ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE ISTOBIE I i Revistă de istorie ANUL X 1957 EDITURA ACADE POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE ISTORIE STUDII Revistă de istorie 1 19 5 7 ANUL X EDITURA ACADEMIEI REPUBLI.CII POPULARE ROMlNE www.dacoromanica.ro ____________COMITETUL DE REDACŢIE_________________ Acad. A. Otetea — redactor responsabil; Gh. Haupt— redactor responsabil adjunct; acad. P. CONSTATiNESOcr-lAsi; acad. M. ROLLEB; L. BÂNYai; B. CImpina; V. Chebes- TESIU; V. MACIU; P. NlCHTTA; S. ŞTIBBU. „ STUDII “ REVISTĂ DE ISTORIE APARE DE 6 ORI PE AN Redac(ia : BUCUREŞTI, B-duI Generalissimul Stalin nr. 1 Telefon : 1.50.81 ABONAMENTELE BS FAO LA TOATE OFICIILE POŞTALE. PRIN FACTOBII POŞTALI SI DIPUZOBII VOLUNTARI DIN ÎNTREPRINDERI 81 INSTITUŢII www.dacoromanica.ro S U M A E STUDII ŞI REFERATE **»»• MATEI IONESCU şi CORINA PĂTRAŞGU, Cu privire la poziţia unor puteri euro- pene faţă de răscoala din 1907 .................................... 7 C. MURGESCU, Contribuţie la studiul redistribuirii industriei petrolifere a Romlniei intre capitaliştii ţărilor Învingătoare In primul război mondial (1919—1922) ... 35 GH. HAUPT, Primele asociaţii muncitoreşti in Rominia....................... 65 CONST. C. GIURESCU, Despre relaţiile romino-egiptene şi contribuţia Romlniei la con- struirea Canalului de Suez ............................................ 91 NOTE ŞI COMUNICĂRI C. MOCANU, l.upta P.C.R. pentru realizarea frontului unic in rindurile tineretului muncitoresc in anii 1933—1935 ....................................... 111 I. NEACŞU, Revolta pandurilor din decembrie 1814 — februarie 1815.......... 133 G£ZA BAKO (Oraşul Stalin), Cavalerii teutoni in ţara Blrsei ............... 143 DOCUMENTE CORNELIA C. BODEA, Călătoria lui Bălcescu pe Dunăre in 1852 .............. 161 DAN SIMONESCU, Despre o traducere romlnească necunoscută a operei lui Mihail Kogălniceanu ,}Histoire de la Dacie”,................................ 173 DISCUŢII N. CAMARIANO, Despre noua ediţie critică a Legiuirii Caragea,.............. 179 V. CURTICĂPEANU, Pe marginea studiului „Despre mişcarea condusă de ţarul Iovan (1526-1527)” de Gh. Duzinchevici ..................................... 193 ISTORIOGRAFIE ŞT. ŞTEFĂNESCU, Date cu privire la problema relaţiilor feudale pe teritoriul Ţării Romineşti in istoriografia romlnească................................. 199 RECENZII ŞI PREZENTĂRI Studii şi materiale de istorie medie, voi. I (IV. Sloicescu $/ V. Curlicăpeanu,) . . . 223 Istoria Bulgariei (ed. bulgară), voi. I' şi II (VI. Diculescu) ............ 233 Catalogul documentelor romineşti din Arhivele statului de la Oraşul Stalin, voi. 1,1521-1799 (C. Şerban)......................................... 236 A. V. Florovskij, Relaţiile comerciale ceho-ruse din trecut (Tr. Ionescu-Nişcov) . . 238 Cronică .................................................................... 243 Index alfabetic al materialelor publicate In reoistc „STUDII“ tn cursul anului 1968 249 www.dacoromanica.ro SOMMAIEE ETUDES ET EXPOSES Pae* MATEI IONESCU et CORINA PĂTRAŞCU, Au sujet de l’attitude de ccrtaines puissances europfeernes â l’fegard de la -rfevolte paysanne de 1907 . 7 C. MURGESGU, Contribution â l'fetude du nouveau partage de rindustrie pfetrolifere de la Roumanie entre Ies capitalistes des pays victorieux de la premifere guerre mondiale (1919—1922) ............\................................... 35 GH. HAUPT, Les premiferes associations ouvriferes de. Roumanie............. 65 CONST. G. GIURESCU, Au sujet des relations roumano-fegyptiennes et de la contri- bution de la Roumanie â la rfealisation du Canal de Suez............. 91 NOTES ET COMMUNICATIONS C. MOCANU, La lutte menfee entre 1933 et 1935 par leP.C.R.envuederfealiserun front unique dans les rangs de la jeunesse ouvriere ....................... 111 I. NEACŞU, L'insurrection des pandours, de dfecembre 1814 â ffivrier 1815.. 133 GfiZA BAKO (Viile Staline), Les chevaliers teutoniques dans la Ţara Birsei .... 143 DOCUMENTS CORNELIA C. BODEA, Le voyage de Bălcescu sur le Danube en 1852 ............ 161 DAN SIMONESCU, Au sujet d'une traductionroumaineinconnue de l'teuvre de Mihail Kogălniceanu „Histoire de la Dacie” ................................. 173 DISCUSSIONS N. CAMARIANO, Au sujet de la nouvelle fedition critique du Code Caragea .... 179 V. CURTICĂPEANU, En marge de l'fetude „Sur le mouvement dirigfe par le tsar Iovan (1526—1527)” par Gh. Duzinchevici.............................. 193 HIS TOR IOGRA PHIE ŞT. ŞTEFĂNESCU, Donnfees ayant trăit â la question des relations ffeodales surle teri- toire de la Valacbie dans l'historiographie roumaine................ 199 COMPTES RENDUS ET PRESENTATIONS Etudes et matferiel d'Histoire mfedifevale, Ier volume ( N. Stoicescuet V. Curlicăpeanu,) 223 Histoire delaBulgarie (fedition'bulgare), voi. I et II (VI. Diculescu)..... 233 Le catalogue des documents roumains des Archives de l'Etat de Viile Staline, I voi., 1,1521-1799 (C. ŞerbanJ....................................... 226 A. V. Florovskij, Les relations commerciales tchfeques-russes par le passfe (Tr. Tonescu-Nişcov,)\................................................... 238 Chronique..................%............................................... 243 Index alphabilique du maliriel publii par la reoue „STUDII" en 1956 . 249 www.dacoramamcajro CO^EPJKAHME CTATbM M PE&EPATbl M. HOHECKy h K. IiSTPALUKy, OraoineHHe eBponeăcKHX pepxaB k bocctbhhio 1907 ro^a............................................................ 7 K. MyPJKECKy, K Bonpocy o nepefleae pyMbiHCKoS HeiJrraHofi^ npoMbimjieHHOCTH Me>Kfly BaniiTaaHCTaMn cTpaa, nooennBmnx b nepBofi MiipoBoii Boime (1919—1922) ......................................•............. 35 T. TAyriT, nepBbie paSoMHa accoiiHapmi b PyMbiHHH...................... 65 K. K. flHW UJ. IUTEaopoBCKBH, HeincKO-pyccKHe ToproBbie oTHomeHim b npouiAOM Convorbirea s-a desfăşurat apoi in legătură cu problemele naţionalităţilor creştine din imperiul otoman. Aici s-a manifestat in chip concludent politica de duplicitate, politica minci- noasă a guvernanţilor romlni faţă de propriul lor popor. S-a vădit că problema romtnilor mace- doneni, care era agitată ta primii ani ai secolului, ca o manifestare de patriotism a claselor stă- pînitoare romtae, nu era decit o manevră menită să contribuie la dezbinarea mişcării de eliberare naţională a popoarelor din imperiu. La afirmaţia lui Zeki paşa, care i-a spus lui Papiniu deschis www.dacoromanicajo 17 PUTERILE EUROPENE si RĂSCOALA DIN 1007 23 Aşadar, în afară de demersul obişnuit pentru protecţia supuşilor oto- mani ameninţaţi de răscoală* 1, guvernul otoman ca şi acel austro-ungar, ca şi Vaticanul, a încercat să folosească dificultăţile interne ale regatului romîn, pentru a obţine înfăptuirea unor obiective proprii ale politicii sale externe antibulgare. Poziţia Bulgariei oficiale faţă de guvernanţii romîni n-a fost însă atît de neprienteoasă cum s-ar fi aşteptat aceştia în urma agravării aşa-zisei „chestiuni orientale”. Dimpotrivă, reprezentantul diplomatic al Romîniei la Sofia, Mişu, telegrafia lui Sturdza la 28 martie că primul ministru Gon- deff „s-a declarat fericit de a afla că răscoalele s-au potolit” şi şi-a exprimat simpatia pentru refugiaţii din Romînia, adăpostiţi în oraşele bulgare de pe malul Dunării, care — raporta Mişu—nu depăşeau cifra de două sute, şi care începuseră să se reîntoarcă la căminele lor2 *. Celălalt vecin balcanic al Romîniei, Regatul Sîrb, a luat şi el unele masuri în legătură cu situaţia din Romînia. Desigur în scopul de a evita contactul muncitorilor agricoli sîrbi cu ţăranii răsculaţi din Romînia, gu- vernul sîrb a interzis deplasarea acestora — obişnuită în alţi ani, în sezonul muncilor agricole — în ţara noastră pe tot timpul răscoalei8. Imediat după reprimarea răscoalei, ministrul Romîniei la Belgrad a primit dispo- ziţii să intervină pentru ridicarea interdicţiei4 * 6 *. Pe de altă parte, a fost acordat azil în Serbia unor persoane refugiate din cauza răscoalei de la noi ®. ★ în timp ce puterile Triplei Alianţe, şi în primul rînd Austro-Ungaria, se pregăteau să intervină energic în Romînia, însoţindu-şi măsurile concrete de o zgomotoasă campanie de presă, în cealaltă tabără diplomatică domnea o atitudine aproape diametral opusă, am spune favorabilă Romîniei ofi- ,,că e bucuros de certurile dintre populaţiile creştine din Macedonia”, Papiniu i-a răspuns şi l-a convins că greşeşte, deoarece „indiferenţa Turciei va fi invocată contra puterii ei de a face poliţie şi dreptate”. El a Cerut demnitarului turc ca romtnii macedoneni să fie nu numai apăraţi, ci şi încurajaţi şi ajutaţi, ca să nu se creadă că In Macedonia stnt numai comunităţi greceşti. Complicitatea guvernului romtn cu demnitarii turci, In politica de dezbinare a popoarelor subjugate, reiese clar din concluzia raportului lui Papiniu: el declară că impresia vizitei lui Averescu in Turcia era considerată In cercurile diplomatice ca „un procedeu amical şi dibaci pentru a Înlesni In Împrejurările actuale afacerile noastre cu Poarta, căreia i-am arătat astfel toată consideraţia de care are nevoie faţă cu diversele populaţiuni locale şi cu aspira- ţiunile dăunătoare ei”. Era clar că guvernul liberal căutase să dea o aprobare publică şi un sprijin deschis, un gir politic, prestigiului ameninţat al puterii otomane. 1 Vezi notalegaţiei turce din 16 martie 1907,In Arh. Min. Af. Ext., dos. R-12/1907, voi. II. 2 Arh. Min. Af. Ext., dos. R-12/1907, voi. I. 8 Idem, voi. IV. 4 Idem; Rosctti Solescu, trimisul Romîniei la Petersburg, a cerut la 31 martie lui Sturdza să permită intendentului său Petrini, de la moşia sa Soleşti jud. Vaslui, să aducă lucrători agricoli slrbi. 6 Intr-un raport din 7 august 1907, ministrul Romîniei la Belgrad relata lui Brătianu că cele 60—70 persoane refugiate la Negotin In Serbia s-au Înapoiat In.ţuWi (Arh. Min. Af. Ext., dos. R-12/1907, voi. L) , www.dacoromanica.ro M. IONESOtf SI O. PĂTEASOU 18 ciale, în orice caz foarte circumspectă în aprecieri. Cele două puteri occi- dentale ale Antantei — Anglia şi Franţa — luaseră încă mai de mult în considerare profundele contradicţii de interese dinlăuntrul Triplei Alianţe şi în deosebi contradicţiile bine cunoscute dintre Imperiul Austro-Ungar şi Romînia, în legătură cu Transilvania. Desigur nu sînt cunoscute (sau nu sînt încă cunoscute) documente care să stabilească precis cauzele atitudinii rezervate şi chiar curtenitoare a cercurilor conducătoare britanice şi franceze faţă de guvernanţii Bomîniei. Totuşi, ţinînd seamă de evoluţia ulterioară a situaţiei internaţionale, se poate trage concluzia că Anglia şi Franţa, privind în perspectivă, înţelegeau că în Bomînia existau condiţii care făceau să acţioneze din ce în ce mai puternic forţele favorabile Antantei. Evident, acestea erau chestiuni de perspectivă. Deocamdată însă, prin răscoală, se ivise pericolul imediat ce ameninţa interesele economice anglo-franceze şi investiţiile respective din Bomînia. De la început, poziţia Angliei faţă de răscoala din Bomînia a fost destul de clar exprimată de ziarul „Daily Mail”, „La Londra — scria ziarul — mişcarea aceasta este socotită ca avînd loc într-un moment nepo- trivit. De doi sau trei ani, guvernul romîn a depus mari silinţe pentru a atrage capitalurile engleze şi americane în Bomînia. Acum cîteva luni, guvernul romîn a mijlocit mult ca grînele romîneşti să găsească un mare debuşeu în Anglia. O companie engleză făcuse mari pregătiri pentru un asemenea export” L Amărăciunea cercurilor de afaceri engleze era explicabilă. Bolul Angliei în comerţul exterior al Bomîniei tinsese, în anii premergători răs- coalei, spre o scădere vădită. Dacă la valoarea exportului de mărfuri engleze în Bomînia se înregistrase o scădere relativ redusă faţă de 1895 (circa 8 milioane lei), în schimb valoarea mărfurilor romîneşti importate în Anglia scăzuse masiv : de la 76 363 051 lei în 1895 la 31 487 897 lei îh 1905, deci cu mai mult de jumătate1 2. Or, tocmai în momentul cînd se con- turau tranzacţii avantajoase pentru o revenire la situaţia de la sfîrşitul secolului al XÎX-lea, achiziţionarea grînelor romîneşti era împiedicată, sau în orice caz periclitată, de mişcarea agrară. De aceea, îndată ce a iz- bucnit răscoala, o delegaţie de industriaşi, bancheri şi exportatori englezi, în frunte cu miliardarul Âlfred Rotschild, s-a prezentat la Foreign Office cerînd imperios intervenţia diplomatică a guvernului englez. Dîndu-se curs acestei cereri, Cunningham Greene, ministrul Angliei la Bucureşti, a fost însărcinat să ceară energic guvernului romîn înăbuşirea imediată a răscoalei3. Trebuie subliniat că guvernul Sturdza a depus eforturi deosebite pen- tru a ascunde opiniei publice din Anglia situaţia reală din ţara noastră. A.C.Catargiu, ministrul Bomîniei la Londra, într-o scrisoare adresată lui Sturdza, relata că Foreign Office-ul îi cere cu insistenţă informaţii asupra evoluţiei evenimentelor4. El a trimis de asemenea şi un text decupat din 1 „Dimineaţa”, 20 martie 1907, p. 2 (reproduce după „Daily Mail”). * La Roumanie 1866—1906, p. 423 şi 428. ■ Presa ingleză şi răscoalele (Hrăneşti In „Adevărul” din 20 martie 1907. 4 Acad. R.P.R., Fond Sturdza, mapa X/1907, scrisoare autografă. www.dacoromamca.ro 19 rUTElULE EUROPENE $1 R 4 SCO ALA DIN 1907 25 ziarul „The Standard” din Londra în care publicase un comentariu întocmit pe baza informaţiilor oficiale ce se trimiteau de la Bucureşti. Textul publicat de Catargiu în „The Standard” şi în alte şapte ziare engleze este expresia intenţiilor guvernului de la Bucureşti de a ascunde realitatea: „turburări locale şi nu de mare importanţă. Peste tot trupele sînt stă- pîne pe situaţie. Represaliile au fost severe, însă fără niciun exces” 1 — acestea erau frazele cele mai reprezentative din text. Sturdza personal se ocupa de trierea corespondenţelor ziariştilor străini. în arhiva lui s-au păstrat documente care ilustrează perfect grija guvernului romîn de a ascunde străinătăţii mersul evenimentelor din ţară. într-o telegramă, prezentată la 25 martie de Bourchier, corespondentul lui „Times” la Bu- cureşti, acesta scria că „rezerviştii care au fost trimişi (pentru repimare ~n.n.) au refuzat să tragă în ţărani”şi-şi formula speranţa că măcar„aceste insubordonări nu se vor răspîndi şi în rîndurile restului armatei”2. Bourchier nu-şi ascundea teama că această insubordonare ar duce la răsturnarea „ordinei” pe care o vedea grav ameninţată de răsculaţii ce se apropiau de linia forturilor Bucureştiului 3. Sub semnătura lui Sturdza, care cenzurase telegrama, Bourchier a fost invitat să renunţe a transmite corespondenţa în forma prezentată Oficiului Telegrafic4. La refuzul corespondentului de- a face corecturile impuse, telegrama a fost oprită, după cum menţionează referatul Oficiului Telegrafic Central5 *. Aceeaşi soartă au avut-o şi unele din telegramele semnate de Dam6, corespondentul ziarului „Daily News” ®. Totuşi, poziţia cercurilor conducătoare britanice era substanţial di- ferită de cea a puterilor centrale. Comentînd atitudinea presei engleze, A.C. Catargiu, ministrul plenipotenţiar al Romîniei la Londra, raporta la Bucureşti7 că în Anglia răscoala este prezentată nu ca o mişcare antisemită ci ca una „pur agrară” 8. Ziarul conservator „The Morning Post”, deşi exponent al celei mai reac- ţionare părţi a burgheziei britanice, insista asupra caracterului social-eco- nomic al răscoalei. în numărul din 4 aprilie, ziarul a publicat pe trei coloane o corespondenţă din Bucureşti, semnată de Spencer Wilkinson intitulată The agrarian erisis in Boumania causes of the rising în care autorul combătea teza—susţinută în deosebi de presa austriacă — privind persecutarea evreilor din Romînia. Articolul sublinia cauzele economice ale răscoalei. Oficiosul conservator arăta — într-un alt număr — că se „ia în considerare” chestiunea intervenţiei Austro-Ungariei în Romînia şi încheia subliniind că „totul depinde de puterea armatei şi de energia noului Minister” — subînţelegînd prin aceasta necesitatea unei represiuni 1 Acad. R.P.R Fond Slurdza, mapa X/1907, scrisoarea autografă, text decupat din „The- Standard”, 1 aprilie 1907. 2 Ibidem; telegramă, copie In limba engleză. * Ibidem. * Ibidem. * Ibidem. * Ibidem. 7 Arh. Min. Al. Ext., dos. R-12/1907, voi. V b. 8 De plidă „Times” arăta că marea dezvoltare a exportului de grlne a dus la o mare sporire a chiriei pentru pămlnt („Times” nr. 67/1907, 28 martie, In Arh. Min. Af. Ext., dos. R-12/1907, voi. V b). www.dacoromanica.ro 26 li. IONESCU si o. P.ITBASOU 20 cu mijloace interne, fără solicitarea intervenţiei străine, care nu convenea Angliei. Cu excepţia ziarului ,,Tlie Spectator”, care ataca pe „landlorzii ro- mîni”, pe care îi compara cu nobilii francezi dinainte de 1789, numindu-i „cei mai extraordinari din toţi nobilii Europei”, restul presei engleze cen- trale a adoptat o poziţie foarte favorabilă guvernului Sturdza şi regelui Carol I. Influentul cotidian „Times”, în numărul său din 28 aprilie, scria : „Putem declara cu siguranţă că regele Carol, care a domnit timp aşa de îndelungat asupra regatului său cu judecată şi curaj, va putea face faţă crizei cum se cuvine unui Hohenzollem”. Două zile mai tîrziu, „The Standard” îşi exprima de asemenea încrederea în rege1. „Morning Post” a publicat dezminţirea ministrului romîn la Londra în legătură cu afirmaţiile presei vieneze despre un pretins complot împotriva regelui 2. în coloanele presei britanice, alături de cauzele de ordin social-eco- nomic, apar însă deseori şi referiri la influenţa revoluţiei ruse, la organizarea dinafară a răscoalei, teză bine cunoscută a moşierilor conservatori. „Times” din 28 martie scria de pildă că răscoala este rezultatul „unei vaste oganizaţii în conexitate cu societăţile anarhiste ruseşti de dincolo de ho- tar. „The Globe” din 2 aprilie îi acuza pe agitatorii ruşi şi pe marinarii potemkinişti de instigare la revoltă 3. Apropierea angla-rusă, care avea să ducă în toamna lui 1907 la consti- tuirea Triplei Antante, nu-i împiedica, ci chiar îi stimula pe conducătorii imperiului britanic să combată forţele revoluţionare ostile ţarismului şi implicit ostile războiului imperialist ce se pregătea. Totodată însă punerea accentului pe „importul revoluţiei” — ca explicaţie a răscoalei — era un mod de a căuta să ridice în ochii Europei prestigiul greu ştirbit al Romîniei capitaliste - moşiereşti. Era,* de altfel, o teză foarte apreciată de însăşi guvernanţii romîni. Înfrîngerea’răscoalei a fost salutată cu satisfacţie de presa engleză. Un ziar britanic felicita guvernul Sturdza, „pentru energia şi bunul simţ cu care a privit situaţia”. „Oricine — scria acelaşi ziar — trebuie să re- cunoască că este necesar a se suprima dezordinile cu forţa armată”. Ziarul cerea să se facă reforme dar „fără nedreptate pentru proprietari şi fără prejudicii pentru proprietatea agricolă” 4. Privitor la ecoul răscoalei în Franţa, sînt de reţinut unele aprecieri edificatoare ale ministrului Romîniei la Paris, Grigore Ghica, cuprinse în rapoartele sale trimise în ţară. într-unul din aceste rapoarte, Ghica relatează lui Sturdza că răscoala n-a reţinut atenţia opiniei publice franceze, din pricina iminenţei unei greve generale. Doar cîteva ziare mici au publicat unele ştiri din sursă austriacă, unde se insista asupra caracterului antisemit al mişcării ţărăneşti. 1 „Times nr. 67/1907, 28 martie, In Arh. Min. Af. Ext., dos. R — 12/1907, voi. V b. * Ibidem. * Ibidem. 4 „Conservatorul” 18 martie 1907 (reproduce din presa engleză). www.dacaromanicajo 21 PUTERILE EUROPENE SI RĂSCOALA DIN 1097 27 în general, spunea Ghica, ziarele mari au fost circumspecte sau mute. „Sînt înclinat să cred că marile stabilimente financiare n-au fost străine de această atitudine rezervată : era în interesul lor ca creditul statului romîn şi al întreprinderilor industriale unde sînt angajate capitaluri franceze să nu sufere”* 1. Această impresie a diplomatului romîn pare să fi fost şi mai bine conturată în urma audienţei sale la ministrul de externe francez care, declară Ghica, a ascultat explicaţiile sale „cu o foarte curtenitoare simpatie şi a exprimat speranţa că Bomînia va ieşi fără prea mare pagubă din difi- cultăţile actuale”. Declaraţiile lui Ghica asupra răscoalelor din Bomînia, apărute în „Le Temps” din 25 aprilie2, arătau cauzele interne, social-economice ale mişcării. Din aceste declaraţii destul de ponderate, lipsesc obişnuitele referiri la acţiunea conjuraţiilor anarhiste inspirate din străinătate. Tonul şi conţinutul declaraţiilor lui Ghica denotă străduinţa acestuia de a informa cît mai obiectiv cercurile conducătoare şi lumea financiară din Franţa. Ca şi Beldiman, colegul său de la Berlin, Ghica era pe deplin conştient că orice încercare de minimalizare a cauzelor interne ale răscoalei ar fi pro- vocat suspiciune în cercurile financiare şi, în loc să servească scopului pro- pus, ar fi prejudiciat şi mai grav creditul Bomîniei peste hotare. Marea finanţă din Franţa a urmărit cu destulă atenţie evoluţia ulte- rioară a evenimentelor din Bomînia,manifestîndu-şi în mod vădit dorinţa de a vedea înlăturată primejdia unor viitoare răscoale. în acest sens, e de reţinut recomandarea făcută de „Le Temps” în comentariul său din 12 noiembrie 1907 privind proiectele de reforme. „Asupra unei chestiuni atît de grave ca problema agrară — scria ziarul — partidele au datoria de a face armistiţiu şi de a colabora loial în interesul naţional” 3. Dacă urmărim cu atenţie rapoartele diplomatice ale lui Ghica, cons- tatăm că din ele se desprinde atitudinea din ce în ce mai favorabilă, chiar curtenitoare, a cercurilor conducătoare franceze faţă de guvernanţii Bomîniei. Diplomatul romîn informa la 22 ianuarie 1908 guvernul despre surprinzătoarea schimbare de atitudine a corespondentului de la Bucureşti al lui „Le Journal des D6bats” în atitudinea sa faţă de Bomînia. Ghica relata că în ziarul respectiv din 15 ianuarie a apărut o corespondenţă din Bucureşti cu titlul Lettre de Roumanie semnată de J.B. (Jules Blum) în care acesta lăuda proiectele de reforme agrare ce se dezbăteau în parla- ment. Comentînd această corespondenţă, Ghica remarca plin de surprin- dere că nu s-ar fi aşteptat la asemenea laude tocmai din partea unui cores- pondent ca Jules Blum, specializat pare-se în atacuri la adresa Bomîniei. El merge însă mai departe cu raţionamentul său şi se întreabă : „înseamnă că această schimbare a atitudinii lui e individuală sau ea se întinde şi asupra celor cărora le transcria pînă aci gîndul? Va dura ea? Ar fi aceasta pentru Bomînia un real progres în plus” 4. Dacă ţinem seama că anul 1907 a fost anul închegării Antantei, iar anul următor, 1908, anul unei înrăutăţiri brusce a relaţiilor dintre Bo- 1 Raport diplomatic din 12/25 aprilie 1907, In Arh. Min. Af. Ext., dos. R-12/1907, voi. Vb- 1 lbidem. * Arh. Min Af. Ext., dos. R—12/1907, voi. V b. * Idem, voi. VIII. www.dacoramamcaj'o 28 M. IONISCU SI O. PĂTRAgOU 22 mînia şi Austro-Ungaria1 putem aprecia — în acest context politic — ca simptomatică schimbarea atitudinii cercurilor conducătoare franceze, faţă de clasele dominante din România. Şi în Olanda presa şi cercurile financiare au acordat o atenţie deosebită evenimentelor din ţară. Acest fapt nu poate surprinde, deoarece legăturile economice dintre cele două state luaseră în ultimii ani o extindere consi- derabilă. Exportul Romîniei în Olanda înregistrase în numai zece ani o creştere extraordinară: de unde în 1895 valoarea exportului romîn în Olanda însuma abia 4 179 632 lei — Olanda situîndu-se printre cele din urmă ţări europene importatoare de produse romîneşti — în 1905, valoarea mărfurilor exportate în Olanda s-a ridicat la 83 400 340 lei, această ţară ocupînd locul doi în exportul Romîniei, după Belgia2 3. Importul din Olanda crescuse şi el de la 602 711 lei în 1895 la 5 120 591 lei în 1905 s. Nu e deci de mirare că cercurile guvernante din Romînia au fost foarte sensibile la ştirile alarmante — provenite din sursă austriacă — pe care presa olandeză începuse să le publice din belşug. în perioada aceea, cînd concurenţa cerealelor americane provocase atîta nelinişte şi îngrijorare în cercurile marilor proprietari funciari de la noi, perspectiva tulburării relaţiilor cu o piaţă de desfacere atît de preţi- oasă cum era Olanda a sporit îngrijorarea celor de la Bucureşti. Presa olandeză mersese — după relatările lui Mavrocordat, ministrul Romîniei la Ilaga4 — atît de departe cu insistenţa asupra caracterului antisemit al răscoalei, îneît se făcea o paralelă cu acţiunea „sutelor negre” din Rusia. Tîrziu, după reprimare, s-a restabilit adevărul asupra caracterului real al mişcării şi aceasta în urma intervenţiei legaţiei romîne. Abia la 2 şi 4 apri- lie ziarul „Nieuwe Courant” a publicat ştirile din sursă oficială romînă, bineînţeles ca urmare a stăruinţelor reprezentantului diplomatic romîn. Situaţia agrară din Romînia a rămas multă vreme în atenţia presei olandeze. în primăvara anului următor, cînd încordarea din satele romîneşti era gata să se transforme din nou într-o răscoală generală, ziarele din Haga şi Rotterdam au luat-o înaintea evenimentelor şi au dat serios de lucru legaţiei romîne. în martie 1908, de pildă, Mavrocordat i-a trimis lui Sturdza extrase din „Nieuwe Courant” şi „Rotterdamsche Courant” în care, alături de dezminţiri ale guvernului romîn, se puteau citi veşti despre turburări agrare în sudul Munteniei, despre mişcări de trupe pe scară largă, şi chiar despre ciocniri între răsculaţi şi armată5. în ceea ce priveşte Belgia, ea se număra printre ţările europene cu in- dustrie dezvoltată, care importa de la noi cea mai mare cantitate de 1 în perioada anexării de către Austro-Ungaria a Bosniei şi Herţegovinei s-au desfăşurat tn Romînia adunări publice în care se protesta vehement împotriva regimului vamal din imperiul vecin şi se manifesta solidarizarea făţişă a claselor dominante, a micii burghezii şi majorităţii intelectualităţii cu adversarii anexării celor două provincii. în anul 1908, s-au desfăşurat tratativ? intense cu privire la relaţiile economice dintre cele două ţării în cursul acestor tratative au ieşit la iveală grave divergenţe principiale, care^au fost puternic oglindite în presă. 2 La Roumanie, 1866—1906, Buc., 1907, p. 428. 3 Ibidem. 4 Arh. Min. Af. Ext., dos. R-12/1907, voi. V b. 3 Ibidem. www.dacoromamca.ro 23 PTJTEEHE EUROPENE fel EăSCOALA DIN 1907 29 produse agricole, exportînd în schimb vagoane, şine de căi ferate şi tramvai, maşini cu aburi, automobile etc., fapt care sporea considerabil interesul marilor capitalişti belgieni pentru situaţia din Romînia1. îndată ce a de- - venit cunoscută violenţa şi amploarea răscoalei, ziarul ,,Petit Bleu” din Bruxelles a reprodus, sub titlul Comerţul belgian în Romînia, raportul ministrului Belgiei la Bucureşti, baronul Bayens. Ziarul belgian arăta că turburările agrare care s-au produs în Romînia dau un interes particular raportului, deoarece din el reiese că, datorită răscoalelor, achiziţiile de cereale făcute de Belgia în Bomînia erau periclitate2. Răscoala ţărănească din Bomînia alarmase nu numai Europa de apus ci însuşi guvernul ţarist, cu toate că acesta era încă ocupat cu repri- marea revoluţiei din propria-i ţară. Rusia ţaristă a cerut în mod oficial informaţii guvernului romîn asupra răscoalei ţărăneşti3. G. Rosetti-So- lescu, reprezentantul diplomatic al Romîniei la Petersburg, informa pe Sturdza că cercurile conducătoare din Rusia ţaristă ,,au deplină încredere în noul minister a cărui componenţă este excelentă pentru o muncă rodnică” 4 (adică pentru reprimarea răscoalei, — n.n.). Atitudinea guvernului ţarist faţă de Romînia în perioada marei răscoale a fost dictată de unii factori care l-au determinat să se menţină totuşi într-o poziţie destul de rezervată. Dînd, desigur, atenţia cuvenită evenimentelor revoluţionare din Romînia, ţarismul nu a avut însă posibi- litatea să intervină mai energic, dată fiind revoluţia din propria sa ţară; deşi avîntul revoluţionar din Rusia era în martie 1907 în descreştere, to- tuşi, luptele maselor populare, şi îndeosebi răscoalele ţărăneşti, continuau încă să constituie o primejdie serioasă pentru despotismul ţarist. Pe de altă parte, faptul că Romînia şi Rusia făceau parte în perioada aceea din sisteme de alianţă potrivnice — prima fiind aderentă a Triplei Alianţe iar a doua a Antantei în curs de făurire—a contribuit într-o oarecare măsură la rezerva destul de vădită a Rusiei, pe plan politic şi diplomatic, faţă de răscoala ţărănească din ţara vecină. Atitudinea rezervată a Rusiei faţă de creşterea valului de lupte revo- luţionare din Romînia anilor 1905—1907 constituie o dovadă în plus că ţarismul ajunsese în această perioadă în situaţia cînd—în mod obiectiv— nu-şi mai putea îndeplini rolul de jandarm al Europei pe care-1 jucase în prima jumătate a secolului al XlX-lea. Dată fiind necesitatea ca relaţiile între statele romîn şi rus,în perioada răscoalei, să fie studiate în strînsă legătură cu influenţa revoluţiei ruse asupra Romîniei, lucru care impune o tratare mai largă, corespunzătoare importanţei temei, această problemă va fi tratată separat 6. ★ 1 Ministerul Finanţelor, Dir. Statisticii G-rale a Finanţelor, Comerţul exterior al Romîniei şi mişcarea porturilor in 1906. i Comerţul belgian în Romînia In „Adevărul” din 28 martie 1907. * „Adevărul”, 11 martie 1907. 4 Acad. R.P.R., Fond Sturdza, mapa 19/1907, corespondenţă. 1 Vezi lucrarea Mişcarea revoluţionară din Romînia in anii 1905-1907. voi. II (Răscoala ţărănească din 1907), In curs de pregătire pentru tipar. www.dacaramamcajo 30 M. IOKBSCC 91 O. PĂTBASCU 24 Complicaţiile externe pe care le crease răscoala regimului capitalist moşieresc pot* fi apreciate şi mai judicios, călăuzindu-ne după atitudinea acţiunilor pe plan extern ale vîrfurilor clasei stăpînitoare din Bomînia. Aceasta era pe deplin conştientă de situaţia penibilă în care ajunsese: prestigiul internaţional al Bomîniei, şi aşa redus, fusese grav compromis. In presa capitalistă străină nu se publicau numai cereri de despăgubiri încurajări şi somaţii pentru reprimarea răscoalei, ci şi unele aprecieri foarte categorice şi reale asupra situaţiei din Bomînia, care aduceau a avertismente extrem de neplăcute şi primejdioase. Ziarul italian „Corriere”, de pildă, scria : ,,prin excedentele din ultimii ani s-a făcut să se creadă că Bomînia este im fel de Eldorado, dar realitatea tristă a ieşit la iveală“1 2. Acelaşi ziar nu ezita să declare făţiş că Expoziţia jubiliară din 1906 ascundea sub un înveliş strălucitor un regim putred, care nu oferea garanţii serioase pentru investiţiile de capital străin. Trebuie precizat, de altfel, că excedentele bugetare — cu care guvernul conservator se lăudase peste hotare, şi care rezultaseră în mare parte din politica lui fiscală antipopulară — fuseseră în cea mai mare parte con- sumate în timpul răscoalei datorită mobilizării armatei. După apre- cierile reprezentantului diplomatic austro-ungar, menţinerea pe picior de război a 140 000 de oameni costa statul 200 000 lei zilnic3. El arăta : „Din excedentul de 100 milioane de care Take Ionescu pretindea că dispune la sfîrşitul anului bugetar, ministrul de finanţe Costinescu a declarat acum vreo opt zile că nu mai avea decît 19 milioane. La acest fapt, care de altfel pare explicabil, ca urmare a măsurilor militare, se mai adaugă pentru statul romîn o nouă urmare a răscoalei, deficitul care, desigur, este de aş- teptat de la vămi, impozite directe şi chiar monopoluri” 4 * * * 8. Dată fiind starea deloc îmbucurătoare a finanţelor ţării, în afară de vorbe, capitalul străin trecuse şi la fapte. în toiul răscoalei, impor- tatorii englezi de cereale — cu care guvernul Cantacuzino dusese trata- tive înainte, în scopul creării unor noi debuşeuri pentru desfacerea cerea- lelor romîneşti — şi-au exprimat neîncrederea cu privire la încheierea unei tranzacţii®: * 1 Ca urinare a răscoalei, guvernele europene au adresat guvernului romln cereri pentru despăgubirea supuşilor străini, pretinzlndu-se suma de 5 336 064 lei. Defalcate pe ţări aceste cereri se prezentau după cum urmează: legaţia Auslro-Vngariei: 162 reclamaţii tn valoare totală de 2 615 223,50 lei; legaţia Rusiei: 21 de reclamaţii de la supuşii greci (din pricina ruperii relaţiilor diplomatice dintre Romtnia şi Grecia, legaţia rusă gira afacerile greceşti din Romlnia) şi ruşi-In valoare del 368 698 lei; legaţia Turciei: 37 reclamaţii tn valoare de 982242 lei; agenţia diplomatică bulgară : 22 reclamaţii tn valoare de 136 093,90 lei; legaţia Germa- niei : opt reclamaţii tn valoare de 93 333,50 lei; legaţia Franţei: şase reclamaţii tn valoare de 33 750 lei; legaţia Italiei: cinci reclamaţii tn valoare de 17 423,10 lei. în total, 261 recla- maţii tnsumlnd 5 336 064 lei. Această sumă pare Insă exagerată, deoarece In numeroase cazuri autorităţile liberale dovedeau netemeinicia pltngerilor solicitanţilor respectivi (Arh. Min. Af. Ext., dos. R-12/1907, voi. VII). * Acad. R.P.R. Fond Sturdza, mapa X/1907, telegramă din Viena către ziarul „Adevărul”. 8 Acad. R.P.R., Arhiva Palatului, mapa 18/1907. * Ibidem. * „Dimineaţa”, 20 martie 1907 (reproduce după „Daily Mail”). www.dacoromanica.ro 25 PUTERILE EUROPENE 81 RĂSCOALA DIN 1907 31 Tot în martie 1907, şi tot în acelaşi spirit, vorbise şi Aerenthal în faţa» unor oameni de afaceri la Yiena, cu privire la perspectivele exportului şi ale creditului în RomîniaL Consecinţele grave de ordin economic şi politic pe care le-ar fi avut menţinerea unui asemenea climat de neîncredere peste graniţă i-a deter- minat pe fruntaşii-politici liberali şi conservatori, şi chiar pe rege, să des- făşoare, alături de diplomaţi, o bogată activitate publicistică în străină- tate. Carol I, Take Ionescu, Lahovary, Sturdza,Carp. etc., au dat numeroase interview-uri ziarelor austriace, germane, engleze, franceze. De îndată ce la bursa berlineză începuse, în urma răscoalei, să scadă cursul rentelor romîneşti, Take Ionescu a făcut declaraţii unui ziarist prin care căuta să amelioreze impresia rea produsă în lumea financiară din Apus de izbucnirea răscoalei. Take Ionescu căuta să convingă pe mani ban- cheri germani ,,că în casa statului se găseşte un sold de 109 milioane, din care 39 milioane depuse la bancherii străini în vederea plăţii cuponului pe aprilie2 (era vorba de plata cuponului datoriei publice scadent la 1 aprilie, n.n.). Aceste declaraţii aveau evident scopul de a influenţa bursa berlineză în scopul menţinerii cursului rentelor romîneşti care, aşa cum am văzut, scădea de la o zi la alta. Puţin după aceea, Take Ionescu a dat un al doilea interview ziarului „Bukarester Tagblatt”, arătîndu-i că răscoa- la a fost de fapt o mişcare anarhică pornită din cauza „agitatorilor” şi că, „aşa fiind lucrurile, îngrijorarea cercurilor financiare din ţară şi străi- nătate este lipsită de temei”. Declaraţiile lui Lahovary, reproduse în ziarul „Journal des D^bats” difereau întrucîtva de ale lui Take Ionescu, Lahovary căuta să dovedească că populaţia rurală de la noi nu era „nici surmenată, nici strivită de impo- zite, nici insuficient hrănită”, căci altfel — spunea el — „nu s-ar dezvolta» cu atît de mare rapiditate” 3. în urma răscoalei, Carol I a acordat un interview ziaristului englez Sidnay Witman în care combătea în special presa vieneză „care a exa- gerat întinderea şi natura dezordinilor din ţară” 4. După aceste interview-uri individuale, guvernul a adresat un comu- nicat străinătăţii — cu privire la răscoala ţărănească — pe care ziarul „Conservatorul” din 30 martie îl reproduce după „Politische Korrespon- denz” din Viena. Comunicatul recunoaştea că revoltele ţărăneşti au fost o urmare a urcării preţurilor loturilor arendate ţăranilor de către marii proprietari şi arendaşi, dar accentua în mod deosebit asupra răspunderii administraţiei. Presa burgheză din Apus a reprodus interview-urile şi comunicatul, însoţindu-le de comentarii largi5. * * 1 Acad. R.P.R., Fond Slurdza, mapa 10/1907 ;telegramă In limba germană, trimisă din Viena ziarului „Universul”. * Reoue du marchi financier In „Bursa”, 18 martie 1907, p. 173. * Acad. R.P.R., Fond Slurdza, mapa 10/1907, telegramă In limba franceză. Lahovary- către De Malicbe „Journal des Dâbats", reprodusă In „La Roumanie", Buc., 9 martie 1907. *Ibidem, telegramă copie. s„La Roumanie” 21 martie 1907; reproduce după „Journal des Dăbats”, „Politische Korrespondenz”, „Die Zeit"; „La Roumanie” din 23 martie 1907; reproduce după „Times”.. www.dacoramamcaj'o 32 M. I0NE8CU 81 C. PÂTKASCU 26 Această, publicitate era destinată, pădurilor largi ale opiniei publice, căci în ceea ce îi privea pe oamenii de afaceri, aceştia nu puteau fi induşi în eroare de optimismul zgomotos al guvernanţilor Romîniei. Chiar şi după înfrîngerea răscoalei, ei s-au dovedit un timp foarte rezervaţi. Schon- burg, de pildă, într-o scrisoare trimită lui Aerenthal la 18 aprilie, făcea unele aprecieri de loc optimiste cu privire la perspectivele imediate ale comerţului austro-romîn. El atrăgea atenţia că ,,o anumită pre- cauţiune trebuia pusă în vedere exportatorilor pentru viitorul apro- piat, pînă ce se va putea aprecia mai precis puterea de cumpărare a Romîniei’? *. Pentru a risipi neîncrederea capitaliştilor străini, presa romînă a publicat bilanţurile cîtorva societăţi petrolifere, pentru a arăta că, în raport cu resursele ţării, pagubele rezultate de pe urma răscoalei nu trebuiau să îngrij oreze marea finanţă străină. O notă din „Conservatorul”sublinia : „înregistrăm aceasta cu o vie satisfacţie pentru că ele (bilanţurile,— n.n.) dau prilej străinătăţii să constate că, contrariu zvonurilor răuvoitoare răspîndite, în Romînia se ocrotesc capitalurile străine angajate în exploa- tări şi'că, spre bunul renume ăl nostru, niciodată ele nu vor fi în primejdie” 1 2. La 10 aprilie 1907 în saloanele Wiener Kaufmannscbaft din Yiena, deputatul N. Xenopol a ţinut o conferinţă despre dezvoltarea economică a Romîniei, în faţa unui public compus din oameni politici, oameni de afaceri, diplomaţi etc. Xenopol căuta să arate că situaţia ţărănimii romîne nu e prea rea, „că s-a exagerat, că mizeria ţăranului nu este reală şi că, de fapt, există o bună stare reală”, Cauza este că şi la noi, spunea Xenopol, „se suferea de socialism, anarhism etc,” deci cauzele nu sînt „scumpetea, condiţiile grele de muncă”3. Xenopol venise la Yiena pentru a continua tratativele în vederea exportului de vite, care începuseră la Bucureşti în 1906, în timpul jubileului. Cu toată rezerva lui provizorie faţă de situaţia economică a Romîniei, capitalul străin a salutat cu un real sentiment de uşurare reprimarea sîn- geroasă a ţărănimii răsculate. împăratul Austriei Frantz Ioseph l-a felicitat pe Carol I în termenii următori: „cu sentimentul prieteniei credincioase şi a grijei de vecini, m-am gîndit cu toată inima la tine în aceste zile turburi. Datorită măsurilor drastice şi hotărîte ale guvernului tău, s-a izbutit atunci să se stăvilească mişcarea periculoasă” 4. Presa burgheză germană, engleză, franceză a primit, de asemenea, cu satisfacţie vestea represiunii armate. La rîndul lor, capitaliştii străini cu investiţii în industria petroliferă şi personalul superior al întreprinderilor petrolifere a oferit un banchet „gradelor care comandaseră trupele de pază în regiunile exploatării lor” 5. 1 Acad. R.P.R., Arhiva Palatului, mapa 18/1907. * „Conservatorul”, 29 aprilie 1907. * „Adevărul", 14 aprilie 1907. 4 Acad. R.P.R., Arhiva Palatului, mapa 18/1907. * „Moniteur du petrole roumain”, Buc., 10/23 aprilie 1907, p. 201. www.dacoromamca.ro 27 PUTERILE EUROPENE SI RĂSCOALA DIN 1907 33 Eegele şi diplomaţii, politicienii şi oamenii de afaceri romîni, primeau pe cale oficială sau particulară felicitări din străinătate pentru „energia, patriotismul, calmul şi bunul simţ”, pentru „tactul deosebit” şi „simţul de răspundere” etc de care dăduseră dovadă cu prilejul masaciării ţăranilor. » Eăscoala din 1907 scotea o dată mai mult în evidenţă solidaritatea de clasă ce a unit burghezia şi moşierimea din Eomînia cu clasele dominante din ţările europene. Papa şi Frantz Ioseph, ţarismul şi guvernanţii din Apus, importatorii de grîne şi bancherii’ străini, indiferent de tabăra politico-diplomatică din care făceau parte, s-au manifestat ca sprijinitori şi simpatizanţi activi ai reprimării sîngeroase a răscoalei ţără- neşti din Eomînia. OTHOIIIEHHE EBPOnEHCKHX ^EPXAB JK BOCCTAHHIO 1907 ro^A (KPATKOE COHEP1KAHHE) B HacTOHipeft craTbe aBTopbi, Hcnojib3yn Hen3AaHHUH AOKyMeHTajib- Hbifl MaTepaaji, ocBeinaioT HeHCCJie^oBaHHbifi eipe b pyMbiHCKoft HCTopuo- rpatţiHH Bonpoc'ofi OTHOineHHH eBponencKHX ,aep}KaB k BoccTanuio 1907 ro^a. Hapany c MaTepuajioM HCTopHnecKHx apxHBOB MHHHerepcTBa hiio- cTpaHHbix AeJi h AKafleMHH PHP, aBTopbi HCCJieAOBajiH ^aHiibie no 3TOMy Bonpocy, noHBJiHBinnecH b nena™ Toro BpeMeHHH h pn^ MeMyapoB iiojihth- necKHX AeHTejien — coBpeMeHHHKOB bcjihkhx co6hthh 1907 ro^a, Aonoji- HHB T3KHM o6pa30M OCBe^OMHTeJIbHblfl MaTepHaJI no 3TOMy Bonpocy. PaccMaTpHBan nojiHTHnecKoe h SKOHOMHnecKoe nojiojKeHne PyMbiHHH, 3aBnceBineH ot U,eHTpajibHbix ,aep>KaB h cnHTaBinencn npnaaTKOM Tpon- CTBeHHoro coi03a, HMeioinHM BajKHoe 3HaneHne b npoBe^enHH nojiHTnne- ckhx h CTpaTernnecKHX imaHOB repMaHHH, aBTopbi ofi'bHCHHioT rjiaBHbiM 06- pa30M sthm nocjieAHHM nojio>KeHHeM BpajKAednyio peanumo pyKOBOAHmnx xpyroB Il,eHTpajibHbix ^epjxaB no othoih0hhk) k KpeerbHHCKOMy ABHJKenHio B PyMbiHHH. ABCTpo-BeHrpuH, CTpaHa xpynHbix 3eMJieBJia^eHHH h OojibiiiHX counajib- Hbix npoTHBopenHH, BeJia, Hapn^y c OKa3biBaeMbiM eio b stot nepnoA na Py- MbiHHio AnnjiOMaTHnecKHM AaBJieHHeM, TaxjKe h no,aroTOBKy BoopyjKeHHoro BMeinaTejibCTBa, noAUepjKHBaBiiiyiocH SyaaneiHTCKOH h bchckoh nenaTbio H KapAHnajioM HeuraMMepoM b ByxapecTe. Abtoph yKa3biBaior, nro, HecMOTpH Ha to, oto ^epwaBbi AHTanTbi He 6e3pa3JIHHHO OTHOCHJIHCb K BOJIHeHHHM B PyMbiHHH, OHH BCe JKe npOHBHJIH Cojibinyio CAepjKaHHOCTb, paccnHTbiBaH npncTynHTb k .hchctbhhm no okoii- H3HHH BOCCT3HHH. 3 www.dacoromamca.ro 34 M. IONESCU 31 O. PĂTEAgCU 28 AU SUJET DE L’ATTITUDE DE CEETAINES PUISSANCES eueopEennes  L’EGAED DE la eEvolte PAYSANNE DE 1907 (RfiSUMfi) Utilisant un materiei documentaire inedit, Ies auteurs abordent dans oet article une question non encore traitrâe dans l’historiographie du pays, â savoir l’attitude de certaines puissances europ^ennes a l’6gard de la revolte paysanne de 1907. Hormis le materiei appartenant au Ministere desAffaires Etrang&res et â. 1’Academie de la E.P.E., Ies auteurs ont minutieusement examina la presse de l’^poque ainsi que Ies m^moires de maint homme politi- que contemporain des grands troubles de 1907; ils ont complătd de la sorte le materiei d’information concernant cette question. Analysant la position politique et 6conomique de la Edumanie, dd- pendante des Puissances Centrales et considdrde annexe mineure de la Triple Alliance ainsi que point stratdgique important dans Ies plâns poli- tiques et stratdgiques de l’Allemagne, Ies auteurs pensent que c’est sur- tout ce fait qui expliquerait la rdaction hostile des cercles dirigeants des Puissances Centrales â l’dgard du mouvement paysan de Eoumanie. L’Autriche-Hongrie, pays des grands latifundia aussi bien que des fortes contradictions sociales, prdparait — en sus des pressions diploma- tiques exercdes sur la Eoumanie durant cette pdriode —une intervention armde; elle dtait soutenue dans ses actions par la presse de Budapest et de Yienne et par l’activitd du cardinal Netzhammer â Bucarest. Les auteurs montrent que bien que n’dtant past indiffdrentes aux troubles de Eoumanie, les puissances de l’Entente garderent une attitude plus rdservde, attendant, pour agir, que la revolte soit dtouffde.- www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1,1957 CONTRIBUŢIE LA STUDIUL REDISTRIBUIRII INDUSTRIEI PETROLIFERE A ROMÎNIEI ÎNTRE CAPITALIŞTII ŢĂRILOR ÎNVINGĂTOARE ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1919—1922) DE COSTIN MURGESCU Problema capitalului străin, -a rolului său în grăbirea dezvoltării capitalismului, dar şi,în subordonarea economică şi politică a ţării de către marile state imperialiste, reprezintă o pagină importantă din istoria dezvol- tării orînduirii capitaliste în Romînia. Cercetarea acestei probleme prezintă un interes deosebit, nu numai pentru înţelegerea uneia dintre particulari- tăţile istoriei economice a ţării noastre în a doua jumătate a veacului al XÎX-lea şi în prima jumătate a veacului al XX-lea, dar şi pentru expli- carea a numeroase aspecte privind istoria politică şi socială a Romîniei din acea perioadă1. în articolul de faţă ne propunem să ne ocupăm de o problemă restrînsă în timp, dar extrem de importantă, şi anume despre unele aspecte ale luptei duse între trusturile engleze, americane, franceze etc. (luptă la care a luat parte şi burghezia romînă) pentru „moştenirea” după 1918 a bunurilor societăţilor petrolifere germano-austro-ungare — bunuri inamice — care deveniseră obiect de compensaţie pentru ţările învingătoare. Ne vom referi mai cu seamă la aspectele economice ale problemei privind volumul capitalului străin, metodele de acaparare folosite şi beneficiile realizate. ★ După cum se ştie, primul război mondial a fost generat de lupta diferitelor ţări imperialiste pentru reîmpărţirea economică şi teritorială a lumii, pentru, acapararea de noi pieţe de desfacere, izvoare de materii prime şi sfere pentru investiţiile de capital. 1 într-o lucrare In curs de elaborare la Institutul de cercetări economice, problema capi- talului străin In Romtnia este analizată sub multiplele ei aspecte lnlăuntrul perioadei cuprinse Intre cele două războaie mondiale. Menţionăm, de asemenea, că unele informaţii documentare citate In articol ne-au fost puse la dispoziţie de către Institutul de istorie al Academiei R.P.R. www.dacoromanica.ro 36 O. MUBGESOT 2 Din acest punct de vedere, situaţia Romîniei la sfîrşitul războiului era determinată de următoarele particularităţi: a) Pe de o parte, Romînia fusese pînă la război o ţară dependentă din punct de vedere financiar de Germania, care, împreună cu Austro- Ungaria, aveau aici o piaţă largă şi sigură. Prin alipirea Transilvaniei, greutatea specifică a capitalurilor germano- austro-ungare aflate în ţară crescuse, fiind cunoscut că pe piaţa transil- vană aceste capitaluri fuseseră predominante pînă la terminarea primului război mondial. Romînia găzduia deci, în cadrul noilor sale graniţe, însem- nate capitaluri germane şi austro-ungare care, fiind socotite bunuri inamice, deveniseră obiect de tîrg între principalele trusturi ale marilor puteri învingătoare. b) Pe de altă parte, Romînia fusese îu război aliată a puterilor învin- gătoare ; în afară de realizarea unităţii naţionale, burghezia romînă înţelegea ca ea să fie, dacă nu singura, cel puţin principala beneficiară de pe urma lichidării în favoarea învingătorilor a bunurilor germane şi austro-ungare de pe teritoriul ei. La această situaţie se adăugau o serie de alte considerente care de asemenea nu pot fi scăpate din vedere. Vecinătatea Romîniei cu Uniunea Sovietică mărea interesul puterilor imperialiste învingătoare pentru subor- donarea ei politică, în vederea creării unei bariere antisovietice: or, ga- ranţia subordonării potitice a Romîniei era tocmai prealabila ei subjugare economică. în vederea realizării acestei subordonări, marile puteri impe- rialiste, învingătoare în primul război mondial, dispuneau de o posibilitate avantajoasă: prin trecerea majorităţii fostelor bunuri germane şi austro- ungare din Romînia în posesia trusturilor din Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa, acestea îşi asigurau preponderenţa absolută în principalele ramuri industriale ale Romîniei, între care şi în industria petrolului. în al doilea rînd era faptul că, după victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, Romînia rămăsese singura mare producătoare de petrol a Europei capitaliste, într-un moment cînd petrolul căpătase o deosebită însemnătate economică şi strategică, şi se dezlănţuise o ascuţită luptă pentru stăpînirea lui între Anglia şi Statele Unite, conflict în care încercau să intervină, pentru a-şi asigura de asemenea o importantă participaţie, Franţa şi Italia. în sfîrşit, în noile sale frontiere, Romînia stăpînea impor- tante puncte ale liniilor internaţionale de transport feroviar şi fluvial pe care se aprovizionau marile state occidentale cu produse alimentare şi materii prime din această parte a Europei. Dacă ne referim numai la aceste considerente — deşi mai sînt şi altele care pot fi luate în discuţie — vom înţelege uşor că ţara noastră devenise teatrul unor variate contradicţii între diferitele grupuri capi- taliste1. 1 Aceste contradicţii Intre diferitele grupe capitaliste nu erau totuşi atlt de puternice Incit burghezia romină şi cea din ţările Antantei să nu facă front comun atunci ctnd era vorba de reprimarea valului revoluţionar din ţară, de înăbuşirea Republicii Sovietice Ungare, de organizarea diverselor acţiuni şi provocări antisovietice etc. în textul de mai sus, noi ne referim exclusiv la contradicţiile care se manifestau In problema pe care o cercetăm, a capitalului străin In Romînia. www.dacaramamcajo 3 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1919-1922) 37 Erau de observat, pe de o parte, contradicţii între capitalul financiar romîn şi cel aliat (englez, american, francez), iar pe de altă parte, înlă- untrul acestui al doilea grup. * Pentru a avea o imagine clară a luptei desfăşurate în vederea acapa- rării economice a ţării, este necesar să stabilim în prealabil două elemente : locul pe care-1 ocupa înainte de război capitalul străin în economia Romîniei şi condiţiile generale economice şi politice în care capitalul de export din occident îşi organizează pătrunderea sa pe piaţa romînească în anii 1919—1922. O determinare precisă a întregului capital străin plasat în Romînia îna- inte de primul război mondial este cu neputinţă de făcut, deoarece lipsesc statisticiile necesare referitoare la capitalurile de acest fel aflate în depozit la băncile din ţară, la averile imobiliare deţinute de cetăţenii sau între- prinderile străine în Romînia, la creditele deschise de băncile din străinătate întreprinderilor sau cetăţenilor din Romînia şi chiar cele referitoare la capitalurile firmelor individuale ale cetăţenilor străini. în aceste condiţii, singura posibilitate de a face anumite aprecieri se referă la capitalul străin plasat în marile întreprinderi bancare şi industriale care aveau forma societăţilor pe acţiuni, bineînţeles cu toate rezervele şi dificultăţile care rezultă din încercarea de a determina apartenenţa „naţională” a unui capital reprezentat prin acţiuni la purtător, în fiecare zi cotate şi tranzac- ţionate la diferite burse, în diferite ţări, trecînd în orice moment dintr-o mină în alta. Totuşi, această formă a participaţiilor industriale şi bancare reprezenta, alături de împrumuturile de stat, principala formă de pătrundere a capitalului extern în economia naţională, iar determinarea ei aproxima- tivă dă imaginea generală a rolului capitalului străin şi a repartizăm lui naţionale, cel puţin pentru anumite momente. Evaluările în această privinţă n-au lipsit, dar ele cuprind deseori diferenţe apreciabile de la autor la autor. Socotim că cel mai apropiat de realitate este calculul publicat de ing. D. St. Emilian,fost director al industriei din Ministerul Industriei şi Comerţului, calcul oficializat oarecum ulterior1. Potrivit acestor date, înaintea primului război mondial, dm totalul capitalurilor societăţilor industriale pe acţiuni, un procent de peste 80 % era capital Rtrăin2. Oricît de importantă, cifra este, după părerea noastră, inferioară celei reale, deoarece pachetele de parti- cipaţiuni industriale deţinute de băncile-societăţi anonime romîne au fost trecute probabil la „capital romînesc”, deşi mai toate marile bănci care aveau participaţi! industriale în această perioadă erau ele înşile cu 1 Ing. D. St. Emilian, Capitalul tn industria din Romînia, In „Analele statistice şi economice", an. I (1918), nr. 3. 2 Cifrele şi tabelele pe care le publicăm slnt cele ale lui D. St. Emilian rectificate de noi cu un plus de 8,5 milioane lei la capitalul austro-ungar !n industria petrolului. De aici provin diferenţele care apar intre tabelele rectificate de noi şi cele ale autorului amintit. www.dacaramamcajo 38 O. ilDEGESOU capital în întregime, sau aproape în întregime, străin. Repartizat pe ramuri industriale, capitalul străin se înfăţişa în felul următor: Capitalul străin In diferitele ramnrl Industriale din Rominla înaintea primului război mondial Capital % capital Ramura industrială străin străin din totalul (tn milioane capitalului pe lei) Întreaga ramură 1. Metalurgie........... 9 74 2. Lemn forestier ......... 45,8 69,6 3. Petrol ............. 379,4 94 4. Celuloză-hlrtie.......... 6,5 46 5. Ciment-ceramică ........ 2,6 27 6. Transporturi .......... 5 27 7. Gaz, electricitate, apă...... 21,9 95,5 8. Zahăr ............. 34,5 94 9. Alimentară........... 8,9 31 10. Textilă............. 4,3 21,9 11. Chimică............. 2.3 72,3 Total 520,2 81,7 După cum se vede, înainte de primul război mondial, cele mai însem- nate capitaluri erau investite în industria petrolului (peste 72 % din totalul capitalurilor străine investite în industria din Romînia), sector în care primul loc îl deţinea capitalul german. De altfel, în această industrie era şi unul din cele mai ridicate procente de capital străin pe ramură. Dacă privim repartiţia pe ţări a capitalului investit în Romînia, tabloul capătă următoarea înfăţişare: Capitalul străin In Rominla inaintea primului război mondial, repartizat pe (ări Ţara Capitalul % din totalul ţin milioane lei) capitalului străin Germania.............. 120,8 23,22 Austro-Ungaria........... 74,9 14,39 Olanda .............. 98,0 18,84 Anglia............... 97,0 18,65 Belgia............... 56,7 10,90 Franţa ............... 38,8 7,46 S.U.A................ 25,0 4,81 Italia............... 7,5 1,44 Bulgaria.............. 