.CADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMlNE ECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE Şl INSTITUTUL DE ISTORIE DIN BUCUREŞTI DIN SUMAR CONTRIBUŢII LA PROBLEMA STĂPtNlRlt TURCEŞTI lN ] BANAT şi CRIŞANA de I. Totoiu ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N. BĂLCESCU ÎN LAMINA UNOR DOCUMENTE INEDITE de G. Zâne DREPTUL BIZANTIN ÎN ŢĂRILE ROMÎNE. ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 de GH. CRONT DATE NOI PRIVITOARE LA IOAN P1UARIU-MOLNAR ■ | de \h. NEAMTU TEXTELE CELOR DOUĂ ÎNŢELEGERI, ÎNCHEIATE ÎN 1437, ÎNTRE RĂSCULAJT ŞI NOBTLl, DUPĂ DOCUMENTELE1 ORIGINALE de I,. DemCîny 0 ÎNDREPTARE DE TEXT ÎN CRONICA LUI THEOPHANES de IIjSK ROCHOW (Berlin,), CîTEVA DATE NECUNOSCUTE DESPRE STOIAN INGE VOIVODA de S. TANCOVlOl) DIN CORESPUNDEN’|'A LUI IOAN BOGDAN CU SAVANŢII RUŞI [ : de M. Dan www.dacoromanica.ro EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMlNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎUE SECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI INSTITUTUL DE ISTORIE DIN BUCUREŞTI REVISTĂ de ISTORIE 1 ANUL XIII 19 6 0 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMlNE www.dacoromanica.ro „STUDII” RE \ ISTĂ DE ISTORIE APARE DE 6 ORI PE AN ---------- COLEGIUL DE REDACŢIE --------------- Acad. P. CONSTANriNESCU-I\si (directorul Colegiului de redacţie); Eugen StAnescu (redactor şef); acad. A. OTEte \ ; T. Bugn\ltiu, membru corespondent al Aca- demiei R.P.R. ; B. BIXTEANU ; L. BĂNYAI ; M. Berzv ; V. CUERESTESIU; V. M\CIU; GH. MVTEI. Redacţia : Bucureşti, B-dul Generalissimul Stal in nr. 1 Telefon ; 18.25.86 www.dacoromanica.ro STJMAB Per. STUDII I. TOTOIU, Contribuţii la problema stăpinirii turceşti tn Banat şi Crişana ... 5 G. ZÂNE, Aspecte noi ale vieţii lui N. Bălcescu In lumina unor documente inedite 37 GH. CRONŢ, Dreptul bizantin in Ţările Romine. îndreptarea Legii din Ij552 ... 57 NOTE ŞI COMUNICĂRI AL. NEAMŢU, Date noi privitoare la Ioan Piuariu-Molnar................... 83 .. DEMfîNY, Textele celor două Înţelegeri, Încheiate In 1437 Intre răsculaţi şi nobili, după documentele originale ............................. 91 S. GOLDENBERG, Moara de hirtie din Sibiu în secolul al XVI-lea........... 113 ILSE ROCHOW (Berlin), O Îndreptare de text In cronica lui Theophanes ..... 119 S. IANCOVICI, Clteva date necunoscute despre Stoian Inge Voivoda ....... 121 M. DAN, Din corespondenţa lui Ioan Bogdan cu savanţii ruşi................. 129 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ Seminarul Internaţional de Arheologie Slavă de la Moscova (M. Pelrescu-Dimbovi(a); Călătorie de studii In R. P. Ungară (/. Toloiu şi Tr. Lungu); Conferinţa ştiinţifică de la Berlin despre imperialismul german şi al doilea război mondial (V. Maeiu); Cronică...................................................... 141 RECENZII »*» Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Bucureşti, Ed. politică, 1959, 800 p. (/. Apostol şi L. Şlefănescu)............................... 161 »*» Bazele filozofiei marxiste, Bucureşti, Ed. politică, 1959, 788 p. (/. Bercu). . . . 173 **» Aus derByzantinischen Arbeit der Deutschen Demokratischen Republik (Deutsche Akademie der Wissenschaften zu Berlin, Institut fur Griechisch-Romische Altertumskunde). Herausgegeben von Johannes Irmscher — Voi. I şi II — Akademie-Verlag, Berlin, 1957 (Eugen Slănescu)........................... 183 A. F. MODRZEWSKI, Opera Omnia, voi. I —IV, Varşovia, Polska Akademia Nauk 1953 — 1958 (P. P. Panailescu) .................................... 192 www.dacoromanica.ro 4 REVISTA REVISTELOR P»»- Revista arhivelor. Seria nouă, nr. 2/1958 şi nr. 1 —2/1959, Bucureşti (L. Ştefănescii); Istoriceslci pregled, nr. 1—6/1958, Sofia (N. Ciachir) ..................... 197 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE Istoria Romlniei. — GH. ŢUŢUI şi AL. POPESCU, Zdrobiţi de popor (Falimentul par- tidelor burghezo-moşiereşti), 1944 — 1947. Bucureşti, Ed. politică, 1959, 116 p. (L. Ş.); Documente din Istoria Uniunii Tineretului Comunist din Roininia. 1917—1944. Bucureşti, Ed. tineretului, 1958, 494 p. (/. A.). Istoria U.R.S.S. — P. P. LIPILO, KIIE opraHimaTop h pyKonoflHTeJib napTHaaHCKoro flBHHţeHHH b Eejiopyccmi b rojţbi BejiHKoft OTeuecTBeHHoit BoHhm, Minsk, Ed. de stat a R.S.S.B., 1959, 260 p. (/. O.) ; P. K. ALEFIRENKO, KpeCTbHHCKoe JţBHHţe- HHe ii KpecTbHHCKHit Bonpoc b Pocchh b 30—50-x rojţax XVIII Bena, Mos- cova, Ed. Acad. de Ştiinţe a U.R.S.S., 1958,1421 p. (A. C.); I. A. BAKLANOVA, PaCouiie cyjţocTpoHTejieit Pocchh b XIX Bene, Moscova-Leningrad, Edit. Acad. de Ştiinţe a U.R.S.S., 1959, 236 p. (/. O.). Istoria Universală. — ZIJA SHKODRA, Shqipnia ne Kohen e Tanzimatit (Albania in timpul tan- zimatului). Tirana, 1959, 70 p. (G. M.); TRUONG ŞIN, La revolution d’Aodt. Hanoi, 1958, 308 p. (S. C.); Rok 1905. Prameny k revoluSnfmu hnuti a ohlasu prvni ruskă rcvoluce v fesk^ch zemich v lctcch 1905—1907 (Anul 1905. Izvoare privind mişcarea revoluţionară şi ecoul primei revoluţii ruse In ţările cehe, In anii 1905 — 1907). Praga, Ed. Acad. cehoslovace de ştiinţe, 1959, p. 677 (Tr. I.-N.); Comitato Intcrnazionale di Scicnze Storichc. Atti del X Congrcsso internazionale, Roma 4 — 11 settembre 1955, Roma (1957), 878 p. (A. /.); KAROL BUCZEC, Ksiazcca ludnosd sluzebna w Polsce wczcsnofeudalnej (Populaţia aservită principelui in Polonia feudalismului timpuriu). Wroclaw-Kra- kovia, Ed. Acad. polone de ştiinţe, 1958,106 p. (A. C.); RUDOLF FORBERGER, Die Manufaktur in Sachsen vom Ende des 16. bis zum Anfang des 19. Jahrhun- derts. Akadcmic-Vcrlag, Berlin, 1958, VI + 456 p.+ 2 h (C. Ş.). Hlzautinolo- flio. — IHOR SEVCENKO, The zcalot revolution and the supposcd genocse colony inThcssalonica. 7rp6a(popa St. P. Kyriakidis.Thessalonic, 1953,p. 603—617 (E.F.); M. M. FRE1DENBERG, OKcnyccHH b Bii3aHTHH XI—XII (BemiKOJiyK- ckuu rocydapcmeeHHUu IlHcmumym, ynenue 3(mucku, m. 1958 eoda), p. 339 — 305 (E. F.). Itiblioteconomie, Arhivistică, Muzeografic. — Biblio- grafia storica nazionale. Anno XIX — 1957, Bari, Gius. Laterza e Figli, 1959, XXVIII + 197 p. (P. S.); Bibliografie Ceskoslovenskă historie za role 1956 (Bibliografia istoriei Cehoslovaciei pe anul 1956), Praga, 1959, 222 p. (A. C.); M. VEKOVA-TELBIZOVA, K. TELBIZOV, HapoanaTa hochh na SaHaTCKHTe 6T>Jirapn (Portul popular al bulgarilor din Banat). Sofia, Edit. Academiei bul- gare de ştiinţe, 1958, 54 p. + XXXIII pi. 21/28 (A. R.); ERNST SCHUBERT, Dcr Naumburgcr Drcikonigsaltar. Akademie-Verlag, Berlin, 1957, 25 p. + 15 pl. (A. I.); LIU KUO-CHUN, Story of the chinese book. Peking, 1958, 88 p. + 4 pl. (A/. D.)................................................................. 215 www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢII LA PROBLEMA STĂPÎNIRII TURCEŞTI ÎN BANAT ŞI CRIŞANA DE I. TOTOIU Trecutul ţinuturilor romîneşti ocupate de turci,, adică al teritoriilor care au stat sub directă administraţie turcească — cum au fost Banatul, Crişana, sau raialele de la Dunăre ca Turnu, Giurgiu, Brăila — în afară de faptele de arme, este foarte puţin cunoscut. Nu se ştie aproape nimic despre viaţa economică, socială şi culturală care s-a desfăşurat în părţile acestea în timpul perioadei de dominaţie otomană, încît orice informaţie care ar putea servi la reconstituirea acestui trecut, este pentru noi, de o valoare deosebită. Pe baza unor informaţii încă neutilizate, am schiţat, în cele ce urmează, cîteva aspecte din viaţa iobăgimii din Banat şi Crişana, în legătură cu unele aşezăminte religioase şi de „binefacere” ale marelui vizir Mehmet Koprili, a căror prezentare constituie tema centrală a studiului de faţă. Numele marelui vizir Mehmet Koprili se leagă de istoria Transil- vaniei prin campaniile sale din anii 1658—1660, care au ruinat ţara şi au determinat, pînă la urmă, dispariţia ei din rîndul statelor europene. Pe de altă parte, acţiunea lui se leagă de perioada marilor campanii pentru cucerirea bazinului carpatic, pe care, la distanţă de un secol, caută să le continue, ducînd la sfîrşit opera rămasă neterminată a lui Soliman I. I. ÎMPREJURĂRILE formArii paşalîcurilor de timişoara şi oradea Soliman I reuşise să ocupe, în curs de un sfert de veac, o mare parte din Ungaria. în 1541, partea centrală a Ungariei era prefăcută într-o pro- vincie turcească : paşalîcul de Buda, care avea să servească drept punct de sprijin pentru campanii viitoare. în acelaşi timp Transilvania, mărită cu Banatul, Crişana şi Maramureşul devine un principat autonom, sub suzeranitatea sultanului. Faţă de încercarea Ilabsburgilor de a pune stă- www.dacoromanica.ro 6 I. TOTOIU 2 pînire pe Transilvania, turcii ocupă, în 1552, Banatul pînă în munţi, apoi în anii următori, trecînd Mureşul, se întind pînă la Criş. Pe teritoriul cucerit, se înfiinţează o nouă provincie turcească, paşalîcul de Timişoara, pentru supravegherea mai de aproape a Transilvaniei. Paşalîcul (numit în acte: eialet sau vilaiet) este împărţit în mai multe sangeace, districte adminis- trative şi militare, conduse de cîte un sangeacbei, şi are în frunte un beglerbei (beiul beilor), care întruneşte în mîinile sale toată puterea civilă şi militară; de el depinde soarta întregii populaţii supuse. Se preocupa însă prea puţin de nevoile ei. Autorităţile turceşti nu se ocupau decît de interesele populaţiei musulmane. Justiţia a fost încredinţată unui număr de judecători numiţi cădii; fiecare cadru stătea în fruntea unei circumscripţii judecătoreşti numită cază (sau cadă, sau cadilîc) şi împărţea dreptatea după prescripţiile Coranu- lui, avînd drept de jurisdicţie asupra musulmanilor, ca şi asupra nemusul- manilor. Un defterdar avea în mînă finanţele paşalîcului. Era un perso- naj foarte important trimis totdeauna de la centru. O dată cu instaurarea stăpînirii turceşti s-au petrecut în Banat şi Crişana mari prefaceri economice şi sociale. Vechea clasă dominantă, pro- prietarii feudali şi împreună cu ei oamenii bogaţi, a fugit din calea tur- cilor peste graniţă, în Transilvania sau Ungaria habsburgică. Pămîntul a fost luat în stăpînire de o nouă clasă dominantă : musulmanii cuceritori. Populaţia supusă — orăşeni, ţărani, nobili sărăciţi — rămasă pe loc, numită raia, adică turmă, era lipsită de orice drepturi politice şi obligată să muncească pentru cuceritori, care o tratau cu un dispreţ fără margini. Aşa, de pildă, raialei îi era interzis să poarte arme, să se îmbrace la fel cu turcii, să-şi clădească locuinţă mai înaltă decît a vecinilor turci; cînd întîlnea un musulman, dacă era călare, trebuia să descalece şi, trăgîndu-se la o parte, să salute respectuos. Juridic, deci, toţi creştinii supuşi erau egali între ei. în privinţa obligaţiilor fiscale, s-au creat două categorii : orăşenii care, în schimbul unor taxe speciale, se bucurau de anumite privilegii, şi locuitorii satelor care au schimbat doar vechiul stăpîn cu altul nou. Iar acesta din urmă i-a creat o situaţie şi mai grea decît avusese înainte : ţăranii erau iobagi legaţi de glie; fugarii puteau fi urmăriţi pînă în termen de 15 ani şi din secolul XVII, chiar pînă la 30 de ani1. ★ Curînd, după moartea lui Soliman I, Imperiul Otoman intră în faza de decădere, care cu trecerea vremii se tot accentuează. în a doua jumă- tate a secolului al XVII-lea situaţia era deosebit de gravă. După cum se ştie, turcii nu se interesau de dezvoltarea forţelor de producţie; se mărgi- 1 Aprecieri asupra dominaţiei otomane in bazinul carpatic, la G. Jacob, Aus Ungarns Tiirkenzeit, Frankfurt a. M., 1917; G. Gragger, Turkisch-ungarische Kullurbeziehungen, in Ungarische Bibliothek..., Berlin şi Leipzig, 1927. O analiză a problemei feudalismului turc in lumina marxist-leninistă o Încearcă B. A. Ţvetkova in Contribuţii la studiul feudalismului lurc In Bulgaria, tn sec. XV—XVI (trad. rom. in mss.). Vezi şi J. ICabrda, Les problimes de l’ilude de l’hisloire de la Bulgarie ă l'ipoque de la dominalion lurque, in Byzantinoslaoica, XV (Praga, 1954), p. 173-208. www.dacoromanica.ro 3 STAPINIREA TURCA IN B^NAT ŞI CRIŞANA 7 neau la exploatarea popoarelor supuse. Totuşi în epoca marilor curceriri, clasa dominantă turcă nu trăia numai din exploatarea iobăgimii. Sursa principală de venituri o constituia jaful teritoriilor cucerite, şi numai în al doilea rînd intrau în socoteală veniturile pe care le scoteau de la iobagii lor. Dar încă din a doua jumătate a secolului al XYI-lea se produce un dezechilibru în raporturile dintre turci şi statele europene. Pe cînd în acestea din urmă se constată mari schimbări — o rapidă dezvoltare a forţelor de producţie, naşterea şi dezvoltarea sistemului capitalist — Turcia, stat mili- tar feudal, cu singura preocupare de a cotropi mereu noi teritorii, rămîne mult în urma lor. Xu mai e în stare să facă noi cuceriri şi, pe măsură ce slăbesc cuceririle în afară, seacă şi principalul izvor de îmbogăţire al feudalilor — jaful provinciilor cotropite — şi în noile condiţiuni, pă- mântul şi munca ţăranilor devin sursa principală de venituri1. Mai mult chiar, în acelaşi timp, o dată cu creşterea relaţiilor marfă - bani (în Turcia destul de lentă încă), creştea şi nevoia de bani a feudalilor1 2, şi aceştia caută să-şi mărească veniturile punînd mereu noi sarcini pe umerii iobagilor. în teritoriul ardelean de sub ocupaţia turcească se constată acest fenomen mai ales în a doua jumătate a secolului al XVII-lea3. Dar exploatarea nu putea fi împinsă peste o anumită limită, fără a ruina gospodăriile ţăranilor care-i hrăneau. Singura soluţie pentru a ieşi din această criză părea a fi cotropirea de noi teritorii prin reluarea războaielor de jaf. Mehmet Koprili, mare vizir din 1656—1661, reînviază politica războinică din secolul al XVI-lea, şi toate ţările vecine cu Turcia : Ungaria, Transilvania, Polonia, Ucraina, Rusia, devin obiectiv al agresiunii turceşti. începutul îl va face cu Transilvania. Prilejul de război împotriva Transilvaniei l-a dat faimoasa expediţie din Polonia a lui Gh. Râkoczy II. Urmînd exemplul lui Ştefan Bâthory, care, ca principe al Transilvaniei, obţinuse şi coroana de rege al Poloniei, aproape toţi principii Transilvaniei s-au străduit să ajungă pe tronul polon. Această tendinţă însemna însă mai mult decît o simplă ambiţie dinastică. Era un principiu de politică externă — concepţie tot a lui Ştefan Bâthory — care avea ca substrat ideea unei confederaţii a statelor din răsăritul Europei împotriva turcilor 4, şi care se impunea în mod necesar principilor din vecinătatea Turciei. Poarta îşi dădea seama de această eventualitate şi căuta s-o prevină. în cazul 1 S. D. Skazin, A. S. Samoilo, A. J. Cistozvonov, Istoria Evului Mediu, voi. II, Braşov (f. a.), p. 5, 476 şi urm. 2 B. F. Porşnev, Studii de economie politică a feudalismului, Bucureşti, 1957, p. 65. 8 Pentru trecerea de la renta tn natură la renta In bani, cf. Torok-magyar Okleoillăr (Docu- mente turco-maghiare), 1533—1789 — culese din arhivele din Constantinopol şi traduse tn limba maghiară de Karâcson Imre ; ediţie Îngrijită de Thalldczy L., Krcsmârik I. şi Szekfil Gy., Budapesta, 1914, p. 259—260 (în cele ce urmează, prescurtat sub forma : Okleoillăr); Torlinelmi Tdr (Magazin Istoric), 1894, p. 692 şi urm. încercări ale feudalilor turci de a-şi crea rezervă seniorială după exemplul şi In concurenţă cu proprietarii ardeleni (cu care Împart, legal, stă- plnirea asupra pămlntului şi a iobagilor; sistem ce va fi explicat mai departe), ibidem, p. 693. V. şi S. D. Skazin, Problemele fundamentale ale aşa-numilei „a doua iobăgie" tn Europa Centrală şi Răsăriteană, tn Analele Romino-Sovietice, seria Istorie, 1958, nr. 1 — 2, p. 93 şi urm. 4 Szamoskdzg Istoăn tortineti maradoăngai (Rămăşiţele istorice ale lui —) tn Monumenta Hungariae Historica, Scriptoreş, voi. XXX, p. 17 ; Szâdeczky L., Băthori Istoăn kirăly titkos teroe a magyar kirălysăgot is erdilyi fejedelemsiget illetoleg (Planul secret al lui Ştefan Bâthory cu privire la regatul Ungariei şi principatul Transilvaniei) tn Szăzadok, 1882, p. 497—498. www.dacoromanica.ro 8 I. TOTOIU 4 lui Gh. Râk6czy, marele vizir Mehmet Koprili s-a opus cu hotărîre unei intervenţii în Polonia. Râk6czy, însă, îndemnat mai ales de nobilimea ardeleană, dornică de a cîştiga în noua ţară moşii şi a-şi mări veniturile prin munca noilor supuşi — era în perioada creşterii rentei în muncă — a trecut peste porunca repetată a marelui vizir, implicînd în afacerea poloneză şi pe cei doi domni romîni : Gheorghe Ştefan şi Constantin Şerban. Sfîr- şitul catastrofal al expediţiei a avut ca urmare, după cum se ştie, mazi- lirea celor trei principi şi, ca răspuns la încercarea de rezistenţă a lui Râkdczy, crîncenile expediţii din anii 1658—1660, pentru pedepsirea prin- cipelui rebel şi a ţării care îl susţinea. Răscoala celor trei ţări romîneşti, a trezit la turci teama de formarea unui bloc antiotoman la Dunăre, în frunte cu Transilvania, cu atît mai primejdioasă cu cît, spre deosebire de celelalte două ţări, aceasta din urmă dispunea pe graniţa dinspre turci de un puternic sistem de cetăţi ca Oradia, Ineu, Lugoj, Caransebeş şi, pe lingă ele, de numeroase palănci. Unul din obiectivele politicii marelui vizir Mehmet Koprili va fi slăbirea acestui principat vasal prin ocuparea cetăţilor de margine şi întă- rirea supravegherii lui. De altfel, era un vechi principiu de guvernămînt al Porţii de a nu lăsa să se întărească prea mult un vasal. La 1658 Transilvania a fost atacată din trei părţi : de la apus venea paşa de Buda ; de la răsărit paşa de Silistra însoţit de tătari şi de trupe muntene şi moldovene; de la miazăzi marele vizir, care pornise de la Adrianopol şi înainta pe linia Belgrad-Timişoara. Locul de întîlnire era vestita cetate a Ineului, cheia Transilvaniei în valea Crişului Alb, de mult rîvnită de turci. Primul care s-a apropiat de graniţa Transilvaniei a fost paşa de Buda. Râkdczy îi ieşi în întîmpinare şi-l bătu prin împrejurimile Ara- dului în două lupte, la 26 iunie între Arad şi Giula 1 şi la 6 iulie între Arad şi Lipova, lîngă satul Păuliş 2. Râkoczy s-a retras de pe cîmpul de luptă fără a exploata victoria obţinută. Luptele au rămas fără urmări. Apoi în ziua de 2 septembrie, Ineul se predă marelui vizir, iar pe la mijlocul lui septembrie soseau în tabără şi trupele turco-tătare, după ce jefuiseră şi pustiiseră — ca pedeapsă — cea mai mare parte din Transilvania. Marele vizir, învingător, numi ca principe al Transilvaniei, în locul lui Râkoczy declarat rebel, pe Acaţiu Barcsay, care se obliga la mărirea tributului şi despăgubiri de război; cetăţile de margine Ineu, Lugoj şi Caransebeş rupte din teritoriul principatului ardelean, au fost alipite la paşalîcul 1 G. Krauss, Siebenbiirgische Chronik (tn Fonles Rerum Auslriacarum, Scriplores), voi. II, Viena, 1864, p. 5. a TorUneimi Tdr, 1888, p. 662 —663. Descrierea luptei, In Mârki S., Arad vărmegye es Arad păros lorlinele (Istoria comitatului Arad şi a oraşului Arad), voi. II, Budapesta, 1892, p. 106 —108 ; Zinkcisen I. W., Geschichle des Osmanischen Reiches in Europa, voi. IV, Gotha, p. 878. Clmpul de luptă a fost vizitat de Evlia Celebi In 1660 : cf. Eolia Cselebţ, maggaroszăgi ulazăsai (Călă- toriile lui E. Celebi In Ungaria), /voi. 1/ 1660 — 1664 (traducere In limba maghiară de Karâcson Imre), Budapesta, 1904, p. 18. www.dacoromanica.ro 5 STAPINIREA TURCA IN BANAT ŞI CRIŞANA 9 Timişoarei, care se întindea acum de la Dunăre pînă la Criş şi de la Tisa pînă la Poarta de Fier a Transilvaniei. în 1659 şi apoi în 1660 Transilvania este din nou devastată de trupele turceşti, pe care vizirul le trimitea în ajutorul lui Barcsay, ameninţat de rivalul înlocuit1. După moartea lui Râkoczy în lupta de la Feneş (22 mai 1660), este ocupată, după o eroică rezistenţă, Oradea, cheia Transilvaniei pe Crişul Repede şi din teritoriul cucerit, marele vizir întemeiază noul paşalîc al Oradiei, care cuprindea restul Crişanei (comitatele Bihor, Solnocul de mij- loc şi Crişana) şi o parte din Transilvania de nord-vest (Solnocul Dinlă- untru întreg şi o parte din Dobîca şi Cluj) pînă în Maramureş1 2. A fost şi acest paşalîc împărţit în mai multe sangeace : Oradea, Sîniob, Beiuş etc. în sfârşit, în 1661, cînd Transilvania, în faţa primejdiei de a deveni o provincie turcească, se aruncă în braţele Austriei, alegând ca principe pe Ioan Kemăny, Mehmet Koprili trimise o nouă expediţie de pedepsire, cu dispoziţia să nu fie cruţaţi nici oamenii, nici avutul lor3. înainte de intervenţia lui Mehmet Koprili, Transilvania se afla in apogeul puterii sale politice şi economice. Mehmet Koprili ii desfiinţează sistemul de apărare, ii reduce teritoriul cu o treime şi o ruinează economic prin expediţii de pedepsire şi prin mărirea sarcinilor fiscale. Niciodată, pînă la dispariţia ei ca stat, Transilvania nu se va mai reface. Prin această politică se urmărea, desigur, transformarea treptată a Transilvaniei într-o provincie turcească ; împrejurările au făcut însă ca această slăbire să ducă la subjugarea ei de către austriaci. Am stăruit asupra campaniilor de mai sus pentru a face înţeleasă starea de mizerie a acestor ţinuturi în perioada de care ne ocupăm în cele ce urmează. Pe lîngă faptele de arme, care au lărgit imperiul în dauna „ghiaurilor”, Mehmet Koprili şi-a mai legat numele de o seamă de aşezăminte religioase şi de „binefacere”, pe care le-a întemeiat la Arad, Ineu şi Oradea — adică pe fostul cîmp de operaţiuni din 3 658 şi în noul paşalîc al Oradiei, creaţia lui — înzestrîndu-le cu un fond de întreţinere, numit în limba turcă varuf. (Adăugăm cu anticipaţie că pentru donatori, vacuful era un mijloc sigur de a-şi asigura averea pentru moştenitori). Vacuful se încadrează în regimul proprietăţii la turci, şi pentru a înţelege rosturile şi importanţa lui, o scurtă privire asupra acestei probleme, îmi pare necesară. 1 Szilâgyi S., A kâi Răkâczy Gydrgy fejedelem csalădi leoelezise (Corespondenţa de familie a celor doi Gh. Râkăczy, principi ai Transilvaniei), In Monumenla Hungariae Hislorica, Seria I, voi. XXIV, Budapesta, 1875, p. 578. 2 Szilăgyi S., Az erdâlyi hâdollsăg âs oigoărai (Ocupaţia turcească In Transilvania şi cetăţile dc margine) în Rajzok is lanulmăiujok (Schiţe şi Studii), voi. II, Budapesta, 1875, p. 139—172 ; Lukinich Imre, Az erdilyi hâdollsăg âs vigvărai, Budapesta, 1913, passim ; Idem, Erdâly teriileti văltozăsai a torok hâdilăs korăban (Schimbări teritoriale In Transilvania, In timpul dominaţiei otomane), 1541—1711, Budapesta, 1918, passim. 3 Evlia participă la ea şi o descrie pe larg : cf. o. c., I, p. 62 — 159. www.dacoromanica.ro 10 I. TOTOIU 6 II. OnGWIZAIlEA PnorniETAŢII î\ TEMTOHIUL CUCEniT DE TURCI 1. Proprietatea fiscului şi feudele militare. Sistemul feudal turcesc era o variantă mai primitivă a feudalismului, stînd pe o treaptă mult infe- rioară faţă de forma europeană. O dovadă peremptorie o oferă regimul proprietăţii. în această privinţă regimul otoman pleacă de la sistemul arab, după care, în ţările cucerite, statul înlătură toate vechile drepturi de proprietate şi face o nouă împărţire a pămîntului, urmărind prin aceasta să ridice pe mohamedani la rangul de clasă dominantă şi să reducă pe în- vinşi la situaţia de slugi ale lor. Astfel în Banat şi Crişana, ca şi în toate celelalte ţări cucerite, statul a luat în stăpînire tot pămîntul. Din acesta, partea cea mai bună a fost păstrată — sub numele de haşuri împărăteşti (has-i padişah) — ca proprietate a fiscului, pentru întreţinerea garnizoanelor din cetăţile de margine. O altă parte a fost împărţită ca feude pentru între- ţinerea slujbaşilor statului, civili şi militari, drept salarii, dar numai pe timpul funcţionării, statul păstrîndu-şi dreptul exclusiv de proprietate Cu alte cuvinte, obiectul donaţiunii nu-1 constituia moşia, ci venitul după ea (dirlik) : feudalul turc nu era propriu-zis proprietarul feudei, ci numai beneficiarul unui drept de folosinţă ; feuda deci, era o proprietate temporară şi condiţionată, pe care nu putea nici s-o vindă, nici s-o doneze, nici s-o lase moştenire1. După mărime şi destinaţie, feudele se împărţeau în trei categorii. Erau mai întîi haşurile, feude cu venit de peste 100 000 a.1 2, ce se dădeau mari- lor demnitari de la Poartă, în frunte cu marele vizir şi guvernatorilor de provincii : beglerbeii şi sangeacbeii; dar spre a le distinge de haşurile padi- şahului erau desemnate prin adăugarea funcţiunii pe care o răsplăteau (paşa haslari, sangeacbei haslari). Urmau feudele mai mici numite ziame- turi şi timaruri (primele cu venit de peste 20 000 a., cele din urmă cu venit de 3 000—20 000 a.). Acestea se dădeau funcţionarilor provinciali de rang inferior (alai-bei, ceauşi etc.) şi mai ales ostaşilor musulmani care se dis- tingeau în lupte; deţinătorii lor se numeau zaimi şi timarioţi, sau cu un termen generic, spahii3. 2. Proprietatea vacuf şi proprietatea particulară. în afară de proprie- tatea fiscului şi de feudele militare, de care dispunea statul, prin persoana sultanului, mai existau două feluri de proprietăţi : fondurile religioase sau vacuf şi proprietatea particulară numită mulk, la care statul n-avea nici un amestec. De aceste două categorii ne vom ocupa în cele ce urmează, în legătură cu înfăptuirile marelui vizir Mehmet Koprili constatate pe teri- toriul rupt de turci din principatul Transilvaniei. 1 Hammer (Purgstall), Des osmanischen Reiches Staatsverfassung und Staatsverwaltung, voi. I, Viena, 1815, p. 317—348; Encyclopâdie de l’Islam, cuv. Timar. 2 Aceea sau aspru : monetă mică de argint, foarte obişnuită in contabilitatea turcească. 3 Encyclopidie de l’Islam, ibid.; Brockelmann C., Geschichte der islamischen Volker u, Staaten, Leipzig, 1939, p. 267 ; D’Ohsson M., Tableau giniral de l’Empire oltoman, VII, p. 282 ; Ubicini A., Leltres sur la Turquie, voi. I, ed. II, Paris, 1853, p. 265; Fekete L., Torok birtok- rendszer a hâdolt Magyarorszăgon (Regimul proprietăţii in Ungaria de sub ocupaţia turcească), Budapesta, 1910, p. 8 — 9 ; Ţvetkova B. A., o. c.; Worms M., De la conslilulion lerritoriale des pays musulmans, Paris, 1842, passim. www.dacoromanica.ro 7 STAPIN1REA TURCA IN BANAT ŞI CR1ŞANA 11 Averile vacuf, constînd din bunuri mobiliare şi imobiliare, bani otc.], se bucurau de mari privilegii: erau scutite de orice dări şi sarcini şi aveau administraţia lor deosebită, formînd oarecum un fel de stat în stat1 2. Fiecare moschee îşi avea vacuful său pentru nevoile de întreţinere şi plata personalului; erau administrate de un custode sau administrator (miitevelli), controlat la rîndu-i de un funcţionar superior : nazîrul. Din fondul vacufului mai erau întreţinute şi unele aşezăminte pioase, care aveau ca scop instruirea tineretului, ajutorarea săracilor, lucrări de utilitate publică. Pe lingă moscheile mai mari se găsesc şcoli elementare şi colegii, bucătării publice pentru drumeţi şi sărăcime, spitale, în care era primit ori- cine, indiferent de condiţia socială sau de religie3. Din vacuf se construiau băi, uneori chiar poduri; cişmelele mai ales erau foarte numeroase, deoarece spălatul ritual trebuia săvîrşit acolo unde îl prindea pe credincios glasul muezinului. Un loc important printre aceste aşezăminte ocupa hanul, care era făcut cu scopul de a da adăpost peste noapte străinilor, avînd în vedere mai ales pe negustori, a căror siguranţă era de cel mai mare interes pentru fiscul turcesc, comerţul constituind unul din veniturile principale ale impe- riului4. Această instituţie, vacuful, dispunea, pentru opere de binefacere, de averi imense, stoarse, cum se va vedea mai departe, cu străşnicie din munca popoarelor supuse ; aceste fonduri serveau — ca odinioară averile mănăs- tireşti la noi — pentru a hrăni o categorie de slujbaşi parazitari — preoţi de toate gradele, cu familiile şi servitorii lor — pe care-i găsim în număr considerabil chiar şi în oraşele de provincie5 6. Să vedem acum care este originea fondurilor vacuf? în ţările cucerite, sultanii făceau vacuf parte din prada de război, adică o dădeau pentru întreţinerea moscheelor şi aşezămintelor religioase care ţineau de ele. Exemplul lor este urmat de marii demnitari şi mulţi oameni bogaţi, care — din dorinţa de a-şi asigura fericirea în lumea viitoare şi a-şi perpetua numele pe lumea aceasta — îşi învesteau averile în aşeză- minte pioase. Cu aceasta am ajuns la problema proprietăţii private. ^ Cine voia să facă donaţie unui vacuf, o moşie, de pildă, trebuia să aibă proprietatea deplină a acelei moşii. Căci feudele, după cum s-a văzut, nu puteau fi donate. A fost mult dezbătută chestiunea dacă a existat în Imperiul Otoman proprietatea particulară, de care posesorul să poată dispune după voie. Contestată multă vreme, existenţa ei a fost dovedită 1 Vacuful din paşalfcul Timişoarei al lui Mohamed Socoli, marele vizir al lui Soliman I, cuprindea, la 1573, mori, sate, tot felul de vite, băi, prăvălii, hanuri, bani (de ex. dijma ora- şului Becicherec): cf. Okleaillăr, p. 103 ; Borovszky S., Toronlăl vărmegye (Comitatul Torontal), Budapesta, p. 551. 8 M. P. Tchihatcheff, Lellres sur la Tnrquie, Bruxelles şl Leipzig, 1859, p. 43. 8 Busbec, Les lellres, I, Amsterdam, 1718, p. 52 ; Tavernier, Les six voyages en Turquie, en Perse el aux îndes, Paris, 1678, p. 17. 4 Memoriile lui Cociu-bei, trad. maghiară In Thury J., Torok lorlinelirâk (Istorici turci), voi. II, Budapesta, 1896, p. 406 — 415 ; Ricaut, Vhislolre de L’ilal prisenl de Vempire olloman, Amsterdam, 1672, p. 396 ; D’Ohsson, o. c., II, p. 542. 6 în Timişoara fiecare geamie avea plnă la 12—'13 slujitori (la care trebuiesc adaugate, desigur, familiile). Cf. Velics A.-Kammerer E., Magyarorszăgi lorok kineslări deflerek (Deftere fiscale turceşti din Ungaria), voi. I, Budapesta, 1886, p. 413 şi urm. Geamiile din Ineu erau deservite, In 1693, de 44 de persoane. Oklevillăr, p. 305. www.dacoromanica.ro 12 I. TOTOIU S în cele din urmă1. Se poate afirma că pe teritoriul Trasilvaniei ocupat de turci, ca şi în restul Turciei dealtfel, se mai găseau, pe lîngă proprietăţile statului şi ale bisericii, şi proprietăţi particulare. Se ştie acum că turcii recunoşteau dreptul de proprietate asupra caselor vechilor locuitori rămaşi pe loc în oraşele cucerite. Acesta a fost cazul la Oradea1 2. Turcii puteau să-şi cumpere şi ei case în deplină proprietate, fie de la fisc, căruia îi reveneau bunurile statului, ale bisericii şi cele rămase fără stăpîn, fie de la băştinaşi. Printre proprietăţile particulare se găseau şi domenii întinse. Care era provenienţa acestor domenii ? în primele secole ale impe- riului, sultanii donau în ţările cucerite proprietăţi întinse în deplină stă- pînire, dar începînd din secolul al XV-lea, din motive religioase ca şi poli- tice — ca de ex. tendinţa de a împiedica formarea unei clase oligarhice, care să le pericliteze autoritatea — răresc donaţiile şi în aceeaşi măsură înmulţesc confiscările. Totuşi, sultanii n-au încetat de a face donaţii cu caracter definitiv nici mai tîrziu, le făceau însă foarte rar. Printre puţinii favorizaţi a fost şi Mehmet Koprili. Ca şi alţi mari viziri, Mehmet Koprili obţine de la sultan, ca răsplată pentru expediţia izbutită din Transilvania şi cucerirea Ineului (1658), numeroase posesiuni în deplină proprietate în diferite părţi ale imperiului, în Asia3, în Ungaria (de ex. în comitatele Nitra şi Rtrigoniu)4, dar mai ales în teritoriul ardelean de sub ocupaţia turcească,, unde îl găsim stăpîn pe domenii întinse în împrejurimile oraşelor Arad5 *, Ineu® şi Oradea7. Avînd în vedere numeroasele donaţii, averile vacuf erau considera- bile. în Turcia sînt evahiate la o treime din averea naţională8; în Ungaria eraţi mult mai reduse, veniturile pămînturilor de aici fiind folosite ca haşuri sau feude pentru întreţinerea soldaţilor şi a funcţionarilor, foarte numeroşi* Dar această instituţie era, pentru cei bogaţi, nu numai un mijloc prin care căutau să-şi asigure fericirea în lumea viitoare şi memoria pe lumea aceasta, ci şi o foarte bună afacere. Re ştie că în Turcia proprietăţile parti- culare, îndeosebi cele mari, aveau o existenţă foarte precară ; căci primej- dia de a fi confiscate de fisc — pentru vini reale sau numai născocite — era^ permanentă®. Exista însă o soluţie pentru a scăpa de această primejdie, anume să fie iăcute vacuf. Proprietatea vacuf, prin caracterul ei bisericesc, era pusă la adăpost de arbitrarul sultanului; şi, fiind obicei consacrat 1 Hammer, o. c., I, p. 347 — 348. Dovezi de existenţa ei. la Fekete L., o. c.,p. 10, n. 6. * Vezi mai jos, p. 58, n. 1. Cf. şi Fekete L., A lorokkori Văc egy XVI. szăzadi osszeirăs alapjăn (Oraşul Vatz tn epoca dominaţiei turceşti, pe baza unei conscricri din sec. XVI), Buda- pesta, 1942, p. 21. 3 Fekete L., A berlini is drezdai gyiiileminyek torok levillări angaga (Materialul arhi- vistic turc din colecţiile de la Berlin şi Dresda) tn Leviltări Kozleminyek (Revista Arhivelor), VI (Budapesta, 1928), p. 268 (In cele următoare, prescurtat : Leviltări Kozleminyek). 4 Au fost lăsate moştenire fratelui său, Mustafa bei efendi; cf. Okleviltăr, p. 279 — 281. 3 Ibidem, p. 263-264 ; Evlia, II, p. 225. 3 Oklevillăr, p. 265, 269. 7 Ibidem, p. 247—259. 8 Ricaut, o. c,, p. 390. 8 Multă vreme nu s-a ştiut aproape nimic despre proprietăţile vacuf din Ungaria şi Tran- silvania. Abia pe la Începutul secolului al XX-lea s-a putut stabili existenţa lor, tn urma publi- cării, tn limba maghiară, a unor lucrări, ca de ex. „Călătoriile” lui Evlia Celebi sau Torok- maggar Oklevillăr, amintite mai sus. www.dacoromanica.ro STAPINIREA TURCA IN BANAT ŞI CRIŞANA 13 «a administratorul vacufului să fie numit dintre rudele donatorului din tată în fiu, donatorul putea să asigure, prin aceasta, şi urmaşilor săi, pen- tru mai multe generaţii, parte din veniturile proprietăţii1. Este un sistem de care s-a folosit şi Melimet Koprili. III. AŞEZĂMINTELE întemeiate în timpul marelui vizir MEHMET KOPRILI înfăptuirile lui Melimet Koprili în părţile vestice ale Transilvaniei sînt acum bine cunoscute. Informaţii importante pentru cunoaşterea lor ne aduc „Călătoriile” lui Evlia Celebi, care, după cum se ştie, a făcut două călătorii în Transilvania. Prima călătorie a făcut-o în 1660, cu ocazia asedierii Oradiei, la care a luat şi el parte. în drum spre Oradea, a cunoscut Aradul şi Ineul, pe care le-a descris pe larg în lucrarea sa ; Oradea a cunos- cut-o de data aceasta numai în ruine. O revede însă în 1665, cînd face a doua călătorie în părţile noastre şi dă o foarte amănunţită descriere a oraşului, acum turcesc. La întoarcerea spre Constantinopol revede Ineul şi Aradul, descrise în prima călătorie1 2. Izvorul principal însă îl constituie o seamă de documente contemporane turceşti, între care două deftere3 sau conscrieri cadastrale din 1665 — asemănătoare cu urbariile obişnuite în Transilvania — şi care confirmă şi completează informaţia celebrului călător turc : 1. Defterul vacufurilor marelui vizir Mebmet Koprili din sangeacul Oradea (privind aşezămintele din oraşul Oradea)4; 2. Defterul vacuf urilor marelui vizir Mebmet Koprili din sangea- curile Timişoara, Ineu, Lipova şi Giula (privind aşezămintele din oraşele Arad şi Ineu)5. Din sursă europeană n-avem aproape niciun fel de informaţie în legătură cu înfăptuirea lui Mehmet Koprili6. 1 Ricaut, o. c., p. 267. 2 Opera lui Evlia Celebi a apărut In limba turcă, sub titlul: Evliya Qclebi Seyahalname (Descrierea călătoriei lui E. Celebi), I—X, Istanbul, 1896 —1938. Părţile privitoare la Ungaria şi Transilvania au fost traduse în limba maghiară de Karâcson Imre (v. titlul mai sus) şi au apărut In Editura Academiei Maghiare de Ştiinţe: voi. I (1660—1664) în 1904, voi. II (1664—1665) In 1908. Am folosit traducerea lui Karâcson, verificlnd şi uneori complettnd datele după ediţia turcească. 8 Defterele (cuvînt de origină greacă, în rom. = condică) sint de mai multe feluri: liste de plata soldelor sau lefurilor la soldaţi sau funcţionari (v. de ex. defterul de leafa ostaşilor şi funcţionarilor din Timişoara pe anul 1624, in Velics A.— Kammerer E., o. c., voi. I, p. 414 — 423), liste de contribuabili (de ex. delterul de gizie — adică darea pe cap a ghiaurilor din Cenad şi Arad pe anul 1557—1558; ibidem, voi. II, p. 194—209) etc. Defterele de mai sus cuprind liste de locuitori, hotărnicii, obligaţii ale ţăranilor faţă de vacuf. Originalele se găsesc In arhiva Defterhanâ din Istanbul. Pentru felul cum se întocmeau asemenea conscrieri v. Fekete L.f Az eszlergomi szandzsăk 1570. ivi adâosszeirăsa (Conscripţia de dări a sangeacului Strigoniu pe anul 1570), Budapesta, 1943, p. 5. 4 întocmit în a doua jumătate a lunii octombrie 1665 ; cf. Okleviltăr, p. 247—259. 5 întocmit la 23 decembrie 1665. Este mai degrabă o colecţie de deftere, fragmentare, dintre anii 1660—1665; ibidem, p. 259—272. 8 Am găsit o singură informaţie în legătură cu vacuful de la Ineu. V. mai jos p. 57. www.dacaramanica.ro 14 I. TOTOIU 10 1. Aşezămintele de la Arad. Aradul din a doua jumătate a secolului al XVII-lea este de fapt creaţia lui Mehmet Koprili. în trecut oraşul avu- sese de suferit numeroase prefaceri. Amintit în secolul al XlV-lea ca oraş (civitas), nu mai era în secolul al XVI-lea decît un tîrg (oppidum). Turcii îl ocupă în 1552_şi peste doi ani îl întăresc, construind cetatea Aradului, de unde îşi întind apoi cuceririle pînă la Criş1. în 1595 este eliberat de tru- pele ardelene ale lui Sigismund Bâthory, dar peste două decenii ajunge din nou în mîinile turcilor* 1 2, care îl păstrează apoi pînă la alungarea lor peste Dunăre, în 1685. în timpul dominaţiei turceşti, Aradul a avut de trecut, ca şi toate celelalte localităţi din zona de margine, prin grele încercări. Cînd a căzut întîia dată sub turci, în 1552, era aşa de distrus, îneît chiar la cîţiva ani după aceea, în 1557—1558, figurează într-o conscripţie turcească abia cu 10 case, dintre care numai patru erau vechi, adică dinainte de ocupaţie3. Cu ocazia eliberării, în 1595, a fost de asemenea pustiit şi donat apoi ca localitate devastată, împreună cu alte sate dimprejur, de asemenea pustiite, unor soldaţi sîrbi înnobilaţi din garnizoana Ineului4. în sfîrşit, alte strică- ciuni a avut de suferit în timpul campaniei din 1658, cînd cetatea a fost arsă de trupele lui Gh. Kâkoczy II5. După ocuparea Ineului, Mehmet Koprili a refăcut cetatea Aradului şi a înzestrat-o cu geamie şi alte aşezăminte, pentru care a constituit un fond de întreţinere, prefăcînd domeniile sale din jurul Aradului în vacuf. Evlia care a cunoscut Aradul la doi ani după campania amintită, adică la 1660, pe cînd însoţea armata trimisă de marele vizir pentru cucerirea Ora- diei, ne dă preţioase informaţii despre întocmirile lui Mehmet Koprili din acest oraş. Le vom prezenta mai jos în chiar cadrul oraşului, aşa cum le-a văzut călătorul turc. „Mehmet Koprili paşa, cînd a cucerit Ineul — spune Evlia — a refă- cut cetatea Aradului şi a aşezat în ea un comandant cu 50 de ostaşi şi un depozit de armament. A mai clădit apoi o geamie, un han mare, palatul guvernatorului, o mănăstire, un imaret şi o cantină populară, la care toţi călătorii, fie săraci sau bogaţi, sînt ospătaţi în chip gratuit. Are o baie mică şi o piaţă destul de mare, dar îngustă”... Cetatea, care se află în Aradul-Xou, lîngă rîul Mureş, „este construită din ziduri de umplutură de pămînt”, şi are două porţi tari de lemn; cea dinspre miazănoapte se numeşte Poarta Ineului şi „în afara ei se găsesc două sute de case de creş- tini'1'1, cea din spre sud este Poarta Timişoarei, după care se găsesc de ase- menea „două sute de case de creştini, acoperite cu stuf sau cu seîndură”. Aradul este şi un însemnat centru comercial6: „Pe malul rîului Mureş se * Mârki S., o. c., I, p. 552. 1 Ibidem, II, p. 71. * Velics-Kammerer, o. c., p. 194—209. * Lukinich Imre, Erdilg leriileli văllozăsai a lorok hâdilâs korăban, Budapesta, 1918. p. 358. 5 Ibidem, p. 324. * Era cunoscut şi in Apus, in ultima perioadă a stăpinirii turceşti ca cetate de margine şi „un mare centru comercial intre Timişoara şi Giula”. Hisloire el descriplion ancienne el moderne du rogaume de Hongrie, Paris, 1695, p. 215. V. şi Hisloire de l’itat prisenl du roijaume de Hongrie, Cologne, 1686, p. 54. www.dacoromanica.ro 11 STAP1N1REA TURCA IN BANAT Şl CR1ŞANA 15 află dughene în cocioabe sărăcăcioase, acoperite cu stuf sau cu scîndură ; o dată pe an se adună la aceste dughene 70—80 000 de raiale necredincioase şi ţin un astfel de tîrg, că nu se poate descrie”1. ’ Aşadar, după Evlia, se găseau în Arad, ca fundaţii ale lui Mehmet Koprili — în afară de cetate şi de palatul paşii — o geamie, un ban, şcoală, mănăstire, cantină populară şi imaret, care în sens restrîns înseamnă o can- tină pentru şcolari, sau sărăcime, iar în sens larg, un întreg complex de aşezăminte de binefacere : cantină, spital etc. 1 2. Defterul din 1665 aminteşte astfel aşezămintele lui Mehmet Koprili: „Marele pod de curînd construit, palanca de la Aradul Nou, sfînta geamie, excelenta şcoală, Jianul cel bine aşezat, construit pentru drumeţi şi trecători şi lăsat ca fundaţiune pioasă şi toate celelalte filndaţiuni pioase ce se găsesc în numita palancă”3. Sub „celelalte fundaţiuni” trebuie să se înţeleagă, de sigur, imaretul şi cantina, amintite la Evlia, şi poate şi unele cişmele. Informaţia lui Evlia se potriveşte în chip surprinzător cu datele din defter, ceea ce ne îndreptăţeşte să presupunem că a cunoscut acest defter, la a doua trecere a sa prin Arad, în 1665, şi deci a folosit datele din el la descrierea Aradului, cînd şi-a redactat mai tîrziu lucrarea. Despre vacuf sau fondul de întreţinere destinat fundaţiunilor lui Mehmet Koprili, găsim o vagă aluzie şi la Evlia, cînd aminteşte de casele de creştini în afara Porţii Ineului şi a Porţii Timişoarei, cîte două sute de fiecare parte. Afirmaţia este confirmată şi completată de documentele amintite mai sus, care aduc numeroase detalii asupra acestui fapt. ★ Dar înainte de a intra în analiza documentelor, trebuiesc cunoscute împrejurările — extrem de grele — în care a fost întemeiat acest vacuf. Pentru întreţinerea numeroaselor aşezăminte din Arad, era nevoie de munca unui însemnat număr de iobagi, iar în vremea cînd Mehmet Koprili punea bazele vacufului său, întreg comitatul Aradului era aproape o pustietate. Nu era însă o stare excepţională : în timpul dominaţiei tur- ceşti fusese în repetate rînduri pustiit şi repopulat. A fost pustiit mai întîi în timpul expansiunii turceşti la nord de Dunăre, în 1552. A doua oară, în timpul „războiului cel lung” de la sfîrşitul secolului XVI (1591 — 1606). în acest război apar şi tătarii ca trupe auxiliare, cu misiunea de a intimida şi slăbi pe duşman prin distrugeri: în 1596, Soliman Sprînce- natul, pe cînd asedia Lipova, îi chemă din apusul Ungariei, unde se aflau la iernat, şi le dădu sarcina să devasteze ţinutul dintre Mureş şi Criş. Şi tătarii s-au achitat aşa de bine de sarcina dată, încît toată această regiune a devenit o pustietate4. 1 Evlia, I, p. 17. în anul următor, 1661, se ia dispoziţia să se ţină tirg de două ori pe an, găsindu-se „folositor şi necesar atit pentru soldaţii din garnizoană cit şi pentru raiale”. Leviltări Kozleminyek VI, p. 273. 2 Oklev<ăr, p. 268. 3 Mehlan A., Die Handelsstrassen des Balkans wăhrend der Tiirkenzeit in Sudostdeutsche- forschung, 1939, p. 283. 4 Borovszky S., Egij alajbig telepitisei (Colonizările unui alaibei), Budapesta, 1901, p. 3 şi urm. www.dacoromanica.ro 16 I. TOTOIU 12 Kepopularea se făcea încet. Peisajul era dezolant : oraşe puţine, sate rare şi mici, despărţite de mari întinderi necultivate, acoperite de mlaştini, sau cu ierburi mari, cu păduri de trestiş, de păpuriş, şi de sălcii. Pe la 1642, Gh. Râkoczy I, principele Transilvaniei, făcea această cons- tatare : ,,în satele şi oraşele în care mai înainte locuiau 50—60 chiar 100 de oameni, acum nu mai locuiesc decît 10—12 oameni”1. Evenimentele din anii 1658—1660 l-au prefăcut din nou în pustiu, căci, după cum s-a văzut, în împrejurimile Aradului s-au dat luptele lui Gh. Kâkoczy JI cu paşa de Buda, pe aici au trecut oştile lui Koprili, în drum spre Ineu ca şi la întoarcere, după cucerirea cetăţii, şi tot pe aici s-au scurs trupele care au ocupat Oradea. E uşor de închipuit cum putea să arate acest ţinut, după atîţia ani de vălmăşeală : oraşele şi satele erau devastate şi arse, iar populaţia care nu fugise în Transilvania, era ascunsă prin păduri şi mlaştini, sau încă rătăcea dintr-un loc în altul. Aceasta era deci situaţia în comitatul Arad în timpul cînd Mehmet Koprili, stăpîn pe întinse domenii în aceste părţi, punea bazele va- cufului său. Fără iobagi însă, pămîntul n-avea nici o valoare1 2. Mehmet Koprili, pentru a asigura întreţinerea aşezămintelor sale din Arad, a fost nevoit să repopuleze aceste domenii. Repopularea satelor pustiite forma şi pentru guvernul turc o per- manentă preocupare, căci acestea hrăneau garnizoanele din cetăţile de margine, pe proprietarii feudali şi trupele în campanie. Ea cădea în sar- cina beglerbeilor, adică a guvernatorilor de paşalîcuri şi a subalternilor lor : sangeacbeii, alaibeii3. O colonizare întinsă s-a făcut la 1640 de alai- beiul Aii, comandantul din cetatea Cenadului, care primise în împreju- rimi pămînturi întinse, spre a le coloniza4. Făceau colonizări fireşte, în afară de oficialităţi, şi stăpînitorii de feude mari. Acesta a fost cazul şi cu Mehmet Koprili. O problemă acută care se punea era aceea a recrutării elementelor de colonizare. KxL_putşa fi vorba de populaţie adusă din Turcia : turcii erau un popor prea mic ca să poată coloniza întinderi mari. în provinciile europene, turcii s-au aşezat în oraşe şi cetăţi, ţărani turci n-au fost colonizaţi decît în Tracia şi unele părţi ale Bulgariei, ca valea Mariţei, Deliormanul5. în Serbia n-au fost aşezaţi turci la sate6. Pentru cîştigarea de iobagi se recurgea la tot felul de mijloace : proprietarii feudali căutau să-i atragă unii de la alţii prin promisiuni7; 1 Tdrdk-magyarkori Âllamokmănylăr (Documente din epoca dominaţiei otomane), voi. IV, Budapesta, 1870, p. 150 — 151. 8 V. in această privinţă, K. Marx, Capitalul, voi. I, ed. II, Buc., 1948, p. 637 şi comentariul lui Porşnev, o. c., p. 56. 3 Adjunctul sangcacbeiului (in ierarhia militară corespunde gradului de colonel). 4 Borovszky S., o. c., p. 5 şi urm. 3 Hajek Al., Bulgarien unler der Turkenherrschaft, Berlin, Leipzig, 1925, p. 15. 3 Ibidem, C. D. Skazin... o. c., p. 485 — 486. i Mârki S., o. c., II, p. 146. www.dacoromanica.ro 13 STAPINIREA TURCA IN BANAT ŞI CRIŞANA 17 sînt frecvente răpirile de iobagi de peste graniţă sau în interiorul ţării1; dar metoda curentă era totuşi învoiala cu ţăranii, care în schimbul unor condiţii acceptabile, se întorceau din locurile de refugiu la căminul lor. Există şi un mare număr de ţărani, care scoşi din rosturile lor în vremuri tulburi ca acelea din anii 1658—1660, sau sărăciţi de exploatare excesivă a spahiilor, duceau viaţa nomadă — în actele turceşti sînt desemnaţi cu termenul de haimana — locuiau în corturi şi se mutau dintr-un loc în altul. Erau foarte numeroşi. Se găseau pretutindeni în cele două paşalîcuri din Timişoara şi Oradea, ca şi în Ungaria ocupată de turci, ca de ex. în Bacica, vecină cu Banatul, unde erau reduşi la viaţă no- madă de exploatare excesivă a stăpînilor de pămînt1 2. Neţinînd de nici o moşie, nu erau înscrişi în defter şi plăteau o dare specială3. Se aciuiau de obicei pe lîngă sate. Cu asemenea ţărani şi-a colonizat Mehmet Kbprili domeniul de la Arad. ★ Documentele privitoare la vacuful de la Arad se ocupă mai ales de raialele la care face aluzie şi Evlia în descrierea sa şi care au fost colonizate în şase aşezări, numite în acte astfel: Aradul-Vechi, Gelira (sau Gelin?), Năălac (sau Mikalak?), Sînnicolau, Şag şi Nuac (sau Novac?). Firmanul de colonizare, cu data de 11 ianuarie 1661, începe astfel: „Marele vizir Mehmet paşa, orînduirea lumii, azilul celor săraci, protec- torul celor slabi, Allah să-i împlinească dorinţele, a dispus ca pentru reparaţiile şi întreţinerea marelui pod de pe Mureş, de curînd construit, a palăncii de la Aradul-Nou, a sfintei geamii, a luminoasei şcoli şi pentru hanul cel bine aşezat, construit pentru drumeţi şi trecători, precum şi pentru toate celelalte fundaţiuni pioase aflate în numita palancă — să fie colonizate de o parte şi de alta a numitului pod, patru sute de familii dintre raialele nomade — care locuiesc în corturi şf nu sînt înscrise în defter”4. Ordinul era să fie aşezate cîte 200 de familii pe fiecare mal al rîului5. Fiecare familie trebuia să primească „un loc de casă, arie pen- tru treeratul bucatelor, curte, grădină şi pămînt deajuns”. în acest scop se formează o comisie de hotărnicie din Husein paşa, beglerbeiul de Ineu, Mehmed aga Ibn Sefer custodele vacufului marelui vizir din Ineu şi ur- mătorii notabili ai vilaetului Timişoara : Hamza bei ibn Bekir sangeac- beiul de Cenad, Ata bei ibn Ibrahim sangeacbeiul de Giula, Mehmet aga ibn Suleiman serdarul ienicerilor6 din Timişoara, Mehmet aga ibn Regeb chehaia ceauşilor7 din Timişoara şi El Hagi Kenaan aga alaibeiul din 1 Mârki S., o. c., II, p. 15, 83 ; Okleviltăr, p. 244 ; Karâcsonyi Jănos, Bikis vărmeqye torlinete (Istoria comitatului Bichiş), Gyula, voi. I, 1896, p. 261. * Fekete L., Turkische Schriflen aus dem Archive des Palalins Nikolaus Eslerhăzy (1606 — 1645), Budapesta, 1932, p. LXV ; v. şi Makkai L., Pesl megye lorlinele (Istoria comitatului Pest), Budapesta, 1958, p. 108. 3 Oklevellar, p. 238—241 şi 247—272. în hotarul satului Haloves erau, In 1661, 52 de raiale netnregistrate; Ibidem, p. 265. 4 Oklevâllâr, p. 266. 3 Ibidem, p. 267. • Comandantul trupelor de ieniceri dintr-un district. 7 Şeful curierilor (ciauşi) din localitate. 2 -c. 523 www.dacoromanica.ro 18 I. TOTOIU 14 Timişoara. „Mergînd la faţa locului, comisia a cercetat şi a delimitat pă- mîntnl de pe malul sting al Mureşului, începînd de la Poarta Timişoarei, iar peste cîteva zile a procedat la fel, pe malul drept al Mureşului, în- cepînd de la Poarta Ineului. Pentru fiecare din aceste operaţiuni s-a în- tocmit cîte un proces verbal cu indicarea precisă a movilelor de hotar”1. Dintre cele şase sate în care au fost aşezaţi iobagii: Aradul Vechi, Gelira2 şi ÎTădlac se aflau pe malul drept al Mureşului, iar Sînnicolau, Şag şi Nuac (?) pe malul stîng3. în act se specifica : „Locuitorii sus numitelor sate fuseseră mai înainte împrăştiaţi, dar acum, după ce au fost înscrişi şi orînduiţi la vacuf, s-au întors m vechile lor locuinţe” .. .4 Iar mai departe : „Ac- tualul mare vizir ... Mehmet paşa a poruncit ca satele Sînnicolau, Nuac, Nadlae, Harit şi Şag ... care au fost în stăpînirea lui, să fie adăugate ca vacuf pentru sfînta geamie, pentru şcoală şi pentru hanul la loc aşezat din cetatea Arad, precum şi pentru toate fundaţiunile sale pioase din numita cetate”5. Colonizarea s-a făcut pe baza unei învoieli prealabile între proprietar şi iobagi. Condiţiile stabilite au fost trecute în defter, din care un exem- plar a fost trimis la Defterhaneaua împărătească6, altul rămînînd la autorităţile locale; raialale obţineau la cerere o copie7. în afară de aceste aşezări, mai sînt amintite în defter ca aparţinînd vacufului de Arad — fără a se specifica însă dacă sînt colonii sau sate vechi — următoarele aşezări : KMrlos( ?), Cîmpul Korne Buras (?), Krusha (?), Sîntivan, Banvanos (acestea două din urmă dispărute azi) şi Varias — toate în sangeacul Timişoarei8. în legătură cu satul Variaş, se găsesc în defter elemente preţioase pentru cunoaşterea instituţiilor feudale turceşti în bazinul Dunării de mijloc. La început făcea parte integrantă din hasul împărătesc. Venitul lui era destinat plăţii lefegiilor din garnizoana Timişoara9. Mehmet Ko- 1 Oklevillăr, p. 238-239 şi 239-241. 2 Amintit şi sub forma „Harit” ; ibiilem, p. 263. 8 Oklevillăr, p. 260. 4 Ibiilem. 5 Ibidem, p. 263. 6 Cadastrul general tfe stat din Istambul. 7 Ibidem, p. 260. Levillări Kdzleminyek, VI, p. 272 - 273; v. şi Fekete L., Ar esztttgomi szandzsăk.. . ,p. 5. După aşezarea coloniştilor s-a simţit necesitatea unei rectificări a hotarelor trasate mai Înainte — ceea ce potrivit unui Înalt ordin al marelui vizir — a şi fost dus la Înde- plinire de data aceasta de o nouă comisie, sub acelaşi preşedinte; In 20 iunie se rectifică atlt hotarul de pe malul drept al Mureşului, cit şi cel de pe malul sting. Comisia era formată din Husein paşa beglerbeiul de Ineu şi din următoarele notabilităţi din vilaiet: Mutreza bei, Mustafa Zaim, Murteza aga delegatul lui Husein paşa, Mehmet aga delegatul lui Husein, Hasan Kethuda şi Aii bolilk-başi. Oklevillăr, p. 263—265 şi 270—271. 8 Okleviltăr, p. 259, 271—272. Se mai cunosc In cuprinsul paşaltcului Timişoarei Încă două vacufuri ale lui Mehmet Koprili, constlnd din haraciul şi gizia (adică darea funciară şi darea pe cap), precum şi din vama oraşelor Becicherec şi Ciacova ; nu se ştie Insă care le era destinaţia ; cf. Oklevillăr, p. 327 — 328 ; Evlia, II, p. 244—245. 8 Ibidem, p. 267. www.dacoromanica.ro 15 STAPINIREA TURCA IN B \NAT ŞI CRIŞANA 19 prili îl obţinuse în schimbul altor sate. La sfîrşitul lunii aprilie 1661 „în virtutea înaltului decret împărătesc, satul Yariaş aparţinînd hasului îm- părătesc, a fost alipit la vacuful înălţimii sale, al marelui vizir, şi în schim- bul lui au fost alipite la hasul împărătesc nouă sate1 ale marelui vizir în cazaua Almaş, sangeacul Ineu ... Şi s-a dat înalt ordin ca aceste sate să fie date în stăpînirea soldaţilor din Timişoara”1 2. Se făcu apoi con- scrierea locuitorilor din satul Variaş3, care urmau „să servească la repara- ţiile şi întreţinerea marelui pod de pe rîul Mureş, a geamiei şi a hanului din palanca Aradului Nou”4. O comisie compusă, ca de obicei, din no- tabilităţile vilaietului, fu însărcinată să „cerceteze şi să delimiteze ve- chile hotare ale satului”5. Satul Variaş constituie, cum se va vedea mai jos, şi un caz caracteristic pentru imunităţile de care se bucurau satele vacuf. Colonizarea de la podul Aradului nu s-a făcut fără unele compli- caţii. Pe lîngă raialele nomade de care se făcea amintire în deftere, s-au aşezat în aceste sate şi iobagi fugiţi de pe feude ale spahiilor, adică din ziameturi şi timaruri. Printr-un ordin al sultanului, din august 1661, se poruncea spahiilor să nu împiedice raialele aşezate în satele de la podul Aradului de a păstra şi lucra în continuare pămînturile din satele în care locuiseră mai înainte6. Este ştiut că spahii de rînd aveau de în- durat tot felul de şicane din partea celor mai puternici decît ei; iar în cazul de faţă aveau de-a face cu însuşi marele vizir. Se pare însă că tot mai multe raiale părăseau feudele spahiilor pentru satele marelui vizir devenite vacuf, şî spahiii nu încetam să se .plîngă sultanului de năpasta căzută pe capul lor. Căci peste trei ani, cînd se face o nouă conscriere, sultanul dă prdin autorităţilor locale, beglerbeiului şi cadiului, să nu fie înscrise în defter raiale aparţinînd zaimilor şi timarioţilor, aşezate mai tîrziu în numitele sate7. Astfel, în conscrierea din 1664 sînt înscrise numai „vechile raiale” din cele şase sate8. ★ Pe moşiile spahiilor, situaţia iobagilor era deosebit de grea : pe lîngă exploatarea arbitrară a spahiilor, mai erau împovăraţi de obliga- 1 Oklevillăr, p. 267, Numele lor, mai jos, în legătură cu vacuful de Ineu. 2 Ibidem, p. 267. Toate împreună dădeau un venit care nu întrecea cu prea mult venitul satului Variaş. Ibidem; v. şi Levillări K ozleminyek, VI, p. 269. 8 Evlia, p. 267. ' 4 Ibidem, p. 268. 5 Iată membrii comisiei : Huscin paşa, beglcrbciul vilaietului Ineu, MChmcd aga ibn Sefcr custodele aşezămintelor pioase din Ineu ale lui Mehmet Kopriii, şi următorii musulmani : Hamza-bei sangeacbciul de Lipova, Atallah bei sangeacbeiul de Giula, Bckir bei sangeacbciul de Cenad, Elhagi Renan alaibeiul de Timişoara, Ibrahim alaibciul de Lipova, Ciacîr aga ibn Abdullah zaim din Timişoara, Mustafa bei Ahmcd spahiu din Timişoara, Elhagi Iusuf ciauş de divan din Lipova. Oklevillăr, p. 268—269. , 8 Levillări Kdzleminyăk, VI, p. 274. 7 Ibidem, VII, p. 68. 8 Au fost înscrişi : în Sinnicolaul 67 de locuitori, în Şag 150, în Nuac 170, în Nădlac 61, în Gclira 102. Toţi locuitorii acestor sate — după cum arată numele, foarte diformate — erau romîni şi sîrbi. Iată cîtcva nume din Sînnicolau : Mihu, Radoi, Mihaila, Fornichc, Butan ; din Nuac : Milişan, Parudan, Isminghc, Drăghici. Perişan, Rodan, Vclişan, Porinchc, Bardan, Radosan, Pintc, Olasan, Paico, Bcrul. . . Oklevillăr, p. 261—263. www.dacoromanica.ro 20 I. TOTOIU 16 ţiile — foarte numeroase — către stat şi totodată expuşi vexaţiunilor paşilor şi funcţionarilor locali. Situaţia pe pămînturile vacuf era cu mult mai suportabilă, ceea ce, fireşte, atrăgea pe ţăranii de pe feudele militare. Iată un caz tipic în această privinţă : „Satul Yariaş din cazaua1 Timişoara — se spune în defter — fiind făcut vacuf cu dijme legale şi dări prescrise pentru reparaţiile şi întreţinerea palancii, a podului, a me- cetului, a hanului (de la Arad) ... a fost scutit de dări şi de orice alte sarcini şi s-a dat firman ca de acum înainte nici beglerbeiul, nici sangeac- beiul, nici eminii1 2, nici birarii să nu se amestece (în treburile lui)”3. Iobagii din satele vacuf nu erau mai puţin exploataţi de stăpînii de pă- mînt: administratorii vacufului, cum se va vedea mai jos, erau tot aşa de hră- păreţi ca şi spahiii sau funcţionarii fiscului. Plăteau însă impozite numai către vacuf şi nu aveau nici un fel de obligaţii faţă de stat, nici faţă de paşa guvernator al provinciei. Iar pe lîngă aceasta se bucurau de o seamă de imunităţi. în tot Imperiul Otoman era o adevărată pacoste pentru populaţie obligaţia de a întreţine şi aproviziona escorta numeroasă a paşilor şi a diferiţilor curieri şi funcţionari în trecere prin ţară. Sarcina era cu atît mai grea cu cit paşii erau foarte des mutaţi dintr-o provincie în alta, şi curieri cu tot felul de însărcinări cutreerau mereu ţara, iar soldaţii din escortă se purtau ca în ţară duşmană : jefuiau, luau prizonieri dintre locuitorii paşnici şi-i vindeau ca robi; în drumul lor, sătenii îşi părăseau căminul şi se ascundeau prin munţi şi păduri. Localităţile vacuf erau scu- tite de aceste obligaţii, şi înşişi paşii şi celelalte persoane oficiale „din respect faţă de locurile destinate unor scopuri sfinte”, le ocoleau în drumul lor4. Din această cauză, localităţile cuprinse în vacufuri erau de obicei mai prospere, cu populaţie mai numeroasă decît acele din domeniile fis- cului sau de pe feudele spahiilor. Satele medievale erau în general mici — şi cu atît mai mult în zona de margine, unde hărţuielile constituiau starea normală — cele mai multe avînd de la 2 pînă la 10 case, adică de la 10 pînă la 50 de locuitori, şi chiar mai puţin5 6. Satele .pe care le-am în- şirat mai sus ca aparţinînd fundatiunilor lui Mehmet Koprili de la Arad., şi cum se va vedea, şi cele de la Ineu şi Oradea au în medie între 50 şi 100 locuitori. Trebuie adăugat că această situaţie deosebită se mai datoreşte, pe lîngă imunităţilor de care se bucură în general domeniile bisericeşti, securităţii pe care le-o ofereau cetăţile. în aceste regiuni de margine, 1 Circumscripţie judecătorească. * Funcţionari Însărcinaţi cu perceperea unor dări, sau cei care luau In arendă anumite venituri ale statului. Cf. Szăzadok, 1956, p. 271. * Oklevtllâr, p. 267. 4 Ricaut, o. c., p. 584—585 ; Salamon F., Magyarorszăg a torok hodilăs korăban (Ungaria tn timpul dominaţiei otomane), Budapesta, 1886, p. 268. 6 Vclics A. — Kammcrcr E., o. c., II, p. 194—209 ; Szilâgyi S., Virtanuk a magyar tdrtinetbdl (Martiri din istoria maghiară), Pesta, 1867, p. 478. O listă de localităţi numeşte — foarte diformat — numai pentru sangeaeul LipoVa 470 de sate, (Intre ele, de sigur, multe sălaşe sau odăi) : Râth K., Tordk-magyar viszonyok (Relaţii turco-maghiarc) In Magyar Aka- dimiai 6rlesilo (Anuarul Academiei Maghiare), III, (Budapesta, 1862), p. 46—49. Pentru situaţia din Bihor, v. Mezosi K., Bihar vărmegye a torok uralom megszdnise idejiben (Comitatul Bihor după eliberarea dc sub turci), (1692), Budapesta, 1943, passim. www.dacoromanica.ro 17 STAPINIREA TURCA IN BANAT ŞI CRIŞANA 21 bîntuite necontenit de cete de soldaţi din garnizoanele ardelene şi ungureşti — neplătiţi cu anii şi nevoiţi să trăiască din jafurile satelor — localităţile din jurul cetăţilor constituiau faţă de ţinuturile fără apărare adevărate insule de prosperitate. O cetate ca Ineul sau Aradul, fără a mai vorbi de Oradea, putea asigura liniştea a cîteva zeci de sate din îm- prejurimi. După sarcinile pe care le îndeplineau, ţăranii se împărţeau în mai multe categorii. O categorie aparte o formau coloniştii aşezaţi de Mehmet Koprili la cele două capete ale podului de la Arad. în ordinul de coloni- zare, ca şi în defter, printre obligaţiile lor — în schimbul cărora se bucurau de anumite scutiri — se vorbeşte şi de „serviciul prestat la cele două capete ale podului”. în ce consta acest serviciu? Băspunsul reclamă cîteva cuvinte de lămurire în legătură cu ordinea publică în teritoriul ocupat de turci. în teritoriul ardelean de sub ocupaţie, ca şi în celelalte ţări cucerite, turcii se aşezau numai în oraşe şi cetăţi — acestea alcătuiau armătura strategică pentru stăpînirea teritoriilor supuse — unde, sub paza garni- zoanelor, se simţeau în siguranţă. Pentru satele risipite în spaţiile întinse dintre cetăţi, nu exista nici un fel de pază; acestea, cum s-a amintit şi mai sus, erau în permanenţă expuse atacurilor diferitelor cete de soldaţi care veneau de peste graniţă în teritoriul de sub ocupaţie1. în 1618, turcii cereau insistent de la principele Transilvaniei cetăţile de margine Tneu, Lugoj şi Caransebeş, arătînd că din cetăţile numite „mulţime de tîlhari devastau împrejurimile Timişoarei şi toată cîmpia Tisei”1 2. Sol- daţii şi haiducii din Ungaria superioară coborau, ca să fure cai şi vite, pînă la Timişoara, ajungînd uneori pînă în Bulgaria3. îfu erau mai puţin primejdioase cetele de martalogi (soldaţi creştini în slujba turcilor, foarte temuţi pentru cruzimea lor), care se găseau în toate garnizoanele de margine4 şi prin jafurile lor erau o adevărată pacoste pentru populaţia paşnică de la sate. Viaţa la ţară era cu atît mai precară cu cît sătenii neîngăduindu-li-se să ţină arme, nu erau în stare să se apere de atacurile acestora. Statul turc nu se sinchisea de securitatea „ghiaurilor”. Singurul lucru care-1 interesa cu adevărat era siguranţa drumurilor, pentru ocro- tirea negustorilor şi aprovizionarea trupelor. Paza drumurilor o făcea tot cu iobagi, pe care, în schimbul acestui serviciu, îi scutea de anumite sarcini. Sistemul a fost practicat atît în Peninsula Balcanică5, cît şi în părţile Unga- riei şi Transilvaniei de sub ocupaţie. încă din primii ani ai stăpînirii oto- 1 Gyârfâs Istvân, A paraszl vărmegije (Comitatul ţărănesc), Budapesta, 1882, passim ; Salamon F., o. c., p. 286 şi urm.; Schwab M., Ar igazsăgszolgăllalăs fejlodise a lorok hâdollsăg idejin (Evoluţia justiţiei In timpul stăpînirii turceşti...), Budapesta, 1935, p. 33 şl urm. 2 Ivânyi I., Lagos văros tartinele (Istoria oraşului Lugoj), Szabadka, 1907, p. 57. 8 Takâts S., Rajzok a lorok vilăgbâl (Schiţe din vremea turcilor), voi. I, Budapesta, 1915, p. 411 ; Hammer, o. c., I, p. 318. 4 V. listele de soldă pentru garnizoanele din paşaltcul Timişoarei, tn Velics A.-Kammerer E., o. c., I, p. 373 şi urm.; Fekete L., Die Siyaqal-Schrifl in der liirkischen Ftnanzverwallung, I, Budapesta, 1955, p. 504 şi urm. 5 M. S. Derjavin, Istoria Bulgariei, III (Cap. I, In trad. rom. după ed. rusă, Moscova- Leningrad, 1947). www.dacoromanica.ro 22 I. TOTOIU 18 mane, la 15G6, drumurile devenind nesigure, în paşalîcul Timişoarei, au fost aşezaţi colonişti în două sate (cu numele de Nipet şi Georgi-Milos) cu obligaţia ca, în schimbul unor scutiri de dări, să păzească aceste locuri, să însoţească şi să apere pe călători de primejdii, fiind răspunzători de orice pagubă sau vătămare1. Coloniştii aşezaţi de Mehmet Koprili la podul de la Arad, erau chemaţi tot pentru a asigura ordinea publică. 2. Aşezămintele de la Ineu. Prin poziţia lui cheie în valea Crişului Alb, Ineul a jucat totdeauna un rol important ca cetate de margine1 2. A fost ocupat de turci în 1566, dar peste trei decenii, în 1595, a fost eliberat de ardeleni pentru mai bine de o jumătate de veac. în tot acest timp a fost ţinta permanentă a turcilor şi recucerirea lui de către Mehmet Koprili, în 1658, a contribuit în mare măsură la decăderea Transilvaniei. Cum era şi firesc, Mehmet Koprili s-a ocupat de aproape de refa- cerea şi dezvoltarea noii lui cuceriri. Aici, ca şi în Arad, el a pus bazele unor fundaţiuni pioase, pe care le-a înzestrat cu un număr de sate ca vacuf. Nu este lipsit de interes să vedem cum arăta vestita cetate de margine a Ineului, transformată în oraş turcesc. în timpul campaniei, oraşul fusese părăsit de populaţie. Apoi a început încet, a se reface. Evlia ni-1 prezintă după doi ani de la cucerirea lui, ca „un oraş înfloritor, în plină dezvoltare”, înconjurat cu zid din lemn şi pămînt, cu bastioane şi un şanţ , „la care au fost aduşi să sape zece mii de raiale”, şi „avînd opt sute de case mai mici şi mai mari, acoperite cu ţiglă şi împrejmuite cu garduri, iar de jur împrejurul oraşului, grădini şi parcuri de trandafiri fără număr”3. Tabloul prezentat de Evlia este cît se poate de exagerat. Ştim din documente contemporane turceşti, că în locul oraşu- lui părăsit s-a înfiripat curînd un altul, pe care însă, chiar la data cînd vizita Evlia pentru a doua oară Ineul, sultanul voia să-l mute mai departe de cetate, socotind prea marea apropiere primejdioasă pentru garnizoană4. Ineul era has al paşei, guvernatorul sangeacului Ineu, care-i acorda şi el o atenţie deosebită. „Fiind de curînd cucerit, continuă Evlia, actualul paşă a dat locuitorilor scutiri şi privilegii, încît vin raiale chiar şi din alte oraşe şi sangeacuri şi astfel oraşul se dezvoltă cu fiecare zi”5. în privinţa fundaţiunilor religioase aflăm următoarele : în cetate, — o cetate pătrată, cu patru bastioane mici — se găsea geamia sultanu- lui Mehmet IV (1649—1687), sub care a fost cucerit Ineul. în oraş se afla „geamia lui Mehmet Koprili, o geamie mare, foarte frumoasă, cu acoperiş de ţiglă şi minaret de cărămidă'’. Mai erau apoi, în centrul oraşului, geamia lui Osman Kaseki aga, geamia lui Kenan Sufi, „la capul podului de pe Criş geamia lui Fazii Ahmed Koprilizade paşa şi, în cartiere, cîteva meceturi. „Tot la capul podului” — aşadar, lingă geamie — „Ahmed paşa, fiul lui 1 Okleoillăr, p. 81. 3 Domeniul cetăţii cuprindea in timpul lui Gh. Râkoczy II, 63 de sate întregi, 15 părţi de sat şi 16 puste. Monumenla Comilialia Regni 1'ransilDaniae, voi. XI, Budapesta, 1886, p. 110-112. 3 Evlia, I, p. 27. Evlia care a văzut in două rinduri Ineul, in 1660 şi 1664, prezintă de fapt situaţia din acest din urmă an. Un număr mare de raiale luseseră chemate pentru re- pararea cetăţii la 1661. Levillări Kozlemingek, VI, p. 275. 4 Levillări Kozlemingek, VII, p. 167. 5 Evlia, I, p. 28; Leoiltâri Kozlemingek, VII, p. 67. www.dacoromanica.ro 19 STAPINIREA TURCA IN BANAT ŞI CRIŞANA 23 Koprili, a construit un han frumos, acoperit cu ţiglă. Alte imerete nu sînt încă”, spune, în încheiere, Evlia1. Din descrierea lui Evlia, reţinem deci informaţia asupra geamiei lui Mehmet Koprili, precum şi amănuntul că fiul său a clădit, de asemenea, în Ineu, o geamie, şi un han. De geamia bătrînului Koprili se face amintire şi în defterul din 1665. Cît priveşte vacuful lui Mehmet Koprili din Ineu, avem şi o ştire europeană, de altfel, destui de vagă. Dintr-un act ardelean din 1670 aflăm că „în împrejurimile Ineului sînt sate pe care Mehmet Koprili le-a făcut danie unor meceturi”1 2. Nu se dau însă alte indicaţii. Toată informaţia noastră se reduce la ceea ce găsim în defterul din 1665. Aflăm astfel că administrator al vacufului (mutevelli) era Mehmet aga ibn Safer, om de încredere al lui Mehmet Koprili3. Se mai arată apoi că, în 1660, Mehmet Koprili a făcut donaţii acestui vacuf satele Holos (?) şi Karasheb ( ?), două localităţi importante, avînd primul 288 locuitori, al doilea 1364, iar în 1661 satul Haloves5 din cazaua Cenad, căruia o comisie6 îi face, după regulă, conscrierea locuitorilor şi hotărnicia7. Se mai face amintire în defter de nouă satp8— posesiuni ale lui Mehmet Koprili — din cazaua Almaş, sangeacul Ineu (azi raion. Gurahonţ, reg. Oradea), sate mici din_regiune deluroasă, pe care le-a schimbat cu satul Variaş, mai bogat, aşezat în cîmpie. Nu se specifică însă dacă şi acestea făceau par-te din dotaţia geamiei din Ineu9. Cît priveşte satul Variaş, acesta a fost trecut, în 22 iunie 1661, de la vacuful din Arad la cel din Ineu. „Satul numit Variaş — se spune în defter — a fost posesiunea podului construit de curînd în locul ce se cheamă Arad, de eătre Mehmet paşa, mare vizir — Allah să-l ţină la putere — ; dat fiind însă că numitul pod are destule posesiuni, iar vacuful geamiei din Ineu, clădită de susnumitul, este mic, s-a dat înalt ordin ca satul numit Variaş, amintit mai sus, să fie dat ca vacuf în stăpînirea numitei geamii”10 11. 3. Aşezămintele din paşalîcul Oradiei. înainte de a ajunge în stăpî- nirea turcilor, Oradea, important punct strategic, fusese totodată şi centrul economic şi cultural al întregului ţinut de pe Crişuri11. Foarte încer- cată în timpul asediului din 1660, s-a refăcut în anii de linişte care au urmat. Parte din populaţie fugise încă înainte de sosirea trupelor turceşti sub zidu- 1 Evlia, p. 27—28. 2 Teleki Mihăly levelezese(Corespondenţalui Tclcki Mihâly), voi. V, Budapesta, 1910, p. 397. 3 Okleveltăr, p. 238. — Locţiitorul lui (iniitevclli kaimakam), amintit Intr-un act din 1664, era Mustafa silahdar aga. Leveltări Kozleminyek, VII, p. 68. 4 Ibidem, p. 269. 5 Poate Comloşul Marc (laion. Jimbolia, reg. Timişoara). 6 Membrii comisiei erau : Murad aga ca delegat al satului Sinnicolau, Ahmcd aga caima- camul Timişoarei, Mehmcd aga serdar de Timişoara, Halii aga căpitan din Timişoara, Ibrahim defterdar de Ineu, Iosuf aga muhassil de Belgrad, Kurt efendi predicatorul geamiei Enderun din Timişoara. Okleveltăr, p. 265 — 266. 7 Ibidem. 8 lata numele lor din defter (cu neputinţă de identificat) : Huh (sau Ciuh), Halma- Hasan, Halmai, Laşa, Hohasla, Ilersevri, Armevsana, Chil (sau Ghil), Uci (sau Uh); ibidem, p. 267-268. 9 Okleveltăr, p. 267. 10 Ibidem. 11 T6th Szab6 Pâl, Nagyvărad az erdelyi fcjcdelmek is a torok uralom korăban (Oradea In timpul principilor Transilvaniei şi sub stăpînirea turcească), Oradea, 1904, p. 76. www.dacoromanica.ro 24 I. TOTOIU 20 rile cetăţii, alţii au plecat după capitularea ei; Aii paşa, cuceritorul acestui vestit oraş, a promis stăpînirea liberă a bunurilor pentru toţi aceia care rămîneau în cetate sau se întorceau din refugiu1. Casele rămase fără stăpîn erau împărţite soldaţilor şi funcţionarilor turci1 2. Timp de un sfert de secol de la ocupaţie ne lipseşte orice informaţie din sursă europeană cu privire la viaţa de sub turci a Oradiei3. Abia, în timpul războiului de eliberare (1683—1699), cînd lumea începe să se intereseze de oraşele~de sub furcii se dau unele sumare şi vagi informaţii în care Oradea e prezentată ca oraş întins cu trei suburbii, dar cu clădiri scunde şi mizerabile4. Despre viaţa ce se desfăşura în el, izvoarele europene nu spun nimic. Pentru cunoaşterea oraşului, aşa cum arăta sub turci, sîntem reduşi tot la descrierea lui Evlia, care însă trebuie considerată cu multă rezervă. în 1660 ,Evlia, care participase la asediul Oradiei, o văzuse în ruină; în 1665, cînd o vizitează a doua oară, o găseşte refăcută în bună parte şi în plină dezvoltare5, şi o descrie ca pe un oraş de proporţii impresionante. Cetatea fusese, îndată după cucerire, reparată de turci. Avea cinci bastioane mari, aşa cum mai pot fi văzute — în ruină — şi astăzi, şi era înconjurată^ cu un şanţ foarte larg. La apus de cetate se întindea oraşul, înconjurat cu ziduri din lemn şi pămînt aşa de groase că ,,se putea merge cu carul pe ele... Oraşul, spune Evlia, are forma pătrată şi străzile au fost trasate încă din vremea ghia- urilor ca pătrăţelele de şah”6. Oraşul, distrus în vremea asediului, se refăcea încet. „Are o mie de case mari din piatră, fără etaj, acoperite cu ţiglă şi cu şindrilă. în timpul ghiaurilor — continuă Evlia, exagerînd, fireşte, pentru a-şi impresiona cititorii — erau 12 000 de palate mari şi frumoase” 7. Şi mai adaugă : „Pe vremea ghiaurilor toate casele din Oradea erau acoperite cu ţiglă, acum însă cea mai mare parte sînt acoperite cu scînduri şi şindrilă”8. Case mai frumoase „cu sobe şi băi interioare”, aveau doar beglerbeiul şi cîţiva dintre notabilii vilaietului9. 1 Scrisoarea lui Aii paşa, in Torok-magyarkori Allamokmănytăr (Documente din epoca dominaţiei otomane in Ungaria), voi. III, p. 486. 2 Evlia, I, p. 41. 3 Ultima Încercare priveşte acţiunea aventuroasă a unuia din membrii familiei Râkdczy (Ladislau) de a ocupa Oradea prin surprindere, cu o mină de voluntari; sflrşitul tragic al acestei acţiuni ar fi avut drept urmare alungarea creştinilor din Oradea. Cf. Bunyitay V., Nagyoărad a lorok-foglalăs korăban (Oradea in timpul ocupaţiei turceşti), 1668 — 1692, Budapesta, 1892, p. 41 ; Borovszky S., Bihar oărmegye tor tine te (Istoria comitatului Bihor), Budapesta, p. 518 r Kreckvvitz G., Totius Regni Hungariae superioris ei inferioris descriptio, Franckfurt şi Nilrn- berg, 1685, p. 260. 4 Kreckwitz G., o. c., p. 248 ; Descriptio nooissima Imperii Turciei, III, Wilrtzburg, 1686, p. 39 ; I. Chr. Wagner, Delineatio Prooinciarum Pannoniae ei imperii turciei in Oriente, voi. I, Augsburg, 1685, p. 3Q. 5 Evlia, II, p. 230. * Ibidem, II, p. 234. 7 Evlia, VII, p. 389 (ed. turcă). Un călător german, care văzuse Oradea in 1656, deci cu patru ani Înainte de a fi căzut in mina turcilor, o prezintă astfel : „Oraşul de lingă cetate este mare şi Întins, dar nu se găsesc In el declt case mici”... C. J. Hiltebrandt, Dreifache schwe- dische Gesandschaftsreise nach Siebenburgen, der Ukraine und Conslanlinopel (1656—1658), Leida, 1937, p. 23. 8 Evlia, ibidem. • Evlia, II, p. 234. www.dacoromanica.ro 21 STAPINIREA TURCA IN BANAT ŞI CRIŞANA 25 Oradea era cel mai mare centru comercial în tot ţinutul dintre Tisa şi Mureş. Se găseau în oraş cîteva bazare, prăvălii numeroase şi hanuri,, dar prăvăliile „erau în mare parte şubrede, nefiind din piatră”. Se aduna lume multă la tîrgurile săptămînale, iar la marele bîlci de Rusalii ve- neau negustori cu mărfurile lor tocmai din Rumelia, Arabia, Persia şi India1. Iată împrejurimile oraşului : „în jurul Oradiei erau numai vii şi gră- dini frumoase, dar în timpul asediului au fost distruse de trupele turceşti, în aceşti cinci ani, în oraşul cel mare au fost înfiinţate din nou grădini şi vii frumoase”1 2. Pentru musulmanii din oraş se găseau 12 moschei: printre ele geamia lui Aii Kose paşa, cuceritorul Oradiei şi aceea a lui Kuciuk Mebmet, pe rînd beglerbei al Timişoarei şi al Oradiei. Despre fundatiunile „pioase” ale lui Mebme tKoprili la Oradea, Evlia este singurul izvor de informaţie. în defterul din 1665 nu sînt amintite şi nici în izvoarele indigene nu găsim vreo pomenire. Iată ce spune Evlia : „Mebmet Koprili a clădit în Oradea o geamie, cu acoperiş de ţiglă, cu mina- rete şi în faţă cu o piaţetă în care se află fîntîna pentru abluţiunile rituale : se aşteaptă să sosească firmanul lui Ahmed Koprilizade” — fiul fostului mare vizir — „prin care să se dispună acoperirea ei cu plumb”. în afarăj de aceasta, „a mai înfiinţat şapte cişmele” — atît de necesare credincioşilor) musulmani pentru a putea să împlinească dispoziţiile legii — „şi un ima- ret”3. Prin imaret se înţelege, cum s-a arătat mai sus, în sens restrîns, o cantină pe lîngă geamie, de obicei chiar în incinta geamiei, unde şcolarii, studenţii găsesc întreţinere completă, iar săracii primesc zilnic masa : o porţie de carne şi orez. în sens larg, imaretul înseamnă un întreg complex de instituţii cu scop de binefacere : cantină, ban, spital etc4. ★ Pentru întreţinerea acestor fundaţiuni, Mebmet Koprili şi-a asigurat venituri însemnate. Evlia afirma că „12 000 de case contribuabile consti- tuiau vacuful lui Koprili”5 şi mai aminteşte ca vacuf al numitei geamii 1 Evlia, II, p. 235. 2 Ibidem, VII, p. 389 (ed. turcă). Tot astfel o prezintă şi istoricul turc Naima, In Karâcson Imre, Torok tortinetirâk (Istorici turci), voi. III, Budapesta, 1916, p. 277, n. 1. 8 Ibidem. 4 După ce a ajuns In mina turcilor, Oradea a devenit vacuf al sfintelor oraşe Meca şi Medina şi tn fiecare an trimitea la ,,Medina cea strălucită” 12 000 de galbeni. Evlia, II, p. 232. Nu ştiu cită crezare se poate acorda afirmaţiei lui Evlia, că ar mai fi fost destinate ca vacdf al celor două oraşe sfinte—In cazul fireşte cînd turcii ar fi izbutit să le cucerească— : oraşele Sighet, Sătmar, Tokay, Kalld; Însemnarea este totuşi interesantă prin faptul că ne dă o idee de Întinderea pe care o aveau averile bisericeşti In Turcia şi puteau, In condiţii prielnice s-o ia şi In părţile noastre. Evlia, VI, p. 503 (ed. turcă). 5 Cifra e mult exagerată sau greşit transcrisă. In tot ţinutul Oradiei au fost conscrise, In 1662, In total 9454 case; cf. Tdrdk-magtjarkori Allamokmămjlăr, VII, p.244 — 245. în 1674 numărul caselor contribuabile In cinci comitate care ţineau de paşaltcul Oradiei, anume : Crasna Solnocul de Mijloc, Cluj, Doblca şi Solnocul Dinlăuntru — era de 1800 şi turcii căutau să-l ridice la 4900 ; cf. Tortinelmi Tăr, 1894, p. 682. www.dacoromanica.ro 26 I. TOTOIU 22 de la Oradea un oraş important pe care-1 numeşte Tatarvar (Cetatea tătă- , rească). După un firman din aprilie 1661, adresat beglerbeiului Oradiei, vacuful cuprindea un număr de localităţi (Episcopia Bihorului, Kismarja, Diosîg, Komadi, Biharia, Uifalău, Tileagd), precum şi şase mori foste ale lui Gheorghe Băkoczy II şi aşezate la poarta oraşului Oradea1. Se dispunea, prin acest document, să se stabilească hotarele şi venitul fiecărei localităţi, acestea să fie înregistrate şi păstrate în cetatea Oradiei şi totodată să fie comunicate la centru pentru a fi trecute- în cadastrul sultanului1 2. In 1663 se dă ordin lui Piri paşa să întocmească un defter mai amănunţit de bunu- rile numitului vacuf3. Intre timp s-au adăugat la vacuf noi posesiuni. Din defterul de la 1665 reiese că s-a constituit la porţile Oradiei, pe valea Crişului Repede şi a Bere teului, un vast domeniu, avînd ca centru administrativ oraşul Biha- ria şi cuprinzînd un număr însemnat de localităţi — numite în defter cînd oraşe, cînd sate— bine populate (existente şi azi) : Biharia, Episcopia Bihorului4, Salarii, Sîntimreu (toate în raionul Oradea), Cherechiu, Diosig (r. Săcuieni), Uifâlâti, Harghita, Mişca, Popeşti, Tâuteu (t. Marghita), Tileagd (r. Aleşd), Kismaria, Komadi (Ungaria). In defter se arată la fiecare localitate în parte numărul locuitorilor, numărul caselor, obligaţiile faţă de vacuf — şi întinderea hotarului comunal. Este de remarcat că toate aceste localităţi dispuneau de hotare foarte întinse, datorită unui fenomen frecvent îh teritoriul ungar sau ardelean de sub ocupaţia turcească. în vreme de război satele se risipesc şi multe din ele nu se mai refac : populaţia întoarsă din refugiu, se aşeza în aglo- merări mai importante, unde găsea mai multă siguranţă în împreju- rările precare de atunci. Pămîntul satelor rămase pustii era închiriat de aceste aşezări mărite, oraşe sau sate, pentru păşunat şi cu timpul devenea proprietatea lor. La est de Tisa, oraşe care au crescut pe seama satelor dinprejur au fost Debreţin, Macău şi Hodmezovâsârhely5. Chiar şi unele din localităţile cuprinse în vacuful de la Arad se măriseră în felul acesta La satul Sînnicolau au fost alipite alte cinci sate, nenumite în acte®. ^ Acelaşi lucru se constată şi în părţile Oradiei, la 1665. Localităţile cuprinse în vacofn-1 lui Mehmet Koprili, aşa cum reiese din defter, au înghi- ţit numeroase sate din jurul lor — indicate şi acestea în act — devenind aşezări importante prin numărul locuitorilor şi întinderea hotarului. Nu ştiu în ce măsură a intervenit marele vizir în procesul de colonizare a acestor aglomerări; este de presupus însă că şi aici s-a procedat ca şi în cazul sate- lor de la Arad şi Ineu, căzîndu-se adică la învoială între conducerea aşeză- mîntului şi iobagi. La cinci ani de la asediul Oradiei, populaţia n-apucase 1 I.eveltări Kozlcminyek, VI, p. 268 şi 273. 2 Ibidem, p. 272. 3 Ibidem, p. 281. 4 Azi Înglobată In oraşul Oradea. s Borovszky S,, Csanăd vârmegye iorieneie, voi. I, Budapesta, 1896, p. 224, 234 şi urm. * Okleviltăr, p. 266. www.dacoromanica.ro 23 STAPINIRCA TURCA IN BANAT ŞI CRIŞANA 27 încă să se întoarcă toată la vechile aşezări. în preajma satelor înşirate în defter trăiau, în corturi, grupuri de ţărani nomazi1. Astfel, localităţile destinate să întreţină aşezămintele de la Oradea erau aglomerări agricole mult mai importante decît cele de la Arad sau Ineu. Din cele 14 localităţi cuprinse în defter, una singură avea numărul locuitorilor sub o sută, două aveau peste o sută, toate celelalte aveau peste două sute. Dar indiferent că erau mai mari sau mai mici, toate au acaparat teritoriul satelor dimprejur. Astfel, de pildă, dintre aşezările mai puţin importante, Sălardul îşi alipise teritoriul a trei sate vecine şi avea 108 locuitori (51 de case), Tileagdul îngloba hotarul a două sate, avea 139 locuitori (83 case), cu tîrg de două ori pe săptămînă; iar dintre aşezările mai importante : Diosig a înglobat hotarele a cinci sate, avea 293 locuitori (163 case) şi era important centru comercial, cu şase tîrguri pe an; Margbita cuprindea hotarele a şase sate, avea 264 locuitori (135 case) şi era ioc de vamă în drumul sării; Komâdi, cu 276 locuitori (97 case), singur aca- parase hotarul a 11 sate vecine1 2. ★ înfiinţarea vacufurilor de mai sus cădea — aşa cum s-a arătat chiar de la început — în perioada celei mai crîncene exploatări din partea turci- lor. în defter se arăta precis venitul cuvenit stăpînilor de pămînt, adică spahiilor, dar statul nu se ocupa de felul şi mijloacele prin care aceştia îşi scoteau veniturile. Iobagul era lăsat la discreţia absolută a proprietarului feudal. Am arătat mai sus că pe moşiile vacuf viaţa era mai suportabilă decît pe jnoşiile spahiilor — din cauza anumitor imunităţi, care puneau pe iobagi la adăpost de abuzurile paşilor guvernatori şi ale funcţionarilor fiscali. Altfel însă exploatarea feudală nu era nici aici mai uşoară, căci administratorii aşezămintelor pioase (miitevelli) — cărora le revenea o bună parte din venituri — aveau tot interesul să stoarcă cit mai mult de la iobagii de sub ascultarea lor. Exemplul de mai jos este cit se poate de carac- teristic pentru metodele turceşti de exploatare, care făceau atît de apăsă- toare dominaţia otomană. Localităţile cuprinse în vacuful de Oradea se găsesc într-o regiune vestită pînă astăzi pentru .cultura vitei de vie. Pe lingă localnici, stăpîneau aici vii întinse şi locuitori din alte părţi, mai ales din oraşul Debreţin, care se găsea tot în cuprinsul paşalîcului 3. Cereale se cultivau mai puţine, cele mai multe venituri le aveau proprietarii turci din dijma pe vin. Aceştia însă, trecînd peste prevederile legii — căci exista pentru fiecare paşalîc un statut (kanun), prin care se precizau toate drepturile proprietarului feudal 4 — ridicau mereu noi pretenţii. A urmat de aici o luptă necurmată — care a durat pînă la sfîrşitul stăpînirii turceşti — între locuitorii oraşelor Episcopia Bihorului, Biharia, Diosig şi alte cîteva în frunte cu orăşenii din 1 Okleveltâr, p. 247-259. 2 Ibidem, p. 247—259, Pentru situaţia localităţilor amintite la sfîrşitul dominaţiei otomane, v. Mezosi K,, o. c., passim. 3 Tdrok-magyarkori Allamokmănytăr, VI, p. 148—161; vezi şi Mezosi K., o. c., passim. 4 Statutul paşalîcului de Oradea, în Torlinelmi Tăr, 1895, p. 586—587. www.dacoromanica.ro 28 I. TOTOIU 24 Debreţin care aveau vii în această parte, şi administratorul vacufului lui Mehmet Kbprili. Dijmuirea se făcea în două feluri: se plătea adică, după învoială, în natură sau în bani. Administratorul o lua la început în natură, dar pe lingă dijmă mai pretindea şi unele taxe suplimentare (darea pe vie, banii viei) neobişnuite în aceste părţi. La plîngerea repetată a locuitorilor, un ordin al sultanului din 1666 interzicea orice taxe supli- mentare peste dijma obişnuită. Dar cu aceasta nu s-a pus capăt abuzului, administratorul a continuat o vreme să ceară taxele suplimentare, apoi a schimbat metoda: cerea să i se plătească dijma în bani, fixînd însă de butoi 2 florini şi 80 dinari, o sumă enormă faţă de preţul vinului pe piaţă L După noi plîngeri ale locuitorilor, în 1681 sultanul porunceşte din nou administratorului să se conformeze legii şi să primească dijma în vin, nu în bani. Dar ordinele sultanului n-aveau prea mare efect în aceste părţi de la marginea imperiului. Administratorul pretextează că n-are ce face cu vinul, veniturile fiind pentru personalul bisericesc care nu bea vin şi că n-ar putea să-l vîndă, musulmanilor nefiindu-le îngăduit să facă negoţ cu vin — şi continuă să ceară dijma în bani. O nouă delegaţie la sultan obţine în 1682 ca taxa pe vin să se plătească după duium 2 în raport cu întinderea viei. Se fac măsurători de o comisie numită de sultan şi locuitorii oferă 15—20 accele de duium, o sumă obişnuită în tot Imperiul Otoman. Administratorul nu-i mulţumit cu atît; continuă să le ceară dijme în bani şi pînă la achitarea dijmei, le opreşte vinul ca zălog. Mai mult chiar, un nou ordin al sultanului către administrator de a percepe dijma în condiţiile fixate de lege, are ca urmare că la viile din Diosig şi Sîntimbre taxa pe butoi este ridicată la enorma sumă de 4 florini şi 80 dinari3. Nu încape nici o îndoială că tot aşa se proceda şi cu dijma după alte produse, ca şi cu alte dări pe care proprietarii feudali puteau să le sporească şi să le mărească după voie: căci sultanul era prea departe ca să intervină pentru raiale, iar paşii guvernatori ai provinciei — ei înşişi mari proprietari feudali — se interesau prea puţin de soarta lor. în asemenea condiţii, lipsiţi fiind de orice apărare împotriva nesfîrşitelor abuzuri, iobagii erau reduşi la necesitatea de a-şi face singuri dreptate. ★ în tot timpul stăpînirii turceşti clasa dominantă a întîmpinat din par- tea populaţiei supuse o susţinută rezistenţă pe care o vedem manifestîndu-se sub formele cele mai variate. S-au făcut jalbe la sultan, apeluri la justiţia turcească. Fuga populaţiei în masă a fost o formă de luptă la care se recurgea mai adesea. A luat proporţii mai ales în perioada care a urmat după căderea Oradiei sub turci, sau mai bine-zis după pacea de la Vasvâr (1664), cînd, datorită politicii de pace a Habsburgilor, regimul turcesc * 8 1 Zoltai L., Debrecen a torSk uralom vigin (Debreţinul la sfîrşitul dominaţiei otomane) (1662 — 1692), Budapesta, 1905, p. 32. a Unitate de măsură turcească — corespunde la noi pogonului — avind 40 de paşi In lungime şi lăţime. Sistemul il găsim şi in raialele de la Dunăre, de ex. la Turnu, sub denu- mirea de „dălum”. Rev. Arhivelor, III/2 (Bucureşti, 1939), p. 271. 8 Zoltai L., o. c., p. 31—34. www.dacoromanica.ro -25 STAPINIREA TURCA IN BANAT ŞI CRIŞANA 29 s-a înăsprit. Unii iobagi fugeau pe alte moşii, unde puteau găsi condiţii -de trai mai uşoare, cum s-a văzut iu cazul satelor de la podul Aradului; mulţi fugeau la tîrguri sau oraşe, unde puteau găsi ocrotire, acestea bucu- vîndu-se şi de anumite privilegii: aşa şi-au sporit populaţia oraşe ca Diosig, de pildă, sau Salonta, iu jurul căruia au rămas 11 sate pustii; alţii, iu sfîrşit, se ascundeau prin păduri sau, iu regiunile de cîmpie, prin mlaştini care acopereau întinderi mari din cele două paşalîcuri, sau se refugiau pe pămîntul liber în Transilvania sau Ungaria habsburgică. Pe alocuri, se despopulau ţinuturi întregi. în părţile Timişoarei stăteau goale ■cîteva mii de case iobăgeşti \ Situaţia era şi mai gravă în paşalîcul nou Înfiinţat al Oradiei1 2. O altă formă a luptei de clasă, de asemenea foarte frecventă, a fost nesupunerea faţă de stăpînii de pămînt. Găsim numeroase cazuri pe toată întinderea teritoriului stăpînit de turci, de la Dunăre pînă în Maramureş. Rezistenţa se intensifică în raport cu distanţa de la centru. Astfel, o luptă impresionantă prin amploare şi durată — şi mă voi mărgini numai la acest episod caracteristic — s-a desfăşurat în ţinuturile de la graniţa de nord-vest a Transilvaniei şi în vecinătatea Ungariei habsburgice, cuprinse în sangeacul de Szolnok sau în cel de Oradea. Aci nesupunerea faţă de stăpînirea turcească era în tradiţia locului încă din vremea marii mişcări ţărăneşti de la 1569, condusă de Gh. Crăciun. Cît a durat dominaţia turcească, populaţia a fost în continuă agitaţie, lupta nu apuca să înceteze într-o parte şi izbucnea în altă parte făcînd foarte precară — după cum se va vedea — stăpînirea turcească în aceste părţi de la marginea extremă a imperiului. în defterul de dări pe anul 1572—1573, deci după aproape două decenii de laTînstaurarea stăpînirii spahiilor, un număr de sate — între ele Săcueni, Henţida etc., azi în regiunea Oradea — sînt înregistrate cu observaţia marginală că refuză să plătească haraciul3, adică darea către stat. Dar refuzau, fireşte, şi dările către stăpînii de pămînt. în 1585 spahii din partea locului, găsiţi la inspecţia reglementară pe care le-o făcea sangeacbeiul de Szolnok, fără cai, ’ desculţi şi zdrenţăroşi, se plîng că locuitorii satelor dăruite lor- de sultan, încurajaţi de căpitanul cetăţii imperiale Satu Mare şi de autorităţile ardelene, refuzau să le plătească dările cuvenite în bani şi în natură şi de aceea n-au ce mînca, nici ce îmbrăca 4. Printre acestea s-ar fi putut să fie şi unele localităţi din regiunea viticolă cuprinsă mai tîrziu în vacuful lui Mehmet Koprili. S-ar putea deduce aceasta din felul cum se face amintire despre Marghita şi Epis- copia Bihorului în defterele dintre anii 1613—1633 5. ,,Numitele oraşe — se spune în document — au fost mai înainte stăpînite de spahii şi zaimi. Fiecare din ele aducea venituri însemnate, dar, aflîndu-se la gra- 1 BorovszkyS., Temes vărmegye (Comitatul Timiş), Budapesta, p. 436 ; Mikâ I.