ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE SUBSECTIA DE STIINTE ISTORICE SI INSTITUTUL DE ISTORIE DIN BUCUREŞTI REVISTA de istorie DIN SUMAR PENTRU APLICAREA CONSECVENTĂ A TEORIEI MARXIST-LENINISTE ÎN CERCETĂRILE ISTORICE REVOLUŢIONARĂ A MASELOR — FACTOR HO- TĂRÎTOR ÎN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÎNIA de Acad. g. DAiconortr, L. BAnyai, V. CHEEE6TEŞIU, V. LlVEANU EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 de C. CC»NiH-MiHAiLorxoi RELAŢIILE GUVERNULUI S. U. A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMÎNIA (SEPTEMBRIE 1940-IUNIE 1942) de B. BÂLTEAOT ROLUL HATIŞERIFURILOR DE PRIVILEGII ÎN LIMI- TAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTĂ (1774 — 1802) de M. M. Alexandbesou-debboa DATE PRIVITOARE LA SITUAŢIA ŢĂRANILOR CLĂCAŞI DIN ŢARA ROMÎNEASCĂ ÎN ANII IMEDIAT PREMER- GĂTORI REGULAMENTULUI ORGANIC (1829—1831) de S. Columbe and 5 5 3 6 www.dacoromanica.ro EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNi ACADEMIA REPUBLICII POPULARE EOMÎNE SUBSECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI INSTITUTUL DE ISTORIE DIN BUCUREŞTI A c; b O O REVISTA de ISTORIE 6 ANUL XI 19 5 8 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMlNE www.dacoromanica.ro „STUDII" REVISTĂ DE ISTORIE APARE DE 6 ORI PE AN ---------- COLEGIUL DE REDACŢIE ------------------- Acad. P, Constantine seu- Iaşi (directorii] Colegiului de redacţie); EUGEN StăNESCU (redactor şei adjunct); acad. A. OTETEA; T. Bugnariu, membru corespondent al Academiei R.P.R.; B. Bălteanu; L. Bănyai; M. BERZA; B. CIMPINA; V. CHERESTEŞIU; V. MACIU; GH. MATEI. Redacţia : Bucureşti, B-dul Generalissimul Stalin nr. 1 Telefon: 18.25.86 www.dacaromamca.ro SUMAB Pasr. Pentru aplicarea consecventă a teoriei marxist-leninisteîn cercetările istorice 5 STUDII Acad. C. DAICOVICIU, L. BÂNYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LIVEANU, Lupta revoluţionară a maselor — factor hotărltor In unirea Transilvaniei cu Romlnia......................................................... 21 C. CUŞNIR-MIHAILOVICI, Evenimentele de la 13 decembrie 1918.......... 57 B. BĂLTEANU, Relaţiile guvernului S.U.A. cu regimul fascist din Romlnia (septembrie 1940 —iunie 1942).................................... 77 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA, Rolul hatişerifurilor de privilegii In limitarea obligaţiilor către Poartă (1774 — 1802)......................... 101 NOTE ŞI COMUNICĂRI I. TOACĂ, Din acţiunile revoluţionare ale ostaşilor armatei burghezo-moşiereşti (1917-1921)..................................................... 123 S. COLUMBEANU, Date privitoare la situaţia ţăranilor clăcaşi din Ţara Roinl- nească In anii imediat premergători Regulamentului Organic (1829 — 1831) 147 GH. MOŢ şi V. ŞTEFĂNESCU, Din lupta tineretului revoluţionar sub conducerea P.C.R. în perioada stabilizării relative a capitalismului (1923 —1928). . . 167* AL. I. GONŢA, O problemă de geografie istorică. Locul unde s-a dat bătălia dintre Ştefan cel Mare şi Petru Aron................................... 189 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ Sesiunea istoricilor de la Chişinău (Acad. P. Conslanlinescu-Iaşi); Lucrările Tra- tatului de istorie a R.P.R. (Tr. Lunga); Ştiinţa istorică sovietică în ultimii ani (Şl. Şlefănescu); Ştiri din R.P. Polonă (T. Papacoslea); Consfătuirea internaţională de la Berlin a reprezentanţilor institutelor de marxism- leninism (H. Lucinescu). .......................................... 203 RECENZII Noi studii privitoare la revoluţionarii democraţi bulgari (A. Conslanlinescu). 215 FR. GRAUS, Dfijiny venkovskeho lidu v Cechâch v dob8 pfedhusitske [Istoria ţăranilor din Cehia în perioada prehusită], Praga, 1957 (Tr. Ionescu-Nişcoo). 218 Lucrări noi privitoare la istoria Egiptului (Al. Dufu)......... 221 www.dacaromamca.ro 4 REVISTA REVISTELOR Szâzadok, nr. 1—4/1957 (M. Kertesz).......................................... 225 Istoriccski preglcd. Anul 1957 (N. Ciachir).................................. 228 Byzantion, XXV-XXVII (1955-1957) (E. Frances)................................ 252 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE Istoria Romlniei. - MITU GROSU şi OCTAVIAN PĂUN, Album dc paleo- grafie romlncască (scriere chirilică), Ministerul Învăţămîntului şi Culturii, Universitatea „C. I. Parhon”, Facultatea de filologic,*1958 (Şt. O.).—AUREL VIJOLI, Sistemul bănesc In slujba claselor exploatatoare din Romînia. Ed. ştiinţifică, Buc., 1958, 378 p. (M. H.). — Istoria U.R.S.S. — GOLU- BIŢKI, V. A., 3anopo>KCKoe KaaauecTBO, Kiev, 1957 (N. N.).— ¥*¥ Bopb- 6a aa ycTaHOBJieHHe CoBeTCKOft BJiacTii b JJarecTaite (1917 — 1921). Culegere de documente şi materiale, Ed. Academici de Ştiinţe a U.R.S.S., Moscova, 1958 (/. O.). — Istoria universală. — Căp. R. BOEV, Ctohh- Himate BOftBOfta (Stoian Inge Voievod), Voenno - istoriccski sbornik, XXIV, 1955, nr. 4, p. 55-67 (A. C.). - IONO MITEV, BeKOBHaTa jţpyatOa Mewjty pyMbHCKHH h ObJirapcKHH Hapojţ [Prietenia de veacuri dintre poporul roinin şi bulgar], în BoenHO - HCTOpHMeCKHît cOopHHK, XXIII, 1954, nr. 3,p. 84-94 (A. C.). - ORESTES FERRARA, Le XVle siecle vu par ies ambassadeurs v4nitiens. Ed. Albin Michel, Paris(1954),600 p. (S.C.).— ¥*¥ MnpOBaHBO&Ha 1939 — 1945, MoCKBa, 1957 (Weltkrieg 1939 — H945, Stuttgart, 1957) (N. C).—Bizantinologie.—VAKALOPOULOS, APOS- TOLOS E., Eun(3oX$) avrjv laroptav -rfjq 0E<îaaXov(x7]i; errl BevsroxpaTiaţ (1423 — 1430) (Contribuţie la istoria Salonicului în timpul dominaţiei veneţicne), în «Tipoţ Kcovaxavrivou 'ApfievoTroiiXou * Salonic, 1952, p. 127 —149 (O. Cr.). — ¥*¥ ’EttettjpIi; tou Meaaiomxou ’Apxcîou (Anuarul arhivei medievale), Atena, 1939 — 1956, tom. I—VI (O. Cr.). — Biblio- teconomie. Muzeografie. Arhivistică. — Catalogul documentelor greceşti din Arhivele statului de la Oraşul Stalin, voi. I, Bucureşti. 1958, XIII + 803 -I- (9) p. Direcţia generală a Arhivelor statului (C. Ş.). — ¥*¥ „Museum”, nr. 2/1958 (A. /.).— ¥*¥ Istituto Giangiacomo Feltrinelli, Descrizione della Biblioteca, Milano, 1957 (A. /.). - Dr. S. JONĂSOVĂ, Dr. L. NES- VADBÎK şi A. SKORUPOVA, Bibliografie Cehoslovenskă Historie za rok 1955 (Bibliografia istorică a Cehoslovaciei pe 1955), Praga, 1957, 194 p. (A. C.)............................................................. 237 Index alfabetic al nr. 1 — 6/1958 (materialele publicate în revista „Studii’-). . . 253 www.dacoromanica.ro PENTRU APLICAREA CONSECVENTĂ A TEORIEI MARXIST-LENINISTE ÎN CERCETĂRILE ISTORICE în ultimii ani, ştiinţa istorică din ţara noastră a căpătat o dezvoltare tot mai bogată şi mai multilaterală. Impulsul creator determinat de însu- şirea ideilor marxist-leniniste de către majoritatea istoricilor noştri a determinat tendinţa către înfruntarea unui număr mai mare de pro- bleme, către rezolvarea problemelor de bază ale istoriei patriei noastre, de care istoricii din trecut s-au ocupat prea puţin. Hotărîrile Congresului al doilea al Partidului Muncitoresc B.omîn care puneau în faţa istoricilor sarcini de onoare, de însemnătate deosebită, au precizat şi mai mult această direcţie a dezvoltării cercetărilor istorice, au determinat un avînt creator în rîndurile istoricilor pentru ducerea la bun sfîrşit a principalei sarcini : întocmirea Tratatului de istorie a Momîniei. în felul acesta au început să fie luminate din ce în ce mai bogat capi- tole noi din istoria patriei noastre. A fost confirmată cu dovezi de netăgăduit şi pentru ţara noastră, periodizarea ştiinţifică marxist-leninistă a istoriei, a fost spulberată pentru totdeauna ideea falsă că istoria patriei noastre a alcătuit un „caz aparte” al istoriei universale. Arheologii romîni au scos la suprafaţă o nouă civilizaţie, de mare însemnătate istorică : civilizaţia statului dac. Medieviştii romîni au clarificat bazele interne ale epopeii romîneşti din veacul XV, cînd ţările romîne au rezistat zeci de ani cotro- pirii otomane. Specialiştii de istorie modernă au scris în cîţiva ani, dezbă- tînd ansamblul problemelor revoluţiei din 1848, cît nu s-a scris în tot decursul regimului burghezo-moşieresc. Trebuie apreciată în chip deosebit activitatea bogată a istoricilor noştri consacrată sărbătoririi Centenarului Unirii (studii şi articole, sesiuni ştiinţifice etc.). Şi mai ales au intrat în sfera de preocupare a istoricilor noştri pro- bleme legate de capitolul cel mai glorios din istoria patriei noastre, istoria dezvoltării şi victoriei mişcării muncitoreşti sub conducerea Partidului de tip nou, marxist-leninist. Cercetările din domeniul istoriei contemporane, devenită pentru întîia dată obiect de cercetare ştiinţifică, au pus la înde- mîna oamenilor muncii din ţara noastră învăţături de mare utilitate pentru munca şi lupta lor de zi de zi. Putreziciunea regimului burghezo-moşieresc, avîntul mereu ascendent al luptei clasei muncitoare, înţelepciunea fermă www.dacaromamca.ro 6 EDITORIAL 2 şi clară a politicii Partidului, iată concluziile ce se degajă din majoritatea lucrărilor din acest domeniu. De asemenea trebuie subliniate rezultatele obţinute în ultimii ani în realizarea unor importante instrumente tehnice de lucru, publicaţii de materiale care urmează să fie interpretate etc. Ce s-a realizat în aceşti ani întrece cu mult activitatea istoricilor din trecut. Aşa cum s-a aşteptat peste 80 de ani apariţia primului dicţionar şi a primei gramatici a limbii romîne, tot aşa s-a aşteptat pentru ca cercetătorii să aibă la îndemînă adunate la un loc documentele interne edite şi inedite ale ţării noastre. Pentru înfcîia dată vor exista în ţara noastră, peste puţin timp, un Corpus de cronici, un Corpus de inscripţii etc. Toate acestea adăugîndu-se zi de zi nu fac decît să sporească condiţiile favorabile dezvoltării cercetă- rilor istorice din ţara noastră. Cîteva date în legătură cu realizările înfăţişate mai înainte sînt ilustrative. în domeniul publicării izvoarelor istoriei României s-au făcut însemnate progrese în ce priveşte izvoarele diplomatice. în acest sens se situează Introducerea în două volume la colecţia „Documente privind istoria Bomîniei” şi noi volume apărute în această colecţie. Trebuie pomenite în acelaşi timp ediţiile de înaltă ţinută ştiinţifică —în curs de publicare — a documentelor privitoare la răscoala din 1821 şi la epoca unirii. în dome- niul izvoarelor narative au apărut ediţii complete şi critice din marii noştri cronicari. în această direcţie e de semnalat activitatea bizantinistului Vasile Grecu care a publicat în seria „Scriptores byzantini” o ediţie critică din cronicarul bizantin Ducas şi o bună traducere din Chalcocondyl. Un loc de seamă în domeniul publicării izvoarelor istoriei patriei şi poporului nostru îl ocupă volumele recent apărute în colecţia „Documente privi- toare la istoria P. O. B.”. < E de subliniat bogata activitat’e din domeniul arheologiei şi istoriei vechi. Acad. C. Daicoviciu, Acad. E. Condurache, D. Pippidi, B. Vulpe, M. Petrescu-Dîmboviţa şi alţi arheologi şi specialişti în istoria veche au întreprins cercetări fructuoase în numeroase probleme din acest domeniu realizînd lucrări valoroase. Amploarea activităţii din acest domeniu se oglindeşte în publicaţiile: Studii şi cercetări de istorie veche, Materiale şi cercetări arheologice, Colecţia „Biblioteca arheologică11 etc. Un sector atacat de istoricii noştri mai intens în ultimii ani este cel al istoriei social-economice. în această direcţie au apărut lucrări care tind să dea o rezolvare unor probleme fundamentale. în studiul „Geneza Begulamentului Organic” — de pildă — acad. A. Oţetea şi în studiile altor autori se clarifică cu ajutorul unor materiale şi idei noi procesul de elabo- rare al acestei importante legiuni apărute la graniţa între istoria medie şi modernă a patriei noastre. De asemenea în „Bazele interne ale puterii lui Ştefan cel Mare”, B. Cîmpina dovedeşte la ce bogate rezultate se poate ajunge prin aplicarea consecventă a metodei de cercetare marxist-leniniste; astfel, pentru întîia oară a fost dat la iveală, în istoriografia romînă, ta- bloul istoriceşte real al societăţii din vremea marelui domnitor. Probleme importante în acest domeniu sînt tratate în bogata „Bibliotecă istorică” editată de Academia E.P.B. A început de asemenea cercetarea instituţiilor www.dacaromamca.ro 3' EDITORIAL 7 feudale româneşti, prin folosirea exhaustivă a materialului documentar, interpretat în lumina materialismului istoric; lucrări valoroase, închinate acestor probleme, s-au publicat în volumele de „Studii şi materiale de istorie medie”. Şi în această lucrare ca şi în cele precedente adîncimea analizei izvorăşte din integrarea particularităţii proceselor istorice din ţara noastră în procesele generale ale istoriei europene. Numeroşi cercetători din centrele de la Iaşi şi Cluj au avut o activitate cu rezultate bune în teme ale istoriei social-economice. în legătură cu acelaşi grup de probleme L. Vaida -cercetînd situaţia din Transilvania la începutul veacului nostru, şi C. Mur- gescu în „Reforma agrară din 1945” au adus contribuţii la cunoaşterea dezvoltării economice a ţării noastre în ultimii cincizeci de ani. Istoricii din ţara noastră au continuat să acorde o atenţie şi mai ■crescută trecutului de luptă al poporului. Noi date în legătură cu războiul ţărănesc din 1514 au fost aduse de cercetători ai istoriei locale din Arad. Structura regimului dominaţiei otomane a fost studiată de M. Berza şi lupta poporului împotriva acestui regim în lucrarea lui Eugen Stănescu privitoare la istoria veacului XYI. Şt. Pascu în „Mişcări ţărăneşti prilejuite de intrarea lui Mihai Viteazul în Transilvania” a adus în discuţie contribuţii noi la problemele atîtde comp beate ale istoriei romîneşti de la sfârşitul veacu- lui XVI. Studii interesante au fost întocmite de unu istorici din Ardeal în problema luptei maselor populare împotriva stăpînirn habsburgice : despre răscoala braşovenilor din 1688 (I. Crăciun), despre cea din Banat din 1737—39 (B. Surdu), despre mişcările ţărăneşti din Munţn Apuseni în and 1849—54 (I. Kovacg). Momentul 1821, marea răscoală populară condusă de Tudor Vladimirescu a fost anabzată de N. Adăniloaie cu privire specială asupra poziţiei boierimii faţă de mişcare. Sînt de remaicat lucrările lui V.Cheresteşiu în legătură cu anul revoluţionar 1848 şi ale lui L. Bânyai cu privire la istoria mişcării muncitoreşti din Transilvania. O sesiune spe- cială a Academiei R.P.R. a fost consacrată studiem sub multiple aspecte a marilor răscoale ţărăneşti din 1907. O altă sesiune a fost consacrată cerce- tăm influenţei uriaşe pe care Marea Revoluţie Sociabstă din Octombrie a exercitat-o asupra mişcăm muncitoreşti din Romînia. Un volum conţinând numeroase studii a fost rodul acestei sesiuni. Un capitol important în legă- tură cu aceste probleme îl alcătuiesc lucrările consacrate luptei comune dusă de poporul romîn pentru libertate împreună cu popoarele prietene între care trebuie menţionate lucrările acad. P. Constantinescu-Iaşi. • Trebuie relevat totodată aportul crescut adus de cercetători clari- ficării unor probleme importante din istoria contemporană a patriei noastre. De subliniat sînt studiile acad. P. Constantinescu-Iaşi cu privire la for- mele activităţii Partidului Comunist din Romînia în perioada 1924—1935. O contribuţie valoroasă în acest sens este studiul lui V. Liveanu care are drept temă problema Tratatului de la Buftea din martie 1918. O tematică nouă este cea a studiului lui B. Bălteanu referitoare la epoca imediat următoare ebberărb patriei noastre, cu preocupare specială asupra începutului guvernăm democrate. Un volum apărut recent intitulat „Contribuţia Romîniei la războiul antihitlerist” reprezintă ilustrarea •concretă a efortului depus de cercetătorb din domeniul istoriei con- temporane pentru studierea unui număr cît mai numeros de capitole www.dacaromamca.ro 8 EDITORUL 4 ale acesteia. Bevista „Studii” în ultimele ei numere reflectă din ce în ce mai mult această tendinţă. . Aceasta este doar o înfăţişare sumară a realizărilor ştiinţei istorice marxist-leniniste din ţara noastră în ultimii ani. Cu atît mai mult trebuie luptat fără rezervă contra factorilor care pot contribui la frînarea acestei dezvoltări. ★ în lucrările elaborate în ultimii ani, au apărut unele greşeli a căror înlă- turare este necesară pentru dezvoltarea mai departe a ştiinţei istorice romîne. Deşi caracterul imperialist al participării Bomîniei la primul război mondial a fost precizat în unele materiale din presa de partid, precum şi în unele comunicări (de pildă comunicarea acad. P. Constantinescu-Iaşi în şedinţa plenară a Academiei B.P.B. din octombrie 1957), în cursul discutării tematicii Tratatului de Istoria Bomîniei unii istorici au susţinut că deşi primul război mondial a avut în general un caracter imperialist de ambele părţi, participarea guvernului burghezo-moşieresc romîn la acest război a avut un caracter just, determinat de năzuinţa maselor populare de a elibera Ardealul. Nu încape nici un fel de discuţie că năzuinţa fierbinte a poporului de a elibera Transilvania de sub jugul Austro-Ungariei a fost o năzuinţă absolut legitimă şi profund progresistă. Dar în societăţile bazate pe exploa- tarea omului de către om, caracterul unui război este determinat de sco- purile claselor care conduc războiul. Caracterul războiului dus de guvernul burghezo-moşieresc în 1916—1918 nu a fost determinat de năzuinţele maselor populare, ci de scopurile burgheziei şi moşierimii romîne. Se ştie că primul război mondial — izbucnit ca urmare a ascuţirii contradicţiilor sistemului capitalist ajuns în stadiul imperialist — a fost un război nejust reacţionar de ambele părţi, în cursul căruia marile puteri din cele două tabere beligerante luptau pentru reîmpărţirea lumii, pentru dominaţia mondială. Marile puteri imperialiste au luptat în timpul acestui război pentru cotropirea coloniilor şi ţărilor mici, pentru jefuirea ţărilor concu- rente, pentru înăbuşirea mişcării muncitoreşti şi democratice. „Băzboiul european şi mondial — scria Lenin în primele săptămîni ale războiului — are un caracter clar şi precis de război burghez, imperialist, dinastic. Lupta pentru pieţe şi jefuirea ţărilor străine, tendinţa de a sugruma mişcarea revoluţionară a proletariatului şi a democraţiei înăuntrul ţărilor, tendinţa de a prosti, dezbina şi măcelări pe proletarii din toate ţările, asmuţind sclavii salariaţi ai unei naţiuni împotriva sclavilor salariaţi ai alteia în folosul burgheziei, iată singurul conţinut real şi singura semnificaţie reală a războiului” L în toate ţările, muncitorii revoluţionari au luat poziţie împotriva războiului imperialist mondial din 1914—1918. Mişcarea muncitorească din ţara noastră înfruntînd teroarea guvernelor burghezo-moşiereşti, a luptat împotriva participării la războiul imperialist fără a da înapoi în faţa represiunilor sîngeroase organizate de clasele dominante. Beferindu- se la puternicele greve şi demonstraţii de protest care au urmat masa- 1 1 Lcnin, Oqere, Buc., 1032, voi. 21, p. 1. www.dacoromanica.ro 5 EDITORIAL & crulni dezlănţuit la 13 iunie 1916 împotriva muncitorilor din Galaţi,, care manifestau pentru pace, tov. Gh. Gheorghiu-Dej subliniază că aceste acţiuni „au constituit afirmarea voinţei proletariatului de a se manifesta ca o forţă politică independentă şi de a se opune războiului imperialist după exemplul eroicului proletariat rus” x. De ce au intrat în primul război mondial burghezia şi moşierimea romînă? încă înainte de izbucnirea primului război mondial clasele domi- nante din Romînia urmăreau să cotropească teritorii străine şi mai ales, urmăreau să cucerească hegemonia în sud-estul Europei pretinzînd rolul de „arbitru al Balcanilor”. Expresia clară a acestei politici a fost intervenţia în războiul balcanic din 1913 în urma căruia guvernul burghezo-moşieresc romîn a anexat Cadrilaterul şi a pretins în mod deschis rolul de arbitru al Balcanilor. Clasele dominante romîneşti au socotit izbucnirea primului război mondial drept cel mai bun prilej pentru a-şi realiza propriile planuri expansioniste. în timpul tratativelor secrete cu guvernul Antantei, guvernul romîn pretindea pe faţă mai mult decît teritoriile romîneşti din Austro- Ungaria 1 2. Politicienii romîni îşi exprimau deschis planurile de a anexa teritoriul unguresc pînă la Tisa. Tratatul secret încheiat între guvernul romîn şi guvernele Antantei în august 1916 prevedea că în schimbul intrării în război, Romînia, în afară de Transilvania şi Bucovina de sud va mai primi teritorii ungureşti, sîrbeşti şi ucrainene şi va păstra Cadrilaterul cotropit în 1913. Aşa cum remarca Lenin în 1917 : „există un tratat secret cu Komînia şi el constă în aceea că Romînia va putea dobîndi un şir întreg de popoare străine dacă va lupta de partea aliaţilor” 3. Tocmai pentru a cuceri teritorii şi popoare străine a intrat în război guvernul burghezo- moşieresc romîn. Prin intrarea în războiul mondial, clasele dominante romîneşti au urmărit şi anumite scopuri politice interne. Burghezia şi moşierimea romînă, în special după 1907, se temeau de revoluţie, se temeau de izbucnirea unor puternice răscoale ţărăneşti şi lupte muncitoreşti, conduse de sopialişti. „Revolta neorganizată din 1907 — scria Vintilă Brătianu în 1913 — poate găsi o organizare la oraşe şi deci să ia în viitor un caracter nu de revoltă, ci de revoluţie” 4. Pe lîngă înfăptuirea scopurilor imperialiste externe, cercurile burghezo-moşiereşti romîne sperau că prin intrarea în război vor izbuti să dezlănţuie un val de şovinism la adăpostul căruia să reprime mişcarea revoluţionară. Pobticienii romîni recunoşteau făţiş că intrarea în război nu le era dictată de „idealul naţional”, ci de dorinţa de a evita re- voluţia. La 19 iulie 1915, Const. Miile a publicat în ziarul „Adevărul” un ar- ticol întitulat : „Ori război, ori revoluţie”, în care scria : „Cît sîntem de de- parte de idealul naţional. Facem război ca să scăpăm de criza internă.. - ori război, ori revoluţie ? în dilema aceasta am fost împinşi... războiul cît mai repede, cît mai eşte timp, fiindcă mizeria este rău sfătuitor”. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuotnlări, cil. a IY-a, p. 520. 3 A. I. Pingaud, l'Entenle et la Roumanie, 3 mai —22 aug. 1915, in Reuiie des delir mondes. din 1.VII.1930, p. 147. Mejdunarodnie olnoşenia v epohu imperiulisma, voi. VII, p. II. nr. 672, 669. 3 V. Lenin, Opere, Bucureşti, 19547 Voi. 24, p. 400. * V. Brătianu, Criza de stat, Bucureşti, 1913, p. 21. www.dacaromamca.ro 10 j:dit DIHAI, 6 Clasele dominante din Romînia s-au alăturat războiului imperialist dus de Antantă, pentru a-şi realiza propriile lor scopuri de cotropire a unor teritorii străine şi de înăbuşire a luptelor revoluţionare din ţară. Războiul dus de Romînia în 1916—1918 a fost un război nedrept, care servea pla- nurile imperialiste şi reacţionare ale imperialiştilor Antantei şi ale burghe- ziei şi moşierimii romîne. Susţinînd că luptă pentru eliberarea provinciilor romîneşti stăpînite de habsburgi, clasele dominante romîneşti au folosit patriotismul maselor, au folosit sacrificiile şi sîngele lor, pentru a duce un război imperialist şi reacţionar, care nu putea satisface năzuinţele naţio- nale ale poporului nostru. Tocmai pentru că era un război între mari puteri imperialiste care luptau pentru cucerirea şi nu pentru eliberarea popoarelor mici şi slabe, primul război mondial nu putea asigura desăvîrşirea unificării naţionale a Romîniei. Deşi făgăduiau Transilvania 'Romîniei, imperialiştii Antantei erau dispuşi să se înţeleagă cu Habsburgii şi să menţină Austro- Ungaria, pentru a o folosi ca o contrapondere faţă de Germania şi mai ales ca un bastion al contrarevoluţiei în centrul şi răsăritul Europei. în timpul primului război mondial, guvernele Antantei au dus tratative secrete cu Austro-Ungaria, promiţîndu-i printre altele că îi vor permite să anexeze Romînia. în noiembrie 1917, de pildă, în Elveţia, au avut loc tratative secrete la care au participat fostul ambasador austriac la Londra din partea Austro-Ungariei, Mensdorf-Pouilly şi generalul Smuts, membru al cabinetului de război britanic şi Philipp Kerr, secretarul primului mi- nistru englez Lloyd George, din partea Angliei. Guvernul englez şi-a trimis reprezentanţii la aceste tratative de acord cu guvernele S.D.A., Franţei şi Italiei. Or, Smuts a precizat lui Mensdorf-Pouilly că guvernul britanic este de acord cu menţinerea imperiului habsburgic şi oliiar cu extinderea lui printre altele prin anexarea Romîniei1. Pe de altă parte se ştie că cele 14 puncte ale lui Wilson care au fost recunoscute drept program oficial de pace al Antantei, nu vorbeau nimic despre alipirea Transilvaniei la Ro- mînia ; programul lui Wilson făgăduia independenţa Poloniei şi unirea cu Italia a teritoriilor italiene stăpînite atunci de Austria, mărginindu-se să promită celorlalte popoare asuprite de habsburgi doar autonomia în cadrul Austro-Ungariei. De altfel, însuşi guvernul romîn, care urmărea doar să obţină un loc la împărţirea prăzii războiului imperialist, era departe de a fi un luptător consecvent împotriva monarhiei habsburgice. încă înaintea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, guvernul romîn a făcut unele sondaje în vederea încheierii păcii separate. După Revoluţia din Octombrie, cercurile condu- cătoare romîneşti, continuînd politica duplicitară din anii neutralităţii, au încheiat pace separată cu puterile centrale, înfeudînd ţara imperialis- mului german şi austriac, pentru a obţine în schimb ajutorul acestora în vederea agresiunii anti sovietice şi a înăbuşirii luptelor revoluţionare din ţară. 1 Victor S. Mamatey, The United States and East Central Europe 1914 — 1919. A sludy in wilsonian diplomacy and propaganda. Princeton, New Jersey, 1957, p. 150, 153, 156 ; La paix des empires cenlraux In Reoue des deux mondes, 15.XI.1929, p. 312. www.dacaromamca.ro 7 EDITORIAL 11 în timp ce la cîrma Eomîniei se afla un guvern înfeudat puterilor centrale, în timp ce imperialiştii Antantei plănuiau menţinerea Transil- vaniei sub dominaţia naţională străină, a început dezagregarea Austro- Ungariei. Prăbuşirea Austro-Ungariei a fost rezultatul catastrofei militare •şi al luptei revoluţionare a popoarelor asuprite de habsburgi, care aveau în faţă exemplul revoluţiei socialiste din Rusia. Astfel revoluţia populară desfăşurată în Cehia în octombrie 1918, împotriva voinţei burgheziei, revoluţia în care proletariatul a fost cea mai activă forţă, — a dus la pro- clamarea republicii cehoslovace. Lupta revoluţionară a maselor muncitoare în frunte cu proletariatul a dus, de asemenea, în octombrie 1918, la pro- clamarea independenţei popoarelor sud-slave ale monarhiei habsburgice. în noaptea de 30 spre 31 octombrie în Ungaria începe revoluţia burghezo- democratică, care la 16 noiembrie duce la proclamarea republicii. Deza- gregarea Austro-Ungariei ca rezultat al luptei revoluţionare a maselor a creat condiţiile eliberării naţionale a Transilvaniei. în urma primului război mondial, reprezentanţii burgheziei şi moşie- Timii romîne care duseseră timp de decenii politica înfeudării faţă de Germania şi Austro-Ungaria, au înfeudat ţara imperialiştilor Antantei. Un exemplu tipic în acest sens îl dă atitudinea lui Iuliu Maniu, conducă- torul partidului naţional romîn al burgheziei şi moşierimii romîne din Ardeal. în 1906 de pildă, într-un discurs rostit în parlamentul maghiar, Iuliu Maniu a declarat în numele conducerii partidului naţional-romîn că „existenţa Ungariei şi în general a monarhiei Austro-Ungare, este o necesi- tate politică internaţională. Conştiinţa acestei necesităţi, sinceritatea acestor sentimente, sînt factorii care formează punctul de plecare al carierii noastre politice” 1. Consecvent pe această linie, Iuliu Maniu, Yaida şi alţi fruntaşi ai partidului naţional-romîn au participat în 1910—1914 la trata- tive de „împăcare” cu guvernul reacţionar ungar, tratative care aveau ca scop realizarea unei înţelegeri între clasele exploatatoare romîneşti şi maghiare din Transilvania şi Ungaria, în cadrul imperiului habsburgic. Astfel, tratativele între Maniu şi ceilalţi lideri naţionalişti pe de o parte şi groful Tisza, primul ministru ungar, pe de altă parte, au continuat şi în anii neutralităţii Romîniei fiind sprijinite de diplomaţia germană, avînd drept scop sprijinirea încercării lor de a atrage Eomînia în război de partea Puterilor Centrale. Aceasta nu l-a împiedicat pe acelaşi Maniu ca în februarie 1919, în calitate de preşedinte al Consiliului dirigent din Ardeal, să declare reprezentantului din Ardeal al generalului Berthelot că „dorinţa cea mai vie” a lui era „instalarea la Sibiu, Braşov, Oradea Mare şi Alba Iulia de sucursale a marilor bănci franceze” 1 2. Astfel de declaraţii erau doar o expresie cinică a politicii burgheziei romîne însăşi, de acceptare a înfeudării faţă de marile puteri imperialiste. Trădarea intereselor naţionale de către burghezie, de dragul intere- selor înguste de clasă exploatatoare, s-a vădit cu deosebire în atitudinea guvernului romîn faţă de revoluţia socialistă maghiară din 1919. Guvernul dictaturii proletare maghiare a anunţat încă din 4 aprilie 1919 conferinţa 1 Pepviselohazi Naplo, 1906 — 1911, voi. II, p. 956. 2 Europe nouvelle, martie 1930, p. 373. www.dacaromamca.ro 12 KDITOlîIAL & de pace de la Paris că ,,situaţia va fi reglemeutată prin auto-determinarea popoarelor” x. în primele zile ale lunii mai 1919 guvernul sovietic maghiar a trimis guvernului romîn o notă în care preciza din nou că ,,recunoaştem fără nici o rezervă toate pretenţiile naţionale ridicate de Dvs.”. în loc de a stabili relaţii de prietenie cu noua Ungarie care recunoştea fără rezerve revendicările naţionale ale ţării noastre, guvernul burghezo- moşieresc romîn, continuînd politica reacţionară din timpul primului război mondial, a dezlănţuit intervenţia împotriva revoluţiei socialiste maghiare. Clasele exploatatoare romîne au contribuit astfel în mod direct la restau- rarea dominaţiei burgheziei şi moşierimii maghiare care luptau pentru gtăpinirea asupra Transilvaniei. Rezultatul intervenţiei guvernului bur- ghezo-moşieresc romîn alături de celelalte state capitaliste în Ungaria, a fost instaurarea regimului hortist care promova o furibundă politică revizionistă. Burghezia şi moşierimea romînă au dovedit încă o dată că ele puneau interesele lor de clasă exploatatoare mai presus de interesele naţionale. Unii istorici — referindu-se la războiul dus de Romînia în 1916 — au tratat problema într-o formă care nu scotea la iveală scopurile imperialiste, antipopulare ale cercurilor burghezo-moşiereşti romine. în comunicarea „Caracterul politicii externe a Romîniei în perioada 1916—1920’’, prezentată la sesiunea din septembrie 1957 a Aca- demiei R.P.R., N. P o tino susţine că cercurile conducătoare ale Romîniei doreau să-şi prelungească neutralitatea pînă în ultima oră a războiului mondial, şi că „participarea noastră la primul război mondial a fost impusă guvernului romîn de către un ultimat” al imperialiştilor Antantei. Comu- nicarea denaturează sensul aşa-zisului ultimat adresat Romîniei de An- tantă. Ea trece sub tăcere că în timpul neutralităţii, guvernul romîn a dus îndelungate tratative cu Antanta, căreia i-a cerut sprijinul pentru anexarea unor teritorii străine, ungureşti, sîrbeşti etc. situate dincolo de graniţele actuale ale ţării. Pentru a atrage Romînia in război, puterile Antantei au folosit nu forţa, cum sugera comunicarea, — ci tocmai aceste pretenţii imperialiste ale guvernului romîn. Atitudinea imperialiştilor Antantei nu se explică fireşte, prin respectul faţă de independenţa statelor mici—ci prin aceea că ei nu socoteau atunci convenabil să-şi complice situaţia prin măsuri violente împotriva Romîniei. în condiţiile concrete ale primului război mondial, Antanta a socotit că este preferabil să recurgă, în locul forţei făţişe, la manevre diplomatice şi să făgăduiască guvernului romîn, pe lingă teritoriile romîneşti din Austro-Ungaria şi posibilitatea cotropirii unor teritorii străine sîrbeşti, ungureşti etc., situate dincolo de graniţele actuale ale ţării noastre. „Ultimatul” Antantei se mărginea să indice guvernului romîn preţul pe care trebuia să-l plătească imperialiştilor Antantei pentru anexiunile pe care le rîvneau burghezia şi moşierimea romînă; acest preţ era sîngele popoi’ului romîn. în adevăr, „ultimatul” se reducea la o serie de note diplomatice care avertizau guvernul romîn că, pentru a obţine anexiu- nile pe care le pretindea, el trebuia să intre în război în momentul ales de 1 1 Papers relaling lo the foreign relalions of the United. States, Paris Peace Conference, voi. V, p. 42 4.4. www.dacoromanica.ro <) EDITORIAL 13 Antantă, în august 1916. Guvernul romîn ar fi avut toate condiţiile obiective (militare şi diplomatice) pentru a refuza să intre în război alături de An- tantă, care, din motivele arătate nu putea — şi nici măcar nu ameninţa — să recurgă la forţă. Pentru a-şi rea Uza planurile de cotropire şi de hegemonie poUtică, guvernul romîn a preferat însă să intre în război. Eezultatul aşa- zisului „ultimat” a fost semnarea tratatului secret prin care Antanta făgăduia guvernului romîn, în schimbul intrării în război, o serie de teri- torii străine. Actul diplomatic care a stat la baza intrării Eominiei în războiul mondial nu a fost un ultimat al Antantei, ci un tratat secret care era expresia tendinţelor imperiaUste, cotropitoare ale guvernului romîn. Eeferindu-se la pohtica dusă de guvernul romîn în 1919, comunicarea amintită susţine că refuzul guvernului Brătianu de a semna tratatul de pace cu Austria (tratatul de la Saint-Germain) care conţinea o serie de clauze ce atentau la suveranitatea naţională a ţării noastre — constituia o încercare de apărare consecventă a independenţei Eominiei. Comunicarea a trecut sub tăcere că în timp ce afişa o politică de „rezistenţă” guvernul romîn încheia cu marile puteri imperialiste tranzacţii dăunătoare indepen- denţei ţării (de pildă acordarea unor concesii în domeniul petrolului şi al exportului de cereale). Eeîuzul guvernului Brătianu de a semna tratatul cu Austria a fost folosit ca un fel de „monedă de schimb” pentru încheierea diferitelor tranzacţii imperialiste. Dar mai ales trebuie să avem în vedere faptul că guvernul Brătianu, compromis în ochii maselor şi silit sub pre- siunea puternicului avînt revoluţionar să se retragă de la putere, era nevoit să-şi creeze o platformă demagogică, pe baza căreia să treacă în opoziţie. Eefuzînd să iscălească tratatul cu Austria şi părăsind cîrma ţării, sub acest pretext prezentat ca „patriotic”, partidul liberal nu a făcut decît să treacă unui guvern-paravan sarcina de a semna tratatul cu Austria. în sfîrşit, reluînd tezele unor politicieni ca îT. Eilipescu şi Take Ionescu, comunicarea discutată critică guvernul liberal condus de I. Bră- tianu pentru că nu a intrat mai devreme în război şi susţine că masele doreau intrarea în război. Autorul a ignorat puternica mişcare antirăzboi- nică din ţară, care a culminat cu grevele şi demonstraţiile din iunie-august 1916. Bl a ignorat acţiunile antiimperialiste, antirăzboinice, duse în timpul războiului de masele populare, în frunte cu grupurile revoluţionare. ★ Tendinţa de a justifica politica burgheziei s-a manifestat şi în unele lucrări de istorie modernă. în articolul „Problema agrară în dezbaterea Divanului ad-hoc şi a Adunărilor Ţării Bomîneşti (1857—1861)” de D. Be- rindei se spune că „radicalii” — grupare condusă de I. Brătianu — erau ostili faţă de iobăgie şi de toate urmările ei; ca Urnite de clasă ale politicii radicalilor sînt indicate numai cerinţa de a se acorda marilor proprietari o despăgubire pentru pămîntul cedat ţăranilor, precum şi dorinţa de a folosi împroprietărirea ţăranilor pentru „consolidarea proprietăţii burgheze de orice fel”. Articolul trece sub tăcere faptul că limitele de clasă ale bur- gheziei romîneşti constau şi în tendinţa compromisului cu moşierimea pe baza menţinerii marii proprietăţi funciare. Autorul scrie chiar că radi- www.dacoromanica.ro EDITORIAL 10 1 1 călii — erau încă din tinereţe ,,partizanii consecvenţi ai împroprietăririi ţăranilor”; or, se ştie că nici în tinereţe, nici mai tîrziu „radicalii” n-au dorit deplina lichidare a proprietăţii moşiereşti; se ştie, de asemenea, că pentru înscrierea în constituţia de la Izlaz a împroprietăririi ţăranilor, Bălcescu şi prietenii lui au întîmpinat o puternică rezistenţă; autorul trece sub tăcere aceasta. In schimb, reluÎDd o veche teză a istoriografiei burgheze, susţine că în 1857 radicalii au împiedicat discutarea problemei împroprietăririi ţărănimii în Divanul ad-hoc al Ţării Eomîneşti numai pentru a contribui la obţinerea unui vot unanim în favoarea unirii şi a evita trecerea deputaţilor boierilor de partea adversarilor unirii; din art colul citat se desprinde concluzia că opunerea radicalilor faţă de discutarea problemei împroprietăririi în Divanul ad-hoc al Ţării Eomîneşti, a fost o atitudine justă, care corespundea intereselor realizării unirii principatelor romîneşti. Dar după cum bine se ştie, în Divanul ad-hoc al Moldovei, după ce s-a votat rezoluţia în favoarea unirii, deputaţii săteni au impus deschi- derea unor discuţii în problema agrară, în cursul cărora s-au făcut şi pro- puneri pentru împroprietărirea ţăranilor; aceste discuţii nu au periclitat unirea naţională. împletirea luptei pentru unire cu lupta pentru împroprietărirea ţărănimii nu putea decît să lărgească baza de masă a mişcării unioniste şi să contribuie la mobilizarea maselor populare împotriva tuturor duşmanilor unirii, în favoarea creării unui puternic stat naţional romîn. Statul naţional romîn se putea înfăptui fie pe baza unor transformări burghezo-democra- tice consecvente, duse pînă la capăt, fie pe baza unei înţelegeri între bur- ghezie şi moşierime, în condiţiile menţinerii proprietăţii moşiereşti asupra pămîntului şi a rînduielilor sociale perimate legate de aceasta. înfăptuirea unor transformări burghezo-democratice radicale — şi în primul rînd lichidarea marii proprietăţi în folosul ţărănimii — ar fi creat cele mai favorabile condiţii pentru rapida dezvoltare socială a noii ţări — Eomînia—, ar fi creat noului .stat naţional baza social-politică cea mai favorabilă pentru cucerirea rapidă a independenţei naţionale şi pentru lupta de eliberare a provinciilor romîneşti asuprite de Habsburgi. împotrivirea radicalilor faţă de punerea problemei împroprietăririi în Divanul ad-hoc al Ţării Eomîneşti, departe de a corespunde intereselor naţionale ale poporului nostru, corespundea doar intereselor burgheziei şi moşierimii liberale şi anunţa încă de atunci „coaliţia monstruoasă”. Este de asemenea semnificativ că D. Berindei trece foarte repede şi uşor peste perioadele de colaborare între radicali şi conservatori în 1860—1861, precum şi peste atitudinea în problema agrară a celor două guverne din 1860 şi 1861 ale radicalilor. Colaborarea dintre „radicali” şi reacţionarii făţişi, lipsa oricărei încercări, cît de timide, a guvernelor „radicale” de a rezolva pro- blema împroprietăririi ţăranilor — ca şi împotrivirea de mai tîrziu faţă de legea agrară din 1861 — constituie dovada cea mai clară a tendinţei bur- gheziei de a se înţelege cu moşierimea pe baza menţinerii proprietăţii moşiereşti. ★ www.dacoromanica.ro 11 KDITOKIAJ. 1.» în unele lucrări de istorie se remarcă neînţelegerea sau în unele cazuri numai neglijarea rolului decisiv pe care-1 joacă masele populare în dezvoltarea istorică. Nu este desigur întîmplător că, pînă în ultimul timp, aproape toate lucrările elaborate în cadrul sectorului de istorie contempo- rană a Institutului de istorie din Bucureşti priveau exclusiv politica parti- delor burghezo-moşiereşti. Aceeaşi constatare poate fi făcută cu privire la lucrările de istorie contemporană publicate de cercetătorii Institutului de istorie din Iaşi. Istoria modernă şi contemporană nu pot fi însă înţelese fără studierea mişcării muncitoreşti. Studierea exclusivă a istoriei claselor exploatatoare duce la prezentarea unilaterală, trunchiată, deformată, a procesului istoric şi nu poate decît să împiedice prezentarea în adevărata şi completa lumină a politicii antipopulare, antinaţionale a claselor reacţionare. Desigur, âînt necesare şi lucrări consacrate în mod special demascării politicii claselor reacţionare. Aceste lucrări trebuie însă să se bazeze pe cunoaşterea şi deci pe studierea luptelor populare şi ele nu trebuie în nici un caz să constituie principalul obiectiv al cercetărilor istorice sau să atragă majoritatea cercetătorilor. în centrul preocupărilor istoricilor trebuie să se situeze studierea luptelor maselor populare, — căci masele populare constituie principala forţă motrice a istoriei. Unele lucrări nu ţin seama că tocmai masele populare constituie prinoipalul factor al transformărilor progresiste din istoria ţării noastre. Politica burgheziei romîneşti a fost greşit prezentată şi în alte lucrări de istorie modernă. Trebuie arătat aci că în anii de după 23 August 1944 au apărut unele lucrări schematice, străine de profunda cercetare a procesului istoric care este caracteristică istoriografiei marxiste, în legătură de pildă cu problema războiului pentru independenţă din 1877—1878. Nu s-au arătat în adevărata lor lumină raporturile dintre clase şi categorii sociale în desfăşurarea acestui război, nu s-a explicat interesul unor părţi a bur- gheziei de a susţine războiul, precum şi oscilaţiile şi contradicţiile politicii burgheziei romîneşti, în schimb, în studiul ,,Cu privire la războiul pentru independenţa Romîniei” publicat în „Studii”, nr. 4/1957, V. Maciu nu subliniază destul şovăielile şi inconsecvenţa unor grupări burghezo-moşiereşti. Deşi articolul insistă pe larg asupra rolului diferitor fracţiuni ale burgheziei în lupta pentru cucerirea independenţei naţionale, — autorul nu tratează pe larg rolul maselor în această luptă. Autorul a promovat — mai ales în dezbate- rile tematicii Tratatului de istorie a Romîniei — idei greşite care au creat confuzii într-o serie de probleme. într-o anumită măsură, subaprecierea rolului maselor populare şi în general a forţelor sociale interne, s-a manifestat şi în unele lucrări despre răscoala din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Acad. A. Oţetea a adus, în lucrările sale, «bntribuţii extrem de preţioase pentru dezvăluirea carac- terului antiotoman al mişcării din 1821 şi pentru demonstrarea legăturilor dintre Tudor Vladimirescu şi mişcarea eteristă. Totuşi, în unele lucrări acad. Andrei Oţetea a subapreciat caracterul social, antifeudal al răs- coalei din 1821 şi a susţinut că mişcarea eteristă a fost aceea care i-a dat mişcării lui Tudor Vladimirescu programul şi mijloacele de luptă („Stu- dii”, nr. 2—3/1956). www.dacaromamca.ro LTUTOHIAJ. 12 Hi Sub o formă mai gravă, rolul maselor în făurirea istoriei a fost neglijat în lucrarea colectivă „Viaţa feudală în Ţara Eomînească şi Moldova ţsec. XIV—XVII)” de V. Costăcliel, P. P. Panaitescu şi A. Cazacu. Autorii vorbesc despre lupta de clasă numai într-un scurt capitol de 13 pagini ţdin cele f>43 p. ale lucrării), în care sînt prezentate cîteva răscoale ţără- neşti. Se face aci şi afirmaţia că în veacul al XVII-lea, deşi exploatarea ţăranilor crescuse faţă de veacurile anterioare, răscoalele descresc ca întinderp şi intensitate ; împrejurarea s-ar explica prin întărirea aparatului de represiune, folosit de domnie pentru a apăra interesele boierimii. De fapt, pretinsa scădere a intensităţii luptei de clasă nu este decît rezul- tatul condamnabilei neglijenţe cu care autorii evocă (printr-o simplă aluzie) marile răscoale ţărăneşti de la mijlocul veacului al XVII-lea; îndeosebi cea legată de mişcarea slujitorilor lui Matei Basarab, în care s-au ridicat în masă ţăranii dependenţi, întrece cu mult în importanţă răscoala din , 151)3—1505, prezentată ca cea mai amplă din veacul al XVI-lea. Dar latura cea mai gravă constă în faptul că autorii se mulţumesc să amintească rolul maselor în capitolul citat, fără a mai pomeni în tot restul lucrării despre importanţa acestui factor istoric. Astfel, pe de o parte, lupta de clasă apare ca un fenomen rupt de celelalte aspecte ale „Vieţii feudale”, în loc să străbată ca un fir roşu întreaga expunere; recunoaşterea ei capătă un caracter declarativ, pur formal. De altă parte, dat fiind că însuşi capitolul discutat nu înfăţişează decît un şir de acţiuni prin care ţăranii se împotrivesc exploatării, ar rezulta că rolul maselor s-a limitat la această apărare, b'psită de orice orizont mai larg, a produsului muncii. Xu se pomeneşte măcar un cuvînt în lucrare despre variatele forme de participare activă a poporului la întreg procesul de dezvoltare istorică, inclusiv la geneza unor instituţii feudale, în descrierea cărora autorii stăruie pe alocuri foarte mult. Xu se pomeneşte măcar rolul jucat de orăşeni în făurirea statului centralizat, un rol direct, deosebit de important şi care a mai fost discutat în unele lucrări recente. O asemenea prezentare a socie- tăţii romîneşti din Evul Mediu este un pas înapoi cbiar faţă de unele lu- crări ale lui X. Iorga, care recunosc partea de „creaţie populară”, pe numeroase tărîmuri de organizare socială, juridică şi politică. Este de la sine înţeles că istoriografia din ţara noastră nu se poate dezvolta pe baze marxiste decît prin criticarea necruţătoare a unor ase- menea fenomene, prin înlăturarea unor astfel de poziţii înapoiate de des- considerare a tezelor marxiste fundamentale pe care se mai află unii cer- cetători ai trecutului ţării noastre. ★ Istoriografia marxistă subliniază necesitatea studierii atente a realităţii istorice obiective şi în legătură cu aceasta, subliniază că cercetă- torul care vrea să cunoască şi să înţeleagă un anumit fenomen sau proces istoric, este dator să arate totalitatea izvoarelor care privesc problema respectivă. Istoriografia marxistă combate tendinţa de deformare, de pre- zentare denaturată, de „înfrumuseţare” sau „înnegrire” a fenomenelor istorice. Totodată, istoriografia marxistă subliniază că cercetarea şi cu- noaşterea totalităţii izvoarelor şi faptelor, fiind o condiţie absolut indis- www.dacoromanica.ro 13 EMTIIltlAT. 17 pensabilă studiului dezvoltării societăţii — este totu.şi departe de a epuiza sarcina istoricului. Documentul nu trebuie să fie transformat intr-un fetiş. Istoricul trebuie să aibă totdeauna în vedere că documentele reflectă ideile şi intere- sele de clasă ale celor de la care provin. De aceea, teoria materialismului istoric pune accentul pe interpretarea documentelor, în funcţie de criteriile obiective fundamentale, care se desprind din cercetarea forţelor şi relaţiilor de producţie, a luptei de clasă, a procesului de dezvoltare a societăţii în genere. Pentru înţelegerea fiecărui eveniment în parte, este deci necesară cunoaşterea legilor de care ascultă procesul istoric ; este necesară generali- zarea faptelor cercetate. Concepţia marxist-leninistă, bazată pe cele mai înaintate cuceriri ale ştiinţei, inclusiv ale ştiinţei istorice — este singura care dă istoricului posibilitatea de a cunoaşte legile dezvoltării sociale şi de a înţelege şi interpreta în mod just mărturiile izvoarelor. în opoziţie cu concepţiile burgheziei, bazate pe prejudecăţi şi idei preconcepute, care nu ţin seama de realitate, — tezele fundamentale ale teoriei materialist-istorice, cuceririle ştiinţei istorice marxiste, constituie generalizarea cea mai profundă a faptelor bazată pe studierea temeinică, multilaterală a procesului istoric. Dacă la abordarea unei probleme, istoricul face ,,abstracţie” de tezele teoretice marxiste şi „se mărgineşte la cercetarea documentelor” — el renunţă la cele mai de seamă cuceriri ale ştiinţei, renunţă la singurul instrument care asigură succesul în cercetarea izvoarelor şi se lasă pradă prejudecăţilor şi concepţiilor perimate antiştiinţifice, ale ideologiei burgheze. Studierea dezvoltării sociale cu ajutorul teoriei marxist- leniniste fereşte istoricii de interpretarea neştiinţifică a documentelor prin prisma unor ipoteze arbitrare, asigură cercetarea multilaterală şi interpre- tarea ştiinţifică a faptelor istorice. Unii istorici însă, sub motivul înlăturării ideilor preconcepute, folosesc documentele fără discernămînt critic, fără a ţine seama de poziţia de clasă care deseori deformează faptele despre care se vorbeşte în documentele provenite din surse burgheze. în comunicarea „Caracterul tratatelor încheiate de Bomînia în 1920—1921”, E. Campus a susţinut că Mica Antantă a constituit printre altele şi o încercare a micilor state burgheze din răsăritul Europei, de a se împotrivi marilor state imperialiste. Se trece în acest fel peste adevărul istoric evident, deoarece Mica Antantă fiind un bloc agresiv, îndreptat împotriva statului sovietic, precum şi a unor state burgheze d;n centrul şi răsăritul Europei — întărea dependenţa Eomîniei faţă de Anglia şi Eranţa, care se foloseau de conflictele în care erau anlrenate statele din Mica Antantă pentru a-şi întări tutela asupra lor. în lucrările aceleiaşi autoare „Blocul balcanic al neutrilor” („Studii”, nr. 1/19A6) şi „Tratativele diplomatice în preajma dictatului de la Yiena, aprilie august 1940” („Studii“, nr. 3/1957). se atribuie diferitelor manevre întreprinse de unele fracţiuni ale claselor dominante din Romînia, carac- terul unor acţiuni antifasciste, antihitleriste, fără a se arăta că aceste mane- vre erau doar aspecte diferite ale politicii de fascizare a ţării şi de cedare în faţa agresiunii hitleriste. Eaptul că această politică a îmbrăcat aspecte diferite în funcţie de diferite grupări ale claselor dominante şi de diferitele cotituri ale situaţiei internaţionale nu trebuie să ducă la uitarea caracte- - www.dacoromanica.ro 2 18 i:i)rroniA.r, lf rului antidemocratic, de capitulare în faţa agresiunii hitleriste, a politicii principalelor forţe ale burgheziei şi moşierimii. Lucrările amintite ale lui E. Campus redau numeroase păreri şi declaraţii ale politicienilor reacţionari, fără a adopta faţă de acestea o atitudine critică combativă. Lipsa de spirit partinic, obiectivismul burghez, au dus-o pe E. Campus la formularea în cursul predat la Facultatea de istorie din Bucureşti — a unor idei în mod obiectiv reacţionare. Ignorarea principiilor teoretice marxiste, sau refuzul de a adopta o poziţie clară, duce la elaborarea unor lucrări tehniciste, care cuprind o serie de informaţii mai mult sau mai puţin noi, dar nesistematizate şi neinterpretate; astfel de lucrări, lipsite de valoare ştiinţifică, nu aduc nici o contribuţie serioasă la lămurirea şi înţelegerea procesului dezvoltării sociale. Este cazul cu unele lucrări apărute în „Studii şi cercetări ştiinţifice, seria istorie” a Acad. B.P.R., Filiala Iaşi; un exemplu tipic îl prezintă articolul „începuturile domniei lui Ştefan cel Mare” (anul VIII, fasc. I, 1957) de N. Grigoraş, în care, reluîndu-se dealtminteri numai informaţii de mult cunoscute, discuţia nu se poartă decît pe teme cu totul secundare, în schimb, cînd este vorba de stabilit un fenomen atît de important, ca factorii care au dus la prăbuşirea domniei lui Petru Aron şi la înscăunarea lui Ştefan cel Mare, soluţia se enunţă fără umbra unei cerce- tări cît de cît adîncite. Se ignoră cu desăvîrşire importanta răscoală a ţărănimii şi micii nobilimi care a izbucnit pe un vast teritoriu, în nordul Moldovei ca şi în Podolia, sub conducerea lui Leu. Incapa- citatea lui Petru Aron de a reprima mişcarea, incapacitate direct mărturisită de el într-o scrisoare din 1 aprilie 1457, două săptămîni înainte de înscăunarea lui Ştefan, arată foarte limpede evenimentul de la care trebuie pornit pentru explicarea acestei înscăunări. Lipsa uneţ janalize serioase a fenomenelor celor mai importante pune pe autor în imposibili- tate de a rezolva chiar şi chestiunile de detaliu ; sînt caracteristice şovăielile şi contradicţiile ivite în prezentarea raporturilor dintre Ştefan cel Mare şi unii reprezentanţi ai clasei stăpînitoare (ca mitropolitul Teoctist), raporturi care sînt înfăţişate cînd sub forma colaborării, cînd sub aceea a conflictului, fără să se încerce o lămurire cuprinzătoare şi coherentă a împrejurărilor. IsTumai materialismul istoric, dezvăluind contradicţiile procesului istoric, inclusiv contradicţiile de clasă, oferă criteriile obiective pentru aprecierea activităţii diferitelor clase sociale, grupuri, personalităţi. în opoziţie cu materialismul istoric, obiectivismul burghez, care s-a mani- festat în ultimul timp în diferite lucrări ale istoricilor noştri, ascunde contradicţiile procesului istoric, ascunde contradicţiile de clasă. Sub pre- textul. .. „descrierii obiective” a evenimentelor, obiectivismul burghez face apologia activităţii claselor exploatatoare, susţinând că acţiunile acestor clase sînt dictate de necesităţile obiective ale dezvoltării sociale şi sînt singurele care corespund intereselor progresului social. ★ Un alt aspect al influenţei ideologiei burgheze asupra cercetărilor din domeniul istoriei îl constituie prezentarea necritică a activităţii istoricilor www.dacaromamca.ro 15 KD1TOIM \L 19 din trecut. In studiul „Concepţia istorică a lui B. P. Hasdeu” („Studii”, nr, 5/1957). A. Sacerdoţeanu subliniază unele aspecte ale contribuţiei lui Hasdeu la dezvoltarea ştiinţei istorice romîneşti. Totuşi, acest studiu nu se opreşte asupra principalelor merite ale lui Hasdeu — cum ar fi de pildă, atenţia acordată de el rolului maselor în istorie. în acelaşi timp, însă, A. Sacerdoţeanu îşi însuşeşte fără rezerve unele concepţii greşite, ideile mistice şi naţionaliste ale Ini B. P. Hasdeu ; autorul merge pînă acolo încît ia apărarea unor teze şovine; el susţine, de exemplu, că îndemnul lui Hasdeu: „faţă cu duşmanii din afară, toate vrăjmăşiile şi zizaniile din lăuntru să dispară într-o clipă, iar cine nu se supune — striveşte-1”, are un caracter patriotic. Se ştie însă că ideea de mai sus a lui Hasdeu era folosită de obicei de iniţiatorii politicii imperialiste şi a războaielor nedrepte, de jaf şi cotropire. Chiar în cazul războaielor drepte, în cursul cărora clasele antagonice luptă împreună pentru realizarea unor obiective imediate, con- tradicţiile sociale interne nu încetează, deoarece clasele exploatatoare încearcă totdeauna să arunce asupra maselor populare greutăţile războiului şi să-şi asigure pentru sine foloasele victoriei. A. Sacerdoţeanu nu ia nici un fel de atitudine critică faţă de ideile pozitiviste ale lui Hasdeu, nu arată legătura indisolubilă dintre pozitivism şi misticism şi ignorează indicaţiile din lucrarea lui Engels „Dialectica naturii”, cu privire la legătura dintre concepţiile pozitiviste, empiriste ale unor savanţi şi credinţa lor în spiritism. în loc de a sublinia meritele reale şi incontestabile ale lui B. P. Hasdeu, A. Sacerdoţeanu face apologia celor mai evidente greşeli din activitatea acestuia. Keferindu-se la faptul că Hasdeu susţinea unele iniţiative naţio- nale şi democrate pentru a le combate apoi şi că, după ce formula unele idei realiste, Hasdeu le opunea apoi metafizica şi metapsihica — autorul scrie că „Hasdeu rămîne un gigant tocmai prin această lipsă de constanţă”. Or, după cum înţelege lesne oricine nu este ataşat de aspectele cele mai înapoiate ale trecutului, valoarea lui Hasdeu nu constă în ezitările şi contra- dicţiile lui. Numai printr-o atitudine critică principială se poate ajunge la o adevărată valorificare a moştenirii lăsate de Hasdeu şi de vechea istoriografie în genere. Numai astfel, contribuţia pozitivă a acestei istoriografii se va putea despărţi de elementele perimate, retrograde, pentru a fi utilizată de pe poziţiile noi incomparabil superioare, ale marxism-leninismului. Unele încercări în acest sens trebuie continuate şi dezvoltate; în adoptarea unei atitudini juste, corespunzătoare înaltelor exigenţe ale concepţiei marxiste faţă de moştenirea ştiinţifică, se află unul din criteriile după care se va putea judeca maturizarea noii istoriografii din ţara noastră. ★ în faţa istoricilor noştri stau sarcini minunate, capabile să însufle- ţească orice adevărat om de ştiinţă. Pilda marilor clasici ai marxism-leni- nismului, care au dat tocmai pe tărîmul ştiinţei istorice unele din operele lor nepieritoare, trebuie să rămînă mereu vie; ea luminează nobila misiune a istoricilor din ţara noastră, reconstituirea eroicului trecut al poporului www.dacaromamca.ro 20 JiJlITDKIAT. 16 roniîn, dezvăluirea condiţiilor concrete în care s-a desfăşurat procesul milenar de dezvoltare a societăţii de pe teritoriul E.P.E. Niciodată n-au stat în faţa istoricilor din ţara noastră sarcini şi perspective mai măreţe. Niciodată n-au fost asigurate cercetătorilor din domeniul istoriei condiţii mai potrivite pentru o dezvoltare creatoare, impetuoasă. Mijloacele materiale bogate prin care poporul muncitor sprijină desfăşurarea cercetărilor istorice, ilustrează faptul că azi istoricii noştri sînt puşi la adăpost de gravele dificultăţi cu care oamenii de ştiinţă de altădată trebuiau să se lupte neîntrerupt, şi se pot consacra rezolvării problemelor ştiinţifice ce 1“ stau în faţă. Victoria deplină a ideologiei marxist-leniniste datorită revoluţiei culturale condusă de partid înarmează pe istoricii din ţara noastră cu acea solidă bază teoretică fără de care acumulările cantitative, oricît de mari ar fi ele, nu s-ar putea împlini în mod creator. Din această cauză sînt desigur îndreptăţite aşteptările şi speranţele pe care poporul muncitor le pune în istoricii noştri. Apariţia în viitorii ani a Tratatului de istorie a Eomîniei — la care azi, adunaţi într-un vast colectiv de muncă lucrează majoritatea istoricilor din patria noastră — va confirma justeţea acestor aşteptări şi speranţe. www.dacoromanica.ro S T U D I I LUPTA REVOLUŢIONARĂ A MASELOR — FACTOR HOTĂRÎTOR ÎN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÎNIA DE Acad. C. DAICOVICIU, L. BÂYYAI, V. C1IERESTEŞIU, Y. LIVEAUU Pe cîmpul lui Horia, pe platoul de deasupra cetăţii de la Alba-Iulia, s-au intrunit la 1 decembrie 1918 peste o sută de mii de oameni, în majo- ritate ţărani, muncitori, meseriaşi şi intelectuali pentru a hotărî unirea Transilvaniei cu Romînia, în cadrul unui stat democratic. Masele populare din Transilvania erau dornice să scape de asuprirea socială şi naţională, să ducă pînă la capăt revoluţia burghezo-democratică şi să-şi asigure un viitor în care să nu mai existe exploatare de clasă şi asu- prire naţională. în adunarea de la Alba-Iulia, care a hotărît unirea, putem distinge două tendinţe : cea a păturilor largi ale poporului, îndreptată spre crearea unei Romînii democrate şi republicane şi cea a burgheziei naţionaliste romîne, pentru care „democraţia” şi „drepturile poporului” erau doar lozinci destinate să înşele masele. Burghezia romînă privea cu îngrijorare cum masele populare romîne din Transilvania, sub influenţa Marii Revo- luţii Socialiste din Octombrie, porniseră alături de celelalte popoare ale fostei monarhii austro-ungare, pe calea revoluţionară, la eliberarea lor de orice asuprire. Esenţialul pentru burghezia romînă era asigurarea do- minaţiei ei de clasă, asigurarea posibilităţii de a exploata întregul popor romîn şi minorităţile naţionale. Unirea a fost rezultatul prăbuşirii imperiului austro-ungar, ca ur- mare a luptei revoluţionare de eliberare socială şi naţională a maselor popu- lare, desfăşurată sub influenţa imediată a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, în condiţiile înfrîngerii militare a puterilor centrale. Elemen- tele burgheze şi moşiereşti, precum şi social-democraţii reformişti care au condus adunarea, au zădărnicit însă ca unirea Ardealului cu Bomînia să aducă şi transformările democratice dorite de popor. www.dacaromamca.ro C. DMCOVICIl. I.. BANYAI, V. CHKRKS 1'hşlL, V. LIVEAMJ 2 Desăvîrşirea revoluţiei burghezo-democratice şi transformarea ei în revoluţie socialistă a rămas şi după 1918 o sarcină a maselor populare din Romînia, conduse de proletariat. ★ Unirea Ardealului cu Romînia a constituit un act progresist care co- respundea unei necesităţi istorice în dezvoltarea socială a poporului romîn. Procesul istoric de închegare a statului naţional romîn îşi are obîrşiile lui foarte îndepărtate. Poporul romîn a trăit în decursul secolelor sub dife- rite ocîrmuiri şi stăpîniri, dar unitatea limbii, a culturii şi a obiceiurilor s-a păstrat. Carpaţii nu au format un zid despărţitor. în evul mediu, relaţii economice trainice au existat între Ţara Romînească, Moldova şi Transilvania atît în perioada cînd aceasta din urmă a făcut parte din regatul ungar, cît şi atunci cînd ea a devenit, după invazia turcească, un principat de sine stătător, tributar imperiului otoman. împotriva pericolului comun — năvălirile imperiului otoman — de- seori oştile Ţării Romîneşti, Moldovei şi Transilvaniei au luptat împreună. în această epocă, în 1633, scrie poetul maghiar Listius (Liszti) Lâszlo, „Moldova pe de o parte, Muntenia pe de alta, cuprind între ele Ardealul. — Ca nişte straşnici viteji, cele două ţări romîneşti îi vin în bun ajutor, — să nu cadă năvălirii şi pustiirii duşmanului” 1. • După pacea de la Karlovitz (1699), Transilvania ajunge sub directa stăpînire a Ilabsburgilor. Aceştia, la fel ca şi Poarta Otomană, vor să zădăr- nicească formarea unei unităţi economice şi politice în regiunile Carpaţilor de sud şi răsărit. Dar în decursul secolului, s-a dezvoltat conştiinţa uni- tăţii poporului romîn, care a primit o expresie clară în operele cronicarilor romîni din veacul al XVII-lea şi al XVIII-lea. Originea comună o accen- tuează Grigore Ureche : „Romînii, cîţi se află lăcuitori la ţara ungurească şi la Ardeal şi la Maramureş, de la un loc sînt cu moldovenii” . .. Aceeaşi idee o exprimă şi stolnicul Constantin Cantacuzino, cînd scrie : „vedem că rumînii din Ardeal, moldovenii şi ceşti din ţara aceasta, tot un neam, tot o limbă (sînt)”. Chiar şi patriarhul Chirii Lucaris din Constantinopol, în scrisoarea lui către Gavril Bethlen, principele Transilvaniei, la începutul secolului al XVII-lea, vorbeşte despre . .. „legătura de sînge şi de simţire care trăieşte, deşi în mod tainic dar cu atît mai puternic între ro- mînii din ţara Transilvaniei şi între locuitorii ţării Munteniei şi Mol- dovei . .. ”1 2. Lupta maselor populare romîneşti din Transilvania împotriva asu- pririi naţionale s-a împletit cu lupta pentru pămînt şi drepturi democratice. Oamenii muncii romîni, maghiari şi de alte naţionalităţi din Tran- silvania s-au înfrăţit prin munca şi lupta comună împotriva asupritorilor şi exploatatorilor comuni. r Răscoala de la Bobîlna din 1437, răscoala condusă de Gh. Doja din 1514, răscoala condusă de Iloria, Cloşca şi Crişan din 1784, ca şi alte acţiuni 1 Magijar Marş [Martele maghiar], Becs (Viena), 1(533. p. 33. 2 Torok-ma/ijarkuri ăllami okmdngldr [Culegere de documente din epoca tureo-inaghiară] Pesta, 181)9, voi. II. p. 137 110. www.dacaromamca.ro 3 LUPT V M \SKLOR — FACTOR HOTARITOR 1\ UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMIMA 21! revoluţionare din decursul secolelor, dovedesc existenţa unor bogate tra- diţii de colaborare frăţească între poporul romîn şi naţionalităţile eu care trăia împreună, în ciuda încercărilor de dezbinare din partea puterilor co- tropitoare şi a claselor dominante. Apariţia capitalismului a creat baza economică pentru închegarea unui stat naţional care să cuprindă toate teritoriile locuite de romîni şi care să asigure lichidarea rînduielilor feudale perimate, devenite o frînă a dezvoltării sociale. în prima jumătate a secolului al XTX-lea, oprimarea otomană în ţările romîne slăbeşte. Burghezia în formaţie şi boierimea liberală din Moldova şi Ţara Bo- mînească tind să-şi asigure independenţa economică, să-şi lărgească piaţa prin unirea celor două ţări, să desfiinţeze privilegiile feudale, care stăvileau dezvoltarea capitalistă. Tînăra burghezie romînă din Transilvania voia descătuşarea populaţiei romîneşti din robia absolutismului habsburgic şi a păturilor feudale privilegiate maghiare şi săseşti. La dezvoltarea conştiinţei unităţii naţionale a romînilor de dincoace şi de dincolo de Oarpaţi, au contribuit la începutul secolului al XlX-lea cărturarii ardeleni, începînd cu Gheorghe Lazăr, care se stabilesc în Ţara Bomînească şi în Moldova. Gîndul unirii Moldovei şi Munteniei se împleteşte la aceşti cărturari, cu idealul unei ,,Daco-Bomînii” care să cuprindă şi Transilvania, Francezul Febx Colson, care avea relaţii cu Eftimie Murgu, scrie într-o carte apărută în 1839 : „romînii (transilvăneni—n. n.) nutresc spe- ranţa de a fi uniţi cu fraţii lor moldo-munteni. Ideea unirii naţionale se răspîndeşte tot mai mult” 1. Lupta pentru unirea naţională era strîns legată de lupta împotriva imperiilor reacţionare cotropitoare, împotriva feudalismului. Absolutis- mul habsburgic, stăpînind atunci regatul Ungariei, precum şi Principatul Transilvaniei, încercă să-şi consolideze poziţia prin divizarea popoarelor sub- jugate. Mulţi intelectuali romîni din Transilvania îşi făceau iluzii cu pri- vire la „împăratul înţelegător”. Absolutismul imperial însă nu a ezitat niciodată să reprime sîngeros, mînă în mînă cu nobilimea maghiară, orice mişcare a iobagilor romîni şi maghiari din Transilvania, ce ameninţa orîn- dnirea feudală şi absolutistă. în 1818, masele populare din Transilvania, ca şi din întreg imperiul habsburgic, au păşit pe calea revoluţiei burghezo-domocratice, pentru eli- berarea de sub jugul feudalismului şi al asupririi naţionale. în 1818—1819, au avut loc o serie de însemnate acţiuni revoluţionare comune ale maselor populare de diferite naţionalităţi din Transilvania. O mare parte a armatei revoluţionare maghiare de sub conducerea generalului Bem era alcătuită din voluntari, soldaţi şi ofiţeri romîni. Dar, după cum se ştie, guvernul habsburgic folosind inconsecvenţele şi politica naţională greşită a guvernu- lui revoluţionar maghiar, cît şi greşelile şi inconsecvenţa conducătorilor 1 Felix OjIsoii. De l etal presenl el (le l'twenir des priiicipaiiles de Muhlavie el Yatachie, Paris, 1839. www.dacoromanica.ro 21 f. DAKOYIUL, L. BAAY W, %. CHhRF.STF.ŞlU, V. LIVEAMJ revoluţionari i omilii, a izbutit să dezbine popoarele, ridicate împotriva absolutismului şi feudalismului; aceasta a dus la înfrîngerea revoluţiei din 1848—1849 din Transilvania şi la menţinerea acestei provincii ca şi a Un- gariei sub jugul habsburgie. Marele democrat revoluţionar Nicolae Bălcescu a arătat conducă- torilor romîni din Transilvania că nu se poate lupta pentru libertate sub steagul habsburgilor, sub steagul „celui mai mîrşav, mai cumplit şi mai în- vechit despotism”, iar capilor revoluţiei maghiare le-a demonstrat că de- mocraţia şi supremaţia naţională nu se împacă una cu alta. ÎL Bălcescu susţinea cu înflăcărare ideea unirii naţionale : „Vrem să fim o naţiune, una, puternică şi liberă — scrie Bălcescu la doi ani după revoluţia din 1848 — prin dreptul şi datoria noastră, pentru binele nostru şi al celorlalte naţii, căci voim fericirea noastră şi avem o misie a împlini în omenire” L ... „Aceste condiţii de putere, de cari avem nevoie, nu le putem găsi decît în solidaritatea tuturor romînilor, în unirea lor într-o singură naţie” 1 2. Exprimînd năzuinţele maselor populare, îl. Bălcescu indica cu lim- pezime calea înfăptuirii unirii naţionale pe cale revoluţionară, în cadrul unei orînduiri democratice : „Kevoluţia viitoare—scria el—nu se mai poate mărgini a voi ca romînii să fie liberi, egali, proprietari de pămîut ...” El arată că revoluţia „va cere unitatea şi libertatea naţională”, pe baza . cărora „adunarea poporului, Constituanta, va putea să realizeze în pace 1oate reformele politice şi sociale de care el are nevoie şi să constitueze domnirea democraţiei, domnirea poporului prin popor”3. Pronunţîndu-se pentru unire, Bălcescu condamna cu hotărîre orice şovinism, orice fel de exclusivism naţional. El scria că „nu este nici drept, nici folositor, nici cu putinţă a curăţi ţara Ardealului de toate populaţiile străine, care fac mai a treia parte din totalul populaţiei; ... că o naţionalitate oricît de mică va fi trebuie respectată, căci sfînt e dreptul ce are ea de a trăi pe pămîntul ce ocupă .. . ” 4. Bălcescu sublinia, după înfrîngerea revoluţiei din 3818 că „un acelaş despotism ne copleşeşte pe toţi romînii împreună cu ungurii, duşmanii de eri. . . Libertatea naţionalităţilor nu poate veni de la curţile împără- teşti şi din mila împilătorilor şi a despoţilor, ci numai dintr-o unire strînsă între toţi romînii şi dintr-o ridicare a tuturor împreună şi în solidai’itate cu toate popoarele împilate. Aceasta este calea cea nouă pe care păşesc şi trebuie a păşi toţi romînii de progres şi de mişcare din Ardeal, Banat, Ungaria şi cei din Principate” 5. Pe calea năzuinţelor revoluţionare din 1848, mişcarea naţională din Moldova şi Ţara Bomînească a cucerit în 1859 o mare victorie. Datorită luptei maselor populare s-a înfăptuit unirea celor două ţări romîneşti şi a fost făurit statul naţional Eomînia.' în 1877 — 1878, prin lupta maselor muncitoare şi a tuturor forţelor progresiste, prin 1 N. Bălcescu, Opere, E.S.P.L.A., p. 182. 2 Ibidem, p. 1S4. ' 3 N. Bălcescu, Opere, Ed. Acad. R.P.R., voi. 2, p. .312. ■* N. Bălcescu, Opere, E.S.P.E.A., p. 228 — 229. 5 X. Bălcescu, Opere, Ed. Acad. R.P.R., voi. I, p. 335. . www.dacoromanica.ro o LUPTA MASELOR — FACTOR HOTAR1TOR 1\ UNIRFA TRANSILVANIEI CU ROMÎNIA 25 eroismul şi jertfele soldaţilor romîni şi datorită ajutorului Rusiei — Romînia şi-a cucerit independenţa de stat. Formarea statului naţional romîn a dat un puternic impuls luptei de eliberare naţională a maselor populare romîneşti din Transilvania. Poporul din vechea Romînie, ca şi poporul romîn din Transilvania, era însufleţit de năzuinţa fierbinte spre desăvîrşirea unirii naţionale. Masele doreau ca unirea Transilvaniei cu Romînia să se înfăptuiască în cadrul unei orînduiri democratice. în vechea Romînie s-a constituit însă regimul burghezo-moşierese. Burghezia noului stat romîn a trădat propria ei misiune istorică, a trădat cauza revoluţiei burghezo-democratice şi a căzut la înţelegere cu moşierimea, consimţind la menţinerea marii proprietăţi funciare şi a unor instituţii politice semifeudale şi subordonînd interesele ţării intereselor marilor puteri. Burghezia a întîrziat astfel dezvoltarea democratică a ţării şi desăvîrşirea unirii naţionale, prin alipirea Transilvaniei la Romînia. De frica luptei revoluţionare de eliberare naţio- nală a maselor şi minate de interesele lor înguste de clasă, burghezia şi moşierimea romînă au păşit pe calea tranzacţiilor cu marile puteri reac- ţionare. Expresia cea mai clară a politicii de compromis cu marile puteri imperialiste, în dauna cauzei eliberării naţionale, a fost înfeudarea guver- nelor romîne, Triplei alianţe, în cadrul căreia rolul principal îl aveau Ger- mania şi Austro-TTngaria. Timp de cîteva decenii (4 883—1914), reprezen- tanţii politici ai capitaliştilor şi latifundiarilor, regele şi liderii conserva- torilor şi liberalilor, de la D. A. Sturza la P. P. Carp, de la I. Brătianu şi Take Ionescu la A. Marghiloman, T. Maiorescu şi N. Eilipescu s-au alăturat Triplei alianţe, act politic care însemna în fond aderarea la principiul menţinerii monarhiei habsburgice austro-ungare — închisoare a mai multor popoare, între care şi a romînilor ardeleni. Uneori, fiind în opoziţie, politicienii burghezi îşi aduc aminte de ,.suferinţele fraţilor din Transilvania”. Astfel, în discursul ţinut în Senat la 27 noiembrie 4 893. D. A. Sturza protestează în termeni violenţi împo- triva politicii pe care o duceau cercurile guvernante din Austro-ÎJngaria faţă de naţionalităţi1. în realitate însă, D. A. Sturza şi liberalii con- damnau cu vehemenţă orice acţiune avînd ca scop lupta pentru eliberarea Transilvaniei de sub stăpînirea monarhiei habsburgice. Doi ani mai tîrziu, în octombrie 4 895, la cîrma ţării fiind partidul liberal, acelaşi D. A. Sturza declară următoarele: „în special în chestiunea naţională situaţia noastră este clară şi netedă. Avem să ne abţinem în totul de la orice* act de agitaţie în afacerile interne ale statelor şi în special ale monarhiei austro- ungare. Monarhia austro-ungară astfel cum este construită, este o nece- sitate de prim ordin pentru echilibrul european ca şi pentru siguranţa regatului nostru” 2. Jocul politic al conducătorilor partidelor burghezo-moşiereşti din Romînia nu putea să ascundă faptul că problema naţională din Transil- vania se punea cu o deosebită ascuţime. 1 Voinţa naţională, 1893, nr. 2719. - Ibiilem, 1895, nr. 3263. www.dacoromanica.ro C. DUCOVIOU, I.. BWYAI, 5. CHEKKS rEţIU. V. LIVK \NU 15 Transilvania cu o populaţie în marea majoritate romînească, a trecut în 1867 de sub stăpînirea directă austriacă în stăpînirea marilor latifundiari şi a capitaliştilor maghiari, care, acceptînd dependenţa de Austria, din punctul de vedere economic, militar şi al politicii externe •etc., obţin mînă liberă pentru asuprirea naţionalităţilor. Regimul burghezo- moşieresc din Austro- Cngaria a păgubit interesele vitale economice ale Transilvaniei, rupînd spre sfîrşitul veacului al XTX-lea în mod artificial, prin politica vamală a capitalului austro-ungar, legăturile economice organice dintre Transilvania şi Romînia veche. Asuprirea maselor populare romîneşti din Transilvania de către regimul burghezo-moşieresc maghiar a constat, în primul rînd, în oprimarea lor economică şi culturală, în încercări de a le deznaţionaliza prin toate mijloacele şi în lipsirea lor de drepturile politice într-o măsură şi mai mare decît restul populaţiei. Teroarea jandarmeriei şi a poliţiei era deosebit de aprigă faţă de masele romîneşti. Presa romînă era expusă la vexaţii continue. Deşi naţionalităţile asuprite din Ungaria formau majoritatea populaţiei ţării, totuşi in administraţia de stat ele erau reprezentate numai în proporţie de 6—12°0 şi aceasta aproape exclusiv în funcţiile inferioare. înainte de primul război mondial erau pe teritoriul Transilvaniei mult mai puţine şcoli cu limba de predare romînă decît cu limba de predare maghiară, cu toate că populaţia maghiară, chiar după statisticile oficiale atingea 31,6%, iar populaţia romînă 53,9% din populaţia totală 1. Aproape jumătate din tineretul romîn din Transilvania a fost lipsit de şcoli elementare în limba maternă, rămînînd în mare parte neşcolarizat. O problemă deosebit de gravă o constituia în Transilvania lipsa de pămînt a maselor de ţărani. Din terenurile agrare 40% aparţineau marilor moşieri, dintre care numai 1 198 deţineau peste 4 milioane de iugăre de pămînt. Din totalul proprietăţilor agrare 40% erau de 5 sau sub 5 iugăre şi dispuneau de 6,5 % din pămîntul cultivatul1 2. Lupta pentru eliberarea naţională a maselor populare romîne din Transilvania era deci strîns împletită cu lupta lor pentru pămînt şi drepturi democratice. Cu toată politica claselor stăpînitoare maghiare de asuprire şi de deznaţionalizare, masele populare romîneşti au fost totdeauna însufleţite de ideea eliberării naţionale, de ideea unirii cu Romînia, în cadrul unui stat democratic. Conducătorii partidului naţional romîn din Transilvania — care reprezentau interesele burgheziei şi moşierimii şi care erau ei înşişi. în cea mai mare parte directori şi acţionari de bancă şi moşieri — au dus, în înţelegere cu guvernanţii Romîniei, o politică de compromis cu imperia- lismul austro-ungar. Partidul naţional, constituit în 1881, nu-şi punea problema luptei pentru eliberarea naţională de sub stăpînirea habsburgică 1 Barabas I-'.ndn:. Maqi/ar-romdn kullurpidilika [Politica culturala maghiară ţi roiniuă], Budapesta. 1!)S1. p. 7 — 1(5. 2 1.. Yajda, Despre situaţia economică şi social-polilică a Transilvaniei in primii ani ai sec. al XX-lea, ia Studii si materiale de istorie modernă, ICtl. Acad. R.P.B., 19.57, Voi. I, p. 310 Sil. www.dacoromanica.ro LUPT\ MASELOR — FACTOR HOTĂRITOR 1\ UNIREA TRANSILVANIEI CL ROMIMV şi se împotrivea satisfacerii revendicărilor sociale fundamentale ale maselor. Revendicările burgheziei şi moşierilor romîni din Transilvania se limitau la „posibilităţi egale” cu clasele dominante maghiare în ce priveşte exploa- tarea maselor muncitoare. Mergînd pe calea compromisurilor antinaţionale, cu clasele domi- nante maghiare şi austriace, conducerea partidului naţional romîn, în timp ce desfăşura o agitaţie şovină, căuta în mod permanent o împăcare cu guvernul ungar şi în special cn Curtea imperială din Viena. Condu- cătorii partidului naţional romîn — care ani de zile mai tîrziu îşi atribuiau merite în realizarea unirii, — se pronunţau pentru apărarea integrităţii Austro-Ungariei şi îşi manifestau cu fiecare prilej loialitatea si servilismul faţă de Habsburgi. în toiul marilor lupte revoluţionare din Ungaria, desfăşurate sub influenţa Revoluţiei populare ruse din 1905 — Iuliu 31 a ni u Intr-un discurs ţinut la 28 Iulie 1900, în parlamentul ungar, în calitate de deputat al partidului naţional romîn, declara : „menţinerea Ungariei şi în general a monarhiei austro-ungare este o necesitate politică şi interna- ţională, atît pentru romîni eît şi pentru maghiari” C Alex. Vaida şi Aurel C. Popovici, care aveau legături directe cu Curtea din Viena, au elaborat şi au susţinut, cu aprobarea tacită a celor- lalţi conducători ai partidului naţional romîn, planul creării ,, Austriei mari”. Acest plan prevedea ca „dualismul” — puterea bazată pe com- promisul între clasele dominante austriacă şi maghiară — să se extindă prin federalizarea monarhiei austro-ungare. Planul prevedea anexarea la Austria, împreună cu alte state balca- nice, a vechii Romînii, sub sceptrul habsburgilor, sub dominaţia imperia- lismului austriac. Sfidînd năzuinţele maselor populare care luptau pentru eliberarea naţională de sub stăpînirea imperiului austro-ungar, Alex. Vaida Voevod a scris în preajma primului război mondial într-o revistă austriacă : ,, Ro- mînii din Ardeal sînt pătrunşi de convingerea că nu prin slăbirea monarhiei, ci numai contribuind după puteri la consolidarea şi întărirea imperiului habsburgic pot garanta existenţa propriului lor neam dincoace şi dincolo de Carpaţi’ ’1 2. Conducătorii partidului naţional romîn ştiau că politica lor de ploconire înaintea habsburgilor nu e nicidecum aprobată de masa oame- nilor muncii şi de intelectualitatea progresistă. în memoriile sale, Alexandru Vaida arată că, după terminarea adunărilor populare din deceniul premergător primului război mondial, fruntaşii partidului naţional erau întrebaţi : „ce rost au exageratele asi- gurări de devotament” exprimate prin „telegrame omagiale trimise împă- ratului” % Alegătorii spun : ,;Am lăsat chiar destul să fim insultaţi timp de 60 de ani” 3. ' Urmînd aceeaşi politică de trădare a intereselor naţionale, primul ministru Ionel Brătianu a mijlocit la începutul anului 1913 tratativele între groful Tisza, primul ministru maghiar, exponentul celor mai reacţio- 1 Kepviselohăzi Xaplo [Jurnal parlamentar]. 1900, voi. II p. Săli. 2 Oesterreichisehe Iiimdsclmu. 1 octombrie 191S. 3 Arhivele Statului. Bucureşti, Memoriile lui Al. Vaida Voevod, 1. 120. www.dacoromanica.ro 2S c. DWOViriL, L. Bim \l, V. CHKRFSiE'ylL, V. I.lVt \NU 8 nare şi şovine cercuri ungare, şi conducătorii partidului naţional romîn, Iuliu Maniu şi alţii, pentru a stabili împreună condiţiile unei înţelegeri în cadrul Imperiului austro-ungar. Politica de trădare a intereselor naţionale şi sociale ale maselor a fost de repetate ori demascată de luptătorii conştienţi ai clasei muncitoare, încă de la naşterea sa, marxismul s-a manifestat ca un duşman neîndu- plecat al tuturor formelor de opresiune socială şi naţională, ca un hotărît adversar al naţionalismului şi şovinismului, ca un înflăcărat propovăduitor al unirii clasei muncitoare sub steagul internaţionalismului proletar. în Manifestul Partidului Comunist, Marx şi Engels au arătat că numai vic- toria revoluţiei socialiste va lichida ura şi vrajba dintre popoare şi va înlătura, o dată cu desfiinţarea exploatării omului de către om, şi asuprirea unei naţiuni de către alta. Vorbind despre mişcările de eliberare naţională din secolul al XlX-lea, Marx şi Engels au subliniat şi caracterul h'mitat al rezolvării problemei naţionale în orînduirea burgheză. Ei au pus pe primul plan principiul revoluţionar : ,,Xu poate fi liber un popor care asupreşte alte popoare”. în stadiul imperialist al dezvoltării capitalismului, lui V. I. Lenin i-a revenit sarcina dezvoltării învăţăturii marxiste în problema naţională, care, în condiţiile istorice din pragul veacului al XX-lea, se pusese într-un mod deosebit de ascuţit. El a elaborat programul concret al partidului proletar revoluţionar în problema naţională, demascînd concepţiile naţio- nalist-şovine ale liderilor oportunişti din Internaţionala a Il-a. Analizînd situaţia ţărilor din sud-estul Europei, Lenin a arătat că mişcarea naţională din aceste ţări se datoreşte faptului că ,,un număr imens (faţă de numărul total al reprezentanţilor naţiunii respective) de romîni şi de sîrbi locuiesc în afara graniţelor statului „lor”, că în general „construcţia de stat” în direcţia burghezo-naţională nu s-a terminat în Balcani...”1. • , Lenin sublinia că transformările revoluţionare burghezo-democratice nu pot fi îndeplinite fără susţinerea dreptului naţiunilor la autodetermi- nare pînă la despărţirea de stat, că rezolvarea problemei naţionale este indisolubil legată de lupta revoluţionară a proletariatului. Mişcarea muncitorească din Bomînia, care a început să se dezvolte în ultimele decenii ale secolului al XlX-lea, preluînd cele mai bune tradiţii progresiste, subh'nia totdeauna că adevărata şi deplina eliberare naţională este posibilă numai o dată cu eliberarea socială. Ziarul socialist Munca, expunînd poziţia clasei muncitoare în această privinţă, scria spre sfîrşitul secolului trecut : „O Eomînie mare, liberă şi cu un popor liber economiceşte, ar însemna ceva astăzi în Europa şi desigur ar grăbi curgerea fatală a lucrurilor. Dacă însă este vorba de a adăuga, cum zicea o dată dl. Petre Grădişteanu la Iaşi, încă cîteva juvaie- ruri la coroana regală a regelui Carol, dacă este vorba de a face — din 1 V. I. I.eniu, Opere, voi. 23, Ii.P.L.P., 1053, p. 275. www.dacoromanica.ro 9 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTAR1TOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMIMA 21) o Romînie roabă mică, o Romînie roabă mare, desigur eă se lucrează în zadar15 Vîrfurile burgheziei şi moşierimii priveau cu ostilitate şi frică lupta maselor populare, sacrificînd năzuinţele naţionale şi democratice juste ale maselor în interesul întăririi privilegiilor lor de clasă exploatatoare şi pe calea tranzacţiilor cu puterile imperialiste. ★ în timpul primului război imperialist, clasele exploatatoare romîne şi-au continuat vechea lor politică de sacrificare a năzuinţelor maselor, în perioada neutralităţii (1914—1916), guvernul burghezo-moşieresc romîn ducea tratative cu ambele tabere imperialiste beligerante, pentru a-şi asigura participarea la împărţirea prăzii războiului imperialist. Prin alăturarea sa la una din taberele de mari puteri imperialiste care au dez- lănţuit primul război mondial, guvernul romîn s-a transformat el însuşi într-un participant la jaful imperialist. Guvernul romîn s-a hotărît să intre în război împotriva Puterilor Centrale' pentru că Antanta i-a promis o pradă mai mare şi mai sigură decît cea promisă de Germania şi Austro- Ungaria, inclusiv o serie de teritorii străine, şi nicidecum pentru înfăptuirea aspiraţiilor naţionale ale maselor. Clasele exploatatoare romîne doreau ca unirea Transilvaniei cu Bomînla să se înfăptuiască în cadrul regimului burghezo-moşieresc prin metoda imperialistă de împărţire a prăzii, de cuceriri care să ducă la consolidarea poziţiilor lor de clasă. Nicolae Filipescu arăta că „idealul naţional” al Brătienilor se reducea la un calcul de felul următor : „Ardealul nu e o afacere tocmai rea. Transilvănenii vor exporta prin Brăila şi Constanţa.. . Băncile ce fac operaţiuni de comision de cereale... îşi vor întinde operaţiunile. în Transilvania sînt mine de cărbuni şi de fier, de aici ocazii de afaceri cointeresate; dacă pot avea toate acestea chilipir, sînt gata să constitui Ardealul pe acţiuni”1 2. Această concepţie asupra „idealului naţional” era proprie nu numai Brătieuilor, ci în general poli- ticienilor liberali şi conservatori, exponenţi ai burgheziei şi moşierimii. Alăturarea la una din taberele imperialiste nu putea oferi o garanţie sigură pentru înfăptuirea năzuinţelor naţionale ale poporului nostru, în timp ce Antanta îi promitea Romîniei teritorii aflate atunci sub domi- naţia habsburgilor, imperialiştii englezi, francezi şi americani mizau şi pe varianta menţinerii monarhiei habsburgice şi stăpînirii Transilvaniei de către imperiul habsburgic, cu scopul de a transforma Austro-Ungaria într-o contrapondere faţă de Germania. După izbucnirea revoluţiei din Rusia, în 1917, imperialiştii priveau menţinerea Austro-Ungariei reacţio- nare ca bastion al contrarevoluţiei în centrul şi răsăritul Europei. în cursul tratativelor secrete de pace duse de puterile Antantei cu emisarii gu- vernului Austro-Ungariei în decembrie 1917, reprezentantul englez a arătat că guvernul său este de acord nu numai cu menţinerea Austro-Ungariei, dar şi cu anexarea — printre altele — a vechii Bomînii la imperiul habs- burgic. 1 Munca, 6 ianuarie 1891. 2 X. Filipescu, Pentru Jiominia Mare, Bucureşti. 1923, p. 88 89. www.dacaromamca.ro .-50 C. DUCOVICIU, L. BA\Y M, CHLRESTEŞIL, V. LIVEAMJ 10 în timpul primului război mondial, conducătorii partidului naţional romîn au mers la remorca claselor dominante maghiare şi austriece şi au îndemnat populaţia romînească din Transilvania să-şi verse sîngele pentru victoria imperiului habsburgic. în timp ce după intrarea Eomîniei în război persecuţiile naţionale din Transilvania s-au intensificat, în timp ce sute de şcoli romîneşti din Transilvania erau desfiinţate de autorităţi, în timp ce muncitorii şi ţăranii romîni, învăţătorii şi alţi intelectuali romîni de la sate şi oraşe erau prigoniţi, arestaţi şi internaţi, conducerea oficială a partidului naţional romîn nu-şi economisea declaraţiile de fidelitate faţă de Habsburgi şi de sprijinire a războiului dus de aceştia. Puţin timp după începutul războiului mondial, Alexandru Vaida publică în ziarul bucureştean Adevărul o declaraţie în care, precizîild poziţia conducerii partidului naţional romîn, arată că „dragostea de patrie şi credinţa neclintită faţă de monarhia hasburgică, partidul a culti- vat-o cu vorba şi fapta, el a agitat totdeauna în popor pentru monarhie şi Tripla Alianţă...şi a făcut propagandă pentru alipirea Eomîniei de Tripla Alianţă. Să sperăm că' Eomînia va ieşi în curînd din rezerva ei şi va face cauză comună cu monarhia şi cu Tripla Alianţă sau va păstra cel puţin faţă de noi o neutralitate amicală”'1. Conducătorii partidului naţional romîn din Transilvania nu se limi- tau la declaraţii de sprijinire a războului dus de Germania şi Austro-Un- garia, ci sprijineau în mod concret acest război. în 1914—1916, Maniu, Vaida, episcopul Hossu şi alţi fruntaşi ai partidului naţional romîn au con- tinuat tratativele de „împăcare” cu guvernul contelui Tisza, tratative care aveau acum ca scop să atragă şi Eomînia în război alături de Puterile centrale. După intrarea Eomîniei în război, deputatul partidului naţional- romîn, Ştefan Cicio Pop, citeşte la 5 septembrie 1916 în numele partidului său o declaraţie în parlamentul ungar în care se afirma că şi „poporul romîn, ca şi pînă acum, aşa şi pe viitor, îşi va apăra xiatria şi tronul regelui său apostolic cu sîngele şi averea şi cu toate jertfele posibile contra oricărui inamic, ori şi din cotro ar veni acela”. Eăzboiul mondial a contribuit în mare măsură la ascuţirea contra- dicţiilor de clasă şi naţionale din sînul monarhiei austro-ungare. în zadar căutau reformiştii din Ungaria la fel ca şi reformiştii din Eomînia, să ascun- dă caracterul imperialist al războiului. în zadar se puneau în slujba aţî- ţării războinice, îndemnînd pe muncitori să sporească producţia. Pierderile enorme în oameni şi materiale, greutăţile crescînde ale aprovizionării cu materii prime şi alimente, urcarea preţurilor, rechiziţiile la sate sub amenin- ţarea armelor, toate acestea contribuiau la crearea unei atmosfere anti- războinice din ce în ce mai accentuate. Suferinţele războiului provocau împotrivirea din ce în ce mai dîrză a maselor populare de toate naţionali- tăţile. La începutul anului 1917, Lenin a declarat pe drept cuvînt : „Criza v revoluţionară din Europa este un fapt. Masele sînt cuprinse de o mare nemul- 1 Adevărul, Hucureşti, 7 august (25 iulie st. v. )' 191-1. www.dacoromanica.ro 11 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTARlTOR 1\ UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMlMA 31 turnire, de frămîntare şi întărîtare” L Acest lucru era valabil în primul rînd pentru Eusia ţaristă şi apoi pentru monarhia Austro-ITngară, ambele măcinate de contradicţii interne puternice. Izbucnirea revoluţiei burghezo-democrate din Rusia în februarie 1917 a încurajat lupta maselor populare din monarhia austro-ungară pentru pace, democraţie şi eliberare naţională. Comitetul Central al P.M.S.D.R., Comitetul din Petersburg al P.M.S.D.R. şi redacţia Pravdei lansează la 4 mai 1917 un „apel către soldaţii tuturor ţărilor beligerante”, redactat de Lenin în care se scrie: „Cu fiecare zi devine tot mai clp,r pentru noi, muncitorii şi ţăranii, pe umerii cărora apasă cel mai mult povara războ- iului, că el a fost început şi este dus de capitaliştii tuturor ţărilor pentru interesele capitaliştilor, pentru dominaţia asupra lumii, pentru pieţe, pentru fabricanţi, proprietari de uzine, bancheri, pentru jefuirea popoarelor slabe” 1 2. Acest apel, difuzat ca manifest, ajunge în miinile soldaţilor din tranşeele austro-ungare, pătrunzînd chiar şi în Transilvania. Deşi cu unele pasaje scoase de cenzură, manifestul este publicat şi în coloanele unor ziare spre sfîrşitul lunii mai3. în ciuda stării excepţionale, instaurate iii întreaga monarhie, în lunile mai şi iunie 1917 izbucneşte greva generală a feroviarilor, datorită căreia la Braşov, Simeria şi Petroşani este oprită şi circulaţia trenurilor militare. Tot în luna mai intră în grevă il 500 muncitori din Valea Jiului. Îndîrjirea maselor duce la izbucnirea unor manifestaţii de mare amploare. La 3 iunie mii de femei şi copii manifestează la Timişoara pentru îmbunătăţirea aprovizionării cu alimente. în iulie, la Oradea, mii de oameni cer pace şi vot universal, iar cînd primarul oraşului, în cuvîn- tarea sa de răspuns, subliniază că în cadrul noii legi electorale va trebui asigurată supremaţia populaţiei maghiare, mulţimea strigă „drept la, vot egal pentru toate clasele şi naţionalităţile” 4 5. Conducătorii oportunişti ai partidului social-democrat din Ungaria consideră drept datoria lor să contribuie la salvarea imperiului austro- ungar. La sfîrşitul lunii mai 193 7, participînd la conferinţa de la Stockholm a unor partide social-democrate, delegaţia social-democrată din Ungaria propune ca „problemele naţionale ale Austro-Ungariei să fie rezolvate nu prin divizarea monarhiei, ci.. . în cadrul statului actual. . .” 3. Zadarnice au fost însă manevrele stăpînilor monarhiei, precum şi ale» lacheilor lor. Lupta revoluţionară a popoarelor asuprite pentru eli- berarea socială şi naţională nu mai putea fi oprită. Vestea victoriei revoluţiei socialiste din Rusia se răspîndeşte fcu iuţeala unui fulger peste tot în rîndurile celor asupriţi şi exploataţi, în rîndurile/popoarelor ce sufereau greutăţile războiului imperialist. Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a avut o influenţă uriaşă asupra 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 23, 1957, p. 270. 3 Ibidem, voi. 24, 1956, p. 169-172. 3 De ex. în Kulozsvări Vjstig [Gazeta din Lini], 20 mai 1917. * Vilăg [Lumea] din Budapesta, 12 iulie 1917. 