitativ nouă; nemaifiind acte unilaterale ce puteau fi retrase oricînd de puterea care le-a emanat, ele au constituit un statut internaţional cu privire la Mbldova şi Ţara Romînească. 5) Şi după convenţia de la Ainali Kavak, hatişerifurile au fost în- călcate de către Poartă. Pregătirile de război ale Porţii — fortificarea liniei de cetăţi, întărirea efectivelor garnizoanelor etc. — au adâncit exploa- tarea Principatelor Romîne. 6) Rusia a susţinut drepturile Moldovei şi Ţării Romîneşti; în toate acţiunile duse pentru respectarea tratatului, chestiunile romîneşti au fost prezente (uneori în subsidiar), în cadrul politicii guvernului rus. 7) Boierimea şi înaltul cler s-au mulţumit să adreseze memorii cu doleanţe către cercurile conducătoare ale Rusiei, manifestînd însă aceeaşi laşitate şi supunere faţă de Poartă; poziţia clasei feudale romîneşti, obiec- tiv, a contribuit la nerespectarea de către guvernul otoman a privilegiilor smulse turcilor prin lupta comună a celor două popoare, romîn şi rus. 8) Cu toate că tratatul şi hatişerifurile de privilegii n-au fost respec- tate, ele au întărit autonomia ţărilor noastre şi au contribuit la afirmarea drepturilor poporului romîn. 1 Fondul Cancelaria, dos. 2239/1802, f. 188—191; D, A. Sturza, Acte şi documente, voi. I, Buc., 1900, p. 192 — 195. - . www.dacoFomanica.ro 102 AL. VIANU 32 nPOBEflEHME B 5KH3HB KY WK-KAflHAPfl5KMfîCKOrO flOrOBOPA, KACAJOIIJErOCfl MOJIflABHM M BAJIAXHM PE3IOME IIIecTHaAOaTaH CTaTbH KyqyK-KaftHapH?KHiicKoro MnpHoro jţoroBopa aaKpennjia aBTOHOMHio IIpHHyHaftcKHX KHHHţecTB, OTKpbiB nepen hhmh imipoKHe nepcneKTHBu pa3- bhthh. CynţHocTb npeflycMOTpeHHHX HoroBopoM nyHKTOB, KacawmHXCH MoJi^aBHH h BanaxHH (rocynapH hojihîhh HaSHpaTbCH noTKHSHeHHO BejiHKHM CoSpaHHeM, TypKH He HMeiOT npaBa BMetnHBaTbCH bo BHyTpeiiHHe h BHeuiHHe nejia khhtkcctb, eAHHCTBeHiroii CBHSbio c TypiţHeft ocTaeTCH peryjinpHafl ynaaTa „xapaaa”) 6ujia noHopBaHa yKasaMU o npHBHJierHHX (,,xaTHiuepH$Li”), noHrmcaHHHMH ASjţyn XaMHflOM b HenaSpe 1774 r. Bce we, xoth 3th yna3H Henojmo h npoTHBopeiHBO pemajiH rjiaBHettnme npoSjieMbi khhtkgctb, OHH HBJIHJIHCb SpeiHbK) B CHCTGM6 OTTOMaHCKOrO BJiaflHqeCTBa, HyBCTBHTCJIbHO OrpaHH- qHBan npaBa, npHCBoeHHue ce6e Typpneft. Ha ocHOBaHHH oSnmpHbix, Sojibineft aacTbio HeHajţaHHbix MaTepnajiOB, HSBJieaGHHbix na cobbtckhx apxHBOB h KacaionţHXCH HHnjioMaTHqecKoft nepenncKH h HHnJioMaTHqecKHX OTHOiueHHtt, aBTop npocjie?KHBaeT 6opb6y Pocchh h pyMbiHCKHX nojiHTHiecKHX KpyroB oa npoBeAeuHe b TKHSHb floroBopa h yKasoB. Abtop HOKaabiBaeT, hto b HccneHyeMbift nepnoH npHBHJierHn, o KOTopux roBopnjiocb b yKaaax, ocTajincb Ha 6yMare, a TypepuaH MOHonojiHH h TypepKO-$aHapHOTCKa« okc- njiyaTapHH He ocnaSjiH. flBoitcTBeHHaH noaHtţHH SonpcTBa: c o^Hoii CTopoHbi — BocTop- HţeHHan xBaaa h SjiaroHapHOCTb aa „HoSpoHteJiaTejibHOCTb”, npoHBjieHHyio cyjiTaHOM npn noAHHcaHHH yKaaoB, a c Hpyroii—MeMopaHflyMH, nocbiJiaeMbie b Pocchio, b KOTopbix fiOHpe CBH/ţeTeJlbCTBOBaJlH, HTO HOCTHrHyTOe -TOJIbKO OJţHH Hiar, TBK KaK BOnpOCU >KH3- iieHHO BaHţHbie rjir oSecneqeHHH aBTOHOMHH khhjkcctb ocTaiOTCH b oSnacTH /KejiaeMoro — nofloSHan noaHpHH aaTpy^HHjia BoaMOHmue HeitcTBHH pyccKoro npaBHTejibCTBa. Xoth b 1776 r. TypiţHH nocpeHCTBOM Hpyrwx yKaaoB (,,xaTHxyMallyMbi’1) yTOHHHJia (JtHHancoBue oSnaaTeJibCTBa khhjkcctb, oHa He cflepaţana cbohx oâenţaHHft h npoHOJiHţana BbIJKHMaTb H3 HHX BCe COKH, KaK H B npOHIJIOM. TpyCOCTb SospCTBa nepefl npOHSBOJIOM TyppHH a rocyHapeii h coyiacTHe hx b 6ea?KajiocTHOM rpa6e?Ke khhjkcctb coAettcTBOBaJiH ycnjieHHK) TypeiţKO-$aHapHOTCKoll aKcnjiyaTapuH. Anajins, cnejiaHHUtt aBTopoM, BcecTopoHHe noKasbraaeT, KaKoe MecTO aaHHMajiH pyMUHCKHe Bonpocbi b paMKax HenTeJibHOCTH, npoBO^HMofi pyccKHM npaBHTejibCTBOM hjih Toro, HToSbi sacTaBHTb TypiţHio coSjnoHaTb AoroBop, nojţnHcaHHbiii eio. Ce#bMafl CTaTbH KOHBeHiţHH, aaKJiioqeHHOii b Aitoajin KaBaK, ycTaHaBJiHBajia, hto Pocchh CTanoBHTCH ro- cyflapcTBOM-rapaHTOM b nene npoBefleHHH b jKH3Hb npHBHJierHtt, aanucaHHbix b ynaaax 1774 r.; TeM caMUM ohh npHoSpejiH xapaKTep MejKflyHapoHHoro „CTaTyTa” ajih MoJiHaBHH h BaaaxHH. AnajiH3HpyH nojiHTHity Pocchh, aiBTop noKaauBaeT, hto pyccKoe npaBHTejib- ctbo CTpeMHJiocb noBbicHTb npecTH?K pyMbiHCKHX rocynapell nepejţ Typiţneft h b to jkb BpeMH CTapaaocb BJiHHTb Ha ConpcTBO c TeM, hto6h oho aaHHMaao TBepnyio nosHiţHio no OTHOUieHHIO K rOCyflapHpf-H, KOHeiHO, KjTypiţHH-B TOM, HTO KaCaeTCH CoSjlMHeHHH npaB, saBoeBaHHbix KHHmecTBaMH. TaKHM oSpaaoM Pocchh BucTynana KaK ap6HTp MewHy rocy- /ţapHMH h Typiţneft, a TaKwe — Menrc-sărdar Athanasiie, după apelaţiia ce au dat în legiuitul curs, trecută la nr. 320, vătaf< ul> de aprozi i-au înfăţişat la divan înnaintea noastră. . . ”. Şi In rest, textul hotărirei arată lămurit cine era tatăl Anei Ipatescu : „cîrc-sărdarul Athanasiie”. Arh. Statului, Buc., înaltul Divan ms. 960, fila 28 v., actul nr. 12. 4 Că a ţinut cafenea, ne relatează o măturie a soţiei de-al doilea a lui Athanasiie cîrc- sărdarul, dată de ea, la 22 aprilie 1833, în legătură cu Înrudirea dintre cîrc-serdar şi Tănase postelnicelul, care susţinea că-i era văr. întreblndu-1 ea ce rudă e cu Nicolau, Athanasie i-a răspuns că „nici o rudă nu-i -este decît, In sărăcia lui, l-au fost ţinut în cafenea, hrănindu-1”. 6 Hotărîrea înaltului Divan a Prinţipatului Ţiţrii Romîneşti, amintită, 11 arată cu acest titlu. Vezi citatul din notaWWff.flaCOfOmaniCa TQ 110 GH. 10NESCU 6 ştirile documentare. Este probabil că faptul s-a petrecut cu mai mulţi ani înainte de 1814. După anul 1814, Athanasie s-a despărţit de prima lui soţie şi s-a căsătorit cu Safta. Tot atît de puţin sigură e şi data cînd a avut loc această despărţire. într-o jalbă către Judecătoria de Ilfov, din 26 august 1831, Catinca, amintind aceste fapte, zice că : ,,în anii trecuţi”", dar Athanasie Mcolau, tot într-o jalbă, dată însă Logofeţiei Dreptăţii la 6 iunie 1832, afirmă că ea este despărţită de cîrc-serdar de 18 ani, ceea ce ne duce la anul 1814. în ori ce caz, mai tîrziu de 1821 nu se poate admite că a avut loc despărţirea dintre cei doi soţi fiindcă, în diata sa, Athanasie hotăra ca Safta, soţia de al doilea, după moartea lui,,,să-şi ia zestrea ei împreună cu .... hainele şi alte lucruri ale ei de zestre, care s-ar fi prăpădit în vremea trecutei răzvrătiri din leat 821”. Pasagiul din diată ne arată deci că în 1821, în timpul cunoscutei răscoale a poporului condusă de Tudor Vladimirescu, -soţia lui Athanasie cîrc-serdarul nu mai era Catinca, ci Safta. Despărţirea de soţul său i-a adus Catinchii nu numai o grea situaţie morală, dar, după cîte se pare, una şi mai rea materială. Ajunsă „silnică”, fără a-şi putea chivernisi viaţa, „ticăloasă” şi „răbdătoare”, cum singură o spune, Catinca nu mai oferea o suficientă garanţie şi de aceea, la moar- tea fostului său soţ, autoritatea judecătorească nu o primeşte să fie epi- troapa minorei şi averii rămase de pe urma lui. A doua soţie a lui Athanasie cîrc-serdarul a fost o anume Safta. Fără îndoială că şi ea aparţinea aceleiaşi lumi noi care lupta acum să se ridice, aceleiaşi categorii sociale ca şl noul său soţ. Ea mai fusese măritată o dată. Cu Athanasie nu a avut nici un copil, dar, de la primul soţ, cunoaştem pe o fiică — fără a-i şti numele — căsătorită cu arendaşul moşii Ciorani, şi pe un fiu, Eadu, cu care venise în casa noului soţ. Cu mama sa vitregă, Ana, se pare, că nu prea a fost în relaţii bune, căci, la scurt timp după moartea cîrc-serdarului, ea o va chema în jude- cată, ca şi pe epitropul averii Tănase Mcolau. Judecata, în continuare, se va purta însă numai cu Nicolau \ Graba cu care cîrc-serdarul a căutat să-şţ căsătorescă pe fiica sa cea mai mare, nemaiţinînd seama de faptul că omul după care o da mai fusese căsătorit, ceea ce, cu moravurile de atunci nu era un procedeu prea obişnuit, se datoreşte, desigur, şi antipatiei pe care Ana o avea faţă de mama sa vitregă. Anul 1828 aducea, precum se ştie, declanşarea războiului ruso-turc. Dacă pacea de la Adrianopole, cu care el se încheia în 1829, îi punea capăt, creînd avantajele cunoscute şi pentru ţările romîne, între care acela de atîta importanţă pentru dezvoltarea lor economică, al înlăturării monopolului turcesc, războiul însemna totuşi, şi acum, ca în atîtea alte rînduri, mari greutăţi şi griji. între greutăţile mari cărora ţările noastre au trebuit să le facă faţă în acele tulbure împrejurări au fost şi acelea provocate de izbucnirea holerei. 1 Vezi hotărîrea înaltului Divan amintită, In care numai Athanasie postelnicelul e plrltul, www.dacoromanica.ro 7 DATE NOI PRIVIND FAMILIA ANEI IPATESCU 111 STeştiind ce va putea ieşi din nesiguranţa momentului, Athanasie cîrc-serdarul şi-a strîns ce-a avut mai de preţ în casă: scule, acte, bani lichizi şi alt „calabalîc”, le-a aşezat în mai multe lăzi, le-a pecetluit bine pe acestea şi le-a depus, în păstrare la biserica Olarilor ,,ot mahalaua Olarilor”. Cum se ştie că aşa ceva nu puteau face decît cei ce aveau ce depune şi, mai ales, elementele mai de vază ale mahalalei respective, poate fi socotit acest fapt ca încă un argument cu care se demonstrează că, în mahalaua în care locuia, Athanasie era un om mai de seamă. Aceeaşi prevedere de negustor grijuliu cu cele ce i s-ar fi putut întîmpla atît lui cît şi averii ce agonisise, îl determină pe cîrc-serdar ca tot acum să-şi facă şi diata x. într-adevăr, la 1 august 1829, diata era gata făcută şi pusă şi ea în lăzile ce erau trimise în păstrarea bisericii Olarilor. Data ei ne ajută astfel a fixa aproximativ data depunerii lăzilor la această biserică. întărită cu „iscălitura şi pecetea” proprie şi, de asemenea, „cu opt martori preoţi şi mireni”, după regulile timpului, diata ne arată că Atha- nasie hotăra ca după moarte-i „soţia sa să-şi ia zestrea ei, împreună cu partea ce-i lasă preţuind o casă a sa ce o aveaînmahal Olarilor, din faţa podului Tîrgului de afară, drept Iei 15 000, pe care-i rînduieşte de a se împărţi într-acestaşi chip : adică lei 6 000 zestrea Saftei, soţii sale, însă lei 3 000 bani în naht, şi alţi 3 000 hainele şi alte lucruri ale ei de zestre, care s-ar fi prăpădit în vremea trecutei răzvrătiri din leat 821, pe lîngă carii îi mai lasă, legat, lei una miie; precum şi fiiului ei, anume Eăducanu, ce îl are de la cel dintîi soţ al ei, rînduieşte de a i se da lei una miie, supt cuvînt că ar fi avut el parte de la răposatul tată-său şi ar fi intrat arătaţii bani în mîinile sale din preună cu zestrea mamii copilului ce i-au fost al doilea soţie, mai lăsîndu-i pomenitului copil şi din parte-i armele şi toate hainele ce se vor afla. Iar celălalt cusur de lei 7 000, pînă la împlinirea sumei de lei 15 000, rînduieşte de a se da....Anichii i soru-sii Marghioalii ce sînt adevărate copile ale sale de la cea dintîi soţie a sa. însă, lei 6 000 pă seama .... Anichii, din carii să-şi tragă lei 2 000 lipsa de zestre ce ar fi avînd, şi cu alţi 2 000 o face destoinică ca să-i caute sufletul cu toate obicinuitele pogribanii, dînd şi 30 dă sărindare, iar lei 2 000 ce mai rămîn din suma de lei 6 000 să-i răspunză la o datorie a sa către acela ce va înfăţişa zapisul său cu asemenea pecete şi nume, lăsînd fii-sii Marghioalii numai lei una miie şi ce alt va mai prisosi din viaţa sa”. Oricîtă prevedere avusese Athanasie luînd aceste măsuri, totuşi el nici nu bănuia cît de repede îl aştepta sfîrşitul pe care voia astfel să-l întîmpine pregătit. • Intr-adevăr, holera, care izbucnise aproape brusc în luna mai 1831, întîi în Moldova 2, făcînd pe cei avuţi — în special pe boieri — să fugă 1 Diata nu s-a păstrat în original. Nu cunoaştem decît rezumatul conţinutului ei cuprins în unele acte din cursul procesului purtat de Ana cu Athanasie postelnicelul, ca de ex. hotărlrea înaltului Divan, sus-citată. • i. c. Fintti, princip. p- 96. 112 GH. IONESCU 8 cît mai repede din oraşe, mai ales din Iaşi1, izbucnea cu aceeaşi putere, dacă nu cu mai multă intensitate, şi tot aproape dintr-o dată, în iulie 1831, şi în Bucureşti2. Cu toate măsurile luate, năpraznica boală, pe care o însemnare marginală pe un manuscris o arăta ca „boală foarte groaznică” ce ,,nu s-au mai pomenit” 3, a făcut adevărate ravagii. Această „boală foarte groaznică”, ce „nu s-a mai pomenit”, dar la fel cu care se mai pomenise totuşi înainte 4, nu l-a ocolit nici pe Atha- nasie cîrc-serdarul, tatăl Anei Ipatfescu. Izbit de ea pe la sfîrşitul lui iulie sau pe la începutul lui august, fiindcă la 26 august 1831 el era arătat ca răposat, circ-ser darul muri repede, fără o lungă suferinţă. Ca figură mai răsărită în mahalaua în care locuia, fireşte că înmor- mîntarea sa a necesitat o cheltuială destul de însemnată. Numai pentru îngropăciune şi „pomana” ce i se făceau acum se cheltuiră „576 taleri şi 25 parale”. Ca neamuri mai apropiate ale sale nu cunoaştem deocamdată decît pe acel Athanasie Nicolau, amintit mai înainte. Dar şi cu acesta e o problemă dacă era sau nu rudă. Grăbindu-se a lua pe seama sa epitropia averii rămase şi grija unei copile minore a cîrc-serdarului, Nicolau dăduse fuga, numai la o lună şi ceva de la moartea acestuia, la Judecătoria de Ilfov şi declarase că e singurul neam mai de aproape asupra căruia poate f i lăsată oficial toată această grijă. • ' Arătase acolo că e văr bun cu decedatul — cu toate că vechilul său Floropol, în altă împrejurare, zicea că-i este numai văr de-al doilea — şi că e un om cu stare. în urma unei sumare cercetări, judecătoria luă de bună afirmaţia sa şi-l numi epitrop, nebăgînd de seamă că încă înainte de a fi căpătat întărirea legală de epitrop5, chiar din septembrie 1831, el 1 Mitropolitul şi boierii lug din Iaşi. Kisseleff care răminc totuşi tn oraşul molipsit, Îşi ia măsura de prevedere de a desemna pe generalul Dietrichs. ca Înlocuitor, dacă, eventual, boala l-ar ajunge şi pe el. La 16 iunie el lncunoştiinţa pe Mitrop. Veniamin că adunarea, ce fusese Închisă la 2 iunie, suspendlndu-se lucrările, ar putea să le continue Inceplnd din iulie. I. C. Filitti, loc. cit. 2 Ibidem, Şi aici Kisseleff trebui să consimtă că „din cauza holerei... mădularele divanelor să se Întrunească abia In septembrie’’ (v. p. 267); Cf. idem, Acte inedite, In Convorbiri literare, nov., 1908, p. 510—512. 3 fată-i textul: „La leat 1831, pe vremea secerii, s-a Intimplat o boală foarte groaznică, ce se numia holer-morbuz, care această boală nu s-au mai pomenit şi au fost pe faţa a tot pămlntul, de care mulţi au căzut după cai, pe drumuri, şi au murit, de care boală li se schimba chipurile şi şe făceau foarte groaznici" I. C. Filitti, Princip. Rom. de la 1828 la 1834, p. 285 nota 6. 4 Spre pildă ciuma, care chiar In ultima vreme bintuise şi mal blntuia Încă In preajma izbucnirii şi a holerci. Ştirile despre ravagiile ei In ţară se ţin lanţ. Vezi spre pildă Hurmuzaki, voi. XVII, documentele cu numerele : XI, XLI, XLV, XLVII, XCVI, CXIII, CCII, CGXXXIX, GGLII, CCLVII, GCLXI, CCLXVI, CCLXXIV, CCCIII, CCCXXVIII, CCCLIX (şi cutre- mur), CCCLX, CCGLXVII, CGCLXXVIII, CCCLXXX, CCCLXXX1, CCCLXXXIII, CCCLXXXIV etc. 3 între altele hotărlrea înaltului Divan amintită, are şi următorul pasaj referitor la procedeul lui : ,,. . . şi el, mai nainte de a se orindui de cătr judecătoriie, de sine-şi s-au făcut epitrop precum din jalba sa cc-au dat-o cătr< e > judecătoriie la It. 831 octo < m > vr< ie > 21, care este trecută lntr-accast< ă > alăturată carte de judecată, să vede că fără cuviinţă www.dacoromanica.ro DATE NOI PRIVIND FAMILIA ANEI IPATESCU 113 şi procedase la vînzarea caselor defunctului şi la desfacerea averii lui, alegînd şi zestrea celei de-a doua soţii, ceea ce arăta destul de clar inten- ţiile ce avea, mai ales că umblînd, fără nici o permisie legală — cu repre- zentantul legiuit de faţă, cum ar fi trebuit, — în lăzile * 1 depuse cu averea defunctului la Olari, luase din ele şi un zapis al său de datorie către cîrc-serdarul Athanasie, pe care-1 rupsese spre a nu se mai şti de existenţa datoriei. ’ Cînd mai apoi, în 1832, e chemat în judecată de Ana, şi cînd i se aruncă în faţă că nu e nici o rudă cu Athanasie cîrc-serdarul, Nicolau nu încearcă nicidecum să dovedească contrariul, aşa cum susţinuse înainte, ceea ce va face ca acum şi instanţele judecătoreşti să privească altfel rudenia lui cu cel mort2. ■ Singură Ana Ipatescu arată, într-o jalbă către domnie, că el nu e „nici al noolea neam rudă” cu tatăl ei, iar Safta, a doua soţie a răposatului da mărturie că „în viaţă cît am trăit cu răposatu bărbatul mieu, cîrc- sărdar Athanasie, de multe ori l-am întrebat de este vtoo rudenie cu postelnicu Tănasie de la Mânu, ci răspundea că nici o rudenie nu-i este Tot aşa o neagă şi N. Ipatescu cînd, ca vechil, reprezenta în proces pe moştenitoarele cîrc-ser darului 3. Potrivit acestor ştiri, mai repede putem crede că nu era nici un fel de rudă cu cîrc-serdarul, decît cum pretindea el, interesat să spună astfel. Dacă din a doua căsătorie, Athanasie nu a avut nici un copil, din prima însă, a avut mai mulţi dintre care rămăsese numai cu două ' fete: Ana şi Marghioala. Cea de-a doua, mai mică decît Ana, era încă minoră la moartea tatălui ei4 * * * 8. s-au amestecat el In epitropiia ayeri< i > răp< osa >tului părintelui jeluitoarelor, căci nu inai era nici un drept şi dă vreme ce el, cu chipul acesta uneltind vicleşug, nu numai catagrafiie n-au lăcut de averea mortului atunci cind s-au amestecat el Intr-această epitropiie, ci Încă mai nainte de a să ortndui epitrop au fost făcut vtnzătoare casile cu prăvăliile mortului, asupra căriia vlnzări, deşi să vede că s-au făcut cercetare de cătr judecătoriie, dar, dă vreme ce nu să vede îndeplinită după cuviincioasile orîndueli, adică să să fi cercetat de avea el atunci cădere să facă vtnzătoare aceste case...". 1 Tot aici în hotărîre se arată că judecata făcută la Judecătoria de Ilfov mai înainte, hotărlse, „ca Athanasiie să încredinţeze prin jurămînt la sflnta mitropolie ce avere s-au aflat în lăzile mortului, atunci cînd s-au amestecat el, şi în casa lui Intr-acea vreme cînd s-a amestecat el într-acea epitropiie”. 2 Nici o poziţie a sa în favoarea Înrudirii nu e arătată de hotărlrea Înaltului Divan, de care ne servim. Din contră concluzia ei spune : „Deci, chibzuind Divanu < 1> fiinţa dreptăţii asupra aceştii pricini, zice că numitul Athanasiie, fără a fi orînduit epitrop sau măcar rudă de aproape a mortului cîrc-sărdar, tatăl numitelor clironoame, de sine-şi făcîndu-să epitrop asupra rămaşii averia mortului şi tăinuind diiata ce au lăsat-o mortul, după ce mai înlli au pus în lucrare vînzarea casilor. .., apoi, prin jălbi neadevărate şi prin viclenite mijloace ce au uneltit, înşăllnd judecătoriia, s-au înfiinţat epitrop cu desăvfrşire... 8 „S-au întrebat apoi şi pitr. Nicolae Ipătescu, vechilu numitelor clironoame zice hotărlrea — de mai are cevaşi a răspunde peste cele ce au arătat... şi au zis că numitul Athanasiie postelnicelu, fără a fi vreo rudă cu răposatul cîrc-sărdar Athanasiie.. . s-au înfiinţat... epitrop.” Idem, hotărlrea înaltului Divan. 4 Reiese clar lucrul din aceeaşi hotărîre. Continuarea pasajului de la nota 3 a acestei pagini o spune astfel: „şi iarăşi cu asemenea lucrări şi meşterşuguri au săvîrşit şi vînzarea casilor... şi după ce le-au vîndut cu preţ mai mic, spre paguba nevlrsnicii clironoamei, apoi şi bani< i > vî„zări caselor i-au priirnit WWWW.nfnmanioa TO 8 c. 8831 114 GH. IONESCU 10 Intrată prin mina „ocrotitoare” a epitropului „viclean”, care se da drept rudă cu tatăl ei, fără să fie după cît se pare, postelnicelul Tănase Nicolau, arătat ca locuind cînd în mahalaua Dobroteasa, cînd la moşia Budeşti a boierului Mânu, Marghioala e sîcîită de colo pînă colo, nepur- tîndu-i-se de grijă aşa cum se cuvenea de către epitrop. El se pricepea cum s-o ameţească cu vorbe meşteşugite şi, sub diferite pretexte, ba că-i trebuie scule pentru măritiş, ba că-i trebuie să-şi facă rochii şi încălţăminte, fiind acum fată mare, să o determine a accepta cheltuieli care făceau să scadă simţitor bruma de bani ne-i rămăseseră pe seamă din vînzarea caselor, după ce se plătiseră „toate datoriile”, cum argumenta cu îndrăzneală Nicolau 1. De fapt, Nicolau nu numai că sustrăgea din bani, dar îi şi dase cu „dobîndă” unui „negustor sigur”, cum îi plăcea lui să zică, pentru a-i face să sporească mai mult. în realitate, suma, care mereu se micşora, el o împrumutase unuia pentru afaceri, primind în schimb „filodormă”, aşa cum primise, nu mai puţin de 100 galbeni, şi de la cumpărătorul caselor. Tocmai cînd Marghioala ajunsese mai rău şi boala de care suferea începuse a o determina să lase gătelile şi să treacă la cheltuieli serioase, din cei cinci mii de lei care-i mai rămăseseră pentru a-şi îngriji de sănă- tate cu doctori şi medicamente, tocmai acum interveni în situaţia creată de Tănase Nicolau, sora ei mai mare, Anica. Aceasta deschise proces „vicleanului epitrop” şi „adună de pe drumuri” pe biata copilă minoră, care ajunsese „muritoare de foame”, stînd şi cu chirie pe la unii-alţii. Marghioala trăi în casa surorii sale pînă în 1837, cînd, la una din nesfâr- şitele înfăţişări în procesul, care nu se mai termina, pentru „periusia” cîrc-serdarului, Nicolae Ipatescu, cumnatul ei şi soţul Anei, arătă judecăţii că „Marghioala şi-au dat obştescul sfîrşit de vreo două-trei zile”. Cum data actului din care luăm ştirea, care nu-i altceva decît o hotărîre jude- cătorească, este 21 decembrie 1837 2, însemnează că Marghioala murise la 18 sau 19 decembrie 1837, dacă se putea spune la înfăţişare că „şi-au dat obştescul sfîrşit de vreo două-trei zile”. Era de aşteptat deznodămîntul acesta căci de mai multă vreme ea suferea de dropică. Din 1837, după moartea Marghioalei, Ana va rămîne numai cu mama sa, ca singură rudenie de sînge în viaţă, căci Catinca mai trăia încă în acest an. Nu ştim pînă acum cînd a murit Catinca şi nici dacă a locuit cumva, vreun timp, cu Ana în casa Ipateştilor. Se pare că nu, fiindcă la Începutul căsătoriei cu Nicolae Ipatescu, Ana a stat o vreme cu soacra 1 Hotărlrea Înaltului Divan lutnd In consideraţie pe cea a.judecătoriei de Ilfov din 12 octombrie 1834 reţinea că judecata găsise „cu cale să să cerceteze la faţa locului.. .ca ce preţ putea face casele cu tot cuprinsul şi locul ei, precum se afla atunci la a ei vlnzare de către numitul Athanasiie şi să Împlinească el de la dlnsul tot adaosul ce să va dovedi că făcea peste suma de lei 14 000, cu care arată că le-au vlndut, din care preţ al casilor să aibă a să scădea şi el cu aceia ce va putea dovedi că au plătit in neapărate datorii ale mortului şi chcltueli, ale nevtrstnici clironoami, precum şi cu bănie i> cei răspunşi la judecă- toriie după sineturile ce vor avea, plătind către aceasta jeluitoarei şi tir. 300, pentru cheltu- ielile ce 1 se va fi urmat cu plata vechilului lntr-această pricină ce s-au străgănat din ale numi- tului Îndărătnicii şi tăinuirea dieţii ce au făcut’'. 1 E amintită tn hotărlrea înaltului Divan pe care o folosim. www.dacotomamca.ro 11 DATE NOI PRIVIND FAMILIA ANEI IPATESCU 115 sa în casă şi cu familia acesteia, iar mai tîrziu, cînd s-a mutat cu chirie în Vopseaua de Galben, se pare că mama ei bună nu mai trăia. în momentul de faţă nu e posibil a se stabili cu siguranţă data cînd s-a născut Ana şi nici dacă a fost cu adevărat cel mai mare dintre copiii lui Atbanasie cu Catinca. Probabil că ea s-a născut cu cîţiva buni ani înainte de 1814. După unele aproximative socoteli, Ana avea în preajma revoluţiei din 1848 circa 40 de ani, ceea ce ar concorda cu alte ştiri tangenţiale, care ne-ar face să credem că era născută prin 1806—1808. în privinţa aceasta cercetarea ce facem este în curs şi sperăm să o putem pune la punct, în monografia ce pregătim asupra Ipateştilor. Fiica cîrc-serdarului n-a avut o copilărie prea fericită în casa părin- tească, ce avea să se destrame precum am arătat. Spre deosebire de sora ei şi de ceilalţi din casă, în afară de cîrc-serdar, Ana învăţase carte. Scrisul ei, extraordinar de regulat şi de frumos, nu prezintă numai o deosebită eleganţă, dar, în acelaşi timp, denotă multă energie, evidentă mai cu deosebire în iscălitură. ★ Cam prin 1828 Ana fu căsătorită — se pare, mai puţin de voie de cît de nevoie — de tatăl său cu un Ivancea Dimitriu, căruia i se mai zicea şi ,,Ulieru”, nume ce arată în parte o latură a ocupaţiilor lui. La drept vorbind Ivancea se ocupa cu de toate, îndeosebi însă cu arendăşia. între alte moşii, el a ţinut în arendă şi moşia Gurbăneştii din Ilfov 1. Viaţa alături de Dimitriu i-a fost un adevărat calvar. Brutal din cale afară, purtarea lui nu putu aduce decît desfacerea căsătoriei. Divorţul avu loc în toamna anului 1831 şi Dimitriu făcu tot ce putu spre a opri pe seama sa zestrea Anei. Pentru reluarea zestrei, ea îl va chema mai apoi în judecată. Cam în acelaşj timp cu evenimentele care au adus divorţul, tatăl Anei murea de holeră. Beţinută la judecată pentru cercetările pîrilor soţului, Ana n-a putut fi de faţă la moartea tatălui ei. Aşa s-a făcut că singura fiinţă din familie în stare a îngriji de ,,rămasurile părinteşti”, şi ca moştenitoare a lui, dar şi ca legiuită epitroapă lăsată prin diată de cîrc-serdar, nu a putut fi prezentă spre a lua asupră-şi moştenirea. Această situaţie a dat prilej lui Tănase Jficolau să-şi împlinească vicleanu-i ţel şi să se facă el epitrop; el se grăbise ca, înainte chiar de a i se recu- noaşte calitatea de epitrop, să ia măsuri privind averea lui Atbanasie, pentru ca faptul să fie împlinit cînd cea în drept a deţine asemenea rol avea să se întoarcă la rosturile ei. Şi nu se poate spune că nu i-a reuşit vicleana-i acţiune, care-i va aduce atîta zbucium şi alergătură fetei cîrc- serdarului pentru reintrarea în drepturile ei părinteşti 2. 1 Arh. Stat., Buc., Judecătoria Ilfov, dos. 8tll/1834, fila 1 şi 2. 2 O oglindeşte din plin hotărlrea înaltului Divan care dă pe larg tot cursul procesului. Ba şi acum, cu toate că dreptatea sa era evidentă, tot se găsiră Intre membrii Divanului unii dintre judecători care nu se uniră cu hotărlrea In totalitatea ei, ci făcură opinie separată, argumentlnd că Athanasie Nicolau urmase cu bună credinţă şi „prin ştire şi lucrare judecă- torească” la înfiinţarea epitropiwWWiddPOfomfliftitaa. Tonţii mortului după diata lui, 116 OH. IONESCU 12 Cînd sfîrşitul anului 1831 aducea nevinovăţia sa la lumină şi o scăpa de soţu-i dinţii, Ana se vedea, în urma acţiunii lui Nicolau, fără casă, fără nimic, pe drumuri. în faţa greutăţii, nu se pierdu, cu toate că nu avea, ca vîrstă, decît cel mult 23 —25 ani. Ea porni a-şi căuta prin jude- cată moştenirea părintească şi zestrea şi deschise procese atît epitropului mincinos, cit şi fostului soţ. Tot la sfîrşitul acestui an — se pare — ea se recăsători şi luă pe acela al cărui nume îl va purta în vremea evenimentelor de la 1848, cînd, precum se ştie, îl Va face cunoscut prin gestul ei eroic, mai mult decît purtătorul lui firesc Nicolae Ipatescu sau decît fraţii lui, partici- panţi cu toţii la mişcare. Deşi tot arendaş, dar şi funcţionar al statului la Departamentul visteriei, pitarul, mai apoi serdarul, Nicolae Ipatescu, arătă în căsnicia lui cu Ana, cu totul altă fire de cît a ulierului. Chiar din primul an al căsniciei, el preluă pe seamă-i toată alergătura celor două procese pe care soţia sa le deschisese celor doi răuvoitori ai ei: Ivancea Dimitriu, care nu voia să-i înapoieze zestrea, şi Athanasie Nicolau, care-i mînca averea părintească. Se făcu astfel vechilul soţiei şi tutore al cumnatei minore şi bolnave, Marghioala. Ca şi Ana, soţul ei, Nicolae Ipatescu, şi ai lui, aparţineau aceleiaşi burghezii în formare, care lupta să-şi creeze şi un rost politic în viaţa statului. De aceea, Nicolae Ipatescu nu putu rămîne nici el departe de ideile revoluţionare ce începuseră, mereu mai puternic să prindă viaţă, după nereuşita mişcării din 1821. Fără îndoială, aici, în sînul familiei Ipatescu, mai mult decît oriunde, Ana, ajungînd la o mai bună conturare în mintea sa a ţelurilor burgheziei din care făcea parte şi a căii pentru împlinirea lor, va deprinde, în faţa nedreptăţii sociale de care incontinuu se izbea, şi alt limbaj faţă de condu- cătorii regimului boieresc, decît cel pe care-1 folosise pînă acum, încărcat cu formule de plecată slugărnicie x. Numai aşa se explică desigur schimbarea sa de atitudine, care, cu totul altfel decît în vremea cînd încă nu era o Ipatescu 2, o determina acum să se adreseze chiar domnului, în jalba ce-i înainta, cu prilejul arestării unuia din membrii familiei, dîrză şi hotărîtă, cînd întreba : . chiar şl tn vinzarea caselor. -De aceea, „dă vreme ce epitropia s-a desfiinţat dă asupră-i să se Îndatoreze a paradosi socoteală curată de toate rămasurile acelui mort şi clţi bani să va dovedi că au cheltuit In plata datorii şi vor fi potrivite cu diiata mortului să să scadă cu acelea şi ce va prisosi, cu foaie anume, să să dea in mina clironoamei, pităresi Anichii Ipăteaschii, ca un drept al său ; iar casile să rămlie bună avere a cumpărătorului, fiind cumpărate prin toate formele judecătoreşti şi de la om care avea pravilnică calitate de a le -vinde. „Aşa opinau Const. Gh. Ghica, Ştefan Bălăceanu şi Ioan Vlădoianu, spre deosebire de Theodor Văcărescu, Scarlat Grădiştcanu, C. Cornescu şi Al. Nenciulescu, cu care alcătuiau plenul de judecată şi care dăduseră dreptate Intru totul Anei. 1 împotriva folosirii lor Guvernul revoluţionar va da un decret, la 19 august 1848 (Anul 1848, tom. III, p. 540, nr. 1539), prin care Îndemna pe cetăţeni şi In special pe ţărani să se dcsveţe de obiceiurile slugarnice de mai Înainte ; să nu mai Întrebuinţeze In petiţiile lor rostirile de lacrimi fierbinţi, de genunchi plecaţi, sau de a mai aduce laudă celor către care se Îndreaptă. a Pe atunci, nu era motiv ca ea să facă excepţie de la asemenea obicei şi actele o de- monstrează. www.dacoromanica.ro 13 DATE NOI PRIVIND FAMILIA ANEI IPATESCU 117 ,,Asta-i bucuria noastră ... să ne maltrateze zbirii poliţiei? Ce deosebire 1 între guvernul fanarioţilor şi al tale?”. Decît ,, ... viaţa ruşinoasă ce o trăim”..., mai bine lupta pînă la moarte 2. Că în familia soţului Ana a putut să-şi completeze şi să-şi dezvolte mai mult ideile revoluţionare, o demonstrează destule fapte. Mai întîi, acela că, şi această familie, ca şi aşa de multe altele lovite de aceleaşi ingerinţe ale regimului feudal, se integra cu totul vederilor şi luptei burghe- ziei în plină ascensiune, căreia îi aparţinea. Apoi, faptul că membrii ei sînt prezenţi în revoluţie arată că această familie a nutrit asemenea idei cu mult înainte de declanşarea mişcării, chiar dacă nu avem dovezi sigure că mai devreme de 1848 vreunul dintre Ipateşti să fi făcut parte din vreo acţiune în acest sens 3. Ştirile documentare, aproape încă de la începutul mişcării, ni-i arată pe Ipateşti, cu roluri, e drept, cum spuneam, mai mărunte, dar active în revoluţie, ceea ce fără îndoială, e o dovadă că militaseră mai de mult pentru ea. Astfel, Nicolae, soţul Anei, e în fruntea mulţimii care caută să-l prindă pe trădătorul colonel Solomon, care, după isprava de la palat, se retrăsese cu trupa la cazarmă, de unde, puţin mai tîrziu, ieşi spre barieră, căutînd să fugă. Gîndul lui nu se realiză căci >,,... mai mulţi patrioţi şi devuaţi cauzei naţionale — zice articolul din 25 iunie 1848, din «Popolul Suveran»—avînd în frunte unii pe d. Ipătescu, alţii pe bravul cadet Andreescul, îi ţin calea şi acest din urmă îl face prizonier în numele popolului, la grădina lui Banov şi îl duce la Ministerul din Năuntru ...” 4. N. Ipătescu a primit şi misiuni oficiale. în iulie 1848, generalul Teii, printr-o proclamaţie, arăta că s-a instituit o comisie centrală pe capitală, compusă din nouă membri şi alte cinci comisii pentru fiecare despărţire a Capitalei, pentru organizarea Guardei Naţionale. Cum Nicolae locuia în „Vopseaua Galbenă”, el este ales ca unul din membrii comisiei, care - trebuia să recruteze candidaţi pentru Guardia Naţională din această „Vopsea”, ba mai mult, el figurează în frunte, alături mai fiind D. Ciuntu şi Badu Const. Golescu 5. Şi, tot aşa, iscălitura sa, ca şi a fratelui mai mic, Grigorie, e prezentă printre acelea ale boierilor şi notabililor Capitalei, cărora, la 10 august 1848, li se cerea a iscăli o declaraţie-angajament că recunosc Locotenenţa numită de Suleiman Paşa 6. 1 Introdus de noi. 2 M. Roller, 1848—1948, Ana Ipătescu, Buc., 1948, p, 5—6. * Este posibil ca Ipateştii să fi cunoscut activitatea „Frăţiei”, din moment ce de la Început slnt prezenţi In revoluţie. Se ştie de altfel cit de mult s-a încercat de conducătorii „Frăţiei” să se ţină In secret momentul declanşării revoluţiei. Numai iniţiaţii puteau fi prezenţi din primele zile pentru a mobiliza mulţimea. Şi dacă ne glndim că la acestea se adaugă şi faptul că mişcarea a trebuit să Înceapă Înainte de data prevăzută, din cauza măsurilor luate de oficialităţi, care Începuseră a prinde mai mult de cit simple bănuieli, numai apropiaţii puteau fi anunţaţi de sosirea acestui moment. Totuşi ei nu se lntîlnesc In nici una din listele care dau numele celor ce ajutau cu bani asociaţiile progresiste, care au contribuit la pregătirea revoluţiei din 1848. 4 Anul 1848, tom. II, nr. 573, p. 98, 5 Ibidem, nr. 716, p. 292. 6 Ibidem, tom. III, nr. 1384, p. S . www. Lamca.ro 118 GH. IONESCU 14 Grigorie Ipatescu este şi el prezent în revoluţie de la început. înde- plineşte, ca şi Nicolae, acelaşi rol în comisia recrutării, însă în „Văpseaua Neagră”, fiind tot primul citat între cei trei membri ai ei, ceilalţi doi fiind Dimitrie Orghidan şi Pascale Savopolu 1. în plus el face parte şi din Sfatul orăşenesc, în care calitate ne e arătat de mai multe acte. Sfatul orăşenesc, numit prin decretul Guvernului provizoriu nr. 275, din 14 iulie 1848, se compunea din 6 membri şi un preşedinte (iniţial Nicolae Niculescu, apoi D. Polizu). De la început printre membri e numit şi Grigore Ipatescu 2. Se pare chiar că nu are un rol neînsemnat între cei şase căci, dacă iscăleşte obişnuit între ei cînd preşe- dintele este prezent — ca la 9 august 1848 3, cînd preşedinte e D. Polizu, şi la 25 august 1848 4 5 *, — apoi, cînd preşedintele lipseşte, cel care iscăleşte în locul şi pentru acesta, este el, Grigore, ca la 21 august 1848 B, sau ca la 31 august 1848 ®, ceea ce-i arată importanta în sfatul amintit. Cît despre al treilea frate, Constantin, ce era destul de tînăr în timpul revoluţiei, chiar dacă nu joacă măcar rolul celor doi mai mari, este şi el de luat în seamă, căci depoziţia lui C. Halepliu, făcută în faţa comisiei, întocmită pentru cercetarea celor amestecaţi în revoluţie, îl arată ca fiind „propagant gardist, cu formă, confident al domnului Magheru, şi deputat din partea popolului la Excelenţia sa Fuad Efendi” 7. Merită a fi adăugat aici şi faptul că toţi trei fraţii erau funcţionari ai Ministerului de Finanţe. La 18 august 1848, spre pildă, Constantin Ipatescu este „Capul mesii” la „Obşteasca cassierie” 8, în timp ce Grigorie este şi el tot „Capul mesii”, dar la „Secsia a IlI-a din Ministerul finanţelor”9, iar la 8 septem- brie 1848 numele lor, ale tuturor celor trei de data aceasta, se întîlnesc Ca iscălituri, între ale mai multor funcţionari ai Ministerului Finanţelor Ţării Eomîneşti, în josul unei petiţii îndreptate de ei toţi către Ministru, căruia-i cer ca banii dăruiţi de Costache Bellu (100 galbeni) după vînzarea unor familii de ţigani, amploaiaţilor ministerului, „a-i întrebuinţa cum vor cunoaşte (ei) mai folositor”, să fie daţi „în ajutorul celor nenorociţi din focul întîmplat la oraşul Piteşti”, aşa cum ei, subiscăliţii, „într-un sfîrşit de umanitate”, au hotărît „în unanimitate” 10. Pe lîngă acestea, dacă ţinem acum în seamă şi faptul, pe care de altfel îl subliniam la început,, că chiar dacă fraţii Ipateşti nu avuseseră roluri de frunte în conducerea revoluţiei, boierimea îi indicase lui Fuad 1 Anul 1848, tom. II, nr. 716, p. 292. 2 Ibidem, nr. 888, p. 502. 1 Ibidem, tom. III, nr. 1370, p. 304. 1 Ibidem, nr. 1636, p. 669. 5 Arh. Statului, Bucureşti, Vornicia din lâuntru, Ad-tive, dos. 4254/1839, f. 246. Cf. T. Cojoearu, Doc. privitoare la economia Ţării Bomlneşti, 1800—1850, Buc., Ed. ştiinţifică, voi. II, nr. 744, p. 951. 8 Anul 1S48, tom. IV, nr. 1720, p. 5. 7 Ibidem, tom. VI, nr. 46, p. 72. 8 Ibidem, tom. III, nr. 1528, p. 526. • Ibidem, p. 527. " Iv'nr' WwW.daCoromamca.ro 15 DATE NOI PRIVIND FAMILII ANEI IPATESCU 119 Efendi printre aceia care trebuiau să fie exilaţi din ţară1, se poate înţelege că zelul lor revoluţionar se formase încă înainte de revoluţia în care, prin fapte ca cele expuse, se făcuseră cunoscuţi. Aşadar, Ana nu numai că se va potrivi prin origine şi viaţa sa cu familia în care intrase prin căsătoria din 1831 cu ÎTicolae Ipatescu, dar mediul revoluţionar din sînul acestei familii va influenţa şi adăuga asupra vederilor ei, pregă- tind-o şi mai bine pentru revoluţia în care se va face atît de cunoscută, printr-un gest de emoţionantă intervenţie şi curaj * *. HOBblE flAHHblE O CEMbE AHHbl MIIATECKy PE3IOME ^jieHu ceMbH HnaTecKy «rpajm BajKHyio pont b peBOJnomiH 1848 r, b BajiaxHH. CpeflH hhx ocoSeHHO BwflejiHeTCH cTaBinan repoimeit peBOJiromui AHHa MnaTecny, HteHa cepaapa H. HnaTecKy. Eyp?«ya3HaH HCTopnorpa$HH ynejiHJia Mano BHHMaHim jkhbhh h AenTejiBHOCTH peBOjnomiOHepoB 1848 r.; noaTOMy ao chx nop HHuero He Chjio msbbctho o ceMte h npomjiOM Ahhu HnaTecKy. floKyMeHTti noKaatmaiOT HaM, mto no CBoeMy nponc- xoHtAeHHK) Arma, «an n ee Mynt, npnHaAJieHtajia k nORHiiMaioiiţeftcH GypjKyaann. PojţHTejm Amiti, KtipK-cepnap A$aHacne n KaraHiţa, jkhjih b EyxapecTe b npeAMecTtn ropmemnntOB, r«e Aijianacne b 1814 r. Kynnji «om c AayMH jiaBKaMn Ha MOCTy Ttipryjiyii-Ae-aiJiapa. Oh aaniiMajiCH ToproBJieii, a Tartute coAepmaJi KO$eftHio. -Arma poAHJiacb, no-BiiahmOMy, Memny 1806—1808 rr. B 1828 r. oTeu BH^an ee aaMynt aa apen^aTopa lÎBaHqy HHMHTpne, npoaBaiiHoro „KopmyHOM”. IKhbh nnoxo c HBauaaefti AHHa paaBejiacB c hhm b 1831 r. h k KOHiţy ro«a Btinuia aaMyat aa HnKOJiae HnaTecKy. B ceMte Myata AHHa CMorna nonojiniiTt h paaBHTt cboh peBOJiiouHOHHHe npe ACTaBJieHMH • PeBOJiioiiHOHHtie HacTpoeHiiH ceMtH rjiySoito iiobjihhjih Ha Hee, noAroTOBHB ee k peBOJiiomni, bo BpeMH KOTopoft OHa CTajia CTOJit H3BecTHotl OjiaroAapn CBceMy npKOMy noCTynwy h MymecTBy. NOUVELLES DONIST^ES SUR LA FAMILLE D’ANA IPATESCO RfiSUME Les metnbres de la familie Ipatesco ont jou6 un râie important dans Ia răvolution de 1848 en Valachie. Parmi eux, c’est Ana Ipatesco, l’ăpouse du serdar (commandant de la cava- lerie) N. Ipatesco, qul s’est le plus distingueă, devenant une hăroîne de la răvolution. L’his- 1 Şi decretul amintit, măcar pe primii doi, pe Nicolae şi Grigore ii conţine. (Anul 18*8, tom. IV, nr. 2056, p. 516-517). * în această lucrare nu ne ocupăm şi de rolul Anei Ipătescu in revoluţia de la 1848 : lucrarea face parte din monografia ce avem In manuscrig asupra familiei Ipatescu, www.dacoramamca.ro 120 GH. IONESCU 16 toriographie bourgeoise a eu in te ret ne donner que peu d’importance â la vie et â l’activitâ des rdvolutionnaires de 1848 : c’est pourquoi on n’a rien su jusqu’â prdsent sur la familie d’Ana Ipatesco et sur sa propre vie. Les documents nous montrent que par son origine, Ana ainsi que son mari ont appartenu â la bourgeoisie en voie d’ascension. Les parents d’Ana, le ctrc- serdar (commandant de la cavalerie ldgfere) Athanase et Catinca, sa femme, habitaient â Bucarest, le quartier Olari, ou Athanase a achetd en 1814 une maison avec deux magasins sur la chossde «du Marchd Extdrieur». II dtait commerţant et propridtaire d’un cafd. Ana est ndeprobablement vers 1806—1808. En 1828, son pire la maria au fermier Ivancea Dimitrie, dit «Ulierul *. En 1831, le mdnage avec Ivancea marchant mal, elle divorţa et, vers la fin de la mâme annde, se remaria avec Nicolae Ipatesco. Dans la i imille de son mari, Ana pu compldter et ddvelopper encore ses iddes rdvolutionnaires. L’esprit rdvolutionnaire regnant dans cette familie allait 1’influencer et la prdparer pour la rdvolution' qui, â la suite de son inter- vcntion, aussi dmouvante que courageuse, la rcndra illustre. www.dacoromanica.ro UNELE DOCUMENTE INEDITE DESPRE TUDOR VLADIMIRESCU DE S. IANCOVICI Volumele de documente privind Băscoala din 1821, pregătite de Institutul de istorie şi publicate recent de către Editura Academiei B.P.B., nu epuizează tot materialul referitor la răscoală şi nici toate informaţiile privind persoana lui Tudor Vladimirescu. în achiziţiile noi de materiale au şi apărut acte necunoscute pînă acuma, referitoare la această problemă şi vor apărea desigur şi în viitor. Date importante despre Tudor şi despre oamenii cu care a fost el în relaţii se vor putea spicui de asemenea din materiale arhivistice din perioada dinaintea răscoalei. Aceste materiale în care se pot găsi oarecare informaţii sînt atît de multe încît o depistare amănunţită a lor exclusiv în acest scop nu s-ar justifica niciodată prin rezultatele prea mici la care s-ar ajunge. Spicuirea acestora rămîne aşadar la discreţia întîmplărilor sau a unor iniţiative în viitor. Din acest fel de fonduri precum şi din ultimele achiziţii provine materialul pe care-1 dăm publicităţii aici. Primele două acte, un zapis scris de Tudor Vladimirescu şi o scri- soare a lui adresată lui Dumitru Gîrbea, ni-1 arată pe Tudor în rolul de creditor, dînd cu împrumut sume de bani însemnate. Pînă acum noi îl cunoaştem pe Tudor Vladimirescu mai mult în postura de platnic, cel care ia bani cu împrumut. Iată însă că acum se vădeşte că în afacerile sale negustoreşti, cel puţin în cursul anului 1812, Tudor dispune de un capital însemnat. . Zapisul prin care Tudor împrumută cu 6 528 taleri pe vechiul său tovarăş de afaceri îi. Zoican din Balta, completează corespondenţa dintre ei cunoscută pînă acum. După dată, zapisul se situează între scrisorile lui Tudor către Zoican din 25 iunie 1812 şi din 20 martie 1813 h în Documente privind istoria I, p. 26, nota 3 şi p. 70 — 71. 122 S. IANCOVICI 2 această din urmă scrisoare Tudor Yladimirescu se referă la banii resti- tuiţi în mai multe rînduri de către îl. Zoican, din socoteala lor, pe baza chitanţelor date de Tudor; el cere totodată să i se restituie şi restul banilor din toată socoteala, avînd nevoie de ei la Bucureşti. Bămînea neclar însă despre ce anume socoteală este vorba. Acest lucru se lămureşte acum pe deplin din scrisoarea din 22 iulie 1812, în care se mai precizează că B. Zoican ,,au mai dat ... bani în cîteva rînduri”. Al doilea act, scrisoarea din 4 octombrie 1812, pe lingă că ni-1 arată pe Tudor Vladimirescu iarăşi în rolul de creditor, este totodată prima şi unica (pînă acum) scrisoare adresată lui Dumitru Gîrbea, unul dintre cei mai buni prieteni şi cel mai apropiat colaborator al lui Tudor la organi- zarea răscoalei în Oltenia. în acelaşi timp, scrisoarea în cauză vine să completeze informaţiile despre D. Gîrbea îmbogăţite în ultimul timp, care scot în relief personalitatea acestui comandant de seamă al oştirii pandurilor peste Olt. în trecut se ştia din unele menţiuni documentare că în 1811 D. Gîrbea a fost în poteră sub comanda lui Tudor Yladimirescu1, că a ţinut locul acestuia la vătăşia plaiului Cloşani şi i s-a alăturat imediat la Padeş 2, precum şi că a fost hotarnic 3 (ca şi Tudor Yladimirescu). î,n materialele mai noi se văd relaţiile lui D. Gîrbea şi situaţia materială a lui 4 5. Se mai vede din materialele date în colecţie, că el îi conduce pe ţăranii din Baia de Pier ca ,,prin silnică revoluţie” să-şi facă dreptate faţă de mănăstirea Hurez, stăpîna moşiei. Paptul că D. Gîrbea a avut un rol de seamă în răscoală nu i-a scăpat nici lui I. P. Liprandi care-1 califică drept ,,unul dintre locuitorii cei mai bogaţi ai acestui judeţ” (Mehe- dinţi), şi arată că Tudor avea toată încrederea în Gîrbea „fiind sigur de ajutorul său sincer” 6. Iată că această încredere se baza pe vechi relaţii prieteneşti, cum se vede din însăşi scrisoarea lui Tudor adresată lui Gîrbea. Declaraţiile lui Ion Trocan, Ion ţigan şi Mcolae Bădescu, panduri alăturaţi turcilor în vremea războiului ruso-turc din 1806t-1812, pe care le redăm integral, cuprind o serie de informaţii despre întîmplările de pe linia frontului cu turcii din anii 1809—1812. O bună parte din aceste informaţii se referă la prezenţa lui Tudor Yladimirescu şi la unele acţiuni întreprinse de el în calitate de comandir al pandurilor. Ştirile cuprinse în aceste trei declaraţii şi în rezoluţiile puse asupra lor completează relatările comandanţilor ruşi (Isaiev, Matei Grigorovici, Matveev, Veis, Jeltuhin, Cernodubov, Turcinilov, Bedrikov şi Markov) din anii 1808—1812 despre faptele de arme şi despre iniţiativele lui Tudor, care-i atrag distincţiuni6. Astfel, afirmaţia că Tudor a ferit interiorul Olteniei de incursiunile şi jaful pandurilor „turci”, acţionînd împotriva aceştora cu pandurii „creştini” de sub comanda sa, precum şi relatarea 1 E. Mrtosu, Mărturii noi din viata lui Tudor Vladimirescu, p. 30. 2 N. Iorga, Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu, p. 234, 236. * Arh. St. Craiova, doc. XXVII/13; publicat In Oltenia, î, p. 138—139. * Documente privind istoria Romtniei. Răscoala din 1821, III, p. 294—301. 5 Material aflat sub tipar. 8 Răscoala din 1821, I, p. 40 — 58. . www.dacoFomanica.ro 3 UNELE DOCUMENTE DESPRE TUDOR VLADIMIRESCU 123 că Tudor organiza culegerea de informaţii cu propria sa cheltuială, îşi găseşte confirmarea în relatarea amănunţită despre întîmplările care au avut loc pe teren în acea vreme. Principala problemă pe care ne-o lămuresc cele trei declaraţii în privinţa persoanei lui Tudor Vladimirescu, este adevărata cauză a înde- lungatului conflict pe care el îl are cu fraţii Eogobete şi cu Paul Nicoli- cescu. Cu primii, Tudor a avut judecăţi pentru jaful săvîrşit de ei, iar cu P. Nicolicescu, Tudor se reîntâlneşte pe cîmpul de luptă la începutul răscoalei, cînd acest vechi vrăjmaş al lui apare în rolul de cel dintîi organizator al forţelor destinate înăbuşirii răscoalei. Cu acest prilej Tudor îl înfrînge pe îficolicescu, îl prinde şi îl închide în clopotniţa mănăstirii Strehaia unde, după toate probabilităţile, a fost executat. Ulterior, în cursul luptelor cu turcii, a fost prins şi Ioan Eogobete, celălalt vrăjmaş vechi al lui Tudor, care acum venea împreună cu turcii ca să le ajute la înăbuşirea răscoalei *. Datele din documentele noastre ne lămuresc clar cauza şi fondul divergenţelor lui Tudor Vladimirescu cu P. Nicplicescu şi cu fraţii Eogo- bete : aceştia se găsesc în permanenţă în tabăra turcească, luptă pentru menţinerea jugului otoman, în timp ce Tudor luptă pentru izgonirea turcilor din ţară, pentru înlăturarea jugului otoman. Prin uciderea, în 1810, a omului lui Tudor Vladimirescu, pe care el îl trimitea în misiuni importante împotriva inamicului, Paul Nicolicescu, făptaşul omorului, a atras asupra sa răzbunarea dreaptă a comandirului de panduri, care-1 ajunge în primele zile ale răscoalei din 1821. în ochii lui Tudor, acest vrăjmaş şi-a meritat răsplata şi pentru faptele sale săvîrşite împotriva ţării în anul 1814, alături de turcii adalîi. Paul Nicolicescu, Barbu Epgobete şi Costea Grecu, harambaşi de panduri „turci” care fac incursiuni de jaf în ţară în 1809—1811 şi pe care Tudor le stăvileşte cu succes, sînt tot ei în fruntea incursiunilor săvîrşite împotriva ţării în 1814—1315, cînd este ars Cerneţul şi cînd Tudor exclamă : „O stăpînire cu o aşa ţară mare în mîini şi un lucru de nimic n-au putut popri ... ” 1 2. Aşadar faptele din 1809, 1814 şi 1821 ne arată că este vorba de două tabere cu interese diametral opuse, Tudor Vladimirescu luptînd cu perseverenţă împotriva acelora care se încăpăţînau a sta în slujba turcilor 3. Din relatările autorilor aceloraşi declaraţii devine cert şi un alt fapt pînă acuma doar presupus, că Tudor a avut relaţii directe cu unele căpetenii ale sîrbilor răsculaţi, în vremea luptelor duse pe malul Dunării şi la Cladova. Tudor a intervenit direct pe lîngă Petru Dobrinaţ care a condus asediul şi cucerirea cetăţii Cladova, ca să dispună a fi extrădat unul dintre pandurii „turci” ascuns în tabăra sîrbă. în sfîrşit, unul din cele trei acte la care ne referim cuprinde o relatare importantă despre haiducul Gheorghe Cîrjaliu, mai tîrziu partici- 1 Băscoala din 1821, TI, p. 102. 2 N. lorga, Scrisori inedite ale lui T. Vladimirescu din anii 1811—1815, p, 18. 8 Printre aceştia se găseşte şi un anume Ioniţă Oarcă. Dacă nu cumva este la mijloc o simplă coincidenţă de nume, atunci este vorba de acel l. Oarcă ce se găseşte In fruntea căpitanilor nesupuşi lui Tudor, la Goleşti, In 1821. Aşadar şi această atitudine a lui Oarcă şi-ar avea rădăcini mai adinei tiWffW 124 S. IANCOVICI 4 pant la răscoală, dar despre care pînă acuma noi nu am avut nici o^ informaţie în documentele interne, decît doar menţiunea despre apariţia lui în judeţul Yîlcea, în anul 1823 1. Bedăm aici şi documentul care conţine menţiunea cu privire la angajarea lui Tudor Vladimirescu cu hotărnicirea moşiilor Brebenari, Amărăşti şi Baia de Aramă, deoarece acest act confirmă cele spuse de C. D. Aricescu, cum că a avut în mînă hotarnica acestor locuri întocmită şi semnată de Tudor la 30 mai 1820 2. Credem că angajarea lui Tudor cu întocmirea acestei hotărnicii s-a datorat şi faptului că parte interesată în pricina delimitării hotarului era Manole Gugiu. Or, cu acest negustor de seamă, Tudor a avut relaţii mult mai apropiate decît ce se ştia pînă în prezent3. Cunoaşterea mai temeinică a acestor relaţii explică momentul din martie 1821 cînd M. Gugiu, ca om de încredere al lui Tudor, organi- zează întrevederea cu Udritzky, cu prilejul căreia Tudor se informează de cuprinsul notei de dezavuare a răscoalei de către ţar 4. Cu Udritzky, M. Gugiu era în relaţii fiind sudit austriac, Faptul că Tudor Vladimirescu era la rîndul său sudit rus se con- firmă de data aceasta şi prin lista oficială de sudiţi a consulatului rusesc, pe care o reproducem. Pe listă Tudor Vladimirescu figurează alături de Pavel Macedonschi. Faptul că nu găsim în listă şi pe fratele acestuia din urmă (Dimitrie Macedonschi), nu are vreo importanţă deosebită; totuşi el explică în parte de ce tocmai cu Pavel au relaţii mai strînse Tudor şi fratele său Papa 5. Poate că tocmai aci stă cauza numirii lui Pavel Macedonschi ca deputat pe lîngă Adunarea norodului, condusă de Tudor Vladimirescu 6. Pe lista sudiţilor mai figurează persoane care apar în diferite situaţii în perioada răscoalei ca : Ioan Scufa, Ioan Mcolopolu, Ioan Băltăreţu şi Ioan Cariboglu. Acesta din urmă compare în procesul cu clucerul D". Glo- goveanu, al cărui act de asemenea se publică aici. Obiectul procesului este suma împrumutată lui Elenco Glogoveanca, bani pentru care Tudor fusese acţionat în justiţie de Cariboglu în 1814 la Viena. Acest fapt se menţionează în actul procesului de acuma şi totodată în el este invocată scrisoarea lui Tudor, trimisă de la Viena în 11 decembrie 1814. Aşadar actul completează cunoştinţele noastre despre una din problemele de care s-a ocupat Tudor la Viena. 1 Acad. R.P.R., doc. CLXXX/173. Cele ştiute despre Gh. Clrjaliu se bazau exclusiv pc relatările Izvoarelor narative. * C. D. Aricescu, Istoria reooluţiunii romtne de la 1821, p. 33, nota 3. 3 Scriind din Viena In 1814, Tudor menţionează un zapis al lui M. Gugiu (E- Virtosu, Mărturii noi, p. 42). Tot în perioada dinainte de răscoală Tudor şi fratele său Papa Vladi- inirescu au avut nişte afaceri băneşti cu Manole Gugiu, la prăvălia căruia mergeau frecvent (Documente privind istoria Romtniei. Răscoala din 1821, Uf, p. 186 — 189). în legătură cu problema hotărniciei sus-menţionate, a se vedea şi datele din Condica domnească 85, p. 315, 528, precum şi Condica Logof. Tării de Sus 1072, f. 181 v. — 182, de unde se vede că la un moment dat M. Gugiu a adus hotarnic pe C-din Săulescu. 4 Hurmuzaki, XX, p. 587. 3 Vezi Răscoala din 1821, I, p. 182, 195, 225, 247, 312; II, 27; III, 376, 378. * Ibidem, II, p. 82. j • www.dacoFomanica.ro 5 UNELE DOCUMENTE DESPRE TUDOR VLADIMIRESCU 125 în sfîrşit, în şirul acestor acte din care spicuim informaţii directe şi indirecte despre Tudor Yladimirescu, iată unul în care găsim ştiri despre rudele apropiate ale lui Tudor : Bălaşa şi Grigorie. Despre Bălaşa, soţia lui Papa Yladimirescu, cunoaştem destule lucruri chiar din unele jalbe ale eix. Despre Grigorie Yladimirescu însă, care se judecă acum cu Bălaşa pentru nişte stînjeni de moşie, nu avem pînă la actul de faţă decît simpla menţiune a lui cu numele Grigorie, în pomelnicul de la mănăstirea Cioclo- vina 2. Lărgirea informaţiilor noastre despre neamurile lui Tudor Vladimi- rescu, precum şi a acelora care s-ar putea strînge despre satul Vladimiri, sînt de natură să ne ajute a ne forma o idee cît mai veridică despre mediul social în care a început să se formeze viitorul conducător al răs- ’ coalei, să ştim ceva despre oamenii cu care a venit el în contact. în general, datele cuprinse în documentele inedite pe care le dăm publicităţii aici, vin să completeze simţitor cele ce ştim despre persona- litatea lui Tudor şi, mai mult, să ne dea cheia pentru înţelegerea unor evenimente mai importante din viaţa lui. Ele dau putinţa să se cunoască şi să se înţeleagă unele laturi ale biografiei lui Tudor Yladimirescu înainte de 1821, care încă se aşteaptă întocmită pe bază de documente autentice. DOCUMENTE I 1812, iulie 22. Nicolae Zoican dă zapis Iui Tudor Viadimirescu pentru 6 528 taleri luaţi cu Împrumut. încredinţăzi cu zapisul mieu la cinstită mîna dumnealui porutcic Theodor Ylădimirăscu, precum să să ştie că am priimit de la dumnealui taleri 6 528, adecă lei şasă miie cinci sute douăzeci şi opt, la trebuinţă mea. Si oricînd mi să vor cere să am a-i răspunde dumnealui, cu cinste şi făr de nici un cuvînt de pricinuire. Şi pentru încredinţare m-am iscălit cu mîna mea. Iulie, 22 zile, 1812 anu 3. [Textul de mai sus este scris de mîna lui Tudor Yladimirescu. Iscăli- tura este a lui N. Zoican :] Nicolae Zoican platnic. 1 1 Răscoala, din 1S21, III, p. 43. ! Acad. R.P.R., ms. 2111, 1. 