-Szabâ K., Erdilyi tortinelmi adatok (Date istorice asupra Transilvaniei). III, p. 335 şi urm., p. 340—347. 8 TSrok-magyarkori Allamokmănytăr, VI, passim. 8 Velics A.-Kammerer E., o. c., 1, p. 213 şi urm., 233. 4 Magyar Akademiai Erlesilo (Anuarul Academiei Maghiare), III (Budapesta, 1862), p. 454. 5 Fekete L., Die Siyaquat-Schri/t... p. 547. www.dacoromanica.ro 30 I. TOTOIU 26 niţa Transilvaniei, refuzau să plătească gizia (haraciul) şi celelalte dări. Socotind că administrate de o mină tare, ar putea aduce importante veni- turi *, au fost încorporate în hasul sultanului şi înscrise ca atare în noul defter‘KaHHbie b 3thx KaMnaHHHX, cyjiTan Hapcman evy b rtojmoe BJianeHHe oGumpHbie noMecTbH b aTOft 1 Mezosi K., o. c., passim. 3. _ c &23 www.dacoromanica.ro 34 I. TOTOIU 30 MeCTIIOCTH, BKJIJOHaBIIIHe BIIâHHTeJIBHOe H11CJI0 Cefl H rOpOflOB H npeflCTaBJIHBHIHe coGoît pejinrno3nwit (no-TypepKH Bany$) pa co«ep>«aHnn ero ynpe>KfleHnft. Ho MycyjiBMaHCKan jkhshb, pasBHBaBinaHcH b btom yronKe Pjmhiihh, ctojib pesKO OTJIHHaeTCH OT JKH3IIH HOpeHlIOTO HaceJieHHH, MTO JţJIH BHHCH6HMH SHaHeiIHH H pOJIH MepO- npiiHTiitt BemiHoro BH3npn MaroMeTa Kenpmm noHBHnacb HeoGxoflHMocTb oGcyjţHTb nentilî pnjţ BonpocoB, CBHsainibix c TaMouiHHM CTpoeM. Bo-nepEBix, TypepKan arpapnan cHCTeMa, pesno OTJiHnaiomaHCH ot eBponettcKott; 3T0My Borrpocy y^enneTcn ocoGoe bhh- Maime h, npewfle Bcero, nponcxo>KflennK) pennrno3Horo $OHfla (BaKy$a) h jiewameit b ero ochobo nacTHOtt coGctb6hhocth (mwjibk). BaKy$ b Apajţe npejţCTaBJmeT coGoft ocoGuft cjiynalî; b cbhsh c TeM, hto flepeBiiHr onycTouieHiitie bo BpeMn Boemitix HaMnamift MaroMeTa Keirpunu, Gburn bhobb 3aceneHti, B03HHKaeT HeoGxOflHMOCTb BblHCIIHTb pHfl IipoGjieM: HeoGxOflBMOCTB H TpyflHOCTb KOJIO- iiHsapitu b OcMaHCKott HMnepHH; GpojţHHan >kh3iib, KOTopyw npMniJioct BecTH Gonbineît nacTH KpenocTimx H8-3a Boftuu h npeoMepHott tJieoHSJibHoii 3KcnnyaTai;nn; pasjiHHHbie nopHflKH b pasnHHHHX KaTeropunx nMeiiHtt (aKcnjiyaTapHH b BoemiHx noMecTtnx—3n~ MeTax h THMapax—Gmia ropa3jţo TH»ceJiee, neM b BaKytJiibix hm6hhhx, oGnajţaEniHx anaMHTeJiBHBiMH HMMyHHTeTHHMH npaBaMn); Hanoiieiţ, Bonpoc o npHBHJiempoBaHiioM KpecTBHiicTBe, Taione CBHsamiOM c 8eMneflentHecKoit Kononnsauneft b Apajţe (pent n«eT 06 ocoGott KaTeropHH KpecTbHH, ocBoGoJKjţeHHtix ot nacTH (jieoflantHBix noBHiinocTCft aa neceHHe onpefleneHHoit cnyjKGti, KaK HanpHMep oxpaHa «opor, oGecneHHBaEnian 6e30- nacHOCTb KynpoB). Hccne^oBauHe nonoHteiiHH Bany$OB b Opajţe itphbo^ht k HeoGxojţuMocTH 06- cyflHTb fleMorpa$nnecKoe HBJiemie, BecbMa oGuHHoe Ha saHHTOtt TypKaMH TeppmopHH BenrpHH h TpaiicHnbBaiiHH, a HMeHiio: Bonpoc o pocTe ropojţoB h MecTeneu sa cneT oupecT- iiux cen, KOTopue HcnesaiOT, 6yjţynn noKHHyTbi jkhtcjihmh, irpuBJieHenHKMH npeHMy- mecTBaMH Gonee HaceneHHbix itenTpoB. Eoraraft MaTepHan, oTHOCHmiittCH k 3to1î oGnacra, kotophm mh pacnonaraeM, no3BOJineT noflpoGHo HsyniiTb HtecTOKHe MeTOflu TypeitKoit 3KcnnyaTai;nH, HecnocoG- nocTb i^iiTpanbiroft BJiacTH orpaHHHHTb snoynoTpeGneHHH, a TaKwe eciecTEeri «e ifo- wieflCTBHH 3thx 3JioynoTpe6jieHHtt: Hpe3BUHattH0 fljmTejibHyio, oxBaTbiBaiomyio Gcjieibjio njioma^b ynopiryio KJiaccoByio GopbGy, ocoGeHHO yciinHBaiomyiocH k Koiipy TypeitKoro njia^LinecTBa. ■ ABTOp CTpeMIIJICH KaK MOJKHO Gojiee TOHHO HSoGpaSHTb oGmeCTBO na TCppHTOpHHX, HaxoflHBuiHxcH nou TypeiţKHM rocnoflCTBOM, htoGu TeM caMHM oGnerHHTb noHHMaHno Bceft TnmecTH cymecTBOBaHHH HapoflHux Macc b oGohx nanianbiKax: ropo^a h cena Gbijih oOpeneiibi na rHGenb Kai< b MnpHoe, TaK h b BoeHHoe BpeMH, a >KH3HeHHbiit ypoBeHb paao- peHiioro KpecTbHHCTBa Gbin oneHb hh3ok. CONTEIBUTION AU PE0BLÎ3ME DE LA DOMINATION TUEQUE DANS LE BANAT ET LA CEIŞANA RfiSUMfi L’auteur s’attache â ătudier toute une sărie d’institutions religieuses et de bienfaisance (mosqudes, âcoles, hdtelleries, bains rituels et fontaines), fondăes vers le milieu du XVIIe sitele par le grand vizir Mahomet Koprili sur le territoire du Banat et de la Crişana, qui, occupds par Ies Turcs, sont devenus Ies pachaliks de Timişoara et d’Oradea. www.dacoromanica.ro 31 STAPINIREA TURCA IN BANAT ŞI CRIŞANA 35 Le paclialik d’Oradea est l’oeuvre de Mahomet Koprili, rfealisfee au moyen de plusieurs campagnes (1658 — 1660). C’est de cette fepoque que dateut Ies institutions mentionnfees plus haut, quel’on trouve rfepandues dans trois centres principaux, Arad, Ineu et Oradea, c’est-â-dire sur le thfeâtre des opferations militaires du grand vizir. En recompense des importants succfes qu’il avait obtenus au cours de ces campagnes, le sultan lui octroya la pleine proprictfe de vastes domaines, comprenant un grand nombre de villes et villages. Ces domaines constituferent un fond religieux — en turc : vacouj — destine â entretenir Ies institutions creees par Mahomet Koprili. Mais la vie musulmane qui s’est derouiee dans ce coin du pays est tellenient differente de celle de la population autochtone que, pour determiner l’importance et le rdle des rfealisa- tions du grand vizir, ii a ete necessaire d’etudier subsidiairement toute une serie de problfemes specifiques du regime instaure dans cette region. En tâte de ces problfemes prend place le rfegime agraire ottoman, entiferement diffferent du rfegime europfeen. Dans le cadre de ce problfeme, auquel il accorde une attention particulifere, l’auteur insiste notamment sur l’origine des fonds religieux (vacouj) et de la proprifetfe privfee (miilk) qui se trouvent â sa base. Dans le cas particulier du vacouj d’Arad — ou Ies villages dfevastfes par Ies campagnes de Mahomet Koprili ont fetfe repeuplfes —, il fetait fegalement indispensable d’felucider un certain nombre de problfemes tels que la nfecessitfe et Ies difficultfes des colonisations dans l’Empire Ottoman, la vie nomade â laquelle Ies guerres et l’exploitation ffeodale excessive avaient rfeduit une glande pârtie des paysans serfs, Ies rfegimes diffferents appliqufes aux diverses catfegories de domaines (sur Ies fiefs militaires — ziamels et limars — l’exploitation fetait beaucoup plus rigoureuse que sur Ies domaines des vacoufs, qui jouissaient d’immunitfes notables), tels enfin que le pro- blfeme de la paysannerie privilfegifee, qui, lui aussi, se rattache aux colonisations agricoles d’Arad. (II s’agit d’une catfegorie particulifere de paysans qui, en fechange de certains Services comme la surveillance des routes pour assurer la sfecuritfe des marchands, fetaient dispensfes d’une pârtie des charges ffeodales). La situation des vacoufs d’Oradea rendait nfecessaire l’fetude d’un phfenomfene dfemogra- phique couramment constatfe dans Ies territoires hongrois et transylvains occupfes par Ies Turcs, â savoir l’accroissement des villes et des bourgs, au dfetriment des villages environnants qui, dfesertfes par leurs habitants attirfes par Ies avantages que leur offraient Ies agglomferations plus peuplfees, disparaissent graduellement. L’abondant matferiel documentaire dont on dispose pour cette rfegion nous met â mfeme de connattre de prfes Ies impitoyables mfethodes d’exploitation des Turcs, l’impuissance du pouvoir central de refrfener Ies abus, ainsi que la consfequence naturelle de ces derniers, qui fut une lutte de classe soutenue, impressionnante par sa durfee, par l’extension qu’elle prit et par Tintensitfe â laquelle elle atteignit vers la fin de la domination ottomane. L’auteur de l’fetude s’est appliqufe â tracer un tableau aussi fidfele que possible de la vie sociale sous l’administration turque, de faţon â nous permettre de comprendre sans peine com- bien prfecaire fetait l’existence du peuple dans ces deux pachaliks : villages et villes fetaintexposfes â la destruction en temps de paix comme en temps de guerre, la paysannerie, entiferement ruinfee fetait rfeduite â un niveau de vie incroyablement bas. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N. BĂLCESCU ÎN LUMINA UNOR DOCUMENTE INEDITE DE G. ZÂNE Este intr-adevăr un lucru surprinzător că din viaţa lui N. Bălcescu slut perioade despre care nu ştim nimic sau aproape nimic. Şi nu-i vorba despre perioade scurte sau euprinzînd fapte mai puţin însemnate, care într-o biografie de ansamblu ar putea fi neglijate, pe baza consideraţiei că o biografie trebuie să reţină numai esenţialul din viaţa unui om. Dim- potrivă, ne-au rămas necunoscute perioade relativ lungi, cu atît mai lungi, cu cît le raportăm la o viaţă atît de scurtă — precum şi unele evenimente care în cadrul vieţii sale, ocupă un loc principal. Evident că mai toate aceste goluri vor putea fi acoperite numai prin aflarea unui nou mate- rial documentar, dar nu trebuie să uităm că sursele publicate oferă încă posibilităţi nefolosite. însă mai înainte de toate în opera de recon- siderare istorică însăşi însemnătatea biografiei trebuie reconsiderată. Dacă cunoaşterea vieţii lui N. Bălcescu este pînă azi insuficientă aceasta provine şi din faptul că cercetările biografice, în special cele con- ’ sacrate unor scurte sau mai puţin însemnate perioade din viaţa sa, nu s-au bucurat de interesul pe care ele îl merită, şi că a persistat atracţia pentru acele aspecte biografice care privesc evenimente politice însem- nate. în domeniul biografiei deosebirea dintre esenţial şi neesenţial este de multe ori neîntemeiată : detaliile din viaţa unui om, considerate lipsite de interes — mai ales dacă le luăm, izolat — devin la un moment dat însemnate pentru înţelegerea altor fapte. De aceea orice contribuţie de biografie parţială este folositoare şi cu atît mai folositoare în cazul nostru, cu cît este vorba despre biografia unei mari personalităţi a cărei viaţă trebuie bine şi adînc cunoscută. Noi acte în legătură directă cu N. Băl- cescu, intrate în depozitele Academiei R.P. Romîne înlesnesc tocmai completarea cunoştinţelor noastre asupra unor atare perioade şi ne ajută Bă lămurim chiar unele întîmplări din viaţa sa, care pînă acum nu puteau fi înţelese. www.dacoromanica.ro 38 G. ZÂNE 2 Actele la care ne referim sînt, în principal, două dintre paşapoartele lui N. Bălcescu 1; simple acte administrative încărcate cu nenumărate vize oficiale, de intrare, de trecere sau de ieşire, în diferite localităţi, puse de autorităţi străine — ambasade, legaţii, consulate, direcţii de poliţie, direcţii portuare, — sau de autorităţi romîneşti, ele ne spun, confruntate cu diferite alte acte contemporane — mult, asemenea unui jurnal sche- matic, ţinut la zi, cu o preciziune desăvîrşită de date. Paşapoartele ne dau o documentaţie inedită, referitoare la epoca mai 1846—aprilie 1848 şi cu sprijinul lor putem reconstitui trei din călătoriile lui N. Bălcescu — cele mai principale poate, afară de călătoria din vara şi toamna lui 1849. Astfel, călătoria de la Bucureşti—Paris din vara lui 1846, călătoria de la Paris—Palermo şi de la Palermo— Paris în primăvara lui 1847 şi călătoria de la Paris—Bucureşti, în primăvara lui 1848. Ele ne înlesnesc totodată să lămurim o interesantă problemă biografică legată de cauza şi împrejurările primei sale plecări în Franţa. Aceste călătorii erau, bine înţeles, ştiute pînă azi, dar asupra primelor două ne lipsea orice docu- mentaţie contemporană, iar asupra celei de-a treia aveam numai cîteva date răzleţe, dintre care unele recent aflate. Cu excepţia călătoriei în Ungaria şi Transilvania, făcută în 1849, cu scopul de a stabili o legătură directă între armatele revoluţionare maghiare şi romînii răsculaţi şi a organiza o legiune romînă, de la IST. Bălcescu nu avem nici um fel de infor- maţii privitoare la călătoriile sale — decît vagi referinţe. De aceea cu atît mai preţioase sînt paşapoartele pe care el le-a purtat în aceşti aproape doi ani, le-a prezentat peste tot la vize şi i-au servit ca act justificativ pe oriunde a umblat. Astfel analiza documentaţiei pe care ele ne-o oferă întregeşte considerabil informaţia noastră asupra unei perioade din viaţa sa, despre care ceea ce se ştia pînă acum era cu mult prea puţin. în vara anului 1846 N. Bălcescu a plecat în Franţa. Se ştia, bine- înţeles, despre această plecare, dar nu s-a ştiut data exactă a plecării şi mai ales au rămas necunoscute motivele adevărate şi împrejurările în care a avut loc. Paşapoartele ne dau luna şi ziua plecării şi coroborate cu alte acte contemporane, ne ajută să lămurim motivele şi împrejurările acestei prime mari călătorii. Pînă acum ca motiv al călătoriei, a fost accep- 1 Paşapoartele au fost descoperite In ianuarie 1884 Ia moşia Bălceşti, din corn. Băl- •ccşti, jud. Argeş de către N. Mandrea, proprietarul moşiei, împreună cu alte hlrtii ale lui N. Băl- ccscu. Ion Gliica, In şedinţa din 7 decembrie 1890 a Academiei Romlnc, aducea la coroştinţa membrilor săi descoperirea făcută şi comunica promisiunea lui N. Mandrea că va dona Academiei toate actele aflate (An. Ac. Rom. S.II, t. XIII, 1890 — 1891, p. 20). N. Mandrea a făcut do- naţia abia după şapte ani, In 1897 (An. Ac. Rom. S. II, t. XIX), cu toate insistenţele lui I. Ghica depuse Intre timp. Descoperirea făcută la Bălccşti, N. Mandrea a adus-o la cunoştinţa publică Intr-un articol (Anul 1848 după hirtiile lui N. Bălcescu, In Conv. Lit., XXVI, 1892). Dar donaţia sa din 1897 nu a cuprins toate hirtiile lui N. Bălcescu, ci numai o parte, N. Man- drea angajlndu-sc Insă să depună restul cu alt prilej. Hirtiile depuse au alcătuit Ia secţia de msse dosarul cu nr. 5111. Un inventar al acestui dosar am publicat In N. Bălcescu, Opere, II 2, p. 188 — 189. Paşapoartele au făcut parte din actele ncdepusc, şi pe care, cu drept cuvlnt, am fi putut să le considerăm pierdute. Recenta lor achiziţionare adaugă la fondul din 1884 un material de prim ordin, privind biografia lui N. Bălcescu, dar In măsura In care ne pot fi cunoscute colecţiile de msse ale Academiei, fie inventariate, fie neinventariate, credem că slntem Îndreptăţiţi să afirmăm că slntem Încă departe de a avea toate piesele din fondul de la 1884. Despre această chestiune : N. Bălcescu, Opere complete, voi. IV. Corespondenţa, ed. G. Zanc, lucrare In mss depusă Ia Ed. Acad. R.P.R. www.dacoromanica.ro 3 ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N. BALCESCU 39 tată informaţia lui I. Ghica1, respectiv a lui I. Yoinescu 1 2, în care se spune că N. Bălcescu ar fi plecat în străinătate pentru a face cercetări în biblioteci şi arhive, în legătură cu lucrările sale. Aşadar plecarea sa din ţară ar fi avut loc în condiţii obişnuite, ca a tuturor celorlalţi tineri care plecau să viziteze Apusul ori să-şi continue studiile la şcolile superioare din Occident. Versiunea I. Ghica-I. Yoinescu este însă categoric contra- zisă de o scurtă referinţă a lui N. Bălcescu însuşi, cunoscută public încă de la 1850, şi este într-adevăr de neexplicat, cum cei doi prieteni personali ai lui N. Bălcescu au trecut cu atîta uşurinţă asupra unui moment impor- tant din viaţa defunctului lor prieten, punînd în circulaţie o informaţie cu totul inexactă. Despre plecarea sa din 1846 N. Bălcescu spune textual că a fost o plecare constrînsă: ,,fui silit, în 1846 a-mi părăsi ţeara” 3. Prin urmare, atunci cînd prima dată pleca din ţară în Franţa, nu o făcea ca toţi ceilalţi, ci îşi părăsea ţara „silit”. într-o scrisoare pe care în vara lui 1846 o trimitea, din drum spre Paris, lui Al. Russo se află o aluzie, însă prea vagă asupra motivului plecării, căci nu ne spune altceva decît că a trebuit să plece pentru a mai scăpa de necazurile din ţară 4. Aluzia la necazurile pe care le-a avut confirmă faptul că ceva neobişnuit se petre- cuse înainte de plecare, dar nu ne spune ce anume l-a silit să plece din ţară, cum a fost „silit” să se expatrieze, dacă a fost izgonit de ocîrmuire, sau dacă a trecut pe ascuns frontiera, aşa cum trecuse, de pildă, Y. Măli- nescu sau atîţia alţii. în biografia sa plecarea din 1846 a rămas o enigmă. Biografii mai noi care au reţinut informaţia lui ÎL Bălcescu, nu încearcă să o explice, ceea ce ar fi fost indispensabil, ci o acceptă pur şi simplu ca atare. La prima vedere, paşapoartele par a dezminţi referinţa lui N. Băl- cescu despre plecarea lui silită; nu confirmă însă nici plecarea pentru motiv de studii, din versiunea lui I. Ghica; paşapoartele au fost eliberate pentru ca îl. Bălcescu să poată merge la băi, în străinătate, pe patru luni. Aşadar, după paşapoarte, N. Bălcescu în 1846 a plecat în străinătate, la băi, pe timpul verii, ca orice paşnic şi de treabă boier din principat. Şi totuşi realitatea este exact contrarie; N. Bălcescu pleca „silit”, se expatria pentru a se pune la adăpost de noi prigoniri care ameninţau să se dezlănţuie împotriva sa. De aci plecarea sa precipitată, neaşteptată pentru el şi familia sa. A putut-o face ajutat de ai săi şi de prieteni avuţi şi influenţi. însăşi raportarea paşapoartelor la unele întîmplări interne, cît şi datele pe care acestea le conţin duc la această constatare. ' Prigonirile pe care a voit să le prevină plecînd grăbit în străinătate, erau desigur în legătură cu întreaga sa activitate politică, care era doar bine cunoscută. în luna mai 1846 ele ameninţau însă să ia o formă din nou gravă ca urmare a indignării şi protestelor pe care le-a provocat ultima lui scriere, în rîndurile clasei boiereşti. într-adevăr atunci apăruse, în volumul al II-lea al Magazinului istoric, răsunătoarea sa lucrare Despre 1 I. Ghica, Scrisori, p. 217. a N. Bălcescu. Opere, II. Scrisori şi scrieri •inedite, ed. critică adnotată de G. Zâne, Bucureşti, 1948, I, p. 329. 3 N. Bălcescu, Opere, I2, p. 114. 4 Ibidem, II1, p. 47. www.dacoromanica.ro 40 G. ZÂNE 4 starea soţială a muncitorilor plugari. Este surprinzător cum a putut fi autorizată de cenzură; bănuim că la mijloc a fost mai mult o neglijenţă a organelor de control. Studiul era un îndrăzneţ act de acuzare împotriva clasei boiereşti şi demasca mijloacele violente şi josnice prin care s-a format marea proprietate; în el se dezvăluia pentru prima dată în publicistica noastră „prigonirea înverşunată de mai multe veacuri a claselor de jos de către clasele de sus”, şi autorul lui cere pentru fericirea „patriei comune” ridicarea claselor de jos, a gloatelor robite, drepturi deopotrivă şi îmbu- nătăţirea stării materiale a poporului. Atacul viguros împotriva clasei boiereşti, revendicările pe care le formula în numele claselor oprimate, prevestirile sumbre pe care le făcea la adresa stăpînitorilor : „vai de acele naţii, unde un mic număr de cetăţeni îşi întemeiază puterea pe robirea gloatelor, ele pier”, totul în acest studiu era de natură să înverşuneze împotriva lui ÎI. Bălcescu marea boierime şi publicarea sa autorizată să provoace un adevărat scandal în rîndurile clasei stăpînitoare. La 8 august 1846 Gr. Alexandrescu — informînd pe C. Negruzzi, la Iaşi, care se pare îi ceruse desluşiri despre neaşteptata plecare a lui N. Bălcescu — îi comunica din Bucureşti că un articol al lui Bălcescu a provocat o mare agitaţie şi că împotriva lui mai ales „măririle D-voastră” — adică boierimea din Bucureşti — „au strigat îndestul”1. Poetul nu dă titlul articolului, dar articolul nu poate fi altul decît cel menţionat de noi, căci este singurul publicat de ÎI. Bălcescu în acel timp, care prin conţi- nutul său putea să stîrnească atîta indignare în rîndurile „măririlor”, în aceeaşi scrisoare, Gr. Alexandrescu — ori lipsit de informaţie exactă, ori din prudenţă, întrucît de curînd cunoscuse şi el rigorile represive ale regimului boieresc — menţionează că „pricina Bălcescului” n-ar fi fost totuşi acest articol — deci exista o „pricină a Bălcescului” — şi că „nimeni n-a avut de gînd să facă Bălcescului vreun rău”. Opinia lui ÎI. Bălcescu, a familiei sale şi desigur a prietenilor, a fost categoric alta; poate cineva i-a informat ce măsuri represive se proiectau, că de cerut sigur că se ceru- seră. Era în obişnuinţa timpului ca publiciştii să fie pedepsiţi pentru lucrările lor de critică împotriva regimului sau de lipsă de deferenţă faţă de mai marii săi. C. Bolliac fusese surghiunit la Poiana Mărului pentru ver- suri satirice; Alecu Busso la fel surghiunit la Soveja, pentru o mică piesă jucată la Teatrul Naţional din Iaşi; însuşi Costache Negruzzi surghiunit la moşia sa pentru că manifestase, ca deputat, tendinţe democratice, iar cazul lui M. Kogălniceanu era prea bine cunoscut la Bucureşti. De aceea ÎI. Bălcescu a trebuit să ia grăbit decizia de a pleca neîntîrziat din ţară, chiar pentru un timp limitat. ÎIu se gîndise în cursul acestor luni la o atît de îndelungată plecare. Intenţiona ca de 21 mai să plece la Mînjina; între timp proiectase împreună cu Gr. Alexandrescu publicarea unui jurnal literar, ceea ce fireşte reclama prezenţa sa în ţară. La sfîrşitul lui mai 1846, cere, în scris, agiei capitalei paşaport şi conform uzanţelor care pretindeau un chezaş, propune garant pe fratele său mai mare, Costache, ceea ce arată că el pleca înţeles cu familia sa. Motivul invocat în cerere 1 G. Cillincscu, Material documentar şi ştiri noi despre Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi. Al. Odobescu, tn Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, an. T. nr. 4, 1952, p. 93. www.dacoromanica.ro 5 ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N. BALCESCU 41 este în fond, un simplu pretext, plecarea la apele minerale în statele străine, iar termenul pentru care cerea paşaportul era de patru luni L în adevăr, se pare că în acel moment N. Bălcescu se gîndea că s-ar putea întoarce în ţară prin toamnă * 2. Cererea pentru paşaport — după cîte putem deduce— i-a fost repede rezolvată. A trebuit ca cineva cu influenţă în cercurile ocîrmuirii să intervină pentru aprobare şi pentru urgentarea împlinirii formelor. La 31 mai Poliţia capitalei îi eliberează paşaportul. Paşaportul este un formular tipărit, completat cu mina, eliberat în numele domni- torului Bibescu; conform textului tipărit: ,,Sînt poftiţi toţi dregătorii civili şi militari, să lase slobod şi fără împiedicare trecerea d-lui Nicolae Bălcescu” (ultimele trei cuvinte scrise cu mina). Documentul reţine exact motivul indicat de petiţionar pentru a obţine paşaportul cît şi termenul cerut. în plus specifica localitatea de frontieră de ieşire din ţară :,,... merge în Europa la apele minerale prin Giurgiu, pe soroc de patru luni şi înapoi”. Din păcate formularul tipărit al paşaportului, atît în limba romînă cît şi în limba franceză, nu are toate rubricile completate — probabil aşa era uzul — sau poate N. Bălcescu nu s-a prezentat peivonal la agie pentru a da toate datele obişnuite, căci rubrica referitoare la datele personale, an de naştere, semnalmente etc. nu este completată. Am fi avut primul act oficial în care să fie consemnată data sa de naştere. Se completează numai rubrica : născut in ... : Bucureştii Valahiei, ce ne dă confir- marea faptului că ÎT. Bălcescu s-a născut în Bucureşti, nu la Bălceşti. Cu totul semnificativ este faptul că paşaportul este semnat, ca locţiitor al ministrului din lăuntru, de ÎT. Golescu. Este peste putinţă de admis că ST. Golescu, care conducea ministerul din lăuntru, ocupînd, în rang erarhic, imediat locul după ministru, să nu fi fost la curent cu cele întîmplate prin publicarea recentului studiu a lui N. Bălcescu, şi că el a putut semna acest paşaport, ca pe oricare altul. N. Bălcescu era deja o personalitate, în plus bine cunoscut lui N. Golescu. înclinăm a crede că N. Golescu, deşi în cunoştinţă de cauză cu cele întîmplate, şi mai ales cu măsurile care puteau fi luate împotriva lui Bălcescu, folosind poziţia pe care o avea, i-a înlesnit plecarea. Fostul procuror domnesc din procesul de la 1841, cînd ceruse aspra condamnare a tuturor acuzaţilor — deci şi a lui Bălcescu — eliberînd şi chiar semnînd acum acest paşaport, ne lasă să întrevedem că în atitudinea sa politică survenise deja o schim- bare ; poate chiar că o apropiere era deja făcută între acei care, pe diverse căi, pregăteau evenimentele din 1848. Pe baza paşaportului romînesc, cu aceeaşi grabă, N. Bălcescu a cerut un paşaport austriac de la consulatul general al Austriei la Bucureşti, şi l-a şi obţinut a doua zi după ce obţinuse paşaportul romînesc. La 1/13 iunie Casimir v. Timoni, sub propria sa semnătură, îi eliberează paşaportul, cu exact aceleaşi specificaţii ca şi paşaportul romînesc cu privire la motive şi termene, în plus cu indicaţia localităţii Orşova, ca localitate de intrare în statele Austriei. Este neîn- doielnic că acest paşaport a fost plătit, poate chiar bine plătit. Consulatul Austriei era nu numai un oficiu public, dar şi o bine cunoscută casă de afaceri. s N. Bălcescu, Opere complete, voi. IV. Corespondenţa, vezi nota 1, p. 2. 2 Idem. Opere. II1, p. 47. www.dacoromanica.ro 42 G. ZÂNE 6 înarmat cu aceste două paşapoarte şi —bănuim — cp încă unul francez sau englez, N. Bălcescu, cu bani puţini şi cu bagaje făcute în grabă — dar din care nu uită multe cărţi şi un şah — pleca chiar în după amiaza zilei de 1 iunie, ziua cînd obţinea paşaportul austriac, sau cel tîrziu în noaptea acelei zile. A călătorit cu poşta, desigur. Nu pleca singur; pleca cu C. Negri şiConst. Filipescu care se duceau şi ei în străinătate1. Poate unul din aceştia ori amîndoi i-au procurat şi bani de plecare; o călătorie Bucu- reşti Paris costa cca 200 franci, ceea ce pe atunci era o sumă destul de mare. C. Negri a ajutat cu bani şi pe unii tineri romîni ca să poată pleca, la 1848, din Paris spre ţară 1 2. La Giurgiu obţinu repede vizele necesare pentru a se putea îmbarca pe vaporul cu care urma să plece : la 3 iunie, de la ocîrmuirea Ylaşca, viza pe paşaportul romînesc „pentru slobodă călătorie cu vaporul peste graniţă în statul Austriei la Europa” şi tot în aceeaşi zi, 3 iunie, pe acelaşi paşaport de la carantina Giurgiu „pentru slobodă mergere cu vaporul curat în Austria”. Menţiunea cu „vaporul curat” însemna că se îmbarca pe vaporul nesupus carantinei obişnuite la care erau obligate vapoarele şi ambarcaţiile presupuse contaminate, adică cu vaporul care făcea cursa pe lîngă malul stîng al Dunării. Este probabil că scăpînd de carantină s-a îmbarcat în primul vapor, care venea din direcţia Galaţi şi-şi continua drumul în susul Dunării. în ce stare de spirit a putut fi N. Bălcescu cînd se îmbarca pentru o expatriere pe care o prevedea atunci mult mai scurtă decît a fost, nu putem şti. Dorea demult să plece în Occident, dar starea precară a familiei sale nu i-o îngăduise. Plecarea în condiţiile în care avea loc a trebuit să-i mărească înverşunarea împotriva regimului de oprimare din ţară şi să aprecieze încă şi mai mult însemnătatea libertăţii presei, care va constitui la 1848 unul din punctele de program ale revoluţiei. Se simţea însă bine în com- pania celor doi prieteni: „iată-mă plecat şi destul de fericit — îi scria lui Al. Russo de la Budapesta — căci mă aflu în societatea celor mai buni prieteni ai mei”3; putea scăpa — cum îi scria tot lui Al. Russo — de neca- zurile pe care le avusese în ţară. în afară de vizele de la Giurgiu, cele două paşapoarte nu mai conţin alte vize. Este mai mult ca sigur că a avut şi un al treilea paşaport de care s-a folosit pe tot parcursul de la Orşova la Paris. Nu avem nici o ştire despre ruta acestei călătorii. Ştim din corespondenţa sa că la sfîrşitul lui iunie era la Budapesta, iar apoi îl regăsim la Yiena. La Budapesta este cu C. Negri şi C. Filipescu. Spre Viena pleca fără C. Filipescu; la Viena se întîlneşte cu V. Alecsandri, Eud. şi Al. Hurmuzachi, vizitează oraşul şi cercetează arhivele; ştia că la cabinetul numismatic se găseşte o medalie care avea bătut portretul lui Mihai Viteazul. în anul următor cerea lui Eud. Hurmuzachi un desen în creion după această gravură, pe care o va aminti în mss. Istoriei lui Mihai Viteazul şi îi va reproduce, completîndu-i, legenda 4. în Viena lui Metternich un străin trebuia să fie mai mult decît 1 N. Bălcescu, Opere, II1, p. 47. a Ion Ghica, Documente inedite literare, ediţie de D. Păcurariu, Buc., 1959, p. 38. * N. Bălcescu, Opere, II1, p. 47. 4 Jbidem, p. 54 — 55. www.dacoromanica.ro '7 ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N. BALCESCU 43 prudent, nu trebuia să discute cu nimeni nici o chestie importantă, „alt- mintrelea — după observaţia lui M. Kogălniceanu care trecuse cu puţin timp mai înainte pe la Yiena — particularul îi închide uşa şi ocîrmuirea îi deschide graniţa”. Nu ştim ce impresie va fi făcut Yiena lui N. Bălcescu. Dar lui M. Kogălniceanu, şi bănuim că şi lui N. Bălcescu, capitala habsburgilor din 1846, cu miile de echipajuri şi de livrele, cu luxul ei găsit ridicol, cu „dobi- tocii de burghezi” care priveau uimiţi în dreapta şi în stînga etalarea aris- tocraţiei, Yiena cu mulţimea ei de jandarmi „călări pe jos, albi, suri, albaştri”, nu i-a plăcut1. Spre Paris a putut pleca pe diferite rute, prin Praga, Dresda, Hanovra, Colonia parcurgînd cu diligenţa distanţele Praga—Dresda şi Hanovra — Colonia, sau prin Elveţia şi Bavaria. Pe primul drum se va întoarce în 1848, pe ultimul călătorise în 1846 Y. Alecsandri, parcurgîndu-1 în cea mai mare parte cu diligenţa şi trecînd prin Salzburg—Miinchen—Stutt- gart—Karlsruhe—Baden—Strassburg. Sigur este că mult n-a rămas prin localităţile de trecere : la 4/16 iulie îl găsim deja la Paris. în capitala Franţei ajunsese fără bani sau cu bani foarte puţini. îl lua'C. A. Rosetti la el acasă. Acesta îl sfătuia să rămînă la Paris şi-i promitea că „va face ceva pentru a-i înlesni mijloacele”1 2, ceea ce, se pare, n-a făcut. Căută şi singur o soluţie bănească. Propunerea pe care o făcea la 24 ale aceleiaşi luni, împreună cu M. Kogălniceanu, Asociaţiei literare, ca să redacteze, ei doi, un dicţionar biografic3, trebuie văzută şi din acest punct de vedere. în cuprinsul ofertei ei spun clar că „şederea noastră la Paris, precum şi scum- peria traiului nu ne iartă ca fă prelucrăm acea tă scriere fără onorare” Oferta a rămas, după cum se ştie, fără urmare. Probabil că condiţiile puse de Comitetul Asociaţiei le-au părut inacceptabile. N. Bălcescu rămîne însă la Paris. începe să se informeze şi să lucreze. O perioadă nouă începea pentru ei: îşi îmbogăţea repede cunoştinţele istorice; la Paris îşi va îm- bogăţi însă şi experienţa revoluţionară. Pentru a cunoaşte mai îndeaproape Occidentul şi mai ales popoarele care începuseră să se frămînte, după şapte luni de la sosirea la Paris pleacă în a doua sa mare călătorie — de această dată în Italia. Paşapoartele şi vizele ne ajută să stabilim aproape complet itinerarul acestei călătorii, despre care se ştia pînă acum foarte puţin. Călătoria în Italia o face în curs de trei luni şi a avut ca itinerar Paris—Palermo şi înapoi, cu anumite opriri mai lungi în unele oraşe ita- liene. Convenise cu Y. Alecsandri, la finele lui decembrie 1846, să se întîl- nească la Palermo. Poetul sosise la Paris la 5 decembrie 1846 4, venind din Elveţia^; însoţea pe Elena Negri, bolnavă, pentru a consulta un medic vestit. Y. Alecsandri pleacă din Paris la 18 decembrie cu destinaţia Pa- 1 Note de călătorie ale lui Miliail Kogălniceanu, In Floarea Darurilor, II, nr. 1/1907, p. 9. 2 Lui C. A. Rosetti. Note intime, p. 182. 8 N. Cartojan, Mihail Kogălniceanu la Paris, în 1846, Buc., 1925, p. 7; N. Bălcescu, Opere. II1, p. 47—48. 4 S. D. Papastate, Vasile Alecsandri şi Elena Negri, cu un jurnal inedit al poetului. Buc., 1947, p. 312. ‘ www.dacoromanica.ro 44 G. ZÂNE 8 Iermo L N. Bălcescu nu a plecat imediat, ci după mai bine de o lună şi jumătate. Motivul care l-a reţinut a fost — după cîte se pare — termi- narea studiului Campania Romînilor în contra turcilor de la anul 1595, pe care îl încheia la 23 ianuarie 1847. La cîteva zile, la 3 februarie 1847, informa pe I. Ghica că intenţionează să plece în Italia peste vreo trei zile, şi că urmează să rămînă acolo numai vreo două luni, cerîndu-i ca eventuala corespondenţă să i-o adreseze la Palermo, post-restante 1 2. între timp pri- . mise din partea lui V. Alecsandri o corespondenţă din Neapole, unde poetul stătuse două săptămîni, între 5 şi 19 ianuarie3. N. Bălcescu părăsea într-adevăr Parisul aproximativ la data comunicată lui I. Ghica. Pleca în Italia atras desigur de frumuseţea locurilor, de trecutul poporului, de monumentele istorice ale ţării, de bogăţia ei artistică, de arhivele şi biblio- tecile sale, dar şi de lupta pe care poporul italian o ducea atît împotriva asupritorilor austriaci, cît şi împotriva instituţiilor şi segneurilor feudali. Mazzini, Gioberti, Garibaldi erau personalităţi revoluţionare bine cunoscute în afara Italiei şi lupta lor pentru independenţa şi unitatea poporului italian era privită cu simpatie de elementele înaintate din toate ţările. De- abia scăpat de boala care îl încercase în decembrie, N. Bălcescu nu a ţinut seamă de greutăţile unei călătorii care avea să ţină 16 zile, la dus, şi tot atîtea, la întors. Călătoria începută în timp de iarnă a fost grea şi osteni- toare. în Franţa a parcurs drumul pe uscat, cu diligenta, şi pe apă pe Rhone, cu un mic vapor; pe mare în drum spre Palermo, cu diverse pacheboturi. Paşapoartele sale nu conţin nici o viză pe parcursul din Franţa şi este foarte explicabil; de aceea ele nu ne arată ruta parcursă. Fste probabil că drumul Paris—Marsilia l-a făcut pe aceeaşi rută pe care merseseră cu o lună şi jumătate mai înainte V. Alecsandri şi Elena Negri, anume pe ruta Charanton—Châlon—Lyon—Valence, Avignon. De la Paris la Lyon, cu o oprire mai lungă la Châlon, a mers cu diligenţa. V. Alecsandri menţio- nează greutatea călătoriei „drumuri stricate, polei, omăt, viscol, hur- ducături” ; despre călătoria făcută de la Châlon la Lyon tot V. Alecsandri notează în jurnalul său : „călătorim groaznic de tot, pe locurile din napoia diligenţei”. Călătoria pe această distanţă dura aproximativ 25 ore. De la Lyon pînă la Avignon, cel mai obişnuit drum era cu vaporul, pe Rhone; cursa dura 27 de ore, cu o oprire în cursul nopţii la St. Esprit. Călătoria cu vaporul nu era mult mai comodă; Y. Alecsandri, notează : „hărmălae, murdărie, neorînduială, ploae, glod”; ploua în toate cabinele. în aceste condiţii a petrecut noaptea, pe punte. De la Avignon la Marsilia, drumul se făcea cu diligenţa ; călătoria ţinea 18 ore şi era obositoare ; calea ferată dintre Avignon şi Marsilia, cu ocolul prin Nîmes, era încă în construcţie. Acelaşi drum l-a făcut desigur şi N. Bălcescu şi fără îndoială în aceleaşi condiţii. La Marsilia el a sosit la 17 sau 18 februarie; în ziua de 19 consulatul regal al Siciliei îi vizează paşaportul austriac, cu care face această călă- torie, şi îi dă viza pentru Neapole : „via de mari”. Aceasta însemna că 1 C. D. Papastate, op. cit., p. 314. 2 N. Bălcescu, Opere, II1, p. 54. 3 C. D. Papastate, op. cit., p. 314 — 315. www.dacoromanica.ro 9 ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N, BAI CESCU 45 punctul terminus al călătoriei sale, în acel moment, era Neapole, de aci urmînd să se reîmbarce pentru Palermo. Drumul la Palermo l-a făcut numai pe mare şi traversarea Mediteranei a ţinut 9 zile, cu opriri la Genua, Livorno, NeapoD — căci la dus nu s-a oprit la Civita Vecchia. Din Marsilia plecau spre Neapole —Palermo, de trei ori pe lună, pacheboturi, fiefranceze, fie napolitane, fie sarde; pacheboturile adoptaseră maşini cu abur, dar păstrau şi pînzele; cu un astfel de vas a călătorit şi N. Bălcescu, nu cred la un loc scump ; pacheboturile aveau trei clase şi înclin a crede — ţinînd seama de precaritatea situaţiei sale materiale că a călătorit la clasa a IlI-a — cea mai ieftină posibil. Diferenţa de preţ la biletele de călătorie era sensibilă de la o clasă la alta. La pacheboturile franceze pe distanţa Marsilia—Palermo, biletul de clasa I costa 185 frs., de-a Il-a 112 frs. şi de-a IlI-a 55 frs. N. Bălcescu, dacă a călătorit în clasa a IlI-a, a călă- torit în condiţii proaste; în săli comune, în îngrămădeală şi murdărie, cu mîncarea în traistă, căci la clasa a IlI-a, mîncarea nu intra în costul biletului. Aceste condiţii grele de călătorie credem că l-au făcut să recurgă pînă la Palermo la trei opriri. A plecat din Marsilia la 20 februarie, poate seara, căci la 22 februarie este la Genua; străbătuse distanţa dintre Mar- silia şi acest port italian în aproximativ 27 ore. V. Alecsandri călătorise cu un pachebot sard pe o mare liniştită şi pe clar de lună. N. Bălcescu la Genua, în ziua de 22 februarie, vizează paşaportul la Direcţia Poliţiei şi obţine şi de la consulatul austriac viza de trecere pentru Livorno, pe mare. Cerînd viza pentru Livorno însemna că era decis să debarce pentru puţin şi în acest port — poate cîteva ore. Distanţa de la Genua la Livorno a parcurs-o în aproximativ 15 ore şi a doua zi, la 23 februarie, debarcă. Aci cere viza pentru Neapole. Drumul Livorno—Neapole, fără oprire la Civita Vecchia, dura mai bine de 32 de ore; la 25 februarie este în Neapole; în aceeaşi zi, desigur, obţine din partea autorităţilor din port, şi viza de la Prefectura de Poliţie. în Neapole rămîne, pare-se, numei două zile. în regatul celor două Sicilii, la Neapole ca şi în Sicilia, în contrast cu atmosfera din Borna, poporul se afla sub jugul unei monarhii absolute şi a unui terorism poliţienesc care trebuie să fi displăcut profund lui N. Bălcescu. De aceea a trebuit să salute cu bucurie vestea pe care o afla peste cîteva luni, la Paris, că Sicilia s-a răsculat şi că sîngerosul Ferdinand, lipsit de sprijinul trupelor austriace, a fost primul principe italian constrîns să acorde poporului o constituţie şi să decreteze libertatea presei. La 27 februarie obţine de la Legaţia austriacă viza pentru Palermo. V. Alecsandri sosise şi el la Neapole, dar plecase la Palermo de mai bine de o lună]. în legătură cu sosirea lui N. Bălcescu la Neapole, într-una din evocările sale tîrzii consacrate defunctului său prieten, V. Alecsandri dă nişte amă- nunte şi povesteşte o întîmplare care nu-şi găseşte confirmarea nici în jur- nalul poetului, nici în datele paşapoartelor. Astfel V. Alecsandri spune că la Neapole a întîlnit pe N. Bălcescu, pe malul mării, tocmai cînd acesta sosise de la Livorno; or, din jurnalul ţinut la zi, reiese că V. Alecsandri era plecat din Neapole, de mai bine de o lună, de la data cînd sosise N. Băl- cescu t iar în jurnal nu există nici o menţiune că poetul s-ar fi întors 1 1 Datează : Canţoneta italiană, Neapole, ianuar 1847 şi Visurile, Palermo, februarie 1847. www.dacoromanica.ro 46 G. ZÂNE 10 la Neapole în zilele cînd N. Bălcescu era acolo, deşi în jurnal notează precis toate deplasările. Astfel şi povestirea lui V. Alecsandri despre con- flictul lui N. Bălcescu cu un medic italian pe parcursul Marsilia—Livorno — conflict pe care N. Bălcescu voia să-l rezolve prin duel, la Neapole — duel la care V. Alecsandri urma să fie martor, apare puţin verosimilă, căci, repetăm, atît după datele contemporane ale lui V. Alecsandri însuşi, cît şi după vizele paşapoartelor, reiese neîndoielnic, că la sosire N. Băl- cescu nu s-a întîlnit cu V. Alecsandri la Neapole. Au stat la Neapole — un timp împreună, la întoarcerea lui IST. Bălcescu spre Franţa, dar dacă situăm întîmplarea cu duelul, povestită de V. Alecsandri, în acest moment, ea apare şi mai puţin verosimilă, căci pe de o parte poetul pretinde că conflictul s-a petrecut pe vapor de la Genua spre Neapole, iar pe de altă parte este imposibil de crezut ca medicul italian, pus în cauză, a aşteptat la Neapole ca N. Bălcescu să-şi aducă martori de la Palermo. De la Neapole N. Bălcescu a plecat tot cu un pachebot la Palermo. A parcurs distanţa în aproximativ 20 ore, astfel a sosit în Sicilia pe la 1 martie; aci a rămas cam vreo 20 zile şi nu trei luni cum spune V. Alec- sandri mai tîrziu. Din relatările poetului despre zilele petrecute împreunăm la Palermo, ştim că N. Bălcescu locuia în afară de oraş, în căsuţa unui ţăran, ceea ce trebuie să fie exact, dacă ţinem seama de mijloacele modeste eu care călătorea. V. Alecsandri ne mai spune că N. Bălcescu studia mult. De la N. Bălcescu însuşi ştim că cerceta bibliotecile locale. în Biblioteca* din Palermo a găsit cartea lui Del Chiaro : Delle moderne revoluzioni di Valachia, pe care se gîndea — ceea ce n-a realizat — s-o retipărească în Magazinul istorie x. Pentru reîntoarcerea la Neapole are nevoie numai de viza consula- tului austriac, pe care o obţine la 20 martie; este probabil că a plecat în aceef şi zi sau în zilele imediat următoare. V. Alecsandri pleacă la 23 martie ţ vremea la Palermo se stricase şi ploua mereu; poate au plecat chiar îm- preună. Sosit în Neapole, a rămas aci cîteva zile. Neapolul îl interesa de- sigur pentru cercetările sale istorice. La acea dată Muzeul Bourbon era deja vestit în toată lumea, pentru bogăţia colecţiilor sale; biblioteca sa conţinea 150 000 de volume şi preţioase manuscrise. Pentru a pleca din Neapole trebuia să facă cinci vize. La 29 martie obţine de la Departamentul Afacerilor Străine viza pentru Borna — pe mare — cu valabilitate de 20 zile; în aceeaşi zi obţine viza de la Legaţia Austriei, tot pentru Borna, fără specificarea drumului. Dar nu pleacă imediat; la 8 aprilie obţine de la Departamentul Afacerilor Străine o prelungire a vizei pe încă 20 zile, şi tot în aceeaşi zi, o altă viză de la Prefectura de poliţie pentru drumul pe mare. Pleacă din Neapole la 10 sau 11 aprilie, ceea ce înseamnă că n-a folosit termenele acordate. în ziua de 10, ia viza de plecare de la autori- tăţile portuare. 1 1 N. Bălcescu, Opere, I1, p, 260. Informaţia lui V. Alecsandri că la această dată N. Băl- cescu făcuse descoperiri arhivalice şi în alte oraşe şi citează în acest sens descoperirea unor do- cumente la Genua, nu este exactă. La dus, N. Bălcescu s-a oprit la Genua, numai foarte scurt timp aşa că n-a avut timpul necesar pentru a cerceta bibliotecile şi arhivele locale; a putu-d face numai la Întors, aşa că dacă V. Alecsandri a ştiut că N. Bălcescu a făcut cercetări la Genua, nu la Palermo, a putut afla acest lueru în altă parte şi mai tlrziu. www.dacoromanica.ro 11 ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N. BALCESCU 47 Y. Alecsandri şi Elena Negri, cu care se afla acum în Neapole, au rămas încă vreo două săptămîni după plecarea lui N. Bălcescu; plecau la 25 aprilie, împreună cu C. Negri, I. Bălăceanu şi M. Kogălniceanu, cu care poate s-a întîlnit şi N. Bălcescu. De la Neapole, N. Bălcescu nu a mai luat înapoi drumul pe mare, cu toate că unele vize prevăd această rută. Succesiunea vizelor arată că a preferat drumul uscat, aşa încît a traversat o bună parte din Italia. Plecînd de la Neapole s-a îndreptat spre Borna; dacă a luat drumul obişnuit a trecut cu diligenta prin Capua, Terracino, Meletria unde a făcut scurte opriri. De la Borna s-a îndreptat spre Civita Vecchia şi după un scurt popas a luat drumul Florenţei; nu ştim dacă prin Viterbo, prin munţi, sau pe drumul din apropierea coastei. De la Sienna a trebuit să treacă la Florenţa şi de aci, prin Pisa, la Livorno unde s-a reîmbarcat. Preferind lungul drum pe uscat, făcut, bănuim, în cea mai mare parte în diligenţă — căci în 1846 cale ferată era numai de la Neapole la Capua şi de la Florenţa la Livorno — N. Bălcescu a vrut, desigur să vadă ţara şi poporul. A trebuit să călătorească cu diligenţă, în îngrămădeala şi hurducătura obişnuită transportului cu poşta; n-a putut recurge la transportul cu o trăsură personală—chiar cu 2—3 cai- să închirieze o limonieră sau o berlină, aşa cum călătoreau bogătaşii, cu opriri în voie, care oricum era un mijloc mai comod de călătorie — căci acestea erau prea scumpe. La Borna a rămas aproximativ 10 zile. Timpul cît a stat în Borna a fost prea scurt pentru a cunoaşte în adevăr marele oraş. Borna este însă oraşul din Italia care l-a impresionat, pare-se, cel mai mult. Sub raportul politic tocmai în vremea aceea aveau loc unele schimbări care pe N. Bălcescu trebuie că l-au interesat mult. Monumentele istorice, bogăţia artistică, bibliotecile şi arhivele Bornei au continuat să-l atragă şi mai tîrziu; la 30 septembrie 1851 scria lui P. Battaillard că ar dori să meargă din nou la Borna „oraş pe care atîta îl iubesc şi a cărei biblioteci, muzee, ruine, oferă atîtea posibilităţi” x. în 1847 Biblioteca Vaticanului era deschisă aproape zilnic, în afară de această bibliotecă mai putea consulta, fiind deschise publicului, alte cîteva biblioteci: Angelica, Barberini, Minerva — ultima cu cel mai mare depozit de tipărituri şi cu catalogul de cărţi deja imprimat pînă la litera K — apoi biblioteca Colegiului roman, biblioteca Corsini — bogată în manuscrise şi stampe, în plus cîteva biblioteci particulare deschise şi ele publicului. Cercetările sale în biblioteci, oricît de sumare ar fi fost, l-au pus în faţa unui nou şi necunoscut material istoric. „Am făcut la Borna descoperiri interesante” — scrie la 1 octombrie 1847 lui V. Alecsandri1 2; cînd alcă- tuieşte bibliografia pentru Istoria Bomînilor supt MihaiVv. Viteazul, trece la nr. 51 : ,,Documente alese de mine în Biblioteca Vaticana la Borna, pri- vitoare la evenimentele de la 1595 între Bomîni, Transilvani şi Poloni” 3. Tot în Biblioteca Vaticanului mai găseşte cartea lui Ciro Spontoni : Historia de la Transilvania, Veneţia, 1638 4; a căutat în zadar — după cum spune singur — probabil tot la Vatican, printre mii de portrete de oameni ves- 1 N. Bălcescu, Opere, II1, p. 286. 3 Ibidem, p. 57. 8 Bibi. Acad. R.P.R., Mss. 80, f. 5. 4 Ibidem. www.dacoromanica.ro 48 Q, ZÂNE 12 tiţi un portret a lui Mihai Viteazul, altul decît cel cunoscut din cărţile lui Ortelius şi Bisselius 1. Sub influenţa Bornei este un moment atras de antichitatea romană : astfel propune lui V. Alecsandri să compună o poemă asupra cuceririi Daciei. în vederea acestei lucrări îi spune că la Borna a făcut deja unele însemnări asupra îmbrăcămintei dacilor; îi recomandă şi bibliografia, un atlas — cu reproduceri de gravuri privind Coloana lui Traian, şi o lucrare conţinînd corespondenţa lui Traian cu Plinius 2, probabil scrierea Lettres de Pline le jeune et son 'panSgyrique de Trajan, în traducerea lui Louis de Sacy, apărută la Paris. Hotărîndu-se de plecare, la 22 aprilie ia viza de la Direcţia generală a poliţiei, valabilă pe şase zile, termen de care însă nu s-a folosit, şi în aceeaşi zi ia şi viza de la Ambasada austriacă. Din Borna pleacă la 23 sau 24 aprilie; la 25 este la Civita Vecchia, portul maritim pontifical; aci obţine o viză de la Consulatul toscan pentru Livorno; peste trei zile, la 28 aprilie, este în Florenţa; aci stă vreo două zile; a vizitat desigur în grabă oraşul. La 28 aprilie ia două vize : una de la Departamentul Afacerilor Străine cu termen de plecare — care nu se poate preciza din cauză că mss. este şters, şi o altă viză de la Legaţia Austriei; ambele sînt pentru Livorno; prima este şi pentru Franţa. Drumul pînă la Livorno l-a făcut probabil, cu calea ferată, prin Pisa. Cu patru luni mai înainte V. Alecsandri vizitase şi el Pisa, la 3 ianuarie, venind cu trenul din direcţia opusă — de la Livorno; vizitase domul, turnul înclinat şi alte monumente istorice, ceea ce a făcut probabil şi N. Bălcescu. La 30 aprilie este deja în Livorno şi în aceeaşi zi ia trei vize : una de la Comisariatul de poliţie pentru Genua şi Marsilia, cu permis de şedere în oraş trei zile; alta de la Consulatul general sard — tranzit Genua, şi a treia de la Consulatul general al Austriei, pentru Genua şi Marsilia. A rămas în Livorno pînă la sosirea pachebotului. Beîmbarcat probabil la 1 mai, în ziua următoare este la Genua; rămîne aici patru-cinci zile — cînd a făcut, probabil, şi unele cercetări de arhivă. în zilele de 3 şi 5 mai îşi vizează pentru ultima dată paşaportul în Italia : la 3 mai la Comisa- riatul de poliţie, la consulatul general al Franţei pentru Marsilia, la consu- latul general al Austriei tot pentru Marsilia şi la 5 mai la comisariatul de poliţie. Călătorind în Italia îşi dăduse seama ce însemna pentru poporul italian dominaţia austriacă. Nu se putuse mişca dintr-un oraş în altul fără învoirea autorităţilor austriace şi, bineînţeles, fără plata taxei de viză. Din Genua a plecat în ziua sau în zilele imediat următoare cu pache- botul la Marsilia. în jurul lui 10 mai, trebuie să fi ajuns în portul francez. De la Genua, paşapoartele nu ne mai spun nimic. Ştim că s-a reîntors la Paris; a luat probabil acelaşi drum pe care venise — de această dată pe un timp mai bun. La 3 iunie era în capitala Franţei. îşi reluase lucrul în biblioteci. Scria lui Eudoxiu Hurmuzachi rugîndu-1 să-i împlinească nişte comisioane 3. Făcuse o călătorie de mai bine de trei luni în condiţii grele, cu mijloace reduse. Cunoscuse însă poporul italian, îşi îmbogăţise viaţa şi adusese pentru scrierile sale un material nou, oricît de grăbite ar * * 1 N. Bălcescu, Opere, P, p. 253. * Ibidem, II®, p. 57. 8 Ibidem, II1, p. 54—55. www.dacoromanica.ro 13 ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N. BALCESCU 49 fi fost cercetările sale de arhive şi biblioteci. A dorit să se reîntoarcă. Rămăsese cu nostalgia Italiei. La 1 octombrie 1847 îi scria lui Y. Alec- sandri amintindu-i de călătoria sa spunîndu-i: „cînd mă întorceam azi spre casă gîndeam la tine, la prietena noastră, la vieaţa noastră din Italiea, suvenire mult drage mie” L ’ Cînd plecă în Italia pentru a doua oară în 1852, era şi pentru ultima oară. în seara zilei de 24 februarie 1848, numai după un an de cînd se îndrepta spre Italia, în seara acestei zile, fără să simtă nici o oboseală, după ce trei zile în şir trăise pe străzile Parisului, în învălmăşeala luptelor de stradă, prima fază a revoluţiei, anunţînd frenetic lui V. Alecsandri izbînda, îi scria că în curînd se vor revedea în ţară 2. Comunicîndu-i această ştire, însemna că N. Bălcescu luase hotărîrea de a se reîntoarce în patrie, chiar din acele zile. N-a plecat însă imediat, ci tocmai peste o lună. Dar timpul cît a stat la Paris, în plină revoluţie, şi sub republica impusă de popor, a fost pentru dînsul o adevărată şcoală revoluţionară. în cele trei luni cît va lua parte la evenimentele revoluţionare din principat, vom re- găsi în multe din atitudinile sale învăţăminte cîştigate la şcoala directă, trăită de el însuşi, a revoluţiei din februarie. Ceea ce apare acum pentru el cu totul nou şi într-adevăr extraordinar, este poporul. Poporul în revo- luţie. Cultul pentru popor pe care el l-a avut întotdeauna a găsit în lupta poporului francez cea mai elocventă confirmare. în zilele acestea cred că a înţeles adevărata valoare politică a maselor, rolul lor în societatea umană. A văzut muncitorimea franceză luptînd pe baricade sau, cantonată în bivuacuri, noaptea la lumina focurilor, înverşunată şi înflăcărată. Sub ochii săi s-a prăbuşit un regim, cu rege cu tot, cu întregul său cortegiu de curteni, bancheri, financiari, şi a văzut născîndu-se un alt regim care trebuia să fie al poporului francez, care cîştigase izbînda şi totuşi n-a fost. Sub ochii săi a văzut instalarea noului guvern, a asistat la entuziasmul maselor, la şovăielile noilor conducători, la înclinarea acestora de a părăsi calea revoluţiei, dar şi la lupta poporului parizian de a-1 readuce la revo- luţie. Aşa cum cunoaştem comportarea lui N. Bălcescu din zilele revoluţiei muntene, este mai mult decît sigur că n-a putut aproba tendinţele tran- zacţionale ale guvernului provizoriu francez, politica lui financiară, anti- populară, la care a trecut chiar din luna martie, cum a fost, printre altele, politica de a înlesni credite cu orice preţ burgheziei, de a decreta cursul forţat al francului şi impozitul de 54 centime, ceea ce însemna că arunca cheltuielile revoluţiei exclusiv asupra maselor. A reţinut din politica gu- vernului provizoriu două măsuri, impuse de popor, şi anume : instituirea Comisiei de la Luxemburg şi decretarea sufragiului universal. A înţeles bine semnificaţia lor şi influenţa pe care ele au exercitat-o asupra lui o vom regăsi în ţară, în propriile sale atitudini. între timp în febra pregătirilor de plecare a participat desigur la frămîntările care agitau micul grup de romîni şi la dezbaterile care au avut loc la biblioteca romînă, în legătură cu atitudinea care trebuia adoptată faţă de guvernul provizoriu. Nu mai 1 N. Bălcescu, Opere, II1, p. 55. a Ibidem, p. 62—63. -4 C. 323 www.dacoromanica.ro 50 G. ZÂNE 14 încape nici o îndoială că a stat de partea celor care cereau recunoaşterea, revoluţiei, şi a avut amărăciunea de a nu avea alături de el — cel puţin în totul, prieteni buni ca C. Negri şi V. Alecsandri1. Revoluţia antrenase însă mai toate popoarele Europei. în martie evenimentele se succed uluitor. La Paris ştirile despre izbucnirea revoluţiei în toate marile centre ale Europei, cad precipitat una după alta. Peste tot locul, ca la o comandă nevăzută, popoarele se ridicau împotriva ori- cărui fel de asuprire. în marile centre muncitorimea luptă pe baricade; în unele locuri izgoneşte pe asupritori, în altele smulge concesii. Ori unde izbucneşte, revoluţia este triumfătoare ; la 13 martie la Viena, la 18 martie la Berlin, tot în aceeaşi zi la Milano ; Metternich se prăbuşeşte în capitala, habsburgică, Radeţki, fuge din Milano, Friederich Wilhelm este silit la concesii. Mişcările populare se întind peste tot, la Aachen, Colonia, Hanovra, în monarhia austriacă la Praga, Pressburg, Graz, Linz, Ins- bruck, în regatul lombardo-veneţian, la Torino, Veneţia, peste tot popoarele cer, cu arma în mînă, libertate, reforme. Vechea Europă este zguduită şi aşezările ei sociale şi politice se clatină; în această lună a lui martie 1848, ca niciodată în ţările asuprite de o stăpînire străină, îşi face drum adînc convingerea că lupta naţională nu poate fi cîştigată decît o dată cu dezrobirea poporului. De aceea revoluţia se concentra spre centrul Europei. împotriva Vienei habsburgice, care ţinea în orbita ei aproape jumătate din Europa, revoluţia, alimentată de italieni, unguri, boemi, îşi desemna mai mult ca oricînd caracterul ei complex. Pentru cei din Paria momentul revoluţiei romîneşti sosise. Plecarea spre ţară trebuia grăbită. în prealabil trebuia formulat programul revoluţiei romîneşti. De un program nou nu era nevoie. A fost repede adoptat programul de la 1840 1 2, cu adăugirea formulei noi privind reforma agrară. Programul de la 1840 era un program revoluţionar din care a lipsit orice consideraţie de tranzacţiune cu clasele dominante. Adoptîndu-1, la propunerea lui N. Bălcescu, înseamnă că cei de la Paris nu numai că-1 cunoşteau în detaliu, dar că vechiul program era în noile condiţii adevărata formulă radicală. Reactualizat, în atmosfera de încordare extraordinară europeană, în condiţiile unor mari mişcări de mase, pro- gramul de la 1840, apare, în perspectiva istorică, ca cea dintîi manifestare profund revoluţionară din principate. La 23 martie N. Bălcescu se prezintă la Prefectura Poliţiei din Paris şi cere viza de plecare din Franţa ; o obţine desigur imediat cu menţiunea : „vue pour la Belgique, la Prusse et l’Autriche” ; grăbit, în aceeaşi zi, 23 martie, se prezintă la Consulatul general al Turciei şi obţine viza pentru reîntoarcere la Bucureşti, cu menţiunea rutei: Belgia, Prusia şi Austria; în ziua următoare, 24 martie, se prezintă la reprezentanţele diplomatice ale statelor prin care trebuia să treacă: la ambasada Belgiei, la legaţia Prusiei şi la ambasada Austriei. Ambasada Belgiei i-a dat viza pentru 1 Revoluţia din Paris de la 1848 descrisă de un romln (Alecu Kogălniceanu), tn Floarea Darurilor, II, nr, 31, 28 oct, 1917, p. 487 ; Dan Berindei, Reoolufia de la 1848 In Franfa şi tinerii romtni aflaţi la Paris, tn Reo. ist, rom., XV, 1945, f, 2. 2 Gh, Georgescu-Buzău, Aclioitatea lui N. Bălcescu pentru pregătirea dezlănţuirii revo- luţiei din 1848. Studii, I, 1956, p. 46. www.dacoromanica.ro 15 ASPECTE NOI ALE 'VIEŢII LUI N. BALCESCU 51 Bruxelles, ambasada Prusiei o viza generală, aceea a Austriei o viză de in- trare în Austria. Yizele le ia pe paşaportul romînesc cu care va face această călătorie. Pleca împreună cu A. G. Golescu. Luînd aceste vize vedem că N. Bălcescu alesese ca drum de întoarcere în ţară ruta prin Belgia, Ger- mania, Austria. Dacă acesta nu era drumul cel mai scurt, era — pe atunci — cel mai repede, căci putea folosi calea ferată pînă la Yiena şi de aci, îşi putea continua drumul pînă la Giurgiu cu un vapor cu abur. în primăvara, lui 1848, joncţiunile de cale ferată din Germania şi Austria erau terminate, aşa încît, cu toate opririle în diferite oraşe de pe parcurs, şi cu toate schim- bările de trenuri, călătoria pe această rută era cea mai rapidă. Evident că la viteza medie de 25 km pe oră de atunci, şi la lungile opriri prin staţii, călătoria pînă la Yiena tot a durat vreo şase zile. Luînd viza pentru Bru- xelles, înseamnă că N. Bălcescu a plecat din Paris cu trenul în direcţia. Amiens, Arras, Mons şi de la Bruxelles a luat trenul în direcţia Liege, pentru a trece în Prusia, pe la Aachen. Din Paris a plecat în după amiaza sau în seara zilei de 24 martie1, adică imediat ce a terminat formalităţile- cu vizele; nu s-a oprit decît foarte puţin la Bruxelles, dacă nu cumva p& drum a renunţat să mai ocolească prin capitala Belgiei şi n-a tăiat drumul spre Liege, trecînd prin îfamur, căci avea şi pe această rută cale ferată, aşa încît la 26 martie este în Germania, la Aachen, unde se opreşte. Ia de la Direcţia poliţiei regale viza pentru Colonia. Intrînd în Germania, prin toate oraşele pe unde trecea, poporul era în mişcare. Cu cîteva zile mai înainte, la Aachen, poporul devastase palatul burgmeisterului; munci- torimea se ridicase ameninţătoare, demonstraţiile se ţineau lanţ; burghezia îşi organiza gărzi; în noaptea de 20/21 începuseră să se ridice baricade, pe străzi. N. Bălcescu trece înainte, ajunge la Colonia. Şi aci demonstraţiile populare erau în toi; poporul se adunase şi formulase cereri de schimbări, egalitate civilă şi politică, dreptul de asociere, reprezentanţă naţională,, amnistie. La Colonia a rămas noaptea, împreună cu A. G. Golescu; fră- mîntarea în oraş era şi mai mare, căci se aştepta trecerea }ui Adam Czar- toryski, care mergea cu trenul la Berlin. Cu o zi mai înainte sosise în Co- . 1 în materialul publicat de G. Georgescu-Buzău şi în care se editează şi se prezintă manuscrisul lui I. Ghica, care poartă titlul: Noles icrites sous la diclie de N. Bălcescu sur Ies- ivinemenls qui onl pricidi larivolulion.de 1848, existent în B.A.R.P.R. s-a strecurat o greşeală de date, care şi fără aflarea paşapoartelor ar fi trebuit fi semnalată, fiind vorba despre o greşeală pur materială. în mss. lui I. Ghica se spune că N. Bălcescu a convocat la o adunare, în seara zilei de 20 martie 1848, pe romînii aflaţi la Paris, pentru a se discuta pre- gătirea mişcării revoluţionare în ţară. în urma acestei şedinţe s-a ţinut încă o şedinţă în care s-a hotărlt ca cu toţii săplece în principate. Această a doua şeainţă— a cărei dată nu se indică — nu a putut avea Ioc decît cel mai devreme a doua zi, 21 martie. în textul mss., în textul editat (p. 57} ca şi în prezentarea mss. (p. 46 — 47), se spune apoi că N. Bălcescu, împreună cu A. G. Go- lescu, au plecat spre ţară la 20 martie. Este evident o eroare materială, căci nu puteau pleca la 20 martie, cînd în seara aceleaşi zile, a avut loc prima şedinţă şi clnd mss. precizează că după această şedinţă din 20 martie a mai avut loc o nouă şedinţă. Vizele de pe paşaport ne arată că N. Bălcescu era la 24 martie încă în Paris, şi tot aceste vize ne-au făcut să considerăm că a •plecat în această zi. în ceea ce priveşte verificarea exactităţii relatărilor lui I. Ghica din mss. citat, confruntarea afirmaţiilor sale trebuie făcută atît cu varianta din mss. lui I. Ghica publicată de D. Păcurariu, Documente inedite literare, p. 38 — 41, cît şi cu alte izvoare contemporane. Materialul inedit pe care îl folosim aci oferă cea mai Sigură posibilitate de a verifica unele din aceste relatări. • . www.dacoromanica.ro 52 G. ZÂNE 16 ionia şi un grup de vreo 200 polonezi1 care se îndreptau sprepatrie. în ziua de 28 dimineaţa au pornit spre Hanovra, în acelaşi tren cu Czartoryski. în tren, ÎL Bălcescu a fost prezentat principelui polonez, cu care a con- venit să discute, seara, la Hanovra. Pe tot parcursul Czartoryski era aclamat prin gări1 2 de populaţie, printre care erau mulţi polonezi — care se concen- trau în regiunea Berlinului. La Hanovra aceeaşi stare de lucruri ca în ce- lelalte oraşe germane; poporul era răsculat; cu cîteva zile mai înainte de sosirea lui ÎL Bălcescu poporul devastase palatul primului ministru; avuseseră loc încăierări grave ale muncitorimii cu burghezia. Aci, ÎL Băl- cescu şi A. G. Golescu au discutat cu polonezii îndeaproape problema re- voluţiei generale şi a revoluţiei din Principate, obţinînd promisiuni de sprijin3. Au luat contact, printre alţii, cu generalul Y. Chrzanowski şi cu colonelul Bystraznowski, cu care se va reîntîlni în vara lui 1849, la Pesta. A doua zi au luat trenul spre Magdeburg; pînă în această staţie au călătorit împreună cu polonezii; aci s-au despărţit, polonezii s-au îndreptat spre Berlin 4 *, ÎN. Bălcescu şi A. G. Golescu spre Leipzig-Dresda trecînd prin Halle, apoi prin Leipzig şi în urmă prin Dresda cu opririle impuse numai de mersul trenurilor. La Dresda au vizitat, probabil, şi oraşul. A avut de împlinit şi un comision din partea lui Bystraznowski, pentru sora aces- tuia 8. La 29 martie este la frontiera dintre Saxonia şi Austria şi i se vi- zează paşaportul; intră în imperiul austriac aflat în disoluţie ; împotriva acestui „complex pestriţ rezultat din moşteniri şi furtişaguri, acest talmeş- balmeş organizat în care se învălmăşesc zece limbi şi zece naţiuni, acest amestec întîmplător de obiceiuri şi legi dintre cele mai contradictorii” 6 se ridicaseră toate naţionalităţile asuprite şi toate clasele exploatate sub feudalitate. în aceeaşi zi este la Praga; a doua zi, 30 martie, ia viza de la Direcţia de Poliţie pentru Yiena. îfu rămîne la Praga, ci îşi continuă drumul la Yiena; aci soseşte în ziua de 31; găseşte în Viena o atmosferă de oarecare linişte; revoluţia cîştigase prima luptă. Metternich, „laşul şarlatan şi perfidul criminal”, fugise şi umbla de colo pînă colo prin Germania, ascuns prin vagoane de bagaje. Un nou guvern fusese stabilit. în Yiena au stat vreo trei zile. "Vaporul pleca numai de două ori pe săptămînă. S-au informat asupra situaţiei generale şi au continuat pregă- tirile în vederea mişcării din ţară. A. G. Golescu a trimis lui Lamartine — care era ministru de externe — o scrisoare prin care îi solicita, printre altele, şi numirea lui Despr&s la consulatul francez din Bucureşti7. La 4 aprilie face viza pentru Bucureşti. La Yiena s-au îmbarcat pe un vapor, probabil austriac, al Societăţii de navigaţie pe Dunăre. Călătoria nu era prea comodă; vapoarele pe Dunăre erau lipsite de orice confort; bărbaţii erau îngrămădiţi într-o sală comună, la un loc cu mărfurile; în altă sală, 1 Le Moniteur Universel, nr. 88, 28 martie 1848. 2 G. Gcorgescu-Buzău, op. cit., p. 57. 2 Ibidem, p. 58. 4 Ibidem, p. 58; Anul 1848, I, p. 347. Alte date tn : Marcelii Handelsmann, Le prince Czartoryski et la Roumanie 1834—1850. La Pologne, an Vile, Congrfes internaţional des Sciences historiques, Varşovia, 1933. 6 Anul 1848, I, p. 347. • MarX-Engels, Opere, IV, p. 511. 7 G. Georgescu-Buzău, op. cit., p. 58. www.dacoromanica.ro ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N. BALCESCU 53 . 17 femeile ; pe vase se transportau bagaje mari, căruţe, şi chiar vite. Vaporul austriac se oprea la toate micile porturi; pînă la Budapesta, la Pressburg, Comorn, Vacz; apoi între Pesta şi Orşova trecea pe la Paks, Mohacs, Palanka, Peterwarad, Semlin, Panciova, Semendria, Grădiştea. în toate aceste localităţi poporul era în fierbere. în Ungaria, la 23, se formase noul guvern independent şi responsabil, prezidat de L. Batthyany, cu Kos- suth la finanţe, Szemerela interne, cu Meszâros la război, personaje cu care nu mai tîrziu de un an, ÎT. Bălcescu va avea un contact atît de strîns. La Budapesta, în ziua cînd trecea cu vaporul, noul guvern, într-o însufleţire populară extraordinară, de-abia se instalase. La Drencova pasagerii de- barcau şi erau trecuţi la Orşova Veche, în mici şalupe L La 9 aprilie este la Orşova Veche. Comandamentul Cordonului Sanitar îi dă viza de trecere în Ţara Bomînească. în Banat circulau fel de fel de zvonuri privitoare la principate. în aceeaşi zi treceau frontiera şi îi găsim la Vîrciorova : aci se vizau paşapoartele pentru intrarea în ţară. Ocîrmuirea locală vizează pa- şaportul cu menţiunea „slobod la Bucureşti”. Ocîrmuitorul judeţului, Vlădoianu, le dă informaţii despre cele ce se petrec în ţară: le spune că revoluţia ar fi izbucnit la Bucureşti şi că toţi slujbaşii de la ispravnici la ofiţerii miliţiei, sînt de partea revoluţiei; „cu toţii vorbeau foarte slobod şi înfocat” 1 2. în principate era intr-adevăr o mare frămîntare. Agenţii diplomatici informau alarmaţi guvernele lor despre starea de spirit din ţară. Măsuri 8e luau peste tot, înlăuntru şi la frontieră. ÎT. Bălcescu aducea cu dînsul şi un material de propagandă, nişte extrase din Bevue des deux mondes, conţinînd ultima scriere a lui H. Despres, despre drepturile romînilor 3. ÎTu continuă drumul cu vaporul, ci ia poşta în direcţia Craiovei şi trece pe drumul bătut al poştei: Isvorani, Stîngăceni, Ţînţăreni, Armaşu 4. La Craiova aceeaşi fierbere; toţi îl asigurau că revoluţia eBte iminentă. De la Craiova s-au coborît, tot cu poşta, în jos, la Caracal prin Vizueşti, în căutarea lui Magheru, pe care nu-1 găseau. Aci au rămas în cursul nopţii şi a doua zi au plecat la Islaz pentru a se întîlni cu ÎT. Ple- şoianu; acesta fiind plecat la Turnu Măgurele, ÎT. Bălcescu l-a chemat printr-o scrisoare. ÎL Pleşoianu povesteşte că deşi a primit scrisoarea pe la un ceas din noapte, totuşi a plecat imediat, dar n-a putut trece Oltul fiind apele prea repezi şi mari. A revenit a doua zi şi trecînd la Islaz s-a întîlnit cu ÎL Bălcescu şi A. G. Golescu. Au discutat despre revoluţie şi el — în calitate de membru al Frăţiei — i-a asigurat de sprijinul său. Cei doi l-au informat despre „promesele” lui Lamartine, „vorbe frumoase, dar neîmplinite”. în aceeaşi zi, după informaţia lui Pleşoianu, a doua zi 1 Despre condiţiile călătoriei pe Dunăre In aceşti ani: Die Handels und Schiffahrt-Ver- hăltnisse der Donaulănder in Jahre 1846. Journ. Oest. Lloyd, XII, nr. 45, 51, 1846 ; Adal- bcrt Mueller, Die untere Donau Besehreibung des Stromes und seiner Umgebungen vom Wien bis zum Meere, Regensburg, 1841 ; A. J. Gross-Hoffinger, Die Donau vom Ursprung bis in das Sehwarze Meer, Viena-Pesta, 1846 ; G. Desping, La navigation ă vapeur sur le Danube. Le Moni- ieur Universel, nr. 162, 1853. 2 G. Georgescu-Buzău, op. cit., p. 58. 8 S. Dragomir, Corespondenţa dascălilor ardeleni in 1848, In Omagiu lui I. Bianu, Buc., 1927, p. 164 — 165. 4 Cf. Carta Tzării Româneşti arătătoare drumurilor de poştă, 1850. www.dacoromanica.ro 54 G. ZÂNE 18 după datele lui I. Ghica, cei doi călători 8-au îmbarcat în vaporul austriac, care oprea regulat la Islaz şi au plecat spre Giurgiu pentru a întîlni pe Teiix. La Giurgiu, la 1/13 aprilie, dr. Constantin Leibu le dă viza de liberă in- trare în ţară, din partea direcţiei carantinei ;în aceeaşi zi, 1/13 aprilie, pa- şapoartele sînt vizate pentru intrarea în ţară şi de către ocîrmuirea de Ylaşca. La Giurgiu, la debarcader, îi aştepta Teii. în dimineaţa urmă- toare, deci la 2/14 aprilie, s-au întîlnit pe cîmp cu Teii, informîndu-se re- ciproc şi convenind la unele măsuri, aşa cum ştim din alte izvoare citate mai sus. în aceeaşi zi, sau a doua zi la 3/15 aprilie, N. Bălcescu şi A. G. Go- lescu plecau cu poşta la Bucureşti. Desigur pe drumul bătut prin Fră- ţeşti, Padina, Călugăreni, Copăceni — cale de cinci poşte. Pentru N. Băl- cescu, o dată cu intrarea în ţară, dar mai ales în Bucureşti, începea o nouă iază în viaţa lui, pe care avea s-o trăiască într-o epocă de frămîntări în istoria poporului romîn dar şi de glorie, în luptele pentru independenţă şi libertate 1 2. 1 Bibi. Centr. de stat, filiala „N. Bălcescu”, Mss. Memoriu asupra revoluţiei de la 1848. 2 în depozitele Bibi. Acad. R.P.R. a mai intrat un al treilea paşaport din acelaşi fond. Este vorba despre o „teşcherea”, un paşaport turcesc, eliberat lui N. Bălcescu de către minis- terul de interne din Constantinopol, la 24 august/6 sept. 1848. Acest paşaport nu conţine nici o viză, ceea ce este explicabil. Se ştie că la 1848, In urma recomandării lui Suleiman-paşa, guvernul din Bucureşti a hotărlt să trimită la Constantinopole o delegaţie care să ceară sultanului re- cunoaşterea noului regim din ţară şi aprobarea programului constituţional fn forma lui modi- ficată. Din delegaţie au făcut parte : N. Bălcescu, Ştefan Golescu, D. Brătianu, Gr. Grădiş- teanu şi Vasiliade. De la Giurgiu plnă la Constantinopole delegaţia a fost Însoţită de Iskender Bey — contele Illinski, Însărcinat de Omer paşa. Guvernul din Bucureşti ataşase delegaţiei pe Ubicini. Delegaţia a ajuns la Constantinopole In ziua de 10/22 august 1848. Aici a găsit la ofi- cialităţi o atitudine schimbată faţă de revoluţia din principate. Delegaţia nici n-a fost primită de miniştrii turci, care au refuzat să-l recunoscă caracterul oficial cu care era Investită ; a depus un memoriu operă a lui N. Bălcescu, sau In cea mai mare parte a sa (Cf. N. Bălcescu, Opere, II2, p. 327—330) şi s-a reîntors In ţară. La plecarea din Constantinopole, membrii delegaţiei s-au Înarmat cu clte un paşaport turcesc — probabil pentru a se putea Îmbarca ; la ducere au călătorit, pare-se, fără paşapoarte, sau dacă au avut paşapoartele acestea n-au ieşit Încă la iveală .sau stnt definitiv pierdute. Paşaportul lui N. Bălcescu — teşchereaua turcească — tn traducerea pe care o datoresc tov. Guboglu are următorul cuprins :« 7 şeval 1264—24 august/6 Sept. 1848 Adică supusul otoman al înaltului Devlet cu numele Nicola Bulacescu (?) locuitor al Bucureş- Uiului călătoreşte de aslădală de la Poarta Fericirii spre Bucureşti. Pe timpul călătoriei nimeni, ■dintre slujbaşi nu-i va face nici o piedică şi-i va acorda ajutorul cuvenit. în acest scop a fost eli- berată teşchereaua de faţă.» Paşaportul nu are completate rubricile cu date personale : conţine trei sigilii turceşti, dintre care unul al Ministerului de Interne al Porţii. Pe fila din faţă are adăugată o menţiune manuscrisă cu următorul cuprins : Mr. Nicolas Bălcescu, Vallaque (sic) allant en Valachie. Un alt act recent descoperit, legat de călătoriile lui N. Bălcescu, este o chitanţă pentru un Împrumut de bani. Existenţa acestei chitanţe aruncă o nouă lumină asupra condiţiilor precare In care el a trăit In ultima fază a vieţii şi ne aduce un element nou. cu privire la condiţiile In care a murit — lipsit total de bani — ceea ce a făcut pe cei din Palermo să-l arunce Intr-o groapă comună ca pe toţi săracii sau străinii fără bani ori fără prieteni. ' Chitanţa este un autograf N. Bălcescu şi are următorul conţinut: Galbeni Adecă cinci zeci galbeni Împărăteşti de Austriea am loat cu Împrumut de la' 50 casa Dlui Constantin Polihronie din Constantinopol pe care să aibă Dlui aii primi de la casa noastră. ' 'Constantinopol 24/12 sept. 1852 , , ■' N. Bălcescu. * www.dacoromanica.ro 19 ASPECTE NOI ALE VIEŢII LUI N. BALCESCU 55 HOBblE flAHHblE O ÎKM3HM H. E3JIMECKV nO HEKOTOpbIM HEOnYEJIMKOBAHHblM flOKyMEHTAM PB3IOMB Abtop ctrbht CBoeit iiejitio nonoJinHTb 6norpa(j>iiHecKHe «anime, CBH3aHHbie c ■WH3Hbio h «eHTejibuocTbio H. Eajmecuy b nepHO« MejKjty MaeM 1846 r. h anpeJieM 1848 r,, nepHo«, o kotopom H3BecTHue «o CHxnop MaTepuaJiu He «aior nojmbix CBejţeHHli. Ha ocho- Baiinn nacnopTOB, npHHa«jie>KaBmHX H. Eajinecuy, a TaioKe «pyrwx hctohhhkob, othoch- uihxch k TOMy we BpeMeHH, aBTop ycTaHaBjniBaeT TOHHbie «a™ h, oTnacTH, oScronTejib- CTBa h ycJiOBHH Tpex nyTemecTBHÎÎ H. EajinecKy, coBepmeHHHX hm b 1846—1848 rr.: EyxapecT—napnat («eTO 1846 r.); napwjK—nanepMo n najiepMO—napinK (Beraa 1847 r.); napnjK—EyxapecT (BecHa 1848 r.). CBepKa «aT, OTMeneHHHx b nacnopTax, c «pyrHMH «amiHMH no3BOJnuia aBTopy yTOHHHTb npHHHHy h oScToHTeJibCTBa ,,BHHy>K«eHHoro” on>e3«a H. Bajinecny b 1846 r., jiBJiHBinerocH ifaKTHHecKH HarnamieM, noTopoMy oh noABeprcn nocne onySjiHKOBaHHH Pe ^verso : tn greceşte : Dello : Suma de plată se va achita lui Th. Hristudulidis fiind Înţeleşi asupra cursului acestei sume. Constantinopol 22 sept. 1852 ss. fraţii Polihroniades G. Zarifopolos In romlneşle : S-au ecsoflisit Hrislodulis 13 ianuarie 1853 împrumutul contractat la data de 12/24 septembrie 1852, adică clteva zile după reîn- toarcerea de pe malul Dunării unde fusese să-şi vadă familia (cf. Cornelia C. Bodea, Călăto- ria lui N. Bălcescu pe Dunăre tn 1852, Buc., 1957, extras din rev. Studii), ne descoperă starea sa materială atît de precară ca aceea din ultimele sale luni de viaţă şi ne lasă impresia că nici familia, cu care luase contact recent, nici prietenii nu-1 putuseră ajuta. Desigur Împru- mutul la casa de bancă din Constantinopole nu l-ar fi obţinut fără un gir solid — dat pro- babil de I. Ghica — dar resursele pe care şi le-a procurat pp această cale au fost cu totul insuficiente pentru o călătorie în condiţii mai bune şi mai ales pentru o Întreţinere' conve- nabilă, cit şi pentru căutarea sănătăţii sale. Familia sa din ţară s-a zbătut In adevăr să-i trimită bani, la Palermo, dar cînd a reuşit să-i expedieze ceva era după 29 noiembrie (N. Iorga, Ultimele scrisori din tară către N. Bălcescu, in An. Acad. Rom. Serialii, t. VII, 1927). Cei 50 de galbeni împrumutaţi au fost, pare-se, singurii cu care a plecat spre Italia. Tocmai pentru această ultimă călătorie i-a şi împrumutat. Dar nu i-au ajuns decît pînă la Palermo. I-a cheltuit pentru drum şi întreţinere pe timpul de la 22—25 septembrie pînă la 16 octom- brie, adică pentru mai puţin de o lună. Singur drumul Constantinopole —Neapole, şi Neapole — Palermo a trebuit să-l coste 25—30 galbeni. A avut poate de achitat şi datorii la plecarea 4in Constantinopole. De aceea nu a avut de unde plăti, încă din primele zile, nici cei doi piaştri, costul zilnic al întreţinerii — casă şi masă — la Palermo, nici medicul şi a rămas dator, atestînd însuşi această datorie, într-un act subscris de el, chiar în ziua morţii (N. Bălcescu, Opere, II1, p. 317—318). Raguza, nemernicul patron al hotelului la care N. Bălcescu trăsese, a refuzat să avanseze neînsemnatele cheltuieli pentru un mormînt individual; mai mult încă s-a dedat la ticăloşia de a smulge din partea unui muribund o confirmare subscrisă a dato- riei lăsate, iar atunci cînd prietenii defunctului i-au achitat-o fără nici o întîrziere, el le-a ascuns condiţiile tragice ale înhumării. www.dacoromanica.ro 56 G. ZÂNE 20 ORHOro HB CBOHX CMejIblX IipoH3BeAeHHft; aBTop yCTâHOBHJI TaKJKe MapmpyT H yCJIOBHH, b KoTopux npoTeKanw nyTemecTBHH H. EajinecKy b IlTajuno h noeaRKa hb napnwa b EyxapecT b 1848 r. Abtop ynoMHHaeT o HCCJieRoBaTejibCKoii paGoTe, nponenaHHoft H. Ebji- «leCKy b GHGflHOTeKax h apxMBax nTajibnnci;nx ropofloB, a Taione o ero CHMnaTHHX no OTiiomeHino k ocBoGoflHTejibHofl GopbGe HTajibHHCKoro Hapona. B paGoTe nonuepKHBaeTCH BJiiiHiiiie, oKa3aimoena KeHHe c paAHKajibHHMH h ReMoKpaTHuecKHMH KpyraMH «JieBpaJibCKoît $paHuyacKoll peBonioi^nefl h GopbGoii ^paHpyacKoro HapoRa h napHJKCKHX paGonnx, a TauJKe eBponeiiCKoit peBoJiiouneii b MapTe 1848 r., KoTopyro oh Mor Gjihbko HaGniOAaTb, BoBBpanţancb Ha poRimy. EOUVEAUX ASPECTS DE LA VIE DE N. BĂLCESCO RlilVRLfîS PAR DES DOCUMENTS INfiDITS rEsumE La prdsente dtude se propose de complăter Ies informations existents sur la biographie de N. Bălcesco, pour la păriode mai 1846—avril 1848. Fondă sur des passeports ayant appartenu â N. Bălcesco et sur d’autres documents contemporains, l’auteur ătablit Ies dates exactes et, en pârtie, Ies circonstances et Ies conditions de trois voyages de N. Bălcesco, des annăes 1846 — 1848. II s’agit du voyage de l’etă de 1846, Bucarest—Paris, du voyage Paris — Palerme, aller et retour (printemps 1847) et Paris—Bucarest, au printemps 1848. La confrontation des dates des passeports avec d’autres documents a permis â l’auteur de pre- ciser la raison et Ies circonstances du dăpart forcă de N. Bălcesco, en 1846, vraie expa- triation imposăe â la suite de la parution de l’un de ses hardis ouvrages. De mâme, il a pu ătablir l’itinăraire, Ies circonstances et Ies conditions du voyage en Italie et du voyage Paris — Bucarest. II signale Ies recherches de Bălcesco, dans Ies bibliothfeques et Ies archives ita- liennes, et Ies sentiments de sympathie manifestds par celui-ci pour la lutte de liberation du peuple italien. L’auteur fait voir combien l’expărience de la răvolution franţaise de lăvrier, la lutte du peuple iranţais et des ouvriers parisiens et la revolution europăenne de marş 1848, â laquelle Bălcesco a touchă durant son retour, ont influencă la formation r6volutionnaire de celui-ci et l’ont rapprochd des courants radicaux et dămocratiques. de l’ăpoque. www.dacoromanica.ro DREPTUL BIZANTIN ÎN ŢĂRILE ROMÎNE. ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 DE GHEORGHE CEO NŢ I. RECEPTAREA DREPTULUI BIZANTIN Receptarea dreptului romano-bizantin în ţările romîne a constituit un proces istoric caracteristic şi de lungă durată. în studiul de faţă1 ne limităm să învederăm numai unele trăsături ale acestui proces şi anume cele caracteristice secolelor XIV—XVII din istoria Ţării Romîne şti, propunîndu-ne să lămurim astfel atît condiţiile generale în care a apărut îndreptarea Legii din 1652, cît şi caracterul şi semnificaţia istorică a acestei legiuiri. Istoriceşte se constată că nomocanoanele — împletiri de legi şi ca- noane bizantine — au avut o largă circulaţie în ţările romîne. Circulînd mai întîi în traduceri slavone, apoi şi în traduceri romîneşti, nomocanoanele au fost folosite cu începere chiar de la constituirea mitropoliilor romîneşti. Ele nu au pătruns în rîndurile poporului, dar au constituit dreptul scris al bisericii şi al statului feudal1 2. Scrise din porunca ierarhilor bisericii sau şi din porunca domnilor, ele au constituit primele monumente de drept scris din ţările romîne. Nomocanonul care a avut cea mai largă circulaţie a fost Sintagma lui Matei Vlăstare. Redactat în limba greacă în 1335 la Salonic, acest nomocanon a fost tradus de îndată în slavoneşte, fiind folosit în Bulgaria şi Serbia. în ţările romîne circulaţia acestui nomocanon este atestată încă de la mijlocul secolului al XV-lea. Au circulat însă şi alte nomocanoane. 1 Studiul de faţă este continuarea studiului Dreptul bizantin in Ţările Romtne. Pravila Moldovei din 1646, publicat tn Studii, an. XI (1958), nr. 5, p. 33—59. 2 La nomocanoane se referă şi ierarhii străini care au dat acte de Întărire sau de măr- turie In Ţara Romtnească. Astfel, la 1592—1593 patriarhul constantinopolitan Ieremia atestă aplicarea „pravilelor” şi „canoanelor” In Ţara Romlnească. Actul tn Documente privind istoria Romtniei, veac. XVI, B, voi. VI, p. 57. www.dacoromanica.ro .58 GH. CRONT 2 Cele mai vechi traduceri romîneşti din nomocanoane datează din a doua jumătate a secolului al XYI-lea h Traducerea nomocanoanelor dove- deşte creşterea necesităţii aplicării lor. Se ştie însă că în evul mediu dreptul aplicat în ţările romîne a fost în general dreptul nescris, denumit fie legea larii, fie obiceiul pămintului. Documentele atestă totuşi pătrunderea trep- tată a dreptului scris în practica judiciară a poporului romîn. Documentele întrebuinţează în general o terminologie deosebită pentru indicarea drep- tului scris, care nu este identic cu „legea ţării”. Dreptul scris este indicat în documentele Ţării Romîneşti din secolele XVI—XYII prin termenul de pravilă. Rareori acest termen are şi sensul de drept nescris 1 2. Dreptul scris mai este indicat în documentele din aceeaşi perioadă prin expresiile pravila bisericească, legea dumnezeiască, pravila împărătească. în general aceşti termeni se referă la nomocanoane şi la alte complilaţii de drept bizantin. Documentele atestă folosirea dreptului scris atît de către instanţele bisericii cît şi de către instanţele statului. De fapt aparatul judiciar al statului feudal se baza pe fuziunea justiţiei eclesiastice cu justiţia laică. Din documente desprindem constatarea că ierarhii bisericii erau autorizaţi de domn să judece în unele pricini şi pe laici „după pravila bisericii” 3, Soborul unei mănăstiri este competent să judece infracţiunile călugărilor tot după „pravila bisericii” 4, precum autoriză un act domnesc din 13 aprilie 1596. Uneori mitropoliţii, episcopii şi egumenii judecă „după pravilă” 5 şi litigiile dintre mănăstiri şi boieri privitoare la stăpînirea satelor, rumînilor şi robilor, fără să se precizeze dacă în asemenea caruri este vorba tot de pravila bisericească. O judecată făcută la 1616 de către mitropolit cu soborul bisericesc, în litigiul unor boieri pentru stăpînirea unor sate, mori şi robi, se întemeiază pe „legea dumnezeiască”, actul precizînd imediat că este vorba de pravila scrisă6. Posedăm acte care atestă că uneori însuşi domnul judeca după pravilă. Radu Mihnea, judecînd în 1613 un proces privitor la dreptul de moştenire al unei soţii care îşi părăsise soţul, hotărăşte că o asemenea soţie este „osîndită de pravilă” 7. Acelaşi domn anulează în 1614 o vînzare, judecînd „după legea dumnezeiască”8. Aflăm şi cazuri cînd domnii 1 C. A. Spulber, Cea mai veche pravilă romlrtească, 1930. Vezi şi Al. Grecu, începuturile dreptului scris tn limba romlnă, In Studii, an. VII (1954), nr. IV, p. 215—228. 2 Cuvlntul zakon din actele slavone Înseamnă atît legea nescrisă — obiceiul juridic, cit şi legea scrisă; de aceea pentru redarea acestui termen În limba romlnă, traducătorii au folosit doi termeni : lege şi pravilă. Vezi actele domneşti din : 27 aug. 1547,1 sept. 1561—1562, 10 sept. 1583—1584, In Documente privind istoria Romlniei, veac. XVI, B, voi. II, p. 367; voi. III, p. 154-155; voi. V, p. 135-136. 8 Vezi actul lui Petru Cercel din 10 sept. 1583—1584, In Documente privind istoria Romt- niei, veac. XVII, B., voi. V, p. 135—136. Dispoziţia se repetă în actul lui Alexandru Iliaş din 7 ian. 1618, ibidem, veac. XVII, B, voi. III, p. 179. 4 Aşezămlntul lui Miliai Viteazul din 13 aprilie 1596, ibidem, veac. XVI, B, voi. VI, p. 207. 8 Vezi actul mitropolitului Luca din 10 iunie 1617, ibidem, veac. XVII, B, voi. III, p. 146. 8 Actul lui Radu Mihnea din 7 martie 1616, ibidem, veac. XVII, B, voi. III, p. S. 7 Actul din 26 ian. 1613, ibidem, Veac. XVII, B, voi. II, p. 144. 8 Faptul este menţionat tn cartea sudeţului din Ttrgovişte din 19 mai 1614, ibidem, veac. XVII, B, voi. II, p. 278. ■ www.dacoromanica.ro 3 ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1632 âO' aplicau pravila în judecăţile penale. Menţionăm în acest sens actul din 1633, prin care Matei Basarab confiscă averile lui Vasile spătar pentru vina de denunţare calomnioasă împotriva propriei lui soţii. Judecata s-a făcut în divanul domnesc : „Şi l-au ajuns pravila şi divanul să i se taie napul, precum să i se ia bucatele” *. în acest caz s-a aplicat o dispoziţie cuprinsă în Exabiblul lui Armenopol, cartea VI, titlul IX, privitoare la pedepsirea clevetitorilor prin decapitare şi confiscarea averii 1 2. Exabiblul lui Armenopol a fost întocmit în 1345 în limba greacă medie la Salonic, constituind o sinteză a dreptului romano-bizantin desti- nată instanţelor judecătoreşti, dar putînd servi şi necesităţilor de cunoaş- tere a dreptului. Tradusă încă din secolul al XV-lea în limba neogreacă, această lucrare a avut o largă circulaţie în ţările romîne, fiind folosită apoi ca izvor în redactarea pravilelor din secolul al XVII-lea. Faptul că la 1633 Matei Basarab întemeiază o judecată a sa pe Exabiblul lui Armenopol dovedeşte că operele juridice bizantine începuseră să fie folosite în Ţara Eomînească în chip direct, fără mijlocirea traducerilor slavone. Constatăm astfel că sub diferite forme dreptul romano-bizantin a fost folosit în practica judiciară din Ţara Eomînească, chiar înainte de apariţia pravilelor tipărite, în concurenţă cu dreptul nescris — legea ţării. Pentru a explica acest fapt, unii istorici şi jurişti burghezi au socotit că poporul romîn, sub fascinaţia legiuirilor bizantine, a făcut împrumuturi lipsite de alegere şi necorespunzătoare nevoilor sociale 3. Fenomenul istoric al împrumuturilor juridice trebuie interpretat dialectic. Dezvoltarea dreptului într-o societate, şi în general dezvoltarea culturii, nu depinde de bunul plac al conducătorilor. Xici împrumuturile culturale nu sînt opera unor preferinţe personale, ci rezultatul unor cerinţe sociale specifice. Eăspunzînd în general nevoilor reale ale societăţii, împru- muturile culturale devin — la rîndul lor — factori creatori ai unor noi forme de cultură. Eeferindu-se la adoptarea unor instituţii juridice romane de către societatea burgheză, Karl Marx a arătat că nu este just să se vor- bească despre „denaturarea dreptului roman” atunci cînd se constată că acest drept a fost „greşit interpretat”. Ceea ce apare ca o denaturare este de fapt o adaptare la nevoile societăţii respective : „Forma greşit înţeleasă este tocmai cea generală, cea care pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii poate fi utilizată pentru uzul general” 4. împrumuturile juridice au fost practicate de multe popoare în evul mediu. S-au făcut împrumuturi şi între popoare care la rîndul lor adoptaseră legiuiri şi sisteme juridice de la alte popoare. Eeferindu-se la acest fenomen 1 Arh. St. Buc., Mănăstirea Cimpulung, LXIII/10. 2 Facem trimitere la manualul lui Constantin Armenopol, 'Eţi6i6\o<;, după ediţia In limba neogreacă Întocmită de Alexios Spanos şi tipărită la Veneţia In 1793. In această ediţie sancţiunea respectivă figurează la p. 327. 3 Sub diferite forme această concepţie a fost exprimată chiar şi cu privire la pravilele din secolul al XVII-lea de către : N. Iorga, Istoria literaturii romtneşli, ed. a 2 a, Buc., 1925, p.248 şi 280; Ion Peretz, Curs de istoria dreptului romln, ed. a 2-a, voi. II, partea I, Buc., 1928, p. 435. 