5 Buchinger Mano, Tannvcillomds [Mărturie], Budapesta, 1937. p. 39. www.dacaromamca.ro C. DMCOVICIL, L, B4\\U, \. CHLBKSTE'JIL’, V. LIVE^MT 12 :i2 maselor muncitoare din ţara noastră, ca şi asupra celor din lumea întreagă. Ea a dat un avînt puternic luptei de eliberare naţională şi socială a maselor populare din cuprinsul fostei monarhii austro-ungare. Mişcarea munci- torească din Transilvania a întîmpinat cu entuziasm vestea victoriei clasei muncitoare din Eusia. Organizaţiile muncitoreşti subliniau că revoluţia proletară rusă a deschis era eliberării naţionale a tuturor popoarelor pînă atunci asuprite. Ziarul Adevărul, organul secţiei romîne a partidului social-democrat din Ungaria, după ani de zile de interdicţie, scria: „Alduit (binecuvîntat — n.n.) fie numele vostru, tovarăşi ruşi, care prin hotărîrea voastră eroică, prin sîngele vostru vărsat în lupta cu duşmanii poporului ne-aţi întărit credinţa în puterea socialismului şi aţi arătat lumii calea cea mai dreaptă ce duce la pace şi la înfrăţirea popoarelor. Voi cereţi ca nici o naţiune să nu ţie în asuprire pe alta, ca nici un neam să nu fie subjugat” 1. Adevărul a publicat Declaraţia dreptu- rilor popoarelor din Rusia, adoptată de guvernul sovietic la 2.~> noiembrie 1918, declaraţie care arată nu numai popoarelor din Rusia, dar şi popoarelor asuprite din intreaga lume, calea spre eliberarea naţională. Pînă şi o parte a presei burgheze romîne din Transilvania reflectînd puternicul ecou al evenimentelor din Rusia în masele oprimate, era nevoită să recunoască influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, scriind că din revoluţia rusă s-a născut „un izvor de viaţă pentru toate neamurile” 1 2. Ziarul burghez din Sibiu Telegraful romîn publică de asemenea punctele Decla- raţiei drepturilor popoarelor din Rusia” 3. Masele asuprite romîne din Transilvania au fost profund impresionate de cuceririle Revoluţiei Socia- liste din Octombrie în problema naţională. După revoluţia socialistă din Rusia, conducătorii partidului naţional romîn din Transilvania au continuat să sprijine monarhia habsburgică, iar guvernul Romîniei pentru a obţine sprijinul imperialismului german în vederea înăbuşirii valului revoluţionar din ţara noastră şi în vederea intervenţiei antisovietiee a încheiat armistiţiul (9 decembrie 1917), apoi pacea separată (ăl martie 1918) cu Puterile centrale. Din îndemnul impe- rialiştilor Antantei şi cu aprobarea şi -sprijinul direct al imperialismului german şi austro-ungar, guvernul romîn a dezlănţuit intervenţia anti- sovietică, a înăbuşit revoluţia socialistă care începuse în Basarabia şi a anexat acest teritoriu. Spre deosebire de conducătorii partidului naţional romîn care con- tinuau să sprijine războiul Puterilor centrale, masele muncitoare din Transilvania, alături de masele muncitoare din toată Austro-Ungaria, au pornit imediat după victoria revoluţiei socialiste diu Rusia un nou şi puternic şir de lupte pentru pace, drepturi deniocratice şi libertate naţională. în decembrie 1917, la Timişoara, Arad, Oradea etc., ca şi la Viena, Budapesta, Praga s-au desfăşurat puternice demonstraţii munci- toreşti, pentru acceptarea de către Austro-Ungaria a propunerilor de pace ale guvernului sovietic, propuneri care prevedeau recunoaşterea dreptului tuturor naţiunilor la autodeterminare pînă la despărţire. 1 Adevărul din 18 noiembrie 1917. 2 Gazeta poporului din 27 ianuarie 1918. 3 Telegraful romîn din 29 noiembrie 1917. www.dacaromamca.ro 13 ■ LUPTA MASELOR — FACTOR HOTĂRITOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMIMA 33 La 16 decembrie, muncitorii romîni, maghiari şi germani din Reşiţa organizează împreună îu spirit internaţionalist o întrunire pentru pace. Raportul confidenţial al comandamentului militar menţionează cu privire la această întrunire : „Vorbitorii şi-au îndreptat atenţia mai ales asupra păcii care urmează a se încheia cu ruşii, scoţînd în evidenţă, îndeosebi, meritele conducătorilor socialismului internaţional din Rusia, pe care îi vor considera de acum înainte drept stelele lor conducătoare. Mai ales pe tovarăşul Lenin” 1. La începutul anului 1918 încep să se răspîndească larg şi în rîndurile oamenilor muncii din Ardeal manifestele revoluţionare ilegale ale socia- liştilor revoluţionari. Aceste manifeste conţin deja indicaţia leninistă potrivit căreia pentru oamenii muncii singura ieşire din puhoiul de sînge şi din mizeria războiului imperialist este întoarcerea armelor împotriva propriilor lor asupritori. în ianuarie 1918, cînd s-a aflat că delegaţiile germană şi austriacă de la Brest-Litovsk au provocat întreruperea tratativelor de pace cu Rusia Sovietică, muncitorimea din Austro-Ungaria a declarat grevă generală, care s-a desfăşurat sub lozinca încheierii păcii cu Rusia, pe baza dreptului naţiunilor la autodeterminare. La 1 mai 1918, în centrele muncitoreşti din Ardeal, la Cluj, Timişoara, pe Valea Jiului şi în alte locuri, ca şi în marea majoritate a centrelor muncitoreşti din tot imperiul habsburgic, au avut loc greve şi demonstraţii împotriva războiului imperialist dus de Austro- Ungaria. La 20 iunie 1918 a început o nouă grevă generală a proletariatului din Austro-Ungaria la care au participat şi muncitorii din Transilvania — împotriva războiului imperialist. Unitatea de luptă a muncitorilor de diferite naţionalităţi din Austro- Ungaria, îndreptată împotriva jugului imperialist, a asupririi naţionale şi exploatării sociale, a caracterizat şi grevele, demonstraţiile şi celelalte acţiuni muncitoreşti pentru revendicări economice şi politice şi s-au suc- cedat, după noiembrie 1917, în ritm rapid, în toate centrele muncitoreşti din Transilvania. La sate au loc răscoale împotriva autorităţilor locale şi a moşierilor. A crescut şi mişcarea revoluţionară din armată. Soldaţii ardeleni romîni, maghiari, germani au participat la mişcările antirăzboinice din armata austro-ungară. Alături de ceilalţi militari din unităţile austro-ungare de pe frontul de răsărit, militarii transilvăneni au fraternizat cu soldaţii revoluţionari ruşi1 2, au participat la răzvrătiri împotriva folosirii lor pe frontul intervenţiei antisovietice. în februarie 1918 pe Marea Adriatică izbucneşte răscoala marinarilor din Kotor (Cattaro). Printre revendicările lor figurează şi „recunoaşterea necondiţionată a dreptului de autodeter- minare a popoarelor”. Răscoala, la care au luat parte şi marinarii romîni alături de croaţi, sloveni şi maghiari, a fost înăbuşită de contraamiralul Ilorthy, viitorul călău al revoluţiei proletare din Ungaria. 1 A magijar miinkăsmozgalom lorlenelenek oăUogaloll dokumentumai [Documente alese ale mişcării muncitoreşti din Ungaria], voi V, 1956, p. 46. 2 Cf. Dominic Stanca, între două fronturi, Cluj, 1935, p. 143. . _ „ 29R www.dacoromanica.ro M C. DAICOVICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. UVEANU 14 Begimentele compuse din soldaţi romîni din Ardeal, transferate, după ieşirea Busiei din războiul imperialist, de pe frontul rusesc pe cel italian, au contribuit la descompunerea unităţilor austro-ungare de pe acest front. în munţii Transilvaniei acţionau zeci de mii de „cadre verzi”, de soldaţi care, refuzînd să mai lupte în războiul imperialist, au dezertat şi au format detaşamente de partizani, atacînd autorităţile şi moşierii. în lagărele de prizonieri din Busia, un mare număr de soldaţi din Transilvania, proveniţi din armata austro-ungară, se alătură revoluţiei, în primăvara anului 1918 „grupul maghiar şi romîn al partidului interna- ţional muncitoresc social-democrat al proletarilor străini” din Omsk lansează o chemare comună cu lozinca : „Proletari maghiari şi romîni, înainte împotriva călăilor”. în timp ce luptele de eliberare socială şi naţională ale maselor populare din toate ţinuturile Austro-Ungariei subminau din interior imperiul habsburgic multisecular, armata austro-ungară, ca şi armatele celorlalte Puteri centrale, suferea grele înfrîngeri. La 5 octombrie 1918, guvernul austro-ungar cere pace. Înfrîngerea militară a slăbit şi mai mult imperiul habsburgic, a înlesnit creşterea luptelor populare, a ascuţit contradicţiile dintre burgheziile diferitelor naţiuni din Austro-Ungaria care căutau să se înţeleagă cu tabăra imperialistă învingătoare. Imperialiştii americani, englezi, francezi intenţionau să-şi subordoneze imperiul habsburgic, fără însă a-1 distruge. Atît tratativele secrete din 1917—1918, cît şi faimoasele 14 puncte ale lui Wilson, arătaseră că imperialiştii Antantei erau dispuşi să asigure menţinerea Austro-Ungariei. Guvernele Antantei considerau că pe de o parte federalizarea Austro-Ungariei va satisface burgheziile diferitelor naţionalităţi, va potoli întru cîtva nemulţumirile maselor populare, iar pe de altă parte, va face curtea vieneză mai docilă faţă de pretenţiile imperialiştilor învingători; federalizarea era de asemenea un mijloc de a continua vechea politică călăuzită de preceptul „divide et impera”. în cursul lunii octombrie 1918, curtea vieneză a încercat să salveze monarhia prin acordarea unor concesii burgheziilor diferitelor naţiuni pe calea fede- ralizării, sperînd totodată că în acest fel va potoli valul luptelor de eliberare socială şi naţională. încă de la 1 octombrie, primul ministru austriac Husarek a anunţat în parlament că popoarelor monarhiei li se va asigura dreptul la „deplină viaţă naţională” prin sistemul autoguvernării fede- rative. în 16 octombrie, a doua zi după izbucnirea grevei generale în Cehia şi alte ţinuturi ale monarhiei, împăratul Carol lansează un manifest care proclamă transformarea Austro-Ungariei într-o federaţie de şase state sub sceptrul Habsburgilor. La consiliul de coroană din 15 octombrie, primul ministru maghiar, Wekerle, ameninţase însă cu încetarea transporturilor de alimente spre Yiena, dacă în cadrul reorganizării monarhiei clasele dominante ungare nu-şi vor putea păstra neştirbită puterea pe întregul teritoriu al regatului ungar. Manifestul lansat în ziua următoare de împă- ratul rege Carol ţine seamă de acest fapt, subliniind că federalizarea „nu atinge în nici o privinţă integritatea ţărilor sfintei coroane ungare...” www.dacaromamca.ro 15 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTĂRITOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMINIA 35 (sub această denumire se înţelegeau Ungaria de atunci, Croaţia-Slovenia şi teritoriul Fiume). ’ ’ Dar oricum manevrau stăpînii monarhiei, prăbuşirea imperiului habsburgic nu putea fi oprită. Lenin arată, la 22 octombrie 1918, că monar- hia se destramă în statele mici în care „pretutindeni bate la uşă revoluţia muncitorească” L ’ în octombrie 1918 se desfăşoară un nou val de greve şi demonstraţii muncitoreşti împotriva războiului imperialist şi a regimului habsburgic. Peste tot, pe teritoriul monarhiei se formează sfaturi ale muncitorilor şi soldaţilor. ★ ^Desfăşurarea furtunoasă a evenimentelor împinge Comitetul executiv al partidului naţional romîn să adopte, în Oradea la 12 octombrie 1918, o declaraţie expusă şase zile mai tîrziu de Yaida în parlamentul din Buda- pesta. Declaraţia contestă guvernului şi parlamentului ungar dreptul de a vorbi în numele populaţiei romîneş'i şi cere, în virtutea principiului autodeterminării, „deplină libertate naţională pentru naţiunea romînă din Ardeal şi Ungaria, ca liberă de orice influenţă străină, să poată hotărî singură despre aşezarea sa în rîndurile naţiunilor libere' ‘. Comitetul executiv declară că ,,se simte îndreptăţit să reprezinte interesele naţiunii romîne din Ardeal şi Ungaria la tratativele de pace". Deşi încerca să-şi asume rolul de unic reprezentant al populaţiei romîneşti, Comitetul partidului naţional romîn nu vorbea însă nimic în rezoluţia din 12 octombrie despre dreptul Transilvaniei de a se despărţi de Austro-Ungaria şi despre înfăptuirea unirii naţionale a romînilor în cadrul unui stat independent. în fond, declaraţia Comitetului partidului naţional romîn a fost concepută după planul iniţial al curţii vieneze, potrivit căruia popoarele asuprite din Ungaria urmau să primească autonomia în cadrul monarhiei habsburgice. După citirea declaraţiei în parlament de către Alexandru Yaida, la 18 octombrie,» liderii naţionalişti romîni continuau să îndemne masele a se supune „ordinei constituite”, autorităţilor existente — instru- mente ale oprimării naţionale. Dar în octombrie 1918, sub loviturile pu- ternice ale mişcării revoluţionare a maselor, în condiţiile înfrîngerilor militare ale Puterilor centrale, a început prăbuşirea monarhiei habsburgice. Revoluţia populară care s-a desfăşurat în Cehia împotriva voinţei burgheziei, revoluţie în care proletariatul a fost cea mai activă forţă, a dus la 28 octombrie la proclamarea Republicii Cehoslovace. Rezultatele victoriei nu au putut fi însă folosite de masele muncitoare, ci de clasele exploatatoare, care cu sprijinul social-democraţilor de dreapta au făcut din noul stat o republică burgheză. La 23—24 octombrie s-au răsculat marinarii şi muncitorii din Pola şi Rjeka (Fiume), ceea ce a dus la răscoala generală a unităţilor croate şi slovene din armata austro-ungară. Sub presiunea muncitorilor şi a sol- daţilor, care au alungat trupele austriaco toi Zagreb, Vecea naţională din acest oraş a proclamat la 29 octombrie 1918, separarea tuturor slavilor de x Lenin, Opere, voi. 28, Bucureşti, 1955, p. 103. www.dacaromamca.ro 36 C. DAICOVICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LIVEANU 1G sud de imperiul habsburgic. Din cauza slăbiciunilor mişcării muncitoreşti şi în general a mişcării revoluţionare, puterea a fost luată de burghezie şi moşierime şi la 4 decembrie 1918 s-a constituit „Regatul sîrbilor, croa- ţilor şi slovenilor”. La 25 octombrie ia fiinţă Consiliul naţional ungar, alcătuit din par- tidul independenţei (al burgheziei liberale) condus de Kârolyi Mihâly, din partidul radical burghez (reprezentant al micii burghezii) şi din partidul social-democrat ungar. în manifestul său1, consiliul naţional ungar pro- clama de fapt hotărîrea de a continua vechea politică de asuprire naţională, de menţinere a Transilvaniei în stăpînirea claselor dominante maghiare, sub pretextul de a apăra „integritatea teritorială a patriei”. Consiliul naţional ungar a înscris în programul său încheierea păcii şi o serie de reforme democratice — dar susţinea totodată necesitatea „uniunii per- sonale” cu Austria şi a menţinerii monarhiei. Consiliul naţional ungar căuta să evite revoluţia şi să ajungă la o înţelegere cu vechiul guvern. La 31 octombrie însă, independent de Consiliul naţional ungar şi contra voinţei acestuia, izbucneşte în Ungaria revoluţia burghezo-demo- crată. în aceeaşi zi muncitorii Budapestei, conduşi de socialiştii revoluţio- nari şi de social-democraţii de stînga, declară o grevă generală care, cu ajutorul soldaţilor revoluţionari, se transformă într-o insurecţie populară victorioasă. Clasa latifundiarilor monarhişti unguri îşi pierde puterea poli- tică. Acţiunea revoluţionară a maselor impune la 1 noiembrie proclamarea republicii populare. Burghezia liberală ungară coalizată cu social-demo- craţii reformişti în cadrul guvernului Kâroly preia puterea în Ungaria. Burghezia liberală maghiară căuta să zăgăzuiască revoluţia şi procesul transformărilor democratice, să împiedice eliberarea naţionalităţilor asu- prite. Revoluţia nu mai putea fi însă oprită nici în Ungaria nici în alte ţări. La 9 noiembrie îmepe revoluţia burghezo-democratică în Germania ; la 12 noiembrie revoluţia burghezo-democratică duce la proclamarea republicii în Austria. Yalul de lupte revoluţionare ridicat sub influenţa nemijlocită a victoriei Revoluţiei socialiste din RUsia cuprinde şi Transil- vania. încă de la 31 octombrie, la Timişoara începe o grevă generală şi are loc o demonstraţie pentru pace, pentru dreptul de autodeterminare naţională şi republică democratică. Muncitorii îşi alătură soldaţii, degra- dează ofiţerii, împrăştie poliţiştii, eliberează prizonierii ruşi şi pe deţinuţii politici din închisori. în aceeaşi zi, în timp ce muncitorii şi soldaţii stăpîneau străzile Timişoarei, liderii social-democraţi de dreapta, împreună cu liderii burgheziei liberale din oraş, se văd obligaţi să proclame republica1 2. în mod asemănător, s-au desfăşurat evenimentele din primele zile ale lunii noiembrie la Arad, Reşiţa, Cluj, Sibiu, Dej şi în celelalte oraşe şi centre muncitoreşti din Ardeal. Muncitorii declară grevă, ies pe străzi, antrenează soldaţii la demonstraţii şi la acţiuni împotriva comandamen- tului habsburgic. 1 Nipszava din 26 octombrie 1918. 2 Drapelul (Lugoj) din 2 noiembrie 1918. Friss Ujsăg, din Budapesta, din 1 noiem- brie 1918. www.dacaromamca.ro 17 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTĂR1TOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMINIA 37 în cele mai multe oraşe, muncitorii şi soldaţii paralizează vechile organe de stat. Comandanţii garnizoanelor şi unităţilor militare îşi pierd autoritatea asupra soldaţilor, care cer libertate naţională şi dreptate socială şi cu armele în mîini pleacă cu de la sine putere la casele lor. Poli- ţiştii sînt dezarmaţi sau împrăştiaţi, deţinuţii politici eliberaţi. Se pro- clamă republica şi la Eeşiţa, Arad, Oradea etc. Manifestîndu-şi simpatia faţă de Marea Eevoluţie Socialistă din Octombrie, muncitorii eliberează prizonierii ruşi. Se formează sfaturi muncitoreşti la Timişoara, Arad, Eeşiţa, Cluj, Oradea, Petroşani etc. Muncitorii impun patronilor reducerea zilei de muncă la 8—9 ore şi îndeplinirea unor revendicări economice. Proletariatul îşi cucereşte libertăţi democratice — de organizare, de întru- nire, de presă. în fruntea luptelor muncitoreşti pentru o putere democratică au fost militanţi revoluţionari din organizaţiile social-democrate şi sin- dicale. Chiar şi în oraşele ardelene în care muncitorii erau puţin nume- roşi, evenimentele revoluţionare din centrele muncitoreşti ardelene, ştirile despre răsturnările revoluţionare înfăptuite în Ungaria din iniţiativa proletariatului pun în mişcare păturile populare. Sub influenţa directă a luptelor revoluţionare ale muncitorilor a început şi destrămarea unităţilor austro-ungare de pe fronturi. Soldaţii romîni, unguri, germani din Ardeal, ca şi soldaţii celorlalte naţionalităţi din Austro-Ungaria, se demobilizează în mod spontan, cu de la sine putere, avînd grijă să-şi ia armele acasă. Destrămarea armatei a însemnat dis- trugerea principalului instrument al regimului reacţionar, antidemocratic, de oprimare socială şi naţională al imperiului auslro-ungare. Poştii soldaţi care s-au întors acasă cu armele în mîini şi care cunoş- teau acţiunile revoluţionare întreprinse de muncitori în or şe, au revolu- ţionat satele. între 1 şi 7 noiembrie, în întreaga Transilvanie se aprinde flacăra răscoalelor ţărăneşti. în frunte cu cei de curînd întorşi din armată şi foşti prizonieri din Eusia, ţăranii romîni, maghiari, germani atacă autorităţile reacţionare — organe ale oprimării sociale şi naţionale, dezar- mează sau alungă din comune sau reduc la neputinţă jandarmii. O dată cu înlăturarea puterii vechilor autorităţi, ţăranii atacă conacele, confjscă vitele, gumele şi alte bunuri ale latifundiarilor şi ale speculanţilor. Presa burgheză maghiară din Transilvania relatează consternată lupta comună a ţăranilor romîni şi maghiari: „mulţimea asmuţită a pornit să jefuiască deopotrivă în comunele maghiare şi romîne, punînd stăpînire pe întreaga recoltă a multor mari moşieri. Bucatele au fost pe urmă împărţite prie- teneşte între ei”1. Ţăranii au atacat deopotrivă conacele şi castelele mag- naţilor unguri ca Bethlen, Teleki şi Urmânczy, ale prinţilor austriaci ca Iosif de Habsburg, ale moşierilor romîni din fruntea partidului naţional romîn ca Gheorghe Pop de Băseşti, Yaida, Mihali. Ţăranii au atacat deopotrivă moşiile episcopiilor catolice, ortodoxe şi greco-catolice şi ale eclesiei reformate. Ei au trecut de asemenea în multe locuri la împărţirea pămînturilor moşiereşti. Luptei muncitorilor şi ţăranilor pentru dreptate socială şi naţională li s-au alăturat intelectuali şi în geiiral, pături de- mocratice ale micii burghezii, progresişti cu dragoste de popor. 1 Vjsăg, din 6 noiembrie 1918. www.dacaromamca.ro C. DAICOVICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LIYEANU 18 88 Ca urmare a revoluţiei înfăptuite de muncitori şi ţărani în primele zile ale lunii noiembrie 1918, a fost înlăturată puterea vechiului stat ma- ghiar dominat de aristocraţia funciară monarhistă ungară. Armata, jandarmeria, poliţia erau în plină destrămare şi astfel forţa datorită căreia se menţinuse pînă atunci regimul reacţionar de asuprire socială şi naţio- nală a fost sfărîmată prin lupta maselor populare. în urma acţiunii mase- lor, aparatul vechi birocratic administrativ a primit de asemenea lovituri serioase şi, lipsit de sprijinul forţei armate intrate în descompunere, era de fapt redus la neputinţă. Apâthy Istvân, comisar al guvernului ungar pentru Ardeal şi reprezentantul de frunte al burgheziei şovine maghiare transilvănene, arată că la începutul lunii noiembrie, comandamentul trupelor din Ardeal, cu sediul la Cluj, ,,nu dispunea nici măcar de zece soldaţi care să-i dea ascultare”1. Acţiunile revoluţionare ale maselor au zădărnicit planurile imperia- liştilor Antantei de menţinere a imperiului habsburgic. Antanta a fost obligată să ţină seama de dezvoltarea luată în luna octombrie de luptele revoluţionare din ţinuturile slave ale monarhiei. Ca atare, răspunsul, adresat la 18 octombrie de preşedintele Wilson cererii de pace a Austro-Ungariei, vorbea despre recunoaşterea independenţei acestor ţinuturi de către An- tantă dar nu vorbea nimic despre recunoaşterea revendicărilor naţionale ale romînilor. Acest fapt nu este întîmplător, dat fiind că în cursul nego- cierilor duse în octombrie 1918 cu reprezentanţi ai Bomîniei, secretarul de stat al SUA a refuzat să-şi ia angajamentul de a recunoaşte dreptul Transilvaniei de a se despărţi de Austro-Ungaria. Abia la 6 noiembrie, după ce ştirile asupra revoluţiei din Transilvania au ajuns la Washington, guvernul SUA a făcut o vagă declaraţie că va sprijini îndeplinirea aspi- raţiilor naţionale ale Bomîniei. în practică însă guvernele Antantei con- tinuau vechea politică care ignora năzuinţele de eliberare naţională a popoarelor. Cu scopul de a continua dezbinarea popoarelor din fostul imperiu habsburgic, în vederea dominării lor, puterile imperialiste din Antantă au prevăzut pentru moment, în armistiţiul încheiat cu Ungaria (la 13 noiembrie 1918), împărţirea Transilvaniei în trei zone de ocupaţie : ungară, sîrbească şi romînă. Armistiţiul dictat de Antantă prevedea ca organele de stat maghiare să rămînă mai departe în funcţie pe întregul teritoriu al Transilvaniei. Dacă prevederile armistiţiului încheiat de An- tantă au rămas pe hîrtie, dacă vechile autorităţi ungare şi-au pierdut puterea, aceasta s-a datorat luptei revoluţionare a maselor însufleţite de ideile lui Octombrie, luptă care a creat şî premisele unirii Transilvaniei cu Bomînia. în faţa creşterii luptelor revoluţionare a maselor muncitoare din Transilvania, burghezia romînă şi cea maghiară au întreprins diferite manevre şovine şi demagogice, încercînd cu făţărnicie să apară drept reprezentante ale intereselor naţionale, dar urmărind de fapt, prin aceasta, să stăvilească dezvoltarea revoluţiei. 1 Apâthy Istvân, Erdely az osszeomlds utdn [Ardealul după prăbuşire], Uj Magyar Szemle, Budapesta, 1920, p. 155 — 156. www.dacaromamca.ro 19 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTĂRITOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMINIA 39 Chiar după izbucnirea revoluţiei, chiar după ce masele au început să înlăture vechile autorităţi habsburgice, deschizînd astfel drumul elibe- rării naţionale, conducerea partidului naţional romîn se împotrivea acţiu- nilor populare. în 1918, de pildă, ziarul Drapelul, oficios al partidului naţional romîn, scria în primele zile ale lunii noiembrie : ,,pînă nu se vor aduce alte legi şi nu se vor aşeza alte autorităţi să se respecte fără şovăire legile existente şi să se sprijine autorităţile în împlinirea dorinţelor lor...” 1. Peste două zile acelaşi ziar scrie :,,Noi nu avem şi nu putem avea astăzi nici un interes a proclama revoluţiunea şi a destitui autorităţi producînd anarhie şi turburări, ci din contra interesul nostru este de a păzi ordinea legală”1 2. Este adevărat că masele, trecînd peste astfel de îndemnuri, au sfă- rîmat puterea vechilor autorităţi. Dar orientîndu-se repede în noile condiţii şi folosind slăbiciunile mişcării revoluţionare, burghezia a izbutit să se strecoare la putere instituind noi organe care au luat locul vechilor auto- rităţi înlăturate de lupta revoluţionară a maselor. Proletariatul, care a fost principala forţă a revoluţiei, nu avea încă un partid marxist revoluţionar. Militanţii revoluţionari, aripă de stînga a organizaţiilor muncitoreşti, nu făuriseră încă un partid capabil să asigure unitatea internaţionalistă a muncitorimii indiferent de naţionalitate, capabil să unească şi să conducă într-un singur şuvoi revoluţionar luptele prole- tariatului, ale maselor ţărăneşti, ale intelectualităţii şi micii burghezii progresiste. Numai un astfel de partid, consecvent revoluţionar, ar fi putut asigura îmbinarea victorioasă a luptei pentru eliberarea socială şi a luptei pentru eliberarea naţională, ar fi putut lua în mîinile sale conducerea mişcării naţionale şi a mişcării democratice, astfel încît unirea Transil- vaniei cu Bomînia să se înfăptuiască în cadrul unui regim democratic, aşa cum o doreau masele populare. în conducerea partidului social demo- crat din Ungaria, ca şi în conducerea secţiei romîne a acestui partid, predo- minau însă reformiştii. Ignorînd sarcina proletariatului de a lua în mîinile sale conducerea mişcării de eliberare socială şi naţională, ignorînd rolul proletariatului de hegemon al revoluţiei burghezo-democratice, liderii reformişti romîni ca şi cei maghiari se tîrau în coada burgheziei. După pseudo-socialiştii de tipul lui Fluieraş şi Jumanca, sau Garami şi Weltner, sarcina proletariatului era de a sprijini burghezia proprie să formeze un stat naţional aflat în mîinile claselor exploatatoare; liderii reformişti se străduiau să abată masele de la lupta revoluţionară, pe motiv că această luptă ar împiedica crearea statului naţional. Ei considerau că proletariatul şi toţi oamenii muncii trebuie să sprijine puterea burgheziei şi a moşierimij naţiunii proprii şi să se mulţumească în schimb cu unele concesii neînsem- nate, cu reforme pe care clasele exploatatoare, din moment ce-şi păstrau puterea, le puteau oricînd suprima. . Conducătorii oportunişti ai secţiei romîne a partidului social-democrat porneau de la teza falsă că ,,în pr;mul rînd trebuie să se realizeze dezro- birea naţională şi numai după aceea se poate începe cu succes lupta pentru dezrobirea socială” 3 ; această teză era îndreptată în mod direct împotriva 1 Drapelul din 5 noiembrie 1918. 2 Ibidem din 7 noiembrie 1918. * Ion Fluieraş, Discurs la mesaj, rostit la 18 ian. 1928, p. 12. www.dacaromamca.ro IO C. DA1C0VICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LIVEANU 20 activităţii revoluţionare a maselor, care îmbinau lupta pentru eliberare naţională cu lupta pentru eliberare socială. ★ Dîndu-şi seama de iminenţa revoluţiei şi pornind de la teza falsă că mişcarea muncitorească, în schimbul unor concesii neînsemnate, trebuie să se mărginească la sprijinirea burgheziei, conducătorii oportunişti ai secţiei romîne a partidului social-democrat, la 29 octombrie 1918, au propus conducerii partidului naţional romîn formarea unui consiliu naţional romîn, care să se proclame unic reprezentant al populaţiei romîneşti şi să înceapă tratative cu guvernul maghiar în vederea reglementării situaţiei Transilvaniei. Liderii partidului naţional romîn, menţinîndu-se în expec- tativă, au amînat atunci înfiinţarea Consiliului naţional romîn central, care s-a constituit abia după izbucnirea revoluţiei şi anume în ziua de 1 noiembrie. în Consiliul naţional romîn central, cu sediul în Budapesta, au intrat şase reprezentanţi ai fracţiunii de dreapta ai secţiei romîne a partidului social-democrat şi şase reprezentanţi ai partidului naţional romîn; posturile de conducere din Consiliul central erau toate în mîinile partidului naţional romîn, iar social-democraţilor reformişti le-a fost rezervat rolul de a „acoperi” prin prezenţa lor în acest consiliu, activitatea antipopulară a politicienilor burghezi. După mutarea peste cîteva zile a Consiliului naţional romîn de la Budapesta la Arad, numărul reprezentan- ţilor partidului naţional a fost mărit la 30, pe cînd al social-democraţilor de dreapta a rămas mai departe la şase. în prima săptămînă a lunii noiem- brie, s-au înfiinţat consilii naţionale romîne judeţene şi locale care s-au proclamat drept unice reprezentante ale populaţiei romîneşti. înfiinţarea Consiliilor naţionale romîne, dominate de burghezie, a fost sprijinită în localităţile unde existau organizaţii social-democrate de către conducătorii reformişti ai acestora. 'Burghezia liberală maghiară, cu sprijinul reformiştilor maghiari — care continuau să pretindă stăpînirea Ungariei asupra Transilvaniei, au format Consilii naţionale maghiare. Şi burghezia germană a înfiinţat Consilii naţionale care s-au proclamat drept unicele reprezentante ale naţionalităţii germane. Burghezia, mai bine organizată decît proletariatul, a izbutit, într-un timp foarte scurt, să înfiinţeze Consilii naţionale în întreg Ardealul. Din cauza lipsei unui puternic partid revoluţionar marxist- leninist, liderii reformişti punîndu-se în slujba burgheziilor naţionaliste au reuşit în cele mai multe locuri să dezbine, să dezorienteze şi să demobilizeze clasa muncitoare, izolînd-o de aliaţii săi fireşti. Elementele reformiste romîne, maghiare, germane, care au intrat în Consiliile naţionale ale bur- gheziei proprii, au îndemnat masele să se supună acestor consilii. Ei au slăbit astfel unitatea internaţionalistă de luptă a proletariatului, au împins în mod direct proletariatul la remorca burgheziei „proprii”. Reformiştii au determinat majoritatea sfaturilor muncitoreşti existente să recunoască autoritatea diferitelor Consilii naţionale. Ei s-au ridicat în mod direct împotriva răscoalelor ţărăneşti, îndemnînd ţăranii să dea ascultare Con- siliilor naţionale. www.dacaromamca.ro 21 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTAR1TOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMI NI A 41 Intelectuali; şi alte elemente mic burgheze romîne, însufleţite de sincere sentimente democratice, aflate însă sub influenţa partidului naţional şi a reformiştilor, au contribuit de asemenea la atragerea maselor sub influonţa consiliilor naţionale. In primele zile ale lunii noiembrie, masele care înlăturaseră puterea vechilor organe ale statului austro-ungar, au acceptat ca puterea să fie preluată de noile organe ale burgheziei şi ale mo- şierimii, consiliile naţionale. în cea mai mare parte a Transilvaniei, puterea efectivă a trecut în mîinile consiliilor naţionale romîne. Elemente revoluţionare din Sfaturile muncitoreşti n-au reuşit să contrabalanseze influenţa demobilizatoare a vechilor elemente oportuniste care se strecuraseră în aceste sfaturi. Din cauza acestor elemente servile faţă de burghezie, şi în general din cauza lipsei unei conduceri revoluţio- nare a acţiunilor muncitoreşti, Sfaturile muncitoreşti cu excepţia unor mari centre industriale şi miniere, ca Yalea Jiului şi Eeşiţa s-au subor- donat consiliilor naţionale. Cît despre consil ile naţionale romîne, maghiare, germane se poate spune că în rîndurile acestora au ajuns foarte rar reprezentanţi reali ai intereselor maselor populare. Consiliile naţionale dominate de reprezentanţii burgheziei şi moşie- rimii, sprijiniţi de reformişti, se pronunţau împotriva acţiunilor revoluţio- nare ale maselor, pe motiv că astfel de acţiuni compromit cauza naţională, abat poporul de la lupta pentru îndeplinirea idealului naţional. Consiliile naţionale au organizat detaşamente înarmate proprii — gărzile naţionale, care au fost organizate în cele mai multe localităţi pe baze mercenare. Membrii gărzilor naţionale primeau de obicei 20 de coroane zilnic, iar ofi- ţerii 30 coroane. în aceste gărzi, pe lîngă oameni cinstiţi, au intrat mai ales, foşti ofiţeri şi subofiţeri, elemente declasate dintre cele care- nu-şi puteau găsi o ocupaţie după ieşirea din armată. în majoritatea localită- ţilor, gărzile naţionale au luat apărarea moşierilor şi chiaburilor împotriva ţăranilor, iar în unele cazuri au efectuat expediţii de represiune împotriva ţăranilor, pentru ca aceştia să restituie moşierilor produsele confiscate. Dese au fost cazurile în care gărzile „naţionale” fomîne, maghiare, germane au colaborat în vederea stăvilirii răscoalelor ţărăneşti. De altfel, încă la 1 noiembrie Consiliul naţional romîn din Budapesta, Consiliul naţional maghiar şi grupul parlamentar german au lansat un apel comun prin care cereau maselor „respectarea ordinei şi averii” adică renunţarea la acţiuni revoluţionare”. ’ Un cronicar burghez al evenimentelor din 1918 în judeţul Someş, G. Mînzat, scrie referindu-se la activitatea gărzilor naţionale : „detaşa- mentele mai mici apăreau repede în diferite puncte ale judeţului şi făceau ordine şi nu cred că este un om, ,cu deosebire proprietar, fie de orice limbă, care să nu fie cu recunoştinţă pentru tactul şi bunăvoinţa pe care a arătat-o garda naţională în acele zile crunte” h Pentru felul în care majoritatea gărzilor naţionale romîne au acţionat în vederea reprimării acţiunilor revoluţionare este semnificativă adresa din 29 decembrie 1918 a comisarului cercului Siria, numit de Consiliul naţional 1 1 G. Mînzat, Monografia oraşului Dej, Bistriţa, 1926, p. 161. www.dacaromamca.ro 42 C. DAICOVICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LIVEANU 22 romîn judeţean din Arad. în scrisoarea trimisă acestui din urmă consiliu, comisarul cercului Siria arată că la 24 decembrie „s-au prezentat la mine mai mulţi părinţi, plîngîndu-se că garda naţională romînă din Siria nu se mulţumeşte numai cu deţinerea, ci pe feciorii ori rudele lor deţinute îi mal- tratează mai rău decît jandarmii care au fost sbirii poporului” 1. Gărzile naţionale maghiare reprimau cu aceeaşi barbarie acţiunile revoluţionare. La Beliş, de pildă, o gardă maghiară organizată de latifun- diarul Urmânczy, a masacrat 40 de ţărani care atacaseră domeniile aces- tuia şi apoi a ars cadavrele celor ucişi pe un rug 2. Burghezia şi moşierimea din Transilvania nu aveau însă suficiente forţe proprii pentru a înăbuşi mişcările revoluţionare ale maselor. Clasele exploatatoare romîneşti socoteau că unirea Transilvaniei cu Bomînia sub sceptrul Hohenzollernilor în cadrul regimului burghezo-moşieresc este singura cale pentru a-şi consolida dominaţia de clasă şi pentru a înăbuşi revoluţia burghezo-democratică din Transilvania. La 10 noiembrie şi apoi la 16 noiembrie, conducerea partidului na- ţional romîn trimite două delegaţii la Iaşi — unde se afla atunci reşedinţa guvernului romîn — pentru a-i cere să trimită în Transilvania trupe pentru reprimarea luptei revoluţionare a maselor. „... Au venit şi trimişii ... celor din Transilvania de la Mihâly şi Vaida ... cerînd ajutorul cît mai repede al armatei romîne pentru a opri bolşevismul ...“, scrie Vintilă Brătianu la 30 (17) noiembrie 1938 3. Tot la 10 noiembrie 1918, în aceeaşi zi în care a fost trimisă delegaţia la Iaşi, Consiliul naţional romîn a cerut guvernului Kârolyi cedarea „im- periului” (puterii de stat) asupra teritoriilor locuite de romîni. Se pretindea ca toate organele publice din aceste teritorii să fie subordonate Consiliului naţional romîn. Tratativele desfăşurate în zilele de 13 şi 14 noiembrie la Arad între delegaţia guvernului ungar şi delegaţia C.ÎT.it. eşuează- Pe de o parte re- prezentanţii guvernului ungar au cerut ca integritatea teritorială a Ungariei — adică stăpînirea burgheziei maghiare asupra Transilvaniei să fie res- pectată pînă la hotărîrea Conferinţei de pace; concesiile oferite de guvernul ungar (formarea unor cantoane, cu administraţie romînă, în regiunile în care populaţia romînă e majoritară) aveau scopul de a asigura stăpînirea claselor exploatatoare ungare asupra Transilvaniei. Pe de altă parte, Consiliul naţional romîn revendica autoritatea nu numai asupra Transil- vaniei, dar şi asupra unor teritorii sîrbeşti şi ungureşti situate dincolo de graniţele actuale ale ţării noastre. Poziţia guvernului maghiar şi atitudinea social-democraţilor de dreapta maghiari care au desconsiderat năzuinţele naţionale îndreptăţite ale maselor populare romîneşti, ca şi poftele impe- rialiste ale burgheziei romîne — manifestate în cursul tratativelor de la Arad, au contribuit la aţîţarea şovinismului. Burgheziile maghiară şi * * 1 Arhivele Sfatului Popular Regional Arad, Actele Consiliului Naţional Romîn 216/1918. * Cf. Kcrtăsz Jeno, A tiz io elotti Erdily napjai [Zile petrecute în Ardeal.înainte cu zece ani], în Korunk 1929, nr. 1. Kertăsz Jeno a fost delegat de Consiliul naţional maghiar din Cluj In comisia care a anchetat masacrul din Belis. _ s Biblioteca Academiei R.P.R., Secţia Manuscrise şi Documente. Fondul Brătianu. Scri- soare din 17 (30) noiembrie a lui Vintilă Brătianu către Pia Brătianu. www.dacaromamca.ro 23 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTAR1TOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMINIA 43 Tomînă din Transilvania îşi intensifică eforturile de a abate masele de la lupta revoluţionară unită printr-o agitaţie naţionalistă fără frîu. Deşi colaborau atunci cînd era vorba de reprimarea acţiunilor revoluţionare — Consiliile naţionale romîne şi maghiare nu ezitau să provoace ciocniri violente armate între romîni şi maghiari. în acest timp muncitorii înaintaţi îşi afirmau voinţa de a lupta pentru unirea Transilvaniei cu Romînia în cadrul unei republici democratice, care să deschidă calea trecerii rapide spre revoluţia socialistă. La Timişoara, de pildă, la un miting muncitoresc din noiembrie 1918, unul din fruntaşii organizaţiei social-democrate exprimînd năzuinţele muncitorimii, a de- clarat : „Ne vom uni cu Romînia, bineînţeles, dar trebuie să-i punem şi ei condiţiuni ca să treacă în nota timpului, să înlăture pe ciocoi şi poporul romînesc fiind liber, ca şi noi astăzi, să dea mina cu noi şi să formăm o ţară mare, liberă şi democratică. Nu ne mai trebuie boieri, nici simbolul care i-a ţinut pe ei la putere (regele)” x. Este semnificativă atitudinea delegaţilor organizaţiilor social-demo- crate romîne, desemnaţi pentru a lua cuvîntul la marea’ demonstraţie din 16 noiembrie 1918 din Budapesta, în cursul căreia a fost proclamată re- publica ungară. Unul din delegaţi, după ce a exprimat entuziasmul şi bucuria muncitorilor romîni faţă de proclamarea republicii din Ungaria, a subliniat: ,,nu ne vom odihni pînă nu vom înfăptui şi noi republica romînă. Ne vom uni romînii şi cu puteri unite vom rupe în ţăndări tronul, vom goni familia guvernatoare a Hohenzollernilor care domneşte tot cum domneau eri la noi Habsburgii şi vom întrona şi noi domnia poporului” 2. La sfîrşitul lunii noiembrie, organul secţiei romîne a P.S.D. din Un- garia sublinia din nou că unirea Ardealului cu Bomînia trebuie să se înfăptuiască în cadrul unui regim democratic şi, ridicîndu-se împotriva eforturilor burgheziei de a impune unirea Transilvaniei cu Bomînia în cadrul regimului reacţionar al vechiului regat — se adresa conducătorilor partidului naţional romîn cu cuvintele : „Să nu credeţi că rodul luptelor îl vom lăsa să-l folosiţi d-voastră pentru a vă ajunge un interes de castă, aruncînd un popor de milioane, liber, în braţele unei noi reacţiuni”3. Liderii reformişti maghiari din Transilvania sprijineau politica naţio- nalistă a burgheziei „proprii” — dar ei nu au putut înăbuşi spiritul internaţionalist al muncitorilor maghiari. La adunarea populară din Pe- troşani, din 8 noiembrie, de pildă, un muncitor maghiar din conducerea sfatului muncitoresc a rostit o cuvîntare în care a spus : „Nu vă punem piedică în calea realizării unităţii voastfe naţionale. Ţinta ne este aceeaşi — libertatea, pace între popoare ... Trecutul care a prădat muncitorimea şi care a pus biruri grele pe umerii poştri, politica greşită faţă de naţionalităţi s-a sfîrşit ... şi voi aţi fost subjugaţi şi jec- măniţi, pămîntul acesta de pe care v-a alungat statul maghiar şi capita- * 1 Albani, op. cit., p. 206. a Adevărul din 23 noiembrie 1918. * Ibidem din 30 noiembrie 1918. www.dacaromamca.ro 44 C. DAICOVICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LIVEANU 24 lismul a fost al vostru. Dar nu poporul maghiar v-a alungat la marginea pă- durii. Nu ! Capitalismul v-a alungat, căci capitalismul n-are naţionalitate. Naţionalitatea lui este banul ,puterea blestemată care deopotrivă apasă pe muncitorul romîn şi maghiar sau german . .. ” L Mişcarea muncitorească revoluţionară din vechea Eomînie, ca şi cea din Transilvania, milita pentru desăvîrşirea unirii naţionale pe cale revo- luţionară, în cadrul unui stat în care puterea să aparţină muncitorilor şi ţăranilor. Ziarul ilegal Lupta, editat de comitetul de acţiune social-democrat format de revoluţionarii romîni, scria încă la începutui anului 1918 : ,,Cînd romînii din Eomînia vor îndepărta de la putere pe vinovaţii de astăzi, cînd romînii din Transilvania vor face la fel la ei acasă atunci nu va mai fi cine să-i învrăjbească, se vor găsi laolaltă sub acelaşi steag roşu al dezrobirii şi înfrăţirii popoarelor şi vor a junge astfel şi liberi şi uniţi. Nu deci spre steagul împăratului-rege de la Yiena, nici spre steagul regelui Eerdinand de la Iaşi, trebuie să ne îndreptăm privirile, ci spre steagul dez- robirii şi înfrăţirii al socialismului şi al revoluţiei” 1 2. La 15 noiembrie 1918, Comitetul Executiv al Partidului Socialist din Eomînia a publicat un manifest în care îşi exprima entuziasmul faţă de eliberarea Transilvaniei prin lupta revoluţionară a maselor şi totodată sub presiunea grupurilor comuniste demasca planurile guvernului romîn de a folosi intrarea trupelor romîne în Ardeal pentru a înăbuşi luptele re- voluţionare. „Eomînii din Bucovina şi Transilvania — se arată în manifest — datorită revoluţiei ruseşti şi datorită muncitorimii germane, ungare şi romîne sînt astăzi liberi şi de sine stătători. Ei nu au nevoie de intervenţia şi sprijinul oligarhiei romîneşti care nu le poate aduce decît reacţiune, exploatare, jaf şi cr mă” 3. în acest t mp, cercurile burghezo-moşiereşti romîne din ambele părţi ale Carpaţilor pregăteau terenul pentru a realiza unirea Transilvaniei cu Eomînia în cadrul regimului reacţionar din vechiul regat şi pentru a sugruma revoluţia burghezo-democratică. Este semnificativ în acest sens mesajul expediat din Iaşi la 20 noiembrie Consiliului naţional romîn central, de către delegaţia trimisă de acesta pe lîngă guvernul romîn. în acest mesaj, după ce raportau discuţiile avute cu conducătorii statului romîn şi cu miniştrii Antantei, delegaţii din Iaşi, potrivit cu indicaţiile primite, îndemnau să se proclame unirea Transilvaniei cu Eomînia fără nici un fel de condiţii care să prevadă democratizarea statului romîn uDit; în schimb, el cerea ca declaraţia de unire să exprime devotamentul necon- diţionat faţă de monarhia reacţionară a Hohenzollernilof care fusese timp de decenii promotoarea de frunte a sprijinirii Triplei alianţe şi care a fost unul d'n principalii factori ai încheierii tratatului de la Buftea. în mesajul trimis consiliului naţional romîn, delegaţii din Iaşi spuneau : „proclamaţi alipirea necondiţionată a Transilvaniei”, „daţi expresie şi tradiţionalului 1 Dominic Stanca, op. cit., p. 288 — 289. 2 Lupta, din 28 ianuarie, 1918. * Trăiască socialismul, din 13 noiembrie 1918. www.dacaromamca.ro 25 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTARITOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMINIA 45 nostru dinasticism” 1. Ionel Brătianu a trimis la Arad un mesaj în acelaşi spirit1 2. Pentru a atrage la remorca sa mişcarea naţională şi democratică a maselor şi a asigura hegemonia burgheziei asupra acestei mişcări, condu- cerea partidului naţional hotărăşte convocarea unei ,,adunări naţionale" pentru ziua de 1 decembrie 1918 la Alba Iulia. Sub presiunea valului revoluţionar, conducerea partidului naţional a chemat la Alba Iulia masele populare din întreaga Transilvanie. Hotărîrile propriu-zise ur- mau însă a fi adoptate de o adunare restrînsă, alcătuită pe baze nede- mocratice şi dominată de reprezentanţii burgheziei şi moşierimii romîne, care formau un infim procent al populaţiei romîneşti. Dintre cei 1 228 de deputaţi ai adunării, aproape jumătate erau reprezentanţii diferitelor aso- ciaţii religioase, corporative etc., în timp ce muncitorimii i-au fost rezervate numai 60 de locuri, iar minorităţile naţionale nu au fost reprezentate. Începînd de la 29 noiembrie şi pînă în ziua de 1 decembrie, pe pla- toul de deasupra cetăţii, numit ,,Cimpui lui Horia”, se adunaseră circa 100 000 de oameni. în mijlocul maselor largi populare venite din toate colţurile Transilvaniei erau delegaţii de muncitori din Yalea Jiului, de la Beşiţa, Bocşa şi Anina, de la Brad, Boşia şi Zlatna, de la Arad, Lugoj, Timişoara, Deva, Dej, Turda şi Uioara. Printre muncitori erau şi repre- zentanţii muncitorilor maghiari din unele centre miniere, ca de exemplu Yalea Jiului. La adunarea de la Alba Iulia au participa un mare număr de intelectuali; cea mai mare parte a intelectualităţii romîneşti din Tran- silvania, legată de aspiraţiile maselor populare şi însufleţite de sentimente democratice şi patriotice, a militat pentru unirea Transilvaniei cu Bomînia, văzînd în aceasta un act progresist. Masele adunate la Alba Iulia au imprimat evenimentelor, inclusiv hotărîrilor Adunării Naţionale un curs întrucîtva deosebit de cel pe care-1 doreau conducătorii partidului naţional romîn. în preajma adunării de la Alba Iulia, în cadrul diferitelor grupări politice, au avut loc dezbateri îndelungate, în decursul cărora a ieşit la iveală poziţia reacţionară, antipatriotică a liderilor partidului naţional şi a social-democraţilor de dreapta. în opoziţie cu clasele exploatatoare care doreau ca unirea să se înfăptuiască în cadrul regimului burghezo-moşieresc reacţionar, masele populare doreau ca unirea Transilvaniei cu Bomînia să se înfăptuiască în cadrul unui regim democratic. însufleţiţi de ideile Marii Bevoluţii Socia- liste din Octombrie, muncitorii din Transilvania preconizau unirea în cadrul unei republici democratice. După cum recunoaşte social-democratul de dreapta Albani, delegaţii din centrele muncitoreşti au primit mandate imperative ca să voteze unirea numai cu condiţia democratizării Bomîniei. Pentru muncitorii înaintaţi, pentru grupurile muncitoreşti revolu- ţionare, era limpede că nu trebuiau făcute nici un fel de concesii burgheziei din Transilvania sau din „vechiul regat”, că, în primul rînd, trebuiau 1 Biblioteca Filialei Academiei H.P.R. din Cluj, Secţia manuscrise şi documente, pach. 8. 2 Ibidem. www.dacoromanica.ro 46 C. DAICOVICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LIVEANU 26 consolidate şi dezvoltate cuceririle revoluţionare, fapt care ar fi influenţat şi asupra evenimentelor revoluţionare din vechea Romînie. Comitetul central al secţiei romîne a partidului social-democrat, discutînd atitudinea ce trebuia adoptată la Alba'Iulia, a elaborat o decla- raţie în care se spunea : „Unul din visurile noastre cele mai frumoase e şi unirea tuturor romînilor. Vrem ca toată suflarea romînească să vieţuiască într-un stat”. Declaraţia sublinia însă, sub presiunea elementelor de stînga din partid, că Romînia Hohenzollernilor era „o insulă în care feudalismul înfloreşte încă, iar poporul muncitor şi ţăranul romîn e rob în adevăratul înţeles al cuvîntului”. Dînd expresie năzuinţelor naţionale şi sociale ale mişcării muncitoreşti, ale maselor populare, declaraţia comitetului central al secţiei romîne a partidului social democrat preciza : „Noi vrem să ne înfrăţim cu Romînia muncitoare, cu Romînia republică, însă la nici un caz cu ţara ciocoilor şi a unui Hohenzollern” 1. La consfătuirea delegaţilor organizaţiilor muncitoreşti prezente la Alba Iulia la 1 decembrie s-a cerut proclamarea imediată a republicii democrate. Dat fiind că în Banat muncitorii proclamaseră republica încă din primele zile ale lunii noiembrie—liderii centrişti ai organizaţiilor social- democrate bănăţene erau nevoiţi-să ţină seama de starea de spirit a maselor şi au propus o rezoluţie care cerea unirea Transilvaniei cu Romînia în cadrul unei republici democratice şi ca un prim pas spre înfăptuirea acestei năzuinţe, cerea proclamarea imediată a republicii în Ardeal 1 2. Flueraş şi Jumanca au împiedicat însă punerea la vot a acestei propuneri, iar a doua zi propunătorul centrist a declarat că renunţă la ea. Liderii social-democraţi oportunişti au trădat astfel propriile lor declaraţii prin care se angajau să militeze pentru unirea Transilvaniei cu o Romînie democratică, republicană. La 30 noiembriea avut loc o consfătuire a delegaţilor partidului naţional romîn şi a partidului social-democrat care a discutat declaraţia ce urma să fie adoptată de cei 1 228 delegaţi oficiali. O parte din reprezentanţii parti- dului .naţional romîn au pretins ca adunarea să hotărască numai unirea cu „regatul romîn” sub cîrmuirea Hohenzollernilor şi să nu se proclame nici un fel de principii democratice, ignorîndu-se năzuinţele maselor, pentru care eliberarea naţională era indisolubil legată de eliberarea socială. Dar majoritatea conducerii partidului naţional îşi dădea prea bine seama că Ioan Mihuţ, unul din conducătorii reformişti, avea perfectă dreptate cînd a spus la consfătuirea din 30 noembrie că „ţăranul romîn a venit la Alba Iulia să ducă de aici pămînt şi drepturi şi pe baza aceasta să se unească cu Romînia” 3. Prezenţa la Alba Iulia a zecilor de mii de ţărani şi a miilor de muncitori a obligat liderii burghezi şi reformişti să promită că unirea Transilvaniei cu Romînia se va înfăptui în cadrul unui regim democratic. Deşi guvernul romîn ceruse, aşa cum s-a arătat, ca declaraţia de unire să conţină o afirmare a „dinasticismului”, o proslăvire a monar- hiei Hohenzollernilor, deşi conducătorii partidului naţional ar fi dorit ei 1 Adevărul din 29 noiembrie 1918. 2 Vocea timpului, 1918, an. I. nr. 1. 8 Procesul verbal al consfătuirii din 30 noiembrie 1918, publicat în Naţiunea din 24 ianuarie 1930. www.dacaromamca.ro 27 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTARITOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMINIA 47 înşişi să impună o astfel de declaraţie, totuşi de frica maselor, liderii reformişti şi conducătorii partidului naţional romîn au hotărît ca declaraţia să nu vorbească nimic despre rege, dinastie şi regat. Declaraţia proclama numai ,, Unirea acelor romîni (din Transilvania) şi a teritoriilor locuite de dînşii cu Bomînia” (subl. noastră). Aceasta trebuia să dea maselor iluzia că forma viitorului stat romîn nu era definitiv stabilită şi că se păstra posibilitatea ca noua Bomînie să devină republică. Sub presiunea maselor care cereau alipirea Transilvaniei la o Eomînie republicană şi democratică, clauzele redactate de conducătorii partidului naţional romîn şi aprobate de reprezentanţii P.S.D. prevedeau că Adu- narea constituantă va pune următoarele „principii fundamentale la alcă- tuirea noului stat romîn” (subl. noastră): 1. deplina libertate şi egalitate naţională pentru naţionalităţile conlocuitoare (învăţămînt şi administraţie în limba maternă, reprezentarea proporţională a minorităţilor naţionale în parlament şi administraţia publică); 2. libertatea şi egalitatea pentru toate religiile; 3. vot egal şi secret, drept de vot pentru toţi cetăţenii de la 21 de ani, bărbaţi şi femei, în alegerile parlamentare, judeţene şi comunale ; 4. libertatea de presă, organizare, întrunire; 5. reforma agrară; 6. legi- ferarea unor largi drepturi pentru muncitori. Sub presiunea maselor la şedinţa din 1 decembrie a Adunării Naţionale, nici imul din delegaţi n-a mai încercat să se ridice împotriva clauzelor democratice înscrise în declaraţie. Pentru a-şi asigura acapararea poziţiilor cheie în viaţa economică şi politică a Transilvaniei şi a înlătura concurenţa burgheziei „regăţene”, vîrfurile burgheziei ardelene se situau pe o poziţie regionalistă, autono- mistă. Liderii partidului naţional (Maniu, Goldiş ş. a.) au propus, şi liderii reformişti au aprobat, ca în declaraţia de la Alba Iulia să se introducă o clauză care prevedea proclamarea autonomiei Transilvaniei pînă la convocarea Constituantei. Politicienii burghezi şi reformişti voiau să dea maselor iluzia unei garanţii că, la adăpostul autonomiei, prevederile demo- cratice ale Declaraţiei de la Alba Iulia vor fi înfăptuite. în realitate, burghezia şi moşierimea romînă din Transilvania urmăreau să folosească autonomia, nu pentru a realiza reformele democratice, ci pentru a întări propriile lor poziţii economice şi politice, şi a respinge încercările burghe- ziei din vechea Bomînie de a-şi subordona viaţa economică şi politică a noilor provincii. Declarîndu-se adepţi ai principiilor democratice cuprinse în decla- raţia de la Alba Iulia, politicienii burghezi au urmărit să îndepărteze masele de la revoluţie, cu ajutorul unei demagogii pseudo-democrate şi naţionaliste. în locul unor îndemnuri spre înţelegere şi frăţie între romîni şi ma- ghiari, spre o convieţuire paşnică, în cele mai multe discursuri ţinute de diferiţi oratori ai burgheziei ardelene la Alba Iulia s-au agitat spiritele prin încriminări şovine, în cadrul cărora poporul maghiar era prezentat ca asupritor de veacuri al romînilor, trecîndu-se cu vederea că adevăraţii vinovaţi pentru asuprirea şi împilarea maselor erau clasele exploatatoare, atît cele maghiare cît şi cele romîne. Diferiţi oratori naţionalişti au formulat pretenţii imperialiste asupra teritoriilor maghiare „pînă la Tisa”. www.dacaromamca.ro 48 C. DMCO VICIU, L, ISANYAI, V, CHERESTEŞIU, V. LIVEANU 28 Trebuie subliniat că promisiunile democratice înscrise în declaraţia de la Alba Iulia nu depăşeau cadrul revendicărilor burghezo-democratice. în ceea ce priveşte reforma agrară promisă prin declaraţia de la Alba Iulia, aceasta încălca chiar cerinţele burghezo-democratice, lăsînd să se întrevadă menţinerea marii proprietăţi moşiereşti; punctul privitor la ‘„reforma agrară radicală” vorbea despre desfiinţarea fidei-comisilor —care reprezentau mai puţin de 0,5% din suprafaţa agricolă a Transilvaniei — şi despre „micşorarea după trebuinţă a latifundiilor”. Astfel, se intenţiona ca prin reforma agrară să nu fie atinse, decît în foarte mică parte, moşiile magnaţilor maghiari sau a latifundiarilor romîni, iar pentru „moşioarele” de cîte 100—500 hectare ale atîtor directori de bancă, jurisconsulţi ai băncilor, avocaţi, se lasă căi deschise ca ele să fie cu totul scoase de sub reformă. Partidul naţional romîn şi corifeii lui, politicieni cu aspiraţii de a conduce ţara, fie că au rămas în acest partid, fie că au trecut, din conside- raţii personale, în alte partide burghezo-moşiereşti, precum şi liderii reformişti, şi-au atribuit în zeci de articole şi cuvîntări, meritul de a fi săvîrşit actul unirii. într-adevăr burghezia a reuşit să împingă pe drumul dorit de ea mişcarea de eliberare naţională, pornită din iniţiativa maselor şi împo- triva voinţei burgheziei. Lipsa unui partid marxist-leninist, predominarea reformiştilor, reprezintă principala cauză pentru care hegemonia mişcării de eliberare naţională din noiembrie 1918, începută împotriva voinţei claselor exploatatoare, a fost acaparată de burghezie, care a împiedicat ca unirea Transilvaniei cu Eomînia să se înfăptuiască în cadrul unui regim democratic. Este însă un fapt incontestabil că Adunarea de la Alba Iulia a fost urmarea înlăturării vechilor puteri prin forţa maselor populare; ea n-a putut să aibă loc decît după prăbuşirea monarhiei austro-ungare, după deplina parabzare a vechii armate şi administraţii, şi a puterii statului austro-ungar. Eăsturnarea vechii puteri a statului austro-ungar nu este • nicidecum opera partidului naţional şi nici a altor partide burgheze, care dimpotrivă, au susţinut monarhia habsburgică pînă în ultimele ei clipe. Eăsturnarea vechii puteri a fost un rezultat al dezagregării Austro-Ungariei, datorită în primul rînd luptei revoluţionare dus 3, în condiţiile înfrîngerii Puterilor Centrale, de către popoarele asuprite de Habsburgi, sub influenţa Marii Eevoluţ i Socialiste din Octombrie. Factorul hotărîtor al unirii Transilvaniei cu Eomînia a fost revoluţia burghezo-democratică din toamna anului 1918, revoluţie pe care burghezia a căutat s-o împiedice, dar care a fost declanşată de masele muncitoreşti şi ţărăneşti ardelene, care luptau pentru eliberare socială şi naţională. ★ După adoptarea declaraţiei, adunarea oficială a desemnat „Marele Sfat Naţional Eomîn” (parlamentul provincial), care la rîndul său a numit un guvern provincial — consiliul dirigent. în sînul acestor organe, majoritatea locurilor şi posturilor de conducere reveneau partidului naţional romîn. Liderii reformişti romîni cu sprijinul unei părţi a reformiştilor maghiari din Transilvania colaborau în consiliul dirigent cu reprezentanţii burgheziei reacţionare, în vederea înăbuşirii luptelor revoluţionare. www.dacaromamca.ro 29 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTARITOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMIMA 49 Comandamentul trupelor romîne — a căror avanposturi au trecut Carpaţii în noiembrie, dar a căror înaintare masivă în Transilvania a început abia după adunarea de la Alba Iulia, — a păşit la reprimarea revoluţiei. Cu aprobarea şi la cererea consiliului dirigent, autorităţile mili- tare au introdus „starea de război”, au arestat şi maltratat numeroşi muncitori revoluţionari, au aruncat organizaţiile muncitoreşti într-o stare de semilegalitate, au înăbuşit mişcările ţărăneşti. Revoluţia burghezo- democratică a fcSj înăbuşită. După adunarea de la Alba Iulia, burghezia romînă ca şi cea maghiară au pornit un nou val de provocări şovine. Folosind faptul că monarhia Hohenzollernilor şi guvernul burghezo-moşieresc romîn au păşit la înăbuşirea revoluţiei burghezo-democratice — partidele burgheze ma- ghiare cu sprijinul majorităţii reformiştilor maghiari — au pornit o cam- panie naţionalistă învăluită în fraze democratice. Naţionaliştii burghezi maghiari căutau să ascundă faptul că burghezia liberală aflată atunci la conducerea Ungariei lupta ea însăşi pentru a înăbuşi revoluţia burghezo- democratică şi pentru a permanentiza, într-o formă camuflată, asuprirea naţională a Transilvaniei. Naţionaliştii burghezi maghiari — ca şi cei romîni — se străduiau să abată masele populare de la lupta unită pentru făurirea unui viitor Aricit comun, în care puterea să aparţină muncitorilor şi ţăranilor. Elementele democratice ale opiniei publice maghiare şi în primul rînd, Partidul Comunist din Ungaria, creat în noiembrie 1918, s-au situat pe o poziţie justă în problema Transilvaniei, recunoscînd dreptul la auto- determinare al populaţiei romîneşti pînă la despărţirea de stat. La 21 martie 1919 a izbucnit revoluţia socialistă în Ungaria. încă din primele zile ale constituirii sale, guvernul sovietic maghiar a declarat în mod oficial că „renunţă la ideea integrităţii teritoriale” a fostei monarhii maghiare \ Această poziţie a fost categoric exprimată în mesajul trimis guvernului romîn la 5 mai 1919 de către guvernul Republicii Sovietice Maghiare. Mesajul era iscălit de Kun Bela, comisarul Afacerilor Externe al Republicii Sovietice Maghiare. în acest mesaj — publicat în ziarele Dimineaţa din Bucureşti şi Eolozsvări Hirlap din Cluj din 6 mai 1919 — se spunea : „în numele guvernului revoluţionar maghiar, am onoarea să vă comunic că recunoaştem fără rezervă toate pretenţiile naţionale ridicate de dv. Fostul guvern n-a admis propunerile dv. invocînd aşa-zisul drept istoric, care din vechea subjugare deducea dreptul de a continua oprimarea. Din prima zi a venirii noastre la putere am rupt cu acest principiu decla- rînd în mod repetat şi solemn că nu ne bazăm pe principiul integrităţii teritoriale şi vă aducem acum direct la cunoştinţă că recunoaştem fără nici o rezervă toate pretenţiile dv. teritoriale naţionale. în schimb cerem imediata încetare a ostilităţilor. Mai cerem să nu vă amestecaţi în afacerile noastre interne, precum vom evita şi noi să ne amestecăm în ale dv. Acele clase care oprimau pe conaţionalii dv. erau în acelaşi timp subjugatorii claselor muncitoare ale poporului nostru”. 1 1 Comunicarea generalului Smuts către conferinţa de pace de Ia Paris In 4 aprilie 1919. Papers relaling to the foreign relations o/ the United States. Paris, Peace Conference 1919, Washington, 1946, voi. V, p. 43. www.dacoromanica.ro 4 - c. 223 50 C. DA1COVICIU, L. BANYAJ, V, CHERESTEŞIU, V. LIVEANU 30 Pline de ură împotriva socialismului, puterile imperialiste ale Antan- tei au hotărît să vină în ajutorul reacţiunii maghiare, înăbuşind în sînge revoluţia proletară din Ungaria. Beacţiunea burghezo-moşierească în frunte cu dinastia Hohenzollern, călcînd peste sentimentele de solidaritate ale oamenilor muncii din Eomînia cu revoluţia proletară din Ungaria, a parti- cipat la intervenţia armată organizată de Antantă împotriva Bepublicii Maghiare a Sfaturilor, prietenă poporului romîn, ajutînd la restaurarea dominaţiei magnaţilor, fabricanţilor şi bancherilor din Ungaria, la instau- rarea regimului de dictatură fascistă şi şovino-revizionistă a horthysmului. Comentînd consecinţele politicii criminale a reacţiunii romîne faţă de revoluţia proletară maghiară, gazeta Socialismul, exprimînd punctul de vedere al muncitorilor comunişti romîni, scrie mai tîrziu : ,,...Be putem da seama de intensitatea vinei care apasă în mod particular asupra guvernanţilor noştri, a vinei de a fi oferit tocmai armata romînă pentru înăbuşirea unui regim... cu care am fi putut trăi în pace...”. Ziarul subliniază că ,,interesul poporului romîn este de a avea la hotarele noastre un stat proletar, lipsit de şovinism şi poftă de cucerire” 1. înfăptuirea promisiunilor democratice incluse în hotărîrea de la Alba Iulia ar fi constituit un pas înainte în direcţia transformărilor burghezo- democratice a ţării, în rezolvarea sarcinilor care stăteau atunci în faţa poporului romîn. Speranţele pe care masele populare din Transilvania şi Bomînia veche şi le puseseră în actul unirii au fost însă înşelate. Bevendicările maselor care şi-au găsit reflectarea în principiile proclamate solemn la Adunarea de la Alba Iulia au fost nesocotite. Bici conducătorii partidului naţional romîn — Iuliu Maniu, Yaida Voevod şi ceilalţi—, nici regele şi ceilalţi conducători ai vechii Bomînii burghezo-moşiereşti nu s-au gîndit măcar un moment să pună în aplicare aceste principii. Acţiunea trădătorilor reformişti Blueraş, Jumanca etc., care au spri- jinit poziţia naţionalistă a politicienilor burghezi romîni şi i-au ajutat să înşele masele, a derutat o parte din muncitorimea şi din intelectualitatea progresistă romînă. Colaborarea conducătorilor secţiei romîne a partidului social-demo- crat din Ungaria cu partidul naţional romîn, care însemnase, de fapt, subordonarea intereselor muncitorimii faţă de politica burgheziei romîne, a jftvut un sfîrşit ruşinos pentru social-democraţii de dreapta. Dacă la început, în Consiliul naţional romîn, înfiinţat la Budapesta, erau 6 delegaţi ai partidului social-democrat şi 6 ai partidului naţional romîn, peste un an, lai 2 august 1919, cînd burghezia romînă, consolidîndu-şi poziţiile, nu mai ^avea nevoie de colaborarea cu reformiştii — aceştia au fost zvîrliţi afară; atît din Marele sfat naţional, cît şi din Consiliul dirigent. Cu toate acestea, continuîndu-şi politica de înşelare a maselor muncitoare, reformiştii vor/ mai colabora încă în repetate rînduri cu burghezia naţionalistă, tră- (ţîmd interesele muncitorimii. 1 Socialismul, 8 august 1920. www.dacaromamca.ro 31 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTARITOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMlNIA 51 Un număr dfestul de mare de muncitori şi intelectuali ardeleni trecu- seră însă prin şcoala revoluţiei ruse şi nu s-au lăsat înşelaţi de promisiunile burgheziei naţionaliste şi ale reformiştilor. După unire s-a produs o rup- tură în sînul secţiei romîne a partidului social-democrat; muncitorii romîni din Arad, Oradea, Timişoara şi alte centre, au dezavuat şi au demascat acţiunea lui Flueraş-Jumanca. Ziarul Adevărul, oficiosul partidului social-democrat din Transil- vania, mutat de la Budapesta la Sibiu, este nevoit să pomenească decla- raţia muncitorilor de pe Valea Jiului că ,,nu se vor alătura decît unui stat aranjat pe baze socialiste”. în acelaşi număr a apărut şi scrisoarea plugarilor romîni de la Tăut şi Batîr (jud. Bihor) : ,,.. .noi nu voim să fim sub regat, noi voim să ne bucurăm că am scăpat de monarhia impe- rialistă reprezentată prin persoana regelui pe care l-am detronat. Noi vrem să ne unim cu Romînia republică, dar nu cu Romînia lui Hohen- zollern, care e tot aşa de bun romîn, ca şi Wilhelm al II-lea. Poziţia noastră nu e alta decît a lupta pentru democraţia desăvîrşită şi republica socia- listă. .. ” \ în zilele dictaturii proletariatului, la Oradea s-a şi înfiinţat un Sfat central al sfaturilor revoluţionare romîne, compus din 9 membri: cinci din Transilvania şi patru din Romînia veche 1 2. Sfatul central a precizat că scopul său este „accelerarea schimbării de regim în Romînia spre a putea aduce la îndeplinire unirea cu fraţii de dincolo de munţi, nu unirea cu boierimea şi ciocoimea de acolo, ci cu harnica şi cinstita muncitorime şi ţărănime dezrobită, cu Republica sfaturilor de muncitori şi ţărani din Romînia” 3. împreună cu alţi romîni care participaseră la revoluţia proletară din Rusia şi deveniseră membri ai partidului bolşevic, se întorseseră în Transilvania şi profesorul Ariton Pescariu, fost redactor al gazetei Foaia ţăranului din Moldova, apărută mai tîrziu, în timpul dictaturii proletare maghiare la Oradea. El căuta să lumineze poporul asupra adevăratelor scopuri ale moşierilor şi capitaliştilor romîni. El milita pentru o unire care să ducă la o „republică socialistă romînă”. Arestat şi schingiuit de garda naţională din Blaj ca „primejdios agitator bolşevic”, Ariton Pescariu încetă curînd din viaţă 4. Lipsa unui partid marxist-leninist al clasei muncitoare, predomi- narea oportunismului în conducerea partidului socialist din Romînia au împiedicat făurirea alianţei proletariatului cu ţărănimea, au permis bur- gheziei să stăvilească vremelnic asaltul revoluţionar al maselor şi să menţină regimul burghezo-moşieresc. Aceasta a făcut imposibilă reali- zarea principiilor democratice proclamate la Alba Iulia sub presiunea maselor populare din Transilvania. Agitaţia naţionalistă şi şovină declan- 1 Adevărul din 29 decembrie 1918. 2 Foaia ţăranului, 5 aprilie 1919. 3 Ibidem, 4 Keleti Alexandru, Un luptător al clasei muncitoare Ariton Pescariu, Tribuna, 26 oc- tombrie 1957. www.dacaromamca.ro 52 C. DAICOVICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LIVEANU 32 şată de burghezie cu prilejul unirii Transilvaniei nu a găsit mişcarea munci- torească pregătită pentru a-i da riposta cuvenită. în declaraţia partidului socialist şi a Uniunii sindicale din Eomînia din 13 februarie 1919, afirmîndu-se dreptul naţiunilor la autodeterminare, este condamnată orice asuprire naţională şi se menţionează că socialiştii trebuie să lupte pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor proclamate cu ocazia unirii. Sub influenţa concepţiilor social-şovine ale Internaţio- nalei a Il-a, se dă însă în declaraţie o apreciere greşită a cauzelor care au dus la eliberarea de sub jugul naţional, reluîndu-se în fond tezele propa- gandei burgheze naţionaliste după care războiul imperialist ar fi constituit un factor al eliberării naţiunilor asuprite. Conducerea partidului socialist trecea cu vederea caracterul imperialist al primului război mondial, care nu urmărea eliberarea, ci subjugarea popoarelor de către principalele ţări capitaliste. De asemenea, ea ignora faptul că numai socialismul poate să rezolve pe deplin problema naţională. împotriva acestei poziţii oportuniste se ridicau elementele revoluţio- nare din mişcarea socialistă. în declaraţia organizaţiilor socialiste din Plo'eşti era criticată concepţia antiştiinţifică, antimarxistă, a conducerii partidului socialist cu privire la războiul imperialist şi la adevăratele căi de emancipare naţională. ,,Eu prin război, ci, dimpotrivă, prin înfrîngerea războiului... prin triumful revoluţiei asupra războiului vom ajunge la acea societate în care, o dată cu dispariţia luptei dintre clase, vor dispărea antagonismele şi subjugările naţionale. Aceasta este menirea de azi şi opera de mîine a muncitorimii conştiente socialiste” x. Consecventă acestei poziţii revoluţionare, clasa muncitoare, mai ales după crearea Partidului Comunist Eomîn, a fost singura forţă politică care a luptat cu hotărîre pentru democratizarea reală a ţării, pentru lichi- darea oricărei asupriri naţionale. ★ Menţinerea regimului burghezo-moşieresc romîn a însemnat, după perioada revoluţionară din toamna anului 1918, o cruntă decepţie pentru masele muncitoare şi ţărăneşti, ca şi pentru intelectualitatea progresistă din Ardeal. Înşelînd masele, burghezia romînă de pe ambele versante ale Carpaţilor a făcut ca unirea să nu aducă ceea ce aştepta poporul de la acest act: o republică democratică, înfrăţirea tuturor popoarelor care de veacuri trăiesc, luptă şi muncesc împreună pe teritoriul ţării noastre. în ceea ce priveşte soarta hotărîrilor democratice ale adunării de la Alba Iulia, foarte curînd aveau să se risipească orice iluzii. Ţara întreagă devenise prada uneia din cele mai crunte exploatări şi a unei administraţii de stat corupte şi ticăloase. Cu ajutorul armatei, burghezia romînă a supri- mat cuceririle obţinute de mase în timpul revoluţiei din 1918. Din ordinul autorităţilor militare romîne, sînt arestaţi fruntaşi revoluţionari şi dizolvate organele locale ale puterii populare, sînt persecutate minorităţile naţionale. Cu drept cuvînt spunea grupul comunist romîn transilvănean în manifestul său Către soldaţii romîni : ,.Eu pentru Ardeal şi nu pentru «fraţii subjugaţi» sînteţi chemaţi iarăşi sub arme... Eu ca să eliberaţi pe fraţii voştri, ci cu 1 1 Socialismul din 5 martie 1919. www.dacaromamca.ro 33 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTAR1TOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMINIA 53 grumajii scăpaţi din jugul baronilor şi grofilor unguri să-i siliţi să intre în jugul pregătit lor de ciocoi, care nu se îndestulează cu sîngele vostru, ci vor să mai sugă şi alt sînge”L în locul regimului democratic cerut de mase la Alba Iulia, a fost extins şi în Transilvania regimul reacţionar din vechiul regat. A fost introdus sistemul falsificării alegerilor cu ajutorul baionetelor şi al funcţionarilor corupţi, iar dreptul de vot al femeilor n-a fost admis nici măcar pe hîrtie. Libertatea presei, de asociere, de întrunire, de propagandă, toate aceste clauze ale Declaraţiei de la Alba Iulia, au rămas pe hîrtie. Egalitatea în drepturi promisă minorităţilor naţionale a fost înlocuită cu teroarea, vrajba şi d'scriminarea naţională. De libertăţi şi drepturi s-au bucurat numai burghezia şi moşierimea. Pentru stăpînii marii finanţe şi marii industrii, Ardealul era o semi- colonie. Sub masca „naţionalizării” subsolului şi a principalelor întreprin- deri din Tiansilvania, marea finanţă din vechiul regat a acaparat cele - mai importante industrii de pe aceste teritorii, pe care apoi să le exploateze în cîrdăşie cu capitalul străin. încă din 1919 burghezia romînă din Ardeal a intrat tot mai mult în cîrdăşie cu burghezia din vechea Bomînie, contopindu-se cu ea şi formînd împreună guverne reacţionare. Ţara întreagă era jefuită şi împilată de clasele exploatatoare, dar asuprirea era şi mai puternică în teritoriile locuite de minorităţile naţionale. Zeci de mii de muncitori maghiari şi de alte naţionalităţi au fost aruncaţi în stradă pe baza legilor de aşa-zisă „ocrotire a muncii naţionale” de „romî- nizare”. Şovinismul barbar, prigonirea culturii minorităţilor naţionale făceau parte din politica de învrăjbire naţionalistă dusă de regimul bur- ghezo-moşieresc din Bomînia. Politica de asuprire şi de deznaţionalizare a minorităţilor naţionala dusă de guvernele burghezo-moşiereşti romîne s-a împletit cu politica de’ trădare a independqnţei naţionale, de menţinere a Bomîniei în situaţia de ţară vasală a puterilor imperialiste. Dependenţa ei economică şi prin aceasta cea politică faţă de capitalul monopolist străin a mers atît de de- parte, încît pînă şi schimbările de guvern se făceau nu o dată sub presiunea ordinelor trusturilor apusene. în asuprirea poporului muncitor, guvernele reacţionare romîne au mers de la început mină în mină cu cheile conducătoare reacţionare ale minorităţilor naţionale, cu care au împărţit acţiunile băncilor şi întreprin- derilor industriale şi au făcut nenumărate pacte electorale îndreptate împotriva poporului. Burghezia minorităţilor naţionale a sprijinit politica statului bur- ghezo-moşieresc romin cu scopul de a-şi întări poziţiile ei de clasă, de a-şi lărgi posibilităţile de jefuire a maselor muncitoare, cu scopul de a pregăti în comun cu burghezia romînă războiul imperialist antisovietic. „Deopotrivă interesate în exploatarea sîngeroasă la care erau supuşi muncitorii şi ţăranii unguri şi romîni — constată tov. Gheorghe Gheorghiu- Dej — reacţiunea maghiară şi romînă au dus o politică şovină şi de aţîţare 1 1 Documente din istoria P.C.Ii., voi. I, 1953, p. 117 şi urm. www.dacaromamca.ro 54 C. DAICOVICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LlVEANU 34 la ură pentru a abate atenţia maselor populare din Ardeal de la revendi- cările lor economice, sociale şi politice” x. Pătrunse de ură faţă de lupta revoluţionară a oamenilor muncii, virfurile burgheziei şi ale moşierimii, indiferent de naţionalitate, s-au unit în politica de trădare a intereselor naţionale ale ţării, pe care au împins-o în orbita Germaniei hitleriste. Partidul Comunist din Bomînia a fost singurul partid care a luptat cu consecvenţă pentru transformarea democratică şi pentru independenţa naţipnală a ţării, pentru înfăptuirea deplinei egalităţi în drepturi a mino- rităţilor naţionale, pentru realizarea năzuinţelor revoluţionare ale maselor populare. încă de la întemeierea sa, Partidul a arătat oamenilor muncii că politica de oprimare a naţionalităţilor conlocuitoare loveşte deopotrivă în interesele tuturor celor ce muncesc, subminînd unitatea lor de luptă. Totodată, partidul s-a ridicat împotriva înfeudării ţării faţă de marile monopoluri internaţionale. Partidul Comunist din Bomînia a combătut de la început orice ploconire faţă de politica naţionalistă a burgheziei şi a arătat că numai prin unirea oamenilor muncii din ţară, fără deosebire de naţionalitate, în frunte cu clasa muncitoare, numai prin doborîrea puterii capitaliştilor şi moşierilor, se va putea pune temelia unei vieţi noi, în care să nu existe nici exploatare de clasă, nici asuprire naţională. în timp ce cei mai buni şi curajoşi fii ai poporului, comuniştii, adevă- raţi patrioţi, apărători consecvenţi ai independenţei ţării, erau aruncaţi în temniţe, organizaţiile fasciste, bandele legionare — coloana a Y-a a imperi- alismului german hitlerist—erau încurajate, în activitatea lor trădătoare, antinaţională de subminare de către diferitele partide burgheze naţionaliste. Hitleriştii s-au sprijinit în aducerea la îndeplinire a planurilor lor criminale îndreptate împotriva Bomîniei pe complicitatea partidelor burghezo-moşiereşti şi a monarhiei, care au încurajat prin toate mijloacele fascismul, au patronat instaurarea unor guverne tot mai reacţionare şi mai supuse hitlerismului, lichidînd ultimele rămăşiţe ale libertăţilor democratice. Continuînd politica lor de trădare a intereselor naţionale, partidele burghezo- moşiereşti au capitulat în faţa odiosului dictat hitlerist de la Yiena. Puternica indignare şi revoltă a maselor faţă de dictatul de la Yiena s-a exprimat în septembrie 1940 prin numeroase adunări de protest, în fruntea cărora au stat muncitorii de toate naţionalităţile, conduşi de Partidul Comunist din Bomînia. în acelaşi timp Iuliu Maniu, care a folosit actul de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 pentru canalizarea forţelor revoluţionare populare din Transilvania şi întărirea poziţiilor de clasă ale burgheziei şi ale moşierimii, a făcut acum totul, în înţelegere cu călăul Antonescu şi bandele legionare, pentru a împiedica mişcarea de protest împotriva dictatului de la Yiena. Maniu a contramandat adunarea de protest convocată la Alba Iulia, declarînd „că în clipa de faţă este o supremă datorie de a nu se da nici un pretext pentru tulburarea liniştei şi ordinei interne”. 1 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Arlicole şi cuvinlări, ed. a IV-a, 1956, p. 87. www.dacaromamca.ro 35 LUPTA MASELOR — FACTOR HOTĂRlTOR IN UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMINIA 55 Partidul Comunist din Bomînia, înfierînd dictatul de la Yiena a indicat — în documentul intitulat Punctul nostru de vedere — calea elibe- rării nordului Transilvaniei şi a dobîndirii adevăratei independenţe naţio- nale : „Numai prin lupta revoluţionară unită cu proletariatul maghiar muncitorii şi ţăranii rom în i din Ungaria vor dobîndi eliberarea lor naţională. Iar lupta revoluţionară eliberatoare a proletariatului şi a ţărănimii din Bomînia, sub conducerea Partidului Comunist din Bomînia, revoluţia populară victorioasă va face posibilă reunirea celor 1 000 000 de muncitoii şi ţărani romîni, predaţi imperialismului maghiar, cu poporul muncitor din Bomînia, în Bomînia liberă.,.”. în timpul criminalului război antisovietic, Partidul Comunist din Bomînia s-a ridicat împotriva politicii tîlhăreşti antinaţionale a fascismului, a chemat întreg poporul la luptă pentru răsturnarea dictaturii antones- ciene, pentru scoaterea Bomîniei din coaliţia hitleristă şi pentru intrarea ţării noastre în război alături de forţele democratice în frunte cu Uniunea Sovietică. Sub conducerea Partidului Comunist din Bomînia, în condiţiile favo- rabile create de victoriile armatei sovietice, s-a înfăptuit insurecţia armată, a început revoluţia populară, care a dus la instaurarea puterii muncitoreşti ţărăneşti. Begimul democrat-popular instaurat la 6 martie 1945 a pus capăt pentru totdeauna încercărilor de reînviere a politicii de trădare naţională, a politicii de discriminare şi de ură şovină practicată de clasele exploata- toare. Sub conducerea partidului, masele populare fără deosebire de naţio- nalitate, au demascat acţiunile provocatoare şovine ale reacţiunii romîne, şi ale revizioniştilor maghiari, puse la cale după eliberarea Ardealului de nord. Begimul democrat-popular, la făurirea căruia au participat alături de poporul romîn, umăr la umăr, şi minorităţile naţionale, a asigurat drepturi şi libertăţi democratice depline tuturor oamenilor muncii, indi- ferent de naţionalitate. în Constituţia B.P.B. sînt proclamate şi garantate drepturile oamenilor muncii aparţinînd minorităţilor naţionale de a parti- cipa la conducerea statului, în justiţie şi în toate domeniile vieţii politice şi culturale. Deputaţii din rîndurile minorităţilor naţionale îşi aduc contri- buţia la activitatea Marii Adunări Naţionale, a sfaturilor populare. Mino- rităţile naţionale au şcoli de toate gradele în limba maternă, teatre, reviste şi ziare, biblioteci, cluburi şi alte instituţii necesare dezvoltării culturale a oamenilor muncii. A fost creată Begiunea Autonomă Maghiară, care se dezvoltă armonios în cadrul Bepublicii Populare Bomîne. Sub conducerea partidului Muncitoresc Bomîn, oamenii muncii de orice naţionalitate din ţara noastră luptă pentru construirea socialismului, pentru cimentarea unităţii moral-pohtice şi apărarea independenţei na- ţionale a ţării, pentru unitatea lagărului socialist în frunte cu Uniunea Sovietică, pentru solidaritatea cu toate forţele iubitoare de pace şi liber- tate din lume, promovînd astfel adevăratele interese ale poporului. Cu prilejul vizitei delegaţiei guvernamentale şi de partid a B. P. Un- gară în Bomînia, din februarie 1958, a fost dovedită încă o dată prie- tenia de nezdruncinat dintre Bomînia democrat-populară şi Ungaria de- www.dacoromanica.ro C. DAICOVICIU, L. BANYAI, V. CHERESTEŞIU, V. LIVEANU 3« mocrat-populară, colaborarea şi ajutorul reciproc dintre cele două po- poare. în cadrul călătoriei făcută în ţara noastră, tov. Kâdâr Jânos a spus ,,ÎToi declarăm că Republica Populară Ungară nu are pretenţii teritoriale sau de altă natură faţă de nici o ţară. Cel care ridică astfel de pretenţii este duşmanul nu numai al republicilor populare vecine, care se află cu noi într-o prietenie frăţească, ci şi în primul rînd duşmanul de moarte al Re- publicii Populare Ungare şi al poporului muncitor ungar, care a suferit atît de mult din pricina stăpînitorilor’ ’h în cadrul marii familii frăţeşti a statelor socialiste, s-au creat şi se dezvoltă mereu relaţiile de prietenie dintre toate popoarele care au scuturat jugul exploatării omului de către om şi al asupririi naţionale şi construiesc o viaţă nouă. Asemenea relaţii există între R.P. Romînă şi R.P. Ungară. Pe baza orînduirii sociale lipsite de exploatare şi asuprire, pe baza idealului şi a luptei comune pentru construirea socialismului se întăresc necontenit priete- nia şi colaborarea frăţească dintre cele două ţări vecine—Romînia şi Ungaria. Pe temelia solidă a orînduirii democrat-populare, care lichidează exploa- tarea omului de către om, pe temelia dezvoltării continue a economiei socia- liste, are loc o înflorire fără precedent a culturii—naţională în formă şi soci- alistă în conţinut—a poporului romîn şi a tuturor minorităţilor naţionale. Stăpîn pe bogăţiile ţării, poporul muncitor îşi făureşte o viaţă nouă, construind cu succes socialismul. Alături de toate celelalte părţi ale ţării, înfloreşte şi Ardealul. Economia Transilvaniei s-a dezvoltat puternic în cadrul avîntului general al construcţiei economice. Au fost construite nu- meroase uzine, fabrici şi centrale electrice, capătă un avînt fără precedent industria chimică, exploatarea gazului metan, se dezvoltă agricultura pe calea socialismului, creşte nivelul de trai. Pe harta Ardealului răsar oraşe noi, ca oraşul muncitoresc de la Hunedoara, oraşul Victoria din regiunea Stalin şi altele. Consolidarea realizărilor obţinute în construirea socialismului, întă- rirea unităţii şi prieteniei tuturor celor ce muncesc sînt strîns legate de edu- carea patriotică şi internaţionali stă de toate naţionalităţile, de combaterea fermă a oricăror manifestări de şovinism şi naţionalism. în raportul la Congresul al II-lea al P.M.R., Gh. Gheorghiu-Dej arăta : ,,Să nu uităm o clipă învăţătura marxist-leninistă că după cucerirea puterii de către proletariat, naţionalismul slujeşte încercărilor claselor răsturnate de a restaura capitalismul. Acesta este sensul eforturilor elementelor exploa- tatoare de a otrăvi prin lozinci şovine conştiinţa conaţionalilor lor şi de a-i atrage pe cei mai puţin încercaţi în jurul cauzei lor pierdute, acesta este sensul «separatismului cultural» şi al altor formule naţionaliste” 2. Politica naţională leninistă a partidului clasei muncitoare a regi- mului democrat-popular, bazată pe egalitatea deplină de drepturi şi sta- tornicirea relaţiilor de prietenie şi colaborare frăţească între oamenii muncii romîni, maghiari şi de alte naţionalităţi, în opera de construcţie socialistă, constituie unul din izvoarele forţei de nezdruncinat a puterii populare din ţara noastră. * 1 2 Sctnleia din 28 februarie 1958. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Raportul de aclioilale al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romtn Ia Congresul al II-lea al partidului. E.S.P.L.P., 1955, p. 35. www.dacaromamca.ro EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 DE C. CUŞNIB-MIHAILOVICI Evenimentele din decembrie 1918, de la care s-au împlinit patru decenii, au reprezentat unul din momentele principale ale marilor lupte des- făşurate în perioada situaţiei revoluţionare din Romînia din anii 1917 —1921. Luptele din 13 decembrie 1918 au fost în primul rînd consecinţa firească a sărăciei şi mizeriei în care fuseseră împinse milioanele de exploataţi din tara noastră. t Războiul imperialist care a provocat oamenilor muncii groaznice nenorociri şi suferinţe, a fost un uriaş factor.de accelerare a ascuţirii anta- gonismelor de clasă în întreaga lume capitalistă. Cel mai important rezultat istoric al acestui proces a fost izbucnirea şi victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, care a dus la instaurarea dictaturii proletariatului şi a întemeiat cel dintîi stat al muncitorilor şi ţăranilor. în urma războiului au mai avut loc o serie de revoluţii în procesul cărora au fost doborîte monarhiile în ţările din centrul Europei. „Prima revoluţie bolşevică — scria V. I. Lenin — a smuls prima sută de milioane de oameni de pe glob din ghiarele războiului imperialist şi ale lumii imperialiste. [Revoluţiile următoare vor smulge din ghiarele acestor războaie şi ale acestei lumi întreaga omenire” x. A început astfel, în urma [Revoluţiei Socialiste din Octombrie o eră nouă în istoria omenirii, a luptelor de eliberare de sub jugul exploatării capitaliste şi coloniale, era revoluţiilor socialiste. în aceşti ani de avînt impetuos al mişcărilor revoluţionare, mase largi de oameni ai muncii, înainte vreme inactive, în mare parte pasive, au păşit intens pe arena activităţii politice. în sînul mişcării muncitoreşti s-a desfăşurat o luptă aprigă între stînga revoluţionară şi dreapta refor- mistă şi revizionistă. [Rezultatul de însemnătate istorică al acestei lupte a fost crearea în numeroase ţări a partidelor de tip nou, marxist-leninist, partidele comuniste, după modelul Partidului bolşevic precum şi făurirea Internaţionalei a IlI-a Comuniste. Importanţa luptelor desfăşuiate în această perioadă de clasa munci- toare din diferite ţări depăşea cadrul strict naţional. Mai mult ca oricînd 1 1 V. I. Lenin, Opere alese, voi. II, E.S.P.L.P., 1954, p. 758. www.dacaromamca.ro 58 C. CUŞNIR-MIHAILOVICI o pînă atunci proletariatul împletea sarcinile sale naţionale cu cele interna- ţionale, în special cu cele privind apărarea revoluţionară, însufleţite de spiritul internaţionalismului proletar, a cuceririlor Revoluţiei din Octom- brie. Uriaşul val internaţional de mişcări revoluţionare în Europa generat de situaţia revoluţionară obiectivă din timpul şi în urma războiului, inten- sificîndu-se o dată cu prima şi ireparabila ruptură în sistemul capitalist mondial — Revoluţia din Octombrie — a stimulat împreună cu ascuţirea serioasă a antagonismelor de clasă dinlăuntrul ţării, creşterea luptelor revoluţionare ale proletariatului din Romînia în această perioadă. Evenimentele din prima jumătate a lunii decembrie 1918, se înca- drează tocmai în valul acestor lupte din ce în ce mai puternice, ca unuf din momentele culminante. Adevărata lor semnificaţie poate fi de aceea bine înţeleasă numai pe fondul întregii situaţii revoluţionare creată în acei ani în ţara noastră, numai în complexul procesului de agravare a situa- ţiei economice din ţară şi creşterii —în anii 1917 —1918 —a luptelor maselor muncitoare de la oraşe şi sate. Evenimentele din decembrie 1918 au oglindit, de asemenea, atitu- dinea maselor muncitoare din ţara noastră şi faţă de poziţia de atunci a Romîniei pe arena internaţională, în legătură cu cotitura în politica externă agresivă a Romîniei înfăptuită de coaliţia burghezo-moşierească aflată la cîrma ţării. ★ Distrugerile provocate de prţmul război mondial imperialist, jaful săvîrşit de către ocupanţii germani, politica antinaţională a guvernelor burghezo-moşiereşti, au dus la dezorganizarea vieţii economice a ţării, la scăderea catastrofală a nivelului de trai al maselor muncitoare din Romînia. Deşi ceva mai tîrziu decît în numeroase alte ţări europene datorită, rit- mului dezvoltării din punct de vedere capitalist, şi în Romînia s-a creat, în anii războiului, o situaţie revoluţionară obiectivă nu mai puţin profundă. Această situaţie a purtat pecetea tuturor celor trei simptome indicate de Lenin drept caracteristice pentru situaţia revoluţionară: neputinţa claselor dominante de a-şi menţine poziţiile cu ajutorul metodelor vechi de guver- nare ; o agravare serioasă a sărăciei şi mizeriei maselor, o bruscă adîncire şi accelerare a procesului pauperizării lor j o creştere însemnată a spiritului combativ al maselor, împinse să acţioneze independent pe arena istoriei. Perioada situaţiei revoluţionare, în cadrul căreia se înscriu şi eveni- mentele din decembrie 1918, a avut în ţara noastră o serie de particularităţi specifice *. Amintim aci numai unul din ele : situaţia specială a Romîniei după intrarea ei în război. în prima parte a perioadei de situaţie revolu- ţionară, în anii 1917—1918, Romînia avea situaţia unei ţări învinse, 2/3 din teritoriul ţării fiind ocupat de trupele Puterilor centrale ; ulterior însă, 1 1 în legătură cu aceasta vezi C. Cuşnir-Mihailovici, Aspecte ale crizei politice din Romînia In anul 1917 1921, în voi. Contribuţii la studiul influenţei Marii Revolufii Socialiste din Octom- brie tn Romînia, E.S.P.L.P., 1957. www.dacaromamca.ro 3 EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 59 Eomînia se afla în situaţia de stat învingător, care a luat din nou armele alături de coaliţia imperialistă ce a ieşit victorioasă din război. Această împrejurare a dat posibilitatea claselor dominante să întreprindă diferite manevre politice pe plan intern şi internaţional. Este evident ce mare importanţă au avut aceste împrejurări specifice pentru lupta proletariatului şi a celorlalte mase muncitoare din ţara noastră, încă înaintea intrării Eomîniei în război, elementele revoluţionare din rîndurile mişcării muncitoerşti au luptat împotriva politicii agresive impe- rialiste a claselor stăpînitoare, au demascat pregătirile lor de a tîi'î poporul nostru în războiul mondial imperialist. Eapida şi catastrofala înfrîngere militară a Eomîniei, a dezvăluit şi mai bine putreziciunea regimului burghezo-moşieresc, corupţia vîrfurilor sale conducătoare, a partidelor politice, deschizînd ochii multor oameni ai muncii în mare parte înşelaţi pînă atunci asupra adevăratei stări de lucruri. Bineînţeles, această clarificare a constituit conţinutul unui proces desfă- şurat pe o perioadă mai întinsă, proces care a numărat printre principa- lele sale jaloane şi evenimentele din decembrie 1918. Totodată avîntul crescînd al luptei maselor populare în frunte cu proletariatul în anii 1917 —1918, ca şi în anii următori, se datoreşte şi faptului că situaţia economică a oamenilor muncii se înrăutăţise extrem de mult. Această înrăutăţire era urmarea atît a exploatării sîngeroase a clasei muncitoare şi a ţărănimii de către coaliţia burghezo-moşierească — exploa- tare intensificată în condiţiile războiului, cît şi a distrugerilor provocate de război şi de jaful armatelor cotropitoare. Pe teritoriul ocupat, comandamentul militar german a emis nenu- mărate ordonanţe şi dispoziţii privitoare la confiscări, rechiziţii, interdicţii, care au agravat şi mai mult situaţia economică a majorităţii populaţiei şi au stîrnit nemulţumiri. Aceste ordonanţe impuneau printre altele pre- darea cailor, a bicicletelor, a alimentelor, declararea păsărilor de curte, a lemnelor de foc, declararea albiturilor, predarea saltelelor de lină, a sti- clelor goale, interdicţia de a se tăia vaci, viţei mici, porci, interdicţia de a se tăia păsările de curte etc. *. Marile pierderi materiale suferite de Eomînia în timpul primului război imperialist a ajuns la suma fantastică de 31 099 853 761 lei aur 1 2. Numai armatele nemţeşti au jefuit în timpul mă- celului mondial: 1140 809 tone produse petrolifere 600 000 cai 1 400 000 vite mari 1 400 000 ovine 1 273 182 tone grîu 495 370 tone porumb 946 313 tone legume 1 Miliail Lascăr, Pacea de la Buftea 1918, Bucureşti, p. 8—9. 