ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE ISTOEIE EDITURA a c * o e FULARE ROMlNB ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE ISTORIE STUDII Revistă de istorie 4 ANUL X 1957 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMlNE www.dacoromanica.ro ---------- COMITETUL DE REDACŢIE --------------- Acad. A. OTETEA — redactor responsabil; Gh. Halfi’ — redactor responsabil adjunct; acad. P. Constantinescu-Iasi; acad. M. ROLj.Eil; L. BĂNYAi ;V. Chekestesiu ; B.T.CÂmpixl ; V. M\C1U; P. NlCHII’A ; S. ŞTIRBU. „ STUDII “ REVISTĂ DE ISTORIE APARE DE 6 ORI PE AN Redacţia : BUCUREŞTI, B-dul Generalissimul Stalin nr. 1 Telefon: 1.50.81 ABONAMENTELE SE FAO LA TOATE OFICIILE POŞTALE, PEIN FACTOBIţ POŞTALI SI DIFUZOBII VOLUNTABI DIN INTBEPBINDEKI SI INSTITUŢII www.dacoromanica.ro SUMAR STUDII Par. B. BĂLTEANU, Situaţia politică a Rominiei in preajma instaurării regimului democrat- popular (II)............................................................... 7 A. EGYED (Cluj), Despre mişcarea muncitorească din Transilvania intre anii 1880— _ 1890 33 B. T. CÂMP1NA, Ideile călăuzitoare ale politicii lui Ştefan cel Marc........... 57 NOTE ŞI COMUNICĂRI Z, ORNEA, Contribuţii la cunoaşterea opiniilor social-economice ale lui A. D. Xeuopol 69 AL. I. GONŢA, Unele aspecte ale politicii interne a lui Ştefan cel Mare......... 91 FR. KAFKA (Praga), Din istoria relaţiilor comerciale romîno-cehoslovace in e\ ul mediu (Produse textile cehe pe pieţele romineşti).............................. 105 DISCUŢII V. MACIU,_Cu privire la războiul pentru independenţa Romînici................... 111 Acad. A. RĂDULESCU, Ediţia critică a legiuirii Caragea. Pentru critici.......... 135 . ' . Pe marginea lucrării tov. S. Ştirbu : „Răscoala din 1821 şi legăturile ei cu evenimentele internaţionale” (Ar. Adăniloaie, X. Camariano, S. Itmcovici, l. Neacşu, Al. Vianu).................................................... 157 . * . Probleme de istorie generală în lucrarea profesorului S. Ştirbu: „R.iscoala din 1821 şi legăturile ei cu evenimentele internaţiona e” AX. Huscariu, D. Rozenzwig, Gh. Diaconu, S. Safta)................................... 177 . * . Subsecţia de Ştiinţe Istorice a Acad. R.P.R.. NOTi........................ 195 , * , Din partea Comitetului de redacţie in legătură cu discuţia privitoare la cartea tov. S. Ştirbu : „Răscoala din 1821 şi legăturile ei cu evenimentele internaţionale” .................................................................. 197 RECENZII ŞI PREZENTĂRI GH. MATEI, Răsunetul internaţional al răscoalei ţăranilor din 1907 (Mutei Ionescu). 199 . ' . „Istoriceşti pregled” în al treisprezecelea an de apariţie (C. Velichf) j . . . . 205 . ’ . „Historijski zbornik“ Zagreb (D. Mioc) .................................. 208 NOTE BIBLIOGRAFICE . * . „Archivum, Revue internaţionale des Archivcs“ (P. Simionescu)............ 211 G. M1HAILOV, Inscriptiones graecae in Bulgaria repertae (P. Simionescu)........ 212 GUNTHER von PAIRIS, Die Geschichte der Eroberung von Konstantinopol. Obersetzt und erlăutert von E. Aussmann (M. Kandel).............................. 213 G. G. L1TAVRIN, Răscoala bulgarilor şi a vlahilor din Tesalia (1066) (St. Ştefănescu) 214 D. ANGHELOV, Despre populaţia dependentă în Macedonia în sec. al XlV-lea (D. Ciurea) 215 H. BATOWSKI, Misiunea diplomatică a lui Milkowski în anul 1864 (P. P. Panai- tescu)................................................................... 217 I. KORDATOS, Istoria mişcării muncitoreşti greceşti pe-baza unor izvoare necunoscute şi a unor arhive nepublicate (Ai. Camariano)............................. 218 . * , Noi „mărturii”? (G. H.).................................................. 219 . * » O nouă culegere de istorie a mişcării muncitoreşti ( T. U.).............. 219 O. WINZER, Pagini din lupta Partidului Comunist din Germania contra hitlerismului (Maia Ionescu) .......................................................... 221 BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ PE ANUL 19S6 (II)........................ 223 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ DE PESTE HOTARE........................................ 241 CIRONICĂ................................................................. 245 www.dacoromanica.ro * ca > SOMMAIBE £ TU DES . P»*> B. BĂLTEANU, La situation politique en Roumanie k la veille de I'instauration du răgime de democraţie populaire (II).................................... 7 . ECţYED (Cluj), Du mouvement ouvrier en Transylvanie entre 1880 et 1890 .... 33 . T. CÂMPINA, Les idees directrices de la politique d’Etienne le Grand.... 57 NOTES ET COMMUNICATIONS Z. ORNEA, Contribution k la connaissance des opinions soc'ales-ăconomiques de A. D. Xenopol......................................................... 69 AL. I. GONŢA, Certains aspects de la politique intărieure d’Etienne le Grand .... 91 FR. KAFKA (Prague), Extraits de l’histoire des relations commerciales roumano-tchă- coslovaques pendant le moyen âge (textiles tchăcoslovaques sur le marchă rouma.n)..................................................................... 105 DISCUSSIONS V. MACIU, Au sujet de la guerre d’indăpendance de la Roumanie............... 111 A. RĂDULESCU, L’ădition critique du Code Caragea. Pour la critique ......... 135 »*» En marge del’ouvrage de S. Ştirbu : «Le soulfevement de 1821 et ses rapports avec les ăvănements internationaux» (N. Adăniloaie, N- Camariano, S. Iancovici, I. Niacşu, Al. Vianu)................................................ 157 »*» Questions d’histoire gănărale dans le livre du professeur S. Ştirbu : «Le sou'fe- vement de 1821 et ses rapports avec les ăvănements internationaux», (N. Huscariu, D Rozenzweig. Gh. Diaconu, S. Sofia) .............• . 177 De la part de la Sous-section des Sciences historiques de l’Acadâmie de la Răpublique Populaire Roumaine........................................ 195 »*, De la part du Comită de rădaction, en rapport avec la d.'scussion au sujet du livre de S. Ştirbu «Le soulfevement de 1821 et ses rapports avec les ăvănemănts internationaux»................................................. 197 COMPTES REN DUS, PRBSEN TA TIONS GH. MATEI, L’ăcho internaţional du soulfevement des pay-ans de 1907 (Matei Ionescu) . 199 La revue « Istoritcheski prăgled» dans sa treizieme annăe d’apparition (C. Velichi)............................................................. 205 «Historijski zbornik«-Zagreb (D. Mioc) .............................. 208 ’ NOTES BIBLIOGRAPHIQUES «Archivum, Revue internaţionale des Archives» (P. Simionescu)........ 211 G. MIHAILOV, Inscriptiones graecae in Bulgaria repertae (P. Simionescu)..... 212 GUNTHERvon PAIRIS, Die Geschichte der Eroberung von Konstantinopol. Ubersetzt und erlautert von E. Aussmann (M. Kandel)............................ 213 G. G. LlTAVRINE, L’ămeute des Bulgares et des « Vlaques » de Thessalie (1066)( S. Şlefă- nescu) .............................................................. 214 D. ANGHELOV, Au sujfet de la population dăpendante en Macădoine, au XVe siăcle (D. Ciurea)................................................... 215 H. BATOWSKI, La mission diplomatique de Milkowski en 1864 (P. P. Panailescu) . . 217 I. KORDATOS, L’histoire du mouvement ouvrier grec, fondăe sur quelques sources incon- nues et sur certaines piăces d’archives inădites (N. Camariano).... 218 Nouveaux»tămoignages*?(G. H.)........................................ 219 Un nouveau recueil d’histoire du mouvement ouvrier (T. 17.) ...... 219 O. WINZER, Quelques pages tirees de la Iutte du Parti Communiste Allemand contre le nazisme (Maia Ionescu)............................................ 221 BIBLIOGRAPHIE HISTORIQUE POURL’ANNtiE 19S6(II)....................... 223 LA VIE SCIENTIFIQUE Ă L’&TRANGER..................................... 241 CHRONIQUE ........................................................ 245 www.dacoiomamca.ro COflEP>KAHHE OPMPMHAJIbHblE UCCJ1ER0BAHM crp. B. B3JIT5IHy, IIojiHTHMecKoe nojio>KeHHe b PyMHHHH HaKaHyHe yera- HOBJieHHH HapOAHO-AeMOKpai Hie cKoro pexcHMa (II) .... 7 A. SrMEXl (KJiyw), O paboieii abh^kbhhh b TpaHCHJibBaHHH MewAy 1880 h 1890 roa.aMH................................................. 33 B. T. KblMIlHHA, PyKOBOAHiUHe hach iiojihthkh IllTe^aHa Bejimcoro . . 57 3AMETKM H COOBUlEHHfl 3. OPHJl, K Bonpocy 06 H3yietfHH coiiHajibHO-aKOHOMHiecKHx BsrjiHAOB A. XI. KceHonojia............................................. 69 A. H. rOHLXA, AcneKTH BHyTpeHHeii bojihthkh IIlTeijiaHa BejiHKOro ... 91 O. KA®KA (Ilpara), H3 hctophh pyMbiHO-iexocjiOBaiiKrtx ToproBbix ot- HO1116HHH b cpeaHHe Bena. (HemcKoe TeKCTHJibHoe npon3BOflCTBO Ha pyMbiHCKHi; pbiHKax.).............................................105 mCKVCCHÎÎ B. MAHY, no nOBOAy BOl'lHbl 3a He3aBHCHMOCTb PyMbIHHH...............111 A. PSXiyJIECKy, KpHTHHecKoe H3aaHHe yjioweHHH Kapaawa. JXnn KpHTHKOB........................................................ 135 » * » no nOBoay paâoTbi tob. C. IllTHpây «BocTaHne 1821 roaa h ero cbh3h c MejKayHapoAHbiMH coâbiTHHMH», (H. AdaHUÂoaH, H. KoMopuoHO, C. EdHKoeuH, M. HsiKiuy, A. Buony)................................157 » * » Bonpocbi Bceoâmeft hctophh b paâoTe npoiji. C. IIlTiipOy «BoccTaHne 1821 roaa h ero cbbsh c MewayHapoAHbiMH co6biTHBMH», (H. XycKd- puy, X7- Po3eHU,eeăz, r. UudKony, C. Cdtpro) . •..................177 » * » Ot CeKiţHH HCTopHaecKHX HayK ĂKaneMHH PHP. 3aMeTKa .... 195 Ot peaaKUHOHHOH KOJiJiernH no noBoay khhth tob. C. IllTHpây «BoccTaHne 1821 roaa h ero cbbsh c MewayHapoAHbiMH coGuthbmh» 197 PEUEH3HH H PE&EPATbl T. MATEH, MejKAyHapOAHbiii OT3ByK KpecTbHHCKOro BOccTaHHH 1907 roaa (Moreu HonecKy)...................................................199 . * . XKypHaji «Istorfeeski pregled» b 13-S toa H3AaHHH (K. BeAUKu) 205 . * . «Historijski zbornik» — Zagreb (fl. Muok) . .... 208 BMBJIMOPPA &HWECKME 3 A MET KM . * . «Archivum, Revue internaţionale des Arhives,» (fi. Cu.MU.OH.ecKy) . 211 K. MHXAfUIOB, Inscriptiones graecae In Bulgaria repertae (77. Cu.MUOH.ecKy) 212 TIOHTEP 4>oh nAHPHC, Die Geschichte der Eroberung von Konstanti- nopol Ubersetzt und erlâutert von E. Aussmann (M. KondeA) . . 213 T. T. XIHTABPHH, BoccTaHne tfojirap h BjiaxoB b OeccajiHH (1066) (UI. UlTe Forţele reacţionare din ţară îşi puneau toate speranţele în ajutorul aşteptat din partea imperialiştilor anglo-americani. Cercurile dominante din S.U.A. au încercat să folosească împuşcarea demonstranţilor de către R&descu la 24 februarie 1945, pentru a se amesteca în treburile interne ale ţării. După eşecul loviturii de stat încercată de către Rădescu, organele imperialiste de presă au intensificat campania de calomniere a forţelor democratice din Romînia şi în special a P.C.R. Presa reacţionară ameri- cană a început să afirme că la 24 februarie 3945 comuniştii ar fi încercat chipurile, să provoace un război civil. Ziarul ,,Xew York Times” scria că comuniştii au încercat să instituie în Romînia Soviete h Ziarul englez „Times” s-a postat şi el pe poziţiile reacţiunii romîneşti 1 2. E foarte semni- ficativ, că în ciuda eşuării loviturii de stat, pregătite de Rădescu, ziarul „New York Times” continua să-şi exprime speranţa că în Romînia va începe un război civil ca în Grecia 3. El era secondat de ziarul englez „Manchester Guardian” 4. Reprezentanţii oficiali americani afirmau că e necesară chi- purile convocarea unei conferinţe tripartite pentru discutarea situaţiei din Romînia. Cerourile imperialiste din străinătate falsificau, cu intenţie, realitatea, luînd sub protecţia lor pe Rădescu şi clica lui, şi voiau să folo- sească Comisia aliată de control pentru menţinerea la putere a guvernului Rădescu 5. Guvernul sovietic a respins însă toate încercările imperialiste de a influenţa asupra desfăşurării evenimentelor din Romînia. O importanţăhotărîtoare pentru eşuarea planurilor reacţionare a avut-o prezenţa trupelor sovietice în ţară. Se ştie că imperialiştii anglo-americani au acţionat împotriva puternicii mişcări populare din Grecia, Franţa, Italia, Belgia şi alte ţări din care au fost alungaţi hitleriştii şi unde au intrat trupele anglo - americane. Cu totul altfel stăteau lucrurile în ţările eliberate de sub jugul hitle- rist de către Armata Sovietică. Armata primului stat socialist din lume, care a adus libertate popoarelor din aceste ţări constituia un aliat puternic al maselor populare în lupta pentru construirea unei vieţi noi, aliat care paraliza în mare măsură acţiunile forţelor reacţionare, îndreptate şi împo- triva Uniunii Sovietice. Provocarea fascistă de la 24 februarie 1945 întreprinsă de reacţiunea romînă din inspiraţie anglo-americană era mfenită să producă dezordini în spatele frontului Armatei Sovietice, într-un moment în care aceasta ducea lupte grele în înaintarea ei spre Germania, şi să restabilească în Romînia regimul fascist. ' Prezenţa trupelor sovietice a dat însă o lovitură hotărîtoare planurilor aventuriere ale imperialiştilor. Numărul victimelor provocării de la 24februa- 1 „New York Times”, din 26 februarie 1945, Ziarul „Washington Post”, din 26 februarie 1945 a anunţat că în Romînia a avut loc o răscoală condusă de comunişti. Născociri identice publica şi ziarul „New York Herald Tribune” (vezi nr. din 25 februarie 1945). 2 Vezi „Times”, din 1 martie 1945. 3 „New York Times”, din 27 februarie 1945. 4 „Manchester Guardian”, din 27 februarie 1945. 6 în special, excelează în calomnii contra forţelor democratice ale ţării fostul secretar de stat al S.U.A, James Byrnes în lucrarea sa antisovietică Speaking frankly, apărută In 1947. www.dacoromanica.ro 17 ItOMÎNIA IX l’iU'.AJMA IXSTAUlA.HH REGIMULUI DEMOUIiAT-POPULAE (II) 23 rie 1943 ar fi fost mult mai mare, 'dacă nu ar fi intervenit reprezentanţii sovietici ai Comisiei Aliate de Control, oare îşi îndeplineau funcţiunile de control asupra îndeplinirii de către guvernul romîn a prevederilor acor- dului de armistiţiu. ,,La cererea reprezentanţilor Comisiei Aliate de Control împuşcarea demonstranţilor a fost oprită”1. La 27 februarie 1945 a sosit la Bucureşti primul locţiitor al comisa- rului poporului pentru afacerile externe al U.R.S.S., A. î. Vîşinski. Sosirea lui A. I. Vîşinski atesta că guvernul sovietic nu va admite încălcarea convenţiei de armistiţiu, nu va permite continuarea dezmăţului reacţiunii din Romînia şi crearea de nelinişte în spatele Armatei Sovietice. Luînd cuvîntul la Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în noiembrie 1949 în legătură cu declaraţiile calomnioase ale reprezentan- tului Statelor Unite, Austin, A. I. Vîşinski a arătat că activitatea fascistă a lui Rădescu şi a altor trădători din jurul lui urmărea să submineze spatele frontului Armatei Sovietice 2. Mişcarea largă a maselor populare, condusă de P. C. R. şi poziţia botărîtă a Uniunii Sovietice au dus la izgonirea lui Rădescu de la putere, care la 28 februarie 1945 a fost nevoit să demisioneze. Demisia guvernului cu majoritate reacţionară a constituit o impor- tantă înfrîngere a forţelor reacţiunii. Ele n-au vrut însă să se recunoască înfrînte, deoarece sperau că regele va încredinţa formarea noului guvern unui politician nu mai puţin reacţionar decît Rădescu, dar încă nedemascat pînă la capăt, care să continue într-o formă mai abilă politica antipopulară şi antisovietică a predecesorului său. încă înainte de demisia lui Rădescu presa reacţionară a început să numească diverşi candidaţi prezumtivi la postul de prim-ministru. Printre aceştia erau cîţiva generali reacţionari şi politicieni cunoscuţi prin dema- gogia lor. Tuturor acestor manevre, al căror unic scop era să păstreze şi mai departe puterea de stat în mîinile moşierimii şi a burgheziei, li se •opunea poziţia consecventă şi hotărîtă a Frontului Naţional-Democrat, condus de partidul comunist. Această poziţie consta în aceea că noul gu- vern poate fi format numai pe baza programului de guvernare al F.N.D., sub conducerea unui fruntaş democrat, care se bucură de încredere şi auto- ritate în masele populare. Un astfel de candidat, propus de F.N.D. la postul de şef al guvernului, era preşedintele „Frontului plugarilor” dr. Petru Groza. Linia politică promovată de P.C.R. avea adeziunea celor mai largi mase populare. Deţinerea puterii de către guvernele cu majoritate reacţionară a convins masele populare că aceste guverne şi partidele burghezo-moşiereşti care le sprijină vor să se menţină la putere pentru a continua sub o altă formă regimul odios din trecut. * 3 1 „Izvestia ”, din 25 februarie 1945. 3 „Pravda”, din 20 noiembrie 1949, vezi şi „Scînteia”, din 22 noiembrie 1949, p. 5. www.dacoromanica.ro 24 B. BiLTEAKU ÎS înfăptuirea revoluţionară a reformei agrare în folosul ţărănimii muncitoare, măsurile pentru democratizarea ţării, înlăturarea prefecţilor şi primarilor reacţionari împotriva voinţei partidelor burghezo-moşiereşti — toate aceste transformări revoluţionare preconizate şi înfăptuite sub conducerea P.C.R, cu deosebită intensitate în special în cursul lunii februa- rie 1945 — au întărit legăturile partidului cu masele. Partidul a obţinut cea mai mare victorie, închegînd şi întărind alianţa clasei muncitoare cu masele de bază ale ţărănimii. încercărilor reacţiunii din Romînia de a manevra şi de a reduce toată problema la înlocuirea unui reacţionar prin altul la conducerea guvernului, partidul comunist şi F.N.D. condus de el le-a opus cererea de înlăturare de la putere a forţelor principale ale burgheziei şi moşierimii şi trece rea puterii de stat în mîinile majorităţii poporului în frunte cu clasa muncitoare. Forţele reacţionare au încercat să găsească o ieşire din situaţia creată prin însărcinarea prinţului Baibu Ştirbei la 1 martie 1945 cu formarea noului guvern. Reprezentanţii F.îf.D. au refuzat să ducă tratative cu privire la for- marea noului guvern cu acest reprezentant al cercurilor reacţionare din. Romînia, cunoscut prin relaţiile sale strînse cu imperialiştii occidentali. La 1 martie 1945 la Bucureşti au avut loc mitinguri la care au parti- cipat mase însemnate de oameni ai muncii. La toate mitingurile s-au adoptat rezoluţii în care se cerea cu hotărîre formarea unui guvern în frunte cu dr. Petru Groza1. La 2 martie 1945, Barbu Ştirbei a fost nevoit să recunoască că nu e în stare să formeze noul guvern. Mişcarea maselor populare l-a silit pe regele Mihai I să însărcineze în aceeaşi zi cu formarea noului guvern pe dr. Petru Groza. Regele a încredinţat formarea noului guvern lui Groza numai după ce misiunile engleză şi americană din Bucureşti nu au putut să-i acorde la 2 martie 1945 sprijinul pe care el li-1 ceruse 2. Reacţiunea spera că dr. Petru Groza nu va reuşi să formeze un guvern destul de reprezentativ care să cuprindă şi reprezentanţi ai unor partide politice care nu intră în F.ÎLD. şi că, sub acest pretext, guvernul nu va fi admis să înceapă activitatea sa. în timpul acesta Partidul Comunist Romîn a desfăşurat o mare activitate pentru a lărgi rîndurile F.N.D. şi a stabili legături cu forţe politice dinafara F.E.D. La 23 februarie 1945 un grup numeros de fruntaşi ai partidului na- ţional-ţărănesc au declarat că vor susţine programul de guvernare al F.ÎT.D. în declaraţia făcută cu acest prilej, ei au demascat politica pro- fascistă a lui Maniu, Mihalache şi altor conducători reacţionari ai parti- dului naţional-ţărănesc şi legăturile lor strînse cu legionarii 3. La comitetul de iniţiativă format de acest grup a aderat un mare număr de organizaţii ale partidului naţional-ţărănesc. Sciziunea partidului * * 1 „Sctnteia", din 3 martie 1945. * Arthur Gould Lee, Crown againsl sickle, Londra, 1950, p. 110. Cartea lui Lee est» plină de calomnii la adresa forţelor democratice din Romînia. * „Sclnteia”, din 25 februarie 1945. www.dacoromanica.ro 19 ROMINIA ÎN PREAJMA INSTAURĂRII REGIMULUI DEMOCRAT-POPULAR (II) 25 naţional-ţărănesc şi plecarea din el a unui grup important de fruntaşi cu vederi democrate, urmaţi de numeroase organizaţii judeţene, consti- tuia expresia unei adinei dezamăgiri a maselor ţărăneşti şi a intelectuali- tăţii legate sincer de interesele acestora faţă de politica reacţionară a condu- cerii partidului ce se intitula ţărănesc. > în perioada luptei pentru răsturnarea guvernului Eădescu, Frontul ÎJaţional-Democrat a stabilit contactul în vederea formării unui guvern cu partidul naţional-liberal de sub conducerea lui Gh. Tătărăscu. în acest partid a intrat o parte din marii capitalişti grupaţi în special în jurul „Băncii de credit romîn” şi o parte importantă a burgheziei mijlocii şi a chiaburimii. Acest partid constituia un fel de rezervă politică a burgheziei romîneşti, întrucît nu participase la guvernele Sănătescu şi Eădescu şi nu avusese posibilitatea să se demaşte în faţa maselor1. Stabilind contact cu F.N.D, Tătărăscu şi alţi conducători ai partidului său sperau că vor salva în acest fel regimul burghezo-moşieresc din ţară 2. Eeprezentanţii acestui partid tindeau să lupte contra cuceririlor democratice ale maselor populare şi să submineze aceste cuceriri 3. în acelaşi timp grupul de capitalişti din conducerea partidului naţio- nal-liberal, prin colaborarea sa cu F.N.D., în cadrul guvernului, spera să-şi mărească profiturile în detrimentul celorlalte grupări capitaliste, repre- zentate de celelalte două partide burghezo-moşiereşti 4 * * * 8. în ceea ce priveşte Partidul Comunist Eomîn, contactul cu partidul condus de Gh. Tătărăscu şi consimţămîntul pentru intrarea reprezentanţilor 1 Grupul lui Tătărăscu fusese exclus din partidul naţional-liberat condus de D. Bră- tianu, In urma disensiunilor ivite în partid în legătură cu instaurarea regimului de dictatură regală. După 23 August 1944, Tătărăscu făcuse încercări de a fi reprimit In partidul naţional- liberal, insă în faţa refuzului conducerii acestuia a hotărlt înfiinţarea unui alt partid sub acelaşi nume. 8 în discursul său la congresul partidului naţional-liberal din vara anului 1945, Gh.Tătărăscu a spus că a intrat in guvernul Groza „pentru a contribui la opera de salvarea ţării ameninţată să se năruie sub suflarea anaihiei". („Drapelul", din 3 iulie 1945, p. 1). Gh. Tătă- răscu a explicat în acelaşi discurs în ce consta „suflarea anarhiei". „Prefecturile erau luate cu asalt. Poliţiile erau la discreţia maselor turburate şi alte primejdii nevăzute (sublinierea noastră, — n. n.) aşterneau peste Întreaga ţară un văl de teamă şi Îngrijorare". Aceeaşi explicaţie a dat-o participării sale la guvern, Gh. Tătărăscu la adunarea delegaţiilor P.N.L. de la 16 decem- brie 1945 („Drapelul", 18 decembrie 1945, p. 1—3). Speranţa că prin prezenţa în guvern, partidul naţional-liberal va putea frina dezvoltarea mişcării revoluţionare i-a făcut pe conducă- torii partidului să accepte colaborarea cu P.CB. şi F.N.D., condus de el. 8 După cum a fost stabilit la procesul unui grup de spioni şi sabotori din industria petroliferă din februarie 1953, la şedinţa comitetului partidului naţional-liberal de la 6 martie 1945 s-a hotărlt să se lupte pentru menţinerea Bomîniei ca stat burghez şi Împiedicarea proce- sului de lărgire a cuceririlor oamenilor muncii („Scînteia", din 12 februarie 1953, p. 2). * Aceste speranţe n-au fost inşelate. lată ce scrie în legătură cu aceasta tov. Aurel Vijoli : „După 23 August 1944, Banca de credit romln şi-a intensificat activitatea şi, mulţu- mită legăturilor strinse cu partidul libcial Tătăiăscu. care a căutat să folosească faptul parti- cipării în guvernul democratic venit la 6 martie 1945 la clrma ţării pentru a-şi întări poziţiile sale econom ce. ea a reuşit să se apropie in cursul anului 1946 de volumul de afaceri al Băncii romîneşti. iar în cursul anului 1947 s-o Întreacă şi să ocupe primul loc în organizaţia de credit capitalistă de la noi" (Aurel Vijoli, Cercetări asupia capitalului financiar In tara noastră, Buc., 1949, p. XVI). E drept că din motive independente de dorinţa conducătorilor ei, Banca de credit n-a putut să folosească mult timp această intlietate. In noiembrie 1947 grupul Tătă- răscu a fost exclus din guvern, iar in iunie 1948 „Banca de credit romîn" a fost naţionalizată. www.dacoromanica.ro B. BĂJ/1'EANU 20 20 iicestui partid în guvern erau dictate de analiza marxist-leninistă a situaţiei concrete din ţară şi de consideraţiuni tactice juste L V. I. Lenin scria în 1920 : „Un adversar mai puternic poate fi învins numai printr-o încordare maximă a forţelor şi numai cu condiţia obligatorie de a folosi cu maximum de atenţie, de grijă, de prudenţă şi de pricepere orice „fisură”, fie cît de mică, între duşmani, orice opoziţie de interese între burgheziile diferitelor ţări, între diferitele grupuri sau categorii ale burghe- ziei dinăuntrul diferitelor ţări, cît şi orice posibilitate, oricît de mică, de a găsi un aliat de masă, fie chiar vremelnic, şovăelnic, nestatormic, nesigur condiţional” 1 2. Lupta între diferitele grupuri ale burgheziei şi moşierimii devenise deosebit de acută după 23 August 1944. Fiecare grupare burgheză căuta să se absolve de vina de a fi contribuit la situaţia grea în care se afla ţara şi să învinuiască de aceasta o altă grupare rivală 3. Întrucît în această perioadă partidul îşi îndreaptă lovitura princi- pală împotriva forţelor principale ale burgheziei şi moşierimii care trebuiau izgonite din guvern şi înlăturate de la putere, colaborarea cu partidul naţional-liberal condus de Gh. Tătărăseu intr-un guvern în care clasa munci- 1 Pentru stabilirea colaborării F.N.D. cu partidul naţional-liberal de sub preşedinţia lui Gh. Tătărăseu a avut o mare importanţă programul de guvernare al F.N.D., elaborat la sfirşitul lui ianuarie 1945 de către P.C.R. Elaborarea acestui program marca sfirşitul perioadei cînd P.C.R. si F.N.D. condus de el considerau posibilă aflarea la cirma ţării a unui guvern cu majoritate reac- ţionară. în acelaşi timp acest program Înlesnea colaborarea F.N.D. cu o parte a burgheziei libe- rale, întrucît spre deosebire de platforma F.N.D., elaborată în septembrie 1944, nu prevedea naţionalizarea sistemului bancar şi a întreprinderilor industriale de bază din ţară. Programul de guvernare al F.N.D. urma să fie realizat de regimul democrat-popular, instaurat în urma luptei revoluţionare a maselor şi în care puterea de stat aparţine majorităţii poporului în frunte cu clasa muncitoare condusă de P.C.R. Naţionalizarea sistemului de credit şi a industriei de bază într-un stat de democraţie populară poartă un caracter anticapitalist şi constituie o măsură de trecere la rezolvarea sarci nilor revoluţiei socialiste. Aceste probleme atunci nu stăteau în faţa ţării noastre. De aceea, includerea acestei prevederi în programul de guvernare al F.N.D. la începutul anului 1945 ar li fost prematură şi greşită tactic, întrucît puse în faţa perspectivei exproprierii, gruparea liberală, condusă de Gh. Tătărăseu, şi unele pături de mijloc ar fi făcut front comun cu partidele istorice, întărind astfel forţele reacţiunii. Afirmînd în partea întîi a articolului nostru că „problema naţionalizării depăşeşte cadrul revoluţiei burghezo-democratice” („Studii’-, 1957, nr. 2, p. 80) am avut în vedere naţionalizările înfăptuite de puterea populară, în care clasei muncitoare îi aparţine rolul hotărîtor şi nicidecum naţionalizările unor ramuri de producţie industrială realizate în unele state burgheze, ca o concesie făcută maselor care cer reforme revoluţionare ; de obicei in astfel de cazuri se naţionalizează acele ramuri rămase în urmă ale industriei, care nu mai sînt rentabile pentru capitalişti, fiindcă nu dau profituri maxime şi modernizarea cărora cere mari investiţii de capital. Acest fel de naţionalizări nu afectează caracterul capitalist al statului. De altfel nici un stat burghez nu-şi propune şi nu este în stare să naţionalizeze toate băncile mari, adică întreg sistemul bancar şi întreprinderile industriale de bază. 2 V. I. Lenin, Opere, voi. 31, Buc., E.S.P.L.P., 1957, p. 53—54. 3 în această privinţă este caracteristic faptul că deşi partidele naţional-ţărănesc şi naţio- nal-liberal colaborau şi ocupau o platformă comună în lupta contra forţelor democratice, ele căutau să se supraliciteze unul pe altul în goana după popularitate. Aşa de pildă, în problema reformei agrare, naţional-ţărăniştii căutau să-i prezinte pe liberali ca reprezentanţi ai moşierimii, în timp ce se prezentau pe sine ca apărători ai intere- selor ţărănimii (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., stenograma şedinţei Consiliului de Miniştri, din 20 februarie 1913, fila 70). www.dacoromanica.ro 21 ROMlNIA IN PREAJMA INSTAURĂRII REGIMULUI DEMOCRAT-POPtTLAR (II) 27 toare avea rolul conducător în acele condiţii „constituiau un factor pozitiv” x. Această colaborare permitea folosirea unei părţi a burgheziei ca o rezervă indirectă în lupta contra forţelor principale ale reacţiunii, slăbind şi fărîmiţînd în acest fel burghezia şi moşierimea, şi întărind forţele democratice. în situaţia internaţională de atunci, cînd toate forţele trebuiau mobi- lizate şi dirijate spre distrugerea definitivă a hitlerismului şi refacerea eco- nomică a ţării, trebuiau folosite toate rezervele indirecte de care putea dispune clasa muncitoare. Desigur, colaborarea cu un partid burghez determină o serie de greu- tăţi pe care le implică această colaborare. Dar întrucît era olar că această grupare burgheză nu va juca rolul conducător în guvern şi că acest rol va aparţine clasei muncitoare şi parti- dului ei, greutăţile provocate de reprezentanţii burgheziei în guvern puteau fi mărginite şi într-adevăr s-au mărginit la tergiversarea, încercării de subminare a unor anumite acţiuni revoluţionare ale guvernului, fără să poată modifica cu ceva caracterul democrat al noului guvern. Cunoaşterea legilor dezvoltării societăţii permitea conducerii P.C. R. să prevadă că pe măsură ce poporul îşi va cuceri şi lărgi înfăptuirile sale democratice, partidul condus de Gh. Tătărăscu îşi va reduce inevitabil influenţa, în timp ce rolul conducător al clasei muncitoare şi alianţa ei cu masele de bază ale ţărănimii vor creşte şi mai mult şi se vor consolida. Lărgindu-şi rîndurile prin aderarea „Comitetului de iniţiativă” al partidului naţional-ţărănesc şi stabilind o colaborare cu partidul naţional- liberal, F.ST.D. prin reprezentatul său tov. Petru Groza, a putut forma într-un timp scurt noul guvern de concentrare democratică şi prezenta la 3 martie 1945 lista miniştrilor 1 2. Regele însă, contînd pe sprijinul imperialiştilor anglo- americani 3 şi acţionînd din inspiraţia lor, a refuzat să confirme lista noului guvern, întrucît în această listă lipseau reprezentanţii partidului naţional- ţărănesc (Maniu) şi ai partidului naţional-liberal (D. Brătianu). F.ÎSr.D. s-a declarat de acord ca aceste partide să participe în guvern, propunîndu-le iui număr redus de ministere, corespunzător rolului lor politic. Partici- parea lor la un guvern în care forţele democratice jucau rolul precum- pănitor, ar fi dus la demascarea şi izolarea completă a conducerii reac- ţionare a acestor partide şi la plecarea din rîndurile lor a aceleipărţi înapoiate a maselor populare, care mai continuau să le acorde încrederea. Condu- cerea lor reacţionară a cerut însă majoritatea posturilor ministeriale pentru ele, sperînd în acest fel să păstreze puterea de stat în mîinile burgheziei şi moşierimii. Aceste cereri, neţinînd însă cont de realitatea politică au fost respinse. Punînd tot felul de piedici formării noului guvern, forţele reacţio- nare tot mai sperau să provoace dezordine în ţară pentru a crea un pretext pentru amestecul imperialiştilor anglo-americani în treburile interne ale Romîniei. 1 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvintări, cd. a IV-a, Buc., L.S.P.B.B., p. 103. 2 „Romînia liberă", din 7 martie 1945, p. 3. 3 A. G. Lee, op. cit., p. 110. . www.dacoromanica.ro 28 B. BĂLTEANU 22 în timpul tratativelor pentru formarea noului guvern, Eădescu continua să fie ministru de Interne. Avînd sprijinul organelor acestui minister, elementele fasciste au comis o serie de provocări. în oraşul Braşov a fost organizată o explozie în clădirea comandamentului sovietic al ora- şului. Au fost omorîţi 7 şi răniţi 9 colaboratori şi vizitatori ai instituţiei *. La Petroşani s-a tras asupra sediului Frontului Naţional-Democrat şi s-au afuncat grenade, fiind răniţi 29 de oameni. Organele Comisiei Aliate de Control au descoperit numeroase depo- zite secrete de arme în Bucureşti, Tîrgovişte şi alte oraşe 1 2. Aceste depozite urmau să fie folosite de organizaţiile fasciste teroriste. Tot în acest timp forţele reacţionare s-au grăbit să folosească posibilităţile pe care le mai aveau pentru a crea în străinătate un fond bănesc care să le servească în viitor pentru finanţarea activităţii lor antiromîneşti. Abuzînd de postul pe care-1 ocupa, ministrul de externe în guvernul Eădescu, C. Yişoianu a antidatat o scrisoare (care ar fi fost semnată chi- purile înainte de demisia acestui guvern) şi a virat pe numele unui alt reacţionar, Al. Cretzeanu, fostul ministru al Eomîniei la Ankara, suma de 6 milioane franci elveţieni din fondurile statului romîn aflate în Elveţia 3. Ca răspuns la uneltirile reacţiunii şi la refuzul regelui de a confirma, noul guvern, au fost organzizate în oraşe şi sate demonstraţii de masă. Masele populare îşi exprimau hotărîrea lor fermă de a înfrînge clica reac- ţionară şi de a impune la cîrma statului guvernul de concentrare democra- tică format sub conducerea tov. Petru Groza. Masele populare erau perfect conştiente că situaţia creată-ameninţă nu numai înfăptuirea transformărilor democratice revoluţionare, ci şi participarea activă a ţării la războiul antihitlerist. Exprimînd voinţa oame- nilor muncii, ziarul „Scînteia” scria : „Criza de guvern nu mai poate întîrzia o zi fără grave consecinţe pentru ţară. Eomînia nu poate rămîne fără un guvern democrat nici o zi mai mult ... Criza de guvern trebuie să ia sfîrşit imediat. Guvernul Petru Groza trebuie să intre în funcţiune fără întîrziere ” 4 5. Numeroase delegaţii vizitau palatul regal şi cereau venirea imediată la putere a guvernului democrat. Yalul de demonstraţii creştea pe fiecare zi. O mare parte din armată trecuse de partea maselor populare 6. Pentru ziua de 6 martie 1945 P.C.E. şi F.N.D. au convocat o mare întrunire populară la Bucureşti. în chemarea publicată cu această ocazie se declara cu toată hotărîrea că adunarea e convocată „... pentru salvarea ţării prin instalarea guvernului de largă concentrare democratică în frunte 1 „Izvestia”, din 7 martie 1945. 2 „Timpul”, din 9 martie 1945. Cf. Referire la pregătirile de dezlănţuire a unui război civil desfăşurate de bandele legionare subversive, teroriste „Sarmisegetuza”, „Decebal", „Hai- ducii lui Avram lancu" etc., in Politica agresivă şi uneltirile imperialismului american împotriva R.P.R., p. 23. • 3 Jbidem, p. 135—136. Această sumă a fost întrebuinţată ulterior pentru subvenţionarea activităţii subversive a grupului de trădători şi spioni fugiţi in străinătate. * „Scinteia”, din 7 martie 1945, p. 1. 5 La 6 martie 1945 ciţiva ofiţeri superiori i-au declarat regelui că sprijină linia politică a partidului comunist, susţinută de masele populare (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar 54/168, voi. II, f. 39). www.dacoromanica.ro 23 bomînia in preajma instaurării regimuuui democrat-popuuar iiij 29 •cu dr. Petru Groza”1. Urmînd apelul la 6 martie 1945 s-au strîns la Bucu- reşti 800 000 de demonstranţi, gata să înlăture orice piedică în calea instaurării guvernului democrat. Această manifestaţie a forţelor revoluţionare de proporţii necunos- cute pînă atunci a speriat cercurile reacţiona ie care s-au temut că mişca- rea revoluţionară va distruge pînă la capăt întregul edificiu al regimului burghezo-moşieresc. Regele a fost nevoit să confirme lista noului guvern, grăbindu-se să facă aceasta chiar înainte de începutul manifestaţiei. . Masele populare cuceriseră puterea. „Schimbarea de la 6 martie — arată tovarăşul Gheorghiu-Dej — hotărîtoare pentru soarta democraţiei noastre, n-a fost obţinută prin pertractări, ci smulsă prin luptă populară regelui regelui şi reacţiunii grupate în jurul lui”2. . Uriaşa manifestaţie a întîmpinat cu bucurie vestea formării noului guvern. în moţiunea adoptată manifestanţii şi-au luat angajamentul să sprijine noul guvern în lupta lui pentru stîrpirea fascismului şi reface- rea ţării3. Demonstraţia din Piaţa Naţiunii a fost o confirmare strălucită a declaraţiei reprezentantului P.O.R. în guvernul Rădescu că voinţa poporu- lui va alunga guvernul cu majoritate reacţionară de la putere. Ea dove- dea marea popularitate şi ataşamentul profund pe care le nutreau masele largi pentru politica promovată de partidul comunist. Prin venirea la putere a guvernului de concentrare democratică a fost repurtată o mare victorie a maselor populare conduse de P.O.R. „Masele populare de la oraşe şi sate au hotărît soarta bătăliei pentru ■putere, instaurînd la 6 martie puterea democrat-populară”4. în noul guvern rolul hotărîtor aparţinea reprezentanţilor clasei muncitoare. Venit la putere în urma închegării în focul luptei pentru reforma agrară a alianţei clasei muncitoare cu masele de bază ale ţărănimii, guvernul de la 6 martie 1945 constituia o formă a dictaturii democrat- revoluţionare a proletariatului şi a ţărănimii sub conducerea proletariatului Sarcina dictaturii democrat-revoluţionare a proletariatului şi a ţără- nimii constă în înfrîngerea rezistenţei înverşunate pe care o opun burghezia şi moşierimea înfăptuirii reformelor revoluţionare, necesare proletaria- tului şi ţărănimii. Numai prin dictatură poate fi învinsă împotrivirea elaselor exploatatoare şi respinse încercările contrarevoluţionare de a restabili vechea stare de lucruri5 *. în acelaşi timp noua putere de stat ser- veşte la consolidarea şi adîncirea cuceririlor obţinute pe calea transformă- rilor revoluţionare, creînd condiţiile necesare pentru trecerea la rezolvarea sarcinilor revoluţiei socialiste. 1 ,,Scînteia“, din 9 martie 1945, p. 1. * Gn. Gheorgbiu-Dej, Articole şi cuvlnlări, ed. a IV-a, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 133. . 8 „Scînteia'1, din 8 marile 1945, p. 1. 4 Gh. Gheorghiu-Dej, Raportul de activitate al Convttlului Central al Partidului Muncitoresc Ramt.i la Congresul al II-lea al partidului, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 24. 8 Vezi V. I. Lenin, Opere, voi. 9, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 41. www.dacoromanica.ro 30 B. BÂ1.TEAXU 24* „Dictatura democrat-revoluţionară a proletariatului şi ţărănimii are —spune Lenin—ca orice lucru pe lumea asta, un trecut şi un viitor. Trecutul ei este absolutismul, feudalismul, monarhia, privilegiile . .. Viitorul ei este lupta împotriva proprietăţii private, lupta muncitorului salariat împo- triva patronului, lupta pentru socialism” *. Bazîndu-se pe regimul democrat-popdlar instaurat la 6 martie 1945, clasa muncitoare, condusă de P.C.E. a păşit după această dată spre noi bătălii pentru desăvîrşirea revoluţiei burghezo-demoeratice şi trecerea la rezolvarea sarcinilor revoluţiei socialiste. nOJlHTHHECKOE nOJICDKEHKE B PYMblHHH HAKAHYHE yCTAHOBJIEHHfl HAPOflHO-flEMOKPATHMECKOrO PEJKHMA (II) (KPATKOE COflEPJKABHE) B CTaTbe yKa3biBaeTCH Ha HenpepuBHMH pocT peBOJiiouHOHHoro abh- >KeHHH b Hapo^Hhix Maccax nocjie npH3biBa KoMMyHHCTHnecKOH napran ne- peHTH k npHMeHeHHio Ha npaKTHKe nporpaMMbi npaBJieHHH HauHOHajibHo- ^eMOKpaTHHecKoro cjipOHTa. B 3tot nepnoA KoMMyHHCTHHecKan napTHH npeoAOJiejia nonbiTKH ocjia- 6HTb HenpHMHpHMOCTb II CTOHKOCTb TpyAHIU,HXCH. PeaKUHOHHbie CHJibi, qyBCTBya, hto TepnioT BJiacTb, peuiHJiH pa3BH3aTb rpaayiaHCKyio BoiÎHy b Ha,ge>K,ae co3,gaTb djiaronpHHTHbie ycjiOBHH a.jih BMemaTejibCTBa HMnepHajiHCTHHecKHX chji bo BHyTpeHHne .gejia cTpaHbi h ajih rocyAapcTBeHHoro nepeBopoTa (JiainHCTCKoro xapaierepa. B CTanse onncaHbr HexoTopue 3iiH30,gbi 6opb6bi HapoflHbix Macc, ko- TOpaa Bejiacb ,zyiH 3aMeHbi peaKuiiOHHbix mccthhx BJiacTefl fleMOKpaTHHe- CKHMH 3JieMeHT3MH. PyMbiHCKaH KOMMyHHCTHHecKaa napTHH A0Ka3ajia npn stom, hto h3 Bcex cou,iiajibHbix KJiaccoB paboHHH KJiacc HBJineTCH Hangojiee naTpnoTH- MeCKHM H npeAaHHbIM Hapo^y. napTHH peiHHTeJIbHO 3aHBIIJia, HTO OHa He AOnyCTHT pa3BH3bIBaHHfl rpajK^aHCKofl BoiÎHbi, KOTopan npHHecjia 6bi dojibinue 6e,gcTBHH CTpaHe, h ^odnjiacb Toro, hto nonbiTKa Paflecxy h CojibuiHHCTBa qjieHOB npaBHTe.'ib- CTBa ocymecTBHTb ee 24 (JjeBpajifl 1945 ro,ga noTepne.ua Hey^any. Ba>KHyio pojib b cpbiBe unaHa (jiaiiiHCTCKoro nyTna cbirpa.no npH- CyTCTBHe COBeTCKHX B0HCK b CTpaHe. no^ AaBJieHHeM Macc Ps^ecxy 6bui BbiHynyţeH yiiTH b ocTaBKy. KoMMyHHCTHnecKaH napraH pa3o6jiaHHJia MaHeBpbi peaxuHH, cTpeMHBiueHCH y^epncaTb BJiacTb b cbohx pyxax nyTeM o6pa30BaHHH HOBoro npaBHTejibCTBa C peaKU,IIOHHbIM boJIbUIHHCTBOM. JIjih Toro hto6u H30JiHpoBaTb rjiaBHbie chjih 6ypjKya3HH h noMemu- KOB, KoMMyHHCTHHeCKaH napTHH H pyKOBO^HMblfl eio HaUHOHajIbHHH ppMO- 1 V. I. benin, Opere, voi. 9. Buc., K.S.P.I..P., 195.», p. G8—G9. www.dacoromanica.ro 25 ROMtXIA IX PKKUMA lXhTAr«Al!II RKl.IM’UJXl MTMOCRAT-POP'UI.Al! (II) 31 KpaTH«iecKHH tjipoHT bouijih b KOHT3KT c uacTbio jiH6epajibHOH 6ypjKya3iui, HTO HBHJlOCb Ha TOCftaiHHeM 3Taiie IlOJlOHtHTeJlbHblM 4>3KTOpOM. Kopojib 6uji BbiHyjKgeH nopyuiiTb 2 MapTa 1945 roga g-py IleTpy Tpo3a o6pa30BaHiie HOBoro npaBHTejibCTBa, ho orraruBaji yTBepjKgeHne npeACTaBJieHHoro eMy cnacna mhhhctpob. IlyTeM rpaHAH03Hux geMOHCTpauHÎi, yrpojKaBinux pa3pyiiiHTb Becb co- UHajibHbiH cTpofi 6ypjKya3HO-noMem,eHbero rocygapcTBa, HapogHbie Maccu 3acT3BHJiH KopojiH yTBepgHTb HOBoe npaBHTejibCTBo; 6 MapTa 1945 roAa 6biJia ycTaHOBJieHa HapoflHO-fleMOKpaTHHecKaH BJiacTb, npu HOTopofi pema- joman pojib npHHag.nerKa.na padoueMy KJiaccy, B03rjiaBJiHeM0My ero napraeil. LA «1TUAT10N POL1TIQUE EN ROUMANIE 1 LA YEILLE DE L’INSTAURATION DU REGIME DE ^DEMOCRAŢIE POPULAIRE (II) (Rl2SUMl2j Dans cet article, l’auteur trăite de l’essor continuei du mouvement revoluţi onnaire des masses populaires, par suite de l’appel lance par le Parti Communiste pour passer â la mise en pratique du programme de gouvernement du F.N.D. (Front National Democratique). Durant cette periode, le Parti Communiste a jugulă Ies differenles tentatives d’affaiblir la combativite des travailleurs et leur attitude de fermet6 dans la lutte qu’ils devaient soutenir. Lorsqu’elles sentirent que le pouvoir etait preş de leur ecliapper, Ies forces reactionnaires resolurent de d^chaîner une guerre civile, esperaiil ainsi favoriser l’immixtion des puissances imperialistes dans Ies affaires int&ieures du pays et la possibilite de tenter un coup d’Etat d’un caractere fasciste. L’article donne la description de certains episodes de la lutte des masses populaires pour ramplacer Ies autorit&s locales reactionnaires, par des eiements democratiques. Dans ces circon,stances, le Parti Communiste Roumain a prouve par son attitudd que la classe ouvriere est la classe sociale la plus d&vouee â la patrie et la plus attack^e â la cause du peuple. Le Parti declara avec fermete qu’il s’opposerait â toute tentative de d^chaîner la guerre civile, qui pouvait entraîner Ies pires calamitâs pour le pays. 11 a tout mis en oeuvre et a reussi a faire la Moraviţa şi Dognecea. în izbucnirea acestor greve a avut un rol deosebit şi broşura apărută sub redacţia ziarelor muncitoreşti din Buda- pesta despre „situaţia muncitorilor mineri din Ungaria”, în care a fost zugrăvită situaţia mizerabilă în care trăiau minerii. Această broşură a trezit şi mai mult conştiinţa minerilor. Muncitorii au ales un comitet şi au hotărît -să pretindă majorarea salariilor 3. • Grevele din Dognecea, Moraviţa şi Ocna de Fier au depăşit limitele revendicărilor cu caracter economic. Lupta s-a desfăşurat pentru ridicarea salariilor dar şi pentru recunoaşterea sărbătoririi primului 1 Mai 1890. Din cauza participării la serbarea de 1 Mai din acest an a organizatorilor mişcării de revendicări, aceştia au fost maltrataţi, iar direcţia a voit să reţină muncitorilor salariul pe o zi. La 11 mai, în semn de protest, minerii din Drencova au intrat în grevă. La 4 iunie o delegaţie formată din patru persoane s-a deplasat la Yiena pentru a înainta revendicările muncitorilor direcţiei superioare a minelor. Ei s-au întors cu promisiunea că salariile vor fi mărite. Dar promisiunea nu a fost realizată. La 18 iunie minerii au intrat din nou în grevă; în semn de solidaritate au încetat lucrul şi minerii de la Ocna de Fier şi Moraviţa. Aceste greve erau de un nivel superior grevelor precedente şi pentru motivul că minerii din cele trei localităţi au manifestat o adevărată solidaritate proletară, declarînd cu toţii grevă. în sprijinul direcţiunii a sosit, natural, la faţa locului, jan- darmeria, cu ajutorul căreia direcţia a reuşit, pînă la urmă, să înăbuşe greva muncitorilor. . După cum am văzut, majoritatea grevelor desfăşurate în acest timp s-a terminat fără vreun rezultat practic. Acest lucru denotă slăbi- ciunea mişcării muncitoreşti. „Grevele se desfăşoară cu succes — scria Lenin în articolul său despre greve — numai acolo unde muncitorii sînt destul de conştienţi, ştiu să aleagă momentul pentru grevă, ştiu să-şi formuleze revendicările, au legături cu socialiştii pentru a-şi procura manifeste şi broşuri”4. Dar asemenea muncitori erau încă puţini la număr în Transilvania din acea vreme. Deşi în multe cazuri organizaţiile munci- toreşti nu au fost în stare să conducă la victorie lupta maselor pentru o serie de revendicări limitate, totuşi prin activitatea lor, au contribuit la trezirea conştiinţei lor de clasă. ★ Constituirea Partidului General Muncitoresc a fost un moment însemnat în istoria mişcării muncitoreşti din Ungaria şi Transilvania. 1 Arhiva MIU, doc. nr. 887-1890. 2 Loc. cit. 3 M. M. T. V. D„ voi. I, p. 124. 4 V. I. Lenin, Opere, voi. 4, Buc., E.P.L.P., 1953, p. 295. www.dacoromanica.ro 17 MlbCAREA MUNCITOREASCA DIN TRANSILVANIA INTRE ANII 1880-1890 10 Bl a întrunit elementele cele mai conştiente ale muncitorimii şi a desfă- şurat în primii săi ani o activitate apreciabilă pentru cucerirea drepturilor politice ale poporului muncitor, avînd totodată şi o activitate socialistă. în a doua parte a deceniului al IX-lea al secolului trecut, se remarcă însă un declin în activitatea acestui partid. în acest timp, conducerea din Budapesta ajunge în mîinile elemen- telor reformiste mic burgheze din mişcarea muncitorească. Partidul General Muncitoresc rămîne în urma luptei spontane a muncitorimii şi se dezvoltă în direcţia reformismului. Această orientare reiese limpede din faptul că în a doua jumătate a deceniului al IX-lea acest partid nu are aproape de loc o activitate socialistă. Preocuparea conducătorilor se rezumă doar la iniţierea luptei pentru votul universal şi pentru unele legi privitoare la ocrotirea sănătăţii muncitorilor. Astfel activitatea partidului nu oferea o perspectivă de natură să mobilizeze mase largi de muncitori la o luptă politică activă. Xici consolidarea partidului din punct de vedere organizatoric care înregistrase succese la începutul deceniului al IX-lea, n-a fost continuată. Tocmai la această situaţie din partid s-a referit Leo Prankel cu ocazia reîntoarcerii sale la Budapesta în 1889 cînd a declarat : ,,Nu mă mir de faptul că tovarăşii noştri austrieci numesc acest partid drept un partid muncitoresc regal...”1. Este clar prin urmare că era nevoie de un partid bine organizat, orientat după ideologia marxistă, care să fie în stare să conducă lupta muncitorimii. în a doua perioadă de activi- tate a Partidului General Muncitoresc, conducătorii acestuia n-au îmbinat luptele pentru reforme cu propaganda revoluţionară; au devenit reformişti. Această situaţie s-a resimţit şi în Transilvania. Slăbirea mişcării muncitoreşti socialiste se reflectă în primul rînd în faptul că din punct de vedere organizatoric, uniunile muncitoreşti, aderenţele Partidului General Muncitoresc, s-au dezvoltat în ultimii ani ai deceniului al 9-lea din secolul al XIX-lea2. Aici însă trebuie să reamintim şi teroarea care era mai mare în provincie decît la Budapesta, tocmai datorită politicii guvernului, prin care a vrut să împiedice o mişcare unitară pe întreaga ţară. în Transilvania însă s-a înjghebat totuşi în mişcarea muncitorească un curent destul de solid care a întrecut lassalleanismul şi de îndată ce mişcarea muncitorească internaţională, prin înfiinţarea Internaţionalei a Il-a, i-a dat un ajutor, a fost în stare ca să întreprindă o activitate mai hotărîtă, tocmai bazîndu-se pe programul Internaţionalei a Il-a. 1 Arhiva MIU, doc. nr. 111/1889. 2 Pentru a ieşi din impas şi mai ales pentru promovarea organizării, muncitorimea din Timişoara a înfiinţat în 1885 „Cercul muncitoresc” din Timişoara. Ca prim-preşedinte al cercului a fost ales G. Ungureanu. în jurul aprobării statutului acestui cerc s-au purtat dis- cuţii serioase. Prefectul din Timişoara în adresa sa către Ministerul de Interne şi-a exprimat părerea că nu este de acord cu aprobarea statutului fiindcă între muncitorii care Vor să înfiin- ţeze acest cerc, sînt mai numeroşi cei „care sint adepţi ai ideilor socialiste periculoase” (A Magyar Munkăsmozgalmi In tezei [Institutul mişcării miuncitoreşti magiare], Budapesta, O. L. B. M., 1886, VII, 8,44). Ministerul totuşi aprobă statutul, dat fiind că după părerea poliţiei supravegherea muncitorilor este mai realizabilă în uniunile deschise, decît in adunările secrete*' . .. Scopul cercului a fost satisfăcut: Din cadrul lui a ieşit ideea înfiinţării uniunilor profe- sionale ale croitorilor, pantofarilor, tîmplarilor. Cf. Gabriel, op. cit., p. 12—13 şi Magyari Lajos, Istoricul cercului muncitoresc din Timişoara (manuscris). . _, 13g!i www.dacoromanica.ro 50 A. EGYED 18 După congresul de constituire a Internaţionalei a Il-a de la Paris, întreaga mişcare muncitorească din Ungaria primeşte un ajutor de nepre- ţuit din partea acestei organizaţii, condusă chiar de Engels. Acest ajutor se realizează îndeosebi prin Partidul Social-Democrat din Austria, care se situa pe poziţiile rezoluţiei congresului Internaţionalei. Am amintit mai sus că îndeosebi în ultimii ani ai deceniului al 9-lea al secolului trecut, conducătorii Partidului General Muncitoresc au cana- lizat mişcarea spre oportunism. Ei ocupau posturi principale şi în con- ducerea casei de ajutor, şi neglijau preocuparea lor de militanţi politici ai muncitorimii, devenind nişte funcţionari birocraţi. Această stare de lucruri din sînul mişcării muncitoreşti din Ungaria s-a făcut cunoscută mai ales la congresul de constituire a Internaţionalei a Il-a cînd delegatul din Budapesta, Popp, a fost în contradicţie cu cele spuse de Irlinger, unul dintre conducătorii Partidului General Muncitoresc. Popp a demascat conducerea de atunci a partidului, arătînd că în orientarea mişcării mun- citoreşti se resimte oportunismul în problemele teoretice şi a cerut ajutor din partea Internaţionalei a Il-a1. în 1889, Partidul Social-Democrat din Austria, din însărcinarea Internaţionalei a Il-a a iniţiat o dezbatere pentru clarificarea situaţiei existente în mişcarea muncitorească din Ungaria. Această dezbatere a avut loc la Bratislava în ziua de 15 septembrie 18892. Ba această consfă- tuire, delegatul partidului din Austria, G. Engelmann, a făcut o critică serioasă activităţii desfăşurate de către conducătorii din Budapesta a mişcării muncitoreşti. în urma dezbaterilor a fost aleasă o nouă conducere care a acceptat linia indicată de Internaţionala a Il-a, transmisă prin delegatul G. Engelmann. Aceasta a preluat şi redactarea ziarului „Arbeiter Wochen Chronik”. într-adevăr în anul 1890 se observă deja o schimbare în această direcţie. „Rezoluţiile elaborate la Paris au ajuns pînă în ultimul colţ al ţării — se relatează mai tîrziu în raportul Partidului Social-Demo- crat din Ungaria, trimis la Congresul Internaţionalei a Il-a la Bruxelles, şi în rîndurile muncitorilor s-a observat o mişcare îmbucurătoare”3. Cotitura spre o activitate politică s-a putut observa în pregătirea zilei de 1 Mai 1890, care s-a desfăşurat conform hotărîrii Congresului de constituire a Internaţionalei a Il-a. Muncitorii din Arad, Timişoara, Cluj, Braşov au ales şi ei comitete de pregătire a serbării zilei de 1 Mai. Cu această ocazie au fost formulate revendicările muncitorimii în spiritul apelului Interna- ţionalei a II-a. La Arad, în aprilie 1890, comitetul de acţiune lansează un apel către muncitori pentru ţinerea unei adunări în care se discută : situaţia materială şi morală a clasei muncitoare, repausul duminical, serbarea zilei de 1 Mai, şi problema luptei pentru ziua de lucru de 8 ore4. „Munci-, tori — începea apelul — a sosit timpul ca să dăm şi noi semne de viaţă faţă de 1 M. M. T. V. I)., voi. I, p. 563. 2 Arhiva MIU, doc. 903/1892. 3 M. îl T. V. D., voi. II, p. 123. 4 „Alfold”, din 27 aprilie 1890, p. www. Lamca.ro 19 MIŞCAREA MUNCITOREASCĂ DIN TRANSILVANIA INTRE ANII 18B0-1890 ăl mişcarea muncitorească de pretutindeni : este timpul ca să examinăm situaţia noastră rea şi să discutăm despre îmbunătăţirea acestei situaţii”1. Muncitorii de la Arad au trimis o cerere către Ministerul industriei şi comerţului pentru promulgarea legii referitoare la ocrotirea sănătăţii lor. Au cerut de asemenea legiferarea zilei de muncă de 8 ore 2. Astfel de adunări au avut loc la Timişoara, Cluj şi Braşov. Eecrudescenţa activităţii politice în sînul mişcării muncitoare a fost sezisată şi de capitalişti care manifestau o vie îngrijorare faţă de evoluţia viitoare a lucrurilor. Ziarul liberal burghez din Cluj, „Erd&yi Hirado”, în numărul său din 30 aprilie 1890 scria următoarele : „...Săr- bătoarea zilei de mîine (ziua de 1 Mai — n.n.) a fost impusă de muncitorime împotriva voinţei patronilor. Se poate prevedea că societatea existentă, aşa cum este ea nu se poate menţine nici cu forţa, pentru un timp mai îndelungat. în primul rînd muncitorul din întreaga Europă are conştiinţa că este muncitor... mişcarea începută de el are un caracter internaţional”3 * * *. Internaţionalismul pătruns deja în masele muncitoare era unul dintre motivele cele mai serioase pentru care burghezia era neliniştită. Această nelinişte se vede în sfatul pe care-1 da : „Să arunce muncitorii drapelele albastre şi roşii şi să ia în mînă tricolorul”V" însufleţirea care a cuprins muncitorimea din Transilvania pentru mişcarea muncitorească internaţională a fost viu exprimată cu ocazia zile de 1 Mai. Muncitorii din Timişoara, Eeşiţa, Oraviţa, Drencova, Dog- necea, Arad, Oradea, Cluj, Braşov au sărbătorit ziua de 1 Mai 1890 în spiritul internaţionalismului. Muncitorilor din Timişoara le-a vorbit despre programul Interna- ţionalei a Il-a Gh. Ungureanu care a dat citire rezoluţiei Congresului din Paris. Muncitorimea a acceptat cu însufleţire rezoluţia. Cu această ocazie au fost dezbătute nu numai revendicările imediate ale muncitorimii, ci şi cauzele suferinţelor lor : capitalul şi societatea burgheză J* Muncitorii din Arad, conform hotărîrii luate înainte, şi-au formulat revendicările concrete pe care le-au trimis parlamentului împreună cu rezoluţia Congresului de constituire a Internaţionalei a II-a®. în toate localităţile au fost mobilizate de către autorităţi forţe militare. La Eeşiţa, Drencova, şi Crăciova demonstraţiile au fost oprite cu forţă armată7. La Drencova, Oraviţa, jandarmeria a „păzit” liniştea8. Este semnificativă concluzia la care a ajuns primarul oraşului Timi- şoara în urma sărbătorii zilei de 1 Mai 1890. „Primul impuls la unirea cercurilor muncitoreşti — constată acesta — l-a dat sărbătorirea zilei 1 Loc. cit. 2 „Alfold”, din 29 aprilie 1890, p. 2—3. Rezoluţia adunării muncitoreşti a fost înain tată împreună cu apelul Internaţionalei a II-a către Parlament. De asemenea, un exemplar a fost înaintat către Societatea industriaşilor din Arad. Societatea a dezbătut în iunie acest program şi a dat un răspuns negativ. "■3 „Erddlyi Hiradd”, din 30 aprilie 1890, p. 1. „Dălmagyarorszâgi Kozlony”, din 30 aprilie 1890, p. 3. •* Ibidem, 3 mai 1890, p. 2 — 3. • M. M. T. V. D., voi. I, p. 29-30. ' 7 „Alfold”, 3 mai 1890, p. 3. .,Brassd", 8 mai 1890. p. 3. www.dacoromanica.ro 5 2 A. KOYKI) 20 de 1 Mai, întrucît, în locul demonstraţiilor oprite, conform legii, au avut loc adunările populare şi adunările muncitoreşti”1. Evenimentele petrecute cu ocazia pregătirii şi desfăşurării zilei de 1 Mai 1890 au demonstrat că şi în rîndurile muncitorilor din Transilvania s a produs o cotitură; muncitorimea era gata să răspundă în mod activ la chemările mişcării muncitoreşti internaţionale. Faptul că prima chemare a Int( rnaţionalei a Il-a — sărbătorirea zilei de 1 Mai — a fost acceptată de căi re muncitorimea din Transilvania cu însufleţire dovedeşte o maturi- tate destul de ridicată din partea muncitorilor. Sub influenţa Internaţionalei a Il-a, muncitorimea din Transilvania a trecut la reorganizarea rîndurilor sale. Deoarece organizaţiile Partidului General Muncitoresc nu reuşiseră în cele mai multe cazuri să activeze legal, apar noi organizaţii, care luptă pentru pregătirea condiţiilor nece- sare transformării Partidului General Muncitoresc într-un partid care să se situeze la nivelul indicat de către Internaţionala a Il-a. Astfel, de organizaţii noi erau cercurile muncitoreşti din Braşov 2, Aradâ'şi comitetele muncitorilor din diferite oraşe. ' , Cercul muncitoresc din Braşov a devenit îndeosebi iniţiatorul con- vocării unui congres prin care să se înfiinţeze Partidul Social-Democraţ^ Trebuie menţionat că în fruntea acestor organizaţii se situau muncitorii crescuţi în mişcarea muncitorească anterioară, ca Ungureanu de la Timi- şoara, Schrodt la Arad, Simotta din Braşov, adică cei care militaseră şi în trecut pe o linie în general justă, marcată încă de Frankel şi grupul său în jurul anului 1880 şi care în noile condiţii de după constituirea Interna- ţionalei a Il-a, erau capabili şi gata de a acţiona pe linia Internaţionalei. După o muncă do pregătire desfăşurată mai ales de noua conducere a Partidului General Muncitoresc, aleasă la Bratislava în frunte cu dele- gatul Internaţionalei a Il-a, G. Engelmann, s-a văzut că situaţia era coaptă pentru convocarea unui congres pe ţară. Ziarele muncitoreşti din Budapesta, „Arbeiter Wochen Chronik” şi „Nepszava” au publicat un apel către muncitorimea ţării : „Să vă întruniţi în număr cît mai mare (la congres — n.n.) şi să pătrundă în inimile voastre hotărîrea fermă că vreţi să deveniţi o armată de nedespărţiţi, compusă din fraţi, care nu va avea odihnă şi linişte pînă cînd ţelul nostru mare nu va fi atins : pînă cînd emanciparea clasei muncitoare nu va fi realizată”5. Muncitorimea conştientă a răspuns liotărît. La congresul din 7—8 decembrie 1890, de la Budapesta, congres ia care Partidul General Muncitoresc se transformă în Partidul Social-Democrat din Ungaria, au fost prezenţi 121 de delegaţi din diferite localităţi. Din Transilvania erau prezenţi delegaţii din Timişoara, Arad, Orăştie, Beşiţa, Bocşa-Ger- 1 Arhiva MIU, doc. 780/1893. * Arhivele Statului Oraşulu Stalin, actele magistralei doc. nr. 2110/189U, XI, 1890/18 si A Magyar Munkăsmozgalmi Intezet leveltâra [Arhi\a institutului mişcării muncitoreşti maghiare], 8. VII, 1890, 53.973. * 3 4 „Arad es vidCke”. 28 mai 1890, p. 2—3. ' 4 Az Erdilyi Munkus naptăra az 1920, eure [Calendarul l-.rdălyi Munkăs pe an«d I! 21] p. 26. 5 M.M.T. V. n„ voi. II, p. 31-33. www.dacoromanica.ro 21 M ISCAlii: A MUNCITOREASCA IUN TlîANSlIAANIA INTRE ANII 1880 1890 53 mană, Caransebeş, Cluj, Dej şi Braşov1. Din rapoartele delegaţiilor din Transilvania rezultă că muncitorimea de aici era gata să sprijine în acti- vitatea sa Partidul Social-Democrat. în rezoluţia principală, adoptată la congres, se constată : „Partidul Social-Democrat din Ungaria se străduieşte să elibereze întregul popor fără deosebire de naţionalitate, rasă sau sex, din cătuşele dependenţei economice sub presiunea căreia clasa muncitoare -abia rezistă. Cauza situaţiei existente nu trebuie căutată în diferite instituţii de stat, ci în societatea însăşi, adică în faptul că mijloacele de producţie sînt concen- trate în mîinile cîtorva...”2. La Congresul de constituire a fost acceptat scopul fixat de către Internaţionala a Il-a pentru mişcarea muncitorească, adică socializarea mijloacelor de producţie. „Străduinţa partidului muncitorilor — se spune în declaraţie — este aceea de a socializa mijloacele de producţie fapt care se bazează pe necesitatea istoriceşte inevitabilă”3. înfăptuirea acestor sarcini poate fi făcută numai de clasa muncitoare. Congresul de consti- tuire a fixat următorul program : 1. Partidul Social-Democrat din Ungaria este un partid interna- ţionalist. 2. Se va strădui să popularizeze prin toate mijloacele socialismul. 3. Ya lupta pentru libertatea presei şi întrunirilor. 4. Va lupta pentru dreptul de vot universal „ca mijloc important . al agitaţiei şi al organizării”. 5. Va pretinde elaborarea legilor privind ocrotirea muncii şi a sănă- tăţii muncitorilor. 6. Pretinde învăţământ gratuit. 7. Armata permanentă va trebui înlocuită prin înarmarea generală a poporului. 8. Partidul Social-Democrat va apăra interesele de clasă ale mun- citorilor4. Ca parte pozitivă a programului rămîne indicarea scopului luptei clasei muncitoare, în ceea ce priveşte socializarea mijloacelor de producţie, precum şi programul concret elaborat de congres, în care se spune că lupta clasei muncitoare pentru reforme nu constituie un scop în sine. în pro- blema scopului final al partidului se resimte însă influenţa ideilor lui Lassalle. Astfel într-un loc al programului se spune : „Partidul Social-Demo- crat se străduişte să înlocuiască modul de producţie existent prin munca cooperatistă, care asigură muncitorului plata integrală a muncii”5, declară Congresul de constituire. Programul adoptat la congres nu pomeneşte în schimb nimic despre dictatura proletariatului. De asemenea, lipseşte din program ideea dreptu- 1 Arhiva MlU, 371/1890. Din Timişoara erau prezenţi Ungureanu, I. Dobrilovici; din Arad — Schrodt; din Orăştie — Grăf; de la Reşiţa — Brodncanbky; din Braşov — Hof- fmann etc. 2 Arhiva MIU, doc. 371/1890. 3 Loc. cit., vezi şi M. M. T. V. D., p. 40—41. 4M. M.T. V. D., p. 40-41. 6 Loc. cit.,, voi. XI, p. 40. www.dacoromanica.ro 54 v. kgyi:p 22 lui la autodeterminare al naţionalităţilor. în problema agrară, rezoluţia acceptată pretinde rezolvarea acestei probleme prin înfiinţarea de coopera- tive de producţie ţărăneşti1 şi nu prevede necesitatea desăvîrşirii reformei agrare. Aceste lipsuri, care după părerea istoricilor maghiari nu pot fi iden- tificate cu oportunismul, izvorau din slăbiciunile programului de la Heim- feld al Partidului Social-Democrat din Austria, fiindcă programul Parti- dului Social-Democrat din Ungaria era bazat pe acest progranjS^Aici trebuie să reamintim faptul că în acest timp mişcarea muncitorească socialistă din Ungaria s-a dezvoltat sub directa îndrumare a mişcării din Austria. Elementele cele de seamă din conducere provin chiar din Austria (G. Engelmann, S. Sielbermann), care nici n-au încercat să adap- teze programul de la Heimfeld la situaţia din Ungaria. Nici în decursul anilor, conducătorii Partidului Social-Democrat din Ungaria nu s-au stră- duit să înlăture părţile negative din programul şi activitatea partidului şi astfel aceste lipsuri au devenit tot mai grave, contribuind la dezvoltarea spre reformism al întregului Partid Social-Democrat din Ungaria. Declaraţia principială a congresului aminteşte în primul loc inter- naţionalismul partidului, care a fost fără îndoială unul din principiile de bază ale mişcării social-democrate din Ungaria. în cadrul Partidului Social-Democrat din Ungaria au activat îm- preună muncitori de diferite naţionalităţi. La acest fapt se referă Engels în scrisoarea sa din 4 decembrie 1890, trimisă către redacţia ziarelor „Arbeiter Wochen Chronik” şi „ÎJApszava”, cînd scrie : „Acest partid... are avantajul că de la început e internaţionalist, fiindcă cuprinde în sine unguri, germani, romîni, sîrbi şi slovaci”3. • Constituirea Partidului Social-Democrat din Ungaria a însemnat un pas important spre unirea socialismului cu mişcarea muncitorească. Ea a demonstrat că mişcarea muncitorească din Ungaria s-a încadrat în mod conştient în mişcarea muncitorească internaţională. în primii ani ai existenţei sale, Parţidul Social-Democrat a desfăşurat o activitate rodnică în domeniul organizării ca clasă a muncitorilor din Ungaria. După Congresul de înfiinţare al Partidului Social-Democrat, miş- carea muncitorească a luat un mare avînt şi în Transilvania. Muncitorimea din Transilvania a înjghebat sindicate moderne pe lingă organizaţiile districtuale ale Partidului Social-Democrat; aceste organizaţii împreună cu sindicatele au început să conducă lupta economică şi politică a munci- torimii. La acest fapt a contribuit în mare măsură, mişcarea muncito- rească socialistă, care s-a desfăşurat în deceniile al 8-lea şi al 9-lea ale secolului trecut. în procesul de dezvoltare a mişcării muncitoreşti de pînă la 1890, muncitorimea a acumulat experienţe care îi erau necesare în desfăşurarea luptelor duse ulterior. în aceasta constă însemnătatea mişcării muncitoreşti din Transilvania pînă la 1890. 1 Loc. cil. •■v 8 S. Vincze Edit, A Magyarorszăgi szociăldemokrata Pâri megalakulăsa ds Ttvdkenysdgc a 90-es dvekben [înfiinţarea Partidului Social-Democrat din Ungaria şi activitatea partidului tn anii 1190). In „Szâzadok”, 1956, nr. 1—2, p, 132. Cf. Eva Priester, Kurze Geschichle Osler- reiches, Viena, 1849, p. 477—478. 8 M, M. T. V. D., voi. II, Budapesta, 1954, p. 35. www.aacaromamca.ro mişcarea muncitoreasca din transilvania Intre anii 1880-1890 55 •23 O PAEOUEM flBWKEHHH B TPAHCHJTbBAHHH METOy 1880 h 1890 rOflAMH (KPATKOE COZI,EP)KAHHE) B HacToameft CTaTbe aBTop H3JiaraeT rJiaBHHe acneKTH pafionero h COU.HajIHCTH'ieCKOrO ABHJKeHHH BOCbMHAeCHTbIX TOAOB npOUIJIOrO CTOJieTHH B TpaHCHJibBaHHH, nyTH h (JiopMbi, npHBeAuiHe k nepexoAy ot nepBHx opraHH- 3au,HH B3anMonoMomn k npocţjeccnoHajibHHM opraHH3aunaM Bbiciuero THna h, b 3aBepmeHne, k C03ashhk) BeHrepcKOH conHaJi-AeMOKpaTHHecKOH nap- THH, B KOTOpOH AO 1918 TOAa 3KTHBHpOBajIH H TpyAHinHeCH TpaHCHJIb- B3HHH. ToBopa o caMHx Baa8 B. X. CĂMPlN \ 2 ei unitate de viaţă, era marele domeniu feudal. Cuprinzînd între hotarele lor întinderi ce par uriaşe pentru proporţiile Moldovei, putînd acoperi de pildă 52 de sate, răspîndite pe cîteva sute de km2, stăpînirile marilor boieri şi ale cîtorva mănăstiri erau organizate de sine stătător ; ele produ- ceau în cadrul unei gospodării naturale mai toate bunurile de trebuinţă curentă, fără să recurgă neapărat la schimbul cu alte centre economice. Meşteşuguri de variate specializări, uneori veritabile ateliere artizanale, ca cele instalate pe la 1448 pe cutare domeniu din părţile Covurluiului, satisfăceau chiar cerinţe mai rafinate ale vremii; în orice caz, producţia orăşenească era departe de a fi indispensabilă locuitorilor închişi între marginile unui asemenea domeniu. T)e aceea ei se mărgineau la vînzarea unui prisos întîmplător al muncii de peste an şi la cumpărarea mărfurilor de lux. Pe la mijlocul veacului al XY-lea, cînd comerţul începuse totuşi să crească, mărturiile privitoare la mănăstiri ne îngăduie să măsurăm cîtimea lui mijlocie ; aflăm că gospodării din cele mai înaintate ale timpului se mulţumeau să schimbe cuprinsul a numai două căruţe de produse, în cursul unui an. \ Astfel, cînd încercăm să ne reprezentăm mediul în care s-a desfă- şurat zbuciumul luptei lui Ştefan cel Mare, trebuie să nu pierdem din vedere imaginea concretă a acestei lumi ce se fărîmiţase în mărunte auto- nomii locale, temeinic închegate în izolarea lor. Organizării economice de care a fost vorba i-a corespuns într-adevăr sistemul social-politic întemeiat pe puterea particulară a stăpînilor de mari domenii. O largă autoritate se recunoaştea acestora, sub numele de imunitate feudală. Cuprinzînd drepturi care implică guvernarea locui- torilor moşiei, ea se şi desemnează prin termeni ce denumesc totodată atribuţiunile domnului în conducerea întregii ţări. Fapt este că beneficiarii de imunităţi dispun de o curte de justiţie la care sînt aduse pricinile cele mai însemnate ale ţăranilor, suprave- ghează prin dregătorii lor poliţia locală, organizează apărarea domeniului în vreme de război; cetăţi, ca a lui Duma Negrul, sînt şi aci simbolul clasic al puterii quasi-autonome de care se bucurau principalii repre- zentanţi ai clasei stăpînitoare. Un vast aparat de curteni, uneori condus de cîte un vornic particular, alcătuia instrumentul executiv al acestei puteri a cărei organizaţie are o impozantă înfăţişare domnească. Dealtminteri, privilegiul cel mai caracteristic pentru cuprinsul imunităţii, constă în limitarea atribuţiunilor puterii centrale; domnul însuşi consimţea să interzică dregătorilor săi orice intervenţie pe teri- toriul moşiilor, care atîrnau în chip normal de singura autoritate a boie- rului. N. Iorga avea desigur dreptate să tragă încheierea că ,,domnul se ocupă... în această societate care cere aşa de puţin amestecul său, de numai două lucruri: luptele sale şi ctitoriile”. Curînd se vor naşte însă împrejurări în care se impunea amestecul crescînd al puterii centrale de stat, silind pe domn să dea un nou înţeles luptelor sale şi să se ocupe de alte ctitorii, tinzînd la o operă de reorga- nizare a însăşi aşezămintelor ţării. în cursul celei de-a doua jumătăţi a veacului al XY-lea se destramă treptat bazele obiective ale vechiului sistem; în cadrul economiei naturale www.dacoiomamca.ro 3 IDEILE CĂLĂUZITOARE ALE POLITICII LUI ŞTEFAN CEL MARE 59 şi începînd să o înlocuiască, se dezvoltă o producţie de mărfuri al cărei ritm de creştere atinge proporţii impresionante în ultima treime a veacului. Procesul a pornit de la un remarcabil avînt al oraşelor Moldovei. încă dinainte de înscăunarea lui Ştefan se puteau întrevede primele lui mani- festări. în unele tîrguri, ca la Şiret de pildă, se nasc noi suburbii în urma înmulţirii populaţiei; unele oraşe ajung să cuprindă pînă la 20 000 locui- tori (Suceava, Chilia şi Cetatea Albă), atingînd astfel volumul demografic care era apreciat pe atunci ca firesc pentru ţinuturi înaintate ale Europei. Meşteşugarii şi negustorii se dovedesc capabili de o activitate al cărei răsunet depăşeşte graniţele Moldovei, prilejuind şi o luptă multă vreme prelungită împotriva concurenţei străine. Episoade ca acela al tăbăcarilor ardeleni, care au trebuit să apeleze la sprijinul lui Matiaş Corvin, pentru a-şi apăra interesele, sau acela al corăbierilor moldoveni -al căror tranzit se prelungeşte în Mediterana, de la coastele Anatoliei pînă în părţile insulei Creta, înlăturînd aci un vechi monopol genovez, măsoară succesul neaşteptat de amplu al luptei de care vorbim. Bătălia nu se limitase însă la domeniul strict comercial. In procesul ei, orăşenii au fost aduşi să desă- vîrşească un întreg sistem de norme juridice şi administrative cunoscut sub numele de „obiceiul tîrgoveţilor”, un sistem de organizare al cărui model se va împrumuta chiar de domnie pentru nevoile guvernării sale, la sfîrşitul veacului al XY-lea. Pe tărîmul făuririi unor noi instituţii, ca şi în alte situaţii asemănă- toare din Europa, orăşenii îşi îndeplineau de asemenea menirea de „întru- chipare a progresului istoric”. . Prefaceri paralele aveau loc dealtminteri în economia şi în organi- zarea marilor domenii. Multe dintre acestea îşi îndrumă sistematic pro- ducţia în vederea schimbului, unele (ca m-rea Pobrata, de pildă) începînd de la 1470 să exporte regulat cereale prin marele port al comerţului inter- naţional care era Chilia. Preţul satelor creşte fulgerător, triplîndu-se în mijlocie în mai puţin de o jumătate de secol; este limpede că pămîntul devenise purtătorul unei bogăţii ce se valorifica tot mai mult pe piaţa internă şi externă. Stăpînii acestui pămînt fuseseră astfel atraşi în ţesutul unor schimburi prin care se încheagă solidaritatea membrelor, înainte dispersate, ale. organismului social. Era inevitabil să se procedeze la o serie de reforme politice, clasice pentru asemenea condiţii de dezvoltare; principala operă istorică a lui Ştefan cel Mare a şi constat în realitate în centralizarea statului feudal. Sînt caracteristice două intervenţii ale domnului, în 1479—1481, pe domeniile episcopiei de Bădăuţi. întărind anume episcopului vechile privilegii, inclusiv imunitatea, domnul interzice dregătorilor lui să intre pe domeniu ori să-i judece pe ţăranii dependenţi de acolo.. Totuşi, în măsura in care apar fenomene legate de producţia de mărfuri pe domeniul pri- vilegiat, Ştefan cel Mare modifică acest regim judecătoresc. El precizează că în zilele, cînd vor avea loc bilciuri la Eădăuţi, anumite pricini vor fi supuse autorităţii unor dregători ai domniei, „vornicii de tîrg”. Este a spune că domnul păstra beneficiul soc.ial-politic al procesului care apăruse în economia moşiei episcopale. www.dacaramamca.ro no M. T. CÂMPII* A 4 Extinderea atribuţiilor aparatului de stat, izvorînd din cerinţele protecţiei acordate tîrgoveţilor, se dovedeşte aci a fi produs o adevărată, răsturnare a criteriilor ce stăpîniseră cîndva guvernarea Moldovei; cel puţin în germene, se anunţa astfel începutul luptei duse de domnie împo- triva vechiului sistem politic, întemeiat pe răspîndirea imunităţii feudale. Eezultate remarcabile au fost dobîndite de această luptă, în ultimul deceniu al veacului al XY-lea. Ele se oglindesc în cuprinsul "tratatului încheiat în 1499, cu Polonia şi Lituania, prin clauzele care împuterniceau pe dregătorii de amîndouă părţile să administreze justiţia în eventuale diferende dintre localnicii ambelor ţări. Ştefan este în măsură a afirma despre staroştii lui,%ă le-a dat „putere asupra oricui dintre supuşii noştri” ; un regulament întocmit ulterior pentru aplicarea tratatului, precizează că dregătorii puterii centrale vor putea să judece pe orice moldovean „avînd numai pe dumnezeu în faţa ochilor... fără a ţine seama de ranguri sau de privileg i”. La această dată, principiile de guvernare, caracteristice pentru societatea fărîmilării feudale, deveniseră în Moldova, în bună măsură, o simplă amintire a trecutului. IJn nobil polon pentru care singurul ideal politic era tocmai acel trecut, avea de aceea să-şi motiveze poziţia faţă de urmaşii lui Ştefan cel Mare, prin următoarele cuvinte rostite în dieta de la Cracovia : ,, în ţara lor aproape că nu mai este nobilime ; toţi sînt deopotrivă şi au obicei aşa, că acel care astăzi paşte caprele va putea mîine să ajungă boier mare sau chiar domn”. Comparînd stările astfel evocate, cu imaginea Moldovei de la mijlocul veacului al XY-lea, se desprinde uriaşa amploare a transfor- mării prin care se lărgise baza socială a puterii domneşti, în vremea lui Ştefan cel Mare. Nimic n-ar fi însă mai greşit decît a crede că această transformare s-a desfăşurat de la sine, printr-o serie de paşnice reforme. Fără îndoială, procesul izvora din pricini obiective care interesau întreaga societate feudală şi chiar clasa stăpînitoare. Dar aceasta nu înseamnă că marea boierime a consimţit să-şi abandoneze privilegiile fără o îndîrjită împo- trivire. Ca şi în alte lupte de aceeaşi natură din Europa, cei mai mulţi feudali nu înţelegeau (şi nici nu puteau să înţeleagă) folosul istoric al unor noi aşezăminte. Este chiar necesar să subliniem că nici Ştefan nu s-a putut înscăuna cu idei limpezi, cine ştie cum revelate dinainte, despre natura reformelor cerute de împrejurări; împotriva procedeelor de simplificare ale unei vechi istoriografii, prea puţin preocupată în genere să cerceteze frămîn- tarea internă a Moldovei lui Ştefan cel Mare, trebuie stăruit asupra dru- mului îndelungat şi pe alocuri sinuos pe care l-a parcurs cariera politică a domnului. II în 1457, progresul economic al oraşelor şi al satelor încă nu ajunsese pe treapta de pe care se vor impune în chip material, după un sfert de secol, prefaceri în orientarea statului. Domnul, el însuşi un mare feudal, www.aacoromamca.ro 5 IDEILE CĂLĂUZITOARE ALE POLITICII LUI S'i’EIAN CEL MARE (il era încă departe de a fi înţeles înapoierea principalilor reprezentanţi ai clasei sale; chiar şi pe tărîmul organizării armatei, obiectul de căpetenie al preocupărilor Ini viitoare, Ştefan a păstrat la începutul domniei, vechi (şi păgubitoare) practici ale înaintaşilor săi» Pînă în 1467, îl găsim încă luptînd cu o,şti restrînse la cetele celor 10 000 de curteni, majoritatea aflaţi în atîrnare personală faţă de cîte un boier al ţării; de aceea, în zilele ce au urmat îndată bătăliei de la Baia, acţiunea trădătoare a marelui vornic Isaia a izbutit să-i răpească o parte a fructelor victoriei. Ştefan nu s-a putut împotrivi în chip eficace acestei acţiuni, tolerînd chiar dezvoltarea ei, trei ani încheiaţi, căci nu obişnuia încă să se sprijine pe ţărănime, prin mobilizarea sistematică a satelor în apărarea militară a Moldovei. Chiar de aci se vede că marile sale idei călăuzitoare nu au apărut ca de la un semnal, prin efectul unei misterioase predestinări; formarea lor ni se pare, dealtminteri, cu atît mai instructivă. Dar pentru a o înţelege, trebuie examinat rolul hotărîtor care a revenit luptei impotriva turcilor, în întreaga dezvoltare a ţărilor romîne din veacul al XV-lea. ’ încercarea la care aceste ţări au fost atunci supuse, a avut darul să pună în lumină, mai presus de toate, incapacitatea boierimii de a salva independenţa ameninţată. Mijloacele clasice de apărare ale feudalilor se caracterizau prin aceeaşi meschină mărginire locală, tipică îndeobşte instituţiilor lor, ce corespundea trăsăturilor principale ale privilegiilor imunităţii. Ele erau cu totul inapte să oprească bandele jefuitorilor turci, uşor înarmaţi, însă vestiţi prin mişcările lor repezi şi reluîndu-şi necontenit asaltul, prin surprindere; cu atît mai simplă devenea sarcina oştilor de cucerire care năvăleau îndată pe căile astfel deschise, atacînd cu forţe uriaşe, însă perfect disciplinate, alcătuind în mîna sultanului o masă ce se adapta admirabil cerinţelor unor manevre cît de complexe. Pentru a rezista la asemenea lovituri trebuia înainte de toate să dispui de forţe îa fel do bine organizate. Este exact ce nu puteau, în nici un caz să fău- rească marii feudali. Indispensabila organizare a apărării, implicînd supu- nerea deplină a mijloacelor miliţare locale faţă de o autoritate centrală, venea în contrazicere cu însăşi firea particularistă a privilegiilor lor. Mai degrabă decît să consimtă la o îngustare a acestor privilegii, ei tindeau într-adevăr să compromită pe de-a întregul şansele de rezistenţă, înlăturînd pînă şi perspectiva unei întăriri viitoare a mijloacelor ţării; ei se preocupau în primul rînd de reducerea atribuţiilor domniei. Jocul cu pretendenţii la scaunul ţării, instrument clasic al ambiţiilor feudale, devenise cel mai sigur sprijin al succeselor otomane. Cu prilejul închinării de la Vaslui, chiar în ajunul înscăunării lui Ştefan, marea boierime recunoscuse consecinţele propriei sale politici; reprezentanţii ei declaraseră că întrucît îi priveşte, ,,a ne apăra, nu este cu putinţă nici decum”. Problema s-a complicat însă prin apariţia unui factor nou în bă- tălie. în mediul ţărănimii libere şi al tîrgoveţilor, s-au dezvoltat forţe a căror capacitate superioară s-a verif'cat în cîteva rînduri sub condu- cerea lui Iancu de Hunedoara, chiar în ajunul înscăunării lui Ştefan cel Mare; pe strălucitele însuşiri ale unor asemenea oşti populare, www.dacoromanica.ro 1)2 B. T. CĂMPLNA 6 s-au întemeiat şi eforturile lui Ylad Ţepeş, de întărire a frontului anti- otoman. Însfîrşit, în 1465, înrîurirea acestui factor s-a simţit şi în Mol- dova ; o spontană chemare la arme a ţîşmt atunci din satele şi oraşele ţării, ducînd la o impresionantă mobilizare unanimă a bărbaţilor valizi, ca reacţie faţă de intenţiile agresive ale sultanului. Era vădit că voinţa de luptă a răzeşilor şi orăşenilor, transformată sub conducerea domniei într-o armată deplin închegată, putea suplini carenţa instituţiilor mili- tare ale fărîmiţării feudale. • Dar o asemenea soluţie era direct potrivnică unor puternice in- terese boiereşti; asocierea forţelor populare, în compunerea oştirii, punea în primejdie privilegii care se rezemau şi în Moldova, ca pretutindeni în Europa, pe un veritabil „monopol al meseriei armelor”. Pentru men- ţinerea acestui monopol, reprezentanţii cei mai reacţionari ai clasei stă- pînitoare au sfîrşit prin a se opune nu numai folosirii ţăranilor în oaste, dar ideii însăşi de a continua războiul antiotoman. Ei au devenit astfel un factor care tindea să compromită, în chip conştient, şansele de apărare a independenţei. Fără îndoială, nu întreaga boierime s-a putut resemna cu un pro- gram atît de odios; nici măcar majoritatea boierimii mici şi mijlocii nu îl acceptase încă, la mijlocul veacului al XY-lea. Dar tocmai aci s-a manifestat mai puternic aptitudinea războiului de a influenţa rapor- turile politice din Moldova. în cursul celor 15 ani cît timp s-a prelungit, aproape fără între- rupere, el a prilejuit o experienţă în cadrul căreia toate forţele interne aveau să-şi verifice (şi deci să-şi precizeze) orientarea. Aşa se explică şi prefacerea politicii lui Ştefan cel Mare. TJn înalt ideal îl însufleţea pe domn; năzuind să ridice prestigiul Moldovei şi în pr'mul rînd să-i desăvîrşască independenţa, el era pătruns de misiunea lui, încă din vremea înscăunării sale. Sub imboldul acestui ideal, el avea astfel să-şi revizuiască propriile sale alianţe de clasă, pe măsură cte poziţia diferitelor categorii sociale se va defini, la rîndul ei, în lumina unei încercări tot mai deplin lămuritoare. Unul din momentele cele mai însemnate şi în orice caz punctul de plecare al acestor revizuiri a fost cel din anii 1471—1473; domnul a înlă- turat atunci de la putere pe vornicul Isaia, a început să guverneze fără concursul marilor feudali şi a rupt ruşinosul tratat care obligase Moldova în 1456 la plata haraciului faţă de sultan. Hotărînd astfel războiul deschis împotriva turcilor, el a luat şi primele măsuri cerute de o asemenea luptă pe tărîmul instituţiilor ţării. începuse perioada în care, după vestitele cuvinte ale lui Dlugosz, Ştefan chema la arme „nu numai pe oşteni ori pe nobili, dar încă şi pe ţărani”. ■ Asemenea măsuri trebuiau să deschidă largi perspective istorice. Iniţiativa luată de Ştefan comportă într-adevăr urmări obiective care nu puteau fi prevăzute de el şi a căror amploare nu depindea de intenţiile sale mai mult sau mai puţin limitate; ca orice venea în atingere cu mono- polul meseriei armelor, deţinut de clasa stăpînitoare, o prefacere de această natură influenta ansamblul guvernării statului. Ea avea astfel însuşirea ’ www.dacoromanica.ro ’ 7 IDEILE cALAUZITOAUE AT.K POLITICII LUI ŞTEFAN CEL MASE f*3 remarcabilă de a determina un necontenit mers înainte al propriei sale dezvoltări, prin efectul spontan al unor legi care aveau să se verifice deplin în anii următori. Deşi nu o urmărise în chip conştient, Ştefan cel Mare a declanşat un mecanism ce avea să transforme de la sine baza socială a puterii lui. Pe de o parte, sub presiunea noilor măsuri domneşti, o nemulţumire crescîndă se manifestă în sînul clasei stăpînitoare; se răspîndea treptat un curent de opoziţie care, mai întîi restrîns la grupul condus de Isaia, avea să se generalizeze la cea mai mare parte a boierimii. De altă parte, urmărind să întărească fără şovăire conducerea răz- boiului, Ştefan se apropia tot mai mult de elementele ţărăneşti şi orăşe- neşti, statornic ataşate ţelurilor sale; el s-a convins că alianţa cu ase- menea forţe populare, îmbinată cu lupta deschisă împotriva instituţiilor fărîmiţării, reprezintă singura soluţie aptă să-i asigure puterea şi pro- gresul ţării. Din acţiunea tuturor acestor factori laolaltă s-a născut dramatica criză politică ce zguduie Moldova în anii 80 ai veacului al XY-lea. Un cuprinzător complot feudal s-a urzit împotriva domnului. Pe cîmpul de luptă de la Scheia, părea chiar că a izbutit o clipă să-şi realizeze planurile. Dar orientarea lui Ştefan cel Mare avea temeiuri obiective prea trainice, legătura lui cu poporul se cristalizase în instituţii prea solide, pentru ca asemenea greutăţi să poată avea consecinţe cu adevărat primejdioase. Opoziţia feudală nici n-a dus în realitate decît la dezvoltarea pe o treaptă superioară a luptei pentru centralizarea statului. Astfel, în ultimul deceniu al sec. XY, domnul a putut să desăvîrşească marea lui operă menită să realizeze „ordinea în mijlocul dezordinei feudale” şi să creeze cadrul cerut de înaintarea ulterioară a societăţii Moldovei. III Credem necesar să stăruim asupra uneia dintre reformele înfăptuite atunci, aceea care le rezumă dealtminteri pe toate, cuprinzînd într-o formă concentrată însăşi esenţa moştenirii ce a lăsat-o Ştefan cel Mare. Este vorba de făurirea organizaţiei militare şi administrative a slujitorimii. Membrii acestei organizaţii, numiţi „viteji" în vremea lui Ştefan (şi vătăji, sau vatagi în sec. XYI) erau conduşi de dregătorul ce se inti- tulează „portar de Suceava”. Ei alcătuiau principala forţă de represiune pe care se întemeia noua autoritate a statului. Prin intermediul lor s-a impus puterea lui Ştefan cel Mare, împotriva încercărilor de răzvrătire ale marii boierimi. Particularitatea lor cea mai însemnată (şi cea mai puţin înţeleasă de istoriografie) constă în modul răsplătirii slujbelor. în contrast cu ceea ce este caracteristic pentru vechii curteni' folosiţi de statul fărîmiţării feudale, „vitejilor” nu li se dăruiau sate sau părţi de sate; ei rămîneau simpli răzeşi, care continuau să-şi muncească pămîntul, deosebindu-se de restul ţăranilor numai prin scutirile de dări şi alte prestaţii. De altă parte, în satele şi pe marile domenii unde erau trimişi, vi- tejii primeau aşa-numitul „treapăd” sau „ciubotele”; este vorba de www.dacoromanica.ro B. T. CAMPINA s taxele plătite chiar de localnici pentru împlinirea justiţiei, în legătură cu urmărirea unor răufăcători, ba şi cu prilejul perceperii dărilor etc. Cei direct interesaţi acopereau astfel cheltuiala deplasării, în bani sau mai deseori în natură, potrivit cu chipul atît de rudimentar de salarizare a serviciilor publice care s-a menţinut pînă în veacul al XVIII-lea. Cînd „apus viteji", Ştefan cel Mare crease deci noilor privilegiaţi o situaţie din care decurgeau şi unele venituri, deloc neglijabile. Par asemenea venituri diferă în chip esenţial de cele caracteristice pentru curteni; ele decurg numai indirect din privilegierea fostului ţăran şi rămîn cantitativ proporţionale cu întinderea şi cu diversitatea slujbelor pe care acesta le prestează. Este a spune că reforma nu avea sens decît după ce s-au lărgit de ajuns atribuţiile dregătorilor domniei, adică în urma primelor succese ale luptei pentru centralizarea statului. Aşa se şi explică dealminteri că în perioada fărîmiţării feudale, întîlnim numai pe curteni printre auxiliarii puterii domneşti; sfera pre- ocupărilor administrative ale acesteia era pe atunci atît de îngustă, încît nu încăpeau aci instituţii de felul slujitorimii. In principiu, mecanismul remunerării slujbelor funcţiona desigur şi în cazul curtenilor. Dar el nu. a produs în practică, pînă la Ştefan cel Mare, decît avantagii materiale vădit insuficiente; mărginirea pricinilor în care dregătorii puterii cen- trale aveau prilejul să intervină, în condiţiile rolului ce juca imunitatea feudală, ceruse pe atunci aportul unor venituri suplimentare, izvorîte din exploatarea satelor ce se dăruiau în chip obişnuit curtenilor. Tocmai de aceea precizînd etapele istorice principale în care s-a făurit slujitorimea, vom dobîndi o privire de ansamblu asupra procesului istoric desfăşurat pe timpul lui Ştefan cel Mare; se vor dezvălui chiar ecourile sale, în cursul veacului următor. Trebuie subliniat că şi geneza slujitorimii datează din anii 70 ai sec. XV; ea se explică de asemenea prin hotărîrea domnului de a mobiliza toate resursele ţării, împotriva primejdiei otomane. Presiunea crescîndă a cerinţelor războiului avea să determine prima formă (încă imperfectă) a slujitorimii, încă din 1479; pe atunci, recrutînd din rîndurile ţăranilor unele cadre militare cu obligaţiuni de caracter semi-permanent, domnul folosea şi unele modele străine care nu erau prea departe de acela al curte- .nilor; este vorba de modelul poslujilţilor ruşi şi al oştilor lui Ylad Ţepeş, amîndouă apte să-l influenţeze pe Ştefan cel Mare în sensul organizării ce discutăm. Eezultă oricum că primii „viteji” au apărut pe calea unei tranziţii treptate şi aproape insensibile, într-un mediu amplu pregătit de antece- dentele slujitorimii; s-a ajuns astfel (fără un program prealabil) pînă aproape de înnoirea instituţiilor ţării. Probleme mult mai grele se ridică în descifrarea evenimentelor care au început în 1481; izvoarele nu sînt aci numai sărace, dar şi parţial contradictorii. Printre rîndurile lor nu putem decît întrevede urmările tumultoasei crize politice care zguduia pe atunci Moldova şi din pricina căreia Ştefan pare să fi renunţat vremelnic la „viteji”, resemnîndu-se să ţină seama pentru o clipă de uterea) marii boierimi. www. Lca.ro 9 IDEILE CĂLĂUZITOARE ALE POLITICII LUI STEPAU CEL MARE 6.