4 Karl Marx In scrisoarea către Lassalle din 22 iulie 1861, In K. Marx şi F. Engels, Despre artă şi literatură, E.P.L.P., 1953, p. 26. www.dacoromanica.ro «o GH, CRONT 4 istoric, Fr. Engels a arătat că dreptul receptat putea să fie coborît prin practica juridică la nivelul societăţii respective sau putea să fie ridicat şi transformat potrivit cerinţelor acelei societăţi1. Fr. Engels a explicat fenomenul receptării dreptului roman în Occident. Consacrînd în esenţă dreptul de proprietate şi reglementînd relaţiile dintre producătorii şi posesorii de mărfuri, dreptul roman a reprezentat sistemul juridic universal pe care l-au adoptat mai întîi societatea feudală apoi şi societatea burgheză care aveau nevoie de consfinţirea juridică a stăpînirii nelimitate a bunurilor aflate în proprietatea privată şi de protejarea acestei stăpîniri împotriva tuturor încălcărilor şi contestărilor 2. Explicaţia dată de Engels pentru receptarea dreptului roman în Occident este valabilă şi pentru receptarea dreptului romano-bizantin în ţările romîne. Fenomenul istoric al receptării se deosebeşte numai în ceea ce priveşte conţinutul dreptului receptat, care în ţările romîne a reprezentat o strînsă împletire a dreptului laic cu dreptul canonic. Societatea feudală romînească a fost dominată de stăpînitorii de pămînt. Aceştia aveau nevoie de consacrarea juridică a dreptului lor asupra pămîntului şi asupra celor oe-1 munceau. Ei aveau nevoie de sistemul juridic consfinţit al imperiului bizantin pentru apărarea stăpînirii lor funciare împotriva încălcărilor şi contestaţiilor. Receptarea dreptului romano-bizantin în ţările romîne n-a fost pui şi simplu mecanică, pasivă, formală.Se va vedea acest lucru din însăşi analiza conţinutului îndreptării Legii. Practica judiciară arată că receptarea a fost activă. Dreptul receptat a avut o funcţie dinamică şi creatoare în istoria instituţiilor medievale ale poporului romîn. Atît timp cît obştea sătească a fost puternică, a predominat în practica judiciară a poporului romîn dreptul nescris, care nu avea caracterul individualist al dreptului scris. Socotim justă explicaţia care leagă începu- turile dreptului scris în ţările romîne de începuturile destrămării obştii săteşti, de acapararea pământurilor ţărăneşti de către boieri şi de creşterea autorităţii centrale3. Domnia feudală, ca exponent al clasei stăpînilor de pămînt, a avut nevoie de dreptul romano-bizantin mai ales pentru că ea se baza la început pe boierimea stăpînitoare. Dar domnia feudală a avut şi motive proprii pentru folosirea legilor şi canoanelor bizantine, deoarece acestea consacrau autoritatea suveranului de drept divin. Conţinutul teocratic al operelor juridice şi canonice din imperiul bizantin a constituit un suport ideologic esenţial pentru domnia feudală din ţările romîne. Centralizarea statului feudal a făcut ca monarhia să se sprijine şi mai mult pe un sistem juridic general, care să-i asigure autoritatea asupra tuturor claselor şi categoriilor sociale, precum şi asupra tuturor instituţiilor ţării. Dreptul romano-bizantin reprezenta tocmai modelul dreptului general * * 1 Fr. Engels, Ludwig Feuerbach şi iftrşilul filozof iei clasice germane In K. Marx-Fr. Engels, Opere alese in două volume, voi. II, Buc., 1952, p. 361. * Fr. Engels, op. cil., p. 361—362; idem, Domnul Eugen Diihrinp revoluţionează ştiinţa (Anti-DOhring), Ed. P.C.R., Buc., 1946, p. 169 ; idem, Decăderea feudalismului şi ridicarea burgheziei, Ed. P.C.R., Buc., 1945, p. 12. 8 Al. Grecu, op. cil., p. 227. www.dacoromanica.ro o ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 61 spre care năzuia domnia feudală în lupta ei împotriva obiceiurilor juridice locale şi împotriva tendinţelor de fărîmiţare feudală. Prin însăşi natura ei politică, monarhia era o instituţie centralizatoare, asumîndu-şi rolul de legiuitor general în statul feudal. Pentru asemenea necesităţi, domnii ţărilor romîne au protejat folosirea legilor şi canoanelor bizantine, pe care apoi le-au aprobat şi în mod oficial prin codificările tipărite în limba romînă în secolul al XVII-lea. Pravilele romîneşti tipărite în secolul al XYII-lea constituie o recep- tare oficială a dreptului romano-bizantin. Pravila de la Govora din 1640 s-a tipărit în tipografia domnească ,,cu porunca şi cu cheltuiala prea lumina- tului domn Io Matei Basarab”, cum arată însemnarea slavonă de la sfîrşitul acestei pravile 1. Pravila Moldovei din 1646, intitulată Carte romînească de învăţătură, s-a tipărit „după tocmeala şi nevoinţa” lui Vasile Lupu, cum se precizează în prefaţa scrisă de Eustratie Logofătul1 2. Pravila Mare din Ţara Romînească, intitulată îndreptarea Legii, s-a tipărit la 1652 în tipo- grafia domnească „cu buna voie” a lui Matei Basarab, cum arată prefaţa semnată de mitropolitul Ştefan3. Prin aceste pravile, Matei Basarab şi Yasile Lupu socoteau că au înzestrat ţările romîne cu normele trainice ale dreptului imperial bizantin. în secolul al XYIII-lea receptarea dreptului romano-bizantin în ţările romîne va fi determinată şi de domniile fanariote. Xu examinăm aici această perioadă. Constatăm numai că în ţările romîne receptarea a fost progresivă, parţială şi treptată, fiind condiţionată în general de factorii interni ai dezvoltării societăţii romîneşti. II. CONDIŢIILE APARIŢIEI ÎNDREPTĂRII LEGII Istoria Ţării Romîneşti din prima jumătate a secolului al XVII-lea se caracterizează prin creşterea asupririi otomane4, prin adîncirea exploa- tării feudale a ţăranilor, prin noi şi sporite sarcini fiscale, prin abuzurile cămătarilor. împotriva acestor forme de asuprire se ridică ţăranii, orăşenii, slujitorii. Mulţi birnici părăsesc satele, alţii se răscoală. Boierimea pămîn- teană se ridică împotriva cămătarilor greci. Independenţa politică a Ţării Romîneşti suferi din partea turcilor restrîngeri şi mai mari decît în secolul precedent, deoarece clasa conducătoare se împăcase cu dominaţia otomană, care-i permitea să ţină ţărănimea sub cele mai strivitoare sarcini economice. Cu toate aceste condiţii vitrege, Ţara Romînească s-a menţinut ca stat. Aparatul administrativ a continuat să se centralizeze. Autori- tatea domnească a continuat să se întărească. împotrivirea maselor populare faţă de dominaţia otomană oglindeşte şi în prima jumătate a secolului al XVII-lea capacitatea politică a poporului romîn de a se apăra, 1 Textul acestei însemnări in St. Gr. Berechet, Istoria vechiului drept romtnesc, I, Izvoa- rele, Iaşi, 1933, p. 412. 2 Ibidem, p. 421. 3 Ibidem, p. 432. 4 Vezi M. Berza, Haraciul Moldovei şi Ţării Romtneşli In sec, XV — XIX, In Studii fi materiale de istorie medie, II (1957), p. 20, 37—39. www.dacoromanica.ro 62 GH. CRONT 6 de a se organiza şi de a se dezvolta, chiar şi în cele mai grele condiţii istorice. La sfîrşitul secolului al XYI-lea şi în prima jumătate a secolului al XVII-lea, raporturile dintre stat şi biserică erau cele caracteristice structurii statelor feudale. Biserica era uda din instituţiile de bază ale statului. Disciplina şi învăţătura ei constituiau suportul moral şi ideo- logic al statului. Justiţia ecleziastică avea autoritatea justiţiei de stat. în numeroase pricini, mitropoliţii, episcopii şi egumenii judecau şi pe laici, pronunţînd pedepse şi încasînd amenzi. Menţionăm, ca fiind cu deosebire caracteristic în această privinţă, actul lui Petru Cercel din 10 sept. 1583 — 1584 prin care domnul confirmă episcopului Luca al Buzăului dreptul de a judeca şi a încasa amenzi pentru infracţiunile privitoare la căsătorii : ,,să judece pe oamenii ... după pravila ... bisericii ... şi pe popi fără oprelişte de la nimeni, nici de la boieri, nici de la slugile domniei ... nici de la bani, nici de la pîrcălabi, nici de la vornici...” L O altă mărturie istorică privitoare la dependenţa clerului faţă de autoritatea domnească şi valabilitatea regulilor de drept ecleziastic ca rîndueli legale ale statului o constituie aşezămîntul întocmit de Mihai Viteazul împreună cu sfatul său domnesc şi cu soborul bisericesc la 13 aprilie 1596, statornicind pentru sancţionarea infracţiunilor săvîrşite de călugări colaborarea judecăţii domneşti cu judecata bisericească. Aşezămîntul confirmă egala obligativitate a canoanelor bisericeşti şi a legilor laice, stabilind pentru anumite cazuri, care nu puteau fi judecate după „pra- vila bisericii”, ca judecata să se facă „la domnie ... cu pravila împără- tească”1 2. Aceleaşi raporturi dintre stat şi biserică existau şi pe vremea lui Matei Basarab. Folosind biserica şi ierarhia ei ca pe propriile sale organe, statul feudal a sprijinit, în timpul domniei lui Matei Basarab, activitatea culturală a bisericii, socotind-o ca fiind o latură a propriei sale activităţi. îndreptarea Legii din 1652 a apărut ca un remar- cabil succes al activităţii culturale romîneşti bazate pe colaborarea sta- tului cu biserica. Această legiuire reprezintă încununarea constituirii dreptului scris în limba romînă şi în acelaşi timp receptarea oficială a legilor şi canoanelor bizantine ca norme legale ale statului Ţării Romîneşti. îndreptarea Legii este prima operă juridică din Ţara Romînească cu un pronunţat caracter laic şi cea mai cuprinzătoare legiuire tipărită în limba romînă în tot cursul evului mediu. Ea reflectă şi izbînda limbii romîne în literatura juridică. La sfîrşitul secolului al XVI-lea şi mai cu seamă în prima jumătate a secolului al XVII-lea cultura slavonă era într-un vădit declin în ţă- rile romîne. Şcolile de slavonie lînceziseră din cauză că centrele de cul- tură slavonă din sudul Dunării fuseseră înăbuşite de către turci. Clericii nu mai înţ legeau bine bmba slavonă şi cereau cărţi de slujbă şi învăţătură în bmba romînă. Folosirea limbii romîne în biserică şi în administraţia statului era cerută şi de noile straturi sociale care luptau împotriva in- 1 Documente privind Istoria Romtniei, veac. XVI, B, voi. V, p. 136. 2 lbidem, voi. VI, p. 207. www.dacoromanica.ro 7 ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 6Î fluenţelor străine. Asemenea cerinţe veneau în sprijinul monarhiei. Ur- mărind să-şi întărească autoritatea asupra tuturor straturilor sociale şi asupra tuturor instituţiilor ţării, domnii din această perioadă au găsit în folosirea limbii romîne un factor de unitate util politicii lor interne. S-a susţinut că biruinţa limbii romîne în literatură şi în slujbele religioase a fost un rezultat al activităţii bisericii. Faptul a mai fost ex- plicat şi prin influenţele externe, susţinîndu-se că Reforma a stimulat în ţările romîne curentul favorabil introducerii limbii romîne în slujbele religioase, în literatură, în istoriografie, în administraţia de stat. Aceste explicaţii nu sînt suficiente. în această privinţă socotim că interpre- tarea propusă de P.P. Panaitescu constituie un just corectiv al vechilor teze, deoarece explică fenomenul îndeosebi prin cauzele lui sociale. Po- trivit acestei interpretări, nu biserica tradiţionalistă şi clerul conservator, ci forţele sociale noi, ridicate la o stare economică mai puternică, au de- terminat izbînda limbii romîne. Aceste forţe sociale noi au fost orăşenimea şi mica boierime cu origini modeste şi legată de dezvoltarea oraşelor. De bună seamă că şi factorii externi au putut influenţa, dar nici ei nu sînt cauza determinantă a importantelor transformări culturale care au avut loc datorită introducerii limbii romîne în biserică, în administraţie, în literatură, în istoriografie1. Apariţia îndreptării Legii oglindeşte şi în alte privinţe progresul culturii romîneşti din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Ea re- flectă progresul p§ care-1 făcuse arta tipografică în Ţara Romînească. Le- giuirea tipărită la Tîrgovişte în 1652 este de o remarcabilă execuţie teh- nică şi are ornamentaţii de o rară măiestrie artistică. Acest fapt dovedeşte că nivelul cultural al meşteşugarilor tipografi din Ţara Romînească era foarte ridicat şi că rolul lor a fost creator în promovarea culturii romîneşti. iii. iniţiatorii şi alcătuitorii pravilei Matei Basarab, pe care Miron Costin l-a caracterizat „nemîndru, blăndu, direptu om de ţară” 1 2, a fost totuşi foarte stăruitor în a căuta să-şi extindă nu numai în ţară ci şi peste hotare prestigiul său dî mo- narh prin tipărituri de cărţi. El s-a îngrijit să tipărească cărţi de slujbă şi pentru alte popoare creştine, mai ales pentru cele subjugate de turci. După cum însuşi spune în prefaţa uneia din tipăriturile sale, Matei Basarab a urmărit să dea cărţi ,,şi altor neamuri înrudite cu noi după credinţă... şi cu deosebire bulgarilor, sîrbilor, ungrovlahilor, moldovlahilor şi ce- lorlalţi”3. O asemenea activitate culturală, desfăşurată în sprijinul po- poarelor creştine subjugate constituia o cale de luptă împotriva domina- ţiei otomane. Orientarea politicii lui Matei Basarab4 se dovedeşte a fi fost astfel antiotomană. 1 P. P. Panaitescu, Cultura feudală, in lucrarea colectivă : V. Costăchel, P. P. Panai- tescu şi A. Cazacu, Viafa feudală In Ţara Romînească şi Moldova (sec. XIV—XVII), Buc., 1957, p. 511-515., 2 Miron Costin, Opere, ecl. P.P.Panaitescu, Buc., 1958, p. 168. 3 Vezi I. Bianu şi N. Hocloş, Bibliografia romînească veche, I, Buc., 1903, p. 105. 4 Vezi.Ion Lupaş, Politica lui Matei Basarab, in Studii, conferinţe şi comunicări istorice* voi. I, Bucureşti, 1927, p. 143 — 147. www.dacoromanica.ro 64 GH. CRQNŢ 8 Cărţile destinate popoarelor subjugate s-au tipărit în limba slavonă, care era atunci limba cultului l»r, fără deosebire de naţionalitate. Dar în Ţara Bromînească începuseră să se ceară cărţi în limba romînă. Spri- jinind promovarea culturii în limba romînă, Matei Basarab s-a situat pe linia procesului istoric obiectiv, dînd urmare cerinţelor noilor forţe sociale în care el a putut vedea un suport pentru întărirea statului centralizat. Pentru scopurile politicii sale culturale, el s-a folosit în acelaşi timp de unele elemente greceşti. Ca exponent al clasei boiereşti din care făcea parte şi ca domn feudal, Matei Basarab a avut nevoie nu numai de cărţi religioase, ci şi de le- giuiri mai cuprinzătoare şi mai lesne de mînuit decît nomocanoanele care circulau în manuscrise. Pentru asemenea scopuri, el nu se putea gîndi decît la modelele bizantine şi trebuia să folosească serviciile unor căr- turari greci. Este adevărat că pravilele tipărite în vremea domniei lui Matei Basarab au apărut sub egida bisericii. Pravila de la Govora din 1640 s-a tipărit însă în tipografia lui Matei Basarab, iar Îndreptarea Legii din 1652 s-a tipărit tot în tipografia domnească. Dar este important mai cu seamă faptul că rolul acestui domn nu s-a mărginit numai la aprobarea tipăririi legiuirilor în propria sa tipografie. Matei Basarab a aprobat în- suşi conţinutul îndreptării Legii, precum rezultă din prefaţa mitropo- litului Ştefan, care arată că această pravilă a fost scoasă ,,cu buna voie a luminatului şi blagoceştivului meu domn Io Matei Voevod Basarab şi cu tot sfatul Măriei sale”. îndreptarea Legii este astfel — pentru a ne exprima juridiceşte — o legiuire promulgată de autoritatea domnească şi tipărită în tipo- grafia domnească. Acest fapt are o deosebită importanţă istorică. Matei Basarab a avut nevoie de o legiuire represivă pe care s-o folosească îm- potriva celor care atingeau şi primejduiau ordinea socială ce stătea la baza statului feudal. El este acela care a introdus măsuri fiscale foarte aspre pentru populaţia birnică1. Chiar şi pentru reprimarea împotrivi- rilor faţă de aceste măsuri, îndreptarea Legii a fost necesară regimului social şi politic ce susţinea pe Matei Basarab. Ca principal exponent al „ordinei” sociale din vremea sa, Matei Basarab a avut nevoie de îndreptarea Legii, iar prin autoritatea sa el a putut cere şi a obţinut efectiv din partea bisericii această mare legiuire necesară statului pe care-1 conducea. Prin tipărirea îndreptării Legii, Matei Basarab avea în vedere în primul rînd consolidarea legislativă a statului şi autorităţii domneşti şi numai în al doilea rînd promovarea cul- turii în limba romînă. Iniţiatorul principal al îndreptării Legii a fost mitropolitul Ştefan. El era fiu de ţărani. în prefaţa sa, Daniil Panoneanul arată că mitropo- litul Ştefan se trăgea dintr-un „sat prost şi de nimica”, socotind că pen- tru aceasta merită cu atît mai mult „să fie lăudat destoiniceşte”. Din 1 Damaschin Mioc, Reforma fiscală din vremea domniei lui Matei Basarab, in Studii, anul XII (1959), nr. 2, p. 53—83. www.dacoromanica.ro ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 65 9 alte izvoare ştim că acest mitropolit s-a născut în satul Costeşti din raio- nul Horezu. Intrînd în monahism, Ştefan a învăţat limbile slavonă şi greacă. A fost mai întîi egumen al mănăstirii Tismana. Ales mitropolit al Ţării Romîneşti în 1648, Ştefan a desfăşurat o excepţională activitate cărturărească şi a combătut propaganda cal- vină. A luptat pentru biruinţa limbii romîne împotriva slavonismului aflat în scădere şi mai cu seamă împotriva grecismului. Mitropolitul Ştefan a participat şi la răscoala îndreptată împotriva lui Matei Basarab. în scrisorile sale din iulie şi august 1653, adresate pa- triarhului constantinopolitan Ioanichie, Matei Basarab arată că a scos din scaun pe mitropolitul Ştefan deoarece ,,s-a dovedit că a fost în legă- tură cu răsculaţii” şi ,,s-a răsculat împotriva domnului său însuşi”1. Fiind înlăturat din scaun, mitropolitul Ştefan a fost exilat la mănăstirea Tis- mana. Constantin Basarab Cîrnul recheamă la 1657 pe Ştefan în scaunul mitropolitan. Păstorind încă zece ani, cu o întrerupere2, mitropolitul Ştefan s-a stins din viaţă la 1668. Am reamintit aceste puţine date biografice privitoare la mitro- politul Ştefan, spre a face să reiasă mai limpede figura sa reprezen- tativă pentru societatea şi cultura romînească din secolul al XVII-lea. Ridicat din rîndurile ţărănimii, înţelegînd şi năzuinţele noilor pături sociale opuse deopotrivă boierimii şi asupririi fiscale, dar păstorind o biserică ce constituia suportul ideologic al statului feudal, mitropolitul Ştefan reprezenta în Ţara Romînească curentul social nou care avea să ducă la biruinţa limbii romîne în biserică şi în administraţia statului şi să promoveze idei înaintate în cultura romînească. Meritul său deosebit în această privinţă îl constituie iniţiativa alcătuirii îndreptării Legii. De o pravilă cuprinzătoare tipărită în limba romînă aveau nevoie şi statul şi biserica. Matei Basarab a cerut această pravilă, dar iniţiativa şi grija al- cătuirii au revenit mitropolitului Ştefan. în foaia de titlu a îndreptării Legii se arată că traducerea s-a făcut din elineşte în romîneşte ,,cu ne- voinţa şi userdia şi cu toată cheltuiala" mitropolitului Ştefan. Prefaţa ' lui Daniil Panoneanul este închinată mitropolitului Ştefan, şi nu lui Matei Basarab. în propria sa prefaţă şi anume în scurtele intervenţii personale pe care le face în textul tradus din Sintagma lui Matei Vlăstare, mitropolitul Ştefan, exprimîndu-se ca şi cum pravila ar fi opera sa, arată că a făcut „alegere de în multe şi bogate pravile”, pe unele prefăcîndu-le „dă pe ellineaşte pre cuvinte proaste romăneaşte”. Mitropolitul precizează că s-a temut să folosească tipăriturile suspecte de învăţături eretice şi a căutat un text manuscris, adresîndu-se în acest scop în zadar patriarhiei din Constantinopol. A avut însă norocul să găsească un asemenea manu- scris la Gheorghe Caridi din Trikis3. 1 N. Iorga, Documente greceşti privitoare la Istoria Romtnilor, tn colecţia Hurmuzaki, Documente, voi. XIV, partea I, Bucureşti, 1915, p. 195 — 197. 8 Vezi N. Iorga, Istoria bisericii romtneşti şi a vieţii religioase a romtnilor. Vălenii de-Munte, 1908, voi. I, p. 372. 8 Acest Gheorghe Caridi, grec aşezat in Bucureşti, a avut şi titlul boieresc de al doilea vistier. Poseda case in oraş şi mai multe mori la Popeşti, pe Dimboviţa, pentru care a avut procese la divanul domnesc (Arh. St. Buc., Slobozia lui Enache, 11/11, doc. din 18 iulie 1642 ; Academia R.P.R., XLIII/58 —61, doc. din 31 martie şi 1 mai 1644). 6 - 0 628 www.dacoromanica.ro 66 GH. CRONŢ IC în prefaţa sa, mitropolitul Ştefan se adresează ca nn dascăl şi legiuitor ierarhilor, egumenilor şi protopopilor din ţară şi dinafară, reco- mandîndu-le pravilele care ,,pun leage şi legătură şi hotar împăraţilor şi domnilor, patriarhilor şi mitropoliţilor, egumenilor şi călugărilor, popilor şi diaconilor, boiarilor şi bogaţilor, stăpînilor şi slugilor, celor ce oblă- duiesc şi celor ce se oblăduiesc”. Această înşir are de trepte şi clase sociale arată prin ea însăşi că mitropolitul Ştefan înţelegea să apere ordinea socială existentă. Mitropolitul Ştefan avea astfel în vedere faptul că pravila era destinată atît laicilor cît şi clericilor. El mai avea în vedere şi faptul că pravila va fi folosită şi în Transilvania. Cînd semnează prefaţa pravilei, Ştefan se intitulează „mitropolit al Tîrgo- viştei, exarhul Plaiului şi a toată Ungro-Ylahia”. Acest titlu, departe de a fi un apelativ onorific, indică o realitate. Mitropolitul Ţării Eomîneşti avea jurisdicţie eclesiastică şi asupra romînilor din Transil- vania. însăşi îndreptarea Legii precizează în glava 391 că mitropolitul Ungro-Ylahiei nu numai că „se cheamă exarh a toată Ungurimea şi al Plaiului”, dar „are blagoslovenie de hirotoneşte el şi pre episcopii ţării Ardealului de în Ţara Ungurească”. Faţă de indicaţiile directe ce figurează în titlul şi în prefeţele îndrep- tării Legii, nu putem pune la îndoială faptul că mitropolitul Ştefan a fost principalul iniţiator al pravilei. în activitatea sa de cărturar şi de con- ducător al bisericii, mitropolitul Ştefan a simţit lipsa unui cod cuprinzător pentru nevoile bisericii sale. Pravila de la Govora din 1640, avînd un con- ţinut restrîns şi un caracter mai ales penitenţial, nu putea fi folosită practic pentru toate trebuinţele clerului şi credincioşilor. Apariţia Cărţii romîneşti de învăţătură în Moldova la 1646 constituise de asemenea un îndemn şi un model de imitat. Este meritul mitropolitului Ştefan de a fi inclus Pravila Moldovei în îndreptarea Legii. El a înţeles valoarea pravilei moldovene, care cuprindea în cea mai mare parte dispoziţii de drept laic, într-o formă codificată ce lipsea Ţării Eomîneşti. Socotim deci că strîngerea izvoarelor ce stau la baza îndreptării Legii se datoreşte îndeosebi mitropolitului Ştefan. El a supravegheat şi prelucrarea textului Pravilei Moldovei inclus în îndreptarea Legii. El a revăzut de bună seamă şi traducerea romînească a textelor greceşti. El a purtat grijă şi de tipărirea cărţii. îngrijindu-se de alcătuirea Pravilei, mitropolitul Ştefan are şi meritul de a fi inclus în această carte numeroase ilustraţii şi mai ales stema mitropoliei. Acest mitropolit introdusese stema mitropoliei Ţării Eomîneşti mai întîi în cartea sa -intitulată Mis- tirio, tipărită la 1651 cu propria sa cheltuială h Cu unele modificări, aceeaşi stemă figurează şi în îndreptarea Legii. Originea şi timpul alcătuirii acestei steme rămîn probleme de studiat. Traducătorul pravilei a fost Daniil Panoneanul, după cum rezultă în primul rînd din propria sa prefaţă, apoi şi din menţiunile ce figu- rează la sfîrşitul primei părţi şi în titlul părţii a doua a pravilei. Daniil 1 1 I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia romînească veche, toni. I, Bucureşti, 1903, p. 179. www.dacoromanica.ro 11 ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 67 era transilvănean şi se numea Daniil Andrean. Intrînd în monahism, el şi-a zis Panoneanul. în prefaţa sa Daniil Panoneanul arată că, pentru a face traducerea pravilei ,,despre limba ellinească pre limba proastă rumănească”, cunoştea „puţinelă gramatică şi sintaxul”. Deşi fusese ucenicul învăţaţilor călugări greci Pantelimon Ligaridis şi Ignatie Petriţis el nu-şi însuşise temeinic cunoştinţele generale de. limbă şi de istorie. Daniil va fi lucrat mulţi ani la această traducere, care trebuie să fi fost gata pentru tipar în 1650. După 1652, Daniil Panoneanul a fost pentru scurtă vreme mitropolit al Ardealului 1 2. Apare în documente şi ca episcop în Ţara Făgăraşului3. Bevenit în Ţara Bomînească, Daniil „proin Arde- lean” muri în 1687. Întrucît materialele pravilei au fost alese de către mitropolitul Ştefan, socotim că Daniil Panoneanul a avut în vedere ca traducător numai textele ce i-au fost încredinţate de către mitropolit. El nu a tradus izvoarele greceşti ce stau la baza Pravilei Moldovei din 1646, ci a copiat doar cu uşoare modificări textul romînesc al acestei pravile. Părţile alese de mitropolitul Ştefan din Pravila Moldovei vor fi fost revăzute de Daniil Panoneanul mai ales în scopul coordonării lor cu unele părţi din alte izvoare; intervenţiile lui Daniil nu ating conţinutul legiuirii moldovene. ' Comparaţia a fost înlesnită de St. G. Longinescu, care a pus faţă în faţă cele două texte 4. Daniil Panoneanul a muntenizat oarecum limba traducerii. El a făcut şi unele modificări ortografice şi a introdus pe alocuri scurte explicaţii. Cînd a întîlnit nume de locuri, le-a înlocuit cu nume mai cunoscute locuitorilor din Ţara Bomînească. în ceea ce pri- veşte traducerea textelor greceşti ce formează izvoarele directe ale pravilei, meritul lui Daniil Panoneanul şi al colaboratorilor săi trebuie apreciat cu toată prudenţa. în general, traducerea este plină de erori şi oglindeşte deopotrivă slaba cunoaştere a limbii greceşti şi lipsa de cultură generală a traducătorului. Numai în redarea noţiunilor juridice şi canonice tra- ducerea pare mai proprie, contribuţia colaboratorilor greci dovedindu-se utilă în această privinţă, deoarece Daniil Panoneanul nu poseda pre- gătirea necesară pentru înţelegerea justă a terminologiei bizantine. La traducerea textelor greceşti, Daniil Panoneanul a fost ajutat de doi călugări greci: Pantelimon Ligaridis şi Ignatie Petriţis, pe care-i aminteşte însăşi prefaţa lui Daniil. Născut în Cbios la 1610, Pantelimon Ligaridis a studiat timp de 7 ani la Borna gramatica, retorica, filozofia şi teologia. Intrînd în cler la 1639 în serviciul bisericii catolice, el a funcţionat ca atare la Constantinopol pînă în anul 1647, cînd veni în Ţara Bomînească unde, trecînd drept ortodox, a devenit predicatorul curţii şi confesorul lui Matei Basarab. 1 Vezi N. Iorga, Istoria bisericii romineşti şi a vieţii religioase a romtnilor, voi. I,Vălcnii-de- Munte, 1908, p. 340. 2 Ibidem, p. 346-351. , 3 Augustin Bunea, Vechile episcopii romlrteşti a Vadului, Silvasului şi Bălgradului, Blaj, 1902, p. 120-122. 4 St. G. Longinescu, Legi vechi romineşti şi izvoarele lor. Voi. I, Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, Bucureşti, 1912. i www.dacoromanica.ro 68 GH. CRONŢ 12 Ligaridis a funcţionat cîţiva ani şi ca dascăl la şcoala domnească din Iaşi, înfiinţată de Vasile Lupu. Devenind mitropolit al Gâzei, el n-a funcţionat în această calitate, ci a rămas în Ţara Romînească. Chemat apoi în Rusia de către patriarhul Moscovei, Ligaridis a fost socotit acolo „mare doctor şi interpret”. A murit în 1678 la Kiev1. Deşi apare astfel ca un căutător de situaţii, Ligaridis a fost totuşi apreciat atît în ţările romîne cît şi în Rusia pentru inteligenţa şi cultura sa, precum şi pentru laborioasa activitate cărturărească 1 2. Despre Ignatie Petriţis avem puţine ştiri biografice. A fost şi el un călugăr grec învăţat. S-a născut în Chios. îTu ştim unde a studiat. A întocmit o prelucrare a epopeii bizantine Digenis Akritas. A lăsat şi alte lucrări în manuscrise, dintre care patru au fost găsite în biblioteca patriarhiei din Ierusalim 3. Aşadar, departe de a fi simpli călugări3 Ligaridis şi Petriţis au fos-t oameni învăţaţi. Participarea acestor călugări la traducerea textelor greceşti trebuie să fi fost foarte activă, de vreme ce mitropolitul Ştefan menţionează în prefaţa sa numai „îndemânarea” lor, fără să mai amin- tească pe Daniil Panoneanul. Iar Daniil Panoneanul elogiază în prefaţa sa „mintea, înţelepţia, arătarea, supunerea şi îndreptarea” acestor ,, dascăli desăvârşiţi’ ’. Aflîndu-se de mai mulţi ani în Ţara Romînească, aceşti doi călugări învăţaseră, de bună seamă, limba romînească şi au fost în măsură să explice traducătorului înţelesul multor cuvinte greceşti şi sensul multor construcţii gramaticale, pe care Daniil Panoneanul nu le putea înţelege. Este de presupus că participarea acestor învăţaţi greci la traducerea textelor greceşti a fost mai laborioasă îndeosebi în ceea ce priveşte expli- carea terminologiei juridice şi canonice, deoarece în ceea ce priveşte voca- bularul şi stilul în care s-a făcut traducerea, acestea aparţin numai lui Daniil Panoneanul şi mitropolitului Ştefan, limba traducerii fiind limba lor maternă. IV. IZVOARELE ÎVDREPTARII LEGII între izvoarele îndreptării Legii se află în primul rînd Pravila Moldovei din 1646, care are la bază dreptul bizantin cuprins în Legea Agrară şi Tratatul lui Farinaccius 4. Alcătuitorii îndreptării Legii au in- tercalat dispoziţiile penale din Pravila Moldovei între dispoziţiile canonice luate din alte izvoare, ceea ce a făcut pe unii istorici burghezi să carac- 1 Aceste scurte date biografice au fost indicate de C. A. Spulber, Etudes de droit bij- zantin, VI, îndreptarea Legei. Le code valaque de 1652. I-ire pârtie. Histoire, Bucureşti, 1938, p. IX-X. * Noi referinţe se găsesc In studiul lui M. I. Manousakas, Acte patriarhale inedite pri- vitoare la Alanasie Retorul, in «’E7teT7)pl<; tou Meoaiomxou ’Apx^tou» [Anuarul Arhivei Medievale], Atena, 1939—1956, tom. II, p. 154. 3 C. A. Spulber, op. cit., p. X. 4 Vezi Gheorghe Cronţ, Dbeptul bizantin In Ţările Romtne. Pravila Moldovei din 1646, In Studii, an. XI (1958), p. 33-59. www.dacoromanica.ro 13 ÎNDREPTAREA. LEGII DIN 1652 69 terizeze îndreptarea Legii ca fiind un „amestec greoi” 1 şi lipsit de conti- nuitate prin „intercalările nesăbuite ale prescrierilor canonice” 1 2. St. G. Longinescu a înlesnit comparaţia între pravila moldoveană şi pravila munteană, aşezînd cuprinsul lor în coloane paralele3. Cerce- tîndu-se cuprinsul dispoziţiilor, care în aparenţă sînt amestecate neme- todic, se constată că textele respective se referă la aceleaşi infracţiuni, coordonîndu-se astfel sancţiunile laice cu cele bisericeşti. Conexitatea dis- poziţiilor dovedeşte preocuparea alcătuitorilor pravilei de a sistematiza materia. !Nu poate fi vorba deci de o amalgamare fără rost. Eeproducerea cuprinsului Pravilei Moldovei din 1646 în îndrep- tarea Legii din 1652 dovedeşte identitatea regimului social-politic din ambele state feudale romîneşti, precum şi faptul că aceste state au folosit pentru întocmirea legiuirilor lor oficiale aceleaşi izvoare bizantine, deoa- rece Pravila Moldovei are la bază dreptul bizantin. Faptul adoptării legiuirii moldovene în Ţara Bomînească prezintă o deosebită importanţă pentru stadiul dezvoltării istorice a poporului romîn. Este dovedită prin acest fapt totodată deplina unitate a limbii romîne, uşoara muntenizare din îndreptarea Legii neatingînd caracterul unitar al limbii vorbite de poporul nostru în secolul al XVII-lea. în afară de Pravila Moldovei din 1646, îndreptarea Legii cuprinde patru izvoare bizantine directe şi anume: Sintagma lui Matei Vlăstare, Nomocanonul lui Manuil Malaxos, Nomocanonul lui Alexie Aristen şi Răspunsurile lui Anastasie al Antiohiei. Primul izvor bizantin direct al îndreptării Legii este Sintagma lui Matei Vlăstare din 1335. Din acest izvor a fost luată aproape în între- gime prefaţa întocmită de Matei Vlăstare, al cărei cuprins se află în pre- faţa cu care mitropolitul Ştefan însoţeşte ediţia din 1652 a îndreptării Legii. Din .comparaţia textului prefeţei mitropolitului Ştefan cu textul grecesc al prefeţei lui Matei Vlăstare rezultă că prefaţa mitropolitului Ştefan a fost tradusă din greceşte, cu excepţia cîtorva fragmente, care prin însuşi conţinutul lor nu puteau fi luate din textul grecesc. Traducerea este însă plină de erori4. Eeproducerea conţinutului acestei prefeţe indică starea cunoştinţelor istorico-juridice ale cărturarilor romîni din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Se menţin în circulaţie toate erorile lui Matei Vlăstare cu privire la codificările legilor romano-bizantine. Prefaţa este redactată în spiritul teocratic şi monarhic al juriştilor şi cano- niştilor bizantini. Acesta era şi spiritul iniţiatorilor şi alcătuitorilor îndrep- tării Legii. Cel de-al doilea izvor bizantin al îndreptării Legii este Nomoca- nonul lui Manuil Malaxos. Acest nomocanon a fost redactat în 1561 în limba greacă veche, iar în 1562 în limba neogreacă. Manuil Malaxos, născut în Nauplia din Peloponez, a fost notar al mitropoliei din Teba. 1 N. Iorga, Istoria literaturii romîneşti, ediţia a 2-a, voi. I, Bucureşti, 1925, p. 280. a A. D. Xenopol, Istoria Romtnilor din Dacia Traiană, voi. VII, Bucureşti, 1929, p. 142. 8 St. G. Longinescu, Legi vechi romîneşti şi izvoarele lor, voi. I. Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, Bucureşti, 1912. 4 Ion Peretz, Predoslovia mitropolitului Ştefan la Pravila lui Matei Basarab, Bucureşti, 1905; idem, Curs de istoria dreptului romtn, voi. II, partea I, Bucureşti, 1928, p. 375—395. . www.dacoromanica.ro 70 GH. CRONT 14 El a cunoscut bine legile şi canoanele bizantine. Numeroasele manuscrise ale nomocanonului său constituie de fapt variante ce se deosebesc prin întinderea conţinutului lor, unele cuprinzînd de două sau şi de trei ori mai multe capitole decît altele. Această inegalitate reflectă adaptarea lucrării la nevoile timpului sau şi la calculele celor care recopiau lucrarea. Fondul său este o sinteză a dreptului bizantin, laic şi canonic. Unul dintre manuscrisele acestui nomocanon a fost tradus în Moldova pe la 1632 de Eustratie Logofătul în a sa Pravila aleasă, fapt ce dovedeşte circulaţia lucrării şi însăşi preocuparea lui Vasile Lupu de a folosi acest izvor. Asupra Nomocanonului lui Malaxos s-au făcut cercetări destinate să lămurească mai cu seamă circulaţia manuscriselor. Zachariae von Lin- genthal a cercetat multe manuscrise ale acestui nomocanon1. G. E. Heim- bach a adus de asemenea informaţii preţioase privitoare la circulaţia manuscriselor nomocanonului1 2. Doi autori greci, X. A. Sideris3 şi C. I. Dyovouniotis 4, au cercetat minuţios opera lui Malaxos. S-au făcut cercetări şi în ţara noastră. în 1892, Constantin Erbi- ceanu a studiat cîteva manuscrise ale Nomocanonului lui Malaxos şi a ajuns la convingerea că într-adevăr îndreptarea Legii are ca izvor direct acest nomocanon, susţinînd însă că traducătorul romîn a folosit un manu- scris prelucrat, care nu seamănă cu lucrarea originală a lui Malaxos 5. Căutînd să identifice manuscrisul nomocanonului folosit de traducătorul romîn, Ion Peretz a ajuns la concluzia că traducătorul a folosit copia unui manuscris al nomocanonului, care a fost publicat la 1854 de Leonida Sguta în revista greacă 0e[n<;6. O cercetare şi mai adîncă a manuscriselor Nomocanonului lui Malaxos s-a făcut de către O. A. Spulber. Acesta a pregătit o ediţie critică a îndrep- tării Legii. N-a publicat însă decît introducerea sa, din care aflăm că ediţia ce pregătise prezenta textul grecesc al Nomocanonului lui Malaxos alături de textul romînesc al Pravilei, însoţindu-1 şi de traducerea în limba franceză 7. Spulber a cercetat 18 manuscrise ale Nomocanonului lui Malaxos, aflate în ţara noastră, şi a socotit că a identificat manu- scrisul pe care l-a folosit traducătorul romîn. Este manuscrisul grecesc nr. 307 din Biblioteca Academiei E.P.E., datînd din 1613 şi cuprinzînd 421 foi. Spulber arată că se hotărîse să editeze acest manuscris, paralel cu textul romînesc al Pravilei, după ce aflase dintr-un studiu al profe- sorului atenian C. I. Dyovouniotis că există în biblioteca Universităţii 1 K. E. Zachariae von Lingenthal, Historiae juris graeco-romani delineatio, Heidelberg, 1839, p. 89-92 ; idem, ’AvexSoxcc, Heidelberg, 1842, p. XI —XXI. 2 G. E. Heimbach, Griechisch-romisches lîecht im Mittelaller and der Neuzeit, in Ersch und Grnber Encyklopădie, voi. 87, Leipzig, 1868, p. 52 şi urm. 3 X. A. Sideris, Ilept xivoţ âvxiYpâiXoXo- yixoţ SuXXoYoţ”, XXX (1908), p. 183-205. 4 C. I. Dyovouniotis, 'O Nojxoxâvtov xou Mavou^X MaXaijou, Atena, 1916. 3 C. Erbiceanu, Material inedit pentru istoria dreptului canonic oriental. Manuscriptul grecesc al lui Mânuit Malax notarul. Forma şi conţinutul manuscriptului, in Biserica Orto- doxă Romlnă, XVI, 1892-1893, p. 319 — 334. * Ion Peretz, Curs de istoria dreptului romîn, voi. II, partea I, p. 287. 7 C. A. Spulber, Etudes de droit byzanlin. VI. îndreptarea Legei. Le code valaque de 1652. I-ire pârtie. Histoire, Bucureşti, 1938, p. 4. www.dacoromanica.ro 15 ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 71 din Atena un exemplar al Nomocanonului lui Malaxos cu aceeaşi factură ca şi exemplarul lui Gheorghe Caridi, folosit de traducătorul romîn \ Cercetînd îndeaproape manuscrisul grecesc nr. 307 din Biblioteca Academiei am constatat că există în general identitate de cuprins între acest exemplar al Nomocanonului lui Malaxos şi partea întîia a îndreptării Legii, dar că traducătorul a făcut numeroase intervenţii personale prin suprimări şi întregiri de text. Socotim că un exemplar cu un cuprins ca al acestuia a putut servi traducătorului care a redat în limba romînă Nomocanonul lui Malaxos. Dintre manuscrisele acestui nomocanon aflate în ţara noastră, acesta este într-adevăr cel mai apro- piat de textul tradus şi inclus în îndreptarea Legii. în îndreptarea Legii, acest nomocanon ocupă 314 glave din totalul de 417 glave ce formează cuprinsul primei părţi din această legiuire, celelalte 103 glave fiind reproduse din pravila moldoveană Cartea romînească de învăţătură din 1646. Glavele luate din nomocanon sînt însoţite de indicarea izvoarelor folosite. Aceste glave se disting de cele- lalte şi prin aşezarea lor deosebită în „catastihul” îndreptării Legii. Cel de-'hl treilea izvor bizantin al îndreptării Legii este Nomocanonul lui Alexie Aristen, care formează partea a doua a Pravilei. Canoanele apostolice, ale sinoadelor ecumenice, ale sinoadelor locale şi canoanele patristice sînt rezumate şi apoi însoţite de comentarii. Această operă a lui Alexie Aristen nu este un nomocanon propriu-zis, ci o prescurtare a canoanelor, care are la bază o altă prescurtare — mult mai veche — numită Sinopsa Canonică, întocmită de Ştefan Efesianul în secolul al Yll-lea. Precum arată însuşi subtitlul acestei părţi din îndreptarea Legii, Alexie Aristen a alcătuit această operă „cu ruga şi îndemnarea” împă- ratului bizantin Ioan Comnenul (1118—1143). Aristen era grec din Rodos, a studiat dreptul, retorica şi filozofia, a fost diacon, apoi nomofilax al patriarhiei constantinopolitane. A exercitat vremelnic şi o funcţie jude- cătorească 1 2 *. Ca nomofilax „păzitor de pravilă” cum îl caracterizează prefaţa mitropolitului Ştefan, Alexie Aristen cunoştea bine canoanele, legile laice şi practica judiciară din imperiul bizantin. • Comentariile lui Aristen cuprind referinţe şi la legile bizantine, îndeosebi la novelele împăraţilor Justinian I şi Leon Pilozoful, incluse în colecţia Banilicalelor. Cercetările făcute cu privire la conţinutul comen- tariilor lui Aristen arată că, deşi au o deosebită valoare, ele cuprind şi unele interpretări eronate s. Nomocanonul lui Aristen a avut o largă cir- culaţie, înlesnită fireşte de clerul bisericii ortodoxe. C. A. Spulber a identificat un număr de 27 manuscrise ale acestui nomocanon 4. Manu- scrisul pe care l-a folosit Daniil Panoneanul făcea parte din acelaşi codice ce cuprindea şi Nomocanonul lui Malaxos şi pe care mitropolitul Ştefan îl aflase la Gheorghe Caridi. Dar acel manuscris nu ni s-a păstrat. Spulber a găsit însă un manuscris, avînd cuprinsul foarte asemănător cu acela 1 C. A. Spulber, op. cit., p. XXI. * Ibidem, p. XXXIII. 8 M. Krasnozen, Comentariile lui Alexie Aristen la Sinopsa Canonică < tn ruseşte >, In Vizantiiskii Vremennik, tom. XX (1913), p. 204. 4 C. A. Spulber, op. cit., p. XXXIV-XXXV. www.dacoromanica.ro 72 GH. CRQNT 16 care a servit traducătorului lomîn. Este codicele nr. 1400, aflat în biblioteca Universităţii din Atena, pe care l-a descris Dyvouniotis1. Cuprinzînd mai cu seamă materie canonică, opera lui Aristen are, prin comentariile ce însoţesc textul prescurtat al canoanelor, un caracter exegetic. Cînd înţelesul canonului pe care-1 comentează este limpede, Aristen scrie doar cuvîntul aacpy)?, pe care Daniil Panoneanul l-a tradus prin cuvîntul,,adevărat”, în loc de ,,clar”. Canoanele din opera lui Aristen îiguie&z&teiîndreptareaLegii cu denumirea de glave, fiind grupate pe soboare. Nomocanonul lui Aristen a avut o largă circulaţie în bisericile ortodoxe din statele feudale. în aceeaşi perioadă lucrarea lui Aristen a fost folosită în Eusia, ca parte componentă a marii codificări denumite Kormciaia Kniga 1 2. Textul grecesc al lucrării lui Aristen a fost editat de către Beve- regius în lucrarea sa Synoăicon, tipărită la Oxford în 1672, şi de către G. A. Eallis şi M. Potlis în voi. II—IY din colecţia lor Sintagma Ate- niană 3 * *, tipărită la Atena în 1852—1859. în traducere rusă, Nomocanonul lui Alexie Aristen inclus în Kormciaia Kniga 4 s-a tipărit la Moscova în două ediţii, la 1650 şi 1653. Traducerea romînească a Nomocanonului lui Aristen a fost făcută deci în acelaşi timp cu traducerea rusă.v Cel de-al patrulea izvor bizantin al îndreptării Legii îl formează aşa-zisele Răspunsuri ale lui Anastasie al Antiohiei. După Nomocanonul lui Alexie Aristen, care formează partea a doua a îndreptării Legii şi care se încheie cu menţiunea ,,Sfărşenia aicea a toată Pravila”, îndrep- tarea Legii mai cuprinde o a treia parte intitulată „Catastih”, conţinînd învăţături patristice. Acest supliment are 54 capitole şi este cuprins în paginile 706—794 ale ediţiei din 1652. El nu se găseşte în nici unul din manuscrisele cunoscute ale Nomocanonului lui Aristen, dar a existat în manuscrisul lui Gheorghe Caridi. în prefaţa sa, mitropolitul Ştefan îl soco- teşte ca fiind tot opera lui Alexie Aristen, găsită în acelaşi manuscris al lui Gheorghe Caridi, care cuprindea întregul izvor grecesc al îndreptării Legii. Acest supliment tratează probleme exegetice, dogmatice, morale şi ascetice, extrase din opera lui Anastasiefi, care a fost patriarh al Antiohiei în secolul al YT-lea, iar după unii cercetători numai egumen al mănăstirii Sinai în secolul al Vll-lea 6. Textul acestui izvor grecesc a fost editat de Iacob Gretser 7 în 1740. Cercetarea cuprinsului îndreptării Legii în raport cu izvoarele ce stau la baza acestei pravile ne îndreptăţeşte să conchidem că alcătuitorii legiuirii nu s-au mărginit să juxtapună izvoarele redate în limba romînă, ci au încercat în prima parte o sistematizare a conţinutului lor, iar în partea a doua o adaptare, prin rezumarea sau amplificarea anumitor texte. 1 C. I. Dyovouniotis, Nopoxavovtxal MeA£rat, Atena, 1917, p. 169—186. * Referinţe bibliografice asupra acestei codificări dă Nicodem Milaş, Dreptul bisericesc oriental, trad. de D. I. Cornilescu şi V. S. Radu, Bucureşti, 1915, p. 152, 157—161. 3 SuvTaypa tCv 0e£cov xal [eptov xav6vcov, I—VI, Atena, 1852—1859. * Vezi Mitrovitz, Nomokanon der slavischen morgenlăndischen Kirche, Wien, 1898, p. 50. * Vezi J. B. Pitra, Juris ecclesiastici Graecorum Historia et Monumenta, Roma, 1864, Voi. II, p. 238 şi 243. * Nicodem Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe tnsofite de comentarii, traducere de Uroş Kovincici şi Nicolae Popovici, voi. I, partea I, Arad, 1930, p. 140. 7 Vezi C. A. Spulber, op. cit., p. XttlII. www.dacoromanica.ro 17 ÎNDREPTAREA LEGII DIN 16S2 73 V. CONŢINUTUL ÎNDREPTĂRII LEGII Pentru a caracteriza conţinutul îndreptării Legii, trebuie să ţinem seama de faptul că această legiuire se bazează în întregime pe izvoare bizantine. însăşi Pravila Moldovei din 1646, care a fost inclusă în această legiuire, are la bază izvoare juridice bizantine. Caracterizarea pe care am făcut-o cuprinsului pravilei moldovene 1 este deci valabilă şi pentru dis- poziţiile corespunzătoare din pravila munteană. Dar spre deosebire de pravila moldoveană care cuprinde în esenţă dreptul laic, pravila munteană este o codificare conţinînd deopotrivă dreptul laic şi dreptul canonic al imperiului bizantin, aşa cum figurează în nomocanoanele care au cir- culat în ţările romîne începînd încă de la întemeierea mitropoliilor. Din această cauză îndreptarea Legii cuprinde şi dispoziţii cu caracter strict bisericesc, referitoare la cler, dogme şi cult. în ceea ce priveşte reglementarea relaţiilor sociale, pravila consacră clasele sociale şi relaţiile de clasă existente în Ţara Romînească în secolul al XYII-lea. Dispoziţiile privitoare la poziţia domnului ca suveran şi proprietar în statul feudal, deşi sînt aceleaşi care au reglementat situaţia împăratului în statul bizantin, corespund în cea mai mare parte regimului social şi politic care a dăinuit în ţările romîne în tot cuprinsul evului mediu. Proprietăţile domneşti se bucură de privilegii speciale (glava 89, 6). Pravila consacră dreptul exclusiv al domnului asupra tuturor comorilor găsite (gl. 89, 18—19). Bunurile părăsite revin domnului (gl. 296, 14). Trec în proprietatea domnului şi anumite categorii de bunuri desherente (gl. 243, 19). Domnul este singurul îndreptăţit să fixeze noi taxe de vamă şi să acorde scutiri de vamă (gl. 347, 13—14). Pentru apărarea domnului împotriva conspiraţiilor şi ofenselor din partea supuşilor săi, pravila statorniceşte măsuri aspre. Hainia, adică trădarea domnului, se pedepseşte cu spînzurătoarea şi în acest caz „fur- cile boierenului să se facă mai înalte decît ale celui mai mic” (gl. 367, 6). La această pedeapsă pronunţată de justiţia laică, biserica adaugă sancţiunile sale proprii : degradarea clericilor şi anatematizarea laicilor (gl. 82 la can. apost. din Nomocanonul lui Aristen). Pentru ofense aduse domnului de către unul dintre soţi, biserica admite divorţul celuilalt soţ (gl. 216, 1). Boierii, numiţi în pravilă şi „boiareni” sau „stăpînii pămîntului”, sînt ocrotiţi în stăpînirea moşiilor, fiind autorizaţi să exercite şi dreptul de constrîngere extraeconomică asupra ţăranilor aserviţi. Pravila sta- torniceşte : „Cînd va fugi ţăranul de la locul şi de la stăpînul său, atunci nimenilea să nu-1 priimească, iară de-1 va şi priimi de o dată, atunci de grabă să-l întoarcă înapoi la satul lui de unde iaste, iară de va fi avănd vre o treabă ca aceia cu dînsul, acela ce l-au priimit, atunci să aibă a-şi spune treaba către domnul al acelui sat, iară de va meşteşugui într-alt chip şi va călca pravila aceasta, atunci să plătească la domnie 12 litre de argint şi 24 litre boiarenului celuia ce al cui va fi ţăranul şi într-acesta 1 Gh, Cront, op. cit,, p. 47—52. www.dacoromanica.ro 74 GH. CRONT 18 cliip să aibă îndemnare de la domnie să întoarcă ţăranul să-l ducă de unde au fost, iară ei să rămîie cu toată paguba şi cheltuiala” (gl. 296, 18). Apărarea poziţiei privilegiate a boierilor este asigurată în aceleaşi condiţii ca însăşi apărarea domnului, atît împotriva nesupunerii, cit şi împotriva ofenselor din partea ţăranilor şi slugilor (gl. 50). Ofensele aduse unui boier care deţine dregătorie se pedepsesc mai aspru (gl. 107, 12). Pedeapsa cu moartea este prevăzută pentru ofensa şi conspiraţia îndreptată împotriva boierilor deţinători de dregătorii între care se men- ţionează judecătorii şi cu atît mai mult pentru uciderea acestora (gl. 48, 1-4). între marii stăpînitori de pămînt apar bisericile şi mănăstirile, cărora pravila le înlesneşte dobîndirea de moşii, vii, grădini şi robi. Revo- carea daniilor făcute bisericilor şi mănăstirilor este sancţionată ca un furt (gl. 117). Ca şi în imperiul bizantin, ierarhii bisericii sînt socotiţi înalţi demnitari ai statului, iar ofensele aduse lor sînt pedepsite ca şi ofensele aduse domnului însuşi (gl. 112). Cu privire la ţărani, pe care pravila îi numeşte şi ,,plugari”, dispo- ziţiile acestei legiuiri au de asemenea un pronunţat caracter feudal. Se menţionează ţăranii cu pămînt propriu, care trăiesc în satele lor, au litigii de hotare, sărăcesc din cauza dăjdiilor şi a datoriilor şi uneori fug din sate (gl. 296, 3—15). Se menţionează apoi ţăranii dijmaşi, „care sea- mănă pre locul altuia” şi care sînt obligaţi să împartă produsele pe din două cu stăpînul pămîntului, fiind sancţionaţi cu pierderea produselor lor dacă nu vor „lucra pămîntul bine” (gl. 297 şi 298). Alte dispoziţii se referă la ţăranii cu stăpîni, adică la ţăranii aserviţi. Pravila consacră aservirea feudală şi sancţionează fuga ţăranilor de pe moşie (gl. 296, 18). Cu privire la robi, pravila cuprinde dispoziţii ce oglindesc caracterul stării de robie care s-a menţinut în perioada feudală din ţările romîne. Robii se vînd şi se cumpără (gl. 247, 21). Pravila consacră dreptul de corecţie al stăpînilor faţă de robi: „cînd va bate ... stăpînul pre rob ... atunci să cade să se pleace ...” (gl. 246, 14). Pentru căsătoria robilor este necesar consimţămîntul stăpînilor lor (gl. 42, can. sf. Yasile din Nomocanonvl lui Aristen). Robii nu pot deveni preoţi decît cu încuviin- ţarea stăpînilor lor (gl. 80, can. apost. din Nomocanonvl lui Aristen). Pot fi eliberaţi numai robii care denunţă pe falsificatorii de monedă (gl. 87, 13), sau cei forţaţi de către stăpînii lor să se depraveze (gl. 128, 3). Se constată astfel că dispoziţiile privitoare la reglementarea rela- ţiilor sociale reflectă esenţa de clasă a sistemului juridic ce stă la baza îndreptării Legii, care se aseamănă cu toate legiuirile feudale, a căror tră- sătură fundamentală este în fond „aceea de a menţine puterea moşie- rului asupra ţăranului iobag” 1. Pravila consfinţeşte inegalitatea pedep- selor, statornicind pentru aceeaşi infracţiune pedepse care variază după poziţia de clasă a infractorului (gl. 212, 1 ; 259, 12 ; 367, 1). Pravila cuprinde numeroase dispoziţii de drept matrimonial cu un pronunţat caracter educativ, urmărind să ridice nivelul moral al vieţii de familie şi să întărească instituţia căsătoriei bazată pe „cununie”. Se 1 V. I. Lenin, Despre stat, tn Opere, voi. 29, E.S.P.L.P., 1959, p. 466. www.dacoromanica.ro 19 ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 75 statornicesc impedimentele la căsătorie izvorîte din rudenie (gl. 189—199). Este oprită căsătoria între persoane de vîrste prea deosebite, ca fiind împotriva firii (gl. 198). Desfacerea căsătoriei este admisă pentru adulter şi depravare (gl. 214, 5; 215, 1; 216, 5), în cazul cînd unul dintre soţi comite furturi sau tîlbării (gl. 221), pentru bătăi sau loviri grave şi vrăjmăşie (gl. 131, 183 şi 184), în cazul dispariţiei soţului timp de 5 ani sau şi mai puţin în împrejurări de război (gl. 222 şi 236), în cazul cînd unul dintre soţi aduce ofense domnului (gl. 216, 1), în cazul cînd unul dintre soţi se călugăreşte (gl. 182 şi 219), pentru vina de erezie sau lepădarea credinţei (gl. 182). Cele mai grave infracţiuni împotriva vieţii conjugale — ca incestul şi sodomia — sînt pedepsite cu moartea (gl.’ 211 şi 333). Pravila impune părinţilor datoria de. a-şi creşte copiii şi obligă pe copii să-şi cinstească părinţii, să-i hrănească la nevoie şi să nu-i urgisească (gl. 283 şi 293). Părintele poate cere judecătorului măsuri represive împotriva fiului care-1 bate, vatămă sau „suduie” (gl. 106, 22). Pravila cuprinde dispoziţii numeroase privitoare la organizarea bisericii şi statutul clericilor. Se arată întinderea jurisdicţiei mitropoliei Ţării Romîneşti şi numărul episcopiilor, precizîndu-se că această mitro- polie este independentă faţă de patriarhia constantinopolitană (gl. 391). Se statornicesc măsuri pentru ridicarea vieţii morale a clericilor (gl. 15). Negustoria şi camăta sînt interzise clericilor de toate gradele (gl. 71 şi 281). Fiind şi un cod canonic, pravila are numeroase dispoziţii cu con- ţinut dogmatic şi liturgic. Dispoziţiile privitoare la învăţăturile dogmatice şi la cultul religios sînt cele proprii confesiunii ortodoxe şi sînt cuprinse mai cu seamă în partea a doua a îndreptării Legii şi anume în Nomo- canonul lui Alexie Aristen şi în Răspunsurile lui Anastasie al Antiohiei. Deoarece în perioada întocmirii acestei pravile, se ducea în Ţara Romî- nească o luptă susţinută împotriva propagandei catolice şi împotriva infiltraţiilor protestante, conţinutul dogmatic al pravilei a avut atunci o destinaţie istorică utilă poporului romîn. Preveniri împotriva „învăţă- turilor străinilor” aflăm chiar în prefaţa mitropolitului Ştefan, iar în cuprinsul ei pravila se referă la „isprăvile Romei” (gl. 391). Pravila condamnă unele superstiţii cum sînt credinţele în strigoi şi duhuri rele, sancţionînd pe vinovaţi cu degradarea dacă sînt clerici, cu penitenţe îndelungate dacă sînt laici (gl. 378). Pravila prevede sancţiuni canonice pentru vrăjitori şi zodieri (gl. 328). Figurează în îndreptarea Legii numeroase texte biblice şi liturgice în limba slavonă. Unele au caracterul formulelor rituale. Din această cauză au şi fost păstrate în limba slavonă, fiind însoţite însă de parafrazări în limba romînă. Este cert că mai ales dispoziţiile cu caracter strict bise- ricesc au fost necesare clerului şi că îndeosebi acestea au înlesnit larga circulaţie a pravilei în rîndurile clericilor din Ţara Romînească, Moldova şi Transilvania. în ceea ce priveşte reglementarea sancţiunilor penale, pravila cuprinde uneori pentru aceeaşi infracţiune pedepse deosebite, judecătorii avînd dreptul să aleagă. Această trăsătură a îndreptării Legii reflectă de fapt principiul bizantin, potrivit căruia era admisă pluralitatea dispoziţiilor www.dacoromanica.ro 76 GH. CRQNŢ 20 legale, recunoscîndu-se valoarea egală a normelor juridice deosebite şl lăsîndu-se judecătorilor facultatea de a aplica pe unele sau pe altele, după propria lor chibzuinţă* *. Mai mult încă, pentru unele sancţiuni pravila admite aplicarea dreptului nescris, a obiceiului pămîntului. în secolul al XYII-lea justiţia din: Ţara Eomînească se baza în deosebi pe dreptul nescris, adică pe obiceiurile juridice. îndreptarea Legii recunoaşte valabilitatea obiceiurilor juridice, statornicind că „unde nu e lege scrisă, acolo trebuieşte să păzim obiceiul locului, iar de nu va fi nici obicei ... atunci trebueşte să socotească bătrînii cum vor putea tocmi” (gl. 4). Obiceiul juridic are o asemenea putere încît „judecătorul judecă cîteodată şi împotriva pravilei pentru acest obicei al locului” (gl. 361). Această reglementare generală a raporturilor dintre dreptul scris şi dreptul nescris corespunde gradului de dezvoltare a societăţii romî- neşti din prima jumătate a secolului al XYII-lea. Atunci societatea ro- mînească se găsea în regimul feudal, cu particularitatea dăinuirii obştilor săteşti în condiţiile aservirii feudale. Cu această structură, societatea romî- nească folosea în mare măsură obiceiurile juridice neţinînd seamă de dreptul scris. Obiceiurile juridice n-aveau însă generalitate şi uniformitate. îndreptarea Legii oglindeşte acest particularism juridic chiar şi în domeniul măsurilor penale, cum sînt, spre exemplu, unele pedepse infamante care se aplicau după „obiceiul fieşcărui ţinut” (gl. 127). Cruzimea unor pedepse ca mutilarea prin scoaterea ochilor, tăierea nasului ori a limbii, tăierea mîinilor, moartea prin arderea în foc ori prin turnarea de plumb topit în gură reflectă caracterul inuman al prac- ticilor judiciare primitive care au supravieţuit în evul mediu şi care mai admiteau răzbunarea (gl. 259). Şi prin aceste trăsături, pravila se dovedeşte a fi corespuns stadiului de dezvoltare a societăţii romîneşti din secolul al XYII-lea. VI. APLICAREA ÎNDREPTĂRII LEGII Aplicarea îndreptării Legii a fost contestată 2. O parte din istoriogra- fia burgheză a susţinut că această legiuire cu conţinut „străin” nu cores- pundea necesităţilor societăţii romîneşti. Unii cercetători au socotit chiar că această pravilă a fost întocmită numai „pentru uzul cărturarilor mun- teni”, fiind „o nesecată comoară de ştiinţă medievală” s. A atribui însă numai cerinţelor cărturarilor din Ţara Eomînească larga circulaţie a colecţiilor de legi şi canoane bizantine înseamnă a explica în mod neştiin- ţific însuşi fenomenul istoric al folosirii dreptului în statul feudal al Ţării Eomîneşti. Istoria nu cunoaşte nici o ramură a dreptului care să fie inde- pendentă de realităţile sociale. Dacă statul feudal al Ţării Eomîneşti a 1 C. A. Spulber, Le concept byzantin de la loi juridique, Buc., 1938. * A. D. Xenopol, Istoria Romtnilor din Dacia Traiană, voi. VII, Iaşi, 1896, p. 126 ; N. Iorga. Istoria literaturii romîneşti, ediţia a 2-a, voi. I, Bucureşti, 1925, p. 280. 8 Ion Peretz, Curs de istoria dreptului romtn, ediţia a 2-a, voi. II, partea I, Bucureşti, 1928, p. 435. www.dacoromanica.ro 21 ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 77 adoptat colecţii de legi şi modele juridice bizantine nu înseamnă că acestea au fost destinate numai cărturarilor. Şi alte state feudale au receptat dreptul romano-bizantin, fără să se mai susţină că acesta a fost un drept străin şi că a rămas fără aplicare. Posedăm mărturii scrise neîndoielnice care dovedesc c& îndreptarea Legii a fost folosită ca legiuire de instanţele vechi nu numai în Ţara Bomînească, ci şi în Moldova şi în Transilvania. în Ţara Bomînească a avut loc la 1657, sub domnia lui Constantin Şerban, un proces cu jurători pentru litigiul de moştenire al succesorilor spătarului Ianache. Hotărîrea s-a dat după ce a fost cercetată „pravila şi cea grecească şi cea romînească” *. Despre aplicarea îndreptării Legii vorbeşte cronica munteană atunci cînd se referă la condamnarea lui Stroe Leurdeanu pentru denunţare calomnioasă în timpul lui Antonie Yodă din Popeşti (1669—1672). Cronica precizează: „Căutînd la sfînta pravilă aflară să-l omoare şi pre Stroie să ia plata precum au făcut” 1 2. Tot în secolul al XYII-lea şi anume în vremea domniei lui Constantin Brînco- veanu (1688—1714), divanul domnesc a judecat pe Staicu paharnicul pentru crima de trădare săvîrşită împotriva domnului. Sentinţa de moarte pronunţată atunci s-a bazat pe pravilă, precum precizează însuşi croni- carul : „că adusese vlădica pravila şi au deschis la un loc şi la un cap unde zicea: Boieriul care va umbla împotriva domnului şi a ţării, să-l spînzure şi să-i facă spănzurătorile mai înalte cu un cot de cît ale altoru oameni proşti” 3. Sancţiunea aceasta este prevăzută în glava 367, zaceala 6, din îndreptarea Legii 4. O anafora din 1792, privitoare la judecarea unui omor din impru- denţă săvîrşit de un egumen, relatează că şi în acest caz s-au cercetat „pravilele bisericii”, făcîndu-se aplicarea canonului 65 apostolic, care prevede pentru o asemenea infracţiune caterisirea 5 *. Acest canon figurează în partea a doua a îndreptării Legii şi anume în Nomocanonul lui Aristen. Un document din vremea domniei lui Alexandru Moruzi relatează că în 1796, avînd să judece pe un seducător care refuzase căsătoria cu fecioara sedusă şi care nu avea cu ce plăti despăgubirea „o litră de aur”, judecătorii au aplicat „cea de pe urmă hotărîre a pravilei: să se bată, să se tundă şi să se surghiunească”, această sentinţă fiind aprobată de domn8. Sancţiunea este prevăzută întocmai în glava’251 din îndreptarea Legii 7. 1 I. C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucureşti, 1919, p. 220 (doc. 699). 2 Letopiseţul Canlacuzinesc, ediţia Simache-Cristescu, p. 177 şi 186. 8 Istoria Tării Romtneşti de la octombrie 1688 ptnă la martie 1717, Cronica anonimă, ediţie întocmită de Constantin Grecescu, Bucureşti, 1959, p. 44. 4 în a sa Istoria romtnilor din Dacia Traiană (Iaşi, 1896), voi. VI, p. 174, A. D. Xenopol afirmase că o atare dispoziţie mu se găseşte In Îndreptarea Legii. St. G. Longinescu, Istoria dreptului romlnesc, Bucureşti, 1908, p. 353—354, a arătat Insă că In acest caz divanul domnesc a aplicat îndreptarea Legii. 5 V. A. Ureche, Documente inedite din domnia lui Alexandru Constantin Moruzi (1793 — 1796), In Analele Academiei Romtne, Mem. Secţ. Ist., seria II, tom. XV, Bucureşti, 1895, p. 550. 8 Ibidem, p. 804. 7 Această mărturie istorică a fost indicată de C. A. Spulber, op. cil., p. XLVII. www.dacoromanica.ro 78 GH. CRONT 22. în secolul al XVIII-lea aplicarea îndreptării Legii este atestată mai des în hotărîrile date în procesele de divorţ de către dicasteriile bisericeşti. Asemenea hotărîri s-au păstrat în cîteva condici care se găsesc în Biblioteca Academiei B.P.B. Cercetările ce s-au făcut cu privire la condica anilor 176.") 1771 arată că îndreptarea Legii a fost folosită pentru motivarea hotărîrilor 1. îndreptarea Legii a rămas în vigoare şi în secolul al XlX-lea. Avem din acest secol cărţi privitoare la disciplina canonică 1 2 şi colecţii rezumative destinate chiar practicii judiciare bisericeşti3, care se bazează pe îndreptarea Legii ca pe o legiuire în vigoare. îndreptarea Legii a fost folosită ca legiuire şi în Moldova. Un act din timpul domniei lui Matei Ghica relatează că judecind în 1753 un proces privitor la moştenirea familiei Baco viţă, judecătorii „au căutat şi la sfînta pravilă, capul 290, titlul 287 Armenopolo şi aşa s-au aflat scriind : „toată tocmirea ce se tocmeşte omul unul cu altul pe un lucru cu scrisoare, au fără scrisoare, să fie adevărată. Şi iarăşi legea şi nearaua lui Leon : tocmeală cînd se tocmesc de voie acele închid şi aşează lucrurile sau toc- melile părţilor ce... stau în potrivă şi mai mult acel lucru şi tocmală la judecată nu merge” 4 5. Dispoziţia legală citată în această împrejurare este cuprinsă în glava 290 din îndreptarea Legii, actul respectiv indicînd cu exactitate pagina (în document: „titlul”) 287 din această Pravilă, precum şi trimiterile marginale privitoare la Armenopol şi Xearaua lui Leon 6. Este foarte probabil că şi în Moldova îndreptarea Legii a fost aplicată în secolele XVIII şi XIX mai ales de către dicasteriile bisericeşti. Ştefan Berechet a găsit în arhiva mitropoliei Moldovei un dosar de prin 1840 privitor la judecarea unui divorţ, cu care prilej s-a aplicat glava 217, zaceala 4, din îndreptarea Legii, citîndu-se pînă şi fila respectivă a acestei pravile 6 după ediţia din 1652. în secolul al XlX-lea, cînd exemplarele tipărite ale îndreptării Legii nu se mai puteau găsi în Moldova, s-au făcut copii manuscrise 7, care dovedesc menţinerea pravilei în practica dicaste- riilor bisericeşti. îndreptarea Legii a fost aplicată de instanţele judiciare romîneşti chiar şi după introducerea codului civil din 1865. Au fost socotite ca fiind în vigoare nu numai pentru dicasteriile bisericeşti dar şi pentru tribunalele statului mai cu seamă dispoziţiile îndreptării Legii privitoare la ordinea monastică 8, îngrădirea dreptului succesoral al episcopilor şi călugărilor 9, 1 Paul F. Tinculescu, Cărţi de despărţcală 1765—1774, Bucureşti, 1932. 2 P. Radu Teampc, Pravilă Manuală scoasă din Pravila cea Mare, Rlmnic (Vtlcea), 1844. 3 Mitropolitul Nifon a Întocmit în 1853 o colecţie intitulaţii : Manualu de Pravilă bise- ricească. Vezi textul In I. M. Bujoreanu, Collecţiune de legiuirile Romtniei Vechi şi Noi, voi. I, Bucureşti, 1873, p. 681—733. 1 Teodor Codrcscu, Uricarul, voi. XVI, Iaşi, 1891, p. 303. 5 Acest caz de aplicare a îndreptării Legii In Moldova a fost indicat de C. A. Spulber, op. cil., p. XLVII. * Şt. Gr. Berechet, Istoria vechiului drept romlnesc. I. Izvoarele. Iaşi, 1933, p. 181. 7 Vezi Şt. Gr. Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin şi romlnesc, voi. I, partea I, Vaslui, 1937, p. 130, nota 2. 8 Decizia Curţii de Casaţie, Secţia Civilă, din 4 noiembrie 1865, în Buletinul înaltei Curţi de Casaţie, 1865, p. 621. * Decizia Curţii de Casaţie, Secţii-Unite, din 3 aprilie 1880, ibidem, 1880, p. 300. www.dacoromanica.ro 23 ÎNDREPTAREA LEGII DIN 1652 79 inalienabilitatea bunurilor bisericeşti şi mănăstireştidonaţiile între soţi1 2. ’ îndreptarea Legii a fost aplicată şi în Transilvania, reprezentînd acolo dreptul canonic rămas în vigoare şi recunoscut prin însuşi actul din 1698 privitor la unirea unei părţi a bisericii romîneşti cu biserica catolică. Cercetătorii dreptului canonic al bisericii unite din Transilvania recunosc că pînă la unire, această biserică s-a folosit exclusiv de îndreptarea Legii 3. Această pravilă a rămas codul de drept canonic al bisericii unite din Tran- silvania şi după unirea ei cu biserica catolică, precum se constată din înseşi actele oficiale ale acestei biserici 4 5. Tot pentru nevoile judiciare şi disciplinare ale bisericii romîne din Transilvania s-a făcut şi traducerea — necompletă însă — a îndreptării Legii în limba latină de către Petru Dobra în 1723. Această traducere a rămas însă în manuscris s. Două copii ale acestui manuscris au fost desco- perite şi studiate în 1881 de Xicolae Densuşianu 6. La 1871, mitropolitul bisericii ortodoxe din Transilvania arăta că îndreptarea Legii este un cod cu autoritate recunoscută de romînii ortodocşi de pretutindeni7. Aşadar în Ţara Romînească, în Moldova şi Transilvania, îndreptarea Legii a fost aplicată ca legiuire rămasă în vigoare chiar şi în secolul al XlX-lea. Instanţele bisericeşti socotesc valabile şi în prezent unele dispo- ziţii canonice din această legiuire. Ca şi Pravila Moldovei din 1646, care a fost în primul rînd, precum arată titlul ei, o „Carte romînească de învăţă- tură”, tot astfel şi îndreptarea Legii a fost nu numai o legiuire, ci şi un îndreptar, precum indică însuşi titlul ei. Pe lîngă destinaţia ei judiciară, această pravilă a avut în vedere în general şi unele ţeluri disciplinare şi didactice. Aceste ţeluri explică faptul că nu găsim în documente prea multe menţiuni privitoare la aplicarea judiciară a pravilei. Dar din mărturiile istorice pe care le-am învederat cu privire la aplicarea acestei pravile, rezultă că a existat continuitate în folosirea ei de către organele judiciare ale statului şi de către instanţele bisericeşti. ★ Prin cuprinsul ei juridico-canonic şi prin scopurile ei judiciare, disciplinare şi didactice, îndreptarea Legii din 1652 a fost un cod cuprinză- tor, o legiuire de bază pentru statul feudal şi pentru biserică, o operă reprezentativă în spiritul societăţii feudale romîneşti. Este un remarcabil monument al culturii şi limbii romîne din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Caracterul reprezentativ al acestei opere pentru societatea şi 1 Decizia Curţii de Casaţie, Secţia Civilă, din 26 martie 1881, In Dreptul, 1881, p. 153. 2 Decizia Curţii de Casaţie, Secţia Civilă, din 21 octombrie 1913, In Buletinul înaltei Curp de Casa(ie, 1913, p. 1761. 8 Felician Bran, Dreptul canonic oriental, voi. I, Prolegomene, Lugoj, 1929, p. 11, 30. 4 Ibidem, p. 36 — 37. 5 Titlul ei este : Regula legis divinae uoluntati accomcdala, conlinens iam canonica el impe- ratoria pro causis slalus ecclesiastici quam saecularis. Vezi Nicodem Milaş, Dreptul bisericesc oriental, trad. de D. Cornilescu şi V. Radu, Bucureşti, 1915, p. 163, nota 11. * Vezi Analele Academiei Romtne, Alem. Sec(. Ist, Seria II, tom. I (1881), p. 2, 109, 202 ; Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria Romlnilor, voi. VI, p. 134. 7 Andrei Şaguna, Enhiridion sau manual de canoane cu comentarii, Sibiu, 1871. www.dacoromanica.ro 80 GH. CRONŢ 24 cultura romînea8că din evul mediu nu mai poate fi tăgăduit. în baza dovezilor indicate în acest studiu, îndreptarea Legii nu mai poate fi socotită operă de import; este o operă romînească. în afară de ediţia din 1652, îndreptarea Legii a mai fost tipărită într-o ediţie necompletă de N. Blaramberg şi G. Missail în 1871, apoi într-o ediţie completă de I. M. Bujoreanu în 1885. Aceste ediţii sînt foarte defectuoase. O ediţie critică a fost pregătită de către colectivul de drept vechi romînesc din Academia R.P.R., sub conducerea academicianului Andrei Rădulescu. Pentru studiul structurii societăţii feudale romîneşti, această ediţie va constitui un preţios instrument ştiinţific la îndemîna cercetătorilor. BM3AHTMÎÎCKOE I1PABO B flYHAÎÎCKMX KHHÎKECTBAX „MHflPEIlTAPH JIEflîKMÎΔ („CBOfl 3AKOHOB”) 1652 i*. PE3IOME Bnepeirne piiMcKo-BHsaHTiittcKoro rfpaBa b HynattcKHX KiinwecTBax 6btjio CBoeoC- paSItLIM H pjItlTeJIBIILTM HCTOpHHeCKHM npOIţeCCOM. HoMOKaHOHH, B KOTOpHX BH3aHTHft- cKHe aaKOHH nepenjieTajiHCt c KaHOHaMH, Cbtjih niHpoKo pacnpocTpaHeHBi specb; ywe HanHiiaH c nepnopa oCpasoBaimn iţeopajibiibix rocyjţapcTB hx npHM6hhjih b cyjţeSnott npaiîTHKe napHpy c oChhhhm npaBOM. B cpeHneBeKOBBix ponyMeiiTax, oTHocHmiixcH k BiryTpeinrett hîhbhh CTpaiiBi, HOMoKaHoiiBi ynoMBHaiOTCH, rjiaBHtiM oCpaaoM, nop oCmiiM TepMHiroM „npaBHJia”. npiiHHTHe BiisaiiTHttcKHX lopHAHHecKHX KOMmuiupnâ b «anecTBe npaBOBbix hctohhhkob hochjio rfocTeneHHbiii h HacTHHHbiiî xapaKTep. PyMLiircKoe (ţeopajibiroe ofîmecTBO, b kotopom rocnopcTByiomee noJioweime saint- MajiH BeMjieBJia^eJimBi, HcnoJiBsoBajio ocHOBHBie nacra pnMCKo-BH3aiiTnttcKoro npaBa, yaaKOHHBaBmne iopnpnqecKyio ciicTeMy nacTHoii co6ctb6hhocth h yroJioBHBie MeponpuH- thh, 3amHmaiomHe npaBa seMJieBJiaKeJiBpeB ot napymeHHlt n oCwajioBaniiH. 3aHMCTBo- BaHHoe npaBO He ocTaBajiocB MexaHHnecKHM n $opMajiBHBiM: HanpoTHB, oho CBirpaJio AHHaMHHeCKyK), TBOpHeCKyH) POJIB B pa3BHTHH HeKOTOpBIX pyMBIHCKHX (ţeOflajIBHBIX hh- CTHTyTOB. Oho nocjiywmio h MOHapxHn, coKeliCTBye peHTpajiHsaipiH rocypapcTBeHHoro annapaTa k pacnpocTpaHeHHK) KHHwecKoli BJiacra nap; BceMH oCmecTBemiBiMH KJiaccaMH h KaTeropHHMii, Ha „npaBHJi”, HanenaTaHHBrx na pyMHHCKOM H3BiKe b XVII Bene, Hanfîonee ofîmnp- hbim HBJineTCH „HHppenTapn Jiepwnlt” („Cbop BaKoHoB”) 1652 r. 3to sanoHopaTeJiB- ctbo hocht npKO BBipaweHHBiii cBeTCKHii xapaKTep n OTpawaeT nojmoe TopwecTBO pyMBiH- CKoro H3biiKe BpeMH, HBJIHHCB naCTLipeM IţepKBH---Hflett- Horo oruiOTa $eojţajitHoro rocysapcTBa— MHTponojiHT CTpeMHJicn co3flaTt aaKOHOflaTejiB- •ctbo, KOTopoe yjţOBJieTBopHJio 5h oflHOBpeMeHiio TpeSoBaHHHM rocynapcTBa h iţepKBH. C aTOtt tohkh 3peHHH, nan h MaTBett Baccapafî, mhtpoitojiht CTe$aH cjienoBaji jiiihhh o&beKTHBHoro HCTopuqecKoro trpoiţecca. B „IlHflpeirrapH jieflJKHii” irpeasiţe Bcero bxohht obor aaitonoB MoJinaBHH (1646 r.), b ocHOBe KoToporo, b cyuţHocTH, jiewHT piiMCKo-BHaaHTiiftcKoe rrpaBO, 3aTeM neTtrpe npHMtix BH3anTnftCKHx HCTOHHHKa, a HMeHHO i CunmaeMa MaTen BjiacTapn, Homokcihoh MaHyHJia Majiaiicoca, Homokcihoh Ajieiicee ApwcTOHa ii Omeemu AHacTacHH AHTHOxuft- CKoro. HapyMHHCKHll h3hk rpenecKHe TeKCTH nepeBeji /ţaHHHJi IlaHOHHHy (T.e. 113 IlaHHo- hhh) c noMomtio rpenoB IlaHTeJieiiMoHa JTHrapHRH h HrHaTiin IleTpHTHca. CocTaBiiTejra saKOHOflaTeJiBCTBa nonuTajincs CHCTeMaTHaiipoBaTB b rrepBOii aacTH coRepmamie hcitojib- aoBaHHBix hctohhhkob, a bo BTopoli aacTH — ananTiipoBaTB ero, coKpaman hjih pacuiHpHH HeKOTOpBle TeKCTBI. AnajiH3 coflepasaHHH aaKoHonaTeJiBCTBa noKa3BiBaeT, hto ero nocTanoBJieHHH perjiaMeHTHpyioT oSinecTBeinitie oTHoiueHHH b nyxe $eonaJiBHoro ctpoh, ysaKomiBaH copHajiBiiHe KJiaccBr, cymecTBOBaBuiHe b Bajiaxmi b XVII b. yjioHseHiie BOcnpemaeT yxofl KpeCTBHH C SonpCKHX H MOHaCTBipCKHX 3eMejIB. ynOpHflOaHBaiOTCH H npaBOBBle HopMBI, KacaiomnecH pafîcTBa. B to ase BpeMH yjioJKerme, perjiaMeHTupoBaBinee h peJiurMoaime nopaHKir, oKa3ajio rroMomt pyMBiHCKoMy oCoţecTBy b nene aamHTBi ot KaTOJiHaecKoft nponaraHABi h npoHiiKHOBeHHH npoTecTancnoii Bepu. MHoroHHCJieHHBie HCTopHaecKHe CBHneTejiBCTBa o npnMeHeHim b cynefÎHoft npaK- THKe aToro yjioHseHHH b BajiaxiiH, MojinaBiw h TpaHCHJiBBaHHH HOKaaBiBaiOT, HanoHeiţ, hto „IlHflpenTapH jieRJKHii” (1652 r.) He 5bijio aaKoHonaTeJiBCTBOM, BHecenHBiM H3BHe, a HBJineTCH pyMHHCKHM KpHflHHecKOM TpyflOM, xapaKTepHBiM «JIH (JeOflajIBIIOrO OfîmeCTBa h pyMHHCKoit KyjiBTypH nepBoii nojiOBiiHBi XVII Bena. LE DROIT BYZAÎTTIÎT DAYS LES PRIYCIPAUTRS ROUMAIKES. ÎNDREPTAREA LEGII (GUIDE DE LA LOI) DE 1652 RfiSUMfi La rdception du droit romano-byzantin dans Ies Principautds Houmaines reprdsente un processus historique caractdristique et de longue durde. Les nomocanons — collections de lois impdriales byzantines et de canons des synodes — dtaient largement rdpandus dans les deux pays roumains et, dds la constitution des Etats fdodaux, ils furent utilisds dans la pratique judiciaire concurremment avec le droit coutumier. Dans les documents internes du moyen. âge les nomocanons sont ddsignds par le terme gdndral de pravile (codes). L’adoption des compilations juridiques byzantines dans les Principautds Roumaines comme sources du droit fut graduelle et partielle. Dominde par les propridtaires de terres, la socidtd fdodale roumaine adopta des parties essentielles du droit romano-byzantin, qui consacraient le systdme juridique de la propridtd privde et les mesures pdnales destindes k protdger la propridtd foncidre contre ceux qui eussent dtdtentdsde l’usurper ou d’en contester la ldgitimitd. Le droit ainsi adoptd ne joua pas un rflle fl. - c. 523 www.dacoromanica.ro 82 GH. CRONT 2& purement mtcanique et formei, mais remplit une fonction dynamique et crtatrice dans le dtveloppement des institutions ftodales roumaines, aidant en outre la monarchie â proctder 4 la centralisation de l’appareil de l’Etat et â ttendre l’autoritt du voivode â toutes Ies classes et catdgories sociales. De tous Ies codes en langue roumaine imprimts au XVII® sitele, îndreptarea Legii (Guide de la Loi) de 1652 est le plus complet. Cette ltgislation revât un caractfere nettement laîque et lllustre la supremaţie acquisc en Valachie, en matitre de droit, par la langue roumaine. Elle fait en effet son apparition dans Ies conditions crttes par la centralisation de l’Etat ftodal, â une tpoque oii l’Eglise ttait une institution fondamentale de l’Etat et ou Ies nouvelles forces sociales — la bourgeoisie citadine et la petite noblesse dont Ies inttrâts ttaient lits au dtvelop- pement des villes — rtclamaient l’emploi de la langue roumaine par l’Eglise, dans Ies adminis- trations publiques et dans la ltgislation tcritc du pays. En sa qualite de reprtsentant de la classe dominante des boi'ards et comme souverain ftodal, Mathieu Basarab avait besoin de cette ltgislation, et il l’approuva. Le Guide de la Loi est l’ceuvre du mttropolite Ştefan. II ttait d’origine paysanne et n’ttait point sans compren- dre Ies aspirations des nouvelles couches sociales. Mais, pasteur d’une tglise qui formait l’arma- ture idtologique de l’Etat ftodal, ce mttropolite s’est attacht â tlaborer une ltgislation qui rtpondlt â la fois aux besoins de l’Etat et â ceux de l’Eglise. Sous ce rapport le mttropolite Ştefan suivait, tout comme Mathieu Basarab, la voie du processus historique objectif. Le Guide de la Loi comprend en premier lieu le Code de la Moldavie de 1646, essentiel- lemcnt inspirt du droit romano-byzantin, ainsi que quatre sources byzantines directes : la Syntag- me de Matei Vlăstare, le Nomocanon de Manuil Malaxos, celui d’Alexie Aristen et Ies Riponses d’Anastase d’Antioche. Les textes en langue grecque ont ttt traduits en roumain par Daniil Panoneanul, aidt des Grecs Pantelimon Ligaridis et Ignatie Petritzis. Les rtdacteurs du Guide de la Loi ont tentt, dans la prcmitre pârtie de l’ouvrage, une systtmatisation du contenu des sources utilistcs et, dans la scconde pârtie, une adaptation, en resumant ou en amplifiant cer- tains textes. L’analyse de cette ltgislation rtvtle que ses dispositions rtglcmentent les rapports sociaux selon l’esprit durtgime ftodal et consacrent les classes sociales existantes en Valachie au XVIIe şitcle. Elle interdit tout changement de rtsidence aux paysans attachts aux domaines seigneuriaux et conventuels, et reglemente l’ttat de servage et les rapports sociaux des serfs. Par ses dispositions d’ordre religieux, le Guide de la Loi rtpondait tgalement aux besoins de la socittt roumaine dans sa lutte contre la propagande catholique et les infiltrations protestantes. Enfin, touchant l’application de cette ltgislation en Valachie, en Moldavie et en Transyl- vanic, de nombreux ttmoignages historiques apportent la preuve que le Guide de la Loi de 1652 est non point un code importt de l’ttranger, mais une oeuvre juridique roumaine, ceuvre rcprtsentative de la socittt ftodale et de la culture roumaines de la premitre moitit du XVII*1 sitele. www.dacoromanica.ro NOTE Ş I COMUNICĂRI DATE NOI PRIVITOARE LA IOAN PIUARIU-MOLNAR DE AL. NEAMŢU între figurile proeminente ale vieţii culturale din Transilvania, la sfîrşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, un loc de cinste i se cuvine, fără îndoială, lui Ioan Piuariu-Molnar, socotit pe bună dreptate întemeietorul medicinii ştiinţifice romîneşti. Bînd pe rînd, medici, istorici, economişti, filologi şi literaţi1, s-au străduit să reconstituie activitatea multi- laterală a acestui reprezentant de seamă al curentului ideologic cunoscut sub denumirea de Şcoala ardeleană. Nu lipsesc nici unele încercări de recon- siderare, în lumina materialismului istoric, a operei oculistului originar din Sad, subliniindu-se atît aspectele retrograde cît şi cele progresiste ale activităţii acestui strălucit exponent al burgheziei romîneşti în formare 1 2. Cercetările recente au-adus unele contribuţii noi privitoare la experienţa de practician distins a „doftorului de ochi din marele Principat al Ardea- lului”, scoţînd în evidenţă aportul medicului romîn la alinarea suferinţelor minerilor accidentaţi în munca grea şi periculoasă a minelor de pe dome- niul fiscal al Zlatnei 3. Cazul unor mineri orbi4 — alături de nenumărate alte cazuri din ţară şi din străinătate — cărora oculistul de la Sibiu le-a redat lumina ochilor, va fi contribuit şi el, desigur, într-o oarecare măsură ca înseşi forurile oficiale ale vremii să recunoască, la 1 octombrie 1791, „că el este într-adevăr deprins în arta tămăduirii ochilor, şi că a dat multe şi însemnate dovezi ale experienţei şi artei sale în această privinţă” s. 1 Cf. I. Crăciun, Bibliographie de Ia Transylvanie Roumaine 1916—1936, Cluj, 1937, p. 262, nr. 3223 şi p. 302—303, nr. 3838—3850. Cf. şi N. Iorga, Istoria literaturii romt- neşti, Buc., III, partea întli, ed. a Il-a, 1933, p. 290—294. 2 Dr. S. Izsak, Adevărata figură a lui Ioan Piuariu-Molnar, în Studii şi cercetări ştiinţifice, Cluj, 1950, fasc. 2, p. 159—170. 3 Al. Neamţu, Contribuţii documentare noi privitoare la activitatea oculistului Ioan Piuariu-Molnar, în Istoria Medicinii. Studii şi cercetări, Buc., Ed. Medicală, 1957, p. 88—102. 4 Ibidem, p. 88. 6 Raionul Sibiu. www.dacoromanica.ro 84 AL. NEAMTU 2 Născut în comuna Sad în anul 1749, după o pregătire temeinică în şcolile din Sibiu, Cluj şi Yiena, Ioan Piuariu-Molnar — menit să devină către sfîrşitul secolului al XYIII-lea cunoscutul medic şi profesor de ochi la Academia din Cluj — va desfăşura o activitate intensă pe teren politic, economic, şcolar şi cultural-ştiinţific, devenind iniţiatorul celei dintîi gazete romîneşti şi cel dintîi autor romîn al unei lucrări ştiinţifice din domeniul medicinii1. în cele ce urmează nu avem intenţia, să repetăm lucruri care se cunosc din cercetările anterioare în legătură cu această figură luminoasă din istoria patriei noastre. Scopul nostru este să scoatem de sub colbul arhivelor cîteva date noi, care vor putea să servească cercetătorilor care-şi vor lua osteneala să scrie o monografie mai amplă, pe măsura valorii şi importanţei acestui deschizător de drumuri în cultura romînească. în acest sens ne mărturisim satisfacţia de a fi găsit în Arhivele Statului din Sibiu şi Cluj, cîteva acte de o importanţă apreciabilă pentru cunoaşterea cît mai completă a activităţii oculistului romîn, pe teren medical, economic şi literar. în ce priveşte activitatea profesională a lui Piuariu-Molnar, se ştie că la 21 ianuarie 1791, la propunerea cancelariei aulice, împăratul Leopold al Il-lea, apreciind valoarea şi meritele deosebite de practician versat ale oculistului romîn 2, l-a numit profesor de oftalmologie la Academia din Cluj 3. Numirea lui Ion Piuariu-Molnar ca profesor la Cluj, corespundea întrutotul cu noua orientare pe care o primea ştiinţa medicală din Tran- silvania, sub impulsul unor condiţii noi generate de începuturile firave ale capitalismului. într-adevăr, pe măsură ce ideile iluministe, — produs al transformărilor social-economice din această perioadă — cîştigau teren, Curtea din Yiena se vede tot mai mult silită să procedeze la luarea unei serii întregi de măsuri privind reorganizarea învăţămîntului medical pe baze ştiinţifice, prin selecţionarea şi pregătirea cît mai temeinică a corpului medico-sanitar. Astfel printr-un decret aulic din 25 noiembrie 1790, trimis sub formă de circulară conducerii oraşului Cluj la 5 ianuarie 1791, se hotăra ,,ca nici un chirurg să nu fie admis la practică publică de chi- rurgie, obstetrică sau medicină veterinară, dacă nu poate să prezinte dovadă, de la vreo Academie din ţinuturile ereditare sau cel puţin de la Universitatea din Cluj, despre cursurile urmate cu laudă şi despre dibăcia cîştigată” 4. Potrivit cu un alt decret din 27 ianuarie 1791 se cerea ca toţi medicii din comitate, scaune, districte şi din oraşe, să fie obligaţi să urmeze, printre altele, şi cursuri despre „ştiinţa vindecării ochilor” (doc- 1 Cf. Dr. V. Bologa, începuturile medicinii ştiinţifice romlneşli, Cluj, 1930, p. 24 (Bi- blioteca medico-istorică, III). Cf. şi I. Lupaş, Doctorul Ioan Piuariu-Molnar. Viaţa şi opera, 1749 — 1815, in Anal. Acad. Rom., Mem. Secţ. Ist., Seria III, Tom. XXI, Buc., Iinpr. Naţională, p, 653 — 697. 9 într-un act dat din Viena la 20 ian. 1785 prin care se acordă din partea Împăratului, medicului romtn o remuneraţie specială de 200 florini pe anul 1784, „pentru îngrijirea minu- ţioasă şi tratamentul fericit al mai multor orbi” (durch sorgfăltige Besorgung auch gliicklicher Curie- rung mehreren Blinden). Cf. Arh. Stat. Sibiu, actele Magistratului, doc. nr. 68/1785. s Cf. I. Lupaş, op. cil., p. 662. *,,... ut nullus chyrurgorum ad praxim publicam, seu in chyrurgia, sive in obslelricia, aut veterinaria admitatur qvi ab aliqva Academia Ditionum Hereditariarum aut saltem ab Uni- versitate Claudiopolitano, teslimonium peracti cum laude cursus et adeplae habilitatis non exhi- iuerit”. Arh. Stat. Cluj, arh. oraşului Cluj, doc. nr. 4384/1792. www.dacoromanica.ro 3 DATE PRIVITOARE LA IOAN PIUARIU-MOLNAR 85 trina curanăi oculos) la Academia din Cluj*. După cum se poate constata această măsură este luată numai la cinci zile după numirea lui Ioan Piuariu-Molnar ca profesor în acest oraş. în procesul de reorganizare al învăţămîntului medical din Cluj, cursurile lui Ioan Piuariu-Molnar aveau să se bucure de o atenţie deosebită. Astfel, la 2 6 februarie 1791 guberniul din Cluj, aduce la cunoştinţa magistra- tului oraşului, dispoziţia Curţii din Yiena, prin care se hotăra ,,să se ţină la Academia din Cluj un curs special despre ştiinţa vindecării ochilor”1 2. Cuprinsul decretului pentru instituirea învăţămîntului oftalmologie pe care avea să-l conducă oculistul romîn, guberniul Transilvaniei i-1 face cunoscut în următoarele puncte : 1) Se numeşte printre profesorii Academiei din Cluj doctorul de ochi Ioan Molnar. 2) Se hotărăşte ca timpul în care acesta îşi va preda lecţiile, în limba patriei, să fie lunile iunie, iulie şi august. Acest fapt trebuie să fie adus la cunoştinţa poporului, pentru ca aceia care pînă acum obişnuiau să recurgă la ajutorul acestui medic în Sibiu, în aceste luni să-l caute la Cluj. 3) Să fie obligaţi la audierea acestor cursuri în mod deosebit stu- denţii Academiei, astfel îneît nimeni să nu poată fi angajat în slujba de medic de circumscripţie sau de oraş, dacă nu posedă dovada că a depus examen atît ca mamoş şi veterinar, cît şi ca medic de ochi. 4) Se hotărăşte, de asemenea, ca nu numai studenţii Academiei, ci şi bărbierii3 din circumscripţie şi din oraş, care nu pot face dovadă despre audierea acestor cursuri, să fie chemaţi în fiecare an la Academia din Cluj, unde începînd de la Paşti pînă la sfîrşitul lui august să-şi completeze studiile de mamoş şi veterinar, iar în lunile iunie, iulie şi august să înveţe ştiinţa tămăduirii ochilor4 5. 5) în sfîrşit decretul prevede că, încă începînd cu anul 1791, să fie chemaţi pentru lunile respective o parte din bărbierii circumscripţiilor aparţinătoare comitatelor Cojocna, Dăbîca cele două Solnocuri 6 şi Crasna, precum şi cei din regiunea Chioar şi din oraşele de cîmpie aflătoare în aceste comitate, pentru învăţarea acestei discipline. Aceste dispoziţii trebuiau să fie aduse de urgenţă la cunoştinţa breslei bărbierilor pentru conformare, guberniul hotărînd ca ele să fie 1 ul in comilaiibus, sedibus, dislriclibus ut el civitalibus ac oppidis cum salario consliluili Chyrurgi non solum de clujrurgica sua habilitale memoralis leslimoniis provideri, verum insuper nisi iidem de exaclo cursu, nadaqve habililale in obstetrica, velerinaria, oculosqve curandi doctrina lestimonia producerii possenl, se pro his disciplinis audiendis hue Claudio- polim conferre debeanl”. Ibidem. 2 ,,.. . hogy az egisz nipnek boldogsăga elomozdittdsdra a IColozsvări Akademiâban az szem gyogylăs tudomănyărolis kulGnds lanilăs tartassek”. Arh. Stat. Cluj, arh. oraşului Cluj, doc. nr. 3505/1791. 8 Sublinerca noastră (Al. N.). 4 ,,Sot nem tsak az Akaddmiăn leva tanilvănyok, hanem a keruleli 6s vărosi borbillgorkis, akik ezekirant valamely AkadimiălolaKolozsvări Akadimiăbo bi fognak hivalalni, ahol Husvdlol fogvo Auguslus vigăg a baba £s marha gyogyilăs meslerSigiben a mennyibe kinek kinek ezelcben hianosăga liszen, Iuniusba, Iuliusba is Auguslusba pedig a Szem Orvoslăsban is tanitatni fognak”. Arh. Stat. Cluj, arh. oraşului Cluj, doc. nr. 3505/1791. 5 Solnocul de mijloc şi Solnocul interior. www.dacoromanica.ro 86 AL. NEAMTU 4 popularizate prin baterea tobei*. După cum se poate observa, în decretul din 26 februarie 1791, se acordă o atenţie deosebită calificării medicale a bărbierilor, care erau obligaţi să depăşească faza empirică a practicii medicale şi să-şi însuşească o pregătire ştiinţifică „pentru ca — după cum se spune în actul pomenit — viaţa oamenilor şi bunul public să nu mai fie expuse cu atîta uşurinţă riscului” 1 2. Fără îndoială că numirea lui Piuariu-Molnar ca profesor la Academia din Cluj, a contribuit la sporirea prestigiului ştiinţific al oculistului romîn în faţa specialiştilor vremii. Nu-i mai puţin adevărat însă că acest fapt a provocat şi unele nemulţumiri în rîndul pacienţilor săi din regiunea Sibiului, care se plîngeau că nu mai pot să-şi urmeze regulat tratamentul, deoarece Molnar este mereu plecat din localitate. Astfel, la 21 iulie 1801 un oarecare Petru Binder din satul Slimnic raionul Sibiu se plînge magis- tratului din Sibiu, că fiind orb a recurs la ajutorul lui Piuariu-Molnar, dar că şi-a pierdut speranţa de a-şi recăpăta vederea, deoarece medicul de ochi i-a întrerupt tratamentul din cauza deselor călătorii pe care trebuie să le facă la Cluj şi în Ţara Romînească 3. Importanţa acestei informaţii constă mai ales în faptul că ea ne sporeşte documentaţia cu privire la un aspect mai puţin cunoscut din activitatea lui Ioan Piuariu-Molnar, şi anume legăturile acestuia cu romînii de peste munţi 4. De sigur călătoriile medicu- lui romîn în Ţara Romînească trebuie puse în legătură atît cu preocupările sale culturale şi literare, dar mai ales cu faima lui de mare practician-ocu- list. Acest lucru nu trebuie să ne surprindă prea mult, dacă ne gîndim că adeseori el a fost solicitat pentru operaţii de ochi chiar de cercurile oficiale din puternicul centru medical al Yienei5. ’ Ce preţ puneau forurile conducătoare ale Transilvaniei pe lecţiile practice de oftalmologie ale lui Ioan Piuariu-Molnar, se poate vedea şi dintr-o dispoziţie inedită a guberniului din Cluj, trimisă magistratului din Sibiu la 31 august 1807, în care se spune printre altele : „Guberniul regal de aici observînd că Ioan Molnar, oculist şi profesor public al ştiinţei şi artei sale la liceul de aici, la începutul anului şcolar îşi inaugurează prele- gerile sale înainte ca auditorii săi să fi audiat chirurgia şi anatomia, adecă temelia scienţelor medicale şi chiar a artei sale, poruncim domniei voastre ca, în numele acestui guberniu, să aduceţi la cunoştinţa lui Ioan Molnar, ca spre sfîrşitul anului şcolar, adecă la începutul lui iunie, astfel să-şi încheie prelegerile sale, încît să poată să predea acele prelegeri potrivit cu celelalte 1 „A betsulletes Borbelţf cihval communicaltasstk 6s egyszersmind dob szoval is a szokotl hclyen publicatassek”. Arh. Stat. Cluj, arh. oraşului Cluj, doc. nr. 3505/1791. 8 „hogy az emberek ilele s a kdzdnsiges haszon olly konnyu koczkăra ne vettesstk”, Ibidem. Cf. şi Anexa I. 8 Petrus Binder aus Stoltzenburg klagt..., der hierlăndige Augen Arzt von Miiller- shelm habe sich der Cur seiner BUndheit angenommen, aber durch die altern Beisen nach Clau- senburg und in die Wallachey ihm dermassen verwahrlost, dass er nun vollendes der Hofjnung des Sehens beraubt seye". Arh. Stat Sibiu, arh. Magistratului, doc. nr. 1596/1801. 4 Cf. N. lorga, op. cit., p. 290. 8 Cf. I. Lupaş, op. cil., p. 662; S. Izsâk, op. cit., p. 166; Al. Neamţu, op. cit., p. 88, 96—97^ www.dacoromanica.ro 5 DATE PRIVITOARE LA IOAN PIUARIU-MOLNAR 87 discipline chirurgicale, obişnuite să fie predate în acest liceu academic, şi ca arta sa s-o trateze nu numai teoretic, ci să se ocupe înainte de toate în lecţiile sale cu operaţiile fizice ale ochilor, şi acestea să le arate auditorilor săi”1. Cu acelaşi prilej, guberniul cere magistratului din Sibiu ca să-i comunice lui Piuariu-Molnar, ca de acum înainte să trimită cu regularitate, an de an, listele cu bolnavii de ochi, trataţi şi vindecaţi 1 2. ★ Se ştie că cea dintîi întreprindere manufacturieră de postav cu caracter capitalist în Transilvania, a fost înfiinţată la începutul secolului al XlX-lea în comuna Sad, de către Ioan Piuariu-Molnar, care devine în felul acesta ,,un reprezentant al capitalismului timpuriu în Transilvania”3, în strădania sa de a pune bazele acestei manufacturi, medicul romîn a a- vut însă de înfruntat opoziţia puternică a postăvarilor din Sibiu, Cisnădie şi Braşov, care-şi vedeau periclitate interesele lor economice prin concu- renţa pe care le-ar putea-o face noua întreprindere de tip capitalist. Este evident că avem de-a face cu un conflict economic dintre formele feudale şi cele capitaliste ale producţiei, conflict specific perioadei de început a capitalismului. Datele care se cunoşteau pînă în prezent cu privire la acest conflict, ca şi la manufactură în sine, erau destul de sărace, ele reducîndu-se la două, trei acte oficiale publicate 4. O serie de documente descoperite recent în Arhivele Statului din Sibiu, aduc completări importante, pentru anii 1800—1802, privitor la înfiinţarea manufacturii de postav din Sad5 6. Acest material în totali- tatea lui, aruncă o lumină puternică asupra contradicţiilor de neîmpăcat din sînul societăţii feudale transilvane în perioada ei de descompunere. Cazul manufacturii lui I. Piuariu-Molnar, constituie un exemplu elocvent despre greutăţile în care elementele tinere ale capitalismului trebuiau să-şi croiască drumul prin desişul relaţiilor feudale. 