17. Publicat de E. Vlrtosu, Mărturii noi..., p. 39. * Tudor Viadimirescu se alia In relaţii comerciale cu N. Zoican de clţiva ani. Primul document cunoscut nouă care atestă aceste relaţii este scrisoarea din februarie 1808 a lui Tudor prin care acesta cere ca N. Zoican să-i cumpere nişte telegari (Acad. R.P.R., doc. CCCI/92). Scrisoarea de mai sus, necunoscută plnă acuma, urmează uneia din 25 iunie prin care Tudor ceruse ca N. Zoican să dea In contul său 15 taleri lui Constandin Săziteche (Arh. St. Buc,, secţia istorică, sub dată). www.dacommanica.Tn 126 S. IANCOVICI 6 [Urmează iarăşi scrisul lui Tudor, aşternut mai tîrziu :] Dintr-acest zapis au mai dat chir Nicola bani în cîteva rînduri, numai nu s-au scăzut pînă cînd va aduce răvaşele mele de priimire Bibi. Acad. R.P.R., secţia m-sse, doc. 13/1959. Orig. rom. 11 1812, octombrie 4. Tudor Vladimirescu scrie lui Dumitru Gir bea sa-i trimită cei şapte mii taleri de care i-a scris ca să-i pregătească, iar acum are trebuinţă de ei. Către dumnealui logofătul2 Dumitru Gîrbea. Iarăşi nu lipsii a scrie dumitale pentru înştiinţarea ce am scris, cum şi pentru banii care am scris dumitale, fiindcă au venit sorocu tre- buinţii care am. De aceea, dumneata, cu de la Zoican şi de la dumneata, precum am scris fă toate mijloacele, profthaxăşte taleri şapte miie cu mare grabă, ca să nu ne rămîie trebuinţăle jos nesăvîrşite. Şi să mă înştiinţăzi şi pentru ceea ce am scris, ca să ştiu ce să fac. Dar vezi, logofete 2 Dumitre, să nu să facă vreo întîrziere. 1812, octombrie 4. Theodor s. [Scris de altă mînă :] I-am trimesi această scrisoare de la dumnealui boieriu ; ce, de este vreo treabă, trimite-mi răspunsi cu scrisoare la Gorno- viţă, că voi să trimit răspunsi. Dumitru. Bibi. Acad. R.P.R., secţia m-sse, doc. 13/1959. Orig. rom. 111 1812, octombrie 17. Ion Trocan, lost pandur In slujba turcilor sub comanda lui Barbu Rogobete, arată cum au acţionat pandurii alăturaţi turcilor prin satele de dincoace de Dunăre şi cum a fost reţinut şi omorlt polcovnicul Dumitru din oştirea slugerului Tudor Vladimirescu. Examenu lui Ion Trocan ot Bobaiţă sud Mehedinţi, carile fiind pandur la Ostrov 4, împreună cu alţi panduri, ieşind în ţară cu bulugbaşa 1 La socoteala acestor bani desigur se referă Tudor Vladimirescu In prima sa scrisoare, cunoscută nouă, ce urmează acesteia pe care o publicăm, anume aceea datată la 20 martie 1813. In ea Tudor Vladimirescu se referă şi la răvaşele sale de sumele restituite pe care N. Zoican va trebui să le aducă cu sine clnd se vor Intllni. Tudor cere restul de bani din socoteală şi din tei Împrumutaţi, deoarece intenţionează In curlnd să meargă la Bucureşti (Documente privind istoria Romtniei. Răscoala din 1821, voi. I, p. 71). 8 Că D. Gîrbea, cunoscut mai mult In calitate de căpitan de margine, era logofăt, se confirmă şi In jalba fraţilor Răeşti din 20 februarie 1816 (C. D. Aricescu, Acte justificative.... p. 220). 8 Se ştia indirect că Tudor a fost In relaţii cu D. Gîrbea cu mult timp Înainte de răscoala din 1821, clnd acestuia din urmă i s-a Încredinţat eomanda principală asupra pandurilor şi a jucat un rol de seamă In organizarea răscoalei In Oltenia. In anul 1811, D. Gîrbea era comandant de poteră, sub comanda lui Tudor Vladimirescu (E. Vlrtosu, Mărturii noi..., p. 17). Scrisoarea de mai sus, unica plnă tn prezent, adresată de Tudor personal lui D. Gîrbea, arată că ei făceau Însemnate aiaceri negustoreşti Împreună cu N. Zoican. Acest fapt explică acum de unde a provenit strlnsa colaborare din vremea răscoalei Intre Tudor şi D. Gîrbea. ' ostrov, se inieiege: www.dacciomanica.ro 7 UNELE DOCUMENTE DESPRE TUDOR VLADIMIRESCU 127 lor, au săvîrşit prăzi şi au împuşcat pă Toma fratele lui Mihuţ doro- banţul de la Bobaiţă. Din botez mă chiamă Ion, ficiorul lui Ion Trocan 1 şi al Ilincăi, ot Bobaiţă, sud Mehedinţi; sînt botezat de Mihai Balaban otam. La acel sat m-am născut şi lîngă părinţii miei crescînd pînă am ajuns de virstă. Alt meşteşug nu am Învăţat, fără decît m-am aflat păstori la oile părin- teşti, pînă cînd * m-am înălţat. Iar de sînt acum trei ani, în zioa prapa-doamni Paraschivei, viind la casa părinţilor miei un Iovan Cărăbea pandurul ot Pîrlaj şi Dimă Ungureanu bulugbaşa ot Baloteşti, cu alţi 11 panduri, umblînd să prinză pa Dumitru şi Gheorghe, fraţii miei, să-i ducă la Ostrov, aplicîndu-să slujitori isprăvnicatului Mehedinţi, fiind ei în slujbă, au găsit numai pe tatăl mieu şi pă mumă-mea; bătîndu-i ca să dea pă fraţii miei, de frică au arătat că sînt la oi; şi viind numiţii panduri unde ierea oile, m-au găsit pă mine cu soru-mea cea mai mică, ce erea tot cu oile, şi pă Ianăş sluga căpitanului Mihai Trocan; şi ne-au luat şi ne-au dus la Ostrov, Împreună cu un car cu patru boi i alte borfe ce le luasă de la părinţii miei. Unde acolo, ne-au dus la Gogan 2 ce era bimbaşă de panduri. Şi pe soru-mea, spuind că este din neam căpitanului Trocan, au slobozit-o Bechir, turcul, subaşa, aflîndu-să tot cu Gogan în Yîrciorova; iar pe mine, împreună cu Ianăş, ne-au triimis înnaintea lui Răgep aga. Şi au poruncit de ne-au pus la opreală, în pază. Unde ţîindu-ne două săptămîni, ne-au trimis vorbă ca să ne facem panduri sau ne triimit la Dii. Şi aşa noi priimind, ne-au aşezat panduri în comanda lui Barbu Rogobete bulugbaşa 3 ot Marga, ce erea tot supt stăpînirea lui Gogan, făcîndu-ne de ne-am jurat că nu vom fugi. Ş i după aceeia ne-au pus de păziiam de streajă la Vîrcioroba, împreună cu alţi panduri. Apoi, peste o lună de zile, ieşind bimbaşa Gogan împreună cu Barbul bulugbaşa şi cu toţi pandurii ce ne aflam în Ostrov, am mers pînă la Padeş ca să luăm zahirele din ţară să le pornim la Ostrov4. Şi luînd cîtevaşi sumă de zahirea, orzi, porumbi şi grîu, de la satu Cos- teştii, din siliştea Gornoviţa i Izverna 5 6 i Gornenţii şi Podenii, am pornit-o 1 Un Trocan, lără indicaţia numelui mic, apare căpRan de panduri In 1821 (Acad. R.P.R., doc. CCXC/104). 3 Pirvu Gogan, bimbaşă peste pandurii alăturaţi turcilor. Desigur rudă cu Nicolae Gogan, pandur scutit de dăjdii şi podvezi in anul 1802 (Documente privind istoria Rominiei. Răscoala din 1821, voi. I. p. 38). In decembrie 1814, Pîrvu Gogan va fi numit de Salih aga ispravnic al ju- deţului Mehedinţi. Se mai găseşte menţionat Dincă al lui Gogan (E. Vlrtosu, Mărturii noi..., p. 17). 3 Barbu Rogobete, fratele lui Ioan Rogobete. Amîndoi erau panduri In slujba turcilor şi vrăjmaşi ai lui Tudor Vladimircscu. în decembrie 1814, clnd au atacat Cerneţul, ei au prădat ’ averea iul Tudor. Acesta se judecă cu fraţii Rogobeţi pînă în 1818 şi 1819 (Arh. St. Buc., Con- dica domnească 41, f. 189 ; 92, f. 223 — 225), clnd mai este In viaţă numai Ion Rogobete. în vremea răscoalei, acesta este fugit la turci şi vine cu ei In ţară să lupte Împotriva răsculaţilor (N. lorga, Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu, p. 304). De aceea, Tudor Vla- dimirescu cere să fiă oslndit la ocnă pe viaţă sau să fie executat (Răscoala din 1821, voi. I, P.-274). El este prins de Anastasie Mihaloglu (lbidem, voi. II, p. 102). 4 La luarea zaherelelor in 1809, pentru Ostrov, se referă şi fraţii Răeşti. Pe aceştia Tudor i-a acuzat că au dus zaherea la turci (C. D. Aricescu, Acte justificative..., p. 219 şi 220). Ei erau din Gornoviţa, de unde pandurii turci au ridicat zaherelele. 6 Aceste veniri ale adallilor au făcut pe sătenii din Izverna să ceară sistarea lucrărilor de zidire a unei biserici, care ar dintre regepişti şi Tudor 128 S. 1ANC0V1C1 8 pă oamenii de sat de au dus-o la Ostrov. Şi întorcîndu-ne noi cu toţi pandurii la Gorbovăţi, au venit porunca lui Eăgep aga să meargă 80 dă inşi în culmea Gîrbovăţului să păzească înaintea unor cară cu zaheria ce venea la Cernet, să le ieşim înnainte ca să le tragem la Ostrov. Unde mergînd şi eu cu pandurii şi negăsind acolo cară şi lovindu-ne o ploaie, ne-am întors îndărăt să mergem la Ostrov. Şi mergînd pînă la Coşuştea cea Mică peste Gîrbovăţ, cînd erea soarele pi la chindie, am întîlnit în drum pă un Trăilă Simigiu de la Cerneţ, Ion Molan ot Malovăţ i pă Toma, fratele lui Mihuţ dorobanţu ot Colibaşi, fiind şi două slugi ale lui Ion Molan, viind călări pe drum despre Cerneţ, să treacă spre Motru. Iar Nicola Bădescu pandurul, ce erea tovarăş cu noi, avînd pizmă mai dinnainte pe Toma fratele lui Mihuţ, fiindcă lui îi luasă Mihuţ un cal cînd l-au întîlnit mergînd la Ostrov, fiind Mihuţ cu potera. Care au şi dat într-însul de l-au rănit la cap şi în spate, şi cu fuga au scăpat. Dintr- acea pricină au legat numitu Nicola pe Toma şi au dat cu cuţitu de l-au lovit în ţîţă. Apoi trăgîndu-1 un Stancu bulugbaşa de panduri ca să nu-1 omoare, un alt bulugbaşă, Costandin Scînteie ot Scînteieşti, s-au răpezit la mine şi au dat cu dunga cuţitului peste spate, zicînd ca să dau în Toma să-l omor. Şi aşa, trăgînd pistolu de la brîu, am dat în Toma şi lovindu-1 prin grumaj, căzînd jos, au murit. Şi negăsind alt nimic la dînsul, i-au luat Costandin Scînteie o iapă cu mînzi, pe care fusese călare. Iar celorlalţi tăvarăşi ai Tomii nu le-au zis nimic, ci le-au dat drumul. Apoi mergînd noi la Ostrov am şăzut iarăşi la Vîrciorova de pază. Şi peste două săptămîni fugind eu singur de acolo, am mers la o soru- mea Ancuţa ot CireŞ, unde, şezînd o săptămînă, au venit bulugbaşa Barbu stăpînu-mieu cu alţi doi panduri şi găsindu-mă, m-au bătut şi m-au luat de m-au dus iarăşi la Ostrov. Unde mai şezînd o săptămînă, strîngîndu-să toţi pandurii 400, au mers dintr-înşii 120 de panduri cu bulugbaşii lor, însă : Barbul stăpînu-meiu, i Gavrilă Dunăreanu, Staicul Galben, i Cos- tandin Scînteie, i Pătru Grecu şi Pau Nicolicescul. Dîndu-ne şi 40 de turci, am mers drept la Sămărineşti, unde agiungînd la vreme de nămiază-zi, am dat jaf satului, luînd şi alte borfe du prin casă ce am găsit, prinzînd atunci şi pă omul slugerului Tudor de la Craiova ; şi l-au împuşcat Nicoli- cescu, luîndu-i tot ce au găsit la dînsul* 1. Iar ce va fi avut ? — eu nu am Vladimirescu, care In acea vreme comanda linia de apărare Cerneţ-Vîrciorova (Răscoala din 1821, I, p. 100). 1 Principalii bulucbaşi menţionaţi mai sus : Barbu Rogobete, Pătru Grecu şi Paul Nico- liccscu figurează In cartea domnească din 16 decembrie 1815 prin care slnt iertaţi pentru faptele lor comise la sflrşitul anului 1814 şi la Începutul anului 1815, clnd au năvălit In ţară Împreună cu adalli (V. A. Urechia, Istoria Romlnilor, XB,p. 58). Aşadar, la data aceea ei aveau la activul lor fapte Încă din 1809 — 1812, clnd, după cum se vede din documentul de faţă, ei acţionează tot In folosul turcilor. Se remarcă prin această colaborare cu turcii Paul Nicolicescu, care are totodată şi va avea mereu o poziţie ostilă lui Tudor Vladimirescu. Şi la Începutul răscoalei din 1821 el apare In rolul de comandant al primelor forţe trimise Împotriva răsculaţilor. îndată după sosirea sa la Padeş, Tudor are cu el un schimb de focuri la Ciovîrnăşani şi 11 prinde. Alăturlndu-şi pe cei 400 de oameni comandaţi de P. Nicolicescu, pe el Tudor 11 Închide In clopotniţa mănăs- tirii Strehaia şi-l lasă In seama lui D. Glrbea şi G. Stoicea care apoi l-au omorlt Ja podul de la Corcova. După afirmaţia lui I. P. Liprandi, Tudor ar fi dispus să i se zdrobească lui P. Nicoli- cescu „toate coastele cu muchWWWdtiCQrPmifflri'ift.iaTTri01' fată de P. Nicolicescu, ca şi 9 UNELE DOCUMENTE DESPRE TUDOR VLADIMIRESCU 129 ştiinţă, fiind rămas mai pă urmă cu pandurii. Şi, plecînd cu acele jafuri, am mers pînă la Lupoia, unde acolo vrînd să prindem pă Dumitru aren- daşu şi închizîndu-să în casă, stînd la foc, ne-am bătut cu dînsul ca un ceas. Şi dînd năvală Gheorghe Ciuciulete i Trăilă pandurii, au dat cu puşcile pă fereastră şi au rănit pă arendaş peste umăr. Din care prinzîndu-să arendaşul, au lăpădat armele jos şi au ieşit afar. Atunci şi un Yasile sin isprăvnicelu, pandur de ai noştri, l-au împuşcat; Ioniţă Oarcă* 1, aflîndu-să şi el cu noi, au dat foc casălor arendaşului. Şi luînd bulucbaşii noştri din casă ce s-au găsit, precum şi armele, am luat şi pă arendaş de am mers cu dînsul drept la Ostrov, ducînd toate jafurile ce luasăm la Eăgep aga. Şi ne-au dat şi nouă cîte taleri 1 de om; iar bulucbaşilor nu ştiu ce va fi dat. Şi pă arendaş ţiindu-1 trei zile i-au dat toate jafurile ce i le luasă, poprin- du-să numai armele, şi i-au dat drumul. Iar noi, mai şăzînd ca vre-o patru-cinci zile, am ieşit iarăşi în ţară, ceată de 60 panduri, cu bulucbaşii noştri, şi mergînd la Lazu, am făcut jaf satului, luînd noi boi, cai şi borfe du prin casă, cu care plecînd a le duce la Ostrov, ieşind pînă în culmea Lazului, acolo am întîlnit şi pă polcovnicul Dumitru omul slugerului Tudor, pă care dezbrăcîndu-1, luîndu-i o puşcă i o păreche pistoale i calu şi taleri 40 [ ?] l-am luat şi pă dînsul dă l-am dus la Ostrov2. Pe care ducîndu-1 înnaintea lui Eăgep, aga, au apucat pă bulucbaşii noştri de i-au dat toate înnapoi ce-i luasă, oprindu-i numai ar- mele Pau Nicolicescu, şi l-au slobozit dîndu-i şi panduri dă l-au scos spre Cerneţ. Apoi, mai întorcîndu-să polcovnicul Dumitru încă trei rînduri, triimis dă sluger Tudor la Gogan ca să să predea dincoaci în ţară, sim- ţindu-1 Eăgep, în două rînduri l-au iertat, iar a treia oară 1-tţu tăiat. Şi noi afllndu-ne iarăşi la Yîrcioroba de pază, şăzînd cîtăva vreme, am fugit de acolo cu alţi cinci- inşi panduri, tovarăşi ai miei, am trecut peste Du- năre, mergînd la mănăstirea de la Yăiuga, la un Nicola Bolbotină, unchiu- mieu, unde am şăzut cinci săptămîni, lucrînd pă la unii-alţii cu bani. Apoi mergînd la gospodar Petru3 unde se afla cu oştirea împrejurul Cladovii, am cerut să ne facă carte să trecem dincoaci la părinţii noştri. Şinevrînd a ne da carte, ne-au apucat de ne-am dat seama ce oameni sîn- tem şi din ce loc. Şi am arătat că sîntem din ţară şi că am fost panduri la Ostrov, de unde am fugit. Cînd atunci văzîndu-ne un bulucbaşa Gbeorgbe ot Corcova ce erau lîngă gospodar Petru, ne-au cunoscut şi ne-au luat asupra lui. Unde slujind ca trei luni, îi slujiam la cele ce avea trebuinţă. faţă de Rogobeţi, este-explicabil In lumina faptelor comise de aceştia tn vremea războiului ruso- turc. Conflictul dintre Tudor şi aceşti vrăjmaşi ai Iul era adine : totdeauna ci au făcut parte din două tabere Opuse. 1 în răscoala din 1821, un Ion Oarcă este căpitan de "panduri şi face parte din grupul celor patru căpitani care au făcut opoziţie lui Tudor la Goleşti. 2 Prinderea polcovnicului Dumitru a fost menţionată şi In actele Judecătoreşti vechi, arse ulterior. ţVezi E. Virtosu, Mărturii noi..., p. 18). ® Petar Todorovici Dobrinaţ, comandant al oştirii strbilor răsculaţi care au asediat Cladova, cu Începere din vara awW^dWCQTnmanip.fl. TO £ o. 3831 130 S. IANCOVICI 10 Iar după ce s-au luat Cladova1 din stăpînirea turcească, luîndu-mă pă mine şi pă Matei, unul din tovarăşii noştri, numitul bulugbaşă am trecut cu dînsul dincoaci în ţară, umblînd să strîngă zaherea să o treacă la Cla- dova unde avea prăvălii. Şi pe ceilalţi patru tovarăşi ai miei i-au lăsat peste Dunăre la slujba casei lui. Şi nu mai am ştiinţă de dânşii. Iară eu împreună cu Matei, după ce am trecut în ţară cu ştirea lui Gheorghe bulucbaşa, am mers la casăle părinţilor noştri, unde şezînd cîte două-trei săptămîni de munciam la cele ce aveam trebuinţă, iarăşi mer- geam la numitul bulucbaşă de-i dam ascultare şi ajutor la strângerea za- herelelor. Şi cu aceasta trecînd vreme pînă aproape de Sfeti Nicolae al leatului 1810, aflîndu-ne slugerul Tudor comandiru de panduri că sîntem veniţi în ţară, au făcut arătare la exelenţia sa ghenăraru ce să afla atunci într-acea vreme la Cladova şi au trimis şasă cazaci i pă un Preda căpitan de panduri al slugerului, de ne-au arădicat de la numitul bulucbaşi şi ne-an adus aici la Craiova unde, dîndu-ne în cercetare la vătăşia cinstitei otcîr- muiri cînd să afla dumnealui biv vel logofăt Costache Samurcaş, după cer- cetarea ce ne-au făcut negăsindu-ne învinovăţiţi la pîră ce au arătat slu- gerul Tudor asupra noastră, că i-am fi prădat pă acel om ce l-au prăpădit tam la Sămărineşti precum şi alte jafuri i-am fi făcut, de care noi nici » împărtăşire nu am avut, prin chizăşie ne-au slobozit. Iar de este acum un an, făcînd davagealîc Mihuţ dorobanţu pentrn frate-său Toma mortul că eu l-am împuşcat, m-a adus numai pe mine la. închisoarea puşcării şi după cercetarea judecăţii şi hotărârea cinstitului divan am plătit atît pomenirile şi datoriile mortului, cît şi cheltuiala ce au arătat că au făcut-o. Alt avut agonisit de mine nu am, decît ceea ce îmi va veni parte din rămasurile părinteşti. Vîrsta îmi este ca de ani 20. în viiaţă mea, cîte odată la Paşte m-am ispoveduit şi m-am precestuit. Către dumnealor prea cinstiţi boieri caimacami ai Ţării Bomîneşti. De la Departamentul de cremenalion al Craiovii. Numitul Ioan Trocan, printr-acest tacrir al său, de bună voie au mărturisit cele mai sus cuprinzătoare, că fiind el păstori la oile părinteşti, cu sila l-au luat acei panduri dă la Ostrov şi aducîndu-1 acolo prin sîlnicie l-au aşezat pandur. Apoi, ieşind şi el în ţară cu toţi pandurii şi bulucbaşii lor ce să afla la Ostrov, au făcut prăzi şi jafuri prin sate, care jafuri le-au dus la Ostrov. Şi atunci în ceată fiind, întîlnind în drum pă acel Toma, fratele lui Mihuţ dărăbanţu, avînd Nicola Bădescu pizmă pă dînsul mai dinnainte, întîi numitul Nicola l-au lovit cu cuţitu în piept şi l-au rănit. Apoi şi el, dîn îndemnarea acelui Costandin Scînteie bulucbaşa dă panduri, au dat cu pistolu de a împuşcat pă acel Toma şi au murit. Şi în urmă tot cu acei panduri, ceată de o sută doăzeci, împreună cu turci mergînd la satu Sămărineştii au făcut iarăşi jafuri, cînd atunci s-au omorît şi un om 1 Cetatea Cladovei a fost luată In ziua de 3 septembrie 1810. Tudor Vladimirescu, comandlnd pe «pandurii creştini ce-i sint devotaţi» a stat In faţa cetăţii la bombardare şi a Întrerupt comunicaţiile dintre garnizoana turcă asediată ;i Ada-Kaleh (Răscoala din iszi, i, P. 5i). ■www.dacoromanica.ro 11 UNELE DOCUMENTE DESPRE TUDOR VLADIMIRESCU 13t al slugerului Tudor, de Pau Mcolicescu, luîndu-i ce au găsit la dînsul.- Apoi mergînd la satu Lupoieni cu război, i-au dat foc casălor lui Dumitru arendaşu de acolo. L-au luat şi pă dinsul i pă polcovnicul Dumitru, omul slugerului Tudor şi i-au dus la Ostrov. Iar lor, la toţi pandurii, li s-au dat numai cîte taleri 1 de om. Pentru a căruia vină, căutîndu-să sfînta pravilă la list 53, cartea GO, titlu 51, porunceşte : „Cei ce fac năvăliri ca să prade, să ^seamănă cu tîlhari. Şi de vor face năvăliri cu arme şi de multe ori şi în drumuri, Ia cap să pedepsesc. Iar ceilalţi, adică cei ce n-au făcut de multe ori şi în dru- muri, unii ca aceia sau să surghiunesc sau să închid cu surghiuniţii la un loc, să nu mai poată ieşi, adică periorizonda”. Şi iarăşi la list 61, cartea 60, titlu 39, zice : „Cel ce nu a avut cuget a ucide pă cinevaşi, măcar să-lucigă, nu este ucigaş. Iar de au avut cinevaş gînd sau cuget să omoare sau nu, după organu ce au dat să dovedeşte”. Ce fiindcă acesta, întovărăşit cu acei panduri, au făcut jafuri sate- lor, care jafuri le-au dus la Ostrovi şi parte mai multă decît taleri 1 cum zice că n-au loat. Iar la moartea acelui Toma este învinovăţit căci au dat cu pistolu şi l-au împuşcat din îndemnarea acelui Scînteie. în osînda lui rămîne a i să face dreaptă hotărîre după cum va lu- mina dumnezău pă dumnealor cinstiţi boieri caimacami. 812, octombrie 17 Dumitrachi Poenar, Mihalache biv vistier. Gătre dumnealor cinstiţi boieri caimacami ai Ţării Eomîneşti. De la divanul Craiovii. Mimitu Ion Trocan, scoţîndu-să înnaintea noastră la divan, unde cetindu-să tacriru din cuvînt în cuvînt, la toate cîte întrînsul să coprinde şi prin graiul său le-au mărturisit, că după ce le-au loat acei panduri de la> oi şi l-au dus la Ostrov, aşezîndu-1 între panduri, au ieşit în ţară cu toţi pandurii ce s-au aflat acolo de au făcut jafuri satelor, care le-au dus la Os- trov. Şi atunci din îndemnarea acelui Costandin Scînteie ce au fost bulug- başă . Bce bth HOKyMeHTH othochtch k nepHony, npeHmecTBOBaBiueMy BOCCTaumo, 3a hckjiiohghwgm nocne^nero flOKyMGHTa, b kotopom roBopwTCH o pa3HOiviacnn, bo3hhkiugm iioshhgg MGiKHy «ByMH poflCTBeHHiţKaMH Tynopa. TawwM oSpasoM 6worpa$wH Tynopa BjiaHWMwpecKy nonojiHHeTCH hobhmh naHHbiMH. Ha ocHOBaHHH nepBbix nnyx HOKyMGHTOB mowho saKJiio-HHTb — btot (ţaKT ho chx nop ho 6bui H3B6CT6H — iTO Tynop BjianwMHpGCKy hbjihjich KpeflHTopoM Toproniţa, H. 3oftKaHa h lţ. TbipCH, CTaBinerO BnocneHCTBww (1821 r.)KOManHyromnM boAchom noBCTaHiteB b Ojitghhh. OTCiona BWTeKaeT, hto Bce Tpoe (Tynop, 3oftKaH, TbipOn) 6hjih consaiibi-oSmiiMH Topro- BbiMii fle.aaMH. nwcbMO Tynopa k TupSe hbjihgtch ghhhctbghhum H3BecTnuM nucbMOM nofloCiioro pona. PacnwcKa we, BUHaiman 3oftKaHy, nonojiHneT w iiohchhgt HeKOTopwe (jiaKTw «3 KoppecnoHHeHiţHH, Benineftca Mewny hhmh. ' Phh BHyTpeHHwx HOKyMeHTOB, othochihhxch k 1812 r., coHepwwT nawnue sanB- JI6HHH HGKOTOpblX JIHH, SbIBILIHX yiaCTHHKaMH pa3nH4HbIX COSbITHtt B 1809—1812 rr.,-H bhocht namnue hoiiojihghhh b cbghohhh o neHTGJibHOOTH Tynopa BnanwMwpecKy b naHHbift nepwoH, cbghghhh, KOTopue rO46333 C0BeTCKWX apxwBOB. 10 c. 8881 146 S. IANCOVICI 2& 8th flonyMeHTH noMorawT eme Jiynrne BbiHBHTb nocjiejţOBaTejibHyio aHTHTypeiţKyio no- 8HiţHio Tynopa. ^aHHbie ^OKyMeHTOB, roBopniiţHe o Ty^ope nan xoTapHHKe, pyccKOM cyjţHTe n npejţ- CTaBHTGJIG H. TjIOrOBHHy B B6H6, npHHaiOT HOCTOBGpHOCTb $aKTaM, O KOTOpHX paHbme ynoMHHaJiocb urnim mhmoxohom hjih jkg ohh 6ujih hsbccthu juinib b oGmnx aepTax. Boo6mG ffaHHUG, C0H6p>KamH6CH B 9THX JţOKyMeHTaX ‘—HBJIHKimHXCH H SoJIGG HOBbIMH HaJRe no CpaBHeHHIO C HGffaBHO Ony6jIHKOBaHHbIMH TOMaMH HOKyMGHTOB O BOCCTaiIHH 1821 r.--3HaMHT6JIbH0 nOnOJIHHIOT CBG^eHHH O JIHHHOCTH TyflOpa BjiaflHMHpBCKy H no- MoraiOT jiyauiG noHHTb hgkotopug coGhthh na Gro >kh3hh. DOCUMENTS INEDITS RELATIES  TUDOR VLADIMIRESCO RfiSUMfi II s’agit de neuf documents fournissant d’importantes donndes relatils â Tudor Vladimi- resco et â des personnes de son milieu. A l’exception d’un seul de ces actes — concernant un malentendu qui affectait un parent de Tudor Vladirniresco— Ies huit autres datent d’avant la rdvolte de 1821. Deux de ces documents nous rdvdle Tudor Vladirniresco comme crdditeur du commer- ţant N. Zoican et de D. Girbea, qui allait devenir commandant des insurgds d’Oltdnie. II eij ressort dgalement que Ies trois — Tudor, Zoican, Girbea — dtaient lids par des affaires commerciales. Une lettre de Tudor adressde â Girbea est la seule de ce genre que l’on connaisse. Quant au contrat conclut avec Zoican, il vient compldter et dclaircir certaines affirmations contenues dans la correspondance ddjâ connue. Les documents intdrieurs de 1812, rdcemment ddcouverts dans Ies archives sovidtiques, prdsentent un grand intdrât par le tdmoignage de personnes ayant vdcu les dvdnements des an- ndes 1809 — 1812. A la lumidre de ces documents, l’attitude antiottomane de Tudor Vladirniresco apparait plus clairement. • Les prdcisions apportdes par ces documents au sujet des diverses situations de Tudor Vladirniresco — garde-frontidre, sujet russe ou reprdsentant de N. Glogoveanu â Vienne — con- lirment certains laits â peine mentionnds ou vaguement connus jusqu’ici. Les donndes ainsi obtenues sont inddites mdrne par rajjport aux volumes de documents relatils au souldvement de Al821, rdceipment parus. www.dacoromanica.ro DEPOSEDĂRI ŞI JUDECĂŢI ÎN HAŢEG PE VREMEA ANGEVINILOR DE M. HOLBAN într-o comunicare la Academie „Despre cnejii romîni”, I. Bogdan referindu-se la cnejii din Ţara Romînească şi Moldova, observă că „docu- mentele. .. încep a-i pomeni mai des numai în epoca de decădere a lor” *. într-adevăr, însăşi numirea de cneji îşi schimbă sensul, ajungind să desem- neze pur şi simplu pe oamenii liberi, opuşi noţiunii de rumîni sau vecini. Putem să adăugăm că în Transilvania evoluţia lor e încă şi mai paradoxală, căci aci avem cneji care ajung chiar iobagi pe pămînturile lor. Cît priveşte observaţia lui I. Bogdan, ea e încă şi mai valabilă pentru cnejii din Tran- silvania. E caracteristic că prima menţiune cunoscută de cnez pomenit pe nume în Banat (1319) este în legătură cu o deposedare. Credem că şi aceea din Transilvania (1315) e în legătură tot cu un act de deposedare, după cum se va vedea din cele ce urmează. Aşadar, contrariu opiniei simpliste care ar lega apariţia unor ase- menea menţiuni documentare despre cneji de începutul existenţei lor în Transilvania, aceste mărturii luminează tocmai nesocotirea acestei exis- tenţe. Dacă nu se va ţine seama de faptul acesta, în zadar se vor încerca felurite metode pentru rezolvarea problemei 1 2 existenţei cnejilor romîni în Transilvania. Aceasta nu poate fi rezolvată nici prin metoda numerică sau pseudostatistică, opunînd unui număr oarecare de menţiuni întîmplă- toare, numărul total de documente existente (datorat şi el tot întîmplării), 3 1 I. Bogdan, Despre cnejii romîni, In Anal. Acad. Rom., Mem. Secţ. Ist., S. II, tom. XXVI. (1904), p. 2 (Lucrare depăşită In multe privinţe de stadiul actual al cercetărilor problemei). 2 Publicarea corpului de documente asupra Transilvaniei, făcînd parte din marea colecţie de documente privind istoria Romlniei, editată de Academia R.P.R. In cursul anilor din urmă, îngăduie o considerare a problemei In Întregul său, cu toată rigoarea ştiinţifică, la adăpostul atlt al ideilor preconcepute, cit şi al aproximaţiilor rezultlnd dintr-o documentare necompletă. * Este destul ca cineva să parcurgă materialul documentar pentru a-şi da seama de Intlmplarea care a prezidat atlt *iui’ Majoritatea documen- 148 M. HOLBAN 2 şi nici prin ceea ce s-ar putea numi „metoda geografică” Bituînd pe hartă locul şi data acestor menţiuni accidentale pentru a trage de acolo concluzii gratuite, căci punctul de plecare e lipsit de orice precizie. Şi nu pot fi nici considerate în chip uniform toate menţiunile cnejilor fără a se ţine seama de data lor, deoarecd nu se poate ajunge la un rezultat valabil dacă 86 igno- rează deosebirile ivite în starea diferitelor pături ale Bocietăţii în cursul veacurilor şi mai ales în secolul al XlV-lea. într-adevăr se ştie că domnia angevinilor a fost caracterizată în ce priveşte Transilvania printr-o serie de încălcări şi uzurpări ale elementului nobiliar, patronate de rege în dauna obştilor atît săseşti cît şi secuieşti, a căror rezistenţă îndărătnică nu 8-a dezminţit timp de mai multe decenii * 1. Dar uzurpări asemănătoare s-au produs şi împotriva cnejilor romîni din Haţeg, care ni 8e înfăţişează într-o formă destul de evoluată ca legitimi posesori de pămînturi transmisibile descendenţilor lor, după cum rezultă din menţiunea din 1360 a unei împărţeli pe veci a unor pămînturi indivize încheiate între mai mulţi cneji înainte de această dată 2. Noi nu ne propunem să analizăm aci natura dreptului cnejilor sau să urmărim în general evoluţia lor pe tot întinsul Transilvaniei şi al regiu- nilor învecinate, ci doar să enunţăm şi să fixăm un moment decisiv al ciocnirii dintre modul de stăpînire al cnejilor bazat pe anumite norme tradiţionale, şi cel al feudalismului de tip apusean, oglindit de pildă în decretul lui Ludovic din 1351. Vom urmări deci în documentele existente indiciile sau mărturiile asupra ciocnirii dintre dreptul nescris al cnejilor şi documentul Bcris care stă la baza noii stăpîniri feudale conferite de rege unor anumiţi nobili sau cneji înobilaţi drept răsplată a serviciilor şi a devo- tamentului lor faţă de autoritatea centrală. Această categorie e reprezen- tată în paginile ce urmează de „corniţele” Ladislau de Almas şi după cum se va vedea de judele de Haţeg, Nicolae fiul lui Ştefan. Cum numărul documentelor în această privinţă e extrem de redus, va fi nevoie de o metodă specială de investigaţie, oarecum asemănătoare cu cea arheologică, în sensul unei separări de straturi reprezentînd stadii deosebite în procesul urmărit. Cele ce urmează reprezintă un fel de sondaj în realităţile din Ţara Haţegului în vremea angevinilor. Analiza a trei diferite momente (anume 1315, 1360—1363, 1390) din- acelaşi proces, telor (lin sec. XIV stat privitoare la donaţii regale şi la litigii tntre nobili. Această categorie de documente poate fi sporită după cum acelaşi act juridic e amintit sau confirmat de mai multe ori, sau după cum au fost păstrate sau nu arhivele nobiliare ale cutărei familii nobile. Romtaii ca atare nu apar ta documente declt de cele mai multe ori cu prilejul unei deposedări. Ceva mai ttrziu se va adăuga seria donaţiilor regale pentru cnejii din Maramureş care constituie o cate- gorie aparte. 1 Să amintim de interminabila ceartă dintre obştea saşilor bistriţeni din Iaad şi nobilul bistriţean loan fiul Iul Henel, cu privire la pămtatul Eppendorf, de aprigul conflict dintre comu- nităţile săseşti din Copşa şi Valchid şi nobilul maghiar de Mălancrav pentru pămtatul Lăpuş, urmat de năpustirea violentă a saşilor asupra curţii nobilului, de refuzul Încăpăţînat al secuilor din Sepsi uniţi cu cei din Telegd, Ciuc şi Chezd de a recunoaşte hotărnicia moşiilor Sumbur şi Gerebench ale nobililor de Haghig (nepoţii lui Benchench „de genere Siculorum") secui şi ei intraţi ta marea familie nobiliară a privilegiaţilor, moşii sustrase din pămtatul comunităţii secuilor. J Cf. A Hunyadmegyei Tortinelmi £s Riqtszel Tărsulal livkonyve [Anuarul Asociaţiei de istoriei şi arheologi din comiWWWUflaCOfOm°AlJlC& d'n ^-VI.1360). 3 DEPOSEDĂRI ŞI JUDECAŢI IN HAŢEG 149 luminîndu-se reciproc, ne va îngădui reconstituirea profilului acestei curbe istorice. în 1315 regele Ungariei Carol Eobert, adresîndu-se capitlului Tran- silvaniei 1 îi face cunoscut că judele 2 de Haţeg Nicolae, fiul lui Ştefan, declară că a fost deposedat în aceste vremuri tulburi de nişte romîni, caro s-au năpustit cu silnicie şi au cotropit în dauna şi în paguba sa un pămînt al său numit Brethonia 3, trecut asupra sa în chip legiuit de la bunicul său Toma 4. Eegele ordonă deci capitlului să-şi trimită omul său, în prezenţa căruia omul regelui va trebui să se informeze dacă acest pămînt al numi- tului Nicolae este un pămînt ereditar, şi dacă va afla că este aşa să-i fie restituit de plin drept, dacă nu se va ridica împotrivirea legală. O primă observaţie se impune şi anume că între termenii plfngerii judelui, aşa cum pot fi întrevăzuţi în versiunea regelui, şi indicaţia principală din porunca regească, există o deosebire esenţială asupra sensului precis al termenului de „pămînt ereditar”. într-adevăr ordinul regal stăruie asupra unei preci- zări noi, ce nu se afla încă în plîngerea iniţială şi nici în răspunsul capitlu- lui, care răspunde 5 doar că îndeplinind toate formele necesare, delegaţii legali (adică omul regelui şi omul de mărturie al capitlului) au constatat fără umbră de îndoială că zisul pămînt îi fusese lăsat şi îi rămăsese acelui Nicolae fiul lui Ştefan de la bunicul său Toma. Precum se vede, capitlul se ferea să se pronunţe în vreun chip oare- care asupra punctului esenţial, constînd din afirmarea acestei calităţi de bun ereditar legate de pămîntul pomenit. Acest amănunt îşi are însemnă- tatea sa, căci se poate constata din alt document al anului 1363 referitor tot la Haţeg că expresia de,,pămînt ereditar” e folosită în sens nu de pămînt venit prin moştenire ci de posesiune nobiliară, întrucît beneficiarul unei danii regale a unui pămînt regesc conferit în 1362 afirmă în anul următor 6 (1363) că acest pămînt era moşia sa ereditară precum şi a fiilor săi. Dar această calitate de „bun ereditar” (deci nobiliar) reapare cu încăpăţînare în privilegiul regal din 11 august 1315 7 unde se substituie enunţării iniţiale a plîngerii menţinute întocmai în răspunsul capitlului. în privilegiu se afirmă că judele de Haţeg, Nicolae fiul lui Ştefan s-a plîns că stăpînirea (possessio) sa numită Brythonia, aşezată în comitatul Haţegului este şi a fost moşia sa ereditară, dar că a fost cotropită în chip nedrept şi silnic de cnejii Dan şi Stanislau. Observăm în treacăt că termenii iniţiali erau mai neprecişi. Era vorba de un pămînt oarecare (quandam terram) ajuns apoi în privilegiul 1 Documente privind istoria Romlniei, C, XIV, voi. I, p. 406. 2 Brethonia, Bretonia Brythonia, Britonia, numele unei localităţi dispărute Ungă Brea- zova In Haţeg. 3 „...Quidam Olachi, quandam terram suam Brethoniam vocatam, a Thoma avo suo sibi de iure devolutam et derelictam, hoc tempore impacato potentialiter descendissent ct occupassent...” etc. 1 „Coram quo idem homo noster sciat et inquirat si est predicta terra ipsius Nicolai hereditaria”. 5 ...Scivisset ipsam terram prcdicto Nicolae filio Stephani fore relictam et demissam a Thoma avo suo supradicto”. 6 Hurmuzaki-Dcnsuşianu, Documente privitoare la istoria romlnilor, voi. 1/2, p. 73. 7 Doe-prio-ist Rom•’c> www.dacftromanici.ro 150 M. HOLBAN 4 din 11 august o moşie nobiliară (possessio... hereăitaria). Acei romîni anonimi (quidam Olachi) capătă un nume. Sînt cnejii Dan şi Stanislau „primii cneji romîni cu nume cunoscute de pe teritoriul Ungariei” L Dar care era apartenenţa judelui Nicolae? Dacă vom trece în revistă numele de botez întîlnite în această familie în ordinea, descendentă: Toma, Ştefan, Nicolae, Ladislau, Laurenţiu, Andrei, Ioan, vom observa de îndată că sînt nume din calendar foarte răs- pîndite printre cnejii şi nobilii acestei regiuni. Cît priveşte numele de Ladis- lau el e foarte probabil transcrierea corespunzătoare a numelui de Vladislav. Mult mai curios este numele de Lekembrat al străbunului pomenit sub această formă ciudată într-un document din 1377 al familiei E6vay, citat după Csânki1 2. Este evident că un nume atît de neobişnuit ar permite consideraţii mai deosebite decît cele asupra numelor de botez arătate mai sus. Ne vom întreba deci cum trebuie acceptat acest nume de Lekembrat care n-are nici un fel de asemănare cu celelalte nume întîlnite în documen- tele Transilvaniei pînă aci. Credem că trebuie ţinut seama de un fapt, anume de legătura probabilă între numele pămîntului transcris sub forme variate, pornind de la grafia iniţială Brethonia, ajunsă aproape imediat Brythonia fără nici o posibilitate de explicaţie în limba maghiară şi dimpotrivă cu un sunet atît de firesc în limba romînă (Brătu < n > ia)3 cu silaba finală Braţ din numele de Lekembrat pomenit mai sus. Oare există cumva o posibili- tate de a descompune acest nume în două părţi, deosebind adică de o parte numele din finala Braţ (Bratu) şi de alta un cuvînt ce ar urma să fie ana- lizat : Lekem? Va trebui însă să procedăm la o rectificare paleografică. Nu poate fi vorba de Lekem, fără sens aci, ei probabil de forma Lekeni, a unei grafii mai mult fonetice a cuvîntului legSny, care înseamnă „fecior” 4 5. Am avea deci la un secol şi jumătate da distanţă traducerea maghiară a cuvintelor Bratu Feciorul cu sensul de mai sus ce nu trebuie confundat cu cel sinonim cu fiu. Această calitate de „feciorul” nu ne e necunoscută. Cunoaştem pentru anul 1376 în Maramureş pe Sandrin numit cu alt nume Alexa fiul lui FficJiormiklous zis Bothus fiul lui Darman de Darman- haza...” 6. Observăm în sfîrşit că acest nume sub forma de Eichur este atestat în regiunea Bihorului în 1202—1203 6. Trebuie subliniat că sensul cuvîntului în prima jumătate a secolului XIII, cînd trăieşte acest „Lekem- 1 Documenta historiam Valachorum in Hungaria illuslrantia, Budapest, 1941, p. 53, nr. 4 (lucrare care se sileşte să interpreteze tendenţios documentele). 2 Magyarorszăg tortinelmi joldrajza a Hungadiak korăban [Geografia istorică a Ungariei in perioada huniazilor], voi. V, Budapesta, 1913. * Cf. numele de Brătuia din districtul Gorj in Oltenia, într-o regiune unde se regăsesc şi alte nume din Haţeg, de exemplu Peşteana. Nu pare probabilă o derivare din numele de Bretea inttlnit mai la nord de regiunea Breazova. 4 Analog termenului german de Bursch. 5 Doc. Val., p. 266 — 267, doc. 228. Pentru alte apariţii ale acestui determinativ alipit numelui şi in cursul secolului al XV-lea cf. lucrarea lui N. Drăganu, Romtnii tn veacurile IX—XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei, p. 66. • Cf. Doc. Val., p. LV III, ar fi „primul nume de persoană care poate fi de origine romlnă, anume acest Fichur. Cf. Cuvintul rominesc fecior (= flăcău) purtat de un iobag din comitatul Bihor”. www.dacoromanica.ro s DEPOSEDĂRI ŞI JUDECAŢI IN HAŢEG 151 Tarat” sau Bratu feciorul, străbunul lui Nicolae judele din 1315, este desigur mult mai cuprinzător decît în secolele următoare. Dar dacă înaintînd în trecut găsim atîtea elemente în sprijinul unei origini romîneşti a familiei lui Nicolae judele de Haţeg, să urmărim şi pe urmaşii săi, pentru a culege şi de acolo informaţii suplimentare. Acestea ne înfăţişează încă două elemente ce vin să le confirme pe cele aflate pînă acum. Dintr-o poruncă regală de restituire dată de regele Ludovic în 13601 2 la Alba-Iulia în favoarea „orfanului” Nicolae fiul lui Ioan de Britonia se poate afla că acel Ioan cel roşu (rufus) de „Bîritonia” fusese condamnat la moarte împreună cu fratele său Andrei fiul lui Nicolae de către voie- vodul Andrei 3 al Transilvaniei care trecuse posesiunile lor pe seama cetăţii regale a Haţegului. Această condamnare asupra căreia actul regelui nu stăruie, ba chiar o- pomeneşte cu oarecare dezaprobare 3, ceea ce se explică dacă se ţine seama şi de alte informaţii documentare indicînd pentru vremea aceasta o cotitură a politicii regale faţă de vecinul transalpin, trebuie pusă în legă- tură cu o mărturie identică ce ne este dată de o altă poruncă regească din anul 1359 4 ordonînd restituirea pămînturilor „Bîul de Mori” 5, „Nuc- şoara” 6 şi „Ohaba Sibişel” 7, văduvei lui Mihail zis „Kende” de „Bîul de Mori”, fiul lui Nicolae de „Bîul de Mori”. O simplă privire pe hartă ajunge ca să ne lumineze asupra apropierii acestor trei pămînturi de localitatea Breazova adiacentă Bretoniei. Este vorba deci de nişte măsuri identice luate simultan împotriva cnejilor şi a romînilor din Haţeg într-un moment în care raporturile între rege şi voievodul transalpin se înveninaseră, şi apoi revocate cu prilejul destinderii care a urmat. Că aceasta este expli- caţia execuţiei poruncite de voievodul Andrei şi că nu este vorba doar de un act arbitrar al atotputernicului voievod al Transilvaniei, rezultă clar din comparaţia ce se impune cu o acţiune întru totul asemănătoare ordonată în 1377 — alt moment critic în istoria raporturilor dintre coroana Ungariei şi domnul transalpin — prin care voievodul Ladislau al Transil- vaniei dăruia la doi cneji din Haţeg posesiunile cnezale ale cnezului Cîn- dea („Kend”) din aceeaşi regiune, spînzurat pentru infidelitate8. Acest gen de execuţii ce trebuiau să servească de exemplu şi să bage spaima în toţi însoţea de fiecare dată ostilităţile deschise, între angevinul de la Buda şi domnul de peste munţi. Uneori execuţiile le precedau şi le anunţau oarecum — alteori ele constituiau un fel de epilog ailor, ca în 1370® cînd au avut loc adevărate proscripţiuni de cneji în comitatul Caraşului în hotar 1 Doc. Val., p. 143 — 144, doc. 108, Alba-Iulia, 1 ianuarie 1360. 2 Andrei Dackfy, mai întîi comite al secuilor, al Braşovului şi al Maramureşului, apoi voievod al Transilvaniei in anii 1356 — 1359. * „...Dictam possessionem... ac terras ad eandem pertinentes indebite occtipatas” (ibidem). 4 Regest in Doc. Val., p. 143. B Malomviz. 9 Nuksora. ^ Kissebes. 8 Doc. Val., p. 271-272 ^i 272-273. Doc. din 15 şi 18 iunie 1377. » Hurmuzaki-DensuşianuWwfy.tfâcaramanicajO 152 M. HOLBAN 6 cu Haţegul, după încheierea episodului ocupării Vidinului de către domnul Ţării Eomîneşti, Ylaicu, cumnatul ţarului deposedat Straşimir. Se ştie că în 1377 s-a ajuns la o ruptură făţişe. în luptele care s-au dat a pierit între alţii Petru Himffy, fost mai întîi ban al Bulgariei ală- turi de fratele său Benedict, apoi castelan de Orşova. Se ştie mai puţin că prin anii 1356—1359 se produsese o criză destul de gravă ce coincidea şi cu pribegirea din Ţara Eomînească şi fuga în Un- garia a celor şase boieri, fiii lui Ladislau *, fiul lui Zorna trecuţi în slujba regelui Ungariei. Dar din felul cum sună preambulul actului de danie regală din august 1359 2 în favoarea celor şase fraţi se îngăduie constatarea că în clipa aceea criza trecuse de punctul său culminant, căci deşi regele pome- neşte de refuzul de vasalitate al voievodului Ţării Eomîneşti, o face mai mult ca de un lucru din trecut, abţinîndu-se de la ori ce comentariu ofensator. Dar pe de altă parte faptul că voievodul e menţionat doar ca ,,Alexander Bazarade Woyvoda Transalpinus” fără acel adjectiv posesiv de ,,noster” (Woyvoda no ster transalpinus) care punea oarecum pecetea regelui pe o vasalitate proclamată de cîte ori se ivea prilejul de a-1 pomeni pe vasal — ne împiedică să considerăm totuşi criza ca terminată. Această îndreptare spre o destindere atestată în august 1359 explică atît actul reparator în favoarea văduvei lui Mihail zis „Cîndea”, cît şi cel în al orfanului îsicolae de Britonya şi a rudei sale Ladislau fiul lui Lau- renţiu. (ianuarie 1360). De fapt execuţia lui Ioan de ,,Bretonia” şi a fratelui său se explică perfect dacă admitem că aceştia erau romîni. Ea rămîne însă cu totul stranie în ipoteza că ar fi fost vorba de nobili maghiari. De altmin- teri în această eventualitate nici nu ar fi fost cu putinţă ca voievodul Transilvaniei să purceadă la o atare măsură de rigoare din proprie iniţia- tivă, fără o aprobare expresă a regelui. Cu atît mai mult că nici nu era vorba de vreun delict oarecare — după cum rezultă din însăşi redactarea actului reparator citat mai sus. Al doilea element în sprijinul tezei noastre este acesta. Orfanul îsico- lae de Bretonia era rudă de aproape cu Stoian fiul lui Mozana de Densuş 1 2 3. Dar acelaşi Stoian fiul lui Mozana apare în calitate de cnez al romînilor din districtul Haţegului într-o scrisoare regală 4 * din septembrie 1380 care îi confirmă stăpînirea unor pămînturi deşarte şi lipsite de locuitori : Poeniţa din districtul Hunedoara şi „Bobochmezeu” 6 din districtul Haţeg. îl aflăm şi ca împricinat în judecata de la 2 iunie intentată de un romîn ,,Myk fiul lui Mure” altor romîni anume fiilor lui „Musana” (Stoian şi Boian) şi nepoţilor lui Costea împreună cu neamul lor. .. etc. pentru împărţeala pămînturilor deţinute de ei ,,iure keneziali”. Toate aceste ele- 1 = Vladislav. 2 T. Ortvay, Oklevelek Temesvărmegye is Temesvăr văros lortinetihez [Documente pri- vitoare la istoria comitatului şi a oraşului Timişoara], voi. IV, p. 87. * Doc. Val., p. 268 — 269, doc. 230 din 3 mai 1377. înaintea capitlului Transilvaniei Nicolae fiul lui Ioan „cel roşu” de Bretonia vinde lui Stoian, fiul lui Mozana de Densus... „proximus suus” (= ruda sa de aproape), care fi ajutase să-şi recupereze moşia Brettonia, jumă- tate din această moşie socotind suma primită de la Stoian drept preţ de cumpărare. 4 Ibidem, p. 285—286, doc. 252. 4 Sat dispărut dc lingă satul Lunca Cernei. . www.dacoromamca.ro 7 DEPOSEDĂRI ŞI JUDECAŢI IN HAŢEG 153 mente convergente îndreptăţesc punctul nostru de vedere că şi conflictul din 1315 a trebuit să se rezume la un litigiu între cneji romîni, judele Nico- lae de Haţeg pe de o parte şi Dan şi Stanislau pe de altă parte pentru moşia Bretonia (= Brătunia). Cum judele Mcolae se mulţumea să afirme că acel pămînt îi venea de la bunicul său Toma, fără vreo pomenire a străbunului său Bratu fe- ciorul — întemeietorul1 după teza noastră a moşiei Brătunia — ne putem întreba dacă acei cneji Dan şi Stanislau nu se agitau pentru stăpînirea acelei moşii tocmai ca descendenţi ai aceluiaşi înaintaş comun. Se mai poate ca dreptul celor doi cneji să fie rezultat dintr-o colaborare parţială a ascendenţilor lor la întemeierea acestui domeniu, situaţie care aminteşte pe cea din procesul cnejilor din 1360 despre care va fi vorba mai jos. Un lucru pare bine stabilit. Indiferent de calitatea iniţială a stăpînirii judelui Nicolae — stăpînire cnezală sau stăpînire nobiliară — şi de natura conflic- tului cu cei doi cneji, simplul fapt de a-şi vedea pămîntul trecut printre „moşiile ereditare” îi conferea toate avantajele unei stăpîniri nobiliare. Coborîtorii săi vor beneficia deci de acum încolo de toate foloasele unei asemenea situaţii. Este sigur că dacă judele Nicolae ar fi avut în 1315 o diplomă regală de danie sau de întărire a stăpînirii sale Bretonia, s-ar fi prevalat de ea în loc să invoce trecerea asupra sa a acestui pămînt de la bunicul său Toma. Vom adăuga că mai ales sub al doilea angevin din tn- garia s-a ajuns la o atenţie foarte grijulie dată pergamentelor nu numai ca dovezi de stăpînire, dar mai ales ca temei de drept. Să vedem acum cum se rezolvau pe calea legală în cadrul autorită- ţilor administrative din vremea lui Ludovic conflictele pentru pămînt din- tre mai mulţi cneji şi eventual şi nobili în aceeaşi regiune a Haţegului sau ceva mai sus în jurul Hunedoarei, în a doua jumătate a veacului, adică prin anii 1360—1363. Există un act unic în felul său 2, de o importanţă netăgăduită ce înfăţişează o judecată în faţa adunării obşteşti ,,a tuturor cnejilor şi oameni- lor de orice stare şi seamă din districtul Haţeg pentru reaşezarea drepturilor lor” 3, prezidată de vicevoievodul Transilvaniei şi reprezentînd o supra- punere de forme bine cunoscute împrumutate adunărilor obşteşti ale voie- vodului Transilvaniei, proiectate pe fondul mai puţin cunoscut al elemente- lor străvechi locale. Termenii de asesori juraţi şi de iobagi aparţin neîndoios formelor pomenite ca şi cel de arhidiacon întîlnit pentru protopopul de Ostrov. Ritualul este întru totul cel al adunărilor voievodului Transilvaniei sau al adunărilor palatinale. Dar împărţirea atribuţiilor judecătoreşti între un număr de cneji, de preoţi (de bătrîni) 4 şi de romîni de rînd apar- ţine judecăţilor locale. Judecata cnejilor, a preoţilor, a bătrînilor şî a po- 1 Cf. p. 149, n. 5. 8 A Hunyadmegyei Torlinelmi is Rigiszli Tdrsulal Eokoiujue, I, 63, analizat şi de Doc. Val., p. 146-149, doc. 112. 8 „Pro ipsorum iuribus restaurandis” (Convocarea e făcută tn numele şi Ia porunca voievodului). 4 Ei apar In act unde stnt pomeniţi de două ori Îndată după cneji, dar stnt omişi de pe lista asesorilor. www.dacommanica.Tn 154 M. HOLBAN 8 porului este deghizată într-o consultare a unor asesori juraţi, desemnaţi la cererea vicevoievodului şi mărturisind cu mina pe cruce faptele ce le cunosc şi asupra cărora sînt întrebaţi — după ritualul păstrat în congregaţiile generale de la Turda. Acest caracter hibrid nu ne va îngădui să tragem concluzii valabile asupra formelor procedurale ale judecăţilor cnejilor şi nici asupra particularităţilor dreptului tradiţional romînesc, căci toate ele- mentele aparente se rezumă la o imitaţie a procedurii oficiale regale. Şi ■de asemenea nici termenii folosiţi nu vor putea fi acceptaţi tale quale. Dar pe lîngă confuzia ce rezultă din suprapunerea acestor elemente mai constatăm o serie de nepotriviri între numărul1 de pildă al acelor „asesori juraţi” arătaţi la începutul actului ca fiind împărţiţi în 12 cneji, şase preoţi şi şase romîni de rînd, şi numărul ce rezultă din adunarea numelor date şi care e doar de 22 inşi, nu de 24 cum am fi în drept să ne aşteptăm. în cursul actului sînt pomeniţi de două ori „bătrînii” 2 făcînd parte dintre asesorii juraţi, fără ca să fie desemnaţi aparte în enumerarea amintită. Apoi felul cum sînt distribuiţi şi înşiraţi „asesorii” trezeşte noi nedumeriri. Constatăm pentru numele asesorilor laici existenţa a două feluri de numiri: unele legate de un loc: de ex. Dan de „Cholnokus” (=Cinciş), Constantin de Zallas (— Salaş), Duşa de Domsus (= Demsuş), Vlad de Gunuzfalu (= Vâlcele rele) în sfîrşit Dragomir de Zilvaş (= Silvas)... şi Baja fiul lui Buz de Clopotiva ; altele de un determinativ sau o poreclă : cel bătrîn, cel roşu, cel lung, „cel zis Piticul” în sfîrşit altele de arătarea filiaţiei : de ex. Mihail fiul lui Gulya (Guia?) care însă într-un singur caz e completată cu ară- tarea unei apartenenţe de loc, Baja fiul lui Buz de Clopotiva. înşirarea numelor e destul de arbitrară. Lista începe cu două numiri însoţite de porecle : Saracin bătrînul şi Prodan cel roşu, urmează alte două nume înso- ţite de arătarea filiaţiei, Eoman fiul lui Ciomac şi Mihail fiul lui Gulya, şi apoi alte două nume legate de cîte un loc : Dan de „Cholnokus” şi Cons- tantin de „Zallas”. Să fie cumva vorba aci de trei categorii deosebite, înfăţişate fiecare din ele prin cîte doi reprezentanţi ? Căci după acest prim grup de 2 x 3 vin iar două nume cu arătarea filiaţiei: Nan fiul lui Bay şi Dumitru fiul lui Bărbat, urmate de un singur nume determinat de o poreclă : Basarab Lungul, urmat la rîndul său de două nume legate de loc : Duşa de Densuş şi Vlad de Gunuzfalu. Deci după prima serie de 2 -f 2 -f 2 avem a doua serie de 2 -f- 1 + 2. Dar aceste unsprezece nume însoţite de lămurirea : „kenezii” nu corespund întocmai numărului anunţat la începu- tul documentului: de „keneziis duodecim”. Aceeaşi observaţie e valabilă şi pentru numărul preoţilor înşiraţi: cinci doar în loc de şase (= ex. sacer- ăotibus sex). în frunte apare „arhidiaconul” (= protopopul) de Ostrov. Lista se încheie cu altă serie de şase nume din care două de aşa-zişi „iobagi”, Thathomir cel roşu şi Stoian zis „Piticul” (iobagi ai lui Nan fiul hli Constantin) la care trebuie adăugat şi Mihu (iobagul lui Basarab Lungul, din capătul listei) deci cu totul trei asemenea „iobagi”, apoi două nume cu arătarea filiaţiei: Baja fiul lui Buz de Clopotiva (unde pe lîngă filiaţie 1 Observăm că acest număr de 12 + 6 +6 prezintă oarecare analogie cu numărul jurătorilor din vechiul drept romtnesc. 2 Seniores. www.dacoromanica.ro -9 DEPOSEDĂRI ŞI JUDECAŢI IN HAŢEG 155 mai apare şi un nume de loc) şi Ladislau fiul lui Zombur, şi în sfîrşit un nume cu arătarea locului: Dragomir de Zilvas — urmat apoi de numele „iobagului” Mihu pomenit mai sus (deci în ordinea înşirării i 2 + + 2+1+1). Trebuie oare să vedem în numele însoţite de arătarea locului nişte nume de cneji? Nici o deosebire aparentă nu desparte acest fel de nume înşirate în grupul de la început de numele de pildă al lui Dragomir de Sil- vaş aflat printre ultimele de pe listă. Dacă se adaugă deci la cele patru nume de la început numele lui Dragomir de Silvaş şi al lui Baja fiul lui Buz de Olopotiva se obţin şase nume probabile de cneji. Dacă se ţine seama că „bătrînii” nu sînt pomeniţi pe nume, dar că numele de „Sarachin bă- trînul” desemnează clar pe unul din ei, vom fi ispitiţi să-i includem printre cele unsprezece nume arătate împreună ca fiind ale cnejilor. Dar apariţia cea mai surprinzătoare este aceea a celor trei iobagi din ultimul grup de pe listă, foarte probabil acel al oamenilor de rînd. Trebuie interpretat probabil acest cuvînt de „iobag” în acelaşi sens in care sîntem siliţi să interpretăm şi pe acel de „asesori” pomeniţi mai sus ca termeni împrumutaţi terminologiei oficiale şi folosiţi ca o expresie aproximativă mai mult ori mai puţin echivalentă, pentru a înfăţişa aci un raport de su- bordonare sau dependenţă greu de încadrat în tiparele existente. în acelaşi chip vedem că protopopul din Ostrov e numit „arhidiacon” în documentul nostru. Este probabil că termenul folosit în realitate a trebuit să fie cel de „oameni” (dependenţi) ai lui Nan sau Basarab Lungul. Cum această apa- riţie a aşa-zişilor iobagi aparţinînd unor cneji este un fenomen fără alţi termeni de comparaţie, constatat o singură dată în acest unic document redactat cu atîta aproximaţie, nu pot fi construite ipoteze valabile pe premise atît de contestabile. Pricina care se dezbate înaintea adunării de la Haţeg pune în cauză temeiul dreptului şi posesiunii cnezale. Reclamantul Myk, fiul lui Mure (Murgu?) se plînge de cotropirea moşiilor Răchitova (Reketya) şi Lunca (= Nyres) ce i s-ar cuveni „jure keneziatus”. Pîrîţii Stoian şi Boian, fiii lui Musana (de Densus)1 şi Balotă, Bay, Surs (sau Surb ?) şi Nan, nepoţii şi ceilalţi fraţi şi rude ale lor au spus dimpotrivă că atunci cînd acel Oostea bunicul sus-zişilor Balotă, Bay, Surs şi Nan, preoum şi tatăl lor s-au aşezat ca întemeietori2 pe sus-numita moşie Rachitova, cu ajutorul acelui Musana, tatăl sus-zişilor Stoian şi Boian i s-a lăsat lui Musana două părţi din moşia Răchitova.,. întrucît fără sprijinul şi ajutorul lui ei n-ar fi putut întemeia şi păstra acea moşie, drept care l-au chemat la ei şi l-au primit de bună voie pe acea moşie, iar moşia Lunca de asemenea a fost aşezată şi întemeiată de acel Musana, părintele sus-numiţilor Stoian şi Boian împreună cu fraţii săi, după ce s-a ţinut şi s-a făcut mai întîi < între ei > o împărţeală pe veci a tuturor moşiilor lor, şi astfel le-au ţinut şi stăpînit ca ale lor şi întru nimic nu au atîrnat ele de acel Myk... Urmează.ritualul judecăţii. Asesorii aşa- 1 Cf. Doc. Val., p. 268—269, doc. din 3 mai 1377. 2 „Ex novo planlassenl el condescendissenl”. Această „întemeiere” de moşie poate fi înţeleasă şi ca o creare de ogor nou prin defrişare şi ca o înfiripare de aşezare nouă omenească (sat, cătun etc.). Am păstrat a‘'fflW'ffl/llrl 1 neavlnd cu ce II Înlocui. 