*> în schimb, în toate privinţele, înfăţişarea lucrurilor se limpezeşte în ultimul deceniu al veacului; revirimentul prin care s-a ajuns la un luminos apogeu al domniei lui Ştefan cel Mare, în jurul anului 1500, poate fi lămurit în chip satisfăcător, în tot ce priveşte esenţialul articulaţiilor sale. La originea lui se află cristalizarea noii baze sociale a puterii domneşti. La 1187 (şi cu atît mai mult în anii următori), Ştefan se convinsese că nu-i mai este posibil să guverneze în sensul marilor sale idei călăuzi- toare, decît renunţînd la orice concesii politice faţă de boierime; de aceea, spre deosebire de măsurile politice din etapa precedentă, dictate mai ales de oportunităţile războiului, o largă acţiune reformatoare se desfă- şoară acum, cu scopuri lucid urmărite. Ea tindea să transforme mecanismul permanent al guvernării, adaptîndu-1 la alianţa (deplin închegată) cu ţărănimea şi cu tîrgoveţii. Cînd victoria asupra lui Ioan Albert prileju- ieşte brusc o strălucită verificare practică a noului sistem, îngăduind domnului să se afirme cu atît mai poruncitor, înlăuntrul ca şi în afara ţării, venise şi momentul încoronării tuturor acestor eforturi; la Ilîrlău, în ziua de 6 decembrie 1497, sărbătorindu-şi biruinţa printr-o ceremonie care nu semăna cu niciuna din cele de pînă aci, Ştefan cel Mare proclamă cu solemnitate constituirea organizaţiei slujitoreşti. Urmaşilor domnului nu le-a rămas decît să întreţină marea operă politică, gata înfăptuită cu acel prilej. Numai Petru Eareş i-a adus între- giri vrednice de a fi notate ; lui i se datoreşte pe semne consolidarea ierar- hiei provinciale a organizaţiei slujitoreşti, prin gruparea „vatagilor” fiecărui ţinut sub conducerea cîte unui ,,mare-vatag”. Dar şi această întocmire decurgea din funcţionarea instituţiilor care s-au cristalizat în 1497; departe de a le fi modificat structura, ea oglindeşte vitalitatea excepţională a organizării create de Ştefan cel Mare, aptitudinea ei de a determina timp de mai multe decenii dezvol- tare mai departe a aparatului de stat. ’ în contribuţia adusă acestei dezvoltări se dezvăluie semnificaţia generală a operii înfăptuite la sfîrşitul sec. alXY-lea. IV Eără îndoială, acţiunea lui Ştefan cel Mare a avut şi ea limitele sale istorice. în lărgirea bazei sociale a guvernării, de pildă, ea n-a cuprins ţărănimea dependentă : reformele iniţiate de domn nu urmăreau să înlă- ture baza social-economică a feudalismului. Dar înlăuntrul acestor limite a încăput un pas hotărîtor în dezvoltarea progresivă a Moldovei. Orientarea ei a fost organic legată de interesele adînoi ale întregii societăţi, prin energia cu care a respins cotropiri străine şi prin înţelep- ciunea cu care a creat tiparele unor instituţii superioare înlăuntrul ţării. De aci şi luminoasa amintire pe care poporul i-a păstrat-o. în centrul ei stătea fireşte apărarea plină de glorie a hotarelor, căci tocmai de aci pornise a se desfăşura însăşi firul marilor idei călăuzitoare ale operei înfăptuite în a doua jumătate a sec. al XV-lea. Ne-o afirmă în felul lui şi Gr. Ureche, cînd ne explică reputaţia de sfînt ce păstra Ştefan pînă în 6 _r-,,o www.dacoromanica.ro 60 B. T. CÂMPiHA 10 vremea lui; „nu pentru suflet, îşi spune cronicarul, că el încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au ajunsu”. A trecut de atunci o jumătate de mileniu, iar de la această apreciere a lui Ureche, trei veacuri. Dar amintirea lui Ştefan cel Mare n-a pierit nici astăzi; pildă strălucită şi mereu vie de-a lungul istoriei romîneşti, lupta pe care el a condus-o rămîne dovada puterilor de neînfrînt pe care tocmai poporul le dăruieşte conducătorilor săi, în orice bătălie purtată pentru libertăţile sale. pyKOBOflflmHE H£EH nOJIHTHKH U1TEOAHA BEJIHKOrO (KPATKOE CO,HEP}KAHHE) ITo cjiyoaio nHTHCOTJieTHH bocuicctbhh Ha npecTOJi LIlreiţiaHa BejiHKoro aBTop nocT3BHJi ce6e qejibio BbiHBHib rjiaBHbie xapaKTepHbie nepTbi npo- necca pa3BHTHH MojiflOBbi bo BTopofi nojiOBHHe XV Bena. HanajioM bo3hhkhobchhh SToro npouecca Sbuio pa3BHTHe TOBapHoro npoH3BOflCTBa, flocTHrmero b nocJie/men Tpera SToro ctojicthh 3HanHTeJib- Hbix pa3MepoB. Abtop OTMenaeT HaHaBiunficH b to BpeMH BbiB03 3epHa, pa3- BHTHe peMecJi h ToproBJiH, npHBeflmee k peiuaioiii.eMy pocTy oâmero 6jia- rOCOCTOHHHH MOJIflaBCKHX TOpOflOB. 3tH npeo6pa30BaHHH C03flaJIH HeodXOflH- MocTb ueHTpajiH3auHH rocyaapcTBa. rocnoflapb BHec MHorne orpaHHHeHHH npHBHJierHH HMMyHHTeTa, rjiaBHbiM o6pa30M, Kpyrmoro cj)eo,aajibHoro 3eM- JieBJiafleHHH, CnOCOdCTBOBaBUIHe H33peB3HHIO HOBHX COII,HaJIbHO-3KOHOMH- HeCKHX yCJIOBHH; 6bIJIO nOJIOÎKeHO HanaJIO 3H3HHTeJIbHbIX aflMHHHCTpaTHBHblX petjjopM, cpe/w KOTOpbix aBTOp noflHepKHBaeT HMeBiuee dojibiuoe 3HaHeiiHe B03HHKH0BeHHe CJiy>KHJIOrO COCJIOBHH. Peiuaromyio pojib Cbirpa.ua 6opb6a npoTHB Typox; CjiHJKaHiîiHe Tpe- 6ob3hhh odopoHbi c 1473 no 1487 roa «BHJiHCb CTHMyjioM ,zuih npoBeaenHH nepBbix petjjopM, ycnJiHBUiHx cpeacTBa KHH>KecKoro npaBJieHHH. BHyTpeHHHe nojniTHHecKHe pecj)opMbi UlTe^aHa BejiHKoro 6hjih 3aBepmeHbi k KOHiiy XV Bena. LES IDlSES DIEECTEICES DE LA POLITIQUE D’ETIENîsE LE GEAjSTD (RfiSUMfi) A l’occasion du 500e anniversaire de l’accession au trone d’Etienne le Grand, l’auteur se propose de d^tacher Ies principaux traits caractă- ristiques du processus qui se dăroula en Moldavie au cours de la seconde moitiă du XV® silele. A l’origine de ce processus, se trouve le dăveloppement de la production de marchandises qui atteint un essor remarquable au cours du dernier tiers www.dacoromanica.ro 11 IDEILE CĂL.UJZ1T0AEE ALE POLITICII LUI STEFAE CEL MAKE 67 du silele. On signale Ies debuts de l’exportation des cdrdales et l’augmen- tation de la production artisanale et du commerce, qui ont pour resultat l’affermissement ddcisif des villes moldaves en gdn6ral. De telles trans- formations imposaient la centralisation du pouvoir d’Etat. Le prince răduisit considjk’ablement Ies privileges de l’immunitâ fModale, en p rticu- lier dans le cas de tertains domaines, plus profonddment marquds par Ies nouvelles conditions so iales - dconomiques; en gândral, d^cid£ â, „imm&liatiser Ies fiefs”, le prince prend l’initiative d’importantes rdformes administratives. II s’appuie sur une foi\e militaire et de police intdrieure, spd>.ialement cr^de â cet effet, Ies fameux „viteji”, dont l’organisation est dtudide dans le ddtail par l’auteur. On souligne le role d&. isif de la lutte contre Ies Turcs. Les exigences imm&liates de la d^fense du pays, entre 1473 et 1487, ont imprimd l’ălan des premieres rdformes, destindes â affermir la puissance du gouver- nement princier. La fin du XVe siecle marque l’achevement de l’ceuvre politique intdrieure d’Etienne le Grand. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 4, 1957 MOŢE ŞI COMUNICĂRI CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA OPINIILOR SOCIAL-ECONOMICE ALE LUI A. D. XENOPOL DE Z. OBXEA Alexandru D. Xenopol (1847—1920) a înscris în analele ştiinţei romîneşti un nume de seamă. Cugetător deosebit de cultivat (a studiat la Berlin dreptul şi concomitent istoria şi filozofia), înzestrat cu reale aptitudini ştiinţifice, el nu s-a limitat la munca de cercetare istorică propriu-zisă ci a meditat şi asupra obiectului ştiinţei, asupra metodicii ei de cercetare, asupra rolului şi a locului istoriei în ansamblul ştiinţelor sociale. într-un cuvînt, s-a ocupat de ceea ce se numeşte filozofia istoriei, devenind o personalitate cunoscută în cercurile sociologice idealiste de peste hotare. Pentru că, trebuie spus, concepţia lui Xenopol în problemele filozofiei istoriei este, în afară de unele oscilaţii, fără îndoială, idealistă. Deşi a recunoscut legi- tatea fenomenelor naturale („Xoi credem că legile universului există în chip obiectiv şi că ele se impun spiritului” x), Xenopol a negat totuşi cu consecvenţă legitatea socială. Stabilind o artificială demarcaţie între ştiinţele naturii şi cele sociale (sau în vocabularul său între „ştiinţele repe- tării şi cele ale succesiunii”)’ Xenopol socotea că numai ,,în cele dintîi faptele se repetă într-un chip identic” în aşa fel încît „spiritul să poată desface din repeţire formula obştească, legea”1 2. în ştiinţele succesiunii (istorico-sociale) unde „socialul nu se produce decît o singură dată în cursul vremurilor şi nu se mai repetă nici cînd într-un chip identic” avem, de-a face cu o situaţie cu totul deosebită de „ceea ce se întîmplă cu fenomenele naturale (fizice cît şi psihice) a căror repetiţiune nediferenţiată poate fi formulată în legi”3. De unde concluzia că în domeniul social „nu mai sînt legi de formulat pentru manifestarea faptelor. Individualul... va deveni elementul esenţial al istoriei”4. 1 A. D. Xenopol, Cauzalitatea tn succesiune, Buc., 1906 p.4. 2 Jbidem, p. 41. ’ 3 Ibidem. * Ibidem, p. 42. www.dacoromanica.ro 70 Z. OilNJiA 9 Este adevărat că supusă unei analize aprofundate, concepţia socio- logică a lui Xenopol impune relevarea marilor deosebiri dintre punctul său de vedere şi cel al multor altor sociologi idealişti. Xenopol n-a socotit, de pildă, nici un moment istoria ca un imperiu al forţelor subiective, ca ' produsul voinţei eroilor sau a forţelor divine, ci s-a străduit să seziseze în desfăşurarea faptelor individuale nn element constant, organizator, care le sudează într-o anume perioadă de timp (categoria timp e de fundamentală importanţă în concepţia sa asupra istoriei; ea e aceea care determină deosebirea dintre fenomenele de repeţire şi cele succesive), dîndu-le un caracter relativ unitar. Aceasta e seria istorică care ,,se deosebeşte de lege numai prin raportul în care se află cu elementul timpului"1 Tocmai înlănţuirea serială a faptelor istorice după principiul cauzalităţii îi permite lui Xenopol să păstreze istoria în sfera ştiinţei şi să ia poziţie împotriva neokantienilor şi a pozitiviştilor care negau istoriei calitatea de ştiinţă: „Mintea noastră protestează conţra descalificării ştiinţifice a istoriei” pentru că „istoria este o ştiinţă”2. Cu toate acestea, punctul de vedere al lui Xenopol nu depăşeşte graniţele sociologiei idealiste. Faptul ordonator, organizator care dădea un coeficient de unitate seriei istorice era în ultimă instanţă de natură ideală, dinafara producţiei materiale, dinafara a ceea ce Marx numise „proces istorico-natural”. Numai materialismul istoric (de mult fundamen- tat în perioada cînd Xenopol se străduia să găsească o soluţie pentru sal- varea prestigiului ştiinţific al istoriei), stabilind noţiunea de formaţiune social-economică ca totalitate a relaţiilor respective de producţie, a situat eu adevărat ştiinţa despre societate pe un teren ştiinţific. în studiul de faţă nu ne propunem însă o analiză a operei filozofice a învăţatului romîn. Ne asumăm o sarcină mult mai modestă şi anume studierea operei sale economice. Deşi a fost în primul rînd istoric şi filozof al istoriei, Xenopol nu rămîne străin de problematica economică a timpului. E drept că el nu e un economist decît în mod accidental. Adică se ocupă de fenomenul economic în măsura în care acesta îi este necesar pentru înţelegerea celui istoric. Dar aceasta nu înseamnă că nu poate fi considerat şi economist. Constantele sale preocupări economice din perioada 1885—1900 pledează cu prisosinţă pentru aceasta, ele trădînd un atent observa- tor al realităţilor economice din acea vreme- şi un ocbi perspicace în desci- frarea realelor noastre nevoi pe linie strict economică. într-adevăr, preci- zarea se impune din capul locului; Xenopol nu este un teoretician al, ştiinţei economice, ci, adînc cunoscător al situaţiei economice a ţării, caută şi găseşte căile cele mai bune (în raport cu cele propuse de alţi eco- nomişti ai timpului : de pildă de Ion Ghica, Moruzi, Strat) pentru dezvol- tarea organismului nostru economic pe făgaş capitalist. Şi aceasta era atunci de o foarte mare importanţă. Ca atare, studiile sale economice răspund unui imperativ al momentului, avînd prin aceasta un caracter oarecum pur practic. Dar fie chiar numai dezbaterea şi soluţionarea realistă a acestor probleme (bineînţeles de pe poziţiile unei anumite pături a burgheziei) reclamă — prin ele însele — considerarea că în personalitatea * A. D. Xtnopol, Noţiunea valorii in istorie, Buc., 1905, p. 24. " Idem, Expunerea pe scurt a principiilor fundamentale ale istorici, Buc., 1899, p. 9. www.dacoromanica.ro 3 CONTRIBUI'!! 1.A CUNOAŞTEREA O I> INIILOR SOCI VL-ECONOMICE AT.E LUI A. D. XENOPOL 71 lui Xenopol avem datoria să apreciem nu numai pe istoric şi filozof, ci şi pe economist, că în opera lui trebuie să studiem nu numai fondul ei istoric şi filozofic, ci totodată substanţialul ei aspect economic; că opera şi activitatea lui A. D. Xenopol aparţin şi istoriei gîndirii noastre eco- nomice. Sub aceste coordonate încercăm să analizăm în studiul de faţă opera economică a lui Xenopol,. cu speranţa că studiile închinate celor- lalte laturi ale gîndirii sale nu vor întîrzia să apară, oferind astfel citito- rilor imaginea cuprinzătoare a ceea ce reprezintă pentru istoria culturii şi ştiinţei romîneşti autorul Istoriei Romînilor din Dacia Traiană. ★ în deceniile VII şi VIII ale secolului al XlX-lea, economia romî- nească este în curs de trecere spre o nouă fază în dezvoltarea sa şi anume : în industrie dezvoltarea fabricilor, a industriei mecanizate, iar în agricul- tură, pătrunderea vizibilă a relaţiilor capitaliste. Cu alte cuvinte ne aflam într-o nouă fază a luptei între rămăşiţele modului de producţie feudal şi cel capitalist, cînd acesta din urmă exista nu numai în germene, în ten- dinţă istorică, ci în fapt, cîştigînd tot mai mult teren în lupta cu feudalis- mul. La aceasta au contribuit în mare măsură, în afară de dezvoltarea anterioară a forţelor de producţie, şi unele evenimente de crucială impor- tanţă ca : înfăptuirea Romîniei (unirea), reforma agrară din 1864 şi dotarea ţării cu instituţii burgheze. Aceasta nu înseamnă însă că de la 1864 încolo feudalismul şi-a încetat existenţa că el a fost pe deplin înlăturat de modul de producţie capita- list. Caracterul nesatisfăcător al reformei din 1864 a dus la menţinerea unor puternice resturi feudale, la perpetuarea a ceea ce Lenin numea „transformarea lentă a regimului de iobăgie în exploatare şi robie capi- talistă pe pămîntul feudalilor... al proprietarilor funciari”1. Apeastă situaţie a frînat mult dezvoltarea capitalistă atît în industria, cît şi în agricultura romînească. Contradicţia la care ne referim îşi găseşte oglindire şi pe plan social, împotriva marilor proprietari funciari şi a unei părţi din burghezia legată prin interese economice de boierime, se ridica aşa-numita burghezie in- dustrială. Insuficient de matură din punct de vedere economic, această parte a burgheziei romîneşti deşi lupta pentru dezvoltarea capitalistă a economiei noastre, cu toate succesele înregistrate de ea în această luptă, va fi silită să păşească pe drumul concilierii cu feudalitatea, pe drumul mai facil al compromisului, pe aşa-numita „cale prusacă” în crearea rînduielilor capitaliste. Ceea ce e însă important pentru noi şi se impune a fi precizat, e faptuly că lupta burgheziei industriale pentru înfăptuirea năzuinţelor ei de clasă corespunde cerinţelor obiective ale dezvoltării noastre economice în acel timp, ocupînd — din această cauză — poziţii înaintate în compa- raţie cu cea a clasei împotriva căreia milita. 1 V. I. Lenin, Opere, voi. 13, ed. a iY-a rusă, p. 215—216. www.dacoromanica.ro 72 z. ouni;a 4 în această lumină trebuie analizată şi apreciată opera economică a gînditorului de care ne ocupăm. . întreaga operă economică a lui A. D. Xenopol reprezintă o situare declarată şi categorică pe poziţiile burgheziei industriale. De pe aceste poziţii va face el rechizitoriul marii proprietăţi, va rosti vehementa-i critică la adresa liberului schimb şi va lupta pentru făurirea şi dezvoltarea industriei naţionale. în calitatea sa de istoric, Xenopol a studiat procesul deposedării ţăranilor de pămîntul stăpînit de veacuri, subliniind printre altele, „urmă- rile pierzătoare ale politicii interne a lui Mihai Viteazu asupra stării ţăra- nilor”1. Oprindu-se asupra momentului 1864, Xenopol insistă în mod deosebit asupra caracterului obiectiv necesar al reformei agrare. El arată că reforma a avut drept scop „mai întîi să dezrobească braţele (forţa de muncă—n.n.) să se Înlăture claca, sistem barbar şi medieval de exploatare a omului prin om”2, fără de care, după cum se ştie, evoluţia ţării pe făgaş capitalist nu era posibilă; şi în al doilea rînd, „să ridice condiţia socială şi economică a ţăranului romîn, liberîndu-1 din lanţurile aşerbirei lui către boieri, dîndu-i putinţa de a se hrăni singur din munca lui pe pămîntul ţării lui”. Dar datorită coaliţiei dintre „liberali şi conservatori”, reforma din 1864 nu s-a putut realiza pe deplin, problema ţărănească continuînd să-şi păstreze întreaga acuitate,,... legea (reforma agrară—n.n.) nu-şi ajunse ţinta şi de aceea chestia ţărănească nu s-a stîns cu legea din 1864 şi ea frămîntă şi astăzi societatea noastră”3. Condamnînd „sistemul de jaf şi despoiere” la care ţăranii sînt supuşi de către proprietari, Xenopol socoate că a sosit timpul cînd „trebuie să facem să înceteze odată în reali- tate şi nu numai în aparenţă, vechiul sistem de stăpîni şi de robi în care este împărţită societatea noastră”. Aceste afirmaţii nu trebuie însă înţelese ca o chemare la desfiinţarea regimului de exploatare a ţărănimii în general, sau la desfiinţarea proprie- tăţii feudale. Xenopol nu tindea către asemenea scopuri. El considera doar că e necesară „înlăturarea sistemului barbar şi medieval de exploa- tare” şi înlocuirea acestuia cu forma de exploatare capitalistă. El afirmase cu suficientă claritate că e împotriva acelor măsuri care ar duce la situaţia de a se „desfiinţa proprietatea cea mare privată” pentru că în acest fel „exportul ar dispărea din pricina modului de lucrare a pămîntului, din partea sătenilor . . . ţara ar sărăci şi dobînda datoriei publice ne mai putînd fi plătită, Eomînia ar fi îndată supusă unei ocîrmuiri străine” 4. Plină de semnificaţii pentru concepţia sa social-politică, pentru poziţia sa de clasă, este atitudinea pe care a adoptat-o faţă de răscoala ţăranilor din 1907. în lucrarea Mijloacele de îndreptare ale ţărănimii romîne, publicată la cîteva luni după răscoală, Xenopol înfricoşat de „revoluţia ţărănească care a apropiat aşa de tare de pieire stat, popor 1 A. D. Xenopol, Din istoria ideilor melc, în „Studii şi documente literare” da I. II. Torouţiu, voi. IV, p. 39. 2 Idem, Mijloacele de îndreptare ale stării ţărănimii noastre, Iaşi, 1907. 3 ldun, Istoria partidelor politice tn Romlnia, voi. I partea a Il-a, Buc., 1911, p. 458. 4 Idem, Mijloacele de îndreptare, p. 4. www.dacoromanica.ro 5 CONTRIBTJŢII LA CUNOAŞTEREA OPINIILOR SOCIAL-ECONOMICE ALE LXII A. D. XENOPOL 73 şi proprietari”1, critică în termeni necruţători abuzurile practicate de proprietari, „reaua stare în care zace cu mult cea mai mare parte din ţărănimea noastră”2. Dar el, nu consideră că starea de fapt pe care o condamnă se poate soluţiona prin împroprietărirea ţăranilor, ci, dimpotrivă, afirmă că „ceea ce trebuie ţăranului nu este atît pămînt în proprietate, cît condiţii mai bune, pentru a se putea folosi de pămînturile proprietăţii mari”3. Adept al pătrunderii capitalismului în agricultură, Xenopol pledează pentru crearea acelor condiţii care să favorizeze apariţia „chiar între săteni (a unei) aristocraţii de avuţie” a unei „clase intermediare (adică a chia- burimii—n.n.). . . între o pătură de calici . . şi . . .bogătaşi” care să „dea putinţa şi sătenilor de a-şi întocmi o proprietate mai mare”, ca „elementele sănătoase ale naţiei să se ridice în sus”4. Fără îndoială, atitudinea sa faţă de răscoala ţăranilor din 1907, nu reprezintă în ansamblul concepţiei sale social-politice un amănunt, lipsit de importanţă. Ba, am îndrăzni să spunem, aceasta trădează pilduitor limitele de clasă ale concepţiei sale. Ştiut este, că singura posibilitate de a se fi rezolvat în mod eficient problema agrară era împroprietărirea ţăra- nilor. Şi aceasta o ştia, foarte bine istoricul Xenopol. Totuşi, în toiul sîngeroaselor evenimente din 1907, Xenopol se străduie să demonstreze, că ţărănimii îi trebuie nu atît pămînt în proprietate, cît crearea unor asemenea condiţii care să-i dea putinţa de a se folosi de pămînturile „pro- prietăţii mari”. Altfel spus, el pledează, de fapt pentru menţinerea marii proprietăţi moşiereşti, chemîndu-i însă pe moşieri să-şi îndulcească formele de exploatare, în aşa fel încît ele să devină mai suportabile pentru ţărani. Că prin astfel de soluţii problema agrară (faţă de care el are, în alte lucrări, cuvinte de virtuală înţelegere) nu capătă rezolvare favorabilă, e de pri- sos să mai stăruim. De notat e faptul că în această atît de însemnată problemă, Xenopol avea o poziţie ostilă marilor deziderate ale ţărănimii, lăsînd să se întrevadă cu claritate oscilaţiile sale, contradicţiile vederilor sale social-politice, toate determinate de interesele sociale ale clasei al cărui mesager ideologic a fost. Nici un moment nu avem însă dreptul, ca pe temeiul celor arătate mai sus să considerăm justificată o confundare totală şi absolută a poziţiei politice a lui Xenopol cu cea a burgheziei liberale. O atare uniformizare, nu numai în cazul lui Xenopol, duce inevita- bil la ştergerea deosebirilor evidente dintre poziţia şi concepţia unui gîn- ditor de a altuia, la schematica reducere la acelaşi numitor a tuturor cuge- tătorilor noştri aparţinînd unei aceleiaşi clase, unei aceleiaşi epoci. Şi ceea ce e, cu siguranţă şi mai periculos, e că în acest fel pierdem putinţa de a evidenţia pînă unde anume se poate Vurbi de o suprapunere între interesele clasei şi concepţia gînditorului, şi de unde încep eforturile pentru depăşirea clasei al cărui ideolog este (bineînţeles dacă asemenea distincţii se degajă cu adevărat din opera şi activitatea personalităţii în discuţie). 1 A. D. Xenopol, Mijloacele de îndreptare, p. 21. 2 Ibidem, p. 1. 3 Ibidem, p. 3. 4 Ibidem, p. 7. www.dacoromanica.ro 74 Z. OKNEA ti Poziţia politică a lui Xenopol este străbătută de note contradictorii şi tocmai de aceea nu e deloc susceptibilă de o simplistă egalizare. De la început, se cuvine să menţionăm că a fost membru al societăţii „Junimea” şi asiduu colaborator la revista „Convorbiri literare”. Asupra cunoscu- tului caracter profund reacţionar al Junimii, patronată spiritual de Titu Maiorescu, nu insistăm. Ceea ce se cere elucidat în problema care ne interesează, este raportul dintre ideologia politică junimistă şi cea a lui Xenopol.'Autorul Istoriei Romînilor din Dacia Traiană n-a fost membru al Junimii pentru că era în deplină consonanţă cu ideologia ei, ci pentru că de-a lungul unei întregi epoci, aceasta a fost printre puţinele asociaţii literar-ştiinţifice (la Iaşi singura) în care un autor, sau un om de ştiinţă puf ea culege opinii critice cu privire la munca sa. Despre aceasta, vorbeşte pe larg Gh. Panu în ale sale Amintiri de la Junimea. Cît priveşte faptul că opiniile politice (de altfel şi cele ştiinţifice) ale lui Xenopol nu se ase- mănau între totul cu cele ale Junimii ne-o mărturiseşte şi Lovinescu în a sa Antologie a ideologiei Junimii unde spune că Xenopol chiar în tine- reţe „în realitate ... nu era cu desăvîrşire în „tonul” Junimii”1, deşi teoria maioresciană a formelor fără fond are largi ecouri în opera lui Xeno- pol, (chiar şi în cea economică). Acesta — în ciuda insistenţelor lui Iacob Xegruzzi şi ale lui V. Pogor, nu a fost conservator, ci liberal. Dar, deşi a elogiaf chiar în unele lucrări politica (mai ales economică) a liberalilor, el nu a îmbrăţişat-o total. Ba, uneori a supus-o unei aspre critici. El reproşa liberalilor făurirea „coaliţiei monstruoase” cu partidul con- servator în vederea detronării lui Al. I. Cuza, care, prin reforma ce o pre- gătea, periclita interesele comune ale celor două partide,,. . . . Liberalii şi conservatorii îşi dăduseră mîna încă din 1863 pentru detronarea lui Al. Ion I şi această alianţă, de altfel destul de nefirească. . . a fost botezată coaliţia monstruoasă”2. Mai tîrziu, în 1907, înfiera cu aceeaşi tărie pe liberali care ca şi la 1863 pactizaseră cu conservatorii întru înăbuşirea sîngeroasă a răscoalei ţărăneşti, „cu toată constituţia . . . cea liberală... eu toată asigurarea unei dreptăţi mai bune ... cu toată civilizaţia cea strălucită”3. Denunţînd demagogia fariseică a liberalilor, Xenopol arăta ea eeea ce se numeşte constituţie liberală e în fond „liberală însă numai pentru . . . clasa conducătoare”, iar dreptatea şi civilizaţia strălucitoare slujeşte de asemenea „clasei conducătoare”. El îi avertiza în egală măsură pe liberali şi conservatori, că zadarnică e „năbuşirea din afară a revoluţiei”, întrucît „ea nu este ceva stingher în lume... Este un puternic şivoi al evoluţiei universale... spre realizarea ideii binelui”. De aceea, „cine nu vede încotro merg vremile este un orb, şi în contra puhoiului timpului nu e cu putinţă să ridici zăgazuri”4. Dar din nou se cuvine a sublinia, că deşi a condamnat înăbuşirea sîngeroasă a mişcării ţărăneşti, prin eludarea unicei căi de rezolvare a problemei agrare, Xenopol dovedeşte teama faţă de revoluţia ţărănească, 1 E. Lovinescu, Antologia ideologiei Junimei Buc., 1943, p. 167. 2 A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, Iaşi, 1903. 3 Idem, Mijloacele de îndreptare, p. 45—46. 4 Ibidem, p. 47. www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA OPINIILOR SOCIAL-ECONOMICE ALE LUI A. D, XENOPOL 75 strădania de a nu se lovi în interesele de bază ale unei mari părţi a burghe- ziei şi moşierimii romîneşti. A. D. Xenopol nu a fost un om politic, mai precis un politician. Deşi înscris în partidul liberal, el n-a coborît în arena vieţii politice, luînd doar, uneori, atitudini faţă de unele evenimente, faţă de unele situaţii. De altfel, aşa ni-1 descriu şi contemporanii. Gh. Panu, cu care a fost prie- ten şi coleg la Junimea — ni-1 înfăţişează cu aceste semnificative cuvinte : „De altminterea, cred că nici d. Xenopol singur nu se va supăra, cînd voi spune că d-sa n-a avut nici odată aptitudini politice, nici n-a făcut politică serioasă într-un sens sau altul. D. Xenopol era eminamente un savant; pe d-sa un fapt istoric, social sau chiar literar, îl interesează mai mult decît toată politica”1. ★ Spuneam mai sus că în opera lui Xenopol, latura economică ocupă un loc însemnat. Aceasta o dovedesc nu numai lucrările sale economice şi desele observaţii de această natură presărate prin mai toate operele sale de istorie sau filozofie, ci însăşi mărturisirile sale personale : „După mulţi ani de îndepărtare de la cercetări economice, care au fost totdeauna din cele mai plăcute cugetului meu, mă reîntorc la ele cu această lucrare”2, declara Xenopol în 1895. Iar, în 1913 în lucrarea editată postum de T. E. Torouţiu Din istoria ideilor mele, mărturisea : „Pe mine mă interesa totdeauna viaţa economică a societăţilor şi în istoria romînilor introdu- sesem pretutindeni unde trebuia cercetări în această îndreptare, fiind chiar cel întîi care căutasem să pun în legătură dezvoltarea poporului romîn cu starea lui economică”3. Iar în altă parte : „Pentru a-mi aduna cuno ştiinţele trebuitoare în tratarea istoriei, trăsesem în cîmpul studiilor mele şi Economia politică, de pe cînd eram la Berlin şi studiasem mai ales cu mare osîrdie pe eco- nomiştii Carrey, americanul, şi pe germanul Fr. List” şi mai jos... „după Marţian, Aurelian şi cu mine am fost promotorii cercetărilor economice în Bomînia”4. Dar aceasta nu e suficient. Opera economică a lui A. D. Xenopol reclamă — prin ea însăşi — sublinierea faptului că ocupă un loc însemnat nu numai în ansamblul gîndirii şi activităţii marelui nostru învăţat, dar că reprezintă un moment deosebit în evoluţia gîndirii economice romîneşti. Atunci cînd Xenopol începea să se ocupe de problemele economice ale ţării noastre5, literatura economică romînească înregistrase deja nume ca acelea ale lui X. Şuţu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, V. Moruzi, Dionisie Pop Marţian, P. S. Aurelian, ca să nu enumărăm decît pe cele mai importante. 1 Gh. Panu, Amintiri de la Junimea din Iaşi, Buc., 1908, voi. 1 p. 248. 2 A. D. Xenopol, V. C. Buţureanu, Industria berei şi impozitul, Buc., 1895, p. 5. 3 A. D. Xenopol, Din istoria ideilor mele, în I. E .Torouţiu, „Documente literare”, p. 414. 4 Ibidem, p. 389—390. 6 Primul său studiu economic a apărut în 1877 in revista „Convorbiri literare”, sub titlul Starea noastră economică, constituind a V-a parte din lucrarea sa mai marc Starea noastră actuală. www.dacoromanica.ro 76 Z. OENEA 8 Potrivit grupărilor sociale pe care le reprezentau şi a climatului ştiinţific-ideologic în care se formaseră, fiecare din economiştii de mai sus, oferă soluţiile considerate de ei drept cele mai bune pentru evoluţia economiei naţionale. De fapt însă aceste „diferite” soluţii se reduc la două : cea liber-schimbistă şi cea protecţionistă — prima reprezentînd interesele boierimii şi burgheziei comerciale şi a doua pe cele ale burghe- ziei industriale. O privire — fie chiar foarte sumară — dovedeşte piuă la evidenţă că dintre toţi economiştii mai sus-amintiţi, numai ultimii doi sînt protecţionişti, ceilalţi militînd pentru poziţiile cele mai avansate ale liberalismului. Marele merit al lui Xenopol constă de aceea în faptul că în această ambianţă a ideologiei economice, nu s-a lăsat atras de mirajul liber-schim- bist, ci s-a plasat pe poziţii net protecţioniste, perseverînd în a demonstra marele pericol al ideilor şi al politicii liber-schimbiste pentru economia ţării în această epocă, indicînd căile realei ei dezvoltări. Observaţiile lui Xenopol cu privire la situaţia economiei romîneşti dovedesc mult realism, izvorît în afară de determinările sociale, din rigoa- rea adevăratului spirit ştiinţific. Acela care avea credinţa că ştiinţa este reflexul realităţii în mintea oamenilor, că ştiinţa adevărată începe acolo unde ea izvorăşte din realitate şi satisface realitatea (sau cum îi spune el „cîmpul faptelor”) nu putea să ofere în ştiinţa economică soluţii care să contravină nevoilor obiective ale realităţii. „Economia politică nu trebuie să uite că ea nu se poate mişca în regiunea curată a teoriei, şi că, lăsînd să-i scape lumea reală de sub picioare, ea pluteşte în vînt şi nu mai are nici o temelie serioasă”1, avertizează Xenopol, subliniind în acelaşi timp că totdeauna trebuie „să căutăm a potrivi gîndurile teoretice, aşa ca să poată explica viaţa reală”2. Marea cerinţă a momentului în care Xenopol se afirmă în cîmpul literaturii noastre economice, era crearea acelor condiţii care să favorizeze evoluţia noastră spre o economie industrială. Eliberată din punct de vedere economic şi apoi şi politic de jugul otoman, Eomînia trebuia în mod im- perios să depăşească acel stadiu în care aproape întreaga sa economie se reducea la producţia agrară. Era ca atare necesară — printre altele — o politică de încurajare şi protejare a înjghebărilor industriale. Şi poate că, în primul rînd, trebuia arătat şi dovedit, din toate punctele de vedere (economic, politic, social) în ce constă caracterul păgubitor al unei economii „eminamente agrare”, de ce se impunea ca o necesitate absolută crearea unei industrii autohtone. Tocmai acest lucru l-a făcut Xenopol. Purtător de cuvînt al acelor pături interesate în propăşirea econo- mică a ţării spre capitalism, Xenopol s-a oprit de la început asupra căilor (mai mult sub raportul politicii economice) prin care acest deziderat îşi putea găsi împlinire. Această primă problemă i se impunea din capul locului cu atît mai mult cu cît era martorul consecinţelor dezastruoase cu oare se soldase politica liber-schimbistă, pentru economia ţării. De aceea 1 A. D. Xenopol, Sludii economice. Craiova, 1882, p. 256. 2 Ibidem, p. 257. . www.dacoromanica.ro 9 CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA OPINIILOR SOCIAT.-ECONOMICE ALE LUI A. D. XENOPOL 77 — după ce urmărise istoricul politicii economice aplicate de diverse ţări pentru ceea ce numea,, propăşirea materială”, Xenopol constată nu fără dreptate — că ,,în economia unui stat pot fi aplicate două sisteme la pro- ducerea bogăţiilor. Acela în care statul... stă în afară de jocul puterilor economice, şi acela în care statul ia asupră-şi conducerea supremă a inte- reselor economice a poporului, nu ca producător, ci ca îndreptător şi privighetor”1 (citeşte încurajator şi proteguitor—n.n.). Adică, cele două cunoscute sisteme economice — liber-schimbist şi protecţionist. Liber- scbimbismul, arată Xenopol, poate şi trebuie să fie aplicat în ţările mai evoluate sub raport economic, în care „agricultura, industria şi comerţul sînt în cea mai mare înflorire”2, iar proteGţionismul este singura poli- tică acceptabilă pestru ,,o ţară începătoare”, singura politică ce poate duce la succese reale pe tărîm economic într-o astfel de ţară. Sezisînd funcţia socială, de clasă, a bber-scbimbismului, propagat cu deosebită stăruinţă de economiştii burghezi ai Angliei şi Franţei, Xenopol arată cu multă pătrundere că „economia politică a Franţei şi Angliei nu merită numele de ştiinţă; ea este o teorie pusă în serviciul unei practici3 şi fiindcă este profitabilă ţărilor acelora, teoria trebuie să vină să susţină, pe baza unor aşa numite principii, interesul curat material a acelor state, spre a-i da astfel o aparenţă mai puţin urîcioasă. Fiindcă Franţei şi Angliei le convine de minune a exploata lumea, de aceea scriitorii ei — conştient sau inconştient — susţin că statele cele mai înapoiate trebuie să urmeze sistemul lor, acela al liberului schimb... Pentru ce aceasta ? Pentru că Anglia şi Franţa, fiind foarte înaintate, în industrie, comerţ şi agricultură, popoa- rele cele mai înapoiate... nu vor putea niciodată să concureze cu dînsele şi deci, ne putînd produce lucruri tot aşa de bune şi de ieftine ca dînsele, vor rămîne pentru totdeauna în atîrnare faţă de ele”4. Demascînd valabi- litatea universală a tezelor liber-schimbiste, autorul Studiilor economice observă — nu fără ironie — că dacă studiem nu teoriile, ci practica folo- sită de marile ţări capitaliste pentru a ajunge la stadiul la care ajunseseră „atunci, lucru curios, vom găsi că nici una — dar nici una — nu au ajuns la o stare înfloritoare prin aplicarea teoriilor — liber-schimbiste”5. De observat că Xenopol, în focul polemicii cu liber-schimbismul, ajunge chiar să-i nege calitatea de ştiinţă („Economia politică a Franţei şi a Angliei nu merită numele de ştiinţă”). Afirmaţia e vădit exagerată, mai ales dacă-i extindem sfera valabilităţii şi asupra ştiinţei economice, aşa-zisă, clasică, care a apărut ca o expresie ideologică a intereselor bur- gheziei stăvilită în ascensiunea ei de cătuşele economice şi politice ale feudalităţii. Fără îndoială că această caracterizare nu mai este valabilă pentru liber-schimbismul perioadei cînd îşi scria Xenopol lucrarea. Acum economiştii liberali slujeau unor scopuri cu totul depărtate de cele ale înaintaşilor lor. De astă dată ei justificau şi facilitau realizarea tendin- 1 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 34. 2 Ibidcm. 3 Sublinierea lui Xenopol. 4 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 35— 36. 6 Ibidem, p. 37. www.dacoromanica.ro 7S Z. OENEA 10 ţelor expansioniste ale burgheziei deplin stăpîne pe puterea politică şi economică. Xenopol avea cu siguranţă multă dreptate .cînd spunea că doctrina liberală în totalitatea ei „este o teorie pusă în serviciul unei practici”, adică cum am spune noi, serveşte unor interese de clasă. Dar aceasta nu e valabil numai pentru doctrina liberală, ci deopotrivă şi pentru cea pro- tecţionistă. Xenopol nu mai spune însă aceasta. Doctrina economică pro- tecţionistă apărută în Germania, la sfîrşitul primei jumătăţi a veacului al XlX-lea prin lucrarea lui List Sistemul naţional este reflexul intereselor economice ale burgheziei germane, a cărei dezvoltare pe tărîm industrial era serios împiedicată de puternicele industrii ale Franţei şi ale Angliei. Opunerea de către List a ideii interesului economic naţional în locul celei a aşa-zisului interes internaţional, afirmat de doctnna liberală, şi a forţei productive, în locul celei a valorii de schimb, afirmată de liberali (această a doua idee exprimă opoziţia dintre o politică care urmărea viitorul economic al naţiunii şi cea care nu ţine seama decît de prezentul său) aruncă lumini lămuritoare asupra funcţiei sociale a protecţionismului. Ţara noastră se găsea atunci cînd Xenopol îşi scrie ale sale Studii econo- mice, în principiu, în faţa aceleiaşi nevoi, ca şi cele ale Germaniei din anii cînd îşi publică List lucrarea (spunînd aceasta ţinem, fi eşte, seama de deo- sebirea dintre proporţiile, gradul şi intensitatea dezvoltării noastre indus- triale faţă de cea a Germaniei). îmbrăţişarea de către Xenopol a protec- ţionismului 1 — a servit deci — ca să folosim expresia lui Xenopol, „unei practici”. Singura, dar nu mai puţin importanta — deosebire dintre doctrina pe care o apăra Xenopol şi cea susţinută de liber-schimbiştii romîniestecă prima servea unor „practici” (citeşte interese l—n.n.), pe măsura nevoilor obiective pe atunci ale economiei ţării, pe cînd cea de- a doua servea unei „practici” ce se ridica de-a curmezişul acestora. După cum, cu profunzime, observa Marx, legile protecţioniste nu sînt „decît un mijloc de a face să se dezvolte marea industrie a unei ţări . . . Tocmai de aceea se observă că în ţările unde burghezia începe să-şi facă loc, ca clasă, ca de pildă, în Germania, ea îşi dă multă osteneală ca să obţină taxe protecţioniste”2. Ca atare, politica protecţionistă este singura raţională şi legitimă pentru orice stat care se află în stadiul iniţial al dezvoltării capitaliste. Xenopol nu urmărea însă doar demascarea liber-schimbistului apusean, ci în primul rînd al celui romînesc. Ba, am putea spune, că el se oprea cu atîta ascuţime asupra funcţiei economice a amintitei şcoli apusene, pentru a putea lovi cu mai multă virulenţă împotriva liber-schimbiştilor romîni. Aceştia, în ciuda evidenţei adevăratelor interese naţionale, con- tinuau să-şi răspîndească convingerile, ridicate, prin stăruinţa lui Ion 1 La aceasta a concurat mult şi faptul că Xenopol a studiat In Germania, într-o epocă cînd doctrina lui List şi a americanului Carrey — a căror opere Xenopol mărturiseşte că le-a citit —eiau foarte curoscute şi aprec.ate de burglcza g._rn.ar.ă. Opera acestor economişti influenţează mult concepţia economică a lui Xenopol. 2 K. Marx, Curtntare despre problema liberului schimb in Mizeria filozofiei, Buc., Ed. P.C.R., 1947 (anexe), p. 171. www.dacoromanica.ro 11 CONTRIBUŢII BA CUNOAŞTEREA OPINIILOR SoCIAL-ECONOMICE ALE LUI A. D. XENOPOL 79 Ghica, la rangul de politică economică a statului, în timpul domniei lui AL I. Cuza1 şi după aceea. Fiind o „teorie pusă în serviciul unei practici”, adică apărînd inte- resele boierimii şi ale burgheziei comerciale interesate în exportul produselor cerealiere, acea „şcoală curioasă în economie politică”2, nu ţinea scama de rezultatele cu totul nefaste cu care se solda politica liber-schimbistă pentru economia ţării. Prin larga aplicare a acestei politici, care preconiza, printre altele, totala libertate a tranzacţiilor, boierimea exportatoare de grîne obţinea profituri uriaşe. Dar pentru economia ţării, această politică dusă de o parte însemnată a oficialităţii în total dezinteres pentru progre- sul economic, însemna o adevărată cătuşă. Dacă la 1870 industria romî- nească se găsea încă într-o fază incipientă, dacă la această dată abia se documenta despre necesitatea creării unei industrii indigene, aceasta se datoreşte în bună parte (laolaltă cu alte cauze de natură obiectivă) şi poli- ticii liber-schimbiste, care printr-o totală nepăsare faţă de evoluţia economică a ţării(după cunoscutul ei principiu „laissez faire, laissez passer”) prin neîncurajarea — ba chiar sabotarea oricărui efort industrial a stă- vilit propăşirea economiei romîneşti3. Poate că fără cele aproape patru decenii de politică economică liber-schimbistă, industria romînească ar fi putut vorbi despre sine la 1870 nu numai ca despre o existenţă viitoare ! Referindu-se la rezultatele dezastruoase ale politicii liber-schimbiste pentru economia ţării, Xenopol avertiza că „popoarele acele înapoiate ce caută să propăşească acum aplicînd teoriile liberului schimb, rămîn cu totul îndărăt şi că exemplul cel mai viu şi mai cunoscut este însăşi ţara noastră, Romînia”4. Xenopol a sezisat de asemenea că politica liber- schimbistă înseamnă, în ultimă instanţă, transformarea ţării într-un hinterland al Apusului, şi totala ei dependenţă faţă de puterile industriale apusene. De aceea după ce în 1879 arătase că prin propagarea principiilor liber-schimbiste puterile apusene urmăresc să menţină ţările mai înapoiate, printre care fireşte şi pe noi „pentru totdeauna în o atîrnare faţă de ele”5, în 1900 declara cu amărăciune : „Eu găsesc că această stare de fapt este îngrijorătoare la culme ; căci fundamentul vieţii unui popor este viaţa lui economică, şi în zadar ne vom făli cu artă, literatură, poezie, ştiinţă, chiar cu oameni politici însămnaţi, dacă temelia casei noastre va putea fi zguduită de alţii”6. Pentru a nu ajunge la această „stare... îngrijorătoare”, 1 în mesajul domnesc din 6 decembrie 18,r9, domnitorul declara „noi nu .admitem nici un sistem proiector : ba sîntcm fericiţi că tn pămîntul nostru, nu există nici una din acele industrii artificiale ce nu pot să se ţină, decit prin puterea unor legi speciale” (Mon. of. al Moldo- vei, 7 decembrie 1859). citat de Xenopol în Domnia lui Cuza Vodă, voi.II Iaşi, 1903, p. 203. 2 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 97. 3 P. S. Aurelian îi Înfiera cu mult spirit caustic la 1881 pe economişti' (liber-schimbişti —n.n.)... care vor să convingă pe romini că ei şi ţara lor sînt făcuţi pentru agricultură ; că indus- tria dacă va fi să fie vreodată in Romînia, va veni de la sine, adică prin pronia cerească, că viitorul economic al acestei ţări stă în absolută libertate a comerciului, a industriei (P. S. Aure- lian, Cum se poate funda industria tn Hominia, Buc., 1881, p. 2). 4 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 37. * lbidem, p. 30. • Idem, Cum stăm la oraşe, Iaşi, 1900, p. 22. www.dacoromanica.ro so Z. OBNEA. 12 el indicase încă în 1882 că „statul trebuie să jertfească mai mult pentru susţinerea zdrobitoarei concurinţe”, că e necesar ca „pe lîngă apărarea ţării în contra pericolelor militare, s-o înarmăm împotriva altei concu- renţe (cea economică—».».)care se face la întuneric şi pe nesimţite, dar ale cărei izbînzi sînt mult mai trainice, de vreme ce se înalţă pe piedestalul de granit al robirii economice”x. Scrierile economice ale lui Xenopol nu au trecut neobservate printre contemporani. Dimpotrivă, ele' au trezit ecouri puternice. Este semni- ficativ, credem, faptul că nici Ion Ghica, acela împotriva căruia în cali- tate de şef neoficial al şcolii liber-schimbiste romîneşti îndreaptă Xenopol cele mai multe săgeţi demascatoare, nu a putut trece cu vederea meritele lucrărilor lui Xenopol. în recenzia făcută primei ediţii a Studiilor econo- mice ale lui Xenopol, Ion Ghica deşi subliniază „divergenţele de opinii ce pot exista în privinţa credinţelor economice ale d-lui Xenopol”1 2, este nevoit să admită... că „în cartea d-lui Xenopol sînt multe idei juste”3 că ea „merită lauda şi încurajarea noastră”4. Desigur că tezele exprimate de Xenopol în luciarea citată eiau atît de imbatabile şi de juste, încît şi Ghica a fost nevoit dacă nu să le recunoască — cel puţin — să nu se ridice cu vehemenţa-i cunoscută, împotriVă-le. Spunem aceasta deoarece însuşi Xenopol relata despre tra- tamentele la carp supun liber-schimbiştii convingerile preopinenţilor pro- tecţionişti: „Cînd se iveşte cîte o lucrare care caută să combată teoriile liber-schimbiste, în totul funeste popoarelor începătoare, atunci ele sînt atacate cu o aşa înverşunare încît se vede bine că Lnu interesul ştiinţific le combate. c; cel economic”. * Manifestîndu-se de la început drept interpret al acelor pături inte- resate în dezvoltarea capitalistă a ţării — Xenopol a militat în decursul întregii sale activităţi economice pentru crearea industriei indigene. Astfel, încă în 1870, cu nouă ani înaintea primei ediţii a Studiilor econo- mice, în recenzia făcută lucrării liber-schimbistului Ion Strat — Tractatul de economie politică, Xenopol, deschizînd lupta, spunea : „Se tot repetă acum la noi în toate părţile şi mai ales prin circulările ministeriale că sîntem o ţară agricolă, că agricultura este şi trebuie să rămînă mersul vieţii noastre economice... Toate acestea sînt principii neadevărate în totul... şi peri- culoase pentru dezvoltarea şi existenţa noastră”5. Iar în 1877, constatînd cu amărăciune că situaţia despre care vorbea cu şapte ani înainte, a fost transformată pur şi simplu în „catehismul politico-economic al Romînilor”, scria indignat: „Dar cine s-a întrebat pînă acum la noi: Oare este cu putinţă ca o ţară să rămîie numai agricolă? Oare agricultura se poate 1 A. D. Xenopol, Studii economice, Craiova, 1882, p. 241. 2 Ion Ghica, Opere complete, ed. Haneş, voi. IV, p. 74. 3 Ibidem, p. 71. * Ibidem, p. 75. 6 A. D. Xenopol, Tractatul de economie politică a d-lui Ion Strai, In „Gonv. lit.”, an. IV (1S70), noiembrie, p. 277. . . www.dacoFomanica.ro 13 CONTEÎBUTII EA CUNOAŞTEREA OPINI1LOE SOOIAL-ECONOMICE Aj,E LUI A. D. XENOPOL 81 dezvolta în toată întinderea ei fără o industrie... ? Şi oare bine este pentru ■o ţară de a rămîne dedată numai la agricultură?”1. Stăruind asupra faptelor care reclamau în mod imperios făurirea unei industrii naţionale, Xenopol, arăta că ele nu se reduc la cele ten- denţios indicate de Ion Strat. Acesta căutînd să denigreze idealurile pirotecţioniştilor, pretindea că lupta pentru crearea industriei are drept unic scop dorinţa „de a ne satisface o vanitate puerilă şi să putem zice •că aceste producte sînt oreate în ţara noastră, de compatrioţii noştrii”2. Combătîndu-1 pe acesta, Xenopol declara : „Nu. Cu totul altele sînt cauzele care trebuieşte să îndemne pe un popor a-şi dezvolta industria şi comerţul său”3. Care erau aşadar după Xenopol, aceste cauze ? în primul rînd docu- menta el, nu se poate concepe realul progres economic acolo, unde întreaga economie se limitează la un singur compartiment, (şi mai ales la acel agricol) ştiut fiind că „o societate propăşeşte cu atît mai răpede cu cît sînt mai variate îndeletnicirile locuitorilor ei, urmărind aici o lege generală a naturei că progresul constă în deosebirea, diversificarea elementelor şi combinarea lor mutuală”4 * 6 * 8. Totodată dezvoltarea industriei este necesară chiar şi pentru existenţa agriculturii, pentru evoluţia ei satisfăcătoare. „Agricultura nu se poate dezvolta în toată deplinătatea ei fără o industrie care pe de o parte să consume, pe de altă parte să hrănească productele ei”s. Ca atare demonstra Xenopol, fără o industrie proprie, care să pună la dispoziţia agriculturii unelte perfecţionate®, îngrăşăminte şi alte produse industriale, şi în acelaşi timp să contribuie la crearea unei pieţe interne, capabilă să absoarbă produsele, însăşi existenţa acestui sector este grav ameninţată. Ceea ce considera însă Xenopol drept cea mai gravă consecinţă a menţinerii ţării într-o stare „eminamente agrară” era pericolul dependenţei absolute fală de Apus. Bl a înţeles că la baza tezei liber-schimbiste, potrivit căreia fiecare ţară trebuie să producă numai ce îi oferă „condiţiile ei climatice”, se ascunde strădania de a condamna ţara noastră la o veşnică economie agricolă. „Europa apusană, făcea el cunoscut, aruncă asupra noastră munca cea mai grea şi mai obositoare, a agriculturii şi păstrează pentru dînsa . . . acea care face mai multă economie de puteri şi e mai bine răsplătită, a industriei. Cu alte cuvinte în societatea cea mare europeană noi romînii sîntem însărcinaţi cu munca cea mai grosolană, avem rolul... 1 A. D. Xenopol, Studii asupra stării noastre actuale, partea a V-a, Starea noastră economică, in „Conv. lit.” an. XI (1877), aprilie, p. 7—8. 2 Ion Strat, Tractatul de economie politică, p. 306, citat de Xenopol in recenzia făcută acestei lucrări in „Conv. lit.”, an IV (1870), noiembrie, p. 274. 3 Ibidem. 1 A. D. Xenopol, Studii economice, Craiova, 1882, p. 6, Influenta tezelor lui A. Smitb cu privire la Însemnătatea diviziunii muncii, e aici vizibilă. 6 Idem, Starea noastră economică, in „Conv. lit.”, an. XI (1877), aprilie, p. 7 — 8.Accaslă idee o reia şi în 1895 în prefaţa lucrării Industria berei şi impozitul, Buc., 1895, p. 7. 8 Observînd cît de utiiă ar fi înzestrarea agriculturii cu unelte mecanizate, Xenopol era insă nevoit să recunoască : „Dar aceasta este greu de făcut cit timp nişte asemine plu- guri cu vapori (probabil tractoare — n.n.) trebuiesc aduse din străinătate ; dacă am avea fabrici in ţară s-ar schimba lucrurile” (Studii economice, 1882, p. 35). 8_c 1398 www.dacoromanica.ro 82 Z> ORNEA U cele mai apropiat de animale sau de maşinile fără conştiinţă; sîntem reduşi la starea de iloţii civilizaţiei”1. Socotind această situaţie „din cele mai dăunătoare pentru econo- mia noastră, Xenopol prevenea cititorii că „a rămîne dedaţi numai agri- culturii este a ne osîndi pe noi înşine la producerea numai de lucruri brute... este a ne constitui pentru totdeauna robii streinătăţii”2 (sublinierea noastră Z. O.). A ieşi din „această stare de lucruri” îi apărea lui Xenopol, după cum s-a văzut drept marele imperativ al momentului. Şi singura posibi- litate de ieşire era lupta pentru făurirea unei industrii proprii. „Dacă nu voim să pierim... trebuie numai decît să punem umărul la schimbarea stării economice a ţării, şi la aceasta nu se poate ajunge altfel, decît prin crearea şi încurajarea industriilor”3. Exprimînd aceste convingeri, marele nostru învăţat nu se avînta dincolo de limitele realizabilului. Dimpotrivă, se menţ'nea în sfera unui punct de vedere în întregime realist. El nu urzea planuri utopice, ea de pildă transformarea ţării — în acel timp — într-o putere industrială. Dorinţele sale erau cu totul pe măsura posibilităţilor vremurilor sale şi a clasei pe care o reprezenta. Elocvent în această direcţie este faptul că el nu cerea ca Eomînia să devină o ţară exportatoare de produse industriale („va trece încă mult timp înainte ca exportul ţării noastre să cuprindă şi obiecte-industriale”). Singurul lucru către care năzuia era aşezarea temeliei edificiului nostru industrial în aşa fel, încît să ne putem satisface deocamdată, cu propriile noastre forţe, măcar cele mai importante nevoi „cel puţin să producem pentru trebuinţele noastre... măcar pînă într-atîta încît să servească la întîmpinarea nevoilor celor mai de căpetenie ale trebuinţelor vieţii”4. Care trebuia să fie după concepţia lui Xenopol configuraţia indus- trială a ţării ? ' Prima ramură, primul sector al industriei noastre pe care îl promo- vează Xenopol şi pentru care pledează mereu este cel aşa-numit al „in- dustriilor agricole”. Acestea ar urma să prelucreze roadele pămîntului nostru în „producte industriale fabricate”. Printre ele Xenopol enumeră asemenea îndeletniciri ca „prefacerea linei, inului şi a cînepii în stofe şi frînghii, a griului în făină, a laptelui în brînzeturi şi unt, a cărnurilor în conserve, a pieilor crude în piei dubite, a coarnelor şi unghiilor în clei, a oaselor în genere în fosfor şi cărbune animal, a frunzelor de dud în mătase... etc.”5. Transformînd în fabricate „produsele brute ale pămîntului — de- monstra Xenopol — am reţine bani în ţară, cîteva din ele ar mări exportul nostru şi ar adăuga avuţia naţională”6. Pînă aici nimic nou, nimic deosebit faţă de ceea ce preconizau şi alţi economişti ai vremii. Ba chiar, nimic deosebit nici faţă de poziţia 1 A. D. Xenopol, Slitdii economice, Craiova, 1882, p. 187. 2 A. D. Xenopol şi V. C. Buţureanu, Jnduslria berci şi impozitul, Buc., 189.7, p. 8. 3 Ibidem, p. l(j. 1 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 192. 5 A. D. Xenopol şi V. C. Buţureanu, Jnduslria berci şi impozitul, Buc., 1895, p. 11. 6 Ibidem, p. 15. www.dacoromanica.ro 15 CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA OPINIILOR SOCIAL-ECONOMICE ALE LUI A. D. XENOPOL 83 hber-schimbiştilor în această problemă. Este ştiut că şi liber-schimbistul Ghica, care milita pentru permanentizarea aşa-zisului nostru specific agrar, socotea necesară înfiinţarea industriilor agricole, care să prelucreze produsele „trase direct sau indirect din pămînt”1. Această poziţie a lui Ghica este pe deplin explicabilă dacă ţinem seama că el era pe plan ideo- logic reprezentantul boierimii comerciale, vital interesată în mărirea cîş- tigurilor prin prelucrarea industrială a produselor obţinute pe moşii. Or, dacă şi Xenopol ar fi militat numai pentru industrializarea unor produse provenite din agricultură, atunci între poziţia lui şi cea a liber- schimbiştilor n-ar fi existat nici o deosebire. Iar în cazul acesta, s-ar dovedi cu totul lipsite de consistenţă, afirmaţia noastră potrivit căreia Xenopol era purtătorul de cuvînt al aripii industriale a burgheziei romîneşti, şi tocmai de aceea propaga şi apăra idealurile protecţioniste. în realitate, după cum e şi firesc, între punctul de vedere al lui Xenopol şi cel al lui Ghica există deosebiri radicale : ele începînd să-şi profileze trăsăturile distinctive din momentul cînd Xenopol se străduie să documenteze utilitatea lărgirii sferei industriale agricole. Pe cînd Ghica era net împotriva întemeierii acelor,, fabrici de pînză, de postav, de zahăr, de hîrtie de acelea la care trebuie maşini mari şi complicate şi capitaluri de milioane”2, Xenopol socotea că şi acestea ,,s-ar putea introduce mai cu uşurinţă şi folos în Romînia”3. El arăta că industria zahărului ne-ar da posibilitatea folosirii mai avantajoase a „sfeclei culese pe ogoarele noastre”. Oît priveşte fabricile de hîrtie, Xenopol declara răspicat că „fabrica de hîrtie este industria a cărei propăşiri este cea mai sigură în Romînia. Ea va atrage după sine înfiinţarea unor altor industrii accesorii, va face cu putinţă existenţa fabricilor de chibrituri şi va da ţării în genere un pu- ternic avînt industrial”4 5. Aşadar, în timp ce Ghica îngrădea în limite sufocante eeea ce am numit „industrii agricole”, reducîndu-le pe acestea, exclusiv la ceea ce puteau prelucra proprietarii de moşii în mod aproape nemijlocit şi cu investiţii foarte mici, sau la mica producţie ţărănească, Xenopol milita pentru crearea unei adevărate industrii uşoare, sau cum îi spunea el „industrie mare”. Dar în această chestiune Xenopol nu venea numai în contradicţii* cu Ghica, Strat sau Moruzi, ci şi cu Aurelian, cu care în general se potrivea în opinii. Xenopol s-a dovedit a fi un atît de perseverent propagator al necesităţii dezvoltării noastre industriale, încît se simţea dator a zdrobi orice fel de argumente contrarii (indiferent de unde ar veni) care ar fi putut periclita în vreun fel realizarea convingerilor sale. El îl combătea pe Aurelian pentru că acesta în Cum se poate fonda industria la romi ni era „de părere că înlăturînd pentru timpul de faţă industria mare, orga- nizaţiunea noastră industrială ar trebui să se întemeieze pe înfiinţarea industriei domestice şi a meseriilor”6. Xenopol nu obosea în a susţine că 1 Ion Ghica, Scrieri economice, ed. Veverca, Buc. 1937. 2 Ibidcm, 3 A. D. Xenopol, Sluti ii econmnice, Craiova, 1882. P- 204. 4 Ibidem, p. 219. 5 Ibidem, p. 234. www.dacoromanica.ro 81 Z. OISSIJA 16 „industria mare este aceea ce trebuie să căutăm a dezvolta mai întîi în Romînia”1. Afirmînd cu atîta tenacitate acest punct de vedere, Xenopol pre- vedea totodată că întreprinderile nou înfiinţate nu au sorţi de izbîndă decît numai dacă se vor bucura de încurajarea şi proteguirea statului. Altfel, printr-o politică liber-schimbistă, ţinerile întreprinderi nu numai că nu au şanse de lungă vieţuire, dar nici măcar nu pot vedea lumina zilei. Cele arătate mai sus (lupta lui Xenopol pentru întemeierea industriei uşoare), dau, credem noi, temei afirmaţiilor noastre cu privire la semni- ficaţia socială a operei economice a lui Xenopol. Este ştiut că ceea ce caracterizează aşa-numita industrializare burgheză este tocmai tendinţa de a-şi îndrepta mai întîi capitalurile spre acele compartimente care aduc beneficii mari, cu investiţii relativ mici şi în timp scurt, adică spre indus- tria uşoară. Tocmai asemenea poziţii apăra şi Xenopol. De utilitatea atin- gerii unor asemenea obiective căuta şi Xenopol să-şi convingă contemporanii. Configuraţia industrială a ţării, în concepţia lui Xenopol, nu trebuia să se limiteze însă numai la „industriile agricole”. El pleda cu aceeaşi pasiune şi pentru unele ramuri ale industriei extractive, pe care le socotea foarte avantajoase pentru economia ţării. Considerînd, că ţara noastră dispune de bogate zăcăminte miniere, spre deosebire de Ghica, Xenopol arăta necesitatea exploatării lor. „în privirea industriei mari, în întîiul loc avem de propus ca mijloc de dezvoltare : exploatarea minelor”2 3. Procedînd la exploatarea „acestor bunuri nepreţuite”, dispunînd de cantităţi tot mai mari de „producte ale minelor”... „naţiunile industriale ale apusului... vor fi silite a se apro- viziona cu productele minelor noastre de îndată ce vor fi de o calitate bună şi produsă în condiţiuni astfel ca să poată fi vîndute cu preţuri ieftine”8. în acelaşi timp, avînd cărbune, l-am putea folosi şi drept com- bustibil pentru „drumul de fier” care deocamdată „consumă tot lemnul”. Fireşte, prevenea Xenopol, pentru a atinge stadiul cînd vom putea produce cărbune „de o calitate bună... şi ieftină”, e necesar ca statul să întreprindă serioase cercetări geologice („spre a afla unde s-ar putea deschide mine, ar trebui studii cu mult mai serioase făcute de inginerii plătiţi de stat”)4, să organizeze şcoli profesionale care să pregătească cadre de conducere pentru întreprinderile miniere ce vor lua fiinţă (,,cre- area unor şcoli de mine din care să iasă conducători şi contra maiştri pentru lucrările minei”)5; şi de asemenea construirea unor căi de comunicaţie care să faciliteze legătura centrelor miniere cu restul ţării („facerea de drumuri şi şosele bune pe lîngă locurile acelea în care cercetările geologice vor descoperi urme de metale sau minerale”)6. Xenopol a înţeles însă că boierimea şi acea parte din burghezie legată prin interese de ea se împotriveau în mod sistematic exploatării 1 A. D. Xenopol, Studii economice, Graiova, 1882, p. 233. >a Ibidem, p. 82. 3 Ibidem, p. 83, * Ibidem, p. 84. 5 Ibidem, p. 87. 6 Ibidem, p. 86. www.dacoromanica.ro 17 CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA OPINIILOR SOC'IAI,-ECONOMICE A1.E LUI A. D. XENOPOL 85 minelor. Semnificativă pentru poziţia acestor pături este afirmaţia lui Ion Ghica : „Ar fi o nesocotinţă, să căutăm să exploatăm bogatele mine- rale de fier ce avem în multe părţi ale Romîniei”1. Combătînd acest punct de vedere cu totul ostil realei dezvoltări a organismului nostru economic, Xenopol îi dezvăluia cu profunzime interesul de clasă. Astfel, el arăta că de-a curmezişul creării întreprinderilor miniere se ridică mai ales „pro- prietarii” (de moşii— n.n.) de „teamă că minele să nu detragă locuitorii de Ia Uiunca cîmpului”2. în sfîrşit, alături de exploatarea minelor de „metale ori minerale” Xenopol considera că o atenţie deosebită trebuie acordată şi exploatării petrolului, întrucît „materiile bituminoase precum petrolul sau păcura au fost întotdeauna extrase din pămîntul nostru”3. O raţională şi ştiinţifică exploatare a petrolului, alături de legi protectoare ar putea pune capăt concurenţei ce ne-o face atît pe plan intern cit şi pe plan extern petrolul american. Aceasta e pe tărîm industrial calea care după el duce „spre îmbogăţirea ţării”. De asemenea, Xenopol acordă atenţie aşa-numitei „mici industrii”, noţiune prin care înţelege de fapt industria casnică practicată în gospo- dăriile ţărăneşti, ^i meseriile. Cu privire la industria casnică a gospodăriilor ţărăneşti care acum sînt în desuetudine din cauză că „de cînd s-a dezvoltat agricultura mare braţele ţăranului au fost robite proprietarului... pînă la sfărîmarea puterilor sale şi-a întregii sale familii”4, Xenopol demonstrează necesitatea reînălţării ei la vechiul prestigiu. în legătură cu meseriile, Xenopol se ridica împotriva slujbomaniei de care suferea tineretul vremii, pledînd pentru îndrumarea lui spre munci productive. Dar şi pentru aceasta era nevoie de sprijinul statului care ar fi trebuit să efectueze în primul rînd o „reformare a sistemului de învăţămînt” în aşa fel îneît „să se împuţineze şcolile care dan naştere numai la funcţionari şi să se înmulţească acelea care ar da naştere la ocupaţii productive”5 * şi apoi adoptarea unei politici de „încurajare... a tuturor ocupaţiilor industriale” (adică productive — n.n.). în dimensiunile ei generale aceasta este optica lui Xenopol asupra compartimentului industrial al economiei romîneşti. ^ ★ După cum s-a văzut, A. D. Xenopol s-a definit ca un luptător de frunte pentru crearea şi dezvoltarea industriei autohtone. Aceasta nu înseamnă însă că a diminuat importanţa agriculturii în complexul economic romînesc. Cu toate că el era net împotriva tezelor lui Ghica, Strat, Moruzi etc. după care noi trebuie să rămînem „un neam agricol, un neam a cărei bogăţie este pămîntul”8, Xenopol-cugetător pe deplin realist — a înţeles că în acel stadiu de dezvoltare social-economică, pentru mulţi ani „agri- 1 Ion Ghica, op. cit., p. 211. 2 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 86. 3 Jbidem, p. 219. * Jbidem, p. 248. 5 Jbidem, p. 98. 3 Ion Ghica, Opere, voi. IV, ed. Minerva, 1914, p. 287. . www.dacoromanica.ro 8fi Z. OKNE\ 18 cultura... va rămîne... îndeletnicirea cea mai productivă a poporului nostru”1. De aci se desprinde o observaţie de primă însemnătate în opera economică a lui A. D. Xenopol, şi anume că el s-a străduit în permanenţă să dovedească necesitatea transformării agriculturii din unică îndeletni- cire (cum o voiau liber-schimbiştii) într-un compartiment, într-un sector al economiei naţionale care să se sudeze într-un tot armonic cu celelalte ramuri : industria şi comerţul. O dată precizat locul agriculturii în ansamblul economiei naţibnale, Xenopol a urmărit să indice drumul către care trebuie să se îndrepte agricultura pentru a atinge un nivel calitativ superior al dezvoltării ei, spre a intra pe făgaş capitalist. Pentru aceasta se impunea, arăta Xenopol în primul rînd „varierea culturii şi înmulţirea ocupaţiilor agricole”2. Prin împlinirea acestei nece- sităţi s-ar crea ţăranului posibilitatea ca în cazul periclitării într-un an al unei culturi să se despăgubească prin cealaltă („dacă culturile ar fi mai variate, s-ar împărţi şansele de cîştig asupra unui număr mai mare de pro- ducte şi dacă unul sau două ar da greş s-ar despăgubi asupra celorlalte”)3, în plus, o asemenea cu totul nouă situaţie (pe vremea cînd scria Xenopol, aproape întreaga agricultură se limita la grîu şi porumtf) ar duce la rami- ficarea atît de mult resimţită a producţiei agricole. S-ar fi putut în acest fel aborda la modul corespunzător pomicultura, viticultura, plantele industriale, iar creşterea vitelor s-ar putea ridica la nivelul impus de cuceririle ştiinţei. De asemenea, sublinia Xenopol, varierea „culturilor” ar contribui cum nu se poate mai bine la lupta împotriva secătuirii po- tenţelor naturale ale solului. Un alt mijloc pe care îl indica Xenopol pentru îmbunătăţirea agri- culturii era ceea ce se numeşte „restrîngerea culturii”. Partizan al agri- culturii intensive („ceea ce e de lipsă la noi este dezvoltarea produeţiunii în sens intensiv, iar nu extensiv”)4, Xenopol atrăgea atenţia că o producţie agricolă sporită nu se obţine prin cultivarea „a mii de fălci în mod cu totul prost”, ci printr-o „cultură raţională”. Pentru aceasta trebuie părăsit sistemul „arăturilor primitive prin care pămîntul este... numai rupt, nu arat”, de acordat cuvenita atenţie îngrăşării pămîntului, de luat măsuri pentru ocrotirea pădurilor, întrucît ele contribuie la păstrarea unui „echilibru firesc între ploaie şi secetă” etc. în sfîrşit, al treilea mijloc propus de Xenopol în vederea aceloraşi scopuri, era perfecţionarea „metodelor de cultură”. Pornind de la ideea că „agricultura a ajuns în zilele noastre o ştiinţă şi că numai noi singuri mai credem că este o afacere de simplă rutină”5 6, Xenopol cerea cu insis- tenţă practicarea unei agriculturi ştiinţifice. în vederea realizării acestei cerinţe, el propunea ca şi Ion Ionescu de la Brad, înfiinţarea a „numeroase şcoli de agricultură prin districte”, a unei „şcoli centrale de agricultură” 1 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 77, 2 Ibidem. 3 Ibidem. 4 A. D. Xenopol, Memorii asupra unor îmbunătăţiri economice de realizai in Nordul Romb niei şi tn special la Iaşi, Iaşi, 1887, p. 3. 6 Idem, Studii economice,' p. 80—81. ’ www.dacoromanica.ro 19 CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA OPINIILOR SOCI AL-EGONOMICE ALE LUI A. D. XENOPOL 87 care pe de o parte să pregătească profesori pentru şcolile districtuale, iar pe de altă parte,, să încerce a aplica ţării noastre acele metode perfecţionate ce s-ar potrivi cu starea ei economică, financiară”1. Realizînd aceste trei „reguli absolute”, cum le spunea el, şi paralel făurindu-ne o „industrie puternic dezvoltată care să meargă alăturea cu ea (cu agricultura—w.w.)şipe acelaşi pămînt”2, vom reuşi să scoatem agri- cultura „din decăderea în care se află”, aducînd-o într-o stare prosperă. Altfel, se va ajunge în situaţia ca cerealele noastre din cauza insuficienţei lor calitative să fie excluse de pe pieţele Europei, aşa cum s-a întîmplat pe piaţa din Amsterdam3. Dar, Xenopol — în care se întîlneau istoricul, filozoful şi econo- mistul — nu putea să limiteze măsurile pentru îmbunătăţirea agriculturii la cele de ordin pur tehnic ca să zicem aşa, chiar dacă ele erau extrem de utile şi importante. Cel care studiase istoria noastră de la originile ei şi reflectase asupra raporturilor dintre ţărani şi boieri nu putea să nu înţe- leagă că îmbunătăţirea situaţiei agriculturii este strîns legată de problema îmbunătăţirii situaţiei ţărănimii. Atîta timp cît „ţăranul, temelia statului, se află într-o stare rea”4, cît timp e lăsat „pradă lăcomiei exploatatoare a proprietarilor şi arendaşilor”5, munca sa nu va fi productivă şi interesată, agricultura nu se va putea ridica la nivelul dorit. * Ca’ să încheiem tabloul economiei naţionale aşa cum îl preconiza Xenopol, ne mai rămîne să vorbim despre comerţ. Imaginea sa asupra rolului comerţului în societate este de asemenea tributară concepţiei sale protecţioniste. Pornind de la ideea că „dintre ocupaţiile economice, cea mai puţin productivă este comerciul pentru că nu produce valori reale... ci numai cît apropie pe consumatori de producători”6, Xenopol concludea firesc că situaţia ideală este aceea în care comerţul este „restrîns pe cît se poate în ceea ce priveşte interiorul ţării şi mărginit numai la exterior”7. Unde anume poate fi realizată o asemenea situaţie ? Bineînţeles, (şi de aici încolo pecetea protecţionistă este străvezie) că într-o ţară industrială unde consumatorul (Xenopol îngustează arbitrar sfera acestei noţiuni, populînd-o numai cu consumatori de produse industriale) este relativ aproape de izvoarele de producere a bunurilor pe care trebuie să le achiziţioneze. Existînd această apropiere, am zice naturală, între producători (de pro- duse industriale—n.n.) şi consumator (de aceeaşi categorie de produse— n.n.) 1 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 81. 2 Idim, Studii asupra stării noastre actuale, parlea a V-a, Starea noastră econo- mică, în „Conv. lit.” an. XI (1877), aprilie, p. 8. 3 Aci, In tratarea problemelor agriculturii, influenţele lui Carrey slnt atit de izbitoare incit nu rareori stăruie in cititorul avizat convingerea că Xenopol n-a făcut decit să copieze solu- ţiile lui — ne referim mai ales la acele mijloace propuse de economistul romîn — şi să le aplice la realilăţile romîneşti. 4 Idem, Industria mătăsii, Buc., 1895, p. 11. B Idem, Mijloacele de îndreptare, Buc., 1907, p. 20. 6 Ici- m, Studii economice, p. 105. 7 lbidcm. www.dacoromanica.ro 88 Z. ORNEA 20 rolul comerţului care după cum am văzut îndeplineşte prin excelenţă tocmai rolul de „a apropia producătorul de consumator” devine cu totuî minor. Dimpotrivă, într-o ţară „curat agricolă” cum e a noastră, cele două elemente ale relaţiei amintite fiind foarte depărtate spaţial („toate obiectele lucrate, adică fabricate — trebuie aduse din străinătate”)1, rolul comerţului interior capătă proporţii îngrijorătoare, ţara plătindu-i „un tribut foarte urcat”. Şi, evident, nu scapă prilejul ca la capătul unei atari analize să nu tragă concluzii protecţionisce : „De aici vine tendinţa de a înfiinţa fabrici pentru a apropia consumatorul de producător şi a scădea în proporţiune birul plătit comercianţilor”2. Această unilateralizare a raporturilor dintre cumpărător şi produ- cător, această reducere a problemei numai la consumul de produse indus- triale cu totul neştiinţifică, îşi găseşte explicarea în strădania lui Xenopol de a folosi orice fenomen economic în slujba argumentării şi propagării tezelor sale protecţioniste. în plus, aceasta se datoreşte fără îndoială şi faptului că într-o economie ca a Dom iniei de la sfîrşitul veacului al XlX-lea dominată de elementul agrar, marea problemă nu era schimbul intern de produse agricole, ci acel de produse industriale. De aceea, poate Xenopol aie dreptate cind afirmă că sporirea peste măsură a numărului de comer- cianţi se datoreşte în parte şi faptului că sîntem încă o ţară „curat agrară”. Pentru interiorul ţării, Xenopol preconiza deci un atare regim eco- nomic în care comerţul să fie, „restrîns pe cît se poate”. Funcţiunea comer- ţului trebuia îndreptată în special în spre „relaţiile economice cu alte state”. Xenopol trădează; atunci cind vorbeşte despre comerţul exterior, unele simpatii faţă de mercantilism (cu care protecţionismul se înrudeşte într-o oarecare măsură, mai ales în ceea ce priveşte încurajarea dezvoltării industriale prin politica protecţionistă). El apăra şcoala mercantilistă şi cerea ca „suma de bani de metal importată pentru productele exportate să fie mai mare decît suma cea exportată pentru productele importate”, pentru că „moneda nu trebuie considerată numai ca un simptom al bogăţiei ci ca un agent care înlesneşte... circulaţiunea averilor şi schimbul slujbe- lor ce se face între oameni”3. El este însă departe de vechiul şi clasicul mercantilism, care nega total rolul producţiei sociale. Simpatiile pentru acesta se dezvăluie numai atunci cind tratează problema comerţului exterior şi acest lucru ţinînd seamă de felul în care concepea Xenopol această problemă, era aproape inevitabil. Problema comerţului exterior era un punct important atit în con- cepţia liber-schimbistă, cît şi în cea protecţionistă. Liber-schimbiştii se declarau pentru un comerţ cu totul liber, cu ajutorul căruia să putem importa masiv toate produsele industriale pe care noi nu trebuie să le producem, de vreme ce le putem procura de aiurea. Că în acest fel pătrun- deau în ţară nestingherite o serie de produse fabricabile şi la noi şi prin aceasta se stăvilea orice încercare de a crea o industrie autohtonă, pentru liber- schimbişti nu era o problemă. în aceste condiţii a lupta pentru făurirea şi 1 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 105. 2 Ibidcm, p. 106. 3 A. D. Xenopol, Starea noastră economică, In „Conv. lit.”, an. XI (1877), aprilie, p. 10. www.dacoromanica.ro 21 CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA OPINIILOR SOCIAL-ECONOMICE ALE LUI A. D. XENOPOL 8<> dezvoltarea industriei naţionale, însemna, necondiţionat, a dovedi şi caracterul păgubitor al politicii comerciale, a liberului schimb, a demonstra necesitatea stăvilirii importului printr-o politică vamală corespunzătoare, a dovedi necesitatea unei balanţe comercială favorabilă. A trata asemenea probleme fără a plăti tribut, fie el chiar în mică măsură mercantilismului era, cum spuneam, aproape imposibil. Caracteristic pentru poziţia generală a lui Xenopol e punctul său de vedere în problema comerţului exterior. Ca întotdeauna, atacă frontal tezele liber-schimbiste. Nevoia de a închide graniţele ţării în calea toren- tului produselor de import îi apare ca un imperativ de imediată impor- tanţă. El demonstrează netemeinicia tezei liber-schimbiste, după care ,,cu cît o ţară importă mai mult, cu atît e mai bogată” subliniind că, „spo- rirea importului în ţara noastră nu înseamnă crescerea bogăţiei, ci stîr- pirea ei... îndreptarea îndeletnicirilor sale tot mai mult către munca brută”1 şi, bineînţeles, împiedicarea evoluţiei noastre pe tărîm industrial. Afir- maţiile liber-schimbiştilor îi apar drept „tot ce poate fi mai absurd”. Singura modalitate, arată el, de a izbîndi, în această privinţă stă în intro- ducerea de către stat a unei politici vamale eficiente, încurajarea şi pro- teguirea pe plan intern a întreprinderilor industriale. Altfel, nu vom ieşi din situaţia ruşinoasă şi păgubitoare, ca aceea creată în urma con- venţiei comerciale cu Austro-Ungaria, prin care importăm făină fabricată din griul pe care îl exportăm pe un preţ de nimic. Altfel, nu vom putea ieşi din această situaţie, cînd „vindem — observa cu ironie amară Xenopol pielea vulpei pentru farting, şi-i cumpărăm coada înapoi pentru un schilling”2. Bidicînd bariere vamale înaintea fabricatelor apusene trebuie inten- sificat totodată exportul de produse indigene, care vor putea i aria de la produsele agrare pînăla petrol, cărbune şi alte produse industriale, legate mai ales de industria uşoară. Aceasta pentru că în ultima instanţă, pu- terea de producţiune a unei ţări se măsoară de obicei după exportul său, fiindcă acesta înfăţişează prisosul producţiei peste trebuinţele ţării3. Beuşind să împuţinăm importul şi paralel să mărim volumul exportului, vom putea ajunge la atît rîvnita balanţă comercială favorabilă, datorită căreia nu vom mai fi nevoiţi „să dăm pe an mai multe valori... streină- tăţii pe cît luăm de la ea”4. * Aşa cum ne-arn străduit să arătăm, A. D. Xenopol marchează un moment important în evoluţia gîndirii noastre economice. E drept că el n-a fost un teoretician al ştiinţei economice, că n-a abordat problemele economice la nivelul generalizărilor ştiinţifice. S-a dovedit însă a fi unul din cugetătorii vremii, care, apleeîndu-se cu atenţie asupra fenomenului nostru economic, a propus căi realiste pentru propăşirea lui. Aspectul 1 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 191. 2 Ibidem, p. 226. 3 Ibidem, p. 69. - 4 A. D. Xenopol, Situaţia financiară a Romtniei, Buc., 1887, p. 51. www.dacoromanica.ro 90 Z. ORNEA 22 acesta dacă ne e permis a spune, practic, al operei economice a lui Xeno- pol, nu este însă un ce caracteristic numai lui. Cu puţine şi neînsemnate excepţii, mai toţi cugetătorii secolului al XlX-lea care se ocupă de pro- bleme economice, se menţin la nivelul discutării situaţiei economice a ţării şi indică potrivit poziţiei de clasă şi formaţiei lor ştiinţifice, soluţii de urmat. De altfel, acest lucru este cu totul normal pentru Eomînia celei de-a doua jumătăţi a veacului al XlX-lea în care ştiinţa în general (şi cea economică în special), datorită evoluţiei relativ încete a forţelor de producţie, de-abia păşea spre maturizare şi specializare. Ceea ce dă forţă şi superioritate gîndirii economice' a lui Xenopol e justeţea multora din tezele propagate de el. Şi acest lucru ni se impune nu numai din confruntarea opiniilor sale cu cele ale lui Ghica, Strat sau Moruzi, dar şi cu cele ale lui P. S. Aurelian, bunăoară care ca şi Xenopol, ocupa poziţii protecţioniste. Deşi A. D. Xenopol nu a fost prin excelenţă un economist (aşa cum a fost Dionisie Pop Marţian sau Aurelian), ci în primul rînd un istoric şi un filozof, socotim totuşi că există suficient temei pentru a afirma că în galeria economiştilor celei de-a doua jumătăţi a veacului al XlX-lea, Xenopol ocupă locul imediat următor după Marţian. Din deceniul al Yll-lea, de cînd Marţian demonstrase caracterul dăunător al liber-schimbismului şi necesitatea creării industriei naţionale, această problemă — atunci de fundamentală importanţă pentru dezvol- tarea noastră economică — nu mai găsise un asemenea consecvent şi dîrz apărător. Xenopol a făcut din opera sa economică (mare nu din punct de vedere al dimensiunii, ci din cel al valorii) o permanetă chemare spre crearea unei industrii indigene, un aspru rechizitoriu al reacţionarelor principii, după care Eomînia trebuia să rămînă un veşnic hinterland agrar. (Sub acest raport, chiar şi Aurelian se situează cu cîteva trepte în urma lui Xenopol, deoarece chiar în 1881 susţinea că nu industria este aceea care trebuie atunci dezvoltată, ci meseriile). Neglijată sau uitată în trecut (la numai un an după moartea lui Xenopol, D. Guşti trăgînd semnalul de alarmă nota că e necesar ,,să ru- pem cu conspiraţia tăcerii, care începe să se urzească în jurul memoriei lui”1), opera economică a lui Xenopol solicită azi o cercetare atentă. Stu- diind-o, vom putea afirma trăinicia unei opere dintre cele mai demne de valorificat din istoria gîndirii noastre economice. 1 1). Guşti, In mcmoriam, in „Idcca tujopeană”, nr. 62, martie, 1921, p. 1. www.dacoromanica.ro S T UD I 1 Revistă de istorie Anul X, nr. 4, 1957 UNELE ASPECTE ALE POLITICII INTERNE A LUI ŞTEFAN CEL MARE DE ALEXANDRU I. GONŢA PROPRIETATEA FEUDALĂ ÎN MOLDOVA Constituită cu mult înainte de întemeierea statului, proprietatea feudală în Moldova este atestată de un document emis de cancelaria ungară încă din anul 1331. în acest an, Carol Robert, regele Ungariei, se plînge că moşiile fostei episcopii a Milcovului dinainte de 1241 au fost luate de,, cei puternici ai acelui ţinut” L % Un alt document emis de aceeaşi cancelarie în anul 1365 confirmă, nu numai existenţa proprietăţii feudale, dar şi funcţionarea principiului dominiului eminent în această ţară. Regele Ludovic cel Mare, confiscînd moşiile lui Bogdan voievod din Maramureş pentru a le da credinciosului său, Bale, fiul lui Sas, alungat de „cunoscutul infidel”, spune că face aceasta pentru a răsplăti faptele de vitejie ale lui Bale, care a lăsat în Moldova „pămînturi şi drepturi proprii” 3. Bogdan voievod, socotindu-se suveranul teritoriului cucerit 3 cu oamenii săi, a confiscat, fără îndoială, proprietăţile lui Bale. Fiindu-i domnia numai ca o „căpitănie” din cauza repetatelor expe- diţii de pedepsire întreprinse de oamenii lui Ludovic cel Mare, Bogdan 'voievod nu s-a putut ocupa de organizarea statului. Urmaşii săi însă, dăruiesc vitejilor din junii domniei sate libere, cu urice, punînd astfel baza proprietăţii feudale private în forma în care o cunoaştem astăzi. * 1 1 Zinimerman-Wurner. Urkundenbuch, 1, p. 455—45(3; P. P. Panaitescu, Interpretări rmnineşti, Buc., 1917, p. 45. 