1 1 „Regiuni hocce Gubernium observato eo, quod Ioannes Molnăr occulisla el publicus în Lycaeo hujate hujus artis el scienliae pro/essor, pruelectiones suas cum initio anni sclwias- lici inchoet antequam auditores sui in Chyrurgiam el Analomiam utpote fundamentam scien- tiarum medicarum el artisquoque suae audivissent, commilli Dominationibus-Vestris el nomine Regii hujus Gubernii eidem Joanni Molnăr intiment, qualenus idem praelectiones suas circa ţinem anni scholastici initium videlicet lunii ţinem eum instiluat, qvo Mas hac ratione reliqvis doctrinis chqrurghiis in hujate Lycaeo Academico tradi solitis Superstruere qveat, elutariem suam non solum Iheorelice traclet, verum in praeledionibus suis praeprimis de physicis operationibus ocalorum aqal, illasqve auditoribus suis ostendat". Arh. Stat. Sibiu, actele Magistratului, doc. nr. 2047/1807. 2 „... ut consignationes de sanatis quotannis praeserlim egenis occulorum morbis la- borantibus superioribus annis submiltl solitis, de recentioribus eliam annis el pro ţuturo quovis anno submittere hăul intermitat". Ibidem. 3 Cf. Izsâk, op. cit., p. 164. 4 Cf. I. Lupaş, op. cit., p. 662 — 663 şi 693 — 697. Vezi şi S. Izsâk, op. cit., p. 164, 168, precum şi Lia Dima, Clteva date şi amănunte nouă cu privire la Ioan Piaariu, in Anuarul Insl. de Istorie Naţională, An 1939 — 1942, VIII, Sibiu, Tip. „Cartea Romlncască din Cluj”, 1942, p. 375-381. 6 Cf. Arhivele Statului din Sibiu, actele Magistratului oraşului, anul 1800; doc. nr. ■2969 ; anul 1801 : doc. nr. 83, 62, 651, 694, 966, 1412, 1436, 1799, 2115, 2703, 3080; anul 1802 : doc. nr. 346. Vezi tn aceeaşi Arhivă şi Protocoalele primăriei Sibiu, anul 1801, LXV! p. 85 — 86, 88 — 89, 210, 230—231 şl 233. Aceste acte au fost transcrise de noi In Întregime, www.dacoromanica.ro 88 AL. NEAMŢU 6 Astfel breslele postăvarilor saşi invocînd dreptul lor privilegiat exclusiv de a fabrica postav, cereau cu insistenţă guberniului transilvan să interzică lui Molnar înfiinţarea manufacturii în satul său natal, pe motiv că prin aceasta le-ar fi prejudiciate interesele lor economice. în lupta retrogradă pe care o duceau breslele postăvarilor, acestea aveau de partea lor magistratul din Sibiu, prin care încercau să înfrunte argumentele lui Ion Piuariu-Molnar, care se situa pe linia progresului economic cerut de dezvoltarea forţelor de producţie la începutul secolului XIX. Breasla postăvarilor, susţinută de magistratul din Sibiu se crampona de legislaţia feudală de breaslă, folosind tot felul de şiretlicuri de ordin juridic pentru a împiedeca realizarea planului lui Molnar, mergînd pînă la stabilirea incom- petenţei acestuia în acest sens, prin argumentări şi comparaţii, uneori de-a dreptul ridicoleL La 23 martie 1801 magistratul din Sibiu, situîndu-se pe linia apă- rării intereselor breslelor, cerea guberniului transilvan în numele privile- giilor pe care le deţin breslele, să-l oprească pe Piuariu-Molnar de la ini- ţiativa sa, afirmînd că ,,el socoteşte, şi din partea sa, că nu trebuie să-i fie acordată oculistului permisiunea de a construi această fabrică, deoarece acest lucru ar fi spre paguba nu numai a breslelor ci a tuturora” 1 2. Punctul de vedere îngust al magistratului rezultă şi din faptul că el, nefiind în stare să desprindă perspectivele de dezvoltare ale producţiei în cadrul relaţiilor manufacturiere, cere în continuare ca oculistul romîn să fie oprit ,,de la această încercare temerară” deoarece — motivează el — „dreptatea şi echitatea cere ca în această ciocnire întotdeauna interesul unuia trebuie să fie pus mai prejos de paguba celor mulţi ” 3. Faţă de această situaţie, la 30 aprilie 1801 guberniul din Cluj ia atitudine în favoarea lui Piuariu-Molnar afirmînd că nu găseşte nici un motiv plauzibil ca acesta să fie oprit de la înfiinţarea manufacturii sale, deoarece legile nu interzic construirea unor asemenea întreprinderi în 1 ,,Vor einigen Tăgen, — Înregistrează la 23 martie 1801 magistratul clin Sibiu—, habe der Jiiger des Herrn Thesaurariuls Ralh Grafen von Bălhgan durch seine ihm gelungene Kuren verschiedener fur incurabil gehallener Augenkrankhcilcn Beweise seiner weilausgcdehnelen Kennlniss abgclcgel, und es dahin gebrachl, dass sich nnzăhlige Hermannslădler Imvohncr seiner Ililfe bedienel. Beklagler, der ein priviligirler Augcn Arzi seije, habe sicii dadurch beeinlrăch- tigel gefunden und den Ilimmel um die Praxis dieses Jiigers zu verhindern gesliirmel. Beklagle habe Recht gehabt, weil der Augcnkurcn nichl zum Wirkungskreise des Jiigers gehorlen, abcr noch weil mehr wăren sie bereichligl zu verlangen, weil dem Bcklaglen die Errichlung der Woll- wcbereg verwăhrt wereden mbge, weilen er zur Wolleniveberey so wenig als der Jâder in Augenkuren privilegirl seije, und durch die vorhabcnde Errichlung der Fabrique nicht nur ein einzclner Mensch sondern gegen 600 Hăuser beeinlrăchligel werden wiirde”, Cf. Arh. Stat. Sibiu, actele Magistratului, doc. nr. 691/1801. 2 „Magislralus quoqve sua ex parle non aliler censel, qvam quod praefala per oculis- tam erigenda fabrica pârlim ab una donluberniis, pârlim vero ab altera parle publico in genere summe praejudiciosa vel ex eo eliam haud indulgenda essel, quod similes fabricae juxla privi- legium conlubernii concessum simpliciler inlerdiclae habeanlur”. Ibidem. 3 ,,Proinde inslamus el dignelur E.R, Gilbernium praefalum conluberniitm in iustis suis juribus non solum paterne manulcncre verum eliam qverulalum oculislam, aliundc profcs- sione sua munificcnter dolatum, ab hoc lemerario ausu el via facti cum praejudicio lerlii insti- tuia fabrica penilus arcere praecipue qum in hac collisione semper commodum unius, detrimenta mullorum poslponendum ipsa juslilia el aequilas svadel”. Ibidem. www.dacoromanica.ro 7 DATE PRIVITOARE LA IOAN PIUARIU-MOLNAR 89 localităţile unde lipsesc breslele, cum este SadulL La 21 ianuarie 1802, pe baza unei situaţii topografice concrete, guberniul se pronunţă din nou pentru construirea manufacturii de postav din Sad 1 2. Important de reţinut, din aceste acte, este şi faptul că Molnar a avut, în construirea acestei întreprinderi, un asociat în persoana unui căpitan cu numele Moldovan, căruia, la presiunea magistratului din Sibiu3, comandamentul militar îi interzice, la 5 februarie 1801 ,,să se amestece în construirea fabricii de postav din Sadu’ ’ 4 5. Cu toate greutăţile princinuite de opoziţia breslelor secondate de atitudinea magistratului din Sibiu, construirea manufacturii lui Piuariu- Molnar şi-a urmat cursul său. încă nu se cunoaşte precis, data cînd a intrat în funcţiune această întreprindere manufacturieră. Totuşi, pe baza unei informaţii putem afirma că la începutul deceniului al doilea al seco- lului al XlX-lea ea se afla în plină activitate şi că producea mărfuri de calitate superioară. într-o scrisoare trimisă de I. Piuariu-Molnar din Sibiu, la 25 decembrie 1814, unui oarecare Stan Popovici din Ţara Romî- nească, oculistul romîn scria printre altele : ,,şi să vezi domnia ta însuşi vigurile ceale ce prin mahine în Sad s-au tors şi prin ţehul de aici s-au hotărît de prea bune”6. Şi acum o ultimă precizare, în legătură cu provenienţa capitalului investit de Molnar în această manufactură, socotită ca cea mai impor- tantă întreprindere a industriei textile din Transilvania la începutul secolului al XlX-lea. S-a afirmat, pe bună dreptate, de către unii cer- cetători, că, în urma căsătoriei sale în anul 1783 cu o văduvă bogată din Sibiu, Molnar ar fi ajuns în posesia unui capital apreciabil6. Fără îndoială că, pe lîngă veniturile pe care i le aducea profesiunea sa de medic apreciat, şi zestrea soţiei sale va fi constituit o sursă bănească importantă. Ceea ce vrem însă să subliniem de data aceasta sînt veni- turile mari pe care întreprinzătorul oculist le realiza din tipărirea şi răspîndirea cărţilor bisericeşti, cu care se ştie că se ocupa după anul 1800. Astfel se păstrează un contract al său, încheiat la 27 iulie 1807, cu chir Procopie Yasile Canusi, din care rezultă că în acest an Molnar i-a vîndut lui Canusi 150 de mineie romîneşti cu suma considerabilă de 13 400 florini. Această sumă, după cum mărturiseşte însuşi Molnar, a incasat-o 1 „... Tamcn in locis non cehalibus opificium exerccre, manufaclaquc dislrahcrc ne- qvanqvam inlerdical, non videlur qua ralione oculislac Molnar confcclio panni grisei in pago Czod lanqvam non cehali interdici possil, dummodo iile fabricata sua in locis cehalibus magis- iris praemere aadeal”. Arh. Stat. Sibiu, actele Magistratului, doc. nr. 1412/1801. Cf. şi actul din 15 mai 1801, nr. 1436/1801. 2 „supplicans loannes Monar ab aedificatione incepli sui fullonii juxta exhibitam lo- pographicam delineationem supra omnes Iiellensium molas exislentis arceri non possil”. Arh. Stat. Sibiu, actele Magistr. doc. nr. 346/1802. 3 Cf. Arh. Stat. Sibiu, Protocoalele primăriei oraşului, LXVj, p. 85 — 86. 4 Ibidcm, p. 233. 5 N. Iorga, Contribufii la istoria literaturii romtne in veacul al XVIII-lea şi al XlX-lea. în Anal. Acad. Rom., Mem. Seci. Literare, scria II, tom. XXIII, 1905 — 1906, Buc., 1906,. p. 232. 6 S. , Izsâk, op. cil., p. 164. www.dacoromanica.ro 90 AL. NEAMTU 8 numai parţial, urmînd ca pentru restul sumei să i se plătească pînă la achitare o dobîndă de 6%*. Valoarea acestei sume — pe care fără îndoială că o va fi folosit şi pentru întreprinderea sa manufacturieră — era destul de mare dacă ne gîndim la faptul că salariul lunar al celui mai harnic miner nu depăşea la această dată cifra de 10—15 florini1 2. ★ Drept încheiere am vrea să prezentăm şi cîteva date noi în legătură cu activitatea de editor de cărţi bisericeşti a lui Ioan Piuariu-Molnar, despre care de asemenea avem informaţii destul de puţine şi vagi. N. Iorga în valoroasa sa Istorie a literaturii romîneşti ne spune doar că Molnar ,,a fost acela care a negociat încă înainte de 1810 pentru tipărirea la Buda a Octoihului, tradus din nou de Iosif, episcop al Argeşului, şi a scos pe socoteala sa la Buda splendidele minee ardelene” 3. Tot acolo se arată că, acelaşi Molnar, a încredinţat lui Samuil Clain corectura mineiului său, lucru cu care Clain se îndeletnicea în anul 1806 4. în privinţa acestui minei sîntem în măsură să aducem o precizare. Astfel, în aceleaşi Arhive ale Statului din Sibiu, se păstrează „privilegiul exclusiv” (privileghim exclusivum) din 24 ianuarie 1804, acordat lui Molnar de împăratul de la Viena pentru tipărirea „unui minei romînesc” (quoad librum Yalachi- cum ritualem Minei dictum)5. Întrucît nu ştim ca acest act — prin care i se dă medicului romîn dreptul exclusiv pe timp de zece ani, de a tipări în 1000 de exemplare un minei romînesc în tipografia din Buda — să fie cunoscut istoricilor noştri literari, îl reproducem mai jos, în notă 6. Socotim că şi această informaţie, alături de celelalte prezentate pînă aci, va putea să arunce o lumină mai vie asupra activităţii neobosite şi multilaterale a uneia dintre figurile înaintate ale trecutului cultural al Transilvaniei: Ioan Piuariu-Molnar. 1 N. Iorga, Studii şi documente privitoare la istoria Romtnilor, XII, Buc., 1906, p. 162-163. 2 Cf. Al. Neamţ.u, începuturile capitalismului în industria extractivă din Transil- vania (sub tipar). 3 N. Iorga, Istoria literaturii romîneşti, III, p. 292. 4 Ibidem, p. 180. 6 Arh. Stat. Sibiu, actele Magistratului, doc. nr. 1084/1804. 6 Dignabalur Sua Majestas Sacratissima Ioanni Molnar, professori morborum ocitlorum in Academia Claudiopolilana. pelilum privilegium exclusivum quoad librum Valachicum ritualem Minei dictum, Typis Topographiae Regiae Universilalis Pesliensis excudendum ea ralione cle- menler resolvere, ut pelilum privieigium et qilidem a die qua praefatus profesor opus hec plane excusum a praenominata Typographia receperil ad 10 annos absque lamen praejudicio nominatae Typoqraphiae vigorem siium obţineai ea ralione, ut si intra decursum 10 annorum opus illud in 1000 exemplaribus distrahi nequirel, impelrans pro prolongalionis termino recurrere leneatur ; in casu vero illo, si ipus hoc intra 10 annos divenderelur et ilerum imprimendum forel, illud non nisi Typis praefalae Tgpographiae Regiae Universilalis reimprimatur; I.R. hocce Guber- nium proinde requirendum esse duxil Consilium hocce Regium L. Hungaricum, ut impetrantem de benigna hac resolutione regia edocere, eumque ad levandum praeallalum benignum privilegium exclusivum inviare haud gravelur. In reliquo consilium hocce L. Hungaricum ad exhibenda quaeivis grali officii genera promplum gralumque manet. Dalum ex consilio R.L. Hungarico, Budae, die 24 Ianuarii 1804, Jisephus Palatinus; Franciscus Darvus, Gregorius Mălhe. www.dacoromanica.ro TEXTELE CELOR DOUĂ ÎNŢELEGERI, ÎNCHEIATE ÎN 1437 ÎNTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI, DUPĂ DOCUMENTELE ORIGINALE DE LUDOVIC DEMENT Cele două înţelegeri (din 6 iulie 1437 şi 10 octombrie 1437), încheiate între reprezentanţii ţărănimii răsculate, romîne şi maghiare, pe de o parte şi reprezentanţii nobilimii, pe de alta, adeverite în faţa conventului de la Cluj-Mănăştur sînt documentele cele mai importante privind răscoala de la Bobîlna. Importanţa lor constă, în primul rînd în aceea, că ele atestă clar şi fără posibilitate de negare lupta comună a ţărănimii exploatate romîne şi maghiare împotriva exploatării şi subjugării feudale. Aceste documente ne-au păstrat revendicările ţărăneşti recunoscute de către repre- zentanţii nobilimii învinse, ceea ce ne permite să argumentăm şi mai pro- fund caracterul antifeudal al răscoalei în general. înţelegerile sînt preţioase şi pentru faptul că ele enumeră numele conducătorilor militari ai răscula- ţilor cum şi numele celor aleşi de „obştia ţăranilor romîni şi maghiari” pentru a o reprezenta în faţa nobilimii cu ocazia tratativelor între cele două tabere. Documentele sus-numite ne permit să ne alcătuim o imagine despre organizarea ţărănimii răsculate, în general, şi organizarea militară a taberei ţărăneşti de pe dealul Bobîlna în special. Importanţa documentelor conţinând textul înţelegerilor dintre ţără- nimea răsculată şi nobilime nu se mărgineşte însă numai la cele enume- rate mai sus. Ele sînt documentele cele mai importante referitoare la rela- ţiile sociale ale epocii feudale din Transilvania secolului al XV-lea. Documen- tele conţin fapte preţioase despre situaţia materială şi juridică a ţărănimii transilvănene din epoca dată, atestă formele exploatării feudale a iobagilor. Aceste documente preţioase nu erau necunoscute pentru istorici. Ele au fost publicate în întregime sau parţial în diferite colecţii de documente şi lucrări istorice referitoare la această perioadă. www.dacoromanica.ro 92 L. EEMENY 2r Documentul conţinând textul înţelegerii din 6 iulie 1437 a fost cercetat prima dată de istoricul Gh. Pray, care în 1775 a şi publicat din el un frag- ment1. Gh. Pray a văzut originalul documentului respectiv, întrucît el în lucrarea sa se referă în mod direct la acest lucru1 2. Fragmentul editat de Pray a avut o mare însemnătate nu numai pentru faptul că a fost primul semnal despre acest document preţios, dar mai ales prin aceea, că textul corespundea întocmai originalului, pe cînd în ediţiile ulterioare s-au stre- curat greşeli serioase. Aşa, spre exemplu, Pray a transcris corect numele stegarului obştei ţăranilor răsculaţi Paul cel Mare din Voivodeni (Paulus magnus de Waydahaza), pe cînd în ediţiile ulterioare în loc de magnus, în mod greşit, s-a transcris magister. Fragmentul publicat de Gh. Pray a fost reprodus şi în alte publicaţii de documente şi lucrări de istorie de la sfîrşitul secolului al XYIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea. Aşa, el a fost reeditat în lucrările şi publi- caţiile pregătite de J. Benko3, St. Katona4 5, I. C. Eder6 şi Gh. Fej<$r6. Este important să menţionăm că un fragment din vestitul document a fost citat şi în Supplex Libellus Yalachorum, editat în 1791 la Cluj7. Printre documentele referitoare la răscoala de la Bobîlna, publicate în Magazinul Istoric pentru Dacia, era reeditat şi tradus şi fragmentul publicat de Pray8. Pînă în anul 1846 de fapt nu se cunoştea mai mult despre înţelegerea din 6 iulie 1437, decît fragmentul scurt publicat de Pray. în 1846, Iosif Kem6ny în articolul Său despre răscoala de la Bobîlna şi despre uniunea încheiată la Căpîlna a publicat aproape în întregime însemnarea făcută în Protocoalele Conventului de la Cluj-Mănăştur referitoare la încheierea înţelegerii dintre reprezentanţa ţărănimii răsculate şi reprezentanţii nobi- limii9. Deşi Kem6ny ştia de faptul că undeva trebuie să existe documentul conţinînd textul integral al înţelegerii din 6 iulie 1437 10, el însă nu l-a găsit. Prima dată textul complet al înţelegerii din 6 iulie 1437 a fost 1 Disserlnliones hislorico-crilicae in Annales Veteres Hiînnorum, Avarorum ei Hunga- rorum a Georgio Pray, sacerdote conscriptae, Vindobonae, 1775, p. 163. 2 La pagina 163 a lucrării citate găsim următoarea notă făcută de autor : „Id patet ex instrumento, cuius partem ex originali excribo”. 3 J. Benko, ilIilkovia, sive anliqtii episcopahis Milkoviensis .... voi. II, Viennae, 1781, p. 319. 4 St. Katona, Hisloria critica Regum Hungariae slirpis mixlae, voi. XII, Bucluc, 1790, p. 792. 5 J. C. Eder, Observaliones criticae et pragmalicae aci historiam Transilvaniae sub Re- gi bus Arpadianac ct mixtae propaginis, Cibinii, 1803, p. 72. 6 G. Fejdr, Codex Diplomalicus llungartue ecclesiasticus ac civilis, voi. X/7, Budae, 1843, p. 893. ' 7 Vezi D. Proclan, Supplex Libellus Valachorum. Cluj, 1916, p. 248—249. 8 Magazinul Istoric pentru Dacia, voi. III, Bucureşti, 1846, p. 147—148. 8 J. Kemâny, Ober den Bauernaujstand unii ilber den wcchselseiligen Schulzvertrag der circi slciniligen Nalionen Siebenbiirgens 1437—1438, In A. Kurz, Magazin fiir Geschichle, Literalur unii alle Denk und Merkwiirdigkeilen Siebenbiirgens, voi. II, Kronstadt, 1846, p.359 — 361. 10 Acest lucru reiese clar din nota făcută de Kemăny pe marginea filei Protocolului Con- ventului dc la Cluj-Mănăştur, în care el atrage atenţia asupra necesităţii căutării documentului respectiv. www.dacoromanica.ro 3 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 93 publicat de J. Teleki în 18531. Textul publicat de Teleki a fost, ulterior, reprodus în publicaţiile de documente pregătite de E. Jakab2 şiE. Hurmu- zaki-N. Densuşianu3, în foaia Transilvania4 şi în revista Archiv des Vereines fur siebenbiirgische Lande scunde5. Prima lucrare istorică în care a fost pe larg folosit şi interpretat textul înţelegerii din 6 iulie 1437, a fost studiul lui Gh. Bariţiu, Despre rez- belul civil transilvan din anii 1437—1438, publicat în 1873 în foaia Tran- silvania6. Tot în foaia Transilvania a fost publicat prima dată textul înţe- legerii din 6 iulie 1437, tradus în limba romînă7. Textul acestei înţelegeri a mai fost tradus în limba romînă şi publicat în lucrările lui I. Kussu- Şirianu8 M. Diaciuc-Dăscălescu9 şi Şt. Pascu10 * *. Tot pe baza textului pu- blicat de Teleki a fost tradusă şi publicată în limba romînă înţelegerea de la 6 iulie 1437 în manualul de Istoria Bomîniei, editat în 1947 n şi în Istoria B.P.B., editată în 1952 J2. Tot textul publicat de Teleki a fost tradus şi în limba maghiară în mai multe lucrări ca aceea a lui N6meth Gy.K.13, Gombos F.A.14 în revista Korunk în 193715, în culegerea de texte pregătită de L. Gerdb16 şi în manualul de Istoria B.P.B. editat în limba maghiară17. Toate publicaţiile textului latin şi toate traducerile în limba romînă şi maghiară a înţelegerii din 6 iulie 1437 s-au făcut după textul publicat de J. Teleki în 1853, text care conţine foarte multe şi grave greşeli de tran- scriere. Ne vom opri pe scurt asupra acestora pentru a ne da seama şi mai mult cît de necesară este editarea textului înţelegerii din 6 iulie după documentul original, care a fost găsit de noi în Arhivele Statului din Buda- 1 J. Teleki, Hunyadiak kora Magyarorszăgon, voi. X, Pesta, 1853, p. 3 — 10. 2 E. Jakab, Okleviltăr Kolozsvăr tortinete elsâ kotetihez, Bucla, 1870, p. 172—177. 8 E. Hurmuzaki-N. Densuşianu, Documente privitoare la istoria Romlnilor, voi. I, partea a 2-a, Bucureşti, 1890, p. 614—619. I Transilvania, Foaia Asociaţiunei Transilvane pentru Literatura Romtnă şi Cultura Poporului Romîn, an. 1873, nr. 4, p. 42—45. 5 Fr. Teutsch, Die „Union” der drei stăndigen ,,Nationen" in Siebenbiirgen bis 1542, In Archiv des Vereines fur siebenbiirgische Landeskunde. N.F., v. 12, Hexmannstadt, 1874, p. 78-81. 6 Gh. Bariţiu, Despre rezbelul civil transilvan din anii 1437—143S tn Transilvania, 1873, nr. 1, p. 1—4 şi nr. 2, p. 13—17. Acest studiu a fost reeditat In 1912, vezi Gh. Bariţiu, Studii şi articole, Sibiu, 1912, p. 94 — 115. 7 Transilvania, 1873, nr. 4, p. 39—42. 8 T.R. Şirianu, Iobăgia, voi. I ptnă la finea secolului al XV-lea, Arad, 1908, p. 298—306. 9 M. Diaciuc-Dăscălescu, Răscoala iobagilor de la Bobtlna, Piatra Neamţ, 1937, ed. a Il-a, Bucureşti, 1957, p. 103 — 107. 10 Şt. Pascu, Bobtlna, Ed. tineretului, 1957, p. 215—222. II Istoria Romtniei, Bucureşti, 1947, p. 136—141. 12 Istoria R.P.R. sub red. acad. M. Roller, Bucureşti, 1952, p. 111—115. 18 Nămeth Gy. K. Az 1437-iki parasztlăzadăs is az erdilyi hărom nemzet unidja kelel- kezisinek tortinete, Baia Mare, 1885, p. 29—36. 14 Gombos F.A., Az 1437-ik ivi parasztlăzadăs tSrtinete, killonos tekintettel a jobbăgyi viszonyokra s a huszitizmusnak hazănkban vald elterjedisire, Cluj, 1898, p. 79 — 86. 16 Korunk, 1937 iulie-august, p. 592 — 596. 16 A magyar paraszthăboruk irodalma, 1437—1514, Osszeâllitotta Gerăb Laszlâ, Budapesta, 1950, p. 70-77. 17 România Tortinelme. Egysăges tankonyv a kdzăpiskolâk VIII. osztâlya szâmâra. Scrisul Liber kiadâsa, Bucureşti, 1947, p. 136—142; A Român Nipkoztârsasâg tortinete M. Roller szerkesztăsăben, Bucureşti, 1952, p. 136—140. www.dacoromanica.ro 94 L. EEMfiNY 4 pesta. Totalizînd greşelile de transcriere existente în textul publicat de Teleki, ele se ridică la mai mult de 250. Printre cele mai grave amintim transcrierea greşită a numelor conducătorilor răscoalei de la Bobîlna. în loc de Anthonius magnus in Dyos, Thomas magnus în Zeek şi Paulus magnus de Waydahaza, cum este în original, Teleki a transcris greşit Antbonius Magister, Tbomas Magister in Zeek, Paulus Magister de Yajdabâza. Unul din conducătorii militari şi anume Michael magnus, al cărui nume figurează în documentul original, este omis de Teleki. în loc de „partis Transsylvane” Teleki scrie „Principatus Transyl- vane”. Or, este cunoscut că Transilvania în perioada răscoalei nu se numea ,,Principatus”; această denumire referitoare la Transilvania o întîlnim abia în secolul al XVI-lea. Transcrierea greşită făcea în multe locuri de neînţeles textul şi schimba însuşi conţinutul său. Spre exemplu, în documentul original se scria că ţăranii trebuie să plătească dijma bisericească după 20 de clăi recoltă „unum florenum auri, aut denarios pro tempore currentes ipsum florenum auri equivalentes” iar Teleki a transcris acest pasaj în felul următor „unum florenum aut centum Denarios pro tempore currentes, ipsos florenos auri equivalentes”. Locul unde se vorbeşte despre c ens — obligaţie bănească a iobagilor faţă de stăpînul feudal — în loc de ziua „in festo sancti Martini” (11 noiembrie) cînd se plătea în general censul, Teleki scrie „in festo Sancti Stephani” (20 august). Toate acestea şi multe altele provocau neclarităţi, duceau în eroare pe cercetătorii răscoalei de la Bobîlna. Cu toate că mulţi cercetători s-au ocupat în mod special cu stabilirea numelor conducătorilor răscoalei, din cauza greşelilor existente în textul publicat de Teleki de care se foloseau, ei nu au reuşit să rezolve această problemă în mod satisfăcător. M. Diaciuc-Dăscălescu, pornind de la faptul că printre cei 10 conducători ai răscoalei, numele cărora figura în textul publicat de Teleki, 4 purtau denumirea de magister, ajunge la concluzia că rolul organizator şi conducător în timpul răscoalei l-au avut meseriaşii de la oraşe1. în lucrarea sa Bobîlna, profesorul Şt. Pascu se ocupă în mod deosebit cu stabilirea numelor răsculaţilor şi pe baza textului publicat de Teleki dă numele următorilor conducători ai răscoalei: Ladislau Biro, Ladislau Bana, judele Vincenţiu, iobagul Anton din Bogata Ungurească, magistrul Anton, Gal din Chendru, magistrul Toma din Sic, Ioan fiul magistrului Jacob din Cluj, Ladislau din Anteş şi magistrul Pavel din Yoivodeni, ste- garul obştii ungurilor şi romînilor răsculaţi2. în total 10 conducători. Documentul original enumeră numele a 11 conducători în ordinea urmă- toare : Ladislau Byro, Vincenţiu Jude, Ladislau Bana din Olpret, Antbonius din Bogata de Sus, Anton cel Mare din Denşu, Mihail cel Mare şi Gal din Corneşti, Toma cel Mare din Sic, Ioan fiul magistrului Iacob din Cluj, Ladislau fiul lui Gal din Antaş şi Palii cel Mare din Voivodeni. Este deci eronată concluzia acelor cercetători, care afirmă că numele lui Anton * * 1 M. Diaciuc-Dăscălescu, op. cit., p. 126. * Şt. Pascu, op. cil., p. 115—116. www.dacoromanica.ro 5 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 95 cel Mare nu figurează între conducătorii răsculaţilor cu ocazia încheierii înţelegerii din 6 iulie 1439 L Sînt şi alte probleme în care cercetătorii, pornind de la ediţia lui Teleki au ajuns la concluzii eronate. Credem însă că şi cele notate mai sus demonstrează că textul înţelegerii din 6 iulie 1437 publicat de Teleki nu mai poate fi folosit în cercetările noastre şi justifică întru totul necesitatea unei noi ediţii a acestui document valoros. Documentul conţin în d textul înţelegerii din 10 octombrie 1437 încheiată tot între reprezentanţii răsculaţilor şi a nobilimii, a fost publi- cat prima dată de J. Kem6ny în 1846 1 2. Acest text a fost reprodus în colecţia Hurmuzaki3 4 şi în foaia Transilvania11. Tot textul publicat de Ke- m6ny a fost folosit în toate lucrările istorice publicate pînă în prezent, inclusiv lucrările alcătuite după eliberare. Pînă în prezent nu există un alt text, o altă ediţie a înţelegerii din 10 octombrie 1437, decît cea publicată de J. Kem^ny, reprodusă şi tradusă în limba romînă şi în limba maghiară. Deşi în comparaţie cu textul înţelegerii din 6 iulie 1437, publicat de Teleki, textul înţelegerii din 10 octombrie 1437 publicat de Kem^ny conţine mai puţine greşeli de transcriere, totuşi nici ediţia făcută de Kemâny nu poate satisface exigenţele cercetătorilor contemporani. Şi în această ediţie lipsa cea mai mare constă în transcrierea greşită şi omiterea unor nume de conducători ai răscoalei, ceea ce a dus la o serie de concluzii eronate în diferitele lucrări referitoare la răscoala de la Bobîlna. Din nou ne vom referi la lucrarea profesorului Şt. Pascu, care s-a ocupat în mod detaliat de această problemă. Dînsul enumeră numele următorilor conducă- tori ai răscoalei, participanţi la încheierea înţelegerii de la Apatiu : Anton cel Mare din Buda, Toma cel Mare din Sic, Mihail, Gal, Mihail Romînul din Vireag, magistrul Ioan din Cluj, Benedict Gazda din Diod, Pavel cel Mare din Voivodeni, Valentin fierarul din Ujfalău, Grigore Csege din Buza, Blasiu Greb, Ilie cel Mare din Almaş, Ştefan Hencz din Jimbor, LadislauBandinOlpret şiMcolae Valkaidin Huedin5. Documentul original în schimb dă numele următorilor 16 conducători ai oastei ţărăneşti: Mi- hail Romînul din Vireag (Floreşti), Benedict Gazda din Deuşu, Mihail din P, nticeu, Anton cel Mi re din Buda, Toma cel Mare din Sic, Mihail şi Gal din Corneşti, Ioan Meşter din Cluj, Paul cel Mare din Voivodeni, Valentin fierarul din Wyfalu, (Lunca?) Grigore Chegeu, Blasius Greb din Buza, Ilie cel Mare din Almaşiu, Ştefan Hencz din Jimbor, Ladislau Ban din Olpret şi Mcolae Walkay din Huedin. Kernlny în mod greşit a transcris numele lui Benedictus Gazda în Diot commorans. Gh. Bariţiu a tras din aceasta concluzia că răs- coala s-a răspîndit în regiunea Teiuşului unde exista satul Diod. Şt. Pascu ajunge la concluzia că Benedictus Gazda de Diod ar fi venit din părţile Teiuşului cu oastea lui şi s-ar fi unit cu grosul armatei răsculate, iar apoi după bătălia de la Cluj - Mănăştur 1 Ş'. Pascu, op. cit., p. 117, 119 şi 162 — 163. 2 J. Kem6ny, op. cit., în A. Kurz, Magazin, voi. II, p. 366 — 371. 3 E. Hurmuzaki-N. Densuşianu, op. cil., voi. I, partea a 2-a, p. 623 — 627. 4 Transilvania, 1873, nr. 6, p. 55—57. 5 Şt. Pascu, op, cil., p. 167. www.dacoromanica.ro •96 L. CEMENY 6 8-ar fi reîntors înspre Aiud 1 . Realitatea este însă că între răsculaţi nu a existat nici un Benedictus Gazda din Diod ci a existat un Benedictus Gazda din Dyos, sat care se situa la 20 de km de Cluj. Multe greşeli sînt şi în ceea ce priveşte transcrierea numelor reprezentanţilor nobilimii la tratative, precum şi în transcrierea locali- tăţilor, făcută de J. Kem£ny. Pregătirea ediţiei noi a înţelegerii din 10 octombrie 1437 va aduce un aport şi la alcătuitea hărţii despre aria de răspîndire a răscoalei, va aduce corectări serioase în harta alcătuită de Şt. Pascu, pe baza unor nume de localităţi transcrise de J. Kem£ny. Tot de J. Kem6ny a fost editat prima dată şi al treilea document pe caro îl prezentăm: însemnarea făcută în Protocoalele Conventului de la Cluj-Mănăştur despre faptul încheierii înţelegerii din 6 iulie 14371 2, care a fost reprodus şi în colecţia Hurmuzaki3. Şi în această ediţie există greşeli de transcriere şi, studiind originalul, considerăm necesar să-l reedităm. Editarea din nou după original a înţelegerii din 10 octombrie 1437 ,nu prezenta greutăţi deosebite. Era cunoscut că documentul original al acestei înţelegeri se află la Arhivele Statului din Budapesta, la fondul Arhivei de diplome cota D. L. 26778. Asupra acestui fapt a atras atenţia şi L. Ger&b în 1950 cu ocazia editării unor texte traduse în limba maghiară privitoare la răscoala de la Bobîlna, printre care şi textul înţelegerii din 10 octombrie 1437 4. O problemă mult mai grea era pregătirea ediţiei noi a înţelegerii din 6 iulie 1437 şi a însemnării făcute în Protocoalele Conventului de la Cluj- Mănăştur despre această înţelegere, întrucît originalele acestor documente nu se ştia unde se află, pînă la recentele cercetări făcute de autorul acestor rînduri în Arhivele Statului din Budapesta. în 1950, cu ocazia editării în limba maghiară a înţelegerii din 6 iulie 1437, L. Ger6b a arătat în nota făcută la textul publicat de el că documentul original s-ar afla în Arhivele Statului din Budapesta, cota D.L. 26877®. O cercetare mai atentă a arătat însă că cele afirmate de L. Ger6b nu cores- pund realităţii. Documentul la care el ne trimitea, reprezintă o copie făcută — după toate probabilităţile — în a doua jumătate a secolului al XV-lea după înţelegerea din 6 iulie 1437. Această copie (vezi planşa nr. 5) nu con- ţinea însă textul integral al inţelegerii respective, doar numai prima parte a ei pînă la cuvintele „Xonas autem frugum et quorumcumqe Bladorum sive Seminum vel vinorum nullus omnino” inclusiv. Despre documentul original nu se ştia nimic. Teleki, care a editat textul, n-a făcut nici o notă despre Arhiva şi fondul din care a folosit pre- ţiosul document. Ediţiile ulterioare trimiteau la textul publicat de Teleki. 1 Şt. Pascu, op. cit., p. 173 şi 185. 3 1. Kemăny, op. cit., in A. Kurz, Magazin, voi. II, p. 359—361. 3 E. Hurmuzaki-N. Densuşianu, op. cit., voi. I, partea a 2-a, p. 619 — 621. 4 A magyar paraszthăboruk irodalma, p. 80. 6 Ibidem, p. 77. www.dacoromanica.ro 7 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 97 în unele lucrări istorice de la sfîrşitul secolului trecut, în care autorii se refereau la acest document, existau trimiteri la Arhiva Fiscului Transil- vaniei (Lad. 18. Mise. 3). Cu toate cercetările făcute în ţară, la Arhivele Statului din Sibiu, Oraşul Stalin, Cluj, la Arhiva Istorică a Filialei Cluj a Acad. E.P.E. la Alba Iulia şi în alte arhive, nu am reuşit să dăm de urmele docu- mentului. Era răspîndită părerea generală că scrisoarea privilegială a Conventului de la Cluj-Mănăştur, care conţinea textul înţelegerii de la 6 iulie 1437, s-a pierdut. Trimis de Ministerul Învăţămîntului şi Culturii la Arhivele Statului din Budapesta pentru a continua cercetările cu privire la răscoala de la Bobîlna, am avut deosebita satisfacţie să găsesc documentul mult căutat. Cercetînd în primul rînd Protocoalele Conventului de la Cluj-Mănăştur am dat de însemnarea făcută despre încheierea înţelegerii din 6 iulie 1437. Notele făcute de unii cercetători pe marginea filei Protocolului (vezi planşa nr. 3) au confirmat faptul că documentul original al înţelegerii respective se găsea cîndva în Arhiva Fiscului Transilvaniei. Cercetarea acestui fond, care actualmente se află la Arhivele Statului din Budapesta a confirmat şi ea că pînă la crearea fondului „Arhiva de Diplome” (Diplomatikai LevMtâr) în cadrul Arhivelor Statului din Budapesta, acest document se afla în Arhiva Fiscului Transilvaniei. Inventarul făcut în secolul al XVIII- lea menţiona acest document. Cu ocazia organizării sus-numitei Arhive de Diplome în care au fost incluse în ordine cronologică toate documentele medievale aflate la Arhivele Statului din Budapesta, documentul conţinînd textul înţelegerii din 6 iulie 1437 a fost ridicat din vechiul fond şi încadrat în fondul „Arhivei de Diplome”. în inventarul vechi însă nu s-a notat cota nouă pe care a primit-o documentul în noul fond. Mai mult, deşi fondul „Arhivei de Diplome” este alcătuit după principiul cronologic, la data de 6 iulie 1437, data emiterii documentului, el nu figura. Numai cerce- tarea tuturor documentelor din anii răscoalei, emise de conventul de la Cluj-Mănăştur şi aflătoare la Arhivele Statului din Budapesta, ne-a permis să găsim documentul original conţinînd textul integral al înţelegerii din 6 iulie 1437. Documentul a fost încadrat din punct de vedere crono- logic în mod greşit: el figura la data de 11 mai 1437, în loc de 6 iulie 1437. Publicăm în cele ce urmează textul acestor trei documente (înţele- gerea din 6 iulie 1437, însemnarea făcută în Protocolul Conventului de la Cluj-Mănăştur şi înţelegerea din 10 octombrie 1437), arătînd în note gre- şelile de transcriere existente în ediţia făcută de Teleki şi Kemeny, preluate de colecţia Hurmuzaki. Publicăm şi fotocopiile documentelor, iar docu- mentul care conţine copia unui fragment al înţelegerii din 6 iulie 1437 îl reproducem numai în fotocopie, întrucît el nu diferă de originalul pu- blicat aici. 7-0. B23 www.dacoromanica.ro 98 L. DEMENY & I CLUJ-MÂ.\A?TUH, 6 IULIE 1437 Conventul mănăstirii de la Cluj-Mănăş tur adevereşte în scrisoarea sa privilegială înţelegerea încheiată între reprezentanţii ţăranilor romîni şi maghiari răsculaţi şi reprezentanţii nobilimii*. Conventus Monasterii beate* 1 Mărie virginis2 de Clusmonostra3, omnibus Cbristi fidelibus, tam presentibus quam futuris, presentium noti- tiam babituris, Salutem in omnium4 salvatore:5 Ad universorum6 notitiam harum serie volumus pervenire, quod bTobiles viri Ladislaus fibus Benedicti de Zarkad7, alter Ladislaus fibus Gerew8 de 7amosfalwa9, Benedictus de Swk10 et Dionisius de Ffarnas n, per universitatem12 K o- bibum ab una, parte vero ab altera — providi viri Ladislaus Byro,13, Yincencius Iudex, ac14 Ladislaus Bana, Egregb Ladislai filii Jobannis Bani de Marotb in Alpreth, et Anthonius, Egregb Desew15 de Losoncz Iobagiones16 in Magyarbogatb17 commorantes, per Anthonium magnum18 in Dyos, Michaelem magnum19, et GaUum in Kend, Tbomam magnum20 in 7eek, Jobannem fibum magistri21 Jacobi in Cluswar22 ex bungaris23, e1> Ladislaum fibum Galb in Antbus residentes Capitaneos et Belbgeros, nec non Paulum magnum deWaydahaza vexilliferum universitatis Regnicolarum bungarorum et valahorum24huiuspartis25Transsylvane,etper eandem uni- versitatem20 ad infrascripti effectui deducenda electi, coram nobis persona- bter constituti parib voce et unanimi relatu detexerunt et confessi sunt in bune modum: quod quamquam predicta universitas27 hungarorum et volaho- rum28 in his partibus29 Transsilvanis30 et quorumcumquepossessionibus com- morantium, turn pro eo, quia Beverendus in Christo pater31 dominus32 Geor- gius Lepes Episcopus Transsylvanus33 suas decimas 34 ex parte eiusdem universitatis hugarorum35 sibi devendas currente moneta vibum denario- rum36 exigere nolens fere tribus annis ad ipsos accumulando, moderno tempore cum magna et ponderosa moneta extorquere voluisset, ipsos minus iuste37 et indebite pregravando, propter quarum decimarum38 non solutio- nem ecclesiasticum imposuisset39 interdictum. Sub quo interdicto pa- rentes40 ipsorum patres41 scibcet et matres42, fratres, sorores, fibos ac * Originalul In Arhivele Statului din Budapesta cota M.O.D.L. 36972. Pergament. 1 La E. Hurmuzaki-N. Densuşianu. Documente, voi. I, partea a 2-a, p. 614—619 „Beate” ; 2 ibidem „Virginis” ; 3 ibidem ,,Klus-Monoslra” ; 4 ibidem „nomine” ; 5 ibidem „Salvaloris” ; 3 ibidem „Universorum” ; 7 ibidem „Farkas” ; 8 ibidem „Gereu” ; 9 ibidem „Zamusfalva” ; 10 ibidem „Suk” ; 11 ibidem „Farnas” ; 12 ibidem „Universitatem” ; 13 ibidem „Birâ” ; 14 ibidem „el” ; 16 ibidem „Deseu” ; 18 ibidem „Jobbagiones” ; 17 ibidem „Magyar Bogăth” ; 18 ibidem „Anlonium Magislrum” ; 19 la Hurmuzaki „in Dyos. Michaelem mag- num” lipseşte ; 90 ibidem „Magislrum”. 21 ibidem „Magistri” ; 22 ibidem, ,Kluswăr” ; 23 ibidem „Hungarorum” ; 24 ibidem „Paulum Magislrum de Vajdahăza Vexillilerum Universilalis Reg- nicolarum Hungarorum el Valachorum” ; 26 ibidem „Principatus” ; 26 ibidem „pereandem Uni- versilalem” ; 27 ibidem „Universitas” ; 28 ibidem „Hungarorum et Valachorum” ; 29 ibidem „Parlibus” ; 30 ibidem „Transylvanie” ; 31 ibidem „Paler” ; 32 ibidem „Dominus”; 33 ibidem „Transylvantis” ; 34 ibidem „Decimas”; 38 ibidem „Universitatis Hun/arorum” ; 39 ibidem „Denariorum” ; 87 ibidem „ipsos manifeste” ; 38 ibidem „Decimarum” ; 39 ibidem „solutionem injuste imposuisset" ; 40 ibidem „Parentes" ; 41 ibidem „Patres” ; 42 ibidem „Matres". www.dacoromanica.ro 9 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 99 filias1, aliosque ad eos pertinentes absque perceptione sancte2 ewcaristie3 ac ceteroTum sacramentonim4 ecclesiasticoram5 ab bac luce transmi- grantes, extra ecclesiam6 ac Cimiterium in rure tumulassent7, amaris- simo cordis 8 cum9 dolore mestissimo eiulatu10, ceterorum sorores et filias11 eorum contra stătută ac ritum sancte12 Romane ac universalis13 ecclesie14 observanda15 ab ecclesia16 minime observatis17 maritassent, seu nuptui tradidissent, turn etenim quia18 per ipsorum dominos19 terres- tres velut empticii in gravem servitutem forent20 redacti. Cum enim de aliquorum possessionibus ad alia loca se transferre vellent21 moraturos, rebus et bonis eorum etiam omnino22 spoliaţi abire minime permitterentur, et omnibus eorum iuribus libertatum privaţi penitus oppressi et importa- bilibus onoribus aggravati, pro reacquirendis et reobtinendis pristinis liber- tatibus, per sanctos reges23 cunctis huius regni Hungarie24 incolis datis et con- cessis, importabilibusque25 onerum sarcinis deponendis et abiciendis26 maturo inter se habito consilio27 inmontem Babolna28 in tenutis29 possessionis Al- preth30predicte adiacentem31 eonvenientes, super eorum negotiis maturius de- liberando, missis nuntiis ab ipsorum dominis32 in dictis libertatibus sanc- torum regum 33 se conservări et a iugo intolerabilis servitutis colla eorum exsolvi humilime34 et devote supplicarint35. In buius modi ipsorqm36 sup- plicationibus iidem domini37 ipsorum obtusis auribus non advertentibus38, sed prefatis nunciis eorum per magnificum Ladislaum de Chaak way- voda Transsilvanensem39 dentineri iussis et troncari ac dimembrari 40, cum eiusdem domini wayvode41 ac Magnificorum Comitum42 Sicu- lorum auxiliis, Belii certamine insilientes, se ipsis opposuissent, et inito conflictu, mulţi ex utraque parte corruentes interissent43. Tandem omnipotentis dei44 annuente Clementia ex eorundem Nobilium ac Reg- nicolarum seu populorum universitatibus45 certorum certorum deum46 timentium Nobilium et proborum virorum, per gratiam spiritus sancti illustratis4’7 cordibus ad faciendam pacem inter partes se apponentium 48 mitigatis, et sedatis ipsius Belii49 certiminibus, adtalis50 pacis et concordie devenissent unionem, quod se se mutuo et eorum alteram51, super universis et quibuslibet interfectionibus sangvinum effusionibus ac mutillationibus, dimembrationibus, ceterorumque52 malorum generibus per eos sibi ipsis 1 Ibidem „filios ac filias” ; 2 ibidem „Sacramenli” ; 8 ibidem „Eucharistie” ; 4 ibidem „Sacramenlorum” ; 6 ibidem „Ecclesiaslicorum” ; 6 ibidem „Ecclesiam” ; 7 ibidem „Cemeterium humi tumulassent” ; 8 ibidem „corde” ; 8 ibidem „cum” lispeşte, fiind înlocuit prin „ac” ; 10 ibidem lipseşte „eiulalu”; 11 ibidem „ceterum Sorores ac Filias”, 12 ibidem „Sancle” ; 18 ibidem „Universalis” ; 14 ibidem „Ecclesie” ; 15 ibidem „observandum” ; 16 ibidem „Ecclesia” ; 17 ibidem „observalum”; 18 ibidem „tradidissent, — dein Hem quia” ; 18 ibidem „Dominos” ; 20 ibidem „fuerint” ; 21 ibidem „voluissent” ; 22 ibidem „omnibus” ; 28 ibidem „Sanctos Reges” ; 24 ibidem „Regni Hungarorum” ; 25 ibidem „imporlabilibus” ; 26 ibidem „abjiciendis” ; 27 ibidem „consilio" ; 28 ibidem „Băbolna” ; 28 ibidem „in territorio” ; 80 ibidem „Alpreth” ; 81 ibidem „adjacente” ; 82 ibidem „Dominis” ; 88 ibidem „Sanctorum Regum” ; 84 ibidem „humillime” ; 86 ibidem „supplicarunl” ; 86 ibidem „Huiusmodi ipsorum” ; 87 ibidem „Domini” ; 88 ibidem „accedenlibus” ; 88 ibidem „Maqnijicum Latfislaum ChaăkWagvodam Transijlvanie“ ; 40 ibidem „jussis et truncari el dimembrari” ; 41 ibidem „cum ejusdem Wayvode” ; 42 ibidem „Lorandi Vice Wayvode ipsorum el Magnificorum Henrici de Thamasi et Michaelis Jachk de Kusal Comilum” ; 48 ibidem „interiisent” ; 44 ibidem „Omnipotentis Dei” ; 48 ibidem „Populorum Uni- versitalibus ; 46 ibidem „Deum” ; 47 ibidem „per Gratiam Spiritus Sandi illustratorum” ; 48 ibidem „se interponentium” ; 48 ibidem „belii” ; tu ibidem „cerlaminibus ad totalis” ; 51 ibidem „alter- ulrum”; 52 ibidem „interfectionibus ac mulilalionibus, dimembrationibus, ceterorumque", www.dacoromanica.ro 100 L, DEMENY 10 alternatim factis, et irrogatis expeditos, quitos 1 et per omida absolutos committentes, tăiem unanimi voluntate fecissent ordinationem et disposi- tionem sub gravamine fractionis fidei inter se inviolabiliter observandam, hoc principaliter declarato, quod ipsi in 2 subscriptis eorum dispositio- nibus, Deo et eius Justiţie, ac sancte matri ecclesie, sacroque sancte Corone 3, nec non Serenissimo Domino ipsorum naturali4, Domino Sigismundo dei gratia romanorum5 Imperatori semper Augusto, ac Hungarie, Bohemie, Dalmatie, Croaţie etc. Begi, Iuribusque regalibus6 in nullo preiudicare inten- dentes, sed omni fidelitate servata solum libertates ipsorum dudum a sanctis regibus7 concessas, nune vero diversis superinductis abusivis8 novitatibus9 oppressas et omnino abolitas, reassumere satagentes la- borassent, ipsi Incole regni ipsorumque dominis10 ipsis scilicet Eo- bilibus seu ecclesiasticis 11 personis et in quacunque12 dignitate consti- tutis et preeminentibus rebellare, et in aliquo contraire eiusque13 nocere noluissent, imuno nec attemptarent 14 in futurum, et quum ex variatione seu mutatione monetarum denarii15 pro tempore curen- tium in solutione decimarum16 Episcopalium diverse17 contrarietates, et discordie ac pericula18 premissa facte fuissent et eventa19, pro precarendis20 in futurum talibus periculis et evitandis21, disposuissent et ordinassent, quod a modo in futurum in solutione ipsarum decimarum22 Episcopalium pro viginti capeciis23unumflorenum auri, aut denarios24pro tempore curren- tes ipsum florenum25 auri equivalentes, dare et solvereteneantur. Tempore autem dicationis ipsarum decimarum26 Episcopalium decimator earundem familiares27 et servitores Eobilium28 dicare non valeat. Eonas autem frugum et quorumcunque Bladorum sive Seminum29 vel vinorum nullus omnino Magnatum, Nobilium et virorum ecclesiasticorum aut quorumcunque30 hominum,tam a propriis Iobagionibus31, quam extraneis terrarum vel vinearum cultoribus de cetero recipere32 nulla tenus presumat. Illi vero qui in tenutis aliorum dominorum33 vineas seu terras seu terras arare dinoscuntur34, de vineis terragium consuetum, de terris arabilibus censum seu proventum solitum solvere teneantur. Quarum quidem35 omnis violenta predatio et oppressio Incolarum regni36 ex eo oriri videbatur, ut qui voluissent se alias transferre moraturos, etiam spoliaţi abire non permittebantur, ideo ordinassent, ut universi et singuli libere conditiones37 ( !) iusto prius deposito38 terragio, suisque debitis persolutis, quocunque maluerint liberam et securam se transferendi * 18 1 Ibidem „quietos" ; * ibidem ,,cum’’; 3 ibidem „ac Sancte Matri Ecclesie, Sacrique Sancte corone”;* ibidem „Naturali”; 5 ibidem „Dei Gratia Romanorum”; 6 ibidem „Rega- libus” ; 7 ibidem „Sanctis Regibus” ; 8 ibidem „abusionibus” ; 9 ibidem „notabiliter” ; 10 ibidem „Regni Dominis” ;11 ibidem „Ecclesiasticis” ; 12 ibidem „in qualicunque” ; 13 ibidem „et malum inferre eisque”; 14 ibidem „attentaverint”; 15 ibidem „ex variatione monetarum Denarii”; 18 ibidem „non solutione Decimarum” ; 17 ibidem „dum se (inter)” ; 18 ibidem „periculo” ; 18 ibidem „facta fuissent el enata” ; 28 ibidem „precaoendis” ; 21 ibidem „et vitandis” 22 ibidem „Decimarum" ; 23ibidem „Capeciis” ; uibidem „unum florenum aut centum Denarios” ; 25ibidem „ipsos florenos” ; ™ibidem „Decimarum" ;27 ibidem „Decimator eorundem famitiaris” ; 2Sibidem „et fautor Nobilium” ; 22ibidem „seminum” ; 30ibidem „virorum Magnificorum aut quorum- cunque” ; 31 ibidem „Jobbagionibus” ; 32 ibidem „accipere” ; 33 ibidem „Dominortim” ; 34 ibidem „terras habere dignoscuntur” ; 38 ibidem „Quum dein” ; 38 ibidem „opressio Incolarum Regni" ; 37 ibidem „conditionis"; 88 ibidem „fuslo ipsius deposilus”. www.dacoromanica.ro 11 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 101 habeat ( î)1 facultatem. Si qui autem Nobilium tales Iobagiones2 alias ire volentes, calumpniare3 et in eorum rebus dampnificare4 vellet, tune Comes Parochialis 5 cum tribus marcis deducere teneatur. Illi autem, qui pro eorum excessibus iudicio (?) ante 6 terragii depositionem7 conveniren- tur, non alias nisi expurgaţi abire valeant. Iobagiones8 vero clam, terragio minime deposito recedentes, seu a facie Iuris et Iustitie se absentantes, dominus9 eorum Juridice, Juxta regni consuetudinem10, a suo Iudice ordi- nario repetat, suo proprio, ac aliorum duorum coniuratiorum Iuramentis11 clam recessos, seu a facie Iuris absentatos12 comprobando. Item ordinassent quod de rebus illorum, qui absque sobolis solatio, uxore remanente decesserint13, dominus terrestris14 non plus, quam unum ( !)18 pecudem triennem recipere valeat, et omnes res sic decedentium ad uxores et consangvineos eorum, si quos habuerint, condescendant. Si qui vero uxore, heredibus ac consangvineis forent destituti de rebus et bonis eorum, quibus maluerint testamentum facere valeant, et talium testamen- tum dominus terrestris irritare non valeat16, illorum autem res et bona, qui17 uxore, prolibus et consangvinis carerent et absque testamento18 decederent, domini terrestres19 possideant. Ordinassent etiam et firmiter observări20 statuissent, quod singulis annis perpetuis futuris temporibus semper habita ante festum Ascensionis domini21 de quibuslibet villis et possessionibus ac Opidis ( !)22 duo senes, animo sagaciores et fidedigniores, una cum prefatis Capitaneis, vel aliquibus senioribus (? )23 eorum, aut aliis pro tempore constituendis, ad predictum montem Babolna conveniant. Ibiquem24 iidem Capitanei vel alter eorundem ab eisdem senibus inquirere et investigare valeat, utrum domini25 eorum ipsos in eorum libertatibus conservaverint, aut non, et si aliquis Nobiliam premissam ordinationem cum infrascriptis clausulis in toto vel in aliqua parte violasse, et eidem contrarium fecisse repertus fuerit, periurus habeatur et ceteri Nobiles26 ab illius defensione se retineant et retrahant. Item in censibus solvendis, muneribus dandis, servitiis exhibendis ordinassent,.. . litteras27 Sancti Stephani regis28 aut tenores earundem in quibus libertates et stătută haberentur29 ab Imperiali Maiestate possent impetrare, censum annualem solvere, munera dare et servitia exhibere hoc modo teneantur, quod pro censu annuali quilibet Iobagionum30 decern denarios31pro tempore currentes, nun plures, in festo sancti Martini3 2 solvere teneantur. Pro muneribus autem consuetis talibus dominis terrenis33, qui molendinum seu molendina haberent, in festo ÎTativitatis domini noştri * 28 1 Ibidem „habeant” ; 2 ibidem „Jobbagiones” ; 8 ibidem „calumniare” ; 4 ibidem „damni- ficare” ; 6 ibidem „Provincialis” ; 8 ibidem „iudicio aul” ; 7 ibidem „deposilione” ; 8 ibidem „Jobbagiones” ; 9 ibidem „Dominus” ; 10 ibidem „iuridice, Juris Regni consveludine" ; 11 ibidem „duorum Juramenlis” ; 12 ibidem „absenlanles” ; 18 ibidem „decessissenl” ; 14 ibidem „Dominus Terrestris” ; 16 ibidem „unam” ;18 ibidem „Teslamenlum Domini Terrestres mutare non valeant" ; 17 ibidem „autem res, qui” ; 18 ibidem „decederent” ; 19 ibidem „Domini Terrestres” ; 20 ibidem „observandum” ; 21 ibidem „semper ante Festum Ascensionis Domini” ; 22 ibidem „Oppidis” ; 28 ibidem „saltem” ; 24 ibidem „ibique" ; 25 ibidem „Domini” ; 28 ibidem „nobiies” ; 27 ibidem „Lileras” ; 28 ibidem „Regis” ; 29 ibidem „aut successorum ejusdem in quibus libertates et Stătută habentur”; 80 ibidem „Jobbagionum” ; 81 ibidem „Denarios” ; 82 ibidem „in Festo Sancti Stephani” ; 88 ibidem „autem eorum . . . talibus Dominis Terreslribus”. - www.dacoromanica.ro 102 L. DEMENY 12 unum1 cubulum avene et duas tortas, in pasca2 similiter duas tortas et, in festo patroni ecclesiarum3 similiter duas tortas et unum pullum dare teneantur. Illis autem dominis4, qui molendina non haberent, in festo Nativitatis domini5 unum cubulum avene et simibter duas tortas et in predictis abis festivitatibus 6 aba ut prenarrantur dare debeant. în ser- vitns vero exbibendis una die falcare aut metere, et obstacula molendino- rum et clausuras more7 abas consueto in debita structura conservare teneantur. Item decimam8 seu abum censum porcorum et apum, sicuti in abquibus tenutis, signanter9 sub Castris10 * tam ab bungaris quam a volahis11 huc usque exbigebant12, et censum wlgo ako appebatum dominis terrenis13 nemo solvere teneatur. Item in locis Camararum Sabum regabum14 iusta et consueta servitia Regie maiestatisIobagiones15in eisdem locis Camararum residentes16 semper fidebter exhibere debeant, ad coacta autem servitia, tam in sabbus quam abis oneribus deferendis Camerarius eosdem violenter compebere non presumat. Item idem Camerarius vina propinare non17 in abis domibus vel locis, quam in propria domo Camere propinare valeat, et tempore propinationis18 vinorum suorum, abos a propinatione vina19 propinantes interdicere non valeat. Item boc declarando statuunt, quod si, in btteris 20 sancti Stepbani re- gis 21 seu tenoribus earundem totales constitutiones, et ordinationes consue- tudinis expresse non baberentur, sub quibus ipsi regnicole sub dominis22 con- stituti remanere deberent23, ex tune ipsi Regnicole ex se ipsis certos24, fide- dignos et Deum timentes atque ingenio25 sagaces ebgere debeant, qui electi una cum certis26 et probis Nobilibus per universitatem27 ÎTobilium ad id eligendis, simul considentes, et super bis mature tractantes disponant et ordinant in quibus ritibus et consuetudinibus perpetuis temporibus tam ipsi, quam successores eorum pacifice et quiete valeant permanere. Item statuissent et ordinassent atque28 irrefragibibter observare29 commisissent,ut quicunque30 exercituabs expeditionis31 necessitate superve- niente, prefati domini32 Episcopus, Wayvode ac Comites Siculorum, atque Regnicole seu abi cuiuscunque status et conditionis homines, qui exerci- tuare tenebuntur, victuaba necessaria boc modo recipiant, quod tempore estivab in Campo33 tempore byemab invilbs seu Civitatibus34 descendant, et ductor35Belb seu Capitaneus, vilbcos circum Iacencium possessionum36 1 Ibidem „in Festo Natioitatis Domini unum”; 2 ibidem „Pasca”; 3 ibidem „in Festo Patroni Ecclesiarum”; 4 ibidem „Dominis”; 6 ibidem „in Feslo Natioitatis Domini”; 6 ibidem „Feslioilalibus” ; 7 ibidem „molendinorum relevare, suoque more” ; 8 ibidem „Deci- mam” ; 9 ibidem „aliquibus lanlum temporibus, signanter” ; 10 ibidem „castris” ; 11 ibidem „ab Hungaris qum a Valachis” ; 13 ibidem „exigebantur” ;13 ibidem „vutgo Ako apellalum Do- minis Terrestribus” ; 14 ibidem „in locum Camerarii Salium Regalium” ; 16 ibidem „Regie Majestatis Jobbagiones” ; 18 ibidem „locis Camerariis residenlibus” ; 17 ibidem „oină non” ; 18 ibidem „propinatorum” ;19 ibidem „a propinatione... oină” ; 30 ibidem „Lileris” ; 21 ibidem ,,Sancti Slephani Regis” ; 23 ibidem „Regnicole sub Dominis” ; 23 ibidem „debeant” ; 24 ibidem „dictos” ; 25 ibidem „in gremio” ; 28 ibidem „ceteris” ; 27 ibidem „ Universitatem” ; 28 ibidem „ac” ; 29 ibidem „obseroandum” ; 30 ibidem „quacunque” ; 31 ibidem „Expeditionis” ; 32 ibidem „Domini” ; 33 ibidem „campo” ; 34 ibidem „civitatibus” ; 35 ibidem „Ductor” ; 38 ibidem „Villicos circum jacentium Possessionum”. www.dacoromanica.ro 13 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 103 vel Iudicem Civitatis ad se convocare, et super eo, quod victualia foro1 seu precio cariori2 vendere non permittant, nec aliqui presumant iurare faciat et sic exercituantes ipsa victualia iusto precio estimato et non violente3 ac defalcato valore, sicuti buc usque fecisse perliibentur emant, et in quantum ipsa victualia invenire possunt non abnegentur et habunde ministrentur4. Yoluissent etiam et ordinassent, quod Barones qui iuxta preceptum regium et dispositionem regie maiestatis5 pro tuitione regni6 Banderia sua semper prompto apparatuhaberetenentur,et certosexploratores atquefideles conservare. In futurum tales exploratores teneant, ut ipsos regnicolas7 pro incerto exercitualiter consurgere non astringant8, et per frivolas et vanas atquefictitias novitatum adinventiones regnum et regnicolas9 non opprimant. Item ordinassent et commisissent ut quandocunque10 et ubicunque quispiam îTobilium, in qualicunque animi sui motione11, seu indignaţione interfectiones, seu verberationes, aut sanguinum effusiones prenarratis Iobagionibus12 suis, aut extraneis premissis factis interessentibus expro- bando13, velvindicandi animo in faciem14opponeret, et boc ad minus15duobus aut tribus testibus idoneis legitime comprobare16 posset, ex tune talis fidefragus, sive periurus babeatur et regni17 ÎTobiles a defensione eiusdem se abstrabant. E converso etiam18 quicunque ex Iobagionibus19 ipsorum îTobilium tam propriis dominis20, quam abis îTobilibus se extobentes, boc idem facare attemptarent21, aut previa ratione contra eosdem îfobiles insurgerent, et in eos irruerent et modo simib22 duobus aut tribus testibus comprobarent, in Capitab sententia et amissione23 omnium bonornm con- vincerentur24 ipso facto. Item firmiter inbibendo comisissent25,ut nubus ex universitate26 Nobi- bumprenominatosCapitaneosac27electos bomipes, aut quempiam28ex eorum universitate29, ratione premissa, motivorum30 ullo unquam tempore, impe- dire, perturbare, molestare, et dampnificare31 et eis quoquo modo nocere presumant, aut quicunque domini32 Wayvode et Comites Siculorum seu dominus Episcopus, neve Lorandus vicevayvoda33, vel Civitatenses, sive34 quicunque alb cuiuscunque status dignitatis, et35 preeminentie bomines, quocunque36 fortisan inducti ingenio contra prenotatos Capitaneos, ipsorum- que universitatem37, aut quempiam ex ipsis insurgere attemptarent38, et eis nocere vellent, tune39 periuri babeantur, et ipsa universitas40 îTobi- bum seu abquis ex ipsis penes eosdem dominos Wayvodas, Comites Sicu- lorum, dominum Episcopum, Lorandum vicevayvodam41, aut abos quos- 1 Ibidem „Foro” ; 2 ibidem „chariori” : 3 ibidem „oiolentia” ; 4 ibidem „et abunde administrentur”; 5 ibidem „regium et dispositionem Regie Mattis”; 6 ibidem „regni” : 7 ibidem „teneant, et ipsos Regnicolas” ; 8 ibidem „adstringant” ; * ibidem „Regnum et Reg- nicolas” ; 10 ibidem „quicunque” ; 11 ibidem „morere” ; 12 ibidem „Jobbaqionibus”; 13 ibidem „exprobandi" ; 14 ibidem „in facie” ; 15 ibidem „adminus” ; 16 ibidem „comprobari” ; 17 ibidem „Regni”; 18 ibidem „e contrario si etiam” ; 18 ibidem „Jobbagionibus” ; 20 ibidem „Dominis" ; 21 ibidem „attentarent” ; 22 ibidem „et in eos modo simili” ; 23 ibidem „ammissione” ; 21 ibidem „conoincantur” ; 25 ibidem „commississent” ; 28 ibidem „Universitate” ; 27 ibidem „et” ; 28 ibidem „quospiam” ; 28 ibidem „ Universitate” ; 30 ibidem „motivoque” ; 31 ibidem „damnificare” ; 32 ibidem „presummant, aut quoscunque Domini” ; 33 ibidem „nec non Lorandus ViceWay- voda"; 34 ibidem „vel Comites provinciales, sive” ; 35 ibidem „ac” ; 38 ibidem „homines et quocunque” ; 37 ibidem „Universitatem” ; 38 ibidem „attentarent” ; 38 ibidem „ex tune” ; 40 ibidem „Universitas” ; 41 ibidem „Dominos Wajvodas, Comites Siculorum, Dominus Episcopum, Lo- randum Vice Wajvodam”. www.dacoromanica.ro 104 L. DEMENY 14 libet astare1, et eisdem auxilium ferre, non presumant2. Contrarium3 vera facientes, periuri habeantur. Commisissent etiam ut decimas4 Episcopales aliquibus annis non. levatas, cum quinque denariis5 nune currentibus, videlicet pro viginti Capeciis centum denarios6. Quinquagesimam veroregalemiam dicatam,prius est7 dicata,non expec- tando relationem a Eegia maiestate8 super allevatione eiusdem, exsolvent. Statuissent preterea et firmiter observări ordinassent, ut si litteras sancti9 Stephani Eegis, aut earum tenores sub sigillo regie maiestatis, aut domini palatini, sive Comitis Curie regie maiestatis, vel alicuius Capi- tuli, ISTuncii10 * Eobilium et Eegnicolarum, ab ipsa regie maiestate11 obţinere et apportare valuerint, ex tune prescriptis constitutionibus et ordinationibus cassatis, et annibilatis. Iuxta libertates, per ipsum sanc- tum regem concessas perpetue remanere debeant et teneantur. Si autem libertates per ipsum sanctum regem Stephanum concessas, litterasque super easdem emanatas12, aut in quibus tenores earundem continerentur13, invenire et habere non possent, ex tune prenotate constitu- tiones, seu decretationes cum constituendis, ut premittitur, et decretandis in eorum vigoribus perpetuis futuris temporibus remaneant14 irrevocabiliter valiture, tali obligationis vinculo interposito, ut si qua partium predic- tarum universitatum15 Eobilium scilicet et regnicolarum16, vel quivis ex eisdem universitatibus17 singularis videlicet persona, in premissis omnibus, aut premissorum aliquo articulo, vel aliquibus articulis persistere nollet, aut quoquo modo retractare attentaret, ex tune talis pars18, vel quispiam ex ipsis, contra partem alteram in premissis perseverantem fidefragus habeatur, et regnicole19 a defensione talium se retineant et abstrahant, atque omnia premissa et premissorum singula, prenominati Ladislaus filius Benedicti, alter Ladislaus filius Gerew20, Benedictus de Swk^1, et Dionisius de Ffarnas22, se personaliter dictorum vero Eobilium universita- tem23 auctoritate per eandem ipsis concessa, annotati vero Ladislaus Byro24, Vincentius Iudex, Ladislaus Bana et Anthonius25 se similiter personaliter, memoratos vero Capitaneos, seu Belligeros ac vexilliferum26 eorum, ipsorumque universitates27 auctoritate modo simili ipsis concessa obligarunt coram nobis, in cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentes litteras28 nostras privilegiales Sigilii29 noştri appensione munitas duximus concedendas. Datum Sabbato30 proximo post festum visitationis beate Mărie virginis31.Anno domini Millesimo32 quadrigentesimo trecesimo septimo. 1 Ibidem „adslare" ; 2 ibidem „auxilio ferre, non pressummanl" ; 3 ibidem „in con- irarium”; 4 ibidem „Decimas”; 3 ibidem „Denariis” ; 6 ibidem „Denarios”; 7 ibidem „quinquagesimas vero regali juri dicatos, proutest”; 8 ibidem „Majestale” ; 8 ibidem „obser- vandum ordinassent; ui si Litteras Sancli” ; 10 ibidem „sigillo Regie Majeslalis, aul Domini Palatini, sive Comilis Curie Regie Majeslalis, vel allerius Capituli, nuncii” ; 11 ibidem „Regit Majeslate” ; 12 ibidem „iuxta libertates, per ipsum Sanclum Regem Slephanum concessas... Litterasque super eisdem emanatas” ; 13 ibidem „conlinenlur” ; 14 ibidem „permaneanl” ; 16 ibidem „ Universitalum” ;13 ibidem „Regnicolarum” ;17 ibidem „iisdem Universilalibus” ;18 ibidem „ipse” ; 12 ibidem „Regnicole” ; 20 ibidem ,,Gereu” ; 21 ibidem „Suk” ; 22 ibidem „Farnas" ; 23 ibidem „Universitatem" ; 24 ibidem „Biro” ; 23 ibidem „Anlonius” ; 28 ibidem „et Vexilliferum" ; 27 ibidem „Universilalem" ; 28 ibidem „Lilleras” ; 29 ibidem „Sigilii” ; 80 ibidem „Sabalho” ţ 31 ibidem „post Feslum Visilalionis Beate Mărie Virginis”; 32 ibidem „Domini millesimo". www.dacoromanica.ro ■#r' y MlOft^, H-rA* Î3*î**«y *fl • f»*^ H ®><«h / C*j ^ t~€*î, «<■ pţ^ww^ /.'^. , “■ “ ^ I" rr***^ % ■fVfv*4ţ '“«• _ „ •V > 'ţ'*) ••f^'JffMî A iImii» umi i’i1 ŞfJtotP r»J /«/• «q i . Mingi» sqpm* (? ■ «0fcwdr ?& «$2f r, gE6$&3*n& Itw /•» ___,__-V. « iwnii'iiO'vi/ww^* «j vm5* -4*^* ^ ^ **»*•« ' -*V< WiM^'-Oa» V*.» IM9 ^miyinwt sass; yS %*■* V x^xe?*» *^«^T**'S‘ «/.Xţ/■!»*». Av 4Jfrpj^pa^f»* «*»».<- ##>■ *►#»< fVj»»T4iyi «*»4nîAiţf |^jpflj! # / - - — 'sfţ! *âw . 7^3*33 **• 7&3&£zs!^jps£^ *»$*■. yy#%«^fep*%‘H >y>ty Li^ ^y> W 4 <• *« *•: *•!**♦*'( fr &p $%***£<&* ?«' 4»•*,'V?W' ■*' ' Jp*Ă®\ P^tx»i»'>) ***^*^rx" ■ w- *— ■ ** * ’^3 . »*^., v- _ /4 f*iţ/itt(< «? '«•«f ^•*»H ' ^*1 CH«41 IlJxWK "m i ((nw-^ A”Y* i o $!'M rv^ > *. V^4^» _ »«ri«»#V -- w»/^%ir T ^îocîsr i£a£r^ ./U. 'Ăhîi F-Vt-M uf” -*»» *i«i4^v>V <• ■»)S(fjil3U /»i ’1k%j n'T*»9V«~«xvr"A S/^MF « £J 9 •%' &$z£rjy'/z*F /* f*»#- xţ^r ,A rMfr4^' \/**+ t /*» r**.-! r'Fyv^ ' irti^ j+jţ* <*• «***1* fhv*&Ş****rn\ vr*\r’$3g?- W-#**9ţp

< 'i ş •.Sfe^Y4* S4 TfftJ*'"?***'* 4**«e^f* /^*W* .*•» ^sxb'î^* I hlţ^ fiteiSt1 >8ţ.~' i»& &$$***£»? ■ -unt ■ *f'**t**'A //J “«>' A <•4*^ , I* c/j <} /^“ »• ^ jr ^ tJ T'ypţ+u <»* .>►/ ***'> ^ -jS* j^W«Sn ( 4 iF . • 15 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 105 II CLUJ-UAnAşTUR, 1437 însemnarea făcută în Protocoalele Conventului de la Cluj-Mănăştur despre încheierea înţelegerii dintre reprezentanţii ţărănimii răsculate şi re- prezentanţii nobilimii în faţa Conventului la 6 iulie 1437*. ÎTos Conventus Monasterii Beate Mărie Virginis de Colosmonostra* 1 .....memorie commendamus, Quod ( !) ÎTobiles2 viri Ladislaus filiua BenedictideZarkad3, alter Ladislaus filius Gerew de Zamusfalva4, Bene- dictus de Swk8, et Dionisius de Parnas per universitatem6 ÎTobilium ab una, parte vero ab altera providi viri Ladislaus Byro7, Vincentius Judex, ac Ladislaus Bana in Alpreth, et Anthonius iobagio8 Egregii Desew de Lo- czonth9 in Magyarbogath10 commorantes, per universitatem Begnicolarum tam hungarorum quam volahorum11, et per eandem universitatem ad infrascripta effectui deducenda electi, coram nobis personaliter constituti, parili voce, et unanimi relatu detexerunt, et confessi sunt in hune modum ; quod quamquam predicta universitas hungarorum ac volahorum12 in hiis partibus Transsilvanis13 in11 quorumcunque possessionibus commorantium, turn18 pro eo, qui Reverendus in Christo pater dominus16 Georgius Lepes Episcopus Transsilvanus17, suas decimas ex parte eiusdem universitatis dictorum hungarorum18 sibi debendas, currente moneta vilium denariorum19 exigere nolens, fere tribus annis ad ipsos accumulando, modo cum magna et ponderosa moneta extorquere voluisset, ipsos minus iuste et indebite pregravando, ecclesiasticum interponisset20 interdictum, sub quo inter- dicto, patres et matres, fratres et sorores, filios ac filias, aliosque ad eos pertinentes, absque perceptione sacramenti Ewcaristie21 ac ceterorum sacramentorum ecclesiasticorum, extra ecclesiam ac Cimiterium22 in rure tumulassent. Ceterum sorores et23 filias eorum, contra stătută ac24 ritum sancte Romane ac universalis ecclesie observandum, ab ecclesia minime observatis28 maritassent, seu nuptui tradidissent, tum etenim quia per ipsorum dominos26 terrestres, qua emptitii27 in servitutem redacti, cum de aliquorum posessionibus in alia loca se transferre voluissent moraturos, rebus et bonis eorum etiam omnino spoliaţi, abire minime permitterentur, et omnibus eorum Juribus28 libertatum privaţi penitus oppressi fuerunt, et insuportabilibus oneris... aggravati, pro reacquirendis et rehabendis * Originalul tn Arhivele Statului din Budapesta, M.O.D.L. 36900. Kolozsmonostori Konvent Protokollumai ,,A B minus” 1438 — 1444 f. 2. 1 La E. Hurmuzaki-N. Densuşianu, Documente, voi. I,partea a 2-a, p. 619 — 621. „Nos Conventus Monasterii Beate Mărie Virginis de Colosmonostra" lipseşte; 2 ibidem „quod nobiles" ; 3 ibidem „Sarkad" ; 4 ibidem „Gereu de Szamosfalva" ; 6 ibidem „Suk"; • ibidem „U niversilaltm” ; 7 ibidem „Biro" ; 8 ibidem „iobbagio” ; 8 ibidem „Losoncz” ; 10 ibidem „Magyar Bogalh"; 11 ibidem „Universitatem regnicolarum tam Hungarorum, quam Vala- chorum” ; 12 ibidem „el valachorum" ; 13 ibidem „Transylvanis” ; 14 ibidem „el"; 16 ibidem „tam"; 16 ibidem „Pater Dominus"; 17 ibidem „Transytvanus”; 18 ibidem „Universitatis Dominorum Hungarorum” ; 19 ibidem „Denariorum” ; 20 ibidem „interposuissel” ; 21 ibidem „Sacramenti Eucarisiiae" ; 22 ibidem „cemelerium” ; 23 ibidem „ac"; 24 ibidem „el" ; 23 ibidem „observatum”; 29 ibidem „Dominos” ; 27 ibidem „qua emlilii” ; 28 ibidem „juribus" ; www.dacoromanica.ro 106 L. DEMENY 16 pristinis libertatibus per sanctos1 Reges cunctis huius Regni Hungarie incolis datis et concessis, maturo inter se prehabito consilio in montem a Babolna, in Tenutis2 possessionis Alpreth existentem, conveniendo ab ipsorum dominis 3 in dictis 4 libertatibus sanctorum5 Regum se conser- vări supplicaverint, tamen huiusmodi ipsorum supplicationibus eisdem non advertentibus 6, iidem domini 7 eorum cum auxilio Magnificorum 8 Ladislai de Chaak vayvode Transsilvani, Lorandi vice vayvode eisdem 9, item Ilenrici de Thamasy et Michaelis Jakch de Kwsal10, Comitum Siculo- rum, belii certamine se ipsis opposuissent, et inito conflictu, mulţi ex utraque parte corruentes interissent u.Tandem omnipotentis dei12 annuente clementia, ex eorundem Nibilium, ac Regnicolarum, seu populorum uni- versitatibus certorum deum13 timentium, per gratiam spiritus sancti14 illustratis cordibus ad faciendam pacem inter partes se interponentium, ad talis pacis et concordie devenissent unionem, quod se se mutuo, et eorum alterum super universis, et quibuslibet interfectionibus, sangvinum effusionibus, ac mutilationibus et dimembrationibus expeditos quitos15, et per omnia absolutos committentes, tăiem unanimi voluntate feoissent ordinationem16 et dispositionem sub gravamine fractionis inter se inviolabi- liter observandam. Et primo ac principaliter ipsi Regnicole17. . III CLUJ-mAxAşTUR, 10 OCTOMBRIE 1137 Conventul mănăstirii de la Cluj-Mănăştur adevereşte înţelegerea încheiată între reprezentanţii ţărănimii răsculate şi reprezentanţii nobilimii la 6 octombrie 1437 în localitatea Apatiu* *. Uos Conventus Monasterii beate Mărie virginis18 de Clusmonostra19, Memorie20 commendamus, Quod ( !) Ladislaus filius Gyrew de Szamos- falwa21, et Benedictus Parvus de Walko22, In ( !) eorum, ac universorum regni23 Uobilium harum partium Transsilvanarum24 ab una, parte siquidem ex alia Mychael Volahus de Wyragosberk25 Capitaneus, Item ( !)2G Bene- dictus Gazda in Dyos 27, et Mychael alter in Chehi28 commorantes, simi- liter in ipsorum, ac 29 universorum populorum earundem partium Trans- silvanarum 30 personis nostram venientes exhibuerunt, et presentarunt 31 1 Ibidem „Sanctos” ; 2 ibidem „lenulis” ; 3 ibidem „Dominis” ; 4 ibidem „antiquis” ; 5 ibidem „Sanctorum” ; 6 ibidem „adventibus” ; 7 ibidem „idem Domini” ; 8 ibidem „magni- ficorum” ; 9 ibidem „Wagvodae Transsglvani, Lorandi Vice-Wagvodae ipsorum"; 10 ibidem „Iiusal” ; 11 ibidem „interiissent" ; 12 ibidem „Dei” ; 13 ibidem „Dei” ; 14 ibidem „Spiritus Sancli” ; 15 ibidem „quietos" ; 16 ibidem „medialionem” ; 17 ibidem „regnicolae”. * Originalul In Arhivele Statului din Budapesta, Cota M.O.D.L. 26778. Hlrtie. 18 La E. Hurmuzaki-N. Densuşianu, Documente, voi. I, partea a2-a, p. 623 — 627 „Vir- ginis” ; 19 ibidem „Clus Monostra” ; 29 ibidem „Memoriae” ; 21 ibidem „Gireu de Samosfalua” ; 22 ibidem „Valko"; 23 ibidem „in eorum, el universorum Regni”; 21 ibidem „TranSglva- narum” ; 25 ibidem ,,Michael Volachus de Viragosberek” ; 26 ibidem „ilem” ; 27 ibidem „Diot” ; 28 ibidem „Csehi” ; 29 ibidem „el”; 30 ibidem „Transglvanarum” ; 31 ibidem „praesentaveruni”. www.dacoromanica.ro Mi. V ****&&&/ » fi Ţt*ţm*£ ■‘*G#A ^•wyo.'' -. ^%rf-tWK«v=l §'~*-$*^2* ^XBi*««*> £**£ w??*^ g*5^5^ f^nTr-T’ w~* »p» M&tZUf *>fhy &L!L£ i^Jlr «*V- »M 4«^£» ^WyAy («St & <'V>*!p*«îlţ • ,, ««A fVp£*»u. ^ ry*M Sl J' $j»«tc & n2r 2~*ttstJL+4 VS^o*^ «* VU**wlt* ■&*0 f AMn^4 « 'toic») f*M» {vj£ii« ^ &£jp*u«W A--fnf 1 T*."! 1 ~^V,~~~' ’"”v 1"'«***> -**&+ VHt'fc «*, ' *- i*i!Şw£" *$► <*• Y^y&r yr l\^C^ /^X«4 17 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 107 nobis quoddam registrum1 clausum super dispositione ac 2 unione pacis inter universitatem dictorum Nobilium, nec non Capitaneos, et universi- tatem populorum, totamque communitatem rusticorum3 celebrate fac- tura certis Sigillis 4 magnificorum Mychaelis Jaks de Kwsal5, et Henrici de Thamasy 6 Comitum Siculorum, ac Egregy Lorandi Lepes de Yaroskezi vicevayvode Transsilvanensis7 consignatum, petentde nos debita cum instantia, ut tenorem eiusdem registri8 de verbo ad verbum nostris litteris inseri faciendo, ipsis dare dignaremur.......9 infrascriptum registrum10 fuit conclusum, et terminatum octavo die festi beati Mychaelis Axchangeli et aliis diebus ad id aptis, et sufficientibus in yilla Apathi...universi Nobiles 11 harum partium Transsilvanarum 12 ab una, pro quorum parte infrascripti Nobiles, per eosdem universos Nobiles fuerunt electi, item Jobannes de Swk13, Ladislaus filius ... eh de Rewd 14, Stephanus de Buda, Tacobus de Dragh, Mcolaus filius Beke de Iklod, Benedictus de Walko15, Petrus de Badok l6, Johannes Farkas de Szezerman 17, Nicolaus.........us filius Johannis de Kodor, Dionisius de Ffarnas 18, Petrus de Thwr19, Ladis- laus filius Torda de Chan, Petrud de Bogath20, Nicolaus filius Barnabe de Zenthpal21,... de Darlaz22, Nicolaus filius Apa de Almakerek, Mychael de Dyogh, Iacobus de Cbeztwe23 Nicolaus de Aran, et alter Nicolaus de ... ex altera, nomine, et in personis prefatorum Capitaneorum, ac tota commu- nitate rusticorum24 Anthonius magnus de Buda, Thomas similiter magnus de Zeek, Mychael, et Gallus de Kend, alter Mychael Yolah de Wyragos- berk, et Iohannes Meşter de Cluswar Capitanei25, item Benedictus Gazda de villa Dyos26, Paulus magnus de Waydahaza27, Yalentinus faber de Wyfalw 28. Gregorius Chegew, Blasius Greb de Buza, Elyas magnus de Almas29, Stephanus Hencz de Sombor, Ladislaus Ban de Alpreth, Nicolaus Walkay de Hunyad30, per eosdem universos populos 31 et rusticos in32 eorum voluntate electi, et ad infrascripta facienda, seu terminanda de- putaţi. Prefati Nobiles in ipsorum, et33 universorum Nobilium, iidemque Capitanei34, et rustici similiter in ipsorum, et35 universorum rusticorum in personis36, interim, quosque37 ipsorum Nuntii38 modo infrascribendo ad dominum39 Imperatorem transmittendi, ab eodemque Domino nostro Imperatore redirent, pro unione, et concordie40 utrisque partibus pacem inter se ediderunt isto modo : Item, quod quilibet iobagionalis41 condi- tionis homo, seu rusticus domino42 suo terrestri per unum integrum annum de uno integro aratro per tracturam octo pecorum computando, unum 1 Ibidem „Registrum” ; 2 ibidem „et" ;3 ibidem „CommunitatemRusticorum” ;4 ibidem „sigil- lis";5 ibidem „Michaelis Jacks de Kusal" ; 8 ibidem „Henrici de Thamăsi” ; 7 ibidem „Vice- Vagvodae Transyloani” ; 8 ibidem „Registri" ; 9 indescifrabil; 10 La Hurmuzaki „Registrum”; 11 ibidem „nobiles"; 12 ibidem „Transiloanarum” ; 12 ibidem „Ioannes de Suk”; 14 ibidem „Ladislaus Cseh de Rewd” ; 15 ibidem „Valko” ; 18 ibidem „Bodok" ; 17 ibidem „Szezerma” ; 18 ibidem „Farnas” ;19 ibidem „Thur” ; 20 ibidem „Bogăth” ; 21 ibidem „Barnabae de Zenlpăl” ; 22 ibidem „Darlacz” ; 23 ibidem „Cheztve" ; 24 ibidem „Communitate Rusticorum” ; 25 ibidem „Anthonius Magnus de Buda, Thomas similiter Magnus de Zeek, Michael et Gallus. .. .ah deViragosberk, et Johannes Meşter de Clusvar Căpităniei” ; 28 ibidem „Diot" ; 27 ibidem „Paulus Magnus de Vagdahăza” ; 28 ibidem „Valentinus Faber de Ujfalu"; 29 ibidem „Elias Magnus de Almas”; 80 ibidem „Nicolaus Valkay de Hunyad”; 81 ibidem „easdem unioersitales populorum” ; 32 ibidem „ex” ; 33 ibidem „ac" ; 34 ibidem „capitanei" ; 85 ibidem „ac” ; 38 ibidem „rusticorum personis ; 37 ibidem „quousque” ; 88 ibidem „nuntii” ; 39 ibidem „Dominum” ; 40 ibidem „concordia" ; 41 ibidem „jobbagionalis" ; 42 ibidem „Domino”. www.dacoromanica.ro 108 L, DEMfiNY 18 florenum auri solvere debeat, et de medio aratro medium florenum, et de duobus bobus, vel equis araturis, vigintiquinque denarios presentis monete. Si1 qui enim rusticorum 2 pecura ( !) arabilia 3 non haberent, sed alias pecudes, yel res videlicet oves, capras, et waccas 4, ac vina ad valorem eiusdem unius aratri se extendentia, similiter unum florenum auri dare debeant. Qui5 vero minus, quam ad unum aratrum se extendentia, de eisdem animalibus haberent, aut rebus secundum computationem, seu estimationem 6 solvere debeant. Qui7 vero animalia non habent 8 scilicet pecura ( !), et pecudes, nisi tantum modo propriis manibus in ligonizando, vel trituratione frugum, victum, et amictum acquirerent9, illi per annum duodecim denarios dare teneantur, tali modo, ut dimidietatem omnium premissarum solutionem dominis 10 ipsorum terrestribus iidem rustici in festo beati Martini confessoris11 nune venturo plenarie exolvere teneantur. Item, similiter quilibet rusticorum, seu iobagionum12 in eodem in- tegro anno more alias consueto tria munera dominis13 ipsorum in terminis solitis aministrare14 ( !) teneantur, et consimiliter quilibet ipsorum per unam diem annuatim domino15 suo, quodcunque servitium per ipsum dominum16 suum eidem commitetur, servire teneatur tali modo, ut qui hoc anno eundem diem dominis17 ipsorum servivissent, işti sint per id expediti, qui vero non servivissent, illi servire teneantur. Item, quilibet Nobilis18 in sua possessione in medio suorum iobagio- num19 more alias consueto iustitiariam 20 iudiciariam faciendi habeat fa- cultatem, et iuridice quovismodo, si aliqui iobagiones 21 sui fuerunt convicti, vel aggravati, idem ISTobilis super suos iobagiones 22 liberam habeat extor- quendi, et eosdem eadem ratione aggravandi habeat facultatem tali modo, quod si aliquis iobagio 23 suus super aliquo iudicio ipsius domini sui terres- tris contentari noluerit, ex tune more alias consueto in alteram villam videlicet oppidum ad interrogandum transducendi habeat facultatem, ubi quidquit de ipso concluderetur, uterque ipsorum, tam dominus 24 ter- restris, quam iobagio 25 super eo debeat se contentari. Item, si aliqui rusticorum26, seu iobagionum de dominis27 ipsorum terrestribus minus iuste, non data eis licenţia, nec iusto terragio deposito, debitisque suis non persolutis, in presenti dumtaxat insultu , ad aliena loca se transtulisset moraturum28, ex tune tăiem hominem, seu rusticum ipse Nobilis29 de cuius possessione recessisset, secundum approbatum huius regni30 consuetudinem ad propria reducendi habeat facultatem, et hoc taliter, quod post reductionem eiusdem iobagionis31, et reditum, idem iobagio32 per quindecim dies ibidem, unde indebite recesserat33, perseverare, et de suis debitis satisfacere debeat, et postmodum si se ad aliena loca transferre voluerit moraturum34, habita licenţia, iustoque terragio 1 Ibidem „si” ; 2 ibidem „Rusticorum” ; 8 ibidem „pecora arabilia” ; 4 ibidem „vaceas” ; 85 ibidem „qui"; * ibidem „aeslimalionem” ; 7 ibidem „qui" ; 8 ibidem „haberent" ; 8 ibidem „acquirunt” ; 10 ibidem „praemissarum solutionum Dominis” ; 11 ibidem „Confessoris” ; 12 ibidem „fobbagionum”; 13 ibidem „Dominis”; 14 ibidem „administrare”; 16 ibidem „Domino" ; 18 ibidem „Dominum"; 17 ibidem „Dominis” ; 18 ibidem „nobilis” ; 19 ibidem „jobbagionum" ; 20 ibidem „fustitiam" ; n ibidem „jobbagiones" ; 22 ibidem „jobbagiones” ; 23 ibidem „jobbagio” ; 24 ibidem „Dominus”; 25 ibidem „jobbagio”; 26 ibidem „Rusticorum” ; 27 ibidem „jobbagionum de Dominis” ; 28 ibidem „se transtulissent moraluri” ; 29 ibidem „nobilis” ; 30 ibidem „Regni” ; 81 ibidem „jobbagionis” ; 82 ibidem „jobbagio” ; * 85 * * 88 ibidem „excesserat" ; 34 ibidem „moraturus” ; www.dacoromanica.ro 19 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 109 deposito, et aliis snis debitis persolutis, liberam transeundi1 babeat facultatem. Item, simili modo, dum quicumque rusticorum, vel iobagionum 2 se ad aliena loca transferre voluerit moraturums, tune babita licencia, iustoque terragio deposito, de omnibusque suis debitis, et signanter de prescripta directa dimidietate prescripte solutionis domino 4 suo terrestri debenda6, ex integre6 persolutis, absque omni calumpnia quovis modo parte domini7 sui terrestri 8 imponendi9, liberam babeat recedendi facultatem. Item, quibbet iobagionum10 more alias consueto structuras, et clau- snras molendinorum dominorum ipsorum terrestrium11, aliosque quoslibet labores necessarios molendinis requirendes conservare, et facere teneantur. Item, nullus rusticorum familiarum12 eorundem îfobilium quovis colore quesito, verbis, vel factis minus iuste, absque iusticiario processu impedire, et molestare presumpmat13, seu14 pacifice debeat sub favor© pacis15 conservare. Item, prefati bTobiles, neque prefatos Capitaneos, et rusticos vel verbis, vel factis usque tempus, vel terminum prefixum impedire, et de presenti insultu aliquod crimen in ipsorum oculos imponere debeat16, sin modo17 prescripto pacifice teneatur* 18 conservare, et e converso nullus Capi- taneorum, vel rusticorum prefatorum prefatos bTobiles verbis, vel factis aliquatenus per iniactantiam presentis eorum insultus molestare et quovis 19 modo presumpmat20. Ubi autem aliquis nobilium 21 id infringeret ex tune ... subsisteret22, wayvoda, vel vicevayvoda 23 superinde ex parte talis TSTobilis 24 satisfactionem impendere teneatur. Si autem aliquis Capitaneo- rum, vel rusticorum infringeret, ex tune idem îfobilis, cuius iobagio25 iste26 non observator ( !) dispositionis esset, tăiem periurum, et fractorem dispossitionis, tam super caput, ac res, et bona sua condempnandi27 babeat facultatem. Item, dum wayvoda, vel vicevayvoda28 prefatis rusticis, et populis more exercituancium contra emulos buius regni, mediantibus suis litteris insurgere preciperet, ex tune statim iidem rustici, seu populi more exer- cituantium insurgere, et secundum mandatum eorundem wayvodarum29 sub exercitu proficisci teneantur. Item, premissam dispositionem quo ad30 omnes articulos, et clausulas tali vinculo mediante inter prefatas partes disposita est, quod si qua par- tium prescriptarum usque tempus31 prefixum, uti prefertur, usque quo nuncius eorum super inde a domino32 Imperatore reverteretur, premisse dispositioni, seu concordie contradiceret, aut vigorose33 non observaret, 1 Ibidem „suis debitis depositis” ; * ibidem „jobbagionem”; 8 ibidem „moraturus” ; 4 ibidem „Domino” ; 5 ibidem „debendo” ; • ibidem „inlegro" ; 7 ibidem „Domini” ; 8 ibidem ,,terrestris" ; * ibidem „imponenda” ;10 ibidem „jobbagionum” ; 11 ibidem „molendinorum ipsorum Dominorum, terrestrium” ; 18 ibidem „familiares” ; 18 ibidem „praesummat” ; 14 ibidem „sed” ; 15 ibidem „pacem”; 18 ibidem „debeanl”; 17 ibidem „seque modo”; 18 ibidem „teneantur”; 18 ibidem „molestare quoois” ; 20 ibidem „praesummal"; 81 ibidem „Nobilium” ; 88 ibidem „subsiStat” ; 83 ibidem „ei Vayaoda vel Vicevayvoda” ; 84 ibidem „nobilis” ; 85 ibidem „fobbagio” ; 86 ibidem „istius" ; 87 ibidem „condemnandi” ; 88 ibidem „Vayvoda vel Vicevayvoda” ; 88 ibidem ,,Vayvodarum” ; 30 ibidem „praemissa disposiiio quodad” ; 81 ibidem „praescriptorum usque ,terminum”; 88 ibidem „Domino” ; 88 ibidem „rigorose”. www.dacoromanica.ro 110 L. DEMENY 20 ex tune talis pars infractione sue fidei catholice convincatur, et periurus habeatur. Ex1 casu si fuerit nobilis, tune wayvoda, vel vicevayvoda2 tamquam periurum dampnificare3 solet et condempnari 4, liberam aggravandi habeat facultatem. Si vero rusticus ( !), tăiem dominus 5 suus terrestris recaptivandi, universaque bona sua, et res quaslibet recipiendi habeat facultatem. Item, premissam dispositionem quo ad omnes suos articulos, et clausulas tantum ad vigorem concluserint6, quousque prefati eorum Nuntii a domino 7 Imperatore reverterentur, et tales ipsorum nuncios utraque pars, sciliceţ tam prefati Nobiles 8, et rustici usque festum omnium sanctorum 9 proxime affuturum sub gravamine prefati vinculi ad ipsum dominum10 Imperatorem transmittere teneantur. Ubi autem si qua par- tium transmittere noluerit, aut neglexerit, ex tune eo facto periurus ha- beatur, hoc siquidem registrum11 sigillis nostris, pută Mychaelis Jakcz, et Henrici de Thamasy12 Comitum Siculorum, ac Lorandi vicevayvode13 consignatum, in Conventu14 ecclesie de Clusmonostra fatentur nomine, et in personis universorum Nobilium 15 Benedictus de Walko 16, et Ladislaus filius Gyrew de Zamosfalwa w, in personis vero universorum rusticorum Michael Yolah de Wyragosberk 18, et Anthonius magnus,19, vel absente Anthonio Benedictus Gazda de Dyos 20 Quo quidem registro 21 licet in quibusdam articulis pleno sensu carenţe et de limitatione presentibus litteris nostris de verbo ad verbum inter serto 22, memoraţi Ladislaus filius Gyrew, et Benedictus de Walko23, item annotatr Michael Volahus24, ac Benedictus Gazda, et Michael alter, nominibus, quibus supra, universa premissa, et quevis premissorum singula prout prenarrantur, per preno- minatos electos Nobiles25 nominibus universorum Nobilium26 harum partium Transsilvanarum27 ab una, ab altera vero parte, per prenarratos Capitaneos, ac electos rusticorum in personis universorum populorum iobagionalis28 conditionis, coram memoratis Magnificis Mychaele Jakcz de Kwsal, ac Ilenrico de Thamasy29 Comitibus Siculorum, et Lorando vicevayvoda30 dis- posita, et celebrata fore unanimi, et concordi relatu affirmarunt coram nobis. In cuius testimonium presentes litteras nostras appressione sigilii noştri munitas eisdem partibus duximus concedendas. Datum feria quinta proxima post festum beati Dionisy martiris31. Anno domini32 Millesimo quadrigentesimo tricesimo septimo. 21 1 Ibidem „el” ; 2 ibidem „Nobilis, tune Vayvoda vel Vicevayvoda” ; 8 ibidem „damni- licare" ; 4 ibidem „condamnare” ; 6 ibidem „Dominus” ; 6 ibidem „concluserunt" ; 7 ibidem. „nuntii a Domino" ; 8 ibidem „nobiles” ; 9 ibidem „Omnium Sanctorum” ; 10 ibidem „Domi- num" ; 11 ibidem „Registrum" ; 12 ibidem „Michaelis Jacks et Henrici de Tamăsy" ; 18 ibidem „Vice- Vayvodae" ; 14 ibidem „conventu"; 16 ibidem „nobitium” ; 16 ibidem „Valko"; 17 ibidem ,Zamosfalva" ; 18 ibidem „vero.... Michael Vohlah de Viragosberk” ; 19 ibidem „Anlonius Magnus”; 20 ibidem „Diot" ; 21 ibidem „Registro" ; 22 ibidem j,inSerlo” ; 28 ibidem „Valko”; 21 ibidem „Valachus” ; 25 ibidem „nobiles”; 28 ibidem „nobitium”; 27 ibidem „Transylvana- rum” ; 28 ibidem „jobbagionalis” ; 29 ibidem „memoralo Magnifico Michaele Jacks de Kusal, et Henrico de Thamăsy” ; 30 ibidem „Vice-Vayvoda” ; 31 ibidem „Martiris”; 82 ibidem „Domini”* www.dacoromanica.ro V*\y C J \ *?.nW' <--»>-* ... ‘y^y^r ■■ vr« 7 7 7 ^ - ■ «■✓%•• , /• ol c» <*~v ^ &*v /#'’ www.dacoromamca.ro I. f % ■ "%> ■ r: • • v, tvy Ct»t <\ntnpHU& îkt Vii i» ‘Tiuiţi i iti^ Q " ,Qt^ ~4_ 'fpnrwpijM>V - / - r- -**) %£******& «* «Mmti,, ....... U^ Siih^/S[^ c*^ii? w ----- />A * i-%^. r> • x. I »f»u^ < I , * «..«/• • «—*jf -r { ' i VMuM^f»*»'» t»»W| ■ <,1^ > <65s$ |r4şi •• ^ ■ ---^ » ■ ii ii ■« w işi| '^rFU^i<«3^ JUffyur <1 A*! Ht i.ll 1H»«*C JfH ^Wa ) A 4%Jk*4P i*4~ ic*. | OVChMj Miiftm i <«r v ir • «JVwOj; U*§-- -**M Î2t •&y> i{ CWH> c* £S C*tm»^ %■»■ *M tSte p VwJtwţ A v'T*' l/dHţm, /*** ’■**<%- , f 'V<^***“ **.■*♦«**» ly •#™i2X&yî| ■ţ%**cih*3» |OM»lrt^ »®»1 _____ 'î>Hi»ril Xî~^ Uh« 5k ^ " **c*^»-**SU2W# <$■£ , i Tiu * a a n fc~1i • .#4» /'»«-»». |i «n*6«« Ah|w , _ «w» >**& C^ck .<>t%jp I „ iVti»M J^hj» \uJLuim drr~ a&^tămor i ;'Q»l > /\+*£*2 ■ ■’ ''*>v, :v ■ ■"■**;-^ -^V ': - ■ I» t » % £v6mj î«inAvy • ■ -#1 t - -■*»>"• o-. c*6 m*« |«Mf~ j r *m ___ ~ f AuAr > A«*a< S«»m«iu3 4 '%! rt«5 '1 F^.-i :^î ' «ă /! 21 TEXTELE ÎNŢELEGERILOR DINTRE RĂSCULAŢI ŞI NOBILI (1437) 111 TEKCT £ByX COrJIAUIEHMlî 1437 r. MEîKfly nOBCTAHLţAMM H flBOPHHAMM nO OPMrMHAJILHLIM £OKyMEHTAM PE3IOME IţBa cornauieHHH Mewjţy npejţCTaBHTenHMH BoccTaBiiinx KpecTBHH h hbophctbom, nan h aamicb H3 npoToiionoB KoHBeHTa b Knywe-MaHauiType, hbjihiotch BawHeîiiiiHMK noKy&ieHTaMH, othochiiihnhch K[BoccTaiinio b Bo6miHe. Abtop iiacTOHipeil paCoTw, npe«- naran HOBoe H3jţaHne BTHXjţoKyMeHTOB, opHrHHanbi kotopux 6bum oSuapywenu hm b rocy- jţapcTBemioM apxHBe ByjţaneuiTa, cojţeitcTByeT BbmcHeHHio HeKOTopux BonpocoB, no chx nop TpaKTOBaBimixcH ouih6omho b HCTopiiorpaijjHii. B pa0OTe yKa3biBaeTCH, hto b npewime H3jţaiiHH jţoKyMenTOB npn nepemicne BKpanocb miioto oiuh6ok, npHBefliiMX k qenoMy pngy oihhSohhux TonKOBaHHit.ycTpaiiHB 3th ouih6kh, yjţanocb blihchhtbHMenapyKOBoflHTeJielt BoccTaHHH, HeKOToptie BonpocH, KaeaKiiiHecH opraHH3aiiHH noBCTaHpeB, a Taione ycnoBiin 3aKJiioHeHHH nepBoro corjiameHHH. TonHan pacimiijjpoBKa Ha3BaHHît MecTHOCTeli no3Bo- Jinna HcnpaBHTb HeKOTopyio nyTaHHiiy b cbh3h c reorpa$HHecKHM apeajioM pacnpocTpa- neiiHH BoccTamiH. HcKJHouaeTCH h npecnoByToe „Principatus Transilvaniae” („KiiHJKecT- bo TpaiicHnbBaHHH”), Bbi3biBaBiuee coMHeuHe b iiojuihhhocth TeiiCTa nepBoro corjiameHHH. Abtop yToHHHeT CHCTeMy KpecTbHncKiix ilOBHHHOCTeli, ycTaiiOBnennyio b nepBOM corna- IU6HHH. Bce 3to no3BOJiHeT jţaTb Sojiee npaBHJibHoe ocBemeHne HeKoTopbix MoMeiiTOB, OTHOCHU1IIXCH K HCTopHH BOCCTaHHH B Eo6bIJIIle. LES TEXTES DES DEUX ACCORDS COXCLUS EX 1437 ENTRE LES REYOLTES DE BOBÎLXA ET LES XOBLES, D’APR^S LES DOCUMEXTS ORIGIXAUX rBsumB Les deux accords conclus entre Ies reprăsentants de la paysannerie ct ceux dc la no- blesse, ainsi que les mentions des proces-verbaux du Convent de Cluj-Mănăştur, soni les plus importants des doeuments relatifs â la râvolte de Bobilna. L’auteur de l’article, en prdsentant une nouvelle âdition de ces doeuments, dent les originaux ătd ddcouverts â Budapest dans les Archives de l’Etat, contribue ă dlucider certains problfcmes que les historiograplies avaient jusqu’â ce jour trait6s de faţon erronnâe. Ainsi, les anciennes âditions de ces doeuments con' tiennent de nombreuses fautes de transcription. Leur eliminalion permet de prdeiser les noms des chefs de la rdvolte, quelques points toucliant l’organisation des rdvoltds, ainsi que les condi- tions qui pr6sid6rent â la conclusion du premier accord. La lecture correcte des noms de locali- tăs permet de rectifier certaines confusions rclatives â l’aire gâographique de propagation de la rdvolte. Du mâme coup se trouve 61imin6 le fameux principatus Transilvaniae, qui suscitait des doutes sur l’authenticitâ du texte du premier accord. Enfin cette nouvelle âdition nous fait mieux connaître le systfeme des obligations paysannes stipulâes dans le premier des deux accords. Tous ces 616ments contribuent â une prâsentation plus exacte de certains aspects de la râvoltc de Bobilna. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro MOARA DE HÎRTIE DIN SIBIU ÎN SECOLUL AL XVI-LEA DE S. GOLDENBERG Apariţia morilor de hîrtie în ţările romîne este fără îndoială legată de transformările din domeniul vieţii materiale şi spirituale survenite în veacul al XVI-lea. Umanismul şi reforma, însoţite pe plan tehnic de stră- lucita invenţie a secolului precedent, tiparul, au promovat răspîndirea în proporţii tot mai însemnate a slovei tipărite. Complicarea vieţii economice impunea o evidenţă multilaterală a diferitelor operaţii, iar contactul mai strîns dintre regiuni, ţări şi oameni solicita cancelarii mai complexe, o corespondenţă mai vastă. Creşterea continuă a consumului de hîrtie de tipar şi de scris atît în Transilvania, cît şi în Moldova şi Ţara Romînească, unde hîrtia se im- porta prin Transilvaniax, a promovat înfiinţarea primelor mori de hîrtie în secolul al XVI-lea. ’ în Europa primele mori de hîrtie apar în Italia (la Eabriano, la înce- putul secolului al XlV-lea), apoi la Niirenberg (1390); cea mai veche moară de hîrtie din Austria a fost cea din Leesdorf, de lîngă Baden (1513). Morile de hîrtie din Transilvania apărute în veacul al XVI-lea se situează, aşa dar, printre primele mori de hîrtie din Europa Centrală şi din Sud- Estul european. Cea dintîi moară de hîrtie (mola papyracea) din Transilvania a fost înfiinţată la 1546 de specialistul Ioan Eriih (venit după unii din Polonia 1 2, 1 Cf. Şt. Meteş, Relaţiile comerciale ale Ţerii Romtneşti cu Ardealul... Sighişoara, 1921, p. 132 şi 147 — 148; G. Ionescu, Contribufiuni la studiul începuturilor tnirebuin(ării htrtiei In cancelariile Valahiei (Ţării Romtneşti) şi Moldovei, In Studii şi cercetări de istorie medie, I, 1951, p. 78; Şt. Pascu, Meşteşugurile din Transilvania ptnă In secolul al XVI-lea, 1954, p. 226. Hîrtia de import avea uneori ca marcă in filigran bourul moldovenesc intre cruce şi o stea şi vulturul muntean cu cununa domnească deasupra lui, probabil efectuată la cererea clien- ţilor din Ţările Romîne. Prima moară de hîrtie din Moldova a luat fiinţă in 1583, sub Petru Şchiopul (G. Ionescu, op. cit., p. 78) cu 60 de ani Înaintea construirii primei mori de hîrtie din Ţara Romînească. 2 Cf. Cronica lui Hieronymus Ostermeyer, la K. Kem^ny, Deutsche Fundgruben der Ceschichte Siebenbărgens, Cluj, 1839, p. 31; Historien von Hieronymus Ostermeyer, in Quellen zur Geschichte der Stadt Brassi, IV, Braşov, 1903, p. 506. i s. - o. 623 www.dacoromanica.ro 114 S. GOLDENBERG 2 după alţii din Braunschweig 1), pe cheltuiala magistratului din Braşov şi din iniţiativa juzilor Ioan Fuchs şi Ian Benkner. Apariţia ei a fost, de- sigur, favorizată de prezenţa tipografiei lui Honterus 1 2 3. Moara din Braşov a fost arendată la 1561 de Ioan (Hans) Zipser, de asemenea meşter în pre- pararea hîrtiei, pe baza unui contract prin care el se obliga să achite magis- tratului, — eşalonat — suma de 1 163 fl. cheltuită pentru ridicarea morii® . La Cluj, unde funcţiona tipografia lui Gaspar Heltai şi unde lucrau tipografii Hofgreff şi Schessberger, moara de hîrtie apare în al treilea sfert al secolului al XVI-lea. Moara era situată lingă un canal al Someşului, care o despărţea de o vie a iezuiţilor 4. Dintre cele trei oraşe mai mari ale Transilvaniei: Braşov, Cluj şi Sibiu — , singur Sibiul, deşi se pare că poseda o tipografie pe la mijlocul veacului al XVI-lea 5, nu dispunea de o moară de hîrtie. Hotărîrea magis- tratului sibian de a înfiinţa şi la Sibiu o moară de hîrtie a fost luată la începutul anului 1573. în ziua de 12 martie, acelaşi an, Ştefan Bâthori, la cererea juzilor sibieni Simion Miles şi Augustin Hedwygh, acordă sibie- nilor dreptul de a ridica pe teritoriul oraşului o moară de hîrtie (officinam papyrian) „in comunem usu et commoăum eiusdem civitatis”, precum şi prerogativa de a vinde hîrtie „oriunde în această ţară a Transilvaniei” s au de a o folosi pentru nevoile oraşului6. O dată dobîndită aprobarea, magistratul din Sibiu trecu la înfăptuirea planului său. Juratul Mihail Berthalbner este însărcinat cu organizarea construirii morii. Locul morii a fost fixat în hotarul satului Tălmaci, pe valea Sadului. Moara a fost construită sub supravegherea meşte- rului în prepararea hîrtiei (papier macher) Gheorghe (Jerg) Berger zis diavolul, originar din Biedlingen, ducatul Wiirtenberg. Cheltuielile s-au ridicat la suma de 1 233 fl. 63 d. După terminarea lucrărilor, Gheorghe Berger încheie un nou contract cu magistratul din Sibiu, obligîndu-se să-i livreze anual hîrtie de scris cu 10 fl. balotul (ballen). Întrucît un balot de hîrtie de scris avea 10 legături (Biss), o legătură avea 20 de „cărţi” (buch), iar o „carte” — 25 de coli, după cum rezultă din contractul semnat la 1 Cf. Nolizen von Thomas Tartler, în Quellen.,., IV, p. 153. 2 I. Teutsch, Wo und wann wurde die ersle Buchdruckerei in Sibenbiirgen errichlell, In Magazin jur Geschichte, Lileratur... Siebenbărgens, II, 1, Braşov, 1846, p. 351—354; Rezu- matul după Teutsch la Die Honlerus Presse in 400 Jahren, Braşov, 1933, p. 17—18; S. Goldcn- berg, Braşovul la mijlocul secolului al XVI-lea şi încercarea de răzvrătire din 1557, în Buletinul Vniv. „V. Babeş şi Bolgai”, I, 1—2, Cluj, 1956, p. 206. 3 Nolizen von Thomas Tartler, în Quellen..., IV, 1953, la anul 1561. 4 Jakab E., Oklevelldr Kolozsvăr lorlinele mdsodik ds harmadik kolelehez, voi. II, Buda- pesta, 1888, p. 142-143. 5 Fr. Teutsch, Neue Beilrăge zur Hermannslădler Buchdruckergeichichte, în Korrespon- denzblall, VIII, 11, 1885, p. 121 — 123, aminteşte de tipărituri din Sibiu datînd de la 1530 şi 1544. în orice caz la 1575 — 76 se ştie că lucrau la Sibiu tipografii Heusler, Winzler şi Frant- linger (Cf. Fr. Teutsch, Die Hermannslădler Buchdrucker und Buchhăndler, în Korrespondenz- blall, IV, 1, 1881, p. 1-4. * Veress A., Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Romtnesli, voi. III, Bucureşti, 1930, p. 5 — 6 şi regestul în 1. magh. la Veress E., Bălhory Islvân Erdtlyi feidelem ds Lengyel kirăly levelezdse, I, Cluj, 1944, p. 243. Nu ştim pe ce s-a bazat G. Io- nescu (op. cil., p. 78) afirmînd că Sibiul fabrica hîrtie din 1539.- www.dacoromanica.ro 3 MOARA DE HTRTIE DIN SIBIU 115 29 mai 1574 Berger se lega, prin urmare, să vîndă oraşului Sibiu o le- gătură de hîrtie cu 1 fl. şi o ,,carte” cu 5 d. Comparînd cu alte categorii de mărfuri, observăm că o „carte” de 25 coli de hîrtie de scris vîndută potrivit cu acest contract echivala cu preţul unei găini sau cu preţul unui eitel de mied sau de ulei sau cu preţul a 2 fonţi de seu1 2. Hîrtia era deci scumpă. în ce priveşte hîrtia de tipar, Berger se obliga să livreze, la cerere balotul cu 9 fl. iar cea cu defecte (ausschus) cu 8 fl. balotul. Contractul prevedea ca magistratul să-i achite jumătate din preţul hîrtiei livrate, iar restul să se reţină anual pînă la concurenţa sumei de 1 233 fl. şi 63 d. cheltuită pentru ridicarea morii. Menţionăm totodată un amănunt inte- resant ; Berger este obligat să livreze în contul impozitului (zu zins) trei legături de „hîrtie bună de scris”. Condiţiile contractului încheiat între Berger şi magistratul din Sibiu erau favorabile pentru acesta din urmă. Se ştie că pe la mijlocul secolului al XVI-lea o legătură de hîrtie se plătea la Sibiu cu 1 fl. şi 25 d. — 1 fl. 66 d 3 şi prin urmare, la un balot de hîrtie oraşul realiza un cîştig de 2 fl. 50 d — 6 fl. 60 d. Întrucît producţia de hîrtie, în condiţiile tehnice înapoiate de atunci era redusă, se pare că Berger s-a izbit de greutăţi atît în producţia, cît şi în desfacerea hîrtiei, nefiind în stare să se achite faţă de municipalitatea Sibiului. Numai astfel se poate explica de ce peste patru ani, într-o scri- soare de obligaţie (Shuldt prieff), el acceptă să livreze magistratului sibian „hîrtia mijlocie” şi hîrtia „Bogattschyn” 4 5 cu 90 d. o legătură, balotul de hîrtie de tipar (drucker papier) cu 6 fl. 50 d., hîrtia de scris cu defecte (schryb ausschuss) cu 60 d. o legătură, iar hîrtia de tipar cu defecte cu 50 d. o legătură, adică balotul de hîrtie de tipar bună cu 2 fl. 50 d. şi cea cu de- fecte cu 3 fl. mai ieftin ca în 1575®, în timp ce îh această perioadă tipo- grafii plăteau hîrtia necesară cu 1 fl. 28 d. o legătură 6 7. Hîrtia confecţio- nată la Sibiu avea ca filigramă două săbii încrucişate, cu mînerele în partea de sus a cîmpului1. E posibil ca concurenţa hîrtiei de producţie străină, care constituia un important articol de comerţ şi era fără între- rupere importată în ţară, să fl influenţat acceptarea unor asemenea con- 1 Doc. Lit. 1048, L. 22. Arh. Stat. Sibiu ; publicat de Ivânyo B., Konyvek konyvlârak, konyvnyomnăk Magyarorzsăgon, în Magyar Konyvszemle, I—IV, J932—34, Budapesta, 1934, p. 17—19; rezumat la Şt. Pascu, Meşteşugurile.. ., p. 227 şi menţionat în Korrespondenzbaltl, VII, 1884, p. 141. Interesant de remarcat şi faptul că în prima jumătate a secolului XVI hîrtia era cîntărită cu fontul şi folosită şi „ad membranas feneslranun” (Cf. Quellen..., II, Braşov, 1889, p. 375-393, 394, 404 şi 411, III, Braşov, 1896, p. 62 şi 65). 2 1 eitel — 1,35 1 ; 1 font — cca 636 gr. 8 Cf. Socotelile consulului, 58, 1546, f. 35, Arh. St. Sibiu şi Ivânyi, op. cit., p. 41. 4 E vorba probabil de hîrtia din zdrenţe de bumbac şi nu din bagassa plantei Andropogon glycichylum şi Sorghum saccaratum, folosită de asemenea la confecţionarea hîrtiei. 5 Cf. doc. din 18 iulie 1568, fila separată în Reg. de vigessimă, nr. 26, 1578, Arh. St. Sibiu. 8 W. Bruckner, Hermanslădter Buchdrucker und Buchhăndler, In Korrespondenzblalti Sibiu, 1912, p. 119. 7 J. Kemeny, Die ălleslen PepiermQhlen des Auslandes, Ungarns und Siebenbiirgens..., în Magazin..., ed. de A. Kurz, Braşov, 1844, p. 192, anexa. Asemenea hîrtie, fabricată de pildă, la Braşov, avea, după Kemănţr, următoarele dimensiuni : lungimea era de 18 ţoii şi lăţimea de 11 ţoii şi era destul de rezistentă. www.dacoromanica.ro 116 S. GOLDENBERG 4 diţii de desfacere a hîrtiei1. în acelaşi timp însă e posibil ca hîrtia confecţionată la Sibiu să fi fost de calitate inferioară în comparaţie cu hîrtia de import şi, în consecinţă, să nu fi avut trecere la preţurile stabilite. Condiţiile în care Berger continuă după 1578 producţia de liîrtie la Sibiu nu sînt cunoscute. în 1588 nu-1 mai găsim la Sibiu şi nici moara nu-i aparţine lui sau moştenitorilor săi. Se prea poate ca moara sa să-şi fi încetat temporar producţia. în 1588 alţi doi meşteri de hîrtie, Martin Rewel şi Yalten Widman, achiziţionează de la magistratul din Sibiu moara din Tălmaci, pentru 900 fl. în „monedă curentă” (Lanăwiriger Miinczen), obligîndu-se să achite anual de sf. Gheorghe1 2 cîte 80 de fl. pînă la concurenţa întregei sume ; să achite pentru moară un cens anual ridicat (grunătzins) de 12 fl.; să asigure magistratului din Sibiu, în cazul că nu vor putea întreţine moara şi vor fi siliţi s-o vîndă, dreptul de preemţiune 3. Prin acest act, magistratul renunţase la monopolul hîrtiei confecţionate de moara pro- prie, la achitarea censului în hîrtie, acordînd celor doi meşteri dreptul de a dispune liber de moara şi de produsul meşteşugului lor. Explicaţia acestei schimbări de atitudine poate fi numai una : producţia de hîrtie era probabil scăzută, hîrtia era de calitate inferioară, faţă de cea de import şi din acest motiv s-a dovedit a nu fi rentabilă pentru magistratul oraşului. Moara a fost deci vîndută după 14 ani de la construirea ei cu o pierdere de 333 fl. 63 d. Poate că această sumă reprezintă jumătate din preţul hîrtiei produse de Berger şi livrată oraşului, dar, totodată e posibil ca magistratul să fi fost nevoit să vîndă moara cu o pierdere de cîteva sute de florini din cauza uzurei construcţiei şi a uneltelor. Întrucît unii istorici au definit moara din Sibiu ca manufactură 4, revenim asupra problemei caracterului ei. ■ Materialul documentar lacunar nu permite să se tragă concluzii de- finitive în această problemă. Moara de hîrtie din Sibiu, similară cu cele din Cluj şi Braşov, repre- zintă, de fapt, sub raport tehnic, o „piuă” cu roată hidraulică, folosită în acea vreme şi înlocuită abia în a doua jumătate a secolului al XVII-lea cu moara cu cilindru sau tanibur, inventată de olandezi pe la 1670 5. Paza 1 De pildă la Cluj, unde exista o moară de hîrtie, s-a importat din Viena, numai Intr-un singur an, 18 baloturi de hîrtie tn valoare de cca 500 fl. (Cf. Rcg. de tricessimă din 1599, în Socotelile oraşului Cluj, XIV, 8, passim, Arh. Stat. Cluj). în 1595 s-a importat hîrtie din Cra- covia (K. Pieradzska, Handel Krakowa z Wegrami w XVI w, tn Biblioteca Krakowska, nr. 87, Cracovia), 1935, p. 246—247. 2 La saşi, 23 aprilie. * Cf. doc. din 20 iulie 1588. Doc. Lit. 1302, L. 27, Arh. Stat. Sibiu ; textul fragmentar la Ivânyi, op. cit., p. 51. . 4 Şt. Pascu, op. cit., p. 227—229; B. Surdu, Din istoricul manufacturilor din Transil- vania tn secolul al XVIII-lea; Manufactura de hîrtie de la Făgăraş, tn Studii si referate..., 1, 1954, p. 862. 5 Asupra tehnicii confecţionării hîrtiei cf. Fr. M. Feldhaus, Die Technik der Antike und des Mittelalters, Lipsea, 1931, p. 237, 309 et passim; C. Hofmann, Handbuch der Papierer- fabrikation, Berlin, 1891 ; E. Opfermann, Die Geschichle des Papiers, die Roh und Halbsloffe, Berlin, 1929, passim. www.dacoromanica.ro 5 MOARA DE HIRTIE DIN SIBIU 117 principală a procesului de producţie consta în sortarea şi în tăierea mă- runtă a zdrenţelor de in sau cînepă, care erau transformate în pastă cu ajutorul unor piue cu ciocane grele de diferite mărimi şi cu cuie lungi la extremităţi în condiţiile unei spălări constante cu apă curgătoare pusă în mişcare de roata hidraulică. Pasta era apoi prelucrată şi transformată în hîrtie. De aceea, atît moara din Sibiu, cît şi morile din Cluj şi Braşov erau aşezate fie lingă ape, fie lingă canale special săpate în acest scop. O asemenea moară nu costa prea mult : suma de 1 233 fl. era echivalentă cu preţul unei case din centrul oraşului (costul unei case varia între 1 000 —2 000 fl.). Instalaţiile erau probabil simple, tehnica în cea mai mare parte manuală, munca era efectuată de meşterul specialist şi de cîteva aju- toare, care puteau fi necalificate. Producţia era redusă şi se pare chiar că la un moment dat nerentabilă — , altfel magistratul din Sibiu n-ar fi vîndut moara. Similară a fost şi soarta celorlalte două mori de hîrtie, care lucrează cu multe întreruperi în decursul acestui secol. Nu s-au păstrat nici un fel de date cu privire la organizarea proce- sului de producţie şi nici la numărul de lucrători. Acesta era probabil redus, căci în condiţiile tehnice din secolul al XVIII-lea, cînd se confecţionau, de ex. la manufactura de hîrtie din Făgăraş, un număr însemnat de sorturi de hîrtie 1, lucrau în total un meşter, patru lucrători şi un ucenic 1 2. Nu- mărul redus de lucrători — se ştie că manufactura — cooperaţie capi- talistă bazată pe diviziunea muncii şi tehnica manuală — se distingea de atelierul breslaş, între altele, şi prin faptul că necesita un număr cu mult mai mare de lucrători utilizaţi, în mod simultan de acelaşi capital 3; vo- lumul restrîns al producţiei; proprietatea exclusivă a oraşului (temporară, în cazul morilor din Braşov şi Sibiu) sau a unui meşter-tipograf (cum era cazul la Cluj), sau al meşterilor specialişti (Sibiu, Braşov) şi nu a negusto- rului asupra mijloacelor de producţie etc. pun sub semnul întrebării cali- tatea de manufactură a unor asemenea mori. E adevărat că aceste mori n-au apărut în sînul breslelor, dar ele nici nu puteau apare în rîndul lor, nu numai pentru că legile corporaţiilor împiedicau în mod sistematic transformarea meşterului în patron — capitalist, nu numai pentru faptul că breasla respingea cu grijă orice încălcare din partea capitalului comer- cial sau pentru că organizarea de breaslă excludea diviziunea manufactu- rieră a muncii. Moara de hîrtie din Sibiu, ca şi tipografia sau moara de cereale, reprezenta o unitate distinctă de producţie : într-o localitate se găsea o singură moară, unul sau doi meşteri specialişti. De aceea „morile de hîrtie” din Transilvania din secolul XVI pot fi considerate ca un gen aparte de producţie, ca „mori” şi nu manufacturi, ca forme embrionare, din care, în urma aplicaţiilor unor invenţii şi perfecţionări noi din secolul al XVIII-lea, apar maiîntîi manufacturile de hîrtie şi apoi fabricile de hîrtie, cu maşini, de la mijlocul secolului al XlX-lea. 1 Ct. B. Surdu, op. cit., p. 868 — 869. 2 Ibidem, p. 871. 8 K. Marx, Capitalul, I, Ed. P.M.R., 1949, p. 305. www.dacoromanica.ro 118 S. GOLDENBERG 6 „EYMAÎKHAH MEJIBHHLţA” B CMEMy B XVI e. PE3I0ME PaSoTa COAepîKHT KpâTKWtt 0630p HCTOpHH ,;6yMa>KHOll MeJIbHHIţM** XVI B. B CH0Hy. B OTJIHHHe OT HeKOTOpblX HCTOPHKOB, OTHOCHBHIMX „SyMaVKHyiO MeJIbHHIţy” K pa3pH«y Many^aKTyp, aBTop noJiaraeT, hto MeJibHHqa b CwGHy, Tan we nan h THnorpaijwH hjih MyKOMOJibuaH MGJibHBiţa, npeflCTaBUHeT coGoii ocoGyio npoH3BOACTBeHHyio eRHHHqy, He Hocnmyto MaHy$aKTypHoro xapaKTepa. „ByMawHbie MeJibHHRbi” XVI b. b TpaHCHJibBaHiiH moikho paccMaTpwBaTb, no mhghhio aBTopa, nan oTAejibHbift BHfl npoH3B0flCTBa, to ecTb He KaK MaHy$aKTypu, a nan ,,MeJibiiHAbi”,KaK nepBHHHbie $opMbi, as kotophx, b peayjibraTe Hcnonb30BaHHH HayHHbix OTitpuTHtt h TexHHHecKiix flo&TH>KeHHll b XVII b., pasBHBaiOTCH CHaaajia SyMawHbie Ma- Hy$aKTypw, a aaieM GyMamHbie ^aGpwiîH, rfle MaraHHHoe oGopyflOBaHHe noHBUHeTCH b cepeflHire XIX b. LE MOULIX  PAPIEB DU XVI6 SIÎÎOLE, Ă SIBIU RESUME L’auteur retrace britvement l’historique du moulin & papier de la viile de Sibiu, du XVI0 sitele. A l’cncontre de certains historiens qui, se reportant au moulin k papier, parlent d’une manufacture, l’auteur de cette note considere qu’on a affaire, dans ce cas tont comine dans celui de l’imprimcrie ou du moulin propremcnt dit, k une forme de production dife- rente de celle de la manufacture. Selon l’avis de l’auteur, Ies moulins k papier de Transylvanie, du XV1B sitele, peuvent tlre considtrds l’embryon de ce qui, par l’introduction de perfcc- tionnements et d’innovations, allaient devenir Ies manufactures de papier, au XVIII0 siecle, et Ies fabriqucs, au milieu du XIXe. www.dacoromanica.ro O ÎNDREPTARE DE TEXT ÎN CRONICA LUI THEOPHANES (de Boor, p. 392, 12) DE ILSE BOCHOW (Berlin) în cronografia lui Theophanes la anul 6209 (717 e.n.) citim următorul episod : împăratul de mai tîrziu Leo Isaurianul a fost trimis de către Jus- tinian ca spătar („spatharios”) în Caucaz, unde reuşeşte să-i asmuţă pe Alani împotriva tribului învecinat Abasgilor care erau sub stăpînire arabă. După ce Alanii au pustiit ţinutul Abasgilor, aceştia le-au propus ca să le predea lor pe spătar contra unei anumite sume. Alanii au consimţit, însă i-au explicat spătarului .(i.e0« xai, (TuvTa^(i>(i.e0a aoToî>, oti rcapaSiSopiv az, xai ârtoXuopEv apa aixoîţ âv0p(i>7coui; v)pwv xai xaTafi.av0dcvofi.ev ta? xXecooupac; auTwv xai xoup- oeiiopev xai âPav «utwv xai TOioupev tt;v 9epa7tetav uptov” (so de Boor; Classen : fjpwv). In den letzten Worten bietet sicb eine gewisse Interpretationsscbwierigkeit: iiberbefert sind die Lesarten r,p£>v und uptov. De Boor scbreibt upwv; bat er recbtf Zur Klărung miissen wir von dem Sinn des ganzen Ausdrucks ausgeben : S-eparceia bat die Grundbedeutung ’Dienst, Dienen, Dienstleistung’ (s. Pape, Liddell-Scott); es wird gebraucbt mit dem Genetiv der Person, der der Dienst erwiesen wird (twv Jsmv ; yovewv usw.). Unser Autor selbst gebraucbt es in dem Sinn ’ Gefallen, Gefălligkeit’ (de Boor 440, 31). An unserer Stelle also wollen die Alanen jemandem einen Dienst erweisen, ibm gefăllig sein. upwv konnte bedeuten : 1. den Spatbarios und die Abasgen; diese Deutung ist unmoglich, da die Abasgen ja gerade getăuscbt werden sollen. 2. den Spatbarios und die byzantiniscbe Regierung, als deren Yertreter er zu den Alanen gekommen ist. Das ist unwabrscheinlicb, da sicb der Spatbarios durcb seinen Betrug in einen gewissen Gegensatz zu Justi- nian gesetzt bat. rjpwv sind entweder die Alanen allein, die auf diese Weise das Land der Abasger erforscben wollen, wabrscbeinlicber aber ist der Spatbarios mit eingescblossen, den sie fur ibren Plan zu gewinnen suchen. Die Lesart rjpaiv ergibt also einen viei besseren Sinn als de Boors- upwv, und wir miissen ibn korrigieren. www.dacoromanica.ro CÎTEVA DATE NECUNOSCUTE DESPRE STOIAN INGE VOIVODA DE S. IANCOYICI într-o notă din revista Studii a fost semnalat articolul cercetătorului bulgar Ei. Boev privitor la renumitul haiduc Stoian Inge voivoda, parti- cipant la răscoala din 1821 în ţările romîne \ Menţionăm că în 1956, adică un an de la apariţia articolului semnalat, acelaşi cercetător bulgar a publicat aparte şi o mică monografie despre haiducul Inge 1 2. Din expunerea mai dez- voltată în monografie reiese clar că Stoian Inge este originar din localitatea Ducangea din sud-estul Bulgariei şi nu din oraşul Sliven, cum greşit se arată în nota din revista Studii. Confuzia făcută în legătură cu acest fapt a provenit din împrejurarea că Stoian Inge a trăit mult timp la Sliven unde s-a şi căsătorit şi de aceea era socotit slivinean. Datele de care a dispus cercetătorul bulgar cu privire la şederea lui Inge în Moldova, participarea lui la răscoală şi moartea lui în lupta de la Sculeni, sînt sumare şi se bazează pe puţinele relatări ale lui Th. Gordon 3, luate după monografia istorică a oraşului Sliven întocmită de S. Tabacov4. Ca informaţie inedită în legătură cu trecerea lui Inge în ţara noastră, 1 Căp. R. Doev, Cmoim Hudoice eoueoda [Stoian Inge voievod] tn Boeiuio-ucmopu- necKu câopmiK, XXIV, 1955, nr. 4, p. 55 — 67. Nota, Întocmită de A. Constantinescu, a apărut In Studii, 1957, nr. 6, p. 241. 3 Căp.-leitenant, R. Boev, Cmoan Hudoice eoueoda (nCTOpnliecKH O'iepu). [Co<])Hh] 1956. Jţ'bpjKaBH'o H3gâTeJiCTBO nptt MînniCTepcTBOTO Ha HapogHaTa OTOpaita, 78 [-80] p. Monografia are două părţi: 1. Cmoim Hndoice eoueoda şi 2. EojizapcKU itapodau eoueodu— mpeu noMouţHUiţu na Hndoice. în a doua parte este vorba de haiducii : Vălcean, Moniu, Kara Tanas, Konda — participant la răscoala strbilor din 1804 — 1813, Kara Koliu —parti- cipant, cu Inge, la răscoala din 1821 în ţările romlne şi Angliei — de asemenea participant la această răscoală. 3 Thomas Gordon, Hislorţi of ihe greek revolulion. Folosită, ca de obicei, In traducerea germană a lui I. W. Zinkeisen, Geschichle der griechische Revolulion. Nach dem englischen des Thomas Gordon bearbcilet, I —II, Leipzig, 1840, XVIII + 594 p. 4 Dr. S. Tabacov, Onum ea uemopun na epad Cjiueen,, II, 1924. Despre Stoian Inge : voi. II, p. 41—52. Informaţiile luate după Th. Gordon se găsesc la p. 50—51. R. Boev dă greşit p. 45, în loc de p. 51 (Vezi R. Boev, op. cil., p. 55). www.dacoromanica.ro 122 S. IANCOVICI 2 R. Boev a avut la dispoziţie doar două documente care ar atesta trecerea lui Inge din Serbia în ţările romîne, în anul 1818 L Lacuna resimţită în această din urmă chestiune se înlătură prin infor- maţiile, necunoscute pînă acum, cuprinse în opt documente referitoare la litigiile pentru casa din Iaşi a lui Stoian Inge, descoperite în arhiva Canta- cuzinilor 1 2 în urma unor cercetări minuţioase. Datate între anii 1820—1829, aceste documente se referă la situaţia lui Stoian Inge în Iaşi înainte de răscoală, la moartea lui în lupta de la Prut şi la situaţia soţiei lui, văduvă după răscoală. Datele cuprinse în aceste documente infirmă unele dintre presupunerile făcute de S. Tabacov şi R. Boev în legătură cu cariera lui Inge în perioada de după anul 1806, pentru care cei doi cercetători nu au avut informaţii clare. într-o jalbă din 20 noiembrie 1829, scrisă în limbile rusă şi romînă, adresată domnului Moldovei de către Ecaterina 3 „văduvă eu un copil, ce au fost soţie răposatului căpitan Inge”, jeluitoarea arată că soţul ei Stoian Inge a slujit „cu necontenire” încă de pe vremea celor doi domni ai Moldovei „ce au stătut în scaun” înaintea luiScarlat Callimachi w. (1812 — 1819), adică în vremea lui Alex. Moruzi şi Alex. Hangerli4. Mai departe se arată în jalbă că Stoian Inge a servit pe timpul lui Scarlat Callimachi „jărt- findu-să cu multe slujbe curţii gospod, precum şi la procatoh domn Suţu vvd 5, la anul 1820, pînă cînd la 1821, la stîrnire şi scriere volintirilor, şi soţul meu ca un supus poruncii pomenitului domn Suţu, dimpreună cu alţi arnăuţi ai curţii gospod din ace vremi, au sărit spre pierdere capanilor turci ci era aice, care este ştiut tuturora ... ”. Din aceste relatări ale soţiei lui Stoian Inge se desprind mai multe idei. Principala constatare ce reiese este că Inge a slujit fără întrerupere la curtea domnească din Iaşi, ca arnăut (cum făceau cam toate elementele luptătoare balcanice care se refugiau în ţările romîne), cu începere din annl 1806, cînd tocmai i se pierde urma în Bulgaria, după perioada de lupte dîrze pe care Inge le-a dus cu cetele lui în cadrul mişcării antifeudale a eîr- jaliilor, în sudul Bulgariei, şi în urma înăbuşirii acestei mişcări de către trupele sultanului. Se lămureşte, deci, „dispariţia misterioasă din ochii turcilor şi bulgarilor” după 1806 (cum se exprimă S. Tabacov)6 a lui Stoian Inge. De asemenea se înlătură nesiguranţa afirmaţilor lui R. Boev cum că Inge ar fi trăit şi ar fi luptat în Serbia după 1806 pînă în 1818, pre- supunere bazată pe faptul că tovarăşul lui Inge, Kara Koliu, a trecut la USTiş, precum şi pe faptul că în 1821 Inge a comandat detaşamentul alcătuit din sirbi şi bulgari, în cadrul oştirii eteriste7. Tabacov a presupus bine că Stoian Inge haiducul a trecut direct la nord de Dunăre, fără să se fi dus 1 R. Boev, op. cil., p. 53. „ * Biblioteca Acad. R.P.R., secţia mss., doc.CXXXV-202,215,237,267,268,270,275 şi 280. 3 în materialele de specialitate bulgare nu este cunoscut numele soţiei lui Inge. 4 Alex. Moruzi a domnit din octombrie 1806 — martie 1807. Alex. Hangerli i-a urmat din martie ptnă In august 1807, etnd a fost numit domn Scarlat Callimachi, conttnd ca domn pinii tn iunie 1810, fără să ocupe efectiv scaunul. El a funcţionat efectiv de la terminarea războiului ruso-turc (1812) ptnă tn iulie 1819. 5 Mihai Suţu (iunie 1819 — aprilie 1821). * S. Tabacov, op. cit., p. 49. 7 R. Boev, op. cil., p. 53 — 54. www.dacoromanica.ro 3 DATE NECUNOSCUTE DESPRE INGE VOIVODA 123 în Serbia1. Tabacov, însă, comite neglijeDţa de a nu face deosebire între Moldova şi Ţara Bomînească, afirmînd că Inge s-a adăpostit în aceasta din urmă, pe cînd în realitate, după cum am văzut, el s-a stabilit de la bun început în Moldova. De altfel, este şi firesc că Inge a apucat direcţia spre Moldova, devreme ce la începutul anului 1806 el se găsea cu cetele sale haiduceşti în răsăritul Bulgariei, în părţile Burgasului şi prin munţii Strân- gea, de unde nici nu s-a putut deplasa pe distanţă mare în spre vestul Bulgariei, calea în această direcţie fiindu-i tăiată de trupele sultanului, cum foarte bine arată B. Boev * 2. în schimb, drumul de la golful Burgasului pînă în Moldova este relativ scurt şi Inge era în situaţia că trebuia neapărat să se retragă şi să se pună la adăpost, pe care l-a găsit în Moldova. Din actele noastre se mai constată că Stoian Inge a avut urmaş, un copil, fapt pe care Tabacov nu l-a ştiut în 1924, cînd şi-a scris monografia 3. Bămîne de asemenea stabilit faptul că soţia lui Inge trăia la Iaşi în 1829 şi poate că mult mai tîrziu se va fi dus la Sliven, unde, potrivit afirmaţiei lui Tabacov, ar fi trăit după moartea lui Inge 4. Din cîştigul său ca arnăut în slujba curţii domneşti, Stoian Inge cum- pără în vara anului 1820 casa din Iaşi a Catrinei văduva lui Ene Gălă- ţeanu, la preţul de 800 lei. A plătit la cumpărare 400 lei, urmînd să plă- tească încă atîta pînă la 23 aprilie 1821. Această datorie, pe care Inge nu a mai apucat să o achite din cauză că a survenit răscoala şi că vînzătoarea s-a mutat la Galaţi, este cerută de la soţia lui în 1829. Pînă la izbucnirea răscoalei, însă, Inge ,,au făcut meremeturi ci au trebuit la această casă” cumpărată în stare nu tocmai bună. Locul pe care se găsea casa lui Inge avea în total 44 stînjeni şi cinci palme împrejur, adică aproximativ 100 m şi se afla în mahalaua Fere- deilor (zisă şi a sf. apostol Andrei), mai la vale de curtea domnească. Era învecinat cu locurile stăpînite de stolnicul Tanache Stamatiu, serdarul Grigore Alexandri, biserica Banului şi locul lui Mihai ÎTeamţu carătaşul — supus prusian 5 * *. O latură a curţii dădea în uliţa ce ducea spre apa Bahluiului şi în aceea care ducea spre curtea domnească. Ca vecini, locatari în casele de pe locurile menţionate, Inge avea, în afara căruţaşului Mihai, pe diacul Şerban Buhăescu 8 şi pe Costache Cujbă. După răscoală, casa lui Inge devine obiectul unor îndelungate litigii. Din actele legate de aceste litigii reies cîteva date despre Stoian Inge. Astfel, se constată că el s-a înrolat în oştirea eteristă şi că i-a recrutat şi pe alţii. ,,S-au făcut başa piste cîţiva volintiri adunaţi de dînsul”. în acte, Inge este numit: „căpitan Inge”, „Stoian volintiru”, „Stoian Inge 1 în literatura de specialitate strbă am Inttlnit date despre participarea la răscoala strbilor doar a lui Konda, unul dintre tovarăşii lui Inge, şi nu am găsit date despre participarea şi a acestuia din urmă. 3 Vezi R. Boev, op. cit., p. 52. 3 Tabacov afirmă că Inge nu a lăsat nici un urmaş, aceasta nepermiţtndu-i viaţa de haiduc, şi că atunci ctnd i s-a născut un copil el l-ar fi ucis, pentru ca prin Îngrijirea acestuia să nu-i slăbească elanul de luptător (S. Tabacov, op. cit., p. 43). 4 S. Tabacov, op. cit., p. 46. 3 Situaţia locului este cercetată pe larg şl In august 1825 este măsurat (Acad. R.P.R., doc. CXXXV —215). 8 Acesta a scris zapisul de cumpărare a casei de către Inge. www.dacoromanica.ro 124 S. IANCOVICI 4 arnăut ce au fost volintir”. înrolarea lui poate să fi avut loc prin februarie 1821, cînd a apărut în Iaşi Anastase bimbaşa care a început „să înroleze pe faţă şi să primească jurămînt de la arnăuţi” h Desigur că Inge atrăgea în oştire în primul rînd pe bulgari, nădăjduind că va trece cu ei Dunărea şi va lupta împotriva turcilor, pentru eliberarea patriei sale şi a poporului bulgar. Trebuie că Inge a fost printre bulgarii care au insistat foarte mult să se treacă imediat peste Dunăre în frunte cu căpitanul Koghighios căruia conducerea Eteriei îi încredinţase pe atunci această misiune 1 2. în 21—22 februarie 1821, Stoian Inge a luat parte activă la prinderea şi executarea turcilor din Iaşi, acţiune întreprinsă aici de către arnăuţi după pilda lui V. Caravia la Galaţi3. Cu acest prilej, Inge atacă pe Mehmet aga, nălban-başa „ce au fost al pomenitului domn Calimah” şi i-a luat o serie de obiecte de care avea nevoie pentru război: o sabie lucrată cu argint care „putea fi de o mie de lei şi mai bine”, nişte pistoale, un cal bun „şi altile care toati fac ca 4 000 lei” (după cum arată în septembrie 1821 Mehmet aga prin lista sa şi după cum în parte confirmau negustorul Gheorghe Periboul şi un oarecare Caraiani). Tot atunci Stoian Inge a prins şi pe Iordachi Hulubei, ispravnic al Curţii domneşti, şi i-a luat 3 086 lei bani gata. Probabil că acesta a vrut să se opună cu forţa devreme ce Inge „l-ar fi şi zdrobit în bătaie dă i-ar fi stricat şi mîna cea stîngă”. Ca să se înţeleagă aceste acţiuni ale lui Inge, trebuie să amintim că eteriştii au pro- cedat cu turcii în felul acesta peste tot în Moldova, luînd mai ales arme şi cai; iar banii erau luaţi pentru „a se umplea casa de război a oştirii” eteriste, după porunca dată arnăuţilor în acest sens 4. Mehmet aga a scăpat cu viaţă din măcelul săvîrşit asupra turcilor de către arnăuţii eterişti, adăpostit desigur la vreunul dintre boierii care în acele momente au oferit adăpost turcilor urmăriţi. în septembrie 1821, cînd Stoian Inge era mort, iar soţia lui era fugită cu copilul peste Prut, Mehmet aga cere să i se dea casa lui Inge drept despăgubire pentru lucrurile ce i s-au luat la începutul răscoalei. Cum însă celălalt păgubaş, Iordache Hulubei, deţinea deja casa, din aprobarea lui chihaia bei, tot ca despăgubire, Mehmet a trebuit să se judece la Comi- tetul de ocîrmuire de la care a şi obţinut sentinţa din 26 octombrie 1821 ca el să dispună de casa lui Inge. Peste o lună Mehmet pune casa în vînzare. Printre cei ce concurează la cumpărarea ei se găseşte şi Iordache Hulubei. Deoarece preţul oferit la mezat s-a oprit la 400 de lei, Mehmet reuşeşte să vîndă casa abia în octombrie anul următor, dînd-o lui Sandulache bărbierul 1 Emannel Xanthos, ’ATro^vvjjioveujiQCTa reepl TÎj? ţuXixîj? â-coupîa?. Athena, 1845, I, p. 326-328. 2 Koghighios declara : „Toţi bulgarii mă vor urma, deoarece ei mă şi roagă In fiecare zi”. Iar M. Stratos scria lui Em. Xanthos : „Oricine ştie că toţi bulgarii vor să meargă cu căpi- tanul Koghighios şi dacă nu li se va da autorizaţia... ei se vor răscula, de nu vor izbuti să plece pe ascuns” (Em. Xanthos, op. cit., p. 165—166). 3 1. P. Liprandi, Boccmanue naudypoe nod npedeodumeAbcmeoM Tydopa BjiaduMU- pecKy e 1821-om eody u nancuio deiicmeuit eemepucmoe e npu dyuaucKiix Kjmotcecmaax, nod nancuibcmeoM AAeKcandpa HncuAanmu, u nAaneoiuu noneiţ o6oux e moM aice eody. (If. T. II. A. — Jlemiurpa»), caet C, t. 58 r şi v. 4 Ibidem, p. 63 v. Soţia lui Inge arată, după cum am văzut, că Inge a acţionat „ca un, supus poruncii”. www.dacoromanica.ro 5 DATE NECUNOSCUTE DESPRE INGE VOIVODA 125 la preţul de 700 lei. Cumpărătorul este pus în stăpînirea casei rămasă de la Inge, abia peste doi ani, după ce mai întîi locul a fost cercetat, măsurat şi stîlpit cu pietre. Sandulache bărbierul a aşezat în casă pe Iordache Burchi, apoi pe serdarul Toader Gaspar. Deoarece vecinii au avut obiecţiuni împotriva felului cum s-a făcut hotărnicia locului de casă, au urmat mereu „împo- triviri şi supărări”, încît Sandulache, pretextînd că ar fi sărăcit în urma incendiului din 1827, cerea lui Minciaky în noiembrie 1828 să i se reconstituie actele asupra casei, rămase şi dispărute la vistierie, pentru a putea vinde locul şi casa. în ianuarie anul următor este însărcinat Mihalache Mile vornic de poartă să măsoare şi să stîlpească locul din nou. ★ Faptul relatat iniţial de Th. Gordon că Stoian Inge a pierit în lupta de la Sculeni este confirmat acuma şi prin actele de cercetare din 1824 a pricinii pentru casa rămasă de la el. „Numitul arnăut [Inge] pi soţia sa au siguripsit-o piste Prut împreună cu avuturi a săli ... şi el mai în urmă războindu-să cu oştenii la Sculeni, ar fi pierit”. Soţia lui Inge arată de ase- menea că în vremea luptei de la Sculeni ea a trecut peste Prut „numai cu un copil ce am şi acum şi ceva lucruri di ale meii”. Stoian Inge a luptat cu eroism, menţinîndu-se pe poziţiile de rezis- tenţă înverşunată pînă în ultimele clipe. A pierit desigur cu căpitanul Atanasie şi oamenii acestuia în număr de 450 care, după dezertarea peste Prut a lui Gh. Cantacuzino, Pendedeca şi a altora cu ei, au jurat să moară pentru „onoarea întregului popor”. în ziua de 17 iunie 1 * * 4, copleşiţi de marele număr de turci şi nemai- avînd muniţii, oamenii comandaţi de Atanasie au năvălit, după pilda lui, în mulţimea turcilor cu săbiile în mîini, omorînd pînă ce „după două ore toate capetele eteriştilor au fost despărţite de trupurile lor” a. în această luptă înverşunată a fost tăiat de năvălitorii turci şi Stoian voivoda. Soţia lui arată că „au perit prin tăiere la Prut şi soţul meu căpitan Inge”3. IJn martor ocular al luptei de la Sculeni relatează că la şanţurile de apărare săpate de eterişti lîngă Sculeni, pe malul Prutului, turcii făcînd „iuruş asupra grecilor pe loc i-au trecut pe toţi supt sabie, scăpînd numai 18 greci4, care au trecut Prutul în stînga, iar cei mai mulţi rămînînd prin şanţuri, stîrvuri şi o samă sau înecat în Prut” 5. ’ în lupta de la Sculeni, Inge nu a comandat cavaleria de 1 000 călăreţi6 şi nici nu a avut acolo tovarăşi de luptă pe Mladen sau pe 1 Nu tn 21 iulie, cum este notat greşit la R. Boev (op. cit., p. 55) şi cum reproduce A. Constantinescu (în privinţa datei de 17 iunie, vezi: 1. P. Liprandi, op. cit.,î. 86 ; Acad. R.P.R., doc. MXLI—185; Const. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 139—140; Hurmuzaki, XX, p. 654-655). a I. P. Liprandi, op. cit., caetul L, f. 87 v. 8 Acad. R.P.R., doc. CXXXV - 202. 4 I. P. Liprandi notează acelaşi lucru, cu precizarea că printre cei scăpaţi se afla şi Suljanov. 8 Acad. R.P.R., doc. MXLI - 185. • Afirmaţia lui S. Tabacov (op. cil., p. 50) şi A. Constantinescu (Studii, nr. 6/958, p. 241). Cavaleria eteristă fusese trimisă cu clteva zile Înainte la Roman şi tn alte părţi, pentru a se uni cu Mladen. www.dacoromanica.ro 126 S. IANCOVICI 6 Garnovschi1. Ca şi ceilalţi eterişti care şi-au dat viaţa în ultima încăierare din 17 iunie, Stoian Inge a luptat corp la corp, tăind pe turci cu sabia luată de la Mehmet aga, pînă ce el însuşi a fost tăiat. Acesta este sfîrşitul tragic dar glorios al eroicului luptător bulgar, haiducul Inge, la ale cărui fapte vitejeşti săvirşite în Bulgaria s-au referit în scrierile lor oameni caC. Jirecek şi F. Kanitz. ★ Soţia lui Inge a rămas cu copilul peste Prut pînă în iunie 1829 cînd se întoarce în Moldova. Revenind la Iaşi şi vînzătoarea casei cerîndu-i să achite cei 400 lei rămaşi datorie, ea face imediat demersuri,, ca să pui stăpînire şi să intru în dreapta casa me, ca să mă odihnesc cu un copil ce am”. în baza unei porunci domneşti ea evacuează pe serdarul Teodor Gaspar şi se instalează în casă. După cîteva zile însă văduva lui Inge se vede alungată din casă cu forţa de grămăticul Alecu Arsănii, fără să ştie pe baza cărei dispoziţii. De aceea ea se adresează din nou la domnie, cu jalba din 20 no- iembrie 1829, cerînd să i se facă dreptate şi să i se dea „dreapta me casă, ca să fie a me stăpînire, ca să mă odihnesc cu copilu ce am”. Xu cunoaştem deocamdată rezultatul cercetărilor întreprinse în această pricină de marea logofeţie. O depistare atentă prin arhivele de la Iaşi, foarte probabil, ar aduce completări la datele relatate aici, îndeosebi cu privire la şederea lui Inge în Moldova în anii 1806—1820 cînd el nu mai duce acţiunea haiducească, antiotomană, în Bulgaria. O cercetare atentă ar putea scoate la iveală date şi despre Kara Koliu care a venit în Moldova cu Inge şi a luptat în rîndurile răsculaţilor din 1821, aşa cum despre celălalt tovarăş al lui Inge, Anghel, găsim menţiuni că în 1821 este „căpitan al hiliarhului” Teodosie 1 2. Din datele prezentate aici, care completează pe acelea de care dispune istoriografia bulgară, iese conturat mai bine rolul lui Stoian Inge voivoda. Aceste informaţii, coroborate cu altele, de asemenea inedite, scot în evi- denţă rolul pozitiv al elementului haiducesc în răscoala din 1821, un aspect al ei neglijat pînă în prezent. Cazul lui Stoian Inge, voievod de haiduci în Bulgaria, apoi arnăut în Moldova şi căpitan în oştirea răscoalei, face să se îmbogăţească prin informaţiile documentare bilaterale cunoştinţele cerce- tătorilor romîni şi bulgari despre acei luptători din mijlocul poporului bulgar care de-a lungul secolului al XlX-lea au găsit adăpost în ţara noastră şi prin sîngele lor au cimentat frăţia romîno-bulgară în lupta dusă împo- triva asupririi otomane. 1 Mladen a Intlrziat să vină şi nu a luat parte la luptă, iar Garnovschi era trimis cu cavaleria la Roman. 2 într-o „foaie coprinzătoare de cele ce am cheltuit In conacu ostaşilor şi la cererile lui aga Barla”, Întocmită la 28 martie 1821 pentru isprăvnicatul de Buzău, figurează de mai multe ori Anghel căpitanul, uneori numit şi ceauş (Acad. R.P.R., doc. CL—35 B). www.dacoromanica.ro 7 DATE NECUNOSCUTE DESPRE INGE VOI VODĂ 127 HEH3BECTHBIE ftAHHBIE O BOEBOftE CTOflHE HHftîKE PE3IOME O >kh3Hh SoJirapcKoro raftRyna CTonua HHRwe OTcyTCTBOBaJiw ROKyMeHTa:ibHbie flaHHbie, HacaramnecH nepwoRa ot 1806 rojta, KorRa oh HCne3aeT H3 BoJirapnit, ro 1821 rojţa, KorAa oOHapynţHBaeTCH ero npwcyTCTBHe b pnnax reTepwcTOB. 3to oTcyTCTBwe CBexeHwît npHBeJio k omuSoHHOMy npejuioJioîKeHHio, BbiRBHiiyTOMy OoJirapcKoft HCTopHorpaiJweit, hto b nepwoR 1806—1818 rr. Ctohii HHflwe HKoObi HaxoRHJicH b CepOwH. OflHano H3 HeKOTopbix Hew3AaHHbix AOKyMeHTOB HBCTByeT, hto Ctohh HHflwe nepe- rneji HenocpejţCTBeHHO 113 EoJirapwH b MojiRaBHio, rjte npotKHJi ot 1806 no 1821 r. ITohth Bce 3to BpeMH oh npocJiyîKHJi apHayToM npw KHHHtecKOM RBope; b 1820 r. y Hero ObiJia ceMbH h oH Kymui rom b Hccax. B HacTOHiqee BpeMH Ha ocnoBaHiin ROKyMeHTOB mojkho yTBepnţAaTb, hto b $eBpa:ie 1821 r. MHflHţe nocTynHJi b boUcko reTepwCTOB, itpiiHHMa:i HeHTejibHoe yaacTHe b 6ohx c TypnaMH h nan b 6oio iior CKyjiHHaMH, repoftcnii cpanţancb Ho nocneRHero B3«oxa. B 1829 r. ero Hţ'eHa HaxoRHJiacb b Hccax h Bena THHtOy sa rom c TypKOM MexMeTOM-aroît, npnTH3aBUinM Ha Bo3MemeHHe yOhtkob h3 HMymecTBa CTOHHa. QUELQUES DOKNEES IEEDITES SUE STOIAN INGE YOÎYODA resume On ne connaissait jusqu’ici aucune donnăe documentaire touchant la vie du haidouk bulgare Stoian Inge depuis 1806, date â laquelle il disparalt de Bulgarie, et jusqu’en 1821, lorsqu’on le retrouve dans Ies rangs de l’hdtărie. Cette absence de renseignements a donnă lieu â l’hypothfcse erronăe, propagăe par l’historiographie bulgare, selon laquelle Stoian Inge aurait vecu en Serbie de 1806 â 1818. Certains documents inădits nous apprennent aujourd’hui que Stoian Inge ătait passă directement de Bulgarie en Moldavie, et que c’est lâ qu’il văcut de 1806 â 1821. Durant toutes ces anndes il servit comme arnăut (domestique armă) â la cour du prince răgnant. En 1820 il avait une familie et achetait une maison â Jassy. Les documents răvelent ăgalement qu’Inge s’enrâla en făvrier 1821 dans l’armăe de l’hătărie, qu’il prit une part active aux combats contre les Turcs et qu’il tomba ă Sculeni en luttant hăroiquement jusqu’au dernier instant. En 1829 sa femme habitait Jassy et ătait en procăs avec le Turc Mehmet aga, qui prătendait des dommages-intărfits sur les biens de Stoian Inge. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro DIN CORESPONDENŢA LUI IOAN BOGDAN CU SAVANŢII RUŞI DE MIHAIL DAN în anul universitar 1887/1888, timp de două semestre, Ioan Bogdan a frecventat cursurile şi seminariile de filologie slavă de la Universitatea din Yiena, unde era profesor pe atunci marele slavist Yatroslav Jagic L La sfatul şi îndemnul acestuia 1 2, în toamna anului 1888 Ioan Bogdan a trecut la Universitatea din Petersburg (Leningrad) unde, între alţii, a avut profesor pe renumitul filolog Alexei Ivanovici Sobolevski 3, mai tîrziu membru al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. 1 Vatroslav Jagic (1838—1923), slavist renumit, croat de origine. A activat In Croaţia, Rusia, Germania şi Austro-Ungaria. în 1872 — 1874 a fost profesor de lingvistică comparată şi de sanscrită la Universitatea din Berlin, unde a Început să publice renumita revistă Archit fur slavische Philologie. în 1880 — 1886 a fost profesor la Universitatea din Petersburg şl din 1880, membru al Academiei de Ştiinţe de acolo; iar In anii 1886—1908, profesor la Universitatea din Viena. A lucrat enorm In domeniul limbii şi literaturii vechi ruse, al istoriei literaturilor sud-slave, al folclorului, al gramaticii comparate a limbilor slave, al istoriei filologici slave. La iniţiativa lui, In 1903 a Început să se editeze Hctophh CJiaBHHCKoft 4)HJiOJiorntt. S-a distins prin metoda sa riguroasă, prin ediţiile sale ştiinţifice. A creat o bună şcoală de slavişti, printre elevii lui numărlndu-se B. M. Liapunov, Jf. N. Speranski, V. Oblak, M. Murko, M. Resetar şi alţii (BoJituiaH CoBeTCKaH 3m;nKJioifegHH, ed. II, t. 49, p. 446). 2 V. Jagid 11 Îndemnase pe I. Bogdan să studieze la Universitatea din Petersburg, deoarece acolo era centrul studiilor de istorie şi filologie slavă (Cf. In acest sens scrisoarea lui V. Jagic către I. Bogdan, Viena, 25.XII, 1888, ap. I. Lupaş, Ioan Bogdan In lumina unor fragmente din corespondenţa sa, Bucureşti, 1945, p. 20 şi n. 2). 3 Alexei Ivanovici Sobolevski (1856—1929), filolog rus, profesor la Universităţile din Kiev şi Petersburg, iar In 1900 academician. A studiat mai ales istoria limbii ruse. în disertaţia de doctor OuepKH H3 HCTOpnn pyccitoro H3UKa (1884) a stabilit particularităţile vechilor dialecte galiţian-volhinic şi Pskov. Lucrarea sa Jlemum ifo HCTopim pyccKOro H3biKa (1888, ed. IV In 1907) aduce mult material faptic din monumentele vechii literaturi ruse, caracterizînd particularităţile fonetice şi morfologice ale limbii ruse, în diverse perioa- de ale istoriei ei. A desfăşurat o rodnică activitate în domeniul istoriei lexicului vechii limbi ruse (MaTepwajm h iiccne/tOBauHH b oGjiacTK cjiaBHircuott (Jihjiojiothh h apxeoJiorHH, 1910). Deficienţa cercetărilor lui o constituie empirismul şi imprecisa diferenţiere a sunetului şi a-o. 523 www.dacoromanica.rG 130 M, DAN 2 în cei doi ani de studii şi cercetări petrecuţi atunci în Eusia (1888 — 1890) şi care au fost cei mai importanţi în pregătirea sa de specialitate, slavistul romîn — aşa cum reiese din scrisorile primite de el de la slaviştii ruşi — a cunoscut o serie de învăţaţi cu renume, ca V. I. Lamanski, F. E. Korş, F. F. Fortunatov, P. A. Lavrov, ca şi nenumăraţi tineri care îşi croiau atunci un drum în ştiinţa istorico-filologică rusă, unii din ei ajungînd mai tîrziu savanţi de mare prestigiu. Printre aceştia din urmă — cum ne arată corespondenţa sa, — Ioan Bogdan a cunoscut pe A. A. Şahmatov, M. îl. Speransld, S. A. Belojurov, A. I. -Iaţimirski şi alţii. Din rîndurile istoricilor şi filologilor ruşi mai tineri făcea parte şi Yiaceslav Eicolaievici Şcepkin, cu care Ioan Bogdan a legat cea mai strînsă prietenie şi care la şase ani după înapoierea în ţară a slavistului nostru continua să-i trimită acestuia scrisori pline de o caldă afecţiune, pătrunse de aleasă consideraţie ce o avea învăţatul rus pentru înalta pregătire ştiinţifică a istoricului şi filologului romîn. Dintre scrisorile trimise de V. H. Şcepkin lui Ioan Bogdan ni s-au păstrat cinci şi anume : una din 1890, trei din 1891 şi una din 1895. Puţine la număr, ele sînt totuşi deosebit de importante. Autorul scriso- rilor, Y. H. Şcepkin (1863—1920) şi-a făcut pregătirea ştiinţifică la Univer- sitatea din Moscova, unde în 1889—1890 l-a cunoscut şi pe Ioan Bogdan. La Facultatea de istorie-filologie de acolo el a obţinut în 1889 gradul de magistru în filologie slavă cu disertaţia PaocyiKflemie o nsbiue oaBBHFofi khhiii. A scris numeroase lucrări din domeniul istoriei lite- raturii ruse, a editat texte în vechea slavă bisericească (BojiomcitaH ncajiTHpi.) disertaţia lui de doctor apărută în 1906, (CaBBHHa urniră), care sînt citate şi utilizate în toate tratatele clasice de veche slavă bise- riceaccă (Jagic, Leskien, Yondrâk Kulbakin, van Wijk), a făcut cerce- tări de antichităţi ruse, de istoria artei ruse, iconografie, istoria social- politică a Cehiei (cursuri universitare) şi a editat un bun manual de paleografie rusă (Y^eSHiiH pyccKoii najieorpa^nn, Moscova, 1918), foarte util şi pentru analiza paleografo-diplomatică şi a documentelor slavo- romîne, şi, ca atare, utilizat şi azi în universităţile noastre. Din 1907 Y. H. Şcepkin a fost profesor ordinar la Universitatea din Moscova, din 1908 membru al Comisiei dialectologice din Moscova, şi din 1913 pînă la moarte, în 1920, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, în secţia de limbă şi literatură rusă. S-a bucurat de un înalt prestigiu ştiinţific şi a întreţinut — în afară de legăturile cu Ioan Bogdan — întinse relaţii ştiinţifice cu mulţi slavişti ai vremii sale (ruşi, poloni, cehi, sîrbi, sloveni, francezi, norvegieni), aşa cum rezultă din vasta lui literii. A fost un bun cunoscător al vechil literaturi şi paleografii ruse (CjiaBHiio-pyccKaH rrajieorpacjmH, 2 voi., 1901—1902). în OuepKH pyccKoii £najieKTOJiormt(1892) el a rezumat rezultatele studierii dialectelor ruse şi a dat o descriere sistematică a limbilor bielorusă şi ucraineană. S-a ocupat de asemenea şi cu cercetări tn domeniul toponimiei, etnografiei, istoriei vechii arte ruse şi al poeziei populare orale (BejiHKopyccKHe HapogHtie rtecHH, 7 voi., 1895—1902) (BoJiBiiian CoBeTCKan amiHKJioileHHH, ed. II, t. 39, p. 459). în materialele manuscrise lăsate de I. Bogdan se păstrează 2 caiete file cu notiţe luate la cursul de palco- slavă din 1888/1889 al lui Sobolevski, ca şi note de la cursul aceluiaşi despre cronica lui Nestor (Biblioteca Academiei R.P.R., Mss. 5228). www.dacoromanica.ro 3 CORESPONDENŢA LUI I. BOGDAN CU SAVANŢII RUŞI 131 corespondenţă păstrată în Arhiva Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S.1 şi din care pînă acum s-au publicat doar cîteva scrisori schimbate între el şi P. A. Lavrov, Fr. Pastrnek, Y. Oblak, Jifi Polivka, S. Tomic şi A. A. Şahmatov1 2. Scrisorile pe care le publicăm aici vin să completeze numărul celor ce se află în depozitul Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Ele constituie un preţios material documentar pentru istoria slavisticii în general şi pentru cunoaşterea relaţiilor ştiinţifice romîno-ruse la sfîrşitul secolului al XlX-lea, în special. Sub acest dublu aspect scrisorile lui Yiaceslav Şcepkin ne dez- văluie preocupările sale ştiinţifice şi pe cele ale lui I. Bogdan (informaţii privind pregătirea lor de specialitate, proiecte de lucrări etc.), aruncă oarecare lumină asupra raporturilor ştiinţifice interslave (între slaviştii din ţările slave), ne furnizează cîteva date privind biografia lui Ioan Bog- dan (prezenţa lui la Yiena în 1891, alegerea lui ca membru al unor socie- tăţi savante ruse), ne pun la dispoziţie preţioase informaţii privitoare la colaborarea ştiinţifică romîno-rusă în problemele slavisticii (schimburi ştiinţifice, ajutor ştiinţific reciproc, cereri de materiale manuscrise, cereri de colaborare la publicaţii de specialitate etc.) şi, în sfîrşit, în aceste scrisori se reflectă preţuirea de care slavistul romîn se bucura în cercu- rile ştiinţifice ruse de la sfîrşitul secolului al XlX-lea. Lăsăm să urmeze scrisorile lui Yiaceslav Xicolaievici Şcepkin, în speranţa că prin publicarea lor punem la dispoziţia cercetătorilor noştri şi a celor din marea ţară vecină şi prietenă un material documentar util. TRADUCEREA SCRISORILOR RUSEŞTI 1 Moscova, 13/25 aprilie 1890 Scumpe Ioan Ioanovici, Copiile mecanice (fotocopiile) de pe panghia (din colecţia) Uvarov 3 nu mi-au reuşit; în schimb îţi trimit inscripţiile copiate de mine cu mîna, 1 Pentru activitatea lui vezi BoJitman CoBeTCKan 9HiţHKJioneHHH, ed. II, t. 48, p. 260 ; 9HitHKJloneHHMecKHft CJlOBapt, t. XL, Petersburg, 1904, p. 61, şi necrologul publicat de acad. sovietic P. A. Lavrov, In PyccKiiit HcTopimecKHft ÎKypHaJi, 1921, VII, p. 254—259. Pentru corespondenţa sa din arhiva Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., vezi I. A. Kniasev — L. Modzalevski, ApxiiB AnafleMiiH HayK CCCP. OGoapemie apxiiBtfBix MaTepuajioB, II, Moscova-Leningrad, 1946, p. 153—154. 2 Cf. HoKyMeKTBi k HCTopHH CJiaBHHOBejţeimH b Pocchh (1850 — 1912). Moscova- Leningrad, 1948, p. 117, 119, 135, 138, 141-142, 145, 146, 160-161, 164, 181. 3 E vorba de colecţia arheologului rus Aleksei Sergeievici Uvarov (1825—1884) vezi 9HiţHKJioiieflimecKHtt CnoBapb, t. XXXIV, Petersburg, 1902, p. 418—419 şi BoJitman CoBeTCKan BHiţHKJlonegHH, ed. II, t. 43, p. 591. Din această colecţie a publicat Mihail Ivanovici Suhomlinov PyKonHCH rpaiţa A. C. YBapoBa, Petersburg, 1858 (Cf. I. V. Jagid, Hctophh CJiaBHHCKott (JlHJloJlorHH, p. 684), iar Arhim. Leonid a Întocmit catalogul manuscri- selor slavo-ruse (CHCTeMaTHqecKoe oitHcamie cJiaBHho-poccHitCKHX pyKOimcett coGpannn rp. A. C. YBapoBa, I—IV, Moscova, 1893—1894). www.dacoromanica.ro 132 M. DAN 4 deşi în chip grosolan, totuşi fidel*. Pe Trutovski1 2 l-am informat despre buletine 3. Cu totul al tău, V. Şcepkin 2 Moscova, 2î februarie (8 martie) 1891 Scumpe Ioan Ioanovici, Nu ţi-am scris cîteva luni, dar şi acum pot să-ţi împărtăşesc puţine lucruri îmbucurătoare, atît de rău mă apasă toată iarna acea xsvwjta4 gnostică, iar acum atitudinea copilărească a lui Şahmatov5 îmi ia şi ultimul curaj. 1 Pe verso N. V. Şcepkin a transcris admirabil — ca un strălucit paleograf ce era — inscripţia slavonă de pe o panaghie de artos dăruită de Ştefan Tomşa mănăstirii Solea în anul 1623 şi aflătoare In colecţia Uvarov. Clnd Şcepkin afirmă că a transcris-o „grosolan”, face exces de modestie, 2 V. K.. Trutovski era secretar la HmiI. MocKOBCKoe ApxeoJiorHHecuoe OSmecTBO al cărei membru era şi V. N. Şcepkin. * Este vorba, credem, de îţpeBHOCTH. Tpyflbi hmh. MocKOBCKoro ApxeojionmecKOro OSnţecTBa, care apăreau din 1865 şi la care era redactor V. K. Trutovski. 4 Textual înseamnă : vid, gol, spaţiu gol, slăbire, epuizare (M. A. Bailly, Dictionnaire grec-franţais, ed. XI, Paris, 1928, p. 1078). V. N. Şcepkin se referă aici la gnostici, care erau reprezentanţi ai curentului filozofic-religios din primele veacuri ale creştinismului şi susţineau că toate fiinţele spirituale au apărut prin emanaţie din divinitate. Gnosticii au fost duşmani neîmpăcaţi ai materialismului antic şi au netezit drumul pentru obscurantiştii din evul mediu (M. Rozental—P. Iudin, Mic dicţionar filozofic, Bucureşti, 1954, p. 258). în concepţia lor xsvo.ua Însenina: vidul sau pustiul haosului primordial în opoziţie cu -X/pcoua = imperiul fiinţelor divin-spirituale emanate din divinitate (Rudolf Eisler, Handtvorierbuch der Philosophie, Berlin, 1913, p. 497-498). 5 Aleksei Alcksandrovici Şahmatov (1864—1920) a fost unul din cei mai renumiţi filologi slavi. în 1890, la vlrsta de 26 ani, era docent la Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii din Moscova, unde preda un curs sistematic de istoria limbii ruse. Academician din 1894, a fost intre 1906 — 1920 preşedinte al Secţiei de limba şi literatura rusă a Academiei de Ştiinţe. A studiat limba vechilor acte ruseşti IIccjietfOBairHH o H3bine HOBropojţCKHX rpaMOT, XIII h XV bb.;—1886—; HecuoJibKo saMeTOK 06 H3tiKe iickobckhx naMHTHHKon XIV h XV bb. —1909. — S-a ocupat şi cu probleme de morfologie şi sintaxă (Kypc HCTopim pyccKoro H3tma —1911; cmlTaitCHC pyccKoro H3bina, (1925—1927). A desfăşurat o uriaşă activitate ştiinţifică, mai ales în domeniul lexicografiei şi al editării şi analizei critice a vechilor izvoare istorice ruseşti, fiind ccl mai mare specialist rus în acest domeniu. Activitatea sa In această direcţie au continuat-o elevii săi, istoricii sovietici A. E. Presniakov şi M. D. Priselkov. Ultimul a editat după moartea maestrului său O6o3peiliie pyccKHX neTO- ifHCHHX CBOjţOB XIV—XVI bb. (Moscova-Leningrad, 1938), ultima lucrare a marelui slavist rus (Vezi BoJitman CoBeTCuan BmţHKJioiiejţHH, ed. II, t. 47, p. 553—554 ; BHiţHKJionejţn- HecKHti QiOBapb, t. XXXIX, Petersburg, 1903, p. 221—223; C. S. Istrin, A. A. IIIaxMaTOB nan peRaitTop cjicmape pyccnoro H3bma, în H3BecTHH AitajţeMHH Hayit CGGP, OTjţeneHHe jiHTepaTypu h H3bma, 1946, t. V, fasc. 5, p. 405—417). www.dacoromanica.ro 5 CORESPONDENŢA LUI I. BOGDAN CU SAVANŢII RUŞI 133 Cu toate acestea, mă gîndesc ca la sftrşitul acestui semestru să încep examenul de magistru 1, căci altfel îndeletnicirile, pentru care nici pînă acum nu am pierdut interesul, ameninţă să se prefacă în vechea şi urîcioasa plictiseală. Păcat, că scrisoarea nu este totdeauna un mijloc potrivit pentru schimbul de ideal. Eu, ca şi mai înainte, aş dori să sorb viaţă din vorbele şi experienţa ta, şi uneori să mă plîng ţie de nălucirile mele obsedante, A ajuns oare la Viena vestea despre cît de necuviincioasă carte a scris Ilovaiski1 2 şi cît de necuviincios răspunde el la aprecierile (judecata) criticii ? Murko 3 citeşte revistele noastre şi trebuie să cunoască această chestiune. Apropo, ce-i cu el ? Nu ştiu dacă scrisorile mele ajung la el; poate tu îmi comunici cu vreo ocazie adresa lui actuală. Contesa4 nici nu vrea să audă că Bîrladnic 5 nu va apare în lucrările congresului6 * 8. Păzeşte-te, ea e în stare să ceară articolul prin ministrul plenipo- tenţiar rus ! Tipărirea, din motive băneşti, începe abia la toamnă, şi atunci merge la tipar şi articolul meu. Aşa că, dacă împrejurările din afară îţi permit, pregăteşte articolul, căci nu mă îndoiesc că posibilităţi interioare există. 1 V. N. Şcepkin a obţinut gradul de magistru In filologia slavă peste 8 ani, In 1899. în 1903 11 întîlnim în această calitate la congresul preliminar al filologilor ruşi (IIpeRBapii- •reJiLHtiit cte3H pyccKHX (ţnnoJioroB 10—15 anpena 1903 rouă, Petersburg, 1903, p. 134). 2 D. I. Ilovaiski (1832 — 1920), istoric şi publicist al direcţiei nobiliar-monarhice, autor de manuale oficiale de istorie larg răsptndite in şcolile elementare şi medii din Rusia prere- voluţionară. în manualele lui istoria se reduce la activitatea ţarilor şi a comandanţilor de oşti, mişcărilor populare li se da o apreciere antiştiinţifică, net negativă, procesul istoric se explica prin Împrejurări secundare şi tnttmplătoare (Bojibinan CoBercnaH 9im,HKjione^HH, ed. II, t. 17, p. 543). Probabil că V.N. Şcepkinface aluzie la Hctophh PoccHH,tom. III, pe care Ilovaiski o publicase în 1890 şi pe care S. F. Platonov o recenzase defavorabil. 8 Matias Murko, reputat slavist a fost profesor de limbile şi literaturile sud-slave la Facultatea de Litere şi Filozofie din Viena, apoi profesor de filologie slavă la Univer- sităţile din Graz şi Leipzig şi după primul război mondial la Universitatea din Praga. A desfăşurat o valoroasă activitate ştiinţifică în domeniul istoriei literaturilor sud-slave, despre poezia populară epică iugoslavă la începutul sec. XX, despre reforma şi contrareforma la slavii de sud etc. A condus o serie de periodice ştiinţifice de filologie slavă, Intre altele cunoscuta revistă Slavia din Praga. Activitatea lui ştiinţifică a fost unanim apreciată în cele mai largi cercuri ale slavisticii europene, ceea ce i-a adus alegerea sa ca membru al Academiei Ruse de Ştiinţe, al Academiei de Ştiinţe Cehoslovace, al Academiei de Ştiinţe din Leipzig, al Academiei de Ştiinţe din Zagreb şi Belgrad, al Academiei de Ştiinţe Bulgare şi a diferitelor societăţi ştiinţifice din Moscova, Liov, Liubliana, Ptui, Novi Sad, Maribor, Praga, Bratislava, Viena, Londra etc. Ioan Bogdan l-a cunoscut pe Matias Murko în 1887 — 1888 la Viena, cum rezultă dintr-o scrisoare a lui Vatroslav Jagicî către I. Bogdan, Viena, 23.VI.1890 (la I. Lupaş, o.c., p. 21—22). Legăturile dintre slavistul romîn şi Murko se vor fi întărit în 1889 In Rusia, unde primul se afla la studii, iar celălalt la cercetări ştiinţifice (Cf. Jirf Horăk, în voi. Rozprăuy a oboru slooanskd filologie, Praga, 1937, p. VII). Cum rezultă din scrisoarea lui Şcepkin, Bogdan şi Murko erau In 1891 din nou împreună la Viena. * Adică Praskovia Sergeievna Uvarova, preşedinta Asociaţiei arheologice din Moscova (SHiţHKJioneRHHecKHii GnoBapb, t. XXXIV, Petersburg, 1902, p. 419). 5 Este vorba de lucrarea lui I. Bogdan, Diploma birlădeană din 1134 şi principalul Btrladului. O încercare de critică diplomatică slavo-romtnă, In An. Ac. Rom., Mem. Sec. Ist., Seria II, tom. XI, 1889, p. 65-112. 8 Nu ştim la ce congres se referă Şcepkin. Poate la al VlI-lea congres al arheologilor ruşi ţinut la Jaroslavl în 6 — 20 august 1887. www.dacoromanica.ro 134 M. DAN 6 Fii bun şi fă-mi două servicii, care, sper, nu te vor incomoda : 1) întreabă pe I. V. Jagic dacă a primit culegerea de gramatici din (colecţia) TTvarov trimisă de mine în ianuarie; eu mă tem că banderola s-a şters ; 2) poate I. Y. Jagic nu refuză să-mi comunice dacă există cumva la sîrbi şi croaţi ceva lucrări despre iconografia locală, îndeosebi icoanele cusute1 şi despre alte obiecte bisericeşti % De altfel, însumi răsfoiesc cu înfrigurare în acest scop revistele ştiinţifice serbo-croate. Poate şi la voi s-a ocupat cineva cu acest subiect % în Bulgaria cer infor- maţiuni în chip special. . . în primăvara anului trecut, scurt timp după alegerea ta printre membrii noştri, eu am sondat pe membrii de frunte ai partidei „cle- ricale”, care conduc Asociaţia de istorie şi antichităţi1 2, dacă va fi satis- făcută cererea Academiei Bomîne privitoare la trimiterea cunoscutului dicţionar3. Am avut ocazia să aud cîteva glume de prost gust ale lui Kliucevski4 5 şi părerea serioasă a lui Tichonravov6, că nu trimit manuscrise în străinătate, avînd în vedere slaba garanţie de restituire. De aceea eu îţi propun să ai în vedere următorul procedeu, deopotrivă de folositor şi ţie şi „clericalilor” şi plăcut tineretului Asociaţiei de istorie şi anti: chităţi; cînd vrei să copiezi dicţionarul, Academia voastră să se adre- seze legaţiei ruseşti şi legaţia [să se adreseze] lui Ghirs 6. Doar aceasta va fi cea mai frumoasă garanţie de restituire a manuscrisului. Te poţi referi şi la un minunat precedent; trimit la Yiena, pe această cale, manu- 1 V. N. Şcepkin cerea informaţii, se pare, în legătură cu lucrarea pe care o pregătea şi care a apărut peste doi ani sub titlul: HaMHTHHK aoJioToro iiihtbh Hanajia XV-ro Bena, Moscova, 1893. 2 Este Hiun. OSmecTBo HCTopiiH k flpeBHoCTett poccHitCKiix npa Mockobckom Yhh- BepcHTeTe, societate istorico-filologicâ fondată în 1805'. Organul acestei societăţi savante era BTeHMH b HmiI. OCmecTBe HCTopim h upeBHocTeit poccnftCKHX npa Mock. yiiiiBepcHTeTe; 3 Probabil un lexicon slavo-romln manuscris aflat în biblioteca Societăţii de istorie şi antichităţi din Moscova, pe care Ioan Bogdan îl căutase în 1889 cînd fusese la Moscova, dar nu putuse da de urma lui (Cf. I. Bogdan, Un lexicon slavo-romln din sec. XVII, în Convorbiri Literare, 1891, XXV, p. 193-204). • 4 V. O. Kliucevski (1841—1911), unul din reprezentanţii de frunte ai istoriografiei ruse burghezo-liberale, profesor la Universitatea din Moscova. A scris o serie de lucrări mari : BoHpcnaH jţyMa îţpeBHett Pycn, 1882; IIpoHCXo>KHeHHe KpedoCTiforo npaBa b Poccrnt, 1886—1887; Kypc pyccKoît HCTopmi, (5 voi) etc., puntnd la contribuţie mult material arhivistic, dar tratînd dezvoltarea istorică pe baza concepţiei sale idealiste, de caracter eclectic şi de pe poziţii burghezo-liberale, falsificînd istoria relaţiilor sociale din Rusia (Bojibinan CoBeTCKan SHLţHKJloilehHH, ed. II, t. 21, p.463 —464). Nu ţine de clericali (nota lui V. N. Şcepkin, scrisă în josul paginii din scrisoare). 5 Nicolae Sawici Tihonravov (1832—1893), savant rus, istoric al literaturii, profesor la Universitatea din Moscova, academician din 1890. A publicat materiale manuscrise despre literatura rusă (JleToifncH pyccKoît JiHTepaTypu h flpeBHoCTeii, 5 voi., (1859—1863); PyccKne HpaMaTHHecKHe rfpoH3BejţeHHH, 1672—1725, 2 voi., 1874 etc.). Cea mai importantă dintre lucrările lui este : Cjiobo o noJlny HropeBe, (1866). A mai scris lucrări despre V. A- Jukovski, N. V. Gogol etc. (Bontinan CoBeTcnan BHiţHKJioneRHH, ed. II, t. 42, p. 502). ' • Nicolae Karlovici Gliirs (1820—1895), diplomat rus, ministru de externe al Rusiei, unul din fruntaşii reacţionari politici din anii 80 ai sec. XIX. în 1850 — 1875 a ocupat posturi diplomatjce de răspundere la Iaşi, Constantinopol, Bucureşti, Teheran, Berlin şi Stockholm (BontuiaH CoBeTcnan 3HitiiKJioifeRHH, ed. II, t. 11, p. 439). www.dacoromanica.ro 7 CORESPONDENŢA LUI I. BOGDAN CU SAVANŢII RUŞI 135 scrise membrului Academiei noastre I. V. Jagic 1 [atunci] să trimită şi la Bucureşti membrului Asociaţiei noastre. Ar fi de dorit ca Academia să roage să nu se „intervină” pe lingă Asociaţia de istorie şi antichi- tăţi, ci să-i „propună” să trimită dicţionarul. Dacă acest cuvînt apare în hîrtia lui Ghirs, clericalii nu vor îndrăzni să crîcnească. De amabili- tatea Ministerului rus de Afaceri străine eu sînt aproape sigur. Deocamdată aceasta între noi. îţi strîng cu putere mîna şi rămîn, Cu totul al tău, V. Şcepkin 3 Moscova, 3/15 iunie 1891 Iubite prieten Ioan Ioanovici, ’ Regret îndelungata tăcere. Zilele acestea m-am fotografiat şi am voit să-ţi scriu, adăugind şi fotografia — şi pe neaşteptate primesc de la tine o epistolă asemănătoare. • Portretul meu întîzie întru cîtva [să sosească] la Yiena, — am fost răcit, am slăbit şi m-am îngălbenit, [şi] am voit să mă restabilesc înainte de a-mi eterniza chipul. Acum la chestiune : 1. Articolul tău 1 2 l-am primit [atît] în revistă, [cît] şi în extras, pentru care îţi mulţumesc din inimă. L-am citit în aceeaşi zi, admirînd acribia bărbatului 3; el face impresia de maturitate, pe care zadarnic o caut în încercările mele. Păcat, că interesantul monu- ment nu s-a editat în ruseşte. Sper că cineva dintre tovarăşi îl va aduce la cunoştinţa publicului nostru. Aş face aceasta eu însumi, dacă nu as fi certat cu redacţiile 4. „Dobitocii de la Buletinul filologic 5 au cutezat să nu fie de părerea mea” în privinţa Glagoliticei6 lui Jagic şi de aici a pornit toată chestiunea. 1 Credem că e vorba de Psaltirea Pogodin, pe care In 1891 A. F. Blcikov de la Biblio- teca Publică din Petersburg o Împrumutase lui Jagic la Viena (HoKyMeHTbi k HCTopHH cJiaBHtfoBegeilHH b Pocchh, p. 141, n. 10). 2 Se pare că e vorba dc Un lexicon slavo-romln din sec. XVII, publicat In Convorbiri Literare, 1891, XXV, p. 193—204 după mss. din Biblioteca Publică din Petersburg. I. B. va fi voit să colaţioneze acest mss cu mss din Moscova, pe care nu-1 găsise In 1889 şi pe care voia să-l împrumute In 1891 (vezi mai sus, nota 3, p. 134). 3 Expresia subliniată, In original în limba greacă. 4 Propoziţia subliniată, In orig. In limba germană. s Probabil: PyccKHft <[)HJlOJloruueCKutt BeCTUHK, revista filologică rusă din Varşovia fondată In 1879 de prof. M- A. Kolosov. In 1891 conducea revista prof. A. I. Smirnov (BHipiKJloilejţHueCKHii CjlOBapb, t. XXVII, Petersburg, 1899, p. 331). • V. N. Şcepkin se referă la prima parte din cunoscuta lucrare a lui Vatroslav Jagid. Glagolitica, Wilrdigung neuentdeskter Fragmente. Mit zehn Tafeln. Wien, 1890 {Denkschriften dtr kaiserlichen Akademie der Wiisenschaften in Wien. Phil.-hist. Klase, Bd. XXXVIII). Fr. www.dacoromanica.ro 136 M. DAN 2. în ce priveşte buletinele 1 trebuie, probabil, să te adresezi con- tesei 2; se pare că au rămas puţine exemplare şi ea dispune de ele. Lui Trutovski îi vorbesc de cîte ori îl întîlnesc, dar zadarnic 3. Contesei scrie-i franţuzeşte pe adresa : Moscova, str. [adela] Leontievski, casa pro[prie]. Va fi măgulită. în caz de nevoie îţi trimit exemplarul meu. E trist să mă gîndesc că lucrările congresului vor rămîne fără Bîr- ladnic, căci tocmai nu avem nimic de valoare despre această [chestiune] în literatura noastră; iar conflictele le poţi evita prin tactul tău. De altfel^ totul spre mai bine în această lume şi tu ştii ce e mai bine. 3. Cînd [îmi] vei scrie, lămureşte-mă dacă ai dat deja concurs 4, [căci] eu nu ştiu deloc cum o duci şi în ce situaţie te afli. Tu [îmi] scrii ca şi cum ai fi ocupat catedra, lucru de care nu pot decît să mă bucur. La toamnă vei primi articolul meu arheologic 5; el este gata, dar încă nu se tipăreşte. Apropo, speranţa (sau doriDţa) ta de a mă vedea însurat ameninţă să nu se realizeze niciodată. Negurile romantice se tîrăsc în sus şi în jos 6 şi o răpesc cu ele, şi păcat : cînd ţi-ai exprimat-o, eu începusem să visez, să te revăd în curînd. îţi strîng mina, dragă colonele; noi toţi socotim că eşti în concediu, iar nu în retragere. . în curînd îţi voi scrie iarăşi. Al tău, V. Şcepkin Pastrenck In bibliografia operelor lui Jagic (Zbornik u slava Vatroslava Jagica. Berlin, 1908, p. 25) aminteşte, alături de Kalina şi Oblak, şi pe V. N. Şccpkin, ca recenzent al cărţii lui JagiC, fără a preciza unde s-a tipărit recenzia savantului rus. De fapt, broşura cu recenzia lui Şcepkin a apărut in 1891 la Moscova în editura Societăţii de istoric şi antichităţi ca extras din HTemift . . . 1891, Kn. I, p. 1—5 (Vezi Sergci Belokurov, yna3aTeJlb K MTeirHHM b Hmh. OSmecTBeHCTopHHHgpeBHOCTeftpoccHftCKHxnpuMocK.yHHB, 8al888—1894 rr., Moscova. 1895, p. 5, nr. 11). Partea a Il-a a lucrării lui Jagic a apărut peste 3 ani in limba croată : Glagolilica II, Zagreb, 1893. 1 Vezi nota 3 de la p. 132. 2 Vezi mai sus, nota 4 de la p. 133. 3 Nu cunoaştem rezultatul intervenţiilor lui I. Bogdan in chestiunea buletinelor Socie- tăţii arheologice din Moscova, nici cînd va fi început să le primească. In donaţia lui Ioan Bogdan de la Biblioteca Centrală Universitară (Bucureşti) am găsit doar nr. 1—2 din 1899 din ApxeonornuecKHe HSBecTHH H aaMeTKir, (voi. Miscellanea Russica, nr. crt. 25124, nr. inv A. 6301). 4 Ioan Bogdan a dat concurs pentru ocuparea catedrei de filologie slavă de la Universi- tatea din Bucureşti în iunie 1891 şi a ocupat catedra ca suplinitor, în octombrie 1891, cînd şi-a început şi cursurile de filologie slavă. în iunie 1892 a fost confirmat titular (Vezi A. I, Iaţi- mirski, Ha HCTopuit cjiaBHHCKOii nucbMeHHOCTH b MoJijiaBHH n Banaxmt XV—XVII bb.. Pctcrsburg, 1906, p. XL; Anuarul Universităţii din Bucureşti pe anul şcolar 1892/93, Bucureşti, 1893, p. 35). 6 Aluzie, probabil, la IlaMHTiiHK aoJiOTOro uihtbh Havana XV-ro Bena, la care V. N. Şcepkin lucra în 1891, dar care în extras a apărut abia în 1893. (Cf. mai sus, nota 1, p. 134). • Propoziţiunea subliniată, In original, Jn limba germană. www.dacoromanica.ro 9 CORESPONDENŢA LUI I. BOGDAN CU SAVANŢII RUŞI 137 4 Moscova, 23 iunie (5 iulie) 1891 Scumpe Ioan Ioanovici, îţi trimit fotografia mea şi salutări din Moscova, pe care o părăsesc. Peste 4 zile plec la maman la ţară (adresa : Bogorodsk, gubernia Moscova, satul Timonino). Adaug încă extrasul comunicării mele derpre fragmentele din Viena 1. care a ttîrnit o întreagă furtună în Societatea noastră clericală, îţi strîng mîna Al tău cu totul, Yiaceslav Şcepkin 5 Moscova, 21 noiembrie 1895 Scumpe Ioan Ioanovici, Toamna viitoare se intenţionează (proiectează) jubileul lui F. E. Korş1 2 3 * * * *; se împlinesc 30 de ani de cînd a ocupat catedra. Elevii şi admiratorii vor să-l omagieze cu un volum de articole, cu care prilej şi noi, slaviştii şi lingviştii, care-i sîntem mult îndatoraţi, nu voim să rămînem în urma clasiciştilor. Eu am fost însărcinat să iau legătura cu tine şi cu Broch 8. Dorinţa de a vedea în volum numele tău se explică, de sigur, nu numai prin 1 Este vorba de comunicarea pe care V. N. Şcepkin a făcut-o la Societatea de istorie şi antichităţi de pe lingă Universitatea din Moscova despre Glagolitica lui V. Jagid şi care apoi a apărut in HTemiH..., din 1891 şi extras (vezi mai sus,nota 6, p. 135). Pentru fragmentele de la Viena, vezi M. Murko, Geschichte der ălteren siidslaoischen Litteraturen, Leipzig, 1908, p. 53. 2 Feodor Evghenievici Korş (1843—1915) a fost un renumit filolog clasic, slavist şi orientalist rus, profesor de filologie clasică la Universitatea din Moscova. în afară de lucrări de filologie clasică (versificaţie greacă şi latină), el a scris o serie de studii asupra limbii şi literaturii ruse şi ucrainene (s-a ocupat mai ales de marele poet revoluţionar al poporului ucrainean T. G. Şevcenko) şi din domeniul turcologiei. Mare poliglot, el a dat nenumărate traduceri din limbile : latină, greacă, italiană, polonă, slavonă, daneză, maghiară, arabă, persană şi — ceea ce ne interesează Îndeosebi — a tradus şi din Mihail Eminescu, dovadă a unei bune cunoaşteri a limbii romîne. Vezi EojibmaH CoBeTCKan BHiţHKJioireHiiH ed. II, t. 23, p. 81 şi necrologul semnat de Şahmatov-Jagid tn Archiv fur slavische Philologie, 1918 — 1920, 37, p. 251 şi Urm. 3 Olaf Broch, renumit specialist norvegian In filologie slavă, profesor de limbi slave la Universitatea din Cristiania (Oslo). A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Petersburg. A scris numeroase studii de filologie slavă, dintre care amintim : Zum Klein- russischen in Ungarn (Archiv f. sl. Philologie, XVII şi XIX). Am der ungarischen Slavtn- welt (ibidem, XXI), Oneprt ieHHX oCnţecTB), a TaKJKe peiiHtie naBecTHH o HayaHoM pyMHHo-pyccKOM coTpynHiiaecTBe b Bonpocax cJiaBHCTHKH (oSMeH HayHHHMH nySjiunaiiHHMH, B3aHMHaa HayaHan noMomt, oCMeH pyno- nHCHHMH MaTepHajia.MH, npeHJiomeiiHn coTpyjţnn'iecTBa b nyCjmKapHHX no cnepuajib- hocth h h.t.). BMecTe c TeM b nncbMax oTpamaeTCH iipnaHamie HayaHux 3acJiyr pyMHH- CKoro caaBHCTa h npnpaBiiHBaHne ero k TanuM pyccnHM (jiHJionoraM noHija XIX B.,KaH . JI. Koprn, O. O. opTyHaToB h A. A. IIIaxMaToB. DE LA CORRESPONDANCE DE IOAN BOGDAN AVEC LES SAVANTS RUSSES r£sum£ L’auteur publie cinq lettres russes datant de 1890—1895, adresstes par l’bistorien jet le philologue russe Viatcheslav Nikolaîevitch Stchepkine (1863 — 1920) â son colltgue et ami roumain Ioan Bogdan, ancien tltve de l’universitt russe pendant ies anntes 1888—1890. Ces lettres, sont des documents prtcieux pour 1‘histoire de la slavistique en gtntral et, en particulier, pour la connaissance des relations scientifiques roumano-russes â la fin du XIXe sitele. Elles contribuent aussi â compltter Ies donntes biographiques de V. N. Stchepkine, ancien professeur A l’Universitt de Moscou et membre correspondant de l’Acadtmie des Sciences. Ces lettres rtvtlentles prtoccupations scientifiques du savant russe et de son ami roumain (informations concernant leur sptcialitt, projets de travaux etc.), fournissent certains renseigne- ments sur Ies rapports scientifiques entre Ies slavistes des pays slaves et quelques donntes sur la biographie de Ioan Bogdan (sa presence â Vienne en 1891, son tlection comme membre de plusieurs socittts savantes russes) et nous informent sur la collaboration scientifique entre Ies Roumains et Ies Russes dans le domaine de la slavistique (tchanges scientifiques, aide scientifi- que rtciproque, demandes de manuscrits, demandes de collaborer aux publications de sptcia- litt, etc.). Les lettres offrent aussi une image de l’estime dont jouissait le slaviste roumain parmi Ies philologues russes de la fin du XIXe sitele : F. E. Korche, F. F. Fortounatov et A. A. Chakhmatov. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro VIAŢA Ş T I I N Ţ I F I C A SEMINARUL INTERNAŢIONAL DE ARHEOLOGIE SLAYĂ DE LA MOSCOVA (decembrie 1958) * La Institutul de Istoria Culturii Materiale din Moscova, In intervalul de la 22 la 27 de- cembrie 1958, a avut loc, sub conducerea acad. prof. B. A, Rlbakov, directorul acestui institut, Seminarul internaţional de arheologie slavă cu tema „Uniunile de triburi slave din mileniul I e.n.”. La acest seminar, pe lingă arheologii sovietici din Moscova (B. A. Rîbakov, N. N. Vo- ronin, E. I. Krupnov, Iu. VI. Kuharenko, A. P. Smirnov, A. L. Mongait, V. V. Kropotkin, G. B. Fedorov, I. P. Rusanova, V. V. Sedov, E. A. Stmonovici, Alexeev ş.a.), Leningrad (I. I. Leapuşkin, M. K. Karger, A. M. Tihanova ş.a.), Kiev (V. I. Dovjenok, D. T. Bere- zoveţ, M. Iu. Braicevski, E. VI. Mahno), Chişinău (E. A. Rickman) şi Lvov (A. A. Raţiei), au mai participat şi alţii din R. Cehoslovacă (J. Poulik şi A. Tocik), R. P. Polonă (V. Hensel, L. Leţevici), R. P. Ungară (A. Sâs), R, P. Bulgaria (St. Stancev şi J. N. Vijarova) şi R.P.R. (M. Petrescu-Dtmboviţa). Şedinţele de comunicări au fost prezidate pe rlnd de acad. prof. B. A. Rlbakov, V. I. Dovjenok, W. Hensel, J. Poulik, I. I. Leapuşkin, N. N. Voronin, E. I. Krupnov şi St. Stancev. In total s-au ţinut 14 comunicări, dintre care 7 de sovietici, 2 de celii, 2 de polonezi şi clte una de unguri, bulgari şi romlni. Seminarul propriu-zis a Început In ziua de 22 decembrie, la orele 15, cu un cuvlnt de deschidere ţinut de acad. prof. B. A. Rlbakov, care, printre altele, a accentuat asupra impor- tanţei datelor arheologice şi izvoarelor scrise (Povestea vremurilor de demult, Masudi, Idrisi, Ibn Fadlan ş.a.), pentru delimitarea teritorială a uniunilor de triburi slave. A urmat apoi comunicarea lui M. I. Braicevski „Anţii şi grupa sudvestică a triburilor slave”. Autorul, ocuplndu-se de grupa de sud-vest a triburilor slave menţionate In letopiseţul rusesc (Povestea vremurilor de demult), a susţinut că această grupă este veche şi probabil că a Încetat să existe Încă din perioada prekieveană. Pentru lămurirea acestei grupe, care la mijlocul mileniului I e.n. corespunde uniunii tribale a anţilor din Izvoarele bizantine, este necesară studierea monumentelor de la mijlocul mileniului I e.n. Autorul a Încercat să rezolve •Revista Studii publică aceste dezbateri—deşi precumpănesc probleme de arheologie — din cauza importanţei lor pentru o cunoaştere mai bună a epocii de formare a statelor feudale romlneşti. www.dacoromanica.ro 142 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 2 problema componenţei acestei uniuni tribale, punlnd-o In legătură genetică cu variantele locale ale culturii Cerneahov. Din comparaţia datelor arheologice şi lingvistice cu informaţiile din letopiseţe şi alte izvoare scrise, el a formulat ipoteza, că Încă din perioada anţilor s-a Început diferenţierea „tribală” In cuprinsul grupei de sud-vest a triburilor slave de răsărit, menţio- nate in letopiseţ. Dezvoltarea independentă a grupelor tribale, reflectată In harta „tribală” a lui Nestor, se explică prin descompunerea uniunii anţilor In urma luptelor dintre slavi şi avari. Această comunicare a fost ascultată cu deosebit interes, provoclnd multe discuţii, care au dovedit că nu este un punct de vedere unitar cu privire la cultura Cerneahov. Astfel, A. M. Tihanova, una dintre cele mai bune cunoscătoare a variantelor locale ale culturii Cerneahov, a susţinut că aceasţă cultură nu poate fi legată de anţî, după cum nici grupul Zarubineţ de pe Nipru nu poate fi pus In legătură cu cultura Cerneahov. De ase- menea, a atras atenţia că pentru perioada grupului Cerneahov trebuie sâ se cerceteze şi rolul monedelor romane, alături de influenţa roniană. E. VI. Mahno, referindu-se la variantele culturii Cerneahov, nu a fost Intru totul de acord cu limitele teritoriale stabilite pentru aceste variante şi a arătat că grupul Cerneahov (lin R.S.S. Moldovenească cu greu poate fi legat de celelalte grupe ale culturii Cerneahov din R. S. S. Ucraina. • La fel şi V. I. Dovjenok a susţinut că varianta Cerneahov din R. S. S. Moldove- nească este deosebită şi că nu s-a explicat aceasta de către Braicevski. D. T. Berezoveţ a discutat teza lui Braicevski relativ la transformarea culturii Cerneahov In cultura anţilor şi răsplndirea ceramicii cenuşii de tip Saltovo-Maiaţk In U.R.S.S. şi R.P. Bul- garia. Vorbitorul, In ceea ce priveşte localizarea triburilor din grupul sud-vestic al slavilor de răsărit, nu a fost de acord cu concluziile trase de Braicevski din compararea hărţii arheologice cu harta dialectologică din secolul al XX-lea. I. I. Leapuşkin a arătat că horodiştea slavă de la Pasterskoe, ca şi alte horodişti slave contemporane cu aceasta, nu corespunde din punct de vedere genetic cu grupul Cerneahov. V. V. Kropotkin a criticat Încercarea fui Braicevski de a compara datele dialectologice cu acelea ale hărţii variantelor culturii Cerneahov. In afară de aceasta, a pus problema dacă cultura Lipiţa este sau nu slavă, ceea ce nu se poate admite, avind In vedere analogiile pe care le prezintă această cultură cu cultura geto-dacică. După Kropotkin, la baza culturii Cerneahov trebuie pusă cultura Prjeworsk, opinie susţinută mai demult şi de G. B. Fedo- rov, şi care este numai In parte exactă. A. L. Mongait a atras atenţia că trebuie avut In vedere nu numai ceramica, ci şi complexele de cultură, nefiind de acoid să se compare datele arheologice şi istorice cu cele ale dialectelor din secolul al XX-lea. în fine, acad. B. A. Rlbakov a discutat problema asimilării geto-sarmaţilor de către slavi şi a pus problema teritoriului ocupat de slavi In epoca romană. A urmat apoi comunicarea lui I. I. Leapuşkin, „Contribuţii la problema unităţii cul- turale a slavilor”. Autorul, bazlndu-se pe datele arheologice, precum şi lingvistice din comuni- carea filologului bulgar Ivan Lekov la Congresul de slavistică din 1958 de la Moscova, a susţinut unitatea de cultură slavă din Cehoslovacia plnă la Nipru, deosebind două grupe : slavii de sud şi de nord, caracterizate prin anumite particularităţi. Autorul, In comunicarea prezentată s-a ocupat numai de grupul sudic, caracterizat, printre altele, prin semibordee, spre deosebire de grupul nordic, In care se tntllnesc locuinţele de suprafaţă. El a pus In dis- cuţie şi grupul Romen-Borşevo (sec. VIII—X) asupra căruia nu toţi autorii slnt de acord că se extinde şi la vest de Nipru, unde este documentată pentru această vreme cultura Luka- Raikoveţkaia, care prezintă legături cu grupul Hlincea I de pe teritoriul ţării noastre. www.dacoromanica.ro 3 VIATA' ŞTIINŢIFICA 1-13 Această comunicate deosebit' de importantă, susţinută de I. I. Leapuşkin In decem- brie 1958 şi la şedinţa festivă organizată de Universitatea şi Muzeul Ermitaj din Leningrad pentru sărbătorirea ptof.'M. I. Artamanov, cu prilejul Împlinirii vlrstei de 60 de ani, urmează să apară In curlnd In volumul omagial dedicat prof. M. I. Artamanov. Lâ discuţiile care au avut loc după comunicare, acad. B. A. Rîbakov a vorbit despre graniţele teritoriale ale triburilor slavilor de răsărit (poleani, drevleani, ulici ş.a.), precum şi despre variantele de cultură materială corespunzătoare acestor triburi. Cu acest prilej a atras atenţia asupra importanţei decorului ceramicii slave pentru unele consideraţiuni de ordin arheologic şi istoric. ' ■ I. VI. Kuharenko a discutat grupul din Volinia, In care există vase de tip Praga şi a pus problema cine slnt purtătorii acestui grup. Avind In vedere răsplndirea ceramicii de tip Praga pe teritoriul Cehoslovaciei şi Romlniei, vorbitorul a propus colaborarea cu arheologii din ţările respective pentru lămurirea acestei probleme de arheologie slavă. Răspunzînd la discuţii, I. I. Leapuşkin a arătat că unitatea lumii slave In sectorul sud este susţinută deocamdată numai pe bază arheologică, fiind dificil de explicat din punct de vedere istoric. După părerea lui, Romen-Borşevo şi Luka-Raikoveţkaia slnt două culturi Înrudite,, care nu derivă din tipul Praga. Poate fi o unitate culturală slavă, Insă trebuie avute In vedere deosebirile etnografice. în continuare, Leapuşkin a scos In evidenţă importanţa descoperirilor slave de pe teritoriul R.P.R. şi In special de la Sărata Monteoru, despre care crede că s-ar putea pune In legătură cu anţii. Relativ la aceasta, Leapuşkin şi-a -exprimat dorinţa să se facă cercetări pentru rezolvarea problemei anţilor la Dunărea de Jos In sec. VI—VIL în dimineaţa zilei de 23 decembrie s-au prezentat comunicări de către prof. J. Poulik, directorul Institutului de arheologie din Brno şi dr. A. ToCik, directorul Institutului de arheo- logie din Nitra. J. Poulik, In comunicarea „Premizele formării marelui stat morav” (sec. VII—VIII> a arătat că In lupta slavilor Împotriva avarilor din prima jumătate a sec. VII s-a născut for- maţiunea de stat a lui Samo, a cărei Întindere teritorială şi structură socială nu slnt încă lămurite. Totuşi, după autor, această formaţiune de stat presupune anumite condiţii economice favorabile, reflectate In dezvoltarea economiei şi comerţ. La evoluţia culturii materiale din această vreme a contribuit tradiţia romană din spaţiul dunărean, precum şi un puternic impuls din S-E, îndeosebi din Bizanţ. în continuare, autorul s-a ocupat de cronologia şi răsplndirea ceramicii de tip Praga, care a fost semnalată şi pe teritoriul U.R.S.S. şi R.P.R. Cu prilejul acestei comunicări, J. Poulik a prezentat şi principalele rezultate ale săpăturilor model din aşezarea slavă de la Mikulcice, unde In afară de Intărituri, locuinţe şi morminte cu inventar foarte bogat s-au descoperit recent şi patru bazilice din sec. IX e.n., dintre care una a fost Înglobată Intr-un muzeu construit special pe locul ei. Atlt expunerea cit şi proiecţiile care au Însoţit această comunicare au stlrnit interesul şi entuziasmul celor prezenţi faţă de impor- tantele realizări ale cercetătorilor cehi In domeniul arheologiei slave. La discuţiile care au avut lcc după această comunicare, au participat W. Hensel şi acad. B. A. Rlbakov, care, scoţlnd In evidenţă importanţa comunicării, au accentuat şi asupra dificultăţilor de a se trage concluzii cu privire la statul morav. Răspunzînd, J. Poulik a fost de acord că nu se poate localiza exact statul lui Samo, iar In ceea ce priveşte problema coborlrii culturii slave In sec. IV e. n., s-a exprimat că trebuie cerută părerea arheologilor sovietici. A. ToCik In comunicarea „Contribuţii la problema componenţei tribale a teritoriului Slovaciei In sec. VII—IX” a discutat o serie de descoperiri slave şi avare din mormintele de inhumaţie din sudul Slovaciei (Barca, Radvan-Zitavskâ Ton, Devlnska Novă Ves), care conţin In inventarul lor elemente de tip Keszthely. De asemenea, s-a ocupat de mormintele de inci- www.dacoromanica.ro 141 VIATA ŞTIINŢIFICA 4 .neraţie slave, din Slovacia, care slnt răsplndite plnă In valea Zitava (BeSeftov), tntllnindu-se In unele locuri (KrSkany, Devlnskâ Novă Ves) Împreună cu mormintele de inhumaţie de tip slavo-avar. Produsele de lier, textile şi de os, de pe la 800 din Slovacia, ca şl din alte teri- torii ale Cehoslovaciei, dovedesc Înaltul nivel de dezvoltare economică şi culturală la care an ajuns aici slavii. Aceasta se reflectă şi in inventarul culturii Keszthely, ai cărui purtători In această vreme au fost slavii. Pe la mijlocul sec. IX, se pot deosebi In S V Slovaciei două regiuni culturale despărţite de Waag, dintre care una de la vest este orientată spre Moravia, iar alta din est spre Panonia. La discuţii, acad. B. A. Rlbakov a accentuat asupra punctelor noi de vedere cu privire la uniunile de triburi slaVe de pe teritoriul Cehoslovaciei, cunoscute tn special din lucrările lui R. Turek. Răspunzlnd, Tofcik a arătat că stăplnirea semistatului avar a Împiedicat Înche- garea uniunii de triburi slave de pe teritoriul Slovaciei. In după amiaza aceleiaşi zile s-au prezentat comunicări de către prof. dr. W. Hensel, directorul Institutului de Istoria culturii materiale din Varşovia şi L. Leţevici, colaborator ştiinţific la acelaşi institut. W. Hensel, In comunicarea „Cel mai vechi organism de stat pe teritoriul Poloniei”, a arătat că rezolvarea acestei probleme nu se poate face numai pe baza izvoarelor scrise, ca in trecut, ci şi prin cercetări arheologice. In legătură cu această problemă, după Hensel, nu ar fi exclus să fi existat un organism de stat pe teritoriul Poloniei Încă din epoca romană. Insă din datele existente se poate presupune mai curlnd existenţa unei uniuni tribale pe teritoriul Poloniei Mici tn epoca romană. Ulterior, căderea acestei uniuni tribale a contribuit la slăbirea vechilor relaţii politice, apărlnd Înlocui lor organisme mai mici, corespunzătoare acelora menţionate de geograful anonim bavarez. După autor, analiza izvoarelor istorice referi- toare la teritoriul Poloniei In sec. VII —IX oferă posibilitatea cunoaşterii unor transformări variate, care vor trebui cercetate mai atent din punct de vedere arheologic. L. Leţevici, In comunicarea „Triburile slave de pe teritoriul apusean al Balticei” a susţinut că In epoca feudală timpurie au luat naştere pe teritoriul apusean al M. Baltice for- maţiuni tribale, care In ceea ce priveşte mărimea lor se apropie de acelea ale triburilor de pe teritoriul slavilor de apus. La unele din aceste triburi de pe litoralul M. Baltice, In urma dezvoltării economice şi a comerţului de tranzit, au apărut, In a doua jumătate a sec. IX şi la Începutul sec. X, aşezări Întărite, care apoi s-au transformat In oraşe (de ex. Volin la gurile Oderului în sec. X—XC şi Stettin In sec. XI). Conducerea acestor formaţiuni o avea clasa feudală constituită din nobilime şi negustorime. In această perioadă vechile organizaţii tribale s-au transformat In republici-oraşe, care au luptat cu statele vecine pentru independenţă. In sec. X—XI aceste formaţiuni politice au fost unificate sub conducerea unei autorităţi monar- hice poloneze sau a altor monarhii locale. Procesul acesta a contribuit la desfiinţarea puterni- celor formaţiuni de republice-oraşe independente. în continuare, autorul a arătat că prin cercetările arheologice din ultima vreme din Polonia s-a contribuit la rezolvarea unor pro- bleme cu privire la baza social-economică şi viaţa politică a triburilor din regiunea apuseană a Balticei, In perioada feudală timpurie. în felul acesta, prin asemenea cercetări, s-a ajuns la o concordanţă Intre datele arheologice şi cele ale Izvoarelor scrise (geograful bavarez, Gallus Anopimus, episcopul Titmar din Mergeburg ş.a.). Aceste două comunicări au fost ascultate cu deosebit interes, fiind apreciate In mod elogios de către acad. B. A. Rlbakov, E. A. Sîmonovici, A. M. Tihanova şi alţi vorbitori. In dimineaţa zilei de 24 decembrie au fost prezentate comunicări de către A. S6s» de la Secţia de arheologie a Muzeului Naţional din Budapesta, St. Stanccv, de la Institutul de arheologie din Sofia şi prof. M. Petrescu-Dlmboviţa, şef de secţie la Muzeul de Istorie a Moldovei din Iaşi. www.dacoromanica.ro 5 VIATA ŞTIINŢIFICA 14 5 Agnes Sos, in comunicarea „Despre cele mai noi cercetări din Ungaria tn domeniul arheologiei slave”, a arătat că primele urme ale populaţiei slave pe teritoriul Ungariei datează din epoca avară. Pe baza săpăturilor din necropolele de la Oroszlăny şi Pakasepect s-au adus contribuţii cu privire la problema mult discutată a simbiozei avaro-slave, scoţindu-se in evi- denţă cu acest prilej moştenirea culturii materiale a etnicului slav din epoca avară. După autoare, in sec. VI—VIII slavii apar pe teritoriul Ungariei Împreună cu avarii, care aveau un rol principal, neputtndu-se deriva cultura slavă de aici din alte culturi. Unele descoperiri de morminte din epoca avară prezintă analogii in horodiştea slavă de la Pasterskoe (orna- mentele de pe unele găleţi se găsesc pe fibulele de tip Pasterskoe), dovedindu-se prin aceasta că slavii au venit o dată cu avarii pe teritoriul Ungariei. In sec. VII—VIII avarii au influenţat puternic pe slavi. In perioada următoare, in sec. IX —X, clnd teritoriul Ungariei a fost împărţit intre statele bulgar şi franc, s-au menţinut elemente slave, care din punct de vedere lingvistic s-au dovedit a fi de origine sudică. Din nefericire, pentru epoca următoare căderii ava- rilor nu slnt date arheologice declt pentru regiunea transdanubiană. Cele mai importante rezultate privind organizarea statului cneazului Pribina s-au obţinut in urma săpăturilor de la Mosaburg (Zalavâr) şi Keszthely-Fenekpusztay. In special, rezultatele săpăturilor de la Zalavâr au contrazis faptele cunoscute anterior, dovedind existenţa unei organizaţii politice cioitas Pribina) cu Începere din sec. IX, care era in legătură cu Kievul (moiminte în sicrie de lemn) şi cu Moravia (cercei cu analogii in necropola de la Stare-Mesto). De asemenea este important de subliniat faptul, scos în evidenţă de către autoare, că diu punct de vedere antropologic se pot stabili legături cu Cehoslovacia, ceea ce corespunde cu datele istorice pri- vind relaţiile lui Pribina cu statul morav în epoca creştinării slavilor de apus. In afară de aces- tea, descoperirile de la Zalavâr permit să se urmărească desfăşurarea vieţii dintr-un centra slav din sec. IX şi după cucerirea teritoriului Ungariei de către unguri. In continuare, s-a arătat că descoperirile din necropola de la Halimba (sec. XI—XII) prezintă importanţă . pentru problema procesului de asimilare a slavilor de către unguri. Această problemă a con- topirii slavo-ungare a fost cercetată şi de savantul ungur G. Feher nu numai în regiunile trans- danubiene, ci şi la est de Dunăre, rezultatele obţinute fiind însă discutabile. Din punct de vedere arheologic se poate dovedi că în momentul venirii ungurilor se mai păstrau încă ele- mente slave (ritul incineraţiei) pe teritoriul Ungariei. La discuţii, acad. B. A. Rîbakov a accentuat asupra importanţei descoperirilor slave prezentate de S6s, în special în legătură cu Pribina, exprimlndu-se dorinţa ca rezultatele cer- cetătorilor unguri să fie publicate in limbi de mare circulaţie, pentru a putea fi cunoscute cit mai bine şi de cercetătorii sovietici. St. Stancev în comunicarea „Studiul culturii slave timpurii în Bulgaria” a prezentat rezultatele cercetărilor recente din NV Bulgariei, efectuate cu scopul de a se identifica complexe arheologice care să se deosebească de cele cunoscute plnă acum, mai ales în jurul primelor capitale bulgăreşti. Pe baza rezultatelor acestor cercetări, completate cu datele toponimice străvechi, s-a ajuns la concluzia că slavii apar pentru prima dată în sec. V—VI în NV Bulgariei la Dunăre, în regiunea munţilor Balcani şi în vechea Serdică (Sofia), precum şi în părţile vestice ale munţilor Rhodope. In schimb, în NE Bulgariei şi mai ales în regiunea de cîmpie a Dobrogei, unde s-au continuat cercetările mai vechi, slavii şi-au făcut apaiiţia de-abia în sec. al IX-lea. Această comunicare a sttrnit discuţii vii, la care au participat numeroşi specialişti- Astfel, J. N. Vîjzarova a susţinut că descoperirile de la Popina, corespunzătoare acelora de la Hlincea I şi Luka Raikoveţkaia, dovedesc prezenţa slavilor în NE Bulgariei în sec- VII—IX. De asemenea, în stratul superior de la Popina, alături de resturile culturii mate- riale slave s-au găsit şi altele ale culturii Saltovo-Maiaţc din sec. VIII —IX, care slnt 10 - e. 523. www.dacoromanica.ro 146 VIATA ŞTIINŢIFICA 6 In legătură cu vechii bulgari. Rubinstein a arătat că, de fapt, convieţuirea elementelor protobulgare şi slave a Început In Ucraina şi nu In Bulgaria. Elemente slave au pă- truns pe teritoriul Bulgariei in sec. VI. După vorbitor, dacă ele ar fi pătruns mai devreme,, ar fi trebuit să fie documentată aici cultura Cerneahov, care, după părerea altor cer- cetători sovietici, nu poate fi insă atribuită slavilor. Acad. B. A. Rîbakov a atras atenţi» lui St. Stancev, că pe lingă problema vechilor bulgari trebuie să se cerceteze mai intens cultura materială slavă de pe teritoriul Bulgariei pentru a se putea determina vechimea şi caracteristicile ei. Răspunzind la intervenţiile făcute, St. Stancev a insistat asupra substratului tracic, slav şl protobulgar din componenţa poporului actual bulgar. După părerea lui, slavii au venit pe teritoriul Bulgariei dinspre vest şi apoi dinspre nord est. M. Petrescu-Dlmboviţa tn comunicarea „Contribuţii arheologice la problema slavilor- răsăriteni In Moldova (R.P.R.)