2 Gh. M. Dobrovici, Istoricul dezvoltării economice şi financiare a Rominiei şi tmpru- mulurile conlraclale — 1823 — 1933, Bucureşti, 1936, p. 468. www.dacaromamca.ro 60 C. CUŞNIR-MIHAILOVICI 4 28 870 tone păsări 262 292 tone furaj 1 002 vagoane alimente sub forma pachetelor expediate în Germania1. Capitaliştii se foloseau de militarizarea întreprinderilor pentru a obliga pe muncitori să lucreze pentru salarii infime sau uneori numai pentru hrană. „Traiul s-a scumpit în ultimul timp aşa de mult — scria ziarul Socialismul — încît multe articole de primă necesitate s-au urcat cu 1 000—1 500% pe cînd salariul muncitorului a rămas acelaşi ca în timpurile de viaţă normală...”1 2. In 1918, salariul săptămînal al unui mun- citor metalurgist era de 27 de lei, al unui ceferist era numai de 24 de lei în vreme ce costul vieţii calculat la preţ scăzut ajunsese la un minim de cca 60 de lei. Iată un tabel comparativ al unor preţuri de vînzare cu amănuntul pe piaţa oraşului Bucureşti; tabel în care se vede limpede preţul cîtorva articole de primă necesitate pentru orice familie de oameni ai muncii: Articolul 1915 1918 Carne de vacă Făină Mălai Untură Cartofi Săpun Lemne de foc 0,92 lei kg 7,07 lei kg 0,35 ,, ,, 3,62 „ „ 0,29 „ „ 3,95 ,, ,, 2,30 „ „ 34,00 „ „ 0,18 „ „ 3,08 „ „ 1,32 „ „ 18,25 „ „ 4,37 „ „ 27,00 „ „ în agricultură, lipsa braţelor de muncă provocată de mobilizare, reducerea suprafeţelor însămînţate, rechiziţiile de animale, distrugerile etc. au înrăutăţit extrem de mult situaţia ţărănimii muncitoare. în raport cu nivelul mediu anual din 1911—1917 producţia cerealieră a ajuns în anul 1919 cu 10 792 369 hl grîu mai puţin, cu aproape 5 milioane hl la orz, cu 4 607 611 hl ovăz, cu 1 903 713 hl porumb3. Este uşor de înţeles că primii care au avut de suferit în urma acestei scăderi a producţiei agri- cole, au fost înşişi ţăranii muncitori înfometaţi, cu gospodăriile distruse precum şi oamenii muncii de la oraşe. Iată ce scrie — de pildă — ziarul Adevărul despre situaţia ţărănimii la sfîrşitul iernii 1919 într-un articol intitulat semnificativ : Ne mor satele de joame : „Un strigăt de disperare ne vine din satele noastre în care pe lîngă lipsurile de .tot felul, spectrul foametei a început să apară hîd şi ameninţător. Lipsesc oamenii, lipsesc vite, lipseşte plugul din bătătură, lipseşte pîine. Copiii ne mor de foame şi cu dînşii mamele dezvlăguite şi părinţii întorşi din război la o gospodărie pe care un duşman neiertător a distrus-o”4. 1 N. Iorga, Istoria comerţului rominesc, Bucureşti, 1925, voi. II, p. 185 — 186. 2 Socialismul, 19 noiembrie 1918. 3 Vezi Statislica agricolă a Romlniei tn 1919, p. 4, 5, 7, 9 şi Anuarul stalislic al Roml- niei tn anul 1915 — 191G, p. 29. 4 Adevărul, nr. 10, 739, din 22 martie 1919. www.dacaromamca.ro ,5 EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 61 Această înrăutăţire bruscă în decurs de 2—3 ani a situaţiei maselor muncitoare de la oraşe şi sate, explică în bună măsură intensificarea acţiu- nilor şi luptelor revendicative a mişcării greviste etc. Creşterea conştiinţei politice a clasei muncitoare, a făcut ca revendicările cu caracter economic să se înteţească foarte repede, din ce în ce mai strîns cu revendicările de ordin politic, cu lupta politică activă. La aceasta a contribuit mult influenţa evenimentelor revoluţionare din Busia, a revoluţiei din februarie 1917 şi mai ales a victoriei Marii Bevoluţii Socialiste din Octombrie. Luptele desfăşurate în anul 1917 şi apoi în anul 1918, arată că acţiunile şi mişcarea grevistă desfăşurată în decembrie 1918 n-au izbucnit din senin, n-au fost o răbufnire izolată ci au crescut pe terenul dezvoltării întregii noastre mişcări muncitoreşti, a sporirii acţiunilor, combativităţii şi caracterului organizat, al dezvoltării conştiinţei sale. în anul 1917, pe frontul din Moldova se aflau peste un milion de soldaţi ruşi (28 divizii de infanterie şi 13 de artilerie)1, în rîndu- rile cărora elementele revoluţionare au organizat acţiuni împotriva ofiţe- rilor ţarişti şi demonstraţii antimonarhice încă înaintea izbucnirii revo- luţiei din februarie. După doborârea regimului ţarist, influenţa transfor- mărilor revoluţionare din Busia şi din armata rusă, s-a resimţit din ce în ce mai puternic. ' Demonstraţiile şi întrunirile de 1 Mai 1917 desfăşurate în întreaga Moldovă (la Iaşi, Galaţi, Boman, Tecuci, Bacău, Mărăşeşti)1 2, au constituit o puternică şi hotărâtă condamnare din partea maselor a pobticii agresive, războinice dusă de monarhie şi clasele dominante. La 6 mai a avut loc la Iaşi o nouă manifestaţie comună a ostaşilor ruşi şi a muncitorilor romîni; de teamă ca acest val de manifestaţie să nu se trans- forme într-o revoluţie, regele şi prinţul Carol au părăsit oraşul Iaşi ,,în grabă şi incognito” refugiindu-se la Statul major al armatei a Il-a romîne3. Tot în 1917 a început să se desfăşoare o intensă activitate revoluţionară a muncitorilor romîni evacuaţi în sudul Busiei. Aici s-a constituit „Comi- tetul de acţiune social-democrat romîn” puternic nucleu revoluţionar care a ajutat şi a îndrumat mişcarea revoluţionară din ţară. De aici erau trimise materiale agitatorice-propagandistice, manifeste, cărţi, erau edi- tate ziare, trimise apoi în ţară, erau organizate şi coordonate acţiuni de luptă etc. Legătura directă survenită astfel între mişcarea revoluţionară romînă şi prima revoluţie socialistă, a avut o importanţă uriaşă pentru orientarea fermă a mişcării noastre muncitoreşti în lumina marxism-leni- nismului pentru eliberarea de elementele oportuniste .şi revizioniste, pentru făurirea peste un răstimp scurt, a Partidului Comunist din Bomînia. Tocmai creşterea luptelor maselor, intensificarea mişcărilor şi presiunilor interne ale maselor revoltate de politica războinică a claselor exploata- 1 Al. Averescu, Notile zilnice din război 1916 —1918, Ed. Cultura naţională, p. 139; I. Gheorghiu, Unele aspecte ale ajutorului militar acordai de Rusia Rominiei tn timpul campaniei anului 1916, Bucureşti, 1956, p. 37. ■ 2 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.G. al P.M.R., dosar «41, voi. I, f. 229. 3 Al. Averescu, op. cit., p. 151. www.dacaromamca.ro 62 C. CUŞNIR-MIHAILOVICI 6 toare, precum şi transformările revoluţionare din Eusiar au fost factorii principali care au făcut ca imediat după Eevoluţia din Octombrie, guver- nanţii romîni să caute febril posibilitatea unui armistiţiu cu Puterile centrale, spre a-şi putea îndrepta forţele pe „frontul intern” — împotriva maselor populare1. Cercurile guvernante, deşi aservite imperialiştilor Antantei, au început tratativele de armistiţiu nu de teama unei ofensive iminente a forţelor duşmane covîrşitoare, ci pentru că au fost nevoite să preîntâm- pine pericolul izbucnirii unor acţiuni revoluţionare interne; aceasta o dovedeşte şi faptul că pe front armata germană nu mai avea superioritatea de la sfîrşitul anului 1916 şi dinaintea bătăliei de la Mărăşeşti; împotriva ei putea fi organizată o rezistenţă serioasă. Dar nici încheierea armistiţiului şi nici mai tîrziu, încheierea odioasei păci de la Buftea, nu au putut stăvili nemulţumirile maselor şi mişcările lor din ce în ce mai puternice. Aceasta a confirmat şi în ţara noastră jus- teţea previziunii ştiinţifice făcută cu mult înainte de V. I. Lenin : „înche- ierea păcii nu numai că nu va putea curma dintr-odată toate aceste cala- mităţi şi această situaţie a contradicţiilor, ci dimpotrivă ea va face ca în multe privinţe aceste calamităţi să fie mult resimţite, devenind pentru păturile mai înapoiate ale populaţiei cît se poate de concrete”1 2. Astfel, întregul an 1918 se caracterizează printr-un val de acţiuni revoluţionare atît în armată cît şi mai ales în rîndurile clasei muncitoare şi a ţărănimii. Pentru prima dată în istoria ţării se desfăşoară mişcări cu caracter de masă ale soldaţilor şi marinarilor romîni. Este cunoscută marea răscoală din flota romînă, precum şi faptul nă o serie de unităţi ale armatei romîne s-au alăturat armatei revoluţionare ruse. Lupte crescînde au avut loc nu numai în Moldova ci şi pe teritoriul ocupat, în ciuda primejdiilor mult mai mari pe care le implica regimul de ocupaţie. Datorită grupurilor revoluţionare din sinul Partidului socialist s-a desfăşurat aici în mod ilegal şi activitatea sindicală. Astfel, sindicatul tîmplarilor condus de I. C. Erimu ţinea consfătuiri, organiza discuţii etc. „Grupul mic de revoluţionari care a rămas — scrie Ecaterina Arbore — a înviat”3. Elementele revoluţionare din sinul Partidului socialist au creat diferite organe secrete, cele mâi importante fiind grupurile revoluţionare denumite la început, după cum arată în memoriile sale un contemporan, „sfaturi”4. Aceste grupuri strict conspirative, aveau o organizare proprie fiind împărţite pe sfaturi şi subsfaturi în fruntea cărora se afla un sfat cen- tral. La o şedinţă a conducerii Partidului socialist din aprilie 1918, 1 în zelul ei falsificator, istoriografia burgheză s-a străduit să explice încheierea armisti- ţiului numai prin considerentul de ordin militar privind situaţia de pe front. Toate lucrările istorice burgheze trec sub tăcere roiul nemulţumirilor maselor muncitoare şi al luptei lor crescînde, în determinarea guvernanţilor romîni de a înceta ostilităţile. 2 V. I. Lenin, Opere, voi. 21, E.S.P.L.P., 1955, p. 204. 8 Ecaterina Arbore, Mişcarea socialistă din Romlnia, în revista Internaţionala Comunistă, nr. 7 — 8, nov.-dec., 1919. 4 Gh. Marin, Crimpee de viaţă, Ed. de stat a Moldovei, Tiraspol. 1934, p. 16. www.dacaromamca.ro 7 EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 63 Alecu Constantinescu a confirmat existenţa unui organ revoluţionar secret denumit Comitetul central de acţiune — care a început să activeze în iarna lui 1917. El a subliniat în acelaşi timp, necesitatea continuării ac- tivităţii acestui comitet conspirativ1. Mai multe acţiuni de protest au avut loc în rîndurile muncitorilor de la întreprinderile metalurgice „Vulcan”, „Wolf”, „Lemaître”, precum şi la Atelierele C. F. R. — Bucureşti — acţiuni în urma cărora nu- meroşi muncitori au fost arestaţi şi închişi în fortul Jilava1 2. Nu trebuie uitat că în asuprirea şi prigonirea muncitorilor, exploatatorii romîni erau ajutaţi şi de trupele germane de ocupaţie. în urma unei greve a mina- torilor petrolişti din Cîmpina, poliţia germană de ocupaţie a arestat mai mulţi grevişti întemniţîndu-i la Doftana unde unul din ei a şi murit3. Ziua de 1 Mai 1918 a fost sărbătorită atît în Moldova cît şi pe teritoriul ocupat. Cu prilejul Zilei internaţionale a oamenilor muncii, grupurile comuniste au editat un manifest în care condamnau pacea încheiată cu nemţii şi intervenţia antisovietică, afirmîndu-şi solidaritatea cu proletariatul din lumea întreagă4. La Bucureşti, de 1 Mai 1918, a fost convocată o consfătuire în afara oraşului unde au venit delegaţi ai Partidului socialist, ai Uniunii Tineretului5 6. în Capitală a avut loc, tot- odată, o demonstraţie care s-a desfăşurat sub semnul luptei împotriva ocupaţiei germane şi a tratatului înrobitor de la Buftea. în ziarul Scînteia apărut la Odesa în 17 august 1919, se scria : „Conducătorii lucrătorilor, imediat ce au ieşit din închisoare, cu şi mai mult foc şi entuziasm, s-au azvîrlit în rîndurile maselor chemîndu-le la lupta hotărîtoare. Mişcarea se întăreşte cu o iuţeală uimitoare, cum nu s-a mai pomenit pînă acum”. în urma acestor acţiuni, autorităţile germane au început arestările. Oamenii muncii au protestat vehement împotriva condamnării celor 13 muncitori care au luat parte la organizarea sărbătoririi zilei de 1 Mai. în ziua de 4 iulie, cînd cei arestaţi urmau să fie aduşi pentru instrucţie, îa faţa tribunalului s-a adunat o mare masă de muncitori, cerînd eli- berarea celor închişi. Cu toate încercările poliţiei romîne şi a patrulelor militare germane de a împrăştia pe manifestanţi, demonstraţia a continuat. Intimidate, autorităţile au dispus ca muncitorii arestaţi să nu fie aduşi la tribunal ci anchetaţi în închisoare. Diferite acţiuni de luptă cu caracter revendicativ au avut loc şi în lunile următoare pînă la retragerea trupelor germane. în noiembrie, cînd trupele germane erau în curs de retragere din ţară, iar burghezia şi moşierimea dezorientate, nu reuşiseră să-şi stabi- lească autoritatea, situaţia revoluţionară s-a accentuat. Criza politică s-a adîncit, se creează un moment extrem de prielnic desfăşurării ac- 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 237, f. 14. 2 Documente din istoria P.C.R., 1917—1922, cd. a Il-a, E.S.P.L.P., 1956, p. 63. 3 Ibidem, p. 65. 4 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar 9, f. 53; vezi şi Documente din istoria P.C.R., 1917 — 1922, ed. a Il-a, p. 48. 6 Ecaterina Arbore, op. cit. www.dacaromamca.ro 64 C. CUŞNIR-MIHAILOVrCI 8 ţiunilor în vederea doborîrii oligarhiei şi instaurării unei puteri populare. După retragerea trupelor germane de ocupaţie, Capitala de pildă, a rămas — cîteva zile — fără autorităţi, fără nici o conducere, guvernul romîn era încă în Moldova, iar trupele franceze abia treceau Dunărea din Bulgaria spre Eomînia. Bande de huligani, constituite ad-hoc, devastau magazinele facînd agitaţie naţionalistă şi terorizînd populaţia. Muncitorii revoluţionari sezisaseră momentul favorabil organizării unei gărzi roşii înarmate cu armele şi muniţiile părăsite de nemţi în re- tragere1. Metalurgiştii de la „Vulcan” au mers în grup la un vechi depozit de armament din Cotroceni, pentru a se înarma. Alţii s-au adunat la clubul din str. Sf. Ionică, aşteptînd lozincile ieşirii în stradă1 2. Dar din caiţza atitudinii pasive şi a sabotajului cercurilor conducătoare ale Par- tidului socialist, toate aceste iniţiative au rămas pînă la urmă simple acţiuni răzleţe. Ilie Moscovici, unul din reprezentanţii Partidului so- cialist, un notoriu oportunist, în momentul adîncirii în mod deosebit a situaţiei revoluţionare, a cererii proletariatului de a pune mîna pe arme, a adoptat o poziţie făţiş trădătoare. într-un articol publicat în 1929, Mos- covici scria : „în primele zile după plecarea ocupanţilor s-a prezentat la mine o delegaţie din trei tovarăşi dintr-un important oraş din provincie care să mă întrebe cum să strîngă arme şi muniţii şi prin ce parole şi cînd am să trimit ordinul de revoluţie. La întrebarea mea : cine le-a propus asemenea bazaconii, ei au rămas foarte miraţi”3. Astfel, contrar voinţei, elementelor muncitoreşti înaintate, gata de acţiune, conducerea oportunistă a Partidului socialist nu a întreprins nimic pentru a ridica şi a organiza muncitorimea din Capitală. „Era clar că comitetul executiv nu voia să se folosească de momentul care se crease pentru ca proletaria- tul să ia oraşul sub controlul său”4. în articolul publicat în revista Internaţionala Comunistă situaţia de atunci a fost apreciată astfel : „După plecarea armatei germane, timp de două săptămîni Eomînia5 de fapt a rămas fără nici o forţă publică; dacă proletariatul Eomîniei ar fi fost în mai mare măsură conştient şi dacă muncitorii ar fi fost bine organizaţi, ar fi putut...să ia puterea în mîinile lor, proclamînd dictatura proletariatului. însă ne- încrederea în forţele sale şi completa dezorganizare a dus pînă acolo că a fost scăpat momentul, ca şi în Moldova”5. însă, chiar dacă nu s-a ajuns pînă la lupta revoluţionară directă pentru preluarea puterii politice, încetarea ocupaţiei militare străine a în- semnat totodată crearea unor condiţiuni noi, a unei situaţii noi, în care luptele s-au desfăşurat mai puternic, mai organizat, antrenînd mase incom- parabil mai mari. Avîntul luptelor muncitoreşti în întregul an 1918, a culminat cu acţiunile organizate la sfîrşitul lunii noiembrie şi în prima jumătate a lunii decembrie cînd, după retragerea trupelor germane şi 1 Gh. Marin, Crtmpee de viaţă, Ed. de stat a Moldovei, Tiraspol, 1934, p. 23 — 24. 2 Ibidcm. 8 Mişcarea socialistă. Bucureşti, nr. 3, decembrie 1929. 4 Gh. Marin, op. cit., p. 21. 8 Aici este vorba, în primul rlnd, de Muntenia care fusese sub ocupaţie germană. • Ecaterina Arbore, op. cit. www.dacaromamca.ro 9 EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 65 venirea guvernului la Bucureşti, au rămas faţă în faţă, clasa muncitoare împreună cu oamenii muncii care au suportat greul războiului şi al ocu- paţiei, şi impilatorii, profitorii de război, clasele exploatatoare. îngrijorate la maximum de valul mişcărilor revoluţionare, care ameninţau să se intensifice în aceste condiţii noi, şi temîndu-se de even- tualitatea unei răsturnări, clasele exploatatoare recurg la cele mai ex- treme măsuri pe toate liniile. ,,Ţara — nota în această vreme generalul Gr. Coandă — stă pe un vulcan gata să izbucnească, teribilul. Mergem spre revoluţie, spre jaquerie, spre bolşevism cu o iuţeală vertiginoasă”1. încă la 29 noiembrie 1918 este chemat la putere guvernul liberal în frunte cu I.C. Brătianu care se putea mîndri cu cea mai sîngeroasă glorie din istoria atîtor guverne perindate la cîrma ţării în aceşti ani. Sub conducerea lui Brătianu fusese săvîrşit măcelul celor 11 000 de ţărani -care în 1907 se ridicaseră pentru pămînt şi libertate, sub conducerea ace- luiaşi Brătianu au fost organizate crimele de la Galaţi din 1916. De aceea, venirea Ia putere a guvernului Brătianu semnifica orientarea spre un guvern de ,,mînă forte” hotărît la orice pentru înăbuşirea luptelor po- porului, orientarea spre metodele de conducere cele mai făţiş reacţio- nare, teroriste şi criminale, metode extreme la care burghezia apela atunci cînd îşi simţea slăbiciunea în faţa mişcării revoluţionare tot mai puternice. Prin încredinţarea soartei ţării în mîinile guvernului Brătianu, burghezia şi moşierimea mai urmăieau însă şi alte scopuri politice. Laşă, dar în acelaşi timp lipsită de scrupule şi avidă de cuceriri, burghezia ro- mînă, după ce a fost silită să încheie pacea cu Puterile centrale în luna mai 1918, se pregătea acum să anuleze tratatul printr-o nouă alianţă cu Puterile Antantei care erau victorioase pe fronturile Europei şi care promiteau, o serie întreagă de teritorii şi despăgubiri. Burghezia şi moşierimea romînă se pregăteau să arunce din nou poporul muncitor în măcelul războiului, aşa cum făcuseră şi în 1916, sperînd să-şi satisfacă acum, în noul raport de forţe, poftele lor anexioniste, imperialiste. Aceasta explică schimbarea în cursul anului 1918 a patru guverne de diferite coloraturi politice 1 2. Aşadar, pe plan intern înăbuşirea mişcării muncitoreşti în plin avînt şi pe plan extern restabilirea alianţei cu Puterile Antantei, sînt scopurile în vederea cărora este adus la putere guvernul Brătianu. 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., londul casa regală, mapa 30, l. 1. 2 în ianuarie 1918 fusese însărcinat A. Averescu cu formarea guvernului pentru a putea duce tratative cu generalul Mackensen în scopul încheierii păcii cu nemţii, iar în mai 1918, conducătorul noului guvern filo-german, Marghiloman, semnează pacea de la Bucureşti. • Schimbarea situaţiei politice prin reLragerea trupelor germane din ţară, face ca guvernul Marghiloman să nu mai fie oportun în raport cu intenţiile claselor conducătoare romîne de a se alaLura din nou Antantei, astfel că la 2 1 octombrie 1918 este adus la putere guvernul dc gene- rali îil frunte cu generalul Coandă. După o lună însă, frinele ţarii sint preluate de guvernul Brătianu spre politica de alianţă cu Puterile imperialiste ale Antantei. Cotitura politică era evidentă. S - c. 223 www.dacoromanica.ro 66 C. CUŞNIR-MIHAILOVICI 10 La adăpostul acestui guvern „forte” regele s-a întors la Bucureşti la 1 decembrie 1918. Fu primit cu demonstraţii ale oamenilor muncii de protest împotriva războiului, de apărare a ţării sovietice. însăşi parada din 1 decembrie 1918, organizată de burghezie cu prilejul reîntoarcerii familiei regale în Bucureşti s-a transformat în cele din urmă într-o mani- festare a oamenilor muncii sub lozincile de pace, libertate, apărarea revo- luţiei ruse. A doua zi, în 2 decembrie 1918, ziarul Socialismul scria : ,,în vreme ce în Calea Victoriei se desfăşura parada pentru primirea regelui şi a suitei sale, muncitorimea bucureşteană împreună cu tovarăşii munci- tori din armata franceză au sărbătorit triumful de pretutindeni al socia- lismului. Peste 3 000 de muncitori umpleau sala mare, încăperile late- rale, gardul şi străzile Sf. Ionică şi Cîmpineanu din faţa clubului. Au as'stat şi lucrătorii ceferişti, o mare parte dintre greviştii şi grevistele de la Begie”. întrunirile, mitingurile, demonstraţiile se ţin lanţ. Cele mai însemnate revendicări politice erau, în afară de pace şi apărarea ţării sovietice, înfi- inţarea şi recunoaşterea comitetelor muncitoreşti, libertate de organizare, demilitarizarea întreprinderilor etc. De multe ori se făceau îndemnuri directe la revoluţie cu arma în mînă ca : „Trăiască Bepublica Sfatuiilor din Bomînia”, „Jos monarhia” etc. Marghiloman mărturiseşte în notele sale politice : ,,.. .Se manifestă zdravăn. Am întîlnit la amiază pe Calea Victoriei o manifestaţie cu pancarde şi drapele roşii. Se striga : „Trăiască revoluţia rusă”, „Nu strigăm trăiască Franţa, nici America, strigăm trăiască Internaţionala” L ’ Celelalte revendicări se refereau la necesitatea creării pentru munci- tori a unor condiţii mai bune de muncă şi hrană, mărirea salariilor, ziua de muncă de 8 ore, reprimirea muncitorilor concediaţi în timpul ocupaţiei germane etc. în desfăşurarea luptelor greviste un rol important l-a avut aripa de stînga din sindicatele reorganizate. La sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie 1918, ceferiştii, metalurgiştii, petroliştii, tipografii muncito- rii de la regie, tîmplarii şi tăbăcarii îşi reorganizează sindicatele şi pornesc la mobilizarea muncitorilor în acţiuni greviste pentru aplicarea lozincilor date de grupurile comuniste. începutul lunii decembrie cunoaşte un nou val continuu de greve. Cînd greva înceta într-o întreprindere, ea izbucnea în altă parte cu şi mai multă forţă şi hotărâre. La 1 decembrie intră în grevă 6 000 de muncitori ceferişti care părăsesc atelierele şi pornesc să demon- streze pe stradă cîntînd „Internaţionala” pînă la Ministerul Lucrărilor Publi- ce1 2 *. Tot la începutul lunii decembrie întră în grevă 5 000 de lucrători de la B 'gie s. Această grevă a durat 10 zile şi s-a terminat cu satisfacerea reven- dicărilor muncitorilor. La 5 decembrie intră în grevă tîmplarii de la fabrica „Lessel” urmaţi de muncitorii de la celelalte fabrici de tîmplărie4. în aceeaşi zi izbucneşte greva muncitorilor tipografi. Delegaţia muncitorilor metalur- 1 Marghiloman, Note politice, voi. IV, p. 185. 2 Socialismul, 5 decembrie 1918. 8 Social-democrafia, 9 decembrie 1918. 4 Gh. Stoica, Însemnătatea luptelor din 13 decembrie tn istoria mişcării muncitoreşti din ţara noastră, Sclnleia, 14 decembrie 1958. www.dacaromamca.ro 11 EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 67 gişti de la fabricile „Wolf”, „Vulcan”, „Lemaître”, „Ilaug”, „Oreştein” etc. în timpul întrunirilor la sediul sindicatelor din Bucureşti au elaborat un memoriu cuprinzînd printre altele uimătoarele revendicări : 1) ziua de muncă de 8 ore ; 2) minimum de salarizare, 25 de lei pe zi pentru lucră- torii calificaţi, 20 lei pentru cei necalificaţi, 17 lei salahorilor, 15 lei femeilor şi ucenicilor; 3) munca suplimentară să se plătească cu 50% mai mult; 4) reprimirea muncitorilor concediaţi în timpul grevei din 1916 şi în timpul ocupaţiei germane etc.1. Lupta muncitorilor metalurgişti din Bucuicşti a avut o mare intensitate. „Toată suflarea muncitorească din fabricile de metalurgie este organizată în sindicatul fier şi metal, care este una din cele mai puternice organizaţiuni muncitoreşti din Capitală” 1 2. Gieviştii mctalur- gişti au obţinut ziua de muncă de 8 ore şi recunoaşterea delegaţilor sindi- cali. Tot în primele zile ale lunii decembrie declară grevă personalul dela S.T.B. şi 7 000 petrolişti din Valea Prahovei (Moreni, Ţintea, Cîmpina etc.). Astfel, în cursul unei singure luni, în Bucureşti şi Valea Prahovei, numărul greviştilor se ridicase la zeci de mii3. între greviştii din Bucureşti şi cei din ţaiă, se stabilesc puternice legături. Numeroase delegaţii veneau la Bucureşti să ceară administraţiei centrale a întreprinderilor petrolifere, majorarea salariilor, reducerea orelor de lucru etc. Greviştii din diferite întreprinderi ţineau legături între ei, se adunau în stradă. Este semnificativ în această privinţă, mărturisirea făcută de deputatulVasile Cancicov : «Să fie oare în ajunul bolşevismului? Trecînd azi pe la ora 8 pe Calea Victoriei, am văzut la Ministerul Industriei, casa Vernescu complet înconjurată, curtea şi strada, de o imensă mulţime tulburentă. Erau greviştii Capitalei. Nici urmă de autoritate. Pe poarta mare a intrării era înfipt un imens steag roşu. La uşa de intrare în minister era fixată o pancardă de cîţiva metri lungime, tot din pînză roşie : „Jos ciocoii”, „Jos burghezia capitalistă”, „Tiăiască comunismul”»4. Ca urmare directă a intensificării luptelor muncitoreşti, a creşterii conştiinţei de clasă a proletariatului şi a iniţiativei grupurilor comuniste, a fost elaborat şi publicat de către Partidul socialist, proiectul de program „Declaraţia de principii”, în ziarul Socialismul din 9 decembrie 1918. Eaţă de programul vechi, din 1910, noul proiect a fost completat cu unele teze noi, revoluţionare. Oportuniştii din conducerea Partidului Social- democrat au fost nevoiţi să accepte un program care nu corespundea vede- rilor şi poziţiilor lor, impus fiind de situaţia revoluţionaiă. în „Declaraţia de principii” se subliniază faptul că Partidul socialist este un partid revolu- ţionar care luptă pentru schimbarea totală a ordinii social-burgheze. Declaraţia de principii dezvăluie contradicţiile adînci ale orînduirii capi- taliste din Bomînia, astfel: „Capitalismul apare neputincios de a stăpîni forţele economice şi sociale, pe care el însăşi le-a deslănţuit”5. 1 40 de ani de la luptele din 13 decembrie 1918, Institutul de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R. din Cuvîntarea tov. Gh. Stoica, p. 25. 2 Socialismul, 7 decembrie 1918. 3 Ibidem. 4 Vasile Cancicov, Impresiuni şi păreri personale din timpul războiului Rominiei, Ateli- erele societăţii „Universul”, 1921, p. 717. 5 Documente din istoria P.C.R., 1917 — 1922, ed. a Il-a, E.S.P.L.P., 1956, p. 97. www.dacaromamca.ro 68 C. CUŞNIR-MIHAILOVICI 12 Proiectul de program condamnă şi tactica reformistă „credinţa că transformarea socială.. .se va înfăptui fără zguduiri şi revoluţii” 1 şi insistă (aceasta este deosebit de important) asupra necesităţii instaurării dictaturii proletariatului. Cu toate aceste principii juste înscrise în „Declaraţia de prin- cipii” oportunismul social-democrat îşi păstrează amprenta asupra tezelor expuse. Astfel, nu se analizează situaţia concretă a Romîniei în procesul de dezvoltare al imperialismului şi sarcinile revoluţionare ce decurg din această situaţie, clasa muncitoare fiind lipsită tocmai de un program concret de luptă. Deosebit de greşit a fost faptul că Declaraţia de principii nu sublinia că ţărănimea, care reprezenta 85 % din populaţia ţării, trebuia să joace un rol important în îndeplinirea revoluţiei. Nu a fost combătută vechea poziţia a Partidului socialist faţă de ţărănime şi nici nu a fost amintită teza despre necesitatea atragerii ţărănimii, a realizării alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea. Slăbiciunile Declaraţiei de principii, oglindesc desigur slăbiciunile şi scăderile grupurilor comuniste. Cu toate acestea, grupurile comuniste au condus şi au organizat numeroase acţiuni revoluţionare dintre care o mare însemnătate a avut valul de greve şi demonstraţii din noiembrie-decembrie 1918. După apariţia Declaraţiei de principii s-au intensificat acţiunile cu caracter politic. Mitinguri şi întruniri au avut loc la Bucureşti şi în pro- vincie. în aceste mitinguri se vorbea cu admiraţie de cuceririle Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, se cerea înfăptuirea lor şi în ţara noastră. Clasa muncitoare îşi afirma cu cea mai mare hotărîre voinţa de luptă. în faţa acestei reale şi uriaşe ameninţări, guvernul ia măsuri directe. Pierzînd încrederea în capacitatea armatei de a apăra regimul burghezo - moşieresc, — căci în armată izbucneau mereu conflicte şi manifestări cu caracter revoluţionar — guvernul a hotărît să organizeze un batalion special de atacare şi asasinare a muncitorilor în caz de nevoie. în acest scop a fost ales Regimentul 9 Vinăbori, căruia a început să i se facă educaţie „specială” în comuna Băneasa unde fusese cantonat. Această „educaţie” consta în aţîţarea urii faţă de poporul muncitor pe spinarea căruia clasele dominante aruncau toată vina înfrîngerilor în război etc. Soldaţii regimentului erau hrăniţi cu mîncăruri alese, cu vin şi pîine albă care se găseau atît de greu pe atunci în Bomînia înfometată. Timp de două săptămîni, soldaţilor acestui regiment li s-a împuiat capul cu promisiuni că vor porni la luptă împotriva „trădătorilor ţării”, împotriva celor ce nu vor întregirea neamului, a celor ce nu vor să dea pămînt ţăranilor 1 2. Astfel pregătiţi, soldaţii abia aşteptau să înfigă baioneta în pieptul „duşmanului”. „Ocazia” fu repede găsită. încă din primele zile ale lunii decembrie, muncitorii tipografi de la întreprinderile „Şfetea” şi „Minerva” intraseră în grevă şi începuseră tratativele cu patronii care refuzau să le îndeplinească revendicările. Guvernul urmărea prilejul pentru începerea măsurilor teroriste ; de aceea muncitorilor tipografi li se respingeau cererile. Cu dîrzenie şi curaj lucră- torii tipografi de la „Sfetea” şi „Minerva” continuă greva. La 5 decembrie 1 Documente din istoria P.C.R., 1917—1922, ed. a II-a, E.S.P.L.P., 1956, p. 97. 2 Al. Constantinescu, Masacrul din Piaţa Teatrului Naţional din Bucureşti, 1948. www.dacaromamca.ro 63 EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 69 1918, într-o notă a direcţiei poliţiei şi siguranţei se arăta : „Mişcarea este generală în întreg corpul tipografilor”1, iar cu două zile mai tîrziu se raporta : „Greva lucrătorilor tipografi de la Atelierele „Sfetea” şi „Mi- nerva” continuă. Pe ziua de ieri (6 decembrie — n. n.) o parte din lucră- tori s-au dus la sindicat unde s-au consfătuit, a nu relua lucrul pînă ce cererile lor nu vor fi satisfăcute”1 2. Cu ei se solidarizează şi muncitorii altor întreprinderi tipografice care refuzau să tipărească articole în- dreptate împotriva clasei muncitoare din Eomînia sau articole de aţîţare la războiul antisovietic. Muncitorii de la C.F.R., de la uzinele „Vulcan”, de la Eegie şi Arse- nalul Armatei, pornesc greva'de solidarizare cu tipografii care nu-şi vedeau satisfăcute revendicările. In curînd acţiunile de solidaritate se extinserâ şi în provincie, greva tipografilor şi victoria ei devenind un simbol pentru luptele greviste din întreaga ţară. Muncitorii tipografi urmau hotărît calea luptei pentru recunoaşterea drepturilor lor. In ziua de 12 decembrie 1918, greviştii de la „Sfetea” şi „Minerva” au pornit spre Ministerul Industriei în frunte cu delegaţia care urma să negocieze cu ministrul în vederea cîştigării revendicărilor formulate în ziua de 5 decembrie. Nemulţumit de faptul că manifestanţii nu încetau să scandeze lozinci revoluţionare, ministrul industriei — A. Constantinescu, cunoscut sub porecla de „Porcu”—a refuzat să discute cu delegaţia. în seara zilei de 12 decembrie 1918, în urma refuzului primit de la Ministerul Industriei în legătură cu satisfacerea revendicărilor lor, delegaţii muncitorilor tipografi din Bucureşti au hotărît greva generală. Pe lîngă revendicările economice privitoare la mărirea salariilor, ziua de lucru de 8 ore, au fost formulate revendicări cu caracter politic, în le- gătură cu organizarea clasei muncitoare, libertatea presei etc. Luînd cunoştinţă de hotărîrea declanşării grevei generale a tipogra- filor, delegaţii muncitorilor celorlalte întreprinderi din capitală, hotărăsc mobilizarea generală pentru ziua de 13 decembrie, la o demonstraţie prin care să silească guvernul să dea înapoi şi să satisfacă revendicările iniţiale ale lucrătorilor tipografi. înainte de începerea demonstraţiei muncitorii fuseseră chemaţi la o întrunire la sediul sindicatelor din str. Sf. Ionică, unde urmau să aştepte rezultatul ultimelor încercări de tratative la Ministerul Industriei cu care fusese însărcinată delegaţia muncitorilor tipografi. Cererile delegaţilor fură şi de astă dată respinse. Reprezentanţi ai Comisiei locale sindicale, răspîndiră încă în cursul dimineţii această veste precum şi chemarea de a se aduna la ora 3 după amiază la sediul clubului sindical din str. Sf. Ionică pentru a-şi manifesta solidaritatea cu muncitorii tipografi. La ora 10 dimineaţa, în momentul cînd muncitorii aşteptau satis- facerea revendicărilor lor, unul din agenţii siguranţei informa superiorii săi : „Lucrătorii tipografi întruniţi Ia sediul sindicatelor, au voit să mani- 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. 42434. p. 13. 2 Ibidem, p. 17. www.dacaromamca.ro 70 C. CUŞNIR-MIHAILOVICI 14 festeze pe străzi. Cordoane de jandarmi pedeştri, postaţi pe str. Cîmpineanu şi pe str. Sf. Ionică îi împiedică de a trece pe Calea Victoriei. Pînă în pre- zent manifestanţii nu s-au răspîndit”1. în timp ce printre muncitori aveau loc pregătiri în legătură cu întrunirea de după amiază, guvernul criminal dădu ordin să fie postate trupe în jurul sediului central sindical în str. Sf. Ionică. Cordoane de soldaţi erau masate pe bulevard în dreptul străzii Brezoianu, în faţa tipo- grafiei „Universul”, în dreptul străzilor Matei Millo şi Cîmpineanu. Clubul era înconjurat de soldaţi, iar în faţa clubului era instalată, pe un -trepied, o mitralieră cu ţeava îndreptată spre club1 2 3. încă de la ora 1 după amiază, muncitorii întreprinderilor din dife- rite colţuri ale oraşului, lasă lucrul şi cu sufertaşele de mîncare în mină se încolonează pentru a porni spre club. Dinspre bulevard muncitorii de la uzinele „Vulcan”, „Haug”, „Wolf” şi de la celelalte întreprinderi de pe malul stîng al Dîmboviţei rup cordoanele de soldaţi, îndreptîndu-se spre club. Şi în alte locuri munci- torii trebuiau să rupă cordoanele şi să meargă înainte. La club vorbea I. C. Frimu şi alţi conducători ai mişcării muncitoreşti. Cordoane tot mai strînse de muncitori sînt însă oprite de soldaţii care ameninţau cu baioneta la arme. Muncitorii nu s-au lăsat intimidaţi şi continuară să strige lozinci „Jos starea de asediu”, „Jos cenzura”, „Vrem pace şi pîine”, „Trăiască revoluţia rusă”. înfricoşat de neputinţa soldaţilor de a reţine valurile de mii şi mii de muncitori care se îndreptau spre piaţa Teatrului Naţional, generalul călău Mărgineanu, conducătorul acestei criminale „operaţii”, a ordonat descărcarea armelor în piepturile femeilor, copiilor şi bărbaţilor care de- monstrau paşnic. Ameţiţi de vin şi rachiu, cu care fuseseră îmbătaţi chiar în cursul dimineţii, soldaţii începură să tragă cu armele, să împingă cu baionetele, să lovească în dreapta şi-n stînga. „în zgomotul şi fumul acela — scria un martor al evenimentelor în ziarul ,,Socialismul'1 — n-am putut vedea multe. Tovarăşul Nicolae Bora, care îşi păstrase încă calmul, smulge arma din mîna unui soldat, o zvîrle la pămînt şi strigă : «Nenorocitule, ce faci?». Atunci un alt soldat îi împlîntă baioneta în piept şi într-un lac de sînge, bunul nostru tovarăş Bora, cade”3. Curînd, mulţi dintre soldaţi s-au dezmeticit şi se uitau nedumeriţi la masele de oameni prost îmbrăcaţi, de femei şi copii care fuseseră daţi drept „duşmanii ţării” şi care cîntau cu jale „Fraţilor soldaţi, nu ne împuş- caţi, noi vă sîntem fraţi, fraţi îndureraţi”. Al. Constantinescu, unul dintre conducătorii de atunci ai grupurilor comuniste, scrie în amintirile sale despre 13 decembrie în legătură cu acest moment : „Unii dintre soldaţi, ascultînd nedumeriţi aceste cuvinte mişcătoare, nu le venea să creadă că acest convoi martirizat se compunea din muncitori, muncitoare şi copi- laşii lor, ciufuliţi, cu ghete rupte, care se ţineau de poalele mamelor necă- jite”. îndemnaţi într-una de superiori şi ofiţeri, majoritatea soldaţilor se 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42 313, f. 26. 2 Gh. Marin, op. cit., p. 31. 3 Socialismul, 12 decembrie 1019. www.dacaromamca.ro 15 EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 71 repeziră asupra muncitorilor. Sîngele începu, să curgă şiroaie. Str. Cîmpi- neanu şi piaţa Teatrului fură acoperite cu morţi şi răniţi. Fără alegere fură împuşcaţi şi tăiaţi cu baionetele femei, bătrîni, copii. Bilanţul acestui atac odios fu înfiorător : peste 100 de morţi şi sute de răniţi care umpleau apoi spitalele Bucureştiului. Se mai păstrează şi astăzi buletinele de moarte date la Institutul Medico-legal pe care scrie : „Omor scuzabil”. Clubul din str. Sf. Ionică fu devastat, iar toţi cei aflaţi acolo fură schin- giuiţi, bătuţi cu paturile armelor, cu vîna de bou, împinşi în stradă. Femeile fură trase de păr în stradă şi împreună cu bărbaţii încărcaţi în maşini şi duşi la Prefectura poliţiei. Iată ce scrie Vasilescu-Vasia, unul dintre luptătorii de frunte ai mişcării muncitoreşti în ziarul Socialismul despre devastarea clubului : „Sub lovitura patului de puşcă s-au năruit dulapuri şi biblioteci... în ascuţişul vîrfului de baionetă s-au sfîşiat tablouri şi pancarde şi s-au stricat case de bani iar flăcările focului au mistuit cărţi de valoare, colecţii de reviste şi ziare din biblioteca clubului^. în ziarul Chemarea la un an mai tîrziu se scria : „în timp ce în piaţa Teatrului avea loc cel mai mişelesc asasinat în masă, la clubul socialist se petreceau grozăvii, ce au lăsat în urmă banditismele sotniilor negre din stepele Rusiei”1. Grupurile înarmate au distrus casa de bani, şi-au însuşit fondurile societăţii „Munca”, bani adunaţi cu trudă pentru ajutorarea bătrînilor şi muncitorilor accidentaţi. Din cei peste 2 000 de arestaţi, o mare parte fură bătuţi şi schin- giuiţi în chip îngrozitor la spălătoria prefecturii şi lăsaţi zile întregi să zacă răniţi, însîngeraţi, nemîncaţi şi goi. „în această seară — a declarat I. C. Frimu la anchetă — am fost toţi în curte cu cîte o sentinelă după noi şi am fost puşi la servicii, în care timp un soldat jandarm m-a lovit cu un cauciuc peste picioare şi tot corpul şi în urmă am fost dus la lavaboul jandarmilor, unde am fost bătuţi pe rînd de 2 soldaţi, jandarmi, cu cau- ciucuri peste tot corpul. în urmă am fost scos în curte şi bătut din nou tot cu cauciucul, de un jandarm”1 2. După ce o parte din arestaţi fură eliberaţi, cîţiva din militanţii mai activi, în frunte eu I.C. Frimu, au fost trimişi la închisoarea Văcăreşti. Prin aceste represiuni sîngeroase, burghezia spera să potolească valul de revoltă, dar rezultatul a fost un nou val de greve şi lupte revoluţionare. Astfel, în 26 decembrie 1921, după trei ani de la masacrul din piaţa Tea- trului Raţional, ziarul Socialismul analizînd evenimentele petrecute după 13 decembrie 1918, scria: „Rezultatul a fost că burghezia, în ciuda pro- priilor ei interese, a semănat şi mai multă ură în inimile muncitorilor, ură care este pivotul dominaţiei ei de clasă, întemeiată pe violenţă şi jaf”. Această ură s-a manifestat chiar a doua zi, la 14 decem- brie 1918, cînd a apărut un manifest împotriva mîrşavului asasinat comis de clasele exploatatoare : „Stăpînirea, în frunte cu regele Ferdinand — se arăta în manifest — uită cu desăvîrşire soarta lui Ricolae al II-lea, a Kaizerului şi a clicilor ce-i înconjurau. Brătianu, ucigaşul celor 11 000 1 Chemarea, 27 decembrie 1919. 2 Din stenograma făcută de grefierul tribunalului, după declarata lui I. C. Frimu. www.dacaromamca.ro 72 C. CUŞNIR-MIHAILOVICI 15 de ţărani din 1907, provocatorul masacrului de la Galaţi diu 1916, au- torul măcelului de ieri, să ştie, că şi-a iscălit singur sentinţa de moarte,, iar Slugile sale care i-au executat ieri ordinul să ştie că vine în curînd ziua răfuielii”. Manifestul era semnat „Fraţii celor ucişi”. Bucuria guvernului şi a călăului Mărgineanu care declara mai tîrziu cu satisfacţie că : „Am fost felicitat şi sărutat pe ambii obraji de regele Ferdinand”1, n-a putut fi deplină. Masacrul organizat la 13 decembrie a dovedit slăbiciunea claselor dominante, iar faptul că în pofida teroriir valul revoluţionar a slăbit numai pentru scurt timp, a accentuat această slăbiciune. Aceasta s-a putut vedea şi din uriaşa mişcare de solidarizare care s-a ridicat în întreaga ţară împotriva monstruosului proces înscenat la Curtea Marţială pentru învinuirea a 152 de muncitori şi muncitoare de crimă contra siguranţei statului. Ziarul Socialismul publică zeci şi zeci de asemenea moţiuni de solidarizare din toate colţurile ţării. în legătură cu aceasta se arăta că acţiunea de solidarizare ,,e o înălţătoare manifes- tare de clasă, care întărind încrederea muncitorimii în luptătorii ei, spulbeiă în mod definitiv calomniile, insinuările şi înscenările al căror obiect sînt”1 2. Astfel, în moţiunea adunării generale a secţiunii Bucureşti a par- tidului socialist, publicat în acelaşi număr al ziarului Socialismul se scria : „Adunarea generală a secţiunii Bucureşti întrunită în preajma procesului înscenat în legătură cu cele întîmplate la 13 decembrie 1918, respinge încercarea vicleana a duşmanului de a prezenta pe cei arestaţi ca ele- mente anarhice, cumpărate de străini. Secţiunea Bucureşti nu vede în prigonirea membrilor săi, în loviturile îndreptate împotriva partidului şi a sindicatului, în campanie de defăimare dusă împotriva mişcării so- cialiste, decît o formă a luptei de clasă”3. La întrunirea de la Iaşi din 24 martie 1919, muncitorimea ieşană transmite „salutul frăţesc tovarăşilor inculpaţi în evenimentele de la 13 decembrie 1918, declarîndu-se cu totul solidari faptelor ce li se im- pută. Procesul ce li s-a intentat este al întregii clase muncitoare con- ştiente”4. De asemenea, secţiunea din Ploieşti a partidului, comisia locală sindicală şi sindicatele : metalurgişti, tîmplari, brutari, chelneri, tăbă- oari, cercul tineretului muncitor din Ploieşti, în moţiune arăta : „Con- siderăm că arestarea lor (a lucrătorilor de la 13 decembrie 1918) con- stituie un act arhiarbitrar împotriva chiar a legilor acestei ţări şi că aceasta dovedeşte şi mai sus nedreptatea justiţiei de clasă”5. în 18 martie 1919 a fost publicată în ziarul Socialismul o moţiune specială a tineretului muncitor care în mitinguri şi adunări s-a solidarizat cu muncitorii ce fuseseră aruncaţi în închisoare în chip samavolnic. Astfel de întrunii! şi adoptări de moţiuni, au mai avut loc şi în alte oraşe ca : Brăila, Craiova, Galaţi, Piatra Neamţ, Focşani, Constanţa etc. Au ţinut. 1 Ordinea, 14 decembrie 1928. 2 Socialismul, 3 martie 1919. 2 Ibidem, 30 martie 1919. * Jbidem. 5 Jbidem, 29 martie 1919. www.dacaromamca.ro 17 EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 73 de asemenea, să trimită moţiuni speciale diverse sindicate ca : sindicatul metalurgist, sindicatul lucrătorilor în lemn şi mobilă din capitală etc. Tot acest val uriaş de proteste şi moţiuni de solidarizare, s-a făcut sub semnul strînsei uniri de clasă a muncitorimii.Se cocea şi se maturiza conştiinţa de clasă proletară. Acest proces prezenta un pas însemnat înainte în dezvoltarea mişcării muncitoreşti. Nici rezultatele concrete ale luptei nu întîrziară să se arate. La ecoul mişcării de protest din ţară şi din străinătate unde au avut loc mitinguri şi întruniri de solidarizare cu luptătorii care au căzut în ghiarele poliţiei romîne, Brătianu, care se afla la Conferinţa de pace de la Versailles. este silit să transmită la Bucureşti dispoziţii ca procesul să nu se mai judece1. Astfel, în urma presiunii luptelor maselor muncitoare,, după 10 zile de dezbateri 48 de acuzaţi au fost scoşi din cauză, condam- nîndu-se doar patru în frunte cu Al. Constantinescu, care a fost condamnat la moarte în contumacie căci izbutise să fugă pentru a nu cădea în mîinile poliţiei. între cei patru luptători se afla şi I.C. Frimu, care, îmbolnăvindu-se în închisoare de tifos exantematic, slăbit de torturi şi lipsit de îngrijirea necesară, îşi găsi moartea în chinuri îngrozitoare. Zeci şi zeci de răniţi au continuat să zacă, mult timp în spitale, rămînînd cu boli grave care nu s-au mai putut vindeca niciodată. Măcelul din 13 decembrie nu a izbutit să înfrîngă voinţa de luptă a clasei muncitoare, ci dimpotrivă, aceasta a luat un avînt mai mare. Temîndu-se de ura maselor, perfizii guvernanţi au încercat o nouă metodă de slăbire a forţei mişcării revoluţionare printr-o manevră de îndepărtare a aliatului firesc al clasei muncitoare, a ţărănimii, de la lupta de clasă. Astfel, guvernul s-a grăbit ca chiar în ziua următoare masacrului, în ziua de 14 decembrie, să dea publicităţii decretul de reformă agrară. Este limpede că agitarea din nou a promisiunilor de reformă agrară, a doua zi după masacrul muncitorilor, cînd încă din luna iulie 1917, parlamentul din Iaşi a hotărît să dispună expropierea a două milioane de hectare din proprietăţile cultivabile particulare, nu era de loc întîmplătoare. Decretul de reformă agrară a fost publicat tocmai atunci cînd burghezia s-a putut folosi de această publicare în scopul murdarelor sale manevre politice. Publicarea decretului de reformă agrară la 14 decembrie avea menirea bine definită de a preveni izbucnirea unor acţiuni de solidaritate a ţărănimii cu muncitorimea, de a arunca praf în ochii ţăranilor şi de a pune piedici în închegarea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Bine înţeles, guvernanţii, apărînd interesele claselor exploa- tatoare, au avut grijă mai tîrziu să „aplice” în aşa fel decretul încît să-i anuleze în mare parte prevederile. Evenimentele din 13 decembrie 1918, au arătat astfel întreaga adâncime a crizei politice, în care „vîrfurile” nu mai puteau guverna cu aceleaşi metode ca înainte, iar masele nu mai voiau să se lase astfel guvernate. Aşa cum a declarat mai tîrziu însuşi călăul Mărgineanu, 1 După culegerea : 40 de ani de la laptele din 13 decembrie 191S, sub Îngrijirea Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R., 1958, p. 68. www.dacaromamca.ro 74 C. CUŞNIR-MIHAILOVICI 18 ,,în ziua de 13 decembrie 1918, ţara noastră a fost la un pas de revoluţie...”1. Pentru a ieşi din această criză, clasele dominante au recurs la măsuri disperate, la alte metode de guvernare. „Metodele noi” de a conduce, pe care clasele exploatatoare le-au ales, în eforturile lor de a ieşi din criză, au fost represiunea sîngeroasă de stradă împotriva proletariatului oră- şenesc, pe o scară încă nepracticată în întreaga istorie a orînduirii capi- taliste din ţara noastră, precum şi trecerea de la promisiuni demagogice la acte de stat perfide, la înşelătorii oficiale ca cele legate de promisiuni de reformă agrară. . Sîngerosul atac de la 13 decembrie nu a reuşit însă să slăbească creşterea mişcării muncitoreşti. Avîntul luptelor continua să crească, situaţia revoluţionară din ţară se adîncea şi mai mult. în ciuda crimei de la 13 decembrie, în anii următori mişcarea muncitorească s-a întărit şi s-a dezvoltat. Anul 1919 cunoaşte marile bătălii de clasă care au dus în unele locuri la cucerirea puterii de către proletariat. Anul 1920 cunoaşte marele val de greve ce au culminat cu greva generală. Sub presiunea luptelor revoluţionare, clasele conducătoare au fost nevoite să accepte multe din revendicările muncitorimii. Bar valul mişcărilor nu s-a oprit. Creşterea continuă a luptelor şi a conştiinţei de clasă a prole- tariatului, au creat condiţiile ca în anul 1921 să fie demascaţi oportuniştii şi revizioniştii din conducerea Partidului social-democrat, să se realizeze măreaţa cotitură istorică în dezvoltarea mişcării muncitoreşti din ţara noastră, crearea Partidului Comunist din Romînia la 8 mai 1921. Luptele din 13 decembrie 1918, au. avut astfel importanţa istorică de a fi constituit un moment hotărîtor în procesul dezvoltării mişcării revolu- ţionare din ţara noastră, în procesul avîntului revoluţionar produs de victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie şi de a fi contribuit direct la maturizarea premiselor care au dus la făurirea Partidului Co- munist din ţara noastră. Aşa cum a arătat tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej : „Crearea Partidului Comunist din Romînia a constituit o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului şi reformismului în mişcarea munci- torească din Romînia. Partidul comunist s-a plămădit în focul marilor lupte de clasă din Romînia anilor 1918—1919—1920, în focul avîntului revoluţi- onar produs în ţara noastră de victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie”1 2. în lupta grea, plină de sacrificiu, dusă de-a lungul anilor de oamenii muncii în frunte cu clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist Romîn, pentru năzuinţele lor spre independenţă şi fericirea poporului, au fost asasinaţi de către clasele exploatatoare mii şi mii dintre cei mai buni fii ai patriei noastre. Luptătorii revoluţionari au păstrat pînă la ul- tima lor suflare, dorinţa ca steagul roşu al eliberării să fie purtat de mase din ce în ce mai largi. în anii regimului burghezo-moşieresc de dominaţie a claselor exploa- tatoare, ziua de 13 decembrie, ca şi numeroasele zile sîngeroase, au rămas în amintirea clasei muncitoare ca zile de luptă şi de acţiune împotriva ex- 1 Ordinea, nr. 4 din 14 decembrie 1928. 2 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvtrdări, ed. a IY-a, E.S.P.L.P., 1956, p. 368. www.dacaromamca.ro 19 EVENIMENTELE DE LA 13 DECEMBRIE 1918 75 ploatatorilor. Comemorarea luptătorilor ucişi a fost considerată de către clasa muncitoare drept o chemare a Partidului Comunist din Eomînia la lupta hotărîtă împotriva exploatării burghezo-moşiereşti, a fascizării ţării, a criminalului război antisovietic, pentru eliberarea oamenilor muncii din robia capitalismului romîn şi străin. Iată ce scrie ziarul Apărătorul proletar după 10 ani de la sîngerosul eveniment din 13 decembrie 1918 : „Aniversînd a zecea oară ziua de 13 decembrie şi cinstind aşa cum trebuie memoria celor căzuţi în lupta contra primului atac al terorii oligarhice, clasa muncitoare romînă tre- buie să manifesteze în aşa fel, ca această zi să devină ziua de luptă contra terorii şi pentru apărarea tuturor victimelor căzute în lupta clasei mun- citoare de atunci pînă acum”1. în ciuda groaznicelor represiuni şi terorii mereu crescînde, Partidul Comunist, ajutat de organizaţiile revoluţionare de masă legale şi semi- legale, a stat neclintit pe poziţia leninistă de întărire continuă a legăturilor cu masele largi, de a le ridica la însuşirea lozincilor sale de luptă. „13 decembrie —Bucureşti, 7 aprilie—Timişoara, 9 august—Lupeni, 16 februarie 1933 sînt cîte o piatră de hotar, sînt zile de luptă contra terorii fasciste, contra războiului imperialist — pentru apărarea şi întărirea rîndurilor organizaţiilor revoluţionare — pentru cucerirea unei vieţi ome- neşti...”1 2. Astăzi, după 40 de ani de la masacrul din piaţa Teatrului Naţional, încheind un bogat bilanţ de 15 ani de muncă constructivă pentru fericirea poporului muncitor, ne dăm seama că sîngele martirilor clasei muncitoare n-a curs în zădar. Prin lupta şi jertfa lor au pus pie- trele de temelie vastului şantier de construcţie a socialismului. 1 Apărătorul proletar, decembrie 1928. 2 Ttnărul leninist, decembrie 1934. www.dacaromamca.ro www.dacoromanica.ro RELAŢIILE GUVERNULUI S. U. A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMÎNIA (septembrie 1940 — iunie 1942) DE B. BĂLTEANU Apologeţii imperialismului american încearcă să prezinte politica guvernului Statelor Unite din perioada celui de-al doilea război mondial ca avînd drept ţel distrugerea fascismului, ca o politică al cărei unic scop era să redea popoarelor subjugate de fascism libertatea de a dispune dc soarta lor. Experienţa istorică a numeroase popoare, printre care şi poporul nostru, dovedeşte fără putinţă de tăgadă că monopoliştii americani au fost şi continuă să fie susţinători ai cercurilor şi regimurilor fasciste. Relaţiile guvernului S.U.A. cu regimul fascist din România n-au constituit pînă acum obiectul unor cercetări ştiinţifice. în articolul de faţă ne propunem să analizăm unele aspecte ale acestor relaţii. ★ Cercurile conducătoare din S.U.A. au întreţinut relaţii bune cu guvernele reacţionare din Romînia între cele două războaie mondiale. Aceasta se explică, în primul rînd, prin faptul că regimul burghezo- moşieresc creea condiţii optime pentru exploatarea de către capitalul străin a bogăţiilor ţării noastre şi pentru obţinerea unor profituri maxime, care nu erau mai prejos de acelea obţinute în ţările coloniale. în preajma celui de-al doilea război mondial, monopoliştii americani stăpîneau una din cele mai mari societăţi petrolifere „Romîno-Americană”, care îşi mărise capitalul între anii 1920—1938 de la 150 milioane la 900 milioane lei1. 1 în perioada 1920 — 1939 societatea „Romino-Atnericana” plătise dividende în sumă de peste 2 183 milioane lei, Studii, 1951, nr. 4, p. 165. www.dacaromamca.ro 78 B. BALTEANU 2 Controlată de trustul Rockefeller, „Standard-Oil Company of New Jersey”, „Romîno-Americana” şi-a întins la rîndul său controlul asupra societăţii petrolifere „Sospiro” (împreună cu „Astra Romînă”) şi participă la societatea „Distribuţia”, care se ocupa cu comerţul de produse petrolifere. ’ ’ Un alt trust american „Vacuum Oii Company” avea o filială în Romînia, care se ocupa la început cu comerţul de produse petrolifere, iar apoi a absorbit o rafinărie din Braşov1. Şi alte societăţi petrolifere („Revoil”, „Globul”) aparţineau capitalului american 1 2. Capitaliştii americani exploatau telefoanele din Romînia, obţinînd în 1930 concesiunea asupra acestora şi creînd „S.A.R. de Telefoane”. Din capitalul iniţial de 1 miliard lei, 939 700 000 lei au fost subscrise de „International Telepbone and Telegrapb Corporation”. Prin concesiunea telefoanelor, obţinute de trustul Morgan, statul romîn era păgubit anual cu 100 milioane lei3. La sfîrşitul anului 1940 trustul american a vîndut 83% din acţiunile „S.A.R. de Telefoane” care aparţineau statului ro- mîn prin intermediul Băncii Naţionale, obţinînd cîştiguri mari. „S.A.R. de Telefoane” a luat parte la înfiinţarea fabricii de radio şi telefoane „Standard”. în 1935 magnatul american Ford a întemeiat în Romînia o filială „Ford Romînă”, care avea un atelier mare de montaj automobile. Capitalul Societăţii care era în 1939 de 90 milioane lei, a fost dublat la începutul anului 19424 . Capitalul american mai participa şi la o serie de industrii mai mici. Membrii şi preşedinţii societăţilor cu capital american se recrutau din politicienii reacţionari, lipsiţi de scrupule, cu ajutorul cărora monopoliştii americani obţineau concesiile necesare şi complici- tatea guvernului şi autorităţilor româneşti la exploatarea poporului romîn şi a bogăţiilor sale. Printre aceştia amintim : Al. Vaida-Voevod (preşedinte al consi- liului de administraţie al soc. Romîno-Americana), apropiatul lui I. Maniu, C. Georgescu zis Rică, membru în Consiliul de administraţie al acestei societăţi, Mircea Cancicov (preşedinte al Consiliului de administraţie al „S.A.R. de Telefoane”), N. Malaxa (preşedintele societăţii Ford-Romîna), Grigore Gafencu (membru al consiliului de administraţie al Soc. „Stan- dard”) etc. Cercurile monopoliste din S.U.A. au întâmpinat cu satisfacţie începutul celui de-al doilea război mondial, văzînd în primul rînd într-insul o ieşire din criza economică care începuse în Statele Unite la sfîrşitul anului 1937. Ziarul New York World Telegram scria deschis „că incendiul european va avea asupra economiei noastre (a S.U.A. — B.B.) o influenţă, multilaterală care se va manifesta în multe ramuri ale ei. Desigur, acele ramuri ale industriei care produc mărfuri necesare pentru ducerea unui război, vor cîştiga în primul rînd” 5. Monopoliştii americani aveau frică, numai ca durata războiului să nu fie prea scurtă. „Dacă ramura de măslin 1 T. Savin, Capitalul străin In Romtnia, Ed. Eminescu, 1947, p. 116. 2 Sctnleia din 9 mai 1952. 3 Ibidem din 8 mai 1952. 4 Compass Rumănien, 1943, p. 406, Finanzielles Jahrbuch, Wien. * New York Telegram, 2 septembrie 1939. www.dacaromamca.ro 3 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMINIA 79 ar începe să atragă marile puteri, business-ul ar avea mari pierderi în S.U.A.”, declara New York Serală Tribune x. Cercurile conducătoare ale Statelor Unite sperau să rămîna în afara conflictului mondial, să aibă profituri uriaşe de pe urma lui, iar către sfîrşit să se amestece în război pentru a dicta tuturor beligeranţilor condiţiile păcii şi aşezării viitoare a lumii în care monopoliştilor americani să le revină rolul conducător. Ziarul New York Times afirma că „cuvîntul Washingtonului va fi decisiv în hotăiîrea soartei post belice a lumii” 1 2. Majoritatea monopoliştilor americani considerau că cel mai important concurent în calea spre supremaţia mondială este Germania hitleristă, ai cărei monopolişti rîvneau şi ei la cucerirea şi subjugarea întregii lumi- Cercurile monopoliste americane foloseau condiţiile favorabile create pentru dînşii spre înfăptuirea planurilor lor de expansiune, care trebuiau să se încununeze prin dominaţia lor mondială. Un loc important în aceste planuri îl ocupa „rezolvarea” problemelor Europei centrale şi de sud-est. Fostul ministru al S.U.A. la Budapesta în perioada 1933—1941, John Flournoy Montgomery, arată că guvernul Statelor Unite „consi- dera dezmembrarea monarhiei austro-maghiare ca una dintre cele mai grave greşeli ale creatorilor păcii după primul război mondial” 3. După mărturisirile aceluiaşi autor, Statele Unite voiau să creeze după sfîrşitul celui de al doilea război mondial o confederaţie dunăreană, care să cu- prindă toate ţările din regiunea Dunării. Această confederaţie urma să fie un stat reacţionar, în care nu se excludea stabilirea unui regim monarhic. Preşedintele, scrie Montgo- mery, „nu era interesat în restaurarea dinastică, dar desigur că n-ar fi obiectat împotriva ei, dacă aceasta ar fi facilitat reconstrucţia (adică crearea Confederaţiei — B.B.)” 4. Dacă mai adăugăm la cele spuse „amănuntul” furnizat de J. Montgomery că Preşedintele Statelor Unite convenise cu primul ministru al Marii Britanii înainte de atacul Germaniei hitleriste contra Uniunii Sovietice, ca la sfîrşitul războiului trupele americane să ocupe ţările balcanice, Ungaria şi Austria, ne putem da seama cît de largi erau planurile imperialiştilor americani. ★ La 6 septembrie 1940, generalul fascist Antonescu, cu complicitatea şi în înţelegere cu liderii partidelor burghezo-moşiereşti, a instaurat dic- tatura fascisto-legionară. Cercurile conducătoare ale Statelor Unite au întîmpinat cu satis- facţie instaurarea dictaturii fasciste în Bomînia. Ziarul New York 1 New York Herald Tribune, 17 sept. 1939. 3 The New York l'imes din-9 octombrie 1939. 3 John F. Montgomery, Hungary Ihe unwilling satellile, New York, 1947, p. 52. Trebuie subliniat faptul că la încheierea păcii cu Ungaria, la 29 august 1921, S.U.A. au „omis" să men- ţioneze noile graniţe stabilite între Romînia şi Ungaria. * John F. Montgomery, op. cit., p. 215. www.dacaromamca.ro 80 B. BĂLTEANU 4 Times, îl descria pe An.tou.escu ca pe un „salvator ”al Eomîniei şi bazîn- du-se pe un articol al unuia din complicii fascişti ai acestuia, Utelian Popescu, îu ziarul Universul trăgea concluzia ca venirea la putere a lui Antonescu a fost dorită de toată ţara 1. Generalul fascist, care înfeudase complet Eomînia Germaniei hit- leriste, era prezentat ca un om care nu are altă grijă decît să vegheze la menţinerea independenţei ţării1 2. Organizaţia teroristă „Garda de fier”, era descrisă ca o organizaţie devotată, chipurile, „inte- reselor poporului”3. Unele organe americane, ca şi cele engleze de altfel, exprimau chiar părerea că Antonescu ar fi un adversar al Germaniei hitleriste4. Faptele desminţeau aceste presupuneri. Germania hitleristă acapara tot mai puternic economia romînească, armatele hitleriste o- cupau ţara. în faţa penetraţiei hitleriste tot mai puternice în Eomînia, guvernul american a declarat la 10 octombrie 1940 îngheţate toate fondurile ro- mîne aflătoare în S.U.A. în telegrama ministrului Eomîniei la Washington, Eadu Irimescu, se arată că reprezentanţii autorizaţi ai guvernului american moti- vează această măsură prin aceea, că consideră Eomînia ca o ţară ocupată „fiindcă deşi trupele germane au intrat în ţară cu consimţămîntul guvernului romîn, poporul romîn n-ar fi admis aceasta în mod’ liber ci numai sub imperiul constrângerii”5. Această măsură 'se explica prin dorinţa de a îngreuna folosirea fondurilor romîneşti de către guvernul antonescian în favoarea Germa- niei hitleriste. Ea fusese adoptată în bună parte datorită presiunii exer- citate de opinia publică americană, alarmată de ştirile care îi parveneau despre stările de lucruri din Eomînia, unde dictatura fascistă stabilise un regim de teroare cruntă. în acelaşi timp, hotărîrea guvernului american permitea guver- nului romîn să folosească, cu anumite restricţiuni, suma blocată. în tele- grama amintită se arăta de altfel că „fondurile sînt blocate, nu con- fiscate”, ceea ce atrăgea după sine posibilitatea de a executa cu ele plăţi pe baza unor licenţe ale trezoreriei americane 6. Guvernul fascist din Eomînia tindea să întreţină relaţii bune cu guvernul S.U.A. Legată strîns de Germania hitleristă în a cărei victorie finală credea, clica fascistă considera că o atitudine binevoitoare din partea Statelor Unite înlesneşte realizarea scopurilor agresive ale lui 1 New York Times din 5 sept. 1940. Stelian Popescu publicase în Universal articolul lala-l. în care îi făcea reclamă lui Antonescu. 3 New York l'imes din 6 septembrie 1940. 3 Ibidem, 7 septembrie 1940. • 4 La 13 iunie 1941 ziarul Washington Eoening star căuta să acrediteze încă versiunea că ,.I. Antonescu, s-a supus dominaţiei germanp fiindcă n-avea încotro”. 6 Arhiva Min. Afacerilor Externe, cazierul 13, voi. XX, tclcgr. 11 124 din 11 octombrie 1940. • într-o notă semnată de I. Ghristu, fost funcţionar superior al Ministerului Afa- cerilor Externe, se specifică că o „parte din sume au fost utii.zate ulterior”, adică după îngheţarea fondurilor. (Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX. Nota din 23 octombrie 1941, semnată de I. Christu). www.dacoromanica.ro 5 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMlNIA 81 Hitler de care depindea şi înfăptuirea planurilor hrăpăreţe ale capitaliştilor şi moşierilor romîni. Căpeteniile fasciste din Eomînia se străduiau’ să „dovedească” că pentru distrugerea Uniunii Sovietice e necesar ca S.U.A., Marea Britanie şi Germania hitleristă să se „împace” şi să pornească îm- preună un război împotriva primului stat socialist din lume. Acea parte a burgheziei şi moşierimii romîneşti care sconta victoria finală a Marii Britanii şi căreia ei sperau să i se adauge şi Statele Unite, căuta să stabilească un contact cît mai strîns cu reprezentanţii americani, convinşi fiind că în planurile anglo-americane este prevăzută distrugerea prealabilă a U.B.S.S. de către Germania hitleristă. Prin activitatea reprezentanţilor săi, guvernul american căuta să întreţină relaţii atît cu guvernul fascist romîn, cît şi cu cercurile con- ducătoare ale partidelor burghezo-moşiereşti. Aceste relaţii trebuiau pe de o parte să menţină influenţa americană, reprezentînd guvernul american ca binevoitor faţă de interesele Bomîniei şi să dovedească că nu numai Germania hitleristă, ci şi S.U.A. sînt în stare şi vor să contribuie la reali- zarea năzuinţelor cercurilor reacţionare din Eomînia. în acest fel se tindea şi la o anumită îngrădire a influenţei hitleriste. Pe de altă parte era întreţinută şi sprijinită politica antisovietică, în promovarea căreia exista o deplină unitate în rîndurile reactiunii romîneşti1. într-o scrisoare adresată ministrului de externe al Bomîniei, însăr- cinatul cu afaceri al Bomîniei la Washington, Brutus Coste, scria la 26 octombrie 1940, că guvernul american după cum a constatat el în nume- roase convorbiri cu înalte personalităţi, are faţă de guvernul Antonescu „o atitudine foarte înţelegătoare”1 2. Aceste constatări le repetă Brutus Coste într-un raport trimis Ministerului de Externe la 28 octombrie 19403. Arătînd o atît de largă „înţelegere” faţă de guvernul fascist, repre- zentanţii guvernului american intensifică relaţiile şi cu liderii partidelor ■burghezo-moşiereşti. încă în toamna anului 1940, şeful serviciului de spionaj american în Eomînia, colonelul Kesterley, care pentru acoperirea misiunii sale de spionaj, ocupa postul de director al societăţii petrolifere .„Eomîno-Americana”, a stabilit legături politice cu liderul partidului naţional-ţărănesc I. Maniu4. Astfel de legături au fost stabilite cu Maniu 1 De altfel, căpeteniile fasciste şi liderii partidelor burghczo-inoşicreşti căzuseră de acord asupra rolului care revenea celor din urmă. îutr-o convorbire cu doi fruntaşi ai partidului naţio- nal-ţărăncsc în timpul unui dejun, la care îi invitase în aprilie 1941, I. Antonescu lc-a declarat: . deşi eu cred că şansele de victorie finală germană sînt de 90%, nu mă gîndesc să distrug rezerva eventuală pentru o politică opusă celei pe care o slujesc cu. Dovadă, eă deşi există un decrct-lcgc care condamnă la moarte pe cei care fac politică, eu vă poftesc la dejun”. (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., G. Argctoianu, însem- nări zilnice, caietul 66/33, însemnarea din ziua de 6 mai 1941, p. 9211). Antonescu ştia bine că liderii naţional-ţărănişti nu au de gînd să facă o politică „opusă” politicii clicii fasciste, căci altfel nu le-ar fi propus chiar în cursul acelui dejun să intre în guvernul său. 2 Arhiva M.A.E., cazier 131, voi. XXI, scrisoarea 3233/9 — 123 din 26 octombrie 1940. 3 Ibidem, cazier 13, voi. XX, raportul 3721/9. 1 Acest fapt a fost relatat de către unul din apropiaţii lui I. Maniu, Gorneliu Coposu, a cărui declaraţie a fost publicată în organul partidului naţional-ţărănesc Dreptatea din 28 august 1946, p. 3. -8 - C. 228 www.dacaromamca.ro 82 B. BALTEANU s şi de către ministrul plenipotenţiar al S. U. A. la Bucureşti, Franklin Mott Gunther1. Conducerea partidului naţional-ţărănesc prin stabilirea acestor contacte voia să creeze în cercurile anglo-americane impresia falsă, că ea este împotriva regimului fascist din ţară, pentru scoaterea Bomîniei. din coaliţia cu puterile Axei şi să mascheze în acest fel sprijinul efectiv pe care îl acorda guvernului Antonescu1 2. Gunther şi alţi reprezentanţi americani voiau să întreţină iluzia că guvernul S. U. A. sprijină aspiraţiile poporului romîn. Dîndu-şi seama că aceste aspiraţii sînt îndreptate în primul rînd spre redobîndirea Transil- vaniei de nord, cedată Ungariei horthyste printr-un act de trădare naţio- nală comis de cercurile dominante din Bomînia, reprezentanţii guver- nului american susţineau că Statele Unite, vor sprijini cererile legitime ale poporului nostru. Aceste declaraţii conveneau liderilor partidelor burghezo-moşiereşti., care sprijinind în totul regimul fascist, făceau paradă de sentimentele lor patriotice, care chipurile îi animă. Cu totul alte declaraţii făcea guvernul Statelor Unite ministrului Ungariei la Washington, Pelenyi. Acesta primise la sfîrşitul lunii august 1940 din partea departamentului de stat al S. U. A. asigurări că guvernul american „înţelege” cererile guvernului horthyst cu privire la Transil- vania3 * * * * 8. în toată perioada analizată aci, legăturile reprezentanţilor guver- nului american cu liderii partidelor burghezo-moşiereşti au prezentat o im- portanţă minoră, întrucît atenţia principală a diplomaţilor americani se îndrepta spre guvernul fascist romîn. La 8 ianuarie 1941 a avut loc o convorbire între I. Antonescu şi F. M. Gunther. în acest timp Bomînia era plină de armatele germane care se pregăteau să treacă în Bulgaria, ca de acolo să lovească în armata, grecească, care ţinea piept cu succes Italiei fasciste. în discuţia care a avut loc, Gunther a atras atenţia lui Antonescu asupra faptului că în cazul unei eventuale treceri a trupelor hitleriste din Bomînia în Bulgaria, s-ar putea trage concluzia că Bomînia face un act de 1 Dreplalea din 28 august 1946, p. 3. Despre legăturile din acea vreme ale lut I. Maniu cu legaţia Statelor Unite din Bucureşti, vezi şi articolul lui N. N. Penescu, Istoria contemporană din ziarul Dreplalea, din 8 septembrie 1946, p. 1 şi 2. a în toamna anului 1940 ziarele conduse de manişti vorbeau deschis despre sprijinul acordat de I. Maniu şi alţi lideri ai partidelor burghezo-moşiereşti guvernului fascist, care ac- ceptase şi îndeplinise prevederile ruşinosului dictat de la Viena şi vînduse independenţa ţării Germaniei hitleriste. Oficiosul manist din Alba-Iulia scria la 17 nov. 1940 despre Maniu* că acesta „declară... că nu luptă împotriva guvernului, ti dimpotrivă seva bucura de tot binele, ce guvernul îl va putea face ţării. Trebuie să se ştie că de această părere sînt şi alţi fruntaşi, ca bunăoară Ion Mihalache şi Gheorghe Brătianu” (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar 89, extras din ziarul Foaia noastră din 17 nov. 1940, nr. 752). 8 Maxime Mourin, Le drame des elats salelliles de l’Axe, de 1939 ă 1945, Paris, 1957, p. 56. Atitudinea adoptată de guvernul american la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial în problema anulării dictatului de la Viena, cînd reprezentanţii americani s-au opus satisfacerii cererii guvernului romîn, sprijinită de Uniunea Sovietică ca întreg nordul Transilvaniei să fie Înapoiat Romînici, demască şi mai mult făţărnicia declaraţiilor lui Gunther şi alţii. www.dacorQmanica.ro 7 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMlNIA 83 beligeranţă. I. Antonescu i-a răspuns lui Gunther că Eomînia este des- părţită de Bulgaria prin Dunăre ,,pe care poate circula oricine şi pe care se pot face orice fel de transporturi”1. Acest răspuns cinic afirma de fapt hotărârea guvernului fascist de a permite transportul trupelor hitleriste prin Eomînia şi a contribui astfel la agresiunea hitleristă. Gunther u-a mai pus alte întrebări. în schimb dictatorul fascist a profitat de ocazie pentru a sonda atitudinea guver- nului american faţă de Uniunea Sovietică şi l-a întrebat pe Gunther ce politică ar fi făcut el în locul guvernului fascist romîn în „chestiunea rusească”. „Ministrul A pieri ci i — se arăta în nota alcătuită cu prilejul acestei convorbiri — a răspuns că nu se putea face o altă politică decît aceea pe care o facem, dată fiind primejdia ce ne ameninţa din partea Eusiei, însă nu trebuie mers prea departe ca să nu fie o provocare”1 2. în acest fel mini- strul Statelor Unite aproba politic^ antisovietică a guvernului fascist romîn. Susţinînd calomniile cu privire la o pretinsă primejdie pentiu Eo- mînia din partea Uniunii Sovietice (după cum se va vedea mai departe nici Antonescu nu credea în existenţa vreunei primejdii din partea U.E.S.S.), Gunther încuraja de fapt cercurile reacţionare din Eomînia să continuie politica lor antisovietică. în aceste condiţii, recomandarea „că nu trebuie mers prea departe ca să nu fie o provocare”, constituia o obişnuită măsură de prevedere din partea unui diplomat, care îşi rezerva posibilitatea de a pretinde, că el nu aprobase pe deplin politica agresivă a unui stat fascist. ’ în cadrul pregătirii febrile pentru războiul antisovietic, Ilitler a considerat că Antonescu era mai bun pentru înfăptuirea planurilor sale criminale şi că el va putea mai uşor furniza carne de tun pentru front şi militariza economia naţională a ţării. De aceea în lupta care a izbucnit în Eomînia între conducerea „Gărzii de fier” şi clica lui Antonescu, Hitler i-a acordat sprijin acesteia din urmă. De fapt, această luptă convenea de minune Germaniei hitleriste, care sprijinind ba pe una, ba pe cealaltă din taberele fasciste avea posibilitatea să lege şi mai puternic soarta Eomîniei de planurile criminale antisovietice la înfăptuirea cărora se pregătea tocmai să treacă3. La 18 februarie 1941, F. M. Gunther l-a vizitat din nou pe I. An- tonescu. în ce consta scopul acestei vizite? „D. Ministru al Americii — 1 în declaraţia lui I. Antonescu prezentată la procesul de la Nurenberg fostul dictator fascist arată că era conştient de faptul că trecerea trupelor hitleriste prin Romînia era un act duşmănos faţă de Uniunea Sovietică. Procesul de la Nurenberg, voi. I, Moscova, 1952, p. 374 (in limba rusă). 2 Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX. Notă despre convorbirea între I. Antonescu şi Gunther, ministrul Americii, la Preşedinţia Consil.ului de M.niştri, 8 ianuarie 1941. 3 Pină şi generalul fascist Ion Gheorghe, fost ministru al Romînici la Berlin in 1943 — 1944. este nevoit să recunoască in cartea sa calomnioasă că după evenimentele din ianuarie 1941 Germania a reuşit şi mai mult să înfeudeze Romînia, întrucît Antonescu era obligat să exe- cute toate ordinele lui Hitler. în caz contrar, guvernul hitlerist il ameninţa pe Antonescu cu iusLalarea unui guvern legionar (Ion Gheorghe Rumăniens Weg zum Satellilcnstaat, Heidelberg, 1952, p. 115). ' www.dacoromanica.ro 84 B. BALTEANU 8 se spune în nota consacrată acestei vizite — a cerut să fie primit de d. general Antonescu şi i-a spus că vine să-l vadă pentru a-1 felicita de reu- şita deplină ce a obţin,ut-o în lupta contra rebelilor”1. Aşadar reprezen- tantul oficial al Statelor Unite, al unui stat care se proclama democratic, făcea o vizită şefului regimului fascist din Eominia, spre a-i exprima feli- citări pentru „victoria” obţinută asupra unui grup-rival fascist. După ce îşi exprimă bucuria pentru reuşita dictatorului fascist, Gunther caută să lămurească o problemă extrem de caracteristică pentru preocupările diplomatului american şi anume „Care este rostul trupelor germane din Eomînia şi unde vor interveni: contra Eusiei sau în Balcani ?” Antonescu era însă prea puţin dispus să-i răspundă lui Gunther şi atunci urmează o nouă întrebare a lui Gunther. „D. Gunther — se arată în notă — a întrebat atunci ce s-ar întîmpla, dacă Germania ar avea un eşec în Balcani? Oare nu i-ar sări Eusia în spate?” Extrem de semnificativ şi de mare importanţă pentru demascarea politicii criminale a lui I. Antonescu este răspunsul acestuia la întrebarea lui Gunther. „Antonescu a răspuns că nu va fi un eşec german în Balcani şi că nimeni nu ar trebui să sconteze un asemenea eşec şi nici să crează că ameninţarea unui atac rusesc ar fi serioasă”2, (subliniat de mine, —B. B.). Această recunoaştere din partea lui I. Antonescu a lipsei de orice ameninţare din partea Uniunii Sovietice arată că toate afirmaţiile despre o pretinsă intenţie agresivă a Uniunii Sovietice erau scornite în mod con- ştient de oficinile fasciste de la Bucureşti pentru a otrăvi conştiinţa ma- selor populare şi a pregăti atmosfera pentru intrarea în războiul anti- sovietic. . Bazîndu-se pe „intimitatea” care se crease între ei, I. Antonescu l-a întrebat pe Gunther, ca şi la 8 ianuarie 1941, dacă acesta aprobă poli- tica dusă de Eomînia şi deşi diplomatul american aflase cu puţine clipe înainte, că guvernul fascist al lui Antonescu duce o politică aventuristă bazată pe o falsificare conştientă şi răuvoitoare a politicii de pace şi bună înţelegere a Uniunii Sovietice, răspunsul lui a fost aprobativ1 2 3. ★ La 22 iunie 1941 Eomînia burghezo-moşierească s-a alăturat atacului criminal pornit de Germania hitleristă împotriva Uniunii Sovietice. Preşe- dintele Statelor Unite declara la 24 iunie 1941 că guvernul american care 1 Arhiva M.A.E., cazier 13, voi. XX, notă despre convorbirea Intre generalul Antonescu şi d. Mott Gunther, din 18 februarie 1941. 2 Ibidcm. * Iată cum redă nota schimbul de păreri intre I. Antonescu şi F. M. Gunther : I. Anto- nescu „l-a întrebat să spună franc ce politică ar fi făcut dl. Gunther şi ar face dacă ar trebui să conducă destinele Romînici? Ar susţine oare că politica Romîniei trebuie îndreptată în altă direcţie dccit cea actuală? Dl.Gunther a recunoscut că n-ar putea susţine altă teză” (Ar- hiva M.A.E. cazier 13, voi. XX, notă despre convorbirea între generalul Antonescu şi d. Mott Gunther din 18 februarie 1941). Această sumară relatare arată încă o dată, că prin reprezen- tantul său guvernul S.U.A. aproba fără rezervă politica antisovietică a dictaturii militaro- Jaseistc, ii acorda acesteia ajutor moral. www.dacoromanica.ro 9 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMlNIA 85 continua să nu participe la război, va acorda tot sprijinul posibil guvernului sovietic pentru a înfrînge agresiunea x. La 2 august 1941 subsecretarul de stat al Statelor Unite S. Welles comunică ambasadorului sovietic la Washington că guvernul american este gata să acorde ajutor U.R..S.S. „Această hotărîre — se spune în scri- soarea lui Welles — este dictată de convingerea guvernului Statelor Unite, că întărirea rezistenţei înarmate a Uniunii Sovietice împotriva atacului banditesc al agresorului, care ameninţă securitatea şi independenţa nu numai ale Uniunii Sovietice, ci şi a tuturor celorlalte popoare — corespunde intereselor apărării de stat a Statelor Unite” 1 2. S-ar părea că atitudinea reprezentantului Statelor Unite la Bucu- reşti faţă de guvernul fascist romîn, participant la agresiunea criminală împotriva Uniunii Sovietice, nu putea fidecît una de înfierare a mişelescului atac şi a autorilor lui. în fapt găsim însă cu totul altă atitudine, diametral opusă celei aştep- tate. Pentru a-şi manifesta simpatia faţă de clica fascistă şi atacul criminal împotriva Uniunii Sovietice, Gunther comunică Ministerului de Externe al Romîniei textul unui schimb de telegrame pe care l-a avut cu S. Welles 3. în telegrama sa expediată la 22 iunie 1941, Gunther manifestă deschis sprijinul care-1 acordă guvernului Antonescu şi cere ca guvernul american să facă o declaraţie publică, prin care să-şi manifeste simpatia pentru guvernul fascist romîn. „Aici s-a răspîndit impresiunea greşită — scrie el — că, datorită anumitor influenţe, simpatiile guvernului nostru cel puţin sînt de partea Rusiei” 4 5. Desigur, că guvernul american nu putea satisface o asemenea dorinţă, care ar fi anulat valoarea declaraţiilor făcute de preşedintele Roosevelt. în telegrama sa de răspuns, S. Welles îi comunica însă, că guvernul Statelor Unite va ţine seama de aceste recomandări în cazul unor noi declaraţii sau proclamaţii. Poziţia adoptată de guvernul american în această problemă era o poziţie de încurajare a guvernului fascist romîn în continuarea agre- siunii împotriva Uniunii Sovietice. Prin această poziţie, guvernul S.U.A. sprijinea de fapt propaganda cercurilor reacţionare din Romînia, care, pentru a induce în eroare masele populare vorbeau despre un aşa-zis război defensiv în tţmp ce armatele fasciste căutau să înrobească poporul sovietic iubitor de paceB. 1 Politica externă a Uniunii Sovietice In perioada Războiului de Apărare a Patriei, voi. 1, Moscova, 1946, p. 529 (In 1. rusă). 2 Ibidem, p. 141. 8 Textul acestor telegrame se află In Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX, cu nota : Comunicat de ministrul Americii. în cartea sa calomnioasă trădătorul A. Cretzianu confirmă că Gunther i-a comunicat lui In calitatea pe care o avea de secretar general al Ministerului de Externe, textul telegramelor pe care el le reproduce In carte (Al. Cretzianu, The lost op- portunity, Londra, 1957, p. 70). 4 Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX. 5 Trădătorul Cretzianu caută să justifice atitudinea lui Gunther prin dorinţa acestuia chipurile, de a împiedica o alunecare iremediabilă a Romîniei In lagărul Germaniei (Al. Cretzianu, lucr. cil., p. 70). Or, este clar că sprijinind participarea Romîniei la războiul anti- sovietic, Gunther cu aprobarea guvernului Statelor Unite, contribuia în fapt la o înfeudare şi mai puternică a Romîniei de către Germania hitleristă. www.dacoromanica.ro 8G B. BALTE\NU 10 Astfel de dovezi de simpatie pentru guvernul fascist şi participarea lui la războiul criminal împotriva Uniunii Sovietice erau multe. La 10 iulie 1941, de exemplu, însărcinatul cu afaceri al Eomîniei în Statele Unite 1 telegrafiază la Ministerul de Externe că la Departamentul de stat s-a declarat că poziţia guvernului american faţă de Eomînia trebuie considerată ca o dovadă a înţelegerii pe care guvernul american o are faţă de par- ticiparea clicii fasciste la războiul antisovietic1 2. Eeprezentantul Statelor Unite la Bucureşti avea o deplină unitate de vedere cu reprezentanţii guvernului fascist romîn în privinţa necesi- tăţii „apărării civilizaţiei” de către clica hitleristă. Mai mult decît atît, reprezentantul S.U.A. în numeroase rînduri mulţumeşte conducătorilor fascişti pentru „lămuririle” obţinute de la ei. Germania hitleristă urmărea însă cu nemulţumire dezvoltarea rela- ţiilor dintre Eomînia şi Statele Unite, presupunînd că aceasta poate provoca anumite veleităţi de „independenţă” din partea căpeteniilor fasciste române, mai ales că relaţiile dintre Germania şi S.U.A. se înrăutăţiseră tot mai mult. Sub presiunea nemţilor, guvernul romîn a retras exequatorul tuturor consulilor şi agenţilor diplomatici americani. Pentru relaţiile ce existau între reprezentantul diplomatic al S.U.A. la Bucureşti şi guvernul romîn este interesant de remarcat, că în ziua de 17 iulie 1941 M. E. Gunther a adresat o scrisoare în limba franceză scrisă de mînă (ceea ce este extrem de rar în lumea diplomatică) generalului I. Antonescu, în care i se plînge, că în lipsa acestuia, interesele americane au fost supuse unei serii de inad- vertenţe şi că speră că aceasta s-a făcut fără ştirea generalului3. A doua zi, la 18 iulie 1941, E. M. Gunther a avut o întrevedere cu M. Antonescu în cursul căreia ministrul S.U.A. arăta că măsura guvernului romîn cu privire la retragerea exequatorului agenţilor diplomatici ameri- cani nu este o măsură „amicală”. Antonescu a răspuns că aceasta este un act de solidaritate cu acţiunea statelor Axei şi apoi a ţinut o pledoarie fascistă în care au fost expuse toate concepţiile rasiste şi antiumane ale lui Hitler despre necesitatea nimicirii popoarelor slave, distrugerea comunismului etc. 4 5. Gunther se declară impresionat de teoriile fasciste debitate în faţa lui şi îşi exprimă regretul căpînă acum „nu privise problema din acest punct de vedere şi că va informa guvernul său” 6. Dar regretul ministrului S.U.A. nu se mărgi- 1 Din octombrie 1940 legaţia romină din Washington a fost condusă de un Însărcinat de afaceri fascistul Brutus Coste. Deşi guvernul american a acordat In iunie 1941 agrementul pentru numirea lui Stoica ministru la Washington, guvernul fascist nu l-a trimis In S.U.A. motivind aceasta prin faptul că se anunţă intrarea S.U.A. In război şi Rominia fiind aliată Germaniei va fi nevoită să Întrerupă relaţiile cu guvernul american (vezi Arhiva M.A.E., cazierul 2, problema 71, voi. 12, nota asupra convorbirii lui A. Gretzianu cu Mott Gunther, p. 4). Refuzul lui Antonescu de a-1 trimite pe Stoica la Washington se explică probabil şi prin faptul că Germania hitleristă nu avea ambasador In S.U.A., ci era reprezentată printr-un Însărcinat cu afaceri. De aceea, hitleriştii n-ar fi privit cu ochi buni acreditarea unui ministru plenipo- tenţiar la Washington de către o ţară care făcea parte din Axă. 2 Arhiva M.A.E., cazier 13, voi. XX, telegrama 11501 din 10 iulie 1941. 3 Scrisoarea se află In Arhiva M.A.E., cazier 5, voi. XIX. 4 Ibidem, cazier 13, voi. XX, notă asupra convorbirii din 18 iulie 1941, f.2. 5 Ibidem, f.3. www.dacoromanica.ro 11 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMINLA 87 neşte la aceasta. El mai are şi altele. ,,La sfîrşitul convorbirii se arată în notă — dl. Guntlier şi-a exprimat regretul că nu are legături personale cu dl. von Killinger şi mi-a spus textual : „Faţă de încăpăţînarea Angliei, «cînd Germania va voi să facă pace, tot prin Statele Unite o va putea face uşor” x. Această declaraţie care deschidea în faţa Germaniei liitleriste per- spectiva de a încheia prin intermediul Statelor Unite o pace avantajoasă a stîrnit interesul şi lui I. Antonescu, căruia i s-a comunicat conţinutul con- vorbirii. Pe marginea notei el a făcut următoarea adnotare : „să se înles- nească luarea legăturilor între dl. Gunther şi baronul von Killinger” 1 2. Existau însă persoane oficiale americane şi mai sus puse decît Gunther, care îşi exprimau deschis aprobarea pentru războiul antisovietic dus de Eomînia. La Yichy, pe lîngă guvernul lui Pătain era acreditat în calitate de ambasador al Statelor Unite amiralul V. Leahy, care a exercitat în timpul războiului şi după aceea, o influenţă considerabilă asupra politicii guvernului american. Amiralul Leahy întreţinea relaţii cu ministrul Eomîniei la Vichy, Hiott. Acesta din urmă comunica la 1 august 1941 Ministerului de Externe al Eomîniei, că cu cîteva zile în urmă, amiralul Leahy într-o conversaţie •cu dînsul şi-a exprimat bucuria pentru faptul că Eomînia a reuşit să ocupe o parte din teritoriul sovietic 3. Mai departe Hiott citează textual cuvintele lui Leahy : „Cred că lotul se va termina în curînd aducîndu-vă şi vouă satisfacţii. Dacă frontul tus va ţine, sub o formă oarecare, pînă la sfîrşitul sezonului favorabil pentru operaţii, încheierea păcii generale va deveni lucru posibil în cursul iernii” 4. Despre ce satisfacţii pentru regimul fascist din Eomînia vorbeaLeahy 1 Şi ce fel de „pace” putea să fie aceea, care să procure satisfacţii regimului antonescian ? Cuvintele lui Leahy exprimau speranţele cercurilor mono- poliste americane, care nădăjduiau că la sfîrşitul anului 1941 Uniunea Sovietică va fi într-atît de slăbită în urma atacului fascist, îneît Statele Unite vor putea s-o oblige la încheierea unei păci care ar fi urmat să consfin- ţească acapararea teritoriilor sovietice ocupate vremelnic de armatele fasciste. • în speranţa că războiul antisovietic va duce la extenuarea agreso- rului, Germania hitleristă şi complicii ei, cît şi a victimei — Uniunea Sovie- tică, monopoliştii americani se pregăteau să intervină în calitate de arbitru şi să impună încheierea unei păci, care să consfiinţească dominaţia mondială a Statelor Unite. Existenţa unor astfel de planuri, în care cel mai impor- tant rol îl deţinea dorinţa de a nimici Uniunea Sovietică, era cunoscută în cercurile reacţionare din Bucureşti. Propagandistul lor cel mai asiduu era însuşi ministrul Statelor Unite la Bucureşti, Gunther. într-un cerc de diplomaţi străini şi în prezenţa unor politicieni romîni, Gunther povestea despre planurile guvernului american. „Credeţi 1 Arhiva M.A.E., Cazier 13, voi. XX, notă asupra convorbirii din 18 iulie 1941, f. 3. 2 Ibidem, 1.1. 3 Ibidem, Telegramă de la legaţiunea din Vichy 147/380 din 1 august 1941. 4 Ibidem. www.dacaromamca.ro 88 B. BALTEANU 12 dvs. că America pregăteşte o armată formidabilă ca să treacă în Europa ? Doamne fereşte ! Va trece în Asia şi prin Siberia va ţine pe ruşi la respect. Sovietele nu vor putea reconstitui forţa lor militară înainte de 10—15 ani”1. în acest fel se dezvăluiau în faţa reacţionarilor romîni şi a unor diplo- maţi străini de aceeaşi speţă, planurile ascunse ale cercurilor reacţionare din Statele Unite. Declaraţiile reprezentantului american erau menite să insufle curaj reacţiunii romîneşti, s-o facă să spere că Statele Unite vor lua asupra lor misiunea de a distruge comunismul şi că vor duce la bun sfîrşit ceea ce îşi propusese clica hitleristă. în cursul acestei conversaţii, Gunther a arătat că guvernul american se pregăteşte nu numai să „treacă” prin Siberia şi Rusia, ci este preocupat şi de viitorul Europei postbelice. „Anglo-saxonii — continua ministrul Statelor Unite — se gîndesc la un fel de federalizare a statelor Europei, cu un consiliu central la Viena spre pildă — consiliu în care fiecare naţie ar fi reprezentată. Nici o ţară n-ar mai avea dreptul să aibă armată, numai consiliul ar avea la dispoziţie 7 —800 000 de soldaţi, cu care ar face poliţia întregii Europe” 1 2. între aceste planuri şi cele expuse în mod public de reprezentanţii oficiali ai Statelor Unite în documente menite să facă cunoscută opiniei publice mondiale ţelurile „altruiste”, „democratice” ale guvernului american existau deosebiri fundamentale. în timp ce Carta Atlanticului semnată de preşedintele Statelor Unite şi primul ministru al Marii Britanii la 14 august 1941 afirma că unul din principiile fundamentale ale politicii acestor ţări este chipurile respectul pentru dreptul tuturor popoarelor de a-şi alege forma de con- ducere sub care vor să trăiască şi proclamă că S.U.A. şi Anglia tind să restabilească drepturile suverane ale popoarelor, care au fost lipsite de aceste drepturi3, ministrul Statelor Unite descria un program cu totul diferit. Statele europene cafe au tradiţia îndelungată de existenţă suverană, urmau să fie federalizate şi lipsite de mijloace de apărare. Prin crearea unei armate, care de fapt urma să constituie o poliţie modernă, se urmărea înăbuşirea oricăror încercări ale popoarelor europene de' a-şi recăpăta independenţa şi a lupta pentru libertate şi progres social. Politica cercurilor imperialiste ale S.U.A. de după cel de-al doilea război mondial, cu încercările de a „federaliza” şi a „unifica” popoa- rele Europei în scopul de a le subjuga mai uşor intereselor monopolurilor americane arată că tocmai planul expus de Gunther exprima adevăratele ţeluri ale acestor cercuri. • între timp relaţiile dintre căpeteniile fasciste şi reprezentantul Statelor Unite la Bucureşti devin tot mai strînse şi ei stabilesc tot mai multe puncte de înţelegere. Caracteristic însă e şi mai departe faptul, că această „înţelegere” se face pe baza aprobării, uneori entuziaste, de către 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.l/l.R.; C. Ar- getoianu : însemnări zilnice (Memorii inedite), voi. 70 (37), p. 9856—9857. 2 lbidem, p. 9857. * Vezi textul Cartei Atlanticului în volumul: Politica externă a U.R.S.S. tn perioada Războiului pentru Apărarea Patriei, voi. I, Moscova, 1946, p. 167. www.dacaromamca.ro 13 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMINIA 89 Gunther a tuturor concepţiilor retrograde, inumane ale fasciştilor. O grijă deosebită, şi trebuie recunoscut, că nu lipsită de succes pentru cultivarea relaţiilor cu ministrul Statelor Unite, a depus-o Mihail Antonescu x. La 21 august 1941, într-o convorbire cu Gunther, M. Antonescu începea să laude în stil fascist misiunea Germaniei hitleriste în lupta contra comunismului şi popoarelor slave şi ţelurile de război ale Eomîniei. Nu lipseşte nici obişnuita tiradă cu privire la rolul pe care Statele Unite trebuie să-l joace, chipurile, în lupta contra Uniunii Sovietice. F. M. Gunther face şi el declaraţii îndreptate împotriva Uniunii Sovietice, exprimîndu-şi „indignarea” fată de purtarea Angliei, care a încheiat o alianţă cu U.E.S.S.1 2. ' ' „Dl. ministru al Americii mi-a răspuns — scria M. Antonescu în nota redactată cu ocazia convorbirii — că într-adevăr problema rusă capătă aspecte noi. Că alianţa anglo-rusă este o consecinţă a politicii Angliei şi a jocului său de echilibru”3. Gunther îşi exprima părerea că s-ar putea foarte uşor ajunge la pace. „Dacă Germania ar renunţa la imperialismul său şi ar primi să-şi limiteze pretenţiile europene, — spune diplomatul american — s-ar putea ajunge la soluţiuni de pace foarte uşoare, cu toate că rezistenţa Angliei este încă «încăpăţînată » 4. Aceste cuvinte schiţau de fapt un plan pentru încheierea unei păci care să ducă la crearea unui front antisovietic din care să facă parte Germania hitleristă şi Statele Unite. încheierea unei astfel de păci presupunea însă un rol preponderent pentru Statele Unite, care în schimb se declarau de acord să înfrîngă „încăpăţînarea” Angliei şi s-o oblige la încheierea acestei păci. O astfel de „pace” trebuia să fie încheiată în scopul nimicirii statului Sovietic, pentru a se „rezolva” în acest fel „problema rusă”. Este foarte interesant faptul, că şi de data aceasta, ca şi în timpul convorbirii din ziua de 18 iulie 1941, Gunther îşi exprimă părerea de rău că nu are raporturi cu satrapul hitlerist în Eomînia, Killinger. în faţa celor expuse se poate naşte următoarea întrebare : activi- tatea diplomatică a lui F. M. Gunther era sprijinită de Departamentul de Stat al Statelor Unite sau poate acţiunile şi părerile lui erau în flagrantă contradicţie cu părerile expuse de alţi reprezentanţi mai autorizaţi ai guvernului american ? Documentele dau un răspuns fără putinţă de echivoc la această întrebare. Activitatea şi părerile lui F. M. Gunther erau în deplină concordanţă cu activitatea şi părerile Departamentului de Stat. La 15 august 1941, M. Antonescu trimite instrucţiuni legaţiei romîne din 1 Trădătorul Al. Cretzianu, care a fost un colaborator apropiat al lui M. Antonescu scrie că acesta înţelegea „cît de important pentru noi este (adică pentru cercurile dominante reacţionare din ţară,—B.B.) de a ne găsi în înţelegere cu guvernul american” (Al. Cretzianu, lucr. cil., p.90). 