2 Hunnuzaki - Densusijnu, Documente privitoare la Istoria Romlnilor, Bucuroşii, 1 MHi, I, p.94. ,,terrasque proprias el iura ibidem, relinquendo”. J I. Tanoviceanu, formaţiunea proprietăţii iunciare in Moldova, In Prinos lui D.A. Xlnrdzu, Buc., 1903, p. 111. I). Arion, încercare asupia dominiului eminent, în închinare tui N. lorga, Cluj, 1931, p. 3. www.dacoromanica.ro 92 AL. I. GONTA 2 Cel dinţii document intern original din 7 ianuarie 1407, menţionează că satele de la gura Neamţului Cîrstianeştii şi Timişeştii au fost date mănăs- tirii Neamţ de ,,sfînt răposatul domn Io Petru Voievod h Această menţiune ne face să credem că în timpul domniei lui Petru Muşat, exista deja o cance- larie domnească. Din documentele emise de cancelaria lui Petru Muşat nu ne-a parvenit decît unul singur 1 2, şi acela în copie. De la Roman voievod, primul document cunoscut, emis la 30 martie 1392, ne arată că Ionaş Viteazul primeşte pentru „drept credincioasa slujbă 3 sate pe S ret, uric cu tot venitul” 3. Sistemul daniilor pentru „vîslujenii”, indiferent de natura lor, început dacă nu chiar sub Bogdan ori Laţcu, sigur sub Petru Muşat voievod, a fost practicat pe o scară largă pînă sub domnia lui Ştefan cel Mare, de toţi voievozii moldoveni. Din cele 108 documente cunoscute ca fiind emise în perioada de 48- ani — de la 1384 la 1432 — un număr de 83 sînt de danii, 22 documente sînt de întăriri, unul de înfiinţare a episcopiei armene 4, unul de întăriri şi danii 5 şi altul de închinare 6 de sate mănăstirii Bistriţa. Din numărul total al documentelor, 80 % îl formează documentele de danii şi numai 20 % cel de întăriri. Deci 4/5 din timpul şi ocupaţia cancelariei domneşti sînt puse la dispoziţia emiterii documentelor de danii şi numai 1/5 pentru emiterea celor de întăriri de sate. în perioada de timp 1432—1457, deşi turburată de sfîşietoarele lupte interne, numărul documentelor de danii din satele libere creşte şi mai mult, atingînd cifra de 110. Dacă ţinem seamă că această perioadă nu depăşeşte 25 ani, vedem că într-un timp mai scurt decît prima perioadă, numărul daniilor depăşeşte cu , 26 documente pe cel din perioada precedentă. Privind însă numărul documentelor de danii din cele 239 acte emise în cea de a doua perioadă, vedem ca el nu atinge 50%. De această dată documentele de întăriri, (128, faţă de 110, de danii şi un document conţinînd închinarea ţării faţă de turci7, depăşeşte 50 % din numărul total. Această politică internă, de a dona sate credincioşilor domniei dusă de predecesorii lui Ştefan cel Mare a pus baza proprietăţii private feudale în forma în care ne este cunoscută astăzi şi a unei clase de feudali care era în floare la urcarea pe tron a marelui voievod. Noul domn avea să inaugureze o nouă politică internă faţă de satele libere. , 1 Documente privind istoria Romtniei, A, XIV, XV, voi. I,Buc., 1954, Ed. Acad. R.P.K., p. 15. 2 Ibidem, p. 1, anul 1384 mai 1. în Muzeul Arheologic din Suceava se află o pecete — matriţă — de la Petru Muşat voievod. 3 Ibidem, p. 2. 4 Ibidem, p. 12 1 Ibidem, p, 18. 8 Ibidem, p. 66. 7 Ibidem, p. 286. www.dacoromanica.ro 3 UNELE ASPECTE ALE POLITICII INTERNE A LUI ŞTEFAN CEL MARE 93 INTERVENŢIA lui ştCfan cel mare cu prilejul transferării satelor în procesul de vindere-cumpărark Cel dintîi fenomen care se desprinde din documentele secolelor XIV şi XV, deosebite după obiect, este, după cum am văzut acel al dona- ţiilor de sate, pe care le fac voievozii Moldovei dnora dintre vitejii ţării. Acest fenomen a făcut ca tot cel ce era purtător al unui titlu de proprie- tate asupra unui „sat” să fie socotit boier feudal, iar tot cel care se ascundea după numele de „sat” de ocol, „sat” donat ori „sat” întărit, să fie considerat ţăran dependent. Al doilea fenomen care a decurs din primul şi a mers apoi paralel cu cel dintîi multă vreme, a fost acela de întărire a proprie- tăţii moştenite, succesorilor legali. Adică, împărţirea satelor ori satului între succesorii primului stăpîn, care primeau de la domn „pentru drept credincioasa slujbă” a tatălui şi a lor, actele de întărire, pe baza primului uric. Astfel, cei care primeau titlurile de proprietate continuau să fie feudali, iar oamenii din satele întărite lor rămîneau mai departe ţărani dependenţi. . Acestora le-a urmat, după aproape o sută de ani de la întemeierea statului, moldove an, un nou fenomen. Şi anume, acela al vînzării de sate de către purtătorii de titluri feudale, fie că erau donatari, fie moşte- nitori ai donatarilor. Astfel, la 5 martie 1438, ne aflăm pentru prima dată în faţa unei vînzări de sat. Grozav, fiul lui Mogoşel de la Vinea, vinde Xeagăi, cnegbina lui Giurgiu Peatră jumătate din satul său „care-i la Vinea” 1. în anul următor, la 3 aprilie 1439, se face în cancelaria domnească o altă vînzare. Ivaşco, fiul lui Horaiţă, vinde lui Stanciul postelnic, pentru 90 de zloţi, jumătate din satul Plişineţi2. Faptele se repetă apoi şi ajung pînă la urmă una din preocupările cancelariei domneşti, care numai între 5 martie 1438 şi 15 septembrie 1466, — (cînd printre cumpărători apare însuşi Ştefan cel Mare) — emite 47 de documente, printre care se vînd 33 sate, 8 jumătăţi de sate, 7 selişti şi 2 locuri pustii cu 3961 zloţi. Indiferent dacă satele erau cumpărate fără a se arăta moneda 3 pe vite 4, pe cai 5 şi zloţi, sau numai pe zloţi, procesul vînzărilor a trebuit să intereseze domnia, nu atît pentru a opri acumularea de bani de către vînzători, cît concentrarea mai multor sate în mîinile unor feudali, care prin puterea lor economică şi influenţa lor politică ar fi putut dăuna ţării şi domniei. Mari feudali cu 40—50 sate au existat în secolul al XV-lea, în Moldova şi pînă la venirea lui Ştefan cel Mare la domnie. 1 Doc. priv. ist. Rom., A, XIY, XV, voi. I, p. 153. 2 Ibidem, p. 160. 3 Ibidem p. 153, 176, 277, 331 ; ibid., A, XV, voi. II, p. 203. 4 Ibidem p. 189. 5 Ibidem, p. 208, 358 ; ibid., voi. II, p. 116. www.dacoromanica.ro 94 AL. j.. GOL ŢA I Oricui îi este cunoscut numele lui Mihail de la Dorohoi1, al boierilor Cupcici2, al lui Oană vornicul de Suceava 3, al lui Mihu logofătul 4, dintre laici şi al episcopiei de Kădăuţi5 dintre comunităţile religioase. Dar aceşti feudali îşi creiaseră averile lor pe baza „drept credincioasei slujbe” prin danii de la domnii pe care i-au servit cu credinţă, ori prin moştenire. Prin procesul de cumpărare însă, oricine dintre boieri, chiar indezirabilii dom- niei şi-ar fi putut mări averile ; aceasta nu convenea deloc noului domn. Printr-un proces lent de devoluţiune, satele marilor boieri ajungeau la jumătate, ca număr, dacă erau doi moştenitori legali şi la numai un sfert dacă erau patru moştenitori. în cazul cînd stăpînul n-avea moştenitori, faptul convenea şi mai mult, căci întreaga lui avere revenea domniei. Apariţia fenomenului vinderii şi cumpărării de sate în acest proces care — încet dar sigur — ducea la fărîmiţarea averii — nu numai că oprea procesul normal de descompunere a latifundiilor, dar pregătea calea inversă, de acumulare de sate în mîinile a puţini stăpîni. Fiind conştient de ce se putea întîmpla cu concentrarea satelor în puţine mîini, Ştefan cel Mare, a intervenit direct în acest proces al transferării satelor de la domnie şi din mîinile micilor proprietari în acelea ale marilor feudali. 1. Prima măsură pe care a luat-o a fost aceea de a nu face danii din satele depinzînd de ocoalele tîrgurilor niciunui feudal, fie laic, fie comu- nitate religioasă, pentru a nu diminua cu nimic averea care se cuvenea de drept domniei, de cît tîrziu de tot, după ce-şi consolidă domnia. Cel dintîi document care menţionează scoaterea unor sate din proprietatea domnească este din 20 septembrie 1479, pentru o comunitate religioasă 6, iar pentru boieri este documentul din 5 aprilie 1488 7, deci la peste 20 de ani de la urcarea sa în scaunul Moldovei. 2. a) Cancelaria domnească avea misiunea să emită titluri de proprie- tate numai în cazurile de moştenire ale satelor, la succesorii legali, şi numai în virtutea drept-credincioasei slujbe constatată de domn în persoană. b) Cît priveşte cumpărătorii, întărirea avea să se facă numai la acei care se vor fi dovedit credincioşi. 3. A treia măsură luată, a fost aceea că, începînd cu 15 septembrie 1 166 8 — Ştefan intervine în persoană pentru a cumpăra sate. Intervenţia domnului ca cumpărător de sate ne obligă să ne între- băm : dacă Ştefan cel Mare a cumpărat parte din sate cu banii visteriei. ce a făcut cu aceste sate ? Le-a creiat ţăranilor din ele o situaţie aparte sau identică cu a celor din satele domneşti, ori i-a donat din nou ? 1 M. Costăchescu, Mihail de ia Dorohoi şi satele iui, în „Ion Neculcc”, Iaşi, fasc. 6, 1927. 2 Idem, Boierii Cupcici şi satele lor, în „Ion Neculce”, Iaşi, fasc. 7, 1929. 8 Idem, Neamul lui Oană, dvornic de Suceava si satele iui, Iaşi, 1929. 4 V. Dimitriu, Un mare boier moldovean din prima jumătate a secolului al XV-lea, logofătul Mihai-Mihu, 1932, N. Grigoruş, Logofătul Mihu, în „Studii şi cercetări ist.”, XIX, Buc., 1916. p. 123-171. 6 Doc. priv. isl. Bom., A, XV, voi. II, p. 131. 6 Ibidem p. 15. Se dau mitrop. de Suceava satele Vcreşcecanii şi Ungurenii. 7 Ibidem, p. 95, „Se dăruieşte lui Duma (vărul) satul pe Bogdana „unde a fost Fete”, şi o sclişte pe Trotuş,., unde a fost Oana din Moişa.” _ 8 Ibid m, A, XIV, XV, voi. I, p. 350. Ştefan cel Mare cumpără de la fraţii Stan, Simeon şi lachiin Bab.ci şi de la fiii lui lachim, satul Jicovul de sus, cu 200 zloţi. www.dacoromanica.ro 5 UNELE .ASPECTE ALE POLITICII INTERNE A LUI ŞTEFAN CEL MARE IC» Dacă Ştefan cel Mare cumpărînd satele ar fi făcut aceasta pentru a-i dărui pe ţărani cu pămînt, s-ar fi putut trage uşor concluzia că inter- venţia domnească a fost în favoarea ţăranilor. Dacă însă Ştefan cel Mare cumpără satele în scopul de a-i scoate pe ţărani cu pămîntul pe care locuiesc din mîinile unor feudali spre a-i da altora, mai apropiaţi domniei sau comunităţilor religioase ori ocoalelor ţinuturilor, atunci intervenţia domnească se va face tot în favoarea clasei stăpînitoare. Prin intervenţia sa ca cumpărător de sate, şi alipirea lor la ocoalele tîrgurilor sau cetăţilor, el a urmărit însă întărirea poziţiei sale, consolidarea domniei. Acest lucru se poate constata de la cel dintîi document în Care apare ca cumpărător şi pînă la cel din urmă. Cea mai mare parte din satele cumpărate au fost donate etito- r'ilor sale şi altor mănăstiri pe al căror sprijin se putea bizui oricînd şi tîrgu- rilor, care îşi măreau astfel ocoalele lor, făcînd totodată să crească şi veniturile domniei. Un număr mult mai mic de sate a fost dat unor boieri pentru credincioasă slujbă. SATE CU Ţ AR ANI DEPENDENŢI CUMPĂRATE ŞI DONATE MĂNĂSTIRILOR Începînd cliiar de la 15 septembrie 1466, cînd apare prima oară în calitate de cumpărător, Ştefan cel Mare învesteşte banii vistieriei pentru a cumpăra satul Jicovul de Sus de pe Suceava, de la Stan, Iachirn şi Simion Babici şi fiii lor, şi a-1 dona mănăstirii Putna. Bând pe rînd mănăstirea Putna primeşte satele Ostriţa cumpărat de la Tăbuci de la Cobîle şi fratele său Pojar1, Tîrnauca cumpărat de la Misea2, Maneuţii cu mori pe Suceava primit în schimb de la Şteful, fiul lui Hărman, Yicşanii sau Vicşi- neţi cumpărat de la Şteful, nepotul lui Ivaşco 3. Satul Grecii de lingă tîrgul Şiret şi seliştea Gromobitnaia sînt cumpărate de la Marena, fiica lui Toader Prodan4; Frătăuţii, Botoşeniţa şi Climăuţii de la Stanciul, Ivanco şi Isaico Starostescul5; Măşcăteştii cu mănăstire şi mori pe Suceava cumpărat tot de la Stanciul, Ivanco şi Isaico Starostescul. Clişcăuţii sînt cumpăraţi de la Petru, Andreico, Matei şi Iurie 6; Voitinul, cumpărat de la Bogdan şi Ion Miciorna, nepoţi lui Iaţco 7; Ştubeiul de pe Başeu şi un loc pustiu pe Podraga, cît va putea să colonizeze mănăstirea8, sînt cumpărate de la ivanco Levici, Hrinco, Şteful, Pîrcălab şi alţii; Sineştii şi Onişcanii de la Cîrligătura, cumpărate de la fiii lui Ion Sinescul9 şi satele „unde a fost Falcin”, Balinteştii, Farcenii, Scheia, Fîntîna lui Măceş şi Seliştea Manei, toate cumpărate 10. în total 19 sate şi 2 selişti. Suma întreagă învestită de Ştefan cel Mare în satele cumpărate şi donate mănăstirii Putna, viitoarea necropolă domnească, se ridică la 5 075 zloţi, aproape jumătate din suma globală de 12 492 zloţi plasată în 1 Doc. priv. isl. Rom., A, XIV, XV, voi. I, p. 387. 2 Ibidem, A, XV, voi. II, p. 8. 3 1b dem, p. 89. 4 Ibidem, p. 96. 5 Ibidem, p. 113. * Ibidem, p. 136. 7 Ibidem, p. 146. 8 Ibidem, p. 182. 9 Ibidem, A, XVI, voi. I, p. 3. 10 Ibid m. A. XV, voi. II, p. 29. www.dacoromanica.ro 96 AL. 1. f.OXT* 6 satele cumpărate pentru toate mănăstirile moldoveneşti şi o treime din suma de lo 304 zloţi scoşi din visterie pentru cumpărare de sate. Mitropoliei din Roman i se dăruiesc satele Negoeşti de pe Pîrăul Negru, jumătate din Gostileşti, satul lui Botăş şi Poiana, ambele judecii pe Moldova, Ciorsăceştii, numiţi şi Tibeşti, cumpărate de la Miliul, Giurgea, Braţul, Daşco şi alţii1 şi satul Muntenii Scutaşi 2, toate cumpărate cu 10013 zloţi. ’ ’ , Mănăstirea de la Moldoviţa primeşte jumătate din satul Zvorîşte cu mori în Şiret, cumpărate de la nepoţii lui Giurge Zvorîşte 3, cu 400 zloţi. Mănăstirii de la Neamţ i sp dau satele Mogoşeşti şi Băiceni cumpă- rate cu 400 zloţi, de la nepoţii lui Cozma Şandrovici4. Mănăstirea de la Bistriţa primeşte satele Ilişeşti, Dragomireşti şi Tal\eşti5 6, cumpărate cu 400 zloţi de la nepoţii lui Stan Birlici. Mănăstirii de la Voroneţ, lăcaşul de odihnă al sihastrului Daniil, Ştefan cel Mare îi donează satul Ştilbicani pe Suha Mare 8, satul Vlădenii eu inori în Şiret7, seliştea Poiana de la Gura Humorului8, o parte din satul Tomeşti9, satul Milcineşti la Cîrligătura cu 4 fălci de vie 10, toate cumpă- rate eu 085 zloţi. Mănăstirea Tazlău, altă ctitorie a marelui voievod, fu înzestrată, afară de satele Zăneşti, Stolnici şi Faurii scoase din ocolul curţii din Peatra şi Bureştii de pe Şiret, ascultător de curţile de la Bacău11, cu satele Bori- lesti, Drăgoeşti12 şi Urseşti13 pe Nichid in Cîmpul lui Dragoş, Floceşti cu morile14 * şi jumătatea de sus din satul de la gura Orbicului13, toate cumpă- rate eu 1 470 zloţi. Pentru mănăstirea „Schimbarea la faţă” de pe Dobrovăţ, ia de la Cîrstina, fata Voislavei, satele Ruşii, Călugărenii şi Dumeşti şi le dăruieşte mănăstirii, dînd în schimb Cîrstinei patru sate, dintre care două cumpărate în aceeaşi regiune eu 390 zloţi16. Celeilalte mănăstiri, tot pe Dobrovăţ cu hramul „Pogorîrea Duhului Sfînt”, îi dăruieşte satele Feteşti, Alexeşti, Munteni, Costiceni şi Ostroveni, toate pe Dobrovăţ, cumpărate cu 1300 zloţi de la aceeaşi Cîrstina, de la Nas- tasia, nepoata ei şi o vară, Vasutca, toate nepoate ale lui Ioan Damianovici17. 1 Doc. priv. ist. Rom., A, XV, voi. II, p. 98. 2 Jbidcm, p. 28(5. ' * Jbidem, p. 87. 4 Jbidem, A, XVI, voi. I, p. 37. 5 Jbidem, A, XV, voi. II, p. 299. 6 Jbidem, p. 98. * Jbidem, 110. 8 Jbidem, p. 145. 9 Jbidem, p. 2G1. 10 Jbidem, p. 295. 11 Jbidem, p. 159. 12 Jbidem, p. 25. 13 Jbidem, p. 26. 14 Ibidem, p. 152. 14 Ibidem, p. 163. 18 Jbidem, p. 300. 27 Jbidem, A, XVI, voi. I, p. 40. www.dacoromanica.ro 7 UNELE ASPECTE ALE POLITICII INTERNE A LUI ŞTEFAN CEL MARE 97 Dacă ne uităm la rezultatul cumpărărilor de sate, vedem că au fost «donate mănăstirilor 46 sate, 2 jumătăţi cu o parte dintr-un sat şi 2 selişti •cumpărate cu suma de 12 492 zloţi. Schimbarea care a intervenit pentru aceste sate este că, dacă mai înainte ascultau de stăpînii laici şi erau judecate de către staroştii de ţinut, acum depind de mănăstiri care se conduc după legile bisericeşti, iar judecata se face de către egumen pentru toate abaterile lor. Pentru domnie scoaterea acestor ţărani de sub ascultarea boierilor şi punerea lor sub ascultarea mănăstirilor a avut importanţă. Puterea eco- nomică a celor dinţii a scăzut şi a crescut în schimb cea a mănăstirilor, la ■care domnul găsea oricînd sprijin. SATE CUMPĂRATE ŞI ALIPITE OCOALELOR DE TlRG SaU DE CETĂŢI Dar dacă Ştefan cel Mare a cumpărat sate şi a înzestrat mănăstirile, •el nu a uitat nici tîrgurile. Oîteva documente ce ne-au mai rămas din cele care au fost date ocoalelor, ne arată destul de concludent aceasta. La 15 octombrie 1491, Ştefan cel Mare chema la scaunul domnesc de Ia Suceava pe stăpînii satelor din jurul Vasluiului şi îi făcu să renunţe în schimbul unor sume de bani la titlurile lor de proprietate. Grigorie arhimandritul de la Bistriţa fu convins să renunţe la satele Cărstoi, Bilcari şi Curteşti de pe Bacova, pentru 200 zloţi. Nepoţii lui Fiere şi ai lui Pătru şi Cozma Streaşină vînd domnului satul Fereşti, pentru 100 zloţi tătăreşti. Fiii lui Băilă cel bătrîn dau Păuceştii pentru 50 zloţi. Pentru aceeaşi sumă cedează satul Bohaţii şi fiul lui Oanăş Ungureanul. Toader Hasnaş vinde pentru 200 zloţi satele Bălteni şi Deleni cu seliş- tea Micleşti pe Bîrlad. Nepoatele lui Dămăcuş stolnicul dau Mareşanii pentru 70 zloţi. Nepoţii lui Ştefan Mesehne îşi vînd satul lor din sus de Vaslui pentru 56 zloţi. Tot din sus de Vaslui sînt şi satele lui Drăgoi şi a lui Toma vîndute «de nepoţii lui Brudur. Satul Mărăţăi de pe Vaslui, numit altădată Prinos, este dat pentru 60 zloţi de Ionaşcu, feciorul lui Jora, nepotul lui Giurgiu Băspopă. Două sate între Crasna şi Bîrlad, Fibpeştii şi Săcuenii, sînt vîndute numai pentru 60 zloţi de nepoata lui Ion Curiac, iar nepoţii lui Ion Giumă- tate îşi vînd pentru 500 zloţi satul pe Bîrlad, unde au fost Balosinăuţii. Toate aceste 16 sate şi cu o sebşte sînt abpite de Ştefan cel Mare la ocolul tîrgului Vaslui şi după ce indică hotarele ocolului îşi dă sie-şi uric. specificînd : „Şi plătind domnia mea tot deplin, ni-am sculat şi am întors şi am spus şi am lipit toate aceste de mai sus numitele sate Şi silişti cătrătîrgul nostru Vasluiului ca să fie domniei mele uric cu tot venitul şi fiilor domniei mele şi nepoţilor, strănepoţilor prestrănepoţilor şi la tot niamul domniei mele, nestrămutat nici odinioară, în veci” 1. Avînd în vedere venitul ce-i revenea din alipirea celor 16 sate la ocolul tîrgului, domnul renunţă la vama din produsele pe care le vor vinde în 1 Doc. prio. ist. Rom., A, XV, voi. II, p. 164. , - c www.dacoromanica.ro 98 Ai. I. GONTA • 8 tîrgul Vaslui, şoltuzii, pîrgarii şi oamenii săraci, care locuiesc în Vaslui. Vor avea să plătească numai acei dintre locuitorii Vasluiului care vor aduce peşte la tîrg. Mai puţin norocos a fost ocolul tîrgului Bîrlad. Deşi cu o suprafaţă de teren care atinge în diametru 18 km, satele ocolului Bîrlad, arse înaintea invaziei lui Mahomed, nu se refăcuseră încă în ianuarie 1495. Locuitorii săraci din satele de ocol, nespecificate, ca şi cei din tîrgul Bîrlad care vin la Ştefan cel Mare împreună cu şoltuzii şi pîrgarii din Bîrlad şi cer să li se cerceteze hotarul cel vechi, „care din veac ascultă de acel tîrg al Bîrla- dului”, erau deja oameni de ocol. Ştefan cel Mare se mărgineşte numai să le însemne hotarul vechi şi să le mai adaoge la ocol o selişte cumpărată de la toţi nepoţii lui Petru Tudor cu 100 zloţi*, selişte care cădea tot înăun- trul hotarului ocolului. Ca şi la Vaslui, el dă scutire de plata vămii tuturor locuitorilor din Bîrlad, tot după obiceiul vechi, atunci cînd vor face comerţ, pe piaţa tîrgului cu produsele lor, rămînînd să plătească vama numai acei dintre locuitorii Bîrladului, care ar aduce şi ar vinde peşte. Vechiul obicei al acestor două tîrguri care dispăruse la un moment dat, în vremea cînd se bucurau de prosperitate economică 1 2, este reînviat de Şetafan cel Mare. Acest lucru era absolut necesar, întîi pentru refacerea economică a acestor două oraşe arse de două ori în decurs de 40 de ani 3, şi apoi în scopul menţinerii unei pieţe bogate, care prin atragerea negus- torilor, măreau de la sine veniturile domneşti. A treia ştire care ne informează de alte sate cu ţăranii dependenţi alipite de Ştefan cel Mare la un alt ocol domnesc, se află intr-un document de la 17 ianuarie 1537. * Bogdan voievod, întărind satul Soloneţ lui Luca Arbore, arată că acest sat a fost dat de domn fiilor lui Ivanco Ilanco, a lui Dărman şi altora, toţi nepoţi lui Galiian, şi le-a luat în schimb trei sate, Cosaceuţi, Tricinţi şi Strijacouţii, pe care le alipeşte la ocolul cetăţii Soroca ,,ca să asculte de cetatea noastră de la Soroca” 4. ’ Informaţia este foarte preţioasă nu atît pentru că se vorbeşte de încă trei sate luate de lafeudali în schimbul unui singur sat, cit pentru faptul că aceste trei sate sînt anexate la ocolul cetăţii Soroca care, rezidită de Ştefan cel Mare intr-un loc pe unde se strecurau în ţară hoardele prădalnice ale tătarilor, a fost înzestrat cu venitul necesar pentru întreţinerea oamenilor ce străjuiau la hotarele ţării. Desigur, că documente din acestea care arată intenţia marelui voie- vod de a întări ocoalele domneşti şi cetăţile ţării, vor mai fi fost date, dar ele nu ni s-au păstrat. 1 Doc. piio. ist. Rom., A, XV, voi. II, p. 210. 3 Ibidem, I, p. 45. în doc. din 20 aug. 1422, dat m-rii Bistriţa ca să Încaseze vama de graniţă de la Bîrlad, nu se aminteşte nimic nici de scutirea de vamă pentru blrlădeni, nici măcar de existenţa vreunui obicei pe care ar trebui să-l ia în seamă călugării. 3 Letopiseţul de la Bistriţa, p. 115, ed. I. Vlădescu, In Izvoarele Istoriei Romtnilor, Buc., Gr. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. C. C. Giurescu, arse In 1439 şi 1440 de tătari, iar In 1476 de Ştefan cel Mare In faţa lui Mahomed, Gr. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, p. 76. * Doc. priv. ist. Rom,, A, XVI, voi. I, p. 107. www.dacoromanica.ro ) 9 UNELE ASPECTE ALE POLITICII INTEL NE A LUI ŞTEFAN CEL MAHE 99 Un alt ocol căruia i 8-a anexat un sat, este cel al tîrgului Piatra. La 7 mai 1475, apare la scaunul din Suceava, Cozma, fiul lui Băloş, pentru a cărui slujbă dreaptă şi credincioasă, Ştefan cel Mare îi întăreşte satul Băloşeşti de pe Iucaş, ţinutul Neamţ, moştenit de la tâtăl său, Băloş. Satul Tortoreşti din acelaşi ţinut, din care o jumătate se afla în stăpî- nirea lui Cozma, iar cealălaltă jumătate fusese vîndută de acesta pentru 70 de zloţi mănăstirii de la Bistriţa, este luat de domn şi anexat la ocolul amintit. Totodată domnul obligă pe Cozma, fiul lui Băloş să restituie mănăstirii de la Bistriţa banii pe care-i primise pe jumătate de sat. Documentul nu ne arată dacă satul a fost cumpărat, ori confiscat. Fraza din el este foarte laconic redată de diacul Andreica ,,Şi după aceasta s-a ridicat iarăşi sluga noastră Cozma şi a întors aceşti bani mai sus scrişi sfintei mănăstiri de la Bistriţa, pentru că acel sat Tortoreştii l-am luat noi în hotarul nostru de la Piatra” ! ' Faptul este cu atît mai curios cu cît lui Cozma i se întăreşte în acelaşi document satul Băloşeşti, şi apoi, nu numai că nu primeşte suma de cumpă- rare pentru satul Tortoreşti, dar mai este şi obligat să restituie suma de 70 de zloţi mănăstirii de la Bistriţa pentru jumătate de sat vîndută acesteia. Nu putem şti care a fost mobilul principal al acestei confiscări. Probabil că, imediata vecinătate a satului Tortoreşti de tîrgul Piatra — 5 km, de tîrg —, şi importanţa economică a satului, de care nu se puteau lipsi curţile domneşti de la Piatra, 1-aivfăcut pe Ştefan cel Mare să ia chiar din mîinile călugărilor de la Bistriţa jumătatea satului Tortoreşti, atît de aproape şi de necesar trebuinţelor mănăstirii, trecînd peste uzanţele obişnuite. Cumpărarea celor 20 de sate cu 2 selişti, în schimbul a 1 590 de zloţi reprezintă mai puţin de jumătate din numărul satelor cumpărate şi donate mănăstirilor. Prin alipirea lor la ocoalele tîrgurilor domneşti însă, satele cu ţăranii dependenţi au fost scoase din mîinile stăpînilor feudali şi puse direct sub ascultarea vornicilor de ocoale, reprezentanţii domnului ca dregători şi nu ca stăpîni direcţi. SATE CUMPĂRATE ŞI DONATE ALTOR FEUDALI Ca ultim scop urmărit în cumpărarea satelor şi abia pe al treilea plan, stă înzestrarea unor oameni noi, apropiaţi de domn. Tîrziu de tot, abia după ce toate eforturile depuse pentru a scoate Moldova din rîndul ţărilor tributare, s-au dovedit zadarnice, domnul se gîndeşte şi la unii din boierii săi, care-1 susţinuseră în vremurile de grea cumpănă pentru ţară şi domnie. Lăsînd numai pentru rudele sale cinstea de a fi dăruite cu sate dom- neşti de ocoale, Ştefan cel Mare răsplăteşte serviciile unui mic număr de boieri cu sate cumpărate ori confiscate. La 9 martie 1479 domnul cumpără de la Bogdan stolnicul satul Podoleni din ţinutul Neamţ şi-l dăruieşte slugii sale, Avram Frîncu 1 Doc. priv. ist. Rom., A, XV, voi. II, p. 315. www.dacoromanica.ro îoo AL. I. GONTA 10 împreună cu vechiul privilegiu, dat de Ştefan voievod, fiul lui Alexandru cel Bun. Pentru a răsplăti dreapta şi credincioasa slujbă a lui pan Ion Murgu, Ştefan cel Mare cumpără la 31 octombrie 1491 de la fiii lui Dragoş Zeamă (le la Zeletin două sate pe Perechiciu, Hinţeşti şi „unde a fost Neagşa Taurul” L Lui Stan Poiană îi dăruieşte la 30 martie 1492, satul Cîrneştii, Cumpărat de la Neaoşa, nepoata lui Mihăilă Popşa1 2. Pe Ierimia vistierul,îl dăruieşte la 20 noiembrie 1499 cu satul Juleştii de pe Pîrăul Negru, cumpărat de la Lupşe din Şiretei3, iar pePetrica comisul îl înzestrează la 15 martie 1493 cu satul Onicenii de pe Somuzul Rece, confiscat de la Avram vistierul ,,pentru hiclenie”, ,,cînd a fugit de la noi în ţara Lituaniei” 4. N Deci un număr de cinci boieri primesc de la domn pentru serviciile lor şase sate (douji primeşte panul Ion Murgu) cumpărate cu 1282 zloţi. Comparind numărul satelor cumpărate pentru boierii credincioşi cu acela al satelor cumpărate pentru mănăstiri (46 şi două jumătăţi, ori al acelora lipite de ocoale 20) oricine îşi poate face ideia că Ştefan cel Mare, în acţiunea sa de cumpărare a satelor, nu a urmărit scoaterea satelor cu ţărani dependenţi din mîinile feudalilor laici, în scopul de a interveni în favoarea ţăranilor, pentru a-i scoate din clasa lor socială şi a le crea lina mai bună decît o aveau. Repartizarea celui mai mare număr din satele cumpărate (52) din nou la feudali faţă de cel dat la ocoalele domneşti demonstrează suficient aceasta. ATITUDINEA LUI ŞTEFAN CEL MARE FAŢĂ DE SATELE DE OCOL Din cadrul aceleiaşi politici perseverente şi bine conturate face parte şi politica internă dusă faţă de satele de ocol. Urmărind consolidarea domniei prin cumpărarea de sate şi alipirea lor la ocoalele oraşelor, Ştefan cel Mare, a evitat mult timp să disloce sate de ocol şi să le dea mănăstirilor ori boierilor favoriţi. • Numai o politică economică bine chibzuită faţă de oraşe şi ocoale, — surse de venituri mari şi permanente ale vistieriei domneşti puteau scoate domnia din impas şi restabili o dată cu prestigiul ei şi liniştea în ţară. SATE DE OCOL DONATE MĂNĂSTIRILOR Cu toată această politică avem totuşi cîteva cazuri cînd sate de ocol au fost donate mănăstirilor. Cel dintîi document care aniinteşte de scoa- terea unui sat din proprietatea domnească este actul din 20 septembrie 14795. Voind să înzestreze mănăstirea Putna, domnul ia „satele noastre adevărate, anume Vereşcecani pe Şiret, cu mori, şi Ungurenii, şi împreună 1 Doc. prio. ist. Rom., A, XV, voi. II, p. 169. 2 Ibidem, p. 178. 8 Ibidem, p. 293. ' 8 Ibidem p. 195. 8 Ibidem p. 15. www.dacoromanica.ro 11 UNELE ASPECTE ALE POLITICII 1NTEBNE A LUI ŞTEFAN CEL MAHE 101 cu „marele privilegiu” de la Alexandru cel Bătrîn, îl dă mitropolitului Gheorghe al Sucevii, primind în schimb satul Jicovul de Jos cu moara şi vama, pe care-1 dăruieşte mănăstirii Putna. Tot aceleiaşi mănăstiri îi mai dă la 3 aprilie 1488, pe lingă pietrele de ceară, cu şase voştinari, morile şi sladniţa din tîrgul Şiret şi „satul nostru propriu”, anume Cozminul, din ţinutul Cernăuţix. La 20 aprilie 1491, Ştefan cel Mare ia „satele noastre drepte domneşti” Zăneştii, Stolnicii şi Faurii „din ocolul curţilor noastre de la Piatra”, cu morile, ştezele şi gîrlele de la Bistriţa, şi Bureştii cu loc de prisacă „fost ascultător de curţile de la Bacău” şi le dăruieşte mănăstirii de la Tazlăul Mare 1 2. Mănăstirii Bistriţa îi dă la 22 martie 1500 „satele noastre drepte şi proprii”, Sluganii, Chicoşeştii, Călieneştii şi Lăţcanii 3, iar mănăstirii Neamţ, satul Băiceni de pe Şiret cu mori tot din „satele noastre proprii” 4. Adunate, satele ieşite din ocoale nu depăşesc numărul de 12, număr foarte mic dacă ne gîndim la zecile de sate donate de predecesorii săi mănăstirilor. SATE DE OCOL DONATE BOIERILOR Trecînd la analiza documentelor prin care se fac danii de sate curte- nilor, constatăm, ca şi la daniile de sate făcute mănăstirilor, că ele sînt din ultima parte a domniei şi în număr mai mic decît’ cel donat mănăstirilor. Documentele care ne-au mai rămas, ne arată că la început numai o rudă a domnului, Duma, fiul lui Ylaicu, vărul domnului, a rupt, după 31 ani de la urcarea pe tron, sistemul instaurat de Ştefan cel Mare şi a obţinut la 5 aprilie 1488, „dintre satele noastre”, care „ne-au rămas de la Vâlcea şi de la cneaghina lui Olga, din privilegiul bunicului nostru Alexandru voie- vod”, satul, „unde a fost Fete”, pe Bogdana şi o selişte în acelaşi hotar pe Trotuş 5. După el a trebuit să treacă încă şapte ani, ca o altă rudă apropiată, Cîlnău spătarul, căsătorit cu nepoata de soră a lui Ştefan cel Mare 6, să mai poată obţine o nouă danie de sate domneşti. Coborîndu-se la Vaslui la 10 ianuarie 1495, pentru a sărbători, după douăzeci de ani, victoria de la Vaslui, care-i dusese faima peste hotarele ţării, Ştefan cel Mare dăruieşte lui Cîlnău spătarul şi lui Eremia postelnicul, satul Piscul pe Bîrlad 7. • Cu această ocazie se mai întăriră şi cîtorva curteni satele Mereşti, pe Bîrlad 8 9, Tomceşti ®, Ţigăneii pe Dimaci10 şi Lieştii pe Bîrlad 11. 1 Doc. priv. ist. Rom., A, XV, voi. II, p. 92. 2 Ibidem, p. 159. 2 Ibidem, p. 307. * Ibidem, A, XVI, voi. I, p. 37. 6 Ibidem, p. 95. ® Dragna, fiica Măriei şi a lui Şendrea, portarul Sucevei. 7 Ibidem, p. 215 şi 220. ' 8 Ibidem, p. 216. 9 Ibidem, p. 217. 29 Ibidem, p. 219. 12 Ibidem, p. 223. www.dacoromanica.ro AL. t. GONTA 12 102 în total deci numai două sate dăruite boierilor şi acestea unor rude domneşti. Scopul nu este greu de ghicit. Zgîrcenia domnească în privinţa dona- ţiilor din satele de ocol, a avut ca ţintă să păstreze cit mai complet patri- moniul moştenit, pentru a nu micşora veniturile visteriei. Ştefan cel Mare este poate singurul domn care a făcut cele mai puţine donaţii de sate de ocol, boierilor, dar care a ştiut să folosească la maximum puterea proprietarilor feudali, numai prin sistemul întăririlor de sate. DANII DE LOCURI PUSTII ŞI SELIŞTI PENTRU SATE Dacă a fost foarte rezervat în ce priveşte daniile de sate de ocol, Ştefan cel Mare dăruieşte în schimb multe din seliştele şi locurile pustii ale ţării pentru a se crea sate şi a se popula astfel ţara. La 5 aprilie 1488, Duma, vărul său, primi seliştea „unde a fost Oana din Moişa”, pe Trotuş*, iar Sima Bahluian, seliştea Teţcanilor la con- fluenţa Tazlăului Mare cu Tazlăul Sărat * 1 2. Locuri pustii pe Yişnoveţ lîngă Bic sînt dăruite lui Măluşca şi fratelui său, lui Cozma Băzan şi fratelui său 3. Probabil aceluiaşi Cozma, dar numit de această dată Băzăneanu, i se mai dăruieşte alt loc pe Botna Mare4. Seliştea tătărească, numită Fîntîna Popişoara, din ţinutul Tigheci, este dăruită lui Dobrotă şi Lupu pentru a-şi face sat cu 20 dv case 4. Tot pentru un sat de 20 de case i se dăruieşte şi lui Duma Hurduescu şi fraţilor săi, un loc la Spiroasa, pe Cogîlnic 5. Lui Stan şi fraţilor săi li se dă un loc pustiu pe Gahov, la Pîntîna lui Vlad, ca să-şi facă sat „cit va putea să trăiască un sat de agiunsu” 6; iar luiBuda şi Grozea, i se dăruieşte în acelaşi scop, un loc în pustie pe Sărata mai jos de gura pîrăului Căpăţîroasa 7. Politica urmărită în dăruirea de locuri pentru sate a avut ca scop, desigur, colonizarea ţării în regiunile de la Nistru devastate şi pustiite mereu de hoardele tătăreşti. Chiar dacă stăpînii vor fi cei dintîi care vor profita de adunarea de braţe de muncă în satele în formaţie, de aceasta avea să se bucure totuşi mai tîrziu şi domnia. ★ Urmărind în politica internă numai interesele ţării, Ştefan cel Mare a căutat pe toate căile să-şi consolideze domnia. Pentru a realiza aceasta în mod practic el a adoptat îndată ce a ocupat scaunul ţării o serie de măsuri menite să-i asigure rezultatul dorit. 1. A pus capăt sistemului de donaţi uni din satele de ocol pentru răsplătirea feudalilor. ------------- 1 Doc. prii), isl. Rom., A, XV, voi. II, p. 95. - Ibidem, p. 191. 3 Ibidem, p. 318, şi voi. I, A, XVI, p. 10. 4 Ibidem, A, XVI, voi. 1, p. 5. 8 Ibidem, p. 5. 6 Ibidem, p. 14. 7 Ibidem, p. 28. www.dacoromanica.ro 13 UNELE ASPECTE ALE POLITICII INTERNE A LUI ŞTEFAN CEL MARE 103 2. A readus în patrimoniul domniei prin cumpărare pe bani \ multe sate. 3. A întărit mănăstirilor existente, satele donate de predecesorii săi, iar celor noi le-a dăruit mai multe sate provenite din cumpărare. 4. A răsplătit pe boierii apropiaţi lui numai cu sate cumpărate, ex- cepţie făcînd doar rudele domneşti. Prin sistarea donaţiilor şi aplicarea sistemului de întărire a satelor moştenite de feudali a făcut, pe de o parte, ca proprietatea feudală să se macine prin împărţirea între moştenitori, iar pe de altă parte, prin interven- ţia sa în procesul de vînzări şi cumpărări de sate a smuls boierilor circa 76 sate şi două jumătăţi de sate dintr-un număr de aproximativ 153 de sate şi 22 jumătăţi cîte s-au vîndut, restul rămînînd în mîinile altor feudali. Suma totală, învestită în aceste sate este de 15364 zloţi tătăreşti, adică aproape jumătate din întreaga sumă care s-a învestit în toate satele cumpărate. Această sumă nu depăşeşte 35 405 zloţi. Printr-o astfel de politică chibzuită pe care n-am întîlnit-o la prede- cesorii săi, se explică victoriile pe cîmpiile de bătălie şi situaţia înfloritoare a Moldovei în timpul lui Ştefan cel Mare. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 4, 1957 DIN ISTORIA RELAŢIILOR COMERCIALE ROMÎNO-CEHOSLOVACE ÎN EVUL MEDIU* * (Produse textile cehe pe pieţele romîneşti) DE Dr. FBANTIŞEK KAFKA DOCENT LA UNIVERSITATEA CAROL DIN PRAGA Se ştie că studiul exportului de postav şi al altor produse textile în cursul evului mediu bonstituie o problemă importantă pentru cercetarea dezvoltării forţelor şi relaţiilor de producţie din orice ţară în timpul orîn- duirii feudale. Începînd din secolul al XlII-lea, statul ceh, în graniţele căruia intrau, în afară de Cehia şi Moravia, şi ţările pe care le-a pierdut în secolele XVII şi XVIII: Luzacia de sus şi de jos, împreună cu toate stătuleţele sileziene avînd ca centru comercial oraşul Vratislav (Wroclav), se situa din punct de vedere economic, alături de statele cele mai înaintate din Europa. Prin desimea populaţiei, prin numărul oraşelor importante cu mesSrii înflori- toare, prin bogăţia metalelor scumpe (argintul) şi prin relaţiile sale de comerţ, statul ceh se putea asemăna cu Ţările de Jos din apusul Europei. Ca şi în alte ţări şi aci producţia postavului destinat pentru export a atins o dezvoltare înfloritoare. Studiul produselor textile cehe destinate exportului (postavul, pălăriile, pînzeturile) întîmpină mari dificultăţi de interpretare. în această privinţă, un punct de plecare îl poate constitui numai cercetarea sistematică a arhi- velor străine, care pînă acum, a fost făcută insuficient (în mod sistematic a făcut-o Fr. Graus în Belgia). Dacă pînă în momentul de faţă istorio- grafia cehă a lămurit activitatea comercială a Cehiei în privinţa postavului cu Europa apuseană1 şi cu ţărjle din răsăritul Europei 2, în schimb relaţiile- * Tradus din cehă de Tr. Ionescu-Nişcov. 1 Fr. Graus, Cesktf qbchod sc sukvem ve 14. a pocătkem 15. st., Praga, 1950. * A. V. JF'lorovskij, Ceskâ sukno na vychodoevropskem trha o, XVI. a XVII oeku, Praga,. 1947; idem, Cesko-ruske obchodni styky v minulosli, Praga, 1954. www.dacoromanica.ro 106 KH. KAFKA 2 comerciale cu Europa sud-estică au rămas pînă acum, mai mult sau mai puţin în domeniul ipotezelor. De aceea am folosit şederea mea în Republica Populară Romînă, din anul 1955—1956 pentru a studia această problemă, folosind material arbivistic romînesc. Am urmărit exportul textilelor cehe pînă la jumătatea secolului al XVII-lea. Socotind că concluziile pe care le-am tras, formulate pe baza unui studiu mai mare — care urmează să apară în 1957 la Praga — nu sînt lipsite de interes pentru istoricii romîni, le dau publicităţii în această notă. Cu excepţia lucrărilor lui X. Iorga, I. Xistor şi J. Horvâth, literatura istorică romînă, maghiară şi germană de pînă acum se sprijină foarte puţin pe materialul arhivistic şi nu foloseşte de loc metoda statis- tică. în ceea ce mă priveşte, m-am orientat după izvoarele de arhivă, care pot fi prelucrate din punct de vedere statistic (tarife vamale) şi pe care le socot cele mai importante. Multe din ele le-am folosit pentru prima oară 1. Despre perioada cea mai veche a relaţiilor comerciale ceho-romîne — adică pînă la sfîrşitul secolului al XV-lea—n-am putut găsi nimic mai mult decît ceea ce este publicat în literatura de pînă acum şi în primul rînd în lucrările lui X. Iorga, ale cărui concluzii, în legătură cu comerţul ceh, au fost sintetizate de Mihail P. Dan în cunoscuta sa lucrare 2. ' Pînă la sfîrşitul secolului al XV-lea există numai privilegii comerciale şi tarife vamale, deci izvoare cu caracter juridic, care cuprind normele comerţului, însă nu adevăratul curs şi volumul acestui comerţ. încă de la începutul secolului al XV-lea, Transilvania, Ţara Romî- nească şi Moldova s-au dovedit a fi o piaţă de desfacere a postavului numit în tarifele vamale ale oraşului Braşov, în redacţie slavă ,,postavaceh” şi în aceleaşi tarife, în redacţie latină, postav polonez (,,pannus Polonicalis”). Această nepotrivire a fost explicată de X. Iorga în sensul că e vorba pro- babil de postavul silezian — deoarece despre un export al postavului polonez nu se ştie nimic în această perioadă, şi o altă explicaţie, deocam- dată, nu există 3. Ceva mai mult despre acest postav, care apare împreună cu postavul de Ypres, cu cel de Louvain şi de Colonia, nu se specifică în aceste tarife. Deoarece cele mai vechi privilegii — cel din Ţara Romînească din 1413 4 * şi cel din Moldova din 1449 6 — nu sînt motivate ca o reînnoire a unei vechi uzanţe comerciale, nu este exclus ca exportul postavului ceh (silezian) în aceste ţări să fi avut loc încă din a doua jumătate a secolului al XlV-lea. 1 Cu acest prilej consider ca o datorie plăcuţii din pariea mea să mulţumesc Ministe- rului de Externe al R.P.R. şi Direcţiei Generale a Arhivelor Statului pentru că mi-au Înlesnit cercetarea arhivelor. De asemenea, mulţumesc colectivului de la Institutul de istorie al Aca- demiei R.P.R., filiala Cluj, îndeosebi acad. Prodan şi cercetătorilor G. S. Ardeleanu şi M. P. Dan, pentru ajutorul ce mi-au dat, în ceea ce priveşte literatura şi izvoarele în limba maghiară. In acelaşi timp mulţumesc direcţiunii Bibliotecii Academiei R.P.R. din Bucureşti pentru faptul că mi-a înlesnit cercetarea fondului ei de cărţi precum şi conf. B. Câmpina pentru indicaţiile şi sfaturile prieteneşti pe care mi le-a dat. 2 M. P. Dan, Cehi, slovaci şi romîni In veacurile XIII — XVI, Sibiu, 1944, p. 68. sqq. 3 N. Iorga, Istoria comerţului romînesc, I, Bucureşti, 1925, p. 59. 4 Originalul slav a fost publicat de I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării Bomlneşli cu Braşovul, I, Bucureşti. 1905, nr. 1. 6 Publicat I. Bogdau, Documente moldoveneşti din sec. XV şi XVI, în arh. Braşovului, Bucureşti, 1905, nr. 10. www.dacoromanica.ro 3 DIN ISTORIA RELAŢIILOR COMERCIALE ROMlNO-CEHOSLOVACE 107 Abia la începutul secolului al XV-lea, datorită tarifelor vigesimei ale •oraşelor Sibiu şi Braşov aflăm date mai amănunţite, nu numai despre ce fel de postav se exporta din ţările cehe, ci aproximativ şi cantitatea, preţul şi locurile din Ţara Romînească şi din Moldova, pînă unde ajungea pos- tavul ceh. Şi aceasta chiar dacă izvoarele oglindesc numai o parte a expor- tului realL Tarifele vigesimei oferă posibilitatea unor prelucări statistice, care pînă acum n-au fost folosite îndeajuns. Prezentarea diferitelor categorii de mărfuri a încercat s-o facă J.Horvâth, dar nu fără greşeli serioase 1 2. De aceea, am procedat la o nouă totalizare a datelor cu referire specială la exportul postavului ceh. Din aceasta rezultă că la începutul secolului al XVI-lea avea prioritate pos- tavul din Zhorelec (oraş în Luzacia de sus). După cum reiese din izvoarele fragmentare — chiar negustorii romîni au transportat în Ţara Romînească şi Moldova 212 postavuri (pecia). Prezenţa postavului de Zhorelec pe piaţa Sibiului a făcut ca, sub .raportul cantităţii, postavul de Xiirenberg şi din Ţările de Jos să rămînă pe al doilea plan. Negustorii romîni cumpărau postavul de Zhorelec de la Rîmnic, Argeş, Slatina, Tîrgovişte, Cîmpulung, Bucureşti, Tîrşor, Gherghiţa, oraşul de Floci şi de la Suceava. Preţul unui postav varia între 3 — 7 galbeni ungureşti, ceea ce ne dovedeşte că nu era de prima calitate. Începînd de la 1530, postavul de Zhorelec ntt mai apare pe pieţele romîneşti. Locul acestuia a fost ocupat de postavul de Breslau. După unele date răzleţe, Braşovul a exportat în anii 1529—1542 pînă la 1570 postavuri (pecia). Deoarece, din datele pe care le avem la îndemînă, reiese că postavul de Breslau nu pătrunsese prea mult pe pieţele din răsăritul ţjuropei, se pare că, pînă la această dată, exportul postavului de Zhorelec ■era cel mai mare. în 1542, a mai apărut la Braşov unul din cele mai cunoscute posta- vuri de la noi, postavul de Jihlava, din cunoscutul oraş Jihlava (Iglau), de pe frontiera ceho-moravă. Ambele postavuri, de Breslau şi de Jihlava, erau destul de scumpe (între 8—9 galbeni ungureşti un postav). Deşi aceste postavuri nu puteau să înlocuiască postavul scump din Germania şi Ţările de Jos, totuşi ele ocupau primul loc. Popularitatea postavului ceh (de Breslau şi Jihlava) este confirmată şi de faptul că el apare de cîteva ori, în legătură cu darurile voievozilor din Transilvania şi a domnilor din Moldova. în anii 1541—1542, au apărut la Braşov şi pălării de Bratislava {„pilea do Pozsony” ; „pilea Posoniensia”), deocamdată într-un număr mic de 36 bucăţi şi la un preţ de 14—16 dinari. Tarifele vigesimei de la Braşov şi de la Sibiu (din păcate altele nu s-au păstrat) nu ne ajută să ne facem o idee generală despre exportul 1 Tarifele vigesimei oraşului Sibiu, redactate latineşte, din anii 1500 şi 1501—1508, au fost publicate în Quellen zur Geschichle Sicbenbiirgens aus săchsischen Archiven. I. Rechnungen aus dem Archiu der Stadt Hermannstadt und der săchsischen Nation, Sibiu, 1880. 2 J.Hor\hth,Azerd6lyszăszDărosokk6zgazdasăgiDiszonyaianemzeli /ejedelemseg megalaku- lăsăiq. Relaţiile economice dintre oraşele săseşti din Transilvania pînă la apariţia conducerii naţio- nale. Gyula, 1905, p. 55, urm. Asupra poziţiei injuste a acestuia a atras deja atenţia D. F. Jickeli, Der Handel der Siebcnburgcr Sachsen in seiner Geschicldlichen Enlwickeliing, Sibiu, 1913, p. 21 şi urm. www.dacoromanica.ro 108 FU. KAFKLA 4 produselor textile din Cehia în Transilvania. Ele cuprind numai date privi- toare la postavul exportat mai departe în Ţara Romînească şi în Moldova şi aceasta numai atunci cînd exportatorii erau negustori romîni. Pentru exportul în Transilvania, tarifele tricesimei oraşului Cluj sînt izvoare de mina întîi. Începînd de la jumătatea secolului al XYI-lea, Clujul a deve- nit în mod cert cel mai însemnat centru pentru importul mărfurilor din centrul Europei, datorită faptului că se afla atît pe drumul care pornea de la Yiena şi trecea prin Buda, cit şi în calea negustorilor care veneau dinspre Cracovia şi Liov, prin Presov şi Kosice (acestea două din urmă,, cele mai însemnate oraşe comerciale din Slovacia). Tarifele tricesimei oraşului Cluj din anii 1599—1636, păstrate cu lipsuri — în total 17 ani comerciali — ne înlesnesc o perspectivă unică a importului pe măsura istoriei comerţului medieval1. Acest material este folosit pentru întîia oară2. Cred că o cercetare amănunţită şi atentă din partea istoricilor romîni ar contribui la lămurirea unor probleme de istoria comerţului internaţional. S-au conservat şi tarifele tricesimei oraşului Sibiu, din anii 1666—1720 şi acestea cu numeroase lipsuri, dar care conţin de asemenea un bogat mate- rial pentru comerţul dintre Polonia şi ţările romîne 3. Tarifele din Cluj ale tricesimei ne informează că 12 mari negustori clujeni monopolizaseră comerţul exterior. Aceştia cumpărau mărfurile direct de la Viena, Cracovia, Liov, Jaroslav, Presov; cumpărau produse textile, articole de metal (cuţite, coase etc.) şi ceea ce e mai interesant cumpărau şi articole orientale (mirodenii, coloranţi, bumbac, mătase, fructe sudice). Exportul din ţările romîne îl formau însă obiecte de provenienţă romînească : ceară şi piei (exportul vitelor era în mîinile geambaşilor şi se efectua în afara pieţei orăşeneşti). în ceea ce priveşte pălăriile, ele au fost în mod exclusiv de provenienţă cehă sau slovacă. Pălăriile au constituit articolul clasic prin excelenţă al exportului ceh spre răsărit, încă din secolul al XlV-lea, iar fabricarea lor a fost în strînsă legătură cu producţia postavului. în timpul celor 17 ani de comerţ, din perioada 1599—1636, Clujul a importat 738 000 de pălării. în această cantitate predomină pălăriile de Bratislava (51%) şi pălăriile de Jihlava (46%). („Jglar siiveg", ,,Posony siiveg”), care costau în jurul a 15 dinari bucata. Xumai într-o măsură mică se întîlneau pălării din oraşele slovace, Presov, Kosice, ^pis şi Trnava sau din Breslau (în total 24 000 de bucăţi reprezentînd un procent de numai 3%). Pălăriile erau transportate în butoaie mici sau mari. într-un butoi mare încăpeau pînă la 1100 de bucăţi. Despre cantităţile cumpărate ne putem face o idee din faptul că un singur negustor a cumpărat deodată 37 de butoaie mari, cu aproape 57 000 de pălării. în 1618, importul pălăriilor 1 Tarifele tricesimei oraşului Cluj, redactate foarte îngrijit în limba maghiară, s-au păs- trat pentru anii 1599-1602, 1611—1619, 1621-1623, 1630—1632, 1634—1636, şi se află depuse în Arhivele Statului din Cluj, secţ a Arhiva Oraşului Cluj, fondul „Socoteli", voi. 8, fasc, XIV, voi. 9, fasc. XXXV, voi. 12, b., fasc. VIII. 2 O prelucrare a materialului a încercat, la jumătatea secolului trecut, Andor KomâroniJV care însă s-a ocupat cu tarifele din anii 1599, 1610 — azi necunoscut — 1617 şi 1632. 8 Tarifele tricesimei oraşului Sibiu păstrate pentru anii 1666—1668, 1670, 1673,—1676, 1678—1682, 1682—1692, se află la arhiva din Sibiu, secţia „Tricesima rechnungen”. www.dacoromanica.ro TON I8T0EIA RELAŢIILOR COMERCIALE ROMINO-CEHOSLO V \CE 109 do Jihlava a încetat cu totul. Poate din cauza izbucnirii răscoalei anti- habsburgice din Cehia şi a declanşării războiului de 30 de ani. Deoarece pălăriile erau purtate de orăşeni şi eventual de ţăranii înstăriţi, se pune şi problema altor pieţe de desfacere ale marilor negustori de pălării din Cluj. Este exclus să le fi vîndut numai în Transilvania şi deci se poate presupune că le exportau mai departe. Ne surprinde marea cantitate de postav importat de la Jihlava (,,Jglar poszto”) în cursul celor 17 ani (9 800 de postavuri). Din izvoarele de la Jihlava, ştiu că postavul avea în medie 30 coţi, adică 17,7 m aşa că în total e vorba de aproximativ 174 000 m. Tot atît de surprinzător este şi importul postavului de Breslau („Brasslavy poszto”), din care s-au cumpă- rat 2 662 de postavuri. în total, e vorba de aproape 214 000 m cu care puteau fi îmbrăcaţi 60 000 de oameni. Preţul unui postav de Jihlava era de cca 5 galbeni ungureşti şi a atins, la export, cele mai mari cantităţi identificate pînă acum. în sfîrşit, între 1599 şi 1636, se întîlneşte la vama Clujului pînză de Breslau, de Silezia şi Opava („Brasslay Sliziai, Trupai gyolcz”), care nu putea concura cu pînza numită Galler (probabil de la sf. Havel din Elveţia) şi cu un alt produs vîndut sub numele de pînză poloneză şi care avea pre- ponderenţă. Exportul nostru total de pînzeturi nu era aşa de mare (39% baloturi şi 319 — postavuri) şi se efectua în întregime prin oraşele poloneze. 2 Articolele produselor textile alcătuiau partea cea mai importantă a exportului ceh şi slovac în Transilvania. Dintre celelalte mărfuri, urmau unele produse metalice. Printre acestea menţionăm în primul rînd cuţitele cehe denumite în documente cuţite pragheze („Pragai kesek") şi care apă- reau alături de cele din Niirenberg şi Regensburg. Din păcate, numărul lor e menţionat numai în două cazuri. După preţ, se poate presupune că numărul cuţitelor exportate a atins cîteva sute de mii de bucăţi. Alături de cuţitele de provenienţă pragheză, mai apar şi cuţite sileziene („Slisiâban csinâlt kesek"). La exportul articolelor de metal în Transilvania participau şi oraşele slovace, în primul rînd Presov, de unde s-au cumpărat aproape 1 000 de coase, 500 de cazane (alături de cositor negru), Rimavska Sobota (cam la 3 000 de coase) Kosice (70 de săbii), aceasta înseamnă că oraşele din răsă- ritul Slovaciei erau ceva mai mult decît nişte intermediari de comerţ între Polonia şi Transilvania. Dintre oraşele slovace Presov mijlocea, în primul rînd, tranzitul mărfurilor mai departe, spre răsărit. Prin 1618, negustorii din Cluj cumpărau în mod regulat de la Presov pălării, postav şi pînzeturi de Silezia, pînză poloneză, ca şi alte articole din apus (postav, hîrtie şi diferite categorii de ghete scumpe). La rîndul lor, ei nu veneau cu mîna goală, ci aduceau felurite mărfuri: piei de oi tăbăcite (în anii 1636/37, 3 000 de bucăţi), mătase, orez, stafide, smochine şi miere. Pentru istoria comerţului cehoslovac, produsele textile au jucat un rol important. La sfîrşitul secolului al XVI-lea şi la începutul secolului al XVH-lea, se pare că Transilvania, Ţara Romînească şi Moldova au fost cei mai devotaţi consumatori ai textilelor noastre,într-o măsură necunoscută -pînă acum. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 4, 1957 DISCUŢII CU PRIVIRE LA RĂZBOIUL PENTRU INDEPENDENŢA ROMÎNIEI DE VAS] LE MAC IU Problema independenţei Romîniei şi a războiului dus de ea alături de Rusia, în anii 1877 1878, a constituit una din preocupările de seamă ale istoriografiei romînesti din ultimele opt decenii. în afară de unele capitole sau paragrafe ale unor lucrări cu subiecte mai largi, de nume- roase amintiii, comunicări, studii şi articole, ea a fost tratată în cîteva lucrări speciale. Paralel, au apărut şi importante culegeri de documente, dintre care cea mai cuprinzătoare este ultima, publicată în nouă volume în anii 1952 1955 de Institutul de istorie al Academiei R.P.R. Aceste lucrări şi culegeri au contribuit în bună măsură la înţelegerea mai temeinică a împrejurărilor istorice în care poporul romîn a cucerit suveranitatea statului său naţional. Totuşi, procesul desprinderii Romîniei din legăturile multiseculare de vasalitate faţă de Imperiul Otoman are încă nevoie de a fi studiat, atit pentru a se putea cunoaşte unele aspecte neglijate, cît şi pentru a fi prezentat el însuşi, în întregimea sa, cu deplina înţelegere ştiinţilică necesară. . Istoricii mai vechi, preocupaţi să acumuleze informaţii şi totodată să susţină interesele burgheziei şi ale moşierimii, au legat independenţa de numele uneia sau cîtorva personalităţi. Astfel, D. A. Sturdza atribuie lui Carol I meritul de a fi iniţiat şi condus lupta pentru cucerirea suvera- nităţii Romîniei1, ca şi cînd înainte de 1866 nimeni n-ar fi lucrat în această direcţie, iar în timpul războiului soarta victoriei ar fi atîrnat de el, în timp ce R. Iorga consideră că acest merit trebuie împărţit între Carol I, Ion C. Brătianu, M. Kogălniceanu şi C. A. Rosetti2. Exceptînd pe R. Iorga, care are intuiţia trecătoare a rolului maselor în determinarea 1 D. A. Sturdza, Charles I-er, Roi de Roumanie, voi. II, 1876—1877, Buc., 1904, p. XCIII. a N. Iorga, Războiul pentru independenţa Romîniei, Buc., 1927, p. 185—191. www.dacoromanica.ro 112 DISCUŢII o cercurilor conducătoare la proclamarea independenţei1, ceilalţi istorici din timpul său, sau mai vechi ca el, considerînd naţiunea ca un tot omogen, au ignorat rolul claselor sociale în acţiunea pentru obţinerea independenţei* sau în purtarea războiului pentru recunoaşterea acesteia de către Impe- riul Otoman. După 1944, însuşirea concepţiei materialismului istoric şi publicarea culegerii de documente menţionată au permis o înţelegere mai profundă a procesului istoric al cuceririi independenţei. Totuşi, nu s-a putut ajunge dintr-o dată la fixarea proporţiilor contribuţiei diferitelor pături sociale şi nici la stabilirea obiectivă a raportului dintre greutatea factorului intern şi aceea a factorilor externi în determinarea proclamării şi apoi a cuceririi independenţei Romîniei. în prefaţa volumului II al menţionatei culegeri de documente, primul apărut în mai 1952, se afirmă în mod greşit că delegatul romîn la conferinţa de la Constantinopol din decSmbrie 1876 — ianuarie 1877 ar fi voit ,,.. .să înduplece Poarta ca, în aprecierea situaţiei juridice a ţării noastre, să renunţe la termenul „provincie privilegiată”, monţinînd formula de „provincie autonomă” 2, deşi în realitate el urmărea să obţină prin tratative recunoaşterea independenţei ţării sale de către Poartă 3. Tot atît de eronată este şi afirmaţia din aceeaşi prefaţă că „Cea mai mare parte a guvernului burghezo-moşieresc condus de Brătianu şi prinţul prusac Carol, agent al lui Bismarck în Romînia, s-a cramponat vreme îndelungată de formula „provincie autonomă” şi neutralitate”. .., deşi conducătorul acestui guvern trata încă în noiembrie 1876 încheierea unei convenţii cu reprezentanţii Rusiei, veniţi în secret la Bucureşti, textul proiectului convenţiei fiind elaborat în linii mari la 23 noiemvrie 4. într-o lucrare mai nouă 5, contra datelor puse de mult la dispoziţia cercetătorilor, se arată că guvernul conservator din 1875 ,,.. .era împo- triva cuceririi independenţei...” 6, că guvernul liberal din 1876 ,,. . .făcea tot felul de greutăţi emigranţilor bulgari pe teritoriul Romîniei în formarea de detaşamente voluntare...”7 şi că „...nu numai că a luat poziţie duşmănoasă faţă de o luptă comună de eliberare naţională împreună cu popoarele balcanice înrobite, dar şovăia în genere în problema cuceririi independenţei cu armele în mină, fiindu-i teamă că războiul ar putea şubrezi baza regimului” 8. în realitate, toate păturile sociale doreau inde- pendenţa ţării, dar nu erau la fel de grăbite s-o obţină şi urmau căi diferite, datorită intereselor lor de clasă. Moşierimea conservatoare, al cărei partid 1 N. Iorga, Războiul pentru independenţa Romîniei, p. 184. 2 Documente privind istoria Romîniei. Războiul pentru independenţă, voi. II (1 ianuarie 1877—9 mai 1877), Ed. Acad. R.P.R. 1952, p. IV. Răspunderea prefeţei revine redactorului responsabil, acad. M. Roller. 2 Generalul Radu Rosetti, Documente privitoare la misiunea lui Dimilrie Brătianu la Constantinopol, In toamna 1876 şi alte documente din arhiva d-lui G. G. Cantacuzino, Bucureşti. 1943, p, 29. . ‘ * Memoriile regelui Carol 1, voi. IX, p. 8. 5 Gh. Haupt, Din istoricul legăturilor revoluţionare rotnlno-ruse, 1849—1881, Ed. Aca- demiei R.P.R., 1955. în ultimii ani, tlnărul istoric şi-a revizuit părerile ajungind la unele con- cluzii asemănătoare cu cele arătate In acest articol.Vezi,,Contemporanul“ din 2 august 1957,p.7. • Ibidem, p. 169. 7 Ibidem, p. 170. 8 Ibidem, p. 172. www.dacoromanica.ro 3 DISCUŢII 113 •era la guvern şi în 1875, încercase încă în noiembrie—decembrie 1870 să aducă în discuţia conferinţei puterilor europene, ce urma a fi convocată în ianuarie 1871 la Londra, la cererea Rusiei, chestiunea recunoaşterii inde- pendenţei Romîniei. Chiar în 1875, guvernul condus de Lascăr Catargiu semna convenţia comercială cu Austro-TJngaria, încâlcind articolul 8 al Convenţiei de la Paris din 1858, care impunea Romîniei să aplice tratatele pe care Poarta urma a le încheia cu puterile străine, adică să nu încheie •ea însăşi tratate cu alte state * *. Acelaşi Lascăr Catargiu trimitea la 4 ianuarie 1876 agenţilor romîni acreditaţi pe lîngă marile puteri europene, o notă .în care regreta că tratatul de la Paris din 1856 n-a acordat Romîniei . .toate condiţiile indispensabile pentru a alcătui, la porţile Orientului, un adevărat bulevard, un stat puternic şi complect independent...”, dar îşi exprima speranţa că timpul va aduce această soluţie 2. Aplicînd cu stricteţe tezele materialismului istoric referitoare la necesitatea cuceririi independenţei pentru propria sa piaţă internă de către orice burghezie în ascensiune, am schiţat liniile generale ale problemei independenţei Romîniei într-o lucrare 8, care rămîne actuală neputînd fi •depăşită decît de o alta utilizînd aceeaşi demonstraţie, dar mult adîncită şi mult mai cuprinzătoare. încă de la întemeierea Ţării Romîneşti şi a Moldovei, Transilvania căzînd sub dominaţia feudalităţii maghiare înainte de a se fi consolidat, poporul romîn a arătat dîrza lui voinţă de independenţă, ducînd cîteva secole lupte sîngeroase pentru apărarea libertăţii sale contra cotropitorilor străini. Cînd cele două ţări libere au căzut în vasalitate faţă de Imperiul Otoman, ele n-au încetat de a se răzvrăti sau de a lupta pentru cucerirea independenţei lor. în condiţiile feudalismului, cu forţele limitate ale fie- căreia din cele două ţări şi cu Transilvania ajunsă în secolul al XVII-lea sub dominaţia Habsburgilor, poporul romîn n-a izbutit să-şi recapete libertatea pierdută. Apariţia relaţiilor capitaliste în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi ascensiunea capitalismului în prima jumătate a secolului .al XlX-lea au făcut necesară formarea şi asigurarea unei pieţe interne proprii pentru burghezia românească. în lucrarea sa Marxismul şi problema naţională, Stalin arată că „... Chestiunea principală pentru tînăra bur- ghezie este piaţa. Ţelul ei este să-şi desfacă mărfurile şi să iasă biruitoare din concurenţa cu burghezia de altă naţionalitate. De aci năzuinţa ei de a-şi asigura, pentru sine, o piaţă ,,a sa”, o piaţă „autohtonă” 4, La 1821 sub conducerea lui Tudor Vladimirescu poporul romîn s-a răsculat pentru a înlătura jugul otoman şi pe cel boieresc, dar cu consim- ţămîntul Sfintei Alianţe, turcii au putut să sfărîme această încercare de eliberare naţională şi socială. 1 D. A. Slurdza, Acte şi documente relative la istoria renaşterii Rominiei, voi. VII, Bucu- reşti, 1892, p. 308. * Doc. răzb. ind. Romîniei, voi. I, partea a Il-a, Ed. Academiei R.P.R., 1954, p. 65—66. * Vasile Maciu, Condiţiile interne ale proclamării independenţei Romîniei, Bucureşti, 1955. * I. Stalin, Opere, voi. 2, E-d. P.M.R., p. 321. * www.dacoromanica.ro ill DISCUŢII Dezvoltarea mai rapidă a producţiei de mărfuri după 1829 a pro- vocat o puternică creştere a mişcării naţionale. Revoluţia de la 1848, caro a urmat în mod firesc, a ţintit atît la înlăturarea feudalismului cît şi la independenţa şi unitatea naţională a poporului romîn. Cel mai înaintat punct atins atunci de lupta revoluţionară în răsărit, ea a fost sfărîmată prin intervenţia armată a celor două imperii feudale vecine, Rusia ţaristă şi Imperiul Otoman. După înfrîngerea revoluţiei, poporul romîn şi-a con- tinuat lupta pentru înlăturarea feudalismului şi pentru unitatea şi inde- pendenţa sa naţională, obţinînd la 1858 recunoaşterea de către cele şapte puteri semnatare ale tratatului de la Paris din 1856, a deplinei autonomii legislative şi administrative a Moldovei şi Ţării Romîneşti şi apoi a unirii lor într-un singur stat naţional. După 1864, cînd ţăranii clăcaşi au fost emancipaţi de servi- tuţile feudale şi împroprietăriţi cu loturile de pămint ce aveau în. folosinţă, capitalismul a continuat să se dezvolte într-un ritm mai viu. S-au întemeiat mari întreprinderi pentru extragerea şi prelucrarea petro- lului. Numărul întreprinderilor care utilizau forţa aburului a crescut. S-au construit primele linii de cale ferată şi s-au dezvoltat porturile şi liniile telegrafice. în agricultură au fost introduse pe scară mai largă unelte perfecţionate şi maşini, în special secerătoare şi treerătoare, menite să spri- jine producţia agricolă de mărfuri. Dezvoltarea capitalismului era totuşi stînjenită, în afară de persistenţa resturilor feudale din agricultură, şi de vasalitatea ţării faţă de Imperiul Otoman, care-i impunea, la cererea sta- telor capitaliste din occidentul şi centrul Europei, un tarif vamal scăzut. Aplicarea acestuia împiedica însă apărarea producţiei industriale autohtona prin taxe vamale urcate contra concurenţei produselor similare străine. Lupta burgheziei pentru apărarea pieţei interne se confunda în acea pe- rioadă cu lupta pentru obţinerea independenţei Romîniei, la care era inte- resat întregul popor romîn. Din cauză că la 1864 moşierimea a păstrat cea mai mare parte a supra- feţei cultivabile a ţării, iar ţărănimea, împroprietărită cu loturi insuficiente pentru necesităţile ei, a fost supusă unei exploatări şi mai crunte, burghezia şi moşierimea au putut impune la 1866 o constituţie, care le punea la îndemînă toată puterea politică în stat. Pentru a se asigura de trăinicia regimului inaugurat, ele au adus în fruntea Romîniei pe Oarol I de Hohen- zollern Sigmaringen. Capitalurile străine au fost chemate să colaboreze cu cele autohtone la dezvoltarea producţiei. în aceste împrejurări, cînd proletariatul industrial nu era încă destul de numeros şi n-avea încă o conştiinţă de clasă limpede, conducerea luptei pentru independenţa Romî- niei a revenit burgheziei, ale cărei .interese de clasă corespundeau în acel moment cu aspiraţiile generale spre libertate naţională ale întregului popor romîn. De teama răzvrătirii maselor exploatate contra dominaţiei lor, burghezia şi moşierimea, care dispuneau de forţa economică şi de apa- ratul de stat, se opuneau la obţinerea independenţei prin lupta revolu- ţionară împotriva Imperiului Otoman. Neputînd să se sprijine pe masele nemulţumite, guvernele dominate de burghezi sau moşieri căutau soluţii, care să le dea putinţa de a păstra conducerea acţiunii pentru independenţă în mîinile lor. Guvernele dominate www.dacoromanica.ro 5 DISCUŢII 115 de moşieri, dnm a fost acela în frunte cu Lascăr Catargiu din anii 1871 — 1876, aşteptau să> obţină independenţa ţării de la bunăvoinţa marilor puteri capitaliste, cumpărătoare ale produselor lor agricole şi exportatoare de capitaluri. Cele dominate de burghezie, cum a fost guvernul din anii 1876—1878, pîndeau momentul cînd Imperiul Otoman va fi pus din nou într-o situaţie critică, internă sau externă, pentru a-1 sili, prin ameninţări sau chiar printr-o acţiune militară, în colaborare cu popoarele balcanice subjugate de turci sau mai curînd cu Rusia, să consimtă la recunoaşterea independenţei' Romîniei. După 1871, întîietatea economică şi politică a Franţei şi a Angliei în Europa a fost grav compromisă de vertiginoasa ridicare economică şi politică a Germaniei. Reavînd suficiente debuşeuri, capitaliştii germani şi-au aruncat ochii asupra sud-estului Europei, slab dezvoltat din punct de vedere industrial. Cum Imperiul Otoman era dominat de capitaliştii anglo-francezi, iar Germania nu se simţea încă în stare Să înfrunte în acelaşi timp Anglia şi Franţa, cancelarul Bismarck a încurajat pe ţarul Rusiei Alexandru II la acţiuni războinice contra Porţii, cu condiţia expresă ca să se înţeleagă cu Austro-Ungaria1. în felul acesta, fără nici un sacrificiu, el spera să izgonească pe capi- taliştii anglo-francezi din Balcani pentru a impune apoi în locul lor pe capitaliştii şi militariştii germani. La rîndul ei, Rusia ţaristă căuta să izgonească pe turci din Europa, ca să poată avea în viitor un cuvînt hotă- rîtor în rezolvarea problemelor economice şi politice mondiale. Pe de altă parte, ţarul Alexandru II, în luptă cu democraţii revoluţionari din propria lui ţară, spera ca printr-un război popular, cum era cel contra Imperiului Otoman, să îndepărteze atenţia maselor asuprite de la lupta revoluţionară internă. Imperiul Otoman, asupra căruia se miza, devenise un nod de contra- • dicţii, după ce în sinul societăţii feudale din cuprinsul său apăruse capi- talismul. Tînăra burghezie turcă, dornică de a păstra în întregime pentru sine imensa piaţă internă cuprinsă între graniţele imperiului, ducea lupta pentru reorganizarea acestuia pe baze capitaliste, izbindu-se de împotri- virea feudalităţii turce conservatoare, dar şi de voinţa de eliberare naţio- nală a popoarelor subjugate. în anul 1875, pentru a înlătura falimentul finanţelor statului, Poarta a mărit impozitele ce se aplicau numai ţăranilor popoarelor subjugate. .Sîrbii din Herţegovina şi Bosnia, încurajaţi de fraţii lor din Serbia şi Muntenegru, precum şi de cei din Au stro - Ungari a, s-au răsculat, rezistînd eroic vreme îndelungată atacurilor date contra lor de armata turcă 2. în aprilie 1876 s-au răsculat şi bulgarii, conduşi de un comitet revoluţionar ce se afla în Romînia, la Giurgiu 3, dar răscoala lor a iost, repede înăbuşită4 prin măceluri îngrozitoare, care au indignat opinia 1 Emil Diaconescu, Acordul de la Reichsladl, în Omagiu lui Ioan Lupaş la împlinirea virslei de 60 de ani, Buc., 1943, p. 889. 2 N. Iorga, Correspondance diplcmalique roumaine sous le roi Charles I-er (1866— 1880), ed. a Il-a, p. 151—153 şi Doc. răzb. ind., I, partea a Il-a, p. 137. 3 Isloria Bulgariei, voi. I, Sofia, 1954, p. 454—455 (trad. dactilograf.). * Ibidtm, p. 464-468. www.dacoromanica.ro 116 DISCUŢII 6 publică europeană, în special pe cea rusă. Hristo Botev, cel mai înaintat conducător al luptei revoluţionare a poporului bulgar din acel timp, trecu pe la mijlocul lui mai din Romînia în sudul Dunării în fruntea unei cete de revoluţionari şi muri eroic pentru eliberarea patriei sale la poalele Balcanilorl. Turcii protestau contra adăpostirii revoluţionarilor bulgari în Romînia 2, primind însă de la guvernul romîn numai asigurări formale că se vor lua măsuri3 *. La Constantinopol, tulburările puse la cale de Junii turci au dus la asasinarea sultanului Abdul Aziz, în timp ce Serbia şi Muntenegru pregătea u războiul contra Imperiului Otoman, pe care îl credeau gata de prăbuşire. ISoul guvern romîn alcătuit din burghezi şi moşieri liberali sub conducerea lui Manolache Costache Iepureanu considera că a sosit momentul să obţină de la Poartă, prin presiuni, dacă nu recunoaşterea independenţei formale, cel puţin independenţa de fado a Romîniei. în acest scop, M. Kogălniceanu, ministrul afacerilor externe, a trimis la 16 iunie 1876 guvernului otoman şi guvernelor puterilor garante o notă diplo- matică, însoţită de un memoriu explicativ, în care cerea, sub ameninţarea că Romînia va părăsi neutralitatea păstrată pînă atunci, recunoaşterea individualităţii statului romîn şi a denumirii sale istorice, admiterea reprezentantului Romîniei în corpul diplomatic, asimilarea juridică a supuşilor romîni rezidînd în Imperiul Otoman situaţiei celorlalţi supuşi streini, inviolabilitatea statului romîn şi delimitarea insulelor Dunării, încheierea cu Imperiul Otoman a unor convenţii comerciale, de extrădare a răufăcătorilor, poştale şi comerciale, recunoaşterea paşaportului romîn şi abţinerea consulilor turci de a se amesteca în afacerile privind pe romînii din străinătate, fixarea graniţei între Romînia şi Imperiul Otoman la gurile Dunării, luînd ca biză calea navigabilă a braţului principal al acestui fluviu *. Sprijinită de puterile occidentale, Poarta a dat un răspuns evaziv. Fără ca Romînia să se alăture într-adevăr Serbiei şi Muntenegrului, care porniseră război contra turcilor, guvernul romîn, care încuviinţa organizarea de cete de voluntari bulgari 5 şi trecerea voluntarilor ruşi pe teritoriul său pentru ajutorarea Serbiei, a trimis însă pe Dunăre, în dreptul graniţei dintre Serbia şi Turcia, un corp militar de observaţie, menit să împiedice extinderea războiului pe teritoriul Romîniei. Era limpede că guvernul romîn nu era dispus să rişte purtarea unui război greu şi primejdios, ci prefera să aştepte împrejurări mai favorabile pentru obţinerea independenţei. Armata, menită să fie instrument de represiune contra maselor muncitoare de la sate şi de la oraşe, nu era destul de puternică pentru a înfrunta superioritatea numerica şi de arma- ment a armatei turceşti. în ţară nu existau fabrici de armament nici de numiţi uni, iar finanţele statului eraru sleite de criză. La îndemnul cancelarului Germaniei, Bismarck, ţarul Alexandru II şi Franz Ioseph împăratul Austriei s-au întîlnit la 8 iulie st. n. 1876 la Reichstadt în Boemia, unde au ajuns la o înţelegere de principiu asupra 1 Istoria Bulgariei, voi. I, Sofia, 1954, p. 469—470. 2 D. A. Sturdza, op. cit., p. 68, 69, 71 şi Doc. răzb. ind., 1, partea a II a, p. 164—165. 3 Doc. răzb. ind., I, partea a Il-a, p. 177—179. 1 Ibidem, p. 193— 194. s Ibidem, p. 184. ' www.dacoromanica.ro 7 DISCUŢII 117 condiţiilor în care Austro-Ungaria urma a păstra neutralitatea în cazul că Rusia ar declara război Imperiului Otoman. Căutînd a orienta acţiunea Romîniei în conformitate cu vederile puterilor centrale şi nordice, despre care se ştia că lucrează în deplină înţelegere *, noul şef al guvernului romîn, Ion C. Brătianu, care înlocuise în iulie 1876 pe Manolache Costachi Iepu- reanu, a făcut în august o vizită împăratului Franz Ioseph la Sibiu, şi apoi la sfîrşitul lui septembrie şi începutul lui octombrie, una ţarului Alexandru II la Livadia în Crimeea. Aici s-aj făcut o înţelegere verbală pentru o even- tuală colaborare romîno-rusă în cazul cînd Eusia s-ar hotărî să pornească războiul1 2. Era necesară însă o convenţie scrisă, care urma să fie elaborată prin tratative secrete ce trebuiau duse la Bucureşti 3. Eusia, sprijinită în secret de Germania şi Austro-Ungaria, promitea recunoaşterea indepen- denţei Eomîniei, cu condiţia ca aceasta să consimtă la trecerea armatelor ei contra Imperiului Otoman, fără ca ea să se angajeze că nu-i va relua cele erei judeţe din sud-vestul Basarabiei, cedate prin tratatul de la Paris • lin 1856, în privinţa cărora se înţelesese cu Austro-Ungaria să le reia la încheierea păcii. întrebmdu-1 în scris pe Bismarck ce cale să apuce. Carol I a primit sfatul să se înţeleagă cu Eusia 4. Pe baza, convorbirilor de la Livadia, în noiembrie 1876 se elabora de către contele Eelidov, trimisul ambasadorului rus la Constantinopol, şi primul ministru al Eomîniei, proiectul convenţiei romîno-ruse 5, ce urma a fi semnat în momentul cînd Rusia s-ar fi hotărît să declare răz^ui. în vederea, creării unei atmosfere favorabile, Rusia stăruise să se convoace o conferinţă a puterilor semnatare ale tratatului de la Paris din 1856, pentru a impune Porţii reformele minime cerute de popoarele subjugate acesteia. Conferinţa, convocată la Constantinopol în decembrie 1876, nu reuşi să convingă Poarta, sprijinită în secret de primul ministru al Angliei, Uisraeli, să consimtă la reformele propuse şi o împinse să acorde ea însăşi o constituţie liberală, care proclama egalitatea de trata- ment a tuturor supuşilor ei, indiferent de religie. Respingerea reformelor propuso de conferinţa din Constantinopol şi apoi a celor înscrise în proto- colul clin Londra de către Poartă dădea Rusiei mînă liberă să acţioneze aproape ca o mandatară a Europei împotriva Imperiului Otoman. Conferinţa de la Constantinopol, pe lingă care guvernul romîn trimi- sese un împuternicit 6, a convins poporul romîn că puterile occidentale nu erau dispuse să acorde Romîniei nici un sprijin pentru a obţine inde pendenţa. Mai mult, în timpul conferinţei, Poarta arătase şi mai făţiş, în constituţia ce-şi dăduse, că ea considera Romînia o simplă provincie privi- legiată a ei7. Acum apărea clar că singura cale de obţinere, în condiţiuni onorabile, a independenţei nu era decît colaborarea cu Rusia. 1 N. lorga, Politica externă a regelui Carol I, bucureşti, 1916, p. 123. 2 Ion I. C. Brătianu, Romtnia şi chestiunea Orientului. Reflexiuni, consideraţiuni şi amin- tiri, în Războiul nealtrnării, 1877— 1878, Buc., 1927, p. 87—89. 3 Ibidem, p. 89. 4 Memoriile regelui Carol I, voi. IX, p. 16. 8 Ibidem, p. 81. • Generalul Radu Rosetti, op. cit., p. 1. 7 Ibidem, voi. II, p. 45. www.dacoromanica.ro 118 DISCUŢII 8 Contrar afirmaţiei ci? ,,.. .în cursul anului 1876 şi la începutul anului 1877, nu s-a tăcut de fapt o pregătire militară...”*, încă din iunie 1876 se constituise la Gruia pe Dunăre corpul de observaţie menţionat, menit să împiedice pe turci de a ataca Serbia cu vase ce ar urca pe Dunăre 1 2, în. toamnă s-a concentrat întreaga armată permanentă sub pretextul manevrelor, la 26 noiembrie 1876 s-au înfiinţat încă opt regimente de doro- banţi, pe lîngă cele opt existente, apoi s-au votat noi credite pentru echi- parea lor, cu toată criza financiară, ce bîntuia în ţară, iar la 3 martie 1877 s-a decretat înfiinţarea a încă două regimente de artilerie, în timp ce se făceau fortificaţii la Calafat şi la Bărboşi, pentru a se împiedica mutarea teatrului de război la nordul Dunării, şi se făceau eforturi pentru procu- rarea echipamentului necesar armatei 3. f S încă din vara şi toamna anului 1876 armatele turceşti înfrînseseră pe sîrbi, cu tot ajutorul de voluntari dat de Busia. Numai la intervenţia acesteia, Poarta consimţise să încheie un armistiţiu, dar victoria asupra puţinelor forţe militare sîrbe o îngîmfaso peste măsură. în ianuarie 1877 Busia şi Austro-Ungaria încheiau o convenţie secretă la Budapesta, care asigura ţarului neutralitatea curţii habsburgice cu condiţia să-i cedeze la încheierea păcii Herţegovina şi Bosnia, iar Bulgaria să nu se întindă în sudul Balca- nilor. Calea războiului era deschisă. Proiectul convenţiei romîno-ruse era elaborat, urmînd numai să fie semnat, acum cînd Busia se hotărîse să pornească războiul. La 1 aprilie 1877, a fost convocat la Bucureşti, sub conducerea lui Carol I, un consiliu de miniştri, la care au fost invitaţi să participe în afară de preşedintele Adunării deputaţilor, C. A. Bosetti, şi capii grupărilor opoziţioniste, cu excepţia conducătorilor partidului conservator, care erau puşi încă din iulie 1876 sub acuzare pentru călcarea constituţiei şi a legilor. Bepre- zontanţii grupărilor de moşieri liberali şi conservatori s-au pronunţat împotriva colaborării cu Busia. Ca exportatori de cereale în occidentul şi centrul Europei, unde se loveau de concurenţa ce le făceau .produselor lor cerealele exportate de moşierii ruşi, moşierii români arătaseră încă de mult opoziţia faţă de o eventuală colaborare cu Busia în vederea obţinerii independenţei. Dacă mai adăugăm mai toţi conducătorii moşierimii liberale erau foşti conducători ai revoluţiei de la 1848 şi multă vreme emigraţi din cauza prigoanei ţarului Nicolae, împotriva căruia au dus o îndelungată campanie de presă, înţelegem de ce ei nu acceptau colaborarea cu Busia. Unul dintre cei mai reprezentativi moşieri liberali, Ion Ghica, publicase cu puţin înainte broşura O cugetare politică, unde atacase ideia colaborării romîno-ruse, arătînd pe lîngă tot felul de temeri, o totală neînţelegere a noilor raporturi de forţă europene. ,,A dori şi a cere inde- pendenţa, scria el, fără de o garanţie eficace, ar fi a ne expune la bunul plac al unuia sau altuia din imperiile care ne înconjoară, ar fi o nepre- vedere şi o nesocotinţă neiertată şi o impacienţă copilărească, pe care am plăti-o foarte scump într-o zi” 4. ’ 1 Gh. Haupt, op. cit., p. 172. 2 Doc. răzb. ind., I, partea a 11-a, p. 243. 3 Ibidem, voi. II, p. 43. 4 Ion Ghica, Opere complete, voi. IV, Buc., 1915, p. 97. www.dacoromanica.ro •9 DISCUŢII ■ 11!) Ca unul ce reprezenta interesele unei grupări de burghezi şi moşieri liberali moldoveni, M. Kogălniceanu, care în iunie—iulie 1876 dusese o -acţiune diplomatică intensă pentru obţinerea independenţei de fado, se pronunţă în consiliu pentru aprobarea convenţiei cu Rusia, cu condiţia să nu se ajungă şi la o colaborare militară. C. A. Rosetti s-a pronunţat în mod categoric pentru semnarea convenţiei, fără a face nici o obiecţiune. Ca preşedinte al Adunării deputaţilor, cuvîntul său atîrna greu. Reprezen- tant al burgheziei şi al micei burghozii orăşeneşti, unul dintre spiritele cele mai înaintate în timpul revoluţiei de la 1848 şi apoi în lunga pribegie ce a urmat, deşi atacase cu mai mult de douăzeci de ani în urmă absolu- tismul ţarist1 şi era republican în convingerile sale, C. A. Rosetti dorea aşa de mult cucerirea independenţei ţării, încît a trecut peste vechile lui resentimente şi a pledat pentru colaborarea cu Rusia ţarilor. La acest punct de vedere s-au raliat toţi membrii guvernului în frunte cu Ion C. Brătianu, precum şi Carol I. Atitudinea acestuia era determinată de dorinţa de a deveni suveran în adevăratul înţeles al cuvîntului, înlă- turînd ruşinosul titlu de vasal al Sultanului* de sigur monarhul cel mai dispreţuit din Europa, şi de indicaţiile ce primea de la Berlin, ale cărui interese le apăra. Cum Germania voia să împingă Rusia la război contra Porţii, Carol I considera că era de datoria sa să împletească interesele sale cu acelea ale fostei sale patrii. Ţărănimea nu era reprezentată direct în consiliu, neavînd o grupare politică proprie. Ea era totuşi favorabilă colaborării cu Rusia, pentru cucerirea independenţei ţării, de care lega speranţa îmbunătăţirii vieţii sale. Fiind la începutul dezvoltării sale şi în afara sferelor conducătoare, mişcarea socialistă romînească privea problema independenţei dintr-un punct de vedere cu totul diferit de acelea ale burgheziei şi moşierimii. Asigurînd libertatea poporului romîn, independenţa! merita chiar-şi ororile unui război, — războiul dus în acel moment fiind un război just la fel cu acela pe care revoluţia franceză de la sfîrşitul sec. al XYIII-lea l-a dus pentru apărarea libertăţilor cucerite prin răsturnarea absolutismului monarhic. Totuşi, chiar şi în război trebuia avută în vedere dragostea de om şi de civilizaţie. Gazeta Socialistul, apărută la 26 mai 1877 şi suprimată după al doilea număr, expunea aceste vederi în articolul Reshdul din primul său număr. Constatînd „...entuziasmul care domina noua generaţie...” pentru războiul isbucnit de curînd, autorul anonim înfăţişează ororile oricărui război şi recomandă dragostea de pace, de progres şi de civilizaţie. ,,E altceva de făcut decît resbelul, este industria, este arta”. Războiul dus de poporul romîn este îndreptăţit de dorinţa lui de independenţă naţională, dar purtîndu-1, romînii trebuie să se ferească de măceluri şi de fanatism religios, pacea trebuie să fie ţinta lor permanentă pentru ca să ajungă cîndva . .ca omul de orice rasă, în orice parte a continentelor, să nu mai fie decît cetăţean al lumii pacifice şi egalitare”. Cercurile socialiste din Romînia au dus în tot timpul războiului lupta contra ţarismului, nu numai pentru că printre conducătorii lor erau 1 „Republica Romină”, nr. 2 din 1853, Bruxelles, studiul Rusia. www.dacoromanica.ro 120 DISCUŢII IO cîţiva revoluţionari fugiţi din ghiarele poliţiei acestuia, cum erau: dr. ST. Zubcu-Codreanu, dr. Eussel şi C. Dobrogeanu-Gherea dar, şi pentru ci autocraţia ţaristă reprezenta duşmanul cel mai de temut al socialismului de pretutindeni. Ajutînd la cucerirea victoriei în război, socialiştii romîni înţelegeau să sfărîme şi cauza războaielor : nedreptatea socială şi igno- ranţa. Ca urmare a celor discutate şi hotărâte în consiliu, a doua zi 2 aprilie M. Kogălniceanu intra din nou în guvern, ca ministru al afacerilor externe, şi semna la 4 aprilie 1877 la Bucureşti convenţia cu Rusia, prin care arma- tele ruse erau autorizate să treacă prin Romînia, guvernul rus angajîn- du-se să respecte drepturile politice ale statului romîn „.. .aşa cum rezultă din legile interioare şi tratatele existente, precum şi de a menţine şi apăr? integritatea Romîniei...” L Se prevedea de asemenea că toate cheltuielii** făcute de armatele ruse vor fi achitate de guvernul rus. O convenţie specială era semnată în vederea precizării modului de aplicare a convenţiei principale. La 12 aprilie st. v. Rusia declara război Porţii şi uiutâţi uşoare de cavalerie ocupau localitatea Bărboşi, pentru a împiedica pe turci de a ** ocupa ei şi de a tăia astfel singura legătură de cale ferată din Moldova in Muntenia, unde trebuiau să se concentreze armatele ruse pentru a trec* *- Dunărea. Concentrarea acestora pe fluviu s-a făcut însă mult mai încet, termmîndu-se abia la începutul lui iunie. Corpurile legiuitoare au fost convocate în grabă la 14 aprilie pentru a discuta şi ratifica convenţia, ţinută pînă atunci secretă. După discuţii vii, în nai o s-a văzut încă o dată ostilitatea moşi* imii pentru colaborarea cu Rusia, convenţia a fost aprobată atît de Adu urca deputaţilor, cît şi de Senat 2, dîndu-se posibilitatea guvernului să acţioneze deschis în vederea pregătirii războiului. Poarta, aflînd despre votul Corpurilor legiui- toare, a ordonat bombardarea oraşelor romîneşti- de la Dunăre şi înteţirea incursiunilor de başibuzuci pe teritoriul Romîniei. Mobilizarea armatei fusese hotărîtă încă de la 31 martie, deci înainte de consiliul din 1 aprilie, dar decretul de mobilizare, semnat la 6 aprilie, n-a apărut în Monitorul Oficial decît la 8 aprilie 1877. Masele populare au primit cu entuziasm pregătirile armatei pentru război. Pebtrucă posibilităţile financiare ale statului erau mici, moşierimea şi burghezia sustrăgîndu-se adesea de la îndatoririle lor fiscale, s-au făcut numeroase ofrande de alimente, îmbrăcăminte şi bani, de către ţărani şi intelectualii modeşti: învăţători, profesori, preoţi, funcţionari. Războiul lua un caracter popular. Moşierimea şi burghezia nu înţelegeau însă să facă sacrificii materiale pentru purtarea războiului. S-au făcut numeroase înrolări voluntare. Un tînăr participant voluntar la război, muncitor în vîrstă de 16 ani, dintr-un regiment de artilerie, ce pleca din Craiova către Calafat, povesteşte mai tîrziu căldura cu care erau priviţi ostaşii ce mer- geau să-şi elibereze patria din jugul multisecular. „Craiovenii, scrie el*, care se adunaseră să ne petreacă şi să ne ureze „izbîndă” au strigat şi ei 1 Doc. Tăzb. ind., voi. II, p. 111—113. * Vasile Maciu, op. cit., p. 66—69. www.dacoromanica.ro 11 DISCUŢII 121 cu soldaţii împreună . .să trăiţi..Atlt erau de voioşi, continuă el, încît credeam că nimic nu va putea rezista în contra noastră” 1. Un alt „voluntar”, de astă dată moşier, Ion Lahovary, destul de vîrstnic pentru a fi obligat să meargă la război, ne transmite în amin- tirile sale, nu atît entuziasmul, cît îngrijorarea burgheziei 'bucureştene pentru soarta a lor săi ce plecau la război. Cînd regimentul 3 Călăraşi porneşte de la cazarmă spre gară, traversînd Bucureştii ,,.. .uşile magazi- nelor, ferestrele caselor se umplu de spectatori, circulaţia nenumăratelor trăsuri, totdeauna în galop, se opreşte. Se dau la o parte ca să ne facă loc şi regimentul înaintează încet pe strada, devenită tăcută, şi pe caro o acopere acum tropotul potcoavelor celor 500 cai, fîşîitul frânelor, zăngă- nifcul tecilor de oţel isbind scările şi pintenii, răsuflarea cailo]*n.oştri.. .”2. Memorialistul atrage atenţia că „.. .mulţimea ce se strînge în calea noastră e tăcută, serioasă, puţin tristă” 3. în contrast cu entuziasmul micilor burghezi, al ţăranilor şi al muncitorilor, care ştiau eă-şi trimit fiii la moarte, melancolia burgheziei la plecarea fiilor ei la îăzboi, unde aveau să fie privilegiaţi, e grăitoare. Cele patru divizii ale armatei permanente romîne ocupară poziţii pe Dunăre, primele două în regiunea Calafat şi celelalte la sud de Bucu- reşti, pentru a împiedica pe turci să treacă la nordul fluviului înainte ca armatele ruse să se poată concentra. La 26 aprilie mobilizarea era termi- nată, atingînd 50 000 ostaşi cu 180 tunuri, în afara miliţiei şi a gărzilor civice4. Pentru epocă, era o forţă armată de care trebuia să se ţină seama. Acum cu greu ar mai fi putut comandamentul turc să mute teatrul opera- ţiilor la nordul Dunării. Turcii începură cu' bombardarea Brăilei la 21 aprilie, apoi bombar- dară Calafat, Bechet, Giurgiu, Olteniţa şi Călăraşi. încă la 25 aprilie Românul, gazeta lui C. A. Bosetti şi organul semioficios al guvernului, cerea proclamarea independenţei. A doua zi, la 26 aprilie, artileria romînă din Calafat răspundea bombardamentului turcesc, trăgînd asupra cetăţii Yidin. între Imperiul Otoman şi Bomîhia se ajunsese la starea de război de faeto. Opinia publică romînească cerea acum proclamarea imediată a independenţei. în raportul său din 28 aprilie 1877 către cancelarul Andiâssy, consulul austro-ungar de la Bucureşti arăta că „.. .agitaţia continuă a cercurilor reprezentanţilor poporului...” ţintea la declararea indepen- denţei şi a războiului contra Porţii. Preeizînd, el spunea că ,,.. .