*' a prezentat principalele rezultate ale cercetărilor arheologice cu privire la slavi In Moldova, obţinute îndeosebi In urma săpăturilor din aşezărife de la Hlin- cea, Spinoasa şi Dăneşti şf a recunoaşterilor din nordul şi centrul Moldovei. Autorul a arătat că plnă In prezent In această parte a ţării s-au descoperit numai aşezări deschise de tipul siliştilor. In schimb, deşi s-au făcut cercetări speciale, nu s-a identificat plnă In prezent nici o horodişte. Din resturile descoperite rezultă că locuitorii acestor aşezări se îndeletniceau cu agricultura, creşterea vitelor, vînatul, pescuitul şi meşteşugurile casnice, care nu erau încă diferenţiate de agricultură. Cultura slavă descoperită recent In Moldova a fost denumită Hlincea I de către Maria Chişvaşi Comşa, care a studiat recent răspîndirea şi Încadrarea culturală şi cronologică a acestei culturi. Prin caracteristicile sale cultura Hlincea I este slavă, prezentlnd strlnse legături cu cultura Luka Raikoveţkaia din dreapta Niprului, precum şi unele trăsături comune cu cultura Romen-Borşevo din stingă Niprului. Din punct de vedere cronologic, resturile de cultură materială slavă descoperite recent In Moldova au fost datate in sec. VII—X, deosebindu-se mai multe etape In evoluţia lor. După părerea autorului, etapa mai veche din sec. VII—VIII nu este încă suficient documentată prin descoperirile de la Doro- banţu şi Hlincea. In schimb, etapele următoare din sec. VIII—X slnt asigurate, atlt prin descoperiri din sec. VIII—IX, caracterizate prin predominarea ceramicii slave lucrate cu mina (Hlincea I, Spinoasa), cit şi prin altele din sec. IX—X, probabil mai curlnd sec. X, In care este mai frecventă ceramica slavă lucrată la roata înceată, alături de care se Intllnesc speciile ceramice de origine balcano-dunăreană, cunoscute sub denumirea de Dridu şi Saltovo-Maiaţc (Spi- noasa şi Dăneşti). Din punct de Vedere etnic, avlndu-se In Vedere analogiile culturale Hlincea I din descoperirile din sec. VIII—X de pe teritoriul U.R.S.S., s-a presupus că purtătorii culturii Hlincea I, ca şi In genere a celorlalte culturi înrudite din partea de sud vest a U.R.S.S., slnt diferite triburi de slavi răsăriteni, ale căror trăsături deosebite se datoresc condiţiilor specifice tn care s-au dezvoltat. In continuare, s-a arătat că In această perioadă de geneză a feudalismului din Moldova se poate presupune că au avut un rol important şi triburile de slavi răsăriteni, care pe teritoriul U.R.S.S., In urma dezvoltării forţelor de producţie, In special In agricultură şi In meşteşugul fierului, au trecut încă din sec. VIII—X la modul de producţie feudal, dezvoltat apoi In sec. XI—XIII, o dată cu formarea statului din Kiev şi a cnezatului din Haliciu. In ceea ce priveşte Moldova, pornindu-se de la unele constatări, ca de ex. poziţia aşezărilor favorabilă pentru agricultura cu arat, practicată de către familia Obişnuită, gospodăriile individuale aparţintnd probabil unor familii înrudite Intre ele sau făclnd parte din rude mai îndepărtate, precum şi nediferenţierea meseriilor de agricultură, s-a presupus că societatea locală din Moldova In scc. VIII —X a depăşit stadiul obştii gcntilice www.dacoromanica.ro 7 VIATA ŞTIINŢIFICA 147 caracterizată prin raporturile de rudenie şi proprietatea obştească. In legătură cu această problemă, s-a arătat că forma obştii din Moldova din această perioadă corespunde probabil fazei de Început a obştii săteşti, cînd nu poate fi vorba cu adevărat de -o proprietate pri- vată a familiei asupra lotului de pămînt arabil, ci numai de o folosinţă temporară a lui şî de însuşirea individuală a recoltei. Pentru vremea care ne interesează, baza producţiei o constituia probabil munca ţăranilor liberi din obştea sătească, care vor fi apoi treptat şerbiţi de către proprietarii funciari bogaţi. în ceea ce priveşte existenţa acestora din urmă, plnă în sec. X în Moldova nu avem deocamdată nici un fel de dovadă arheologică, ca de exemplu aşezări întărite (horodişti), morminte cu inventar bogat sau tezaure de obiecte de preţ, aşa cum se cunosc pentru unele triburi de slavi răsăriteni din sudul U.R.S.S. După această comunicare, însoţită de proiecţii şi materiale ceramice originale, a luat cuvîntul I. I. Leapuşkin, care prezida şedinţa, scoţtnd în evidenţă importanţa descoperirilor arheologice recente din Romlnia cu privire la problema slavă. în continuare, M. Petrescu- Dîmboviţa a pus în discuţie problema Înrudirii culturii Hlincea I-Luka Rakoveţkaia cu cultura Romen-Borşevo, precum şi teza prof. I. Nestor relativ la posibilitatea derivării acestor culturi dintr-un fond mai vechi de tip Praga. în după amiaza aceleiaşi zile s-au prezentat comunicări de către cercetătorii sovietici G. B. Fedorov, I. P. Rusanova şi D. T. Berezoveţ. G. B. Fedorov In comunicarea „Tiverţii”, a arătat că săpăturile începute în 1950 în R.S.S. Moldovenească au contribuit la descoperirea unei grupe necunoscute anterior din punct de vedere arheologic, aceea a tiverţilor, menţionaţi în cronfca lui Nestor, care fac parte din triburile slavilor de răsărit din sud vestul U.R.S.S., fiind socotiţi ca strămoşi ai neamurilor rus, ucrainean şi bielorus. Tiverţii locuiau pe Nistru, în preajma dulebilor, aşeză- rile lor tntinztndu-se plnă la Marea Neagră şi Dunărea de Jos. Cu privire la geneza tiver- ţilor, autorul a luat în consideraţie elementele anterioare de caracter getic (tirageţii), influen- ţate de sciţi, sarmaţi şi bastarni (purtătorii culturii Przeworsk), la care s-au adăugat şi infiltrări slave în regiunea Nistrului (venezi). în sec. II—Y e.n. predomină cultura Cer- neahov, care reprezintă o cultură nouă a unor triburi sedentare de agricultori, rezultă din amestecul populaţiilor băştinaşe (geţi) cu sarmaţi şi slavi, la care s-au adăugat reminis- cenţe celtice şi o influenţă romană. După autor, goţii, cu o cultură inferioară, pâtrUnztnd pe teritoriul culturii Cerneahov, şi-au însuşit această cultură, devenind purtătorii ei principali in regiunea cercetată dintre Prut şi Nistru, în care a dominat apoi, în sec. VI —XII, cultura slavă. în sec. VI—IX cultura slavă din această regiune, documentată prin cimitire de inci- neraţie şi aşezări slab întărite, se înrudea cu culturile Corceak şi Luka-Raikoveţkaia ale sla- vilot de răsărit din părţile Niprului. Populaţia locală (getică) a fost asimilată treptat de către slavi, după cum o dovedesc izvoaiele arheologice şi scrise. Prezenţa pe. teritoriul Romîniei, şi în special în Moldova de apus, a unor elemente slave răsăritene, ne indică o pătrundere In această direcţie a slavilor răsăriteni, alături şi de alte influenţe culturale. în această p cri- oadă populaţia slavă din sud-vestul U.R.S.S. se află în etapa democraţiei militare, făcînd parte din uniunea tribală a anţilor, la baza căreia stătea obştea sătească şi munca membrilor liberi ai obştii. în continuare, autorul s-a referit la condiţiile interne şi externe de dezvol- tare ale populaţiei din teritoriul dintre Nistru şi Prut, aşa cum se reflectă ele în descoperirile arheologice (Brăneşti, Lopatna, Poiana). Acestea i-au permis să reconstituie nivelul de dez- voltare al forţelor de producţie din a doua jumătate a mileniului I e.n., oglindit mai ales în economia agrară şi meşteşuguri. La destrămarea uniunii tribale a anţilor la sfîrşitul sec. VII şi începutul sec. VIII au contribuit luptele cu avarii, precum şi unele centre locale care au cunoscut o dezvoltare a forţelor de producţie, ca acela al tiverţilor menţionat de cronica lui Nestor. Autorul a luat In consideraţie informaţiile istorice cu plivire la tiverţi (Povestea www.dacoromanica.ro 148 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 8 vremurilor de demult, geograful anonim bavarez, operele împăratului C. Porphirogenetul, notiţa toparchului grec), In care se menţionează o populaţie slavă sedentară Intre Prut şt Nistru In sec. IX—XI. După el, aceste informaţii corespund cu rezultatele cercetărilor arheo- logice din această regiune, unde au fost descoperite peste 100 aşezări din sec. IX pină la începutul sec. XII. In perioada sec. IX—XI autorul a deosebit patru grupe de cultură veche rusă pe teritoriul dintre Prut şi Nistru (M. Neagră — Cetatea Albă, Răut-Nistnt, Ciorna-Nistru şi regiunea din nord), dezvoltate pe baza culturii slave locale precedente cit şi a contactului cu statul rus de răsărit. După autor, identitatea de cultură slavă din sud- vestul U.R.S.S. şi regiunile centrale ale statului vechi rus implică includerea tiverţilor In componenţa vechiului stat rus. Pe de altă parte cultura veche rusă a pătruns şi pe teri- toriul Romlniei (Dlnogeţla, Hlincea etc.), dovedindu-se prin aceasta nu numai rolul impor- tant al culturii vechi ruse In dezvoltarea culturii populaţiei băştinaşe, ci şi strlnsele legături dintre această populaţie şi vechiul stat rus la sflrşitul mileniului I şi Începutul mileniului ai II-Iea. In această peiioadă, tn urma dezvoltării forţelor de producţie şi a intensificării diferenţierilor sociale, a sporit numărul aşezărilor grupate In jurul unui centru întărit (horo- dişte), In care slnt diferenţiate meseriile. Aceste grupări de sate în jurul horodiştilor au dispărut ulterior treptat Intre Nistru şi Prut, dinspre sud spre nord, datorită invaziilor popoarelor nomade din sec. X—XII (pecenegi, uzi, oguzi, cumani), care au contribuit la distrugerea In masă a populaţiei şi culturii orăşeneşti vechi ruse din acest teritoriu. In urma acestui contact cu nomazii o parte din populaţia slavă s-a menţinut In regiunea codrilor din centrul R. S. S. Moldoveneşti, iar alta s-a refugiat spre nord, unde a trecut sub apărarea cneazului de Halici. La discuţie, acad. B. A. Rtbakov a subliniat importanţa acestei comunicări, tn special pentru problema tiverţilor. E. A. Rickman a accentuat asupra informaţiilor din cionica rusă potrivit cărora tiverţii slut localizaţi pe Nistru pină la Dunăre. In fine, V. I. Dovjenok a obiectat că titlul comunicării nu este just, întruclt In comunicare nu se dau date carac- teristice pentru tiverţi. De asemenea, după Dovjenok, autorul nu a dovedit suficient procesul feudalizării la slavii dintre Prut şi Nistru, deşi ar fi putut s-o facă pe baza materialului descoperit. I. P. Rusanova In comunicarea „Drevlcanii” s-a ocupat de unul din cele mai vechi triburi ruseşti menţionat în cronici încă din vremea eroului legendar Kii şi pină In sec. XIV. După datele cronicii lui Nestor nu se poate delimita exact teritoriul ocupat de acest trib, «xpunlndu-se din acest motiv diferite păreri cu< privire la această problemă. După autoare, totuşi, pe baza ritului funerar al drevleanilor, caracterizat prin curgane cu incineraţie pe sol peste care s-a pus iniţial un strat de cărbune şi cenuşă, se pot localiza aceste triburi tn regiunea de pe malul drept al Niprului, spre nord-vest de Kiev. Aceste tnmormtntări se deo- sebesc de acelea de pe malul sting al Niprului şi din jurul Kievului, care se caracterizează prin curgane cu Inmormlntări tn gropi adinei. Autoarea, pe baza particularităţilor inventarului mormintelor drevleanilor, a deosebit şi unele grupe locale, care pot fi urmărite şi tn a doua jumătate a mileniului I. In legătură cu aceasta, este interesant de amintit că In centrul acestor regiuni cu variante locale se află o serie de horodişti, care slnt menţionate şi In cronica veche rusă dskorostcn, capitala drevleanilor, Mălin, Goiodsk, Turov). In a doua jumătate a mileniului I au apărut pe teritoriul drevleanilor cimitire de incineraţie fără de curgane, care după ceramică aparţin la două perioade (Jitomir-Praga şi Luka-Raikovcţkaia). La rlndul lor, curganelc de tip Jitomir, datate cu aproximaţie In sec. VI—VII se împart In grupe locale, a căror ceramică prezintă legături genetice cu ceramica culturii vechi ruse kievene. La discuţii, acad. B. A. Rlbakov a reliefat rezultatele noi din comunicarea autoarei obţinute In urma unei analize minuţioase a caracteristicilor arheologice ale triburilor de www.dacoromanica.ro 9 VIATA ŞTIINŢIFICA 149 drevleani. După păierea acad, B. A. Rîbakov aceste formaţiuni tribale au intrat ulterior In componenţa statului din Kiev, păstrindu-se oarecum ca stat In stat. D. T. Berezoveţ în comunicarea „Severeanii” a arătat că principalul izvor pentru cunoaşterea severeanilor îl constituie datele arheologice, întrucît izvoarele scrise se reduc doar la informaţii fragmentare din vechile cronici ruseşti şi menţiuni izolate la unii autori străini. Autorul a luat în consideraţie în primul rînd monumentele culturii Romen, cunoscute din harodiştile neîntărite artificial (Opoşnia, Novo-Troiţkoie) sau întărite (Bitiţa), aşezări deschise şi morminte in curgane. După el, deşi caracteristic pentru ceramica lucrată cu mina a acestui grup este decorul imprimat cu ajutorul unui beţişor cu şnur înfăşurat, totuşi sînt horodişti în care lipseşte acest decor (Opoşnia), iar în altele se intllneşte rar (Novo-Troiţkoie). în afară de acestea, în horodiştea de la Bitiţa s-au găsit şi vase de tipul Saltovo-Maiaţc. în continuare^ autorul a prezentat grupul Volînţevo (sec, VII—VIII), cu aşezări neîntărite, clmpuri de urne şi influenţe ale culturii Saltovo, precum şi monumentele mai puţin studiate de tipul Horievka şi Besedovka de la mijlocul mileniului I e.n, din regiunea rîului Seim, caracterizate prin locuinţe mari de suprafaţă şi printr-o ceramică lucrată cu mina de tipul Zarubineţ-Korcevatoe, care> după el, este foarte apropiată de ceramica de tip Volînţevo. După autor, se pot stabili legă- turi genetice între monumentele de tip Horievka, Volînţevo, Romen-Borşevo şi acelea ale Rusiei kievene, stabilindu-se în felul acesta o succesiune a culturii severeanilor de la mijlocul mileniului I e.n. şi pînă la sfîrşitul acestui mileniu. De asemenea, pe baza răsplndirii monu- mentelor de tip Volînţevo şi Romen se poate determina aria de răspîndire a severeanilor în regiunea de silvostepă din stingă Niprului. Triburile de severeani din acest teritoriu, după cit se pare, s-au mărginit la sud-vest cu drevleanii, la nord-vest cu radimicii, la nord-est cu viaticii (monumente de tip Duna şi Borşevo), la est cu triburile neslave caracterizate prin ceramica cenuşie lucrată la roată de tip Saltovo şi la sud cu populaţiile nomade din stepă. După părerea autorului, cultura severeanilor nu are un caracter arhaic, ci corespunde nivelului actual al tuturor slavilor de răsărit din această perioadă. Tehnica ceramicii lucrate la roată s-a introdus în regiunea locuită de severeani prin contactul cu cultura Saltovo. în fine, din punct de vedere social-economic s-a observat diferenţieri la triburile severeanilor încă din etapa Volînţevo. După această comunicare au urmat discuţii foarte vii, la care au participat acad. B. A. Rîbakov, I. I. Leapuşkin ş.a. Acad. B. A. Rîbakov a arătat că această comunicare este o sinteză asupra severeanilor bazată pe mult material nou. Vorbitorul, pornind de la constatarea că in regiunea oraşului Cernigov este foarte slab documentată cultura Romen, s-a Întrebat dacă în această regiune, care apare ca un fel de insulă în teritoriul severeanilor, pot fi localizaţi poleanii sau severeanii. După acad. B. A. Rîbakov, pe baza cercetărilor lui D. T. Berezoveţ, se pot deosebi trei orizonturi de tipul culturii Romen în stingă Niprului (Horievka, Romen fără decor clasic şi Romen cu decor clasic). Gruparea aşezărilor în cuib în jurul unei horodişti centrale în această regiune corespunde şi informaţiilor din cronică, în ceea ce priveşte cuvlntul CTO^tnt dintr-un text din cronica lui Nestor, acad. B. A. Rlba- kov crede că nu înseamnă stîlp (a lega mortul de stîlp), cum s-a susţinut, ci mai curind o Încăpere pentru morţi (căsuţa morţilor), în legătură cu această explicaţie A, L, Mongait a arătat că prepoziţia HA din HA CTOJU>nt Înseamnă înăuntru şi nu pe. în dimineaţa zilei de 25 decembrie, V, V. Sedov şi-a susţinut comunicarea despre „Crivicii”, în care a încercat să localizeze, pe bază arheologică (curgane şi horodişti) şi dialectologică (dialectul din Pskov), centrul triburilor de crivici la mijlocul mileniului I e.n. pe malurile lacului Pskov. După autor, din acest centru s-au răspîndit triburile de crivici pe im teritoriu mult mai mare, cuprinzlnd bazinul rîului Velikaia, bazinul cursului superior şi mijlociu al Dvinei de apus, cursul superior al rîului Lovatei, regiunea lacurilor din nordul www.dacoromanica.ro 150 VIATA ŞTIINŢIFICA 10 Volgei, cursul superior al Niprului şi cursul superior al riurilor Berezina şi Nemen. în acest vast teritoriu a existat o uniune tribală mare a crivicilor, care cuprindea probabil şi unele triburi letono-lituaniene şi finice. în cadrul acestei uniuni tribale, pe baza analizei ritului funerar din curganele lungi (sec. VII—ÎX) şi curganele rotunde cu un singur schelet (sec. VIII—X) se pot deosebi mai multe grupe (Pskov, Smolensk, Poloţc), devenite ulterior cne- zate tribaie (Smolensk şi Poloţc din cronica rusă) şi apoi uniuni semistatale feudale timpurii (Smolensk, Poloţc, Novgorod). . Această comunicare, Însoţită de un bogat material documentar (hărţi, planşe etc.) a fost ascultată cu mult interes, fiind apreciată in mod deosebit de către toţi vorbitorii. Acad. B. A. Ribakov, referindu-se la fraza : „lituanienii hrăneau caii sloveanilor” din cronica rusă, a pus problema dacă aceşti sloveani nu ar putea fi identificaţi cu crivicii. De ase- menea, Alexeev a opinat că poloceanii s-ar putea să fie o parte din crivici, iar Ea. V. Stan- kevici a exprimat o oarecare rezervă faţă de atribuirea tuturor curganelor lungi triburilor de crivici. în fine, A. L. Mongait a recomandat prudenţă in folosirea datelor dialectologice pentru localizarea crivicilor. în dimineaţa zilei de 26 decembrie, acad. B. A. Ribakov in comunicarea „Soarta uniunilor tribale ale slavilor de răsărit in epoca fărâmiţării feudale” a prezentat la Început diferitele teze exprimate in istoriografia rusă şi sovietică cu privire Ia interpretarea datelor arheologice, in special din sec. IX—XIII, relativ la uniunile de triburi slave menţionate in cronica rusă (radimicii, drevleanii, crivicii, viatici, liutici, bodrici, sloveni din Novgorod şi triburile din silvostepă de sub hegemonia de mai tirziu a Rusiei). Graniţele politice ale acestor uniuni de triburi cunoscute din cronica rusă pot fi stabilite numai de la mijlocul sec. al XU-lea Înainte, din perioada cristalizării cnezatelor feudale, in care s-a Împărţit ulterior primul stat rus. Această delimitare teritorială corespunde in mare măsură cu răs- pindirea arheologică a obiectelor din curganele din sec. IX—XII. Autorul consideră, că pentru o mai bună lămurire a acestei coincidenţe dintre datele arheologice şi cele istorice, este necesară o analiză a Întregului proces de apariţie a fărâmiţării feudale, care se reflectă in special in descoperirile arheologice din horodişti. Dezvoltarea forţelor de producţie a deter- minat in sec. XI—XII procesul formării şi dezvoltării domeniului cnezal rusesc, precum şi o creştere a importanţei unor vechi oraşe ruseşti, in care s-au grupat boierii păminteni cu ocine. în prima jumătate a sec. al XU-lea a avut loc procesul de creare a ţărilor cnezate, care corespundeau aproximativ cu vechile uniuni tribale. Graniţele acestor cnezate se aflau la o distanţă de călătorie de 3—4 zile de centrele cnezatelor (Smolensk. Poloţc, Murom, Novgorod etc.), care erau situate pe locul vechilor centre ale uniunilor tribale. Autorul com- partnd hărţile uniunilor tribale cu harta cnezatelor feudale din sec. XII a constatat că „uniunea triburilor ruseşti” din această epocă se Împărţea in trei centre străvechi ruseşti (Kiev, Cernigqv, Pereiaslavl), cărora le corespund anumite uniuni tribale (drevleani, radimici* viatici, severeani). De asemenea, el a stabilit cu o oarecare aproximaţie limitele cnezatelor Turovo-Pinsk, Novgorod şi Haliciu. Cnezatul Haliciului s-a organizat probabil pe teritoriul vechilor croaţi albi, incluzînd spre sud resturile tiverţilor şi ulicilor distruşi de nomazi In sec. al Xl-lea. în ceea ce priveşte cnezatele nord estice, autorul a subliniat deosebirea faţă de formarea celorlalte cnezate, din cauza procesului de colonizare slavă (crivici şi viatici) a uniunilor tribale neslave (ciuzi, meria, murom şi poate erzia). în continuare, autorul a arătat că in ceea ce priveşte denumirile uniunilor tribale, menţionate de izvoarele ruseşti bizantine, arabe şi kazare in decursul a 3—4 secole, o parte a dispărut din vorbirea curentă incă din sec. XI—XII (ulici, tiverţi, croaţi, bujani), iar o altă parte s-a menţinut in vorbirea" curentă a ruşilor din sec. al XU-lea ca noţiuni geografice obişnuite. După autor, unitatea termino" ^ogiaiin diferitele izvoare şi continuitatea folosirii ei (de ex. in Volinia, Ţara severeanilor pînă iu www.dacoromanica.ro n VIATA ŞTIINŢIFICA 151 ■sec. XVII —XX) este o dovadă a persistentei teritoriului uniunilor tribale, care n-au dispărut complet la apariţia formaţiilor feudale, constituind probabil prima formă a Împărţirii adminis- trative a Rusiei kieviene. Din secolul al Xll-lea Rusia s-a fărâmiţat tn cnezate, care corespund cu teritoriile uniunilor tribale. Totuşi, după autor, materialele arheologice din sec. al Xll-lea dovedesc că n-a dispărut comunitatea de cultură, care s-a cristalizat In epoca feudală. Această comunicare, deosebit de importantă prin ipotezele sugestive şi concluziile formulate pe baza arheologică şi de cronică, a fost ascultată cu mult interes de către toţi •cei -prezenţi. La discuţii, V. I. Dovjenok a arătat că In acest fel trebuie pusă problema dezvoltării triburilor slave, urmlnd să se lămurească prin fapte concrete unele aspecte dis- cutabile. După vorbitor, horodiştile pot fl socotite ca centre ale uniunilor tribale Ia sflrşjtul mileniului 1 şi la începutul mileniului al II-lea, ulterior ele avind o altă organizaţie şi sem- nificaţie. De asemenea el a subliniat noutatea tezei relative la unitatea culturii vechii Rusii pină la venirea mongolilor. In continuare, M. K. K'arger este de aceeaşi părere cu acad. B. A. Rîbakov în ceea ce priveşte localizarea triburilor slave pe baza datelor arheologice. Cu acest prilej s-au amintit rezultatele săpăturilor recente din horodiştea Iseaslav, unde s-au găsit numeroase obiecte, care datează plnă la pătrunderea tătarilor. în legătură cu tezele comunicărilor au mai luat cuvlntul şi D. T. Berezoveţ, M. G. Rabinovici şi M. Iu. Brai- cevski, care au susţinut că nu corespund întotdeauna graniţele etnografice cu cele politice. Răspunzînd la discuţii, acad. B. A. Rîbakov a reluat problema feudalizării pe terito- riul european al U.R.S.S., accentulnd că pînă Ia venirea mongolilor stăpînirea cneazului din Kiev nu se întindea asupra tuturor cnezatelor, deoaiece fiecare cneaz îşi transmitea puterea fiului său. De asemenea, s-a ocupat şi de problema substratului culturii slave, care nu poate fi pus în legătură cu grupul Cerneahov. După această comunicare, care a fost ultima de la acest Seminar internaţional de arheologie slavă de la Moscova, acad. B. A. Rîbakov a făcut o scurtă caracterizare a comuni- cărilor prezentate, arătînd ce s-a realizat şi ce mai este de făcut cu privire la uniunile de triburi slave în primul mileniu al erei noastre. Cu acest prilej s-a subliniat şi importanţa infor- maţiilor cu privire la regiunile de colonizare slavă (Ungaria, Bulgaria şi Romtnia). In încheiere s-au propus uimătoarele teme pentru viitoarele seminarii internaţionale de arheologie slavă : 1. Slavii în epoca romană; 2. Originile feudalismului la slavi; 3. Apariţia oraşelor slave; 4. Statele slave timpurii sau apariţia statului polon; 5. Slavii şi nomazii sau slavii în Balcani. De asemenea s-au propus şi următoarele localităţi în care să se ţină seminariile uimă. toare : 1) Brno şi Nikuleice în 1959 pentru tema „Apariţia oraşelor slave’’; 2) Varşovia Iu 1960 pentru tema „Statele slave timpurii”, cu prilejul mileniului statului polon : 3) Kiev in 1961 pentru tema „Originea feudalismului la slavi”. La discuţiile caie au urmat în legătură cu aceste propuneri, s-a cerut ca programul acestor seminarii să fie anunţat din timp Academiilor respective pentru a se putea elabora lucrări individuale sau colective axate pe temele seminariilor. Cu aceste propuneri şi discuţii s-au încheiat lucrările Seminarului internaţional de arheo- logie slavă de la Moscova, care au prilejuit un viu şi interesant schimb de opinii cu privire la diferite probleme din acest domeniu de cercetări, pentru rezolvarea cărora s-a recurs Ia datele arheologiei, izvoarelor scrise şi ale dialectologiei. Din discuţiile care au avut loc după comunicări s-a putut constata că nu s-a ajuns Încă la un consens general cu privire la grupul Cerneahov, severeani, tiverţi şi alte probleme www.dacoromanica.ro 152 VIATA ŞTIINŢIFICA 12 in legătură cu unitatea culturală a slavilor. Deosebit de interesante au tost Încercările de localizare, pe bază de arheologie, cronici şi dialectologie a uniunilor tribale de drevleani şi crivici, precum şi tezele cu privire la geneza feudalismului la slavi. în legătură cu această din urmă problemă se pare că situaţia a fost deosebită In teritoriile de „colonizare slavă”' (după expresia acad. B. A. Rlbakov). în afară de aceasta, diii discuţiile avute cu cercetătorii sovietici (I. VI. Kucharenko, I. I. Leapuşkin ş.a.) a rezultat că nu este exclus ca ceea ce circulă la noi sub denumirea dfe Hiincea I-Luka Raikoveţkaia sau Romen Borşevo să repre- zinte o dezvoltare a fondului de tip Praga, identificat la Jitomir, Nezviska şi In alte locuri de pe teritoriul U.R.S.S., aşa cum a susţinut recent prof. I. Nestorla seminarul romlno-rus- de arheologie sclavagistă şi feudală de la Bucureşti. M. Petrescu-Dlmbovifa CĂLÂTOKIE DE STUDII ÎN E. P. UNGAEĂ Schimbul de cercetători in cadrul acordurilor culturale dintre ţările de democraţie populară s-a dovedit a fi una din măsurile cele mai eficiente pentru promovarea ştiinţei istoriei. în timpul petrecut la Budapesta am putut prin cercetarea In arhive şi biblioteci, prin vizitarea muzeelor şi a monumentelor istorice, prin contactul cu oamenii de ştiinţă, să ne completăm informaţia documentară şi prin aceasta să lămurim o serie de probleme de istorie medie şi contemporană legate mai ales de istoria Transilvaniei, lucru cu neputinţă de realizat fără acest aport. ' în centrul cercetărilor au stat arhivele, Intre care: Arhiva de Stat, Arhiva Academiei Maghiare de Ştiinţe, a Bibliotecii universitare, a Muzeului Naţional. Material preţios se află, cum era de aşteptat, mai ales tn Arhiva de Stat. Dar mai Intli ctteva cuvinte despre această instituţie, vestită pentru bogăţia materialului, ca şi pentru buna ei organizare. înfiinţată la 1875 fn locul Vechii arhive de stat, moştenire a sec. XVIII, a funcţionat aproape o jumătate de secol Intr-un local impropriu, care făcea foarte "anevoioasă munca cercetătorilor. Din 1920 se află adăpostită Intr-o clădire impunătoare, construită anume pentru arhivă şi, poate numai Intlmplător, Intr-un cartier istoric: Cetatea Budei, chiar lingă poarta prin care au pătruns turcii clnd au ocupat această cetate şi au făcut din ea reşedinţa unui paşallc. SInt amenajate pentru cercetări două săli spaţioase, frecventate, zilnic, de 40 — 50 cercetători. Munca de cercetător este Înlesnită printr-o raţională organizare a materialului. Am fost impresionaţi Îndeosebi de aşa-numita „Arhiva Diplomatică”, In care au fost adunate din diferite fonduri toate documentele dinainte de dezastrul de la Mohacs (1526) şi clasificate cronologic. Cercetarea acestei epoci este In asemenea condiţiuni cea mai comodă. După eliberarea Ungariei de sub jugul fascist arhiva a fost reorganizată In scopul de a înlesni cit mai mult cu putinţă munca cercetătorilor. S-a dat o atenţie deosebită secţiei de microfilmare; au luat fiinţă laboratorul de fotografiat, atelierul de restaurare a docu- mentelor, depozitul de filme. Depozitul conţine peste 5 milioane de filme şi pe lingă filmele executate tn ţară, se Îmbogăţeşte mereu cu materiale primite pe baza convenţiilor de schimb> din străinătate, cum este cazul şi cu ţara noastră. www.dacoromanica.ro 13 VIATA ŞTIINŢIFICA 153 Arhiva de Stat din Budapesta este o mină inepuizabilă pentru cercetătorii care se ocupă cu istoria Transilvaniei. Se găsesc aici, In legătură cu trecutul acestei provincii, fonduri imense. Astfel, arhiva Conventului de la Cluj-Mănăştur, a Capitlului de la Alba Iulia, colec- ţiile de urbarii şi conscripţii, conţin o comoară de date pentru viaţa economică ;i socială a Transilvaniei din sec. XVI—XVII, arhiva „Guberniului” a Cancelariei aulice şi a Fiscului din Transilvania pot interesa pe cercetătorii istoriei sec. XVIII şi a primei jumătăţi a sec. XIX. Cercetarea celor trei principale fonduri care se găsesc In Arhivele Statului din Buda- pesta — fondul Ministerului dc Externe (KtUOgyminiszteiium), Ministerul de Interne (BelOgy- miniszterium) şi Corespondenţa semioficială din anii 1891—1899— a avut ca scop completarea informaţiilor In legătură cu raporturile dintre D. A. Sturdza, şeful guvernului romln şi Bânffy Dezso, conducătorul guvernului maghiar In aceeaşi perioadă. Am făcut cercetări în arhive, mai ales In legătură cu dezvoltarea regimului otoman pe teritoriul ţării noastre. Pentru teritoriile ardelene care au stat sub administraţia tui ceaşcă (Banatul şi Crişana. devenite paşalicurile de Timişoara şi Oradea), materialul documentar de care dispunem plnă acum este mai redus. Faţă de viaţa care s-a desfăşurat In cuprinsul acestor provincii turceşti, can- celariile europene — de altfel ca şi literatura istorică a vremii — manifestă o totală indiferenţă^ Date disparate se pot culege doar din conscripţii dicalc, fragmentare, Întocmite Înainte de cotropirea turcească sau Îndată după războiul de eliberare a Ungariei de sub turci de la sflrşitul sec. XVII. Astfel Incit, istoria acestor ţinuturi nu poate fi reconstituită declt pe bază dc material arhivistic scris In limba turcă. Dar acesta, foarte bogat pentru unele ţinuturi din Ungaria, este cit se poate dc sărac In ce priveşto cele două paşailcuri de pe teritoriul Transilvaniei^ fie că arhivele au fost distruse sau risipite cu ocazia războiului de eliberare, fie că au fost eva- cuate dc turci şi se găsesc Îngropate prin arhivele din Istanbul. In asemenea condiţii, chiar informaţiile mărunte capătă importanţă pentru aceste teritorii. Arhiva de Stat posedă o importantă colecţie de fotocopii sau microfilme — pe serii, cu cataloage, regeşte — după documente turceşti, ale căror originale se păstrează In arhivele din Istanbul, Sofia, Berlin, Dresda etc. în seria H. se găsesc cca 40 de documente privitoare la istoria ţărilor romlne, lnceplnd din sec. XV plnă In sec. XVII. Clteva au ca obiect situaţii din Ţara Romlnească şi Moldova, cele mal multe din ele privesc viaţa de sub turci In Banat şi Crişana. Materialul de mal sus se completeeză cu copii ale documentelor — de acelaşi conţinut cuprinse In cataloagele lui Krafft1 şi FlOgel1 2. , La Biblioteca universitară se păstrează un codice (Cod. Orient, nr. 8) cuprinzlnd un însemnat număr de deftere, toate referitoare la paşallcul Timişoarei (parte din ele au fost publicate în traducere maghiaiă, dar numai fragmentar şi cu numeroase greşeli, de Vclics- Kammerer)3. Un document de o deosebită valoare ştiinţifică se găseşte la Universitatea Eotvos Lorând. Este fotocopia condicii de ju&ecăţi (In 1. turcă „sigil”) a cadiului ue Timişoara, din anul 1676; Codicele are peste o sută de pagini şi cuprinde mai multe sute de cazuri judiciare. Con- stituie un preţios izvor de informaţie nu numai pentru caracterizarea justiţiei otomane In provinciile de margine ale Imperiului otoman ci, datorită marii varietăţi a cazurilor Înregistrate, şi pentru viaţa economică, socială şi culturală a clasei stăplnitoare ca şi a maselor exploatate. 1 Albrecht Krafft, Die arabischen, persischen und tiirkischen Handschri/ten derk. k. Orien- ialischen Akademie zu Wien. 2 Gustav Flilgel, J)ie arabischen, persichen tind tiirkischen Handschriften der k. k. Hofbiblioteck zu Wien, I —III, Viena, 1865. 3 Velics A.-Kammerer E., Magyarorszâgs vBrBk kineslâri delterak (Deftere fiscale turceşti din Ungaria) I —II, Budapesta, 1886 şi 1890. www.dacoromanica.ro 151 VIATA ŞTflNTIFfCA 14 Importanţa lui este cu attt mai mare cu cit, după cum s-a amintit şi mai sus, materialul docu- mentar piisitor la regiunea Timişoarei lasă cu totul In umbră viaţa zilnică a maselor. Numitul sigil va umple In bună parte această lacună. In afară de documentele amintite, am avut prilejul să luăm cunoştinţă de existenţa a numeroase alte documente turceşti, privitoare la ţările noastre, răsplndite In arhivele din Istanbul (de ex. o serie de conscripţii cin sec. XVI, privind Timişoara, Lipova, Cenad) şi din nume- roase oraşe europene (ca Berlin, Dresda, Mtlnchen, Paris, Varşovia, Sofia etc.). Mult mai bogate slnt fondurile care privesc aspectele sociale şi economice din Transil* vania In perioada dualismului austro-ungar. In această direcţie slnt de semnalat fondurile Ministerului de Comerţ, ale Ministerului de Finanţe, Actele Preşedinţiei Ministeriale şi ale Ministerului de Interne. Documentele existente şi culese de colectivul de cercetători romlni privind Începuturile mişcării muncitoreşti, grevele muncitorilor din centrele industriale ale Transilvaniei, răscoalele ţărăneşti, grevele de seceriş precum şi dezvoltarea capitalismului pre- monopolist şi a imperialismului In Austro-Ungaria In general şi In Transilvania In special, au o importanţă deosebită pentru cei ce se ocupă cu istoria teritoriului romlnesc de peste munţi. Nu de mai mică importanţă slnt documentele privind politica externă a Romlniei In perioada Imediat premergătoare primului război mondial. Publicaţiile de documente precum şi studiile apărute In ţara vecină au completat golurile informaţiilor pe care le aveam. De mare folos In lămurirea unor probleme pe care literatura noastră de specialitate le-a tratat In mod insuficient sau numai le-a amintit fără să le dezvolte, este culegerea de documente a lui Kămăny G. Gâbor, Iralok a nemzelsigi Kirdis tortinetehez Magyarorszăgon a dualizmus Korăban. (voi. II, 1892—1900), studiul Banfly Dezsd, nemzitisegi Politikăfa (al cărui autor a fost descoperit mai tlrziu In persoana lui Iancsd Bănădek), Az Orszăg- gyiilos Nyomlaluănyai (Dezbaterile Parlamentare) din 1897. ★ Documentarea a fost completată prin vizitarea monumentelor istorice şi a muzeelor din Budapesta şi din alte clteva oraşe din Ungaria. Buda este In sine un muzeu : cetatea Buda, palatul regal medieval de curlnd dezgropat, slnt cele mai de seamă monumente istorice ale Ungariei. Buda este oraşul cel mai bogat In monumente rămase de la turci. Din monumentele turceşti pe teritoriul Budapestei — a căror existenţă a fost stabilită documentar — şi anume 24 geamii, 46 meceturi (In acest număr slnt cuprinse şi capelele funerare), 10 mănăstiri, 12 băi şi 75 flntlni — tot ce a mai rămas plnă azi ca mărturie a stă- plnirii lor slnt: o capelă funerară, turbeana lui Gulbaba—o foarte modestă clădire şi patru băi (care au funcţionat, fără întrerupere, plnă azi). Se păstrează Insă, In muzee, numeroase vestigii ale vieţii turceşti (arme, vase de bronz şi aramă, ceramică), cărora In timpul din urmă, li se acordă o atenţie deosebită : descoperirile arheologice de felul acestora constituie o importantă contribuţie la luminarea vieţii de toate zilele din epoca turcească. La sugestia Academiei Maghiare de Ştiinţe, care ne-a făcut toate înlesnirile de rigoare, au fost vizitate trei dintre oraşele istorice ale Ungariei. Primul dintre acestea,. Visegrad, celebru pentru ruinele — de curlnd dezgropate — ale unui foarte vechi palat, cu urme importante din vremea lui Caro! Robert (care pentru frumuseţea locului, şi-a făcut din el reşedinţa regală) şi a lui Matei Corvin, acesta, renovlnd palatul şi grădina ce-1 împrejmuia, a făcut din acest colţ de ţară, după spusa lui Nicolaus Olahus, „un loc ca din poveşti”. A fost surprinzătoare, pentru arheologi, întinderea pe care o ocupa acest palat, şi încă n-a fost dezgropat palatul reginei care ocupa un spaţiu, probabil mult mai Întins. Obiectele găsite se păstrează In Muzeul ora-’’ www.dacoromanica.ro 15 VIATA ŞTIINŢIFICA 155 ■şului. Ruinele consolidate (dar nu cu destulă grijă — cura e cazul şi la palatul din Buda — pentru a nu lăsa să se confunde rămăşiţele vechi cu adaosurile noi), fac Intr-adevăr o impresie de neuitat. Esztergom (sau, cum II numim de obicei, după numele latinesc din acte, Strigoniu) păstrează numeroase urme ale trecutului. Oraşul cel mai strălucit In primele secole din istoria Ungariei — a fost prima capitală a ţării, locul de naştere al lui Ştefan I, reşedinţa mitropolitului primat al Ungariei — decade sub stăplnirea de un secol şi jumătate a turcilor, şi după războiul de eliberare nu-şi mai recapătă vechea strălucire. Toate acestea se oglindesc In ruinele de curlnd dezgropate şi consolidate, iar pe alocuri reconstituite In cazul de faţă după criterii ştiinţifice. In sflrşit, oraşul Eger (In acte latineşti Agria) a fost o adevărată revelaţie. Nicăieri In R. P. Ungară nu se vede cultivat cu mai multă stăruinţă ca aici cultul trecutului. Oraşul acesta a intrat In istorie prin apărarea eroică din 1552, clnd Ştefan Dobd — devenit unul din eroii naţionali cei mai populari — cu o mină de ţărani din împrejurimi a respins armata turcească, zădărnicind astfel ocuparea Ungariei Superioare. Cetatea, refăcută, după evenimentul amintit, cade In mlinile turcilor la 1596. Nici aici stăplnirea turcească, de aproape un secol, n-a lăsat prea multe urme : In afară de cetate prea puţin modificată de turci, singurele monumente arhitectonice mai slnt : un minaret din piatră cioplită, înalt de vreo 40 m (atlt a mai rămas din 9 geamii şi 38 de meceturi clte fuseseră In vremea turcilor; mecetul de care ţinea minaretul a fost dărimat pe la mijlocul sec. trecut) şi, In apropiere, ruinile unei băi turceşti cu şase încăperi — In Ungaria unică în felul ei. Lingă cetate, un muzeu, pe cale de organizare, conţine o seamă de obiecte descoperite In cetate, cu ocazia săpăturilor arheologice. ★ Am căutat să obţinem şi oarecare orientare asupra problemelor care preocupă In prezent istoriografia maghiară. Am luat contact în repetate rlnduri cu conducerea şi cercetătorii Insti- tutului de istorie, adăpostit Intr-o clădire din Cetatea Buda In apropierea Arhivei de Stat. In centrul activităţii Institutului stă pregătirea tratatului de istorie a Ungariei. Este proiectat In trei volume, fiecare de cîte două tomuri, din care plnă In prezent au apărut In formă de machetă voi. I (tom. I plnă la 1526, In anul 1957; tom. II 1526—1790, In anul 1958) şi voi. II (tom. I, 1790—1849, In anul 1957). Anul acesta — în vederea ediţiei definitive a acestor volume care se va face după un timp de experimentare a textului machetă — s-a lucrat la anexa istoriografică şi bibliografică, tabele cronologice, hărţi, ilustraţii, indice de nume (Restul volumelor sînt In curs de apariţie sub formă de machetă). Grupul cercetătorilor romlni a obţinut In general importante rezultate, datorită în bună parte concursului binevoitor pe care l-a Intllnit pretutindeni : la Institutul de Istorie, la Institutul de Istorie a Partidului, la arhive, la biblioteci, la muzee. I. Toloiu şi Tr. Lunga CONFEB1NŢA ŞTIINŢIFICĂ DE LA BEBL1N DESPBE IMPEBIALISMUL GEBMAN ŞI AL DOILEA BĂZBOI MONDIAL Tema generală a referatelor şi discuţiilor purtate In conferinţa ştiinţifică a Comisiei Istoricilor din R. D. G. şi U. R. S. S., ţinută In clădirea Adunării naţionale din Berlin, 'In zilele de 14 — 19 decembrie 1959, a fost imperialismul german şi al doilea război mondial. La conferinţă au participat, ca invitaţi, numeroşi istorici din aproape toate ţările www.dacoromanica.ro 156 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 1& europene, iar clin ţara noastră, trei delegaţi, prof. I. Rachmuth, prof. Vasile Varga şi autorul acestor rlnduri. Conferinţa, pregătită de aproape un an, a fost ocazionată de a douăzecea aniversare a izbucnirii celui de al doilea război mondial şi a avut loc in momentul de importanţă mondială favorabil destinderii politice dintre lagărul ţărilor socialiste şi lagărul ţărilor capitaliste, creat de vizita tovarăşului Hruşciov in Statele Unite. Dezbaterea largă şi multilaterală a temei privind imperialismul german şi al doilea război mondial devenise necesară pentru explicarea ştiinţifică a caracterului specific al imperialismului german fascist şi a caracterului celui de al doilea război mondial, tntructt istoriografia burgheză occidentală se străduieşte să denatureze esenţa de clasă a cauzelor celui de al doilea război mondial şi caracterul participării diferitelor state la acesta. Pe de altă parte, demascarea caracterului imperialist al războiului provocat de Germania fascistă şi a crimelor săvlrşite de cotropitorii hitlerişti tn diferite ţări europene contribuie la clarificarea opiniei publice mondiale, asupra pericolului războiului rece şi a acţiunii revan- şarde a militariştilor din Germania federală. In referatele prezentate In şedinţele plenare din primele două zile ale conferinţei au fost puse In discuţie problemele principale ale temei. Prof. I. A. Boltin, director adjunct al Insti- tutului de marxism-leninism din Moscova de pe lingă C.C. al P.C.U.S., a analizat cauzele şi caracterul războiului, ajunglnd la concluzii acceptate in timpul discuţiilor ce au urmat. Dr. Leo Stern, membru al Academiei germane de Ştiinţe, a demonstrat legitimitatea In- frtngerii imperialismului german In al doilea război mondial, dar a scos In evidenţă că el nu a fost distrus cu totul, ci numai relativ, Intrucît continuă să existe In Germania federală, unde constituie izvorul aţlţător la un nou război. Rolul hotărltor al U.R.S.S. şi al forţelor armate sovietice In înfringerea imperialismului german a fost arătat de generalul maior N. G. Pavlenko, In urma căruia generalul locotenent Johannes Zukertort a demonstrat falsitatea legendei burgheze a războiului preventiv dus de Germania hitleristă contra Uniunii Sovietice. O expunere a ideologiei imperialismului fascist german ca ideologie a războiului agresiv a făcut prof. dr. A. S. Ierusalimski, scoţlnd în evidenţă esenţa ei de clasă. O altă latură a celui de al doilea război mondial, lupta dusă de mişcarea antifascistă şi de eliberare a popoa- relor, inclusiv a maselor muncitoare germane, ca factori importanţi ai tnfrlngerii imperia- lismului german în război, a fost arătată de Ludwig Einecke, directorul Institutului de marxism- leninism de pe lingă C.C. al P.S.U.G. Două probleme deosebit de importante au fost expuse de doi tineri istorici, prima, privind semnificaţia istorică mondială a victoriei popoarelor iubitoare de pace asupra imperialismului german In al doilea război mondial, de dr. D. I. Melnikov, a doua, In care s-a arătat rolul R.D.G. bastion al luptei contra militarismului german şi a imperialismului, de către dr. Ştefan Doernberg. Toate aceste probleme au fost amplu dezbătute în zilele de 16 şi 18 decembrie In cadrul celor patru secţii, care au avut fiecare cîte o subtemă proprie şi anume : 1) pregătirea celui de al doilea război mondial de către imperialismul german ; 2) imperialismul german tn timpul celui de al doilea război mondial şi Înfringerea sa militară, economică şi moral-politică ; 3) politica internă şi politica de ocupaţie a imperialismului german şi mişcarea antifascistă In Germania şi In ţările cotropite; 4) rezultatele şi urmările celui de al doilea război mondial şi zdrobirea imperialismului german. Delegaţii romini au participat la lucrările primelor trei secţii, cu ex- puneri privind jefuirea economică a Romîniei de către Germania hitleristă tn ajunul şi In timpul celui de al doilea război mondial, mişcarea antifascistă din Romlnia In primii ani ai războiului şi insurecţia armată de la 23 August 1944. Un interes deosebit a trezit expunerea privind această din urmă problemă. www.dacoromanica.ro 17 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 157 In ziua de 17 decembrie istoricii sovietici ţi istoricii străini invitaţi la conferinţă au vizitat monumentele istorice din Potsdam, oprindu-şi atenţia asupra castelului In care In 1945 Stalin, Truman şi Attlee au semnat cunoscutul acord prin care s-au fixat zonele de ocupaţie a Germaniei ptnă la Încheierea păcii cu această ţară. In ultima zi a conferinţei, 19 decembrie, delegaţii celor patru secţii au prezentat rapoartele privitoare la rezultatele discuţiilor purtate, s-a votat o declaraţie In care s-au condamnat impe- rialismul militarist german provocator al celui de al doilea război mondial şi manifestările mi- litariste din Germania federală, s-a cerut crearea unei Germanii unificate democrate şi paşnice, necesară atlt pentru libera dezvoltare a poporului german, cit şi a tuturor popoarelor dornice de pace din Europa. Apoi, dr. Leo Stern, preşedintele părţii germane a Comisiei de organizare a con- ferinţei, a tras concluzii la referate şi la discuţiile duse, scoţtnd In evidenţă rolul criminal anti- naţional al imperialismului german In al doilea război mondial şi combăttnd falsificările istorio- grafiei din Germania de vest, menite să pregătească un nou război. A atras atenţia asupra gre- şitei concepţii conform căreia Înarmarea Germaniei de vest s-ar datora numai forţelor de ocupaţie occidentale şi a indicat pe cancelarul Adenauer ca principalul potrivnic al colaborării paşnice intre popoare şi răspunzător de Înarmările masive din Germania vestică, unde propaganda pentru război continuă cu fervoare. încheind, vorbitorul a subliniat că Întreaga conferinţă s-a rostit pentru o Germanie unificată şi democratică. In cuvlntarea de Închidere, prof. I. A. Boltin, delegat al părţii sovietice a Comisiei de organizare, conchiztnd asupra originii şi caracterului celui de al doilea război mondial, a atras atenţia că lupta poporului spaniol In anii 1936—1939 contra fascismului a fost un preambul al luptei duse In timpul războiului de către Uniunea Sovietică şi toate popoarele antifasciste, iar Austria a fost prima victimă a fascismului german, care a cotropit-o sub pretextul Anschluss-ului. A subliniat apoi Însemnătatea conferinţei, spunlnd că prin lucrările lor istoricii germani participanţi contribuie la unificarea şi democratizarea Întregii Germanii şi a demascat atacurile nejuste îndreptate contra conferinţei de unele organe de presă vest germane reacţionare, subliniind spiritul de obiectivitate In care au fost elaborate referatele Şi duse discuţiile. ★ Aşa cum a arătat prof. I. A. Boltin In preţiosul său referat.....Problema originei şi caracterului războiului trecut este o problemă politică acută.. ."căci pe acest teren ....se dă lupta Intre istoriografia burgheză şi cea marxlst-leninistă, la 20 dc ani de la Începutul celui de al doilea război mondial, nu numai fără Întrerupere, ci mereu mai Indtrjită şi mai impla- cabilă”. Conferinţa a stabilit că la originea războiului mondial terminat In 1945 stă goana dusă de monopolurile capitaliste germane după materii prime şi pieţe de desfacere, teritorii pentru investiţii de capital şi pentru nimicirea concurenţelor, căci, este In natura intimă a capitalului monopolist pofta dominaţiei economice şi politice mondiale. Conflictul acut dintre marile state capitaliste pe această temă, existent In urma crizei economice din anii 1929—1933, a Împins Germania şi Japonia la o nouă Împărţire a lumii In defavoarea Angliei, Franţei şi Statelor Unite. O altă cauză a războiului, a precizat conferinţa, a stat In ura de clasă a monopoliştilor aia ambele tabere capitaliste contra Uniunii Sovietice, al cărei teritoriu 11 rlvneau deopotrivă şi unii şi alţii. Ei urmăreau mai ales sfărlmarea socialismului triumfător In această ţară, deoa- rece el constituia un exemplu pentru proletariatul din ţările monopoliste. Urmărind scopurile sale de cotropire, fascismul german a dus după venirea sa la putere o făţişă politică de război, singur Partidul Comunist din Germania opunlndu-se războiului din răsputeri. Rezoluţia conferinţei P.C.G. din ianuarie 1939 din Berna condamna războiul plănuit de Hitler, tntruclt el nu putea servi interesele naţionale ale Germaniei,,... ci numai Interesele marilor capitalişti fabricanţi de armament şi birocraţiei naziste...”. www.dacoromanica.ro 158 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 18 Intervenţia In războiul civil spaniol, cotropirea Austriei şi apoi lichidarea Cehoslovacie burgheze In toamna anului 1938, au constituit etape ale pregătirii războiului de către Germania hitleristă, pornit la Începutul lui septembrie 1939 contra Poloniei. Aşa cum a remarcat prof. I. A. Boltin In referatul său . O particularitate caracteristică a celui de al doilea război mondial constă In faptul că acesta n-a cuprins Îndată Întreaga lume”, intrucit guvernanţii Statelor Unite, ai Angliei şi ai Franţei nu voiau să atace cu toate forţele lor coaliţia fascistă Înainte ca aceasta să nu se fi aruncat asupra Uniunii Sovietice pentru a o sfărlma. Astfel războiul dus de Anglia şi Franţa la Început a avut un caracter imperialist, O altă trăsătură a celui de al doilea război mondial, s-a precizat In conferinţă, In raport cu primul război mondial, stă In complexitatea şi multilateralitatea sa, determinate de accentuarea crizei generale a capitalismului, care a Împins la trădarea intereselor naţionale marea burghezie şi moşierime din clteva ţări atacate de Germania fascistă. Numai lupta dusă pentru eliberarea naţională de patrioţi sub conducerea partidelor comuniste In Franţa şi In alte ţări din Europa vestică a adus popoarele acestor state pe calea războiului antifascist de eliberare. Cotropirea Iugoslaviei şi a Greciei au completat pregătirea războiului de agresiune al Germaniei fasciste contra Uniunii Sovietice. Cu dieptate a subliniat prof. Boltin n referatul său că atacul Germaniei fasciste asupra U.R.S.S. ,,... a fost a doua tentativă a reacţiunii imperialiste internaţionale după intervenţia militară străină şi războiul civil, cu scopul de a nimici ţara socialismului”. împotriva agresiunii fasciste, Uniunea Sovietică a dus, sub con- ducerea P.C.U.S., un război drept de apărare a patriei. Interesantă este caracterizarea tn conferinţă a participării Romlniei la al doilea război mondial. Plnă la 23 August 1944, clnd Antonescu a fost răsturnat de la putere şi Romlnia s-a desprins din blocul fascist, declarlnd război Germaniei, războiul ei a fost imperialist şi nejust. „Din acest moment”, a arătat prof. I. A. Boltin In referatul său, „Romlnia a devenit membru al coaliţiei antifasciste şi a luat parte cu forţele sale armate tn mod activ la Infrlngerea Ger- maniei fasciste. Războiul a căpătat penffu poporul romtn un caracter just. Principalul efort pentru schimbarea fundamentală a politicii Romlniei l-a făcut Partidul Comunist din Romlnia, care a condus lupta maselor populare contra fasciştilor germani şi a politicii trădătoare a bur- gheziei naţionale”. ★ Aşa cum s-a arătat In cUvlntarea de Închidere, lucrările conferinţei vor fi publicate curlnd tn toate ţările democratice şi socialiste. Aici am expus numai clteva, dar pe cele mai impor- tante, din ideile stabilite de conferinţă cu privire la originea şi caracterul celui de al doilea război mondial, utilizlnd mai ales referatul prof. I. A. Boltin, a cărui cuprinzătoare analiză a problemei a fost de cel mai mare interes pentru toţi participanţii. Conferinţa ştiinţifică din Berlin organizată pe tema imperialismului german şi cel de al doilea război mondial, a constituit pentru ştiinţa istorică marxist-leninistă, o fermă luare de poziţie Împotriva resturilor imperialismului german din Germania vestică, contra unui nou război şi pentru o Germanie unificată democrată şi paşnică. V. Maciu CEONICĂ Prezidiul Adunării Populare a R. P. Bulgaria a decorat pe academicianul Petre Constan- tinescu-Iaşi cu ordinul „Chirii şi Metodiu” clasa I, pentru activitatea Însemnată tn domeniul strlngerii legăturilor dintre popoarele bulgar şi romtn. ★ www.dacoromanica.ro VIATA ŞTIINŢIFICA 15» li La 23—25 octombrie 1959 a avut loc la Greifswald, In R.D. Germană, conferinţa inter- naţională pe tema luptei studenţimii din Europa Împotriva fascismului şi militarismului. In legătuiă cu referatul de bază „Tradiţia luptei studenţimii antifasciste din Europa Împotriva militarismului”, expus de Karl Heinz Iahnke, aspirant la Institutul de istorie al Universităţii din Greifswald, au fost prezentate comunicări pe diferite ţări. Mişcarea antifascistă a studen- ţimii din patria noastră a fost Înfăţişată de Constantin Mocanu, cercetător la Institutul de istorie a partidului, In comunicarea „Despre lupta studenţimii din Romlnia Împotriva fascismului şi războiului hitlerist”. ★ La Berlin şi-a Încheiat lucrările conferinţa ştiinţifică pe tema „Imperialismul german şi cel de-al doilea război mondial”, la care au participat oameni de ştiinţă din 23 de ţări, precum şi numeroşi oaspeţi, în total 600 de persoane. Din partea R. P. Romîne au participat: prof. I. Rachmuth, prof. V. Varga şi conf. univ. V. Maciu. ★ La sediul Consiliului General A.R.L.U.S. a avut loc In ziua de 24 octombrie 1959 sesiunea festivă ştiinţifică organizată de Institutul de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R. şi de Consiliul General A.R.L.U.S., Închinată Împlinirii a 25 de ani de la Înfiinţarea Asociaţiei „Amicii U.R.S.S.”. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro RECE N Z I I Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice Editura politică, Bucureşti, 1959, 800 p. Subliniind uriaşa importanţă pe care P.C.U.S. o acordă problemelqr muncii ideo- logice, N. S. Hruşciov In raportul prezentat la Congresul al XX-lea al partidului spunea : ,,în ultimii 17 ani propaganda noastră s-a bazat mai ales pe Cursul scurt de istorie a partidului. Glorioasa istorie a partidului nostru trebuie să fie şi de acum înainte unul din prin- cipalele izvoare de educare a cadrelor. De aceea, este necesar să se întocmească un ma- nual marxist, popular, de istorie a partidului, manual care să se bazeze pe fapte istorice, în care să fie generalizată în mod ştiinţific experienţa de importanţă istorică mondială a luptei partidului pentru comunism şi care să cuprindă istoria partidului pînă în zilele noastre”1. Acestei sarcini de frunte a istoriografiei so- vietice l-a răspuns munca desfăşurată de colectivul care a elaborat manualul de Istorie a P.C.U.S. apărut de curînd şi în traducerea editurii noastre politice. Colectivul de autori s-a străduit să prezinte în cele două impor- tante etape ale istoriei partidului (înaintea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie şi după aceasta) drumul victorios străbătut de partid, îmbogăţirea creatoare a marxismului sarcinile, strategia şi tactica partidului cores- 1 Congresul al XX-lea al P.C.U.S. Ra- poarte, cuolntări, rezoluţii, hot. 14 — 25 feb. 1956, E.S.P.L.P., Buc, 1956, p. 130. punzătoare etapelor istorice respective. De asemenea, felul în care istoria P.C.U.S. înar- mează pe oamenii muncii cu cunoaşterea legilor de dezvoltare ale societăţii, eu cunoaş- terea legilor construirii societăţii socialiste şi a fazei sale superioare, comunismul. in primul capitol se vorbeşte despre dez- voltarea mişcării muncitoreşti din Rusia între 1883—1894, ca urmare a întăririi rela- ţiilor de producţie capitaliste. Mişcarea mun- citorească din Rusia în această perioadă, creşte în intensitate datorită pătrunderii şi răspîndirii marxismului. Grupul „Eliberarea muncii” întemeiat şi condus de G. V. Ple- hanov a tradus în limba rusă, a editat şi apoi a difuzat în întreaga Rusie principalele opere ale lui Marx şi Engels. Pe baza activităţii desfăşurate în acest sens, precum şi din con- tactul nemijlocit cu mişcarea muncitorească rusă, se făuresc şi se dezvoltă primii marxişti ruşi care contribuie atît prin scrierile lor cit şi prin activitatea lor practică ca mişcarea revoluţionară din Rusia sec. XfX-lea să ducă la contopirea socialismului ştiinţific cu miş- carea muncitorească şi să devină o forţă invin- cibilă, Înnoitoare, transformatoare a societăţii ■ Unul dintre marxiştii ruşi de scamă este şl G. 'V. Plehanov care are meritul de a fi contribuit la zdrobirea din punct de vedere teoretic, ideologic a concepţiilor narodniciste. Grupul „Eliberarea muncii” conduce în acest 11 - c. 528. www.dacoromanica.ro 1C2 RECENZII 2 timp lupta Ideologică şi munca de răsplndire a marxismului fără să fie Insă legat de mase. Uriaşele greve ale clasei muncitoare ruse Intre anii 1880 — 1895 slnt urmarea înăspririi situa- ţiei politice şi economice din Rusia căreia muncitorii Ii răspund organizlndu-se. Aşa se desfăşoară de exemplu greva din ianuarie 1885 de la fabrica Morozov din Orclio Zuevo. Spre sflrşitul anului 1890 apar cercuri mar- xiste In mai toate oraşele Rusiei. In aceste condiţii, printre cei dinţii marxişti ruşi se numără şi V. I. Lenin care In 1888 făcea parte dintr-unul din cercurile marxiste din Cazan. Tratlnd In capitolul II perioada 1894 — 1904 manualul înfăţişează Începutul etapei leniniste In dezvoltarea marxismului. In cartea „Ce slnt •prietenii poporului » şi cum luptă ei împotriva social-democraţilor”, Lenin zdrobeşte definitiv concepţiile narodniciste, traslnd cslea istorică a clasei muncitoare ruse de a fi conducător politic al poporului, pentru scoaterea sa şi a tuturor maselor exploatate din robia capita- listă şi asuprirea cruntă a regimului ţarist. Lenin este primul dintre marxiştii ruşi care fundamentează ideea hegemoniei proletaria- tului şi necesitatea alianţei dintre clasa mun- citoare şi ţărănime, pentru răsturnarea bur- gheziei şi construirea noii societăţi socialiste. Din iniţiativa şi sub conducerea lui Lenin, la sflrşitul anului 1895 cercurile marxiste din Petersburg se unesc Intr-o singură organizaţie social-democrată care ia denumirea de „Uni- unea de luptă pentru eliberarea clasei mun- citoare”, organizaţie care exercită o influenţă uriaşă asupra dezvoltării mişcării social-demo- crate din Întreaga Rusie. — Asemenea uniuni au fost Înfiinţate şi In alte oraşe ale Rusiei. Reunirea lor Intr-un singur partid s-a făcut la 1—3 martie 1898 cu prilejul Congresului care a hotărlt înfiinţarea Partidului munci- toresc social-democrat din Rusia (P.M.S.D.R.). La începutul secolului al XX-lea, clnd Rusia păşise In imperialism se Înăsprea situaţia politică şi economică a maselor, revoluţia se apropia cu paşi reprezi. Lenin concepe şi aplică planul de făurire a partidului marxist, conduclnd editarea ziarului „Iskra” menit să explice muncitorilor ideea că partidul est& forţa care revoluţionează, conduce şi organi- zează mişcarea lor de eliberare din robia ca- pitalistă. Congresul al II-lea al P.M.S.D.R., întrunit in 1903 mai tntli la Bruxelles şi apoi la Londra, a pus bazele partidului bolşevic, partidul conducător al muncitorilor In revoluţia socială, partidul dictaturii proletariatului. El a creat partidul marxist revoluţionar, partidul bolşe- vic cu care începe etapa cea mai importantă din istoria Rusiei. Congresul al II-lea a consti- tuit un punct de cotitură în mişcarea munci- torească internaţională dlnd un răspuns just problemelor esenţiale ale mişcării muncito- reşti. In cartea sa : „Un pas înainte, doi paşi înapoi”, Lenin dezvoltă Învăţătura marxistă despre partid, In focul luptei împotriva opor- tunismului din mişcarea muncitorească, afir- mlndu-se ca un mare conducător al proleta- riatului, continuator creator al lui Marx şi Engels. Autorii manualului, apreciind importanţa apariţiei lucrărilor şi activităţii lui Lenin pentru dezvoltarea marxismului, au făcut altă periodizare pentru aceste două capitole de început ale Istoriei P.C.U.S. în comparaţie cu periodizarea folosită In Cursul scurt de istorie a P.C.U.S. considerlnd, perioada 1894 — —1904 ca început a etapei leniniste In dezvol- tarea marxismului. Capitolul al III-lea este închinat activităţii partidului bolşevic In perioada revoluţiei din 1905—1907, care a marcat Începutul unei noi etape în mişcarea muncitorească internaţională. In acest timp In care muncitorii ruşi reuşeau să submineze autoritatea regimului ţarist cucerind pentru puţin timp libertăţi democratice, au loc 3 congrese ale partidului. Congresul al III-lea ţinut Intre 12—27 aprilie 1905 la Londra, a definit de pe poziţii marxist- leniniste, caracterul şi forţele motrice ale re- voluţiei. El a dat proletariatului strategia revoluţionară şi tactica marxistă, complet deosebite de propunerile oportuniste ale menşevicilor. în focul luptelor revoluţionare apar In vara anului 1905, sovietele, organe de con- www.dacoromanica.ro 3 RECENZII 163 ducere a luptei clasei muncitoare, căi ora partidul le acordă o deosebită atenţie ca formă capabilă să preia conţinutul nou, revolu- ţionar al dictaturii proletariatului, armă sigură de zdrobire a Împotrivirii capitaliştilor, între 10—25 aprilie 1906 are loc la Stock- holm, cel de al FV-lea congres al P.MS.D.R. cunoscut şi sub numele de Congresul unificării dintre bolşevici şi menşevici care Insă s-a Încheiat formal datorită profundelor diver- genţe dintre aceştia. Congresul a adoptat primul paragraf al statutului In formularea lui V. I. Lenin, contribuind astfel la întărirea organizatorică a partidului, scoţlnd formu- larea oportunistă a lui Martov. Convocarea Dumei I nu a putut frlna avintul revoluţionar, ceea ce a determinat guvernul ţarist să ia noi măsuri In vederea Infrungerii definitive a revoluţiei. în primăvara anului 1907 se desfăşoară la Londra lucrările Congresului al V-lea al P.M.S.D.R. care adoptă rezoluţiile bolşevice In cele mai importante probleme : problema sindicatelor, problema atitudinii faţă de partidele burgheze, problema aşa-zisului „Congres muncitoresc” etc. Subliniind vic- toria ideilor leniniste Împotriva oportuniştilor, V. I. Lenin atrăgea atenţia bolşevicilor asupra necesităţii răsplndirii cu succes a experienţei obţinute In lupta pentru cucerirea maselor. Apreciind Învăţămintele revoluţiei care a durat aproape doi ani şi jumătate Lenin arăta : „revoluţia din 1905 a făcut extrem de mult pentru instruirea politică a maselor muncitoreşti şi ţărăneşti atlt In sensul cunoaş- terii de către avangarda lor a «ultimului cu- vint* al socialismului din Apus, cit şi In sensul acţiunii revoluţionare a maselor”1. Perioada 1907 — 1910 este perioada sln- geroasei represiuni Împotriva mişcării mun- citoreşti din Rusia. Măsurilor poliţieneşti li se adăuga ofensiva capitaliştilor, ceea ce mărea şi mai mult suferinţele maselor muncitoare. După revoluţie ţarismul şi-a dat seama că nu mai poate readuce In Întregime situaţia ante- 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 29, E.S.P.L.P., Buc., 1956, p. 294. rioară anului 1905 şi de aceea politica pe care el o desfăşoară prin intermediul primului său ministru Stollpin, se reduce In esenţă la menţinerea regimului politic de la 3 iunie 1907 şi adaptarea unei noi politici agrare care să apere interesele moşierilor şi chiaburilor. Reacţiunea s-a manifestat In toate domeniile vieţii sociale. în această perioadă partidul desfăşoară lupta Împotriva lichidatorilor, otzoviştilor şi troţkiştilor care Încercau să distrugă partidul marxist, să-l discrediteze In ochii muncitorilor. în raportul său la Conferinţa V-a a P.M.S.D.R. care s-a ţinut In decembrie 1908 la Paris, V. I. Lenin a chemat toate orga- nizaţiile de partid să ducă o luptă neîmpăcată Împotriva lichidatorismului. Otzovismul a fost combătut cu vigoare la Paris In iunie 1909 la Consfătuirea redacţiei lărgite a ziarului bol- şevic „Proletarii”, clnd a fost calificat ca un curent oportunist, incompatibil cu bolşevismul iar otzoviştii au fost excluşi din partid. în anul 1909, V. I. Lenin scrie : „Materia- lism şi empiriocriticism”, In care pornind de la tezele de bază ale lui Marx şi Engels, face o sinteză filozofică cu adevărat ştiinţifică a noilor descoperiri făcute In ştiinţele naturii dlnd o ripostă zdrobitoare adversarilor con- cepţiei marxiste despre lume. în perioada grea a reacţiunii stollpiniste, bolşevicii In frunte cu Lenin, au Împletit formele de lupte ilegale cu cele legale, ţinlnd sus steagul revoluţiei, şi pregătind masele In vederea unor noi bătălii de clasă. Pe baza analizei minuţioase, ştiinţifice, a situaţiei economice, a mişcării muncitoreşti şi a adincirii contradicţiilor la sate, autorii manualului de Istorie a P.C.U.S., consideră pe bună dreptate Începutul noii etape, a avln- tului revoluţionar, ca Inceplnd la sflrşitul anu- lui 1910, de aceea şi capitolul al V-lea tratează sub acest titlu perioada 1910 — 1914, spre deosebire de Cursul scurt al istorieiP.C.U.S. care periodiza acest capitol Intre 1912—1914. între 5 — 17 ianuarie 1912 are loc la Praga, a Vl-a Conferinţă generală a P.M.S.D.R., care a curăţit partidul de oportunişti. Izgonind pe menşevici, partidul s-a Întărit pregătindu-se www.dacoromanica.ro 1G4 RECENZII 4 pentru viitoarele bătălii de clasă, care deja se anunţau şi pentru a căror conducere avea nevoie de unitate de voinţă şi acţiune. Apariţia la 5 mai 1912 a ziarului partidului’ „Pravda” la Petersburg a uşurat realizarea legăturii dintre partid şi masele largi de mun- citori, a dus la unificarea eforturilor de luptă ale muncitorilor precum şi la cunoaşterea mizeriei cumplite fn care se zbătea ţărănimea sub jugul moşieresc şi exploatarea chiaburească. Partidul a acordat o atenţie deosebită proble- mei naţionale adoptlnd rezoluţii speciale In această problemă la consfătuirile C.C. de la Cracovia şi Poronin. Programul bolşevicj cu privire la rezolvarea problemei naţionale a dus la făurirea unităţii muncitorilor aparţi. nlnd tuturor popoarelor Rusiei. Prin întreaga sa muncă desfăşurată tn această perioadă, partidul pregătea clasa muncitoare In spiritul internaţionalismului proletar, pentru ca acţi- ontnd ca hegemon In lupta revoluţionară să elibereze întregul popor din exploatarea bur- ghezo-moşierească. Capitolul al Vl-lca al manualului tratează perioada 1914 — februarie 1917, despre lupta partidului bolşevic In anii primului război mon- dial. Războiul a izbucnit, fiind o continuare prin mijloace violente a politicii expansioniste pe care o duseseră clasele guvernante şi plnă atunci. Partidul bolşevic a demascat trădarea oportuniştilor care susţineau lozinca păcii civile şi apărarea patriei burgheze. El a lansat lozinca transformării războiului imperialist In război civil, In revoluţie, pentru zdrobirea nedreptei orlnduiri capitaliste şi a explicat maselor populare Întreaga falsitate a interpre- tării burgheze a noţiunii de patrie. Participlnd la Conferinţele socialiste internaţionale de la Zimmerwald In 1915 şi Kienthal In 1916, partidul bolşevic şi-a făcut pe deplin datoria sa internaţionalistă, susţinlnd In discuţii lozincile leniniste şi contribuind astfel la formarea ulterioară a partidelor comuniste In toate ţările capitaliste. In stadiul final al capitalismului, tn imperialism, ţările capitaliste se dezvoltă din punct de vedere politic şi economic, inegal şi In salturi. Făctud o minuţioasă analiză a imperialismului, Lenin a dezvoltat teoria marxistă a revoluţiei socialiste deinonstrlnd teoretic posibilitatea victoriei ei lntr-o singură ţară sau lntr-un grup de ţări. Lenin a dezvol- tat teza lui Marx şi Engels cu privirp la vic- toria simultană a revoluţiei socialiste In toate ţările capitaliste sau tn majoritatea lor, îmbo- găţind şi complettnd pe baza noii situaţii istorice, teoria revoluţiei socialiste, făclnd un pas Înainte In dezvoltarea creatoare a marxismului. Teza leninistă a revoluţiei socia- liste descătuşează uriaşele energii ale clasei muncitoare dlndu-i iniţiativa necesară în- frlngerii propriei burghezii naţionale, lumintnd astfel calea clasei muncitoare din fiecare ţară pentru a scăpa din exploatare. La Începutul anului 1917 In Rusia erau deja coapte condiţiile unei situaţii revoluţio- nare. Revoluţia burghezo-deinocratică a iz- bucnit In februarie şi ea a confirmat cu pri- sosinţă tezele leniniste cu privire la transfor- marea războiului imperialist în război civil. Analizind temeinic evenimentele perioadei martie — octombrie 1917, autorii manualului au consacrat acestei perioade capitolul al VII- lfea acordlnd o atenţie deosebită victoriei Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie spre deosebire de Cursul scurt de Istorie al P.C.U.S. unde periodizarea cuprindea şi evenimen- tele din octombrie 1917 — 1918 In acelaşi capitol. Pentru soarta revoluţiei începute In fe- bruarie 1917, venirea lui V. I. Lenin la 4 apri- lie la Petersburg, după aproape zece ani de emigraţie, a avut o imensă Însemnătate întru- clt prin genialele sale „Teze din aprilie” publicate In Pravda la 7 aprilie el a îndrumat partidul spre transformarea revoluţiei bur- ghezo-democratice In revoluţie socialistă. De elaborarea problemelor revoluţiei pe baza tezelor leniniste s-a ocupat Congresul al Vl-lea al partidului care a avut loc In condiţii de semi-ilegalitate Intre 26 iulie şi 3 august 1917 la Petrograd. în toate hotărlrile sale, Congresul a ţinut seama de tezele leniniste ale alianţei dintre proletariat şi ţărănime condiţie a victoriei revoluţiei. www.dacoromanica.ro 5 RECENZII 165 Unul din cele mai importante paragrafe ale manualului este In acest capitol, şi tratează despre pregătirea insurecţiei armate şi victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octom- brie. Revoluţia Socialistă din Octombrie a Învins pentru că fn fruntea ei se afla clasa muncitoare din Rusia condusă de Încercatul partid revoluţionar al bolşevicilor călăuzit de învăţătura marxist-leninistă pentru că alianţa dintre ea şi ţărănime a creat acea forţă socială capabilă să zdrobească clasele exploatatoare, pentru că proletariatul rus şi-a creat sovietele ca organe proprii ale noii puteri pentru că burghezia rusă a fost un adversarj relativ slab. Marca Revoluţie Socialistă din Octombrie, a deschis o eră nouă în istoria omenirii, era construirii societăţii socialistei era triumfului comunismului. Manualul se ocupă In capitolul al VIII-lea de lupta partidului pentru dezvoltarea revo- luţiei socialiste şi consolidarea puterii sovie' lice, Intre octombrie 1917 — 1918. Condu- clnd in mod nemijlocit crearea aparatului noului Stat Sovietic, V. I. Lenin era plin de Încredere lu forţele creatoare ale maselor populare, pentru zdrobirea vechiului aparat de stat burghezo-moşieresc care a fost nimicit şi In locul căruia a fost creat aparatul statului proletar. La sflrşitul lunii noiembrie 1917, Puterea sovietică a trecut la sfărlmarca radi- cală a relaţiilor de producţie capitaliste, efec- tulnd naţionalizarea marii industrii capita- liste şi a băncilor. Congresul al VH-lea al partidului Îşi desfă- şoară lucrările la Petrograd Intre 6 — 8 martie 1918 fiind cel dinţii congres de cind partidul era la clrma ţării, şi rezolvă definitiv problema păcii. A fost definitiv demascată natura-contra- revoluţionară a menşevicilor, a socialiştilor revoluţionari de dreapta şi de stingă, care izolaţi de masă s-au transformat In grupări antisovietice păşind pe calea josnică a luptei antistatale. Congresul a adoptat o denumire nouă a partidului : Partidul Comunist (bol- şevic) din Rusia, şi a ales o comisie care să elaboreze pe baza planului leninist de constru- ire a societăţii socialiste, noul program al parti- dului. Gu-lnd după acest congres, guvernul sovietic şi Comitetul Central şi-au mutat sediul la Moscova, care a devenit capitala statului sovietic. Congresul al V-lea al Sovietelor care s-a deschis la 4 iulie 1918 la Moscova a consfinţit măreţele cuceriri ale Revoluţiei Socialiste din Octombrie, pe cale legislativă adoptlnd Constituţia R.S.F.S.R. Perioada intervenţiei militare străine şi a războiului civil, 1918—1920, este tratată In capitolul al IX-lea. Clasele exploatatoare răsturnate de la putere In Octombrie n-au pregetat să profite de sprijinul socialiştilor revoluţionari, al menşevicilor, anarhiştilor şi naţionaliştilor şi primind ajutorul imperia- liştilor străini au declanşat intervenţia ar- mată. Partidul Insă a ridicat pe toţi oamenii mun- cii la lupta pentru apărarea patriei Împotriva invaziei străine, creînd puternica Armată Roşie. în felul acesta „campania celor 14 state” împotriva Ţării sovietice a fost zdro- bită. La Începutul lunii martie 1919 a avut loc la Moscova primul Congres al Interna- ţionalei Comuniste, ale cărei lucrări au fost conduse de V. I. Lenin. Constituirea ei a avut o uriaşă importanţă internaţională strlngtnd cele mai bune forţe revoluţionare ale mişcării muncitoreşti internaţionale sub steagul inter- naţionalismului proletar. Tot In martie 1919 îşi Încheiase lucrările şi cel de-al VIII-lea Con- gres al P. C. (b) din Rusia care a adoptat noul program al partidului, elaborat de V. I. Lenin. Pe lingă importanţa pe care o prezenta pentru aplicarea concretă a construcţiei economiei şi statului socialist, programul a avut şi o mare însemnătate internaţională pentru că el răs- pundea la Întrebările oamenilor muncii din lumea întreagă care vroiau să ştie cum a Învins revoluţia socialistă, In ce constă forţa ei şi mai ales cum va fi noua orlnduire socialistă. Congresul al IX-lea al partidului ţinut Intre 29 martie şi o aprilie 1920 a demonstrat tăria legăturilor partidului cu rrtasele şi dorinţa fier- binte a celor mai buni oameni ai muncii de a face parte din avangarda clasei muncitoare, intruclt, cu toate pierderile grele suferite, in decurs de un an numărul membrilor de www.dacoromanica.ro 166 RECENZII 6 partid s-a dublat. în raportul prezentat de V. I. Lenin au fost puse In discuţie problemele principale : sarcinile imediate ale construcţiei economice şi mişcarea sindicala. în anii aceştia grei ai comunismului de război poporul s-a convins că partidul co- munist este in stare să zdrobească împotrivirea claselor exploatatoare răsturnate de la putere cu tot sprijinul imperialiştilor străini, şi mai ales că este capabil să organizeze, obţinind prin luptă, posibilitatea coexistenţei paşnice cu ţările capitaliste, întrecerea cu acestea pentru construirea societăţii socialiste. Lupta partidului pentru refacerea eco- nomiei naţionale în primii ani de Construcţie paşnică, 1921 — 1925, este cuprinsă în capi- tolul al X-lea al manualului. Adoptînd la Con- gresul al X-lea al partidului care a avut loc între 8—16 martie 1921, noua politică eco- nomică ca singura politică justă pentru perioa- da de trecere de la capitalism la socialism, partidul a întărit alianţa dintre clasa munci- toare şi ţărănimea muncitoare asigurînd baza politică a dictaturii proletariatului şi creînd condiţii favorabile dezvoltării continue a sec- torului socialist al economiei naţionale. La congres a fost dezbătută problema naţională care avea o însemnătate istorică mondială. Punînd problema lichidării înapoierii statale, economice şi culturale a popoarelor asuprite înainte de Revoluţia Socialistă, congresul a adoptat o hotărîre privind ridicarea nivelului de dezvoltare a acestor popoare pînă la nivelul celor înaintate. Congresul a acordat o atenţie deosebită unităţii partidului interzicind forma- rea de grupări sau fracţiuni în rîndurile sale. Aplicînd înţeleaptă politică economică leninistă, partidul a reuşit să obţină în direc- ţia refacerii economiei naţionale, succese considerabile. Congresul al Xl-lea al P.C. (b) din Rusia care a avut loc între 27 martie — 2 aprilie 1922 a subliniat necesitatea regrupării forţelor în vederea trecerii la ofensivă împo- triva elementelor capitaliste. Pentru asi- gurarea fermităţii şi combativităţii necesare realizării măreţului său program, Congresul a trasat sarcina îmbunătăţirii compoziţiei sociale a partidului. La 21 ianuarie 1924 a încetat din viaţă V. I. Lenin marele conducător şi teoretician al partidului şi al mişcării muncitoreşti interna- ţionale. în zilele de doliu au fost primite mii de cereri de intrare în partid a celor mai îna- intaţi muncitori constituind promoţia leninistă a P.C. (b) din Rusia. Sub conducerea partidului, în acest termen istoric scurt, clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare au reuşit să aducă Ţara Sovietică în pragul unei noi perioade istorice — perioada industrializării socialiste a U.R.S.S. între 1923 şi 1925 au loc 3 congrese impor- tante ale partidului care au demascat cu hotărîre grupările antileniniste din partid dînd un înalt exemplu de intransigenţă faţă de oportunişti şi întărind partidul cu o puter- nică armă ideologică în condiţiile unei înver- şunate lupte de clasă împotriva elementelor capitaliste. Capitolul al Xl-lea se ocupă de lupta parti- dului pentru industrializarea socialistă a ţării şi pentru pregătirea colectivizării compacte a agriculturii (1926 — 1929). Punînd la baza po- liticii sale externe principiile leniniste ale co- existenţei paşnice, Statul sovietic a reuşit în această perioadă să zădărnicească planurile imperialiştilor de a izola U.R.S.S. şi de a pregăti o nouă intervenţie. S-au întărit legă- turile cu mişcarea muncitorească interna- ţională, cu lupta de eliberare a clasei munci- toare din ţările coloniale şi dependente şi s-au creat bazele unei trainice alianţe de luptă cu revoluţia populară chineză. Planul leninist de construire a economiei naţionale unitare învingea înapoiebea seculară a ţării pe care o transforma cu paşi repezi într-o mare putere socialistă industrială. Anul 1929 poartă pe bună dreptate denumirea de anul marii cotituri, căci acum se obţin şi primele mari succese pe calea transformării socialiste a agriculturii, a început mişcarea colhoznică de masă. Congresul al XV-lea al partidului care are loc între 2—19 decembrie 1927, a consfin- ţit izolarea şi zdrobirea grupurilor opoziţio- niste antileniniste (blocul troţkist-zinovievist deviatorii In problema naţională), contribuind la întărirea partidului din punct de vedere www.dacoromanica.ro 7 RECENZII 167 ideologic şi la păstrarea unităţii rindurilor sale. Patidul s-a Întărit climinind şi o altă serie de oportunişti, mic burghezi, carierişti strecu- raţi în partid, dar mai ales prin primirea în rlndurile sale a multor zeci de mii de mun- citori şi ţărani muncitori înaintaţi, fruntaşi ai Întrecerilor socialiste, pregătiţi şi căliţi pentru a pregăti ofensiva socialismului pe tot frontul. Analizlnd temeinic situaţia internă a U.R.S.S- unde către sfirşitul anului 1932 fusese consti- tuită tcmdia socialismului, precum şi situaţia internaţională, care indica începutul unei de- presiuni economice în aceeaşi perioadă, autorii manualului fixează limitele capitolului al X£I-lea, intitulat „Partidul în perioada ofen- sivei socialismului pe tot frontul. Crearea orlnduirii colhoznice”, între anii 1929—1932, şi nu pină în 1934 aşa cum era în Cursul scurt de istorie al P.C. (b) al U.S. Aceasta este perioada cea mai grea din activitatea parti- dului datorită importanţei, noutăţii şi mai ales complexităţii sarcinilor pe care le ridica planul leninist de construire a socialismului. Analizlnd în ianuarie 1933 bilanţul primului cincinal, plenara C.C. a partidului constata că U.R.S.S. s-a transformat dintr-o ţară agrară Înapoiată într-o ţară industrială înaintată, şi că cea mai grea sarcină după luarea puterii, trecerea pe făgaşul socialismului a milioane de gospodării ţărăneşti a fost rezolvată cu suc- ces. în U.R.S.S. s-a creat o industrie grea şi constructoare de maşini, cu o bază tehnică înaintată, capabilă să asigure reconstrucţia tuturor ramurilor economiei naţionale. La sate a fost făurită orlnduirea colhoznică, care transforma U.R.S.S. în ţara cu agricultura cea mai dezvoltată din lume. Duşmanii Uniunii Sovietice au fost nevoiţi să recunoască succesele ei în con- struirea orlnduirii noi, socialiste, care nu cu- noaşte crize şi şomaj, şi care asigură oamenilor muncii un trai mai bun şi fericit. Luptînd cu greutăţile construirii bazei socialismului, partidul s-a întărit organizatoric şi a îmbogăţit tezele ideologice ale marxim-lcninismului cu o nouă verificare practică a lor, cu o nouă şi bogată experienţă. Capitolul al Xflf-lea al manualului se ocupă cu lupta partidului pentru desăvîrşirca reconstrucţiei economici naţionale şi victoria socialismului în U.R.S.S. (1933 — 1937). Peri- oada aceasta se caracterizează pe plan inter- naţional prin ascuţirea continuă a contradic- ţiilor societăţii capitaliste, prin neputinţa burgheziei de a mai conduce cu vechile metode democratice fapt pentru care ea sprijină instau- rarea dictaturii fasciste de către cercurile mono- poliste cele mai reacţionare. în U.R.S.S. însă se continuă cu vigoare desăvîrşirca recon- strucţiei socialiste a tuturor ramurilor eco- nomiei naţionale. Victoria relaţiilor de pro- ducţie socialistă a dus şi Ia schimbarea fundamentală a structurii de clasă a societăţii sovietice. Clasele exploatatoare au dispărut, au rămas doar două clase prietene : clasa mun- citoare şi ţărănimea colhoznică de care clase şi provenind din ele este legată intelectuali- tatea. muncitoare. Partidul a luptat pentru însuşirea tehnicii noi şi a metodelor avansate de muncă, pentru folosirea capacităţilor de producţie cît mai raţional, pentru o înaltă eficienţă econo- mică a investiţiilor şi darea lor în folosinţă înainte de termen, pentru conducerea cu princepere a mişcării inovatorilor, raţionali- zatorilor şi inventatorilor în producţie, a întrecerii socialiste şi pentru formarea unor cadre numeroase de intelectuali tehnicieni în producţie pentru oraşe şi sate. Ţinind scama de intensificarea acţiunilor agresive ale fascis- mului german şi ale militarismului japonez, partidul a condus poporul atit pe drumul con- strucţiei paşnice a socialismului întărind forţa economici sale cit şi pentru pregărirca apă- rării curccririlor sale revoluţionare. în perioada 1937 — iunie 1941, U.R.S.S. a intensificat lupta pentru întărirea societăţii socialiste şi concomitent s-a preocupat de întărirea capacităţii de apărare a ţării. Un rol însemnat în viaţa poporului şi a statului sovietic care intraseră în faza desăvîrşirii construcţiei socialiste l-a avut Congresul al XVIII-lca al P.C. (b) al U.S. care s-a ţinut Intre 10 — 12 martie 1939. Făcînd bilanţul realizărilor de plnă atunci ale poporului sovie- www.dacoromanica.ro 168 RECENZII 8 tic sub conducerea partidului, supunlnd unei analize profunde problemele situaţiei inter- naţionale Congresul a pus tn centrul atenţiei partidului sarcina economică fundamentală a U.R.S.S. aceea de a ajunge din urmă şi de a depăşi principalele ţări capitaliste in ceea ce priveşte producţia pe cap de locuitor. Pe lingă examinarea celui dc-al treilea plan cinci- nal de dezvoltare a economici naţionale a U.R.S.S., Congresul — pe baza modificărilor adoptate la statut — a elaborat noi forme ale muncii de partid prin lărgirea democraţiei interne, a Îmbogăţit marxism - leninismul cu noi teze privitoare la statul socialist In perioada trecerii la comunism, s-a ocupat de rolul intelectualităţii socialiste In noua etapă, trasînd ca sarcină intensificarea muncii de par- tid pe tărlmul educării cadrelor în spiritul mar- xism-leninismului. Tot In capitolul al XIV-lca manualul relevă lupta partidului şi a statului sovietic pentru organizarea unei riposte colec- tive împotriva agresiunii fasciste în 1939- în condiţiile desfăşurării agresiunii fasciste, U.R.S.S. a propus din nou crearea unui sistem de securitatexolcctivă, a căutat să dea un sprijin eficace ţărilor care au fost cotropite de trupele hitleristc. Tratativele militare anglo-franco- sovicticc din vara lui 1939 din cauza tergiver- sării lor de către puterile occidentale n-au dus la înch"lcrca unui acord. în interesul poporului sovietic şi al cauzii socialismului, în condiţiile încercuirii capitaliste şi a unei eventuale agre- siuni împotriva ţării sovietice din vest de către Germania hitlcristă şi din Orient de către Japonia militaristă, U.R.S.S. a acceptat înche- ierea tratatului de neagresiune sovieto-german din 1939. Prin atacarea Poloniei de către Germania a început cel de-al doilea război mondial. în manual se dă o definiţie mai precisă ca- racterului celui de-al doilea război mondial. Se arată că: „Războiul dintre Germania, Anglia şi Franţa a fost la început un război imperialist pentru ambele părţi”1. Cel de-al doilea război mondial şi-a modificat caracterul în cursul desfăşurării lui. Caracterul eliberator 1 Istoria P.C.U.S., p. 538. al războiului s-a accentuat în mod deosebit după ce Uniunea Sovietică a fost atacată de Germania şi U.R.S.S. a desfăşurat o uriaşă luptă antifascistă. Slnt evidenţiate munca intensă desfăşurată de partid în scopul sporirii forţei industriale a ţării şi întărirea capacităţii ei de apărare. Partidul s-a