2 Se are în vedere „Acordul despre acţiuni comune ale guvernului U.R.S.S. şi guvernului Marii Britanii în războiul contra Germaniei”, semnat la 12 iulie 1941, la Moscova şi care prevedea că ambele părţi se obligă să se ajute reciproc în războiul contra Germaniei hillenste şi să nu ducă tratative sau să încheie o pace sau armistiţiu decît cu consimţămîntul ambelor părţi. Textul acordului este publicat în „Politica externă a U.R.S.S., în perioada Războiului de Apărare a Patriei”, voi. I, Moscova, 1946, p. 131 — 132 (în limba rusă). 3 Arhiva M.A.E., cazier 13, voi. XX, Notă asupra convorbirii avute în ziua de 21 august 1941, f. 2-3. * Ibidem. www.dacoromanica.ro '90 B. BALTEANU 14 Washington, în care cere ca însărcinatul de afaceri al Romîniei să atragă atenţia guvernului american „asupra răspunderii pe care o au Statele Unite în păstrarea civilizaţiei lumii” L După aceasta urmează obişnuita porţie de propagandă fascistă cu privire la rolul „altruist” al Germaniei hitleriste, al „pericolului roşu” şi al misiunii „civilizatorice” pe care o îndeplineşte Antonescu. La sfîrşitul instrucţiei, M. Antonescu comunică subordonatului său : „Am explicat ministrului Statelor Unite această poziţie. Am avut impresia că a înţeles situaţia noastră” 1 2 3. Fascistul Brutus Coste se grăbeşte să îndeplinească instrucţia şefului său şi se prezintă la Departamentul de Stat, unde debitează toate cele comunicate de M. Antonescu. Coste răspunde la 23 august 1941 că a găsit „foarte multă înţelegere” pentru acţiunea guvernului fascist8. Ce îi preocupă în acest moment pe înalţii funcţionari de la Departa- mentul de Stat ? „La Departamentul de Stat mi s-a arătat cu expresiuni de regret tele- grame ale legaţiunii Statelor Unite la Bucureşti, raportînd violenţe în presa romînească contra Statelor Unite” 4 *. Coste se consideră obligat să sublinieze că de la începutul războiului contra U.R.S.S., comentariile defavorabile guvernului militaro-fascist „au lipsit aproape cu desăvîrşire din presa americană” 6 *. Căpeteniile fasciste din Romînia hotărăsc să folosească această plîngere a înalţilor funcţionari americani pentru a trage noi foloase de pe urma „înţelegerii” de care da dovadă, faţă de ei, guvernul american. La 3 septembrie 1941, M. Antonescu are o nouă convorbire cu F. M. Gunther şi fiind informat prin telegrama lui Coste de atitudinea Departamentului de Stat, se plînge şi el de nişte jigniri care au fost aduse regimului militaro - fascist în cadrul unor transmisiuni ale postului de radio Londra cu privire la Romînia 6. Potrivit obiceiului său, Gunther se arată imediat de acord cu punctul de vedere al lui M. Antonescu şi îi cere o notă scrisă pentru a putea, pe temeiul ei, să facă o intervenţie pe lîngă guvernul britanic, spre a pune 1 Arhiva M.A.E., cazier 102, voi. 132, telegrama nr. 1127, f. 2 — 3. * Ibidem, f. 4. 3 M.A.E., cazier 13, voi. XX, telegrama de la legaţiunea din Washington, 76/11546, din 23 august 1941. 4 Istoricul vest-german Hillgruber arată că la mijlocul lunii august 1941 guvernul hit- lerist a cerut de la guvernul romîn să limiteze libertatea de deplasare a personalului legaţiei americane, ca să îngreuneze activitatea lor de spionaj (Andreas Hillgruber, Hitler, Konig Karol und Marschall Antonescu Wiesbaden, 1954, S. 144). Această ştire este întrucîtva confirmată de o informaţie a revistei americane Newsweek, din 4 august 1941. „Naziştii cred că diplomaţii americani în Romînia obţin prea multe informaţii politice şi militare despre Balcani şi posedă prea multă influenţă asupra guvernului romîn”. Acelaşi Hillgruber arată şi dinsul că măsurile cerute de hitlerişti „urmăreau să înrăutăţească relaţiile romîno-americane în aceeaşi măsură, In care se mărea încordarea în relaţiile americano-germane” (Hillgruber, lucr. cit., S. 144). Violenţa de limbaj a presei fasciste se explică, probabil, prin presiunea hitleriştilor. 8 Ibidem. * Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX. Notă asupra convorbirii de la 3 sept. 1941, între Al. Antonescu şi F. M. Gunther, f. 2. „Jignirile” constau în aceea că I. Antonescu a fost com- parat cu Laval şi s-a spus că la sfîrşitul războiului va fi tras la răspundere. www.dacaromamca.ro 15 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMINLA 9t capăt unor astfel de transmisiuni1. Este necesar de subliniat faptul că Gunther lua asupra-şi o misiune, care nu-i revenea, întrucît după ruperea relaţiilor diplomatice dintre Romînia şi Marea Britanie 1 2, interesele Romî- niei burghezo-moşiereşti erau reprezentate în Marea Britanie de către ministrul plenipotenţiar al Suediei. Cunoscînd însă sentimentele profas- ciste ale lui Gunther, M. Antonescu i-a spus acestuia că preferă „inter- mediul d-sale”. La 4 septembrie 1941 are loc o altă convorbire în sediul Departa- mentului de Stat al S.U.A. la Washington. însărcinatul cu afaceri al Biomîniei Brutus Coste, este primit de Cordell Huli. Potrivit instrucţiunii din 15 august 1941, Coste expune secretarului de stat a S.U.A. toată „argumentarea” fascistă pe care o prezentase demnitarilor acestui depar- tament la 23 august 1941. Poziţia lui Huli este extrem de caracteristică pentru atitudinea celcurilor conducătoare americane. „Secretarul de stat — comunică lui M. Antonescu, Coste — a ascultat cu atentă bunăvoinţă expunerea mea ferindu-se a face vreo remarcă directă în bine sau în rău eu privire la acţiunea noastră” 3. Ca răspuns la observaţiile lui Coste despre aşa-zisa „primejdie eomunistă” etc., Huli „a observat că Statele Unite nu au uitat primejdia comunistă, dar au ajuns la concluzia că Hitler şi Germania reprezintă o primejdie mai mare şi mai imediată”. Huli atrăgea atenţia lui Coste ca nu cumva căpeteniile fasciste să piardă din vedere „primejdiile pe care Statele Unite le consideră majore”. Aşadar, Huli declara că intenţia Statelor Unite era de a lupta împotriva Uniunii Sovietice după ce va fi îndepărtat un concurent periculos — Germania hitleristă — şi această declaraţie era făcută unui reprezentant al unui regim fascist, care atacase în mod mişelesc Uniunea Sovietică4 * * * 8. Pentru dezavuarea atitudinii Bomîniei fasciste Huli nu găseşte nici un cuvînt de osîndă, ba din contra şi-a exprimat simpatia pentru Romînia s, ceea ce în împrejurările de atunci însemna o încurajare pentru clica fascistă. JS’u e de mirare că astfel de declaraţii au produs o impresie bună asupra fascistului Coste care se aştepta la cu totul altă reacţiune din partea lui Huli. „Cred, continua Coste în telegramă, că este destul 1 Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX. Notă asupra convorbirii de la 3 sept. 1941. Intre M. Antonescu şi F. M. Gunther, f 2. 2 Marea Britanie a rupt relaţiile diplomatice cu Rominia la 10 februarie 1941. s Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX, telegrama de la legaţia din Washington din 4 septembrie 1941, f. 1. * Atitudinea lui Huli faţă de participarea guvernului fascist romîn la războiul antisovi- etic se Încadrează perfect In caracterizarea pe care o dă John F. Montgomery participării clicii hortiste la acest război care — scrie el — „ a purtat un război nejust întrucît era aliata lui Hitler, dar a dus un război just Întrucît lupta împotriva Uniunii Sovietice” (John F. Mont- gomery, lucr. cit., p. 150). Singura imputare care reieşea şi din cuvintele lui Huli era că, clica fascistă s-a angajat în războiul antisovietic alături de Germania hitleristă şi n-a aşteptat pînă ce imperialiştii americani vor forma o coaliţie antisovietică în care rolul conducător să le revină lor. 8 Arhiva M.A.E., cazier 13, voi. XX, Telegrama de la legaţia din Washington din 4 sep- tembrie 1941, f. 2. www.dacoromanica.ro 92 B. BĂLTEANU ie de satisfăcător că nu ne-a criticat acţiunea şi nici nu ne-a pus în vedere luarea de atitudine contra noastră prin declaraţie publică”1. Simpatia manifestată de către Cordell Huli faţă de regimul militaro- fascist şi participarea acestuia la războiul antisovietic, i-a făcut pe guver- nanţii fascişti să caute să aţîţe şi mai mult pe reprezentanţii oficiali a meri- cani împotriva Uniunii Sovietice, punîndu-şi ca scop să creeze în Statele Unite o atmosferă favorabilă Germaniei hitleriste şi complicilor ei. într-o nouă convorbire cu E. Gunther, la 11 septembrie 1941, M. Antonescu foloseşte din nou tot arsenalul de propagandă fascistă pentru a dovedi caracterul „defensiv” al războiului purtat de Bomînia şi îngrijo- rările pe care le provoacă căpeteniilor fasciste lupta dîrză a Armatei Sovie- tice pentru apărarea patriei socialiste şi lipsa de suficientă înţelegere din partea Statelor Unite. De data aceasta Gunther, vădit „emoţionat” de neliniştea care-1 stăpînea pe M. Antonescu, caută să-l liniştească şi îi declară „că Busia este deja foarte mult slăbită în urma victoriilor germane şi luptelor de pe frontul rus, că ea nu va putea ieşi decît slăbită din acest război şi crede că nu Statele Unite vor lucra pentru refacerea Busiei şi ameninţarea Europei”1 2. în acest fel reprezentantul oficial al guvernului Statelor Unite dădea de înţeles că S.U.A., au intenţia de a contribui la slăbirea Uniunii Sovietice, care după socotelile ei trebuie să iasă sleită din război. Astfel de declaraţii erau menite să creeze în cercurile fasciste siguranţa că ele vor găsi în guvernul Statelor Unite un protector, care le va permite să continue politica reacţionară antisovietică de pînă acum. După stabilirea unei astfel de identităţi de vederi asupra necesităţii de a înfrînge şi slăbi Uniunea Sovietică, a urmat un schimb de amabilităţi, extrem de semnificative pentru relaţiile dintre cele două state. Gunther a adus elogii dictatorului fascist I. Antonescu şi şi-a exprimat mulţumirea pentru nota lui M. Antonescu în care acesta îşi exprima regretul în legătură cu unele articole publicate în presa romînă împotriva preşedintelui Boose- velt 3. în acelaşi timp l-a informat pe Antonescu că a intervenit pe lîngă guvernul american, ca acesta să ceară la Londra „să se pună frîu” atacu- rilor prin radio la adresa guvernanţilor romîni4. Din textul notei mai aflăm că în această problemă Gunther nu s-a mărginit cu intervenţia pe lîngă guvernul său şi i-a adresat lui M. Anto- nescu la 5 septembrie 1941 o notă în care îşi exprima părerea sa personală, care era identică cu cea a guvernului romîn. Desigur că M. Antonescu nu a rămas mai prejos de interlocutorul său şi i-a mulţumit şi el la rîndul său. în ziua de 2 octombrie 1941 a avut loc ultima convorbire între Mihail Antonescu şi Gunther5. Ministrul de externe fascist a folosit această 1 Arhiva M.A.E., cazier 13, voi. XX, Telegrama de la legaţia din Washington din 4 septembrie, 1941, f. 3. 2 Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX. Notă asupra convorbirii între M. Antonescu şi Mott Gunther In ziua de 11 sept. 1941, f. 1. 3 Ibidem. 4 Ibidem, f.2. * Ibidem, cazier 71/23, voi. XX. Notă asupra convorbirii între M. Antonescu şi F. M. Gun- ther, la 2 octombrie 1941. www.dacaromamca.ro 17 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMINIA 93 ocazie pentru a arăta că regimul militaro-fascist are multe pretenţiuni teritoriale faţă de Uniunea Sovietică, pe care nu le-a precizat însă L Ca răspuns, Guntlier a găsit cu cale să-i spună că guvernul american are solicitudine pentru unele din ţările care luptă împotriva Uniunii Sovietice 1 2. După aceasta ministrul S.U.A. a început să-i facă „imputări” lui Anto- nescu, că, guvernul romîn acţionează împotriva intereselor sale, nepermi- ţînd ziariştilor americani să vină în ţară ca să combată ştirile care sînt publicate în ziarele din S.U.A. împotriva regimului fascist 3. Mişcat de această „grijă” pentru interesele regimului militaro-fascist, M. Antonescu s-a declarat gata să primească noi ziarişti americani în locul lui Stevens care pleca 4. După aceasta contactul între Gunther şi persoanele oficiale romîneşti a încetat deoarece ministrul S.U.A. în lîomînia s-a îmbolnăvit şi a murit la Bucureşti la 22 decembrie 1941, după ce guvernul militaro-fascist declarase război Statelor Unite 5. Este ştiut, că după lungi pertractări, Marea Britanie a declarat la 6 decembrie 1941 război jRomîniei. Această declaraţie a fost transmisă prin intermediul reprezentantului Statelor Unite la Bucureşti. Secretarul de stat american Cordell Huli a declarat cu această ocazie, că Statele Unite au făcut pur şi simplu oficiu de intermediar şi că situaţia Statelor Unite faţă de Bomînia, ca şi faţă de Finlanda şi Ungaria, cărora le-a transmis la fel declaraţiile de război din partea guvernului britanic nu s-a schimbat întru nimic. Această declaraţie a fost bine primită de reacţiunea romînească 6, întrucît îi oferea posibilitatea să continuie încercările de subminare a coaliţiei antifasciste şi să cultive relaţiile cu cercurile reacţionare americane pentru cazul cînd Germania hitleristă ar fi fost învinsă. ★ Lucrurile au luat însă o altă întorsătură. La 7 decembrie 1941 Japonia a atacat flota americană şi engleză din Asia, provocîndu-i mari pierderi. A început războiul între Statele Unite, Marea Britanie şi Japonia, în legătură cu aceasta, Germania hitleristă şi Italia fascistă au declarat şi ele război Statelor Unite. Germania hitleristă, care privea cu ochi răi relaţiile romîno-ameri- cane, fiindcă nu voia ca conducătorii fascişti romîni să se pună şi în slujba 1 Arhiva M.A.E.. cazierul 71/23, voi XX. Notă asupra convorbirii între M. Antonescu şi F. M. Gunther, la 2 octombrie 1941, f. 1. 2 Ibidem, 1.2. 8 Ibidem, 4 Stevens a fost timp de 20 de ani corespondent al ziarului Christian Science monitor, avînd în acelaşi timp legături cu serviciul de informaţii'american. întors după cel de-al doilea război mondial în Romînia, Stevens a publicat în Sctnteia din 8 iulie 1950 o scrisoare în care demasca manevrele imperialiştilor anglo-americani cu privire la crearea unei federaţii balcanice reacţionare şi se declara partizan al luptei pentru pace. * Arhiva centrală a Institutului dc istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R., C. Argetoianu, op. cit., p. 10 543. * Ibidem, p. 10 435. www.dacaromamca.ro 94 B. BĂLTEANU ÎS- imperialismului american, au intervenit pe lingă guvernul romîn, ca acesta să declare război Statelor Unite 1. în cursul zilei de 12 decembrie 1941,, Ministerul de Externe a notificat prin secretarul său general textul consta- tării stării de război cu S.U.A. însărcinatului de afaceri al S.U.A. în Romînia 1 2. Presa fascistă căuta să scoată în evidenţă faptul că guvernul a făcut această declaraţie pentru a dovedi că e pătruns de spiritul pactului tripartit 3. Politicienii reacţionari romîni au considerat această declaraţie ca o înrăutăţire a situaţiei Romîniei burghezo-moşiereşti4. Ei considerau că prin aceasta devenise şi mai clară dependenţa com- pletă a Romîniei de Germania hitleristă şi că în acest fel cercurile burghezo- moşiereşti vor fi lipsite în bună măsură de posibilitatea de a întreţine legături cu cercurile imperialiste din occident. De altfel, guvernul fascist romîn căuta să minimalizeze importanţa declaraţiei sale de război, pentru a păstra în acest fel posibilitatea de a reînoda, în momentul oportun,, relaţiile cu imperialiştii americani. Primindu-1 pe însărcinatul cu afaceri al S.U.A. în Romînia, Benton, în audienţă de plecare, Mihai Antonescu i-a declarat acestuia, că-i dă cuvîntul de onoare că guvernul romîn nu va întreprinde nici un act de ostilitate împotriva Statelor Unite 5. în discuţia care a avut loc între M. Antonescu şi Benton, căpetenia fascistă l-a rugat pe diplomatul american, ca guvernul Statelor Unite să nu întreprindă nimic împotriva monarhiei din Romînia 6, căutînd astfel să asigure conti- nuitatea regimului burghezo-moşieresc, al cărei simbol era monarhia. După informaţiile furnizate de un fost apropiat al căpeteniilor fasciste, Davidescu, secretarul general al Ministerului de Externe romîn, i-a declarat lui Benton că „Dacă ne separăm astăzi, o facem în speranţa că pînă la urmă vom lupta împreună” 7, dînd astfel curs speranţei că pînâ la urmă se va face o coaliţie antisovietică, în care alături de Statele Unite se va afla şi Romînia burghezo-moşierească. „Unitatea” de vederi între reprezentantul guvernului fascist romîn şi guvernul american, guverne între care există starea de război, era atît de perfectă, încît ei s-au şi îmbră- ţişat la sfîrşitul convorbirii 8. 1 Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX. Notă asupra convorbirii lui M. Antonescu cu M. Killinger şi Bova Scopa din 12 decembrie 1941 : „Dl. M. Killinger mi-a transmis in numele guvernului Reichului... cererea de a declara război S.U.A. in conformitate cu dispoziţiile art. 3- din pactul tripartit şi ţinînd seama de legăturile de război dintre cele două ţări”. 2 Arhiva M.A.E., cazierul 13, voi. XX. Notă asupra convorbirilor lui M. Antonescu cu M. Killinger şi Bova Scopa din 12 decembrie 1941. Căpeteniile fasciste puneau mare preţ pe faptul că ele constataseră numai starea de război şi nu făcuseră o declaraţie de război. 3 Vezi de ex. Timpul din 15 decembrie 1941, p. 1. 4 C. Argetoianu înscria în Însemnările sale : „Am declarat război Statelor Unite. Ar trebui să rîdem dacă am mai avea chef de rîs” (C. Argetoianu, op. cil., p. 10 474). 5 Al. Cretzianu, lucr. cit., p. 73. * Arhiva M.A.E., cazierul 4, probleme 71, Convorbiri diplomatice, Notă asupra convor- birii între M. Antonescu şi R. de Weck, ministrul Elveţiei din 8 iunie 1943, f. 2 — 3. 7 Mimorial Antonesco, le IlI-e homme de l’Axe, Paris, 1950, p. 140 — 141. Se crede că autorul acestei cărţi fasciste este fostul colaborator al lui Antonescu, Barbul, care Încearcă să „justifice” activitatea dictatorului fascist şi să aţîţe la un război împotriva lagărului ţărilor socialiste, in frunte cu Uniunea Sovietică. Cartea conţine relatarea unor fapte care, împotriva voinţei autorului, permit demascarea politicii antipopulare a regimului militaro-fascist. 8 Ibidem, p. 141. www.dacaromamca.ro 19 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMINIA 95- Desigur, că aceste declaraţii nu aveau o valoare practică din punct de vedere militar, întrucît guvernul romîn nici nu putea întreprinde acţiuni militare împotriva S.U.A. în schimb ele aveau o mare importanţă pentru monopoliştii americani, fiindcă veniturile monopolurilor americane şi engleze, ale căror capitaluri erau investite în industria petroliferă din Eomînia, au rămas la dispoziţia acţionarilor „inamici” în cursul între- gului războix. Statul romîn n-a confiscat capitalurile americane din Eomînia, ci s-a mărginit să le înregistreze, ele continuînd să rămînă proprietatea monopoliştilor americani1 2. Dar foarte semnificativ este faptul că, contrar obiceiului, guvernul Statelor Unite n-a declarat imediat la rîndul său război Bomîniei. Aceasta se făcea sub pretextul, că guvernul romîn, ca şi guvernele maghiar şi bulgar, ar fi declarat război Statelor Unite sub constrîngere. în acest fel atitudinea acestor guverne era de fapt scuzată şi politica lor criminală motivată prin imposibilitatea de a acţiona în alt mod. Pentru a scuza şi explica de ce Statele Unite nu declară război Bomîniei, Ungariei şi Bulgariei, secretarul de stat Cordell Huli a afirmat la Conferinţa sa de presă din 15 decembrie 1911 că el consideră acţiunea acestor ţări, de a declara război Statelor Unite „prea vrednică de dispreţ spre a merita vreun comentariu serios” 3. Întrucît guvernele fasciste romîn şi maghiar luau parte activă la războiul antisovietic, poziţia guvernului american contribuia de fapt la încurajarea cercurilor reacţionare din aceste ţări în participarea lor alături de Germania hitleristă la războiul din răsărit, ajuta propaganda fascistă menită să acrediteze legenda unui război „separat” al acestor ţări şi să răspîndească calomnii despre lipsa de coeziune din rîndurile coaliţiei ţărilor antifasciste. Adevăratul sens al refuzului guvernului american de a declara război Bomîniei, Bulgariei şi Ungariei se desprinde dintr-un articol al cunoscutului ziarist american W. Lippman. în acest articol, intitulat în mod simbolic Pentru intervenţiunea americană în Europa, W. Lippman, ale cărui legături cu toate guvernele formate de partidul democrat din Statele Unite sînt cunoscute, scria, că cel dintîi principiu al politicii americane „.. .eliberarea Europei de Hitler, este un scop de război american bazat înainte de orice pe interesele noastre proprii” (sublinierea mea, — B. B.}. „Treaba noastră — continua articolul — este să facem ca acest lucru să fie înţeles pretutindeni, în acest scop am aşezat o temelie foarte potrivită, refuzînd să recunoaştem declaraţiunea de război făcută Statelor Unite de către Ungaria, Eomînia, Bulgaria şi Albania” 4 (Albania declarase război împreună cu Italia, de care era ocupată — B. B.). 1 AI. Cretzianu, lucr. cit., p. 73. Merită să fie menţionat faptul că şi în octombrie 1940 guvernul Antonescu n-a blocat capitalurile americane din Romînia ca răspuns Ia blocarea celor romîncşti în S.U.A. 2 Arhiva M.A.E., cazier 4, voi. XX. Notă asupra convorbirii între M. Antonescu şi M. Ivil- Iingcr, 3 februarie 1942. 8 New York Herald Tribune, 16 decembrie 1941. 4 Ibidem, 23 decembrie 1941; Washington Post, 23 decembrie 1941. www.dacaromamca.ro •96 B. BALTEANU 20 Cu alte cuvinte Statele Unite declaraseră război Germaniei hitleriste, Japoniei şi Italiei, întrucît acestea ameninţau în mod direct interesele americane, dar nu voiau să facă o astfel de declaraţie guvernelor ţărilor, care deşi aliate cu principalii inamici ai Statelor Unite, luptau direct numai împotriva Uniunii Sovietice. Interesele Statelor Unite nu erau in joc ! Guvernul american făcea parte din coaliţia antifascistă şi în acelaşi timp refuza să declare război unor state care declaraseră Statelor Unite război şi din care 2 participau activ la război împotriva principalei forţe a coaliţiei antifasciste — Uniunea Sovietică. Situaţia însă nu putea dura lung timp aşa. Planurile hitleriste ca şi ale unor cercuri reacţionare din Statele Unite şi Marea Britanie, că Uniunea Sovietică va fi nimicită, au suferit un eşec lamentabil. Încă în decembrie 1941 glorioasa Armată Sovietică a spulberat sub Moscova mitul invincibi- lităţii armatelor hitleriste şi în cursul iernii 1941—1942 a trecut în ofensivă, oliberînd o bună parte din teritoriul patriei ocupat de hitlerişti. La 3 aprilie 1942 corespondentul din Washington al ziarului New YorTc Post, a anunţat că guvernul american are de gînd să recomande Congresului să declare război Ungariei, Bomîniei şi Bulgariei. Abia la 7 aprilie 1942 guvernul american a transmis prin inter- mediul Legaţiei elveţiene la Bucureşti o notă guvernului romîn prin care îi comunica „intenţia” preşedintelui Statelor Unite de a recomanda Con- gresului să declare că între S.U.A. şi Bomînia există stare de război, în caz că guvernul romîn nu va da asigurări „că el nu va furniza puterilor Axei ajutor militar sau de orice altă natură”. Prin felul în care era redactată această notă constituia de fapt o încercare de a amîna declaraţia de război contra Bomîniei. M. Antonescu a calificat-o drept „împlinirea unei formalităţi”. Pe de altă parte ea crea impresia că Statele Unite aprobă toate acţiunile criminale ale guver- nului fascist romîn de pînă atunci, dînd dovadă de o „naivitate” extrem de suspectă cu privire la ajutorul acordat de Bomînia burghezo-moşie- rească puterilor Axei. Şi aceasta se scria la aproape 10 luni după agresiunea criminală împotriva Uniunii Sovietice ! La 13 aprilie 1942 Sumner Welles, locţiitorul secretarului de stat a dat celor trei guverne (Bomînia, Bulgaria şi Ungaria), un „avertisment”. După relatarea ziarului Times Herald din Washington, Welles a declarat, că dacă „vreuna din aceste trei ţări va da Germaniei asistenţă materială, în atacul ei contra Busiei Sovietice, această ţară (Statele Unite, — B.B.) va trece îndată la acţiune”1. In acelaşi timp presa americană continua să arate aceeaşi „com- pasiune” pentru regimurile fasciste din ţările vasale lui Hitler şi le în- demna să păstreze forţe militare suficiente pentru momentul „cînd pu- terea militară germană se va destrăma şi cînd liniile de comunicaţie ger- mane spre răsărit vor fi ameninţate de anarhie”1 2. W. Lippman îndemna clasele conducătoare din aceste ţări să păstreze „destulă forţă, suficientă 1 Times Herald., 14 aprilie 1942. ' 2 Vezi articolul lui W. Lippman, Războiul european pe tărtmul politic, în ziarul Washington J?ost, 5 mai 1942. www.dacaromamca.ro 21 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMINIA 97 autoritate guvernamentală înăuntrul graniţelor lor spre a contribui în primul rînd la propria lor eliberare, în al doilea rînd, spre a menţine ordinea internă şi în sfîrşit spre a-şi asigura o reprezentare potrivită în reaşezarea continentului”. Aceste sfaturi ale cunoscutului şi influentului ziarist constituiau de fapt îndemnuri pentru clasele dominante din aceste ţări să pregă- tească forţele pentru menţinerea orinduirii capitaliste şi restabilirea poziţiilor pe care le deţineau în cordonul sanitar antisovietic. La 12 mai 1942 comandamentul hitlerist â anunţat că trupele romîne participă alături de cele hitleriste la ofensiva dezlănţuită în peninsula Kerci. întrebat dacă această ştire va atrage după sine, conform avertismentului dat de Welles la 13 aprilie 1942, declaraţia de război contra Eomîniei, Cordell Huli a dat un răspuns evaziv, declarînd că „Statele Unite re- examinează din săptămînă în săptămînă relaţiunile sale cu Romînia şi ar putea în curînd să ajungă a le examina de la o zi la alta”1. Este extrem de semnificativ pentru intenţiile departamentului de stat, că C. Huli a declarat ziariştilor cu rugămintea de a nu o transmite publicităţii infor- maţiunea, conform căreia „grosul armatei romîne se găseşte în Transil- vania, nu în Rusia”1 2. Această informaţie, de altfel complet inexactă, întrucît pe lîngă trupele romîne care operau în acel timp în Crimeea (Kerci, Sevastopol) şi la sud de Harkov, grosul armatei romîne nu era dislocat în Transilvania ci se pregătea pentru a fi trimis pe frontul de răsărit, era menită să creeze impresia că Statele Unite nu trebuie încă să declare război Eomîniei. în sfîrşit la 2 iunie 1942 preşedintele Roosevelt a cerut Congresului să declare război Eomîniei, Ungariei şi Bulgariei. Congresul a aprobat cererea preşedintelui la 5 iunie 1942. Presa reacţionară americană a căutat să prezinte declaraţia de război americană ca un „ajutor” acordat de Statele Unite Uniunii Sovietice3. Aceste afirmaţii ale presei americane nu aveau însă nimic comun cu rea- litatea. Ziarul New York Times era nevoit să recunoască că „aprobarea formală a declaraţiunii de război va avea slabe consecinţe imediate” 4. Afirmaţiile presei americane aveau însă o explicaţie. în momentul cînd masele populare din Statele Unite, ca şi din Marea Britanie, cereau cu insistenţă deschiderea celui de-al doilea front pentru a se acorda un ajutor efectiv Uniunii Sovietice şi a se contribui la scurtarea duratei războiului, guvernul american încerca prin această declaraţie de război, lipsită de orice consecinţă practică, să dea dovadă că „ajută” poporul sovietic în lupta sa contra cotropitorilor fascişti. în acelaşi timp guvernul american voia să-şi asigure dreptul de a avea un cuvînt de spus la încheierea tratatelor de pace cu aceste ţări, drept pe care îl putea căpăta numai declarîndu-se în stare de război cu ele. 1 Washington Post din 13 mai 1942. 2 Arhiva M.A.E., dosar problema 7-a RaporLul lui Brutus Coste din Lisabona din 20 august 1942, 83.170/10.X. f. 12. 3 Vezi de ex. Washington Post, din 14 aprilie 1942 unde se arăta că Statele Unite se ,.pre- gătesc” să declare război acestor state pentru a acorda ajutor Uniunii Sovietice; New York Times din 3 iunie 1942. ■ 4 New York Times din 3 iunie 1942. . 7 - c. 223 www.dacaromamca.ro 98 B. BĂLTEANU 22 ★ Studierea relaţiilor dintre guvernul Statelor Unite şi guvernul fas- cist romîn în perioada septembrie 1940 — iunie 1942 arată că cercurile monopoliste ale S.U.A. au încurajat cercurile conducătoare reacţionare din Romînia în pregătirea şi ducerea războiului antisovietic alături de Germania hitleristă. Cercurile dominante din Romînia, deşi credeau în acest timp în victoria Germaniei bitleriste, depuneau sforţări pentru a obţine „înţelegerea” monopoliştilor americani şi să păstreze relaţiile cu guvernul S.U.A. Guvernul american n-a luat nici un fel de măsuri practice împotriva regimului militaro-fascist din Romînia. Starea de război interve- nită între ambele ţări n-a împiedicat cercurile reacţionare şi guvernele celor două state să caute şi în viitor noi căi de apropiere, tin^înd la menţi- nerea regimului antipopular burghezo-moşieresc din Romînia. Insurecţia armată de la 23 August 1944, organizată şi condusă de Partidul Comunist din Romînia în condiţiile favorabile create de înain- tarea victorioasă a Armatei Sovietice pe teritoriul ţării noastre, a spulberat aceste planuri antipopulare. CBH3H nPABMTEJIbCTBA CIIIA C PyMbIHCKHM OAIUHCTCKMM IIPABMTEJIbCTBOM (CeHTsrâpb 1940 — HHDHb 1942) KPATKOE COflEPîKAHHE B pa6oTe HccjiegyTOTCH cbhsh Meutgy npaBHTejibCTBOM CIIIA h pyMHH- CKHM (jianiHCTCKHM npaBHTejibCTBOM C MOMeHTa yCTaHOBJieHHJI BOeHHO- ijianiHCTCKoft gHKTaTypbt b PyMbţHHH (6 ceHTH6pn 1940 roga) go oSbHBJienHH BOfiHbt PyMUHHH CoegHHeHHHMH IIlTaTaMH (hhjhb 1942). Ha ocHOBaKHH HeH3;tţannbi;x apxiiBHblx MaTepHajioB h, b nepByio o^e- peflb, aanncH 6eceg MejKjţy noJiHoMouHHM mhhhctpom CIIIA b ByxapecTe TyHTepoM h 4>amHCTCKHMH rjiaBapnMH 14. AHTOHecuy H M. AHTOHecny noKaauBaeTCH, hto npaBHTeJibCTBo CIIIA otkochjiocb c ojţoSpeHHeM k aHTHCOBeTCKOÎt UOJlHTHKe, npOBOgHMOfi pyMHHCKHM npaBHTejibCTBOM, H noggepatHBajio ee. B to Hte BpeMH $aniHCTCKne rjiaBapn CTpeMHjiHCb ycTaHOBHTb no B03M05KH0CTH xopouiHe oTHOineHHH c pyKOBogHipHMH KpyraMH CIIIA,miTaHCb t3khm oSpasoM cosflaTb niHpoKyio arpeccHBiiyio KoajiHipiio npoTHB CoBeT- CKoro Coiosa nyTeM ,,npHMHpeHHH” rHTjiepoBCKHX MOHonojiHCTOB c aMepn- KaiICKHMH. 3ia JKe jiHHHH npoBOflHjiacb h b gajibHeitmeM, nocjie nauajia npecTynHofi aHTHCOBeTCKOÎt BofiHbi. npejţCTaBHTejiH npaBHTejibCTBa CIIIA, KaK-To K. Xajiji, B. Jlern h mhhhctp CIIIA b ByxapecTe, cbohmh 3auBjieHHHMH cTpeMHjiiicb coagaTb b pyMHHCKHX (jianiHCTCKiix Kpyrax BneuaTJieHHe, uto CIIIA noggepîKHBaioT yuacTHe PyMHHHH b aHTHCOBeTCKOÎt BoitHe, nyTeM H3JioHîeHHH njiaHoB yHHUTOHîeHHH noMMyHH3Ma h nepBoro www.dacoromamca.ro 23 RELAŢIILE GUVERNULUI S.U.A. CU REGIMUL FASCIST DIN ROMINIA 99 b MHpe cou,HajincTHHeCKoro rocyaapcTBa, BHHaniHBaeMBix asiepHKaHCKHMH MOHOnOJIHCTaMH. HeCMOTpa fla to, uto 12 flenaSpu 1941 ro^a pyMUHCKoe amncTCKoe npaBHTejiBCTBo oObhbhjio BOifriy Coe jţHHeHHHM IIlTaTaM, noiţuHHHHCB T3KHM o6pa30M paCIIOpHJKeHHHM, nOJiy^eHHHM II3 BepjIHHa, $aiUHCTeKHe- rJţaBapw He ceKBecTpiipoBajiH aMepHKaHCKoe MMymecTBo H coBjţajm TeM caiiHM B03M05KH0CTB aMepwKaHCKHM MOHonoJiHCTaM nojiyuaTB npuSuJIH OT nocTaBOK He<|)Tii n gpyrax MaTepnajiOB rHTJiepOBCKOfi; BoeHHoîi Mammie. IIpaBHTeJIbCTBO CoeflHHeHHUX niTaTOB oObHBHJIO BOftHy PyMHHHH jiHiub 6 hiohh 1942 roaa. LES EELATIOHS DU GOUVEEUEMEUT DES ETATS-UNIS AYEC LE EEGIME FASCISTE DE EOUMANIE (Septembre 1940 — Juin 1942) RESUME L’auteur analyse Ies relations du gouvernement des Etats-Unis avec le gouvernement fasciste roumain pendant la păriode allant de l’in- stauration de la dictature militaire-fasciste en Eoumanie (6 septembre 1940)â la dăclaration de guerre des Etats-Unis âla Eoumanie (6 juinl942). Un nombreux matăriel d’archives, inedit, et, en premier lieu, Ies notes relatant Ies entretiens entre le ministre des Etats-Unis & Bucarest, Francis Gunther, avec Ies dirigeants fascistes Ion Antonescu et Mihail Antonescu, tămoignent de l’attitude, toute d’encouragement et d’ap- probation, du gouvernement des Etats-Unis envers la politique anti- soviătique du gouvernement fasciste roumain. Par ailleurs, Ies chefs fascistes cberchaient, de leur cotă, â ătablir des rapports aussi cordiaux que possible avec Ies cercles dirigeants des Etats-Unis, espărant contribuer de cette maniere â crăer une large co- alition agressive contre l’Union Soviătique, par la «răconciliation » des monopoleurs nazis et amăricains. La meme ligne de conduite fut suivie aprăs le dăclenchement de la guerre criminelle antisoviătique. Des reprăsentants autorisăs du gou- vernement amăricain, tels Cordell Huli, William Leahy et le ministre des Etats-Unis â Bucarest, tentaient, par leurs dăclarations, de crăer dans Ies milieux fascistes roumains l’impression que Ies Etats-Unis ap- puyaient la participation de la Eoumanie â la guerre antisoviătique et allaient jusqu’â exposer Ies plâns amăricains d’anăantissement du com- munisme et du premier Etat socialiste du monde. Bien que le gouvernement fasciste roumain ait dăclară la guerre aux Etats-Unis le 12 dăcembre 1941, se conformant ainsi aux instruc- tions regues de Berlin, ce meme gouvernement fasciste se garda bien de confisquer Ies biens propriătă amăricaine en Eoumanie, ce qui permettait aux monopoleurs amăricains de tirer d’importants profits des livraisons de pătrole et autres matiores premieres, alimentant la machine de guerre de l’Allemagne nazie. Le gouvernement des Etats-Unis ne dăelara la guerre â la Eoumanie que le 6 juin 1942. www.dacaromamca.ro www.dacoromanica.ro ROLUL HATIŞERIFURILOR DE PRIVILEGII ÎN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTĂ (1774—1802) DE M. M. ALEXANDBE SCU-DEE SCA în secolul al XVIII-lea, intensificarea exploatării otomane, care coincide cu decăderea politică a ţărilor romîne din timpul domniei „fana- rioţilor”, frînează tot mai mult tendinţele de dezvoltare a forţelor de producţie1, împiedicînd introducerea unor metode tehnice mai înaintate. Bogăţiile naturale ale solului şi subsolului continuă să rămînă ne- exploatate, mai ales din teama „ştiutei lăcomii a turcilor”1 2. Căci, după cum spune Engels într-o teză care se aplică şi situaţiei din ţările noastre, „plus produsul stors nu este prin nimic asigurat împotriva mîinilor hră- păreţe ale satrapilor şi ale paşalelor. Nu există condiţia de bază a acumu- lării burgheze şi anume asigurarea persoanei negustorului şi a proprie- tăţii sale”3. însăşi dezvoltarea agriculturii, care rămîne — împreună cu păsto- ritul —• principala ramură de producţie, este stingherită de scoaterea continuă din circulaţie a unor mari cantităţi de numerar care luau drumul Constantinopolului. întreaga economie rurală este stînjenită şi de lipsa de stabilitate a locuitorilor pe locurile de muncă, ca urmare a nenumăra- 1 Această problemă a fost ridicată mai recent de G. Georgescu-Buzău care in Descompu- nerea feudalismului şi începuturile capitalismului tn Ţara Romtnească şi Moldova, Buc., 1950, p. 3, 6 — 7 stăruie asupra atragerii principatelor in circuitul comercial european în ciuda restric- ţiilor impuse de dominaţia otomană; M. D. Matei, Despre poziţia claselor sociale din Moldova şi Ţara Romtnească faţă de războiul ruso-turc din 1708 — 1774, în Sludii, an. VI (1953), nr. 3 (iulie-septembrie), p. 57—58, S. Vianu, Cu privire la problema descompunerii feudalismului In ţările romtne, în Studii şi referate privind istoria Romtniei, partea I, 1954, p. 801, 804 şi În- deosebi Traian Ioncscu, Hatişeriful din 1802 şi începutul luptei pentru asigurarea pieţii interne a principatelor dunărene în Studii şi articole de istorie, Societatea de Ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R., I, Buc., 1956, p. 45 şi urm. insistă asupra efectelor negative ale monopolului comercial otoman in dezvoltarea economică a principatelor. 2 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, ed. Soc. Acad. Rom., Buc., 1872, p. 26. 3 K. Marx şi F. Engels, Opere, ed. rusă, voi. XVI, p. 22. www.dacaromamca.ro 102 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA 2 telor biruri şi corvezi impuse de regimul dominaţiei otomane. Se produce astfel o criză acută a mîinii de lucru care are grave repercusiuni economice. Stăpînirea otomană se manifestă ca o piedică şi în dezvoltarea co- merţului. Sub regimul capitulaţiilor şi monopolului turcesc, ţările romî- ne sînt obligate să rezerve principalele lor produse imperiului otoman care le plătea — cînd le plătea — la preţuri de rechiziţie. Grînele, oile, boii, caii, mierea, ceara şi lemnul nu puteau fi exportate decît după satis- facerea nevoilor kapanului* 1 şi cu învoirea — greu de căpătat — a Porţii. Iar abuzurile sistemului de monopol ca preţul arbitrar, neplata la timp a produselor sau plata la preţuri de rechiziţie sau în natură (sare) apăsau greu asupra situaţiei economice şi financiare a ţărilor romîne2. Această acţiune de frînare a forţelor de producţie este adînc resim- ţită de toate clasele sociale — deşi nu în aceeaşi măsură şi nu în aceeaşi formă. Căci pe cînd unii membrii ai clasei dominante, interesaţi în între- ţinerea de relaţii comerciale cu alte ţări cît şi în lărgirea pieţii interne, erau stînjeniţi numai în posibilităţile lor de cîştig, clasele exploatate sînt crunt lovite în însăşi condiţiile lor de existenţă. Conflictul bazat pe contradicţia de interese dintre puterea otomană şi această categorie de boieri care oscila între libertatea comerţului şi reglementarea monopolului otoman3, — se manifestă din ce în ce mai evident în ultimul sfert al veacului al XYIII-lea, folosind situaţia creată de armatele ruseşti (1768—1774). Pac excepţie numai reprezentanţii marii boierimi fanariote care, datorită legăturilor lor cu Poarta, „erau interesaţi în menţinerea sistemului fiscal legat de dominaţia otomană”4. în schimb, negustorii pămînteni, cu un rol economic încă redus, erau loviţi de concurenţa negustorilor turci stabiliţi în ţările romîne şi care monopolizau prin practica arvunei forţate (selam akcesi) produsele ţării la preţuri foarte joase. Dar pătura socială care suferea cel mai mult de exploatarea otomană era ţărănimea asupra căreia apăsa toată povara obligaţiilor către Poartă. Supuşi tuturor abuzurilor săvîrşite de kapanlîi şi kasapbaşî care veneau în ţările romîne spre a colecta produsele necesare aprovizionării Constan- tinopolului, ţăranii mai erau o pradă uşoară şi pentru dregătorii turci din serhaturi care îşi trimiteau slujitorii înarmaţi spre a ridica provizii şi dări peste cele datorate către Poartă, luînd chiar şi robi. Crunt lovită în însăşi condiţiile ei de existenţă, clasa exploatată formată din ţărănimea săracă cît şi din populaţia nevoiaşă de la oraşe, supusă rechiziţiilor, jafului şi silniciei turcilor5, urmăreşte prin toate mij- loacele scuturarea stăpînirii otomane. Nemaiputînd suporta exploatarea turcilor şi a agentului lor, domnul fanariot, poporul se ridică printr-o acţiune hotărîtă care îmbracă forme diferite, de la haiducie pînă la fuga 1 G, Georgescu-Buzău, op. cit., p. 6 — 7. 8 Traian Ionescu, op. cit., p. 45. 8 Ibidem, p. 46. * S. Vianu, Din lupta poporului romtn pentru scuturarea jugului otoman şi cucerirea inde- pendenţei, In Studii, an. VI (1953), nr. 2 (aprilie-iunie), p. 59. 8 Dionisie Ecclesiarhul a dat una din descrierile cele mai sugestive a situaţiei ţărilor romîne I nainte de războiul din 1768 — 1774 : „Intr-acea vreme, era această ţară cuprinsă de turci, că i uase moşii boeresci şi mănăstireşti, care era lor voia, şi da arendă cit vrea ei pe ele, mai nimic, www.dacaromamca.ro 3 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTA 103 din sate sau la participarea înarmată, ca voluntari, la luptele ruşilor împo- triva oştirilor otomane. Pe această acţiune de masă, continuă şi de mare amploare, se spri- jină atît revendicările clasei stăpînitoare pentru îngrădirea dominaţiei otomane, cît şi intervenţia diplomatică şi militară a Rusiei în acţiunea de eliberare a popoarelor creştine din Balcani. în cadrul acestei acţiuni, pacea de la Kuciîik Kainardji a deschis o etapă nouă în istoria relaţiilor noastre cu Poarta. Pe baza memoriilor alcătuite de boieri1 — care îşi propuneau să realizeze condiţiile economice care duceau la acumularea primitivă a capitalului prin schimbul liber de mărfuri — Rusia, care ocupase în timpul operaţiilor militare ţările romîne, a izbutit prin acel tratat să condiţioneze retrocedarea lor către Poartă de respectarea unor principii menite, în timp, să pregătească emanciparea lor finală. Stipulaţiunile tratatului — încheiat în baza principiului şeriatului că este îngăduit musulmanilor să cumpere pacea pentru a evita distru- gerea — nu dispuneau însă direct şi în amănunt asupra tuturor condiţiilor restaurării dominaţiei otomane în ţările noastre. Noile raporturi de putere obligă Poarta ca, pe calea unilaterală a dispoziţiilor hărăzite de sultan, să realizeze totuşi o limitare a bunului său plac. După lungi tratative diplomatice, în cursul cărora cauza romînilor, prezentată în arzurile din 1774* 1 2, a fost susţinută în mod energic de repre- zentantul Rusiei la Constantinopol, Peterson, de mareşalul Rumianţev şi chiar de Ecaterina a Il-a, — sultanul Abdul Hamid promulgă primul hatişerif3 care deschide seria actelor de privilegii4 ce limitează dominaţia otomană. şi silea pe oamenii satelor de le lucra, adecă clăcuia, şi făcea negustorie In silnicie, plătea cit vrea ei, ori vite, ori miere, şi unt şi altele, şi-şi luase muieri rumlnce, şi făcea copii cu ele, şi făcea silnicie copiilor şi fetelor, şi pe unii din oameni ii făcea scăunaşi la treburile lor, şi acei scăunaşi ce era slugi turceşti, făcea mare nevoie oamenilor, făclndu-i mai răi decit turcii, şi da turcii bani cu dobinzi asuprite, de Întrecea pină la un an sau doi doblnda pe capete” (Cronograful Terei Rumtneşti, ed. C. S. Nicolăescu-Plopşor, Rlmnicul-Vilcea, 1934, p. 8). 1 Aceste memorii slnt analizate pe larg în lucrarea noastră Hatişerifurile de privilegii, factor de îngrădire a dominaţiei otomane, care urmează să apară. a V. A. Urechiă, Istoria romînilor. Buc., 1892, I, p. 13 — 18, Uricariul, VI, p. 219, 422. * D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi documente relative la istoria renaşterii Iiomt- niei, Buc., 1888, I, p. 139 — 146. într-o accepţiune strictă, hatişerifurile sînt acte dispozitive cuprinztnd declararea unilaterală de voinţă a sultanului ce exercită in mod direct şi nemijlocit puterea supremă. Execuţia lor este asigurată de biroul „beylik” din cancelaria imperială {divan humayun kalemi) sub răspunderea şefului ei, reis effendi, subordonat marelui vizir. Ca toate actele emanate de la sultan, hatişerifurile poartă tugra şi in plus apostila emitentului „mudjibindje amel oluna”, adică „se va executa întocmai”. Vezi Encyclopidie de l’Islam, Ed. Th. Houtsma, R. Basset, T. W. Arnold et R. Hartmann, voi. II, Leyda-Paris, 1908 — 1934, p. 986; L. Fekete, Einfuhrung in die osmanisch-lurkische Diplomatik der turkischen Botmăssigkeit in Ungarn, Budapesta, 1926, p. XXX —XLVI; Fr. Kraelitz, Osmanische Urkunden in tiirkischer Sprache aus der zweiten Hălfte des 15. Jahrhunderts. Ein Beitrag zur Osmanischen Diplomatik, Akademie der Wissenschaften in Wien, Philosophisch-historische Klasse.Viena, 1922, p. 40 — 42 : Iosef Kabrda. Les anciens rigislres turcs des Cadis de Sofia et deVidin et leur importance pour VHistoire de la Bulgarie, in Archiv. Orientălni, Praga, 1951, voi. XIX, p. 344 — 345. 4 însemnătatea acestor privilegii a fost relevată recent de S. Vianu {Cu privire la pro- blema descompunerii feudalismului tn ţările romtne, p. 801 — 802) şi de Traian Ionescu (op. cit., p. 37—78) care a analizat origina, conţinutul şi caracterul hatişerifului din 1802. www.dacaromamca.ro 104 M. M. alexandrescudersca 4 Spre deosebire de hatişerifurile anterioare din faza tributară a ţărilor noastre1 — ca hatişeriful sultanului Mehmed al II-lea, din 5 octombrie 14551 2, pentru Moldova sau actul dat probabil la începutul anului 14813 lui Ştefan cel Mare — care îndeplineau şi o funcţie internaţională, hati- şerifurile din faza de vasalitate otomană, transformată prin abuz în domi- naţie absolută, se prezintă cu caracterul unor simple ordine de executare, avînd direct numai o finalitate internă4. Aceste acte unilaterale date de puterea otomană în interiorul împă- răţiei sale exprimă nu mai puţin efectele schimbării situaţiei externe. Din această cauză, analiza hatişerifurilor succesive şi a confirmărilor lor se leagă în mod nedespărţit de evoluţia situaţiei internaţionale, caracterizată prin creşterea influenţei Rusiei care între alte efecte îl avea şi pe acela de a conso- lida treptat situaţia de autonomie a ţărilor noastre. Ele exprimă astfel, într-o haină juridică, renunţarea impusă cu armele de Rusia la dominaţia absolută a Porţii, întemeiată în fapt pe ocuparea cu armele a ţărilor romîne înfrînte în luptă şi justificată în drept pe interpre- tarea dată plăţii tributului ca semn şi dovadă de supunere şi robie. Pe temeiul acestei interpretări care a triumfat după o străduinţă îndelungată, Poarta se socotise îndreptăţită în trecut să le răpească pe plan extern neatîrnarea, iar pe plan intern să le calce autonomia. Dar faţă de concepţia care domina la noi în a doua jumătate a seco- lului al XYIII-lea, cînd se susţinea că ţările noastre, ca state tributare, 1 Caracterul apocrif al tratatelor prezentate de boieri In 1772 cu prilejul congresului de la Focşani şi anume aşa-zisul tratat încheiat de Baiazid I cu Mircea în 1391 (intre alte ediţii D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte ţi doc., I, p. 1 şi M. Mitilineu, Colecfiune de tratatele şi convenţiile Romlniei cu puterile străine, Buc., 1874, p. 6 — 7), tratatul dintre Mehmed II şi Laiotă Basarab în 1360 (la Dionisie Fotino, Istoria generală a Daciei, trad. G. Sion, Buc., 1859, III, p. 217 — 218) atribuit de M. Mitilineu lui Vlad Ţepeş (op. cil., p. 18 — 19), vezi şi D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, op. cit., I, p. 2 — 3), tratatul dintre Selim II şi Bogdan (D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, op. cit., I, p. 4—5), tratatul dintre Soliman Magnificul şi Petru Rareş din 1529 (M. Mitilineu, op. cit., p. 51—53) şi tratatul dintre Mehmed IV şi Vasile Lupu în 1364 (D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, op. cit., I, p. 6 —7) a fost dovedit de multă vreme (N. Iorga în Genealogia Cantacuzinilor a banului Mihai Canlacuzino, Buc., 1902, p. 63, n. 3 ; idem, Geschichle des rumănischen Volkes in Rahmen seiner Staatsbildungen, Gotha, 1905, II, p. 76 — 77 ; I. Minea, Principalele romtne şi politica orientală a regelui Sigismund, Buc., 1919, p. 247 — 273; C. Giurescu, Capilulaţiile Moldovei cu Poarta Otomană, Buc., 1908; P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrtn, Buc., 1944, p. 284, n. 36 şi recent G. G. Florescu, L’aspect juridique des khatt-i-chirifs. Conlri- bulion ă l’itude des relations de Vempire olloman avec Ies PrincipauUs roumaines, în Studia el Acta Orienlalia, I, Buc., 1958, p. 146 —147). Astăzi nu mai poate încape îndoială că au existat totuşi hatişerifuri acordate de sultani, în forme care nu ne-au parvenit însă. 2 F. Babinger, Cel dinţii bir al Moldovei către Sultan, în volumul omagial Frafilor Al. şi I. Lapedatu, la împlinirea vlrslei de 60 de ani, Buc., 1936, p. 35 şi pi. II şi P. P. Panaitescu, Pe marginea folosirii izvoarelor cu privire la supunerea Moldovei la tributul turcesc, în Studii, an. V (1952), nr. 3 (iulie-septembrie), p. 188 ş.u. 3 Vezi asupra datei consideraţiile lui Barbu T. Cîmpina, Cercetări cu privire la baza socială a puterii lui Ştefan cel Mare, în Studii cu privire la Ştefan cel Mare, 1956, p. 92, nr. 2. 4 Aceste hatişerifuri — Incepînd cu cel din 1774 plnă la cel din 1802, reconfirmat în 1806 — nu se deosebesc, din punctul de vedere al diplomaticii, de hatişerifurile din faza tributară. Din punct de vedere juridic, ele dispun pe plan intern acordări de privi- legii, ce constituie norme obligatorii atît pentru domnii ţărilor romîne, cit şi pentru toţi dregătorii din cuprinsul imperiului otoman, stabilind sancţiuni pentru cei care le lncălcau. G. G. Florescu, op. cit., p. 138. www.dacaromamca.ro 5 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTA 105 beneficiază de neatârnare, poziţie superioară unei simple autonomii, — hati- şerifurile de privilegii nu constituie o revenire la statutul independenţei, ci exprimă numai poziţia de autonomie consacrată prin tratatul de la Kiicîuk- Kainard ji. Ideea autonomiei — întemeiată pe aşa-zisele „Vechi tractaturi” care au stat la baza proiectului lui Obreskov, art. al XVI-lea al tratatului de la Kuciuk-Kainardji şi arzurilor pentru privilegii din 1774 şi-a găsit o confirmare pînă şi în unele documente turceşti din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care recunoşteau că Ţara Eomînească fusese „de la început (dteăen beri) o ţară liberă (serbest) în toate privinţele” x. Această tradiţie, ce vine în sprijinul punctului de vedere romînesc, este invocată chiar de reprezentanţii autorităţii centrale otonlane, spre a justifica insti- tuirea unei noi ordini (nizam-i djeăid) care urmărea să ocrotească populaţia împotriva asupritorilor feudalilor otomani, pentru ca ţara să-şi poată înde- plini rolul de grînar (kilar) al capitalei otomane B. Acceptarea de către Poartă a condiţiilor ruseşti cuprinse în articolul al XVI-lea al Tratatului din 1774 1 2 3 s-a putut astfel îmbrăca în haina revenirii la această veche tra- diţie privitoare la libertatea originară a ţărilor noastre 4. Potrivit normelor substanţiale şi de procedură care urmăresc înde- părtarea temporară a războiului ca mijloc de soluţionare a litigiului existent, sultanul renunţă deci să mai considere pe romîni ca duşmani necredincioşi (Tciafir-i Jiarbi), care au rupt pactul zimmiilor trecînd din teritoriul legămîntului (dar al-aJid)5 în teritoriul războiului (dar al-harb), fiind deci sortiţi să ajungă robi, potrivit prescripţiilor şeriatului6. El con- simte să restabilească un modus vivenăi garantat de anumite privilegii ce reglementau şi limitau obligaţiile financiare şi economice ale ţărilor noastre. în teorie, sarcinile băneşti legale ale ţărilor noastre faţă de Poartă constau din plata haraciului şi peşcheşului. în practică însă s-au instituit în epoca de maximă exploatare otomană dări şi contribuţii extraordinare în bani pentru alimentarea haznalei impe- riale. S-a ajuns astfel ca, în preajma dezlănţuirii războiului ruso-turc din 1768—1774, Ţara Eomînească să plătească — potrivit datelor cuprinse în memoriul prezentat de boieri contelui Orlov la Congresul de la Focşani — în afară de haraciul de 309 500 de lei şi de bairam peşcheşul de 75 000 de lei, 1 Cf. mektubul lui Ahmed, Kadi de Hîrşova din Rebi iii akir 1173 H. ( 8 decembrie 1799), Arh. Stat. Buc., doc. turc., 162. Un alt kadi de Hîrşova, Elhadj Salih, scria la 24 septembrie 1763 : ,,Ţara valahă fiind de mult o ţară liberă. .. ” (Arh. Stat. Buc., doc. turc., 168). 2 Arh. St. Buc., doc. turc., 172. 3 D. A. Sturdza şi C. Golescu-Vartic, Acte si doc., I, p. 131 — 133. 4 Trebuie relevat că Ahmed Cevdet Paşa (1822 — 1895) care a Insolit pe Fuad Paşa in 1848 la Bucureşti, acceptă în „Memoriul” său (Lahika) asupra ţărilor noastre (publicat în Tarih, ed. a Il-a (terlib-i cedid), voi. I, Istanbul, 1309, p. 296 — 302), concluziile „Vechilor tractaturi”. 6 Teritoriu tributar care nu se afla sub administraţia musulmană. Vezi: M. V. Bcrchem, La proprUte terriloriale et l’impot foncier sous Ies premiers califes. Etudes sur l’impot du kharOg, Geneva, 1886, p. 17. ® Abu’l Hasan Aii al-Mawardi, al-Ahkam al-SuIlaniga (Statutele guvernării), ed. Cairo. 1298 H. ( = 1924), p. 132, trad. de E. Fagnan, Mawerdi, Les status gouvernamenlaux ou rigles du droit public et administraţif, iraduits et adnotis, Alger, 1915. Cf. şi D. B. Macdonald, Develop- ment of Mustim Theology, Jurisprudence and Constituţional Theonj, Londra, 1903. www.dacaromamca.ro 106 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA 6 mucarerele de 250 000 lei, două geaigele (ăjaige) în valoare de 625 000 de lei şi două dări mărunte mutpdk abuzaşi de 15 000 lei şi lam pehasi de 13 613 lei — la care se adăuga suma importantă de 360 000 de lei trimisă capuchehăilor, cît şi cheltuielile de 224 000 lei „pentru musafiri, hani, paşi, agale şi beşlii agale” Dacă la aceşti 1 872 113 lei adăugăm circa 400 000 de lei cît s-a socotit că revine în medie cumpărarea domniei1 2 *, obţinem un total anual de 2 272 113 lei sau 68 028 de galbeni ?, în care nu intră cheltuielile cu marii demnitari otomani (redjal) 4, menţionate în izvoare sub numele de avaieturi 5 * 7, Jcudumi6 şi ubuăieturi 7 şi care vor fi însumat circa 250 000 lei. Deci, în total 2 522 113 lei sau circa 630 528 galbeni, la care se mai adăugau cei 66 000 lei ai zăhărelelor, asupra cărora vom reveni la capitolul prestaţiilor. Aceste date dovedesc că sarcinile financiare constituiau — alături de prestaţiile în natură şi de monopolul comercial — partea cea mai oneroasă a regimului dominaţiei otomane şi cauza permanentă a înapoierii economice a ţărilor noastre. Căci în loc de a activa schimbul şi a contribui la dezvol- tarea pieţii interne, în această epocă de intensificare a economiei de schimb şi de acumulare primitivă a capitalului la noi 8 *, banii luau calea Constan- tinopolului sub formă de haraciu, peşcheşuri, contribuţii extraordinare şi taxe de numire şi confirmare în domnie. în ciuda consecinţelor ce decurg din teoria formulată de celebrul jurist Maverdi, potrivit căreia haraciul nu este decît o djizya 9 datorată de tributarii ce persistă în necredinţă10 11 şi achitată de stat prin organul său suprem, domnul11. Poarta nu a consimţit în 1774 să-i stabilească valoarea. 1 Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Canlacuzinilor, ed. N. Iorga, p. 507—508. 2 Din datele sigure transmise de izvoare, rezultă că pentru 9 cumpărări de domnie In Ţara Romtnească s-au cheltuit, în perioada 1733 — 1763, 8 000 000 lei, ceea ce dă în medie anuală 400 000 lei, aceste domnii acoperind un interval de douăzeci de ani. Vezi M. Berza, Variaţiile exploatării Ţării Romlneşli de către Poarta Otomană In sec. XVI — XVIII, în Studii, an. XI (1958), nr. 2, p. 68. * După Neculce (ed. Iordan, p. 351), „galbănul umbla 4 lei” In 1739. în 1789, galbenul turcesc valora 5 lei. Vezi ordonanţa princepelui de Coburg din 14 noiembrie 1789, în Buletinul Societăţii numismatice romtne, XXIII, 1928, p. 50—51. 4 Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Canlacuzinilor, p. 508. * De la termenul turc aoaid, pl. de la agide, venit, rentă, alocaţie (Sems ed-Din Sami, Kamusu Turki, p. 955). Mustafa Nuri aminteşte că marele vizir şi alţi mari dregători otomani primeau avaeturi cu prilejul învestirii domnilor noştri (Tarih-i vukuat, III, p. 87). • Kudumiile (xouSoujuĂSec) se dădeau cu prilejul schimbării înalţilor demnitari ai Porţii {redjal). Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Canlacuzinilor, p. 503. 7 Ubudiel (poclon) care a dat în limba greacă forma de ojiTCOUTiĂTia {Genealogia Canlacu- zinilor, p. 508). Erau daruri care se dădeau incepind din timpul lui Nicolae Mavrocordat înalţilor demnitari. 8 Traian Ionescu, op. cit., p. 51. • Cf. art. Djizya de Bekker, în Encyclopidie de l’Islam, I, p. 1082 — 1083. Abu’Hasan Aii al-Mawardi, al-Ahkam al-Sullaniya, ed. Cairo, 1298, p. 132, 135, trad. de E. Fagnan, p. 289, şi urm., 311—312. ■ 10 D. E. Macdonald, Developmenl of Muslim Theology, p. 106 şi urm. 11 Haraciul devenise dintr-un impozit funciar, plătit de supuşii musulmani (zimmi) pentru păstrarea pămînturilor lor socotite proprietate de stat {dar iil-islam), un tribut personal (djizya) al raialelor care dispun şi de nuda proprietate a acestor pâmlnturi intrate în teritoriul legămîn- tului {dar al-ahd) E. Fagnan, Abou Jousuf Ya’koub, Le livre de l'impâl foncier, Paris, 1921, p. 38 şi urm. www.dacaromamca.ro 7 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTA 107 Totuşi, în urma demersurilor biv vel stolnicului Dumitrache şi ale lui Cons- tantin Cocorăscu, trimişi la Constantinopol cu arzul Ţării Romîneşti cît şi insistenţelor lui Peterson, hatişerifurile sultanului Abdul Hamid încearcă să dea o garanţie raialelor, stăruind asupra caracterului de capitaţie al haraciului1 şi confirmînd prevederile tratatului din 1774 cu privire la iertarea vechilor datorii şi la scutirea (muafiyet) de tribut pe timp de doi ani1 2. Se urmărea astfel să se dea posibiltate ţărilor pustiite şi sărăcite să se refacă spre a putea subveni, în viitor, cu bani şi furnituri, necesităţilor imperiului otoman. Tot în acest scop s-a introdus în hatişerifurile din 1774 clauza cerută de divanul Ţării Romîneşti privind plata haraciului la interval de doi ani prin deputaţi trimişi la Constantinopol3, clauză ce fusese prevăzută atît de proiectul lui Obreskov4, cît şi de art. XVI al tratatului de la Kiiciuk Kainardji5 * şi de arzurile din 1774®. Se suprimau astfel darurile şi chel- tuielile de transport (olalc), găzduire (Iconalc) şi întreţinere (zakhire hakhi) prilejuite de venirea trimişilor turci. Iar pentru a se pune capăt şi abu- zurilor pe care le făptuiau dregătorii otomani din serhaturi, li se inter- zice să facă uz de puterea lor spre a stoarce bani sau daruri din ţările noastre7. Dificultăţile financiare care copleşeau imperiul otoman după răz- boiul ruso-turc din 1768—1774, grevînd încă prin 1776 tezaurul public (miri) cu o datorie de 36 333 520 piaştri8 9, a determinat încălcarea sis- tematică a dispoziţiilor tratatului de pace. Haraciul a fost stabilit, după aprige discuţii cu reprezentanţii Rusiei, la cuantumul dinaintea războiului din 1768—1774®, adică la 619 pungi pentru Ţara Romînească şi 135 de pungi şi 4441/g piaştri pentru Moldova10 11, ceea ce echivala cu o sporire pentru această ultimă ţară, redusă ca întindere în 1775 de către austrieci, în 1776 scutirea a fost anulată11, haraciul percepîndu-se retroactiv. Se 1 Acest caracter de capitaţie rezultă şi dintr-un firman al sultanului Selim II, din 21 decembrie 1567, prin care se urca haraciul Ţării Romîneşti în urma venirii în ţară a raialelor din sangiacurile de peste Dunăre. 2 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic. Acte şi doc., I, p. 140. Vezi M. Berza, Haraciul Mol- dovei şi Ţării Romîneşti tn sec. XV—XIX, în Studii şi materiale de istorie medie, II, Buc., 1957, p. 25-26. • * D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, op. cit., p. 140 — 141. 4 E. I. Drujinina, Kuciuk Kainardjiiski mir, Moscova, <1955>, p. 243; S. Vianu, Din lupta poporului romtn pentru scuturarea jugului otoman şi cucerirea independentei, în Studii an. VI (1953), nr. 2, p. 24. * D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, op. cit., I, p. 132. 8 V. A. Urechia, Istoria rominilor, I, p. 13 — 18. 7 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, op. cit., I, p. 193, 230. 8 Eton, A Survey of the turkish Empire, Londra, 1799, nr. 39—46. 9 Cf. raportul lui von Gaffron din 17 iulie 1776 publicat de N. Iorga, In Acte şi fragmente, II, p. 128. 10 Pentru evoluţia haraciului Ţării Romîneşti de la cele 520 de pungi atestate în 1703 de cronicarul Radu Popescu la cuantumul menţionat In memoriul boierilor din 1772, vezi discuţia izvoarelor In articolul lui M. Berza din Studii şi materiale de istorie medie, II, p. 41—43. Haraciul Moldovei nu a suferit In schimb decît o uşoară urcare de la 130 de pungi sau 65 000 de taleri la Începutul secolului al XVIII-lea, la 135 de pungi şi 444 % piaştri (ibidem, p. 26). 11 Hurmuzaki, XIV2, p. 1252, doc. MCCLVI. www.dacoromanica.ro 108 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA 8 introduce şi sistemul perceperii sale anticipate, ceea ce echivala cu o spo- rire indirectă a cuantumului său, domnul Ţării Bomîneşti trebuind să plătească tributul pe un an înainte iar domnul Moldovei pe patru ani1. Pentru a pune capăt acestor încălcări, senedul din decembrie 1783 a cărui promulgare a fost impusă de Busia, reglementează precis obli- gaţiile financiare ale ţărilor noastre, stabilind valoarea haraciului Ţării Bomîneşti la suma de 619 pungi (309 500 piaştri), iar tributul Moldovei la 135 de pungi şi 445 %piaştri, care fac 67 947 % piaştri1 2. Dacă aceste sume, confirmate de actele de privilegii din 1784, 1791, 1792 şi 1802, au rămas invariabile3, valoarea lor reală a fost în continuă scădere prin deprecierea argintului în raport cu aurul. Astfel, tributul Ţării Bomîneşti a ajuns să valoreze în 1789 numai 62 500 de galbeni, iar haraciul Moldovei, care va- lora în 1787 15 100 de galbeni a scăzut în 1802 la 9 373 de galbeni. Be- zultă deci că exploatarea otomană peste o anumită limită nu se poate exercita prin haraciu care este stabilit în mod oficial la o sumă fixă şi deci uşor controlabilă. Această exploatare se exercită prin peşcheş ce devenise de mult o obligaţie legală, menţionată în mod expres chiar de tratatele dintre Poartă şi Ungaria4 şi care consta din daruri în bani şi în natură ce se dădeau sultanului şi dregătorilor otomani. în timpul domniei lui Dimitrie Can- temir găsim ca instituţie bine stabilită peşcheşul bairamului, denumit şi aydiye. Valoarea sa se ridica în acea vreme, pentru Moldova, la suma de 90 000 de taleri imperiali5. Pentru a face faţă grelelor ipoteci lăsate de războiul ruso-turc, Poarta recurge la diferite expediente printre care era şi cel de a urca cuantumul peşcheşului. Condica a doua a lui Grigore Ghica înregistrează la Ţ0 februarie 1777 suma de 865 888 lei „bairam peşcheş ce s-au dat la pre^ înalta Poartă şi la alte locuri de la Tarigrad după cum arată izvod cu pecetea gospod”6. Sîntem departe atît de suma pe care o indică Cantemir, cît şi de cea pe care o fixează, după stăruinţele Busiei, senedul din de- cembrie 1783 şi care se ridica la 90 000 de piaştri pentru ambele ţări7, răminînd constantă în celelalte acte de privilegii. în epoca ce desparte domnia lui Dimitrie Cantemir de războiul ruso-turc din 1768—1774, a apărut un alt peşcheş anual denumit riki- abiye, adică darul de anul nou musulman. Mai puţin însemnat decît peş- cheşul bairamului, rikiabiye rămîne în mod invariabil la suma de 40 000 de piaştri pentru Ţara Bomînească şi la 25 000 de piaştri pentru Moldova, sumă ce este înregistrată şi în sămile visteriei din timpul domniei lui 1 N. Iorga, op. cil., p. 150. 2 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi doc., I, p. 193 ; M. Berza, op. cil., p, 26. 3 Condicele visteriei Moldovei pe anii 1796, 1797 şi 1798 înregistrează sumele de 67 944 de lei şi 60 de bani. N. Iorga, Documente şi cercetări asupra istoriei financiare şi economice a princi- patelor romtne (Extr. din Economia naţională, Buc., 1900), p. 12, 17, 21. 4 Cf. Tratatul dintre Vladislav II şi Baiazid II în Hurmuzaki, II, p. 20, doc. XXIV, şi tratatul dintre Ludovic II şi Selim I (ibidem, p. 29, doc. XXXI). 6 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 111 — 112. 6 N. Iorga, op. cit., p. 160. 7 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, op. cit., p. 193. www.dacaromamca.ro 9 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTA 109 Alexandru Calimachi, pentru anii hegirei 1209 (29 iulie 1794—17 iulie 1795 )l şi 1210 (18 iulie 1795 — 6 iulie 1796)1 2. După o luptă diplomatică aprigă, Eusia izbuteşte să impună re- glementarea sarcinilor legale ale ţărilor noastre constînd din haraci, peş- cheşul bairamului şi rikiabiye, totalul lor însumînd pentru Ţara Eomî- nească 439 500 de piaştri, iar pentru Moldova 282 947 % piaştri3. Totodată, pentru a pune capăt contribuţiilor extraordinare, a căror valoare atingea în septembrie 1779 suma de 1 000 de pungi ca înainte de semnarea tra- tatului de la Kiiciuk Kainardji4, senedul preciza ca ,,nu se va mai putea pretinde nimic în plus”. Stabilirea acestui principiu avea o valoare teore- tică imensă, deoarece limita drepturile puterii suzerane, iar în practică tindea să împiedice exodul de numerar întărind circulaţia monetară în ţară. Tot în acest scop, s-a dispus prin hatişeriful din 1774 desfiinţarea dărilor, introduse în epoca de maximă exploatare otomană, ca djaige- lele, avaieturile, Tmdumiile şi ubudieturile5, specificîndu-se prin senedul din 1783 că domnii nu sînt ţinuţi a da daruri cu prilejul schimbărilor survenite în principalele dregătorii ale Porţii6. Nu se desfiinţau în schimb cele trei categorii de cheltuieli în legă- tură cu domnia : obţinerea domniei, confirmarea la trei ani sau mucarerul mare şi confirmarea anuală sau mucarerul mic. Acestea constituiau tocmai capitolul cel mai oneros din seria obligaţiilor băneşti către Poartă, atîr- nînd de nevoia de bani a sultanului şi marelui vizir cît şi şi de ambiţia şi concurenţa pretendenţilor la domnie. în ciuda sărăciei izvoarelor interne — arzuri şi condici de visterie puţine şi fragmentare — cît şi a caracterului aproximativ al unor rapoarte diplomatice şi relatări ale călătorilor străini care înregistrează mai mult simple zvonuri — se pot desprinde două constatări generale şi anume : 1. în epoca de maximă exploatare otomană se sporesc cheltuielile de confirmare, instituindu-se în afară de haraciu un nou tribut mai oneros în favoarea sultanului şi a marelui vizir. 2. Exploatarea otomană caută să înmulţească confirmările prin reducerea intervalului de trei ani la care, în epoca lui Dimitrie Cantemir, se repetau cheltuielile de învestitură sub forma npicarerului mare. Ar fi fost firesc ca situaţia să se schimbe după promulgarea hatişeri- furilor de privilegii. Dar în ciuda făgăduielii Porţii de a se reveni la si- tuaţia din epoca lui Mehmed al IV-lea7, cînd cheltuielile de numire în domnie erau mai scăzute8, nevoile excepţionale ale imperiului otoman determină păstrarea sistemului fructuos al mezatului domniei. Singura garanţie pe care o acordă senedul din 1783 domnilor noi numiţi este de a dispune ,,să nu li se ia o singură para mai mult ca în trecut”, spe- 1 N. Iorga, op. cil., p. 10. 2 Ibidem, p. 16. 3 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, op. cil., p. 193. * N. Iorga, Acle şi fragmente, II, p. 150. 5 D. A. Sturdza şi C. Coicscu-Vartic, op. cil., p. 140. 8 Ibidem, p. 193. 7 Vezi asupra acestei clauze C. Giurescu, Capilulafiile Moldovei cu Poarta otomană, p. 27 ş. urm. şi discuţia izvoarelor in lucrarea noastră. 8 D. Fotino, Isloria generală a Daciei, trad. G. Sion, Buc., <1859>, III, p. 219. www.dacaromamca.ro 110 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA 10 cificîndu-se că aceste sume vor trebui să fie plătite din veniturile domnilor, provenite din vămi şi ocne iar nu din dări impuse raialelor. Totuşi Poarta calcă această dispoziţie, fiind încurajată de licitaţiile dintre pretendenţii la domnie1. Consulul prusian Konig afirmă că din cauza concurenţei lui Constantin Dimitrie Moruzi, Alexandru Mavrocordat Firaris a trebuit să plătească 2 000 de pungi pentru obţinerea domniei MoldoveiI 2. Şi cheltuielile de confirmare sînt mari. Alex. Ipsilanti, care are o domnie lungă pentru acea epocă (1774»—1782), a fost silit să plătească sultanului 500 de pungi în plus în urma ofertei unui grec din Fanar de a da 1 500 pungi, pentru obţinerea domniei Ţării Komîneşti3. După socotelile lui Konig, care aprecia veniturile domnului Ţării Bomîneşti la 8 000 de pungi4 sau 8 500 de pungi5, în timp ce veniturile Moldovei sînt socotite la 4 000 de pungi6, mai bine de jumătate din această sumă se cheltuia pentru prelungirea domniei7. Cheltuielile din primul an de domnie în Moldova, făcute sub formă de daruri către sultan, înalţii demnitari otomani şi unii greci influenţi erau apreciate la 3 000 de pungi iar cele din al doilea an de domnie, la maximum 2 000 de pungi8 — cifră apropiată de cea înscrisă în sămile visteriei din timpul domniei lui Ale- xandru Mavrocordat Firaris9. Eezultă deci că spre deosebire de haraci, cheltuielile pentru obţinerea şi confirmarea de domnie creşteau în pro- porţie cu deprecierea valorii argintului. Analiza săniilor visteriei Moldovei pe anul 1792 dovedeşte că şi atunci cînd se suspenda plata haraciului şi a corolarilor lui rikiabiye şi bairamlîcul, pentru un interval de doi ani10 II, „locurile ştiute de gospod” continuau să fie întreţinute cu peşcheşuri, plătindu-se şi dobînzile banilor împrumutaţi pentru cumpărarea domniei. Din cauza agravării situaţiei financiare a imperiului otoman grevat de o datorie de 16 000 000 de pia- ştri11, cererile turceşti apar din nou în creştere. Săniile visteriei indică pentru un interval de circa trei luni suma de 278 777 de lei12, ceea ce ar da pentru tot anul peste 2 230 de pungi, deci mai mult decît suma indicată de Konig pentru anul al II-lea al domniei lui Alexandru Mavrocordat. I V. A. Urechiă, op. cit., I, p. 180; Hurmuzaki, XIX/lt p. 130, doc. CVIII. * Hurmuzaki, X, p. 18, doc. XVII. 8 Ibidem, supl. I/lf p. 974, doc. MCCCLCCCVI. 8 Ibidem, X, p. 9, doc. XI. 8 Ibidem, p. 36, doc. XXXV. 8 Ibidem. 7 Ibidem, p. 9, doc. XI. 8 Ibidem. 8 Sama VIII indică că pentru diminia oct.-nov. s-au achitat datorii şi poliţe in valoare de 134 870 de lei, ceea ce ar da pentru tot anul 1 618 pungi (N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 5 -6). Dacă luăm ca bază poliţele achitate de la 5 ianuarie pină la 10 iulie 1786, obţinem peste 1944 de pungi. 10 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi doc., ll2, p. 221, art. IV, paragr. 3. Vezi şi ordinul (buiurultu) marelui vizir Şerif Hasan către Alexandru Ipsilanti anunţind emiterea unui firman pentru scutirea de dări pe doi ani. Arh. Stat. Buc., doc. turc., nr. 124 (22 Rebi II 1205, H, 29 decembrie 1780). II Elias Abesci, Etat actuel de l’Empire olloman, I, Paris, 1792, p. 323. 12 N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 61 — 62. www.dacaromamca.ro 11 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTA 111 Sarcinile băneşti impuse de regimul domniei otomane nu se epuizau însă cu capitolele haraciului şi peşcheşurilor către Poartă. Sămile viste- riei Moldovei din timpul domniei lui Alexandru Calimachi indică nume- roase daruri mărunte către marile agale, paşalele vecine de Hotin şi Bender sau la cetăţile turceşti şi la „locurile ştiute”. Toate acestea adunate dau un total de 289 737 de lei1, ce ar reprezenta peote 50 000 de lei pe an, într-o vreme în care peşcheşul bairamului scăzuse la 60 000 de lei1 2. Aceste abuzuri explică demersurile făcute pe lîngă consulul rus del boierii munteni fugiţi în Transilvania (1802) pentru a se reveni la respec- tarea obligaţiilor din epoca închinării de bună voie3. Dacă este vădit că suma indicată în scrisoarea grecească4 trimisă de moldoveni la Petersburg, cu privire la cuantumul obligaţiilor băneşti ale ţării — 600 000 de lei anual — este exagerată, se poate totuşi desprinde o indicaţie şi anume că după domnia lui Alexandru Calimachi cerinţele Porţii crescuseră din nou. Dovada o constituie stipulaţiunile hatişerifului de la Giilhane, care dispune că „toate impozitele, veniturile şi rechiziţiile noi stabilite după senedul din 1783 vor rămîne suprimate”5. Concurenţa dintre candidaţii la domnie va anula însă în practică această dispoziţie, după cum rezultă din condica Moldovei pe 1805—1806 care indică cifra de 522 236,48 lei sau 1 045 de pungi trimise la Constan- tinopol6 între 23 decembrie 1805 şi 25 aprilie 1806. Aceasta dovedeşte că după scurgerea unui oarecare timp de la promulgarea hatişerifurilor, Poarta reîncepea iar stoarcerile în bani. Deşi domnii numiţi pe şapte ani nu mai trebuiau să plătească, în teorie, taxele de confirmare, totuşi nece- sitatea de a-şi asigura protectori la Poartă rămăsese şi nici o clauză a hatişerifurilor nu o putea desfiinţa. Abia după instituirea domniei pe viaţă şi după înfiinţarea unor gărzi înarmate de-a lungul Dunării — măsuri prevăzute de tratatul de la Adrianopol — Poarta va respecta în sfîrşit, dispoziţiunile hatişerifului de| la Giilhane. ★ Un alt aspect extrem de oneros al dominaţiei otomane îl constituiau furniturile gratuite sau la preţuri de exploatare fixate de Poartă. Izvoarele menţionează, printre produsele pe care ţările noastre erau datoare să le livreze Porţii, grînele care făceau obiectul unui monopol 1 Am socotit In acest capitol In afară de darurile către marile agale şi turci (70 889 lei ) maişatul (78 250 lei), bairamllcuri şi ramazanllcuri (9 484 lei), evmiaoa lui divan effendi (4 200 lei), daruri la Porţi (10 000 lei) şi cheltuiala serhaturilor clnd nu a fost Înscrisă la lefturi (1 587 lei). 2 N. Iorga, Doc. şi cercetări, 10, 17, 19. * Hurmuzaki, Supl. I2, p. 228. Vezi şi Tr. Ionescu, ibidem, p. 39. 4 Scrisoarea s-a păstrat lntr-o copie transcrisă In ms. rom. nr. 348, fila 125 — 7 (Acad. R.P.R.). A fost publicată de N. Iorga în traducere romlnească In O manifestare de conştiinfă a boierilor moldoveni din vremurile rele, In Literatură şi artă, V2 (1900 — 1901), p. 750, 752. 8 D. A. Sturdza şi G. Golescu-Vartic, Acte şi doc., I, p, 274, 286. Era vorba de ruşfeturile date de domni marilor dregători ai Porţii, pe care Raicevich le evaluează la 250 000 de piaştri. (Osservazioni storiche, naturale e politicile intorno la Valacliia e Moldavia), Neapole, 1788, p. 185,199. • N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 80. www.dacaromamca.ro 112 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA 12 permanent şi absolut, oile necesare aprovizionării seraiului şi ienicerilor, lemnele rezervate pentru construirea de case, poduri, vase şi pentru repa- rarea oetăţilor turceşti şi în sfîrşit silitra care era predată gratuit arsena- lului imperial. Cerinţele crescînde ale aprovizionării Constantinopolului, determi- nate de oprirea transporturilor de grîne din Egipt, lăsaseră să cadă toată povara asupra ţărilor romîne1. în locul vechiului privilegiu comercial al Lăzilor care fusese suprimat, Poarta găsise soluţia de a extinde şi în timp de pace sistemul zaharelei (zahhire), adică al furniturii de grîne asimilată eu proviziile de război a căror plată atîrna de bunul său plac. După declara- ţiile deputaţilor munteni din 1770, Ţara Romînească trimitea pentru aprovizionarea capitalei otomane, la Brăila, cîte 35 000 kile de grîne de 240 ocale kila, adică 10 752 tone care se plăteau după nart1 2. Abuzurile legate de această nouă obligaţie ce se dădea de două ori pe an, primăvara şi toamna, au determinat curînd transformarea ei într-o dare în bani din produsul căreia urma să se cumpere zahareaua în judeţele învecinate cu Brăila3 sau cu Galaţi4. Potrivit indicaţiilor cuprinse în me- moriul prezentat contelui Orlof, cheltuielile celor două zăhărele se ridicau la 66 000 de lei5. Ţările noastre mai erau datoare să aprovizioneze şi cetăţile turceşti de la Dunăre şi Nistru, cheltuindu-se — potrivit datelor condicii Moldovei din 1764—4 050 lei pe fiece lună turcească6, ceea ce ar da pentru tot anul un total de 48 000 de lei, sumă ce reprezintă peste trei sferturi din valoarea haraciului. După semnarea tratatului de la Kiiciuk Kainardji se produce o uşurare în situaţia economică a ţărilor noastre.(Hatişeriful din 1774 desfiin- ţează tributul de grîne (aşa-numita zahareaua muhaiselei)7 şi fcasapbaşlîhul care dau „pricină de supărare, nedreptate şi pagubă raialei” 8. Aceasta nu implica însă desfiinţarea monopolului comercial, ţările romîne conti- nuînd a fi socotite „kilarul imperiului otoman” 9. Se menţine deci, pe lîngă sistemul furniturilor, adică pe lîngă darea de zaharea ce se livra în timp de război, plătindu-se după preţul fix al statului (To ptt.pl 911), şi obli- gaţia de a satisface totdeauna (âsvvaco?) în timp de pace nevoile Porţii, ,,cu preţul ce se va tîmpla”10. în consecinţă, hatt-ul obligă pe locuitori 1 Cf. studiul nostru Conlribulions ă Vapprovisionncmtnl en ble de Constantinople au XVIII-c siecle, în Studia et Acta Orientalia, I, 1957, Buc., 1958, p. 17 — 18. 2 Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 461. Din indicaţiile cuprinse în răspunsurile la ,.întrebările puse de contele Panin“ rezultă că această obligaţie fusese introdusă prin 1755 cind a izbucnit răscoala XemeHor din Constantinopol, determinată de oprirea transpor- turilor de griu din I-'gipt. 8 Vezi scrisoarea caimacamilor Ţării Bomîneşli din 17 ian. 1792, publicată de X. Iorga, ’\'iafa unui mitropolit de altă dată, în Convorbiri literare, XXXV (1901), nr. 12, p. 1111 — 1112. 4 Cf. Condica lui Grigore Ghica pe 1764, în N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 35. 8 Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 508. 8 N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 35. 7 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi doc., 1. p. 143, 256. 8 Ibidem, 9 Ibidem, p. 139. 10 N. Iorga, Viata unui mitropolit de altă dală, XXXV (1901), nr. 12. p. 1111 1112. www.dacaromamca.ro 13 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTA 113 să-şi cultive ogoarele şi să nu-şi ascundă grînele, vînzîndu-le numai reişilor kapanului. Sub pretextul de a împiedica eventuale abuzuri ale kapan- lîilor, hatişerifurile obligă pe locuitori să transporte grînele pînă la schelele dunărene unde trebuiau predate reişilor. Nu se specifica însă nici un fel de plată pentru operaţiile de transport, ceea ce ne îndreptăţeşte să presu- punem că cheltuielile erau suportate de locuitori. Se menţine de asemenea monopolul oilor, ţăranii fiind obligaţi să le vîndă la preţul curent negustorilor şi gelepilor sub supravegherea dom- nilor 1. Această formulă vagă lasă fixarea preţului la latitudinea enmră- rătorilor, spre paguba producătorilor direcţi. Documentele interne sînt pline de menţiuni despre „supărările şi asupririle fără de cale” exercitate de gelepi care luau oile ,,în silă”, alegînd pe cele mai bune, „fără nici o tocmeală şi chiar fără preţ”1 2. Hatişerifurile nu limitau nici cantităţile de grîne şi nici numărul de oi ce trebuiau livrate după expirarea perioadei celor doi ani de scutire. S-a ajuns astfel ca Moldova să dea, în toamna anului 1782, mai mult grîu pentru aprovizionarea capitalei otomane deci înainte de războiul din 1768 — 1771 3. Consulul austriac Eaicevich precizează că, în momentele de lipsă la Constantinopol, Poarta îşi rezerva toate proviziile noastre pentru capi- tala sa, neîngăduind să fie transportate nici. măcar în provinciile de peste Dunăre, cu excepţia unei cantităţi reduse pentru Yidin 4. , Este ilustrativ în această privinţă arzul din mai 17835, care preci- zează că din primăvara anului 1782, Ţara Eomînească livrase 842 150 kile de Stambul de zaharea, în afară de care se mai cereau încă 80 000 kile de făină şi 260 C00 kile de orz, ceea ce ar da un total de 1182 150 kile 6, adică 31130 tone. Eăcînd o comparaţie cu situaţia din 1768, arzul preci- zează că atunci era „foarte multă rodire”, astfel că nu a fost necesar să se importe dinafară cu greu preţ cum s-a procedat în 1783 „ceea ce a pră- pădit şi prăpădeşte ţara”. Se mai precizează că Poarta trimisese în 1768 un ajutor de 1150 pungi de unde s-ar putea trage concluzia că grînele cerute în 1783 ar intra în categoria prestaţiilor gratuite, după cum spune şi Eaicevich care arată că pentru Moldova se cerea şi mai mult7. Pentru a pune capăt acestor încălcări, senedul din 1783 dispune ca, pe viitor, cumpărăturile de cereale să se facă de miri, fiind plătite în numciar iar transportul să nu cadă în sarcina locuitorilor 8. Se stabileşte o distincţie 1 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi doc., I, p. 143. a V. A. Urechiă, op. cit., I, p. 58. Abuzurile erau înlesnite şi de faptul că gelepii nu aduceau bani numerar, ci poliţe emise de domn în contul datoriilor ce contractase la Constantinopol In vederea instaurării sau confirmării în scaun. Iar domnul, în loc de a le achita ca obligaţie perso- nală, le transmitea ispravnicilor din ţinuturile unde urma să se efectueze cumpărăturile, pentru a le plăti şi deconta din banii încasaţi pentru biruri de la locuitori. în această situaţie, cind se Intirzia cu încasările contribuţiilor, gelepii ridicau oile fără a le mai plăti la producător. * Hurmuzaki, XIXj p. 60, doc. LIX (oct. 1782). Se cerea un milion jumătate de chile de Stambul de grîu, adică 39 500 tone de grîu. 4 Ibidem, p. 52, doc. LII (sept. 1782). 5 V. A. Urechiă, op. cit., I, p. 274, şi urm. 8 Ibidem, p. 277. • 7 Hurmuzaki, XIXj, p. 97. 8 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi doc., I, p. 193 — 194. 8 c. 2‘_3 www.dacoromanica.ro 114 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA 14 între aceste cumpărături oficiale, care urmau preţul Constantinopolului, şi cele efectuate de negustori la preţul curent. Hatişerifurile nu prevedeau nici o restricţie cu privire la livrarea zăhărelelor în timp de război, ceea ce a înlesnit comiterea unei serii de abuzuri atît în timpul războiului din 1787—1792, cît şi în perioada opera- ţiunilor împotriva lui Pasvan Oglu. Din datele cuprinse în corespondenţa lui N. Mavrogheni, rezultă că în urma împlinirii havalelelor de zăhărele, disponibilităţile Ţării Bomîneşti se istoviseră, domnia fiind silită să cumpere grîu din raiaua Brăilei la preţul de speculă de 8 lei şi chiar 16 lei kila l, într-o vreme în care împrumutul de 5 100 de lei, contractat de visterie, fusese consumat în întregime tot pentru aprovizionarea armatelor sultanului 1 2. Cît despre plata acestei zăhă- rele de război, este destul să cităm un pasaj din corespondenţa lui Mavro- gheni : „Stăpînii ne trimit 30 pungi şi ne cer zaherea de 300 pungi”3. La sfîrşitul războiului situaţia este disperată. în Oltenia foametea ajunsese atît de mare, încît ţăranii din împrejurimile Craiovei se hrăneau cu pîine amestecată cu paie tocate şi cu muşchi de pe copaci4. Aceste abuzuri repetate determină pe boieri să ceară în 1792 ,,ca expor- tul de vite să fie cu totul liber, adică supuşii turci să nu aibă dreptul de a pofti în alte condiţii, decît acele pe care le-ar avea dacă ar face cumpără- turile în Austria sau în Busia, căci altfel Poarta ar aduce toate repede ca odinioară” 5. Cererea nu a fost luată în seamă. Totuşi, firmanul de privilegii, pro- mulgat în 1792 la stăruinţele Busiei, introduce următoarea distincţiune privind furniturile către Poartă şi comerţul negustorilor turci; „Iar’cînd se va cumpăra grîne din partea miriei să se plătească preţul zaharelei în numărătoare, să nu se încarce asupra locuitorilor, iar cumpărîndu-se de către negustori li se va plăti în numărătoare, după preţul locului” 6. Bezultă deci că pe lîngă cumpărarea la schele—care fusese prevăzută şi de hati- şeriful din 1774 — erau şi cumpărături făcute de stat la preţ maximal şi alte cumpărături efectuate de negustorii turci la preţ curent. Şi mai rezultă că pe viitor se interziceau rechiziţiile fără plată. Dacă trecem însă de la dispoziţiile legale la modul lor de aplicare, constatăm noi abuzuri. Se încearcă să se calce dispoziţia păcii de la Iaşi, care prevedea scutirea de orice dări şi sarcini pe timp de doi ani. Pentru a-şi aproviziona trupele de la Şumla, Poarta cere două iucuri (200 006 kile de Stambul) de grîu, oferind în loc de 10 parale, cît era preţul fix al statului, 20 parale, cînd în Moldova fiatul grîului de rînd chirmizi (cîrnău) era de 5 lei şi jumătate, al grîului ciachir 7 lei, iar al grîului arnăut 8 lei şi jumătate7. Se încerca să se asimileze zahareaua în timp de pace cu cea 1 Hurmuzaki, XIX3, p. 418, doc. CCCIII * Ibidem, p. 448, doc. CCXXVIII. 3 Ibidem, p. 412, doc. CXCVII. * V. A. Urechiă, op. cit., II, p. 322 (29 martie 1791). 8 N. Iorga, Viaţa unui mitropolit de altă dată, In Convorbiri literare (1901). nr. XII, p. 1111-1112. * D. A. Sturdza şl C. Colescu-Vartic, Acte şi doc., I, p. 228. 7 N. Iorga, Viaţa unui mitropolit de altă dată, In Convorbiri literare (1901). nr. XII, p. 1111-1113. www.dacaromamca.ro 15 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTA 115 de război, stricîndu-se „vechiul obicei” 1, ceea ce stîrneşte protestul caima- camilor ţării. Mei lungul şir de calamităţi care se abat asupra ţărilor noastre, ca ciuma din timpul lui Mihail Şuţu (1791—1793) şi a lui Alexandru Moruzi (1793—1796), epizootia din 1793, seceta din 1793—1794, iarna grea din 1795, nu moderează pretenţiile abuzive ale Porţii. în Moldova, ţăranii sînt siliţi să predea tot griul la rechiziţie la preţul de 8 piaştri kila, fiind puşi în alternativa de a cumpăra pentru propria lor hrană la preţul de 30 de piaştri1 2 sau de a se hrăninumai cu făină de ghindă 3. în Ţara Eomînească lipsa şi scumpetea ajung atît de mari, îneît în 1795 ţăranii din Mehedinţi pleacă înarmaţi spre a devasta hambarele cu grîne 4 *, iar cei din judeţele Argeş şi Muscel emigrează în Transilvania 6, condiţionînd înapoierea lor de uşurarea dărilor şi a prestaţiilor 8. Domnia este astfel constrînsă să recurgă la importul de grîne din Banat7, din Transilvania 8 şi chiar din imperiul otoman9. Către sfîrşitul secolului, exploatarea otomană atingea maximum cle\ intensitate datorită concurenţei dintre Poartă şi regiunea autonomă de la Yidin 10 11, care se întreceau fiecare pentru a stoarce cît mai multe furnituri din Ţara Eomînească. Prelungindu-se operaţiunile otomane împotriva lui Pasvan Oglu, „ţara se prăpădea dînd oi, vaci şi făină şi care cu boi la slujba oştilor” 11. O parte din aceste furnituri se iroseau din incuria şi necinstea turcilor, făina fiind „pe pămînt gol turnată”, iar „slujbaşii lua boii (dela care) şi-i făcea cireadă căimăcămească ori boierească sau îi mistuia ei, iarj carele, le fărâma de lua ferul de pe ele, vînzîndu-1 pe bani” 12. Chiar după uciderea lui Hangherli (1797—1799), acuzat că „a prădat ţara cu luarea zaherelelor în bani şi în natură peste orînduială şi peste măsură”13, starea bieţilor ţărani romîni — siliţi să se hrănească cu coajă de copaci şi tărîţe sau să emigreze14 —, nu se îmbunătăţeşte prea mult. Mei în Moldova situaţia nu este mai uşoară. Din condica lui Alexandru Cal- limachi (1795—1799) rezultă că în timp de trei ani şi 10 luni zaherelele livrate Porţii se ridicau la suma de 238 700 lei şi 25 de bani, iar oile la 75 000 de lei, reprezentînd împreună aproape jumătate din valoarea to- 1 Deşi capitolul zaherelelor este suprimat, în condica din 1792 apar totuşi ca furnituri de război 5 000 kile de stambul de orz şi 5 183 kile şi 13 dimirlii de mălai in valoare de 10 490 lei, 99 bani (N. Iorga, Doc. si cercetări, p. 62 — 63). * Hurmuzaki, XIXlf p. 726-727, doc. DCXXXII. 8 Ibidem, p. 721. 4 V. A. Urechiă, op. cil., p. 451—452. în aprilie 1785, kila de grlu costa la Bucureşti 55 de lei, deşi cu jumătate de an Înainte costase numai 5 lei (Hurmuzaki, XIX,, p. 734, doc. DCXLIII). * Hurmuzaki, XIXj p. 746, doc. DCLVII. * Ibidem, p. 747, doc. DCLIX. 7 Ibidem, p. 711; XIX8, p. 17. 8 N. Iorga, Documentele Callimachi, I, p. 107, doc. LVIII. 8 V. A. Urechiă, op. cil., VII, p. 196 — 197; Hurmuzaki, XIXS, p. 4, doc. VIII. 10 Traian Ionescu, ibidem, p. 37—38. 11 Dionisie Ecclesiarhul, Chronograful Terei Romtneşti, p. 89. 18 Ibidem. 18 Ibidem. 14 Ibidem, p. 112. www.dacaromamca.ro 116 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA 16 tală a furniturilor trimise Porţii, care însumau 795 242 lei şi 93 de bani1 într-o vreme în care haraciul pe patru ani reprezenta 271 778 lei1 2. în această fază (1774—1802), hatişerifurile de privilegii nu limitează cantităţile de grîne pe care Poarta le putea cere ţărilor romîne cu titlul de zaherea. Acest aspect negativ al hatişerifurilor se evidenţiază în special la capitolul zaherelelor, care constituie sarcina cea mai oneroasă ce apăsa îndeosebîţărănimea, ducînd la dezorganizarea aproape totală a producţiei agricole. Printre produsele pe care ţările noastre erau datoare să le livreze Porţii, hatişerifurile menţionează cheresteaua şi silitra, care par să fi constituit prestaţii gratuite. Deşi nu schimbă caracterul acestor prestaţii, actele de privilegii aduc totuşi o uşurare prin introducerea dispoziţiei ca tăiatul şi adusul cherestelei să se plătească „după senedurile sigilate ale bina eminilor din banii birului ţării ce se strînge de domn”3, adică din capitaţie. Se păstrează aşadar sistemul furniturilor de stat, cu con- diţia despăgubirii particularilor din banii birului strîns pentru plata hara- ciului. Trebuie observat însă că tot ca în cazul zaherelelor şi al oilor, hatişerifurile nu precizează cantităţile de cherestea ce urmau a fi livrate Porţii, dînd prin aceasta prilej la abuzuri. Dovadă, cifra înregistrată în a doua condică a lui Grigore Ghica, în sumă de 689 108 lei pentru cheres- teaua coborîtă din ţinuturile Neamţ, Bacău, Tecuci şi Tutova la Galaţi4. Dacă această cifră este exactă, atunci ar reprezenta valoarea înzecită a haraciului. în orice caz, izvoarele abundă cu privire la livrări de cheres- tele pentru construcţia de poduri5, vase6 şi pentru repararea cetăţilor turceşti7. Pentru a introduce totuşi o oarecare rînduială în exigenţele oto- mane, senedul din 1783 dispune ca domnii să fie vestiţi din timp despre cantităţile de lemne şi materiale de construcţie care trebuiau transportate la hotare, unde comisarul însărcinat cu recepţionarea urma să plătească 1 Capitolul zaherelelor în care intră şi proviziile pentru Isaccea (3 533 de lei şi 70 de bani) şi hambarul Benderului (42 717 lei şi 107 bani) şi untul pe care nu l-am putut deosebi, se ridică la 238 700 de lei şi 25 de bani. Urmează apoi diferite furnituri trimise la Constanti- nopol in valoare de 9 737 de lei şi 78 de bani, în care intră 369 de clntare şi 30 oca de miere, cai şi doage; apoi altă miere, cai şi doage insumlnd 48 587 de lei şi 78 de bani, ceară de 17 575 de lei şi 30 de bani, oi la urdii in valoare de 75 000 de lei, tainaturi de 76 339 de lei şi 52 de bani, cai de 54 834 de lei şi 51 bani, cherestea, care şi salahori in valoare de 13 195 de lei, provizii pentru serhaturi de 3 990 de lei şi 30 de bani, ameliile Chiliei de 19 544 de lei şi ..giubergilaoa” (de la cuvîntul turc giihercile = silitră) în valoare de 122 530 de Iei şi cheltuielile corăbiilor în sumă de 115 208 lei şi 100 de bani. (Cf. N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 8, 10 — 17, 19 — 21). a Ibidem, p. 7-22. * D. A. Sturdza, Acte şi doc., I, p. 144, 229, 269, 282, 283. 4 N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 161. 5 Hurmuzaki, XIX,, p. 99, doc. LXXXVII, 19, p. 104, doc. XCIII, p. 115, doc. CIC ; N. Iorga, Acte şi fragmente, II, p. 219. » Hurmuzaki, IXa , p. 108, doc. CXXIV; XIV2, p. 1237, doc. MCCLIV; VII, p. 293, doc. CLXVI; supl. II, p. 961, doc. MCCCXVI; N. Iorga, Acte şi fragmente, II, p. 219, Din sama VIII a lui Alex. Mavrocordat, pe diminia oct.-nov. 1786, rezultă că un galion costa 6 917,28 lei (idem, Doc. şi cercetări, p. 56) Wilkinson, Tableau historique, p. 70. 7 Hurmuzaki, XIXj, p. 93, doc. LXXX; p. 99, doc. LXXXVII. www.dacaromamca.ro 17 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTA 117 costul tăiatului şi transportului în numerar1. Aceste cheltuieli se ridicau în 1792 la suma de 6 073 de lei şi 60 de bani1 2, plătindu-se 8 lei de plută pentru coborîtul cherestelei pe Şiret şi 140 lei pentru încărcatul în corăbii şi plata plutaşilor pînă la Sulina. în timpul domniei lui Alexandru Cal- limachi, cheltuielile tăiatului şi transportului cherestelei sînt în creştere, ridicîndu-se la suma de 13 195 lei3, ceea ce arată că se sporise şi exi- genţele otomane. Repercusiunile sînt grave pentru Moldova : codrii din ţinutul Covurlui dispar fără urmă din cauza tăierilor neregulate impuse de cererea otomană. Principiul unei retribuiri echitabile şi imediate a particularilor se aplică din 1774 şi la furnizarea silitrei, fabricată sub privegherea turci- lor trimişi de la Constantinopol. Hatişeriful din 1774 precizează că domnul Moldovei urma să o plătească „din haraciul ţării” şi să o tri- mită la schele4. Din compararea acestui pasaj cu reproducerea sa în hatişeriful din 1802, rezultă însă că silitra urma să fie plătită de vis- teria Moldovei, confundată cu miri5 *, adică din banii birului strîns de la contribuabili, iar nu prin scăderea din tribut. Că această interpre- tare este justă ne-o dovedesc sămile visteriei care specifică trimiterea în întregime a haraciului la Constantinopol. Cît despre valoarea acestei fur- nituri, pentru care se cheltuia în decembrie 1776, la o singură livrare, suma de 2 000 de lei pentru 10 000 ocale®, ea atinge 122 530 lei în timpul domniei de trei ani şi 10 luni a lui Alexandru Callimachi7. La toate aceste furnituri se mai adaugă o serie de prestaţii în muncă, greu de suportat. Din rapoartele consulare austriace8 9 confirmate de arzul din mai 1783®, rezultă că Poarta cerea mii de oameni atît cu palmele, cît şi cu uneltele şi cu carele pentru transportarea zaherelei, tăierea şi că- ratul lemnelor, facerea podurilor şi repararea cetăţilor turceşti. Arzul precizează că li se plăteau 60 de taleri pentru lucru pe toată vara spre a-i determina să plece pînă la depărtări de 140 de ceasuri de casele lor, afară de plata zilelor de lucru care se ridica la 10 lei pe lună. Această stare de lucruri apăsa greu atît asupra visteriei cît şi a pro- ducţiei. Raicevich arată că recolta zăcea pe cîmp din lipsa de braţe spre a o culege, bărbaţii fiind folosiţi la efectuarea nenumăratelor corvezi impuse de Poartă10 11. în urma plîngerilor divanurilor şi a stăruinţelor ruseşti, senedul din 1783 introduce principiul unei retribuţii mai echitabile pentru aceste prestaţii de muncă11. Dar, la sfîrşitul secolului, Poarta este silită să-şi 1 D. A. Sturdza, op. cit., I, p. 194. 