în două întruniri intime de ieri se pleda in cuvântări pătimaşe că poporul romîn n-ar trebui să lase să-i scape ocazia binevenită de a culege rodul copt al independenţei sale politice şi, în acelaşi timp, să se apere cu arma în mină contra îndrăznelii turceşti” 5. în Adunarea deputaţilor, notează Carol 1 la 28 aprilie, se pregătea votarea unei moţiuni prin care se cerea ,,... deslipirea Bomîniei de Turcia 1 St. Georgescu, Memoriile din timpul războiului penlru independenţă, Buc., 1891, p. 6. * Jean Lahovary, Souvenirs d’un volontaire de VArmie roumaine (Pleuna, 1811), Buc., 1925, p. 55. 8 Ibidem, p. 56. * Memoriile regelui Carol J, voi. IX, p. 73. * Doc. răzb. ind., II, p. 449. www.dacoromanica.ro 122 DISCUŢII 12 şi proclamarea independenţei... ”, dar M. Kogălniceanu, ministrul aface- rilor externe, se opunea acestui curent ,,.. .temindu-se să nu aducă fapte pripite şi vătămătoare” R Carol I se opunea şi el proclamării inde- pendenţei în acel moment, însă cu totul pentru alte motive. El voia anume să lege acest act de mare importanţă naţională, de ziua de aniversare a sosirii sale în Bucureşti la 1866, cu scopul de a întări astfel sentimentul dinastic destul de slab din rîndurile poporului. Pentru a-şi ajunge ţintele, M. Kogălniceanu şi Carol I, sprijiniţi de primul ministru Ion O. Brătianu, au făcut ca a doua zi, 29 aprilie, să se voteze în Adunarea deputaţilor nu proclamarea deschisă a independenţei, ci o rezoluţie care recunoştea că s-a creat Bromîniei de către Poartă starea de război şi recomanda guver- nului ţării să depună toate sforţările şi să ia toate măsurile spre a apăra şi asigura existenţa statului romîn, pentru ca România să poată ieşi la încheierea păcii, cu o poziţie politică bine definită şi naţiunea, existînd prin ea însăşi, să-şi poată îndeplini misiunea sa istorică1 2. Rezoluţia, adoptată a doua zi şi de Senat, decepţiona opinia publică, condusă de gruparea radicală. Gazeta acesteia, Bomînul, se arăta indignată, în edi- torialul său din 4 mai de „...modul în care s-a dezbătut în Cameră noua chestiune a războiului §i a ruperii vechilor noastre legături cu Turcia, adică independenţa absolută...”. Mustrînd pe cei care arătaseră lipsa de hotărâre, editorialul spunea mai departe : „După părerea noastră, mai mulţi dintre reprezentanţii naţiunii, n-au fost 6u această ocazie Ia înălţimea subiectului ce aveau să trateze...”. La 1 mai, după ce Corpurile legiuitoare votaseră rezoluţia care recu- noştea existenţa stării de război între Romînia şi Poartă, M. Kogălniceanu trimitea o notă agenţilor diplomatici romîni de pe lingă guvernele puterilor garante pentru a fi adusă la cunoştinţa acestora, în care justifica ratificarea de către Romînia a convenţiei romîno-ruse din 4 aprilie, dar spunea că ,,.. .nu intră în vederile noastre de a rupe legăturile noastre cu Imperiul Otoman... ”, deşi termina afirmînd că ,,... noi sîntem în război cu Turcia şi că acest război ne-a fost declarat de însăşi Sublima Poartă” 3. Evident, M. Kogălniceanu voia să cîştige timp şi să prevină o izbucnire violentă ' din partea puterilor din vestul şi centrul Europei, pe care le presupunea jignite de hotărîrea poporului romîn de a călca prevederile tratatului' şi ale Convenţiei de la Paris, în ceea ce priveşte Romînia. în numele ojduiei publice nemulţumite de faptul că rezoluţia votată de Corpurile legiuitoare fusese aproape dată uitării, la 9 mai deputatul radical N. Fleva interpelează guvernul dacă s-a comunicat puterilor garante ruperea relaţiilor cu Poarta şi consecinţa acesteia, independenţa ţâră, şi care era situaţia Romîniei dată fiind starea de război în care se găsea ea cu Imperiul Otomaip încheindu-şi interpelarea, IST. Fleva cerea declararea imediată a independenţei. ■ ’ Interpelarea şi răspunsul dat de ÎM. Kogălniceanu erau urmărite de un numeros public din tribune, în timp ce o mare mulţime de oameni manifesta în curtea Adunării şi pe străzi pentru independenţă. Nu mai 1 Memoriile regelui Carol I, voi. II, p. 75. 2 D. A. Sturdza, op. cit., p. 734. » Doc. răzb. ind., II, p. 519-520. www.dacoromanica.ro 13 DISCUŢII 123 era eu putinţă să se continue din culise manevrele socotite abile, menite să întîrzie luarea unei hotărîri clare. Răspunzînd interpelării, acum cînd nu se mai putea ocoli un răs- puns neted, M. Kogălniceanu a declarat că Adunarea deputaţilor şi Senatul . .au recunoscut că sîntem în stare de resbel, au recunoscut că sîntem deslegaţi de legăturile noastre cu înalta Poartă...”. Precizînd, el con- tinua : ,,... în stare de resbel cu legăturile rupte, ce sîptem % Sîntem independenţi, sîntem naţiune de sine stătătoare”. îndepărtind parcă imputarea ezitării sale de pînă atunci, afirma :,,... nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentanţei naţionale, că sîntem o naţiune liberă şi independentă” x. O moţiune a fost votată, în mijlocul unei mari însufleţiri, cu 79 voturi pentru şi 2 abţineri, în care Adunarea deputaţilor se declara mulţu- mită cu explicarea dată de guvern ,,... asupra urmărilor ce a dat votului ei de la 29 aprilie...” şi lua act ,,... că războiul între Romînia şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a Romî- niei au primit consacrarea lor oficială” 1 2. Senatul a votat îndată o moţiune . cu acelaşi cuprins. Romînia era de aci înainte prin voinţa sa însăşi inde- ' pendentă. Proclamarea independenţei, în momentul cînd războiul deabia începea, constituia pentru poporul romîn dovada hotărîrii sale de a lupta cu cea mai mare energie pentru recunoaşterea suveranităţii patriei sale. Puterile garante, avizate încă prin rezoluţia de la 29 aprilie despre voinţa Romîniei de a se proclama independentă, nu s-au arătat surprinse. în timp ce Anglia se arăta duşmănoasă, de-a dreptul, celelalte puteri garante nici nu s-au gîndit c-ar putea fi vorba să se pronunţe înainte de sfîrşitul războiului, cum declara în acest sens, Andrâssy3. în Italia, cu toată rezerva guvernului ,,. . independenţa noastră este considerată cu sim- patie de lumea politică şi dc ziarul oficios Diritto...”, raporta la 15 mai agentul diplomatic ropiîn la Roma, Obedenaru 4. La Berlin, în numele guvernului german, Biilow, ,,... a declarat categoric — raporta agentul romîn Dcgre la 15 mai — că chestiunea independenţei Romîniei nu poate să fie rezolvată decît la pace şi că hotărîrea guvernului german în această chestiune depinde de felul cum interesele supuşilor şi acţionarilor germani vor fi regulate în Romînia” 5. Ministrul de externe al Franţei, Deeazes, arăta ,,... o excesivă rezervă...” cu privire la situaţia ce-şi creea Romînia. în schimb, forurile politice franceze regretau ,,... că ne-am eliberat de garanţiile care ne apărau şi că ne-am luat libertatea de acţiune pentru viitor” 6. Anglia, unde un agent romîn nu fusese încă primit oficial, însăr- cina pe lordul Loftus, ambasadorul său la Petersburg, să întrebe pe can- celarul Gorceacov cum priveşte guvernul rus declaraţia de independenţă a Romîniei, primind răspunsul că hotărîrea poporului romîn e considerată 1 Doc. răzb. ind., II, p. 667, 668. 2 Ibidem, p. 669. 3 Ibidem, III, p. 78, 79. 4 Ibidem, p. 124. 3 Ibidem, p. 124. 4 Ibidem, p. 119. • www.dacoromanica.ro 124 DISCUŢII 14 ca un fapt împlinit, dar nu ca unul de jure, urmînd a fi tratată mai tîrziu de toate puterile europene împreună • Participarea la războiul pornit de Rusia şi oare va fi purtat pro- porţional în mare parte de ea, apărea deci pentru Romînia ca o necesitate cerută de însăşi proclamarea independenţei, căci valoarea acesteia ar fi fost mult scăzută dacă recunoaşterea ei ar fi venit ca un dar din partea Rusiei sau din consensul puterilor garante. încă de la 29 aprilie se expri- mase de către primul ministru părerea că Romînia s-ar putea vedea nevoită să intervină cu forţele sale armate la sudul Dunării1 2, comandamentul armatelor ruse de la Dunăre fiind partizan al unei asemenea colaborări3. Oarol I cerea însă . o bază proprie de operaţii, cu sprijinirea aripei sale stingi pe Iscber” 4, pentru a asigura independenţa armatei romîne şi a scoate în evidenţă participarea ei la război, făcînd să se vorbească de un sector romînesc al războiului. El făcea demersuri în acest sens pe lîngu guvernul imperial rus, care-i răspundea însă prin contele îfelidov, că ,,...nu invită Romînia la o cooperare dincolo de Dunăre ...decît dacă aceasta ar putea avea loc cu condiţia absolută a unităţii comandamentului superior, care ar rămîne în mîinile generalului şef al armatei imperiale” 5. Subordonarea armatei romîne de operaţii comandamentului militar supe* rior imperial contrazicea voinţa de independenţă a României, proaspăt proclamată, de care conducătorii ei se arătau plini de grijă, din care cauză nu s-a putut ajunge de la început la pornirea unei ofensive a armatei romîne în sudul Dunării, concomitent cu aceea a armatelor ru->e. Desfă- şurarea ulterioară a războiului a arătat însă că guvernul imperial rus, care nu voia să împartă gloria victoriei cu românii, nu cunoştea în mod real forţele armate de care dispunea Imperiul Otoman şi comitea o greşeală seri- oasă desconsiderând oferta de colaborare militară ce-i făcea guvernul romîn. între timp, armatele ruse se concentrau pe Dunăre, de la Galaţi şi Brăila, la Călăraşi, Olteniţa, Giurgiu şi Turnu-Măgurele, pînă la văr- sarea Oltului în fluviu. La 20 aprilie ele erau bine fixate la Galaţi şi Brăila, la 24 aprilie erau lîngă Bucureşti, dar numai la mijlocul lui mai atingeau toată porţiunea Dunării, ce le era destinată. Pe măsură ce soseau armatele ruse, diviziile III şi IV se deplasau din sudul Bucureştilor către Oltenia de sud, unde aveau să se împreune cu diviziile I şi II pentru a face presiune asupra turcilor de la Vidin şi Eahova. La 10 iunie între Galaţi şi Brăila şi la 15 iunie pe la Zimnicea, arma- tele ruse au trecut cu uşurinţă Dunărea, flotila romînească de război şi armata română din Oltenia contribuind prin acţiunile duse contra turcilor. Pe cînd în Dobrogea de nord, trupele ruse au înaintat încet şi apoi se opriră, în Bulgaria centrală, ele pătrunseseră cu repeziciune la Tîrnova şi apoi pînă dincolo de Balcani, la Stara Zagora, unde avangarda călare a deta- şamentului comandat de generalul Gurko ajungea la mijlocul lunii iulie, în timp ce o altă coloană ataca cetatea Ricopole, în faţa vărsării Oltului 1 D. A. Sturdza, op. cit., p. 701. 2 Ibidem, p. 744. 3 N. Iorga, Istoria răsboiului pentru independenţă, Buc., 1927, p. 101. 4 Ibidem, p. 101. * D. A. Sturdza, op. cit., p. 787. > www.dacoromanica.ro 15 Discern 125 în Dunăre, cucerind-o la 4 iulie, cu concursul artileriei şi infanteriei romîne, care executau trageri asupra cetăţii. Urmînd ritmul rapid al înaintării, dorit de ţarul Alexandru II, coloana de vest rusă ataca la 8 iulie Plevna, unde se instalase de curînd Osman-paşa, venit de la Vidin cu numeroase trupe pentru a o opri. Inferiori în număr, ruşii au fost respinşi cu pierderi grele, deşi reuşiseră să pătrundă pînă în oraş. Hotărîndu-se să atace din nou Plevna spre a o cuceri cît mai curînd, ca să asigure astfel flancul drept al detaşamentului Gurko, ce trecuse Bal- canii pe la Şipca, comandamentul rus ceru comandamentului romîn să ocupe el cetatea Nicopole, cu trupele sale, pentru a trimite întreg corpul IX rus contra Plevnei 1. Comandamentul romîn acceptă propunerea şi trimise o brigadă de cavalerie şi una de infanterie din div. IV dincolo de Dunăre, ocupînd cetatea Nicopole şi împrejurimile. Un detaşament de circa 40 000 oameni, din corpurile IX şi XI ruse, ataca la 18 iulie din nou Plevna, apărată de circa 30 000 turci, dar între timp puternic înzestrată cu fortificaţiuni. Şi acest atac fu respins cu pier- deri şi mai mari după ce atacanţii pătrunseră din nou în oraş. în acelaşi timp, turcii contraatacau detaşamentul lui Gurko, care ajunsese la Stara Zagora, şi-l respingeau la nord de Balcani, înstalîndu-se în mare număr in pasul Şipca. Speranţa diplomaţiei ţariste într-o victorie rapidă se spul- bera. Calculele comandamentului suprem rus, întemeiate pe informaţii greşite referitoare la forţele militare turceşti, se dovedeau neîntemeiate, i'ăutînd să aplice în împrejurări noi tactica utilizată de Diebici în 1829, comandamentul ţarist nu ţinuse seama de forţele militare considerabile strînse de turci în vestul Bulgariei încă din anul 1876 şi îndreptase majo- ritatea unităţilor sale către sud, pentru a ataca Adrianopolul şi Constanti- nopolul, şi către est, pentru a ţine în şah armatele turce din regiunea Şumla-Kiusciuc-Varna. • Acum, era pericolul unei contra-ofensive turceşti şi dinspre Plevna, care ar fi putut împinge întregul front la Dunăre. Un moment de panică stăpîni comandamentul rus. La 19 iulie, marele duce Nicolae trimitea din Tîrnova prinţului Carol I următoarea telegramă : ,,Turcii, aducînd cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fuziune, demonstraţie şi, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata, după cum doreşti. Intre jiu şi Corabia, demonstraţiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mişcărilor mele”2. Carol I îi răspunse îndată că va încerca să apere Nicopole cu divizia a IV-a, va deplasa divizia a IlI-a la răsărit de Jiu. pentru a ţine legătura cu divizia a IV-a şi va face demon- straţia cerută 3. Restul diviziei a IV-a trecu îndată Dunărea, ereindu-se astfel în sudul fluviului un cap de pod romlnosc <1 t->i! de cu- prinzător. * în sinul gu ternului romîn se iviră divergenţe, pi-miul ministru Ion O. Brâtianu fiind de părere să se meargă imediat în ajutorul ruşilor cu toate forţele armato, ca să nu se prelungească războiul, în timp ce Carol I 1 Istoricul războiului din 1S77— 1878. Lucrare făcută de mai mulţi ofiţeri, partea I, Buc., 1877, p. 231. ’ 2 Memoriile recelui Carol I, voi. X, p. 38—30. J Ibidem, p. 30. www.dacoromanica.ro DISCUŢII 16 126 voia să -pună eondiţiuni1. Urmară tratative cu comandamentul rus, terminate la 16 august prin conversaţiile lui Carol I cu ţarul Alexandru II şi marele duce ÎTicolae, cînd se conveni ca trupele romîne şi ruse să coope- reze numai în regiunea Plevna, unde comanda supremă să revină lui- Carol 12. 0 parte din divizia a IlI-a fusese şi ea trecută între timp în sudul Dunării, se crease o divizie nouă, cu numele de divizia de rezervă, iar miliţiile din Oltenia au fost aduse la Dunăre şi puse sub comanda gene- ralului de rezervă ÎTicolae Haralambie3, aşa încît efectivele capabile de luptă ale Romîniei se măriseră simţitor. Diviziile III, IY şi cea de rezorvă formau Corpul de operaţiuni, ce trebuia să lupte în sudul Dunării, iar diviziile I, II şi miliţiile din Oltenia, Corpul de observaţie, menit să rămînă în regiunea Calafat şi să supravegheze pe turcii din Vidin. Un consiliu de război, compus din Carol I, Ion C. Brătianu, generalul Al. Cernat, ministrul de război, şi diferiţi comandanţi militari, hotărăşte la 19 august trecerea Dunării pentru cooperarea cu trupele ruse în junii Plevnei. A doua zi, 20 august, generalul Al. Cernat înceta de a mai fi ministru de război şi era numit comandantul Corpului romîn de operaţiuni. După amiază, divizia de rezervă şi restul diviziei a IlI-a trec Dunărea pe un pod de vase construit la Siliştioara, lîngă Corabia, iar la 21 august Carol I ia comanda trupelor romîno-ruas ce aveau să lupte împreună la Plevna. Peste cîteva zile, la 25 august, cînd concentrările de trupe Tomîno-ruse la nord-est de Plevna erau pe punctul de a fi terminate, cei 65.000 de turci pe care Osman-paşa îi strînsese sub comanda sa aveau de luptat cu circa 65.000 de romîni şi ruşi,—35.000 romîni cu 108 tunuri şi 30.000 ruşi cu 182 tunuri 4. La stăruinţele marelui duce ÎTicolae, comandantul suprem al trupelor de la Dunăre, contra părerilor lui Carol I, se lua măsura să se atace îndată Plevna, pontru a treia oară, înainte ca Osman-paşa să poată primi noi ajutoare 5. în Consiliul de război din 29 august, la care participa şi ţarul Alexandru II, se hotărî, deşi pregătirea de artilerie nu era satisfă- cătoare, cum obiecta Carol I, iar poziţiile turceşti nu erau cunoscute bine, să se dea asaltul general asupra cetăţii a doua zi, ora 3 după amiază, cînd era şi ziua numelui ţarului6. Acesta voia să lege victoria de care era sigur, de numele său, în mod vădit pentru a-şi întări prestigiul în propria sa ţară. în dimineaţa zilei de 30 august artileria rommo-rusă tragea asupra redutelor turceşti, făcînd o întrerupere între orele 9 şi 11 pentru ceremonia religioasă legată de ziua numelui ţarului. O ceaţă groasă, transformată uneori în ploaie, împiedeca vederea. După terminarea serviciului religios, deşi se hotărâse ca asaltul general să fie început la ora 3 după amiază, ___________________ # 1 Titu Maioreseu, Istoria contemporană a Rominiei, p. 133. 2 Memoriile regelui Carol I, voi. X, p, 64. 3 Istoricul răzb. din 1877— 1878, partea a Il-a şi a III a, Buc., 1898, p. 294. 4 Titu Maiorescu, op. cit., p. 138. După Istoricul răzb. din 1877—1878, rominii aveau 36—38 inii de oameni cu 120 tunuri, (p, 362), iar ruşii 38—39 mii, cu 220 guri de foc (p. 359). Trebuie avut insă in vedere că unităţile ruse suferiseră pierderi în oameni, pe care nu le putuseră decit In parte înlocui. 5 Memoriile regelui Carol I, voi. X, p. 74, 80 83 si 90. * Ibidem, p. 90. www.dacoromanica.ro 17 DISCUŢII 127 generalul Scobelev porni lupta în sectorul său la stînga, cecace dădea posibilitatea lui Osman-paşa să-şi manevreze trupele sale acolo unde pri- mejdia era mai mare pentru el. La ora hotărîtă, cînd ceaţa se împrâştiase, coloanele ruse din sec- torul de centru şi cele.romîne din sectorul de dreapta porniră şi-ele asaltul. După ştirea comandamentului, romînii aveau do atacat reduta Griviţa, care apăra Plevna dinspre nord-est. în realitate, turcii aveau două redute, Griviţa I şi Griviţa II, la 300 metri una de alta, cane se apărau reciproc, prin încrucişarea focurilor. Bomînii au atacat cu divizia a IV-a în stînga şi cu divizia a Hl-a, în dreapta. Prinse între focurile celor două redute şi trebuind să treacă printr-o vîlcea adîncă înainte de a ajunge la reduta Griviţa II, necunoscută lor, trupele diviziei a IlI-a, cu toate sacrificiile şi eroismul ostaşilor şi al ofiţerilor, fură respinse de două ori şi nu mai putură, decimate, să pornească la un al treilea atac. Trei asalturi ale divi- ziei a IV-a, întărită cu două batalioane ruse, fuseseră respinse. în sectorul de centru, turcii respinseseră asalturile ruse, iar în sectorul de stînga, Scobelev asalta necontenit cu mari pierderi, cu succese trecătoare. Coman- damentul suprem era plin de îngrijorare. Pe seară, divizia a IV-a porni al patrulea asalt asupra Griviţei I, încununat de astădată cu succes, în timp ce romînii, în frunte cu batalionul 2 de vînăt'ori, comandat de ma- iorul Al. Candiano Popescu, care deşi deputat, venise în mod special să ia parte la lupte, asaltau reduta dinspre nord-est, unităţi ale regimen- tului rus Arhanghelskgorod, o atacau dinspre sud-est. Batalionul 2 de vînători intră primul în redută, de unde turcii fură alungaţi în scurtă vreme. Un contraatac turcesc dat pe întuneric dinspre reduta Griviţa II fu respins cu uşurinţă. Cucerirea Griviţei I era singurul succes real al zilei, plătit însă cu pierderi mari. în timpul luptelor pentru cucerirea Griviţei I se cimenta frăţia de arme romîno-rusă, subliniată în mod firesc şi prin eroice manifestări individuale. în amintirile sale, generalul Alexandru M. Fălcoianu poves- teşte cum, pe cînd o baterie romînă pregătea asaltul, s-a apropiat tîrîn- du-se pe brînei maiorul rus Kwitka, rătăcit de unitatea sa. „După cîtva timp, începînd atacul, pe cînd trupele noastre treceau pe lîngă baterie, maiorul Kwitka ne strînge mîna şi se asvîrle înaintea trupelor cu care a intrat în redută... L Cu prilejul luptelor din 30 august, trupele romîne au dovedit eroismul lor. în raportul său din 1 septembrie 1877, referitor la felul cum a decurs asaltul dat la 30 august de brigada sa asupra Griviţei II, colonelul Grigore Ipătescu arăta, între altele : „... Trupa a mers în ordine perfectă pîn.ă în fundul văii, aci însă întîmpinînd acel mărăciniş, care-i împiedica miş- carea, a oblicat la dreapta, pe unde terenul era puţin practicabil. în acel timp, căzînd maiorul Şonţu care conducea l-iul batalion din 10 Doro- banţi şi tiraliorii, căzînd şi o mare parte din ofiţeri şi trupă, a înaintat mai încet şi formaţia a suferit, astfel că s-a amestecat cu plotoanelo 1-iului din 8 Linie, care mergeau cu avîntul cel mai mare sub impulsia comandan- 1 1 Generalul Alexandru Fălcoianu, Amintiri din războiul ruso-romtno-turc din 1877— 1878, Buc., 1912, p. 40. www.dacoromanica.ro DISCUŢII 18 128 tului său, căpitan[ul] Măfăcineanu, care s-a ţinut mgreu călare în capul trupei pînă la 20 metri de redută, unde a căzut mort..*. Pierderile mari de oameni cauzate de asaltul din 30 august au con- vins comandamentul suprem şi în primul rînd pe ţar că Plevna nu putea li cucerită prin asalturi. în consecinţă, s-a hotărît blocarea cetăţii, che- mîndu-se în acest scop din Busia noi trupe şi generalul Todleben, pentru a conduce operaţiile de încercuire. Două noi încercări ale românilor — la 6 septembrie şi 7 octombrie — de a cuceri Griviţa II au fost respinse cu mari pierderi şi au determinat comandamentul să nu se grăbească. Prin cucerirea la 12 octombrie a marei redute Gorni-Dubnic, situată la vest de Plevna, de către trupele ruse comandate de generalul Gurko, cu partici- parea romînilor, se ajungea la blocarea aproape complotă a cetăţii. Osman- paşa era silit să se limiteze la muniţiile şi alimentele ce avea, urmînd ca la sfîrşitul lor să capituleze sau să încerce o ieşire disperată. Asediatorii treceau la jumătatea lui octombrie de 100 000 de oameni, în timp ce turcii erau aproape jumătate. Bomînii, acum doar o treime din totalul asedia- torilor, ocupau toată partea, do nord, de la Griviţa la Bucova—Opanez — Bivolar, restul încercuirii rămînînd în grija ruşilor. Prigul venise înainte de vreme şi ostaşii romîn*, în special dorobanţii, n-avoaucu toţii îmbiăcăminte groasă, de iarnă, din care cauză sufereau mult de pe urma ninsorilor şi a ploilor reci co cădeau. ÎTi(i aprovizionările cu alimente nu erau făcute la timp. Vintilă Bosetti, voluntar într-o uni- tate de lingă Griviţa, scria la 5 octombrie părinţilor săiAici n-avem apă, nici lemne. Sîntem o divizie. La 0 sau 8 kilometri se află un puţ pentru toată armata. Eri soldaţii au mîncat l*/2 pesmet, li s-a[u] dat 5*pentru 3 zile. ÎT-au avut altceva şi au umblat 10 ore. ÎSiu ştiu cu ce se va găti bucatele lor...” 1 2. încercuirea Plevnei fiind completă la începutul lunii noiembrie, exista primejdia ca, în momentul cînd Osman-paşa s-ar fi hotărît să facă 0 ieşire, să-i vină în ajutor, printr-un atac din spate asupra asediatorilor turcii din Orhanie sau cei (lin Bahova. Contra unui atac dinspre Orhanie, s-a constituit un detaşament rus comandat de generalul Gurko, căruia 1 s-a adăugat şi o brigadă din divizia a IY-a romînă. Pentru că Bahova constituia o primejdie mai mare, fiind aşezată pe Dunăre în legătură cu puternica cetate Yidin, şi împiedica manevrele necesare întăririi asediului Plevnei, comandamentul a luat măsura de a o cuceri. în acest scop s-a constituit un detaşament romîn, compus din 6 000 oameni, infanterie şi cavalerie cu 22 tunuri, sub comanda colonelului G. Slăniceanu, un favorit al lui Carol I, fost ministru de război şi apoi şef al Marelui Stat Major al armatei. în sprijinul acestui detaşament a fost trimis şi un mic deta- şament romîno-rus compus din 1200 oameni, comandat de generalul rus Moyendorf, menit să împiedice pe turcii din cetate să fugă spre vest, în momentul înfrîngerii. Trupele romîne de pe malul nordic al Dunării, din dreptul oraşului Bechet, trebuiau să sprijine atacul asupra Bahovei prin trageri de artilerie şi prin atacul unui batalion, ce trebuia să treacă fluviul pe pontoane trase de o şalupă. 1 Doc. răzb. ind., voi. VI, Buc., 1953, p. 24 — 25. 2 Ibidem, p. 539. www.dacoromanica.ro t-’SOTTil 1:1 După un bombardament de artilerie de trei ore asupra fortificaţiilor lumeşti, în ziua de 7 noiembrie la ora 10.30, regimentul 10 Dorobanţi ■n.irni la asalt dinspre răsărit, paralel cu Dunărea. O mică redută a fost cucerită după o luptă de o oră, dar marea redută din marginea Rahovei «ra încă departe. După încă două ore de bombardament asupra ei, trei batalioane de dorobanţi pornesc la asalt pentru a o cuceri, m timp ce deta- şamentul Me,~c\dorf ataca Rahova dinspre vest. Ou toate pierderile grele, asaltatorii pătrunseră în primele fortificaţii ale redutei la căderea nopţii, fără ca turcii să fi încetat rezistenţa. Slăniceănu, în loc să continue efortul cu rezervele ce avea, a ordonat retragerea nu numai din fortificaţiile marei redute, ci şi din reduta cea mică, cueerită cu cîteva ore mai înainte, jar a doua zi n-a reluat asaltul pe motiv că timpul nu era favorabili Din cauza aceasta, turcii au avut timpul să organizeze un atac spre vest, pentru a se retrage la Lom-Palanca. Ei porniră atacul în dimineaţa zilei de 9 uoiembrie asupra batalionului de dorobanţi comandat de căpitanul Merişoacu, care apăra podul de pe rîul Schit, sprijinit de două escadroane de roşiori şi de bateria comandată de căpitanul Hepites. Respinşi, turcii făcură mai spre nord un vad prin apele rîului şi o parte din ei reuşiră să fugă, Slăniceănu aflînd peste cîteva ore mai tîrziu. în timpul acesta, batalionul din Bechet intra în oraş, după ce trecuse Dunărea, cam în acelaşi timp cu trupele maiorului Răsti, ce pătrundeau dinspre sud. Populaţia bulgară primi pe eliberatori cu entuziasm, bucuroasă că a scăpat de lunga robie turcească. Oa şi la Griviţa, trupolo, în special celo de dorobanţi, au dovedit o vitejie demnă de admirat. într-un raport al său, generalul Meyendorf o descrie astfel: „Dorobanţii, spune el, înaintară cu cea mai mare tărie şi cu un curaj mai presus de orice laudă şi ajunseră pînă la şanţul ocupat de vrăjmaş. Dar aci ei întîlniră un foc atît de omorîtor încît comandantul lor maiorul Mateescu, fu rănit, aproape 100 din ai lor căzură, şi ei fură nevoiţi a se trage înapoi, dar la scurtă depărtare, şi urmînd puşcătura cu vrăjmaşul care nu cuteza a ieşi şi a-i urmări” Prin cucerirea Rahovei, mişcările trupelor ruso-romîne care asediau Plevna au fost pe deplin asigurate dinspre nord. Victoria ora importantă şi pentru că slăbea curajul turcilor asediaţi în Plevna. Ea ar fi putut fi şi mai mare, dacă colonelul Slăniceănu nu s-ar fi dovedit lipsit de iniţia- tivă. Pentru acest motiv, i s-a ridicat imediat comanda, care a fost dată colonelului Leca. La mijlocul lunii noiembrie, armata romînă de operaţiuni a fost reorganizată. Diviziile II, III şi IV formează Corpul I, sub comanda generalului Al. Cernat, ce conlucrează cu armata rusa la asediul Plevnei, iar divizia I şi divizia de rezervă Corpul II, sub comanda generalului Eieolae Haralambie, cu misiunea de a continua luptele în partea de vest a Bulgariei, avînd ca obiectiv principal asedierea şi cucerirea Vidinului, una din cele mai puternice cetăţi turceşti. în a doua jumătate a lunii noiembrie, turcii din Plevna ajunseseră la sfîrşitul proviziilm do alimentare şi muniţiuni. Dezertările din rîndurile 1 T. C. 'Văcilrescu, Luptele romtnilor In resbelul din 1877— 1878, voi. II, Buc., 1887, p. 227. www.dacoromanica.ro *. c. 1393 130 DISOUTII lor, din cauza foametei, erau tot mai dese. încercările turcilor din regiunea Sofia de a porni o ofensivă în direcţia Plevnei au fost înfrînte de detaşa- mentul goneralului Gurko. Era de aşteptat ca Osinan-paşa să încerce a sparge încercuirea spre a se retrage spre sud. In dimineaţa zilei de 28 noiembrie, el porneşte un atac masiv asu- pra poziţiilor ruseşti de la Opanez şi Gorni Etropol, reuşind să le cuce- rească, fără a putea merge mai departe. Ca să poată face un efort aşa do mare, Osman-paşa evacuase redutele Griviţa II şi Bucova în zorii zilei, dar romînii şi-au dat seama îndată şi, după ce au ocupat redutele părăsite, au atacat pe turci dinspre nord-est. Turcii rezistau în cele trei redute de la Opanez, care acopereau atacul lor spre vest. Bomînii le atacă, însă cu vigoare, „Colonelul se decide : el ordonă să se arunce trupele la asalt, povesteşte un martor ocular; artileria încetează tragerea, soldaţii avansează dintîi tîrîndu-se, deodată izbucneşte, strident, precipitat, vesel, sunetul goarnei pentru asalt: ostaşii se ridică dintr-o săritură şi, cu baio- neta înainte, puţin curbaţi, plecînd instinctiv capul, se aruncă alergînd către redută care nu e la mai mult de 600 metri. împuşcătura turcă se. precipită, dar sîntem departe, cu mult departe de înspăimîntătorul foc al teribilelor zile din august”1. După cîteva ore, cele trei redute de la Opanez sînt cucerite, romînii prinzînd 7000 de turci şi 6 tunuri, în timp ce ruşii resping trupele lui Osman-paşa înapoi spre Plevna. Curînd după ora 12, Osman-paşa, rănit el însuşi, ridică steagul alb al capitulării şi se predă colonelului Cerchez, comandantul diviziei de rezervă, care se afja în apropiere în fruntea trupelor sale. Plevna era cucerită, cea mai grea luptă a războiului ruso-romîno-turc din 1877—1878 era terminată cu bine. în afara muşirului Osman-paşa, cădeau prizonieri 10 paşale, 130 ofiţeri superiori, 2 000 ofiţeri subalterni, 40 000 infanterişti şi artilerişti şi 1200 călăreţi. Erau capturate 77 tunuri2. ► A doua zi, 29 noiembrie, trupele romîne şi ruse au intrat în Plevna, fiind primite cu entuziasm de populaţia bulgărească locală. Ostaşii romîni, şi ruşi, înfrăţiţi prin numeroase jertfe făcute şi prin suferinţele comune îndurate, aveau acum bucuria de a vedea rezultatul colaborării lor fră- ţeşti. Pentru poporul romîn, căderea Plevnei constituia asigurarea că independenţa proclamată la 9 mai va fi consfinţită prin recunoaşterea ei de către Poartă. Căderea Plevnei înclina cumpăna războiului în favoarea ruşilor şi romînilor. De aci înainte, turcii nu mai pot opune rezistenţa dîrză a ostaşilor lui Osman-paşa. Armatele ruse îşi reiau marşul către Balcani şi după lupte victorioase reuşesc să-i traverseze, înainte de sfîrşitul anului 1877, înaintînd apoi către Adrianopol, pe care-1 cuceresc la 8 ianuarie 1878. Forţele romîne, regrupate, au constituit corpul de vest, compus din. diviziile I, II şi IV, sub comanda generalului Nicolae Haralambie, cu misiunea de a cuceri localităţile fortificate din jurul Vidinului şi de a încercui şi cuceri această cetate însăşi. Divizia de rezervă a fost trecută * * 1 Jean Lahovary, op. cit., p. 261. * T. G. Văcărescu, op. cit., p. 326. , www.dacoromanica.ro 21 Discern 131 la Calafat, iar divizia a IlI-a a primit misiunea de a escorta prizonierii turci luaţi la Plevna în ţară şi pînă la Prut şi apoi de a ocupa poziţii în faţa Rusciucului şi Silistrei, pe Dunăre. Corpul de vest a început ofensiva, cucerind la 10 decembrie Arcer Palanca, iar la 29 decembrie Nazir-Mahala şi Yitbol, cînd legăturile Yidinului spre sud fură întrerupte. Un atac goneral s-a dat la 12 ianuarie 1878 asupra localităţilor fortificate din imediata apropiere a Vidinului, cînd sînt cucerite rînd pe rînd Rupcea, Rainovcea, Tatargic, Smîrdan şi ninova. . Coreul asediatorilor Vidinului se strîngea, iar la 19 ianuarie 1878 luptele au încetat, în urma armistiţiului încheiat de comandamentul rus şi de cel turc. După puţin timp, trupele romîne au intrat în Vidin şi Bel- gragic, pe care le-au reţinut pînă la încheierea păcii de la San Stefano, la 19 februarie (3 martie) 1878. Tratatul de la San Stefano dintre Rusia şi Turcia prevedea între altele independenţa Muntenegrului, a Serbiei şi a Romîniei, precum şi autonomia Bulgariei. Turcia ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), pe care Rusia îşi rezerva dreptul de a-1 schimba ,,cu partea Basarabiei detaşată la 1856”x. Acum poporul romîn primea recunoaşterea independenţei patriei sale România, ca rod al jertfelor de sînge ce făcuse pentru înfrîn- gerea oştilor Imperiului Otoman. Vestea încheierii păcii şi a recunoaşterii independenţei ţării din partea Porţii a umplut de bucurie sufletele maselor populare romîneşti, care sperau că eliberarea naţională va aduce cu sine şi eliberarea lor din exploatare şi asuprire. Speranţele maselor populare s-au spulberat însă curînd după încheierea păcii. Ţărănimea, care făcuse cele mai mari sacrificii pentru cucerirea victoriei, a rămas mai departe pradă exploatării moşierilor şi marilor arendaşi, din care cauză, exasperată, ea se va răscula în 1888, la zece ani după terminarea războiului, zguduind regimul burghezo-moşieresc. Prevederile tratatului de la San Stefano nu conveneau însă nici Angliei, nici Austro-Ungariei şi nici Germaniei. Niciuna din aceste puteri nu vedea cu ochi buni anihilarea Porţii în Balcani. Austro-Ungaria era supărată pentru că nu primise Herţegovina şi Bosnia, cum se înţelesese cu Rusia, din care cauză peste cîteva zile a cerut convocarea unui congres al celor şapte puteri europene pentru reexaminarea prevederilor tratatului de la San-Stefano. Întrucît Germania sfătuia guvernul ţarului să consimtă la convocarea congresului cerut de Austro-Ungaria şi Anglia, Rusia s-a declarat de acord, pentru a nu rămîne izolată. Pînă la întrunirea congre- sului, care şi-a început lucrările la 2 (13) iunie la Berlin sub prezidenţia lui Bismarck, între Anglia, Austro-Ungaria, Rusia şi Turcia s-au dus tratative bilaterale secrete, menite să uşureze dezbaterile ce urmau a avea loc. Astfel, Anglia a obţinut de la Turcia insula Cipru, drept răs- plată pentru ajutorul diplomatic ce i-a dat; Austro-Ungaria a obţinut acordul Angliei şi al Rusiei la cucerirea celor două provincii răsculate contra Porţii la 1875, Herţegovina şi Bosnia. 1 Doc. n'.zb. ind., voi. IX, Buc., J 955, p. 367. . www.dacoromanica.ro 132 Disotrnr 22 La Congres reprezentanţii Romîniei, Ion C. Brătianu, primul mi- nistru, şi M. Kogălniceanu, ministrul afacerilor externe, n-au fost primiţi decît în şedinţa din 19 iunie pentru a expune revendicările ţării lor, care n-au fost ţinute în seamă decît în mică măsură. Congresul de la Berlin şi-a încheiat lucrările la 1/13 iulie 1878, semnînd un tratat, care modifica în mod simţitor prevederile tratatului de la San-Stefano în defavoarea popoarelor balcanice. Principatul auto- nom al Bulgariei era micşorat la mai puţin de jumătate, el rămînînd mai departe vasal Porţii, în cuprinsul teritoriilor căreia se creia o provincie autonomă, Rumelia, cu un guvernator creştin numit de Sultan. Provin- ciile Herţegovina şi Bosnia se dădeau spre administrare Austro-Ungariei, rămînînd a fi considerate mai departe ca teritorii de drept turceşti. S-a recunoscut independenţa Muntenegrului şi a Serbiei, cărora li s-au făcut mici adaosuri teritoriale, precum şi independenţa Romîniei, condiţionată de înlăturarea discriminării confesionale şi de cedarea către Rusia a por- ţiunii ,,... teritoriului Basarabiei, despărţită de Rusia în urma tratatului de la Paris din 1856..în schimbul căreia i se da delta Dunării şi san- geacul Tuloea (Dobrogea), care fusese luate de turci de la Ţara Romî- nească la începutul sec. al XY-lea. Tratatul de la Berlin confirma astfel independenţa Romîniei, pro- clamată la 9 mai 1877 de Corpurile legiuitoare romîno şi recunoscute de tratatul de la San Sretano. Punerea lui în aplicare urma să se facă numai după schimbul instrumentelor de ratificare între colo şapte puteri şi, in ceea ce privea Romînia şi pe celelalte ţări ce-şi obţinuseră independenţa, după notificarea căt”e ele a recunoaşterii suveranităţii lor de către fiecare dintre statele semnatare ale tratatului. Anglia şi Germania s-au folosit de ocazie, prima pentru a smulge Romîniei o convenţie comercială, ase- mănătoare cu cea romîno-austro-ungară din 1875, şi a doua pentru a-i impune răscumpărarea în condiţii împovărătoare a căilor ferate alo Socie- tăţii romi no a drumurilor de fier, ale cărei acţiuni erau în inîinile capita- liştilor germani, dintre care principalul, S. Bleichroder, era turle personal şi om de afaceri al cancelarului Bismarck. De aici înainte, Romînia era un stat independent. Poporul romîn cucerise independenţa patriei sale printr-o îndelungată şi neîntreruptă luptă, intensificată în secolul al XlX-lea şi încununată cu jertfele eroice ale ostaşilor săi pe cîmpurile de război în anii 1877—1878. La cucerirea independenţei sale, el a primit un ajutor preţios din partea poporului rus. într-ad’evăr, efortul principal militar în acest război a fost făcut de Rusia. încă de la începutul campaniei, comandamentul rus destinase frontului dunărean aproximativ 135 000 de oameni1, al căror număr l-a dublat în următoarele şase luni prin aducerea pe cîmpul de luptă a noi unităţi, între care garda imperială, care număra singură 70 000 de oameni2. Zeci de noii de ostaşi ruşi au murit sau au fost răniţi în timpul luptelor pentru înfrîngerea armatelor otomane, alături de miile de ostaşi romîni. Acest război, la care Romînia a participat aproape ca o aliată, încorona astfel şirul acţiunilor militare purtate de Rusia *. Istoricul războiului din 1877 - 1878, partea I, p. 53-54. *■ N- Iorga’/s,oria 1939‘ 23 DISCUŢII 133 în secolele XVIII şi XIX contra Imperiului Otoman şi care au contri- buit, indiferent de ţelurile cotropitoare ale ţarilor, la eliberarea popoa- relor subjugate din Balcani. . Folosind suveranitatea naţională, societatea din Romînia a putut să se dezvolte mai repede de aici înainte. Importanţa politică a moşierimii a s'câzut prin modificarea Constituţiei la 1884, burghezia puţind «ă-şi impună tot mai mult programul de guvernare favorabil dezvoltării capi- talismului. La 1886 s-a pus în aplicare tariful parţial protei ţionist pentru mărfurile produse de întreprinderile industriale autohtone, care utilizau materii prime din ţară, iar în anul următor s-a făcut legea pentru Încurajarea industriei naţionale. Ambele măsuri au contribuit mult la creşterea ritmului de înfiinţare a întreprinderilor industriale şi prin aceasta la dezvoltarea mai intensă a capitalismului. Proletariatul industrial, puţin numeros pînă la 1878, a crescut din punct de vedere numeric şi a ajuns la conştiinţa de clasă ce-i lipsea. Mişcarea muncitorească s-a dezvoltat, contopindu-se cu mişcarea socialistă, păşind în lupta pentru progres părăsită treptat de bir ghezie. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 4, 1957 EDIŢIA CRITICĂ A LEGIUIRII CARAGEA. PENTRU CRITICI Colectivul pentru vechiul drept romtnesc este mulţumit că — după mai mult de un an ■de la apariţia ediţiei critice a legiuirii Caragea, care nu s-a bucurat nici de o simplă anunţare—au început să se ivească cercetări asupra valorii ei. Oricare va fi judecata asupra acestei lucrări, «a va fi de folos pentru cunoaşterea unui aspect din trecutul nostru, mai ales clnd este făcută -cu metodă ştiinţifică şi cu nepărtinire. Cu dorinţa de a pune In lumină adevărul, căutăm să răspundem criticii aduse acestei -ediţii de către recenzentul Nestor Camariano 1. In primul rlnd socotim că este nevoie să arătăm că la editarea de legi, chiar vechi, nu este totdeauna necesară o introducere. Colecţii mari de legi sau diferite dispoziţii juridice — de ale noastre sau străine — cuprind de obicei numai textele, care formează obiectul principal şi uneori «tte o prefaţă foarte scurtă. Dacă se face o introducere, ea nu este un studiu despre tot ce se poate spune cu privire la legea sau colecţia editată. Pentru aceasta se pot face deosebite studii, afară numai dacă acel •care publică nu dau introducerii caracterul de studiu introductiv. Introducerea este o Înfăţişare sumară a ediţiei, o prezentare către cititori In care se .arată clnd şi cum a fost făcută legea respectivă şi mai cu seamă cum a fost Întocmită ediţia. De aceste norme a fost călăuzit Colectivul. Introducerea ediţiei trebuie judecată In acest sens şi să nu fie criticată pe motiv că n-au fost tratate — aşa cum ar dori cineva — anumite •chestiuni. După aceste lămuriri principiale — referitoare la modul cum trebuie Înţeleasă introdu- cerea — vom examina criticile recenzentului Camariano, pe cit cu putinţă In ordinea In care slnt aşezate In expunerea sa. De la Început — ca o critică — se spune că noua ediţie — după părerea Colectivului — „poate fi model” pentru celelalte ediţii de pravile, care urmează să fie publicate. In ce sens crede că s-a Întrebuinţat cuvlntul „model” ? In sens de frumuseţe, de tipăritură, de legătură, de anumite idei ? Cuvlntul „model” era uşor de Înţeles . Ediţia are o alcătuire, oare la noi nu se găseşte — în orice caz — la publicările de legi vechi. Ea cuprinde o introducere, textele legiuirii, material documentar din care se vede cum a fost] Întocmită; după acestea urmează •dispoziţiile, prin care a fost modificată, completată, interpretată, legiuirea ptnă la 1865, apoi 1 Revista „Studii”, an. X (1957), nr. 1, p. 179—191. www.dacoiomanica.ro 136 DISCUŢII 2 Jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie, plus indicele. Acest mod de publicare reprezintă o metodă foarte bună, In special pentru legile vechi, căci dă posibilitatea să se vadă nu numai textele, ci evoluţia dispoziţiilor Înscrise In ele. Pentru a se Înţelege aceasta şi de nespecialişti nu este de prisos să arătăm că multe din rlndulelile Înscrise In legiuirea Caragea au fost modificate, desfiinţate, completate sau lămurite ln decursul timpului, ca de exemplu In materie de protimisis, de egibatic, de clacă, de robia ţiganilor, de procedura judecăţilor etc. Cine vrea să vadă transformările, le va afla In anexe şi va putea cunoaşte schimbarea ideilor. De asemenea cine va dori să afle dispoziţiile unei anu- mite materii, de pildă Închiriere şi arendare la 1853, va vedea că textele din legiuirea Caragea nu mai erau In vigoare fiindcă au fost Înlocuite cu legea lui Vodă Ştirbei din 1852. în unele ediţii ale legiuirii Caragea au fost arătate părţi din asemenea transformări. Uneori sint aşezate In locul textelor de la 1818 sau jos In note, şi mai totdeauna nu sint complete. Cititorul nu poate şti forhia primă şi diversele transformări. In ediţia criticată s-a căutat să se dea un tablou complet al primei forme şi al transfor- mărilor plnă la 1865, adăuglndu-se şi interpretarea jurisprudenţială plnă la 1951. Această metodă de Întocmire a ediţiei este aceea arătată de conducătorul Colectivului, Andrei Rădulescu, In comunicarea lăcută In secţia a V-a a Academiei R.P.R. la 20 septembrie 1949 şi publicată In Buletinul respectiv. Clnd Colectivul a Întrebuinţat cuvintele „Întocmirea ediţiei poate fi model pentru cele- lalte” a Înţeles — şi Înţelege oricine — că şi pentru editarea celorlalte izvoare de drept scris, se poate folosi aceeaşi metodă, acelaşi plan, bineînţeles cu unele modificări, care s-ar] impune din cauza modului cum au fost făcute sau a caracterului lor specific. După această critică introductivă, la Începutul recenziei se spune că de către Colectiv nu se aduce „nici o precizare nouă faţă de predecesorii cercetători burghezi In legătură cu autorul sau autorii acestei legiuiri”. De observat că mai toţi, care s-au ocupat de această chestiune, n-au aprofundat-o, afară de Andrei Rădulescu, care din 1910 a arătat cine a lucrat la Întoc- mirea acestei legiuiri1. Colectivul a precizat — atît cit intra In cadrul introducerii şi pe dovezi, care nu mai pot li contestate — cine au fost autorii. De altminteri se va preciza din nou clnd vom examina această chestiune, asupra căreia stăruie Sn chip deosebit criticul. Se spune, apoi In recenzie, că din expunerea Colectivului „nu rezultă clar care anume proiect al legiuirii a lost dat la tipar”. Este de neînţeles această afirmaţie. Ediţia de la 1818. — cu mici greşeli — corespunde In totul cu manuscrisele originale, păstrate acum la Academie şi care poartă pe ele pecetea domnească şi iscălitura Marelui Logofăt Constantin Bălăceanu. Poate fi vreo Îndoială că legiuirea cuprinsă In forma din aceste manuscrise a fost trimisă la- tipar ? Ce dovadă mai puternică se poate cere că acestea slnt textele trimise — se Înţelege In copii — la tipografie? Ce autenticitate mai de valoare decît pecetea domnească pe fiecare pagină şi semnătura Marelui Logofăt, iar In pitace chiar semnătura domnului? Se pare că recenzentul doreşte să se arate undeva că legiuirea trimisă pentru tipar a fost opera lui Hristopol, ceea ce n-ar fi permis nici Caragea, oricît de generos va fi fost — faţă. de acela. * Trecem acum la problema socotită capitală de recenzentul Camariano. 1 Andrei Rădulescu, Logojălul Nestor, In ..Revista critică de drept, legislaţie şi jurispru- denţă” 1910, ediţia a Il-a In Biblioteca Juridică din Craiova, 1929, precum şi în extrage, ed. I, p. 3—24 şi ed. II. p. 7—28. De asemenea In Pagini despre legiuirea Caragea (ms.), comunicare ţinută In septembrie 1950, la 'ecţia a V a a Academiei R.P.R. www.dacoromanica.ro 3 DISCUŢII 137 Cine este autorul legiuirii Curagea? Este adevărat că au existat divergenţe In această privinţă, pentru că nu erau cunoscute unele documente sau n-au fost cercetate. Colectivul a examinat totul cu atenţie şi a ajuns — fără urmă de Îndoială — la cele arătate In introducerea ediţiei şi pe care le repetăm In scurt. Vodă Caragea a Însărcinat pe Atanasie Hristopol, logofătul străinilor pricini şi pe biv vel clucer Nestor să întocmească fiecare cl*e un proiect de legiuire. După ce au fost Întocmite, le-a poruncit, la 2 octombrie 1816, să-şi alăture pe stolnicul Constantin Bălăceanu şi pe stolnicul Ioniţă Bălăceanu pentru a revedea cele două proiecte şi a face un nou text, „nouă întocmire”. Domnul — după ce a revăzut acel text — l-a trimis) la 15 februarie 1817, Sfatului de Obşte. Deoarece acesta Intirzia, a poruncit la 16 aprilie 1817 să se Întrunească la Curtea domnească, marţea şi slmbăta şi să grăbească lucrarea. De-abia peste un an, la 9 iunie 1818, Sfatul de Obşte, prinţr-o anafora, aduce la cunoştinţa Domnului că a aprobat legiuirea şi roagă să se dea poruncă de tipărire — ceea ce s-a făcut — iar de la 1 septembrie 1818 a fost pusă In aplicare. Recenzentul susţine că singurul autor al legiuirii este Hristopol şi Împărtăşeşte aceeaşi părere cu savantul prof. grec Triandafiiopolos, care spune că „juriştii romlni arată ca autor şi pe un oarecare Nestor” *. în introducere (p. IX), Colectivul a spus că părerea acestuia este neîntemeiată şi se explică prin faptul că n-a cunoscut cine era acel „oarecare Nestor” şi nici actele menţionate mai sus. Cele scrise de Colectiv In paginile anterioare despre Întocmirea legiu- rii şi în scurta notiţă despre Nestor arătau suficient de ce nu este întemeiată părerea savantului grec. Credem că dacă Triandafiiopolos ar fi luat cunoştinţă de acestea, ar fi recunoscut că este justă părerea Colectivului şi a celor care au scris mai Înainte In acelaşi sens. Credem — de altfel — că şi acei care susţin că autorul legiuirii este Hristopol, se referă numai la textul grecesc. Părerea recenzentului Camariano că acesta ar fi fost tradus este cu totul greşită, cum se va Vedea mai jos. Care sînt argumentele pentru a se susţine că autorul legiuirii este Hristopol? 1. Biografia lui Hristopol, publicată la Atena în 1853 de către Nicolaos Koritzas, prie- tenul şi admiratorul lui Hristopol.’în aceasta se spune că Hristopol „priceput In ale legilor şt bun cunoscător al ţării” a primit să redacteze noua legiuire şi In doi ani „a adus la bun sflrşit opera sa”. Mai jos spune : „deci prezenta legiuire, care e valabilă şi pe care o aplică şi astăzi (1853) corpul judecătoresc al Ţării-Romlneşti... este opera adevărată In ceea ce priveşte redac- tarea şi buna alcătuire a lui Hristopol de la început pină la sflrşit”. 2. Cuv Iritarea, rostită de protosingbelul Dionisie, directorul seminarului Mitropoliei din Bucureşti, la înmormlntarea lui Hristopol (20 ianuarie 1847), In care se spune, Intre altele, că Hristopol „a lucrat pravila ţării numită a lui Caragea, pe care după a lui sfătuire i s-a poruncit de Domnul Caragea s-o alcătuiască” 1 2. 3. Limba aleasă, In care este redactată şi despre care Triandafiiopolos spune :„graţie preocupărilor juridice ale poetului, literatura juridică grecească posedă un text plin de farmec şi de frumuseţe, neatinsă de textele contemporane, care din cauza fiinţei deosebite de astăzi a dreptului, legată în chip nedespărţit de foimă, nu ar mai fi cu putinţă să fie scrisă In stilul plăcut al codului romînesc”. 4. Imnul, aflat în fruntea ediţiei greceşti, tipărită la Viena, prin care se[aduc lavde Dom- nului, imn socotit de contemporanii lui Hristopol că este scris de el şi care este trecut — ca atare — Intr-o ediţie din Liricele lui. 1 G. D. Triandafiiopolos, însemnare despre codificările greceşti tn Romlnia, în Jus Graeco- romanum, tom. VIII, Atena, 1931, p. 31, editat de I. D. şi P. I. Zepos. 2 „Vestitorul rominesc.“ supliment la nr. din 1 aprilie 1847 . www.dacoromanica.ro 138 DISCUŢII 4 In legătură cu imnul se adaugă generozitatea domnească a lui Caragea faţă de Hristopol, -care nu s-ar explica declt prin faptul că acesta este autorul legiuirii. 5. Hristopol a frecventat universităţile din Buda, Veneţia şi Padova, unde a studiat pe lingă limba latină, filozofia, medicina şi dreptul. ' 6. Faptul că Nestor n-a semnat anaforaoa din 9 iunie 1818, prin care Sfatul de Obşte aproba legiuirea şi ruga pe Domn să dea poruncă să fie tipărită. * Să examinăm pe scurt aceste argumente. De reţinut că este vorba nu numai de textul promulgat al legiuirii ci şi de anteproiect, ■de care ne ocupăm mai departe; după părerea contrară aceleia a Colectivului, amlndouă slnt opera lui Hristopol. < 1. Biografia lui Hristopol este socotită de recenzent că a fost făcută fără nici o Îndoială •de Koritzas. Colectivul n-a reuşit s-o cerceteze fiindcă nu există In bibliotecile publice din Bucu- reşti. Au cercetat-o, Insă, Învăţaţi greci competenţi. De altfel şi dacă ar fi cercetat-o, Colec- tivul ajungea la aceeaşi concluzie, pe care o arătăm mai jos. Triandafilopolos şi Valetas au crezut că biografia este făcută chiar de Hristopol. Intre părerea acestora şi a recenzentului este de mai multă valoare a celor dinţii. Koritzas rămtne editorul dar nu biograful lui Hristopol l. Să presupunem că biografia este făcută de Koritzas. De unde a luat cele cuprinse in ea cu referire la legiuirea Caragea ? De unde a aflat Koritzas ce s-a făcut In Ţara Bomlnească la anii 1816—1818? După notele recenzentului, la 1814 Koritzas era elev la şcoala domnească din Bucureşti şi la 1820 student la Paris. Presupunlnd că, deşi tlnăr, se interesa de ce legi se făceau In Valahia, este foarte greu de crezut că după atlţia ani şi-a adus bine aminte de acele lucrări. Şi de ce n-a spus nimic declt la aproape 6 ani după moartea lui Hristopol? Este sigur că spusele sale se datoresc celor aflate de la Hristopol sau din hlrtiile acestuia. Chiar recenzentul spune că unele amănunte preţioase le va fi aflat — probabil — chiar de la Hristopol. Dar chiar analizlnd biografia — şi credem că recenzentul a dat o traducere exactă — con- statăm că Hristopol „a primit să redacteze noua legiuire”; mai jos, acea legiuire.........este o operă adevărată în ceea ce priveşte redactarea", iar mai jos că Domnitorul a însărcinat In cele din urmă pe acelaşi redactor. Se ştie că redactarea nu este Întocmirea în adevăratul sens al cuvintului, ci numai darea formei exterioare. Se va obiecta că se vorbeşte de „buna alcătuire” şi de „alcătuitorul”. Aceste cuvinte sint însă aci strlns legate de redactare, ceea ce arată că prin alcătuire s-a Înţeles planul, aşezarea textelor, mărimea, forma redactării, dar nu fondul legiuirii. întocmirea cere pe lingă acestea, adunarea materialului, alegerea lui, concepţia pentru diferitele dispoziţii, în tot cazul altceva decit numai formularea, redactarea textelor. Deci din biografie — socotită ca argumentul cel mai puternic — rezultă că Hristopol a fost redactorul dar nu autorul — şi încă singurul autor — al legiuirii. Şi trebuie adăugat că n-a fost singur nici în ceea ce priveşte redactarea textului grecesc. 1 1 Cele arătate de recenzent în notă cu privire la o carte pe care o posedă, cu o însemnare şi cu Înştiinţarea din 1852 dintr-o revistă, n-avea de unde să le afle Colectivul şi chiar dacă le-ar fi cunoscut, n-aduceau lumină în chestiune ; în nici un caz n-aveau rost în introducere. Recen- zentul îşi poate extinde cercetarea dacă va socoti că este de vreo utilitate. www.dacoromanica.ro 5 DISCUŢII 139 Mergind mai departe — indiferent de cine a fost autorul — ce valoare poate avea această biografie faţă de documentele autentice şi precise ale lui Caragea, In care se arată clar cum au fost însărcinaţi Hristopol şi Nestor să facă fiecare clte un proiect, cum le-au fost alăturaţi cei doi Bălăceni şi cum noua Întocmire a fost trimisă Sfatului de Obşte, care a cercetat-o mai bine de un an şi a hotărît asupra ei? Intre afirmaţiile lui Hristopol sau ale prietenului şi admiratorului său Koritzas şi cuprinsul documentelor oficiale, nu mai poate fi Îndoială că adevărul se află In documente. Cu aceste consideraţiuni se poate Încheia orice discuţii cu privire la autorul legiuirii şi ar putea fi socotită de prisos cercetarea altor argumente. Cu toate acestea pentru a Înlătura orice fel de Îndoială, vom examina şi celelalte argu- mente, oriclt s-ar găsi că se dă multă dezvoltare In răspunsul Colectivului. 2. Cuntntarea protosinghelului Dionisie nu este un argument serios. Despre morţi nu se spune, de obicei, declt bine şi mai ales la lnmormlntare. Vorbitorul a spus, Intre altele, că Vodă Caragea, după sfătuirea lui Hristopol, i-a poruncit să alcătuiască pravila. De unde ştia protosinghelul ce se făcuse cu 30 de ani mai Înainte ? Desigur afirmaţiile sale se bazau pe spusele lui Hristopol sau ale familiei lui. Este — Insă — de crezut că Vodă Caragea „vanitosul”, cum 11 prezintă recenzentul, să se fi hotărlt să facă o pravilă după sfatul lui Hristopol ? Dacă Domnul a Însărcinat pe Hristopol şi pe Nestor să facă fiecare clte un proiec t este neîndoios că i-a cunoscut bine, le-a spus hotărlrea, ideile sale şi le-a dat directive ; nu este de admis că sfătuirea li va fi venit de la Hristopol şi numai de la acesta. 3. Limba, tn care este scrisă legiuirea, ar fi dovada că singur Hristopol este autorul. Triandafilopolos a apreciat In chip elogios limba; această apreciere a primit-o şi Colectivul. De aici nu reiese că Hristopol este singurul autor al legiuirii. Toţi care au luat parte la Întocmire, fie In proiecte, fie In Sfatul de Obşte, ştiau greceşte şi probabil foarte bine, căci era limba protipendadei K Nu mai vorbim de Domn, care n-a avut talentul poetic al lui Hris- topol, dar desigur că — din punct de vedere al cunoaşterii limbii greceşti — nil era inferior aceluia *. Aceasta fiind situaţia, chiar la redactarea textului grecesc n-a lucrat numai Hristopol. El va fi contribuit la acea redactare, mai mult declt alţii, cu talentul său, la ultima formă, ceea ce ta spus şi Colectivul In introducere (p. IX), fără a se putea afirma că numai el a făcut pravila. 4. Se invocă drept argument şi imnul de la Începutul ediţiei greceşti, imn pe care Colectivul l-a ignorat şi nu l-a reprodus In noua ediţie. Imnul n-a fost reprodus In fruntea textului grecesc pentru că nu era necesar *. N-a fost Insă ignorat, ci menţionat In introducere (p. XIV) nu cu titlul de imn ci de „poezie de laudă către Domnul legiuitor” şi cu lămuriri In nota 4. Acest imn, ca şi cuvlntul către cititori, nu este semnat. Totuşi Colectivul a spus : „Se pare că au fost scrise de Atanasie Hristopol”. Nu este imposibil ca acestea — şi In deosebi imnul — să fi fost revăzute, poate chiar modificate şi de Caragea, care doar era vanitos, şi va fi voit să fie Întocmite cit mai potrivit cu dorinţa lui. Admiţlnd că imnul este făcut de Hris- topol de aici nu urmează că el singur este autorul legiuirii. 1 1 Nestor alcătuise statutele societăţii filologice greco-dacice (Camariano, recenzie, p. 180, nota). în Sfatul de Obşte erau — afară de Hristopol — doi greci, Petrache Ritoridis şi Grigore Romanitis, care semnează greceşte anaforaoa din 9 iunie 1818. Pentru aceştia i se impută Colectivului că nu le-a reprodus semnăturile In greceşte, sau n-a făcut menţiune despre aceasta, ca şi cum Colectivul avea de studiat clţi greci erau In Sfat, care semnau greceşte. 2 Caragea avea preocupări literare ; a tradus In greceşte din limba italiană pe Goldoni. 3 Imnul n-a fost reprodus nici In ediţia grecească a lui Zepos. www.dacoromanica.ro 140 DISCUŢII 6 In legătură cu imnul este generozitatea domnească, acordată lui Hristopol pentru munca depusă la facerea legiuirii; aşa afirmă Koritzas. Independent de asemenea amănunte, care-şi au locul mai nimerit Intr-un studiu asupra vieţi* lui Hristopol, generozitatea domnească nu este o probă că Hristopol singur este autorul legiuirii. Domnii recompensau lntr-o oarecare formă — serviciile aduse. In Moldova, Scarlat Călimării a făcut de asemenea un gest de generozitate — şi încă important — faţă de Flechtenmacher căruia — la plecarea din domnie — i-a dat şi un interesant certificat de laudă pentru serviciile făcute şi de recomandare către viitorii domni L Caragea nu putea să fie mai prejos de ceea ce făcea Domnul din Moldova. De altminteri şi faţă de ceilalţi şi-a arătat mulţumirea şi bunăvoinţa. Pe Constantin Bălăceanu l-a făcut Mare Logofăt şi i-a Încredinţat protocolirea şi semnarea manuscriselor referitoare la legiuire. Pe Nestor l-a numit Intr-un post de Înaltă Încredere cum vom arăta. Cu 3 zile Înainte de punerea In aplicare a legiuirii a fost numit Logofăt al străinilor pricini. Este probabil că şi lui Ioniţă Bălăceanu, care lucrase In comisia celor patru, i s-a dat ceva. Prin urmare nici imnul, nici generozitatea domnească nu pot duce la concluzia criticului- Camariano. S-a arătat că Hristopol a învăţat şi dreptul. Nici Triandafilopolos, care cunoştea bio- grafia, nu ştia aceasta. El spune că „Hristopol, ce-i drept n-a urmat dreptul, dar era stăpln pe variate cunoştinţe. Diletantismul lui, ce-1 avea din fire, i-a făcut uşoară opera de legiuitor ce o Întreprinde, de ajutor fiindu-i şi dreptul natural, de care pe atunci era inundată Europa şi orice suflet de poet” *, Oricum am judeca Invăţămintul In cele trei universităţi In care —ne spune Koritzas că a recveutat Hristopol—ne dăm seama ce pregătire juridică a putut doblndi cineva, care a studiat latina, filozofia, medicina şi alături de acestea şi dreptul. De altminteri ce activitate juridică deosebită a mai desfăşurat Hristopol plnă In 1847, clnd a murit? Poet şi boier In Divan, şi nu toţi din Divan erau tari in ale dreptului * 8. Protosin- ghelul Dionisie nu-1 laudă declt pentru pravila Caragea. Nici vorbă de a fi comparat, ca jurist, cu Nestor, despre care vom vorbi Îndată. Din faptul de a fi frecventat trei universităţi şi a fi studiat patru specialităţi, Intre care şi dreptul — aceea ce nu ştia nici un savant grec, cunoscător al biografiei — este inutil să se mai caute o Îndreptăţire pentru ca Hristopol să fie Înfăţişat ca singurul autor al legiuirii Caragea. 6. Nesemnarea de către Nestor a anaforalei de la 9 iunie 1818, prin care Sfatul de Obşte aprobă legiuirea şi roagă să se tipărească. . Din această nesemnare — pentru un motiv sau altul — nu rezultă că Nestor n-a avut un ro) la Întocmirea acestei legiuiri şi că totul este opera lui Hristopol. De ce n-a semnat Nestor, vom cerceta cu oarecare dezvoltări mai departe. • * Mai Intii trebuie să arătăm pe scurt, celor ce n-au vrut sau n-au putut să-l cunoască, cine a fost acel „oarecare Nestor”. 1 Andrei Rădulescu, Praoilistul Flechtenmacher, In „Anal. Acad. Rom.”, Mem. Secţ. Ist., 1923, p. 11—13; vezi şi manuscrisul 105, fila 53. 8 G. D. Triandafilopolos, Însemnare despre codificările greceşti In Romlnia, p. XV. 8 A fost şi membru In Adunarea Obştească dar n-a avut un rol însemnat. www.dacoromanica.ro 7 DISCUŢII 141 Acesta n-a avut norocul să aibă un Koritzas, care să-i publice sau să-i facă o biografie. El a fost uitat şi de romlni. A fost dezmormintat de-abia in 1910 de Andrei Rădulescu 1. Clteva completări au fost aduse de I. G. Filitti 2 3 şi de criticul Camariano in recenzia sa. Aici se arată că era cunoscut ca jurisconsult incă de la 1810 cind a Întocmit statutele societăţii filologice greco-dacice, prima lui operă. Nestor era romîn, condiţie esenţială pentru a fi numit mai tirziu în instituţia aşa de inaltă a Sfatului Consultativ. El a fost fiu de ţăran din părţile Craiovei; de aceea a fost cunoscut ţi cu numele Graiovescu, uneori Ştefan Nestor Graiovescu. Eliade Rădulescu dă amănunte despre ■el arătind cum s-a ridicat *. • Din ştirile ce avem reiese că a pornit de jos 4 * şi despre el se spunea că „din opincă a ajuns boier la Divan”. înainte de venirea lui Caragea era un jurist cunoscut şi ajunsese judecător in Divanul Veliţilor boieri, Cind Caragea s-a suit pe tron, ch'ar din prima lună ocupindu-se de organizarea ţcolilor, a numit pentru aceasta la 1 decembrie 1812, pe Banul Grigore Brîucoveanu şi pe Nestor, să cerceteze socotelile Casei şcol lor şi să prezinte un plan de reorganizare. De •atunci, Nestor aproape n-a lipsit de la lucrările referitoare la şcoli. La sflrşitul lui decem- brie, Caragea îl numeşte din nou judecător intre veliţii boieri, arătind in pitacul de numire că este cunoscut „pentru ştiinţa şi praxis a pravililor“. Din 1814, afară de activitatea pentru şcoli şi in Divan, a Început să primească Însărcinări pentru unele chestiuni de drept; poate că de atunci a fost chemat să facă un proiect pentru legiuirea Caragea. Cert este că in acel an Nestor a fost Însărcinat să facă un proiect pentru ■dreptul de protimisis. Lucrarea a fost gata in iulie şi Domnul a trimis-o Divanului la 29 ale lunii. Divanul a aprobat proiectul, dar Vodă l-a primit numai in parte. în acest proiect, al cărui cuprins se vede in notă6, Nestor, departe de a fi apărătorul boie- rilor, cum susţine recenzentul, era apărătorul romlnilor, In special al moşnenilor contra străinilor 1 Andrei Rădulescu, Logofătul Nestor. op. cit. 2 I. C. Filitti, in „Revista Arhivelor”, voi. II, 1927—1929, p. 234. 3 Eliade Rădulescu, Echilibrul tnlre antiteze, p. 44. 4 „Romînia”, 1838, nr. 291, supliment din 3 decembrie. 6 Andrei Rădulescu, Logofătul Nestor, op. cit. Pentru interpretarea dispoziţiilor din ■condica lui Ipsilante, Caragea a hotărlt că protimisisul trebuie acordat mai Iutii răzoraşilor, adică vecinilor imediaţi fie rude ori străini (V. A. Urechie, Istoria Romtnilor, X, A, p. 564— 567j. Graţie acestei interpretări, străinii care pătrundeau In proprietatea moşnenilor In devălmăşie invocau dreptul de protimisis ca fiind părtaş-vecin cind se vindea ceva din moşie şi pe această cale Îşi măreau dreptul ajungind cu încetul la Întinse suprafeţe. Boierii din Divan — şi desigur toţi cei pămînteni — au fost nemulţumiţi de interpretarea domnească pentru că şi ei puteau fi Îndepărtaţi cind se vindea ceva din hotarul, in care era şi partea lor, plus că Înţelegeau pericolul pentru moşneni, mai totdeauna fraţii lor de moşie şi înlesnirea pentru străini (de neam sau de moşie) de a intra sau de a se Întinde în proprietăţile romîneşti. Faţă de aceste nemulţumiri Domnul a Însărcinat pe Nestor să facă un proiect asupra acestei materii. Prin acel proiect se da precădere rudelor de sus şi de jos, pînă la gradul, in care aveau dreptul să ceară moştenirea, iar celor în linie colaterală pină la gradul patru ; după aceştia veneau părtaşii şi. apoi vecinii. Cind cineva era rudă mai de aproape, iar altcineva era părtaş sau vecin, dar rudă mai depărtată, era preferată ruda mai apropiată, deşi nu era părtaş ori vecin. Nestor a voit ca nemiş- cătoarele să fie păstrate în familie şi să fie îndepărtaţi străinii. Cercetînd cu luare aminte proiectul, Divanul l-a aprobat şi l-a Înaintat Domnului, ară- tind că a găsit cu bună orînduială teoria lui Nestor, că aşa este desluşirea pravilniceştii condici şl că aşa s-a urmat In pricinile de judecăţi (V. A. Urechie, op. cit., p. 568). Cf. Praoilniceasca Condică, ediţie critică a Academiei R.P.R., p. 206. www.dacoramamca.ro 142 DISCUŢII 8 care voiau să pătrundă In proprietăţile pămlntenilor. Interpretarea dată de Domn precum şi modificarea unei părţi din proiectul lui Nestor favorizau pe străini între care erau şi mulţi greci, unii ajunşi in Divan. în anii următori activitatea lui Nestor este din ce în ce mai bogată şi mai preţuită. în 1816 Domnul Intr-o conglăsuire cu veliţii boieri — convinşi de însemnătatea ştiinţei dreptului — a hotărît să introducă în şcoli şi un profesor de drept. Pentru că orice lucrare la Început, spunea, trebuie să-şi aibă Îngrijitorul experimentat, a numit profesor la 23 februarie, pe Nestor „apre- ciind talentul ştiinţelor sale în drept”. El a fost astfel cel dinţii profesor romln pentru această specialitate, pentru care — lngrijindu-se şi de viitor — a izbutit ca membru în Eforia şcolilor să trimită bursier pentru drept la Pisa, pe Costache Moroiu. Nestor a avut un rol însemnat—probab.l cel mai însemnat—la Întocmirea legiuirii Caragea. Cu 3 zile înainte de punerea ei în vigoare, la 28 august 1818 — am mai spus — a fost numit Logofăt al străinilor pricini pentru a contribui la aplicarea cit mai justă a legilor şi pentru a reduce, pe cit posibil, efectele regimului capitulaţiilor. S-a căutat să se Înlăture obiecţiile străi- nilor că n-avem justiţie organizată şi judecători cinstiţi şi pricepuţi, prin aceea că In fruntea acestei instanţe era numit cel mai bun jurist. în acest post a fost numit din nou de Grigore Ghica. Cu toate că a fost criticat de unii consuli, „era mult lăudat” şi despre el „se spunea mult bine” x. în mai 1825 a părăsit acest post şi a fost numit Logofăt al Ţării de Jos. A fost — apoi — membru In Extraordinara Adunare Obştească pentru facerea Regulamentului Organic şi pe urmă In Adunarea Obştească, dar a luat parte Îndeosebi la chestiunile de drept. Era ales aproape In toate comisiile cu caracter juridic, Intre altele Intr-una pentru Întocmirea unei condici poli- ticeşti (civilă) şi criminaliceşti. La 1833 este ales In capul listei celor 12 desemnaţi de Adunarea Obştească pentru ca 'dintre ei să aleagă Domnul şase pentru înalta Curte de revizie 2. Aproape totdeauna era ales cu unanimitate ; locul prim In chestiunile de ordin juridic se socotea de contemporani că se cuvine lui Nestor. în 1835 a fost Înfiinţat Sfatul Consultativ, compus din trei membri, care trebuiau „să fie născuţi romîni, cercaţi In slujbe, cinstiţi, cu ştiinţă de pravile”. Sfatul cerceta hotărîrile care erau supuse Domnului pentru a fi Întărite, chibzuia cu el dacă erau date conform legilor Domnul a aprobat numai In parte proiectul şi a dispus că dacă vine In concurenţă o rudă care este şi părtaş sau vecin cu altă rudă, care nu este părtaş sau vecin, dar este rudă mai apro- piată să fie preferată ruda care este şi părtaş sau vecin. Caragea Îşi Întemeia interpretarea pe motivul că pravila Ipsilante recunoştea dreptul de protimisis, lntli rudelor care vor fi părtaşe sau răzoraşe, fără să spună rudele de aproape sau de departe, şi In al doilea rlnd rudelor mai apropiate. De aici reiese că rudele mai de aproape, care nu slnt şi părtaşe sau vecine, au protimisis, numai după rudele care slnt şi părtaşe ori vecine indiferent dacă acelea slnt rude mai apropiate sau mai depărtate. Se admitea o excepţie numai pentru părinte, care venea la averea fiului şi pentru fiul la averea părintelui; aceştia, chiar clnd nu slnt părtaşi ori vecini, trec Înaintea rudelor părtaşe sau vecine. Interpretarea Domnului convenea străinilor care puteau deveni rude chiar depărtate prin căsătorie, înfiere şi avlnd astfel un drept In proprietatea devălmaşă erau şi părtaşi; cu aceste calităţi puteau Îndepărta chiar pe fratele vînzătorului dacă acesta nu va fi fost părtaş, ori vecin. Proiectul lui Nestor, aprobat şi de Divan —conform cu pravila, cu Obiceiul şi cu practica judecă- ţilor — apăra situaţia romînilor moşneni sau boieri — lmpiediclnd pe străini să pătrundă mai ales In cetele de moşneni sau să-şi mărească proprietăţile. De aceea Caragea, dacă n-a putut schimba cu totul proiectul, l-a modificat numai In parte. 1 Hurmuzaki, Documente, X, p. 202 şi 273. 2 De notat că ultimul dintre cei 12 era Iorgu Bibescu, viitorul Domn, care era doctor In drept din Paris. www.dacoromanica.ro 9 discuţii 143 şi — In caz afirmativ — le trimitea pentru Întărire la Logofeţia Dreptăţii; In caz negativ le Înapoia la înaltul Divan pentru a fi judecate din nou, ţinlndu-se seamă de observaţiile Sfatului. Preşedinte al acestui Sfat, cea mai Înaltă autoritate judecătorească şi care controla cea mai Înaltă instanţă şi lumina pe Domn, a fost numit „domnul Nestor”. Activitatea Sfatului a fost aşa de apreciată Incit la 12 martie 1837 Domnul a exprimat mulţumirile sale preşedin- telui prin Buletinul Oficial. Sănătatea şubrezită a făcut ca Nestor să se retragă din acest post la 15 iunie 18371. Drept semn al deosebitei consideraţii şi ca o răsplată pentru meritele lui, Domnul, prin ofisul imediat următor 11 ridică la rangul de Mare Logofăt al Dreptăţii. . Din această expunere sumară se vede cine a fost acel „oarecare Nestor”. Se Înţelege uşor că expunerea n-avea rost să fie cuprinsă in introducere, dar acum este necesară pentru a fi cunos- cută şi de cei care critică ediţia şi care tăgăduiesc — aproape cu totul — rolul lui Nestor la Întocmirea legiuirii. Dacă s-ar fi luat In considerare cine a fost Nestor, nu se mai putea susţine că singur Hristopol este autorul legiuirii Caragea şi nu s-ar mai fi putut vorbi de un „oarecare Nestor”. * Ar urma să vedem de ce Nestor n-a semnat anaforaoa de la 9 iunie 1818. Pentru aceasta — Insă — este nevoie să ne ocupăm şi de anteproiectul aflat In biblioteca Săulescu, cercetat de Const. C. Giurescu 3 şi din care au fost cuprinse In ediţie clteva fragmente. Se aduce o Învinuire Colectivului că nu s-a străduit să-l descopere şi că s-ar găsi la Craiova. De unde putea să ştie că este acolo şi unde In acel oraş? Şi dacă va fi la Sibiu sau In vreun sat? Colectivul era dator să-l caute, nu ştim unde ? Şi dacă-1 găsea trebuia să facă despre el un studiu In introducere ? Este Încă o dată nevoie să ne amintim caracterul unei introduceri. Acest manuscris grecesc a aparţinut domnişoarei Ralu Bărcănescu. Desigur că a existat şi un manuscris romînesc, care se va fi pierdut, mai cu seamă că nu mai prezenta interes o dată ce legiuirea a fost promulgată In altă formă. Autorul acestui anteproiect — după părerea criticului Camariano — este numai Hristopol. In sprijinul acestei păreri slnt argumentele invocate pentru textul promulgat lingă care se adaugă aici clteva consideraţii. Hristopol avea idei progresiste, ceea ce se vede dintr-o lucrare publicată la Paris cind avea mai multă libertate In acţiunile sale, In 1833, In care propunea ca toţi să dea ca impozite atlt din venit, dar şi Statul să impună pe fiecare atît cit se poate, fără să-l lipsească de ceea ce este necesar vieţii lui, căci impozitele prea mari duc la revoltă. El se declara apoi contra luxului boierilor, monopolurilor etc. Hristopol era şi curajos şi spunea că trebuie să avem curajul să cerem lucrurile, pe care le socotim că slnt juste, chiar dacă nu slntem siguri că vom reuşi. Koritzas arăta că proiectul lui Hristopol era mai favorabil păturilor de jos declt claselor privilegiate. * * 1 După el a fost numit Preşedinte Alexandru Filipescu, doctor in drept de la Paris; In iunie 1838, Domnul găsind neorlnduieli In hirtii, l-a Înlocuit cu lordache Golescu, iar peste clţiva ani Sfatul a fost desfiinţat. * Const. C. Giurescu, Legiuirea Caragea. Un anteproiect necunoscut, Bucureşti, In „Bule- tinul Comisiei Istorice a Rominiei,“ 111,1924, p. 46—74 şi Andrei Rădulescu, recenzie In „Curierul judiciar”, nr. 38, 1923. • www.dacoromanica.ro DISCUŢII 10 14 I De aici se deduce că numai el a fost tn stare să prevadă In proiectul său unele dispoziţii favorabile păturii ţărăneşti. De altă parte, nu se poate crede că Nestor „care luptase alături de boieri pentru proti- misis”, să fie autorul proiectului, In care se prevedea pentru ţărani dreptul de a fi preferaţi la luarea In arendă a moşiilor pe care locuiau, adică dreptul de protimisis la arendare In favoarea ţărănimii. Să examinăm şi aceste argumente. Este de crezut că Hristopol avea la 1833 idei progre- siste, dar In acea vreme asemenea idei erau foarte răsplndite. Să ne aducem aminte de Cărvu- narii din Moldova In frunte cu Andronache Donici, de proiectul de constituţie de la 1822, şi de alte manifestări. Nu este de mirare că şi Hristopol era atins de „vtntul vremii’ , Tot aşa va fi fost şi la 1816—1818? Şi numai el va fi avut idei progresiste? El s-a declarat Împotriva luxului boierilor etc. Oare — ca boier tn Divan — nu va fi trăit cu luxul clasei din care făcea parte? Despre spusele lui Koritzas am vorbit cînd am arătat ce încredere merită biografia. Se adaugă că Nestor a fost alături de boieri în chestia protimisisului, apărătorul lor, şi nu este de crezut că a făcut sau a participat la proiectul, în care se' recunoştea ţăranilor dreptul de protimisis la arendare. Din cele ce am arătat în privinţa proiectului lui Nestor pentru protimisis se vede cit de nedreaptă este şi această susţinere. Nestor n-a luptat pentru apărarea boierilor, ci pentru a romî- nilor în deosebi a moşnenilor. Reflecteze oricine asupra acelui proiect şi va recunoaşte cum s-au străduit şi el şi boierii din Divan să apere proprietăţile faţă de străini. Cu privire la protimisisul la arendare, situaţia era altfel decît cum crede recenzentul Camariano. Preferinţa la arendare a fost totdeauna o vie cerinţă a ţăranilor. Ea era intrată în Obiceiul pămlntului şi dreptul era recunoscut şi în Condica lui Ipsilante pentru „rumlnii ce sălăşluiesc” pe moşie. Era, apoi, recunoscut în hrisovul de la 29 decembrie 1791 al lui Mihail Suţu in care se prevedea că sătenii trebuiau să-l ceară pînă la 1 martie cel mai tîrziu l. Probabil — însă — că nu era respectat ca şi alte norme cuprinse în Obicei; de aci dorinţa de a fi consacrat, din nou, In texte acest drept. In Moldova a fost consfinţit de domnitorul Mihail Suţu2. Ce se făcea prin anteproiectul, la care—orice s-ar spune—nu se poate susţine că n-a lucrat şi Nestor? Se consacra din nou printr-Un text acel drept pentru a se satisface astfel dorinţa ţăranilor. Desigur că nu era pe placul multor boieri căci, în lipsa unui asemenea drept, puteau avea arendaşi, care plăteau mai mult, adesea străini. Aceştia găseau astfel mijlocul de a avea cel puţin în folosinţă moşiile, în care nu puteau pătrunde ca proprietari din cauza dreptului de protimisis reglementat prin proiectul lui Nestor şi legiferat. Se adăuga — apoi — şi ideea libertăţii în circulaţia bunurilor, care pătrunsese şi la noi In viaţa economică şi în mentalitatea păturii de sus şi care — peste cîteva decenii — a dus la desfiinţarea dreptului de protimisis. Dacă va fi fost cineva, care va fi stăruit să fie recunoscut din nou acest drept pentru ţărănime, n-a putut fi altul decît acela care, în reglementarea protimisisului în genere, apărase Pe romini şi care prin originea sa cunoştea nevoile ţărănimii; acela a fost Nestor. Deci părerea că el n a putut înscrie în anteproiect acest drept şi că totul se datoreşte lui Hristopol nu este exactă. 1 Pravilniceasca Condică, ediţie critică, Ed. Acad. R.P.R., 1957, p. 207. 2 Andrei Rădulescu, Dreptul de protimisis ta arendarea moşiilor, tn revista „Dreptul,” 1907, nr. 40. www.dacoromanica.ro 11 DISCUŢII 145 Examinlnd chestiunea cine a Întocmit anteproiectul. Colectivul ca şi Const. C. Giurescu -au ajuns la concluzia că acest proiect a fost făcut de cei patru în comisie şi după ce a fost revăzut de Domn a fost depus la Sfatul de Obşte. Această concluzie este Întărită şi prin pitacele de la 2 octombrie 1817, pentru alăturarea Bălăcenilor şi de la 15 februarie 1817 pentru depunerea proiectului la Sfatul de Obşte, In care se vorbeşte lămurit de „noua Întocmire Intru Întregire” şi „de către întocmitorii săi”. Este deci dovedit că la Sfatul de Obşte a fost depus un proiect făcut nu de unul ci de „Întocmitori”. Pentru a Întări părerea că Nestor a fost apărătorul boierilor, s-a menţionat şi o anafora -din 17 octombrie 1822 către Domnitorul Grigore Ghica, In care semnlnd şi el alături de marii boieri,cere să se intervină Împotriva ţăranilor de pe moşiile boiereşti şi mănăstireşti care se Îndă- rătnicesc să facă claca obişnuită şi alte dreptăţi ale stăplnilor moşiilor „care slnt cunoscute şl •orînduite In pravila pămlntului” şi dacă nu se supun să-i supuie ispravnicii „şi fâr de voia lor”. Semnatarii anaforalei cereau să fie respectată pravila. Ce i se putea pretinde lui Nestor, juris» -consultul, profesorul de drept, unul din autorii legiuirii şi logofătul străinilor pricini? Să fi În- demnat să nu se mai respecte pravila ? Nu i se pretindea prea mult? Şi din aceasta să se spună ■că era apărătorul boierilor? * După acestea a rămas să cercetăm de ce n-a semnat Nestor anaforaoa de la 9 iunie 1818. Un răspuns Întemeiat -pe dovezi absolut sigure nu se poate da acum. Totuşi din comparaţia -anteproiectului cu legiuirea promulgată putem găsi explicaţia. Nestor n-a semnat — se spune — fiindcă era boier, Încă apărătorul lor şi prin legiuire se micşorau privilegiile boiereşti. Dar Hristopol nu era boier? Şi-afară de el — au semnat boierii de viţă veche. Cu privire la boieri Const. C. Giurescu spune că anteproiectul cuprinde şi dispoziţii favo- rabile boierilor. în fragmentele pe care le cunoaştem — şi aflate In anexe — este uri capitol despre slobozi, In care slnt dispoziţii privitoare la boieri şi la celelalte clase sociale. In legiuire nu s-au mai reprodus, căci aşa au hotărlt boierii In Sfatul de Obşte şi desigur că nu aceasta putea Ti un motiv de nemulţumire din partea lui. Nestor. Slnt Insă alte dispoziţii, care ne pot ajuta pentru explicaţie. în anteproiect era dreptul de protimisis la arendare In favoarea ţăranilor. Erau, apoi, dispoziţii mult mai favorabile pentru clăcaşi. O comparaţie Intre textele respective din ante- proiect şi cele din legiuire arată cit de mult era Îngreuiată starea clăcaşilor. Mai erau rlnduieli favorabile datornicilor fetei nelnzestrate, femeii pentru garantarea zestrei şi se desfiinţa cazna. Se Înscria apoi o dispoziţie, probabil influenţată de Manualul lui Andronache Donici (1814), privitoare la judecători ca „să nu primească daruri afară de puţină mlncare sau băutură de la -cei ce se judecă”. Acestea nu mai slnt In textul promulgat. N-au fost — oare — aceste modificări şi In special înrăutăţirea situaţiei ţăranilor — mai -ales a clăcaşilor — un motiv şi foarte puternic, ca acela care se ridicase de jos, care nu uitase opinca, să nu semne/.e anaforaoa? Acela era un „oarecare Nestor". Dar se pune Întrebarea : de ce boierii in Sfatul de Obşte au modificat anteproiectul şi au semnat anaforaoa ? în primul rlnd pentru că au Înscris obligaţii mai grele pentru clăcaşi. Au eliminat — apoi — textele referitoare la situaţia lor şi a celorlalte clase sociale. Ei rămlncaa cu drepturile consacrate de obiceiul vechi, după care aveau privilegii mai mari declt cele cuprinse www.dacoromanica.ro 10. — c. 1303 146 DISCUŢII 12 Iii textele menţionate, Înscrise desigur, după holărlrea lui Caragea care voia ca Domnul să stă_ plnească pe boieri. Era Insă şi alt motiv, care n-a fost luat In considerare. La Începutul anteproiectului era un capitol intitulat : ,,Despre Domn şi drepturile domneşti”. Aici erau Înscrise drepturile Domnului,, care-i asigurau o putere foarte mare, de stăpin absolut. Este destul să cităm : dreptul de a legifera singur, dreptul de a fi judecător suprem, dreptul de exil şi ocnă, dreptul de moarte a celor vinovaţi,dreptul de a alege şi de a confiima pe mitropolit, episcopi, egumeni, de a face boieri etc. Se ştie destul despre năzuinţele domnitorilor de a-şi mări puterea şi de a Infrlnge rezis- tenţa boierilor. Caragea a crezut că poate asigura atotputernicia Domnului prin noua legiuire. Probabil că şi pentru acest scop — nu din vanitate — s-a hotărlt să facă pravila. Primelor două capitole din anteproiect se datoreşte — probabil — Intlrzierea In Sfatul de Obşte, unde boierii au Infrlnt presiunea Domnului, care le poruncea să se grăbească şi care i-a chemat chiar la Curtea dom- nească, unde poate va fi luat parte şi şl la luciările lor, tocmai pentru a obţine primirea- textului depus. Deci boierii au semnat anaforaoa de la 9 iunie 1818, pentru că din legiuire au fost eliminate- in special dispoziţiile care le ameninţau grav poziţia, iar Nestor n-a semnat fiindcă se Înrăutăţea, mult situaţia celor de jos, Îndeosebi a clăcaşilorl. PInă la alte dovezi aceasta este singura explicaţie. Rămlne de neînţeles atitudinea lui Hristopol, progresist şi curajos, care totuşi a semnat, anaforaoa. Din această cercetare, care nu-şi avea locul Intr-o introducere a ediţiei, rezultă ceea ce am spus, că din nesemnarea lui Nestor nu se poate scoate un argument pentru a susţine c& singurul autor al legiuirii a fost Hristopol. S-a făcut astfel dovada că toate argumentele invocate de recenzent In favoarea lui Hristopol slnt nefondate. ★ Afară de cele arătate plnă aici se mai poate adăuga că dacă numai Hristopol ar fi fost autorul, ce rost ar mai fi avut să fie însărcinat şi Nestor să facă un proiect şi să mai fie alăturaţi şl cei doi Bălăceni ? Clnd Nestor a fost ce a fost şi considerat cel mai de seamă jurist al vremii,, să fi fost trecut numai de formă In pitacele domneşti ? Dar cei doi Bălăceni, pentru ce vor fi fost numiţi ? Dacă Nestor şi aceşti doi ar fi fost numai de formă, cine ar fi cunoscut măcar obiceiurile juridice romlneşti ? Este cu putinţă ca aceşti trei membri romlni să fi fost numai de umplutură, şi cu ce scop? Creadă cine poate. De altminteri dacă Hristopol a fost singurul autor al legiuirii, cum este posibil ca timp de aproape 30 de ani să nu fi spus, să nu fi scris undeva — afară de biografie — că el este 1 într-o notă (p. 180) recenzentul Camariano arată că anaforaoa boierilor de la 9 inbe 1818 a fost parodiată mai tlrziu, de Iordache Golescu, care totuşi o semnase. Nu arată — curo era dator — In ce sens şi pentru ce a fost parodiată. S-ar putea bănui că a adus vreo critică legiuirii- Din examinarea parodiei se vede că Golescu spune că pravila nu era necesară, nu era de nici. un folos din cauza sărăciei generale datorită lui Caragea şi că in Sfatul de Obşte, care a semnat anaforaoa, au fost boieri care nu erau adevăraţi boieri, ci oameni noi, care desigur Îşi plătiseră rangul, Intre alţii şi unul de neam ţigan. Nu ştim de ce era nevoie, chiar intr-o recenzie, să se menţioneze această parodie, care nu se referă la valoarea pravilei (N. Bănescu, Viaţa şi scrierile; marelui vornic Iordache Golescu, 1910, p. 155—159). De relevat că Iordache Golescu ca judecător^ Preşedinte al Sfatului Consultativ, Mare Logofăt al Dreptăţii, a aplicat legiuirea Caragea- www.dacoromanica.ro 13 DISCUŢII 147 autorul ? Clnd cineva face o asemenea operă, clnd ea este menţinută prin Regulamentul Organic» clnd se propune şi i se aduc modificări, cind se aplică continuu, este de admis ca singurul autor să nu-i revendice paternitatea ? De altă parte, din biografia publicată de Koritzas, se vede că Hristopol, după ce a redactat o legiuire completă şi cu dispoziţii favorabile celor de jos, veliţii boieri i-au ciuntit-o, i-au ştir- bit-o. Atunci Caragea l-a Însărcinat tot numai pe el s-o Îndrepte, 'ceea ce a făcut şi Vodă a pro- mulgat-o şi tipărit-o In forma cunoscută. Aceasta Înseamnă că Domnul singur a aprobat lucrarea lui Hristopol, cu alte vorbe că a legiferat. Domnul avea dreptul să legifereze singur? Acest drept fusese înscris — după porunca lui Caragea — In fruntea anteproiectului prezentat Sfatului» de Obşte, dar — cum am arătat — acesta nu l-a primit. Dacă Domnul ar fi avut dreptul să legifereze s'ngur n-ar mai fi trimis Sfatului, la 15 februarie 1817 proiectul, pentru chlbzuire şi aprobare. Iar dacă a văzut că Sfatul nu-l[ primeşte şi Sntlrzie, de ce a stăruit să-şi grăbească pronunţarea ? Nu era mai uşor să legifereze singur, cu un moment mai devreme ? Acestea pro- bează că — după dreptul ţării— Domnul nu putea să facă o astfel de legiuire fără Sfatul de Obş' e. De altfel In pitacul din 22 iulie 1818 In cel de promulgare din 9 august 1818 şi In porunca dată ispravnicilor la 12 august, Domnul spune expres : „pravilele ce pr n Sfat de obşte. .. s-au Întocmit de Domnia mea” sau „am Întocmit prin Sfat de Obşte”. Şi Marele Logofăt C. Bălăceanu spune : „am protocolit toate aceste pravili, după izvoadele ce prin Sfat de Obşte s-au alcătuit". Prin urmare Hristopol n-a mai putut să Îndrepte ceea ce ciuntiseră veliţii boieri. Domnul a promulgat textul aprobat de către Sfatul de Obşte. Spusele din biografie cu Îndreptarea ciun- tirii, slnt — deci — inexacte. Toate cele expuse mai sus probează că nimic nu poate zdruncina părerea că Hristopol n-a fost singurul autor al legiuirii Caragea, ci numai un colaborator. ★ Tot In acest capitol recenzentul arată că nu poate admite toate cele spuse de Koritzas dar reţine unele amănunte. De pildă, nu admite că domnitorul Caragea se grăbea să facă o legiuire din dragoste pentru poporul Ţării Romlneşti. De asemenea li vine greu să creadă că acest Domn a fost Îndemnat să facă o legiuire de puternica dezvoltare a forţelor de producţie şi avîntul general al vieţii econcmice, cum susţine Colectivul. Criticul este de părere că Vodă Caragea a căutat spre sflrşitul domniei să dea o pravilă desăvîrşită mai mult din vanitate, ca să nu rămlnă mai prejos de Domnitorul Moldovei, Alexandru Ipsilante, dorind astfel să-şi lege numele măcar de publicarea unei legiuiri. Graba lui pentru tipărire s-ar datora faptului că-şi pregătea fuga In Rusia, Încă din 1817, tocmai clnd silea Sfatul de Obşte să termine revizuirea proiectelor Întocmite de Hristopol şi Nestor. Aşa se explică şi graba de a o pune In aplicare, iar la mai puţin de o lună — după acea dată — părăsea pe ascuns ţara. în privinţa arătărilor lui Koritzas, Colectivul nu le-a'jlat crezămlnt. Referitor la condiţiile economice es«.e surprinzător că recenzentul nu’ştie că baza economică are un puternic rol asupra suprastructurii, In care intră şi normele juridice şi despre influenţele reciproce Intre aceste ele- mente ale vieţii sociale. Or, slnt necontestate prefacerile economice, care Începuseră din secolul al XVIII-lea, care erau tot mai accentuate în secolul al XlX-lea şi care impuneau şi noi regle- mentări juridice 1. 