1,5 0,29 Total 520,2 100,00 Dacă cele două tablouri în ansamblul lor dau o imagine destul de in- structivă asupra însemnatelor investiţii de capital străin existent în Romînia, nu este mai puţin adevărat că, în ceea ce priveşte lupta care urma să se dea în perioada 1919—1922 pentru acapararea aşa-numitului capital „inamic”, trebuie reţinute în mod special rubricile referitoare la investiţiile germano-austro-ungâre. La cei aproximativ 200 000 000 lei aur, cît reprezentau investiţiile industriale, după aprecierile economistului Yirgil Madgearu, ar mai trebui adăugaţi încă 200 000 000 lei aur în alte plasamente, www.dacoromanica.ro . REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1919-1922) 39 ajungîndu-se astfel la un total de 400 000 000 lei aur, capital german şi austro-ungar1. Ţinînd seama de indicile de scumpete, calculat pe baza preţurilor oficiale, aceasta însemna în 1922 o valoare a participaţiilor indus- triale de peste 3,5 miliarde lei, iar a întregului capital „inamic” de peste 7,7 miliarde lei. ★ Pentru a aprecia condiţiile în care se desfăşura lupta capitalului străin, este necesară o imagine oricît de sumară a situaţiei economice a Ttomîniei anilor 1919—1922. Cu un teritoriu şi o populaţie mai mult decîl dublate faţă de perioada antebelică, ţara se afla totuşi în plin haos economic şi politic. Tergiversarea timp de peste patru ani a reformei agrare, politica de prohibire a exportului şi de preţuri „maximale”, adăugate la urmările războ- iului, duseseră la scăderea suprafeţelor cultivate şi a producţiei agricole; din exportatoare de cereale, Bomînia devenise în 1919—1922 importa- tatoare, spre a putea asigura cît de cît hrana populaţiei. Producţia indus- trială, în ciuda potenţialului sporit, se refăcea extrem de încet, după distru- gerile războiului. De la producţia antebelică de petrol, de 1.8 milioane tone, se ajunsese în 1919 la o producţie de 0,9 milioane şi în 1921 de 1,1 milioane tone; exportul de petrol, scăzuse de la 1,3 milioane tone la 0,3 milioane în 1921. Transporturile erau cvasi paralizate şi împiedicau orice efort de refacere. De la o reţea de cale ferată de 4 357 km, Eomînia ajun- sese la una de 11 678 km; în schimb, faţă de 764 locomotive şi 20 000 vagoane cît erau înainte de război, parcul feroviar se redusese la 146 locomotive şi 800 vagoane. Balanţa comercială devenise deficitară; numai în decurs de doi ani (1919 —1920), deficitul ei se urcase la peste 7 miliarde lei. De unde înainte de primul război mondial, excedentul comerţului exterior acoperea o bună parte a deficitului cronic al balanţei de plăţi, acum soldul comerţului exterior se adăuga la acest deficit. Circulaţia monetară era dezorganizată de cursa inflaţionistă şi de prezenţa concomitent pe piaţă a patru monede diferite. Numai operaţiunea unificării monetare a dus la o emisiune suplimentară de 7 miliarde lei. De la o circulaţie mone- tară de 1,1 miliarde lei în august 1916 şi 2,4 miliarde lei la sfîrşitul războ- iului, se ajunsese în octombrie 1922 la peste 15 miliarde lei. Deficitele bugetare cronice au dus la mărirea vertiginoasă a datoriei publice, care ajunsese în martie 1922 la cifra de 21,2 miliarde (aproximativ de trei ori mai mare decît întregul buget al ţării pe exerciţiul 1921—1922).. în aceste condiţii, fireşte că puterea de cumpărare a leului scădea în ritm accelerat. Calculat pe baza preţurilor oficiale (inferioare realităţii) indicele de scum- pete ajunsese în 1922 la 1945 (100 = 1916). Creditul extern al ţării era compromis prin neplata anuităţilor datoriei publice şi prin emisiunea risipitoare de „bonuri de tezaur” ; cursul leului, în raport cu francul francez a trecut de la 47 franci francezi pentru 100 lei, în septembrie 1919, la 6,80 franci francezi pentru 100 lei, în iulie 1922, iar în raport cu lira sterlină de la 125 pentru 300 lei în 1920 lâ 515 pentru 800 lei în 19222. 1 Virgil M. Madgearu, Opera camuflărilor, în „Independenţa economică”, an. V (1922),nr. 1. a Datele de mai sus după Savel Rădulescu, La polilique financiere de la Roumanie depuis, 1914, Paris, 1923, voi. II, p. 395-682. www.dacoramamcaj'o 40 O. MUBGESOU 6 La haosul economic se adăuga instabilitatea politică : între ianuarie 1918 şi ianuarie 1922 (deci. în patru ani), s-au perindat la cîrma ţării nu mai puţin de nouă guverne diferite, fiecare anulînd sau schimbînd măsurile economice ale guvernului precedent. Incapabilă să facă faţă gravelor probleme economice care frămîntau ţara, burghezia crea permanent diversiuni externe, se deda la tot felul de pro- vocări anti-sovietice şi se angaja în aventuri războinice imperialiste (inter- venţia armată împotriva Eepublicii Sovietice Ungare, tratatul militar anti-sovietic cu Polonia, pregătiri de trupe spre a fi trimise in ... Orien- tul Apropiat etc.). Toate acestea au dezorganizat şi mai mult viaţa econo- mică şi financiară; intr-un singur an (1920—1921), după încheierea păcii, cheltuielile militare au fost mărite totuşi cu 40%. Pe acest fundal economic şi politic se desfăşura din plin dezmăţul burgheziei: corupţia cuprindea întregul aparat de stat, incluzînd pe deputaţi şi chiar pe miniştri1. Folosind această situaţie, capitalul străin uza, în acelaşi timp, larg de serviciile oamenilor politici care, de mai îndelungată sau de mai scurtă vreme, făceau parte din consiliile de administraţie respective. Un rol cu totul nefast a jucat în această perioadă, deschizînd larg porţile în faţa capitalului „aliat”, grupul de politicieni romîni în frunte cu Take Ionescu. Acţiunea lor se împletea, de altfel, cu cea a curţii regale care intervenea uneori direct spre a smulge guvernului concesii în favoarea protejaţilor ei de peste hotare2. ★ Haosul economic şi politic al Komîniei postbelice, lipsa de capitaluri interne în raport cu nevoile de refacere economică, precum şi descompune- rea morală a unei bune părţi din pătura conducătoare uşurau în mod sensi- bil pătrunderea capitalurilor străine în economia naţională, în condiţii înrobitoare pentru ţară. Totuşi, în calea capitalului străin stătea oligarhia financiară romînă care se străduia din răsputeri să acapareze pentru ea cele mai rentabile sectoare ale investiţiilor de capital. Spre a-şi atinge 1 La preschimbarea coroanelor, deşi cursul pieţei era de 25 bani, guvernul a fixat schimbul la 50 de bani, după aceea, şeful de cabinet al unuia din conducătorii guvernului a prezentat la preschimbare personal 16 milioane coroane. Un ministru, tratlnd cu reprezen- tantul unui grup capitalist străin, i-a cerut oficial pentru el şi membrii parlamentului un şperţ de 30 de milioane lei. Un alt ministru a dat unui bancher bonuri de tezaur In valoare de 500 000 lire sterline cu care acesta făcea afaceri personale In Italia. O societate cu capital străin (inamic), incerclnd să camufleze acţiunile, se izbea de opoziţia Ministerului Agriculturii şi a ministrului respectiv; la proces, avocatul societăţii n-a obţinut hotărlrea dorită. înainte de a se judeca procesul In a doua instanţă, avocatul firmei a fost numit Insă ministru al justiţiei In acelaşi guvern, calitate in care a oprit acţiunea Ministerului Agriculturii şi a dat ordin instanţei judecătoreşti să ia măsura pe care, ca avocat, n-o putuse obţine. în felul acesta, o societate austriacă, In Ioc să intre In patrimoniu^ statului, a devenit societate italiană, deci cu capital aliat, şi a fost scoasă de sub sechestru. 2 E cazul concesiunii petrolifere, oneroase pentru stat, care a fost acordată colonelului englez Boyle, prieten apropiat al perechii domnitoare. Alteori, sprijinul palatului avea forme indirecte : In 1922, de exemplu, a sosit la Bucureşti senatorul american Ower; In timp ce ducea tratative cu bancherii bucureşteni, trimisul finanţei americane era găzduit oficial la palatul regal. www.dacaramamcajo 7 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1919-1922) 41 acest scop, reprezentanţii capitalului financiar romîn agitau în chip dema- gogic steagul apărării independenţei naţionale. Această „demascare” cvasioficială a rapacităţii capitalurilor străine, deşi era menită iniţial să servească numai ca mijloc de contrapresiune a burgheziei romîne în lupta pentru stăpînirea pieţii interne, s-a trans- format în mod obiectiv şi într-un mijloc de avertizare a opiniei publice asupra primejdiei tendinţelor acaparatoare ale imperialismului occidental. Nu se poate astfel omite faptul că s-au’ scris în această perioadă pagini din cele mai vehemente de demascare a imperialismului american, englez şi francez. Că aceste pagini erau scrise de aceiaşi oameni politici care, la rîndul lor şi în măsura posibilităţilor lor, duceau o politică asemănătoare de acaparare imperialistă în acest colţ al Europei, este un lucru cu- noscut. Totuşi, demascarea imperialismului occidental nu putea să nu influenţeze opinia publică, îngreunînd manevrele capitalului străin. Nu trebuie, de asemenea, subapreciate nici contradicţiile flagrante dintre diferitele grupuri financiare care urmăreau acapararea bogăţiilor ţării. Ceea ce era comun atît capitaliştilor străini cît şi celor romîni era faptul că şi unii şi alţii, în lupta pentru împărţirea bunurilor inamice, în activitatea de refacere economică, erau conduşi nu de interesele reale ale desvoltării economice a ţării, ci urmăreau obţinerea de profi- turi cît mai mari. Dacă luăm de exemplu sectorul petrolului, vom înţelege din capul locului că ceea ce preocupa atît capitalul intern cît şi cel extern nu era efectuarea de lucrări de foraj pentru valorificarea de noi zăcăminte, ci acapararea terenurilor bogate aflate mai dinainte în exploatare, în pri- mul rlnd, acapararea societăţilor germane cu sonde în producţie, cu rafinării etc. Ceea ce însemna că a doua zi chiar după preluarea acţiunilor şi cu cîteva investiţii mărunte, acestea să şi înceapă să aducă pro- fituri. Pentru a pune stăpînire pe asemenea poziţii, capitalul străin nu s-a dat în lături de la nici un mijloc : de la oferte, vizite şi sfaturi „amicale”, pînă la încercări de intimidare, şantaj şi ameninţări, totul a fost folosit. în perioada 1919—1921, Bomînia — ca şi celelalte ţări din răsăritul Europei — exercita o adevărată atracţie pentru capitalul. de export din Occident. La Londra, în răstimp de cîteva luni, primul-ministru al Bominiei primeşte trei oferte pentru împrumuturi: de la un consorţiu englez pentru un împrumut de 8—10 milioane lire sterline, de la un consor- ţiu anglo-belgo-olandez pentru un împrumut de 25 milioane lire sterline şi de la un grup financiar din S.U.A. pentru orice sumă. Bineînţeles, avan- tajele scontate de ofertanţi nu erau cîtuşi de puţin neglijabile; de pildă, una dintre oferte era legată de punerea la dispoziţia unei societăţi engleze a întregului subsol al Transilvaniei aparţinînd statului şiconţinîndaur,gaz metan, cărbuni, fier, sare, ape minerale sau orice fel de alte minereuri1. La Paris, un grup format din „Banque de France”, „Banque de Paris et 1 V. V. Tilea, Acţiunea diplomatică a Romînici. Noiembrie 1919 — martie 1920, Sibiu, 1922, p. 176-179. www.dacaromanicajo 42 C. MCilGESUlJ 8 des Pays Bas”, „Credit Lyonais”, „Sociătă Gdndrale”, „Comptoir National d’Escompte”, „Rotschild Freres” şi ,,Banqne de Mulhouse”, alcătuiesc un „comitet naţional de expansiune economică în Europa orientală”, avînd drept scop ,’,dezvoltarea relaţiunilor Franţei meridionale şi coloniale cu ţările din Peninsula Balcanică, ţările care mărginesc Mediterana orientală şi Marea Neagră”, bineînţeles spre a ajuta la „valorificarea” resurselor acestor ţări1. Tot la Paris, un alt grup, format de astădată din „Compagnie des forges et acieries de la marine Homecourt”, „Compagnie franţaise de matăriel des cbemins de fer”, „Soci6t6 francaise d’entreprises” şi „Compa- gnie Gănărale de l’Europe orientale” alcătuiesc un „sindicat de studii pentru repararea materialului rulant” din Romînia2. La Londra ia fiinţă o societate engleză pentru dezvoltarea industriei chimice în Romînia 3. O altă societate engleză, special formată, este gata să ne ajute la dezvoltarea reţelei de transporturi4. în Olanda, firma „Kallis bag maatchapij” este preocupată de efectuarea de lucrări de indiguire şi drenaj pe Dunăre, în ţara noastră5, ş.a.m.d. Aproape nu trec două săptămîni pentru ca în ziare să nu apară o nouă ştire privind preocuparea exportatorilor de capital din Occident pentru „dezvoltarea economică” a Romîniei. Şi pentru ca nu cumva poporul romîn să creadă că este vorba de simple amabilităţi care pot eventual rămîne fără răspunsul aşteptat, călători stră- ini dintre cei mai reprezentativi se îmbulzesc să viziteze Bucureştii. Depu- tatul englez W. Kozens Hardy are timp să asiste la schimbarea a patru prim-miniştri romîni, să trateze cu patru guverne şi cu consiliul dirigent din Ardeal; ofertele lui, privind valorificarea bogăţiilor ţării, sînt de aşa natură, încît pînă şi un om politic, altfel îndatoritor faţă de capitalul străin, este nevoit să-i spună că „ele nu pot fi făcute, necum primite, nici în Afganistan. Regimul pe care se întemeiază (ofertele — G.M.) e mai rău ca regimul colonial”6. Dar eşecul unuia nu dezarmează pe ceilalţi călători; sînt liste întregi de asemenea vizitatori care cuprind de la senatorul american Ower la industriaşul englez Yickers şi de la generalul francez Payot sau delegatul guvernamental Henri B6renger, veniţi „să afle” cum se distribuie petrolul nostru, pînă la amiralul englez Traubridge şi bancherul sir Basil Zaharof, reprezentanţi dintre cei mai diferiţi ai capitalului financiar din occident. La prima vedere s-ar părea că nu poate fi nimic rău nici în ofeite, nici în vizite. Doar economia capitalistă a Romîniei avea nevoie de capita- luri străine pentru a se dezvolta şi, în anumite condiţii, o asemenea colabo- rare putea să fie reciproc avantajoasă (deşi din puncte de vedere diferite). Un singur exemplu va arăta însă în ce condiţii îşi „ofereau” colaborarea capitalurile care se arătau dispuse să ia drumul Romîniei: cînd s-a pus problema refacerii podului de peste Dunăre, de la Borcea, în 1920, s-au 1 „Bursa” din 18 mai 1919. 2 Idem din noiembrie 1919. 3 „Viitorul” din 6 iulie 1920. * Idem, din 15 iulie 1920. 5 „Argus” din 26 mai 1920. * Dezbateri parlamentare. In „Monitorul oficial”, nr. 18, din 1924,p. 3426—3427, vezi acolo şi scrisoarea explicativă a lui W. Hardy. www.dacoromamcaj'o 9 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1019-1922) 43 primit două oferte de la o firmă americană gata să ia lucrarea asupra ei cu 100 milioane de lei şi de la firma germană Manwerk care pretindea 94 de milioane. Din lipsă de fonduri, lucrarea n-a fost angajată; ea s-a efectuat în 1921, cînd preţurile crescuseră faţă de anul anterior, de către uzinele Eeşiţa, a căror ofertă (majorată ulterior în raport cu indicele de scumpete) era de 12 milioane lei1, adică de opt ori mai ieftină. Şi doar capitaliştii de la Eeşiţa nu făceau nici ei operă de asistenţă publică, pu aveau nici ei alt scop al’producţiei decît acela al ofertanţilor din S.U.A. sau al celor din Germania. Tocmai condiţiile în care încercau să pătrundă în ţară, alături de opo- ziţia întîmpinată din partea capitalului naţional şi de concurenţa reci- procă, determinau capitalurile străine să apeleze la toate forţele posibile, diplomatice şi politice, pentru a-şi impune punctul de vedere şi a realiza în Eomînia nivelul înalt al profiturilor urmărite. ★ în epoca la care ne referim, bătălia a fost angajată în special în legă- tură cu problema petrolului romînesc. Toate marile puteri învingătoare se angajaseră în cursa acaparării resurselor de petrol. în S.U.A., Bedfort, directorul lui „Standard Oii”, declara că, datorită scăderii producţiei ame- ricane de petrol şi pentru rezolvarea problemei, este necesară „o politică externă agresivă din partea guvernului Statelor Unite”2. în Camera Co- munelor, Baldwin arăta că „chestiunea petrolului va trebui considerată pe viitor ca fiind baza economică a Marii Britanii”3. în lupta dintre „Standard Oii” şi „Eoyal Duch Shell” încercau să-şi facă loc Franţa şi Italia. Momentul culminant al luptei pentru petrolul romînesc l-au constituit în această perioadă conferinţele internaţionale pentru încheierea păcii. Conferinţa de pace de la Paris şi apoi conferinţa de la San-Eemo marchează în aceşti ani etape ale luptei pe care marile puteri occidentale au dus-o pentru a pune mîna, pe societăţile petrolifere germane din Eomînia. Aşa cum oligarhia financiară romînă demasca în ţară politica imperialistă a statelor „aliate” din apus, capitalul financiar occidental folosea din plin politica agresivă imperialistă a guvernelor romîneşti spre a le obliga, în schimbul unui aşa-zis sprijin diplomatic, să cedeze petrolul romînesc. Guvernele occidentale n-au ezitat, însă, atunci cînd guvernele romîne refuzau ofertele prea scandaloase ale „supuşilor” Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei, să dea ultimatum-uri Eomîniei şi să impună în tratatele de pace, pe care Eomînia era chemată să le semneze ca stat învingător, clauze care prevedeau controlul economic în ţară şi renunţarea la drepturi suverane privind politica vamală, transporturile etc.; pînă la urmă „aliaţii” n-au ezitat să pună în discuţie însă şi recunoaşterea independenţei naţionale a Eomîniei. Aflînd că delegaţii romîni negociază problema petro- lului cu „aliaţii” britanici şi francezi, delegaţia S.U.A. a convocat pe repre- zentanţii romîni şi — prin ameninţări — a obţinut o declaraţie că nu vor 1 „Argus" din 14 ianuarie 1922. 2 „Viitorul" din 9 iulie 1920. 3 Idem, din 20 mai 1920. www.dacoramamcajo 44 O. MURGESCU 10 încheia nici un fel de acord petrolifer. Iată cum relatează Ion I. 0. Brătianu guvernului de la Bucureşti, la 22 mai 1922, această intervenţie a Statelor Unite: „Am fost siliţi să dăm americanilor o declaraţie care ne leagă să nu încheiem nimic cu alţii în chestiunea petrolului şi să încheiem tratele care sînt la bancă. Americanii au fost intratabili şi dăduseră deja ordin să se oprească ravitaierea” (Este vorba de alimentele pe care S.U.A. le furnizau Bomîniei ca „ajutor” pentru aprovizionarea populaţiei1). în acelaşi timp, H. Hoover, care conducea serviciul de aprovizionare al Sta- telor Unite şi avea să devină după cîţiva ani preşedintele S.U.A., scria o scrisoare direct regelui Eerdinand, în care ameninţările cu înfometarea erau destul de vag camuflate2. Contracarînd acţiunea pe care „Standard Oii” o desfăşura atît direct, cît şi prin intermediul guvernului S.U.A., celelalte două guverne aliate, al Franţei şi al Angliei, au încheiat cunoscutul acord de la San-Remo, prin care împărţeau între ele societăţile petrolifere germane din Romînia. într-adevăr, acordul încheiat între Lloyd George şi Millerand în aprilie 1920 prevedea că guvernele Franţei şi Angliei vor colabora în vederea : ,,a) achiziţiei concesiunilor petrolifere, acţiunilor şi altor interese aparţinînd supuşilor sau societăţilor vrăjmaşe în Romînia, care au fost sechestrate, de pildă,, Steaua romînă”, „Concordia”, „Vega”, care constituie în această ţară grupurile petrolifere ale lui „Deutsche Bank” şi „Diskonto Gesellschaft”, în acelaşi timp cu toate celelalte interese care vor putea fi obţinute; b) concesiunii terenurilor petrolifere ale statului romîn. I. Toate acţiunile aparţinînd concesiilor foste inamice, care ar putea fi achiziţionate şi orice alte avantaje rezultînd din aceste negocieri, vor fi împărţite în proporţie de 50% în favoarea intereselor britanice şi 50% în favoarea intereselor franceze. Bineînţeles că, în cazul în care se vor consti- tui societăţi în vederea direcţiei (conducerii — C.M.) şi exploatării sus- ziselor acţiuni, concesii şi alte foloase, cele două state vor beneficia în aceeaşi proporţie de 50% pentru orice capital subscris, precum şi pentru reprezen- tanţii în consiliul de administraţie şi numărul voturilor”3. Este probabil primul caz în istoria diplomatică cînd două state împart printr-un acord oficial şi scris bunurile unui al treilea stat care este „aliatul” lor. în acelaşi timp, însă, ameninţările Statelor Unite şi acordul franco-en- glez dau măsura mijloacelor pe care monopolurile internaţionale le pun în mişcare, sfidînd orice noţiune de drept internaţional, de egalitate juridică a statelor mari şi mici, de independenţă şi suveranitate naţională, atunci cînd este vorba să-şi asigure profituri maxime; totodată, condiţiile în care Romînia a fost tratată la conferinţa de pace de la Paris în 1919 indică lim- pede violenţa la care capitalurile „de prisos” din ţările occidentale erau gata să recurgă spre a pune stăpînire pe economia naţională a tării. în această acţiune, în afară de presiunile externe, ele foloseau şi po- ziţia acelei părţi a burgheziei romîneşti care — legată prin miile de fir^ale 1 Textul scrisorii In „Viitorul “din 10 ianuarie 1920.. 2 Un rezumat al scrisorii în „Chemarea" din 11 iunie 1919, de asemenea la Al. Marghi- loman, Note politice, voi. IV, Bucureşti, 1927, p. 317. 3 Textul după „Viitorul” din 28 aprilie 1920. www.dacoromamca.ro 11 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1919-1922) 45 relaţiilor financiare cu monopolurile occidentale — lua poziţie în favoarea importului de capital. în analiza perioadei 1919—1922 se cuvine să ţinem seama de faptul că această parte a burgheziei romîne era de asemenea deo- sebit de influentă pe plan economic, ca şi pe plan politic, unde era repre- zentată prin partide de guvernămînt adepte făţişe ale politicii „porţilor deschise” în faţa capitalului străin (Partidul poporului al lui Averescu, Partidul conservator-democrat al lui Take Ionescu şi altele). ★ Pentru a putea analiza schimbările intervenite în structura naţională a capitalului petrolifer din Eomînia în perioada 1919—1922, este necesar să avem o imagine generală privind situaţia antebelică. Dacă ne bazăm pe aceeaşi sursă, folosită cînd am înfăţişat situaţia capitalului străin în întreaga economie naţională, căpătăm următorul tablou : Repartizarea pe fărl de origine a capitalului străin fo lodnitris petroliferă din Romînla ia începutul primului război mondial (capitol deplin vânat)1 Capital deplin % din capitalul Ţara vărsat deplin vărsat din (milioane lei aur) industria pe¬ trolului Germania.............. 110,3 27,34 Olanda .............. 97,9 24,25 Anglia............... 95,4 23,64 S.U.A................ 25,0 6,19 Franţa ............... 20,3 5,07 Belgia............... 14,3 3,56 Austro-Ungaria........... 8,5 2,1 Italia............... 7,5 1,85 Total . . . 379,4 94,0 1 Tabloul este cel publicat de D. St. EmUIan In lucrarea citată, pe care l-am rect’ficat Insă. Introducind în Plus capitalul austio>ui par fn valoare de 8.6 milioane lei aur. deoarece tabloul amin* tit omitea cu totul participarea capitalului austro-ungar In Industria Petroliferă. Existenta acestui capital este Insă recunoscută de totl autorii. Peutru determinarea cuantumului său ne-am bazat pe lucrarea dr. Georg Spies. Dte rumănieche Petroleum-Industrie und ihre Bcdeuluno in der W ettwirtschaft. Bucureşti. 1917. p. 48—49. Această carte reuneşte două conferinţe tinute de autor la Bucureşti in martie 1917 şi a fost tipărită sub ocupaţia genrană. Ţinind seama de acest fapt. precum şi de Im* prejurăiile că autorul era un bun cunoscător al problemei petrolifere din Romînia. fiind unul din experţii marilor monopoluri germane care urmăreau acapararea bogăţiilor noastre petrolifere şi autor a două memorii in această privinţă, am socotit datele sale ca cele mai apropiate de realitate. Men- ţionăm de asemenea, că procentul care a reieşit astfel se apropie de aprecierile altor autori care au pornit de la altă bază de calcul (N. Xenopol dă capitalului austriac un procent de 2°/0. din publi- caţiile Băncii .Jffarmoro&ch Blank & Co.*\ rezultă un procent de 1.4%. In lucrarea Iul G. Spies. capi- talul austro-ungar este calculat astfe Safum 4 ooo ooo RcJinaria Standard 2 ooo ooo .. Băntasa 1 ooo ooo ,. Lumina ? Cifra de 8.6 milioane lei este aşadar un minim la care ne-am oprit. Datele băncii .Jtfirmorosch Blank** (..Buletinul de studii şi informaţii eeonoratco-flnanclare**. nr. 8 din 1920) au deosebiri simţitoare faţă de cifrele din tabloul de mai sus: la capitalul olandez (80 milioaue fată de 97.9 miloane). la cel francez (10 milioane fată de 20 milioane) şl la cel italian (unde in loc de 7.6 milioane lei se indică 4 milioane, adăugind insă un plus de 8 milioane lei pentru capitalul elveţian care nu apare In tabloul de mal t>us). La celelalte tărl. datele slnt Identice sau cu diferente neglijabile. Atragem atenţia că, dacă am lua în consideraţie nu capitalul deplin vărsat ci capitalul social al întreprinderilor, cota parte ce revine diverselor www.dacaramamcajo 46 C. MTOGESCU 12 grupuri naţionale şi capitalul străin în ansamblu ar suferi anumite modi- ficări. Explicaţia trebuie găsită în primul rînd la capitalul englez şi, în mai mică măsură, la cel francez, unde există o sensibilă diferenţă între cuantumul capitalului subscris şi al celui deplin vărsat, datorită faptului că o bună parte dintre societăţile engleze erau societăţi tinere, constituite în 1912—1914, cînd începe să se desfăşoare ofensiva capitalului englez împotriva celui german în industria petroliferă a Romîniei1. De altfel, şi în ceea ce priveşte totalul capitalului străin, cifrele variază de la autor la autor, procentul fiind apreciat în general între 91,9% şi 96% din total2. Din analiza tabloului mai sus prezentat reiese în primul rînd că industria petroliferă, cea mai importantă ramură industrială a ţării, aparţinea, încă înainte de primul război mondial, aproape în între- gime capitalului străin. La această concluzie ne duce nu numai structura capitalului investit, ci orice alte date am lua; capitalului străin îi aparţine un procent asemănător de peste 90 % din producţia totală de petrol brut a ţării, din capacitatea de rafinare etc.3. Gradul de dependenţă faţă de marile monopoluri petrolifere din occi- dent era şi mai mare decît rezulta din procentele amintite, dacă avem în vedere faptul că întreg utilajul petrolifer era importat din străinătate. în felul acesta, după unele aprecieri făcute, nici 10 % din valoarea producţiei petrolifere nu rămînea în ţară4. în ceea ce priveşte împărţirea între diferitele grupuri financiare stră- ine, ne vom opri numai asupra capitalului german şi austro-ungar, deoa- rece acesta, ca urmare a deznodământului primului război mondial, a format obiectul principal al disputelor dintre diferitele grupe financiare „aliate” în anii 1919 — 1922. Aşa cum reiese din tabloul publicat, acest grup deţinea aproximativ o treime din totalul capitalului străin şi, în 1 D. St. Emilian, op. cit. 2 Vintilă Brătianu aprecia proporţia de capital străin la 96 % (Politica de stat a petrolului In w-rna Constituţiei şi a legii minelor, Bucureşti, 1924, p. 6); ing. Damaschin o aprecia la 96—97% (Principiile unei politici de stat tn materie de combustibil mineral, Institutul romln de energie, nr. 35, voi. I, Bucureşti, 1933, p. 80); N. Xenopol ajunge la un procent de 94,5 % (La richesse de la Roumanie, Bucureşti, 1916, p. 146); I. Teodorescu, directorul general al statisticii, dă la un capital Investit de 366,6 milioane lei aur, un procent de 91,9 % (Capi- talul investit in industria petrolului, In „Analele economice şi statistice”, an. 18 (1935), 11 — 12). (Ci. O. Constantinescu, Contribuţia capitalului străin tn industria petroliferă romt~ nească, Bucureşti 1937, p. 123, unde, recalcultndla rtndul său toate datele, ajunge la un procent de 93,6% capital străin). D. St. Emilian, In ari. cil., omiţlnd capitalul austro-ungar, ajunge la un procent de 91,90 %. Secţia de studii a băncii „Marmorosch Blank” apreciază capitalul străin ca reprezentlnd 93% („Buletinul de studii şi informaţii economice financiare", editat de Banca Marmorosch Blank, an. I (1920), nr. 8). Leon Wcngcr din misiunea generalului Berthelot şi, ulterior, unul din reprezentanţii capitalului francez In industria petroliferă din Romlnia, dădea, In „Buletinul oficiului comercial francez In Romlnia", un procent de aproximativ 93,8 % pentru capitalul străin. (Cf. tabloul reprodus In „Bursa" din 16 mai 1920). 2 După aceeaşi sursă a băncii „Marmorosch Blank, rezultă că, In 1914, din prodtţcţia to tală de 1,78 milioane tone petrol brut extras In ţară, un procent de peste 90 % revenea numai la 11 mari întreprinderi ;de asemenea capitalul străin tratase 94,5 % din producţia totală de petrol brut etc. 4 Dr. ing. V. Iscu, Beneficiile aduse de petrol ţării, ieri in Romlnia ‘Mică şi mtine tn Romtnia Mare”, In „Analele statistice şi economice", an. II (1919), nr. 1. www.dacoromanica.ro REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1319 — 1022) 47 general, al capitalului investit în industria petroliferă1. Capitalul german, care în mod evident ocupa principala poziţie, era reprezentat prin două grupuri de interese, unul legat de banca „Diskonto Gesellschaft”, altul de „Deutsche Bank”. Grupul „Diskonto” era reprezentat prin „.Deutsche Erdol A.G.” care avea întreprinderile „Concordia”, „Yega” şi „Creditul petrolifer” Grupul „Deutsche Bank” avea, prin intermediul afiliatei sale, „Europăische Petroleum Union”, societatea „Steaua romînă”. în ansamblu, cele două grupe însumau o treime din producţia de petrol a ţării şi 80% din capacitatea de prelucrare în ţară, procente care dau o imagine şi mai completă a rolului capitalului german2. Principala societate petroliferă din ţară era „Steaua romînă” a gru- pului „Deutsche Bank”; în ultimii ani premergători războiului, această întreprindere dădea ea singură aproximativ 20% din producţia petroliferă a Romîniei, rafina peste 25% din cantitatea totală de petrol care se prelucra în ţară şi avea filiale atît în Europa, cît şi în nordul Africei (Egipt). ★ La încheierea războiului, statele învingătoare erau în măsură să lichi- deze părţile de capital german şi austro-ungar aflate pe teritoriul lor. Pen- tru statul romîn se deschidea astfel posibilitatea de a lua în stăpînire peste o treime din industria petroliferă a ţării (dacă ne referim la capital şi pro- ducţie) şi peste trei sferturi din capacitatea de rafinare. în condiţiile luptei monopolurilor străine pentru petrol, Romînia nu numai că n-a putut bene- ficia de situaţia amintită, dar şi-a agravat în mod considerabil datoriile externe şi balanţa de plăţi. Lupta capitalului financiar s-a angajat din prima clipă în jurul „Stelei romîne”. Fiind societate cu capital inamic, ea a fost pusă sub sechestru, în Egipt, guvernul englez a hotărît din prima clipă lichidarea filialei „Stelei romîne”, ca bun „inamic”. în ţară, guvernul liberal, sub influenţa grupu- lui financiar condus de „Banca romînească”, care dorea să preia această mănoasă întreprindere, adoptă o altă procedură, falimentară pînă la urmă şi pentru economia naţională şi pentru citadela bancară brătienistă. Astfel, la 5 mai 1919, guvernul hotărăşte ştampilarea acţiunilor „Steaua romî- nă” pentru a se stabili naţionalitatea posesorilor; „Banca romînească” spera ca, preluînd o parte din acţiuni şi camuflînd prin diferite tranzacţii o altă parte a celor germane, să se prezinte ca principal acţionar, şi, scoţînd întreprinderea de sub sechestru, să pună stăpînire pe ea. Dar, pînă în sep- tembrie 1919 sînt ştampilate doar cca. 21 % din cele 200 000 acţiuni „Steaua romînă”. Tranzacţiile „Băncii romîn eşti” întîrziind lichidarea capita- lului german, acesta din urmă îşi dă seama că are posibilitatea să micşoreze 1 în lucrarea Jefuirea petrolului romtnesc de către trusturile imperialiste în anii 1917—1923 de Eugen C. Munteanu şi T. Necşa In Studii şi referate privind istoria Romîniei, partea a Il-a, Bucureşti, 1954, p, 1549 — 1586, se dă un procent al capitalului german de 39% din totalul capitalurilor investite in industria de petrol a Romîniei. Autorii nu indică însă In nici un fel modul în care au ajuns la acest procent care — aşa cum rezultă din datele publicate mai sus — pare vizibil exagerat. 2 După V. Madgearu, Dezbateri parlamentare, în „Monitorul oficial”, nr. 117 din 1924, p. 3258 şi urm. www.dacoromanica.ro 48 O. iTUEGESOTT 14 simţitor pierderea care la început i se păruse inevitabilă. în consecinţă, „Deutsche Bank” oferă statului romîn spre vînzare un pachet de 100 002 acţiuni (suficiente ele singure pentru a asigura controlul statului nostru asupra întreprinderii), pe care însă, ca măsură de prevedere, arăta că le-a gajat încă înainte de război la banca suedeză „Skandinavska Credit Aktie Bolaget” şi banca elveţiană „Credit suisse”. Bineînţeles, nici una din bănci nu reuşeşte să facă dovada primirii în gaj a acţiunilor dinainte de război; se propune deci din nou lichidarea capitalului societăţii. Guvernul burghe- ziei romîneşti ia însă pentru a doua oară o măsură din toate punctele de vedere contrară intereselor naţionale, hotărînd începerea tratativelor pen- tru cumpărarea acţiunilor de la banca elveţiană. Ţinînd seama de amploa- rea tranzacţiei proiectate, „Banca romînească” nu mai poate suporta singură sumele necesare; în ciuda marii concurenţe, ea se asociază cu banca „Mannorosch Blank” şi, sub conducerea acesteia din urmă, se for- mează un grup bancar care cuprindea, în afara celor două instituţii prin- cipale, şi alte bănci: „Banca ţărănească” (a Partidului poporului — Averescu), „Banca Bercovici” (liberală), „Banca generală a Ţării Romîneşti” (liberală), „Creditul extern” (liberal) etc.1. Profitînd de acest lucru, monopolurile internaţionale încep acţiunea pe care finanţa liberală o omisese din calculele sale şi care avea să se termine prin pierderea „Stelei romîne” nu numai de către statul romîn, dar şi de către capitalul financiar din ţară. Căutînd să obţină un preţ cît mai bun, „Deutsche Bank” stabileşte iegătura cu „Standard Oii Company” care se prezintă legaţiei romîne din Berna cu cele 100 002 acţiuni spre ştampilare. Nici că se putea o altă dovadă că acţiunile erau încă în acea perioadă în proprietatea lui „Deutsche Bank”. Bineînţeles că încercarea lui „Standard Oii” este paralizată de grupul băncilor bucureştene prin guvernul de la Bucureşti, care refuză ştampilarea acţiunilor. în acelaşi timp însă, în faţa concurenţei americane care se profila, „Marmorosch Blank” reuşeşte să determine asocierea grupului bancar romîn cu un grup financiar condus de „Banque de Paris et des Pays Bas”. întreaga combinaţie, inclusiv încercarea făcută de „Standard Oii”, nu putea să lase indiferent însă nici capitalul englez. Lichidarea filialei „Steaua romînă” de la Alexandria a fost în consecinţă anulată de guvernul Marii Britanii, sub motiv că măsura s-ar fi datorat unei „erori”. La Lon- dra se formează un grup financiar englez dare reunea „Anglo Persian Oii Co.” şi casa bancară „Stern Brothers”, al cărui conducător avea un frate 1 La „Banca romînească" administrator delegat era Vintilă Brătianu, conducătorul politicii economice şi financiare a partidului liberal; la „Creditul extern" administrator delegat era Tancred Constantinescu, ministru de industrie şi comerţ în guvernul liberal care avea să încheie ultimele tranzacţii In problema „Steaua romînă". în ceea ce priveşte banca Marmorosch Blank," participarea sa activă la falimentara rezolvare a moştenirii „Steaua romînă” — deşi Iniţiativa a fost, după cum rezultă din scrierile vremii, a Băncii romîneşti — nu trebuie sepa- rată şi de un alt fapt. Grupul financiar condus de „Deutsche Bank”, care deţinea acţiunile „Steaua romînă”, mai cuprindea : „Bank fur Hăndel und Industrie”, „Berliner Handelsgesel- lschaft”, „National Bank fur Deutschland”, „Mittcldeutsche Credit Bank”, „Wiener Bankverein" Or, primele două erau acţionare fondatoare la „Marmorosch Blank”, iar cu „Deutsche Bank" firma bucureşteană avea strînse legături încă de la sflrşitul secolului al XlX-lea, înainte de a se transforma în societate pe acţiuni. www.dacoromamcaj'o 15 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1910-1022) 49 la Frankfurt, acţionar la ,.Petroleum Produkte Aktien Gesellschaft”, creaţia lui „Deutsche Bank”. Acţiunea viguroasă a grupului englez, sus- ţinută de altfel de partizanii capitalului englez de la Bucureşti1, se trans- formă într-o problemă de politică externă a guvernului Marii Britanii, la rîndul său interesat în „Anglo Persian Oil“. Urmarea presiunilor engleze asupra capital ului francez este tocmai convenţia de la San-Remo, con- firmată printr-un contract semnat la 24 aprilie 1920 în numele lui Lloyd George de sir John Cadman, directorul departamentului petrolifer din Anglia şi în numele lui M llerand de Philippe Berthelot, directorul departa- mentului afacerilor politice şi comerciale din Ministerul de Externe al Franţei. Aşadar, grupul bancar romîn, devenit ulterior grupul bancar romîno- francez, termină prin a fi în cele din urmă grupul franco-anglo-romîn care intră în stăpînirea întreprinderii, „Steaua romînă”, împărţindu-şi acţiunile astfel: băncile bucureştene 50,10%, grupul francez 24,95% şi grupul englez 24,95%. Combinaţia, efectuată prin mijlocirea unor bănci neutre, a fost confirmată apoi de guvernul romîn care, prin „Jurnalul Consiliului de Miniş- tri” din 2 septembrie 1920, a ordonat ştampilarea acţiunilor „Steaua romînă”, urmată de ridicarea sechestrului; „Steaua romînă” devenise întreprindere „romîno-aliată”. Majoritatea romînească era însă numai aparentă, chiar dacă am face abstracţie de filiaţiunea „Banque de Paris et des Pays Bas” — „Banca Marmorosch Blank”, datorită în primul rînd condiţiilor în care acţiunile fuseseră cumpărate de băncile bucureştene. în adevăr, pentru a ajunge la procentul de 50,10% din acţiuni, grupului financiar romîn i s-au repartizat spre cumpărare 50 100 acţiuni: preţul convenit a fost în jurul a 800 franci elveţieni bucata. Cum însă nici statul nici băncile romîneşti nu dispuneau de această sumă, cele din urmă au fost creditate de grupul franco-englez, care, în schimb, a luat în gaj acţiunile devenite, chipurile, romîneşti. încercarea de achiziţionare a „Stelei romîne” s-a terminat aşadar cu o datorie contractată în străină- tate în valoare de 1112 518 lire sterline la grupul englez („Stern Brothers”) şi de 63 623 706 franci francezi la grupul francez („Banque de Paris et des Pays Bas”), precum şi cu gajarea acţiunilor dobîndite. „Naţionalizarea” întreprindem „Steaua romînă” a dus însă nu numai la pierderea ei în fapt de către statul romîn, ci a împins băncile bucureştene în pragul falimentului. în 1924, cînd datoria sus-menţionată ajunsese scadentă, ca urmare a sporului de emisiuni, grupul băncilor din Bucureşti dispunea de un pachet de 316 858 acţiuni; ţinînd seama de preţul la care le cumpărase.şi de cursul la bursă al acţiunilor, băncile bucureştene înregis- trau o pierdere de aproximativ 3070 lei per acţiune, ceea ce însuma în total peste 970 milioane lei. Această situaţie a făcut necesară o nouă intervenţie a statului romîn, pentru salvarea finanţei bucureştene, intervenţie care s-a soldat cu noi sacrificii băneşti şi concesionări de terenuri petrolifere ale 1 Ctnd grupul franco-romln a supus guvernului de la Bucureşti proiectul său de tranzacţie, guvernul a cerut să se includă in înţelegere şi un grup britanic pentru ca să nu se „supere” guvernul englez. Din nota grupului anglo-franco-romin prezentată in iunie 1920, reiese de unde venise acest „sfat”. Grupul franco-romin, supusese deja proiectele sale guvernului romîn, in special lui C. Argetoianu, Tache Ionescu şi O. Tăzlăuanu. www.dacoromanica.ro 4 50 O. MDEGKSOT 16 statului. După calculul economistului Virgil Madgerau. pierderea înregis- trată de statul romîn prin nepreluarea „Stelei romîne”, acordurile încheiate, redevenţe etc.. se ridică la 250 milioane lei-aur sau 10 250 milioane lei la cursul din 1924. Cum s-ar spune, burghezia romînă s-a dus după lină şi s-a întors tunsă; iar cea mai mare întreprindere petroliferăra ţării a rămas în% mina capitalului străin, în scurtă vreme după încheierea tranzacţiei. Odată cu intrarea unui conducător al lui „Anglo Persian Burma Oii” în directoratul „Stelei romîne”, partea engleză obţine o putere care, ca să folosim expresia unui economist german, „acţiona dinamic”1. în timp ce atîtea forţe erau încleştate în lupta pentru acapararea „Stelei romîne”, luptă cu rezonanţă în tratativele diplomatice, în dezba- terile parlamentare şi în presa europeană a vremii, capitalul belgian, acţio- nînd mult mai discret, a pus stăpînire pe grupul petrolifer deţinut de „Diskonto”. Este vorba de grupul financiar din Anvers care deţinea şi înainte de război întreprinderea „ÎTaphta” şi care s-a constituit în „Com- pagnie financiare belge des p^troles” („Petrofina”). în 1920, acest grup a intrat în colaborare cu „Compagnie industrielle des p6troles” din Paris, care deţinea 40% din acţiunile întreprinderii „Yega” (60% erau proprie- tatea lui „Diskonto” prin „Deutsche Erdol A.G.”) şi cu banca „Marmo- rosch-Blank”, care avea participaţii la „Creditul petrolifer”; „Petrofina” cumpără prin societatea elveţiană „Terra” din Ziirich acţiunile germane şi ajunge să deţină în 1920, 98% din acţiuni la „Concordia”’, 60% la „Yega” şi 78% la „Creditul petrolifer”. Sechestrul asupra acestor întreprinderi este ridicat la 1 iunie 1920. Ulterior, „Petrofina” a preluat şi acţiunile companiei franceze de la „Yega”, extinzîndu-şi conducerea de asemenea şi asupra societăţii „Internaţionala” (fostă cu capital olandezo-francez). Dispariţia grupului petrolifer controlat de „Diskonto” a coincis astfel cu consolidarea simţitoare a capitalului belgian în industria petrolului din ţara noastră. în sfîrşit, între întreprinderile puse sub sechestru a figurat şi „Petrol Blok”, la care erau cointeresate banca „Marmorosch Blank” şi un grup de acţionari austriaci. Einanţa liberală a încercat în consecinţă să pătrundă aici cerînd lichidarea capitalului „inamic” (?). Întrucît însă acţionarii străini deveniseră, prin efectul tratatelor de pace, cetăţeni polonezi, iugo- slavi şi cehoslovaci, „Marmorosch Blank” a obţinut ridicarea sechestrului, „Petrol Blok” reunind aşadar acum, şub conducerea băncii bucureştene, un capital romîno-ceho-polono-iugoslav. ★ 1 Transformarea „Stelei Romîne” din societatea germană in societate anglo-franco-romină este Înfăţişată după relatările adeseori contradictorii, cuprinse In Dezbateri parlamentare, „Moni- torul oficial”, nr. 117/1924 şi 127/1925, unde stnt cuprinse declaraţiile făcute de Virgil Madgearu şi Tancred Constantinescu; V. Madgearu, Opera camuflărilor, In „Independenţa economică”, an. V (1922), nr. 1; O. Constantinescu, op. cil,; Bickcl Heinrich, Die Englischen Erdolinteressen und der Wirtschafts-Nationalismus der RohStffolcmder, Hamburg, 1941; S. Gargas, Politique petroliire dans Ies Pays Bas”, In „Revue ăconomique internaţionale”, an. XIX. (1927), nr. 1; vezi şi E. C. Munteanu şi T. Necşa, op. cit.,; colecţia „Monitorul petrolului romlnesc" pe anii 1920 — 1921—1922—1923, precum şi presa vremii; www.dacaramamcajo 17 EEDISTEIBUIRE A IEDU8TEIEI PETBOLH'EEE (1919-1922)) 51 Odată cu dispariţia capitalului german, primuj Joc în industria petro- liferă a Romîniei ajunge să-l ocupe capitalul englez. încă înainte de primul război mondial, acesta avea numeroase interese, atît prin intermediul socie- tăţilor engleze care lucrau în ţara noastră, cît şi prin acela al societăţilor anonime romîne cu capital englez. în sfîrşit, poziţii importante deţinea capitalul englez, în colaborare cu cel olandez; în această ordine de idei, trebuie amintit în primul rînd puternicul şi cunoscutul monopol anglo- olandez „Royal Dutch Shell”, care deţinea societatea ,,Astra romînă”, a doua întreprindere a ţării în ramura petrolului. Este suficient să arătăm că, în perioada antebelică, în rafinăriile ,,Astrei romîne” se prelucra 20% din totalul petrolului rafinat în ţară; adăugind şi „Steaua romînă”, prin care intrase în economia romînească şi celălalt mare monopol englez „Anglo Persian”, şi care prelucra la rîndul ei 25% din petrolul rafinat, se vede limpede poziţia fruntaşă pe care capitalul englez o dobîndise, în urma războiului, în industria petroliferă a Romîniei. O puternică verigă a dominaţiei engleze în petrol se făureşte în această perioadă şi prin noua „Phoenix Oii Transport Co.”, care, într-o primă etapă, a reunit într-un puternic grup o serie de societăţi petrolifere lucrînd încă dinainte de război în Romînia : „Traian Roumanian Oii Co.”, „Anglia Roumanian Petroleum Syndicat”, „Stavropoleo Moreni (Roumania) Oii Properties”, ,,The Beciu (Roumania) Oii Eields”, „Anglo Continental Oii Co.” etc. Totodată, imediat după apariţia sa în Romînia, „Phoenix Oii” creează cîteva societăţi noi: „Unirea”, „Unirea petroliferă romînă”, şi altele, transformîndu-se astfel într-un concern petrolifer redutabil. Pentru a majora forţa sa economică, în 1922, „Phoenix Oii” intră în tra- tative cu grupul englez, interesat încă de mai multă vreme în exploatările petrolifere din ţară, „Roumania Consolidated Oilfields Company”, care avea de asemenea cîteva societăţi subordonate; prin prelucrarea acestei întreprinderi, în patrimoniul grupului „Phoenix Oii” au intrat „Chiciura Oil- fields of Roumania” şi partea engleză din societatea anglo-olandeză „Orion”. Tot în anii 1920 — 1922 mai apar şi o serie de alte societăţi engleze, a căror forţă nu se poate compara însă, cel puţin la început, cu a celor trei grupuri amintite mai sus, dar care, alături de societăţile engleze existente încă din perioada 1912 — 1914, ridică în mod evident procentul capitalului englez în totalul capitalului investit în petrolul romînesc. Deci, pătrunderea capitalului englez în industria petroliferă în anii 1919—1922 se înfăptuieşte în principal prin acapararea unei părţi din capitalul german şi subordonarea în fapt a celei mai mari societăţi petro- lifere a ţării, „Steaua romînă”, prin concentrarea unei serii de întreprinderi mai mici într-un grup puternic, condus de „Phoenix Oii & Transport Co.” şi prin crearea de noi întreprinderi industriale1. Alături de capitalurile engleze, o activitate tot atît de intensă desfă- şoară capitalurile franceze şi belgiene, atît fiecare separat, cît şi amîndouă împreună. Sinteza colaborării franco-belgiene este concernul „Omnium International des Pâtroles”, care reuneşte acum într-un singur grup „Banque 1 O imagine mai amplă a participaţiilor engleze In industria petroliferă a Romîniei In anii 1918-1922, In planşa de la p. 52. www.dacoromanica.ro PLANŞA I UNIREA PETROLIFERĂ ROMlNĂ UNIREA ORION AN6L0-R0UMANIAN PETROLEUM 6YN0IGATE STANDARD. PETROLEUM BAICOI PETROLEUM CO. / TRAIAN ROUMANIANOIL CO. STAVROPOLEO -MORENI OIL PROPERTIES THE BECIU (ROUM.) OIL FIELDS SRUPUtPHOENIX Olt «TRANSPORT C.'V.fiDU- MAN1AN CONSOLIDATED s< OH/FIELOS" ANGLO- CONTINENTAL OIL PERSIAN QllT ROYALOUrSNSHEU ( AN610-0LAN0EI) . CAPITALUL ENGLEZ * m PETROL , . - - mă ■M: T922 s ' , i . Oi bo DIVERSE SOCIETÂfl ÎNFIINŢATE ' 182D'19a - OIL DRILLERS AND. WESTMINSTER OIL wXondo» t t; PRODUCERS SYNOICATE ; MIOLANO ;.O.lL.' (ROUM.) EXPLORATION GROPI OIL DACIA ROMINA PETROLEUM SYNOICATE CYPR'JS OIL TRUST CERNAVODĂ SYNDICATE B.B.S. PIONEER DIFERITE SOOlETÂfl ÎNFIINŢATE ÎNAINTE - CE RĂZBIT (w SYNDICATE F.R.P. PETROLEUM EXCELSIOR B.B.EXTENSION SYNDICATE EXPLOATATION ROMINA OIL SYNOICATE ^ 1 AMALGAMATEO OIL LANDS KERN ROMINA MEOTIO 19 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI TETHOLIFERE (1919-1922) 53 (le Paris et des Pays Bas'’, „Credit foncier d’Algfoie et Tunisie” (Paris), ,,P6troles de Roumanie (Anvers), „Banque Mirabaud” (Paris), „Casa de Bancă Louis Hirsch” etc. „Omnium”, avînd în. frunte „Banque de Paris et des Pays Bas”, cu atît de ramificate interese în economia romînească, este ceea ce se numea obişnuit „Grupul francez” care preluase 24,95% din acţiunile „Steaua romînă”. ln afară de această participaţie extrem de preţioasă şi rentabilă, „Omnium” controlează importanta societate „Colom- bia”, preia „Alpha” pe care o contopeşte cu prima, transformă într-o afiliată a „Colombiei” societatea „Union” şi participă la „Primul conduct Buştenari-Plopeni”. Capitalul belgian, în afară de participarea sa la „Omnium”, unde a adus întregul activ al societăţii „Alpha”, îşi formează două puternice gru- puri : „Compagnie financiare belge des p6troles” şi „Geonaphte”. „Com- pagnie financiare” a fost fondată în februarie 1920 de către ,,Credit mobi- liere de Belgique”, „Soci6t6 G6n6rale de Belgique”. „Banque d’Anvers” şi societatea petroliferă „Naphta” ; la noua întreprindere participă de ase- menea banca bucureşteană „Marmorosch Blank”. în afară de „îtaphta”, „Compagnie financiere”, preia aşa cum am văzut vechile societăţi germane „Concordia”, „Vega” şi „Creditul petrolifer”, îşi subordonează „Interna- ţionala” cu afiliata sa „Gura Ocniţei” şi înfiinţează în aprilie 1920 societatea ,’,Sirius” ; cel de-al doilea grup belgian „Geonaphte”, în afară de societatea cu acelaşi nume, preia întreprinderile „Sphinxe Petroleum Co.” şi „Apos- tolachi” şi creează, împreună cu un grup anglo-franco-belgian, societatea „Eritish Colonial Petroleum Corporation”. Dintre noile societăţi belgiene, constituite în această epocă, se cuvine amintită şi ,,Soci6t6 auxiliaire des pătroles roumains” care, în afară de propria ei activitate, subscrie împreună cu capitalul romîn, italian şi grec la înfiinţarea societăţilor „Prahova” şi „Foraki Romînă”, o filială a întreprinderii „Foraki”. Cît priveşte capitalul francez, acesta îşi lărgeşte sfera de acţiune printr-o serie de noi întreprinderi care apar iniţiate fie de grupul condus de L. Wenger, fie de alte grupuri, mai puţin însemnate. Spre deosebire de capitalurile engleze, franceze şi belgiene, capitalul american, o dată pierdută posibilitatea de a pune mina pe „Steaua romî- nă”, nu se angajează în prea multe creaţiuni de noi firme sau preluări de întreprinderi mai mici. „Romîno-americana” preia astfel numai „Cîm- purile petrolifere Băicoi” (fostă cu capital romînesc), iar un grup american fundează „Petrolul Carpaţilor”. în schimbul unei activităţi extensive, capitalul american consolidează însă importanta filială a lui „Standard Oii”, societatea „Romîno-americană”, printr-un' apreciabil spor de capi- tal care o ridică la sfârşitul anului 1922 la rangul de societate petroliferă cu cel mai mare capital din Romînia. ★ O problemă care nu este lipsită de interes, şi care s-a pus şi în literatura economică în trecut, priveşte situaţia „naţională” a capitalurilor din in- dustria petroliferă a Romîniei la sfârşitul perioadei de transformări, mai mult sau mai puţin normale, care a urmat primului război mondial. Pentru a înţelege această problemă, trebuie cunoscut faptul că o activitate susţinută www.dacaramanicajx) planşa n o; • 21 ■REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1919-1022) 55 au desfăşurat în anii 1919 — 1922 nu numai capitalurile străine, ci şi diferite grupuri ale burgheziei romîne. Se cuvine semnalată în primul rînd apariţia a două societăţi romîneşti „Creditul minier” şi „I.R.D.P.”, a căror intrare în ativitate a fost prilej de mari scandaluri publice, în parlament şi presă. Creaţiuni âle finanţei liberale, cele două societăţi erau o oglindire deosebit de caracteristică a modului în care oligarhia financiară din ţară folosea, pentru a dobîndi poziţiile rîvnite în industria petrolului, metode de acumulare primitivă a capitalului, prin exproprierea directă a bunurilor statului. Sub pretextul sprijinului pentru societăţile cu capital romînesc, guvernele burgheze alcătuiesc legi speciale, cum este legea din vara anului 1920, prin care s-a acordat monopolul distribuţiei petrolului noii societăţi create „I. R.D.P.”, acordă „Creditului minier” aproape pe nimic, perimetre din cele mai bogate zăcăminte petrolifere ale statului etc. în afară de aceste două societăţi care, de la început, joacă astfel un rol ce nu poate fi neglijat în industria petroliferă, apar zeci de alte întreprinderi mărunte cu capital naţional. îmbogăţiţi de război, speculanţi de coroane, moşieri cu sume de bani obţinute la expropriere, tentaţi de mirajul profitu- rilor uriaşe pe care societăţile străine le realizau în acest domeniu, constitui esc toţi cu frenezie societăţi petrolifere. Rezultatul acestei goane se oglindeşte în faptul că, în ansamblul capitalului tuturor societăţilor petrolifere cu existenţă juridică în ţară, greutatea specifică a capitalului romînesc creşte în aceşti ani. Date statistice oficiale în acest sens nu avem, dar, din cerce- tarea tuturor materialelor privind înfiinţarea de noi societăţi, o asemenea concluzie se impune. în legătură cu ea se cuvin însă două precizări : a) creşterea amintită nu atinge proporţiile înfăţişate în multe lucrări economice apărute pînă acum şi b) amintita creştere a procentului de capital romînesc nu reflectă o sporire reală corespunzătoare a rolului acestui capital în industria de petrol a Romîniei. în primul rînd, despre proporţiile capitalului străin şi romîn în perioada 1919—1922, aprecierile şi calculele variază de la autor la autor : variaţiile sînt atît de serioase, încît la un autor găsim 20 % capital romînesc, la altul 35,7 %, iar la al treilea, 43 %1. Faţă de 6 % cît era înainte de război, sporul pare nu numai impresionant, dar de-a dreptul uluitor. Din păcate, aceste salturi ale procentajului de capital romînesc aveau loc nu întotdeauna în industria petroliferă, ci în imaginaţia înflăcărată a autorilor respectivi care-şi luau dorinţele drept realitate. Uneori această imaginaţie era de alminteri interesată în a arăta realizările obţinute de burghezia romînă în vederea naţionalizării industriei petrolifere. Vom stărui întîi asupra procentului minim de 20%, care este mai des întîlnit2. Autorii respectivi se bazează pe o statistică neoficială, adoptînd-o 1 Indicarea autorilor şi lucrărilor respective la O. Constantinescu, op. cit., p. 126 şi urm. * P. H. Suciu, L'Italia eil petrolioromeno, Cittâ di Castello, 1923, p. 78; T. Savin, Capitalul străin tn Romtnia, Buc., 1947, p. 62 etc. Pe baza unui alt procedeu, de calcul, la un procent asemănător ajunge şi O. Constantinescu, op. cit., Insă pentru anul 1924. La acest din urmă autor trebuie remarcat că ia o bază greşită, socotind procentul capitalului rominesc Înainte de război, drept 8,1 %, clnd el era numai de 6 %. De asemenea, el include sporul de capital rominesc tn urma Încurajărilor statului la aproximativ 6 %; pentru anul 1924 se poate ca acest procent să fi avut o bază reală, dar pentru anii 1920—1922, el pare a fi exagerat. www.dacaromanicajro 56 C. MUHGE8CU 22 necritic. într-adevăr, de la prima lectură, cititorul atent este prevenit asupra caracterului cel puţin incomplet sau contradictoriu al statisticii. De exem- plu, la capitalul belgian se dă un procent de 3,56%, ceea ce ar indica o situaţie neschimbată faţă de perioada antebelică. Dar, numai „Compa- gnie financiere belge des p^troles”, înfiinţată în 1920, avea un capital de 50 de milioane franci-belgieni, fără a mai vorbi de societăţile germane pe care le preia în perioada februarie - iunie 1920, şi de celelalte societăţi belgiene menţionate. Dacă am considera că statistica este alcătuită la începutul anului, iar nu la sfîrşitul lui, nepotrivirea ar apărea atunci la capitalul german care este indicat ca dispărut din industria petroliferă (ceea ce nu era cazul pentru începutul anului) şi la capitalurile aliate (franco- anglo-romîne) unde fostul capital german de la „Steaua romînă” este inclus, deşi schimbarea a avut loc în cursul anului 1920. Chiar dacă am face abstracţie de aceste erori ale tabelului amintit, statisticile vremii nu devin prin aceasta mult mai apropiate de realitate. Motivul trebuie găsit într-un artificiu de calcul pe care-1 întîlnim în aceşti ani în toate centralizările statistice şi care, din capul locului, era menit să dovedească reducerea rolului capitalului străin. Este vorba de societăţile străine la care capitalul era exprimat în moneda ţării respective : lire ster- line, franci francezi, franci belgieni, franci elveţieni etc. Numărul unor asemenea societăţi era destul de mare în industria petrolului. Or, la o cercetare pe societăţi, se'constată că, atunci cînd se totalizau cifrele, trans- formarea capitalului din valută străină în lei se făcea la cursul antebelic. Aşadar, la societăţile cu capitalul în lei era vorba de lei-hîrtie care se expri- mau cu zecile de milioane, iar la societăţile cu capital în lire sterline era vorba de lei-aur. în aceste condiţii, ţinînd seama de deprecierea leului, fireşte că adunarea de lei-hîrtie cu lei-aur se traducea printr-o creştere a rolului capitalului romînesc şi se putea astfel ajunge pînă la procente de 43 % capital romînesc în petrol. După părerea noastră, chiar dacă admitem că sporul real al capita- lului romînesc de pe urma lichidării fostelor societăţi germane este de ordi- nul a 6%, proporţia capitalului romînesc în întreaga industrie petroliferă nu putea să fi fost decît în jurul a 12%, ţinînd seama de faptul că, paralel cu crearea de noi societăţi petrolifere romîneşti, societăţile cu capital străin înregistrează şi ele ridicări de capital în proporţii nemaiîntâlnite pînă acum. Un calcul va fi edificator în acest sens : 47 de societăţi noi romîneşti, create în au ii 1920—1922, nu depăşeau toate la un loc capitalul străin pe care-1 aveau la sfîrşitul anului 1922 numai trei mari societăţi: „Romîno-ameri- cana”, „Astra romînă” şi „Steaua romînă”1. în sfîrşit, în legătură tu statisticile vremii, trebuie subliniat şi faptul că acţiunile deţinute debăncile „romîneşti” cu capital străin erau socotite tot drept „capital romînesc”. Admiţînd însă că, în totalul cap talului social in- vestit în industria petrolului, procentul capitalului romînesc a crescut de la 6%, cît era înainte de război, la 10—15%, cît credem că era aproximativ 1 Calculul este făcut cu multă larglieţă : Intre societăţile romîneşti am inclus multe care nu aveau exclusiv capital romînesc şi am adunat totuşi Întregul capital; la „Steaua romînă"' am socotit 50 % capital romînesc, deşi am văzut care erau proprietarii reali ai acestor acţiuni angajate la Londra şi Paris. www.dacoramamcaj'o 23 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1010-1922) 57 la sfîrşitul anului 1922, reflectă oare acest fapt o creştere corespunzătoare a rolului său în industria petroliferă? După părerea noastră, nu. Multe din societăţile romîneşti înfiinţate în aceşti ani erau societăţi minuscule cu capitaluri mici, între 500 000 şi 2 000 000 lei. împrăştiate şi fără utilaj apariţia lor este explicabilă în aceşti ani de inflaţie şi febră a „întemeierii de societăţi anonime”, după cum şi mai explicabilă este lichidarea lor ulte- rioară, într-o formă sau alta, de către societăţile mari (de obicei, cu capital străin). De altfel, cînd cercetezi situaţia acestor mici „societăţi anonime”, constaţi adeseori că întregul lor capital consta în cîte o parcelă de teren presupus cu resurse petrolifere, pe care însă nu-1 puteau pune în exploa- tare din lipsă de numerar; activitatea productivă a unora din aceste socie- tăţi nici nu începuse măcar în momentul dispariţiei lor. Totuşi, exprimat în bani, capitalul acesta era adunat la fel ca şi cel al „Astrei romîne” de pildă. Chiar la societăţile mari însă, al căror capital social stătea cot la cot cu cel al marilor societăţi străine, se constată adeseori un decalaj profund între capitalul înscris în statute şi -capitalul deplin vărgat. Bunăoară, societatea „Bedevenţa” (cu cel mai mare capital dintre societăţile romîneşti) avea un capital social mai mare decît „Astra romînă”, dar capital efectiv vărsat nu avea decît aproximativ jumătate cît al acesteia. De asemenea, nu trebuie subapreciat faptul că multe din marile socie- tăţi romîneşti nu trăiau şi nu obţineau profituri decît de pe urma unui soi de samsarlîc pe care-1 făceau în dosul lozincii „independenţei naţionale”. Este vorba de creaţiunile finanţei liberale, care, în virtutea faptului că erau societăţi cu capital naţional, obţineau cu preferinţă teremlri petrolifere de-ale statului pe care nu aveau apoi mijloace să le lucreze, şi pe care, în cele din urmă, le cedau în schimbul unui comision tot marilor societăţi străine. în literatura vremii se pot întîlni relatări de convenţii prin care „Creditul minier” cedează zece sonde, ,I.B.D.P.” cedează şase sonde etc., societăţilor străine, în special ;,Stelei romîne”, în schimbul unui procent anumit din beneficiul net al exploatării respective. Fireşte că o asemenea „rezolvare” a problemei capitalului romînesc nu ducea decît la jefuirea statului, la întărirea exploatării muncitorilor din petrol (socie- tăţile străine n-aveau doar nici un interes să-şi diminueze profitul cu co- misionul plătit intermediarei „naţionale”) şi la jefuirea consumatorilor (tranzacţiile ducînd în ultimă instanţă la ridicarea preţului produselor petrolifere). în sfîrşit, nu se poate trece cu vederea faptul că poziţia capitalului străin în industria petrolului nu se reducea numai la capacitatea de producţie a ţiţeiului, ci şi la aceea de prelucrare a lui, la transport etc.; or, în această privinţă, perioada 1919—1922 nu marchează absolut nici un pas înainte care să’ indice oricît de vag o sporire a rolului capitalului naţional. Indiferent deci de jocul în sus sau în jos a cîtorva procente privind capitalul naţional din petrol, părerea noastră este că transformările care au loc în urma primului război mondial şi dispariţia capitalului german nu pot să fie caracterizate, aşa cum s-a încercat deseori în literatura economică burgheză, prin creşterea „puternică” a rolului capitalului naţional. Pentru această perioadă este doar de consemnat o anumită creştere a participării capitalurilor romîneşti în industria petroliferă, care însă nu schimba situaţia www.dacoramamcaj'o 58 C. MukQESOU 24 de fapt: preponderenţa absolută a capitalurilor străine în această ramură importantă a economiei naţionale a Romîniei. Ceea ce caracterizează în principal perioada 1919—1922 este nu schim- barea raportului dintre capitalul străin şi cel romînesc, ci schimbarea interve- nită înăuntrul capitalului străin prin trecerea rolului conducător de la capi- talul german la cel englez şi prin întărirea poziţiilor capitalului belgian şi francez. O anumită întărire arolului efectiv al capitalului romînesc în petrol, fără însă ca prin aceasta poziţia dominantă a capitalului străin să fie răsturnată, va avea loc abia în perioada următoare după legea minelor din 1924 şi cînd „creaţiunile naţionale” ale anilor 1919—1922 („Creditul minier” şi „I.R.D.P.”, în primul rînd) vor începe să desfăşoare cu adevărat o activitate productivă intensă. Aceasta este însă o problemă care depăşeşte perioada 1919—1922, la care ne referim. ★ Din moment ce motorul dezvoltării .producţiei capitaliste era stoar- cerea de profituri cît mai mari, preocuparea capitalului străin pentru „dezvoltarea economică a Romîniei” nu poate fi. nici ea despărţită de bene- ficiile pe care le realiza aici. Deoarece practic este imposibil să calculăm toate imensele beneficii stoarse de capitalul străin de pe urma participaţii- lor sale, ne vom rezuma să dăm — cu titlu de exemplu — cîteva indicii în acest sens. Bunăoară, deşi sînt de notorietate publică toate camuflările de bene- ficii pe care te includ bilanţurile societăţilor anonime, chiar dacă ne bazăm pe aceste bilanţuri, profiturile pe care le obţineau capitalurile străine în Romînia nu sînt mai puţin impresionante. Ne vom referi deci mai jos la cuantumul beneficiilor nete recunoscute chiar de societăţile respective; pentru primele trei bănci şi trei întreprinderi petrolifere, beneficiile nete realizate în 1921 şi 1922 apar în felul următor : Beneficiile nete realizate 4t principalele b&nd şl societăţi petrolifere ca capital străin In 1991 şi 1999 (tu milioane lei) * 1921 1922 Capi¬ Bene¬ Capi¬ Bene- tal ficiu tal .ficiu social net social net 1. Banca Marmorosch Blank & Co. . . . 125 58,3 125 62,2. 2. Banca de credit romin ..... 125 22,1 125 35,0 3. Banca comercială romlnă .... 50 10,3 50 11,0 4. Romîno-americană ........ 200 194,4 500 92,0 5. Astra romlnă .......... 225 242,7 225 443,4 6. Steaua romlnă .......... 310 143,3 310 180,7 * întocmit după Statistica societăţilor pe acţiuni in RomXnia In anul 192», p. SI, 3$. 189. şi pe 1923. p. 30. 37» 49. 239 şi 2d$. Statistica 9e Încheia pa baza bilanţurilor Întocmite la finele anulai precedent. Repetăm, acestea sînt beneficii nete mărturisite de societăţile respec- tive. încolo, cifrele vorbesc de la sine. „Astra romînă”, la un capital de 225 milioane lei, a realizat numai în doi ani un beneficiu net de aproape 690 www.dacoromanica.ro 25 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1910-1022) 59 milioane (de peste trei ori mai mare decît capitalul învestit)1. Desigur, comentarii se pot face cu privire la fiecare din cele şase întreprinderi cu capital străin în parte. Ele ar duce la aceeaşi concluzie privind uriaşele bogăţii ale ţării, care, prin mijlocirea acestor societăţi, treceau în multe cazuri graniţa, fără nici un avantaj pentru dezvoltarea economică generală a ţării. Pentru comparaţie, vom menţiona numai că singure aceste şase societăţi străine — din sutele care activau în ţară — cîştigau sume mai mari decît toate cheltuielile pe care le făcea statul romîn pentru agricultura ţării, pentru lucrări publice, pentru dezvoltarea artistică şi culturală a tării, pentru întreţinerea sănătăţii a 16 milioane de locuitori, pentru ocrotirea socială etc. luate la un loc, aşa cum rezultă din tabloul de mai jos : Tablou comparativ între beneficiile a şase socieli(i eu capital străin şi unele cheltuieli ale statului romin (in milioane lei/ 1921 1922 Total 1921-1922 Beneficiile celor şase societăţi cu capital străin, sus-menţionate....... 671,1 824,3 1495,4 Cheltuieli bugetare ale Romlnici pentru : agricultură, lucrări publice, sănătate, muncă, ocrotire socială, culte şi arte . 603,7 601,9 1205,6 Beneficiile uriaşe obţinute permiteau societăţilor cu capital străin să plătească acţionarilor dividende foarte ridicate; la „Astra romînă”, de exemplu, dividendele plătite au variat între 6,5% şi 22,5%, la „Orion” între 6 şi 60% etc. Dividendele plătite, reflectare a profiturilor mari realizate, duceau însă la diferenţe apreciabile între valoTarea nominală a acţiunilor şi valoarea la care ele puteau fi negociate. Acţiunile „Astra romînă” şi „Steaua romînă”, cu o valoare nominală de 500 lei, erau cotate la bursă, în ianuarie 1922, de pildă la 10 000 lei şi respectiv 4 625 lei 2. în legătură cu politica dividendelor, trebuie menţionat că adeseori aceste dividende nu erau exportate, ci erau capitalizate în ţară, ducînd la o rapidă creştere a capitalului societăţilor străine, la consolidarea pozi- ţiilor lor în economia naţională3. De exemplu: societatea • „Romîno- americană” şi-a majorat capitalul în 1916 de la 25 la 37,5 milioane exclusiv prin investirea beneficiilor anilor 1914—1915; în 1920, o nouă majorare a capitalului la 150 milioane este de asemenea integral plătită cu beneficiile anilor anteriori (trei acţiuni noi pentru una veche); în 1921, capitalul este din nou majorat la 200 milioane lei tot din beneficiile realizate în ţară (trei acţiuni noi pentru una veche); în 1922, beneficiul de aproape 200 milioane lei este de asemenea folosit la majorarea capitalului. Acelaşi 1 La disproporţia dintre capital şi beneficii trebuie desigur avută In vedere şi conjunctura inflaţionistă a anilor respectivi care exagerează In mod evident raportul. 3 Din nou trebuie avută In vedere influenţa factorului inflaţionist, care, ca şi In cazul beneficiilor, amplifică fenomenul. 3 Capitalul sporea desigur şi prin rezervele vizibile ascunse şi acumulate. www.dacaramamcajo 60 C. MUEGESCU 26 proces !1 întîlnim şi la „Astra romînă” care şi-a dublat capitalul în 1920, acţiunile noi fiind plătite din beneficiul anului anterior; în 1922, din beneficiul de 443 milioane, 225 milioane sînt folosite pentru plata noii emisiuni de acţiuni, prin care capitalul societăţii este urcat la 450 milioane lei etc.1. Cele două societăţi cu capital anglo-olandez şi american au ajuns astfel să treacă de la un capital de 72,5 milioane lei la un capital în valoare nominală de 950 milioane lei în decurs de mai puţin de un deceniu şi jumă- tate ; menţionăm că acest spor a fost obţinut prin capitalizarea în Romînia a beneficiilor din numai patru, respectiv şase ani, în restul timpului divi- dendele plătindu-se acţionarilor din străinătate. La asemenea calcule, apărătorii capitalului străin răspundeau că societăţile respective aduseseră în ţară lei-aur şi aveau în 1922 valori exprimate de lei-hîrtie. Argumentul nu stă însă în picioare. „Astra romînă”, de exemplu, adusese în ţară 60 milioane lei-aur; în 1923, la sfîrşitul perioadei pe care o avem în vedere, capitalul ei ajunsese la 450 milioane lei-hîrtie. Calculat la cursul bursei de 11 000 lei acţiunea, aceasta însemna în realitate un capital de 9,9 miliarde lei-hîrtie sau aproximativ 500 milioane lei-aur (socotind o depreciere de 20 de ori a leului). Munca poporului romîn şi bogăţiile ţării erau astfel transformate în capital străin, realizator de noi profituri în epoca următoare. ★ Consecinţe importante ale prezenţei capitalului străin în economia naţională a unei ţări se reflectă în balanţa de plăţi. Cînd discută această problemă, economiştii burghezi nu uită să menţioneze şi să sublinieze că influenţa capitalului străin se resimte nu numai în pasivul balanţei de plăţi prin plata dividendelor, dobînzilor la credit etc., ci şi în activul balanţei prin capitalurile care pătrund dinafară în economia naţională, în anii 1919—1922, ca şi mai tîrziu, acest aspect era scos în special în relief de partizanii capitalului străin. Soluţia echilibrării balanţei de plăţi, • spuneau ei, trebuie găsită tocmai în importul de capital străin, deci în , înstrăinarea economiei naţionale — spunem noi. Argumentul lor este însă mai mult decît îndoielnic; se omite faptul că un capital străin intrat în ţară apare o singură dată (un singur an) la activ, pentru ca apoi ani şi decenii la rînd să greveze pasivul balanţei de plăţi. Exemplele date mai sus, privind cele două societăţi petrolifere, sînt concludente : capitalul adus de ele în ţară înainte de primul război mondial a crescut aici prin acumularea plusvalorii stoarse în Romînia, pe spinarea poporului romîn şi a pompat peste hotare bogăţiile ţării, sub formă de dividende, pînă după al doilea război mondial, adică pînă la naţionalizarea din 1948. Cînd analizăm rezultatele pătrunderii capitalului străin în ţară între anii 1919 şi 1922 nu se poate face abstracţie de balanţa de plăţi. în anii de după primul război mondial, deficitul acesteia crescuse în mod apre- ciabil, ca urmare a faptului că balanţa comercială, al cărei sold favorabil 1 Vezi Tancred Constantinescu, in Dezbateri parlamentare, „Monitorul oficial", nr. 117 din 1924, p. 3420 şi urm. www.dacoromanica.ro 27 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1919-1922) 61 reprezenta de obicei singurul activ al balanţei de plăţi, devenise ea însăşi deficitară. Tabloul de mai jos ilustrează situaţia: Balanţa comercială a Bomnlel 1919—192%* rin milioane lei) Anul Import Export Sold 1919 3 762 104 -3 660 1920 6 980 3 447 -3 533 1921 12 145 8 263 -3 882 1922 12 325 14 039 + 1 714 *) Enciclopedia*Eomlnin, voi. IV, Bucureşti, 1948, p. 1007 , tabelele XXI şi XXII Aşadar, după patru ani de eforturi şi prin ridicarea exportului de la 109 140 tone la peste 4 milioane tone, balanţa comercială a Eomîniei începuse din nou să se încheie cu excedent. Acum, mai mult încă decît înainte, cînd se deschidea perspectiva ca excedentul balanţei comerciale să creeze o tendinţă de echilibru şi în balanţa de plăţi, efectele invaziei de capitaluri străine se resimt şi mai puternic. Potrivit unui calcul al Băncii Naţionale a Bromîniei, plata capitalului străin (exceptînd anuităţile datoriei publice) se ridica în 1922 la cca. 3 200 milioane lei1. în 1923, adică atunci cînd efectele plasamentelor de capital străin în întreaga perioadă (1919—1922) se resimt din plin, calculele economiştilor vremii -apreciază plata capitalului străin la 3 775 milioane lei 2, precizînd însă că aceasta este o cifră minimă, probabil inferioară realităţii. Dacă acceptăm aceleaşi calcule, rezultă că importul de capital străin: în anul 1922 era de maximum 3 000 milioane lei, ceea ce înseamnă că numai beneficiile stoarse de capitalul importat depăşeau acest import cu aproximativ 775 milioane lei. Dacă adăugăm uriaşele datorii contractate cu prilejul „naţionalizărilor” din aceşti ani, ajungem la o cifră ce depăşeşte cu mult un miliard lei (numai „naţionalizarea” „Stelei romîne” a însemnat peste un miliard lei con- tractat în străinătate). Cum se plăteau toate acestea în ultimă instanţă? Prin export de mărfuri, pentru care nici o centimă nu mai intra în ţară, mărfuri în care era materializată munca poporului romîn, mărfuri care porneau în lumea largă să ducă bogăţiile ţării, lăsînd mereu mai sărac pe adevăratul lor stăpîn. Dacă la jefuirea Eomîniei de roadele muncii poporului nostru adăugăm şi starea de dependenţă economică-politică ce decurgea din prezenţa masivă a capitalurilor străine în ţară, avem imaginea mai completă a rezultatelor la care, concomitent cu o grăbire a dezvoltării capitalismului, ducea importul de capital extern, în istoria căruia anii 1919—1922 au înscris pagini dintre cele mai nefaste. 1 Banque Naţionale de Roumanie, „Bulletin d'information et de documentation” Jir. 1/1929. * E. Ene, Perspectivele balanţei de plăţi a Romtniei, in „Analele statistice şi economice", ur. 5 — 6 din 1925. www.dacoromanica.ro 62 O, MOTOESOU 28 K Bonpocy O FIEPEJIEJIE PyMbIHCKOH HEOTJîHOH nPOMblinJIEHHOCTH ME>Kfly KAnHTAJIHCTAMH CTPAH, nOBEflHBIIIHX B FIEPBOH MHPOBOH BOHHE (1919—1922) (KPATKOE COflEPJKAHHE) X(o nepBOH MHpOBOH BOHHbl IiepBeHCTBO B IţeJIOM pHAC BaJKHblX OTpa- CJieft pyMbIHCKOH npOMblIUJieHHOCTH, B TOM HHCJie H B He(j)THHOH npoMbim- jieHHOcTH, npHHaAJieKajio KanHTajiaM U,eHTpajibHbix AepxaB h, b nepByio onepeAb, HeMeuKOMy xanHTajiy, BcJieACTBHe BoeHHoro nopaxeHHH U,eHTpajibHbix AepxaB hx HMyme- ctbo, cTaBuiee «BpawecKHM HMymecTBOM», hbhjiocb cpe^cTBOM Bunjiara penapau.HH nodeAHBUiHM CTpaHaM, , PyMbiHHH, cTpaHa-no6eAHTe^bHHua, OKa3a^acb b t3kom ncwioweHHH, hto Morjia JiHiiib nacTHHHO H3BJieHb nojib3y H3 npHcyrcTBHH Ha ee Teppn- TopHH Kpynubix HeMeiXKO-aBcrpo-BeHrepcKHX KanHTajiOB, nocKOJibKy, BCJie^- cTBHe pîma (|)HHaHCOBbix hjih AHiuiOMaTHHecKHX MaHeBpoB h b pe3yjibTaTe npoTOKOJiOB MHpnoro floroBopa, SojibinaH uacTb aToro HMymecTBa nocTy- nnjia bo BJia^eHHe aMepHKaHCKHX, 3hivihhckhx h 4)PaHWy3CKHX KanHTa- JIHCTOB. TaKHM odpa30M nepe^eji pyMbiHCKoii Hefjmmoft npoMbinuieHHOCTH Me- *Ay KanuTajiHCTaMH cTpaH, no6eflHBiHHX b nepBoii mhpoboh BOHHe, 6hji npoH3Be,o,eH b ymepfi HHTepecaM pyMbiHCKoro HapoflHoro xo3hhctb3. HenocpeACTBeHHbiM cJiencTBHeM nepexo^a 6ojibUieft nacra 6biBUiero He- MeuKO-aBCTpo-BeHrepcKoro HMymecTBa, bo BJia^eHHe aHrjio-(J>paHKO-aMepH- K3HCKHX H SeJIbrHHCKHX TpeCTOB HBHJIOCb TO, HTO 9TH TpeCTbl 33HHJIH KO- MaHAHOe nojio>KeHHe b rjiaBHbix OTpacJiax pyMbiHCKoii npoMbmuieHHOCTH, OCOfieHHO B HecJ)THHOH. B AHnJIOMaTHHeCKH-nOJIHTHHeCKOM nJiaHe 9TH H3Me- H6HHH OfiyCJIOBHJIH 3aBHCHMOCTb BH6IUH6H IIOJIHTHKH PyMbIHHH OT B&J1HKHX AepwaB ĂHTaHTbl, COXTEIBUTIOX  L’ETUDE DU NOUVEAU PAETAGE DE L’LNDUSTEIE PETEOLIBRE DE LA EOUMANIE ENTEE LES CAPITALISTES DES PATS VICTOEIEUX DE LA PEEMIBEE GUEEEE MOXDIALE (1919-1922) (RfiSUMfi) Jusqu’â la premiere guerre mondiale, Ies capitaux des Puissances Centrales et, en premier lieu, le capital allemand, dătenaient la supremaţie dans toute une s£rie d’importants secteurs industriels de Eoumanie, dftnt l’industrie du p^trole. Par suite de la d&aite des Puissances Centrales, leurs biens, devenus „biens ennemis”, ont servi au paiement des rdparations de guerre envers Ies pays victorieux. www.dacoromanica.ro 29 REDISTRIBUIREA INDUSTRIEI PETROLIFERE (1910-1922) 63 La Roumanie, bien qu£ victorieuse, n’a pu bfenfeficier que partielle- ment de la prfesence massive sur son territoire des capitaux allemands et austro-hongrois car, grâce a une serie de manceuvres financiferes ou diplomatiques et par suite des protocoles des traitfes de paix, la plupart de ces biens passferent dans le patnmoine des capitalistes amfericains, anglais et frangais. Ainsi, la redistribution de l’industrie petrolifere de la Roumanie entre Ies pays vainqueurs de la premifere guerre mondiale eut lieu au dfetriment des mterets de l’economie naţionale roumaine. En consfequence du transfert de la majoritfe des anciens biens alle- mands et austro-hongrois aux trusts anglais, frangais, amfericains et belges, ces trusts acquirent une situation leur permettant de dicter dans Ies principaux secteurs industriels de Roumanie et, tout particuliferement, dans l’industrie pfetrolifere. Ces transformations ont dfeterminfe, sur le plan politique et diplomatique, l’assujettissement de la politique extferieure de la Roumanie aux grandes puissances de l’Entente. www.dacoromamcajo www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1, 1957 PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI ÎN ROMÎNIA SE GH. HAUPT Studiul mişcărilor sociale din veacul al XlX-lea a stat în ultimii ani în centrul atenţiei a numeroşi istorici din ţara noastră. în acest cerc vast de preocupări, un loc deosebit s-a acordat începuturilor mişcării muncitoreşti. Cu tot interesul manifestat pentru studierea acestei pro- bleme — ignorate de istoriografia din trecut—ea a rămas încă deschisă. Faptul se explică atît prin persistenţa unor păreri eronate sau discutabile, cit şi prin lipsa studiilor monografice consacrate unor aspecte necercetate sau puţin cunoscute. Un timp îndelungat a persistat părerea greşită după care primele cercuri socialiste din anii 1870—1880 erau confundate cu primele cercuri muncitoreşti1. în ultimii ani, cercetările au demonstrat că pentru începutul mişcării muncitoreşti este caracteristică dezvoltarea paralelă, separată, a mişcării socialiste şi a luptelor proletare 2. Dar unii cercetători, printre care şi autorul studiului de faţă, au pornit pe o pantă unilaterală atunci cînd, ocupîndu-se de aceeaşi problemă, au acordat un interes primordial -acţiunilor spontane de luptă (răzvrătiri, greve), minimalizînd importanţa unei analize temeinice a primelor încercări ale muncitorimii de a se organiza 3. 1 De exemplu M. Roller, în legătură cu mişcarea muncitorească din Romtnia, Contribuie la istoria romtnilor, Buc., 1945 ; Idem, Probleme de istorie, ediţia a IlI-a, Buc., 1951. 2 Vezi Gh. Haupt, Din istoricul legăturilor revoluţionare romtno-ruse (1849—1881), Ed. Acad. R.P.R., 1955. 2 Un interes mai pronunţat faţă de aceste prime organizaţii muncitoreşti s-a manifestat Intr-un articol semnat de L. Tismăneanu. Această lucrare nu epuizează subiectul atacat; nume- roasele aprecieri date In el nu rezistă criticii, ele bazindu-se pe cunoaşterea unui număr re- strîns de fapte, prezentate conform unor teze anticipate de autor (vezi L. Tismăneanu, Despre unele greve şi asociaţii profesionale muncitoreşti din Romtnia tnlre anii 1871—1881 Jn „Analele Institutului de istoria partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, an. I (1955), nr. 4, p. 44-58). 6. — Studii X www.dacoromanica.ro 66 GH. HAUPT 2 Toate cele arătate mai sus fac să fie necesare reluarea şi discutarea, unuia dintre aspectele importante şi puţin studiate ale începutului mişcării muncitoreşti: istoricul şi caracterul primelor organizaţii a lucrătorilor 1. I. CASA D£ AJUTORARE ŞI PREVEDERE A LUCRĂTORILOR TIPOGRAFI DIX DUCUREŞTI Din materialul cercetat pînă în prezent reiese faptul că primele form& de organizare ale muncitorimii au fost casele de ajutor reciproc. De alt- minteri, fenomenul nu este specific Romîniei. în mai toate ţările Europei mişcarea proletară s-a format şi s-a dezvoltat în faza iniţială — pe lîngă greve, proteste spontane — mai ales ca asociaţii, case de ajutor reciproc, care adeseori întruneau nu numai muncitori dar şi meseriaşi2. Societăţile, casele de ajutor reciproc, ca prime forme de organizaţii muncitoreşti, se deosebeau fundamental de oricare dintre instituţiile de binefacere tradiţionale, în primul rînd prin aceea că ele aveau la bază principiul că muncitorii pot, cu propriile lor forţe unite, să-şi îmbunătă- ţească condiţiile materiale şi situaţia lor socială 3. Prima organizaţie de acest fel se formează în Romînia în perioada, puternicului avînt social din preajma unirii. împinşi de nevoi, de greutăţile întîmpinate, lucrătorii tipografi din Bucureşti, în vara anului 1858, au hotărît înfiinţarea unei case de ajutor reciproc 4. Drept rezultat, la 24 august 1858, a luat naştere „Casa de ajutorare şi prevedere a lucrătorilor tipografi”. După ce adunarea generală a votat statutul întocmit de E. Winterhalder la 8 septembrie 1858, casa—întrunind la început 53 de asociaţi — a început să funcţioneze la 1 octombrie 1858. Situaţia social-economică înapoiată a ţărilor romîne, caracterizată prin perioada de tranziţie de la feudalism la capitalism, a determinat conţinutul şi caracterul acestei prime organizaţii înfiinţate de lucrători* 1 în acest studiu ne mărginim doar la o singură problemă — cea , indicată tn titlu — lăslnd la o parte analiza situaţiei clasei muncitoare, a situaţiei social-economice din acest deceniu şi a formelor de luptă spontane muncitoreşti. 2 Ojbibliografie bogată privind aceste societăţi de ajutorare reciprocă In Italia a fost publicaţi de Franco della Peruta, Per una bibliografia delte pubblicazioni sloriche delle societă di muluo- soccorso, In „Movimento operaio”, III (1951), p. 691 — 700. 3 Cf. G. Manacorda, 11 mooimenlo operaio italiano attraoerso i suoi congressi, Roma, 1953 (folosim traducerea rusă, Moscova, 1955, p. 41). 4 împrejurările In care a luat naştere această societate au fost arătate Intr-un articol interesant scris de Alexandru Ionescu In 1897. Momentul care a prilejuit Înfiinţarea casei a fost moartea lucrătorului Petre Golea. Pentru a-1 tnmormtnta, lucrătorii tipografi au deschis o listă de subscripţie spre a strlnge un fond. Greutăţile Întîmpinate au „luminat cărarea lucrătorilor şi, după un scurt interval, se hotărăsc a Înfiinţa o societate de ajutor reciproc”, (Alexandru. Ionescu, Gulenberg, schiţă din istoria societăţii generate, In „Almanah tipografic”, editat de Gh. Filip, anul I (1897), p. 114 — 117). Informaţiile cuprinse In acest articol al lui Alexandru fonescu de care ne vom folosi In studiul nostru mai pe larg slnt cu atlt mai valoroase cu cit cunoaştem bine persoana autorului. Al. Ionescu, el Însuşi lucrător tipograf, n-a fost numai unul dintre primii muncitori socialişti şi mai apoi unul dintre conducătorii P.S.D.M.R>-dar Încă din 1885 el a condus lupta lucrătorilor tipografi fiind In anii următori şi preşedintele societăţii Gutenberg. Pentru unele date biografice vezi Al. Ionescu, text întocmit de V. Ionescu şi Tr. Lungu (Figuri de luptători ai mişcării muncitoreşti tn ţara noastră), ed. C.C.S.r 1956. www.dacoromanica.ro 3 PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI ÎN ROMÎNIA 67 Crearea casei de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi din Bucureşti a fost sprijinită de numeroşi oameni politici, proprietari de tipografii, şi în primul rînd de C. A. Rosetti, căruia, de altfel, i s-au şi adresat, pentru a fi sprijiniţi, lucrătorii dornici de a se organiza 1. Conducătorul radicalilor, datorită vederilor sale social-politice democratice, nu numai că era sim- patizat de lucrătorii tipografi, dar avea în rîndurile acestora numeroşi partizani ai ideilor sale 2 3. C. A. Rosetti a devenit preşedintele acestei aso- ciaţii, în primul ei an de existenţă contribuind şi cu o sumă importantă de bani la formarea fondului. Faptul că prima asociaţie a lucrătorilor, atît la înfiinţarea ei cît şi în decursul cîtorva ani, va fi susţinută de fruntaşii radicali nu fera întîmplător. Cauzele erau multiple; ele trebuie căutate şi în influenţele proudhoniste asupra lui C. A. Rosetti 8, dar, mai ales, în tendinţele politice şi concepţiile economice ale radicalilor din perioada luptei pentru făurirea şi consolidarea statului naţional. în apelul adresat alegătorilor din Bucureşti, în decembrie 1858, C. A. Rosetti declara că : „lupta este astăzi mai cu seamă între cei care vor să menţină trecutul şi între cei care vor transformarea societăţii” 4. Gru- parea radicală vedea posibilitatea realizării programului său unionist şi de reforme liberale, în condiţiile puternicei împotriviri a forţelor conser- vatoare (despre care vorbea Rosetti) numai punînd accentul pe mobili- zarea unor pături cît mai largi ale maselor săteşti şi orăşeneşti 5 6 *. Şi asociaţia lucrătorilor tipografi trebuia să lărgească baza de masă a radicalilor. Pe de altă parte, conform concepţiei lor economice — formulate în articolele lui C. A. Rosetti, E. Winterhalder, dar mai ales în ale lui Dionisie Pop Marţian — unul din mijloacele care putea asigura calificarea braţelor de muncă necesare unei industrii naţionale proprii era tocmai formarea diferitelor asociaţii profesionale. Marea majoritate a proprietarilor de tipografii care deţineau diferite posturi de conducere în casa de ajutor reciproc a lucrătorilor, ca E. Win- 1 Al. Ionescu, ari. cit., p. 115. 2 In septembrie 1881, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la apariţia ziarului „Romtnul”, la banchetul organizat In cinstea lui C. A. Rosetti, sărbătoritul, vorbind de Începutul activităţii ziarului, relata următorul fapt caracteristic”,-lucrătorii tipografi ai „Romlnului” se întru- neau, se puneau pe scaune şi unii din ei citiau primii articoli, li discutau, aplaudau, comentau, criticau şi adesea unul din ei venia şi-mi zicea : «domnule, mă iartă, aci Îmi pare că este o contrazicere». Vedeţi dar, d-lor, că era lesne să fii redactorul unui jurnal şi să nu faci multe greşeli, clnd înşişi lucrătorii tipografiei luau parte activă la redacţiunea ziarului. Ei lucrau adesea şi noaptea, lucrau cu veselie şi cu puterea ce dă iubirea şi refuzau plata ce li se cuvenea pentru lucrarea de noapte” (Banchetul oferit lui C. A. Rosetti cu ocaziunea aniversării a XXV-a a fondării „Romlnului” la] 27 septembrie 1881, Tipografia „Romlnul”, Carol Gobl, Bucuresci p. 89). 3 în studiul de faţă nu ne oprim asupra influenţei ideilor socialismului mic burghez mai ales a proudhonismului asupra concepţiilor lui C. A. Rosetti, problema formlnd obiectul unei alte comunicări. 4 Vezi D. Berindei, Frămtntările politice şi sociale tn jurul alegerii domnitorului Cuza în Ţara Romînească, In „Studii”, anul VIII (1955), nr. 2, p. 53. 6 După relatările contemporane, In zilele de puternice frămtntări din 22—24 ianuarie 1859, cu ocazia alegerii domnitorului tn Ţara Romînească, In Bucureşti, tn jurul mitropoliei, s-au adunat şi numeroşi „lucrători tulburători” mobilizaţi de radicali (D. Berindei, ari. cit., p. 56, nota 7 şi p. 57). www.dacoromamcaj'o 68 GH. HAUPT 4 terhalder (care în, 1860 este ales preşedintele casei de ajutorare), Ştefan Basidescu (casier în decurs de cîţiva ani), Petre Ispirescu (cunoscutul povestitor şi, în acelaşi timp, proprietar de tipografie) membru în comitet şi alţii *, erau militanţi activi ai grupării politice a lui C. A. Bosetti. Acelaşi lucru îl putem constata şi cu privire la persoanele care acordau ajutor material organizaţiei lucrătorilor tipografi. în bilanţul de venituri pe 1859 şi 1860, printre donatorii unor ofrande, figurează numele persoanelor apropiate, în acea perioadă, grupării lui C. A. Bosetti (unii dintre ei fiind în acelaşi timp şi proprietari de tipografii) ca : V. Boerescu, Comeliu Lapati şi alţii care donează bani, scriitorii Gr. Serurie şi H. Filimon care dau cîte 10 exemplare din cărţile lor etc. 1 2. Casa de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi a fost susţinută, în afară de cei sus-amintiţi, şi de numeroase alte personalităţi înaintate ale vremii. Ziarul lui D. Bolintineanu „Dîmboviţa**, anunţînd în octombrie 1859 existenţa unei „Case de economie fondată în favorul lucrătorilor tipografi din Bucureşti**, adresează cititorilor chemarea de a veni în ajutorul acesteia, socotind acest lucru ca o „faptă frumoasă din par- tea tuturor romînilor**. în acelaşi articol era solicitat şi guvernul să acorde „o mînă de ajutor acestui aşezămînt folositor** 3. Statutele casei au fost publicate şi în revista economică condusă de Dionisie P op Mar- ţian 4 *. în noiembrie 1862, Ion Ionescu de la Brad, pe atunci redactorul ziarului „Ţăranul romîn“, era ales preşedinte al Casei de ajutorare a lucrătorilor tipografi din Bucureşti**s. Stăruinţele lui Bosetti, ale lui Bolintineanu şi ale altora n-au fost de prisos, astfel că, în martie 1860, statutul a fost întărit de către guvern 6, iar peste cîtva timp s-a acordat Casei de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi şi im ajutor din fondurile Ministerului Cultelor. Ani de-a rîndul, conform prevederilor statutului, preşedintele şi casierul acestei organizaţii a lucrătorilor tipografi au fost patronii, pro- prietarii tipografiilor. Prezenţa lor se explica — pe lîngă cauzele mai sus menţionate — şi prin aceea că, datorită slabei dezvoltări a capitalismului la noi în ţară, în atelierele tipografice relaţiile între lucrători şi patroni erau încă quasi-patriarhale, contradicţiile nefăcîndu-se încă acut simţite 7. Din faptul că această Casă de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi a fost susţinută de patroni şi chiar de numeroşi reprezentanţi ai burgheziei liberale nu rezultă însă că e vorba de o organizaţie de meseriaşi sau una 1 Proprietarii de tipografii pot fi identificaţi după Gr. Creţu, Tipografiile din Romtnia de la 1801 ptnă astăzi, Bucureşti, 1910. 2 Cf. Bilanţul veniturilor şi Întrebuinţarea fondului „Casei de prevedere şi ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi** pe anul I, de la 1 oct. 1858—1859, în „Dîmboviţa** II (1859), oct. 21, p. 7,; pe anul II, în „Analele economice**, 1860, p. 109. 3 „Dîipboviţa**, 1859, nr. 2 din 17 oct. p. 2. 1 „Analele economice**, 1860, p. 107—109. B „Ţăranul romîn“, II (1862), nr. 37 din 2 dec. * „Monitorul oficial al Ţării Romîneşti**, nr. 72 din 25 martie 1860, p. 289—290. 7 Referitor la această situaţie a lucrătorilor din cadrul Casei, Al. Ionescu scria în articolul citat: „Cum însă, pe atunci, raporturile dintre patron şi lucrători nu erau atît de aspre ca azi, deoarece situaţiunea materială a lucrătorilor era foarte bună din pricina numărului lor restrlns, s-a hotărît ca societatea să fie alcătuită din patroni şi lucrători**. www.dacoromamca.ro 5 PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI IN ROMlNIA 69 patronală. Nimic mai greşit decît o asemenea apreciere. în Bomînia, ca şi în numeroase alte ţări, în perioada luptei pentru lichidarea orînduirii feudale şi statornicirea celei capitaliste, muncitorimea care dintr-o „clasă în sineu nu se transformase încă într-o „clasă pentru sine“ nu s-a desprins din frontul antifeudal ca o forţă de sine stătătoare, formînd doar o aripă de stînga a burgheziei radicale. Cu tot caracterul îngust, chiar primitiv, cu toate că se afla sub puternica influenţă a burgheziei liberale, Casa de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi era o asociaţie muncitorească care tindea către îmbunătăţirea situaţiei membrilor ei K Totodată nu a fost întîmplător faptul că primii lucrători care înfiin- ţează asemenea organizaţii au fost tipografii. Este un fenomen destul de răspîndit în Europa în veacul al XlX-lea ca primii care păşesc pe calea organizării să fie lucrătorii tipografi. Aşa s-a întîmplat în Italia, Ungaria, Austria etc.2. Aceasta se explică prin însăşi situaţia lor socială, prin tra- diţiile şi obişnuinţa lor de organizare aduse încă din bresle şi, în sfîrşit, prin însuşi caracterul profesiei, care cerea un grad mai înalt de cultură şi de cunoştinţe. Trebuie menţionat faptul că această Casă de ajutor reciproc a lucră- torilor tipografi va servi în anii următori, după cum relatează Al. Ionescu, ca model tuturor asociaţiilor de breaslă. în studierea istoricului Casei de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi o mare însemnătate o au statutele ei3. în aceste documente importante, care, în decursul anilor, au suferit doar modificări neînsemnate 4, se arată că scopul urmărit de lucrătorii tipografi prin fondarea acestei case comune de prevedere şi ajutor reciproc era găsirea unui mijloc pentru „a se adăposti în viitor de relele care ameninţă toate clasele lucrătoare prin lipsa mijloa- celor pecuniare la întîmplare de lipsă de lucru, de boală, de moarte sau de alte împrejurări... “ Dacă statutul admitea ca preşedintele şi casierul să fie aleşi dintre patroni, societarii trebuiau să fie neapărat lucrători tipografi. Organizaţia era în primul rînd compusă dintr-o casă de ajutor reciproc, ai cărei membri plăteau cotizaţii, din care primeau ajutor în caz de boală sau lipsă de lucru, pensie la bătrîneţe pentru ei, sau pentru văduvele şi copiii lor. Totodată, exista în cadrul ei şi o casă de prevedere unde asociaţii puteau depune sume de bani în păstrare, primind pentru ele dobînzi. Pentru a putea plăti aceste dobînzi, sumele depuse erau folosite după * * 1 „Era prima asociaţiune care a luat naştere In ţara noastră, In clasa lucrătorilor” („Alma- nah tipografic**, an III (1899), p. 6). * Vezi Giorgio Candeloro, II mooimento sindicale tn Italia, Roma, 1950 (folosim ediţia rusă, Moscova, 1953, p. 9); Nemeş Dezsb, Az altalanos munkâsegylet tortinete [Istoria asociaţiei generale muncitoreşti], Budapesta, 1952, p. 52. 8 Statutele au fost publicate In „Dîmboviţa**, II (1859), voi. 21, p. 7; „Analele economice 1860, p. 107-109; „M. of. al Ţ.Rora.**, nr.72, din 25 martie 1860, p. 289-290; „Ţăranul romln“ II (1862) nr. 37, 2 dec. După ziarul „Dîmboviţa**, acest document a fost republicat de George Ionescu, Spicuiri din trecutul tipografiei cu privire mai ales la tipografiile romtneştl din diferitele epoci, Bucureşti, Imprimeria statului, 1907, p. 177—183 ; Cu puteri unite, Istoria de 76 de ani a sindicatului Gutenberg, Buc., 1933, p. 33—37. 1 Paragraful 32 al statutului adoptat In 1858 prevedea că : „după ce se Va cere şi se va doblndi autorizarea guvernului, comitetul are deplină putere a lucra In numele societăţii oricum interesele ei vor cere' şi conform statutelor, invoclnd şi chiar ajutorul guvernului la caz de trebuinţă**. In octombrie 1860, acest paragraf s-a suprimat din statut. www.dacoromamca.ro 70 GH. HAUPT 6 chibzuiala comitetului, în „lucrări producătoare**, depozitarul avînd însă dreptul să-şi retragă suma „ori cînd va avea trebuinţă**. Toate problemele erau rezolvate de adunarea generală care, întrunită anual, alegea noua conducere şi aducea modificări statutului, după necesitate. Simţul solidarităţii membrilor acestei societăţi e dovedit şi prin aceea că se prevedea de la început dreptul de a beneficia de ajutor şi lucrătorii tipografi străini veniţi de peste hotare, care nu-şi găseau angajare în ţară. Paralel, se manifesta tendinţa apropierii de mun- citorii de toate profesiile, prevăzîndu-se în statut următoarele: „Cu toate că această casă este fondată de către lucrătorii tipografi şi, mai cu seamă, pentru dinşii, ea însă va fi deschisă pentru toţi lucrătorii de orice profesie”. Acest drept se referea numai la casa de prevedere nu şi la cea de ajutor. Casa de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi nu era o organizaţie de rezistenţă împotriva patronilor, şi nici nu era concepută ca atare, ci, dimpotrivă, urmărea să-şi desfăşoare activitatea în perfectă armonie cu aceştia din urmă. Astfel patronii erau înştiinţaţi din oficiu de noua con- ducere aleasă şi erau responsabili de sumele contribuabililor asociaţi. Cu timpul, prezenţa patronilor se va explica prin tendinţa din ce în ce mai pronunţată a acestora de a evita astfel conflictele de muncă şi a-şi reglementa pe cale paşnică, convenabilă lor, problemele litigioase cu lucrătorii. între anii 1864 şi 1865, organizaţia lucrătorilor tipografi trece printr-o serioasă criză, provocată de acţiunea casierului societăţii, patronul Ştefan Easidescu, care, avînd greutăţi financiare, întrebuinţează întregul capital numerar al Casei de ajutor reciproc în operaţiunile sale comerciale; ajun- gînd la faliment, se pierd banii adunaţi în decursul anilor de lucrătorii tipografi asociaţi. Frauda a fost descoperită şi delapidatorul dat în jude- cată1. La această greutate creată s-a adăugat şi desinteresarea manifestată de comitetul de conducere care, din martie 1865, nu s-a mai întrunit în şedinţele bilunare prevăzute în statut 2. în aceste condiţii, a fost convocată pentru 31 octombrie 1865 adunarea generală anuală. La această adunare generală, se ia hotărârea schimbării denumirii de Casa de ajutor reciproc în aceea de „Asociaţiunea lucrătorilor tipografi din Romînia”. Ca urmare a acestei schimbări, organizaţia lucrătorilor tipografi s-a lărgit conside- rabil, extinzîndu-şi activitatea în întreaga ţară. Dar noul statut adoptat 3 nu se deosebea în fond de cel din 1858, situaţia patronilor în asociaţie rămînînd neschimbată. Articolul 3 al statutului prevedea că „Asociaţiunea se compune de un număr nelimitat de membri de drept şi patroni” iar art. 5 preciza că „Patronii asociaţiunii sînt binefăcătorii aceia care vin în ajutorul asociaţiunii cu o sumă de cel puţin 50 galbeni”. Schimbarea denumirii Casei de ajutor reciproc n-a reuşit însă să liniştească pe cei nemulţumiţi. Caracterul îngust, limitat, al acestei aso- ciaţii care prevedea că „Aceste statute se pot modifica şi îmbunătăţi. în 1 „Tipograful romln", 1866, nr. 6, 14 ianuarie, p. 22, 23. * Idem, 1865, nr. 5, 22 oct. p. 20. * Idem, 1866, nr. 7, 1 febr., p. 27-28. www.dacaramamcajo 7 PEIMBLB ASOCIAŢII MONCITOKESTI ÎN BOMtNIA 71 formă, dar nicidecum a se schimba în fond” va deveni o piedică în însăşi dezvoltarea ei, frînînd lupta lucrătorilor împotriva patronilor care-i exploatau nemijlocit. O nouă fraudă comisă în 1867 de casierul Al. Tocescu 1 va avea drept rezultat decăderea şi lîncezirea asociaţiei pe o mai lungă perioadă. Toate acestea au contribuit ca, în cadrul lucrătorilor tipografi, .să se înfiripe şi mai apoi să se întărească o stare de nemulţumire faţă de situaţia existentă. Acum începe să se manifeste şi o tendinţă combativă, ce urmărea ca asociaţia să nu se mărginească numai la ajutorare, ci să de- vină şi organ de apărare al intereselor muncitorimii împotriva patronilor. Această stare de spirit şi-a găsit ecou în coloanele gazetei „Analele tipo- rafice” care apărea bilunar din 1869. Din această foaie, prima gazetă mun- citorească din Biomînia cunoscută pînă astăzi, s-a păstrat doar un singur număr 2. Cercetătorii interesaţi mai pot găsi unele informaţii despre cele- lalte numere în presa vremii, care, din cînd în cînd, reproducea şi cî- teva articole din „Analele tipografice” 3, fapt grăitor pentru ecoul produs de această primă publicaţie muncitorească în opinia publică. Foaia, redactată de un oarecare R. V. Domşa, era scrisă confuz, greoi, •deschisă fiind însă „pentru fiecare ce doresce să-şi arate opiniunile sale”, în centrul preocupărilor stătea şi situaţia creată în cadrul asociaţiei. Criticînd tărăgănarea rezolvării problemelor litigioase, create în urma fraudei descoperite, gazeta atacă totodată şi problema situaţiei în care se Aflau lucrătorii tipografi. Constatînd faptul „că lucrătorul este astăzi nevoit să lucreze zi şi noapte, lucru ce e mai presus de puterea omenească”, „Analele tipografice” puneau problema întocmirii unei „regule care să se admită în toate tipografiile şi care regulă să fie numai în favoarea lucră- torilor”. Un pronunţat caracter revendicativ îl prezenta scrisoarea semnată I. Gh. Vasilescu (Ploeşteanu), în care, descriind situaţia grea a lucrătorilor tipografi din capitală, propunea în privinţa „ouvrierilor tipografi” urmă- toarele : 1. „O întrunire a muncitorilor din capitală în care să fie formulat regulamentul cu care doresc să lucreze într-o tipografie şi să stabilească tariful preţurilor”. în al doilea rînd, înfiinţarea unei asociaţii a tipografilor „serioasă, nu ca acelea care au fost, şi este a se reînfiinţa, unde fiecare ouvrier să-şi depună regulat taxa sa, ca la VTeme de nevoe să ştie unde să se adreseze, cînd nu va avea de lucru, sau cînd va fi maladu; şi această asociaţiune să fie astfelu regulată precum este la Paris şi în celelalte oraşe ale Europei civilizate”. Ideea de organizare într-o societate de rezistenţă era întărită şi prin fraza cu care se încheia articolul: „Numai prin asocia- ţiune şi unire se poate învinge orice obstacole”. Pentru a salva asociaţia lucrătorilor tipografi, C. A. Rosetti 4 intervine din nou, convocînd lucrătorii tipografi pentru 12 iulie 1870 la o şedinţă In sala Ateneului. 1 Al. Ionescu, ari, cil., p. 115. * Acest număr al gazetei a fost descris de N. Munteanu, Gazeta Analele tipografice (1869—1872), In „Analele Inst. de ist. partidului de pe lingă C.C. al P.M.R”, an I (1955), nr. 3, p. 143—146. s Vezi Nerva Hodoş şi Al. Sădi Ionescu, Publicaţiile periodice romtneşti, Bucureşti, 1913. 4 Pentru atitudinea lui C. A. Rosetti faţă de lucrători este semnificativ faptul că In 1872 el a vrut să cedeze tipografia sa lucrătorilor angajaţi In acest stabiliment: „prin cesiunea www.dacoramamcajo 72 GH. HATJPT 8 Luînd cuvîntul la această. întrunire, Rosetti sublinia necesitatea aso- ciaţiei, îndemnînd pe lucrători să înfrîngă greutăţile ivite şi să urmeze „fără şovăire pe calea de mai înainte411. Abia după un an şi ceva, la 20 februarie 1872, 27 de asociaţi, printre care şi unii patroni, reconstituiesc societatea* 1 2. în mai 1872, aprobînd noile statute, „Societatea generală* de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi Gutenberg44 va fi socotită reîn- fiinţată 3. Conţinutul noului statut nu se deosebea în fond de acela al Casei de ajutor reciproc din 1859 — scopul rămînînd acelaşi: 1. Ajutorarea "n caz de boală sau în caz de deces şi constituirea unei case de pensii j 2. „A ajuta în caz de lipsă de lucru, a ajuta pe tipografii voiajori, a lucra pe căi legale pentru îmbunătăţirea situaţiei lor44. Astfel, încercările încă confuze ale lucrătorilor tipografi de a se uni în vederea obţinerii revendicărilor comune, a susţinerii intereselor lor împotriva patronilor, se vor realiza doar parţial în anii dinaintea războiului de independenţă. fir. TENDINŢA DE „AUTOA«TUTORABE“ Pe lingă cele relatate, la începutul anului 1872, în mişcarea muncito- rească din Romînia se manifesta şi o altă tendinţă, analogă cu mişcarea lui Schultze-Delitzsch apărută în Germania în deceniul anterior şi care îşi păstra încă influenţa în mişcarea muncitorească din Austria, Cehia şi Ungaria din aceşti ani4. Economistul german Schultze-Delitzsch în anii 1850—1860, pentru contrabalansarea mişcărilor politice şi profesionale ale muncitorimii, propaga ideea înfiinţării, sub conducerea liberalilor, a unor asociaţii şi cooperative muncitoreşti care să-şi desfăşoare activitatea sub lozinca „Selbsthilfe“, adică autoajutorare. Conform acestei teorii liberale, li se propunea muncitorilor, pentru ieşirea din situaţia lor mi- zeră, „ajutorarea reciprocă44, „autoajutorarea44; ca mijloc de ridicare în colectiv din situaţia de exploataţi era indicat înfiinţarea de către muncitori a unor asociaţii prin care să se asigure procurarea (din co- tizaţii, economii şi ofrande) a unui capital necesar fondării întreprinde- rilor industriale proprii, a cooperativelor de producţie. Prin aceste teorii, se urmărea abaterea atenţiei muncitorilor de la lupta împotriva sistemului capitalist şi dirijarea ei spre întărirea acestui sistem, sădindu-se în rîn- tipograflei lucrătorilor, Rosetti voi să pună In practică generosul său ideal, că adică producţi- unea muncitorului să-i revină lui“ [muncitorului]. (C. A. Roselti ca tipograf. Omagiu din partea inst. de arte grafice „Carol Gobt“, S-sor I. Şt. Rasidescu, cu ocasiunea desvelirii monu- mentului seu tn ziua de 20 aprilie 1903, cu o scurtă descriere a serbării şi discursele pronunfate cu această ocasiune, Bucureşti, Inst. de arte grafice „Carol Gobl", S-sor I. Şt. Rasidescu, p. 37. 1 Informaţiile slnt luate dintr-o schiţă biografică C. A. Rosetti, publicată In „Almanach tipografic”, anul III (1899), p. 7. * Al. Ionescu, arf. cit., p. 115; unele date inexacte, şl In Cu puteri unite, p. 40—42. 8 Statutul „Societăţii generale de ajutor reciproc al lucrătorilor tipografi Gutenberg"' se află In Biblioteca Academiei R.P.R. sub cota A. 11797, voi. 28. 4 Cf. Nemeş D., op. cit., p. 35—39. AmoSt Klima, Pocatkg ceskeho delnickeho hnulu [începuturile mişcării muncitoreşti cehe], Praga, 1948 (folosim ediţia rusă, Moscova 1949, p, 168, 170, 180-184). www.dacoromamca.ro 9 PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI IN ROMtNIA 73 durile lor iluzia posibilităţii lichidării exploatării fără schimbarea orîn- duirii sociale existente. Unele idei ale lui Schultze-Delitzsch, care urmărea în fond sădirea iluziei armoniei între muncă şi capital, găsesc ecou destul de larg şi în rîndurile burgheziei romîne. în această privinţă, este edificator dis- cursul rostit de economistul P. S. Aurelian la 4 ianuarie 1872 în cadrul adunării generale a societăţii „Economia”. Aurelian, mai ales după 1871, începuse să dea atenţie creşterii mişcării muncitoreşti în Europa şi e: preocupat de problema „mişcărilor sociale cunoscute sub nume de greve”1. In acest discurs vorbitorul, menţionînd faptufcă revoluţia din 1848 a scos în evidenţă că „organizaţia economică şi socială a Europei nu mai corespunde pe deplin cu cerinţele populaţiunilor lucrătoare”2, arată că în ultimul timp, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea situaţiei muncitorimii, se duce o luptă între două curente. Fără a le spune pe nume, P. S. Aurelian se referea la curentul lasallian şi la mişcarea lui Schultze-Delitzsch. Primul, după caracterizarea dată de Aurelian, era „reprezentantul acelor ce pretind că numai statul cu autoritatea şi mijloacele sale este în fetare să rezolve chestiunea; iar cel de al doilea, reprezentat de cei ce susţin că iniţiativa individuală, că spiritul de solidaritate, munca şi economia sunt mijloacele cele mai practice şi mai temeinice pentru a înălţa pe lucrătorii de toate gradele”. El se pronunţa împotriva lasallienilor care, după părerea sa, pentru a-şi ajunge scopul, vor „o reorganizare radicală a societăţii... s-o prefacă din temelie, vis imposibil, oricît ar fi de generos”, aderînd în schimb cu multă simpatie la adepţii lui Schultze-Delitzsch, socotiţi de el „mai practici” şi care „s-au pus pe lucru cu toată ardoarea ce inspiră cre- dinţă într-o idee mare; şi rezultatele însemnate ce au dobîndit probează de ajuns că, calea pe care au apucat nu este greşită”. O poziţie asemănătoare a avut şi Ion Ghica, care de asemenea insista asupra teoriilor autoajutorării propagate de Schultze-Delitzsch, respingînd totodată ideile lasalliene 3. Faptul că şi în Romînia se iveşte un curent ce preconiza o politică liberală muncitorească şi că la începutul anului 1872 unii reprezentanţi ai burgheziei îşi vor oferi chiar patronajul lucrătorilor doritori de a se organiza, nu se poate atribui numai tendinţelor similare ale burgheziei din numeroase alte ţări europene. Fără doar şi poate că a avut un rol şi tent dinţa accentuată a burgheziei industriale romîne de a forma un puternic curent în favoarea protejării industriei naţionale şi pentru găsirea mij- loacelor în vederea pregătirii profesionale, a unor muncitori autohtoni * * 1 P. S. Aurelian, Comentariu despre grevele muncitorilor agricoli din Anglia, In "Revista sciinţifică”, III (1872—73), nr. 4 din 1 aprilie, p. 49, Cronica; nr. 8 din 1 iunie, p. 114; nr. 22 din 1 ianuarie 1873, p. 338—340. * P. S. Aurelian, Riscursulu rostitu în ziua de 4 ianuarie tn şedinţa adunării generale a societăţii Economia, In „Revista sciinţifică”, 111(1872—73), nr. 8, in 1 iunie, p. 126—127. 8 Unele date privind răspîndirea lucrărilor şi ideilor lui Schultze-Delistzsch In rîndurile economiştilor romlni din aceşti ani se pot găsi la G. Miadenatz, Glndirea cooperativă tn Romînia, voi. I. Bucureşti, 1939. www.dacoromamca.ro 74 GH. HAUPT 10 •calificaţi1. „Numai prin asociaţiune noi putem perfecţiona meşteşugurile noastre.. insista Aurelian2. Dar cauza principală a acestei politici trebuie căutată în ecoul produs •de Comuna din Paris în Romînia şi în influenţa creşterii mişcării muncito- reşti internaţionale. Lupta proletariatului din Paris şi activitatea Inter- naţionalei I au atras privirile cercurilor conservatoare şi liberale din Ro- mînia asupra chestiunii muncitoreşti, împingîndu-le la căutarea unor soluţii pentru evitarea vreunei primejdii în viitor. Această teamă se vădea şi în campania de calomnii şi injurii întreprinsă împotriva Internaţionalei I, mai ales după 1871, de către reacţiunea romînă. Organele de presă conservatoare, care aveau o orientare deschis reacţionară, se dedau la atacurile cele mai josnice împotriva Internaţionalei I, necruţînd epite- tele cele mai injurioase. Totodată, conservatorii se foloseau de această atmosferă şi în lupta împotriva opoziţiei liberale, mergînd pînă la califi- carea conducătorilor acesteia drept adepţi ai Internaţionalei I. într-un articol, ziarul „Telegraful", condus de elemente radicale, asemănînd re-' acţiunea cu omul care se înneacă şi caută să se salveze fie şi cu un fir de pai, scria următoarele : „Reacţiunea şi-a găsit craca de care s-a agăţat acuma : „Internaţionala" 3. Pericolul Internaţionalei I apărea pretutin- deni în faţa conservatorilor 4 iar presa exprima neliniştea lor faţă de creşterea luptei proletariatului internaţional. Starea aceasta de spirit era propice nu numai conservatorilor dar şi multora dintre liberali. După 1871, a stăvili drumul stafiei roşii, stafiei socialismului, a Internaţionalei I, a devenit conţinutul principal al politicii sociale a conservatorilor, şi cu timpul şi a liberalilor. Referindu-se la inte- lectualii educaţi în spiritul liberalismului francez, N. P. Zubcu Codreanu scria la 16 mai 1875 din Bucureşti: „Găsim la intelectualii din Romînia aceleaşi înjurături dezgustătoare şi aceeaşi calomnie la adresa socialiştilor, ca şi în cercurile liberale din Occident". Şi adăuga că în Ro- mînia „nu s-a făcut încă absolut nimic în privinţa răspîndirii a propagării socialismului. Nu sînt decît prejudecăţi supărătoare, revoltătoare împo- triva lui" 5. Cu aceste tendinţe politice şi economice ale burgheziei trebuie puse în legătură atît iniţierea unei politici liberale muncitoreşti cît şi atitudinea quasi-binevoitoare faţă de unele asociaţii muncitoreşti ce se vor crea. în unele cercuri se credea că, prin mijlocirea unor asociaţii aflate sub patronaj „filantropic" sau prin crearea unor instituţii profesionale, lucrătorii vor putea fi opriţi să păşească pe cale proprie, dar mai ales să intre sub influ- 1 în 1875, Intr-un raport, consulul austriac arăta marea lipsă a şcolilor profesionale pentru maiştri calificaţi. „Neavlnd nici cea mai mică ocaziune d-aşi clştiga cunoştinţele tehnice, Romînia e nevoită a-şi aduce din străinătate ingineri, maiştri şi tot felul de meşteri; („Economia rurală”, 1876, iunie 25, p. 179). ^ 2 „Revista şciinţifică”, V (1875 — 76), nr. 9, 15 iunie, p. 129. 