2 N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 63. 3 Ibidem, p. 8, 16. 4 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi doc., I, p. 144. 5 Ibidem, p. 270. ® N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 161, Silitra costa 24 de bani ocaua. 7 Ibidem, p. 13, 16, 20. 8 Hurmuzaki, XIX2, p. 44, LXX1V; p. 93, doc. LXXX; p. 104, doc. XCIII; p. 111, doc. XCVI. 9 V. A. Urechiă, op. cit., I, p. 274 — 275. 10 Ibidem, p. 276. • 11 D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi doc., I, p. 193. www.dacaromamca.ro 118 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA 18 sporească exigenţele datorită tulburărilor provocate de răzvrătirea lui Pasvan Oglu. Astfel, în martie 1788, Moldova a fost silită să trimită 1 798 de oameni pentru echipajul flotei otomane de pe Dunăre1. Pe de altă parte, documentele relatează că ţăranii din Oltenia fugeau în munţi spre a nu mai fi înhămaţi la caice în locul boilor căzuţi şi a nu mai trage în sus spre Dunăre la „edec” vasele încărcate cu furnituri pentru armata sultanului de la Calafat şi Yidin1 2. Protestul boierilor emigraţi la Braşov, împotriva dărilor şi a pre- staţilor în natură, determină introducerea unei noi clauze restrictive în hatişeriful de la Giilhane, anume reglementarea prin firmane a furni- turilor, stabilindu-se cantităţi determinate spre a se evita abuzurile or- ganelor otomane de colectare. Costul acestor produse urma să fie plătit din tezaurul public, în numerar, respectîndu-se preţul cuvenit3, iar pentru grîne, preţul se fixa în fiece an la Schela Brăilei sau a Galaţiului4. Preţul transporturilor se stabilea de domn „cu cea mai mare precizie în pro- porţie cu preţul furniturilor”5. Apare aici grija de a despăgubi în mod real pe particular, fixîndu-se un criteriu mai obiectiv, de natură să uşu- reze întrucîtva situaţia ţărănimii, asupra căreia cădea, în realitate, povara tuturor obligaţiilor către Poartă. Spre a îngrădi cererile arbitrare ale Porţii, hatişeriful de la Giilhane (1802), care constituie cea mai cuprinzătoare diplomă de privilegii hără- zită ţărilor noastre în epoca fanariotă, — dispune livrarea furniturilor în raport cu posibilităţile de producţie ale ţărilor noastre. Ele căpătau astfel dreptul de a înştiinţa în mod oficial puterea suzerană asupra si- tuaţiei lor economice. Valoarea eficientă a acestei clauze atîrna însă de măsura în care Busia putea impune respectarea ei la cererea romînilor. Deşi unele abuzuri au putut continua şi după 1802 — cum rezultă din arzuri6 şi din condica de venituri şi cheltuieli a Moldovei pe anii 1805— —18067 — ele au fost totuşi mai puţin numeroase în acest interval, va- loarea totală a furniturilor livrate Porţii însumînd numai 183 162 de lei, aproape de trei ori valoarea haraciului. Această relativă moderaţie a Porţii se datoreşte faptului că ţările noastre dobîndiseră, prin dispoziţiunile hatişerifului de la Giilhane, o bază legală de opoziţie. în concluzie, actele de privilegii din 1774, 1783, 1784, 1791, 1792 şi 1802, smulse Porţii de Busia pe baza cererilor romîneşti, au avut un rol însemnat în îngrădirea treptată a obligaţiilor noastre faţă de puterea suzerană. 1 Firman din Savval 1212 H. (19 martie —19 aprilie 1789), Bibi. Acad. R.P.R., pachet 582, nr. 250. 2 V. A. Urechiă, op. cit., VII, p. 202. * D. A. Sturdza şi C. Colcscu-Vartic, Acte şi doc., I, p. 261, 287. 4 Ibidem, p. 275. 6 Ibidem, p. 275 — 287. • V. A. Urechiă, op. cit., VII, p. 593. ’ Zahereaua şi navlu se ridicau la 104 401,39 de lei, cheltuielile cherestelei la 47 626,45 de lei. în schimb, cheltuielile silitrei scad la 15 580,75 de lei. Dacă se adaugă celelalte furnituri livrate Porţii, se obţine un total de 183 462,31 de lei; aproape de trei ori valoarea haraciului. N. Iorga, Doc. şi cercetări, p. 77 şi urm. www.dacaromamca.ro 19 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTA 119 După o luptă susţinută a Eusiei, senedul din decembrie 1783 a reglementat cu precizie sarcinile legale ale principatelor, haraciul, peş- cheşul de aydiye (BairampeşTceş) şi rildabiye, tinzînd să împiedice sărăcirea ţărilor romîne prin exodul de numerar. Tot în acest scop, hatişerifurile au mai introdus două clauze protectoare. Una, privind iertarea haraciului pe timp de doi ani după fiecare război ruso-turc, pentru a da posibilitatea ţărilor sărăcite să se refacă. Cealaltă, interzicînd dregătorilor otomani sau comandanţilor militari din serhaturi să se folosească de puterea de care dispuneau, spre a stoarce în mod ilegal bani din principate. Dar atît timp cît ţările romîne au fost lipsite de posibilitatea de a se apăra, neavînd armată proprie, această ultimă clauză era destinată să rămînă literă moartă, deopotrivă cu cealaltă clauză care privea desfiin- ţarea cheltuielilor legate de obţinerea domniei. Căci, deşi domnii numiţi pe şapte ani, în baza hatişerifului din 1802, sînt scutiţi de taxele de confir- mare, ei rămîn de fapt obligaţi să-şi asigure cu bani grei, protectori la Poartă. în ce priveşte aprovizionările şi prestaţiile în natură şi în muncă, hatişerifurile de privilegii au desfiinţat, începînd din 1774, tributul în giine (zahereaua mukaiselei) şi TcasapbaşlîJcul, instituind noi măsuri pentru vînzarea directă a cerealelor către reişii kapanului, în porturile dunărene, cît şi pentru vînzarea oilor la preţ curent negustorilor şi gelepilor. Dar monopolul turcesc asupra principalelor produse ale ţărilor noastre se menţine în scop de a satisface nevoile Porţii şi, în primul rînd, ale capi- talei otomane. în 1783 şi 1792 se iau numai măsuri pentru a obliga pe negustorii turci să plătească produsele la preţul curent şi în numerar, pe cînd produsele cumpărate de miri sînt plătite la preţ fix, interzicîndu-se rechiziţiile fără plată. în 1802 şi furniturile către Poartă, reglementate prin firmane, sînt supuse unei restricţii care le limitează în fapt numai la posibilităţile de livrare recunoscute şi consimţite de Principate. Stipulaţiunile în folosul ţărilor romîne, prevăzute în hatişerifurile anterioare şi care rămăseseră pînă atunci la discreţia Porţii otomane, capătă din 1802 un caracter concret şi pozitiv datorită precizării şi extin- derii dreptului de intervenţie al Eusiei. Noile dispoziţii introduse de hatişeriful de la Gulhane încredinţează consulilor ruşi controlul aplicării hatişerifurilor în Principate şi garan- tează stabilitatea domnilor. Pentru a mai continua abuzurile sale în Prin- cipate şi extorsiunile de bani prin schimbări anticipate ale domnilor, Poarta va trebui de acum înainte să înfrunte riscurile unui război ca cel din 1806—1812. în istoria frămîntată a raporturilor ţărilor romîne cu imperiul oto- man, etapa hatişerifurilor de privilegii apare astfel de o însemnătate deose- bită. Acum într-adevăr vechiul regim de împilare este îngrădit şi zdrun- cinat prin acţiunea conjugată a rezistenţei naţionale interne şi a spriji- nului neprecupeţit şi continuu dat de Eusia. Acest sprijin culminează prin războiul ruso-turc încheiat cu pacea de la Adrianopol, care va duce la înfăptuirea deplinei autonomii economice şi financiare a ţărilor romîne. www.dacaromamca.ro 120 M. M. ALEXANDRESCU-DERSCA 20 POJIb rATTMUIEPMOOB, IIPEflOCTABJIfllOmMX IIPHBMJIErMM B OrPAHMHEHMM IIOBMHHOCTEtt no OTHOIIIEHHK) K IIOPTE (1774—1802) KPATKOE COflEPHiAHHE Abtop, nojţroTOBHBiinîii KHHry o raTTHiuepu^ax 1774—1806 rogoB, TpaKTyeT b paOoTe o pojiH 9thx aKTOB, npejţocTaBJiHBiiiHX npHBHJierHH b yTonHeHHH h orpaimneHUH jţeHeHmHX HaTypajiBHHx h TpygoBBix noBim- uocTeli, KOTopHMH oGjiarajiHCB PyMBţHCKHe KHHJKecTBa OttomaHCKoii IIoptoii b nocjiejţHeă neTBepTH XVIII Bena. Ejiarogapn BMeinaTejiBCTBy Pocchh, b 1783 rogy cenegoM 6hjih perjiaMeHTHpoBaHBi ycTaHOBJieHHBie aaKOHOM o6n3aTejiBCTBa (jţaHB) PyMHHCKiix KHHJKeCTB (rapan, aftgHe, pHKHa6ne), a b 1802 rojţy raTTimiepH^oM 6buih oTMeHeHH TaKCBi no yTBep JKjţeHHio b KHHHţennH (Mynapep) n rocnogapn oGnenajincB BJiacTBio na 7 JieT. Hto KacaeTcn HaTypajiBHHx noBHHHocTeîi, to, Hamnian c 1774 roga, raTTTnniepu^Bi oTMemuin jţaHB sepuoM n „nacanGanuiBiK”, npnneM 6hjih npnHHTH HOBBie MepBi no HenocpejţcTBeHHoft npogaîKe 3epna peft3aM nanaHa b jţynaftcKHX nopTax, a TaKwe no npogaîKe oBeiţ nyniţaM n ToproBiţaM CKOTa (gmejien). B 1783 rogy Gnjia ycTaHOBJiena pa3HHiţa Mewgy sanyn- naMH, saKOHTpaKTOBaHHBiMii „Mnpn” no TBepgBiMţ qeHaai;, h saKytfKaMH, KoTopnie npoH3BORHJincB TypeqKHMH KyniţaMH no pbihohhbim iţenaM. He- CMOTpn Ha to, hto ocTaBajiacB b cmie ToproBan MOHonoJinn Ha onpege- jieiiiiHe KaTeropnH npogyKTofi (3epHO, obuh, gepeBo, cejiHTpa), nx kojih- necTBo, nocTaBJineMoe IIopTe no cpaBiiemno c bo3mojkiiocthmh, KOTopne Ghjih npii3HaHBi PyMBiHCKiiMH KHHJKecTBaMH h Ha KoTopBie nocjiegHHe JţajIH CBoe corjiacne, orpaHHHHBaeTCH Hatman c 1802 roga, npnneM Gbiji npoB03- rjiamen npHHiRin cnpaBegJiHBoii n HeMegJieHHoii onJiaTBi HaTypajiBHHx n TpyjţOBBIX nOBIlIIHOCTeft. B 1802 rogy ara ycjioBHH npnoSpeJiH KOHKpeTHBifl n noJioJKHTeJiBHBiii xapaKTep, GjiarogapH pacninpemno npana BMemaTejiBCTBa Pocchh, rapaH- THpoBaBniero hobbch pejkhm oTTOMancKOro BJiagBiHecTBa, perjiaMeHTH- poBamiBift nojiBreHCKHM raTTHinepH^oM. DU ROLE DES HATT-I CH^RIES DE PRIVILÎîGES DAXS LA LIMITATIOX DES OBLIGATIOXS DES PRINCIPAUTES ROUMAINES EXVERS LA PORTE lOTTOMANE (1774—1802) resume L’auteur, qui a prăpară nn ouvTage sur Ies hatt-i chărifs de privi- 16ges (1774—1806), examine dans cet article la maniere dont ces actes ont contribui â pr^ciser et â limiter Ies obligations en argent et en produits www.dacoromamca.ro 21 ROLUL HATIŞERIFURILOR IN LIMITAREA OBLIGAŢIILOR CĂTRE POARTĂ 121 ainsi que Ies corvăes imposăes par la Porte otomane aux principautăs roumaines, au cours du dernier quart du XYIIIe siecle. Grâce â l’inter- vention de la Eussie, Ies cbarges legales des pays roumains (kharadj, pSchkech du bairam, rikiabiyS) sont rcglementăes par le sened de 1783, tandis que Ies taxes de confirmation dts princes regnants (moukarer) sont abolies par le batt-i cbărif de 1802, ces derniers ătant dăsormais nommfe pour une păriode de 7 ans. En ce qui concerne Ies obligations en produits, Ies batt-i cbărifs mettent fin, â partir de 1774, au tribut en grains et au kassapbachlik; ils instituent de nouvelles mesures pour la vente des cărăales, qui sont livrăes directement aux re’is du kapan dans Ies ports danubiens, ainsi que pour l’acbat des moutons par Ies marcbands et lts djelcps. Une distinction est faite, en 1783, entre Ies aebats contractăs par le miri (fisc) â des prix fixes et Ies aebats effectues par Ies marcbands tures aux prix courants. Bien que le monopole du commerce soit maintenu pour certaines catăgories de marebandises (grains, moutons, bois, salpetre), Ies quantităs â> bvrer â la Sublime Porte sont limităes, â partir de 1802, enrapport avec Ies possibilităs reconnues et acceptăes par Ies principautăs roumaines. Un nouveau principe est proclami, celui d’une rămunăration ăquitable et immădiate des obbgations en produits et des corvăes. En 1802, ces stipulations revetent un caractere concret et positif, grâce â l’extension du droit d’intervention de la Eussie, en sa qualită de puissance garante du nouveau răgime de la suzerainetă ottomane, regle- mentă par le batt-i cbărif de Giilbannă. www.dacoromamca.ro www.dacoromanica.ro NOTE COMUNICĂRI Ş I DIN ACŢIUNILE REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZO-MOŞIEREŞTI (1917—1921) DE I. TOACĂ Sub regimul burghezo-moşieresc, armata — principala forţă a pu- terii de stat — era instrumentul de bază cu care clasele exploatatoare reprimau cu sălbăticie luptele revoluţionare duse de masele muncitoare de la oraşe şi sate pentru o viaţă mai bună. Totodată, cu ajutorul armatei, clasele dominante purtau şi războaie de jaf şi cotropire. Ostaşii din armata veche erau forţaţi de către ofiţerii reacţionari — reprezentanţi ai burgheziei şi moşierimii — să lupte pentru apărarea intereselor acestor clase, care erau diametral opuse cu interesele munci- torilor şi ţăranilor din rîndul cărora era recrutată marea masă a soldaţilor. Comunitatea de interese a soldaţilor cu a ţăranilor şi muncitorilor s-a manifestat în mod vădit în timpul răscoalelor ţărăneşti din anii 1888,1907 şi a marilor lupte de clasă duse de muncitori în anii 1918—1920, cînd nu- meroşi ostaşi au refuzat să tragă cu arma în fraţii şi părinţii lor care se ridicaseră la luptă împotriva exploatării şi asupririi. în anii primului război mondial mii de ostaşi din armata romînă şi-au manifestat cu hotărîre nemulţumirea lor faţă de politica reacţionară dusă de clasele dominante. Este caracteristică în acest sens declaraţia unui soldat dezertor din regimentul 13 infanterie, care, afirmă că statul romîn i-a luat totul — căruţa, boii şi toate mijloacele de existenţă ale familiei lui care a rămas muritoare de foame, iar el nu are pentru ce să mai lupte1. După Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie ostaşii din armata rusă care luptaseră alături de soldaţii romîni pe frontul din Moldova, au exercitat asupra acestora o influenţă deosebit de puternică. 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă G.G. al P.M.R., dosar nr. 2521, f. 1-3. www.dacaromamca.ro 121 I. TOACA 2 Referindu-se la poziţia armatelor ruse faţă de mişcarea revoluţio- nară din Romînia, generalul R. Scărişoreanu menţionează că în decembrie 1917 un reprezentant al comitetului revoluţionar rus din regimentul 51 infanterie a declarat faţă de un ofiţer romîn că dacă în retragerea lor trupele ruse vor ajunge la Iaşi, vor sprijini masele asuprite de acolo să facă revo- luţie . pentru că dacă în Rusia nu mai este JSficolae, nici în Romînia nu mai trebuie să fie Ferdinand şi prin urmare armata romînă ar fi mai bine să se unească cu armata revoluţionară rusă” 1. Autorităţile romîne au luat toate măsurile pentru a împiedica contactul dintre armatele ruse revolu- ţionare şi populaţia din Moldova. ’ Astfel, prin ordinul nr. 715 din 14 mai 1918 dat de Comandamentul Diviziei a Il-a infanterie se stabileşte ţinerea unor conferinţe demagogice şi naţional-şovine în toate unităţile acestei divizii. în ordin se spune : „încredinţat, că se încearcă prin diferite mijloace să se dărîme temelia instituţiei noastre „disciplina”.. .binevoiţi a cunoaşte că am însărcinat pe sublocotenentul de rezervă Popescu Dem. Constantin, din regimentul Dvs. să ţină o serie de conferinţe patriotice la toate corpuiile şi serviciile Diviziei a Il-a după programul stabilit” 1 2. Tema principală a celor 15 confe- rinţe ţinute de susnumitul ofiţer în diverse unităţi era ponegrirea puterii sovietice,,... pentru ca în Romînia să nu aibe loc o revoluţie ca în Rusia”3. în anul 1919, în numeroase rapoarte trimise Marelui Cartier General de către comandanţii unităţilor din Transilvania se menţionează de ase- menea că : ofiţerii şi preoţii militari ţin conferinţe pentru combaterea bolşevismului4 *. ’ Cu toate măsurile luate de autorităţi, curentul revoluţionar continua să pătrundă tot mai mult în rîndurile armatei romîne. Referitor la acest fapt I. Gh. Trofin, menţionează în studiul său : „Curentul pacific (în 1918 — n.n.) lua proporţii catastrofale iar propaganda comunistă şi revo- luţionară cîştiga mereu teren, măcinînd atît moralul populaţiei din interior, cît şi moralul trupelor de pe front” ®. ’ Sub influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, după cum se ştie, în ţara noastră, mişcarea muncitorească ia un puternic avînt. în condiţiile situaţiei revoluţionare create, alături de luptele muncitorilor şi ţăranilor, au avut loc în anii 1917—1921 numeroase acţiuni spontane şi manifestaţii cu caracter revoluţionar şi în rîndurile armatei romîne 6. Influenţa grupurilor revoluţionare creşte tot mai mult în rîndurile mili- tarilor. Cu privire la creşterea influenţei comuniştilor în rîndurile armatei, organele de informaţie din regimentul 106 infanterie, raportau în iunie 1919 : 1 General R. Scărişoreanu, Fragmente din războiul 1916—1918, Istorisiri şi documente, ed. a Il-a, Tiparul cavaleriei, 1934, p. 351. 2 Popescu Dem. Constantin, 1918, p. 19. 3 Ibidem, p. 45. 4 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 43217, voi. II, p. 682. 6 I. Gh. Trofin, Studiu asupra războiului mondial 1914—1918, Sibiu, 1937, p. 412. * în conţinutul materialului de faţă vom cita mai multe aspecte din acţiunile revolu- ţionare ale soldaţilor din armata romînă aflată in ţară. Nu vom analiza acţiunile care au avut loc in flota Mării Negre şi nici a batalioanelor revoluţionare formate la Odesa. www.dacoromanica.ro 3 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZO-MOŞIEREŞTI 125 „...că a intrat o sămînţă răzvrătitoare între soldaţi, provenită probabil de la —bolşevici, cu care vin în contact” 1. ’ Unităţile militare, în care erau adunaţi laolaltă muncitori, ţărani, funcţionari etc. îmbrăcaţi în haine soldăţeşti, constituiau pentru grupurile comuniste centre importante unde, ca şi în marile întreprinderi industriale, propaganda revoluţionară putea fi făcută în rîndurile unui mare număr de oameni. Activitatea grupurilor comuniste a găsit un teren favorabil pentru propagarea ideilor revoluţionare în armată, întrucît în rîndurile militarilor mocneau de mult revolte faţă de politica dusă de guvernanţii de atunci ai Eomîniei. Ura soldaţilor faţă de îndelungatul război imperialist dus în interesul burgheziei şi moşierimii şi al cărui greu îl suportaseră numai masele munci- toare era din ce în ce mai mare. Ostaşii făcuseră cîte 6—7 ani de mili- tărie, iar guvernul romîn nu i-a demobil zat nici după înfrîngerea puterilor centrale; ba dimpotrivă armata romînă era folosită ca trupe de interverţie împotriva Eusiei Sovietice şi a revoluţiei proletare din Ungaria. Dar nume- roşi soldaţi îşi dădeau seama că sînt duşi să ucidă muncitorii şi ţăranii din Eusia Sovietică şi Ungaria care prin luptă răsturnaseră puterea cla- selor exploatatoare. De aceea demobiliz rrja armatei era cerută cu insis- tenţă de mulţi ostaşi şi chiar de unităţi întregi. Cităm în acest sens telegrama din 3 (15) iulie 1918 adresată gene- ralului Averescu şi semnată de doi căpitani şi trei locotenenţi, în care se spune : „Trei mii de soldaţi şi două sute de ofiţeri de rezervă prăpădiţi de necazuri şi mizerii neînchipuite vă roagă- prin noi, să arătaţi celor în drept rugăciunea noastră de a ne permite reîntoarcerea la vetrele sărăciei noastre .. .după doi ani de război şi de sacrificii” 1 2. Dispreţul ostaşilor faţă de războiul nedrept, anexionist, dus de clasele dominante în acea perioadă, se împletea cu aspiraţiile lor pentru libertate şi o viaţă mai bună pentru care luptau oamenii muncii din Eomînia. Pentru înlăturarea exploatării şi asupririi sociale, mii de soldaţi, urmînd exemplul ostaşilor din armata rusă revoluţionară, erau dispuşi să se unească cu muncitorii şi cu ţăranii romîni pentru răsturnarea dominaţiei burgheziei şi moşierimii şi instaurarea unei noi orînduiri sociale. Creşterea spiritului revoluţionar al muncitorilor, ţăranilor şi solda- ţilor romîni este oglindită şi în scrisoarea lui Gr. T. Coandă adresată la 22 august 1918, primului ministru al Eomîniei. Coandă scrie printre altele : „Domnule Prim-Ministru, ţara stă pe un vulcan, gata să izbucnească, teribil. Mergem spre revoluţie, spre jaquerie, spre bolşevism, cu o iuţeală vertiginoasă. Terenul era prielnic, s-a pregătit, acum e gata. Sămînţa s-a adus şi se aduce necontenit cu fiecare convoi de demobilizaţi, ce vin din Moldova. 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă G.G. al P.M.R., dosar nr. 3150, f. 8. 2 Ibidem, mapa 30, document nr. 66. www.dacaromamca.ro 126 I. TOACĂ 4 îi văd şi-i aud mereu de cîteva luni. Figurile lor sînt închise şi poso- morite ca şi inimile lor, dar gînduri ascunse, grozave, clocotesc în creierul lor şi răsar în privirile lor. Toţi blestemă şi înjură pe boieri.. .(care) stau la marile cartiere, la Ministere, la statele majoare... şi se îmbogăţeau din înfometarea noastră... I-om învăţa noi minte... Acesta e refrenul: I-om învăţa noi minte”. în scrisoare se mai menţionează că ostaşii sînt tare nemulţumiţi şi pentru faptul că de-abia s-au întors de pe front şi „... sînt scoşi de jan- darmi la muncă pentru boieri. La oraşe... casele celor întorşi fiind ocu- pate. . .toată lumea se întreabă : Ce pace e asta?” Domnule Prim-Ministru — spune Coandă — luaţi seama ! Ţăranii noştri şi plebea oraşelor noastre sînt tot atît de... pătimaşi ca ruşii. Miş- carea lor va fi fatalmente, tot atît de.. .crudă ca în Rusia. Forţa publică şi scutul armelor streine nu pot oferi multă ga- ranţie. Autoritatea statului este distrusă. Oamenii, care şi-au expus viaţa şi au îndurat pe front toate privaţiunile şi toate mizeriile pe care le găsesc acasă mai grozave, nu mai ştiu de nici o frică. Am auzit: armele vor eşi ca din pămînt cînd va fi nevoie de ele”. Coandă, care nu poate fi învinuit că milita pentru rezolvarea dolean- ţelor legitime ale maselor muncitoare, propune şi metoda de soluţionare a problemei, metodă menită să păstreze mai departe dominaţia claselor exploatatoare în Romînia. El încheie susnumita scrisoare prin cuvintele : „Voiţi să nu ni se facă revoluţie ? S-o facem noi. îfumaidecît... s-o luăm înainte. S-o facem cinstit, fără gînd precugetat” 1. Măsurile luate de burghezie şi moşierime pentru reprimarea luptei revoluţionare a poporului romîn, a acţiunilor spcntane şi frămîntărilor care aveau loc în armată, nu au putut lichida definitiv revolta acestora, în anii care au urmat masele ţărăneşti şi mulţi ostaşi din armata romînă au întreprins numeroase acţiuni pentru cîştigarea unor serii de revendicări economice. Una din revendicările principale a soldaţilor care proveneau în majo- ritatea lor din rîndurile ţărănimii, era obţinerea de pămînt. Mulţi dintre ostaşii care luptaseră pe front pentru apărarea gliei străbune — cum li se spunea de către ofiţeri — nu posedau în Romînia burghezo-moşiereâscă un petec de pămînt nici măcar pentru a-şi putea clădi pe el un bordei sau o casă de lut. în viaţa civilă aceştia lucrau ca argaţi la moşieri şi chiaburi, de la care cîştigau cu greu o bucată de pîine pentru a-şi întreţine existenţa. Pe drept cuvînt se spunea în manifestele grupurilor comuniste adresate pe atunci soldaţilor, că patria, în numele căreia erau chemaţi soldaţii să lupte pe front, cu cîmpiile ei roditoare, cu bogăţiile solului şi ale subsolului, cu toate fabricile şi uzinele, aparţinea moşierilor şi capita- liştilor la care robeau muncitorii şi ţăranii din vechea Romînie. Mase largi de soldaţi au luat parte activă la o serie de revolte spontane şi acţiuni revoluţionare pentru a căpăta un lot de pămînt. înfăptuirea reformei 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.,. mapa 30, documentul nr. 1. www.dacoromanica.ro 5 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZO-MOŞIEREŞTI 127 agrare promisă de clasele exploatatoare a fost însă mult timp amânată. Pe lîngă înfăptuirea reformei agrare soldaţii mai cereau plata obiectelor rechiziţionate şi despăgubiri pentru refacerea gospodăriilor distruse de război. Alături de nemulţumirile ostaşilor faţă de politica reacţionară internă şi externă dusă de clasele dominante, se adăugau şi condiţiile neomeneşti din cazarmă. Soldatul din vechea armată era lipsit complet de toate drep- turile politice şi sociale. Nimeni nu se ocupa de educarea lui. El nu avea dreptul să gîndească. Hrana pe care o primea la cazarmă era cu totul insuficientă şi de proastă calitate. Echipamentul era format din vechituri şi zdrenţe. Singura cale justă pentru a scăpa de aceste grele condiţiuni şi a putea obţine satisfacerea doleanţelor le era arătată ostaşilor de către grupurile comuniste. Această cale era lupta revoluţionară a soldaţilor înarmaţi, în alianţă cu muncitorii şi ţăranii, pentru răsturnarea puterii politice a claselor exploatatoare şi instaurarea unei noi orînduiri sociale — orînduirea socialistă — în care puterea în stat aparţine maselor muncitoare. ★ Grupurile revoluţionare care au luat naştere în mişcarea muncito- rească din ţara noastră încă de la primii paşi ai existenţei lor, au folosit diverse forme de agitaţie în rîndurile soldaţilor, îndemnîndu-i să nu lupte pentru interesele burgheziei şi moşierimii. Cea mai intensă activitate desfăşurată de grupurile revoluţionare a fost tipărirea de manifeste, ziare şi broşuri cu conţinut revoluţionar şi răspîndirea lor în rîndurile militarilor. De exemplu ziarul ilegal Lupta, care conţinea propunerile de pace ale guvernului sovietic semnate de Y. I. Lenin, precum şi chemările la luptă pentru apărarea puterii sovietice, au fost răspîndite în zilele de 8, 9 şi 10 decembrie 1917 pe străzile oraşelor Iaşi, Eoman, Botoşani şi Piatra Neamţ * *. în noiembrie 1918 doi muncitori revoluţionari au difuzat mai multe exemplare din ziarul „Trăiască socialismul” printre soldaţii din garnizoana Satu Mare 2. în anul 1918, după cum se menţionează în rapoartele comandanţilor de unităţi, în cadrul Diviziei a Il-a din Moldova elementele revoluţionare au difuzat „...manifeste şi scrisori, prin care ofiţerii şi soldaţii... sînt invitaţi să nu mai dea ascultare ordinelor superioare, să dezerteze, pentru că numai aşa ar putea să înceteze războiul”. De asemenea se scrie în rapoarte „...se încearcă aproape zilnic să se infiltreze bolşevismul... în rîndurile armatei noastre.. .”3. Numeroase manifeste revoluţionare au fost găsite în mai 1919, în regimentul 5 Eoşiori din Ploieşti4. 1 Vezi Lupta de clasă, nr. 1, din ianuarie 1958, p. 88. * Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 3121. 8 Popescu Dem. Constantin, 1918, p. 83—84. * Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 755, tot conţinutul. www.dacaromamca.ro 128 I. TOACA 6 Mii de manifeste revoluţionare au fost răspîndite în anul 1919 în rîndurile trupelor romîne din Transilvania, pregătite pentru înăbuşirea revoluţiei proletare din Ungaria. O parte din aceste manifeste erau sem- nate „Grupul comunist romîn transilvănean”, „Partidul Comuniştilor din Ungaria’ şi din Ardeal”, „Soldaţii comunişti din Bomînia”, „Fracţiunea socialistă internaţională romînă din Budapesta”, „Un soldat romîn din Bomînia”, „Grupa socialistă a ardelenilor, bănăţenilor şi bucovinenilor”, „Grupul revoluţionar romîn din Ungaria”, „Satul tău” etc. Organele de informare şi de contrapropagandă din unităţile din Transilvania au confiscat numeroase manifeste semnate de organizaţiile menţionate mai sus, de la soldaţii din regimentele 16 Infanterie, Suceava, 89 Infanterie, 6 Vînători, 4 Boşiori, 1 Avram Iancu, 2, 10, 13, 15 Infanterie şi din multe alte unităţi. La 27 februarie 1919 poliţia din Piteşti raporta inspectoratului general de siguranţă că au găsit la soldaţii din regimentul „.. .Argeş şi Badu Negru sute de manifeste 1 comuniste prin care trupele romîne erau îndemnate să nu lupte împotriva Busiei Sovietice şi a Bepublicii Sovietice Maghiare. La 27 ianuarie 1920 brigada de siguranţă Braşov raporta că s-au găsit răspîndite în localitate numeroase broşuri întitulate : „Măi fraţilor soldaţi” semnate „Un schilod de la Oituz” 2. Au fost strînse de pe străzi peste 200 de broşuri. Prin conţinutul manifestelor şi broşurilor, grupurile comuniste lămu- reau ostaşilor importanţa istorică a Marii Bevoluţii Socialiste din Octom- brie şi-i chema la luptă pentru apărarea primului stat socialist din lume. Se cerea soldaţilor să nu participe la înăbuşirea revoluţiei din Ungaria. Lupta pentru apărarea Busiei Sovietice a fost chemarea de zi cu zi a grupurilor comuniste. Este cunoscut faptul că mii de soldaţi romîni din flota Mării Negre sau din armatele de uscat care au trecut de partea Armatei Boşii şi au format batalioanele revoluţionare la Odesa, au luptat cu arma în mînă pentru apărarea Busiei Sovietice. în legătură cu însemnătatea epocală a victoriilor cucerite de poporul rus, într-un manifest editat în decembrie 1917 şi semnat „Un grup de socialişti maximalişti” se spune : „Bevoluţia rusă a făcut primul pas, nimicind cu avînt titanic tot ce i-a stat în cale. De acum soarta lumii e legată de victoria proletariatului”3. într-un alt manifest editat la 11 ianuarie 1918 şi care se adresează marinarilor şi soldaţilor romîni, Comitetul de acţiune social-democrat romîn din Odesa îndeamnă pe ostaşi să urmeze exemplul ostaşilor ruşi şi să lupte pentru înlăturarea claselor exploatatoare de la putere. „Marinari şi soldaţi! — se spune în manifest — Sînteţi dezlegaţi de orice jurămînt, şi în faţa lumii întregi legaţi-vă împreună a lupta de această dată pentru drepturile voastre, pentru drepturile şi libertatea ţării”4. * 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42321 — 12, f. 15. a Ibidem, dosar nr. 30559—5599, f. 9. * Documente din istoria Partidului Comunist din Romlnia, 1917 — 1922, ediţia a Ii-a, E.S.P.L.P., 1956, p. 25. * Ibidem, p. 34. www.dacaromamca.ro 7 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURCHEZO-MOŞIEREŞTI 129 Tot prin. manifestele destinate soldaţilor, grupurile comuniste de- mascau scopul celei de a doua mobilizări decretate de guvern în noiembrie 1918. Astfel, într-un manifest editat la sfîrşitul anului 1918 de Partidul Socialist din Romînia sub influenţa elementelor revoluţionare, şi adresat soldaţilor, se arată că burghezia şi moşierimea se tem de faptul că munci- torii, ţăranii şi soldaţii din Romînia vor urma exemplul poporului rus şi a maselor muncitoare din Ungaria. „Iată pentru ce acum sînteţi mobilizaţi — scrie manifestul — stăpînii din Eomînia vor să facă din voi călăii revoluţiei din Rusia şi Austro-Ungaria”1. ,,întruniţi-vă în companii şi regimentele voastre — se spune în manifest — alegeţi oamenii voştri de încredere, formaţi sfaturile voastre, adică Soviete. Goniţi pe ofiţeri, puneţi mîna pe •depozitele de arme, arestaţi pe poliţişti, arestaţi regele, puneţi la închi- soare pe toţi brătienii, marghilomanii, avereştii şi toate celelalte lipitori ale norodului. Faceţi şi în România o republică, cum au făcut muncitorii şi ţăranii din Rusia, Germania, Austro-Ungaria”1 2. Pentru realizarea acestei acţiuni se subliniază faptul că soldaţii şi masele muncitoare din Romînia nu vor fi singure şi că pe baza principiului internaţionalismului proletar vor primi ajutor material şi moral de la oamenii muncii din Rusia Sovietică şi din alte state. în manifestul din decembrie 1919, întitulat „Soldaţi” şi semnat Soldaţii comunişti din Romînia” se spune : „Soldaţi! Cereţi demobili- zarea, căci graniţele noastre nu mai sînt ameninţate de nici un duşman din afară”. Burghezia şi moşierimea „...vă vor ţine mobilizaţi nu pentru •duşmanii lor dinafară, ei pentru cei dinăuntru : pentru lucrătorii şi ţăranii săraci care doresc să se încheie odată pacea...Cînd toate popoarele au în- cheiat şi vor să încheie pace, de ce numai voi să rămîneţi sub arme?”3. în multe manifeste şi broşuri editate pentru ostaşi, în anul 1920 se arată că scopul menţinerii sub arme a numeroşi soldaţi este pentru a intimida tînărul stat sovietic şi a menţine dominaţia în teritoriul cotropit de la Rusia Sovietică. Militarii erau îndemnaţi să lupte pentru consoli- darea păcii, şi apărarea puterii sovietice. „Să nu luptăm împotriva Arma- telor Roşii ale muncitorilor şi ţăranilor — se spune în manifestul „Către soldaţii din Armata Română” editat în august 1920 de Comitetul Partidului Comunist Basarabean. Sici un glonţ contra soldaţilor revoluţiei! Să întoarcem armele împotriva asupritorilor noştri. . . ”4. Comitetul Central al grupurilor comuniste din Romînia în manifestul din 3 februarie 1921 adresat muncitorilor, ţăranilor şi soldaţilor, cere acestora să se unească în lupta lor pentru pace şi instaurarea unei orînduiri noi : ,,. . . Muncitori, ţărani şi soldaţi — se spune în manifest. Gîndiţi-vă şi pregătiţi-vă pentru ziua de mîine ! Trăiască revoluţia ! Sumai ea ne poate scăpa de scumpete şi h'psă ! Sumai munca într-o lume nouă, fără •stăpînitori şi stăpâniţi poate fi o muncă în folosul tuturor”5. 1 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia, 1917—1922, ediţia a Il-a, K.S.P.I..P., 1956, p. 113. - lbidem, p. 115. 3 lbidem, p. 146 — 147. * lbidem, p. 188. 5 lbidem, p. 277-278. s - c. 223 www.dacaromamca.ro 130 I. TOACA 8 în alte materiale editate la începutul anului 1921 se arată că pentru, închegarea alianţei dintre muncitori, ţărani şi soldaţi este nevoie de un partid nou, revoluţionar, marxist-leninist care să le conducă lupta. Tot- odată în materialele editate pentru soldaţi grupurile comuniste arătau militarilor care este menirea armatei în orînduirea nouă socialistă. Astfel în martie 1921, Comitetul Central Comunist, editează un „Apel către tovarăşii îmbrăcaţi în haine de soldaţi” în care le explică cine sînt comuniştii, pentru ce luptă ei şi cum văd ei menirea armatei romîne. Apelul cere ostaşilor să nu mai fie unealta oarbă a burgheziei şi moşie- rimii din Romînia şi să apere interesele muncitorilor şi ţăranilor romîni. „Tovarăşi soldaţi! încheie apelul — . Gîndiţi-vă la cele spuse aici şi faceţi ca armele puse în mîinile voastre pentru a fi descărcate în piepturile fra- ţilor voştri de aici şi din Rusia să se îndrepte împotriva stăpînilor însăşi! Trăiască Republica Sfaturilor din Rusia, din Romînia şi din toată lumea ! Trăiască Armata Roşie a lucrătorilor şi ţăranilor din Rusia, Romînia- şi din toată lumea”1. Manifeste de felul celor menţionate mai sus au fost răspîndite în mii de exemplare în numeroase cazărmi şi unităţi militare. Manifestele erau găsite de soldaţi prin dormitoare, în curtea cazărmilor, în săli de mese sau în atelierele de lucru, precum şi pe străzile din apropierea cazărmilor. Numeroase manifeste au fost difuzate direct soldaţilor întîlniţi pe stradă de către membrii grupurilor comuniste. 0 altă formă de activitate folosită de grupurile comuniste pentru propagarea ideilor revoluţionare în rîndurile armatei burghezo-moşiereşti era atragerea soldaţilor la diferite adunări muncitoreşti pentru a- asigura un contact direct între militari şi masa muncitorilor. La aceste adunări soldaţii aveau posibilitatea să constate personal problemele care frămîntau muncitorimea din ţara noastră şi calea de a scăpa de exploatare şi mizerie arătată de către membrii grupurilor comuniste. O serie de militari au luat parte şi la demonstraţiile de stradă. Menţionăm în acest sens ajutorul dat de un ofiţer şi un grup de ostaşi la demonstraţia celor peste 200 de femei din 4 iunie 1918, organizată în faţa primăriei oraşului Botoşani. Femeile adunate în faţa primăriei demonstrau împo- triva scumpetei şi pentru obţinerea raţiei de făină. încurajate de un ofiţer şi cîţiva soldaţi femeile au forţat uşa primăriei şi au determinat autori- tăţile să le facă o serie de promisiuni. Documentele menţionează că genera- lul Petala care se afla în primărie a fost alungat de demonstranţi şi şi-a găsit adăpost la poliţia oraşului2. în legătură cu poziţia înaintată a unor ofiţeri din vechea armată mai menţionăm faptul că în garnizoana Teiuş — în anul 1919'— doi tineri sublocotenenţi au fost surprinşi de agenţii siguranţei în localul gării Teiuş pe cînd vorbeau unui grup de tineri civili. Aceşti ofiţeri afirmau că masele muncitoare trăiesc în mizerie deoarece clasele exploatatoare conduc 1 Documente din Istoria Partidului Comunist din Romînia, 1911—1922, ediţia a Il-a, E.S.P.L.P., 1956, p. 298-299. a Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 4574 — 23, f. 78-82, 89'. www.dacoromanica.ro 9 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZO-MOŞIEREŞTI 131 ţara. Unul dintre cei doi ofiţeri a . declarat în gura mare — spune agentul siguranţei — că va căuta să scape de armată şi atunci ca civil va putea lucra mai bine în sensul vederilor lui”1. într-o serie de alte documente se menţionează participarea a nume- roşi soldaţi, în anii 1919—1920, la întrunirile muncitoreşti care se ţineau la Clubul Socialist din Bucureşti1 2. Soldaţii înaintaţi, la rîndul lor, difuzau şi ei manifeste şi făceau agitaţie în rîndurile oamenilor muncii. De exemplu, în mai 1920, organele poliţiei arestează pe un ostaş de la Arsenalul Armatei din Bucureşti pentru că în timpul cît a mers în permisie de 5 zile în comuna natală Mihăileştii de Jos, din fostul judeţ Olt, a difuzat sătenilor din comună 8 broşuri şi 20 de manifeste cu conţinut revoluţionar, precum şi ziare socialiste3. Legătura dintre soldaţi şi masele muncitoare se făcea nu numai prin participarea militarilor la marile întruniri muncitoreşti, ci şi prin contacte mai restrînse între 2—3 muncitori revoluţionari şi 2—3 ostaşi. Astfel la 23 decembrie 1918, la Piatra Neamţ, avînd loc o discuţie între un grup de muncitori înaintaţi şi cîţiva sodaţi din localitate, comu- niştii îndemnau soldaţii care participau la discuţie să nu împuşte pe munci- tori, dacă acest lucru le va fi ordonat de ofiţeri, ci să tragă în văzduh4. în discuţiile purtate cu soldaţii de către un muncitor revoluţionar din comuna Hordu din fostul judeţ Bistriţa-Nasăud, acesta explica osta- şilor scopul pentru care luptau grupurile comuniste şi-i îndemna să urmeze cu fermitate linia trasată de acestea5 *. Agitaţia verbală în rîndurile osta- şilor au desfăşurat şi muncitorii înaintaţi din Cluj şi din Tîrgu Mureş. Unul din muncitorii care a fost arestat pe cînd discuta cu mai mulţi ostaşi din regimentul 97 Infanterie (iulie 1919) a spus soldaţilor”. . . să nu mai meargă pe front pentru că ungurii şi garda roşie sînt adevăraţii lor fraţi”8. Le cerea să se unească cu lupta proletariatului maghiar. în martie 1920 un muncitor din Ploeşti este arestat pentru că făcea propagandă comunistă printre soldaţi şi le dăduse broşura despre Internaţionala Comunistă7. Pormarea unui nucleu revoluţionar în cadrul unităţilor militare în care să fie atraşi cei mai înaintaţi soldaţi care simpatizau cu mişcarea revoluţionară a fost de asemenea una din preocupările importante a grupu- rilor comuniste. Pormarea unor astfel de nuclee găsea un teren mai prielnic în regimentele şi unităţile militare în care se aflau mai mulţi soldaţi proveniţi din rîndurile muncitorilor. Creşterea influenţei grupurilor revolu- ţionare în astfel de unităţi militare este recunoscută şi de Marele cartier general al Armatei Bomîne care menţiona următoarele în raportul său din 5 decembrie 1918 : „Socialiştii pun mare bază pe soldaţii din Begimen- 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 33219-694, f. 163-164. 2 Ibidem, vezi dosarele nr. 730, 21, 25 şi 30. 3 Ibidem, dosar nr. 2583, f. 2. 4 Ibidem, dosar nr. 2481 (857—498), f. 6, 7, 8. 5 Ibidem, dosar nr. 2757, f. 4. * Ibidem, dosar nr. 3650, f. 4. 7 Ibidem, dosar nr. 30559 — 5599, f. 11. www.dacaromamca.ro 132 I. TOACA 10 tele 21, 46, 7, 8, 11 şi 38 Infanterie în care se află mobilizaţi un mare număr de muncitori şi tîrgoveţi, adepţi ai socialismului”1. ’ Orientarea grupurilor comuniste în această direcţie corespundea cu linia trasată de Internaţionala a IlI-a Comunistă care prevedea — în pro- gramul său votat la congresul al doilea — că fiecare secţiune a Internaţio- nalei este obligată să formeze organizaţii comuniste şi în armată şi să ducă o vie activitate politică revoluţionară în rîndurile militarilor. Ostaşi înaintaţi, din diferite unităţi militare, ţineau o strînsă legă- tură cu membrii grupurilor comuniste din localitatea unde se găsea uni- tatea respectivă, difuzau în cazarmă literatura politică primită de la membrii grupurilor comuniste şi desfăşurau o vie agitaţie în rîndurile camarazilor lor. în discuţiile individuale purtate zi de zi cu numeroşi soldaţi, ostaşii revoluţionari le explicau acestora că şi ei trebuie să lupte pentru consolidarea păcii, pentru apărarea Eusiei Sovietice şi a Ungariei revoluţionare, să ceară demobilizarea armatei, înfăptuirea reformei agrare, despăgubiri pentru refacerea gospodăriilor distruse de război, condiţii mai omeneşti în cazarmă etc. Organele represive au descoperit în mai multe unităţi o serie de soldaţi care duceau o intensă activitate revoluţionară, ca de exemplu în regi- mentele : 69 Infanterie Dorohoi, 5 Eoşiori din Ploeşti, 51 Infanterie Galaţi, 1 Avram Iancu, 97 Infanterie Dej, 113 Infanterie Cernăuţi şi în multe altele1 2. Soldaţii înaintaţi din regimentul 28 Infanterie Piteşti, în februarie 1920 au scris cu cărbune pe pereţii unui dormitor următoarele lozinci: „Jos capitalismul!”, „Trăiască Armata poporului”3. Din conţinutul ultimei lozinci se poate trage concluzia că ostaşii înaintaţi militau de pe atunci pentru formarea unei noi armate legată de popor, care să lupte pentru interesele poporului muncitor nu al capitaliştilor şi moşierilor. în unele unităţi militare nucleele revoluţionare din cadrul acestora au organizat o serie de întruniri la care au participat zeci de soldaţi din unitatea respectivă şi cbiar de la alte unităţi din aceeaşi garnizoană. La aceste întruniri se luau şi unele măsuri pentru a determina autorităţile să le satisfacă o serie de revendicări legitime. Astfel în seara zilei de 26 iulie 1919 mai mulţi soldaţi din regimentul 2 Eîmnicul-Vîlcea au fost surprinşi de ofiţeri făcînd propagandă comunistă în rîndul celorlalţi militari. Ei arătau celor prezenţi că nu trebuie să lupte împotriva prole- tariatului din Ungaria, ci să-şi îndrepte armele împotriva claselor dominante din Eomînia. Este interesant faptul că la această şedinţă a participat şi un ostaş din altă unitate (din compania telegrafie a diviziei 21 Arad), ceea ce înseamnă că elementele revoluţionare din armată întreţineau legături, se informau reciproc şi căutau să organizeze unele acţiuni comune. Din documentele pe care le posedăm rezultă că au avut loc întruniri ale ostaşilor din mai multe unităţi militare, ca de exemplu : Eeg. 1 Avram 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 13214 640, f. 91. 2 Ibidcm, dosarele nr. 2476, 755, 3424, 3179, 3142, 3108, 3052, 1650. 3 Ibidcm, dosar nr. 30559 — 5599, f. 7. www.dacoromanica.ro 11 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZO-MO}IEREŞTI 133 Iancu, 84 Infanterie-Bistriţa, 113 Infanterie-Cernăuţi, 109/110 Infan- terie-Alba Iulia, 2 Rîmnicu-Vîlcea şi 97 Infanterie-Dej, în care ostaşii revoluţionari îndemnau pe camarazii lor să înlăture din regiment pe ofiţerii reacţionari şi după cum afirmă organele militare de informare — să stăpînească ei. . . ca în Rusia1. în august 1919 prefectul judeţului Argeş raporta organelor militare că un plutonier din regimentul 2 Yînători de munte, aflat în concediu în comuna natală, face agitaţie revoluţionară în -rîndurile locuitorilor1 2. Printre formele de activitate folosite de grupurile comuniste în rîndurile armatei se numără şi trimiterea unor scrisori la diferiţi soldaţi din cazărmi din partea familiilor, rudelor sau a cunoscuţilor acestora care erau muncitori în diferite întreprinderi. ISTumeroase scrisori trimise de oamenii muncii din fabrici au fost găsite în martie 1920 la un ostaş din regimentul 69 Infanterie dinDorohoi3. în scrisorile primite de acesta de la prietenii lui, muncitori în fabrici, se cerea printre altele ca soldaţii să nu tragă în muncitori cînd aceştia luptă pentru drepturile lor legitime. în una din scrisori se arăta necesitatea afili- erii partidului la Internaţionala a IlI-a comunistă, ca singura condiţie pentru succesul luptei maselor muncitoare. La 31 august 1920, o lucrătoare de la fabrica de franjuri „Leon Ruchs” din Bucureşti, într-o scrisoare adresată soţului său care era soldat în regimentul 40 Călugăreni, îndemna pe acesta şi pe camarazii lui să nu ucidă pe muncitorii care se ridică la luptă pentru a obţine o viaţă mai bună ,,. . . te rog foarte mult — scrie lucrătoarea — gîndeşte-te ce faci şi să nu tragi în populaţie”4. în activitatea grupurilor comuniste pentru dezvoltarea spiritului revoluţionar în armata romînă un ajutor substanţial l-au dat prizionierii romîni — şi îndeosebi cei din Transilvania — întorşi din captivitate. în legătură cu propaganda dusă de aceşti prizonieri în rîndurile maselor muncitoare, organele siguranţei din Timişoara, în rapoartele lor din anul 1918 subliniază faptul că prizonierii romîni întorşi din Rusia ,,. . . duc o activitate de instigare de mare amploare. Aceşti indivizi sub pretextul unor vizite familiare, din zi în zi mai numeroase, sînt vizitaţi de persoane din localitate şi din provincie cu care discută despre eveni- mentele din Rusia”5. Soldaţii romîni întorşi din prizonierat din Germania erau internaţi în lagăre ,,... spre a le scoate ideile bolşevice cu care. . . s-au întors. . . ”6. Cu toate măsurile represive, activitatea revoluţionară a grupurilor comuniste în rîndurile militarilor nu a putut fi oprită. Ideile revoluţionare pătrundeau tot mai mult în rîndurile militarilor. Revendicările economice 1 Arhiva centrală a Institutului ele istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R,. dosar nr. 3142, f. 5 — 6. 2 Ibideni, dosar 43218 — 650, f. 70. 3 Ibidem, dosar 2476. 4 Ibidem, dosar 3168, f. 1 — 2. 6 Vezi V. Liveanu Apărarea primului stat socialist — întruchipare a internaţionalismului proletar, în Lupta de clasă, nr. 1 din ianuarie 1958, p. 88. 6 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42321-12, f. 13. www.dacaromamca.ro 134 I. TOACA 12 şi politice pe baza cărora grupurile comuniste chemau masele la luptă erau îmbrăţişate pe deplin de majoritatea covîrşitoare a soldaţilor. Acest lucru este reliefat şi într-un raport al regimentului 6 Călăraşi (din februarie 1920) către Comandantul Corpului I Armată, în care se subliniază ,,. . . că cea mai mare parte dintre militari înţeleg bine intenţiunile socialiştilor. .”. Soldaţii vorbesc că situaţia economică şi politică nu este „. . . aşa cum le-o explică ofiţerii”1. ★ Lupta grupurilor comuniste a influenţat în mare măsură revoltele şi acţiunile spontane din mai multe regimente şi unităţi militare. în pa- ginile care urmează vom descrie cîteva revolte şi acţiuni revoluţionare mai importante la care au participat numeroşi militari şi care dovedesc că ostaşii din vechea armată s-au împotrivit politicii burgheziei şi moşie- rimii din Romînia dusă în cîrdăşie cu guvernele celorlalte state impe- rialiste pentru înăbuşirea luptei revoluţionare a proletariatului. Lupta maselor muncitoare din Romînia pentru apărarea primului stat socialist din lume s-a manifestat încă din primele zile ale instaurării puterii sovietice în Rusia. Această luptă patriotică, desfăşurată sub steagul internaţionalismului proletar, a izvorît din convingerea că victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie înfăptuită de poporul rus, are o mare importanţă pentru lupta însăşi de eliberare socială şi naţională a poporului romîn. Alături de lupta oamenilor muncii pentru apărarea Rusiei Sovietice au loc o serie de acţiuni şi în rîndurile armatei. Mii de ostaşi din armata romînă au refuzat să lupte împotriva trupelor ruse şi au trecut de partea acestora plecînd în Rusia. în legătură cu acest fapt, la 15 (2) decembrie 1917, Comandantul militar al Covurluiului raporta : „mulţi soldaţi. . . trec în Rusia în mod fraudulos cu trenul rusesc. Marele cartier general romîn evalua numărul soldaţilor romîni care trecuseră în Rusia la 50 000. O altă parte a soldaţilor romîni — mai ales cei ^trimişi în Basarabia — fugeau în masă de la unităti, întorcîndu-se la casele lor”1 2. în mai multe unităţi militare au loc o serie de mişcări împotriva trimiterii soldaţilor în Basarabia. Astfel la 12 mai 1918, mai mulţi militari din unităţile de geniu ce se aflau la Chilia Yeche au refuzat să execute ordinele superiorilor care le cereau să asigure buna funcţionare a comunica- ţiilor cu Basarabia. Numeroşi alţi soldaţi din unităţile de subsistenţă a trupelor din Iaşi şi din regimentele diviziei a X-a au refuzat să plece în Basarabia şi au cerut demobilizarea armatei. Comandantul Diviziei I de cavalerie aflat în Basarabia se plîngea la 30 mai 1918 că soldaţii nu vor să acţioneze pentru a obliga populaţia din Basarabia să îndeplinească măsurile şi dispoziţiile luate de autorităţile romîne de ocupaţie3. ] 1 Arhiva centrală a Institutului dc istoric a partidului dc pc lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 13217 854, voi. II, f. 741. 2 Vezi V. Liveanu, op. cil, p. 89. 2 Ibidcm. www.dacoromanica.ro 13 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZOMOşIEREŞTI 135 Despre activitatea ostaşilor împotriva cotropirii de teritorii străine Televăm revolta—din iunie 1919 — la care au participat ostaşii din brigada a 4-a de cavalerie din Constanţa. în legătură cu această acţiune ziarul Comu- nist menţiona în articolul său intitulat Mişcarea revoluţionară în Constanţa : „Soldaţii răsculaţi au declarat că cer imediata evacuare a Basarabiei (re- tragerea armatelor şi autorităţilor romîneşti din Basarabia,— n.n.) şi încetarea războiului cu Ungaria revoluţionară. La răscoala cavaleriştilor s-au asociat şi artileriştii. [Răsculaţii au deschis foc de mitralieră. . . şi au arborat steagul roşu pe clădirea cazărmii. Au fost lipite placarde cu inscripţii „Toată puterea sovietului”, „Jos regele şi guvernul capitalist !m. Muncitorii din Constanţa — scrie ziarul — s-au solidarizat cu ostaşii răscu- laţi şi au încetat imediat lucrul. Una dintre cele mai mari revolte la care au participat un număr mare de soldaţi din unităţile de ocupaţie din Basarabia şi Bucovina este revolta ostaşilor din regimentul 113 Infanterie, din noiembrie 1919 care se afla la Cernăuţi, ca unitate de ocupaţie şi de reprimare a acţiunilor revoluţionare. Cu toate că aparţinea trupelor de „încredere” ale regimului burghezo- moşieresc, regimentul 113 a fost cunoscut ca o unitate în care soldaţii au desfăşurat cea mai puternică activitate revoluţionară. Ei erau trimişi la Cernăuţi pentru a apăra nu numai interesele bur- .gheziei şi moşierimii romîne, ci şi ale marilor state imperialiste din occident, la dispoziţia cărora era pusă armata romînă. Acest lucru era oglindit de însuşi faptul că, spre deosebire de unităţile din interiorul ţării, acest regi- ment era mai bine întreţinut şi dotat. Echipamentul era în întregime de provenienţă străină, cumpărat cu bani grei din Anglia, Franţa, S.U.A. şi Italia. Din studierea inventarelor de efecte ale soldaţilor din acest regi- ment reiese că numai capela era romînească. Acest regim special nu a putut atenua însă nemulţumirile şi ura mereu crescîndă a soldaţilor faţă de regimul burghefco-moşieresc şi faţă de continuarea războiului de intervenţie. Astfel, în noaptea de 17 noiembrie 1919, regimentul 113 a pornit la răscoală. încă în după amiaza zilei, ordinele ofiţerilor nu au mai fost exe- cutate. Ostaşii de la companiile a 8-a şi a 12-a, care au fost cei mai activi în desfăşurarea acţiunilor, nici nu s-au dezechipat la ora stingerii. Pe la miezul nopţii, a fost dat semnalul începerii revoltei, prin tragerea unor focuri de armă. La acest semnal mulţi ostaşi înarmaţi, au trecut prin toate dormitoarele şi au explicat celor care mai şovăiau că este în interesul lor să nu mai slujească în armata burghezo-moşierească şi că a sosit mo- mentul să părăsească cazarma. Existenţa unui număr mare de soldaţi pregătiţi pentru ridicarea la luptă a întregului regiment dovedeşte că elementele revoluţionare din această unitate luaseră unele măsuri de organizare a revoltei. în declaraţiile ulterioare ale ofiţerilor din regiment se recunoaşte •că revolta a fost condusă îndeosebi de cîţiva sergenţi şi caporali. 1 1 Comunist, Organul grupului comunist romin din Odcsa, an. I, nr. 21, din 12 iunie 1919. www.dacaromamca.ro 136 I. TOACA 11 Printre conducătorii revoltei, trebuie menţionaţi sergertul Nuţu- lescu Gheorghe şi soldaţii: Brodner Anton, Demetriuc Vasile, Luceac Petru şi Ignătescu Nicolae, condamnaţi ulterior la moarte de către Curtea Marţială şi executaţi. La scurt timp de la semnalul începerii revoltei, soldaţii s-au îndreptat spre magaziile cu muniţii şi efecte ale regimentului şi, desehizîndu-le, s-au echipat şi s-au înarmat. îndrumaţi de elementele revoluţionare, ei au trecut la înlocuirea cadrelor din comanda regimentului. în legătură cu aceasta se citează exem- plul soldatului Popescu Simion, care în seara revoltei a îmbrăcat uniformă ofiţerească, punîndu-şi gradul de maior. Din declaraţiile ofiţerilor reiese că el coordona acţiunea răsculaţilor. în zorii zilei de 18 noiembrie 1919, peste 1500 de soldaţi în grupuri izolate sau individual, au părăsit cazarma ^Regimentului 113 Infanterie cu armamentul şi muniţiile aflate asupra lor. După ce ieşeau din cazarmă ei îşi rupeau numărul 113 de la capelă şi îl aruncau. Ferindu-se de urmărirea poliţiei şi jandarmilor, ostaşii căutau să ajungă acasă. Cei care locuiau în comunele din apropierea oraşului au pornit pe jos, luînd cu ei şi alţi tovarăşi din regiunile îndepărtate. îTumeroşi soldaţi care fugiseră din regimentul 113 au mers în comunele : Buciuciuc, Jurcăuţi, Dobrovăuţi şi Horoscăuţi şi ajutaţi de locuitorii satelor respective au trecut la dezarmarea posturilor de jandarmi. Băsculaţii i-au eliberat pe cei arestaţi — mulţi dintre aceştia erau soldaţi dezertori din diferite regimente — şi au ars registrele jandarmeriei. Autorităţile- au luat măsuri severe pentru prinderea celor fugiţi din cazarmă. Arestarea tuturor răsculaţilor a durat luni de zile. Soldaţii care părăsiseră regimentul s-au apărat cu arma în mînă împotriva ostaşilor din regimentul 114 Infanterie care îi urmăreau. 1 Trebuie subliniat faptul că soldaţii recrutaţi din împrejurimile Cernăuţiului au luat parte activă la acţiuni. Ei doreau să alunge pe cotropitori şi să instaureze Puterea Sovietică. Autorităţile au dezlănţuit însă o aspră teroare împotriva lor. După ce majoritatea răsculaţilor a fost prinsă şi readusă la regiment, a început teroarea şi schingiuirile. Au fost cercetaţi ca participanţi la revoltă circa 1150 de soldaţi şi civili. Un număr de 144 soldaţi au fost deferiţi justiţiei militare, dintre care 137 erau militari din regimentul 113, iar restul ţărani din împrejurimi care se înfrăţiseră cu soldaţii în lupta lor împotriva autorităţilor romîne de ocupaţie. Pregătirea şi judecarea procesului a durat mai multe luni de zile. Pe grade, componenţa celor judecaţi era următoarea : 2 sergenţi, 7 capo- rali, 1 fruntaş şi 134 de soldaţi. Dintre aceştia 12 erau muncitori, 130 ţărani, 1 învăţător şi 1 comerciant. în urma judecării procesului au fost condamnate 138 de persoane ^ 7 persoane au fost condamnate la moarte şi executate, 19 la muncă silnică pe viaţă, 107 la închisoare corecţională între 4 şi 10 ani, 3 la un an închisoare, 2 la o lună închisoare, 4 persoane au fost achitate, iar doi soldaţi nu au fost judecaţi fiind bolnavi în spital. www.dacaromamca.ro 15 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURCHEZO-MOŞIEREŞTI 137 Aşa a fost reprimată revolta energică a soldaţilor din regimentul de ocupaţie din Cernăuţi. Eevolta militarilor din acest regiment cu toate lipsurile şi slăbiciunile ei, a constituit totuşi o lovitură însemnată dată regimului burghezo-moşieresc din Komînia. Soldaţii răsculaţi şi-au mani- festat hotărîrea lor de a nu satisface interesele claselor exploatatoare din Komînia, care cotropiseră teritoriul sovietic — Basarabia şi Bucovina.. Importanţa acestei revolte creşte şi prin faptul că la ea au participat toţi soldaţii dintr-o unitate de trupe romîne de ocupaţie. Participarea activă la această revoltă a soldaţilor romîni cît şi a soldaţilor de naţionali- tate ucraineană, recrutaţi din rîndurile populaţiei din teritoriile ocupate de romîni, a dat acestei revolte şi un caracter de eliberare naţională, de scuturare a jugului înrobitor al burgheziei şi moşierimii romîne care împila populaţia din teritoriile sovietice ocupate în 1918. Kevolta regimentului 113 Infanterie nu a fost încheiată cu succes. Cauzele insuccesului sînt multe. Printre altele menţionăm faptul că răscoala nu a fost organizată (deşi s-au luat unele măsuri organizatorice). Soldaţii răsculaţi au plecat cu armele şi muniţiile la ei, în grupuri răzleţe, de la cazarmă spre satele lor. Ei nu au ridicat la luptă şi pe soldaţii din alte unităţi şi nu au făcut din cazărmile militare puternice fortăreţe revoluţio- nare împotriva claselor dominante. Totodată organizaţiile revoluţionare nu au coordonat în suficientă măsură luptele maselor muncitoare eu acţiunile soldaţilor, pentru a organiza o acţiune revoluţionară generală împotriva autorităţilor burghezo-moşiereşti. Menţionăm şi faptul că faţă de ofiţerii reacţionari din regiment, soldaţii s-au purtat în general cu multă sfială şi îngăduinţă, dîndu-le posibilitatea ca aceştia să ia legătură cu forurile superioare şi să primească imediat ajutorul unor mari unităţi militare pentru reprimarea răsculaţilor. 0 manifestare mai de seamă împotriva regimului burghezo-moşieresc a avut loc în martie 1920 în regimentul 69 Infanterie aflat pe atunci la Dorohoi1. La 20 martie 1920, un soldat din regimentul 69 Infanterie este surprins de un agent al siguranţei într-o tutungerie din Dorohoi înconjurat de mai mulţi ostaşi, cărora le explica că monarhia din Komînia trăia ca un parazit din sudoarea muncii oamenilor nevoiaşi. Vorbitorul menţiona că monarhia în înţelegere cu burghezia şi moşierimea a cotropit teritoriul sovietic — Basarabia — şi duce o politică contrarie intereselor oamenilor muncii din Komînia. La propunerea ostaşului din regimentul 69 Infanterie ostaşii care îl ascultaseră au fost de acord că şi ei trebuie să lupte, alături de oamenii muncii, împotriva claselor stăpînitoare. Discuţia ostaşilor a fost curmată de un agent al siguranţei care i-a legitimat şi apoi i-a denunţat la comandanţii lor. în urma denunţului soldatul din regimentul 69 Infanterie a fost arestat, judecat şi condamnat. La percheziţiile făcute s-au găsit la el mai multe manifeste revoluţionare. Manifestările soldaţilor din regimentul 69 Infanterie se alăturau numeroa- selor acţiuni de solidaritate cu popoarele sovietice la care au luat parte mulţi militari din armata romînă. ._________________ ★ 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al l’.M.H., dosar nr. 2476. www.dacaromamca.ro 138 I, TOACĂ 16 Un rezultat de seamă al activităţii neobosite desfăşurată de grupurile comuniste îl constituie şi acţiunile spontane ale soldaţilor care s-au ală- turat luptei maselor muncitoare din Eomînia pentru sprijinirea Eepublicii "Sovietice Ungare şi în special pentru a lupta împotriva intervenţiei în această ţară. Dezaprobarea politicii intervenţioniste dusă de clasele dominante din Eomînia s-a manifestat şi în rîndurile unor ofiţeri. Acest lucru este menţionat şi într-un raport al Comandamentului trupelor din Transilvania adresat Marelui cartier general în care scria : „Spiritul de critică începe a se semnala. . . şi printre tinerii ofiţeri. ..L în unele unităţi ale diviziei 21 Infanteria Arad, soldaţii refuză să mai execute ordinele ofiţerilor reacţionari, cum a fost cazul ostaşilor din regirAentul 91 Infanterie care au părăsit frontul1 2. împotriva intervenţiei în Ungaria Sovietică s-au ridicat şi numeroşi soldaţi din regimentul 1 Avram Iancu-Cluj. Este demnă de remarcat riposta dată de soldatul Eicoară ÎTicolae (în aprilie 1919) din acest regiment, unui ofiţer reacţionar care îi îndemna să lupte contra proletariatului maghiar, promiţîndu-le în mod demagogic că vor primi pămînt. în timp ce ofiţerul vorbea, soldatul Eicoară a strigat Pînă nu-şi va face poporul dreptate nici nu va fi. . . ” iar despre Consiliul dirigent al Transilvaniei soldatul a susţinut că el trebuie să fie răsturnat3. 0 manifestare fermă împotriva intervenţiei în Ungaria a avut loc şi în regimentul 97 Infanterie din Dej. în ziua de 7 mai 1919 o mare masă de soldaţi (800 — 1 000) din regimentul 97 Infanterie a călcat ordinul comandanţilor lor — exponenţi ai regimului burghezo-moşieresc — au părăsit cazarma şi au demonstrat în centrul oraşului Dej4. Ostaşii au manifestat împotriva intervenţiei în Ungaria şi cereau insistent demobili- zarea armatei. Cu toată paza asigurată cu ajutorul jandarmilor, revolta soldaţilor nu a putut fi înăbuşită. La 15 mai, toţi soldaţii din regiment s-au strîns în curtea cazărmii şi au protestat energic împotriva menţinerii lor în armată şi a trimiterii lor pe front. După adunare soldaţii au dat foc la două barăci cu diverse materiale şi apoi au ieşit iarăşi în masă pe străzile oraşului. La adunarea din curtea cazărmii cît şi pe străzile oraşului, mai mulţi soldaţi înaintaţi au ţinut cuvîntări în faţa camarazilor lor, în care au afirmat printre altele :,,... Ajunge cu milităria şi războiul făcut pînă în prezent ...” şi că va trebui ,,. . . să stăpînească ei ca în Eusia”5. Demonstraţia preconizată de ostaşi pentru ziua de 16 mai nu a putut fi realizată, deoarece în seara de 15 mai 1919 au sosit la Dej puternice unităţi militare din alte garnizoane. Cu ajutorul acestor unităţi, autori- tăţile au dezlănţuit o aprigă teroare împotriva soldaţilor care se revoltaseră. Militarii care avuseseră rolul de iniţiatori şi organizatori ai revoltei au 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pc lingă C.C. al P.M.R., dosar Jir. 43219-694, f. 134. 2 Ibidem, dosar nr. 3662, f. 2. 3 Ibidem, dosar nr. 3179, f. 7. 4 Ibidem, dosar nr. 3142, f. 5 — 6. 3 Ibidem. www.dacaromamca.ro 17 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZO-MOŞIEREŞTI 139 fost trimişi în judecata Curţii Marţiale şi condamnaţi la mulţi ani de închisoare1. în luna iunie 1919 au loc puternice frămîntări în rîndurile soldaţilor din regimentul 84 Infanterie din Bistriţa. Printre ostaşii din acest re- giment se găseau elemente foarte active, care desfăşurau o vie propagandă revoluţionară1 2. în fruntea elementelor revoluţionare se aflau 2 sergenţi şi 2 soldaţi. în urma unei munci intense de ridicare a conştiinţei revoluţionare, aproape tot batalionul I al regimentului, era hotărît să părăsească cazarma3. în legătură cu acest fapt comandantul regimentului raporta urmă- toarele : ,,.. . prin propaganda cea mai intensivă bolşevică (ostaşii înaintaţi — n.n.) a înduplecat soldaţii uşor de influenţat, ca în comun, în ziua de 6 iunie a.c. (1919, — n.n.) să părăsească frontul şi să se reîn- toarcă la vetrele lor acasă ca să se răzbune. . . şi să-şi apere averea lor proprie”4. în seara de 5—6 iunie 1919 după ce sunase stingerea, ofiţerii şi subofiţerii din reg. 84 Infanterie au trecut pe la fiecare dormitor în parte pentru a controla dacă soldaţii s-au culcat. Ofiţerii au constatat că ostaşii nu dormeau, ci aşteptau semnalul — care trebuia dat prin tragerea unor salve de foc între orele 22—23, cînd urmau să iasă cu toţii din cazarmă şi să plece care încotro va voi. Din declaraţiile ofiţerilor rezultă că la controlul dormitoarelor au constatat că soldaţii (deşi sunase stingerea de mult) — erau încă complet echipaţi, şi cu puştile la ei şi se culcaseră în paturi doar de formă, aştep- tînd momentul stabilit pentru a fugi din cazarmă5 6. Măsurile represive luate de ofiţeri au împiedicat realizarea planului de părăsire a cazărmii. După ce revolta a fost înfrîntă, Tribunalul a condamnat la moarte pe sergenţii Gondoş Mihăilă şi Boschner Mihăilă şi pe soldatul Friş îsistor. Aceştia au fost executaţi la 15 iunie 1919 în faţa soldaţilor din batalionul I din regimentul 84 Infanterie şi a 2 batalioane dintr-un regiment de obuziere. Aşa şi-au dat viaţa cei mai buni fii ai armatei romîne de atunci, care se ridicaseră la luptă împotriva regimului burghezo-moşieresc şi a apărării revoluţiei din Ungaria. în cadrul acţiunilor soldaţilor romîni pentru apărarea Republicii proletare maghiare se înscrie şi revolta din august 1919 a soldaţilor din regimentul 107 Infanterie care se afla la Alba Iulia. La această dată întreg regimentul era îmbarcat într-un tren special care trebuia să-l ducă la Arad şi apoi la Lugoj, unde avea ordin să se instaleze®. Acţiunea militarilor din acest regiment a avut loc în timpul cînd trenul ce îi transporta ajunsese în gara Arad. în fruntea revoltei a fost batalionul II. 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 3142, f. 5—6. . 2 Ibidem, dosar nr. 3108, f. 8. 8 Ibidem. 4 Ibidem. 5 Ibidem. nr. 3108, f. 8-9. 6 Ibidem, dosar nr. 3229, I. 53. www.dacaromamca.ro 140 I. TOACĂ 18, în gara Arad soldaţii din batalionul II, complet înarmaţi au coborît din trenul militar şi au cerut comandantului să întoarcă trenul înapoi spre Alba Iulia. în urma refuzului primit din partea ofiţerilor reacţionari* soldaţii au luat măsuri pentru a forţa ca trenul să se întoarcă din drum, în acest scop un grup de soldaţi s-au urcat pe locomotivă şi au determinat pe mecanic şi personalul gării Arad să întoarcă trenul regimental spre Alba Iulia. în acelaşi timp soldaţii au organizat şi paza întregului tren. Pentru a împiedica realizarea scopului urmărit de soldaţii revoltaţi,, ofiţerii reacţionari pun la cale o deraiere a trenului care a avut loc aproape de gara Conop. Aici, cu ajutorul jandarmilor, ofiţerii şi subofiţerii au instalat mitralierele în direcţia trenului militar, şi sub ameninţarea lor, au reuşit să dezarmeze pe soldaţii revoltaţi şi să-i închidă în vagoane speciale. După dezarmarea soldaţilor trenul a fost pus din nou în mişcare, dar în direcţia Arad. La Arad s-a dezlănţuit asupra soldaţilor o cruntă teroare. Au fost cercetaţi 312 ostaşi, din care o mare parte au fost jude- caţi de Curtea Marţială şi condamnaţi la ani grei de închisoare. în afară de acţiunile spontane şi frămîntările care au avut loc în regimentele mai sus-amintite, numeroşi militari romîni, ofiţeri şi soldaţi, au părăsit unităţile armatei romîne şi s-au înrolat în mare număr în gărzile roşii maghiare. în legătură cu acest fapt în raportul maiorului Potopeanu din 28 martie 1919 adresat Marelui stat Major se spune : ,,în Budapesta a luat fiinţă întîiul regiment roşu romîn”1. ★ în afară de acţiunile militarilor împotriva intervenţiei în Rusia Sovietică şi în Republica Sovietică Ungară au loc, în urma activităţii desfăşurată de grupurile comuniste în perioada 1917—1923 o serie de alte acţiuni şi revolte împotriva condiţiunilor grele din cazărmi, împotriva rechiziţionării bunurilor şi a folosirii militarilor la muncile pentru ,,re- facere”, pentru înfăptuirea reformei agrare etc. Astfel în decembrie 1918 organele de informaţie din regimentul 31 Infanterie-Galaţi, constată că numeroşi ostaşi din acel regiment mani- festă o vie nemulţumire faţă de statul burghezo-moşieresc care nu legifera împroprietărirea şi nu lua nici o măsură pentru uşurarea traiului maselor nevoiaşe de la oraşe şi sate. La cercetările făcute, unul din soldaţii acestui regiment declară : ,,. . . luîndu-mă de vorbă despre pămînt cu camarazii mei am spus că dacă nu s-o da pămînt are să fie revoluţie mare şi că celor mari (exploatatorilor — n.n.) le trebuiesc urechile roase, că legile se făceau pentru binele lor iar nicidecum al ţărănimii”. Un alt soldat din acest regiment spune în declaraţia lui: „Dacă n-are să se plătească stricăciunile care s-au făcut în timp de război, are să fie în Romînia o revoluţie mai mare ca la ruşi”1 2. Pentru înfăptuirea reformei agrare şi împiedicarea rechiziţionării bunurilor din gospodăriile nevoiaşilor luptau şi familiile soldaţilor. în 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., mapa 22, dos. 89, f. 13. 2 Ibidem, dosar nr. 3429, f. 6, 12. www.dacaromamca.ro 19 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZO-MOŞIEREŞTI 141 acest sens cităm exemplul familiilor de soldaţi din comuna Ilva Mare (din fostul judeţ îfăsăud), care, alături de toţi ţăranii săraci din comună, cereau exproprierea moşiilor şi împroprietărirea ţăranilor — cu precădere a familiilor de ostaşi. Primarul comunei califică acţiunea sătenilor ca pe o acţiune făcută de ,,. . . adevăraţi bolşevici şi comunişti”1. Locuitorii din comunele Homorod şi Also-Rakosi, din Transilvania, în număr de peste 400 în frunte cu familiile soldaţilor — s-au revoltat, în ianuarie 1919, împotriva unei patrule de ostaşi trimisă de regimentul 12 Artilerie pentru a rechiziţiona alimente, furaje şi îmbrăcăminte. Datorită acţiunii energice a locuitorilor, soldaţii din regimentul 12 Artilerie trimişi să jefu- iască populaţia nevoiaşă au fost obligaţi să părăsească comuna aşa cum veniseră, iar bunurile rechiziţionate de ei au fost reluate înapoi de pose- sorii lor1 2. în iunie 1919 au loc frămîntări în regimentul 84 Infanterie din Bis- triţa, unde soldaţii cereau de asemenea împroprietărirea şi demobilizarea. Din declaraţiile unor soldaţi ai acestui regiment reiese că ofiţerii inter- ziseseră primirea de scrisori de la familiile ostaşilor pentru ,,. . . ca să nu aibă cunoştinţă de starea dezastruoasă din patrie”3. O importantă acţiune pentru demobilizarea armatei a avut loc în august 1919 în regimentul 44 Infanterie. Din acest regiment au fost detaşaţi un număr de 116 soldaţi pentru a lucra la tăierea pădurii Cotmeana din apropierea oraşului Piteşti4. Aceşti soldaţi făceau parte din contingentul 1901 şi 1908 şi erau puşi sub comanda a doi sergenţi, care trebuiau să-şi supravegheze pentru a munci intens la exploatarea pădurii. ' Condiţiile grele în care trăiau alături de camarazii lor, atitudinea străină şi duşmănoasă pe care o aveau ofiţerii reacţionari faţă de ei, au făcut ca cei doi sergenţi să se pună în fruntea acţiunii detaşamentului pentru desconcentrare. La sfîrşitul lunii august 1919, sergenţii, în înţelegere deplină cu cei 114 soldaţi, au hotărît să înceteze lucrul şi să părăsească pădurea Cot- meana. Detaşamentul de soldaţi, s-a prezentat în corpore la cercul de recrutare al judeţului Argeş din Piteşti, unde a cerut demobilizarea. Aici companiile de ostaşi şi jandarmi înarmaţi, chemaţi în grabă de coman- dantul regimentului, au arestat cu uşurinţă pe revoltaţi care erau fără arme şi istoviţi de muncă şi mizerie. Soldaţii participanţi la această acţiune au fost pedepsiţi cu carceră şi mai multe zile de închisoare. Cei 2 sergenţi, care conduseseră acţiunea, au fost trimişi în judecata Curţii Marţiale şi condamnaţi la mulţi ani de închisoare. La 26 septembrie 1919 în numele a sute de soldaţi din diferite unităţi,' Ministerul de Război primeşte o scrisoare — nesemnată — din care ex- tragem următorul text : „Subsemnaţii „militari” rezervişti şi complectaşi din diferite elemente ale armatei, astăzi 24 septembrie 1919, completîndu-se intre noi un număr de 1 250 soldaţi, grade inferioare din categoria de 1 Arhiva centrală a Institutului de istoric a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 3109, f. 3. 2 Ibidem, dosar nr. 139 (41475—153), f. 2 şi 10. 3 Ibidem, dosar nr. 3108, f. 8. 4 Ibidem, dosar nr. 2963. www.dacaromamca.ro 142 I. TOACĂ 20 mai sus, şi care toţi aceştia prin un singur comitet, protestăm energic contra menţinerii noastre sub arme. . . m. Scrisoarea lasă să se înţeleagă că dacă nu vor fi demobiliza ţi, soldaţii voi întreprinde alte acţiuni mai energice. în decembrie 1919 cer cu hotărîre demobilizarea cei 100 de soldaţi mobilizaţi în batalionul 3 exploatare care lucrau la fabrica de cherestea din satul Straja, comuna Tarcău, judeţul Neamţ1 2. Soldaţii care lucrau la această fabrică — societatea anonimă fostă „Goetz şi Comp.” erau puşi sub comanda unui zbir — maiorul Soimaru. în ziua de 15 decembrie 1919, cei 100 de soldaţi din batalionul 3 exploatare au ieşit la raportul batalionului unde au cerut printre altele ca să fie desconcentraţi imediat. Drept răspuns comandantul batalionului a luat măsuri pentru pedepsirea lor. După ce acţiunea celor 100 de soldaţi a fost înăbuşită, ziarul local Piatra Socialistă (organ săptămînal al secţiunii Partidului Socialist şi al sindicatelor muncitoreşti din Piatra Neamţ) a publicat un amplu articol în care se spune printre altele : „Stăpînirea pusă în slujba patronilor şi ciocoilor bogaţi, mobilizează fraţi de-ai noştri şi în loc să-i trimită la graniţă dacă e nevoie îi trimite în pădurile întunecoase ale regiunii mun- ţilor, pentru ca să taie lemne, care să folosească stăpînilor noştri în timp ce noi muncitorii, murim de frig şi de foame”3 4 5. în încheiere articolul se adresează ostaşilor prin cuvintele „Luptaţi pentru demobilizarea armatei şi în contra brutalităţii numitului satrap” Şi în anul 1920 au loc o serie de acţiuni pentru a determina clasele dominante să renunţe a mai folosi concentraţii la diferite exploatări şi ateliere pentru „refacerea” ţării. Menţionăm în acest sens energica acţiune din martie 1920 a muncitorilor mobilizaţi care lucrau la atelierele rezervei generale ale aviaţiei din Bucureştis. De asemenea, în octombrie 1920, muncitorii mobilizaţi pentru lucru în regimentul 2 Căi ferate din Craiova se solidarizează cu greva generală a oamenilor muncii, refuzînd să execute ordinul ofiţerului care le cerea să muncească în locul greviştilor 6. 0 acţiune mai importantă a avut loc în decembrie 1920 la regi- mentul 109/110 Infanterie din Alba Iulia. , în decembrie 1920, un număr de 180 soldaţi din regimentul 109/110 Infanterie pornesc o largă acţiune pentru a determina forurile superioare să-i desconcentreze. ®în acest scop ei s-au adresat comandantului de regiment printr-o scrisoare (nesemnată). Soldaţii credeau că în felul acesta vor determina pe colonel să facă demersuri pentru lăsarea lor la vatră. Scrisoarea avea data de 17 decembrie 1920 şi ca adresă a trimiţă- torului era indicat oraşul Arad 7. în scrisoare se arăta printre altele : „Sîntem 180 de soldaţi din contingentul 1918, care vă rugăm să binevoiţi a înainta la divizie demobilizarea noastră căci noi din ziua de 28 decembrie 1 Arhiva centrală a Inst. de ist. a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 43218-650, f. 54. 2 Ibidem, dosar nr. 2488 (41815), tot conţinutul. * Piatra socialistă, nr. 3 din 21.XII.1919. 4 Ibidem. 5 Arhiva centrală a Inst. de ist. a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 153. * Ibidem, dosar nr. 3578. ’ Ibidem, dosar nr. 3057, I. 13. www.dacaromamca.ro 21 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZO MOŞIEREŞTI 143 toţi plecăm cum sîntem . .în continuarea scrisorii se spune : ,,. .. nu numai că nu ne ajută ţara cu ceva dar nici ce este al nostru nu sîntem stăpîni pe el. A noastră e numai robia, şi munca cea grea este. Ori ne daţi demobilizarea, ori ne daţi liberă calea.. . căci aşa nu putem suferi”. Pentru ca lupta lor să aibă mai multă eficacitate, soldaţii din contin- gentul 1918 iniţiază o serie de întruniri pe grupe mai mici, pentru a discuta acţiunile ce trebuiau întreprinse în vederea demobilizării cît mai grabnice. La aceste întruniri a participat tot contingentul 1918 din regimentul 109/110 Infanterie — adică cei 180 de soldaţi. Soldaţii din acest regiment au luat contact cu cei din contingentul 1918 din regimentele : 1 Vînători, 19 Pioneri şi 1 Dolj care se aflau tot în Alba Iulia. Pe baza acestor contacte s-a hotărît ca contingentul 1918 din regimentele : 1 Vînători, 19 Pionieri şi 1 Dolj să-şi trimită delegaţi la o adunare a soldaţilor din acelaşi contingent din regimentul 109/110 Infanterie. Adunarea s-a ţinut în noaptea de 23—21 decembrie 1920 şi s-a hotărît ca în ziua de 24 decembrie 1920 toţi soldaţii din contingentul 1918 care se aflau în garnizoana Alba Iulia, să iasă la raportul gene- ralului, comandant al corpului de armată respectiv, ,,.. . spre a cere demo- bilizarea, pe motiv că şi-au făcut destul datoria sub arme.. La ^adunare, mai mulţi delegaţi au făcut propunerea ca în cazul cînd comandantul corpului nu le va acorda desconcentrarea, tot contin- gentul 1918 să părăsească cazarma şi să plece la casele lor. Toţi delegaţii au fost de acord cu această propunere şi s-a stabilit că plecarea din cazarmă să aibă loc în ziua de 28 decembrie 1920 L Comandantul regimentului 109/110 Infanterie a fost informat de cele hotărîte la adunarea delegaţilor contingentului 1918, şi a luat măsuri aspre pentru a împiedica aplicarea planului stabilit de adunarea soldaţilor. Au fost arestaţi imediat şi apoi judecaţi şi condamnaţi un număr de 7 Soldaţi, dintre care 2 caporali, care erau socotiţi conducători ai acţiunii. în felul acesta planurile preconizate de contingentul 1918 nu au fost realizate. Soldaţii din garnizoana Alba Iulia au rămas mai departe în armată, aşa cum dictau interesele burgheziei şi moşierimii din Eomînia. ★ Acţiunile spontane şi revoltele soldaţilor din anii 1917—1920 au o mare importanţă în lanţul luptelor revoluţionare duse de masele muncitoare în această perioadă. Aceste acţiuni au arătat putreziciunea regimului burghezo-moşieresc din Romîn.'a şi a sistemului său militar, bazat pe o disciplină oarbă, menţinută cu ajutorul bătăii şi al ignoranţei. Din exemplele menţionate mai sus se poate vedea că revoltele şi frămîntările soldaţilor se manifestau atît prin părăsirea cazărmilor sau prin demonstraţii de stradă, cît şi prn ieşirea îu masă la raport, prin refuzul de a lucra ca mobilizaţi, discuţii individuale şi în grupuri unde se 1 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 3057, f. 1. www.dacoromanica.ro I. TOACĂ 22 14 l critica politica reacţionară a burgheziei şi moşierimii, sau prin citirea şi comentarea manifestelor şi broşurilor cu caracter revoluţionar. Amploarea şi caracterul acţiunilor la care au participat mii de ostaşi au dovedit racilele vechiului sistem de „instruire” a soldaţilor bazat pe ignoranţă şi bătaie. Acţiunile lor, aşa cum demonstrau grupurile comuniste, au dovedit că soldaţii nu pot fi rupţi de interesele muncitorilor şi ale ţăranilor şi că în perioada avîntului revoluţionar sute şi chiar mii de mili- tari şi concentraţi au cerut satisfacerea multor revendicări asemănătoare cu ale maselor muncitoare de la oraşe şi sate. Deşi în multe cazuri acţiunile soldaţilor au pornit de la o serie de nemulţumiri mărunte, legate în general de condiţiile mizere din cazarmă, acestea au căpătat repede amploare şi aspect politic. Manifestările soldaţilor din vechea armată împotriva intervenţiei armatei romîne contra Eusiei Sovietice şi a Ungariei revoluţionare, pentru obţinerea demobilizării etc. sînt incontestabil acţiuni cu caracter politic. Frămîntările şi acţiunile soldaţilor au fost pe deplin legitime. Ele oglindeau nemulţumirile profunde ale muncitorilor şi ale ţăranilor săraci îmbrăcaţi în haine soldăţeşti şi ostilitatea acestora faţă de statul burghezo- moşieresc, care ducea o politică străină de interesele maselor mun- citoare. Trebuie amintit că în timpul revoltelor şi acţiunilor care au avut loc în unele regimente o serie de soldaţi, caporali şi sergenţi care simpa- tizau cu grupurile comuniste au avut un rol deosebit de important. Aceste elemente, cu o pregătire politică mai ridicată, au încercat, chiar cu sacri- ficiul vieţii lor, să dea revoltelor un caracter organizat. Măsurile aspre introduse de burghezie şi moşierime au izolat lupta muncitorilor de a soldaţilor şi au împiedicat închegarea unei acţiuni revo- luţionare comune a acestora. Acţiunile revoluţionare din cadrul unor mari unităţi militare şi regi- mente „de prim rang” pregătite anume pentru reprimarea mişcării munci- toreşti din ţară, constituiau un indiciu că soldaţii romîni nu mai puteau fi folosiţi cu uşurinţă la uciderea în masă a muncitorilor şi ţăranilor ce luptau pentru o viaţă mai bună. în acelaşi timp, revoltele din armata romînă dovedesc slăbiciunea statului capitalist care participa la intervenţia armată împotriva Eusiei Sovietice şi a Ungariei revoluţionare. Cu astfel de soldaţi — revoltaţi — guvernanţii romîni nu mai puteau îndeplini cu „cinste” misiunea atri- buită Eomîniei de către marile state imperialiste — de a participa la înăbu- şirea Tevoluţiei proletariatului rus şi apoi a celui maghiar. O mare parte dintre soldaţi încep să-şi dea seama că ei sînt înainte de toate oameni ai muncii, care aveau aceleaşi interese cu muncitorii şi ţăranii muncitori, şi că nu trebuie să lupte decît pentru apărarea intere- selor acestora şi nu ale burgheziei şi moşierimii. Acest lucru este dovedit şi prin faptul că în timpul grevei generale sute de Soldaţi au refuzat să înlocuiască pe grevişti şi s-au solidarizat cu ei. în timpul marilor revolte şi acţiuni militare s-a manifestat cu deose- bită putere înfrăţirea soldaţilor romîni cu ostaşii recrutaţi din rîndurile minorităţilor naţionale. Cu toată vrajba pe care a căutat s-o sădească www.dacaromamca.ro '23 ACŢIUNI REVOLUŢIONARE ALE OSTAŞILOR ARMATEI BURGHEZO-MOŞIEREŞTI 115 "burghezia între soldaţii romîni şi cei aparţinînd naţionalităţilor conlo- cuitoare, la aceste acţiuni au participat activ toţi militarii indiferent dacă erau romîni, maghiari, germani, ucraineni, tătari etc. Luptele soldaţilor au rămas totuşi spontane, izolate una de alta şi în general izolate de luptele maselor muncitoare din Bomînia. Elemen- tele revoluţionare constituite apoi în grupuri comuniste, care au acţionat pentru coordonarea luptelor din cazărmi au fost arestate în număr mare. ■Conducerea Partidului Socialist dominată de elemente oportuniste nu s-a ocupat de organizarea luptelor revoluţionare în armată. Soldaţii care au participat la acţiunile revoluţionare din anii 1917 — 1920 nu s-au ridicat la gradul înţelegerii necesităţii desfăşurării luptei armate împotriva burgheziei şi moşierimii, cum au făcut soldaţii ruşi în octombrie 1917. Acest lucru se datoreşte faptului că în Bomînia lipsea pe atunci un partid marxist-leninist puternic şi cu experienţă care să folo- sească situaţia revoluţionară creată şi să unească într-un şuvoi revoluţionar toate forţele revoluţionare ale poporului. Creşterea mişcării muncitoreşti în Bomînia, care a culminat cu ■greva generală din octombrie, şi întărirea curentului revoluţionar care a dus la crearea partidului comunist şi afilierea lui la Internaţionala IlI-a comunistă, a determinat clasele exploatatoare să lărgească măsurile pentru a curma revoltele soldaţilor şi închegarea unui front de luptă împreună cu muncitorii. (Autorităţile au făcut mai multe desconcentrări, au împro- prietărit o parte dintre soldaţi etc.). în felul acesta burghezia şi moşierimea a oprit descompunerea completă a armatei romîne, care a rămas mai departe — pînă la 23 August 1944 — un instrument în mîna claselor dominante, cu ajutorul căruia acestea apărau interesele lor de clasă, atît .în politica internă cît şi în cea externă. Activitatea desfăşurată de grupurile comuniste în rîndurile armatei burghezo-moşiereşti a fost continuată şi dezvoltată de Partidul Comunist -din Bomînia pînă la victoria finală a luptei duse de masele muncitoare împotriva burgheziei şi moşierimii. Aspiraţiile şi dorinţele soldaţilor din armata putredului regim burghezo-moşieresc, pentru care s-au revoltat şi pentru care mulţi dintre ei şi-au dat chiar şi viaţa, sînt astăzi pe deplin satisfăcute de regimul nostru democrat-popular care acordă toată atenţia şi preţuirea sa armatei moastre populare, scut puternic al apărării Bepublicii Populare Bomîne. UO - C. 223 www.dacaromamca.ro www.dacoromanica.ro DATE PRIVITOARE LA SITUAŢIA ŢĂRANILOR CLĂCAŞI DIN ŢARA ROMÎNEASCĂ ÎN ANII IMEDIAT PREMERGĂTORI REGULAMENTULUI ORGANIC (1829—1831) DE SBEGIU COLUMBEAKU La Arhivele Statului din Bucureşti, la fondul „Administiative Arechi” se găsesc o serie de dosare cuprinzînd documente de prim ordin asupra relaţiilor dintre stăpînii de moşii şi clăcaşi din anii imediat piemer- gători Regulamentului Organic (1829 — 1831) în Ţara Bomînească1. Docu- mentele în chestiune inedite după ştiinţa noastiă — sînt : plîngeri ale sătenilor din mai toate judeţele Ţării Bomîneşti, îndreptate împotriva stăpînilor de moşii şi arendaşilor, rapoarte ale funcţionarilor trimişi să cerceteze la faţa locului obiectul plîngerilor şi rezoluţii ale forurilor adminis- trative superioare. Existenţa acestui bogat material documentar se dato- reşte atitudinii liberale — foarte moderate de altfel — a lui Kiselev, atitu- dine care a încurajat pe ţărani să trimită la Bucureşti un adevăiat val de jalbe. Kiselev, unul din înalţii funcţionari cu idei înaintate ai regimului ţirist, era partizanul unei reforme agrare moderate în cadrul acestui regim, realizată printr-o eliberare treptată a ţăranilor de iobăgie, fără însă a lovi în marea proprietate moşierească. De asemenea el preconiza o nouă reglementare, pe linie de stat, a raporturilor dintre ţăiani şi stăpînii de moşii, avînd drept scop crearea unor condiţii mai favorabile dezvol- tării capitalismului în agricultură 1 2. în ţările romîne, datorită măsurilor luate pentru stăvilirea abuzurilor, sătenii au văzut în persoana lui Kiselev pe unicul lor salvator de jafurile stăpînilor de moşii, arendaşilor şi adminis- traţiei şi astfel cancelaria guvernatorului celor două principate a fost literalmente inundată de plîngerile ţăranilor. Caracterul strict local al acestor jalbe, redactate cu grafia greoaie, dar în acelaşi timp pitorească a 1 în subsol vom folosi prescurtările A.S.B. pentru Arhivele Statului Bucureşti, şi AV pentru „Administrative vechi”, 2 Vezi tn legătură cu aceasta cartea lui H. M. Drujinin, rocyflapcTBeHHbie KpeCTbHHe h pe$opMa II. HaceneBa, Moscova-Leningrad, 1946. www.dacaromamca.ro 148 S. COLUMBEANU 2 scribilor săteşti — ei înşişi ţărani — ne permite să urmărim, uneori pînă în cele mai mici amănunte, problema raporturilor dintre stăpînii de moşii şi clăcaşix. Scurtimea perioadei în. care sînt încadrate aceste documentele compensată aşadar, de marea lor bogăţie informativă. Valoarea informa- ţiilor e cu atît mai mare cu cît ele nu privesc numai relaţiile dintre stăpînii de moşii şi săteni, ci şi starea ţărănimii în timpul războiului din 1828 — 1829, cînd o serie de contribuţii şi prestaţii cu caracter excepţional ca : dări în produse, transporturi, braţe de muncă pentru lucrările militare, i-au îngreuiat în mod considerabil condiţiile de viaţă. ★ La sfîrşitul celui de-al treilea deceniu din secolul trecut, starea agriculturii din, Ţara Eomînească se menţinea în general înapoiată. Urmele grele ale trecutului lăsate de monopolul otoman (abolit abia în 1829), de lipsa de menţinere a raporturilor feudale, de abuzurile administraţiei, de războaiele purtate pe pămîntul ţării, continuau să dăinuie şi la începutul secolului al XlX-lea. Starea de înapoiere a agriculturii se materializa în numărul restrîns al cultivatorilor faţă de suprafaţa totală a ţării, în supra- feţele cultivabile reduse, în producţia agricolă prea slabă faţă de condi- ţiile geo-fizice extrem de favorabile. în jurul anului 1830, întreagă această situaţie de înapoiere a agriculturii a fost agravată şi datorită împreju- rărilor excepţionale create de războiul din 1828—1829, la care s-au adăugat epidemiile de ciumă şi epizotie şi seceta anului 1830. îu anul 1831, populaţia rurală continuă să fie rară. Statistica întoc- mită în luna iulie a aceluiaşi an arată că în satele Munteniei şi Olteniei trăiau un număr de 305 320 familii, ceea ce revine, dacă socotim, cinci persoane de familie, la 1 526 600 suflete 1 2. Harta rusă întocmită între anii 1828—1832 semnalează că satele erau slab populate, marea majoritate a aşezărilor rurale fiind formată de cătune şi sate mici. 3 La rîndul lor şi suprafeţele de cultură erau foarte reduse. Pe lîngă marile masive păduroase 1 Importanţa izvoarelor cu caracter local privind chestiunea ţărănească din principate a fost subliniată şi de M. Emerit în Les paysans roumains depuis le trăite d’Adrianople jusqu’ă la libiration des lerres (1829 — 1864), Paris, 1937. Recunoscînd şi importanţa izvoarelor cu ca- racter general legate de problema agrară, Emerit scria că ,,0 bună publicaţie de acte săteşti locale (lettres de uillages) ne-ar informa asupra ţăranului romln de la începutul secolului trecut mai mult decît o sută de relatări ale unor călători prea repede informaţi ...” (p. 3). Documente asupra situaţiei ţărănimii de la începutul secolului al XlX-lea au publicat pînă acum N. Iorga (Situaţia agrară, economică şi socială a Olteniei In epoca lui Tudor Vladimirescu, Buc., 1915) şi V. A. Urechia în Istoria romlnilor. 2 Cifrele statisticii reproduse în C. C. Giurescu, Principatele romine la începutul seco- lului XIX. Constatări istorice, geografice, economice şi statistice pe temeiul hărţii ruse din lS3o, Buc. Ed. ştiinţifică, 1957, p. 179. Cifre apropiate sînt şi cele din statistica întocmită în sep- tembrie 1831, reproduse de raportul lui Bois le Comte (Hurmuzaki, voi. XVII, p. 336). 3 în C. C. Giurescu, op. cit., se arată următoarele : cătunele (pînă la 50 gospodării) şi satele mici (50 — 100 gospodării), formau majoritatea absolută a aşezărilor rurale (p. 84); satele mijlocii (100—200 gospodării) reprezentau in genere între o zecime şi un sfert din totalul acestor aşezări (p. 85), satele mari (peste 200 gospodării), erau doar o mică minoritate, disparentă în unele judeţe (p. 85). ' www.dacoromanica.ro 3 SITUAŢIA CLACAŞILOR DIN ŢARA ROMINEASCĂ IN 1829—1831 149 care acopereau cîmpia 1, terenuri întinse erau lăsate în pîrlcagă, supiaftţcle arabile reprezentînd abia o cincime din suprafeţele cultivate cătie 1870 z. în asemenea condiţii şi producţia agricolă era slabă. Ea se realiza — con- form relatărilor contemporane — mai mult graţie fertilităţii cxtiaoidinare a solului; aceleaşi relatări sînt unanime în a menţiona tehniea înapoiată şi conservarea cu totul primitivă a produselor cerealiere, ceea ce avea consecinţe defavorabile la fixarea preţurilor de expoit1 2 3. Referitor la cuantumul producţiei nu avem date numerice decît pentiu anul 1831, de cînd au rămas primele statistice globale asupra producţiei agricole. Că această producţie era redusă, chiar şi cînd nu existau împrejuiări excep- ţionale, ca războiul din 1828—1829 şi seceta din 1830, o dovedeşte măsura luată în septembrie 1828 de generalul Pahlen, şeful administiaţiei ruse în principate, de a se aduce giîu, oiz şi rachiu (piodus tot al cerealelor) din sudul Rusiei, deoarece Ţaia Romînească nu putea satisface singuiă nevoile de subzistenţă ale armatei ruse4 *. Se poate deduce de aci că disponibilul de produse agricole, rezultate ale unei activităţi agiare normale (toamna anului 1827 şi primăvara anului 1828), înglobînd şi cantităţile datorate Porţii pe anul 1828, care desigur nu s-au mai trimis din pricina războiului, nu puteau satisface necesităţile de hrană ale unui plus de cca 100 000 de oameni cît număra armata rusăs. De asemenea şi unele „catastihuri” cu venituri de moşii din anii 1823, 1824,1826, deci imediat anterior anului 1828 — publicate de N. Iorga —, constituie mărturii evi- dente pentru slăbiciunea producţiei agricole : însemnările din ele menţio- nează cantităţi de cereale cu totul derizorii pentru exploatări agricole categorisite drept moşii 6. Pentru anul 1831 în schimb avem date numerice 1 Harta rusă arată că masivele păduroase coborînd din munţi peste regiunea dealurilor se prelungesc adesea şi peste clmpie. în Oltenia, pădurile ajung pînă la sud de Graiova, iar în mijlocul Munteniei o uriaşă pădure acoperă nordul şi vestul judeţului Ilfov, sudul jud-ţului Dîmboviţa şi continuă în Vlaşca, formînd masivele de la Căscioara-Cîrtojanii-Bucşanii de Jos (Cf. C. C. Giurescu, op. cit., p. 42—43). Bogăţia masivului păduros din Vlaşca reiese şi dintr-o reclamaţie din 28 febr. 1830, a banului Bălăceanu, că la moşia sa Ioneasca din acelaşi judeţ au fost tăiaţi 14 000 copaci mari şi mici, număr depăşind necesarul pentru repararea podului de la Gălugăreni, peste Argeş (Gf. A.S.B., Fd. A.V., Ţara Romînească, dos. 640). 2 Statistica publicată de Bois le Comte dă pentru 1831, doar 505 000 pogoane (Ilur- muzaki, voi. XVII, p. 339) în vreme ce în 1868 suprafeţele cultivate atinseseră în Ţara Romî- nească cifra de 2 987 377 pogoane (Cf. Analele statistice ale Romlniei, 1868, p. 61 — 65). 