1 în acest pasaj din introducere s-a strecurat o eroare : „mai strident In raporturile juri- dice” In loc de mai „strictă”. Nu era nevoie ca recenzentul să pună semn de Întrebare după „strident”, căci se vedea uşor greşeala de tipar. De altminteri unele părţi de la Începutul intro- ducerii şi din bibliograf e au suferit oarecare modificări la Editură. www.dacoromanica.ro 148 Discern 14 Este posibil ca domnitorul Caragea să fi fost Îndemnat şi de vanitate. Dar vanitoşi vor fi fost şi domnii anteriori, care legiferaseră în anumite forme sau plănuiseră să legifereze ? Scarlat Calimach tot din vanitate legifera? Caragea grăbea facerea pravilei ca să fugă mai repede? Lucrările pentru legiuire Înce- puseră — In orice caz — In 1816, poate chiar mai Înainte. Dacă se grăbea să fugă de ce n-ar fi Început mai de vreme, mai ales că, după spusa lui Koritzas, avea la lndemînă pe Hristopol şi apoi putea legifera singur? Grabă era clnd Sfatul de Obşte i-a ţinut proiectul mai bine de un an? N-a aşteptat destul — cel puţin de la 16 aprilie 1817 pînă In iunie 1818? 'Vanitosul grăbit aflase că In Moldova fusese promulgat codul Calimach la 1 iulie 1817 şi el aştepta hotărlrea boie- rilor. Tratativele pentru adăpostirea In Rusia slnt explicabile. Se apropia sfirşitul domniei şi căutarea de refugiu nu era ceva neobişnuit; probabil că In acel timp căuta un loc şi In Apus, unde s-a Îndreptat. A plecat curînd după punerea In aplicare a legiuirii, fiindcă a fost desigur informat de ceea ce i se pregătea la Constantinopol, mai vlrtos că n-avea In ţară o atmosferă prielnică. De altfel peste clteva luni, pleca şi Scarlat Calimach, care — mai încrezător in Turci — a mers acolo unde-1 aştepta o soartă aşa de tristă. Asemenea amănunte, interesante pentru istoria lui Caragea erau necesare pentru intro- ducere? în caz afirmativ se pot spâne Încă multe, cel puţin despre chestiunile juridice din această domnie. Se mai arată — In recenzie — că prin întocmirea legiuirii, Caragea a voit să nu rămlnă mai prejos de Domnitorul Moldovei, Alexandru Ipsilante. Despre aceasta se menţionează şi In introducere (jâ „pentru hotărlrea domnească a intervenit şi aceea ce aflase că s-a făcut In alte ţări pentru alcătuirea de legi şi Îndeosebi în Moldova”. Colectivul a indicat astfel că pentru izvoa- rele legiuirii să se cerceteze şi alte legi apărute In acel timp, ceea ce s-a şi dovedit pentru codul civil francez L Ceea ce este şi aici surprinzător este că a fost trecut ca Domn al Moldovei, Alexandru Ipsilante, în loc de Scarlat Calimach. , Cum a fost posibil ca un cercetător principal de la Institutul de istorie al Academiei R.P.R. să facă o astfel de greşeală? Aceasta trebuie să arate criticului Camariano că nu este bine să judece cu severitate neobişnuită ceea ce ar greşi alţii. Ediţiile legiuirii în această privinţă ar fi fost poate suficient să se facă numai o enumerare a ediţiilor cu clteva date asupra lor. Colectivul s-a ocupat de ele mai amănunţit, pentru a înlesni cercetă- rile şi pentru a se vedea că o nouă ediţie era necesară. în recenzie se exprimă mirarea că nu s-a menţionat o ediţie in limba romînă, care ar fi apărut la Braşov, din care un exemplar s-ar afla în biblioteca liceului Honterus din acel oraş Şi că este regretabil că n-a fost cunoscută şi cercetată de Colectiv. Prin aceasta se pune întrebarea : unde a fost tipărită legiuirea la 1818? Tipărirea la Braşov s-ar[dovedi printr-o Însemnare din 29 martie 1819 menţionată de Andrei Verezs a şi prin alta, aflată Intr-o cuvlntare asupra limbii romîneşti 3. De acestea a avut cunoş- tinţă Colectivul dar pe baza acelor însemnări nu putea admite tipărirea ediţiei oficiale la Braşov, iar examinarea acelui exemplar nu era neapărat necesară faţă de arătarea lui Verezs. 1 C. Dissescu, L'influetice du code civil jranţais en Roumanie, In Livre du Centenuire, II, p. 81 ş' urm. Andrei Râdulescu, Influenţa franceză asupra dreptului romtn ptnă la 1864, în „Analele Acad. Rom.”, Mcm. Secţ. lat., seria III. t. XXVII, mem. 15, p. 428 — 429, şi în extras, p. 8-9. • 8 Andrei Verezs, Bibliografia romtno-ungară, 1931, voi. II, p. 229. 8 Academia R.P.R., manuscrisul 600, foaia 10. www.dacoromanica.ro 15- DISCUŢII 149 Tipărirea acelei ediţii dă naştere la discuţii. Cine a trimis acolo legiuirea? Cine a plătit cheltuielile căci ediţia din Bucureşti a fost tipărită pe cheltuiala proprietarilor tipografiei? Cum de nu s-a găsit — plnă acum — In Ţara Romlnească un exemplar la fel cu cel de la liceul Honterus? Trebuia, apoi, să se ocupe colectivul de acestea în introdu- cere ? Regretul recenzentului este fără temei; d-sa poate să-şi consacre timpul pentru o asemenea cercetare. Mai este Învinuit Colectivul că n-a pomenit de o tipărire la Rlmnicul Vllcii. N-a pomenit-o căci a socotit că nu era necesar, dar a avut cunoştinţă despre aceasta din pitacul de promulgarea legiuirii, reprodus In anexe. Nu s-a aflat Insă nicăieri o astfel de tipăritură; era imposibil să nu se fi găsit undeva un exemplar sau să nu fi ajuns In biblioteca Academiei, unde slnt 24 de exem- plare din cea tipărită la Bucureşti. Cele cuprinse In pitacul domnesc, unde se vorbeşte de „trupu- rile” de la Rlmnicul Vllcii s-ar explica prin aceea că Domnul ar fi hotărlt ca legiuirea să fie tipă- rită acolo dar in urmă, faţă de oferta proprietarilor tipografiei de la cişmeaua Mavrogheni de a o tipări pe cheltuiala lor, a dispus să fie tipărită aici. Ipoteza că zaţul de la Rlmnicul Vllcii ar fi fost dus la Bucureşti sau la Braşov seamănă mai mult a poveste. La 1818 nu era altceva mai bun de făcut declt să fie mutat zaţul unei cărţi dintr-o parte a ţării In alta — destuŢ de Îndepărtate — şi mai mult, să fie trecut şi peste graniţă. Legiuirea, textul romlnesc, a fost tipărită la Bucureşti In tipografia de la cişmeaua Mavrogheni, şi „cu toată cheltuiala domnilor Constantin Caracaş dohtor şi dumnealui Răducanu Clinceanu, biv vel stolnic şi dumnealui Dumitrache Topliceanu, biv vel sluger”. Aceasta este ediţia rominească, In care este reprodus — cu mici greşeli — manuscrisul, ediţia care a fost folosită In ediţiile jirmătoare şi aplicată Înaintea instanţelor, este ediţia originală, autentică, tipărită sub supravegherea Marelui Logofăt şi a lui Vodă Caragea. Faţă de acestea, Colectivul a socotit că nu este nici un motiv să creadă că ar mai fi fost vreo altă ediţie princeps la Braşov. Colectivul mai este apoi Învinuit că a menţionat numai traducerea In limba rusă şi n-a pomenit nimic de o traducere In limba franceză, pe care consulul francez din Bucureşti a trimis-o lui Chateaubriand, ministrul de externe al Franţei, cu o scrisoare care este publicată In documentele Hurmuzaki1 şi reprodusă In recerizie. Interesantă traducere şi mai cu seamă trimiterea, impresionantă chiar. Legiuirea Caragea din ţara Valahilor să ajungă pe masa de lucru a marelui Chateaubriand. Desigur că aceasta l-a impresionat şi pe recenzent; de aceea a repro- dus şi scrisoarea de trimitere, socotind că aduce o aspră mustrare Colectivului şi crezlnd — poate— că acesta n-a cunoscut-o. Colectivul a ştiut-o dar n-a menţionat-o pentru un motiv puternic. Nu se ştie unde se află traducerea. Ea a fost făcută— cum spune consulul— ,.pour le service du consu- lat”. Cu nimic nu se dovedeşte că a fost tipărită. Chiar dacă ar fi voit colectivul s-o cerceteze, unde ar fi putut-o căuta ? La Legaţia Franţei sau In arhivele Ministerului de Externe al acelei ţări ? Ar fi de dorit să indice recenzentul. Ea ar putea fi folosită pentru o ediţie In franţuzeşte. Tradu- cerea de atunci ar fi poate mai bună declt una de azi, fiindcă ar cuprinde o Înţelegere mai exactă a limbii noastre din acea vreme. Dacă insă am merge pe acest drum de ce să nu se cerceteze şi la alte consulate căci desigur şi acelea —din cauza regimului capitulaţiilor — aveau nevoie pentru serviciul lor de tra- ducerea legiuirii? Se putea cere colectivului să facă asemenea cercetări? El n-a pomenit declt traducerea In ruseşte fiindcă a fost tipărită la 1889. 1 Hurmuzaki, Do;umente, XVI, p. 1134. www.dacoromanica.ro 150 DISCUŢII 16 Raportul Intre textul romlnese şi cel greeese In acest capitol criticul recunoaşte la Început, că s-a cercetat cu grijă de către Colectiv a tlt textul grecesc cit şi cel romlnese, dar mai pe urmă schimbă tonul. Reproduce părţi In care Colectivul afirmă că textul romlnese se prezintă faţă de cel grecesc ca o lucrare deosebită şi de sine stătătoare şi că amlndouă textele au putut fi lucrate deodată, „ceea ce explică asemănările şi deosebirile Intre amlndouă textele, ce se Întregesc şi se lămuresc reciproc”. După această părere, Colectivul a vrut să prezinte textul romlnese deosebit de cel grecesc şi — In lipsă de argumente puternice — s-a mărginit să citeze clteva p aragrafe din legiuire care au deosebiri aşa de neînsemnate Incit nu-1 Îndreptăţeşte să tragă astfel de concluzii cate- gorice. Drept exemplu criticul spune că au fost comparate textul grecesc şi cel romlnese, referi- toare la avocatură şi vechiletul de Judecăţi. „Ce argument puternic” exclamă, „oricine 11 va citi se va mira cum de a Îndrăznit Colectivul Academiei pe baza unui astfel de argument să tragă o concluzie aşa de categorică”. Adaugă că textul grecesc nici n-a fost bine tradus şi de aceea deosebirea este lntrucltva mai pronunţată. Celelalte argumente alese de Colectiv slnt şi mai slabe şi de aceea nu mai insistă. In completarea acestei păreri se mai afirmă că o dată ce a admis că proiectul lui Hristopol stă la baza legiuirii — este firesc că acesta a scris-o In greceşte, limba lui maternă ca şi cele- lalte opere ale lui şi — după aceea — textul grecesc a fost tradus In romlneşte l. Nici cele spuse In acest capitol nu slnt Întemeiate. Colectivul n-a examinat numai clteva texte pentru a le compara şi n-a tras concluzie numai din textele referitoare la avocatură. Slnt şi altele : 14 In introducere, 24 prin trimiteri In note precum şi foartej multe In aparatul critic. Chiar lntr-un rlnd, aşezat Înainte de cel examinat] de dtnsul s-a dat în introducere un exemplu care In textul grecesc este : „Înfierea este liberalitate şi se zice acţiunea lui Înfiez, iar Înfiez se zice fac fiu adoptat”. In textul romlnese se spune : „Facerea de fii de suflet este dar spre mlnglierea celor ce n-au copii” (p. 126). înfăţişăm şi alte exemple. In III, 21, alin. 2 se precizează cine nu poate fi epitrop chiar şi cu chezăşie. Textul grecesc prevede : „umblătorul după clştiguri ruşinoase”, iar cel romi- nesc : „răsipitor” (p. 98). In materie de divorţ textul grecesc Întrebuinţează pentru despărţirea vremelnică sau definitivă aceeaşi expresie ; textul romlnese caută să facă o precizare cu cuvlntul .despărţi” (p. 74,111, 16—6) In caz de despărţire definitivă şi cu „osebi” pentru cea vremel- nică (p. 82, HI, 16—35). In VI, 1, paragr. 1 este definiţia termenilor juridici cu privire la proces. Pe Ungă termenii din textul grecesc slnt adăugaţi In cel romlnese şi termenii populari din Obiceiul pămlntului (p. 154). In III, 16, paragr. 13, alin. 2 textul grecesc prevede că fratele este dator să „mărite” pe sora lui orfană, iar cel romlnese precizează că e dator să o „Înzestreze” (p. 78, rlnd 2). Asemenea exemple, numeroase In aparatul critic, au putut Îndreptăţi Colectivul să con- chidă că textul romlnese se Înfăţişează ca o lucrare deosebită, de sine stătătoare şi amlndouă textele au fost lucrate deodată. Ctnd recenzentul a afirmat că toate celelalte argumente slnt slabe, avea datoria să bine- voiască a mai examina cel puţin clteva ; căci simpla] sa afirmaţie nu este suficientă 2. 1 Pentru susţinerea părerii sale găseşte că In rezumatul francez colectivul a spus câ Domnul „ordona d’utiliser. jusqu’ă la ridaction du texte roumain Ies exemplaires rădigăs en grec”. Este vădită eroarea : ridiction Iu loc de impression ; iar dacă ar fi exactă părerea recenzentului, ar fi trebuit să fie traduction. 2 Cu privire la traducerea textului citat (avocatura) despre care susţine că n-ar fi bună, se poate spune acest lucru şi despre cea făcută de recenzent. www.dacoromanica.ro 17 DISCUŢII 151 Susţinerea că legiuirea a fost redactată tntii tn greceşte de Hristopol şi apoi tradusă in romineşte nu mai poate fi discutată din moment ce am dovedit că Hristopol n-a fost singurul autor, nici al textului grecesc şi că Domnul, In pitacul către Sfatul de Obşte, arată că noua pra- vilă a avut Întocmitorii săi. De o traducere a textului romlnesc nici nu se poate vorbi; nimeni n-a spus aşa ceva şi nici o menţiune nu există. Este Insă alt motiv care Întăreşte părerea Colectivului. în textul grecesc — cum s-a arătat In introducere — este un mare număr de cuvinte romlneşti. Aceasta duce la altă concluzie declt a criticului. întli a fost redactat textul romlnesc şi -apoi textul grecesc cu atltea cuvinte romlneşti. Este de admis ca Întli să fie redactat textul gre- cesc cu atltea cuvinte romlneşti şi după aceea să fie tradus In romineşte? în acest caz n-avea sens să se Întrebuinţeze In textul grecesc cuvinte romlneşti, clnd erau, pentru cele mai multe, •cuvinte In limba greacă. De altminteri, In hrisovul de promulgare, şi In porunca dată ispravnicilor, Domnul spune că pravila s-a dat la tipar „atlt In limba romlnească cit şi In limba grecească”. De aici reiese neîndoios că textul romlnesc ocupa locul prim. De adăugat că şi sigiliul domnesc are chiar In ediţia grecească titlul Domnului In romineşte. Totul pledează pentru părerea că Întli a fost Întocmit textul romlnesc şi după el cel gre- cesc. Redactarea şi In limba greacă a fost necesară pentru că era limba domnului şi a păturii •de sus, probabil şi pentru a Înlesni cunoaşterea ei In străinătate. întocmirea şi redactarea s-au făcut In amlndouă limbile dar prioritatea a avut-o textul romlnesc, cum era şi natural In Ţara Romlnească. Cu toate acestea, Colectivul nu s-a pronunţat categoric In acest sens ci — sever In afir- maţiile sale — a spus numai că textul romlnesc este o lucrare de sine stătătoare şi că amlndouă textele au fost redactate deodată. Se mai susţine că şi Colectivul admite, In mod indirect, că textul grecesc a fost scris mai Intîi „clnd afirmă că poate sub influenţa textului grecesc au intrat In textul romlnesc mai multe cuvinte greceşti (p. XXII)“ sau clnd spune : „In romineşte Insă slnt un pleonasm ivit sub influ- enţa textului grecesc” (p. 22, nota 2). Recenzentul trunchiază citatele, ceea ce nu este tngăduit. Astfel citatul : „poate sub influ- enţa ...”, trebuia reprodus In Întregime cu cuvintele „dar se pare că mai mult ca neologisme •din graiul curent de atun>. In clasa de sus, au intrat In textul romlnesc e drept un număr mult mai mic de cuvinte greceşti”. De asemenea şi citarea cu pleonasmul, unde s-a adăugat o simplă expli- caţie dar nu o dovadă că textul grecesc a fost Întocmit Întli. După cum se vede Colectivul n-a spus ceea ce voia recenzentul să pună In evidenţă ci numai o posibilitate. Adevărul este In partea nereprodusă de dlnsul; aproape toate cuvintele citate erau de mult intrate In limba curentă şi n-au venit prin apariţia legiuirii Caragea. Afară de mirările şi exclamările sale, o gravă Învinuire adusă Colectivului este că a avut „Îndrăzneala” de a trage o concluzie aşa de categorică In exemplul cu avocatura. Lăslnd de o parte că Întrebuinţarea cuvlntului „Îndrăzneală" nu trebuie să aibă loc In cer- cetările ştiinţifice, se poate pune Întrebarea cum să fie calificată atitudinea recenzentului, care susţine cu orice preţ — ca scop esenţial al recenziei sale — că Hristopol este singurul autor al legiuirii greceşti a lui Caragea şi nu ţine seama de documentele semnate de Domn şi care se află In anexele ediţiei? www.dacoromanica.ro 152 DISCUŢII ÎS Textul ediţiei şl aparatul erltle Ocupindu-se de acestea, criticul se întreabă între altele — de ce Colectivul a ţinut să dea o ediţie critică, pentru că obiectul de căpetenie al criticii textelor este să restituie forma autentică a operii adică originalul In forma In care a fost întocmit de autor 1. Or scopul ediţiei a fost si arate numai micile greşeli ortografice sau tipografice şi raportul Intre versiunile greacă şi romtnă,. păstrate In original. Cu alte vorbe nu este o ediţie critică. ' Colectivul are Insă altă părere şi crede că-i este permisă. In prim rînd necesitatea unei ediţii a acestei legiuiri nu mai poate fi discutată. Dar, afară de aceasta, legiuirea Caragea s-a păstrat In manuscrise originale, care au unele omisiuni (p. 46, r. 4). Copii azi pierdute, ale manu- scriselor au fost date la tipar astfel că ediţiile de la 1818 pot fi considerate ca un fel de manu- scrise. Această legiuire a fost redactată şi tipărită In două limbi; Intre cele două redacţii şi tipă- rituri au fost constatate deosebiri nu numai de formă ci şi de fond. Ea a fost tipărită ulterior In mai multe ediţii In care slnt numeroase greşeli. Prin urmare a fost destul material de cercetat,, judecat şi ales spre a stabili exact textele, care trebuie să servească — In special juriştilor — pentru studii şi interpretări. De aceea nu era suficient să se reproducă pur şi simplu manuscri- sele, ceea ce ar fi mulţumit poate din punct de vedere lingvistic şi ceea ce ar fi fost o lucrare- aproape mecanică, aproape o fotografie. Referitor la stabilirea textelor, recenzentul găseşte că procedeul a fost cu totul greşit, iar aparatul critic n-ar fi trebuit să existe. Pentru editarea textelor au fost hotărltoare manuscrisele originale oficiale 2 şi Colectivul s-a străduit ca textele legiuirii să fie cit mai conforme cu acelea din manuscrise. A înlăturat, însă, unele nepotriviri, inconsecvenţe şi greşeli, dar notindu-le Pe toate In intro- ducere şi In aparatul critic aşa Incit cercetătorul să poată avea o imagine fidelă a manuscriselor- Se mai Întreabă „după care criterii Colectivul a stabilit că In textul romlnesc Inttlnim,. inconsecvenţe iar In cel grecesc greşeli”. S-a arătat In introducere (XXIII) multe exemple de inconsecvenţe şi greşeli Incit pot fi uşor văzute motivele pentru care şi clnd s-au unificat iar mai jos se spune „şi alte inconsecvenţe- de acestea”. S-a afirmat, apoi, că greşelile zise itacisme ar fi fost atribuite de Colectiv lui Hristopol ceea ce este de neadmis, clnd se ştie că acesta, la 1805, a publicat o gramatică a limbii greceşti. Este o Învinuire vădit nedreaptă deoarece Colectivul a spus precis : „copiatullui R şi G” (p. 46,. nota 4) şi „clnd l-a scris caligraful” (p. XII).. .arătlnd astfel că greşelile de itacism au fost făcute- de copist sau mai bine zis de caligraful manuscrisului grecesc (G) şi nu de Hristopol. * Se mai impută Colectivului „procedeul arbitrar” de a unifica unele inconsecvenţe şi de- a păstra altele ca de exemplu : poala şi pouala, KpaytcoPa şi Kpatci!>(3a. în introducere (p. XXIII) este scris : „am păstrat Insă inconsecvenţa In scriere clnd poala clnd pouala pentru romlnescul „moşie”, clnd Kpayicifia clnd Kpaicifia pentru rominescul „Ciaiova”. „Tot aşa am păstrat... “ şi se înşiră mai multe cuvinte greceşti.. .„pentru că slnt scrise In mod consecvent aşa”. Spre a întrebuinţa termenul tare „procedeul arbitrar” trece de la Kpalc5[3a la „pentru că slnt scrise In mod consecvent aşa’’, deşi această motivare se referă numai la cuvintele greceşti enumerate. Cu privire la celelalte două cuvinte „moşiea” şi „Craiova” 1 D. Russo, Critica textelor şi tehnica ediţiilor, în Studii greco-romtne, voi. II, Buc., 1939- p. 586. * 2 Astăzi manuscrisul grecesc are cota 1367 (fost manuscris romlnesc 2323). www.dacoromanica.ro 19 DI8CUTII 153 liind romlneşti, nu se poate cere unui neromin — Hristopol sau copistul — să le pronunţe la fel şi de aceea s-a păstrat pronunţarea diferită şi In scrierea lor. De observat este că in introducere, aproape pentru fiecare caz, s-a atras atenţia cerce- tătorilor. Recenzentul pune apoi două întrebări : „Ce Încredere pot avea cercetătorii in aparatul critic” ? şi „Ce valoare poate să aibă, clnd ştim că unele inconsecvenţe au fost Îndreptate iar altele nu”? Pentru dovadă arată că grecescul xaO-’ Ivaţ'a fost Îndreptat pe tăcute In xa6£va£, precum se spune In introducere (p. XXIII r. 9 şi 6 de jos} şi cu toate acestea la p. 107, r. ÎS s-a notat In aparatul critic deosebirea xa0’ sfvaţ, ceea ce — adăugăm — ar produce confuzii, pe care recenzentul vrea să le combată. Exemplul ales ar putea să probeze că nu şt'e bine să citească un aparat critic. Litera g Ungă xaO’ 2vaţ din aparat arată — după indicaţia siglelor de la pag. XXVII — că aşa este scris In ediţia de la Viena şi nu se referă la textul din manuscris, care este Însemnat cu sigla G. Numai cu privire la textul din manuscris slnt enumerate cazurile de inconsecvenţă, unificate sau păstrate Întocmai Incit nu poate fi o Îndoială clnd s-a făcut o Îndreptare şi clnd nu. ■* Criticul — după ce descrie Întrebuinţarea obişnuită a unui aparat critic — vorbind şi despre cele două feluri cunoscute ale unui astfel de aparat, pozitiv şi negativ, 11 priveşte dog- matic şi conchide că In această ediţie aparatul nu putea fi Intrebiţinţat. întocmirea unui astfel de aparat „după cum se ştie e un lucru destul de dificil", spune d-sa. Colectivul este de aceeaşi părere, dar adaugă că este şi mai dificil să fie satisfăcute pretenţiile tuturor criticilor. După părerea sa ar fi fost mai bine ca In loc de aparat critic să se fi făcut încă o traducere a textului grecesc şi cu ajutorul celor trei texte cercetătorii ar fi putut singuri să-şi dea seama de deose- birile dintre cele două versiuni. în felul acesta Colectivul ar fi muncit mai puţin. Deosebirile trebuiau — In orice caz — semnalate. Clnd erau prea multe şi prea mari, paragrafele respective au fost traduse In Întregime (p. 42, nota 1; p. 92, nota 2 ; p. 104, nota 4 etc.). Dar ca să fie semnalate In modul propus, deosebirile din toată legiuirea ar fi însemnat mai multă muncă şi de prisos, intrucît urma să fie traduse şi paragrafe care n-au deosebiri. Uneor. sînt deosebiri importante dar de un singur cuvînt sau o literă. De-eX. la p. 10,r. 16, cap. 7, partea I, textul romlnesc are titlul: „Pentru robii ţigani", iar în cel grecesc In loc de „i“ (şi) se află „sau". La p. 38, r. 28 (III, 3.5) textul romlnesc prevede] că un nemişcător mănăstiresc poate fi schimbat cu alt nemişcător dar de „Îndoit preţ". Dar textul grecesc în loc de preţ pre- vede „venit". La p. 52, r. 22 (III, p. 8—13, alin. 2), In romlneşte „părţii" In greceşte „părţilor", deosebirea de la singular la pluial poate duce la o interpretare juridică diferită. S-a întrebuinţat în unele ediţii sistemul notelor In josul paginii, Insemnlndu-se cu un asterisc sau un număr 1. Acest sistem produce însă multe confuzii, deoarece nu se arată tot- deauna destul de lămurit cite cuvinte din textul romlnesc corespund deosebirii semnalate. De aceea Colectivul a folosit aparatul critic pentru a semnala mai uşor şi mai clar deosebirile dintre cele două texte. Acest aparat nu este de felul celui obişnuit — pe care recenzentul 11 ridică la dogmă imuabilă şi care este Întrebuinţat la stabilirea textului autentic al unui autor, clnd auto- graful sau manuscrisul s-a pierdut. Colectivul a dat In introducere lămuririle trebuincioase despre aparatul critic arătlnd că nu este vorba de variante ale aceluiaşi text ci de deosebiri Intre texetele autentice ale aceleiaşi legiuiri scrisă In două limbi, Dintr-o simplă privire asupra 1 Acest mod a fost folosit de prof. P. I. Zepos In ediţia Pravilniceştii condici a lui Ipsi- lante, apărută în luciănle Academiei din Atena, 1936 (.IIpaYpaTeîat lîjs ’Axa8r)ţt£aS ’AlhjvtoV, -t6[Lo<^ 4, nr. 2, 1936). www.dacoromanica.ro 151 DISCUŢII 20 acestui aparat reiese că nu se poate aduce Colectivului Învinuirea injustă că s-a dedat la un „procedeu neştiinţific”. Necesitatea arătării deosebirilor Intre cele două texte nu mai poate fi pusă In discuţie. In special pentru interpretarea juridică unde adesea o virgulă are importanţă. Dacă s-au introdus In acest aparat unele inovaţii, departe de a fi inutil, satisface tocmai această necesitate. Fireşte că se poate face observaţia că s-a pus In aparatul critic uneori prea mult, alteori prea puţin ; aceasta este o chestiune de apreciere. Cit priveşte părerea de a se fi făcut o nouă traducere a textului grecesc, nu poate fi pri- mită. O ediţie a aceleiaşi legi cu trei variante, din care una creată astăzi, ar Ingreuia Întrebuin- ţarea şi pare foarte curioasă şi nelntilnită. * După ce-şi arată părerea cu totul nejustificată că aparatul critic nu se putea Întocmi şi că era mai bine să fi lipsit din ediţie, recenzentul caută să-i descopere greşeli. Pentru aceasta alege ca exemplu rindurile 28— 32 de la p. 178 şi le cercetează amănunţit. Este vorba de paragraful 15 al. 2 şi 3 din partea VI, cap. 3 : Despre judecători, judecată şi hotă- rire. După ce s-a dat o hotărîre a judecătorilor din Bucureşti, se arată cum trebuie să se procedeze mai departe. In alin. 2 şi 3 se continuă „Asemenea să să urmeze” şi la spătărie, agie şi isprăvnicii şi „într-acestaşi chip” şi la Craiova. Cuvintele din textul romlnesc „Asemenea să să urmeze” şi „într-acestaşi chip să să urmeze” sînt In textul grecesc: „'0 aur6g Tiijtoţvoc £vepY^Tal” şi„'0auT6ţ voi JvepyTjTai”. în aparatul critic, Colectivul alături de cuvintele din textul romlnesc a pus traducerea cuvintelor greceşti aşa : „Aceeaşi procedură să se pună In lucrare”. Recenzentul declară traducerea Colectivului de greşită şi o Înlocuieşte cu „Acest fel de acţiune să se urmeze”. Traducerea cuvlntului to7toţ cu „acţiune” nu este de loc nimerită, lntrucît In limba juridică „acţiunea” are alt Înţeles. Termenul „procedură” este cel mai potrivit deoarece este vorba de ceea ce trebuie să se facă mai departe în desfăşurarea procesului. Altă scădere In aparatul critic, o găseşte la p. 36, r. 28 (III, 2,44 alin. 9) pentru că nu s-a semnalat că In textul grecesc lipseşte „prin judecată”. în textul romlnesc stă scris „să va cere prin judecată”, iar In cel grecesc „8iex8iX7)&jj”. Nu era nevoie să se arate lipsa In greceşte a cuvintelor „prin judecată”, pentru că termenul juridic „SiexSixâS” însemnează chiar cer prin judecată, revendic iar dacă era numai cer, ar fi al vio, ^7]Toi. Altă scădere ar fi că nu ştie cum să fie numit: pozitiv sau negativ. Examinlnd aparatul critic, putea să fie lămurit că de cele mai multe ori este pozitiv, căci sînt puse alături deosebi- rile dintre amîndouă textele ; uneori însă este negativ şi anume clnd deosebirea pusă In aparat se putea vedea clar şi sigur cu care cuvinte din celălalt text se acoperă, aşa că poate fi numit „mixt”, termen care se obişnuieşte 1. în introducere s-a explicat că greşelile aşa numite itacisme s-au Îndreptat fără să mai fie trecute In aparatul critic şi se menţionează şi forma verbală «njxdiv»). Se face Colectivului o vină de ce au mai fost semnalate In aparatul critic formele de la p. 71, r. 9 : cnxtivfl şi r. 12 : cixtîxrj) şi se Întreabă „atunci care este forma cea adevărată, care se află In manuscrisul original”. Clnd se aduce această imputare nu s-a ţinut seama că s-a spus lămurit că greşeli de acest fel au fost Îndreptate, fără să fie menţionate In aparatul critic, „afară doar clnd arată vreo deosebire morfologică”. în cazul de faţă semnalările au o importanţă gramaticală, lntrucît In amîndouă locurile forma ar putea fi întrebuinţată la acelaşi timp. De aceea s-a crezut că e bine să se atragă 1 D. Russo, op. cit., p. 604. www.dacoromanica.ro 21 DISCUŢII 155 atenţia prin semnalarea In aparat. In ce priveşte întrebarea, „care formă se află In manuscrisul original”, este cu totul de prisos, deoarece In aparatul critic este obiceiul să fie notată sub sigla cuvenită, totdeauna forma exactă aşa precum este In manuscris, fie chiar greşită, şi niciodată aşa cum este In textul editat, fie chiar cea corectă. Acela care ştie citi un aparat critic, Înţelege fără Îndoială că In manuscrisul original este scris aixdjvjf) şi awtt&ay) astfel cum este notat In aparat. * De obicei Intr-o recenzie slnt arătate nu numai părţile rele ale unei lucrări ci şi cele bune. Recenzentul Camariano, nesocotind cu totul pe cele bune, spune la sfirşitul criticii că „apreciază” cel puţin munca intensă depusă de Colectiv ca „să copieze şi să publice etc”, Şi de astă dată a ţinut să înfăţişeze In chip inexact această muncă. Se va recunoaşte de orice nepărtinitor că nu este vorba de o copiere, pe care o poate face oricine cu puţine cunoştinţe de paleografie ci de o transcriere, comparaţie, cercetare adlncă din punct de vedere juridic a textelor, întocmirea introducerii, adunarea şi sistematizarea anexelor. Din această expunere — în pagini prea multe poate pentru un răspuns, dar necesare pentru -a lumina şi înlătura orice Îndoială — rezultă că obiecţiile recenzentului nu slnt Întemeiate. Dorim ca să cerceteze cu mai multă atenţie şi cu nepărtinire această ediţie a legiuirii Caragea, să întrebuinţeze adevărata metodă ştiinţifică şi să se deprindă a cintări mai just tăria argu- mentelor, operaţie pentru care juriştii credem că au mai multă pregătire. * înainte de a Încheia slntem datori să spunem clteva cuvinte şi despre altă recenzie făcută •de Vladimir Hanga, publicată In revista „Justiţia Nouă", 1956, nr. 5, p. 943—947. Fără să intrăm tn amănunte constatăm că s-a făcut o dare de seamă şi o apreciere dreaptă şi obiectivă, •ceea ce dovedeşte pregătirea autorului. Recenzentul a făcut clteva observaţii asupra lucrării. Pentru una s-a arătat mai sus ■că In ediţie nu trebuiau reproduse Întocmai manuscrisele căci nu s-a socotit că este o reproducere -aproape fotografică. In ceea ce priveşte introducerea, arată că toate problemele referitoare la Întocmirea legiuirii, la aplicarea şi la cuprinsul ei, slnt tratate rezumativ, precis şi sistematic. Înţelegînd caracterul introducerii Intr-o ediţie pur critică, ar fi de preferat totuşi o tratare mai amplă a problemei raporturilor dintre structura socială a Ţării Romineşti şi legiuirea Caragea, care astfel ar apărea mai bine explicată cit priveşte geneza ei. Dorinţa autorului este explicabilă, dar aceasta cerea o dezvoltare, care nu intra Intr-o introducere, ci Intr-un studiu, care poate fi făcut de cei ce au înţelegerea acelor vremuri. în bibliografie au fost trecute numai principalele lucrări pe care — cum se spune In notă — Colectivul le-a putut avea. Cursul de istoria statului şi dreptului R.P.R., litografiat la Cluj, tn 1954, n-a fost Înscris pentru că manuscrisul ediţiei a fost depus pentru tipărire la Academie in 1951. Celelalte observaţii pot fi discutate. Această recenzie este cu atît mai interesantă cu cit este făcută de un jurist, care a Înţeles valoarea şi utilitatea ediţiei. * Desigur ediţia critică a legiuirii Caragea nu este perfectă, oriclt s-a silit Colectivul pentru vechiul drept romlnesc să fie cit mai bună. Pentru o judecată dreaptă asupra ei trebuie să se ţină seamă că este prima de acest fel in ţara noastră, de munca nu numai intensă ci foarte grea şi migăloasă, precum şi de cunoştin- ţele cerute pentru Înfăptuire. ' www.dacoromanica.ro 156 Discern 22 S-au strecurat oarecare mici greşeli pe care — mai bine decit oricine — le-a descoperit după apariţie, Colectivul, a cărui autocritică este cea mai Justă. Sperăm — spuneam in prefaţă — că va fi de un real folos ; adăugăm astăzi — că — oriclte critici i s-ar aduce, va fi apreciată in special de jurişti, ceea ce a fost principalul scop urmărit de-Oolectiv. Vinderea aproape in Întregime a exemplarelor ediţiei arată că speranţa se realizează şi că — nu prea tîrziu — se impune a doua ediţie. Astfel cum a fost Întocmită şi cum a apărut această ediţie critică reprezintă — fără Îndoială — un bun Început pentru publicarea izvoarelor vechiului nostru drept scris şi o Însemnată contribuţie pentru cultura romlnească. Conducătorul Colectivului, academician Andrei Rădulescu www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 4, 1957 PE MARGINEA LUCRĂRII TOV. S. ŞTIRBU: „RĂSCOALA DIN 1821 ŞI LEGĂTURILE EI CU EVENIMENTELE INTERNAŢIONALE" Răscoala populară condusă de Tudor Vladimirescu a constituit obiectul preocupărilor multor cercetători pe tărimul istoriei. Cu toate eforturile depuse, cu toată bogăţia de izvoare, răscoala din 1821 a fost mult controversată şi unele aspecte ale ei nu sint lămurite nici ptnă astăzi. O ultimă lucrare consacrată acestei răscoale este studiul prof. S, Ştirbu „Răscoala din 1821 şi legăturile ei cu evenimentele internaţionale”, apărută in 1956, In Editura de stat pentru literatura politică. Autorul işi propune să prezinte istoria răscoalei de pe poziţiile ştiinţei marxist- leniniste şi se străduieşte să urmărească problemele „sub unghiul interacţiunii factorilor interni şi externi” (p. 5), După ce analizează documentele, autorul scoate In evidenţă faptul că în răs- coala din 1821 rolul hotărltor l-au avut factorii interni. Conţinutul lucrării depăşeşte insă titlul sub care a apărut, autorul ocuplndu-se şi de situaţia economică şi socială din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de războaiele dintre ruşi şi turci din acea vreme şi chiar de evenimente posterioare răscoalei. Deşi autorul acordă un rol hotărltor factorilor interni, el consacră totuşi primul capitol din lucrarea sa situaţiei internaţionale de la sfirşitul veacului al XVIII-lca şi Începutul celui ur- mător. în acest capitol (p.7—57) se ocupă de „Războaiele europene In primele decenii după victoria revoluţiei burgheze din Franţa", de „Apariţia şi destrămarea Sfintei Alianţe”, iar In ultimul paragraf de „Mişcarea revoluţionară decembristă”. Din păcate, In afară de faptul că multe pagini reprezintă un balast inutil, autorul susţine o serie de inexactităţi. Dintre acestea cităm urmă- toarele : „în 1796, guvernul francez, minat de tendinţe expansioniste, declară război Italiei pentru a-i acapara teritoriile” (p. 8), Inexact, Italia nu exista ca stat; războiul era dus împotriva Austriei şi Piemontului, „Programul de guvernămlnt al lui Napoleon a fost consfinţit In aşa numita Constituţie a anului al VlI-lea al Republicii” (p. 9), în realitate Constituţia a fost promulgată In anul al VlII-lea. „Duşmanii lui Napoleon reuşesc să antreneze pe ţăranii din Vendăe.., Intr-o răscoală de mari proporţii” (p. 9—10). Nu corespunde realităţii istorice, mişcarea contrarevoluţionară din Vendeia izbucnită În anul 1793 nu are legătură cu Napoleon. încercările făcute mai ttrziu de a se provoca o răscoală împotriva lui Napoleon au avut ca centru Bretauia ; în Vendeia au dat rezultate neînsemnate. După un lung citat dintr-un raport al lui Arbuthnot din 25 august 1806, tov, S. Ştirbu afirmă că din rlndurile citate „iese in evidenţă rafinamentul diplomaţiei franceze.,, de a scoate www.dacoromanica.ro 158 DISCUŢII 2 din coaliţia antifranceză, atit Rusia cit şi Turcia” (p. 17). Din citat nu reiese acest lucru ; de altfel Turcia nici nu făcea parte din coaliţia antifranceză. Autorul face apoi o comparaţie^, Intre poziţia geografică a statelor ce făceau parte din Sflnta Alianţă, a forţelor de care dispuneau şi situaţia internaţională din zilele noastre (p. 23, 34—39). Tov. Ştirbu afirmă că prin crearea Sfintei Alianţe „Înjghebată de trei monarhi euro- peni : ţarul Rusiei, Împăratul Austriei şi Împăratul Germaniei” (inexact, este vorba de regele Prusiei; „sflntul imperiu roman-german” fusese desfiinţat In 1806, iar imperiul german a luat fiinţă abia In 1871) s-au format In Europa „două forţe opuse”. De o parte : a) „Spania Eroică Aspru Terorizată Odinioară", „Ambele Sicilii" şi „Regiunile Peninsulei Balcanice”, care „au ' socotit că după ce Napoleon a fost (corect: va fi) Învins vor putea scăpa nu numai de cotropirea străină, dar şi de exploatarea feudală” (p. 23); iar de altă parte, b) „Reacţiunea” adică Sflnta Alianţă care Îşi avea ca centru „Statul Ultrareacţionar Austriac”. Ea dispunea de teritoriul strategic al fostei „Coaliţii Antinapoleoniene A Ducatelor Apusene”. In flancul de est ea se spriji- nea pe „Unitatea Nordică Absolutistă"— ţarismul rus— şi In sud-est se bizuia pe „Rezervele Forţe- lor Grănicereşti” ale Porţii musulmane” (p. 23). Menţionăm că terminologia şi ortografia folosite stnt produsul fanteziei autorului. Se ştie că Sflnta Alianţă, coaliţia statelor feudalo-absolutiste care avea ca scop să lupte Împotriva revoluţiilor burgheze şi a mişcărilor de eliberare naţională, s-a destrămat datorită luptei popoarelor şi contradicţiilor dintre marile puteri. In lecţiile de şcoală se obişnuieşte să se atragă atenţia elevilor că şi In zilele noastre cercurile imperialiste au Înjghebat o „Sflntă Alianţă" — Uniunea Nord Atlantică — care are de scop să lupte Împotriva libertăţii şi independenţii popoarelor. învăţămintele istoriei arată că şi această Sflntă Alianţă contempo- rană se va prăbuşi ca şi cea din veacul trecut. Pe această linie, tov. S. Ştirbu merge mult mai departe făclnd o serie de consideraţii strategice de-adreptul bizare şi afirmă : „Astăzi situaţia se prezintă In felul următor : 1) Centrul contrarevoluţiei mondiale se găseşte In Statele Unite ale Americei; 2) Sprijinul strategic principal, ca spate al frontului, este rezervat Canadei, teritoriu cu un potenţial uman muit mai redus declt cel care a fost ales (7) de statele feudale In timpul „Sfintei alianţe” ;3) Flancul de est al reacţiunii contemporane se sprijină pe ţările europene ale Uniunii Nord Atlantice. Aceste ţări, din cauza fărlmiţării lor, nu pot Îndeplini cu attta eficaci- tate (7) rolul de jandarm al lumii cum l-a Îndeplinit, la timpul ei, „Unitatea Nordică a Absolu- tismului" — ţarismul rus — ; 4) Flancul grăniceresc din est al „Sfintei alianţe” contemporane se bizuie pe Republica Federală Germană" (p. 38). Autorul arată apoi că In flancurile „nord-vcs- tic", ,.vestic-central”şi,,sud-vestic” „al reacţiunii internaţionale"s-au Înregistrat cotituri radi- cale situaţia schimblndu-se „In favoarea forţelor progresiste”. In ceea ce priveşte „regiunile care Înconjură pe la sud centrul „Sfintei alianţe” contemporane, s-ar putea spune că prezintă cele mai multe asemănări cu cele trei peninsule europene situate In jurul centrului reacţionar din acele timpuri : doar că proporţiile teritoriilor, ale populaţiei asuprite şi deci ale mişcărilor de eliberare slnt incomparabile. Proporţiile luptei de eliberare din flancul sud-vestic, spre exemplu, din regiunile S.E.A.T.O. Întrec de nenumărate ori prin amploarea luptelor desfăşurate In trecut pe pămlntul „Spaniei Eroice, Aspru Terorizată Odinioară” de către cotropitori" (p. 38—39). Pentru a face „Înţeleasă" această strategie bizară se dau la sftrşitul volumului nişte hărţi Întoc- mite cu migală, care reuşesc Insă să zăpăcească şi mai mult pe cititori. Cu toate că dorim să păstrăm un ton sobru, clnd facem consideraţii pe marginea cărţii, nu ne putem totuşi abţine să nu menţionăm că „originalitatea” autorului este unică atunci clnd inventează un asemenea joc de cuvinte, de dragul unui paralelism Înţeles anapoda. El formulează diferite titluri numai pentru a alcătui din iniţialele lor un S.E.A.T.O., N.A.T.O., R.F.G. etc. la 1821. Tov. S. Ştirbu afirmă de asemenea că In anii 1820 — 1821 răscoale populare „cuprind Întregul teritoriu european al Turciei, lnceplnd din Grecia plnă In Moldova” (p. 24). Afirmaţie www.dacoromanica.ro 3 DISCUŢII 159 inexactă, deoarece este cunoscut că slrbii, bulgarii, albanezii şi muntenegrenii nu s-au răsculat In aceşti ani. Autorul consideră greşit că „atitudinea absurdă” a ţarului Alexandru I, „miopia" sa „în cţomeniul politicii externe” a salvat imperiul otoman de la prăbuşire (p. 27—28). Pentru a-şi argumenta această părere, tov. Ştirbu aduce un citat dintr-o lucrare a istoricului sovietic A. F. Miller „Scurta istorie a Turciei". Citatul pe care-1 reproduce nu confirmă însă punctul de vedere al tov. Ştirbu ; dimpotrivă A. F. Miller precizează : „singurul lucru care a întlrziat destră- marea definitivă a imperiului otoman a fost contradicţia dintre marile puteri europene” (p. 27). Paginile consacrate mişcării revoluţionare decembriste reprezintă un vechi articol al autorului. Şi aici inexactităţile abundă. El arată că Arakceev a înfiinţat „aşa numitele aşeză- minte militare” (p. 40) (corect „colonii militare"); că „micii nobili, denumiţi şi,... „curteni perso- nali” ... reprezentau... o pătură socială care ,,... aştepta cu nerăbdare o lovitură de stat” (p. 41). Dacă autorul se referă la „OflHOflBOpubi” el traduce greşit prin „curteni personali", clnd de fapt aceştia erau mici nobili fără iobagi şi fără pămînt, avînd numai conac. Dacă se referă la MJlHO'lHbie HBOpHHe traducerea corectă ar fi nobili pereonali. Dar pe ce bază documentară se afirmă că aceaslă pătură socială aşteaptă o lovitură de stat ? Nu este exact^ă se spună că „în 1819 la Ciuguev izbucnise răscoala garnizoanei militare” (p. 46). în realitate este vorba de răscoala coloniei militare şi nu a garnizoanei. Vorbind de Congresul Uniunii Propăşirii de la Moscova, autorul afirmă că acesta a fost ţinut „în ultimele zile ale anului 1820 şi în primele zile ale anului 1821” (p. 47). Şi aici este nevoie de o precizare. Nicolae Turgheniev, care a prezidat Congresul a plecat din Petersburg spre Moscova la 1 ianuarie 1821. Prin urmare nu se poate pune problema că Congresul ar fi putut să se ţină „în ultimele zile ale anului 1820". Autorul afirmă că în martie 1821 a luat fiinţă în sud, noua organizaţie secretă a decembriştilor denumită Societatea de Sud, iar că „abia peste un an, în 1822, a luat fiinţă o organizaţie asemănătoare la Petresbui g, denumită Societatea din Nord" (p. 48). Ambele organizaţii derivă din autodizolvarea Uniunii Propăşirii şi ambele au luat fiinţă în 1821. Este de altfel cunoscut faptul că, în anul 1821, Nicliita Muraviev a Început să lucreze la prima variantă a constituţiei sale. Tov. S. Ştirbu afirmă „Nicolae Muraviev... a fost organizatorul Societăţii din Nord” (p. 49). In realitate este vorba de Nichita Muraviev şi nu de Nicolae Muraviev. Aceeaşi eroare se face şi în enumerarea conducătorilor organizaţiei de Sud : „Pestei, Iuşnevschi şi Nicolae Muraviev” (p. 49), clnd de fapt este vorba tot de Nichita Muraviev. Tov. Ştirbu scrie că proiectul de constituţie a lui Pestei prevedea „că pretutindeni în ţară, chiar şi în volosturi... pămlntul să se împartă In două părţi egale” (p. 49). Ţara fiind divizată în volosturi, împărţirea făcută pe volosturi implica şi Împărţirea pe ţară. Tov. S. Ştirbu repetă fără discernămlnt critic aprecierile cunoscutei savante sovietice M. V. Necichina asupra organizaţiei revoluţionare numită „Societatea Slavilor Uniţi", precum şi aşa-numitele însemnări ale lui Gorbacevski (p. 51—52). în recenzia din „Voprosi Istorii”, nr. 10/1956, S. B. Ocuni socoteşte afirmaţiile savantei M. V. Necichina nefondate. Autorul afirmă, după o lucrare a ei din 1949 că „Ipsilanti a trăit la Chişinău în casa decem- bristului Mihail Orlov” (p. 48,181 şi 188). în ultima ei lucrare, apărută în 1955, M. V. Necichina, citind mărturia unui contemporan F.E. Figheli, rectifică informaţia dată în studiul său din anul 1949 şi precizează că Ipsilanti a frecventat numai casa lui M. F. Orlov (M. V. Necichina, Mişcarea decembristă, voi. I, p. 222). Se ştie de altfel că Ipsilanti a loeuit în casa lui Catacazi. Tov. S. Ştirbu, vorbind despre interogatoriul la care au fost supuşi decembriştii, arată că „singurii care n-au declarat nimic au fost Pestei şi Lunin” (p. 54). Afirmaţia este inexactă (M. V. Necichina, Mişcarea decembristă, voi. II, p. 397). Tov'. S. Ştirbu caută să precizeze poziţia unuia dintre cei mai Însemnaţi conducători ai organizaţiei decembriste, P. I. Pestei faţă de răscoala din ţările romlne. Problema este pusă la p. 47—48 şi este reluată la p. 186—188 şi 209 —210. în acest scop se analizează un raport al lui Pestei adresat sub formă de scrisoare generalului P. D. Kiseleff, care era în acea vreme şeful www.dacoromanica.ro DISCUŢII 4 16 1 statului major al armatei a Il-a. Este meritorie Încercarea tov, Ştirbu de a prezenta Intr-o lumină nouă această problemă, căreia In istoriografia noastră nu i s-a dat importanţa cuvenită. în februarie 1821 colonelul Pestei a fost trimis In misiune neoficială (tov. S. Ştirbu afirmă inexact că misiunea lui era oficială, p. 188) de către comandamentul armatei a II-a pentru a culege informaţii asupra evenimentelor care aveau loc In ţările romtne. în acest scop Pestei a fost la Sculeni, iar după unele date nesigure el ar fi reuşit să ajungă şi la Iaşi. El a cules informaţii de la -diverşi inşi, Îndeosebi de la cei care se refugiau tn Basarabia. Această misiune l-a interesat tn mod deosebit pe Pestei, care avea astfel posibilitatea să studieze Îndeaproape desfăşurarea răs- coalei din ţările romlne. Pe baza scrisorii lui Pestei din 3 martie 1821, tov. S. Ştirbu afirmă că : „Pestei a iniţiat şi a organizat sprijinirea răscoalei din ţara noastră pe două căi: 1) prin sudul Rusiei asigura deschiderea frontierei pentru a da posibilitatea răsculaţilor să se retragă In cazul cind răscoala ar fi fost tnfrlntă; 2) prin intermediul consulului rus din Moldova, el lua — fără ştirea ţarului — măsuri diplomatice care să Întărească Încrederea populaţiei ţărilor romlneşti In răscoală, asigurind-o că turcii nu vor putea interveni pentru a potoli mişcarea” (p. 48). în realitate măsurile privitoare la deschiderea frontierei au fost luate de comandamentul armatei a Il-a, iar Pestei n-a făcut altceva decît să confirme pe cale neoficială nişte măsuri, care de altfel erau cunoscute şi conducerii carantinei de la Sculeni. Printre cei cu care a luat contact Pestei a fost şi A. Pisani, consulul Rusiei, care se retrăsese la Sculeni. în discuţiile cu Pisani, Pestei şl-a exprimat părerea că ar fi necesar ca moldovenii să fie încurajaţi, să li se arate că turcii nu vor intra In ţară şi deci nu au de ce să se teamă. Se pune întrebarea : pe ce bază afirmă tov. Ştirbu că „Pestei a iniţiat şi a organizat sprijinirea răscoalei din ţara noastră” 1 Capitolul al II-lea al lucrării este consacrat „cauzelor economice ale apariţiei mişcărilor revoluţionare burgheze în Ţara Romlnească” (p. 58 — 134). Autorul, pe baza învăţăturii marxiste, se străduieşte să argumenteze că nu domniile fanariote au provocat răscoala — aşa cum susţineau majoritatea istoricilor burghezi — ci accen- tuarea începuturilor capitalismului şi descompunerea feudalismului. Sarcinile puse de dezvol- tarea vieţii materiale, Înlăturarea barierelor feudale şi crearea unui stat liber au dus la declan- şarea răscoalei. în acest scop autorul îşi propune să se ocupe de problema acumulării primitive a capitalului, de problema pieţii, a „apariţiei muncii salariate în industrie" şi să explice „zig-zagul" care a avut loc în dezvoltarea economică a ţării şi care exprimă caracterul contradictoriu al pro- cesului de destrămare a feudalismului şi de apariţie a relaţiilor de producţie capitaliste în ţara noastră” (p. 65). Tov. S. Ştirbu consideră că măsurile luate de Mavrocordat, ca : introducerea regimului „peceţilor” la impunerile fiscale (în 1742, iar nu în 1744, cum scrie autorul), mărirea considera- bilă a birului, înlesnirea circulaţiei mărfurilor şi iertarea de rumlnie care ar constitui (după autor) exproprierea ţăranilor de pămînturile lor, ar exprima tendinţa caracteristică procesului de acumulare primitivă a capitalului (p. 70). Se ştie însă că renunţarea la procedeul colectiv al cislei şi introducerea regimului peceţilor sau al hîrtiilor individuale s-a mai aplicat şi cu un secol In urmă în Moldova (Dumitra şcu Cantacuzino şi Gheorghe Duca). C. Mavrocordat în reformele sale financiare, pe care de altfel tov. Ştirbu le simplifică, a introdus pe lingă foaia de cislă şi împărţeala peceţilor. Procedeul nu era nou. în ceea ce priveşte mărirea birului, datele actuale despre presiunea fiscală din secolul al XVIII-lea nu ne îngăduie să tragem concluzia că sub C. Mavrocordat s-a mărit „considerabil” birul sau au fost sporite celelalte dări. C. Mavrocordat, spre exemplu, a desfiinţat văcăritul, în schimb el a urcat oieritul, vinăriciul şi preţul sării. Acest domn nu a luat măsuri deosebite pentru înlesnirea circulaţiei mărfurilor. De altfel C. Mavro- cordat nici n-a reuşit să respecte măsurile luate de el. Apare deci neargumentată afirmaţia tov. S. Ştirbu că acestea ar exprima tendinţa de acumulare primitivă a capitalului. în expli- carea procesului de acumulare primitivă, tov. Ştirbu pune un accent deosebit pe aşa-numitele www.dacoromanica.ro 5 nisccTii 161 „aşezăminte” privitoare la iertarea de ruminie. Dinsul consideră că prin aceste reforme „se admite . . .ca bravele de muncă folosite de tirgoveţi in tirguri sau in comerţul clandestin să fie lăsate la dispoziţia acestora” (p. 69); că ele sînt menite „să uşureze procurarea braţelor de muncă pentru păturile noi ale exploatatorilor care n-au dispus de ţăranii iobagi” (p. 70— 71): că aşeză- mintele ar prevedea „anularea obligaţiei de a înzestra pe rumîni cu 2/3 din moşia boierească” (p. 69). Ce date are la dispoziţie tov. S. Ştirbu pentru a-şi putea susţine afirmaţiile de mai sus care după noi slnt inexacte? Interpretlnd greşit hrisovul lui Const. Mavrocordat din 5 august 1746, tov. S. Ştirbu crede că ar fi vorba de două feluri de rumîni : „rumîni cu moşii” şi „rumîni fără moşii” (p. 71). Autorul străduindu-se să explice prin ce se deosebesc aceste două categorii de rumîni, face o serie de afirmaţii, una mai ciudată decît alta. „Rumînii cu moşii” n-aveau declt de pierdut în urma reformei, „iertarea lor a fost făcută necondiţionat şi cu însoţirea unei demagogii neruşinate” (p. .81). Pentru rumînii fără de moşii, adică pentru „cei care formau masele de bază ale iobagilor, „iertarea fără răscumpărare putea să devină o realitate” (p. 81). Această situaţie a rumînilor fără de moşie se datoreşte, după cum afirmă în continuare autorul, faptului că „boierii intenţionau să taie suprafeţe însemnate din cele 2/3 ale moşiei cu care tre- buiau să iie Înzestraţi clăcaşii pentru agonisirea hranei lor” (p. 81). Citirea atentă a hrisovului din 1746 arată întîi că nu este vorba de două categorii de rumîni, ci de una singură şi anume de rumtnii rămaşi fără de moşie, care-şi vînduseră moşiile „den vremurile cele străvechi”. Toate actele din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea privi- toare la problema ţărănească confirmă aceasta. Pe ce bază documentară afirmă tov. S. Ştirbu că boierii intenţionau să taie suprafeţe însemnate din cele 2/3 ale moşiei? Care sînt izvoarele istorice care îl îndreptăţesc să afirme că au existat două categorii de rumîni? Pe ce temei sc declară că iertarea rumînilor cu moşii a fost însoţită de o demagogie neruşinată? Tov. S. Ştirbu crede că boierii voiau să taie suprafeţe din cele 2/3 ale moşiei deoarece In acest timp ei căutau să extindă păşunile pentru creşterea vitelor pe seama acestor suprafeţe şi astfel „mulţi ţărani nu numai că au fost iertaţi de ruminie, dar au fost atît de persecutaţi îndt s au văzut nevoiţi să fugă în ţări străine” (p. 81) Care sînt dovezile care confirmă tendinţa boierilor de a-şi extinde păşunile şi fuga ţăranilor cauzată de această tendinţă ? Hrisovul pentru bejenari al lui Constantin Racoviţă din 1756 arată că ţăranii au fugit, după propria lor declaraţie, „din pricina vremel- nicei nestări, adică neştiind şi nefiind hotărlţi ce să dea bir pe an”. Tov. S. Ştirbu arată în repe- tate rînduri că au emigrat în această perioadă zeci de mii de ţărani din ţările romîne (p. 81, 84, 85, 91, 92 103). Se ştie că mijlocul secolului al XVIII-lea marchează un moment de ascuţire a luptei de clasă, exprimat prin fuga în masă a ţăranilor. Datele catagrafiilor, citate şi de tov. S. Ştirbu, acceptate în genere de istoriografia noastră nu trebuie luate însă ca valori absolute. Nu era nevoie să emigrezi în ţări străine pentru a te eschiva de a fi trecut în catagrafia birnirilor. Tov. Ştirbu menţionează un număr mare de emigranţi romlni în regiunile căzăceşti. O lucrare relativ recentă a istoricului sovietic Pîlaeev contestă însă această părere. Acest istoric arată pe baza unui vast material de arhivă că numărul emigranţilor din ţările romîne în sudul Rusiei în deceniile V şi VI ale secolului al XVIII-lea ar fi fost de circa 2600 de oameni. Fuga şi în con- secinţă eschivarea de la înscrierea în foile de cislă a luat Intr-adevăr o amploare deosebită, dar aceasta nu trebuie considerată ca o emigrare. Tot atît de nefondată este şi afirmaţia „zecile de mii de ţărani care au fugit tocmai din cauza dacii şi s-au întors după intrarea armatelor ruseşti” (p.92). Pentru a-şi argumenta părerea în legătură cu exproprierea ţărănimii, ca urmare a reformei lui Mavrocordat, tov. S. Ştirbu redă pe larg procesul dintre sătenii din Comarnic şi M. Cantacuzino din anul 1750 (p. 82—84). Dar din actele citate rezultă cu totul altceva. Ţăranii reclamau mun- tele în baza unor acte de proprietate, iar M. Cantacuzino îl reclama pe baza faptului că acest munte ar fi fost pus zălog de ţărani pentru o datorie care nu fusese plătită în termen. înţelegerea îl — c. 1398 www.dacoromanica.ro 162 jjisctrrn 6 greşită a documentelor, interpretările arbitrare îl duc pe tov. S. Ştirbu la teoria după care In condiţiunile începutului acumulării primitive a capitalului în ţările romîne.şti „vitele au mîncat pe ţărani” într-un mod asemănător aceluia din Anglia unde „oile au mîncat pe oameni” (p. 86). Nici un document nu confirmă această teorie. Afirmaţiile şi teoriile tov. S. Ştirbu care caută să dovedească că reformele lui C. Mavrocordat slnt „expresia tendinţei de acumulare primitivă a capitalului” nu stau în picioare, ci ele produc multe contuzii regretabile. Tov. S. Ştirbu îşi propune să trateze într-un subcapitol special consecinţele economice ale războiului ruso-turc din 1768—1774 (p. 89—109). Ideea ca atare merită a fi salutată. Din păcate însă autorul reuşeşte să dea naştere la multe confuzii şi să adauge noi afirmaţii inexacte. La p. 90 se dă o ilustraţie reprezentînd „Bătălia de la Focşani din 1774”. Nu cunoaştem nici o bătălie care ar fi avut loc la Focşani In anul 1774. Autorul confundă evenimentele care au avut loc în timpul războiului ruso-austro-turc în 1787—1792, mai ales că şi în pagina precedentă găsim o altă inexactitate : „administraţia rusă şi austriacă în timpul războiului din 1768—1774” (p. 89). In realitate în războiul din 1768—1774 nu a existat administraţie austriacă în ţările romîne. Tov. S. Ştirbu crede că spiritul de răzvrătire al voluntarilor romîni ar fi şi urmarea faptului „că între soldaţii ruşi se găseau mulţi cazaci din regiunea laic” (p. 91). Nu ştim pe ce temei se face această afirmaţie. Tov. Ştirbu, comentînd un ordin dat de Rumeanţev pentru aprovizionarea armatei ruse, arată că „în acest ucaz nu se vorbeşte de loc despre obligaţiile ţăranilor faţă de boieri. în loc să ia măsuri pentru asigurarea drepturilor boierilor asupra plăţii — ceea ce ar fi uşurat aprovizionarea armatei — Rumeanţev a acordat vistieriei un mare împru- mut în numerar ca în felul acesta divanul, prin cumpărare, să asigure îndestularea oştilor cu cele trebuincioase” (p. 92). Este cunoscut faptul că Rumianţev s-a bazat în primul rînd pe sprijinul boierimii, şi a căutat să întărească poziţiile şi privilegiile acestei clase din care făcea parte şi el. In perioada administraţiei ruse au fost Înăbuşite cu aceeaşi cruzime ca şi în trecut orice mişcare de nesupunere a claselor exploatate („Arhiva romînească”, ed. a Il-a, p. 193—196, Acad. R.P.R., doc. IX/102 etc. ). De asemenea este inexact că Rumeanţev ar fi acordat vistieriei un mare împrumut în numerar. Tov. S. Ştirbu afirmă „totodată Rumeanţev a înfiinţat o monetărie romtnească” (p. 92). Rumeanţev nu a înfiinţat nici o monetărie romînească, Dreptul de a bate monede romîneşti a fost concesionat baronului Gartenberg, care a înfiinţat o monetăriq la Sadagura. Tov. S. Ştirbu afirmă că măsurile luate de administraţia rusă „au dat posibili- tate boierilor să folosească şi munca salariată ca să compenseze lipsa deosebit de acută a forţei de muncă neplătită” (p. 931, Ce date cunoaşte autorul despre „lipsa deosebit de acută a forţei de muncă neplătită” 1 In ce sectoare se resimţea această lipsă deosebit de acută ? După tov. S. Ştirbu, Al. Ispsilanti „depune eforturi pentru a asigura cu forţă de muncă moşiile boiereşti prin fixarea narturilor” (p. 94). Pentru a argumenta „eforturile” depuse de Al. Ipsilanti, tov. S. Ştibru citează un extras din „Catalogul” de preţuire al muncilor. Catalogul este împărţit pe trei coloane : a) specificarea muncii, b) cum se plătea mai înainte munca respectivă, c) cum s a găsit acum cu cale să se plătească. însuşi catalogul arată limpede că existau şi in trecut norme de salarizare pentru diverse munci (o afirmă şi tov. S. Ştirbu la p. 103). După tov. Ştirbu ^conţinutul acestui document arată că la începutul domniei lui Ipsilanti avem de-a face cu con- diţii prielnice pentru dezvoltarea noilor relaţii de producţie capitaliste în dauna relaţiilor de producţie feudală" (p. 95). Din acest document, oricît l-am suci şi răsuci, nu reiese însă care slnt „condiţiile prielnice” de la începutul domniei lui Ipsilanti pentru afirmarea relaţiilor capi- taliste. N. Bălcescu arată că în anul 1775 „mai mult de 10 000 ţărani lăsaseră plugul şi se apucaseră de tîlhărie. Al< xandru V. Ipsilanti cu mare nevoie făcu făgăduieli şi scutiri pentru a-i în- toarce iarăşi la muncă”(p.95-96)Reproducînd acest citat tov.Ştirbu crede că „una din făgăduielile cu care Ipsilanti a reuşit să liniştească spiritele a fost aceea că vor fi revizuite documentele referitoare www.dacoromanica.ro DISCUŢII 163 la proprietatea moşiilor. Ţăranii expropriaţi au privit acest act ca o măsură pentru repunerea lor In posesiunea pămlnturilor care le aparţinuseră (p. 96). Care este adevărul ? Al. Ipsilanti a introdus condica pentru a se înscrie documentele tuturor moşiilor „fiesce care vlnzare de moşii sau vie, ori de nemeştii, ori de ţigani să se treacă toate în condică. Asemenea să se treacă şi zălogirile de orice” (V. A. Urechia, Ist. Rom., voi. II, p. 704). Pe ce bază afirmă tov. Ştirbu că Ipsilanti ar fi făgăduit revizuirea documentelor privitoare la proprietatea moşiilor şi că ţăranii ar fi privit aceasta drept o măsură pentru repunerea lor In posesiunea pămlntului ? Această afir- maţie ciudată se întregeşte cu interpretarea complet greşită a hrisovului lui Al. I. Mavrocordat din 1785. Nu este vorba în acest hrisov, cum afirmă tov. S. .Ştirbu, că „boierii îşi ticluiau singuri actele de proprietate, acte «meşteşugite» cum 11 se zicea în acea vreme” (p. 96), ci de întărirea dreptului de protimisis prin interzicerea vînzărilor deghizate sub formă de danii. La p. 97—109 tov. S. Ştirbu face o serie de afirmaţii deosebit de bizare ; 1) Pentru cultivarea cerealelor „prac- ticarea sistemului de exploatare pur feudală a asigurat rentabilitatea cea mai înaltă. Această trăsătură specifică agriculturii se menţine plnă în perioada cînd se va pune la ordinea zilei folosirea maşinilor In agricultură. Or, nici în secolul al XlX-lea In ţara noastră nu s-a pus această problemă” (p. 101). 2) „Prin reforma lui Mavrocordat sint expropriaţi mai ales acei moşneni care au avut pămînturile intercalate între mai multe trupuri de moşii aparţinînd unui singur boier” (p. 102). 3) „Dacă ţinem cont de numărul uriaş al emigranţilor, ne dăm seama că fără a recurge şi la munca salariată sezonieră nu s-ar fi putut asigura producţia de animale, şi cu atît mai mult (sic) exportarea lor clandestină. Printre dovezile existente în legătură cu răspîndirea muncii salariate încă din acest timp poate fi menţionat şi „nartul“ întocmit în timpul lui Ipsilanti care fixează pentru fiecare şoi de muncă salariul zilnic cu care a fost (sic) plătită în deceniile anterioare (sic)” (p. 103). 4) Din deceniul al IX-lea al secolului al XVIII-lea relaţiile agrare iau „o întorsătură şi se orientează din nou în direcţia întăririi exploatării feudale, astfel se ajunge la cea de a doua înşerbire a ţăranilor”. Procesul acesta şi-ar găsi expresia în faptul că „categoria clăcaşilor în ansamblul ei este împinsă de facto Înapoi spre situaţia şerbilor, situaţie în care s-au găsit rumînii şi vecinii înaintea reformelor lui Mavrocordat” (p. 103). 5) „Instituţia poşluşniciei permitea transformarea ţăranului printr-o trăsătură de condei lntr-un om dependent de boier, într-un simplu şerb al acestuia, indiferent dacă ţăranul avea sau nu vreo legătură cu pămlntul boierului, indiferent dacă a fost înainte liber sau a fost clăcaş”. Nu numai poşluşnicii, ci şi scutelnicil aveau această situaţie : , Cîte multe alte suferinţe a trebuit să mal îndure ţăranul care avea ghinionul să fie trecut din lista birnicilor în lista poşluşnicilor sau a scutelnicilor 1 Fiecare ţăran, fără excepţie, fără vreun criteriu prealabil stabilit, putea fi trecut în categoria această specială a şerbilor” (p. 106). în realitate, nici un document nu confirmă afirmaţiile de mai sus, iar speculaţiile cu care tov. S. Ştirbu încearcă să-şi argumenteze consideraţiile vin In contrazicere cu orice urmă de logică. în ultima parte a capitolului II, tov. Ştirbu se ocupă de apariţia muncii salariate în manu- factură. într-adevăr, cum remarcă tov. Ştirbu, spre sflrşitul secolului al XVIII-lea „are loc o dezvoltare accentuată a întreprinderilor manufacturiere”. De asemenea este perfect justă şi constatarea că în această perioadă „raporturile feudale în aceste întreprinderi mai perzistă” (p. 117). Karl Marx arată că „în manufactură revoluţionarea modului de producţie ia ca punct de plecare forţa de muncă, în marea industrie, mijloacele de muncă” (Capitalul, voi. I, p. 345). Tov. S. Ştirbu este însă de altă părere cînd afirmă că în manufactură „transformările inter- venite în forţele de producţie, In primul rtnd tn uneltele de producţie, au determinat necesitatea Introducerii obligatorii (?) a muncii salariate” (p. 117) (sublinierea noastră). Interpretînd în mod eronat hrisovul din 15 ianuarie 1803 obţinut de Gr. Ghica, tov. S. Ştirbu crede că, în această fabrică au fost angajaţi numai lucrători cu plata simbriei” (p. 119) (sublinierea noastră). www.dacoromanica.ro 1G4 discuţii 8 „Aşadar, scrie tov. Ştirbu, constatăm că la Începutul secolului al XlX-lea scutelnicii Încep să se transforme In lucrători salariaţi In sensul adevărat al cuvlntului” (p. 121). Hrisovul citat, ca şi celelalte documente, nu confirmă această concluzie a tov. Ştirbu. Este inexact de altfel că In Întreprinderea Înfiinţată de Grigorie Ghica ar fi fost angajaţi numai lucrători cu plată. Considerăm meritoriu faptul că tov. Ştirbu a reuşit să stabilească, consultlndu-se cu specialiştii de la Institutul de cercetări al industriei lemnului şi celulozei,, că la hardughia de la Ciorogirla s-a folosit un holender In locul morii primitive de hîrtie. Vorbind de penetraţia mărfurilor străine In ţările romlne, tov. S. Ştirbu afirmă urmă- toarele „cu sprijinul autorităţilor otomane prin intermediul consulului de la Bucureşti şi al unor boieri cu mare influenţă, guvernul austriac va reuşi să impună un regim excepţional defavorabil pentru exportul mărfurilor austriece şi engleze în ţările romineşti. Acest regim privilegiat pentru mărfurile austriece şi engleze a fost acceptat datorită interesulu, boierilor de a menţine raporturile feudale şi de a avea aceleaşi condiţii prielnice pentru valorificarea produselor agricole ca cele pe care ei le oferiseră străinătăţii la importul mărfurilor industriale” (p. 130). Aceste consideraţii stnt pe de-a-ntregul inexacte. Este doar cunoascut faptul că regimul vamal aplicat in ţările romine a fost instituit in capitulaţiile acordate de Poartă puterilor străine. în concluzie, tov. Ştirbu afirmă : „Cunosclnd evoluţia situaţiei economice în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea se poate lămuri una din enigmele rămase nedezlegate in legătură cu răscoala din 1821” (p. 134). Analiza pe care o face cu privire la situaţia economică dovedeşte însă că pentru domnia sa „enigma” a rămas nedezlegată şi multe probleme simple şi demult lămurite In istoriografia noastră i-au rămas de neînţeles. Capitolul LJI: „Legăturile dintre răscoala din 1821 şi mişcările de eliberare din ţările vecine” constituie desigur partea cea mai importantă a întregului studiu. Problemele complicate, care se cereau rezolvate aci, au necesitat eforturi considerabile din partea autorului şi el le-a depus fără a i;buli însă să ajungă la rezultatele dorite. ^Intern întru totul de acord cU poziţia autocritică a autorului exprimată chiar In primele pagini ale acestui capitol, cum că „nu vom putea evita ca şi lucrarea noastră să sufere de o serie de lipsuri ş neajunsuri, poate şi mai grave declt ale predecesorilor noştri (p. 140) (sublinierea noastră). Aceste cuvinte conţin un adevăr, care se şi constată din paginile care urmează, precum şi din întreg studiul tov. S. Ştirbu. Una dintre dovezile pe care tov. S. Ştirbu îşi întemeiază teoriile sale atît cu privire la presupusa pregătire a unei răscoale în 1816 cit şi cu privire la legăturile lui Tudor Vladimirescu cu mişcările revoluţionare din ţările vecine, este declaraţia lui Iacov Nenadovici din 1823. Începînd analiza acestui document pe care-1 dă numai în fragment, autorul stabileşte „în mod incontestabil” cele trei fapte pe care ni le împărtăşeşte la p. 142. De aci autorul ajunge la formularea unor titluri neîntîlnite pînă acum nici în istoriografia problemei şi nici în documentele vremii, ca : „Mişcarea Antiotomană din Oastea Sirbă” (p. 175), „Programul Conspiraţiei revo- luţionare” (p. 176) şi „Ramificaţia Revoluţionară Locală a Eteriei” (p. 177). Cu prima Tudor ar fi intrat în colaborare, la cea de-a doua ar fi aderat, iar în cadrul celei de-a treia, el ar fi ocupat un „Post de Răspundere Efectivă” (p. 177). Asemenea denumiri necunoscute în istoriografia problemei slnt formulate de către autorul cărţii şi nu se găsesc nicăieri In documente. La asemenea „constatări" se poate ajunge numai prin nesocotirea metodelor ştiinţifice de cercetare şi prin adoptarea unui vocabular neadecvat. Trebuie spus din capul locului că tov. S. Ştirbu nu a respectat cerinţa elementară a metodei de cercetare istorică cînd a luat drept bune şi şi-a InsuşiL fără nici o rezervă afirmaţiile din cuprinsul documentului în chestiune, a cărui importanţă o socoteşte atît de mare. Nu se vede la autor nici măcar intenţia de a supune acest document unei analize critice. www.dacoromanica.ro 9 discuţii 165 în primul rînd documentul din 5 (nu 3) octombrie 1823 semnat de I. Nenadovici nu trebuie luat izolat, ci el trebuia coroborat atît cu celelalte documente privind întreaga princină a lui I. Nenadovici, cît şi cu alte documente privind pe fraţii Macedonschi şi alte persoane care pretind diverse despăgubiri pentru pagubele pricinuite de răscoală. Clnd coroborăm acest document cu altele, ne dăm seama mai bine că el este dubios şi că a fost întocmit pentru şantaj. Nu este îngăduit să foloseşti acest act al lui Nenadovici, fără a supune unei analize serioase toate actele privitoare la pretenţiile sale băneşti. Aceste acte prezintă de asemenea unele aspecte dubioase. în 1830 facov Nenadovici apare la Bucureşti şi introduce o acţiune împotriva a trei boieri, bazîndu-şi pretenţiile pe cele cinci acte menţionate în declaraţia sa din 1823, pe care tov. S. Ştirbu o redă parţial (p. 141). Poliţele şi chitanţele invocate de I. Nenadovici nu s-au găsit pînă astăzi. în februarie 1832. Nenadovici a cerut să i se restituie de la logofeţia dreptăţii a Ţării Romîneşti cele 5 acte, invocînd motivul că ar urma să-şi caute cu ele drepturile în Serbia — lucru pe care nu l-a făcut acolo niciodată. Deşi aceste documente sînt restituite lui Nenadovici „supt adeverinţă”, aceasta nu se găseşte astăzi la dosarul respectiv (Arh. St. Buc. Judecă- toreşti noi, Logofeţia dreptăţii, dos. 4412/1831 roşu). Este edificator faptul că sub adresa logo- feţiei, prin care se cer înapoi hîrtiile lui Nenadovici se face precizarea că acestea „sînt împotriva lui Nenadovici ...” Hîrtiile nu au fost restituite logofeţiei, ci au fost reţinute la cancelaria lui Kiseleff. Actele au fost reţinute în ciuda stăruinţei boierilor ca pricina să fie supusă dezbaterilor Obşteştii Adunări şi actele să fie verificate. Constatările lui Minciaky, la care el a ajuns în urma unei anchete serioase, că afacerci Nenadovici este în fond un şantaj, sînt confirmate şi într-un raport consular austriac din 1832 a scăpat atenţiei tov. S. Ştirbu. Agenţia austriacă, deobicei bine informată, arată lui Metternich, că toată acţiunea lui Nenadovici este o intrigă „răutăcioasă”, poliţa prezentată de Nenadovici fiind un „fals evident”, iar celelalte acte de asemenea sînt „false şi ticluite”. în afară de actele de mal sus, nu există nicăeri, nici în documentele interne şi nici în izvoa- rele sîrbeşti, vreo altă informaţie despre legătura lui Nenadovici cu Tudor Vladimirescu. Dar şi analiza documentului însuşi, luat izolat, aşa cum procedează tov. S. Ştirbi’, face să ne îndoim că faptele s-au petrecut aşa cum se arată acolo. Nici cu cea mai mare bunăvoinţa nu se poate explica faptul, cum de altfel nici tov. S. Ştirbu nu-1 explică, cum au fost înmlnaţi lui Tudor abia în 1821 nişte bani pentru care el dăduse încă din 1816 chitanţă, despre care I. Nenadovici afirma că se găseşte la el. Chiar dacă Tudor ar fi scris o chitanţă în 1816 la Cloşani, nu reiese de nicăieri că Nenado-- viei ar fi fost vreodată în această localitate şi că ar fi avut legături directe cu Tudor. Dimpotrivă, informaţiile documentare infirmă o asemenea teză. Pentru a înţelege documentul lui I. Nenadovici, o mare importanţă are faptul, sub- apreciat de tov. S. Ştirbu, că fraţii Macedonschi apar în rolul de ortaci ai lui I. Nenadovici. Tocmai din partea a doua a documentului, care nu este redată în studiul recenzat, se vede că este la mijloc o afacere între Nenadovici şi fraţii Macedonschi, aşa cum pe urmă a constatat şi Minciaky în ancheta sa. Există o contradicţie între cele declarate de Nenadovici şi alte declaraţii ale fraţilor Mace- donschi. După I. Nenadovici, hîrtiile au fost luate de la el de către ministerul de externe ai Rusiei. Pavel Macedonschi declară la rîndul său, în martie 1823, despre aceleaşi hlrtii că de la el au fost luate de guvernatorul Basarabiei în 1822. Din declaraţia ambilor fraţi Macedonschi. dată în mai 1828, reiese că hîrtiile se aflau la acea dată încă la minister şi că ei cereau cu insistenţă să li se restituie. Dacă fraţii Macedonschi revendică sume de la boieri pe baza acestor hlrtii, www.dacoromanica.ro 166 DISCUŢII 10 atunci de ce nu apar ei in 1830—1832, clnd aceste documente parvin, după cum se arată în dosarul pricinii Nenadovici, cancelariei lui Kiseleff? Tot In 1831, clnd se cercetează averea lui Tudor Vladimirescu in vederea despăgubirii creditorilor săi, D. Macedonschi se prezintă cu acte originale. Era de aşteptat să se prezinte şi I. Nenadovici ca unul ce avea chitanţa lui Tudor din 1816, ceea ce nu s-a lntlmplat. Ar fi meritat desigur atenţie şi faptul că documentul iscălit de I. Nenadovici poartă şi iscălitura lui Efrem Nenadovici ca „Împlinitor al voinţii tatălui meu”. Toate aceste Împrejurări arată că in primul rlnd se pune problema autenticităţii docu- mentului Însuşi şi, In funcţie de rezolvarea acesteia, urmează a considera faptele relatate în el, precum şi problema legăturilor lui Tudor. Tov. S. Ştirbu nu a făcut acest lucru, ci a luat drept bune afirmaţiile lui Nenadovici, clădindu-şi şi expunerea pe temeiuri şubrede. Din atitudinea fetişistă faţă de document a decurs apoi o serie de alte inexactităţi. Astfel, după tov. S. Ştirbu, emigranţii slrbi de la Chişinău au In frunte pe Nenadovici (p. 194), clnd de fapt acest lucru nu reiese de nicăieri. în vremea răscoalei din Serbia, I. Nena- dovici a fost comandantul trupelor de la Val vo, Şabaţ, Ujiţe (nu era din Semlin, cum greşit se spune la p. 146, nota 6). Ca atare el era un puternic rival al lui Karagheorghe pentru supre- maţie. Acesta din urmă a reuşit insă să-i reducă puterea şi să-l subordoneze, lucru cu care Nenadovici nu s-a Împăcat deplin niciodată. Rivalitatea lor a continuat plnă la moartea lui Karagheorghe. Nu există legătură intre Tudor şi Nenadovici In 1821 (p. 189) şi afirmaţia că Tudor ar fi fost cunoscut printre emigranţii slrbi datorită lui Nenadovici (p. 195) este numai o ipoteză nedovedită. Mai verosimil este că Tudor s-a făcut cunoscut emigranţilor slrbi prin Iordache Olimpiotul, care-i cunoştea bine pe emigranţi ca unul care luase parte la răscoala slrbilor, luptlnd alături de Haiduc Velco. Dar şi In privinţa lui Iordache, autorul cărţii se Încurcă şi denaturează lucrurile, plaslnd fapte de după moartea lui Iordache In anii dinaintea răscoalei. în loc să recurgă la documente cunoscute In chestiunea lui Iordache, tov. S. Ştirbu se ia după afirmaţiile unui anonim şi conchide că Iordache avea prin soţia sa o moşie In Basarabia şi acareturi la Hotin. moşia fiind rămasă de la primul soţ al Stanei (nu Maria, chiar dacă afirmă anonimul). Realitatea este Insă următoarea : Stana este originară din localitatea Sicole (Serbia)» şi a fost mai Intii soţia eroului Haiduc Velco, alături de care a luptat şi a devenit populară sub numele de Ciuciuc Stana, După moartea lui Haiduc Velco la Negotin în lupta cu turcii (1813) Stana se refugiază la Biserica Albă (Banat) şi se căsătoreşte acolo cu Iordache Olimpiotul. Apoi au trecut In Ţara Romlnească. în 1821, clnd turcii năvălesc in ţară, Iordache trimite pe Stana la Cimpulung şi apelează la Hagi Ianuş să-i vină in ajutor in cazul clnd lui i s-ar lntlmpla să moară. Adăpostindu-se apoi la Hotin, Stana şi-a cumpărat avere din banii ce-i dăduse Iordache, care la rlndul lui 11 jefuise pe Tudor. (Cum reiese din actele procesului care l-a avut Stana In 1826—1828). în orice caz, nu de la primul soţ (Haiduc Velco) avea ea moşia, Menţionăm In treacăt că ulterior (1842) Stana s-a mutat la Atena, unde a devenit cunoscută prin patriotismul ei. . Autorul ne mai informează că Nenadovici a avut legături cu decembriştii şi totodată şi cu Tudor in 1821, adăugind că „alte informaţii (?) ne vorbesc despre legăturile sale (ale lui Tudor) cu o secţie a Eteriei ce activa la Viena. E posibil ca aici să se fi întllnit pentru prima dată şi cu Nenadovici” (p. 175). Este vorba de fapt de Matei Nenadovici şi nu de Iacov Nenadovici cum lasă tov, S. Ştirbu să se Înţeleagă, Autorul comite o gravă eroare clnd vorbeşte de o secţie a Eteriei la Viena In 1814. Nu putem concepe cum Tudor in 1814 putea să aibă legături la Viena cu o secţie a Eteriei, clnd ştim sigur, pe baza celor scrise de Emanuil Xanthos, unul dintre Întemeietorii Eteriei, că această societate secretă abia luase fiinţă In toamna anului 1814 la Odesa şi activitatea ei a www.dacoromanica.ro 11 DISCUŢII IC 7 început să se manifeste tocmai la 1816. Amintim că In catalogul eteriştilor publicat de Valeriu Mexas (Atena, 1937) găsim numai două persoane iniţiate In eterie pînă în 1816 una în 1814 şi cealaltă în 1815. Aşadar, afirmaţia este cu totul lipsită de temei. Tot pe baza documentului amintit, tov. S. Ştirbu face mai departe diferite afirmaţii categoric neîntemeiate, care desigur induc In eroare pe cititori. De exemplu, autorul arată că mişca- rea revoluţionară de sub conducerea lui Gross din 1816 „trebuie să fi avut legături şi cu acţiunile iniţiate de Iordache Olimpiotul, Tudor şi Karagheorghe. Aceste legături s-au stabilit prin cola- borarea lui Tudor şi Nenadovici din iunie 1816, consemnată în documentul prezentat la Începutul lucrării” (p, 150). în pagina următoare scrie : „Din datele sus-menţionate reiese In mod evident că Încă din 1816 Tudor se afla printre conducătorii unei mişcări de eliberare de sub jugul otoman şi cel feudal” (p. 151). Tot pe baza documentului citat tov. Ştirbu afirmă : „este de asemenea incontestabil faptul că din 1816 el a participat fără Întrerupere la pregătirile secrete, ilegale din interiorul ţării, care au permis răscoalei să izbucnească In 1821” (p. 151). De asemenea bazlndu-se pe acelaşi document tov. S. Ştirbu afirmă că „Tudor ocupa un loc de seamă” In mişcarea din 1816 (p. 176). Urmează apoi alte afirmaţii tot atlt de bizare : Tudor a aderat In 1816 la „Programul Conspiraţiei Revoluţionare” (p. 177) şi a devenit un membru activ al secţiei din Ţara Roml- nească a F.teriei: ,.ln vara anului 1817, In Împrejurările participării sale active la organizarea insurecţiei antiotomane de sub conducerea biv-banului Kara Gheorghe [biv ban !?], i se încre- dinţează lui Tudor la Cerneţi şi Orşova cel mai periculos «Post de răspundere Efectivă * de care se foloseşte « Ramificaţia Revoluţionară Locală a Eteriei » (p, 177). Pentru toate aceste afirmaţii, conţinînd termeni aşa de pompoşi, puşi în ghilimele, nu există nici o trimitere. Nici un document nu dovedeşte că Tudor a devenit In 1816 „un membru activ al secţiei din Ţara Romlnească a Eteriei”. Dar cum ar putea să existe un astfel de document, clndnici nu exista Încă pe atunci o secţie organizată a Eteriei In Ţara Romlnească 1 Tov. S. Ştirbu afirmă : „Faptul că Intre Tudor şi Leventis (dragomanul consulatului rus) existau legături strînse este confirmat prin numeroase documente” (p. 180). Este o afirmaţie cu totul gratuită, fiindcă tov. Ştirbu nu cunoaşte nici un document cu care să probeze cele afirmate. Sîntem siguri că, dacă ar fi avut la Indemînă un singur document, l-ar fi amintit de zeci de ori, ca şi documentul provenit de la Nenadovici. Tov. S. Ştirbu crede că „in ţările cotropite de turci, grupările revoluţionare s-au apro- piat In aşa măsură de organizaţiile eteriste din ţara respectivă, Incit acţiunile lor erau Împletite, formînd secţii pe ţări ale Eteriei (p. 180). Nici această afirmaţie nu este bazată pe vreun izvor istoric şi este inexactă. Tov. Ştirbu susţine că Leventis avea sarcina din partea Eteriei „de a coordona activitatea tuturor forţelor revoluţionare din ţara noastră [Ţara Romlnească], indiferent de nuanţa naţio- nală” (p. 180). Afirmaţia este interesantă, dar lipsită de orice bază documentară. Tov. Ştirbu reproduce următorul pasaj din G. D. Aricescu : „La 5 octombrie 1820 Ipsilanti convoacă In cimitirul de la Ismail pe capii eteriei din diferite părţi ale Greciei, Intre care figurau Dikeos, Pervos [recte Perevos], Leventis şi Xanthos” (p. 180). Pe baza acestui pasaj, tov. S. Ştirbu trage, cum vom vedea mai jos, clteva concluzii foarte ingenioase. Dar să vedem dacă afirmaţieilui G. D. Aricescu, pe care tov, Ştirbu şi-a lnsuşit-o fără vreo rezervă, i se poate acorda Încrederea cuvenită. G. D. Aricescu nu arată de unde a luat această informaţie şi ne miră faptul cum tov. S. Ştirbu, care uneori respinge afirmaţiile lui Aricescu (vezi p. 283), pe aceasta şi-o Însuşeşte fără nici o rezervă. Interesant este că tocmai Leventis, persoana care www.dacoromanica.ro DISCUŢII 12 1(')8 interesa direct pe tov. S. Ştirbu, n-a participat la această Întrunire. Istoricul grec Filimon citează vreo 15 persoane care s-au dus să se Intllnească cu Ipsilanti la Ismail, dar printre aceştia nu este amintit Leventis şi nici nu putea li amintit, fiindcă ştim sigur, din alte izvoare, că Leventis n-a participat la această consfătuire. într-o scrisoare din 29 septembrie 1820 Leventis scrie lui Ipsilanti că Olimpiotul, Sava şi Farmachi slnt gata să execute ordinele lui şi că Xanthos are să-i expună amănuntele. întllnirea lui Leventis cu Ipsilanti la Ismail, de care tov. S. Ştirbu face atita caz, n-a avut loc. O dată cu stabilirea acestui adevăr, se prăbuşesc şi toate concluziile trase de tov. Ştirbu, avînd ca argument principal călătoria lui Leventis In Basarabia şi întllnirea sa cu Ipsilanti şi cu decembriştii. în urma celor arătate mai sus, nu mai pot sta deci In picioare nici afirmaţiile sau concluziile tov. Ştirbu de genul celor ce urmează : „Ţinlnd seamă de faptul că Leventis a mai avut întîlniri cu Ipsilanti, care trăia In casa generalului decembrist M. F. Orloff, ţinlnd seama şi de faptul că Orloff şi Raevski, acţionlnd In numele organizaţiei decembriste, au fost «iniţiatorii şi organizatorii şcolilor lancasteriene din Basarabia, de fapt şcoli decembriste *, nu putem presupune că Leventis să nu fi avut legături cu Raevski şi Orloff. Aceste legături nu pot fi contestate dacă ţinem seama de faptul că şi Raevski se găsea la Ismail In acele două săptămlni clnd au avut loc cele două conferinţe ale eteriei” (p. 181). „Raevski, care cunoaştea pe Ipsilanti şi pe colaboratorii săi cei mai apropiaţi Încă dinainte, din locuinţa lui Orloff, a avut legătură cu delegaţii conferinţei şi In primul rlnd cu Leventis, care participa In conducerea unei reţele de şcoli lancasteriene In care au Învăţat 200 000 de oameni” (p. 1821. „Venind la consulat, Tudor voia, probabil, să aranjeze plecarea sa prin intermediul lui Leventis, sau chiar să plece Împreună cu acesta, pentru ca plnă la 5 octombrie 1820 să ajungă la Ismail, ca să participe la cele două conferinţe convocate de Ipsilanti pentru zilele de 5 şi 13 octombrie” (p. 196). Tov. S. Ştirbu spune : „Ştim că In pregătirea răscoalei, Tudor a colaborat Încă din 1816 cu secretarul consulatului rus, Gheorghe Leventis”(p. 196). De unde ştie ? Iar la p. 204, tov. Ştirbu susţine că legăturile lui Tudor cu Leventis datează din 1816. Cele spuse de tov. Ştirbu slnt lipsite de adevăr, fiindcă in 1816 Leventis nu era In Bucureşti, ci lucra la consulatul Rusiei din Iaşi. La p. 196—197 tov. Ştirbu afirmă: „Noi ştim că la Ismail au fost convocaţi nu numai conducătorii eteriei, ci şi persoanele cărora li se dăduseră anumite sarcini In vederea declanşării răscoalei”. Şi aci lipsesc referinţe. De ce tov. Ştirbu nu indică documentele pe care se bazează? La p. 197 tov. Ştirbu susţine că la consfătuirea de la Ismail din 5 şi 13 octombrie a parti- cipat şi Sava, care „a venit chiar cu un plan amănunţit”. încă o inexactitate 1 Sava n-a parti- cipat la această consfătuire, căci dacă ar fi participat, Ipsilanti n-ar fi scris la 9 octombrie lui Sava şi lui Olimpiotul să fie gata pentru acţiuni peste şase săptămlni, iar Sava n-ar fi scris la 16 octombrie din Bucureşti, la Ismail lui Xanthos ca să transmită unele instrucţiuni lui Leventis care se găsea şi el In Bucureşti. Cit priveşte participarea personală a căminarului Sava la consfătuirea de la Ismail, din cercetările făcute de istoricii bulgari reiese că el nu s-a deplasat acolo. Aci trebuie să observăm că Nicola Traicov nu a scris o carte despre participarea bulgarilor la răscoală cum afirmă tov. S. Ştirbu (p. 203, nota 1), ci un mic articol de ziar. Aşadar toate comentariile făcute de tov. S. Ştirbu în legătură cu participarea lui Sava şi a lui Tudor la consfătuirea de la Ismail nu au niciun teniei. Să amintim următorul pasaj : www.dacoromanica.ro 13 DISCUŢII 169 „Ţinlnd seama de faptul că Sava a fost cliemat la Ismail numai datorită faptului că avea relaţii mai apropiate cu Tudor, este firesc să presupunem că conducerea eterici a invitat prin Leventis nu numai pe Sava care a jucat doar rolul unui intermediar între eterie şi cei 3 000 dc panduri din părţile Valahiei mici, ci pe Tudor însuşi" (p. 197). De asemenea, tov. Ştirbu, fără să se bazeze pe vreun izvor, afirmă : „Că în această mare mişcare comună de eliberare naţională şi socială, Tudor a fost socotit ca un adevărat reprezen- tant al aspiraţiilor spre libertate ale poporului romîn, rezultă clar din dezbaterile conferinţei de la Ismail şi din desfăşurarea evenimentelor care au loc după venirea lui Leventis la Bucureşti (p. 197). Lap. 198, tov. Ştirbu af'.rmă categoric că la conferinţa de la Ismail. Leventis „a propus” un plan. Am arătat mai sus că Leventis n-a participat la această conferinţă de la Ismail. în- trebăm atunci pe tov. Ştirbu : cum rămîne cu această presupunere ? Tov. Ştirbu merge chiar mai departe şi susţine că planul lui Leventis ,,a fost adoptat la conferinţa de la Ismail“ şi trimite la C. D. Aricescu, Istoria revoluţiei, p. 85. Rugăm pe tov. Ştirbu să deschidă încă o dată cartea lui Aricescu şi să citească cu atenţie pagina amintită, bineînţeles fără vreo prejudecată, şi sperăm că de data aceasta va vedea că nu este vorba de planul de acţiune al lui Leventis, cum susţine d-sa, ci de planul lui Sava. Aricescu este destul de categoric şi ne miră faptul cum tov. Ştirbu a putut să substituie numele lui Sava cu cel al lui Leventis, numai de dragul tezelor sale preconcepute. ■ Regretăm Insă totodată şi faptul că nu putem fi de acord nici cu modul In care uneori se valorifică documentele în acest studiu. Tov. S. Ştirbu se străduieşte peste măsură să convingă pe cititor că Tudor a plecat în Rusia în 1820, pentru ca apoi să conchidă că nu ştim acest lucru (p. 196) şi bi cele din urmă să fie şi „firesc să presupunem” că Tudor însuşi a fost chemat la consfătuirea de la Ismail (p. 197). însuşi documentul pe care tov. Ştirbu îşi bazează teza despre plecarea lui Tudor în Rusia în 1820 ne face să respingem anul 1820 şi să admitem că este vorba de 1812—1813. Acesta e timpul cînd Tudor se afla ostaş şi era preocupat mereu de problema morţii. Dacă scriind diata sa în 1820 ar fi avut în vedere răscoala apropiată, el nu ar fi dispus ca armele lui să se vîndă, ci ar fi indicat pentru ele altă destinaţie mai potrivită. în diata sa Tudor mai arată că nu datorează bani nimănui, pe cînd în 1820 el se află dator lui D. Macedonschi, respectiv lui Mihaloglu, lui V. Ghelmegeanu şi Răducan Nicolau ; despre cumpărătura moşiei Cloşani, făcută în 1811 de la Constantin Dănciulescu, nu ar mai fi vorbit în 1820, deoarece moşia o răscumpărase Barbu Viişoreanu în martie 1813. în 1813 avem şi scrisori de ale lui Tudor relative la o călătorie programată (pînă la Bucureşti). Asemenea afirmaţii nu le întllnim în actele din 1820 referitoare la Tudor. Părerea noastră că pregătirea pentru plecare a avut loc în 1812 — 1813 este întărită indirect de faptul că în 1813 Tudor întreţine o corespondenţă vie cu Ştefan Legatovici de la Odesa. Se pare că, ne- putînd pleca, Tudor a rezolvat chestiunea care-1 interesa prin Legatovici, de vreme ce acesta ia asupra sa îndatorirea şi cheltuiala de a-i procura lui Tudor o „patentă” de la Petersburg. Este vorba de brevetul de locotenent. Dar chiar din cele spuse de tov. Ştirbu la p. 197, reiese că Tudor nu a fost în Rusia. Iluzorie este deci speranţa autorului că se vor putea „aduce precizări cu privire la plecarea lui Tudor în Rusia poate şi dovada prezenţei sale în Rusia la sfîrşitul anului 1820” (p. 193). Cînd comba tem părerile tov. S. Ştirbu nu înseamnă că negăm legăturile care incontestabil au existat între răscoala din ţara noastră şi lupta pentru eliberare dusă de popoarele vecine. Noi combatem maniera de a prezenta aceste legături în mod denaturat şi forţat, prin exagerarea sensului şi importanţei unor anumite documente, prin poziţia lipsită de spirit critic faţă de docil ■ mente şi prin ignorarea completă a altor date importante. www.dacoromanica.ro 170 DISCUŢII 1 I Este de neînţeles faptul că, de pildă. în problema legăturilor cu mişcarea sîrbească nu se subliniază, ci se menţionează numai In treacăt participarea lui Tudor la asediul şi cucerirea Cl*- dovei din septembrie 1810, eveniment pe care Tudor însuşi a ţinut să-l sublinieze In 1821 (vezi N. Iorga, Izvoare comtemp., p. 194); de asemenea trimiterea a 300 panduri romîni In ţinutul Poreci. Acolo Tudor a cunoscut pe căpetenia de seamă, Milenco Stoicovici care In 1811 trece In Ţara Romînească şi de aci în Rusia, împreună cu ginerele său St. Legatovici, care întreţine cu Tudor corespondenţa amintită mai sus, pomenind mereu şi de Milencu. Mulţi ostaşi de rînd şi o seamă de conducători sîrbi trăiesc In Ţara Romînească : Petar Dobrinaţ, Milan Obrenovici, Marco Todorovici Abdula, Ştefan Jivcovici, Hagi Prodan etc. Prezenţa acestora In ţară, participarea activă a multora dintre ei la răscoala din 1821, ajutoarele pentru sîrbii răsculaţi date In vremea lui Constantin Ipsilanti şi alte fapte constituie atîtea elemente de luat In consideraţie mai de grabă declt alte lucruri care cu greu se pot dovedi. Nu ştim dacă stăruinţa lui Tudor de a manevra faţă de Poartă pentru a obţine unele succese iniţiale este un principiu de tactică adoptat de la decembrişti. Fapt este însă că situaţia Însăşi impunea prudenţă faţă de „puternica împărăţie”, care uşor putea zdrobi orice răscoală la începuturile ei. Situaţia însăşi a impus lui Tudor să se declare răzvrătit cu norodul împotriva abuzurilor săvîrşite de oamenii trimişi de Poartă şi să ceară „om împărătesc” pentru ascultarea pllngerilor norodului, La fel a fost şi la începutul răscoalei slrbeşti. Răsculaţii strbi au susţinut mult timp că ei se ridică numai împotriva dahiilor, nu împotriva Porţii. Numai după ce şi-au întărit poziţiile, ei au deschis focul Împotriva oştirii sultanului. De ce să denaturăm faptele, căutlnd şi găsind Înainte de vreme tactică decembristă acolo unde ea nu a existat, clnd In schimb există fapte concrete pentru explicarea tacticii adoptate de Tudor faţă de Poartă ? De ce să forţăm faptele, căutlnd planuri revoluţionare pentru trecerea pandurilor (arnăuţilor 1) In Serbia, în 1816, clnd documentar constatăm că turcii se tem foarte mult In 1815 ca sîrbii răsculaţi a doua oară să nu ia legătură cu pandurii din Oltenia şi să acţioneze In comun ? Există aşadar legături Intre lupta poporului nostru la 1821 şi lupta popoarelor vecine, precum şi paralelisme care Insă trebuie scoase în evidenţă cu ajutorul faptelor concrete, ceea ce tov. Ştirbu nu face pentru că nu ţine seama de proporţiile realităţii. întregul capitol este clădit pe inexactităţi şi aceasta nu numai In legătură cu problemele centrale, ci şi cu cele de amănunt. Tov. Ştirbu afirmă : „în ziua de 7 iunie 1816, deci încă înainte ca sentinţa de condamnare a revoluţionarilor să fie pronunţată, vodă Garagea întocmeşte un nou aşezămlnt pentru panduri. In care slnt satisfăcute unele revendicări ale lor”. în realitate, con- cesiile acordate pandurilor la 7 iunie 1816 constituie o urmare a revoltei pandurilor din 1814—1815 şi se referă numai la cei 500 panduri aflaţi In slujbă, restul de 5 500 rămlnlnd mai departe fără privilegii In „breasla pandurilor”, constituită la 10 februarie 1816 şi obligată să plătească ca şi mai înainte cîte patru taleri de nume (Acad. R.P.R., ms. rom. 267, f. 230—231). Este inexactă şi afirmaţia : „Un alt pitac dat cu o lună mai tlrziu, la 18 august 1816, arată precis că măsurile întreprinse de Garagea priveau In special judeţul Mehedinţi, adică regiu- nea de baştină a lui Tudor. Totodată acest document arată că stăplnirea a avut aici şi mai puţină Încredere In panduri declt In alte părţi,căci lulnd hotărlrea de a înfiinţa o nouă căpetenie de pote- raşi, cere ca şi ei să fie recrutaţi numai din panduri predaţi” (p. 149). în realitate, pitacul privea in special pandurii din judeţul Mehedinţi, deoarece acolo se aflau cei mai mulţi panduri şi nu că acest judeţ era regiunea de baştină (?) a lui Tudor. (T. Vladimirescu era de baştină din Vla- dimir, jud. Gorj). în ceea ce priveşte pandurii predaţi, documentul se referă la pandurii alăturaţi turcilor^ foşti participanţi la revolta din 1814—1815 de sub conducerea lui Paul Nicolicescu, care apoi au intrat In slujba judeţului Mehedinţi. www.dacoromanica.ro 15 DISCUŢII 171 Tov. S. Ştirbu crede că Tudor a fost timp de 6 ani ofiţer in armata rusă, avind rang de < porucic * şi decorat pentru faptele sale de arme cu ordinul « Sfintului Vladimir *. în realitate Tudor Vladimirescu a fost ofiţer in armata rusă timp de un an. El semnează prima dată cu titula- tura de „porutcic” pe o scrisoare din 25 iunie 1812 ; deci la sfirşitul războiului ruso-turc din 1806— 1812 (Vlrtosu, Mărturii noi..., p. 37). Brevetul de ofiţer i-a fost inminat abia In anul 1818 (Liprandi, Arhiva principală, F-5, anul 1818, f. 1—2). Tov. Ştirbu afirmă : „Pe tărîmul organizării ori conducerii forţelor care luptau împotriva dominaţiei otomane Încă In timpul războiului din 1806—1812 s-au distins Tudor Vladimirescu, Simeon Mehedinţeanu etc.