8 „Telegraful", II, (1872), nr. 37, 12 martie, p. 1—2. 4 Idem, II (1872), nr. 45, 22 martie. în 1872 ziarul „Informaţiile Bucureştiului" ajun- sese să descopere o secţie a Internaţionalei I In capitala ţării. 5 Documente privind războiul de independentă, voi. I, partea I, p. 609. www.dacoromanica.ro 11 PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI IN HOMlNIA 75 ■enţa Internaţionalei I. Aceste tendinţe s-au reflectat într-o oarecare măsură şi într-un articol al lui Eliade Eădulescu apărut post mortem la începutul anului 1875. în acest articol, atacînd Internaţionala I, Eliade Eădulescu îşi exprima teama faţă de întărirea spiritului revo- luţionar în Eomînia. Eevoluţia, pe care o asocia cu Internaţionala I, •era socotită de el ca „răul de care suntem ameninţaţi" şi pentru evitarea acestui pericol propunea: „să se înfiinţeze cît de curînd şcoli de meserie, de agricultură, de industrie şi comerţ, prin toate districtele din Eomînia, dacă nu doreşti să vezi proletariatul introducîndu-se şi în ţara noastră însoţit de societatea internaţională, care acum ameninţă chiar pe potenta Busi’e a o zgudui din temelie" C Punerea în practică a acestor tendinţe de politică liberală în problema muncitorească a găsit în aceşti ani un climat favorabil, situaţia precară a muncitorimii fiind îngreuiată acum şi de creşterea unor pături pauperizate din rîndurile meseriaşilor în urma concurenţei mărfurilor industriei străine. Eomînia, fiind o ţară înapoiată, cu un număr restrîns de întreprinderi industriale, avea un proletariat industrial în proces de formare, iar munci- torii se deosebeau încă prea puţin de meseriaşi. Caracteristic este şi faptul că, în epoca aceasta sub cuvîntul de „uvrier" se înţelegeau deopotrivă şi lucrătorii şi meseriaşii. în asemenea condiţii, visurile de a deveni mese- riaş, sau patron, stăpîneau puternic minţile lucrătorilor. Aceste iluzii alimentau tendinţele de a găsi un limbaj comun cu patronii, de a se încrede în „protectorii din lumea bună", adică în burghezie. Abia cu timpul practica luptei de clasă a putut spulbera aceste năzuinţe, demonstrînd falsitatea lor. Pe de altă parte, în rîndurile lucrătorilor — precum se vede din exemplul tipografilor — s-a întărit în aceşti ani ideea necesităţii organizării, tendinţă alimentată şi de exemplul mişcării muncitoreşti internaţionale, în literatura noastră istorică s-au arătat unele aspecte privind ecoul produs de Comuna din Paris în Eomînia 1 2, dar nu s-a cercetat încă în ce măsură se cunoştea în ţara noastră activitatea mişcării muncitoreşti internaţionale. Fără a ne propune rezolvarea acestei probleme complexe, vrem să indicăm în acest studiu doar cîteva aspecte ale ei. Una din căile de pătrundere în Eomînia a ideilor ce influenţau pro- letariatul internaţional în acest deceniu era Transilvania. încă din mai 1866 „Asociaţia generală muncitorească de autoeducare" din Yiena, aflată sub influenţa lassaliană, elaborează manifestul „Către poporul muncitor din Austria” difuzat în şase limbi, printre care şi în limba romînă. în acest manifest se formulau revendicări democratice importante şi reven- dicări de clasă ca : votul universal, libertatea presei, a întrunirilor şi a asociaţiilor, eliberarea muncii de sub capital, lichidarea asupririi naţionale; 1 I. Eliade Rădulescu, îmbunătăţirea stării claselor muncitoare, In „Trompeta Carpa- ţilor, nr. 1174, din 12 ianuarie 1875, p, 3, 2 Vezi Barbu Lăzăreanu, Cîntăreţii romtni ai Comunei din Paris, ed. a Il-a, Buc., 1949 ; Acad. P. Constantinescu-Iaşi, Despre Comuna din Paris şi ecoul ei în presa contemporană din Romtnia (1871-1880), In „Studii”, anul IV (1951), nr. 1, p. 27-51. www.dacoromanica.ro 76 OH. HAUPT 12 se cerea înfrăţirea muncitorilor de diferite naţionalităţi1. Manifestul acesta destinat şi muncitorilor romîni a ajuns pe semne şi în Transilvania. în aceeaşi perioadă se formează la Timişoara „Asociaţia generală a muncitorilor", influenţată de Internaţionala I, care strîngea în sînul ei muncitori romîni, germani, unguri şi sîrbi, publicînd manifeste şi apeluri în patru limbi2. N-ar fi exclus ca, prin intermediul acestei organizaţii muncitoreşti din Timişoara, literatura de agitaţie şi presa muncitorească să fi fost transmise şi în Bomînia. Oare nu pot fi puse în legătură cu această activitate constatările publicate în „Altalanos Munkâs Ujsâg", editat la Budapesta în limba maghiară şi germană, care, susţinînd că agitaţia lui nu se mărgineşte numai la Ungaria, scria: „Peste graniţele patriei, pe pămîntul săsesc, în Sîrbia, jos pînă în Moldova şi în Muntenia, transportă „Gazeta generală muncitorească” scînteile cunoştinţei. Pînă în Delta Dunării pătrunde chemarea care să trezească muncitorii dintr-un somn lung" 3. Creşterea mişcării muncitoreşti în Transilvania, agitaţia şi propaganda socialistă desfăşurată de asociaţiile muncitoreşti din Budapesta, Timi- şoara, Beşiţa, vor avea o puternică influenţă asupra presei democratice romîne din’ Ardeal. „Federaţiunea", „Familia", dar, mai ales, ziarul „Albina" şi-au manifestat făţiş simpatia faţă de Comuna din Paris, susţi- nînd în numeroase articole justeţea cauzei pentru care s-a ridicat prole- tariatul parizian; apoi, cu multă atenţie se urmărea în ziarele romîneşti din Transilvania activitatea Internaţionalei I. în decursul anului 1871, „Albina", „Federaţiunea" şi „Familia" au făcut cunoscută, deşi inexact, viaţa lui Karl Marx, publicînd şi o fotografie a acestuia 4. ’ în mijlocul uraganului de calomnii, dezlănţuit după 1871 de presa burgheză europeană împotriva Internaţionalei I, ziarele democratice romîneşti, şi în primul rînd „Albina", au avut curajul să dezmintă greşitele informaţii şi calomniile, prezentând cu multă simpatie în coloanele lor activitatea Internaţionalei I. „Internaţionala I-a — scria „Albina" —- acest cuvînt a umplut de groază diplomaţia şi pe capitalişti, iar pe acei pentru care s-a format, de atîtea speranţe noi". Pe marginea dării de seamă despre conferinţa din 17/28 septembrie 1871 a Internaţionalei I, care a avut loc la Londra sub preşedinţia lui Karl Marx, „Albina” publica un articol în care, printre altele, scria: „Internaţionala mai bine de un an face mişcări cu mult mai serioase şi joacă prin fabrici un rol mai virtos, cu mult mai mare decît să nu fi atras atenţia lumei asupra sa şi mai cu 1 A. Klima, op. cil., p. 170—171. * Fotocopia unui asemenea apel care chema muncitorimea din Timişoara la o Întrunire pentru 3 iulie 1870 a fost publicată de Nemeş D., op. cil., p.128 ; vezi şi A. Egyed ; Istoricul asocia- ţiilor muncitoreşti din Transilvania (1£6&—1872), in „Studii" nr.6/1956. Acest apel, scris In patru limbi, semnat de „Comitet" a atras atenţia ministrului de interne al Ungariei care, intr-o adresă energică, a cerut primarului din Timişoara să cerceteze imediat acest lucru şi să Întoc- mească un raport amănunţit (Arh. St. din Budapesta (OL BM, 1870, R. 17 4331). 3 „Altalanos Munkâs Ujsâg“ [Gazeta generală muncitorească], 1870 iunie 12; Magijar munkăsmozgalom tSrlinelenek vălogaloll dokumenlumai [Documente alese privind mişcarea muncitorească din Ungaria], voi. I, p. 121. * Vezi mai pe larg studiul nostru In Studii şi referate privind istoria Romtniei, Ed. Acad. R.P.R., 1953, voi. II, p. 1236, nota 4. www.dacoromanica.ro 13 PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI IN ROMlNIA 77 seamă a celei amice claselor muncitoare. Noi. care suntem cu trup şi suflet pentru emanciparea muncii şi recunoaşterea lucrătorilor, un factor egal îndreptăţit în societate, totdeauna ne-am interesat de numita asociaţie şi avem ferma credinţă că şi între stimabilii noştri lectori se vor fi. aflînd mulţi din aceia, pentru care tendinţele şi mişcările din timpurile din urmă ale Internaţionalei nu le vor considera ca un ce fără valoare. De aceea, noi mereu vom informa pe lectorii noştri despre paşii ce va face această asociaţie pentru ajungerea scopului şi realizarea dorinţelor şi cu atît mai vîrtos căci în viitor lumea are a se aştepta la multe şi mari lucruri din partea lucrătorilor aşa numiţi socialişti44 x. Conform celor promise, în coloanele „Albinei44 apăreau regulat ştiri şi articole ocupîndu-se de eveni- mentele mai importante ale activităţii Internaţionalei I, a social-democra- ţiei germane, pomenindu-se des, pe lingă Karl Marx şi „renumiţii Bebel şi Liebknecht44 2, de conducătorii de seamă ai mişcării /muncitoreşti. Alături de ziarele democratice din Transilvania, bine cunoscute şi răspîndite în Romînia, unele ziare bucureştene, ca „Telegraful44, prezentau cu nuanţe de simpatie ştirile în legătură cu Internaţionala I. Şi dintr-o sumară spicuire a presei ne putem da seama că ştirile despre „Asociaţia internaţională a muncitorilor44 a avut o relativ largă circulaţie în Romînia, în anii de după 1871, de unde se poate deduce că ele au devenit cunoscute şi celor interesaţi. Această deducţie rămîne deocamdată de domeniul ipotezelor, constituind obiectul unor cercetări viitoare. Astfel, în special după 1871, s-au întîlnit în Romînia două ten- dinţe, care numai după cîţiva ani se vor dovedi a fi diametral opuse: aceea de organizare proprie a muncitorilor şi aceea a burgheziei liberale de a lua sub sfera ei de influenţă muncitorimea. Ele vor da naştere cu- noscutei „Asociaţii generale a lucrătorilor din Romînia44, influenţată, după cum vom dovedi mai jos, de unele idei ale curentului „autoajutorării44. • Aceste idei au fost îmbrăţişate înainte de toate de acel grup care prin coloanele ziarului „Analele tipografice44 şi-a manifestat dorinţa făuririi unei asociaţii muncitoreşti cu mult mai largi şi mai bine organizate decît Casa de ajutor reciproc 1 * 3. Nu este lipsit de sens faptul că în conducerea Asociaţiei generale a lucrătorilor din Romînia predominau lucrătorii 1 „Albina”, nr. 81, din 17/29 oct., 1871, p. 4, articolul Afaceri d-ale Internaţionalei' Este foarte grăitor ceea ce scrie acest ziar pe marginea conferinţei Internaţionalei I din Haga' „Ce minunat lucru : Tocmai cind cei trei impăraţi „omnipotenţi", cum ii numesc astăzi uneltele diplomatice, se intllnesc in capitala noului imperiu german... Tocmai in acel timp se Întru- nesc în capiiala Olandei democraţii sociali, adică acei bărbaţi al căror suprem scop este emanci- parea lucrătorilor de tutela proprietarilor şi care spre ajungerea acestui scop au scris pe stin- dardul lor „Lupta pe viaţă şi moarte contra capitalului". Fireşte că diplomaţia, particulariştii, iezuiţii, tiranii şi despoţii popoarelor au atribuit şi atribuiesc alte tendinţe, alte scopuri „Inter- naţionalei" pentru ca să se sperie popoarele de ea şi s-o urască şi să condamne ca pe o socie- tate ce doar dărimă şi nu zideşte, ce nu cunoaşte drept de proprietate, pe cind adevărul este că ea, „Internaţionala", tinde la prosperarea maselor. O dovadă despre această tendinţă a ei este raportul general al Cons. Gen. din Londra" (Congresul International in „Albina", nr. 70 din 3/15 sept. 1871 p. 2—3). * „Albina”, nr. 63, din 5/17 august 1871, p. 71. 3 într-unul din articolele consacrate „Asociaţiei generale a lucrătorilor din Romînia", ziarul „Telegraful” arată că „Asociaţiunea s-a format mai intii intre lucrători tipografi, apoi intre toţi lucrătorii romini, aparţinind oricărei ramuri de industrie" (Despre utilitalea asociaţiilor de lucrători in „Telegraful”, III (1873), nr. 426, 27 iulie). www.dacGramanicajo 78 GH. HAUPT tipografi. Astfel, secretarul asociaţiei D. N. Eădulescu casierul Daniel Eăţescu, membrii în comitet G. Tănăscscu, C. Borşan, N. S. Eădulescu,. erau lucrători tipografi. în vara anului 1872, acţiunile de înfiinţare a unei asociaţii cuprinzînd pe toţi lucrătorii din Eomînia, indiferent de profesie, au intrat într-o nouă fază, iar în luna iulie a aceluiaşi an, ziarul „Analele tipografice4* * organ al lucrătorilor tipografi asociaţi, îşi va schimba titlul în acela de „Uvrierul" *. Sarcina „Uvrierului" 2 era pregătirea înfiinţării unei asociaţii generale a lucrătorilor din Eomînia, ea fiind „acea foaie înainte mergătoare, care trîmbiţa şi prepara unirea lucrătorilor" 3. în articolul de fond publicat în primul număr al ziarului „Uvrierul", care apare la 10 iulie 1872, se arăta: „Uniţi într-un adevărat scop de înaintarea şi îmbunătăţirea soartei, cea mai mare parte a lucrătorilor tipografi am găsit de cuviinţă de a ne grupa sub stindardul care să repre- zinte, de acum şi în viitor, unirea şi înfrăţirea tuturor lucrătorilor, pentru ca astfel să putem dărîma răul şi injustiţia ce de mult timp bîntuie clasa lucrătorilor. Pentru a ajunge la acest rezultat am găsit că, a ne putea mai cu înlesnire a ne înţelege unii cu alţii, sau mai bine zis, de a ne putea comunica ideile unii altora, era de necesitate a avea un organ al nostru, adică al tuturor lucrătorilor, independente de orice influenţe intereselor noastre. De aceea ne-am decis ca în locul ziarului „Analele”, să apară o nouă foaie care, sub un alt titlu şi o altă formă, să lupte neîncetat numai şi numai în a apăra interesele lucrătorilor" 4. Articolul program din primul număr al ziarului lămurea deci scopurile urmărite de gazetă şi de viitoarea asociaţie. Obiectivele principale erau : „îmbunătăţirea stării lucrătorilor; de a lua măsuri pentru asigurarea unui viitor, care ar putea fi trist pentru noi, dacă se va urma tot astfel ca pînă acum". Mijlocul pe care cei grupaţi în jurul „Uvrierului" îl indicau ca necesar în servirea cauzei emancipării muncitorimii de sub exploatare era soluţia în spiritul teoriilor lui Schultze-Delitzsch — formarea unor asociaţii pentru strîngerea capitalului „din care să se ajute industriaşii romîni să înfiinţeze stabilimente fără de a mai fi nevoie de concursul străinilor care au copleşit ţara noastră". Militînd pentru „unirea şi înfră- ţirea lucrătorilor prin interesele comune", redactorul ziaridui „Uvrierul" ţinea totodată să declare încă din articolul programatic, că asociaţia lucră- torilor ce se va crea „nu va fi o ramură a'„Internaţionalei", cu atît mai mult că nu vom urma exemplul adus de către dînsa". în urma acestor pregătiri, la 1 octombrie 1872, la Ateneu a avut loc o întrunire, la care, adoptîndu-se proiectul de statut publicat în prealabil în ziarul „Uvrierul", a luat fiinţă „Asociaţia generală a lucrătorilor din 1 Progresul lucrătorilor romlni, tn „Telegraful", II (1872), nr. 13, 13 iulie, p. 3. * In Bibliografia periodicelor a lui Nerva Hodoş şi Al. Sădi Ionescu figurează „Uvrieful" ; dar In bibliotecile noastre nu s-a păstrat nici un număr al acestei foi. Despre „Uvrierul" se pomeneşte in „Rominul", din 20 iulie 1872, In „Familia”, Pesta, 28 iulie 1872 şi 4 august etc. 1 „Lucrătorul romln”, anul I, nr. 1, din 5 noiembrie 1872, p. 1. * Articolul de fond cu caracter programatic al ziarului „Uvrierul" a fost reprodus In ziarul „Telegraful", II (1872), nr. 13 din 13 iulie p. 3. www.dacoromanica.ro 15 PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI ÎN ROMlNIA 7» Romînia". Asociaţia, după cum arăta şi denumirea, era concepută ca o organizaţie cuprinzînd lucrători „atît romîni cit şi străini" din toate ramurile de producţie şi din toate părţile ţării, avînd în fiecare oraş un comitet. Analiza statutului 1 2 ne dă posibilitatea stabilirii caracterului şi sco- pului urmărit de această organizaţie muncitorească, denumită „Asociaţia, generală a lucrătorilor din Romînia". Conform statutului, scopul Asociaţiei era încurajarea industriaşilor romîni prin ajutoare morale şi materiale, ajutorul reciproc al lucrătorilor în caz de boală, formarea unor munci- tori romîni calificaţi, şi în primul rînd „a înlesni membrilor asociaţi do a împrumuta mijloace băneşti pentru înfiinţarea de stabilimente indus- triale" a. Statutul deschidea porţile „patronajului burgheziei liberale, prevăzînd că „se numesc patronii asociaţiei toate persoanele filantropice romîne care vin în ajutor pîin donaţiuni care întrec suma de 100 lei", iar preşedintele asociaţiei poate fi ales şi dintre persoane care „nu aparţin clasei lucrătoare". Este deci o abatere de la sistemul Schultzerian, care excludea principial orice intervenţie a statului sau filantropiei. Faţă de aceste prevederi şi scopuri, un program mai avansat a avut gazeta asociaţiei, „Lucrătorul romîn", a cărei apariţie era prevăzută de statut3 *. în primul număr al gazetei săptămînale „Lucrătorul romîn" din 5 noiembrie 1872. care apare în locul „Uvrierului", era publicat „Prospectul". în acest articol programatic, se preciza că tendinţele şi aspiraţiile acestui organ muncitoresc sînt: ,,a) De a strînge legăturile de înfrăţire între meseriaşi; b) de a combate tot ce e rău şi vătămător lucră- torilor din orice punct de vedere; c) de a apăra pe toate căile legale şi drepte interesele bine înţelese ale lor; d) de a încuraja mersul înainte al industriaşilor romîni, ca să putem ajunge mai repede la o industrie romî- nească". Unele deosebiri dintre prevederile statutului asociaţiei şi progra- mul gazetei „Lucrătorul romîn” şi contradicţia din însăşi orientarea ga- zetei nu erau întîmplătoare, ele datorîndu-se faptului că chiar în cadrul asociaţiei existau diferite tendinţe. Poziţia conducerii s-a văzut încă de la adunarea generală din 1 octom- brie 1872, cînd, în cuvîntarea ţinută de secretarul asociaţiei D. N. Rădulescu. printre altele spunea: „Trebuia să ne adunăm într-o zi toţi lucrătorii pentru a decide despre calea care ar fi mai nimerită pentru noi a ne îmbunătăţi soarta prin noi înşine, adică prin mijloacele noastre proprii...11 (sublinierea noastră — G. E.). în acelaşi discurs, se arăta că asociaţia nou creată va lupta pentru rezolvarea a două probleme mari. 1) împotriva „răului care bîntuie clasa lucrătoare", 2) pentru 1 Statutul a fost publicat şi In „Lucrătorul romîn”, nr. 2 din 12 noiembrie 1872, p 3 — 4 şi a fost reprodus de asemenea In ziarul „Telegraful", II (1872), nr. 200 din 11 octombrie şi nr. 201, din 12 octombrie. 2 Nu este lipsit de interes faptul că are exact aceleaşi scopuri ca „Asociaţia muncitorescă" «l.n Budapesta, Înfiinţată în 1869 pe principiile Schultze-Delitzsch (Vezi statutul acestei asociaţii, In Magyar munkăsmozgalom tortenetenek oalogatott dokumentumai, voi. I, p. 68—69). 3 Redacţia gazetei a lost numită la şedinţa comitetului din 29. X 1872, fiind com- pusă din N.S. Rădulescu, C.I. Borşan, N.D. Rădulescu. www.dacoromanica.ro 80 GH. HA.UPI 16 „dezvoltarea şi înflorirea industriei în ţara noastră". Rădulcscu accentua că lucrătorii din Asociaţia generală a lucrătorilor din Romînia „vor fi luptătorii măririi industriei" şi că ei urmăresc „încurajarea industriei noastre naţionale” pe care o vor susţine „prin toate forţele" x. Ideile expuse de Rădulescu D. U. erau repetate în diferite ar- ticole şi chemări. La întrebarea: prin ce se explică situaţia mizeră în care se află lucrătorii din Romînia?, purtătorii de cuvînt ai aso- ciaţiei răspundeau că acest lucru se datoreşte acţiunii capitaliştilor străini, concurenţei mărfurilor străine şi lipsei unei industrii naţio- nale1 2 . îmbunătăţirea situaţiei lucrătorilor | era aşteptată odată cu dezvoltarea industriei naţionale. în acest scop, era preconizată ideea „înfiinţării atelierelor industriale de către romîni, ceea ce este posibil prin asociaţiuni de un număr de lucrători"3 4 5. Prin discuţiile despre industria autohtonă şi pericolul capitaliştilor străini, se Intro- duceau în mişcarea muncitorească concepţii care corespundeau direct intereselor burgheziei, Ideea luptei împotriva patronilor era Înlocuită prin aceea a luptei împotriva „industriaşilor Btrăini care ne copleşesc ţara”, iar această luptă presupunea armonie şi unitate între muncitorii şi patronii romîni. Lucrul reieşea ca fiind evident din articolul de fond publicat în nr, 2 al „Lucrătorului romîn", în care se arăta deschis că : „în momentul de faţă, nimic nu este mai necesar decît unirea întregului element romîn, în contra tendinţelor rele străine, tendinţe care tind la cotropirea patriei noastre". Adepţii curentului „autoajutorare”, în loc să ajute la formarea con- ştiinţei de clasă, încurcau doar, prin aceste discuţii, pe muncitori sădind în rîndurile lor iluzia armoniei de clasă, motivată ca o necesitate determinată de interesele naţionale. Începînd însă cu primul număr al „Lucrătorului romîn" în coloanele acestei gazete muncitoreşti şi-au găsit loc şi alte tendinţe, diferite de cele prevăzute în statut. Acestea doreau lărgirea preocupării asociaţiei şi pu- neau în centrul atenţiei nevoile arzătoare ale muncitorimii ca : problema scumpetei mijloacelor de trai, problema locuinţei, a condiţiilor de muncă. Apar articole în care era descrisă mizeria locuitorilor din „subur- biile mărginaşe unde se îngrămădeşte această mulţime care trăieşte din munca braţelor" *. în articolul intitidat Pline şi lemne, era atacată scum- petea care „îi vestejeşte, îi usucă, îi omoară pe lucrători", arătîndu-se că „munceşti fără spOr, căci scumpetea e duşmanul şi el ţine pe loc. această scumpete neauzită a lucrurilor de întîia trebuinţă, a pîinii şi lemnelor" 6. Un alt articol, intitulat Despre lucru şi lucrători 6, mergea mai departe, ridicînd pe lingă problemele scumpetei şi a salariului scăzut şi problema mult frămîntată a locuinţelor. • 1 „Telegraful”, II (1872), nr. 199, 10 oct., p. 2—3. * De ex.: Costache Ionescu, Către domnii lucrători din toate ramurile industriale, In „Telegraful”, II (1872), nr. 250, 15 dec. p. 2. ^ * „Lucrătorul romîn", nr. 1, 5 noiembrie 1872, p. 3. 4 Articolul Pline şi lemne, din „Lucrătorul romîn“, nr. 1, 5 nov, 1872, p. 2—3. Arti- colul a fost reprodus şi In „Telegraful”, II, (1872), nr. 220, 7 nov. p. 1. 5 Ibidem. * „Lucrătorul romîn”, nr. 2, 12 nov. 1872. www.dacaromanicajo 17 PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI ÎN ROMtNIA 81 în vara anului 1873, într-un articol Starea omeniriil, se descria mizeria muncitorilor, în contrast cu luxul avuţilor: „De unde oare vine această inegalitate a stării şi poziţiunii omenirii?". La această întrebare gazeta îşi propunea să răspundă în numerele ei viitoare. în articolul O privire la trecut, apărut într-unul din numerele „Lucrătorului romîn", pe semne la începutul anului 1873, se critica Btagnarea vieţii economice, politice şi culturale din Bomînia 2. Articolele citate nu se mărgineau doar la o zugrăvire a situaţiei existente. în ele răsunau vocile nemulţumirii şi avertismentele : foamea şi sărăcia pot duce pe lucrători „la nişte zguduiri sociale cumplite. Nimic mai îngrozitor decît revoluţia foamei" 3. De această idee era străbătută şi poezia cu un puternic conţinut de revoltă, intitulată Vocea munci- torilor 4 din care reproducem cîteva strofe: Avuţii lumii azi ne botează, Clnd strigăm pline, de comunişti, Şi toţi ca unul ne Împilează, Striglnd cu toţii : sunt petrolişti l Le vin să strige In gura mare, Să ne boteze cum e mai rău, Căci foamea crudă cu Îndurare Nu le-a dat Încă sărutul său I Poezia se încheia cu următorul avertisment: Avuţi ai lumii I Opriţi să vină Copilul foamei Îngrozitor, Căci pacea-i scumpă, dulce şi lină, Şi o veţi pllnge, ah, cu mult dor. în articolul amintit Despre lucru şi lucrători, deşi ideea grevei era condamnată, totuşi se explicau cauzele ei prin situaţia desperată în care ajunseseră lucrătorii nedreptăţiţi, care „neavînd de nicăieri nici un sprijin, au crezut că mai nimerit ar fi a se pune în grevă, şi au avut dreptate, căci pe alte căi nimeni nu-i auzea, nimeni nu-i asculta". Experienţa mişcă- rilor greviste din anii respectivi a fost rezumată în constatarea făcută în acest articol: „.. .Unii din lucrători au încercat chiar de a face grevă cînd n-au mai găsit alt mijloc de înduplecare a patronilor". Modul desfăşurării activităţii asociaţiei, acţiunile organizate şi con- duse de ea şi direcţia dezvoltării ei, reprezintă chestiuni care trebuie în primul rînd lămurite. Nu li se pot găsi încă răspunsuri din cauza lipsei de izvoare, deoarece nu s-a păstrat nici arhiva acestei asociaţii şi nici colecţia completă a organului ei de presă. Doar articolele reproduse din „Lucrătorul romîn", în presa vremii, de altfel aproape unicele documente cunoscute cercetătorului, vorbesc despre aceea că „Asociaţia generală a lucrătorilor din Romînia" a avut un ecou în viaţa socială a vremii şi că numeroase ziare de atunci au luat cunoştinţă cu interes de existenţa acestei asociaţii şi a 1 Articolul a fost reprodus în „Telegraful**, III (1873), nr. 441, 15 august, p. 2—3. 4 Reprodus în „Telegraful”, III (1873), nr. 286, 1 februarie, p. 1—2. 8 Ibidem. 4 M. C., Vocea muncitorilor, în „Telegraful”, II (1872), nr. 224, 12 nov., p. 3. « - studu i. www.dacoromamca.ro 82 fl£L HADT 18 ziarului „Lucrătorul romîn“ 1. Ziarul „Telegraful", în special, a făcut o largă publicitate în jurul acestora, salutând cu căldură atît apariţia „Uvri- erului” cît şi aceea a„ Lucrătorului romîn2”, reproducînd în decursul anilor 1872—1873 numeroase articole din ele şi publicînd informaţii privind acti- vitatea „Asociaţiei generale a lucrătorilor din Bonomia". Din puţinele fapte cunoscute, s-ar putea mai curînd deduce decît constata că cele două tendinţe din cadrul Asociaţiei, reflectate chiar în primele numere cunoscute ale „Lucrătorului romîn”, s-au menţinut şi s-au cristalizat în decursul anilor ce au urmat. Ruptura dintre tendinţa» liberală a „autoajutorării" şi aceea a lucrătorilor de a-şi obţine realizarea propriilor revendicări a început să se contureze din]1873, cînd, pe lingă» „Asociaţia generală a lucrătorilor din Romînia", se formează şi „Uniunea» lucrătorilor constructori romîni". Scopul acestei „Uniuni" era mai pro- nunţat axat pe obiectivele urmărite de adepţii teoriilor „autoajutorării" şi încurajării industriei naţionale propagate în aceşti ani de exponenţii burgheziei industriale, ca printre alţii economistul P. S. Aurelian. Com- parînd discuţiile şi articolele lui P. S. Aurelian şi ale altora, rostite sau scrise cu ocazia aniversării anuale a „Uniunii lucrătorilor con- structori romîni” 3, cu cele ale conducătorilor „Asociaţiei generale a lu- crătorilor din Romînia", ne putem da seama de originea inspiraţiei acestora din urmă în orientarea lor. „Uniunea lucrătorilor constructori romîni” va exista cîţiva ani, fiind susţinută de reprezentanţi de seamă ai cercurilor politice liberale 4 *. Pe de altă parte, în 1873, se produce un eveniment ce proiectează o altă lumină asupra activităţii „Lucrătorului romîn", indicînd o linie de dezvoltare deosebită de cea preconizată de statut şi datorită căruia cercurile reacţionare şi guvernul conservator al lui Lascăr Catargiu vor socoti activitatea asociaţiilor muncitoreşti subversivă, tratîndu-le drept „cuiburi revoluţionare" e! Faptul apare evident la 1 nov. 1873, cînd, sub pretextul că ar fi conspirat „contra stării de lucruri de astăzi, voind a» răsturna şi a înlocui cu Republica", au fost arestaţi doi lucrători de la tipografia Imprimeriei statului 6 * 8. Ziarul opoziţiei, „Bomînul", anunţa la 3 nov. „că arestările lucrătorilor tipografi urmează şi că toţi aceşti 1 Vezi Nerva Hodoş şi Al. Sădi Ionescu, Bibliografia periodicelor romtneşli. 2 Astfel apariţia ziarului „Lucrătorul romîn“ era socotită de „Telegraful" ca un eveni- ment important al vieţii sociale („Telegraful”, II, (1872), nr. 220, din 7 nov., p. 1). 8 De ex. articolele lui P. S. Aurelian In „Revista ştiinţifică" VI (1875—76), nr .9» 15 iunie, p. 129 ; „gconomia naţională", III, (1875—76), nr. 5, 1$ iunie, p. 40 ; In Supliment la „Revista ştiinţifică1'; „Revista ştiinţifică" VII, (1876—77), nr. 8, 1 iunie, p. 123—126 etc. Despre serbările anuale ale Uniunii, vezi de ex. „Telegraful" VI (1876) nr. 1240, 29 mai, p. 2; „Timpul" V (1880), nr. 32, 10 febr. p. 1; „Romlnul” 1880, 12 febr., p. 134—135; „Telegraful" X (1880), nr. 2440, 19 iunie, p. 2. 8 în iunie 1876, la serbarea celei de-a treia aniversări a Uniunii, a participat şi ministrul de finanţe I. C. Brătianu, care, In cuvlntarea rostită, „a mulţumit membrilor societăţii pentru iniţiativa luată şi i-a Încurajat să meargă pe această nobilă cale" („Telegraful", VI, (1876), nr. 1240, 29 mai p. 1). 8 La acest lucru se referea I. O. Brătianu In discursul rostit la banchetul „Uniunii lucrătorilor constructori romîni", In 1876. • Complotul la Tipografia statului, In „Oltulu" I (1873), nr. 1, 14 nov., p. 3—4. www.dacoramamcajo 19 1-R1MELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI IN EOHlNIA 83 sărmani lucrători care au nenorocirea de a participa în Societatea de ajutor mutual Matei Basarab, sînt aspru urmăriţi" K Unul dintre cei arestaţi, O. Bor şan, făcea parte din comitetul de redacţie al „Lucrătorului romîn" 1 2. In această lumină devine semnificativă relatatea ziarului „Oltul", că direcţia tipografiei şi Imprimeriei statului a destituit pe toţi lucrătorii ce sînt abonaţi la „Lucrătorul romîn" 3. Cei arestaţi erau ilegal reţinuţi luni de zile, provocînd protestul presei din opoziţie care socotea acest lucru drept un act anticonstituţional 4 *. Faptul că împotriva unor conducători ai „Casei de ajutor mutual Matei Basarab" care erau totodată şi fruntaşi ai „Asociaţiei generale a lucră- torilor din Bomînia", s-au luat astfel de măsuri drastice, face să pre- supunem că acesta trebuie studiat şi pus în legătură cu anumite acţiuni revendicative iniţiate probabil de aceste organizaţii, sau cu relaţiile dintre ele şi gruparea radicală condusă de C. A. Bosetti. Există oare o legătură între arestări şi desfiinţarea „Asociaţiei generale a lucrătorilor din Bomînia” ? Iată o întrebare la care este deocamdată greu de răspuns, Explicaţiile existente date de unii autori6 privind cauzele ce au dus la încetarea activităţii „Asociaţiei generale a lucrătorilor din Bomî- nia” sînt incomplete şi numai o cercetare minuţioasă ar permite un răspuns şi ar putea rezolva această problemă care continuă să rămînă deschisă. III. MUMELE ASOCIAŢII PROFESIONALE Politica liberală muncitorească, încercările de „patronare" au putut avea succes doar pentru o perioadă relativ scurtă în care deabia luase naştere mişcarea muncitorească cînd lucrătorii erau încă lipsiţi de experienţă. Cu timpul, muncitorii au putut constata că ajutorarea reciprocă doar în caz de boală, accidente, precum şi discuţiile despre foloasele indus- triei naţionale nu schimbă situaţia lor de exploataţi, astfel că mişcarea de „autoajutorare” era cu încetul părăsită şi înlocuită cu convingerea că numai prin forţele proprii, uniţi, pe calea luptei, vor putea să-şi îmbunătăţească situaţia. Aceasta nu reprezenta un drum uşor; trebuiau învinse numeroase obstacole pentru ca muncitorii să se poată libera din sfera influenţei ideologiei burgheze şi să ajungă la o conştiinţă proprie de clasă. Mişcările greviste pentru mărirea salariului, ca şi lock-out-urile au început să arate mai concret calea pe care trebuiau s-o urmeze pentru a-şi îmbunătăţi existenţa. în urma experienţei căpătate, muncitorii au 1 L. Tismăneanu, ari. cit., p. 52. 2 C. I. Borşan a publicat şi Albumul Imprimeriei statului (Cf. Gr. Creţu, op. cit., j>. 10 notă), pe care nu l-am găsit In depozitele de cărţi din Bucureşti. * „Oltulu**, I, (1873), nr. 1, 14 nov. p. 3. Revista „Familia” anunţa In noiem- brie 1873 că In luna trecută, In Bucureşti, In locul ziarului „Lucrătorul romîn** care şi-a Încetat apariţia, apare ziarul „Lucrătorul” („Familia** IX, (1873), nr. 37, Pesta, 11/32 noiembrie, p. 429). Ziarul „Lucrătorul** nu se află tn bibliotecile din Bucureşti. 4 „Oltulu** II (1874), nr. 17, 28 febr., p. 1; „Telegraful<*, IV, (1874), nr. 552, 6 ian. p. 12. 6 De exemplu V. Maciu, Condiţiile interne ale proclamării independentei Romtniei, Buc., 1955, p. 34 (S.S.I.F.) www.dacoromanica.ro 84 GH. HATJPT 20 început să discute necesitatea formării unor organizaţii de rezistenţă: acestea vor fi asociaţiile profesionale. în condiţiile avîntului social ee a urmat războiului de independenţă, această tendinţă a început să se întărească, mai ales în rîndurile lucră- torilor tipografi, care, cu două decenii în urmă, păşiseră deja pe calea organizării. Nemulţumirea lucrătorilor faţă de „Asociaţia Gutenberg”, ţinută de patroni sub controlul lor, creştea. încă în 1876, lucrătorii marei întreprinderi tipografice „Thiel şi Weiss” îşi organizează o casă proprie de ajutor1. Totodată, după războiul de independenţă, ca rezultat al accele- rării dezvoltării relaţiilor capitaliste, situaţia lucrătorilor tipografi va continua să se înrăutăţească, aşa încît numeroşi lucrători tipografi erau lipsiţi, de muncă, îngroşînd rîndurile armatei de rezervă a muncii2 *. Patronii speculau pe deplin concurenţa dintre muncitori, scăzîndu-le salariile şi ridicînd numărul orelor de muncă. în scopul opunerii rezistenţei împotriva patronilor, spre a pune capăt concurenţei şi a lupta pentru obţinerea revendicărilor lor, la 30 sept. 1879, s-a format în Bucureşti, „Deşteptarea, Societate generală a lucrătorilor tipografi din Bomînia”, care-şi propunea „dezvoltarea spiritului, ridicarea şi îmbunătăţirea poziţiunii morale şi materiale a lucrătorilor tipografi” ®. Muncitorii s-au asociat şi au format o casă de ajutor mutual nu numai pentru a fi asiguraţi în caz de boală, ci şi în vederea strîngerii fondului necesar luptei împotriva patronilor chiar pe calea grevelor. într-un apel lansat către lucrătorii tipografi din BiOmînia, comitetul noii asociaţii înştiinţa că „Fraţii noştri din capitala Bo- mîniei, nemaiputînd privi cu nepăsare decadenţa treptată a pozi- ţiunii lucrătorilor tipografi, s-au întrunit cu toţii şi, consultîndu-se, au constituit o asociaţie numită „Deşteptarea”. Făcînd în continuare un „călduros apel la simţămintele dv. de unire ca, cu toţii într-un comun acord să ne punem pe lucru fără preget şi fără întîrziere şi astfel, mai cu înlesnire, să putem scoate carul destinelor noastre din făgaşele sdruncină- toare în care rătăceşte şi spre a-1 opri de a cădea în abisul, de marginea căruia pare destul de aproape”. Arătînd „ingratitudinea şi mizeria din ce în ce mai crescîndă” de care suferă lucrătorii tipografi, apelul se încheia cu următoarea chemare : „Să ne unim d-lor şi să arătăm lumii că şi noi lucrătorii tipografi din Bomînia, simţim omeneşte şi să merităm să fim trataţi ceva mai omeneşte" 4. „Deşteptarea" nu era doar o simplă casă de ajutor reciproc, ca cele existente pînă atunci; era o asociaţie profesională muncitorească care-şi propunea ca obiectiv pe lîngă ajutorarea reciprocă, în primul rînd apărarea intereselor lucrătorilor din ramura respectivă, organizarea luptei eco- nomice de mărire a salariului, împotriva duratei insuportabile a zilei 1 Al. Ionescu, art. cit., p. 116. * Ibidem. * „Vocea lucrătorului tipograf”, 1881, nr. 2, 7 sept.; „Romînia liberă”, III (1879), nr. 738, 10 nov., p. 1. într-un apel către lucrătorii tipografi din 25 martie 1885, se reamintea de aceste scopuri ale „Deşteptării” („Drepturile omului”, 1885, nr. 44, 24 martie). 4 Apelul a fost publicat In „Timpul”, 1879, nr. 249, noiembrie 11, p. 3, „Romlnul” 1879 noiembrie 16, p. 1053, coloana 1—2. www.dacaromanicaj'o 21 PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI IN ROMtNIA 85 de muncă etc.*. Aceasta explică de ce ideea unirii în jurul asociaţie „Deşteptarea" cucereşte şi pe lucrătorii membri ai Asociaţiei Gutenberg1 2. Astfel, în scurt timp, „...numărul societarilor se ridicase la aproape unanimitatea membrilor corpului tipografic din Bucureşti” 3. TJrmînd exemplul lucrătorilor din Bucureşti, în iulie 1880, lucrătorii tipografi din Iaşi înfiinţează asociaţia lor „Unirea” 4. Revendicările formulate de asociaţia „Deşteptarea” erau : repausul duminical, aprobarea unui regulament general pentru toate atelierele tipografice prin care să se fixeze salariul, durata orelor de muncă, condi- ţiile de muncă, modul de angajare, excluderea posibilităţii de concurenţă artificială prin angajarea unui număr excesiv de mare de elevi. Pentru obţinerea acestor revendicări, asociaţia nu se mărginea doar la cereri, ci trecea la acţiuni ofensive, organizînd mişcări greviste 5 în scopul propagări; în rîndurile lucrătorilor tipografi a ideii necesităţii de a se uni pentru apărarea intereselor lor, apar foile „Solidaritatea”, redactată de I. S. Rădulescu 6, iar de la 1 sept. 1881 „Vocea lucrătorului tipograf”, condus de G. Iorgulescu şi Nae Ionescu, Aceste gazete oglindesc în mod fidel caracterul, nivelul, preocupările şi acţiunile acestei asociaţii. Mult mai combativ, cu o orientare mai fermă, se prezenta, „Vocea lucră- torului tipograf”, în coloanele căruia, în numeroase articole, se arăta situaţia grea a lucrătorilor tipografi. Obiectivele urmărite de ziar erau formulate. în următoarele rînduri: „Vom combate pe acei patroni specu- lanţi de meserie, care. spre a se îmbogăţi, exploatează în modul cel mai nedemn pe lucrători. Vom susţine în foaie, pe cît puterile ne vor permite, cauza justă a lucrătorilor tipografi" 7. ★ Primele asociaţii profesionale create în anii de după războiul de inde- pendenţă erau organizaţii de rezistenţă şi de luptă a muncitorilor în vederea apărării intereselor economice nemijlocite. în rîndurile lor domneau încă confuzii şi nu erau feriţi de influenţă străină. Dar aceste reminiscenţe ale primelor începuturi devin tot mai şterse şi nu mai pot stînjeni mersul înainte. Prin înfiinţarea primelor asociaţii profesionale muncitoreşti, mişcarea muncitorească a făcut un pas important înainte. Sensul social al formării asociaţiilor profesionale care erau pionerii mişcării sindicale a fost arătat de Engels încă din 1844, pe baza exemplului mişcării muncitoreşti din Anglia, „...importanţa acestor uniuni şi a grevelor organizate de ele constă în primul rînd în aceea că ele reprezintă prima încercare a munci- 1 Unele informaţii despre asociaţia „Deşteptarea” şi de acţiunile conduse de ea se găsesc In Cu puteri unite, p. 51— 60, 62—68. 4 Al. Ionescu, art. cit., p. 116. * „Vocea lucrătorului tipograf”, 1881, nr. 2, 7 sept. 4 „Telegraful”, V (1880), nr. 2458, 11 iulie, p. 2; de asemenea unele informaţii despre asociaţia „Unirea**, In „Munca**, I (1890), nr. 35, 20 oct. 4 Acest lucru a fost subliniat şi de Al. Ionescu, ari. cil., p. 116. • I. S. Rădulescu era şi In redacţia gazetei „Lucrătorul romtn”. 7 „Vocea lucrătorului tipograf", I (1891), nr. 2, 7 sept., p. 1. www.dacoromamca.ro 86 cm. HAUPT 22 torilor de a distruge concurenţa. Prezenţa lor presupune înţelegerea faptului că dominaţia burgheziei se bazează numai pe concurenţa muncitorilor între ei, adică pe lipsa unirii proletariatului, pe opunerea unor muncitori altora. Şi anume, pentru aceea că, cu toată unilateralitatea şi limitarea lor, sforţările uniunilor erau îndreptate împotriva concurenţei. împotriva nervului vital al orînduirii sociale contemporane. Tocmai de aceea, uniunile reprezintă pentru această orînduire o astfel de primejdie" Pericolul pe care-1 reprezenta asociaţa profesională creată de lu- crători a fost sezisat de patronii tipografi.’ Deşi la început ei n-au dat importanţă acestei organizaţii, atunci cînd acţiunile iniţiate de „Deş- teptarea"’ au dus la „zguduire între muncă şi capital, între patroni şi lucrători", după cum relatează „Vocea lucrătorului tipograf", patronii înspăimîntaţi încep o susţinută acţiune de lichidare a lor1 2 *. După ce comitetul asociaţiei „Deşteptarea” refuză cererea patronilor de a fi pri- miţi în asociaţie, aceştia trec la aplicarea unor măsuri represive: îi concediază din ateliere pe lucrătorii membri ai asociaţiei „Deşteptarea". Totodată, cu scopul spargerii unităţii lucrătorilor tipografi, patronii reu- şesc, cu ajutorul direcţiei Imprimeriei statului, să izoleze lucrătorii acestei întreprinderi de cei din atelierele particulare. Sub presiunile direcţiei, nnii conducători ai asociaţiei „Deşteptarea”, şefii de ateliere, maeştrii de la Imprimeria statului, ameninţaţi cu destituirea, se retrag 8. în urma acestei manevre s-a ajuns la situaţia că „...lucrătorii tipografi să se divizeze în două tabere : una formată din lucrători particulari iar cealaltă din lucrătorii Imprimeriei statului" 4 5 . Lupta patronilor tipografi împotriva primei asociaţii profesionale din Bucureşti merită să fie obiectul unui studiu special care ar ajuta mult la înţelegerea condiţiilor în care a luat naştere şi s-a dezvoltat mişcarea profe- sională muncitorească din Eomînia. Faptele arată că în momentul în care muncitorii au păşit pe o cale proprie, ei au avut de întîmpinat rezistenţa patronilor. Aceştia se arătaseră binevoitori faţă de asociaţiile de ajutor reciproc aflate sub influenţa lor, dar au depus tot efortul pentru a distruge asociaţiile de luptă proprii ale muncitorimii. O dată cu lucrătorii tipografi, şi muncitorii altor ramuri de producţie au pornit în aceşti ani pe calea înfiinţării asociaţiilor profesionale. Acest fapt era menţionat şi de „Vocea lucrătorului tipograf" în următoarele: „Fraţii noştri, lucrătorii celorlalte branşe, nu rămîn mai pe jos, ci ne întrec, dînd semne de existenţă, se întrunesc, se consultă, decid şi lucrează pentru binele, progresul şi prosperitatea lor..."6. Credem că aceste rînduri se referă în primul rînd la societăţile de lucrători existente la Iaşi în anii 1880—18816. între aceste societăţi şi acelea ale lucrătorilor tipografi „Deşteptarea” şi „Unirea” exista însă o deosebire; ele nu au luat fiinţă 1 K. Marx şi F. Engels, 06 Ahivihh, Moscova, 1952, p. 223—224. 2 „Vocea lucrătorului tipograf", I, (1881) nr. 3, 14 sept., p. 1. * Al. Ionescu, art. cit., p. 116—117. * „Drepturile omului", 1885, nr. 79, 10 mai. 5 „Vocea lucrătorului tipograf", I (1881), nr. 3, 14 sept., p. 2. * Gh. Haupt, op. cit., p. 253—259. www.dacaramamcajo PRIMELE ASOCIAŢII MUNCITOREŞTI IN ROMlNIA 87 ?3 spontan, ci crearea lor era legată de apariţia în mişcare a unor elemente noi, a socialiştilor. Faptul că, în înfiinţarea primelor asociaţii profesionale muncitoreşti, socialiştii au jucat un rol oarecare, este nu numai semnificativ, dar constituie şi o trăsătură caracteristică a dezvoltării mişcării muncitoreşti din Bomînia. Acest lucru va deveni mai evident în deceniul următor, între anii 1882—1890. în aceşti ani se vor forma de asemenea spontan încă nume- roase case de ajutor reciproc şi asociaţii profesionale, dar marea majoritate a acestora vor fi legate de activitatea propagandistică şi organizatorică a cercurilor socialiste. Studierea acestui proces reprezintă un capitol nou în istoria începutului mişcării muncitoreşti din Bomînia. FIEPBblE PAEOHHE ACCOUHAUHH B PYMblHHH (KPATKOE COflEPJKAHHE) HacTOHiuan pafioia HMeeT uejibio H3yveHne MajiOH3BecTHhix CTopou Hanajia paOo^ero-ABHiKeHHH: hctophh h xapaKTepa nepBbix paSouux acco- UHauHH. riepBbiMH opraHH3auHOHHHMH cţopMaMH padonero miacca 6bum Kaccu B3aHMonoMomH. B 1858 ro^y, b nepnofl coimaJibHoro no^teMa HaKaHyHe 06'beAHHeHHH, 6buia ocHOBaHa Kacca B3aHMonoMOiuH dyxapecTCKHX pado- ^HX-THnorpacţoB. 3Ta accounauHH nojib30Bajiacb no;mepjKKoft CHHUHKajib- hoh 6ypiKya3HOH rpynnbi, pyKOBOUHMOH K. A. PoceTTH, h HaxoAHJiacb nou ee BJiHHHneM. AccouHauHH He dbuia euţe 3aMWCJieHa xax opraHH3auHH co- npoTHBJieHHH naTpoHaM, a orpaHHHHBajia cboio neHTejibHocTb OKa3aHneM noMomu paSoMHM b cjiyuae 6ojie3HH, oTcyTCTBHH padoTbi h t. a. Co BpeMeHeM npHcyrcTBHe naTpoHOB b pnuax accouHauHH npHBOUHT k orpaHHueHHio ee neHTejibHOCTH, cTaHOBHCb npenHTCTBueM b nejie 3amHTH 3K0H0MHuecKHx HHTepecoB padounx. BcjieACTBHe 3Toro B03HHKaeT SoeBofi nyx, npoHBJiînomHHCH b CTpeMJieHHH k TOMy, mto6u accounauHH CTajia Ha 3amHTy HHTepecoB padounx ot naTpoHOB. B Hauajie ceMnnecHTbix rouoB b padoneM UBHHceHHH iiohbjihctch h Te- ueHne caMonoMOiu,H, aHajiorHHHoe TeueHHio IUyjibue — Xfe/înna, KOTopoe nOA^epH«ÎBaJlOCb nOJIHTHHeCKHMH H 3KOHOMHHCCKHMH CTpeMJieHHHMH jinde- pajibHOH 6ypiKya3HH. Flocjie 1871 rouă b PyMhiHHH ycHJiHJiocb uBa CTpeMJieHHH: padouHX coopraHH30BaTbCH h 6ypiKya3HH BKjnouHTb padonnu miacc b ctţiepy CBoero bjihhhhh. 3to nojiojKeHHe noBJieKJio 3a codofi co3^aHHe b 1872 rony H3- BecTHofi reHepajibHoă accounauHH pyMbiHCKHX padouHx, ochob3hhoh Ha npHHUHnax h Huenx TeneHHH «caMonoMomn». B abhhom Tpyue aBTop mnpoKo aHajiH3HpyeT hctophio reHepajibHofi accounauHH pyMhuiCKHX padonHX, cymecTBOBaHne b Heft pa3JiHHHbix Teue- Hnft, penpeccHBHHe MeponpHHTHH KOHcepBaTHBHoro npaBHTejibCTBa h t. a. www.dacoromanica.ro 88 GH. HAU1T 24 JlHGepaJibHaH paSonaH nojiHTHKa Morjia HMGTb ycnex TCWibKo b Tene- Hne cpaBHHTeJibHO HenpcwwijKHTeJibHoro nepHO.ua BpeMeHH, Korua TOJibKo B03HHK3JI0 paSonee UBHJKeHHe h y pabowHX dine He 6hjio onuTa. Co Bpe- MeHeM paGo^ne mohih ySeuHTbCH, mto B3aHMonoMom,b b cjiynae 6ojie3HH hjih HecwacTHoro cjiynaH, a Taxwe pa3roBopu 06 Hcnojib30BaHHH Hauno- HajibHofi npoMUuuieHHOCTH hh b neM He MeHHiOT hx nanoweHHH SKcnjiya- THpyeMbix. BcjieACTBHe npHobpeTeHHoro onuTa paSonne erajiH obcyxmaTb Heo6- xoAHMOCTb C03AaHHH opraHH3auHft conpoTHBJieHHH h (JiopMHpoBaHHH npo- cjjeccHOHajibHbix accounauMfi. 30 ceHTaSpa 1879 rouă 6buia ocHOBaHa b Byxapecre accounauna THnorpacJ)OB «XleuiTenTapa» (ripo6y>KueHHe) c uejibio 0Ka3UBaTb conpoTHBJieHHe naTpOHaM, npexpaTHTb KOHKypeHUHio h fiopoTbca 3a yAOBJieTBOpeHHe TpeboBaHHft paboHHX. PaOowHe oS'beAHHHJiHCb He TOJibKO ujih Toro, «rrobbi 6biTb 3acTpaxo- BaHHbiMH Ha cjiynaft 6ojie3HH, ho h c ueJibio cobHpaTb (Jiohuh, HyxtHbie AM 6opb6bi npoTHB naTpoHOB. 3to dbuia nepBaa nonbiTKa yHHWTOJKHTb KOHKypeHUHio. y3HaB o uejiax SToft accouHauHH, naTpoHH HawauH ynopHyio dopbdy 3a ee JiHKBHuauHio. B 1880 rouy, iiomhmo AccounauHH paboHHX-THnorpatjiOB, bo3hhk3iot h upyrne npo^eccnoHajibHbie accouHauHH, b ocodeHHOCTH b JIccax. Hx co3uaHHe 6buio cbh33ho c noHBJieHHeM b paboneM ubhjkchhh hobhx 3Jie- MeHTOB — C0UH3JIHCT0B. LES PEEMIÎ3EES ASSOCIATIONS OUYElEEES DE EOUMAÎTIE (RfiSUMfi) La pr^sente 6tude se propose d’examiner un aspect peu connu des d&buts du mouvement ouvrier: l’historique et le caractere des premieres associations de travailleurs. Les premi&res formes d’organisation ouvriere furent Ies Caisses de secours mutuel. C’est en 1858 — dans la p&iode d’&an social qui a pr6c6d& l’Union — qu’â 6t6 cr66e la Caisse de secours mutuel des ouvriers typo- graphes de Bucarest. Cette association jouissait de l’appui du groupe poli- tique radical dirig6 par C. A. Eosetti et en subissait l’influence. Elle n’itait pas encore congue comme une organisation de r^sistance contre le patronat et son activit^ se limitait â, la distribution des secours en cas de maladie, de châmage, etc. Peu â peu, la pr^sence des patrons dans le cadre de l’association eut pour effet d’en limiter l’activit^ et d’entraver la d^fense des int^rets ^conomiques des ouvriers. Cet 6tat de choses engendra une tendance combative et le d^sir de faire de l’association un organe de d&fensS^des int&rets des ouvriers contre les patrons. Vers 1870, au sein du mouvement ouvrier surgira un autre courant, d’auto-secours, analogue â celui de Schultze-Delitzsch et entretenu par les tendances politiques et ăconomiques de la bourgeoisie liberale. www.dacoromanica.ro 29 PRIMELE A80CIATII MUNCITOREŞTI IN ROMtNIA 89 Apres 1871, deux tendances se font jour en Boumanie, qui, au bout de quelques annăes s’avăreront diam^tralement opposăes: celle d’organi- sation des ouvriers et celle de la bourgeoisie liberale, â. englober Ies travail- leurs dans sa propre sphere d’influence. Cette situation aura pour r^sultat la crăation, en 1872, de l’Association g6n6rale des ouvriers de Boumanie, fondăe sur Ies principes et Ies id6es du courant „d’auto-secours“. L’auteur entreprend une analyse de l’historique de l’Association gănărale des ouvriers de Boumanie, des diff^rents courants qui se mani- festaient dans son sein, des mesures de r^pression du gouvernement con- servateur de l’ăpoque, etc. La politique ouvriere liberale, Ies tentatives de patronner le mouve- ment ne răussirent que durant une p^riode relativement breve, alors que le mouvement ouvrier venait â peine de prendre naissance et que Ies tra- vailleurs manquaient encore d’exp^rience. Ces derniers purent bientot constater que Ies secours mutuels en cas de maladie ou d’accidents et Ies discussions sur Ies avantages de l’industrie naţionale ne changaient rien â. leur condition d’exploit^s. Par suite de l’exp^rience acquise, Ies ouvriers commencerent â discuter de la n^cessită de crăer des organisations de r^sistance et de constituer des associations professionnelles. Afin d’opposer une r^sistance aux patrons, pour mettre fin â la concurrence et lutter en vue de satisfaire leurs reven- dications, l’association des ouvriers typographes Deşteptarea (Le Băveil) fut fond^e â Bucarest, le 30 septembre 1879. Les ouvriers ne se sont pas associ£s uniquement en vue d’etre assur^s en cas de maladie, mais aussi pour rassembler les fonds n^cessaires â leur lutte contre les patrons ; c’ătait lâ> une premiere tentative de supprimer la concurrence. Les patrons, inform^s des buts de cette association, entreprirent une action soutenue en vue de la liquider. Outre l’Association des ouvriers typographes, d’autres associations professionnelles prennent naissance en 1880, notamment â Jassy. Leur crăation se rattachait â l’apparition, dans le mouvement ouvrier, d’un £l£ment nouveau : les socialistes. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1, 1957 DESPRE RELAŢIILE ROMÎNO-EGIPTENE ŞI CONTRIBUŢIA ROMÎNIEI LA CONSTRUIREA CANALULUI DE SUEZ DE CONST. C. GIUEESCU Naţionalizarea Canalului de Suez, efectuată acum cîteva luni, a adus în centrul atenţiei generale marea operă tehnică realizată în a doua jumă- tate a veacului al XlX-lea. S-au evocat în articole şi chiar în lucrări speci- ale diferitele aspecte ale acestei realizări precum şi repercusiunile pe care ea le-a avut asupra economiei şi politicii mondiale. Cercetînd arhivele lui Cuza-vodă, păstrate în 16 volume manuscrise la Academia E.P.E., am găsit cîteva acte inedite din care se vede interesul pe care această întreprindere l-a trezit la noi, contribuţia pe care am adus-o la realizarea ei, precum şi starea relaţiilor romîno-egiptene în acea vreme. E vorba, în primul rînd, de două scrisori ale lui Cuza, din 3 august 1862 şi 3 august 1864, adresate respectiv lui Mohamed Said şi lui Ismail, vice-regi ai Egiptului. Urmează un raport din 4 iunie 1866 al lui Alexandra G. Go- lescu, agentul Eomîniei la Constantinopol, către ministrul nostru de ex- terne. în sfîrşit, mai multe scrisori, din anii 1864-5, ale girantului agenţiei noastre la Constantinopol, N. Bordeanu, către devotatul şi inteligentul şef de cabinet al lui Cuza-vodă, francezul Baligot de Beyne. înainte însă de a arăta şi comenta cuprinsul acestor acte inedite, să ne fie îngăduit a schiţa relaţiile romîno-egiptene în decursul vremurilor. Relaţii străvechi între ţara de pe malurile Nilului şi aceea udată de Dunăre au existat legături din cele mai vechi timpuri. Au fost legături de comerţ, noi avînd cîteva produse — lemn şi sare în primul rînd — care erau cerute de nordul african lipsit de păduri şi de ocne, bogat în schimb în ţesături de tot felul şi în fructe tropicale. Dar au fost şi legături religioase şi, în anumite momente, şi legături culturale. Săpăturile arheologice de la Turdaş, în Transilvania, au dat la iveală „doi piepteni de os de fabricaţie egipteană”1. Aceste articole n-au putut 1 Vladimir Dumitrescu, Les figurines en pierre trouvies ă Sălcufaet ăFedeleşeni (Roumanie) et le eommerce entre l'Egypte et le Bas Jianube pendant la piriode iniolilhique, în „Istros”, I (1934), p. 198; cf. O. Menghin, Wellgeschiche der Sleinzeit, Viena, 1931, p. 40 şi I, Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforsckung in Rumănien, Berlin, 1933, p. 36. www.dacoramamcaj'o 92 CONST C. GITJKESCTT 2 ajunge la noi decît pe calea negoţului, aduse de vreun negustor care avea legături cu valea Nilului. Pe de altă parte, „analiza chimică a unui obiect de aur găsit în Egipt a arătat, în mod sigur, că aurul întrebuinţat era de extracţie transilvană”1. Ceea ce înseamnă că, încă din epoca eneolitică, existau relaţii comerciale, că anumite produse ale noastre ajungeau pînă în acele locuri depărtate de unde veneau, în schimb, altele. Faptul e dove- dit, pentru o zonă mai largă din nordul Mării Negre, şi de împrejurarea, relevată de.arheologul polon St. Przeworski, a descoperirii, în sudul Ucrai- nei, a unor mărgele de sticlă, de provenienţă egipteană, datînd de la finele mileniului II sau începutul mileniului I înaintea erei noastre2. Pentru vremea imperiului roman, avem ştiri mai multe. Un papyrus din secolele II - III — din nefericire deteriorat, aşa încît pasajul care ne interesează este trunchiat — menţionează un articol dacic de export care ajunsese în oraşul Tebtynis din Egipt: „...amis dacicis'1'1; Y. Pârvan crede că e vorba „în orice caz de un articol necesar construcţiei de case”3; noi adăugăm : probabil cherestea sau lemn de mobilă, articoie care au fost întotdeauna cerute de piaţa egipteană. Sub raportul religios, e interesantă ştirea pe care ne-o dă Strabo, cu- noscutul geograf, etnograf şi călător al lumii vechi, cum că atît Zalmoxis, întemeietorul religiei dacilor, cît şi Deeeneu, marele preot dac, au fost discipoli ai egiptenilor. Despre cel dintîi ne spune că şi-a tras învăţătura asupra celor cereşti, parte de la filozoful grec Pitagora, parte de la egipteni în a căror ţară a ajuns în peregrinările sale4. Iar despre Deeeneu afirmă, că dacă el a izbutit să-şi impună reformele sale dacilor — între altele „stîr- pirea”, de fapt limitarea plantaţiilor de vie — aceasta se datoreşte „semne- lor prevestitoare”pe care le învăţase în Egipt şi pe carele înfăţişa ca ex- primînd voinţa divină5 *. Deşi în realitate nu a fost aşa, deşi religia dacilor, cu credinţa puternică în viaţa de apoi, e un produs al poporului însuşi, e semnificativ însă că grecii credeau astfel8. Pentru dînşii, toţi cei ce puneau im accent deosebit pe viaţa cealaltă, cerească, trebuiau să se inspire de la egipteni, după cum cei ce aveau o concepţie superioară, filozofică, trebuiau să fie neapărat elevii filozofilor greci. Sigur e însă că în Dacia romană au fost adoratori ai zeilor egipteni. Inscripţiile arată la Potaissa — astăzi Turda — în inima Transilvaniei, un 1 VI. Dumitrescu, op. cit., p. 198; cf. H. Peake, The Bronze Age and the Celtic World, Londra, 1922, p. 40. * VI. Dumitrescu, op, cit., p. 198. O mărgea de provenienţă egipteană sau egeiană s-a găsit In săpăturile de la Poiana, în sudul Moldovei (Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, La nicropole de l'ăge du bronze dc Poiana, în „Dacia", V-VI (1935—36), p. 162. N-ar fi exclus, cu toată discuţia ce s-a purtat în jurul chestiunii, ca şi figurinele de la Sălcuţa şi Fedeleşeni să fie totuşi de origine egipteană, lnfăţişînd capete de hipopotami. Vezi pentru această discuţie, articolul citat al lui VI. Dumitrescu, apoi D. Berciu, Asupra problemei aşa numitelor sceptre de piatră din B.P.B., în „Studii şi cercetări de istorie veche", V (1954), p. 539—548; VI. Dumitrescu, Ctteva precizări.. .idem, VI (1955), p. 925—936 şi bibliografia citată de aceştia doi din“urmă. 8 V. Pârvan, Die Nationalităt der Kaufleute im romischen Kaiserreiche, Breslau, 1909, p. 72; cf. Const. C. Giurescu, Istoria romtnilor, I, ed. 5, Bucureşti 1946, p. 159. 