156 M, HOLBAN 10 zişi şi foarte mulţi alţi cneji, bătrîni şi romîni de rînd care se aflau de faţă la acea adunare... întrebaţi în chip legiuit şi după obi- ciul acelui district al Haţegului să dea mărturie, au întărit răspunsul sus- zişilor Stoian şi Boian... şi al lui Balotă... etc... atingînd lemnul cru- cii... etc. şi dînd mărturie 1 cu toţii deopotrivă, ah adeverit că sus-zisele moşii... atîrnă şi sînt ale acelor fii ai lui Musana şi ale nepoţilor lui Oostea şi ale fraţilor lor îh chipul arătat mai sus şi că au fost aşezate de înaintaşii lor în chipul de mai sus. întrebat la rîndul său pîrîşul Myk a recunoscut că ,,nu poate înfăţişa nici o dovadă scrisă şi nici un act vădit, şi nici nu poate ridica vreo împotrivire la mărturiile sus-zişilor juraţi şi bătrîni şi a rămas de judecată”. Aşadar vicevoievodul atribuie pîrîţilor moşiile ară- tate în proporţia în care fuseseră întemeiate de înaintaşii lor, dînd o treime din moşia Bachitova nepoţilor lui Oostea şi restul precum şi moşia Lunca (Nyreş) fiilor lui Musana. Deci acest proces purtat aparent după procedura obişnuită a tutu- ror proceselor dintre nobili pentru stăpîniri de pămînt este judecat în reali- tate după normele dreptului tradiţional romînesc. Căci se acceptă atît principiul întemeierii dreptului cnezal pe o muncă creatoare cît şi modul de împărţire al acestui drept trecut asupra urmaşilor. Iar vicevoievodul Transilvaniei prezidează adunarea în chip de castelan de Haţeg, calitate ce nu o mai afirmă în titlul său în alte împrejurări. Un lucru trebuie sub- liniat, anume faptul că nici una din părţi nu a înfăţişat un act scris care să dovedească temeinicia drepturilor sale, iar mărturia adusă de „asesori” şi de participanţii la adunare nu s-a referit la stăpînirea acelor pămînturi, ci la temeiul acelei stăpîniri. Ou totul altfel se desfăşoară în martie 1363 judecata prezidată de acelaşi vicevoievod, dar de astă dată fără vreo calitate de castelan de Haţeg, în pricina iscată între Ladislau, fiul lui Musad de Almaş şi cnejii Stroe şi Zeycu pentru moşia Zlaşti care fusese dăruită 2 de rege cu vreo zece luni mai înainte „credinciosului său romîn comitelui 3 Ladislau fiul lui Musad de Almaş locuind în districtul cetăţii regale Deva, şi fiilor săi Petru, Ioan, Laţcu şi Musath şi coborîtorilor lor în urma recomandării voievodului Transilvaniei, Dionisie, ca răsplată pentru slujbele şi credinţa lui faţă de rege, precum şi pentru meritele înaintaşilor săi”. După spe- cificarea obiectului principal al daniei care cuprinde „un sat al nostru numit Zlaşti ce ţine de sus-zisa Deva împreună cu toate folosin- ţele. . .sale... îndeosebi cu pădurea sa numită Thytos” regele mai dă pe deasupra şi scutirea de orice daturi şi dăjdii la care erau ţinuţi locuitorii faţă de rege după chipul celorlalte sate romîneşti, ceea ce înseamnă de fapt că aceste drepturi vor fi de acum încolo percepute de donatar şi coborîtorii săi. Dania se face pe veci întru fiii fiilor şi moştenitorii moştenitorilor bene- ficiarului. Ivindu-se împotrivire din partea cnezilor Stroe şi Zeyku la for- 1 Contrariu uzanţei din adunările generale ale Transilvaniei unde numai asesorii dădeau mărturia de adeverire, aci se pronunţă Întreaga adunare. * Hurmuzaki-Dcnsuşianu, I2, p. 71 — 72, doc. LIII (2 iunie 1362). * Calitate In legătură probabil cu cetatea Deva, şi care nu trebuie confundată cu titlul de comite In sensul obişnuit al cuvîntului. www.dacoromanica.ro 11 DEPOSEDĂRI ŞI JUDECAŢI IN HAŢEG 157 malitatea de dare în stăpînire a moşiei, pricina ajunge înaintea vicevoievo- dului Transilvaniei, asistat de nobilii din comitatul Hunedoara şi de toţi cnejii şi bătrînii din districtul Haţeg convocaţi în acest scop. Xn ziua jude- căţii vicevoievodul stînd la judecată împreună cu aceşti nobili şi cu juzii nobililor din comitatul Hunedoara 1 şi cu toţi cnejii şi bătrînii romîni ai acestui district Haţeg, şi cu ceilalţi provinciali, ia act mai întîi de înfăţi- şarea scrisorii regale de danie şi de declaraţia „comitelui” Ladislau că domeniul Zlaşti i-a fost dăruit de rege şi este deci moşia sa ereditară, apoi de obiecţiile cnejilor Stroe şi Zeycu care susţin că acea moşie e a lor şi a fra- ţilor lor în virtutea dreptului cnezal pentru faptul că a fost lăzuită de ei şi că deci acel Ladislau a cerut de la rege să-i dea lui şi fiilor săi dreptul lor cnezal. Dar cum la întreita întrebare a vicevoievodului cei doi cneji au recunoscut că ei nu pot înfăţişa nici un act doveditor în acest sens, nici atunci şi nici în viitor, vicevoievodul împreună cu zişii nobili stînd cu ei la judecată a declarat prin judecată aceste obiecţii cu totul neîndreptăţite şi zadarnice (penitus irrationales ac inanes iuridice decrevimus) şi a scris capitlului Transilvaniei să purceadă la punerea în stăpînire a comitelui Ladislau 2. Şi această judecată aşa cum se întrevede din raportul vicevoievodului, nu e lipsită de unele nepotriviri. De ce trebuia judecat procesul la cetatea regală Haţeg, cînd acel pămînt ţinea de cetatea regală Deva şi cînd erau convocaţi toţi nobilii din comitatul Hunedoara precum şi juzii nobililor din acest comitat ? De cea trebuit să se convoace ca judecători şi toţi cnejii şi bătrînii djn districtul Haţegului, cînd de fapt ei nu aveau să aibă nici un rol la pronunţarea judecăţii, sentinţa fiind dată de vicevoievod împreună cu nobilii ce stăteau pe lîngă el la judecată, fără să fie vorba de vreo parti- cipare efectivă a cnejilor şi bătrânilor din Haţeg la darea acestei sentinţe, în afară de menţionarea prezenţei lor nimic nu deosebeşte mersul acestui proces de acelea purtate între nobili unguri în faţa instanţelor de judecată obişnuite. într-adevăr moşia fiind socotită o moşie ereditară (= nobiliară) se aplică normele de judecată pentru asemenea posesiuni în care nu mai e loc pentru alţi judecători decît voievodul sau vicevoievodul cu nobilii ţinutului, sau pentru alte dovezi decît actele scrise de danie regală. Actul scris devenea deci condiţia indispensabilă a oricărei stăpîniri de pămînt. Stăpînirea unui pămînt fără asemenea acte la mînă era socotită drept o stăpînire clandestină exercitată în taină (taciturnitatis sub silentio) şi deci pasibilă de evicţiune. Această importanţă covîrşitoare dată actului scris începe să se mani- feste sub al doilea angevin şi capătă o amploare crescîndă mulţumită şi spiritului decretului regelui din 1351. Această dată a însemnat o cotitură în viaţa diferitelor clase sociale din Ungaria şi mai ales din Transilvania, unde existenţa cnejilor se menţinea pe străvechi temeiuri tradiţionale fără garanţia vreunui pergament. într-adevăr ideea de uniformizare a stării ţăranilor din diferitele regiuni ale regatului prin supunerea tuturor acelo- raşi obligaţii de dijmă, indiferent de condiţiile locale în care trăiseră pînă 1 Doc. Val., p. 165, doc. 125 din 3 martie 1363. 2 Huunuzaki-DensuşiEni ,363. 158 M. H0LBAN 12 atunci, îşi află corespondentul în uniformizarea situaţiei nobilimii ce e afirmată deschis L O atare acţiune nivelatoare anula de fapt existenţa particularismelor locale ce fuseseră respectate în general de regimul arpa- dienilor. în împărţirea aceasta rigidă a tuturor locuitorilor laici în nobili şi iobagi nu se mai lăsa loc pentru categoria cnejilor şi nici pentru stăpîniri de pămînt în baza tradiţiei, fără act scris. De aceea încă din anul 1352 1 2 * vedem cum în Banat cnejii de Mîtnic se îngrijesc de un act al comitelui de Caraş şi castelan de Sebeş pentru a-şi asigura drepturile asupra unui sat ce vor să-l întemeieze potrivit dreptului cnezal. Mai tîrziu a- alţi cneji de pe Valea Mîtnicului obţin de la rege o recunoaştere a stăpînirii lor vechi de mulţi ani, sub forma unei danii regale care foloseşte o ficţiune evidentă pentru acoperirea stăpînirii anterioare dării acelui act 4 *. Şi tot în acelaşi chip în Haţeg, în anul 1380, acelaşi Stoian fiul lui „Mosyka” de Lunca („Nyres”), cnez al romînilor din districtul cetăţii Haţeg se înfăţişează regelui şi îi cere ,,nişte pămînturi deşarte şi lipsite de locuitori... anume unul numit Poeniţa (Polonyczaf şi Boboci11 declarînd că ele i-au fost date de strălucitul voievod al Transilvaniei Ladislau (de Losonţ) prin scrisori trainice (mediantibus suis Utteris vigorosis), rugîndu-1 pe rege să i le dăru- iască şi să i le întărească pentru el şi moştenitorii lui... 6. Se observă bine cum se înaintează tot mai mult pe calea formalismului oficial. Dacă în 1352 lipsa unui document scris putea fi acoperită prin improvizarea unui act ca cel dat de corniţele de Caraş Pousa de Szeer, dimpotrivă în 1370 şi 1380 recunoaşterea sau dăruirea trebuie să fie făcută chiar de rege. Ba actul din 1370 dat descendenţilor lui Struza este chiar întocmit sub forma unui privilegiu regal asemenea întru totul privilegiilor regale date pentru conferirile de moşii nobiliare. Credem că aici se vădeşte una din consecinţele actului dat de rege la 28 iunie 1366 6, prin care alături de sta- bilirea unor norme de justiţie sumară împotriva „răufăcătorilor de oricfr neam dar mai ales romîni” se făcea o distincţie hotărîtă între cnejii recunos- cuţi prin scrisoarea regală, a căror mărturie era egală cu a nobililor, şi cnejii comuni, a căror mărturie era socotită asemenea cu a unui jude de sat (villicus)7. Avem deci aci nişte praguri, unul impus de decretul din 1351 şi ilustrat de actul comitelui de Caraş şi castelanului de Caransebeş, altul rezultînd din dispoziţiile determinate de starea politică din anul 1366 şi ilustrat de privilegiul din 1370 dat fiilor lui Struza, în sfirşit un al treilea, după criza din 1377, ilustrat de actul regelui din 1380 în favoarea lui Stoian, cnez al romînilor din districtul Haţeg. 1 ,,...Annuimus ut universi veri nobiles intra terminos regni noştri constituti, sub una et cădem libertate gratulentur...". 2 Hurmuzaki, I2, p. 28 — 29. * Ibidem, p. 167, doc. CXXX din 22 sept. 1370 reprodus după Pesty, op. cit., p. 101. 4 ,, Quasdam duas possessiones nostras regales... per prefatum Struza patrem ipsorum sub nomine sui Keneziatus dudum ibidem locatas, populorum et habitatorum copia decoratas, per ipsos que nomine nostro regio hactenus possessas et conservatas... a nobis sibi dări et con- ferri perpetue postularunt". s A Hunyadmegyei Tort. £s Rig. Tărsutal £ukony ve, I, p. 63 (regestat şi în Doc. Val., p. 285-286, doc. 252). • Hurmuzaki-Densuşianu, I2, p. 120, doc. din 28 iunie 1366. 7 „Communis autem kenezus pro villico fidei unius fortonis computetur". www.dacoromanica.ro ' 13 DEPOSEDĂRI ŞI JUDECAŢI IN HAŢEG 159 Concomitent cu ştirbirile aduse stăpînirii cnezale se constată şi o înlăturare crescîndă a dreptului romînesc în judecăţile romînilor. La Deva, de pildă, în 1371 se încearcă să se substituie ca normă juridică „obiceiul regatului” dreptului local romînesc. Cu prilejul judecării unui,,răufăcător Petru de Cri <ştur”> 1 adus înaintea castelanului de Deva de către oficialii de Veţel şi de Pestiş se ridică împotrivirea „tuturor cnejilor şi romînilor14 din cele patru scaune din: districtele cetăţii Deva care pun oprelişte la această judecată şi „lege” a regatului, zicînd că acei oficiali pot să-l dove- dească pe acel Petru după „legea,” romînilor, dar nu cu alte legi ale regatu- lui şi de aceea i-au oprit pe ei să le facă lor judecată şi dreptate. Asemenea proteste mai întîlnim şi în anii următori. Dar'dacă aceste împotriviri mai erau posibile în districtele romîneşti, folosirea dreptului romînesc pe moşiile nobiliare, dăruite de rege împreună cu populaţia de pe ele, dispare o dată cu acordarea dreptului de judecată civilă pe moşiile lor 2 tuturor nobililor din Transilvania. Este evident că judecăţile nu mai aveau să fie făcute după dreptul romînesc, în satele romîneşti, ci după dreptul stăpî- nului aşa-zisa „consuetudo regn%". Cnejii ajung iobagi pe moşia nobilului. Nu-i mai aflăm menţionaţi decît doar în legătură cu incursiunile pe care şi le fac de o parte^i de alta stăpînii lor — fie nobili fie cetăţi regale. Actul de dăruire al acelui Comes Ladislau de Almaş este lămuritor pentru calea pe care au ajuns cnejii cu satele lor în stăpînirea atîtor nobili ai regatului. Nu e nici o deosebire între dăruirea făcută acestui „comes” Ladislau atît a populaţiei satului cît şi a tuturor dărilor şi daturilor regeşti după chipul celorlalte sate romîneşti din acele părţi şi dăruirea, de pildă, a quinquagesiunei din satul romînesc Mahal făcută nobilului ungur Desi- deriu de Ţaga. Nesocotirea drepturilor cnezale în favoarea unui nobil romîn de origine probabil cnezală are exact acelaşi caracter ca cea în favoarea unor beneficiari neromîni. Dăruirea făcută lui Ladislau de Almaş nu constituie un caz particular, ci trebuie interpretatăr la fel cu generalitatea cazurilor de dăruiri de sate romîneşti făcute oricăror nobili de orice origine ar fi ei. Deci aservirea populaţiei romîneşti nu poate fi atribuită ridicării unor cneji la rangul nobiliar, a cărei consecinţă nefastă ar constitui-o, pe argumentul că „romînii liberi pînă atunci au fost siliţi să se coboare la nivelul social al şerbilor {iobagiones)". Atîta timp cît stăpînul romînilor fusese regele în persoană, acesta a putut să-i apere de abuzurile cnejilor, dar îndată ce au fost înnobilaţi, au devenit stăpînii absoluţi ai romînilor supuşi autorităţii lor 3 etc. Căci ar însemna în cazul acesta ca romînii apar- ţinînd cetăţilor regale să nu mai ajungă şerbi niciodată. De fapt decretul din 135r crea pentru toţi ţăranii condiţii identice de exploatare. Starea de iobă- gie nu poate fi explicată ca un efect al abuzurilor vreunuia sau altuia dintre cnejii înnobilaţi. De altminteri chiar dacă satele romîneşti nu ar fi fost supuse unor asemenea stăpîni, ele ar fi fost dăruite altor nobili, aşa 1 Revista istorică, 1923, p. 190, doc. din 7 mai 1371. Numele nu e păstrat în întregime. Se citeşte Petrus de Ky... Regestat şi în Doc. Val., p. 233 — 234, doc. 489. Hurmuzaki, I2, p. 130. Cf. Doc. Val., p. 148-149 149. n. 11 • wWw.aacoromanica.ro 160 M. HOLBAN 14 precum s-a întîmplat în nenumărate rînduri. Căci procesul acesta nu se mărgineşte doar la regiunea Haţegului, ci la toată întinderea Transilvaniei. Dar chiar în cuprinsul Haţegului avem un exemplu grăitor de o ase- menea dăruire făcută unui beneficiar absolut străin de acele părţi. E vorba de acel Mihail fiul lui Benedict „Postăvarul” (Posztos) orăşean din Timi- şoara, care revendică 1 în 1390 moşiile Băuţarul Mare şi Băuţarul Mic 2 din districtul Haţeg, care i-ar fi fost dăruite de regele Ludovic, dar al cărui» act doveditor i-ar fi fost distrus într-un incendiu cu cinci ani mai înainte. Ca urmare el cere o nouă dăruire făcută ,,novae donationis titulo". Confirmînd faptele voievodului Ladislau al Transilvaniei adaugă că atît Mihail cît şi fratele său Iacob au stăpînit odinioară acele moşii, dar au fost scoşi de pe acele moşii de nişte romîni care le-au ocupat în propriul lor folos. într-un timp record (28 ianuarie—5 februarie) voievodul Tran- silvaniei face cunoscut din Haţeg că a instalat pe fiii lui Benedict pe moşiile amintite. Dar această instalare mai mult formală a trebuit să fie urmată de o serie de incidente, deoarece nouă luni după aceea la 28 octombrie 1390 se ajunge la un ciudat act de compromis 3, încheiat înaintea castelanului de Haţeg de către Mihail zis Postăvarul, judele Timişoarei, şi de romînul Thathul, care renunţă la drepturile pe care le pretindea asupra moşiei amintite, ce recunoaşte că nu i se cuvine, supunîndu-se dinainte unei amenzi în cazul că l-ar mai tulbura pe acel Mihail. Poate fi vorba de un acord — cum îl califică unii autori — cînd toate obligaţiile acestui aşa-zis acord sau compromis nu revin decît Unei singure părţi ? Sînt unele potriviri destul de sugestive. Dacă ne gîndim la judele de Haţeg plîngîndu-se regelui Carol Bobert de ocuparea silnică a moşiei sale de „nişte romîni” în 1315 şi comparăm jalba sa cu aceea a lui Mihail Postă- varul judele de Timişoara ce se plînge şi el de acţiunea similară datorată iarăşi unor romîni, vom înţelege că de-a lungul prefacerilor esenţiale ale intervalului acesta de trei sferturi de veac regăsim aceleaşi constante ce nu pot fi trecute cu vederea. JIHfflEHHE BJIAflEHMfl H CyflEEHblE nPOIţECCbl B XAIţETE BO BPEMEHA AHJKyKCKOfl flMHACTMH PE3IOME B TpancHJibBaHHH, Tare >Ke nan h b Bajiaxwi h MoJijţaBHH, ynoMHHanHH o khh3i>hx noHBUHioTCH b jţoKyMeHTax b noaflHntt nepHOjţ. IlepBHe moKyMenTaJibHfeie ynoMHHamiH o hhx CBHfţeTenbCTByioT o hbhom ypeahiBaunu hx npaB. CJiBjţOBaTBJibHO, jţaTy iiohbjibhhh hx b jţoKyMeHTax He cJiepyeT CBaauBaTb c HaaajiOM cymecTBOBaHHH KHaaeti b TpancnJibEannn. Hcxohh na aHaJiHsa ynoMHHatiHii b JţoKyMeHTax, othochiu,hxch k TpeM MOMBHTaw HCTopHH Xanera, a hmbhho : k 1315, 1360—1363 h 1390 rojţaM, aBTop ctpbmhtch ycTaHO- 1 T. Ortvay, op. cit., voi. IV, p. 185—188, doc. 115 din 28 ian. 1390. 2 Kyspala şi Noghpala. 3 T. Ortvay, op. cit., p. 195. www.dacoromanica.ro 15 DEPOSEDĂRI ŞI JUDECAŢI î\ HAŢEG 161 BHTb pemaiomnit MOMeHT KOH$iiHKTa MejKAy $opMOit BiianeHUH KHHaeit h $eonajibHUM BJianGHHGM sana^Horo Tnna, OKoiiHaTejibHyio $opMy KOToporo saKpenHJi ackpgt 1351 r. HTaK, B AOKyMGHTaX npOCJIGHUIBaGTCH CT0JIKH0B6HHB MGJKAy HenilCaHHbIM npaBOM KHHSeft H nilCaHHbIM HOKyMGHTOM, JIGHiamHM B 0CH0B6 HOBOrO <|)60 AajIbHOrO BJianeHHH, HiajiyGMOrO KoponeM HBopmiaM hjih nonţanoBamiuM b abophhctbo khhsbhm b B03HarpaHKAa6TCH H COOBmGHHHMH, KaCaiOmHMHCH HaCJieAHIIKOB, COCTO- ■ fi 111,11 X B 6JIH3KOM pOACTBG C pyMUHCKHM KHH36M H3 XaiţGra, a HM6HH0-CtOHHOM, CblIIOM Mocana ac flGHmym. CpGAH bthx Hacneahhkob caMH cbiHOBbH cyAbH HHKOJiaG Hoan h AHApeil 6bijiu Ka3H6Hbi sa HGBcpHOCTb BOGBOAoft TpaHCHJibBaHHH AnApeGM JlaKijni (1356-1359) b nepiioA HanpHHţGHHux OTHomeimlt c Bajiaxueft. 9ia KasHb neoBbHCHHMa, gcjih hg ao- nyCTHTb, HTO KaSHGHHbIG 6bIJIH pyMbIHaMH, TaK KaK BGHrGpCKHG ABOpHHG HG MOrjIH BuTb KasHGHH 6gs ocoBoro pa3penieHHH KopojiH. CjiGAOBaTGJibHO, kohjihkt Me>K#y cyAbeB HHKOJiaG H A®yMH ynOMHHyTHMH KHH3bHMH 6bIJI CB6A6HI16M CH6T0B pyMblHCKUX KHX3eU MGHtAy* COBoft. OAHaKO, BjiarOCKJIOHHOCTb KOpOJIfl CKJI0HH6TCH Ha CTOpOIiy cyAbH HHKOJiaG. KBajIH(|)HKaAHH HM6HHH KaK HaCJIGACTBGHHOrO AOCTOHHHH HpHBGJia K TOMy, HTO OHO CTaJIO CHHTaTbCH ipso fado abophhckhm BJiaACHHGM, abjkg 6g8 npGABapHTGJibHoro cootbgt- CTByronţero aKTa KopojiH. flna APyrnx, paccMaTpHBacMux hhjkg, momghts cjiGAyiOT 8a hsbgcthhm ABKpeTOM 1351 r., ocBHiiţaioiHHM npaBOBoe jihihghhg KHHaeit BJianeHiiH. Tenepb nncbMGHHbiit aKT—■ hg TOJibKO CBHAeTGJibCTBO BJiaAeHHH ho h, npcjKAC BCGro, npaBOBoit HCTOHHHK. BjiaAeHHG onpGAejiGHHOft seMJieit Bgs noAoBHoro KopojiGBCKoro nncbMa CHHTaeTCH HesaKOHHbiM BJia- AeHHeM, KOTOpOG M0JK6T BuTb OTHHTO nO CyAy. KHHSbH, BJiaACHHG oBoCHOBbIBaeTCH HG nHCbMGHHHM aKTOM, a APyrHMH apryMGHTaMH, ByAyT, CJIGAOBaTGJIbHO, CTapaTbCH npHOBpGCTH TaKHG aKTH. B 1352 r. TaKOft aKT npOCHT KHHSbH H3 MbITHHKa, a B 1320 r. — KHH3b^H3 BajIH MuTHHKyjiyft H T.A* OtHOIHGHHG K npaBy KHHSeit OBHapyîKHBaGTCH, GCJIH cpaBHHTb cyAeBHbiit nponecc b Xanere b 1360 r. no ACJiy, bgahigmch Meotcdy mnabsinu n pas- pemeHHOMy corjiacHO pyMbracKOMy npaBy, c cyAOM Me>KAy „rpa$OM” JIaAHCJiay ab Ajib" Mani (pyMUH) h khhsbhmii Ctpog h 36itKy b 1363 r. HS-sa homgctbh 3jiauiTb, noAapeiiHoro kopojigm „rpa$y” JIaAHCJiay h noTpGBoBaHHoro AnyMH kiihsbhmh Ha ocHOBaHHH khhjkgc- Koro npaBa. 3Aecb, TaK KaK penb nAeT o kopojigbckom noflapne h, CjiGAOBaTGJibHO, o sgmjig, KOTopan CHHTaGTCH ABopnncKoit, cyA coBGpmaGTCH no oBunaHM KopojiGBCTBa, ynHTHBan TOJibKO micbMeHHbie AOKyMGHTu. 9tot cjiynait c noAapKOM, CAejiaHHbiM „rpa$y” JIaAHCJiay, noKasbmaGT, iiaKHM oBpasoM KHHSbH c hx cenaMH nonajiH bo BJiaAeiree AnopnH. Koh$jihkt 1390 r., CBHsaHHuit c MnxaHJiOM „nocT3Bapyji” ropo>KaiiMHOM H3 Thmh- iiioapu, KOTopoMy JIioaobhk noAapnji noMGCTbn Esyqapyji Bojibmoit h Baynapyji Majibiâ, OTKyAa oh Bbui H3maH pyMUHOM Taiyji, a aaTGM BHOBb BoaopameH itoeBOAoii TpaHCHJib- BaHHH, noKasbiBaer KaK b Xaiţer Bbui nocanscH nynsaK, npHuiGAniHit hs Apyroro mgctb, HHH6M HG CBHSaHHblit C XaHGrOM. HaKOHGH, aBTOp HOKaSblBaGT, HTO pyMUHCKOG npaBO H pyMHHCKoe cyAonpoHSBOACTBO HrpaiOT bcg MGHbmyio h MGHbmyio pojib, cjigactbhgm ncro HBHJIOCb COnpOTHBJIGHHG B 1371 T. BCGX KHHSGlt H pyMUH HGTUpGX B06B0ACTB H3 OKpyra KpGHOCTH ^GBa. www.dacoromanica.ro 11-c. 3881 162 M. HOLBAN 16 D^POSSESSIONS ET JUGEMENTS DANS LE HAŢEG AU TEMPS DES ANGEYINS RfiSUMfi Les cnfezes de Transylvanie, de mâme que ceux de Valachie et de Moldavie, ne sont attestăs que trâs tard dans les documents. Les premiferes mentions documentaires les concer- nant constatent les atteintes manifestement portăes a leurs droits. 11 est donc ăvident que le commencement de leur existence en Transylvanie ne doit pas Stre liă â l’apparition de ces documents. En analysant des documents relatifs â trois moments de l’histoire du Haţeg, â savoir les annâes 1315, 1360—1363 et 1390, l’auteur essaie de fixer le moment dăcisif du conflit entre le mode de possession des cnezes et la possession făodale de type occidental, parvenue avec le decret de 1351 â sa parfaite cristallisation. On peut donc suivre dans ces documents le conflit survenu entre le droit non dorit des cnfezes et celui, ăcrit, qui se trouve â la base des nouvelles pbssessions făodales confărăes par le roi â des nobles ou â des cnâzes anoblis, en recompense des Services rendus â l’autorită centrale. Les bănăficiaires y sont representăs par le commes Ladislas de Almaş et le juge (maire) de Haţeg, Nicolas. En 1315 le juge de Haţeg, Nicolas, se plaint au roi d’avoir ătă dăpossădă de sa terre de « Brethonia » par les cnfezes Dan et Sta- nislas. Une ătude de la filiation du juge de Haţeg en remontant jusqu’â «Lekembrat» (= Legeny Braţ — Bratu le fils) mis en liaison avec le nom de la terre «Bretonia » =Brătunia, indique l’origine roumaine de ce juge. Ceci nous est confirmă ăgalement par des informations relatives â ses descendants, proches parents du cnize roumain de Haţeg, Stoian, fils de Mosana de Densuş. Parmi ces descendants, les propres fils du juge Nicolas, Jean et Andră, sont exă- cutăs pour trahison par le voivode de Transylvanie Andră Lackfy (1356 — 1359), lors d’un mo- ment de tension avec la Valachie. Ces exăcutions ne s’expliquent que si nous admettons que ies victimes ătaient des Roumains, les nobles hongrois ne pouvant âtre exăcutăs sans l’ap- probation expresse du roi. Donc le conflit entre le juge Nicolas et les deux cnâzes est un reglement de comptes entre des cnfezes roumains. Mais la faveiţr du rol fait Incliner la balance du câtă du juge de Haţeg. En qualifiant la terre de bien hărăditaire, elle ătait considărăe ipso fado un bien nobiliaire, mânie â dâfaut d’un acte prăalable du roi dans ce sens. Les deux autres moments analisăs sont postărieurs au călâbre dăcret de 1351 qui consacre la dăpossession officielle des cnfezes. Dăsormais l’acte ăcrit n’est plus seulement une preuve de possession, mais avant tout une source de droit. La possession d’une terre S£iu lettres royales de propriătă est considărăe comme une possession clandestine, passible d’ăviction. Les cnfezes dont les droits de propriătă ne se fondent pas sur un acte ăcrit, mais sur un travail crâateur vont donc essayer d’obtenir de pareils actes tels ceux demandăs en 1352 par les cnfezes de Mttnic et en 1370 par le cnfeze de la vallăe du Mttnic etc. L’attitude adoptăe envers les droits des cnfezes apparait clairement si l’on compare le jugement de Haţeg de 1360 concernant un proefes entre cnfeze, jugă selon les normes du droit roumain avec le jugement de 1363 entre le commes Ladislas de Almaş (Roumain) et les cnâzes Stroe et Zeicu, pour la terre de Zlaşti, con- fărăe par le roi au commes Ladislas et revendiquăe par les deux cnfezes en vertu du droit des cufezes. Etant donnă qu’il s’agit ici d’une collation royale, donc d’une terre considărăe comme nobiliaire, le jugement se fait selon la coutume du royaume, en ne tenant compte que des actes ăcrits. Le don fait au comte Ladislas fait comprendre comment s’est effectuă le passage des cnfezes et de leurs villag^ entre les majns des nobles. www.dacoramamca.ro 17 DEPOSEDĂRI $1 JUDECAŢI IN HAŢEG 163 Quant au confliţ de 1390, oii il s’agit de Mihail «le drapler » citadin de Timişoara qui, ayant reţu de Loi'is ies terres de Băuţarul Mare et de Băuţarul Mic, en est chassd par le Roumain Tatul et est ensuite rdtabli dans ses droits par le voivode de Transylvanie, il atteste le cas d’une donation falte, dans le Haţeg, & un dtranger n’ayant rlen & voir avec ce pays. On constate enfin que le droit roumain et Ies jugements roumains sont de molns en moins appliquds, ce qui provoque, en 1371 l’opposition de tous Ies cnfezes et des Roumains ressortissant aux juridiciions des quatre districts ddpendant de la citd de Deva. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro DIN RAPORTURILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN ÎN A DOUA JUMĂTATE A VEACULUI AL XV-LEA ' DE MUS TAPA A. MEHMET I. DESPRE rnnilL TRATAT DE PACE TURCO-MOLDOVEAM (1456) Consolidarea relaţiilor feudale din societatea otomană spre ultimele decenii ale primei jumătăţi a secolului al XV-lea, precum şi accentuarea caracterului centralizat al statului otoman favorizau tot mai mult inten- sificarea expansiunii teritoriale a ţurcilor atît în Asia, cît şi în Europa. Soarta Peninsulei Balcanice devenise pecetluită după înfrîngerile suferite de coaliţiile europene la Varna (1444) şi apoi la Cossovo (1448), întrucît turcii-osmanlîi îşi consolidau mereu poziţia lor în această parte a Europei. Căderea Constantinopolului în 1453, sub loviturile noului sultan Mehmed al II-lea (1451—1481), a deschis şi mai mult perspectivele extinderii puterii otomane. în Moldova, înaintarea turcilor spre Europa începuse să se resimtă încă în primii ani ai celei de-a doua jumătăţi a veacului al XV-lea cînd aceştia căutau să se întărească în Balcani, efec- tuînd în acelaşi timp razii şi pe Marea Neagră, în direcţia Moldovei. Chiar în vara anului 1454 o flotă de 56 corăbii turceşti atacase Akermanul (Moncastro) dar, fiind respinsă, fusese nevoită să se îndrepte spre coastele nordice ale Mării Negre * 1. Supunerea Caffei, în 1455, la plata unui tribut anual de 3 000 galbeni 2 şi exercitarea influenţei otomane asupra Ţării Romîneşti, aflată în imediata vecinătate a Moldovei, erau de fapt alţi paşi care marcau începutul raporturilor turco-moldovene3. 1 Cf, Halii Inalcik, Yeni vasikalara gore Kirtm Hanltgtntn Osmanlt tabtligine girmesi ve faţă de tine pentru ca şi noi să procedăm, după aceea, la fel” 6. Înfrîngerea rapidă a beilerbeiului de Bumelia lîngă Vaslui (Podul înalt), în iarna anului 1475, nu numai că a spulberat toate speranţele sul- tanului de a-1 supune pe domn cu uşurinţă, dar a scos în evidenţă şi poten- ţialul de forţe de care dispunea Moldova pe atunci. După victoria de la Podul înalt, faima lui Ştefan cel Mare s-a răs- pîndit în toată Europa, iar o nouă încercare de a-1 ataca direct putea să favorizeze chiar şi coalizarea forţelor creştine europene împotriva turcilor. 1 Uzun-Hasan (m. 1478). El a format un imperiu prin părţile Iranului şi Irakului (cf. Encyclopidie de l’Islam, Leyd,e, 1934, voi. V, p. 1123 — 1127). 2 Cf. M. Neşri, Gihannuma [Cronică universală], ed. Taeschner, 1951, p. 215. 8 Cf. Aşîkpaşazade, Teparih-i al-i Osman [Istoria dinastiei otomane] ed. Gicse, 1928, p. 178. 4 Lui Suleiman paşa. A. Decei, lulndu-se după textul greşit al cronicii lui Aşîkpaşazade (p. 218) afirmă că a fost trimis In solie Însuşi cronicarul (cf. op. cit., p. 481). 5 cf. m. Neşri, op. ai..wWW.dacnmmanica.Tn 170 M. MEHMET 6 în faţa acestei situaţii, sultanul Mehmed al II-lea renunţă să mai pornească o expediţie militară asupra Moldovei. Condiţiile fiind favora- bile, el ocupă mai întîi Caffa (1475) şi apoi supune Crimeea, ceea ce vor avea repercusiuni serioase asupra relaţiilor lui Ştefan cu vecinii lui. Tătarii vor putea de acum să atace oricînd Moldova sau să intimideze statele europene pentru a-1 izola pe domn în cazul unor conflicte militare cu turcii. Astfel, încă la o lună şi ceva după ocuparea Caffei (1475), hanul Mengli Ghirai scria sultanului următoarele : „Stăm şi aşteptăm potrivit condiţiilor şi angajamentelor pe care le-am încheiat cu Ahmed paşa 1 * precum că am devenit prietenii prietenilor şi duşmanii duşmanilor padi- şahului” \ Restabilirea dominaţiei otomane asupra Ţării Romîneşti, încă spre sfîrşitul anului 1473, ocuparea Caffei şi mai ales supunerea hanatului Crimeei avuseseră ca efect îngrădirea relaţiilor Moldovei cu vecinii ei, favorizînd astfel organizarea unei campanii militare de către sultan. Alianţa turco-tătară a început să joace un rol de seamă pentru anihilarea posibi- lităţilor de coalizare a statelor europene şi prima ei încercare a fost în preajma bătăliei de la Yalea Albă (Războieni) din 1476. Astfel, dintr-o scrisoare a hanului Mengli Ghirai către Mehmed al Il-lea, necunoscută în istoriografia romînească, aflăm că în anul 1476, în perioada cînd sultanul se pregătea să pornească o mare expediţie împotriva Moldovei, hanul tătar dăduse un ultimatum de trei luni regelui Poloniei, Cazimir, pentru ca acesta să-şi precizeze poziţia sa faţă de conflictul turco-moldovean. „De asemenea — se spune de pildă în această scrisoare — şi de la craiul ghiaur (de la regele Poloniei) a venit un om în solie la supusul vostru” 3 Supusul de mine, la rîndul meu, l-am trimis înapoi cu următorul răspuns : Să trăiască sultanul meu cel fericit. Dacă tu 4 5 * * te vei uni cu moldoveanul Eara Bogdan)B, atunci vei deveni duşmanul nostru cel mai mare. Dacă, însă, neunindu-te cu moldoveanul, vei încheia pace cu padişahul nostru, atunci noi îţi vom fi prieteni. Dîndu-i termen de trei luni, l-am trimis pe sol împreună cu un om de al nostru. Cînd vom afla veşti’ dia partea aceea vom face cunoscut la Poarta fericirii” 8. în scrisoare nu se precizează, dar din pasajul citat mai sus se poate deduce că solul polonez mersese la han pentru a discuta tocmai chestiunea neutralităţii tătarilor în cazul cînd sultanul Mehmed al II-lea va porni o expediţie împotriva Moldovei. Ameninţînd însă Polonia, hanul Crimeei a anihilat posibilitatea intervenţiei regelui Cazimir de partea lui Ştefan cel Mare, izolîndu-1 în felul acesta şi mai mult pe domnul Moldovei. < 1 El a ocupat Caffa şi Crimeea. A fost mare vizir Intre anii 1473 — 1477. * Cf. Halii Inalcik, op. cit., p. 223. * Ea hanul Mengli Ghirai. 4 Cazimir, regele Poloniei. 5 Ştefan cel Mare. * Cf. Fevzi Kurtogiu, llk Ktrtm Hanlarlntn mektuplart [Scrisorile primilor hani din Crimeea], In Iiellelen, Ankara, 1937, nr,3 —4, p. 641—655. Vezi p. 645. www.dacoFomamca.ro 7 DIN RAPORTURILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN IN SEC. XV 171 Dealtfel, primii hanicrimeeni din a doua jumătate a veacului al XV-lea, în politica lor de a-şi consolida un hanat independent de-al Hoardei de Aur, în descompunere, j-au sprijinit cînd pe cnejii ruşi1 cînd pe sultanii otomani2. Pentru a exercita presiuni asupra Eusiei şi Crimeei, hanii Hoardei de Aur, la rîndul lor, încheiau alianţe îndeosebi cu Polonia 3. Aşa se explică şi faptul 6ă în faţa conflictului turco-moldoveandin 1476, lanţul complicaţiilor politice şi militare s-a extins asupra mai multor state europene şi asiatice. Situaţia devenise însă deosebit de grea pentru Moldova, atunci cînd sultanul Mehmed al II-lea, pornind împotriva lui Ştefan cel Mare, ceruse ca şi tătarii să-l atace din răsărit. La porunca sultanului, ei porniră sub conducerea unui oarecare Eminek Mîrza, care era rudă cu Mengli Ghirai şi unul dintre feudalii cei mai influenţi din Cri- meea de atunci4 *. Dar în momentul pătrunderii oştii tătare în Moldova, asistăm la un atac al Hoardei de Aur asupra Crimeei. Indiferent dacă această incursiune a fost sau nu efectul alianţei Poloniei cu Hoarda de Aur, cert este că ea a determinat întoarcerea grabnică, şi într-o stare de dezorganizare totală, a oastei tătare crimeene din Moldova chiar în momentul cînd sultanul se afla la Dunăre 6, zădărnicind astfel, posibili- tatea joncţiunii armatelor turco-tătare în vederea unei acţiuni comune împotriva lui Ştefan cel Mare. Toate acestea le aflăm dintr-o scrisoare scrisă de astă dată către sultanul Mehmed al II-lea, în ziua de 19 oct. 1476 {ultima zi a lunei Djumadi II 881 h.), de însuşi Eminek Mîrza care coman- dase oastea tătară în locul hanului. în prima parte a acestei scrisori, amintindu-se de porunca sultanului ca şi tătarii să atace Moldova, Eminek Mîrza o reproduce astfel: „De la măreţia voastră a sosit către sărmanii de noi, slujitori ai dumneavoastră, următoarea ilustră vorbă : Măria sa padişahul s-a gîndit să plece la expediţia sfîntă (gaza) asupra moldoveanului cel blestemat 6. Vouă, de asemenea, vi se face cunoscut că, făcînd la fel ca padişahul, să porniţi din partea aceea,, pentru a veni în sprijinul credinţei islamice” 7. în continuare, Eminek Mîrza, motivează neparticiparea hanului şi descrie înfrîngerear suferită de el însuşi în Moldova. „Deşi aveam şi noi duşmanii noştri — arată acesta — totuşi, acceptînd slujba voastră 8, ne-am dus la scara voastră cu uneltele de luptă şi de măcel, am ruinat multe cetăţi ghiaure 9, am luat multe prăzi, apoi, pînă să ne întoarcem, a sosit vestea 1 Pentru relaţiile primilor hani crimeeni cu Rusia cf. K. V. Bazilievici, Politica externă a statului centralizat rus tn a doua jumătate a secolului al XV-lea, Buc., 1955, p. 92 şi urm ; dr. Halii Inalcik, op. cit., p. 203 şi urm. 3 Cf. Inalcik, op. cit., p. 185—229. 3 Pentru legăturile Hoardei de Aur cu Polonia, cf. K. V. Bazilievici, op. cit., p. 90 şi urm; dr. Halii Inalcik, op. cit., p. 195, 203, 210 ş. a. * Despre Eminek ăîţirza, cf. K. V. Bazilievici, op. cit., p. 98 — 99 şi H. Inalcik, op. cit., p. 204 şi urm. 6 între 10 şi 26 iunie 1476 oastea otomană a trecut Dunărea pe la Isaccea iar luptele cu tătarii s-au dat după 12 iunie 1476 (cf. Focşâneanu şi Gh. Diaconu, Bazele puterii militare a lui Ştefan cel Mare, In Studii cu privire la Ştefan cel Mare..., p. 149—153. * „Kara Bogdan aleyhtlllane ilzerine”, poate fi tradus şi astfel: „asupra Moldovei cea blestemată”. 7 Cf. Fevzi Kurtoglu, op. cit., p, 644. 8 Eminek Mîrza se referă la porunca sultanului Mehmed II. * e vorba de cetăţi morowratdacnrnmanica.Tn 172 M. MEHMET 8 tristă că „a venit duşamnul şi devastează casele voastre” x, şi atunci, lăsînd prăzile am vrut să ne întoarcem îndată, în grşhă, dar ghiaurul2, venind din urma noastră, s-a războit mult cu noi şi au pierit mulţi oameni dintre noi şi doi fraţi de ai mei au devenit martiri. Au pierit de asemenea multe unelte şi mulţi cai de ai noştri. Eu am venit cu un cal... ” 3. Dacă scrisoarea hanului Mengli Ghirai scoate în evidenţă căile fo- losite de turci" şi de tătari în vederea izolării voievodului Ştefan cel Mare, în schimb cea trimisă de Eminek Mîrza explică felul în care fusese parali- zată alianţa turco-tătară în ajunul bătăliei de la Yalea Albă din 1476. Intimidarea Poloniei cu o invazie tătărească, chemarea hanului de către sultan de a-1 ataca pe Ştefan simultan cu oastea otomană, incursiunea Hoardei de Aur în Crimeea ca şi recunoaşterea de însuşi Eminek Mîrza a înfrîngerii suferite în Moldova, sînt cîteva aspecte care scot în evidenţă amploarea complicaţiilor politico-militare, în jurul conflictului turco- moldovean din 1476. Ele determină ca bătălia de la Yalea Albă să capete o semnificaţie deosebită în istoria Moldovei şi să fie analizată tocmai în cadrul complexităţii relaţiilor între statele feudale din Europa şi Asia. Lanţul complicaţiilor politice şi militare care se formase în această perioadă, în jurul raporturilor turco-moldovene, justifică de fapt şi inten- sitatea bătăliei de la Războieni, dintre Mehmed al II-lea şi Ştefan cel Mare. Chiar şi cronicarii otomani recunosc că ienicerii, neputînd să înainteze spre oastea moldoveană ,,se culcaseră cu feţele la pămînt” 4. Vorbind de pierderile suferite de ambele părţi, acelaşi cronicar mai precizează : ,,Şi mulţi gazii de asemenea devenind martiri, în acea bătălie crîncenă, din sîugele lor vărsat s-a format o adevărată grădină împodobită cu roşu” 5. De relevat este faptul că ecoul vitejiilor lui Ştefan cel Mare a răsunat şi în izvoarele narative otomane, deşi de pe poziţii adverse. Astfel, amintind luptele duse de voievodul moldovean pînă la pier- derea Chiliei şi Akermanului în 1484, cronicarul contemporan Aşikpa- şazade scrie următoarele stihuri: El (Ştefan) 11 atacase Pe craiul Ungariei; Tot el frlnse Şi arcul lui Suleiman bei ★ Şi valahul (Eflak) la fel Se speriase de el, căci pentru a multa oară El călcase acea ţară. ★ 1 După cum s-a arătat mai înainte, în acest timp, Crimeea fusese atacată de oştile Hoardei de Aur. - 2 Oastea lui Ştefan cel Mare. * Cf. Fevzi Kurtoglu, op. cit., p. 644. 4 Cf. Şa’adeddin, Tadj-ut-Teoarih [Coroana istoriilbr], Istanbul, 1861/1863, voi. I, p. 559. 6 Ibidem, voi. I, p. 560. www.dacoromanica.ro 9 DIN RAPORTURILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN IN SEC. XV 173 Chiar şi cu Mehmed sultanul El s-a măsurat; Oastea i s-a sfărlmat Dar bine s-a luptat ★ De duşmanul tare El capul şi-a salvat Acesta-i ghiaurul care Multe oşti a Împrăştiat...”1. într-uu fel asemănător îl caracterizează şi cronicarul Mehmed. Eeşri. „Cel căruia îi zicem Kara-Bogdan-oglu — scrie acesta — este acel ghiaur care luptîndu-se cu sultanul Mehmed, îşi salvase capul. El împrăştiase multe oşti, îl slăbise pe Eflak-oglu, îl călcase pe craiul unguresc şi-l frînse pe Suleiman bei. Eăutăţile acestuia n-au sfîrşit. El era un ghiaur foarte orgolios, disgraţios şi grosolan” 2 *. După expediţia sultanului Mehmed al II-lea, din 1476, raporturile turco-moldovene au intrat într-o altă fază, ajungîndu-şe la încheierea unui tratat de pace, între anii 1479—1481, cu anumite condiţii pentru ambele părţi, aşa cum se va arăta mai departe. III. DESPRE TRATATUL DE PACE (AHDNAME SAU SULIINAVÎE) DINTRE ŞTEFAN CEL MARE ŞI SULTANUL MEHMED AL II-LEA (1479-1481) Tratatul turco-moldovean dintre anii 1479—1481 a devenit obiectul unor studii şi articole speciale în care se afirmă sau se neagă posibilitatea unui astfel de legămînt 8. De asemenea, sînt cunoscute şi împrejurările în care textul turcesc al acestui tratat a fost descoperit şi publicat4. Dat fiind că documentul nu este datat, cronologia lui a fost discutată mai pe larg şi într-una din ultimele lucrări consacrate domniei lui Ştefan cel Mare5. Dar reproducerea în facsimil a actului emis de sultan, cu prilejul încheierii păcii, dă posibili- tate ca el să poată fi cercetat mai îndeaproape. Primul lucru care trebuie subliniat în legătură eu acest document este caracterul lui de tratat de pace zis ahdname şi nu de hatt-i şerif sau hatt-i humaiun, aşa cum apare în unele studii 6 *. Astfel, spre sfârşitul actului 1 Cf. Aşlkpaşazade, op. cil., p. 192. a CI. M. Neşri, op. cit., p. 228., 8 Cf. Tratatul de pace — sullmame — încheiat Intre sultanul Mehmed II şi Ştefan cel Mare la 1479, in Rea. Ist. Rom., Buc., 1945, voi. XV, fasc. IV, p. 465 şi urm.; N. Grigoraş, A existat un tratat de pace Intre Mehmed II şi Ştefan cel Mare7 Iaşi, <1948>, p. 25. 1 Cf. Rev. Ist. Rom., Buc., 1945, voi. XV, fasc. IV, p. 465 şi urm. 5 Cf. Barbu T. Câmpina, Cercetări cu privire la bata socială a puterii lui Ştefan cel Mare, In Studii cu privire la Ştefan cel Mare, Buc., 1956, p. 92, nota 2. Autorul ajunge la concluzia că pacea a fost încheiată bl 1481, înainte de 3 mai. 6 Cf. de ex. G. G. Florescu, L’aspecl furidique des Khatt-i cherifs. Contributions ă l'iludes des retations de VEmpire Ottoman avec Ies Principautis ftoumains bl Studia el Acta Orientalia, Buc., 1958, I, p. HaCQŢQmanîca. ŢQ 174 M. MEHMET 1» se precizează : „Şi l-am distins cu acest ahdname, ca să fie convins şi să aibă încredere” 1 2 *. De fapt, a trata primele raporturi romîno-turce pe baza consideren- tului că actul emis de Mebmed al II-lea pentru Ştefan cel Mare ar fi un hatişerif înseamnă a inversa aceste raporturi, punînd pe primul plan „supunerea efectivă” a Principatelor de către Imperiul otoman, întrucît sfera hatişerifurilor se limita la teritoriile unde dominaţia turcească era deja instaurată pe cînd ahdnameurile, de felul celui dat lui Ştefan cel Mare, reprezentau, în general, tratatele de orice fel ale Porţii otomane cu alte state. De asemenea hatişerifurile aveau de obicei caracter de dispo- ziţie, în timp ca ahdnameurile erau documentele finale ale unor negocieri prealabile, marcînd restabilirea unor legături. De aceea teoria funcţiei duble (externe şi interne) a hatişerifurilor, emisă de unii cercetători * pentru a explica primele raporturi turco-romîne din veacul al XV-lea, nu pare justificată. în această privinţă, se poate spune că, dacă pentru perioada stăpînirii otomane sînt caracteristice hatişerifurile, în schimb pentru epoca ante- rioară instaurării efective a regimului de dominaţie turcească actele emise de sultani pentru ţările romîne, în vederea restabilirii unor noi raporturi, se numeau ahdname-uri, care corespundeau de fapt şi stadiului dependenţei Principatelor dunărene faţă de Imperiul otoman. Pe de altă parte, analiza mai atentă a textului tratatului dintre Ştefan cel Mare şi Mehmed al II-lea duce la constatarea că aici se reproduce un fragment, fie dintr-o scrisoare a voievodului, adresată sultanului, fie din raportul prezentat de un sol moldovean, trimis la Poartă pentru nego- cieri. Fragmentul nu a fost relevat de cei care au cercetat acest document a şi acest fapt se reflectă în toate studiile care au tangenţă cu tratatul turco- moldovean din perioada amintită. Or, pasajul de care este vorba se traduce astfel: „Cu acest prilej 4, deşteptîndu-se din somnul neştiinţei, el5 s-a întors la pocăinţă, cu cereri de iertare şi ruşinat şi, cu o sută de mii de umilinţi şi cu felurite plecăciuni, s-a închinat la pămîntul supunerii şi, refugiindu-se la curtea mea, ocrotitoarea lumii, s-a rugat zicînd că : «Predînd, ca şi mai 1 Cf. Rea. Ist. Rom., 1945, voi. XV, după fotocopia turcească. 2 CI. G. G. Florescu, op. cit. 8 Iată cum a fost tradusă partea care cuprinde acest Iragment: „în felul acesta, deştep- llndu-se el din somnul prostiei, câindu-se şi Intorclndu-se la locul pocăinţei cu o sută de mii de plecăciuni şi felurite umilinţe, şi-a frecat faţa de pămîntul servituţii şi s-a adăpostit la curtea mea, refugiu al lumii, şi oferindu-şi robiei grumazul după fosta rinduială in jugul sclaviei, iar haraciul pus de mine odinioară, care era de trei mii de bani frlnceşti florini in fiecare an, dubllndu-1, l-am făcut să fie in fiecare an şase mii de bani, şi să se considere prieten prietenului şi duşman duşmanului, să nu se mai iese din drumul dreptăţii ca in vremile trecute. Implorind acest prag al sferei universale şi inălţata-i boltă, ziclnd că-i este unul dintre servitorii din tată şi moş, ca să şteargă pulberea răutăţii de pe locul supunerii, revărsind torentul lacrimilor de teamă, pentru că ceruse iertare, s-a tălăzuit marea mărinimiei şi oceanul bunăvoinţei mele, i-a iertat vina şi am Înnoit legămlntul contractual” (cf. Rev. Ist. Rom., 1945, voi. XV, fasc. IV, p. 475-476). 4 E vorba de expediţia sultanului Mehmed al II-lea împotriva Moldovei, in 1476.- 8 Ştefan cel Mare. www.dacoromanica.ro 11 DIN RAPORTURILE MOLDOVEI CU IMPERIUL OTOMAN IN SEC. XV 175 înainte, grumazul meu la supunere şi la jugul robiei şi, pe lîngă aceasta, dublînd şi haraciul care, aşa cum îmi fusese fixat, era în fiecare an de trei mii de bani (silclce), florini frînceşti (Efrendj-filori), şi făcîndu-1 de şase mii de bani în fiecare an, am devenit prietenul prietenilor şi duş- manul duşmanilor . De asemenea, neabătîndu-mă, ca şi în zilele de altă dată, cu niciun pas, de pe calea cea dreaptă, sînt, din tată în fiu, unul dintre slujitorii înaltei Porţi şi onoratei Curţi». Ca să îndepărteze grumazul său de la supunere cu forţa, el şi-a vărsat, de teamă, lacrimi din ochi şi, dat fund că a cerut iertare, s-au revărsat oceanul mărinimiei şi marea bunăvoinţei mele şi l-am iertat de vina sa şi am reînnoit tratatul (akd-î ahdî tedj’did lcîldîm)" L Desigur, este puţin probabil ca fragmentul citat să reprezinte tra- ducerea exactă a presupusei scrisori de pace a lui Ştefan cel Mare. După forma în care este redactată, el apare mai mult ca o interpretare turcească a unei asemenea scrisori. Trebuie menţionat însă că astfel de reproduceri fie din diferite rapoarte ale demnitarilor, fie din textele unor tratate cu alte state apare foarte frecvent în documentele turceşti. O serie de alte elemente care preced sau urmează fragmentul citat indică de asemenea intervenţia domnului Moldovei în vederea unei înţe- legeri cu sultanul. La schimbarea politicii lui Ştefan cel Mare faţă de turci ar fi putut contribui şi condiţiile interne din Moldova unde marea boierime manifesta tot mai deschis politica ei de „cumpărare” a păcii, căutînd totodată să reducă şi autoritatea domniei care tocmai în perioada de după bătălia de la Valea Albă „începuse să-şi asume protecţia unor interese populare” 2. Pe de altă parte, încheierea unui legămînt cu Imperiul otoman însemna de fapt evitarea unor noi atacuri turceşti asupra Moldovei, ceea ce putea să asigure pe plan intern şi realizarea politicii sociale a lui Ştefan cel Mare. Dealtfel, politica asigurării unui răgaz oarecare nu este caracte- ristică numai marilor războaie antiotomane de pe vremea lui Ştefan cel Mare. O asemenea politică de înţelegere cu turcii, într-un fel sau altul, apare şi în alte împrejurări în istoria ţărilor romîne. în această privinţă poate fi amintită de pildă tactica folosită de Mihai Viteazul în timpul luptelor sale cu turcii 3. Astfel, cronicarii otomani amintesc de o scrisoare trimisă de Mihai Viteazul la Poartă, la începutul lunii aprilie 1596 4, cerînd 1 CI. Rev. Ist. Rom., 1945, voi. XV, lase. IV, fotocopia turcească. 4 Cf. Barbu T. C&mpina, op. cit., p. 94. * Cf. Hadjf Halită (Kiatib Celebi), Fezleke [Istoria prescurtată a Imperiului otoman], Istanbul, 1869—1870, voi. I, p. 71 — 72; Mustafa Naima, Tarih [Istoria Imperiului otoman], Istanbul, 1864-1866 (1281-1283), voi. I, p. 138. * Această scrisoare a sosit la Poartă In a treia zi de la trecerea lui Damad Ibrahim paşa ca mare vizir (3IV 1596). Ea a determinat împărţirea demnitarilor otomani In două tabere : partizani şi adversari ai tnţelegerii cu Mihai Viteazul. In această dispută au ieşit biruitori cei din tabăra Înţelegerii, in frunte cu cronicarul Sa’adeddin Hodja Efendi, dascălul sultanului. Capul adversarilor Înţelegerii era Şeih-ul islamul Bostanzade (cf. Hadjl Halifă (Kiatib Celebi), Fezleke [Istoria prescurtată a Imperiului otoman], Istanbul (1869—1870, voi. I, p. 71—72; Mustafa Naima, Tarih [Istorie], Istanbul, 1864—1866 (1281—1283), voi. I, p. 138—139; M. Selaniki, Tarih [Istorie] — mss. de la Sofia ; Solakzade, Tarih [Istorie], Istanbul, 1880 (1297), p. 631-632). www.dacommanica.Tn 176 M. MEHMET 12 respectarea condiţiilor dinainte de răscoală, La aceasta sultanul a răspuns printr-un hatt-i şerif (hatt-i humaiun) dînd voievodului asigurările cerute1. După cum se vede, condiţiile istorice fiind cu totul altele, actul emis de sultan pentru Ţara Eomînească nu mai era un ahdname , ca cel dat lui Ştefan cel Mare. Dar scopul lui Mihai Viteazul nu putea fi altul decît acela de a evita vreun atac imediat din partea turcilor la care se aştepta oricînd în urma înfrîngerilor suferite de oştile otomane cu ocazia expediţiei lui Sinan paşa în Ţara Eomînească. Se poate spune că aceeaşi politică a dus-o la vremea sa şi Ştefan cel Mare, care se afla şi sub presiunea marii boierimi. Poziţia Moldovei faţăr de Imperiul otoman, pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind însă cu totul alta de cît a Ţării Eomîneşti pînă pe vremea dom- niei lui Mihai Viteazul, actul emis de sultan pentru Moldova era un ahdname, deci un tratat care impunea obligaţii mai precise între cele două părţi. Din acest document rezultă clar că menţinerea statu-quo-ului de după 1476, va depinde de Ştefan şi nu de sultan. ,,De vreme ce el <Ştefan> — se spune de pildă în ultima parte a tratatului—va avea, potrivit condiţiilor mai sus amintite, relaţii bune cu Poarta împărăţiei mele, atunci nici el, nici avuţia şi nici ţara sa nu vor' fi atacate nici de mine, nici de sangeacbeii mei şi nici de ceilalţi supuşi ai mei şi atît timp cît din partea lui se vor vedea fapte drepte, el se va bucura de aceeaşi bunăvoinţă de şah şi va fi protejat cu aceeaşi mărinimie împă- rătească din partea mea” 2. Îjndepărtîndu-se astfel posibilităţile de incursiune ale turcilor, prin acest ahdname se asigura de fapt neamestecul Imperiului otoman în tre- burile Moldovei precum şi suveranitatea voievodului. Dar nu mult după moartea sultanului Mehmed al Il-lear (3 mai 1481), urmaşul său, Baiazid al II-lea (1481—1512) va relua politica expan- sionistă, atacînd şi Moldova de mai multe ori. în această perioadă marea boierime va adera tot mai mult la sistemul legăturilor cu turcii, renunţînd să-l mai sprijine pe domn. în această privinţă, sînt semnificative relatările cronicarilor oto- mani, care, descriind de pildă incursiunea lui Aii bei, din 1485, amintesc printre altele că „mulţi bei ai Moldovei, întîmpinîndu-i , s-au supus şi s-au închinat” 3. Toate acestea au determinat alte negocieri cu Poarta şi în anul 892 al hegirei 4 se încheie o nouă pace de astă dată între Ştefan cel Mare şi 1 Referindu-se la acest hatişerif, cronicarul M. Seliniki îl rezumă astfel : „Potrivit scrisorii de rugăminte a afurisitului Mihai, duşmanul legii, i se spusese din partea padişahului... cu un hatt-i humain, aducător de fericire, următoarele : crezîndu-te, am uitat vina ta şi pe tine însuţi. Să fii încredinţat că de azi Înainte vei rămîne în postul tău de voievod. Să te linişteşti. Dacă vei fi sincer, atunci demnitarii statului (deolet) nu te vor ataca. Aşa să ştii”, (cf. M. Selaniki, op. cit., mss. de la Sofia). * Cf. Reo. Ist. Rom., 1945, voi. XV, fasc. IV, fotocopia turcească. 4 Cf. Aştkpaşazade, op. cit., p. 219. 4 892 H. = 28 dec. 1486-16 dec. 1487. www.dacoromanica.ro 13 DIN RAPORTURILE MOLDOVEI tu IMPERIUL OTOMAN IN SEC. XV 177 sultanul Baiazid al II-lea. Eeferindu-se la acest legămînt, şi cronicarii otomani relatează printre altele că „a venit din Moldova un sol, cu haraci pe doi ani, şi a plecat primind răspunsul de pace” h Clauzele acestui tratat nu sînt cunoscute, dar se poate spune că el nu diferea de ahdname-ul sul- tanului Mehmed al II-lea întrucît nici după 1487 hotarele Imperiului otoman nu depăşeau cetăţile Chilia şi Akerman. Chiar şi spre sfîrşitul veacului al XY-lea hotarele turceşti continuau să rămînă la limitele acestor cetăţi. Astfel, descriind incursiunea lui Malkoci-oglu Bali bei în Polonia, în urma luptei de la Codrii Cosminului (1497), cronicarii otomani precizează că la întoarcere oastea Iui Bali bei ,,a ajuns în ţinuturile Chiliei şi Akker- manului care se aflau la graniţa ţărilor islamice” 2. După Ştefan cel Mare, raporturile Moldovei cu Imperiul otoman vor avea din ce în ce mai mult un caracter de subordonare pînă cînd regimul dominaţiei otomane se va instaura şi aici pentru o perioadă mai îndelun- gată. Particularităţile acestor raporturi pot fi de asemenea cercetatepe măsura îmbogăţirii materialelor privind diferite aspecte ale relaţiilor turco-romîne de-a lungul mai multor veacuri. K BOnPOCy OB OTHOHIEHMHX MOJIflABMH C OTTOMAHCKOÎÎ HMIIEPIIEft BO BTOPOft IIOJIOBMHE XV B. PE3IOME AbTOP CTcLTBH 0CTcLHcLBJIHBcL6TCH Ha HeKOTOpHX B HejţOCTaTOHHOft Mepe BblHCHeHHblX acneKTax hctophh TypeqKO-MOJijţaBCKHX oTHomeiiHft, nojţqepKHBan Tpn rnaBHHX Bonpo.ca. Bo-nepBux, oh CTpeMHTCH HOKaaaTt, hto jţoKyMeHT, nonnHcaHHfcift cyjiTaHOM Maro- MeTOM II 9 hiohh 1456 r. b mocthocth HeHH iţepCeHjţ (Eochhh), jţOKyMeHT, ciifTaBiiniftCH nan npaBHJio npocToft KOMMepqecKoft npHBHnerHeft, jţaHHoft anKepMaHCKHM KynpaM, hbjih- eTCH CBoero pojţa mhphhm jţoroBopoM c MonjţaBHeft. B noHjţep>KKy CBoero npejţno'nomeHHH aBTop npHBOjţHT apryMeHTu, nan npHMbie (nepBan qacTt TencTa HaaBaHHoro jţOKyMeHTa), TaK h KOCBeHHbie (nacaromifecH paHee npHHHTux oCnaaTejibCTB, cojţepHţamHxcH b mhphom floroBope 1479—1481 rr. MeHtjţy CTe$aHOM BenHKHM h MaroMeTOM II). Bo-BTopux, na ocHOBaHHH HayneHHH hohsbocthbix pyMtmcKoft HCTopnorpa$HH nnceM TaTapcKHX xaHOB, aBTop aHajiHaapyeT hqjihthhockho h boohhuo ocjiohchohhh, coa- HaBLmiecH MeHtjţy paajiHHHHMH eBponeftCKHMH h aanaTckhmh CTpanaMH b Cbhsh c TypepKO- MOJijţaBCKHM koh$jihktom b nepHOfl MeHtfly 1475—1476 rr. Oh iţHTHpyeT hiicbmo KpwM- CKoro xaHa MeHwiH rnpen k MaroMeTy II, b kotopom nepBHtt omrcbiBaeT cynTaHy ynbTH- MaTiiBHbifl OTBeT, iţaHHUlt Koponio IIoJibmH, Ha taiyHatt ero BMemaTenbCTBa b TypeuKO- MOJijţaBCKHft koh$jihkt Ha CTopoHe CTe$aHa BeJiHKoro. Bo btopom nucbMe, paccMaTpn- BaeMOM aBTopou, noKaabiBaeTCH nopaHceHHe TaTap, Korjţa ohh aTaKOBanH MojijţaBHio no HayuţeHHio cyjiTaHa HaKanyHe cpameHHH npn Pa36oenb. 9th «na nncbMa nponiiBaiOT CBeT 1 Cf. Die Ăltosmanischen Anonymen Chroniken [Cronici anonime otomane], partea I. Breslau, 1922 (ed. Giese), p. 118; Sa’adeddin, op. cit., voi. II, p. 54. ’ “ de Sa'a,M'lln’ “WWw.aaCbr6fianica.ro 12 A. 3831 178 M. MEHMET 14 Ha HeKOTopue acneKTU TypeqKo-MoJiAaBCKnx h TypeqKo-TaTapCKHX, TaTapcKo-MOji^aB- CKHX H MOJinaBCKO-noJIbCKHX OTHOHieHHft HMeHHO B nepHOJţ KpyUHUX aHTHOTTOMaHCKHX 6htb, KoTopue Bejia MonAaBHH, BoarjiaBjiHeMaH Oe$aHoM BejiHKHM. TpeTbH o6cy>KAaeMaa aBTopoM UpoCjieMa KacaeTCH MHpHoro «oroBopa Memjsy CTe- $aHoM BejiHKHM h MaroMeToM II MeHtjţy 1479—1481 rr. AHamisHpyH xapaKTep TypeiţKo- MonnaBCKux OTHomeHHfl nocjie 1476 r., aBTop ocTaHaBJiHBaeTCH HHa nepHojţe saBHCHMocTH MoJijţaBHH ot TypiţHH. C Apyroft ctopohh, jţaBaa HOBHit nepeBOA rjiaBHefiinHx nacTelt cooTBeTCTBywmero AoroBopa, aBTop oTMenaeT Bocnp&HSBeAeHHe oahoto MecTa Ha npeA- nonaraeMoro MHpHoro nocjiaHHH CTe^aHa BejiHKOro nocjie cpa>KeHHH npw PaaCoeHb. B to H vo1- b nr- 3428. 