“ (p. 168). Precizăm că nici un document nu atestă că Simeon Mehedinţeanu ar fi participat la războiul ruso-turc din 1806—1812. Tov. Ştirbu scrie că : „într-un document inedit, descoperit In ultimul timp, se arată că (prietenul apropiat al lui Tudor, Dimitrie Macedonschi, a luptat In timpul acestui război sub comanda generalului P. I. Bagration, eroul de mai tîrziu de la Borodino. în acţiunile sale In care a dat dovadă de bravură militară, Tudor s-a inspirat din exemplul acestui eminent comandant” (p.174). La aceasta, observăm că n-avem nici o dovadă de existenţa in acest timp a prieteniei dintre Tudor Vladimirescu şi D. Macedonschi. Primul a acţionat in Oltenia din decembrie 1806 pină la sfirşitul războiului, iar cel de-al doilea a luptat la Obileşti in 1807 şi a stat cu detaşamentul său în judeţul Ialomiţei pe malul Dunării pină la venirea lui Bagration in 1809, cind i s-a aprobat să lucreze la comandamentul rus, după desfiinţarea detaşamentului său. De«i, nu a luptat sub comanda directă a lui Bagration in Dobrogea. în ceea ce priveşte pe T. Vladimirescu, nici el n-a luptat sub comanda directă a lui Bagra- tion in Dobrogea. Bagration a inspectat Oltenia abia la mijlocul lunii februarie 1810 şi in luna martie 1810 a fost Înlocuit de la comandă. Tov. Ştirbu crede că : „Ruşii forţaţi să se bată, au făcut să intre în luptă două escadroane ale frumosului regiment de husari al lui Kutuzov şi citeva sute de cazaci”, după care cu ajutorul populaţiei, Miloradovici a alungat pe turci din Bucureşti. Autorul scrie că „Din acest fragment rezultă că armatelor ruse li s-au alăturat din primul moment locuitorii ţării noastre. Populaţia aptă de a purta arme, in frunte cu vitejii panduri ai lui Tudor Vladimirescu, luptind alături de oştile comandate de generalul Kutuzov şi Miloradovici, au Inspăimlntat pe asupritorii turci” (p. 174-175). Afirmaţie inexactă, deoarece Kutuzov nu a participat la operaţiunile militare din decem- brie 1806, cind Miloradovici a eliberat oraşul Bucureşti de sub stăpînirea turcească. La acea luptă a participat numai regimentul care purta numele lui Kutuzov. Nu avem nici o mărturie documentară sau sursă narativă care să ateste participarea lui Tudor Vladimirescu la eliberarea Bucureştilor, deşi nu putem exclude acest lucru. Pandurii se aflau acasă, fiind chemaţi din nou la Bucureşti, la 19 decembrie 1806 (V. A. Urechia, Ist. Rom., voi. IX, p. 105, sub formă de rezumat; Arh. St. Buc., Condica 54, f. 12). Un alt exemplu de Îndepărtare de la metoda ştiinţifică a cercetării şi de Înţelegere profund greşită a lucrurilor il constituie întreaga parte privind folclorul (p. 154—162). Este just că materia- lul folcloristic poate constitui un document, mai ales în lipsa altor informaţii, dar şi ca o completare la informaţiile documentare propriu-zise. Trebuie însă verificat în ce măsură folclorul, cintecele populare, exprimă realitatea, aşa cum intr-adevăr face şi tov. S. Ştirbu, din păcate Insă numai in ce priveşte figura lui Ion ăl Mare (p. 157). Cu regret trebuie să spunem că este o aberaţie a pune alături de Ion ăl Mare, personaj real, pe personagiul imaginat in poezia po- pulară, Dolcin Bolnavul, ca„ luptători ieşiţi din rîndurile poporului” şi ca „figuri devotate luptei pentru dreptate” (p. 161). Nu a existat in realitate un Dolcin Bolnavul în Ţara Rominească şi nu este vorba de „luptele sociale din această perioadă” (Începutul sec. al XlX-lea). Este vorba www.dacoromanica.ro 172 DISCUŢII 16 pur şi simplu de variantele romîneşti pe tema legată de Dolein Bolnavul din eposul medieval sud-slav, care a pătruns la noi şi a căpătat şi aci diferite variante sub numele de Doncilă, Ducin, Doicilu, Dolein Bolnavul, Această chestiune a fost lămurită de mult de către I. Bianu, Dem, Teodorescu, E, Hodoş şi alţii. In loc să recurgem fără rost la figuri legendare din poezii, care pot constitui o explicaţie a luptei antiotomane şi antifeudale a maselor, dar în alt loc şi In alt timp, ar fi fost desigur de preferat unele dintre documentele numeroase privind lupta haiducilor, chiar şi cîntecele, cu condiţia Insă ca ele să se refere Intr-adevăr la fapte şi persoane din perioada respectivă, în capitolul al lV-lea autorul se ocupă în deosebi de „cererile norodului romlnesc”, Tov. Ştirbu porneşte de la constatarea că „este cunoscut faptul că decembriştii, spre deosebire de multe alte mişcări revoluţionare ale timpului, au concretizat programele lor tocmai sub forma unor proiecte de constituţie” (p, 243) şi subliniază că şi „Tudor a Încercat de asemenea să sintetizeze Intr-un proiect de reforme cu caracter constituţional sarcinile principale ale răscoalei condusă de el” (p. 243). Tov. S, Ştirbu, consideră „cererile norodului romînesc” drept un proiect de reformă eu caracter constituţional, Insă face rezerva că nici textul romînesc nici cel german nu pot fi consi- derate ea izvoare autentice pentru cunoaşterea conţinutului adecvat al proiectului de consti- tuţie al lui Tudor Vladimirescu (p. 243; aceeaşi afirmaţie şi la p. 244), După clteva rînduri Insă, ambele variante adică şi textul german şi cel romînesc, slnt declarate de tov, Ştirbu,, proiecte de constituţie” (p, 244—245), iar mai apoi „constituţia lui Tudor” (p, 254), Este regretabil că In analiza făcută „cererilor norodului romînescu“ autorul s-a servit de copia lui G, Macescu (pentru textul romînesc) şi nu de cea publicată de E, Vîrtosu, dată şi în facsimil, unde se vede că punctele nr, 19 şi nr, 20 slnt scrise de mina lui Tudor Vladimirescu şi deci se poate considera „izvor autentic”. Comentariile tov, Ştirbu pe marginea punctelor prevăzute în „cererile norodului” şi interpretarea pe care o dă fiecărui punct sînt de-a dreptul extravagante. Punctul al doilea din „cererile norodului” prevede : „Posluşnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al ţării şi folos al jefuitorilor, precum şi toţi scutelnicii străinilor să lipsească cu totul”. în interpretarea tov. Ştirbu,, ştergerea posluşniciei însemna Înlăturarea completă din legislaţie a principiului feudal, al dependenţei personale a producătorilor direcţi faţă de stăpînii privilegiaţi” (p, 254), în realitate însă Regulamentul Organic a desfiinţat, după cum se ştie, posluşnicii şi scutelnicii. Această măsură nu a însemnat însă „înlăturarea completă din legis- laţie a principiului feudal ...” Tov, Ştirbu pune semnul egalităţii între iobăgie şi posluşnicie. Or, iobăgia a fost înlăturată de abia în urma reformei agrare din 1864, Punctul al 14-lea din „cererile norodului” prevede : „Pravilniceasca condică a domnului Caragea să lipsească cu totu, nefiind făcută cu tot norodul, iar a domnului Ipsilanti să rămîie bună şi să urmeze”, Tov. Ştirbu, după o serie de consideraţii asupra acestui punct, scrie : „într-un alt loc noi am menţionat că domnitorul A, Ipsilanti a reuşit să liniştească pe ţăranii răzvrătiţi din timpul lui cu prcmisunea că va revizui actele da proprietate asupra pămintului prin înfiinţarea unei tabule. Printre măsurile care ar fi rezultat din intenţia lui Tudor de a pune în vigoare legiuirile lui Ipsilante, un loc important trebuia să ocupe reînfiinţarea tabulei, dar de astă dată nu sub ocîrmuirea boierilor, ci a organelor revoluţionare” (p. 255), După cum se vede, afirmaţia inexactă a tov, S, Ştirbu cu privire la „revizuirea actelor de proprietate asupra pămin- tului” „promisă” de Al. Ipsilanti devine izvor de bază pentru a se argumenta „intenţia” lui Tudor, înlăturarea condicei lui Caragea şi revenirea la cea a lui Ipsilanti s-ar datora— după tov, Ştirbu— cererii de a se reînfiinţa tabula de revizuire a actului de proprietate asupra pămintului. www.dacoromanica.ro 17 DISCUŢII 173 Noi am arătat că nu este vorba de o tabulă de revizuire a actelor de proprietate, ci doar de condica în care se treceau actele moşiilor, această condică nu a fost desfiinţată şi deci nu se punea problema reînfiinţării ei. De unde ştie tov. Ştirbu că organele revoluţionare urmau să ia sub ocîrmuirea lor revizuirea actelor de proprietate ? Pe ce bază atribuie lui Tudor intenţii pe care nu le-a avut? Căutînd să argumenteze aceste aberaţii, autorul denaturează fapte arhicunoscute „Iată relatările martorului ocular Iacovenko — afirmă tov. Ştirbu — : „Deodată au venit în Bu- cureşti 400 oameni cu cerere la soţia fostului domnitor, ca ea să le întoarcă documentele pămîn- turilor ce li s-au luat. Boierii avuserăîn ă grijă mai din timp şi scoaseră documentele de la prin- cipesă”. „Rezultă de aici — scrie tov. Ştirbu — faptul că boierii au ştiut că în curînd ţăranii vor cere aplicarea în practică a vechii promisiuni de a revizui actele proprietăţii funciare” (p. 255). Al. Suţu a dăruit soţiei sale oraşul Tîrgovişte cu moşia din jur. Orăşenii din Tîrgovişte s-au ridicat împotriva acestei samavolnicii. După moartea lui Al. Suţu, doamna a restituit ocîrmuirii ţării actele vechi ale oraşului. Iacovenko relatează un episod din acţiunea oraşului. Tov. Ştirbu înţelege însă din citatul pe care îl reproduce după Iakovenko eâ : „boierii au ştiut că în curînd ţăranii vor cere aplicarea în practică a vechii promisiuni de a revizui actele proprie- tăţii funciare”. Tot în acest mod sînt interpretate şi celelalte puncte din „cererile norodului romînesc” şi în acest capitol inexactităţile, confuziile şi afirmaţiile pline de non sens sînt izbitoare. Ultimul capitol, al cincilea, este consacrat „rolului reacţiunii externe în înăbuşirea răscoalei conduse de Tudor Vladimirescu“. Tov. Ştirbu arată în mod just că diferiţii agenţi englezi şi austrieci au avut o atitudine ostilă ră/coalei din 1821, dar teza sa cu privire la amestecul direct al acestor agenţi la uciderea tui Tudor este de a dreptul surprinzătoare. Căutînd să facă din Tudor o victimă a spionajului englez, tov. S. Ştirbu subapreciază factorul intern, care a contribuit la înfrîngerea răscoalei. La pagina 341 autorul afirmă că Tudor „a fost condamnat la moarte pe ascuns şi exccuîat într-un modmşelesc de reprezentanţii reacţiun î inteinaţionale”. Toată argumentarea posibilă şi imposibilă este folosită pentru a ajunge la această con- cluzie şi a scoate astfel basma curată atît conducerea eteristă, cit şi reacţiunea feudală internă. Pentru a ajunge aici, se relatează că „cei trei boieri care au semnat înţelegerea cu Tudor au fugit la Braşov”, iar „ceilalţi s-au ridicat cu arme împotriva răsculaţilor” (p. 221), însă după venirea lui Tudor în Bucureşti ei ar fi fost salvaţi din mîinile acestuia de către agenţii englezi. Afirmaţii cu totul inexacte, deoarece şi cei trei boieri, cînd au văzut că Tudor dă răscoalei un caracter de masă, l-au considerat „ca pe un om periculos” pentru privilegiile lor boiereşti şi în consecinţă — spune Liprandi — au semnat şi au luat parte la toate măsurile pentru Înăbuşirea răscoalei, alături de ceilalţi. Ei au plecat la Braşov abia în martie 1821, — nu însă Înainte de a fi epuizat toate mijloacele de a-1 combate pe Tudor. în privinţa boierului Gr. Băleanu (prietenul agentului englez Bargrave) se ştie precis că a venit la Tîrgovişte — cu aprobarea lui Tudor — încă din prima jumătate a lunii aprilie 1821 şi a stat mai multe zile aici în tovărăşia lui Al. Ipsilanti, căruia i-a Înaintat şi un memoriu adresat ţarului. în cele din urmă a plecat şi el în Transilvania, aşa că nu a fost salvat „din mîinile lui Tudor” (p. 335) de „agentul englez” Duca. Oare cum se poate explica faptul că acest Duca, în „generozitatea” sa de a salva boierii din „mîinile lui Tudor” (sarcină primită — zice autorul — de la agenţii englezi), s-a grăbit să-i ajungă pe valea Prahovei, pentru a-i uşura şi de bani? Dar, să trecem în revistă şi alte argumente folosite de autor pentiu susţinerea tezei sale. Tov Ştirbu, găsind în cererile norodului romînesc ale lui Tudor indicaţia : , Dumnealui căminar Bibescu şi dumnealui stolnic Viişoreanu să se izgonească din ţară”, conchide hazardat „se Vede că despre uneltirile celuilalt prieten al agentului englez, Băleanu, Tudor n-avea cunoş- www.dacoromanica.ro 174 DISCUŢII 18 tinţă şi de aceea nu sînt prevăzute măsuri Împotriva lui ”(p. 274). Pentru a vedea uşurinţa cu care autorul judecă lucrurile, este necesar să facem unele precizări. Agentul englez Bargrave, in raportul către lordul Stewart din 7/19 aprilie 1821, scrie : „In timpul şederii mele la Sibiu am avut dese convorbiri cu primul nobil al Valahiei Mici” (Bibescu). Făclnd abstracţie de faptul că In text nu se găseşte epitetul de prieten, e vorba aici de logofătul Dumitrache Bibescu. cel mai mare boier din Oltenia, şi nu de căminarul Ştefan Bibescu, la care se referăTudor. De altfel, din proiectul de constituţie al lui Tudor se vede clar că cei doi boieri trebuiau izgoniţi pentru motivul că s-au Împotrivit cu arme răsculaţilor la mănăstirea Motru, omorlnd clţiva panduri, deci nu pentru faptul că ei ar fi, chipurile prieteni cu agentul englez Bargrave — aşa cum ti place autorului să răstălmăcească lucrurile. Se Încearcă apoisă se reliefeze că „manevrele urzite de guvernul englez împotriva răscoalei conduse de Tudor erau dirijate din două centre : din Transilvania In nord şi din Ianina In sud (p. 310). Autorul Îşi Întemeiază această afirmaţie pe simplul fapt că aşa-zisul agent englez Duca fusese mai Înainte In slujba lui Aii Paşa şi deci el —indiferent că mai putea sau nu să aibă legături cu vechiul său şef — ar fi fost dirijat Împotriva lui Tudor, direct din Ianina, pe considerentul că „Aii Paşa era omul capitaliştilor englezi” (p. 311). De asemenea se susţine, tot fără o bază reală că Bargrave 11 dirija, de la Sibiu, pe eteristul Scufo. în continuare observăm cum autorul se contrazice cu propriile lui afirmaţii. El scrie : „Prima preocupare a diplomaţilor englezi, atunci clnd In ţările cotropite de imperiul otoman au izbucnit răscoale de mari proporţii, a fost Îndepărtarea conducătorilor acestor mişcări, pentru ca nu cumva ei să ajungă să clrmuiască In locul interpuşilor guvernului turc. Este firesc — con- chide autorul — că agentul diplomatic al lui Aii Paşa a urmărit această linie a diplomaţiei engleze clnd a pus la cale uciderea lui Tudor” (p. 311). Să ne fie permis să Întrebăm : cum se face că această linie se aplică numai la un singur caz, la Tudor. şi nu şi la Aii Paşa sau la Al. Ipsilanti ? Oare ei nu se răsculaseră (şi chiar cu forţe mai mari) tot Împotriva sultanului? Toate intrigile Împotriva lui Tudor urzite de conducerea Eteriei, toate maşinaţiile de cui ise ale reacţiunii interne, — inclusiv faptul că boierii promiseseră Porţii capul lui Tudor încă din aprilie 1821 — stnt trecute sub tăcere de aulor, care se străduieşte să demonstreze, pe baza unui text, arbitrar interpretat (p. 430), că patru eterişti de seamă (Duca, Scufo, Mânu şi N. Ipsilanti) ar fi fost in înţelegere cu agentul englez Bargrave de la care ar fi primit ordine să suprime pe condu- cătorul pandurilor, sarcină de care aceştia s-ar fi achitat 1 Pe drept cuvlnd ne am putea Întreba : oare burghezia engleză era cea mai ameninţată de răscoala lui Tudor? Liprandi, care a stat de vorbă cu mulţi dintre foştii participanţi la răscoală, cit şi cu unii comandanţi turci (Nuri Aga ş.a.) arată că Tudor a fost omortt din cu totul alte motive şi nu datorită agenţilor englezi.Astfel el ne relatează că după dezavuarea mişcării de către ţar şi după c^ a constatat şi neseriozitatea conducerii eteriste, Tudor a căutat o cale de înţelegere cu turcii. Prin aceasta el urmărea să clştige timp şi eventual să salveze ţările romlne de intervenţia trupelor turceşti. Nuri Aga trimis de comandantul turc, a venit de cîteva ori In tabăra lui Tudor pentru a-1 convinge să acţioneze Împotriva eteriştilor. I s au făcut multe promisiuni, dar Tudor a refuzat să lupte Împotriva lui Ipsilanti. arătlnd că el se va retrage în locurile întărite din Oltenia şi va păstra o strictă neutralitate. Eteriştii — nefiind siguri de intenţiile lui Tudor — încercau să-i ia comanda pentru a-şi alătura apoi armata pandurilor. Discordia In sinul căpitanilor lui Tudor a Înlesnit aceasta ' Asasinarea mişelească a lui Tudor nu poate fi considerată declt un episod al luptei de clasă şi o pată, aţii pentru boieri cit şi pentru conducerea Eteriei. www.dacoromanica.ro 19 miHCTil ★ 175 In cercetările sale autorul nu a pornit de la analiza critică a tuturor materialelor documen- tare. Dimpotrivă, tov. Ştirbu a pornit de la anumite teze şi idei preconcepute pe care a Încercat să le spriiine prin interpretarea arbitrară a documen*elor, prin aluzii, presupuneri şi argumentări forţate numai şi numai pentru a ajunge la concluziile cerute de tezele sale. Luînd fără nici o critică drept veridice toate afirmaţiile, interpretînd arbitrar şi greşit anumite documente, era şi firesc ca autorul să ajungă la concluzii greşite şi surprinzătoare In multe privinţe. N. Adăniloaie, N. Camariano, S. lancovici, I. Neacşu, Al- Vianu www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro PROBLEME DE ISTORIE GENERALĂ ÎN LUCRAREA PROFESORULUI S. ŞTIRBU: „RĂSCOALA DIN 1821 ŞI LEGĂTURILE EI CU EVENIMENTELE INTERNATIONALE'’ Ştiinţei istorice din patria noastră îi revin In momentul de faţă sarcini deosebit de importante. Printre altele ea trebuie să repună In limitele reale unele din problemele trecu- tului nostru, deformate de istoricii burghezi. Una din aceste probleme este şi cea a răscoalei din 1821 $i a poziţiei conducătorului ei, Tudor Vladimirescu. Nu Insă această problemă formează obiectul rlndurilor prezente, ci doar unele observaţii legate de cartea indicată în titlu, cu privire la elementele de istorie generală cuprinse în capitolul I al lucrării *. Capitolul I încearcă, şi credem că este bine, să redea în cîteva pagini o succintă pre- zentare a cadrului istoric general european din preajma răscoalei din 1821, fără de care, fără a nega importanţa factorilor interni, răscoala ar apărea ruptă de complexul general al momentului istoric în care a avut loc, adică anul 1821. Din felul în care sint tratate problemele, se observă încercarea de orientare a cititorului spre o înţelegere inaterialist-dialectică a evoluţiei generale istorice. Bineînţeles că expunerea este sumară şi nu foloseşte un material documentar prea bogat, material care, de altminteri, se află la dispoziţia specialistului şi care ar ii putut întări spusele autorului. Noi intenţionăm să discutăm în aceste pagini doar probleme de istorie generală care au fost puse în discuţie de materialele apărute în ultimul timp şi legate de răscoala condusă de Tudor. I Am vrea în primul rind să ne spunem părerea dacă este justă sau nu afirmaţia că regimul napoleonian „.. .a lichidat realizările democratice ale revoluţiei burgheze” şi dacă au existat sau nu mişcări puternice în perioada imediat următoare loviturii de stat a lui Napo' Icon, adică în anii IX şi X ai Republicii, care să fi permis autorului să generalizeze problema» legînd-o de activitatea spionilor diferitelor state în ţările romîne. Fiind un produs al revoluţiei ale cărei cuceriri el le-a aplicat iniţial, pentru a le res- pinge final, Napoleon s-a dovedit un credincios reprezentant al intereselor marii burghezii franceze, pe care a servit-o fără a se lăsa dominat de ea. 1 Prima parte a articolului de faţă, respectiv cea care tratează paragraful I al acestui capitol, a fost întocmită de N. Huscariu şi D. Rosenzweig, iar restul articolului a fost întocmit de N. Huscariu, Oh. Diaconu şi St. Safta. www.dacoromanica.ro 12 - c. 1893 178 DISCUŢII 2 Ceea ce este just In afirmaţia prof. Ştirbii este faptul că, Incerclnd să preia şi să Îmbu- nătăţească opera socială a Constituantei, Napoleon nu a făcut decit să o Înrăutăţească. Ceea ce părea bun pentru epoca istorică respectivă, s-a dovedit prost pentru cea următoare. Astfel trebuie Înţeleasă afirmaţia istoricului Lefebvre: „Dar dacă influenţa sa (a lui Napoleon —n. n.) a fost considerabilă, aceasta a fost In măsura în care ea se exercita In sensul vremii”. Şi Lefebvre continuă : „Totodată, Intre tendinţele sale personale şi intre ceea ce era durabil In opera sa... exista o contradicţie. El devenise din ce In ce mai ostil Revoluţie, plnă acolo Incit dacă ar fi avut timp ar fi sfîrşit prin a repudia In parte egalitatea civilă” L Dacă ne adresăm faptelor Îndeobşte cunoscute constatăm că Lefebvre are dreptate. Cine dacă nu Napoleon a lichidat organele de autoadministrase locală (comunele alese) care, după expresia lui K. Marx, reprezentau una din cele mai puternice pîrghii ale revoluţiei, lnlocuindu-le cu sistemul reacţionar al prefecţilor şi primarilor numiţi de guvern? Cine a lichidat chiar şi acel simulacru de parlament din timpul Directoratului, dacă nu Napoleon, ln!ocuindu-l cu un regim de dictatură personală, despotică şi birocratică. Cine a instituit cenzura severă a presei (legea din 17 ianuarie 1800), dacă nu Napoleon? „Lovitura de stat de la 18 Brumar a anului al VIII-lea al Republicii (9 noiembrie 17991, care a trecut Întreaga putere In mlinile lui Napoleon Bonaparte, a însemnat dezvol- larea mai departe a contrarevoluţiei burgheze (sublinierea noastră), Începute după 9 Thermidor” 1 2, spune istoricul sovietic E. V. Târlă In cursul său de Istorie Modernă. Este Intr-adevăr greu să susţii că omul care a instaurat imperiul In Franţa şi a dat decretul de reintroducere a sclaviei In coloniile franceze din Marea Antilelor (Guadelupa, Mar- tinica etc.) a fost un paitizan al democraţiei. ■ „Am menţinut interesele şi am izgonit teoria” li spunea Napoleon lui H. Bertrand spre sfîrşitul vieţii sale, cînd era la Sf. Elena, referindu-se la suprimarea libertăţii cuvintului, la cenzura presei ş.a.m.d. De altminteri, Napoleon repudiase de mult şi egalitatea civilă. însăşi faimoasa sa constituţie a anului al VIII-lea (care apare în lucrarea amintită ca a anului VII), In cele 95 de articole strlnse In mod confuz, nu face deloc menţiune despre drepturile cetăţeanului şi nu organizează puterile publice decit In mod cu totul incomplet. Ea este „scurtă şi obscură” după cum o voise Bonaparte. înainte de toate, ea instituia atopulernicia primului consul. Nu degeaba capitolul I, partea a Il-a, a lucrării lui Lefebvre, are ca subtitlu : Organizarea dictaturii tn Franţa. în ultimul timp unii tovarăşi (la care ne vom referi în prezentul articol) reproşează lui S. Ştirbu faptul că acesta din urmă vorbeşte despre răscoala contrarevoluţionară din Vendăe, motivlnd reproşul lor cu argumentul că ea n-ar avea legătură cu Napoleon. Socotim că ei nu au dreptate In această problemă (I)3. Este ştiut că Anglia — principalul duşman al Franţei burgheze — a căutat tot timpul să creeze condiţii cit mai defavorabile pentru activitatea lui Napoleon. Anglia dădea răscu- laţilor din Vendăe arme, bani, instructori, pentru a-i ridica la luptă Împotriva lui Napoleon. 1 Cf. Lefebvre, Napoleon, Ed. F. Alean, Paris, 1935, p. 56(1. 2 Istoria Modernă, partea I, sub redacţia lui E. V. Târlă, Moscova 1939, traducere romînească, fasc. a IlI-a, p. 57. 8 Am avut prilejul să facem cunoştinţă cu textul articolului Pe marginea lucrării Iod. S. Şlirbu : „Răscoala din 1821 şi legăturile ei cu evenimentele internaţionale”, semnat de tova- răşii N. Adăniloaie, N. Camariano, S. Iancovici, I. Neacşu, S. Vianu. Am considerat util să semnalăm în parantezele drepte numărul de ordine al divergen- ţelor dintre autorii articolului menţionat şi semnatarii paginilor de faţă cu privire la cartea tov. S. Ştirbu. www.dacoromanica.ro 3 DISCUŢII 179 I}e-abia în anii Imperiului a fost lichidat focarul răscoalelor din Vendăe lucru pe care de altfel II menţionează şi E. V. Târlă în lucrarea sa despre Napoleon. Prin urmare, problema răscoalei din Vendăe nu poate fi explicată dacă nu ţinem seama de lupta înverşunată dintre cele două ţări burgheze. Anglia şi Franţa, in care se folo- seau mijloace extreme — spionaj, asasinate etc. S-ar putea obiecta prof. S. Ştirbu doar faptul că nu subliniază amploarea acestei răscoale, că nu menţionează şi răscoala „Chouan-ilor” din Bretagne, în frunte cu Georges Cadoudal, împotriva lui Napoleon. Chiar din momentul loviturilor de stat, Bonaparte, — după cum subliniază E. V. Târlă „...dădea cea mai vie atenţie Vendăe-ii... Cu Vendăe-nii şi cu „Chouan-ii”, Bonaparte întrebuinţă o altă tactică... Primul consul întări armata care opera împotriva lor (adică a răsculaţilor — n. n.). Pe de altă parte, el promisese amnistia acelor care vor depune armele şi dădu să se înţeleagă că cultul catolic nu va fi persecutat. în sfîrşit, voi să vadă personal pe Georges Cadoudal, celebru şef al Chouan-ilor, căruia Ii promitea — oricare ar fi fost rezultatul discuţiilor — o absolută securitate personală, în timpul călătoriei spre Paris, şi libertatea înapoierii ” L Aceste discuţii nu au avut nici un rezultat, şi, după un moment de derută printre răsculaţi în privinţa intenţiilor lui Napoleon, luptele au reînceput. Bonaparte a reuşit ulterior să Înăbuşe această răscoală care îi cauza multe neplăceri în politica sa internă şi mai ales externă, ameninţîndu-i spatele frontului. Lefebvre arată de asemenea că viitorul Carol al X-lea — contele de Artois — pe atunci şef al emigraţiei contrarevoluţionare, instalat în Anglia, avea agenţi in insula Jersey şi la Paris, dar că principala sa forţă era în răsărit. „Ghouneria” reîncepuse în anul VII cu centre principale la nord de Loire şi în Vendăe. Aceste Răscoale au fost insă înăbuşite de către generalii Hedouville, la nordul Loirei, şi Travet în Vendăe. Rezistenţa insurgenţilor a conti- nuat, cu tot armistiţiul încheiat de Napoleon cu şefii rebeli la 4 ianuarie 1800, îndeosebi in Bretania. La 14 februarie, Cadoudal fu In sfîrşit obligat să negocieze. Frottă, alt şef al rezis- tenţei fu arestat la Alenpon şi împuşcat în ziua de 29 februarie, la Verneuil, pe baza unui ordin al lui Napoleon. Mişcările au fost reluate în anii următori, VIII şi IX. îndeosebi criza din anul IX a fost deosebit de puternică şi periculoasă. Cadoudal a reluat lupta în Bretania sprijinit de englezi. Pentru zdrobirea lui au fost organizate, la 18 Horeai anul al IX-lea (8 mai 1801), trei puternice detaşamente militare, înso- ţite de comisii militare de judecată, sub comanda supremă a mareşalului Bernadotte. Ca de obicei, măsurile de represiune au fost extraordinare. Teroarea bonapartistă a lui Napoleon, întreprinsă în numele marii burghezii, în numele „revoluţiei” şi al ordinii bur- gheze cerută în apel moment istoric, a fost deosebit de aspră. Gloanţele nu au ales. Ele au culcat la pămînt şi regalişti şi iacobini şi oameni cinstiţi şi briganzi. Este singurul gen de justiţie distributivă de care el (Napoleon) nu s-a îndepărtat niciodată — a spus cu această ocazie M-me de Stael. După cum susţin criticii sus-menţionaţi ai lui S. Ştirbu o altă „greşeală” a cărţii constă in faptul că la p. 8 se spune că în primăvara anului 1796 Napoleon a declarat război Italiei. Nu avem intenţia de a susţine că formularea din carte nu ar avea neajunsuri. Vrem doar să menţionăm că inexistenţa unui stat italian unit nu exclude faptul că statele italiene şi nu numai Piemontul — cum susţin tovarăşii sus-menţionaţi, după părerea noastră, în mod gre- şit (III) — ci şi Veneţia, Genova etc. au fost antrenate la război împotriva Franţei burgheze că armatele franceze au trebuit să lupte împotriva acestor state pentru a putea stabili şi con- 1 E. V. Târlă, Napoleon, Ed. Cartea rusă, 1946, p. 100 — 101. www.dacoromanica.ro 180 DISCUŢII 4 solida dominaţia franceză In Italia. Din surse documentare aflăm metodele prin care Napo- leon a declarat război pentru cotropirea acestor teritorii. Cităm ca exemplu clteva documente din corespondenţa dintr-o singură zi (15.VI.1796) a lui Napoleon : 1. Ordin către Berthier pentru ocuparea Genovei; 2. Raport către Directorat despre operaţiile militare; 3. Ultimatum către senatul Genoveil. Sflrşitul secolului al XVIII-lea şi Începutul sec. al XlX-lea este una din cele mai fră- mlntate perioade din istoria popoarelor europene. Incendiul revoluţionar izbucnit In Franţa în 1789 a avut un ecou profund In toate colţurile Europei. Victoria capitalismului In una din cele mai maii ţări ale Europei, instaurarea dictaturii bonapartiste In Franţa şi transformarea războaielor juste ale Franţei revoluţionare In războaie nejuste, de cotropire, pentru satis- facerea poftelor de jaf şi exploatare ale burgheziei franceze, au dus la o serie de schimbări radicale In situaţia internaţională. Toate statele europene, state feudale reacţionare, Împreună cu Anglia burgheză s-au unit In luptă, Intli Împotriva Franţei revoluţionare, iar apoi Împo- triva lui Napoleon Bonaparte. Europa întreagă a asistat înjnărmurită la un spectacol de necrezut Înaintea revoluţiei franceze : alianţa dintre Rusia şi Turcia (laolaltă cu celelalte state din coaliţie) împotriva Franţei, la campania flotei ruso-turce conduse de Uşakov în Marea Mediterană; Împotriva francezilor, campanie al cărei obiectiv era alungarea francezilor nu numai din Italia, ci şi din partea răsăriteană a bazinului Mediteranei. în legătură cu această problemă vrem să menţionăm contribuţia pozitivă adusă de prof. S. Ştirbu la elucidarea problemelor privind poziţia Turciei In sistemul raporturilor inter- naţionale In perioada războaielor napoleoniene, problemă care după cit se pare este ma> puţin tratată In istoriografia romlnească. Deşi In anul 1801 Turcia a Încheiat un tratat de pace preliminar cu Franţa, ea se găsea strins legată de Rusia prin o serie de tratate (1799, 1802, 1805) şi prin aceste tratate implicit de coaliţia antinapoleoniană. Aceste tratate făceau din Imperiul Otoman un inamic potenţial pentru Franţa. De aceea, diplomaţia napoleoniană a făcut numeroase Încercări rafinate de a atrage Turcia In război Împotriva Rusiei, ceea ce pină la urmă i-a reuşit, aşa cum subliniază just prof. S. Ştirbu bazîndu-se pe raportul lui Arbuthnot (p. 17 şi 367 — 369 ale lucrării sale), fapt pe care 11 contestă fără temei unii tova- răşi (III). După cum arată istoricul sovietic A. F. Miller, In anul 1806 „ambasadorul lui Napo- leon, generalul Sebastiani, prin ameninţări şi promisiuni a convins Poarta să calce tratatul de alianţă semnat de ea cu Rusia In 1805 şi alte acorduri ruso-turce. Intrigile lui (adică ale lui Sebastiani — n. n.) au împins Turcia In război cu Rusia (sflrşitul anului 1806), iar apoi şi cu Anglia (Începutul anului 1807) 2. Aceste războaie nu au avut Insă alt rezultat decit accentuarea crizei Imperiului Otoman. înfrlngerile suferite de Turcia atît din partea Angliei cit mai ales din partea Rusiei au dus la slăbirea poziţiilor Turciei atît pe plan intern cit şi pe plan extern, la agravarea „chestiunii orientale” mai ales după terminarea războaielor napoleoniene, cînd problema soartei viitoare a Turciei s-a pus cu o deosebită ascuţime. Poziţia puterilor europene faţă de soarta „omului bolnav” impunea şi luarea unei ati- tudini faţă de lupta de eliberare naţională a popoarelor creştine din Balcani. Această atitu- dine, după cum menţionează acad. prof. A. Oţetea, prezintă „cea mai mare importanţă pentru înţelegerea evenimentelor care s-au petrecut In 1821 In Ţara Romlnească şi In Moldova” 3. Or, prof. S. Ştirbu In paragraful I al capitolului X se ocupă şi de aceste probleme. . II ' Un alt grup de probleme la care vrem să ne referim este cel legat de epoca posterioară războaielor napoleoniene, de crearea „Sfintei Alianţe”, de rolul ei reacţionar în istoria Europei, 1 Bonaparte Napoleon, sub redacţia Dr. Borovsky, voi, IV, Budapesta, p. 70, 2 A. F. Miller, Scurţi istorie a Turciei, Moscova, 1949, p. 47. 3 „Studii”, an. X, nr. 2, 1957, p, 201. www.dacoromanica.ro 5 Discern 181 de relaţiile .dintre marile puteri europene in perioada răscoalei din 182r~fparagraful 2 al pri- mului capitol al cărţii prof. S. Ştirbu). „Slinta Alianţă” a fost creată de către ţarul Rusiei, împăratul Austriei şi regele Prusiei. Suveranii laici ai Europei, invitaţi să adere la Sfinta Alianţă, au semnat un act care nu-i angaja prea mult. în ceea ce priveşte guvernul britanic, acesta s-a abţinut de la semnarea formală a tratatului, invocînd drepturile parlamentului. Pe de altă parte, prinţul regent al Angliei, într-o scrisoare adresată ţarului Rusiei, îşi exprima simpatia sa pentru „Sfinta Alianţă” 1. Cercurile conducătoare engleze, din Însăşi momentul constituirii sale, pînă in anul 1822, au sprijinit „Sfinta Alianţă”, deşi cu unele rezerve, datorită mai ales considerentelor de moment (lupta cu opoziţia liberală, situaţia grea a clasei muncitoare care ducea la izbucnirea unor tulburări violente ca cea din 1816 — Peterloo). Tocmai această situaţie Încordată ducea pe de altă parte cercurile conducătoare engleze la concluzia necesităţii întăririi „Sfintei Alianţe” ca un antidot sigur îtf'Vederea luptei împotriva mişcării revoluţionare atît de pe continent cit şi din Anglia pfopriu-zisă. . De altminteri, Castlereagh deşi formal s-a opus, de exemplu, intervenţiei din Italia (împotriva revoluţiei napolitane), în scrisorile sale particulare îşi dădea consimţămîntul, asi- gurîndu-i lui Metternich o libertate completă de acţiune împotriva napolitanilor 2. în prima perioadă de existenţă a „Sfintei Alianţe” (1815 — 1822), Anglia a sprijinit-o activ, deşi semnătura engleză a lipsit din actul constituirii sale, după cum remarcă autori) Istoriei diplomaţiei3 * 5 6. . De aceea, socotim că orice obiecţie în sensul că Anglia şi Austria (1 ?) nu s-au simţit legate de „Sfînta Alianţă”, ci numai de Cvadrupla Alianţă, nu este fondată. După cum se ştie, la 20 noiembrie 1815, în chiar ziua în care aliaţii impuneau lu j Ludovic al XVIII-lea al doilea tratat de la Paris, a fost semnat tratatul de constituire a Cva- druplei Alianţe care, reînnoind tratatul de la Cbaumont, excludea pentru totdeauna familia Napoleon de la tron şi organiza o înţelegere pentru cazul în care „principiile revoluţionare ar fi putut din nou să ridice Franţa şi să ameninţe astfel liniştea celorlalte state”. într-un cuvînt, o „Sfîntă Alianţă” care-şi exprima aceleaşi intenţii limitîndu-le la Franţa, dar putînd fi extinse în caz. de nevoie la orice alt teritoriu. în acest sens, se prevedeau conferinţe la epoci fixate, consacrate marilor interese comune. Din această cauză, politica acestor două alianţe hibride, frămîntate de disensiuni intestine, s-a confundat în mintea istoricilor — după cum spune G. Weill — ca o singură alianţă reacţionară care-şi trăgea seva din reacţionarismul regimurilor absolutisto-ieudale reprezentate de ele şi incarnate în persoana sufletului reacţiunii din această perioadă : prinţul de Metternich *. După cum remarcă istoricul francez A. Debidour, „prin spiritul său tratatul (de înche- iere a Cvadruplei Alianţe — n. n.) constituie o expresie desăvîrşită a „Sfintei Alianţe” *. De altfel, A. Debidour dezvăluie sensul adevărat al declaraţiilor lui Metternich despre pretinsa valoare formală a principiilor Sfintei Alianţe (întrucît acţiunile ei nu se bucurau de populari- tate în mase): „Exprimîndu-se în acest fel, ministrul austriac face un joc de cuvinte şi îşi bate joc de cititori”8. 1 L. Weill, Eveil des nationa,lit(s et le mouvemenl liberal (ISIS— ISIS), Ed. F. Alean, Paris, 1930, p. 29. 2 Ir idem, p. 32; 55 -5G: 59. 2 Istoria diplomaţiei, voi. I, Moscova, 1911, p. 387. * L. Weill, op. cit., p. 30. 5 A. Debidour, Istoria diplomatică a Europei, voi. I, Moscova, 1947, p. 124. 6 Ibidem, p. 121. www.dacoromanica.ro 182 DISCUŢII 6 Nu putem fi de acord nici cu părerea că doctrina Monroe abia la sflrşitul‘sec. al XlX-lea s-a transformat lntr-un instrument al expansiunii burgheziei din S.U.A. şi că In piima jumă- tate a acestui secol ea n-a urmărit declt să Împiedice intervenţia „Sfintei Alianţe”. Fără să revenim la cunoscutele planuri din 1820 ale secretarului de stat american Henry Clay» care urmărea extinderea controlului burgheziei din S.U.A. asupra tuturor naţiunilor continen- tului american, vrem doar să menţionăm unele fapte. Merglnd pe această linie, S.U.A. anexaseră Florida (1819)1, teritoriu pe care în prealabil 11 cuceriseră de la spanioli cu forţa armată, după cpm, după enunţarea doctrinei In 1846, au ocupat Texasul, iar In 1848 California, de la republica independentă Mexic 2. Dacă analizăm In mod dialectic efectul doctrinei lui Monroe, constatăm că In funcţie de Împrejurări istorice concrete, ea a jucat şi un rol pozitiv In istoria continentului american. De exemplu, după victoria lui Franco In Spania, această doctrină a Îngreunat ofensiva fascis- mului In America Spaniolă. Dar acest efect pozitiv n-a anihilat, nici tn perioada fascismului nici a „Sfintei Alianţe”, tendinţa capitaliştilor din S.U.A. de a-şi subordona Întregul conti- nent american sub egida acestei doctrine — aşa cum susţine pe drept cuvint prof. S. Ştigbu. Considerlnd că In cazul doctrinei Monroe, aprecierea unui eveniment istoric de la Înce- putul secolului al XlX-lea poate fi mai convingător argumentată pe baza comparaţiei cu un eveniment asemănător din perioada contemporană, ne exprimăm părerea că este justificat din punct de vedere ştiinţific şi procedeul utilizat de prof. S. Ştirbu de a compara procesul destrămării „Tfintei Alianţe” perspectivele alianţei contemporane a statelor reacţionare şi a forţelor progresiste care i se opun. Prof. S. Ştirbu arată că In primul sfert al secolului al XlX-lea prin crearea Sfintei Alianţe s-au format In Europa „două forţe opuse : „1. Pe de o parte cea reacţionară, adică * Sflnta Alianţă», care Îşi avea ca centru «Statul Ultrareacţionar Austriac». Ea dispunea ca hinterland strategic de teritoriul fostei «Coaliţii Antinapoleoniene a Ducatelor Apusene * (germane). în flancul de est ea se sprijinea pe «Unitatea Nordică Absolutistă «—ţarismul rus— şi In sud se bizuia pe « Rezervele Forţelor Grănicereşti * ale Pgrţii musulmane” (p. 23). „ 2. Pe de altă parte forţele opuse reacţiunii—masele populare din «Spania Eroică Aspru Terorizată Odinioară *, « Ambele Sicilii » şi «Regiunile Peninsulei Balcanice *”. Popoarele din aceste regiuni „au socotit că după ce Napoleon a fost Învins vor putea scăpa nu numai de cotropirea străină, dar şi de exploatarea feudală” (p. 23). (Nu putem fi de acord cu obiecţia (IV) că după constituirea „Sfinţei Alianţe” Napoleon nu ar fi fost Încă Învins). în general este încetăţenit procedeul ca In cursurile de istorie universală să se atragă atenţia studenţilor că şi In zilele noastre cercurile imperialiste au Înjghebat o „Sflntă Alianţă” —concretizată prin Uniunea Nord Atlantică, S.E.A.T.O., pactul de la Bagdad —care are ca scop să Împiedice victoria noii orlnduiri socialiste In aceste regiuni. învăţămintele istoriei arată că şi „Sfinta Alianţă” contemporană se va prăbuşi ca şi cea din veacul trecut. Pentru a nu se rezuma la enunţarea şablon şi formală a acestui adevăr sub forma unei axiome — aşa cum din păcate In anumite materiale se mai exprimă unii autori — prof. S. Ştirbu recurge la comparaţij cu privire la rolul jucat de unele state şi zone teritoriale în aceste alianţe, face o serie de consideraţii strategice, care nu pot fi In nici un caz considerate drept „bizare” (V). Aceste comparaţii slnt fireşti, dacă ţinem seama de faptul că In numeroase lucrări marxiste este enunţată ideea că raporturile de forţă între cele două sisteme, In condiţiile revoluţiilor burgheze, ajung la deznodămlntul lor final prin evoluţia luptei pe plan european, pe clnd In condiţiile contemporane prin evoluţia lor pe plan mondial. Un motiv şi mai temeinic pentru asemenea comparaţii constituie faptul că un sistem de alianţe dintre state cu obiec- 1 W. Foster, Schiţa istoriei politice a celor două Americi, E.S.P.L.P., 1954, p. 214. 2 lhidem, p. 216-217. www.dacoromanica.ro 7 DISCUŢII 183 tivul de a domina pe plan internaţional tinde permanent la o repartizare de funcţii strategice. Astfel se manifestă tendinţa ca puterea diriguitoare sau principalul exponent al alianţei să aibă la dispoziţie ca spate al frontului In cazul unor complicaţii militare un teritoriu vasal al unui partener minor. în cadrul unui astfel de sistem problema flancurilor, adică a limitelor margi- nale, atit din punct de vedere economico-politic cît şi militar, joacă un rol principal. în sfîrşit' pentru menţinerea unei astfel de alianţe o rezervă a forţelor grănicereşti (cu alte cuvinte acel teritoriu care serveşte pentru diverse provocări şi care poate servi pentru astfel de scopurj din cauza unor împrejurări istorice specifice) este de asemenea indispensabilă. Gel care studiază cu atenţie vasta literatură istorică despre „Sflnta Alianţă’’ nu poate să scape din vedere asemenea probleme. Or, In cadrul acestui studiu devin din ce In ce maj evidente asemănările de principii, In ciuda uriaşelor deosebiri din punct de vedere al tehnicii militare şi al condiţiilor istorice concrete, dintre raporturile create Intre partenerii Uniunii Nord Atlantice şi raporturile dintre membrii „Sfintei Alianţe”. Termenul de „Sflnta Alianţă contemporană” este folosit nu numai In zeci de documente şi lucrări istorice marxiste In privinţa „Uniunii Nord Atlantice”, dar şi In numeroase izvoare burgheze. Prin urmare, această comparaţie făcută pe hartă nu este altceva declt concretizarea unei situaţii enunţate în literatura istorică mondială. . Faptul că In locul Austriei In „Sflnta Alianţă contemporană” rolul diriguitor aparţine Statelor Unite sau că rolul de hinterland strategic pentru retragere Ii revine — In locul Germa- niei — Canadei, In condiţiile unui război pe teritoriul S.U.A., sau că In zilele noastre, flancul cel mai agresiv II deţin /- In locul Rusiei ţariste — ţările europene ale Uniunii Nord- Atlantice şi, Insflrşit, că In locul Imperiului Otoman care a constituit atunci mărul discordiei şi statul militarist cel mai Înfocat, rolul de a constitui o rezervă grănicerească pentru provocări de conflicte Ii revine astăzi Republicii Federale Germane, toate aceste comparaţii se bizuie pe realităţi incontestabile. PInă la urmă, prof. S. Ştirbu ajunge la următoarele concluzii:,,... se poate spune că Intre evenimentele ce se petrec In zilele noastre In flancul de sud-est al teritoriilor dominate de reacţiune, cum ar fi continentul Africii sau « Regiunile Pactului Badgad ., şi cele Intlmplate de mult In Arhipelagul grecesc şi « Regiunea Peninsulei Balcanice * există anumite asemănări chiar şi din punct de vedere al proporţiilor. Această asemănare este sugerată de faptul că unele ţări mici din acestă regiune (Algeria, Egipt, Cipru etc), situate în flancul de sud-est al teritoriilor dominate de reacţiune, tocmai în zilele noastre încep să dea semnalul unei lupte grandioase împotriva înrobitorilor, lupte care plnă la urmă se vor solda cu destrămarea ♦ sfintelor coaliţii contemporane *"1. Problema actualizării fiind expusă Intr-o notă a capitolului, e explicabil că autorul n-a anexat la lucrarea sa o hartă contemporană, deşi In general el este preocupat de facili" tatea intuiţiei cititorilor. Această preocupare îşi găseşte expresia In tabelul sintetic, unde găsim o hartă a lumii din perioada începutului sec. al XlX-lea, completată cu medalioane pe fond negru, In care slnt semnalate denumirile zonelor mondiale după actualul sistem politico-admi- nistrativ şi strategico-geografic. în harta Europei slnt folosite In schimb iniţialele convenţionale pentru a imprima un caracter mai sugestiv comparaţiilor pe calea intuiţiei. De exemplu, pentru a sugera că rolul pe care II au, ln prezent S.U.A., In raporturile internaţionale, l-a avut Austria in perioada aceea, prof. S. Ştirbu foloseşte noţiunile Statul Ultrareacţionar Austriac. Avlnd In vedere că Austria a avut un asemenea caracter, nu poate obiecta nimic împotriva faptului că In 1 S. Ştirbu, Răscoala din 1821 şi legăturile ei cu evenimentele internaţionale, E.S.P.L.P.» 1956, p. 39. ’ www.dacoromanica.ro 184 DISCUŢII 8 denumire figurează acest atribut care corespunde realităţii. Din această cauză nu putem accepta părerea tovarăşilor menţionaţi că aceste noţiuni reprezintă doar rodul „fanteziei autorului^ (VI). Este demn de subliniat Încă faptul că prof. S. Ştirbu a depus un efort deosebit pentru a găsi asemenea atribute, care pe lingă faptul că exprimă anumite trăsături reale ale ţărilor trespective, menţin totodată iniţialele actuale ale zonelor politico-administrative şi stra- tegico-geografice. întocmirea unor hărţi de un asemenea gen, care utilizează In toate elemen- tele lor principiul comparaţiei cu dublu aspect (şi de conţinut şi de formă), cere o muncă extrem de migăloasă, unică In felul ei. Eforturile depuse au Însemnătatea lor tocmai ca o demonstraţie asupra felului cum pot fi rezolvate de către diverse şcoli istorice opuse problemele raporturilor dintre conţinui şi formă. Se ştie că pentru anumite şcoli burgheze problema formei vieţii sociale constituie unica preocupare de cercetare istorică, atunci cînd e vorba de a trage concluzii pentru condiţiilcl actuale. Munca lor se concretizează Intr-o sumedenie de date prezentate ca un conglomerat fără o interpretare a conţinutului obiectiv al proceselor sociale. Oricit de pretenţioasă ar fi mantia ştiinţifică In care e Îmbrăcată o asemenea lucrare, ea pune In centrul preocupărilor sale problemele formei, rupînd-o de conţinut. Or, o asemenea cercetare nu poate fi considerată ştiinţifică, deoarece în privinţa for- melor, atît din punct de vedere al noţiunilor cu care sînt desemnate elementele de compa- raţie, cit şi din punct de vedere al situării lor In spaţiu, combinaţiile intelectuale bazate pe criteriile ştiinţifice slnt inepuizabile. Harta demonstrează diversitatea posibilităţilor de combinare, din punct de vedere a formei, a noţiunilor care desemnează elementele comparate. Pe lingă acest obiectiv secundar» harta demonstrează ca element esenţial repartizarea teritorială a funcţiilor unor state din cadrul coaliţiilor internaţionale şi tendinţa dezvoltării acestora pe plan comparativ. Cei care sînt obişnuiţi să urmărească lucrări de istorie numai prin prisma acelora care pun In centrul atenţei problema formei, nil pot observa din lucrările respective altceva declt o combinaţie a aspectelor formale. Dar acest lucru demonstrează că problema fondului, a esenţialului nu este accesibilă, sau e complet dispreţuită de asemenea cercetători, Aceşti tovarăşi nu-şi dau seama că ceea ce e prezentat pe hartă ca o demonstrare a elementelor subiective, variabile, pentru evidenţierea opoziţiei dintre aceste elemente şi cele obiective constante, de o valoare incontestabilă, constituie un semnal pentru a lămuri problemele teoretice şi practice — de o importanţă deosebită — ale creaţiei ştiinţifice, în domeniul ştiin- ţelor istorice. Lucrările şi harta despre care e vorba ne demonstrează că în problema esenţială, în privinţa tendinţelor de dezvoltare a raporturilor internaţionale, mai ales a coaliţiilor de state pe plan internaţional, există anumite fenomene esenţiale, care acţionează cu caracter permanent şi hotăritor în procesul istoric. Din acest punct de vedere nici un fel de combinaţie formală nu poate fi opusă unor cercetări care dovedesc roiţii forţelor sociale ce acţionează în favoarea victoriei unei noi orînduiri. Esenţialul In hărţile respective este constatarea deosebirilor fundamentale, în favoarea forţelor progresiste, care determină victoria lor în raporturile internaţionale actuale. Pe de altă parte se ştie că există In cercetarea istorică marxistă, şi curente dogmatice, care limitează expunerea unor probleme de esenţă la reproducerea legilor celor mai generale de dezvoltare a societăţii, descoperite de clasicii marxism-leninismului, Dincolo de aceste teze, dogmaticii nu-şi permit să tragă concluzii cu privire la aspectele vieţii sociale. Or, din munca prof. S. Ştirbu se vede că şi-a pus ca scop să dovedescă unele tendinţe fundamentale mai puţin cunoscute în dezvoltarea procesului istoric, pe baza studiului ştiinţific www.dacoromanica.ro 9 DISCOTII 185 comparativ al celor două perioade istorice date. Ridiculizarea sau ignorarea acestor constatări este periculoasă pentru dezvoltarea ştiinţei şi exprimă deci, fie o extremă dogmatică, fie o extremă agnostică, formalistă, fn studierea istoriei. Principalele idei expuse şi prezentate în hartă se rezumă la următoarele fapte : 1. în condiţiile internaţionale din 1821, adică de la începutul deceniului al III-lea al secolului trecut, lupta unor popoare mici din peninsula balcanică a putut să influenţeze hotărîtor soarta contradicţiilor din sinul coaliţiei statelor feudale, în aşa măsură Incit să ducă la destră- marea acestei coaliţii; 2. Aceeaşi situaţie se prezintă astăzi în privinţa destrămării forţelor reacţionare, in urma ascuţirii contradicţiilor dintre statele imperialiste datorită luptei popoare- lor din regiunea pactului de la Bagdad şi a continentului african. Aceste concluzii sint confirmate de evenimentele din ultimul timp. Constatările de mai sus nu vor putea fi negate prin nici o încercare cvasiştiinţifică, deoarece evenimentele reale ale zilelor noastre demonstrează şi confirmă justeţea lor. în lucrarea Acad. A. Oţetea. Tudor Vladimirescu şi mişcarea elerislă din Ţările Romineşti, constatăm de asemenea o încercare de a enunţa unele considerente comparative cu priviri la valoarea din trecut şi din prezent a cunoştinţelor istorice. Ne-am format această părere pe baza faptului că în lucrarea d-sale există o anexă de citate şi noţiuni cu valoare conven- ţională. Aşa bunăoară, citarea ca motto a cuvintelor lui Ioseph de Maistre : „de 300 de ani — istoria este un permanent complot împotriva adevărului’-, ne lasă această impresie. Sublinierea acestor cuvinte ne sugerează ideea că pină la apariţia cărţii d-sale asupra răscoalei din 1821, istoricii nu ar fi descoperit decit aspecte formale, care au denaturat conţi- nutul procesului istoric în aşa măsură, încît au constituit un complot împotriva adevărului. S-ar mai putea presupune că e vorba de o rezervă de altă natură şi anume, fapt care ni se paie mai verosimil, că scepticismul de natură agnostică al autorului l-a determinat să prezinte aceste cuvinte drept o rezervă, în sensul că nici această lucrare nu s-ar putea deosebi de cele scrise pînă atunci. în tot cazul, în această lucrare nu se oglindeşte raportul dintre conţinut şi formă, în sensul evidenţierii acţiunilor legilor obiective de dezvoltare a societăţii care au acţionat în timpul răscoalei din 1821 şi cu atît mai puţin concluzii cu privire la evenimentele con- temporane. De aceea găsim că nu e de prisos punerea în discuţie, atît In cazul particular al răs- coalei din 1S21, cit şi în cazurile generale ale procesului istoric, a felului în care este prezentat raportul dintre conţinut şi formă în diverse lucrări. Studierea raportului dintre formă şi conţinut şi analizarea ştiinţifică a experienţei istorice din trecut, pentru înţelegerea perspectivelor procesului istoric contemporan, sint pro- bleme care trebuie să fie prezente în lucrările istoricilor noştri, cu atît mai mult, cu cît istorio- grafia burgheză din ţările imperialiste ne obligă să nu le ocolim. încercările făcute de prof. S. Ştirbu în privinţa explicării perspectivelor reale ale Uniunii Nord Atlantice pe baza experienţei din trecut sînt justificate şi prin tendinţa istoricilor din ţările imperialiste de a trage învăţăminte false din experienţa istorică, tocmai referin- du-se la aceste probleme. Mergînd pe această cale, Jacques Pirenne, în voi. VII al operei sale Curente funda- mentale ale istoriei universale, spune următoarele atunci cînd, în perioada dintre secolele XVI şi XX, imperiile continentale s-au distrus unul după altul, pentru că n-au reprezentat o civilizaţie unitară, civilizaţia s-a format în bazinul Oceanului Atlantic, pe fundamentul individualismului apusean şi s-a format In partea cealaltă a Oceanului Atlantic — In America de Nord şi de Sud. www.dacoromanica.ro 186 DISCUŢII 10 Din sec. XVI in bazinul Oceanului Atlantic se formează civilizaţia atlantică ca moşteni- toare a străvechei civilizaţii elene din bazinul Mării Mediterane”. Pentru a ne da seama unde vrea să ajungă „eminentul” istoric belgian, care se bucura de stima generală a burgheziei din ţările occidentale, trebuie să cităm încă două fragmente : „Civilizaţia apuseană s-a transformat In civilizaţia atlantică, care este definită astăzi In Pactul Atlantic. . . ”. „Acesta nu e o oarecare alianţă care urmăreşte scopuri politice vremelnice. Acest pact este Încheiat In vederea apărării bogăţiilor spirituale pentru veşnicie”. în sflrşit o ultimă idee : „în jurul S.U.A., ca în jurul unui pol s-au unit toate ţările maritime”. Din cele de mai sus rezultă că pentru justificarea unei situaţii create de cercurile imperialiste, istoricii burghezi considerau ca ceva firesc să se adreseze trecutului în vederea motivării prezentului. Deoarece experienţa trecutului nu permite să se recurgă la comparaţii ştiinţifice cu prezentul, fiindcă asemenea comparaţii ştiinţifice în nici un caz nu ar fi în favoa- rea lor, ei nu ezită să prezinte în mod falsificat evoluţia istorică a unui întreg continent în de- cursul multor secole. Ţintnd seama de cele de mai sus, sîntem de părere că este binevenită metoda la care a recurs prof. S. Ştirbu prezentînd o analiză comparativă pe baza respectării stricte a adevă- rului istoric în conţinut şi folosind unele procedee formale ingenioase care de asemenea slnt în concordanţă cu trăsăturile caracteristice ale celor două epoci despre care este vorba. Aceasta cu atît mai mult cu cit ea ne ajută să înţelegem, ceea ce este just subliniat în carte, că „Experienţa istoriei din timpul « Sfintei Alianţe » dovedeşte cu date incontestabile că unul din factorii care ad dus la destrămarea puternicei alianţe a comunităţii statelor feudale europene a fost văpaia luptei de eliberare a popoarelor din Balcani. Poporul nostru se mîndreşte cu faptul că prima scinteie a acestei flăcări a fost aprinsă de către răsculaţii valahi în 1821” (p. 37)1. Nu putem încheia aceste sumare reflecţii pe marginea unei probleme importante—după părerea noastră — fără a consemna slaba preocupare faţă de problemele actuale ale situaţiei internaţionale, de care dau dovadă, din păcate, unii cercetători ai trecutului istoric. Din nefericire, aşa stau lucrurile şi cu acei critici ai prof. S. Ştirbu care îl Învinuiesc că „inven- tează un joc de cuvinte”, sau că face „strategie bizară” ( I ? 1), atunci cînd face o com- paraţie între procesul destrămării „Sfintei Alianţe” şi aspectele actuale ale acţiunilor „Sfintei Alianţe contemporane”. Aceste acuzaţii neîntemeiate nu pot declt să dovedească insuficienta pregătire politică şi indiferenţa faţă de problemele vitale care stau azi în faţa omenirii. 1 O cercetare profundă, multilaterală, care să pună în adevărata ei lumină mişcarea revoluţionară de la 1821 a devenit posibilă o dată cu instaurarea regimului democrat-popular, cînd ştiinţei noastre i s-au creat condiţii favorabile pentru progres. Studiul acestor probleme a stat în atenţia preocupărilor istoricilor din ţara noastră. După 23 August 1944 au apărut unele lucrări ca cea a acad. prof. A. Oţetea, Tudor Vladimirescu şi mişcarea eleristă In Ţările Romtneşti (Bucureşti, 1945), lucrarea prof. E. VIrtosu, Mărturii noi despre Tudor Vladimirescu (Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti 1947), precum şi unele studii privind diferite aspecte ale răscoalei oglin- dite în reviste de specialitate. Din numărul acestor lucrări face parte şi cartea prof. S. Ştirbu, Băscoala din 1821 şi legăturile ei cu evenimentele internaţionale, lucrare care reprezintă rodul unei munci îndelungate de ciţiva ani, a autorului. în capitolele următoare ale acestei lucrări, bazîndu-se pe izvoare In parte inedite, sau ignorate de alţi cercetători, şi pornind de la principiile fundamentale ale materialismului istoric, prof. S. Ştirbu aduce o contribuţie personală care in nici un caz nu poate fi ignorată—după părerea noastră —de către acei care se străduiesc să elucideze şi să prezinte în adevărata ei lumină istoria mişcării revoluţionare de la 1821, şi figura luminoasă a eroului din V)adimiri, Tudor Vladimirescu. www.dacoromanica.ro 11 DISCUŢII 187 Socotim că criticii prof. S. Ştirbu s-au postat pe poziţiile unui academism prost Înţeles atunci cind socotesc că o comparaţie intre trecutul şi prezentul istoric reprezintă doar un „paralelism înţeles anapoda”. Pentru a dovedi slabele cunoştinţe de istorie contemporană ale criticilor prof. S. Ştirbu vom da numai un singur exemplu. Criticii sus-menţionaţi vrind neapărat să critice lotul în cartea prof. Ştirbu, îşi permit să atingă şi unele domenii care, după cum observăm, le sînt total inaccesibile. Astfel, ei afirmă,ţ. . . tov. S. Ştirbu merge mult mai departe, făcînd o serie de consi- deraţii strategice de-a dreptul bizare”. Afirmaţia făcută de prof. S. Ştirbu şi care pare „de-a dreptul bizară” criticilor amintiţi este următoarea: „Centrul contrarevoluţiei mondiale se găseşte în Statele Unite ale Americii”. Pentru aceşti critici este cel puţin bizar să se facă o asemenea afirmaţie, ca şi cum ea nu ar fi adevărată şi nu ar fi cunoscută, chiar de cursanţii unor cercuri de „politică curentă”. Credem că din acest exemplu reiese clar pentru oricine valoarea criticilor aduse de tovarăşii sus-menţionaţi. Bazîndu-ne pe cele spuse pină acum, considerăm prin urmare că valoarea celui de-al doilea paragraf al primului capitol al cărţii nu poate fi contestată, dacă îl judecăm după criteriul factologiei, al metodologiei şi al concepţiei şi nu după anumite criterii subiectiviste- III înainte de a ne pronunţa asupra ultimului paragraf al capitolului de care ne ocupăm, menţionăm că slntem convinşi de faptul că şi specialiştii care studiază istoria gîndirii social- politice îşi vor exprima părerile lor cu privire ia legăturile decembriştilor cu mişcarea revolu- ţionară din Ţara Romînească. De altfel, considerăm că o discuţie rodnică, constructivă, care să contribuie la adîncirea şi aprofundarea unor probleme legate de istoria mişcării revoluţionare de la 1821 ar fi folosi- toare dacă nu s-ar porni de la anumite teze şi verdicte doar enunţate de către unii cercetători care se ocupă în mod profesional numai de întocmirea unor lucrări privitoare la răscoală, în conformitate cu planurile de muncă ale institutelor ştiinţifice. Deseori, cercetătorii care, fără obligaţii administrative, au doar simpla şi fireasca dorinţă de a se 'documenta asupra diverselor aspecte, pot aduce o contribuţie tot atît de mare ca şj cei care se consideră că, fie pe baza autorităţii de care se bucură în lumea ştiinţifică, fie pe baza funcţiilor deţinute în cadrul unor institute ştiinţifice, ar fi singurii chemaţi să se pronunţe asupra acestor probleme. Se poate presupune că şi economiştii şi filozofii vor parti- cipa la discutarea diverselor probleme tratate în alte capitole ale cărţii. Una din problemele de principiu atacate de acad. prof. A. Oţetea, pusă ca o între” bare capitală — cum spune d-sa — este aceea a atitudinii guvernului ţarist, în speţă a luj Alexandru I, faţă de răscoala lui T. Vladimirescu ca şi faţă de cea eteristă. Nu se poate contesta, după părerea noastră, miopia ţarului Alexandru în problemele politicii externe, dacă n e referim la acestcaz concret.Dacă facem doar o simplă comparaţie între politica lui Alexandru I şi Nicolaie I în chestiunea grecească este evidentă greşeala comisă de Alexandru, acest adept înfocat al „Sfintei Alianţe”. Deşi la început el nu se pronunţa împotriva răscoalei menţio- nate mai sus, după tratativele duse cu Metternich la Geneva în primăvara anului 1821 a renunţat la ideea sa iniţială, cu toate că poziţia sa de dezavuare a Eteriei, a acţiunilor ei şi ale luj Tudor corespundea intereselor Austriei, dar nu şiintereselor Rusiei ţariste. E revelator în acest sens următorul episod povestit de unul din oamenii care făceau parte din anturajul lui Capo-D’Istria. Martorul ne relatează : „îmi aduc aminte că am auzit de la Capo D’Istria, la Geneva că atunci cînd Ipsilanti a adus la cunoştinţă ţarului întreprinderile sale şi a cerut eliberarea www.dacoromanica.ro 188 DISCUŢII 12 sa din serviciul rusesc, ţarul s-a exprimat cu bucurie cu glas tare : Iată un brav tinăr. Aceasta consider şi eu o atitudine demnă. Cu o oră mai tlrziu el s-a dus la Metternich şi peste două ceasuri a poruncit lui Capo-D’Istria să scrie prinţului o scrisoare fulminantă în care îl dezavua pe acesta şi îl ameninţa cu toată asprimea. Contele nu a mai putut pe nici o cale să schimbe această hotărîre a împăratului”1. Asemenea manifestări de miopie în care abundă activitatea ţarului are in vedere A. F; Miller cind vorbeşte despre faptul că „rivalii Rusiei, în primul rînd Anglia, Franţa şi Austria au ascuns propriile lor planuri cotropitoare prin formale fă[arnice ca ceaa «integrităţii Imperiu- lui Otoman * şi păstrarea «status-quo'-ului *. în practică nici una dintre puteri nu respecta aceste principii”2. în schimb, Alexandru I în calitate de conducător al „Sfintei Alianţe1, mergînd mînă în mînă cu Metternich, „se îngrijea în primul rînd de apărarea drepturilor monar- hilor legitimi de atentatele revoluţionare. Din acest punct de vedere mişcarea de eliberare naţională din Imperiul Otoman nu trebuia să primească sprijin din partea Ruisei ţariste”3. Stînd tocmai pe aceste poziţii, Alexandru a dezavuat pe Tudor şi pe eterişti ca oameni care acţio- nau împotriva monarhului lor legal, în timp ce rivalii ţarului căutau să profite de pe urma acestei complicaţii. Cum poate fi considerată politica externă a lui Alexandru dacă nu mioapă? Ţinlnd seama de mişcările revoluţionare din Balcani, de tulburările din sînul ienicerilor şi de cele din Fgipt, de faptul că „sultanul Mahmud II cu forţele sale proprii nu putea să înfrlngă răscoala”4 5 (e vorba de răscoala grecilor — n.n.), nu ar fi putut Rusia ţaristă să destrame Imperiul Otoman, sau cel puţin să şi-l subordoneze? Desigur, dacă Alexandru I ar fi ţinut seama de contradicţiile existente între Rusia pe de o parte, şi celelalte mari puteri pe de altă parte (în acest sens se referă profesorul Miller la contradicţiile dintre marile puteri) şi nu s-ar fi lăsat antrenat în acţiuni care la suprafaţă exprimau o atitudine unitară a marilor puteri, dar care în esenţă aveau me- nirea să ştirbească interesele Rusiei; într-un cuvlnt, dacă nu ar fi promovat o politică mioapă în acest caz soarta Imperiului Otoman ar fi fost pecetluită. De aceea nu sîntem de acord cu cei care socotesc că miopia ţarului nu ar fi contribuit la salvarea Imperiului Otoman (VIII) şi nici cu părerea că prof. Miller n-ar avea în vedere rolul pe care l-a jucat politica mioapă, a lui Alexandru în exploatarea acestor contradicţii de către Austria în favoarea Imperiulu Otoman (IX). Pentru a verifica acest lucru este însă necesar să fie citit din cartea prof. Miller întregul paragraf referitor la această problemă, şi nu numai fragmentele prezentate în lucrarea prof. S. Ştirbu, aşa cum procedează tovarăşii sus-menţionaţi. Miopia ţarului a fost evidentă şi în problemele politicii interne. Aşa cum spune decem- bristul Iakuşkin, el „a fost nu numai crîncen, dar ceea ce e şi mai grav — un despot nebun. Festivităţile, părăzile militare au constituit aproape singurele sale preocupări; purta grijă numai de aşezămintele (coloniile) militare.... Niciodată nimeni din anturajul ţarului şi chiar el însuşi 11-au fost în stare să dea o explicaţie satisfăcătoare ce anums reprezintă aşezămintele militare” s. De aceea este contestabilă poziţia acelor tovarăşi care consideră că pot fi cunoscute cu atîta precizie aceste măsuri militare ale lui Alexandru, Incit cred de cuviinţă să reformuleze termino- logia atribuită pentru aceste măsuri de către însuşi ţarul (X). Chiar în domeniul militar, poli- H tica mioapă a lui Alexandru s-a soldat cu o situaţie atit de confuză incit nu se mai putea dis- 1 Grăfin L. von Thtlrheim, Mein Lebcn, voi. IV, Mtlnchen, 1914, p. 209. 2 A. F. Miller, Scurtă istorie a Turciei, Moscova, 1947, p. 50. 3 Ibidem, p. 52. 4 Ibidem, p. 9. . 5 însemnări, articole, scrisori ale decembristului I. D. Iakuşkin, Moscova. 1951, p. 15. www.dacoromanica.ro 13 DISCUŢII 180 tinge ce anume reprezenta un regiment şi ce constituia un aşezămînt sau o colonie militară, In cadrul unei garnizoane. E firesc deci că nu putem accepta părerea celor care susţin că, de exemplu, la Ciungaev, răscoala aşezămintelor militare nu ar fi însemnat totodată răscoala gar- nizoanei militare (XI). Cu privire la starea reală a opiniei publice ruse din acele timpuri, A. N. Pîpin în lucrarea sa Mişcarea socială in Rusia >n timpul lui Alexandru I, ed. a III-a, 1900, arată că organizarea unei lovituri de stat a frămîntat în afară de membrii organizaţiei secrete, şi minţile unei întregi pături sociale, şi anume pe micii nobili care, după cum spune el, au fost denumiţi şi „curteni personali”. Cum putem fi de acord cu cei care voind să Iacă reproşuri lui S. Ştirbu, iau în mod arbitrar în locul termenului de „licinle dvoreanî” termenul de „odnodvorţl”, în scopul de a dovedi că traducerea de mici nobili personali ar fi greşită ? (XII). Pentru noi nu este o enigmă, aşa cum pare să fie pentru tovarăşii menţionaţi, baza pe care se sprijină prof. Ştirbu atunci cînd afirmă că aceştia aşteptau cu nerăbdare o lovitură de stat (XIII). Această constatare a fost făcută încă din secolul trecut de A. N. Pîpin în lucrarea sus-menţionată. Cu privire ia mişcarea decembristă mai avem de făcut cîteva precizări. Tovarăşii sus- menţionaţi pun In discuţie data începerii Congresului de la Moscova al Uniunii Propăşirii. E1 afirmă că nici nu se poate pune problema că Congresul s-ar fi început înainte de 1 ianuarie 1821. Or, Pestei, refcrindu-sc cu precizie ia frămîntările din preajma acestui eveniment, menţio- nează că „în iarna anului 1820 spre 1821 a fost convocat Congresul de la Moscova”1. întocmind raportul său imediat după congres, agentul provocator Gribovski, care a fost informator secret al autorităţilor ţariste şi care în acelaşi timp se găsea în conducerea centrală a organizaţe1 secrete, scrie că Congresul a avut loc „la sfirşitul anului trecut şi începutul anului curent”2 adică la sfîrşitul anului 1820 şi începutul anului 1821. Savanta sovietică M. V. Necikina expli- cînd această afirmaţie menţionează că „întrucît cîţiva membrii au sosit înainte de anul nou, de aici datele despre sfîrşitul anului 1820”3 *. în aceasta privinţă pot fi luate în consideraţie şi celelalte ipoteze, dintre care cea emisă de unii cercetători In legătură cu plecarea lui Turgheniev şi Iakuşkin, la Moscova, In vederea participării la Congres, dar considerăm ca lipsit de obiectivitate modul tovarăşilor amintiţi de a pune ia îndoială afirmaţiile prof. S. Ştirbu (XIV). Ei omit să arate că sînt mai multe ipoteze In această privinţă şi fac afirmaţii categorice conform cărora nici nu se poate pune problema ca Congresul de la Moscova să fi început înainte de ianuarie 1821. Cu privire la data înfiinţării Societăţii de Nord, în ultimul timp au fost făcute noi aprecieri. în cartea recenzată, autorul şi-a însuşit punctul de vedere expus de M. V. Necikina in lucrarea publicată In 1950 : „în toamna anului 1822 a luat naştere Societatea de Nord a decembriştilor”1. în ultima sa lucrare, M. V. Necikina, făcînd unele precizări suplimentare, spune că Societatea de Nord încă din 1821 „a apărut sub forma a două embrioane existente în nord”.5] Deosebirea dintre cele două date asupra înfiinţării Societăţii de Nord se explică prin faptul că în 1821 ofiţerii decembrişti din regimentul de gardă au început să pună bazele noii organizaţii. Ca urmare însă a răzvrătirii regimentului de gardă Scmionovski, unele regi- mente de gardă din Petcrsburg au fost scoase din oraş şi trimise în guberniile apusene, ca o 1 Răscoala decembriştilor, voi. IV, p. 108. 2 I. Gli. Oxman, Decembriştii. Fragmente de izvoare, Moscos a-Lcningrad, 1926, p. 110. • 3 M. V. Necikina, Mişcarea decembriştilor, voi. I, Moscova 1953, p. 320. 1 Idem, Decembriştii, Ed. Cartea rusă, 1950, p. 34. 5 Idem, Mişcarea decembriştilor, voi. I, Moscova, 1955, p. 342. www.dacoromanica.ro 190 DISOTTII 14 măsură de pedeapsă şi de prevedere din partea autorităţilor ţariste. Ele au fost aduse In Petersburg după 15 luni, adică In vara anului 1822. De-abia după Întoarcerea in Petersburg a ofiţerilor acestor regimente, Societatea de Nord a putut să acţioneze efectiv. Prin urmare, adevărul asupra Înfiinţării Societăţii de Nord este mai complex declt In felul cum el apare unora care se agaţă de o singură referire, fără să urmărească evoluţia cercetărilor in această problemă (XV). Autorul cărţii uneori in mod justificat traduce nume de persoane din ruseşte In ro- mineşte. De exemplu: referirea lui Puşkin la „Curajosul Feodor” (Vladimirescu), este menţionată In carte prin utilizarea numelui romtnesc de Tudor. Găsim insă necorespunzătoare traducerea numelui de Nichita prin Nicolae. Astfel constatăm că atunci cind autorul vorbeşte in mod incontestabil despre Nichita Muraviev, foloseşte numele de Nicolae. Sus-menţionaţii cercetători cred insă că in mişcarea decembristă ar fi existat in afară de Nichita Muraviev şi un oarecare Nicolae Muraviev. Or, in realitate, in rindurile membrilor Societăţilor secrete, aşa cum constatăm din indexul de persoane anexat la lucrarea lui M. V. Necikina, nu figurează nici un Nicolae Muraviev ca membru al Societăţilor secrete. De asemenea, considerăm că explicaţia unor cuvinte străine (volost) de către autorul cărţii ar fi trebuit să se facă la subsolul paginii şi nu in text, sau măcar paranteza ar fi trebuit să se plaseze cu precizie, deoarece altfel se poate ajunge la Înţelegerea deformată a ideii autorului. Aşa, de exemplu, in ultimele rlnduri ale p. 49 a cărţii, deşi se vede clar că volostul este definit ca o unitate administrativă locală, intr-o altă frază de la aceeaşi pagină din cauza parantezei plasată la un loc necorespunzător fără a ţine seamă de cealaltă precizare, nu e clar că acolo se vorbeşte despre volosturile cele mai mici, cu toate că e evident că autorul afirmă că „in volosturile cele mai mici... pămlntul se împarte in două părţi egale” (p. 49). Şi in cazul de faţă, ca şi în cel precedent, pentru a aduce precizări privitoare la carte e necesar să ne adresăm contextului întregii lucrări şi nu unor fragmente izolate cum procedează din păcate ctte o dată in mod superficial criticii de mai sus (XVI—XVII). Trebuie să menţionăm faptul că după apariţia cărţii prof. S. Ştirbu, in revista „Voprosi Istorii”, nr. 10 din 1956, apărută in luna noiembrie, este pusă in discuţie de către S. B. Ocun una din aprecierile lui M. V. Necikina Însuşită de autorul cărţii discutate cu privire la „Socie- tatea Slavilor Uniţi". S. B. Ocun încearcă să combată teza că „Slavii Uniţi” nu şi-au putut închipui revoluţia altfel decit o mişcare a maselor populare. Problema reprezintă un interes deosebit, deoarece împletirea unor principii ale revoluţiei militare cu principiul atragerii ma- selor la revoluţie constituie o dovadă a caracterului mai Înaintat al acelor mişcări care au adoptat o asemenea poziţie. Această poziţie este menţionată de prof. S. Ştirbu in privinţa răscoalei condusă de Tudor, ca o trăsătură specifică pentru mişcarea revoluţionară din ţara noastră. Argumentele invocate de S. B. Ocun ni se par neconvingătoare. El contestă valabilitatea izvoarelor „bine cunoscute sub numele de însemnările lui Gorbaceuski”, pe motivul că ele au fost scrise sub forma de amintiri „la Începutul perioadei 1840 — 1850” şi dp aceea „Însemnările nu reflectă concepţiile membrilor Asociaţiei Slavilor Uniţi din perioada 1820 —1830”1 2. în plus mai este invocat faptul că „trăsăturile tipice ale revoluţionarismului nobiliar s-au mani- festat in activitatea lor cu destulă claritate” Nu înţelegem de ce poate fi pusă la Îndoială de exemplu veridicitatea afirmaţiei decem- bristului Andreevici (membru al „Societăţii Slavilor Uniţi”) relatată de Gorbacevski : „cind revoluţia victorioasă a celor din sud va Înainta Înspre Petersburg, va fi neapărat necesar să 1 S. B. Ocun, M. V. Necikina : Diiijenie Dekabristoo, „Probleme de istorie”, nr. 10, 1956, p. 248. 2 Ibidem, p. 249. ' www.dacoromanica.ro 15 DISCUŢII 191 se mobilizeze poporul” 1. Oare numai pentru faptul că această mărturie a fost relatată cu un deceniu mai tlrziu? Sau pentru că principiul de a se apela la ajutorul maselor s-a Împletit cu principiile revoluţiei militare, care s-au manifestat In practică Intr-o măsură mai mare? Doar se ştie că In acele timpuri au fost foarte dese Împletirile unor concepţii diverse In ideologia mişcărilor revoluţionare. Avind In vedere caracterul Îndoielnic al argumentelor de mai sus, considerăm justifi- cată poziţia adoptată de prof. S. Ştirbu de a prelua tezele savantei M. V. Necikina, şi nu socotim că In cazul de faţă ar fi necesară revizuirea acestui punct de vedere numai pe baza argumentelor lui -S. B. Ocun (XVIII). Acad. prof. A. Oţetea respinge afirmaţiile prof. S. Ştirbu despre colaborarea decembriş- tilor cu eteriştii, recurglnd Cu ironie la următoarea afirmaţie „şi Orlov, Raievski şi Pestei aveau să-şi coordoneze acţiunea cu a eteriştilor din Ţara Rominească”2. Nu găsim funda- mentată această poziţie ironică a acad. prof. A. Oţetea. Ne sprijinim in părerile noastre pe tezele exprimate de savanta sovietică M. V. Necikina Intr-una din ultimele sale lucrări apă- rută In anul 1956. „Reamintim — scrie Necikina — că Alexandru Ipsilanti, conducătorul răs- coalelor greceşti, a fost In Chişinău vizitatorul permanent (zavsegdalaem) al casei lui Orlov ..