4 SvpiPtovoţ YetOYpaţiixâ ed. C. Miiller şi F. Diibner, voi. I, Paris, 1853, p. 247, 5. 5 Strabo, op. cit., p. 252, 11 ; cf. V. Pârvan, Getica, Bucureşti, 1926, p. 158—9. • Ibidem. www.dacoromamca.ro 3 BELAŢUUB B0M1N0-EGlPTENE 81 CONSTBTJIBEA CANALULUI DE SDEZ 93 colegiu al celor ce se închinau zeiţei Isis j1 alţi locuitori ai Daciei adorau pe Serapis2; la Constanţa — vechilii Tornis, pe coasta Mării Negre — s-a găsit o statuetă înfăţişînd pe Osiris3. De mare importanţă sînt ştirile pe care Claudiu Ptolomeu, învăţa- tul monarh egiptean, le dă asupra Daciei romane. întemeiat şi pe izvoare mai vechi, anterioare cuceririi lui Traian, el arată în această provincie nu mai puţin de 44 de oraşe şi 15 neamuri4. O seamă dintre oraşe sînt atestate şi prin inscripiţii, altele nu. Aceasta nu înseamnă că trebuie să punem la îndoială informaţiile lui Ptolomeu, aşa cum au făcut unii comentatori ai lui5. Izvoare noi, cităm, de pildă, papyrusul descoperit de arheologul Hunt, arată că localitatea Piroboridava, din Moldova de miazăzi, menţionată de învăţatul egiptean şi neatestată altfel, continua să existe la începutul secolului alll-lea, cînd romanii trimit acolo un detaşament militar6. Tot astfel, o inscripţie dată la iveală, prin săpături recente, la Breţc, ne vorbeşte de aşezarea de la Cumidava (Comidava), pomenită de Ptolomeu şi despre care altfel nu mai avem nici o ştire7. Informaţiile geografului egiptean rămîn unul din izvoarele esenţiale pentru cunoaşterea Daciei romane şi prero- mane. în evul mediu, cunoştinţele noastre despre ţara Nilului n-au scăzut, dimpotrivă, au sporit. Am aflat despre această ţară şi particularităţile ei pe patru căi diferite: prin Biblie, prin Vieţile sfinţilor, prin Alexandria, romanul fabulos al lui Alexandru cel Mare, şi prin cronografe, tuspatru lecturi preferate ale înaintaşilor noştri. Biblia le povestea despre cele pă- timite de evrei în Egipt, despre Moise şi trecerea Mării Boşii, despre „fuga în Egipt” a lui Iosif şi a Măriei, ducînd în braţe pruncul, despre atîtea alte împrejurări ale lumii vechi. Vieţile sfinţilor înfăţişau pe sihaştrii din pustia Tebaidei, pe martirii creştini ai Egiptului şi pe ierarhii patriarhiei din Alexandria. Despre însuşi acest oraş — centru vestit prin negoţul şi prin cultura sa, sediul celei mai mari biblioteci a antichităţii — precum şi despre alte locuri şi aspecte ale Egiptului aflau din romanul lui Alexandru cel Mare8. Iar cronografele — acele compendii de istorie universală în- cepînd cu facerea lumii — le vorbeau de urmaşii sau „diadohii” marelui cuceritor macedonean adică de Ptolemei care ay cîrmuit „împărăţia Eghi- petului... ani 300”, de Cleopatra, de supunerea acestei împărăţii de către 1 Corpus Inscriptionum Latinarum, voi. III, nr. 882. Inscripţii dedicate zeiţei Isis s-au găsit şi în alte părţi ale Transilvaniei şi Banatului (Ibidem, nr. 881, 1341, 1342, 1428 şi 1558) 2 Ibidem, nr. 881 şi 973. 3 C. Istrati, Bucureşti-Cairo, Note de călătorie, Bucureşti, 1907, p. 142. La Poiana — probabil vechea Piroboridava—In sudul Moldovei, s-a găsit un scarabeu egiptean, păstrat actual- mente îif colecţiile Muzeului de antichităţi din Bucureşti. Pentru săpăturile de la Poiana, vezi R. Vulpe, Piroboridava, Bucureşti, 1931, 34 p. -(- 2 planşe. 4 Claudii Ptolemaei Geographia, ed. C.F.A. Nobbe, t. I, Leipzig, 1843, p. 178 — 180. 6 Vezi, în privinţa acestor comentatori, V. Pârvan, Getica, p. 247 — 267. 8 G. Cantacuzăne, Un papgrus latin reiaţif ă la difense du Bas Danube, In „Revue His- torique du Sud-Est Europăen” V (1928), p. 38 — 74. 7 M. Macrea, Cumidava, Sibiu, 1943, p. 243 — 261 (Extras din „Anuarul Institutului de studii clasice”, IV). 8 Vezi pentru acest roman fabulos, alcătuit In secolul II In e. n., probabil în Alexandria, şi răspîndit apoi In toată lumea veche şi medievală, N. Cartojan, Alexandria tn literatura romt- nească. Noi contribuia (Studii şi text), Bucureşti, 1922. www.dacoromamca.ro 94 C0N8T. OL GI0BE30U 4 romani, de „Nilul cu undele de aur”1. Se adăugau apoi ştirile din cronicile noastre care, neputînd fi tipărite din cauza cuprinsului lor antiturcesc, au circulat, pînă spre jumătatea veacului al XlX-lea, în manuscris. Atît în cronica lui Grigore Ureche- Simion Dascălul cît şi în aceea a lui Nicolae Costin, precum şi în cronicile muntene — aceea a Cantacuzinilor şi cro- nica lui Eadu Popescu—se găsesc o serie de informaţii despre ţara şi trecutul Egiptului2. în Istoria imperiului otoman, tipărită mai întîi în străinătate, în mai multe limbi şi ediţii, Dimitrie Cantemir dă detalii asupra cuceririi acestei ţări de către sultanul Selim I3. El adaugă şi amănuntul interesant că sultanul „a încercat a uni Marea Eoşie cu Marea Mediterană, de la care ţintă a sa nici nu a renunţat pînă cînd canalul, acum aproape terminat, nu s-a umplut pe neaşteptate cu nisip”4. Semnalăm, în sfârşit, că prin 1668-95, au fost traduse pentru întîia dată în romîneşte Istoriile lui Herodot, cu întinsul lor capitol despre ţara de pe malurile Nilului, oamenii şi trecutul ei. Pentru înaintaşii noştri, hrăniţi cu asemenea lecturi, termenii „EgM- pet”, Nil, faraon şi momiie ajunseseră obişnuiţi, ultimii doi intrînd, cu un înţeles derivat, şi în limba de toate zilele6. Am mai cunoscut, de ase- menea, termenul „Misir”, numele arab al Egiptului, nume întrebuinţat oficial şi curent de turci, de la .care l-am luat. Prin Misir se înţelegea la noi atît ţara însăşi cît şi calul bun egiptean, de rasă arabă, şi moneda de aur bătută la Cairo7, prin urmare un întreit înţeles. în cronica atribuită 1 Pentru cronografe, vezi Julian Stefănescu, Opere istorice, Buc., 1942, p. 121—122,146, 157, nota 2 şi 164, nota 5. Printre izvoarele de care s-a folosit Mihail Eminescu, mare cititor al cronicilor noastre, pentru alcătuirea poeziei „Egipetul” şi a celorlalte Încercări ale sale asupra acestei ţări, credem că au fost şi cronografele. Expresia lor „Nilul cu undele de aur” se regăseşte lntr-una din aceste Încercări: „Nilul de aur... ce răsare”. (Vezi M. Eminescu, Opere, ediţie critică Îngrijită de Perpessicius, voi. I, Bucureşti, 1939, p. 320). Ar fi interesant să se urmărească In ce măsură a servit Egiptul ca izvor de inspiraţie In literatura romlnă. 8 Lelopiseful Ţării Moldovei de Grigore Ureche vornicul şi Simion Dascălul, ed. a tnia de Const. C. Giurescu, Craiova, p.6 7, 68 şi 74 — 75 ; Letopiseful Ţării Moldovei, de Nic. Costin, ed. Ioan St. Petre, Bucureşti, 1942, p. 75-77, 103, 105, 126, 130, 148, 151, 275 ; Isloria Ţării Romtneşli de cînd au descălicat romînii, In Magazinul istoric pentru Dacia, t. IV, Bucureşti, 1849, p. 272; Istoriile domnilor Ţării Romîneşli, de Radu Popescu, idem, t. I, Bucureşti, 1845, p. 150, 156 („Misir adecă Eghiptul"), 1£7, 176, 295. 3 D. Cantemir, Istoria imperiului otoman, Bucureşti, 1876, p. 236 — 241. Pentru unele obi- ceiuri şi credinţe ale egiptenilor, vezi, In aceeaşi lucrare, p. 225 — 226. 3 Ibidem, p. 312 nota. E probabil că o puternică furtună de nisip, un „simun" a făcut pe Selim I să renunţe la acest canal care era să anticipeze cu mai bine de trei veacuri şi jumătate Canalul de Suez. 3 Credem că mai curlnd la această dată, In timpul lungului asediu al Candiei din 1667— 1669 şi nu In 1645, s-a făcut traducerea In romîneşte. Expresia din corpul traducerii: „Cetatea Candiei care nu o pot turcii lua acum", ni se pare că se potriveşte mai bine pentru un asediu îndelungat, cum a fost acela din 1667—1669, decît pentru cele scurte, anterioare, din 1645 şi 1649. Vezi: 1645 Herodot. Traducere romlnească publicată după manuscriptul găsii în mănăstirea Coşula de N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909, VIII + 553 p. In 8°. Capitolul privitor la Egipt, la p. 91 — 146; cf. passim. * Pentru faraon şi derivatele Iul In toponimie vezi I. Iordan, Nume de locuri romîneşli în Republica Populară Romină, Buc., 1952, p. 247—8. în Palia de la Orăşlie se vorbeşte de „pă- harnicul, vornicul, vistiarnicul Iul Faraon (cap. XL)” Vezi N. Cartojan, op. cit., p. 78. în ce priveşte pe momîie. pentru care I. Aurel Candrea, Dicţionar enciclopedic ilustrat, nu dă etimologia, credem că e In legătură cu mumia egipteană. • 7 Pentru dreptul pe care 11 avea oraşul Cairo de a bate monedă, vezi Dim, Cantemir, Istoria imperiului otoman, Buc., 1876, p. 13. www.dacoromanica.ro 5 RELAŢIILE ROMlNO-EGIPTENE Şl CONSTRUIREA CANALULUI DE SUEZ 95 pe nedrept lui Enache Kogălniceanu, descriindu-se trecerea unui paşă cu trei tuiuri prin Moldova, pe vremea domniei lui Ioan Mavrocordat (1743—1747), se aminteşte de „un misir a paşăi cu frumos tacîm”; de asemenea de un „misir împodobit din grajdul domnesc”1, aşadar de doi cai de rasă, egipteni, cu şei şi frîie frumoase. Iar poezia populară ştie de „cincizeci de cai tot cai nemeşeşti, tot misiri turceşti...”2. E interesant de relevat că şi o seamă dintre slujitorii însărcinaţi cu îngrijirea cailor şi a grajdurilor erau din Egipt. în privinţa aceasta, avem mărturia cate- gorică a lui Paul de Alep, însoţitorul patriarhului Macarie; vizitînd Mun- tenia, în vremea lui Matei Basarab, el scrie, în primele luni ale anului 1654, următoarele: „Merită să fie observat că cei mai mulţi comişi ce poartă grija cailor domneşti şi boiereşti sînt originari din ţara noastră (i. e. Siria) şi din Egipt, mahometani şi creştini”3. Aceşti comişi sînt, în realitate, comişei, dregători subalterni, marele comis şi cel de-al doilea fiind întot- deauna recrutaţi dintre boierii romîni. în ce pyiveşte moneda, găsim în cronica lui Dionisie Eclesiarhul pa- sajul acesta: „galbeni turceşti s-au suit la preţ, stambolu 8 lei, misiru 7 lei...”4. Alături de Misir, s-a introdus în limbă şi termenul misirliu, cu în- ţelesul de „egiptean”, fie că se referă la locuitorii Egiptului, la ostaşii de acolo — mai ales — sau la vreun produs egiptean; o varietate de porumbei sînt numiţi aşa5. Misirliu, ca şi misir, a devenit şi nume de familie la noi; compară cu Lehliu (Polonezul!), Nadolu (din Anatolia!) etc.6 Aşczămiute religioase creştine tn Egipt Cunoştinţele despre Egipt au sporit şi prin faptul că două aşezăminte religioase vestite de pe teritoriul lui — patriarhia de Alexandria şi mă- năstirea de la muntele Sinai — au avut legături strînse cu ţările noastre; aceste legături datează din veacul al XYI-lea. Patriarhiei de Alexandria îi erau închinate nouă mănăstiri, schituri şi biserici din Principate, între altele mănăstirea Zlătari din Bucureşti, schiturile Stăneşti, Segarcea şi Sf. Arhangheli din Oltenia şi mănăstirea Hangu din Moldova7. Prin aceste „metoaşe” ale ei, patriarhia stăpînea o avere considerabilă în ţările noastre; unsprezece moşii şi un imobil care au adus, în anii ’ 1848-54, un 1 M. Kogălniceanu, Cronicele Romtniei, voi. III, Buc., 1874, p. 207. * G. D. Teodorescu, Pcesii populare romlne, Bucureşti, 1885, p. 57. 8 Călătoriile patriarhului Macarie de Antiochia tn ţările romtne (1663—1868), ed. Emilia Cioran, Buc., 1900, p. 95—6. Tot Paul de Alep ne dă şi ştirea că Matei Basarab avea informaţii asupra Egiptului. El i-a spus anume Învăţatului cleric că multele cheltuieli ale Tării Romlneşti. lnsumlnd 600 000 de galbeni, Întrec „In toţi anii... Întregul venit al Egiptului” (ibidem), p. 120. * Dionisie Eclesiarhul, Cronograful Ţării Romtneşii, ed. C. S. Nlcolăescu-Plopşor, R. Vllcea, 1934, p. 184. 6 L. Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbii şi culturii romtne, II, Bucureşti, 1900. p. 261. * Pentru Misir, familie de negustori In Moldova, vezi D. Z. Furnică, Documente privitoare la comerţul romtnesc, Buc. 1931, p. 241 şi 406—7. 7 Dim. Ionescu, Conlribuţiuni la cunoaşterea legăturilor bisericii romtneşii cu Patriarhia de Alexandria, In „Revista istorică”, XVI (1930), p. 79-80. www.dacoromanica.ro 96 C0N8T. C. GIUBE8CU venit de 737 165 de piaştri1. E explicabil prin urmare de ce, din treisprezece patriarhi de Alexandria care păstoresc între finele veacului al XVI-lea şi a doua jumătate a veacului al XYIII-lea, opt vin în Prin- cipate unde stau un timp mai mult sau mai puţin îndelungat2. Şi cele două şcoli ale patriarhiei, în care se preda în limba greacă şi arabă, au fost susţinute cu bani de-ai noştri. Pentru întreţinerea lor, domnii Ţării Romîneşti acordaseră, încă din veacul al XYII-lea, mertice de sare şi vin, mertice care sînt transformate, începînd din anul 1747, într-o sumă globală de 300 de taleri anual. întărind această sumă, prin hrisovul său din 1779, voievodul Alexandru Ipsilanti precizează că ea este pentru cele ,,două şcoale de învăţătură, cu doi dascăli, unul ce învaţă limba elinească şi altul limba arăpeâscă” şi pentru „chiverniseala unor din ucenici ce vor fi lipsiţi de tot de hrana vieţii”, aşadar pentru elevii săraci3. Mănăstirea de la muntele Sinai fusese întemeiată de către împăratul Justinian care aşezase acolo, spre a o păzi, o colonie de „robi valahi”, „originari — potrivit unei mărturii tîrzii — de pe ţărmurile Mării Negre”4 *. Această mănăstire a atras atenţia domnilor noştri de timpuriu; Petru Rareş (1527—1538 şi 1541—1546) este unul din ocrotitorii ei; în vremea lui, şi protejat de el, a păstorit la Sinai, ca stareţ, IoacMm Vlahul6. Alexandru al II-lea al Ţării Romîneşti (1568—1577) a zidit acolo paraclisul Sf. Pro- drom şi a înzestrat mănăstirea — potrivit unei însemnări greceşti — cu „sate, pămînt şi venituri în Valahia”8. Alte danii îi fac Ieremia Movilă — de la acesta lăcaşul păstrează şi un frumos evanghelier, împodobit cu miniaturi, frontispicii şi iniţiale în culori, avînd data 15987 — apoi Yasile Lupu, Mihai Racoviţă, Constantin Brîncoveanu, Nicolae Mavrocordat, Grigore Ghica8, spre a nu aminti decît pe cei mai importanţi. De la Brîn- coveanu, mănăstirea a avut un remarcabil portret în ulei, cu inscripţia: „Constantinus Brankovan Supremus Valachiae Transalpinae Princeps aetis 42 Ao. Dni 1696”9; actualmente portretul se află la Muzeul de artă brîncovenească de ia Mogoşoaia10. Lăcaşului de la muntele Sinai îi erau închinate zece mănăstiri, schi- turi şi biserici din ţările romîne, jprintre care cităm mănăstirile Sf. Ecateirina din Bucureşti, Mărgineni din Prahova, Frumoasa din Iaşi şi mănăstirea 1 M. Popescu'- Spineni, Procesul mănăstirilor închinate, Bucureşti, 1936, p. 158. 2 Dim. Ionescu, op. cil., p. 79. 8 V. A. Urechia, Istoria romînilor, I, Bucureşti, 1893, p. 730 — 732. * Marcu Beza, Urme romîneşti în răsăritul ortodox, ed. a 2-a, Bucureşti, 1937, p. 3—5. * Ibidem, p. 8. * Ibidem. De la acest voievod se păstrează la mănăstire un evangheliar tn greceşte, ferecat, avlnd pe ferecături inscripţia amintind că darul provine de la ,, Io Alexandru Voevod a toată Ungro-vlahia cu doamna Ecaterina’’ (Ibidem, p. 103). 7 Ibidem, p. 9—10 şi planşa de la p. 6—7. 11 Ibidem, p. 10 — Marcu Beza (op. cit,, p. 103) afirmă că la mănăstire se găsesc şi o pereche de sfeşnice de argint, dăruite, la 21 iulie 1745, de Nicolae voievod, Maria doamna şi fiii lor. Dacă data a fost bine citită, nu poate fi vorba de Nicolae voievod, ci de Ioan voievod, fiul luNMicolae care domneşte In Moldova Intre 29 iunie 1743 şi mai 1747. (Vezi Const. C. Giurescu, Istoria romî- nilor, ed. a Il-a, Bucureşti, 1944, p. 573.) 2 M. Beza, op. cit,, p. 12. Reproducerea, in culori, a portretului, ibidem, planşa. 10 Cf. Liana Wagschal, Contribuţii la studiul portretelor lui Constantin Brîncoveanu şi ale familiei sale, p. 51—57 (manuscris din 1956). www.dacaramamcajo 7 RELAŢIILE ROMlNO-EGEPTENE 81 CONSTRUIREA CANALULUI DE SUEZ 97 din oraşul Rîmnicul Sărat, aşadar mănăstiri importante1. Prin ele stăpînea în cele două principate o avere uriaşe, compusă din 55 de moşii (45 în Ţara Romînească, 10 în Moldova), 270 de pogoane de vie, 29 de clădiri (case, hanuri, diverse acarete) şi 320 de prăvălii embaticare, dintre care 92 în Iaşi, 86 în Bucureşti, 80 la Bîmnicul Sărat, 48 la Galaţi şi 14 la Focşani2. Unele dintre moşii erau adevărate latifundii; pomenim, spre pildă, moşia Ciocăneşti din Ilfov, de la Dunăre, care avea 14 900 de hectare, Bobul — Blagodeasca din Ialomiţa, cu 5 500 hectare, Qhermăneştii din Fălciu, cu 3194 hectare, Jitia-Poiana Mărului din Bîmnicul Sărat, cu 3 000 hectare pădure3 etc. De la toate proprietăţile ei din Principate, mănăstirea muntelui Sinai a încasat, în anii 1848—1854, suma de 2 079 736 de piaştri4. Pentru cunoaşterea acestei vestite mănăstiri, a împrejurimilor ei şi a populaţiei arabe, a tipărit mitropolitul Antim Ivireanul, în 1710, la Tîrgovişte, o carte în greceşte5. Călători romlni In Egipt In veacurile XVI—XIX Primul romîn despre care istoria ştie că a fost în Egipt e Badu Paisie, domnul Munteniei. în martie 1545, turcii simţind că el întreţine relaţii cu imperialii şi temîndu-se să nu treacă de partea lor, îl cheamă la Con’stan- tinopol şi, de acolo, îl trimet „la Eghipet”6, unde rămîne pînă la moarte. Mormîntul său nu se cunoaşte ; bănuim că trebuie să fie la Alexandria, în vreuna din bisericile greceşti ale oraşului7 8. O cercetare la faţa locului ar putea lămuri chestiunea. Peste mai bine de un veac, în 1682, are loc vizita spătarului Mihai Cantacuzino, unchiul lui Brîncoveanu. El por- neşte împreună cu mama sa Elena, soţia postelnicului Constantin Canta- cuzino, în hagialîc la locurile sfinte ; un căpitan şi o gardă de seimeni, daţi de domn —stăpînea pe atunci în Muntenia fratele său Şerban — îi însoţeşte®. După ce vizitează Ierusalimul (finele lui aprilie 1682), Mihai Cantacuzino — numai el — porneşte mai departe la muntele Sinai. Mănăstirea de aci îl impresionează puternic; întors în ţară, spătarul clădeşte, în 1695, într-un 1 M. Popescu-Spineni, op. cil. p. 133—4. 2 Ibidem. p. 155. 8 Ibidem, p. 140, 142, 146. 4 Ibidem, p. 158. 5 Iată titlul ei în traducere : Carie cuprinztnd slujba sf. Ecaterina şi proschinilarul sfînlului munte Sinai cu a celor dimprejur şi a toate cele din el şi despre el, cum şi ordinea slujbei mănăs- tireşti şi a celor din ea ce au fost pină acum arhiepiscopi şi un engomiu (i. e. : laudă 1) la sftnlul manie Sinai şi despre arabi (Bibliografia romînească veche, I, p. 481). Mai tîrziu, în 1746, apare la Iaşi, în limba arabă, manualul lui Eustratie Argentis în contra infailibilităţii papei. El fusese tradus din greceşte în limba arabă de preotul Masaad Naşu Damaschinul, pe cind se afla în Cairo, in anul 1740. Vezi Dan Simonescu şi Emil Muracade, Tipar romînesc pentru arabi în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1939, p. 12. 6 Istoria Ţării Romîneşli de cînd au descălical Romînii, în Magazinul istoric pcnlru Dacia, t. IV, Bucureşti, 1847, p. 272 şi Istoriile domnilor Ţării Romîneşli, de Radu Popescu, idem, t.I, 1845, p. 176. 7 Consţ. C._ Giurescu, Istoria romînilor, II, ediţia a patra, Bucureşti, 1943, p. 169. 8 Istoria Ţării Romîneşli.., p. 23—24; cf. N. Iorga, Despre Canlacuzini, Bucureşti, 1902, p. CXXXI-II; Testamentul Elenii postelniceasa, din 1 septembrie 1681, a fost alcătuit, după cum spune ea Însăşi, „fiind eu gata asupra purcesului” la Sf. Mormînt. Vezi acest testament in N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Bucureşti, 1902, p. i 04 —110. 7. Studii l www.dacoromamca.ro 98 CONST. 0. GIUEEBCTJ 8 loc retras, pe valea superioară a Prahovei, unde trăiseră şi pînă atunci sihaştri, o mănăstire şi-i dă numele de Sinaia, în amintirea lăcaşului vi- zitat. Veniturile cu care el înzestrează această ctitorie a sa sînt confirmate de o serie de domni, între alţii de Alexandru Ipsilanti, prin hrisovul său din 2 iulie 17751. Cu siguranţă că au fost şi alţi romîni în Egipt în veacurile XVII — XVTTT; relaţiile comerciale, de care vom aminti în cele următoare, precum şi cele religioase impuneau acest lucru; numai că nu cunoaştem — cel puţin pînă acum — numele lor. în veacul al XlX-lea, înregistrăm primii turişti romîni în Egipt; ei călătoresc pentru a vizita ţara şi monumentele ei. E vorba de Christian Teii, D. Pleşoianu şi Alexandru Christofi, tustrei participanţi la revoluţia din 1848 în Muntenia şi obligaţi, în urma acestei acţiuni, să părăsească ţara. Ultimul dintre ei, AI. Christofi, -intr-un articol cu caracter autobiografic, dă această indicaţie precisă: „La anul 1851, 6/18 martie, am voiagiat cu Teii şi Pleşoianu în Egipet şi Şira (sic!) în timp de 90 zile”2. Păcat că nici unul din aceşti trei călători nu a consemnat şi tipărit impresiile sale; ar fi fost prima carte romînească asupra Egiptu- lui, anticipînd cu mai bine de o jumătate de veac pe acelea ale doctorului C. Istrati şi literatului Radu D. Rosetti. Vestea despre călătoria lui Teii, Pleşoianu şi Christofi s-a răspîndit repede printre exilaţii romîni risipiţi în toată Europa; stimulaţi de ea, şi alţii doresc s-o întreprindă. Alexandru C. Golescu-Albu, într-o scrisoare către vărul său Alexandru G. Golescu-Arăpilă, scrisoare datată din Brusa, 5 aprilie 1852, arată intenţia sa de a face o călătorie „spre Egipt, Siria, Palestina”3. Aceeaşi intenţie are şi Mcolae Golescu; aflînd însă de chel- tuiala însemnată pe care o implică realizarea ei, scrie din Atena, la 27 august 1852, fratelui său Ştefan: „Eiindcă îmi spui că voiajul pe care proectam să-l fac în Egipt este costisitor, nu-1 voi mai face. Voi aştepta timpuri mai bune”4. Trebuie să deducem oare din acest pasaj că Ştefan Golescu întreprinsese el însuşi călătoria şi că ştia din proprie experienţă cît costă, informînd în consecinţă pe fratele său ? Sau e, pur şi simplu, o transmitere a informaţiei luate de la cei trei care călătoriseră în anul pre- cedent ? Romlnii şi construirea Canalului de Suez La începutul celei de-a doua jumătăţi a veacului al XlX-lea, cunoş- tinţele romînilor asupra Egiptului sînt în continuă creştere. Acţiunile lui Mehemed-Ali care ajunge vice-rege al acestei ţări, răsunetul pe care îl au ele atît în imperiul otoman cît şi în politica internaţională, europeană, sînt cunoscute publicului nostru atît prin gazetele străine care ajung în Principate cît şi prin propriile-i gazete5. Pe de altă parte, apar cronicile 1 V. A. Urechia, op. cit., I, p. 652. 1 Al Christoli, Culegere de articolele d-îui Al. Christofi, Craiova, 1892, p.55. ^ * G. Fotino, Din vremea renaşterii nafionale a Ţării Romlneşli. Boerii Goleşti, voi. III, Bucureşti, 1939, p.319. 4 Ibidem, p. 371. 8 Barbu Ştirbei despre Mehemed-Ali, în N.Iorga, Corespondenta lui Ştirbei-Vodă, I, Bucu- reşti, 1904, p. 299. www.dacoromanica.ro 9 RELAŢIILE ROMlNO-EGEPTENE 31 CONSTRUIREA CANALULUI UE SUEZ 99 romîneşti — cele moldoveneşti tipărite de Kogălniceanu în 1852, şi cele muntene, tipărite de Laurian şi Bălcescu în 1845—1847. în aceste tipă- rituri, mult mai numeroşi cititori găsesc acum informaţii asupra ţării de pe malurile Nilului, asupra trecutului ei. în momentul cînd se încep, la 25 aprilie 1859, de către Ferdinand de Lesseps, săpăturile Canalului de Suez — ştire de mare importanţă, răspîndită de toate ziarele — lumea cultă de la noi îşi dă seama de valoarea şi însemnătatea operii întreprinse. Şeful de cabinet al lui Cuza-vodă, francezul Baligot de Beyne, prieten cu Costache Negri şi cu Vasile Alecsandri, avusese prilejul, înainte de a ocupa importanta sa slujbă, să cunoască pe Ferdinand de Lesseps. Ştim aceasta dintr-o scrisoare inedită, datată Pera, 10/22 martie 1865, pe care N. Bor- deanu, girantul agenţiei Bomîniei la Constantinopol şi prieten şi el cu Baligot de Beyne, i-o trimite acestuia din urmă. Din scrisoare rezultă că cei doi se cunoşteau bine, de vreme ce de Lesseps poate da un testimoniu despre sentimentele lui Baligot de Beyne1. Prin şeful său de cabinet, şi Cuza e informat mai de aproape asupra constructorului canalului şi a operii însăşi. Părerile pe care le are domnul nostru asupra acestei opere se văd limpede din scrisoarea pe care o trimite el, din Bucureşti, la 22 iulie/3 august 1862, vice-regelui Egiptului, în timp ce acesta călătorea cu vaporul, pe Dunărea romînească, în drum spre Constantinopol. Re- producem această scrisoare în întregime, în traducere; textul original e în limba franceză. Alte[ă, Aflu că alteţa voastră urmează să treacă foarte curlnd pe Dunăre spre a se duce la Constantinopol şi nu vreau să scap această ocazie de a vă prezenta salutările mele amioale. Marea Întreprindere a Canalului de Suez, Încercată sub auspiciile voastre, este dintre acelea care slnt suficiente pentru a ilustra, o domnie. Slnt fericit de a vă putea exprima, prinţul meu, simpatia pe care mi-o inspiră ehergia şi perseverenţa cu care aţi urmărit şi cu care veţi duce la bun sfirşit o operă ce va fi mlndria epocei noastre. îmi place să cred că noua cale deschisă, mulţumită alteţei voastre, comerţului lumei, nu va fi fără folos pentru Principatele-Unite. încredinţez această scrisoare celor doi adjutanţi al mei, maiorului Villara şi loco- tenentului Silion, secretarul meu particular, care vor avea cinstea să v-o fnmlneze şi-i În- sărcinez, prinţul meu, de a vă retnoi expresiunea sentimentelor mele de stimă şi de prietenie pentru alteţa voastră. Bucureşti 22 Iulie 1862* * 8 Augupt La cîtva timp după această scrisoare — care, prin caracterul ei, n-are nevoie de comentarii — şi anume în prima jumătate a anului 1864, Cuza prezintă felicitările sale mamei noului vice-regeal Egiptului, Ismail. Acesta 1 Academia R.P.R., Manuscrise, Arhiva Cuza-vodă, voi. III, nr. 4859, f. 376—377 v.; cf. f. 385 v. * Academia R.P.R., Manuscrise, Arhiva Cuza-vodă, voi. IV, nr. 4860, f. 79—79 V. Con- ceptul scrisorii a fost scris de Baligot de Beyne ; numele maiorului Villara este de mina lui Cuza care a şters redacţia anterioară: „d.colonel. . . ”, Deşi nu poartă apostila „acceptat”, ca pe alte texte redactate de şeful de cabinet, credem totuşi, pe temeiul adaosului autograf al lui Cuza, că scrisoarea a fost expediată. De altfel, pentru ceea ce Jie interesează In primul rtnd, anume pentru părerea lui Cuza despre Canalul de Suez, textul Îşi păstrează Întreaga valoare chiar dacă el n-ar fi fost remis destinatarului. www.dacaromanicajo 100 CON8T, C. GIUKESOO’ 10 îi mulţumeşte pentru gest printr-o scrisoare la care domnul nostru răs- punde, la rîndu-i, printr-o altă scrisoare, datată Cotroceni 22 iulie/3 august. Dacă prima scrisoare a lui Cuza, din 1862, reprodusă mai sus, ne face să cunoaştem părerea sa despre Canalul de Suez, aceasta de-a doua ne arată contribuţia pe care am adus-o la construirea lui şi ne dă, în acelaşi timp, ştiri despre romînii stabiliţi în Egipt şi despre exportul nostru de grîu la Alexandria. Reproducem, de asemenea, în întregime, această de-a doua scrisoare; originalul e în limba franceză: Alteţă, Am primit, cu foarte vie satisfacţie, scrisoarea ce mi-aţi făcut onoarea a-mi adresa In legătură cu felicitările pe care Ie-.am prezentat alteţei sale principesei, mama domniei voastre. Mulţumesc alteţei voastre pentru sentimentele de amiciţie pe care mi Ie mărturi- seşte In cuvinte atlt de măgulitoare şi-i slnt recunoscător de a se fi folosit de această Împrejurare pentru a lega cu mine raporturi care se vor dezvolta, sper, şi pe care le apreciez la Înalta lor valoare. Relaţii de afaceri s-au şi stabilit Intre Egipt şi Principatele Unite cu prilejul măreţei Întreprinderi concepute de predecesorul alteţei voastre şi care va fi onoarea veşnică a domniei ce o va vedea desăvtrşindu-se. Imense eanlilăti de lemn din pădurile Romlniei au fosl Inlrebuinţale In construcţia Canalului de Sues şi comerţul nostru maritim, urmtnd calea deschisă de aceste prime expediţii, a dus de mai multe ori încă cerealele noastre In portul Alexandriei. Un anumit număr de romîni slnt stabiliţi chiar pe pămtntul egiptean şi se îndeletnicesc cu un negoţ considerabil, pentru care solicit binevoitoarea proiecţie a atletei voastre1 2-. Alteţa voastră a cimentat raporturile dintre cele două popoare prin scrisoarea pe care a binevoit să mi-o scrie. După primirea atlt de simpatică şi de distinsă pe care mi-a făcut-o m.s.i. sultanul, nimic nu putea să-mi fie mai preţios declt urarea exprimată de alteţa voastră. Şi o rog să creadă că simt, ca şi ea, dorinţa de a continua şi de a consolida rapor- turi stabilite sub auspicii atlt de fericite. Rog pe alteţa voastră să primească asigurarea celei mai Înalte consideraţii, cu senti- mentele mele de stimă deosebită ţi de sinceră prietenie®. Cantităţile ,,imense” de lemn trimise în Egipt pentru lucrările Canalu- lui de Suez erau în linia unei vechi şi importante tradiţii. Lemnul a cons- tituit întotdeauna un articol esenţial de export al ţărilor noastre pentru Orientul Apropiat. Dimitrie Cantemir, în opera sa Descriptio Moldaviae (1716), descriind Galaţii, arată că în acest port ,,vin, de două şi de trei ori pe fiecare an, vase nu numai din locurile vecine ale Mării Negre, din Crimeea, Trapezunt, Sinope, Constantinopol, dar şi din Egipt3 şi chiar din Barbaria şi se întorc încărcate cu lemn moldovenesc — stejar, corn, brad — şi cu miere, ceară, sare, unt, silitră şi grîne, din care nu puţin cîştig au toţi locuitorii Moldovei”4. E de remarcat că primul articol de export citat de Cantemir este lemnul; se specifică şi esenţele principale : 1 Sublinierea noastră. 2 Academia R.P.R, Manuscrise, Arhiva Guza-vodă, voi IV, nr. 4860, f. 305 — 306. La 14 august 1864, N. Bordeanu, girantul agenţiei noastre la Constantinopol, anunţă pe Baligo't de Beyne că a remis această scrisoare a lui Guza-vodă (Ibidem, voi. III, nr. 4859, f. 346). Iar la 29 iunie 1865 el comunica ştirea sosirii la Constantinopol a vice-regelui Egiptului şi găzduirea lui tn palatul de la Emirghian, unde fusese găzduit şi Guza-vodă (Ibidem, nr. 4859, f. 400 v.). 3 Sublinierea noastră. * D. Cantemir, Descriptio Moldaviae (textul latin), Bucureşti, 1872,p. 13. înaltă parte din Descriptio (ed. cit, ,p. 3) Cantemir adaogă „Prin aceste năvi egiptene şi constantinopolitane vine cîte odată In Moldova şi ciuma”. www.dacoramanicajo 11 HELATULE EOMlNO-EGIPTENE 91 CONSTRUIREA CANATULUI DE 8DEZ 101 stejarul, cornul şi bradul. Menţionarea cornului ar putea să surprindă, mai ales că e trecut cbiar înaintea bradului; el era totuşi foarte căutat în Egipt pentru confecţionarea de toiege, măciuci şi gîrbace. O relaţiune turcească de la mijlocul veacului al XVIII-lea ne-o afirmă categoric; ea ne arată anume că această esenţă se exporta în Egipt în scopul arătat; se dă şi numele arab al gîrbaciului : mathrak1, de unde francezul „maira- que”. Un raport francez din 15 mai 1834 arată că se expediau de la Galaţi mari cantităţi de lemn de construcţie la Constantinopol şi în Egipt; de curînd însă, adaugă raportul, sultanul a oprit trecerea spre această ultimă destinaţie2; e, probabil, efectul atitudinii ostile faţă de Poartă a lui Me- hemed Aii. Un alt articol căutat la export era sarea care ajungea nu numai în Turcia europeană, dar şi în Egipt şi în nordul Africei, ba chiar şi în Sudan. Călătorul englez Eobert Bargrave, care străbate Moldova în 1652, spre sfîrşitul domniei lui Vasile Lupu, spune că „se exportă în Turcia mari can- tităţi” din acest articol3. Prin „Turcia”, în acea epocă, se înţelegea tot teritoriul supus autorităţii otomane, deci şi Egiptul şi Siria. Dimitrie Cantemir, la rîndul lui, afirmă că „locuitorii din Bugeac şi din Crimeea şi chiar din alte ţinuturi depărtate vin ca să ia în corăbii sare în tot anul”4. Exportul de sare spre Egipt a continuat pînă în vremuri foarte apropiate. Cerealele sînt de asemenea menţionate în Descriptio Moldaviae printre articolele care se trimit în Egipt. Negustorii romîni din vremea construirii Canalului de Suez nu făceau aşadar decît să continue activitatea prede- cesorilor. Traficul comercial cu ţara de pe malurile Nilului era viu la mijlocul veacului al XYII-lea. Ne-o spune lămurit Paul de Alep, însoţitorul pa- triarhului Macarie al Antiohiei, cu prilejul călătoriei pe care o face pe Dunărea maritimă, în 1658. Plecînd cu un vas de la Chilia, el ajunge, după 18 mile, la vărsarea în mare. Aci găseşte „de la şaizeci la şaptezeci de vase care aşteptau de mai bine de două luni un vînt favorabil spre a ieşi în mare ; vasele aveau ca destinaţie Nilul şi Damietta şi alte porturi ale Medite- ranei”5. în schimbul mărfurilor pe care le exportam în Egipt, aduceam de . acolo tot soiul de ţesături şi de fructe sudice.Tariful vamal din 1761 amin- teşte, printre articole, „alăgeaua de Misir” — o stofă de mătase vărgată — care era impusă la un leu vechiu pentru 14 bucăţi; mai mult plătea alăgeaua de Alep : 55 de bani de bucată6. Acelaşi tarif aminteşte apoi, „inul de Misir”, de două calităţi: „cel alb” care era impus la o vamă de 100 de bani de cîntar, şi „cel vînăt”, care dădea numai 50 de bani7. Ambele erau 1 Const. G. Giurescu, Istoria romînilor, III, 2, Bucureşti, 1946, p. 611. 3 Raportul lui Bois de Comte, în Hurmuzaki, XVII, p. 375. 3 Fr. Babinger, Robert Bargrave, un vogageur anglais dans Ies pags roumains dulemps de Basile Lupu (1652), Bucureşti, 1936, p. 48. * Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 27. 5 The 7ravels of Macarius, Patriarch of Antioch, ediţia F.G. Belfour, voi. II, Londra, 1836, p. 421. * „Arhiva rominească”, II, Iaşi, 1845, p. 323. 7 Ibidem, p. 327. www.dacoromanica.ro 102 CONST. O. GICEESCU 12 superioare „inului rusesc” taxat cu 44 de bani de cîntar. Tariful vamal din 1 ianuarie 1792, dat de Alexandru Moruzi, aminteşte şi el, printre articole, „inul de Misir de cel alb”, taxîndu-1 acum numai cu 30 de bani cîntarul; vama scăzuse deci; „inul de Rusia” e impus, de data aceasta, numai cu 20 de bani cîntarul1. Pe de altă parte, „şalul de Misir”, taxat în tariful din 1792 cu 4,5 bani bucata, e inferior celor două categorii de şaluri albe „de Magripia” adică — zicem noi — de Magbreb care sînt im- puse, prima categorie cu 6 bani bucata, iar cea de-a doua „cu lustruri”, cu 40 de bani bucata2. Acelaşi tarif din 1792 cuprinde „fote de Misir”, taxate mai puţin decît cele de Brusa, de Ţarigrad şi de Tesalonic, ultimile fiind cele mai scumpe3. Sub raportul colonialelor, tariful menţionat cuprinde „curmalele de Misir”4 — deliciosul fruct egiptean — apoi „capere de Misir şi de Crîm (Crimeea)5 şi „zahărul de Misir”, taxat cu trei bani ocaua, în timp ce acela de Veneţia plătea patru bani6. Desigur, mai erau o serie întreagă de articole care se importau din Egipt; unele din ţesăturile şi colonialele specificate în tariful vamal din 28 iunie 17327, ca şi în acela din 1 ianuarie 1792, trebuie să fi provenit de aci; nu le-am pomenit însă, fiindcă nu se indică în mod 'precis locul de pro- venienţă, aşa cum fac, pentru anumite ţesături şi coloniale, tarifele din 1761 şi 1792. După 1821, cînd, în urma unor măsuri drastice ale lui Me- hemed AJi, bumbacul începe să se cultive intensiv8 *, devenind în curînd produsul esenţial şi caracteristic al Egiptului, importăm de aici şi acest articol; el ocupă, în scurtă vreme, primul loc. Inaugurarea Canalului de Suez, la 17 noiembrie 1869, după o muncă stăruitoare şi grea, de zece ani şi jumătate, în care pieriseră multe vieţi omeneşti — în special de felahi egipteni—şi se cheltuiseră mulţi bani®, a fost evenimentul cel mai important, tehnic, economic şi politic, al vremii. Au participat reprezentanţi de seamă din Europa, între alţii împărăteasa Eugenia, soţia lui Napoleon al III-lea şi împăratul Eranz-Josef al Austro- Ungariei; pentru serbările ce au însoţit această inaugurare a scris Verdi celebra sa operă „Aida”. Telegramele relatînd ceremonia inaugurării sînt reproduse, la noi, nu numai de presa vremii, dar şi de „Monitorul oficial”10 1 V. A. Urechia, op.cil., IV, Bucureşti, 1892, p. 245. 8 Tustrele aceste categorii de şaluri la V. A. Urechia, op.cit., IV, p. 246. Pentru şalurile „de Cairo”, iată ce spune consulul francez Peyssonel, specialist In comerţul Mării Negre şi al Levantului, In lucrarea sa Observalions sur le commerce de la Mer Noire, Amsterdam, 1787, p.18 : „Ceux du Caire sont extremement grossiers... Ies femmes du bas ătage en font seules usage". * V. A. Urechia, op. cil., IV, p. 246. 4 Ibidem., p. 243. 8 Ibidem. • Ibidem, p. 234. Cin Alexandria se aducea şi „comid“ sau gumă folosită In pictură (V. Grecu, Căr/i de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936, p. 393). 7 C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt auslriaci, II, Bucureşti, 1944, p. 4^9—527. * Emil Pop, Binecuvtnlările Nilului, Iaşi, 1927, p.6. • în total: 432 807 882 franci aur. Vezi pentru specificarea acestor cheltuieli şi pentru detaliile tehnice ale construcţiei, articolul Suez din Larousse, Grand Diclionnaire Uni- versel, t. XIV, Paris, f.a., p. 1209—1212 ; cf. articolul Suez (canal de—) din Larousse du XX‘ siicle, t. VI, Paris, 1933, p.514. 10 Vezi „Mon. of.” cu data : 4/16, 7/19, 8/20, 11/23 şi 12/24 noiembrie 1869. www.dacaromanicajo 13 PF.T.ATm.Til ROMlNO-EGIPTENE SI CONSTRUIREA CANALULUI DE SUEZ 103 Romluii tn Egipt de la 1864 Inaiinte Despre romînii stabiliţi în Egipt şi amintiţi în scrisoarea din 1864, reprodusă mai sus, face pomenire şi un alt document inedit, important de asemenea pentru istoricul relaţiunilor noastre diplomatice cu această ţară şi, în genere, cu Orientul Apropiat. Ne referim anume la adresa din 23 mai/4 iunie 1866 a lui Alexandru G. Golescu-Arăpilă, agentul Romîniei la Constantinopol (îi succedase în acest post lui Costache Negri, după de- tronarea lui Cuza) adresă trimisă ministrului nostru de afaceri străine, Petre MavTOgheni. După ce îi arată nevoia modificării regulamentului nostru de navigaţie maritimă — adresa e importantă şi pentru istoricul acestei navigaţii — Golescu propune înfiinţarea unei delegaţii consulare în Egipt, unde avem sute de supuşi romîni. ,,îngăduiţi-mi să termin scrie el ministrului — propunînd de asemeni excelenţei voastre să creeze şi un post de delegat consular în Egipt. Această creaţie este indispensabilă pentru protejarea intereselor noastre comerciale. Avem la Alexandria şi la Cairo mai multe sute de supuşi care nu se bucură de nici o protecţie, şi dintre care unii au căutat în zadar protecţia consulatului Eranţei, căci paşa Egiptului a refuzat în mod constant s-o recunoască. Supuşii noştri reclamă stăruitor instituirea unui delegat naţional pentru a proteja inte- resele lor şi se pare că Poarta n-a făcut dificultăţi în privinţa aceasta cînd i s-a făcut propunerea respectivă”. în privinţa persoanei care ar urma să fie numită într-un atare post, Golescu face următoarea propunere: „Dl Caranfilescu, actualmente slujbaş al Agenţiei (din Constantinopol) ar fi foarte indicat să împlinească această misiune, şi, prin cunoştinţele pe care le are despre oameni şi lucruri la Constantinopol şi Alexandria, poate să facă mai uşoară recunoaşterea noii delegaţii consulare. Ar trebui numai să se fixeze im salariu convenabil, dată fiind scumpeteavieţiilaAlexandria. Cred că 2 000 de piaştri pe lună n-ar fi prea mult. De altfel, produsul ta- xelor care vor putea fi prelevate, chiar din al doilea an, asupra a mai multe sute de supuşi şi asupra năvilor care ar frecventa acest port, vor putea despăgubi tezaurul de cheltuiala făcută prin crearea acestei delegaţii consulare. Avem deja — îşi încheie Golescu adresa — mai multe alte de- legaţii consulare în diferite schele din Levant care nu cer nimic tezaurului, deoarece titularii, negustori stabiliţi în localitatea respectivă, se mulţumesc cu cîştigurile pe care le pot scoate din taxele ce percep în cancelaria lor. Yă voi comunica în curînd lista acestor delegaţii împreună cu informaţiile ce voi fi putut strînge asupra situaţiei intereselor noastre în aceste diferite schele”1. Propunerea făcută de Golescu n-a devenit imediat realitate. Locţii- torul ministrului a pus următoarea rezoluţie : „în cît priveşte crearea unui delegat consular la Alexandria, această chestiune se rezervă pentru 1 Academia R.P.R. Manuscrise, Arhiva Cuza-vodă, voi. VIII, nr. 4864, f. 521-521 v. în aceeaşi adresă, Golescu propune Înfiinţarea eventuală a unei delegaţii consulare în oraşul Vama, care — cităm — „mulţumită căii ferate de la Rusciuk, va deveni în curînd portul maritim al Bucureştilor. Traiul nefiind foarte scump la Vama, ar fi de ajuns să se creeze pentru această delegaţie acelaşi salariu ca pentru delegaţia din Tulcea". www.dacoromanica.ro 104 CONST. C. GrOTvGESCU 14 moment”1. Cauza amînării era probabil greaua situaţie financiară în care ne găseam şi care va continua şi anii următori. Mai tîrziu, se va ajunge, totuşi, la crearea consulatului din Alexandria şi, ca organ superior, a le- gaţiei din Cairo. De la unul din romînii stabiliţi în Egipt anume Stoenescu se trimite, în martie 1864, prin intermediul agenţiei noastre din Constantinopol, pentru muzeul din Bucureşti, „un braţ de mumie” şi un peşte egiptean. Scrisoarea, inedită, cuprinzînd această ştire, se află în arhiva Cuza-vodă ; ea este adresată de către ST. Bordeanu lui Baligot de Beyne2. E interesant de semnalat că, puţin mai înainte, muzeul amintit primise valoroasa co- lecţie de antichităţi a generalului Mavros, fost inspector al carantinelor, colecţie ce cuprindea, între altele, şi „antichităţi egiptene”3. La acestea, s-a adăugat donaţia din 1869 a lui ÎL Cretzuiescu, fost prim-ministru, donaţie constînd dintr-o mumie cu sarcofagul ei colorat, bine păstrat4, apoi donaţia căpitanului Horovitz din Cairo5 *, donaţia Procopie Casotti din 18908, în sfîrşit donaţia colonelului Papazoglu din Bucureşti7. O parte din toate aceste donaţii — cuprinzînd şi statuete şi inscripţii hieroglife— sînt expuse în sala egipteană a Muzeului naţional de antichităţi din Bucu- reşti8. O colecţie interesantă de antichităţi egiptene — sculpturi, inscripţii hieroglife, ceramică, statuete, monete ptolemaice şi ponduri de piatră şi bronz — se află şi la Academia B. P. B. ; ea a fost donată de cunoscutul numismat Mihai Sutzu9. Instituirea „Serviciului maritim romîn” în 1895, avînd ca linie prin- cipală Constanţa—Istambul — Pireu — Alexandria10 a dat posibilitate multora să viziteze Egiptul, călătoria pe mare fiind asigurată de vasele noastre în condiţii optime. Numărul turiştilor creşte din ce în ce. în iama 1906—1907, găsim printre aceştia pe dr. C. Istrati care îşi notează impre- 1 Rezoluţia nu aparţine lui Mavrogheni, deoarece e iscălită prin iniţialele I.A.G. Ministerul de Externe a fost deţinut de P. Mavrogheni de la 11 mai plnă la 15 iulie ctnd, In locul lui, vine ca ministru G. Ştirbei (vezi D. Costescu, Fazele ministeriale în Romînia, ediţia a Il-a, Bucureşti, 1936, p. 29). * Academia R.P.R., Manuscrise, Arhiva Cuza-vodă, voi. III, nr. 4859, f. 204—204 v. * Vezi „La Voix de la Roumanie” numerele din 15 şi 22 decembrie (stil nou) 1864, care anunţă totdeodată constituirea „Comitetului arheologic”, alcătuit din generalul Mavros, ca preşedinte pe viaţă, şi din Al. Odobescu, V. A. Urechia, Treboniu Laurian şi—numit ulterior— Cezar Bolliac, ca membri. Decretul de constituire a comitetului e din 26 noiembrie 1864. 4 Este mumia lui Bcs-An, nepotul preotului Anh-Ef-En-Hus al zeului Ammon din Theba (sec. XVI tn e. n.). Vezi Gr. Tocilescu, Catalogul muzeului naţional de antichităţi din Bucureşti, Buc. 1906, p. 158. 8 Cuprinde două mumii de copii mici. * Cuprinde statuete de zei egipteni, cărăbuşi (scarabei) şi diverse obiecte (Gr. Tocilescu, op. cil,, p. 49). 7 Cuprinde statuete şi diverse mici obiecte. 8 O descriere amănunţită va fi dată de Ecaterina Vulpe, şefă de sector la Muzeul de an- tichităţi. * Informaţia despre aceste colecţii o datoresc academicianului C. Moisil. O colecţie de 1100 monete de bronz a fost donată muzeului de către un romln Lucaci din Alexandria (Egipt). Vezi Gr. Tocilescu, op. cit., p. 91. 10 I. Manoliu şi M. Daşcovici, Navigaţia maritimă şi fluvială, In Enciclopedia Gusli-Leonle, voi. IV, Bucureşti, 1943, p. 89. în 1938. 95% din traficul total de pasageri al S. M. R. era pe linia Constanţa-Istambul-Pireu-Alexandria. www.dacoromanica.ro 15 RELAŢIILE EOMlNO-EGIPTENE $1 CONSTRUIREA -CANALULUI DE 8UEZ 105 siile şi, la întoarcere, le publică în volum sub titlul Bucureşti—Cairo. Note de călătorie1. Spirit dornic de a şti, atent la latura socială, preocupat de studiul antichităţilor şi harnic colecţionar, Istrati înseamnă cu grijă cele văzute. Nu merge decît pînă la Cairo, neajungînd la Luxor şi Karnak, omisiune esenţială pentru cine vrea să-şi dea seama de civilizaţia şi cultura egipteană2. De la el aflăm că, în decembrie 1906, se găseau în Cairo „mulţi romîni (turişti) din care unii plecaseră pe Nil şi la Asuan”3. El relevă şi faplul că tot la Cairo „sînt şi mai mulţi romîni stabiliţi acolo, dar mai ales ovrei din ţară”; citează numele unui negustor Ştef’ănescu care avea „un mare debit de bere” şi care se plîngea deputatului Aurel Iliescu, venit şi el să viziteze Egiptul, „de lipsa noastră absolută de pricepere de a face comerţ”4. La Alexandria, Istrati ştie că „există mai mulţi romîni, între care inginerul Popovici, care se află acum la Ismailia, pe Canalul de Suez în serviciul unei companii de drum de fier”5. Tot acolo vede el „firma unei cafenele-restaurant: „Herman Binder, la dorobanţul romîn”6. în aceeaşi iarnă 1906 — 7, au mai fost pe malurile Nilului poetul Eadu D. Eosetti, agri- cultorul Take Capri7 şi ziaristul T. Pisani, acesta din urmă venit la Alexa- dria ca să-şi vadă fratele stabilit acolo8. Eadu Eosetti a făcut o excursie amănunţită şi completă, mergînd pînă la Asuan. Mai puţin didactic şi livresc decît C.Istrati şi cu mai mult talent literar, el înseamnă cele văzute publicînd, în 1909, volumul Din Egipt. Note din călătorie9. O altă ediţie apare în acelaşi an, în răspîndita „Bibliotecă pentru toţi”, ceea ce dove- deşte succesul cărţii. Eosetti arată înţelegere pentru felah „care a păstrat nobilele trăsături ale vechii rase egiptene” şi condamnă „administraţia, coruptă” şi „jaful proprietarilor” care l-au adus „în halul acesta de mizerie”10. După primul război mondial,s-a creat un adevărat curent de excursii spre Egipt. Individual sau în grupuri organizate de societăţile de turism11, un număr considerabil de romîni au vizitat ţara Nilului şi străvechile ei 1 A apărut în 1907, în „Biblioteca pentru toţi” nr. 324—5, avînd 215 p. 2 Tot pînă la Cairo şi împrejurimile lui merge şi I. Chiru-Nanov, In preajma primului război mondial. Vezi cartea lui Pe căile profeţilor, voi. I-II, ed. a Il-a, Buc. 1922, 254+119 p. în 8°; despre Egipt în voi. I. Prima ediţie a apărut în 1916, avînd drept prefaţă un raport al lui Barbu Delavrancea In vederea premierii cărţii de către Academie. Delavrancca a fost el Însuşi un vi- zitator a „aproape tuturor locurilor” descrise de Chiru-Nanov (vezi voi. I, p. VIII). Nici „hagiii” arhimandrit Dionisie Simioncscu şi preot V. Nicolau nu merg la Luxor şi Karnak, vizitînd în schimb Canalul de Suez şi cele două extremităţi ale lui: Port Said şi Suez. Vezi lucrarea lor, O misiune. Călătoria la Egipt şi Palestina, Bucureşti, 1909, 69 p. In 8°. 8 Dr. C. Istrati, op. cil., p. 119. 4 Ibidem p. 126. 5 Ibidem, p. 103. 6 Ibidem, p. 104. 7 E întîinit de către R. Rosetti în trenul spre Luxor; se suise în staţia Sidt (R. Rosctti, Din Egipt. Note din călătorie, Bucureşti, 1907, p. 178). Merg Împreună pînă la Asuan. 8 Dr. C. Istrati, op. cit., p. 30. 8 Are 256 p. 10 Op. cit., p. 53-54. 