9 INTRODUCEREA NONEI IN TRANSILVANIA 187 regele este nevoit să se supună intereselor feudalilor din acest comitat. Numai în felul acesta poate fi explicată scrisoarea lui adresată comitelui, baronilor şi nobililor din comitatul Ugocea, în care promite că va strînge în mod regulat nonele de la locuitorii oraşului amintit şi le porunceşte tuturor stăpînilor feudali să strîngă şi ei aceste none în fiecare an şi în între- gime. Avertizează pe acei nobili care din diferite interese nu se vor supune poruncii că nonele de pe moşiile lor vor fi strînse de către dregătorii regelui în folosul acestuia din urmă. O altă relatare foarte importantă despre strîngerea nonei pe moşiile laice din Transilvania, o constituie documentul dat de capitlul din Oradea la 13 iulie 1101 1. Eeiese din acest document, că nobilul E. Guti consimte ca cei patru iobagi fugiţi de pe moşiile lui şi statorniciţi în satul Szakoly Să rămînă pe moşia aceluia la care au fugit şi se obligă că va permite acestor iobagi fugiţi să ridice recoltele lor cu excepţia unei treimi din aceste recolte pe care el, E. Guti, le reţine de la iobagi pentru dijmele şi nonele cu care sînt obligaţi faţă de el. Apare cu toată claritatea că şi pe moşiile acestui nobil nona se strîngea de la iobagi în mod regulat. Poate chiar strîngerea nonei a fost unul din motivele pentru care iobagii respectivi au fugit de pe moşia lui. Din toate cele relatate mai sus reiese că începînd din ultimul pătrar al secolului al XIY-lea nona este introdusă şi în Transilvania tot mai larg, atît pe moşiile bisericeşti cît şi pe cele laice. Ea devine în prima jumătate a secolului al XY-lea o obligaţie feudală a ţărănimii transilvane. Dacă nona în această perioadă încă nu este introdusă în unele părţi ale Transil- vaniei, ca în Secuime, Făgăraş, Munţii Apuseni, şi altele, acest lucru se explică prin dezvoltarea social-economică oarecum specifică a acestor regiuni. Nona se strîngea din toate produsele agricole ale gospodăriei ţărăneşti cu excepţia creşterii animalelor. Ea se strîngea din grîne, legume şi fructe la fel ca şi din recolta viilor. Eeiese din documente că strîngerea nonei din vinuri s-a generalizat mai înainte decît strîngerea nonei din grîne, care lovea mult mai greu în situaţia economică a gospodăriilor ţărăneşti. Eeven- dicarea lichidării nonei a putut să apară şi a apărut în timpul răscoalei de la Bobîlna tocmai din cauză că strîngerea nonei s-a generalizat în prima jumătate a secolului al XV-lea cel puţin pe teritoriul comitatelor. Introducerea nonei a agravat foarte mult situaţia ţărănimii transil- vane, ea reprezentînd una din formele în care s-a manifestat creşterea exploatării ţărănimii. Dijma bisericească şi nona, numai aceste două obli- gaţii ţărăneşti, lipseau pe ţăranii din Transilvania de a cincea parte a tutu- ror produselor gospodăriei lor. Nu este întîmplător deci, că strîngerea nonei, pe lîngă celelalte obligaţii feudale, a provocat în rîndurile ţărănimii din Transilvania adînci nemulţumiri şi a dus la o luptă din ce în ce mai ascuţită din partea acestora. Dorinţa ţărănimii de a scăpa de strîngerea nonei îşi găseşte expresia în strămutarea ţăranilor pe moşii unde vremelnic 1 1 A Zichy csalăd idSsebb ăgănak okmănytăra [Culegere de documente ale familiei Zichy], Întocmit de Inmre Nagy, Ivân Nagy, D. Vighely şi E. Kşmmerer, voi. V, 1903, p. 266 ; Zsig- mondkori oklevillăr, voi. II, parwwwidacOrcmamca.ro 188 L. DEMfiNY 1» nu se strîngea nona, în fuga la oraşe, şi nu rareori în lupta deschisă mer- gînd pînă la răscoală. Introducerea nonei, alături de creşterea celorlalte obligaţii feudale şi de înrăutăţirea situaţiei juridice a ţăranilor se încadrează în acele premise social-economice şi politice care au provocat adînci nemulţumiri în sînul ţărănimii transilvane în ajunul răscoalei de la Bobîlna şi au dus la izbucnirea acestei minunate mişcări. Lupta hotărîtă< a ţăranilor împotriva introducerii nonei apare în toată măreţia sa în timpul răscoalei din 1437 — 1438. Ţăranii nu numai că se împotrivesc în mod categoric strîngerii nonei, dar ei reuşesc să impună nobilimii o înţelegere în care desfiinţarea acestei obligaţii grele era consfinţită. După victoria răsunătoare a „obştei ţăra- nilor romîni şi maghiari din părţile Transilvaniei” de pe dealul Bobîlna au loc tratative între reprezentanţii armatei răsculaţilor şi reprezentanţii armatei nobiliare. Aceste tratative s-au terminat cu încheierea unei înţe- legeri oare a fost transcrisă şi dată în formă de scrisoare privilegială de către conventul de la Cluj-Mănăştur la data de 6 iulie 1437. în această înţelegere, care de altfel conţine o serie de puncte menite să uşureze în mod substanţial situaţia ţărănimii, răsculaţii au reuşit să impună nobililor ştergerea nonei, în acest act de deosebită importanţă pentru istoria social-economică şi politică a Transilvaniei din perioada feudală, referitor la ştergerea nonei se stabilesc următoarele : „Mai departe, nici unul dintre magnaţi, nobili şi persoane eclesiastice sau vreun alt om să nu cuteze în nici un chip să ia a noua parte din bucate, din orice fel de grîne sau semănături, sau din vin, nici de la iobagii proprii, nici de la străini, agricultori sau cultivatori de vin” x. Legătura nemijlocită între introducerea nonei şi nemulţumirile pe care le-a provocat aceasta, pe de o parte, şi răscoala de la Bobîlna, pe de alta, este astăzi constatată nu numai pe baza pasagiului existent în textul primei înţelegeri. în scrisoarea regelui Ungariei, Albert, din 1438, despre care s-a vorbit pe larg mai sus, vorbindu-se de strîngerea nonei se face o aluzie dire tă la răscoală. Este adevărat că în scrisoarea regelui această legătură dintre strîngerea nonei şi răscoală apare într-o formă denaturată. Regele — cum se poate constata din scrisoare — consideră că nemulţu- mirile şi lupta ţărănimii au fost provocate nu de strîngerea acestei noi şi grele obligaţii, ci de faptul că nu toţi nobilii au strîns nonele, ceea ce după rege a provocat o strămutare a ţăranilor de pe moşiile nobililor care strîn- geau nona pe moşiile acelora care nu o strîngeau şi a dus la mişcarea ţără- nimii2. Indiferent de felul cum înţelegea regele legătura de cauzalitate 1 1 „Nonas autem frugum et quorumcunque Bladorum sive Seminum vel vinorum nullus omnio Magnatum, Nobilium et virorum aut quorumcunque hominium, tam a propriis Iobagio- nibus, quam extraneis terrarum vel vinearum cultoribus de cetero reclpere nulla tenus pre- sumat. Illi vero qui in tenutis aliorum dominorum vineas seu terras seu terras arare dinos- cuntur, de vineis terragium consuetum, de terris arabilibus censum seu proventum solitum solvere teneantur”. Arhivele Statului din Budapesta, cota Dl. 36 972 ; L. Demăny, Textele celor două înţelegeri, încheiate tn 1437 Intre răsculaţi şi nobili, după documentele originale, In Studii, XIII, 1960, nr. 1, p. 100. * Arhivele Statului din Budapesta, cota Dl. 38106; I. Szabd, Az 1351, ivi jobbdgyldr- vinyek, In Szăzadok, 1954, P^WW daCOTOmanifta. TO ai INTRODUCEREA NONEI IN TRANSILVANIA 189 între strîngerea nonei şi răscoala ţăranilor, ceea ce poate fi explicată prin poziţia de clasă pe care se situa regele ca exponent al clasei feudale, pentru noi este important că această cauzalitate este constatată documentar, în felul acesta se aduce un nou argument împotriva istoricilor mai vechi, care negau introducerea nonei în Transilvania şi legătura de cauzalitate care exista între aceasta şi răscoala de la Bobîlna. . Băscoala de la Bobîlna a fost însă înăbuşită. înţelegerile încheiate la d iulie şi la 6 octombrie 1437 sînt anulate de către feudali: ţărănimea este supusă din nou aceloraşi obligaţii faţă de stăpînii feudali. Din nou este introdusă strîngerea nonei. în perioada imediat următoare înăbuşirii răscoalei, strîngerea nonei este atestată pe unele moşii ale mănăstirii de la Cluj-Mănăştur. Făcînd o conscripţie a veniturilor mănăstirii din satele Glo- deni, Filpişul-Mare, Filpişul-Mic, Şieu şi XJnoca, printre aceste venituri figurează şi nona strînsă de la iobagi1 * *. înşişi locuitorii Clujului, oraşul pedepsit de nobilime pentru susţinerea activă a răscoalei, şi pierzînd pe . acest motiv toate privilegiile, sînt supuşi să plătească episcopului, mănăs- tirii de la Cluj-Mănăştur şi altor feudali pe moşiile cărora se aflau viile clujenilor, nona din vinuri 2. Astfel, nona devenise o obligaţie feudală a ţărănimii din Transil- vania, provocînd nemulţumiri şi o luptă hotărîtă din partea ţăranilor în decursul întregii perioade a feudalismului pînă cînd a fost desfiinţată de revoluţia burghezo-democratică din 1848. BBEftEHME ftEBHTMHbl B TPAHCHJIbBAHMH (K Bonpocy O HeKOTOpHX 06lheCTBeHH0-9K0H0MHUeCKHX npennocHJiKax bocct3hhh b EoShjihc) PB3IOMB B CBoeM KpaTKOM cooSmeHHH aBTop, Ha ocHOBaHnn HayueHHH BHyTpeHimx flonyMeH- tob, flOKaaHBaeT, hto BBHMaHHe hsbhthhbi, Bneneunoii jţenpeTOM 1351 r., naiano npH- HHMaTb oSiRHfi xapaKTep b TpaHCHJibBaHHH k KOHiţy XIVj b. KaK b ijepKOBHHix, Tan h b CBeTCKHx BJiaReHHHx. îfeBHTHHa BSHMajiacb HaTypoft h pente, KaK cBHjţeTejibCTByioT flOKy.MeHTM, ReHbraMH co Bcex npoRyKTOB KpecTbHHCKoro xoanficTBa (c aepHa, (jipyitTOB, OBomeît h BHHaj. BBeRemie hbbhthhh HapHfty c yxygiiieHHeM aKOHOMHiecKoro h npaBOBora nojiOHteiiHH TpaHcnjibBaHCKoro KpecTbHHCTBa bo BTopott nonoBHHe XIV h b nepBott nono- BHHe V.V bb. Bti3BaJio ynopnoe conpoTHBJiemie BKcnjiyaTHpyeMux KpecTbHH. EcTecTBenHO, hto nocne nepBOÎt noBeiţH na rope EoSbiJiHa b 1437 r. BOCCTaBiuHe noTpeSoBajiH yHHHTOHienHH BToit $eonanbHOit iiobuhhocth. B oriiom hb nyHKTOB corna- 1 A Bânffy csaldd okleuiltăra [Culegere de documente ale familiei BânffyJ, voi. I, Buda- pesta, 1908, p. 659. e * e. jakab, okieviităr..., TWWg.dateri hl, avea şi valoarea i1 (deci: ţării, tătarii). Se menţine tî (scurt) final, clnd In chirilică este redat nu numai prin "h, k, dar şi prin 8 (plenison), ceea ce nu mi s<* pare just. Recunosc Insă că discuţiile duse In privinţa transcrierii textelor chirilice din sec. XVII-XIX se Invlrtesc In- tr-un cerc vicios, din care nu vom putea ieşi dectt după ce filologii vor Întreprinde şi pentru limba acestor secole2 * * studii serioase de fonetică şi ortografie privind toate gra- iurile regionale. Comentarii, variante, interpolaţii şl adao- suri. Sub acest titlu, alcătuitorul ediţiei grupează la p. 335 — 446, o mulţime de lucruri foarte preţioase, dar şi foarte diferite Intre ele. Aci găsim o bogăţie surprinzătoare de date referitoare la istoria fiecărui text In parte : descrierea mss., filiaţia lor, steme care arată precis şi sinoptic Înrudirea dintre mss., istoria ediţiilor anterioare (făcută In mod cri- tic), motivarea metodei folosite In ediţia de faţă. Aci mai găsim Insă şi comentarii Întinse asuprq datării operelor. De pild5, fcarte convingătoare argumentarea că De neamul moldovenilor este operă de maturitate, scrisă pe la 1686, iar nu de tinereţe, scrisă pe la 1674, cum credea greşit C. Giurescu. Temeinic argumentată este şi opinia că Istorie de Crăiia Ungurească a fost tradusă Intre 1672 — 1674, iar nu la 1684, cum credea greşit G. Pascu ; sau că nu Miron Costin este traducătorul In lati- neşte al „Letopiseţului ţării Moldovei” 1595 — 1661 (cum credea greşit Eug. Barwinsld), ci un altul (neidentificat), care l-a tradus prin 1699—1700. Aci mai găsim analiza şi apreci- erea mai largă a operelor. Dar, ce este mai sur- prinzător, aci găsim şi texte : variante, inter- polări, adaose marginale — toate acestea fiind, nu ale lui M. Costin (pe ale Iul M. Costin le-a trecut in note, la p. 41—334, ca aparat critic al ediţiei), ci ale copiştilor ulteriori. Copiştii textelor medievale sînt, In felul lor, şi ei autori, slnt colaboratori ai lui, nedoriţi şi neştiuţi de autorul Însuşi (In multe cazuri, autorul este 1 O spune autorul Însuşi, la p. 35, In ob- servaţiile referitoare la chirilicile h, hl. Cf. şi N. Drăganu, Transcrierea textelor chirilice, In „Hrisovul”, an. I (1941), p. 46—"59, 1. 46 — 59.j au reuşit sa ne www.dacoFomanica.ro 2 Aşa cum pentru limba romlnă din sec. XIII—XVI, cercetările acad. Al. Rosetti şi (numai pentru sec. XVI) ale lui I. A. Candrea au reuşit să ne dea soluţii şi concluzii precise. HK* ihlJg AM «IA ’ ' ' 5 RECENZII 213 mort ‘n momentul clnd se face copia). Deci partea de contribuţie din copiile lor nu trebuia izolată de text, ci trebuia pusă sub text, In aparatul critic. Modul cum a copiat, trebuia să se comenteze de editor. Cu alte cuvinte, din punct de vedere tehnic, toată partea aceasta de comentarii etc. se putea distribui mai organic aşa: variantele, interpolările la texte; comentariile referitoare la istoria textului, ca prezentări monografice tn fruntea fiecărui text In parte ; analize, caracterizări, aprecieri de opere, tn studiul introductiv. Această distribuire poate, nu răspunde comodităţii grafice1, dar este singura care satisface cerinţele cercetătorului ştiinţific şl lntr-o măsură mai mică, chiar pe ale cititorului curent; ea ajută efectiv cercetările comparative asupra textelor. Introducerea (p. 5—36) şi comentariile slnt bine alcătuite; slnt folosite sintetic toate faptele esenţiale cu privire la viaţa, activii atea Istorică (de cronicar) şi măiestria artistică a lui Miron Costin. Autorul aplică Învăţătura materialist-dialectică, explictnd faptele lui Miron Costin (educaţia, cultura, ca oştean, ca diplomat polonofil, ca dregător) In funcţie de epoca respectivă (jum. a doua a sec. XVII), caracterizată prin exploatarea ţăranilor de către marii feudali, prin con- tradicţii şi lupte Intre partidele boiereşti (Cupăreştil urau de moarte pe Costineşti) şi prin numeroase răscoale (1633, 1655, 1671) Împotriva tiraniei voievozilor şi exploatării latifundiare. La acestea se mai adaugă şi exploatarea otomană şi dependenţa noastră faţă de turci. Miron Costin, In aceste condiţii economice, sociale şi politice, apare ca un luptător cu condeiul (de multe ori şi cu fapte) impotliva tiraniei domnilor, ca un susţinător al luptei Împotriva jugului oto- man, patriot, conştient de originea glorioasă 1 Prin eliminarea variantelor fonetice, con- cordanţa dintre textul de bază şi variantele de fond In cuprinsul aceleeaşi pagini, nu mai constituie o greutate In munca şi tehnica tipografică de azi. a poporului romin, atent faţă de unele trăsă- turi etnice ale ţărănimii, observator obiectiv (dar atlt) al stării de mizerie In care se afla ţărănimea. Caracterul parţial progresist al ideologiei cronicarului mai apare şi din modul cum Înfăţişează şl discută elementele de cul- tură, dar partea aceasta este puţin dezvăluită de autorul introducerii. In acest sens ar putea li folosite pasajele referitoare la Alexandria (cartea populară) şi „cea adevărată” (a lui Q. Curtius Rufus), la Esop şi Esopia, pasajele In care exprimă regretul că tiparul nu poate tipări cărţi cu conţinut laic şi observaţia că operele create se difuzează greu prin „izvoa- dele” copiştilor. Orizonturile lui culturale se lărgesc prin folosirea scriitorilor clasici, prin cunoştinţele lui tn domeniul prozodiei, metricei şi versificaţiei ş.a. Cunoaşterea unor studii speciale scrise deD. Popovici (Ideile teoretice ale lui M. C. despre literatură), N. Lascu (Ovidiu In opera lui Miron Costin) şi T. A. Naum (Elogiul Italiei) ar fi scos pe P. din rezerva de a acorda numele de umanist lui M. Costin (nimic nu ne obligă a aprecia pe umaniştii altor ţări după umaniştii italieni ai Renaşterii). M. Costin este cel mai mare cronicar şi scriitor al nostru din sec. al XVII-lea. „Le- topiseţul ţării Moldovei” 1595 — 1661 a inspi- rat pe mulţi scriitori romtni din sec. XIX şi XX. Intre aceştia trebuie să punem şi pe Eminescu, care, intr-o prefaţă scrisă pentru culegerea lui E. Baican de palavre şi anec- dote (1882), foloseşte satiric vorbele puse de M. Costin, idilic In gura lui Miron Bar- novski, că „e dulce domnia la Moldova”. P. P. Panaitescu a reuşit să facă dreptate ilustrului cronicar, să-l redea opera aşa cum a scris-o el acum vreo 300 de ani. Ediţia dată de E.S.P.L.A. in condiţii tehnice superioare (volume legate In plnză, hlrtie velină satinată, ilustraţii, indici de orientare, glosar) ne dă posibilitatea să apreciem opera lui M. Costin In toată complexitatea el: ca izvor istoric, măiestrie artistică, izvor pentru studiul limbii literare ţi pentru studiul glndirii noastre www.dacoromanica.ro 214 RECENZII 6 soclal-politice, ca operă de propagandă dincolo de hotarele Moldovei, ca sursă de patriotism şl ca mijloc de a Îmbogăţi cunoştinţele contem- poranilor lui prin traducerea In romineşte a unor opere scrise tn alte limbi. Dan Simonescu I. ADAM - N. MARCU Studii despre dezvoltarea capitalismului în agricultura Bomîniei, voi. II Ed. ştiinţifică, Buc., 1959, 480 p. Pentru cercetătorii istoriei economiei naţio- nale, studierea relaţiilor agrare constituie una din preocupările Însemnate ale activităţii lor. Aceasta decurge din rolul pe care l-a jucat economia agrară tn cadrul economiei naţionale, din faptul că analiza proceselor economice petrecute In sistemul agrar uşurează Înţele- gerea Întregii evoluţii economice şi sociale a Bomîniei, permite să se stabilească trăsăturile comune, generale, ca şi ceea ce a fost specific, particular economiei ţării noastre. Examinarea evoluţiei sistemului agrar ne dă posibilitatea să adoptăm o poziţie cit se poate de favorabilă pentru a dezvălui esenţa regimului burghezo- moşieresc, structura socială şi dispoziţia forţelor de clasă In ţara noastră. Problema agrară a constituit unul din obiectivele prin- cipale ce se cereau să fie rezolvate potrivit intereselor vitale ale ţărănimii şi necesităţilor de dezvoltare a ţării In procesul desăvlrşirii revoluţiei burghezo-democratice. Partidul Co- munist Romtn a moştenit şi a preluat ca sarcină practică pusă de istorie rezolvarea problemei agrare. La Congresul al V-lea, zdrobind teoria nefastă a neoiobăgiei emisă de C. Dobrogeanu-Gherea,Partidul Comunist a definit caracterul şi perspectivele revoluţiei In faţa căreia se afla Romtnia, stabilind locul problemei agrare In cadrul acestei revoluţii. După eliberarea ţării noastre de sub jugul fascist, Partidul Comunist a Înfăptuit pe cale revoluţionară reforma agrară din 1945, făurind alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea munci- toare şi crelnd premisele transformării socia- liste a satului. Studierea problemei agrare este reclamată prin urmare şi de necesitatea de a înţelege şi aprofunda justeţea liniei strategice şi tactice a Partidului, în diferite etape de dezvoltare istorică, a dezvălui substratul economic obiec- tiv din care izvorau sarcinile pe care şi le punea spre rezolvare Partidul Comunist. In afară de aceasta, este cunoscut, că ultimul pătrar al secolului al XlX-lea şi Înce- putul secolului al XX-lea se caracterizează în istoria Romîniei printr-o stare de perma- nente frămlntări şi puternice mişcări ţărăneşti. Ele au culminat In 1907 cu marea răscoală a ţăranilor, eveniment remarcabil în istoria luptelor revoluţionare ale poporului nostru. Or, analiza problemei agrare ne dă cheia Înţelegerii proceselor obiective care generau aceste răscoale, face posibilă lămurirea rolului şi Însemnătăţii lor, scoate cu pregnanţă In relief izvorul ce revoluţiona masa de ţărani. Pornind de la cele amintite mai sus, ni se pare utilă şi binevenită apariţia volumului II al lucrării lui I. Adam şi N. Marcu „Studii despre dezvoltarea capitalismului In agricul- tura Romîniei”. Primul volum, apărut In anul 1956, a fost consacrat reformei agrare din 1864 şi procesului de descompunere a ţărănimii tn perioada de după reformă piuă In anul 1916. El a fost recenzat In revistele de speciali- tate 1. Deşi recenziile respective conţin unele 1 Vezi Tudor Paul, Unele observaţii critice cu privire la lucrarea „Studii despre dezvoltarea capitalismului tn agricultura Romîniei (după reforma din 1864)’’ de I. Adam şi N. Marcu, In „Analele Institutului de Istoria Partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, 1956, hr. 6, p. 172—182 ; V. Ionescu, O contribuţie la stu- dierea dezvoltării capitalismului tn agricultura Romîniei, tn „Probleme economice", nr. 9, www.dacoromanica.ro 7 RECENZII 215 afirmaţii contradictorii, in general s-a apre- ciat ca fructuoasă munca depusă de autori, subliniindu-se in acelaşi timp necesităţile adîncirii nivelului teoretic al lucrării Limitele cronologice ale lucrării se situează intre reforma agrară din 1864 — cind a fost abolită iobăgia — şi perioada imediat pre- mergătoare participării Rominiei la primul război mondial imperialist — 1916 — 1918. Vo- lumul al doilea este secţionat in 3 părţi, examinindu-se succesiv următoarele probleme : transformarea capitalistă a gospodăriei mo- şiereşti, dezvoltarea agriculturii cu caracter comercial şi, in sfirşit, cauzele, urmările şi importanţa mişcărilor ţărăneşti de la sfirşitul secolului al XlX-lea şi Începutul secolului al XX-lea. Lucrarea, luată in ansamblu, şi mai ales cel de-al doilea volum, se bazează pe un bogat material faptic. Faţă de lucrările pre- cedente autorii au reuşit să lărgească apre- ciabil baza documentară a studierii problemei agrare. Autorii au căutat să interpreteze unitar bogatul material faptic, bazindu-se pe indicaţiile metodologice ale clasicilor marxism-leninismului, în primul rind pe lucră- rile lui Vladiinir Ilici Lenin care a supus unei analize profunde şi multilaterale sistemul agrar din Rusia, foarte apropiat in ceea ce priveşte structura sa internă de cel din Rominia epocii care formează obiectul lucrării recen- zate. In prima parte a lucrării autorii scot in evidenţă faptul că sistemul agrar, alcătuit pe terenul reformei „eliberatoare” din 1864, a fost un sistem de tranziţie, care Îmbina elemen- tele modului de producţie capitalist cu formele de exploatare feudale, după conţinutul lor economic. De la expunerea teoretică, a datelor refe- ritoare la caracterul tranzitoriu al sistemului agrar din Rominia in perioada posterioară * 1 sept. 1956, p. 131 — 136; VI. Diculescu, Ctteva observaţii pe marginea unei lucrări de istorie economică, in Studii, an. X (1957), nr. 2, p. 177-189. 1 în special Tudor Paul in recenzia sa a atras atenţia asupra acestei chestiuni. reformei din 1864 se trece la analiza concretă a relaţiilor şi formelor de producţie existente in agricultura ţării noastre. în lucrare se supun cercetării nu o singură gospodărie moşierească sau un grup de gospodării tn care se reflectă, de altfel, Întreaga structură a relaţiilor agrare, ci se examinează sistemul agrar in ansamblul său, pentru a-i surprinde configuraţia, incercind să se stabilească rela- ţiile dintre clase in procesul producţiei agricole, greutatea specifică a diferitelor forme de pro- ducţie, deplasările ce se produc in cadrul acestor forme, dinamica dezvoltării. Două capitole din lucrare (cap. II şi III) tratează in cea mai mare parte raporturile dintre marii arendaşi şi moşieri. Se subliniază in mod just că in ansamblul relaţiilor agrare din Rominia, in cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi la Începutul secolului al XX-lea o importanţă de prim plan capătă figura marelui arendaş. Procentul suprafeţelor arendate se afla in raport direct proporţional cu dimensiunile proprietăţilor. Latifundiile de peste 3 000 ha se arendau in proporţie de aproape 75%. Datele dip Rominia confirmă Încă o dată justeţea tezei inarxist-leniniste asupra parazitismului marii proprietăţi fun- ciare. Sint interesante calculele, efectuate in bună măsură pe baza materialelor de arhivă, din care rezultă creşterea arenzii percepute de moşieri de la marii arendaşi in diferite re- giuni ale ţării la sfirşitul secolului al XlX-lea şi Începutul secolului al XX-lea. Dată fiind extinderea sistemului marii arendări in Rominia, este meritorie Încercarea Întreprinsă de autori de a elucida conţinutul economic al acestui sistem, natura marelui arendaş — probleme indispensabile pentru Înţelegerea justă a relaţiilor agrare şi a gradului de dezvol- tare a capitalismului la sate. Concluzia la care se ajunge in lucrare este, in general, accep- tabilă : „De cele mai multe ori — se scrie in lucrare — acelaşi arendaş Îmbină elementele caracteristice ambelor tipuri (de exploatare — D.H.) folosind, de pildă, simultan atit ţărani dijmaşi cit şi muncitori salariaţi” (p. 30). Această concluzie necesita o argumentare mai www.dacoromanica.ro 216 ■RECENZII 8 temeinică, iar unele afirmaţii anterioare potri- vit cărora in sistemul agrar din Rominia ar fi existat două tipuri distincte de arendaşi: capitalist şi aşa-zis de tranziţie (p. 29—30) trebuiau Înlăturate, deoarece ele se referă la cazuri cu totul speciale şi, fără menţiuni corespunzătoare, sint de natură să pună sub semn de întrebare valabilitatea concluziei. Dacă relaţiile dintre moşieri şi marii aren- daşi erau relaţii dintre două pături exploa- tatoare, care-şi impărţeau supramunca şl chiar o parte din munca necesară a producă- torilor direcţi, in schimb relaţiile dintre moşieri şi arendaşi, pe de o parte, şi ţără- nimea muncitoare, pe de altă parte, erau relaţii dintre exploatatori şi exploataţi avlnd la bază dependenţa economică a majorităţii ţărănimii, indiferent că ea se exercita in cadrul formelor de exploatare capitaliste sau in cadrul sistemului bazat pe dijmă. Relaţiile dintre ţărani şi marii proprietari in cadrul sistemului de muncă In dijmă sint tratate in capitolele IV şi V ale lucrării. In aceste capitole se urmăreşte cu precădere elucidarea următoarelor probleme: formele sub care se storcea supramunca de la produ- cătorii direcţi şi creşterea cantitativă a dijmei la sfirşitul secolului al XlX-lea şi Începutul secolului al XX-lea. Se subliniază just că pentru sistemul agrar din Rominia era carac- teristică diversitatea Îmbinărilor celor trei forme ale rentei: renta in muncă, sau dijma la tarla, renta in produse (dijma de-a valma) şi renta în bani. Forma rentei in produse şi in muncă prevala asupra dării in bani. Dijma cu variantele ei se practica in 1912 comune din 2898 clte existau la Începutul secolului al XX-lea in Rominia \ Un element substanţial, care intra in componenţa plăţilor pentru arendă a pămin- tului ii alcătuiau suprasarcinile sau ruşfe- turile, obligaţii suplimentare in cadrul că- rora rolul precumpănitor il aveau prestaţiile in munci. Suprasarcinile reprezentau apro- ximativ 46% din dijma obişnuită ridicindu-se 1 G. D. Scraba, Starea socială a săteanului, Buc., 1907, p. 188-189. In unele judeţe, ca de pildă Vlaşca, la peste 200% faţă de dijmă. Pe o bază documentară temeinică se ilustrează in lucrare procesul creşterii cantitative a dijmei la sfirşitul seco- lului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Din păcate, materialul faptic nu este suficient de prelucrat recurgindu-se de multe ori la exemplificări brute, care se pot înmulţi după voie, dar nu permit evaluarea generală a fenomenului. De asemenea, explicarea teoretică a pro- cesului de creştere cantitativă a dijmei com- porta demonstraţii mai aprofundate şi mai temeinice decit afirmaţiile generale care se cer ele însele dezvăluite, cum ar fi: „Cauza acestei creşteri a cantităţii dijmei şi a agravării exploatării ţărănimii in cadrul acestui sistem — se menţionează in lucrare — trebuie căutată in relaţiile de trecere de la feudalism la capi- talism. .. care poate duce la cele mai crunte forme de exploatare a ţărănimii de către moşieri şi arendaşi” (p. 99 — 100). Problema s-ar fi pus pe adevăratul teren de rezolvare dacă autorii ar fi analizat mecanismul rapor- turilor dintre stabilitatea forţelor de producţie, proprii sistemului bazat pe dijmă 1 8 şî regle- mentarea exportului de cereale pe scară lărgită, in condiţiile existenţei crizei agrare. In ciuda persistenţei rămăşiţelor feudale, formele de producţie capitaliste işi croiau drum neîncetat in gospodăria moşierească in perioada de după reforma din 1864. Lărgirea sferei relaţiilor capitaliste însemna, in condi- ţiile date, restringerea sferei relaţiilor de tip feudal. Progresele capitalismului se reflectau intr-o serie de indici ca: folosirea de maşini şi unelte perfecţionate in procesul producţiei agricole, utilizarea miinii de lucru salariată, specializarea producţiei agricole, creşterea su- prafeţelor supuse culturii in condiţiile redu- cerii simultane a numărului muncitorilor pe unitatea de teren cultivat, efectuarea unor îmbunătăţiri şi amelioraţii funciare etc. 8 V. I. Lenin, Opere, voi. 3, E.S.P.L.P., 1955, p. 170 ,179, 204; voi. 6, E.S.P.L.P., 1953. p. 112. www.dacoromanica.ro 9 Recenzii 217 Două dintre principalele aspecte ale pă- trunderii formelor de producţie capitaliste tn agricultură şi anume utilizarea maşinilor şi a forţei de muncă salariate se tratează tn mod special tntr-un capitol din prima parte a lucrării, iar alte aspecte formează obiectul părţii a Il-a intitulată „Dezvoltarea capitalis- mului cu caracter comercial”. Pe lingă datele privind numărul maşinilor şi uneltelor agri- cole perfecţionate din agricultură, a ritmului introducerii lor, numărul muncitorilor agricoli salariaţi, folosirea muncitorilor străini In gospodăriile moşiereşti, preţul diferitelor munci agricole şi salarizarea muncitorilor, tn capitol se Încearcă să se stabilească proporţia dintre suprafeţele cultivate pe baze capitaliste (cu inventar propriu) şi pe baza sistemului de muncă In dijmă (cu inventar ţărănesc) pe un număr de 37 de moşii, din diferite judeţe ale ţării (p. 130-131). Unul din indicii de seamă care reflectă progresele capitalismului din sistemul agrar al Romtniei tn perioada de după reforma din 1864 ti constituie dezvoltarea agriculturii cu caracter comercial. Deşi producţia de mărfuri tn agricultură precede modului de producţie capitalist, totuşi, numai o dată cu pătrunderea formelor de producţie capitalistă ea capătă extindere, tinde să se generalizeze, producţia se subordonează tot mai mult pieţii determi- ntnd specializarea agriculturii. Problemele pe care le comportă studiul agriculturii cu caracter comercial stnt tratate amplu şi rezultativ tn cea de-a doua parte a lucrării recenzate. In comparaţie cu prima parte, expunerea părţii a doua ctştigă in clari- tate şi preciziune ştiinţifică. Textul nu este Încărcat cu simple exemple ilustrative, pre- zentarea e convingătoare şi se urmăreşte cu uşurinţă. Profittnd, e drept, de o mai largă bază documentară, autorii s-au străduit să examineze procesele in evoluţia lor, recurglnd mal frecvent declt in prima parte la compa- rarea diferitelor perioade pentru a stabili schimbările survenite în evoluţia agriculturii, sap raportlnd situaţia din Rominia in ceea ce priveşte dezvoltarea agriculturii cu caracter comercial la situaţia din alte ţări. Pornindu-se de la caracterul pronunţat cerealier al agriculturii Romlniei, lucrarea se opreşte pe larg asupra factorilor care scot in evidenţă comercializarea agriculturii cerea- liere. Se arată pe bază de numeroase date statistice pfocesul creşterii suprafeţelor supuse culturilor cerealiere, al creşterii producţiei totale, evoluţia producţiei medii la ha şi a producţiei pe cap de locuitor etc. (p. 201 — 209). Analiza economică a dezvoltării agricul- turii cerealiere cu caracter comercial impune insă lărgirea sferei de investigaţii Întreprinse de autori. Deosebit de important ar fi, de pildă, stabilirea proporţiei in care participau pe piaţa Internă diferite grupe de gospodării ale populaţiei săteşti, inclusiv proporţia dintre cantitatea de cereale pe care o furnizau moşierii şi cea pe care o furnizau ţăranii. De asemenea, prezenta interes, din punct de vedere economic, să se stabilească, tn com- paraţie cu alte ţări, raportul dintre canti- tăţile de cereale exportate şi cele incluse in circuitul pieţei interne. Capitolul consacrat exportului de mărfuri agricole (XIV), redă in general tabloul eomerţului Romtniei cu cereale şi alte culturi agricole in perioada posterioară reformei agrare din 1864 ptnă la primul război mondial imperialist. Sint inte- resante tabelele comparative dintre exportul de mărfuri agricole al Romtniei şi ale altor ţări exportatoare. Din cadrul preocupărilor autorilor a scăpat Insă organizarea transpor- tului de cereale, expunerea mai pe larg a situaţiei griului şi a celorlalte cereale romi- neştl pe diferite pieţe europene, legăturile dintre firmele de export străine şi organi- zaţiile romineşti corespunzătoare. Se impunea de asemenea ca autorii să-şi concentreze mai mult atenţia asupra tendin- ţelor de acaparare a unor noi debuşeuri externe manifestate de marii producători de făină şi alcool la începutul secolului al XX-lea, mai ales in direcţia Orientului apropiat — Turcia, Egipt etc. 1. 1 1 Vezi de exemplu N. Păianu, Industria mare (1866-1906), Buc., 1906, p. 22. www.dacoromanica.ro 218 RECENZIJ 10 Paralel cu examinarea problemelor pe care le comportă dezvoltarea producţiei de mărfuri cerealiere In lucrare se abordează şi o serie de aspecte ale dezvoltării celorlalte culturi cu caracter comercial. Se arată evoluţia suprafeţelor supuse culturilor de plante textile şi oleaginoase, industriale, leguminoase şi tubercule, vii şi livezi de pruni, se dau indi- caţii privind specializarea unor regiuni agricole (cap. XII) şi mai ales se urmăreşte procesul industrializării produselor agricole (cap. XV), al fabricării zahărului, spirtului, uleiului, creşterii producţiei de tutun etc. Mai slab este reflectată tn lucrare organi- zarea procesului de producţie tn gospodăriile specializate In diferite culturi cu caracter comercial, problemele producţiei şi a produc- tivităţii, rentabilitatea culturilor etc. Unul din capitolele de bază ale lucrării, attt după importanţa problemei abordate cit şi după realizarea ştiinţifică efectiv obţinută este consacrat crizei agrare de la sftrşitul secolului al XlX-lca şi influenţa ei asupra agriculturii Romlniei. Sprijinindu-se pe indicaţiile metodologice ale clasicilor marxism-leninismului şi pe unele materiale din literatura sovietică publicate tn romtneşte autorii trasează aspectele teore- tice ale problemei şl arată schimbările pro- vocate de criză tn dinamica producţiei, a preţurilor, a suprafeţelor supuse diferitelor culturi, ca şi pe cele ce ţin de conţinutul social-econoinic al crizei, de relaţiile de pro- prietate şi de ascuţirea contradicţiilor dintre muncă şi capital. După aceea autorii exami- nează unele trăsături ale crizei agrare în Romînia. Cu precădere stnt analizate unele fenomene din domeniul producţiei şi circula- ţiei, indicii productivi ce pun In evidenţă criza din economia rurală. Intructt criza şi-a găsit expresia la suprafaţa fenomenelor sociale în scăderea preţurilor, autorii pre- zintă pe larg dinamica preţurilor la cerealele romtneşti, arăttnd că ea reflectă In general procesele petrecute pe piaţa mondială. Nu slut lipsite de interes unele constatări cu privire la schimbările survenite tn raportul dintre pre- ţurile produselor agrare şi cele industriale. Oprindu-se asupra urmărilor social- economice ale crizei, autorii privesc pro- blema oarecum Îngust şi aceasta constituie defecţiunea principală a capitolului respectiv. Dacă se surprind efectele crizei tn ceea ce priveşte dezvoltarea tehnico-productivă a agri- culturii şi situaţia producătorilor direcţi (vezi p. 360—365) se scapă din vedere tn schimb următoarea problemă esenţială: ce urmări a avut criza asupra relaţiilor social-economice la sate, a grăbit ea procesul de înlăturare a formelor de producţie feudală sau a contribuit la conservarea lor, a fost, un factor al dez- voltării sociale sau vechile condiţii de pro- ducţie au reuşit să se adapteze crizei, pe alocuri chiar să retnvie? Este cunoscut că In ţările apusene, ca urmare a scăderii considerabile a preţurilor la produsele agricole In timpul crizei s-a Înre- gistrat o scădere a rentei funciare, a profitu- rilor marilor arendaşi, paralel cu descreşterea suprafeţelor de pămtnt supuse culturilor ce- realiere şi cu încercările de adaptare la situaţia nou creată, pe piaţă prin introducerea unor procedee tehnice superioare. In Anglia, de pildă, numai In deceniul 1875—1885 veniturile proprietarilor funciari au scăzut cu 30 %, cel al fermierilor cu 60 %, iar salariul muncitorilor agricoli cu 100% Acelaşi lucru s-a observat tn Franţa 1 2 şi chiar tn Rusia s-a înregistrat o scădere a preţurilor de arendă s. In Romînia însă scăderea preţului cerea- lelor nu numai că n-a fost însoţită de o scădere a veniturilor pe care le obţineau moşierii şi arendaşii, ci, dimpotrivă, s-a Înregistrat tocmai în această perioadă un ritm uimitor de creş- tere a arenzilor, a rentei funciare, a preţului pămtntului etc. Dacă ar fi să ne situăm pe terenul producţiei capitaliste, aceste procese 1 Tugan Baranovschi, IlepHoflHqecKHe Kpiiaiicbi, p. 144, citat după P. I. Leaşcenko, PyccKoe 8epnoBoe xoanttcTBo b CHCTenie MiipoBoro xoanftCTBa, Moscova, 1927, p. 14. 2 I. Levitovski, CejibCKOxoaHttCTBeHHuft KpH3HC bo OpaHiţHH, Moscova, 1898, p. 13. * P. I. Leaşcenko, CoiţnajlbHaH 3koho- MHKa cenbCKoro xoaHttCTBa, Moscova, 1930, p. 257. - www.dacoromanica.ro 11 RECENZII 219 stnt contradictorii, acţionează in sensuri opuse, se exclud unele pe altele. Ele şi-ar putea găsi explicaţia numai In cazul cind preţul de pro- ducţie, in agricultura Romîniei, organizată pe baze capitaliste, ar fi cu mult mai scăzut decit in alte ţări, datorită unei Înalte produc- tivităţi a muncii, a superiorităţii covirşitoare a bazei tehnico-materiale de producţie şi deci a unor cheltuieli de producţie scăzute. Este evident că agricultura Rominiei nu dispunea de o superioritate tehnico-materială ci se afla, dimpotrivă, faţă de agricultura altor ţări apusene, intr-o Înapoiere cruntă. Dar in sistemul agrar din Romtnia s-au găsit elemente care au permis marilor proprie- tari şi arendaşi nu numai să pareze rezul- tatele crizei pe linia scăderii preţurilor, ci să-şi asigure concomitent venituri sporite exer- citlnd o presiune cresclndă asupra pieţei apusene prin desfacerea unor cantităţi de cereale din ce in ce mai mari. „Prosperitatea” aparentă a agricultuiii ro- mineşti, judecată după capacitatea ei de con- curenţă pe piaţa externă, avea la bază per- petuarea formelor de exploatare semifeudale, intensificarea şi agravarea exploatării in cadrul sistemului bazat pe dijmă. Moşierii şi arendaşii n-ar fi putut face faţă situaţiei create de criză căutlnd ieşirea in trecerea la o agricul- tură intensivă, deoarece pentru aceasta s-ar fi cerut enorme investiţii care să egaleze şi chiar să Întreacă gradul de dezvoltare a agri- culturii din ţările apusene. In schimb, moşierii şi arendaşii din Romtnia puteau să lupte cu efectele crizei arunclnd pe piaţă cantităţi tot mai mari de cereale-marfă, recurgind la meto- dele semifeudale de exploatare, care nu recla- mau decit neînsemnate cheltuieli de producţie pe ansamblul sistemului agrar. Marii proprietari nici nu puteau şi nici nu erau interesaţi să orienteze agricultura in mod brusc pe făgaşul formelor de producţie capi- taliste, aşa cum sugerau unii socialişti1 ci se ţineau strlns de vechile metode de exploatare. Ei aruncau astfel povara crizei pe umerii ţărănimii muncitoare, deoarece tn condiţiile unei tehnici Înapoiate şi a preţurilor de arendă crescinde, numai printr-o spoliere neîncetată a producătorilor direcţi, prin scăderea canti- tăţii de produse ce le revenea acestora din masa Întregii producţii obţinute, printr-o ofen- sivă sistematică asupra produsului necesar, puteau să verse pe piaţă cantităţi sporite de cereale ieftine. Criza agrară de la sfirşitul secolului al XlX-lea nu afecta astfel veniturile marilor proprietari, aceştia au suportat-o relativ „uşor” dar repercutindu-se pe terenul sistemu- lui agrar din Romtnia, efectele ei erau cu mult mai adinei, Intrucit ea a agravat criza in- ternă, de structură a Întregului sistem eco- nomic agrar, a accentuat contradicţiile social- economice existente la sate, ceea ce a dus la ascuţirea luptei de clasă, la o permanentă Încordare a relaţiilor dintre moşieri şi ţărani. Dacă in ţările apusene, aşa cum arăta Lenin, criza agrară de la sfirşitul secolului al XlX-lea a grăbit in general evoluţia socială, a impus specializarea continuă a agriculturii, a eliminat stagnarea patriarhală 2, in condiţiile concrete ale Rominiei, criza a contribuit la ascuţirea contradicţiilor sociale izvorlte din formele de exploatare semifeudale. V. I. Lenin a arătat că, in anumite condiţii, criza poate duce „pe alocuri la regres tehnic, la Învierea relaţiilor şi formelor medievale ale economiei”3. In ceea ce priveşte latura tehnico-agricolă a chestiunii, efectele crizei s-au manifestat In extinderea suprafeţelor lnsămlnţate cu cereale pe seama păşunilor, In decăderea unei ramuri importante a economiei rurale cum este creş- terea animalelor, In imposibilitatea de a trece la un sistem intensiv de agricultură bazat pe specializare, deci tn rolul covîrşitor pe care l-a jucat producţia cerealieră In agricultura Rominiei. ★ Pe lingă observaţiile menţionate pe par- cursul expunerii conţinutului lucrării, vom semnala Încă unele deficienţe care afectează In Lenin, Opere, voi. 4, E.P.L.P., 1 Vezi Munca, 4 iulie 1893, an. IV, nr. 19 ; ibid., 10 iulie 1894>an, V, nr. 19; ibid., 3 iulie 1894. an. V, nr. 18; vezi an. I, nr. 18. a V. I. 1953, p. 142. s www.dacoromamCa.ro 220 RECENZII 12 special nivelul de interpretare al acestei lucrări utile In general, mai ales prin latura ei docu- mentară. Una din deficienţele lucrării, proprie ambelor volume, dar atenuată oarecum In vo- lumul al II-lea, este aceea că autorii supraeva- luează, pentru perioada cercetată, gradul de maturizare capitalistă a agriculturii Romlniei. Este incontestabil că In comparaţie cu perioada reformei agrare din 1864, la Începutul seco- lului al XX-lea transformarea capitalistă a agriculturii In Rominia făcuse paşi mari Îna- inte. Capitalul ajunsese o forţă In satul roml- nesc, relaţiile capitaliste Îşi croiau drum tot mai accentuat. Indici de bază ca folosirea tot mai intensă a miinii de lucru salariate, utili- zarea maşinilor şi uneltelor agricole perfecţio- nate In procesul producţiei agricole, descom- punerea şi diferenţierea ţărănimii, creşterea suprafeţelor agricole, dezvoltarea agriculturii cu caracter comercial etc. pun In evidenţă cu pregnanţă acest lucru. Sfera relaţiilor de producţie capitaliste nu ni se pare Insă că a Înlăturat Intr-o măsură atlt de Însemnată sistemul bazat pe dijmă, pe cit reiese din susţinerile autorilor lucrării „Studii despre dezvoltarea capitalismului In agricultura Romlniei”. Dacă se determină just tendinţa, direcţia şi chiar Itmul dezvoltării capitaliste a agricul- turii, In lucrare se exagerează momentul, gradul, nivelul dezvoltării. Concentrlndu-şi focul polemicii Împotriva acelor autori ce mi- nimalizau dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste şi obiectau chiar Împotriva carac- terului capitalist al evoluţiei sistemului agrar, dezvăluindu-se de multe ori cu succes, pe bază de cifre, inconsistenţa afirmaţiilor Iul Dobro- geanu-Gherea, In lucrare se forţează uneori nota şi se cade Intr-o eroare contrară. Tendinţa vădită de supraevaluare a gradului de matu- rizare capitalistă a agriculturii pentru perioada de Început a secolului al XX-lea, Îşi găseşte expresie In lucrare atlt In faptul că unele pro- cese şi fenomene economice slnt interpretate inexact, imprecis, cit şi In erorile ce şi-au făcut loc In calcularea unor date statistice. Astfel, In prima parte a lucrării, por- nindu-se de la considerentul că In perioada www.dac de după reforma din 1864 lipseşte constrân- gerea extraeconomică, apare evidentă tendinţa de a se face din aceasta un criteriu pentru a estompa esenţa economică a relaţiilor de rentă născută pe baza sistemului de muncă In dijmă. Referitor la dijma la tarla şl dijma de-a valma se scrie, de pildă, următoarele : „Spre deose- bire de dijma la tarla, care aminteşte (subl. ns. — D.H.) Intr-o oarecare măsură renta In muncă, fiind o rămăşiţă a acesteia, dijma de-a valma aminteşte, Intr-o anumită măsură, renta In produse” (p. 62 — 63). în realitate, apropierea dintre dijma la tarla şi dijma de-a valma cu renta In muncă şi renta In. produse nu se reduce la o simplă „amintire”' sau „asemănare” (vezi p. 61) ci In ceea ce priveşte esenţa economică, ele nu se deosebesc, cu toate modificările pe care le suferă, oriclt de Însemnate ar fi ele, o dată cu procesul transformării capitaliste a agriculturii. Deşi ţăranul formal este liber, deşi el are dreptul să intre in relaţii contractuale libere cu pro- prietarul pămintului, dacă trebuie să lucreze cu inventarul său pămintul moşierului, se sta- bilesc relaţii economice de tip feudal, după conţinutul lor, cu toate că formal slnt incor- porate unor raporturi contractuale burgheze. V. I. Lenin a scos In evidenţă In nenumărate rlnduri acest lucru extrem de important pentru fixarea sarcinilor obiective ce se cereau rezol- vate de către forţele Înaintate ale societăţii, în perioada primei revoluţii ruse (1905 — 1907) V. I. Lenin scrie următoarele, referindu-se la agricultura din Rusia care, analizată din punct de vedere al gradului de dezvoltare capita- listă, era mai avansată decit cea din Rominia : „Iobăgia se consideră desfiinţată. în realitate Insă moşierii (datorită păminturilor adunate de ei prin jaf) continuă să păstreze tn mlinile lor o putere atlt de mare Incit şl astăzi 11 ţin pe ţăran Intr-o stare de dependenţă iobagă prin munca tn dijmă. Munca In dijmă nu este altceva decit iobăgia contemporană” 1 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 12, E.S.P.L.P., 1957, p. 254. Indicaţii asemănătoare se găsesc şi In volumul 20, Ed. P.M.R., 1950, p. 316 şi 237; arol. 6, E.S.P.L.P., 1953, p. 113; ■ — mmm miA 1 9 13 RECENZII 221 Tot tendinţei de supraevaluare a stadiului •de maturizare a relaţiilor capitaliste Ia sate — sau unei regretabile contuzii — se dato- Teşte şi accepţiunea eronată care se dă in lucrare arenzii în bani plătită de către produ- cătorul direct proprietarului de moşie ca exprimind relaţii economice capitaliste indi- ferent de organizarea procesului de producţie pe o moşie sau alta şi de scopul In care se ia In arendă pămlntul. Este surprinzător faptul că, la 3 ani după apariţia primului Volum al lucrării, autorii persistă in această eroare ele- mentară căutind să facă din forma plăţii criteriu pentru definirea naturii social-eco- nomice a rentei ,,... in cazul clnd arenda nu se transformă In prestaţii In muncă ci este plătită efectiv in bani (de către producătorul ■direct pentru folosinţa proprie a produselor agrare — D.H.) — se scrie în lucrare —avem de-a face cu relaţii capitaliste sau treceri directe spre acest sistem..(p. 64). „Rezultă deci, — se scrie in altă parte — că o anumită parte a arenzilor In bani (e vorba de acea parte care nu se transformă in prestaţii in muncă — D.H.) poate fi socotită ca exprimind re- laţii capitaliste. .. ” (p. 65). In realitate, schim- barea formei de plată sub care economic se realizează marea proprietate moşierească, nu schimbă însăşi caracterul relaţiilor de pro- ducţie. Dacă ţăranul nu ia pămîntul în scopuri lucrative, ci pentru necesităţile proprii, sis- temul bazat pe dijmă nu îşi schimbă automat esenţa transformîndu-se în sistem capitalist numai pentru că producătorul direct, în loc de produse sau prestaţii în muncă plăteşte moşierului (respectiv marelui arendaş) renta în bani. Y. I. Lenin scria că sistemul muncii în dijmă, constă „în cultivarea pămlntului cu inventarul ţăranilor din împrejurimi, forma de plată neschimbînd esenţa acestui sistem (fie că e vorba de plată în bani, ca în cazul muncii cu bucata, sau de plată In produse, ca în cazul dijmei pe din două, fie că e vorba de plată 1 n pămînt sau In terenuri” * *. în altă parte Y. I. Lenin scotea In evidenţă acelaşi lucru : „...se ştie că în satul nostru arendarea are adesea, un caracter mai mult feudal decît burghez, iar arenda organizată mai mult renta „In bani” (adică renta feudală transfor- mată) decît renta capitalistă (adică surplusul la profitul întreprinzătorului)” *. Or, In lucrare se are în vedere tocmai variantele indicate de Y. I. Lenin, adică plata în bani pentru o bucată de păiriînt pe care ţăranii o cultivă cu inventar propriu. în cazul de faţă relaţiile de rentă se nasc între proprietari funciari şi ţărani mun- citori, iar nu între proprietarul funciar, aren- daşul capitalist şi muncitorii agricoli salariaţi, cum are loc In căndţiile rentei capitaliste. Renta funciară este o categorie social-eco- nomică proprie cîtorva tipuri de relaţii de pro- ducţie şi faptul că renta capitalistă este plătită în bani nu înseamnă că orice rentă plătită în bani este de natură capitalistă. Prin sine însăşi, plata în bani nu numai că nu determină dar nici nu exprimă conţinutul de clasă al rentei3. Sub învelişul bănesc al rentei se poate ascunde o exploatare cu caracter feudal, ca- pitalist, sau combinat. Tipul rentei percepute în bani de către moşier sau marele arendaş la care se referă concret autorii lucrării recenzate, nu repre- zenta excedentul peste profitul mijlociu, rea- lizat pe baza modului de producţie capitalist, ci Înghiţea întregul plusprodus exprimat în bani al producătorului direct. K. Marx privea ca precapitaliste toate formele rentei în care producătorul direct ce posedă condiţii de mun- că, i se opune pămlntul ca mijloc de producţie aflat în proprietate străină, izolat de el. „Prin renta de bani, spre deosebire de renta funciară industrială sau comercială, bazată pe modul de producţie capitalist, rentă care nu este decît un excedent peste profitul mijlociu — scria Marx analizlnd formele rentei feudale — înţe- legem aci renta funciară care rezultă dintr-o voi. 19, E.S.P.L.P., 1957, p. 182 şi 235; voi. 18, E.S.P.L.P., 1957, p. 235. ' 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 3, Ed. P.M.R., 1951, p. 172. a Ibidem, voi. 6, E.S.P.L.P., 1953, p. 125. * Vezi mai pe larg in această privinţă, Kozodoev, 1.1., 3eMejibnaH peHTa npH Kaim- TajlHBMe, Moscova, 1956, p. 47, B. F. Porşnev, Stadii de economie politică a feudalismului, I957* p- 160-169. 222 RECENZII 14 simplă schimbare de formă a rentei In produse, după cum şi aceasta din urmă nu a fost declt renta In muncă transformată” *. Marx sublinia de asemenea că autodezvoltarea rentei In bani nu duce la naşterea unor relaţii de producţie calitativ noi; apariţia capitalismului la sate, scrie el: „este condiţionată de dezvoltarea generală a producţiei capitaliste In afara agri- culturii” Cu totul altceva este faptul că schimbările pe care le aduce cu sine renta In bani In relaţiile dintre proprietarul funciar şi produ- cătorul direct slnt prielnice creării premiselor dezvoltării relaţiilor capitaliste, că ea se ex- tinde pe baza producţiei de mărfuri „presu- punlnd deja o dezvoltare mai însemnată a comerţului, a industriei orăşeneşti ...a cir- culaţiei băneşti” 3. Renta In bani contribuie la descompunerea formelor de producţie pre- capitaliste şi la posibilitatea dezvoltării for- melor capitaliste .de rentă, iar In condiţiile sistemului agrar din Romlnia In perioada cerce- tată In lucrare, ctnd relaţiile de producţie capi- taliste îşi croiau drum tot mai mult attt tn gos- podăria moşierească cit şi tn cea ţărănească, extinderea arendei In bani constituie un factor ce lărgea crearea premiselor pentru accele- rarea procesului de înlăturare a sistemului de muncă tn dijmă, rămăşiţă directă a feuda- lismului. Deosebit de evidentă apare tendinţa de supraapreciere a gradului de maturizare, a nivelului atins de dezvoltarea relaţiilor de pro- ducţie capitaliste din agricultura Romlniei In 1 K. Marx, Capitalul, voi. IIT, partea a II-a, E.S.P.L.P., 1955, p. 750. * Ibidem, p. 751. De altfel, dacă plata In bani a rentei exprimă, In mod automat, relaţii capitaliste, după cum se susţine tn lucrare, se naşte In mod firesc Întrebarea : Ce formă a rentei capitaliste era plătită de către ţărani moşierilor: rentă absolută, diferenţială, sau renta de monopol? In fond capitalismului li slnt proprii cele 3 forme de rentă enunţate mai sus. Autorilor li s-ar putea atunci reproşa de ce nu au analizat formele respective de rente capitaliste şi modul lor de manifestare In condiţiile concrete ale Romlniei. * K. Marx. Capitalul, voi. III, E.S.P.L.P., 1955, P. 750. www.daco capitolul intitulat: „Privire de ansamblu asu- pra raporturilor dintre ţărani, moşieri şi aren- daşi la sfirşitul secolului al XlX-lea şi înce- putul secolului al XX-lea”. Coneluzia prin- cipală la care se ajunge In lucrare e urmă- toarea : „Caracteristica stadiului relaţiilor de producţie din agricultura noastră de la înce- putul secolului XX o constituie deci faptul că relaţiile de producţie capitaliste au învins- pe cele semifeudale devenind preponderente” (p. 184). Aceeaşi susţinere este formulată şi In altă parte a capitolului: . .In primii ani ai secolului XX... sistemul muncii salariate devine preponderent faţă de sistemul muncii In dijmă” (p. 180). Formulările de mai sus prezintă un interes deosebit, Intructt acceptarea sau neacceptarea lor ar presupune analiza Intr-o formă nouă a unor probleme sociale fundamentale, ca struc- tura socială a Romlniei şi dispoziţia forţelor de clasă, conţinutul obiectiv al luptei ţărănimii din perioada respectivă, izvorul ce revolu- ţiona masa de ţărani etc. Aprecierile eronate cu privire la raportul dintre greutatea specifică a rămăşiţelor feu- dale şi relaţiilor capitaliste îşi găsesc expresie In faptul că anumite calcule statistice slnt Întocmite unilateral, fără să se ţină seama de Întreaga complexitate a fenomenelor social- economice. Aşa de pildă, se consideră că la începutul secolului al XX-lca din cele aproximativ 4 000 000 ha arabile deţinute de marea pro- prietate, doar 1 700 000 se lucrau pe baza sistemului de muncă In dijmă, restul de 2 300 000 ha fiind lucrate pe baze capitaliste (p. 178-180). Susţinerea de mai sus este susceptibilă de corectări Intruclt nu ţine seamă de o serie întreagă de împrejurări şi anume : 1) Nu toţi ţăranii învoiţi, mai ales aceia care urmau să achite In munci, cu inventar propriu, împrumuturile cămătăreşti efectuate In timpul iernii erau înregistraţi de statisti- cile vremii. Potrivit statisticii preţurilor de munci agricole Întocmite de Ministerul Agrl- 0manic&.ro niil r ,n 436 comune (16,5 %) 15 RECENZII 223 din ţară se făceau numai învoieli verbale1 *. Este foarte probabil că multe din aceste în- voieli nu erau Înregistrate de statistici. De altfel, mai ales după legiuirea agrară din 1907—1910 intrase puternic în uz, sub pre- siunea şi ingerinţele moşierilor şi adminis- traţiei, să se ascundă faptul că ţăranii tncheiau Învoieli agricole, pentru a nu se dezvălui cazurile de eludare a legii învoielilor agricole ce prevedeau desfiinţarea dijmei la tarla, interzicerea ruşfeturilor etc. Autorii vremii şi chiar oamenii politici subliniau că numărul ţăranilor învoiţi ca şi suprafaţa de pămînt luată în dijmă slnt cu mult mai mari, în unele cazuri de cîteva ori, dccît figurează în con- tractele Înregistrate de autorităţi*. Considerăm că din aceleaşi motive, şi Înainte de 1907, pe o scară mai redusă, ră- mtneau multe Învoieli agricole neincluse in datele statistice. Nu este întlmplător că există diferenţe între diferitele surse care indică numărul ţăra- nilor Învoiţi şi mărimea suprafeţelor arendate. Deşi unele statistici slnt posterioare celor cu care operează I. Adam şi N. Marcu şi, ca urmare a dezvoltării relaţiilor capitaliste de producţie în agricultură, normal ar fi fost să indice suprafeţe micşorate luate tn dijmă, ele arată, dimpotrivă, că ţăranii luau pămînt în dijmă mai mult declt indică autorii Stu- diilor despre dezvoltarea capitalismului tn agri- cultura Romtniei pentru pr'.mii ani ai seco- lului al XX-lca. Astfel, după anumite calcule, în 1907 ţăranii au arendat 1837 mii ha de pămînt arabil, fineţe şi păşune3. In anul 1913, potrivit datelor statisticii agricole, marii pro- prietari (moşieri şi arendaşi) au arendat, ţără- 1 Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Statistica preţurilor de munci agricole după con- tractele scrise şi invoielile verbale din anii 1904-1907, Buc., 1908, p. Xir. * Vezi Mihail Şerban, Problemele noastre social agrare, Buc., 1914, p. 36 ; Dezbaterile se- natului pe anul 1909, p. 854. 3 D. Mitrany, The Land and The Peasanl in Rumania, Londra-New Haven 1930, p. 248 249. nimii aproximativ 46%4 * * din suprafaţa pă- mlntului arabil pe care o deţineau. Chiar în anul 1930 după 3 decenii de neîncetată extin- dere a relaţiilor capitaliste în agricultură, po- trivit unor surse folosite în organul Interna- ţionalei a IlI-a — „Kommunisticeski inter- naţional” — moşierii dădeau „în dijmă a- proape 40% din pămlntul lor...”6. 2) In al doilea rînd, fchiar dacă am pre- supune că ţăranii luau în dijmă numai 1 700 000 hectare iar moşierilor şi arendaşilor le rămî- neau cca. 2 300 000 ha de lucrat pe cont propriu, este ştiut că o bună parte din opera- ţiile agricole efectuate pe cele cca. 2 300 000 ha care rămlncau pe seama marilor proprie- tari se făceau tot cu ţărani învoiţi, în contul pămîntului care-1 primiseră. Altfel cum S-ar explica marea răsplndire a suprasarcinilor, care se prestau majoritatea în munci, şi re- prezentau peste 45% din dijma propriu-zisă ? Menţionăm de altfel că răspîndirea siste- mului muncii în dijmă, aşa după cum arăta Lenin, este foarte greu de stabilit ®. Pentru aceasta ar trebui raportată nu numai supra- faţa de pămînt luată de ţărâni pe bază de învoieli agricole la cea rămasă moşierilor şi arendaşilor, ci calculate toate operaţiile eco- nomice din toate gospodăriile marii pro- prietăţi. In orice caz se impunea ca problema ruşfeturilor să nu fie exclusă din calculele autorilor. 