* Ipslilanti cu colaboratorii săi deja a trecut peste Prut (graniţa Rusiei) şi s-a pus In fruntea răs- coalei greceşti care a izbucnit Înainte de aceasta. Cu o lună şi ceva Înainte de acest eveniment, Orlov, care l-a cunoscut pe Ipsilanti, a vorbit despre răscoala grecilor In proces de pregătire. Prin urmare nu este Intlmplătoare referirea la necesitatea legării mişcării ruseşti cu cea gre- cească In discursurile lui Orlov la Congresul din 1821 de la Moscova ”3. E cazul să menţionăm că In „însemnările” sale, decembristul Iakuşkin scrie : „m-a preocupat intenţia de a pleca In Grecia”4. După cum rezultă din dalele menţionate In scri- sorile sale, această intenţie l-a preocupat spre sflrşitul anului 1820 şi plnă la începutul lui fe- bruarie 1821. Deci şi Iakuşkin a fost antrenat In pregătiea evenimentelor greceşti la o dată care a premers cu cel puţin o lună şi ceva izbucnirii răscoalei grceşti —perioadă In care are loc Congresul de la Moscova al organizaţiei secrete, la care Orlov a venit împreună cu Iakuşkin din Basarabia. Tocmai cu această ocazie a vorbit Orlov despre pregătirea răscoalei greceşti şi a pledat In discursurile sale pentru „necesitatea coordonării mişcării ruseşti cu cea grecească”. Din dovezile de mai sus se vede justeţea tezei cunoscutei savante sovietice, care cerce- tează de 30 de ani această perioadă, despre existenţa unor legături incontestabile Intre decem- brişti şi eterişti în pregătirea răscoalei. Dacă ţinem seama de faptul că prof. S. Ştirbu a prezen- tat, recent, noi dovezi în acest sens, citind date documentare din lucrarea lui I. Filimon (care pînă In prezent n-au fost semnalate nici In lucrările istoricilor sovietici), respingerea acestor legături nu poate fi acceptată (XIX). Avind In vedere cele de mai sus, mi se pare cel puţin ciudat faptul că unii tovarăşi în- cearcă să diminueze importaţa legăturilor dintre decembrişti şi eterişti, pnnind In discuţie faptul dacă Ipsilanti a trăit in casa lui Orlov sau a fost numai un vizitator permanent al acestei case (XX), cind există dovezi icontestabile ale legăturilor organizatorice dintre aceste două mişcări. Părerea aceloraşi tovarăşi asupra inexactităţii afirmaţiei că „singurii care nu au declarat nimic (la interogatoriul decembriştilor) au fost Pestei şi Lunin” este de asemenea nesusţinută. Nu numai din citatele reproduse în cartea prof. S. Ştirbu, dar şi din cele reproduse de M. V. 1 I. Gorbacesvki, însemnări, In Opere alese rocial-polilice şi filozofice ale decembriştilor, voi.'3, Moscova, 1951, p. 85. 2 „Studii”, nr. 2, 1957, p. 210. 3 M. V. Necikina, articol introductiv la lucrarea Scrisorile lui M. F. Orlov către P. A. Viazemski. Moştenirea literară a decembriştilor, cartea a Il-a, Moscova, 195G, p. 17 — 18. 4 însemnări, articole, scrisori ale decembristului I. D. Iakuşkin, Moscova, 1951, p. 230. www.dacoromanica.ro 102 DISCUŢII 16 Necikina In lucrarea Mişcarea decembriştilor, voi. II, p. 397, rezultă netemeinicia acestei păreri (XXI). Pestei şi Lunin adoptind poziţia eroică de a se mindri, în declaraţiile făcute, cu activi- tatea lor revoluţionară, nu au divulgat pînă la sfirşitul interogatoriului nici un nume. Prin această comportare, ei s-au distins chiar faţă de acei acuzaţi care au încercat un timp îndelungat să reziste presiunilor autorităţilor ţariste şi care numai la sfirşitul interogatoriului au cedat de la poziţia lor iniţială. Desigur, aceasta nu înseamnă că aceştia din urmă n-au avut o comportare demnă de admirat. Ultima problemă care trebuie să fie lămurită este legată de prezenţa lui Pestei la Chi- şinău la începutul răscoalei din 1821. în această problemă tovarăşii menţionaţi impută profe- sorului S. Ştirbu că el ar afirma In mod inexact că misiunea lui Pestei la Chîşinău era oficială. în ce măsură această obiecţie nu are ca scop clarificarea rolului jucat de Pestei In desfăşurarea evenimentelor din ţara noastră, se vede din următorul fapt : încă din 1952 Gh. Haupt, Intr-un articol publicat In revista „Studii”, nr. 4 şi apoi In lucrarea sa editată In 1955, susţine urmă- toarele : „ipoteza lui S. Ştirbu că misiunea lui Pestei n-ar fi fosl ofitială (subliniat de noi — n.n.) este contrazisă de fapte”l. Constatăm deci că acei tovarăşi care se plasează pe un front comun In ceea ce priveşte diminuarea valorii lucrării prof. S. Ştirbu nu au avut destulă bunăvoinţă să citească cu atenţie lucrarea pentru a vedea cum este prezentată această pro- blemă In carte. Ar fi mai firesc In cazul In care părerile criticilor slnt diametral opuse să se fi început o polemică Intre dlnşii, sau măcar unul din cei care se plasează pe o poziţie opusă, care ar coincide cu părerile lui S. Ştirbu, să se declare de acord măcar în această problemă cu autorul cărţii. în realitate tezele prof. S. Ştirbu nu pot fi contrazise printr-o afirmaţie simplistă şi unilaterală, de genul „misiunea lui Pestei a fost oficială” sau „nu a fost oficială”. Nu numai explicaţia largă de la p. 2Î0 a cărţii recenzate, dar şi cele relatate de M. V. Necikina In Miş- carea decembriştilor, voi. I, p. 338, arată clar următoarele : Cele trei vizite ale lui Pestei In Basarabia au fost legalizate prin delegaţii oficiale eliberate de autorităţile militare superioare' E firesc că un ofiţer nu putea să săvlrşească o deplasare fără o justificare prin acte oficiale. Prezenţa sa oficială In Basarabia nu numai că n-a exclus, dar a facilitat activitatea sa cu un caracter nu numai neoficial, dar vădit conspirativ. Pestei a reuşit cu iscusinţă să se folosească de calitatea sa oficială pentru Îndeplinirea unor misiuni neoficiale. „CInd Pestei In rapoartele sale a susţinut cu înflăcăi are necesitatea de a porni In ajutorul Greciei răsculate, el a lucrat In condiţiile unei alternative foarte riguroase : sau amestecul Rusiei în răscoala grecească, sau In cea din Piemont... Insistlnd In rapoartele sale asupra amestecului în chestiunile greceşti, Pestei a sustras ţarismul de la intervenţia In Piemont- Alternativa menţionată a fost forţa primordială care a condus pana lui Pestei de a Intocm1 rapoartele sale despre răscoala grecească şi de a insista asupra necesităţii intervenţiei armate a Rusiei In folosul Greciei” 2. Ţinlnd seama de cele de mai sus noi am putea imputa prof S. Ştirbu că a dezvăluit numai parţial iniţiativa curajoasă a lui Pestei de a servi prin activitatea sa conspirativă, desfăşurată sub acoperirea calităţii sale oficiale, cauzele revoluţiei dinafara hotarelor Rusiei. E clar că nu numai pentru răsculaţii din Ţara Romlnească sau Grecia, dar şi pentru cei din Piemont, acţiunea lui Pestei a fost de folos. De aceea, ni se pare ciudat de a se pune întrebarea pe ce bază afirmă prof. S. Ştirbu că Pestei a iniţiat şi organizat sprijinirea răscoalei din ţara noastră (XXII). în loc de a pune asemenea întrebări, ar fi fost mai utilă 1 Gh. Haupt, Din istoricul legăturilor revoluţionare romino-fuse, 1S49 —1881, Ed. Acad. R.P.R., 1955 p. 72. 2 M. V. Necikina, Mişcarea decembriştilor, voi. I, Moscova, p. 338 — 339. www.dacoromanica.ro 17 DISCUŢII 193 punerea In discuţie a noilor documente descoperite in arhivele sovietice, In legătură cu ac- tivitatea lui Pestei. Cu părere de rău am constatat, Insă, că In articolul semnat de Acad. prol. A. Oţetea tn revista „Contemporanul”, nr. 4, 1957 (25 ian.) nu slnt deloc menţionate asemenea documente, în schimb, in acest articol sint menţionate curioasele sondaje ale tov. S. Vianu despre care autorul spune următoaele : „Printr-un simplu sondaj, tov. Vianu a găsit o scrisoare aluiD. Cantemir din 1772 (scrisă probabil de acelaşi Cantemir la aproape 50 ani după moartea sa 1 1 1) către ambasadroul Rusiei la Paris". Nu mai mică este mirarea noastră faţă de probitatea ştiinţifică de care dă dovadă semnatarul articolului faţă de un fapt care, fără să aibă semnificaţie istorică, totuşi reprezintă un adevăr incontestabil. E vorba de următoarele : în revista „Voprosl Istorii", nr. 3, 1957, p. 217, la rubrica „Cronică", se semnalează că „In decursul lunilor noiembrie şi decembrie 1956 la Moscova a fost găzduit grupul istoricilor romlni format din Acad. A. Oţetea şi profesorii S. Ştirbu şi S. Vianu”. Or, tn articolul menţionat din „Contemporanul", Acad. prof. A. Oţetea trece în mod ostentativ sub tăcere prezenţa prof. S. Ştirbu la Moscova, scriind următoarele : „însărcinat de Academia R. P. R. împreună cu tov. conf. S. Vianu să cercetez în arhivele din Moscova materialul documentar relativ la răscoala din 1821, am lucrat 6 săptămîni"... Această ostentaţie în informarea cinstită a cititorilor şi a celorlalţi cercetători, ne dă dovada unui subiectivism, exagerat şi dăunător din partea autorului şi în tot cazul ne permite să tragem concluziile cele mai juste, din recenzia tov. Acad. Oţetea, asupra adevăratei valori a criticilor d-sale. ' Fără a avea pretenţia a epuiza complexul de probleme care pot fi discutate în legătură cu situaţia internaţională din perioada răscoalei din 1821, presupunem că intervenţia noastră va aduce o modestă contribuţie la clarificatea acestor probleme şi ne exprimăm speranţa că această discuţie va stimula şi pe alţi tovarăşi să-şi spună cuvîntul cu mai mult curaj şi indepen- denţă asupra poblemelor legate de răscoala din 1821. • în încheiere, subliniem că obiecţiile, la adresa acestui capitol, ale tovarăşilor sus-menfio- naţi, printre care găsim şi pe tovarăşul S. Vianu, obiecţii semnalate de noi cu cifre romane I—XXII),nu rezistă unei analize ştiinţifice. Socotim că nu numărul obiecţiilor, ci valabilitatea lor ştiinţifică poate contribui la lămurirea problemelor puse în discuţii. N. Huscariu Şef adj. al cat. de Ist. universală a Acad. militare politice „Gb. Ghjorghiu-Dej". D. Rozenzwsig Lector la Catedra de Ist. universală a Univ. ,,C. I. Pathon”. GA. Diaconu Aspirant, specializare istorie universală, perioada modernă şi contemporană. S. S. Safta Lector la Cated a de istorie a Inst. de ştiinţe sociale de pe lingă C.C. al P.M.R. 13 — c. 1393 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro NOTĂ In legătură cu polemica purtată In nr. 2 şi 3, an. X, 1957, ale revistei „Studii”, In jurul unor lucrări privind răscoala din 1821, Subsecţia de Ştiinţe istorice a Academiei R. P. R. soco- teşte necesar să facă următoarele precizărj,: 1. Subsecţia de Ştiinţe istorice nu-şi însuşeşte in întregime concluziile şi unele metode de analiză cuprinse In lucrarea tov. S. Ştirbu. 2. Consideră că recenzia critică din partea tov. acad. A. Oţetea era utilă şi putea să con. stituie un real ajutor pentru S. Ştirbu. Nu este In schimb de acord cu tonul şi caracterul subiec tiv al polemicii din recenzia tov. acad. A. Oţetea. De asemenea, Subsecţia socoteşte că elemente subiective se găsesc şi In răspunsul tov. S. Ştirbu. 3. Recomandă stăruitor cercetătorilor din domeniul ştiinţei istorice să desfăşoare o largă luptă de opinii pentru lămurirea problemelor de istorie, la un înalt nivel principial, folosind din plin recomandările ziarului „Scînteia”, organul C. C. al P. M. R. şi al revistei „Lupta de clasă”, organ teoretic şi politic al C. C. al P. M. R. 4. Subsecţia de Ştiinţe istorice a Academiei R. P. R. consideră că literatura istorică pu- blicată plnă azi In legătură cu răscoala populară de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu din 1821, nu a lămurit pe deplin de pe poziţii marxist-leniniste multiplele aspecte şi probleme ale acestei mari mişcări sociale şi naţionale, şi socoteşte utilă deschiderea unei dezbateri ştiin- ţifice, In coloanele revistelor de specialitate, cuprivire la acest important eveniment din istoria poporului nostru. Subsecţia de Ştiinţe istorice a Academiei R. P. R. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr, 4, 1957 DIN PARTEA COMITETULUI DE REDACŢIE ÎN LEGĂTURĂ CU DISCUŢIA PRIVITOARE LA CARTEA TOY. S. ŞTIRBU: „RĂSCOALA DIN 1821 ŞI LEGĂTURILE EI CU EVENIMENTELE INTERNAŢIONALE” Ţinta ştiinţei istorice este să ajungă la cunoaşterea şi explicarea legilor dezvoltării socie- tăţii, în vederea aplicării lor pentru a ajuta mersul progresiv al societăţii, victoria comunismului. Materialismul istoric a ajuns să stabilească legile şi principiile pe baza cărora se dezvoltă socie- tatea omenească pentru cunoaşterea modului cum aceste legi şi principii îşi găsesc aplicarea în diferitele manifestări ale fenomenelor istorice concrete. însuşirea teoriei marxist-leniniste nu dispensează pe istoric de însuşirea faptelor istorice şi de cercetarea legăturilor lor. Fenomenele istorice fiind complexe, cercetarea în domeniul ştiinţei istorice necesită multă răbdare şi verifi- carea minuţioasă a datelor. Informaţiile ce ni se pun la dispoziţie de izvoare sînt adesea contra- dictorii şi de valoare diferită, ceea ce face ca utilizarea lor să fie posibilă numai prin desăvlrşita stăplnire critică a tuturor datelor problemei cercetate, Întemeiată pe înţelegerea în linii mari a întregului proces istoric mondial, în cadrul căruia se desfăşoară fenomenul studiat. Orice pro- blemă de istorie este susceptibilă, lntr-o măsură mai mare sau mai mică, de o nouă prezentare pe baza cunoaşterii unor noi date şi a unei interpretări teoretice mai adînci, devenită posibilă în urma desvoltării generale a ştiinţei. Istoricii trebuie să se aştepte în mod firesc ca lucrările lor să fie supuse, mai curlnd sau mai tlrziu, discuţiei specialiştilor fără de garanţia cărora ele nu pot fi acceptate de largul cerc al cercetătorilor şi de întregul public de cititori. Fără o dezbatere temeinică, critică, a oricărei lucrări, ştiinţa istorică riscă să-şi încetineze procesul şi să-şi şubre- zească baza metodologică. S-ar ajunge la dogmatism, şi în consecinţă la lîncezeala ştiinţei. Dacă critica lucrărilor de istorie este necesară, ea trebuie să fie însă obiectivă şi princi- pială, să scoată în evidenţă contribuţia, oricît de modestă, adusă la dezvoltarea cunoaşterii pro- blemei şi să vegheze ca concepţia materialistă şi dialectică a istoriei să lumineze materialul ‘ratat şi regulile tehnice ale ştiinţei istorice să fie respectate. In discutarea critică a unei lucrări trebuie înlăturate polemicile izvorîte din motive subiective, care nu pot ajuta în niciun fel la clarificarea problemei. Scopul criticii nu este de a denigra nici de a proslăvi, ci de a evidenţia ceea ce este valoros şi de a elimina „monstruozităţile ştiinţifice”, cum cerea „Contemporanul", organul mişcării muncitoreşti de acum trei sferturi de veac. Cărţii tov. S. Ştirbu, membru al Comitetului nostru de redacţie, Răscoala din 1821 şi legălurile ei cu evenimentele internaţionale, tov. A, Oţetea, redactor responsabil al revistei „Studii”, i-a făcut în nr. 2 din 1957, o recenzie intitulată O nouă istorie a mişcării din 1821, care a tras după www.dacoromanica.ro 198 DISCUŢII 2 sine un lung răspuns al autorului cărţii, intitulat Recenzie unei prelinse recenzii, publicată In nr. 3 al acestei reviste. Recenzia şi răspunsul au provocat comentarii vii atlt prin conţinutul lor cit şi prin felul de a expune argumentele in rlndurile acelora ce se interesează de mersul muncii in ştiinţele istorice din ţara noastră. Comitetul de redacţie al revistei „Studii”, dat fiind întor- sătura nedorită pe care a luat-o polemica, crede necesar să tragă o concluzie pentru a da apoi posibilitatea discutării în coloanele revistei nu a cărţii respective, ci a problemelor privitoare la răscoala din 1821. Recenzia tov. A. Oţetea, luată în întregimea ei, constituie metodologic o punere la punct a unor greşeli cuprinse în cartea semnată de tov. S. Ştirbu, referitor la evenimentele anului 1821. Ea arată Înainte de toate că tov. S. Ştirbu n-a cunoscut In mod satisfăcător datele esenţiale ale problemelor puse de istoria ţării noastre şi de istoria Europei în primul sfert al sec. XIX. Privită din punctul de vedere al interesului pentru dezvoltarea creatoare a muncii ştiinţifice, recenzia tov. A. Oţetea constituie o chemare la observarea strictă a regulilor metodei ştiinţifice In domeniul istoriei. E regretabil însă că tov. A. Oţetea nu a delimitat partea de erori indiscutabile făcute de tov. S. Ştirbu de partea cuprinzînd afirmaţii care sînt numai discutabile. Iar tonul unor fraze de la sfîrşitul recenziei şi termenii folosiţi lasă impresia că şi resentimente personale, l-ar fi determinat pe recenzent să privească cu asprime cartea. în răspunsul său publicat în „Studii” nr.3din 1957, tov. S. Ştirbu nu dovedeşte intenţia de a-şi Însuşi observaţiile critice întemeiate, ci caută să-şi apere mai departe poziţia sa personală. Întrebuinţînd de asemenea un limbaj violent, şi încercind să se erijeze în singur interpret marxist-leninist al materiei, d-sa evită în realitate să răspundă la obiecţiile ce i s-au adus, fie ocolind chestiunea, fie introduclnd In discuţie chestiuni străine, fie răstălmăcind obiectul criticii ce i se aduce. Tov. S. Ştirbu afirmă în schimb în chip gratuit că tov. A. Oţetea n-ar fi urmărit „scopuri ştiinţifice” în recenzia sa. Socotim că tov. A. Oţetea face în recenzie constatări exacte, ţinteşte la clarificarea problemei şi apără poziţiile metodologice juste ale ştiinţei istorice. Comitetul de redacţie, socoteşte polemica asupra cărţii tov. S. Ştirbu încheiată. După publicarea recenziei pregătite de colctivul Institutului de istorie al Academiei R.P.R., care se ocupă cu editarea documentelor din vremea răscoalei populare de la 1821, des- chidem o dezbatere ştiinţifică cu privire la fondul Însuşi al problemelor legate de această, răscoală. www.dacoromanica.ro RECENZII Şl PREZENTĂRI GH. MATEI, Răsunetul internaţional al răscoalei ţăranilor din 1907. —E.S.r.L,, 1957. Cu prilejul aniversării semi-centenarului răscoalelor din 1907, a apărut In Editura de stat pentru literatură politică lucrarea : „Ră- sunetul internaţional al răscoalei ţăranilor din 1907” de Gh. Matei. Efortul autorului de a •aduce lumină Intr-o problemă — plnă de cu- rlnd netratată — a istoriei evenimentelor revo- luţionare din 1907, este cu atit mai meritoriu cu cit specificul temei abordate lăsa să se Între- vadă din capul locului dificultăţi serioase în procurarea documentării necesare. Din punctul de vedere al noutăţii informaţiei istorice — mai ales în capitolul referitor la răsunetul răscoalelor în mişcarea muncitorească interna- ţională — lucrarea este utilă reprezentlnd o contribuţie necesară pentru studierea ulterioară a perioadei şi problemei respective. Se cuvine a fi menţionate îndeosebi documentele prove- nind din Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., care cuprind informaţii preţioase pentru cerce- tarea ecoului răscoalelor din 1907 In Rusia ţaristă şi în general pentru determinarea pozi- ţiei autorităţilor şi diplomaţiei ţariste faţă de evenimentele din Romînia. în general lucrarea oglindeşte un efort de documentare apreciabil care constituie prin- cipala ei latură pozitivă. A fost dus plnă la capăt acest efort, în sensul unei documentări ample, multilaterale şi cit mai complete asupra problemei tratate? A reuşit autorul să Înfăţişeze realitatea istorică, dacă nu în ansamblu cel puţin în liniile ei esenţiale ? Autorul a strîns un material bogat, dar nu complet, lucrarea avlnd goluri serioase, care se resimt puternic în interpretare. Cum re ese din documentele publicate de autor, răscoalele din 1907 au avut un larg ecou în mişcarea revoluţionară şi în masele populare -de peste hotare şi sublinierea acestui aspect -constituie o parte pozitivă a lucrării. Dar autorul subapreciază în mod vădit un aspect, cel puţin la fel de important: compli- caţiile internaţionale, politico-diplomatice ale regimului capitalist-moşieresc din Romînia provocate de răscoale. Autorul prezintă poziţia cercurilor condu- cătoare din diferite state europene faţă de răscoalele din Romînia, mai mult prin prisma solidarităţii de clasă dintre reacţiunea interna- ţională şi clasele dominante din Romînia. Autorul insistă mult ! asupra acestui aspect, menţionînd diferite lucrări de poziţie de peste hotare în sprijinul forţelor contrarevo- luţionare din Romînia. Slnt citate fapte în legătură cu problema intervenţiei armate austro-ungare, cu cererile imperioase adresate guvernului romln pentru protecţia bunurilor aparţinînd supuşilor străini, cu neliniştea cla- selor stăplnitoare din ţările vecine faţă de o eventuală extindere a răscoalelor peste hotare etc. Slnt însă aspecte esenţiale al problemei pe care autorul nu le tratează, ci doar le amin- teşte fugar şi fragmentar. Din lucrare fie că lipsesc, fie că nu slnt con- turate precis unele idei principale fără de care este absolut imposibilă înţelegerea clară a răsu- netului răscoalelor în sinul claselor stăplnitoare din diferite ţări europene. Din lucrare rezultă îngrijorarea reacţiunii europene pe de o parte pentru aprinderea focarului revoluţionar din Romînia şi pe de altă parte grija capitaliştilor străini pentru soarta investiţiilor şi afacerilor lor de la noi. Se afirmă de asemenea că Austro- Ungaria urmărea prin intervenţia militară, nu numai zdrobirea unei periculoase şi contagioase mişcări revoluţionare din vecinătatea grani- ţelor sale, ci şi consolidarea poziţiilor ei în întregul sud-est european. Dar nu se arată cum au privit clasele stăplnitoare din Romînia, ecoul produs peste hotare de răscoale ? Cine parcurge corespondenţa purtată Intre guvernul romln şi acreditaţii săi diplo- www.dacoromanica.ro 200 RECENZII SI PREZENTĂRI 2 mat ici din capitalele europene, va desprinde dintr-tnsa străbătlnd ca un fir roşu principal serioasa Îngrijorare şi chiar alarma cercurilor conducătoare romineşti faţă de perspectivele pentru viitor ale creditului şi legăturilor eco- nomice ale Rominiei peste graniţi. In perioada răscoalelor au Început să se facă auzite peste hotare nu numai Îndemnuri la reprimare, ci şi reproşuri aducînd aver- tismente la adresa guvernanţilor romlni: un ziar italian nu pregeta să declare deschis că serbările jubiliare din 1906 au fost o Înşelă- ciune, o faţadă strălucitoare care ascundea un regim şubred incapabil să garanteze siguranţa investiţiilor şi creditelor plasate In Romlnia de capitaliştii străini. în asemenea avertismente dar mai ales In teama ca ele să nu fie urmate de fapte concrete, trebuie căutată explicaţia unui şir Întreg de manifestări ale virfurilor conducătoare din Romlnia din perioada propriu-zisă ca şi din cea imediat posterioară a răscoalelor. Din aceste manifestări putem cita de pildă, Încercarea de a dezminţi — iniţial — Însăşi existenţa unor răscoale, apoi severa cenzură exercitată de Însuşi primul ministru D. A. Sturdza asupra corespondenţilor străini, mituirea unor directori de ziare din Viena şi Cernăuţi pentru ca aceştia să Înceteze campania ostilă regimului din Romlnia etc. In arhiva Ministerului Afacerilor Externe se află de exemplu un bogat material docu- mentar — rapoartele lui C. Kogălniceanu, con- sulul romîn la Cernăuţi — din care rezultă că ştirile alarmante ce Veneau din Romlnia a creat peste hotare o atmosferă ostilă nu numai ţărănimii, ci şi guvernanţilor romlni, atmosferă In care acţionau diferiţi factori : guvernul imperial austro-ungar, marea finanţă, curentele sioniste şi obişnuiţii pescuitori în ape tulburi: ziarişti, samsari, speculanţi de bursă. Toţi aceşti factori, din motive felurite, dar In general de pe aceleaşi poziţii de clasă se străduiau să creeze In opinia publică europeană o imagine cit mai deformată asupra eveni- mentelor din Romlnia, ignorlnd caracterul social al răscoalelor şi prezentlndu-le în mod fals ca mişcări antisemite. Ceea ce-i irita insă şi mai mult pe guvernanţii romîni erau pro- nosticurile sumbre şi dezvăluirea în faţa lntregei Europe a unor aspecte sociale şi eco- nomice, care nu erau prea departe de adevăr. De aci campania de contrapropagandă a guvernului Sturdza care a Îmbrăcat cele mai variate forme ; • Zarva pe tema instigatorilor autoh- toni şi străini, informaţiile inventate despre descoperirea unor conspiraţii (de regulă cu sedii In străinătate) şi chiar arestarea Iţi Vasile Kogălniceanu şi Al. Vălescu care — aşa cum dădea de Înţeles C. Miile mai ţîrziu — a fost efectuată pentru traducerea In viaţă a lozincii conspirative ce circula pe atunci In culisele cele mai ascunse ale politicii romi- neşti : „Ne trebuie pentru străinătate insti- gatori”. Unele din problemele acestea sînt amintite In lucrare Insă Intr-un asemenea context şi Intr-o asemenea interpretare, Incit imaginea globală pe care o căpătăm după lectura capi- tolului respectiv este incompletă, trunchiată, fragmentată şi — In consecinţă — serios de- naturată. * Selecţionarea şi clasarea materialului faptic pe probleme şi categorii de probleme, ridică serioase obiecţii. Mă refer Îndeosebi la titlul şi conţinutul capitolului III: „Poziţia unor cercuri burghezo-democrate şi burghezo- liberale pe peste hotare faţă de răscoală”. Parcurgerea acestui capitol produce mari nedumeriri. Capitolul cuprinde în esenţă dife- rite luări de poziţii ale ziarelor străine în care se recunoştea mizeria şi exploatarea care a determinat pe ţăranul romîn să se răscoale şi se incriminau ororile represiunii; In general dezvăluiri defavorabile claselor stăplnitoare din Romlnia. Autorul nu arată care din aceste luări de poziţie slnt ale cercurilor burghezo- democratice şi care ale cercurilor burghezo- liberale. Nu se specifică nici care anume din ziarele citate exprimă curentele social-politice respective. In realitate singurul criteriu care tinde să justifice titlul capitolului sînt citatele care dezvăluie adevăruri favorabile ţărănimii romîne. In general, principiul adoptat de autor în selecţionarea luărilor de poziţie pare a fi următorul : dacă acestea sînt favorabile guvernanţilor romîni, atunci ziarul reprezintă punctul de vedere al reacţiunii din ţara res- pectivă, iar dacă sînt defavorabile atunci ele exprimă poziţia unor curente burghezo-libe- rale şi burghezo-democratice (delimitarea Intre aceste curente fiind lăsată la libera alegere a cititorului). E inutil a mai demonstra că o asemenea metodă nu poate rezista criticii. Puţine sînt exemplele In istorie clnd un organ de presă reacţionar a luat — fie silit, fie din anumite interese tactice — atitudini diametral opuse de la o zi la alta? Nu abundă oare istoria de momente In care reacţiunea este forţată de Împrejurări să dezvăluie anumite realităţi defavorabile ei? Dar nici nu este nevoie să facem apel la experienţa istorică;. fiindcă chiar autorul Îşi infirmă metoda, folosinfl de pildă citate din „Times” şi „Le Temps” (Care nu erau nici liberale nici demo- www.dacoromanica.ro 9 BECENZU SI PBBZENTĂEI 201 cratice ci declarate chiar de autor drept reacţionare) atlt la capitolul III cit şi la capitolul II (Reacţiunea internaţională împo- triva răscoalei din 1907) I însuşi autorul relatează că ziarele străine, de pildă cele itali- ene, şi-au schimbat tonul spre sfirşitul răscoa- lelor. Care din ele fuseseră consecvente pe linia dezvăluirii adevărului de la început plnă la sfîrşit, pentru a îndreptăţi — după criteriul autorului — categorisirea lir în organe ale cercurilor burghezo-liberale şi burghezo-demo- cratice ? Pe cine reprezenta In realitate — „Corriere della sera”, „Zeit”, „Secolo” şi altele menţionate in acest capitol? , Care a fost poziţia oficioaselor — recunos- cute ca atare — ale partidelor sau curentelor Jjurghezo-democratice şi burghezo-liberale din ţările europene ? Lucrarea nu răspunde la aceste justificate nedumeriri, lăslnd pe cititorul neiniţiat să creadă că „Frankfurter Zeitung” sau „Corriere della sera“ reprezentau Intr-adevăr .puncte de Vedere şi curente democratice. * Uneori autorul este serios preocupat de a lua atitudine critică faţă de materialul brut, atitudine ce se manifestă deseori prin note foarte ascuţite. Dar autorul nu este consecvent: clnd infor- maţia pare că slujeşte tezelor sale, atunci ti acordă încrederea cu o surprinzătoare uşurinţă. E adevărat că uneori încrederea exagerată faţă de unele fapte — chiar şi singulare — este acordată oarecum forţat pentru a se suplini goluri substanţiale de documentare. La pagina 15 de pildă, se declară foarte categoric că In preziua răscoalelor din 1907 domnea în sinul claselor dominante din Romî- nia o „atmosferă de auto-liniştire", de ignorare a stării de spirit revoluţionare a ţărănimii. Autorul ilustrează această teză citind o decla- raţie a lui D. Sturdza din ajunul răscoalelor despre „răbdarea” ţăranului romîn. Este în parte adevărat/că momentul izbucnirii răscoa- lelor a fost pentru mulţi reprezentanţi ai claselor stăplnitoare — deşi nu pentru toţi1— o surpriză. Dar că aceştia ignorează primejdia unor răscoale ţărăneşti e o afirmaţie mai mult declt hazardată. De la 1888 şi plnă la 1907 fuseseră relativ puţini şi răzleţi anii fără răscoale ţărăneşti, răscoale de intensitate şi amploare variabilă dar care fuseseră suficiente pentru a doblndi caracterul unor simptome extrem de ameninţătoare. Şi apoi întreaga literatură social-economică apărută în perioada anterioară răscoalelor, nu reprezintă oare oglinda fidelă a unei atmosfere de un caracter absolut contrariu celui afirmat de autor? E necesar oare să mai amintim aci despre miile de articole pe tema mereu nerezolvatei şi primejdioasei „chestiuni ţărăneşti” care au umplut coloanele presei romine de toate nuanţele şi de toate orientările la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi Începutul secolului nostru? Să mai relevăm oare faptul că cele mai mari lucrări despre problema agrară — de pildă lucrările lui Spiru Haret, Vasile Kogăl- niceanu, G. D. Creangă, Constantin Garoflid, Radu Rosetti, Al. Xenopol ca să nu-i aleeem declt pe aceştia din zeci de autori — au fost fie terminate şi publicate In ajunul răscoalelor, fie scrise In cea mai mare parte (vezi de pildă Radii Rosetti, „Pentru ce s-au răsculat ţăranii”) Înainte ca ţăranii să se răscoale? Se pot da şi alte asemenea exemple care dovedesc în chip concludent că autorul greşeşte atunci cînd acordă credit unei informaţii singulare. Cuvintele lui Sturdza — izvorîte poate tocmai din dorinţa de a atenua în mod conştient atmosfera în- cărcată — sînt cu totul insuficiente pentru a infirma dovezile enumerate mai sus. Reali- tatea istorică este indiscutabil alia declt cea rezultlnd din teza autorului. Dacă in cazul de mai sus autorul a acordat o încredere nemeritată unei singure informaţii, sînt însă cazuri mult mai numeroase cînd el devine foarte circumspect, mergînd plnă la rezerva totală faţă de un material faptic bogat şi preţios. La sfirşitul lucrării — spre exemplu — sînt publicate documente aflate în Arhiva cen- trală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., din Arhiva Minis- terului Afacerilor Externe şi din Fondul D. Sturdza de la Secţia manuscrise a Bibliotecii Academiei R.P.R., precum şi diferite extrase din materialele edite autohtone şi străine, în cele 100 de pagini care cuprind documentele din arhive şi extrasele din tipărituri, este adunat un material foarte preţios care — nu- mai el — ar fi permis o interpretare mai apio- fundată decît cea din lucrarea recenzată. Dar multe din informaţiile cuprinse în docu- mentele d n anexă nu sînt folosite de loc sau nu slnt folosite pe deplin în lucrarea de interpre- tare din prima jumătate a cărţii. Este de pildă inexplicabil pentru ce autorul nu a tratat 1 Take Ionescu, îşi exprimase temeri în acest sens cu clteva săptămini înainte faţă de Kiderlen 'Wăîhter, ministrul Germaniei la Bucureşti şi faţă de prinţul Schonburg, reprezentantul diplomatic al Austro-Ungariei. care chiar relatează faptul. www.dacoromanica.ro ■202 RECENZII SI PREZENTĂRI 4 pe larg In lucrare problemele cuprinse In raportul Consulului imperial rus Brunner de la Iaşi (p. 126—129). Din tot acest raport, autorul nu a ales declt un citat — şi acesta trunchiat — In care se arată influenţa primei revoluţii ruse asupra evenimentelor din Romi- nia. Dar Brunner face In legătură cu această idee o serie de consideraţiuni asupra caracte- rului răscoalelor din Romlnia, a cauzelor acestora, a modului cum s-au Îmbinat curentele ideologice autohtone cu cele dinafară In pregătirea climatului revoluţionar. Fireşte că cele relatate de Brunner trebuie examinate cu circumspecţia cuvenită faţă de un diplomat ţarist; dar ele nu pot fi In niciun caz ocolite. Lucrarea respectivă oferea un bun prilej pentru o tratare justă, ştiinţifică a problemei influenţei primei revoluţii ruse asupra Romi- niei. La un moment dat autorul declară: , Din cele arătate mai sus referitor la influenţa răscoalei ţăranilor din Romlnia peste hotare se desprinde că ea se Încadrează Intr-un ansamblu de corelaţii şi interacţiuni ale mişcărilor revoluţionare din diversele ţări, mişcări avlnd la bază condiţiile proprii ale fiecărei ţări şi Inrîurirea exercitată asupra tuturor de către revoluţia rusă din anii 1905 -1907” (p. 33). Din lucrare nu rezultă Insă că autorul a tratat Inrîurirea revoluţiei ruse; această Inrlurire nu este dovedită prin fapte, ci se mărgineşte — cu excepţia citatului din rapor- tul lui Brunner şi a altor cltorva menţiuni — la formule declarative generale. Conţinutul unora din documente a fost Intr-un fel sau altul citat In lucrarea de inter- pretare. Dar — cum am spus — slnt destule documente de arhivă şi extrase din materialul edit care nu slnt declt amintite In lucrare şi In care apar tot felul de exagerări care nu pot rămlne fără răspuns. Autorul nu a folosit integral şi nu a analizat temeinic In lucrare documentele publicate la sflrşit. Acest lucru constiiuie o serioasă greşeală. Dar această greşeală putea ti Intrucltva reparată dacă documentele aveau — separat — un studiu in- troductiv, — unde, Intre altele, autorul să fi avertizat pe cititor asupra unor afirmaţii care dezorientează pe cei care nu cunosc îndea- proape perioada respectivă. Se fac afirmaţii care nu corespund realităţii istorice : de pildă că răsculaţii din Moldova ,.ard oraşe” (p. 109, 110); că lingă Iaşi trupele ar fi omorlt un general şi că s-a Încins o luptă Intre soldaţi, In care patru sute dintre ei au căzut (p. 207). etc. Atitudinea contradictorie faţă de izvorul istoric este perfect ilustrată prin exemplele de mai jos. De pildă, la paginile 13-14 din lucrare citim * „Pent-u a Înăbuşi sentimentul de demnitate al poporului şi dorinţa lui de liberta'e. pen'ru a-1 face să suporte exploatarea claselor stăpîni- toare istoricii burghezi au ascuns frămlntările şi luptele maselor muncitoare. N. Iorga, spre exemplu, afirma că ţăranul romln, bucuros să scape de răspunderea socială a unui om liber "..se lăsa Ingenunchiat, Înlănţuit, Înjugat, şoptind ... o rugăciune de uşurare”. Autorul indică sursa : „N. Iorga, Constatări is'orice i u orivire la viata agrară a romtnilor, Buc., 1908, p. 27“. ’ într-adevăr la p. 27 din lucrare se găsesc cuvintele citate. Dar ele figurează Intr-un capitol intitulat ... „Criza financiară din veacul al XVI-lea’’ In care Iorga tratează procesul de decădere a ţărănimii libere In perioada de subjugare otomană a Moldovei, unde după opiniile sale acest proces a fost mai lent declt In Ţara Romînească. Ideea dezvoltată de Iorga este cuprinsă In citatul următor : „Avem a face mai ales cu o înceată decădere. In care nu se află nimic din solemnitatea catastrofelor tragice. Omul liber, plugarul cu viata proprie se încovoaie pe încetul supt o sarcină care nu 1 striveşte de odată. Şi marea proprietate nu intervine determinant şi brusc, pecetluind ruina celeilalte forme de stăplnire a pămlntului şi ea amestecă (subliniat In text) lucrurile tot mai mult In sensul unei confuzii folositoare pentru dlnsa. fără ca ţăranul, Îngustat tot mai tare, să opuie vre-o Împotrivi- re. Bucuros să scape de datorie, de urmărire, de Împilare, de răspundere socială şi de pri- gonire administrativă, gata să părăsească rolul, greu de susţinut al unui element nea- tlrnat In viaţa statului, vitreg fără vina lui el se lasă Ingenunchiat, Înjugat, Înlănţuit şoptind In locul blestemului ce-am aştepta, mai curlnd o rugăciune de uşurare. Mlndru de libertatea sa In vremile fără Domnie, sprijinitor vajnic şi neobosit al Domniei luptătoare, el era numai un susţinător sclrbit şi adine dezgustat al Domniei vasale, ce atlrna de orice voie şi de orice volnicie a turcilor”. Tezele de mai sus referitoare la situaţia din veacul XVt pot fi discutate dar din citatul respectiv se desprinde totuşi o imagine mult modificată tn comparaţie cu aceea ce se degaja din fraza (şi ea trunchiată) pe care autorul o foloseşte Intr-o lucrare despre ţărănimea romlnă din veacul XX 1. Nu e aici locul pentru a dezvolta concepţia şi poziţia lui N. Iorga ca istoric şi om politic. Dar trebuie totuşi spus deschis că un asemenea procedeu ca cel folosit de autor In lucrarea sa, deserveşte cauza reconsiderării critice, de pe www.dacoromanica.ro 5 RECENZII 81 PREZENTĂRI 203 poziţii marxiste, a unei figuri atit de proe- minente a istoriografiei romlne burgheze din perioada istorică a dezvoltării capitaliste a Romîniei, cum a fost aceea a lui Nicolae lorga. Nu este suficientă şi nici onorabilă folosirea unor citate trunchiate, pentru deter- minarea concepţiei şi poziţiei lui de clasă. De altfel autorul dă dovadă de o surprinzătoare inconsecvenţă; In cuprinsul aceleiaşi lucrări el işi însuşeşte fără rezervă dar tot la maniera trunchierii, o teză greşită, a omului politic Nicolae lorga. Ne referim la pasajul din lucrare In care este descrisă participarea răsculaţilor bulgari la mişcarea revoluţionară din Romlnia. Au- torul apelează pentru susţinerea tezei sale la două menţiuni: una provenind din revista „Neamul Romînesc” (anul I, nr. 90 din 18 martie 1907, p. 604) şi o alta cuprinsă tntr-un raport diplomatic al reprezentantului diplo- matic al Romîniei la Constantinopol, I. Pa- piniu, adresat guvernului de la Bucureşti (Arh. Min. Af. Ext., dos. NR. 12/1907. voi. I). Aceste două mărturii stnt considerate — după cit se pare, suficiente pentru a Îndrep- tăţi următoarea concluzie importantă şi plină de greutate : „Acţiunile comune romîno-bulgare In fră- mlntatele zile ale primăverii lui 1907 In unele regiuni romlneşti din apropierea Dunării, precum şi Încercările popoarelor balcanice de a uni lupta lor pentru scuturarea definitivă a jugului turcesc multisecular cu marea luptă socială a ţărănimii romlne se Înscriu In Înde- lungata tradiţie de luptă comună a popoarelor din această parte a lumii pentru libertate şi progres”. Autorul Îşi asumă deci serioasa răspundere de a-şi Însuşi fără rezerve informaţia din „Neamul Romînesc” şi cea din raportul lui I. Papiniu şi de a susţine in consecinţă: a) că regiunile dunărene ale Romtniei au cunoscut prezenţa a 4—5000 de răsculaţi veniţi din Bulgaria. b) că răscoalele din Romlnia se Încadrau sau urmau să se Încadreze In mişcarea generală de eliberare » popoarelor balcanice— mişcarea eterogenă cuprinztnd curente şi grupări attt de felurite şi cu ţeluri atlt de variate cum erau socialiştii bulgari, mişcarea iredentistă mace- doneană, radicalii din Serbia. c) că deci am asistat la o Încercare de a se uni o mişcare de eliberare naţională şi parţial socială a popoarelor care nu scuturaseră încă jugul turcesc, cu mişcarea revoluţionară a ţărănimii romlne al cărei caracter social este astăzi bine stabilit. d) că ţăranii răsculaţi (sau — poate numai capii de răscoală) din regiunile romlne sud- dunărene au avut tn prealabil legături cu socialiştii din Bulgaria, cu comitetele mace- donene din Constantinopol, Adrianopol şi Salonic şi cu radicalii slrbi. Decurge logic de aci că — dacă nu In toată Romtnia — cel puţin In judeţele limitrofe Dunării — nu am avut de a face cu o mişcare spontană, stihinică aşa cum ştiam pînă acum, ci cu o mişcare dinainte pregătită, organiiată şi — cel puţin după dorinţa organizatorilor ei din munţii Macedoniei — sincronizată cu acţiunile revo- luţionare ale popoarelor balcanice dinăuntrul şi din afara graniţelor de atunci ale imperiului sultanilor. Dintr-o singură pagină de text se desprind aşadar concluzii tulburătoare prin noutatea şi grandoarea lor şi care — In cazul clnd se dovedesc fondate — sînt de natură să modifice substanţial concluz.iile cercetătorului istoric al epocii şi al evenimentelor dramatice din 1907 ! Am avut deci de-a face — după afirmaţiile Marelui Vizir — nici mai mult nici mai puţin dectt cu Încercarea unei revolte generale In Balcani, cu acţiuni conspi- rative şi de masă. şi — forţlnd puţin nota — cu o iminentă aprindere a „butoiului de pulbere” al Europei 1 Răscoalele din Romlnia s-au bucurat de publicitatea cuvenită unui asemenea eveni- ment attt In presa romină cit şi peste hotare. E Insă ciudat, inexplicabil, cum fapte de o asemenea gravitate şi importanţă ca cele destăinuite de Marele Vizir lui Pa- piniu, au rămas In mapele primului minis- tru, fără ca presa să le consemneze, fără ca ţie să zguduie cancelariile diplomatice europene, foarte sensibile la orice nouă com- plicaţie a „chestiunii orientale”. O situaţie ca cea zugrăvită de înaltul demnitar otoman ar fi generat campanii de presă, curente de opinie, mesagii şi conciliabule diplomatice, stare de alarmă In parlamente şi state majore, In sfirşit o răscolire generală care — In con- diţiile „păcii Înarmate” de atunci — ar fi produs o comoţie puternică In Europa capi- talistă ante-belică. “ D.n păcate eşafodajul faptic pe care se sprijină concluziile sus-menţionate, nu rezistă unei cercetări atente şi obiective. Ca şi in alte părţi ale lucrării tov. Gh. Matei foloseşte şi In acest caz metoda „trunchierii” documentelor şi a lipsei de interpretare critică a informaţiei istorice brute. Fie din necunoaşterea situaţiei politice din Romlnia, fie din graba de a prelua o informaţie care a corespuns unei teze preconcepute, autorul s-a făcut, involuntar, purtătorul unei teorii pe care guvernul liberal şi aliaţi www.dacoromanica.ro 204 BECENZn SI PBEZENTiBI 6 sSi politici Încercau s-o acrediteze pe atunci , Îndeosebi peste hotare. Ce se petrecuse ? In prima lază a răscoalelor, atunci clnd mişcarea ţărănească se menţinea In cadrul Moldovei de nord şi centrale, unde existau mulţi arendaşi evrei — burghezia liberală şi aliaţii ei politici — In primul rlnd grupul A. C. Cuza-N. Iorga de la „Neamul Roml- nesc” sprijineau pe răsculaţi şi prezentau acţiunea lor revoluţionară ca o mişcare cu caracter antisemit precumpănitor. Clnd Insă valul răscoalelor a cuprins clmpia Dunării şi clnd caracterul pur social al mişcării era evident pentru oricine, burghezia liberală şi curentele social-politice care o sprijineau (poporaniştii, „generoşii", partidul „ţărănesc" condus de V. Kogălniceanu şi grupul de la „Neamul Romlnesc”) au adoptat o atitudine contrară nu numai ln sensul activităţii practice de reprimare a ţăranilor, ci şi ln manifestările lor politice. In Muntenia şi Oltenia nu mai erau exploatatori evrei şi totuşi aci răscoala luase formele cele mai violente, incomparabil mai violente declt ln regiunea aşa-zisului „Fischerland”. Pe de altă parte aceste forme violente trebuiau explicate lntr-un fel cre- ditorilor şi cercurilor financiare de peste hotare, care Începuseră serios să-şi pună problema siguranţei Împrumuturilor şi investiţiilor pla- sate ln Romlnia şi care îşi vedeau amenin- ţate planurile politico-strategice ln li gălură cu rolul Rommiei Intr’un vntor ră boi. Nu Intlmpiător cercurile conducătoare g imane considerau ră coaiele drept „că'cl ul lui Ach le“ al politicii lor în Balcani, în aceste împrcjuiări presa burgheză,'liberală, a făcut un viraj de 180%. Răscoalele — se spunea — nu au cauze interne.Vina o poartă diferite orga- nizaţii anarhiste, emisari de peste hotare, Îndeo- sebi ruşi. Iar violenţa răscoalelor ^din Clmpia Dunăreană nu se datoreşte declt ... ţiganilor şi bulgarilor localnici sau „amestecului” de slnge bulgăresc. Sîntem ln acea fază a eveni- mentelor din 1907 clnd lorga are o atitudine negativă şi popularizează peste hotare, Îndeo- sebi ln provinciile imperiului austro-ungar locuite de romlni, teza aceasta. în Istoria Romtr.ilor, voi. X, el pune dea- semeni violenţa răscoalelor din Muntenia şi Oltenia pe seama amestecului de slnge bul- găresc. Dacă autorul n-ar fi trunchiat informaţia din „Neamul Romlnesc”, cititorul ar fi Înţe- les din capul locului lipsa ei de seriozitate. Pentru ca cititorii să fie edificaţi redăm informaţia respectivă in redactarea ei inte- grală : „în Vlaşca bandele Vin de la Dunăre. Slnt bulgari cu steag roşu, bulgari din Bulga* ria, care au teletoane portative, liste de aren- daşi şi proprietari; ei arestează pe primari şi notari, distrug arhivele, nimicesc tot, silesc cu bătăi pe ţăranii noştri să-i urmeze. Prădăciu- nile şi omorurile slnt făcute de o singură bandă, asemenea cu cele ce operează ln Ma- cedonia”. în "cadrul aceleiaşi rubrici, la p, 606 Iorga (căci el este autorul notelor de cronică) nu mai pare Insă at, VI (1953), 168 p.; VII (1954), 250 p.; VIII (1955), 248 p. Organ al Societăţii de istorie a Croaţiei „Historijski Zbornik” şi-a Început apariţia In anul 1948, sub conducerea unui comitet de redacţie, In frunte cu prof. univ. Iaroslav Sidak, care este redactorul responsabil al revistei. Revista de istorie de la Zagreb are un bogat conţinut, cuprinzlnd studii, articole, comunicări şi note, In majoritate Închinate trecutului Croaţiei, Sloveniei şi Dalmaţiei. O bună parte este consacrată recenziilor de cărţi şi reviste de istorie. Articolele slnt urmate de rezumate In limba franceză, rusă, germană, engleză sau italiană. De conţinut variat (istorie politică, eco- nomică, socială, artă, arheologic), articolele Îmbrăţişează aproape toate orlnduirile. Din cauza prea bogatului material pe care-1 cu- prinde revista vreme de opt ani, ca şi din pri- cina spaţiului restrîns de care dispunem, slntem www.dacoromanica.ro . 11 BECENzn si pbezentAri 209 nevoiţi să remarcăm doar unele din articolele care reţin atenţia cititorului. Din domeniul istoriei vechi, remarcăm articolul lui Grga .Novak, Intitulat Privire asupra păturilor muncitoare In provincia romană Dalmaţia, (I, 129—152), In care se dau date preţioase despre lucrătorii mineri, care, deşi făceau parte din populaţia liberă, nefiind sclavi, erau obligaţi din tată In fiu să muncească In mină, fără dreptul de a se muta In altă parte. De asemenea despre cole- giile de meşteşugari (fauri, lemnari, pietrari, morari etc.) şi modul lor de organizare; despre marinarii dalmaţi, care constituiau 40% din flota Ravenei, şi, In fine, despre muncitorii agricoli (din agricultură şi viti- cultură) şi proprietatea comună asupra pă- mlntului. Dintre articolele de istorie medie, parte slnt Închinate prefeudalismului şi feudalismului timpuriu pe teritoriul Croaţiei şi Dalmaţiei. Astfel, Marko Kostrenfiid semnează articolul Statutul de la Vinodol (Vinodolski Zakon), (II, 131—152), scoţind In evidenţă însemnă- tatea acestui izvor din veacul al XlII-lea, care cuprinde o serie de relaţii economice şi sociale, norme juridice, etc. pentru istoria Croaţiei. Zdenko Vinski face unele propuneri cu privire la folosirea termenilor de „grădişte” şi „gradina”, In nota Contribuţii la cunoaşterea „gradiştei", (II, 223 — 241): termenul de grădişte să fie folosit pentru feudalismul tim- puriu, iar cel de gradina pentru preistorie. Josip Posedel, In Problema themei dalmate in prima jumătate a veacului al IX-lea (III, 217 — 220), presupune că Dalmaţia a devenit themă bizantină abia după anul 848. In urma unui război dintre ducele croat Trpimir şi un strateg bizantin, purtat Intre anii 846 — 848. Miiko Kos semnează un articol (o lecţie ţinută la Facultatea de Filozofie din Zagreb), intitulat: Colonizarea şi germanizarea Slo- veniei (IV, 9—19). Slovenii, la venirea lor pe teritoriul pe care-1 ocupă In prezent, au găsit aci o populaţie romanică, numită de ei „vlahi”, pe care au asimilat-o repede. Pe urmă, s-au Întins pe văile rlurilor, râm in in d aci ca o populaţie stabilă şi paşnică. Peste ei, In veacul al IX-lea, au început să vină germani. Colo- nizarea şi infiltrarea acestora In masa slovenă a fost mai intensivă In veacurile X—XIII. Aci ei au creat insula de populaţie germanică care a constituit pentru expansioniştii germani de mai tîrziu motive de cucerire a teritoriului sloven. într-un studiu purtlnd titlul Despre rela- ţiile economice la Trogir In veacul al XllI-lea (IV, 21 — 54), Mijo Mirkovid dă, pe baza căr- ţilor notariale din Trogir (Trau) (din anii 1263—1265, 1270—1273) preţioase relatări d n această vreme, cu privire la raporturile eco- nomice din acest oraş de pe coasta Dalmaţiei. Studiul are şase capitole, a căror Inşirare ne dă o imagine despre cuprinsul lui. Ele slnt : 1) Baza economică a vieţii; 2) Relaţiile de producţie ; 3) Concentrarea proprietăţii asupra pămtnturilor şi a bogăţiilor In mlinile bisericii; 4) Caracteristicile economice ale comerţului şi navigaţiei; 5) Preţurile; 6) Noua societate municipală şi vechile obştii comunale. învăţatul sloven Bogo Grafenauer, In arti- colul Contribuţii la critica ştirilor lui Constantin Porfirogenetul asupra imigrării croaţilor (V, 1— 56). supune unei minuţioase cercetări capi- tolele cuprinzlnd ştiri despre croaţi In două dintre redacţiile operei De administrando imperio. Un studiu temeinic este şi cel al lui Oleg Mandic, intitulat Frăţia (bratstvo) tn Croaţia feudalismului timpuriu (V, 225—298). Pe baza tuturor izvoarelor din veacurile IX—XIII privitoare la istoria Croaţiei, şi a supunerii unei serioase critici a tuturor scrierilor ante- rioare ce se referă la această chestiune, autorul aduce o contribuţie de seamă In luminarea unor probleme ale feudalismului timpuriu croat. El arată că In documente sub termenii latini de generatio In veacurile IX—X, de genus In veacul XI, parentela in veacul XII şi tribus In veacul XIII. se ascunde aceeaşi instituţie a frăţiei {bratstvo). Frăţia este un grup format din familii înrudite, compus dintr-un număr variabil de zadrugi (sau de rămăşiţe ale lor), legate împreună prin tradiţia unei descendenţe comune dintr-un strămoş îndepărtat, şi prin teritoriul pe care-1 exploa- tează In comun. Izvoarele menţionează exis- tenţa a două mari grupuri de astfel de frăţii In Croaţia veacurilor XI—XIII. în articolul Un episod al luptei pentru introducerea dijmei papale tn Dalmaţia (VII, 143—1661, Mitoslav B>-andt, pe baza şi a unor documente inedite, stabileşte că cearta dintre arhiepiscopia de Zadar şi mănăstirea sf. Krăevan este de fapt lupta căiugărilor împotriva impozitului papal pus pe cler. Ea poate fi considerată şi ca o luptă politică intre o partidă „naţională” croată şi un grup de reprezentanţi ai puterii veneţiene din Zadar Reţinem ca mai importante şi unele arti- cole închinate pe-ioadei feudalismului dez- voltat şi destrămării lui. Astfel, Nada KlajC. In Contribuţii la problema luptei de rlasă In Zagreb, la începutul veacului al XVII-lea (III, 199—211), analizează lupta de clasă www.dacoromanica.ro 210 RECENZII 81 PREZENTĂRI 12 din oraşul Zagreb, oglindite In noul statut de organizare a lui, din anul 1609. Remarcăm ca dătător de sugestii şi pentru unele situalii de la noi, articolul lui Konstantin Bastajă despre Problema raportului dintre con- strtngerea extraeconomică şi puterea seniorială tn sistemul timarurilor şi a spahiilor (VII, 103-128). Articole de istoria artei feudale semnează Ljubo Karaman şi Kruno Prijateli. Din arti- colele celui dinţii menţionăm : Despre arta feudală tn Croaţia şi Slavonia (I, 103—127; III, 125—174) şi Despre arta medievală a Istriei (II, 115—130), iar cel de-al doilea sem- nează articolul Contribuţii la istoria picturii din secolele XV—XVII la Dubrovnik (IV, 173-192). Ca articole de istorie modernă mai impor- tante semnalăm pe cele consacrate aniversării a o sută de ani de la revoluţia din 1848. precum şi cele despre mişcarea muncitorească din Croaţia In secolulXIX şi Începutul sec. XX. Dintre acestea se remarcă articolul redac- torului principal al revistei, Jaroslav §idak, un articol mai mult teoretic, intitulat Revo- luţia anilor 1848—1849 (I, 25—41) cel al lui Rudolf Bidanid, Revoluţia industrială tn Croaţia şi anul 1848 (I, 67—101), cel semnat de Vaso Bogdanov, Rolul popoarelor slave dunărene tn 1848—1849, tn lumina noilor cercetări ale istoriografiei sovietice (I, 43—66), ca şi cel al lui Vladimir Kosdak despre Emi- graţia (croată) maghiaro-filă In 1848 (III, 39-124). Mirijana Gross, specialistă In istoria mişcării muncitoreşti croate, semnează o serie de arti- cole şi recenzii privitoare la această problemă importantă din istoria modernă a Croaţiei. Din articolul său Ctteva caracteristici ale social- democraţiei In Croaţia şi Slovenia (V, 311 — 323), constatăm unele asemănări cu situaţia de la noi. mai ales In ceea ce priveşte revendi- cările politice ale partidului şi compoziţia sa de clasă. Şi In Croaţia, ca şi la noi, principala revendicare politică, între 1894—1903, era votul universal. Compoziţia de clasă a Parti- dului Social-Democrat, compusă dintr-o pă- tură mic-burgheză, din semiproletari şi pro- letari, cu opinii şi aspiraţii diferite, cu preco- nizări deosebite de tacticîi, a dus In cele din urmă la desfiinţarea lui. Autoarea mai reli- efează şi alte aspecte din istoria social-demo- craţiei croate, ca internaţionalismul parti- dului, partidul şi problema agrară etc. In articolul Partidul Social-Democrat. al Croaţiei şi Slavoniei şi mişcarea naţională din 1903 (VII, 33—84), ea scoate în evidenţă rolul înaintat al partidului, prin programul şi ac- ţiunea sa, In mişcarea amintită, iar In arti- colul începuturile mişcării muncitoreşti la Zagreb (VIII, 1 —39), M. Gross se ocupă de perioada anilor 1869—1889, a începuturilor mişcării muncitoreşti şi a transformării ei în mişcarea socialistă. Unele din articole sînt dedicate istoriei contemporane. în special evenimentelor iugo- slave din şi după cel de-al doilea război mon- dial. Din acestea menţionăm comunicarea lui Vinko Antid, Momente caracteristice ale luptei naţionale de eliberare tn Istria (VII, 1 — 22), ţinută cu prilejul congresului istoricilor iugo- slavi, in anul 1954, precum şi articolul semnat de Branko 2utid, despre Dezvoltarea puterii po- pulare tnregiunea Vrgimosl, tn anii 1941— 1943 (VIII, 69-105). Nu putem încheia această prezentare scurtă a unei reviste mari, fără a aminti şi de cuprinzătoarele pagini consacrate recenziilor şi prezentărilor de cărţi şi reviste de istorie, precum şi notelor critice şi istoriografice. Din cele 2 756 pagini ale revistei, pe anii 1948— 1955, 1 138 cuprind recenzii şi note. Unele din ele, semnate mai ales de Jaroslav Sidak, stnt adevărate articole teoretice. Intre prezentările de cărţi şi reviste de istorie străine (sovietice, italiene, germane, cehoslovace, polone), remarcăm lipsa celor romlneşti. Damaschin Mioc www.dacoromanica.ro NOTE BIBLIOGRAFICE ARCHIVUM, Revile iniernalionale des Ar- chiues publiie sous Ies aw pices de L’ UNESCO el du Conseil internalionl des Archives, V (1955), Paris, 1956, VIII + 253 pag. Consiliul internaţional al arhivelor, orga- nizat in 1950, prezintă In numărul cinci al revistei,, Archivum” lista princ palelor centre arh vistice din lume. Numerele precedente (2,3 şi 4) au publicat anterior sub Îngrijirea lui Robert-Henri Baulier. arhivist la Arhivele naţionale din Paris şi secretar al revistei, o bibliografie analitică internaţională a publi- caţiilor, cu date despre arhivistică şi Arhive. Volumul tipărit in 1966 Întregeşte seria bogatelor informaţii pe care Consiliul inter- . naţional al arhivelor intenţiona de la început să le pună la indemina cercetătorilor. El Inse- rează descrierea celor mai importante centre arhivistice din lume pe care cercetătorul istoric le poate consulta In vederea documentării sale. în afară de prezentarea sumară a fon- dului de arhive din centrul respectiv se dau indi- caţii In legătură cu organizarea fondului arhi- vistic. adresa, personalul care lucrează, acce- sibilitatea la aceste arhive (perioadele de vacanţă, posibilitatea de a obţine informaţii prin corespondenţă), indicaţii In legătură cu problema aparatelor de reproducere şi a apa- ratelor de lectură a microfilmelor etc. Fără îndoială, datele extrem de preţioase cuprinse In volum justifică intenţia iniţială a celor care au organizat lucrarea, pentru ca ea să repro- ducă cit mai multe informaţii necesare, reali- zind astfel un instrument de lucru de primă necesitate cercetătorului istoric. Aşa cum se precizează de altfel şi In intro- ducere, din conţinutul volumului lipseşte o singură importantă rubrică : indicarea inven- tarelor şi repertoriilor imprimate pentru fiecare depozit arhivistic. Această lipsă este remediată In parte prin cele două importante lucrări bibliografice publicate de Robert-Henri Bautier: Biblioqraphie sileclive des guides d’archives (off. printed from The Journal of Documenlation, voi. 9, nr. 1, March lă'53, p. 1 — 41) şi Biblio- graphie analylique iniernalionale des publiea- lions relaliviS ă l’archivislique et anx Archives, publicată In ,.Archivum” (nr. 2, 1952, p. 105 — 226; nr. 3, 1953, p. 109-188; nr. 4, 1954, p. 217-289). Iu principiu volumul remarcă pentru fie- care ţară date complete asupra arhivelor, care prezintă interes pentru cercetarea istorică, indiferent de natura acestor depozite arhi- vistice : arhive naţionale, provinciale, muni- cipale şi particulare. Autorul a Întocmit această listă indicativă In mod selectiv, In sensul că a eliminat insti- tuţiile arhivistice provinciale şi municipale care se remarcă prin informaţii şi date strict locale. Notiţele indicative diferă In conţinutul lor, după datele complete sau mai puţin com- plete pe care autorul le-a avut la lndemlnă. Au- torul precizează chiar că pentru şapte state (Ger- mania, Austria, Belgia, Franţa etc.) indicaţiile au fost date mai complet şi mai unitar deoarece In organizarea acestor centre arhivistice există o mare asemănare. Lucrarea cuprinde aproximativ 2 000 indi- caţii privind 51 de state şi poate fi considerată plnă In prezent ca cea mai completă lucrare de acest fel. Ediţia din 1928 a publicaţiei Minerva Handbucher nu conţinea declt jumă- tate din cifra indicaţiilor prezentate de „Ar- chivum” şi se referea numai la 33 de state, iar de cele mai multe ori indicaţiile erau lipsite de elemente analitice descriptive. Notiţele slnt redactate In una din limbile franceză, engleză, spaniolă, germană şi italiană. La Începutul lucrării este semnalat un chestionar cu 13 Întrebări, fiecare Întrebare notată cu o cifră separată şi fiecare indicaţie descriptivă se referă pe rlnd, prin răspunsuri scurte, la cele 13 Întrebări concludente. între- bările se referă la zilele şi orele de program ale centrului arhivistic respectiv, la modali- www.dacoromanica.ro 212 NOTE BIBLIOGRAFICE 2 ta tea consultării materialului (tn mod gratuit, prin microfilme, prin corespondenţă etc.), la principalii colaboratori şi cercetători, la im- portanţa şi vechimea depozitului, la cele mai vechi piese, dacă centrul arhivistic are prin excelenţă un caracter istoric etc. Volumul cuprinde la început o listă a prescurtărilor, iar la sfirşit un index locorum. Indicaţiile slnt grupate apoi in ordinea alfabetică a ţărilor, precedate de lista organi- zaţiilor arhivistice internaţionale (Archives seclion, Library, United Nations; Archives de i’UNESCO Services internaţional de recherches). Fiecare ţară este semnalată printr-o cifră în partea de jos a paginii (I—LT). Repertoriul publicat în numărul cinci al revistei ,,Archivum” reprezintă o temeinică contribuţie la cunoaşterea răspîndirii, organi- zării şi funcţionării diferitelor centre arhi- vistice, centre care sînt de primă importanţă pentru activitatea şi cercetarea istorică. P. SUnionescu GEORGIUS MIHAILOV, Inscriptiones qraecae in Bulgaria repertae. Volumen 1. Inscrip- tiones orae Ponţi Euxini. Sardicae (Solia), 1956. 262 [—266] pag. (Academia Littera- rura Bulgarica. Institutum Archeologicum. Series epigraphica, nr. 2). Materialul epigrafic cuprins în corpul de inscripţii, din care Institutul de Arheologie din Sofia a publicat în 1956 primul volum va fi ordonat în următoarele cinci diviziuni: voi. I. Inscriptiones orae Ponţi Euxini, voi. II. Inscriptiones inter Danubium el Haemum re- perlae, voi. III. Inscriptiones inter Haemum et Rhodopem reperlae, voi. IV. Inscriptiones terrilorium Serdicae, Paulaliae el Nicopolis ad Meslum, adiecta appendice, qua omnes inscrip- liones in lamellis, anulis, ponderibus, vasis ele. incisae conlineanlur, quia pleraeque earum locis incerlis Moesiae aul Thraciae repertae vel ex lerris externis imporlalae sunt, voi. V. Indices cum labula geographica. Volumul I editat ca numărul doi al seriei cpigrafice în cadrul Institutului de arheologie semnalează şi prezintă inscripţiile greceşti găsite pe ţărmul Mării Negre. Lucrarea cuprinde la început o prefaţă explicativă care re- ţparcă principalele probleme legate de trans- crierea, citirea şi publicarea inscripţiilor. Se prezintă de asemenea planul general al întregii lucrări. Volumul repartizează iniţial mate- rialul după criterii geografice (Caron Limenos vicinia, Bizone et vicinia, Dionysopolis et vicinia, Odessus el vicinia. Erite, Arislaeum, Mesambria et vicinia, Anchialus, Burgas et vicinia, Apollonia el ricinia, Ahlopol), apoi în cadrul diferitelor subdiviziuni, acolo unde materialul epigrafic se poate ordona, acesta , este indicat pe categorii de probleme. Struc- turate pe aceste criterii generale primele patru capitole se prezintă astfel: I. Caron limenos vicinia: 1. Tvârdica, 2. Săbia, 3. GorniCane ; II. Bizone et vicinia : A. Bizone, B. Vicinia : 1. Bâlgarevo, 2. Tirizis ; III. Dionysopolis et vicinia: A. Dionysopolis (Decretum Catalo- gus, Tituli, honorarii, Res sacrae, cum cata- loga, Tituli sepulcrales, Varia et ambigua), B. Vicinia (Balkanci, BogaCevo, Kranevo); IV. Odessus et vicinia : A. Odessus (Decreta, Gatalogi, Tiluli honorarii, Epistulae impera- torum, Tituli ad munera gladiatoria perti- nentes, Inscriptiones in signis, Monementa dedicatoria, Tituli sepulcrales (Tituli vetu- stiores, Tituli aetatis posterioris sine orna- mentis, Tituli aetatis posterioris cum orna- mentis, Sarcophagi, Prohibitiones, Epigram- mata vana et ambig-a), B. Vicinia (Vicinia prox'ma, K.Cevo Vinica, Evksinograd, Na- dezda Vladislavovo, Aksakovo, Ignatievo, Eze- rovo, Beloslav, Galata, Tituli locis incertis reperti, nune in museo Odessitano). Lucrarea cuprinde un index al cărţilor şi periodicelor consultate care au semnalat, au reprodus şi au descris anterior indicaţii epigrafice pe care autorul le prezintă în volumul său. Fiecare periodic amintit în cadrul lucrării se recunoaşte prin iniţialele titlului respectiv. Observăm cîteva din titlurile periodicelor romî- neşti indicate pentru materialul epigrafic cu- prins în ele : „Analele Academiei Romîne. Me- moriile secţiunii istorice” ; „Anuarul Institutu- lui de studii clasice” ; „Ephemeris Dacoromâ- na” ; „Annuario del la Scuola Romena di Roma” etc. Un al doilea indice cuprinde : I. Nomina virorum et mulierum; II, Nomina romana : 1. Praenomina, 2. Nomina, 3. Cognomina; III. Geographica; IV. Reges eorumque domi; V. Respublicae graecae : 1. Senatus, comitia, magistratus, curatores et similia, 2. Honorcs et privilegia; VI. Respublica romana : 1. Im- peratores eorumque propinqui, consules, legaţi Aug. pr. pr. ete., 2. Senatus, comitia, magi- stratus, reliqua. VIL Res sacrae: 1, Dii, deae, heroes eorumque epitheta, 2. Sacerdotes, cerimoniae, feriae, agnostica, varia, 3. Annus, menses. dies ; VIII. Verba poliora ; IX. Iniţia carminum. Ultima parte a lucrării este rezervată re- producerilor fotografice ale inscripţiilor des- www.dacoromanica.ro 3 NOTE BIBLIOGRAFICE 213 crise In volum. Fiecare reproducere este pre- zentată printr-un număr de ordine corespun- zător numărului rezervat în volum descrierii şi prezentării textului inscripţiei. Lucrarea mai cuprinde o hartă amănunţită: Situs locorum ubi tituli inventi suni — a localită- ţilor şi regiunilor semnalate precum şi un index imaginum. Volumul remarcă 475 inscripţii pe care le prezintă în general în mod complet, dîndu-se următoarele indicaţii : localitatea unde a fost găsită inscripţia, locul unde se păstrează în momentul de faţă, descrierea şi dimensiunile pietrei, precum şi textul inscrip- ţiei. în cazul în care inscripţia a mai fost pu- blicată sînt amintite datele referitoare la publicarea anterioară (autorul, revista, date în legătură cu exactitatea descrierii şi citirii textului etc.). Lucrarea, remarcabilă atît prin valoarea ei informativă cît şi prin prestanţa ei ştiinţifică, editată într-un tiraj restrins de 400 exemplare, constituie fără îndoială o însemnată contri- buţie a cercetărilor arheologice şi istorice din Republica Populară Bulgaria. P. Sitnionescu GUNTHER von PAIRIS, Die Geschichte der Eroberung von Konstantinopol. Ubersetzt und erlăutert von Erwin Aussmann, Her- mann Bohlaus Nachfolger - Weimar, t1956, 115 pag. Cronica lui Gunther este editată în colecţia Geschichlschreiber der deutschen Vorzeit, E o colecţie în care se reeditează vechile cronici germane. în general acele ce sînt strînse în Monumenta Germaniae Histor’ca. Pentru a face accesibile aceste cronici unui număr cit mai mare de cititori interesaţi, care nu cunosc limba latină, reeditarea se face prin traducerea textului în limba germană. Comentariul şi notele critice care însoţesc ediţia nouă a cro- nicilor germane vechi dovedesc că erudiţia nu suferă nici o ştirbire în urma acestei trans- puneri Intr-o limbă modernă. Introducerea cu care Erwin Aussmann însoţeşte cronica lui Gunther este o sumară precizare a cîtorva probleme puse de această cronică istoriografiei moderne. Ea cuprinde 20 de pagini tratînd: controversa despre Gunther, Gunther omul şi opera, conţinutul crqnicii, forma, hexametrul, filiaţia manuscri- selor, titlul lucrării, ediţii şi traduceri ante- rioare. Intrucît textul cronicii nu esîe cuprins în Monumenta Germaniae Historica, autorul a folosit pentru traducere textul lui Riant, editat la 1875 ; cu toate că nu e de părerea acestuia din urmă în ceea ce priveşte filiaţia manuscriselor existente, fără să aducă sufi- ciente argumente pentru ce socoteşte ediţia lui Riant ca nu îndestul de critică. Aussmann crede că este puţin probabil ca textul original să se fi găsit în aşa-numitul Codex Parisinus, bănuit de Riant ca prototipul din care ar deriva celelalte manuscrise. în filiaţiunea stabilită de Aussmann. ma- nuscrisele din Ingolstadt şi cel din Kolmar sînt înrudite, pornind direct dintr-un codex Y, care ar deriva ca şi Codex-ul Parisinus dintr-un Codex X, acesta din urmă derivlnd direct din originalul azi pierdut. Variantele din ma- nuscrisul miinchenez (M) dovedesc că el nu porneşte din Y, ci probabil din Codex-ul Parisinus despre care face menţiune la urmă. Cu toate că autorul traducerii schimbă filiaţiunea lui Riant, atît pentru textul folosit la traducere cit şi pentru titlul lucrării lui Gunther e' dă întlietate manuscrisului M — folosit şi de Riant în care titlul este : De expug- naliones urbis Conslanlinopo/ilanae şi nu Hisloria Conslanlinopolilana din manuscrisele I şi C, deşi acest titlu i se pare mai verosimil. Concluziile lui Aussmann sînt susceptibile de modificări, deoarece după cum spune însuşi autorul, el s-a servit numai de textul şi apa- ratul critic al lui Riant şi nu a avut posibili- tatea să confrunte manuscrisele. * Filiaţiunea stabilită de Aussmann mărtu- riseşte însă spiritul critic şi probitatea ştiin- ţifică cu care slntem obişnuiţi la istoricii ger- mani. Acelaşi spirit critic îl găsim şi în stabi- lirea biografiei lui Gunther, autorul cronicii, în această chestiune a existat o lungă contro- versă. Ea porneşte de la următoarele fapte : la 1507 Peutinger a editat un manuscris numit Ligurinus, care esle o epopee avînd ca erou pe Frederic Barbarossa, împăratul german. Editorul dă ca autor în „Sub- scriptio’’, numele Gunther. De acelaşi autor mai există o altă epopee numită Solgmarius al cărei conţinut se referă la cruciada I. Despre acest Gunther nu se ştie nimic. Din felul cum sînt scrise cele două epopei se poate trage însă concluzia că autorul lor cunoaşte foarte hine Suabia, că a fost dascălul lui Kon- rand de Suabia, fiul lui Barbarossa, că are un stil care depăşeşte stilul obişnuit al evului mediu, însuşirile acestea caracterizează însă şi lucrarea lui Gunther din Pairis. Cele două epopei sînt scrise între anii 1185—1187, iar scrierea lifi Gunther din Pairis, se poale data ca fiind realizată între anii 1207—1210. După apro pierea datelor de apariţie, şi după asemănările stilistice, Aussmann admite probabilitatea identităţii între Gunther autorul epopeelor www.dacoromanica.ro 214 NOTE BIBLIOGRAFICE 4 şi Gunther din Pairis autorul cronicii traduse. Cu toate că Aussmann socoteşte ca accesorii argumentele care pot li trase din comparaţia textelor făcute de Pannenborg, credem că aceste argumente au o Însemnătate deosebită şi poate ar Înlocui probabilitatea identităţii cu o certitudine a ei, deoarece autorul tradu- cerii rămlne mai mult in sfera probabilităţii. Primele lucrări ale lui Gunther — Soly- marius şi Ligarinus slnt. scrise In versuri, dar foloseşte, ca izvoare, cronicele. Solymarius este o transpunere In versuri a istoriei primei cruciade după cronica călugărului IJobert din Reims, care şi el la rlndul său a folosit din plin Gesta Franrorum. în lucrarea a doua, Ligurinus, Gunther s-a folosit de datele cro- nicarului Otto de Freising şi ale continuato- rului acestuia, Rahewin, de data aceasta Insă cu mai multă independenţă. La 1203, Gunther era călugăr la mănăstirea Pairis din Alsacia, renumită atunci pentru atmos- fera de cultură ce domnea acolo. Aici a scris Intre anii 1207—1208 istoria cuceririi Constan- tinopolului şi mai tlrziu o lucrare pur teologică intitulată De oratione, elemosina el ieiunio. Pentru istoria cuceririi Constantinopolului s-a folosit probabil de relatările orale, pe care i le-a făcut abatele mănăstirii, Martin, parti- cipant la cruciada a IV-a, In calitate de pre- dicator, sarcină ce o căpătase de la papa Inocenţiu al III-lea. Acest abate Martin a fost conducătorul cruciaţilor adunaţi la Băle, cu care apoi a pornit la Veneţia şi de aici mai departe şi a participat la evenimentele de seamă care s-au produs în timpul cru- ciadei. A luat parte chiar şi la jefuirea Con- stantinopolului, însuşindu-şi pentru mănă- stirea sa o mulţime de relicve din. bisericile bizantine. în cronica lui Gunther sînt cuprinse rela- tările unui martor ocular al cruciadei şi aceasta constituie valoarea ei istorică. Ea se adaugă celorlalte cronici scrise de martorii oculari ai cruciadei ca : Geoffroi de Ville- hardouin, Robert de Clary etc. Ea trebuie pusă Insă in legătură cu relatarea scurtă ce o găsim In scrisorile adresate de Balduin de Flandra lui Inocenţiu al III-lea, In 1203 şi 1204x, şi cu Devastalio Conslantinopolilana, care este un jurnal oficial al cruciadei. Pentru cruciada a IV-a am avea astfel două feluri de izvoare care pornesc din medii diferite, cu puncte de vedere deosebite în legătură cu această expediţie. Relatările menţionate de Gunther In cro- nica sa sînt interesante prin faptul că ele 1 Higne. Patr. lat.. Inoc. IU. Epp. Lib. VI, col. 23# Epp. lib. VII, col. 447 şl urm. pornesc de la un adversar al cuceririi Constan- tinopolului care are însă de împlinit o misiune papală în mijlocul unor cruciaţi care schimbă caracterul iniţial al cruciadei. De aceea sîntem de acord cu Aussmann care în comentariul ce însoţeşte traducerea lucrării lui Gunther o califică drept miezul operei acestuia 1. în notele critice care însoţesc traducerea lui Aussmann, trebuie să constatăm.că acesta se rezumă în a compara textul numai cu Villehardouin, care fără îndoială că rămlne o autoritate de primul rang. Ar fi mai completă dacă s-ar fi extins comparaţia şi cu celelalte izvoare istorice privind cruciada a IV-a. Trebuie subliniat meritul lui Aussmann de a fi stabilit în mod convingător relaţia ce există între textul istoriei scrise în proză de Gunther şi partea poetică, scrisă în versuri, a aceluiaşi autor, parte pe care Riant o socotea independentă şi interioară istoriei cuceririi Constantinopolului. M. Karidei G.G.LITAVRIN, Boccranuze âoAeap u baqxob e mşa,Ion, Bibliotecile populare săteşti din Transilvania in anii 1870— 1910, în „Călăuza biblio- tecarului”, 1956, nr. 6. p. 21—24. — Nicolae Balcescu şi bibliografia, în „Călăuza bibliotecarului”, 1956, nr. 3,p. 18—20. Dumitriu, Fetru, La al 50-lea an de apariţie (al „Vieţii romtneşU"), în „Viaţa romînească", 1956, nr. 3. p. 12—14. Enescu, l\. C., Gheorghe Asachi 1788—1869, în Din istoria pedagogiei romtneşti, Buc., 1956, p. 143-223. Farczădţ’, Alcxa, Un manuscris necunoscut descoperit la biblioteca documentară Bolyai din Tg. Mureş, în „Călăuza bibliotecarului”, 1956, nr. 9, p. 26—28. Felea, I., Despre revista „Contemporanul" şi răspindirea ideilor înaintate ale vremii (1881— 1891), în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R.”, an. II, (1956), nr. 4, p. 171-182. Graur, acad. AI., Cind ,,Bomlnia liberă" apărea In ilegalitate, în „Presa noastră”, 1956, nr. 4, p. 16. Grigorhi, llrrnnrd, Ştefan C. Mihăilescu(1816— 1899), în „Din istoria pedagogiei romtneşti", Buc., 1956, p. 363-410. Haupt, Gh,, Cum a apărut „Contemporanul", în „Contemporanul", 1956, iulie 13, p. 2. — ,,Courrier de Moldavie" (1790), în „Presa noastră", 1956, nr. 6. p. 34—35. • Fvaşcu, Genrţic, 75 de ani (de la apariţia „Contemporanului"), în „Contemporanul”, 1956, iulie 13, p. 1. Jako, S , Începuturile scrisului in păturile laice din Transilvania medievală (Unele probleme noi ale paleografiei laline), în „Studii şi cercetări de istorie”, Acad. R. P. R., Filiala Cluj, 1956. nr. 1 — 4, p. 81—102. ■rugai rcami. Veturia, 'Lipanii şi dezvoltarea lui, în „Călăuza bibliotecarului", 1956. nr. 7.p. 21—24. Kânlor, Lujns, Adalekok a Korunkban kozolt miifordităsok irlike lesihez [Contribuţii la valorificarea traducerilor literare din revista „Korunk"], în „lgaz Szd", 1956, nr. 10, p. 1538-1543. Lăudat, I. D., La împlinirea a 75 de ani de la apariţia revistei „Contemporanul", in „laşulliterar”, 1956,nr. 7,p. 80-86. — Preocupări de folclor la „Contemporanul", în,, laşul literar”, 1956,nr. 4,p. 123—128. Lăzărescu, I., „Junimea” expresie a regimului burghezo-moşieresc", în „Studii şi cercetări ştiin- ţifice”, Filologie, Acad. R.P.R., Filiala Iaşi, 1956, fasc. l,p. 107—113. Leon, Alex. şi Hincu, Dumitru Aspecte ideologice din activitatea vechii „Vieţi romtneşti” (1906 — 1940), în „Viaţa romînească”, 1956, nr. 3, p. 221 — 230. Ludti, Th., Contribuţii la istoria bibliografiei romlne, în „Călăuza bibliotecarului”, 1956, nr. 1, p. 12-15. — Izvoare bibliografice necunoscute, în „Călăuza b.bkotecarului”, 1956, nr. 5, p. 28—31. Manoliu, M., Propagator al darwinismului (Lupta „Contemporanului”, pentru promovarea ştiinţei materialiste), în „Contemporanul", 1956, îtil.e 13, p. l şi 4. »*» O anivrsare glorioasă. 75 de ani de la apariţia „Contemporanului”, în „Tînă- rul lenin st”, 1956. nr. 6, p. 61. l’âlffy, Antal, Bolyai Farkas halălănak centcnăriuma. A pedagâgus [Centenarul morţii lui Bolyai Farkas. Pedagogul], în „Utunk”, 1956, noiembrie 24, p. 2. Pascariu, Fetru, Ziare şi reviste vechi la biblioteca „N. Bălcescu” din Iaşi, în „Călăuza bibliote- carului”, 1956, nr. 6, p. 25—27. Popcscu-Tciuşan, Ilie, Grigore Pleşoianu, 1808—1857, în Din istoria pedagogiei romtneşti, Buc., 1956, p. 285-329. Popovici, Călin, Istoricul calendarului, în „Tlnărul leninist”, 1956, nr. 11, p. 50—53. Răduică, Georgetu, Fondul de periodice din Biblioteca Academiei R.P.R., în „Călăuza bibliote- carului", 1956, nr. 11, p. 29—32. www.dacoromanica.ro 3 BIBEIOGRAEIE ISTOKICĂ PE ANEI 1958 225 Roşea, Aneta, Jumătate de veac de la înfiinţarea bibliotecii din Blrlad, In „Călăuza biblioteca- rului”, 1956, nr. 11, p. 11-12. Roşianu, Miliail. Nicolae Bălcescu (1819— 1852) exponentul ideilor pedagogice progresiste de la 1848, în Din istoria pedagogiei romtneşti, Buc., 1956, p. 331—362. Săvulescu, acad. Traian, 90 de ani de viaţă academică In ţara noastră, In voi. 90 de ani de viaţă academică tn ţara noastră, Buc., Ed. Acad. R.P.R., <1956>, p. 9—77. Silvestra, Tudor, O scrisoare memorialistică despre „Viaţa romtnească”, In „laşul literar”, 1956, nr. 8, p. 99—105. SitnoncScu, Dan, Primul ziar tipărit pe pămlntul ţării noastre, In Studii şi materiale de istorie medie, voi. I, 1956, p. 343—351. Spieljnan, dr. Jozsef şi Boriska, HalăsZ. A Korunk is az orvosludomăny kerdesei [Revista „Ko- runk” şi problemele ştiinţei medicale], In „Utunk” 1956, noiembrie 10, p. 2. Stănohi, M., Gazeta. „Sclnteia” din anul 1919, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”7 an. II (1956), nr. 1, p. 93- 98. — 25 de ani de la apariţia ziarului „Sclnteia”, organul C.C. al P.C.R., în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R.”, an. II (1956), nr. 4, p. 131-160. Ştefan, Mircea, Revista „Contemporanul” 1881—1891 despre invâţămlntul din ţara noastră, în Din istoria pedagogiei romtneşti, Buc., 1956 p,. 411—465. Stoian, Stanciu, Un aspect al dezvoltării tnvăţămlnlului romtnesc tn perioada lui de început, în Din istoria pedagogiei romtneşti, Buc., 1956, p. 15—55. Strempel, Galiriel, Relaţii romtno-ruse tn lumina tiparului, Buc., 1956, 49 p. cu ilustr. şi fasc. Tebeica, V., Din istoricul poştelor, timbrului şi filateliei tn ţara noastră, în „Filatelia”, 1956, nr. 4, p. 12-14. • Tcodorescu, AI, Folclorul tn „Contemporanul”, Jn „Contemporanul”, 1956, iulie 13, p. 4. — Preocupări de folclor la revista „Convorbiri literare", în „Studii şi cercetări ştiinţi- fice”, Filologie, Acad. R.P.R., Filiala Iaşi. 1956, fasr. 1, p. 149—167. Toma, Sorin, „Sclnteia”, în „Presa noastră”, 1956, nr. 5, p. 1—4. Tomescu Mircea. Evangheliarul lui Macarie, în „Călăuza bibliotecarului”, 1956, p. 9, p. 29—31. Toth, Săndor, „Korunk" — tribună de luptă. Despre revista „Korunk” (Epoca noastră) ce a apărut ta Cluf tn perioada 1926—1940, In „Contemporanul”, 1956, au^. 10, p. 5. Turnovszky, Săndor, A Korunk etsb szerkeszlbje [Primul redactor al revistei Korunk], în „Utunk”, 1956, oct. 5, p. 6. Vianu, Tudor, Mihai Ralea (Cuvtntare pronunţată tn şedinţa festivă a Academiei R.P.R., din 11 mai 1956), în „Viaţa Romînească”, 1956, nr. 8, p. 144—152. Vingurzan, Virgil, Biblioteca „Batthyaneum” din Alba-Iulia, în „Călăuza bibliotecarului”, 1956, nr. 7, p. 17—20. Vitncr, Ion, Problematica realismului critic tn paginile revistei „Contemporanul”, 1956, iulie 13, • p. 1 şi 4. Wolf, Io an. Organizarea şcolilor bănăţene tn anii 1770—1800 şi activitatea pedagogului Teodor I. Iancovici, în Din istoria pedagogiei romtneşti, Buc., 1956, p. 57—97. XIII. ISTORIA ŞTIINŢEI Albu, Paula, Emil Racoviţă şi concepţia sa biologică (Cu o prefaţă de N. Bolnariuc), Buc., 1956, 157 p. cu ilust. portr. şi h. Angliei Saligny (1854—1925), Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1956, 23 p. (Biblioteca Acad. R.P.R., seria de bio-bibliografii). Antotie, Radu, Spitalul Gtrlaşi (studiu monografic), în Studii şi articole de istorie, voi. I, Societatea de ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R., 1956, Buc., p. 225 — 244. Barbu, G., Le developpemenl des recherches d’Hisloire de la Medecine dans la Republique Populaire Roumaine — Communication prisentee au XV-< Congris International d’Ilistoire de ta Midecine, Madrid, Septembre 1956 (Bucarest), <1956>, 8 p. Berindei, Dan, Despre relaţiile dintre Carol Davila şi Mihail Kogălniceanu, in „Ocrotirea sănătăţii în R.P.R.”, 1956, nr. 3, p. 275-280. Bîrsaii, St. şi Băjleanu, Gh, Două secole de activitate (La aniversarea spitalului orăşenesc clinic de adulţi Iaşi — fost Sf. Spiridon), în „Muncitorul sanitar”, 1956, dec. 1, p. 1. lloldjjn, Valeriu, L., Victor Babeş (30 de ani de la moartea medicului savant romtn V. Babeş), In „Ştiinţă şi tehnică”, 1956, nr. 10, p. 14—16. 15 — C. 1398 www.dacoromanica.ro 226 BIBLIOGRAFIE ISTORICA PE ANUL 1056 4 Brătescu, dr. G., Critica organizării sanitare din Romtnia burghezo-moşierească tn lucrările lui St. Slincă, In „Ocrotirea sănătăţii în R.P.R.”, 1956, nr. 3, p. 271 — 275. Brătescu Gh. şi Gâza Grosz, Tradiţii democratice şi revoluţionare ale medicinei romtne. Legăturile lui N. Zubcu Codreanu cu studenţii medicinişti din Bucureşti, in „Ocrotire:? sănătăţii In R.P.R.”, 1956, nr. 1, p. 82-93. ' Brătescu, G., 30 de ani de la moartea profesorului Toma Ionescu, In „Munca sanitară", 1956, nr. 3, p. 251-256. . Burghelc, Th., Prof. dr. D. Bagdasar, 10 ani de la moartea sa, In „Chirurgia”, 1956, nr. 4, p. 483—484. Buţurcanu, Vladiinir C., Prof. Ion Tănăsescu, Figuri de chirurgi romlni, In „Chirurgia", 1956, nr. 1, p. 120-122. Cnrnloli, E., Un pionier al aviaţiei mondiale : Traian Vuia, In 90 de ani de viaţa academică 11 ţara noastră. Buc., Ed. Acad. R.P.R., <1936>, p. 143—164. Cscdo, C., Ferenc Nyulas, organizatorul farmaciei de acum 150 de ani. (După lucrarea „Nyulus Ferenc”, de dr. J. Spielman şi dr. P. Soâs, Buc., Ed, Acad. R.P.R., 1956) In „Far- macia”, 1956, nr. 4, p. 334—336. . *» Dimitrie Brandza(1846— 1895). Studiul introductiv de Traian I. Ştefureac, Buc., Ed. Acad.R.P.R., 1956, 48 p. cu portr. (Biblioteca Acad. R.P.R., Scria bio-biblio- . grafii. 7.) Dimitrie Voinov (1867—1951). Studiul introductiv de V. Gh. Radu, , Ed. Acad. R.P.R., 1956, 38 p. cu portr. (Biblioteca Acad. R.P.R., Seria de bio-bibliogratii, 9). Drimus, 1. şi Lucia 7aharescu-Boerescu, Nicolae Teclu, un mare chimist romln (1839 — 1916), In „Revista de chimie”, 1956, mr. 7, p. 388—391. . *. Emanuel Bacaloglu (1830—1391). Studiul introductiv de FI. Ctmpan, Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1956, 38 p. cu portr. (Biblioteca Acad. R.P.R., Seria bio-biblio- grafii, 8). Emil G. Racoviţă (1368—1947). Studiu introductiv de Şt.-M. Milcu, . Ed. Acad. R.P.R., 1956, 46 p. cu portr. şi ilustr. (Biblioteca Acad. R.P.R., Seria de bio-bibliografii). Fillpescu, Miltiade. Un mare înaintaş al geologiei romlneşli — profesorul Gregoriu Ştefănescu, Buc., Ed. Tehnică, 1956, 32 p. cu ilustr. Florca, N., 50 de ani de dezvoltare a cercetărilor şi geografia solurilor in ţara noastră, In „Natura”, 1956, nr. 2, p. 5—16. Ghelerter, Iuliu şi dr. D. Hocloto, Misiunea doctorilor I. Felix şi A. Marcovici in Rusia in 1365, în „Ocrotirea sănătăţii In R.P.R.”, 1956, nr. 2, p. 170—177. Ghelerter, Iuliu, Victor Babeş,-Communication prisentie au X V-« Congrds International d’Histoire de la Mddeeine. Madrid, Septembre, 1956, , 13 p. Ghiban, C., Triumful perseverenţei (46 de ani de la primul zbor al lui Aurel Vlaicu), în „Pentru apărarea patriei”, 1956, nr. 9, p. 20—21. Hulubel, Horia, Alexandru Proca, eminent om de ştiinţă, in „Contemporanul”, 1956. ian., 27 p. 1. Iancu, Mihai. Geograful fizician Mihai David, Viaţa şi opera sa, In „Natura”, 1956, nr. 2, p. 40— 49. Ivanovici, Gih., Un precursor al metrologiei: Ştefan C. Hepites, In „Metrologia aplicată”, 1956, nr. 3, p. 17—18. Izsah, Sămuil, Date privitoare la prima carie romtnească de medicină tipărită de un medic romtn. In „Ocrotirea sănătăţii In R.P.R.”, 1956, nr. 3, p, 280—284. — Ştefan Slincă, Viaţa şi opera lui medicală (1865—1397), Buc., Ed. Medicală, 1956, 48 p. cu portr. şi facs. Ionescu-StoiaU) I’. şi L. Micu, Date asupra invăţămtntului farmaceutic din Ardeal. (100 de ani de la înfiinţarea invăţămlnţului farmaceutic in Ţările Romlneşti), In „Farmacia”, 1956, nr. 4, p. 341-346. Lipovan, Gcorţje, Traian Vuia, realizatorul zborului mecanic, 13 martie 1906—13 martie 1956. Cu un cuvlnl introductiv de dr. Petru Groza, Buc., Ed. Tehnică, 1956, 287 p. cu ilustr. Macovci, G., Grigore Cobtlcescu, In 90 de ani de viaţă academică tn ţara noastră, Buc., Ed. Acad. R.P.R., <1956>, p. 129-142. Metca, Ce ta vi an, Dr. Vasici Pavel (1806— 1881), (Figuri şi fapte din trecutul Banatului), In „Scrisul bănăţean”, 1956. p. 79—83. Nicolae, Ştefan. Dimitrie Bagdasar. Zece ani de la moartea savantului patriot, In „Gazeta literară”, 1956, iul.e, 19, p. 1 şi 3. www.dacoromanica.ro 5 BIBLIOGRAFIE ISTORICA PE ANUL 1956 227 . *, Opera matematică a lui Alexandru Pantazi. Volum apărut sub îngrijirea colectivului formal din G. Vrănceanu, Tiberiu Mihăilescu şi A. Dobrescu, Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1956, 496 p. + erata. l’arhon, acad. C. I„ O proeminentă figură a ştiinfei medicale (Dr. D. Bagdasar), In „Contem- poranul”, 1956, iulie, 20 p. 5. I’etrovlci, Gli., D. Danielopolu.