11 Cităm, de pildă, societatea „Romînia” care a organizat numeroase asemenea excursii colective. Conducătorul acestei societăţi, avocatul Dinescu, evaluează la circa o mie numărul romlnilor care au vizitat Egiptul în cadrul excursiilor organizate de societăţile de turism, In intervalul 1919—1939. www.dacoramamcaj'o 106 CONST. O. GltTRESOU 16 monumente. S-au oprit îndelung în faţa tezaurelor de artă ale Muzeului din Cairo, au văzut impunătoarele temple de la Luxor şi Karnak, au cer- cetat mormintele din Yalea Regilor unde a odihnit, netulburat, mii de ani, faraonul Tutankamon, au fost copleşiţi de masa indestructibilă a piramidelor „cele ce au obosit timpul” şi înfioraţi de privirea enigmatică a Sfinxului. Dintre numeroşii călători ai acestei perioade, unii au pus de asemenea pe hîrtie impresiile lor* 1; ei sînt unanimi în a releva faptul că Egiptul vorbeşte puternic minţii şi inimii omului, sensibilităţii şi imaginaţiei lui, că îi dă, în acelaşi timp, sentimentul perenităţii, al veşniciei. O PyMblHO-ErHIlETCKHX OTHOIIIEHHflX H O BKJIAflE pyMbiiiHH b flEJio coopy>KEiiH5i cysmcoro kahajia (KPATKOE COAEP>KAHHE) HauH0HajM3auHH CyauKoro KaHajia, npoBe^eHHaa HecKOJibKo MecaueB TOMy Ha3a^, BHOBb nocTaBHJia b ueHTp Bceobmero BHHMaHHH bbjihkog -rex- HH^ecKoe ^ocTHKeHHe, ocymecTBJieHHoe bo BTopofi nojiOBHHe XIX Bexa. EbIJIH BOCCTaHOBJieHU B naMHTH pa3Hbie CTOpOHbl STOrO npennpHHTHH h ero OTpaKeHHB B MHpOBOH SKOHOMHKe H IlOJIHTHKe. B apxHBax khh3h AjieKcaHupa Ky3bi, xpaHamaxca b AxaneMHH Py- MblHCKOH HapO^HOH Pecny6jIHKH, HaXOAHTCH HeCKOJIbKO HeH3^aHHbIX AO- KyMeHTOB, BbIHBJISHOmHX: 1) OTTOJIOCKH, BbI3BaHHbie B PyMbIHHH CySUKHM npe^npHHTHeM; 2) pyMbiHCKHH Biuian b ocymecTBJieHHe SToro npeunpHH- thh; 3) pyMbiHO-ernneTCKHe oraomenHa b 3Ty anoxy. B nepByro onepe^b 1 Tată o serie de lucrări ale călătorilor romlni In Egipt; cele mai multe slnt din răstimpul 1919 — 1939 ; le Înşirăm In ordinea cronologică a apariţiei lor; D. N. Gbika (Comăneşti), O es- pedifie romînă in Africa, Bucureşti, 1897, VIII+221 p. In 8° şi o bartă (atinge numai Egiptul: Port Said, canalul de Suez, Sucz); Dr. G. Preda, Impresii dinlr-o călătoi ie in Orient, Egiptul, Alexandria, Cairo şi împrejurimile; Luxorul, Asuanul, Theba, necropolele faraonilor, Cluj, 1926, 19 p. In 8°; Mihail Negru, Spre Africa, jurnal de bord, Bucureşti, 1927, 294 p. In 8° (n-a văzut declt Alexandria şi Cairo); Emil Pop, Binecuoinlările nilului, Iaşi, 1927,7 p. in 4° (interesant sub raportul geografic şi economic); Dr. V. N. Ricman, Spre Cairo (note din excursie), Caracal, 1929, 62 p. in 8° (a fost cu un grup de 20 de persoane, plnă la Heliopolis, lingă Cairo ; descriere nu lipsită de bumor) ; Princesse Bibesco, Jour d’Egyple, Paris, 1929,213 p. In 8° (plnă la Assuan ; note impresioniste, talent literar) ; Dr. Eugen Dobrotă, Spre soarele de la Assuan, Poiana Sibiu- lui, 1935, 172 p. in 8° (străbate Întreg Egiptul); C. Argetoianu, Pe urmele trecutului. O călătorie in Egipt, Bucureşti, 1935, 154 p. in 8° (adeseori subiectiv; talent literar); Mihai Tican Rumano, Sub soarele Afrieei răsăritene, Bucureşti (1936), 239 p. in 8° (numai nordul Egiptului); Dr. I. Weinberg, Siria, Palestina, Suez, Egipt, note de drum, cu o prefaţă de Gala Galaction, Bucu- reşti, 1937, VI + 136 p. In 8° şi o planşă (şi informaţie istorică ; fotografii originale) ; G. Raşcu, Minunea anlichilăfii. note de călătorie, Chişinău, 1937, 15 p. In 8° (despre piramida lui Iveops); G. Raşcu, O călătorie la mînăslirea Sinai, Chişinău, 1937, 14 p. In 8° (călătorie făcută Înainte de primul război mondial); Marcu Beza, Urme romtneşti in răsăritul ortodox, ed. a doua, Bucureşti, 1937 (numai muntele Sinai; preţioase informaţii istorice); Colonel August von Spiess, Din Ardeal la Kilimandjaro, Bucureşti, 1942, 275 p. in 8° (numai nordul Egiptului; un capitol despre păsările noastre călătoare care poposesc In Egipt sau 11 străbat). N-am putut consulta la biblioteca Academiei R. P. R., următoarele lucrări: Dr. G. Preda, Cileva impresii medicale din Egipt (anterioară celeilalte lucrări a doctorului Preda, menţionată mai sus); General C. Găvănescu, Egiptul, citată In lucrarea lui E. Pop). www.dacQromaiiicajo 17 BELATULB ROMÎNOEGIPTENE SI CONSTRUIREA CANALULUI LE SUEZ 107 penb H^eT o nHCbMe KHH3H Ky3W, noMeneHHOM — ByxapecT, 3 aBrycTa 1862 roAa — h aApecOBaHHOM MoxaMeAy CaHAy, BHiţe-KopoAio ErnnTa. H3 3Toro nncbMa npHBOAHTCH cJieAyioiuaH BbiAepiKKa: «BejiHKoe AeJio co- opyiKeHHH CyaiiKoro KaHajia, npe^npHHHToe noA BauiHM noKpoBHTejibCTBOM, npHHa;yie>KHT k tcm AeJiaM, KOTopbie hbjihiotch AOCTaTOHHbiMH, hto6h npo- cjiaBHTb Jiio6oe uapcTBOBaHHe; h cnacTJiHB, mto Mory Bbipa3HTb Baw, KHH3b, CHMIiaTHIO, BHyiIiaeMyiO MH6 3HeprHefi H HaCTOHHHBOCTbIO, C KOTO- pofi Bu npoBOAHJiH h AOBeneTe ao fijiaronojiyHHoro KOHiţa sto AeJio; oho C0CT3BHT TOpAOCTb HaUieft 3nOXH. MHe OTpaAHO AyMaTb, HTO HOBblH nyTb, oTKpbiTbifi 6jiaroAapH BarneMy BbiconecTBy ajih mhpoboh ToproBJiH, 6yAer He 6e3 nojib3H h ajih 06beAHHeHHbix Khhjkcctb». CymecTByeT BTopoe nHCb- mo, TaKJKe ot KHH3H Ky3bi H3 ByxapecTa, AaTHpOBaHHoe 3 aBrycTa 1864 roAa h aApecoBaHHoe H3MaHJiy, npeeMHHKy MoxaMeAa CanAa Ha ernneT- ckom npecTOJie. B HeM roBopHTCH CJie^yioiu.ee: «mokay ErnnTOM h 06be.nn ■ HeHHbiMH KHHJKecTBaMH ycTaHOBHJiHCb AejiOBHe OTHOmeHHH no CJiynaiO Be- .HHHecTBeHHoro npennpHHTHH, 33AyMaHHoro npeAiuecTBeHHHKOM Barnero Bbi- coqecTBa; oho 6yneT bchhoh cjihboh uapcTBOBaHHH, KOTOpoe ybhaht ero ocymecTBJieHHe. TpoMaHHoe KOJinqecTBO pyMbiHCKOro CTpoeBoro Jieca 6hjio ncnojib30BaHO npn coopyjKeHHH CysiiKoro KaHana h Ham ToproBbift (Jjjiot, cjienya no nyTH, OTKpbiTOMy nepBbiMH 3KcneAHUHHMH, yxţe HecKOJibKO pa3 AOCTaBJiHJi Harne 3epH0 b nopT AjieKcaHApHH. HeKOTOpoe koahhcctbo py- mhh nocejiHJiocb naJKe Ha ernneTCKOH 3eMJie h BeneT 3HanHTejibnyio Top- roBJiio, h h nporny Bârne BbiconecTBO 0Ka3aTb eft Bârne ânarocKJioHHoe nOKpOBHTeJIbCTBO». PyMbiHCKHH SKcnopT b ErHneT b nepHOA cTpoHTejibCTBa CysuKoro KaHajia hbjihctch TOJibKO npoAOJiJKeHHeM CTapHHHOH TpaAniiHH, 6epymefi CBOe Hanajio eiu,e b SHeojiHTHnecKoft snoxe. EcTb yK33aHHH, hto b snoxy Phmckoh HMnepHH b ropone TeâTHHHce, b ErnnTe, Hcnojib30BajiHCb ask- CKHe MaTepnajibi, no Bceft BepOHTHOCTH cTpoHTejibHbifi jiec. Bhb03 JiecHbix CTpOHTeJIbHblX MaTepH3J10B( COJIH H ApyrHX TOBapOB npOAOJIHCajICH B epeA- Hne Bena h b coBpeMeHHyio snoxy. Apa6cKHH nyremecTBeHHHK, riaBeji H3 AjienTbi, KOTopwfi b 1658 rony cnycKajicH no Aynaio, otmcthji npn- cyTCTBne MHoroHHCJienHWx Kopa6jieft, — ot mecTHAecHTH ao ceMHAecHTH, — iKAyuiHX y ycTbH peKH 6jiaronpHHTHoro BeTpa, hto6h bhhth b Mope; HX KOHeHHOH UeJIblO HBJIHIOTCH HhJI, flaMHeT H APyme CpeAH3eMH0M0p- CKne nopTbi. B cboio onepeAb /J,mhtphh KaHTeMHp b CBOeM npOH3BeAOHHH DeseripUo Moldaviae (1716) yTBep>KAaeT, hto Kopa6jiH, BbimeAmne He TOJibKO H3 nOpTOB ^epHOTO MOpH, HO T3K3Ke H3 EmnTa H CTpaH ceBepo- acjipHKaHCKoro no6epe>KbH, npnâbiBaiOT ABa—Tpn pa3a b toa b fajiau 3a MOJIAOBCKHMH JieCHbIMH CTpOHTeJIbHbIMH MBTepHaAaMH'. Ay60M, H Apy- THMH TBepAbIMH nOpOASMH, eJIblO, a T3K3Ke 3a MeAOM, BOCKOM, COAblO, Ma- CJIOM, CeJIHTpOH H 3epH0M; JKHTeJIH CTpaH bl H3BJieK3IOT H3 3T0T0 60AbUiyi0 BHroAy. JXbz KpynHHX AyxoBHHx ynpeiKACHHH ErnnTa — AjieKcaHApHHCKaH naTpnapxHH h Chh3hckhh MOHacTbipb — pacnojiarajiH rpOMaAHbiMH coctoh- HHHMH B ripHAyHaHCKHX KHHJKeCTBaX. CHHaHCKOMy MOHaCTbipiO npHH3A* jiejxajiH 53 BJiaAOHHH, H3 kohx oaho TOJibKO BKjnonajio 14 900 reKTapoB, 135 reKTapoB BHHorpaAHHKOB, 320 JiaBOK h 29 Apyrux HeABiiîKHMbix HMy- www.dacaromanicajo 108 OONST. O. GIUBESC0 18 mecTB; aoxoa c sthx HMymecTB nocraraji b 1848—1854 ronax 2 079 736 rmacTpoB. Pa^y riancne, BajiamcKHii BoeBO^a (1535—1545), nocjie CBOero CMe- meHHfl 6bui nocjiaH TypKaMH b ErnneT, r^e oh npefibmaji ro CBOeii CMep- th. K KOHiiy XVII Bena, b 1682 ro^y, BajiamcKHH KOMaHnyromHii bohck3mh Maxanji KaHTaKy3HH0 npe^npHHHJi najiOMHHnecTBO b Chh3hckhh MOHa- CTbipb; BepHyBUIHCb B CTpaHy, OH OCHOBaJI B 1695 rony CHHaHCKHH mo- HacTbipb b KapnaTax. Bo BTopoii nojiOBHHe XIX Bena cothh pyMbiH WHByr b ErnnTe, oco- 6eimo b AjieKcaHnpnn h b Kanpe, h 33hhm3iotch TaM ToprOBJien. fljiH Toro HToSbi oSecneHHTb hx noKpoBHTejibCTBOM pHMCKOro rocynapcTBa, py- mwhckhh areHT b KoHCTaHTHHonojie AjiexcaH^p rojiecxy npocHT b- 1866 rony c03H3Tb KOHcyjibCKyio ^ejieraiiHio b AjieKcaHflpHH. MHOro pyMbiH noceTHJio ErnneT HanHHaa c 1850 ro.ua. Hx hhcjio 33MeTH0 B03p0CJI0 rJI3BHbTM 0fipa30M B nepHOfl MeJK^y HByMH MHpOBbIMH B0HH3MH. Okojio ^Ba^uaTH H3 hhx nepeflajin cboh BnenaTJienHH b nncb- MeHHoii (J)opMe; sto hbjihctch HHTepecHofi rjiaBofi pyMbiHCKOii JiHTepaTypbi. AU SUJET DES EELATIONS BOUMANO-EGYPTIENNES ET DE LA CONTBIBUTION DE LA EOUMANIE  LA E&ALISATION DU CANAL DE SUEZ (RliSUMli) La nationalisation du canal de Suez, effectude il y a quelques mois, a ramend au centre de l’attention gdndrale la grande ceuvre technique rdalisde au cours de la seconde moitiă du XIX® siecle. On a dvoqud Ies diffdrents aspects de cette rdalisation et Ies rdpercussions qu’elle a eue sur l’ăconomie et la politique mondiale. Dans Ies archives du prince Alexandre Cuza, â 1’Academie de la Bd- publique Populaire Boumaine, se trouvent plusieurs documents inddits qui tămoignent: 1° del’ăcho r6veillă en Boumanie par l’entreprise de Suez ; 2° de la contribution roumaine â la rdalisation de cette entreprise; 3° des relations roumano-dgyptiennes â cette 6poque. II s’agit d’abord d’une lettre du prince Cuza, datde Bucarest, 3 aout 1862, et adressde â Moham- med Sa'id, yice-roi d’Egypte. L’auteur en extrait le passage suivant: ,,La grande entreprise du canal de Suez, tentde sous tos auspices, est de celles qui suffisent pour illustrer un regne : je suis heureux de pouvoir vous exprimer, mon Prince, Ies sympathies que m’inspirent l’dnergie et la per- sdvdrance ayec laquelle yous ayez poursuiyi et vous mănerez â> bonne fin une ceuvre qui sera l’orgueil de notre dpoque. Je me plais â croire que la nouvelle voie ouverte, grâce â Votre Altesse, au commerce du monde, ne sera pas sans profit pour Ies Principautds-Unies”. II y a ensuite une se- conde lettre, toujours du prince Cuza, datâe Bucarest, 3 aout 1864, et adressăe â Ismai'l, le successeur de Mohammed Sa'id sur le trone d’Egypte. Cette fois-ci, nous apprenons que ,,des relations d’intdret se sont ătablies entre l’Egypte et Ies Principautăs-Unies â. l’occasion de cette magnifique www.dacoromanica.ro 19 RELAŢIILE ROMlNO-EGIPTENE SI CONSTRUIREA CANALULUI DE SUEZ 109 entreprise, congue par le pr6d6cesseur de Yotre Altesse et qui seral’honneur Eternei du regne qui la verra s’accomplir. D’immenses quantit^s de bois des forets de la Eoumanie ont employ^es â la construction du canal de Suez, et notre commerce maritime, suivant la route ouverte par ces premiferes exp^ditions, a d6jâ plusieurs fois portd nos cer^ales dans le port d’Alexandrie. Un certain nombre de Roumains sont meme 6tablis sur le sol 6gyptien et se livrent â un trafic consid^rable pour lequel je reclame la bienveillante protection de Yotre Altesse”. Les exportations roumaines vers l’Egypte, â l’^poque de la cons- truction du canal de Suez, ne font que suivre une ancienne tradition dont les commencements datent de l’&poque ân^olitbique meme. A l’^poque romaine, certains produits daciques — trăs probablement du bois de construction — sont signates dans la viile de Tebtynis, en Egypte. L’ex- portation du bois, du sel et d’autres produits s’est poursuivie pendant le moyen âge et l’^poque moderne.En 1658, un voyageur arabe, Paul d’Alep, signale, en descendant le Danube, de nombreux navires — de soixante ă> soixante-dix — qui attendent aux embouchures du fleuve un vent favo- rable pour sortir en mer; ils ont pour destination le Ml,Damiette et autres ports de la M6diterran6e. De son cot6, D^mfetre Cantemir affirme, dans son ceuvre Descripţie) Moldaviae (1716), que des navires provenant non seulement des ports de la mer îfoire, mais aussi de ceux de l’Egypte et de la Barbarie, arrivent deux et trois fois par an â Galatz, pour y charger du bois moldave — chene, cornouiller, sapin — du miel, de la cire, du sel, du beurre, du salpetre et des c6r6ales; les habitants du pays en tirent un grand profit. Deux grandes fondations religieuses de l’Egypte, la patriarchie d’Alexandrie et le monastere de Sinai poss^daient des fortunes immenses dans les Principaut^s Roumaines. Au monastere de Sinai appartenaient 55 domaines — dont un seul couvrait 14.900 hectares — 135 hectares de vignobles, 320 boutiques et 29 autres immeubles; le revenu de ces biens s’615ve, pour les ann^es 1848—1854, â 2 079 736 piastres. Apres sa d6position, Radu Paisie,le voivode de Valachie (1535—1545), est envoyâ par les Turcs en Egypte, ou il reste jusqu’â. sa mort. Yers la fin du XYII8 siecle, en 1682, le spathaire Mibai Cantacuzino se rend en p61erinage au monastere de Sinai; de retour au pays, il fonde, en 1695, le monastere de Sinaia, dans les Carpates. Dans la seconde moiti6 du XIX® siâcle, il y a des centaines de Rou- mains qui habitent l’Egypte — surtout Alexandrie et le Caire — et y font du commerce. C’est pour leur assurer la protection de l’Etat roumain que l’agent roumain â Constantinople, Alexandru G. Golescu, demande, en 1866, la crâation d’ime d616gation consulaire â, Alexandrie. Beaucoup de Roumains ont visit6 l’Egypte depuis 1850; c’est sur- tout dans les ann6es qui s6parent les deux guerres mondiales que leur nombre s’est accru d’ime maniere remarquable. Une vingtaine d’entre eux ont mis par 6crit leurs impressions; c’est un chapitre int^ressant de la litt6rature roumaine. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1, 1957 NOTE ŞI COMUNICĂRI LUPTA P.C.R. PENTRU REALIZAREA FRONTULUI UNIC ÎN RÎNDURILE TINERETULUI MUNCITORESC ÎN ANII 1933—1935 C. MOCANU După criza economică din 1929—1933 şi mai ales după instaurarea regimului hitlerist In Germania, în 1933, vîrfurile burgheziei şi ale moşierimii din Romlnia încep să-şi intensifice, ca şi în alte ţări capitaliste din acel timp, politica lor de fascizare. Se ştie că fascismul înseamnă „dictatura făţişă, teroristă a celor mai reacţionare, mai şovine, mai imperialiste elemente ale capitalului financiar" *, Îndreptată împotriva maselor muncitoreşti. Conştient de urmările nefaste pe care le-ar fi pricinuit poporului romîn instaurarea unui astfel de regim, Partidul Comunist din Rominia a desfăşurat o vie activitate pentru a mobiliza toate forţele democratice ale poporului într-un larg front de luptă spre a bara calea fascismului1 2. In vederea realizării frontului popular antifascist era necesar să se închege în primul rînd frontul unic muncitoresc. Pentru Îndeplinirea acestei sarcini P.C.R. a dus o îndelungată şi aprigă luptă în rlndurile maselor de oameni ai muncii, vîrstnici şi tineri. Desfăşurlndu-şi activitatea politică în rlndurile tineretului, P.C.R. s-a călăuzit după prin- cipiile marxist-leniniste, privind situaţia tineretului în timpul orlnduirii burgheze şi rolul său ]n lupta de clasă a proletariatului3. în perioada crizei economice din 1929—1933 şi mai ales în perioada fascizării ţării, s-a Înteţit în mod considerabil lupta partidelor burghezo-moşiereşti, a grupărilor fasciste pentru antrenarea maselor de tineri în orbita ideologiei şi politicii lor, spre a-i transforma In unelte docile împotriva clasei muncitoare, pentru pregătirea războiului antisovietic. 1 G. Dimitrov, Clasa muncitoare împotriva fascismului, Cooperativa de editură a munci- torilor străini din U.R.S.S., Moscova-Leningrad, 1935, p. 6. 3 „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, nr. 5, septem- brie-octombrie 1956, p. 60 şi urm. 3 Clasicii marxism-leninismului au arătat, în unele lucrări, care este situaţia economică şi politică a tineretului în capitalism, în ce constă exploatarea la care este supus. De asemenea, au arătat rolul pe care îl are tineretul muncitor, exploatat, In lupta de clasă a proletariatului (Cf. K. Marx, Capitalul, voi. I. partea I, ed. a Il-a, Ed. P.M.R., 1948, p. 364—367 şi altele; Fr. Engels, Situafia clasei muncitoare In Anglia, E.P.L.P., 1953, p. 150 şi urm; V. I. Lenin, Despre tineret, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1956; V. I. Lenin, de pildă, referindu-se la necesi- tatea mobilizării tineretului pentru a contribui la rezolvarea unor sarcini ale partidului în mişcarea revoluţionară din 1905, sublinia : „.. .să recrutăm tineretul pe o scară mai largă şi cu mai mult curaj... fără a ne teme de el” (op. cil.,p. 187, „Scrisoare către A. A Bogdanov şi S. I. Guşeo”). www.dacQramamca.io 112 NOTE SI COMUNICĂRI 2 Plenara C.C. al P.C.R. care a avut loc In mai 1933 arată că :„Lupta claselor domi- nante pentru tineret creşte cu atlt mai mult cu ctt creşte importanţa tineretului, in situaţia cind trăsătura fundamentală a momentului actual din Romlnia este zdruncinarea adlncă a vieţii economice, a bazelor dictaturii burghczo-moşiereşti, şi creşterea rapidă a avlntului revoluţionar” x. De aceea munca in rindurile tineretului a constituit o problemă centrală a Partidului Comunist. La Congresul al V-lca, P.C.R. a subliniat că In condiţiile orientării tot mai nete a claselor exploatatoare din Rominia spre fascism „lupta Partidului pentru cucerirea generaţiei tinere a maselor muncitoare capătă o însemnătate deosebit de actuală...’’8. ★ în rezoluţia Congresului al V-lea al P.C.R. cu privire la munca partidului în rindurile tineretului, s-au precizat sarcinile fundamentale ale Uniunii Tineretului Comunist şi a Între- gului tineret in lupta revoluţionară. „în centrul întregii sale activităţi — se preciza in rezoluţie — Uniunea (Tineretului Comunist, — C.M.) trebuie să pună organizarea şi conducerea luptelor economice ale maselor largi de tineri din fabrici, de pe ogoare şi a şomerilor pentru cerinţele lor zilnice pe baza frontului unic de jos, atrăgînd tineretul la lupta generală a proletariatului sub conducerea Partidului" 3. în strinsă legătură cu activitatea pentru satisfacerea revendică- rilor economice, U.T.C. trebuia să ducă o luptă de fiecare zi şi împotriva organizaţiilor fasciste (Garda de fier, Ccrcetaşii, Voinicii etc.) şi a celorlalte organizaţii de tineret burgheze care pro- movau o politică de fascizare a tineretului. Rezoluţia Congresului al V-Iea sublinia că In acea perioadă se punea in mod imperios in faţa U.T.C. problema Întăririi şi desfăşurării prin toate mijloacele a activităţii antimilitariste, problemă deosebit de importantă în lumina liniei gene- rale trasate de P.C.R. pentru Înlăturarea primejdiei unei agresiuni antisovietice. Pentru realizarea acestor sarcini Partidul sublinia necesitatea mobilizării maselor largi de tineri, pe baza frontului unic de luptă. In şedinţele plenare ale C.C. al P.C.R. care au avut loc In anii de după Congresul al V-lea, s-a analizat cu regularitate activitatea desfăşurată de tineret şi organizaţia sa revoluţio- nară — Uniunea Tineretului Comunist — precizîndu-se in mod concret problemele care stăteau In faţa tineretului in acel timp. Pentru orientarea activităţii U.T.C., o însemnătate deosebită au avut-o hotărîrile şedinţei plenare a C.C. al P.C.R., de la sflrşitul lunii octombrie 1932. Plenara după ce analizează rezul- tatele activităţii U.T.C. de la Congresul al V-lca Încoace 4, subliniază că „sarcinile puse U.T.C. de către Congresul al V-lca al Partidului... rămln şi mai departe ca probleme actuale arză- 1 2 3 4 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., cota A, XVI, B, inv. 474. 2 Ibidem, 3 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., cota A, XVI—B, inv. 478 p. 214. O expunere mai pe larg a rezoluţiei se află in broşura Grija părin- tească a partidului pentru tinerel, Ed. Tineretului, 1955, tipărită sub Îndrumarea Institutului de istoric a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R. Menţionăm că „Rezoluţia Congresului al V-lea al Partidului Comunist din Romlnia privind starea şi sarcinile tineretului” este cuprinsă In volumul de documente despre lupta U.T.C., elaborat de Institutul de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., volum In curs de apariţie, in momentul cind am scris această lucrare. 4 în rezoluţia citată in text se arată că „U.T.C., in condiţiile celei mai sălbatice terori, a reuşit, sub conducerea partidului, nu numai să-şi păstreze organizaţiile, dar şi să-şi mărească www.dacaromanicajo 3 NOTE SI COMUNICĂRI 113 toare..2. Plenara a subliniat că U.T.G. trebuie să Îmbunătăţească şi să dezvolte lupta pentru realizarea frontului unic al tinerilor muncitori, In focul luptei pentru satisfacerea revendică- rilor de zi cu zi, şi Împotriva politicii de fascizare care devenea din ce In ce mai evidentă. C.C. al U.T.C. In rezoluţia plenarei sale din ianuarie 1933, adoptată pe baza raportului privind şedinţa plenară a C.C. al P.C.R. din octombrie 1932, şi-a Însuşit analiza făcută de partid asupra activităţii sale, declartnd că „se asociază In Întregime cu hotărlrea şedinţei C.C. al P.C.R.” 2. în spiritul botăririlor Partidului Comunist, C.C. al U.T.G. Îşi fixează ca sarcină funda- mentală cucerirea majorităţii tineretului muncitoresc In baza organizării acţiunilor lui zilnice pentru cerinţele lui imediate Împotriva ofensivei patronale, Împotriva scumpetei, Împotriva militarizării şi fascizării, mobilizlnd masele de tineret la luptă pentru constituirea frontuluj unic *. Apliclnd In viaţă botărlrea acestei plenare, U.T.C., In condiţiile ilegalităţii, arăta tinere- tului că revendicările lui pot fi realizate prin activitatea concretă de fiecare zi In fabrici şi uzine, pe ogoare şi In birouri, In şcoli şi In facultăţi, pe baza frontului unic de luptă, Împotriva ofen- sivei patronale şi a politicii de fascizare, In creştere. ★ U.T.C. a Îndemnat masele de tineri să participe activ şi să sprijine grevele organizate de muncitorii vlrstnici, sau a organizat şi a condus numeroase acţiuni ale tineretului, In] timpul cărora s-au făcut primii paşi spre realizarea frontului unic. La sfirşitul anului 1932 şi Începutul anului 1933 au avut loc unele mişcări greviste la care au participat in număr apreciabil tinerii muncitori. Astfel, la Începutul anului 1933, la fabrica „Industria linii” din Timişoara, aproape 1 600 de muncitori vlrstnici şi tineri au declarat grevă ca protest Împotriva concedierii unor munci- tori. Mobilizaţi de celula U.T.C. tinerii au participat activ la desfăşurarea grevei. Un utecist din acea fabrică scria intr-un articol publicat In „Tlnărul leninist” — organul central al C.C. al U.T.C. — : „Noi tinerii din această fabrică am luat o parte activă la această grevă : am ţinut Întruniri unde au luat parte peste 700 de tineri. în Comitetul de grevă a intrat şi un tlnăr”. La dedarea grevei tinerii au prezentat şi revendicări proprii: plata ucenicilor tnceplnd cu anul I de ucenicie; desfiinţarea bătăii; pentru muncă egală salariu egal cu al vlrstnicilor, şi altele. Făclnd bilanţul acestei acţiuni corespondentul amintit conchidea : „Celula Uniunii tineretului Comunist a condus lupta tinerilor. Mulţumită acţiunii noastre hotărlte şi unite am ctştigat lupta. Toate revendicările noastre au fost satisfăcute.” 4. La fabrica „Astra“ din Arad, tot la Începutul anului 1933, ucenicii au declarat o grevă a lor Împotriva măsurii direcţiei de a concedia pe toţi ucenicii. Din iniţiativa U.T.G. un număr de aproape 80 de tineri au părăsit munca şi au ţinut o Întrunire, In care au ales un Comitet de acţiune pe baza frontului unic. Comitetul ales a mers la direcţie certnd In numele tuturor uceni- cilor să fie anulate concedierile şi In plus, ca ucenicii care au un stagiu de doi ani să fie trecuţi In categoria muncitorilor 6. * 1 2 * * 5 numărul membrilor. U.T.C. a reuşit de asemenea, In perioada scurtă de la Congresul al Y-lca Încoace, să-şi Întărească activitatea politică participlnd activ la campaniile politice (campania contra războiului, alegerile, 1 august), Incerclnd chiar să organizeze propriile sale acţiuni tine- reşti...” (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., cota A, XVI-4 inv. 475). 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., cota XVI, — 4 inv. 475. 2 Ibidem, cota B, b, cota XVII — 2, inv. 659. * Ibidem. * „Tlnărul Leninist”, anul VIII, nr. 1 din ianuarie 1933, p. 5. 5 Ibidem. 8. Studii 1. www.dacoromamca.ro 114 NOTE gl OOMUNTO1BI 4 Tot Jn acest timp, la sfirşitul anului 1932, clnd a izbucnit o grevă la fabrica „Dermata“ din Cluj, tinerii muncitori — după cum ne informează „Buletinul C.C. al U.T.C.“ — au fost activi atlt In desfăşurarea grevei, cit şi la demonstraţiile ce au avut loc 1. Datorită rodnicei lor activităţi anterioare, tinerii au fost atraşi de către muncitorii vlrstnici in toate comitetele de grevă, au luat parte activă la demonstraţii şi au fost Înscrişi în sindicat2 *. Din documente reies date importante privind activitatea organizaţiei locale de U.T.C. Celula U.T.C. de la „Dermata”, cu sprijinul organizaţiei U.T.C. din Cluj, a elaborat un program de revendicări concrete pentru tineret şi le-a popularizat 1n masa tineretului prin întruniri, demon- straţii, manifeste. La Întrunirile muncitorilor, au luat cuvlntul şi tineri care au arătat în ce constă exploatarea lor, cum şi pericolul fascizării şi militarizării. Ei au făcut apel la toţi tinerii muncitori, indiferent din ce organizaţie fac parte, să adere la acţiunile de front unic, sub con- ducerea comuniştilor. Vorbitorii s-au adresat tinerilor soldaţi, lndemnlndu-i să nu tragă la ordinul stăpinilor In muncitori, In fraţii şi părinţii lor 8. Organizaţia de U.T.C. a format brigăzi de utecişti care au mers din fabrică In fabrică pentru a ajuta pe muncitorii vlrstnici la mobili- zarea tinerilor din celelalte fabrici la acţiuni de solidarizare cu greviştii „Dermatei”. In urma acestei acţiuni s-au solidarizat muncitorii din fabricile : „Transilvania”, „ Juhasz”, „Rapaport” ,,Iris” şi altele 4. în condiţiile pregătirii şi desfăşurării grevei, organizaţia locală U.T.C. din Cluj a găsit momentul prielnic pentru a-şi Întări celulele de U.T.C. prin Îmbunătăţirea organizării lor pe Întreprinderi. In aceste acţiuni, mai cu seamă cu ocazia celei de la „Dermata”, tinerii au acţionat — deşi cu o scrie de lipsuri — In front unic, de jos. In legătură cu această problemă, C.C. al U.T.C., in rezoluţia plenarei din ianuarie 1933, caracterizlnd aceste greve a arătat că... „am reuşit, prin Începerea aplicării tacticii de front unic de jos, să mobilizăm masele de tineri, In baza revendicărilor elaborate de U.T.C., in acţiunile generale organizate şi conduse de Partid ca greva de la fabrica „Dermata”, „Industria Unii” din Timişoara etc.” 5 6. Un moment de cotitură In lupta Partidului Comunist pentru realizarea frontului unic 11 constituie luptele muncitorilor ceferişti şi petrolişti din ianuarie-februarie 1933, care au marcat ,... prima Împotrivire făţişă, prima manifestare antifascistă de masă din Europa a muncito- rimii conştiente. Ele au constituit pentru un timp o stavilă puternică in calea fascizării Romlniei şi a pregătirilor de război antisovietic ” *. In focul luptelor din ianuarie-februarie 1933 s-a realizat frontul unic. Tineretul muncitor ceferist şi petrolist a participat [din plin la eroicele acţiuni ale munci- torimii-La 28 ianuarie, de pildă, cu ocazia manifestaţiilor muncitorimii 'ceferiste, clteva sute de tineri, mobilizaţi de celula U.T.C., auparticipat alături [de cei peste 3 000 de muncitori la demon- straţia din faţa clădirii C.F.R. Împotriva „curbelor de sacrificiu” şi a politicii de fascizare” 7. In comitetul de acţiune al grevei format din 60 de persoane au] participat pe baza frontului unic mulţi tineri, dintre care unii utecişti, alţii membri ai organizaţiei social-democrate de tineret Peste clteva zile, la 31 ianuarie 8, se dezlănţuie la atelierele C.F.R. „Griviţa”—Bucureşti, greva 1 „Buletinul C.C. al U.T.C.”, anul II, nr. 1 din ianuarie 1934, p. 11. 8 Ibidem. 8 Ibidem. * Ibidem. ^ 6Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., cota B. b., XVII - 2, inv. 659. * Chivu Stoica, Eroicele lupte ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti din 1933, E.S.P.L.P., 1955, P- 5. » „Tinărul Leninist”, anul IX, nr. 2 din februarie 1934, p. 2. * Ibidem. www.dacoromamcajo 5 HOTE SI OOMUHIOlBI 115 la care participă circa 7 000 de muncitori. La această grevă celula U.T.C. a mobilizat numeroşi tineri. La 2 februarie *, clnd are loc greva şi demonstraţia, mobilizaţi şi organizaţi de celula U.T.C., tinerii ceferişti fac parte din gărzile de autoapărare împotriva spărgătorilor de grevă şi bandelor fascisto-huliganice. Celula U.T.C. a sprijinit organizaţia Partidului Comunist In acţiunea de mobilizare a familiilor greviştilor şi a şomerilor din cartier tn jurul atelierului şi la demonstraţie. De asemenea, tinerii In frunte cu uteciştii au ajutat organizaţia „Ajutorul roşu', la colectarea şi transportarea alimentelor necesare greviştilor. Numeroşi tineri au participat alături de vlrstnici la grevele de solidarizare 'cu lupta ceferiştilor, la fabrica „Vulcan", „R.M.S.’’ din Bucureşti, la grevele din Iaşi, Cluj, Galaţi 1 2 3. Ca răspuns la noua reducere de salarii din 12 februarie 1933 efectuată de guvernul Vaida, au loc tn Întreaga ţară numeroase manifestări de Împotrivire. Astfel, a doua zi — 13 februarie — la Cluj, muncitorii au Încetat lucrul, au ocupat fabricile, au făcut demonstraţii. In acea zi peste 1 000 de tineri Intre care utecişti, social-democraţi şi alţii fără de organizaţie au mani* cestat pe străzile Clujului a. înainte de declanşarea grevei la C.F.R. „Griviţa”—Bucureşti din 15—16 februarie, tinerii feferişti sub conducerea celulei U.T.C. au luat parte la diferite acţiuni dc pregătire şi la demon- traţiile muncitorilor ceferişti. La 15 februarie, mii de tineri mobilizaţi de celulele U.T.C. au participat la demonstraţia de pe Calea Griviţei ptnă la Gara dc Nord. Tinerii, fie utecişti, fie social-democraţi, au manifestat alături de muncitorii vlrstnici pentru satisfacerea revendică- rilor, împotriva curbelor de sacrificiu, a politicii de militarizare şi fascizare dusă de burghezie şi moşierime, în timpul grevei, mii de tineri ceferişti au participat la luptă. Mulţi din ei s-au grupat pe acoperişurile atelierelor, unde au format „coruri vorbitoare”, prin mijlocirea cărora menţineau legătura dintre greviştii din curtea atelierelor şi muncitorii din jurul atelierelor, veniţi In sprijinul celor dinţii 4 *, De acolo ei scandau continuu lozincile Partidului Comunist împotriva fascizării şi a regimului de exploatare. în momentul dezlănţuirii salvelor de gloanţe trase din ordinul guvernului burghezo-moşieresc, tinerii s-au adresat soldaţilor: „Nu trageţi In noi, şi voi slnteţi fii de muncitori şi ţărani" s. Ca şi alţi numeroşi soldaţi, un număr de aproape 40 de soldaţi tineri au refuzat să tragă In grevişti 6. Ziarul „Cazarma” — organ antimilitarist al C.C. al P.C.R. — arăta In primul număr apărut după evenimentele slngcroase din 16 februarie (In martie 1933): „40 de soldaţi au refuzat să tragă In muncitori. Ei au Înţeles că muncitorii slnt fraţii lor, că au acelaşi duşman: pe fabricanţi şi moşieri . . ." 7. Reprimarea grevei a fost slngeroasă. Tineretul ceferist Încadrat In rlndurile muncitorimii vlrstnice a dat dovadă de eroism şi dlrzenie In luptă. Mulţi tineri au căzut. Numai dintr-o singură salvă de mitralieră au fost seceraţi 25 tineri ceferişti8. Ttnărul ucenic Vasile Roaită a fost străpuns de gloanţe la postul său, la sirenă 9. în multe locuri din ţară tinerii au, participat la [acţiunile de solidarizare cu lupta ceferiştilor. 1 „TInărul Leninist", anul IX, nr. 2 din februarie 1935, p. 2. 2 Ibidem. 3 Ibidem, anul VIII, nr. 2 din februarie 1933, p. 1. 4 Ibidem, anul X, nr. 2 din ianuarie 1935, p. 1. 3 Ibidem, vezi şi: anul VIII, nr. 3 martie* 1933, p. 5; anul IX, nr. 1 din ianuarie 1934, p. 13. • „Cazarma”, anul III, nr. 1 din martie 1933, p. 1. 7 Ibidem; vezi şi Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia (1917—1041), ed. a Il-a, E.P.L.P., 1953, p. 180. 8 „TInărul Leninist”, anul VIII, nr. 2 din februarie 1933, p. 3. * Luptători pentru pace, socialism şi fericirea poporului, voi. I, Ed. Tineretului, 1955, p. 199-200. www.dacaramanicajo 116 NOTE SI COMUNICĂRI 6 In acel timp, cind se desfăşurau eroicele lupte din ianuarie-februarie, In Bucureşti la fabri- cile „Vulcan”, „Balcani”, la „R.M.S.” etc. tinerii, alături de muncitorii vîrstnici, işi manifestau solidaritatea lor, prin greve, demonstraţii şi alte forme de luptă. După greva din 3 februarie, la fabrica „Balcani” din Bucureşti celula U.T.C. a mobilizat peste 100 de tineri la demonstraţia muncitorilor din fabrică pentru solidaritate cu greviştii de la C.F.R., sub lozinca : „Trăiască lupta ceferiştilor” 1. Un grup de tineri de la fabrica „Voinea" şi „Diirer” „a protestat contra asasinatelor de la C.F.R. Cei de la „Diirer" au făcut grevă de protest” 2 3. „Asemenea acţiuni au avut loc şi In alte centre din ţară: Cluj, Iaşi, Galaţi, Paşcani etc. s. O participare asemănătoare la luptele din 1933 au avut-o muncitorii petrolişti din Valea Prahovei. Un articol din „Scinteia Prahovei" — organ al Comitetului regional al P.C.R. din Valea Prahovei — publicat la un an după luptele din 1933, sublinia că muncitorii petrolişti vîrstnici şi tineri de la „Rafinăria romtno-americană”, „Orion" şi altele, prin greve orga- nizate şi mari demonstraţii de stradă au dat dovadă In zilele lui februarie, de capacitatea lor de a-şi susţine, prin luptă, justele revendicări 4 *. Prin participarea sa la luptele din februarie 1933, tineretul ceferist şi petrolist s-a ridicat la locul de detaşament de frunte al întregului tineret muncitor din Romînia 6. Partidul Comunist a apreciat contribuţia tineretului ceferist şi petrolist in luptele din februarie şi Însemnătatea acestui eveniment pentru întărirea organizaţiei U.T.C. In rezoluţia şedinţei plenare din iulie 1933, C.C. al P.C.R. arăta : „Marile lupte din februarie ale muncito- rilor ceferişti şi petrolişti la care tineretul muncitor a luat parte activă, dovedind un 'eroism şi curaj demn de tlnăra gardă a proletariatului revoluţionar — au scos In evidenţă rolul crescut al U.T.C., influenţa sa crescută asupra unei părţi Însemnate a detaşamentelor celor mai de frunte ale tineretului proletar romln, au arătat că U.T.C. a devenit un ajutor al partidului In lupta sa pentru cucerirea majorităţii clasei muncitoare 8. Se ştie că In focul luptelor din februarie 1933, muncitorii membri de partid sau nemembri, comunişti sau social-democraţi, au realizat frontul unic de jos. Numeroşi muncitori social-demo- craţi, peste capul liderilor reformişti, au răspuns la chemarea Partidului Comunist şi a elementelor Înaintate din partidul social-democrat şi au participat la luptă In front unic alături de ceilalţi muncitori din Întreprinderi 7. Acelaşi proces de unire a forţelor împotriva fascismului s-a petrecut şi In rindurile tine- retului muncitoresc. Referindu-se la realizările U.T.C.-ului, Comitetul central al U.T.C. sublinia Intr-un articol special publicat In „Buletinul" său, că cea mai mare realizare a activităţii U.T.C. au fost acţiunile organizate pe baza frontului unic, la care au participat numeroşi tineri: utecişti, social-democraţi, sau fără de organizaţie 8. Aceasta a avut o deosebită Însemnătate pentru activitatea ulterioară In Închegarea frontului unic. Vorbind despre Însemnătatea luptelor din februarie In desfăşurarea activităţii tineretului, C.C. al P.C.R., In rezoluţia plenarei din iulie 1933, sublinia că luptele din februarie au dat învăţăminte strălucite „necunoscute plnă acum 1 „Tlnărul Leninist”, anul VIII, nr. 2 din februarie 1933, p. 3. 2 Ibidem. 3 Ibidem, anul IX (fără număr), din 1—15 septembrie 1934, p. 7. 4 „Scinteia Prahovei”, anul I, nr. 1 din noiembrie 1934. Vezi şi „Tlnărul Leifklist” (fără număr) din 1—15 septembrie 1934, p. 7. 6 „Tlnărul Leninist”, anul X, nr. 2 din februarie 1935, p. 3. • Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., cota B. b., XVII - 3, înv. 660. 7 Ibidem, cota A, b, XVIII, inv. 10, p. 15. 8 „Buletinul C.C. al U.T.C.", număr special, 1935, p. 5. www.dacoromanica.ro 7 NOTE SI COMUNICĂRI 117 In munca U.T.C. In ceea ce priveşte aplicarea frontului unic, mobilizarea maselor tineretului prin lupta pentru revendicările economice, la lupte politice” 1 * * * *. U.T.C. a Înţeles Însemnătatea experienţei căpătate In luptele din februarie. în toate ziarele sale, In numeroase manifeste, In focul luptelor greviste care au urmat, U.T.C. a evidenţiat şi a aplicat Învăţămintele din februarie. Astfel, de pildă, In legătură cu aceasta, „Tlnărul leninist” din ianuarie 1934- arăta că „învăţămintele luptelor din februarie, dintre care Frontul unic revoluţionar de luptă este cel mai de căpetenie, trebuie să servească maselor asuprite In pregă- tirea şi ducerea luptelor ce vin” *. într-un manifest din decembrie 1933, In care tinerii ceferişti erau chemaţi la luptă, C.C. al U.T.C. sublinia că: „Februarie Roşu ne-a arătat că numai prin formarea frontului unic revoluţionar In ateliere, pe baza unui program de revendicări imediate şi sub conducerea Partidului Comunist atacul burgheziei şi al guvernului poate fi Infrlnt şi noi revendicări cucerite”*. Pe baza experienţei evenimentelor din februarie, precum şi a mişcării muncitoreşti inter- naţionale, In aprilie 1933 Partidul Comunist a propus partidului social-dcmocrat încheierea frontului unic împotriva ofensivei capitaliste, împotriva fascizării vieţii economice şi politice a ţării. Dar liderii reformişti au refuzat propunerile P.C.R. Apliclnd In viaţă politica Partidului Comunist, tot In aprilie Uniunea Tineretului Comunist 'a făcut o serie de propuneri organizaţiei tineretului social-democrat, organizaţiei tineretului socialist independent şi I.M.S.E.R.-ului * pentru Închegarea frontului unic de luptă al tineretului în cadrul luptei generale a clasei muncitoare. în aceste propuneri 6 * 8 C.C. al U.T.C. arăta mai Intli, pe bază de fapte, aspecte din viaţa grea a tineretului muncitor exploatat şi sublinia că politica de fascizare dusă de burghezie şi moşieri izbea şi mai mult In existenţa, şi aşa mizeră, In drepturile politice, şi aşa grozav de mutilate, In viaţa culturală, şi aşa extrem de scăzută a milioanelor de tineri muncitori din Romlnia. Totodată C.C. al U.T.C. atrăgea atenţia asupra faptului că burghezia şi moşierimea, cu ajutorul instituţiilor statului (şcoala, armata etc.) şi a diferitelor organizaţii politice burgheze, „au pornit o goană nebună pentru cucerirea prin Înşelare a tinerilor muncitori şi ţărani. Activitatea claselor stăplnitoare pentru fascizarea şi militarizarea tinerelului a crescut foarte mult” “. în faţa acestei situaţii, In lumina Învăţămintelor trase In timpul luptelor din ianuarie-februarie, U.T.C. sublinia : „Se impune front unic de luptă al tine- rilor muncitori din toate organizaţiile şi încolonarea lor tn primele rlnduri ale proletariatului". Mai departe, C.C. al U.T.C. preciza că „nu poate şi nu trebuie să existe tlnăr muncitor sau ţăran, organizat sau neorganizat, fie el comunist, social-democrat, socialist independent ori cercetaş, din oraş sau de la ţară, din schele, mine, uzine, căminuri, moşii sau şcoli, care să nu Înţeleagă nevoia netntlrziată a strlngerii rlndurilor muncitoreşti de luptă; care să rămlnă In afară de coloanele frontului unic de luptă Împotriva exploatării şi asupririi”. C.C. al U.T.C. a propus o serie de revendicări ale tineretului, pentru realizarea cărora să lupte Împreună atlt U.T.C., cit 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R „cota B, b, XVII - 3, inv. 660. * „Tlnărul Leninist”, anul IX, nr. 1 din ianuarie 1934, p. 14. 8 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C.al P.M.R., dos. nr. 32 817/275, voi. XI, fila 47. 8 Institutul muncitoresc de educaţie şi sport din Romlnia. 6 Textul exact: „Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist către Comitetele regionale, locale şi toţi membrii tineretului social-democrat din Romlnia, către Comitetul Central, Comitetele regionale locale şi toţi membrii tineretului socialist independent din Romlnia, către Comitetul Central, Comitetele regionale şi locale şi toţi membrii I.M.S.E.R.-ului” (Arhiva centrală a Institutului de Istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. nr. 47). 8 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R. dos. nr. 47. Următoarele citate care se referă la acest document au aceeaşi sursă. www.dacoromanica.ro 118 NOTE 81 OOMDNIOĂKI 8 şi organizaţiile social-democratice de tineret. De asemenea, a propus şi o serie de mijloace de realizare a frontului unic : alegerea tinerilor fără deosebire de organizaţie In comitetele de front unic, organizarea de greve şi alte acţiuni comune ale tineretului, participarea comună la greve şi la celelalte manifestări de clasă ale muncitorilor virstnici, organizarea de gărzi de autoapărare etc. Documentul subliniază că Uniunea Tineretului Comunist ca Întotdeauna declară că este adeptă hotărîtă a tacticii frontului unic. Pentru a dovedi şi mai mult hotărîrea fermă de a organiza, în interesul maselor tineretului muncitor, frontul unic de luptă, C.C. al U.T.C. propune ca la discuţiile pentru încheierea acor- durilor să fie atraşi cîf se poate de mulţi tineri neorganizaţi şi membri de rlnd ai organizaţiilor respective, din schele, uzine, ateliere, căminuri, moşii, şcoli şi de la ţară. Iar organele de front unic să-şi supună toată activitatea lor de zi cu zi controlului maselor de tineri. Conducătorii reformişti ai organizaţiilor social-democrate de tineret au respins însă pro- punerile U.T.C. *. Dar, aşa cum reiese din desfăşurarea ulterioară a mişcării tineretului, numeroşi tineri social-democraţi trecînd peste capul acestor conducători trădători au participat la diverse acţiuni pe baza frontului unic de jos. în condiţiile creşterii terorii regimului burghezo-moşieresc şi a ofensivei patronale, după luptele din ianuarie-februarie, U.T.C. chema întregul tineret muncitor ca pe baza frontului unic de jos să facă greve demonstrative,manifestaţii de stradă şi întruniri etc. împotriva terorii fasciste, împotriva stării de asediu, împotriva războiului cu Uniunea Sovietică 2. în multe întreprinderi din ţară tinerii au răspuns la chemările U.T.C.-ului. Documentele care ne-au stat la dispoziţie şi mai ales presa comunistă ilegală ne-au relevat o serie de fapte care arată că, după evenimentele din februarie 1933, în unele întreprinderi tinerii au desfăşurat acţiuni pe baza frontului unic de jos, sau au cerut să se închege frontul unic. Au avut loc proteste împotriva Înrăutăţirii condiţiilor de Viaţă, Întruniri, trimiteri de delegaţi în faţa patronilor pentru prezentarea revendicărilor tinerilor, demonstraţii de stradă. De asemenea, tinerii au făcut greve proprii sau au participat la grevele muncitorilor virstnici. în fabrica metalurgică „Schill” din Braşov lucrau 450 de muncitori dintre care 150 tineri muncitori şi 60 ucenici. Si aici, ca şi în alte intreprinderi, tinerii primeau un salariu mai mic pentru aceeaşi muncă prestată, iar salariul ucenicilor nu creştea proporţional, cu numărul anilor de ucenicie. în plus, la acea fabrică, ucenicii erau ţinuţi la muncă plnă tlrziu, lntlrziind astfel la şcoala de ucenici. Pentru întlrzierile la şcoală erau însă amendaţi. în faţa acestei * 3 1 Vezi „Tînărul Leninist", anul IX, nr. 1 din ianuarie 1934, p. 5. 3 Subliniind rolul Romlniei burghezo-moşicrcşti în pregătirea războiului antisovietic, Congresul al V-lea al P.C.R. a pus în faţa Partidului Comunist şi a Întregului popor „sarcina de a lupta contra acestei pregătiri turbate a războiului contrarevoluţionar, împotriva U.R.S.S., care pregătire caracterizează toată politica internă şi externă a Romlniei... că războiul contra U.R.S.S., patria tuturor celor ce muncesc şi tuturor asupriţilor, va fi totodată războiul nemilos contra maselor muncitoare din Romînia însăşi. (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., cota A, XVI— B, înv. 478). Uniunea Tineretului Comunist şi-a însuşit această Învăţătură a partidului, ceea ce este demonstrat de întreaga acti- vitate antimilitaristă desfăşurată de ea, activitate oglindită lntr-o serie de documente ale orga- nizaţiei. De pildă, în decembrie 1933 U.T.C. a trimis Comsomolului salutul său cu ocazia celei de-a 16-a aniversări a acestuia din urmă. în acest salut, Uniunea Tineretului Comunist din Romînia sublinia că: „cine vă atacă pe voi (U.R.S.S.-C.JW.). e duşmanul nostru, ne atacă şi pe noi. Şi dacă burghezia, cu toată lupta noastră va porni război în contra voastră, vom da mîna cu voi, cu eroica armată roşie şi vom Întoarce armele contra duşmanilor adevăraţi, fabricanţii şi moşierii din Romînia, apărlnd cu slngele nostru Uniunea Sovietică” („Tlnărul Leninist”, anul VIII, nr. 14, din decembrie 1935). în ce priveşte apărarea revoluţionară a U.R.S.S. vezi şi Doiumente din istoria Partidului Comunist din Romînia”, ed. a Il-a, E.P.L.P., 1953, p. 242 şi urm. www.dacoramamcaj'o 9 NOTE ŞI COMUNICĂM 119 situaţii „celula U.T.C. a organizat o acţiune parţială, cerlnd ca ucenicii să fie lăsaţi de la lu- cru cu o jumătate de oră Înainte de şcoală” L Pentru reuşita acţiunii, celula U.T.C. a mobilizat masele de tineri. Treizeci de ucenic i au mers la direcţie şi au cerut satisfacerea acestei revendicări, precum şi mărirea salariului. Prima revendicare a fost obţinută; In ce priveşte a doua, au obţinut deocamdată mărirea sala- riului pentru patru tineri care lucrau la turnătorie. Celula U.T.C. a mai desfăşurat o asemenea acţiune la şcoala de ucenici. Aici a mobilizat pe toţi cei 60 de ucenici împotriva terorii patronale din şcoală. A fost ales un comitet de acţiune format din 12 ucenici. Documentul pe care 11 folosim menţionează că „Baza acestei acţiuni a fost frontul unic” 1 2. Cu ocazia zilei de 1 mai, ucenicii de la C.F.R.—Bucureşti „au hotărlt să facă un protest contra regimului cazon de cămin, să ceară mlncare mai bună . . . etc. Au hotărlt că nu vor Începe lucrul (In ziua de 1 mai — C. M.)”. în ziua respectivă, conform hotărtrii luate, nu s-au mai sculat la ora 5 dimineaţa pentru a face corvoadă, ci mai tîrziu, iar la ora 8 au mers la direcţie. Toată ziua au întreţinut o continuă agitaţie 3. Tot aici, In septembrie, tinerii ceferişti, sub con- ducerea celulei U.T.C., au organizat un protest Împotriva Încercării direcţiei de a nu mai acorda tinerilor dreptul de concediu de 3 săptămlni. în urma protestului, direcţia a fost nevoită să cedeze. La fabrica „Hess” lucrau 250 de lucrători, dintre care aproape 90 % erau tineri. Salariile erau mici. Numărul de ore de muncă era mărit de patron, după voia sa. '„Celula U.T.C.-istă a luat iniţiativa reorganizării acţiunii (tinerilor — C. Af.) pentru sporirea salariilor şi pentru 8 ore de muncă. A ţinut consfătuiri cu tinerele muncitoare In grupuri de clte 4 — 6 . . .”. A scos un manifest de 130 de exemplare, în care se cerea tinerilor din fabrică '„formaţi comitete de front unic” 4. Tot aşa celula U.T.C. de la ţesătoria Belgo-romînă a desfăşurat o serie de acţiuni prin care a cerut să se mărească tinerilor, salariul cu 20 % pentru munca de zi şi cu 40 % pentru munca de noapte, să se şteargă amenzile, să se fixeze ziua de muncă la 8 orc, să se acorde minimum de 20 de minute pauză pentru masa de la prlnz, să se Încheie contract colectiv etc* Drept răspuns patronul a concediat 25 de tineri dintre cei mai activi. U.T.C. a chemat Insă pe tineri să continue lupta „In front unic şi să ia legătură şi cu tinerii de la „Adesgo”, etc. şi cu tinerii şomeri — şi astfel vor reuşi” 5. în afară de astfel de manifestări, tinerii au participat la grevele ce s-au declanşat In acea perioadă, sau au organizat greve proprii pentru satisfacerea revendicărilor specifice lor, In timpul cărora s-a lărgit tot mai mult activitatea de Închegare a frontului unic. După reprimarea singeroasă a luptelor din februarie, In 1933 şi In anii următori mişcarea grevistă nu Încetează. Dimpotrivă, numărul grevelor creşte, desfăşurlndu-se mai ales In indus- tria textilă. Făcind statistica grevelor intre anii 1920 şi 1936, Enciclopedia Romtniei * pentru anii 1933—1935 ne dă următoarele date: în 1933 au avut loc 222 conflicte de muncă latente, 56 greve şi 2 lock-out-uri; In 1934 — 187 conflicte latente, 71 greve şi 1 lock-out; iar In 1935 — 190 conflicte latente, 78 greve şi 6 lock-out-uri. 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dos. nr. 30871—9101; şi „Tlnărul Leninist”, anul VIII, nr. 14 (număr special) din decembrie 1933, p. 14, 15. * Ibidem. 8 „Tlnărul Leninist”, anul VIII, nr. 5 din mai 1933, p. 5. 4 Ibidem, anul VIII, nr. 14 (număr special) din decembrie 1933, p. 15 şi 16. 5 Ibidem. * Enciclopedia Romtniei, voi. III, Economia naţională, Cadre şi producţie, Bucureşti, 1937, p. 81. www.dacaromanicajo 120 NOTE SI COMUNICĂM 10 Multe din aceste greve s-au desfăşurat sub lozinca frontului unic1. Astfel, in ziua de 24 iulie 1933, la fabrica de bumbac din Bucureşti, direcţia a anunţat că va scădea salariul, la uncie secţii, cu 5%. Aceasta a produs agitaţie printre muncitorii fabricii, în majoritate tineri. Au avut loc Întruniri. La una din Întruniri, o ttnără muncitoare „... a vorbit despre atacul care este Îndreptat Împotriva tuturor muncitorilor de către patron şi stat” 2. Tlnăra muncitoare a arătat că singura cale de urmat e aceea a luptei hotărlte şi unite. Clnd a vorbit despre luptele eroice ale ceferiştilor şi petroliştilor din februarie 1933, despre frontul de jos unic, realizat atunci, „un strigăt de entuziasm — relatează ziarul jos citat — a pornit din piepturile munci- torilor” 3. Muncitorii au declarat grevă. între timp, la poarta fabricii s-au adunat muncitori de la alte fabrici din oraş, care s-au solidarizat cu greviştii. A fost ales un comitet de grevă format din muncitori vlrstnici şi tineri. într-un articol In legătură cu această grevă, publicat In „Tlnărul Leninist” din septembrie 1933, deci Încă In timpul acţiunii, U.T.C. Îndemna pe tineri „la luptă mai departe In front unic” şi le indica : „Formaţi comitete de acţiune 1 Formaţi comitete antifasciste-antirăzboinice” 4 *. La fabrica de textile „Copou” din Iaşi lucrau de asemenea mulţi tineri. Ridicîndu-se Împotriva regimului de exploatare, ei organizau adesea Întruniri. Astfel pregătită, a izbucnit la 1 august 1933, greva tinerilor împotriva orelor suplimentare de lucru, care In condiţiile capi- talismului constituiau un mijloc In plus de exploatare. Tinerii au legat această acţiune grevistă de lupta Împotriva pregătirilor de război şi Împo- triva fascizării. Pentru a lămuri masa tinerilor ce Înseamnă fascismul, din iniţiativa celor mai Înaintaţi dintre ei, a fost scos un ziar special antifascist. în timpul grevei „s-a făcut apel de front unic de luptă împotriva exploatării, asupririi şi războiului” 6. In răstimpul dintre martie 1933 şi martie 1934 au mai avut loc acţiuni greviste la fabrica „Dermata“ din Cluj6, la boiangeria „Falk” din Bucureşti 7, la fabrica „Industria linei” din Timişoara, la fabrica de textile din Bacău, la fabrica metalurgică „Schill“ din Braşov, la Întreprinderea „Forestiera” din Miercurea Ciuc, la minele „Comăncşti” din fostul judeţ Bacău 8 * etc. în primăvara anului 1934, In luna aprilie, au avut loc mari acţiuni greviste — la care au participat mase de tineri — In întreprinderile forestiere din Vatra Dornei. „Mobilizaţi de U.T.C., tinerii muncitori au pornit la luptă alături de vlrstnici” ®. Atlt In Comitetul de grevă, cit mai ales In pichetele de grevă au fost aleşi tineri. „P.C.R. ajutat de U.T.C. — scrie docu- mentul pe care II cităm — a început o largă campanie de popularizare a grevei in sinul populaţiei muncitoare din Dorna, din orăşelele şi satele apropiate... prin manifeste către muncitorii tineri şi vlrstnici.. ”10 11. Datorită „solidarităţii muncitorilor vlrstnici şi tineri, a sprijinului maselor muncitoare şi a conducerii juste revoluţionare şi hotărlte a P.C.R....” u, greva a fost ctştigată de muncitori. 1 Vezi „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.' septcmbrie-octombrie 1956, p. 61 şi urm. 2 „Tlnărul Leninist”, anul VIII, nr. 10 din septembrie 1933, p. 5. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem, nr. 11 din octombrie 1933, p. 11. 8 Ibidem, anul IX, nr. 2, din februarie-martie 1934, p. 6. f Ibidem, nr. 4, din aprilie 1934, p. 30—31. in Ibidem. 11 Ibidem. nr. 5 din www.dacoramamcajo li NOTE ŞI COMUNICĂRI 121 în prima jumătate a lunii septembrie 1934 s-a desfăşurat o grevă a tinerilor de la fabrica „Szekely şi R6ti” din Tirgu-Mureş. Aici lucrau 250 de lucrători virstnici şi tineri, plus 72 de ucenici. Şi In această Întreprindere ofensiva patronală crescuse, condiţiile de viaţă ale munci- torilor lnrăutăţindu-se. în această situaţie, sub conducerea celulei U.T.C. tinerii au ţinut clteva Întruniri la care au elaborat următoarele revendicări: 1. ridicarea salariilor; 2. reducerea ore- lor suplimentare; 3. două săptămlni de concediu plătit1 2 3. Direcţia fabricii, pentru a intimida pe tineri, a bătut şi apoi a concediat pe doi dintre ei. Dar tinerii au declarat imediat grevă, In fruntea revendicărilor punlnd reprimirea la lucru a celor concediaţi. A fost ales un comitet de acţiune format din şase tineri, care, Împreună cu doi delegaţi ai muncitorilor virstnici, s-au prezentat cu revendicări la direcţie. După şase ore de grevă, direcţia a fost nevoită să satisfacă revendicările tinerilor. Aceasta n-a fost insă declt o menevră pentru a-i Împiedica pe tineri să participe la greva vlrstnicilor care izbucnise chiar In momentul clnd au fost prezentate reven- dicările tinerilor a. în acelaşi an, in octombrie, la fabrica „Teutsch” din Braşov a izbucnit greva muncitorilor virstnici Împotriva nedreptăţilor şi samavolniciilor patronale. Aici lucrau şi circa 30 de ucenici In condiţii foarte grele.La Început conducătorii social-democraţi de dreapta i-au sfătuit pe uce- nici să nu participe la grevă, pentru că revendicările lor vor fi susţinute de către ei. însă la sfîrşitul grevei nici o revendicare a tinerilor nu a fost nici măcar prezentată patronului. De aceea, la Începutul lunii noiembrie o mare parte a ucenicilor, neţinlnd seama de sfaturile reformi- ştilor, a intrat In grevă, prezentlnd revendicări proprii: repartizarea lor la muncă calificată, ziua de muncă de 8 ore etc. Reformiştii şi-au continuat acţiunile de a Împiedica greva tine- rilor. Ei au reuşit chiar să trimită Înapoi la lucru pe ucenicii grevişti, sub pretextul că „ucenicii nu pot să facă grevă căci aceasta ilegalizează greva vlrstnicilor” *, făclndu-le diferite promisiuni In legătură cu revendicările lor. Dar deoarece la terminarea grevei, revendicările nu au fost satisfăcute, toţi ucenicii, în masă — utecişti, social-democraţi, sau fără de organizaţie — au protestat constituindu-se In front unic. „Au ieşit In masă In faţa fabricantulut, au protestat în contra reducerii timpului de prlnz, au părăsit munca In masă după 8 ore de lucru” 4. După mai multe acţiuni de acest gen, fabricantul a fost nevoit să declare c£ recunoaşte revendicările tinerilor. La 11 februarie 1935, muncitorii fabricii „Szekely şi Răti” au declarat din nou grevă 5 6 în aceeaşi zi, la orele 12 noaptea, tinerii muncitori au ţinut o Întrunire la care s-au declarat solidari cu greva, au ales un comitet de grevă format din 8 membri şi au stabilit revendicările proprii, pe lingă cele stabilite de muncitorii virstnici Înainte de izbucnirea grevei ®. împreună cu delegaţii muncitorilor virstnici, tinerii şi-au prezentat revendicările inspec- toratului fabricii, dar ele au fost respinse, iar majoritatea conducătorilor grevei au fost arestaţi. Totuşi tinerii, mobilizaţi de organizaţia U.T.C. din fabrică, au continuat lupta şi au luat iniţia- tive menite să ajute desfăşurarea grevei şi să mărească solidaritatea muncitorilor din alte Între- prinderi. Celula U.T.C. a mobilizat grupurile tineretului din sindicate,a Împărţit pe tinerii grevişti In grupuri de clte opt, a pus In fruntea fiecărui grup clte un responsabil ca astfel legătura Intre grevişti să fie permanentă 7, a mobilizat brigăzi de tineri şi le-a trimis la părinţi pentru a le 1 „Tlnărul Leninist”, anul IX (fără număr) din 1 — 15 septembrie, p. 6. 2 Ibidem. 3 Ibidem, anul X, nr. 1 din ianuarie 1935, p. 5. 4 Ibidem. 5 „Sclnteia”, anul V, nr. 5, din februarie 1935, p. 3. 6 „Tlnărul Leninist”, anul X, nr. 2, din februarie 1935, p. 1. 7 Ibidem. www.dacoromanica.ro 122 NOTE SI COMDNIOĂBI 12 explica importanţa grevei şi pentru a-i Îndemna să-şi ajute copiii care au intrat In grevă. Tinerii muncitori grevişti Împărţiţi In brigăzi au mers prin atelierele şi uzinele din oraş ca să Îndemne pe muncitori la lupta solidară1. In urma acestei acţiuni a tineretului, muncitorii din Tirgu- Murcş de la fabrica de zabăr, de la atelierele de timplărie, fierărie, croitorie şi din alte Întreprin- deri au declarat greve de simpatie care au ţinut Intre 1 şi 5 ore 2. Tot acum, la Începutul anului 1035, a izbucnit o mare grevă la minele din Anina, la care au participat circa 2 000 de minieri. Cu această grevă s-au solidarizat şi muncitorii metalurgiştj de la Reşiţa. Datorită unor elemente trădătoare care au reuşit să spargă unitatea, de luptă a greviştilor prin „baricadare In puţuri”, lupta nu a fost Încununată de victorie. Adreslndu-se tinerilor care au participat la grevă, Comitetul Central al U.T.C. le spunea : „Tineri mineri de la Anina” I „Lupta voastră nu e pierdută, ea e numai dezarmată pentru moment. .. Dar voi trebuie să duceţi lupta mai departe pină oi se acordă toate revendicările. Răspunsul vostru nu poale să fie dectt greva I Trebuie să vă daţi bine seama că pentru a duce lupta cu succes aveţi înaintea voastră o cale şi numai una singură : calea frontului unic de luptă” 2. Aşadar, din cele expuse mai sus se poate vedea clar că aproape In toate acţiunile tine- retului : Întruniri, demonstraţii, greve etc. care s-au desfăşurat după luptele din februarie şi plnă In primele luni ale anului 1935 — unde ne oprim cu expunerea noastră — s-a manifestat dorinţa maselor de tineri de a închega unitatea de luptă, frontul unic. Acest lucru reiese nu numai din desfăşurarea acţiunilor pe care le-am descris mai sus, ci şi din unele materiale documentare, în manifestul C.C. al U.T.C. din aprilie 1935 adresat tuturor tinerilor din Romlnia, se sublinia că „In aceste lupte (este vorba de unele lupte greviste din anii 1933,1934, — C.M.) s-a mani- festat dorinţa tineretului muncitor de a Închega frontul unic.. Concomitent cu desfăşurarea acţiunii greviste, a Întrunirilor, demonstraţiilor etc. orga- nizate pentru satisfacerea revendicărilor imediate, In timpul cărora s-au creat condiţii pentru mobilizarea unui număr din ce In ce mai mare de tineri In vederea realizării frontului unic, Uniunea Tineretului Comunist a dus o activitate propagandistică intensă prin presa ilegală sau legală, prin manifeste etc. In fiecare număr din ziarele editate de U.T.C. 5, aproape In fiecare manifest din acea perioadă, se vorbeşte despre necesitatea Închegării frontului unic al tineretului, ca parte inte- grantă a frontului unic al Întregii clase muncitoare* *. Propaganda U.T.C.-ului, fiind legată nemijlocit de sarcinile luptei de fiecare zi, materialele propagandistice despre frontul unic au apărut mai ales fie cu ocazia grevelor, demonstraţiilor etc., fie cu ocazia evenimentelor mai Însemnate din mişcarea muncitorească sau din viaţa politică generală a ţării. Din bogata informaţie existentă In legătură cu această problemă extragem clteva exemple. Astfel, la 17 aprilie 1933, C. C. al U.T.C. editează un manifest In vederea pregătirii poli- tice a tineretului pentru sărbătorirea prin luptă a zilei de 1 Mai. După ce explică importanţa 1 „Tinărul Leninist", anul X, nr. 2 din februarie 1935, p. 1. * Ibidem. 