3) în sflrşit, însăşi înzestrarea marii pro- prietăţi cu inventar viu şi mort, ţinînd cont de superioritatea lui faţă de cel ţărănesc, duce la concluzia că acesta nu avea o capacitate de producţie mai mare de 30 — 35% din Întreaga suprafaţă de pămînt a marii proprietăţi. Nu este oare de notorietate că în 1905 din cele 476 979 pluguri simple existente în agricultură, marii proprietari nu deţineau decît 26 416 sau ceva mai nlulf de 5% 7. De asemenea proprie- tatea mare nu dispunea declt de 3,6% din 6 KoMMyHHCTHUeCKHÎt HHTepHayHOHaji, nr. 25, 1930, p. 14. • V. I. Lenin, Opere, voi. 15, E.S.P.L.P., * Vezi Constantin Gtorgescu, Exproprierea 1957, p. 74. din puncl de vedere juridic, economic şi social. * Anuarul Statistic al Romtniei, Buc., iaşi, 1914, p. 2o. 'www.dacoiomaaica.ro 224 RECENZII 16 numărul carelor şi căruţelor şl de 5,8% din numărul animalelor domestice de tracţiune1 *. Remarcăm tot tn legătură cu stabilirea gradului de dezvoltare a relaţiilor capitaliste ia sate că este exagerată afirmaţia potrivit căreia la începutul secolului al XX-lea un număr de 550 000 familii ţărăneşti trăiau ex- clusiv din muncă salariată (p. 178). Statistica agricolă a Romlniei arată că la 1905 existau In mediul sătesc aproximativ 156 000 locuitori capi de familie care trăiau exclusiv din vtn- zarea forţei de muncă neduclndu-şi gospo- dăria nici pe pămlnt propriu, nici pe pămlnt luat In arendă *. Ţărani pauperizaţi şi lipsiţi complet de pămlnt erau, Intr-adevăr, mai mulţi Insă, o trăsătură caracteristică a siste- mului agrar din Romlnia consta In aceea că nu toată masa ţărănimii pauperizate, lipsite de mijloace de muncă, şi nici chiar majori- tatea acesteia, se transformase, sub raportul locului pe care II ocupase In procesul de pro- ducţie In proletariat agricol. Fenomenul avea loc numai ca tendinţă. în perioada dată Insă, o mare parte din ţăranii lipsiţi cu totul de pă- mlnt şi majoritatea ţăranilor pe cale de pro- letarizare, erau ţintuiţi mai departe de marea proprietate, continuau să arendeze mici loturi de pămlnt. în 1905, de exemplu, 135 mii de ţărani (din totalul de 300 000 lipsiţi complet de pămlnt) Îşi duceau gospodăria exclusiv pe pămlntul luat In arendă, iar 338 mii familii ţărăneşti atlt pe pămlntul luat In arendă cit şi pe cel propriu 3. Deşi Îşi pierduseră condiţia economică pe care o presupune sistemul bazat pe dijmă (o gospodărie prevăzută cu un minim de inventar agricol) o bună parte a ţărănimii complet pauperizată continua să perpetueze tot vechile forme de producţie, incompatibile cu noua lor situaţie, dlnd astfel naştere la o serie Întreagă de contradicţii, duclnd la o 1 Vezi Statistica animalelor domestice din Romlnia, Întocmită de L. Coiescu, Buc., 1903, p. XLIV-XLV. * Statistica agricolă a Romlniei, Buc., 1907, p. 66. Numărul proletariatului agricol indicat de statistică este micşorat cu mult, dar şi cei propus de I. Adam şi N. Marcu ridică obiecţii. 4 lbidem, p. 53. WWW.daCC Înăsprire fără precedent a exploatării şi a stării de mizerie a ţărănimii ruinate, iar pe planul luptei de clasă, la ascuţirea tot mai puternieă a contradicţiilor care răbufneau periodic sub forma răscoalelor ţărăneşti4. Ridică obiecţiuni şi indicaţia pe care o dau autorii la pagina 106 din lucrarea recenzată potrivit căreia gradul de exploatare a ţăra- nului Învoit pentru a cultiva porumb se ridica la 105%. Deşi cifra respectivă are doar un caracter de orientare, trebuie spus că ea nu reflectă realitatea, deoarece In calculul acestei cifre nu s-a ţinut seama de o serie Întreagă de factori ce converg spre concluzia că gradul de exploatare era mult mai ridicat. Astfel, este necesar să avem In vedere că Însuşi autorul statisticii de la care porneşte lucrarea recen- zată, recunoaşte că In calculele sale au fost cuprinse cu precădere acel grup de moşii unde Învoielile agricole erau In general mai uşoare declt pe restul celor necalculate3. în al doilea rlnd, In lucrare se raportează munca necesară la supramuncă numai In cadrul dijmei propriu-zise, fără să se ţină seamă de ruşfeturi care reprezentau peste 45 % din dijma regulată şi ridicau, prin urmare gradul de exploatare dintr-o dată la 150%. Menţionăm de asemenea că numeroase surse şi mai ales materialele din arhivă 6 operează 4 Faptul că ţăranii foloseau inventarul agricol al moşierilor nu-i transforma Întot- deauna In mod automat In proletari. Se In- tlmpla că ţăranii lipsiţi de inventar agricol să se folosească de inventarul moşierilor sau al altor ţărani Înstăriţi, Insă In schimbul unei plăţi, transformată de cele mai multe ori In munci. în acest caz marele proprietar, pe lingă faptul că 11 Înrobea pe ţăranul ruinat pe linia pămlntuiui arendat, Îşi Însuşea şi profit la capital pentru inventarul pe care 11 punea Ia dispoziţie. 5 Vezi Ministerul de Interne, învoielile agricole tn Romlnia tn vigoare pe anul 1906, Buc., 1907, p. III. • Slnt concludente In această privinţă contractele după Învoielile agricole efectuate In anul 1906 In 9 judeţe ale Moldovei depuse la Arhiva Statului din Iaşi. Pe baza acestor ta- blouri procurorul general N. V. Leonescu a pu- blicat In 1908 statistica Tablouri despre învoie- lile şi muncile agricole din judeţele Bacău, Boto- rmamnOimFăir.iu... pe anul 1906-1907. 17 RECENZII 225 cu date care confirmă fapţul că învoielile agricole erau mai grele dectt acelea pe care le indică statistica Întocmită de Ministerul de Interne In anul 1907. Dacă pe lingă cele arătate mai sus ţinem seama de faptul că amortizarea inventarului viu ;i mort al ţăranilor, costul seminţelor etc. măreau gradul de exploatare, aşa cum de altfel just se remarcă In lucrare, devine evi- dent că nici măcar ilustrativ nu poate fi acceptat procentul de 105% ca exprimlnd gradul de exploatare tn mediul sătesc pentru ţăranii Învoiţi. Una dintre deficienţele serioase ale lucrării constă In faptul că autorii au neglijat aproape complet problema exploatării ţărănimii de către capitalul financiar, formele sub care asuprirea imperialistă pătrundea la sate şi se Împletea cu cea generată de rămăşiţele feudale. Problema diferenţei de preţuri dintre pro- dusele industriale şi cele agricole, unul din aspectele In care-şi găsea expresie exploa- tarea satului de către oraş, a concentrării operaţiilor comerciale In mtinile marilor com- panii monopoliste de comerţ din străinătate, a datoriei ipotecare ce greva asupra marii proprietăţi şi ducea la aceea că o bună parte din renta funciară percepută de marii pro- prietari era Însuşită sub formă de doblnzi de către „Creditul funciar rural”, „Banca agri- colă romtnă”, la care participa şi capitalul străin, Împletirea exploatării imperialiste a sa- tului cu cea a capitalului cămătăresc şi a altor forme ce ţin de perioada acumulării primitive a capitalului, toate acestea au scăpat din sfera de cercetare a autorilor sau au fost insuficient examinate. Or, analiza relaţiilor agrare la Începutul secolului al XX-lea presupune o mai mare atenţie urmărilor ce decurg din intrarea Ro- mtniei tn faza imperialistă de dezvoltare, a fenomenelor noi pe care le marchează epoca imperialismului pe plan mondial. Ultima parte a lucrării, consacrată cauzelor şi consecinţelor economice ale marilor fră- mlntări şi răscoalelor ţărăneşti de la sftrşitul secolului al XlX-lea şi Începutul secolului al XX-lea nu scoate In evidenţă caracterul şi conţinutul obiectiv al luptei ţărănimii tn pe- rioada dată. Aceasta scade nivelul părţii res- pective, -care nu are de fapt o valoare ştiin- ţifică de sine stătătoare. Autorii n-au reuşit pe deplin să se folosească de cercetarea la care ei au supus problema agrară pentru a dezvă- lui amplu şi profund substratul economic al mişcărilor ţărăneşti din perioada respectivă. ★ Deşi lucrarea nu e scutită de unele erori serioase, deşi nivelul interpretării putea fl mult ridicat, privită In ansamblu, lucrarea constituie o contribuţie pozitivă la problema propusă spre cercetare. Rezultate fructuoase a dat munca autorilor mai ales In ceea ce priveşte lărgirea bazei documentare, faptice, a studierii problemei agrare Intre 1864 — 1916, Specialiştii şi cei care se interesează de istoria economiei naţionale găsesc In lucrarea „Studii despre dezvoltarea capitalismului In agricultura Romtniei” un instrument util In părţile ei realizate, pozitive. Damian Hurezeanu SILVIU DRAGOMIR Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu Ed, Acad. R.P.R., 1960, 224 p. + 2 h. (Acad. R.P.R., Comisia pentru studiul formării limbii şi poporului romtn, II) Problema răsptndirii geografice a romani- tăţii In evul mediu şi dezvoltarea ei istorică, face parte lntr-o mare măsură din problema etnogenezei romtnilor. Ca atare, ea nu putea lipsi dift tematica cercetărilor iniţiate şi îndru- 16 - c. 388) www, mate de Comisia pentru studiul formării limbii şi poporului romtn. Lucrarea lui Silviu Dragomir Îmbrăţişează numai sectorul nordic şi nord-vestic al roma- nităţii bglcanice, lăslnd pentru mai tlrziu romanica.ro 225 RECENZII 18 publicarea rezultatelor autorului cu .privire la toponimia şi onomastica regiunii dintre Timoc şi Morava, unde straturile vechi me- dievale trebuie deosebite cu grijă de cele recente. Cu această limitare, lucrarea se ocupă de vlahii din Bulgaria, din Serbia medievală (inclusiv Muntenegru, Herţegovina şi Bosnia) şi din Croaţia (Valea Cetinei, Lika, Dalmaţia, Veglia şi Istria). Autorul a dat studiului său caracterul multilateral, impus de conţinutul surselor pe care le prelucra, compenslnd această multilateralitate prin conciziunea expunerii. Autorul şi-a asumat sarcina „de a strînge intr-un mănunchi şi de a interpreta unitar şi critic toate ştirile din evul mediu privitoare la vlahii” regiunilor arătate, dovediţi a fi „urmaşii vechii populaţii traco-ilirice, roma- nizate plnă la Începutul secolului al şaptelea” (p. 5). Slnt folosite documentele bulgare şi iugoslave publicate pină acum, sursele nara- tive, materialul onomastic şi toponimic con- temporan şi preţioasele anchete antropogeo- grafice ale Academiei Slrbe de Ştiinţe din Belgrad. In timp, cercetarea se opreşte in jurul anului 1500, fără să lipsească pentru nord- vestul peninsulei, ştirile din sec. XVI, excep- ţional din sec. XVII, mai ales In legătură cu procesul de slavizare şi destrămare a aşeză- rilor vlahe. Autorul a urmărit in principal urmele existenţei vlahilor in regiunile studiate^ cerce- tind întinderea geografică a aşezărilor, proce- sul de slavizare (p. 11—109), caracterul etnic al vlahilor, in legătură cu problema numelui de vlah şi cu limba lor (p. 139—160), viaţa şi formele de organizare lăuntrică a vlahilor (p. 110—138), ceea ce il aduce să examineze pe rtnd condiţiile sociale, problema păstorilor şi a turmarilor, a soldaţilor vlahi şi a organizării bi- sericeşti. în consideraţii istorice finale (p. 161 — 180) se discută vechimea aşezărilor vlahe şi răsfirarea lor, raporturile dintre vlahi şi albanezi şi raporturile interdialectale. O substanţială bibliografie de 129 de titluri, la zi, două bogate indice de nume şi de locuri (p. 185—224), alcătuite in mod exem- plar *, măresc valoarea lucrării, uşurind con- sultarea ei. Cele două hărţi anexate prezintă o valoare mare, cartografiind aşezările şi depla- sările vlahilor din regiunea ştudiată, In perioa- da respect ivă 2. Aşadar, pe lingă valoarea istorică generală, studiul aduce preţioase contribuţii care intere- sează Îndeosebi pe lingvist, dar şi pe geograful istoric, pe etnograf, pe toponimist şi onomas- ticist, pe istoricul dreptului. Nici ca spaţiu, nici ca pregătire de specialitate, un recenzent n-ar putea Îmbrăţişa şi adinei critic toate aceste perspective ale lucrării. De aceea ne vom limita să discutăm aici problemele referi- toare la dezvoltarea generală a elementului vlah şi a organizării sale sociale. In Bulgaria, vlahii au fost un fenomen de masă. Vechimea aşezării lor in ţinuturile respective este mijlocit dovedită pină in secolul X, Înapoi, dar autorul crede că centrul demografic — roiul vlah al surselor bizantine— a fost mai la nord, in Haemus şi mai ales către apus. Slavizarea lor s-a produs repede şi radical. S. Dragomir relevă meritul lui Weigand de a fi indicat caracterul independent de aromlnă şi mai apropiat de daco-romlnă, al toponimicelor care atestă existenţa vlahilor in Bulgaria medievală. Cu prudenţă, autorul cere o nouă verificare lingvistică a materia- lului, pentru a se cerne termenii ce pot fi de o dată mai recentă, legaţi deci de migraţii nord-dimărene din secolul XIV —XV. Bănişor, lingă Trn, explicat prin dregătoria de judeţ din Oltenia, din secolul XV—XVI, ar fi un exemplu. 1 La utilizare şi la sondajele anume fă- cute, n-am găsit deeft un Merulici, p. 178 omis din Indicele de locuri, şi un Ninoslav, nume de vlah din cătunul LepCinovci, p. 119, trecut in Indice la un loc cu banul Bosniei, Matei Ninoslav. 2 A doua hartă nu exista in lucrarea au- torului din 1924. Cit priveşte prima hartă, ea oglindeşte materialul din lucrarea actuală, constituind un progres considerabil faţă de _ ---- harta cprespunzătoare din 1924. * www.dacoFomanica.ro 19 RECENZII 227 Pentru Serbia medievală, S. Dragomir a dat Încă din 1922 1 un rezumat şi o analiză a celor 40 de documente din sec. XII—XV, privitoare la vlahi. Importanţa lor conside- rabilă fiind bine cunoscută, vom releva aici numai punctele care necesită unele discuţii. Ele stnt mărturii clare. Autorul lasă la o parte diploma din cea. 1215 a regelui Ştefan şi două diplome ale banului Bosniei, Matei Ninoslav (1235,1240, această a doua diplomă avtnd o variantă din 1249)2, arătîndu-se că prin vlahii de care fac vorbire aceste docu- mente trebuip să Înţelegem neîndoielnic pe cetăţenii oraşului Raguza. Această părere dominantă în istoriografia strbă, ni se atrage totuşi atenţia (p. 17, n. 1.) că nu este împăr- tăşită de Marko Perojevid, sir.yurul după care cele patru documente se referă la vlahi. Amintim că editorii colecţiei Hurmuzaki şi traducătorul a trei din aceste diplome, E. Ka- luzniacki. le refereau tot la această populaţie. O analiză a conţinutului juridic al documen- telor ne-a Învederat necesitatea unor preciziuni. în aceste documente — vezi diploma din 1240 — raguzanii figurează sau expres ca Ragusini, sau ca omnes patricii totaque corn- munitas oppidana (Ragusirxa), în diploma din 1253). Clauzele centrale ale tratatului jurat se referă la ei. Se adaugă Insă unele clauze 1 Din care colecţiile romlne cuprind In extenso, In original şi tn traducere, numai cinci: Doc. 1198-1199; 2 din 1220 (1222-1228), alcătuind o singură danie; 1302 — 1309, Hurmuzaki, I, 2, p, 771 — 805 (toate traduse In limba latină de E. Kaluzniacki) ; doc. 1348— 1353, Arh. ist., IV, tradus de B. P. Haşdeu în limba romtnă. Autorul (p. 18 n. 4) se referă o singură dată, aproblnd-o, la traducerea unor termeni de către Kaluzniacki pentru doc. 1220, iar volumul respectiv din colecţia Hur- muzaki este citat In bibliografie. Datarea unora din documente, admisă de d-sa după Zakonski Spomenici etc. (1912) ale lui Stojan Nova- kovid nu mai corespunde celei din ediţia lui Miklosich, folosită In colecţia Hurmuzaki. 2 în Hurmuzaki, I, 2, p. 782—786 figurează cele două diplome de la Matei Ninoslav, datate Insă 1234—1240 şi 1240, cu varianta din 1249 a celei din urmă (de la Matei Şte- fan) ; toate trei se referă la vlahii raguza ni- speciale privind o categorie specială de sir- puşi, ai Raguzei, vlahii: Et praeterea : şi Serbus Valachum accusauerit etc. Una din ele este repetată sub o formă diferită către sftrşitul diplomei din 1240, după care urmează altă clauză privind pe Ragusini. Diploma din 1249 de la‘ banul Matei Ştefan are aceeaşi structură, dar clauzele de înlăturare a retor- siunii In caz de litigii Intre vlahi şi slrbi, slnt enunţate una după alta, In millocul documen- tului. Aceşti vlahi nu puteau trăi declt In afara Raguzei propriu-zise3 şi diploma din 1253 de la Marsilius Georgius, principele Raguzei, către Mihai Asan (tratatul de alianţă contra lui Ştefan UroS), ctnd se delimitează teritoriul raguzan, face vorbire de munţii, qui supra 1 Ne Întrebăm dacă nu la ei se referă totuşi, autorul, clnd, la p. 179, vorbeşte de „ler”-ul colindelor noastre, atestat şi la vlahii din Împrejurimile Raguzei. Aici, prezenţa lor este explicată prin vechi migraţii. Vezi p. 42, regiunile denumite per Blacos, ad Vlachos, la 1367, unde se admite existenţa vlahilor- romanici. Pe vlahii care mergeau la Raguza pentru negustorie,-ca unii ce se aflau tn Bosnia, tn apropierea oraşului, fiind supuşi ai banului, de data aceasta, îi găsim menţionaţi In hri- soavele dintre anii 1386 — 1445, citate In lucrare la p. 30. în afaTâ de supuşenia poli- tică, toţi aceşti vlahi aparţineau aceleiaşi popu- laţii omogene, A vedea — ca unii istorici străini — tn aceşti vlahi, supuşi Raguzei,. numai nişte păstori puţind avea orice origină etnică, după jocul tnttmpiării, este o soluţie facilă şi contrazisă de numeroasele documente citate şi puse tn lumină tn lucrarea prof. S. Dragomir (vezi şi mai jos). Ea este inconci- liabilă şi cu alte aspecte ale problemei vlahilor.. Totuşi, la p. 50, autorul aprobă pe Vladimir Skarid, care admite că tn statul lui Ninoslav nu existau vlahi — numele acesta denumind pe raguzani—iar vlahi romanici neapărtnd ca imi- granţi tn Bosnia declt In secolul XIV, înainte de bătălia de la Kosovo. în motivarea adeziunii sale Insă autorul tocmai justifică originea mai veche declt Începutul secolului XIV a vlahilor din Bosnia. De aceea, credem că este vorba de o eroare de tipar şi că textul său trebuie citit z „Părerea aceasta (a lui Skarid) mr ni se pare Întemeiată”. Dar dacă In secolul XIII, pdate XII, existau In Bosnia şi pe litoral, vlahi- romanici, ei slnt şi cei menţionaţi la 1235 — 1249 ca supuşi ai Raguzei, şi rezerva de lai d. 16—17 apare contradictorie. 228 RECENZII 20 Zernovniczam usque ad Vlasciczam se extcn- dunl. Această a doua aşezare nu-şi putea da- tori numele declt de la vlahii care o locuiau şi la care se refereau celelalte diplome citate. Aşadar, la 1240 — 1249 Raguza avea o ca- tegorie specială de supuşi, denumi}! vlahi şi binş distinşi de eommunitas oppidana, fără ca vlah să fie sinonim cu ragazan. Aceşti supuşi nu se numeau vlahi In calitate de supuşi ai Raguzei; dimpotrivă, fiind vlahi, aici ca şi tn alte regiuni, ei erau In plus şi supuşi ai re- publicii dalmate. Aceşti vlahi veneau In con- tact permanent cu populaţia slavă, cu slrbii din Banatul Bosniei, desigur din cauza ocu- paţiei lor de păstori, de călători (Îndeosebi căruţaşi de sare) şi altor relaţii comerciale. Nefiind nici raguzani nici sirbi, ei trebuie apropiaţi de ceilalţi vlahi care, la aceeaşi epocă şi cliiar mai înainte, tn alte regiuni strbo- «roate, apar cu un statut propriu şi cu ocupaţii asemănătoare. £1 nu pot fi apropiaţi declt de Wa/u-romtni, desigur admigraţi, sau de Wafti-romanici, adică băştinaşi romanizaţi, al căror nume de Welschen a luat, in gura slavilor de aci, tot forma vlah, folosită tn restul Pe- ninsulei pentru a desemna pe romanici. Deşi înclinăm pentru prima ipoteză, chestiunea are nevoie de a fi adtncită, tn cadrul pro- blemei generale a vlahilor1, deoarece pentru alte domenii — Slovacia de pildă — s-a sem- nalat in sursele timpurii (sec. XI—XII) existenţa unor Itali, Galii, Latini9, acolo unde 1 Rezolvarea ei cere o deosebită prudenţă şi renunţare la idei preconcepute. Amintind vechea părere a lui Jirefiek tn sensul că urmele vechii vieţi pastorale, inseparabile de romani- tatea străveche a locuitorilor, se găsesc tn orice regiune din Serbia şi tn toate colţurile de munte cu păşuni grase In ţările slave, au- torul o consideră pe bună dreptate prea vagă, observtnd că regiunile locuite de vlahi se pot delimita cu destulă aproximaţie (p. 32). Este o indicaţie preţioasă care va trebui fructifi- cată tn cercetarea de ansamblu a problemei. * Vezi dr. Dumitru Crtnjală, Rumunski vlioy v Karpatech se zvlăstlnim zfetelem k morauskfmu valaisku [Influenţe romtneşti tn Carpaţi, cu privire specială asupra regiunii ValaSsko din Moravia], Praga, 1938, p. XL şi 183. mai tlrziu apar acei Valahi (Valaăi) despre care se va discuta3, pentru epoca respectivă, dacă puteau fi romlni sau numai păstori de diferite origini etnice şi îndeosebi slavi. De asemenea trebuie ţinut seamă de procesele din Panonia. Autorul atrage atenţia asupra ireparabilei pierderi a unui bogat material privitor la vlahi tn statul medieval strb, şi anume hri- soavele- mănăstirilor Mile=eva, Studenica şi Morada. Diploma din 1300 de la UrdS Milutin pentru mănăstirea Sf. Gheorghe de lingă Serava dispune ca vlahilor dăruiţi mănăstirii „să le fie Legea Sf-lui Simion şi Sf. Sava pe care o ţin vlahii din MileSevo şi Studenica”. Aşadar mănăstirile din cele două localităţi aveau pentru vlahii dependenţi de ele un re- gim juridic atlt de tipizat, lnctt luase numele' mănăstirii; a existat deci ctte o lege a vlahilor „aflaţi sub” Sf. Simion şi „sub” Sf. Sava, care deci trebuie adăugate la menţiunile generale de lege a vlahilor din celelalte hri- soave păstrate. De la mănăstirile din Mile- ăevo, legea vlahilor se extindea tn 1300 prin simplă clauză de stil la vlahii mănăstirii de ltng Serava, fâctndu-se trimiterea la legea vlahilor ambelor mănăstiri, deodată. Aceasta dovedeşte pentru noi caracterul standar- dizat al acestor legi; interesele feudalilor se exprimau prin recunoaşterea lor, se adaptau plafonat la obiceiurile străvechi şi la regimul de autonomie al vlahilor, alcătuind un regim destul de unitar, pentru a face posibilă tri- miterea la ambele legi. Din felul cum for- mularea diplomei din 1300 leagă legea Sf-lul Simion şi pe aceea a Sf. Sava de vlahii aces- tor mănăstiri şi apoi de vlahii mănăstirii Sf. Gheorghe, precum şi opoziţia constantă, din alte documente, tntre regimul vlahilor şi acela al strbilor, albanezilor etc., conchidem că legile celor două mănăstiri din MileSevo erau legi specifice vlahilor, iar nu statute teritoriale, aplicabile tuturor producătorilor direcţi, de orice origine ar fi fost, dependenţi de mă- năstirea respectivă. . * * Vezi lucrarea citată tn nota precedentă. www.dacoFomanica.ro 21 RECENZII 229 Pentru Întregul domeniu iugoslav, au- torul a socotit că, In condiţiile date, o Încer- care de evaluări statistice n-ar duce declt la rezultate prea relative, preferind să se limiteze la unele indicii locale, deosebit de preţioase. Din aceste cifre, foarte limitate geografic, vedem că vlahii ajung să reprezinte 12—14% din populaţia domeniilor menţionate. La vlahii de pe domenii, se adaugă cei supuşi regelui, aşezaţi In părţile muntoase ale jupelor, in- clusiv cei din Stari-Vlah, ţinutul vechilor vlahi, despre care autorul se arată foarte prudent, rezervlnd cercetarea toponimiei aces- tui ţinut, după culegerea ei mai sistematică1. Numărul vlahilor regelui nu poate fi bănuit. O evaluare a populaţiei vlahe pe Întregul regat şi mai ales pe ansamblul regiunilor iu- goslave nu este posibilă. Totuşi, credem că numărul aşezărilor vlahe din harta alcătuită de autor şi cifrele aici analizate pentru unele mari domenii, ne autoriză să definim şi pen- tru teritoriul iugoslav, fenomenul vlah ca avind un caracter de masă. Autorul este Insă Îndreptăţit (p. 33) să insiste asupra faptului că peste tot „covlrşitoarea majoritate slrbească rămlne un factor hotărltor In evoluţia lor” (a aşezărilor vlahe). Procesul complex de convieţuire al acestei mase de romlni In mijlocul unei covîrşitoare majorităţi slave nu poate fi Înţeles, dacă nu se ţine seama şi de unele contradicţii inevi- tabile care se oglindesc In unele documente, ca hrisoavele din 1326 şi 1330 de la Ştefan TJroă III Deăanski (p. 25) sau In legea vlahi- lor din Croaţia din 1436 (p. 74 — 75; vezi şi mai jos). In primul document, slrbul nu avea voie să se Însoare cu o vlahă, iar dacă se Însura, trebuia, după primul hrisov, să o ducă pe vlahă Intre meropi (căsătorie patri- locală); el devenea „călător” (situaţie socială inferioară faţă de „voinici”), după al doilea hrisov. Hrisovul din 1436 asigura romlnilor un voievod vlah, nu croat, obliga pe croaţi să ţină cel mult un vlah păstor. Dispoziţia privind ius eonnubii tindeau să Împiedice 1 Totuşi, cum se arată în altă parte, de această regiune se leagă forma de sat romlnesc, numită stari-vlahă. deznaţionalizarea slrbilor prin căsătorii ma- trilocale, In aşezările vlahe, sau tendinţa unor meropi slrbi de a se strecura In rlndul vlahi- lor care, ea voinici, aveau o situaţie mai bună declt meropii sau declt călătorii. Dispoziţiile din J.436 aveau ca scop să incercuiască ac- ţiunea de exploatare a vlahilor de către unele elemente croate. Neputlnd urmări pe autor In cercetarea fenomenului vlah din fiecare regiune, vom spicui mai jos numai clteva aspecte istorice de un interes general deosebit. Pentru Croaţia, din preţiosul material vom semnala legea vlahilor cuprinsă In piivi- legiul din 1346 al lui Hanz Frankapan, sem- nalat de autor Încă din 1924, fără ca istorio- grafia burgheză2 să-i fi dat atenţia pe care o merită. In problema vlahilor, dar mai ales in aceea a lui ius Valachicum, a cnezatului şi a juzilor, acest document trebuie să ocupe un loc de frunte. Pe de o parte, el luminează indirect situaţia vlahilor din celelalte regiuni iugoslave, confirmlnd concepţia mai jos ex- pusă despre autonomia vlahă; pe de altă parte, el Înregistrează formele care fac tre- cerea din punct de vedere tipologic, Intre treapta slrbească de dezvoltare a aşezărilor cneziale romlneşti, şi treapta lor ungară din a doua jumătate a secolului XIV şi următorii (faptul că In Croaţia această treaptă este ates- tată pentru jumătatea sec. XV, nu consti- tuie un argument contra tezei noastre : ti- pologic nu Înseamnă succesiune cronologică, mai ales In două regiuni diferite; iar In Tran- silvania, dezvoltatea a fost mai rapidă). Au- torul a fost bine inspirat redlnd textul do- cumentului in extenso (p. 73 — 75) aşa cum noi am fi dorit-o, In anexe, şi pentru hrisoa- vele slrbeşti. In sistemul vlah din Croaţia3, cneazul se alegea de vlahi şi se confirma de ban (vezi şi la 1471, p. 76, cneazul croat Lacko de Talovac coniirmă pe Miclăuş Dehojeviă, 2 Vezi totuşi D. C. Arion, Le N£p.oi; rswpYixig etc., 1929, p. 46, n. 1. 3 Pentru voievozii şi cnezii vlahilor din aceste regiuni Intre 1563—1630, a se vedea şi interesantele documente reproduse de N. Iorga, In apendicele II din Studii şi docu- , mente. XVIII, 1908, p. 86-89. www.dacoFomataica.rd 230 RECENZII 22 „cnez valah al ţinutului vlah după leqea vlaha"), vlahii aveau şi un voievod, pe „unul dintre ei”, nu croat1. Justiţia era Împărţită de cneaz şi juzii lor, lntr-un tribunal statornic la Sinj, şi ambulatoriu, In ţinut, de două ori pe an: aşezările vlahe se clrmuiau după „toate legile lor mai sus scrise”. Banul se lega prin contr'Kt feudal să lină aceste legi In vecii vecilor. în preambulul documentului, legile vlahk slnt denumite „obişnuitele lor legi cinstite şi bune şi drepte”. Erau aceleaşi obiceiuri pe care le aplicau In aşezările lor juzii şi cnezii vlahi din hrisoavele slrbeşti; Autorul atrage just atenţia asupra faptului că organizaţia vlahilor oglindită tn privilegiu ruinează teza atlt de răspindită, dar profund eronată, despre nomadismul pastoral al vla- hilor din Croaţia şi de pe litoralul dalmat. în documentul din 1436 ca şi din 1476, cneazul vlah pare a fi un cneaz superior (Oberkness), peste mai mulţi juzisau cătunari sau poate chiar cnezi de sat. Un astfel de cneaz superior este prezentat (p. 117) şi primikjurul Bajislav, din hrisovul lui Du£an din 1348 — 1353; el s-ar fi aflat in fruntea unor cătune care aveau şi ele primikjur-ul lor aceleaşi obiceiuri care vor forma substanţa lui ius Valachicum in Ungaria şi Polonia. Semnalăm că o serie de puncte, fie contes- tate, fie legate de interesele banului, erau precizate ca adevărate articole de lege, in acest privilegiu, Este, mal largă şi mal dez- voltată, tehnica din legea vlahilor pe care o cunoaştem din hrisoavele sirbeşti, şi tehnica pe care o vom intilni in Ungaria şi Polonia cu o mai evidentă prelucrare savantă-roma- nistică — şi cu formulări adaptate poziţiei feudale a regelui ungar şi polon. Mai semnalăm că la 1436 regimul era deja recunoscut (obiş- nuielnic) de banii anteriori, dar vlahii smulg recunoaşterea formală foarte favorabilă lor, lntr-un moment de luptă politică intre ban şi regele ungur, cind banul aflindu-se la strlm- toare, avea nevoie de ajutorul vlahilor şi tre- buia să acorde o largă recunoaştere dreptului local. La p. 28, Bajislav este Înfăţişat numai ca primikjur al vlahilor din Blatac (una din aşezările vlahe menţionate in hrisov), ceea ce corespunde cu textul documentului3. La 4436 şi 1468 (p. 77 şi 119) sînt men- ţionaţi catonarii seu capitanei ualachorum, katunarii et comites valachorum şi kapi od Murlakov, care introduc in fenomenul cnezial termenii de cătunar (cel mai frecvent in do- meniul iugoslav) şi pe cel de cap (alături de jude). Echivalenţa — comes=cătunar ni se pare, din punct de vedere semantic şi social, de aceeaşi natură cu cea pe care o găsim in cazul lui cneaz (şef de formaţie politică, de stat) = cnez-chinez sau a lui 7tpe£[n xtpioş = primikjur. Cind pe vechea termi- nologie romanică se suprapun, după regiuni, primikjur, ăelnic, cneaz, vataman, tiun, dese- vlah2. 1 Opoziţie elocventă, care exclude sen- sul de simplu păstor al lui vlah. Această netă opoziţie intre croat şi vlah, devine ab- surdă, dacă vlahul era un simplu păstor oare- care, de pildă croat sau sirb. 2 Momentul acesta istoric nu este izolat. Lupta vlahilor din aceste regiuni, pentru au- tonomia lor vlahă continua in sec. XVII, şi nu numai faţă de banul local, ci chiar faţă de Împărat. La 7.VIII.1630, Sigismund de Trautmansdorf Înştiinţează pe deputaţii Stirei că vlahii din regiunea de graniţă ceruseră confirmarea privilegiilor lor, ceea ce el le refu- zase, fiind o problemă de competinţa Împă- ratului. O delegaţie de vlahi merge la Împărat şi se Întoarce susţinind că au fost eliberaţi de toate, răminind să asculte de lor — Comlen şi Iuek Biashinovicz, desigur doi cnezi. în conflictele cu turcit vlahii acţionează pe cont propriu şi intorcindu-se din expediţia de pradă, nu acceptă să trimită la căpitanul imperial numai pe cei doi şefi, cum stăruie acesta, ci se declară dispuşi să meargă in cor- pore (vezi N. Iorga, op. cit., p. 89). 3 Vezi Arh. Ist. IV, p. 104 urm. Am putut afla că interpretarea de la p. 28 corespunde concepţiei reale a autorului despre structura cnezială a grupurilor din hrisovul Iui Ştefan Duăan; mai mult, d-sa nu crede că au existat in domeniul sirb şi croat aşa-numiţii cnezi superiori. Pentru Croaţia noi avem impresia netă că s-a ajuns Ia existenţa unor cnezi care aveau sub autoritatea lor mai mulţi cătunari, juzi, sau chiar cnezi locali. Acei cnezi care se numesc vladiki la vlahii din Lika, in docu- mente ca cel din 1433 (p. 84) ni se par a intra superiori. 23 RECENZII 231 atnic1, harambasi, agi2, constatăm că fiecare termen nou nu aduce cu el o nouă Instituţie •străină, care să Înlocuiască pe cea precedentă. Termenul nou exprimă, cu unele particulari- tăţi locale (uneori greu de definit şi alteori inexistente), acelaşi fenomen judecesc-cnezial, bineînţeles nu ca o instituţie imuabilă, ci în dezvoltarea ei istorică, determinată In mod decisiv nu de influenţele externe oglindite In terminologie, ci de factorii interni şi de dezvoltarea generală a societăţii tn care se încadra mai mult sau mai puţin organic. Dintre problemele cu caracter general, la care lucrarea aduce o preţioasă contribuţie prin materialul documentar şi prin analizele autorului sînt: problema aşa-zisului noma- dism al vlahilor, problema sensului etnic al termenului de vlah, problema curentelor de imigraţie de la nordul Dunării în regiunile de la sud. Nimeni — şi autorul mai puţin decît ori- cine (vezi capitolul Păstorii vlahi, p. 121 —129) — nu se gîndeşte să minimalizeze locul păs- toritului la vlahii balcanici, transhumanţa lor specifică şi migraţiile lor spre vest (în acest proces intervenind cauze politice: pre- siunea cuceririi otomane). Dar structura că- tunului vlah — căreia istoricii vor trebui să-i dea toată atenţia — este negaţia noma- dismului. Autorul pune în lumină existenţa satului vlah, ca aşezare diferită de cătun, cu un caracter agricol mai pronunţat. Ocu- paţiile negustoreşti ale vlahilor — care ne duc la categoria vlahilor kjelatori — cărăuşia de sare, existenţa turnărilor vlahi (studiaţi la p. 130—134) şi a meşteşugarilor din aşeză- rile vlahe (oglindite şi în unele dări feudale ale acestora), dau despre întreaga structură socială a vlahilor nord-balcanici o altă ima- gine complexă şi reală, decît tendenţiosul nomadism de care s-a făcut atîta caz. Cit priveşte sensul etnic al termenului de vlah, în faţa dovezilor adunate în lucrare 1 Aceşti ultimi trei termeni apărînd în aşezările romlneşti din Gaiiţia. 2 Aceşti ultimi doi termeni apărînd în documentele privind vlahii din Bosnia in sec. şi analizate la p. 139 — 147, teza vlahului -păstor fără nici o legătură cu originea lui romanică, devine imposibil de susţinut. Totuşi, contribuţia cea mai importantă a lucrării — aşa cum rezultă şi din expunerea ce precede — rămîne aceea privitoare la pro- blema structurii judeceşti-cneziale a aşeză- rilor vlahe şi deci la regimul de drept vlah al acestora. De aceea ne vom îngădui să stă- ruim şi noi asupra ei. Se ştie că dania lui Ştefan Nemanja din 1198 — 1199 conţine cea mai veche menţiune despe o judecie (sudstvo) a lui Radu şi George (Giurgiu), în regiunea Prizren, cu cei 170 de vlahi care par să alcătuiască această dublă judecie (ca In Moldova sec. XV) sau o judecie unică avînd doi judeci în fruntea ei. în judecia lor, Radu şi George nu puteau fi decît juzi sau judeci, acesta fiind desigur termenul folosit în limba vorbită. Ei sînt pentru autor „reprezentanţii autentici ai unei vechi forme de organizare a vlahilor” (p. 17). La 1220, aceşti juzi se numesc cnezi, ca şi la 1348 — 1353, cînd în acelaşi document apare atît cnez cît şi primikjur3. Termenul slav de âelnic este introdus de elementele aromîne. Din lucrare se desprinde cu putere importanţa aşezării tipic vlahe, cătunul, aşezare păsto- rească stabilă, alături de satele vlahe cu caracter agricol, care nu lipseşte în totul nici cătunelor. Or, călunarul (comes, capul cathoni) derivaţie de la autohtonul cătun (regăsit şi la albanezi, dar răspîndit şi tn dacoromînă) nu este decît o altă denumire a judelui, pe prima lui treaptă de afirmare. ' Nicăieri nu întîlnim mai clar decît la vlahii din Serbia şi Croaţia, unele trepte cu totul timpurii de afirmare ale fenomenului cnezial. Aceste trepte nu sînt specifice vlahilor din Serbia; noi le socotim comune aşezărilor romlneşti, într-un stadiu corespunzător de dezvoltare. în Serbia şi Croaţia — ca şi în Ungaria sau Polonia — aceste aşezări judeceşti (care de la o vreme pot fi numite şi cneziale) se A cărui explicaţie a fost dată de C. XVI—XVII, reproduse de N. Iorga. log, cit. JireCek, vezi Vlahii, p. 117. wwW.dacoromanica.ro 232 RECENZII 24 integrează intr-un feudalism străin, pe o cale atestată documentar, pentru prima ei fază. O a doua fază dezvoltată a acestei integrări, bine reprezentată in Ungaria şi Polonia, este numai puţin realizată in Croaţia şi de loc in Serbia. Mai observăm că in Ungaria integrarea aşezărilor cneziale in feudalismul maghiar are loc după ce in sec. X—XI aceste aşezări, in unele regiuni, atinseseră nivelul politic al cnezatelor, ducatelor sau voievodatelor de tipul Gelu, Ahtum şi Glad. Pe de altă parte, aşezările vlahe din Serbia şi Croaţia — ca şi cele din Ungaria şi Polonia — nu pot cunoaşte dezvoltarea organică a celor din Ţara Romi- nească şi din Moldova, către un feudalism ro- minesc, in cadrul căruia integrarea şi destră- marea lor se va face cu particularităţi nota- bile, faţă de procesul paralel, din cadrul feu- dalismelor străine. în fine, in Serbia şi Croaţia, ca şi in Bulgaria şi Polonia, lichidarea organi- zaţiei judeceşti-cneziale are loc in condiţii de deznaţionalizare totală, spre deosebire de Transilvania, unde deznaţionalizarea atinge numai o parte din pătura cnezilor şi voievo- zilor. Autorul lucrării concepe in mod diferit acest proces esenţial şi de aceea este necesar să insistăm asupra lui. D-sa se referă de ci- teva ori la regimul de autonomie al vlahilor in Serbia, dar pare să reducă această autono- mie la organizarea bisericească şi o găseşte exprimată in diploma din 1220 (p. 18) prin care „toţi vlahii regatului acestuia” erau supuşi jurisdicţiei arhiepiscopului de 2i.a, deoarece vlahii „formau o organizaţie specială”, iar eparhia acestui arhiepiscop coincidea cu teritoriul avind cea mai numeroasă populaţie vlahă. Pe lingă jurisdicţia aceasta biseri- cească specială, vlahii se puteau găsi in de- pendenţă feudală comună (faţă de rege, bi- serică sau feudali laici), cei supuşi regelui avind adesea un statut de „libertate” sem- nalat in repetate rlnduri de autor, — in Croa- ţia şi Bosnia mai mult decît în Serbia medie- vală veche. Pentru noi, vlahii se aflau intr-o stare de dependenţă incipientă care varia de la „li- bertatea relativă” a obştilor ce se conduceau in mare parte singure (plătind regelui dări şi făcind unele prestaţii tarifate, neîmpovără- toare) — pină la dependenţa cu drept de stră- mutare pe cale de Îngrădire, şi cu obligaţii feudale in creştere, cind vlahii dependenţi puteau fi dăruiţi, schimbaţi şi, in curind, vîn- duţi de stăpinii lor. în limitele acestei condiţii, credem că vlahii aveau un regim de autonomie mai larg decit il admite autorul lucrării. Elementele acestui regim constau in : a) existenţa aşezărilor judeceşti-cneziale cu structură de obşte (asupra acestui caracter de obşte in lucrare nu se insistă deajuns, re- nunţindu-se, astfel la o serie de generalizări pe care le permitea numai demonstrarea energică a acestui caracter şi a gradului de destrămare in care se află obştea vlahă in. Serbia şi Croaţia); b) in competenţa — neprecizată de docu- mente decît pentru Croaţia — a juzilor şi cnezilor, competenţă care nici în Serbia — de pildă in cazul juzilor şi cnezilor din doc.- sec. XII —XIV — nu putea fi mult diferită. Ea se realiza insă obişnuielnic, fără o consacrare expresă din partea statului, ca in Croaţia la 1436, şi mai ales ca in Ungaria şi Polonia ; c) prin existenţa unor obiceiuri vlahe apli- cate in aşezările respective, in raporturile interne ale obştilor, fără ca diplomele sîr- beşti să se Tefere la ele, cum se va intimpla in Croaţia abia la 1436, la 1471 şi chiar la 16301, deşi aplicarea obiceiurilor vlahe se făcuse de totdeauna; d) prin formularea de către statul sirb a unor norme cu caracter feudal, privind obli- gaţiile aşezărilor vlahe, obligaţii adaptate obiceiurilor mai vechi in această materie,, dar susceptibile de continue creşteri (potri- vit intereselor feudalilor); aceste norme se numeau legea vlahilor, fiindcă regele avea interes să le prezinte ca făcind una cu fiinţa străveche a aşezării, dar şi fiindcă ele comple- tau celelalte legi (obiceiuri) vlahe aplicabile in aşezare, legi care nu era necesar să fie con- 1 Cu caracterul de revendicare contesta tăr mai jos ţpdicat. www.dacoFomanica.ro 25 RECENZII 233 semnate In scris, ca obligaţiile feudale, esen- ţiale pentru feudal şi susceptibile de contes- taţie din partea aşezării. Aşadar pentru noi, şi vlahii din Serbia şi — in mod necontestabil cei din Bosnia şi Croaţia — trăiau in regim de ius Valachicum, regim care in toate regiunile iugoslave, dar mai ales in Serbia, se găsea la un nivel de mai timpurie dezvoltare decit cel din Ungaria şi Polonia. îndeosebi lipseşte aici rolul accentuat de colonizator ce revine cnea- zului in ultimele două ţări. Totuşi, in regimul de ius Valachicum din Croaţia străbat unele influenţe maghiare, de ordin mai mult for- mal juridic. Nu avem de asemenea in Serbia şi Croaţia acelaşi acces, prin Înnobilare, con- vertire şi deznaţionalizare finală, al cnezi- lor şi voievozilor In aristocraţia feudală ca in Ungaria, deşi nu lipsesc cu totul nici in Serbia nobilii vlahi. Alte diferenţe au fost indicate mai sus. Pentru noi, fenomenul cnezial (judecesc) la romlni se întemeiază pe treapta de dezvol- tare — asemănătoare, la date uneori diferite sub raportul cronologiei absolute — a aşeză- rilor cu structură de obşte teritorială aflate pe cale de descompunere, şi deci de feudali- zare. In această fază, condiţiile materiale de dezvoltare ale aşezărilor in discuţie slnt in esenţa lor destul de unitare, pentru a explica unitatea fenomenului cnezial. Tradiţiile lo- cale şi influenţele, in parte identice sau numai Înrudite intre ele, au acţionat pină la un anu- mit punct, in sensul aceleiaşi unităţi. Dar pe fondul acestei unităţi, cnezatul transilvănean şi cel din Polonia, cu Începere din a doua jumătate a sec. XIV, reprezintă o fază de dezvoltare pe care cnezatul din Ser- bia şi din Croaţia n-a mai atins-o decit intr-.o foarte mică măsură, atit din cauza dezvoltării proprii a statului feudal in aceste regiuni, cit şi din cauza situaţiei demografice a popu- laţiei respective. In unitatea la care ne-am referit, trebuie Înglobat şi fenomenul cnezial-judecesc din Moldova şi Ţara Rominească, unde particula- rităţile derivă, de la un moment dat, din faptul că Încadrarea lui are loc in mod organic in- www.dac tr-un sistem feudal naţional. In aceste con- diţii, se ajunge in sec. XVI şi XVII la for- marea acelei pături ţărăneşti a judecilor sau cnezilor din Ţara Rominească, fără corespon- dent, sub acest nume şi in proporţii de masă, in alte regiuni, dar care reprezintă o fază tirzie a fenomenului cnezial1. Cum insă acest fenomen nu se reduce in Ţara Romlneaseă la cnezii-judeci din sec. XVI—XVII, credem» că nu se poate trage argument din existenţa acestora, pentru a se conchide la o diferenţă de esenţă intre cnezii din Serbia, cei din Ţara Rominească şi cei din Transilvania. Orr tocmai aceasta este linia pe care merge au- torul lucrării. In Serbia ar fi reprezentată o organizare judecească, redusă la forma de căpetenie de sat şi de cătun (p. 116). Autorul admite că cnezatul sirbesc —sau mai precis vechi slav— n-a putut servi ca model vlahilor decit intr-o epocă depărtată (sec. VII—VIII), cini sensul lui nu era evoluat şi cind o confuzie intre judec (cnez) şi cnezul şef de stat era ex- clusă. Cnezatul din Transilvania ar fi o altă instituţie, creaţie a feudalismului ungar, in- cepind de la vest spre est, acest cnez nease- mănindu-se aproape de loc cu cel balcanic,, şi fiind chiar in Transilvania diferit de jude (slnd, sindic), care continua pe vechiul judec de tip balcanic. La daco-romini, voievod, logofăt, vornic, crainic, staroste, ar aparţine altui ciclu is- toric decit cnez, termen nou şi neorganic, care tocmai de aceea n-a produs derivaţii in limba romină, ca toate celelalte citate (dar cnejire, cneaghină, Chiajna?). Cnezii din Serbia ar fi diferiţi şi de cnezii din Ţara Rominească (unde reprezintă clasa socială a moşnenilor liberi). Aceste deosebiri s-ar întregi cu deosebirea mai sus examinată 1 Această particularitate tirzie, care ar singulariza fenomenul cnezial din Ţara Romi- nească nu există in Moldova. Aşadar, in Moldova, n-am mai fi, sub acest raport, Împie- dicaţi să integrăm puternicul moment jude- cesc-cnezial din sec. XV, in dezvoltarea uni- tară a fenomenului, in generalitatea lui. Or, prin aceasta, singularizarea situaţiei din Ţara Rominească apare cu atit mai surprinzătoare. 234 RECENZII 26 Intre legea vlahilor şi ius \alachicum. Pentru Ţara Romlnească, termenul slrb de „cnez“ ar fl o Inovaţie, datorită influenţei medio- hulgare, cum medio-bulgar este şi termenul de „sudstvo” pentru vechiul nostru „judeţe”. Această concepţie pune In lumină o serie de trăsături sugestive ale proceselor la care se referă şi intr-un sens nu se poate spune nici că este de-a dreptul eronată, nici radical antitetică celei mai sus expuse. Dar unele particularităţi neesenţiale sau care sînt şi altfel explicabile, precum şi unele faze de dezvoltare ale aceluiaşi vast şi complex proces istoric, iau in concepţia de care ne ocupăm caracterul unor deosebiri privind însăşi esenţa instituţiilor cercetate. Totodată, diferitele mo- mente nu sînt Îndeajuns legate de acţiunea unificatoare a unor factori determinanţi, cum sînt relaţiile de obşte pe cale de destrămare şi procesul de feudalizare crescindă, in condiţii economice asemănătoare. De aceea rămine in umbră tot ce nouă ne-a apărut ca o uni- tate de structură iniţială a fenomenului cne- zial şi ca o dezvoltare corelativ unitară in esenţa ei, peste tot unde s-a produs pină la un nivel variabil procesul de feudalizare al obştiilor cneziale şi de integrare a lor intr-o orinduire feudală dezvoltată (ceea ce constituie o trăsătură eomună), fie ea străină sau na- ţională (ceea ce constituie o trăsătură re- gională). Poziţia noastră metodologică, Intre altele, face imposibilă concluzia că in Transilvania cnezatul a fost o creaţie a feudalismului maghiar, adusă de acesta şi substituită ju- deciei romlneşti. Or, sub această formă ca- tegorică, o astfel de concluzie ne pare neîn- temeiată. După cum am spus, cnezatul rominesc din statul maghiar şi polon n-a fost decit faza feudală dezvoltată a organizaţiei cnezial- judeceşti a populaţiei valahe, in proporţiile ei de masă de pe teritoriul respectiv. Este necontestabil că In acest proces feudalismul maghiar şi cel polon au folosit elemente de teh- nică juridică savantă, analogii cu sculteţia -de drept germanic, o deformare ideologică trep- tată a dreptului valah şi, pină la urmă, io- www.daco băgirea in masă. Dar toate acestea nu fac din cnezatul rominesc o simplă creaţie a feudalis- mului maghiar, sau polon, substituită altei organizaţii de obşte preexistente. Cnezatele romlneşti, In Ungaria ca şi In Polonia, au rezultat din intllnirea puternicilor realităţi romlneşti de obşte judecească cne- zială cu interesele dominante ale feudalis- mului maghiar sau polon, aflat la început Intr-o fază încă timpurie şi, mai tirziu, in una de consolidare şi dezvoltare. Regimul de ius Valachicum şi cel de cnezat confirmat sau privilegial, In dezvoltarea lor treptată, au fost rezultatul raportului de forţe Intre feu- dali şi aşezările romlneşti de producători direcţi, In care se formase pătura intermediară a cnezilor-judeci. Mai ales In prima fază de dezvoltare a cnezatului, slab sau de loc oglindită In sursele anterioare sec. XIV, teza autorului nu mai poate da socoteală de felul cum s-au desfă- şurat raporturile intre aşezările valahe şi puterea politică dominantă, decit admiţlnd Intre cele două faze o cezură care nu ne pare a oglindi just dezvoltarea organică a proce- sului de feudalizare. Saltul calitativ nu se pro- duce la apariţia cnezului colonizator, ci la dispariţia organizării cneziale şi a regimului de ius Valachicum. Cit priveşte cronologia respectivă a lui jude, voevod, cnez, deşi este sigur că cnez apare după judec, cătunar, cap, bătrin, el nu ni se pare a fi totuşi un termen atlt de inor- ganic nici atlt de tardiv faţă de voievod. Teza autorului revine la a considera voievo- datul o treaptă istorică, realizată fără exis- tenţa prealabilă şi In parte concomitentă a nivelului cnezial (In genul celui oglindit 'In diploma din 1247 faţă de care autorul are o poziţie personală). De altfel Însăşi sinonimia judec-cnez din sec. XVI—XVII In Ţara Ro- mtnească, n-ar fi fost posibilă, pentru sensul derivat al procesului, dacă şi In fazele ante- rioare, cnez şi judec, pe teren rominesc, n-ar fi alcătuit o unitate, aşa cum se constată In Serbia. Vom’ termina analiza noastră semnallnd importanţa problemei frăţiilor şi /triburilor 27 RECENZII 235 la vlahii din Serbia (p. 119—121). Pe baza materialului adunat de Novakovid şi accen- tuind unele din concluziile acestuia, autorul admite că la vlahii din Serbia, paralel cu sla- vizarea lor s-a dezvoltat frăţia (bratstvo), de tip sîrbesc şi, într-o măsură redusă, şi organizaţia de plemena (triburi). Din compa- raţia hrisovului de la 2i£a (226 case cu căpe- tenie şi copii) cu hrisovul de la Dedani (504 case împărţite în 54 frăţii), nu se poate să nu se conchidă la o dezvoltare a frăţiei, In proporţii mai accentuate decît în alte regiuni. Dar acest nivel este excepţional şi tardiv, iar fenomenul frăţiei şi al cetei1 de neam este mai larg decît se crede de obicei, şi caracterele lui, în esenţă, nu sînt deosebite de ceea ce se observă la vlahii din Serbia. Mai mult încă, frăţia nu este nici uu fenomen specific slav, nici măcar răsăritean. în trecerea de la obştea teritorială la orînduirea feudală dezvoltată, frăţia este inseparabilă de devălmăşie (al cărei rol în feudalismul romînesc este bine cunoscut) şi atît frăţiile (frirkches), cît şi de- vălmăşia2 sînt bine reprezentate în feudalis- mul apusean, ca un proces intern, necesar, Independent de cele răsăritene, ele însele ne- condiţionate de un factor imitativ. Frăţiile, înfrăţirile, ius fralermtatis joacă un rol im- portant şi la poloni, şi la unguri, şi la romtni, 1 Ale cărei resturi, K. Marx le semnala In a doua jumătate a sec. XIX în unele regiuni germane, pentru a nu mai vorbi de almend-ul elveţian. 