8 Aceste relatări se găsesc în : Dr. Pompei, S. Samarian, O monografie sanitară a Mun- teniei de dr. Constantin Caracaş (1800 — 1828), Buc., 1937, p. 46 — 47. (Dr. P. Samarian publica în cartea cu titlul de mai sus textul integral al monografiei d-rului Caracas, intitulată Topo- grafia Ţării Romtneşli şi obseruafiile antropologice privitoare la sănătatea şi bolile locuitorilor ei, de domnul doctor In medicină şi filozofie C. Caracaş, Buc., Tipografia I. Eliade, 1830. Monografia dr-ului Caracaş cuprinde şi informaţii economico-sociale foarte interesante); Jules de Hage- maister, Mimoires sur le commerce des ports de la Nouvelle Russie, de la Moldavie el de la Valachie, Odessa— Simfăropol, 1835, p. 91—92; Hurmuzaki, voi. XVII, p. 339 (Raportul lui Bois le Comte); Bibi. Acad. R.P.R., Mss., pachet SGCGXIII/60. (Din instrucţiunile preşedintelui di- vanurilor pentru semănături pe anul 1829 se observă existenţa unei tehnici agricole foarte îna- poiate şi lipsa inventarului agricol). 4 Hurmuzaki, voi. XVII, p. 106 — 107. 8 Ibidem. * în publicaţia de documente a lui N. Iorga, Situafia agrară, economică şi socială a Ol- teniei tn epoca lui Tudor Vladimirescu, apar următoarele date : în 1823, moşia Gilnic producea 2 050 oca porumb şi 100 oca grîu (p. 212); în 1824, moşia Cioroboreni producea 1 640 snopi grîu şi 450 ferdele porumb (p. 245 — 246); tot în 1824, moşiile Hovăţu, Baia, Bocica produceau 2 056 www.dacaromamca.ro 150 S. COLUMBEANU 4 privind întreaga producţie agricolă a Ţării Bo mine şti. Ele însă nu pot fi considerate ca din cele mai concludente, deoarece anii precedenţi au fost anormali — război în 1828—1829, secetă în 1830 — şi desigur că au influenţat serios recolta. Totuşi, pentru proporţiile care se pot stabili între cerealele recoltate, aceste date sînt importante. Astfel, constatăm că porumbul avea o mare prioritate, depăşind, în 1831 griul de 14 ori b Porumbul era semănat pe scară largă, fiindcă era hrana de bază a marii majorităţi a populaţiei ţării — ţărănimea. Griul — se ştie — prezenta mai puţin interes din cauza permanentei prohibiţii impuse de monopolul otoman, care îl absorbea aproape în întregime la preţuri impuse de Poartă b După ce am văzut cum se prezentau în jurul anului 1830, în Ţara Bomînească, demografia rurală, suprafeţele cultivabile şi producţia agri- colă, rămîne de lămurit care era regimul exploatării moşiilor. Ce anume dominai exploatarea în arendă sau exploatarea în regie1? O statistică întocmită în 1833, găsită şi publicată de I. C. Eilitti ne clă răspunsul * 1 2 3. Acolo se vede că în anul 1831 marea majoritate a moşiilor erau arendate, atît cele boiereşti, cît şi cele mănăstireşti şi destul de des şi cele moşne- neşti. Dintr-un număr de aproximativ 3100 moşii incluse în statistică, peste 2 300 erau arendate şi mai puţin de 300 erau exploatate în regie 4. Bestul erau moşii megieşeşti sau moşneneşti lucrate în îegie şi moşii cu situaţia nedesemnată. Bezultă din compararea datelor statisticii, o lipsă de interes aproape totală a boierilor stăpîni de moşii pentru activitatea legată de conducerea şi supravegherea exploatării moşiilor. Fenomenul e menţionat şi de un izvor narativ intern, contemporan perioadei de care ne ocupăm, care de altfel consemnează continuarea unor moravuri şi practici mai vechi5. E vorba de Topografia Ţării Romineşti scrisă de baniţe porumb şi 2 052 oca grîu (p. 247); în 1826, moşiile Prunişor, Degeraţi, Ercila, Şărpeşti produceau 1 569 baniţe grîu şi 213 oca porumb (p. 287). (1 oea= 1 271 kg; 1 znop — 2 oca ; 1 baniţă (măsură oficială) = 22 oca). 1 După statisticile reproduse de Bois le Gomtc în 1831, s-au produs : 6 740 000 hl. po- rumb şi 481 000 hl. grîu (Hu.rmu.zaki, voi. XVII, p. 339). 2 Cf. W. Wilkinson, An account of the principalities Wallachia and Moldavia, Londra, 1820, p. 75 — 76. După Topografia Ţării Romineşti ... a dr-ulili Caracaş,-griu se semăna mai mult doar în următoarele judeţe : Ialomiţa, Focşani, Buzău, Teleorman, Romanaţi şi în sudul judeţelor Ilfov şi Vlaşca, deci numai în şapte judeţe din şaptesprezece (p. 46). în ce priveşte caracterul redus al comerţului cu grîu, e semnificativă relatarea lui Hagemaister că în Oltenia se prefera folosirea griulu la fabricarea rachiului şi că numai după 1833, în urma noilor condiţii ale abolirii monopolului comercial otoman care au determinat urcarea preţurilor, s-a Început să se exporte grîu şi din Oltenia (ibidem, p. 97). 3 I. C. Filitti, Arenda moşiilor tn Muntenia in 1831 şi 1833, Buc., 1932. Din statistică lip- seşte situaţia moşiilor pentru judeţele : Brăila, Gorj, Ialomiţa, Saac şi părţi din judeţele Buzău şi Prahova. E de presupus însă că situaţia din judeţele lipsă nu diferă de a celorlalte. Practica pe scară largă a sistemului arendărilor se poate vedea şi în primul ziar al Ţării Romineşti, Cu- rierul rominesc pe anul 1831, unde abundă anunţurile de arendări de moşii (p. 78, 84, 96, 140, 148, 152, 228, 262, 288, 292, 332, 352). 4 în dosarele cercetate de noi am constatat că în marea majoritate a cazurilor e vorba de conflicte dintre arendaşi şi clăcaşi : din 49 do dosare cercetate, în 35 e vorba de arendaşi. 5 Că neglijarea agriculturii şi practicarea sistemului arendăşici se întîmpla mai de mult în Ţara Romîncaseă, vezi şi relatările lui Wilkinson, op. cit., p. 137 — 138, precum şi Legiuirea Caragea, Ed. Acad. R.P.R., 1955 p. 40, aceasta din urmă conţinînd prevederi care consacrau o stare de fapt mai veche. Pentru arendăşia în sec. XVIII, V. A. Urcehia, Istoria rominilor, voi. V, p. 120, 123; voi. VI, p. 315, 354, 387. www.dacaromamca.ro 5 SITUAŢIA CLACAŞILOR DIN ŢARA ROM1NEASCA IN 1829 1831 151 'd-rul Constantin Caracaş, unde se vede că boierii erau prtocupaţi de lupta pentru dobîndirea funcţiilor, de unde aveau cea mai mare parte a ■veniturilor, lăsînd moşiile pe seama arendaşilor C Examinarea listelor de venituri şi cheltuieli ale caselor boiereşti -duce la aceeaşi constatare a lipsei de interes pentru conducerea şi amelio- rarea exploatărilor agricole 1 2. Aceasta se mai oglindeşte şi în raritatea extremă a publicaţilor privind îmbunătăţirea şi modernizarea procesului de producţie în agricultură. O comparaţie cu Transilvania e edificatoare. Acolo apăruseră la sfîrşitul secolului al XVIII-lca şi în primele trei decenii ale celui de-al XlX-lea, o mulţime de publicaţii cu caiacter agrotehnic 3, in vremea ce în Ţara Eomînească în aceeaşi perioadă de timp liteiatuia agrotehnică era extrem de rară 4. Aplicarea pe scară largă a practicii arendăşitului ducea la inter- ■punerea uuor terţi—arendaşii—in cadrul raportuiilor dintre stăpînii de moşii şi clăcaşi. Arendaşii erau fie negustori de la oraşe5 fie boieri 6, fie arendaşi ca atare, fără altă calitate sau profesiune. Prezenţa lor în cadrul raporturilor agrare ducea la agravarea situaţiei clăcaşilor, deoarece aceştia 1 P. Samarian, op. cit., p. 80 81. Pentru modul de viaţa al clasei boiereşti merită a fi menţionate şi recomandările făcute de Constantin (Dinieu) Golescu stăpînilor de moşii, ca să renunţe la „izvoditorul sărăcii şi stingerii noastre carele este luxul” şi <»ă ia măsuri ea ,,în locu-i să Intemeeze, iconomia. vrednicia şi munca pămlntului ...” (în Însemnare a călătoriei mele jăcută tn anii 1824, 1825, 1826, Ed. Xerva Hodoş, Buc., 1010, p. 07). A se vedea şi I. C. Filitti, Catagrafia oficială de tofi boierii Ţării Rominesti ta 1829, Buc., din care rezultă că locurile de reşedinţă ale boierilor erau in cea mai mare parte capitala ţării şi la oraşe şi că numai foarte puţini locuiau la moşiile lor. In legătură cu neglijarea agriculturii de către boieri, pot fi citate -şi numeroasele anunţuri publicate in ziarul Curierul rominesc, de boieri plecind peste graniţă tocmai in toiul muncilor agricole (vezi numerele ziarului pe anul 1831, p. 88, 108, 112, 124, 140, 152). Şi relatările străine asupra modului de viaţă al clasei boiereşti silit identice cu rela- tările interne. Dintre ele reţinem pe W. Wilkinson, op. cit., p. 1:11 — 133, şi 137 —138 şi J. A. Vail- lant, La Roumanie, tome IP&nie, Paris, 1844, p. 349 — 350. 2 A.S.B., la Inventarul manuscriselor. Condică cu nr. 1280 de venituri şi cheltuieli ale -stăptnului moşiei Glîmbocata (Muşcel-Dimboviţa) pe anii 1804 — 1839. Marea majoritate a ve- niturilor proveneau din exercitarea dreptului de monopol asupra eîrciumilor şi băcăniilor, din .taxele primite dg la sputelnici şi posluşnici, din funcţii administiative (gloabe, havaeturi), din arenzi, din tăierea pădurilor şi numai o foarte mică parte din vinzări de cereale. Cheltuieli se făceau pentru casele din capitală, pentru personalul domestic, pentru investiţii legate de co- merţul cu vite, pentru cultura viei şi doar intr-o foarte mică măsură pentru agricultura propriu- y.isă. Sperăm ea intr-un articol separat să tratăm mai amănunţit conţinutul acestei condici. 3 Vezi C. C. Bodea, Preocupări economice şi culturale in literatura transilvană dintre anii 1186 — 1830, în Studii, IX (1956), nr. 1, p. 87. 4 I. Bianu, N. Hodoş, D. Simioncscu, bibliografia ruminească veche, 1508 1830. Buc., 1903, 1944. are Inserate pentru Ţara Romînească în perioada 1780 1830 doar două titluri de publicaţii cu caracter agrotehnic : voi. II, nr. 602 : Oare care secreturi ale lucrării pămlntului, Buc., 1796, broşură de 62 pagini din care numai zece sînt rezervate culturii cerealelor şi dau •doar indicaţii asupra tratării chimice a grăunţelor de semănat; voi. III, nr. 1236, o traducere din polonă : . . . Cărticică . . . care cuprinde multe lucruri spre folosul a ţoală obşlea. . ., apărută prima oară la 1806, reeditată la 1825 (trecută în voi. IV al Bibi. rom. vechi, la nr. 692). Conţine sfaturi pentru Îngrijirea vinurilor, pomilor, florilor, stupilor, sfaturi pentru combaterea insectelor 31 animalelor dăunătoare culturilor şi sfaturi medicale ; despre agricultura propriu-zisă nu spune un singur cuvint. 6 P. Samarian, op. cit., p. 82. • în dosarele de la A.S.B. fdl. A.V. se găsesc şi boieri arendaşi : comisul IancU Grădiş- teanu (ds. 570); vistierul Andrei Teodor (ds. 580); slugerul Diamandi (ds. 808); medclnicerul •Cioranul (ds. 942). Aceştia apar şi ca stăptni de moşii (vezi I. C. Filitti, Arenda moşiilor. . .). www.dacoromanica.ro 152 S. COLUMBEANU & erau exploataţi atît în numele îndatoririlor înscrise în pravile sau stabilite prin învoieli şi obiceiuri, cît şi în numele personal al arendaşilor. Ca şL stăpînii de moşii, nici arendaşii nu erau preocupaţi de ameliorarea şi modernizarea agriculturii. Scopul lor era să acumuleze venituri cît mai mari, de pe urma moşiilor luate în arendă, care să le permită să ducă modul de viaţă al marilor boieri1, să-şi rotunjească propriile moşii şi în caz că nu erau, să devină ei înşişi proprietari8. Aceasta din urmă, era de altfel o tendinţă conformă mentalităţii vremii — prelungită pînă în secolul nostru — că singura avere care conferea greutate rangului social era proprietatea pămîntului. Pe de altă parte însă, arendăşia trebuia văzută şi ca un factor care a favorizat dezvoltarea capitalismului în agricultură prin mărirea producţiei de cereale, deoarece ţăranul era silit să producă şi pentru stăpînul de moşie şi pentru arendaş. Situaţia, şi aşa precară, a agriculturii Ţării Eomîneşti, a fost agravată de războiul din 1828—1829. în acest timp sînt de menţionat măsurile de asigurare a producţiei agricole luate de administraţia militară rusă. Au fost trimişi în toată ţara delegaţi boieri ca să silească pe ţărani să, însămînţeze 1 2 3. S-a hotărît apoi ca stăpînii de moşii şi arendaşii să p-ocure şi să împrumute sămînţă ţăranilor de pe domeniile lor, interzicindu-li-se în acelaşi timp să ceară în schimbul împrumutului, lucru, bani, sau rede- venţe suplimentare 4. Aceste măsuri însă nu puteau da rezultate practice, deoarece erau depăşite de obligaţiile impuse de starea de război. Docu- mentele arată cu prisosinţă că războiul a atras după sine cereri mari de- produse agricole şi animale pentru subzistenţele militare; cereri de mij- loace de transport (care şi vite) şi de tracţiune animală pentru artilerie ; cereri de mînă de lucru pentru drumuri, poduri, tranşee, construcţii cu caracter militar; evacuări de sate din locurile operaţiunilor militare 5 * *. Toate 1 Asemănarea dintre modul de viaţă al arendaşilor şi cel al boierilor e descrisă’ de dr. Caracaş în Topografia sa. Vorbind de negustori, autorul scrie printre altele : „Cei mai mulţi dintre aceştia mai au de Încasat şi Veniturile moşiilor lor proprii sau ale celor boiereşti pe care le ţin in arendă, aşa că de cele mai multe ori duc viaţa molatecă şi veselă, aplecaţi către lux şi iubind sindrofiile şi petrecerile cu boierii care trăiau mai mult şi sufăr aceleaşi conse- cinţei ale lenei” (Cf. P. Samarian, op. cit., p. 81). 2 Ar fi interesant de urmărit intr-un eventual studiu privind transformările interne ale clasei boiereşti, care şi cîţi arendaşi din jurul anului 1830 au devenit proprietari de moşii. 8 Biblioteca Acad. R.P.R., Mss. DCCCXIII/60, text emanînd „De la ocărmuirea sfintei mitropolii” (19 aprilie 1829) prin care se aduc la cunoştiinţă dispoziţiile generalului Jeltuhin,. preşedintele Divanurilor, pentru semănături. Cf. şi Hurmuzaki, voi. XVII, p. 106 şi Bibi. Acad. R.P.R., Mss. doc. engleze, voi. II, p. 225. 4 Bibi. Acad. R.P.R., Mss. DCCCXIII/60. 5 A.S.B., fond. A.V., dosarele conţin numeroase plîngeri ale ţăranilor către generalul Jeltuhin sau către Kiselev, preşedinţi ai divanurilor. Locuitorii din Copăceni-Ilfov arată în 1829 că sînt „cu tot săraci şi unii . .. lipsiţi făr de hrană vieţii'', fiind siliţi la „zaherele, pod- vezi, salaori în toată vara” (ds. 543). Aceiaşi dau un an mai tîrziu altă plîngere în care spun i „Am tăiat pădurea pentru trebuinţa podului de peste Argeş, făcîndu-1 de patru ori ... muncind toată vara fără a ne plăti cinevaş, vreun ban, . . . prăpădindu-ni-să $i bucatele pămîntului neculese ..." (ds. 640/1830). Locuitorii clăcaşi din Pleaşovu şi Rîioasa, jud. Olt, arată că au dat 200 oameni salahori, care au lucrat toată vara” şi cu carele şi cu trupurile”,fără a primi nici un ban şi că bucatele le-au fost luate „pentru trebuinţa oştirilor" (ds. 836 /1830). Cei din Şimian-Mehedinţi arată că din cauza luptelor au primit ordin „de am tăiat toţi porumbii şi www.dacaromamca.ro 7 SITUAŢIA CLACAŞILOR DIN ŢARA ROMINEASCĂ IN 1829—1831 153 acestea duceau la împuţinarea cantităţilor de cereale necesare însămîn- ţărilor, la micşorarea inventarului agricol (distrugerea carelor, pieirea vitelor), la sustragerea sătenilor de la muncile agricole x. în afară de război, situaţia agriculturii şi ţărănimii a fost înrăută- ţită şi mai mult de epidemia de ciumă din 3828—1830 * 1 2, de epizootia din 1829—1830 3, de seceta din varg anului 1830 4, precum şi de o fugă în masă a ţăranilor din anul 1829, exasperaţi de atîtea rechiziţii şi prestaţii5 *. Pentru combaterea foametei şi mizeriei extraordinare în care se zbătea mai ales ţărănimea, sînt de remarcat măsurile luate de administraţia gene- ralului Kiselev. A fost numită o comisie care să supravegheze circulaţia şi distribuţia produselor alimentare şi au fost create magazii de cereale şi făină pentru aprovizionarea populaţiei ®, iar în 28 mai 1831 se publica în „Curierul Eomînesc”, dispoziţia preşedintelui divanurilor ca să se plă- tească locuitorilor judeţele Ilfov, Săcuieni, Prahova, Ialomiţa, Buzău şi Slam-Bîmnic, pentru zaherelele date armatei ruse în timp de trei ani7. ★ în anii 1829—1831, raporturile dintre stăpînii de moşii şi clăcaşi continuau să fie reglementate de Legiuirea Caragea şi de diferite înţelegeri şi obiceiuri mai vechi, care adesea nici nu ţineau seamă de prescripţiile legii. Begimul raporturilor agrare s-a caracterizat întotdeauna printr-o mare elasticitate, care, după cum vom vedea, continua să dăinuiască, în numeroase cazuri, stăpînii de moşii şi arendaşii erau destul de puţin dispuşi să se conformeze prevederilor legii sau dispoziţiunilor cu caracter general date de divanul ţării. Ei încheiau adesea cu clăcaşii de pe moşiile lor învoieli cu caracter local, statornicite apoi ca obiceiuri. Dijma. Examinînd raporturile dintre stăpînii de moşii şi mai ales dintre arendaşi şi clăcaşi în ceea ce priveşte redevenţele în natură —ca- tegoria de redevenţe cea mai des menţionată în documentele folosite — vom observa o tendinţă generală de mărire a acestora în pofida legii, a toate gardurile şi toate namestiile şi le-am ars pe foc ca să rămîie păinînt slobod de le-au venit bine la bătaie oştirilor” (dos. 970/1831). Pentru toate aceste contribuţii şi prestaţii vezi şi Hur- muzaki, voi. XVII.p. 73, 78, 79, 89, 106, 136-137, 148-149. 1 Faţă de aceste urmări devine discutabilă aserţiunea că războaiele şi secolele XVIII şi XIX ar fi contribuit la dezvoltarea agriculturii (în N. Iorga, Studii şi documente, voi. XV fii, p. 43). O comparaţie riguroasă între producţia dinainte şi de după război, nu poate fi făcută declt pe baza unor statistici globale, care însă lipsesc pentru această perioadă. I 2 Peutru epidemia de ciumă amănunte şi documente la Dr. Pompei. S. Samarian, Din epidemologia trecutului romtnesc—ciuma, Buc., 1932, p. 436—476; Hurmuzaki, voi. XVII, p. 72, 73, 75, 84, 126, 131, 156, 162, 167, 168, 211, 243 ; Bibi. Acad. R.P.R., Mss., Doc. engleze, voi. II, p. 220, 229, 230, 232, 233, 234, 236, 238, 242, 258, 266. 8 Hurmuzaki, voi. XVII, p. 131, 138 ; Bibi. Acad. R.P.R., Mss., Doc. engleze, voi. II, p. 220, 258. Numărul capetelor de vită pierdute de Ţara Romînească din cauza războiului şi epizootiei a fost scontat la cea. 500 000 (Gf. Hurmuzaki, XVII, p. 310). 4 Bibi. Acad. R.P.R., Mss., Doc. engleze, voi II. p. 280. Mai departe se va vedea că seceta e pomenită de majoritatea documentelor folosite în studiul de faţă. * Pentru fugă se va reveni pe larg în paginile următoare. • Cf. I. C. Filitti, Principatele Romtne de la 1828 la 1834..., Buc., <1934>, p. 63, şi urm ; M. Emerit, op. cit., p. 62 — 65. 7 Curierul romtnesc pe ânul 1831, p. 137. www.dacaromamca.ro 154 S. COLUMBEANU 8 dispoziţiilor generale şi a obiceiurilor vechi. Din redevenţele în natură cele care apar mai frecvent, ca obiect de conflict în documente, sînt dijma porumbului şi dijma fînului. împrejurări excepţionale, ca războiul din 1828—1829 şi seceta din 1830, au îngreuiat şi mai mult starea clăcaşilor, •deoarece stăpînii de moşii şi arendaşii nu înţelegeau să le facă nici o uşurare. ' Astfel locuitorii din Copăceni-Ilfov, se plîng la 24 mai 1829 generalului Jeltuhin — preşedintele divanurilor celor două principate — că după ce au fost „siliţi la zaherele, podvezi şi salaori în toată vara”, rămînînd „în grele datorii”, arendaşul le cere să-i împlinească 32 taleri de pogonul de porumb 1. La fel şi sătenii din Eădeşti (Muscel) reclamă că, deşi au făcut salahorie şi au fost supuşi la podvezi neputînd să-şi are şi să-şi sape locurile, totuşi acestea au fost măsurate, iar ei siliţi a plăti şi dijma porumbului şi dijma fînului2. în 1830, venind şi seceta, divanul a încercat să aducă o uşurare ţărănimii dînd o hotărîre cu caracter general ca la dijma porumbului să nu se perceapă patru baniţe la pogon aşa cum prescria o prevedere adău- gată la „Pravilniceasca Condică” şi păstrată în „Legiuirea Caragea”3, ci una din zece. Eaportul divanului săvîrşitor către Kiselev spunea urmă- toarele în această privinţă : „. . . Spre a se uşura toată strîmtorarea săte- nilor, să se ia într-acel octombrie numai zeciuială din roada porumbului, de care la 15 ale acelui septembrie, pentru obşteasca înştiinţare, s-au şi trimis ispravnicilor poruncă; în punerea unui asemenea aşezămînt aren- daşii şi stăpînii de moşii n-au dreptate a să jălui” 4. Hotărîrea divanului a înmulţit conflictele între stăpînii de moşii şi arendaşi, pe de o parte, şi clăcaşi, de pe altă parte. Dosarele de cores- pondenţă ale divanului sînt pline de plîngeri ale ţăranilor că li se ia tot patru baniţe la pogon şi nu una din zece cum prescria dispoziţia trimisă judeţelor la 15 septembrie. Iată una din aceste reclamaţii pe care am ales-o ca fiind mai cuprinzătoare şi mai explicită. E vorba de jalba clăcaşilor de pe moşia Cojească (Dîmboviţa) împotriva arendaşilor Tudorache şi Dumitrache. Clăcaşii încep prin a aminti „şi obicei vechi am avut de dam pentru adetu pămîntului de tot pogonu de porumb că dă să făcea patru baniţe mari de cocoloşi (ştiuleţi—n.n.)... ” Apoi arată mai departe : „Aren- daşii au măsurat pămîntul şi pă unde s-au făcut porumb şi pă unde nu s-au făcut. . . am strîns puţinele roduri ce s-au făcut din pricina cumplitei secete. . . am chemat < pe > numiţii (adică pe arendaşi, n.n.) să vază rodul fieşcăruia lăcuitor şi să-şi primească dijma din zece una, adică din ceea ce s-au făcut, după porunca ce este dată, şi nici n-au voit să ia dijma zicînd că nu voeşte a face obicei nou, ci are să ne ia după măsu- rătoarele pogoanelor” 6. 1 a 3 4 6 AV, Dos. 543, t. 3. Ibidem, Dos. 661, f. 2. Pravilniceasca condicăi 1780y Ed. Acad. R.P.R.,1957, p. 156 ; Legiuirea Caragea, p. 46. AV, Dos. 857, f. 1. Ibidem, 831, f. 1. www.dacoromanica.ro 9 SITUAŢIA CLACAŞILOR DIN ŢARA ROMINEASCA IN 1829—1831 155 Plîngeri asemănătoare vin din toate judeţele1. întreaga ţărănime fusese cuprinsă de o vie agitaţie din cauză că stăpînii de moşii şi aren- daşii nu înţelegeau să respecte nici măcar temporara măsură de uşurare care nu privea decît o mică parte din grelele ei sarcini. Ţăranii de altfel, nu-şi făceau nici o iluzie asupra duratei măsurii. De aceea, în unele plîngeri ei arătau că de la anul — adică din 1831— „vom plăti după pravilă” 1 2. în afara porumbului, am arătat că oamenii erau încărcaţi şi la dijma finului. în general, conform pravilei sau obiceiului, cantitatea de fîn dato- rată era o căpiţă din zece. în multe locuri însă, se ajunsese la una din cinci3. Erau şi cazuri cînd obiceiului locului era o căpiţă din cinci, iar cererea una din trei 4. Alteori, cum arată jalba clăcaşilor de pe moşiile Leordeni şi Toanta (Muscel), se ajungea să se ia dijma fînului, chiar „una şi una“ 5. Aceste cazuri scot în evidenţă, pe lîngă înăsprirea redevenţelor în natură, şi particularismul care domina în relaţiile agrare. Pe multe moşii existau învoieli între părţi, care nu luau în consideraţie nici legiuirile, nici alte aşezăminte cu caracter general. Ce atitudini au avut forurile administrative faţă de plîngerile clăca- şilor împotriva încălcărilor la care erau supuşi de stăpînii de moşii şi arendaşi ? în privinţa dijmei porumbului atitudinea a fost categorică : aplicarea zeciuielii fără nici o excepţie. în interesul general al stăpînii or de moşii şi arendaşilor — pentru ca plugarii să nu se prăpădească de foame sau să fugă şi pămînturile să rămînă nelucrate — divanul a încercat să impună zeciuiala în toate judeţele. La dijma fînului însă, lucrurile se schimbau. Dispoziţiile date ispravnicilor erau destul de vagi: ele reco- mandau să se ţină seamă de obiceiurile vechi şi de modul cum dijma fînului era percepută pe moşiile din împrejurimi6. Avem astfel de a face cu o atitudine mai de grabă contradictorie : pe de o parte se căuta asigu- rarea unui minim de existenţă lucrătorilor pămîntului, iar pe de altă parte se manifesta indiferenţă faţă de inventarul agricol viu al acestora şi aşa mult slăbit de pe urma cărăturilor de război, a epizootiei şi a lipsei de hrană provocată de secetă. Stăpînii de moşii şi arendaşii — mai ales — au primit cu ostilitate hotărîrea divanului de la sfîrşitul verii anului 1830. însăşi numeroasele plîngeri ale ţăranilor sînt un indiciu al acestei ostilităţi. în afară de neres- pectarea măsurii, unii din stăpînii de moşii şi arendaşi au trimis întîmpi- nări divanului, arătînd că în regiunea lor cerealele s-au făcut în cantităţi îndestulătoare, ceea ce îi determină să se considere nedreptăţiţi de măsura 1 Buzău (dos. 766 — Pirscovul); Dîmboviţa (dos. 831-Cojeasca, dos. 847-Poiana Lungă); Ilfov (dos. 821-Dămăroaia, dos. 828-Dudeşti, dos. 947-Cioroglrla şi Domneştii de jos); Muscel l 4 dă tot omul” ®. Dar manifestările cele mai frecvente legate de plata obligaţiilor băneşti erau convertirile clăcii şi dijmei în bani. în documente sînt date numeroase informaţii în această privinţă. Se ştie că potrivit,,Legiuirii Caragea” cele 12 zile de clacă anuale continuau a fi evaluate la leu sau la taler fiecare zi6. Pe unele moşii însă, claca valora mai mult de 12 taleri. Suma era de 16 taleri şi se stabilea fie prin învoială, fie de divan. Locuitorii de pe moşia Cantacu- zineasca (Vlaşca), spuneau într-o jalbă pentru asuprirea la „adeturile” moşiei că„ am avut obicei vechi de plăteau dă toată vatra tlr 16”, sumă cu care se declarau mulţumiţi7. Alteori cei 16 taleri erau consi- deraţi ca foarte apăsători şi constituiau prilej de nemulţumiri. într-o corespondenţă a preşedintelui divanurilor din aprilie 1829 către divanul săvîrşitor sînt semnalate următoarele în legătură cu clăcaşii de pe moşia Zimnicea :: „Fiindcă acum, după temeiul divanului, arendaşul acestei moşii 1 A. Oţetea, Le second asservissemenl de paysans roumains (1746 —1821), Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1955, p. 1 (Extras). 2 Idem, Geneza Regulamentului Organic, în Sludii şi articole de istorie (voi.) II, Societatea de ştiinţe istorice şi filologice, Buc., 1957, p. 400. 3 V. A. Urechia, Istoria romtnilor, voi. I, p 432; voi. III, p. 76 — 78, 618 — 619 ; voi. VI, p. 388 —389 ; voi Xb, p. 163, 192 —194 (încercări de generalizarea clăcii la 12 zile);, voi. V, p. 120 — 121 ; voi. VI, p. 369 — 370 (încercări de depăşire a celor 12 zile). 4 AV, dos. 747, f. 2 ; dos. 947, f. 8. 5 Ibidein, dos. 947, f. 1. * Legiuirea Caragea, p. 44. .„ , 7 AV, dos. 747, f. 2. în dos. 970, f. 1, alt caz (satul Şimian-Meliedinţi) de clacă valorind 16 taleri. www.dacoromanica.ro 13 SITUAŢIA CLACAŞILOR DIN ŢARA ROMINEASC IN 1829—1831 15 porumb ; cîte baniţe în siluire mai multe au fost luate ; cîte baniţe la drept s-au înapoiat în bani” 4. Pe lingă aceste cîteva exemple, considerăm că merită a fi relevaţ unul deosebit de semnificativ pentru mentalitatea dregătorilor, chiar şi a celor mai înalţi. Locuitorii din Copăceni şi Careda (Ilfov) plîngîndu-se împotriva abuzurilor arendaşului, sînt trimişi la marele logofăt pentru a fi judecaţi. înaltul funcţionar hotărăşte cercetarea cazului şi aceasta dovedeşte temeinicia jalbei sătenilor. Sentinţa marelui logofăt în loc să dea satisfacţie reclamanţilor, dispune ca părţile să se înţeleagă între ele.. Oamenii exasperaţi se plîng ameninţînd cu fuga. Plîngerea lor ajunge la Kiselev care pune cu propria sa mînă rezoluţie în limba franceză, invitînd divanul şi pe marele logofăt să facă dreptate sătenilor 5. ‘ în sfîrşit, pentru a încheia acest sumar tablou al vexaţiunilor şi stoarcerilor suferite de locuitorii săteni ai Ţării Romîneşti în anii 1829— 1831, trebuie să menţionăm şi cîteva din relatările cuprinse într-un dosar de cîteva zeci de file, care redă cu lux de amănunte asupririle suferite de clăcaşii aşezaţi pe moşiile principesei Ipsilanti. Războiul din 1828—1829 a impus ţăranilor diferite contribuţii în natură, transporturi şi corvezi la drumuri, poduri şi alte construcţii cu caracter militar 6. Ele însă se agravau, şi mai mult din cauza ispravnicilor şi zapciilor care în calitate de agenţi executori profitau cît puteau pentru a Stoarce pe ţărani nu numai pentru necesităţile militare, ci şi pentru propriul lor' folos. Astfel în dosarul privitor la moşiile principesei Ipsilanti se arată că potrivit rezultatelor anchetei, ispravnicii a patru judeţe: Ialomiţa, Slam-Rîmnic, Ilfov şi 1 AV, dos. 893, f. 1. 2 Ibidem, dos. 895, f. 1. 3 Ibidem, dos. 551, f. 2. 4 Ibidem, dos. 896. 5 Ibidem, dos. 817. * Vezi toate aceste sarcini In dos. 543, 570, 572, 640, 661, 836, 968, 970, 973. www.dacaromamca.ro 17 SITUAŢIA CLACAŞILOR DIN ŢARA ROMINEASCA IN 1829—1831 163 Teleorman, unde se aflau moşiile principesei, au luat 48 276 piaştri in pro- duse animale şi bani fără să dea nici o chitanţă. Iată cîteva din faptele consemnate în dosar. Locuitorii satului Uluiţi (Ialomiţa), mergeau noaptea să se plîngă trimisului divanului împotriva abuzurilor zapciilor, de teamă să nu fie bătuţi. în Gîrbova, acelaşi judeţ, Santo zapciul ispravnicului Slătineanu aflînd că cinci oameni au vorbit cu trimisul divanului, i-a chemat la el, i-a închis, şi apoi le-a dat la fiecare cîte o sută lovituri cu biciul ud. Locuitorii din Mănăsia, după ce au transportat 75 care cu finul armatei, au fost siliţi de ispravnicul Slătineanu să transporte încă 75 de care pentru folosul lui. Locuitorii din Ciochina au plătit pentru vinul, rachiul şi luminările ispravnicilor, zapciilor şi slujitorilor, 1 075 piaştrii. Iar la Zimnicea locuitorii ajunseseră sub ameninţarea foametei, deoarece ispravnicii au oprit satele înconjurătoare să vîndă făină în această locali- tate, pentru a vinde cu supra preţ în folosul lor făină din magaziile stă- pînirii \ ★ în aceşti doi ani care au precedat intrarea în funcţiune a Regu- lamentului Organic, ţăranii clăcaşi au acţionat în diferite feluri împotriva vexaţiunilor şi stoarcerilor la care erau supuşi. Cea mai obişnuită formă de luptă a ţărănimii împotriva exploatării: petiţionarea, s-a manifestat şi de astă dată, dar cu o mare intensitate. Atitudinea binevoitoare a lui Kiselev faţă de ţărănime şi dispoziţiile sale de a i se trimite direct plîn- gerile, au determinat un aflux nemaiîntîlnit de petiţii spre Bucureşti 1 2. Toate plîngerile ţăranilor invocau aproape invariabil pravila pămîntului, obiceiurile vechi şi dispoziţia divanului din 1830 3. Existenţa a acestui mare număr de plîngeri e concludentă pentru agravarea situaţiei ţărănimii în preajma anului 1830. Reîntoarcerea regimului obligaţiilor dintr-un trecut care nu excelase deloc prin condiţii de viaţă uşoară, era preferată regi- mului impus în preziua Regulamentului Organic. Dar în afara petiţionării, ţărănimea mai recurgea şi la alte forme de rezistenţă. în unele dosare se arată nesupunerea la îndeplinirea obliga- ţiilor 4, se vorbeşte de existenţa „răzvrătitorilor” care îndeamnă pe ţărani să nu predea dijma 5, se menţionează în scrierea unora dintre săteni în categorii privilegiate, ca de pildă aceea a pandurilor, pentru a nu mai răspunde „adeturilor” moşiei a. Un alt mijloc folosit de ţărani pentru a se sustrage de la plata dijmei ca astfel să-şi asigure minimul de hrană, era culegerea prematură a bucatelor. Cu prilejul secetei din 1830, documen- tele vorbesc de clăcaşi care nu mai aşteptau coacerea porumbului, ci îl culegeau crud, îl uscau pe grătare, îl mîncau sau îl ascundeau, apoi îl 1 AV, dos. 217, f. 33, 34, 35. 2 Cf. M. Emerit, op. cit., p. 67. Mărturia cea mai evidentă sint numeroasele dosare folosite in această comunicare. 3 AV, dos. 551, 661, 747, 759, 762, 765, 766, 886, 926 (se invocă pravila şi obiceiu- rile vechi); dos. 808, 821, 828, 836, 872, 893, 896 (se invocă dispoziţia divanului). 4 Ibidem, dos. 678, f. 2; dos. 755, f. 1; dos. 858, f. 1, 2. 5 Ibidem, dos. 762, f. 2 şi urm. 1 Ibidem, dos. 580, f. 2 şi 8. www.dacoromanica.ro 164 S. COLUMBEANU 18 vindeaux. Ţăranii mai treceau uneori şi la acţiuni violente, intrau cu forţa pe locurile de păşunat şi în păduri, sau băteau pe slujitorii boiereşti veniţi să le împlinească datoriile 1 2. Din toate formele de acţiune ale ţărănimii împotriva exploatării în anii 1829—1830, în afara petiţionării colective, cea mai răspîndită a fost fuga. Anul 1829, anul în care abuzurile ispravnicilor şi zapciilor însărcinaţi cu strîngerea contribuţiilor pentru armată se înmulţiseră peste măsură, a cunoscut fuga în proporţii de masă. în dosarul cu moşiile principesei Ipsilanti se relatează că pe proprietatea Uluiţi (Ialomiţa) n-au rămas decît 250 familii din 534, iar pe proprietatea Moşia-Mare (Slam-Rîmnic) 260 familii din 560 3. Cancelariile divanului şi visteriei sînt pline cu corespondenţe privi- toare la fugă. Iată unele exemple. Isprăvnicatul Ialomiţei raportează visteriei că locuitorii „au luat pricină îndemnătoare a să strămuta de prin sate şi cu acest mijloc strecurîndu-se dînşii în zi cîte puţini au ajuns toate satele judeţului la acea desăvîrşită slăbiciune, încît nişte sate care anul trecut avea cîte patru sute de case.. . au numai cîte douăzeci sau douăzecişicinci birnici. . . ”4. O altă corespondenţă semnalează că din judeţul Brăila au fugit 500 familii : unele au ajuns tocmai în Moldova pe moşiile marelui boier Costache Conachi. Pentru Conacbi mai există şi altă mărturie documentară care îl prezintă ca pe un mare găzduitor de băjenar din Ţara Romînească5. într-un catastif primit de vice preşe- dintele Divanului Moldovei se arată că din 260 familii de fugari din judeţul Slam-Rîmnic, găsite în jud. Tecuci şi Putna, 88 se aşezaseră pe două moşii ale lui Conachi6. El făgăduia oamenilor condiţii de muncă şi de viaţă mai uşoară, de unde şi marele aflux de băjenari munteni pe moşiile sale. Astfel un raport al ispravnicilor jud. Slam-Rîmnic, aduce la cunoş- tinţă că şase sate din judeţ „s-au ridicat cu totul trecînd în partea Mol- dovei. . . pentru că oamenii dumnealui vornicului Conachi, boier din Mol- dova, ce sînt trimişi într-adins, îi măgulesc ca să-i atragă prin satele dum- nealui, făgăduindu-le că le va da hrană şi pentru dînşii şi pentru dobi- toacele lor, după cum o şi urmează”7. Altă direcţie spre care se îndreptau fugarii era Bulgaria8, şi ostroa- vele Dunării. în privinţa ostroavelor un document dă lista a şaptesprezece dintre ele în care se găseau băjenarii din patru jndeţe : Ilfov, Buzău, Rîmnic, Ialomiţa9. în raportul trimis divanului, de isprăvnicatul de Ialo- miţa se spune că cei doi slujbaşi trimişi după fugari în ostroave : „Deodată s-au pomenit cu toţi ostrovenii într-o glăsuire că să să întoarcă înapoi că-i omoară şi îi dă foc, căci turci se vor face, iar în ţinutul Yalahiei nu se 1 AV, dos. 857, f. 1; dos. 858, f. 1; dos. 892, f. 1. 2 Ibidem, dos. 640, 661, 678, 713. 3 Ibidem, dos. 217, f. 34. 4 Ibidem, dos. 210, f. 71. R Ibidem, dos. 210, f. 33, 268, 271. * Ibidem, dos. 210, f. 284. 7 Ibidem, dos. 343 , l. 1. ' 8 Ibidem, dos. 210, I. 71. • Ibidem, dos. 210, I. 291. www.dacaromamca.ro 19 SITUAŢIA CLACAŞILOR DIN ŢARA ROMINEASCA IN 1829—1831 165 vor întoarce”1. Sînt cuvinte deosebit de grăitoare exprimînd toată deznădejdea unor oameni gata să renunţe pentru totdeauna la ţara lor de baştină în care erau supuşi tuturor stoarcerilor şi asupririlor. De ase- menea semnificativă pentru stările de lucruri în Ţara Romînească e şi preferinţa pe care unii din fugari o acordau teritoriului raialelor. Isprăv- nicatul de Teleorman înştiinţa că „lăcuitorii dajnici din satele Zlata şi Cioara s-au stămutat în satele cetăţii Turnu la Flămînda şi Măgurele pentru apărarea ce dobîndesc acolo1 2. Instituţia cea mai interesată pentru curmarea acestui exod de populaţie era vistieria. Ea căuta pe cît putea să stăvilească fuga, pentru ca operaţiunile de strîngerea birurilor să nu sufere3. Mai era apoi şi pro- blema mîinii de lucru care dispărînd sau rărindu-se lăsa pe stăpînii de moşii cu pămînturile nelucrate. Numeroşi,,cinovnici” cu slujitori şi ,,gonaci cunoscători” erau trimişi pentru a întoarce pe oameni în satele loi4 5. Pentru prinderea fugarilor se mai cerea şi ajutor militar din partea comandamen- tului rus, care adesea era refuzat din cauza lipsei efectivelor8. Atît băjenarii cît şi locuitorii satelor gazdă întîmpinau cu mare ostilitate pe slujbaşii veniţi să execute ordinele vistieriei şi isprăvnicatelor. Uneori, aveau loc ciocniri sîngeroase soldate cu izgonirea slujbaşilor şi gonacilor6. Locuitorii satelor gazdă aveau tot interesul să ţină pe fugari în mijlocul lor, deoarece prin aceasta — pînă la un nou recensămînt — sarcinile fiscale se repartizau asupra unui număr mai mare de dajnici. ★ în concluzie, documentele prezentate şi analizate în studiul de faţă ne-au permis să urmărim în amănunţime situaţia ţăranilor clăcaşi din Ţara Romînească în timpul perioadei de împrejurări excepţionale determi- nate de războiul din 1828—1829, de epidemiile din 1828—1830 şi de seceta din 1830. Reamintim că numai în trei decenii (1800—1830), locu- itorii şi teritoriul Ţării Romîneşti au cunoscut vicisitudinile a trei stări excepţionale şi urmările lor : două stări de război (1806 —1812,1828—1829) şi o situaţie ce poate fi foarte bine asemănată cu starea de război: răscoala din 1821 şi ocupaţia turcească care a urmat-o. Aceste stări excepţionale care se repetau atît de des, explică în mare măsură înapoierea economică şi socială a ţărilor romîne din secolul al XYIII-lea şi prima jumătate a secolului al XlX-lea. în legătură cu existenţa unui atît de mare număr de documente, constînd din plîngerile ţăranilor şi din acte legate de ele, am arătat că această se datoreşte faptului că ţărănimea a fost favorizată de administra- ţia generalului Kiselev să-şi expună doleanţele fără nici o rezervă. Pînă în aceşti ani (1829—1831) nu cunoaştem existenţa unui număr atît de 1 AV, dos. 210, f. 290, Vezi la f. 294 raportul celor doi slujbaşi. 2 Ibidem, dos. 210, f. 57, 58, 59. * Ibidem, dos. 210, f. 15, 81. 4 Ibidem, f. 1, 3, 20, 203. 5 Ibidem, f. 268, 302, 311 ; dos. 506, I. 28. • Ibidem, f. 2. 273, 274, 311. www.dacaromamca.ro 166 S. COLUMBEANU 20 impresionant de jalbe ţărăneşti trimise intr-un timp atît de scurt şi care să dea atîtea amănunte asupra situaţiei ţărănimii. Pe lingă tendinţa mai veche de generalizare şi de mărire a clăcii, documentele ne-au arătat, prin frecventele cazuri consemnate în ele, că în jurul anului 1830 dijma în produse continua să fie una din formele dominante ale rentei feudale. Documentele au mai menţionat şi existenţa unei tendinţe de con- vertire în bani a redevenţelor în produse şi prestaţiilor în muncă. Această tendinţă era motivată: de vremurile tulburi care nu permiteau suprave- gherea îndeplinirii obligaţiilor feudale, de creşterea preţurilor şi de lipsa produselor agricole cauzată de secetă. Am văzut apoi că, în anumite împrejurări (războiul din 1828—1829) şi într-o anumită măsură, asuprirea administrativă şi fiscală depăşea chiar asuprirea moşierească propriu-zisă. Stăpînii de moşii şi arendaşii storceau de la ţărani mult mai mult în calitate de dregători administrativi decît în calitate de conducători ai exploatărilor agricole. în legătură cu exercitarea extraordinarei asupriri administrative şi fiscale, documentele au arătat pe larg urmările ei: fuga în masă a ţăranilor care nu mai puteau îndura contribuţiile de război şi jaful agenţilor executori însărcinaţi cu aplicarea acestor contribuţii. Prin trăsăturile caracteristice menţionate mai sus, socotim că docu- mentele analizate aici aduc noi completări la tabloul general al istoriei ţărănimii clăcaşe din ţările romîne în perioada 1750—1830, cu date şi informaţii din anii imediat premergători intrării în funcţiune a Regula- mentului Organic, arătînd totodată şi condiţiile social-economice imediate în care a fost elaborată această legiuire ce deschidea o nouă etapă în istoria ţărilor romîne. www.dacaromamca.ro DIN LUPTA TINERETULUI REVOLUŢIONAR SUB CONDUCEREA P.C.R. ÎN PERIOADA STABILIZĂRII RELATIVE A CAPITALISMULUI (1923—1928) DE) GH. MOŢ şi Y. ŞTEFĂNESCU Clasele exploatatoare din Romînia, reuşind după 1922 să-şi refacă parţial şi vremelnic poziţiile economice şi politice prin intensificarea exploatării maselor muncitoare, au desfăşurat în acea perioadă o largă ofensivă pe plan politic şi economic caracterizată printr-o politică profund reacţionară şi o teroare cumplită împotriva mişcării muncitoreşti. în ciuda atacurilor regimului burghezo-moşieresc împotriva clasei muncitoare, aceasta şi-a continuat cu şi mai multă hotărîre lupta împotriva stării de mizerie, împotriva exploatării sîngeroase, pentru apărarea dreptu- rilor politice şi economice cucerite în anii avîntului revoluţionar. Sarcina principală a mişcării revoluţionare în această perioadă, stabilită de Partidul Comunist din Romînia, deci şi a mişcării de tineret, era apărarea intereselor vitale ale maselor muncitoare în faţa ofensivei patronale, întărirea legăturilor cu cei ce muncesc şi o temeinică muncă de călire politică şi organizatorică în vederea luptelor de clasă ce aveau să se declanşeze. Situaţia maselor muncitoare era din ce în ce mai grea. După statisti- cile burgheze, minimul de trai era stabilit în jurul salariilor de 5 000 lei lunar. în realitate, salariile muncitorilor nu depăşeau jumătate din această sumă. în anii de după război, preţurile mărfurilor de bază, strict necesare traiului zilnic, se dublaseră \ în perioada de care ne ocupăm, condiţiile de muncă şi de viaţă ale tineretului muncitor erau în ţara noastră foarte grele. în goana lor după 1 1 Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingi C.C. al P.M.R., nr. 4, iulie- august, 1956, p. 91. www.dacaromamca.ro 168 GH. MOŢ ţi V. ŞTEFANESCU 2 profituri cit mai mari, patronii intensificau la maximum exploatarea ucenicilor şi a tinerilor muncitori. Pentru a demonstra viaţa grea a acestora, dăm cîteva statistici privitoare la situaţia ucenicilor din întreprinderile capitaliste — statistici parţiale — din cîteva oraşe ale ţării, publicate în Buletinul muncii 1. Astfel, în Bucureşti, în anul 1923, numărul ucenicilor aflaţi în industria mare şi mică era de 6 190 1 2; dintre aceştia cei mai mulţi erau în industria metalurgică (1 520, adică 24,55 %)3. în industria pielăriei erau 1 307, adică 21,11% 4 * etc. Din totalul ucenicilor, 1 718, adică 27,75% 6, erau tineri sub 14 ani. Ucenicii erau obligaţi să lucreze între 8 şi 12 ore pe zi pentru care marea lor majoritate, 3 633, adică 58,69% 6, nu primeau nici un fel de salariu de la patroni. . La Braşov (azi Oraşul Stalin), existau 1 096 ucenici 7, dintre care 23% erau în industria metalurgică. Din numărul total al ucenicilor, 890, adică 81% 8, nu primeau nici un fel de salariu. La Cluj lucrau 2 208 ucenici9 cîte 10—12 ore pe zi în condiţii deosebit de grele. 81 %10 11 dintre aceştia nu primeau nici un fel de salariu. La Craiova erau 1163 ucenici n, cei mai mulţi lucrau în industria îmbrăcămintei, 28,l12. La Brăila erau 1 336 ucenici13 care lucrau cîte 10—12 ore pe zi. Dintre ei, 1 016, adică 76% 14, nu primeau nici un fel de salariu. Printre ucenicii şi tinerii muncitori erau destul de multe fete care lucrau în condiţii mizerabile. „... copile de 8—9 ani bătute, plătite prost, lucrează 10—11 ore pe zi, în ateliere mizerabile din punct de vedere higienic, învîrtind roţile de maşini” 15. La atelierele C.F.B. Central Bucureşti lucrau, în condiţii deosebit de grele, 180—200 ucenici. în afară de munca zilnică din ateliere, ei erau siliţi să presteze ore de muncă suplimentare neplătite, nu numai în zilele de lucru, dar şi în cele de sărbătoare 16 * 18. 1 Chiar organele Însărcinate cu elaborarea acestor statistici ale ucenicilor recunoştea* că acestea sînt date parţiale, incomplete. (Vezi Buletinul muncii, noicmbric-decembrie 1923). 2 Buletinul muncii, noiembrie-decembrie 1923, p. 284 — 288. ® Ibidem. 4 Ibidem. 6 Ibidem. • Ibidem. 7 Ibidem, 1924, p. 405. 8 Ibidem, p. 407. • Ibidem, p. 408. 10 Ibidem, p. 411. , 11 Ibidem, ianuarie-februaric-martie 1926, p. 4 — 5. 12 Ibidem. 18 Ibidem, p. 2 — 3. 14 Ibidem. Tot în această statistică din Buletinul muncii, din ianuarie-Iebruarie-martie 1926, se mai dă situaţia ucenicilor din : Iaşi, unde erau 662 ucenici care lucrau cîte 8 — 10 ore pe zi; 65 % din ei nu primeau nici un fel de salariu ; la Tîrgovişte erau 301 ucenici, din care 85 % nu primeau salariu ; la Turnu Severin erau 970 ucenici care lucrau 11 — 12 ore pe zi, 58 % dintre ei erau fără salariu ; la Ploieşti erau 445 ucenici care lucrau între 8 şi 13 ore pe zi— 32 % din ei lucrau fără salariu ; la Bacău, erau 642 ucenici care lucrau 10 — 12 ore pe zi. ls Tineretul socialist, nr. 43, din 3 iunie 1923. 18 Ibidem, 30 decembrie 1923. www.dacaromamca.ro 3 DIN LUPTA TINERETULUI IN ANII 1923—1928 1C9 în mine erau folosiţi tineri de 13—14 ani, cn toate că legea inter- zicea acest lucru. La zeci de metri sub pămînt, îşi măcinau sănătatea tineri ucenici, împingînd grelele vagonete de cărbuni, în semiîntuneric şi în aer încărcat de gaze otrăvitoare. • Ziarul Ifju MunMs descria situaţia mizeră a ucenicilor din Satu- Mare, exploatarea nemiloasă a patronilor, care, nerespectînd legile de muncă, exploatau nemilos tineretul muncitor, obligîndu-1 să muncească un număr nelimitat de ore, uneori şi noaptea 1. Dacă tinerii muncitori încercau să se apere împotriva patronilor, erau daţi pe mîna siguranţei şi a jandarmeriei care îi aresta şi îi gonea din oraşul sau localitatea respectivă, sub pretext că sînt „bolşevici”, periculoşi siguranţei statului. Ziarul arăta că după 4 ani de ucenicie 60—70% din tinerii deveniţi lucrători erau aruncaţi în stradă, flămînzi şi fără lucru. La fel de grea era şi situaţia tineretului de la sate, unde copiii de ţărani erau siliţi să se angajeze de mici ca argaţi la moşieri şi la chiaburi, la care îndurau cele mai josnice umilinţi, fiind obligaţi să lucreze cît mai multe ore pe zi1 2. Ca soldaţi tinerii muncitori şi ţărani erau supuşi maltratărilor ofiţe- rilor, pentru care, adeseori, viaţa lor nu avea nici un preţ 3. Exemple de acest fel se pot da, nenumărate. Ku exista zi în care presa de partid şi de tineret să nu sublinieze în rînduri străbătute de revoltă cît de greu lucrau tinerii muncitori, cît de greu se putea cîştiga o bucată de pîine în Romînia capitaliştilor şi moşierilor. Din analiza bugetului statului pe exerciţiul aprilie-decembrie 1923 se vede clar cum înţelegea regimul burghezo-moşieresc să se intereseze de viaţa maselor muncitoare. în timp ce pentru cheltuielile militare — din totalul cheltuielilor de 15 miliarde şi jumătate alocate pe anul 1923 — se foloseau 2 miliarde şi jumătate, pentru proteguirea muncitorimii şi pentru sănătatea publică erau alocate numai 450 de milioane 4. Pentru întreţinerea 1 Ifju Munkăs [ Ttnărul muncilor], nr. 12, din 1 septembrie 1922. 2 La moşia prinţului Ştirbey din Dăncşti, judeţul Iaşi, de pildă, tn rind eu muncitorii vîrstnici lucrau în condiţii groaznice, supuşi la munci peste puterile lor, 18 — 24 băieţi şi fete Intre 8 şi 14 ani (Vezi Tinerelul socialist, nr. 6, din 18 septembrie 1922). 8 Arătînd situaţia grea In care se aflau soldaţii în armată, sub regimul burghczo-moşic- rese, Tinerelul socialist din 18 septembrie 1922 scria : „Soldaţii nemaiputînd suporta tratamentul barbar din cazărmi şi de la gospodăriile ofiţerilor recurg la ultima scăpare, se sinucid”. La depozitul de muniţii din Cotroccni 4 companii de soldaţi trăiau înlr-o mizerie de nc- deseris. Dormeau pe seînduri în barăci, făceau gardă în picioarele goale şi dezbrăcaţi. (Vezi Tinerelul socialist, nr. 14 din 12 noiembrie 1922). Prin faptul că au făcut de gardă prost îmbrăcaţi, la Craiova 2 soldaţi au îngheţat de frig în post şi au murit. (Vezi Tinerelul socialist, nr. 12, din 29 octombrie 1922). La regimentul 10 Obuziere, era o mizerie de ncdcscris, mîncarc proastă, condiţii de cazare insuportabile, bătăi şi schingiuiri. (Vezi Tineretul socialist, nr. 22, din 7 ianuarie 1923). Pentru simplul fapt că era bănuit că arc idei socialiste, la Atelierele de confecţii ale Corpului III Armată din Galaţi, un soldat a fost schingiuit pînă ce a fost omorît de zbirii regimului burghczo-moşic- rese. (Vezi Tinerelul socialist, nr. 29, din 25 februarie 1923). La Arsenal, tinerii muncitori care au fost încorporaţi şi aduşi acolo să lucreze trăiau „ . .. într-o neagră mizerie, haine rupte, hrană infectă, bătaie, închisoare, boli. (Vezi Tinerelul socialist, nr. 44, din 10 iunie 1923). 4 Tineretul socialist, nr. 35 din 8 aprilie 1923. www.dacaromamca.ro 170 CH. MOŢ şi V. ŞTEFANESCU 4 siguranţei şi agenţilor provocatori erau alocate 700 de milioane — în afară de fondurile secrete care se ridicau la sute de milioane — iar ,,pentru înfrînarea mortalităţii copiilor clasei muncitoare, stăpînitorii nu dau decît 3 milioane 600 mii lei” L Aşadar, stabilizarea vremelnică a capitalismului în perioada 1923—1928 se caracteriza, în condiţiile ţării noastre, printr-o cumplită ofensivă a claselor stăpînitoare împotriva nivelului de viaţă al maselor şi printr-o susţinută teroare contra organizaţiilor muncitoreşti. Tineretul muncitor, îndrumat îndeaproape de P.C.E., â luat parte activă la luptele duse de clasa muncitoare. Organizaţiile tineretului au mobilizat masele de tineri muncitori la o serie de greve organizate de muncitorii vîrstnici. Astfel, în iunie 1923, tinerii muncitori de la fabrica „Goldschmidt-Schiel” din Braşov au luptat alături de muncitorii vîrstnici împotriva cruntei exploatări, participînd la grevă. O delegaţie de 5 tineri a fost trimisă la directorul fabricii, pentru a cere satisfacerea revendicărilor lor. Cu toate că delegaţia a fost arestată, cu toate ameninţările şi persecu- ţiile poliţiei, datorită sprijinului muncitorilor vîrstnici, tinerii şi-au susţinut cu dîrzenie revendicările. în cele din urmă, sub presiunile muncitorilor, direcţia uzinei a fost nevoită, ca în cadrul contractului colectiv obţinut prin luptă să fie incluse şi revendicările tinerilor muncitori. Printre aceste revendicări specifice tineretului, se numărau : folosirea ucenicilor numai în meserie, asigurarea angajării după terminarea uceniciei, şcoală gratuită de două ori pe săptămînă etc. 1 2, Către sfîrşitul anului 1923, tinerii tipografi din Iaşi, sub conducerea organizaţiei locale U.T.S., au declarat grevă. Greva a început la tipografia ,,Viaţa romînească” şi a durat două zile. Tinerii tipografi au reuşit să impună patronului, pe lingă alte reven- dicări, ridicarea salariului imediat după grevă cu 10 %, iar la o lună de la grevă, cu încă 15% 3. La această grevă s-au alăturat mai tîrziu şi muncitorii tineri de la celelalte tipografii din oraş. Sub presiunea greviştilor, patronii au fost nevoiţi să satisfacă, în cea mai mare parte, cerinţele tinerilor muncitori. La fel, la marea grevă a muncitorilor forestieri din Valea Mureşului din martie 1923, tineretul a fost alături de muncitorii vîrstnici. Tineretul muncitor, sub conducerea Partidului Comunist, a participat activ la luptele clasei muncitoare din numeroase localităţi ale ţării: la Bucureşti, Cluj, Galaţi, Timişoara, Oradea etc. 4. Trebuie subliniat faptul deosebit de important că tineretul revo- luţionar înţelegea că îmbinarea luptelor economice cu cele politice era un bun al său. Astfel, tineretul muncitor s-a ridicat cu hotărîre împotriva scumpetei şi a actelor de teroare, împotriva a tot ce lovea în interesele 1 Tineretul socialist, nr. 35 din 8 aprilie 1923. 2 Uj harcos [Noul luptător], an. I, nr. 2 din 28 iunie 1923. 3 Ibidem, nr. 9 din 1 decembrie 1923. 4 Numai In intervalul ianuarie-iunie 1923 au avut loc 70 de greve, 4 lock-out-uri şi 217 alte diferite conflicte de muncă. (Vezi Documente din Istoria P.C.R., 1923 — 1928, E.P.L.P., 1953, p. 131. www.dacaromamca.ro 5 DIN LUPTA TINERETULUI IN ANII 1923—1928 171 poporului exploatat. Aceasta rezultă şi din manifestul cercului Uniunii Tineretului Socialist din Bucureşti adresat tineretului şi publicat în Socialismul*. Printre altele, în manifest se arată că de la fabrica „Lemaître” din cei 600 de muncitori concediaţi, peste 100 sînt tineri. Manifestul chema tineretul la întruniri pentru a protesta împotriva samavolniciilor regimului burghezo-moşieresc, la luptă hotărîtă contra scumpetei, pentru front unic «u muncitorii vîrstnici, pentru încetarea bătăilor şi corvezilor, pentru un trai mai bun. O apreciere pozitivă cu privire la activitatea organizaţiei revoluţio- nare a tineretului muncitor1 2 o găsim în organul P.C.R., Socialismul, «are sublinia contribuţia organizaţiei nu numai la luptele pentru cucerirea revendicărilor imediate, ci la lupta generală a proletariatului împotriva regimului burghezo-moşieresc 3 *. Tineretul muncitor reorganizat „ — mulţumită atitudinii lui curat muncitoreşti, a cîştigat încrederea şi sprijinul muncitorimii din Romînia” *. Tineretul munoitor din Romînia, organizat, a cîştigat această încredere datorită făptuim că a stat întotdeauna alături de clasa muncitoare în lupta dreaptă condusă de P.C.R. împotriva regimului burghezo-moşieresc. în această perioadă se întăreşte şi se dezvoltă organizaţia marxist- leninistă a tineretului. Lupta dusă de tineretul muncitor pentru întărirea şi dezvoltarea organizaţiei sale marxist-leniniste, pentru aplicarea în viaţa practică a hotărîrilor P.C.R. şi ale Internaţionalei Comuniste a Tine- retului, arată clar că unificarea organizaţiilor tineretului revoluţionar din ţara noastră se înfăptuia în ritm rapid, urmînd ca ea să fie consfinţită de un congres general al tineretului. Partidul Comunist din Romînia îndemna tineretul muncitor să con- tinue cu şi mai multă hotărîre lupta împotriva regimului burghezo-moşie- resc, arătînd că: „...tineretul nu trebliie să se dea bătut, împotriva burgheziei, că. el trebuie să existe şi să-şi îndepb'nească misiunea de a -unifica, organiza, educa şi conduce în luptă tineretul muncitor din această ţară” 5. în ziua de 11 martie 1923 a avut loc la Bucureşti o şedinţă plenară a C.C. al mişcării tineretului socialist în cadrul căreia s-a analizat situaţia organizaţiilor tineretului din întreaga ţară6. Plenara a constatat că, deşi 1 Socialismul, nr. 53 din 5 iulie 1923. 2 Organizaţia marxist-leninistă a tineretului muncitor din Rominia a fost creată tn anii avintului revoluţionar. Ea a fost rezultatul procesului de maturizare revoluţionară a mişcării tineretului socialist, început după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi accentuat după crearea P.C.R. Sub conducerea şi îndrumarea P.C.R., In primăvara anului 1922 s-a convocat o conferinţă generală a tineretului. Conferinţa generală a tineretului muncitor, din Bucureşti, de la 19 — 20 martie 1922. a marcat o cotitură radicală In viaţa şi lupta tineretului muncitor, prin transformarea organizaţiilor tineretului muncitor din Vechea Ro- mlnie, Transilvania şi Banat intr-o organizaţie unică revoluţionară marxist-leninistă. 8 Socialismul, din 9 august 1923. * Ibidem. 5 Ibidem, din 9 februarie 1923. 8 Tineretul socialist, nr. 32, din 18 martie 1923. www.dacaromamca.ro 172 GH. MOŢ «i V. ŞTEFANESCU 6 au luat fiinţă o serie de noi cercuri ale tineretului muncitor totuşi, datorită persecuţiilor sălbatice dezlănţuite de regimul burghezo-moşieresc împotriva tineretului, s-a observat o scădere a numărului membrilor. Cu toate acestea, tineretul lupta mai departe cu hotărîre pentru întărirea rîndurilor sale. Cu privire la activitatea tineretului din Transilvania şi Banat, plenara a arătat că burghezia şi moşierimea desfăşurau în această parte a ţării o campanie violentă încercînd, prin toate mijloacele, să lichideze organizaţiile tineretului muncitor. Plenara a hotărît schimbarea denumirii organizaţiei „Mişcarea Tine- retului Socialist” în „Uniunea Tineretului Socialist din Bomînia”, urmînd ca organul său central, Tineretul socialist, să apară de la această dată ca organ al „Uniunii Tineretului Socialist din Romînia” 1 2. Humele de uniune era mai potrivit conţinutului acestei organizaţii. Pentru a înăbuşi lupta clasei muncitoare şi pentru a-şi asigura şi pe mai departe profituri uriaşe de pe urma exploatării oamenilor muncii, regimul burghezo-moşieresc şi-a înteţit campania împotriva organizaţiilor revoluţionare ale clasei muncitoare şi ale tineretului muncitor. ’ Autorităţile au interzis adunările cercului tineretului din Bucureşti, Timişoara, Iaşi etc., poliţia a invadat sediile organizaţiilor tineretului, percheziţionînd şi arestînd pe conducătorii lui. „E lesne de ghicit pentru ce- Pe motivul că facem politică comunistă, guvernul ne interzice orice acti- vitate. ..” 3. în acele condiţii, tineretul muncitor îşi strîngea şi mai mult rîndurile în jurul Uniunii Tineretului Socialist, care organiza din ce în ce mai bine lupta împotriva atacurilor repetate ale claselor exploatatoare. Cu ocazia zilei de 1 Mai 1923, Comitetul Central al Uniunii Tinere- tului Socialist din Romînia a adresat un manifest tuturor cercurilor din ţară ale tineretului muncitor. Manifestul îndemna întregul tineret mun- citor la luptă hotărîtă, alături de muncitorii vîrstnici, pentru cucerirea zilei de 8 ore de muncă, ridicarea salariilor la nivelul costului vieţii, amnistie generală, împotriva militarismului războinic, a exploatării copiilor în fabrici, a muncii de noapte a copiilor şi a tinerilor muncitori, pentru pace cu Republica Sovietică, pentru front unic al tuturor exploataţilor 4. în scopul desfiinţării organizaţiilor tineretului muncitor, burghezia şi moşierimea întrebuinţau orice mijloace, de la arestări pînă la asasinări în masă. „Ea însă uită — arată Tineretul socialist — că organizaţia tine- 1 Dintr-un raport al Comitetului Executiv al I.C.T. despre situaţia organizaţiilor tine- retului comunist din Romînia, rezultă că au existat organizaţii ale tineretului tn următoarele localităţi: Bucureşti, Ploieşti, Iaşi, Galaţi, Brăila, Constanţa, Tr. Severin, Bacău, Roman, Vaslui, Focşani, Piteşti, Bîrlad, Huşi, Piatra Neamţ, Fălticeni, Botoşani, Alexandria, Corabia, Tg. Frumos, Ştefăneşti. în acelaşi raport, se menţionează că tn Transilvania organizaţiile tine- retului erau mai slabe. Din alte surse reiese că In Transilvania au existat organizaţii ale tinere- tului muncitor la : Cluj, Timişoara, Braşov, Arad, Oradia, Petroşani, Lonea, Satul Mare, Anina etc. (Vezi Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar nr. 42287/275, special, p. 53 — 55). 2 Tineretul socialist, nr. 3 din 18 martie 1923. * Ibidem, nr. 30 din 4 martie 1923. 4 Ibidem, nr. 38 din 29 aprilie 1923. www.dacaromamca.ro DIN LUPTA TINERETULUI IN ANII 1923—1928 173 retului muncitor, existenţa Uniunii Tineretului Socialist e izvorîtă tocmai din mizeria tinerilor muncitori şi a ucenicilor şi din nevoia acestora de a lupta pentru o îmbunătăţire a vieţii lor, care nu se poate face decît prin unire şi luptă organizată, de aceea ea nu-şi poate atinge scopul, nu poate distruge organizaţia noastră.. ,,în contra tuturor loviturilor burgheziei — scrie în continuare ziarul — organizaţia noastră (U.T.S.E.— n. n.) va rezista, va şti să lupte căci ea este singura armă de luptă a tineretului muncitor, contra exploa- tării capitaliste” 1 2. Organizaţia tineretului muncitor se bucura de sprijinul neprecupeţit al Partidului Comunist din Bomînia, de îndrumările sale, de puterea ideilor marxism-leninismului care învăţau tineretul cum să meargă la ofensivă, cum să-şi organizeze apărarea. Văzînd că arestările şi schingiuirile nu pot distruge organizaţiile tineretului muncitor, guvernanţii ţării au trecut la interzicerea lor. După ce au fost arestaţi conducătorii tineretului muncitor din Bucureşti, din Transilvania, Banat etc., printr-un ordin al Ministerului de Interne, la sfîrşitul lunii mai 1923, a fost interzisă activitatea organizaţiilor tineretului muncitor din Transilvania şi Banat 3. Clasa muncitoare din ţara noastră, sub conducerea P.C.E., s-a ridicat cu hotărîre împotriva acestui act tîlhăresc al regimului burghezo- moşieresc. în adunări de protest, muncitorimea cerea să fie anulat acest ordin. La o astfel de adunare la Oradea, muncitorii au cerut să fie imediat anulat acest ordin al siguranţei4. Organizaţia revoluţionară a tineretului muncitor a primit în acel timp o dublă lovitură. Una directă, din partea autorităţilor şi alta indi- rectă, diD partea conducătorilor oportunişti ai Partidului social-democrat şi al Consiliului general al sindicatelor. Cu toate că la congresele sindicale care au avut loc la Braşov, în 1921 şi apoi la Sibiu în 1922, majoritatea congresiştilor a hotărît ca, Consiliul general să dea tot sprijinul organizării şi luptei tineretului, după aceste congrese elementele oportuniste ale Consiliului general au sabotat per- manent această hotărîre, ba mai mult, au pus toate piedicile posibile în calea organizării tineretului. în vechea Eomînie, Consiliul general a interzis adunările tineretului în sediile sindicatului. ,,Ue-a denunţat că facem politică comunistă, fă- cînd astfel ca poliţia să ne interzică întrunirile, şedinţele în orice sală” 5, scria în apelul adresat de C.C. al Uniunii Tineretului Socialist către întreaga muncitorime din Bomînia. La fel în Transilvania — scria în continuare apelul — Consiliul general ,,... a dus o operă de sabotare care fără exa- gerare se poate numi criminală. Tineretul de acolo a fost lăsat pradă lovi- turilor burgheziei, fără ca Consiliul general să ia vreo atitudine” 6. 1 Tineretul socialist, nr. 39 din 6 mai 1923. a Ibidem. 3 Ibidem, nr. 43 din 3 iunie 1923 (vezi şi Uj harcos, nr. 1 din 10 iunie 1923. 4 Vj harcos, nr. 3 din 20 iulie 1923. s Tineretul socialist, nr. 52 din 5 august 1923. • Ibidem. www.dacaromamca.ro 174 GH. MOŢ şi' V. ŞTEFÂNESCU 8 în mod permanent, oportuniştii din Consiliul general căutau să spargă unitatea de luptă a tineretului socialist. Din această pricină, Uniunea Tineretului Socialist îndemna întreaga muncitorime să impună Consi- liului general ca la congresul sindical care urma să se ţină la Cluj în luna septembrie 1923, să se discute şi problema tineretului. Congresul de la Cluj, cu toată împotrivirea conducătorilor opor- tunişti, a întîmpinat prin aplauze nesfîrşite telegrama de salut pe care tineretul muncitor a adresat-o congresului. Conducătorii oportunişti din mişcarea sindicală sprijibiţi de auto- rităţile regimului burghezo-moşieresc s-au declarat împotriva discutării problemei tineretului la acest congres. Iată ce a declarat prefectul poliţiei din Cluj, cînd congresiştii au salutat telegrama tineretului muncitor :„Nu permit să se vorbească nici un cuvînt despre tineret, întrucît el nu există. Uniunea a fost desfiinţată printr-un decret. Dacă se mai rosteşte un singur aplaus pentru tineret dizolv congresul” 1. Conducerea oportunistă a sindicatelor a reuşit cu ajutorul poliţiei burghezo-moşiereşti — prin înlăturarea de la lucrările Congresului a ade- văraţilor reprezentanţi ai muncitorilor — să spargă unitatea sindicală, unitate care era atît de necesară pentru mişcarea muncitorească. Alături de muncitorii vîrstnici şi tineretul s-a ridicat cu hotărîre împotriva spargerii unităţii sindicale. Problemele mari care stăteau în faţa tineretului nu au fost discutate la Cluj. „Nimic din aşteptările noastre nu s-a realizat — se arăta într-un articol de ziar — nimic din aceste probleme nu şi-au găsit măcar un început” 1 2. Spărgătorii unităţii sindicale au dus în această perioadă acţiuni pentru a produce sciziune şi în sînul Uniunii Tineretului Socialist. „Acum — o dată cu distrugerea sindicatelor — spărgătorii încearcă din nou spargerea Uniunii noastre, încercînd din nou crearea noii Uniuni. în acest scop, vor să scoată şi o gazetă a lor, pentru a produce confuzie în rîndurile tineretului” 3. Începînd din anul 1922, social-democraţii de dreapta au încercat să creeze o nouă organizaţie de tineret denumită „Uniunea Tineretului Muncitor” — care trebuia să accepte întru totul conducerea partidului socialist. Social-democraţii de dreapta încercau prin aceasta să subordoneze activitatea tineretului muncitor Partidului social-democrat şi Consiliului general al sindicatelor, sfătuindu-1 ,,... să nu facă nici un fel de politică muncitorească sau antimuncitorească (ei considerau că tineretul demas- cîndu-i ca trădători ai mişcării muncitoreşti face politică antimuncito- rească— n. n.) să păstreze cu sfinţenie autonomia sindicală ... şi să as- culte numai de sfatul lor” 4 (sfatul trădătorilor — n. n.). Era vorba deci de o organizaţie de tineret reformistă. Dar Uniunea Tineretului Socialist a demascat în faţa tineretului muncitor organizat din Romînia aceste încercări de spargere a unităţii 1 Socialismul, nr. 75 din 20 septembrie 1923. 2 Tineretul socialist, nr. 8 din 30 septembrie 1923. 3 Ibidem, nr. 12 din 18 noiembrie, 1923, 4 Lumea nouă, anul II, nr. 26 din 26 august 1923. www.dacaromamca.ro 9 DIN LUPTA TINERETULUI IN ANII 1923—1928 175 ■mişcării tineretului, arătînd că cei care lucrau pentru înfiinţarea unei noi organizaţii a tineretului erau trădători ai intereselor clasei muncitoare şi ai tineretului muncitor. în acelaşi timp, se arătă că U.T.S. este singura or- ganizaţie a tineretului muncitor, că aceasta va lupta împotriva oricărei încercări de a sparge frontul de luptă al tineretului1. îferenunţînd la încercarea lor, elementele de dreapta din Partidul social-democrat au format în toamna anului 1923 un comitet central provizoriu al noii organizaţii „Uniunea Tineretului Muncitor” — cu sediul la Craiova *. La această organizaţie nu a aderat decît o minoritate infimă de tineri. Majoritatea zdrobitoare a tineretului muncitor a luptat sub faldurile roşii ale P.C.E. , Cu toate schingiuirile şi maltratările siguranţei şi poliţiei burghezo- moşiereşti împotriva organizaţiei revoluţionare a tineretului muncitor, cu toate denunţurile elementelor social-democrate de dreapta, tineretul muncitor, condus şi îndrumat de P.C.E. mergea cu fermitate înainte pe calea luptei revoluţionare de eliberare socială şi naţională a poporului. în întreaga ţară se desfăşura o muncă intensă în sînul organizaţiilor de tineret, pentru pregătirea congresului care trebuia să consfinţească uni- ficarea mişcărilor tineretului muncitor din Eomînia şi să hotărască afilierea oficială la Internaţionala Comunistă a Tineretului. Autorităţile regimului burghezo-moşieresc au interzis însă congresul tineretului fixat pentru aprilie 1924. Neputîndu-se ţine Congresul, Comitetul Central al Uniunii Tinere- tului Socialist din Eomînia a publicat în ziarul „Tineretul Socialist” un comunicat prin care hotăra : „... să se discute pe larg în gazetă toate chestiunile şi întreaga activitate a anului scurs, precum şi noua atitudine pe care trebuie s-o aibă Uniunea ...” 1 2 3. Din cauza interzicerii congresului comunicatul prevedea ca toate chestiunile la ordinea zilei să fie întărite prin riferendum. în urma acestui comunicat, afilierea organizaţiei tine- retului muncitor din ţara noastră la I.C.T. a fost pusă în mod deschis în discuţia organizaţiilor de tineret. Era o confirmare de drept a unei situaţii de fapt. Şi pînă acum organizaţia tineretului muncitor din ţara noastră îşi desfăşurase activitatea sub conducerea I.C.T. Ea respecta şi aplica în viaţă hotărîrile şi sarcinile trasate de I.C.T. Prin urmare recunoştea Internaţio- nala Comunistă a Tineretului drept conducătorul ei alături de P.C.E. La Conferinţa generală a tineretului din 19—20 martie 1922 — con- ferinţă care a marcat crearea organizaţiei marxist-leniniste a tineretului — tineretul muncitor din ţara noastră şi-a luat angajamentul prin scrisoarea adresată I.C.T., că va urma neabătut calea indicată de aceasta, calea luptei intransigente de clasă 4. 1 Tineretul socialist, nr. 34 din 31 martie 1923. (Vezi şi Tineretul socialist, nr. 35 din 8 aprilie 1923). 2 Lumea nouă, an. II, nr. 34 din 21 octombrie 1923. * Tineretul socialist, din 10 februarie 1924. 4 în scrisoarea către Internaţionala Comunistă a Tineretului se arăta : „Tovarăşi, Con- ferinţa Tineretului Socialist din Rominia întrunită In Bucureşti la 19 — 20 martie (1922 — n.n.), vă trimite salutul ei frăţesc, asigurlndu-vă că işi va da toată silinţa pentru a face din www.dacoromanica.ro m GH. MOŢ şi V. ŞTEFÂNESCU 10 „Şi pînă acum tinerimea muncitoare din Romînia — scria ziarul Noul luptător —în I. C.T. a văzut adevăratul conducător al tinerimii mun- citoare din întreaga lume, cu toate că din diferite motive afilierea la aceasta a fost imposibilă” *. împotriva mişcării muncitoreşti şi a Partidului Comunist din Ro- mînia, împotriva organizaţiei tineretului muncitor, care activa sub condu- cerea P.C.R., regimul burghezo-moşieresc dezlănţuie cea mai cruntă te- roare. Cele mai bune cadre ale P.C.R. au fost arestate, sediile partidului închise, ziarele confiscate. Toate acestea urmăreau aruncarea P.C.R., care activa semilegal, în neagra ilegab'tate. Aceeaşi soartă i se pregătea şi organizaţiei marxist-leniniste a tineretului muncitor, deoarece aceasta lucra sub directa conducere a P.C.R. După cum am văzut, congresul general al tineretului, care trebuia să consfinţească unificarea, din cauza prigoanei regimului burghezo-mo- şieresc împotriva organizaţiei tineretului muncitor, nu a putut avea loc. în aceste condiţii, Uniunea Tineretului Socialist din Romînia a de- monstrat din nou întregului tineret muncitor din ţara noastră că a fost şi este organizaţia comunistă a tineretului, că urmează pas cu pas îndru- mările P.C.R.’ U.T.S. a trecut la discutarea în presă (deci în mod deschis) a pro- blemei afilierii la I.C.T., a pregătit totodată congresul general al tineretului, care s-a ţinut prin referendum în ziarul „Tineretul Socialist” în luna aprilie 1924 * 1 2, congres care a declarat afilierea oficială a organizaţiei marxist- leniniste a tineretului la I.C.T., precum şi schimbarea denumirii organi- zaţiei, în „Uniunea Tineretului Comunist”, denumire care corespundea într-adevăr structurii şi caracterului organizaţiei tineretului muncitor. Aceasta a fost ocazia aşteptată de slugile regimului burghezo-moşie- resc, care au trecut imediat la interzicerea presei tineretului, la arestarea conducătorilor lui, la sigilarea sediilor tineretului, la dizolvarea organi- zaţiilor lui. în pofida tuturor persecuţiilor, organizaţiile tineretului muncitor din ţara noastră a îmbrăţişat steagul comunist. Organizaţiile tineretului comunist — scria Tineretul socialist — „. ..vor arăta că nici teroarea şi nici trădarea social-democrată nu pot stăvili inevitabilul, prăbuşirea odiosului regim burghez şi întronarea societăţii comuniste. Cu încredere înainte ! Victoria va fi a comunismului !” 3. Mişcarea tineretului comunist nu putea fi înfrîntă prin închisoare, gloanţe sau oricare alt mijloc folosit de burghezie şi moşierime. Ideile comuniste însufleţeau lupta dreaptă a tineretului muncitor, sub conducerea partidului, pentru o viaţă mai bună. Cu toate că clasele exploatatoare dezlănţuiau cea mai cruntă teroare împotriva P.C.R. şi împotriva tine- retului comunist, cu toate că ele au interzis ziarele muncitoreşti, nu şi-au atins scopul de a frînge avîntul mişcării muncitoreşti. mişcarea tineretului din ţara romtnească o platformă solidă pe care să se clădească societatea socialistă”. (Vezi Tineretul socialist, nr. 35 din 25 martie 1922). 1 Uj harcas [Noul luptător], nr. 2 din 15 aprilie 1924. 2 Documente din Istoria P.C.R. 1923 — 1928, E.S.P.L.P., 1953, p. 189 — 192. 3 Tineretul socialist, nr. 22 din 1 Mai 1924. www.dacaromamca.ro n DIN LUPTA TINERETULUI IN ANII 1923—1928 177 „Cu toate loviturile burgheziei, noi vom continua să rămînem la posturile noastre şi dacă în lupta cu asupritorii noştri unii dintre noi vor cădea, ne vor înlocui noi luptători pentru cauza comunistă, care este cauza proletariatului” x. Yăzînd că nici persecuţiile cele mai sălbatice nu pot frînge voinţa de luptă a clasei muncitoare, nu pot destrăma organizaţiile sale, regimul burghezo-moşieresc a trecut la interzicerea P.C.E., în primăvara anului 1924. O dată cu P.C.E. a fost interzis şi vlăstarul său revoluţionar, Uniunea Tineretului Comunist. Prin aruncarea în ilegalitate a P.C.E., burghezia şi moşierimea n-au putut însă lipsi clasa muncitoare din ţara noastră de avangarda sa marxist- leninistă. „Partidul Comunist trăieşte şi va trăi! — arăta un manifest al P.C.E. adresat muncitorimii.—Din pămîntul în care voieşte să-l îngroape oligarhia, Partidul Comunist renaşte cu noi puteri. Alungat de la suprafaţa legalităţii, el va continua şi în ilegalitate lupta, lărgindu-şi activitatea şi organizaţia şi adîncindu-şi rădăcinile în masele poporului muncitor” a. Sub conducerea P.C.E., Uniunea Tineretului Comunist, neprecu- peţindu-şi forţele, va lupta pentru aplicarea în viaţa practică în sînul maselor largi de tineri muncitori a liniei Partidului Comunist. Comitetul Central al U.T.C.E., în iulie 1924, printr-o circulară adre- sată organizaţiilor tineretului, aducea la cunoştinţă interzicerea Uniunii Tineretului Comunist de către regimul burghezo-moşieresc 1 2 3. în circulară se arăta că regimul burghezo-moşieresc trecuse la di- zolvarea P.C.E. şi U.T.C.E. cu mult înainte, şi anume o dată cu . pri- goana din partea oligarhiei asupra organizaţiilor comuniste încă dinainte de 1 Mai; confiscarea ziarelor, arestarea fără nici un motiv a conducă- torilor noştri numai pentru faptul că sînt comunişti, bătăi şi schingiuiri în beciurile siguranţei, interzicerea adunărilor noastre etc. ...”4. Eegimul burghezo-moşieresc credea că prin acest act va putea să stăvilească lupta dreaptă a maselor muncitoare din ţara noastră pentru o viaţă mai bună, credea că în felul acesta va reuşi să lipsească masele largi de adevăratul lor conducător, Partidul Comunist din Eomînia. Sub conducerea P.C.E., Uniunea Tineretului Comunist va continua lupta sa hotărîtă împotriva putredului regim burghezo-moşieresc. „Dacă este imposibil de a activa legal, vom lucra ilegal!” 5, se arăta în circulara C.C. al U.T.C. _ Condiţiile extraordinar de grele ale ilegalităţii, scăderea neîntreruptă a nivelului de trai şi încercările disperate ale regimului burghez o-moşier, sc de a abate tineretul de la mişcarea revoluţionară, prin crearea de organi- zaţii cu caracter fascist, au dus la creşterea conştiinţei de clasă a tineretului muncitor, la unirea sa tot mai strînsă în jurul organizaţiei sale revoluţio- nare, Uniunea Tineretului Comunist. 1 Tineretul socialist, nr. 21 din 6 aprilie 1924. 2 Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., nr. 1/1955, p. 123. * Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R. dosar nr. 42.287, f. 123. 4 Ibidem. 5 Ibidem. 12 - c. 223 www.dacoromanica.ro 178 GH. MOŢ şi V. ŞTEFĂNESCU 12 în toamna anului 1924 a avut loc un eveniment însemnat în viaţar mişcării muncitoreşti din ţara noastră : Congresul al III-lea al P.C.R., primul congres ţinut în condiţii de ilegalitate deplină. Pe lîngă problemele importante legate de lupta clasei muncitoare din ţara noastră, congresul a acordat o deosebită atenţie şi întăririi organi- zaţiei revoluţionare a tineretului muncitor. în acest sens, congresul a votat o serie de moţiuni privind lupta tineretului comunist. Demascînd politica imperialistă a burgheziei şi moşierimii romîne, politică de pregătire de război împotriva Uniunii Sovietice, congresul cheamă tineretul muncitor din Romînia să lupte împotriva acesteia. Mo- ţiunea votată de congres în acest sens subliniază că ,,... una din datoriile sale de căpetenie (ale U.T.C. — n. n.) este ca, prin lupta pentru amnistie generală, militară şi politică, să-i smulgă (pe cei arestaţi — n. n.), din ghiarele călăilor” L Congresul al III-lea al P.C.R. analizînd sarcinile ce reveneau parti- dului pentru întărirea muncii în rîndurile tineretului, a indicat în rezoluţiile sale calea leninistă în problema cea mai arzătoare a tineretului, în pro- blema conducerii de către partid a U.T.C., stabilind că la baza întregii activităţi a U.T.C. trebuie să stea ideologia partidului de tip nou, ideologia marxist-leninistă, că U.T.C. trebuie să-şi desfăşoare activitatea sub con- ducerea politică a P.C.R. Congresul trasa ca sarcină întregului partid „Sprijinirea efectivă a Tineretului Comunist pe baza autonomiei organiza- torice şi a subordonării sale politice faţă de partid” 1 2 3. Congresul a scos în evidenţă faptul că celulele de partid trebuie să dea ,,... ajutor la crearea de celule ale tineretului comunist în fabrică şi sprijinirea acestora acolo unde există” s. Hotărârile congresului al III-lea al P.C.R. privitoare la munca par- tidului în rîndurile tineretului au avut o mare importanţă în lupta dusă de U.T.C. Ele au clarificat o serie de probleme care se puneau atunci în faţa tineretului, s-a arătat care sînt formele de organizare şi metodele de luptă ale U.T.C. în condiţiile ilegalităţii şi au scos în evidenţă faptul că U.T.C. poate obţine succese în lupta sa împotriva regimului burghezo-moşieresc numai sub conducerea Partidului Comunist, singurul partid care apără consecvent interesele maselor muncitoare. Imediat după Congresul al III-lea al P.C.R. (în luna octombrie 1924) a avut loc Congresul al II-lea al U.T.C. 4. La baza lucrărilor congresului au stat principalele sarcini puse în faţaU.T.C.-ului de către Congresul al III-lea al partidului. Congresul al II-lea al U.T.C., analizînd situaţia organizatorică a Uniunii pe baza sarcinilor trasate de P.C.R., a arătat că una din sarcinile principale care stau în faţa U.T.C. este de a crea puternice nuclee în între- prinderi, la sate, în şcoli şi facultăţi ®. în acelaşi timp, s-a arătat că ce- lulele U.T.C. trebuiau să lupte cu perseverenţă pentru a-şi lărgi activitatea 1 Documente din istoria P.C.R., 1923 — 1928, voi. II, E.S.P.L.P., 1953, p. 238. 2 Ibidem, p. 251. 3 Ibidem, p. 266. 4 Ttnărul leninist, din 1 mal 1925. 6 Ibidem. www.dacorcmamca.ro 13 DIN LUPTA TINERETULUI IN ANII 1923—1928 179 îndeosebi în întreprinderile mari, pentru că acolo sînt concentraţi în pro- ducţie foarte mulţi tineri muncitori. Era necesar ca organizaţiile U.T.C. să respecte cea mai strictă conspirativitate şi să folosească toate posibi- lităţile legale în activitatea sa de zi cu zi. Era necesar de a atrage marea masă a tineretului neorganizat înspre U.T.C., de a educa tineretul, de a-i ridica nivelul cultural, de a-1 antrena în lupta pentru revendicările lui specifice şi pentru participarea activă la toate acţiunile clasei muncitoare organizate de P.C.E. Vecbea formă de organizare pe grupe, pe cartier, grupe de breaslă etc., nu mai corespundea cu necesitatea dezvoltării U.T.C., ea era o pie- dică în calea pătrunderii în masa tineretului muncitor. „Numai grupa în întreprinderi este în stare să ne asigure strînsa şi statornica legătură cu masele largi ale tinerilor muncitori şi ţărani, mobilizarea şi conducerea lor în lupta pentru guvernul muncitoresc şi ţărănesc” L Lozinca congresului a fost următoarea : „deplina reorganizare a Uniunii pe baza nucleelor de fabrică !”. Prin botărîrile pe care le-a luat, Congresul al II-lea al U.T.C. a dat un impuls puternic întăririi capacităţii de organizare şi de luptă a U.T.C. în condiţiile ilegalităţii munca desfăşurată de către U.T.C. era foarte grea. Activitatea ilegală cerea din partea uteciştilor nu numai curaj şi spirit de sacrificiu; ea cerea totodată cea mai strictă disciplină de organi- zaţie, priceperea de a păstra în aceste condiţii grele o legătură permanentă cu masele largi ale tineretului muncitor de la oraşe şi sate, din şcoli şi universităţi şi cu tineri militari. Iată cîteva prevederi statutare în legătură cu regulile stricte de conspiraţie pe care uteciştii trebuiau să le respecte : „Fiecare membru şi organ în mişcarea ilegală este obligat a se com- porta în cadrul normelor de conspiraţie. Abaterea de la aceasta este consi- derată ca o indisciplină” (art. 83 din Statutul U.T.C.) 1 2. Cele mai importante măsuri de conspiraţie prevăzute în statutul U.T.C.E. erau următoarele : „a) necunoaşterea organelor superioare, b) păstrarea la loc sigur a arhivei, c) aranjarea cu precauţie a şedinţelor şi întrunirilor şi d) în general cea mai mare precauţie în fiecare acţiune de teren” (art. 84) 3. Perioada după ilegalizare a U.T.C. este caracterizată tocmai prin această luptă neobosită a tinerilor comunişti de a traduce în viaţă linia Par- tidului Comunist, de a angrena întregul tineret exploatat la lupta împo- triva regimului de exploatare şi asuprire. Hotărîrile Congresului al III-lea al P.C.E. şi ale Congresului al II-lea al U.T.C. au învăţat organizaţia re- voluţionară a tineretului să muncească pentru a îmbina în modul cel mai just munca ilegală cu cea legală. în luna decembrie 1924 în condiţii grele pentru activitatea U.T.C., apare primul număr al ziarului Tînărul Leninist4. în acest prim număr se 1 Ttnărul leninist, din 1 mai 1925. 2 Arhiva centrală a Inst. de ist. a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., B. IX —12, inv. 177. 3 Ibidem 4 Ttnărul leninist, nr. 1 din decembrie 1924. www.dacaromamca.ro 180 GH. MOŢ şi V. ŞTEFANESCU 14 arată că tineretul comunist cu toată teroarea dezlănţuită de burghezie împotriva sa, cu puteri sporite, va duce lupta sub steagul bolşevismului, pentru revoluţia socială, pentru comunism. Apariţia acestui ziar ilegal al tineretului a constituit o armă impor- tantă de luptă prin care organizaţia revoluţionară de tineret a mobilizat tineretul muncitor din Romînia în jurul lozincilor de luptă ale P.C.R. Tînărul leninist şi celelalte ziare ilegale de tineret care apăreau în diferite regiuni ale ţării au transmis permanent linia partidului în rîndurile tine- retului. Ele au avut un important rol de organizare în sînul tineretului, un important rol propagandistic şi agitatoric. Arătînd importanţa apariţiei ziarului tineretului comunist Tînărul leninist scria : „Sub teroarea anarhică şi sîngeroasă a guvernului liberal, bazîndu-ne pe credinţa noastră revoluţionară oţelită din ultima prigoană, scoatem gazeta noastră de apărare şi pentru strîngerea rîndurilor tinerilor muncitori şi muncitoare de la sate şi oraşe” L Pe baza hotărîrilor Congresului al II-lea al U.T.C. a fost elaborat şi aplicat în viaţă în anul 1925 statutul U.T.C. 1 2. în statut s-a precizat că la baza activităţii U.T.C. stă centralismul democratic, că politic U.T.C. este subordonată Partidului Comunist. Capitolul III prevedea că Uniunea Tineretului Comunist se organi- zează pe bază de nuclee (în întreprinderi, uzine, mine, moşii, ferme, şcoli şi universităţi) etc. 3. Această formă de organizare a dus la întărirea U.T.C. în scopul strîngerii legăturilor Uniunii cu masele tineretului, pentru a cîştiga tineretul de partea U.T.C., statutul prevedea înfiinţarea de fracţiuni ale tineretului comunist în sindicate, organizaţii sportive, culturale ale ti- nerilor ţărani, ale tineretului social-democrat etc. Totodată, statutul arăta că sarcina de căpetenie a fiecărui membru al U.T.C. este de a păstra disciplina de organizaţie care impunea cea mai strictă conspirativitate. La fel, în statut se acorda o atenţie deosebită şi elevilor, arătîndu-se că U.T.C. trebuie să înfiinţeze organizaţii de copii, în scopul de a-i pregăti pentru activitatea viitoare. Un apel al C.C. al U.T.C. adresat tineretului în 1925 arăta că tine- retul muncitor de la oraşe şi sate trebuie să lupte cu hotărîre pentru legali- zarea P.C.R. şi a U.T.C.R., împotriva stării de asediu, pentru libertatea minorităţilor naţionale, pentru grabnica eliberare a celor arestaţi de către regimul burghezo-moşieresc etc. 4. în prima perioadă a activităţii ilegale, pe baza hotărîrilor congre- sului al III-lea al Partidului Comunist din Romînia, ale congresului al II-lea al U.T.C.R. şi îndeosebi în urma plenarei C.C. al P.C.R. din iulie 1925, centrul de greutate al muncii U.T.C.-ului se punea pe călirea marxist- leninistă a cadrelor sale. 1 Tînărul leninist, nr. 4 din 1 martie, 1925. 8 Ibidcm, nr. 1 din 1 decembrie 1924. 8 Ibidem. 4 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. nr. 34289/713, I. 78. www.dacaromamca.ro 15 DIN LUPTA TINERETULUI IN \NII 1923—1928 181 Lenin arătase încă în 1920 că sarcina principală a Uniunii Tinere- tului este de a învăţa comunismul. Lenin arăta că aceasta presupune îm- binarea perfectă a două laturi: lupta revoluţionară şi însuşirea ideilor so- cialismului ştiinţific. în condiţiile perioadei de care ne ocupăm, călirea marxist-leninistă a organizaţiei revoluţionare de tineret presupunea : strîngerea legăturilor cu masele tineretului, respectarea strictă a regulilor de conspiraţie şi a centralismului democratic, participarea la toate acţiunile clasei muncitoare, crearea unui puternic aparat ilegal, combaterea teoriilor străine de marxism- leninism. Un ajutor preţios în călirea marxist-leninistă a tineretului muncitor din ţara noastră a primit U.T.C. şi din partea Internaţionalei Comuniste a Tineretului, care în lumina hotărîrilor Internaţionalei Comuniste — a trasat sarcini concrete privind bolşevizarea Uniunilor de tineret1. Un element nou şi deosebit de important care caracterizează acti- vitatea Uniunii Tineretului Comunist din Romînia a fost marea atenţie pe care a acordat-o şi altor categorii de tineri, în afară de muncitori. O muncă intensă a desfăşurat U.T.C. în această perioadă şi în rîn- durile studenţilor. C.C. al P.C.R. a adresat în vara anului 1924 studenţimii din Romînia un manifest1 2 în care arăta că oligarhia romînă „.. .nu dă studenţilor nici cămine, nici cantine, nici îmbrăcăminte, ci îi lasă să piară de foame în frig şi zdrenţuiţi; ea nu le dă nici cărţi şi nici posibilităţi reale de studiu, împiedicîndu-i astfel de a-şi cuceri pregătirea culturală şi pro- fesională” 3. Demascînd în faţa întregii studenţimi adevărata faţă a regimului burghezo-moşieresc, precum şi ţelurile urmărite de el de a împiedica stu- denţimea să fie alături de clasa muncitoare, manifestul chema studenţimea la luptă alături de masele exploatate, la luptă în front unic pentru cuce- rirea unei vieţi mai bune. în anul 1925, sub conducerea U.T.C. ia fiinţă în universităţile din ţară organizaţia de luptă a studenţimii democrate, denumită : „Uniunea Studenţilor independenţi”. Uniunea Studenţilor Independenţi a dus o luptă hotărîtă, reuşind, în scurt timp după crearea sa la Bucureşti, să organizeze studenţimea din întreaga ţară. Aşa de exemplu, la Iaşi au fost puse bazele organizaţiei cu peste 300 de membri4. Studenţii din Iaşi, sub conducerea U.S.I., au or- ganizat la 10 decembrie 1925 o zi de luptă împotriva regimului burghezo- moşieresc pentru o viaţă mai bună pentru studenţii săraci. Ziua aceasta 1 în martie 1925 a avut loc o şedinţă plenară lărgită a I.C.T. la care au participat reprezentanţi ai tineretului comunist din Rusia, Anglia, America, India, China, Japonia, Ger- mania, Franţa, Romînia etc. Una dintre cele mai importante probleme dezbătute de aceasta plenară a fost bolşevizarea uniunilor de tineret. în afară de aceasta s-au mai discutat următoa rele probleme : reorganizarea uniunilor de tineret pe baza nucleelor de fabrică, frontul unic, pro paganda In rlndurile tineretului sătesc, activitatea sindicală etc. (Vezi Ttnărul leninist, nr. 5 din 1925). 3 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., A. VIII —6, inv. 129. 3 Ibidem. 4 Ibidem, dosar nr. 32812/275, voi. I, f. 55. www.dacaromamca.ro 182 CH, MOŢ şi V. ŞTEFANESCU 1G . a fost un adevărat simbol de luptă al studenţimii de la Universitatea din Iaşi” 1. După cîteva luni de activitate, această organizaţie progresistă a studenţimii sărace a fost dizolvată de autorităţile regimului burghezo- moşieresc. Acest lucru nu a însemnat însă moartea organizaţiei, care va continua lupta sub conducerea U.T.C. De altfel, însăşi siguranţa generală a statului burghez, în primăvara anului 1926, a fost nevoită să recunoască faptul că în universităţile din ţară . există un puternic curent anti- fascist şi o mulţime de nuclee comuniste — care, coordonate cu instruc- ţiunile Centralei Tineretului Comunist, vor putea constitui o puternică avangardă de bolşevizare a universităţilor” 1 2. Studenţimea democrată se îndrepta pe calealuptei revoluţionare sub conducereaP.C.E., cu toate încer- cările burgheziei de a o abate de la această luptă. Uniunea Tineretului Comunist din Romînia îndeplinea cu cinste toate sarcinile trasate de P.C.R. U.T.C.-ul căpăta noi forţe şi, datorită legăturilor sale cu mişcarea internaţională a tineretului şi îndeosebi îndru- mărilor permanente primite din partea I.C.T. Cu toate că primejdiile cres- cuseră, cu toate că poliţia şi siguranţa urmăreau neîncetat activitatea ute- ciştilor, aceştia, trecînd peste orice obstacol, păstrau legătura cu I.C.T. prin directive, manifeste, apeluri, circulări etc., care trasau U.T.C.-ului sarcinile imediate de luptă. Acestea se publicau apoi în ,,Tînărul leninist”, organul ilegal al mişcării tineretului, fiind aduse astfel la cunoştinţa fie- cărui utecist. Este de asemenea important că I.C.T. învăţa tineretul cum să lupte împotriva războiului pentru rezolvarea principalei sarcini internaţionaliste şi anume preîntimpinarea războiului imperialist îndreptat-contra Uniunii Sovietice. „Numai prin lupta de masă, prin demonstraţii, prin greve, oprirea transportului trupelor şi muniţiilor se poate lupta contra războiului”, arăta un apel din august 1927 al Comitetului Executiv al I.C.T. adresat către tinerii muncitori, ţărani, marinari şi soldaţi din toată lumea 3. Apelul îndemna la demascarea permanentă şi neobosită a frazelor mincinoase care vorbeau despre apărarea patriei burgheze, îndemna tine- retul să facă agitaţie revoluţionară, să facă propagandă de fraternizare cu Armata Eoşie, să facă propagandă revoluţionară ilegală în armatele burgheze pentru împiedicarea războiului. „Numai dacă distrugem veşnica pricină a războiului, putregaiul parazitar, capitalismul care se scaldă în marea de sînge, numai aşa putem să facem imposibil războiul!” — scria în con- tinuare apelul I.C.T. 4. Cu ocazia celei de a X-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, U.T.C. trasa din nou tineretului revoluţionar sarcini în vederea luptei de apărare a Uniunii Sovietice, luptă care s-a desfăşurat sub lozinca „Jos mîinile de pe Rusia Sovietică”. 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. nr. 32812/275, voi. I, p. 55. 2 Ibidem, f. 56. 3 Ttnărul leninist, an. III, 1927, nr. 9 din august. 4 Ibidem. www.dacaromamca.ro 17 DIN LUPTA TINERETULUI IN AMI 1923—1928 183 Stabilizarea relativă a capitalismului începea să intre în declin. Pe măsură ce se apropia anul 1929, cînd criza economică a izbucnit cu deosebită tărie, creştea valul luptelor clasei muncitoare. Sub îndrumarea P.C.E., Uniunea Tineretului Comunist din Romînia, , în condiţiile grele ale ilegalităţii, ducea înainte, cu dîrzenie, steagul roşu al luptei tineretului revoluţionar. Tineretul participa activ la toate acţiu- nile duse de muncitori împotriva cruntei exploatări şi crîncenei terori exercitate de guvernele reacţionare. Astfel, în iunie 1926 la întreprinderea textilă „Colentina” din Capi- tală, o dată cu muncitorii şi muncitoarele din întreprindere, şi tineretul muncitor a părăsit lucrul în semn de protest, împotriva prelungirii zilei de muncă de la 9 la 10 ore. în timpul grevei, ziarele muncitoreşti descriau pe larg condiţiile de viaţă şi de muncă ale muncitorilor de la textila „Colentina”. „Cînd treci pe la poarta acestor fabrici textile, în orele de prînz sau seara — scria Viaţa muncitoare — cel mai tragic tablou ţi se înfăţişează înaintea ochilor. Pernei bătrîne şi copile tinere de 12—14 ani, îmbrăcate în zdrenţe, cu picioa- rele goale, stau rezemate de gardul fabricii, mîncînd cîte o bucată de pîine cu un fir de ceapă” 1. Acelaşi ziar se ocupă îndeaproape de greva foamei declarată de cîteva zeci de tineri în semn de protest împotriva îndelungatei lor deţineri în prevenţie, fără a fi interogaţi şi pentru obţinerea unui mai bun tratament material şi moral în închisoarea Consiliului de război din Cluj 1 2. Tineretul a participat la toate acţiunile muncitorilor; la Buhuşi, unde peste 5 000 de muncitori au declarat grevă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ,• la grevele care au avut loc la Reşiţa, în 1927 unde peste 6 500 de muncitori au declarat grevă; la Anina, unde greva muncitorilor a durat mai bine de două luni; la Bucureşti, unde 2 000 de lucrători tipografi au declarat grevă etc 3. în faţa noii situaţii care se crease : intensificarea mişcării greviste, guvernul burghezo-moşieresc a dezlănţuit o nouă campanie de represiuni. El îndrepta loviturile în primul rînd împotriva P.C.E., singurul partid care lupta consecvent pentru drepturile maselor muncitoare. Dar cu toate loviturile burgheziei, P.C.E. continua să trăiască şi să conducă lupta maselor muncitoare pentru o viaţă mai bună 4. Sub conducerea Partidului Comunist, U.T.C. ducea o muncă neobosită în rîndurile tineretului, pentru mobilizarea lui sub lozincile de luptă ale partidului. în ciuda grelelor lovituri date de poliţie şi siguranţă prin ares- tarea a numeroase cadre ale U.T.C., aceasta nu şi-a întrerupt nici un moment 1 Viaţa muncitoare, an. III, nr. 37, din 20 iunie 1926. 2 Ibidem. 