îngrijit ca în ţară să funcţioneze un număr însemnat de uzine şi întreprinderi care au permis ca în anii războ- iului să treacăla producţia în masă de tancuri, avioane, muniţii şi alt armament. Au fost reorganizate şi întărite forţele armate. Par- tidul Comunist şi Statul Sovietic s-au preocu- pat de întărirea colhozurilor, pentru dezvol- tarea producţiei agricole. S-a urmărit de asemenea ridicarea nivelului material şi cul- tural al oamenilor muncii. Unul din capitolele mai mari ale lucrării tratează despre partid în perioada Marelui Război pentru Apărarea Patriei (iunie 1941 — 1945). împotriva agresiunii Germaniei hitleriste din vara anului 1941 asupra Uniunii Sovietice, Partidul Comunist a mobilizat întreg poporul şi toate resursele ţării pentru a se da o ripostă hotărită duşmanului. Slnt tratate insuccesele vremelnice ale Armatei Roşii în prima peri- oadă a războiului, greutăţile prin care a trecut poporul sovietic şi pe care le-a biruit sub conducerea Partidului Comunist. Anali- zind cauzele insucceselor Armatei Roşii din perioada de început a războiului în manual se arată că în ciuda unei activităţi intense des- făşurate de partid pentru mobilizarea Între- gului popor în cc priveşte efortul de război, pentru întărirea capacităţii de apărare a ţării, Germania fascistă avea în condiţiile de atunci o scrie de avantaje faţă dc Uniunea Sovietică, ceea ce a permis Germaniei să înregistreze unele succese temporare. Partidul Comunist a desfăşurat o activi- tate organizatorică multilaterală atît pe front pentru creşterea necontenită a puterii de luptă a Armatei Roşii cît şi in spatele frontului unde munca plină de abnegaţie în uzine, fabrici, colhozuri care lucrau pentru nevoile frontului pregăteau victoria asupra inamicului. Partidul a mobilizat întregul popor sub lozinca „Totul www.dacoromanica.ro 9 Recenzii 16» pentru front, totul pentru victorie 1” Dato- rită acestui fapt încă In iarna primului an de război trupele germano-fasciste au fost Infrlnte lingă Moscovg şl o dată cu ele şi planul hitlerist al „războiului fulger”. Victoria de la Moscova a ridicat pe o treaptă nouă moralul poporului şi vitejia armatei sale, le-a Întărit convingerea că Germania fascistă va fi lnfrlntă. SInt des- crise luptele Încordate desfăşurate pe front In vara anului 1942 şi apărarea eroică a Stalin- gradului. Datorită vastei şi complexei acti- vităţi organizatorice desfăşurate de partid tn spatele frontului la sflrşitul anului 1942 se crease o economie de război bine organi- zată ceea ce a influenţat favorabil luptele de pe front. După victoria de la Stalingrad din februarie 1943 care a marcat Începutul coti- turii radicale In desfăşurarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei şi a celui de-al doilea război mondial In ansamblul său, victoria repurtată de Armata Roşie la Kursk a desă- vtrşit cotitura radicală In desfăşurarea războ- iului. Sub influenţa victoriilor obţinute de Armata Roşie se intensifica mişcarea de eli- berare naţională din toate ţările ocupate de Germahia hitleristă. în fruntea mişcării de eliberare naţională se aflau partidele comu- niste. După eliberarea deplină a pămlntului sovietic de sub jugul ocupanţilor fascişti, Armata Roşie sub conducerea Partidului Comunist a trecut la eliberarea popoarelor Europei de aTmatele hitleriste. Prin victoria repurtată de Uniunea Sovietică asupra fascis- mului german s-au deschis largi posibilităţi de dezvoltare la o serie de popoare din Sud- Estul şi centrul Europei, printre care şi po- porului nostru. Victoria U.R.S.S. în cel de-al doilea război mondial a dovedit superioritatea sistemului socialist, unitatea moral politică a popoarelor sovietice. Slnt evidenţiate In lucrare rolul decisiv al partidului şi al maselor populare în rezultatul victorios al Marelui Război pentru Apărarea Patriei. în perioada -războiului principalele cadre de conducere ale partidului au fost repartizate In sectoarele principale ale economiei şi frontului. în carte se arată că : ,,1-a sflrşitul războiului se aflau In rîndurile • Armatei şi Fiolei Roşii 3.325.000 de comunişti adică aproximativ G0°o din întregul efectiv al Partidului”1. Partidul era organizatorul şi inspiratorul puternicei mişcări de partizani care a adus o contribuţie Însemnată la izgo- nirea trupelor fasciste de pe teritoriul Uniunii Sovietice. Trăsătura caracteristică a perioadei post- belice pe plan mondial o constituia schimbarea radicală a raportului de forţe pe arena inter- naţională In favoarea socialismului şi In dauna capitalismului. A Început a doua etapă a crizei generale a capitalismului. S-au format două lagăre social-politice fundamentale: lagărul socialist şi lagărul imperialist. Ca urmare a victoriei Uniunii Sovietice in război şi a luptei forţelor patriotice interne apar ţările democral- populare In Europa şi Asia. Victoria«revcluţiei în Ciiina şi crearea In 1949 a Republicii Popu- lare Chineze prin importanţa şi influenţa pe care ea o exercită constituie In istoria mişcării mondiale de eliberare al doilea moment is- toric important după Marea Revoluţie Socia- listă din Octombrie. în perioada 1945 — 1953 Partidul Îşi des- făşoară activitatea In direcţia refacerii şi dezvoltării continue a economiei naţionale,, concretizată în Îndeplinirea Înainte de ter- men a celui de-al patrulea plan cincinal. Sarcina economico-politică fundamentală a celui de-al 4-lea plan cincinal era de a reface regiunile ţării care au avut de suferit de pe urma războiului de a ajunge şi depăşi nivelul de dinainte de război al producţiei industriale şi agricole. Manualul relevă activitatea vastă şi mul- tilaterală desfăşurată de partid pe frontul ideologic. Pornind de la cerinţele generale ale construcţiei comuniste In anii de după război s-a considerat că activitatea ideo- logică a partidului să devină principala formă de luptă împotriva rămăşiţelor vechii orîn- duiri bazate pe exploatare. în cadrul ofensivei desfăşurate de partid pe frontul ideologic s-au adoptat o serie de hotărlri importante, s-au organizat o serie de discuţii consacrate 1 Istoria P.C.U.S., p. 626. www.dacoromanica.ro 170 RECENZII 10 problemelor filozofie" biologiei, economiei politice etc. Congresul al XlX-lea al partidului care a avut loc In octombrie 1952 a stabilit noile sarcini ale partidului în construcţia economică şi culturală, aprobind directivele planului cincinal de dezvoltare a U.R.S.S. pe anii 1951—1955. Congresul al XlX-lea a adoptat o hotărlre cu privire la schimbarea denumirii partidului. El a stabilit că Partidul Comunist (bolşevic) al U.R.S.S. se va numi de acum Înainte Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. S-au adus de asemenea unele inodilicări la statut. P. C.U. S. a acordat ajutor şi experienţă celorlalte partide comuniste şi muncitoreşti creindu-se In felul acesta relaţii internaţionale de tip nou, in cadrul comunităţii ţărilor socialiste. Pe măsura consolidării relaţiilor de producţie socialiste In ţările democrat-populare, a cooperării tot mai strînse între ele şi U.R.S.S. s-a format sistemul economic mondial socia- list. Capitolul XVI reliefează faptul că dato- rită Îmbinării juste a muncii de partid, poli- tice şi economice a crescut rolul organizaţiilor de partid în calitatea lor de conducător poli- tic. în cadrul ofensivei ideologice iniţiate de partid s-a dat o lovitură puternică obiec- tivismului, cosmopolitismului şi altor mani- festări ale ideologiei burgheze care frînau mersul înainte al societăţii sovietice. Capitolul al XVII-lea tratează despre „Lupta Partidului pentru un puternic avînt al economiei naţionale, pentru desăvîrşirea construirii socialismului” (1953 —1958). Aceas- tă etapă marchează în istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice un avînt puter- nic, larg desfăşurat în toate domeniile de acti- vitate : economic, social, politic şi pe planul politicii externe. Sub conducerea partidului se înfăptuiesc importante măsuri politice şi economice în domeniul întăririi continue a orinduirii sociale şi de stat sovietice, al dez- voltării industriei şi îndeosebi a industriei grele, al unui avînt considerabil în agricul- tură şi în ce priveşte ridicarea nivelului de trai, material şi cultural al poporului. Pe plan extern statul sovietic sub condu- cerea P.C.U.S. a dus o luptă energică şi consecventă pentru slăbirea încordării inter- naţionale, a activizat politica lui de pace prin lărgirea contactelor cu toate forţele iubitoare de pace din lume. O serie de pro- bleme pe plan internaţional s-au rezolvat prin iniţiativele şi eforturile depuse de U.R.S.S. Datorită activităţii desfăşurate de partid şi de guvernul sovietic In domeniul politicii externe In anii 1953 — 1958 a avut loc o creştere a prestigiului U.R.S.S. în domeniul relaţiilor internaţionale. în aceşti ani s-a procedat jiin iniţiativa Comitetului Central la reorganizarea muncii de partid pe baza normelor leniniste ale vieţii de partid. Combătînd cu curaj cultul personalităţii par- tidul a reuşit să lichideze urmările lui în toate sectoarele societăţii sovietice. Partidul a procedat la reorganizarea activităţii orga nizaţiilor de partid, de stat şi obşteşti pe baza tradiţiilor leniniste asigurînd totodată creşterea rolului său conducător. Restabilind principiile leniniste partidul le-a aplicat in mod creator la noile condiţii istorice, a ela- borat noi forme de conducere care reflectau cerinţele noii situaţii şi ţineau seama de bogata experienţă acumulată. S-au luat măsuri, ca să fie respectat principiul conducerii colective, să aibă loc cu regularitate plenarele şi şedin- ţele C.C., s-au întreprins acţiuni pentru res- pectarea legalităţii socialiste, iar prin reor- ganizarea organelor C.C., a crescut rolul său în perioada dintre Congrese. în manual sînt arătate măsurile adoptate pentru asigurarea unui puternic avînt al agriculturii şi al pro- gresului tehnic în industrie. Prin respectarea principiului cointeresării materiale a colho- zurilor, creşterea investiţiilor In agricultură, valorificarea de noi pămînturi înţelenite şi folosirea tehnicii agricole celei mai înaintate s-a ajuns la un salt tn domeniul agricol. Principala linie de dezvoltare a industriei, partidul a considerat că constă în progresul tehnic neîntrerupt, orientarea spre introdu- cerea tehnicii celei mai noi şi ridicarea conti- nuă a productivităţii muncii. în februarie 1956 a avut loc Congresul al XX-lea al partidului care a constituit un mare eveniment istoric, atît In istoria P.C.U.S. www.dacoromanica.ro 11 RECENZII 171 şi viaţa Ţării sovietice, cît şi în mişcarea comunistă şi muncitorească internaţională. Raportul la Congres prezentat de N. S. Hruş- ciov a înfăţişat multilateral situaţia internă şi internaţională făclnd o analiză ştiinţifică a noilor fenomene ivite în situaţia istorică con- temporană, dezvoltînd creator noi teze ale marxism-leninismului (posibilitatea coexisten- ţei paşnice, posibilitatea reală de a preîntîm- pina războaiele, diversitatea formelor de trecere a diferitelor ţări la socialism). Congresul a trasat sarcina de a ajunge din urmă şi a Întrece într-un termen istoric scurt cele mai dezvoltate ţări capitaliste în ce priveşte volu- mul producţiei pe cap de locuitor. Congresul a discutat problema lichidării cultului per- sonalităţii — străin spiritului marxism-le- ninismului. S-a arătat că în activitatea lui I. V. Stalin partidul deosebeşte două aspecte : unul pozitiv pe care partidul îl sprijină şi-l preţuieşte şi altul negativ pe care îl critică şi-l respinge. I. V. Stalin a avut mari merite în ce priveşte aportul său In timpul Revoluţiei Socialiste, în asigurarea victoriei socialis- mului în U.R.S.S. în lupta împotriva oportu- niştilor, revizioniştilor şi naţionaliştilor de tot felul şi în dezvoltarea mişcării comuniste in- ternaţionale ; însă In activitatea lui ulterioară s-au manifestat şi asemenea lipsuri şi greşeli ca : nerespectarea normelor leniniste ale vieţii de partid, încălcarea legalităţii socia- liste şi alte manifestări legate de cultul personalităţii. Congresul al XX-lea care a reprezentat o cotitură în istoria P.C.U.S. a dat o orientare justă muncii ideologice, luptînd pentru puri- tatea teoriei marxist-leniniste. După Congres s-a constatat o creştere rapidă a iniţiativei creatoare a maselor populare şi atragerea lor Intr-o măsură mai mare la rezolvarea sarcinilor obşteşti. Partidul a iniţiat reorga- nizarea conducerii industriei şi construcţiilor- A avut loc de asemenea o ridicare a rolului conducător al Partidului şi s-a întărit uni- tatea rîndurilor lui prin hotărîrea plenarei din iunie 1957 care a înlăturat din partid grupul fracţionist care se opunea liniei parti- dului elaborate la Congresul XX. In noiembrie 1957 cu ocazia aniversării a 40 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie s-a făcut bilanţul activităţii desfăşurate de partid în fruntea poporului sovietic. Manualul prezintă detaliat concluziile trase pe marginea conducerii de către P.C.U.S. a poporului sovietic timp de 4 decenii. în raportul la sesiunea solemnă s-a relevat posibilitatea de dezvoltare a forţelor de producţie a U.R.S.S. în următorii 15 ani. Tot cu acest prilej prin Manifestul Păcii şi Declaraţia adoptată s-a întărit solidaritatea şi legăturile dintre partidele comuniste. Slut enunţate în carte măsurile adoptate de partid în vederea dezvoltării colhoznice şi elaborarea problemelor trecerii treptate Ia comunism. Partidul duce cu consecvenţă lupta pentru rezolvarea accelerată a sarcinii economice fundamentale a U.R.S.S. Manualul înfăţi- şează principalele realizări ale ştiinţei şi tehnicii sovietice, care au marcat întlietatea lor pe plan mondial printre care cele mai grandioase stnt lansarea cu succes a sateli- ţilor artificiali şi a unei planete artificiale a sistemului solar. Ultimul capitol al manualului tratează despre perioada construirii desfăşurate a societăţii comuniste. în ianuarie-fcbruarie 1959 s-a ţinut al XXI-lea Congres extraordinar al P.C.U.S. El a discutat raportul „Cu privire la cifrele de control ale dezvoltării economiei naţionale a U.R.S.S. pe anii 1959—1965” prezentat de N. S. Hruşciov. A fost făcut bilanţul măreţelor victorii obţinute de po- porul sovietic şi stabilite sarcinile partidului pe o perioadă de şapte ani in domeniul economic, politic, ideologic şi al relaţiilor internaţionale. Planul septenal de dezvoltare a economiei naţionale a Uniunii Sovietice prevede un uriaş avtnt al economiei, culturii şi ridicării nivelului de trai al poporului. Elaborlnd pro- gramul construirii desfăşurate a societăţii comuniste raportul la congres menţiona că trecerea de la socialism la comunism este In primul rlnd un proces legic, In al doilea rînd este un proces istoric neîntrerupt iar In al treilea rînd In această perioadă de trecere are loc o creştere rapidă a forţelor de pro- www.dacoromanica.ro 172 RECENZII 12 ducţie ale societăţii. Importanţa interna- ţională a Congresului al XXI-lea al P.C.U.S. constă In aceea că planul septenal adoptat deschide o etapă hotărltoare In Întrecerea economică dintre socialism şi capitalism, apro- piindu-nc de etapa clnd Uniunea Sovietică con- dusă de Partidul Comunist va ocupa primul loc In lume in ce priveşte producţia pe cap de locuitor şi va dovedi In felul acesta superiori- tatea incontestabilă a orlnduirii comuniste. In Încheiere slnt prezentate principalele Învăţăminte ce se desprind din studierea drumului glorios străbătut de P.C.U.S. La baza noului manual de istorie al P.C.U.S. a stat concepţia materialistă asupra istoriei, principiile metodologici marxiste ale tratării procesului istoric, al studierii concret- islorice a evenimentelor In funcţie de timp şi loc, lege du bază a materialismului istoric. In elaborarea manualului s-a ţinut scama de un principiu de bază In alcătuirea oricărei lucrări marxiste de ştiinţe sociale: princi- piul partinităţii In ştiinţă. Colectivul de autori s-a călăuzit după indicaţiile leniniste ca faptele şi evenimentele isforice să fie analizate prin prisma intereselor fundamentale ale clasei muncitoare. Din studiul istoriei P.C.U.S. reiese clar că principiul partinităţii In ştiin- ţele istorice s-a legat organic cu principiul probităţii şi rigurozităţii ştiinţifice. A fost rezolvată In mod just problema raportului dintre materialul cu caracter isto- ric general şi cel de istorie a partidului, isto- ria partidului ocuplndu-se cu problemele sale specifice, dar Incadrindu-se In acelaşi timp în istoria patriei. în manual este mai pregnant reliefat rolul pe care l-a avut Lenin şi leninismul In crearea şi Întărirea partidului comunist, apor- tul lui In timpul Revoluţiei Socialiste din Octombrie In timpul războiului civil şi al intervenţiei imperialiste In mişcarea revo- luţionară mondială şi in dezvoltarea continuă a marxismului. Problemele de bază ale leni- nismului sint prezentate în dezvoltarea lor dc-a lungul Întregii istorii a Partidului ca idei conducătoare general valabile şi nu numai in perioadele in care ele erau elaborate. Pe baza unui material faptic foarte bogat, rezultat al unor prodigioase cercetări asu- pra activităţii organizaţiilor de bază, raio- nale şi regionale ale partidului, la nivelul actual al generalizării şi sintetizării istorice, manualul prezintă Intr-o măsură mai amplă rolul maselor, al membrilor de partid In făurirea istoriei partidului. Sint reliefate de asemenea rolul unor acti\işti şi conducă- tori de partid şi de stat, a căror activitate a fost neglijată plnă acum. Pe baza aprofun- aării activităţii multilaterale desfăşurata de pârtia, irianualul dezvăluie lupta neobosită a partidului In organizarea şi conducerea maselor. Se evidenţiază mai puternic rolul de conducător pe care 11 are P.C.U.S. In cadrul construcţiei socialiste şi comuniste. Trebuie arătat de asemenea că în noul manual se reflectă pe deplin uriaşa activitate organi- zatorică pe care a rlesfăşurat-o partidul îndeo- sebi după cucerirea puterii în diferitele etape ale construcţiei socialiste, în elaborarea tac- tică şi strategică pe care el a urmat-o. Un alt merit al manualului tot din acest punct de vedere 11 constituie şi faptul că aproape două treimi din lucrare sint consa- crate istoriei partidului după Revoluţia din Octombrie, sintetizind o valoroasă experienţă, de un real folos şi pentru celelalte partide comuniste şi muncitoreşti In domeniul con- strucţiei socialiste şi comuniste. Studierea istoriei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, ne arată felul cum partidul a aplicat in mod creator marxisin-leninis- mul în transpunerea în viaţă a teoriei socia- lismului ştiinţific şi In aceUşi timp lupta hotăiîtă Împotriva oricăror Încercări de revi- zionism, oricăror nuanţe de oportunism cu care partidul a avut de luptat In decursul celor aproape şase decenii de existenţă pentru puritatea învăţăturii marxist-leniniste. Noul manual de Istorie a P.C.U.S., rod al muncii unui puternic colectiv de istorici, sub conducerea lui B. N. Ponomariov, mem- bru corespondent al Academiei, pune la Indemlna cercetătorilor de specialitate, acti- viştilor şi a maselor de oameni ai muncii dornici să cunoască şi să-şi însuşească expe- www.dacoromanica.ro 13 RECENZII 173 ricnţa P.C.U.S. o carte de incontestabilă valoare ştiinţifică şi ideologică, Studiul isto- riei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice contribuie la educarea marxist-leninistă, la •dezvoltarea conştiinţei socialiste a tuturor •oamenilor muncii din ţara noastră. Alcătuirea manualului de istorie a P.C.U.S. constituie o temienică bază de plecare pentru trecerea tn viitorii clţiva ani la pregătirea şi publicarea unei istorii a Partidului Comu- nist al Uniunii Sovietice In mai multe solume aşa după cum prevede Hotărlrea C.C. al P.C.U.S. „Cu privire la sarcinile propagandei de partid In condiţiile actuale”. I. Apostol şi L. Ştefănescil Bazele filozofiei marxiste Bucureşti, Ed. politică, 1959, 788 p. Prestigiul uriaş de care se bucură filozofia marxist-leninistă In întreaga lume este rezul- tatul caracterului ei profund ştiinţific. Cei mai Înverşunaţi adversari ai teoriei lui Marx, Engels, Lenin slnt nevoiţi să recunoască, In faţa faptelor indubitabile, că n-a existat vreodată o altă concepţie despre lume care să se bucure de o asemenea influenţă ca mate- rialismul dialectic şi materialismul istoric, în cartea sa „La Pensâe de Rari Marx”, marxologul iezuit J. Y. Calvez pune o între- bare extrem de caracteristică : „Există oare printre contemporanii noştri vreunul pe care marxismul să nu-1 pună pe ginduri şi căruia el să nu-i arunce provocarea?” Ca un ecou al acestei îngrijorări răsună cuvintele altui critic burghez al marxismului, Max Lange care nu are nici un fel de îndoieli In această privinţă arătînd că : „în prezent, Rari Marx este filozoful care are cel mai mare număr de adepţi” („Marxismus, Leninismus, Sta- linismus”). Recunoaşterile burgheze sînt însă mult mai palide decît realitatea însăşi. Con- cepţia materialist-dialectică despre natură şi societate s-a transformat Intr-o uriaşă forţă materială a contemporaneităţii. Peste un miliard de oameni construiesc o nouă socie- tate, alte zeci de milioane luptă sub condu- cerea partidelor comuniste din ţările capita- liste sub steagul marxism-leninismului. Ati- tudinea faţă de marxism-leninism a devenit criteriul fundamental de apreciere a carac- terului Înaintat sau retrograd al unei mişcări sociale. Studierea şi însuşirea concepţiei materia- list-dialectice despre lume este o condiţie esenţială a rodniciei muncii ştiinţifice. Expe- rienţa oamenilor de ştiinţă din Uniunea Sovietică şi celelalte ţări socialiste arată că teoria marxist-leninistă fructifică activitatea de cercetare, o plasează pe terenul ferm al realităţii, o Îndreaptă spre direcţiile funda- mentale ale disciplinei respective. Partidul Muncitoresc Romîn desfăşoară o intensă muncă ideologică printre oamenii de ştiinţă şi cultură din ţara noastră pentru a-i ajuta să-şi însuşească temeinic concepţia şi metoda materialismului dialectic şi istoric, pune la lndemtna acestora o bogată literatură cuprin- zind operele clasicilor marxism-leninismului, studii ştiinţifice pe probleme de bază ale filo- zofiei, istoriei, economiei politice. Un ajutor preţios în însuşirea materialis- mului dialectic şi istoric îl constituie publica- rea în traducere romlneaseă a manualului „Bazele filozofiei marxiste” apărut în 1958 la Moscova. Autorii lucrării, savanţi cu mare prestigiu In ştiinţele sociale din U.R.S.S. şi de peste hotare, au pus la tndemlna cititorilor o sin- teză deosebit de valoroasă a problemelor capi- tale ale materialismului dialectic şi materia- lismului Istoric. Manualul prezintă lntr-un stil larg accesibil, tezele fundamentale pri- vind obiectul şi legile materialismului dialectic, şi istoric, scotin evidenţă caracterul de partid, de clasă al ştiinţei marxist-leniniste, caracterul creator al concepţiei despre lume a parti- www.dacoromanica.ro 174 RECENZII 14 dului proletariatului. Prin Întreaga lucrare străbate spiritul combativ al marxismului, ideea că marxism-leninismul s-a născut, s-a dezvoltat şi a biruit In luptă cu cele mai diverse concepţii burgheze, reformiste şi revizio- niste. Cititorul, studiind diferitele capitole ale manualului, rămtne cu ideea clară că numai luptlnd cu intransigenţă împotriva oricăror Încercări de a ştirbi caracterul ştiin- ţific, revoluţionar al marxismului se poate obţine şi consolida victoria cauzei proletare. Desigur In cadrul unei recenzii nu putem trata nici măcar principalele probleme ridi- cate de manual. Vom supune atenţiei citi- torului cttcva teze care ni se par a avea con- tingenţă mai strlnsă cu preocupările sale, fără a dori să sugerăm că celelalte ar fi mai puţin importante pentru studiu. Ştiinţa socială burgheză şi-a dovedit de multă vreme neputinţa In faţa sarcinii de a explica, In mod profund, fenomenele sociale. De altfel Însuşi termenul de ştiinţă nu este adecvat pentru a desemna istoria, sociologia, filozofia burgheză. Dacă In fizică, chimie, medi- cină, biologie, o serie de cunoştinţe acumulate de-a lungul veacurilor au putut constitui adevăruri obiective, care au reprezentat o temelie pentru edificiul măreţ al ştiinţelor naturii pe care-1 admirăm astăzi, In analiza societăţii cei mai de seamă ginditori ai ome- nirii din epoca premarxistă a filozofiei au putut cel mult să schiţeze, să Întrevadă, anumite adevăruri. Unii dintre ei le-au formu- lat, deşi cu totul incomplet. Marx şi Engels, ulterior Lenin au relevat că izvoarele concep- ţiei materialist-dialectice despre lume se gă- sesc tn ideile lui Hegel, Feurbach, Smith, Ricardo, Saint-Simon, Fourier, Owen şi alţi ginditori premarxişti. Descoperirea legilor dez- voltării sociale, a esenţei fenomenelor care se petrec In societate au rămas, pînă la apariţia marxismului, In cea mai mare măsură In do- meniul dezideratelor. Unul din cele mai mari merite ale fondatorilor comunismului ştiin- ţific este acela de a fi descoperit şi pus In evidenţă legile fundamentale ale procesului istoric, de-a fi extins concepţia materialist- dialectică la societate. Relevlnd premisele pe care s-a născut materialismul istoric, lucrarea recenzată arată „că glndirea socială înaintată şi-a croit pas cu pas drum spre o concepţie ştiinţifică asupra vieţii sociale, asupra istoriei”. Dar cele ce s-au făcut In acest domeniu pînă la Marx au constituit doar dibuiri, apropieri de o înţelegere justă, ştiinţifică, fără să poată fi încă vorba de o teorie ştiinţifică, de o concepţie armonioasă, unitară asupra proce- sului istoric. Crearea materialismului istoric a Însemnat o măreaţă victorie ştiinţifică a lui Marx şi Engels, victorie de o importanţă istorică mondială atlt pentru teorie cit şi pentru practica revoluţionară, pentru cauza luptei pentru comunisml. Materialismul istoric a constituit o revoluţie In ştiinţa despre societate deoarece a înlocuit haosul şi arbi- trariul care au domnit pînă atunci In con- cepţiile despre societate cu ştiinţa despre legile obiective de dezvoltare a societăţii. „Marxismul a adus o victorie hotărltoare materialismului filozofic, nu numai pentru că l-a transformat Intr-o formă superioară, In materialismul dialectic, ci şi pentru că l-a extins la explicarea vieţii sociale. Plnă la Marx şi Engels, teoria socială reprezenta o fortăreaţă inexpugnabilă a idealismului. Toţi filozofii erau convinşi că In viaţa societăţii importanţa hotărltoare o au ideile, opiniile oamenilor, lupta dintre ele” (p. 120). Problema legilor In societate a preocupat gindirea socială burgheză din secolul al 19-lea şi, mai ales, este discutată cu multă pasiune şi In zilele noastre. Dacă Intr-o perioadă clnd burghezia era In ascensiune, cunoaş- terea legilor nu venea In contradicţie cu sco- purile sale de clasă, In prezent clnd soarele lumii capitaliste este tot mai puţin străluci- tor, clnd se apropie de zenit, ideologii bur- gheziei neagă tot mai insistent legalitatea procesului istoric. Clasa In declin nu poate să-şi recunoască propria sa pieire pe care o arată ca inexorabilă legile sociale. 1 „Bazele filozofiei marxiste” sub redac- ţia generală a lui F. V. Konstantinov, Edi- tura politică 1959, p. 411 ; trimiterile ulte- rioare la această lucrare se vor indica In text. www.dacoromanica.ro 15 RECENZII 175- Atacul Împotriva legităţii In istorie- ca o reacţie Împotriva concepţiei marxiste, dat de neokantieni, Îndeosebi Windelband şi Rickert, a fost reluat In perioada crizei gene- rale a capitalismului de către şcoala prezen- tistă relativistă americană. Caracteristic pen- tru această orientare antiştiinţifică este In primul rlnd negarea adevărului obiectiv In istorie. Un documentat studiu privind relativis- mul filozofic In istoriografia burgheză ameri- cană contemporană1 analizează principalele trăsături ale acestei concepţii reacţionare. Acest curent Încearcă să demonstreze că In ştiinţa istoriei nu există adevăr obiectiv, concepţiile istorice fiind absolut convenţio- nale şi arbitrare. După relativişti istoricul nu reproduce, ci mai degrabă creează realitatea istorică. Istoricul american C. Beard afirmă că adevărul obiectiv ar fi imposibil In istorie deoarece observaţia directă este imposibilă, datele istorice slnt incomplete, materialul istoric are un caracter subiectiv şi este impo- sibil să ai o atitudine imparţială faţă de acesta. Idealismul kantian, negarea legilor obiec- tive tn istorie 11 Intllnim şi la unii filozofi reacţionari din Romlnia. Titu Maiorescu, de pildă, contesta că istoria ar putea să fie o ştiinţă. El scrie : „Printre ştiinţe ... nu figu- rează „Istoria Universală” şi nici nu poate figura, fiindcă Istoria nu este o ştiinţă. Modul de expunere a istoriei, metoda ei de cercetare nu duce la stabilirea unui raport cauzal cu acea necesitate invariabilă care se formulează In legea naturală ... In nici o parte a istoriei nu slntem In stare să dedu- cem cu siguranţă o sumă de Intimplări par- ticulare numai din cunoştinţa vreunei gru- pări mai generale ... şi nu avem nici o for- mulă ştiinţifică pentru a afirma cu exacti- tate ... ce se va Intlmpla Intr-un moment fixat al timpului de miine. Prin urmare, Istoria universală nu este ştiinţă” a. 1 Vezi I. S. Kon, Relativismul filozofic In istoriografia burgheză americană contem- porană din „Novaia i noveişaia istoria” nr. 5/1958. 2 Titu Maiorescu, „Logica”, Bucureşti, 1898, ediţia a V-a, p. 156, 158. Unii dintre teoreticienii burghezi ai isto- riei merg attt de departe cu negarea carac- terului ştiinţific al istoriei Incit o consideră un fel de variantă a literaturii şi artei. Ei reiau tezele lui Benedetto Croce şi George Santayana care considerau istoria doar ca o formă a literaturii. F. J. Teggart, unul din teoreticienii burghezi ai istoriei, susţine că disciplina de care se ocupă este una din for- mele literaturii, „direct opusă acelui tip de cunoştinţe pe care 11 asociem cu cuvîntul ştiinţă” 1 2 3. O astfel de abordare a problemei este cu totul străină marxismului, ea constituie o expresie a crizei ştiinţei istorice burgheze, a marasmului ideologic în care se zbate glndirea socială, a societăţii capitaliste. Materialismul istoric pune la Indemîna ştiinţei istorice meto- dologia fundamentală de cercetare şi înţe- legere a fenomenelor sociale. „Dacă econo- mistul, istoricul, juristul, cercetătorul In do- meniul artei nu şi-a Însuşit metoda materia- list-istorică, el nu este In stare să se orienteze In varietatea complexă a fenomenelor sociale, In evenimentele istorice. Numai materialis- mul istoric dă reprezentanţilor tuturor ştiin- ţelor sociale şi militanţilor politici ai clasei muncitoare un fir conducător In cercetarea şi înţelegerea fenomenelor şi proceselor isto- rice, a legilor schimbării şi dezvoltării lor” (p. 406). Principiul metodologic marxist rezultă din teza esenţială a materialismului istoric — existenţa socială determină con- ştiinţa socială. „în concordanţă cu concepţia materialistă generală asupra lumii, materia- lismul istoric porneşte de la recunoaşterea faptului că existenţa socială este factorul prim, iar conştiinţa socială factorul secund. Nu conştiinţa socială determină orlnduirea şi direcţia dezvoltării vieţii sociale, ci dim- potrivă, orlnduirea economică a societăţii determină conştiinţa socială, ideile sociale” (p. 412). 3 F. J. Teggart, Theory and Processes of History, Berjeley, Los Angeles, 1941, p. 29. www.dacoromanica.ro 176 RECENZII 16 Problema factorului determinant in dez- voltarea socială, are o mare Însemnătate In analiza fenomenului istoric. Viaţa unui popor ■este o interferenţă de forţe sociale, de ele- mente politice, culturale, sociale. La supra- faţa vieţii sociale se afirmă cu putere clnd una clnd alta din laturile acesteia. Pentru cercetătorul insuficient Înarmat cu o concepţie ştiinţifică despre viaţa socială sau pentru cel care este lipsit de o astfel de concepţie, primejdia interpretării eronate, a conclu- ziilor false 11 plndeşte mereu. El se găseşte in situaţia unui explorator care, neştiind unde se află nordul, nu va descoperi nici calea de a ieşi din pădurea unde s-a afundat. Eclectismul sau idealismul făţiş se ascund in spatele oricărei exagerări a unei laturi nccsenţiale a realităţii. Stabilirea determinării economice, mate- riale a fenomenelor sociale dă cheia pentru adevărul obiectiv, pentru dezvăluirea legilor sociale obiective. Omul pentru a trăi, gindi, a se reproduce are nevoie mai Intli să producă bunurile necesare vieţii. Modul de producţie este factorul determinant al dezvoltării socie- tăţii. Întreaga istoric a societăţii umane de la comuna primitivă ptnă la socialism şi comunism demonstrează caracterul ştiinţific al tezei marxiste că o dată cu schimbarea modului de producţie se schimbă orlnduirea socială, Întreaga organizare politică şi eco- nomică a societăţii. Sintetizlnd tezele inar- xist-leniniste, autorii manualului subliniază că „Schimbarea orlnduirii sociale, a ideilor sociale, a instituţiilor politice şi juridice, a formelor de familie, ca urmare a dezvoltării modurilor de producţie, este o lege a dezvol- tării societăţii” (p. 468). Concepţia materialistă a istoriei este o armă nu numai Împotriva idealismului decla- rat, care neagă determinarea materială a fenomenelor sociale, dar şi Împotriva acelui idealism mascat, care pune pe acelaşi plan toţi factorii care acţionează In societate, chipurile fiind Împotriva „unilateralităţii”. Acestei categorii de curente, „pudic-idealiste” li aparţine dualismul care consideră că un rol hotărltor In dezvoltarea socială 11 au atît cauzele materiale cit şi cele spirituale. O asemenea teză a propagat In tratatul său de „Istorie a Romlnilor”, C. C. Giurescu. în prefaţa la ediţia I, publicată In 1938 şi retipărită In 1946, autorul scrie : „Nu cred că dezvoltarea vieţii unui popor ca şi a uma- nităţii de altfel se poate explica pornindu-se numai de la fapte de ordin material sau eco- nomic, aşa cum afirmă partizanii materialis- mului istoric. Nu împărtăşesc Insă nici teza cealaltă care pretinde să explice totul numai prin idei, care susţine primatul absolut al spiritului. Pentru a Înţelege dezvoltarea aşa de complexă a umanităţii ... trebuie să ţinem seamă de ambii factori, spirit şi materie. Ei coexistă (subl. ns.— I.B.) In orişice mo- ment istoric; ceea ce se modifică este numai intensitatea lor. Nu voi Înfăţişa deci in această Istorie a Romlnilor un punct de vedere exclusiv, o teză ci voi căuta să dau fiecărui factor importanţa şi iodul pe care II are Iu viaţa poporului nostru. într-un anumit mo- ment au predominat factorii materiali, intr- altul factorii spirituali”C Semnatarul rin- durilor citate reia teza de mult combătută de Marx şi Engels cu privire la aşa numitul exclusivism economic al concepţiei materia- liste a istoriei. Engels vorbind despre o astfel de vulgarizare a tezelor fundamentale ale marxismului o atribuia lipsei de experienţă a tineretului. în citatul la care ne referim e vorba de o denaturare conştientă a esenţei materialismului istoric. Materialismul mar- xist arată clar că factorul material este deter- minant In ultimă instanţă, subliniind in acelaşi timp marea Însemnătate a ideilor, a conştiinţei, a factorului politic-idcologic In societate. „Dezvoltarea politică, juridică, filozofică, religioasă, artistică etc. — scria Engels lui Starkenburg — se întemeiază pe dezvoltarea economică. Dar toate acestea acţionează totodată şi una asupra celeilalte, 1 1 Constantin C. Giurescu, Istoria Ro- mtnilor, Editura Fundaţiei pentru litera- tură şi artă, Ediţia a V-a revăzută şi adăugită, 1946, p. VI-VII. www.dacoromanica.ro 17 RECENZII 177 precum şi asupra bazei economice. Situaţia economică nu este singura cauză activă, toate celelalte fiind numai efect pasiv, ci are loc o interacţiune pe baza necesităţii eco- nomice, care, In ultimă instanţă se impune Întotdeauna” l. Iată deci dialectica factorilor in istorie. Falsificarea acestei teze este soli- citată de necesitatea de a lipsi ştiinţa istorică de o orientare precisă. Aşa numita coexis- ien(ă şi intensitate diferită a factorilor mate- riali şi spirituali este menită a strecura idea- lismul in istorie, a lipsi pe cercetător de cri- teriul real ştiinţific In explicarea fenomenelor sociale. Manualul combate concepţiile dualiste sau făţiş idealiste In istorie. „Viaţa materială este baza determinantă, iar viaţa spirituală este reflectarea vieţii materiale. Aceasta nu înseamnă Insă nicidecum, aşa cum afirmă In mod fals criticii burghezi ai marxismului, că marxiştii ar subaprecia sau minimaliza importanţa vieţii spirituale a societăţii, rolul ideilor, rolul conştiinţei, al raţiunii, al ştiinţei, al artei, precum şi rolul politicii In viaţa socială, tn istorie" (p. 413). Marxismul consideră că ideile sociale Înaintate au un rol covlrşitor In viaţa societăţii, fapt pus In evidenţă In primul rlnd de marea influenţă a ideilor marxist-leniniste. Dar aceasta nu înseamnă că aceşti factori au o Însemnătate egală, că intensitatea lor variază de la epocă la epocă. Faptele arată că totdeauna factorul economic, modul de producţie, este deter- minant acţionlnd prin intermediul unor ele- mente ideologice sau politice ale societăţii- Materialismul istoric abordind in mod dialectic problema influenţei diferiţilor lac. tori ai dezvoltării sociale se ridică împotriva înţelegerii vulgarizatoare a determinismului economic in istorie, propriu metafizicii mate- rialismului mecanicist. înţelegerea îngustă a influenţei forţelor de producţie şi a relaţiilor ds producţie asupra proceselor sociale duce la interpretarea schematică a faptelor istorice, încercarea de a explica toate fenomenele so- 1 1 K. Marx şi Fr. Kngrls, Opere alese In două volume, E.S.P.L.P., 1955, p. 552. 12 - c. 523. ciale numai prin influenţa directă a factorului economic, tendinţă justă In esenţa ei, poate duce pe unii istorici la ignorarea influehţei altor elemente ale conştiinţei sociale. Explicind o serie de momente din dez- voltarea modernă a Rominiei, momente de o deosebită importanţă pentru progresul economic şi politic al poporului romln, nu- mai prin dezvoltarea forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie capitaliste, cauza care a fost determinantă in ultima instanţă, fără a ţine seama de Întregul proces de for- mare a conştiinţei naţionale, de aspiraţiile Înaintate ale maselor populare, Înseamnă a Înţelege greşit forţele motrice principale, rolul diferitelor clase şi pături sociale. In cuceri- rea independenţei de stat, de pildă, a limita problema la obţinerea unei pieţe proprii pentru burghezie Înseamnă a privi simplist acest act din istoria poporului romin. Scutu- rarea jugului otoman a fost o aspiraţie Îndelung cultivată In rlndul maselor populare; a Însufleţit pe oştenii lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, căpâtlnd contururi sub influ- enţa ideilor social-politicc ale revoluţiei bur- ghczo-dcmocraticc, a mişcării culturale puter- nice din a doua jumătate a secolului XIX, idei şi mişcare determinate in ultimă instanţă de dezvoltarea forţelor de producţie şi a . relaţiilor de producţie. Caracterul ştiinţific al istoriei este legat strlns de problema partinităţii, de caracterul de clasă al ştiinţelor sociale. Marxismul afirmă deschis partinitatea ştiinţei despre societate, dcinasclnd in acelaşi timp tendinţele de a nega, din partea reprezentanţilor ştiinţei so- ciale burgheze, situarea oricărui cercetător pe poziţiile unei clase sociale. Marxism-leninismul a demonstrat că ştiinţele sociale servesc In întregime intereselor dc clasă. Ştiinţa socială marxist-leninistă este un mijloc de luptă al clasei muncitoare pentru a grăbi pieirea inevi- tabilă a orlnduirii perimate din punct de vedere istoric; materialismul istoric pune In evidenţă caracterul necesar al apariţiei şi dez- voltării unei noi ortnduiri sociale, mai înain- tate. De aceea adevărata ştiinţă socială, şi ea www.dacoromanica.ro 178 RECENZII 18 există numai o dată cu apariţia marxismului, nu a putut să nu vină In conflict cu clasa do- minantă a societăţii burgheze, In manual este subliniat In ce constă prin- cipiul partinităţii In ştiinţa socială, cit este de falsă aserţiunea revizionistă conform căreia partinitatea ar fi In neconcordanţă cu adevărul obiectiv. „în realitate insă, orice teorie filozo- fică, sociologică şi economică care Încearcă să explice problemele arzătoare ale vieţii sociale exprimă interesele unei anumite clase şi in acest sens este partinică. Toată problema este care este această clasă, care este raportul dintre interesele ei şi progresul social” (p. 40). O clasă condamnată de istorie la pieire nu este interesată in cunoaşterea adevărului obiectiv despre societate; dimpotrivă ea corupe o parte a filozofilor, istoricilor, sociologilor determi- nlndu-i să demonstreze caracterul veşnic al orlnduirii personificată de dominaţia ei. Partinitatea burgheză, deşi este învăluită in haina imparţialităţii, se manifestă nu numai in negarea adevărului, ci şi in fal- sificarea lui, in interpretarea denaturată a faptelor istorice. Sint numeroase exemple in istoriografia burgheză din Romlnia in care erau prezentate într-o lumină falsă o serie de evenimente Istorice. Dacă ar fi să ne referim numai la explicarea caracterului miş- cării revoluţionare a lui Tudor Vladimirescu, considerată de unii istorici ca o mişcare numai de eliberare naţională mai ales cu caracter antigrecesc, negtnd caracterul de eliberare so- cială al acestei răscoale şi ar fi suficient. în istoriografia burgheză şi in concepţiile unor so- ciologi burghezi din ţara noastră, găsim şi alte pilde. Astfel revoluţia din 1848 a fost expli- cată exclusiv prin importul ideilor revolu- ţionare franceze, ignorindu-se cu totul factorul intern, dezvoltarea forţelor de producţie, Lor le-a răspuns admirabil marele gtnditor revo- luţionar, Nicolae Bălcescu, respingtnd, cu decenii Înainte aserţiunile reacţionare. „Re- voluţia din iunie (1848 — n. r.) n-a fost inven- tată, nici fabricată, nici de mine, nici de voi, — scria Bălcescu lui Al. C. Golescu Albu — nici de Eliade, nici de vreun alt revoluţionar. Ea nu-i decit dezvoltarea acelei mişcări con- tinui şi providenţiale Începute chiar de la ori- gină, atlt In societatea noastră cit şi In cele- lalte societăţi Iar In articolul „Mersul revoluţiei In istoria Romlnilor”, Bălcescu afir- mă răspicat: „Revoluţia romînă de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi viitor, fără- altă cauză decit voinţa intimplătoare a unei minorităţi sau mişcare generală europeană. Revoluţia generală fu ocazia, iar nu cauza revoluţiei romlne. Cauza ei se pierde In zilele veacurilor. Uneltitorii ei slnt optsprezece veacuri de trude, suferinţe şi lucrare a poporului romln asupra lui Însuşi. Ea fu o fază, o evoluţie isto- rică naturală, neapărată, prevăzută, a acelei mişcări providenţiale care tîrăşte pe naţia romtnă împreună cu toată omenirea pe calea unei dezvoltări progresive, regulate . ..”1 2. Marxism-leninismul combate afirmaţiile antiştiinţifice cu privire la exportul revo- luţiei. Lenin spunea că „stimularea” revo- luţiei Intr-o ţară de către forţele externe este o absurditate reacţionară. Revoluţiile se dez- voltă pe măsură ce se ascut şi se coc contra- dicţiile de clasă din ţara respectivă. „Mar- xiştii—se arată în manualul recenzat —resping in mod principial încercările de a impune din afară popoarelor o orînduire sau alta, fie chiar cea mai Înaintată. Marxiştii consideră că po- poarele înseşi îşi creează istoria lor, conform legilor obiective ale dezvoltării societăţii. Mitul burghez cu privire la exportul de revoluţie este in contradicţie cu mat.rialismul istoric şi cu principiile internaţionalismului proletar, care cere respectarea drepturilor tuturor po- poarelor de a-şi construi in mod liber viaţa socială” (p. 635). încercarea de a prezenta in mod denaturat cauzele profunde ale revoluţiei de la 1848 din ţările romlneşti era determinată de interesul burgheziei şi moşierimii de a demonstra inu- tilitatea revoluţiei sociale, caracterul ei contrar aspiraţiilor poporului romîn. Burghezia, in epo- ca imperialismului, se teme nu numai de re- voluţia socialistă ci şi de ducerea pînă la 1 N. Bălcescu, Opere, E.S.P.L.A., 1952, p. 247. 2 N. Bălcescu, op. cit. p. 176. www.dacoromanica.ro RECENZII 179 ia capăt a revoluţiei burgheze. Glndirea idea- listă reacţionară din Romînia, mai ales in pe- rioada fascizării ţării şi a războiului antiso- vietic, a căutat să demonstreze teza absurdă că poporul romin ar fi organic repulsiv faţă de ideea revoluţiei. în acest sens, Mircea Vulcă- nescu, care a servit cu idei ultrareacţionare dictatura fascisto-antonesciană scria la sflr- şitul anului 1943 cînd se cocea in Rominia o puternică criză revoluţionară ce a dus la răs- turnarea regimului burghezo-moşieresc : „Sen- timentul acesta acut al istoriei, al prezentului care nu iartă, ci iţi cere să intervii acum, ori niciodată sub ameninţarea că astfel pierzi unele posibilităţi, pentru totdeauna şi in chip ire- mediabil, nu e in esenţa lui un sentiment ro- înlnesc. El e, cel mult, simptomul unei febre de o clipă, al unui sentiment special că vremea a ajuns la limită, s-a Împlinit, ori a unei ispite din afară, care Încearcă să scoată din firea lui omul romlnesc. La această tulburare de ape conştiinţa omenească răspunde cu toată iner- ţia reacţiei sale atenuate şi, mai curlnd sau mai tlrziu, apele se Întorc In matcă. Omul ieşit de sub vremi îşi reia dialogul Întrerupt cu veci- nicia” L într-un limbaj mistic este învăluit caracterul de clasă al ştiinţelor sociale bur- gheze, se manifestă tendinţa de apărare a ortnduirii perimate, paralizarea oricărei ac- ţiuni de masă revoluţionare Împotriva ordinei sociale stabilite de clasa dominantă. Cu atlt mai primejdioasă şi mai cinică este această În- cercare, cu cit se făcea lntr-o perioadă cînd poporul romin stătea la o răscruce a istoriei sale, cînd forţele patriotice, In frunte cu co- muniştii, pregăteau scoaterea ţării din crimi- nalul război antisovietic. Astfel de tendinţe s-au manifestat şi In decursul perioadei de des- făşurare a revoluţiei populare. De aceea nu putem să acceptăm teza „sine ira et studio” pe care o pune C. C. Giurescu ca motto al lucrării sale despre istoria Romlnilor. „Vechea şi veşnica formulă a lui Tacit” poate fi vala- bilă In Olimpul zeilor dar nu în viaţa socială, unde se înfruntă clasele sociale antagoniste, cu interese ireductibile. Istoria poporului 1 1 „Izvoare de filozofie” Culegere de Studii şi texte, voi. II, 1943, Ed. Bucovina, p. 96. romin respinge asemenea teze pline de spaimă In faţa istoriei. Masele populare, cele mai de seamă figuri de luptători din istoria patriei noastre au militat cu pasiune pentru revoluţie. Ne-am referit mai sus la democr'atul-revolu- ţionar N. Bălcescu. Eroismul populaţiei Capi- talei In revoluţia de la 1848, Încordarea populară In zilele Unirii principatelor, răscoa- lele ţărăneşti resping aserţiunile reacţionare ale lui Vulcănescu. Lupta plină de abnegaţie a clasei muncitoare, a celorlalţi oameni ai muncii In perioada revoluţiei populare demonstrează capacitatea poporului romin de a-şi Însuşi marile idealuri ale revoluţiei şi de a le traduce In viaţă. în anii 1944 — 1947, şi ulterior In lupta pentru construirea socialismului s-au materializat In mod deplin aspiraţiile cele mai Înaintate spre progres ale poporului romin, avlnd In frunte comuniştii. Marxism-leninismul a demonstrat In mod pe deplin ştiinţific că partinitatea claselor reac- ţionare exclude posibilitatea cercetării ştiin- ţifice obiective — îndeosebi In domeniul legilor dezvoltării sociale şi în ce priveşte concluziile ce decurg din aceste legi. „Clasa reacţionară şi teoreticienii ei ajung inevitabil în conflict cu realitatea, cu necesitatea şi cu legile dezvoltării societăţii şi de aceea nu slnt In stare să apre- cieze în mod obiectiv fenomenele, evenimen- tele, tendinţele care duc această clasă la pieire” (p. 429). Caracterul de partid al istoriografiei bur- gheze este confirmat şi de apelul adresat de fos- tul preşedinte al S U.A.,Truman, Asociaţiei a- mericane de istorie, în 1950, în plină perioadă de atacuri antisovietice şi anticomuniste, cliemlnd pe istorici să sprijine această acţiune murdară. „Munca istoricilor americani are o importanţă colosală ... Istoricii americani pot contribui la cauza naţiunilor libere sprijinind guvernul”. Cu amărăciune recunoştea Read, preşedinte al Asociaţiei americane de istorie că pentru omul de ştiinţă din ţările capitaliste,problema obiectivităţii este de fapt „problema plinii cu unt”. Radical deosebită este problema partini- tăţii la clasa In ascensiune, clasa Înaintată, re- voluţionară. Ea este interesată In cunoaşterea www.dacoromanica.ro 180 RECENZII 20 legilor dezvoltării sociale, şi In folosirea lor pentru realizarea ţelurilor sale progresiste. Istoria luptei burgheziei pentru puterea poli- tică ne furnizează numeroase date care demon- strează că a fost o perioadă clnd Intre ade- vărul obiectiv şi interesul burgheziei nu exista contradicţie şi burghezia stimula pe reprezen- tanţii ei spirituali să descopere acest adevăr nu numai In ştiinţele naturii, ci şi In societate. Perioadei de ascensiune a burgheziei Ii da- torăm critica acerbă a unor instituţii feudale reacţionare ca monarhia absolută, biserica, reli- gia, a moravurilor feudale antiumane. Acestei perioade Ii corespund clteva idei sclipitoare despre mecanismul proceselor sociale (teoria valorii şi lupta de clasă). Dar ulterior parti- nitatea burgheză a venit in conflict cu reali- tatea, s-a distanţat de ea, şi cu cit se distanţa mai mult cu atit o vedea mai diform, mai denaturat, căuta să pună această realitate Iu patul lui Procust al intereselor sale anti- sociale. Cu totul altfel se pune problema pentru clasa muncitoare, cea mai revoluţionară clasă socială din istoria societăţii. Atit In perioada luptei pentru cucerirea puterii politice cit şi In perioada clnd devine forţa conducătoare a so- cietăţii ea este pe deplin interesată In cu- noaşterea adevărului obiectiv. Marxism-leni- nismul este acela care, Împotriva agnosticis- mului şi iraţionalismului burghez contemporan, susţine cu tărie capacitatea nelimitată a omului de a cunoaşte natura şi societatea. Clasa muncitoare face totul pentru a descoperi adevărul obiectiv, înlătură orice piedici din calea doblndirii lui, pentru că are nevoie de el In lichidarea exploatării omului de către om şi construirea comunismului. Clasa munci- toare nu intră iu conflict cu tendinţele funda- mentale şi legile dezvoltării sociale, ea poate să privească cu curaj adevărul in faţă, pentru că adevărul e de partea sa. „Partinitatea pro- letară, comunistă in ştiinţă nu se află In con- tradicţie cu obiectivitatea ci cere cunoaşterea obiectivă a lumii, coincide cu caracterul ri- guros ştiinţific, cu obiectivitatea” (p. 41). Marxism-leninismul a respins categoric aserţiunile ideologilor burghezi şi revizionişti care pretindeau că partinitatea proletară ar fi In contradicţie cu obiectivitatea. Ideologii burghezi şi aliaţii lor oportunişti încearcă, sub pretextul „obiectivitătii ştiinţifice” să rupă ştiinţa socială marxistă de lupta politică a clasei muncitoare, pentru a o transforma Intr-o doctrină sterilă, lipsită de viaţă care să fie apoi lăsată uitării. Dar esenţa marxismului, marea ei valoare constă In legătura indisolubilă cu practica socială, cu politica partidului marxist-leninist, cu viaţa. „Filozofia — scria Marx — nu se află In afara lumii, după cum nici creerul nu se află In afara omului”l. Partinitatea filozofiei marxist-ţeniniste este expresia necesară a legăturii sale reale cu Viaţa, cu procesul social-istoric şi cu forţele sociale motrice ale acestui proces. Experienţa oamenilor de ştiinţă, a filozo- filor, istoricilor, economiştilor din ţara noastră confirmă pe deplin adevărul marxist-leninist cu privire la partinitatea ştiinţelor sociale. Situarea conştientă pe poziţii marxist-leni- niste, călăuzirea fermă In munca de cercetare de metoda dialectică materialistă este princi- pala premisă a rodniciei oricărei cercetări se- rioase tn orice domeniu al ştiinţei. Materia- lismul dialectic şi istoric fereşte pe omul de ştiinţă de căutări şi rătăciri sterile, de influenţa dăunătoare a concepţiilor idealiste, subiec- tiviste. • „Viaţa a arătat — spune tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la Congresul al II-lea al P.M.R. — că însuşirea concepţiei marxist-leniniste fructifică gîndirea ştiinţifică şi creaţia artistică, ajută pe oamenii de ştiinţă In orice domeniu ar lucra ei, la aprofundarea şi generalizarea ştiinţifică a cercetărilor lor, la Înlăturarea din ştiinţă a tot ceea ce e perimat, antiştiinţific”1 2. Însuşirea profundă a con- cepţiei materialist-istorice are o însemnătate hotărltoare pentru cercetătorii din domeniul ştiinţei istorice pentru că ajută pe cercetător 1 K. Marx—Fr. Engcls, Opere, voi. I, E.S.P.L.P., 1957, p. 107. 2 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvln- tări, 1955 — 1959. Editura politică, 1959, p. 143. www.dacoromanica.ro 21 RECENZII 181 să depăşească empirismul plat, să tragă con- cluzii juste din analiza faptelor istorice. In istoriografia burgheză, faptul brut este ridicat, de multe ori, la un ţel unic şi suprem. Istoria devine o Îngrămădire de fapte, dintre care numeroase nesemnificative, Intlmplă- toare, istoria fiind' un haos de Intlmplări. Istoricii burghezi se feresc de generalizări, teo- retizind chiar această poziţie. Astfel James F. Rodes susţine că „scopul istoricului este să povestească, lăslnd pe seama altora grija de a filozofa” sau cum afirmă Mac Maşter că „nu este treaba istoricului de a filozofa”. De fapt aceste declaraţii constituie o recunoaştere făţişă a impasului In care se află istoriografia burgheză, a incapacităţii şi fricii multor istorici din ţările capitaliste de a trage concluzii din faptele istorice colecţionate, de a selecţiona după un criteriu ştiinţific cele mai caracteris- tice dintre ele, acelea care pun In evidenţă evo- luţia socială,legile dezvoltării societăţii. Ştiinţei istorice marxiste li este străină o astfel de metodă. Materialismul istoric dă cer- cetătorului certitudinea concluziilor, un cri- teriu de selecţie profund ştiinţific şi de aceea istoricul marxist nu poate fi un simplu obser- vator, un Înregistrator al faptelor, un colec- ţionar de materiale de arhivă, care i-au căzut Intlmplător In mină. Pentru istoricul Înarmat cu concepţia materialistă o datorie fundamen- tală este verificarea fenomenelor şi evenimen- telor, integrarea lor într-o succesiune logică decurglnd din legile obiective ale dezvoltării sociale, elaborarea de concluzii generalizatoare, care să pună în evidenţă evoluţia reală a so- cietăţii In ţara noastră. Departe de noi glndul de a minimaliza necesitatea studierii materia- lului istoric concret, a dezvoltării forţelor şi re- laţiilor de producţie, a instituţiilor politice, sociale, culturale din fiecare epocă. „Concepţia noastră despre istorie ... e Înainte de toate o călăuză pentru studiu, şi nu o plrghie pentru construcţii în genul lui Hegel. întreaga istorie trebuie studiată din nou, condiţiile de existenţă ale diferitelor for- maţiuni sociale trebuie cercetate in amănunt Înainte de a Încerca să se deducă din ele concepţiile politice, juridice, estetice, filo- zofice”1. ★ Manualul pe care II recenzăm se ocupă de o teză de o mare Însemnătate pentru ştiinţa istorică şi anume rolul maselor populare In istorie. Concepţia idealistă a istoriei nega orice funcţie activă maselor în dezvoltarea socială, considerlnd că de creaţia istorică slnt capabile numai persoanele proeminente, elitele, care ar sta In fruntea maselor pasive. In opoziţie cu această concepţie profund reacţionară, mate- rialismul istoric „consideră că forţa principală a istoriei o constituie poporul, clasele Înaintate, masele muncitoare. Nu personalităţile deter- mină rolul poporului, ci poporul determină rolul personalităţii” (p. 701). Această teză fundamentală a materialismului istoric are o bază obiectivă In legile de dezvoltare a modului de producţie a bunurilor materiale. După cum se ştie, factorul determinant al dezvoltării sociale 11 reprezintă modul de producţie. El determină fizionomia orlnduirii sociale şi schimbarea unei orlnduiri sociale cu alta. Dar forţa principală şi motorul producţiei sociale slnt masele celor ce muncesc, iar istoria este înainte de toate istoria producătorilor de bunuri materiale, şi nu a unor personalităţi izolate. O concepţie Înaintată despre isto- rie ca istorie a maselor populare, a avut şi Mihail Kogălniceanu. „Pinii acum toţi acei ce s-au Îndeletnicit cu istoria naţională n-au avut in privire declt biografia Domnilor, nepo- menind nimică de popor, izvorul a tuturor mişcărilor şi isprăvilor, şi fără care stăplnitorii n-ar fi nimică” 1 2. Participarea maselor este hotărltoare nu numai In producţie, ci şi In viaţa socială, In activitatea politică. Orice transformare socială de însemnătate istorică este posibilă numai prin lupta maselor. Toate revoluţiile mari au izblndit datorită eroismului poporului, care a 1 K. Marx şi F. Engels, Opere alese In două volume, voi. II, E.S.P.L.P., 1955, Ed. II, p. 532. 2 M. Kogălniceanu, Opere, Tomul I, Fundaţia pentru literatură şi artă, Buc., 1946, p. 648. www.dacoromanica.ro 182 RECENZII 22 luptat de multe ori sub lozinci străine scopu- rilor sale fundamentale. Un rol hotărltor do- blndesc masele muncitoare, îndeosebi clasa muncitoare In epoca imperialismului, ctnd revoluţia socialistă este o sarcină nemijlocită a istoriei. Cu cit transformarea revoluţionară a societăţii este mai adtncă, cu atlt participă la ea mai activ şi mai conştient mase tot mai largi ale populaţiei. „O dată cu profunzimea acţiunii istorice va creşte deci şi amploarea masei care o înfăptuieşte” l. Lenin a apreciat această teză drept una din cele mai profunde ale concepţiei materialiste a istoriei. într-a- devăr, revoluţia socialistă, fiind cea mai radi- cală transformare socială din istorie, cere o participare deosebit de activă a unor mase largi. Consecvent acestui principiu, proleta- riatul îşi consolidează alianţa cu masele mun- citoare ale ţărănimii, cu masele naţionalităţilor asuprite, eliberează femeile din jugul secular al inegalităţii economice şi sociale. „Cu cit este mai profundă transformarea care dorim s-o înfăptuim, cu atlt mai mult trebuie să trezim interesul pentru această transformare şi atitu- dinea conştientă faţă de ea, convingînd de necesitatea acestei transformări alte milioane şi zeci de milioane de oameni” s. Experienţa poporului romîn demonstrează pe deplin justeţea tezei marxiste cu privire la rolul maselor populare în istorie. Să ne amintim cu cîtă vehemenţă cerea Bălcescu „să se revo- luţioneze ţăranii” pentru a asigura izbînda revoluţiei de la 1848; de asemenea rolul ma- selor în apărarea acestei revoluţii împotriva atacurilor reacţiunii. Este un adevăr indiscu- tabil că victoria în războiul din 1877 se dato- rează în primul rînd elanului patriotic al maselor de ţărani, orăşeni, intelectuali. Mai este încă o sarcină a istoricilor marxişti din ţara noastră să scoată pe deplin la iveală această latură acoperită cu grijă de istoriografia bur- gheză care căuta să evidenţieze rolul lui * * 1 K. Marx şi Fr. Engels, Opere, Voi. 2, E.S.P.L.P., 1958, p. 91. * V. I. Lenin, Opere, voi. 31, E.S.P.L.P., 1956, p. 482. Carol I sau al unor politicieni reacţionari în cucerirea independenţei de stat. Masele populare, conduse de partidul marxist-leninist al clasei muncitoare, au jucat un rol hotărltor în victoria insurecţiei armate de la 23 August 1944 care a dus, în condiţiile favorabile create de victoriile istorice ale Ar- matei Sovietice, la răsturnarea dictaturii fas- ciste şi la începerea revoluţiei populare în Romlnia. Oamenii muncii, în frunte cu clasa muncitoare, au lnfrînt complotul reacţiunii interne şi internaţionale, au instaurat regimul democrat-popular, desăvîrşind revoluţia bur- ghezo-democratică şi trecînd la revoluţia socia- listă. De atunci creşte necontenit rolul maselor muncitoare, al poporului în construcţia eco- nomică, culturală şi de stat. Subliniind rolul maselor în construcţia socialistă manualul arată că în fruntea lor se găseşte clasa muncitoare, ca forţa cea mai înaintată a societăţii. „Orînduirea socialistă atrage pas cu pas la creaţie istorică conştientă întreaga populaţie, toate păturile societăţii. Nu toate păturile Celor ce muncesc sînt capa- bile să participe dintr-o dată şi în aceeaşi măsură la construcţia socialismului. încă de la începutul perioadei de trecere de la capitalism la socialism, clasa muncitoare a dovedit că posedă această capacitate în gradul cel mai înalt. Clasa muncitoare apare ca organizatorul şi conducătorul tuturor celor ce muncesc; ea uneşte, organizează şi atrage treptat la con- strucţia socialismului sărăcimea de la oraşe şi sate, meseriaşii, ţărănimea mijlocaşă, inte- lectualitatea, specialiştii burghezi etc.” (p. 707). ' Atragerea tot mai largă a maselor la viaţa publică, dezvoltarea democraţiei socialiste este direcţia principală de dezvoltare a statului so- cialist şi Partidul Muncitoresc Romîn se călăuzeşte permanent de acest principiu. Studiul manualului de „Bazele filozofici marxiste” ajută pe cititor, îndeosebi pe cerce- tătorul din domeniul ştiinţelor sociale, să înţeleagă mai bine necesitatea intransigenţei împotriva oricăror manifestări ale ideologiei burgheze şi oportuniste. Autorii lucrării recen- www.dacoromanica.ro 23 RECENZII 183 zate au folosit fiecare prilej pentru a demonstra caracterul antiştiinţific al tezelor filozofice, •sociologice, istorice, propagate de ideologii burgheziei. Un capitol special este consacrat princi- palelor curente ale filozofiei şi sociologiei burgheze contemporane. în acest capitol slnt subliniate trăsăturile caracteristice ale diferi- telor curente din glndirea socială a ţărilor capitaliste. Aci autorii se ocupă de filozofia burgheză contemporană a istoriei, demasclnd conţinutul reacţionar al tezelor lui Raymond Aron, şi altora, teze care vădesc marasmul ideologic din istoriografia burgheză actuală. Slnt analizate în mod succint concepţiile isto- ricului englez Arnold Toynbee, care în lucrarea sa principală „A Study of History” s-a ocupat de problemele generale ale filozofiei istoriei. Fiind partizanul dezvoltării ciclice a omenirii, care se realizează prin apariţia, dezvoltarea şi pieirea diferitelor civilizaţii, în fapt Toynbee neagă progresul social. El consideră că o dată cu pieirea capitalismului, orice progres va .Înceta. Toynbee consideră că întreaga istorie reprezintă îndeplinirea unui plan d vin, care, în ansamblu, nu este accesibil Înţelegerii, umane şi care poate fi înţeles numai prin „revelaţie”. ■ „Toate civilizaţiile — scrie Toynbee — slnt semănate de un semănător unic, în speranţa unui unic seceriş”1. Astfel, Toynbee, asemenea multor glnditori burghezi, Înlocuieşte raţiona- lismul, propriu epocii de ascensiune a burghe- ziei, cu o concepţie mistică, profund anti- ştiinţifică despre procesele istorice, despie forţele motrice ale dezvoltării sociale. Marasmul ideologiei burgheze este pus în evidenţă, în manual şi prin analiza altor feno- mene caracteristice din glndirea filozofică din ţările capitaliste. în acelaşi timp manualul, în ansamblul lui, reliefează profundul conţinut ştiinţific al marxismului, forţa creatoare a teoriei lui Ma/x, Engels, Lenin. Lucrarea „Bazele filozofiei marxiste” contribuie la răs- pindirea largă a materialismului dialectic şi a materialismului istoric în Republica Populară Romînă. I. Bercu Aus ăer Byzantinisehen Arbeit der Deutschen DemoTcratischen Bepublijc ■(Deutsche Akademie der Wissenschaften zu Berlin, Institut fiir Griechisch - Romische Altertumskunde). Herausgegeben von Johannes Irmscher — Voi. I şi II — Akademie-Verlag, Berlin, 1957 Culegerea de faţă cuprinde un număr important de studii din diferite domenii ale bizantinisticii. Imaginea de ansamblu ce ni se prezintă este în acelaşi timp de bi- lanţ — privitor la activitatea din anii ur- mători eliberării Germaniei de sub jugul hitlerist — şi totodată de perspectivă pentru anii ce urmează. Acesteu slnt de fapt şi J. Irmscher o subliniază într-un studiu istoriografie închinat tradiţiilor bizantino- logiei germane 1 2 — rezultatele sprijinului ex- cepţional pe care îl primeşte astăzi ştiinţa în R.D.G. din partea primului stat german al muncitorilor şi ţăranilor. Valorificînd ceea ce este pozitiv în moştenirea ştiinţei clasice germane într-o strînsă conlucrare cu bizan- tinistica marxistă din U.R.S.S. şi din ţările 1 Study of History, III, p. 290. 2 Joh. Irmscher, Die Berliner Akademie und die Bijzanlinislilc, II, p. 301 — 332. www.dacoromanica.ro 181 RECENZII 24 sînt legaţi perpetuu de glie, muncesc toată ziua» fie pentru stat, fie pentru stăpln... Nu ştiu dacă robia Vechilor egipteni a fost mai grea dccît cea de acum a ţăranilor poloni”. Este vremea să se recunoască munca şi meritele acestor ţărani, care susţin ţara, biserica, nobi- limea : „N-a venit oare vremea să recunoaştem meritele lor ?”. Autorul face o comparaţie Intre aceşti ţărani muncitori, şi nobilii care se bucură de toate privilegiile, de avere ■şi posedă imense domenii, comparaţie care iese cu totul In favoarea celor dintîi (p. 271—274). Aceste pasaje sînt remarcabile, nu numai pentru publicistica polonă din secolul al XVI-lca, dar şi pentru glndirea socială a vremii în toată Europa. Deşi Modrzewski nu ajunge la concepţia unui stat deosebit de cel feudal, revolta sa împotriva feudalismului cuprinde unele din paginile cele mai avansate ale ideolo- giei sociale din veacul al XVI-lea. Celelalte capitole ale cărţii despre refor_ marea statului, precum şi lucrările ulterioare ale lui Modrzewski, în special cele religioase, sînt mai puţin interesante. Vom aminti numai un pasaj din capitolul „despre război”, unde se află unele sfaturi tactice asupra felului cum trebuie purtat războiul: se aminteşte de tactica războiului din pădure, cu întărirea şi barica- darca trecerilor, tactică folosită, spune Modr- zewski, de moldoveni în lupta de la Codrii Cosminului, şi graţie căreia ei au învins In acel război (p. 232—233), pasaj care merită să fie subliniat pentru istoriografia romlncască. Socotim căscrierilelui A.F. Modrzewski,prea puţin cunoscute în istoriografia noastră, merită o atenţie deosebită din partea cercetătorilor istoriei feudalismului şi că meritul editorilor poloni de a pune la dispoziţia lor o ediţie ştiinţifică, nu poate fi îndeajuns subliniat. P. P. Panaitescu www.dacoromanica.ro REVISTA REVISTELOR Revista arhivelor Seria nouă. Nr. 2/1958, 344 p. ; nr. 1/1959, 350 p. şi nr. 2/1959, 346 p. * In primul său număr revista arată, In arti- colul introductiv cu caracter programatic, că... „Îşi propune să fie o tribună activă de dezbateri arhivistice, de informaţii şi sezisări asupra celor mai importante evenimente din acest domeniu, prezentînd totodată cercetăto- rului cele mai noi lucrări care-i pot fi de folos In munca sa” V Pentru aceasta, consecvent cu scopul propus, In nr. 2/1958, slnt publicate numeroase materiale privind temele de specia- litate arheografică. E. Vîrtosu continuă un studiu a cărui primă parte a apărut In nr. 1/1958, intitulat : Un diplomalar manuscris al Ţării Romlneşli (1841). Avînd ca bază ordinul cu nr. 528 din 7 iunie 1841 al lui Alexandru D. Ghica prin care se Întăreşte proiectul de Înfiinţare a Comisiei Documentale dezbătut de Obşteasca Adunare tn ianuarie 1840 ne este prezentată activitatea acestei comisii pînă la 25 ianuarie 1864 clnd Îşi Încetează funcţionarea. în activitatea Comisiei Documentale se constată două perioade dis- tincte : ptnă In februarie 1852, cind Întreaga muncă anterioară este dovedită a fi de prisos din pricina multor greşeli de transcriere şi nerespectarea cronologiei, şi după această dată, cind este anulată Întreaga lucrare alcătuită * 1 * Prezentarea nr. 1/1958 a acestei reviste a fost făcută de Ştefan Olteanu In nr. 4/1958 al revistei noastre, p. 149—150. 1 Revista arhivelor — Seria nouă — nr. 1/1$I58, Bucureşti, 1958, p. 3. timp de 10 ani şi se trece la o nouă colaţionare a textelor documentare. Studiul de faţă sc ocupă Îndeosebi de greutăţile pe care Comisia Documentalăletntimpină In transcrierea docu- mentelor iar modul lor de rezolvare este un bun prilej pentru autor de a comenta măsurile de practică arhivistică folosite. Studiul este Însoţit de 30 de anexe şi publicarea lui este o preţioasă contribuţie adusă cunoaşterii arlii- visticii romlneşti. A. Sacerdoţeanu semnează studiul Arhi- vistică de peste hotare după al doilea război mondial. Oprindu-se In deosebi asupra arhi- visticii sovietice şi din ţările de democraţie populară, studiul informează despre rezultatele obţinute tn aceste ţări, ca urmare a sprijinului pe care statul socialist 11 acordă dezvoltării ştiinţei arhivistice, precum şi asigurării condi- ţiilor materiale optime pentru organizarea şi funcţionarea arhivelor şi a muncii lucrătorilor din arhive. Publicaţiile arhiviştilor sovietici, bogata lor experienţă, progresele ştiinţei şi practicii arhivistice sovietice slnt un Îndrep- tar sigur şi preţios tn munca ştiinţifică a arhivisticilor noştri. Studiul se ocupă şi cu prezentarea publicaţiilor, conferinţelor na- ţionale şi internaţionale de arhivistică din ţările capitaliste. Prin absenţa totală dc poziţie critică faţă de curentele actuale care domină arhivistică ţărilor capitaliste, studiul nu izbuteşte să lămurească liniile generale de evoluţie ale arhivisticii contemporane. www.dacoromanica.ro 198 REVISTA REVISTELOR .2 La rubrica Discuţii, Note, Comunicări, Documente, Innr. 2/1958 al revistei, găsim clteVa articole care tratează teme de strictă specia- litate arheografică. Astfel, Gh. Ungureanu: „Instrumente de lucru pentru cercetătorii mate~ Halelor documentare păstrate tn Arhivele Sta- lului din U.R.S.S. împărtăşeşte cunoştinţele doblndite cu prilejul vizitei făcute la Arhiva Centrală de Stat a actelor vechi din Moscova» la arhiva Ministerului de Externe şi la Arhiva Istorică Centrală de Stat din Leningrad- Fondul Arhivistic de Stat al U.R.S.S. a fost creat prin decretul lui V. I. Lenin din 1 iunie 1918. In prezent Arhivele Statului din U.R.S.S. au peste 250 unităţi tn care stnt depozitate aproximativ 436 478 fonduri arhivistice. Pen- tru orientarea generală tn conţinutul general al documentelor din principalele grupe de fonduri şi pentru a face cunoscut unor cercuri ctt mai largi de cercetători bogăţia arhivelor sovietice a fost tipărit un deosebit de intere- sant instrument de lucru pentru cercetători: Arhivele Stalului U.R.S.S. Scurt îndreptar. Este prezentat apoi îndrumătorul Arhivei Istorice Centrale de Stat din Leningrad, precum şl îndrumătorul Arhivei Centrale de Stat pentru literatură şi artă din Moscova. Descriind aceste instrumente de lucru, auxiliare preţioase muncii de cercetare istorică, Gh. Ungureanu indică şi cotele sub care se găsesc ctteva din fondurile importante care privesc istoria ţării noastre. Ioddy Paul face o Scurtă prezentare a ar- hivei ţostului judeţ Maramureş, arăttnd că aceste importante fonduri arhivistice au fost preluate de către Filiala Arhivelor Statului din Sighet şi că tn anii 1956 — 1957 ele au fost reordonate, tntocmindu-se şi un inventar topo- grafic. Prezentarea sumară a conţinutului acestei arhive este reflectarea stadiului muncii de prelucrare a materialului lor, aflată tncă la Început. Liviu Moldovan publică Un vechi regula- ment de selecţionare a Arhivelor judeţene din Transilvania şi anume „Regulamentul de selec- ţionare a arhivei judeţului Mureş-Turda” În- tocmit de consiliul judeţean tn anul 1913. încă din 1902 exista „Regulamentul judeţean de funcţionare” (Vârmegyei iigyviteli szabâ- lyzat) tn care se stabileau principiile de selec- ţionare a arhivelor judeţene, emis de Ministerul de Interne maghiar. Informaţia prezintă un interes deosebit tntructt se face o largă enu- merare a materialelor care nu se vor selecţiona stabilindu-se şi termenul de 10 ani după care se vor selecţiona diferite acte ale administra- ţiei, privitoare la impozite directe, impozite adiţionale etc., şi termenul de 32 de ani după care se vor selecţiona actele privitoare la chestiunile de drept privat şi de Incorporare a armatei. Tot tn această rubrică a Revistei arhi- velor nr. 2/1958 este publicat şi Referatul adoptat la 10 iulie 1958 de Direcţia Generală a Arhivelor Statului, intitulat Numărul de arhivă, care constituie normă de aplicat tn munca arhivistică. în prima parte se arată diferitele procedee în darea numerelor de arhivă folosite la Arhivele Statului din Bucureşti, treclndu-se pe scurt tn revistă cele 7 procedee.folosite, din 1831 şi pînă In prezent. Se expun apoi preve- derile instrucţiunilor sovietice precum şi ale noastre despre numărul de arhivă. în partea finală se stabileşte că „metoda pe care o Vom adopta... este metoda istorică de clasare a materialului arhivistic". V. Trandaf şi N. Damian informează despre Factori biologici dăunători arhivelor şi cltevp metode de combatere aplicate In Arhivele Stalului din ţara noastră. Grija pe care o poartă statul nostru democrat-popular păstrării materialelor documentare de mare Valoare, tezaurului arhi- vistic, se oglindeşte şi tn măsurile luate prin Înfiinţarea sectorului de igienă şi restaurare In cadrul Direcţiei Arhivelor Statului,, dotat cu aparatura necesară studiilor chimice şi micro,- biologice pentru a trata şi restaura pe, şale fizică şi chimică piesele arhivistice atacate. Asemenea sectoare se amenajează la toate ser- viciile regionale, la Iaşi şi Cluj fiind deja insta- late. Autorii informaţiei publicate tn revistă grupează tn 3 categorii agenţii biol.ogici peri- culoşi pentru arhive, expuntnd şi principalele metode de combatere a lor. Cronica numărului 2/1958 al Revistei Arhi- velor aduce sub semnătura lui I. Paraschiv www.dacoromanica.ro 3 REVISTA REVISTELOR 199 informaţii preţioase cu privire la A 4-a confe- rinţă a Mesei Rotunde a Arhivelor ţinută la Wiesbaden In R.F. Germană In zilele de 20 —22 mai 1958, precum şi prezentarea Expoziţiei ■Generale a Documentelor Arhioistice Cehoslovace, Praga, 1958. Tot aici, Ion Rusu publică o notiţă cu prilejul Împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Iuliu Moisil, Întemeietorul Arhi- velor Statului din Năsăud. Informaţiile cu privire la problemele arheo- grafice se Încheie cu recenzarea revistelor : Istoriceskii Arhiv, nr. 1—4, 1958 şi Archivum, voi. V. O serie de articole publicate de Revista Arhivelor in nr. 2/1958 se referă la Împlinirea a 110 ani de la revoluţia burghezo-democratică ■din 1848. Astfel, M. Regleanu semnează un studiu dedicat lui Aaron Florian ca participant la revoluţia din 1848 tn Ţara Romtnească. în partea introductivă a studiului se dau preţioase date biografice despre Aaron Florian. După izbucnirea revoluţiei este numit la 23 iunie, administrator al judeţului Ilfov, In care cali- tate, la 29 iunie este trimis ca Împreună cu serdarul C. Niţescu să Întoarcă din drum pe membrii guvernului revoluţionar, iar la 7 au- gust este numit administrator al judeţului Dolj In locul reacţionarului Dimitrie Filişanu ptnă la 22 septembrie clnd trece munţii la Sibiu. Autorul studiului, In baza materialului docu- mentar aflat la Arhivele Statului Bucureşti, aduce informaţii deosebit de interesante asupra participării lui Aaron Florian la revoluţia din 1848 In Ţara Romînească, folosind actele „Comisiei întocmite pentru cercetarea celor amestecaţi In fapte revoluţionare”, unde se găsesc : interogatoriul din 17—18 iunie 1849 şi cele 2 jurnale Încheiate de comisie la 25 iunie şi 13 iulie 1849 privind pe „arestuitul” Aaron Florian. M. Regleanu subliniază activitatea deosebit de intensă pe care o desfăşoară Aaron Florian la Craiova : „se scoală la 5 dimineaţa şi lucrează pină la 10—11 seara”, pentru... „a da Craiovei şi tot districtului faţă revolu- ţionară". Deşi comisia de cercetare declară pe Aaron Florian „părtaş in faptele revoluţionare precum şi la arderea Regulamentului in oraşul Craiova" totuşi el nu figurează nici printre cei judecaţi de înalta Curte şi nici In lista celor 34 de revoluţionari fugiţi peste graniţă şi cărora firmanul Sultanului din 1849 le interzice În- toarcerea in ţară. în anul 1857—1858 11 găsim pe Aaron Florian funcţionind din nou ca pro- fesor la Gimnaziul Sf. Sava. în Încheierea stu- diului său, M. Regleanu consideră că „Aaron Florian a fost cu tot sufletul alături de revo- luţie, susţinind fierbinte punctele noii Consti- tuţii şi anume : libertatea tiparului, emanci- parea clăcaşilor, dezrobirea- ţiganilor, desfiin- ţarea rangurilor titulare, emanciparea evreilor şi drepturi politice pentru orice compatrioţi de altă credinţă”. C. Turcu semnează o notă cuprinzlnd Ştiri despre revoluţia din anul 1848 In oraşul Iaşi, in care reproduce o Însemnare marginală a unui Mihail Dim. clucer, cu privire la „marea tulburare” ce s-a făcut la 29 martie 1848 in capitala Moldovei. C. Turcu arată importanţa pe care o prezintă in general informaţiile obţi- nute datorate acestor Însemnări marginale care contribuie la clasificarea sau precizarea unor fapte şi evenimente, dar mai ales informaţiile de faţă care dovedesc o dată mai mult că miş- carea de la Iaşi din 1848 n-a avut un caracter general, nefiind legată de revendicările ţără- nimii moldovene. I. Antohi şi Al. Andronic semnează articolul O şcoală sătească din Moldova In preajma anului revoluţionar 1848, relattnd tergiversările guver- nanţilor faţă de cererea Îndreptăţită din anul 1847 a sătenilor din Drăguţeşti (Bacău) pentru Înfiinţarea unei şcoli săteşti pe baza regulamen- tului şcolar din 1841 urmtnd ca „dascălul” să fie plătit din Veniturile obştei. Apreciind situaţia invăţămlntului la sate, autorii artico- lului arată că in preajma anului 1848 cererile obştiilor săteşti pentru Întemeierea de şcoli In satele respective devin tot mai frecvente. Din analiza documentelor cercetate se trage concluzia lipsei de activitate a Epitropiei Învăţăturilor publice din Moldova care nici după 7 ani nu aplicase dispoziţiile privitoare la Înfiinţarea de şcoli la sate, apărute In 1841, urmare firească a politicii clasei conducătoare care se străduia să menţină ţărănimea lntr-un www.dacoromanica.ro 200 REVISTA REVISTELOR 4 stadiu di înapoiere culturală pentru a o exploata mai uşor. In amintirea glorioasei lupte date In urmă cu 110 ani, la 13 septembrie 1848 In Dealul Spirei, Gh. Ungureanu dedică studiul său: Contribuţie la istoria pompierilor (înfiinţarea şi organizarea lor In Moldova). E un bun prilej pentru autor de a face pe baza documentelor aflate In cea mai mare parte la Arhivele Sta- tului din Iaşi, istoricul unei instituţii atlt de necesare In dezvoltarea oraşelor noastre, lulnd In consideraţie condiţiile social-economice ale dezvoltării lor. Sint enumerate marile „poja- ruri” care au distrus In parte sau aproape majoritatea caselor oraşului Iaşi, de la cea dinţii menţiune documentară (1646) şi pină la incendiul de mari proporţii din 25 iunie 1833 care a distrus 262 de case şi 2 biserici. Pentru prima dată, apare documentar, grija domniei de a organiza localizarea şi stingerea focului, la 1777 clnd această atribuţie cade In sarcina căpitanului de podari care trebuia s-o facă Împreună cu oamenii săi. Autorul studiului arată cum In 1809 sub influenţa Administraţiei ruse, Divanul Moldovei cumpără materialele necesare* (tulumbe — pompe — şi cai pentru sacale) de la Kiev, stabilindu-se şi primele măsuri „pentru lntimplarea de foc”. Este urmărită apoi dezvoltarea acestor prime măsuri care Insă nu pot Împiedica şi nici măcar localiza marile incendii care In prima jumătate a sec. XlX-lea produc uriaşe pagube locuito- rilor oraşului Iaşi. In urma indicaţiilor date de Generalul Kisselef care a venit de la Bucureşti in mod special după incendiul din 25 iunie 1833, Sfatul Administrativ se hotărăşte să Înfiinţeze o „roată” (companie) de pojarnici care să fie Înzestrată cu cele necesare. Abia la 22 mai 1835,.comanda de foc” este complet oiganizată şi dotată cu materialele necesare aduse In bună parte din Rusia. Şi In celelalte oraşe ale Moldovei se Înfiin- ţează, „comande pojarniceşti” după modelul celei de la Iaşi, astfel: Tecuci (1843), Roman (1848), Blrlad (1841), Botoşani (1840), Galaţi (1840), Fălticeni (1845), Bacău (1848), Dorohoi (1851), Huşi (1850), Piatra Neamţ (1851). Focşani (1849) etc. precum şi In unele ttrguri (Tg. Neamţ - 1852, Tg. Ocnei - 1850, Tg. Frumos — 1847). In două articole publicate In nr. 2/1958 al Revistei Arhivelor găsim informaţii preţioase cu privire la istoricul dezvoltării clasei munci- toare din ţara noastră In secolul trecut şi cu privire la lupta muncitorimii petroliste In pe- rioada crizei econpmice 1929 — 1933. Astfel Ion Gh. Burtoiu semnează nota : Contribuţie la istoricul petrolului romtnesc In care, pe baza unui material inedit aflat la Arhivele Statului din Ploeşti, stabileşte că data Înfiinţării „Com- paniei romlne de petrol” nu poate fi anul 1877, cum se afirmă In manualul de Istorie a R.P.R. ed. 1956 la p. 417, lntruclt o fabrică proprietate a sus-arătatei companii este dovedită docu- mentar a fi existat Încă de la 1865. După ce slnt arătate Împrejurările In care a luat fiinţă fabrica, construcţiile afectate procesului de producţie şi utilajul existent se arată că In curtea fabricii mai era şi „un bordei cu două Încăperi şi şase ferestre cu geamurile lor, construit din zid Învelit cu tinichea de brad şi deasupra cu pămtnt şi Încă unul Învelit cu pămint şi tencuit cu var”, In care locuiau muncitorii fabricii. Autorul presupune că fa- brica putea să aibă cea 30 de muncitori, bazin- du-se şi pe alte elemente In afara construcţiilor arătate mai sus. Mihai Apostol, pe baza unor Documente refe- ritoare la lupta petroliştilor din valea Prahovei, arată situaţia grea In care se găseau muncitorii unor Întreprinderi de aici în anii crizei econo- mice 1929 — 1933. De exemplu, muncitorii ex- ploatării „Guess” nu au primit salariu pe lunile februarie—noiembrie 1931 In sumă de 1 487 318 lei, ceea ce a determinat In repetate rlnduri plecarea lor de la lucru şi ridicarea lor In masă la 2 decembrie 1931 pentru a protesta Împotriva acestei samavolnicii a administraţiei patronale. Autorul arată că greva din 1933 a petroliştilor a ridicat pentru guvernanţii bur- ghezo-moşierimii problema transportului unei armate Întregi „formate din ostaşi ai regimen- telor 19 artilerie, 6 Călăraşi, 7 Prahova, Divizia aXIII-a Ploeşti, Legiunea de Jandarmi Pra- hova, Chestura poliţiei Ploeşti” pentru care se www.dacoromanica.ro 5 REVISTA REVISTELOR 201 cheltuiesc peste 22 687 lei. In politia stării de asediu, Partidul Comunist organizează răspîn- clirea de manifeste şi broşuri chemînd munci- torii la greve şi demonstraţii de stradă. Este redat in întregime conţinutul manifestelor difu- zate In martie 1934 In majoritatea rafinăriilor din Ploeşti prin care muncitorimea petrolistă este chemată la luptă pentru apărarea tovară- şilor închişi, pentru ajutorarea familiilor lor. Manifestul încheie astfel : „Jos fascismul 1 Jos starea de asediu 1 Jos războiul antisovietic 1 Luptaţi pentru eliberarea revoluţionară a C.F.R.-iştilor şi a tuturor deţinuţilor politici revoluţionari 1 Trăiască Ajutorul Roşu”. SInt citate apoi 6 documente inedite care demon- strează continuarea luptelor muncitorimii pe- troliste şi in anii următori. Prezentarea unor documente inedite care privesc perioada Unirii Principatelor face obiec- tul a două comunicări publicate de Revista Arhivelor In numărul 2/1958. Astfel N. Co- rivan comentează Două documente inedite, din arhivele Ministerului de Externe de la Paris, din epoca Unirii. Primul, aduce date noi cu privire la corespondenţa contelui Walewski, ministrul de externe francez, către consulii de la Bucureşti şi Iaşi în care se transmit dispoziţii de urmat ca o consecinţă a memoriului înaintat de Cuza lui Napoleon al IlI-lea şi In care-i relata că masele populare se declară în favoarea unirii şi că herecunoaşterea acesteia ar duce la unirea Principatelor pe calea revoluţionară din partea maselor populare. Al doilea docu- ment este un memoriu al lui B. Ştirbei adresat contelui Walewski In care se oglindeşte modul abuziv al guvernărilor dintre 1847—1858 care a determinat Adunarea Obştească din Ţara Rominească să desemneze o comisie care să constate toate abuzurile comise, iar foştii domni Alexandru Ghica şi Barbu Ştirbei să răspundă cu averile lor. în anexă sint publicate în limba franceză cele două documente. Gh. Ungureanu semnează nota Semnalarea unor documente diplomatice inedite, din perioada Unirii Principalelor, arătind felul în care a salvat de la distrugere un număr de 89 docu- mente, astăzi pachetul nr. 343 în Arhivele Statului din Iaşi. Documentele sint din anii 1825 — 1863 şi in marea lor majoritate sînt corespondenţă diplomatică din perioada Unirii, între ele se găseşte originalul comunicării Ministerului Afacerilor Străine al Moldovei din 5 ianuarie 1859 cu iscălitura origirală a lui V. Alecsandri către ambasadorii Rusiei, An- gliei, Franţei şi Sardiniei de la Constantinopol prin care se anunţa alegerea lui Alexandru Cuza ca domn. ★ în numărul 1/1959 al Revistei Arhivelor intllnim, ca şi la numerele precedente, o deosebită grijă în prezentarea unor studii şi articole privitoare la arheografie. Dintre acestea remarcăm articolul Probleme actuale ale activităţii arhivislice tn (ara noastră semnat de Al. Mureşanu. Statul nostru democrat- popular asigură condiţiile cele mai bune unităţilor Arhivelor Statului care sînt dotate cu tehnică modernă, laboratoare de cercetări şi restaurare a documentelor deteriorate. Expe- rienţa arhivisticei sovietice, precum şi învăţă- mintele doblndite prin schimbul tovărăşesc cu celelalte ţări de democraţie populară au stat la baza succeselor obţinute de arhivistică noastră. Printre problemele actuale care stau tn faţa arhiviştilor din ţara noastră autorul enumeră : 1. Solicitarea de a răspunde unor sarcini noi de informare în domenii foarte diverse — istorie, economie, ştiinţă, tehnică, literatură etc. 2. întreaga muncă arhivistică s ă sprijine interesele statului democrat-popular, dezvoltîndu-se conform liniei politice trasate de P.M.R. 3. Orientarea cu prioritate către fondurile mai noi, din epoca modernă şi mai ales cea contemporană „legate direct de condi- ţiile istorice premergătoare societăţii socialiste şi de construcţia propriu-zisă a acesteia”. 4. Elaborarea unui plan de muncă arhivistică, de perspectivă, strins legat de activitatea unor departamente economice, ştiinţifice şi cultu- rale, precum şi urmărirea îndeplinirii lui. 5. Susţinerea cu lucrări auxiliare şi cercetări asupra acelor fonduri de care în prezent se simte neVoie pentru elaborarea Tratatului de Istorie a Romîniei. 6. întocmirea unui plan tematic al publicaţiilor pentru a se evita para- www.dacoromanica.ro 202 REVISTA REVISTELOR 6 lelismul dăunător clnd aceeaşi problemă este obiectul activităţii mai multor instituţii. 7. Dezvoltarea interesului pentru arhivele eco- nomice, tehnice, şi statistice prin Întocmirea indicilor tematici. 8. întărirea activităţii arhi- vistice în direcţia propagandei, a educării poli- tice şi patriotice a maselor. 9. Unificarea siste- mului de creare a arhivelor de către toate instituţiile şi Întreprinderile din ţară. 10. Apli- carea cu stricteţe a discernămlntului critic de pe poziţiile Învăţăturii marxist-leniniste faţă de moştenirea trecutului atlt In ştiinţa arhi- vistică cit şi In materialele arhivistice. 11. Con- tinuarea dotării unităţilor de arhivă cu tehnica modernă, şi mai ales tn domeniul construirii de localuri noi. 12. Organizarea temeinică a unor dezbateri asupra problemelor celor mai actuale ale arlieografiei, pentru sporirea combativităţii arhiviştilor noştri In lupta cu concepţiile retro- grade ale ideologiei burgheze. 