8 Ibidem, p. 3 şi 4. * Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al -C.M.R., dosar 23004, fila 17. > 6 „Tinărul Leninist”, „Tinăra Gardă”, organ al secţiei U.T.C. Bucureşti, „Tînăra Gardă a Moldovei”, organ al regionalei U.T.C. Moldova, „Brazda”, organ al U.T.C. pentru tineretul de la sate etc. * Vezi de pildă „Buletinul C.C. al U.T.C.”, anul IV (nr. şi data lipsesc), p. 13, articolul Despre frontul unic. www.dacaramamcajo 13 NOTE SI OOMUNIOlEI 123 zilei de 1 Mai şi expune platforma de revendicări pe baza frontului unic, manifestul se adresează tinerilor astfel: „.. .In ziua de 1 Mai să participăm şi să organizăm greve politice de masă şi demonstraţii de stradă pe baza acestei platforme de front unic" l 2. La 4, 5 şi 6 iunie a avut loc la Paris Congresul antifascist la care au participat peste 3 000 de delegaţi, membri ai diferitelor partide : comunişti, social-democraţi, social-independenţi etc. sau delegaţi care nu erau membri ai vreunui partid. Popularizînd hotărîrile acestui congres, C.C. al U.T.C. arată : „Noi Îndeplinim hotărîrile luate de Congresul antifascist... Să formăm frontul unic contra fascismului. Toţi, din toate prganizaţiile Împreună cu cei neorganizaţi, să formăm comitete antifasciste pe fabrici, căminuri, ogoare, moşii, sate, şcoli, facultăţi, cartiere... Să formăm frontul unic al tinerilor contra fascismului" a. Ziua de 1 august era pe atunci o zi de manifestare a oamenilor muncii Împotriva răz- boiului 3, pentru că In august 1914 Începuse primul război mondial. în manifestul intitulat „1 august" adresat tuturor tinerilor din ţara noastră, C.C. al U.T.C. arăta : „Puteţi să împie- dicaţi războiul şi să vă faceţi o viaţă mai bună, luptlnd In frontul unic contra pregătirilor de război ce se fac pe spinarea voastră” l *. C.C. al U.T.C. Îndemna pe tineri să lupte Împotriva legii instrucţiei premilitare 6 şi le cerea ca, peste capul liderilor care se Împotrivesc frontului unic, să formeze de jos „frontul unic contra războiului imperialist şi antisovietic” şi le indica apoi ce acţiuni să organizeze pentru a antrena un număr cit mai mare de tineri pentru realizarea frontului unic. „Alegeţi comitetele de acţiune — se scrie In manifest — pentru a pregăti ziua de luptă contra războiului: 1 August. Semnaţi proteste contra războiului imperialist şi anti- sovietic 1 în ziua de 1 august faceţi greve demonstrative, Întruniri de fabrici, moşii, sate şi demon- straţii de stradă" 8. în toamna anului 1933, guvernul naţional-ţărănist (Vaida) a căzut de la putere, In locul său venind un guvern liberal. U.T.C. a sprijinit partidul comunist In acţiunea sa de a lămuri masele largi populare că noul guvern liberal, fiind tot un guvern al burgheziei şi moşicrimii va duce ca şi guvernele anterioare o politică antimuncitorească, reacţionară, profascistă. în legătură cu aceasta C.C. al U.T.C. editează un număr special al organului său central—„Tlnărul Leninist”. Cu acest prilej, C.C. al U.T.C. sublinia că noile Împrejurări vor continua cu hotărlre politica Partidului Comunist şi vor desfăşura mai departe activitatea pentru „frontul unic de luptă pentru revendicările imediate ale tineretului, In contra fascismului şi războiului impe- rialist. .." şi „apelează la masele largi ale tineretului social-democrat, ghelerterist şi neorganizat să lupte pentru primirea acestui front... 7. Cu ocazia comemorării unui an de la luptele din februarie 1933, Uniunea Tineretului Comunist a chemat pe tinerii muncitori din Întreaga ţară, ca sub steagul de luptă al Partidului 1 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., dosar 29 713, p. 19. 2 „Tlnărul Leninist", anul VIII, nr. 7 din iulie 1933, p. 9. * Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia, Ed. a Il-a, E.P.L.P., 1953, p. 255-256. 4 Manifestul a fost publicat In „Tlnărul Leninist”, anul VIII, nr. 7, din iulie 1933, p. 5. 6 în ce priveşte caracterizarea legii instrucţiei premilitare şi necesitatea organizării luptelor tineretului Împotriva ei, pe baza frontului unic, vezi: Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., doc. nr. 42 306, fila 203, „Tlnăra gardă" anul IV, nr. 1 din decembrie 1934, p. 3; de asemenea articolele publicate In „Sclnteia”, „Tlnărul Leninist", „Buletinul” etc. din acel timp. * Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., doc. nr. 42 306, fila 203. 7 lbidem. www.dacoroimaiiica.ro 124 NOTE SI OOMUNIOĂBI 14 Comunist1 să răspundă alături de virstnici la ofensiva patronală şi fascistă prin : „Front unic revoluţionar de luptă In uzine, fabrici, şcoli şi căminuri, ateliere, birouri şi ogoare I... Front unic pentru pregătirea lui Februarie Roşu 1934, Front unic contra atacului burgheziei, pregătit de liberali, Front unic contra planului de la Geneva. Front unic contra stării de asediu, contra fascismului şi pregătirilor de război imperialist şi antisovietic” 2 *. După cum am menţionat mai Înainte, mai sus am dat numai clteva exemple. în cele expuse, Insă, vedem complexa activitate propagandistică desfăşurată de U.T.C. In rîndurile tineretului muncitor pentru Închegarea frontului unic. Ca urmare a acestei activităţi propagandistice cit şi a faptului că tinerii, pe baza condiţiilor şi a experienţei lor proprii, s-au convins de necesitatea frontului unic, U.T.C. a obţinut o serie de rezultate Însemnate In ce priveşte Închegarea frontului unic. Unul din aceste rezultate este că numeroşi tineri membri In organizaţiile social-democrate au aderat la frontul unic. Aşa, de pildă, In anul 1934, cu ocazia zilei internaţionale a sportului tineretului social-democrat, organi- zat In Bucureşti, un tlnăr muncitor a vorbit, In faţa a circa 200 de tineri social-democraţi, despre luptele din februarie 1933, cu care prilej i-a chemat „la front unic de luptă Împotriva politicii burgheziei de Înfometare, teroare şi război” *. Tinerii social-democraţi — după cum menţionează documentul citat de noi — au aprobat ne- cesitatea Încheierii frontului unic. Documentul dă ca exemplu „această hotărtre cinstită a tine- rilor muncitori social-democraţi de ^ Încheia un front comun de luptă”. Tot In Bucureşti, cu ocazia zilei de 1 septembrie, un număr de tineri muncitori au pornit In masă către sediul tineretului socialist independent(ghelerterist)pentru ca acolo,In faţa tinerilor Înscrişi In această organizaţie, să ceară realizarea frontului unic propus de U.T.C. „Tinerii gheler- terişti — precizează documentul — au primit cu entuziasm pe tovarăşii lor şi Împreună au mani- festat pentru frontul unic de luptă a tuturor tinerilor muncitori In contra fascismului, In contra ofensivei capitaliste, In contra războiului imperialist şi antisovietic. Pe o pi acar dă mare au fost În- scrise lozincile frontului unic, au Împrăştiat şi manifeste prin care se cerea Încheierea frontului unic. Asemenea demonstraţii au avut loc şi In provincie, In special la Cluj şi Oradea, „unde tinerii muncitori au demonstrat In front unic fără nici o deosebire de organizaţiile din care fac parte”4. Acest lucru s-a manifestat nu numai In acţiuni de felul celor despre care am vorbit mai sus, ci chiar la congresele pe ţară ale organizaţiilor social-democrate de tineret. La congresul tineretului social-democrat,]care a avut loc la 24 septembrie 1933, delegaţii din unele dintre cele mai importante centre muncitoreşti au propus Încheierea frontului unic cu tinerii comunişti5 *. Delegaţi din secţiile Reşiţa, Cluj, Constanţa, Lupeni, Nadrag, Petrila, Braşov s-au ridicat Împotriva liderilor reformişti care au respins propunerile de front unic fă- cute de comunişti5. Delegaţii din Constanţa şi Cluj au prezentat o moţiune Ia care au aderat şi delegaţii din Reşiţa,Petrila şi Nadrag,prin care sc cerea Congresului să redacteze şi el o moţiu- ne — şi să păşească la închegarea comitetului de front unic propus de U.T.C. Clţiva delegaţi au luat cuvlntul şi au susţinut rezoluţia propusă pentru front unic. Lasflrşitul dezbaterilor Congresului s-au scandat o serie de lozinci Intre care : „Jos războiul imperialist; jos fascismul; jos teroarea I” „Trăiască frontul unic de luptă”7. 1 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia (1917—1944),ed. a II-a, E.P.L.P., 1953, p. 218 (Circulara nr. 17 a C.C. editată la Începutul lunii ianuarie 1934). 2 „Tlnărul Leninist”, anul X, nr. 2, februarie-martie 1935, p. 4. 8 Ibidem, anul VIII, nr. 7 din iulie 1933, p. 2. 4 „Tlnărul Leninist”, anul VIII, nr. 10 din septembrie 1933, p. 5. 5 „Buletinul C. C. al U. T. C.,” nr. 1, din 1 noiembrie 1933, p. 4 şi 5; „Tlnărul Leninist”, anul VIII, nr. 12 din decembrie 1933, p. 3. 8 Ibidem, p. 15—21. 7 Ibidem,, www.dacoramamcajo 15 NOTE 81 COMONIOlM 125 Grevele şl demonstraţiile, frămlntările din rtndurile maselor muncitoare din acel timp arătau că există condiţii pentru a se închega frontul unic1 *. In acest scop, în noiembrie 1933, Partidul Comunist s-a adresat din nou conducerii P.S.D., pentru a se Încheia o înţelegere în ce priveşte organizarea luptelor muncitorimii pe baza frontului unic8 (şi de data aceasta liderii de dreapta au respins încheierea frontului unic). Apliclnd învăţătura Partidului Comunist, după o lună şi ceva — în ianuarie 1934 — C.C.al U.T.C. a propus încă o dată comitetelor cen- trale ale organizaţiilor tineretului social-democrat şi tineretului socialist unitar (ghelerterisl) în- cheierea frontului unic de luptă. Ziua de 25 ianuarie a fost propusă de U.T.C. ca ziua acţiunilor de masă in front unic. Dar şi acum ambele comitete centrale social-democrate au refuzat să în- cheie frontul unic, oprind, ca şi mai înainte, organizaţiile locale de a discuta şi parti cipa la ac- ţiuni pe baza frontului unic iniţiate de tinerii comunişti3. Munca desfăşurată de U.T.C. pentru front unic a găsit ecou în rîndurile membrilor de rînd ai organizaţiilor social-democrate de tineret, care trectnd peste capul liderilor reformişti au aderat la propunerile U.T.C.-ului, de închegare a frontului unic. „Sclnteia Prahovei” — organ ilegal al Comitetului regional P.C.R. Prahova — vorbind despre faptul că directiva Partidului Comunist de organizare în front unic împotriva exploatării şi fascizării” a prins adînc In masa muncitorimii din valea Prahovei”, menţionează : Comitetul secţiunii tineretului socialist-independent din Ploeşti s-a pronunţat de acum (adică ianuarie 1934 — C. M.) pentru realizarea frontului unic” 4 * *. In ianuarie 1934, un mare număr de tineri muncitori din secţiunea social-democrată din Cluj au primit propunerile U.T.C.-ului de front unic. „în adunarea generală, 120 la număr, ei au primit în unanimitate şi într-un entuziasm de nedescris propunerea de front unic făcută de organizaţia clujană a U.T.C.-ului pe baza propunerii C.C. al U.T.C. ului”3. Pentru a se aplica în practică această hotărire, la propunerea organizaţiei U.T.C. s-a ales un comitet de front unic format din 10 tineri. în unele întreprinderi au avut loc adunări generale ale tinerilor, In care s-au luat unele măsuri organizatorice menite să asigure realizarea acţiunilor antifasciste pe baza frontului unic : s-au ales comitete de front unic al tineretului, s-au ţinut întruniri în fabrici, ateliere, şcoli de uce- nici, cămine etc,, pentru pregătirea zilei de 25 ianuarie, ziua frontului unic. La aceste Întruniri s-au demascat în faţa maselor de tineri motivele pentru care liderii social-democraţi de dreapta au refuzat să adere la frontul unic propus de U.T.C. Ca răspuns la acestea, secţia Cluj aP.S.D.a dizolvat a doua zi secţia tineretului social-democrat, pentru faptul că a aderat la frontul unic*. în anul 1934 în toată ţara tinerii cereau tot mai insistent Încheierea frontului unic, după cum se vede din întruniri, din presă, cu prilejul desfăşurării lucrărilor Congresului Uniunii Tineretului Socialist etc. în ziarele ilegale ale U.T.C. din 1934, sînt publicate numeroase cores- pondenţe ale tinerilor prin care ei cer Închegarea frontului unic. Un tînăr petrolist, vorbind despre condiţiile de muncă ale tinerilor petrolişti, sublinia într-un articol că : „tineretul petrolist trebuie să-şi strîngă rtndurile într-un front unic de luptă în fiecare rafinărie şi şantier”7, Dorinţa unor reprezentanţi ai secţiilor locale social-democrate de tineret pentru făurirea frontului unic de luptă s-a manifestat şi mai puternic la Congresul U.T.S. din 1934. „în întreaga desfăşurare a Congresului U.T.S. — ne arată „Buletinul C.C. al U.T.C.” — chestiunea frontului unic de luptă al tinerilor muncitori a trecut ca un fir roşu despiclnd Congresul 1 Vezi „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C. C. al P. M. R.”, nr. 5 din septembrie-octombrie 1956, p. 160 şi urm. 8 Documente din istoria Partidului Comunist din Romtnia, E. P. L. P., 1953, ed. a Il-a, p. 212-213. 3 Jbidem. * „Sclnteia Prahovei”, anul I, nr. 1 din noiembrie 1934. 6 „Tînărul Leninist”, anul IX, nr. 2 din februarie-martie 1934, p. 5 3 Jbidem. 7 „Tînărul Leninist”, anul IX, nr. 5 din mai 1934, p. 13—14. www.dacaramanicajo 126 note si oouonioAbi 61 ln două părţi, foarte bine evidenţiate”1. Pe deoparte, — spune mai departe documentul la care ne referim — au fost delegaţii tinerilor muncitori care au cerut front unic, duclnd o luptă acerbă pentru o rezoluţie ln sensul aderării la propunerea de front unic, adresată U.T.S.-ului de către U.T.C. Încă din aprilie şi reînnoită cu ocazia luptelor tineretului din diferite centre industriale. De cealaltă parte erau „şefii” reformişti ai organizaţiilor social-democrate care respingeau propunerea de front unic2 *. In discuţiile asupra problemelor de pe ordinea de zi a congresului tinerii, în numele lor sau a organizaţiei care i-a delegat, s-au ridicat pentru încheierea frontului unic ln ve- derea mobilizării tuturor tinerilor la lupta Împotriva fascismului. Lulnd cuvlntul, delegatul din Constanţa spunea că politica de respingere a frontului unic” ... a Împins marea masă a tinerilor muncitori in braţele fascizării şi ale militarizării şi a lăsat-o pradă jafului patronal”. Salutlnd cu entuziasm propunerea de front unic — spunea ln Încheierea cuvlntării sale—. .. „ader la mişcarea antifascistă şi antirăzboinică. . ,”8. în numele delegaţiei tineretului social-dcmocrat din Reşiţa, un tlnăr a cerut ,, .. . să 1 nceteze prigonirea comuniştilor, aceşti luptători curajoşi, care luptă plnă la moarte pentru jzblnda clasei muncitoare. Să le Întindem mina. Să strigăm tare : Tovarăşi, slntem alături de voi ln lupta contra fascismului, contra războiului, contra capitalismului, pentru societatea nouă”4. In Încheiere, a cerut să fie primite propunerile de front unic ale comuniştilor. In condiţiile desfăşurării mişcării greviste, a demonstraţiilor şi a celorlalte forme de mani- festare a clasei muncitoare, P.C.R. continuă activitatea de creare a frontului unic. In a doua jumătate a anului 1934, s-au obţinut noi succese ln ce priveşte frontul unic5. Printre rezultatele activităţii ln rlndurile tineretului pentru front unic, cel mai important la fost aderarea, la Începutul anului 1935, a secţiunii social-democrate de tineret din Bucureşti, a frontul unic propus de secţiunea U.T.C. din Bucureşti. Secţiunea Bucureşti a U.T.C. a dus o activitate Îndelungată pentru frontul unic. Condus de Partid, U.T.C. a reuşii să închege ln februa- rie 1933 — aşa cum am văzut mai Înainte — unitatea tineretului muncitoresc de la Griviţa C.F.R. încă Înainte de 1935, ea a propus de clteva ori front Unic secţiunii social-democrate. „Tlnăra gardă” — organ al comitetului local al U.T.C. Bucureşti — scria ln numărul din septem- brie 1933 : „Acum clteva luni Comitetul local al U.T.C.-ului a propus tineretului socialist frontul unic In lupta contra fascismului, dar, a fost din nou refuzat”6. în cursul anului 1934 secţiunea U.T.C. din Bucureşti, cu sprijinul direct al C.C. al U.T.C. şi-a intensificat activitatea de a deveni cea mai puternică secţiune U.T.C. din ţară şi de a Închega frontul unic.Spre sflrşitul anului 1934 şi Începutul lui 1935,secţiuneaU.T.C.a luat o serie de măsuri concrete menite să ducă la realizarea frontului unic. întregul activ a fost mobilizat pentru o largă campanie ln acest sens. S-a arătat ln mod clar tinerilor de ce este necesar frontul unic; au fost adresate succesiv'propuneri secţiunii social-democrate. în timp ce delegaţia U.T.C. Îşi prezenta propunerile, ln faţa sediului organizaţiei social-democrate erau mobilizate mase de tineri care manifestau şi cereau insistent frontul unic. De asemenea, s-a desfăşurat o vie activitate ln rlndurile tinerilor social-democraţi. Li s-au adresat apeluri pentru front unic, iar tinerii utecişti au luat cuvintul la adunările social-democrate. Mai mult, au fost mobilizate, peste capul liderilor reformişti, clemente Înaintate din conducerea centrală sau care aveau alte munci de răspundere 1 „Buletinul C.C. al U.T.C.”, (număr unic) 1934. 2 Ibidem. 8 Ibidem 4 Ibidem. 5 Vezi „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”; nr. 5, scptembrie-octombrie 1956, p. 60 şi urm. 6 „Tlnăra gardă”, anul III, nr. 3 din septembrie 1933, p. 2. www.dacoromanica.ro 17 NOTE SI COMUNICĂM 127 —comitetul secţiunii social-democrate—In acţiunea de front unic. Toată această campanie a fost susţinută prin presă1 2. Astfel,la Începutul anului 1935, la propunerea secţiunii U.T.C. Bucureşti, secţiunea social-democrată de tineret a aderat la frontul unic. în urma acestui fapt Insă, elementele trădătoare, reformiste, din conducerea P.S.D. din Bucureşti au luat măsura de a exclude secţiunea din Bucureşti din Uniunea social-democrată de tineret. Conducerea secţiunii social-democratc de tineret a protestat Împotriva acestei măsuri^ Ea a publicat In presă un Comunicai tn care: „Comitetul seeţiunii Bucureşti a U.T.M.S.R., convocat In şedinţă extraordinară .. . Lulnd In discuţie comunicarea Comitetului Central al Capitalei P.S.D. că este dizolvat (comitetul secţiunii de tineret — C.M.) consideră: Că acţiunea Comitetului pentru Încheierea frontului unic este impusă de Împrejurări care necesită o acţiune unitară”. După ce In Comunicat se dau pxplicaţii asupra Împrejurărilor pe care le are In vedere, Comitetul subliniază că „a fost şi este pentru frontul unic — şi Înţelege să lupte pentru realizarea lui cit mai grabnică In Bucureşti şi In Întreaga ţară şi apelează la elemen- tele cinstite şi conştiente să-l apere"*. Organul central al C.C. al U.T.C. referindu-se la reuşita Încheierii frontului unic In secţi- unea din Bucureşti, în;l 935, subliniază că liderii social-democraţi de dreapta ,,. . . n-au putut să Înăbuşe glasul tineretului muncitor social-democrat de a se declara de acord cu propunerea de front unic de luptă de către organizaţia din Bucureşti a U.T.C.”3. Comitetul central al U.T.C., In circulara sa din aprilie 1935, subliniază că victoria U.T.C. din Bucureşti în realizarea frontului unic cu secţia social-democrată „se datoreşte faptului că şi-a însuşit şi a realizat directivele C.C.al U.T.C.-ului în chestiunea frontului unic şi a Înţeles marea importanţă a frontului unic"4. Realizarea frontului unic la Bucureşti, unde era cea mai puternică secţiune- din ţară a avut o importanţă deosebită pentru Întreaga activitate ulterioară In ce priveşte lupta pentru realizarea unităţii tineretului muncitoresc. Aceasta se oglindeşte In creşterea luptei tineretului din capitală5 ; in Înmulţirea acţiunilor de front unic In ţară : la Buhuşi, Ploeşti, Galaţi, Constanţa. Paşcani etc. Am văzut mai sus cum an cu an tot mai mulţi tineri, inclusiv membrii ai organizaţiei social-democrate, aderau la frontul unic al tineretului propus de U.T.C. Ba chiar secţiuni ale or- 1 „Buletinul C.C. al U.T.C.”, anul V., nr. 1 din mai-iunie 1935, p. 4 şi 5, articolul : Cum au fost posibile succesele organizaţiei din Bucureşti. 2 „Tlnărul Leninist”, anul X, nr. 4, din aprilie 1935, p. 2 şi 3. 3 Ibidem, anul X, nr. 4 din aprilie 1935, p. 2. 4 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R., cota B. b., XIX, 12 inv. (Vezi şi „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.”, nr. 4, iulie-august 1950, p. 167). 5 întărită mult In urma Închegării frontului unic, secţiunea U.T.C. din capitală a reuşit să organizeze, In condiţii bune, demonstraţia de la 1 Mai 1935. Înfruntînd greutăţile muncii ilegale „organizaţia a fost mobilizată pentru ţinerea şedinţelor pe celulă, s-au numit responsabili locali şi regionali dintre cei mai buni tineri, s-au constituit grupe de demonstranţi din cite 5 — 7 tineri conduse de un responsabil, s-au ţinut şedinţe spe- ciale de instrucţie a responsabililor de grupe, a stegarilor etc." („Tlnărul Leninist", anul X, nr. 5 din mai 1935). Demonstraţia a Început la ora 9 dimineaţa. în Piaţa Mare s-au ţinut discursuri despre însemnătatea zilei de 1 Mai. De aici, tineretul organizat a demonstrat pe străzile capitalei cu steagul roşu In fruntea coloanei, clntind Internaţionala şi striglnd necontenit lozincile: „Jos fascismul", „Jos războiul”, „Jos instrucţia premilitară”, „Trăiască Partidul Comunist”, „Tră- iască Uniunea Sovietică”, „Trăiască China Sovietică” etc. (Ibidem). în după amiaza zilei, manifestările In cinstea zilei de 1 Mai au continuat la sediul partidului social-democrat, din str. Izvor. Aici, reprezentanţii frontului unic, oameni ai muncii vfrstnici şi tineri, mobilizaţi www.dacoromamca.ro 128 NOTE gr COMUNICĂRI 18 ganizaţiilorsocial-democrate(Bucureşti), peste capul liderilor reformişti, au răspuns la chemările de front unic ale U.T.C. Se crease aşa dar o bază mai largă a luptei pentru frontul unic. Ca rezultat al creşterii activităţii maselor muncitoare din Romînia pentru realizarea unităţii de luptă, şi folosind experienţa altor partide comuniste * 1, la Începutul anului 1935, o dată cu intensificarea ofensivei fascismului, partidul comunist propune crearea frontului popular antifascist. La plenara din februarie 1935, C.C. al P.C.R. a adoptat rezoluţia cu privire la crearea fron- tului popular antifascist, ceea ce Înseamnă — după cum reiese din analiza rezoluţiei — ri nouă etapă în politica partidului comunist împotriva fascizării. Cum frontul unic muncitoresc era nucleul frontului popular antifascist, P.C.R. s-a adresat din nou, în martie 1935, conducătorilor partidelor social-democrate pentru realizarea acestuia, Sprijinind politica partidului comunist, U.T.C. a adresat încă o dată conducerilor organizaţiilor social-democrate de tineret propuneri pentru front unic în vederea realizării frontului popular antifascist 2. în acelaşi timp organizaţia U.T.C. se adresa propriilor organe conducătoare şi membrilor pentru a le lămuri semnificaţia şi necesitatea închegării frontului unic. în aprilie 1935 C.C. al U.T.C. dă o circulară către toate comitetele regionale şi judeţene, către toţi uteciştii pentru realizarea frontului unic de luptă al tuturor tinerilor exploataţi'şi asupriţi3. C. C. analizează pericolul fascizării şi pregătirii războiului imperialist şi atrage atenţia că, în ciuda faptului că liderii reformişti din conducerea organizaţiilor social-democrate au respins de atîtea ori propunerile de realizare a frontului unic, U.T.C. continuă să ducă tratative şi să mobilizeze masele de tineri pentru a impune frontul unic. Luptlnd pentru remediarea lipsurilor ce s-an manifestat în perioada anterioară, circulara subliniază „necesitatea creării unui front arg (sublinierea nostră — C.M.) de luptă al tinerilor muncitori fără deosebire de rasă, naţio- nalitate sau convingeri politice” 4. Începînd de acum — după plenara din februarie 1935 a C.C. al P.C.R. — In lupta U.T.C. se produce o schimbare şi anume se militează pentru un front larg al tineretului muncitor, menit să contribuie la' mobilizarea în masă a tuturor elementelor muncitoreşti şi antifasciste de P.C.R., au manifestat pentru acţiunea de lărgire şi consolidare a frontului unic de luptă contra fascismului (Ibidem). Conducătorii comunişti ai tineretului au vorbit în faţa mulţimii adunate despre lupta justă pe care o duee clasa muncitoare pentru o viaţă mai bună, despre necesitatea luptei dîrze şi multilaterale contra fascizării, despre frontul unic al tuturor celor ce muncesc şi celor care slnt împotriva fascismului, despre rezultatele construirii orlnduirii socialiste In Uniunea Sovietiţă şi despre condiţiile bune de viaţă şi de muncă ale oamenilor sovietici. Scandarea lozincilor revo- luţionare s-a împletit cu intonarea entuziastă a imnurilor revoluţionare : Internaţionala, Ttnăra gardă, şi altele. 1 în Franţa, de pildă, în 1934 s-a realizat frontul unic între partidul co- munist francez şi partidul socialist francez. în acelaşi timp partidul comunist francez ducea o intensă luptă de realizare a frontului popular antifascist. Maurice Thorez în Fils du peuple arată că la 2 noiembrie 1934, în sala Bullier din Paris, apoi la 24 octombrie la Nantes, partidul comunist a propus, în momentul cînd Franţa era ameninţată de fascişti „front popular pentru pîine, libertate şi pace”. Maurice Thorez a arătat că partidul comunist „lansa pentru prima dată formula care trebuia să ducă poporul francez la victorie (Fiis du peuple, 1949, ădition sociale â Paris, p. 76). în anul 1935, In Franţa, s-a realizat frontul popular antifascist. 2 „Buletinul C.C. al U.T.C.”, anul V, nr. 1 din mai-iunie 1935, număr spqfiial consacrat prelucrării şi popularizării rezoluţiei plenarei C.C. al P.C.R. din februarie 1935. 3 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R., cota B. b., inv. 877 ; vezi şi broşura : Sarcinile cele mai apropiate ale U. T.C. Pentru realizarea frontului unic de luptă al lululor tinerilor exploalafi şi asupriţi, aprilie 1935, editura C.C. al U.T.C. 4 Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R., cota B.b., 19,2 nr. inv. 877. www.dacoromamca.ro 19 NOTE SI OOMCNIOlBI 129 din ţară In frontul popular antifascist. Acest nou moment în activitatea U.T.C. se oglindeşte în presa U.T.C. şi în alte documente ale organizaţiei. în editorialul intitulat Fascismul înseamnă război publicat în „Tînărul Leninist” din aprilie 1935, C.C. al U.T.C. cerea ca împotriva peri- colului tot mai evident al fascizării cresclnde, „întregul tineret exploatai din Romînia trebuie să contrapuie zidul puternic al milioanelor de tineri exploataţi. .. creînd Frontul Popular Anti- fascist în fabrici, mine, sate, universităţi etc.” 1. în rezoluţia conferinţei regionale U.T.C. din Oltenia, care a avut loc în mai 1935, se precizează de asemenea ca o sarcină principală a orga- nizaţiei : „Organizarea luptei tn front unic contra fascizării tineretului pentru un larg front popular antifascist” a. Aşadar, în pri ma jumătate a anului 1935 începe un moment nou în lupta Uniunii Tine- retului Comunist, de aplicare In viaţă a sarcinilor partidului comunist în legătură cu închegarea frontului unic antifascist al tinerilor, desfăşurată de acum înainte încadrai acţiunilor parti- dului comunist pentru realizarea frontului popular antifascist. ★ Din materiale le expuse mai sus, reiese în mod elocvent că Partidul Comunist din Romînia prin activitatea nemijlocită a organizaţiei revoluţionare de tineret — Uniunea Tineretului Comunist — a desfăşurat o asiduă luptă pentru realizarea frontului unic al tineretului muncitor ca parte integrantă a frontului unic al Întregii clase muncitoare. Creată şi condusă de partid, Uniunea Tineretului Comunist, aşa cum ne arată numeroase documente de partid, şi-a dat contribuţia sa însemnată în lupta pentru închegarea frontului unic al tinerei generaţii * *. în orientarea şi îmbunătăţirea activităţii pentru front unic desfăşurată de U.T.C. a avut o importanţă deosebită Congresul al V-lea al P.C.R., congres de însemnătate istorică pentru mişcarea revoluţionară din ţara noastră. Congresul al V-lea a precizat sarcinile fundamentale ce stăteau atunci în faţa tineretului (pe care le-am enunţat pe scurt la începutul lucrării) în condiţiile puternicei crize economice şi a creşterii tot mai mult, zi de zi, a pericolului fascizării ţării de către vîrfurile burgheziei şi moşierimii. Avînd în faţă îndrumările clare date 1 „Tînărul Leninist”, anul X, nr. 4 din aprilie 1935, p. 1 şi 4. * Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.C.R., cota B. b., XIX, 3, nr. inv. 878. k 8 Organizaţia U.T.C. a ajutat partidul comunist în lupta pentru frontul unic muncitoresc, încă de la începutul existenţei sale. Astfel, de pildă, articolele din primele exemplare ale „Tînă- rului Leninist”, organul central al C.C. al U.T.C. (1925), arată că U.T.C. lupta pentru a uni pe tinerii muncitori, pentru apărarea intereselor lor materiale, a drepturilor lor politice restrînse de ofensiva patronală intensificată în condiţiile stabilizării relative a capitalismului (1923-1928). Lupta pentru front unic creşte, îşi îmbogăţeşte conţinutul în anii crizei economice mondiale, care a izbucnit în 1929. C.C. al U.T.C., în rezoluţia şedinţei sale plenare din anul 1931, preciza ca o sarcină principală a organizaţiei: „Pregătirea sistematică a luptelor economice de tineret pe baza alegerii comitetelor de acţiune şi de grevă” (citat după volumul de documente despre activitatea U.T.C., pe care l-am anunţat în subsol, în prima parte a lucrării). De asemenea, U.T.C., a dus activitatea pentru închegarea frontului unic în anii ce au urmat, după perioada care a constituit obiectul preocupării noastre in lucrarea de faţă. De exemplu, la 2 ianuarie 1936, C.C. al U.T.C. a trimis o scrisoare Către Comitetul central şi orga- nizaţiile U. T.M.S.R., în care propune încă o dată frontul unic respins mereu de liderii reformişti. Vorbind despre creşterea pericolului fascismului în Europa şi Asia, documentul subliniază că burghezia şi moşierimea din Romînia şi-au intensificat politica de fascizare şi militarizare a tineretului. în această situaţie, C.C. al U.T.C. se adresează tineretului : „Noi credem că mobili- zarea întregului tineret în lupta pentru revendicările sale şi împotriva fascismului şi războiului este singura cale posibilă. Dar pentru aceasta este imperios necesară în primul rînd unitatea de clasă a tinerelului proletar, conducătorul întregului tineret, este nevoie deci de unitatea organică a tuturor organiza- zaţiilor muncitoreşti de clasă ale tineretului...” (Ibidem). www.dacoromanica.ro S. Studii I 130 NOTE SI COHUNICĂKI 20 de Congresul al V-lca,'activitatea U.T.C.-ului pentru front unic s-a ridicat treptat pe o treaptă nouă, cotitura manifes(lndu-se In focul eroicelor lupte din februarie 1933, care au con- stituit un pas important In lupta pentru făurirea frontului unic al clasei muncitoare. In timpul ce a urmat In condiţiile intensificării politicii de fascizare făţişă a ţării, burghezia şi moşierimea romlnă „a desfăşurat o politică turbată pentru cucerirea tineretului, pentru fascizarea şi mobilizarea lui forţată" L De aceea, lupta pentru front unic a căpătat un puternic- conţinut antifascist. Lupta pentru front unic dusă In răstimpul dintre februarie 1933 şi februarie 1935, cind partidul comunist trece la lupta pentru Frontul Popular Antifascist, se caracterizează prin desfăşurarea a numeroase acţiuni de luptă ale tineretului muncitor sub lozinca frontului unic. In cursul grevelor, a demonstraţiilor de stradă, a întrunirilor, a protestelor In faţa patro- nilor pentru eondiţii mai bune de viaţă etc. s-a dezvoltat zi cu zi unitatea de acţiune a tinerilor utecişti, social-democraţi etc. sau membri ai vreunei organizaţii. In timpul luptelor duse In acei ani pentru satisfacerea revendicărilor vitale, tinerii s-au convins din proprie experienţă de necesitatea inerentă a realizării unităţii, a frontului unic. Imbinlnd activitatea de organizare a diferitelor forme de luptă a tinerilor pentru revendi- cări, Împotriva măsurilor de fascizare a vieţii Întreprinderii, cu o susţinută activitate propagan- distică In presă, prin care a demascat ce Înseamnă pentru tineretul muncitor fascismul, şi legat de aceasta, războiul imperialiştilor, U.T.C. a reuşit să mobilizeze an cu an mase tot mai mari de tineri In lupta pentru Închegarea frontului unic antifascist. După cum am văzut mai Înainte, numeroase fapte vin să confirme cele de mai sus. In greve sau la întruniri, la demonstraţii de stradă sau pe terenurile de instrucţie premilitară, In presă sau chiar la congresele pe ţară ale organizaţiilor social-dcmocrate de tineret, tinerii social-democraţi aderau la frontul unic propus de utecişti. Eforturile de aderare de jos la frontul unic al tinerilor social-democraţi se izbeau necontenit de opoziţia clementelor oportuniste în conducerea P.S.D., care pentru a curma curentul spre unitate al tineretului a trecut in numeroase cazuri la dizolvarea organizaţiilor locale ale tinerilor care aderaseră la front unic. In acest răstimp, In activitatea U.T.C. s-au manifestat şi o serie de deficienţe pe care partidul comunist lc-a analizat de multe ori, dlnd In acelaşi timp indicaţii In vederea remedierii lor. Privind retrospectiv activitatea desfăşurată de U.T.C. pentru realizarea frontului unic antifascist al tineretului, „Buletinul C.C. al U.T.C." 1 2 *, In numărul său special din 1935, reliefa ca slăbiciuni mai Însemnate ale U.T.C.-ului: insuficienta popularizare a experienţei luptelor Pentru front unic, care au avut loc In numeroase locuri din ţară; neconstituirea organelor de front unic In multe Întreprinderi; nemobilizarea de mase largi de tineret, care să manifesteze pentru front unic In faţa conducătorilor reformişti, In momentul cind delegaţiile U.T.C. prezentau propuneri de front unic elementelor Înaintate din conducerile locale ale organizaţiilor social- democrate, datorită sectarismului cit şi avangardismului care se mai manifesta In viaţa organi- zaţiei U.T.C. Asemenea slăbiciuni s-au manifestat mai ales in munca UTC-ului din Moldova, din Banat etc. 8. * In acelaşi timp, Insă, la Bucureşti, la Cluj şi In alte centre, U.T.C. a reuşit să organizeze mai bine activitatea antifascistă a tineretului, a mobilizat mase mai mari de tineri care să spri- 1 „Scîntcia”, anul V, nr. 11 din noiembrie 1935. Vezi şi Rezoluţia adopljdă de plenara a 3-a a Uniunii Tinerelului Comunist din Romînia (Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M R., dos. nr. 32 814 — 275, voi. III, fila 279 şi urm.). Rezo- luţia a fost cunoscută de noi din volumul de documente despre lupta U.T.C. pe care l-am men- ţionat mai sus. 2 „Buletinul C.C. al U.T.C.”, număr special, 1935, p. 4. * Jbidem. www.dacaramamcajo 21 NOTE SI COMUNICĂM 131 jine delegaţiile ce se prezentau la sediile organizaţiilor social-democrate Înaintate din comitetele locale ale secţiunilor social-democrate de tineret. După cum am văzut şi mai Înainte, cea mai mare şi mai importantă secţiune social-democrată din ţară — cea din Bucureşti — a aderat, peste capul liderilor reformişti, la politica justă de front unic propusă de U.T.C. In cadrul poli- ticii generale a partidului comunist de realizare a unităţii clasei muncitoare. Realizarea frontului unic a tineretului In Capitală a avut o mare Inrlurire asupra Întregii activităţi a U.T.C. In Întreaga ţară, constituind un exemplu demn de urmat. Mai mult declt atlt, aceasta dovedea fără putinţă de tăgadă că există posibilităţi reale de a se produce o schimbare simţitoare In activitatea U.T.C. pentru a mobiliza masele largi de tineri sub lozinca luptei In front unic Împotriva exploatării şi fascismului In creştere evidentă In acel timp. Această schimbare simţitoare s-a produs după plenara C.C. al P.C.R. din februarie 1933, pe baza cerinţelor mişcării muncitoreşti şi antifasciste din Rominia, ca şi a experienţei mişcării antifasciste internaţionale (Franţa, de exemplu), plenară la care s-a luat hotărirea de a se trece la o mai largă activitate antifascistă, la mobilizarea maselor largi de muncitori virstnici şi tineri In lupta antifascistă, la realizarea Frontului Popular antifascist. www.dacoramamcajo www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1, 1957 REVOLTA PANDURILOR DIN DECEMBRIE 1814 — FEBRUARIE 18151 DB I. NEACŞU La Începutul secolului al XlX-lea, Ţara Romlnească şi In special Oltenia au fost mereu, supuse incursiunilor jeluitoare ale oştilor lui Pazvanoglu (uzurpatorul paşallcului de la Vidin), care au fost stăvilite cu ajutorul cetelor de panduri. Aceste formaţiuni au constituit mai tlrziu slmburele armatei naţionale. In timpul războiului ruso-turc din 1806—1812, pandurii au luptat alături de armata rusă pentru obţinerea independenţei ţării. In schimbul serviciilor lor militare, au obţinut treptat anumite privilegii din partea conducerii ţării, cu sprijinul comandamentului rus. Efectivele lor au crescut din ce In ce In tot cursul războiului astfel că, la sfirşit, Tudor Vla- dimirescu, comandirul întregii oştiri a pandurilor, ajunsese să comande circa 5000—6000 de oameni. In documentele de la jumătatea secolului al XlX-lea găsim termenul de panduri turceşti care de fapt nu erau turci, ci romlni, dar, ce e drept, foarte puţini la număr. Ei se aflau In speciaj In slujba turcilor de la Ada-Kală. După cum vom vedea mai departe, termenul a fost folosit In sens impropriu. Tot In documentele din acea epocă, găsim şi termenul de panduri muscSleşti *, folosit pentru a indica pe pandurii care au luptat alături de armata rusă In războiul cu turcii din 1806—1812. în ceea ce priveşte categoria de panduri aflaţi In slujba lui Regep aga s de la Ada-Kală un document Ii semnalează In primăvara anului 1807 cu ocazia unei ciocniri ce a avut loc In plasa Baia Intre turcii lui Regep aga şi cei ai lui Mola aga \ succesorul lui Pazvanoglu. Un alt document semnalează pe pandurii hoţi de vite şi contrabandişti din satele Podeni şi Cireşul) conduşi de fraţii Iovan şi Barbu Rogobete, care se aflau In slujba turcilor lui Regep aga de la Ada-Kală, mai înainte de „răzmiriţa ruşilor" s. 1 2 * 4 1 La această lucrare am folosit şi o parte din materialul cules In vederea publicării de colectivul „Documentele răscoalei din 1821” de la Institutul de istorie al Academiei R.P.R., colectiv din care face parte şi cel care semnează aceste rlnduri. 2 E. VIrtosu, Mărturii noi din viaţa lui Tudor Vladimirescu, Bucureşti, 1941, p. 87. 11 Regep aga, muhaftz de Ada-Kală’ (1806—1814), slrb islamizat. 4 Fond. Glogoveanu, doc. 584/1807. 6 E. VIrtosu, op. cil., p. 74, 75. www.dacaramamcajo 134 NOTE ŞI COMUNICĂM 2 Tot In acest timp, clnd Oltenia nu fusese Încă eliberată de către armata rusă, se menţio- nează Înţelegerea care avusese loc Intre Mola aga, noul muhaflz al Vidinului, şi Regep aga, muha- flzul de la Ada-Kală, prin care i se cedase celui din urmă patru plăşi din judeţul Mehedinţi, cu dreptul de a ridica pe cont propriu birurile de la locuitori In folosul său l. Acest procedeu ne arată anarhia In care ajunsese imperiul otoman. Marii feudali se foloseau de veniturile ţării noastre după bunul lor plac, treclnd peste autoritatea centrală a sultanului. Avlnd In vedere amestecul lui Regep aga In administraţia celor patru plăşi din judeţul Mehedinţi, credem că el şi nu autoritatea centrală a scutit de dări pe pandurii din aceste locuri, aflaţi In slujba sa. Cu privire la efectivele acestei categorii de panduri credem că ele se limitau In mod per- manent la cei proveniţi din satele vecine cu insula Ada-Kală. Aceste efective sporeau numai cu ocazia diferitelor incursiuni, la care desigur se alăturau şi alţi panduri ce locuiau mai In inte- riorul ţării. In luna aprilie 1807, o parte din aceşti panduri aflaţi In slujba lui Regep aga l-au părăsit şi au Îngroşat rlndurile celor din oştirea ţării 2. Totuşi, o mică parte dintre ei au continuat să rămlnă In slujba lui Regep aga; In toamna anului 1809, Împreună cu turcii adalli, aceştia au făcut o incursiune la Tlrgu- Jiu, de unde au luat ca ostateci mai mulţi boieri şi negustori ®. Pandurii ţării, cu ajutorul armatei ruseşti, au oprit aceste incursiuni; credem că altele nu au mai avut loc plnă In luna mai 1811, clnd „pandurii lui Tudor comandirul, fiind poteră” au prins nişte panduri de-ai lui bulucbaşa Dincă al lui Gogan, omul lui Regep aga Acţiunile acestor panduri s-au repetat In 1812, clnd adallii au prins pe „Dumitru polcovnic, omul sluge- rului Tudor, ce era comandir dă panduri” 1 2 * 4 5 *. Din ultimele mărturii documentare, se constată că Tudor Vladimirescu a dus o luptă susţinută pentru stlrpirea acestor panduri jefuitori, ieşiţi la pradă alături de turcii adalli. El s-a menţinut pe aceeaşi poziţie atlt In 1815, cit şi In timpul răscoalei din 1821, lucru pe care 11 vom arăta mai departe In lucrarea de faţă. Pe timpul răscoalei de la 1821, memorialistul Dumitraehe Protopopescu ne semna- lează că In luna iulie, după postul sf. Petru, a fost ucis Ungă mănăstirea Tismana „un pandur turcesc”, care se aflase Împreună cu alţi turci pe care li atacase ceata de panduri din care făcea parte şi memorialistul8. Panduri din această categorie continuă să existe şi In timpul războiului ruso-turc din 1828 — 1829, clnd un document din 30 decembrie 1828 ne semnalează că visteria Ţării Roml- neşti pusese sub urmărire pe „pandurii turceşti hoţi Nicolae Hortopan [şi] Gh. Ungureanu”, fugiţi de la mănăstirea Văcăreşti 7. Un raport al praporcicului Telegescu de la schela Vîrciorova, din 26 august 1833, face cunoscut că „patru panduri turceşti şi anume: Pătru Mîrlea, Ion Şlirbu, Dumitru Cioabă, Constandin Bică, carii slnt nişte haiduci prea vestiţi pentru răotăţile ce le facia pă aicia, acum, voind să se predeze, au trecut astă noapte In Prinţipat... ” şi au fost trimişi sub pază la carantină 9. 1 Fond. Glogoveanu, doc. 584/1807. 2 Hurmuzaki, XIX/2, p. 409. 8 Ibidem, p. 604. 4 E. Vlrtosu, op. cit., p. 17. 6 Ibidem, p. 18. 8 C. D. Aricescu, Acte justificative la istoria revoluliunii romîne de la 1821, Craiova, 1874, p. 46. 7 Arh. ist. centr. Buc., Ad-tive Vechi, Ţ. Romlnească, nr. 2618/1828, f. 43 şi nr. 3778/1828, f. 3. 8 Idem, Ad-tive noi (Vornicia din Lăuntru), secţia I, dos. 137 (631)/1833, f. 3. (Subli- nierile slnt In text). www.dacoromanica.ro 3 NOTE ŞT COMUNICĂRI 135 Toate ştirile de mai sus întăresc afirmaţiile noastre cu privire la categoria de panduri turceşti. * în urma războiului ruso-turc din anul 1806 — 1812, conform prevederilor tratatului de pace de la Bucureşti, armatele ruseşti s-au retras din Ţara Romînească unde „a fost reintrodus sistemul de luare în arendă a dregătoriilor, a dărilor şi a monopolurilor de comerţ, dcstructiv pentru masele muncitoare de la oraşe şi sate, Insă aducător de venituri domnitorilor fanarioţi şi boierilor” V Noul domn, Ion Gh. Caragea, care cumpărase tronul Ţării Romlncşti de la Halet-efendi cu 8000 de pungi sau 4 milioane lei 1 2, s-a glndit să-şi scoată o parte din datorii prin anularea diferitelor scutiri de dări. Intre cei scutiţi de dări se aflau şi pandurii, care obţinuseră acest privilegiu pe timpul ultimului război ruso-turc, cu sprijinul comandamentului rus. în ziua de 24 noiembrie 1812, domnul a sosit la mănăstirea Văcăreşti (lingă Bucureşti) 3. După cinci zile, la 29 noiembrie 1812, a Însărcinat pe caimacamii Craiovei cu conducerea pandu- rilor şi căpitanilor lor din cele cinci judeţe de peste Olt; iar după alte două zile, la 1 decembrie 1812, a poruncit să fie supuşi la plata vinăriciului pandurii din judeţele : Gorj, Mehedinţi şi Vllcea 4. Cu ocazia strîngerii banilor de la panduri, s-au săvlrşit numeroase abuzuri de către isprav- nicii celor trei judeţe, Incit domnul a fost nevoit să intervină pentru a le restitui banii luaţi ln- plus. Această măsură a fost luată în urma intenţiei.pandurilor de a fugi din acele judeţe. în cartea domnească din 4 mai 1813 se recomanda ispravnicilor : . .să îngrijiţi foarte a-i apăra şi a-i ocroti pe numiţii panduri, ca să nu vie la vreun chip dă mîhnire să să răsipească şi să să lmprăştieze prin alte părţi” 5 * 7 8. Din ameninţările ce urmează în acea carte la adresa ispravnicilor putem deduce că se produseseră mari nemulţumiri în rîndurile pandurilor şi de aceea intervenţia domnului a fost aşa de energică. în cursul aceleiaşi luni, la 20 mai 1813, Ioan Gh. Caragea voievod a obligat pe„... pan- durii din patru judeţe ot preste Olt, ce vor avea stupi şi rimători să aibă a plăti dijmăritul pe deplin ..în aceeaşi zi, i-a obligat şi la plata tutunăritului Darea pe rimători a lovit foarte mult pe’ panduri, deoarece chiar la Începutul anului 1813 se reglementase trecerea rimătorilor din Oltenia în Transilvania pe la schelele Vllcanul şi Mchadia s. Pentru a dezbina pe panduri, care, fiind uniţi, reprezentau o primejdie pentru domnie, Caragea a aplicat un regim diferenţiat de dări. Astfel, paralel cu impunerea majorităţii pandu- rilor la dările sus amintite, domnul, Încă din luna februarie 1813, a acordat scutiri de dăjdii diferitelor căpetenii de panduri aflaţi în slujbă 9. în anul următor, la 22 martie 1814, domnul a hotărlt să rămlnă In slujbă 701 panduri (Mehedinţi 250, Gorj 250 şi Vllcea 201); restul au fost făcuţi ruptaşi şi obligaţi să plătească cîte zece taleri pe „triminia” : martie, aprilie şi mai10. Noua hotărlrc luată de domn a adîncit şi mai mult nemulţumirea majorităţii pandurilor cărora li se retrăseseră scutirile de dări. 1 Istoria Moldooei, sub redacţia A. D. Udalţov, Chişinău, 1951, voi. I, p. 399—400. 2 Hurmuzaki, S. 1/2, p. 739. * Idem, XX, p. 57-58. 4 Acad. R.P.R., ms. rom. 267, f„ 14. P Ibidem, f. 35 v.—36 v. 4 V. A. Urechia, Istoria romînilor, voi. XB., p. 154. 7 Ibidem, p. 149—150. 8 Ibidem, p. 152. 9 Acad. R.P.R., ms. rom. 357, f. 204 v. (Căpitanul Matei Spineanu din jud. Gorj) şi f. 201 v. (Căpitanul Petre Maciu din jud. Gorj). 10 Acad. R.P.R., ms. rom. 267, f. 133—133 v. www.dacoromanica.ro 136 NOTE $1 OOMUNIOĂEI 4 După 22 martie 1814, domnul a acordat noi scutiri de dăjdii1 şi a aşezat pe unii „volintiri” la breasla mazililor 2 * * 5. însuşi protosinghelul Naum Rimniceanu scrie că măsurile lui Caragea au produs o adlncă nemulţumire In rlndurile pandurilor, atunci clnd „a stricat tagma pandurilor^ pe unii dintr-lnşii dlndu-i la bir cu ţara, iar pe cei cu stare bună Inălţlndu-i cu aşezare la neamuri, mazili şi alte orinduieli, lulndu-le sume de bani, iar In locul lor au adăugat cu mult prisos cetele străinilor arnăuţi" ®. Nemulţumirea pandurilor a crescut şi mai mult din cauza noilor dări, dijmăritul şi vină* riciul, la care fuseseră supuşi prin regulamentul din 14 iulie 1814, pe care divanul 11 propusese domnului *. în aceste Împrejurări de nemulţumire generală, s-au copt condiţiile pentru izbucnirea unei revolte a pandurilor ruptaşi din cauza impunerii lor la plata tuturor dărilor. Spiritul de revoltă crescuse aşa de mult In rlndurile lor, Incit s-au ridicat In masă cu ocazia'invaziei turcilor adalli In Oltenia. ★ Spre sftrşitul anului 1814, In urma intrigilor lui Hafiz Aii paşa de la Vidin, şi ale lui Suleiman paşa de la Belgrad, a fost ucis mişeleşte Regep aga de la Ada-Kală, fapt care a nemulţumi t P oarta Otomană 6. Profitlnd de această Împrejurare, Hafiz Aii paşa de la Vidin a trimis In faţa Cladovei 600 de oameni, ameninţlnd astfel siguranţa insulei Ada-Kală şi urmărind totodată Întinderea stăplnirii sale asupra unor regiuni de pe malul Dunării *. Salih aga, fratele şi succesorul lui Regep aga, pentru a face faţă acestei ameninţări, s-a gindit să-şi aprovizioneze cetatea pentru a putea rezista unui asediu Îndelungat. în acelaşi timp, şi-a propus să ocupe Oltenia, pentru a crea acolo o bază de operaţiuni şi apro- vizionare, de unde, Împreună cu pandurii atraşi de partea sa, să poată manevra In spatelci atacatorilor. | în acest scop, la Începutul lunii decembrie 1814, Salih aga Împreună cu mica sa garnizoană de la Ada-Kal6 a făcut mai multe incursiuni In judeţul Mehedinţi pentru a ridica de acolo pro- viziile şi furajele necesare cetăţii 7. Aceste incursiuni au fost făcute iniţial numai de forţe foarte reduse, care se limitau la cei 150 de oameni ai cetăţii 8 * şi la vechii lor aliaţi, fraţii Iovan şi Barbu Rogobete, care conduceau cetele de panduri, hoţi de vite şi contrabandişti din satele Podeni şi Cireşul, al căror efectiv se ridica la cel mult 50 de oameni *. După aceea, Înainte de 23 decembrie 1814, Salih aga, cu forţele de mai sus, a ocupat Cer- neţul şi puternica mănăstire Strehaia 10 11. La Cerneţi, a instalat ispravnic al judeţului Mehedinţi pe Gogan u, unul din vechii aliaţi ai răposatului agă la jafurile din anul 181112. 1 Acad. R.P.R., ms. rom. 357, f. 213 v. (Ianache bimbaşa de panduri, din jud. Vllcea). 2 Arh. ist. centr. Buc., Ad-tive vechi, Ţ. Romlncască, pach. XIX/I; nr. arh. 187 a. 8 Naum Rimniceanu, Scrisoarea Munteanului..., In „Biserica ortodoxă romlnă”, t. XIII (1889-1890), p. 265. * V. A. Urechia, op. cil., v. XB., p. 89—90. 5 Hurmuzaki, XX, p. 190. în acel timp cetatea Cladova (Fetislam) se afla sub conducerea lui Muhtar aga, nepotul fraţilor lui Regep aga (Hurmuzaki, XX, p. 227—228). 8 Jbidem, p. 195. 7 Jbidem, p. 196. 8 Jbidem, p. 201. 8 E. Vlrtosu, Mărturii..., p. 73—77. 10 Hurmuzaki, XX, p. 201. 11 E. Vlrtosu, op. cit., p. 88—*90. 12 Jbi_dem, p. 17. www.dacaromanicajo 5 NOTE ŞI OOMONIOĂRI 137 Aceste cete prădalnice au luat tot ce au găsit In casele locuitorilor din Cerneţi. Printre cei jefuiţi a fost şi Tudor Vladimirescu, care, In acel timp, se afla In străinătate, In drum de Înapoiere spre ţară L Cu aceleaşi forţe reduse, Salih aga a Început să-şi Întindă stăplnirea spre munte şi, Înainte de 27 decembrie 1814, a ocupat mănăstirea Tismana 1 2 *. In plaiul Cloşanilor, a instalat zapciu pe Pătru Gogan, fratele ispravnicului numit de turcii adalli la Cerneţi *. In timpul Înaintării spre mănăstirea Tismana, turcii adalli s-au abătut pe la Baia de Aramă, unde au jefuit pe Dră- gbiceanu Hlrgotă 4 5 6, unul dintre intimii lui Tudor Vladimirescu *. Pandurii ruptaşi, nemulţumiţi din cauza dărilor la care fuseseră supuşi de către loan Gh. Caragea, voievod, In primăvara anului 1814, nu au mai opus rezistenţă, ci s-au aliat cu turcii adalli intraţi bl conflict cu paşa de la Vidin, socotind că acesta este prilejul cel mai favorabil pentru revoltă In vederea satisfacerii revendicărilor lor. La această acţiune au mai fost Încurajaţi şi de răscoala slrbilor, din noiembrie 1814, condusă de Hagi Prodan Gligorievici, unul din locote- nenţii lui Kara Gheorghe. Cu toate că răscoala nu depăşea districtele Kraguevaţ şi Iagodina, totuşi reuşise să Inspăimlnte pe paşa de la Belgrad (duşmanul turcilor adalli) şi pe alţi turci din Serbia *. Alianţa cu invadatorii adalli le-a mai părut favorabilă pandurilor şi datorită faptului că Salih aga le-a oferit In schimb „o soldă potrivită şi scutirea de dări pentru satele lor”, consti- tuind un stimulent foarte puternic pentru ridicarea lor In masă 7 8 9. Deşi cunoaştem alăturarea locuitorilor satelor de la frontiera Olteniei, din vecinătatea insulei Ada-Kală *, totuşi credem că marea masă a pandurilor ruptaşi revoltaţi s-a unit cu inva- datorii adalli numai cu ocazia ocupării mănăstirii Tismana de către aceştia din urmă. După un raport al lui Fleischhackl, agentul Austriei la Bucureşti, din IC—28 ianuarie 1815, rezultă că s-au alăturat lui Salih aga şi fraţilor săi „mai multe mii” de panduri ruptaşi nemulţumiţi e. Ţinlnd seama că la sflrşitul războiului ruso-turc din 1806—1812, numărul pan- durilor se ridica la circa 5000 — 6000 de oameni, nu ni se pare exagerat faptul că au participat clteva mii de oameni la această revoltă, deoarece rămăseseră scutiţi de dări numai 701 panduri aflaţi în slujba spătăriei10 11.' în fruntea pandurilor ruptaşi revoltaţi au fost pandurii haiduci din judeţul Gorj, conduşi de bulucbaşa Haidul şi de bimbaşii (în altă parte căpitanii) : Păun (Pau) Nicolicescu, Tampa şi Pătru Grecu u. 1 N. Iorga, Scrisori inedite ale lui Tudor Vladimirescu din anii 1814—1815, Bucureşti, 1914, p. 17-18. 2 Hurmuzaki, XX, p. 202 şi 206. 8 E. VIrtosu, op. cit., p. 88—90. 4 I-t. col. Spineanu, Familia Hărgot din Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, Tumu-Severin, 1929, p. 20. 5 C. D. Aricescu, Istoria revoluţiunii de la 1821, C-raiova, 1878, p. 28. (In anul 1821, Drăghi- ceanu Hlrgotă a fost unul dintre asociaţii lui Tudor Vladimirescu pentru pregătirea răscoalei şi a fost trimis din Padeş să Înroleze volintiri din judeţele Gorj şi Mehedinţi). 6 G. Yakchitch, L’Europe el la risurreclion de la Serbie (1804—1834), Paris, 1917, p. 322 şi 325. 7 Hurmuzaki, XX, p. 206—207. 8 Mărturie este participarea lui Gorovei din lloviţa, sat din plaiul Cloşanilor, aflat In apro- piere de Vlrciorova. Acestui sătean birnic, Tudor Vladimirescu i-a dat bilet de Încredinţare, la 8 aprilie 1815, că a fost luat cu sila Intre „pandurii adalli” (C. D. Aricescu, Acte justiţicative..,, p. 224; republicat de E. VIrtosu, op. cit., p. 52). 9 Hurmuzaki, XX, p. 206—207. 10 Acad. R.P.R., ms. rom. 267, f. 133-v. 11 V. A. Urechia, Istoria romînilor, V. X B., p. 57—58; Arh. ist. centr. Buc., Condica dom- nească, nr. 74, f. 265, V.; publicat sub formă de menţiune de V. A. Urechia, op. cil., v. X A, www.dacoromanica.ro 138 NOTE SI COMUNICAM 6 Dionisic Eclesiarhul scrie In cronograful său despre această revoltă că : „Iar de altă parte, pătimia lăcuitorii din partea muntelui de pandurii rumlni, că se făcuse[ră] hoţi şi omora şi ardea oameni şi-i prăda, şi au prădat şi mlnăstirile muntelui..* 1. Un alt raport ai agentului Austriei la Bucureşti, din 2 — 14 februarie 1815, ne semnalează că numai la jaful a două moşii, Tămăşeşti şi Irunga (?) din judeţul Gorj, arendate de Dumitru Costca, supus austriac, au luat parte 500 de panduri conduşi de căpitanul Păun (Pau) Nicoli- ccscu. Paguba pricinuită a fost mai mare de 23 000 de piaştri, In : vite cornute, vinuri, porumb, ţuică, cereale şi alte produse 2. Faptul că numai la jaful celor două moşii e menţionată partici- parea a 500 de panduri creditează informaţia de mai sus cu privire Ia numărul mare de panduri participanţi Ia revoltă. Aceşti panduri, In setea lor de răzbunare Împotriva exploatatorilor, nu au mai ţinut scama de convenţia lui Salih aga cu agentul Austriei Ia Bucureşti de a proteja pe sudiţii austriaci 3. Din acest exemplu se vede că ei nu au făcut nici o distincţie Intre exploatatorii pămlntcni şi sudiţi. Credem că acelaşi procedeu l-au aplicat şi Ia alte moşii. Bevolta pandurilor a cuprins imediat Întreg teritoriul din partea muntoasă a Olteniei, plnă la satul Novaci 4 *. Credem că stăplnirea pandurilor a durat in aceste locuri plnă la sflrşitul lunii februarie 1815, clnd Samurcaş, trimisul domnului In Oltenia, a reuşit să atragă de partea sa pe cei mai mulţi dintre ei, prin promisiuni de scădere a dărilor 6. Chiar de la primele incursiuni ale turcilor adalli, Ioan Caragea voievod s-a glndit să le pună capăt cu ajutorul pandurilor spătăriei. De aceea, Înainte de 12 decembrie 1814, a poruncit ca pandurii spătăriei să fie trimişi In Oltenia 8. Din cei 400 de panduri repartizaţi celor 12 judeţe din stingă Oltului, numai 200 se aflau In slujbă, iar din cei 300 repartizaţi celor cinci judeţe din Oltenia numai 150 erau prezenţi7. De aceea strlngerea lor nu s-a putut face imediat. între timp, turcii adalli au cuprins oraşul Ccrneţi, precum şi mănăstirea Strebaia. Ioan Caragea voievod, pentru a stăvili Înaintarea acestora spre Craiova, a cerut ajutorul paşei de la Vidln şi aianului de la Rahova (Oreava), rugtndu-i să trimită fiecare clte 1000 de oameni Împo- triva adallilor instalaţi in mănăstirea Strchaia. La cei 2 000 de oameni, urmau să se adauge pandurii spătăriei din Oltenia8. Pe de altă parte, cu ocazia ocupării mănăstirii Tismana, unde credem că s-a alăturat turcilor adalli şi marea masă a pandurilor ruptaşi revoltaţi, raportul de forţe s-a schimbat cu totul In defavoarea pandurilor spătăreşti. Bucureşti, 1908, p. 635. Păun (Pau) Nicolicescu şi Ioniţă Hoarcă (Oarcă) Împreună cu cele două cete ale lor fuseseră iertaţi de domnia ţării, Încă de la 10 ianuarie 1813 (Ibidem, p. 522—523). 