2 Semnalez că ceata ca formă de organizare fie în cadrul frăţiei, fie în cadrul aşezării cne- ziale, este atestată pe teritoriul iugoslav ptnă In sec. XVII, vezi doc. 23.IX.1590, 8.XI.1592 şi 19.VI.1593 privind Bosnia, publicată de N. Iorga, op. cil., p. 87— 88 ; die Waliachen so von den zwo slarcchen Tschellaj geschlagen worden; starckte Tschedla formată din Wal- iachen ; Tschetta Waliachen în Commeriza. Or, ceata nu e specific sud-dunăreană. în lucrarea recenzată, fenomenul de ceată nu l-a găsit atestat, deşi el trebuie să fie mai vechi decît sec. XVII, şi se integrează în premisele so- ciale ale regimului de autonomie vlahe. şi la sîrbi. Or, în Serbia, autorul semnalează împrumuturi de la sîrbi la vlahi, la nivelul frăţiilor, structură cu generalitatea la care ne referim, dar nu constată şi o influenţă iden- tică la nivelul zadrugei, instituţie specific iugoslavă. De aceea, neputînd intra aici în alte amă- nunte, ne mărginim să dorim ca problema frăţiei să fie examinată şi pe plan general. Forma aceasta de organizare a grupului fa- milial este strîns legată de condiţiile luptei de clasă în procesul-de feudalizare. Frăţia lăr- gită este, peste tot, o formă de solidaritate în lupta contra exploatării şi contra acţiunii de destrămare, urmărită de feudali. Din ansamblul condiţiilor lor de dezvoltare» vlahii din nordul Peninsulei Balcanice3 — ca vlahii de la 1630 din Bosnia şi Croaţia — se vor putea sprijini pe formele de solidaritate de tipul frăţiei, mai mult decît devălmăşiile din Ţara Romînească şi Moldova, unde totuşi rezistenţa moşnenilor-răzeşi recurge şi la frăţie, într-o măsură apreciabilă. în concluzie, lucrarea prof. S. Drago- mir este o erudită, substanţială şi valoroasă contribuţie documentară şi interpretativă la problema formării poporului romîn şi a dez- voltării lui pînă în sec. XVI—XVII. Metoda studiului monografic aplicată problemelor ro- manităţii nord-balcanice ar fi de dorit să fie extinsă, iar colecţia Comisiei pentru stu- diul formării limbii şi poporului romîn va rămîne, desigur, deschisă realizărilor pe care le aşteptăm în acest domeniu. V. Al. Georgescu * Care nu aveau aceleaşi posibilităţi de a evada din condiţia lor socială, pe care le aveau — efectiv sau ca o perspectivă înşelată — moşnenii şi răzeşii din cele două state feudale romîneşti, posibilităţi care se traduceau prin lichidarea solidarităţii de neam şi a frăţiilor, chiar de către moşneni şi răzeşi. www.dacoromanica.ro 236 RECENZII 28- Eistoria e shqiperise. Vellim t pare. Universiteti shtetSror I TiranSs. Institut! i historisS dhe 1 GjuhSsisg, Tirane, 1959, 544 p., (Istoria Albaniei, voi. I) dezvoltarea ştiinţelor istorice din R. P. Albania, apariţia unei sinteze de istorie, elaborată pe baza unei aprofundate cercetări ştiinţifice făcute in lumina marxism-leninismu- lui, constituie un eveniment remarcabil, care a fost salutat de către Întregul popor din ţara prietenă ca o răsplată pentru eforturile depuse de istorici, de a da o lucrare amplă şi la un Înalt nivel ideologic şi ştiinţific. Analiza fenomenelor sociale, interpretarea faptelor, documentaţia vastă, cercetarea minu- ţioasă a izvoarelor, felul in care sînt expuse evenimentele politice şi sociale, economice şi culturale, diferitele momente ale luptei de eliberare naţională şi socială a poporului albanez, fac ca această lucrare să se adreseze unui larg cerc de cititori. Poporul albanez are o istorie glorioasă, plină de lupte neîntrerupte Împotriva duşmanilor şi a asupritorilor străini. Aşa cum arată tovarăşul Enver Hogea, „Poporul albanez şi-a croit drumul istoriei cu sabia în mină” (p. 5). încă din cele mai vechi timpuri a trebuit să ţină piept duşmanilor, să-şi apere cu bărbăţie libertatea şi indepen- denţa. Istoria Albaniei apare in trei volume, în 1958, macheta a fost supusă unor largi dezbateri in principalele oraşe ale ţării. în anul 1959, a ieşit de sub tipar primul volum, urmind ca celelalte două să apară in scurt timp. Manualul de istorie a Albaniei este prima lucrare, de sinteză, care, pe baza metodologiei marxist-leniniste dă o prezentare sistematică şi completă a istoriei poporului albanez din cele mai vechi timpuri pînă in zilele noastre. Periodizarea folosită in manual, ţinlnd seama de condiţiile specifice in care s-a dezvol- tat poporul albanez, grupează evenimentele in şapte mari perioade. Prima cuprinde intervalul de la naşterea societăţii omeneşti pe teritoriul Albaniei pină in secolul al VlII-lea al e.n. în această parte www.daa stnt analizate orlnduirea comunei primitive şi a celei sclavagiste, evenimentele legate de apariţia societăţii Împărţite pe clase, primele formaţii statale ale ilirilor, rolul coloniilor elene pe ţărmul Mării Adriatice şi legăturile lor cu ilirii, caracterul stăpînirii romane şi» rezistenţa ilirilor faţă de asupritorii romani,, precum şi rolul pe care l-au jucat ilirii în grăbirea prăbuşirii imperiului roman. Este Înfăţişat, de asemenea, caracterul colonizării slave şl rezultatele acesteia' in Iliria. Partea a Il-a este consacrată istorieii Albaniei feudale din secolul al VlII-lea pină la Începutul secolului al XVI-lea şi tratează procesul naşterii şi dezvoltării relaţiilor feudale,, al Înjghebării primelor formaţii feudale, precum şi lupta eroică a poporului albaneza contra stăpînirii otomane. Tot aici este anali- zată pe larg problema importantă a formării poporului albanez. Se face o prezentare detaliată a claselor sociale din societatea feudală albaneză şi se scoate tn reliel lupta maselor împotriva feudalilor interni şi a celor din Bizanţ, Serbia şi Europa occidentală. Un loc deosebit tl ocupă lupta eroică dusă de poporul albanez sub conducerea eroului naţional Gheorghe Castriotul-Skanderbeg. Partea a IlI-a prezintă istoria Albaniei de la Începutul secolului al XVI-lea pină la- mijlocul secolului al XlX-lea, perioadă deo- sebit de grea şi de apăsătoare, datorită Împle- tirii exploatării maselor de către feudalii albanezi şi a jugului turcesc. Partea a IV-a consacră o bună parte naşterii şi dezvoltării mişcării de eliberare naţională, forţelor noi care Îşi croiau drum şi pregăteam lupta pentru cucerirea independenţei ţării. Gtndirea social-politică a patrioţilor alba- nezi s-a dezvoltat in strtnsă legătură cu ideile Înaintate ale democraţilor revoluţionari din celelalte ţări. Lucrarea scoate In relief creş- terea conştiinţei naţionale a poporului albanez, Qmamca.ro ■29 RECENZII 237 participarea lui la mişcarea revoluţionară a junilor turci, colaborarea cu celelalte popoare balcanice In lupta pentru Înlăturarea jugului turcesc. Totodată este demascat rolul negativ al intervenţiei imperialiste austro-ungare şl Italiene In Albania şi politica şovină a monar- hilor din balcani faţă de Albania. Partea a IV-a se Încheie cu proclamarea independenţei naţionale a Albaniei Înfăptuită la 28 noiembrie 1912. ’ Partea a V-a tratează evenimentele de la proclamarea independenţei şi ptnă in aprilie 1939, cind a început lupta de eliberare naţională Împotriva ocupanţilor fascişti. Un loc important 11 ocupă in această parte ■ Marea Revoluţie Socialistă 'din Octombrie, care a exercitat o puternică şi binefăcătoare influenţă asupra Întregii dezvoltări istorice a omenirii, inclusiv asupra maselor populare din Albania, care in 1924, au Înfăptuit revo- luţia burghezo-democratică. Aceasta a dus la victoria vremelnică a forţelor democrate. Un loc important este acordat dezvoltării mişcării muncitoreşti şi luptei poporului, sub conducerea comuniştilor, Împotriva regimului lui Zogu şi a colonialiştilor fascişti italieni. Partea a Vl-a îşi propune să Înfăţişeze mişcarea populară de eliberare naţională din timpul celui de-al II-lea război mondial, momentul deosebit de important al creării Partidului Comunist din Albania (1941), politica P.C.A. pentru unirea forţelor populare In lupta Împotriva fascismului şi a reacţiunii interne, strlnsa legătură a luptei armate a poporului albanez cu marea luptă eliberatoare a Uniunii Sovietice. Sub conducerea Partidului Comunist Albanez şi in condiţiile victoriilor Armatei Sovietice Împotriva fascismului, poporul albanez alungă din ţară pe ocupanţii italieni şi hitlerişti Înfăptuind măreţul act al eliberării de la 29 noiembrie 1944, eveniment care marchează trecerea la o etapă nouă istorică — instaurarea regimului democrat- popular. Ultima parte a manualului oglindeşte succesele poporului albanez In lupta victorioasă pentru construirea socialismului, marile trans- formări care au avut loc In această tară. www.daco Sub conducerea Partidului Muncii din Albania, oamenii muncii au schimbat complet faţa ţării şi, lntr-o perioadă istorică scurtă, au transformat Albania dintr-o ţară agrară Înapoiată lntr-o ţară agrară industrială cu o economie in plin avint. Făclnd parte din puternica familie a ţărilor socialiste In frunte cu Uniunea Sovietică, Republica Populară Albania construieşte cu succes socialismul şi Îşi aduce contribuţia sa la apărarea păcii In Balcani şi In Întreaga lume. * Volumul I, care formează obiectul prezen- tării de faţă, cuprinde primele trei perioade din istoria Albaniei, adică datele Inceplnd cu cele mai vechi ştiri despre societatea omenească de pe teritoriul actual al R. P. Albania şi plnă la mijlocul secolului al XlX-lea. Cele zece capitole ale volumului au fost redactate pe baza materialelor Întocmite de un colectiv de autori format din Aleks Buda, Frano Prendi, Hasan Ceka, Injac Zamputi, Kristo Frasheri, Selim Islami, Skender Ana- mali, StavriNaţi, Stefanaq Pollo, Zija Shkodra Folosind documente de primă mină, rezultatele săpăturilor arheologice, precum şi scrierile istoricilor şi geografilor greci şi romani şi a istoricilor de mai tlrziu, perioada veche a Albaniei este analizată In mod ştiinţific de pe poziţiile marxist-leniniste, dlndu-se pentru prima dată o rezolvare ma- terialist-istorică problemelor legate de aceas- tă perioadă. Este documentat şi fundamentat faptul că ilirii slnt locuitorii acestor ţinuturi din cele mai vechi timpuri. Informaţii preţioase slnt luate din Homer şi Hesiod, Herodot şi Tucidide, de la istoricul Polib, la geograful grec Strabon, apoi la Pliniu cel Bătrtn, de la Plutarh, Dion Cassius, Arrion, Ptolemeu Ammianus Marcelinus etc. Toate aceste in- formaţii slnt preluate In mod critic şi confrun- tate cu rezultatele săpăturilor arheologice din ultimii zece ani, care au completat multe goluri din istoria Albaniei şi au Înlăturat confuziile şi părerile eronate ale istoricilor burghezi. Date importante au găsit cercetă- QmaDica.ro 238 RECENZII 30 torli albanezi la Chiriaco D’Ancona, la uma- nistul albanez Marin Barleţiu, la scriitorii al- banezi Frâng Bardhi (Franclsc Blancum) şl la Pjeter Bogdani. Pentru perioada medie- vală ştiri preţioase sint luate din cronici, din însemnări ale călătorilor, din materiale de arhivă, care preluate tn mod critic pot folosi cercetărilor actuale. In volum stnt citaţi, de asemenea, Istorici romini: B. P. Hasdeu, N. Iorga, V. Pârvan etc. Datele şl evenimentele din primul volum slnt grupate in trei părţi mari. Partea I intitulată „Vechii locuitori ai ţării noastre. Ilirii” — cuprinde trei capi- tole: I — „Orinduirca comunei primitive” cu subcapitolele : 1. Epoca pietrei şi a bronzului, 2. Ilirii, 3. Coloniile greceşti pe ţărmul Iliriei; II — „Formaţiunile statale ilire” cu subca- pitolele: 1. Societatea iliră in secolele IV—II i.e.n., 2. Primele regate ilire, 3. Statul ilir al ardianilor. Luptele iliro-romane, 4. Cultură iliră; III — „Iliria sub dominaţia romană şi tn primele secole ale stăpinirii bizantine”, in care sint analizate problemele legate de stă- pinirea romană in Iliria de nord, dezvoltarea ulterioară a relaţiilor sclavagiste tn Iliria In secolele I —III şi Iliria in perioada decăderii orinduirii sclavagiste. In acest capitol, luăm cunoştinţă de desele răscoale ale ilirilor Împotriva stăpinirii romane, intre care se remarcă tn mod deosebit răscoala din anii 6—9 e.n. de sub conducerea lui Bato, care, cum relatează Suetonius, a fost „cea mai cumplită luptă din cele duse de Roma, in afară după luptele Împotriva Oartaginei” (p. 117). Importantă este şi problema organizării administrative din acea vreme, faptul că Roma a fost obligată să lase o serie de regiuni ale triburilor ilire să trăiască după obiceiurile lor tradiţionale. Geograful Ptolemeu dă o listă lungă de asemenea triburi cărora Roma le recunoscuse libertatea de autoadministrare internă. Printre aceste triburi, Ptolemeu aminteşte pentru prima dată de tribul ilir ALBANOI (p. 119). In continuare se menţio- nează că o mare dezvoltare luase, in vremea stăpinirii romane, exploatarea minelor de fier, argint, aur, bazată pe experienţa seculară a lucrătorilor iliri. In legătură cu acest fapt, găsim o ştire preţioasă şi pentru istoria patriei noastre. Astfel, se arată că „renumele ce-1 aveau minierii piruşti (trib Ilir — n.n.) a făcut ca o bună parte a lor să fie strămutaţi de către Împăratul Traian in Transilvania, pentru a exploata aici minele de aur” (p. 123). Demn de semnalat este şi faptul că in- fluenţa culturii romane n-a depăşit hotarele oraşelor şi a zonelor de cimpie. Păturile largi ale populaţiei, in special zonele de munte au opus o rezistenţă dirză păstrindu-şi limba şi obiceiurile. Totuşi, sub influenţa oraşelor şi a regiunilor romanizate, In limba iliră au pătruns şi cuvinte latine care suferind anumite transformări, se mai păstrează şi astăzi in. limba albaneză. Partea a Il-a a volumului intitulată „Al- bania în secolele VIII —XV — Principatele feudale albaneze’1 se concentrează tn jurul a trei probleme principale: naşterea relaţiilor feudale in Albania şi formarea principatelor feudale albaneze; invazia turcilor şi rezistenţa poporului albanez (1388 — 1443) şi lupta cea mare albano-turcă din sec. XV — rolul lui Gheorghe Castriotul-Skanderbeg. In ce priveşte naşterea relaţiilor feudale in Albania, autorii fac o analiză complexă a situaţiei economice şi sociale, a cauzelor care au determinat introducerea noilor relaţii, transformările survenite in sinul obştilor să- teşti, trecerea ţăranilor sub dependenţa dina- ţilor feudali (dinaţi = pătura aristocraţiei feudale militare) — precum şi politica dusă de Împăraţii bizantini şi ţarii bulgari de favo- rizare a dinaţilor prin acordarea de privilegii şi pămlnturi acestora şi prin presiunile eco- nomice asupra ţăranilor. Este deosebit de interesant de urmărit acest proces de destrămare a obştilor săteşti şi a for- mării principatelor feudale albaneze. O atenţie mare se acordă principatului ARBĂNIEI, (ARBANON) care, in ultimul deceniu al seco- lului al Xll-lea are un stăpinitor local cu nume albanez^ Progon (1190—1199), succedat la conducere de fiii săi Ghin şi Dimitri. Mai tirziu se ridică principatul din Dures, care este www.dacoromanica.ro 31 RECENZII 239- foarte puternic. Unul din conducătorii săi Carol Thopia este numit marele conte al Al- baniei (1374), iar in lupta de la Kosovo este amintită şi participarea feudalilor albanezi. Invaziile turceşti in Albania se lovesc de rezistenţa acestora. Una din familiile albaneze care au luptat contra stăpinirii turceşti a fost şi familia Castrioţilor. Cu mult patos patriotic este analizată pe- rioada luptelor purtate de poporul albanez sub conducerea eroului naţional Gheorghe Castriotul-Skanderbeg. Aici se aduc multe date noi, deosebit de interesante in ce priveşte politica internă şi externă a acestui mare con- ducător. Capitolul şapte al lucrării, este În- chinat in Întregime acestei perioade. Sint re- date probleme ca : Începutul luptelor şi pri- mele victorii ale lui Skanderbeg (1443 — 1450); statul independent albanez in anii 1450 — 1453 ; victoriile statului albanez Împotriva sulta- nului Fatihu ; continuarea rezistenţei albaneze In Malăsia (1480 — 1508); urmările şi impor- tanţa luptei albanezilor Împotriva invadato- rilor otomani. Pentru prima dată este analizată, In mod complet din toate punctele de vedere de pe poziţiile marxist-leniniste, problema perso- nalităţii lui Gheorghe Castriotul-Skanderbeg care a întruchipat năzuinţele de libertate ale poporului albanez, conduclndu-1 la victorie. El a căutat să găsească .momentul favorabil pentru a elibera ţara de sub turci. Istoricii albanezi, arată că acest moment favorabil s-a ivit in timpul victoriilor lui Ioan de Hune- doara Împotriva turcilor, care au stirnit spe- ranţa eliberării la toate popoarele subjugate din balcani. Anul 1443 este socotit că a în- ceput răscoala generală a albanezilor contra turcilor. Skanderbeg a reuşit In Liga de la Lezha (2 martie 1444) să unească pe toţi con- ducătorii feudali in lupta împotriva turcilor el fiind ales şeful general al acestei ligi. Este demascată politica nesinceră a Vene- ţiei, dusă faţă de Skanderbeg, tendinţele acesteia de a limita puterea conducătorului albanez şi de a cuceri oraşele de pe coastă. Bine documentată şi analizată este Încer- carea lui Skanderbeg de a face un stat cen- www.dacoromanica.ro tralizat puternic care să reziste atacurilor turceşti. După moartea lui Ioan de Hunedoara, Skanderbeg, devine o figură principală euro- peană a luptei Împotriva turcilor. Partea a IlI-a : „Albania sub stăplnirea feudală-militară otomană” (1506 — 1839) cu- prinde trei capitole (VIII —X) in care sint analizate pe larg probleme importante ca : rezistenţa albanezilor Împotriva stăpinito- rilor turci; destrămarea regimului fcudal- militar şi rolul jucat de marile paşallcuri al- baneze in viaţa social-politică a ţării. In această parte o amploare mai mare se dă dezvoltării celor două mari paşallcuri al- baneze : paşallcul din Skodra sub stăplnirea lui Kara Mahmud paşa Buşatliul (1775 — 1796) in nordul Albaniei şi in sud — pşallcul din Ianina sub stăplnirea lui Aii Paşa Tepelena (1788 — 1822) — precum şi rolul lui Aii Paşa Tepelena in lupta Împotriva turcilor. în 1815 el a trimis pe reprezentantul său Constantin Duca In Moldova şi Ţara Romlnească să ia contact cu ruşii pentru a le spune că el este gata să lupte alături de Rusia intr-un eventual război contra Turciei, cu circa 25 000—30 000 soldaţi. De asemenea sint arătate relaţiile lui Tepelena cu eteriştii şi arătată nesinceritatea şi inconsecvenţa acestora. Primul volum se termină cu Începutul aplicării reformelor tanzimatului in Albania (1839 — hatişeriful de la Ghiulhane dat de sultanul Megit) — şi ocuparea paşallcurilor albaneze. Apariţia tratatului de istorie a Albaniei elucidează multe probleme, dă o orientare clară şi ştiinţifică in aprecierea unor perioade şi evenimente mai puţin cunoscute, aduclnd o contribuţie importantă la cunoaşterea acestei ţări, care, in dezvoltarea ei istorică a fost in strlnsă legătură cu celelalte popoare din balcani. Pe lingă documentaţia vastă şi aprofun- dată, volumul mai cuprinde şi o listă a izvoa- relor şi literaturii principale folosite, tabele cronologice, un index al numelor, fotografii şi hărţi menite să ajute cititorului la înţele- gerea materialului expus. ■240 RECENZII 32 Manualul de istorie a Albaniei stimeşte ■un interes legitim şi pentru istoricii şi cititorii din ţara noastră, atit din punct de vedere al cunoaşterii trecutului de luptă al poporului frate albanez, cit şi al legăturilor ce s-au sta- bilit intre cele două popoare in lupta Împotriva asupritorilor comuni. G. Maxudoviei şi D. Polena www.dacoromanica.ro REVISTA REVISTELOR Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă G.G. al P.M.R. 1958, nr. 1-6, 1959, iir. 1-6, 1663 p. Problemele istoriei mişcării muncitoreşti din ţara noastră, formarea şi dezvoltarea clasei muncitoare din Rominia, crearea P.C.R. şi lupta lui Împotriva fascismului şi a războiului, •conducerea maselor de către partid la insu- recţia armată pentru cucerirea puterii cit şi consolidarea cuceririlor revoluţionare de după 23 August 1944, In scopul construirii socia- lismului, generalizări ale teoriei şi practicii revoluţionare sint tratate in Anale, revistă care apare sub Îngrijirea Institutului de istorie ■a partidului. Cu un profil tematic bine determinat, re- flectlnd nivelul cercetărilor actuale In domeniul istoriei partidului, revista Anale publică la rubricile Studii şi Referate, Comunicări şi Note ştiinţifice, lucrări de sinteză sau de cer- cetare ştiinţifică privind problemele majore ale istoriei mişcării muncitoreşti din Rominia, acordind o atenţie deosebită luptei clasei muncitoare pentru crearea partidului de tip leninist şi luptei desfăşurate de el pentru în- lăturarea exploatării omului de către om şi construirea societăţii socialiste. In munca de pregătire şi elaborare a ma- nualului de istorie a partidului, revista Anale are un rol deosebit. Pe lingă faptul că in nu- merele din primii ani de apariţie, ea a publicat lecţiile care urmau să constituie capitole din Istoria partidului, discuţii pe marginea ma- chetei legate de periodizare şi de probleme www.dacoromanica.ro care necesitau dezbateri, revista prin Întregul ei conţinut, studii, publicarea de documente, recenzii, informaţii etc. a venit să completeze şi să adincească prin noi aspecte, momente mai puţin cercetate sau aprofundate. Prin aceasta revista Anale acordă un ajutor direct activiştilor de partid, cadrelor din învăţă- mintul de stat şi de partid, cercetătorilor ştiin- ţifici şi oamenilor muncii interesaţi să cunoască istoria partidului, tradiţiile glorioase de luptă ale clasei muncitoare din ţara noastră. Inceptnd cu 1955, etnd apar primele numere din Anale, comitetul de redacţie s-a preocupat in permanenţă de Îmbunătăţirea conţinutului revistei. An de an tematica a devenit mai variată, nivelul ştiinţific-ideologic al materia- lelor publicate a crescut. Dacă in primii ani de apariţie nu exista o orientare bine con- turată, articolele şi notele publicate aveau un caracter mai mult informativ, în ultimii doi ani revista Analele Institutului de Istorie a partidului a făcut progrese, publicind studii şi referate mai analitice, bazate pe un material bogat de arhivă, cu o interpretare ştiinţifică corespunzătoare. Revista a continuat să publice materiale ce tratează aspecte din istoria mişcării munci- toreşti din ţară şi străinătate pină la crearea Partidului Comunist din Rominia. In studiul Despre mişcarea muncitorească din Rominia tn perioada premergătoare Congresului de con- 16-0. 8881 242 REVISTA REVISTELOR 2 stttuire a P.S.D.M.R. (1893) (nr. 5-6/1958), V. Ra^ă arată, bazat mai ales pe material din presa muncitorească de atunci, condiţiile interne şi externe in care a avut loc lupta ideologică dintre curente, in perioada premer- gătoare ţinerii primului congres muncitoresc din tară. Slnt evidenţiate laturile pozitive ale activităţii Iul C. Dobrogeanu-Gherea, cit şi aspectele negative ale muncii lui care se cris- talizau pe măsură ce el cădea sub iniluenţa oportunismului. în studiu se găsesc date refe- ritoare la lupta elementelor revoluţionare Îm- potriva celor reformiste, burghezo-liberale, care aflindu-se in conducerea unor cluburi căutau să canalizeze mişcarea pe făgaşul lega- lităţii burgheze. Este analizată lupta desfă- şuerată de curentul revoluţionar Împotriva pericolului anarhist care se declara Împotriva organizării clasei muncitoare, contra creării partidului. După zdrobirea curentului anarhist, elementelor revoluţionare din mişcare C. 01- cescu, Alex. Ionescu, C. Buzdugan, C. Moşoiu le revenea sarcina de a desfăşura lupta grea şl complexă cu I. Nădejde, V. G. Morţun ş.a. reprezentanţi ai aripii de dreapta care s-au strecurat In fruntea mişcării muncitoreşti In scopul de a o plasa la remorca partidelor bur- ghezo-moşiereşti. Acelaşi autor se ocupă tn continuare de Congresul de crearea Partidului social-democral al muncitorilor din Romlnia(1893) (nr. 6/1959). După descrierea lucrărilor Congresului şi men- ţionarea faptului că Congresul a fost lntlm- pinat cu entuziasm de către muncitorii din tară şi străinătate, fapt- atestat de telegramele trimise de partidele socialiste din Franţa, Spania, Austria etc., studiul se opreşte pe larg asupra discuţiei din Congres dintre aripa revoluţionară şi aripa de dreapta asupra pro- blemelor vitale ale mişcării muncitoreşti din Rominia ca : problema revoluţiei şi a dictaturii proletariatului, lichidarea rămăşiţelor feudale şi Împroprietărirea ţăranilor etc. Deşi se arată că lipsurile programului partidului adoptat la Congresul din 1893 nu erau numai conse- cinţa acţiunilor Întreprinse de către elementele burghezo-liberale din conducerea cluburilor muncitoreşti, ci şi a gradului de dezvoltare a www.dacoromanica.ro clasei muncitoare şi a mişcării muncitoreşti din acea vreme, se relevă totuşi faptul că, crearea P.S.D.M.R. a marcat o importantă victorie a clasei muncitoare Împotriva claselor exploatatoare. Crearea P.S.D.M.R., organi- zaţie politică unică cu interese proprii opuse claselor dominante, a însemnat In acelaşi timp- un pas important pe calea unirii socialismului ştiinţific cu mişcarea muncitorească, sarcina partidului fiind aceea de a continua munca de răspîndire a teoriei marxiste in rindurile clasei muncitoare din ţara noastră. Pe linia popularizării legăturilor dintre mişcarea muncitorească din Rominia şi miş- carea muncitorească internaţională revista Anale publică articolul: Despre legăturile mişcării muncitoreşti din Rominia cu Inter- naţionala l-a şt cu Internaţionala 11-a In anii activităţii lui Marx şi Engels de A. Deac (nr. 5 — 6/1958). Autorul menţionează căile de pătrundere a marxismului in Rominia. Da- torită emigraţiei revoluţionare ruse, cercurile înaintate din ţara noastră iau legătura cu internaţionaliştii, cu operele lui K. Marx şi F. Engels. Carol Farcaş, muncitor la Reşiţa a avut o permanentă legătură cu Internaţio- nala I, fiind şi membru al ei. Mulţi romîni au luptat In rindurile comunarzilor parti- ciptnd activ la lupta eroică a proletariatului francez, luptă care a avut ecou şi In ţara noas- tră. Elementele progresiste din Rominia au aniversat Comuna din Paris. Ziare şi reviste din ţară a publicat traduceri din K. Marx şi F. Engels, au apărut broşuri de populari- zare a ideilor socialismului ştiinţific. Contem- poranul şi Revista socială au jucat un rol deo- sebit In această privinţă. Participarea unor romîni la Congresele Internaţionalei a Il-a şr aprecierile lui Engels asupra mişcării munci- toreşti din ţara noastră au întărit legăturile Intre mişcarea muncitorească din Rominia şi Internaţionala a Il-a ptnă la 1895. Fără a fi un studiu de analiză profundă a problemei, autorul reuşeşte să prezinte, pe baza unui material documentar bogat, rolul şi importanţa legăturilor dintre mişcarea mun- citorească din Rominia şi Internaţionala £ 3 REVISTA REVISTELOR 24 3 şi Internaţionala a Il-a In anii activităţii În- temeietorilor socialismului ştiinţific. I. Iacoşi şi V, Petrişor In articolul Orga- nizaţiile profesionale muncitoreşti din Vechea Romtnie fn perioada 1894—1904 (nr. 6/1959), după o prezentare a condiţiilor grele In care muncitorii îşi desfăşurau lupta fără o legis- laţie muncitorească propriu-zisă după tră- darea „generoşilor”, arată că principala sar- cină a mişcării de atunci o constituia organi- zarea. Pe baza unui material documentar, In parte inedit, autorii arată că elementele înain- tate din mişcare, I. C. Frimu, Alex. Ionescu, C. Z. Buzdugan, iar mai tlrziu elemente tinere ca: Şt. Gheorghiu, D. Marinescu, M. Gh. Bujor şi alţii au continuat să organizeze pe muncitori In organizaţii profesionale, să ducă mai departe lupta pe care generoşii au tră- dat-o. Deşi după 1899 activitatea societăţilor profesionale a scăzut pentru un timp, totuşi datorită eforturilor perseverente ale muncito- rilor socialişti ele şi-au reluat activitatea ba- zată pe principiul luptei de clasă şi al ajuto- rului mutual. Organizaţiile profesionale au condus numeroase acţiuni, greve etc., duclnd o luptă hotărltă cu corporaţiile reacţionare înfiinţate In 1902 prin legea Misir care urmă- reau să abată proletariatul de la lupta sa Îm- potriva capitalismului. Deşi faţă de ultimul deceniu al secolului trecut numărul societăţilor profesionale a fost mai mic, totuşi ele au rămas mai departe orga- nizaţii care au grupat in jurul lor pe muncitori, apărlndu-le şi militlnd pentru interesele lor plnă la Înfiinţarea sindicatelor care de la bun Început au fost organizaţii de luptă. Revista Analele Inslilulului de istorie a partidului tratează In paginile ei şi acţiuni, greve sau alte manifestări politice ale clasei muncitoare cu caracter local In scopul înţe- legerii depline a mişcării muncitoreşti pe plan naţional. Pe această linie se înscrie o serie de manifestaţii care au avut loc In diferite regiuni ale ţării, mai cu seamă In centrele muncitoreşti, care au influenţat sau au pre- zentat importanţă In cadrul istoriei mişcării muncitoreşti din Rominia. Astfel din perioada premergătoare avîntului revoluţionar din tară, www.daco revista publică două note ştiinţifice referitor la mişcarea grevistă din Galaţi: Greva doche- rilor din portul Galaţi din 21 iunie —14 iulie 1911 de L. Eşeanu (nr. 5/1959) şi Luptele muncitorilor de la Galaţi din 13 iunie 1916 şt acţiunile de solidarizare din ţară, de Gr. Tu- doran (nr. 3/1958), ultima notă tratlnd despre o puternică manifestare antirăzboinică a pro- letariatului din Rominia. Revista Anale acordă importanţă şi istorie» mişcărilor ţărăneşti din ţară şi conducerii lor de către proletariat. Pe această linie, semnalăm studiul Mişcarea muncitorească şi intensifi- carea luptei de clasă la sate spre sftrşilul sec. XlX-lea, de Gh. Matei (nr. 5/1959). Autorul bazat pe o documentaţie substanţială, după ce face un scurt istoric al problemei agrare, menţionlnd felul cum ea a fost tratată In cele două programe din 1880 şi 1886 ale mişcării muncitoreşti, prezentarea situaţiei disperate care a dus la răscoalele din 1888, trece la analiza Chestiunii ţărăneşti la congresele P.S.D.M.R. după 1893. De la Început sint reliefate cele două poziţii diametral opuse : linia elementelor Înaintate, care militau pentru sprijin şi alianţă cu masele ţărăneşti şi linia elementelor bur- ghezo-liberale de canalizare a mişcării ţără- neşti pe cale paşnică şi legală. Acest studiu valoros scoate In evidenţă activitatea înfiinţării de cluburi la sate, difu- zarea materialului propagandistic, broşurile cerute tot mai insistent de ţărani şi faptul că, cu toată opoziţia elementelor oportuniste ca I. Nădejde, V. G. Morţun, C. Dobrogeanu- Gherea, care căutau să frlneze elanul revo- luţionar al ţărănimii, a Învins linia elemen- telor Înaintate preconizată de Gh. Marinescu care a lucrat la înfiinţarea primului club, a lui Alex. Ionescu şi I.C.Frimu care considerau că la sate se poate duce o propagandă deosebit de rodnică. Autorul se ocupă şi de răscoalele ţărăneşti cu caracter local care au avut loc In 1899 arătlnd că propaganda socialistă la sate, crearea cluburilor ţărăneşti şi puternicele mişcări ale ţărănimii la sflrşitul veacului al XlX-lea, prevesteau marca răscoală a ţăra- nilor din 1907. amaDica.ro 244 REVISTA REVISTELOR 4 în Despre mişcările fărăneşli din Romtnia in perioada 1889 — 1900 (nr. 5 — 6/1959), C. Corbu, pe baza unui material de arhivă inedit, tratează răscoalele locale sau care au cuprins mai multe comune, din ultimul de- ceniu al secolului trecut, oprindu-se la acelea care au avut un ecou mai mare ca de exemplu cele din 1894 şi 1900 şi asupra celei din Poiana (Dolj) şi Slatina (1899). Aceste mişcări dovedeau rezerva revoluţionară pe care o pre- zenta ţărănimea infirmind tezele oportuniste din conducerea P.S.D.M.R. în numerele revistei, cititorul găseşte, şi studii, note sau informaţii preţioase asupra istoricului mişcării revoluţionare de tineret din ţara noastră. Gh. Moţ şi C. Mocanu, tn studiul Date privind mişcarea revoluţionară a tinerelului muncilor din Romtnia de la sflrşitul secolului al XlX-lea ptnăla 1911 (nr. 4/1958) prezintă pentru prima dată cronologic principalele etape ale mişcării muncitoreşti de tineret de la începuturi pină la 1917. După ce relevă procentajul tinerilor folosiţi in in- dustrie pe ramuri şi crunta exploatare la care erau supuşi ucenicii, autorii se opresc, — tn funcţie de evoluţia mişcării muncitoreşti, de modul in care programele cercurilor muncito- reşti, P.S.D.M.R. s-au ocupat de organizarea tinerilor muncitori, — la crearea In 1908 a „Cercului ucenicilor”. Articolul care nu epui- zează tema arată care erau slăbiciunile şi greutăţile pe care tineretul muncitoresc le tntimpina tn procesul organizării lui şi legă- turile pe care mişcarea de tineret de la noi le-a Întreţinut cu mişcarea internaţională de tineret ptnă la 1917. Oprindu-se îndeosebi asupra momente- lor de cotitură din istoria mişcării munci- toreşti din Rominia, crearea P.C.R., Con- gresul al V-lea, eroicele lupte din 1933, insurecţia armată de la 23 August 1944, re- vista Analele Institutului de Istorie a parti- dului contribuie la cunoaşterea luptei clasei muncitoare din ţara noastră pentru eliberarea naţională şi socială. Din perioada avtntului revoluţiona” in nu- merele din 1958 şi 1959 ale Analelor relevăm următoarele : O pagină eroică din lupta mun- www.daco citorimii din patria noastră : 13 decembrie 1918, de Gh. Unc şi C. Mocanu (nr. 5 — 6/1958). După o sinteză cuprinzătoare a grevei, autorii se opresc in Încheiere asupra modului in care clasa muncitoare din ţara noastră a come- morat pină la Începutul celui de-al doilea război mondial evenimentele de la 13 decembrie 1918. Un interes deosebit prezintă articolul Voluntarii romtni tn armata roşie pe frontul de est tn 1918—1919, de I. N. Scerbakov (nr. 5/1959). Pe baza unor documente de arhivă inedite găsite la Arhiva de stat din oraşul Kuiblşev, autorul Înfăţişează aportul inter- naţionaliştilor romini pe frontul din Rusia dat in lupta contra albgardiştilor Dubov, Kolceak şi alţii. Proveniţi din prizonieri ai armatei austro-ungare, emigranţi politici sau evacuaţi in sudul Rusiei mulţi ostaşi romini s-au unit sub drapelul revoluţiei socialiste apărind tl- nărul stat sovietic de contrarevoluţionari. Un rol agitatoric şi mobilizator deosebit l-a avut ziarul Steagul Roşu editat in mai 1919 de Direcţia politică a Consiliului militar revo- luţionar al grupului de sud de pe frontul de est şi de secţia romină a P.C. (Rus) b din Samara. Nota prezintă importanţă intrucit in această direcţie atit istoricii romini cit şi sovietici au scris foarte puţin, cunoscindu-se mai mult doar despre activitatea rominilor din sudul Rusiei. Cu prilejul aniversării a 40 de ani de la crearea Republicii Sovietice Maghiare, in nr. 2/1959 al revistei Anale sint publicate două materiale care aduc ştiri noi asupra solidari- tăţii oamenilor muncii din Rominia cu revo- luţia proletară din Ungaria. Referatul Insti- tutului de istorie a partidului expus de către V. Cheresteşiu la sesiunea ştiinţifică de la Budapesta intitulat Clasa muncitoare din Romtnia şi revoluţia proletară din Ungaria (1919) pe baza unui material de arhivă inedit, arată in mod concret cum s-a manifestat soli- daritatea muncitorilor, ţăranilor şi soldaţilor din Rominia cu Republica Sfaturilor din ţara vecină. Demascind tezele naţional-şoviniste ale is- toricilor burghezi romini care s-au ocupat cu aceste probleme, referatul argumentează cum :omamca.ro 5 REVISTA REVISTELOR 245 sub conducerea grupurilor comuniste şi a aripii de stingă din P.S.D. muncitorii au organizat sabotarea ■vprovizionării frontului, ţăranii au refuzat să predea surplusul de cereale auto- rităţilor militare, soldaţii au refuzat să lupte împotriva armatei roşii maghiare sau au de- zertat din armată. Numeroase documente atestă organizarea de manifestaţii, demon- straţii şi greve ale clasei muncitoare de la noi atit la 1 Mai, şi 21 iulie, cit şi cu alte prilejuri in semn de solidaritate cu revoluţia prole- . tară din Ungaria. Răspîndirea de manifeste, broşuri, în rîn- durile soldaţilor, a avut un mare efect, întructt numeroşi ostaşi care luptau contra Republicii Sfaturilor Ungare au Înţeles că adevăratul duşman nu sint muncitorii şi ţăranii maghiari. Mulţi ostaşi romini — unii foşti prizonieri in Rusia — s-au încadrat in rîndurile Armatei Roşii Maghiare, cimentind în felul acesta prietenia dintre cele două popoare. Semnificativă in această direcţie este şi Revolla batalionului II din Regimentul 107 infanterie tn august 1919 (nr. 2/1959), notă ştiinţifică semnată de V. Marin. Sint prezen- tate pe baza unui material documentar inedit, împrejurările şi modul in care s-au răsculat soldaţii batalionului II refuzind să mai lupte pentru o cauză care nu le aparţinea. Pentru istoria organizaţiilor de tineret referitoare la perioada avîntului revoluţionar din ţara noastră prezintă interes două articole : Dale privind mişcarea lineretului muncilor din Romtnia intre anii 1917—1921 (nr. 5 — 6/1958) 1n care V. Ştefănescu se ocupă cu principalele momente din această perioadă: conferinţa cercurilor „Tineretul socialist” din august 1919 pentru Vechea Rominie, Congresul tine- retului din Transilvania şi Banat din iulie 1920 ţinut la Cluj, legăturile cu tineretul mon- dial, activitatea in cadrul Internaţionalei Co- muniste a tineretului şi lupta pentru unificarea organizaţiilor de tineret din Romtnia, Gh. Moţ in Lupta tinerelului muncilor din Romtnia sub conducerea P.C.R. pentru crearea organizaţiei sale revoluţionare marxisl-leninisle (1921 1922) (nr. 1/1959) susţine că momentul creării orga- nizaţiei unice revoluţionare de tineret din ţara noastră îl constituie confe» rinţa generală a tineretului care şi-a desfăşurat lucrările la Bucureşti in zilele de 19 — 20 martie 1922 cu delegaţi din Muntenia, Oltenia, Tran- silvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Cadri- later. Atit Congresul general al tineretului convocat pentru 28 — 30 iulie 1921 care urma să discute cele mai arzătoare probleme ale tineretului, cit şi cel fixat pentru 6—8 oc- tombrie 1922 la Sibiu, hotărlie adoptată la consfătuirea din 18 august 1922 de la Bucu- reşti, nu s-au putut ţine din cauza terorii şi prigoanei regimului burghezo-moşieresc. Con- gresul tineretului s-a ţinut abia in 1924 clnd s-a declarat şi afilierea la Internaţionala Co- munistă a Tineretului, iar U.T.S. s-a trans- format în U.T.C. in 1924 pe baza principiilor tactice stabilite, pentru a nu atrage represiu- nile şi asupra tineretului comunist care activa sub îndrumarea P.C.R. încă din 1922. Toate Încercările oportuniştilor social-democraţi de a dezbina tineretul au suferit eşec. Conferinţa generală a tineretului din martie 1922, — consideră autorul — care a întrunit reprezen- tanţi ai * organizaţiilor tineretului muncitor din întreaga ţară, a marcat transformarea organizaţiei tineretului muncitor din Rominia într-o organizaţie revoluţionară, marxist-leni- nistă, care sub conducerea P.C.R. a mobilizat tineretul la lupta împotriva exploatării şi asupririi burghezo-moşiereşti. Din perioada stabilizării relative a capi- talismului, revista publică in nr. 2/1958 Luptele muncitorilor din Timişoara din mai—iulie 1924,. de V. Marin. Este reliefat faptul că deşi erau in condiţiile ofensivei patronale, muncitorii romini, maghiari şi germani din Timişoara, centru cu vechi tradiţii revoluţionare, au dus,, sub conducerea P.C.R. o luptă grevistă susţi- nută pentru drepturile lor. Autorul arată că luptele din vara lui 1924 din Timişoara au constituit una din primele bătălii de clasă conduse de P.C.R. după aruncarea partidului in ilegalitate. Ele au constituit un prilej de Întărire a legăturilor partidului cu masele. N. G. Munteanu tratează în nr. 3/1959 despre Congresul Sindicatelor Unitare din t important tn istoria mişcării 246 REVISTA REVISTELOR 6 sindicale revoluţionare din (ara noastră. După ce arată condiţiile in care s-a pregătit Con- gresul, reliefind rolul deosebit pe care l-a avut plenara lărgită a C.G.S.U. din februarie 1929 in vederea luării măsurilor organizatorice concrete, autorul expune modul in care s-au desfăşurat lucrările Congresului. Bazat pe material de arhivă inedit, articolul scoate in evidenţă importanţa problemelor discutate in cadrul ordine! de zi şi faptul că Sindicatelor Unitare le revenea sarcina de prim ordin de a organiza masele muncitoreşti neorganizate şi mal cu seamă, dată fiind existenţa unei mase mari de muncitori agricoli şi importanţa lor in lupta clasei muncitoare,sindicatele revolu- ţionare trebuiau să treacă imediat la organi- zarea muncitorilor agricoli in sindicate sepa- rate. Urmînd indicaţiile P.C.R., Congresul a adoptat în majoritatea problemelor hotăriri corespunzătoare intereselor de clasă ale mun- citorimii marcind victoria principiilor orga- nizatorice, politice şi tactice marxist-leniniste, ■dînd o lovitură serioasă manevrelor opor- tuniste şi reformiste care s-au manifestat la Congres, N. Petrovici şi I. Toacă au publicat Luptele minerilor de la Lupeni din 1929 (nr. 3/1959) cu prilej ul aniversării a trei decenii de la această grevă. Condiţiile mizere de viaţă ale mine- rilor, lipsa elementară de protecţie a muncii, metodele crincene de exploatare folosite în ■sectorul minier de capitalişti şi faptul că IP.C.R. exercita o influenţă tot mai puternică In Valea Jiului, au determinat adoptarea hotărîrii de a declara grevă. încercările capi- taliştilor de a prunca greutăţile crizei econo- mice pe spinarea muncitorilor au primit o ripostă hotărltă. Avînd la dispoziţie un bogat material documentar, autorii au arătat lupta .ascuţită între linia comuniştilor de luptă con- secventă pentru interesele vitale ale muncito- rilor şi linia social-democraţilor de dreapta icare căutau să amine declanşarea grevei, iar după izbucnirea ei să o canalizeze în direcţia •convenabilă lor. Greva minerilor de la Lupeni, Cu toate slăbiciunile care s-au manifestat în conducerea ei, deşi reprimată slngeros, a con- stituit o manifestare puternică a muncitorilor dintr-tlfl Sector-cheie al eco- nomiei-naţionale, demonstrlnd influenţa cres- clndă A Partidului Comunist din Romlnia în rîndurile muncitorilor. Un eveniment de cotitură In viaţa partidu- lui l-a constituit Congresul al V-lea al P.C.R. Gh. Matei şi V. A. Varga semnează în nr. 2/1958 un studiu valoros despre Siluafia internaţională in ajunul Congresului al V-lea al P.C.R. în timp ce U.R.S.S. obţinea succese deosebite In privinţa îndeplinirii primului ei cincinal, contradicţiile antagoniste, proprii sistemului capitalist, au dus la criza economică din 1929 — 1933 brodată pe criza generală a capitalismului. încercările burgheziei de a arunca pe spinarea maselor greutăţile crizei au suferit un eşec. Lupta proletariatului mon- dial a crescut în amploare ca răspuns la atacul capitalismului. Aprecierile Congresului V al P.C.R. au fost deplin verificate de evenimente, dovedind aprecierea situaţiei reale atît pe plan intern, cit şi pe plan mondial. Clicile milita- riste din ţările vecine cu U.R.S.S. nu au reuşit să dezlănţuie un război cu toate pregătirile militare, pactele regionale etc. la îndemnul imperialismului apusean deoarece proletariatul mondial sub conducerea partidelor comuniste au luat apărarea primului stat al muncitorilor şi ţăranilor. Autorii arată în încheiere cum P.C.R. a condus masele la luptă împotriva transformării Romîniei într-un cap de pod înaintat al imperialismului occidental, orga- nizînd mitinguri, demonstraţii, difuzlnd mani- feste cu ocazia zilei de 1 august, zi de luptă pe plan internaţional împotriva războiului im- perialist antisovietic. Prezintă interes din punct de vedere al studierii strategiei şi tacticii partidului, nota ştiinţifică Despre problema caracterului şi pers- pectivei revoluţionare In Romlnia tn literatura de partid (Ptnăla Congresul al V-lea al P.C.R.) de N. Petrovici, publicat în nr. 1/1958. Linia elaborată de Congresul al V-lea în ce pliveşte legarea partidului cu masele de muncitori şi conducerea luptelor pentru ieşirea revoluţionară din criză şi împotriva pregătirii războiului antisovietic a fost verificată în mod ;tiQ_BDH luptele ceferiştilor şi petroliştilor 7 REVISTA REVISTELOR 247 din ianuarie —februarie 1933, cărora revista Anale le-a acordat în ultimii doi ani o impor- tanţă deosebită. Editorialul numărului 1/1958, 25 de ani de la luptele eroice ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti din 1933, relevă importanţa luptelor desfăşurate la Griviţa pentru maturi- zarea clasei muncitoare, curajul, abnegaţia ;i spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă şi faptul că ele au reuşit să frlneze pentru un timp fascizarea ţării. Este prezentat în ade- vărata lumină rolul Comitetului Central de acţiune şi al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej personal în organizarea luptelor din 1933. Studiul Partidul Comunist din Romtnia, conducătorul eroicelor lupte ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti din ianuarie—februarie 1933 (nr. 1/1959) face o analiză profundă a modului în care partidul — plecînd de la con- diţiile obiective şi subiective din etapa res- pectivă — a pregătit detaliat şi a condus pas cu pas prima mare bătălie de clasă în Europa, după venirea la putere a fascismului în Ger- mania. Analiza făcută la Congresul al V-lea a- rată că în Romînia ascuţirea contradicţiilor sistemului capitalist au făcut din această ţară un inel slab în lanţul statelor imperialiste, criza economică a fost atotcuprinzătoare înăsprind la maximum viaţa şi aşa grea a ma- selor muncitoare, cuprinzînd pături largi ale micii burghezii şi intelectualităţii. După ce se face o analiză a activităţii desfăşurate de P.C.R. în raport cu celelalte partide burgheze se trece la situaţia internă de partid dezvăluind activitatea desfăşurată pentru front unic, de creştere a influenţai partidului în rîndul ma- selor, de atragere a maselor de muncitori la luptă activă prin întruniri, greve, demonstra- ţii arătînd şi faptul că lupta fracţionistă fără de principii a avut un efect negativ în ducerea unor lupte. Pentru prima dată sînt prezentate plenarele G.G. al P.C.R. din aprilie şi octombrie 1932 şi rolul lor In pregătirea grevei, faptul că ele s-au ocupat cu discutarea trecerii la forme noi, superioare, ale mişcării greviste. Studiul relevă munca neobosită a comuniştilor în atragerea maselor, care s-au ridicat cu putere împotriva social-democraţilor de dreapta care Îndemnau muncitorii să mai www.dacoramamca.ro aştepte, care frînau în felul acesta elanul revo- luţionar al maselor. Crearea C.C. de acţiune a comitetelor în diferite localităţi, apariţia a numeroase organe de presă, şedinţele plenare de la Galaţi, Cluj şi Iaşi la care se discutau pregătirea minuţioasă a luptelor şi desfăşura- rea grevei de la Atelierele C.F.R.-Griviţa şi din valea Prahovei dovedeau că proletariatul ca răspuns la lovitura dictaturii burghezo-mo- şiereşti (trecerea greutăţilor crizei economice pe spinarea maselor muncitoare) a procedat just, luînd contramăsurile necesare. Sînt analizate ecoul şi solidaritatea muncitorimii din străină- tate cu greviştii, cît şi unele lipsuri care s-au manifestat în timpul desfăşurării grevei. Sînt publicate de asemenea în revistă stu- diile : Luptele muncitorilor ceterişt din Cluj tn 1933, de E. Popa, P. Bojan şi E. Fodor şi As- pecte ale grevei ceferiştlor din Iaşi (ianuarie —fe- bruarie 1933), de D. Boţescu, J. Benditer, Gh. Cilibiu şiL. Eşeanufnr. 1/1958) care între- gesc tabloul amploarei reale a acestor lupte. Ca o continuare a bătăliei de clasă purtate de proletariatul romîn cu regimul burghezo- moşieresc după grevele de la Griviţa din 1933 este procesul conducătorilor luptelor de la C.F.R. Prin faptul că acuzaţii au devenit acu- zatori, masele muncitoare şi elemente Înaintate din ţară şi străinătate s-au solidarizat cu conducătorii muncitorilor de la Griviţa ; acest eveniment de mare însemnătate politică a scos în evidenţă o creştere a mişcării revoluţio- nare din ţara noastră. Cele două studii publicate în nr. 3/1959 cu ocazia aniversării unui sfert de veac de la acest eveniment : Procesul conducătorilor luptelor ceferiştilor şi petroliştilor din ianuarie — februarie 1933, de V. Hurmuz şi N. Lupu şi Solidaritatea internaţională a celor ce muncesc cu conducătorii eroicelor lupte ale ceferiştilor şi petroliştilor tn procesul de la Bucureşti — Craiova (1933 — 1934) de A. Deac arată faptul că luptele de la Griviţa şi procesul care a urmat, dovedind o adevărată verificare a ra- porturilor de forţă, a demonstrat radicalizarea maselor muncitoare şi maturitatea lor politică. Bazate pe o bogată documentare de arhivă, studiile arată cum muncitorii şi-au intensificat 248 REVISTA REVISTELOR 8 acţiunile in scopul eliberării conducătorilor lor care cu abnegaţie şi demnitate revoluţio- nară au Înfruntat presiunile şi teroarea, trans- formtnd procesul intr-o tribună de la care să apere interesele clasei muncitoare. Al doilea studiu arată in mod convingător uriaşa miş- care de solidaritate a proletariatului inter- naţional şi a elementelor progresiste din apus cu conducătorii muncitorimii romlne. Prin moţiuni, proteste, scrisori, muncito- rimea de pretutindeni mai cu seamă din U.R.S.S., Franţa, Cehoslovacia a sprijinit mişcarea pentru eliberarea conducătorilor lup- telor de la Griviţa. Pentru a arăta creşterea influenţei parti- dului in rindul maselor, rolul de conducător al unor organizaţii de masă şi de principal organizator al luptei antifasciste in revistă apar o serie de articole care se ocupă cu pe- rioada de după 1933. Astfel s-a publicat studiul: P.C.R. conducător al mişcării anti- războinice din Romtnia. Comitetul antirăz- boinic 1932—1933, de T. Georgescu (nr. 5 — 6/ 1958) unde, după un scurt istoric al mişcării antimilitariste din ţara noastră pină la Con- gresul al V-lea P.C.R., cititorii găsesc un ma- terial folositor despre mişcarea antirăzboinică grupată in jurul acestui comitet. Ca organi- zaţie legală creată şi Îndrumată de partid, Comitetul antirăzboinic a desfăşurat o acti- vitate multilaterală prin presă, Întruniri, ma- nifestaţii atit in rindurile maselor muncitoare de la oraşe şi sate şi intelectualităţii, cit şi in rindurile armatei, intr-un moment ctnd im- perialismul voia să dezlănţuie un război. Acest comitet a delegat reprezentanţi la Con- gresul mondial pentru pace de la Amsterdam din 27 august 1932, iar organul său „Buletinul Comitetului de acţiune Împotriva războiului” a popularizat sarcinile luptătorilor pentru pace. Organizaţia a primit adeziuni de parti- cipare la mişcare din toate colţurile ţării. O importanţă deosebită pentru orientarea miş- cării antirăzboinice a avut-o articolul tova- răşului Gh. Gheorghiu-Dej Greşelile mişcării antirăzboinice in care se scot in evidenţă principalele probleme şi sarcini ale activităţii comitetelor antirăzboinice cit şi lipsurile lor. Acelaşi autor se ocupă in nr. 2/1959 de „Liga muncii” organizaţie de masă legală condusă de P.C.R. (1933—1934) care a desfăşurat o acti- vitate intensă cu prilejul campaniei din aprilie 1934 reuşind să Închege cu Comitetul naţional antifascist şi Partidul socialist unitar un acord pe baza unei platforme de front unic împotriva fascismului şi războiului. Lucrarea Despre lupta studenfimii din Ro- mtnia împotriva fascismului şi războiului hit- lerist prezentată de C. Mocanu la Conferinţa internaţională ţinută in octombrie 1959 la Greifswald (R.D. Germană) pe tema luptei studenţimii din Europa Împotriva fascismului şi războiului, publicată in nr. 5/1959 se ocupă cu activitatea organizaţiilor democrate stu- denţeşti şi a organelor lor de presă, Îndeosebi a Frontului studenţesc democrat şi lupta lor antifascistă desfăşurată după primul război mondial pină la victoria asupra Germaniei hitleriste. Referitor tot la lupta maselor mun- citoare Împotriva fascismului, revista Anale publică in nr. 1/1959 nota Mişcarea de soli- daritate din Romtnia eu Gh. Dimitroo, acuzator al fascismului la procesul de Ia Leipzig, de S. Callimachi. Din această perioadă slnt publicate două articole privind mişcarea grevistă din ţara noastră : Greva muncitorilor fabricii de vagoane ,,Astra"-Arad din' iulie — august 193S (nr. 6/1959) de B. Roşu şi Greva muncitorilor metalurgişti de la fabrica „Goldenberg” din Bucureşti, ianuarie—februarie 1939 (nr. 3/1959) de S. Homenco. Analele Institutului de istorie a partidului s-au oprit in special in ultimii ani asupra unui alt moment de răscruce pentru istoria poporului nostru : insurecţia armată de la 23 August 1944 organizată şi condusă de Partidul Comunist Romln. Ca o dovadă a acestui lucru este faptul că revista a consacrat in Întregime acestui moment de cotitură Întreg nr. 1/1959 !. Slnt publicate o serie de materiale referi- toare la felul in care P.C.R. a condus masele muncitoare la lupta pentru cucerirea şi con- www.dacoromanica.ro 1 Acest număr a fost prezentat In.Studii, nr. 4/195.9. 