3 Analele Institutului de istorie a partidului, I, nr. 4, iulie-augu&t 1956, p. 11G. * Viaţa muncitoare din 28 martie 1926 arăta că partidul poporului, al generalului Ave- roscu, nici n-a ajuns bine la putere şi a şi declarat că „datoria oricărui guvern viitor e repri marea curentelor subversive” — înţelegind prin „curente subversive” lupta clasei muncitoare pentru 8 ore de lucru, apărarea libertăţii sindicale, cererile de mărire a salariilor etc. www.dacaromamca.ro jjj! GH. MOŢ ţi V. ŞTEFĂNESCU 18 activitatea x. în „zilele roşii” de 1 Mai, 1 august — ziua împotriva războ- iului, prima duminică a lunii septembrie—ziua internaţională a tineretului, 7 Noiembrie etc. „...steagurile roşii se ridicau pe coşurile fabricilor, tineretul ieşea în stradă la demonstraţii, manifestele se împrăştiau” 1 2. Siguranţa socotea că arestînd conducătorii U.T C. va lichida întreaga organizaţie care ar fi rămas astfel descumpănită. în realitate, arestările continuau şi în ciuda acestui fapt agenţii erau nevoiţi să dea jos drapelele roşii, să confişte manifeste, se chinuiau să împrăştie mitingurile şi demon- straţiile 3. Eîndurile luptătorilor nu se răreau însă. Slugile stăpînirii făceau totul pentru a stăvili mişcarea comunistă. Este interesant de arătat de pildă că prefectul poliţiei din Galaţi a fost trimis tocmai la Londra, la Scotland Yard, să înveţe meseria de vînător al comuniştilor 4 5. în numeroase greve ale muncitorilor, tinerii erau folosiţi ca oameni de legătură sau în pichetele de rază. în 1928, la fabrica „Szdkely şi E4ti” din Tg. Mureş s-a declarat o nouă grevă. După 8 săptămîni de grevă, în care timp patronul încă nu acceptase condiţiile puse de muncitori, în cele din urmă a trimis să i se aducă muncitori lemnari de la Timişoara, în scopul de a sparge greva muncitorilor din Tg. Mureş. O tînără utecistă a adus informaţii precise asupra demersurilor întreprinse de patron în acest sens, aflînd chiar trenul cu care urmau să sosească muncitorii timişoreni. Datorită acestor informaţii, partidul a avut timp să mobilizeze greviştii care au întîmpinat muncitorii timişoreni cu chemări de solidarizare la grevă. Timişorenii au răspuns cu entuziasm chemărilor, solidarizîndu-se cu greviştii cerînd în acelaşi timp patronului bani pentru înapoiere s. în acei ani grei de activitate ilegală P.C.E. a căutat să se folosească de toate posibilităţile legale în vederea apărării intereselor celor ce muncesc. După cum am arătat mai sus, în perioada stabilizării relative a capitalis- mului, sarcina principală a comuniştilor era să pregătească masele de asu- priţi în vederea bătăliilor sociale ce aveau să vină. Partidul Comunist avea nevoie să întărească legăturile sale cu masele. Pe această linie se situează şi lupta pentru folosirea posibilităţilor legale. O primă măsură a fost crearea unor organizaţii legale, în care P.C.E. exercita o serioasă influenţă poli- tică. Printre ele se numărau : sindicatele unitare, Blocul Muncitoresc Ţărănesc, Comitetul de ajutorare de pe lîngă sindicatele unitare, Comitetul pentru amnistie etc 6. în toate organizaţiile amintite activau importante grupuri de utecişti. O altă măsură tot atît de importantă era munca comu- niştilor în organizaţiile legale reformiste şi chiar burgheze în care existau mai mult sau mai puţin mase de oameni ai muncii: Sindicatele afiliate la Internaţionala de la Amsterdam, organizaţiile cultural-sportive etc. 1 în această perioadă U.T.C.R. avea următoarele comitete locale : Bucureşti, Ploieşti, Turnu Severin, Craiova, Brăila, Galaţi, Constanţa, Iaşi, Focşani, Cluj, Tg. Mureş, Oradea- Mare, Braşov, Arad, Timişoara etc. (Vezi Arhiva Institutului dc istorie a partidului, dos. 32812/ /275, voi. I, p.9). 2 Tlnăritl leninist, nr. 3, martie 1928, p. 23. • * lbidem. 4 lbidem. 5 lbidem, p. 18 — 19. • Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., nr. 4, iulie-august 1956, p. 117. www.dacaromamca.ro 19 DIN LUPTA TINERETULUI IN ANII 1923—1928 185 U.T.C. a dat un sprijin serios lărgirii activităţii organizaţiilor democra- tice legale şi în special Blocului Muncitoresc-Ţărănesc. Tinerilor utecişti li se încredinţau în special sarcini pe linia propagandei electorale în favoarea B.M.T., şi anume popularizarea programului blocului, a candidaţilor, lipirea afişelor etc *. De asemenea, tineretul revoluţionar s-a încadrat în rîndurile sindi- catelor luptînd cu hotărîre pentru : 8 ore de muncă, mărirea salariilor, împotriva legii sindicatelor (legea Trancu-Iaşi) care interzicea tinerilor pînă la 18 ani dreptul la organizare, împotriva spărgătorilor de grevă, împotriva termenului lung de 4-- 5 ani ucenicie etc. în vederea atragerii tineretului muncitor în sindicate alături de vîrst- nici, în vederea satisfacerii revendicărilor tineretului proletar, s-a organizat între 11 şi 18 ianuarie 1926 o săptămînă sindicală de propagandă a tinere- tului 1 2. Comuniştii foloseau din plin orice prilej pentru a se ridica împotriva exploatării şi asupririi clasei muncitoare. Astfel, de 1 Mai, în Capitală s-a organizat o mare întrunire sindicală în cadrul căreia s-a discutat şi situaţia tineretului muncitor. Cu acest prilej, au fost demascaţi guvernanţii ţării care opreau tineretul pînă la 18 ani să se organizeze, treeînd însă cu vederea faptul că împotriva legii se foloseau copii de 10,11 şi 12 ani la munci obosi- toare de cîte 10, 12 şi chiar 14 ore pe zi. întrunirea s-a ridicat în apărarea ucenicilor, împotriva bătăii, pentru 2 ani de ucenicie, pentru frecventarea şcolilor industriale în orele de lucru, pentru legalizarea U.T.C. şi pentru amnistierea conducătorilor comunişti etc. 3. Uteciştii activau atît în secţiile Sindicatelor Unitare cit şi în sindi- catele care se găseau sub influenţa social-democraţilor de dreapta. Ei au primit chiar sarcina de a contribui la organizarea sindicatelor din fabri- cile textile. Rezultatul muncii consecvente a multor utecişti a fost crearea de numeroase sindicate în întreprinderi 4. Manifestele partidului şi U.T.C., în ciuda grelelor condiţii de ilegali- tate, răspîndeau peste tot îndemnul partidului şi U.T.C. „Mei un pas înapoi! — se adresa poporului muncitor din Romînia un apelalP.C.R. şi U.T.C.R. din noembrie 1926.—La teroare răspundeţi prin muncă şi mai intensă de mobilizare şi organizare a maselor, prin luptă şi mai hotărîtă pentru unificarea sindicală, frontul unic al muncii şi pentru legalizarea Partidului Comunist şi a Uniunii Tineretului Comunist din Romînia... ” 5. Apelul se adresa în acelaşi timp şi muncitorilor din organi- zaţiile social-democrate astfel : „întindeţi mina voastră fiăţească munci- torilor comunişti unitari (din Sindicatele Unitare — n.n.) şi a celor neor- ganizaţi ! Cereţi conducătorilor voştri unificarea sindicală printr-un congres 1 Tlnărul leninist, nr. 3 din martie 1928, p.23. 2 Viaţa muncitoare, an. III, nr. 14, din 10 ianuarie 1926. 3 Ibidcm nr. 31 din 11 mai 1926. 4 Ttnărul leninist, nr. 3 din martie 1928, p. 23 — 24. 5 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos., nr. 33310/3554, f. nr. 16. www.dacoromanica.ro 186 GH. MOŢ şi V. ŞTEFĂNESCU 20 comun al tuturor sindicatelor, cereţi frontul unic proletar cu Partidul Comu- nist, Uniunea Tineretului Comunist şi cu toate organizaţiunile de luptă ale maselor. Luptaţi împotriva terorii albe. Luptaţi pentru legalizarea Parti- dului Comunist şi a Uniunii Tineretului Comunist din Bomînia”. în acelaşi sens vorbeşte şi circulara C.C. al U.T.C.R. din mai 1927, ac- centuînd asupra faptului că Ajutorul Roşu a luat iniţiativa organizării une: acţiuni largi de masă în vederea luptei pentru : îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale deţinuţilor politici, legiferarea unui regim special pentru aceştia, cucerirea amnistiei generale etc. Circulara scoate în evidenţă faptul că ,,.. .50% din deţinuţii politici sînt tineri muncitori, sînt membrii Uniunii noastre, sînt luptătorii, conducătorii noştri” \ în anul 1927, U.T.C. înregistrează un nou succes, prin reapariţia orga- nului său central ilegal Tînărul leninist care a adus un aport serios în lupta de organizare şi întărire a frontului unic al celor ce muncesc1 2. în arti- colul de fond al ziarului se arată că ,,Tînărul leninist reapare pentru a duce lupta alături de Partidul comunist, alături de toţi muncitorii revoluţionari, împotriva monarhiei.... ’ Tînărul leninist reapare pentru a duce lupta împotriva războiului, pentru pace cu Rusia Sovietică...”3. în aceste condiţii — arăta Tînărul leninist într-un apel către membrii U.T.C.,,.. .rîndurile noastre trebuie să fie strînse şi mai temeinic, fiind pătrunse de voinţa şi mai tenace de luptă şi abnegaţie pentru înde- plinirea sarcinilor noastre” 4. Suferinţele îndurate de tineret, exploatat pînă la sînge de regimul bur- ghezo-moşieresc, l-a unit şi mai strâns în jurul U T.C. în lupta sa împotriva putredului regim capitalist. Sub lozincile revoluţionare : jos teroarea albă sîngeroasă şi toate organele burgheziei de împilare şi de tortură ; siguranţa, jandarmeria şi consiliile de război, jos justiţia de clasă burgheză, trăiască revoluţia proletară—îşi desfăşura în această perioadă activitatea U.T.C.-ul. în condiţiile apropierii de sfîrşit a stabilizării relative a capitalismului şi pe măsura creşterii luptei revoluţionare a maselor muncitoare din pricina adîncirii mizeriei poporului în condiţiile intensificării pregătirilor de război împotriva Uniunii Sovietice, în anul 1928 a avut loc cel de al IV-lea Congres al Partidului Comunist din Romînia. Congresul a adoptat o rezoluţie specială în chestiunea Uniunii Tineretului Comunist5. Rezoluţia a analizat situaţia economică a maselor largi de tineret, situaţia grea în care se afla tineretul muncitor, munca istovitoare care depăşea puterile lui, salariul de mizerie pe care-1 primea, maltratările, lipsa de drepturi politice etc. în acelaşi timp, însă, rezoluţia arăta că burghezia căuta prin toate mijloacele să atragă tineretul de partea sa, pentru a-şi atinge scopurile 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R., dos. 32812/275, voi. I, f. 158. 2 La sfirşitul anului 1927 a mai apărut „Luptătorul”, organ periodic al secţiei locale U.T.C. din Iaşi (vezi Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R., dosar, nr. 32812 275, voi. I, p. 172). 3 Tînărul leninist, nr. 9 din august 1927. 4 Ibidem. 8 Documente din istoria U.T.C.R., 1917 — 1944, Ed. tineretului, 1958, p. 141. www.dacaromamca.ro 21 DIN LUPTA TINERETULUI IN ANII 1923 1928 187 criminale, de a dezlănţui un nou război împotriva Uniunii Sovietice. Ea căuta să atragă tineretul, semănînd în mijlocul lui ura naţională, şovinis- mul etc. După primul război mondial şi în deosebi în perioada stabilizării relative a capitalismului, clasele exploatatoare au încercat să abată tine- retul revoluţionar şi prin clasicele metode diversioniste : agitaţia fascistă şi naţionalistă. Sub firma unor organizaţii „cultural-sportive” se creează asociaţia cercetaşilor romîni, „prietenii marinei” diverse societăţi studenţeşti care desfăşurau în realitate o activitate antipopulară, încercînd să distragă atenţia tineretului de la problemele lui vitale. Imperialiştii americani îşi deschid la noi în ţară o sucursală pentru răspîndirea otravei misticismului în rîndurile tineretului. Este vorba de filiala Organizaţiei Internaţionale a tinerilor creştini (IMCA). Mai mult, aceasta este perioada în care iau fiinţă primele organizaţii fasciste : Liga Apărării Naţional Creştine — LANC — condusă de A. C. Cuza şi mai tîrziu Legiunea Arhanghelului Mihail, trans- formată în mişcare legionară. Scopul acestor organizaţii era lupta împotriva comunismului şi abaterea tineretului muncitor prin diversiuni naţionaliste-şovine de la lupta de clasă. Partidul comunist demasca cu toată tăria aceste manevre ale burghe- ziei, educînd tineretul muncitor în spiritul adevărului, al conştiinţei de clasă. Un loc însemnat l-a ocupat în rezoluţie, analiza slăbiciunilor U.T.C.- ului. A rezultat astfel lipsa unei conduceri unitare, insuficienţa muncii ilegale de masă, lipsa de atenţie faţă de tineretul sătesc. Rezoluţia sublinia faptul că partidul trebuia să ducă o serioasă muncă în rîndurile tineretului care a jucat şi va juca un mare rol în lupta dusă de partid împotriva asupritorilor clasei muncitoare. „Rolul tinerethlui — arăta rezoluţia politică a congresului—se va mări cu apropierea luptelor hotărîtoare. Congresul consideră că partidul în întregime trebuie să acorde maximum de atenţie acestui participant al frontului, activităţii în rîndu- rile tineretului proletar şi ţărănesc şi să susţină cu toate mijloacele activi- tatea Uniunii Tineretului Comunist (U.T.C.) din Romînia” L Congresul al IY-lea al P.C.R. a fixat sarcinile imediate care stăteau în faţa U.T.C. Intensificînd activitatea sa prin mobilizarea tineretului la luptele clasei muncitoare, prin scoaterea în mod permanent de foi, ziare ilegale etc., U.T.C. trebuia să înveţe să îmbine cît mai bine formele de muncă ilegale cu cele legale pentru a asigura astfel succesul în lupta pentru cucerirea maselor de tineri. în acest sens rezoluţia congresului arăta că „intensificîndu-şi activitatea ilegală U.T.C. trebuie să utilizeze diferite forme şi posibilităţi de muncă legală căutînd să cucerească în toate organizaţiile legale ale tinere- tului muncitor şi ţărănesc cu caracter politic-cultural şi sportiv conducerea şi să le dea acestor organizaţii un caracter revoluţionar” 1 2. 1 Documente din istoria P.C.R., 1923 —1928, E.S.P.L.P., 1953, p. 573. 2 Documente din istoria U.T.C.R., 1917 — 1944, Editura tineretului, 1958, p. 113. www.dacoromanica.ro 188 CH. MOŢ şi V. ŞTEFANESCU 22 U.T.C. avea sarcina de a constitui pe lîngă toate sindicatele secţii ale tineretului, de a duce o muncă activă în toate organizaţiile sportive cu caracter muncitoresc, în organizaţiile cu caracter cultural, să editeze o gazetă legală specială. Trebuia să răspîndească cuvîntul partidului şi al U.T.C. în rîndurile studenţilor săraci şi ale tineretului sătesc atrăgîndu-i în Uniunea Tineretului Comunist din Romînia. Rezoluţia Congresului al IY-lea al P.C.R. a accentuat problema de căpetenie a mişcării revoluţionare a tineretului muncitor şi anume raportu- rile dintre partid şi U.T.C. subliniind că „politiceşte U.T.C. trebuie_să fie sub conducerea Partidului Comunist”L în perioada anilor 1923 —1928 s-a întărit continuu conducerea de către partid a Uniunii Tineretului Comunist. Congresul al IY-lea al P.C.R. a oglindit aceasta şi a sublimat necesitatea conducerii de către partid în toate verigile U.T.C. de sus în jos, de la Comitetul Central pînă la celulele din întreprinderi. Sub îndrumarea directă şi permanentă a Partidului Comunist din Romînia, U.T.C. a luptat cu curaj şi abnegaţie pentru aplicarea în viaţă a sarcinilor trasate de partid. în urma aplicării botărîrilor Congresului al IY-lea al P.C.R. cu privire la tineret, U.T.C. a crescut şi s-a întărit, în ciuda încercărilor burgheziei de a o distruge. Creată în anii unei crunte prigoane, refăcîndu-şi rîndurile în urma lovi- turilor primite, însuşindu-şi continuu ideile marxism-leninismului, Uniunea Tineretului Comunist din Romînia era pregătită pentru luptele ce aveau să vină. La orizont apăruse spectrul crizei economice a anilor 1929—1933. Pe steagul roşu al uteciştilor erau înscrise cuvintele: „Tot înainte!” Şi în vremuri de reflux revoluţionar şi în cele de mare avînt, U.T.C.-ul a fost la datorie. 1 1 Documente din istoria U.T.C.R., 1917—1941, Editura tineretului, 1958, p. 145. www.dacaromamca.ro O PROBLEMĂ DE GEOGRAFIE ISTORICĂ LOCUL UNDE S-A DAT BĂTĂLIA DINTRE ŞTEFAN CEL MARE ŞI PETRU ARON DE AL. I. GONŢA Problema locului unde s-a dat bătălia dintre Ştefan cel Mare şi Petru Aron a preocupat îndeaproape istoriografia noastră. Potrivit informaţiilor sumare din cronicile slavo-romîne — mai ales cele din grupa putneană — cum şi a celor relatate de Letopiseţul lui Grigore Ureche şi Cronica moldo- germană, se ştie că lupta s-a dat la Doljeşti, sat pe Albîia în ţinutul Roma- nului. Dar lipsa de date mai ample şi mai precise în legătură cu acest impoi'- tant eveniment a dat naştere la discuţii contradictorii. Deşi la ele s-au anga- jat cei mai mulţi dintre cercetătorii noştri şi chiar istorici străini, totuşi nici pînă astăzi nu s-a ajuns la fixarea locului, din cauza opiniilor împărţite ale istoriografilor. Avînd în vedere că evenimentul petrecut în primăvara anului 1457 este de o importanţă capitală pentru istoria Moldovei, pentru faptul că a pus capăt celei mai tragice perioade, de lupte fratricide şi sfîşieri interne şi considerînd că problema a rămas încă deschisă cu toate discuţiile de pînă acum, ne vom ocupa în studiul de faţă de stabilirea locului, pe baza tuturor documentelor şi izvoarelor narative ce ne-au stat la dispoziţie. ■k în legătură cu locul unde s-a dat această bătălie, istoricii noştri îşi împart opiniile. Majoritatea lor1, bazaţi pe cronicele slave şi Letopiseţul lui Grigore Ureche susţin că bătălia a avut loc la Doljeşti de pe stînga Şiretului din ţinutul Romanului. 1 1 A. D. Xenopol, Istoria romtnilor din Dacia Traiană, ed. a IlI-a. I. Vlădescu, voi. IV, p.ll. N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, Ed. Administr. Casei şcoalelor, p. 65. Idem, Istoria armatei romtneşti, Vălenii de Munte, 1910, voi. I, p. 114. Idem, Istoria romtnilor, Buc., www.dacaromamca.ro 190 www.dacoromanica.ro 3 O PROBLEMA DE GEOGRAFIE ISTORICA 191 Un istoric polon, O. G6rka, duce locul luptei la Doljoc, pîrîu şi deal pe Prut, aproape de Cernăuţi \ Un alt cercetător, Emil Diaconescu * 1 2, influenţat probabil de A. D. Xenopol, care în volumul IY al cunoscutei sale lucrări de sinteză 3 spune că locul luptei ar fi Joldeştii de pe Yorona din ţinutul Botoşani, face opinie separată şi susţine şi el că bătălia ar fi avut loc la Joldeşti, Doljeşti fiind o greşeală a copistului letopiseţului 4 *. La aceste opiniuni trebuie adăugată şi aceea a cercetătorului ieşean, X. Grigoraş, expusă într-o comuunicare ţinută la 14 aprilie 1957 la Insti- tutul de Istorie din Iaşi, cu ocazia aniversării a 500 ani de la înscăunarea lui Ştefan cel Mare. în textul acestei comunicări — mai apoi publicată — X. Grigoraş propune să se citească Dolheşti în loc de Doljeşti, iar în nota 91 din aparatul critic de la pagina 49, dă ca loc al bătăliei şi satul Hreasca şi Pîrîul Glodului ®, ambele pe Şomuzul Mic, ţinutul Suceava. Dat fiindcă problema prezintă asperităţi în rezolvarea ei şi mai ales faptul că istoricii citaţi nu cad, toţi, de acord asupra locului bătăliei, — va trebui să vedem ce spun mai întîi izvoarele noastre. ★ Letopiseţul zis de la Bistriţa, cea mai veche cronică moldovenească cunoscută nouă, spune că Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a venit asupra lui Petru Aron voievod ,,în marţea cea mare la locul numit Hreasca la Doljeşti”, fără să arate că locul este pe Şiret. K-k bto(p)kmhk........... ha A\S\CTO NApHUAfAtOS A'p/RCKK 8 A<*A>KCt|!H6. Cronica şi Analele de la Putna, pun ciocnirea dintre cei doi rivali la 12 aprilie 1457, în joia mare (şi nu în marţea cea mare), pe Şiret, la vadul de la Doljeşti, după traducerea lui I. Bogdan 7 şi I. Vlădescu 8. Dar originalul slav menţionează că lupta nu s-a dat în vadul de la Doljeşti, ci pe Şiret, ,,în Tină la Doljeşti B-k bmhkmh MfTp-kTOK ha CHpfT-K ha thh* oy AoKfi|iH” ceea ce este cu totul altceva. Elementele noi aduse de Analele de la Putna sînt deci Şiretul şi „tina” de lingă Doljeşti, folosind cuvîntul de „tină” 1937, voi, IV, p. 124. I. Ursu, Ştefan cel Mare, Buc,. 1925, p. 12 — 13. C. C. Giurescu, Istoria rominilor, ed. IV, voi. II, p. 53. R. Rosetti, Despre unele precizări recente a locurilor bătăliilor de la Doljeşti, Vaslui şi Şcheid, Idem In Anal. Acad. Rom., XV, 1933, extras, p. 3 — 4. I. Bogdan. Vechile cronici moldoveneşti pină la Urechia, Buc., 1891, p. 253 nola 16 şi p. 254. Idem, Cronice inedite atingăloare de istoria Rominilor., Buc., 1895, p. 42. I. Minea, Letopiseţele moldoveneşti scrise slavoneşte, In Cercetări istorice, Iaşi, voi. II, 1925, p. 234. M. Costăchescu, Documente moldoveneşti de la Ştefan cel Mare, Iaşi, 1933, p. 4. 1 O. G6rka, Cronica epocii lui Ştefan cel Mare (1458 — 1499), Buc., 1937, p. 110, nota 5. * E. Diaconescu, Vechile drumuri moldoveneşti, Iaşi, 1939, p. 94, 99. 8 A. D. Xenopol, op. cit., voi. IV, p.270. * Buciumul romln, p. 86; C. Giurescu, Lelopiseful Ţării Moldovei întocmit după Gr. Ureche vornicul, Istrale logofătul şi alţii, de Simion Dascălul, Buc. 1916, p. 42, r.2. 6 N. Grigoraş, începuturile domniei lui Ştefan cel Mare, (1457—1459) În Studii şi cercetări ştiinţifice, Istorie, an. VIII, fasc. I, 1957, p. 49, nota 5. * I. Bogdan, Cronice inedite..., p. 37 şi anexă, p. III. 7 Idem, Vechile cronice. ..., p. 194 şi p. 144. 8 I. Vlădescu, Izvoarele istoriei rominilor, Letopiseţul de la Bistriţa şi Letopiseţul de la Ruina, Buc., p. 116. www.dacaromamca.ro 192 ALEXANDRU I. GONŢA 4 în loc de „hrească” corespondentul malorus (pentru „tină”) din Leto- piseţul zis de la Bistriţa. Cronica moldo-germană redă astfel evenimentele : „în anul cum se socoteşte de la naşterea lui Hristos, 1457, în luna lui aprilie, în ziua de 11, într-o marţi, în săptămîna mare, dinaintea paştilor, veni Ştefan Yodă, fiul lui Bogdan Yodă cu o mică oaste împreună cu muntenii şi cu cei din ţara de jos, ca la vreo 6000 de oameni. Şi veniră asupra lor Aron Yodă la un pîrîu sau apă cu numele Hreasca, la Dolschecht. Aşa goni Ştefan Yodă pe Aron Yodă din ţară şi rămase însuşi domn prin forţă” („an einem pache ader waser mit dem namen HressTca beu der Dolschecht’ ’1 spune textul german). De aici reţinem deci elementele, un pîrîu sau apă numită Hreasca, ce se află lîngă satul Dolschecht (pe care O. G6rka îl identifică cu Dolzok (Doljoc) deal aproape de Cernăuţi2. Letopiseţul Ţării Moldovei, povestind evenimentele din săptămîna mare a anului 1457 spune că, Ştefan cel Mare „silind spre scaunul Sucevei, i-au ieşit înainte Petru Yodă Aron spre Siretiu la sat la Doljeşti, la Tină şi s-au lovit în ziua de Joi Mari, aprilie 12, şi înfrînse Ştefan Yodă pe Aron” 3. în manuscrisul 3 numele satului este Joldeşti4, provenit, fie prin metateză, fie dintr-o greşeală de transcriere pe care am văzut că a folosit-o E. Diaconescu în lucrarea citată. Din analiza textului lui Ureche, vedem că, afară de cele trei elemente menţionate de cronicele anterioare în deter- minarea locului bătăliei, după ce confirmă că lupta a fost pe Şiret, aduce încă un element nou : drumul spre Suceava „silind spre scaunul Sucevei” spune Ureche, i-au ieşit înainte Petru Yodă Aron. Astfel că locul bătăliei a fost după toate elementele date de cronice undeva unde era : 1) loc, pîrîu sau apă numit Hreasca sau tină, adică mocirlă; 2) locul, pîrîul sau apa Hreasca sau tina era pe Şiret; 3) lîngă un sat numit Doljeşti sau Dolschecht; 4) toate acestea să fie pe drumul spre Suceava, pe Şiret; 5) şi aproape de Suceava, pe dreapta Şiretului dacă ne gîndim că Ştefan a venit din Ţara Bomînească. Întorcîndu-ne acum la localităţile propuse de istoricii şi criticii textelor din letopiseţe, putem foarte uşor să ne dăm seama, dacă ele întrunesc toate aceste cinci elemente principale cerute de textele citate mai sus ori nu. Dacă analizăm poziţia geografică a satului Doljeşti din ţinutul Bomanului, vedem că el este intr-adevăr aşezat pe Şiret. Să admitem apoi că se află şi pe drumul spre Suceava, deşi se află pe stingă Şiretului şi nu pe dreapta lui. Cînd este vorba, însă, dacă în hotarul locului pe care este aşezat se află vre-o mocirlă, sau tină, vedem că nu îndeplineşte cel * 8 1 O. G6rka, op. cil., p. 110. ediţia lui C. Chiţimia, p. 36 şi originalul german, f. 288 r. 8 Ibidem, nota 5 „credem că lupta a avut loc mai curind lingă pîrîul de lîngă dealul Dolzok (Doljoc) aproape de Cernăuţi”. 8 Ediţia C. Giurescu, Buc., 1916, p. 42—43; C.C. Giurescu, Gr. Ureche Vornicul, Simion Dascălul, Letopiseţul ţării moldovei plnă la Aron Vodă, ed. a IlI-a; p. 28 şi P. P. Panaitescu. Gr. Ureche, Letopiseţul Tării Moldovei, „pe Siretiu la Doljăşti la Tină”; p. 83, Ed. de stat pentru literatură şi artă. * C. Giurescu, op. cil., p. 42, r. 8 şi note jos. www.dacaromamca.ro 5 O PROBLEMA de geografie istorica 193 •de-al patrulea element. Pîrîul pe care este aşezat, nu este deloc mocirlos la vărsarea lui în Şiret. Ba din contra, albia lui, după numele pe care-1 •dau textele documentelor —, îl arată că are apa albă, curată, pîrîul numin- •du-se Albîia, sau Albinea x. De aici se poate conchide că albia pîrîului la vărsare era chiar pietroasă. Satul, Doljeşti, exista cu acest nume şi în secolul al XY-lea. La 4 martie 1479 chiar Ştefan cel Mare, îl întărea lui Dajbog, pîrcălabul de Neamţ. Două părţi erau cumpărate de acesta de la Maruşca, fiica lui ■Oancea Doljăscul, iar, o parte, cu 200 zloţi, de la Nistor, fiul vitreg al lui Dolja 1 2. Dar neîndeplinind două din condiţiunile cerute de cronice, adică nefiind pe drumul spre Suceava de pe dreapta Şiretului şi neavînd pîrîul •cu numele de Hreasca, el nu poate fi admis ca loc al bătăliei. Venind apoi la satul Joldeşti, din comuna Vorona (raionul Botoşani), trebuie să remarcăm de la început că un sat cu asemenea nume nu se găseşte în documentele vremii, în aceste părţi. Este adevărat că şi el este aşezat pe Şiret, dar nu pe dreapta lui, ci pe stînga, în faţa Litenilor din •ţinutul Sucevii, (r. Fălticeni), şi deci nici pe drumul direct spre Suceava. Mai are apoi şi un pîrîu glodos de la care-şi trăgea numele satul Glodeni, •azi dispărut. Dar satul purta în acea vreme numele de Curtea Anuşcăi 3 -şi nu de Joldeşti, nume sub care apare pentru prima dată abia la 1620—16214 *. ' Deci nici nu poate fi vorba că, lupta ar fi avut loc la un sat, pe care •contemporanii nu-1 cunoşteau sub acest nume. în plus, dacă lupta s-ar li dat pe locul indicat, era imposibil ca să nu se fi menţionat numele pe •care-1 purta atunci satul — Curtea Anuşcăi. în felul acesta cade şi ipoteza propusă pentru Joldeşti. I. Bogdan comentînd numele Joldeşci, aflat şi în ediţia lui Kogălni- •ceanu 6, spune că „este o greşeală” şi trebuie înlocuit cuDoljeşci 0 -ce se găseşte chiar în unele manuscripte ale lui Ureche şi chiar în a lui Şincai7. în ce priveşte opiniunea pentru dealul Doljoc de lîngă Cernăuţi, •ea nici nu poate fi luată în discuţie, pentru că nu întruneşte niciunul din elementele principale indicate de cronici. în afară de faptul că este vorba de un nume de deal, şi nu sat, Doljocul, este sus pe Prut şi nu pe Şiret. Apoi el nici nu se află pe drumul moldovenesc ce urca pe dreapta Şiretului de la Focşani spre Scaunul Sucevei, ci dimpotrivă, pe drumul •ce venea din Polonia spre Suceava. 1 M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol.I, la^i, 1931 — 1932, p. 226 —227, II, 247 — 248. I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. I, 1913, p. 278-280. 2 D. Bogdan, Acte moldoveneşti din anii 1426 — 1502, Buc., 1947, p. 61 —65. Doc. priv. ist. rom., A. ’XV, voi. II, p. 6. 3 M. Costăchescu, op. cit., voi. II, p. 594 — 596, la 16 noiembrie 1433. 4 Doc. priv. ist. Rom., A, XVII, voi. IV (1616 — 1620), Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 496 k şi să scrii numai X. Dar făcînd o paralelă filologică între Dolheştii din această cronică şi Doljeştii celorlalte cronice, mai ales din Letopiseţul zis de la Bistriţa, am putut constata că ambele cuvinte au aceeaşi rădăcină slavă : A/VKr'K> A^rS, ^a-kw, care prin fenomenul polnoglasei a dat AMr — lung A0rt^ în limba ucraineană şi 1, din care au derivat apoi toate satele cu numele de : Dolha, Dolhaia, Dolhasca, Dolheni, Dolheşti, Dolga şi Dolhopole, Dolzka, Dolja şi Doljeşti 1 2. Din documentul de la 4 martie 1479 pentru Doljeşti ţinutul Eoma- nului, am văzut că numele satului provine de la stăpînul său feudal, Dolja, care în fond nu înseamnă decît tot Lungul, iar fiul său se numeşte Oancea Doljăscul3. Din alte documente moldoveneşti vedem că, satele cu numele de Dolheşti îşi trag toate numele de la cognomenul „Dolh” 4 = Lungul sau Cel lung. Că numele „Dolh” era un cognomen, traducere slavă a cuvîntului „Lungul” se poate vedea chiar din documentele secolelor XV şi XVI. Toderică al Dolhii din 10 ianuarie 1497 5 este numit Toderică Lungul într-un document din luna mai 1555 6, deşi ambele documente sînt origi- nale slave. De aici îşi poate da oricine seama că numele Doljeşti din Letopiseţul zis de la Bistriţa şi Letopiseţul lui Ureche provine din înmuierea lui g din cuvîntul Dolga, dînd numele de Dolgeşti apoi Doljeşti, fenomen petrecut şi în cuvintele Dringa, Dringeşti-Drinjeşti; Horga-Horgeşti-Horjeşti; Giurgea-Giurgeşti şi Jurjeşti, tot aşa cum din Dolha a dat Dolheşti. Xe aflăm deci în faţa unui fenomen lingvistic obişnuit şi nu în faţa unei greşeli de transcriere, aşa cum s-ar părea în formă. Că satul Dolschecht din Cronica moldo-germană a lui Schedel, Dol- heştii din documente, existent şi astăzi pe Şomuz şi Şiret este identic cu Doljeştii din Letopiseţul de la Bistriţa, Analele Putnene ţi Letopiseţul lui Ureche, ne-o confirmă chiar originalul slav al Letopiseţului zis de la Bistriţa. 1 Fr. Miklosich,Lexicon palaeo-slovenico-ffraeco-latinum, Vindobonae, 1862 —1865, p. 163. 2 Iorgu Iordan, Nume de locuri romtneşti in Republica Populară Romlnă, Ed. Acad. R.P.R.. 1952, p. 89. 3 D. Bogdan, Acte moldoveneşti din anii 1426 — 1502, Buc., 1947, p. 61 — 65, Doc. priv. isi. Rom., A. XV, voi. II, p. 6. 4 M. Costăchescu, op. cit., voi. I, p. 51; Doc. priv. isi. Rom., A, XIV-XV, voi. I, p. 26, pe Crasna la Vaslui, I, p. 27 şi 122 — 123 pe Almaşi-Neamţ, voi. II, p. 132. 3 Ibidem, XV, voi. II, p. 214. « Ihidem XVI., voi. II, p. 88. www.dacaromamca.ro 11 O PROBLEMA DE GEOGRAFIE i ISTORICA 199 Povestind luptele lui Ştefan cel Mare cu muntenii şi Ţepeluş la Bîmnic, în duminica de 8 iulie 1481, Letopiseţul scrie : „atunci au căzut şi Şendrea în acel război şi au fost dus şi îngropat lîngă tatăl său, la Doljeşti”H T«>rA V. M. Lavrovski, ş.a. i-a urmat apariţia, in 1954, a lucrării în două volume Istoria Revoluţiei engleze, iar anul acesta a lucrării lui V. M. Lavrovski şi M. A. Barg, Revoluţia burgheză engleză. Ctleva probleme ale revoluţiei burgheze engleze din anii 40 ai secolului al XVII-lea (Angliiskaia burjuaznaia revoluţia. Nekotorîe probleml angliscoi burjuaznoi revoliuţii 40 h. godov XVII v., M., 1958). în lucrare este examinat mersul revoluţiei, rolul maselor populare, lupta ideologică în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Revoluţiei franceze, M. M. Stranghe i-a închinat lucrarea Societatea rusă şi revoluţia franceză 1789 — 1794 (Russkoe obscestvo i franţuscaia revoluţia 1789 — 1794 gg. M. 1956). O lucrare de sinteză asupra revoluţiei franceze a publicat în 1956 şi A. Z. Manfred (Veli. kaia franţuscaia burjuaznaia revoliuţia XVIII veka 1789 — 1794). Ca lucrare de sinteză privind istoria Franţei, amintim pe aceea semnată de A. G. Liub- linskaia şi colaboratori, Studii de istoria Franţei (Ocerki istorii Frânţii, L., 1957). înainte de a încheia trecerea în revistă a lucrărilor reprezentative de istorie generală apărute în ultimii ani, amintim şi în această direcţie serioasa activitate care se duce în U.R.S.S.» pe linia reeditării lucrărilor marilor istorici. Astfel, de exemplu, pe lingă reeditarea separată a unora din lucrările lui Târlă, ca : „Taleyrand, Napoleon etc.“ s-a început reeditarea într-o colecţie completă de 12 volume a lucrărilor acestui atît de cunoscut istoric. Au apărut pînă acum primele trei volume. în cadrul istoriei generale trebuie să amintim şi apariţia volumelor III şi IV din Istoria Universală, în care este tratată istoria ţărilor Europei printre care şi Rusia, a ţărilor din Orientul apropiat, Orientul Mijlociu şi Extremul Orient, America şi Africa In perioada evului mediu. In aceste volume, ca şi de altfel şi în cele care le-au precedat, s-a căutat să se facă o expunere cît mai completă a istoriei universale, cuprinzîndu-se şi istoria acelor ţări şi popoare care dec- imei erau ignorate de istoriografia burgheză. Volumele de istorie universală la care au lucrat istorici de diferite specialităţi — medie- vişti, bizantinologi, istorici ai U.R.S.S., slavişti, orientalişti — oglindesc superioritatea prin- cipiilor metodologiei marxist-leniniste, aplicată în mod creator de istoricii sovietici. Cu regula- ritate a apărut în ultimii ani culegerea Srednie veca (în 1956 a apărut voi. 8, în 1957 voi. 9 — 10), culegere în coloanele căreia sînt oglindite ultimele realizări ale medievisticii sovietice şi problemele care îi frămîntă pe istoricii de specialitate sovietici. O rodnică activitate s-a depus în ultimii ani în domeniul slavisticii. Institutul de slavi- stică al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. a publicat o stric de manuale de istorie a ţărilor slave. Istoriei Bulgariei, apărută în 1954 i-auj urmat Istoria Cehoslovaciei, voi. I (apărută în 1950) şi Istoria Poloniei, voi. I şi II. Este în curs de pregătire Istoria Iugoslaviei. Catedra de istorie a slavilor de sud şi apus, din cadrul facultăţii de istorie a Universităţii Lomonosov-Moscova, iu - o. 228 www.dacaromamca.ro 210 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 8 cu sprijinul unora dintre membrii Institutului de slavistică al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S.,. a publicat in 1957 un manual general de Istoria slavilor de sud şi apus. In acelaşi an la Lenin_ grad, B. N. Belanovski şi colaboratori au publicat lucrarea : Studii de istorie a slavilor de su, despre ciumă la oameni şi animale, inundaţii, geruri mari, pustiiri, jafuri, pradă, ptrjoluri, scumpete, dajdii tn favoarea minăstirilor, cămătărie, socoteli, obligaţiile iobagilor, emfiteuză ş.a. Nu-i lipsit de interes să amintim că cele mai multe ştiri, se referă la calamităţile naturii, la foamete şi la pus- tiirea ţării de pe urma războaielor şi expe- diţiilor militare. Se Înţelege că prima parte a lucrării e cca mai importantă, deoarece autorul, folo- sind metodologia marxistă, precizează, tn cadrul a nouă probleme foarte distincte, situaţia socială şi economică a ţărănimii cehe din această perioadă. Mai Intli, Graus face o succintă prezentare critică şi In acelaşi timp cronologică a istoricilor burghezi, cehi şi străini, care s-au ocupat de aceste probleme (Fr. Palack^, A. N. Jasinskij, V. V. Tomek, www.dacoromanica.ro s RECENZII 219 Jaromlr Hanăl, Josef Susta, R. Urbânek, J. Celakovsk^, J. Lippert, Addolf Bachmann, E. Werunsky, G. Juritsch, B. Bretholz, R. Kotzschke, W. Ebert, H. Aubin, Kamil Krofta, V. Ghaloupeck^, J. V. Simâk, F. M. Bartoă ş.a.), subliniind în acelaşi timp şi va- loarea ştiinţifică a izvoarelor istorice : texte narative, regeşte, opere literare, tractate şi predici, manuscrise, texte juridice, acte de can- celarie, inventare, urbare, socoteli etc. Pentru înţelegerea stărilor de lucruri din secolul al XlII-lea şi al XlV-lea, Graus stăruie cu insistenţă asupra a două probleme cardi- nale, pe care istoriografia burgheză le-a tratat idealist şi tendenţios : e vorba de situaţie so- cială a ţărănimii cehe, despre a cărei „prospe- ritate şi bună stare” o parte din istoricii bur- ghezi au scris şi de procesul colonizării germane, care, pentru întreaga istoriografie burgheză, a însemnat fără excepţie o ade- vărată revoluţie în istoria evului mediu. Pornind de la afirmaţia că societatea feu- dală cehă nu s-a dezvoltat din societatea scla- vagistă — aşa cum s-a întlmplat în diferitele ţinuturi ale imperiului roman, — ci din socie- tatea gentilică, şi folosind metoda analitică, autorul cercetează situaţia economică a pro- ducţiei ţărăneşti In secolele XIII şi XIV. Problema aceasta e urmărită pe bază de iz- voare, în principalele moduri de producţie feudală. De pildă, vînătoarea, apicultura, pescuitul, creşterea vitelor, păşunele, culti- varea cerealelor, viticultura, grădinăritul, po- micultura, plantele industriale ş.a. sînt cer- cetate sub aspectul lor productiv şi al luptei dintre proprietarii mijloacelor de producţie, în speţă feudalii şi păturile exploatate. Fr. Graus constată că în perioada feudalismului timpuriu, ţărănimea e exploatată cu ajutorul rentei feudale în muncă şi naturalia (p. 308). Plata în bani apare foarte rar şi nu joacă un rol important în această perioadă. Insă, de la începutul secolului al XlII-lea, se înre- gistrează o trecere masivă spre renta în bani, care rămîne legată, în acelaşi timp, de dezvol- tarea oraşelor şi de lărgirea procesului de colo- nizare. In secolul al XlV-lea, renta în bani e forma dominantă în relaţiile antagoniste, iar repartizarea cu totul inegală a bunurilor materiale se datoreşte şi faptului că singurii deţinători ai mijloacelor de producţie sînt feudalii. Graus mai constată că robota, ca cea mai veche şi mai primitivă formă a rentei feudale, apare în mod obişnuit în perioada prehusită, Insă în orice caz într-o măsură mult mai mică decît în timpul celei de-a doua iobăgii (sec. al XVII-lea). Cercetînd cea mai mare parte din aspectele economiei rurale, în raport cu întinderea şi evoluţia proprietăţii feudale — înlăuntrul căreia autorul precizează existenţa a trei tipuri — cu productivitatea agricul- turii, cu piaţa de desfacere, cu cuantumul obligaţiilor prestate de iobagi, cu negustoria grînelor, cu mina de lucru ş.a. Graus, izbu- teşte să ne ofere o imagine reală a ţărănimii cehe dinaintea războaielor husite. Această ţărănime reprezintă clasa exploa- tată care se ridică în permanenţă împotriva poverilor feudale. In tot timpul acestei pe- rioade se înregistrează forme ale luptei de clasă. In majoritatea cazurilor ea prezintă însă forme primitive, individuale. începtnd însă de la mijlocul secolului al XlV-lea, lupta de clasă îmbracă din ce în ce mai des forme colective. Deja la începutul secolului al XV-lea, rezistenţa activă a claselor exploatate se în- registrează pe tot cuprinsul ţării. Problema următoare se referă atît la co- lonizarea şi la dezvoltarea oraşelor, cît şi la consecinţele pe care l-a avut procesul colonizării asupra ţărănimii cehe. In cuprinsul acestui articol, Graus caută să spulbere vechea teorie a istoriografiei burgheze care, din mo- tive idealiste şi şoviniste a susţinut că pînă în secolul al XlII-lea, evoluţia istorică a poporului ceh a urmat o cale „specific slavă”. Aceeaşi istoriografie afirma că, în secolele XIII şi XIV, s-a produs însă „invazia” feu- dalismului german, împotriva căruia s-a ridicat husitismul ca o reacţie a „democratismului” slav. Mai ales istoriografia imperialistă ger- mană s-a străduit să demonstreze că pro- gresul înregistrat în ţările cehe se datoreşte pur şi simplu influenţelor străine şi mai cu seamă celei germane. Graus arată cu argumente istorice că colonizarea germană şi „jus emphiteuticum” n-au produs nici un fel de „revoluţie" în ţările cehe, ci ambele instituţii îşi au rădă- cinile în perioada feudalismului timpuriu. Dezvoltarea acestora, ca şi evoluţia întregii societăţi cehe, au avut loc — începînd din secolul al X-lea şi pînă la începutul secolului al XlV-lea — în cadrul societăţii feudale, în genere. Dacă s-au produs unele transformări, ele se datoresc în primul rînd trecerii în masă la renta în bani, provocată şi ea de înmul- ţirea mijloacelor de producţie, atît în agricul- tură, cît şi în meşteşuguri. In ceea ce priveşte dezvoltarea oraşelor şi colonizarea rurală, ele izvorăsc organic din procesul realităţilor interne şi sînt legate nemijlocit de trecerea în masă la renta în bani. După cum se ştie. formarea oraşelor a fost interpretată în mod diferit de istoriografia burgheză. Unii istorici au susţinut că oraşele medievale sînt o continuare a celor romane, iar alţii au afirmat că ele au luat fiinţă pe www.dacoromanica.ro 220 RECENZII 6- marile drumuri de comerţ. în opoziţie cu aceste teorii, documentele vorbesc de existenţa multor oraşe şi tîrguri în afara căilor de comerţ. Adevărata cauză a apariţiei oraşelor, susţine Graus, a fost diviziunea socială a muncii dintre agricultură şi meşteşuguri. Continua specializare a producţiei meşteşugăreşti a fost necesară, pentru a satisface cercul tot mai larg al consumatorilor. Era deci nevoie de o piaţă pentru desfacerea produselor şi de unde meşteşugarul trebuia să-şi procure cele de trebuinţă. Trectnd numai tangenţial la formarea oraşelor cehe, autorul afirmă că ele sînt ates- tate încă din perioada feudalismului timpuriu. Praga şi Brno au existat în secolul al X-lea, iar in cursul secolului al XlII-lea se formează multe alte oraşe, care capătă privilegii tn legă- tură cu desfacerea produselor. Aşadar, dezvol- tarea oraşelor cehe n-are legătură cu coloni- zarea germană — attt de trtmbiţată de isto- riografia idealistă, — deoarece ea a dat ora- şelor numai formele exterioare cu caracter juridic. Dezvoltarea oraşelor şi a producţiei de mărfuri la sate, Împreună cu trecerea tn masă la renta in bani, ca două fenomene social- economice strins legate Intre ele, au sporit In chip neobişnuit importanţa banilor in viaţa economică. Ele au contribuit la descompu- nerea societăţii feudale şi au adlncit şi mai mult diferenţele sociale şi economice dintre oraş şi sat. Ridicindu-se Împotriva interpretării evo- luţioniste a istoriei. Graus dovedeşte că la mijlocul secolului al XlV-lea se produce o ruptură in situaţia economică a ţăranilor din Cehia. De unde pină atunci, se Înregistrează o sporire a libertăţilor, o înlocuire progresivă a obligaţiilor de muncă prin renta in bani, ca şi o creştere a forţelor de muncă in mediul rural, — după această dată, se constată o evo- luţie diametral opusă. Astfel, se Înrăutăţeşte situaţia juridică a ţăranilor, creşte robota, se Împuţinează mina de lucru —, adică apar feno- menele caracteristice perioadei celei de-a doua iobăgii (p. 311). Asemenea prefaceri au avut loc, afirmă Graus, concomitent şi în alte ţări din Europa şi de aceea, istoriografia burgheză a Încercat să le explice prin fenomenele de criză ale feudalismului din această perioadă, fără să le dea însă o interpretare ştiinţifică. Alte patru capitole din lucrarea de faţă (emfiteuza şi evoluţia ei, dările şi obligaţiile ţăranilor, diferenţierea socială a populaţiei rurale, situaţia juridică a ţăranilor) sint tot atîtea probleme grupate in jurul temei ini- ţiale : lămurirea cauzelor sociale şi economice, care au dus la mişcarea revoluţionară husită. Interesante sînt, de pildă, constatările auto- rului în legătură cu stratificarea socială a ţărănimii cehe. Satul nu se mai Împarte după originea socială a iobagului, ca în multe cazuri din perioada feudalismului timpuriu, ci in- lăuntrul satului apar acum deosebiri sociale intre diferitele grupe de ţărani (p. 196). înainte de a stabili adevărata înfăţişare so- cială a satului, Graus procedează la eliminarea categoriilor care, prin poziţia lor materială nu aparţineau populaţiei rurale. în primul rînd, e vorba de feudalii care locuiau în mediul sătesc,, boiernaşi şi alţii care, din punct de vedere social, aparţineau clasei dominante. Urma apoi categoria preo- ţilor înstăriţi, care făceau parte din aparatul de exploatare al satului. Exista insă şi o puzderie de preoţi sărmani, aflaţi în slujba celor dinţii. O situaţie privilegiată aveau şi ţăranii liberi. Aceştia dispuneau de o bucată de pămînt, nu aveau niciun fel de obligaţie în bani sau în natură şi niei o altă de- pendenţă juridică. Deşi formau o categorie excepţională, totuşi ţăranii liberi ocupau în mediul rural o poziţie de trecere între ade- vărata populaţie sătească şi grupa atestată în acte sub numele de „provizionarii” (un fel de arendaşi). Aceştia din urmă aveau o poziţie asemă- nătoare şi dobîndeau pămîntul cu obligaţia dg a apăra proprietatea stăplnului sau spre a fi folosit din punct de vedere militar. Un element de elită al populaţiei rurale îl formau şoltuzii (richter, voigt, schultheiss), a căror obîrşie poate fi urmărită încă din perioada feudalismului timpuriu. Fiind învestiţi cu o serie de privilegii, şoltuzii se îmbogăţeau în dauna celorlalte pături ţărăneşti. De asemenea, Graus exclude din sfera populaţiei săteşti şi pe vătafii de curte, pe morari, hangii, pe unii dintre meseriaşi şi chiar pe iobagii tnstăriţi, ca bucurlndu-se de anumite privilegii eco- nomice. în faţa acestei situaţii, exista sărăcimea satelor, care forma majoritatea populaţiei rurale. O primă categorie dintre aceştia e menţionată de doc. latine sub denumire de subsides. Unii dintre ei dispuneau de o mică bucată de pămînt, de pe urma căreia nu puteau trăi şi erau nevoiţi să lucreze cu ziua. Alţii nu aveau nici atlt. Deseori sînt atestaţi în documente, ca fiind vînduţi împreună cu pămîntul lor, întocmai ca „vecinii” din docu- mentele noastre. Urmează văcarii satelor, argaţii şi slujnicele, care munceau cu ziua pe la curţile celor bogaţi. Pe lîngă acestea, doc. mai vorbesc şi de existenţa robilor. Graus afirmă, şi pe bună dreptate, că diferenţierea socială a satului ceh, înregistrată încă din secolele XIII şi XIV, prezintă o tendinţă www.dacaromamca.ro 7 RECENZII 221 de adtncire, ca o consecinţă nemijlocită a pro- cesului de trecere în masă la renta în bani. Deşi această evoluţie stă în strînsă legă'ură cu dezvoltarea productivităţii agricole, totuşi ea a fost înfrînată deseori de diferite obstacole tipic feudale: stagnarea producţiei, politica economică a feudalilor, dreptul de ereditate feudală ş.a. (p. 232). în sfîrşit, ultimul capitol al lucrării de faţă tratează lupta de clasă a ţărănimii şi evo- luţia concepţiei despre iobagi (p. 268 — 306). Autorul elimină pe rînd dificultăţile din cursul evului mediu, care au stat în calea des- făşurării luptei de clasă. Mai toate aceste difi- cultăţi provin din raportul de dependenţă con- fesională, juridică, socială şi materială a ioba- gului faţă de păturile dominante din socie- tatea cehă. Astfel, învăţătura religioasă despre atitudinea de pocăinţă în faţa domnilor, — păcătoşii fiind ameninţaţi cu cele mai grele cazne, — apoi credinţa iobagului în persoana regelui, ura iobagului faţă de organele execu- tive ale clasei dominante (dregătorii şi sluj- başii care strîngeau dările şi supravegheau executarea obligaţiilor feudale), neînţelege- rile şi contradicţiile din sînul ţărănimii (sate Întregi care se vrăjmăşau pentru o bucată de ţarină), lipsa de experienţă militară a iobagului, care nu se încumeta să înfrunte feudalii într-o încăerare armată şi mai ales faptul că iobagul dispunea de o bucată de ogor, de care era legat sufleteşte, nu putea fi în acelaşi timp un element revoluţionar. Toate acestea însă n-au putut împiedica ţărănimea de a recurge la diferite forme de luptă împotriva exploatării. Rezistenţa în- cepe cu formele primitive ale luptei de clasă, plingerile, fuga individuală, atacul şi ocuparea de către iobagi a pămîntului boieresc, incendii, furturi, haiducia, ereziile, răscoale, — pînă la urnirea în masă a poporului în războaiele husite. în felul acesta, Graus analizează şi lămu- reşte în bună parte cele mai arzătoare probleme din epoca prehusită. Unul din succesele me- todei, folosite de autor, e şi faptul că anumite tendinţe cu caracter social economic, apărute în perioada feudalismului timpuriu, sînt urmă- rite în continuare pînă în pragul războaielor husite. De altfel, contrar celor afirmate pînă acum, husitismul n-a întrerupt evoluţia stă- rilor de lucruri din Cehia. Mişcarea revoluţio- nară husită a exercitat o profundă influenţă asupra situaţiei sociale şi economice din ţările cehe, însă, cu toate acestea, multe din tendin- ţele şi realităţile prehusite reapar după aceea, cu mai multă vigoare, încorporîndu-se în noul tip de latifundii şi în instituţiile din perioada celei de-a doua iobăgii. Lăsînd la o parte o serie de fapte şi date, care îngreunează urmărirea clară a expunerii, lucrarea lui Graus constituie o preţioasă con- tribuţie a istoriografiei marxiste. Studiul e Însoţit de două rezumate, în rusă şi franceză, de o bogată bibliografic şi un indice pe materii. Un număr de şase hărţi şi 21 reproduceri, după ilustraţii contemporane şi de mai tîrziu, exemplifică textul. Tr. lonescu-Nişcov LUCRĂRI KOI PRIVITOARE LA ISTORIA EGIPTULUI] Studiile de egiptologie apărute In ultimii ani continuă să dezvăluie aspecte necunoscute ale istoriei şi culturii care s-au dezvoltat în bazinul Nilului. Dacă, în mare parte, aceste studii conservă tradiţia, începută acum un veac şi jumătate1, de Champolion şi urmaşii săi, insistînd asupra cronologici dinastiilor şi a datelor pe care le procură materialul re- zultat din săpăturile arheologice, elemente noi In producţia istorică referitoare la această 1 O evocare a acestei tradiţii o face Pierre Montet In Ieie ou Ia recherche de VEovvte ensevelie. Paris, Hachette, 1956. 272 p.. care recapitulează descoperirile făcute de Champolion, Mariette, MasPero, Morgan şi alţii, nu fără o notă de apologie. Pe linia interpretărilor duse la exces Emma Brunner-Traut, de exemplu, a reuşit să facă o ..constatare'* esenţială: Prinţesa Iti suferea de ..pseudohvpertrophi- scher Muskeldystrophie" tDie Krankheit der Ftirstin von Punt, In Die WeltdesOrimts, Gdttlngşn ,1957, p. 307 — 813). ţară, denotă apariţia unor factori nemaiîn- tîlniţi pînă acum în istoriografia egipteană. Primul element de acest fel este, desigur apariţia numelor unor arheologi egipteni, care au înregistrat primele succese pe şantierele deschise de Departamentul antichităţilor al guvernului egiptean şi care au posibilitatea să interpreteze datele scoase la lumină în ter- menii istoriei proprii, aşa cum străinii occi- dcnţali nu putuseră să o facă. Dar aportul istoricilor egipteni este cu atît mai preţios, cu cit el se referă în special la un domeniu, în mare parte inedit, anume la etapele istoriei moderne şi contemporane al acestei ţări, robită pînă de curînd. în sfîrşit mai relevăm în semnalările de mai jos o serie de studii sovietice apărute în ultima vreme, care denotă importanţa acor- www.dacoromanica.ro 222 RECENZII & dată istoriei Egiptului în U.R.S.S. Interesul oamenilor de ştiinţă sovietici pentru Egiptul antic şi modern este deosebit de preţios întrucit contribuie la o orientare mai ştiinţifică a cer- cetărilor din acest domeniu ; recenziile cărţilor egiptene, articolele şi lucrările istoricilor sovie- tici aduc, pe lingă contribuţia elucidării unor evenimente şi o orientare utilă a interpre- tărilor. I. Generaţia nouă de arheologi egipteni pregătită in institutele din Cairo şi Alexandria, conduse de savanţi cunoscuţi ca Mustafa Amer, Selim Hassan, Ahmed Bada, a început să lucreze in ultimii ani pe o serie de şantiere proprii egiptene. De altfel, prezenţa egipte- nilor în cercetările arheologice s-a făcut mai de mult simţită sub forma contribuţiei ca specialişti în săpături pe toate marile şantiere deschise de francezi, englezi şi americani şi desigur că mare parte din istoria care a ieşit la lumină se datoreşte priceperii şi tenacităţii muncitorilor şi şefilor de echipe egipteni, despre care se poate spune că „lucrind în preajma monumentelor construite de stră- moşii lor, parte din iscusinţa vecile coboară pînă la ei” x. Rezultatele obţinute de tinerii arheologi au consacrat activitatea lor în acest domeniu, recunoscută şi prin înfiinţarea Centrului de studii privitoare la arta şi civilizaţia vechiului Egipt în octombrie 1955. Creat în cadrul cola- borării U.N.E. S.C.O.-ului cu guvernul egiptean, acest centru, condus de Mustafa Amer, are sarcina de a face releveurile sistematice ale tuturor mărturiilor artistice egiptene, care mai există, publicînd ghiduri şi manualg; lucrul a fost început în regiunea Assuan, unde, cu ajutorul sovietic, se va începe construirea barajului 2. Fie sub forma lucrărilor de colaborare 8, fie sub forma unor publicaţii personale, arheo- logii egipteni se afirmă. în acest sens treDuie amintită atît descoperirea tînărului arhitect Hamal el-Molah, care a găsit in apropierea marei piramide a lui Keops, o corabie a farao- nului lungă de 17 m, cît şi realizarea lui M. Z. Goneim, inspector şef al Necropolei de la Saqqarah, care printr-o serie de calcule a dezgropat, lîngă piramida faraonului Zoser, 1 M. Zakaria Goneim, The Imrri&i puramid, Lon- don, 1956. p. 32. Cartea arheologului egiptean, care a descoperit o piramidă neterminată a faraonului necunoscut Sekhem-khet, conţine numeroase pagini punlnd In lumină contribuţia/muncitorilor la asemenea descoperiri. 2 Date In Builetin de l'U.N.E.S.C.O. ă Vintension des bibliothiques, 10 (1956), 10, p. 251. 8 J. Ph. Lauer & Zaky Iskander, LonrUes nouveltes sur ia momiîicaiion dans VEovpte ancienne, Ann. Serv., 1955, 1, p. 167-194. o piramidă neterminată aparţinînd unui faraon pînă acum necunoscut din dinastia a IlI-a. Tradusă în mai multe limbi 4, lucrarea a fost discutată atît de specialiştii sovietici, cît şi de cei occidentali, care au subliniat contribuţia acesteia la elucidarea unei serii de chestiuni 5. De altfel succesele tinerei generaţii de arheologi sînt consemnate într-o lucrare de mai mari proporţii, relatînd rezultatele obţinute în fie- care sector (Abu Bakr Abdel Moneim despre lucrările de la Ghizeh etc)6. Interpretînd dintr-un punct de vedere nou mărturiile vechiului Egipt, lucrările istoricilor egipteni pun în lumină noi aspecte ale proble- melor, înlocuind, citeodată, studiile scrise înainte7. II. Dar aspectul cel mai interesant al istoriografiei recente egiptene îl constituie lucrările de istorie modernă şi contemporană^ care pun, adeseori pentru prima oară, problema relaţiilor de producţie din societatea egipteană şi a raporturilor dintre băştinaşi şi ocupanţii succesivi ai ţării. Astfel o serie de studii pun în lumină starea economică şi socială din diferitele pe- rioade : unele se ocupă de înapoierea economică şi socială provocată de cei 300 de ani de stă- pinire turcească 8, de chestiunile economice ale ţării în epoca modernă 9 sau de criza economiei Egiptului10 11 ; altele urmăresc istoricul factorilor esenţiali ai vieţii publice11 şi în sfîrşit, altele tratează anumite etape istorice ale ţării, dînd la iveală documente şi fapte necunoscute şi înscriind în istoria lumii moderne locul şi aportul poporului egiptean. în seria aceasta primul loc îl ocupă istoricul Abdurrahman-ar- 4 Traducerea francezii este din 1957 : cea germană.- apărută ia Wiesbaden In 1955, a fost recenzată şi In Orien- talistische LileraturzeitunO, 1958, 5/6, p. 216—217. 8 Astfel J. Ph. Lauer, arhitectul Departamentului de antichităţi, apreciază că săpăturile de la Saaaarah au o importantă inestimabilă iRevue archiologiQue, 47 (1956) p. 1-19). 8 Les grandes dicouvertes archioîogiques de 1954, număr special al lui Revue du Cai re. O orientare preţioasă In realizările culturii egip- tene moderne. In A. <1>. CyjiTaHOB: OCHOBHhie BexH aBBHTHH eOBpeăteHHOâ KţjibTyPu b ErmiTe, In OBercKoe BocTOKOBegeHiie, 1957,3, p. 151-159. 7 în acest sens este interesantă interpretarea pe care M.Z. Goneim o dă adoptării formei piramidale privită dintr-un punct de vedere strict ştiinţific (p. 15 —16). De ase- menea BeCTHDK HpeBHeh DCTOPHH, 1958, 2, p. 201-204 a apreciat cartea lui Abd al-Mohseu Bakir : SlaverV in pharaonie Egvvt. Cairo, 1952, 128 p., ca mai utilă şi mai exactă ştiintificeşte decît vechea operă a lui J. Baillet: Les nenis de i’eirlaie en eavptien. 8 H.H. Airu : The iellaheen. Cairo. 1945. Trad. rusă: Moscova, 1954. 8 Al Baravi & Uleiş, vezi recenzia din BonPoeit ECTOPHH, 1956. 1. 80 Abd-Ur-Bazik Mohamed Hasan, Trad. rusă : M— 1955. 11 Abd al Latif Hamza: Presa şi literatura in Egipt. Cairo, 1955. www.dacaromamca.ro 9 RECENZII 22 S Rafii, care propunîndu-şi să refacă istoria ultimelor decenii a şi dat la iveală o serie de studii despre „Arabia răsăriteană şi ocupaţia engleză1”, „Mustafa Kamil întemeietorul mişcării naţionale1 2 3” şi „Răscoala din 1919 in Egipt8”, apreciată, cu toată insuficienta analiză a rădăcinilor sociale ale insurecţiei, ca o lucrare esenţială pentru orientarea în problemă4 * *. Evenimentele contemporane au consti- tuit de asemenea obiect de cercetare şi faima unor cărţi, citate în străinătate,8 a trecut hotarele ţării8. Dacă la aceste sumare note mai adăugăm şi faptul că oamenii de ştiinţă egipteni au făcut cunoscute compatrioţilor lor operele clasicilor marxism-leninismului7, se va înţelege că în istoriografia egipteană şi-au făcut apariţia elemente noi, care pot axa aceste cercetări pe un spirit ştiinţific. III. Contribuţia istoricilor sovietici în acest domeniu este multiplă. în afara traducerilor şi a unor lucrări mai mari de sinteză care înglobează istoria acestui popor în cea a popoarelor Africii8, au apărut în Uniunea Sovietică în ultimii ani o serie de cărţi şi articole, care se referă la diferite epoci din istoria Egiptului. Menţionăm studiile privitoare la Egiptul antic şi feudal9 şi pe cele, în număr mai mare referitoare la evenimentele din epoca contem- 1 Cairo. 1949. * Cairo. 1955. 3 Toate aceste lucrări sînt de fapt volume dintr-o operă mai mare, intitulată: „Istoria naţională a EoiP- itfiui”, care-şi Propune să urmărească lupta pentru indepen- denţă a poporului egiptean, de Ia debarcarea lui Nepoleon (1798) plnă In zilele noastre (voi. 13 se ocupă de perioada posterioară anului 1930). In recenzia din Bonpocu HCTOpHH, 1966, 1, p. 178 — 183. se arată pe Ungă părţile Pozitive ale cărţii despre evenimentele anului 1919, — printre care ura neîmpăcată faţă de colonialism şl bogăţia de documente folosite — şi părţile insuficient adlncite — precum exploatarea exercitată de burghezia lo* cală asupra maselor muncitoare sau procesul formării pro* letarlatului egiptean şi apariţia lui In mişcarea de eliberare naţională. 4 Recenzia din COBeTCKOe BOCTOKOBCjţCHHCi 1957.1, p. 202-206. • Ahmed Ruşdi Saleh : Lordul Cromer tn EoiPt, Cairo, 1966. Lucrarea aceasta ca şl studiul privitor la Ca* naiul de Su«8Înt menţionate In cbiP deosebit In monografia lui V. Kiselev: PecnyCjiHKa EraneT m., 1966. 46 p. 3 Ahmed Keruma : Răscoala arabă tn bătălia pentru Fort Said. Trad. rusă: M., 1968. 7 Raşld al Baravi a tradus Capitalul şi Imperia- lismul, stadiul cel mai tnalt al capitalismului. într*o lucrare recentă, profesorul egiptean a analizat semnificaţia tra- ducerilor din anii de după război (Cairo, 1962). 3 Hapoffti A$Phkh. M.. 1954. p. 178-213; APaOu b OoPbOe sa HeaaBHCHMOcn». M.,1957, 416 p.; trebuie citată aci şi lucrarea lui Kiselev indicată mai sus. 9 Pentru ittoria antiuS: H. M. IIOCTOBCKafl; O HaPcKnx neHOTa^ax jţpeBHero Emura, in BecTHHH JţpeBHeft HCTOPHH, 1967, 3. p. 122-144; H. A. JlaHHC porană şi ultimii ani, care tratează despre lupta pentru independenţă10 *, încununată cu scuturarea jugului colonialist11, despre naţio- nalizarea Canalului de Suez32 şi crearea Re- publicii Arabe Unite. Mai mult dcclt atlt; în afara unei sesiuni a Institutului de studii orientale din 3 dce. 1956, închinate luptei Egiptului împotriva agresiunii anglo-franceze, în cadrul căreia s-au ţinut o serie de comunicări dc interes general*3;, savanţii sovietici s-au deplasat în Egipt pentru a lua contact direct cu istoricii din această ţară, pentru a cunoaşte monumentele vechii culturi şi pentru a face un fructuos schimb de păreri14. Pe lingă lucrările scrise, sc citeazu adeseori şi studii mai mari inedite15, care vădesc pe lingă o serioasă documentaţie în materie şi interesul continuu al istoricilor din U.R.S.S. pentru poporul egiptean şi istoria sa. HoBbie gambie o thkcocckom Baa^uqeCTBe b Emil- ie, în BeciHHK jţpeBraeft hctopuh,1958, 3, p. 97 106, prezintă cercetările cele mal recente privitoare la stăpînirea Hlcsoşllor In Egipt; o menţiune deosebita trebuie acordată cărţii iul M. 3, Maibe : Jţpcmieem- HeiCKue MH$bI, M., 1956 tradusă şi în 1. romina în Edit. Ştiinţifică. 1968. Acelaşi autor are un substanţial articol desPre ceremonia Heb-sed în revista citată mai sus. 19j0, 3, p. 7 — . De asemenea trebuie reamintită aci lucrarea fundamentală BcCMnpHaH HCTOPHH, tom. I, M., 1955. apărută de curînd în trad. romînească în Edit. ştiinţifica. 3958. Pentru Eoiptul feudal :JI. A. CeMeHOBa: OeiiOBfibie HanpaBJiCHHH pdBBimiH $eonaju>noro scMJieBjia- H6hhh b Emilie XV Bena, în CoBeicneo boctoko- BegeHHe, 1058. 3, p. 83 — 90. studiu bazat pe cadastrul lui Ibn al-Jay'an. Pentru epoca modernă: H. M. OuJibmTHKCKnfl: KanpcKae BOCciaHUH 1798-1800 rr. h onticamie nx b xpoHHKe A0a ap. PaxMaua AJib-nwaOaPiu, în CoBeiCKoe BOCiOKOBeneime, 1958. 3, p. 40 56. Articoluisubiiniazăimportanţa răscoalei din 1798—1800 — condusă la Început de şeicli din al Azkbarm iar In faza a doua de Oinar al Mabruki, capul breslei negustorilor şl de Mulai Muhammad. conducătorul sărăcimii din Cairo, — pentru mişcarea de eliberare din timpul lui Na- poleon. Mişcarea a avut un rol botărltor tn activizarea po- pulaţiei urbane şl tn întreaga luptă pentru scuturarea ju* gului colonialist. 10 B. E. JlyiţKnâ: OKiH(5pbCKaH peBOjnoiţHH h apaOcHne CTPanhi, în Cob. boctok, 1957, 5, p. 87 99; X. H. KyjibQePr: Emnei b OoPbGe sa HcaaBHCn- MOCTb, (1918-1924). Leningrad. 1950, 96 p. nB. E. JlyiţKnâ: Hiojibcuafl peBomoiţHfl 1952 rojţa b Emnie, în Cob. boctok, m.. 1957. *-2. p. 31-48. 13 B. M. KoJiJiomaft: HOMnamm cyanuoro Ka- HaJia — oPyjţHe HMiiePHaJiHdîtfHecKoro rheia, în COB. BOCTOK., 1957, 2. p. 135-145.' 13 E. A. Beliaev despre lupta pentru independenţa a poporului egiptean, A.F. Sultanov despre noul Egipt, de după 1962, V.I. Avdiev despre locul culturii vechi egiptene In cadrul civilizaţiei mondiale. 14 E. E. IlHOTPOBCKHtt: noe8AKa COBCTCKHX apxeoJiorOB h amorPa^OB b Emner, la Becrima AH CCCP, M., 1956. 9. p. 67-70. u A. M Goldobln: Vin istoria stabilirii protectora- tului enolez tn EoiPt In 1914 ţlucrare nepublicată, dar citată adeseori în recenzii). www.dacoromanica.ro •224 RECENZII 10 Publicaţiile din democraţiile populare ur- măresc, de asemenea, cu atenţie producţia istorică egipteană sau privitoare la Egipt. în acest sens trebuie citate In primul rtnd semnalizările, articolele şi recenziile din revis- tele cehoslovace şi din publicaţiile Academiei de Ştiinţe din Berlin, care a tipărit, de altfel şi o bibliografie privitoare la contribuţia ger- mană In acest domeniu1. Al. Du(u 1 Archir Orientalnv. Praha. La Berlin apar pe lingi Zritschritt far Aovvtische Svracht und AUerltwwkunde. -ajuns tn 1058 la al 82-lea tom. şi publicaţiile periodice cu caracter bilbioffrafic: Orientalistiiche Literaturzeituno (care are, de ex. In nr. 7/8 din 1058 douft studii despre Keops şi dinastia a XII-a) şi BiblioUieea elastica orientalii, tnreffls- vtrînd literatura de specialitate din U.B.3.S. şi democraţiile Populare. www.dacoromanica.ro REVISTA REVISTELOR „SzâsadoTi", A Magyar Tortenelmi Târsulat Kozlonye [Revista Societăţii tic istorie maghiară], an. 91, 1957, nr. 1—4, 527 pag. Cele patru numere ale revistei ,,Szâzadok’’ apărute în anul 1957, prezintă un conţinut bogat şi variat. Rubrica „Studii şi comunicări” cuprinde în proporţie egală lucrări din epoca feudală şi din epoca modernă şi contemporană. Interesanta problemă a dezvoltării meto- delor de muncă în evul mediu este dezbătută în articolul lui AValter F.ndrei, Conlribufii la studiul formării metodelor de muncă in euul mediu. Atenţia autorului se concentrează mai ales asupra lămuririi problemei folosirii simul- tane a picioarelor şi a mîinilor pentru punerea în mişcare a unor unelte care servesc la pre- lucrarea diverselor materiale, cum ar fi unel- tele folosite în olărit, sau la tors, la ţesut ş.a. Punctul de vedere al autorului este că cea mai mare atenţie trebuie acordată reconstituirii uneltelor şi metodelor de muncă, deoarece numai cercetarea aprofundată a dez- voltării productivităţii, ne dă posibilitatea de a interpreta şi de a descrie istoria claselor producătoare. Autorul susţine — in mod ipo- tetic — că folosirea sincronică a picioarelor este caracteristică evului mediu şi apariţia ei în epoca antică nu este decît o excepţie (olă- ritul egiptean în epoca elenistică) şi nu este nici generală, nici tipică pentru modul de producţie dominant. La baza lucrării lui Elemer Mâlyusz despre Stalul feudal ungar in epoca lui Ioan de Hunedoara (I), a stat comunicarea ţi- nută la comemorarea a 500 de ani de la moartea lui Ioan de Hunedoara. După co- municare, autorul a întreprins cercetări mul- tiple pentru descoperirea surselor ce ilus- trează esenţa problemei, dar piuă in prezent mărtruiseşte Mâlyusz — n-a reuşit să facă decît primii paşi spre scopul său finul. Lucrarea ridică problema cauzelor si con- diţiunilor care au determinat creşterea in- fluenţei nobilimii mijlocii, în detrimentul ba- ronilor şi al căpitanilor, a căror înrîurire sporise în condiţiile agravării anarhiei feudale, după bătălia de la Varna. Nobilimea mijlocie şi orăşenii se concentrează în jurul Ini Ioan de Hunedoara, manifestîndu-şi în Dietă revendi- carea de restabilire a ordinci interne. Mâlyusz pune problema, dacă participări a nobilimii mijlocii la exercitarea puterii — în aşa-numita epocă a lui Hnniade — nu se datoreşle cumva schimbării atitudinii înaltei nobiliini şi a clerului superior. Nici autorului nu i se pare probabilă aceasta presupunere ; el înclină spre motivarea că îngăduinţa faţa de nobilimea mijlocie s-ar datora creşterii impor- tanţei acestei pături, în aşa măsură, Incit con- ducerea statului nu se mai poate concepe fără ea. In continuare, Mâlyusz califică drept o simplificare neştiinţifică, faptul ca Huniade, mare latifundiar, să fie considerat „din Capul locului drept reprezentantul nobilimii mijlocii”, iar considerarea comitatelor ca fiind alaiuri de el, fără rezervă, o califica drept, „falsa idealizare”. Atitudinea lui Iluniade, guver- natorul, rezultă din necesitatea centralizării. Autorul nu este de acord ca întregul proces să se atribuie acţiunii de conducere a lui Huniade, el fiind de fapt rezultatul tendinţelor urmărite de nobilimea mijlocie. Credem că cele două aspecte nu slnt con- tradictorii; există între ele o interdependenţă. In afară de aceasta, Huniade nu s-a sprijinit exclusiv pe nobilimea mijlocie, după cum nici aceasta nu l-a susţinut fără condiţiuni, ba dimpotrivă intenţiona să-i îngrădească anu- mite drepturi (interzicerea mobilizării in- tegrale a nobililor). In schimb, Huniade 16 - c. 223 www.dacaromamca.ro 226 REVISTA REVISTELOR 2 caută şi obţine sprijinul oraşelor, acordlndu-le o mai marc participare tn Dietă. Articolul din domeniul istoriei filozofici al lui Lâszlb Mătrai despre Concepţia atomistă a structurii materiei in filozofia secolului al XVlll-lea din Ungaria arată că, deşi nu există o creaţie filozofică clasică independentă şi de importanţă internaţională în epoca tra- tată în Ungaria, problema merită totuşi un interes, Îndeosebi din punclurde vedere al isto- riei culturii. Î11 problema atomismului se dis- tinge clar poziţia refractară a oraşelor cato- lice de sub influenţa habsburgică, pe clnd ora- şele regale libere luterane şi reformate In ge- nere, între care şi cele din Transilvania, acceptă poziţia atomistă. Dintre cei cinci gînditori cu a căror opere se ocupă autorul, Jânos Apâcai Csere şi-a desfăşurat toată activitatea în Transilvania (Alba Xulia şi Cluj), iar Izsâk Czabân numai In parte (la Braşov). Ârpâd Markâ îmbogăţeşte cu date noi literatura despre răscoala lui Râkoczi în arti- colul intitulat : Situaţia militară a războiului de independentă al lui Francisc II Râkoczi In Transilvania după bătălia de la Jibău. In urma cercetărilor făcute în arhivele din Uniunea Sovietică, Zsiginond Păi Pach face anumite precizări pe baza documentelor inedite pe care le şi publică in articolul său Documente inedite a lui Gorgeg din luna august 1849. Şirul lucrărilor de istorie contemporană îl deschide publicarea în fruntea volumului a comunicării ţinută de Erik Molnăr în şe- dinţa festivă a Academiei de Ştiinţe ungare la 5 noiembrie 1957 : Marea Revoluţie Socia- listă din Octombrie. Comunicarea scoate în evidenţă importanţa primei revoluţii socia- liste din lume şi deosebirea ei principială faţă de revoluţiile burgheze. Se arată condiţiile specifice transformării sociale din Uniunea Sovietică cum şi greutăţile întîmpinate din această cauză. în primul rînd a fost necesară dezvoltarea forţelor de producţie în industrie şi agricultură, precum şi ridicarea nivelului cultural al maselor. După ce astăzi Uniunea Sovietică a ajuns în situaţia celei de a doua puteri industriale din lume, cu perspectiva sigură de a ocupa primul loc, există posibili- tatea ridicării rapide a nivelului de trai. în aprecierea importanţei internaţionale a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, autorul scoate în evidenţă însemnătatea acestui eve- niment pentru Ungaria, relevă crearea parti- dului comunist, instaurarea republicii sovie- tice. comentînd în acelaşi timp şi greşelile săvîrşite în cursul acestei prime revoluţii so- cialiste din Ungaria. Sub lovitura armelor trupelor intervenţioniste, dictatura proleta- riatului a fost doborită şi s-a instalat fascismul hortist. Mai tlrziu, victoria dictaturii proletaria- tului în Ungaria eliberată In 1945 a fost mai ales, rezultatul Marelui Octombrie şi a victoriei armatei sovietice. ,,Au fost săvîrşite unele greşeli. Cînd a venit rlndul rectificărilor, revi- zioniştii au acaparat conducerea. Momentul a fost folosit de contrarevoluţie împotriva dictaturii proletariatului. Acum nu mai era problema porectării greşelilor dictaturii prole- tariatului, ci existenţa acesteia, fiind în pri- mejdie însuşi viitorul socialist al ţării. în această situaţie grea, Uniunea Sovietică a sărit iarăşi in ajutor”. Intluenţa Revoluţiei din Octombrie în Ungaria este aprofundată din punct de vedere istoric în studiul lui Dezso Nemeş : Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi forţele revoluţionare din Ungaria. Autorul începe cu descrierea situaţiei economice şi politice a Ungariei in cadrul monarhiei habsburgice şi a trăsăturilor de bază ale mişcării muncito- reşti dezvoltate in deceniul premergător acestui eveniment. Efectul cel mai direct al acestui eveniment epocal — .Marea Revoluţie Socia- listă —, a fost în Ungaria precipitai ea dezvol- tării politice şi organizatorice a aripei revo- luţionare a mişcării muncitoreşti. Lupta îm- potriva războiului imperialist a fost legată de către socialiştii revoluţionari şi socialiştii de stingă de manifestarea solidarităţii cu revo- luţia rusă şi cu apelul acesteia pentru accep- tarea imediată a încheierii păcii fără anexiuni şi reparaţii. în ianuarie 1918, la vestea grevei de masă din Germania şi Austria, izbucneşte şi greva generală politică din Ungaria, care s-a lovit de rezistenţa conducerii de dreapta a partidului social-democrat, care a şi reuşit s-o lichideze. O altă serie de greve a urmat l£t 1 Mai 1918. Fermentarea revoluţionară a cuprins şi armata. Creşte numărul dezertorilor, se revoltă batalioane întregi. în iunie a urmat o nouă grevă generala politică, „vestiloarea directă a prăbuşirii monarhiei". La 30 — 31 octombrie triumfă revoluţia burgheză democratică; masele cer cu insis- tenţă republica. Dar republica democratică n-a satisfăcut dorinţele maselor şi lupta a conti- nuat pentru realizarea revoluţiei socialiste şi a dictaturii proletariatului, sub conducerea partidului comunist, creat la 20 noiembrie 1918 la Budapesta. Importanţa victoriei revo- luţiei socialiste din Ungaria de la 21 martie 1919 a fost apreciată şi de V. I. Lenin. Abia la trei săptămîni după victoria puterii prole- tare a Început intervenţia militară a Antantei, care a provocat căderea primei revoluţii so- cialiste a Ungariei. www.dacaromamca.ro 3 REVISTA REVISTELOR 227 Studiile publicate In acest volum se în- cheie cu două lucrări tratind aspecte ale unor probleme ce se completează între ele. Prima, Admiterea Ungariei tn Liga Naţiunilor de Măria Sz. Ormos, iar a doua Intrarea tn vigoare a tratatului de pace de la Versailles, de Lâszld Zsigmond. în studiul semnat de Ormos se face o delimitare clară între scopurile afişate de Liga Naţiunilor şi între esenţa ei reală, ca parte organică a sistemului de pace imperialist. (Statutele Ligii Naţiunilor au fost adoptate la 28 aprilie 1919, la conferinţa de la Paris). Caracterul imperialist îl oglindeşte şi struc- tura sa organizatorică, în care adunarea gene- rală — din care făceau parte reprezentanţii tuturor statelor membre — a jucat în realitate un rol cu mult mai redus decît consiliul format din reprezentanţii marilor puteri. Dorinţa cercurilor dominante din Ungaria contrarevoluţionară de a intra în Liga Naţiu- nilor se explică prin speranţa că pe această cale vor putea realiza modificări esenţiale în tratatul de la Trianon. Sub regimul lui Bethlen, revizionismul ungar s-a bizuit în primul rind pe Germania, care se afla în plină restabilire a forţelor ei imperialiste şi abia în al doilea rind pe Anglia şi Italia, susţinătoare a anu- mitor revizuiri teritoriale în favoarea Ungariei, începind cu anii 1920 — 1921, guvernele un- gare au făcut demersuri pentru primirea Ungariei în Liga Naţiunilor. Astfel Aponyi a exprimat necesitatea apropierii de Liga Na- ţiunilor prin argumentarea că Ungariei i se deschide posibilitatea „revizuirii paşnice” pe baza paragrafului 18 a statutelor Ligii Naţiu- nilor. Consiliul de Miniştri al Ungariei a hotărit în mai 1921, să înainteze cererea, militînd totodată pentru primirea Germanici şi permi- siunea reînarmării ei. Pentru neutralizarea opunerii Romîniei, Cehoslovaciei şi Iugo- slaviei — statele Micii înţelegeri — Ungaria a căutat sprijinul celorlalte puteri. Orinos accen- tuează în tot cursul studiului ei bine docu- mentat, că întregul program revizionist n-a însemnat altceva, decît încercările claselor dominante de restabilire a posesiilor agrare şi industriale împreună cu posibilităţile excep- ţional de favorabile de exploatare ale naţio- nalităţilor, precum şi a „confraţilor”. „Nu este necesar să se demonstreze pe larg că, . . . după restabilirea exploatării in cadrul au- tohton „confraţii” încetează de a mai fi con- fraţi”. Apărarea „confraţilor” a fost un bun ' mijloc pentru camuflarea dorinţelor de resta- bilire a dominaţiei asupra naţionalităţilor. Dacă aceste scopuri revizioniste pentru spo- rirea teritoriului de exploatare n-au putut fi atinse de Ungaria după primirea ei in Liga Naţiunilor in septembrie 1922. totuşi, — arată in concluzie autorul — a însemnat un ajutor preţios dat claselor dominante prin despăgu- birile şi aşa numitul credit acordat de Liga Naţiunilor, care a servit la consolidarea regi- mului contrarevoluţionar din Ungaria. în articolul despre Intrarea in vigoare a tratatului de pace de la Versailles, L. Zsigmond arată că semnarea lui de către reprezentanţii Germaniei la 28 iunie 1919 n-a însemnat tot- odată şi intrarea in vigoare a acestuia, condi- ţionată, în majoritatea ţărilor, de ratificarea de către parlament, senat, sau alte foruri simi- lare ale reprezentanţei populare. Obiectul arti- colului este dezvăluirea întirzierii ratificării din partea Statelor Unite, precum şi a cau- zelor şi consecinţelor acestei poziţii. „Cind tratatul de pace a ajuns în faţa senatului S.U.A., majoritatea acestuia o for- mau adversarii lui VVillson, republicanii. Pe comisiile cele mai importante, intre care şi comisia de externe au pus mîna republicanii”, sub preşedinţia celui mai aprig adversar al lui Willson, Henry Cabot Lodge. Cabot Lodge şi adepţii săi reprezentau orientarea cea mai agresivă a imperialismului american, care con- siderau că inţelegerile de la Paris îngiădesc. politica de mare putere a Statelor Unite- Conform părerii lor, intrarea Statelor Unite ale Americii în război de partea Antantei a influenţat mersul războiului în sensul rezul- tatului favorabil al Antantei, iar S.U.A. a pierdut rolul său de arbitru care să dicteze tuturor adversarilor imperialişti. Rezultatul neratificării a fost că S.U.A. n-au putut lua parte la lucrările comisiilor. Germania profitînd de această lipsă, a pus la îndoială vjabilitatea lor, ceea ce a favorizat tărăgănarea intrării în vigoare a tratatului. Pe baza aceasta, Germania a început să refuze îndeplinirea obligaţiunilor (ocuparea militară a Renaniei, demilitarizarea, renunţarea la suve- ranitatea asupra Danzigului, asupra terito- riului în Meinel, administrarea Saar-ului, pre- darea Prusiei Orientale etc.). Atitudinea Ger- maniei a fost determinată de poziţia Statelor Unite. Deşi S.U.A. au refuzat ratificarea trata- tului, Germania n-a reuşit pînă la urină să împiedice intrarea lui în vigoare. Dar S.U.A. au reuşit să-şi asigure toate avantajele din înfrîngerea concurentului german, folosindu-le în scopurile lor proprii, — fapt din care a re- zultat, în decursul a puţini ani, reînvierea imperialismului german. Relevăm, ca un merit deosebit al revistei, bogăţia materialului cuprins în rubrica de recenzii, care ocupă peste 120 de pagini. www.dacaromamca.ro 228 REVISTA REVISTELOR 4 Majoritatea acestor pagini este consacraţii prezentării lucrărilor editate in cadrul celui de al X-iea Congres Internaţional al istoricilor de la Roma. Restul recenziilor se referă la •diverse lucrări sovietice, americane, engleze şi mai eu seamă ungare. Păcat că nu figurează intr-o măsură mai mare lucrări din ţările de democraţie populară, şi că< revista revistelor ungureşti, precum şi a celor străine, lipseşte cu dcsăvirşire. Volumul se încheie cu o listă bibliografică a lucrărilor de istorie din perioada 1 iulie — 31 decembrie 1956. M. Kertes: Revista ,,Istorieeshi pregled” pe anul 1957 RevisLa de isLorie Istoriceski pregled, or- ganul Institutului de istorie al Academiei de Ştiinţe din Bulgaria, desfăşoară o bogată activitate ştiinţifică. In cele şase numere apărute în anul 1957 silit cuprinse numeroase studii, comunicări, note, recenzii. Problemele tratate se referă la istoria Bulgariei, la istoria universală, abor- dîndu-se probleme de istorie veche, medie, modernă şi contemporană, dar accentul cade pe secolele XIX şi XX. La revista „Istoriceski pregled", afară de istoricii bulgari, au mai colaborat pe anul 1957, D. A. Kazacicova (Leningrad) cu articolul privind problema bogomilismului în Rusia în sec. XI, M. A. Birman (Moscova), referitor la participarea bulgarilor la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi la războiul civil, profesorul E, AVerner (Leipzig) referitor la bogomilisin şi ereziile evului mediu timpuriu în apusul latin. Referitor la istoria veche, în nr. 3 al re- vistei, este publicat articolul lui Sp. Muleşkov „Cu privire la apariţia statului şi formele luptei de clasă în Atica antică, în secolele VIII — VI î.e.n. Tot referitor la istoria veche, D. P. Dimitrov publică o notă privind congresul internaţional al specialiş- tilor în istoria antică greco-romană, congres ţinut la 24 — 27 aprilie la Liblice (Cehoslovacia). La acest congres, arată autorul, a participat şi profesorul D. M. Pippidi, reprezentind R.P. Romină. Referitor la istoria medie, este interesantă comunicarea lui Petăr Petrov Cu privire la eliberarea regiunilor Vidin, Belgrad şi Bra- nicov de sub dominaţia bizantină şi alipirea lor [a al doilea stat bulgar (nr. 4). Autorul arată că aceste regiuni în evul mediu, au fost locul de ciocnire intre diferite popoare: bulgari, sîrbi, franci (mai tirziu germani), bizantini, unguri etc. Istoria acestor regiuni a fost cer- cetată de numeroşi istoriei, dar nici pînă acum nu este clarificat precis cînd aceste teritorii au fost eliberate de sub bizantini şi alipite celui de-ai doilea sLaL bulgar creaL de fraţii Petru şi Asan, la sfirşitul secolului al XlI-lea. Se ştie că în 1183 ,ungurii aliaţi cu sîrbii atacă Bizanţul şi ocupă Belgradul şi Branicev. în 1185 ungurii încheie pace cu Bizanţul, iar această pace este întărită de căsătoria regelui maghiar Bela III, iar regiunea Belgrad şi Branicev, a fost dată bizantinilor în calitate de zestre a prinţesei Margareta. Aceste regiuni, se ştie precis, rămîn în mina Bizanţului pînă la 1195. După această dată, nu ştim dacă rămîn Bizanţului, dacă trec la unguri sau la statul bulgar. Autorul dă foarte multe date preţioase, dar concluzia că aceste teritorii au revenit statului bulgar în 1195, nu este sufi- cient de argumentată. El se bazează pe o informaţie maghiară necunoscută pînă în prezent istoriografiei bulgare, publicată de unguri în 1891 în Codex diplomaticus palrius llungaricus (Hazai Okmanytâr, ed. VIII), în această informaţie e vorba de contele Narad (Austria) care a participat împreună cu trupele maghiare împotriva „bulgarilor şi valahilor”. Materialul prezintă interes pentru cei care se ocupă cu istoria medie a sud-estului european. Este foarte interesant arLicolul prof. Via- dimir Kuticov, O interesantă clauză economică a tratatului din 1387 Intre Despotul Ivanco şi genovezi (nr. 4). Tratatul a fost încheiat la Pera de către trimişii despotului dobrogean Ivanco şi trimişii Genuei. Autorul se folo- seşte de textul latin din lucrarea lui Silvestre de Sacy... Mimoires sur un traili fait entre Ies ginois de Peră et un prince des Bulgares, Paris, 1824 ; în tratarea problemei foloseşte o bogată bibliografie care ne dă informaţii despre aristocraţia feudală dobrogeană. D. A. Kazacicova (Leningrad) tratează în nr. 4 al revistei Cu privire la erezia bogo- milică din liusia veche tn secolul al Xl-lea (p. 45 — 78). Autoarea arată că pînă acuma în istoriografia rusă şi sovietică problema ere- ziilor n-a fost tratată ca o problemă de sine www.dacoromanica.ro 5 RLMST4 RF.\ ISTM.OR 229 stătătoare şi s-a înrădăcinat ideea că pină în secolul al XlV-lea n-au existat în Rusia manifestări eretice. Ori condiţiile pentru ase- menea manifestări au existat chiar de la în- ceput. Autoarea dă exemplificări referindu-se la secolul al Xl-Iea. Cele mai multe articole şi studii se referă, după cum "am arătat, la istoria modernă şi contemporană. Iv. Panaitov semnează două studii care tratează relaţiile ruso-engleze în perioada 1875 — 1878: Anglia şi Rusia In ajunul războiului de eliberare (nr. 1) şi Anglia şi Rusia In timpul războiului ( nr. 3). Autorul bazat pe un bogat material analizează în spe- cial activitatea diplomaţiei ruse din vara anului 1875 cînd a izbucnit răscoala din Bosnia şi Herţegovina pină la 12 aprilie 1877 cînd a început războiul ruso-turc şi in special relaţiile ruso-engleze. El trage concluzia că aproape doi ani guvernul rus a oscilat să ia o atitudine categorică împotriva Turciei şi a încercat prin diferite tratative diplomatice să îmbunătăţească situaţia creştinilor din Balcani. Guvernul rus a dus o politică de şovă- ială cînd majoritatea păturilor sociale din Rusia nutreau o simpatie adîncă faţă de popoarele din Balcani şi insistau asupra unei politici mai ferme. Dar, arată autorul, nu trebuie uitat că in politica sa balcanică Rusia nu se măsura numai cu Turcia, ci aproape cu toate statele mari care aveau interes să păs- treze statul oldinan, iar experienţa lui Nicolae 1 era încă vie cînd războiul Crimeii s-a terminat „cu o catastrofă pentru Rusia şi a Intimat eliberarea sclavilor sudici” (p. 28). în cel de-al doilea material al lui Iv. Panaitov Anglia şi Rusia in timpul războiului din 1877—1878, autorul, după o scurtă prezen- tare a relaţiilor ruso-engleze de la sfirşitul secolului al XVIII-lea, arată că primele mani- festări de duşmănie făţişă a Angliei faţă de Rusia datează din timpul crizei egiptene (1831 — 1841) şi continuă în diferite colţuri ale lumii pină la începutul secolului al XX-lea. Analizind relaţiile ruso-engleze in timpul răz- boiului din 1877—1878, autorul ajunge Ia concluzia că Rusia a avnt de înfruntat mari greutăţi „ba era nevoită să se înfrunte pe cimpul de luptă nu numai cu un inamic fanatic şi bine pregătit, dar ceea ce era mai greu, trebuia să se înfrunte cu un duşman abil şi viclean pe făgaşul diplomaţiei, care deşi formal s-a declarat neutru, în realitate, prin mijloace permise sau nepermise, deschis sau în ascuns, singură sau cu ajutorul altor state, căuta prilejul să se amestece în război şi să frineze eliberarea noastră” (p. 68). Autorul arată în mod just că Anglia ştia că in eventualitatea unui război ruso turc, prăbuşirea Turciei este posibilă, iar interesele Angliei vor fi lovite. Totuşi, din cauza situaţiei interne, şi datorită faptului că fn problema susţinerii Turciei po cale militară, existau controverse atit în cadrul cabinetului de miniştri, cît şi a parlamentului, Anglia a fost nevoită să se declare neutră. Dar în tot timpul războiului a căutat să sabo- teze Rusia şi să-i provoace greutăţi. Autorul prezintă unele date asupra tratativelor dintre SuvaloV şi Derby, arălind că.in discutarea situaţiei Bulgarilor după terminarea războ- iului, Anglia s-a dovedit a fi un duşman al popoarelor din Balcani. Bazat pe un bogat material, autorul pre- zintă ştiinţific problema relaţiilor ruso- engleze între 1875 — 1878. De fapt, autorul s-a mai ocupat cu această perioadă publicînd in 1956 un studiu referitor la relaţiile diplomatice ale marilor puteri in timpul conferinţei de la Conslantinopol (dec. 1876—ian. 1877). Profesorul polonez H. Balowski publică In nr. 1 al revistei articolul Legiunea lui Miţ- chevici şi popoarele slave in anii 1848 18411. El arată că Miţchevici dorea eliberarea Polo- niei de sub jugul străin, iar programul său politic adoptat la Roma la 29 martie 1818 era clădit pe baze revoluţionare demociale, prevăzînd egalitatea în faţa legii, libertatea cuvintului şi a presei, emanciparea femeii, egalitatea în drepturi a naţionalităţilor, r.-vo- luţia agrară prin abolirea iobăgiei şi împroprie- tărirea ţăranilor etc. Marele poet revoluţionar Adam Miţchevici referindn-şc la mijlocul seco- lului al XlX-lea vedea trei duşmani principali ai libertăţii popoarelor din Europa: ţarismul rus, monarhia prusacă şi stalul austriac. în această verigă a reacţiunii europene, socotea că Austria este cea mai slabă şi in acest scop şi-a îndreptat lovitura principală asupra ei- Austria asuprea foarte mulţi slavi, italieni şi maghiari. Autorul însă omite să treacă şi pe romîni. în armata austriacă dislocată în Lom- bardia şi Veneţia tic 60 000 oameni sub co- manda feldmareşalului Radelebi, peste 1/3 erau slavi. Peste 21 de batalioane de infan- terie, 12 escadroane de cavalerie plus arti- leria respectivă erau formale din slavi, in special sîrbi şi croaţi, apoi cehi. slovaci polo- nezi şi ucraineni. Polonezii pe care Miţchevici putea conta in primul rind erau în total opt escadroane de ulani galiţicni amestecaţi cu ucraineni. în articol se insistă mai mult asupra activităţii dusă de Miţchevici Ia Roma, Milano, Florenţa, Paris etc. în vederea organizării legi- unii. insistindu-se foarte puţin asupra părţii mi- litare. De fapt, autorul explică la subsol (p. 71) că aspectul militar al legiunii eslc tratat separat intr-o monografie care va fi publicată de Ministerul Forţelor Armate din Polonia. www.dacaromamca.ro 230 REVISTA REVISTELOR 6 Asupra materialelor prof. Al. Burmov Criza Comitetului central revoluţionar bulgar din toamna anului 1875 şi crearea Comitetului central din Giurgiu (nr. 2) şi Un moment necla- rificat din biografia lui Vasile Levschi (nr. 3), ca şi articolul lui Iv. Stoicev Noi informaţii asupra vieţii şi activităţii lui Hristo Botev (nr. 3), nu vom insista deoarece acestea »int analizate intr-un alt articol din revista „Studii” Krumka Sarova publică în nr. 4 al revistei articolul Mişcările ţărăneşti împotriva zcciuelii In regiunea Ruse In timpul anului 1900. Autoarea arată că această problemă n-a fost cercetată detaliat, ci în diferite lucrări, articole etc. se amintea în treacăt clnd se voreba de mişcarea ţărănească din Bulgaria. Această problemă prezintă un deosebit interes — arată autoarea — căci se ocupă de politica bur- gheziei şi a guvernului, de pauperizarea maselor ţărăneşti la sfirşitul secolului al XlX-lea. Autoarea se bazează in special pe materialul de arhivă aflat la Ruse. Ţăranii răsculaţi au opus o rezistenţă puternică Incit „...armata şi poliţia pe de o parte şi ţăranii pe de altă parte, s-au întilnit ca două armate duşmane” (p. 17). Deoarece regiunea Ruse se înveci- nează cu Rominia, era bine dacă autoarea ar fi înregistrat ecoul acestor răscoale ţără- neşti in nordul Dunării, mai ales că şi ţără- nimea roinînă lupta Împotriva puternicelor rămăşiţe feudale şi împotriva lipsei de pămînt. în nr. 2 al revistei este publicată o iotă a lui Ivan Ormandjev intitulată Dale noi privind biografia lui Dimilăr Blagoev (p. 82 — 83) referitor la şcoala urmată de el în Perioada 1873 — 1875 la Constantinopolşi Adria- nopol. în nr. 1 al revistei este publicată nota lui Ivan Filipov Cu privire la data clnd a avut loc prima tnltlnire socialistă (p. 82 — 84). Au- torul precizează data arătind că prima întîl- nire socialistă din Bulgaria a avut loc din iniţiativa lui D. Blagoev la Tirnovo la 21 aprilie (3 mai) 1891. Tot în nr. 1 al revistei, Jecio Atanasov publică articolul Din istoria mişcării corpului didactic tn Bulgaria la sfirşitul secolului al XlX-lea. Autorul arată că învăţătorii aveau o situaţie grea materială şi erau nevoiţi să demisioneze din învăţămînt şi să intre în alte funcţii unde grâu plătiţi mai bine. Majoritatea învăţătorilor, din punct de vedere al compo- ziţiei sociale, ţineau de mica burghezie. învă- ţătorii se organizează să-şi apere drepturile, în 1895 are loc la Sofia primul congres de uni- ficare a tuturor asociaţiilor corpului didactic din Bulgaria. Cele şase numere ale revistei Istoriceski pregled pe anul 1957, cuprind numeroase arti- cole de istorie contemporană, aceentul căzînd pe probleme din istoria Bulgariei şi relaţiile bulgaro-sovietice. în recenzia de faţă ne vom opri mai ales asupra articolului prof. D. Kosev Dezvoltarea ştiinţei istorice In Bulgaria după victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie (nr. 6, p. 3 — 15). Autorul arată că Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a avut o influenţă binefăcătoare atlt asupra Bulgariei cit şi asupra omenirii întregi, în diferite sectoare de activi- tate inclusiv in al istoriei. Pînă la Revoluţia din Octombrie existau şi se dezvoltau în Bul- garia două curente în ştiinţa istoriei: unul burghezo-idealist şi celălalt, marxist. în perioa- da dinainte de 1917 istoriografia burgheză bulgară avea o serie de reprezentanţi marcanţi, în comparaţie cu ea istoriografia marxistă era, cantitativ, mai slab dezvoltată, însă avea ca cel mai de seamă reprezentant pe marele gînditor şi istoric Dimităr Blagoev. Autorul arată că istoricii burghezi cei mai talentaţi, in ciuda caracterului neştiinţific şi a metodologiei greşite, au lăsat o moştenire preţioasă ştiinţei istorice bulgare prin docu- mentele şi studiile publicate. După primul război mondial, V. Zlatarschi, G. Kaţarov,. P. Mutafciev, P. Nicov, I. Trifonov etc., unii reprezentanţi ai istoriografiei burgheze s-au evidenţiat prin erudiţie şi pregătire temeinică V. Zlatarschi, cel iţtai marcant reprezen- tant al istoriografiei burgheze bulgare după Drinov şi Irecek, a contribuit la ştiinţa isto- rică bulgară cu un număr mare de mono- grafii şi în special cu lucrarea în patru volume Istoria stalului bulgar tn evul mediu. Lucrările acestor istorici propagau idei şoviniste, obiectiviste; P. Muftaciev şi M. Arnandov de ex., răspindesc idei ale ideologiei fasciste. încit o parte din istoricii burghezi au ajuns să nege unul din evenimentele cele mai însemnate din istoria Bulgariei — războiul ruso-turc din 1877 — 1878 — afirmînd că acest război n-a adus libertatea poporului bulgar. D. Kosev arată Influenţa pe care a avut-o istoriografia sovietică asupra istoricilor pro- gresişti din Bulgaria, arată succesele ştiinţei istorice bulgare după 9 sept. 1944. „...în frunte cu marcanţii istorici marxişti M. Dimi- trov şi Jale Natan au crescut şi s-au afirmat ca istorici marxişti Al. Burmov, Hr. Gandev, Hr. Hristov, D. Anghelov, Tuşe Vlahov, P. Gheorghiev, VI. Topenciarov, Iono Mitev, V. Hadjnicolov, K. Lambrev, Ir. Ioţov, K. Vasilev, Iv. Undjiev, N. Kondarev ş.a.” (p. 12). Autorul trece in revistă succesele repur- tate de ştiinţa istorică bulgară după 9 septem- brie 1944, lucrările mai importante apărute, arătind că au fost unele lipsuri şi greşeli, care www.dacoromanica.ro / REVISTA REVISTELOR 231 s-au remediat şi se remediază neîncetat prin munca asiduă a istoricilor bulagri .