(Viaţa şi opera medicului savant D. Danielopolu), in „Munca sani- tară”, 1956, nr. 2. p. 99—103. Ralea, M., D. Danielopolu şi psihologia, in „Revista de fiziologie normală şi patologică”, 1956, nr. 2, p. 142-143. Riga, Tli. I„ Prof. Dr. Toma Ionescu. 30 de ani de la moartea sa, In „Muncitorul sanitar”, 1956, martie 31, p. 3. Răşcanu, acad. prof. dr. V., Năstase, prof. dr. V., Dr. S. Birsan şi G. Băileanu, Istoricul spita- lului orăşenesc clinic de adulţi din Iaşi. In cadrul evolutiv al fostelor aşezăminte Sf. Spiridon, voi. I, Buc., Ed. Medicală, 1956, 504 p. cu ilustr. Vofnov, D., Pagini alese (Cu un studiu introductiv de Crizantema Totoescu), Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1956, 137 p. cu portr. XIV. ISTORIA LIMBII Andrleseu, AI., Valorea stilistică a expresiilor idiomatice, în „Studii şi cercetări ştiinţifice”.Filo- logie, Acad. R.P.R., Filiala Iaşi, 1956, fasc. 1, p, 63—75. Atlasul lingvistic romln, Seria nouă, voi. I, A. Agricultură, B. Morărit, C. Grădinărit, D. Pomărit, E. Viticultură, F. Cînepă, G. Albinărit; VIII p. + 1 h. -f 274 p. b. + 7 pl. + 9 f. h. + 4 f. anexă + erată; voi. II, A. Creşterea vitelor, B. Calul, căruţa, sania, C. Păsări de curte ; D. Păstorit; E. Lina, torsul, ţesutul; F. Meserii; G. Pădurit, VIII p. + 348 p. h. + 7 pl. + erata, Ed. Arad. R.P.R., 1956. Balincr, YVcrncr, Din istoria lingvisticii romanice. începuturile ei tn legătură cu limba romtnă, In „Limba romînă”, 1956, nr. 5, p. 13—22. Brlncuş, Gr., Limba poeziilor lui Barbu Paris Mumuleanu, In Conlri> u'ii la istoria limbii romlne literare tn sec. al XlX-lea, , Ed. Acad. R.! .R '.>56, p. 7—22. Brlncuş, G., Părerile lui Coslarhe Negruzzi despre limbă, In „L'.midu romînă”, 1956, nr. 4, p. 19-34. Bulgăr, Gli, Note şi completări la un glosar întocmit de Vasile Alecsandri, In „Limba romînă”, 1956, nr. 3, p. 54-63. — Particularităţile de limbă şi stil In opera lui C. Bolliac, în Contribuţii la istoria limbii romine literare tn sec. al XlX-lea , Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 89—111. Byck, J., Despre limba noastră literară, în „Gazeta literară”, 1956, mai 10, p. 2; mai 24, p. 2; mai 31, p. 4; iunie 7, p.- 2. — Formarea limbii noastre literare. Discuţii, în „Gazeta literară”, 1956, oct. 18, p. 1 şi 2. — în legătură cu baza limbii noastre literare. Discuţii, în „Gazeta literară”, 1956, aug. 2, p. 2. — în legătură cu dezbaterile privitoare la limba literară — Discuţii, în „Gazeta literară”, 1956, iunie 14, p. 2. — Dr. Moses Gasler, 1856— 1956, tn „Gazeta literară”, 1956, sept. 20, p. 1 şi 4. Cazacu, B. şi I. Fisehcr, Neoloaismele tn scrierile lui Anton Pann, în Contribuţii la istoria limbii romlne tn sec. al XlX-lea, , Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 23—56. , Contribuţii la istoria limbii romlne literare tn sec, al XlX-lea, , Ed. Acad. R.P.R., 1956, 244 p. - Cuciureanu, St., Manuscrisul dramaticii romtneşli a lui Pier Emilio Boşi, în „Limba romînă”, 1956, nr. 2, p. 107-108. ■ Dicţionarul limbii romlne literare contemporane, voi. II, D—L, Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1956, 813 p. + erata. Graur, AI., Baza limbii noastre literare, în „Gazeta literară”, 1956, iulie 19, p. 5. — Cum se studiază limba literară. (Unele probleme ale limbii literare), în „Contempo. ranul”, 1956, noiembrie 30, p. 1 şi 4. — Dialectele limbii romlne, în „Limba romînă”, 1956, nr. 4, p. 66—69. — t Limba poeziei populare este neliterară ? (Discuţii cu privire la problema „bazei limbii noastre literare’’) în „Gazeta literară”, 1956, aug. 20, p. 5. www.dacoromanica.ro 228 BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ PE ANUL 1956 6 Iordan, Iorgu, Al VlII-lea Congres destudii romanice, In „Contemporanul”, 1956, mai 25, p. 4. — Despre studiul limbii literare, tn „Contemporanul”, 1956, decembrie 14, p. 1 şi 4. — Iarăşi despre limba literară. (Discuţii consacrate problemei „Bazei limbii noastre literare”), In „Gazeta literară”, 1956, aug. 16, p. 2. — Limba lui Creangă, In Contribuţii la istoria limbii romtne literare In sec. al XlX-lea, , Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 137—170. — Limba romtnă contemporană, , Ed. Min. înv., 1956, 832 p. + erata. — O problemă de bază a istoriei noastre : formarea poporului romtn şi a limbii lui, In „Contemporanul”, 1956, ian. 6, p. 1. Istrate, G., O problemă controversată; lileralizarea, In „Studii şi cercetări ştiinţifice ”, Filologie, Acad. R.P.R., Filiala Iaşi, 1956, fasc. 1, p. 1—46. — Ibrăileanu despre limba literară, în „laşul literar”, 1956, nr, 9, p. 104—114. Ivănescu, G., Formarea terminologiei filozofice romtneşlr moderne, In Contribuţii la istoria limbii romtne literare tn sec. al XlX-lea, , Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 171—204. — Problemele fundamentale ale limbii literare romlneşli, In „laşul literar”, 1956, nr. 1, p. 73-79. — Teorii eronate despre limba literară rominească, în,,laşul literar”1956, nr. 10,p.86-104. Macrea, D., Clleva precizări tn legătură cu problema dialectelor limbii romtne, în „Limba romlnă”, 1956, nr. 4, p. 70-75. — Opera lingvistică a lui Sexlil Puşcariu. La 80 de cmi de la naşterea lui, în „Limba romlnă”, 1956, nr. 6, p. 5—21. — Satnuil Micu, în „Limba romlnă”, 1956, nr. 3, p. 5—15. Niculescu, AL, Evoluţia frazei in stilul lui Barbu Delavrancea, în „Limba romlnă”, 1956, nr. 4, p. 5-18. — Structura frazei tn stilul lui B. Delavrancea, în Contribuţii la istoria limbii literare tn sec. al XlX-lea, , Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 205—243. Onu, LlviU, Eminescu şi problemele limbii literare, în „Steaua”, 1956, nr. 3, p. 93—97. — Un distins tnvăţal suedez despre verbul romlnesc, în „Steaua”, 1956, nr. 6, p. 139-142. retroVici, Emil, Influenţa slavă asupra sistemului fonemelor limbii romtne, Buc., 1956, 39 p. (Societatea pentru ştiinţe istorice şi filologice). Rizescu, I., O problemă de sintaxă istorică a limbii romtne tn opera lui H. Tiklin, în „Studii şi cercetări lingvistice”, 1956, nr. 1—2, p. 75—91. — Scriitorii vremii şi dicţionarul Iul Tiklin, în „Limba romînă”, 1956, nr. 4, p. 97—100. Rosetli, acad. Al., Limba romtnă tn secolele al XlII-lea şi al XVI-lea, Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1956, 242 p. , — Limba poeziilor lui Eminescu, Buc., ESPLA, 1956, 71 p. (Mica bibliotecă cri- tică, 44). — Limba scrierilor lui Ion Heliade Rădulescu ptnă la 1841, în Contribuţii la istoria limbii romtne literare tn secolul al XlX-lea, , Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 57-66. Scrldon, Gavril, Coşbuc despre limba literară, în „Limba romînă", 1956, nr. 1, p. 43 — 51. Serdeanu, L., Numele de persoane tn Ţiganiada lui I. Budai-Deleanu, în „Limba romlnă”, .1956, nr. 1, p. 52—58. Slmonescu, Dau^onlribuţia lui M. Kogălniceanu la dezvoltarea şi îmbogăţirea limbii literare, în Contribuţii la istoria limbii romtne literare din sec. al XlX-lea, , Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 67-87. ' Todoran, R., Cu privire la repartiţia graiurilor daco-romlne, în „Limba romlnă”, 1956, nr. 2, p. 38-50. Vlanu, acad., Tudor, Observaţii asupra limbii şi stilului lui A, I.'Odobescu, In Contribuţii la istoria limbii romtne literare tn sec. al XlX-lea, , Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 113-136. XV. ISTORIA LITERATURII Abafăy, Gustăv, Bolyai Farkas halălănak centenrăiuma. A drămairâ. [Centenarul morţii lui Bolgai Farcaş. Dratnaturgul], în „Utunk”, 1956, noiembrie 24, p. 2. Albala, Radu, In memoriam (Ioachim Botez), în „Viaţa rominească”, 1966, nr. 9, p. 249—251. Albu, S., Cile ceva despre Panail Istrati, în „Gazeta literară”, 1956, oct. 11, p. 4. www.dacoromanica.ro 7 BIBLIOGRAFIE ISTORICA PE ANUL 1966 229 Andriescu, Al. şi C. MacaroVici, Macedonski traducător din Faust, !n „laşul literar”, 1956, nr. 9, . p. 113-117. Argbczi, Tudor, Despre începuturile sale literare. Interviu de Daria Oprescu, în „Ttnărul scriitor”, 1956, nr. 11, p. 68-72. Arghir, Sorin, Zaharia Slancu-poelul, in „Viaţa romînească”, 1956, nr. 4, p. 202—215. Baconsky, A. E., Bacovia— Studii, în „Steaua”, l"§56, nr. 1, p. 74—92 ; nr. 2, p. 66—76. Baconsky, Leon, N. Dunăreanu, la 75 de ani, în „Steaua”, 1956, nr. 8, p. 65—68. Beuko, Samu, Emlekezds Bolyai Farkasra [în amintirea lui Farkas Bolyai], în „Igaz Sz<5”, 1956, nr. 11, p. 1709-1713. B6nyi, Lăszlo, Koszta Jâzsef muviszelinek erdelyi gyokerei [Rădăcinile ardelene ale artei lui Iozse Koszta], în „Utunk”, 1956, aprilie 13, p. 5, ~ Bistriţeann, Al., Primii culegători de basme romtneşli (Fraţii Schott Obert, Kunisch), în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, 1956, nr. 1 — 2, p. 13—40. Breazu, Ion, Anton Pann in noi studii şi ediţii, în „Steaua”, 1956, nr. 3, p. 70 — 78. Bucur, Marin, Opere de seamă in creaţia lui Mihail Sadoveanu, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, 1956, nr. 1-2, p. 137-174. Buslya, Endre, Ady Endre kiadatian novellăibăl [Din nuvelele inedite ale lui Ady Endre], în „Igaz Sz6”, 1956, nr. 11, p. 1671-1678. — Kit Kiadatian Ady-irăs [Două scrisori inedite ale lui Ady], în „Igaz Sz6”, 1956, . nr. 8, p. 1231-1233. . Căllnescu, acad. G., Cultura Iui Eminescu, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, 1956, nr. 1-2. p. 243-377. ■ — Triumful poeziei (Panait Cerna (18 81— 1913), în „Contemporanul”, 1956, septem- brie 28, p. 1 şi 4. Campus, Eugen, Despre pamflet, In „Presa noastră”, 1956, nr. 2, p. 12—17. Ciobanu, Valcriu, Tudor Pamfil, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, 1956, nr. l-»-2, p. 41—135. Cioculcscu, Şcrban, Poruncă domnească. Caragiale necunoscut. (Apărut tnttia oară In „Moftul Romtn’’ I, nr. 40 din 30 iunie 1893), în „Gazeta literară”, 1956, noiembrie 29, p. 4. Ciopriţga, Const., Mihail Codreanu împlineşte optzeci de ani, în „laşul literar”, 1956, nr. 7, ' p. 74-76. — Poetul Mihail Codreanu, în „laşul literar”, 1956, nr. 12, p. 52—77. Ciuchindel, C., Ctteva scrisori inedite ale lui 1. L, Caragiale, în „Steaua”, 1956, nr. 4, p. 117,—122. Codarcca, Corneliu, Gaăl Gâbor is a romănsăg [Gaâl Gâbor şi romînii], in „Utunk”, 1956, au- gust 10, p. 5. Cristea, Ştefan, Teatrul lui Victor Ion Popa, in „Viaţa romînească”, 1956, nr. 10, p. 172—185. Cuciureanu, St., Reflexe eliadiste tn poezia de început a lui Eminescu, în „Studii şi cercetări ştiin- • ţifice”-Filologiej Acad. R.P.R., Filiala Iaşi, 1956, fasc. 1, p. 47 — 61. Culcer, dr. Săndor, A romăn is magyar kulturălis kapcsolalok irtikes ăllomăsa [Momente valoroase ale legăturilor culturale romîneşti-maghiare], in „Utunk”, 1956, iulie 27, p\ 4. — Hol van Petofi sirja ? A kutatăsek mai ăllăsa (Unde este mormintul lui Petofi? Stadiul actual al cercetărilor), în „Utunk”, 1956, iunie 1, p. 3. Dân, Endre, Rivai Kăroty (1856—1923). Szuletise 100 ivfordulâjăro [Rfevai Kăroly (1856—1923). 100 de ani de la naşterea poetului], în „Utunk”, 1956, oct. 12, p. 3. DaVid, Gyula, Cesar Bolliac — Toldy Ferencrol, [Cezar Bolliac despre Toldy Ferenc], in „Igaz ‘ Sz6”, 1956, nr. 3, p. 411-412. — Tolnai Lajos 1876— 1881-is pere [Procesul lui Ludovic Tolnai din anii 1876—1881], in „Igaz Sz6”, 1956, nr. 5, p. 730—744. Demctrius, Lucia, George Ranetti, in „Gazeta Literară”, 1956, febr. 23, p. 4. Di mu, Al., Din monografia despre Alecu Russo, ,fiinţarea Romlniei“, 1,1. Asupra paternităţii poemului. 2. Cu privire la datarea lui. 3. Cele două versiuni. 4. Analiza poemului, in „laşul literar”, 1956, nr. 10, p. 73-85; II, nr. 11, p. 88-101. — Primele scrieri ale lui Alecu Ruso, in „laşul literar”, 1956, nr. 6, p. 107—118. Dobrogeanu Gberea, O., Studii critice. Ediţie adnotată şi comentată de Horia Brutu, Buc., ESPLA' 1956, (voi. I), VIII, p. -ţ- 432 p. 17 portr. + 37 facs. + 1 f. facs. + 1 f. ilustr ; (Voi. II), 536 p. 47 portr. +1 f. facs. Dogaru, Vladţmir, La Ipoteşti. Note cu prilejul unei călătorii tn salul lui Mihail Eminescu, in „Gazeta literară”, 1956, sept. 27, p. 3. www.dacoromanica.ro 230 BIBLIOGRAFIE ISTORICA PE ANUL 1956 S Uragomir, Miliu, George Ranetti, Un umorist uitat pe nedrept, In „Contemporanul”, 1956, august. 3, p. 3. Urumaru, D., Ion Popoviri-Bănăfeanu, elev la Beiuş şi, din nou, la Braşov. Figuri şi fapte din trecutul Banatului, In „Scrisul bănăţean”, 1956, nr. 7, p. 68—69. Elvin, B., Un seriilor pe care nu trebuie să-l uităm : George Brăescu, în „Gazeta literară”, 1956, august 30, p. 5. Faragd, Jozsef, A marosvăsărhelyi diăkok nipkdlleszeli gyujtomnnkăja az 1860-as ioekben [Munca de culegere a folclorului de către studenţii din Tg. Mureş, In anii 1860], In „Igaz Szd’.’, 1956, nr. 7, p. 1038-1043. — Benedek Elek, a mesemondâ [Bendck Elek povestitorul] In „Utunk”, 1956, ian. 6, p. 2. — Verses torlineli nipkbltiszelunkrbl [Despre poezia noastră populară istorică], In „Tgaz Szd”, 1956, nr. 1, p. 90—95. Felea, I., Reportajele lui Ştefan Gheorghiu, în „Presa nouă”, 1956, nr. 1, p. 32—35. — Ziaristul comunist: acad. B. Lăzăreanu, în „Presa noastră”, 1956, nr. 8, p. 39—41. Georgcscu, Saşa, Aşa l-am cunoscut pe Al. Constanţinescu în „Presa noastră”, 1956, nr. 1, p. 38. Gheorghiade, AI., Poetul G. 2'opirceanu, în „Steaua”, 1956, nr. 4, p. 67—70. Grosu, Mitu, Note pe marqinea unor autografe franceze inedite, în „Tinărul scriitor”, 1956, nr. 5, p. 108—109, (autografe ale autorilor francezi, 1893—1894). ' I Ia jos, JdzscI, Samuil Micu Clain, în „Utunk”, 1956, mai 18, p. 6. Hăulică, Dan, Mihai Codreanu. La a oplzecea aniversare, în „Gazeta literară”, 1956, noiembrie 29, p. 2. Horodincă, Gcorgcta, Duiliu Zamfirescu şi-contribuţia lui la dezvoltarea romanului nostru realist. Buc., ESPLA, 1956, 96 p. (Mica bibliotecă critică). Huszâr, Sdndor. Otven iv az irodalom szolgălaiălian. Beszelgetes Szentimrei Jendvel [Cincizeci de ani în slujba literaturii — De vorbă cu Eugen Szentimrei], în „Utunk”, 1956, aprilie 13, p. 4. Jnncso, Elcmdr, A romăn-magyar irodalmi kapcsălalok mulljăbâl [Din trecutul legăturilor literare romîno-maghiarc], în „Utunk”, 1956, mai 18, p. 2. Istoriografia literară maghiară şi istoricul relaţiilor literare romino-maghiare, în „Viaţa romlnească”, 1956, nr. 9, p. 210—216. — Szăsz Kăroly, în „Utunk”, 1956, aprilie 6, p. 2. Ulăs, Bela, Talălkozăs Găal Găborral [întllniri cu Găal Găbor], în „Utunk”, 1956, aug. 17, p. 5. . Istoria literaturii romine pentru clasa a IX-a. Volum alcătuit de către Institutul de istorie literară şi folclor al Acad. R.P.R., Redactat de : Ion Vilner şi Ov. S. Croh- mălniceanu. Colaboratori : I. Breazu, I. Manole, M. Mânu, Buc., Ed. de stat didac- tică şi pedagogică, 1956, 328 p. cu ilustr. Istrate, G„ Numele mic al poetului Coşbuc, în „Studii şi cercetări lingvistice”, an. VII (1956), nr. 1—2, p. 93—95. Jebeleauu, AI., Mihai Codreanu la 80 de ani, în „Scrisul bănăţean”, 1956, nr. 10, p. 48—51. Jebeleanu, Eugen, G. Bacovia, în „Tinăiul scriitor”, 1956, nr. 3, p. 87—90. Jordâky, Lajos, Janovics Jeno (1872—J9 S), în „Igaz Szd”, 1956, nr. 11, p. 1679—1688. Kakasy, Endre, Eminescu utjai Erdelycen [Drumul lui Eminescu prin Ardeal], în „Igaz Szd”, , nr. 12, p. 1809—1828. Kogălniceanu, AI., Despre literatură. Culegere, note şi cuvlnt înainte de Dan Simonescu, Buc., ESPLA, 1956, 192 p. Lăudat, I. D., Folclorul şi istoria literară, în „laşul literar”, 1956, nr. 12, p. 101—103. Lillin, Andreas, A., Die Erntestreikbewegung im Banat in den Jahren 1905 und 1906 und ihrc Widerspiegelung in Adam Mullcr — Guttenbrunus „Gotzedămmerung, ein Iiul- turbild aus Ungarn" [Mişcarea grevistă din Banat din anii 1905 şi 1906 şi oglin- direa ei în lucrarea lui Adam Muller — Guttenbrunus...], în „Neue Litteratur” 1956, nr. 1, p. 104-215. Lillman, Bora, Mihail Şfbastian, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, 1956, nr. 1—2, p. 113-142. Luca, Eugen, Cu privire la evoluţia prozei lui Ion Cătugăru, Comentarii, în „laşul literar”, 1956, nr. 7, p. 131-134. Alanu, Emil, Traian Demetrescu. Contribuţii la cum aşterea vieţii şi operei lui. Portretul de I. Verdeş, Buc. 1956, 72 p. cu portr. (Societatea de ştiinţe istorice şi filologice). — Un catren inedit al lui Ştefan O. Iosif, în „Steaua”, 1956, nr. 3, p. 124. www.dacoromanica.ro 9 BIBLIO GRATIE ISTORICĂ PE ANUL 1950 231 Massof, Ioan, Coslache Conachi, primul nostru autor dramatic, In „Gazeta literară”, 1936, sept. 6, p. 2. — Despre Victor Ion Popa. Cu prilejul împlinirii a zece ani de la moartea sa, In ,, Gazeta ’ literară”, 1956, aprilie 5, p. 7. Mi eu, D., Coşbuc liricul, 90 de ani de la naşterea lui George Coşbuc, în „Gazeta literară”, 1956, sept. 6, p. 5. Moise, Ion, Dicţionare de cărţi ruso-romtne din sec. al XVlll-lea, în „Limba romină”, 1936, nr. 2, p. 109—110. Molter, Kâroly, Irâk lanăra, Riedl Frigyes. SzuleUsinek 100. 6vfordul6jăra [Profesorul scriitorilor, FriederichRiedl. La 100 de ani de la naştere], în „Igaz Sz6”, 1956, nr. 10, p. 1552— 1555. ’ Muntcanu, Geortye, Exemplul lui Ibrăileanu (Cu prilejul aniversării a S0 de ani de la apariţia revistei „Viaţa romtnească"), în „Steaua”, 1956, nr. 6, p. 13—16. Murariu, I’., Realismul operei lui Ion Popovici-Bănăţeanu, în „Scrisul bănăţean”, 1956, nr. 1, p. 101-112. . Omagiu lui Mihail Sadoveanu. Cu prilejul celei de a 75-a aniversare, Buc., ESPLA, * * 1956, 408 p. cu portr. + 4 f. ilustr. + 1 f. facs. Pacurariu, 1)., In legătură cu începuturile romanului romlnesc, în „Steaua”, 1956, nr. 2, p. 114-118. ^______ Panaitescu-Perpessicius, acad. D., Viaţa şi opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, în 90 de ani de viaţă academică în ţara noastră, Buc., Ed. Acad. R.P.R., <1956>, p. 105—128. Pclrescu, acad. Cezar, Amintiri, însemnări, experienţe, obiecţiuni, propuneri, în „Presa noastră”, 1956, nr. 7, p. 3 — 4. — Un seriilor uitat: bănăţeanul Mihail Gaspar, in „Gazeta literară”, 1956, ian. 12, p. 5. I’iru, Al., O eroare care s-a multiplicat (Unele clarificări în legătură cu pseudonimul I. Chiliccanu atribuit lui G. Ibrăileanu), în „Gazeta literară”, 1956, noiembrie 15, p. 5. Piru, Elena, Hortensia Papadat-Bengescu, în „Studii şi cercetări de istorie literară şl folclor”, 1956, nr. 1-2, p. 197-212. Pop, AugUstin Z. N., Al. Davila inedit, în „Tînărul scriitor”, 1956, nr. 10, p. 93—94 + 1 planşă, facs. — Din corespondenţa lui Garabel Ibrăileanu, în „Tînărul scriitor”, 1956, nr. 11, p. 90, — 94. — Din epistolarul scriitorilor socialişti, In „laşul literar”, 1956, nr. 5, p. 75—81. — Din scrisorile lui Panail Islraii, în „Tînărul scriitor”, 1956, nr. 12, p. 71r-73. — Epistile iredite adresate de scriitori francezi unor romîni, în „Tînărul scriitor”, 1956, nr. 8, p. 99—102 + 3 planşe facs. — Kogălniceanu şi Iaşii, în „laşul literar”, 1956, nr. 26, p. 136—140. — Minciuna s'ă cu regele la masă, în „Tînărul scriitor”, 1956, nr. 3, p. 93—99. Popper, Ioan, „Beoţianul" Coşbuc, în „laşul literar”, 1956, nr. 9, p. 56—73. Poppcr, J., Un mare poet contemporan : George Coşbuc, în „Contemporanul”, 1956, sept. 9, p. 3. Popescn, Radu, Un militant al prieteniei cu Uniunea Sovietică (Alex. Sahia), în „Veac nou”, 1956, aug. 22, p. 2. Popescu, Ncboişa, Despre literatura strbă din R.P.B., în „Scrisul bănăţean”, 1956, nr. 6, p. 105—107. Ilîpeanu, Valcriu, 75 de ani de la naşterea lui Panait Cerna, în „Gazeta literară”, 1936, sept. 27, p. 4. Roman, Ion, Samuil Micu-Klein, Un cărturar luminat, în „Contemporanul”, 1956, mai 11, p. 5. Sadoveanu, Mihail, Amintiri — 90 de ani de la naşterea lui Gh. Coşbuc, în „Gazeta literară”, 1956, sept. 6, p. 5. Săndulcscu, AL, începuturile poetice ale lui Gh. Topîrceanu, în „Gazeta literară”, 1956, martie 29, p. 5. — Topîrceanu inedit, în „Viaţa romînească”, 1956, nr. 3, p. 196—200. Scridon, Gavril, Cea dinlîi „şcoală literară” a lui Coşbuc. 90 de ani de la naşterea lui Gh. Coşbuc, în „Gazeta literară”, 1956, sept. 6, p. 5. — Coşbuc şi Danie (articol publicat cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la naşterea lui Gh. Coşbuc), în „Scrisul bănăţean”, 1956, nr. 9, p. 43 — 49. www.dacoromanica.ro 232 BIBLIO GRAFIE ISTOEICĂ PE ANUL 1958 10 Seche, Lujtza şi Mircea, Un procedeu de individualizare a personagiilor tn opera satirică a lui I. L. Caragiale, In „Limba romină”, 1956, nr. 6, p. 60—70, Şerb an, Geo, Pagini autobiografice, Gherea inedit, In „Contemporanul”, 1956, aug. 17, p. 1 şi 4. Solognon, D., Problema intelectualului tn opera lui Camil Pelrescu, Literatura realistă Intre 1920 şi 1944, In „Viaţa romlnească”, 1956, nr. 2, p. 196—214. Spcrber, Allred Mar o ui, Un linăr scriitor german : Paul Schusler, In „Gazeta literară”, 1956, martie 22, p. 6. Stunescu, Heinz, Karl Grunn (1855—1930), (poet german din Banal), In „Neue Litteratur”, 1956, nr. 2, p. 114-_120. Szentimrei, Jeno, Egressg Găbor ismerellen levelei [Scrisori necunoscute ale lui Gabriel Egressg], In „Igaz Szd”, 1956, nr. 12, p. 1871—1884. Teleajăn, Salidu, George Mihait Zamfirescu, In „laşul literar”, 1956, nr. 11, p. 61—72. Teodor, V., Ion Călugăru, publicist, In „Ttnărul scriitor”, 1956, nr. 10, p. 91 — 93. Teodoreseu, Cicerone, Amintirea lui 'loptrceanu, In „Contemporanul”, 1956, martie 23, p. 3. T6tli, Istvăn, A Văradi humanisla koltiszet [Poezia umanistă orădană], In „Utunk”, 1956, noiembrie 17, p. 2. Tudor, Eugenia, Recitind opera Oliliei Cazimir, In „Viaţa romlnească”, 1956, nr. 7, p. 182—193* Turcii, Const., Origina unor teme folclorice tn opera lui Ion Creangă, In „Gazeta literară”, 1956, sept. 13, p. 5. Verbină, I., 150 de ani de la moartea lui Samuil Micii (Klein), în ,,Steaua”, 1956, nr. 6, p. 94—98. Vianli, TudOT, Literatură universală şi literatură naţională, Buc., ESPLA, 1956, 303 p. — Hlitul prometeic In literatura romină, In Studii de literatură universală, 1956, p. 231-243. VirgoJiel, TeodoT, Al. Sabia şi scriitorii vremii sale, în „Viaţa romlnească”, 1956, nr. 8, p. 253— 254. — Începuturile romanului romtnesc, Buc., 1956, 58 p. (Soc. de ştiinţe istorice şi filo- logice din R.P.R.). — Opera lui I. A. Basarabescu, In „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, 1956, nr. 1—2, p. 175—196. Vitner, Ion, C. D-. Gherea.'Reconsliluire biografică, In „Viaţa romlnească”, 1956, nr. 11, p. 141 — 156; nr. 12, p. 137-162. — Eminescu şi Comuna, In „Contemporanul” 1956, martie 23, pl. 1 şt*"4. — Gherea inedit, In „Contemporanul”, 1956, martie 30, p. 1 şi 5. — Gherea inedit. Despre Eminescu şi Caragiale, In „Contemporanul”, 1956, aprilie 6, p. 1 şi 5. .— Ut pictura poesis. Gh. Bacovia împlineşte 15 de ani, în „Gazeta literară”, 1956, sept. 6, p. 1 şi 4 ; sept. 13, p. 1 şi 4 ; sept. 20, p. 5. ' Voita, L,, Pompiliu Conslanlinescu pamfletar, (1901—1946), în „Contemporanul”, 1956, aug. 10, p. 3. Zticiu, Mircea, I. Al. Brătescu-Voineşti, In „Viaţa romlnească”, 1956, nr. 12, p. 173—189. XVI. ISTORIA ARTEI Aduscliliţei, Vasile, Oclav Băncilă şi muncitorimea ieşeană, în „laşul literar”, 1956, nr. 11, p. 143. Altercscu, Simion, Aspecte ale dramei populare huţule, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1-2, p. 193—205. Ai'ghczi, Tudor, Iosif Iser. Medalion, în „Arta plastică”, 1956, nr. 3, p. 29—31. » * , L’arhileclureroumaine, Bucarest, Editionen langues etrangeres, 1956,156p. cuilustr. Băii urau, Dan, Fost-a Enache din Conslanlinopol arhitectul bisericii Trei-Ierarcbi din Iaşi?, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 284—290. Bălan, George, 15 de ani de la naşterea lui George Enescu, in „Contemporanul”, 1956, aug. 17, p. 3. Barbu, Filaret, Un mare înaintaş al muzicii rotntneşli, 25 de ani de la moartea lui Ion Vidu, in „Munca”, 1956, febr. 7, p. 3. Bielz, Julius, Familia pictorilor Neuhauser şi începuturile peisagisticii transilvănene, Franz Adam* Neuhauser, bătrlnul, 1134—1185, in „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 318—333. — Hans Hermann, ESPLA, Buc., 1956, 36 p. cu ilustr. 25 f. ilustr. (Maeştrii artei romîneşti). Bogdan, George, D., Sculptorul Alexandru Liuba, in „Scriitorul bănăţean”, 1956, nr. 4, p. 78—84. www.dacoromanica.ro 11 BIBLIOGRAFIE ISTORICA. PE AOTL 1058 233 Bogdan, Itadu, Aman şi Andreescu, In „Arta plastică”, 1956, nr. 5, p. 25—33. — Theodor Pallady, în „Arta plastică”, 1956, nr. 4, p. 16—21. Brenzu,-Ion, Gheorghe Bariţşi mişcarea teatrală romtnească din Transilvania, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 225—236. Breazul, Georgc, Ştiri noi-despre relaţiile muzicale romtno-ruse, In „Muzica”, 1956, nr. 1—2, p. 34-42. Brciianu, Barbn, Ctteva dale necunoscute tn legătură cu sculptorul şi profesorul Karl Slorck, In „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 342—350. — In memoriam Theodor Pallady, în „Tinărul scriitor”, 1956, nr. 10, p. 71 — 72 + 3 planşe. Ciomac, Em., „Oedip” (Muzica : G. Bnescu. Libretul Edi Fleg). Versiunea romtnească şi studiul introductiv, în „Muzica”, 1956, nr. 8, p. 32—54. Cisek, Oscar Walter, La moartea lui Jean Al. Steriadi, în „Gazeta literară”, 1956, noiembrie 29, p. 6. Comarnescu, Petru, A. Ballazar, Buc., ESPLA, 1956, 46 p. cu autoportretul şi ilustr. + 20 pl. (Maeştrii artei romîneşti). — Arta lui Brlncuşi, în „Contemporanul”, 1956, oct. 12, p. 4. — Artişti de la începutul secolului XX, în „Arta plastică”, 1956, nr. 5, p. 41—47. — Expoziţia retrospectivă Th. Pallady, în „Contemporanul”, 1956, iunie 29, p. 5. — George Enescu şi specificul naţional, în „Scrisul bănăţean”, 1956, nr. 11, p. 65— 69. — Marius Bunescu, în „Arta plastică”, 1956, nr. 3, p. 34—37. — Retrospectiva Marius Bunescu, în „Contemporanul”, 1956, mai 11, p. 4. Cosma, M., 100 ani de la naşterea lui Ion Georgescu, în „Contemporanul”, 1956, ian. 20, p. 4. Costin, M. Al., Pe urmele vieţii şi operei lui George Enescu, în „Muzica”, 1956, nr. 4— 5, p. 14— 21. Crăciun, Eugen, Gh. Petraşcu, Buc., ESPLA, <1956>, 36 p. cu ilustr. + 25 I. ilustr. (Maeştrii artei romîneşti). Culccr, Săndor, Csâk Istvăn is Thorma Jănos levelezisibSl. A Nagybănyai fesloiskola 60. ivforduloja alkamabăl. [Din corespondenţa dintre Cs6k Istvăn şi Thorma Jănos. Cu ocazia aniversării a 60 de ani a şcolii de pictură din Baia Mare], în „Utunk”, 1956, sept. 28, p. 5. Curinsehi, arh. Gheorghe, Cu privire la originile arhitecturii monumentale romîneşti, în „Arhi- tectura”, 1956, nr. 9, p. 28—34. , Date noi despre George Enescu, în „Contemporanul”, 1956, mai 4, p. 6. Dcac, Mireca, Camil Ressu, Buc., ESPLA, 1956, 38 p. cu ilustr. + 18 pl. (Maeştrii artei romî- neşti). — Ion Georgescu, 10/0 de ani de la naşterea sa, în „Gazeta literară”, 1956, lebr. 2, p. 4. Enescu, Tudor, Ştefan Luchian, în „Arta plastică”, 1956, nr. 5, p. 34—40. Fcld, Karl, Emil Lenhardt (Pictor bănăţean 1886— 1956), în „Neue Literatur”, 1956, nr. 1, p. 116-117. Florcn, Mihai, Ion Ghica şi teatrul naţional, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1-2, p. 207-224. Froda, Scarlut, In legătură cu activitatea lui G. Ibrăileanu la Teatrul Naţional din Iaşi, în „Studii şi . cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 350—355. Frunzctli, Ion, Piciorul Conslantin Daniel (1798— 1373), în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1-2, p. 151-175. — Piciorul revoluţionar C. Rosenlhal, Buc., ESPLA, 1956, 50 p. cu ilustr. + 26 f. pl. (Maeştrii artei romîneşti). — Precursorii şi micii maeştri din secolul al XlX-lea, în „Arta plastică”, 1956, nr. 5, p. 12-16. — Rembrandl. La Muzeul de Artă al R.P.R., în „Contemporanul”, 1956, iul. 20, p. 3. — Sculptorul Gheorghe Anghel, în „Gazeta literară”, 1956, oct. 4, p. 3. Gkircoiaşiu, Itoinco, La moartea compozitorului Iuliu Mureşianu, în „Steaua”, 1956, nr. 3, p. 120-121. Gîtză, Lctijia, Contribuţii la cunoaşterea începuturilor regiei şi scenografiei romîneşti, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1 — 2, p. 237—253. Ionescu, prol. arh. Gr., Scurt istoric al Invăţămlnlului arhitecturii In Romlnia, în „Arhitectura”, 1956, nr, 9, p. 19-22. www.dacoromanica.ro 234 BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ PE ANTJJj 1958 12 Ioncscu, Itadu şi Pavel, Amella, Ctleva dale cu privire la aclivilalea lui Vermortl tn timpul studiilor la Munchen (1887— 1893), In „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1-2, p. 333-342. Ioncscu, Itadu, Colecţia (de pictură şi sculptură) Dr. M. Iliescu, In „Contemporanul”, 1956, noiembrie 16, p. 4. Ja'ca, Ion, Brtncuşi, în „Contemporanul”, 1956, oct. 5, pi. 1 şi 4. Jianu, Ionel, Francisc Şiralo, In „Gazeta literară”, 1956, aug. 30, p. 5. — Jean Al. Sleriadi, In „Tinărul scriitor”, 1956, nr. 12, p. 68 — 69 + 1 portret. — Nicoiae Grigorescu. Clasicii picturii romineşli tn colecţia tezaurului, în „Contempo- ranul”, 1956, aug. 31, p. 2. — Valoarea etică a operei lui Iosiţ Iser, în „Contemporanul”, 1956, april 27, p. 2. Jurmnn, arii. Simon, Note asupra cetăţilor bisericeşti din Transilvania, în „Arhitectura”, 1956, nr. 11, p. 19-27. I.akatos, Istvăn, Liszl Ferenc elso erddlyiulja [Prima călătorie a lui Fr. Liszt In Transilvania], în „Igaz Szd”, 1956, nr. 7, p. 1055—1058. I.akatos, St., Noi rezultate ale cercetărilor de la Cluj referitoare la Liszl, în „Muzica”, 1956, nr. 9, p. 32-35. Lupii, prof. arh., N., Palatul domnesc de la mănăstirea Frumoasa, în „Arhitectura”, 1956, nr. 1, p. 28-31. Mantu, Nicoiae, Gh. Poenaru, în „Arta plastică”, 1956, nr. 4, p. 22—24. Mârki, Zoltân, Barlâk Bdla mindannyiunkd [Bela Bartolceste al nostru, al tuturor] ,ln „Utunk”, 1956, martie 23, p. 5. Massoîf, Ioan, O piesă despre Horia şi Cloşca jucată tn secolul trecut de teatrul ceh de mario- nete, în „Gazeta literară”, 1956, ian. 19, p. 6. Mihai, l’aul, Viaţa şi opera lui Gavril Muzicescu oglindită in scrisorile anilor 1871 — 1899, partea I, „Studii muzicologice”, 1956, nr. 2, p. 91—127. Mihalache, Marin, La retrospectiva lui Iser, în „Gazeta litearară”, 1956, april. 26, p. 6. — Theodor Aman — un deschizător de drumuri in aria noastră plastică, în „Gazeta literară”, 1956, april. 5, p. 1 şi 6. Missir, Nicoiae, Alexandru Flechlenmacher şi începuturile teatrului rominesc, l-n „Studii şi cer- cetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1 — 2, p. 257—268. Muzicescu M. A. şi D. Gh. Nustase, Cercetări de artă veche romtnească tn secolul al XlX-lea. In- troducere la studiul istoriografiei ariei medievale romineşli, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 129—147. Muzicescu, M. A. şi E. Lăzurescu, Colecţia de artă veche romtnească, în „Arta plastică”, 1956, nr. 5, p. 3—11. Muzicescu, M., Tradiţie şi inovaţie tn pictura bisericii mănăstirii Sucevifa, în „Arta plastică”, 1956, nr. 4, p. 28-35. __ Nicolescu, Corina şi Florentina Jipcscu, Din trecutul mănăstirii Probota, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 290—298. Nicolescu, Corina, Oraşele şi arhitectura tn trecutul regiunii Suceava, în „Arhitectura", 1956, nr. 10, p. 14—24. Oprescu, G., Bisericile cetăţi ale saşilor din Ardeal, Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1956, 228 p. cu ilustr. — Frilz Slorck, Buc., ESPLA, 1956, 94 p. cu ilustr. (Maeştrii artei romîneşti). — Ion Georgescu. La 100 de ani de la naşterea sa, în „Arta plastică”, 1956, nr. 1, p. 44-50. Oprescu, prof. acad. Gh.,Nicoiae Grigorescu, în „Arta plastică” 1956, nr. 5, pl. 17—24. Oprescu, G., Ştefan Ionescu Valbudea, Buc., ESPLA, <1956>, 30 p. + 14 f. pl. (Maeştrii artei romîneşti). — Theodor Aman. 125 ani de la naşterea lui, în „Contemporanul ”, 1956, martie 23, p. 4. l’audclcscu, J, V., Concepţia enesciană despre interpretarea muzicii lui Mozart, în „Muzica”, 1956, nr. 6, p. 10—15. Pavel, Amclia şl Mircca Popcscu, Aspecte ale picturii de gen după 23 August 19il, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1 — 2, p. 177—190. Pdvel, Amclia, Theodor Aman — picior al societăţii din vremea sa, în „Arta plastică”, 1956, nr. 2, p. 42—47. Poenaru, Gh., Pan Ioanid (1878—1956), în „Arta plastică”, 1956, nr. 3, p. 38—40. www.dacoromanica.ro 13 BIBLIOGRAFIE ISTORICI PE ANUL 1056 235 Pop, Augustli», Z. N., Corespondenţa piciorului Şt. Luchian, In ..Tlnărul scriitor”, 1956, nr. 4, p. 91-102. Popa, Eugen, Gheorghe Ionescu, In „Arta plastică”, 1956, nr. 4, p. 25—27. Kcgcni, Andrăs, Az aradi keplarbăn. Munkăcsy Mihălg indulăsănak emlekei [în pinacoteca din Arad. Mărturiile începutului lui Munkăcsy], în „Utunk”, 1956, mai 4, p. 5. Sava, Stela, Corul clnlăreţilor Ştabului Oştirii. Contribuţii la istoria legăturilor muzicale romino- ruse, In „Studii muzicologice”, nr. 1, p. 5—28. Sunintîncscu, D., Contribuţie la cunoaşterea legăturilor lui liarlok cu viaţa noastră muzicală, în „Muzica”, 1956, nr. 9, p. 36—38. Stăncscu, M„ Monumente musulmane civile şi religioase din oraşul Brăila, In „Studii şi cerce- tări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1 — 2, p. 298—318. Szcntimrci, Jeno, Kilszăz £v kuzdelme Marosvăsărhelyen az ăllando szinhăzerl [Lupte de 200 de ani pentru un teatru statal la Tg. Mureş], în „Igaz Szo”, 1956, nr. 7, p. 1049-1054. — __ Ujabb adalok Szenlgyorgyi Islvăn elelihez es miiviszeUhez [Date noi privind viaţa şi arta artistului Szent Gyorgyi Istvan], în „Igaz Sz6”, 1956, nr. 4, p. 576—578. Tabăry, G&za, Balogh Islvăn minialurţesto {1800—1956) [Miniaturislul Ştefan V. Balogh (1890-1956)], In „Igaz Szo”, 1956, nr. 10, p. 1560-1561. Tcodosiu, A., Operele ruse din Muzeul de'Artă al Republicii, in „Arta plastică”, 1956, nr. 4, p. 46-52. Tomcscu, Vasile, Drumul creator al lui Dimilrie Cuclin. Cu un cuvtnt omagial de Ion Ditmitrescu, Buc., 1956, 192 p. cu portr. şi n. muz. + 4 f. ilustr. + 5 f. facs. Tudor, Audrei, Enescu, Buc., ESPLA, 1956, 76 p. cu ilustr. -t- 1 f. portr. (Colecţia S.R.S.C., 209). Turcu, Aurora, N. Grigorescu şi şcoala de pictură de la Agapia, In „laşul literar”, 1956, nr. 9, p. 137-138. Turcu, C., Precizări la biografia piciorului Băncilă, In „laşul literar”, 1956, nr. 8, p. 129. lancea, Z., Despre caracterul realist al muzicii profesionale romineşli şi rădăcinile sale istorice”, In „Muzffa”, 1956, nr. 4-5, p. 22-29. — Influenţa melosului popular asupra creaţiei lui Bila Bărlăk, in „Muzica”, 1956, nr. 9, p. 5—11. . Ursu, Nioolae, Un sfert de veac de la moartea compozitorului Ion Vidu, In „Scrisul bănăţean”, 1956, nr. 2, p. 85-88. Vas, LăszI6, Disi Huber Islvăn. Halăiănak 12. ivfordulăjăra [Deşi Huber Istvân, 12 ani de la moartea pictorului], In „Utunk”, 1956, april 6, p. 5. Voicuiescu, Lucian, George Enescu şi opera sa Oedip, Buc., ESPLA, 1956, 312, p. cu n. muz. . + 6 f. ilustr. + 2 f. facs. Voinescu, Theodora, Din legăturile artistice ale Ţării Romineşli, cu Transilvania (Meşterii ar- gintari), In „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1950), nr. 1—2, p. 75— 97. VVilIer, Iosiî, Contribuţii la istoria vieţei muzicale a oraşului Lugoj, în „Studii muzicologice”, 1956, nr. 2, p. 21-54. XVII. ETNOGRAFIA ŞI ARTA POPULARĂ Dunăre, N., Problema cercetării etnografice a păslorilului, In „Studii şi cercetări de istorie”, Acad. R.P.R., Filiala Clui, 1956, nr. 1-4, p. 173-176. Duuăre, Nieolac, Un studiu al lui Gheorghe Bariţ despre portul naţional, In „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 282—284. l’.oreseu, Radu, Note despre olăria smălţvilă din secolul X—XI,în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III, (1956), nr. 1-2, p. 290-292. Florcscu, FI. Ilobu, Producţia meşteşugărească a ţăranilor şi meşterilor romlni neautorizaţi din Transilvania, In „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 277-282. — Ornamenlica populară romlnească în lemn, In „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1 — 2, p. 13—28. Focşa, Gh„ Elemente decorative In bordeiele din sudul regiunii Craiova, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1 — 2, p. 29—56. 1‘ctraşcu, conf. arh., Gh., Pe urmele unei arhitecturi populare valoroase, în „Arhitectura”, 1956, nr. 9, p. 23-27. www.dacoromanica.ro 236 BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ PE ANUL 1956 14 Petrescu, Paul şi Paul Stahl, Arhitectura populară din regiunea Suceava, in „Arhitectura”, 1956, nr. 8, p. 29—34, » — Ceramica din Hurez, Buc,, E.S.P.L.A, 1956, 40 p. cu fig. + 21 p. ilustr. Staţii, Paul şi Paul Petrescu, Ceramica smăl(uită romtnească din Transilvania, In „Studii şi cer- cetări de istoria artei”, an. III (1956), nr. 1—2, p. 57—72. Stăuculcscu, Florea, Adrian Gheorghiu, Paul Petrescu, Arhitectura populară romtnească Regiunea Hunedoara, Bucureşti" 1956, nr. 5, p. 309—316. Panaitcscu, P. P., K. V. Bazilevici: Politica externă a statului centralizat rus In a doua jutnătate a secolului al XV-lea, Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1955, 453 pag. şi 4 hărţi, în „Studii an. IX (1956), nr. 1, p. 170-182. Paul, Tudor, Unele observaţii critice cu privire la lucrarea „Studii despre dezvoltarea capitalismului In agricultura Rominiei (după reforma din 1864)” de I. Adam şi N. Marcu, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă G.G. al P.M.R.”, an. II 1956, nr. 6, p. 172-182. Badian, Sanda, Să cunoaştem marile personalităţi din istoria culturii (colecţia „Oameni de seamă” — Editura tineretului), în „Tînărul leninist”, 1956, nr. 11, p. 66—69. Rosenzwclj), D., W. Z. Foster : Schiţă a istoriei politice a celor două Americi, în „Analele uni- versităţii Bucureşti” 1956, nr. 5, p. 316—321. Bussu, 1.1., O nouă monografie a limbii traco-dacilor (D.Detschen, Charakteristik der trakischen Sprache, Sofia, 1952, 134 pag.), în „Studii şi cercetări de istorie veche”, an. VII (1956), nr. 3-4, p. 447-451. — Anna Sadurska, Inscriptions latines et monuments funeraires romains du Musie National de Varsovie (Auctarium Maeandreum, vot. IV), Varşovia, 1963, 8°, 138 pag. 46 planşe, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, an, VII (1956), nr. 3-4 p. 457-459. — V. Beşevliev, Ennrpa(J)CKH npn'nocn [Contribuţii Epigrafice], Sofia, Editura ’ Academiei Bulgare de Ştiinţe, Institutul şi muzeul arheologic, 1952, 96 pag., In 8°, 54 planşe, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, an. VII (1956), nr. 3—4, p. 459-461. Savu, Al., Pe marginea lucrării lui Costin Murgescu „Reforma agrară din 1946”, Ed. Acad. R.P.R., Buc. 1955, 270 pag., în „Studii”, an. IX (1956), nr. 5, p. 152—155. Şerban, C., E. I. Drujinina, Kuciuk-Kainardgiskii mir. 1774 goda. (Ego podgotovka i zaklincenie) (Pacea de la KuciukAKainargi din anul 177 4, Pregătirea şi încheierea ei). Acade- mia de Ştiinfe U.R.S.S., Institutul de Istorie, Moscova, 1955, 367, pag. 1 h. + 5 pl., in „Studii”, an. IX (1956), nr. 2-3, p. 176-181. Slmonescu, Dan, Eduard Winter : Die Pflege der West und Siidslavischen SQrachen in Halle In 18 Jahrhundert [Studiul limbilor slave apusene şi sudice la Halle In veacul al XVIII-lea], Berlin, Akademie-Verlag, 1954, VI -f 292 pag., în „Studii”, IX (1956), nr. 1, p. 170—174. — Grigore Ureche : Letopiseţul Ţării Moldovei (Ediţia îngrijită, studiu introductiv, indice şi glosar de P. P. Panaitescu), Buc. ESPLA, 1955, 243 pag., în „Studii”, an, IX (1956), nr. 6, p. 161—164. — Studii şi cercetări de bibliologie I. Ed. Acad. R.P.R. 1955, 420 pag., în „Studii”, an. IX (1956), nr. 5, p. 171-173. Sotirescu, T., J. Lestocquoy : Aux origines de la baurgeoisie. Les villes de Flandre et d’Italie sous le gouvernement des patriciens (XI-* — XV~C siicles), Paris, Presses Universi- taires de France, 1952, 248 pag., în „Studii”, an. IX (1956), nr. 6, p. 170—177. Straja, L., O contribuţie de seamă la studierea situaţiei clasei muncitoare In capitalism (Jărgen Iiuczynski, Die Theorie der Lage der Arbeiter, Berlin, 1955), în „Probleme eco- nomice”, an. IX (1956) nr. 4, p. 137—141. www.dacoromanica.ro 238 BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ PE AHUL 1956 16 Udrca, Troian, Despre conţinutul ştiinţific al unor articole cu teme istorice, In „Presa noastră’’, 1956, nr. 4, p, 47—48. — V. I. Lenin despre revoluţia din 1905—1907. Pe marginea unei culegeri, In „Con- temporanul”, 1956, april. 13, p. 5. Tuldor, Paul, D. I. Leaşcenko : Istoria economiei naţionale a U.R.S.S., Ed. de Stat pi. lit. econo- mică şi juridică, Buc., 1955, voi. I, 531 pag., voi. 11, 636 pag., In „Studii” an. IX (1956), nr. 5, p. 159-166. Yianu, AI., Istoria Moscovei, voi. I, 1952, voi. II, 1953, voi. III, 1954, Ed. Acad. de ştiinţe a U.R.S.S., Moscova, In „Studii”, an. IX (1956), nr. 6, p. 165—170. — Nichita Adăniloaie: Boierii şi răscoala condusă de Tudor Vladimirescu (Societatea de ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R.), 1956, 127 pag., In „Studii”, an. IX(1956), nr. 5, p. 156 — 159. Zorin, Zamfir, K. V. Bazilevici: Politica externă a stalului centralizai rus tn a doua jumătate a sec, al XV-lea, Bucureşti, 1955, 451, pag. In „Analele Universităţii «C, I. Parhon» Bucureşti”, 1956, nr. 5, p. 303—309. XIX. VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ , . *. Activitatea ştiinţifică a secţiei de istorie modernă şi contemporană a Institutului de istorie al Academiei R.P.R, din Bucureşti pe anul 1955, In „Studii”, an. IX (1956), nr. 4, p. 145—149. Adăniloaie, N., Cu privire la aclivilalea Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R., In „Studii” an. IX (1956), nr. 2—3, p. 135-139. Bulgăr, Gli., Adunarea generală şi prima sesiune a societăţii de ştiinţe istorice şi filologice In „Limba romînă”, 1956, nr. 2, p. 75—80. Cherestegiu, V., Conferinţa istoricilor slovaci despre viaţa şi opera lui Ludovic Slur, „Studii”, an. IX (1956), nr. 4, p. 153—156. . Comemorarea a 15 ani de la prăbuşirea Doflanei, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.,”, an. II (1956), nr. 1, p. 149—150. Comunicările Institutului de arheologie al Academiei R.P.R., în „Studii şi cercetări de istorie veche”, an. VII (1956), nr. 3 — 4, p. 452—453. Consfătuirea din Bucureşti cu cililorii revistei „Analele”, In „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. II (1956), nr. 3, p. 183—186. Consfătuirea de la Craiova cu cililorii revistei „Analele Institutului de istorie a partidului”, In „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P,M.R.,“ an. II (1956), nr. 4, p. 204-205. Consfătuiri cu cililorii revistei, „Analele Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R." la Cluj, Iaşi, Timişoara, Ttrgu-Mureş, In „Analele Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R.” an. II (1956), nr. 2, p. 176—180. Constantincscu-Iuşi, P. acad. „Congresul internaţional al istoricilor de la Roma din septembrie 1955, In „Studii”, an. IX (1956), nr. 1, p. 151 — 156 . Daicoviciu, C., Conferinţa arheologică de la Varşovia, In „Studii şi cercetări de istorie veche”, an. VII (1956), nr. 3—4, p. 441 — 442. » Despre aclivilalea ştiinţifică a Institutului de istorie al Academiei R.P.R., din * * Cluj tn anul 1955, In „Studii”, an. IX (1956), nr. 4, p. 150—151. Din aclivilalea Institutului de istorie a partidului de pe Ungă comitelui central al partidului celor ce muncesc din Ungaria, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an II (1956), nr. 3, p, 178-181. . Din viaţa Institutului de istorie al Academiei R.P.R. din Bucureşti, In „Studii”, * * an. IX (1956), nr. 4, p. 131-133. . Documente preţioase ale mişcării muncitoreşti din Ungaria restituite de Republica Populară Romtnă, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. II (1956), nr. 5, p. 199—200. Înfiinţarea Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al Partidului Muncii din Albania, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.,”, an. II (1956), nr. 2, p. 176. înltlnirea tnlre delegaţia de vechi activişti ai P.C.U.S. şi vechi aclivişli ai P.M.R., In „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. II (1956), nr. 6, p. 3—7. www.dacoromanica.ro 17 BIBL10GKAT1E ISTORICĂ PE AN UT, 1956 239 Intllniri cu participanţii la răscoala din 1907, In „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. II (1956) nr. 6, p. 183. Ionescu, Maia, Consfătuirea de la Praga din septembrie 1955, pe tema : Dezvoltarea capitalismului In fosta Austro-Ungarie, in „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an II (1956), nr. 4, p. 196—204. Lucrările sesiunii ştiinţifice a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., In cinstea celui de al 11-lea Congres al P.M.R., în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., an. II (1956), nr. 1, p. 151. Lucrările sesiunii ştiinţifice cu prilejul aniversării a 50 de ani de la crearea comisiei generale a sindicatelor din Romtnia, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. II (1956), nr. 5, p. 198—199. Manolescu, R., Viaţa ştiinţifică In facultatea dc istoric a Universităţii ,,C. I. Parhon”, In anul 1956, în „Analele Universităţii «C. 1. Parhon», Bucureşti, an. II (1956), nr. 5, p. 323-327» Mioc, D., Activitatea secţiei de istorie medie a Institutului de istorie al Academici R.P.Ii. in cursul anului 1955, în „Studii”, an IX (1956), nr. 2—3, p. 141—144. Nejjoiu, C., Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice de la Facultatea dc istorie din Bucureşti ţinută in anul 1955- 1956, în „Studii”, an. IX (1956), nr. 5, p. 138-142, Noi lucrări publicate tn editura Partidului Comunist Bulgar, în „Analele Institutului de istorie a pai Udului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. IX (1956), nr. 2, p. 174—175. O nouă revistă istorică coreeană, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C, al P.M.R.”, an. II (1956), nr. 3, p. 182. Oprcscu, Pau., Sesiunea generală ştiinţifică a Academiei R.P.R. ţinută cu prilejul implinirii a 90 de ani de ta înfiinţarea Societăţii Literare (Academice), tu „Studii”, an. IX (1956), nr. 6, p. 149-152. Pippidi, D. M., Varia, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, an. VII (1956), nr. 3—4, p. 443-447. Szăkciy, ZoA&n, Kovăcs Ştefan^ 21.VIII, 1880—15.VIII. 1955, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, an. VII (1956), nr. 3—4, p. 465—467. Şcrban, C., Despre activitatea ştiinţifică din anul 1956 a secţiei de relaţii romino-ruse a Institutului ■ de istoric al Academiei R.P.R. din Bucureşti, în „Studii”, an. IX (1956), nr. 5, p. 134-137. ■ Sesiunea generală ordinară a Academiei R.P.R. din 27 iunie — 2 iulie 1955, în „Studii”, an. IX (1956), nr. 1, p. 147—149. Sesiunea generală ştiinţifică a Academiei R.P.R. cu prilejul celei de a 90-a aniversări a înfiinţării Academiei, în „Probleme economice”, an. IX (1956), nr. 8, p. 143—150. »*, Sesiunea ştiinţifică a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., în „Studii”, an. IX (1956), nr. 1, p. 157-158. T. D., Despre activitatea secţiei de istorie o partidului de pe lingă Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, m „Analele Institutului de istorie a parti- dului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. II (1956), nr. 2, p. 171^174. Vizita in R. P. Ungară a unei delegaţii de istorici romini, In „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. II (1956), nr. 5, p. 200. 50 de ani de la prima revoluţie rusă. Sesiunea Institutului Marx-Engels-Lenin-Stalin (I.M.E.L.S.) de pe lingă C.C. al P.C.U.S. din 1—4 noiembrie 1955 închinată primei revoluţii ruse, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.iM.R.” an. II (1956), nr. 1, p. 146-147. 50 de ani dc la prima revoluţie rusă. Sesiunea secţiei ştiinţelor istorice şi a Institutului de istorie al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S. din 25— 29 octombrie 1955, in „Analele Insti- tutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.,” an. II (1956), nr. 1, p. 147-148. 50 de ani dc la prima revoluţie rusă. Sesiunea ştiinţifică de la Varşovia închinată revoluţiei din 1905— 1907 pe teritoriul polonez, în „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. II (1956), nr. 1, p. 148. ' www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ DE PESTE HOTARE LUCRĂRILE ADUNĂRII GENERALE A C. I. S. H. (COMITETUL INTERNAŢIONAL AL ŞTIINŢELOR ISTORICE) DE LA LAUSANNE DE Acad. P. CONSTANTINESCU-IAŞI In zilele de 18—20 iunie au avut loc lucrările adunării generale a C.I.S.H. (Comitetul internaţional al ştiinţelor istoricei la Lausanne, la care au participat academicienii P. Constau* tinescu-Iaşi şi C. Daicoviciu, membri ai acestui comitet, ca delegaţi ai Comitetului naţional romln. In ziua de 18, delegaţii noştri au luat legătură cu delegaţii grupurilor naţionale de istorici din ţările socialiste, cu care au avut o consfătuire ; anume : U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria. Două probleme de la ordinea de zi au prezentat discuţii mai mari la consfătuirea noastră : comisiile şi rapoartele pentru Congresul de la Stockholm. S-a stabilit că numărul comisiilor care lucrează In interiorul acestei asociaţii internaţionale de istorici este prea mare şi că unele ar fi potrivit să fie desfiinţate. Am căzut de acord să activăm participarea noastră Îndeosebi la Comisia pentru studiul mişcărilor sociale. Ira aceeaşi zi a avut loc şedinţa biroului C.I.S.H., la care s-au discutat mai toate punctele de la ordinea de zi a adunării generale. La şedinţă a participat prof. Guber, vicepreşedintele Comitetului naţional al istoricilor sovietici, In locul pe care-1 deţinea regretata A. M. Pankratova. In problema rapoartelor pentru Congres, discuţiile din sinul biroului au fost ample, evidenţiindu-se tendinţa din partea marii majorităţi a membrilor de-a se reduce numărul rapoar- telor, pentru a se Împiedica o participare mai efectivă a istoricilor din ţările intrate de curlnd In C.I.S.H. S-a decis pentru rapoarte limitarea lor la 30; la Roma fuseseră 39 rapoarte la un număr mai mic de ţări participante. La punctul admiterii de noi membri, la birou s-a discutat şi participarea Chinei, despre care delegatul american a declarat că el este pentru admitere, deşi guvernul statului' său este contra admiterii Chinei In O.N.U. La adunarea generală au participat, pe lingă cei 12 membri ai biroului, delegaţi a 30 de comitete naţionale şi comisii din 36 de comitete naţionale. La punctul alegerii de noi membri se ratifică alegerea Greciei şi Bulgariei şi reintrarea Uruguaiului. La Roma fusese admisă „Asociaţia umaniştilor şi a istoricilor Renaşterii"; dar alte patru asociaţii reclamlnd că au preocupări similare, s-a admis formarea unei „Federaţii de aso- ciaţii umaniste", avtnd prima asociaţie un delegat, celelalte patru la un loc alt delegat In Comitetul 10. — c. 1893 www.dacoromanica.ro 242 Viata btuntificA de peste hotabe 2 internaţional. S-a admis participarea la lucrări a doi delegaţi ai istoricilor din Mongolia, ca observatori. Raportul secretarului general Franţois Michel, asupra activităţii C.I.S.H. pe timp de doi ani cuprinde mai multe date. „Buletinul informativ” va apărea pe 1956—1957 unic, în tiraj mărit cu 300 de subscrieri noi; „Cahiers d’histoire”, editat de UNESCO, nu poate fi preluat de C.I.S.H.; este gata bogatul volum „Atti del congresso”, editat la Roma cu lucrările congresului al X-lea ; anunţă terminarea volumului III din „Râpertoire des diplomates” ; apariţia colecţiilor „Excerpta nordica” fascicola a doua şi „Mâlanges”. Se constată un progres faţă de situaţia dinaintea Congresului de la Roma, de cînd condu- cerea C.I.S.H. Îşi pune probleme de bază. S-a primit şi s-a ţinut socoteală de observaţiile trimise de unele comitete naţionale asupra Congresului de la Roma, printre care şi ale Comitetului romln. La discuţii se propune ca tn Buletin să se publice dări de seamă despre activitatea fiecărui grup naţional şi scurte informaţii'despre publicaţii. * " ' La punctul de la ordinea de zi care priveşte soarta comisiilor, se constată — dupăraportul lui Franţois Michel şi alte intervenţii — că este nevoie să se suprime existenţa unora, care func- ţionează doar formal: „Comisia de bănci şi schimb”, „Comisia de iconografie”, cu o acţiune foarte redusă, Intr-un domeniu comun altor cercetători; „Comisia de istorie diplomatică”, care prin publicarea volumului III peste scurt timp, şi-a îndeplinit misiunea. Se admite cererea făcută de către Renoir, în numele unei comisii mai vechi, pentru reactivarea ei, dar sub titlu nou : „Comisia pentru istoria comerţului medieval şi a marilor descoperiri”. ’ Rămln să funcţioneze ! „Comisia de bibliografie”, care publică regulat; „Corfiisia de numismatică” ; „Comisia pentru istoria adunărilor de stat’*, în care funcţionează grupul ce se ocupă cu istoria oraşelor ; „Comisia de istorie eclesiastică comparată” ; „Comisia de istorie militară comparată” ; „Comisia de istorie a mişcărilor sociale şi a structurilor sociale”, în care ÎUncţio- tlează un grup ce se ocupă de istoria mişcărilor muncitoreşti. La conferinţă ni s-a arătat şpaltul unei publicaţii a acestui grup „Periodicele Internaţionalei I-a”. De remarcat că toate aceste comisii funcţionează numai pe baza susţinerii materiale de la centru ; cea mai mare parte a bugetului C.I.S.H., furnizat de UNESCO, este destinată susţi- nerii comisiilor. In anii 1949—1957 s-a primit un ajutor de 80000 dc dolari prin intermediul CIFSH (Comitetul internaţional de filozofie şi ştiinţe umanistice), afiliat la UNESCO şi din care face parte C.I.S.H. Se trece apoi la discuţia pregătirii Congresului de la Stockholm (1960). Franţois Michel expune punctul de vedere al biroului cu privire la rapoartele ce trebuie susţinute. Comitetele naţionale au făcut 216 de propuneri de temp, din care trebuie reţinute doar 30 ; la Roma pentru cele 39 de rapoarte fuseseră prezentate numai 95 de propuneri. Temele se împart : 38 pentru secţia metodologie şi izvoare, 22 pentru istorie veche, 49 pentru evul mediu, 36 pentru istoria modernă şi 65 pentru istoria contemporană; aproape jumătate din ultimele sînt propuneri din ţările socialiste. Cu privire la comunicări se anunţă că nu se mai admit volujne separate,cum au prezentat grupele ţărilor socialiste la Roma. In numele delegaţiei romlne am luat cuvlntul în susţinerea propunerilor noastre ; am cerut în acelaşi timp ca temele propuse să fie considerate ca teme de comunicări, pentru acele care nu vor fi admise ca rapoarte. Deoarece toate delegaţiile trebuiau să renunţe la unele propuneri, s-a hotărlt ca la finele şedinţei fiecare delegaţie să menţioneze ordinea preferinţei. Noi am insistat pentru unul din subiectele.de istorie Veche : „Societatea omenească la Dunărea de jos în preajma cuceririi romane” (C. Daicoviciu) şi „Societatea omenească la Dunărea de jos după părăsirea Daciei plnă în www.dacoromanica.ro 3 VIATA ŞTIINŢIFICA DE PESTE HOTAEE 243 sec, X”(I, Nestor) sau pentru unul de istorie mai nouă : „Problema agrară şi mişcările ţărăneşti din sec. XX“ (M. Roller) şi „Lupta popoarelor Împotriva hitlerismului” (P. Constantinescu-Iaşi). Hotăririle biroului au fost următoarele : S-au ales 30 de rapoarte — clte 6 d£ secţie — ce vor cuprinde 30— 32 de pagini, redactate in 6 limbi; istoricii sovietici vor adăuga Încă un text in altă limbă declt cea rusă, pentru o mai răsplndită cunoaştere. Ţările mari: U.S.A., U.R.S.S., Italia, Anglia şi Suedia (gazdă) clte trei rapoarte, alte 15 ţări clte un raport; intre acestea au intrat şi ţările socialiste — dar şi Sf. Scaun t Celelalte 16 comitete naţionale nu vor'avea rapoarte. Printre ele Elveţia — deşi ţară gazdă — fiindcă n-a prezentat propunerile la timp ; Austria, fiindcă n-a indicat numele raportorilor ; Bulgaria, care a fost absentă. Pentru Romlnia s-a fixat un subiect din contopirea primelor două propuneri de istorie veche, raportor fiind desemnat Acad. C. Daicoviciu. Subiectul propus pentru mine „Lupta popoarelor Împotriva hitlerismului” n-a fost admis, pe motivul că nu priveşte istoria, ci politica I De altfel şi alte subiecte de istorie contemporană au căzut pe aceleaşi considerente. De reţinut că din cele trei subiecte pentru rapoartele sovietice, unul va trata problema periodizării istoriei universale. Intr-o consfătuire cu delegaţii sovietici şi alţii s-au desprins unele observaţii şi aprecieri pe marginea hotăririlor lucrărilor de la Lausanne. 1. — Se consideră un succes şi un pas înainte faţă de Congresul de la Roma, pentru motivele : a) S-au fixat teme generale şi nu probleme de amănunt sau locale ; b) S-au introdus teme cu totul noi, chiar dacă n-am putut impune părerea noastră despre istoria contemporană; c) Subiectul periodizării va fi tratat in spirit nou şi va fi pentru noi un bun prilej de a lua parte la discuţii, oricit de reduse ca timp ; d) Mare succes că istoricii din ţările democraţiilor populare au intrat cu rapoarte tocmai clnd acestea s-au redus ca număr : aproape 1/4 din rapoartele congresului. 2. — Trebuie să luăm legături mai strlnse intre noi; am cerut ca raportul principal sovietic să fie cunoscut mai Înainte de către noi. 3. — Trebuie să corespondăm mai des cu conducerea, insistlnd asupra comunicărilor şi materialelor ; să trimitem dări de seamă de activitate, ' 4. — Să ne pregătim bine pentru Stockholm ; un număr mai mare de delegaţi, intervenţii pregătite la toate rapoartele, comunicări etc, Drept concluzii pentru istoricii din Comitetul romln C.I.S.H. se impun următoarele : 1. — Desemnarea delegaţilor la diferite comisii, pe care le credem mai necesare ; întărirea îndeosebi a Comisiei pentru studiul mişcărilor sociale. 2. — Informarea C.I.S.H. despre activitatea istoricilor din R.P.R. 3. — Pregătirea raportului. 4. — Pregătirea comunicărilor. 5. — Difuzarea informativă despre C.I.S.H. In publicaţiile noastre, 6. — Legătura cu Comitetele naţionale din ţările socialiste şi istoricii progresişti din Apus. 7. — Lărgirea acţiunii Comitetului romin al C.I.S.H, in provincie, www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro CRONICĂ 125 de ani de la Înfiinţarea Arhivelor Statului* Anul acesta s-au Împlinit 125 de ani de activitate a Arhivelor Statului, înfiinţate In Ţâra Romlnească, la Bucureşti, la 1 mal 1831, şi In Moldova, la Iaşi, la 1 ianuarie 1832, Arhivele Statului sînt socotite astăzi unul din cele mai vechi aşezăminte de cultură din ţara noastră. Ideia păstrării şi folosirii tuturor arhivelor într-o singură instituţie aparţine generalului Pavel Kisseleff, care, încă din anul 1829, Încercase să reorganizeze serviciile Divanului, în vederea acestui scop.înainte de această dată, în ţara noastră au existat arhive pe lingă diferite instituţii : Domnia, visteria, precum şi la mănăstiri, moşii etc. în secolul al XVIII-lea atltînŢara Romlnească cit şi In Moldova se introduce sistemul condicelor sau protocoalelor pentru tran- scrierea actelor. Spre a doua jumătate a secolului, se observă tendinţa de a se Înfiinţa pe Ungă Mitropoliile din Bucureşti şi Iaşi clte o arhivă centrală. în Transilvania, Încă din epoca voevodatului (plnă la 1526) se menţinea obiceiul ca diplo- mele de proprietate să fie păstrate la Cluj-Mănăştur şl Alba-Iulia, cele două centre considerate „locuri de Încredere”. O mai bună organizare In administraţia arhivelor se constată In epoca principatului tran- silvan independent (1541 — 1690). în perioada dominaţiei habsburgice (1691 — 1867), printre organele centrale ale administraţiei de stat mai importante, menţionăm : Cancelaria aulică transilvană, cu sediul la Viena, Guberniul regesc din Transilvania cu sediul la Sibiu, tabla regească şi teza arar.’a tul, tot la Sibiu. Sfirşitul secolului al XVIII-lea şi Începutul secolului următor aduc modernizarea arhivelor din instituţiile amintite. Situaţia se prezenta astfel In ţările romlne, unde aplicarea regulamentului organic avlnd ca urmare desfiinţarea multor instituţii vechi a creat necesitatea Înfiinţării unor arhive centrale. în Ţara Romlnească, Arhiva de Stat depindea de Vornicia din LăuntrU (Minist. Afacerilor Interne) şi a avut ca prim conducător pe căminarul Iordachi Răsti; In Moldova, aparţinea Logofeţiei Dreptăţii (Ministerul Justiţiei) şi a fost condusă timp de 18 ani (1832 — 1849, 1857 — 1858) de Gh. Asachi. _ După unirea Moldovei cil Ţara Romlnească, se înfiinţează In anul 1862, la Bucureşti, o Direcţie Generală a Arhivelor Statului, iar la Iaşi, o Arhivă sucursală. Sfera de activitate a acestei instituţii culturale se extinde după primul război mondial, prin organizarea direcţiilor regionale la Iaşi, Cluj, Chişinău şi Cernăuţi. în anul 1925 prin legea pentru organizarea Arhivelor Statului, s-au fixat directive In ce priveşte activitatea ştiinţifică şi s-au iniţiat cursuri de specializare care, In decursul anilor, s-au transformat In „Şcoala Practică de Arhivari” (1924), „Şcoala de Arhivistică şl Paleografie” (1931), „Institutul de Arhivistică” (1948) desfiinţat In 1950, cursurile Incaârlndu-se In programul Facultăţii de Istorie a Universităţii www.aacoromanca.ro 246 CliONICĂ 2 din Bucureşti. In baza unui decret, In anul 1951 Arhivele Statului slnt trecute de la Ministerul Invăţâmlntului la Ministerul Afacerilor Interne, iar Consiliul de Miniştri, stabileşte printr-o hotărfre atribuţiile şi normele de funcţionare. Conducătorii Arhivelor Statului au fost valoroşi scriitori, istorici, ziarişti, literaţi, filologi, oameni politici. Dintre aceştia menţionăm la Bucureşti pe Iordachi Răsti, Eliade Rădulescu, Gr. Alexandrescu, Cezar Boliac, C-tin Aricescu, B, P, Hasdeu, Dimitrie Onciul, C. Moisil; iar la Iaşi : Gh. Asachi, V, Alecsandri, Gh. Sion, Sever Zotta. Problema care a constituit un impediment in dezvoltarea acestei instituţii a fost localul. După schimbări nenumărate, In anul 1866, conducerea statului a destinat pentru funcţionarea Arhivelor clădirea mănăstirii Mihai Vodă la Bucureşti, iar in 1907 la Iaşi, mănăstirea Golia, unde funcţionează şi astăzi. Materialele cele mai vechi referitoare la istoria ţării noastre — printre care menţionăm actul de donaţie al lui Vladislav, voievodul Ţării Romineşti, pentru mănăstirea Vodiţa, din anii 1369—1373, şi cela din 1392 de la Roman, voievodul Moldovei, iar pentru Transilvania docu- mente din secolul al XlII-lea — slnt păstrate cu mare grijă. Aceste materiale scrise pe pergament şi htrtle, In limbile latină, slavă, greacă, turcă, ebraică, armeană, rusă, germană, maghiară etc. in condici, dosare sau foi volante, depăşesc cifra de 260 000 m. 1. poliţă raft. Lucrările de conservare şi restaurare se desfăşoară continuu. Astfel, in anul 1944 s-a Înfiinţat un laborator fotografic şi s-a adus un aparat de dezinfecţie pentru materialele arhivistice. De-a lungul anilor s-au făcut şi alte îmbunătăţiri. In anii 1954 — 1956 s-a procurat o instalaţie de microfilmare şi de citire a microfilmelor; s-a Înfiinţat un atelier de legătorie şi un laborator chimic necesar studiului şi conservării documentelor. Valoarea acestei instituţii culturale a fost intregită prin Înfiinţarea Muzeului Intre anii 1911 şi 1914, din iniţiativa directorului din acea vreme, Dimitrie Onciul. Muzeul cuprindea trei secţii : paleografică; sigilografică ; stampe şi hărţi. Mai tlrziu, Insă, din lipsa spaţiului, muzeul a fost Închis, iar anul acesta, cu ocazia aniversării, muzeul a fost redeschis pentru public complet renovat. La festivitatea care a avut loc cu acest prilej, cuvintul de deschidere a fost rostit de I. Paraschiv, Directorul general al Arhivelor Statului. Au participat din partea Academiei R.P.R. : acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi, acad, C. Moisil, acad. Mihail Roller; din partea Ministerului de Interne, tov. Scherg şi Constantinescu, locţiitori de miniştri, precum şi alţi oaspeţi. De asemenea, In vederea acestei aniversări a fost pregătit un volum jubiliar de cca 500 de pagini -)- 40 planşe, care, pe lingă studii de specialitate, cuprinde şi un amănunţit istoric al Arhivelor Statului. • Ana Joachim Activitatea secţiei de stadii orientale a societăţii de ştiinţe istorice şi filologice In vederea constituirii unui for care să coordoneze cercetările şi studiile de orientalistică In ţara noastră, un grup de orientalişti alcătuind o societate, a adresat la 17 ianuarie 1957 Socie- tăţii de ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R., o cerere cu rugămintea ca noua lor organizaţie să fie Încadrată in această societate, sub formă de secţie. Cererea a fost aprobată şi astfel la 17 ianuarie 1957 a luat fiinţă secţia de studii orientale. Comitetul ales este compus din prof. Vlad Bănăţeanu ca preşedinte, Mihail Guboglu ca vice-preşedinte, Gh. Ivănescu ca secretar, prof. Aram Frenkian, prof. At. Negoiţă şi Gh, Constantin ca membri. în cele şapte luni care s-au scurs se pot Înregistra clteva rezultate pozitive. Vom remarca Înainte de toate faptul că numărul membrilor organizaţi a crescut de la 30, clţi erau la constlr tuire, la 43, iar alţi 10 orientalişti aşteaptă să le fie cercetată activitatea In viitoarele şedinţe, www.dacoromanica.ro 3 CKONIOA 247 pentru a se decide asupra primirii lor ca membri. Un remarcabil orientalist, Dr. Andrei Antalffy a fost ales membru de onoare al secţiei. O problemă centrală şi de primă urgenţă era organizarea activităţii sistematice a mem- brilor in cadrul unor colective. S-au constituit astfel 14 colective, pe specialităţi : 1. Limbile semite şi asiriologia (responsabil Dr. A. Halăvy). 2. Limbile indoeuropene clasice orientale, incluzind armeana clasică, hitita şi persa veche (responsabil Vlad Bănăţeanu). 3. Indianistica, incluzind sanscrita clasică, vedica şi tibetana clasică (resp. prof. Simenschy Teofil). 4. Turca osmană (resp. Mihail Guboglu). 5. Turca modernă (resp. Matei Ion). 6. Araba modernă şi araba clasică. 7. Persana modernă. 8. Caucazologie şi georgiană. 9. Armeaha modernă (resp.H. Dj. Siruni). lO.Tatarologie (resp. Nagi Geafer). 11. Limbile Extremului Orient incluzind chineza şi japoneza (resp. Gh. Constantin). 12. Filosofia Orientului. 13. Etnografia popoarelor orientale. 14. Egiptologie. Colectivele care sint abia formate sau sint reprezentate prin prea puţini membri, nu au responsabili. Activitatea acestor colective se va oglindi pe viitor in realizarea unui plan pregătit in mai mnlte şedinţe ale responsabililor. Acest plan va fi perfectat intr-un a din primele şedinţe plenare ale secţiei şi va avea două părţi : un plan realizabil in primii ani şi un plan de perspectivă pentru mal mulţi ani. O ramură a activităţii secţiei o reprezintă conferinţele, ţinute lunar, In ultima săptămlnă a fiecărei luni, conform unui plan stabilit. S-au ţinut pină in luna iulie şapte conferinţe, cu participarea unui mare număr de auditori. Iată conferinţele ţinute : Gh. Constantin — Raport despre călătoria de studii tn. China; Dr. M. A. Halăvy — Recentele descoperiri arheologice din regiunea Mării Moarte (cu proecţii); Gh. Ivănescu — Rolul iafetiţilor tn formarea popoarelor şi culturilor antice; M. Guboglu — Studiile orientale In U.R.S.S.; Gh. Florescu — Din istoria hatişerifurilor tn ţările romtne; Th. Simenschy — Sintaxa cazurilor la Panini; Ion Timuş — Două scriitoare japoneze celebre, de acum 1000 de ani. Secţia a căpătat in cadrul Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice posibilitatea de a reco- manda pe membrii săi pentru participarea la congrese şi conferinţe In străinătate. Astfel primul dintre membrii secţiei care s-a deplasat peste hotare a fost Gh. Constantin, care a plecat intr-o călătorie de studii tn China, unde a stat două luni. Mihai Guboglu a fost delegat la conferinţa unională a orientaliştilor de la Taşkent, unde a participat la lucrările conferinţei timp de două săptămini. Din primele luni ale Încadrării secţiei in Societatea de ştiinţe istorice şi filologice, s-a procedat la adunarea materialului necesar pentru editarea unui volum de studii şi articole inti- tulat „Studia Orientalia”, care va apărea in anul curent, cuprinzind 350 pagini. Sint posibilităţi ca pe măsura creşterii activităţii secţiei să putem publica această colecţie In două volume anual, Sumarul colecţiei prevăzute pe anul 1957, care în prezent este pregătit pentru tipar, cuprinde 21 studii din diferite domenii — istorie şi filologie, filozofie sau artă orientală — semnate de Andrei Antalffy, R. Flondor, V. Bănăţeanu, Aram Frenkian, Sergiu Al. George, M. A. Halăvy, Gh. I. Constantin, M. Alexandrescu-Dersca, G. Ivănescu, At. Negoiţă, Petre Năsturel, H. Dj.Siruni, Gh. Florescu, Glia V, Bănăţeanu, Sebat Husein, NagyOlga, S. Kaskanian, D. Ghi- jirighian. Afară de acest material, volumul mai cuprinde pentru materiale la rubrica discuţii, cinci note, 20 recenzii etc. Studiile şiarticolele vor fi publicate In limba franceză, iar studiile tn legătură cu Extremul Orient şi în limba engleză. Ca un alt aspect al activităţii trebuie să amintim conferinţele ţinute la Radio. Astfel O. Starek a ţinut o conferinţă despre poezia persană, iar semnatarul acestor rlnduri a vorbit la radio despre R. Tagore, despre Kalidasa şi opera sa, şi despre poezia lirică armeană. M. Guboglu este programat cu o conferinţă despre importanţa documentelor istorice turceşti din ţara noastră, iar Nagi Geafer va conferenţia despre folclorul tătar din Dobrogea. www.dacoromanica.ro 248 OlîONICA 4 Constatîndu-se lipsa de material de studiu in domeniul orientalisticii, membrii secţiei au cerut, prin legături personale, corespondenţilor din străinătate să le faciliteze primirea de lucrări. Volumul, care va cuprinde pe viitor şirecenzii, va atrage trimiterea lucrărilor care ne vor interesa. Societatea de ştiinţe istorice şi filologice a trecut secţiei toate lucrările de orientalistică de care dispune, iar Biblioteca Academiei a admis să se treacă secţiei exemplarele de lucrări orientale care Întrec nevoile Bibliotecii. Trebuie să mai amintim activitatea membrilor In vederea publicării unor studii de orien- talistică prin reviste şi a unor lucrări mai mari prin intermediul editurilor de stat. Au trimis articole revistelor din ţară şi străinătate Al. George Sergiu, Bănăţeanu Vlad, Bănăţeanu Glia, Gh. Constantin, Frenkian Aram (căruia i se publică un studiu In India, iar altul de către Aca- demia de Ştiinţe din Berlin), Guboglu Mihail, M. Haldvy, Roşu Arion. In legătură cu lucrări mai ample se poate cita înainte de toate colectivul de tata- rologi, care a început, In cadrul fediturii pedagogice, alcătuirea unor dicţ'onare tataro-romîn , şi romîno-tătar, fiecare de cîte 30 000 cuvinte, precum şi a unor manuale de gramatici. Membrii societăţii, M. Alexandrescu-Dersca, Ablai Memet, Bănăţeanu Vlad, H. Dj. Siruni, A. Frenkian, At. Negoiţă, T. Simenschy au depus la editurile de stat lucrări, unele din ele avlnd pînă la 300 pagini de tipar. La una din ultimele şedinţe ale Societăţii de ştiinţe istorice şi filologie, s-au programat In planul editorial pentru anul 1958 cinci lucrări şi anume : Gramatica limbii armene clasice, cu circa 250 pagini şi Kalidasa şi opera sa,de V. Bănăţeanu, Dicţionar turco-romtn (circa 300 p.) de Mihail Guboglu, Gramatica limbii sanscrite (circa 250 p.) de T. Simenschy, şl Gramatica limbii turce moderne (circa 200 p.) de Ion Matei. Trebuie să amintim In ptus că membrii secţiei de studii orientale au pregătit şi alte lucrări, pentru care vor trebui să obţină spaţiu edito- rial. Vom aminti astfel Upanişadele, I —II, prezentate de Al. George şi Roşu A., Epopeea Gtlga- mesh de At. Negoiţă, traducerea romanului Miirea Cocor de M. Sadoveanu In limba turcă de Osman Abdulah, traducerea poeziilor lui M. Eminescu In limba armeană de H. Dj. Siruni. In fine, trebuie să amintim ca un aspect al activităţii secţiei de studii orientale In aceste şapte luni de existenţă, cercetările pe teren a doi membri ai secţiei, Gh. Constantin şi M. A. Halăvy, In vederea depistării fondurilor orientale şi a unor manuscrise orientale rare aflate In bibliotecile noastre din ţară. Cu sprijinul material al Societăţii de ştiinţe Istorice şi filologice, M. A. Haiăvy a fost trimis la Cluj, unde a cercetat bibliotecile filialei Academiei R.P.HTGh. Constantin a cercetat fondul oriental din Biblioteca Battyanaeum de la Alba Iulia şi a Muzeului Brukenthal de la Sibiu. Pe viitor trebuie intensificate aceste investigaţii. Vom mai menţiona In legătură cu studierea manuscriselor şi a documentelor turceşti şi armene din ţara noastră că Mihail Guboglu se ocupă la Arhivele Statului, ajutat fiind de un colectiv de colaboratori, cu înregistrarea şi fişarea documentelor turceşti (din care se ştie că există In ţara noastră circa 225 000) şi a celor armeneşti, din care se găsesc la Arhivele Statului In prezent vreo 12 000, repre- zenttnd doar numai o parte din totalul documentelor. Activitatea secţiei de studii orientale, aşa cum a fost aici schiţată, este încă lipsită de sistemă şi de un ritm egal, dar realizările deja obţinute ne îndreptăţesc să sperăm In rezultate mai bune pentru viitor. - V. Bănăţeanu ★ In cursul semestrului trecut s-au ţinut In plenarele Institutului de istorie al Academiei R.P.R. din Bucureşti următoarele comunicări : — în Arhivele Moscovei, pe urmele trecutului nostru, de acad. prof. A. Oţetea ; ’ — Dimilrie Canlemir şi istoria imperiului otoman, de M. Guboglu ; — Participarea diplomatică a Moldovei pentru aplanarea neînţelegerilor polono-tătare (1763), de V. Mihordea; www.dacoromanica.ro 9 OIîONIC’A 240 — Problema agrară In dezbaterea Divanului Ad-Hoc şi Adunârtlt Ţării Romtneşti (1257—1861), de D. Berindei. — Relaţii romtno-germane in 1934—1938, de Eliza Campus. Comunicările au fost urmate de discuţii. ★ In lunile ianuarie-iunle 1957 au avut loc conferinţele : — Legăturile dintre greci şi autohtoni In lumina săpăturilor de la Istria, de acad. E. Con- durachi; — Aşezarea feudală timpurie de la Dinogeţia, de prof. univ. Gh. Ştefan; — Săpăturile arheologice de la Suceava, de prof. univ. I. Nestor; — 520 de ani de la răscoala iobagilor romlno-maghiari de ia Bobllna, de conf. Univ. Demeni Ludovic; • — Glorioasa domnie"a lui Ştefan cel Mare, de prof. univ. I. Ionaşcu ; — Rolul lui Ştefan cel Mare In lupta tmpotriva expansiunii otomane, de conf. univ. B. Cimpina; — Cultura In timpul lui Ştefan cel Mare, de asist. univ. R. Manolescu ; — începuturile înfăptuirii unităţii naţionale a poporului romtn (24 ianuarie 1859), de conf. univ. V. Maciu; — Romtni pe baricadele Comunei din Paris, de asist. univ. D. Rozenzweig ; — Discuţii privitoare la obiectul istoriei muncitoreşti, de acad. M, Roller. — Primele frămtntări muncitoreşti din ţara noastră, de conf. univ: Gh. Haupt; — Internaţionala I şi militanţii socialismului In Transilvania, de A. Egyed (Cluj); — Pionieri ai mişcării soc aliste din Romtnia, de conf. univ. Gh. Haupt; — Contemporanul şi curentul Contemporanului, de conf. univ. Gh. Haupt; — Legăturile muncitoreşti cu Engels, de I. Banu ; — Cluburile socialiste la sate In 1898—1899, de D. Mioc ; — Figuri de militanţi ai mişcării muncitoreşti din Romtnia, de V. Ionescu şi N. Huscaru ; — Cercul Romlniei Muncitoare (1902—1907), de T. Lungu ; — Din istoricul organizării primelor sindicate In Romtnia, do M. Iosa; — Mişcarea muncitorească din Transilvania la începutul secolului XX, de I. Cicală (Cluj); — Cauzele răscoalei ţărăneşti din 1907, de conf. univ. Y. Maciu ; — Poziţia mişcării ţărăneşti faţă de răscoala din 1907, de conf. univ. I. Glieorgliiu ; — Eroicul şi stngerosul 1907, de acad. M. Roller; — Inşemnălatea şi ecoul internaţional al răscoalei din 1907, de conf. univ. Gh. Matei; — Răscoala din 1907 In Moldova de nord, de Gh.'Ungureanu ; — Răscoala din 1907 din Oltenia şi Muntenia, de Matei Ionescu; — Război războiului (din lupta clasei muncitoare tmpotriva războaielor 1913—1917), de conf. univ. I. Gheorghiu. A. I. ★ In ziua de 12 aprilie 1957, aspirantul jomîn Ştefan Şlefănescu a susţinut în faţa Consiliului ştiinţific al Facultăţii de istorie a Universităţii de Stat Lomonosov din Moscova disertaţia cu tema: Proprietatea feudală din Ţara Romlnească tn sec. XIV—XVI. Conducător ştiinţific a fost prof. dr. S. A. Nikitin, iar oponenţi oficiali : prof. dr. D. V. Cerepnin şi candidat tn ştiinţe istorice conf. univ. L. P. Lapteva. www.dacoromanica.ro 250 CRONICĂ. 6 în ziua de 27 iunie 1957, aspirantul romln Nicolae Copolu, a susţinut in laţa Consi- liului Ştiinţific al facultăţii de istorie de la Universitatea de Stat Jdanov din Leningrad disertaţia cu tema : Mişcarea muncitorească din Rominia in ajunul războiului mondial (1910 — 191i). Conducător ştiinţific a fost conf. univ. P. F. Kuharski, iar oponenţi oficiali : prof. I. M. Zaher şi candidat tn ştiinţe istorice, conf. univ. I. G. Gutkina. Cu unanimitate de voturi. Consiliile Ştiinţifice au hotărlt să confere celor doi aspi- ranţi titlul de candidat tn ştiinţe istorice. ★ în presa străină de specialitate au fost publicate mai multe articole ale istoricilor romini, precum şi recenzii asupra unor lucrări ale acestora. Astfel In : „Zeitschrift fttr Geschichts- wissenschaft”, caieţul 2, 1957, din R.D.G,, a apărut: Die hiilerfaschistische Infiltralion in Rumănien (1939 —1910), de conf. univ. Eliza Campus; iar In „Wissenschaftliche Zeitschrift der.Karl Marx Universităt Leipzig”, caietul 1, 1956 — 1957, acelaşi autor semnează articolul intitulat : Der Balkanblock der Neulralen (Seplember 1939 —Mărz 1940). ★ Printre lucrările de istorie s-a făcut remarcată Încă de la apariţia sa, monografia ştiinţifică a lui Gh. Haupt, Din istoricul legăturilor revoluţionare romlno-ruse 1849 — 1881, Ed. Acad. R.P.R., care a reuşit să suscite interesul istoricilor străini datorită largului cerc de probleme tratate. Expunind o problemă importantă a legăturilor de veacuri dintre popoarele ţării noastre şi cele ale Uniunii Sovietice, era şi firesc ca monografia amintită in primul rlnd să intre in cercul preocupărilor oamenilor de ştiinţă sovietici. Interesul acestora s-a exprimat prin recenta publicaţ'e de către „Komunist Moldavii”, nr. 6/1957, iunie, revistă teoretică şi polţtică a C.C. al P.C. al R.S.S.' Moldoveneşti, şi de către „Novaia i noveşaia istoria” (Istoria modernă şi contemporană) nr. 1/1957, revistă a Institutului de istorie a Academici de Ştiinţe a U.R.S.S., a unor recenzii asupra monografiei Iul Gh. Haupt. Revista ,;Komunist Moldavii” arată că printre lucrările de istorie publicate în R.P.R., închinate legăturilor romîno-ruse de-a lungul veacurilor, un deosebit interes ştiinţific îl pre- zintă lucrarea lui Gh. Haupt, deoarece ea constituie „prima Încercare în istoriografia romî- nească şi sovietică de a reda istoria legăturilor revoluţionare romlno-ruse din secolul al XlX-lea în perioada dezvoltării şi consolidării capitalismului”. Autorul recenziei, M. Munteanu, scoate în evidenţă părţile pozitive ale monografiei, valoarea pe care o reprezintă pentru cercetătorul sovietic şi pentru Întărirea legăturilor de prietenie ale celor două popoare vecine. „în lucrarea lui Gh. Haupt — scrie recenzentul — sînt expuse fapte interesante despre prietenia şi lupta comună a popoarelor romîn şi rus pentru eliberarea de sub jugul social şi naţional al moşierilor şi burgheziei. Această serioasă lucrare asupra istoriei legăturilor revoluţionare romlno-ruse trezeşte interesul nu numai al istoricilor dar şi al opiniei publice largi”. în concluzie, autorul remarcă faptul că monografia lui Gh. Haupt, cu toate lipsurile existente, „are o mare valoare ştiinţifică”. Recenzia din „Novaia i noveşaia istoria”, semnală de I. I. Orlov, scoate de asemenea in evidenţă meritele monografiei lui Gh. Haupt, atit in privinţa documentării bogate, cit şi a interpretării evenimentelor istorice privind legăturile revoluţionare romîno-ruse din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Se remarcă pentru istoriografia noastră concluzia recen- ziei care arată : „Monografia recenzată necesită, fără Îndoială, in întregime o înaltă apreciere. Lucrarea tînărului savant romîn constituie un serios studiu marxist în care, pe baza a nume- roase izvoare, se dă pentru prima dată caracterizarea pe o mare perioadă a legăturilor revolu- ţionare romîno-ruse". www.dacoromanica.ro 7 CRONICĂ 251 Recenziile aduc numeroase observaţii critice, arată şi problemele asupra cărora autorul trebuie să se oprească mai mult, cum şi evenimentele care suscită o analiză atentă tn partea cercetătorului a legăturilor revoluţionare romîno-rusc. Unele părţi ale lucrării trebuiesc mai mult aprofundate, o scrie de concluzii slnt făcute In grabă şi fără o argumentare susţinută. Studiul lui M. Guboglu intitulat: Orientalistică romină, publicat In „Studii şi articole de istorie” a Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R., I (1956), a fost apreciat şi In străinătate. Astfel profesorul dr. Jan Reychman (Varşovia) i-a făcut o amplă prezen- tare In recenzia : Pare slow o Rumunskie] orienlalistyce („CIteva cuvinte despre orientalistică romînă”), publicată In revista „Przeglad Orientalistyczny” nr. 4(20), (Warszawa, 1956), p. 523 — 529. Versiunea franceză a studiului lui M. Guboglu a fost publicată sub titlul: Conlribulions roumaines aux iludes orientales, In revista „Archiv ^Orientalni” XXIV, 3 (Praha, 1956), p. 454-475. — Intr-o notă bibliografică intitulată Rumanian conlribulions to Oriental Sludles, apărută în „H. A, Bullctin . . . published In USA”, voi. 2, nr. 2 (dec. 1956), p. 188, nr. 1853, J. Eriekson, după ce trece In revistă clteva opere importante scrise de romlni In legătură cu storia Imperiului otoman, arată importanţa bogatelor note bibliografice ale articolului de mai sus. privind contribuţiile romlneşti In studiile orientale. Recent redacţia revistei „Sovetskoe voslokovedenie” a solicitat de la M. Guboglu un articol : Orientalistică tn Republica Populară Romină, spre a fi publicat In volumul jubiliar cu ocazia aniversării celor 40 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. La Varşovia, in ziua de 10 iunie 1957, s-au deschis lucrările Congresului de Istoria medicinii. Au participat reprezentanţi din U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară, ţara noastră fiind reprezentată prin dr. Valerîu Bologa, şeful de catedră de la Institutul Mcdico-far- maceutic din Cluj şi dr. Iosif Spielmann, conf. Univ. dc istoria medicinii la Institutul Medico- farmaceutic din Tg. Mureş. Tematica acestui congres s-a axat pe probleme de metodologie, scopul fiind reorganizarea invăţămintului mcdico-istoric. Participarea ţării noastre a fost pozitiv apreciată. Comunicarea dr. Iosif Spielmann despre Concepţia dialectică materialistă in istoriografia medicinii a arătat necesitatea combaterii dog- matismului şi revizionismului, rezolvarea ştiinţifică a problemei periodizării medicinii. "Raportul conf. univ. dr. lulius Ghelerter şi al dr. Gh. Brătescu din Bucureşti despre Studiul istoriei medicinii tn R.P.R., a pus In evidenţă problema orientării marxiste In cerce- tarea mcdico-istorică, făclnd cunoscute rezultatele obţinute pe baza noii orientări. Referatul prof. Valeriu Bologa : Ctleva considcraţiuni tn legătură cu rostul glndirii istorice tn medicină, caracterizînd glndirea medicală a secolului al XlX-lea, a arătat necesitatea alcă- tuirii unei sinteze materialist-dialectice In istoria medicinii. în legătură cu problema documentării bibliografice şi a muzeelor dc specialitate, au fost prezentate referatele :Documentarea bibliograţică tn istoria medicinii romtne, de dr. V. Manoliu (Bucureşti); Realizări tn domeniul muzeologiei medicale in R.P.R., de dr. S. Izsak (Cluj), pre- cum şi referatul dr. G. Barbu (Bucureşti): Societăţi romlneşti de istorie a medicinii. www.dacaramanica.ro A. I. 252 CJiONICĂ '& Tov. Eugen Stănescu, Directorul Editurii Academiei R.P.R., a făcut In lunile iunie-iulie ale anului 1957 o călătorie de studii in Republica Populară Germană. In calitate de conferen- ţiar la Facultatea de istorie a Universităţii „C. I. Parhon” din Bucureşti a ţinut la Institutul pentru istoria ţărilor de democraţie populară de pe lingă Universitatea Karl Marx din Leipzig o prelegere despre cele mai noi rezultate In cercetările medievistice din Republica Populară Romlnă. A.I. ★ în cadrul festivalului „Goldoni” de la Veneţia, In ziua de 21 iulie a.c. a Început Congresul de istorie a teatrului, la care a participat şi ţara noastră prin Ion Marin Sadoveanu, Horia Deleanu şi Zeno Vancea. Ion Marin Sadoveanu, directorul Teatrului Naţional, a dezvoltat tema : Commedia dell'arte fl raporturile ei eu Romtnia. www.dacoromanica.ro INTBEPEINDEEEA POLIGBAI'IOĂ Nr. 8 BDOBEESII Lei 6»— 6om. iaiti. www.dacoromanica.ro