9 REVISTA REVISTELOR 249 solidarea puterii In perioada primei etape a revoluţiei democrat-populare. Al. Savu sem- nează studiul Lupta maselor populare sub con- ducerea P.C.R. pentru răsturnarea primului guvern cu majoritate reacţionară (Sănătescu) (nr. 6/1959), in care, pe baza unui material documentar abundent, după ce menţionează Împrejurările în care imediat după 23 August nu s-a putut forma un guvern In care masele muncitoare să aibă un rol hotărîtor, arată importanţa proiectului de platformă al F.N.D. in vederea mobilizării la luptă, sub conducerea clasei muncitoare, a tuturor forţelor demo- cratice pină la 4 noiembrie 1944 cind Sănă- tescu formează al doilea guvern. In acest guvern poziţiile forţelor democratice au fost considerabil lărgite in care, din partea F.N.D. în fruntea Ministerului Construcţiilor care avea o importanţă deosebită atunci, a fost numit tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. Articolul Aspecte ale activităţii formaţiilor de luptă pa- triotice din Banat (23 August 1944—6 Martie 1945) (nr. 2/1958) este semnat de Gh. Ţuţui şi E. Cimponeriu x. Legat de actul naţionalizării mijloacelor de producţie din iunie 1948 cititorii găsesc in revistă două articole: Lupta muncitorilor fabricii „Unirea”-Cluj pentru tnfăptuirea poli- ticii partidului In perioada de refacere a eco- nomiei naţionale şi înfăptuire a naţionalizării (1944—1948) (nr. 2/1958) de M. Deleanu şi N. Kohn şi Din activitatea organizaţiei de partid din Iaşi pentru pregătirea şi tnfăptuirea naţionalizării industriei textilelocale (nr. 3/1958) de S. Davicu şi Gh. Cilibiu. M. Gogioiu in studiul Partidului Munci- toresc Romln conducătorul şi organizatorul transformării socialiste a agriculturii tn Repu- blica Populară Romtnă (nr. 2/1959) relevă im- portanţa plenarei din 3 — 5 martie 1949 pentru transformarea socialistă a agriculturii in Ro- minia. Autorul arată, menţionind rolul Con- sfătuirii de la Conştanţa din 1958, realizările obţinute de ţărănimea muncitoare in alianţă şi sub conducerea clasei muncitoare in pro- 1 Această comunicare a fost prezentată in Studii, nr. 4/1959. cesul de cooperativizare şi colectivizare al agriculturii noastre in decursul celor zece anf care au trecut de la plenara din martie 1949. De un real folos pentru cititori l-a constituit publicarea unor materiale despre Începuturile răspindiiii leninismului in Rominia ; din isto- ricul statutului P.C.R., sau prezentarea Mu- zeului de istorie a Partidului Muncitoresc Romln cit şi modul in care revista Lupta de clasă (seria I) organ al secţiunii Bucureşti a Partidului Socialist, apărută in 1920, a con- tribuit la lămurirea unor probleme teoretice privind mişcarea revoluţionară pe plan intern şi internaţional. De asemenea se tratează despre rolul ziarului „Rominia muncitoare” organ al muncitorilor de la Paris (1925 — 1928) in ce priveşte unele date puţin cunoscute in ţara noastră atit despre lupta muncitorilor romini aflaţi in Franţa, cit şi referitor la ecoul pe care l-au avut intr-o serie de ţări eveni- mente din istoria P.C.R. şi istoria Romîniei in 1925-1928. Documentele publicate, uneori legate de aniversări sau de unele studii şi comunicări din acelaşi număr, Întregesc imaginea reală despre evenimentul sau problema tratată* Comitetul de redacţie aduce o mare con- tribuţie la educarea patriotică a maselor mun- citoare prin publicarea in coloanele revistei Anale a biografiilor unor figuri de luptători pentru pace şi socialism, care prin modul cum au înţeles să-şi consacre capacitatea şi forţa lor de muncă cauzei comune, prin Întreaga lor viaţă, constituie exemple demne de urmat. Revista a acordat o atenţie tot mai sporită istoriei mişcării muncitoreşti Internaţionale şi in cadrul acesteia istoriei P.C.U.S. ca avan- gardă a mişcării muncitoreşti internaţionale, luptei lui pentru construirea socialismului şl trecerea desfăşurată la comunism, a influenţei pe care Marea Revoluţie Socialistă din Oc- tombrie a avut-o asupra mişcării muncitoreşti din Rominia şi sprijinul acordat de P.C.U.S. partidului nostru. Astfel, in nr. 5/1959 se publică articolul 40 de ani de la crearea Parti- dului Comunist din S.U.A. de H. Lummer, din revista „Political affairs” şi Un militant . . remarcabil al mişcării muncitoreşti japoneze şî www.dacoFomamca.ro •250 REVISTA REVISTELOR 10 internaţionale (cit prilejul a 100 de ani de la naşterea Iul Sen Katayama) de J. A. Bendiak din„BonpocHHCTopHH K.II.C.C.'Mn această direcţie Insă o contribuţie deosebită o aduce ultima parte a revistei prin rubricile Critică şi bibliografie, Informaţii şi Date calendaristice din mişcarea muncitorească. Au fost publicate rapoarte, referate, co- municări ale conferinţelor institutelor de istorie a partidelor comuniste şi muncitoreşti de la Berlin şi Bucureşti, care dezbat probleme de mare importanţă pentru istoriografia mişcării muncitoreşti, legate de elaborarea manualelor de istorie a partidelor comuniste şi munci- toreşti, de legăturile revoluţionare internaţio- nale, solidarităţii muncitoreşti, internaţiona- lismului proletar etc. Astfel, in nr. 5 — 6/1958 Gh. Vasilichi, directorul Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R. şi N. Goldberger, director adjunct, semnează articolul Conferinţa a IV-a a institutelor de marxism-leninism,a institutelor de istorie a par- tidului şi a comisiilor de istorie a partidului de ta Berlin (octombrie 1958). Acelaşi număr al revistei publică in Întregime raportul lui G. D. Obtcikin, directorul Institutului Marx-Engels- Lenin din U.R.S.S. Cu privire la studierea istoriei mişcării muncitoreşti şi comuniste in- ternaţionale ţinut la aceeaşi conferinţă şi tn care insistă asupra sarcinilor de viitor ale isto- ricilor mişcării muncitoreşti. Raportul prezentat de Gh. Vasilichi la cea de-a V-a Conferinţă internaţională desfă- şurată în august-septembrie 1959 la Bucureşti, Lupta partidelor comuniste şi muncitoreşti pentru unitatea clasei muncitoare este publicat In nr. 6/1959. Raportul face istoricul luptei pentru unitate desfăşurată de clasa munci- toare sub conducerea partidelor comuniste după primul război mondial în ţările capita- liste şi însemnătatea ei în condiţiile actuale. Ultimele rubrici ale revistei Critică şi bibliografie, Informaţii şi Date calendaristice din mişcarea muncitorească prin recenziile pre- zentate, ştirile noi despre istoria mişcării mun- citoreşti din ţară şi de peste hotare întregesc caracterul informativ al revistei Istoricilor marxişti şi revistei Anale Ie revin sarcini importante pe linia cercetării, elaborării şi publicării de lucrări şi studii în care să fie prezentate în adevărata lor amploare momente de cotitură din istoria partidului nostru ca : procesul creării P.C.R.; rolul şi importanţa Congresului al V-Iea ; 23 August 1944. Insuficient este oglindită in paginile Analelor istoria primei şi celei de-a doua etape a revoluţiei democrat-populare în ţara noastră, problema luptei pentru consolidarea puterii, a trecerii de la dictatura revoluţio- nară democratică a proletariatului şi ţărănimii la dictatura proletariatului, crearea P.M.R., rolul şi importanţa plenarelor în viaţa parti- dului şi a ţării, lupta partidului pentru con- tinua sa Întărire etc. Este de dorit ca revista să publice mai multe studii şi referate de analiză cu caracter de generalizare ştiinţifică, sinteze pe probleme din istoria partidului nostru şi a P.C.U.S., să popularizeze mai frecvent istoria şi tradiţiile glorioase de luptă a clasei muncitoare din apus. S-a scris foarte puţin despre istoria partidelor comuniste şi muncitoreşti din ţările democrat- populare vecine cu noi care construiesc socia- lismul în condiţii specifice şi cu care avem numeroase contacte. Pe viitor se impune publicarea mai multor materiale cu caracter teoretic; despre rolul materialismului istoric ca bază a cercetării şi interpretării istorice de pe poziţiile căruia să se demaşte falsificările istoricilor burghezi. In ce priveşte partea a doua a revistei, discuţiile care apar uneori ar putea să capete un caracter permanent. Ar fi de dorit o infor- mare mai bogată în ce priveşte publicaţiile partidelor comuniste din U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară, cît şi din ţările capi- taliste. Apar puţine cărţi recenzate sau anun- ţate pe scurt din istoria mişcării muncitoreşti din ţară şi din străinătate. Cultivarea tradiţiilor glorioase de luptă ale clasei muncitoare din ţara noastră şi din străinătate, a istoriei partidului nostru şi a celorlalte partide comuniste şi muncitoreşti are o mare importanţă pentru activitatea vastă i lupta.ideologică multilaterală a partidului, ei. - şi lupta.ideologi www.dacoromamca.ro 11 REVISTA REVISTELOR 251 pentru dezvoltarea conştiinţei socialiste a oa- menilor muncii, pentru educarea politică a maselor in spiritul muncii neprecupeţite pentru •cauza construirii socialismului. Pe această linie revista Analele Institutului de istorie a partidului aduce o contribuţie substanţială. I. Apostol , Bonpocbi HCTOpHH AKaaeMHH HayK CCCP, Oflenemie HCTopHveCKHX HayK, Moscova, nr. 1—12 (1959) p. 2661 In cursul anului 1959, BonpoCH HCTopHH, principala revistă de istorie din Uniunea So- vietică, a publicat numeroase materiale care suscită interes. In cadrul prezentării de faţă vom face insă numai o sumară trecere in re- vistă a studiilor publicate, insistînd mai pe larg numai asupra acelora al căror conţinut aduce elemente noi pentru cititorul din ţara noastră. In afara editorialelor din primele numere ale anului, legate de Congresul al XXI-lea şi de planul septenal, au mai fost publicate şi alte articole axate nemijlocit pe problemele actualităţii. Astfel au fost : articolul Importanţa internaţională a Congresului al XXI-lea, semnat de Chivu Stoica, Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romlne, arti- colul lui Roger Garaudy, membru supleant al Biroului Politic al P.C. Francez Despre si- iuaţia politică din Franţa (nr. 6, p. 69 — 78), articolul semnat de R.P. Uadlkin, Despre vic- toria deplină şi definitivă a socialismului tn fara noastră (nr. 8, p. 3 — 20), Republica De- mocrată Germană tn lupta pentru pace şi con- struirea socialismului, de N. M. Mitrofanov (nr. 6, p. 98 — 107) ş.a. O serie de articole au fost prilejuite de di- ferite aniversări. Deşi, avind un caracter ge- neral, de multe ori aceste articole oferă date interesante din punct de vedere istoric. Unele dintre ele fiind scrise de conducători ai statelor socialiste, sau de fruntaşi ai mişcării munci- toreşti internaţionale, cuprind aprecieri care reprezintă puncte de plecare in abordarea largă, istorică a unor fenomene. Astfel, de pildă, aniversarea a zece ani de la proclamarea ,_ _ www.dacoromanica.ro Republicii Democrate Germane a fost marcată tn revistă prin publicarea unui amplu studiu semnat de Otto Grotewohl (nr. 10, p. 3 — 19; nr. 11, p. 3 — 24). In articol sînt analizate pe larg principalele probleme pe care le-a avut de rezolvat noua putere populară in R.D.G. Articolele semnate de Cian Hui Lieu, directorul Institutului de Istorie al Republicii Democrate Vietnam şi vicepreşedinte al Aso- ciaţiei de prietenie vietnamo-chineză şi de 'To-HIu, membru al C.C. al Partidului celor ce muncesc din Vietnam (nr. 10, p. 78 — 85), aduc de asemenea unele date preţioase cu pri- vire la relaţiile dintre popoarele chinez şi vietnamez. Ambele articole au fost prilejuite de aniversarea a 10 ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze. Cu prilejul ace- leiaşi aniversări a fost publicat articolul Din istoria dezvoltării şi tntăririi prieteniei de ne- zdruncinat dintre popoarele mongol şi chinez (nr. 9, p. 64—75), semnat de I. Ţedenbal, prim-secretar al C.C. al Partidului popular revoluţionar Mongol, Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Mongole. Cu privire la istoria Chinei Populare menţionăm şi interesantul articol Lupta Partidului Co- munist Chinez împotriva ideologiei burgheze (1949—19i9) (nr. 10, p. 60 — 77), semnat de L. S- Chiusagian, in carb sint arătate princi- palele momente cînd partidul a luat poziţie hotărită faţă de unele manifestări ale ideologiei burgheze in diferite domenii (cinematografic, literatură ş.a.), precum şi articolul Succesele R.P. Chineze tn domeniul rezolvării problemei naţionale (nr. 11, p. 70 — 78), de Cian-Sin Min (R.P.C.). Cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la în- fiinţarea Internaţionalei a IlI-a Comuniste, 252 REVISTA REVISTELOR 12 Harry Pollitt, fostul preşedinte al Comite- tului Executiv al Partidului Comunist al Marii Britanii, a publicat un articol festiv (nr. 3, p. 29 — 33). Autorul, care a luat parte la unele din congresele internaţionale comu- niste, expune pe scurt principalele probleme discutate la congrese şi arată importanţa hotăririlor Internaţionalei a IlI-a pentru par- tidul Comunist al Marii Britanii. Harry Pollitt apreciază că In cei 24 de ani de existenţă, Internaţionala Comunistă a obţinut succese mari In primul rlnd prin călirea partidelor comuniste şi prin lupta sa Împotriva revizio- nismului. Articolul Formarea R.S.S. Bieloruse şi a Partidului Comunist al Bielorusiei (autori S. Z. Pocianin şi M. E. Scllar, nr. 1, p. 22—43), scris cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a acestor evenimente, expune lntr-o formă cro- nologică, adăugind şi materiale noi, eveni- mentele care au dus la crearea R.S.S. Bieloruse şi a P.C. din Bielorusia. Un moment impor- tant in lupta pentru formarea R.S.S. Bielo- ruse l-a reprezentat a Vl-a Conferinţă Nord- Vestică a P.C. (b) care s-a deschis la Smolensk In ziua de 30 decembrie 1918, care a hotărlt să se recunoască necesitatea proclamării R.S.S. Bieloruse. Această conferinţă s-a trans- format in primul Congres al Partidului Co- munist al Bielorusiei. In a doua zi a Congre- sului a fost format guvernul provizoriu mun- citoresc-ţărănesc al R.S.S. Bieloruse, iar ziua de 1 ianuarie 1919, cind Congresul a lansat manifestul de constituire a R.S.S. Bieloruse, a devenit ziua de naştere a acestei republici unionale. In numărul 3 al revistei BonpoCbi nCTopiut (p. 34 — 59) a fost publicat un amplu articol Revoluţia din Octombrie şi armata roşie ungară, semnat de Ferenc Milnuich, preşedintele gu- vernului revoluţionar muncitoresc-ţărănesc din Ungaria. Articolul, prin analiza detaliată pe care o face operaţiunilor militare din 1919 şi situaţiei politice interne din Ungaria, depă- şeşte limitele unei evocări festive prilejuite de Împlinirea a 40 de ani de la revoluţia socia- listă din Ungaria, in cadrul căreia un rol de prim rang l-a avut armata roşie ungară, crşgtă la 25 martie 1919. Această armată care număra In rlndurile ei In afara oamenilor muncii din Ungaria, pe foştii prizonieri ruşi, voluntari austria ci şi proletari din statele vecine (romlni,. slrbi, slovaci), avea menirea să lupte pentru apărarea revoluţiei socialiste din Ungaria Îm- potriva acţiunilor agresive ale Antantei. Arti- colul prezintă un interes In plus pentru citi- torul din ţara noastră, lntrucit principalul front de acţiune al armatei roşii ungare, aşa cum reiese şi din descrierea autorului, a fost frontul rominesc. Un amplu articol semnat de S. F. Naida şi N. S. Mutovkin este consacrat Împlinirii a 40 de ani de la cel de-al VlII-lea Congres al P.C.(b) (nr. 4, p. 46 — 74), care a avut un rol excepţional de important in construcţia de partid, sovietică şi militară, In consolidarea alianţei politico-militare a clasei muncitoare, cu ţărănimea mijlocaşă, In Întărirea prieteniei dintre popoarele republicilor sovietice, In ter- minarea victorioasă a războiului civil şi a luptei Împotriva intervenţioniştilor, In dezvoltarea mişcării revoluţionare internaţionale de eli- berare, in constituirea Internaţionalei Comu- niste. In martie 1919 In faţa Partidului Co- munist şi a Puterii Sovietice stătea sarcina de a mobiliza toate foiţele poporului pentiu distrugerea forţelor contrarevoluţionare in- terne şi externe. Pentru aceasta era necesară ridicarea pe o treaptă superioară a construcţiei de partid şi sovietice, elaborarea unei politici juste, corespunzătoare noilor condiţii, Întărirea armatei roşii şi a flotei, ş.a. La Congresul al VlII-lea al P.C.(b) unde s-au dezbătut toate aceste probleme, V. I. Lenin a prezentat trei rapoarte şi a rostit discursurile de deschidere şi Închidere. Congresul a adoptat un program elaborat de V. I. Lenin şi a dezbătut probleme organizatorice şi chestiunea ţărănească şi de asemenea problema militară, In prezentarea căreia S. F. Naida şi N. S. Mutovkin insistă cel mai mult. Congresul al VlII-lea al C.C. (b), prin hotărlrile adoptate, a dat o puternică lovitură elementelor oportuniste şi troţkiste, linia leninistă ieşind Învingătoare In toate problemele dezbătute. mgară, creată . www.dacoromanica.ro 13 REVISTA REVISTELOR 253 Investigaţiile cercetătorilor în bogatul şi nesecatul tezaur al învăţăturii clasicilor mar- xism-leninismului, îşi găsesc concretizarea în mai multe articole. Unul dintre acestea Ideea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea in operele timpurii ale lui V. I. Lenin, semnat de N. V. Alckseeva (nr. 2, p. 45—58) urmăreşte să scoată în evidenţă preocuparea făurito- rului şi conducătorului partidului bolşevic, 1ncă din primele sale lucrări pentru ţărănime, «a aliat al proletariatului. în acest scop sînt depistate şi supuse analizei referirile lui V. I. Lenin la ţărănime, din primele lui lucrări. A. P. Smirnova semnează articolul Din istoria luptei lui V- I. Lenin pentru unirea ■social-democraţilor de sttnga tn anii primului război mondial (nr. 4, p. 3 — 22), o temă despre -care, după cum spune autoarea în introducere, în ultimii ani nu s-a scris nici o lucrare. Ur- mărind lupta lui Vladimir Ilici pentru afir- marea poziţiei revoluţionare a proletariatului din toate ţările faţă de războiul imperialist izbucnit în 1914, autoarea face totodată un scurt istoric al mişcării muncitoreşti inter- naţionale în anii 1914 — 1917. Articolul lui A. P. Smirnova ar fi fost mai complet dacă în cadrul acţiunilor social- ■democraţilor de stînga s-ar fi amintit confe- rinţa socialistă interbalcanică de la Bucureşti din iulie 1915, al cărei rol în convocarea ace- leia de la Zimmerwald nu poate fi contestat. în ultimii ani unii istorici polonezi au în- ceput să pună sub semnul îndoielii valabili- tatea pentru ştiinţa contemporană a unor apre- cieri făcute de K. Marx şi Fr. Engels cu pri- vire la problema poloneză. Combătînd aceste manifestări, Ţelina Bobinskaia în articolul K. Marx şi Fr. Engels despre problema poloneză {nr. 10, p. 86 — 106) analizează pe etape nu numai referirile lui K. Marx şi Fr. Engels Ia lupta poporului polonez pentru eliberarea naţională şi socială, ci şi participarea lor efec- tivă la această luptă, în calitate de conducători ai Internaţionalei I. Autoarea subliniază faptul că pentru conducătorii proletariatului era lim- pede că „proletariatul polonez, mînă-n mină cu clasa muncitoare rusă, trebuia să preia marea moştenire — lupta pentru libertatea www.daco: poporului său şi să o dobîndească pe cale revoluţionară (p. 104). în acest timp însă avlnd în vedere schimbările produse în miş- carea revoluţionară din Europa la sfîrşitul secolului al XlX-lea cînd centrul ei de greu- tate s-a mutat în Rusia, Polonia şi-a pierdut — după cum arată V. I. Lenin — rolul de „deşteptător” al Europei de Răsărit, asupra Căreia atrăseseră atenţia la vremea lor, K. Marx şi Fr. Engels. * Istoria P.C.U.S. este reflectată în mai multe articole care prezintă aspecte din dife- rite perioade. Astfel în articolul Creşterea şi întărirea rtndurilor P.C.U.S. tn perioada Răz- boiului pentru Apărarea Patriei (nr. 9, p. 3 — 19) semnat de N. M. Kiriaev şi I. V. Staviţki se prezintă numeroase date cu privire la dez- voltarea organizaţiilor de partid din diferite regiuni în timpul războiului. în articolul Creşterea rolulut conducător al partidului tn perioada construirii desfăşurate a comunis- mului (nr. 11, p. 25—39), G. D. Obicikin arată, pe baza docuinentelor de partid şi a faptelor eroice ale poporului sovietic, rolul hotăritor al partidului în mobilizarea maselor pentru construirea noii societăţi. Aspecte din perioada pregătirii Marii Re- voluţii Socialiste din Octombrie sînt prezen- tate de L. S. Gaponenko şi V. E. Poletaev în articolul Cu privire la mişcarea muncitorească din Rusia tn perioada dezvoltării paşnice a revo- luţiei (martie —iunie 1917) (nr. 2, p. 21—44). Autorii urmăresc să arate unele particula- rităţi ale luptei proletariatului din Rusia condus de bolşevici după revoluţia burghezo- demoeratică din februarie, în condiţiile creării sovietelor, sindicatelor şi comitetelor de fabrică. Scopul pe care şi l-a propus academicianul I. I. Minţ în amplul studiu Lupta revoluţionară a proletariatului din Rusia tn anii 1914—1916 (nr. 11, p. 57 — 69; nr. 12, p. 23 — 40) a fost de a împrospăta cu material documentar nou o temă tratată destul de abundent în litera- tura istorică mai veche. Bazat pe surse de diferit^ provenienţe, studiul academicianului mamca.ro 254 REVISTA REVISTELOR 14 Minţ înfăţişează un tablou general al luptei revoluţionare a proletariatului din Rusia, In anii clnd menşevicii, prelulnd tezele burghe- ziei, susţineau că după Începerea războiului „greviştii care se luptau cu poliţia, se trans- formară In cei mai entuziaşti patrioţi” (p, 58), Datele statistice furnizate uneori chiar de Ohrană, pe care le citează autorul, atestă Insă cu totul o altă realitate. Proletariatul rus chiar din ziua declarării mobilizării şi-a exprimat protestul său Împotriva războiului imperialist, în anii 1915 — 1916, deşi numărul grevelor a fost mai mic decit In perioada an- terioară, el întrecea de mai multe ori numărul grevelor din perioada reacţiunii stolipiniste. în ceea ce priveşte numărul de grevişti care revenea pentru o grevă, el nu era depăşit de nici o altă perioadă anterioară. Dacă In 1905 la o grevă reveneau 205 grevişti, In 1916 această cifră se ridica la 741. Grevele politice erau In 1914 mai reduse ca număr decit cele economice, dar In 1916 raportul s-a inversat. Comparlnd luptele greviste din Rusia cu cele din alte ţări din perioada corespunzătoare, autorul scoate In evidenţă numărul de grevişti şi de zile de muncă pierdute mult mai mare In Rusia decit In oricare din celelalte ţări (Anglia, Franţa, Germania) deşi proletariatul din acestea din urmă era mult mai numeros. Ca şi In anul precedent, şi In 1959 revista Bonpocbi HCTOpuH a publicat mai multe mate- riale cu privire la istoria Ţărilor Baltice. în general, aceste articole au un caracter com- bativ faţă de istoriografia burgheză reacţio- nară, care denaturează In chip grosolan, In special evenimentele din Istoria acestor ţări, din timpul primului război mondial. Articolul lui A. S. Strajas intitulat Lupta poporului lituanian împotriva colonizatorilor germani In anii 1915 — 1917 (nr. 10, p. 45 — 59) prezintă numeroase fapte care demonstrează că In anii 1915—1917 In Lituania s-a desfă- şurat o largă mişcare populară îndreptată împotriva încercărilor imperialismului german de a transforma Lituania Intr-o colonie a sa. www.dacoromanica.ro Aspecte din istoria orlnduirii sociale şi a multiplelor şi radicalelor transformări care au avut loc In anii construirii socialismului In diferite republici, stnt oglindite In articolul Lupta Partidului Comunist din Lituania pentru transformarea socialistă a agriculturii, semnat de P. I, Olecas (nr, 5, p, 44 — 62), In care au- torul îşi propune ca sarcină să Înfăţişeze „In ansamblu” problema menţionată In titlu. Un aspect puţin cunoscut din timpul anilor de avînt revoluţionar 1918—1919 pe teri- toriul Ţărilor Baltice este prezentat de I, P. Krastln In articolul Lupta pentru puterea sovietică in Letonia tn anii intervenţiei militare şi ai războiului civil (1918—1919) (nr. 1, p- 59 — 80). în momentul izbucnirii Marii Revo- luţii din Octombrie o mare parte din Letonia, fiind teatru de operaţiuni, era ocupată de trupele germane. în teritoriul neocupat Insă revoluţia proletară devenind victorioasă, Pu- terea Sovietică a Întărit organele dictaturii proletariatului şi a început construirea socia- lismului. Ruperea tratativelor de la Brest- Litovsk de către trădătorul Troţki a dat posi- bilitatea imperialiştilor germani să ocupe şi restul teritoriului letonian. Sub ocupaţie, lupta împotriva cotropitorilor şi a burgheziei contrarevoluţionare a continuat. în noiembrie s-a creat Comitetul militar-revoluţionar. G dată cu Infrtngerea Germaniei, burghezia le- toniană s-a grăbit să creeze, cu ajutorul An- tantei, un aşa-zis „preparlament” care la 18- noiembrie 1918 a proclamat republica „inde- pendentă” letonă. Noul „guvern provizoriu” burghez cu toate sforţările sale, nu a putut reprima mişcarea revoluţionară, şi la 10 de- cembrie 1918 C.C. al P.S.D. din Letonia şi Sovietul din Riga au confirmat guvernul so- vietic propriu-zis, care după clteva zile a fost recunoscut de guvernul Rusiei Sovietice. Eve- nimentele complicate care au urmat exprimau pe de o parte lupta poporului letonian împo- triva duşmanilor săi din interior şi din afară, şi pe de altă parte manevrele puterilor impe- rialiste pentru crearea unui stat burghez leto- nian duşman al Rusiei Sovietice condus de un guvern marionetă. în timp ce Rusia So- vietică ducea lupta tndîrjită împotriva bande- 15 REVISTA REVISTELOR 25J> lor generalului Denikin, tinerele forţe armate letoniene nu au mai fost In stare -să reziste duşmanului şi la 13 Ianuarie 1920 guvernul sovietic al Letoniei s-a autodizolvat. In scurta perioadă insă cit a existat puterea sovietică In Letonia au fost luate măsuri cu un conţinut profund democratic, menite să ducă la crearea unei noi orinduiri de stat — orînduirea socia- listă, care avea să se Înfăptuiască după 1940, cind poporul letonian, cu ajutorul poporului rus, a înlăturat pentru totdeauna „guvernul” marionetă burghez. O problemă asemănătoare cu cea de mai sus este abordată şi de A. V. Liholat In articolul Din istoria luptei oamenilor muncii din Ucraina împotriva contrarevoluţiei burghezo-naţionaliste din 1919 (nr. 2, p. 59 — 83). Autorul, cunoscut prin lucrările sale consacrate acestor ani, a fost criticat la Congresul al XX-lea al P.C, al U.R.S.S. pentru greşelile de interpretare din monografia sa Distrugerea contrarevoluţiei na- ţionaliste in Ucraina (1917—1922). Articolul de faţă reprezintă o revedere a propriilor sale poziţii, dar In acelaşi timp caracterul combativ al articolului este accentuat şi de demascarea pe care o face A. V. Liholat lucrărilor autorilor burghezi editate in Occident in ultimii ani. Sc ştie că imperialismul american In lupta sa ideologică împotriva Uniunii Sovietice şi a celorlalte ţări socialiste foloseşte din plin şi pe naţionaliştii burghezi ucraineni. Autorul Sovietic aduce In studiul său dovezi conclu- dente care atestă caracterul profund anti- naţional al politicii duse de „Directoratul” Ucrainei. Printre altele, se citează documentul sfemnat de Directorat, contestat acum de na- ţionaliştii din Occident în lucrările lor, prin care Ucraina era trecută, nici mai mult nici mai puţin, sub protectoratul Franţei (p. 64). Evenimentele din Ucraina s-au petrecut In imediata vecinătate a ţării noastre şi guvernul burghezo-moşieresc din Romlnia, atlt în 1918 cit şi In 1919, a acţionat destul de direct In problemele Ucrainei. Dar In afara conferinţei de la Iaşi din noiembrie 1918 a reprezentanţilor militari şi diplomatici ai Antantei la care au fost invitaţi şi naţionaliştii ucraineni şi de faptul că după Infrlngere, armata lui Petliura www.dacc s-a refugiat In „Romlnia boierească” (p. 68)r alte momente nu sînt amintite In articol. Ve- cinătatea celor două popoare, ucrainean şi romln, şi-a pus pecetea Insă şi pe activitatea revoluţionară a maselor, In Ucraina acţionlnd după cum se ştie, un contingent serios de re- voluţionari romîni, lucru care ar fi putut fi menţionat de autor. ■k Istoricii sovietici acordă In ultimul timp o atenţie deosebită studierii istoriei Marelui Război pentru Apărarea Patriei. în cursul anu- lui 1959 revista „Bonpocn HCTOpim”. reflec- tînd această preocupare, a publicat mai multe- articole consacrate unor aspecte din anii glo- rioşi 1941 — 1945. Menţionăm dintre acestea In primul rlnd, articolul lui B. S. TelpuliovskU O colitură decisivă, tn desfăşurarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei (nr. 4, p. 28 — 45), In care este înfăţişată bătălia de la Sta- lingrad şi importanţa ei politică şi militară. Amintind că In istoriografia burgheză reacţio- nară occidentală se Încearcă tn fel şi chip să se diminueze şi chiar să se conteste rolul hotă- rîtor pe care l-a avut tnfrtngerea armatei hitleriste la Stalingrad tn zdrobirea definitivă a agresorului fascist, autorul sovietic tnmă- nunchiază fapte concrete indiscutabile cu iz- voare sigure, pentru a demonstra netemei- nicia acestor afirmaţii ale istoricilor burghezia Mai tntîi, din bătălia de la Stalingrad, care a angajat forţe umane şi materiale uriaşe, ma- şina de război germană a ieşit cu potenţialul militar considerabil redus. Bătălia de la Sta- lingrad a avut urmări asupra situaţiei politico- militare a Germaniei hitleriste — decretarea, de exemplu, a „mobilizării totale” In ianuarie 1943 — şi asupra sistemului ei de alianţe. Blocul hitlerist a Început să slăbească; Italia se găsea în ajunul catastrofei, guvernul finlandez care plnă atunci urmărea cotropirea unor te- ritorii, deodată s-a declarat „neutral”, pre- gătind ieşirea ţării din război, în Ungaria şl Romlnia1 s-a agravat criza politică internă- 1 Cu privire la influenţa bătăliei de la Stalingrad In Romlnia, vezi articolul lui B. Bălteanu, In Analele Inst. de istorie a parti- duluLnr. 1, 1960, p. 66—106 cmanica.ro 256 REVISTA REVISTELOR 16 Japonia care se pregătea cu nerăbdare pentru a ataca Uniunea Sovietică, a amînat Începerea ostilităţilor, la fel şi Turcia, care In momentul cind von Papen J-a comunicat lui Inonu vestea Infrlngerii de la Stalingrad, acesta din urmă a revocat ordinul mobilizării (p. 31). Autorul sovietic citează declaraţii clare din timpul răz- boiului făcute de Churchill cu privire la Im- portanţa decisivă a bătăliei de la Stalingrad1. Succesul armatei sovietice avea la bază trăi- nicia spatelui frontului, potenţialul economic al statului socialist, unitatea moral-politică a poporului. La pregătirea liniei de apărare de la Stalingrad au participat zeci de mii de per- soane din afara armatei. In 1942 industria so- vietică dădea frontului 30 000 de tancuri şi care de luptă, 22 768 avioane etc. In partea a -doua a articolului este descrisă şi bătălia de la Kursk din vara anului 1943. în cadrul istoriei Războiului pentru Apă- rarea Patriei, A. M. Sinitic abordează o temă foarte interesantă şi foarte nouă. Este Vorba despre articolul Din istoria mişcării patriotice a poporului sovietic pentru crearea fondului apă- rării tn prima perioadă a Marelui Război pentru Apărarea Patriei (nr. 1, p. 44 — 58). Această temă vine să lărgească conţinutul cercetărilor istorice pentru anii epocii socialiste cind ma- sele Înseşi imprimă particularităţi deosebite unor evenimente. Este greu, dacă nu chiar cu neputinţă, de găsit In istoria războaielor un exemplu ase- jnănător, cind un întreg popor a sprijinit lup£a Împotriva duşmanului cu bunurile -sale materiale pe care le-a oferit voluntar. Mişcarea de masă a poporului sovietic pentru crearea fondului apărării a fost un fenomen 9egic al societăţii socialiste. El a fost pregătit de activitatea educativă a partidului comunist -şi Îşi avea .izvoarele în orlnduirea sovietică de stat şi socială, In unitatea moral-politică a tntregului popor şi In dragostea pentru patria socialistă a acestuia. 1 Corespondenţa preşedintelui Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. cu preşedinţii S.U.A. şi primii miniştri ai Marii Britanii tn timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, voi. i, buc., 1958, P. ioo. ww.dacaramamcafo6 mai ascutită a liberalismului> O temă asemănătoare cu cea de mai sus este abordată de M. Z. Daniliuk In articolul Munca eroică a ţărănimii colhoznice ucrainene tn anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei (nr. 6, p. 3 — 19). Autorul Înfăţişează, pe baza unor izvoare de arhivă şi de presă, activitatea colhozurilor ucrainene din primele zile ale invaziei fasciste plnă la izgonirea cotropito- rilor. în obiectivul autorului nu intră mişcarea de partizani, strlngerea de produse şi mijloace băneşti pentru fondul apărării, ci el se limi- tează la prezentarea activităţii gospodăreşti a ţărănimii colhoznice din Ucraina. Este vorba aici despre atragerea oamenilor la construcţiile de apărare, despre grăbirea ritmului de strln- gere a recoltei In 1941, despre evacuarea maşi- nilor, cerealelor şi vitelor din faţa duşmanului, despre munca de refacere a inventarului agricol după izgonirea hitleriştilor, despre munca plină de entuziasm a colhoznicilor ucraineni pentru a Înlătura urmările ocupaţiei, despre predarea cotelor către stat la timp şi despre alte pro- bleme care ţin de specificul activităţii colhoz- nice. în Încheierea articolului său, autorul arată că un rol important In obţinerea succe- selor, In colhozurile ucrainene, l-au avut femeile. în 1944 zilele-muncă efectuate de femei In colhozurile ucrainene reprezentau 77,2% din numărul total. în literatura istorică, In mod curent demo- craţii revoluţionari ruşi (Herţen, Ogarev, Cernişevski, Dobroliubov) se consideră — şi pe bună dreptate — a fi urmărit un scop comun — eliberarea ţăranilor de exploatarea iobagă şi scuturarea jugului autocraţiei ţariste. Cu toate acestea, In lagărul democrat-revo- luţionar au existat serioase divergenţe ideolo- gice şi tactice. I. I. Linkov In articolul Diver- genţele ideologice şi tactice tn rtndurile democra- ţilor revoluţionari tn epoca abolirii iobăgiei (nr. 6, p. 47 — 68) Îşi propune să scoată In relief tocmai aceste divergenţe, folosind referirile corespunzătoare ale lui V. I. Lenin. Acesta a arătat că Cernişevski se deosebea de Herţen printr-un democratism mai consecvent, prin- 17 REVISTA REVISTELOR 257 sprintr-o analiză adtncă a capitalismului. Divergenţele s-au manifestat Intre Cernlşevski, Dobroliubov şi adepţii lor din jurul revistei „Sovremennik” pe de o parte, şi Herţen şi Ogarev (revista „Kolokol”) pe de altă parte. In unele probleme aceştia din urmă aULacceptat punctul de vedere al primilor (cu privire la lozincile revoluţiei ţărăneşti şi la atitudinea faţă de literatura demascatoare). Cu toate aceste divergenţe, ambele tabere au conlucrat la crearea organizaţiei secrete „Zemlia i Volia”, care a jucat un rol important în miş- carea de eliberare din Rusia. Printre problemele care au fost supuse unor noi aprecieri în lumina hotărîrilor Congre- sului al XX-lea al P.C.U.S., se numără şi aceea a narodnicismului şi a organizaţiilor prin care s-a manifestat acesta. Articolul semnat de V. V. Sirokova, Despre problema aprecierii activilăfii organizaţiei „Narodnaia Volia” (nr. 8, p. 47 — 62), îşi propune să facă o serie de observaţii principiale în legătură cu istoria acestei organizaţii, fără să epuizeze însă fondul chestiunii. Semnaltnd aprecierile diferite care s-au făcut în istoriografia sovietică pînă la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. referitoare la activitatea organizaţiei „Narodnaia Volia”, autorul sesizează caracterul lor unilateral, aductnd ca argumente documentele de arhivă ale organizaţiei precum şi luminoasele şi atot- cuprinzătoarele referiri ale lui V, I. Lenin la „Narodnaia Volia” şi la conducătorii acesteia, tn frunte cu A. I. Jeleabov. Expunerea care prezintă şi o parte din activitatea în sine a organizaţiei — conduce către concluzia, întru totul leninistă, că „Narodnaia Volia” a reprezentat, în ciuda tacticii sale greşite (teroriste), prin principiile, programul şi activi- tatea sa, un pas înainte in dezvoltarea mişcării de eliberare din Rusia şi faţă de organizaţia „Zemlia i volia”. Conducătorii acestei organi- zaţii au ridicat steagul luptei împotriva ţaris- mului, manifestînd un adevărat eroism şi spirit de jertfă. Ca nici o altă organizaţie pînă la ea, „Narodnaia Volia” a editat şi răspîndit literatură ilegală in Întreaga Rusie. Toate aceste tradiţii revoluţionare au fost preluate pe O nouă bază, de marxiştii ruşi. In articol, cltîndu-se un document din Arhiva regională de stat Odesa, se arată că cercul orăşenesc din Odesa al organizaţiei „Narodnaia Volia” crease o „staţie ”.în Romlnia pentru trecerea revoluţionarilor peste graniţă (p. 57). O asemenea menţiune, desigur este de natură să atragă atenţia istoricilor din ţara noastră asupra acestei arhive, dacă nu cumva, infor- maţia de mai Sus, destul de generală şi de altfel de necontestat, nu semnalează un izvor mai larg de ştiri. * In cadrul istoriei ţărilor care construiesc socialismul, interesante probleme Înfăţişează Pavel Trescian în articolul Industrializarea socialistă a Slovaciei (nr. 5, p. 123 —140). Slovacia a fost, după cum se ştie, o regiune a R. S. Cehoslovace mai Înapoiată din punct de vedere economic, ca urmare a Îndelungatei stăplniri austro-ungare. Din datele statistice pe care le aduce autorul, reiese că industriali- zarea Slovaciei în condiţiile construirii socia- lismului, s-a dezvoltat Intr-un ritm impetuos, ceea ce a ridicat nivelul economic al acestei regiuni la nivelul general al Cehoslovaciei. Dacă In 1937 industria din Slovacia reprezenta 8 % din volumul general al industriei republicii, în 1956 el se ridicase deja la 16,3%. In 1957, 84,2% din satele Slovaciei erau electrificate. Intr-un număr ulterior (nr. 9, p. 91 — 105) revista a mai publicat un articol privitor la istoria Slovaciei sub semnătura lui Miroslav Kropilak. Articolul intitulat Răscoala din 1944, un important eveniment tn istoria luptei de eliberare naţională a poporului slovac, aduce date preţioase cu privire la pregătirea şi desfăşurarea luptei poporului slovac în 1944. Poporul slovac, începînd răscoala împotriva puterii fasciste la sfîr- şitul lunii august 1944, dovedea că el niciodată nu se va solidariza cu burghezia cehoslovacă, care trădase interesele ţării în perioada Milnchenului şi cu politica guvernu- lui fascist din anii 1939 — 1945. Din punct de vedere militar, importanţa răscoalei constă în faptul că ea a lipsit comandamentul militar fascist de posibilitatea folosirii resurselor ome- www.dacoromanica.ro 17 - o, 8831 REVISTA REVISTELOR 18 258 neşti şt materiale ale Slovaciei In scopurile lui şl a ţinut mobilizate 6—8 divizii nemţeşti timp de clteva luni. Răscoala a dovedit justeţea politicii Partidului Comunist şi a Întărit legăturile frăţeşti dintre poporul ceh şi slovac. Combătind denaturările Şi falsificările istoriografiei burgheze occidentale cu privire la relaţiile polono-sovi etice, G. M. S la vin În articolul intitulat Din istoria relaţiilor sooieto- polone (ianuarie-mai 1945) (nr. 8, p. 79 — 95) realizează o trecere În revistă a principalelor momente din perioada respectivă care au dus Ia apropierea dintre Uniunea Sovietică şi Polonia, apropiere exprimată În mod hotărit prin Încheierea tratatului sovieto-polon, pri- mul tratat de prietenie şi ajutor reciproc In istoria relaţiilor dintre cele două ţări. Autorul demască acţiunile duşmănoase ale cercurilor conducătoare din S.U.A. şi Anglia care nu priveau cu ochi buni întărirea Comitetului Naţional Polonez pentru Eliberare şi transfor- marea lui In guvern provizoriu al Republicii Poloneze, tncerdnd pe toate căile să instaleze la conducerea statului polonez pe marionetele lor recrutate dintre emigranţi. Mai pe larg este Înfăţişată In articol lupta pe care a dus-o guvernul sovietic pentru recunoaşterea guver- nului provizoriu Ia Conferinţa de la Yalta şi In timpul conferinţei pentru constituirea O.N.U. de la San-Francisco. Autorul insistă de asemenea asupra ajutorului material pe care l*a acordat Uniunea Sovietică In această perioadă poporului polonez pentru a-şi vindeca rănile suferite In timpul ocupaţiei hitleriste şi a războiului. * Istoria mişcării muncitoreşti internaţio- nale a stat de asemenea tn atenţia revistei Bonpocu HCTopHH. Astfel revista a publicat articolul Lupla Partidului Comunist Italian penlru unilalea clasei munciloare (nr. 5, p. 101—122), scris la rugămintea redacţiei de Giorgio Amendola, membru al Secretariatului P.C.I. Precedată de o scurtă incursiune fn istora mişcării socialiste din Italia plnă la primul www.dac război mondial, din care unele teze şi aprecieri slnt valabile şi pentru istoria socialismului din alte ţări, printre care şi Romlnla, expunerea lui Giorgio Amendola oferă cititorului posibi- litatea să cunoască clteva momente din trecu- tul glorjos al unuia din cele mai mari partide comuniste din lume. Aspectele din lupla Partidului Comunist Italian pentru unitatea clasei muncitoare,, descrise In articol, scot şi mai mult In relief — pe de o parte — trădarea liderilor social- democraţi de dreapta In frunte cu Sarazat, In momente importante, cum a fost de pildă In 1947, şi atitudinea şovăielnică a conducăto- rilor Partidului Socialist Italian de sub condu- cerea lui Nenni, — iar pe de altă parte — Înalta principialitate a comuniştilor italieni In lupta pentru apărarea intereselor clasei muncitoare. Unele învăţăminte din lupta muncitorilor austrieci împotriva fascismului (februarie 1934} se intitulează interesantul şi actualul articol semnat de Jeno Kostmann, membru al C.C. al Partidului Comunist din Austria, scris la rugămintea redacţiei revistei sovietice (nr. 4, p. 87 — 97). învăţămintele pe care le subli- niază autorul slnt In legătură cu atitudinea trădătoare a Partidului Socialist din Austria In zilele noastre, atitudine care o reeditează pe cea din 1934. In februarie 1934, după cum arată Jeno Kostmann lntr-o expunere foarte clară şi concisă, atunci ctnd fascismul ameninţa să se Întindă asupra Austriei, clasa muncitoare austriacă, spre deosebire de clasa muncitoare din Franţa, nu a putut zădărnici ofensiva fascismului din cauza trădării conducerii social-democraţilor in frunte cu Otto Bauer. In timp ce muncitorimea ducea o luptă crin- cenă împotriva forţelor reacţionare, OttO’ Bauer a fugit In Cehoslovacia, iar K. Renner s-a lăsat arestat, simţindu-se In mai mare siguranţă In această situaţie, declt In focul luptei. Infrlngerea proletariatului austriac In luptele din februarie 1934 a scos In evidenţă falimentul austro-marxismului, această varie- tate rafinată a reformismului şi revizionismu- lui. In conştiinţa maselor muncitoreşti din Austria^ după 12 februarie s-a produs o coti- Qmamca.ro 19 REVISTA REVISTELOR 2;VJ tură adlncă, mii de muncitori social-dcmocraţi, participanţi activi la luptele din februarie, cerlnd să intre In Partidul Comunist. Acesta număra in ajunul luptelor din februarie, 3 000 de membri, dar prin campania energică pe care a dus-o pentru ieşirea revoluţionară din criză, şi-a mărit considerabil numai tn clteva săptămlni influenţa sa in rtndurile clasei muncitoare. Mergînd pe acelaşi drum fali- mentar ca In 1934, unii conducători ai Parti- dului Socialist din Austria, tn zilele noastre, sub pretextul că partidul este „reazimul democraţiei”, duc o politică atlt de făţiş reacţionară, Incit ei sprijină pină şi ideea reîn- toarcerii tn ţară a lui Otto Habsburg I * Pentru cititorul obişnuit cu istoria Europei şi în genere cu istoTia politică a ţărilor din diferite continente, trezeşte un interes deose- bit articolul lbi V. I. Ermolaev, Apariţia primelor organizaţii muncitoreşti şi cercuri marxiste tn ţările Americii Latine (1810 — 1890)- (nr. 1, p. 81 — 98). Autorul demască tendinţa istoriografiei burgheze contemporane din America Latină de a ignora sau de a dena- tura istoria mişcării muncitoreşti şi combate tezele unor lideri reformişti (J. B. Justo ş.a.) care susţin că răsptndirea ideilor socialismului ştiinţific tn ţările Americii Latine este legată exclusiv de apariţia partidelor socialiste în ultimul deceniu al secolului trecut. In acest scop, V. I. Ermolaev, după ce face o incursiune tn istoria dezvoltării social-economice şi politice a Americii Latine, prezintă momentele cele mai importante ale mişcării muncitoreşti de la sftrşitul secolului al XlX-lea, din Argen- tina, Mexic, Brazilia, Chili, Uruguai şi Cuba. In Argentina, ţara care era centrul de răspîn- dire a marxismului tn America Latină, primele asociaţii muncitoreşti au apărut tn deceniile 6 — 7, iar prima gazetă muncitorească Anales de la Sociedad Tipografica Conxierense (Analele asociaţiei tipografilor) şi-a făcut apariţia tn 1870. (Curioasă coincidenţă in timp şi de denu- mire cu primele Începuturi ale mişcării munci- toreşti din Romlnia I). După 1871, unele •organizaţii proletare din ArgenWWfontfâCO Secţii ale Internaţionalei I (Secţia Francezi creată la 28 ianuarie 1872, care număra 273 membri, Secţia Italiană, Secţia Spaniolă). In 1872, la Buenos Aires a apărut gazeta „El Trabajador”, organul membrilor Inter- naţionalei. Activitatea secţiilor din Argentina era reflectată In dările de seamă ale Consi- liului General. După desfiinţarea Interna- ţionalei I, socialiştii germani au creat la Buenos Aires în 1872 clubul „Vorwărts” care a condus tn anii următori mişcarea muncitorească, a sărbătorit primul 1 Mai (1890), a editat gazetele „Vorwărts” şi „El Obrero” (1882-1894). In 1896 a avut loc Congresul de constituire a Partidului Socialist. Cele două Curente revo- luţionar şi reformist, care se vor forma tn cadrul acestuia vor duce o luptă înverşunată Intre ele, ptnă tn 1918, etnd se va crea Partidul Comunist din Argentina. In Mexic, concepţiile diferiţilor reprezen- tanţi ai proletariatului din deceniul al 7-lea, erau un amestec de socialism utopic, anarhism şi marxism. Prima lor gazetă „El Socialista” a apărut la 9 iulie 1871, iar Partidul Socialist a luat fiinţă la 4 iulie 1878. In Brazilia, unde sarcina principală a mişcării revoluţionare din secolul trecut era desfiinţarea sclavajului, şi abolirea monarhiei, primul congres munci- toresc a avut loc tn 1892 la Rio de Janeiro. In Încheierea articolului său, E. I. Ermolaev aduce ctteva date despre Începuturile mişcării muncitoreşti din Chili, Uruguai şi Cuba, care confirmă legitatea apariţiei şi răsplndirii marxismului tn toate ţările capitaliste şi, în concluzie, istoria lui îndelungată şi tn ţările Americii Latine. * O temă puţin cercetată ptnă acum, dar a cărei importanţă este de necontestat, o constituie mişcarea de rezistenţă din Germania hitleristă. De aceea poate fi socotit ca o con- tribuţie valoroasă la înlăturarea unei lacune din istoria mişcării muncitoreşti din Germania Intre 1933—1945, articolul lui E. A. Brodski Despre lupta antifascistă din Germania tn anii celui de-al doilea război mondial (nr. 7, p. 1bazează studiul pe lucră- 260 revista Revistelor 20 rile conducătorilor P.S.U.G. Wilhelm Pleck, W. Ulbricht şi O. Grotewohl, precum şi pe unele lucrări tipărite de istoricii din R. D. G. Scopul articolului este nu numai de a analiza unele probleme ale mişcării antifasciste din timpul ultimului război mondial, dar şi de a demonstra că lupta diferitelor grupări ilegale şi organizaţii conspirative reprezenta de fapt o mişcare antifascistă a părţii înaintate a poporului, condusă de comunişti. In cadrul articolului este înfăţişată pe scurt mişcarea antifascistă din cele trei perioade, stabilite de autor : prima, de la începutul războiului pină la atacarea Uniunii Sovietice, a doua de la 22 iunie 1941 pină la distrugerea armatelor fasciste la Stalingrad şi Kursk şi a treia — după aceste bătălii pină la sfirşitul războiului. Printre organizaţiile ilegale a căror activitate este prezentată de E. A. Brodski, sint: orga- nizaţia comunistă ilegală din Berlin, condusă de R. Uhrig, care cuprindea peste 20 de între- prinderi mari din capitala Germaniei, organi- zaţia comuniştilor din Hamburg, din Leip- zig, din Mannheim, precum şi a Comitetului Naţional „Germania Liberă”, format din iniţiativa C.C. al P.C.G. In aceeaşi ordine de probleme menţionăm şi articolul semnat de V. S. Kisleakov, Lupta Partidului Comunist din Germania pentru crearea frontului unic antifascist tn primii ani ai dictaturii fasciste (nr. 12, p. 75 — 93). Cu prilejul împlinirii a 250 de ani de cind a avut loc faimoasa bătălie de la Poltava, revista Bonpocu HCropmf a publicat articolul lui L. G. Beskrovnii Victoria de la Poltaaa (nr. 12, p. 41—57). Articolul prezintă interes prin aceea că in prima parte face o caracteri- zare a principalelor aprecieri date acestui important eveniment, de către diferitele şcoli ale istoriografiei ruse şi de istoriografia sovie- tică, iar in partea a doua este descris eveni- mentul in principalele lui momente. Istoria Rusiei ţariste in epoca modernă constituie de asemenea tema unor studii publicate in cursul anului trecut de revista pe cel semnat de I. F. Ghindln, In legătură cu problema politicii economice a guvernului farist tn anii 60 — 80 ai secolului al XlX-lea (nr. 5, p. 62—82). Autorul, după ce Înfăţi- şează mai detaliat unele aspecte ale problemei, ajunge la concluzia că, fiind nevoit să acţio- neze in politica sa economică in sensul dezvol- tării capitalismului, guvernul ţarist a exercitat fără îndoială o anumită influenţă, grăbind acest proces. In mod concret la aceasta au contribuit intensificarea construirii de căi ferate şi sprijinirea băncilor in perioada ini- ţială de formare a sistemului de credit. In esenţă toate acestea au dus insă la manifes- tarea foarte timpurie a unor tendinţe monopo- liste de stat in Rusia. Unele aspecte din istoria Rusiei in ajunul Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie constituie obiectul articolului — Despre capi- talismul monopolist de stat din Rusia tn 1911 (martie-octombrie) (nr. 9, p. 44—63), semnat de P. V. Yolobuev. Autorul arată că dezvol- tarea capitalismului monopolist de stat in perioada de după revoluţia din februarie 1917 era foarte contradictorie, dar că in general în Rusia „exista un minim de premise materia- le ale revoluţiei socialiste” (p. 62). Importante puneri la punct a unor pro- bleme greşit prezentate pină acum in istorio- grafia sovietică sînt făcute de V. A. Pias- kovski în articolul — Despre problema impor- tanţei progresiste a alipirii Asiei Centrale la Rusia (nr. 8, p. 21—46). Una dintre cele mai răspîndite greşeli, după cum arată autorul, cu privire la istoria Asiei Centrale este înfrumu- seţarea activităţii ţarismului şi a rolului iul în această regiune, ca şi cum politica ţarismu- lui nu ar fi fost o politică de asuprire na- ţional-colonială. Din această greşeală de Înţe- legere a fenomenului istoric, au decurs altele : s-a arătat că alipirea Asiei Centrale la Rusia a fost de bună voie şi s-a prezentat de multe ori lupta popoarelor Asiei Centrale Împotriva agresiunii ţariste ca avind un caracter reac- ţionar. A. V. Piaskovski susţine în esenţă că alipirea Asiei Centrale la Rusia şi Împotrivirea popoarelor de aici alipirii lor prin forţă „expri- Bonpocbl HCTOPHU. Dintre acestea menţionăm mau două tendinţe deosebite, dar amindouă www.dacoromamca.ro 21 REVISTA REVISTELOR 261 erau progresiste” (p. 22). Combătlnd teza caracterului reacţionar al luptei popoarelor, autorul sovietic arată că aceste popoare luptau nu Împotriva JRusiei, ci Împotriva autocraţiei ţariste. A. V. Piaskovski com- bate, de asemenea, părerea unor istorici progresişti burghezi care au făcut observaţia că „istoricii sovietici folosesc o măsură pentru aprecierea istoriei pătrunderii Rusiei In Asia Centrală şi cu totul alta pentru aprecierea pătrunderii britanice in India” (p. 26) Argu- mentele de necontestat ale autorului sovietic, care face o largă incursiune in descrierea fazei de dezvoltare a mişcării revoluţionare din Anglia şi Rusia şi Înfăţişează influenţa econo- mică şi culturală a Rusiei asupra teritoriilor Asiei Centrale, converg către concluzia urmă- toare : principalul In aprecierea istorică a alipirii Asiei Centrale la Rusia constă in faptul că masele muncitoare care reprezentau populaţia de bază din această regiune, după alipirea la Rusia s-au integrat repede in lupta revoluţionară a poporului rus. Mişcarea de eli- berare naţională a popoarelor din Asia Centrală a fuzionat, in ultimă instanţă, cu mişcarea revoluţionară a clasei muncitoare din Rusia, creind un curent general revoluţionar-elibera- tor care a hotărit soarta ţarismului şi a orîn- duirii capitaliste din Asia Centrală. * Cu un ascuţit spirit polemic, articolul Aşa-numita „studiere a răsăritului", ideologia spiritului revanşard oest-german de V. T. Paşuto (nr. 3, p. 60 — 76) face o incursiune in labora- toarele oficinelor de propagandă — pe linie istorică — din Germania Federală. Este cunos- cut faptul că cercurile revanşarde germane, sprijinite de puterile occidentale, cultivă cu multă atenţie cercetările istorice, fireşte nu de dragul ştiinţei, ci exclusiv in scopurile lor : de a educa tinăra generaţie in spiritul ocupării de teritorii răsăritene, de a forma o opinie publică dezorientată asupra unor fapte isto- rice, ostilă ţărilor din răsăritul Europei, în pri- mul rînd Uniunii Sovietice şi Poloniei. Astfel de institute de „cercetări" se găsesc Ia Gottin- gen, la Stuttgart, la Berlin şi la MUnchen, www.daco centrul lor cel mai important de propagandă antisovietică. In afara scopului arătat mai sus, „studierea răsăritului” este socotită necesară pentru a prezenta in ţările de democraţie populară unde s-au revizuit radical, de pe poziţiile marxism-leninismului, concepţiile istoriografiei germane, noi teorii extrase, chipurile, din istorie, care să ducă la sub- minarea lagărului socialist. V. T. Paşuto trece prin focul criticii sale pe W. Schlesinger care propune să se considere că nu a existat nici un „Drang nach Osten” şi că aceasţa a fost numai o „extindere a dominaţiei -politice” care in fond angaja nu numai Germania, ci întreaga lume occidentală. Una din conclu- ziile „practice” ale raţionamentelor deduse din istorie de Schlesinger constă In sublinierea caracterului german al Pomeraniei. Autorul sovietic remarcă falsitatea acestor teze ca şi a acelora, asemănătoare, susţinute de Henry Cord Meyer la Congresul al X-lea al istoricilor. In continuarea articolului său, V. T. Paşuto se referă la alte probleme care constituie obiectul de predilecţie al cercetătorilor vest- germani ai studierii răsăritului: problema „unităţii Europei” in evul mediu, problema apartenenţei Rusiei la comunitatea statelor Europei şi deci caracterul netipic al dezvol- tării acesteia după Revoluţia din Octombrie ş.a. In concluzie autorul sovietic subliniază pericolul pe care 11 reprezintă ideologia revan- şardă exprimată In „studierea răsăritului” şi datoria pe care o au istoricii din lagărul socialist de a o demasca. O amplă analiză este făcută de I. M. Mcl- nikov, in studiul său Rolul contradicţiilor americano-germane in izbucnirea celui de-al doilea război mondial (nr. 3, p. 77 — 97), unor aspecte din relaţiile internaţionale in anii dinaintea războiului, aspecte prezentate dena- turat In istoriografia burgheză occidentală. Se ştie că istoricii şi economiştii americani (P. W. Bidwell, J. M. Gantenbein, G. Beckett ş.a.), apărînd interesele capitalului „lor” monopolist acuzau în 1939 — 1941 politica economică a Germaniei hitleriste ca „necin- stită”, iar cei din Germania, la rindul lor, învinuţau America pentru politica ei de „sub- tmamca.ro 262 REVISTA REVISTELOR 22 minare” a relaţiilor Germaniei cu alte ţări. Toţi aceştia intr-un anumit tel recunoşteau existenţa unui conflict acut intre S.U.A. şi Germania, ceea ce refuză să mai recunoască istoricii burghezi contemporani (G. Beard, C. Tansill ş.a.) din America şi Germania. Aceştia din urmă in tendinţa de a folosi comunitatea atlantică pentru realizarea visu- rilor lor revanşarde, înfăţişează lucrurile ca şi cum S.U.A. ar fi dorit să ajute Germania pentru a-şi reclştiga poziţiile pierdute prin tratatul de la Versailles, dar că acţiunile aventuriste ale lui Hitler au provocat războiul intre două ţâri prietene. Autorul sovietic pornind de la premisa că conflictul intre S.U.A. şi Germania nu a fost intimplător, că el era un rezultat legic şi inevitabil al ascuţirii con- tradicţiilor americano-germane şi că la izbuc- nirea lui a contribuit politica de încurajare a Germaniei hitlcriste promovată de cercu- rile conducătoare ale S.U.A. in scopul de a îndrepta pe agresorul fascist spre U.R.S.S., trece in revistă contradicţiile principale din deceniul al 4-lea intre Germania şi S.U.A. Aceste contradicţii au făcut ca in 1939 proble- ma pentru cercurile conducătoare din S.U.A. să se pună astfel: sau lărgirea nestinjenită a sferei de dominaţie a imperialismului german şi in ultimă instanţă ciocnirea armată cu el şi aliaţii săi — Japonia şi Italia — sau slăbirea Germaniei hltleriste printr-un război intre aceştia şi un adversar sprijinit de S.U.A. Şi intr-un caz şi in altui Insă imperialiştii americani nu au frinat pe agresorul fascist şi nu au luat măsuri, care să împiedice izbuc- nirea războiului, refuzind să participe la orga- nizarea sistemului de securitate colectivă. Despre cauzele tnfrtngerii imperialis- mului german In cele două războaie mondiale de G. A. Deborin, G. F. Zastavenko şi B. S. Telpukovski (nr. 5, p. 22—43) este un articol de sinteză care combate şi demască tezele istoricilor burghezi reacţionari din occident cu privire la caracterul Intimplător al infrin- gerii Germaniei in cele două războaie mondiale. Aceştia din urmă pun tnfringerea Germaniei pe seama unor factori „neprevăzuţi” (tn războiul din 1914-1918, izbucnirea revoluţiei, „lovitura www.dacoromanica.ro pe la spate”, cum ii spun ei, In cel de-al doilea război — greşelile lui Hitler, politica lui Roosevelt, climatul din Rusia), vrtnd astfel să nege caracterul inevitabil, legic, al infrin- gerii militarismului german, tn cele două războaie mondiale. Punind faţă in faţă tabele cu cifrele potenţialului economic al grupă- rilor in luptă, atlt in 1914 — 1918, cit şi in 1939 — 1945, autorii arată in mod comparativ că Germania şi aliaţii săi se aflau intr-o infe- rioritate evidentă, care nu putea fi compen- sată de caracterul iluzoriu „fulgerător” pe care militariştii germani ar fi dorit să-l imprime ambelor războaie. Antanta, căreia i se adău- gase S.U.A., in 1917, dispunea de resurse materiale şi umane incomparabile faţă de cele ale Puterilor Centrale, reduse din ce In ce mai mult din cauza blocadei la care erau supuse şi oricite sforţări ar fi făcut militariştii germani, sfîrşitul lor ar fi fost acelaşi. Revo- luţia din noiembrie nu a fost cauza infringerii Germaniei, ci urmarea acestei infringeri. Cel de-al doilea război mondial declanşat de fas- cism a fost rezultatul dezvoltării şi adincirii crizei sistemului capitalist. El era un război imperialist, izbucnit intre grupări de state im- perialiste, pentru o nouă reîmpărţire a lumii. Dar pe parcurs, datorită luptei maselor po- pulare împotriva fascismului, caracterul răz- boiului a început să se schimbe, devenind un război antifascist de eliberare; atacarea Uni- unii Sovietice i-a imprimat In mod definitiv acest caracter. Crearea coaliţiei antifasciste in care au intrat state cu sisteme sociale dife- rite a fost un eveniment fără precedent în isto- ria contemporană. Dar nu dorinţa personală a diferiţilor oameni de stat, ci factorii obiectivi au condiţionat formarea coaliţiei antifasciste. Toate aceste fapte insă, după cum arată au- torii sovietici, nu sînt luate in seamă de isto- riografia revanşardă din Occident. Ea conti- nuă să propovăduiască ideea invincibilităţii militarismului german, ideea revanşei, in zilele noastre cind raportul de forţe in mod obiectiv este şi mai defavorabil imperialismului german. O problemă care are serioase contingenţe cu actualitatea este prezentată de A. N. Krasilnikov In articolul Politica cercurilor ■23 REVISTA REVISTELOR 263 conducătoare din Anglia tn problema dezarmă- rii — 1928 — 1933 (nr. 5, p. 83—100). Autorul face o expunere destul de amănunţită a prin- cipalelor conferinţe inţernaţionale pentru dezarmare, care au avut loc in perioada 1928 — 1933, urmărind cu deosebire poziţia Angliei. Această poziţie, asemănătoare, de altfel, cu cea adoptată de celelalte puteri imperialiste In ce priveşte dezarmarea generală propusă ţi susţinută de guvernul sovietic, dar deosebită cînd era vorba de apărarea intereselor pro- priei lor Înarmări, seamănă in principalele lor trăsături cu poziţia actuală a puterilor occidentale faţă de problema dezarmării. De menţionat că in articol, in treacăt este amin- tită şi poziţia Hominiei faţă de conferinţa de la Londra din 1930, reprodudndu-se un fragment diritr-un Interviu acordat de ministrul afacerilor externe al Romîniei de atunci, G. Mironescu, din care reiese că Romînia burgheză, ca stat vecin cu Uniunea Sovietică, avea planurile ei, legate de activi- tatea conferinţei de la Londra, pentru Întă- rirea construcţiei flotei militare (p. 88). Istoria luptei popoarelor Înrobite Împo- triva colonialiştilor şi a imperialiştilor este reflectată In revista „Bonpocti HCTopnH“ din anul 1959, In primul rlnd prin arti- colul Războiul de eliberare al poporului vietnamez tmpolriva imperialişlilor francezi şi a irdervenţionişltlor americani (1945 —1954) romamca.ro "272 ÎNSEMNĂRI bibliografice 2 Tineretului Socialist din 1920, elaborată sub Îndrumarea grupurilor comuniste, se arată că tineretul muncitor va putea lupta cu succes Împotriva regimului burghezo-moşieresc nu- mai sub conducerea Partidului Comunist. In anul 1920 tinerii muncitori, conduşi de comunişti, au dus numeroase şi importante lupte revoluţionare, fiind In primele rlnduri ale clasei muncitoare in timpul grevei generale din octombrie. Crearea Partidului Comunist din Rominia a marcat o cotitură radicală şi in mişcarea tineretului muncitor, organizaţiile sale urmînd să păşească cu hotărlre pe calea creării Uniunii Tineretului Comunist. După mai multe acţiuni pregătitoare, in octombrie 1921 în cadrul unei Întruniri la care au