şi cu aju- torul criticii tovărăşeşti făcute de istoricii sovietici şi din ţările de democraţie populară. Bazat pe o bogată bibliografie, Nicola Stcfanov publică in nr. 3 articolul Rolul me- diului geografic fn dezvoltarea societăţii şi unele probleme metodologice ale ştiinţei noastre istorice (p. 3/33). Arătind rolul mediului geo- grafic asupra dezvoltării societăţii prin prizma materialismului istoric autorul combate pe aceia care afirmă că mediul geografic deter- mină in ultimă instanţă fizionoijiia societăţii, ideile sale, concepţiile sale, instituţiile poli- tice etc. Autorul prezintă evoluţia curentului geo- grafic In sociologie şi istoriografie, arătind că In epoca imperialistă, aceasta a dat naştere geopoliticii care s-a pus integral In slujba bur- gheziei reacţionare. După ce arată punctul de vedere al lui Montesquieu, Buckle, Mccinicov, arată că curentul geografic a avut o largă răspindire în Bulgaria in epoca renaşterii bul- gare. întemeietorul acestui curent in Bulgaria a fost Ivan Seliminschi (1797 — 1867) care a scris o serie de studii şi numeroase articole tratînd probleme de filozofie, sociologie şi istorie. Seliminschi explică Întreaga evoluţie istorico-socială a omenirii şi in special a sla- vilor şi bulgarilor, datorită influenţei naturii, a mediului geografic. După ee trece în revistă punctul de vedere al lui Pctăr Bcron, Irecek, St. Bobccv, Muftacicv etc., Nicola Stefanov. bazat pe materialismul istoric, încearcă să situeze just rolul mediului geografic concrc- tizind cu exemplificări din istoria Bulgariei. Cu referinţă la relaţiile bulgaro-sovietice sînt incluse o serie de materiale ca articolul lui V. Hadjnicolov Lupla guvernului sovietic pentru pace după revoluţia [din Octombrie şi partidul socialiştilor strimţi (nr. 5); Hr. Hristov Lupla poporului bulgar pentru apărarea Rusiei 'sovietice împotriva armatei contrarevoluţionare a iui Denikin (nr. 5); M. A. Birman Cu privire la participarea bulgarilor la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi la războiul civil (nr. 6); G. D. Iordanov Revoluţia din Octom- brie si lupla minerilor noştri In timpul crizei revoluţionare (nr. 5); D. Tişev şi Panaitov P. Activitatea revoluţionară a bulgarilor din oraşul Odesa In anul 1919 (nr. 5). După cum observăm, o preocupare permanentă a revistei Istoriceski pregled este de a publica materiale cu privire la relaţiile bulgaro-sovietice, insis- tindu-se In special asupra influenţei Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie asupra Bulgariei. Această abundenţă de materiale se ■datoreşte şi faptului că in 1957 istoricii bulgari au sărbătorit a 40-a aniversare a marelui eve- niment din Octombrie 1917. Articolele refe- ritoare la problemele de mai sus se bazează pe material de arhivă, sint bine documentate şi aduc noi contribuţii. Articolul lui Hr. Hristov este un fragment din lucrarea Criza revoln- (ionarăţdin Bulgaria (1918 — 1919) care a apărut la Sofia la sfirşitul anului 1957. în nr. 3 al revistei (p. 109 — 110) este publicat după ziarul Die Well nr. 13/941 ma- nifestul Partidului Comunist din Germania, din martie 1941, cu privire la pătrunderea trupelorhitleriste In Bulgaria la 1 martie 1941. Manifestul demască acţiunea imperialiştilor germani, arătind că ocupaţia hitlcristă duce la jefuirea ţării şi pauperizarea maselor populare, specificlnd „că aşa cum in Romlnia trupele germane au fost puse să apere dominaţia ve- chilor latifundiari şi a cercurilor reacţionare capitaliste, tot aşa acum (in anul 1941 — n.n.) in Bulgaria ajută forţelor reacţionare anti- populare” (p. 110). La rubrica „Critică şi Recenzii” este re- cenzată lucrarea lui V. Hadjinicolov Rela- ţiile economice intre Bulgaria şi Uniunea So- vietică pină la 9 septembrie (1917—1944) apa rută la Sofia in 1956. avînd 210 p.; aceluiaşi autor îi este recenzată şi o altă lucrare : Ecoul primei Revoluţii ruse tn Bulgaria, apărută in 1956, avînd 192 p. In nr. 2 al revistei este cuprinsă recenzia „Cum îşi informează citi- torii dicţionarul enciclopedic francez Quillet asupra problemelor privind istoria Bulgariei” (p. 93-98). în anul 1955 a apărut la Paris în şase volume Diclionnaire encgclopedique Quillet; în introducerea lucrării se arată „că cititorul va fi informat despre schimbările survenite în viaţa naţională şi internaţională". La p. 797 798 ale dicţionarului este inclus un material cu privire la Bulgaria. Periodizarea istoriei Bulgariei nu este dată ştiinţific, ci aproape ca un simplu tabel de cnezi, regi, miniştri şi gu- verne. Ultima parte a istoriei este falsificata In mod grosolan, arătîndu-sc că în Bulgaria se găsesc 150—200 mii de ostaşi sovietici (adica, in 1955 cind a fost scrisă lucrarea), dar după cum se ştie, încă din anul 1947 trupele sovietice s-au retras de pe teritoriul Bulgariei; şi multe alte exemple de acest fel. Revista Istoriceski pregled dă în note de 2 — 3 pagini, veşti despre activitatea istoricilor In Bulgaria şi peste hotare. Despre conferinţa etnografică de la Leningrad din 1956, despre documente privind istoria Bulgariei aflate In Arhivele statului din R.D.G., despre sărbă- torirea a celei de-a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie de către Academia bulgară de ştiinţe, despre activitatea şi organizarea Arhivelor statului etc. Ne vom opri la două din aceste articole. www.dacaromamca.ro REVISTA REVISTELOR s 2:j2 Primul este semnat de D. Doinov şi este intitulat A 80-a aniversare a epopeiei de la Şipca. Autorul descrie importanţa pasului Şipca pentru comunicaţia între nordul şi sudul Bulgariei, arătlnd că „...In planul strategic al Înaltului comandament rus, una din variante prevedea un marş rapid cu scopul ocupării oraşului Tlrnovo şi a trecătorii Şipca pentru a avea drum deschis de Înaintare spre Adrianopol şi Constantinopol” (nr. G, p. 79). Descrie luptele care s-au dat aici între trupele ruseşti şi voluntarii bulgari Împotriva tur- cilor, ,,.. . epopeea de la Şipca devenind sim- bolul colaborării militare ruso-bulgare” (p. 79). La festivităţile de la Şipca — ne informează autorul — a participat şi o delegaţie romină în frunte cu grai. col. Teclu lacob (p. 89—84). Autorul ne mai spune că la 29—30 aug. 1957 s-au sărbătorit de asemenea festiv, la Plevna şi Griviţa „. . . memoria ostaşilor şi coman- danţilor ruşi şi roinini căzuţi in luptele de la Plevna şi Griviţa pentru libertatea poporului bulgar” (p. 85). N. Todorov publică In numărul 4 al re- vistei materialul Activitatea de zece ani a Insti- lutului de slavislică pe lingă Academia de şliinfe a U.R.S.S. (p. 109 — 125). Prin numeroasele informaţii, bogata bibliografic care este dată, cititorul este pus la curent cu lucrările din ult'mii zece ani de istorie, filologie şi litera- tul ă slavă. Autorul sc referă In special la mate- rialele privitoare la Bulgaria. Slaviştii din tara noastră găsesc In acest material o sursă bună de informare. Institutul de slavistică de pe lingă Institutul de istorie condus de V. I. Piceta şi Comisia de filologie şi istorie slavă creată In 1912 şi condusă de Acad. N. S. Derjavin. Autorul arată că lucrările unor savanţi renumiţi ca : acad. B. D. Grecov (1882 —1953), acad. V. I. Piceta (1878 — 1917), acad. Der- javin (1877 — 1953) şi a altor oameni de ştiinţă ca : A. D. Udalţov, M. N. Tihoinirov, P. N. Tre- tiacov, S. A. Nichilin ele. studiind trecutul slavilor au adus contribuţii importante bazate pe metode şi interpretări riguros ştiinţifice. N. Todorov trece in revistă realizările Insti- tutului de slavistică in perioada 1947 — 1957, insistind in special, după cum am arătat, asupra lucrărilor referitoare la Lrecutu! Bul- gariei. Merită a fi semnalată nota lui L. Kircov (în nr. 2) referitor la acordarea titlului de can- didat In ştiinţe istorice pe 1956, de către Aca- demia de Ştiinţe şi Universitatea din Solia. Autoarea prezintă fiecare temă de dizertaţie, arălind pe scurt capitolele importante tratate ca şi contribuţia fiecărei lucrări. Din arti- colul lui Kircova reiese că au obţinut titlul de candidat în ştiinţe istorice şapte per- soane. Din materialele publicate de către isto- ricii bulgari în revista Isloriceski pregled pe anul 1957, putem trage concluzia că în ţara vecină şi prietenă din sudul Dunării, care construieşte cu succes socialismul, se dă » mare atenţie studierii istoriei. N. Ciachir ByzatiUon, XXV—XXVII (1955-1957) Bruxelles, 1957, fasc. 1 — 2, 954 pag. Publicaţia de bizantinologie din Bruxel- les are în ultimii ani o apariţie tot mai nere- gulată, dovadă a greutăţilor financiare cu care are de luptat. ■Volumul anterior a apărut cu o întlrzlere de doi ani, cel recenzat in rindurile de faţă, pentru a lichida trecutul, înglobează trei ani de apariţie. Revista belgiană se resimte în ultimii ani tot mai mult de influenţa cercurilor bollandiste, acordind o importanţă exagerată problemelor teologice şi hagiografiei. Peste 300 de pagini slnt ocupate cu publicarea ediţiei critice însoţită de traducerea în limba engleză a vieţii patriarhului Constantinopolei, Euthy- rnius (907 — 912). Autorul este P. Karlin Hayter. Dacă această lucrare are o oarecare xaloare istorică. în schimb expunerea vieţii sfinţilor din Constantinopol In sec. VIII X făcută de Da Costa Louillet nu-şi are nici o- raţiune Intr-o revistă de istorie. în ori ce caz, publicarea ediţiei critice a vieţii lui Euthymius, pentru care s-a rezer- vat aproape o treime din cele două fascicole ale revistei, ne face să credem sau Intr-o criză de studii temeinice de istorie bizantină, sau că lipsa unor edituri in Occident dispuse la riseuri băneşti determină redacţia să-şi sa- crifice coloanele pentru ediţii critice de mari proporţii şi cu slabe contingenţe cu istoria. Aceste constatări'se referă mai ales la publi- carea operei didactice „Paraphrasis Dionysii poematis de Ancupio”, lipsită de orice interes istoric sau filologic. www.dacaromamca.ro 9 REVISTA REVISTELOR 23» Publicarea traducerii istoriei lui Nicephor Bryennios de H. Gregoire este bine venită, dar la fel ar fi fost de dorit intr-un volum aparte. Dintre lucrările destul de numeroase cu caracter teologic, singura care prezintă un interes pentru istorie, este a lui J. Moreau, cu constatări interesante pe marginea lucrării cunoscute sub titlul „Hypomnesticonul lui Joseph”, un dialog, pretex de iniţiere in istoria bisericii creştine din primele secole. J. Moreau atribuie, urmind pe Isaac Vosius1, această operă comesului Joseph din Tiberiada. Importanţa studiului constă in noua inter- pretare dată politicii Împăratului Julian in problema bisericească. Deşi Mărturisirea lui Joseph a fost scrisă in jurul anului 380, nu se pomeneşte nimic in ea despre o persecu- tare a creştinismului în timpul Ini Julian — rezultă dar că toate acuzaţiile ce i s-au adus au fost plăsmuiri mai tirzii. în cele 372 pagini ale primei fascicole există un singur studiu de istorie Deux Charles de Jean Uros. dernier Nemanide — Novem- bre 1372, indiction XI (277 — 323) de M. Eascaris. Autorul stabileşte că două acte de donaţie făcute ini Nil, egumenul mănăs- tirii Donpiani (Thesalia) sînt in realitate din anul 1372 nu din 1357, cum s-a crezut pină în prezent şi sînt date de Ioan Uroş. Articolul mai caută să precizeze data morţii tarului Simeon, fratele lui Duşan, cu puţin înainte de noiembrie 1372. Consideraţiunile pe marginea celor două acte sînt pentru autor un prilej de a face unele precizări în legătură cu istoria complicată a Thesaliei din a doua jumătate a secolului al XlV-lea. De reţinut incercarea de reabilitare a despotului Ianinei, Thoma Preiiubovici, prezentat de cronica Epiriolică intr-o lumină extrem de defavo- rabilă. In cea de a doua fascicolă a revistei, găsim ceva mai multe studii istorice, unele susceptibile de ample discuţii. Printre acestea se cuvine menţionat Les relulions de Byzance avec la Transcaucade (p. 421—43(i) a lui K. Hannestad. Autorul combate punctul de vedere aproape unanim al istoricilor, exprimat In ultimul timp în termeni categorici de R. Hennig, după care perşii au fost singurii intermediari în comerţul de mătase al Bizan- ţului cu Extremul Orient din secolul al II-lea e.n. şi pină in anul 568. Ambasada turco-sog- tliană din acest an reprezintă Începutul unor noi orientări în politica comercială bizantină1 2 3. 1 J. Voeius. De sibyliinis OracuUs, Oxford. 1080. p. 18.a 3 R. Hennlg. Die Ein/ilhrunff der Seidenrauvenzucht ins Bvzantinerreich, In BVzantinisehe ZeiischriU XXXIII, (1833). p. 300-301. K. Hannestad crede că Încă de la mijlocul secolului al V-Iea s-au stabilit legături între- Bizanţ şi hcphthaliţii din Sogdiana, pentru aprovizionarea cu mătase a atelierelor bizan- tine. în sprijinul tezei sale aduce mai mulle argumente. Astfel, Zacharie din Mytilene pomeneşte de o ambasadă bizantină in anul 480 la hepthaliţi, pentru Încheierea unei alianţe Împotriva perşilor şi de un neguslor sirian, Eustache din Apameia, care a organi- zat rezistenţa hephthaliţilor in timpul atacu- lui lui Peroz, regele perşilor. Un al doilea argument în susţinerea tezei sale, ar fi pentru Hannestad faptul că în secolele IV—VI, importanţa economică şi politică a Mării Negre a crescut, ca urmarea deplasării centrului de gravitate a civilizaţiei din Marea Mediterană către frontierele nor- dice ale imperiului. Aceasta ar explica şi luptele duse de Bizanţ pentru anexarea Lazicei, ţara cu un comerţ Înfloritor. In sfîrşit, stabilirea monopolului la ţesăturile de mătase în Bizanţ în anul 540 şi scumpirea excesivă a preţului mătăsii s-ar fi produs din cauza alianţei hephthaliţilor cu perşii. Hephl- haliţii au rupt legăturile comerciale cu Bizan- ţul şi deci prin aceasta, aprovizionarea cu mătase a Bizanţului a Încetat complet. Nu putem fi de acord cu punctul de vedere arătat mai sus. Pâră îndoială, nu se poate contesta existenţa unor legături intre Bizanţ şi hcphthaliţii din Sogdania. Diplo- maţia Bizanţului nu putea răniine indife- rentă in faţa posibilităţii (Ic a atrage in sfera influenţei sale politice acest Vecin puternic al Persiei. Dar aceste legături au avut un carac- ter cu Lotul sporadic. Politica externă a hephthaliţilor a fost in permanenţă determi- nată de necesitatea rezistenţei împotriva popoarelor migratoare, deopotrivă de agre- sive şi fată de Persiu de aici apropierea lor. Apoi nu trebuie uiluL că intre Sogdiana şi Bizanţ se găseau regiuni de stepă cu o marc mobilitate politică, care împiedica stabilirea unor legaturi comerciale stabile între cele două ţări. Dacă s-ar fi crecat cu adevărat un nou drum al mătăsii prin nord, ar fi apărut In regiunea Mării Negre centre meşteşugăreşti de prelucratul mătăsii, care să ia locul Tirului şi Beyruthului in plină decadenţă. Aşa-zisa instaurare a unui monopol al mătăsii in anul 510, reprezintă in realitate un proces îndelungat, consecinţă a crizei socie- tăţii sclavagiste. Primele măsuri care tind, pentru mătase, la o Îngrădire a producţiei şi comerţului, pot fi constatate in constituţiuni imperiale de la sflrşitul secolului al IY-lea şi Începutul seco- lului al Y-lea. www.dacoromanica.ro "234 REVISTA REVISTELOR 10 Pe de altă parte, nici o dată Bizanţul nu s-a lăsat la discreţia perşilor pentru asigu- rarea aprovizionării cu mătase. Plnă la cuce- rirea Himyarului de perşi, al doilea drum al mătăsii, In afară de cel prin Pcrsia, a fost prin Marea Roşie, Abisinia şi Himyarul ser- vind de intermediar. Portul Clysma era In sud centrul bizantin prin care se scurgeau Jn imperiu produsele importate din Extremul Orient. Acest drum comercial este bine cunoscut din relatările călătorilor Sopatcr -şi Cosmas. Importanţa relaţiilor Bizanţului cu Himyarul şi Abisinia, datorită interesului pe care II aveau aceste state In comerţul cu produse orientale, a fost In ultimii ani destul de bine precizat1. Influenţa Bizanţului In legislaţia Himyarului1 2 ne permite să presu- punem legături cu această ţară, chiar mai puternice de cit ne arată izvoarele istorice. Pentru asigurarea acestui drum, slnt mena- jate susceptibilităţile unor dinaşti neînsem- naţi, ca acel Amorcesos contemporan cu Împăratul Leon I, care înlăturase autorită- ţile bizantine din insula Iotaba3. în urina războiului care reîncepe In -528 împotriva perşilor, stocurile de mătase din imperiu se resimt. Bizanţul nu Încearcă Insă reaprovizionarea prin nord, ci tot prin Marea Roşie — un ambasador bizantin vizi- tează In acest scop şi încheie acorduri cu Abisinia şi Himyar4 *. Renunţarea la drumul sudic şi stabilirea unor legături comerciale •cu Sogdiana au loc numai In următoarele condiţiuni istorice : cucerirea Himyarului de perşi, deci blocarea drumului prin Marea Roşie şi supunerea hephthaliţilor de turci, adversării perşilor. Turcii creează un vast imperiu asigurind astfel o stabilitate politică In regiunile de stepă pe unde trecea noul drum al mătăsii. în aceste noi condiţiuni, amba- sada turco-sogdiana din 568 putea da rezul- tate. De aceea nu Împărtăşim punctul de vedere al lui Hannestad şi credem că Înainte ■de această dată, legăturile Bizanţului cu heph- thalitii au fost lipsite de însemnătate. De altfel, Procopios din Cesareia care dă relaţii 1 N. V. Piguievskaia. Diţn onnfl a XiimmiP b hx Baa- BMOOTHOmeimHX e Boctohbo-PhmckoS nsinepuea, Jll BecrnHK npeBHefl hctophh. 1948 I p. 87-97, A. A. Vasiliev, Juslin (318 — 527) and Abyesinia. In Bvzantiniecbe -Zeitschrift, XXXIII (1933), p. 67 — 77. A. A. Vasiliev, Justin the first. Cambridge Mass.. 1930. P. 288. I. Guidi. Bisanzio ■ed ilreono d’Aksum In Sludi Bizantini. I (1924). p. 137 —142. E. Stein, Histoire du Bas Emvire II, Bruxelles, 1949, P. 101-105, 203 207. 290-303. 2 N. V. Piguievskaia, 3alKCKoe Kasa- HeCTBO, Kiev, 1957. Golubiţki, în lucrarea sa Cazacii din Zapo- rojie, abordează una din cele inai dificile şi discutate probleme, aceea a originii caza- cilor din Zaporojie şi a luptei lor împotriva jugului feudal. Lucrarea sa este scrisă pe baza unui bogat material de arhivă şi a nenumărate studii aparţinlnd atlt istoricilor ruşi, cit şi istoricilor de peste hotare, mai ales celor polonezi. Spre deosebire de istoricii din secolele XVI1I-XIX, în ale căror lucrări problema originii „Cazacilor din Zaporojie” este tratată tendenţios, Golubiţki analizează originea cazacilor din Zaporojie de pe poziţii marxiste. El demonstrează că apariţia căzăcimii libere are drept cauze continua dezvoltare a for- ţelor de producţie, intensificarea exploatării la începutul procesului de descompunere a orinduirii feudalo-iobăgiste. Autorul socoteşte că procesul apariţiei cazacilor din Zaporojie a fost îndelungat, că începuturile sînt mai îndepărtate dccit în anul 1492, an, care constituie In unele lucrări punctul de plecare In cercetarea pro- blemei originii cazacilor din Zaporojie. Rupînd cu dependenţa feudală şi statornicindu-se In noile locuri, „fugarii”, părăsind moşiile stăpînilor feudali, se considerau oameni liberi — cazaci — (cuvîntul cazac de origine turcă, înseamnă în traducere „om liber”). Astfel, cazacii sint unii şi aceiaşi ţărani iobagi, ruşi şi ucraineni care nemaiputînd suporta jugul panilor şi al feudalilor locali s-au stră- mutat In locurile înainte nelocuite, punînd baza aşa-numitclor colonii libere. Spre a se deosebi de ţăranii iobagi de pe moşiile sta- pinilor feudali ruşi şi ucraineni, ei au început să se numească cazaci. în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea cazacii au populat partea superi- oară a Bugului de Sud, cit şi malul sting al Niprului. Nu peste multă vreme, populaţia cazacă a ocupat teritoriul care se întindear de la malul sting al Niprului piuă la Nistru. Principala masă a cazacilor se ocupa cu cultivarea pămintului, vînatul şi pescuitul, în rîndurile populaţiei cazace se găseau şi numeroşi meseriaşi. De asemenea, autorul subliniază ine- galitatea socială existentă In rindurile căză- cimii, care a apărut în acelaşi timp cu procesul formării căzăcimii. Aceasta se explică prin faptul că printre „fugarii” care părăseau moşiile stăpînilor feudali pentru a scăpa de dependenţă, se găseau pe de o parte o mare masă de ţărani săraci, lipsiţi cu totul de mij- loace de existenţă, iar pe de altă parte, ţărani care posedau vite, inventar agricol etc. Pe noile locuri ocupate de aceştia, procesul dife- renţierii în rîndurile căzăcimii a continuat să se dezvolte. Oprindu-se la caracterizarea situaţiei economice din Europa răsăriteană, Golubiţki observă că după eliberarea ei de sub jugul mongolo-tătar, are loc o oarecare dezvoltare economică şi politică. Autorul explică această dezvoltare economică prin accentuarea divi- ziunii muncii, prin dezvoltarea relaţiilor de schimb cit şi prin creşterea oraşelor, în această situaţie economică, feudalii au căutat noi forme de asuprire şi exploatare a ţăranilor. Sistemul dijmei a fost înlocuit cu sistemul clăcii, la care s-au adăugat nenu- măratele impozite indirecte. Autorul, evi- denţiază mai ales fenomenul caracteristic acestei perioade şi anume apariţia tot mai frecventă a ţăranilor cu puţin pamint şi chiar fără de pămint. Rînd pe rînd, pe baza materialelor de arhivă, autorul pune In lumină greaua viaţă dusă de ţărănime, ca urmare a asupririi sociale agravată de asuprirea naţio- nală, de persecuţiile religioase cît şi de repe- tatele expediţii pustiitoare organizate de către tătari. Toate acestea au creat puternice nemulţumiri In rîndurile ţărănimii. Autorul lucrării Cazacii din Zaporojie tratează în mod amănunţit răscoalele ţăranilor www.dacaromamca.ro 210 ÎNSEMNĂRI bibliografice 4 cazaci — răscoale care au jucat un rol deo- sebit In istoria luptei poporului ucrainean împotrjva panilor polonezi şi a feudalilor locali. In centrul atenţiei autorului se află răscoalele din anii 1591 — 1593, 1594 — 1596. lle altfel, nu mică importanţă este acor- dată răscoalelor din prima jumătate a seco- lului al XVII-lea. Ca şi celelalte răscoale din vremea feu- dalismului, răscoalele cazacilor s-au carac- terizat prin spontaneitate şi slabă organizare. în continuare, autorul subliniază că lupta antifeudală a cazacilor zaporojeni, a fost îmbinată cu lupta de eliberare naţio- nală. EOPbEA 3A yCTAHOBJIEHHE CO- BETCKOtl BJIACTH B flATECTAHE (1911 — 1921). Culegere de documente şi materiale, Ed. Academici de Ştiinţe a U.R.S.S., Moscova, 1958. în editura Academiei de ştiinţe a U.R.S.S. a apărut In anul 1958, sub redacţia G. A. Alikberov şi G. -A. L>. Danialov, culegerea de documente şi materiale intitulată Lupta pentru instaurarea puterii sovietice In Daghe- stan (1917-1921). Această culegere constituie prima încer- care de a prezenta, pe baza materialelor documentare, un tablou cit mai complet al luptei dusă de popoarele Daghestanului în perioada 1917 — 1921 pentru instaurarea şi consolidarea puterii sovietice. Pină în prezent, acestei teme i-au fost consacrate lucrări care caracterizau numai unele aspecte şi momente din istoria luptei pentru instaurarea puterii sovietice în Daghes- tan, sau care prezentau activitatea anumitor croi Ri războiului civil. Documentele din Culegerea de faţă dez- văluie situaţia complicată şi condiţiile grele în care a trebuit să-şi ducă activitatea Par- tidul Comunist pentru a mobiliza şi conduce masele populare la luptă pentru puterea sovietică. Ele arată în ce fel măreţele idei elibe- ratoare ale clasei muncitoare din Rusia au trezit conştiinţa de clasă a maselor populare a naţionalităţilor din regiunile periferice ale Rusiei şi au atras aceste mase la lupta pentru libertate şi socialism. Pentru întocmirea acestei culegeri, au fost folosite în cea mai mare parte documente din arhivele Daghestanului ca : Arhiva cen- Lupta maselor populare împotriva pani- lor polonezi, în mod obiectiv, a fpst lupta pentru unirea Ucrainei cu Rusia. Lupta cazacilor a cunoscut cea mai mare amploare în anii războiului de eliberare sub conducerea lui Bogdan Hmielnischi. Autorul relatează în mod amănunţit desfăşurarea acţiunilor militare din perioada războiului. Războiul de eliberare s-a terminat cu reunirea Ucrainei cu Rusia in anul 1654, ceea ee a avut ca urmare o rapidă dezvoltare economică, politică şi culturală a ambelor popoare. N. N. Lrală de stat a Republicii Sovietice Socialiste Daghestane, Arhiva filialei din Dagliestan a Institutului de marxism-leninism dc pe lingă C.C. al P.C.U.S. şi fondul de manu- scrise al Institutului de istorie, limbă şi lite- ratură al filialei din Daghestan a Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. întrucit documentele culese din aceste arhive nu epuizau tema culegerii dc faţă, ' ele au fost completate cu documente şi mate- riale din alte arhive ca : Arhiva de partid a regiunii Rostov, arhivele filialelor din Azer- baidjan şi Grugio a Institutului de marxism- leninism dc pe lîngă C.C. al P.C.U.S., Arhiva Centrală de stat a Revoluţiei Socialiste din Octombrie şi a construirii socialismului în U.R.S.S., Arhiva centrală de stat a Armatei Roşii a U.R.S.S. şi Arhiva centrală de stat a flotei maritime-militare a U.R.S.S. Printre documentele publicate figurează o serie de note luate direct din discuţiile pe care activiştii de partid le-au avut cu S. M. Kirov şi G. K. Ordjonichidze şi care au o mare însemnătate pentru înţelegerea unor fapte şi evenimente ce s-au petrecut în Daghe- stan în această perioadă. Alături de directivele şi indicaţiile Par- tidului Comunist şi a organelor puterii sovie- tice care se reflectă în diferite ordine, che- mări, proccse-vcrbale, informări, telegrame etc., în acest volum sînt publicate şi unele documente ale organelor centrale şi locale ale Guvernului provizoriu din Daghestan. Cu toate că aceste documente apreciază eveni- mentele în mod tendenţios privindu-le din punct de vedere burghezo-naţionalist, totuşi ele conţin un material faptic care arată os- tilitatea şi neputinţa contrarevoluţiei interne faţă de creşterea mişcării revoluţionare. www.dacaromamca.ro 5 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 241 Trebuie menţionat că cea mai mare parte din documentele şi materialele cuprinse In volumul de faţă se publică pentru prima dată. In cuprinsul Culegerii, documentele şi materialele slnt sistematizate In patru capi- tole. Documentele din cadrul capitolului I privesc mişcarea revoluţionară din Daghe- stan In ajunul Marei Revoluţii Socialiste din Octombrie. Capitolul II cuprinde documente privind instaurarea puterii sovietice In Da- ghestan şi lupta muncitorimii din Daghestan dusă împotriva contrarevoluţiei interne şi a intervenţiei militare străine. Documentele cuprinse In capitolul III se referă la răscoala garţilor (Mh Daghestan In spatele armatei contrarevoluţionare a lui Denikin şi restau- rarea puterii sovietice In Daghestan. Capi- tolul IV cuprinde documente in legătură cu măsurile luate de organele revoluţionare In vederea consolidării puterii sovietice In Da- ghestan. Anexa culegerii de faţă cuprinde uu indice de nume, un indicator cronologic şi o listă In care sînt enumerate titlurile celor 562 de documente publicate în acest volum. I. O. ISTORIA UNIVERSALĂ Căp. R. BOEV, CTOHH-MHjţrKe BOftBOga [Stoian Inge Voievod], înBoemo-ucmo- punecnuu câopmiK, XXIV, 1955, nr. 4 p. 55-67. între figurile de luptători bulgari Împo- triva jugului otoman şi pentru dreptate socială este şi aceea a lui Inge Voevod, pe adevăratul lui nume Stoian. Deşi cunoscut în linii mari istoriografiei bulgare de pînă acum, totuşi el merită un articol monografic aparte. Sarcina aceasta a îndeplinit-o Căp. R. Boev care a dat o prezentare de ansamblu a vieţii şi activităţii acestui erou. Originar din oraşul Sliven, după unii istorici, el a activat ani de-a rindul în mişcarea haiducilor din Balcani. Căsătoria lui cu o Slivneancă nu a avut loc, după părerea autorului, înainte de in- trarea lui în mişcarea haiducească, ci după aceea. In sprijinul acestei afirmaţii se redă o poiezie culeasă de la bulgarii din Ţara Romînească de către literatul Andreev, publi- cată apoi de G. S. Rakovski în numărul 6 din 19 octombrie 1860 al ziarului său Duna- vski lebed (Lebăda de la Dunăre), în care se con- firmă faptul de mai sus. — Soţia lui l-a urmat IONO M1TEV, Bei-tOBHaTa RpywCa Memgy pyM'BHCKHH h 6i.JirapCKHH Hapog [Prie- tenia de veacuri dintre poporul romîn şi bulgar], în BoeHHo-ucmopuHecKUu c6op- huk, XXIII, 1954, nr. 3, p. 84—94. Acest articol este o succintă dar sub- stanţială trecere în revistă a multiplelor in viaţa de haiduc, lucru rar în acele vremuri. Către 1791 — 1792 el trece cu ceata lui de hai- duci în rîndurile cîrjaliilor. Ia parte la lup- tele contra trupelor sultanului, distingindu-se In luptele de la Lozengrad (1799), Silivria, Azatli, lingă Constantinopol, Vidin şi altele, împreună cu tovarăşii lui de luptă. Intre aceştia erau stegarul lui timp de 30 de ani, Kara Koliu, şi alţi voievozi bulgari. Unul dintre aceştia, Dobri Voievod din Sliveni, a fost evocat într-o dramă scrisă de Al.Vasi- lev, învăţător tn Ploieşti. După înfrîngerea lui Pazvantoglu con- tinuă să lupte Împotriva oştilor sultanului, în fruntea cîrjaliilor, in regiunea Adr;iano- polului. Participă, după unele indicii, Ia răscoala strbilor, după 1806. Apoi se retrage în Ţara Romînească participînd la răscoala poporului romîn din 1821, în rîndurile eteriş- tilor. Autorul conchide că cei 1000 călăreţi pe care i-a comandat Inge In 1821, şi care erau „mai ales bulgari şi sîrbi”, fuseseră tovarăşi de luptă, in Bulgaria şi Serbia. Moare eroic, la 21 iulie 1821, in lupta de la Sculeni, pe Prut. A. C. legături multiseculare de prietenie romino- bulgară. Se consideră ca început al acestor legă- turi însăşi epoca primelor contacte dintre băştinaşi şi slavi, înainte de „coborîrea” slavilor în Peninsula Balcanică. în secolul al VlI-lea e.n. legăturile dintre statul slavo-bulgar care luase fiinţă şi popu- le - o. 228 www.dacoromanica.ro 242 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE <> laţia din nordul Dunării, au continuat să fie de prietenie. In secolele următoare irigării sint ajutaţi In lupta lor cu Bizanţul de către „romîni cumani”, mai ales In veacurile XI—XII. Se subliniază momentul cel mai impor- tant din această perioadă, răscoala con- dusă de fraţii Petru şi Asan împotriva Bizan- ţului (1185 — 1186), ajutată de drujinc ruse, a cărei succes a marcat însăşi începutul sta- tului independent bulgar şi al „legăturii trainice dintre bulgari, romlni şi ruşi”. După această dată (1186) Bulgaria cuno- şte o Înflorire a culturii ei medievale, iar legă- turile cu roinînii să adtncesc şi sub acest aspect. După căderea Bulgariei sub jugul otoman (1393 — 1396) o serie de cărturari bulgari îşi găsesc adăpost la noi, împreună cu cărţile de atunci. A doua jumătate a secolului al XlV-lca se remarcă prin activitatea lui Grigorc Ţam- blak In Moldova (Suceava) şi prin legăturile şi lupta comună a lui Mircea cu Straţimir Împotriva otomanilor (1396). în a doua jumătate a secolului al XVI-lea pătrund şi cunosc o largă răsplndirc la noi operele cărturarului bulgar Eftiinic. Tot secolul al XVI-lea este marcat prin campania lui Mihai Viteazul In sudul Dunării şi sprijinul dat lui de bulgarii şi sirbii conduşii de Baba Novac din regiunea Vidinului şi Dcli Marko din Dalmaţia. Se arată succesele lor, culininlnd cu răs- coala de la Tirnovo din 1598 şi lupta de la Nicopole, dar şi cauzele Infrlngerii finale : numărul mare de oşti de care dispunea încă Poarta, nercspcctarea promisiunii împăra- tului Austriei de a trimite trupe şi a-1 ajuta pe Jtfihai, tendinţa împăratului de a folosi popoarele balcanice doar pentru a slăbi for- ţele turceşti şi a ocupa ci înşişi ţările balcanice Croaţia şi Slovenia. Se subliniază apoi ajutorul dat de romlni haiducilor şi luptătorilor bulgari, în deosebi in secolele XVII —XIX. Un ordin al sultanului din 1614 interzice domnului Ţării Romîneşti de a primi pe haiducii bulgari fugiţi din oraşul Sliven. Domnul însă nu-i predă ci îi lasă in oastea sa. ORESTES FERRARA, Le XVI* silele vu par Ies ambassadeurs nenOiens, Ed. Albin Michel, Paris (1954), 600 p. lntemcindu-sc în cea mai mare parte pe zvoare veneţiene — rapoartele reprezentan- Tot In secolul al XVII-lca se pregăteşte o răs- coală la Ciproveţ. Petru Parcevici cere ajutor Austriei şi lui Matei Basarab. Austria nici de data aceasta nu dă ajutorul promis ; atunci romlnii îşi îndreaptă speranţele spre Rusia care Începuse războaiele împotriva Turciei^ „iar bulgarii s-au convins în sflrşit că elibe- rarea lor le va veni numai de la Rusia”. PInă la eliberarea Bulgariei de sub turci,, de către ruşi cu participarea rominilor (ilus- traţie : lupta de la reduta nr. 1 Griviţa)„ lupta de eliberare naţională a poporului bulgar se duce şi pe păinlntul romlnesc de către emi- graţia bulgară condusă de revoluţionarii) democraţi. In această luptă se ajunge la un proiect de alianţă (1866), cunoscută sub numele de „sacra coaliţiunc”, care Insă „din cauza izolării acestor oameni politici (P. Ki- simov, Ivan Kasabov şi alţii) de masele popu- lare şi de emigraţia revoluţionară din Romînia în frunte cu G. S. Rakovski, a căzut. Inde- pendent de aceasta, legăturile politice dintre- cele două popoare nu au slăbit, ci s-au in- tensificat”. Legăturile de prietenie continuă şi după 1878 şi sînt încununate de cele noi de astăzi. Poporul romin şi cel bulgar au fost tîrîţi unul împotriva celuilalt în războaiele din 1913 şi 1916 — 1918, însă adevăratele sentimente de prietenie ale lor au fost expri- mate şi atunci prin social-democraţii romîni de stingă şi socialiştii „inguşti” bulgari. Deşi de proporţii relativ reduse, articolul conţine totuşi preţioase date şi teze ale istoriei relaţiilor de prietenie romîno-bulgare. Prin felul în care tratează principalele momente şi aspecte ale relaţiilor romîno- bulgare, acest articol merită toată atenţia publicului şi istoricilor noştri. Aceasta cu atît mai mult cu cit scrierea istorici dez- voltate a acestor relaţii este o sarcină a viito- rului apropiat pentru istoricii roinini şi bul- gari, sarcină trasată de convenţia culturală romino-bulgară, semnată nu de mult şi con- cretizată prin includerea In planul de lucru al Academiei R.P.R. şi al Academici R. P.Bul- garia, a unor lucrări pe această temă. A. C. ţilor diplomatici ai oraşului lagunelor — Orestes Ferrara, profesor la universitatea din Havana (Cuba), prezintă Intr-o destul de voluminoasă carte o frescă politică a Europei în secolul al XVI-lea. De fapt lucrarea nu se ţine strict în limitele acestui secol. Ea începe www.dacoromanica.ro 7 însemnări bibliografice 243 cu ultimii ani ai secolului precedent care au marcat Începutul luptei pentru dominaţia Italici şi se opreşte la tratatul de la Catcau- Cambresis (1559). Cartea lui O. Ferrara este, în primul rind, o istorie politică. Lupta prelungită dintre Franţa şi imperiul lui Carol Quintul pentru stăplnirca Italiei şi pentru hegemonia In Europa, ocupă cea mai mare parte din pagi- nile ei. De asemenea nu e .ignorată nici parti- ciparea engleză la ciocnirea de forţe de pe continent, relevtndu-se interesul statului insu- lar de a nu permite o creştere a puterii fran- ceze. Este tratată pe larg şi politica papali- tăţii faţă de principalele state apusene, pre- cum şi complicaţiile create de reformă care In cele din urmă au cauzat războiul Ligii de la Schinalkaldcn a principilor germani împo- triva imperiului. ' Numeroase pagini sînt apoi consacrate expansiunii otomane In Mediterana şi în Europa centrală, autorul desprinztnd con- cluzia că nu atit, forţa statului otoman, cit dezbinarea puterilor europene au favorizat succesele Porţii. In legătură cu situaţia din snd-cstul Europei interesind in mod direct istoria medievală a ţării noastre, O. Ferrara menţionează politica pro-turcă a lui Ioan Zapolya care i se părea acestuia mai favora- bilă intereselor sale decit o politică pro-liabs- burgică. în felul acesta, autorul înscrie in ansamblul politicii generale europene din prima jumătate a secolului al XVI-lea şi o parte a ţării noastre : voevodatul Transilva- niei. Considerăm însă că lucrarea se ocupă prea puţin de evenimentele din regiunea dunăreană; mai mult încă, ignoră o serie de fapte esenţiale. în această privinţă, atragem atenţia că înşişi izvoarele consultate cu pre- dilecţie de autor, rapoartele ,..oratorilor” veneţicni, pomenesc uneori cu numeroase amănunte, despre activitatea politică a domni- lor romîni. Astfel, despre larga participare a ţărilor romîne, mai ales a Moldovei, la serioa- sele confruntări politice din această parte a Europei, despre politica otomană in cele două state feudale romineşti de la gurile Dunării, nu se aminteşte nici un cuvint. Ne mărginim doar a semnala rapoartele unui Francesco della Zuecca sau Zaccaria Conta- rini din primii ani ai secolului al XVI-lea, care atrag atenţia senioriei vencţicnc asupra pu- ternicului spirit antiotoman ce continuă să domnească în Ungaria lui Matei Corvin şi Moldova lui Ştefan cel Mare1. Merită a fi reţinut In special raportul lui Zaccaria Conta- rini — diplomat ce apare şi in cartea lui Ferrara, dar cu alte misiuni — că Ştefan cel l Hurmuzafci. voi. VIII, p. 32, 32-34. Mare Încerca o mediere între cneazul Mos- covei şi ducele Lituaniei, pentru ca apoi îm- preună cu Ungaria să se formeze o ligă anti- otomană. De asemenea, nici politica lui Petru Rareş nu găseşte nici un rînd în cartea lui Ferrara, deşi activitatea întreprinzătorului domn s-a legat şi a determinat cursul puci serii de evenimente importante, ca luptele purtate cu imperialii in Transilvania, con- flictul moldo-polon, misiunea lui Alois Gritti— fiul fostului ambasador veneţian la Poartă — în Transilvania, precum şi marea expediţie a lui Soliman Magnificul din Î538 împotriva Mol- dovei. Deplasarea sultanului in persoană pentru a sancţiona pe domnul moldovean, credem că nu era un eveniment de neglijat, într-o carte tratind uneori pină în cele mai mici amănunte despre cele mai neînsemnate conflicte dintre diferitele cetăţi şi stătuleţe italiene. Şi doar senioria vcncţiană, „prin «oratorii»săi avea în permanenţă ochii aţintiţi asupra politicii otomane faţă de ţările romîne2. O altă lacnnă a cărţii lui O. Ferrara pri- veşte slaba preocupare a autorului pentru viaţa social-cconomică a Europei în prima jumătate a secolului al XVI-lea, viaţă atît de bogată in transformări. Ne-ar fi interesat, într-o măsură mai largă decit o face autorul, cum apăreau în ochii „oratorilor” veneţicni — observatori cu mare pătrundere şi subtili- tate — procesul social-cconomic in diferite ţari ale Europei. Aceasta cu atit mai mult cu cît ambasadorii veneţieni reprezentanţi ai unui stat cu o activitate şi o participare atît de multiplă şi de intensă la viaţa economică a continentului, de sigur nu puteau rămîne insensibile in faţa fenomenului social-cco- nomic. Astfel războiul ţărănesc german cu cauze economice şi sociale atît de profund izvorîte din dezvoltarea istorică a Germanici în a doua jumătate a secolului al XV-lea, şi începutul secolului al XVI-lea este foarte su- perficial tratat în cartea lui O. Ferrara. Ace- eaşi lipsă de interes o remarcăm şi pentru mişcările sociglc din oraşele flamande şi pentru războiul ţărănesc de sub conducerea lui Gheorghe Doja care a zguduit la începutul secolului XVI Ungaria şi Transilvania. Aceste lacune sînt, de altfel caracteristice istorio- grafiei burgheze care şi astăzi în multe din lucrările sale, continuă să ignoreze istoria social-cconomică, dedieîndu-se aproape cu exclusivitate istoriei politice. De asemenea, şi în privinţa lacunelor de istorie politica, trebuie notate omisiunile privind ţăţile romîne, omisiuni care nu pentru prima oară pot fi imputate istoriografiei occidentale. _____________ S. C. 2 Burmuzaki, voi. VIII. p. 56 — 62; voi. XI. P. 39. 56. www.dacoromanica.ro 244 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 8 MHPOBAfl BOftHA 1939-1945, MoCKBa, 1957 (Weltkricg 1939 — 1945, Stuttgart, 1957) Istoria celui de al doilea război mondial a constituit In ultimul an obiectul de predi- lecţie al cercurilor revanşarde din Germania occidentală. Explicaţia este simplă: aceste cercuri au interesul să şteargă amintirea dureroasă a hitlerismului din conştiinţa po- porului german printr-o prezentare cit mai favorabilă a armatei hitleriste, prin calomnie- rea Uniunii Sovietice şi a forţelor sale mili- tare, prin aţiţarea la un nou război. Printre cei mai „autorizaţi ” să scrie în acest sens, se Înţelege că sint foştii generali ai armatei hitleriste. După ce „viperele” au alcătuit volumul „Rezultatele celui de al doilea război mondial”, alte persoane nu de mică importanţă in erarhia Wermachtului au scos in 1957 culegerea de articole „Războiul mondial 1939 — 1945”. Lucrarea grupează o serie de articole scrise de foşti ofiţeri şi generali din armata hitleristă; articolele urmăresc să ofere citi- torului o imagine a războiului criminal dez- lănţuit de Hitlcr in 1939. In acest scop sint descrise pe rind operaţiile de pe uscat , răz- boiul maritim şi cel aerian. In prima parte sint prezentate rind pe rind campaniile militare din Polonia, Nor- vegia, Africa de Nord, Italia, Balcani şi Uniunea Sovietică. în partea doua sint de- scrise acţiunile de luptă pe mare in 1939 — 1915, iar in partea treia cele din aer. Scopul evident pe care il urmăreşte acea- stă culegere este de a demonstra că armata germană a fost invincibilă şi dacă a pierdut totuşi războiul, faptul s-a datorat unor factori (clima, Comandamentul Suprem ş. a.) in genere recunoscuţi ca fiind de ordin secundar. Participarea regimului militaro-fascist în războiul contra Uniunii Sovietice este pre- zentată destul de sumar. Se insistă mai mult — şi într-un paragraf special — asupra „Ca- tastrofei armatelor germane din Rominia”. Vorbind despre situaţia din Rominia anului 1944, autorii sint nevoiţi să recunoască faptul că poporul romîn a trecut cu Însufleţire alături de armatele eliberatoare ale Uniunii Sovietice (p. 247 — 248), cind acestea au pă- truns pe teritoriul ţării noastre. Autorii apreciază importanţa pentru cauza aliaţilor a ieşirii Romlniei din războiul criminal împotriva Uniunii Sovietice, cind afirmă că „din punctul de vedere militaro- economic, aceasta (regiunea petroliferă a Ploieştiului — n.n.) a fost cea mai grea pierdere şi se poate spune, o lovitură decisivă, pentru Germania” (p. 248). Lucrarea mai cuprinde in afara descrierii războiului propriu-zis citeva anexe cu privire la „Armata de uscat a Germaniei”, la „Orga- nizarea organelor superioare de conducere ale forţelor armate germane în cel de al doilea război mondial” şi date statistice cu privire la industria de aviaţie a Germaniei din timpul războiului. Ga majoritate a lucrărilor apărute in R. F. Germană privind rolul Germaniei în cel de al doilea război mondial şi această culegere cuprinde numeroase falsificări care au scopul pe de o parte să justifice în ochii poporului german crimele hitlcriştiloc, iar pe de altă parte să pregătească opinia publică din ţările apusene pentru un nou război. Culegerea prezintă interes prin bogatul material faptic pe care il cuprinde. Ea a apărut — cu unele prescurtări neînsemnate — in traducerea rusească la Moscova în 1957 (ediţia folosită de noi). -V. C. BIZANTINOLOGIE VAKAI.OPOULOS, APOSTOLOS E.,So[x6oA{) ct^v loroptav 'rij? ©EooaXovtxTjş erd BeveTOxpimaş (1423 — 1430) (Contribuţie Ia istoria Salonicului in timpul domina- ţiei veneţicne], in «Tipcoq KtovoTavrivou ’ApjxevoitoijXou*, Salonic, 1952, p.127-149. La baza studiului de faţă stă teza, accep- tată in general de către istoriografia greacă, potrivit căreia forma esenţială de organizare locală a poporului grec a fost comunitatea, existenţa organizaţiei comunale fiind, ates- tată fără întrerupere de antichitate pină în prezent. Nici o dominaţie străină n-a putut suprima această formă de organizare. înşişi cotropitorii turci au permis comunită- ţilor greceşti să funcţioneze ca organisme co- munale cu atribuţii proprii în administraţia locală a ţării. Există însă in istoriografia greacă şi alte interpretări cu privire la constituirea comuni- tăţilor greceşti ca unităţi administrative locale. Reamintim teza susţinută, intre alţii, de către D. Zakythinos N£a ’Earloc XXXVIII, 1945, p. 955), care socoteşte că, organizarea comunităţilor greceşti contem- porane işi are geneza, nu in comunităţile din antichitate, ci in comunităţile bizantine, con- stituite ca urmare a obligaţiilor de solidari- tate fiscală faţă de stat. Această teză, pe care www.dacaromamca.ro 9 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 24.5 autorul o înlătură fără s-o combată, ar putea oferi sugestii utile pentru Înţelegerea conti- nuităţii dintre obştea sătească bizantină şi comunităţile locale din Grecia contemporană. Importanţa instituţiilor comunale din Imperiul Bizantin a crescut o dată cu slăbirea puterii centrale şi cu dispersarea suverani- tăţii politice. Modul cum s-a dezvoltat auto- nomia comunală In oraşele bizantine reiese mai cu seamă din cercetarea situaţiei ora- şului Salonic fn secolul al XlV-lea. Auto- nomia comunală a Salonicului a suferit insă o puternică lovitură în perioada dominaţiei veneţienilor asupra acestui oraş. Această problemă formează obiectul principal al cer- cetării de faţă. După ce rezumă părerile susţinute de Sathas şi Tafrali, care atribuie tradiţiilor antice organizarea comunală a Salonicului, autorul arată că acest oraş a fost predat senatului Veneţiei In luna mai 1423 de către despotul Andronic Paleologul, cu trei condiţii: să se respecte instituţiile şi obiceiurile acestei comune, arhiepiscopul şi clericii să rămînă fn funcţiile lor şi, In sflrşit, nobilii şi alţi cetă- ţeni să fie liberi să-şi vîndă bunurile lor şi să fugă din oraş. Veneţienii au preluat administraţia Salo- nicului la 14 septembrie 1423. Existau atunci In oraş circa 20—25 000 de locuitori, Împăr- ţiţi in două tabere : unii aclamau dominaţia veneţiană, iar alţii preferau dominaţia turcă. Deoarece veneţienii nu şi-au respectat anga- jamentele privitoare la menţinerea privile- giilor oraşului, numărul adversarilor lor a crescut In mod simţitor printre locuitorii Sa- lonicului. Fugarii din Salonic ar fi fost foarte numeroşi dacă stăpînirea otomană nu s-ar fi instalat fn imediata apropiere a oraşului. Dominaţia veneţiană a devenit tiranică. Ea n-a mai recunoscut atribuţiile admini- strative ale consiliului orăşenesc. Tesaloni- cienii au trimis solii şi au adresat cereri sena- 'E7ter7)plţ toG Meaatcmxou ’ApxeEoO [Anuarul arhivei medievale] Atena, 1939 — 1956, tom. I-VI Arhiva Medievală a Academici Atenei a fost înfiinţată In 1929 In scopul Înlesnirii cercetărilor istorice şi lingvistice privitoare mai cu seamă la perioada dominaţiei turceşti din istoria poporului grec. Această instituţie şi-a propus să strlngă şi materialul docu- mentar privitor la perioada bizantină. în 1953 guvernul grec a Încredinţat acestei insti- tuţii şi sarcina specială de a cerceta manu- tului Veneţiei pentru respectarea privilegiilor lor. Răspunsurile veneţienilor au fost evazive, iar In fapt ei au suprimat exerciţiul autori- tăţii comunale din Salonic. Veneţienii s-au amestecat şi In administraţia justiţiei, împie- dicind Însăşi aplicarea obiceiurilor juridice locale. Dacă a fost folosit Exabiblul lui Ar- menopol ca drept scris, acesta a avut carac- terul de manual Îndrumător, nu de cod nor- mativ. Autonomia comunală a fost restabilită In Salonic la 1430, cfnd a luat sfirşit dominaţia veneţiană. Meritul principal al acestui studiu constă In faptul că autorul cercetează cu multă stă- ruinţă documentele arhivelor italiene. El foloseşte Îndeosebi documentele publicate in 1947 la Salonic de către Constantin Mert- zios in volumul intitulat ..Monumente ale istoriei macedonene" (Mvtqjaeîoc MaxcSovix^ţ •IarapEaţ). Este de remarcat că autorul stăruie, să pună în lumină tocmai aspectele pe care cei- lalţi istorici le-au trecut cu vederea. Refe- rindu-se la Răscoala Zeloţilor din secolul al XlV-lea, autorul arată în mod just că zeloţii au respins deopotrivă şi vechile rln- duieli proprii ale Salonicului şi legile statului bizantin. Examinînd poziţia consiliului oră- şenesc faţă de dominaţia veneţiană, autorul precizează că acest consiliu era forrrfat din „12 notabili", aleşi dintre membrii marilor familii bizantine şi dintre căpeteniile bres- lelor, ceea ce explică faptul că această auto- ritate „aristocratică” n-a putut fi dccît filo- veneţiană, In timp ce majoritatea populaţiei devenise antiveneţiană. Oamenii de rlnd n-au fost reprezentaţi în consiliul oraşului şi n-au putut să-şi exprime doleanţele lor In faţa yene- ţienilor; protestele lor nu s-au făcut auzite decît In lntllnirile lor izolate şi In unele de- monstraţii publice. G. Cr. scrisele aflate in mănăstirile de la Athos. precum şi de a Îngriji de conservarea acestor manuscrise. Arhiva Medievală a Academici Atenei posedă un regulament pentru identificarea şi strîngerca materialelor documentare. O im- portanţă deosebită se dă cercetărilor referi- toare la vechea prosopografie greacă. Arhiva are o bibliotecă proprie şi o secţie de micro- filme. Instituţia a fost condusă succesiv de Demostene I. Oikonomidis (1929 —1937), Ema- nuil Kriaras (1937 — 1950), M. I. Manousakas (1951-1956). www.dacaromamca.ro 240 ÎNSEMNĂRI bibliografice 10 Cu începere din anul 1939, această insti- tuţie scoate o publicaţie anuală intitulată Anuarul Arhivei Medievale, in care se'tipăresc documente şi studii privitoare la izvoarele istorice şi literare inedite. Cu prilejul recentei sale vizite In ţara noastră, L. I. Vranousis, redactor al acestei publicaţii, a oferit Insti- tutului de istorie al Academiei R. P. R. cele 0 volume apărute pină in prezent din Anu- arul Arhivei Medievale (1939 — 1956). Studiile publicate in Anuar au in general caracter istoric şi lingvistic. Cercetătorii greci folosesc adeseori izvoare şi studii istorice romîneşti. Sint citate lucrările lui N. Iorga, N. Bănescu, D. Russo, I. C. Filitti, Andrei Rădulescu ş. a. Sint recenzate lucrări ale unor autori romini ca N. Cartojan şi A. Ca- mariano. Din documentele publicate în Anuar, aflăm ştiri noi care prezintă importanţă şi pentru istoria poporului romin. Menţionăm in acest sens documentele publicate de M. I. Manousakas, Acle patriarhale inedite privi- oare la Atanasie Retorul (tom. II, p. 134 — 151), care cuprind unele informaţii noi referitoare la Panteliinon Ligaridis, călugărul grec care a participat la pregătirea izvoarelor „îndrep- tării Legii” din 1652. Remarcăm ca foarte utile pentru pro- movarea cercetărilor istorice din ţara noastră următoarele studii publicate în acest Anuar : studiul lui Dim. V. Oikonomidis despre Lam- hros Foliadis (tom. III, p. 106 — 140), studiul aceluiaşi despre Influentele greceşti asupra literaturii populare romine (tom. IV, p. 49 — 57) şi studiul lui L. I. Vranousis despre Munăs~ tirea Sosinon din Epir (tom. VI, p. 72 — 129). Anuarul cuprinde apoi preţioase infor- maţii referitoare la lucrările redactate, dar Încă nepublicate ale Arhivei Medievale. Au fost intocmite repertorii alfabetice şi crono- logice ale documentelor, dicţionare ale texte- lor vechi, indici onomastici şi toponomastici pentru perioada dominaţiei otomane din istoria poporului grec. G. Cr. BIBLIOTECONOMIE. MUZEOGRAFIE. ARHIVISTICĂ Catalogul documentelor greceşti din Ar- hivele statului de la Oraşul Stalin, voi I, Bucureşti, 1958, XIII + 803 + (9) p. Di- jecţia generală a Arhivelor statului. Volumul cuprinde un număr de 2498 documente aflate in depozitul Arhivelor Sta- tului din Oraşul Stalin. Cu excepţia a trei dintre ele (nr. 1212, 2303 şi 2310), documen- tele prezentate sint inedite. Ele se referă la perioada din anii 1577 — 1854. Cele mai multe dintre documente alcă- tuiesc aşa numitele fonduri „Mihail Ţumbru” şi „Acte diverse greceşti”. Celelalte sint răs- pîndite in diferite fonduri şi anume : Acte administrative, Actele Branului, Acte Cons- tantin Ioan Paleologul, Acte cridale Anas- tase Persu, Acte Dan, Acte în Depozit, Acte din sec. al XVIII-lea referitoare la romini, Acte Diversă, Acte Diverse de la sfirşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, Acte Doininiale, Acte Gavril Hriste Lipo- vanul, Acte Ioan Leca, Acte Judecătoreşti, Actele Magistratului, Acte oieri, Acte Petcuţ Setrarul, — Teodor Ciurcu, Acte Ţircă, Re- gistre Diverse, Sedria Orfanală, Slenner, Succesiuni. Fondurile „Mihail Ţumbru” şi „Acte Diverse greceşti” cuprinzînd 1759 documente originale, 120 copii, trei concepte, un im- primat şi o traducere din limba germană. Celelalte fonduri conţin 575 Acte originale. 142 copii, două imprimate, 96 traduceri şi trei falsuri. Catalogul mai cuprinde şi 15 manuscrise „Catastişe ale negustorilor”. Do- cumentele sînt clasate cronologic. Rezumatul fiecărui act are aproape în- totdeauna o largă extindere, fapt care per- mite cititorului să afle interesante şi bogate date de natură economică foarte utile pentru cunoaşterea dezvoltării comerţului şi a pro- ducţiei de mărfuri din Ţara Rominească şi Transilvania în epoca sus-menţionată. în primul rind se poate desprinde bogata acti- vitate a negustorului Mihail Ţumbru care a încheiat tranzacţii comerciale pe o arie geografică care acoperea aproape toată Tran- silvania depăşind totodată graniţele către Europa Centrală şi Peninsula Balcanică. Şi anume : în Transilvania la Braşov, Sibiu, Făgăraş, Gherla, Oradea; în Banat la Ti- mişoara ; in Austria la Viena, Pesta, Veneţia, Triest. Gyongyos; în Germania la Lipsea; în Serbia la Virşeţ, Belgrad, Pancipva, Zem- lin, Mitroviţa ; în Imperiul otoman la Cons- tantinopol, Seres, Tirnovo, Slivrio, Tricale, Larissa, Salonic etc.; în Ţara Rominească la Bucureşti şi Craiova; in Moldova la Iaşi şi Galaţi. De asemenea, cititorul mai poate ur- mări activitatea următorilor negustori : Ga- vriil Hagi Hriste, Lipovanul, Petcuţ Se- trarul, Teodor Ciurcul, Anastase Persul Li- povanul, Constantin Mincu din Ploieşti, Ata- nasie C. Iconomu din Focşani, Nicolae Leca www.dacaromamca.ro 11 însemnări bibliografice 247 •din Galaţi, Hristodul Mummeali din Fili- popol etc. Se mai găsesc date referitoare 2a refu- giaţii politici din Ţara Rominească şi Mol- dova din anul 1821, care au găsit adăpost in Transilvania şi anume: Eufrosina Cal- liinachi, Mihalache Suţu, Nicolae Suţu, Gheor- glie Suţu, Costandie fost episcop al Buzău- lui, Ilarion episcop al Argeşului, hatmanul Nicolae Mavrul, I.eonard Ioan Hloru ne- potul lui Văcărescu, aga Atanasache Lascăr, dascălul Neofit Duca de la şcoala grecească de la Măgureanu. în scrisoarea unui negustor adresată stolnicului Ştefanache Ogradianos •din Bucureşti, sînt date interesante privind ecoul pe care l-a avut răscoala populară din 1821 in Transilvania (p. 662). Alte acte, de exemplu, Fondul oierilor, se referă la oierii săceleni care treceau in fiecare an cu oile din Transilvania în Ţara Rominească şi se bucurau de anumite privi- legii din partea domnului ţării. Pentru men- ţinerea acestor privilegii consulii Austriei din ,,MUSEUM”, nr. 2/1958 Revista Museum este una din publica- ţiile trimestriale ale U.N.E.S.C.O., care apare la Paris, In limbile franceză şi engleză. Ea se ocupă de cercetările In domeniul muzeo- logiei, fiind un valoros instrument de in- formare ştiinţifică şi culturală. Nr. 2 din anul 1958 al revistei este con- sacrat In Întregime muzeelor din Ceho- slovacia. Numeroasele articole asupra muzeis- ticii cehoslovace publicate în ultima vreme tn revistă, precum şi expoziţia din iunie- octombrie 1957 (L’art ancien en Tchăcho- slovaquie) organizată la Muzeul de arte de- corative din Paris, care ilustra bogăţia şi varietatea artei cehoslovace, au determinat redacţia revistei să publice acest studiu de ansamblu asupra Întregului material muzeo- grafic existent In Cehoslovacia. Acest ma- terial este repartizat pe specialităţi fn Muzeul Naţional şi diferite alte muzee din Praga şi in oraşele de provincie, în clădiri de stat amenajate în vederea acestui scop (castele, mănăstiri ş.a.V în anii regimului de democraţie populară, muzeele din Cehoslovacia au fost reorgani- zate şi îmbogăţite cu numeroase piese. Gru- pate în „Asociaţia muzeelor cehe şi asociaţia muzeelor slovace” şi lucrlnd In colaborare cu Institutele Academiei de ştiinţe şi cu Ministerul Învăţămîntului şi Culturii, aceste muzee contribuie la difuzarea ştiinţei, la Bucureşti şi Iaşi întreprindcau dese inter- venţii pe lingă înalta Poartă şi la curtea dom- nească. Catalogul cuprinde o Introducere (p.III—XIII), documentele propriu-zise (p. 1 — — 728), indicele numelor de persoane, locuri şi lucruri (p. 729—808), îndreptări şi adăo- giri (p. 805—808), erata (p. 908 — 811). în felul cuin a fost conceput şi realizat, catalogul de faţă este un important instru- ment de lucru pentru istorici şi economişti care pot realiza studii speciale asupra dez- voltării comerţului, meşteşugurilor, circu- laţiei monetare şi operaţiilor complicate ale caselor comerciale privind mai ales secolul XVIII. Aceste documente completează ştiri- le de aceeaşi natură aflate în Catalogul docu- mentelor romlneşti din Arhivele Statului de la Oraşul Stalin, voi. I (1521 1799) pu- blicat in 1955. C.Ş. ridicarea nivelului cultural al maselor po- pulare. Preocupările muzeologilor cehoslovaci sînt îndreptate atît In domeniul cercetărilor ştiinţifice de specialitate, cît şi In raspln- direa cunoştinţelor tehnice muzeografice. Ast- fel, se organizează expoziţii permanente sau temporare, conferinţe de lucru şi cicluri de conferinţe pe specialităţi, se editează diferite publicaţii şi se face un activ schimb de pu- blicaţii cu străinătatea. La ultima statistică întocmită în 1957, s-a stabilit că în Cehoslovacia la o populaţie de cca 13 milioane locuitori, funcţionează 436 muzee şi instituţii asimilate şi 102 cas- tele şi clădiri special amenajate. Colecţiile de ştiinţe naturale, arte frumoase, etno- grafie şi numismatică totalizează 14 milioane de obiecte. Din punct de vedere administra- tiv, muzeele din Cehoslovacia se împart în două categorii : muzeele naţionale care depind de administraţia centrală (Galeria naţională-Praga, muzeul Slovaciei-Bratislava, muzeul naţional slovac-Marlin, muzeul ar- matei-Praga, muzeul telmicii-Kosice, muzeul agriculturii-Praga, muzeul Moravici-Brno) : muzeele regionale locale conduse de adminis- traţia locală din Cehia, Moravia, Slovacia, avlnd importante colecţii In muzeele re- gionale din Pilzcn, Liberec, Olomonc, Hradee Krâlove, muzeele cantonale din Klatova, Prost&jov, Znojino, Kolin etc. în vechea Cehoslovacie lipsa localurilor special amenajate constituia o piedică sc- www.dacoromanica.ro 248 ÎNSEMNĂRI bibliografice 12 rioasă In organizarea muzeelor; materialul dispersat In multe clădiri nu putea fi or- ganizat şi studiat In mod ştiinţific. Deşi s-a făcut mult In ultimii ani In această di- recţie, totuşi problema localurilor nu a fost rezolvată In Întregime. Vom aminti doar In treacăt de cele două nxpzee tehnice din Praga şi Kosice, înzes- trate cu numeroase aparate, unele din ele unice In lume, şi care fac cinste muzeogra- fiei cehoslovace. Colecţiile de piese care alcătuiesc mu- zeele etnografice reprezintă imaginea concretă a culturii vechi şi contemporane a celor două popoare din Cehoslovacia. Munca pentru co- lecţionarea şi selecţionarea materialului a Început Încă din 1890. Departamentele spe- cializate ale celor trei muzee centrale din Praga, Brno şi Martin posedă 700 000 de obiecte. Muzeologii cehi şi slovaci acordă o im- portanţă deosebită trecutului istoric al celor două popoare, organizlnd frumoase expoziţii. Astfel, departamentul de arheologie a Mu- zeului Naţional din Praga a organizat Intre anii 1953 —1957 o expoziţie intitulată ..Miş- carea revoluţionară husită”, iar în 1958, s-a deschis tot In Muzeul Naţional o a doua expoziţie ,Preistoria Cehoslovaciei”. Arti- colul semnat de Vladimir Denkstein se ocupă de prezentarea amănunţită a mişcării husitc. Piesele componente ale acestei expoziţii au fost procurate din cele mai importante lo- calităţi din Cehoslovacia. Expoziţia prezintă In mod sugestiv răscoala husită şi principa- lele ei momente (viaţa şi activitatea lui Hus, concepţia şi influenţa sa asupra începutului mişcării; primii ani ai mişcării, fondarea oraşului Tăbor şi tentativa populaţiei acestui oraş de a crea a societate fără clase, lupta eroică condusă timp de 15 ani Împotriva armatelor Europei centrale arăttnd răsune- tul tradiţiei buşite In istoria cehiei). In privinţa numismaticii. In muzeele cehe şi slovace se află colecţii remarcabile. Ast- fel, Muzeul naţional din Praga posedă una din cele mai bogate colecţii din Europa (mo- nede celle din sec. X—XIX, diferite colecţii de monede europene, antice, celte, din Orient, importante monede de hîrtie etc.). Activi- tatea muzeologilor constă In colecţionarea, conservarea, identificarea şi clasarea pieselor pe perioade economice şi istorice, în raport cu mediul geografic. Atlt muzeele centrale cit şi cele regionale publică rezultatele cer- cetărilor ştiinţifice In diferite periodice : Acta Musei Nationalis, Revue du Musie naţional, Revue du Musâe de la Moravie, Bulletin du Musie de Silisie, Recueils rigionaux. Sec- torul de numismatică — bazat pe cercetarea istoriei monedei şi funcţia ei economică este condus de Institutul de istorie al Academiei de Ştiinţe, care editează Recueil de traveaux- numismatiques şi Journal de numismalique. O lucrare de proporţii mai mari este : Trou- vailles de monnaies en Bohlme, en Moravie et en Silisie, lucrare ce cuprinde perioada 1780 — 1955, din care au apărut trei volume (Intre anii 1955 — 1957), iar al 4-lea volum se află sub tipar. Muzeele de istorie şi de geografie regio- nală sau locală ocupă primul loc în reţeaua muzeelor cehoslovace. SInt muzee complexe care prezintă sub diferite aspecte: natura,, istoria, viaţa economică şi culturală a regiunii în trecut pînă în epoca contemporană. Cele mai importante sînt muzeele regionale a căror activitate este dirijată de administraţia re- gională. Ele organizează cercetările ştiin- ţifice, contribuie la protecţia monumentelor istorice şi la difuzarea cunoştinţelor ştiin- ţifice în regiune; constituie un ghid siste- matic pentru muzeele de district, punîndu-le totodată la dispoziţie laboratoare pentru con- servarea şi restaurarea pieselor. O a doua categorie a muzeelor de is- torie şi geografie o constituie muzeele raio- nale. Acestea sînt adevărate centre ştiin- ţifice şi culturale, avînd ca scop cercetarea şi colecţionarea sistematică a documentelor în legătură cu teritoriul respectiv. Metodele de popularizare sînt cele generale muzeelor cehoslovace: expoziţii, conferinţe, publicaţii biblioteci, schimb cu străinătatea. Printre muzeele de istorie şi geografie se numără şi sălile şi muzeele comemorative, considerate drept instituţii culturale sus- ţinute de comitete naţionale şi locale şi po- sedă colecţii complete consacrate fie 6pe- relor marilor reprezentanţi ai ştiinţei, artei şi politicii cehoslovace; fie unui eveniment din viaţa locală. O parte din materialul muzeistic este repartizat în fostele castele feudale devenite astăzi expoziţii-muzee şi puse în slujba oa- menilor muncii. Astfel, în Cehia de nord se află castelul Lemberg (expune piese din a doua jum. a sec. XVIII); castelul Klăslerec- pe-Ohra, apreciat pentru valoroasele colecţii de porţelanuri europene şi orientale; cas- telul Jemniste vestit pentru colecţia de cos- tume. In Boemia de nord sînt în curs de amenajare a serie de alte castele-muzee care să ilustreze îndemînarea artistică a poporului cehoslovac. Aşa de pildă, industria sticlăriei In castelul Hruby Rohozec, arta dantelăriei» a textilelor etc. www.dacaromamca.ro 13 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE 21» Şi celelalte sectoare de activitate slnt reprezentate în muzeele din Cehoslovacia. Astfel muzeele literaturii cehe îşi propun să facă cunoscută viaţa şi operele marilor scrii- tori, utilizind opere imprimate, manuscrise, scrisori, acte de stare civilă, documente fo- tografii, rpachete. Muzeul Alois Jurăsek din Praga este consacrat marelui clasic al litera- turii cehe. Muzeul este instalat în Château de l’Etoile şi cuprinde zece săli, în care slnt expuse 20 000 piese de arhivă şi 7 500 vo- lume. Un altul este Muzeul de literatură naţională instalat în mînăstirea Strahov care este socotită printre cele mai vechi edificii arhitecturale din Praga şi în jurul căreia arheologii au descoperit urme de clădiri ro- mane. Muzeul cuprinde 34 de săli; o parte a materialului reprezintă evoluţia literaturii cehe de la originea culturii slave pînă la epoca husită; o a doua parte ilustrează dez- voltarea literaturii naţionale din sec. XVI pînă în epoca contemporană. în provincie se află Muzeul J.V. Slâdek în oraşul Zbiroch (regiunea Pilsen); la Opava, muzeu con- sacrat lui P. Bezruă (figură reprezentativă a literaturii cehe). în Slovacia se află Muzeul P.O. Hiviezdoslav (clasic al literaturii slo- vace) ; Muzeul Svăty Jur, dedicat vieţii şi operii lui P. Jilemnicky, reprezentant al rea- lismului socialist în Slovacia. Muzeele de literatură naţională din provincie sînt or- ganizate cu sprijinul şi în colaborare cu Ar- hivele Muzeului Naţional şi Institutul de literatură cehă a Academiei de ştiinţe ceho- slovace. Şi tradiţia muzicală veche în Cehoslovacia, este bogat reprezentată. Sub directa con- ducere a Muzeului Naţional din Praga, de- Istituto Giangiacomo Feltrinelli Dcscrizione della Biblioteca, Milano, 1957. Biblioteca acestui institut este speciali- zată exclusiv în istoria mişcării muncitoreşti şi a socialismului. Dacă în ceea ce priveşte secţiile franceză, engleză, rusă şi germană, materialele se referă numai la istoria socia- lismului, avînd un caracter mai limitat, pentru secţia italiană documentaţia asupra evoluţiei ideilor şi a organizaţiilor socialiste a fost com- pletată cu aceea a materialelor privind struc- tura şi dezvoltarea economiei italiene de Ia »eformă pînă la problemele de economie contemporană italiană. în constituirea fon- dului s-a căutat să nu lipsească izvoarele cele mai reprezentative pentru fiecare perioadă partamentul muzicii este amenajat în cele 24 de săli ale palatului Velkoprevorsky. în iunie 1959, cu prilejul festivalului interna- ţional al muzicii de la Praga, urmează să se inaugureze noi colecţii. în ceea ce priveşte Galeria de arie. men- ţionăm că s-a format din fuzionarea a trei expoziţii, şi cuprinde colecţii de pictură, sculptură, desen, artă grafică din evul mediu pînă în epoca contemporană, artă naţională, principale şcoli europene şi artă orientală. Reorganizarea sistematică a muzeelor ce- hoslovace s-a efectuat în ultimii zece ani. Muzeologii prin munca lor au căutat să definească sarcina principală a muzeelor, să le asigure existenţa, să pună bazele unei organizaţii omogene, să asigure formarea pro- fesională a personalului şi să le înzestreze cu publicaţii necesare. Eforturile specialiş- tilor cehoslovaci de ia sfîrşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, au fost concretizate în redactarea primei reviste lunare de muzeo- logie din Europa, apărută între 1896 1901, „Bulletin des musăes thc^ques et des sociătes archeolofţiques”. Comitetele muzeologice compuse din cei mai buni specialişti ai muzeelor centrale şi regionale, au ca sarcină să asigure difuzarea cunoştinţelor printre personalul muzeelor prin. conferinţe, cursuri şcoli de specializare, pu- blicaţii metodologice. Se preconizează în- fiinţarea unei catedre de muzeologie la una din Universităţile din Cehoslovacia. O atenţie deosebită se dă publicaţiilor de specialitate originale şi în traduceri. Consiliul „Asociaţiei muzeelor cehe şi slovace”, creat la Praga In 1957, tinde să devină centrul de cercetări şi documentaţii muzeografice. ' A.I. (documente oficiale ale partidelor politice şi organizaţiilor de mase, acte de la congresele socialiste, procese verbale, anchete etc.). Buletinul dă indicaţii bibliografice bogate în legătură cu numele autorilor, diferitele colecţii ale operelor respective, titlurile şi datele perio- dicelor existente. Dacă această bibliotecă este un mijloc valoros de informare ştiinţifică, totuşi, prezintă unele lacune cu privire la anumite epoci, sau unele probleme. De pildă cazul documentaţiei asupra mişcării munci- toreşti engleze, sau deficienţa materialului asupra socialismului francez între primul şi al doilea război mondial. în ceea ce priveşte Secţia italiană, mate- rialul documentar alcătuit din colecţii origi- nale şi succesive, opere generale şi monogra- www.dacoromanica.ro 250 însemnări bibliografice 14 fice, memorialistică, materiale de publicistică, periodice, este selecţionat şi grupat pe pro- bleme mai importante, cu următoarele titluri : Economisii şi scriitori de economie din anul 1700, epoca reformei şi epoca napoleoniană, care ilustrează figurile proeminente şi evoluţia economiei politice In Italia in perioada res- pectivă ; Restauraţia şi Risorgimenlul. O atenţie deosebită s-a acordat perioadei inaz- ziniene, democraţiei loinbarde, precum şi curentelor socialiste şi utopiste atlt In ceea ce priveşte scrierile reprezentanţilor impor- tanţi (Ferrari, Montanelli, Pisacane, Franchi), cit şi periodicelor editate de ei; Stalul lAiilar italian cuprinde material documentar refe- ritor la istoria economico-socială de la origine pină In epoca fascismului. Materialul bogat pe care biblioteca II conţine asupra Mişcării muncitoreşti si a socialismului In Italia, <1861 — 1922) este împărţit In următoarele perioade istorice : a. Asociaţiile muncito- reşti (colecţii de programe, statute, procese verbale, acte aparţinind diferitelor congrese muncitoreşti şi ale asociaţiilor de ajutor mutual, studii, monografii); b. Mazzini, Internaţio- nala I şi originile mişcării muncitoreşti; c. Socialismul In Italia de la desfiinţarea Inter- naţionalei I la congresul de la Genova (studii In legătură cu Andrea Costa şi partidul so- cialist revoluţionar din Romagna; (studii In legătură cu partidul muncitoresc italian, Filippo Turatl şi grupul socialiştilor lombarzi ; material referitor la perioada următoare Internaţionalei I de la congresul de la Ge- nova pină la instaurarea fascismului). Ca subdiviziuni ale acestui mare capitol, menţionăm următoarele subtitluri : Mişcarea sindicală şi cooperatistă, Mişcarea catolică, Partidul republican, Partidul Comunist. Biblioteca are o valoroasă culegere de materiale asupra Italiei contemporane. Astfel epoca Fascismului, Antifascismul, emigraţia antifascistă, mişcarea de rezistenţă şi Repu- blica italiană, probleme care cuprind mate- rialul documentar provenit de la partide anti- fasciste. brigăzi de partizani, organizaţii sindicale, memorialistică politică, publicis- tică etc. Materialul existent In Secţia franceză, al- cătuit şi selecţionat după aceleaşi criterii cuprinde următoarele teme : Curentele şi concepţia filozofico-polilică a Franţei de la perioada enciclopediştilor la revoluţie (co- lecţii originale şi succesive ale marilor ilumi- nişti, reformatori sociali, precursori ai socia- lismului, iacobinismului, colecţii de opere utopiste etc.); Originea şi formarea economiei politice tn Franţa (manuscrise şi opere din sec. XVII —XIX); Socialismul utopist francez (Saint-Simon şi şcoala saintsimoniană pină la 1864 ; Fourier şi şcoala fourieriană pină In anul 1852; E. Cabet şi mişcarea icariană; Proudhon şi proudohnismul etc.); Originea mişcării muncitoreşti şi socialiste (culegeri de scrieri şi periodice referitoare la curentele neo- babouviste, comuniste, teroriste; colecţii de acte ale proceselor politice de la 1815—1851 etc.) Despre Revoluţia din 154$, biblioteca posedă un bogat material referitor la Adu- narea Constituţională şi Legislativă pentru lovitura de stat din 2 dec. 1851 ; studii şi opuscule asupra revoluţiei in oraşele de pro- vincie şi în special Lyon, Marseillc, Toulouse ; asupra lui Blanqui şi curentului blanquist; culegeri de periodice din timpul revoluţiei de la 1848 etc. Alte probleme in jurul cărora s-a grupat un interesant material slnt : Emigraţia de- mocratică şi socialistă după 1S4S; Prima In- ternaţională tn Franţa, care cuprinde : docu- mentaţie referitoare la delegaţiile muncito- reşti la expoziţiile universale, la congresele Internaţionalei, activitatea consiliilor fede- rale ; colecţii de periodice In original, micro- film şi fotocopii referitoare la Internaţionala I, perioada bakunistă (1868 — 1877), perioadele democratice favorabile Internaţionalei ş. a. Apoi, Comuna din Paris, istoria Socia- lismului francez tn perioada celei de a IlI-a Republici in general, şi aspectele economico- socialc In particular; materiale documentare In legătură cu Congresele muncitoreşti (Paris— 1876, Lyon — 1878, Marseillc —1879, Le Hsvre — 1880), Congresele partidului muncitoresc francez, Difuzarea marxismului in Franţa, Mişcarea sindicală etc. în ceea ce priveşte Secţia engleză, mate- rialele documentare existente In bibliotecă reprezintă pe marii economişti englezi, ope- rele generale şi monografice asupra revoluţiei industriale In Anglia, diferite aspecte econo- mico-sociale, originea şi dezvoltarea socia- lismului utopist, răspindirea marxismului In Anglia etc. Secţia rusă include un material referitor ja următoarele probleme mari : Diferitele curente ale concepţiei politice ruse din sec. XIX; Marxismul tn Rusia, Social-democraţia rusă inainle şi după revoluţia din 1995 , Marea Revoluţie din Octombrie şi cdnstruirea socia- lismului, Internaţionala III etc. Problemele mai importante In jurul cărora este clasificat materialul în Secţia germană slut următoarele : Negel şi stingă hege- liană, din care se păstrează colecţia Voll- stăndige Ausgabe (Berlin 1841 — 1887JT, tra- ducerea italiană sub îngrijirea lui Groce, şi traducerea franceză; problema Radicalis- www.dacoromanica.ro 15 ÎNSEMNĂRI BIBLIOCRAFICE 251 mulai tn Germania, problema Socialismului PAPACOSTEA T. Ştiri din R. P. Polonă. Pregătiri pentru Mileniul statului polon .................................................................. 6 211 ŞTEFĂNESCU ŞT. în legătură cu o scrisoare a prof. Marcel Emerit .... 5 183 ŞTEFĂNESCU ŞT. Ştiinţa istorică sovietică în ultimii ani. (Cu specială privire asupra lucrărilor de istorie medie)..................................... 6 206 Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice de la Fac. de Ist. din Buc., din aprilie 1958 3 120 RECENZII BABINGER F. Mahomet II le Gonquerant el son tcinps (1432 1181) (M. Guboglu)............................................................ 2 195 BĂLTINESCU A. Meşteşugari şi negustori din trecutul Craiovci (C. Serban) . . 1 155 GAFUROV G. B. Istoria poporului ladjic (M. Guboylu)..................... 1 158 GEORGESCU-BUZĂU GH. N. Bălcescu, Buc. 1956 (A. Ofctea).................. 1 115 GIURESCU C. C. Principatele romîne la începutul secolului XIX. Constatări istorice, economice şi statistice pe temeiul hărţii ruse din 1835. Ed. ştiin- ţifică 1957 (Ion Donat)........................................................ 1 160 GRAUS FR. Istoria ţăranilor din Cehia în perioada prehusită, Praga 1957, (Tr. Ionescu-Nişcou).................................................... 6 218 GROSSUL I. Ţăranii din Basarabia, 1812 — 1861. Ed. de stat a Moldovei. Chi- şinău 1956 (G. Bezviconi)............................................... 1 153 GROSSUL I. şi BUDAC I. Reforma ţărănească din deceniile 7 şi 8 ale sec. XIX în Basarabia. Ed. stat Moldovei, Chişinâu, 1956, (G. Bezviconi) . . 1 155 www.dacaromamca.ro 256 INDEX ALFABETIC Kr. Pag. KOVACS JOZSEF, Adatok az 1848 utâni Erdălyi Tokes mezogazdasâgrol. Date privind agricultura capitalistă din Transilvania după 1848. Ed. ştiinţifică, Buc. 1957 (G. A. Klein)................................................ 2 218 KRĂL WÂCLÂV. A ceshszlovâk burzsoâzia intervencios hâboruja a Magyar Tanâcskdztârsâg eUenl919-ben, Szlovâkiai Szepirodalmi Konyvkiadd. Slovenskă vydatel’stvo Krasnoi Literaturv, 1956, (AL Kertesz).......... 3 135 LEMERLE P. L’ămirat d'Aydin. Byzance et l’Occident. Recherches sur „Lc geste d’Umur Paclia” Paris, 1957, (E. Frances).......................... 1 151 MAISKII I. Spania 1808 — 1917 (G. Calmanooici) .............................. 4 153 MÂLYUSZ ELEMER. Documente privitoare Ia epoca lui Sigismund de Luxem- burg (I. Toloiu).............................................................. 4 163 MILLER F. A, Moscova-Leningrad, 1947 (AL. Vianu)............................. 3 139 REED JOHN. Zece zile care au zguduit lumea. Ed. de stat pentru Iit. politică, 1957 (Gh. Cristea)..................................................... 1 157 REVESZ E. Etudes historiques (Al. Duţu)............................................ 4 167 ROUSSET PAUL. Histoire des croissades (E. Frances) ................................ 5 195 STRÂNGE M. AL Societatea rusă şi revoluţia franceză din anii 1789 — 1794, Ed. Acad.de şt. a URSS., Moscova, 1956 (Al. Vianu)..................... 1 152 VELICHI N. CONST. Mişcările revoluţionare de la Brăila din 1841 — 1843, Buc., Soc. şt. ist. şi fii. 1958 (C. Şerban).............................. 5 193 O nouă colecţie de documente moldoveneşti (Th. Bălan)...................... 1 133 • »*. Relaţiile romîno-ruse, din trecut. Studii şi conferinţe, Acad. R.P.R. Inst. de şt. romîno-sovietice, Buc., 1957 (P. P. Panaitescu)....................... 1 141 Ceskoslovensky casopis historick#, 1, 2, 3/1957, Praga (T. Ionescu-NişcoD) . 1 149 Studii şi articole de istorie, voi. II, Soc. de şt. ist. şi fii. 1957 (S. Co- lumbeanu).................................................................... 2 213 '/Academia de şt. a URSS, Moscova, 1957 (T. Ionescu-NişcoD)..................... 3 142 Studii şi materiale de istorie medie voi. II,Ed. Acad. R.P.R., 1957(Şl. Şle- fănescu şi H. Chircă)........................................................ 3 145 ,% Acta Statuum Terrarum Prussiae Regalis (Ş. Papacoslea).......................... 4 169 „% Studii şi cercetări de bibliologie, voi. II, (Dan Simonescu).................... 4 173 O importantă lucrare privind participarea Romîniei Ia războiul antihitle- rist (Aron Petric)....................................................... 5 187 .*» T. 1, 1955; T. I, 2 (1956), Taskent (AL Guboglu)............................... 5 198 Noi studii privitoare la revoluţionarii democraţi bulgari (A. Constanlinescu) 6 215 Lucrări noi privitoare la istoria Egiptului (Al. Duţu)......................... 6 221 REVISTA REVISTELOR „% Probleme noi în revista „Voprosl Istorii’' Nr. 1 — 6/1958 (N. Copoiu) . . 4 176 *% , Voprosî Istorii” K.P.C.C. (I. Oprea).......................................... 5 209 *% ,,Analele romîno-sovietice”, seria istorie XI (1957), nr. 1—4 (Gr. Chirifă şi FI. Conslantiniu)......................................................... 5 215 Byzantion XXV-XXVII (1955-1957) (E. Frances)................................... 6 232 „% Istoriceski pregled, an. 1957 (N. Ciachir) ..................................... 6 228 .% Szâzadok, nr. 1-4/1957 (AL Kertisz)............................................. 6 225 ÎNSEMNĂRI BIBLIOGRAFICE Istoria Romîuiei CODARCEA AL. Gh. Munteanu-Murgoci, Buc. 1957, (D. P. Ionescu) .... 1 170 FODOR L., VAJDA L. Contribuţie la istoria mişcării sindicale din Transil- vania (1848-1917), Buc., Ed. C.C.S., 1957 (D. P. Ionescu) ......................... 5 221 GOLDENBERG S., Ing. KOVACS ST. Contribuţie Ia istoria elaborării şi pre- lucrării oţelului în Transilvania în perioada Evului Mediu, fn „Metalurgia şi construcţia de maşini”, nr. 11/1957, p. 2—7 şi nr. 12/1957, p. 13 — 18 (O. Ydescu)............................................................... 3 149 www.dacoromanica.ro I INDEX ALFABETIC 257 Nr. Pau. GOLLNER C. Refugiaţii din Ţara Rotnîncască la Sibiu iu anul 1821, in ..Studii şi comunicări” (I. Neacşu)..................................... 1 185 GROSU MITU şi PĂUN OCT. Album de paleografie romîncască (scriere chi- rilică), Fac. de fii. 1958 (Şt. Oltcanu)....................................... 6 237 TONAŞCU I. Lupta vrînccnilor pentru apărarea munţilor de cotropirea habs- burgilor în sec. XIII, în „Analele” Univ. ,,C. I. Parbon”, Buc., nr. 9 957, _ _ p. 61-120 (Şt. OJteanu) ................................................ 3 148 LĂZĂRESCU EMIL. Piatra de mormînt a comitelui Laurenţiu ,,dc Longo Campo”, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, nr. 1 — 2/957 (A. Oţetea). 1 168 SAMUIL IZSAK. dr. Din trecutul legăturilor medicale romtno-maghiarc. Ed. medicală, Buc., 1956 (Gh, Chiriţă).................................. 2 227 YI.JOLI AUREL, Sistemul bănesc în slujba claselor exploatatoare din Roinînia, Ed. ştiinţifică, Buc., 1958 (Marcu Horovitz)............................ 6 237 YÎRTOSU EM. Ce înseamnă „domn singur stăpînitor” în titulatura domnească a Ţării Romîneşti şi a Moldovei, în „Analele” Univ. „C. I. Parbon”, nr. 9/957 (Şt. Oltcanu)........................................................... 4 185 AYOLF IOAN. Organizarea şcolilor bănăţene în anii 1770 1780 şi activitatea pedagogului Teodor I. Ianrovici in voi. . Din istoria pedagogiei romîneşti”, Buc., 1956 (T. Tripcca)................................................. 5 223 începuturile răspindirii textelor marxiste în Roinînia. F.d. Acad. R.P.R. (Ana Ioachim)..................................................................... 1 167 Vasilc Pârvan. Ed. Acad. R.P.R., 1957 (Ana loacbim)............................ 1 168 50 de ani de la răscoalele ţărăneşti din 1907 din Oltenia. Craiova, 1957 (Co ralia Fotino)................................................................ 2 228 50 de ani dc la răscoalele ţărăneşti din 1907. O pagină din trecutul dc lupta al ţărănimii din regiunea Galaţi, Galaţi, 1957 (Coralia Fotino)............. 2 228 *¥ Răscoala ţăranilor din 1907 în reg. Ploieşti. Acte inedite, Ploieşti, 1958 (C. Şerban) ................................................................. 3 148 Istoria U.lt.S.S. BAIEVSK.I A. D. Studii asupra victoriei construcţiei economice in perioada războiului civil, Moscova, 1957 (I. Oprea)................................... 4 187 RASKIN S. V. Monopolurile petrolifere in Orientul Apropiat şi Mij'oc'u Moscova, 1957 (N. Copoiu).................................................... 1 173 CUZMIN V. G. rpaiKflaHCKaH BOîiHa it BoemiaH nnTepBeni;nH n CCCP. Moscova, 1958 (N. Copoiu).................................................... 5 224 CRA.IOVSKAIA P. K., RUSEV M. E. Organizarea emigrant Hor transdanubiem în Basarabia şi activitatea lui A. P. luşncvski, Ed. de stat a Moldovei, Chişinău, 1957 (G. Bezviconi)............................................. 1 169 GALUBIŢKI G. A. Cazacii din Zaporojie, Kiev, 1957 (N. Xieulcscu) .... 6 239 GARMIZA V. V. Pregătirea reformei zcmstvclor din anul 1864, Moscova, 1957 (I. Oprea).............................................................. i 187 MAŢULENKO A. V. PaarpoM neMerţKO-cJiaiUHCTCKHx noiici; na EaJinancKOM nanpaBJieHHH. Moscova, 1957 (B. Bălteanu)............................... 5 225 SAZINA G. M. Lupta oamenilor muncii din Roinînia pentru întărirea regimului democrat-popular şi refacerea economică a ţării, Moscova, 1957 (B. Băl- teanu) ............................................................................. 1 172 SPIYAKOVSKI E. I. PyMWHO-pyccKiie peBOjnomiOHHUe cbhsh b hoboîî pyMUHcKoit HCTopjmecKoii jiHTepaType b HcTopmt CGCP. nr. 2/957 (N. Copoiu)............................................................. 2 228 Voi. VI (seria istorică), Filiala Mjld. a Acad. dc ştiinţe a U.R.S.S., Inst. dc ist., limbă şi lit., Chişinău, 1957 (C. Şerban)......................... 2 225 BopbSa aa noSe/ţy coiţiiaitHCTHqecKoîi peBojiioiţHH b MojijţaBMi (C6op- hhk CTaTelt). Chişinău, 1954 (N. Copoiu)................................ 3 149 ¥*¥ BopbSa aa BJiacTb cobctob b MojiflaBHH (MapT 1917—MapT 1918 rr.) CSopiiHK noKymeHTOB h MaTepiiajiOB (N. Copoiu) ......................... 3 150 Istoria U.R.S.S. Epoca socialismului. Moscova. 1957 (C. Şerban) .... 4 186 17 - O. 228 www.dacaromamca.ro 258 INDEX ALFABETIC Nr. Pag. Călătorii peste trei mări ale lui Atanasie Nikitin (1466 —1472), Moscova, 1958 (C. Şerban).......................................................... 4 187 Lupta pentru instaurarea puterii sovietice In Dagestan In 1917 — 1921, Mos- cova, 1958 (I. Oprea).................................................. 6 240 Istoria universală BĂDULESCU L., CANJA G., GLASER E. Contribuţie la studiul istoriei regi- mului internaţional de navigaţie pe Dunăre, voi. III, Ed. şt., Bucureşti, 1957 (D. P. Ionescu)................................................. 1 171 BERTI GIUSEPPE. Russia e stati italiani nel Risorgimento, Ed. Einaudi, Roma, 1957 (Ana Ioachim) ............................................ 2 227 BLUM J. The Rise of Sefdom in Easten Europe, the American Historical, Review, voi. LVIII, 1957, p. 807 — 836 (D. Ciurea)................... 3 152 BOEV R. Stoian Inge Voievod, în „Voenno istoriceski sbornik”, nr. 4/f955, p. 55 — 67 (A. Constantinescu)....................................... 6 241 DUICEV I. Studierea In Bulgaria a literaturii vechi slave şi bulgare în perioada 1945-1955, Acad. de Şt. U.R.S.S., 1957. (Şt. Ştefănescu) ............ 1 167 E1CHSTADT ULRICH. Von Dolfus zu Hitler. Geschichte des Anschlusses Oster- reichs 1933 — 1938, Franz Steiner, Wiesbaden 1955 (Al. Duţu)......... 2 228 PERRARA ORESTES. Le XVIe siăcle vu par Ies ambassadeurs vănitiens, Albin Midiei, Paris, 1954 (S. Columbeanu) ................................. 6 242 GIANELLI C. Un atto di Leone voevoda di Ungro Valachia per il monastero della S. Trinita di Bucareşt (1631), în „Orientalia christiana periodica”, XVIII, 1952 (E. Frances).................................................... 1 167 H.OLLE THOMAS. Franz Mehring. Sein Wegzum Marxismus, 1869 — 1891, RUtten Loening, Berlin, 1956, (M. Kertesz).................................. 2 227 IIOFFER WALTER. Die Entfesselung des zweiten Weltkrieges. Eine Studie liber internationalen Beziehungen im Sommer 1939, ed. II, Deutsche Verlagsan- stalt, Stuttgart, 1955 (M. Kertesz).................................. 2 229 KEJft JIRI. Pravnl zivot v husitskă Kutnă hore (Viaţa juridică a oraşului Kutnâ Hora în perioada husită (Ed. Acad. ceh. de şt., Praga, 1958 (T. Ionescu- Nişcov).............................................................. 5 227 KOSEV D. Contribuţie privind clarificarea unor probleme ale istoriei Bulgariei în cursul sec. XVIII şi începutul celui de al XlX-lea în HcTopHueCKH nperjiejţ, 1956, nr. 3, p 26—62 (A. Constantinescu).................. 5 230 KRACOWA URSIN JAN. Modus epistolandi cum epistolis exemplaribus et orationibus annexis, Ed. Lidia Winnczuk, 1957, (Ş. Papacostea) .... 4 188 MACUREC JOSEF. Aşezările valahilor în regiunea Kisuea-Cadeka şi legăturile cu regiunea Tessin în sec. XVI şi XVII, în „Sleski Sbornic” (T. Ionescu-Nişcov) 4 187 MANACORDA GASTONE. II movimento italiano attraver so i suoi Congressi (1853 — 1892), Ed. Rinascita, Roma, 1957 (Ana Ioachim)............... 3 150 MITEV IONO. Prietenia de veacuri dintre poporul romîn şi bulgar în „Isto- riceski sbornik”, nr. 3/1954, p. 84 — 94 (A. Constantinescu) ............... 6 241 POPOV N1COLA. Ed.Acad.de şt. din R.P. Bulgaria, Sofia, 1955 (M. Guboglu) . 5 229 TAILLEZ F. Jitianul, un crisobule de 1689 de Constantin Brancovan, în „Orien- talia christiana periodica”, XVI, 1950 (E. Frances)......................... 1 167 ŢVETKOVA BISTRA A. Contribuţie la studiul feudalismului turc în Bulgaria sec. XV—XVI, în „Isvestija na Instituta za Bulgarska istorija”, nr. 5/1954, Sofia, p. 71 — 153 (M. Guboglu)...................................... 4 188 ZIGMUND JAKO. Izvoare în legătură cu istoria Slovaciei în „Arhiva istorică a Filialei Academiei R.P.R. din Cluj”, în „Historiski casopis”, Bratislava, V, 1957, p. 419-244 (T. Ionescu-Nişcov)................................. 5 228 ZUBOK I. L. ouepKHH HCTOpHH C.III.A 1877 — 1918, Ed. statpt. lit. pol., Moscova (I. Oprea) .......................................................... 5 225 Documents diplomatiques franţais (1871 — 1914), Premiăre sărie (1871 — 1900), Alfred Gostes, Paris, 1957 (P. Simioneseu).................... 3 151 MupOBaa BOftHa 1939—1945, MoCKBa, 1956 (Weltkrieg 1939—1945, Stuttgart, 1957) (N. Copoiu).................•....................... 6 244 www.dacaromamca.ro INDEX ALFABETIC 259 Bizantinologie Nr. Pag. DITTEN H. Laonikos Chalchokondiles und die Sprache der Rumănen, in „Aus der Bysantinistischen Arbeit der Deutschen Demokratischcn Republik, voi. I, Berlin, 1957, p. 93 — 105 (D. Ciurea).......................... 3 153 DOLGER FRANZ şi SCHNEIDER M. A. Byzanz, A Frank Verlag, Berna, 1952, (Al. Duţu)............................................................. 3 152 GOREANOV T. B. Marea proprietate feudală în Bizanţ. (Gh. Cronţ) .... 4 191 GUILLAND R. Sur quelques grands dignit&ires byzantins du XlV-e siecle. fitude de prosopographie et d’histoire administrative, in „Tiţioţ KtovaTavxtvou 'Ap^evoTTOuXou", Salonic, 1952, p. 179 — 195 (Gh. Cronţ)............... 5 231 KOLIAS T. G. Măsurile lui Justinian împotriva aglomerării capitalei şi instituţia questorului, în ,,T6[zo<; RtovaTavilvou 'ApţiEVo7rouXoo”, Salonic, 1952, p. 39-77 (Gh. Cronţ)................................................... 5 232 ROUILLARD GERMAINE. La vie rurale dans l’empire byzantin, Paris, 1953 (Gh. Cronţ)................................>........................... 1 190 VAKALOPOULOS APOSTOLOS. Contribuţie la istoria Salonicului în timpul domi- • naţiei veneţiene, în „T6p.oţ KtovoTav-rtvoo 'App.EV07rouXou”, Salonic, 1952, p. 127-149 (Gh. Cronţ)................................................ 6 244 VAGHIAKAKOS DIKAIOS. Damestikos domestikissa,în„’E7TETV)pl(;MEaaitovixou ’Apxe£ou” V, Atena, 1955, p. 93 —101. (Gh. Cronţ)..................... 4 190 Anuarul arhivei medievale, tom. I —VI, 1939 — 1956, Atena (Gh. Cronţ). . 6 215 Biblioteconomie. Muzeografie. Arhivistică ANINEANU MARTA. Catalogul corespondenţei lui V. Alecsandri, Ed. Acad. R.P.R., Buc., 1957 (Dan Berindei)..................................... 3 154 BIROU VIRGIL. 1894 Anina, Tribuna II, nr. 32/958, Cluj, p. 5 (O. Velescu). . 4 193 CRĂCIUN PĂTRU. Ghidul monumentelor istorice şi de artă din Caracal, Ca- racal, 1958 (C. Şerban)...................................................... 5 236 IONESCU GRIGORE. Bucarest, viile et monuments, Ed. tehnică, Bucureşti, 1957 (N. Ghinea)...................................................... 5 233 JONÂăOV S. dr. Bibliografia istorică a Cehoslovaciei pe 1955, Praga, 1957 (A. Constantinescu)................................................... 6 251 MĂNESCU LIVIA. Răscoala din 1907. Contribuţie bibliografică (M. Untcanu) 4 193 MICU EMIL. Castelul Bran, 1957 (Ana Ioachim)................................. 5 235 PASGU ŞT., PATAKI I., POPA V. Clujul, ghid istoric, 1958 (Ana Ioachim) . . 4 191 TOMESCU MIRCEA. Calendarele romineşti, Ed. stat did. şi ped. Buc., 1957, (Em. Mânu)............................................................ 1 166 Bibliografia storica nazionale, an. 1955, Ed. Iaterza, Bari, 1957 (P. Simio- nescu) ................................................................ 1 165 Bibliografia polskich prac orientalistcznych (1945 — 1955), Varşovia, 1957 (P. Simionescu)....................................................... 1 166 Biblioteca Bathianeum din Alba-Iulia, Ed. de stat did. şi ped., Buc., 1957 (Dan Berindei)........................................................ 3 154 Biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu, Ed. did. -şi ped., Buc., 1957 (Ana Ioachim)......................................................... 3 155 Biblioteca Bethlen din Aiud, Ed. de stat. ped. si did., Buc., 1957 (Ana Ioa- chim) ................................................................... 3 156 Probleme de muzeografie, 1—4 (1955 — 1957), Cluj (V. Curticăpeanu) ... 3 156 Catalogul documentelor greceşti din Arhivele statului de la Or. Stalin, voi. I, Buc., 1958 (C. Şerban)................................................ 6 240 Museum, nr. 2/958 (Ana Ioachim)......................................... 6 247 Istituto G. Feltrinelli — Biblioteca, Milano, 1957, (Ana Ioachim) .... 6 249 CRONICĂ............................................................... 1 175 www.dacaromamca.ro COflEPJKAHHE CTp. * * * 3a nocaeflOBaTejibiioe npnMeneiiife MapKcucTCKo-aeHHiicHoii xeopim b HCTopii'iecKHX HccjiejţOBaHunx............................. 5 CTATBM K. ftAHKOBMHMy, JI. EAHHAfl, B. KEPECTEIUHy, B. JIHBflHy, PeBOJiloiiHOHHaH 6opb6a Macc — pemaromuft $anTop 06'beAHHeHHH TpaHCHJibBaHHH c PyMHHiieii................................. 21 K. KyiIIHHP-MMXAflJlOBMH, CoSwthh 13 «eKaCpa 1918 ro«a .... 57 B. BSJITHHy, Cbh3h npaBHTejibcraa CUIA c pyMbincKHM amncTChHM npaBHTejibCTBOM (ceHTHCpb 1940 —HJOHb 1942).............. 77 M. M. AJIEKCAHflPECKy-flEPCKA, Pojib raTTnmepmJiOB, npeAOCTaBJin- roniHX npHBHaeriiH b orpaHUHeinm noBinmocTeit no oTHomeHHio u ITopTe (1774—1802) 101 flOKJIAflBI H COOBmEHMH If. TOAK3, O peBOjnolnioHHbtx aeflCTBMnx coafai Gyp?nya3Ho-noMemu>ibeii apMHii (1917—1921)......................................... 123 C. KOJiyMBHHy, O noaowemiH SapmmiHbix KpecTbnn b Bajiaxmi HaKaHyHe BBejţeHiiH Oprammecuoro PernaMeiiTa (1829—1831).......... 117 P. MOLI, h B. LLITEOOHECKy, O 6opb6e peBoaioiiHOHuoft MonofleHtn noA pyi BUCUREŞTI 6bm. l?Si www.dacoromanica.ro Lei 6