13. Formarea cadrelor de arhivişti şi pregătirea lor profesio- nală şi ideologică. Ion ParaschiV semnează articolul Contri- buţia arhivisticii la slrtngerea legăturilor cul- turale tnlre ţările socialiste. în introducere autorul enumeră manifestările colaborării mul- tilaterale dintre ţările socialiste In domeniul politic, economic, cultural care au la bază principiile internaţionalismului proletar. Dez- voltarea arhivisticii noi socialiste are la bază pe deoparte proprietatea Întregului popor asupra materialelor documentare iar pe de altă parte lupta continuă pentru combaterea con- cepţiilor false, neştiinţifice ale ideologiei bur- gheze şi sprijinul pe care trebuie să-l acorde celorlalţi lucrători ai frontului ideologic pentru creşterea necontenită a patriotismului socialist şi a internaţionalismului proletar. O contri- buţie de seamă In dezvoltarea arhivisticii noi socialiste o are arhivistică sovietică. Aceasta face ca la baza legăturilor culturale dintre ţăiile socialiste să stea şi diferitele căi de strlngere a legăturilor prieteneşti de colaborare ştiinţifică a arhiviştilor din U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară. Legăturile strlnse ale activităţii arhivistice din ţările socialiste au contribuit la afirmarea şi pe teren internaţional a arhivisticii socialiste. Autorul enumeră 2 din aceste manifestări: participarea la congresele Organizaţiei Inter- naţionale a Arhivelor şi la conferinţa Mesei Rotunde a Arhivelor, care au dus la afirmarea arhivisticii socialiste şi la Înţelegerea Intre popoare pentru menţinerea păcii In lumea Întreagă. în Încheiere se arată că „o sarcină generală a arhiviştilor din ţara noastră şi a celor din alte ţări de democraţie populară... este prelu- crarea In continuare a teoriei arhivisticii socia- liste, ridicarea acesteia pe o treaptă superioară, In concordanţă deplină cu interesele poporului muncitor”. în prezent arhiviştii din ţara noastră se pregătesc intens pentru participarea la Congresul internaţional al arhivelor de la Stockholm din 1960 şi pentru organizarea unei conferinţe naţionale cu prilejul Împlinirii a 130 ani de la Înfiinţarea Arhivelor Statului la care vor participa arhivişti din U.R.S.S. şi din toate ţările socialiste. Gh. Ungureanu publică studiul Cu privire la selecţionarea arhivelor şi eliminarea materia- lelor nefolositoare. Subliniind importanţa În- fiinţării Fondului ArhiVistic de Stat ca urmare a Decretului Prezidiului Marii Adunări Naţio- nale a R.P.R. cu nr. 353/1957, autorul aduce o preţioasă contribuţie la problema selecţio- nării arhivelor ocuplndu-se In deosebi de istoricul acestei probleme după dosarele de cancelarie ale Arhivelor Statului din Iaşi, Intre anii 1832 — 1944. O măsură importantă In vederea selecţio- nării materialelor arhivistice este luată de Ministerul Justiţiei dm Moldova In 1839 care decide... „a să chibzui de a se face o alegere, care din aceste acturi ar putea să stei In păs- trarea Arhivei şi care să se depue Intr-o Încă- pere sigură, spre a lor păstrare In viitoriul”. Propunerea este publicată pe larg In studiul de faţă. La 4 iunie 1853 se votează de către Divanul Moldovei o lege intitulată : „pentru chipul alegerii actelor ce se găsesc In Arhiva Statului” şi care Începe să fie pusă In aplicare abia In 1855. ' în continuare autorul — pe baza unor do- cumente inedite — descrie felul In care datorită www.dacoromanica.ro 7 REVISTA REVISTELOR 203 ■criminalei nepăsări a guvernanţilor burghezo- moşierimii s-au distrus importante fonduri ar- hivistice, fie datorită incendiului, fie vînzării lor ca htrtie veche, la kg. Astfel numai tn 1906 slnt vlndute 13 150 kg arhivă cuprinzlnd dosarele unor vechi instituţii dintre anii 1832—1906, pentru 789 lei. Acelaşi lucru l-au făcut şi In anul 1926 clnd a apărut decizia nr. 2 613/1926 potrivit căreia s-au vîndut vagoane Întregi de arhivă neselecţionată. Re- gimul dictaturii militaro-fasciste dovedeşte aceeaşi criminală nepăsare faţă de această problemă. Decizia nr. 88 000/1942 declară arhi- vele întreprinderilor particulare fără valoare şi deci nu era nevoie de triere din partea Arhi- velor Statului, iar prin Decizia ministerială .nr. 193/1943 se consfinţeşte nepăsarea autori- tăţilor de stat pentru păstrarea arhivelor, ordonlndu-se predarea lor către oficiul de vlnzare a hlrtiei produse In ţară, fără nici un fel de selecţionare. Studiul de faţă are o deosebită importanţă pentru prezentarea problemei selecţionării ar- hivelor In istoria arhivisticii romlneşti, cit şi pentru bogata informaţie cu privire la dispa- riţia unor fonduri de arhivă importante pentru istoria patriei noastre, ca urmare a incuriei guvernanţilor burghezo-moşierimii. C. Timaru scriind Despre pregătirea cadrelor de specialitate tn domeniul arhioisticii arată că pregătirea acestora trebuie privită sub trei aspecte : a) tehnică-arhivistică şi de cunoaştere a limbilor In care slnt scrise documentele. b) politico-ideologică. c) In domeniile din care se primeşte mate- rialul documentar. Autorul citează părerile unor arhivişti şi Istorici romlni ca : C. Aricescu, Bogdan Petri- ceicu Hasdeu, C. Moisil, cu privire la felul In care trebuie să fie pregătit un arhivist. Arătlnd progresul înregistrat de arhivistică burgheză de la noi prin organizarea InVăţămlntului arhivistic Inceplnd cu anul 1924 In cadrul Şcolii de Arhivistică umpllnd un mare gol In acel timp In pregătirea cadrelor de specialitate, autorul subliniază Insă, cu suficientă tărie şi marile lipsuri ale acestei pregătiri. Ca Şi întregul Invăţămînt burghez, Şcoala de Arhi- vistică nu dădea cadrelor pregătite de ea dectt nivelul unui îngust tehnicism care nu permitea arhivistului să realizeze interpretarea proprie sau comentarea unui document, prezentarea fondurilor cu aspecte multiple ale vieţii sociale. Nu mai vorbim de absenţa completă a elemen- tului cel mai important „oglindirea realităţii obiective, aşa cum se desprinde din documente, interpretate de pe poziţiile învăţăturii marxist- leniniste”. Din cauza acestor lipsuri Şcoala de Arhivistică devenită In 1948 Institutul Arhi- vistic a fost desfiinţată In anul 1951. Slnt scoase In evidenţă şi lipsurile actuale ale orientării In pregătirea cadrelor de arhivişti In cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii C. I. Parhon, Bucureşti, In mod unilateral mai mult spre probleme mai vechi ale istoriei medii sau moderne şi spre probleme pur istorice, şi mai puţin spre probleme actuale, legate de lupta pentru libertate a ţărănimii şi a munci- torimii, probleme economice, de statistică etc. Gheorghe Duzinchevici deschide prin arti- colul său : Contribuţii la tehnica întocmirii fişelor de catalog şi inventar la documentele din Transilvania o discuţie asupra unor particu- larităţi ale arhivisticii din Transilvania. Pentru început autorul încearcă o definiţie a fişei, care : „este sintetizarea cuprinsului unui do- cument, In care se dă cit mai însemnate amă- nunte, dacă este vorba de fişa de catalog sau un minim de amănunte, suficiente pentru a individualiza perfect un document In raport cu altul, cit şi pentru a corespunde specificului fişelor, dacă este vorba de fişele de inventar administrativ sau de acelea de indici”. Se trece apoi la analiza elementelor compo- nente ale fişei: I. Data documentului, II. Lo- calitatea de unde este dat documentul şi loca- lităţile din cuprinsul documentului, III. Emi- tentul, IV. Destinatarul, V. Sintetizarea cu- prinsului documentului, VI. Transumpt, vi- diums. La fiecare din acestea autorul face propu- neri interesante, In mare parte observate din practica muncii arhivistice desfăşurate In ultimul timp cu prilejul publicării colecţiei, „Documente privind istoria Romlniei”. www.dacoromanica.ro 204 REVISTA REVISTELOR 8 In anexă se dau clteva modele de fişe de catalog şi inventar însoţite de comentarii. Arti- colul lui Gli. Duzinchevici este un început bun al discuţiilor pe care Revista Arhivelor le poate organiza şi îndruma pentru ca pe baza teorie i arhivistice să rezolve In mod practic, prin exemplificări numeroase tot ceea ce este chemat să realizeze arhivistul. In articolul său intitulat : Observaţii asupra metodelor de arhivare, in arhiva primăriei ora- şului Baia Mare şi a prefecturii Comitatului Maramureş, Carol Szâsz prezintă o încercare de a stabili metodele de arhivare din trecut, pe teritoriul Transilvaniei, deoarece înregis- trarea concomitentă a actelor cu întocmirea lor nu era practicată In toate oraşele şi comi- tatele de la aceeaşi dată. Autorul emite teza că toate actele oraşului Baia Mare au fost arhivate ulterior şi anume Intre anii 1790 —1820, ară tind In continuare modul lor de numerotare In ge- neral In ordine cronologică, precum şi alte amă- nunte tehnice. în arhiva fostei Prefecturi a Comitatului Maramureş se constată pentru actele din anii 1695 — 1903 mai multe metode de Înregistrare şi arhivare, care sint descrise şi exemplificate In continuare. Încheind articolul, Carol Szăsz Îşi exprimă părerea că este necesară cunoaşterea metodelor de arhivare şi structura şi a celorlalte arhive orăşeneşti şi ale comitatelor desfăşurlnd un studiu amănunţit asupra tuturor problemelor legate de procedeul Îndelungat al arhivării pentru a prinde întregul mecanism de funcţio- nare cit şi istoricul arhivei însăşi. Partea de informare arheografică, a nr. 1/1959 din Revista Arhivelor este completată cu o Cronică In care se face o prezentare a Conferinfei Arhivelor Cehoslovace, care a avut loc la Praga Intre 10 — 11 septembrie 1958, precum şi cu ştiri despre Arhivistică nouă (n R.P. Chineză. La recenzii şi note bibliografice sint prezentate revistele : ArchiVomitteilungen şi ArchiVni Casopis, pe anul 1958, importantul manual arliivistic sovietic apărut la Moscova In 1958 sub redacţia lui G. A. Belov, A. I, Lo- ghinova, C. G. Miteaev, H. R, Prokopenko, pre- cum şi alte reviste şi publicaţii de specialitate. O serie de materiale publicate în acest număr al Revistei Arhivelor, ca de altfel şi frumosul facsimil de pe copertă, sint Închinate evenimentului important al împlinirii a 100 de ani de la Unirea Ţărilor Romlne. T. Strbu comentează clteva Documente privitoare la activitatea comitetului unionist din Buzău (martie—septembrie 1857), aflate la Arhivele Statului din Bucureşti. Unul din cele mai importante documente este procesul- verbal din 16 martie 1857 prin care se con- stituie Comitetul districtului Buzău, format din 15 persoane reprezentlnd boierimea, micii proprietari, orăşenimea, fără nici un reprezen- tant al ţărănimii. Deşi o parte din documente au fost publicate, autorul insistă asupra unora pe care editorii din 1889 le-au lăsat In afară, şi care redau raportul de forţe sociale existent In acea perioadă In judeţul Buzău precum şi sistemul favoritar impus de firmanul turcesc care dădea moşierilor avantaje mari faţă de restul populaţiei. _ Documentele prezentate, din care 5 sint pu- blicate In anexă contribuie la studierea acestei perioade frămlntate din istoria patriei clnd masele populare au luptat atit pentru înfăp- tuirea năzuinţelor naţionale cit şi pentru drep- turile lor sociale. E ocvent este pasagiul adreseiComitetuluj central al Unirii din Bucureşti din 28 martie 1859, cunr. 3, omis de editorii publicaţiei din 1889 : „Comitetul [central] temlndu-se că prin satesă nu se interprete[ze] rău programul na- ţional şi să nu se pricinuiască cevaşi turburări vătămătoare cauzei noastre In această vreme critică, vă invită Domnilor ca să aveţi cea mai mare băgare de seamă de a nu se trimite prin sate programul spre a se iscăli de săteni şi de a nu se face nicio propagare locuitorilor săteni”. Gh. Ungureanu scrie despre Ţărănimea din Moldova şi Unirea Ţărilor Romtne, folosind In bună parte abundentele matdriale arhivistice privind asupririle ţăranilor clăcaşi, nesupunerea lor la lucrul boierescului, răzvrătirii Împotriva proprietarilor şi arendaşilor de moşii In pe- rioada 1828 — 1864 aflat la Arhivele Statului din Iaşi. www.dacoromanica.ro •9 REVISTA REVISTELOR 205 Autorul este îndreptăţit să sublinieze că speranţele ţărănimii erau indisolubil legate de Unire, care reprezenta pentru ei perspectiva unei vieţi mai bune, o orlnduire în care să fie trataţi ca oameni. Sînt aduse date noi cu privire la avintul maselor şi în special la lupta ţărănimii moldo- vene pentru Unire. în afară de Ion Roată mai sînt arestaţi şi ţăranii Stanciu Ţeţea, Neculai Merluşcă, şi Alexandru Chiriban. Primii pentru că într-o corespondenţă vorbeau despre desfiinţarea boierescului şi a tuturor havalelor, iar ceilalţi doi pentru că au răspîndit buletinele Divanului ad-hoc. Sînt publicate în facsimil : adresa Poliţiei oraşului Iaşi privind arestarea lui Ion Roată, din 18 februarie 1858, scrisoarea acestuia către Stanciu Ţeţea, din 6 ianuarie 1858, precum şi o „Depeşă telegrafică trimisă din Roman către Ministerul de Interne, privind confiscarea buletinelor Divanului ad-hoc şi o copie de pe propunerea locuitorilor clăcaşi”, din 20 ianuarie 1858. Articolul lui Gh. Ungureanu subliniază că deşi burghezo-moşierimea a făcut o serie de reforme sub influenţa luptei crescînde a ma- selor pentru Unire şi revendicări social-econo- mice, acestea au fost limitate, parţiale. Numai regimul democrat-popular, făurit prin lupta clasei muncitoare condusă de partidul ei marxist-leninist, în alianţă cu ţărănimea mun- citoare a putut împlini visul de veacuri al ţărănimii. M. Fănescu prezintă Documente din Expo- ziţia organizată de Direcţia Generală a Arhivelor Stalului cu ocazia Centenarului Unirii Ţărilor Domine, dintre care cele mai importante sînt cele 2 procese-verbale ale Adunărilor elective, expuse în original, şi care au fost încheiate primul la 5/17 ianuarie 1859 şi al doilea la 24 ianuarie/5 februarie 1859, consfinţind astfel dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Documentele expuse ilustrează cele mai în- semnate evenimente care au dus la unirea Ţărilor Romlne, precum şi principalele reforme Înfăptuite între anii 1859 — 1866. Cele mai multe din documente vorbesc despre situaţia grea a ţărănimii, ca de exemplu declaraţia deputaţilor ţărani clăcaşi citită de deputatul lor Tănase Constantin în şedinţa din 7 decembrie 1857 a Divanului ad-hoc, în care se spune printre altele : „Că noi rumînii ţărani, prin urmare, ne păstrăm dreptul ca In Adunarea ce va face legile dinăuntru să dăm pe faţă toate greutăţile la care legile acum în fiinţă ne-au împilat şi să arătăm îndreptările ce trebuie să se facă”. Alte documente Vorbesc de măsurile luate in Ţara Romînească de burghezie şi moşierime pentru a reprima agitaţia şi mişcările ţărănimii şi mai ales plecarea locuitorilor în capitală. Este expus mesajul din 10/22 februarie 1859 prin care Alexandru Ioan Cuza mulţumeşte Adunării elective a Ţării Romlneşti, alt mesa din 3 decembrie 1861 în care se arată că ...„astădată sîntem bine întemeiaţi a crede că Unirea este în fine dobîndită pentru noi”, precum şi documentele marilor înfăptuiri din timpul lui Alexandru Ioan Cuza : secularizarea averilor mînăstireşti, întocmirea diverselor coduri de legi, învâţămlntul public, armată, înfiinţarea instituţiilor burgheze ale adminis- traţiei de stat, actul de la 2 mai 1864 şi împro- prietărirea ţăranilor, proiecte pentru constru- irea de căi ferate, etc. Se arată că în expoziţie se găseşte şi actul original din 11 februarie 1866 al abdicării domnitorului Alexandru Ioan I. Articolul prezintă în facsimil conceptul procesului-Verbal de alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, procesul- verbal de alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării Romlneşti din 24 ianuarie 1859, precum şi proclamaţia lui Al. I. Cuza către poporul romln, prin care anunţă definitivarea Unirii, din 11 decembrie 1861. Ultimul articol din seria celor dedicate aniversării a 100 de ani de la Unirea Ţărilor Romîne, este al lui Dan Berindei intitulat Guvernele lui Alexandru Ioan Cuza (1859 — 1866). Liste de miniştri, care este un instrument de lucru pentru cercetători şi arhivişti, avînd în Vedere că între 1859 — 1866 se succed în total un număr de 25 respectiv 22 formaţii minis- teriale. Unul din articolele care prezintă date con- temporane, anterioare şi aparţinlnd epocii de construire a socialismului in ţara noastrj www.dacoromanica.ro 206 REVISTA REVISTELOR 10 semnat de V, Trandaf şi P, Matei este intitulat: Gospodăria Agricolă de Stai „Alexandru Sahia” {Minăstirea) In documente. Autorii folosesc documentele fondului Casa regală, Minăstirea, aflate la Arhivele Statului din Bucureşti, pentru a Înfăţişa starea cruntă de exploatare nemiloasă a ţărănimii de pe această moşie. Documentele dezvăluie caracterul corupt şi afacerist al administraţiei moşiei regale, hoţiile, delapidările, neregulile financiare, abuzurile şi jaful practicate „de la administrator şi ptnă la ultimul logofăt”. La 30 Decembrie 1947, sub conducerea P.C.R., poporul a alungat monarhia şi a făurit Republica Populară Romlnă, în anul 1948 ia fiinţă pe fosta moşie regală, Gospodăria Agri- colă de Stat „Alexandru Sahia” din comuna Minăstirea. Folosind documentele arhivei gos- podăriei, presa şi unele lucrări monografice şi statistico-economice, autorii înfăţişează viaţa gospodăriei care pe baza mecanizării şi electri- ficării extinsă In aproape toate sectoarele li dau aspectul unei mari Întreprinderi agricole socia- liste. S-a schimbat şi viaţa ţărănimii muncitoare, care beneficiază pe lingă avantajele mecanizării şi folosirii electricităţii In producţie, de condiţii materiale corespunzătoare muncii pe care o depune şi rezultatelor excepţionale obţinute. Muncitorii, tehnicienii şi inginerii gospodăriei au case de locuit, grup social dotat cu cantină, club, cinematograf care Iţi dau impresia unui mic orăşel. Autorii au reuşit să aducă o contribuţie la studiul Istoriei noastre contemporane folo- sind cu Indemlnare arhivele noi şi cele mai vechi, Însoţind articolul cu fotografii edifica- toare asupra uriaşei cotituri făcute In viaţa ţărănimii muncitoare în anii regimului demo- crat popular precum şi prin publicarea In anexă a unor documente care demască cu putere crunta exploatare a regimului bur- ghezo-moşieresc şi a monarhiei. Din restul articolelor menţionăm prezen- tarea minuţioasă a prof. I. Ionaşcu, Dale sla- lislice noi despre Bucureşti In anii 1810 — 1811, Culese din arhivele Moscovei, precum şi al lui Ion Sabău, Frămlnlări sociale şi politice Irt Munţii Apuseni in anul 1790. Nu putem Încheia prezentarea acestor două numere ale Revistei Arhivelor, fără să subli- niem importanţa deosebită pe care o aduc stu- diile prof. Manea Mănescu : Cu privire la influenţa statisticii ruse asupra dezvoltării statisticii din Principatele Romtne in seco- lele XVIII şi XIX (In nr. 2/1958) şi Centenarul statisticii romlneşti (nr. 1/1959), la Îmbogăţirea cunoştinţelor despre istoria, ştiinţa şi practica statisticii la noi tn ţară şi aportul ei pentru construirea socialismului. Nr. 2/1959 al revistei publică 46 de Docu- mente referitoare la influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie asupra mişcării mun- citoreşti din ţara noastră. Documentele se găsesc la Arhivele Statului din Bucureşti şi fac parte din fondul „Consiliu dirigent” din Transil- vania. Ele Înfăţişează creşterea avlntului luptei maselor muncitoare din Transilvania, In anii 1919—1921, pătrunderea ideologiei marxist- leniniste sub influenţa activităţii larg desfă- şurate de grupurile comuniste. Slnt publicate documente care aduc date noi cu privire la amploarea mişcării greviste din Tran- silvania atlt In 1919, cit mai ales la sflrşitul anului 1920, greve care se Încadrează In greVa generală. Lupta proletariatului din Transilvania se Împleteşte cu mişcările ţără- neşti despre care o serie de documente ne arată generalizarea acestor mişcări In anul 1920 In comunele fostului judeţ Bistriţa-Nă- săud. Ultimul document arată că la 6 mai, 1921, la Cluj, „muncitorii pielari comunişti au ţinut Întrunire In Piaţa Unirii nr. 9, et. I, care hotărlre a fost că toţi au intrat In a IlI-a Internaţională Comunistă şi au şi ales oameni conducători” L Este rezultatul activităţii duse de grupurile comuniste In vederea creării parti- dului de tip nou, a Partidului Comunist din Romlnia. La rubrica „Studii”, cit şi In cea următoare „Discuţii, note, comunicări, documente”, Re- vista Arhivelor nr. 2/1959 publică un mare 1 1 Revista arhivelor, nr. 2, an. II, Bucu- reşti, 1959, p. 45. www.dacoromanica.ro 11 REVISTA REVISTELOR 207 număr de materiale privitoare la dezvoltarea mişcării şi teoriei arhivistice din ţara noastră. Studiul tov. I. Paraschiv, intitulat „Folo- sirea arhivelor in construirea socialismului”, trece in revistă realizările uriaşe pe care regimul democrat-popular le-a obţinut in munca de organizare a arhivelor, şi de Îndrumare a acti- vităţii arhivistice, în comparaţie cu moştenirea grea pe care regimul burghezo-moşieresc ne-a lăsat-o şi în acest domeniu. Diversitatea for- melor de manifestare a activităţii unităţilor din toată ţara ale Direcţiei Generale a Arhi- velor Statului, punerea la dispoziţie spre cerce- tare a unui mare număr de fonduri arhivis- tice lucrătorilor ştiinţifici ai diferitelor insti- tuţii, sprijinul diferitelor întreprinderi pentru rezolvarea unor nevoi actuale ale producţiei prin cercetarea materialului arhivistic, eli- berarea de acte de vechime de muncă, ex- trase de acte de stare civilă, sînt numai cîteva aspecte ale folosirii arhivelor in construirea socialismului din ţara noastră. în încheiere, autorul arată necesitatea ridicării pe o treaptă şi mai înaltă a acestei activităţi pe baza punerii la dispoziţie a unor instrumente de lucru : inventare, cataloage tematice, ghiduri, indici tematici etc., cît şi prin generalizarea expe- rienţei obţinute din munca de colaborare a unităţilor Arhivelor Statului, cu arhivele insti- tuţiilor şi întreprinderilor pentru deservirea deopotrivă a ştiinţelor istorice şi în special a istoriei patriei, cît şi a nevoilor construcţiei economiei socialiste în ţara noastră. Gh. Ungureanu continuă studiul său din nr. 1/1958 al „Revistei Arhivelor” referitor la : Actele de stare civilă In Moldova sub regimul Regulamentului Organic (1832—1863), aducînd o contribuţie însemnată la completarea cu- noştinţelor noastre despre arhivistică romî- nească, precum şi informaţii referitoare la cîteva fonduri incomplete de acte de stare civilă şi a locului unde sînt păstrate. Alte materiale cu privire la ţara noastră semnează : I. Comănescu, M. Regleanu, C. Ne- gulescu şi C. Gonciariu. Informaţii preţioase despre arhivele de peste hotare aduc: M. Guboglu, informtndu-ne de bogăţia arhivelor, privind şi ţara noastră aflate în „Arhiva lurco-orienlală din Biblioteca de Stal, V. Kolarov, din Sofia ; I. Mărcuş despre Arhivele Stalului din R.P. Ungară, N. Corivan : Dale cu privire la unele fonduri documentare din arhiva M.A.E. de la Paris... şi Gh. Du- zinchevici despre Arhiva Centrală din Varşovia a Actelor vechi. „Revista Arhivelor” face în acest număr o frumoasă prezentare şi a principalelor periodice arhivistice : Isloriceskii Arhiv (1 —3/1959), Izveslia na dărjavnile arhivi (1/1957 şi 2/1958), şi Archivum (VII). Dintre articolele care aduc o contribuţie nouă la studierea istoriei patriei noastre, men- ţionăm precizarea acad. A. Oţetea cu privire la Legenda expatrierii lui Tudor Vladimirescu după pacea de la Bucureşti (1812). Autorul restabileşte adevărul istoric, în baza unei minu- ţioase cercetări a arhivelor ruse şi a unei con- fruntări ştiinţifice a diferitelor izvoare privi- toare la pretinsa expatriere a lui Tudor Vla- dimirescu. I. Ionaşcu, semnează articolul : Aspecte demografice şi Sociale din Bucureşti la 1752. Pe baza unui preţios material de arhivă şi a unei bogate documentări bibliografice, autorul înfăţişează unele aspecte din viaţa capitalei patriei noastre la mijlocul sec. al XVIII-lea. Prezentate în mod ştiinţific, datele copiei catastihului din 1752 privind terenul din Bucu- reşti al mînăstirii Pantelimonului, reuşesc prin. analogie să completeze lipsa de informaţii pri- vind şi alte mahalale ale oraşului. E. şi D. Limona semnează articolul Calas- lihele casei comerciale Ioan Marcu din Sibiu- în care aduc informaţii noi cu privire la între- pătrunderea intereselor negustorimii din Tran- silvania cu cea din Ţara Romlnească şi mai ales păienjenişul de interese care legau strîns negustorii şi zarafii bucureşteni de boierimea bucureşteană în secolul al XVIII-lea. Gh. Păr- nuţă publică două Documente inedite din 28 de- cembrie 1633şi 25 iulie 1634 de la Matei Basarab. în nota Situaţia sanitară pe domeniul minier al Zlatnei tn anii revoluţiei din 1848—1849, Al. Neamţu se ocupă de stngeroasa exploatare a maselor muncitoare şi de nivelul scăzut al www.dacoromanica.ro 208 REVISTA REVISTELOR 12 acestora pe un teritoriu restrlns al Transil- vaniei. Situaţia aceasta, de completă lipsă a asis- tenţei medicale, a contribuit şi ea la partici- parea minerilor Zlatnei la evenimentele revo- luţionare din anii 1848 — 1849. Dan Berindei face o discuţie In jurul „Marşului Libertăţii” din 1850, stabilind că forma iniţială a acestui marş scris de C.D. Ari- cescu la 1850, poate fi aceea din anexa la arti- colul publicat de T. SIrbu In numărul anterior al „Revistei Arhivelor” 1 2. O discuţie foarte folositoare prezintă şi N. Grămadă la rubrica „Recenzii, note biblio- grafice”, prezsntlndu-ne observaţii critice asu- pra lucrării lui Damian P. Bogdan : Diploma- tica slavo-romlnă 2. Acordlnd o atenţie deosebită indicaţiilor celui de-al II-lea Congres al P.M.R., cu privire la istoria contemporană a Romlniei, „Revista Arhivelor” publică şi In acest număr două articole. Cel dinţii, al lui V. Trandaf pe baza unor Noi documente privitoare la greva munci- torilor din Valea Jiului {1941), arată că deşi desfăşurată In condiţiile dictaturii antones- ciene, greva minerilor din Valea Jiului condusă de partid a fost „cea mai mare ridicare la luptă 1 T. SIrbu, Documentele privitoare la acti- vitatea comitetului unionist din Buzău (martie — septembrie 1851) tn „Revista Arhivelor”, II (1959), nr. 1, p. 119. 2 Documente privind istoria Romtniei; In- troducere, voi. II, Ed. Acad. R.P.R., Buc., 1956, p. 1-164. 2 „Revista Arhivelor”, II, 2, an. II, Bucu- reşti, 1959, p. 94. * a clasei noastre muncitoare, atlt prin durată cit şi prin amploare, In ajunul tlrlrii ţării noastre In criminalul război antisovietic”2. însoţit de 27 documente publicate In anexă, articolul aduce o serioasă contribuţie la studiul istoriei mişcării muncitoreşti In perioada 1938-1941. Despre catastrofa minieră de la Anina (1920), care s-a soldat cu un număr de peste 180 morţi şi mulţi alţi muncitori răniţi, ne slnt furnizate date noi de către Ec. Zaharia. Autorul urmăreşte Îndeosebi, pe baza materialului de arhivă, felul In care reprezentanţii imperia- lismului străin, capitaliştii romlni şi reprezen- tanţii guvernului şi justiţiei burghezo-nioşie- reşti, muşamalizează procesul de'sancţionare a celor vinovaţi. Sentinţa acestui proces este dată la 12 iunie 1924 Intr-un „moment potri- vit", şi ea aduce achitarea responsabililor de această crimă. Nota lui Ec. Zaharia contribuie la studierea amănunţită a strînseilegături de interese a imperialismului englez, trustul „Vickers Ltd”, cu burghezia romlnească şi cu reprezentantul acesteia In justiţie şi guvern, împotriva clasei muncitoare, a condiţiilor ei de muncă şi de trai, după cel dinţii război mondial. ★ Menţinlnd In coloanele ei spiritul com- bativ de luptă împotriva ideologiei burgheze, publiclnd pe lingă articole de specialitate şi studii şi documente, „Revista Arhivelor” contribuie la dezvoltarea istoriografiei noastre marxiste. L. Şlefănescu Isloricoski pregled Nr. 1-6/1958, Sofia Revista de istorie bulgară „Istoriceski pregled” In cele şase numere apărute In 1958, cuprinde numeroase studii, comunicări, re- cenzii, note etc., tratlnd probleme de istorie medie, modernă şi contemporană, accentul căztnd pe sec. XIX şi XX. Afară de istoricii bulgari au colaborat In anul 1958 şi istorici sovietici, romlni şi ma- ghiari. în numărul 1 al revistei, Vasilica TăpcoVa- Zaimova semnează comunicarea Cu privire la drumurile militare din timpul primului ţarat www.dacoromanica.ro 13 REVISTA REVISTELOR 209 bulgar. Autoarea aduce informaţii noi pe baza cărora stabileşte că vechile drumuri ce erau cunoscute de unii autori încă din epoca romană, au fost folosite In mare măsură şi în timpul primului ţarat bulgar. Ocupîndu-se de drumurile militare de uscat şi de pe apă> insistă in special asupra drumurilor care tre - ceauprin Stara Pianina —Haemus, aceste dru- muri juclnd un mare rol strategic In evul mediu. Autoarea se referă în articol şi la campania lui Sviatoslav la sud de Dunăre. Deoarece există informaţii mai puţine referi- toare la drumurile militare pentru partea de NV a Bulgariei, autoarea a fost nevoită să folosească informaţii indirecte cum este „Cronica vremenih let” etc. Tot In numărul 1 al revistei este articolul Verei MutafcieVa, intitulat Cu privire la pro- blema „Cifllcurilor (feude militare) din Impe- riul Otoman In sec. XIV—XV. După ce analizează termenul de ciflic pornind de la Murad I (1359—1389) care a fost primul sultan turc ce a stabilit în mod definitiv statutul spahiilor — cavalerie feudală otomană (mdssellen ciftligi) — şi se ocupă pe scurt de evoluţia armatei pînă la Soliman Magni- ficul, analizează categoriile de ciflicuri. Această analiză se bazează pe studiul aprofundat al diferitelor registre feudale. E Vorba de opisul din 1479 privind feudele militare din Rumelia, opisul din 1649 privind feudele militare din regiunea Nova Zagora, Iambol şi Kasnolat făclnd o comparaţie cu registrul feudelor mili- tare din Bosnia din 1485, cel din Moreea etc. Autoarea arată că sultanul Mohamed IZ (1451—1481) a stabilit suprafaţa de teren ce putea fi folosită direct de către feudal, permiţîndu-i să utilizeze pentru interesele sale proprii o parte din teritoriul raialei care ră- mlnea nelucrat de către ţăranii iobagi. Pe baza analizei diferitelor registre, autoarea dă tabele privind nu numai terenul folosit direct pentru agricultură, dar şi pentru livezi, păduri, păşuni etc., din care rezultă că zeciuiala In această perioadă In imperiul otoman nu echivala cu 1/10 din Venit, ci ajungea uneori plnă la 1/2. Autoarea ocuplndu-se de diferitele categorii de ciflicuri existente In scc. XIV- XVII, ajunge la concluzia că din analiza ci- flicului din sec. XIV-XVII nu pot fi găsite rădăcinile ciflicului tlrziu, tipic pentru fărî- miţarea sistemului feudal otoman. A. Sanidze (RJ5.S.Gruzină) semnează arti- colul O pagină din istoria relaţiilor culturale gruzino-bulgare, arătînd că In „secolul al Xl-lea clnd Bulgaria şi marea parte a Gru- ziei de sud-vest intrau In componenţa statului bizantin, s-au creiat strlnse legături culturale Intre gruzini şi bulgari” (IV, p. 98). în articol este vorba de înfiinţarea mlnăstirii Petrici din munţii Rodopi de către georgianul Bacu- rianidze, mare demnitar al Imperiului Bizan- tin. Acesta a înfiinţat pe lingă mlnăstire un spital, un han, o şcoală georgiană şi a întoc- mit un regulament (statut) de funcţionare a mlnăstirii redactat In limba georgiană şi greacă. Ca să evite influenţa clerului grec asupra mlnăstirii el a subordonat-o direct patriarhului de la Constantinopol. Statutul mlnăstirii redactat In secolul al Xl-lea. are o mare importanţă pentru istoria celor două popoare, arată acad. A. Şanidze, deoa- rece cuprinde numeroase denumiri geografice In majoritate slave la origine şi alte informaţii generale preţioase. în cercetarea statutului mănăstiresc, autorul a folosit copia găsită de către cercetătorii sovietici In 1949 Ja Biblio- teca de stat „Vasil ColaroV” din Sofia, origi- nalul păstrlndu-se In biblioteca renaşterii gre- ceşti „Korais" din insula Hios. Articolul Virginiei Pascalcva Relaţii co- merciale austro bulgare la sftrşilul secolului al XVIII-lea — tncepulul secolului al XlX-lea este interesant şi pentru istoricii romlni, deoarece se ocupă de negustorii bulgari care trăiau la Bucureşti, Galaţi şi Braşov. Autoarea ajunge la concluzia că la sflrşitul secolului al XVIII-lea comerţul efectuat pe teritoriile bulgăreşti atingea anual ctteVa milioane de piaştri. Ocuplndu-se de negustorii bulgari din Constantinopol, Moscova, Odcsa, Marsilia şi de pe teritoriul ţării noastre, ea arată că comerţul cu produse austriace, In mare parte era efectuat de negustori care locuiau majori- tatea la Constantinopol şi Salonic, iar unii la Budapesta şi Viena. 14. - c. 623 www.dacoromanica.ro 210 REVISTA REVISTELOR 14 N. Todorov, bazat pe o bogată biblio- grafie şi pe un interesant material de arhivă In articolul Despre unele schimbări In carac- terul de organizare a breslelor In prima jumă- tate a secolului al XlX-lea, ajunge la concluzia că breslele din cele mai dezvoltate sectoare ale economiei orăşeneşti din Bulgaria, din prima jumătate a secolului al XlX-lea, reprezentau o forţă reală In viaţa economică a oraşelor. Tot lui N. TodoroV li aparţine materialul Noi dale despre relaţiile agrare la noi In dece- niul 1 din secolul al XlX-lea. Despre pro- blema relaţiilor agrare In perioada 1853—1877 s-au ocupat istorici cunoscuţi ca J. Natan, D, Kosev, Hr. Grandev, iar în ultimul timp I. Mitev, Str. Dimitrov, L. BeroV, G. Teo- dorov, istoricul sovietic LevintoV etc. Totuşi, această problemă nu poate fi considerată epui- zată şi rezolvată complet. N. Todorov arată că cifllcul din a doua jumătate a secolului XIX nu poate fi considerat numai ca proprietate moşierească. O asemenea inter- pretare ar duce la schematism. Unele cifllcuri cu drept cuvlnt pot fi categorisite ca proprie- tate moşierească. Acestea erau moşiile apar- ţinlnd clasei conducătoare turceşti (foşti spahii, militari, funcţionari), care au reuşit Înainte de 1834 (de desfiinţarea domeniilor spahiilor), să devină proprietari pe aceste pămlntuii, sau să cumpere pămlnt din fondul statului la preţuri derizorii. Alte cifllcuri erau Insă proprietatea reprezentanţilor burgheziei orăşeneşti iar altele erau deţinute de chiaburi. Asemenea proprietăţi deţineau mai ales In Rumelia Orientală numeroşi ţărani turci în- stăriţi, ca şi unii ţărani greci şi bulgari, ori reprezentanţi ai burgheziei orăşeneşti. Au- torul arată că încă D. BlagoeV a atras atenţia asupra faptului că ciflicul este o nouă etapă In sistemul agrar din Bulgaria In secolul al XlX-lea. în sprijinul tezei sale, autorul repro- duce un document important găsit In arhivele statului din Moscova, şi anume raportul con- sulului rus din Adrianopol, Mihail Ignatievici Zolotarev Înaintat In 1864 către ambasadorul Rusiei la Constantinopol In care se înfăţi- şează date asupra sistemului agrar al Traciei în deceniul VII al secolului al XlX-lea. Acest document important arată clte cifllcuri slnt In Tracia, dimensiunile lor, că majoritatea slnt In proprietatea musulmanilor, ce Venituri aduc, cum este lucrat pămlntul, In ce pro- porţie se utilizează munca salariată, ce supra- faţă revine pentru grlu, orz, porumb, secară, orez, tutun, viţă de vie etc., de unde se procură seminţele, care slnt mijloacele de transport, cum slnt preţurile şi alte numeroase informaţii preţioase pentru istoria Bulgariei din secolul XIX. în nr. 6 al revistei, la rubrica „Comuni- cări’', apare articolul istoricului romln C, Ve- lichi Soarta cetaşilor condamnafi după prima mişcare revoluţionară de la Brăila din 1841. Pe baza unor materiale de arhivă C. Velichi arată cum căpitanul Tătici a fost graţiat In august 1843 de către domnitorul Gh. Bibescu şi expulzat in Serbia, iar ceilalţi 38 de con- damnaţi au fost graţiaţi de către domnitor In 1844, dintre care şapte expulzaţi peste Dunăre. Istoricul maghiar J. Biordey publică ma- terialul Bulgaria In amintirile emigranfilor maghiari — tovarăşii lui Kossuth. După prăbuşirea revoluţiei maghiare in 1849, la 17 august 1849, Kossuth cu 6 009 de revoluţionari dintre care 4 000 erau unguri, a trecut pe la Orşova pe teritoriul Imperiului Otoman Indrepttndu-se spre Vidin. Autorul foloseşte In articolul său, jurnalul din Turcia (Torokirszagi napl6) al lui Gabor Egresi unul din apropiaţii lui Kosshth, care conţine infor- maţii preţioase despre satele şi oraşele bulgă- reşti, despre viaţa economică din Bulgaria, insistlnd In special asupra situaţiei grele a poporului bulgar asuprit de turci. Numărul 2 al revistei este Închinat celei de a 80-a aniversări a eliberării Bulgariei de sub jugul turcesc. Ne Vom opri mai mult asupra acelor materiale care prezintă interes şi pentru istoricii romlni. Majoritatea mate- rialelor au fost prezentate In cadrul Sesiunii Ştiinţifice organizată de Academia de Ştiinţe din R. P. Bulgaria la 26—27 februarie 1958. Acad. SaVa Ganovschi semnează mate- rialul Eliberarea Bulgariei de sub jugul turcesc şi unele probleme ale istoriografiei noastre www.dacoromanica.ro 15 REVISTA REVISTELOR 211 marxiste, In care combate „teoria” neştiin- ţifică a istoricilor turci că Bulgaria a fost cucerită de Imperiul Otoman in secolul XIV deoarece „era o ţară sălbatecă”, iar Turcia poseda un nivel de dezvoltare superior. Aceste „teorii” au fost scoase din nou in evidenţă la a 500-a aniversare a ocupării Constantinopolului (29.V.1953), făctndu-se de- claraţii in presă că , ocuparea Constantino- polului nu era numai o simplă victorie mili- tară, dar atlt pentru Turcia cit şi pentru lumea Întreagă a Însemnat Începutul unei noi ere, a noii civilizaţii” (II, p. 4). De asemenea, arată acad. S. Ganovschi — trebuie combătută teoria antiştiinţifică a unor istorici bulgari după care poporul bulgar s-ar fi eliberat sin- gur cu timpul, iar amestecul Rusiei in 1877 a Întrerupt un proces istoric al poporului bulgar. în istoriografia burgheză şi in special cea germană, austriacă şi engleză, eliberarea Bul- gariei a fost privită de multe ori ca un act realizat exclusiv de armata rusă ,,... fără participarea poporului bulgar sau chiar Împo- triva Voinţei sale” (II, p. 9). Ideea politică a acestor falsificări este clară. Scopul principal al unei asemenea interpretări este de a lovi şi zdruncina prietenia ruso-bulgară. Acad. Ga- novschi arată că in tot cuprinsul evului mediu poporul bulgar n-a primit in genunchi sclavia otomană şi s-a răsculat de nenumărate ori, punctul culminant al mişcărilor revoluţionare de eliberare fiind răscoala din aprilie 1876. în problema eliberării poporului bulgar doi factori au jucat un rol deosebit: mişcarea naţională de eliberare bulgară şi războaiele ruso-turce. Referindu-se la războiul ruso-turc din 1877 — 78, se arată că Încă n-au fost rezolvate pe deplin toate problemele, nefiind folosite toate materialele de arhivă din Bul- garia, U.R.S.S. şi alte ţări. Acad. S. Ganovschi a arătat că nu s-a evidenţiat Îndeajuns rolul Rusiei in eliberarea Bulgariei, ca şi rolul statelor din apusul şi Centrul Europei in pe- rioada războiului 1877 — 78. De asemenea, este subliniat faptul că nu a fost pe deplin studiat rolul şi contribuţia poporului bulgar la războiul din 1877—1878 şi n-a fost epuizată problema organizării, dotării şi instruirii deta- şamentelor de voluntari bulgari. După cum se Vede, in faţa istoricilor bulgari mai slut de rezolvat aceste probleme. Acad. S. Ganovschi scoţind In evidenţă contribuţia poporului romln la eliberarea Bul- gariei, a arătat că războiul din 1877—78 ,,... este unul din evenimentele cele mai progresiste din a doua jumătate a secolului XIX” (II, p. 10). Profesorul sovietic S. A. Nichitin publică materialul Societatea rusă şi eliberarea Bulga- riei, bazat pe o Vastă bibliografie şi material de arhivă ce se găseşte la Moscova, Leningrad şi Sofia. Articolul conţine multe informaţii referitoare la Romînia ; astfel, semnalăm dis- cuţiile pe care le-a avut la Bucureşti In drum spre Serbia, generalul CerniaeV Împreună cu K. ŢankoV, referitor la necesitatea creării unui centru in Bucureşti care să unească pe bulgarii care luptau Împotriva dominaţiei otomane. Acad. A. Oţetea publică articolul Contri- buţia poporului romtn la războiul ruso-turc din 1811—78, comunicare ţinută la sesiunea ştiinţifică de la Sofia din februarie 1958. în prima parte a articolului, autorul Înfăţi- şează relaţiile strlnse care au existat Intre popoarele romln şi bulgar in secolul XIX. Astfel, fn tabăra lui Tudor Vladlmirescu au existat bulgari, slrbi, albanezi etc. iar după 1860 mişcarea pentru scuturarea jugului oto- man a fost organizată In comun. Cete bulgă- reşti care plecau să lupte in sudul Dunării s-au organizat la Brăila, Giurgiu, Olteniţa, Bucureşti; iar voluntarii bulgari care au par- ticipat la războiul din 1877—78 au fost instruiţi pe teritoriul ţării noastre. Acad. A. Oţetea arată apoi modul in care armata romlnă a asigurat linia Dunării plnă la sosirea trupelor ruseşti, insistind asupra participării trupelor romine la luptele de la Plevna, Griviţa, Rahova, Smirdan, Vidin şi Belogradgic. în afară de armata romină care şi-a făcut datoria cu prisosinţă, alături de aliaţii săi ostaşii ruşi şi voluntarii bulgari, poporul romln a făcut eforturi serioase contribuind In mare parte şi la aprovizionarea trupelor ruse şi romine care luptau in sudul Dunării. www.dacoromanica.ro 212 REVISTA REVISTELOR 16 Kuzmin Tarasov (Moscova) publică mate- rialul Acţiunile duşmănoase ale statelor capita- liste apusene tn timpul războiului ruso-lurc (1877— 78). Autorul arată că atitudinea faţă de problema orientală din 1875 — 78 trebuie cercetată sub două aspecte : atitudinea cer- curilor oficiale ale Rusiei ţariste şi reprezen- tanţii progresişti ai societăţii ruse. Pe baza unui material inedit de arhivă, autorul demon- strează în mod concludent cum statele apu- sene au dus o politică duşmănoasă faţă de popoarele din Balcani şi faţă de Rusia, Astfel, delegaţii guvernului turc au ineheiat cu agenţia de vapoare austriacă de pe Dunăre (compania „Lloyd”) un acord de transferare a 45 bata- lioane turceşti pe Dunăre. După informaţiile consulului rus de la Ismail, din 14 nov. 1876, un Vapor austriac a transportat de la Constan- tinopol la Tulcea armament pentru armata tur- că. Consulul rus de la Ismail ii comunica lui IgnatieV la 24 noiembrie 1876, despre activi- tatea consulului spaniol din Galaţi, T. Fos- colo, care a oferit turcilor pentru nevoile mili- tare cele trei vapoare şi 14 şlepuri spaniole ce navigau pe Dunăre. Pentru acest fapt el a fost decorat de guvernul turc. „Consulul spaniol Foscolo — scrie consulul rus — iubeşte banii şi urăşte Rusia” (II, p. 37). Sub supra- vegherea specialiştilor burghezi a început întă- rirea căii ferate de la Ceatalgea (la sflrşitul anului 1876); de asemenea specialiştii ger- mani conduceau acţiunile de întărire a dife- ritelor puncte strategice de pe Dunăre şi Vama, iar în flota turcă s-au angajat 170 de ofiţeri şi 300 marinari englezi trimişi de guver- nul englez (II, p, 38), Gh. MladjoV semnează materialul Clnd a /ost pomenit prima dală numele lui Karl Marx In Bulgaria. Autorul arată că referitor la această problemă s-au scris multe materiale şi majoritatea cercetătorilor înclină pentru anii 1885 — 1886. însă numele lui Karl Marx apare pentru prima dată In ziarul „Pravo” din 11 septembrie 1872 în articolul de fond, scris probabil de redactorul ziarului, I. V, Naidenov. Numele lui Marx apare de asemenea în ziarul „Iujna Bălgaria” din 17 martie 1883 şi în ziarul „Mariţa” din 25 martie 1883. în numărul 3 al revistei, Ivan Stoicev pu- blică articolul Tanio Sloianov Kurtev şi ceata lui din 1876. Activitatea cetei conduse dc Voievodul KurteV a fost foarte puţin studiată. Această ceată a trecut Dunărea din Romlnia pe la Olteniţa, şi s-a îndreptat spre direcţia Razgrad —Kotel. Autorul descrie organizarea cetei şi acţiunile revoluţionarilor bulgari de la Galaţi, Brăila, Bucureşti şi din alte centre ale Romîniei. Materialul prezintă interes şi pentru istoria patriei noastre, deoarece repro- duce în articol două documente emise de Minis- trul de Externe al Romîniei către guverna- torul general din vilaetul Dunării, Asem-paşa referitor la revoluţionarii bulgari. Aceste docu- mente se păstrează la secţia orientală a biblio- tecii „V. Colarov” din Sofia. în numărul 5 al revistei, istoricul sovietic A, M. Spiţman publică articolul Activitatea revoluţionară a lui Nicola Dimilrov Mihailov la Odesa. Pe baza materialului de arhivă din Moscova, KieV, a presei şi din amintirile unor vechi bolşevici, autorul dă o serie de date privind activitatea revoluţionară a lui Nicola DimitroV — fratele marelui fiu al poporului bulgar Gh, Dimilrov — In cadrul organizaţiei ilegale a partidului soeial-democrat din Odesa. Arestat în 1910, el este judecat, condamnat şi trimis In Siberia unde a murit In 1916. Maria Veleva publică articolul Despre răs- coalele soldaţilor din 1913, material important pentru cei care se ocupă cu perioada războa- ielor balcanice. Soldaţii bulgari se răscoală în 1913, după terminarea primului război balcanic, ca să evite un nou război iar problemele litigioase Intre statele balcanice să se rezolve pe calea tratativelor. Răsculaţii, arată autoarea, au dat dovadă de maturitate politică. Această problemă a fost foarte puţin studiată în isto- riografia bulgară, iar meritul articolului este cu atlt mai mare cu cit se bazează aproape exclusiv pe material de arhivă. Armata era nemulţumită la începutul anului 1913, deoarece era prost hrănită, prost îmbrăcată şi nu dorea să facă jocul burgheziei bulgare care dorea continuarea războiului glndindu-se numai la noi cuceriri. în lunile mai şi iunie 1913 s-au www.dacoromanica.ro 17 REVISTA REVISTELOR 2131 răsculat numeroase unităţi de infanterie, cava- lerie şi artilerie. Aceste mişcări au fost Înă- buşite de către guvern ; cca. 13 000 de mili- tari au fost condamnaţi. Autoarea pe baza materialului cercetat trage concluzia că majo- ritatea acestor mişcări au fost spontane, neor- ganizatc, numai in cazuri izolate în fruntea unor unităţi răsculate găsindu-se socialişti strimţi. Din sumarul revistei pe 1958, ne putem da seama că istoricii bulgari acordă o mare atenţie problemelor de istorie contemporană. Dimitrina Petrova publică materialul Socia- liştii strimţi şi revoluţia din 4 noiembrie 1918 din Germania, unde se scoate in evidenţă solidaritatea internaţională Intre socialiştii strimţi şi proletariatul german. Semnalăm că ziarul „Rabotniceschi Vcstnic” reproduce in 1918 diferite informaţii referitoare la revoluţia germană, iar Vasil ColaroV ţine un discurs in parlament la 2 decembrie 1918 In care arată că absolutismul şi imperialismul german au fost dărlmate şi salută revoluţia germană. în editorialul din nr. 4 Congresul al VlI-lea al P.C.B. şi sarcinile ştiinţei istorice se arată că la acest congres istoric — unde au participat delegaţi din 35 de ţări, delegaţia P.C.U.S. fiind condusă de N. S. Hruşciov — au fost dezbătute numeroase probleme, iar congresul a deschis noi şi strălucite perspective pentru dezvoltarea ştiinţei istorice bulgare. în numărul 6 al revistei, D.Kosev, membru corespondent al Academiei de ştiinţe bulgare, publică materialul Ştiinţa istorică din Bul- garia tn perioada 1956 — 1957. Semnalăm şi articolul lui Nicola Stefanov Caracterul reacţionar şi anlişliinţific al con- cepţiilor contemporane burgheze şi revizioniste a ştiinţei istorice. în materialul lui Donio Doncv Lupta pentru instaurarea economiei naţionale tn pe- rioada 1944—1948, se explică evoluţia statului bulgar pe baze democratice pină la 23 decem- brie 1947 clnd adunarea naţională a votat actul revoluţionar de naţionalizare a Între- prinderilor industriale, bancare, minicie şi a marii proprietăţi orăşeneşti. Cu ajutorul sprijinului dezinteresat al Uniunii Sovietice şi sub conducerea partidului comunist bulgar, s-au pus bazele unei noi economii, economia socialistă. Toate aceste realizări au dat posi- bilitatea să se construiască socialismul in Bulgaria, sarcină trasată de istoricul Congres al V-lea al P.C.B. Dimităr Sircov ocuplndu-sc de probleme ale istoriei universale contemporane publică în numărul 3 al revistei, articolul Partidul Comunist Francez şi războiul din Indo-Chinu (1946—1954). Utilizînd in special presa şi diferite articole ale lui Mauricc Thorcz, Lcon Fclix, J. Duclos, E. Fajon, R. Barbă etc., autorul arată că P.C. Francez a susţinut linia politică promovată de guvernul Ho Şi Min. Această comportare a demonstrat că P.C.F. a adoptat o poziţie principială, solidarizîn- du-se cu poporul vietnamez In lupta sa eroică pentru independenţa naţională. Revista bulgară de istorie, publică o seric de recenzii din care semnalăm recenzia lui Nicolac JeccV la lucrarea acad. P. Constan- tinescu-Iaşi „Studii istorice romino-bulgarc” (Buc. 1956). Recenzentul elogiind lucrarea trage următoarea concluzie : „Numeroasa listă a cărţilor şi articolelor sale, dedicate acestor probleme, Vorbesc in modul cel mai convingător despre interesul şi marca dragoste a autorului pentru trecutul nostru istoric şi pentru po- porul bulgar In general” (Itl, p. 105). Interesantă pentru istoricii romîni, mal ales pentru acei care se ocupă cu probleme de istorie militară, este nota referitoare la ar- hiva de istoric militară de pe lingă Ministerul Apărării. Arhiva militară organizată Încă din 1914 de către o comisie de sub preşedinţia colonelului Jivcov, posedă material interesant privitor la războiul din 1877—78, la revoluţia burgheză din Turcia din 1908 şi ecoul acesteia, diverse informaţii despre Romlnia, Serbia, Turcia, Grecia şi Muntcnegru în timpul răz- boaielor balcanice, şi primul război mondial şi mai ales despre acţiunile partizanilor bul- gari In timpul celui de-al doilea război mon- dial, şi contribuţia armatei bulgare in 1944—45 la victoria Împotriva fascismului. Ca o deficienţă a revistei, după părerea mea, este lipsa unui rezumat la sfirşitul artico- www.dacoromanica.ro 214 REVISTA REVISTELOR 18 lelor In limba rusă sau In altă limbă străină, Incit un cercetător străin necunosctnd limba bulgară nu poate utiliza materialele publi- cate. Principala revistă de istorie bulgară, pe an ce trece, publică tot mai multe materiale cu un bogat conţinut ştiinţific, bazate pe cunoaş- terea temeinică a materialismului istoric. N. Ciachir www.dacoromanica.ro bibliografice ÎNSEMNĂRI ISTORIA ROMlNIEI GH. ŢUŢUI şi AL. POPESCU, Zdrobiţi de popor (Falimentul partidelor burghezo- moşiereşti), 1944—1947. Bucureşti, Edi- tura politică, 1959, 116 p. Autorii prezintă înfrîngerea, demascarea şi dizolvarea partidelor burghezo-moşiereşti care au avut loc în prima etapă a revoluţiei populare în ţara noastră. Ca un fir roşu trece prin Întreaga lucrare lupta maselor populare con- duse de Partidul Comunist din Romlnia, Împotriva forţelor reacţiunii, a burghezo- moşierimii. In primul capitol slnt expuse principalele etape istorice ale guvernării celor două partide aşa-zise istorice ale burgheziei şi moşierimii, partidul naţional-ţărănesc şi par- tidul naţional-liberal. Lupta dusă de Partidul Comunist din Rominia pentru scoaterea ţării din criminalul război antisoVietic şi pentru înlăturarea asu- pritorului jug al dictaturii militaro-fasciste în care fusese ţinută de politicienii burghezo- moşierimii, a fost încununată cu succes ca urmare a organizării şi conducerii insurecţiei armate victorioase de la 23 August 1944. în capitolele următoare sînt arătate acţiunile întreprinse deopotrivă de cele două partide burghezo-moşiereşti, după 23 August 1944, de a sabota frontul antihitlerist, de a subjuga ţara monopolurilor imperialiste anglo-ameri- cane, de a contribui la creşterea haosului eco- nomic şi la înfometarea poporului în scopul acaparării şi consolidării dominaţiei lor poli- tice de clasă. Conducerea cu fermitate de către P.C.R. a forţelor revoluţionare a dus la instaurarea primului guVern democratic din istoria ţării noastre la 6 Martie 1945, Măsurile luate de primul guvern al muncito- rilor şi ţăranilor au afirmat cu tărie justeţea şi caracterul profund democratic şi naţional al politicii forţelor populare conduse de P.C.R. care au apărat şi consolidat cuceririle revolu- ţionare ale poporului muncitor. In ultimele trei capitole slnt arătate suc- cesele uriaşe obţinute de forţele populare con- duse de P.C.R., Împotriva partidelor bur- ghozo-moşiereşti, cu prilejul alegerilor parla- mentare din 19 noiembrie 1946, adoptarea măsurilor economice şi politice din anul 1947 pentru lichidarea haosului economic şi a sabo- tajului, înfiinţarea oficiilor industriale. Înfrînte în alegeri, cele două partide burghezo-moşie- reşti se transformă din ce în ce mai mult din partide politice în centre complotiste urzind planuri criminale şi întreprinzînd acţiuni antinaţionale şi antistatale. Uneltirile lor, întreţinute şi sprijinite din ţară de Vlrful reacţiunii, monarhia, au fost, aşa cum arată chiar titlul cărţii — „zdrobite de popor” care a cerut judecarea şi aspra condamnare a complotiştilor, criminalilor şi trădătorilor din rîndurile fostului partid naţiohal-ţărănesc (noiembrie 1947), precum şi Înlăturarea din guvern în noiembrie 1947 a lui Tătărăscu şi a tuturor reprezentanţilor partidului său din parlament. Înfrîngind astfel forţele reacţiunii, clasa muncitoare condusă de P.C.R., a reuşit să cuce- rească deplin puterea politică înlăturfnd la 30 Decembrie 1947 monarhia şi proclamlnd Republica Populară Romlnă, formă de stat a dictaturii proletariatului. www.dacoromanica.ro 216 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 2 Cartea scrisă de Gh. Ţuţui şi Al. Popescu contribuie la răsplndirea In rîndul maselor a cunoştinţelor fundamentale despre istoria lup- tei poporului condus de P.C.R. In perioada 1944 — 1947, este captivantă, scrisă lntr-o formă atrăgătoare, convingătoare şi bine documentată. L. Ş. Documente din Istoria Uniunii Tineretului Co- munist din Romtnia. 1911—1944. Bucureşti» Ed. tineretului, 1958, 494 p. Cele mai importante Tezoluţii, circulări şi manifeste ale Congreselor şi ale C.C. al U.T.C., materiale extrase din broşuri editate de P.C.R. din presa de partid şi a tineretului revoluţionar, scrisori şi apeluri ale Internaţionalei Comu- niste a Tineretului cu privire la mişcarea revo- luţionară a tineretului din Romînia, cit şi rezoluţii ale Congreselor P.C.R. privind munca partidului In rîndurile tineretului şi sarcinile U.T.C., au fost inmănunchiate In acest volum In scopul cunoaşterii drumului eroic parcurs de mişcarea revoluţionară de tineret din ţara noastră din 1917 pînă la eliberarea Romîniei de sub jugul fascist. în Volumul de documente menţionat se reflectă istoria mişcării revolu|ionare de tine- ret din ţara noastră, după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, diferitele etape de maturizare ale mişcării, cu nenumăratele jertfe pe care tineretul sub îndrumarea şi conducerea P.C.R. le-a dat prin participarea lui activă la lupta poporului muncitor pentru eliberarea naţională şi socială. Din perioada avintului revoluţionar slnt publicate documente care cheamă tineretul la reorganizare, la sprijinirea reapariţiei unui organ de presă al tinerilor muncitori, la con- tinuarea luptei pentru condiţii mai bune de muncă şi de trai. în volum găsim moţiuni şi chemări ale Cercului Tineretului Muncitor prin care tineretul se solidarizează cu tovarăşii Închişi In urma evenimentelor din 13 decembrie 1918, se declară de acord cu sărbătorirea zile; de 5 septembrie, cu ziua internaţională a tine- retului muncitor, zi de luptă Împotriva răz- boiului şi pentru pace cu Rusia Sovietică. Diferite scrisori şi apeluri ale C.E. al I.C.T. adresate mişcării tineretului socialist din Ro- mlnia conţin indicaţii de felul cum trebuie acţionat pentru crearea organizaţiei unice co- muniste a tineretului, pentru afilierea ei la Internaţionala Comunistă a Tineretului. După crearea Partidului Comunist din Romînia, tineretul revoluţionar a protestat cu energie Împotriva măsurilor represive luate de regimul burghezo-moşieresc contra comuniştilor im- plicaţi în procesul din Dealul Spirii. Se găsesc publicate convocarea Comitetului Central Pro- vizoriu al Tineretului Socialist pentru confe- rinţa din 19 martie 1922 şi apelul Conferinţei Generale a Tineretului Socialist din Romînia din 10—20 martie 1922. în perioada stabilizării relative a capita- lismului un ajutor preţios In activitatea de zi cu zi a tineretului l-au constituit rezoluţiile votate la Congresul al III-lea şi al IV-lea al P.C.R. privitoare la munca în rîndurile tinere- tului. Ele se ocupau cu raporturile dintre partid şi Uniune din punct de vedere politic, organizatoric şi ideologic, de atenţia pe care partidul trebuia să o acorde U.T.C. în ce pri- veşte bolşevizarea, centralizarea şi dezvoltarea rapidă a organizaţiei revoluţionare de tineret. O adevărată cotitură în activitatea organi- zaţiei tineretului revoluţionar din ţara noastră a constituit-o ţinerea Congresului U.T.S. din 1924, şi Îndeosebi afilierea la Internaţionala Comunistă a Tineretului care au avut loc în condiţiuni grele. Aşa după cum releva un articol din Lupta socialistă : „Afilierea aceasta a venit tocmai în momentul cînd reacţiunea burgheză începuse o prigoană năprasnică îm- potriva Partidului Comunist, cînd luptători devotaţi clasei muncitoare erau Închişi la JilaVa, cînd ziarele comuniste erau suspendate şi cînd prigoana se întinsese asupra Întregii mişcări comuniste a muncitorimii” (p. 74). După ilegalizarea P.C.R. şi a U.T.C. se adoptă forme de luptă noi, corespunzătoare luptei ilegale. Tineretul revoluţionar condus de partid duce o luptă consecventă împotriva teroarei burgheziei şi moşierimii, prin mani- www.dacoromanica.ro 3 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 217 Ieste şi apeluri ale Uniunii îndemnînd la acţiu- ne şi solidaritate pe toţi membrii şi activiştii U.T.C. pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai şi 7 Noiembrie, salutind eroicul proletariat rus. Documentele publicate din perioada crizei economice se caracterizează prin chemările pe care conducerea Uniunii Tineretului Co- munist le face pentru lupta împotriva scăde- rilor de salarii şi impozitelor mărite, a conce- dierilor şi curbelor de sacrificiu. Trebuia acţio- nat împreună cu cei vîrstnici contra pregăti- rilor de război împotriva Uniunii Sovietice şi a încercărilor regimului burghezo-moşiercsc de a arunca greutăţile crizei pe spinarea clasei muncitoare. Se impunea o activitate mai intensă în rîndurile recruţilor, soldaţilor şi marinarilor, care urmau să folosească burghe- ziei drept carne de tun pusă la dispoziţia impe- rialiştilor apuseni în eventualitatea unui război antisovietic. Au fost difuzate manifeste, chemări, au fost publicate articole în presă şi scrise broşuri în care tinerii în haine mili- tare erau chemaţi să lupte pentru ciştigarea unui trai mai omenesc în armată. De o deosebită importanţă pentru îmbu- nătăţirea ulterioară a muncii U.T.C.R. a fost rezoluţia Congresului al V-lea al P.C.R. asu- pra sarcinilor muncii partidului în sînul tine- retului. Ea analizează în mod critic activitatea desfăşurată de U.T.C. stabilind care sînt sar- cinile fundamentale pe care P.C.R. le pune în faţa U.T.C. Pe lingă faptul că U.T.C. trebuie să desfăşoare o muncă largă pentru atragerea tineretului muncitor în sindicate unitare, că în centrul întregii sale activităţi ca trebuie să pună organizarea în conducerea luptelor economice ale maselor largi de tineri din fabrici, de pe ogoare, ale oamenilor muncii pentru cerinţele lor zilnice pe baza frontului unic de jos, U.T.C. trebuie de asemenea să-şi intensifice activitatea în principalele centre industriale din ţară în scopul creşterii nume- rice a rlndurilor sale şi să desfăşoare mai activ munca antimilitaristă. Prelucrarea documen- telor Congresului al V-lea al P.C.R. în cadrul U.T.C. a ridicat nivelul muncii, a dus la mo- bilizarea tinerilor muncitori care participau ^ot mai activ la demonstraţii, mitinguri şi greve culminînd cu eroicele lupte ale ceferi- ştilor şi petroliştilor din februarie 1933 la care tineretul a participat intens. Manifeste şi circulări atestă munca desfăşurată de tinerii ceferişti la pregătirea şi declararea grevei. „Căci numai prin greva tuturor ceferiştilor din ţară, numai încordînd toate forţele şi oprind maşinile, burghezia Va fi nevoită să cedeze. Dar tovarăşi, greva trebuie pregătită. Faceţi adunări. Alegeţi pe tineri în comitetele de acţiune” (p. 260). în propunerile C.C. al U.T.C.R. din aprilie 1933 publicate în „Tînărul leninist” nr, 5 din mai 1933 cu privire la crearea frontului unic de luptă al tineretului muncitor, după o scurtă analiză a situaţiei economice, sociale şi politice din ţară sînt prezentate revendicările concrete şi imediate pe baza cărora U.T.C. doreşte să colaboreze cu celelalte organizaţii muncitoreşti de tineret împotriva fascizării şi militarizării tineretului. Cînd lupta contra fascizării ţării constituia obiectivul principal, U.T.C.R. chema tineretul la închegarea unui front unic de jos, dcmascind pe şefii social- democraţi şi ghelcrterişti care reţineau tineretul de la luptele zilnice. Se intensifică activitatea de propagandă atît în rîndurile tinerilor apar- ţinind diferitelor minorităţi naţionale, cît şi în rîndurile tineretului studios — elevi şi stu- denţi — iar munca antirăzboinică împotriva instrucţiunilor preregimentare trebuia să aibă un caracter permanent. De asemenea, impor- tanţa muncii în rîndurile tineretului ţărănesc creşte şi prin faptul că grosul armatei romtne îl formau tinerii ţărani. Plenarele Partidului şi ale U.T.C.R. arătau că aplicarea largă a fron- tului unic de jos în organizarea luptelor zilnice ale tineretului rămîne condiţia de bază a cuce- ririi majorităţii tineretului. Prin manifeste, che- mări, articole din presă referitor la lupta dusă de tineret împotriva dictaturii regale şi apoi a regimului militaro-fascist al lui Antonescu, U.T.C.R. protestează împotriva dictatului de la Viena, contra prezenţei trupelor hitleriste- în ţară şi a războiului antisovietic dus dc Antonescu la ordinul lui Hitler. Volumul de documente sc încheie cu mani- festul publicat în „Buletinul Capitalei” la www.dacoromanica.ro 218 ÎNSEMNĂRI bibliografice 4 1 iulie 1944 care Îndeamnă tineretul să se orga- nizeze In „Frontul Patriotic al Tineretului”, front de luptă împotriva fascismului. Ajutorul neprecupeţit şi Îndrumarea permanentă pe care P.C.R. a acordat-o continuu U.T.C.R. stră- bate ca un fir roşu materialele cuprinse in volum. Chemarea la acţiune, la lupta continuă in scopul apărării intereselor clasei munci- toare a revendicărilor economice şi politice specifice tineretului muncitor au constituit trăsătura caracteristică a activităţii desfăşu- rate de U.T.C.R. plnă la 23 August 1944. Volumul de documente din istoria U.T.C.R., are unele lipsuri pe care introducerea sa le relevă (lipsa unor materiale ale Congreselor I şi II al U.T.C., documente privind activita- tea organizaţiei revoluţionare de tineret din anumiţi ani şi Îndeosebi din perioada dictaturii regale şi a războiului antisovietic). Cu toate acestea volumul aduce o contribuţie însemnată la studierea istoriei organizaţiei revoluţionare de tineret din ţara noastră. El constituie un mijloc de educare al tineretului patriei noastre In spiritul tradiţiilor revoluţionare de luptă ale P.C.R. şi ale vlăstarului său Uniunea Tine- retului Comunist. I. A. ISTORIA U.R.S.S. P. P. LIPILO, KT1E opsa.HU3a.mop u py- KoeodumeJib napmuaaHCKoeo deuotcenua e Eejiopyccuu e eodw BejiuKou Omenecm- eeuHou Bouhu. Editura de stat a R.S.S.B., Minsk, 1959, 260 p. Scopul pe care şi-l propune autorul este să facă o prezentare a activităţii desfăşurată de Partidul Comunist din Belorusia pentru organizarea şi conducerea mişcării de par- tizani împotriva cotropitorilor hitlerişti din Belorusia In anii 1941—1944, în introducere, autorul după ce relevă meritele lui V. I. Lenin in crearea şi funda- mentarea ştiinţifică a Învăţăturii privind miş- carea partizanilor, trece In revistă momentele mai importante ale luptei de partizani dusă de popoarele sovietice Împotriva cotropitorilor, oprindu-se Îndeosebi asupra importanţei carac- terului şi proporţiilor pe care le-a avut miş- carea de partizani condusă de P.C.U.S. In timpul războiului civil (1918 — 1920) şi a Mare- lui Război pentru Apărarea Patriei. Capitolul I se ocupă de Începutul agresiunii fasciste împotriva U.R.S.S., de măsurile Parti- dului Comunist al Uniunii Sovietice pentru organizarea luptei In spatele armatelor ger- mane, precum şi cu luptele eroice duse de partizanii din Belorusia Împotriva ocupanţilor In perioada care a urmat loviturii nimici- toare dată la porţile Moscovei de către Armata Sovietică, trupelor hitleriste. Începînd cu toamna anului 1942 mişcarea de partizani din Belorusia se transformă ln- tr-un adevărat război de partizani al În- tregului popor, intrind astfel lntr-o nouă perioadă. Desfăşurarea luptelor de partizani In această nouă perioadă sub conducerea Parti- dului Comunist face obiectul capitolului II al lucrării. Capitolul se mai ocupă de însemnă- tatea directivelor P.C.U.S., cu privire la trans- formarea mişcării de partizani Intr-o luptă generală a poporului Împotriva ocupanţilor hitlerişti, directive care au stat la baza Întregii activităţi a organizaţiilor ilegale şi a detaşa- mentelor de partizani. În continuare, ne este Înfăţişată lupta Partidului Comunist şi a orga- nizaţiilor comsomoliste pentru aplicarea aces- tor directive In condiţiile specifice ale Belo- rusiei, precum şi proporţiile pe care le-a luat mişcarea partizanilor din Belorusia In cursul anului 1943. Ultimul capitol al lucrării prezintă activi- tatea politico-militară dusă in ilegalitate de către organizaţiile de partid din Belorusia in iarna şi primăvara anului 1944. în această perioadă partizanii din Belo- rusia au purtat cele mai grele lupte In con- www.dacoromanica.ro 5 ÎNSEMNĂRI bibliografice 219 diţii deosebit de aspre. Inceptnd din ianuarie şi plnă In iunie 1944 clnd armatele sovietice au trecut la ofensivă, partizanii beloruşi s-au găsit Intr-o permanentă luptă cu cele mai puternice grupuri germano-fasciste. Acţiunile curajoase ale partizanilor beloruşi au contri- buit la grăbirea eliberării patriei de ocupanţii hitlerişti. In Încheierea lucrării autorul redă pe scurt importanţa principalilor factori care au con- curat la Infrlngerea trupelor hitleriste, sub- liniind In mod deosebit, rolul imens al Parti- dului Comunist al Uniunii Sovietice In orga- nizarea şi mobilizarea Întregului popor la lupta pentru eliberarea ţării de armatele cotro- pitoare. I. O. P. K. ALEFIRENKO, KpecmbancKoe dau- otcenue u KpecmbuncKuu eonpoc e Poccuu e 30 — 50-x eodax XVIII sena, Moscova, Ed. Acad. de Ştiinţe a U.R.S.S., 1958,421 p. Autoarea studiază In cap. I, gospodăria moşierească şi ţărănească din Rusia deceniilor patru şi cinci ale secolului al XVIII-lea, pe baza unor foarte bogate date din arhiva de Stat a actelor Vechi. Autoarea pune In lumină creşterea interesului latifundiarilor pentru În- treprinderile manufacturiere (sticlă, hlrtie) pentru mori şi poVerne (rachierii) şi greutatea enormă care apăsa gospodăriile ţărăneşti ex- ploatate din ce In ce mai mult. Datele arată o creştere neîntreruptă a rentei feudale, In mijlociu fiind In acest timp de 2 — 3 zile pe săptămlnă pentru 1—2 oameni, iar dijma (In bani) Intre 40 copeici la 2 ruble de fiecare bărbat. Deşi gospodăriile ţărăneşti şi moşie- reşti Îşi păstrează caracterul lor de economie naturală ele totuşi slnt atrase din ce In ce mai mult In relaţiile marfă-bani, atlt prin produ- sele lor agricole cit şi prin multe mărfuri de altă natură, produse de manufacturile In creş- tere numerică. Aceasta duce la diferenţieri incipiente atlt Intre ţărani cit şi Intre moşieri şi nobili, unii dintre aceştia din urmă devenind interesaţi In desfiinţarea relaţiilor iobage. In capitolul II este arătată lupta de clasă a ţăranilor de pe moşiile (particulare) sub dife- ritele ei forme ; fuga dintr-o gubernie In alta, lupta ţăranilor In mici grupuri Înarmate şi plnă la răscoale. Capitolul III este consacrat studierii luptei de clasă a ţăranilor dependenţi ai mănăsti- rilor, iar capitolul IV, luptei ţăranilor statului şi curţii, luptă care s-a manifestat in aceleaşi forme ca mai sus. Autoarea pune In lumină, sprijinită pe bogate date de arhivă, răscoalele ţărăneşti (p. 136 — 153). Multe pllngeri ale moşierilor către Senat arată că ţăranii „nu ascultă” şi se Împotrivesc la strlngerea dărilor, ba chiar „In mulţime mare” strlng o parte a recoltei pentru ei In loc să o dea moşierului, ca plnă atunci. O hartă anexă sintetizează plastic unde s-au desfăşurat aceste răscoale (In Rusia europeană) Intre 1730—1750. Capitolul V prezintă „Atitudinea social- economică a ţărănimii” In sensul atitudinii şi a evoluţiei conştiinţei ei sociale, reflectare a situaţiei ei economice. Se subliniază In mod just cum atitudinea ei se reflectă In jalbele care, chiar dacă nu erau scrise de ţărani, majoritatea dintre ei fiind analfabeţi, erau dictate direct de ei. Acest lucru s-a petrecut şi la noi, cum stau mărturie atltea acte din arhivele noastre. De aceea autoarea subliniază pe bună drep- tate faptul că „pltngerile” moşierilor şi nobi- lilor ascund adevăratele motive ale luptei ţărănimii şi trebuie coroborate cu jalbele şi cu follclorul. Acestea din urmă oglindesc tendinţa antiiobăgistă a ţărănimii. Ea a dus plnă la cererea deschisă, In faţa Comisiei din 1767, a unui grup de ţărani de a se limita „dreptu- rile” moşierilor faţă de iobagi. Capitolul ultim (VI) analizează „GIndirea socială rusă despre problema ţărănească” subliniind înde- osebi atenţia pe care au dat-o unor taluri izolate ale problemei ţărăneşti V. N. TatişceV, Antioh D. Cantemir şi M. V. Lomonosov, limita gtndirii lor constlnd tocmai In faptul că relaţiile burgheze erau la începutul for- mării lor. Cartea are 30 de anexe cu tablouri sinoptice şi date centralizate. www.dacoromanica.ro 220 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE C Lucrarea Pclagheei K. Alefirenko a apărut sub egida Institutului de istorie al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S. avînd ca redactor res- ponsabil pe acad. N. M. Drujinin. Ea este utilă istoricilor noştri care se ocupă Îndeosebi cu destrămarea feudalismului, prin felul cum reuşeşte să prezinte şi să sistematizeze datele de arhivă, prin analiza atentă a lor In lumina materialismului istoric. Lucrarea este valo" roasă cu attt mai mult cu cit pentru prima dată In istoriografia sovietică este cercetată jupta ţărănimii din Rusia împotriva intensi- ficării exploatării feudale în al doilea sfert al veacului al XVIII-lea. A. C. f. A. BAKLANOVA, Pa6onue cydocmpoume- jieu Poccuu e XIX nene. Editura Aca- demiei dc Ştiinţe a U. R. S. S., Moscova- Leningrad, 1959, 236 p. Procesul de formare a cadrelor muncitoreşti din această ramură a industriei în Rusia, ca şi situaţia lor economică şi juridică prezintă o serie de particularităţi. în acelaşi timp situ- aţia acestei categorii de lucrători este mai mult sau mai puţin tipică pentru toate cate- goriile de muncitori din Rusia. De aceea istoria muncitorilor aparţinînd departamen- tului maritim prezintă un interes deosebit pentru studierea istoriei proletariatului rus jn general. Cercetarea istoriei acestui grup de lucră- tori de-alungul secolului al XlX-lea oferă posi- bilitatea desprinderii particularităţilor speci- fice ale formării cadrelor de muncitori şi a situaţiei lor economice şi juridice atît în epoca feudală cît şi in cea capitalistă.în cadrul acestei cercetări se poate, de asemenea, urmări schim- barea formelor de luptă şi creşterea conştiinţei de clasă a muncitorilor. Pentru întocmirea acestei monografii, au- torul pe lîngă materialele de arhivă, a mai utilizat lucrările cercetătorilor sovietici con- sacrate istoriei muncitorilor din Rusia. în prima jumătate a secolului al XlX-lea în comisariatele şi uzinele departamentului maritim domnea munca iobagă, forţată. îit primul capitol al lucrării se face o caracterizare a categoriilor de muncitori care lucrau la con- strucţia de Vase militare în această perioadă şi anume : colonii amiralităţilor de pe ţărmul Mării Negre şi Mării Okoţk, categoriile meşte- rilor şi echipajelor muncitoreşti care con- stituiau dealtfel forţa de muncă principală în al doilea pătrar al veacului al XlX-lea. Autorul se ocupă aici de împrejurările în care au apărut aceste categorii de lucrători,, de condiţiile lor dc muncă şi viaţă, acordînd totodată o mare atenţie protestelor meşterilor care în cea mai mare parte îmbrăcau forma părăsirii locului de muncă. Dar forţa de muncă iobagă pe care o avea la dispoziţie Ministerul Flotei Maritime na putea să satisfacă cerinţele construcţiei de Vapoare din acea vreme. De aceea în amira- lităţi şi uzine se folosea şi munca salariată care la începutul deceniului. al VII-lea al secolului al XlX-lea ocupa deja un loc destul dc important. Domnia relaţiilor feudalo-iobăgiste în ţară care împiedica dezvoltarea formelor economice capitaliste, era cauza principală a înapoierii generale a Rusiei. Aceasta a ieşit la iveală o dată cu înfrîngerea Rusiei în războiul Crimeii care a fost o mărturie limpede a falimentului sistemului feudal. înapoierea tehnico-militară a Rusiei ţariste care s-a manifestat în timpul războiului, a determinat cercurile conducă- toare ale Ministerului Flotei Maritime să sc ocupe mai îndeaproape de problemele îmbu- nătăţirii tehnicii construirii vaselor de război, în legătură cu aceasta s-a ridicat şi problema asigurării amiralităţilor şi uzinelor cu forţă de muncă mai calificată. Se impunea de ase- menea o nouă organizare a muncii. Pentru atingerea acestui ţel era necesar în primul rînd să se înlăture sistemul muncii iobage forţate. în capitolul II se arată măsurile care au fost luate de Ministerul Flotei Maritime pentru rezolvarea acestor probleme ca şi pentru pre- gătirea lichidării muncii iobage în industria construcţiei de vase militare, lichidare care a avut loc în anul 1862. www.dacoromanica.ro 7 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 221 In perioada care a urmat acestei reforme o dată cu mărirea Volumului construcţiilor /i- zapu (Portul popular al bulgarilor din Ba- nat). Sofia, 1958, Edit. Academiei bulgare de ştiinţe, 54 p. + XXXIII pl. 21/28 In negru şi culori. Cartea prof. univ. Telbizov şi a soţiei sale Maria VekoVa-Telbizova, ambii originari din Banat, aduce a contribuţie preţioasă la cu- noaşterea portului naţionalităţii bulgare din Banat. Cartea a apărut la Sofia tn editura Academiei de ştiinţe, Intr-o execuţie tipogra- fică ireproşabilă. In prima parte, In introducere, se dau date istorice şi statistici referitoare la bulgarii din Banat. Se arată centrele mai importante, ca Vinga şi Beşenova-Veche. Aşe- zarea acestei populaţii tn Banat se fixează după eliberarea Banatului de sub turci. Ei au venit aici Intre anii 1738 — 1741, din partea de nord- vest a Bulgariei. Unii slnt urmaşii foştilor locui- tori ai oraşului CiproVaţi, iar alţii din comunele „pavlikiane” (catolice) de pe Dunăre. Comuna Beşenova-Veche a fost colonizată In anul 1738, cu „pavlikianii”, iar Vinga, In anul 1741, cu Ciproveţii. De aici, s-au mai mutat unii In comunele situate astăzi In R.P.F. Iugoslavia, ca Ecica-Germană, Lukacifalva, ItVarnok, Modoş, Regendorf, Ivanova şi In Denta şi Omor din raionul Deta, regiunea Timişoara. Numărul lor se ridică la cea. 10 500 de su- flete, după datele statisticii din 1930. Aşezarea lor s-a făcut In condiţii social-economice dife- rite. Cei de la Vinga (raionul Arad, reg. Timi- şoara denumită tn secolul XVIII Thereslopolis, după numele Împărătesei Maria Theresia) au primit privilegii de oraş liber. Cei de la Beşe- nova-Veche (raionul Slnnicolaul-Mare, reg. Timişoara) nu aveau aceste privilegii şi erau supuşi clnd comandamentului militar din Timi- şoara, clnd administraţiei civile. Bulgarii din Vinga erau tn mare parte meşteşugari şi comer- cianţi. Oraşul lor era aşezat tn apropierea celor două centre mari din Banat, Arad şi Timişoara. Cei din BeşenoVa-Veche, erau crescători de animale şi agricultori. Din această cauză, ni- velul lor material şi cultural era mai scăzut faţă de cei din Vinga şi fiindcă comuna lor era mai departe de oraşe mari. Autorii prezintă tn mod succint portul bul- garilor bănăţeni, totodată şi obiceiurile lor. Este o diferenţiere pronunţată tntre portul celor din Vinga şi cei din BeşenoVa-Veche. Portul feminin din Beşenova, este după stilul portului din nord-vestul Bulgariei, iar cel din Vinga, poartă pecetea portului femeiesc din oraşele subbalcanice. Portul bărbătesc din cele două localităţi aparţine portului belodrescovian. Condiţii diferite de viaţă au influenţat şi asupra portului din aceste două localităţi, tnceplnd din perioada colonizării şi ptnă astăzi. Portul din Beşenova s-a dezvoltat, cu totul după forma portului de tip vechi, iar cel din Vinga a luat puţin ctte puţin din portul orăşenesc şi, chiar de la romlni, unguri şi şvabi, cu care au aVut relaţii culturale strtnse. Din cauza distan- ţelor, portul din aceste două centre nu s-a influenţat, cauză pentru care In Banat slnt două feluri de porturi bulgăreşti. < Portul lor a fost apreciat la multe expoziţii internaţionale pentru pitorescul şi execuţia artistică a pieselor. Broderiile şi ţesăturile bulgăieşti din Banat erau foarte căutate la Sofia şi Plovdiv, In Bulgaria. Un Moş Mircea a fost cunoscut tn multe ţări din Europa, ca un comerciant al broderiilor şi ţesăturilor din Beşenova-Veche. El a vlndut şi diferitelor muzee astfel de materiale. Ca anexe slnt pre- zentate In XXXIII de planşe colorate şi In negru portul bulgarilor din Banat. Frumoasa lucrare a soţilor Telbizov con- tribuie la cunoaşterea naţionalităţii bulgare www.dacoromanica.ro 236 IN'SEMNARI BIBLIOGRAFICE 22 din Banat. Ar fi de dorit ca lucrarea să fie tradusă In limba romlnă pentru completarea datelor etnografice a populaţiei Banatului. A. R. ERNST SCHUBERT, Der Naumburger Drei- konigsallar. Akademie-Verlag, Berlin, 1957, 25 p. + 15 planşe. „Capela celor trei regi” din Naumburg, datorită atlt Vechimii, cit mai ales interesului remarcabil pe care 11 prezintă pictura şi in- scripţiile altarului, a format obiectul unor dis- cuţii controversate şi continue In special Intre cercetătorii din sectorul istoriei artei. Cu toate acestea, rezultatul investigaţiilor nu depăşise nivelul ipotezelor, deoarece documentarea — cu toate eforturile specialiştilor — mai pre- zenta Încă lipsuri; ele se datorau descifrării anevoioase a picturilor şi inscripţiilor şterse — In mare parte — de Vreme. Problema este reluată de Ernst Schubert, In lucrarea de faţă, sub un aspect nou. Privită de data aceasta, din punct de Vedere istorico- filologic, cercetarea lui E. Schubert se înte- meiază pe o serie de documente inedite furni- zate tle arhiva domnului din Naumburg. Aşa după cum s-a stabilit prin lucrările anterioare, „Capela celor trei regi” este situată In partea de sud a domului din Naumburg şi este atri- buită episcopului Gerhard III Von Gotz care a clrmuit episcopia din Naumburg Intre anii 1409 — 1422. Teza urmărită de autor este stabilirea datării şi originii celor trei scene (burgundă sau Germania centrală) care alcă- tuiesc pictura — cu caracter mai mult laic — a altarului capelei. Rezultatele acestei noi cer- cetări aduc următoarele precizări: „Altarul celor trei regi” exista înainte de prima atestare a documentelor edite (16 oct. 1416), intructt a fost pictat o dată sau la -scurtă vreme după ridicarea capelei In anul 1409 (data Venirii episcopului Gerhard). Se poate afirma cu cer- titudine că el datează din deceniul al 9-lea al secolului XV. Deosebirile stilistice dintre cele trei scene ale altarului nu se datoresc partici- pării mai multor pictori, ci influenţei bur- gundă, din regiunea Rhinului, a Germaniei Centrale, sau a Italiei de nord exercitată asupra pictorului respectiv, considerat de autor unul singur pentru toate cele trei scene. Deşi problema descifrării şi interpretării picturilor şi inscripţiilor capelei din Naumburg comportă încă minuţioase cercetări, totuşi lucrarea lui Ernst Schubert constituie o în- semnată contribuţie la elucidarea acestei teze. Cartea de faţă — de proporţii reduse — pre- zintă o importanţă deosebită atlt pentru isto- rici, cit şi pentru cercetătorii istoriei artei deoarece principiile care au stat la baza inves- tigaţiilor făcute de E. Schubert pot fi folosite de specialişti cu succes in studierea unor opere de artă de mare importanţă, cu caracter similar. A. I. LIU KUO-CHUN, Story of the chinese book. Peking, 1958, 88 p. +4 pl. Deşi de proporţii reduse, Istoria cărjii chineze scrisă de un specialist In problemă, profesor la Universitatea din Peking, oferă cititorului etapele esenţiale parcurse de evolu- ţia scrisului şi a tiparului In China In decursul celor aproximativ 33 secole de existenţă. Lu- crarea de faţă se înscrise In şirul multiplelor studii apărute in ultima vreme, dar ea are meritul, faţă de cercetările de un caracter mai general1, de a pune in lumină istoricul dezvol- tării tiparului la un anumit popor, progres legat de transformărilesocial-politice ale socie- tăţii respective. Şi aceasta cu atlt mai mult cu cit tiparul a avut o evoluţie originală In China : apărut de timpuriu, In vremea In care cărturarii europeni nici nu-şi puseseră pro- blema multiplicării mecanice a operelor, tiparul n-a cunoscut evoluţia rapidă avută In Europa, datorită condiţiilor In care invenţia şi-a făcut apariţia. ' 1 Marcel Cohen, La grande inverllion de Vicriture et son ivoliition. Paris, Imprimerie Naţionale, 1958, 2 voi., dezvoltare a unei lucrări apăiute in 1953 In Edit. sociales; L, Fevre & H. J, Martin, L’apparilion du livre. Paris, A. Michel, 1958, 557 p. www.dacoromanica.ro 23 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 237 Pornind de la primele mărturii scrise pe os {sec. XVI—XI I. e. n.), însemnări ale oraco- lelor, autorul defineşte ca primă însemnare istorică inscripţiile de pe obiectele de bronz de la sflrşitul aceleaşi epoci, denumite ming wen, care desemnau apartenenţa sau come- morau o împrejurare semnificativă. Deosebit ■de interesante slnt inscripţiile pe piatră, care-şi fac apariţia In sec. III 1. e. n., şi care erau menite a oferi celor care Voiau să aibă o copie proprie, obţinută prin presarea materialului pe piatră, un text fără greşeli, aşa-zicînd oficial, în acest fel s-au difuzat clasicii copfucianişti, Inceplnd cu textele sculptate In piatră de Academia naţională din Loyang In sec. III. Materialele folosite pentru scris, Înaintea hîr- tiei şi paralel cu aceasta, au fost bambusul lemnul şi mătasea, care adeseori era variat colorată. Din această epocă nu au supravieţuit, decît texte ale lui Confucius, o colecţie a pro- clamaţiilor guvernamentale, Chun Chiu — analele statului Lu, cărţi de ritual, dar se poate afirma, ţinînd seama şi de faptul că di- nastiile Şang şi Chou întreţineau cronicari Însărcinaţi să Înregistreze evenimentele impor- tante şi să păstreze arhivele, că această epocă inaugurează „răsplndirea cunoştinţelor prin carte”. Dar cartea nu a avut o istorie lineară, simplă, ci a fost obiectul prigoanei obscuran- tiste şi absolutiste a stăplnilor. In secolul II s-a urmărit o distrugere sistematică a cărţilor In vederea realizării „puterii centralizate” ; patru sute de cărturari au fost arşi de vii cu acest prilej. în secolul I In. e.n. se consemnează pentru prima oară Întemeierea de biblioteci naţionale, In care au intrat multe cărţi scăpate de teroare, dar In mare parte deteriorate din cauza îngropării In pămlnt; astfel a fost re- dactat primul catalog de biblioteci din lume, Han Su Yi Wen Chih. în acelaşi răstimp apar o serie de anale preţioase. Un pas însemnat In Vederea producerii In masă a cărţilor a fost hlrtia, inventată probabil de Tsai Lun la Începutul sec. II, dar care, arată autorul, nu a făcut decît să perfecteze metodele de fabricaţie ale muncitorilor. Răs- pindirea hlrtiei este deosebit de interesantă : la anul 200 In Sinkiang, la 751 In Samarkand, la 793 In Bagdad, la 900 In Egipt, la 1100 In Maroc, la 1150 In Spania, la 1276 In Italia. Adăugăm că din sec. XI hlrtia se folosea şi In Bizanţ, astfel că ea trebuie să fi intrat In Eu- ropa mai Intii pe această cale. Datele privitoare la cărţile sub formă de suluri trebuie reţinute cu atenţie, Intruclt ele fac parte din mijloacele de investigaţie modernă a manuscriselor, aşa-numita „anchetă de tip orizontal”, care studiind toate manuscrisele dintr-o anume epocă (caractere externe — ma- teria, formatul, maniera, legătura, decoraţia etc. — şi caractere interne), poate determina aspectele culturale principale ale respectivei epoci1 (p. 36—45). Avlntul luat de munca copiştilor a Înlesnit constituirea primelor mari biblioteci private, care ajungeau plnă la 30 000 de suluri (chuan). Invenţia tiparului, mai Intii fix In blocuri, se datoreşte incontestabil Chinei şi ca poate fi fixată In sec. VIII, pornindu-se de la comanda pe carff împărăteasa japoneză Şotoku o face pentru reproducerea sutrei budiste Dharani. Invenţia trebuie să fie pusă pe seama expe- rienţei acumulate de mai mulţi indivizi şi „meritul revine grupului, nu individului”. Desigur numeroase practici au colaborat la descrierea aceasta, esenţială pentru cultură, şi nu este lipsit de interes faptul că In limba japoneză termenii folosiţi In tipar şi vopsitorie sînt asemănători; de altfel şi In India exista din Veacul VII practica reproducerii mecanice a chipului, In format mic, al lui Buda 2. Tiparul a produs In anii următori numeroase exemplare şi a îmbunătăţit substanţial arta editorială, în sec. XIV apare tiparul în mai multe culori. Cap. V este consacrat tiparului cu litere mobile şi autorul sugerează că Europa a fost hotărltor influenţată de China (p- 58 seq), datorită contactelor prin intermediul orientului mijlociu, unde tiparul fusese adus de chinezi. * * 1 Jean Irigoin, Pour ane itude des centres de copie byzantins, In Scriptorium, XII (1958), p. 210-227. * Yushd Tokushi, Introduction to the study on Historg of printing in Orient, In The Japan Science Rewiew, Lit-Phil.-Hist, 1953, 4, p. 229-231. www.dacoromanica.ro 238 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 24 Fie cruciadele, fie cunoaşterea răsplnditei lu- crări a primului ministru persan Raşid-ad-din (sec. XIII), Marea Istorie Universală, unde se face o descriere sumară a metodei folosite pentru tipărirea cărţilor chinezeşti, au contri- buit la răsplndirea acestei invenţii tn Europa ; „se pare, de fapt, că Gutemberg n-a făcut decit să aplice principiile chinezeşti la alfabetul german şi să aducă unele îmbunătăţiri tehnice” (p. 66). Dezvoltarea ulterioară a tiparului, adoptarea literelor de plumb şi succesul acestei invenţii se datoresc condiţiilor social-econo- mice mai avansate ale Europei, care tn acea epocă trecea dintr-o orlnduire tntr-alta. Tiparul a ajutat şi In China la progresul cultural, constituind un imbold pentru autori. S-au redactat astfel culegeri de documente Vechi, In mii de volume (chuan), precum şi cea mai mare enciclopedie a epocii: Yung Lo Encyclopaedia (sec. XV), In 11 915 volume. Tiparul modern a fost mai tlrziu „un mijloc de difuzare a scrierilor In care s-a combătut penetraţia imperialistă In China”. De la elibe- rare, cartea a cunoscut o dezvoltare nemai- tnttlnită plnă atunci. Faţă de cele 178 mii. exemplare din 1936, In 1956 se produc 1 786 mii.; plnă In noiembrie 1957 ediţia operelor alese ale lui Mao Tze-dun ajunsese la 11 mii. exemplare. Numai In 7 ani, din 1949 plnă In 1956 s-au făcut 16 309 traduceri din limbi străine. Mai mult, cartea ajunge astăzi In toate colţurile ţăiii. „Cartea In forma ei actuală este rezultatul a 3 000 ani de experienţă, combinată cu reali- zările ştiinţifice şi tehnice ale apusului. Ea este un dar al oamenilor muncii, a căror acti- vitate In decursul secolelor a făcut-o posibilă, pentru ca talentul şi munca aspră a vechilor scriitori să o păstreze, iar noi să ne bucurăm de bogatul colorit al moştenirii trecutului” (p. 85). Lucrarea se încheie cu un tabel sinoptic redlnd etapele principale ale istoriei cărţii şi o listă a dinastiilor chinezeşti. Studiul prof. Liu Kuo-Chun procură datele necesare cercetătorului istoriei universale, ca şi cititorului obişnuit şi contribuţia sa originală constă, In primul rlnd, În bogăţia termenilor chinezeşti folosiţi şi a surselor documentare citate. Lucrarea pune In lumină şi Vechimea preocupărilor istorice din China. Ea îngăduie In sflrşit, unele comparaţii cu istoria cărţii In ţările romlneşti, unde tipografia a rămas plnă In Veacul XIX In mlinile puterii centrale Intruclt „tipografia n-au fost nici a lu Antim nici a lu Dionisie, ci au fost a Domnului şi a ţării şi a mitropoliei” x, şi a răsplndit un gen de literatură bine determinat; ca şi In cele- lalte ţări cu o orlnduire asemănătoare, elemen- tele înnoitoare au apărut mai Intli In manu- scrise, care s-au perpetuat,paralel, plnă aproape In zilele noastre, ca mijloc de răsplndirea cunoştinţelor. Bogata literatură istorică s-a menţinut In această formă de-a lungul veacu- rilor şi greutăţile de ordin social ca şi lipsa unui cerc mai larg de cititori, după cum se pllnge Miron Costin *, au împiedecat utilizarea deplină a invenţiei tiparului limitlnd dezba- terea problemelor la un cerc restrlns de căr- turari. Privită In contextul său social-politic, istoria cărţii contribuie astfel la o mai bună cunoaştere a spiritului creator şi a istoriei popoarelor lumii. Al. D. 1 2 1 Socotelile Braşovului, In Analele Acade- miei Romlne, Seria II, XXI (1898—1899), p. 265. 2 Predoslovie la Viiafa lumii, In Opere, Buc., E.S.P.L.A., 1958, p. 318. Rubrica „însemnări bibliografice” a fost întocmită de: L. Ştefănescu, I. Apostol, I. Oprea, A. Constantinescu, G. Maxu- dovici, S. Columbeanu, Tr. Ionescu-Nişcov, A. Ioachim, A. Con- stantinescu, C. Şerban, E.Frances, P. Simionescu, A. Rusu, Al. Duţu. www.dacoromanica.ro ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA nr. > BUCUREŞTI 6bm. l?Si www.dacoromanica.ro Lei 6