participat reprezentanţii tineretului muncitor din vechea Romînie, Transilvania şi Banat s-a hotărit convocarea congresului general al tineretului. Deoarece autorităţile au interzis ţinerea congresului, in 19—20 martie 1922 a avut loc la Bucureşti conferinţa generală a tineretului care a hotărit unificarea mişcării tineretului pe baze marxist- leniniste. în felul acesta a fost creată Uniunea Tineretului Comunist, care, sub conducerea P.C.R., in deceniile următoare a organizat şi condus la luptă tineretul muncitor din patria noastră Împotriva regimului burghezo-moşie- resc. In general, lucrarea, Întocmită de un colectiv de tineri cercetători de la Institutul de Istorie a Partidului, este valoroasă. Pe baza unei bogate documentări autorii au reuşit să redea principalele etape ale luptei duse de tineretul muncitor pentru făurirea organiza- ţiei sale revoluţionare, in ciuda unor greutăţi inerente Începutului. Credem că ar fi fost necesară şi tratarea mişcării tineretului mun- citor din Transilvania cu toate caracteristicile ei, pentru ca cititorii să poată avea o imagine unitară a luptei duse de tineretul din patria noastră pentru crearea -organizaţiei marxist- leniniste de tineret. Considerăm că in anumite părţi ale lucrării nu se analizează suficient procesul Însuşirii de către tinerii muncitori a socialismului ştiinţific, a formării conştiinţei in cadrul mişcării tineretului muncitor au Început să se formeze o serie de elemente revoluţionare care au condus lupta clasei muncitoare ca Ştefan Gheorghiu, I. C. Frimu, Alecu Constantinescu etc. Lucrarea conţine şi unele inexactităţi: in Transilvania iobăgia nu a fost desfiinţată prin legiuirile agrare din 1853 — 1854 aşa cum se afirmă la p. 9, ci de către revoluţia din 1848, patentele imperiale din 1853 — 1854 reglementind numai o situaţie de fapt; in perioada de după 1900 nu se poate vorbi despre o burghezie liberală in Rominia (p. 61), autorii avind, in vedere probabil, bur- ghezia grupată in jurul partidului liberal etc. Lucrarea, scrisă intr-un stil viu, contribuie din plin la educarea tineretului din patria noastră în spiritul tradiţiilor Înaintate de luptă ale Uniunii Tineretului Comunist. G. C. EMIL VÎRTOSU, Titulatura Domnilor şi asocierea la domnie tn Ţara Romtnească şi Moldova (ptnă tn sec. al XVI-lea), Ed. Academiei R.P.R., 1960, 314 p. Urmărind instituţia domniei in secolele XIV—XVI in Principatele romîne, aşa cum se reflectă ea în formulele inscrise în actele interne şi externe de cancelarie, autorul işi divizează materialul in trei părţi. In partea I, cap. I, Io-Ioan tn titulatura domnilor romtni (p. 11 —34) se cercetează documentele pină in secolul al XlX-lea şi se constată că, numele domnesc este precedat de vocabula Io, in textele slave şi romineşti, in cele latine Io este inlocuit cu loannes, Iohannes şi Nos, iar in cele greceşti cu TcoivvT)?. In Moldova sint insă acte care incep direct cu numele emitentului, fără Io. Vocabula Io, reprezintă prescurtarea nume- lui Ioan, iniţiată şi realizată intii in paleografia greco-bizantină, de unde trece in diplomatica bulgară (p. 29 — 33) o dată cu creştinarea lor de clasă. Acest lucru era necesar, deoarece regelui Boris la 864, căruia patriarhul Fotie www.dacoromamca.ro 3 ÎNSEMNĂRI bibliografice 273 ti dă, Ia botez, numele de |Boris-Mihail, (după numele naşuluiMibail al III-Iea al Bizanţului), pentru a nu-i acorda titlul de basileus rivnit de Boris. Forma 'Itoâvviqi; a fost adoptată de urmaşul Iui Boris, Simeon (893—927), care a părăsit titlul de cneaz şi I-a luat pe acela de (.ar (Caesar). De la bulgari a trecut la sirbi in secolul al XIII-Iea (p. 33—34), dar nu s-a putut menţine, termenul fiind invins de numele Ştefan păstrat de tradiţie in amintirea întemeietorului statului sirb, Ştefan Nemania (1196 — 1223). în diplomatica Ţării Romîneşti, Io, a fost adoptat sub Basarab I, iar de aici Împru- mutat de cancelaria moldovenească (p. 21 — 24 şi 195), deşi in Moldova Io a fost Înlocuit cu formula 43'K = eu, ori Mkl = noi, in textele slave şi cu Nos in cele latine. înr titulatura doamnelor ţării, Io apare atît in Moldova cit şl în Ţara Rominească, dar ca o excepţie. în cap. II, Vechi explicaţii pentru Io-Ioan, (p. 35—82), se trec în revistă opiniile istoricilor care au căutat să desluşească misterul lui Io, Înaintea numelui domnului. Toate sînt grupate In cinci categorii: a) Io este numele împăratului Ioniţă- Asan, care s-a transmis apoi de Ia bulgari Ia romîni (p. 38 — 56); b) Io este simbol religios, insemnind In limba ebraică plin de har (p. 56 — 67); c) Io este o stare de fapt, un vechi obicei, o datină de folklor religios (p. 67-r74): d) Io este egal cu pronumele personal eu sau noi (p. 75 — 78); e) Io vine direct sau prin cancelaria bulgară de Ia Bizanţ (p. 79—82). în cap. III, Originea lui Io-Ioan (p. 83 — 101), tn urma unei strînse argumentări Înteme- iată pe documente, autorul demonstrează că Io reprezintă o simplă prescurtare a cuvintulul grecesc Ioan, iar Întrebuinţarea acestui nume în titulatura domnească porneşte de la o sem- nificaţie intrinsecă, deosebită acestui nume. Pentru a-i găsi sensul, originea, se cercetează onomastica in care Ioan apare pentru prima oară, relevindu-se că, in izvoarele secolelor XVII—XVIII din Principatele romine, Jfoan www.daco şi Ioanichie au o explicaţie teologică. La fel este arătat că, numele, lohannes, din limba germană corespunde prin grecescul 'ItoâvvT'jq numelui ebraie Ieho-hanan = mărit fie dumnezeu, dumnezeu este prea Îndurător. Concluzia Ia care rămine, e că, Ioan, este forma grecizată a cuvintulul Ieho-hanan, alcătuit din cuvintele Iehooa, Iakvi = dumnezeu, şi hanan = miluit, dăruit. Nume sflnt, Ioan, in forma prescurtată Io, a fost Întrebuinţat ca nume teofor in textele diplomatice greceşti, bulgăreşti, sirbeşti şi romîneşti insemnind : cel dăruit de dumnezeu < cu domnia >, cel ales de dumnezeu . Rolul principal In introducerea lui Io in cancelarii I-a avut biserica. în partea a Il-a, in cap. I este discutat titlul de voievod (p. 105 — 113). Dezbătindu-se problema in funcţie de tot ce s-a scris pină acum asupra cuvintelor voievod şi domn, se demonstrează, pe bază de texte originale că, ambele au existat concomitent in stilul oficial în toate Principatele romîneşti, ceea ce dove- deşte că, instituţia are un fond comun etnic şi istoric (p. 107). în cap. II se arată că Titlul de mare voievod tn diplomatica feudală (p. 114—146) s-a dezvoltat numai in Ţara Rominească şi in Moldova, in legătură cu asocierea la domnie; nu şi în Transilvania unde voieyodul a devenit un funcţionar regal revocabil. în sensul titlului de piare voievod, discutat în cap. III (p. 147—182), se arată că el devenea o realitate o dată cu asocierea Ia domnie, cind se acorda titlul de voievod fiului, care era uns de biserică şi era recunoscut de biserică Încă din timpul vieţii titularului. Domnul asociat se găsea investit in forma publică, adecvată cu puterea de a domni, şi nu mai putea fi Înlăturat decit prin forţă. El putea emite acte, avea dreptul să se intituleze domn, fără a indica insă numele ţării, care Încă nu-i aparţinea şi avea o capitală proprie. Faţă de voievodul asociat Ia domnie, titularul se afla in situaţia de mare voievod. Titlul de domn (cap. IV, p. 183—196) Înscris pe lingă aceia de voievod demonstrează 18 O. 3881 274 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 4 o creştere de putere internă a conducătorului de stat romln şi de independenţă laţă de străini. El lipseşte de pe lingă voievod cind acesta este numai asociat la domnie. Numele de dominus = stăpln din limba latină tradus prin gospodin sau gospodar in limba slavă s-a impus in urma transformărilor economice-sociale şi politice in perioada feudalismului timpuriu. Cu titlul „de sine slăptnitor” = samo- derjavnii se mlndreşte numai marele voievod, domnul titular al ţării, suveranul atotputernic. El reprezintă una din formulările diplomatice prin care se manifestă asocierea la domnie In secolele XIV şi XV, in scopul specificării drepturilor depline ale domnului titular, In raport cu drepturile limitate şi nu mai conce- date voievodului asociat şi nu faţă de regii şl voievozii vecini, aşa cum s-a afirmat de istorici plnă acum (p. 215). Pentru asocierea la domnie se asigură dreptul de succesiune la Iron (cap. VI, p. 216 — 230) a primului născut. Deşi cronicile susţin că recunoaşterea unei persoane ca domn, se făcea in competiţiile dintre fraţi, fii sau rude, din textele diplomatice nu reiese niciodată că la tron avea să urmeze acela, pe care-1 va alege (ara, ci acela pe care avea să-l aleagă Dumnezeu, potrivit conceptului feudal al domniei că, urmaşul la tron avea să fie In primul rlnd acela căruia trebuia să i se dea domnia pe temeiul dreptului de moştenire directă şi legitimă. Fiul de domn este socotit major la vlrsta de 15 ani, cind se putea inti- tula şi voievod (cap. VII, p. 225). Majestalea şi suveranitatea feudală nu se exprimă prin titlurile de Io, voievod, mare voievod, pe care titularul domniei le poate Împărţi cu fiii săi, ci prin purtarea titlului de domn şi al atributului de sine stător, singurele care Înseamnă puterea autorităţii supreme. Partea a IlI-a are un capitol care se ocupă de reprezentarea iconografică a asociaţiei la domnie şi un altul, care dezvoltă cazurile de asociere la domnie in Moldova şi Ţara Roml- nească, cu drepturile voievodului domn şi drepturile fiului-voievod asociat la domnie şi in sflrşit Încheierea (p. 293 — 298 : — 298). » legăturile dint: www.dacoromanica.ro Cercetările Întreprinse In acest judicios studiu, au lămurit pe deplin sensul fiecărui ' cuvlnt din titulatura domnească folosit în cancelariile Moldovei şi Ţării Romlneşti. Epuizlnd toi'e informaţiile documentare in- terne privind instituţia domniei la romlni şi datele din izvoarele emise de cancelariile bizantină, bulgară şi slrbă, organizînd mate- rialul in mod sistematic, aşa ca să corespundăi ordine! locului in care apare fiecare cuvint in titulatură, — prof. Emil Vlrtosu a Încheiat fiecare capitol, cu păreri originale. Din varie- tatea izvoarelor cercetate, Iţi dai seama căr din materialul documentar folosit nu se puteau trage alte concluzii declt acelea prezentate. Numai ideea de a lăTgi sfera materialelor de cercetat ar putea pune la Îndoială unele dire informaţii său concluzii. Nimeni, de pildă, nu va putea obiecta argumentării că Ioan are in ebraică un sens anumit, dar consultîntî documentele spaniole se va Întreba de ce /o- pe lingă El rey (G. Desdevises du Desert, L’Espagne de Vancien rigime, Les Inslituli- ons, Paris, 1899, p. 3), nu are acelaşi sens pe care-1 are Io, In diplomatica romlnească sub influenţa bulgară ? Unii cercetători s-ar putea Întreba de ce lo lipseşte In cancelaria bizantină plnă la Ioan Comnenul (1136) şi totuşi s-a introdus de la Bizanţ la bulgari In 864 ? Alţii ar putea pune sub semnul Îndoielii originea bizantină a luf Io, pentru motivul că nu a fost adoptat şi In cancelaria de la Kiev şi Moscova, deşi ruşii au primit creştinismul tot de la Bizanţ ca şi bul- garii. Alţii, In sflrşit, ar putea fi nedumeriţi cu originea biblică a lui Ion, In special arheolo- gii, care sint convinşi de continuitatea traco- getă pe malurile Dunării, ştiut fiind că Ion e nume trac, cunoscut In Iliada, cu mult Înainte de a se fi scris evangheliile, In persoana lui, Ion, tatăl lui Risos regele trac chemat în ajutor de troieni contra acheilor. (Homer, Iliada şi Odisseia, ed. Josua Barnes, Cantabrigiae, 1711, clnt K. p. 399. Vezi şi V. Pârvan, Getica, 1926, p. 341 —342, şi nota 1, p. 343—pentru legăturile dintre Troia şi minele de aur din. 5 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 275 Transilvania). Şi aria celei mai frecvente răsplndiri a numelor Ion şi Ri?u, nimeni nu o poate contesta, că este teritoriul vechii Dacii şi astăzi. Din Biblie au fost Împrumutate, desigur, nume, dar partea care reprezintă noţiunea mitologică, Iahve, nu o găsim pusă Înaintea cuvintului de bază, sub forma I, ci Ia sfirşitul cuvintului, sub aceea de, il, de ex. : Miha-il, Gavr-il, Iesech-il, Immanu-11; il reprezentlnd pe Elohim. Pentru un cunoscător de istorie universală, ipoteza cea mai probabilă poatef i Insă existenţa unui rege viteaz, al evului mediu timpuriu, cu numele Ion, pe malurile- Dunării, necunos- cut Încă In izvoare, care s-a impus prin tradiţie aşa cum după Ce-zar, toţi Împăraţii s-au numit cezari, kaiseri ori ţari; după August, auguşli; ori după Carol cel Mare, crai. In ce priveşte titlul de voievod, el mai era purtat şi de marele vornic (Boldur e numit .şi voievod v. Croni’ele Slavo-Romtne, p. 13, 21). Fiii domnului nu-1 purtau decit de la vlrsta de 25 ani, clnd erau asociaţi la domnie — de ex. Bogdan III apare In sfat In 1473 (A. Moldova, XIV—XV, — I, p. 395) şi e numit voievod abia la 24 sept. 1498 (A. Moldova, XV— II, p. 282) sau, dacă la ma- jorat— 15 ani—, rămlneau voievozi titulari. Dar Întrebări şi nedumeriri se nasc in mod inerent atunci clnd citeşti ceva. Ceea ce este important, slnt rezultatele obţinute In urma cercetărilor. Şi studiul de faţă Îşi are valoarea Iui deosebită In acest sens. Acoperind un gol In istoriografia noastră prin prezentarea şi sistematizarea unui material aşa de bogat, prin rezolvarea justă şi definitivă a problemelor legate de titulatura voievozilor noştri din secolul XIV—XVI, lucrarea a adus, In concluzii bine argumentate o contribuţie reală la instituţia domniei la romini. A. G. ISTORIA U.R.S.S. Boenubie MopHKU e 6opb6e sa noâedy Ok- mHâpbcKou PeeoMoişuu. Sub redacţia lui S. F. Naida, Ed. Ministerului Apărării al U.R.S.S., Moscova, 1958, 582 p. Lucrarea prezentată este o culegere de ar- ticole care se compune din două părţi. In prima parte se vorbeşte despre participarea marinarilor din flota Mării Negre şi Baltice, precum şi a celor din flota siberiană de pe Amur şi flota din Oceanul îngheţat de Nord In pregătirea şi desfăşurarea Revoluţiei So- cialiste din Octombrie. In partea a doua slnt publicate amintirile marinarilor participanţi la lupta pentru Revoluţia din Octombrie: Dtbenko, Hovrin, Izmailov, Flerovski, Vah- rameev, Sapronov ş.a. în articolul lui N. Kiriacev şi I. Poliakov Aclivitatea militară de luptă a bolşevicilor tn anul 1911 se arată că activitatea bolşevi- cilor de pregătire pentru luptă a fost deter- minată de sarcinile politice care stăteau atunci tn faţa proletariatului rus şi a partidului său. V. I. Lenin arăta că partidul bolşevic trebuie să fie organizat, capabil de luptă, gata pentru ofensivă in perioada crizelor economice şi politice ascuţite clnd lupta de clasă ajunge pină la războiul civil direct. „în asemenea perioade — scria V. I. Lenin — marxistul este obligat să stea pe poziţia războiului civil iar idealul partidului proletariatului trebuie să fie partidul luptător”. în urma unei munci grele, continue şi susţinute duse tn decurs de opt luni, Partidul Comunist a putut să traducă tn viaţă genialele idei leniniste cu privire la crearea forţelor armate de luptă ale revoluţiei socialiste. Această armată a revoluţiei s-a arătat a fi o forţă hotărltoare tn mtinile proletariatului, care sub conducerea Partidului Comunist a răsturnat puterea burgheziei imperialiste şi a creat primul stat socialist din lume. în articolul Lupta marinarilor revoluţionari ai flotei ruse pentru victoria Revoluţiei Socia- www.dacoromamca.ro 276 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 6 liste, semnat de S. Naida se arată că marinarii din flota maritimă militară rusă au jucat un important rol In revoluţia burghezo-demo- cratică din februarie şi socialistă din octom- brie. Acest rol se explică prin mai multe cauze : In primul rtnd acest rol a fost condiţionat de influenţa situaţiei revoluţionare generale din Rusia la sflrşitul secolului XIX şi începutul secolului XX» ctnd pe arena luptei politice, ca forţă principală, intră proletariatul în frunte cu Partidul Bolşevic. Sub influenţa mişcării proletare şi a celei ţărăneşti care avea loc sub egida proletariatului, a început mişcarea re- voluţionară In armată şi în flotă. In fruntea acestei' mişcări, spre deosebire de perioada nobiliară şi narodnicistă a luptei revoluţionare, erau soldaţii şi marinarii din sinul muncito- rilor şi semiproletarilor satului. In al doilea rlnd spiritul înalt revoluţionar de organi- zare al marinarilor a fost posibil in urma legăturii strlnse dintre flota militară mari- timă modernă cu marea industrie, cu marile centre muncitoreşti ale ţării. In al treilea rtnd, dezvoltarea tehnică rapidă a flotei a silit guvernul ţarist să recruteze pentru flotă fn special tineretul muncitoresc care poseda cu- noştiinţe tehnice. Concentrarea în flotă la începutul secolului XX a elementelor prole- tare şi semiproletare, din care o parte încă înainte de recrutare In flotă trecuseră printr-o şcoală încercată a luptei revoluţionare In fabrici şi uzine şi contactul continuu dintre muncitorii din şantierele navale, din oraşele portuare şi masele de marinari au determinat condiţiile favorabile pentru crearea In unităţile flotei şi pe 'vasele militare a organizaţiilor bolşevice pentru lupta Împotriva influenţei menşevicilor, eserilor şi anarhiştilor din flotă. Articolul lui A. Blinov se intitulează Pri- mele organe revoluţionare ale puterii In Kron- stadt In anul 1917. După cum arată autorul primul organ democratic al puterii în Kron- stadt a fost Comitetul mişcării populare. Spre deosebire de o serie de istorici şi parti- cipanţi la evenimente, autorul numeşte „Co- mitetul mişcării publice”, „Comitet al mişcării populare”, susţinînd că prima denumire n-a existat. Comitetul mişcării populare a «părut ca organ provizoriu al puterii. Intre cel aleşi In comitet au fost şi trei bolşevici. In martie, în Kronstadt a fost format sovietul de deputaţi ai soldaţilor; concomitent s-a format şi so- vietul de deputaţi ai muncitorilor. Ambele s-au unit formînd un singur soviet. încă de la început s-au observat contradicţii Intre activitatea sovietului şi politica guvernului provizoriu. Marinarilor din flota Mării Negre le este consacrat articolul lui P. Popov, Marinarii flotei din Marea Neagră tn lupta pentru pu- terea sovietelor. Autorul arată că evenimentele care au avut loc la începutul lui iunie In Pe- trograd şi in flota baltică au avut un răsunet puternic in flota Mării Negre. Şi aici munci- torii, marinarii şi soldaţii au discutat viu evenimentele care au avut loc în Petrograd Helsingfors, Revel şi în alte părţi. Comitetul Partidului Bolşevic din Sevastopol a folosit situaţia creată pentru întărirea agitaţiei In mase. Un mare ajutor In aceasta l-a dat Comi- tetul Central al Partidului care a Început să trimită sistematic literatură şi agitatori pentru flota Mării Negre. Acţiunea partidului a contribuit la creşterea rapidă a influenţei bolşevicilor în rlndul marinarilor şi soldaţilor din Sevastopol şi din alte garnizoane legate de flotă. Marinarii din Marea Neagră au jucat un rol important In tnfrîngerea contrarevo- luţiei în sudul Rusiei şi în Ucraina. In cursul acestei lupte au ieşit la iveală zeci şi sute de conducători renumiţi ai maselor revoluţio- nare. Printre aceştia se înumără organizatori talentaţi din rîndul marinarilor, soldaţilor şi muncitorilor ca: N. Pojarov, S. Vogul, K. Zedin, A. Polupanov ş.a. Marinarii şi soldaţii, sub conducerea bolşevicilor, au constituit un exemplu de curaj revoluţionar, patriotism şi eroism în lupta împotriva contrarevoluţiei, în lupta pentru instaurarea puterii sovietelor. Marinarii din Oceanul îngheţat de Nord şi Oceanul Pacific au jucat de asemenea un rol foarte mare în lupta pentru Puterea Sovietică. Lor le sînt consacrate articolele lui I. Şanghin Marinarii flotei din Oceanul îngheţat de Nord In luptapentru revoluţia socialistă, şi D. Lappo 7 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 277 şi A. Melcin, Marinarii din Oceanul Pacific In lupta pentru Puterea Sovietelor. A doua parte a cărţii o constituie Amin- tirile. Aici slnt publicate amintirile partici- panţilor activi la lupta pentru Puterea Sovie- tică. Acestea constituie un material bogat şi concludent. Cartea reprezintă interes pentru masele largi de cititori. V. A. Bmopou nepuod peeojiwvpuu 1905—1907 eodu. ianuarie — aprilie, anul 1906. Cartea I, 1145 p.; Cartea a Il-a, 751 p., Moscova, 1957-1959, 1896 p. Tn cartea tntii a acestei culegeri au intrat documente care se referă la primele patru luni ale anului 1906, la Congresul al IV-lea al P.M.S.D.R., documente cu caracter general şi referitor la guberniile Petersburg, Moscova, central-industriale, nordice, nord-vestice, cen- tral-agrare, Caucazului de nord, din regiunea Donului, pe Volga, din Ural, Siberia şi Ex- tremul orient. Cartea a doua cuprinde docu- mente privind mişcarea revoluţionară din Ucraina, Transcaucazia, Asia Centrală, Ka- zahstan, Bielorusia, Republicile Baltice şi Polonia. Desigur, culegerea nu a putut cuprinde tn Întregime documentele existente, ci au fost alese cele mai semnificative, documente va- riate ca provenienţă şi caracter, din diferite fonduri de arhive centrale, locale, de stat şi de partid, privind aceleaşi evenimente, pentru a le caracteriza mai complet. S-a avut In ve- dere existenţa ediţiilor de documente locale ale republicilor şi regiunilor, ale Congresului al IV-lea al P.M.S.D.R. şi a operelor lui Lenin. Fiecare document este însoţit de legenda asupra provenienţei lui, dacă este original, copie, dacă a fost publicat anterior şi unde. Volumele sint Însoţite de adnotări preţioase cu expunerea unor documente care nu au putut intra In actuala culegerwwWdC6râm&B[Ca:fo< nominale, geografic, al întreprinderilor indus- triale şi al ziarelor, şi lista documentelor. Prima Revoluţie Rusă ară două perioade mari: perioada de avlnt In anul 1905 şi pe- rioada de retragere a revoluţiei In anii 1906 — 1907. Documentele prezentelor volume carac- terizează primele patru luni a celei de-a doua perioade (1906—1907), de la 9 ianuarie — aniversarea revoluţiei — plnă la pregătirea sărbătoririi zilei de 1 Mai. Specificul acestei perioade constă tn relativa acalmie a revo- luţiei. După tnfrtngerea insurecţiei armate din decembrie 1905 se intensifică reacţiunea prin înmulţirea expediţiilor de Înăbuşire, prin tm- prăştierea organizaţiilor revoluţionare de masă, arestări, prin stări de asediu etc. Capitaliştii au dezlănţuit ofensiva împotriva cuceririlor economice ale muncitorilor, practică lock- out-uri In masă. Pentru forţele revoluţiei această perioadă reprezintă strlngerea, acumularea energiei re- voluţionare, Începutul studierii experienţei, a insurecţiei armate din decembrie, pentru pre- gătirea unei noi insurecţii. Cu toate repre- siunile slngeroase luptele revoluţionare con- tinuau. Cu toată oboseala şi foametea In urma numeroaselor greve muncitorii continuau lupta grevistă. In avangarda luptei se situau mun- citorimea din marile centre industriale şi In special metalurgiştii. Se atrag noi pături de muncitori In lupta revoluţionară. Se desfă- şoară tn continuare lupta ţărănimii şi din armată, chiar dacă nu In aceleaşi proporţii ca In 1905. Acestea au fost luptele de arier- gardă pentru acoperirea retragerii revoluţiei. Congresul al IV-lea al P.M.S.D.R. trebuia să desăvlrşească unificarea partidului, Înce- pută tn locul luptelor revoluţionare. In volum slnt publicate rezoluţiile propuse de bolşevici la acest congres, proiectul de program al lui V. I. Lenin şi rezoluţiile menşevice adoptate la congres; programul leninist a ajutat la clarificarea luptei Intre bolşevici şi menşevici. Multe documente arată pregătirea de către proletariat şi comemorarea zilei de 9 ianuarie. Documentele voi. I, nr. 62, 160 etc. arată cit de temeinic s-a pregătit ţarismul Împotriva care se pregăteau, prin ocu- 278 ÎNSEMNĂRI bibliografice 8 parea de către armată a punctelor strategice din oraşe, concentrarea trupelor pe lingă instituţii de stat, Închisori etc. Partidul a răs- plndit o mulţime de manifeste, care explicau Însemnătatea zilei de 9 ianuarie, arătau nece- sitatea pregătirilor pentru noi lupte. Ţarismul n-a reuşit să Împiedice aniversarea primei zile a revoluţiei. Muncitorii din Petersburg, Lodz, Saratov etc. au desfăşurat greve de masă, mitinguri şi demonstraţii In condiţiile conti- nuării insurecţiei armate In unele regiuni (Georgia, Cita) şi noilor răscoale din Vladi- vostoc şi Nicolaev pe Amur (Doc. I, nr. 664 — 675, 676-677). £ Locul central in această culegere 11 ocupă documentele şi materialele referitoare la munca partidului. Bolşevicii demascau Duma I de stat, propagau necesitatea insurecţiei armate pentru victoria deplină a revoluţiei, convo- carea Adunării constituante. Condiţiile Încă nu permiteau să se tragă concluzia că speci- ficul momentului este retragerea revoluţiei, de aceea la ordinea zilei continua să fie insurecţia armată. Cea mai mare parte a documentelor reflectă activitatea proletariatului — hegemonul revo- luţiei. Pentru această perioadă, caracteristică este Îmbinarea grevelor economice cu cele politice, avtnd tn vedere că greutatea specifică a grevelor economice crescuse. Noi pături de muncitori din industria uşoară, din localităţi mici, mai puţini conştienţi şi mai prost plătiţi intră In luptă grevistă (Doc. voi. I, nr. 112, 117, 129, 130, 131 etc.). O mare Însemnătate a avut munca parti- dului In rlndurile şomerilor, al căror număr s-a mărit. Documentele descriu continuarea activităţii printre şomeri, chiar dacă comisiile de şoma] de pe lingă soviete au Încetat acti- vitatea din cauza arestărilor. Ele au fost conduse tn Petersburg de Sovietul Şomerilor ales tn martie 1906 tn care au intrat repre- zentanţii tuturor Întreprinderilor mari din capitală. Prin aceasta, mişcarea şomerilor a intrat In şuvoiul general al luptei revoluţio- nare a proletariatului (Doc. voi. I, nr. 86, 92, 97, 106, 115 etc.). O serie Întreagă de documente arată inten- sificarea muncii bolşevicilor tn rlndurile ţără- nimii (Doc. voi. I, nr. 151, 264, 279, 369 etc.). în regiuni naţionale se edita material In limba popoarelor respective (Basarabia, pe Volga etc.). Manifestele bolşevice demascau ţarismul, chemau la unire cu proletariatul, la crearea comitetelor ţărăneşti, explicau programul agrar al bolşevicilor cu toate că mişcarea ţărănească In primele patru luni ale anului 1906 a scăzut din intensitate, din amploare, a continuat să se desfăşoare tn formele ei cele mai ascu- ţite. Cele mai puternice mişcări au avut loc In guberniile: Harcov, Cemigov, Moghilev Documentele arată neajunsurile mişcării ţărăneşti spontane: credinţa tn ţar, credinţa tn posibilitatea de a căpăta pămlnt prin Duma de stat etc. însă, In spontaneitatea mişcării ţărăneşti Îşi fac loc forme embrionare de con- ştiinţă şi organizare. Documentele arată con- tinuarea creşterii spiritului revoluţionar In armată, noi răscoale tn Vladivostoc şi Nicolaev pe Amur, a mişcării soldăţeşti In Grodno, Brest-Litovsc, Gomei, Bobruisc, Tiflis. O mare parte a documentelor se referă la munca desfăşurată de partid In cadrul armatei ţa- riste, care a căpătat diferite forme : mitinguri, adunări, cercuri revoluţionare, răsptndirea ziarelor şi a manifestelor revoluţionare etc. Una dintre cele mai mari organizaţii mili- tare de partid era cea din Petersburg In care a lucrat V. P. Meujisnki, N. V. Krllenco, V. A. Antonov, Ovseenco etc.; organizaţia a editat ziarul „Cazarma” pentru soldaţi. în fruntea organizaţiei militare din Mos- cova erau Em. Iaroslavski şi R. S. Zemleacica. Ziare pentru soldaţi editau organizaţiile din Moscova, Kiev, Riga, Varşovia etc. Aceste organizaţii nu se rezumau numai la propa- gandă şi agitaţie, ci şi la pregătirea insurecţiei armate prin strlngerea armamentului, elabo- rarea de planuri etc. (Doc. voi. I, nr. 3, 26, 200, 207 ; voi. II, nr. 61-66, 158 etc.). O mare importanţă pentru studierea acti- vităţii militar-combative a Partidului Bol- şevic o au documentele referitoare la birourile tehnice a birourilor C.C. al P.M.S.D.R. din www.dacoromaBiCa.ro in sudul Rusiei. însemnări bibliografice 279 9 Multe documente reflectă lupta de parti- zani. Această luptă a avut cea mai mare am- ploare in Letonia, Polonia ţi Transcaucazia. fiind parte componentă a insurecţiei din de- cembrie 1905 ea a continuat ţi in primele luni ale anului 1906. Echipe de partizani dobindeau armament, desfăţurau teroare revoluţionară Împotriva trădătorilor, agenţilor politici, spio- nilor, reprezentanţilor activi ai sutelor negre, distrugeau cuiburile acestora, atacau Închiso- rile ţi instituţiile poliţiste ţi de stat, confiscau mijloace băneţti ale statului ţi particularilor, însemnătatea partizanatului a constat in pregătirea noilor forţe combatante instruite ţi călite in focul luptelor revoluţionare (Doc. voi. I, nr. 64, 146, 186, 569; voi. II, nr. 252, 269, 411, 434 etc.). Multe documente sint consacrate convo- cării Dumei I de stat. Ele reflectă lupta prole- tariatului pentru boicotul activ al Dumei sub conducerea bolţevicilor. Sint publicate multe manifeste care explică caracterul antipopular al legii electorale, scopul convocării Dumei de către ţarism etc. Bolţevicii luptau pentru desfăţurarea mişcării nemijlocite a maselor Împotriva iluziilor constituţionale. Multe do- cumente arată lupta bolşevicilor cu menşe- vlcii in problema tacticii faţă de Dumă. Boicotul nu a putut să zădărnicească convo- carea Dumei, dar a subminat Încrederea in ea ; aceasta pentru că s-a făcut in condiţiile retra- gerii revoluţiei (Doc. voi. I, nr. 2, 20, 78—101, 430, 491, 519 ; voi. II, nr. 33, 43, 79, 476 etc.). Multe documente reflectă pregătirea pentru 1 Mai (Doc. voi. I, nr. 132, 459, 561; voi. II, nr. 108, 482). Culegerea de documente „A doua perioadă a revoluţiei — ianuarie-aprilie 1906” are o mare Însemnătate pentru studierea revoluţiei din 1905—1906. Ea conţine un material faptic bogat şi valoros, contribuind la eluci- darea multor aspecte din istoria primei revo- luţii burgbezo-democratice din Rusia. M. T. ISTORIA UNIVERSALĂ ALEXANDER NOVOTNY, Quellen und Studieri zur Geschichte des Berliner Kon- gresses ISIS (I) — Osterreich, die Turkei und das Balkanproblem im Jahre des Berliner Kongresses, Graz-Koln, 1957, 376 p. Editat sub auspiciile comisiei pentru istoria modernă a Austriei, volumul de faţă este primul dintr-o serie ce urmează să valo- rifice materialul documentar privind Con- gresul de la Berlin, existent in arhivele aus- triace. Cele aproape 2000 de documente publicate în rezumat sint Împărţite in trei capitole. Primul dintre acestea conţine acte referitoare în mod nemijlocit la lucrările Congresului de la Berlin, din lunile iunie-iulie 1878, in timp ce ultimele două capitole cuprind cores- pondenţa diplomatică dintre ambasada austro- ungară din Constantinopol ţi Ministerul de Externe de la Viena in decursul anului 1878. Volumul cuprinde totodată un studiu asupra războiului ruso-romino-turc ţi a Con- gresului de la Bei lin. A. Novotny ţi-a asumat in paginile lui ingrata sarcină de a justifica tendinţele cotropitoare ale imperiului austro- ungar asupra populaţiei slave din Balcani, materializate in această vreme prin anexarea Bosnici-Herţegovina. Trecînd sub tăcere aspec- tul social al răscoalelor din Balcani din anii 1875 — 1876 şi minimalizînd caracterul anti- otoman al luptei popoarelor balcanice pentru eliberare de sub jugul turcesc, autorul sub- liniază in schimb deosebirile confesionale ale diferitelor grupuri de populaţii atribuind „fanatismului religios” un rol pe care acesta nu l-a avut. După A. Novotny, Balcanii repre- zentau in a doua jumătate a secolului trecut un mozaic de grupuri naţionale şi confesionale iremediabil Învrăjbite. Reluarea vechii teze a www.dacoromanica.ro 280 ÎNSEMNĂRI bibliografice 10 „butoiului cu pulbere al Europei” are drept scop să prezinte politica externă cotropitoare a imperiului babsburgic ca o acţiune pacifi- catoare Întreprinsă In numele umanităţii. Autorul Încearcă să aplice In cazul Austro- Ungariei teoria reacţionară, de mult condam- nată de istorie, „a rolului civilizator" pe care l-ar fi avut Înrobirea popoarelor de către puterile capitaliste ;i imperialiste. Contrazictndu-se In cadrul aceluiaşi stu- diu, A. Novotny afirmă că „actul de la 1878 (anexarea Bosniei şl a Herţegovinei) nu con- stituie o ocupaţie violentă ci Împlinirea unei datorii mult timp amînate” (? I) deşi doar puţin mai Înainte (p. 6) Încerca să demonstreze că Austro-Ungaria nu ar fi avut pretenţii teritoriale asupra Turciei. Faptul este inexact, deoarece tratatul secret ruso-austriac din 15 ianuarie 1877, pe care autorul îl aminteşte totuşi, prevedea posibilitatea acestei anexiuni. Aceeaşi Încercare de denaturare a faptelor o face A. Novotny şi In ce priveşte planurile expansioniste germane, Incerclnd să-l prezinte pe Blsmarck ca un arbitru imparţial şl treclnd sub tăcere interesele economice ale capita- lului german In Balcani, interese realizate tocmai In urma Congresului de la Berlin. Majoritatea materialului documentar, exprimlnd bineînţeles punctul de vedere austriac şi anume al lui Franz Iosif personal şi al ministrului său de externe Andrâssy, se referă la problema Bosniei şi a Herţego- vinei. Numeroase documente reliefează rolul reacţionar jucat de Anglia In sprijinul Turciei şi pentru limitarea libertăţii naţionale obţinute de popoarele balcanice in urma victoriei ruseşti. O parte din documente interesează de asemenea istoria ţării noastre, şi ele slnt preţioase cu atlt mai mult cu cit seria de volume „Documente privind istoria Romlniei — Războiul pentru Independenţă”, se opreşte la începutul lui martie 1878. Unele documente se referă la tratativele turco-austrlece din vara anului 1878 privind predarea către trupele austro-ungare a forti- ficaţiilor de pe insula Ada-Kaleh destinate, aşa cum reiese din acte, exercitării de presiuni asupra Serbiei. Se desprind de asemenea ştiri despre activitatea delegaţiei romlne, sosită la Berlin In timpul desfăşurării lucrărilor Congresului. Printre cererile adresate marilor puteri se află şi acelea in care cercurile ecleziastice din Grecia şi Orient Încearcă să reactualizeze problema naţionalizării averii mănăstirilor Închinate. Prezintă interes ştirile după care In toamna anului 1878, cu sprijinul amba- sadorilor Angliei şi Franţei de la Constanti- nopol, Carol a urmărit şi ocuparea tronului bulgar, cerlndpentru aceasta sprijinul Austro-. Ungariei. Tratativele In legătură cu aceasta au fost duse la Constantinopol de Dimitrie Brătianu. Un şir Întreg de documente privesc problema libertăţii navigaţiei pe Dunăre şi a garantării libertăţilor religioase In Romlnia. Volumul de documente este completat de un Întins indice toponimic şi onomastic de evidentă utilitate. Bibliografia foarte vastă anexată lucrării cuprinde atlt literatura propriu-zisă a problemei, cit şi indicarea izvoa- relor, inedite sau publicate. Nu putem să nu remarcăm totuşi că, cel puţin In ceea ce ne priveşte, bibliografia este cu totul depăşită, deoarece autorul nu cunoaşte ca material romlnesc documentar publicat declt volumul „Treizeci de ani..." din 1897, iar dintre lucrările de specialitate, lipsesc toate publi- caţiile din ultimii zece ani. R. P. JAROSLAV KUDRNA, K charakteristice znaku. socialni a trldnl diferenciace obyvalelstva v barbarsk'tfch zakoniclch a tradicntch lislinăch stol. 6—8. [Cu pri- vire la caracteristica indiciilor de dife- renţiere socială şi de clasă a populaţiei In legile barbare şi in actele de donaţie din sec. 6—8], In „Sbornikprâcf Filoso- fici Fakulty Brnenskă Universlty” [Cu- legere de lucrări a Facultăţii de filozofie a Universităţii din Brno], VII, 1958, Secţia istorică, C 5, p. 11—25. Autorul, care de ciţlva ani se ocupă cu problemele feudalismului timpuriu In Europa www.dacoromanica.ro 11 însemnări bibliografice 281 de apus, lşl propune să precizeze criteriile pe baza cărora se poate determina gradul diferenţierii de clasă in „Legea barbarorum” şi în actele tradiţionale din sec. VI—VIII. Mai întîi autorul se ocupă de termenul Wer- geld in sistemul amenzilor şi cu problema dacă el poate constitui principalul mijloc de clasi- ficare a diverselor pături In legile barbare. El cercetează Wergeldul (despăgubirea bă- nească achitată ginţii al cărui membru a fost ucis de către ginta făptaşului) în societăţile clnd încă nu există statul şi arată în ce fel activitatea statală, de la apariţia ef, a utilizat sistemul de amenzi în scopul apărării inte- reselor clasei dominante. După Grlgoire din Tours cuantumul amenzii era stabilit exclusiv de reprezentanţii claselor dominante (sacerdotes vel seniores pepuli). în încheierea consideraţiilor sale cu pri- vire la Wergeld, Kudrna apreciază că siste- mul acesta nu poate constitui modalitatea unică de- cunoaştere a situaţiei sociale şi economice a populaţiei. în al doilea rînd el se referă la termenii de hoba-mansus, care în unele cazuri Înseamnă pămlnt liber, care a fost lucrat direct de mem- brul liber al obştii, iar în alte cazuri, mai frecvente, Înseamnă părţi constitutive ale marilor latifundii. în legătură cu hoba-mansus autorul pune chestiunea dacă din incongru- enţa între numărul de şerbi aşezaţi pe mansus şi numărul acestor mansus se pot trage ţinele concluzii cu privire la diferenţierea de avere dintre producătorii direcţi feudal-dependenţi, în perioada feudalismului timpuriu. Autorul arată mai întîi că în această problemă s-au făcut unele confuzii, confundlndu-se robii (mancipia) cu şerbii (servi) şi că astfel de iden- tificare mecanică între servi şi mancipia face şi A. Dopsch In Wirtschaftsleben der Karolin- gerzeil. Jaroslav Kudrna arată că, citind o serie de acte ale mănăstirilor Fulda, Frei- singen şi Hersfeld, în această chestiune simplul raport numeric nu e decisiv pentru a trage anumite concluzii în ce priveşte diferenţierea de avere, ci trebuie să vedem dacă în datele documentare se reflectă situaţia socială a diferiţilor servi. O altă prcLlcmă cu tare se cctpă culciul se referă la raporturile dintre hctc-ircrsus şi "Wergeld şi anume dacă Wergeldul depirdea de mărimea unui rr.ansus sau nu. Arclizird o serie de izvoare dcctmcnlare din sec. Vili — IX, autorul conchide că între categoriile Wergeld şi iransus nu poate fi stabilit un raport direct, şi că prima r.u depir.de de întinderea celor de-a dcua. La sfîrşit studiul ciprir.de cileva ccnsi- deraţiuni în legătură cu formulele de apar- tenenţă (FeWîncnrfciird). Autorul arată că aceste formule, cu tot caracterul lor stereo- tip, pot servi ca ins1n.rr.cnt aixiliar pentru caracterizarea pfmintului sau altor bunuri donate. Pe baza analizei critice a izvoarelor din perioada feudalismului apusean timpuriu, autorul ajunge la concluzia că diferiţii indici care caracterizează păturile populaţiei în sec. VI—VIII ne pot ajuta să precizăm gradele de diferenţiere de clasă în respectiva perioadă numai dacă le considerăm în ansam- blu, ca un tot, şi nu le izolăm arbitrar unul de altul, M. D. IOSEF POLISENSKV-JIRÎ HRUBES, Tu- recki vălkg, uherskă povstăni a verejni mineni predbelohorskych Cech [Războaiele turceşti, răscoalele ungureşti şi opinia publică din Cehia de dinainte de Muntele Alb], In „Historick^ Casopis” [Revista istorică], 1959, VII, 1, p. 74—103. Autorii abordează o problemă foarte importantă pentru istoria Europei centrale şi răsăritene şi anume, problema expansiunii otomane, tratlnd-o atît în legătură cu răscoa- lele antihabsburgice din Ungaria, cit şi cu ecourile ei în opinia publică din ţările cehe. în secolul XV, pericolul turcesc a preocupat opinia publică din Cehia şi nu numai pe nobili, ci şi stările de jos. Cronicile şi descrierile de călătorie ale cehilor (de ex. Martin Kabătnik şi Jan Hpsistejnsky din Lobkovice) vorbesc www.dacoramamca.ro HS2 ÎNSEMNĂRI bibliografice 12 despre cruzimile turcilor şi jugul impus de ei altor popoare. Propaganda antiotomană chema Intr-o formă sau alta la ofensiva îm- potriva turcilor, dar de cele mai multe ori ea nu a trezit In sec. XVI — şi infrtngerea de la Mohâcs e o dovadă In acest sens — nici un ecou In rtndurile poporului de jos din Cehia şi Ungaria, care, asuprit şi exploatat de nobi- limea feudală, privea cu indiferenţă înain- tarea turcilor in Europa centrală. După căderea Ungariei sub turci şi constituirea paşallcului de Buda intre Transil- vania şi Ungaria habsburgică, pericolul tur- cesc, teama de turci a crescut. Pentru a putea Înfrunta, presiunea otomană, habsburgii au instaurat regimul absolutist, sprijinindu-se nu pe oraşe, ci pe biserica romano-catolică şi pe marii feudali. Politica agresivă a habsbur- .gilor faţă de oraşe, — de ex. oraşele cehe — a provocat atitudinea ostilă a oraşelor şi faţă de politica antiturcească a habsburgilor. Cu toate acestea, la Îndemnul şi cu sprijinul habsburgilor şi al bisericii catolice apare o -Întreagă literatură de propagandă antioto- mană. Sint renumite mai ale ziarele epocii, care descriu luptele cu turcii in Ungaria, apoi cronicile etc. In acţiunea de propagandă antiotomană Insă elementele din sinul orăşe- nimii, cum au fost Daniel Adam din Velesla- vin şi Jan Kocin, prietenul său, au căutat In cronicile lor (intre altele ei au prelucrat şi •cronica lui Lowenklau), să folosească problema pericolului otoman in interesul lor de clasă cerind alcătuirea unei puternice oştiri, care nu -numai că ar fi luptat cu succes împotriva turcilor, dar ar fi fost şi un sprijin împotriva tendinţelor absolutiste ale curţii, de pe urma cărora aveau de suferit oraşele. In perioada grea a războiului de 14 ani cu turcii (1593—1606) unul care s-a remarcat Îndeosebi prin activitatea sa propagandistică antiotomană a fost Bartolomeu Paprock^, aderent al partidei catolice. în el habsburgii au găsit un publicist talentat, care a caracte- rizat pe turci ca duşmani ai omenirii, a lău- dat pe habsburgi şi politica lor antiturcească şi a căutat să scuze tendinţele lor contrarefor- matoare prin necesitatea unităţii religioase împotriva pericolului otoman. în operele sale puse in slujba propagandei antiotomane Paprock^ a utilizat informaţia broşurilor germane ale epocii care apăreau la Frankfurt şi Viena. E vorba de aşa-numitele „Messe- berichte” ale lui Mihail Eytzinger, Jacob Franc (Konrad Lautenbach), Theodor Meurer şi Iacob Frey, de care ne-am ocupat şi noi In lucrarea : Ştiri privitoare la Mihai Viteazul In clteva broşuri germane contemporane, Sibiu, 1945, 34 p. în restul sec. XVI şi începutul sec. XVII propaganda antiotomană a cunoscut in Cehia un mare avint, culminind, ciţiva ani înainte de infrtngerea stărilor cehe in bătălia de la Muntele Alb, prin opera lui Vâclav Budovec din Budov, Anti-Alcoran. Autorii termină studiul lor preclzind că ecoul stimit de răs- coala antihabsburgică a lui Bocskay in mediul ceh şi morav are nevoie de un studiu special şi de aceea ei nu se ocupă aici de această pro- blemă. în rezumat, din studiul lui Polisenskjt şi Hrubes rezultă că atitudinea opiniei publice cehe faţă de pericolul otoman s-a schimbat din sec. XV pină in sec. XVII. Habsburgii au folosit pericolul otoman in scopul conso- lidării monarhiei şi a catolicismului. Repre- zentanţii orăşenimii cehe au căutat, la rindul lor, să profite de necesităţile militare impuse de ofensiva otomană pentru ridicarea mili- tară şi politică a stării lor. în ce priveşte masele populare cehe, împovărate de jugul feudal, atitudinea lor a fost net negativă atit faţă de asupritorii feudali cehi, cit şi faţă de cotropitorii otomani, in tot sec. XVI şi XVII. M. D. L. I. VRANUSIS, Ptjyok;. "Epeuva, ouva- Ytov] xal p.eX£-rrj [Rigas, cercetare, culegere şi studiu], Atena, 1957, 407 p. Lucrarea despre marele revoluţionar grec este scrisă de cercetătorul de la Academia din Atena, Leandros Vranusis, care ne-a vizi- www.dacoromanica.ro 13 ÎNSEMNĂRI bibliografice 283 tat ţara In 1958 ;i anul acesta ca să cerceteze arhivele noastre şi să culeagă materialul inedit şi publicat in legătură cu viaţa şi acti- vitatea lui Rigas Velestinlis în Ţara Romî- nească. Figura marelui revoluţionar grec il preocupă în mod deosebit pe Vranusis şi a ajuns să fie astăzi, printre istoricii greci şi de peste hotare, cel mai bun cunoscător al vieţii ■şi operei lui Rigas Velestinlis. Se ştie că cerce- tătorii greci au publicat mai multe articole şi studii, dar studiul de faţă, trebuie să mărtu- risim, este cel mai bogat in informaţii şi cel mai bine documentat, fiind bazat pe o bogată bibliografie greacă şi străină. Volumul se compune din două părţi, in prima parte (p. 7—112) autorul se ocupă de ■viaţa lui Rigas Velestinlis, iar în cea de-a ■doua de operele lui. Multe puncte din viaţa lui R. V. sint întunecoase sau controversate ■şi cercetările de plnă acum n-au aruncat lumină suficientă. Vranusis cercetează cu un deosebit spirit critic izvoarele şi de multe ori reuşeşte să respingă unele afirmaţii greşite ale predecesorilor săi, iar alteori să lămu- rească sau să susţină noi teze cu privire la activitatea lui Rigas. Vranusis se ocupă de studiile lui Rigas, •de evenimentele care l-au silit să-şi părăsească ţara, de şederea lui la Constantinopol şi de angajarea lui ca secretar al lui Alexandru Ipsilanti, de activitatea lui din Ţara Romî- nească. Cercetătorul grec discută dacă Rigas a fost secretarul lui Grigore Brîncoveanu •şi referindu-se la părerea lui Emil Vîrtosu că „de nicăieri nu reiese că a fost secretarul lui •Grigorie Brîncoveanu”, susţine cu mărturii ■contemporane că R. V. a fost în serviciul lui Brîncoveanu (p. 20). De la Brîncoveanu, Rigas a trecut în slujba domnitorului Mavro- gheni. Vranusis insistă asupra legăturilor lui Rigas cu Mavrogheni, arăttnd că Rigas n-a fost un susţinător al lui Mavrogheni şi nu aproba politica filo-turcă a domnitorului Ţării Romîneşti, ci din contra nutrea o puter- nică ură împotriva lui Mavrogheni, care era unealta oarbă a turcilor, socotindu-1 drept „o lepădătură a omenirii şi un nevrednic Mai departe istoricul grec se ocupă şi de relaţiile lui Rigas cu Pasvantoglu, şi de scurta sa călătorie la Viena (1790), cu care prilej a tipărit acolo primele sale cărţi. în 1791 Rigas se întoarce din nou în Ţara Romî- nească unde a stat plnă în 1796, clnd a plecat definitiv la Viena. Autorul, după o cercetare atentă a izvoa- relor, susţine că Rigas n-a trăit la Iaşi şi n-a fost secretarul domnitorului Moldovei Mihail Suţo (p. 39). Cu privire la presupusa Socie- tate secretă (Eteria) înfiinţată de Rigas în Bucureşti, autorul caută să Împace cele două teze opuse, deoarece n-a reuşit să aducă argu- mente categorice nici pro nici contra; în con- cluzie, Vranusis susţine că : „nimic nu exclude ca Rigas să fi avut vreo iniţiativă şi să fi Împins înainte mişcarea eteristă a concetăţe- nilor săi spre direcţii mai practice şi mai concrete” (p. 69). Autorul se ocupă de legăturile lui Rigas cu francezii şi de speranţele ce nutreau grecii în eliberarea lor cu ajutorul lui Napoleon- Vranusis acordă o atenţie deosebită activi, tăţii revoluţionare a lui Rigas la Viena. Vor- beşte de clntecele şi proclamaţiile lui revo- luţionare, de tovarăşii lui de luptă, de pregă- tirile lui pentru a merge în Grecia, de ares- tarea şi sflrşitul tragic al lui Rigas şi al celor opt tovarăşi de luptă. în partea a doua, Vranusis se ocupă de operele lui Rigas Velestinlis. Şi aci lucrarea cercetătorului grec este bogată în informaţii atlt în text cit şi în subsol, se arată în ce Împrejurări Rigas a tradus sau scris operele sale, care slnt prototipurile, ce circulaţie au avut etc. Volumul publicat de Vranusis este o primă Încercare pentru întocmirea „Operelor com- plete” ale lui Rigas Velestinlis. Pînă la Hărţile lui Rigas (p. 357), Vranusis a lucrat cu multă răbdare şi meticulozitate, de aci însă plnă la sflrşit, trebuie să precizăm, autorul este foarte sumar. Cu privire la hărţi Vranusis se mulţu- meşte numai să ne dea şase pagini de repro- duceri din marea Hartă a Greciei, fără nici un comentariu şi fără să pomenească nimic •domnitor al Ţării Rornîneşti’WwW.dacAmfeaHfHa r0ldovei î1 Tării Romîneşti, care 284 ÎNSEMNĂRI bibliografice 14 s-au bucurat de o mare circulaţie. Dar dacă a tăcut la hărţi, tăcerea nu era admisibilă la operele revoluţionare ale lui Rigas: Proclama- ţia, Drepturile omului, Constituţia şi Thurios. Aceste opere slnt reproduse fără nici un comen- tariu, fără nici o precizare In legătură cu circu- laţia lor, prezentlnd Intr-adevăr un contrast uimitor faţă de comentariile bogate referitoare la operele şl traducerile lui Rigas, reproduse in. paginile anterioare. Nu ştim care au fost motivele care l-au Îndemnat pe Vranusis să procedeze aşa ; credem totuşi că era obligat să adauge citeva cuvinte lămuritoare pentru cititori, care rămln nedumeriţi in faţa acestui procedeu. Să sperăm că tntr-un viitor apropiat se va ocupa pe larg şi de operele revoluţio- nare ale lui Rigas, care au circulat şi in ţările romine şi va pune la contribuţie materialele pe care le-a cules tn timpul celor două călă- torii de studii făcute in Bucureşti. N.C. ELISABETA A. ZAHARIADU, T6 xpovixĂ toiv Toupxcov oouX’nxvcov (tou BapSepivou IXXrjv. xcoSixa 111) xal t6 IvaXlxi tou Tcp6xu7to [Cronica sultanilor turci (după Codex Barberinus grec 111) şi originalul italian], Salonic, 1960, 95 p. In 1959 am publicat in revista „Studii” (nr. 3, p. 318—319) o notiţă bibliografică despre Kpovix&v 7tepi tmv Toupxcov oouXtixvcov (xavâ t6v BapSepiviv IXXtjvix&v xtoSixa 111) (Cronică despre sultanii turci, după Codex Barberinus grec 111), publicată tn 1958 Intr-o ediţie critică de profesorul de la Univer- sitatea din Atena, Gheorghe Zoras. De această cronică se ocupă in studiul său şi Elis. Zaha- riadu. In cele peste 90 pagini autoarea aduce contribuţii preţioase. Studiul publicat de Elis. Zahariadu cu- prinde şapte capitole : I — Cronica sultanilor turci şi cercetările de plnă acum (p. 11 — 15); II — Autorul cronicii şi principalele caracteris- tici ale operei (p. 16 — 21); III — Izvoarele www.dacc italiene ale istoriei otomane din sec. al XVI-lea (p. 22 — 26); IV— înrudirea cronicii cu Annali turcheschi ale lui Fr. Sansovino (p. 27—49); V — Deosebiri intre cronică şi Annali (p. 50 — 73); VI—Despre limba cronicii (p. 74—79) VII —Concluzii despre cronica şi autorul ei (p. 80 —84).-La p. 85 — 86 se dă o bibliografie, iar la p. 87 — 93 doi indici toponomastici in 1. greacă şi italiană cu principalele nume amintite in lucrare. Despre Cronica sultanilor turci s-au ocupat pe larg mai mulţi istorici ca Spiridon Lam- bros, Guyla Moravcsik, Gheorghe Zoras, Şerif Bastav etc. şl toţi au crezut că era vorba de o operă originală scrisă in greceşte la Începutul sec. al XVI-lea. Elis. Zahariadu insă, după cercetări minuţioase, a reuşit să arate la mod documentar că această cronică nu eBte o operă originală şi nici n-a fost scrisă la Începu- tul sec. al XVI-lea, cum s-a crezut plnă acum. Autoarea arată că Codex Barberinus grec 111 este o parafrazare In limba greacă populară a unei opere italiene despre viaţa sultanilor,, scrisă de Francesco Sansovino. Această operă s-a bucurat de două ediţii intr-un interval foarte scurt. Prima ediţie a apărut In 1571, iar a doua peste doi ani, In 1573. Iată titlul ediţiei a doua, care stă la baza Codexului Barberinus: GVAnnali Turcheschi overO' vite de principi delta casa othomana di M. Francesco Sansovino. Ne guali si descrivona di tempo in tempo tutte le guerre falie dalia natione de Turchi in diverse provincie det mondo. Con molti particolari delta Morea et delte case nobili dell'Albania el dell’Imperio- et stato de Greci, Veneţia, MDLXXIII. Autoarea In cap. IV cercetează Îndeaproape tn mod comparativ cele două opere şi prin. reproducerea unor texte pe două coloane, dovedeşte In mod incontestabil dependenţa cronicii de Analele lui Sansovino. Elis. Zaha- riadu remarcă că autorul grec n-a utilizat pe Laonicos Halcocondil şi nici celelalte izvoare arătate de predecesorii săi, ci acela care le-a utilizat a fost autorul italian, Sansovino. în cap. V slnt arătate deosebirile care există Intre cele două texte şi slnt de asemenea amintitg omisiunile din textul grecesc, deoarece omaDica.ro 15 ÎNSEMNĂRI bibliografice 285 autorul grec a omis In mod intenţionat anu- mite lucruri pe care le-a socotit că nu interesau pe cititorii săi greci din acea epocă. Printre părţile omise lntllnim şi unele pasaje despre Tomîni. De exemplu clnd Sansovino vorbeşte de luptele lui Mircea cel Bătrln cu Baiazid Ildlrîm face următoarele aprecieri care nu ■există in textul grecesc : „Sono i Valacchi et i Moldavi gente valorosa nell’armi, habitano per io piu ne villaggl et seguitono ii bestiame” (p. 36). Iar mai departe, vorbind de limba romlnă spune: „La lingna de Valacchi ă simile aii’Italiana, ma tanto differente et corrotta, che gli Italiani gli possono difficil- mente intendere, sono anco simili ne’costumi, nell’armi, nel vivere et nelle delicatezze” (p. 36). ediţiei a doua a Analelor lui Sansovino şi anume pe la sfirşitul sec. al XVI-lea. încheind, relevăm pe Elis. Zahariadu pen- tru valoroasele sale contribuţii date pentru o cunoaştere mai bună a Cronicii sultanilor, de care s-au ocupat istorici cu renume, şi expri- măm părerea noastră de rău că n-a reuşit să lămurească şi problema autorului grec, care rămlne Încă necunoscut. Opera lui San- sovino va căpăta astăzi o circulaţie mai mare, dar ţinem să adăugăm că nu trebuie neglijată nici ediţia critică a Codexului Bar- berinus grec 111, cu adăugirile sale, publi- cată de prof. Gheorghe Zoras. N. C. Ştefan cel Mare, care in Codex Barberinus •este trecut Ete9avoq Ilaxîvoi; (p. 119), 11 .găsim in Anale : Stafano Palatino (p. 148). De asemenea, textul italian ne lămureşte şi in ce priveşte pe „Marcos Fontis”, domn „al Valahiei şi al Moldovei”, care a cucerit eetăţile Chilia şi Cetatea Albă (p. 127). Autorul italian spune: „Fece [Baiazid] poi accordo co Tartari et messo all’ordine un grande esser- eito per terra mandă a Marcofodi contra il Garabogdano Vaiuvoda del la Valacchia...” KHttcKoro fţoroBopa, Kacarome- toch MojiflaBHH h Banaxim (1775—1783) ......................... 71 3AMETKH H COOBIIţEHIlH r. HOHECKy, Hobh6 AaiiHue o ceMte Ahhh HnaTecuy...................... 105 •C. HHKOBHH, HoBHe AOKyMeHTH o Tynope BnajţHMnpecKy.................. 121 M. XOJIBAH, JlHineHHe BJia«eHHH h cyjţe6hho npoqeccn b (Xapere bo BpeMeHa AHHtyttCKOtt AHHaCTHH.......................................... 147 MyCTA. ":.,i - •'i *. > ■ * '-r ' £3»D| - , C , . ^....... f- , * "!-•*' iUil"||>r-ffli'fllE -,-j-' 5 7. rjtf 'Ifltfîlt ',' •7'i III 1 ■' •’ ,"2* 'J,,!, î'-rlţ'^ , ' '■' ja|l ■. s- "’ -• a-: ..,-w :■-'a tyftv -jar V'^'1 .^H*________________ 'î T1 [t-î -- i'.: Iu’,. '"' ■ " 'y.; Ilf ■: .M ,., . ... iii|1|( i= _ * -=■ m'ii. ?•■■■ - ^3* -• www.dacoromanica.ro HY: fcAJLW'.wV r£t±. Lei 8.