1 Dionisic Eclesiarhul, Cronograful Ţerei Rumănesti, ed. Nicolăescu-Plopşor, Rtmnicul Vllcea, 1934, p. 212. 2 Hunnuzaki, XX, p. 209—210. * Ibidem, p. 206-207. 4 N. Iorga, Scrisori inedite ale lui Tudor Vladimirescu din anii 1814—1815, p. 17. 6 Hurmuzaki, XX, p. 213—214 (Raportul din 6—18 martie 1815 al agentului Austriei la Bucureşti semnalează acest procedeu al lui Samurcaş, după care putem aprecia că răscoala Înce- tase la sflrşitul lunii februarie 1815). 8 Ibidem, p. 196; Acad. R.P.R., ms. rom. 357, f. 32—32 v. 7 Acad. R.P.R., ms. rom. 267, f. 133 — 133 v (Cartea domnească cu repartizarea pandu- rilor spătăreşti). 8 Hurmuzaki, XX, p. 201 — 202. www.dacaromanicajo 7 NOXE ŞI COMUNICĂRI 139 In faţa acestor trupe numeroase, forţele pandurilor spătăreşti, adunate In pripă din ctteva sate ale judeţului Gorj S s-au dovedit insuficiente pentru a putea stăvili Întinderea revoltei In regiunea muntoasă a judeţelor Mehedinţi şi Gorj. Numai astfel se explică de ce pandurii parti- cipanţi la revoltă şi-au putut Întinde stăplnirea plnă la Novaci. Ioan Caragea voievod, văzlnd cit de repede se Întinsese revolta şi fiindu-i teamă să nu se extindă şi In alte judeţe ale ţării, a cerut din nou ajutorul turcilor de la Vidin şi Rahova. Aceste trupe venite In ajutor s-au dedat la tot felul de excese 8. înainte de 16 ianuarie 1815, trupele lui Salih aga au părăsit cele două mănăstiri Întărite (Strehaia şi Tismana), retrăglndu-se la Cemeţi, de unde şi-au continuat din clnd In clnd incur- siunile, pentru procurare de provizii. In acel timp, pandurii revoltaţi au continuat să stăplnească Împrejurimile oraşului Tlrgu-Jiu s. Indisciplina şi cruzimile trupelor turceşti Venite In ajutorul domniei ţării au fost aşa de mari, Incit Poarta, de teama unor eventuale complicaţii In această parte a imperiului, tocmai In ajunul conferinţei de la Viena, a Însărcinat pe Iusuf aga de la Bercofcea să cureţe Oltenia atlt de trupele adallilor revoltaţi, cit şi de cele ale lui Hafiz paşa de la Vidin 4. înainte de 6 martie 1815, trupele turcilor adalli au fost izolate cu totul de Oltenia; pe de altă parte, Samurcaş, prin promisiunile de scădere a dărilor, reuşise să atragă de partea sa cea mai mare parte dintre pandurii participanţi la revoltă s. Restul pandurilor revoltaţi au mai continuat rezistenţa plnă după-30 aprilie 1815, clnd o parte din căpeteniile lor, In frunte cu bulucbaşa Haidul, s-au predat, fiind iertaţi de domn *. Cu toate acestea, rezistenţa pandurilor nu Încetase cu totul nici In luna iulie 1815, după cum rezultă dintr-un concept de scrisoare a lui Manuc bei către Capo d’Istria. Această corespon- denţă ne relatează teama domnului Ţării Romlneşti de eventualitatea unei Înţelegeri a slrbilor cu pandurii din Oltenia pentru a face „o rebeliune”, în care scop turcii au reţinut pe Iusuf aga a Craiova spre a le Împiedica trecerea7. Nesiguranţa exploatatorilor rezultă şi dintr-o corespon- denţă, din 4 septembrie 1815, a juplnesei Ana, stăplna moşiei Cătunu (Mehedinţi) adresată cluce- rului Nicolae Glogoveanu, unde scrie că teama de răzvrătitori o ţinuse ascunsă In păduri"... şi abia am venit acum (subliniat de noi, 1. N.). Încă cu destulă frică...” 8. De aceea trupele turceşti ale lui Iusuf aga de la Bercofcea au rămas In ţară plnă la sftrşitul anului 1815 ®. întreţinerea acestor trupe costase ţara 100 000 piaştri lunar, care au fost storşi de la locuitori, In afara obli- gaţiilor fiscale obişnuite, cuvenite domnului10. Revolta pandurilor s-a limitat numai la o pătură destul de Îngustă a ţărănimii, şi anume la pandurii deposedaţi de anumite scutiri de dări obţinute In timpul războiului ruso-turc din 1806—1812. Aceştia au constituit forja revoluţionară cea mai activă (forja motrice). 1 * * 4 * * 7 8 9 10 1 Acad. R.P.R., ms. rom. 357, f. 129 (La 5 februarie 1815, Caragea s-a grăbit să dea cărţi de scutire pandurilor care au luptat Împotriva răsculaţilor, deoarece in acea Împrejurare el avea prea puţine forţe la dispoziţia sa). ' 8 Hurmuzaki, XX, p. 203-204 şi 213-214. 8 Ibidem, p. 206-207. 4 Ibidem, p. 213—214 (Bercofcea, In 1. bulgară Bercoviţa). 6 Ibidem. • V. A. Urechia, op. cit., v. X B., p. 57—58. 7 Muzeul de arh. şi ist. Buc, nr. 35 164 (Fond. Manuc bei); concept In limba turcă cu litere armeneşti. Tot In luna iulie 1815, slrbii obţinuseră victorii importante Împotriva turcilor, care au fost alungaţi din cele mai multe cetăţi din Serbia (G. Yakcliitch, op. cit., p. 348—349 şi 351). 8 Arh. ist. reg. Craiova, LXXXIX/8. 9 Hurmuzaki, XX, p. 263. 10 Ibidem, p. 213-214. www.dacoramamca.io 140 NOTE 61 OOiTDNIOiEI 8 Masa pandurilor ruptaşi nemulţumiţi a avut In frunte cetele de panduri haiduci. Pandurii revoltaţi au acţionat In special In partea muntoasă a judeţelor Mehedinţi şi Gorj, unde au reuşit să paralizeze — pentru scurt timp — condiţiile existente ale exploatării. Nu avem documente care să dovedească ridicarea ţărănimii clăcaşe, 'deşi nu putem să excludem participarea acesteia In părţile stăplnite de pandurii revoltaţi. Neparticiparea restului sătenilor la revoltă s-ar putea explica — parţial — şi prin aceea că In partea muntoasă a Olteniei se află mai multe sate de moşneni. Această afirmaţie a noastră este Întărită şi de cărţile de iertare ale „pandurilor din cinci judeţe ot prez Olt”, din 23 octombrie 1817, care au fost trimise de Ioan Caragea voievod la divanul Craiovei şi celor cinci ispravnici de judeţe 1 2 * *. în aceste cărţi nu se specifică nimic despre participarea la revoltă a altor pături ale ţărănimii. Totodată cărţile ne probează că au participat la revoltă şi pandurii din alte judeţe, nu numai cei din judeţele Mehedinţi şi Gorj ; de aceea, nu trebuie să limităm cu rigurozitate revolta numai la teritoriul cunoscut din documente. Caracterul spontan şi lipsa unei conduceri unitare, capabilă să coordoneze acţiunea pan- durilor revoltaţi, au contribuit la destrămarea rapidă a răsculaţilor, In urma uneltirilor domniei prin promisiuni de scutire de dări şi iertare a căpeteniilor răsculate. Această revoltă a dezorganizat schimbul de mărfuri In Oltenia. Negustorii au fost siliţi să se risipească cu mărfurile pe care le-au putut salva peste Olt, fără să mai Vorbim de pagubele materiale ce li se pricinuiseră in oraşele Cemeţi şi Tlrgu-Jiu. Slugerul Tudor Vladimirescu, comandirul pandurilor şi In acelaşi timp el Însuşi negustor, care plecase la Viena in vara anului 1814 pentru rezolvarea unor chestiuni personale ale lui Nicolac Glogoveanu, la Înapoierea sa spre ţară, scria plin de revoltă Împotriva „hoţomanilor” de la Ada-Kală şi Împotriva „stăplnitorului” ţării. Dintr-o serie de documente rezultă că Tudor Vladimirescu — In puţinii ani cit a mai trăit—a urmărit cu multă perseverenţă pe foştii condu- cători ai revoltei pandurilor (fraţii Rogobete şi Pau Nicolicescu), precum şi pe cel care i-a protejat (Hagi Ianuş sau Enuş). La 28 ianuarie 1815 el scria din Ruşava, plin de indignare, următoarele : „O stăplnire cu aşa ţară mare In mlini; şi un lucru de nimic n-au putut popri, ci ne lăsară de ne prăpădirăm şi ne stinsărăm de tot 1 Adalliiau Început a lua şi robi oameni, spre mai mare bătaie de joc” a. Nemulţumirea sa Împotriva jafurilor şi-o mai exprimă tot atunci, In altă scrisoare din 5 februarie 1815, In care ia apărarea pandurilor răzvrătiţi şi scoate In evidenţă şi mai mult lipsa de apărare a ţării: „Acea răzvrătire adevărat că şi dumitale şi miie mare pagubă ne făcu. Pe multă lume au atins dar pe noi mai mult. Adevărat că de ai fi ştiut dumneata mai nainte să fi făcut aceia care ai avut mijloc ar fi fost minunat. Ci tot să ai grijă şi despre răzvrătitorii aceia. Eu numai cu pandurii ţării, făr de nici un ostaş striin, voi face de nu se va mişca o iarbă din pămlntul ţării” 8. In alt pasaj din aceeaşi scrisoare, Tudor Vladimirescu scoate In evidenţă dreptatea cauzei pentru care s-au răzvrătit pandurii şi Îşi exprimă nădejdea eliberării lor : „toţi acei răzvrătitori clţi slnt In legea noastră au multă nădejde la mine, ca clnd va fi vremea, să capete izbăvire căci mă ştiu ei dinainte, mult mi s-au rugat. Apoi de ceilalţi (turci adalli şi pan- duri turceşti, I, N.) rămln puţini; cu un cuvlnt noaă ne stă la mina acest lucru”. 1 Arh. ist. centr. Buc., Condica domnească nr. 87, f. 49 v, — 50 ; publicate de V. A. Urechia, op. cit., v. X B., p. 213. 2 N. Iorga, Scrisori inedite ale lui Tudor Vladimirescu din anii 1814— ISIS, p. 18. 8 C. S. Nicolăescu-Plopşor, O scrisoare necunoscută a lui Tudor Vladimirescu, In „Studii”, 1955, nr. II, p. 77. www.dacoromamca.ro 9 NOTE ŞI COMUNICĂRI 141 Tot In această ultimă scrisoare, Tudor Vladimirescu Îşi exprimă intenţia de a lupta Împo- triva dezordinii interne şi pentru a obţine independenţa ţării x. Tiidor Vladimitescu, ca reprezentant al tinerii burghezii legată de schimbul de mărfuri, a avut o atitudine justă Împotriva celor care prin jaful lor stlnjeneau comerţul ţării şi produceau dezordine In ţară. * în luna februarie 1815, după sosirea trupelor turceşti chemate In ţară să Înăbuşe revolta, loan Caragea voievod a hotărit ca toţi pandurii . .adică şi cei ce au fost rămaşi In slujba şi ceilalţi să să aşaze Intr-o numire dă ruptaşi..." şi „... să plătească pă f ieşcare lună clte talere 4 ; şi clnd va fi trebuinţa dă slujbă să să ia dintrlnşii, să să orlnduiască pă unde va cere trebuinţa... ”, urmlnd ca numai pe timpul chemării lor la slujbă să fie apăraţi de plata acelei dări 1 2. Deşi revolta a fost lichidată In condiţiile arătate mai Înainte, numărul pandurilor nemul- ţumiţi a crescut In urma noii hotărlri domneşti. Aceasta poate explica lntr-o anumită măsură rezistenţa opusă de unii panduri revoltaţi, precum şl teama domnului ca aceştia să nu se unească cu slrbii lntr-o acţiune comună Împotriva sa. în anul următor, la 10 februarie 1816, domnia a luat o nouă hotărlrc prin care toţi pan- durii au fost constituiţi In „breasla pandurilor” şi au fost obligaţi să plătească ca şi mai Înainte clte patru taleri de nume 3. Noul aşezămlnt prevedea In mod special ca pandurii să nu fie folo- siţi ca slujitori şi poteraşi dectt atunci clnd va fi absolută nevoie *. Această nouă Îngrădire a fost făcută cu scopul de a desfiinţa cu totul acel nucleu de armată naţională creată In focul luptei In timpul războiului ruso-turc din 1806—1812. 1 în anii următori, el a condamnat acţiunile de jaf ale fraţilor Bogobete — aliaţii turcilor adalii — care au fost sprijiniţi de Hagi Ianuş In anul 1818 şi la Începutul anului următor, după cum rezultă din unele documente (Arh. ist. centr. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 512, doc. 24 şi pach. 452, doc. 31; originalele In limba greacă). Atitudinea lui Tudor Vladimirescu se poate constata mai bine dinanaforaua vel logofătului Gheorghe Filipescu, din 15 iunie 1819, la jalba „slugerului Theodor dimpreună cu alţi şase boiernaşi pămtnteni din sud Mehedinţi” jefuiţi de „un Ivan Rogobete i frati-său Barbul, tot de acolo, cu alţi cetaşi ai lor” In răscoala turcilor adalii (E. Vîrtosu, Mărturii..., p. 74). Tot acolo putem constata ajutorul dat fraţilor Rogobete de către Hagi Ianuş care le-a obţinut amlnarea judecăţii, fapt ce ne face să credem că acesta avea legături de comerţ cu acei contrabandişti şi hoţi de vite. înverşunarea lui Tudor Vladimirescu Împotriva acestor contrabandişti o constatăm şi la 13 februarie 1820, In scrisoarea lui loan Gh. Nicolopulos adresată lui Hagi Ianuş, căruia, In post-scriptum, li scria următoarele : „Aştept răspunsul dumneavoastră la scrisorile mele şi In legătură cu chestiunea Rogobeţilor care slnt In neînţelegere cu slugerul Tudor, precum vă scriam” (Arh. ist. centr. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 472, doc. 80; originalul In 1. greacă). Poziţia lui Tudor Vladimirescu faţă de aceştia se precizează In februarie 1821, clnd adaugă cu mina sa ultimele două paragrafe In Cererile norodului rumlnesc şi anume : „19/Hagi Enuş, carile nu s-au purtat ca un neguţător, ci s-au Întovărăşit cu jăfuitorii, din care pricină s-au făcut mare pradă ţării, cu totu să să izgonească din ţară afară, vlnzlnd şi rădicind toate clte are In ţară. 20/ Doi hoţi prădeţi, anume IoVan Rogobete şi Ghiţă Hoţul cu ceata lui, care s-au prădat Intr-acest an şi nu s-an ţinut, ci şi acum s-au amestecat la fapte tllhăreşti, să să puie la ocnă pentru toată viiaţa lor, sau să să omoare In faţa norodului, pentru pildă" (E. Vlrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, Buc., 1947, p. 67). Tot pe timpul răscoalei, la 28 ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu, In scrisoarea adresată clucerului Costache Ralet, ispravnicul Mehedinţului, a calificat drept „hoţ” pe polcovnicul Pau Nicolicescu, care fusese trimis Împotriva sa şi care a fost prins la Ciovlmişani. înverşunarea Împotriva acestui fost aliat al turcilor adalii şi-a manifestat-o punlnd pe panduri să-l bată de moarte (N. Iorga, Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu, Buc., 1921, p. 10-12). 2 E. Vlrtosu, Mărturii..p. 58. 8 Acad. R.P.R., ms. rom. 267, f. 230—231. * Ibidem. www.dacoromanica.ro 142 NOXE SI COMUNICĂRI 10 Cu toate că a întocmit acest aşezămlnt, domnia ţării a avut totuşi nevoie de panduri pentru a-i Întrebuinţa In poteri. Cu această ocazie, s-au făcut o serie de abuzuri din partea ispravnicilor judeţelor, care au impus pe pandurii poteraşi la plata celor patru taleri chiar atunci clnd se aflau In slujbă. După anaforaua visteriei domneşti din 7 iunie 1816, s-a aprobat ca cei 500 de panduri aşezaţi In slujbă pe la judeţe să nu mai fie schimbaţi şi totodată să fie scoşi din breasla pandu- rilor ruptaşi, fiind obligaţi să slujească cu rlndul la fel cu slujitorii *. Această măsură nu a dat satisfacţie deplină nici măcar pandurilor reprimiţi In slujbă, deoarece aceştia au rămas mai departe deposedaţi de privilegiile avute înainte de venirea lui Caragea la domnia Ţării Ro- mlneşti. In concluzie, constatăm că forţele participante la revoltă nu au fost Îndeajuns de sudate ; ele au avut ţeluri diferite, fapt ce a contribuit In cea mai mare măsură la nereuşita ei. Pandurii In acea epocă se aflau Împărţiţi In două grupe diferite : Intr-o parte pandurii ruptaşi şi in alta — mai mică — pandurii spătăreşti. De aceea, acţiunea lor a fost repede para- lizată de domnia ţării, care a reuşit să atragă de partea sa o parte din pandurii revoltaţi, prin diferite promisiuni. Unirea pandurilor Intr-un singur bloc nu s-a realizat declt in timpul răscoalei poporului, din anul 1821, sub conducerea fermă şi hotărltă a lui Tudor Vladimirescu. Neînţelegerea situaţiei politice şi lipsa conştiinţei de clasă a condiţionat alianţa pandurilor revoltaţi cu turcii adalli. Acest fapt a determinat ca masele ţărăneşti să stea de o parte şi să nu se alăture pandurilor care se revoltaseră Împotriva exploatării feudale. Deşi această revoltă nu a avut un program precis de revendicări şi o conducere unitară totuşi ea a contribuit la slăbirea orlnduirii feudale, vestind răscoala poporului din 1821, In care — după cum se ştie — pandurii au jucat un rol deosebit. 1 E. Vîrtosu, op. cit., p. 58. www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1, 1957 CAVALERII TEUTONI ÎN ŢARA BÎRSEI DE GfîZA BAK(5 (Oraşul Stalin) Istoriografia a început să se ocupe încă din secolul al XVII-lea de aşezarea ordinului teu- tonic în „lerra Borza”1. Problema a fost însă îmbrăţişată în mod deosebit de istoriografia ger- mană de la sfîrşitul sec. al XVIII-lea2, adică în vremea cînd aceasta a început, pe toate căile, lupta pentru motivarea politicii de asuprire şi exploatare dusă de Habsburgi faţă de popoarele subjugate ale imperiului. începind de atunci, discuţiile în jurul problemei enunţate au devenit o preocupare permanentă a istoricilor burghezi. Istoriografia burgheză, condusă de cfbrinţa de a sprijini tendinţele politice ale cercurilor pe care le slujea, a denaturat şi această problemă, atribuind ordinului teutonic roluri care nu corespund realităţii istorice. Aşa de exemplu, unii istorici burghezi au încercat să înfăţişeze pe cavalerii teutoni drept ci- vilizatorii acelor regiuni, vorbind de „germenii civilizaţiei pe care ei i-au dus la graniţa răsări- teană a Ungariei”3. De asemenea, au căutat să demonstreze că ei au fost salvatorii, care cu ,.mtna lor de fier” au înfrînt puterea cumană şi au salvat populaţia aceloraşi regiuni de stib jugul cuman4. Astăzi, cînd istoriografia noastră a căpătat o nouă orientare, e necesară o revizuire critică, în spiritul materialismului istoric, a teoriilor burgheze, care să combată ideile greşite emise ş* să stabilească adevăratul rol jucat de cavalerii teutoni în ţara noastră. In studiul de faţă nu ne vom ocupa de istoricul propriu-zis al aşezării ordinului în ţara Bîrsci, ci ne vom opri doar la analiza din punct de vedere economic, social şi politic al episodului. De aceea, nu vom stărui în mod deosebit asupra unor probleme mult discutate în trecut, ca acelea a graniţelor teritoriului donat, a limitelor expansiunii, a cetăţilor ridicate de ordin şi altele. Asupra lor nu ne vom opri decît numai în măsura strict necesară. 1 Cf. I. Şchiopul, Conlribufiuni la istoria Transilvaniei în sec. XII şi XIII, Cluj, 1932, p.15. 4 Ibidem, p. 14—15. 8 J. K. Schuller, Archiv fur Kenntnisse von Siebenbiirgens Vorzeil und Gegenwart, Sibiu, 1841, p. 190. 4 R. Rossetti, Despre unguri şi episcopiile catolice din Moldova, în Analele Acad. Rom., s. II, tom. 27, p. 263, 272. www.dacoramamcaj'o 144 NOTE ŞI COMUNICĂM 2 De asemenea, nu ne vom ocupa nici de rolul coloniştilor germani de pe acest teritoriu, In viaţa economică, socială, politică şi culturală a Transilvaniei. * Unii istorici, ca de pildă I. Şchiopul1, pleclnd de la teza că ordinul teutonic nu a jucat un rol progresist pe teritoriul ţării Blrsei, au Încercat să dovedească că nici nu a fost colonizat In aceste părţi şi că actele care atestă colonizarea lui silit falsificate. Cadrul limitat al acestui studiu nu ne permite să analizăm In mod amănunţit această situaţie. Totuşi, trebuie să clarificăm problema aşezării geografice a teritoriului „Buna” sau „Borza”. Argumentele cu care I. Şchiopul a Încercat să-şi dovedească punctul său de vedere, au fost combătute In majoritatea lor de Emil C. Lăzărescu In articolele sale2, care, cu excepţia unor greşeli explicabile, cauzate de orientarea vechii istoriografii, au avut o temeinică documentare. Unele din problemele puse de I. Şchiopul au fost analizate de istorici vechi, ca Tâgânyi K. şi Pauler G3, care s-au pronunţat in favoarea autenticităţii actelor. Noi nu vom lua In considerare declt unele aspecte omise de Lăzărescu şi vom căuta să adu- cem unele precizări asupra celor arătate de el. în primul rind nu corespunde realităţii istorice afirmaţia lui I. Şchiopul, după care po- menirea' secuilor In actul lui Wilhelm, episcopul Transilvaniei, din 1213 dovedeşte că „terra Borza” nu era în Transilvania, şi deci nu era ţara Blrsei şi, der asemenea, că amintirea terito- riului secuiesc In diploma privilegiată şi bula papală din 1222 dovedeşte că aceste acte sînt false4 5 6. Şchiopul şi-a bazat acest argument pe presupunerea că secuii au venit în Transilvania după anul 1241, ceea ce însă nu corespunde realităţii. Ni se pare că, mai tlrziu, şi-a dat seama şi I. Şchiopul de acest lucru, deoarece, într-o altă lucrare, a emis părerea că „terra Siculorum terre Sebus” e identică cu teritoriul Draosului3. Pleclnd de la constatarea că expediţia din 1225, condusă contra ordinului teutonic nu este menţionată in nici un act din Ungaria, Şchiopul susţinea că aceasta ar fi putut fi o acţiune au- xiliară legată de o altă campanie, îndreptată împotriva voievodatului Galiciului, şi deci „terra Borza” trebuie să fi fost undeva pe drumul acestei campanii, adică în Maramureş3. în legătură cu aceasta trebuie să arătăm că Andrei, în urma înfrîngerii suferite în anul 1219, a încheiat pace cu acest voievodat şi pină în anul 1226 nu a mai avut loc nici o campanie în această direcţie, lucru care rezultă de altfel şi din cele expuse de I. Şchiopul7. Nu trebuie însă să ne mire faptul că această campanie nu este menţionată In nici un act din Ungaria, aşa cum nici prima campanie nu este menţionată, deoarece actele referitoare la evenimentele din această vreme sînt destul de pu- ţine. Făcind abstracţie de acele privitoare la situaţia ordinului teutonic, de bulele papale în legă- tură cu diferite probleme bisericeşti sau de actele de proprietate, şi de actele care nu intere- sează Transilvania decît pentru numele unor dregători din acest teritoriu, nu găsim pentru perioada 1221 — 1225 decît cinci acte privilegiale în legătură cu Transilvania. I. Şchiopul a mai sezisat şi faptul că, în 1223, papa a însărcinat cu numirea arhipresbi- terului pe episcopul Toma din Agria şi nu pe episcopul Transilvaniei, deci — după el — „terra Borza” n-a putut să fie ţara Blrsei, ci un teritoriu mai apropiat de episcopia Agria, adică Mara- 1 Op. cit. şi Cavalerii teutoni In (ara Blrsei, 1934 2 Notă despre documentele ţării Blrsei şi Cavalerii teutoni, în revista „Ţara Blrsei”, 1934, p. 336 — 356; Cavalerii teutoni şi ţara Blrsei, în „Ţara Blrsei”, 1935, p. 140-152. 8 Tâgânyi în „Szâzadok”, 1893, p. 45, în recenzia colecţiei Urkunderikuch de Zimmer- mann ; Pauler A, Maggar Nemzet lortinele az ărpădhăzi kirălgok alall, (Istoria naţiunii ma- ghiare, sub dinastia regilor arpadieni 1899, II. p. 502. 1 Contribuţiuni, p. 96. 5 Ţările Romtneşli tnainle de secolul al XlV-lea, Universul, Cluj, p. 146. 6 Contribuţiuni, p. 112, 118. 7 Ibidem, p. 111. www.dacoromanica.ro 3 NOTE SI COMUNICĂM 143 mureşul. Această afirmaţie a fost combătută deja de E.C. Lăzărescu1. în completare, mai ară- tăm doar că amestecul papalităţii în eparhia Transilvaniei avea ca obiectiv înlăturarea unei aparenţe — oricît de mici — a dependenţei ţării Birsei de episcopia transilvăneană, care s-ar fi concretizat prin numirea arhipresbiterului de către această episcopie. în concluzie, după discuţiile purtate în trecut în legătură cu această problemă şi pe baza celor arătate mai sus, putem spune că diplomele privilegiale din 1211, 1212, 1222 şi bulele pa- pale din 1222 şi 1231 sînt autentice. în sfîrşit, menţionăm că nu am găsit nici o mărturie care să dovedească că „terra Borza” nu ar fi ţara Birsei de mai tîrziu. Studiind actele referitoare la aşezarea ordinului teutonic în „terra Borza", aflăm că te- ritoriul cu pricina trebuie să fi fost undeva în raza episcopiei transilvănene2, într-un loc expus atacurilor cumane3, învecinat cu părţile de dincolo de „munţii cu zăpadă”, adică munţii Carpaţi, părţi unde se aşezaseră cumanii4. O altă vecinătate trebuie să fi fost aceea a teritoriului locuit de secui5 6. Nu putem căuta acest teritoriu în Maramureş, deoarece Maramureşul era departe de ţinutul locuit de secui. Nici acest teritoriu şi nici nordul Transilvaniei nu se Învecina cu cumanii, deoarece o mare parte a Moldovei, lnceplnd din primele decenii ale sec. al Xll-lea, a fost încadrată în voie- vodatul Haliciului5, respectiv al Haliciului şi al Volhiniei, care la Începutul secolului al XlII-lea era într-o perioadă de Înflorire 7. Hotarele sudice ale voievodatului, în preajma colonizării ordinului, erau undeva la sud de Piatra Neamţ8. De altfel, chiar Încadrarea acestui teritoriu în voievodatul Haliciului a constituit o stavilă în drumul atacurilor cumane, care, în secolul al Xl-lea, trecea prin nordul Transilvaniei şi despre care, în secolul al Xll-lea, nu mai auzim nimic. în felul acesta nu putem căuta acest teritoriu nici în Maramureş şi nici în nordul Transil- vaniei ; dar nu-1 putem căuta nici pe linia mijlocie a Carpaţilor răsăriteni, deoarece secuii, por- nind de pe locurile lor anterioare de aşezare9, în jurul anului 1200, au ocupat teritoriul de-a- lungul Carpaţilor răsăriteni10. Nu a putut să fie nici în sudul propriu-zis al Transilvaniei, deoarece în primul rînd, această parte nu se învecina direct cu teritoriul cumanilor11, iar, în al doilea rlnd, regiunea Sibiului era deja colonizată, existlnd aici şi un comitat regal — cel de dinaintea anuluj 1224 — iar teritoriul Făgăraşului nu putea să fie atins de atacurile cumane, fiind apărat de munţii Carpaţi. Aşadar, nu rămîne decît colţul de sud-est al Transilvaniei, ţara Birsei, ca teritoriu pe care a fost aşezat ordinul teutonic. La Începutul secolului al XlII-lea, apărarea acestui teritoriu nu era încă asigurată; prin căile lui de comunicaţie era accesibil pentru cumani, fiind în veci- nătatea acestora şi a teritoriului locuit de secui. Mai tîrziu, lntllnim aici colonişti germani, care au fost chemaţi probabil de teutoni. Şi ca ultimă probă, amintim că, lnceplnd din secolul al XlII-lea, ţara Birsei apărea mereu sub acelaşi nume, „terra Burze", „Burcia” etc.12 „Terra 1 Cavalerii teutoni, p. 150. 2 Documente privind istoria Rominiei, C. Transilvania, veac. XI, XII şi XIII, voi, I, p.157,167, 201. întruclt toate documentele folosite de noi fac parte din acest volum, vom cita de aici înainte numai numărul documentului folosit, spre a evita repetiţii inutile. 8 Doc. nr. 77, 227 şi altele. 4 Doc. nr. 227 şi altele. 5 Doc. nr. 91. 130. 6 Istoria R.P.R., cd. 1952, p. 35. 7 A.M. Pankratova, Istoria U.R.S.S., Ed. Cartea rusă, Bucureşti, 1949, p. 70. 8 Homan şi Szekfii, Magyar lor linei, [Istoria maghiară], I, harta dintre p. 416—417. 9 După indicaţiile toponimice undeva la răsărit de Sebeş, pe văile Timavelor şi pe te- ritoriul raioaneloy de azi, Tg. Mureş, Sîngiorgiul de Pădure. 10 „Studii şi cercetări de istorie veche”, 1952, p. 342. 11 Ibidem, p. 343. 12 Doc. nr. 238, 267. io studii I www.dacoramaDica.ro 146 NOTE SI COMUNICĂRI 4 Borzer” a trebuit să fie deci ţara BIrsei. Acest lucru rezultă de fapt destul de clar din actele pri- vilegiale din 1221,1222 şi din bula papală din 1222, care conţin o serie de toponimice de pe acest teritoriu. Cine au fost cavalerii teutoni şi care a fost scopul colonizării lor In ţara Btrsei ? La sflrşitul secolului al Xl-lea, cu contribuţia papalităţii, s-au pus la cale cruciatele. Pa- palitatea a urmărit prin aceste războaie să readucă sub dominaţia ei Bizanţul, să Încadreze In sfera ei de influenţă noi teritorii şi să Îndrepte atenţia ţărilor apusene, care li pricinuiau griji tot mai mari, asupra situaţiei din orient. în timpul cruciatelor, s-au format mai multe ordine călugăreşti militare cu misiunea de a lupta Împotriva „necredincioşilor” A Papalitatea s-a bucurat de Înfiinţarea acestor ordine care nu depindeau de puteri laice, ci numai de „scaunul sflnt”. Ea vedea In ele factori destinaţi să contribuie la Întărirea puterii sale politice, fapt care constituia un obiectiv de frunte In acea vreme. Papalitatea căuta prin toate mijloacele să consolideze puterea ordinelor şi să le folo- sească pentru scopurile sale, aceasta desigur In concordanţă şi cu obiectivele urmărite de ordine. Ea a făcut tot posibilul să asigure independenţa politică a acestor ordine, aşa incit ele au format adevărate state In stat acolo unde s-au stabilit. Unul dintre aceste ordine era ordinul cavalerilor ospitalieri al bisericii sflnta Mari a din Ierusalim, sau ordinul teutonilor. în anul 1143 s-a Întemeiat la Ierusalim o mănăstire şi un spital german, formlnd un nucleu In jurul căruia s-a creat In anul 1190 ordinul teutonic, care, mai tlrziu, In 1198, a primit o orga- nizaţie asemănătoare cu a celorlalte ordine1 2. în fruntea ordinului sta magistrul, care, după anul 1301, s-a numit marele magistru. Ordinul era compus din : „păţi cavaleri”, recrutaţi din rlndurile nobilimii, care alcătuiau; elementul luptător, „fraţi preoţi” care alcătuiau clerul ordinului şi „ţraţi slujitori”, care Înde- plineau diferite servituţi3. Trebuie să accentuăm că toată sarcina Întreţinerii ordinului, suportarea cheltuielilor războaielor continue duse de el cădea asupra populaţiei regiunii, In care erau aşezaţi. Pe lingă toate acestea, populaţia mai era obligată să dea şi trupe auxiliare, astfel că se vede clar ce În- semna pentru populaţia unei regiuni stabilirea ordinului teutonic pe teritoriul ei. Ordinul teutonic n-a avut un rol important In Palestina, de unde [a şi plecat In mod definitiv In anul 1291. în schimb a jucat un rol deosebit de important şi ruşinos In regiunile baltice. Alungat de la noi In anul 1226, ordinul teutonic , chemat de voievozii polonezi, apare In Prusia, unde, In anul 1237, s-a unit cu ordinul gladiferilor. Ordinul teutonic a dus crîncene lupte Împotriva popoarelor baltice, lnscriindu-şi prin aceasta o amintire slngeroasă şi plină de ruşine In paginile istoriei. Puterea lui a fost Insă lnfrlntă de poporul rus, care a pus stavilă expansiunii sale. în privinţa colonizării cavalerilor teutoni In ţara BIrsei, s-au ciocnit, două interese : interesul papalităţii şi interesul regelui Andrei şi al clasei dominante din Ungaria. în jurul anului 1200 numai ţara BIrsei nu era Încă Încadrată efectiv In statul maghiar. Graniţele reale In aceşte părţi s-au stabilit la cotitura Oltului de la Micloşoara-Hacoş-Hulmeag. Din actul privilegial din 1211 aflăm că exista aici un sistem de apărare a graniţei4, compus din 1 Francisc Pali, Curs de istorie universală. Cruciatele (sec. XI —XIII) Cluj, 1948, p. 310. 2 Ibidem, p. 311. 3 V. T. Paşuto, Al. Nevschi, E. S. Bucureşti, 1953, p. 57. 4 Doc. nr. 77. www.dacoromanica.ro 5 NOTE SI COMUNICĂRI 147 cetatea de la Hălmeag şi prisăcile sale, aşezate undeva Intr-un punct strategic pe drumul care leagă ţara Btrsei, prin Tlnţari—Vlădeni—Şercaia, cu valea Oltului; cetatea Ungra cu prisăcile din faţa ei, care asigurau poarta interioară a văii Oltului de la Racoş, extinzlndu-se departe de Olt atit spre nord cit şi spre sud, şi prisăcile de la Micloşoara care apărau poarta exterioară a văii Oltului de la Racoş. Pentru apărarea şi Întreţinerea acestui sistem de Intărituri, s-au orga- nizat desigur şi colonii militare regale. Ţara Blrsei, care nu fusese Încă ocupată efectiv, a trebuit totuşi să fie sub controlul direct al acestui sistem de apărare a graniţei. După unii istorici, Încă Înainte de colonizarea ordinului, statul a făcut o Încercare să asigure drumurile care trec prin acest teritoriu spre centrul Tran- silvaniei, organizlnd clteva colonii militare regale In locul celor Şapte Sate de mai tlrziu, (az Săcele) sau In alte locuri, centrul acestui sistem de apărare fiind cetatea de pe Tlmpa lingă Oraşul Stalin 1. Această Încercare n-a dat rezultate deoarece In această vreme Ungaria nu dis- punea de elementul uman necesar pentru crearea unor colonii militare destul de puternice. Ţara Blrsei a fost un punct strategic foarte important atlt din punct de vedere defensiv, cit şi ofensiv. Din punct de vedere defensiv trebuiau asigurate căile de comunicaţie ce duceau prin valea Buzăului, valea Chiojdului, In continuare cu „drumul tătarilor”, valea Teleajenului, a Blscii, pasul de la „şanţurile vechi”, pasul Branului; din ptfnct de vedere ofensiv, ea oferea o bază strategică, de aici putlndu-se activa atlt spre sud, cit şi spre răsărit. Importanţa ei era cu atit mai mare, cu cit era legată de centrul Transilvaniei prin drumurile cele mai bune, spre deosebire de teritoriul secuiesc. Prin aceste calităţi, ţara Blrsei ocupa un loc de frunte In pla- nurile de expansiune ale statului maghiar. Regele şi, alături de el, pătura conducătoare a clasei dominante din Ungaria feudală aveau tot interesul să găsească un element potrivit care să asigure colţul sud-estic al Transilvaniei, să ajute la realizarea planurilor de expansiune spre răsărit ale statului feudal şi să dea concursul la ţinerea In frlu a maselor subjugate din Transilvania2 3. în felul acesta, regele a primit cu bucurie propunerile venite In legătură cu colonizarea ordinului teutonic In răsăritul ţării. De unde au venit propunerile, cine au fost cei care au intervenit, regina, contele de Thiiringia*, sau alţii nu ştim, dar aceasta nici nu are importanţă. Noi credem că propunerile au pornit chiar de la papalitate. Războaiele cruciate n-au satisfăcut aşteptările „sflntului scaun”. Rezultatele lor au fost slabe din punctul de vedere al papei. De aceea, papalitatea şi-a aţintit din nou privirea asupra Europei şi In special, asupra părţilor ei răsăritene, dorind să-şi extindă sfera ei de influenţă In această direcţie. Pentru Îndeplinirea acestui scop, ea avea nevoie de un puternic bastion care să-i apere interesele. Punctul cel mai potrivit pentru ridicarea acestui bastion se oferea la răsăritul Un- gariei, adică In Transilvania, de unde se putea acţiona atlt spre sud, cit şi spre răsărit. Cu toate că In această vreme, influenţa papalităţii şi puterea bisericii In Ungaria ajun- sese la punctul culminant4, statul maghiar nu era totuşi factorul potrivit pentru scopurile „sfln" tului scaun”. Ţara era frămlntată de puternice contradicţii existente nu numai intre clasa 1 Erik Jekelius, Das Burzenland, 1929, voi. Die DBrfer des Burzenlandes, p. 39; G. Rosler, Die deutschen RiUer in Burzenland, In lucrarea Das Săchsische Burzenland einst und jetzt 1925, p. 17. 2 După cum arată istoricul maghiar Lederer Emnia, chiar In această vreme se simte pretu- tindeni In Ungaria o vie agitaţie, atlt In sinul clasei subjugate, cit şi In rlndurile păturilor de jos ale clasei dominante. „Semnele acesteia ni le arată datele din izvorul cel mai preţios al epocii, din aşa-numitul Registru de la Oradea" (Az eghâz szerepe az ărpădkori Maggarorszăgon, [Rolul bisericii In Ungaria sub Arpadieni], Budapesta, 1950, p. 13. 3 R. Rosetti, op. cil., p. 259. * Lederer Emma, op. cit., p. 18. www.dacaromanicajo 148 NOTE SI COMUNICĂM 6 subjugată şi cea dominantă, dar şi Intre păturile de jos şi cele de sus ale clasei dominante, pre- cum şi Intre feudalii bisericeşti şi noua pătură a oligarhiei laice, In curs de dezvoltare, „sortită1 2' să preia peste puţin timp rolul conducător In cadrul clasei dominante, deţinut Încă de feudalii bisericeşti. Dar, In afară de aceasta, s-au mai ivit şi primele semne ale contradicţiilor dintre pa- palitate şi vîrfurile clerului din Ungaria, care, mai tirziu, la sfirşitul secolului al XlII-lea, au culminat cu opoziţia deschisă a clerului local faţă de papalitate1. Aceasta a fost nevoită deci să-şi caute un alt instrument potrivit cu scopurile sale, pe care l«a şi găsit In ordinul teutonic. Primul act cunoscut prin care regele a donat ţara Birsei ordinului teutonic sub formă de feud, datează din anul 1211, [după 7 mai]1. Data aşezării cavalerilor teutoni In ţara Birsei a fost mult discutată în trecut. Majoritatea istoricilor au fost de părere că ordinul teutonic s-a aşezat pe acest teritoriu In anul 1211; unii Insă susţineau că acest eveniment a avut loc mai Înainte3. în prezent nu ne putem pronunţa definitiv In această problemă, dar, ţinlnd seama că din vremea anterioară anului 1211 nu po- sedăm nici o ştire In legătură cu existenţa cavalerilor teutoni In ţara Birsei, In timp ce după anul 1211 avem numeroase date referitoare la acest fapt, credem că, chiar dacă colonizarea este anterioară anului 1211, nu a putut totuşi avea loc cu multă vreme Înainte. Mulţi istorici, bazlndu-se pe diferite expresii Intllnite In acte, au susţinut că acest teri- toriu, In preajma aşezării ordinului, era pustiu şi nelocuit4. Această ipoteză este Insă combătută de toponimia slavă şi romlnă, care, In lipsa continuităţii populaţiei, nu s-ar fi putut menţine. Existenţa populaţiei e dovedită şi de rămăşiţele unor cetăţi, ca cele de la Teliu de pe Ratberg (Or. Stalin) de pe Lempes (dintre Bod şi Hărman), care aparţin tipurilor de cetăţi slave, şi care, după cum arată forma lor asemănătoare cu cea a lntăriturii de pe „Cetate” din complexul de la Moreşti, aparţin epocii din preajma colonizării ordinului teutonic. De asemenea, putem cita şi materialul ceramic, cu date tot din această vreme3. Nu putem lua deci ad lileram informa- ţiile date de actele contemporane după care ţara Birsei era „deşartă şi nelocuită”. Atacu- rile cumane nu au putut cauza declt o rărire a populaţiei, dar şi aceasta In special pe locurile mai expuse incursiunilor. Hotarele fixate in actul de danie din 1211 au oferit şi ele prilej de discuţii3. Ca rezultat al discuţiilor p&rtate, le putem stabili astfel: hotarul pornea de la prisăcile cetăţii Hălmeagului şi mergea plnă la prisăcile cetăţii Ungra, atinglnd aceste intărituri care se extindeau şi spre sud de Olt; apoi se continua plnă la prisăcile de la Micloşoara, aşezate Ungă Olt; de aici, ur- mlnd cursul Oltului, hotarul mergea plnă la revărsarea apei Prejmerului, şi, pe urmă, pe lingă apa Prejmerului, plnă la izvorul ei; de aici, trecea la izvorul Timişului şi, In continuare, plnă la cursul apei Blrsa; apoi, ocolind pe lingă munţii de la Vulcan şi Codlea, se relntorcea la ceta- tea Hălmeagului, la prisăcile ei. Ordinul teutonic a primit o serie de privilegii importante, pe care le putem împărţi In trei categorii: economice, politice şi bisericeşti. 1 Ibidem, p. 21. 2 Doc. nr. 77. 3 De ex. Marinescu Atanasie, Negru Vodă şi epoca lui In Analele Acad. Rom. s.II, tom. 31 (1908-1909) p. 532. 4 G. D. Teutsch, Geschichle der Siebenburger Sachsen, Sibiu, 1925, I, p. ^6; G. Treiber, Siebenlungs/ormen im Burzenland. Das Burzenland, voi.cit., p. 3; J. Gross, Die Geschichle des Burzenlandes, In Das Siichsische Burzenland, Braşov, 1898, p. 13. 3 K. Horedt, Ceramica slavă din Transilvcmia, In „Studii şi cercetări de istorie veche”, anul II, voi. 2, p. 201. 3 G. E. Miiller, Die Ursachen der Vertreibung des deutschen Ordens aus dem Burzenlande und Kumanien im Jahre 1225, Korrespondenzblatt XLVIII, 1925, p. 41 — 68. www.dacaramamcajo 7 NOXE SI COMUNICĂM 149 După cum ne arată actul de danie din anul 12111, din aurul sau argintul găsit eventual pe acest teritoriu o parte (probabil jumătate) va fi a cavalerilor teutoni. Mai departe, actul scrie că regele lasă libere tlrgurile din acest ţinut şi vămile lor. Cavalerii slnt scutiţi de plata dinarilor liberi şi a ponderilor, precum şi de plata oricărei alte dări. Voievodului Transilvaniei li este interzis să ceară găzduire la ei. In actul de danie din 12222 apare clauza prin care şi oamenii ce locuiau acest ţinut au fost exceptaţi de la contribuţiile datorite regalităţii, fiind lăsaţi la dispoziţia cavalerilor teu- toni. Amintim acest lucru aici, deoarece credem că situaţia era la fel şi In perioada anterioară anului 1222, aşa Incit, includerea clauzei de mai sus In actul din 1222, nu era declt consacrarea legală a unei stări de lucruri deja existente. In 1212 regele emite Încă un act privilegia!3, In care, la cererea ordinului, interzice in- trarea schimbătorilor de bani pe acest teritoriu, aşa Incit — după cum reiese clar din actu] din 1212 — ordinul teutonic s-a bucurat de foloasele ce decurgeau de pe urma banilor noi. Pri- vilegiul primit din partea lui Wilhelm, episcopul Transilvaniei, prin scrisoarea din 12134, a asigurat Încă un venit visteriei ordinului. Prin această scrisoare, episcopul li acordă dreptul ,.să ia dijma (bisericească) de la toţi locuitorii de faţă şi viitori ai acestei ţări". Pentru a nu pierde din veniturile episcopiei sale, Wilhelm exceptează Insă „ungurii şi secuii" ce vor vrea să treacă tn numita ţară”, ei rămlnlnd supuşi dijmei episcopale. In categoria privilegiilor politice se include acea dispoziţie a primului act de danie după care cavalerii slnt supuşi direct judecăţii regale, avlnd totodată dreptul de a-şi alege dintre ei judecătorii. Din cel de-al doilea act de danie (1222) vedem că au dreptul să-şi orlnduiască singuri judecători asupra oamenilor lor. Amintim acest lucru, considerlnd că aceasta a fost situaţia şi Înaintea eliberării celui de al doilea act de danie. Primul privilegiu bisericesc e primit de ordinul teutonic prin scrisoarea episcopului Wil- helm din 1213, care 11 Încuviinţează să facă „In chip slobod hirotonisiri de preoţi pentru biseri, ricile ce se vor ridica In acea ţară”. Pentru a scoate In evidenţă dependenţa acestui teritoriu de episcopia transilvăneană- sint introduse In act şi clteva Îngrădiri. Se hotărăşte ca, Înainte de hirotonire, preoţii să fie recomandaţi episcopului. Apoi, preoţii mai erau obligaţi să dea episcopului „găzduirea cuvenită şi numărul de cai (de transport) cuvenit după canoane" In cazul cînd va merge In acea ţarăi iar ordinul să lase „judecarea pricinilor criminale şi mai ales a celor privitoare la caterisirea preoţilor" cu totul pe seama episcopului. Acestea slnt, aşadar, privilegiile primite de ordinul teutonic de ale căror foloase -? trebuie însă să menţionăm — populaţia regiunii, sublnţeleglnd şi coloniştii, nu s-a bucurat. Regele a renunţat la vama tlrgurilor, la dijma populaţiei, la venitul de la banii noi, însă nu în favoarea populaţiei, ci în aceea a ordinului teutonic, care urma să beneficieze de aceste venituri. Chiar dacă la început, pentru a Încuraja colonizarea, ordinul a promis unele Înlesniri noilor veniţi, el spera să recupereze în viitor aceste „pierderi”, şi să-şi mărească veniturile sale deoarece, în fond, coloniştii nu eraţi chemaţi pentru a li se oferi condiţii mai bune de trai, ci pentru a li se stoarce redevenţe provenite de pe urma muncii lor. Privilegiile obţinute de cavalerii teutoni ne arată că ei se bucurau de imunitatea feudală asupra feudului primit, imunitate caracterizată prin cei doi factori: jurisdicţia asupra celor supuşi şi scutirea acestora de sarcinile obşteşti, fiind lăsaţi în Întregime spre slujba şi folosul cavalerilor. 1 Doc. nr. 77 2 Doc. nr. 82 3 Doc. nr. 130 4 Doc. nr. 91. www.dacoromanica.ro 150 NOTE SI COMUNICĂRI 8 Cu toate că ordinul teutonic a primit o serie de importante privilegii, totuşi, constatăm că, chiar In primul act de danie, s-a introdus o clauză menită să-l Împiedice a se Întări prea mult, ca să nu devină periculos peatru stat. Clauza In chestiune prevede că ordinul are voie să-şi ridice „cetăţi de lemn şi oraşe de lemn”. încuviinţarea dată In legătură cu ridicarea ce- tăţilor nu este un fapt lntlmplător, deoarece In această vreme numai regele avea dreptul să ridice cetăţi1 şi numai el putea acorda acest drept. Dar nu este Intlmplătoare nici precizarea materialului de construcţie, deoarece şi mărturii ulterioare, vorbind de Încuviinţări date pentru ridicarea cetăţilor, specifică materialul de construcţie : piatră sau lemn. Aşa, de exemplu, Ludovic la 23 septembrie 1342 dă voie banului Milch şi fiilor lui să construiască cetăţi de piatră Înlocui celor de lemn de pe graniţa nord-estică. Cavalerii teutoni, primind ca feud ţara Blrsei s-au aşezat aici. Desigur, că au venit din valea Oltului, pe unde trecea drumul cel mai accesibil. Prima lor aşezare trebuie să fi fost In localitatea Feldioara de azi, care a devenit centrul şi reşedinţa lor. Numele german Marien- burg, dat localităţii după patroana ordinului, ne păstrează această amintire2. Unii istorici burghezi, bazaţi pe o ştire din cel de-al doilea act de danie3 4, aminteau cu multă plăcere că ordinul teutonic a instalat la Marienburg un spital*. Este necesar să analizăm mai In de-aproape această problemă şi să vedem care a fost rolul spitalului. Ştim că primele spitale militare au fost fondate cu ocazia cruciatelor, clnd se simţea nevoia Îngrijirii răniţilor aflaţi departe de căminele lor. Slmburele ordinului teutonic a fost chiar o asemenea fundaţie. In condiţiile luptelor continue, ordinul s-a Îngrijit şi mai ttrziu să-şi creeze asemenea spitale, aşa Incit instalarea unui spital, sau a unor spitale, pe noul teritoriu — ţara Blrsei — era un lucru firesc. Nu trebuie să uităm Insă că acest spital nu a servit progresului, nu a servit nevoi- lor populaţiei, ci scopurilor agresive ale ordinului teutonic. In legătură cu aşezarea cavalerilor teutoni In ţara Blrsei, se pune şi o altă Întrebare, şi anume : care a fost comportarea lor faţă de populaţie? Putem presupune, pe bună dreptate că ordinul teutonic nu s-a purtat „cu mlnuşi” faţă de populaţia găsită In ţara Blrsei şi teritoriile Învecinate, ci a căutat s-o supună unui regim sever de exploatare, de asuprire. A căutat să stoarcă de la ea cit mai multe venituri, silind-o, In acelaşi timp, la muncile grele de construire a localităţilor Întărite şi a cetăţilor. Putem pre- supune că unele aşezări ale populaţiei au fost devastate chiar In această vreme de către cava- lerii teutoni, din cauză că locuitorii n-au voit să se supună regimului de asuprire. Dovezi In această direcţie nu avem, dar ne Îndreptăţesc la această presupunere faptele săvtrşite de ei In regiunile baltice, unde au trecut prin foc şi sabie pe toţi acei care au Îndrăznit să-şi apere drepturile, căminul şi familia lor. De asemenea, putem deduce acest lucru şi din faptul că bula papală din 12 septembrie 1225, vorbind de comportarea cavalerilor faţă de oamenii regelui de pe teritoriile ocupate pe nedrept spune : „ei au luat In prinsoare pe oamenii săi, asuprindu-i cu cereri nedrepte”. Dacă aşa s-au purtat cu oamenii regelui, apoi cum am putea crede că au fost mai binevoitori faţă de cei su- puşi lor necondiţionat ? Populaţia teritoriului n-a putut primi bucuros pe cavaleri, n-a putut să vadă In ei nişte eliberatori, ci, din contră, a Înţeles că invadatorii nomazi, care intrau doarjşporadic In ţară, 1 A. Decei, Cetatea Salgo de Ungă Sibiel (jud. Sibiu), In „Anuarul Inst. de ist. naţ Cluj, VIII (1939-42), p. 324. 2 Bas Bunenland, 1929, voi. Die BSrfer des Bunenlandes, I, p. 38 şi 44 * Doc. nr. 130, spune: „Casa sau ospitalul”. 4 Bas Bunenland, voi. cit., p. 41—42. www.dacaramamcajo NOTE SI COMUNICĂRI 151 9 au fost Înlocuiţi cu un stăpln permanent şi crunt. Ea a rezistat desigur din toate puterile faţă de politica de asuprire şi de exploatare a ordinului teutonic. Această rezistenţă e confirmată de faptul că, deşi ordinul teutonic peste tot unde a apărut a impus populaţiei, cu forţa, religia catolică, totuşi tn acele părţi nu avem nici cea mai mică amintire, nici cel mai mic semn, că locuitorii acestui ţinut ar fi trecut odinioară la această religie. Din contră, toate Împrejurările ne arată că ei au rămas fideli vechii lor religii. Acest lucru nu se poate explica prin aceea că ordinul teutonic a stat puţin timp In aceste părţi şi că, după plecarea lui, noua religie, nefiind Înrădăcinată, ar fi fost părăsită de populaţia convertită; clerul care a rămas pe loc ar fi avut grijă ca acest lucru să nu se lntlmple, mai ales că In anii de după plecarea ordinului teutonic s-a pornit o campanie de convertire pe teritoriul Învecinat, adică In Moldova. După ce s-a stabilit pe acest teritoriu, ordinul a Început să-şi realizeze planurile lui de colonizare unul din principalele sale obiective urmărite oriunde s-a aşezat. Colonizarea a fost cu atlt mai necesară, cu cit ordinul şi-a dat seama curlnd că populaţia existentă nu va putea face faţă sarcinilor multiple destinate locuitorilor de pe teritoriile supuse lui. întreţinerea mem- brilor ordinului aşezaţi tn aceste părţi, suportarea cheltuielilor necesare războaielor In pers- pectivă, formarea trupelor auxiliare şi asigurarea unui venit net pentru ordin, erau sarcini grele care cereau un număr mult mai mare de supuşi. Pentru a se asigura toate acestea, ordinul teutonic a chemat colonişti germani, care au întemeiat o serie de localităţi dintre care patru mai importante : Feldioara, Slnpetru, Hărman şi Prejmer, ne slnt cunoscute din actul de danie al lui Bela al IV-lea din 12401. Marea majoritate a acestor colonişti erau agricultori şi deci aşezările lor erau caracte- ristice regimului de economic rurală. Vor fi venit desigur Intr-un număr foarte mic şi meseriaşii, de care aveau nevoie cavalerii teutoni deoarece industria casnică a agricultorilor nu le satis- făcea cerinţele multiple şi pretenţioase. Este probabil că au venit şi clţiva negustori — fideli sateliţi ai cuceritorilor — care prevedeau posibilităţi de Îmbogăţire de pe urma politicii de agre- siune a ordinului teutonic. Nu se ştie clnd s-au Început colonizările. Putem presupune Insă că ordinul, imediat după ce a luat In posesiune ţara Blrsei, a luat măsuri şi în această privinţă. Trebuie să remarcăm Insă faptul că scrisoarea episcopului'Wilhelm, din 1213, nu pomeneşte nimic de bisericile exis- tente, ci numai de cele ce se vor ridica In viitor, ceea ce ne face să bănuim că, la acea dată, co- lonizarea abia Începuse. De fapt, In momentul de faţă nu cunoaştem precis ce proporţii a luat colonizarea în perioada cavalerilor teutoni. Bula papală din 12 ianuarie 12232 ne informează că atunci exista deja un mare număr de clerici In ţara Blrsei, ceea ce Înseamnă că şi numărul coloniştilor trebuie să fi fost destul de important. Dat fiind că populaţia maghiară a fost În- totdeauna In număr mic In ţara Blrsei, şi că băştinaşii nu au fost convertiţi, populaţia catolică de acolo a fost desigur alcătuită din colonişti germani chemaţi de ordinul teutonic. Regele s-a Înşelat Insă In aşteptările sale. Ordinul teutonic nu avea de glnd să rămlnă vasalul său şi să reprezinte interesele clasei dominante, din Ungaria, In acest colţ al ţării. El tindea spre ţeluri mai „Înalte”, spre independenţa completă şi îşi urmărea fără preget scopu- rile sale agresive, în activitatea cavalerilor teutoni pe teritoriul ţării Blrsei putem distinge două perioade : prima de la 1211 plnă la 1221, iar a doua de la 1222 plnă la 1225. După cum rezultă din divergenţele de mai tlrziu dintre cavaleri şi rege, şi din textul celui de-al doilea act de danie (1222), teutonii au călcat Încă din prima perioadă clauzele cuprinse 1 Doc. nr. 267. 2 Doc. nr. 140, www.dacoromanica.ro 152 NOTE SI COMUNICĂM 10 In actul privilegial, trectnd cu mult peste limitele permise de starea de vasalitate. Aşa cum au arătat majoritatea istoricilor, cavalerii teutoni nu au respectat hotarele fixate In actul de danie. Mulţi istorici din trecut s-au ocupat de problema expansiunii, unii dintre ei căzind In exagerări In ceea ce priveşte limitele ei. Aşa, de exemplu, J. Ch. Engel susţinea că Cruceburgul, ridicat de cavaleri, era la Saschiz (aproape de Sighişoara)1; M. Ancker şi Fr. Philippi au susţinut că expansiunea a ajuns plnă In părţile nordice ale teritoriului de azi al raionului Tg. Săcuiesc, unde au clădit cetatea Balvănios2. Ambele presupuneri slnt exagerate. Expansiunea plnă la Saschizul de azi este exclusă de faptul că acest teritoriu — după cum putem deduce din diploma andreiană din 1224 3— In perioada clnd cavalerii teutoni erau In ţara Blrsei, aparţinea teritoriului coloniştilor germani din sudul Transilvaniei. în ceea ce priveşte expansiunea pe teritoriul Kezdi (raionul Tg. Se- cuiesc), aceasta ar fi dus la un conflict Intre cavaleri şi secui, conflict care n-ar fi putut să fie dat uitării de actele contemporane. Documentele ne vorbesc In adevăr de ocuparea unor teri- torii ale regelui, dar cel secuiesc nu era considerat teritoriu regal4, aşa Incit expansiunea In această direcţie trebuia să fie menţionată deosebit. E drept că numai din bulele papale avem unele mărturii asupra expansiunii, dar ele au fost întocmite pe baza scrisorilor regale, care ar fi amintit expansiunea pe teritoriul secuiesc, aşa cum bula papală din 12185 nu a uitat să menţioneze pe secui. Nu e motivată nici afirmaţia după care cetatea Balvănios ar fi fost construită de cavalerii teutoni. în primul rlnd, cetatea aparţine tipului de cetăţi familiale feudale, caracterizate prin donjon. Ea nu este cetate strategică nici prin aşezarea ei, astfel că această construcţie Im se poate atribui cavalerilor. în al doilea rtnd, tehnica de construcţie a donjonului arată că acesta este mai nou declt donjonul mare al cetăţii de la Rimetea6, construit In ultimele decenii, ale sec. al XlII-lea — şi este contemporan cu donjonul mic al acelei cetăţi, con- struit In ultimii ani ai sec. al XlII-lea sau In primele decenii ale sec. al XIV-lea. Credem că cetatea de la Balvănios nu a fost construită de ordinul teutonic, ci de unul dintre membrii familiei Opour, feudali prin aceste părţi, la Începutul sec. al XIV-lea şi era des- tinată ca reşedinţă familială. Ordinul teutonic a mai făcut şi alte Încălcări ale clauzelor din actul privilegial. A Început să bată monede, ceea ce a determinat pe rege să introducă In actul din 1222 o clauză care in- terzice aceasta. Nu a respectat condiţia pusă In legătură cu ridicarea cetăţilor de lemn, clădind cetăţi de piatră. De asemenea, după cum putem deduce din restricţia introdusă In actul din 1222, a chemat pe supuşii regelui să se aşeze In ţara Blrsei. în afară de aceste Încălcări, au mai putut avea loc şi altele, care Insă nu stnt cunoscute. Analizlnd In mod obiectiv cele de mai sus, trebuie să arătăm că două din Încălcările men- ţionate pot fi justificate. Prima este ocuparea teritoriului Cruceburgului şi ridicarea cetăţii In acel loc. Apărarea drumurilor care duceau prin valea Buzăului, valea Chiojdului şi „drumul tătarilor” spre ţara Blrsei era o problemă vitală pentru coloniile din ţara Blrsei. Regele n-a 1 Vezi Bas Burzenland, voi. cit., p. 38. 2 M. Ackner, Die Romische altcrthiimer und deulsche Burgen im Siebenbiirgen, Viena, 1857, p. 65 ; Fr. Philippi, Die deulschen Riller im Burzenlan.de, Braşov, 1861, p. 41. 3 Doc. nr. 157. 4 Teritoriul secuiesc nici la Începutul sec. al XVI-lca, clnd relaţiile feudale In acest teritoriu erau Închegate, nu figurează In lista domeniilor regale (Corpus Juris Hungariei, 1899, I, 709). 6 Doc. nr. 108. * Este vorba de cetatea familiei feudale Toroczkai de lingă Rimetea Trascăului (reg. Cluj, raionul Turda). www.dacaramamcajo 11 NOTE Şl OOMUNIOĂEI 153 putut să asigure apărarea acestor drumuri. Ocuplnd teritoriul şi construind cetatea, ordinul teutonic rezolvă In primul rlnd problema apărării acestor căi importante, iar In al doilea rind creează un post Înaintat de rezistenţă, aşa Incit atacurile duşmane nu mai puteau atinge dintr-o dată ţara Birsei. Cea de-a doua este construirea cetăţilor de piatră. Ordinul era silit intr-o oarecare măsură să construiască asemenea cetăţi din cauză că cele de lemn nu puteau oferi o siguranţă suficientă contra cumanilor, care cunoşteau probabil metodele de asediu, deprinse cu ocazia participării lor In luptele contra Bizanţului. Desigur, este adevărat şi faptul că ordinul teutonic căuta prin- construirea cetăţilor de piatră să se Întărească şi Împotriva statului. De altfel, se pare că şi regele a acceptat motivarea cavalerilor, căci, prin actul din 1222, le Îngăduie să ridice cetăţi şi oraşe de piatră şi le donează teritoriul Cruceburgului. Problema cetăţilor ridicate de cavalerii teutoni a fost mult dezbătută de istoricii din trecut. Ar fi folositor pentru noi să cunoaştem rămăşiţele acestor cetăţi, planul, tehnica lor de con- strucţie şi de apărare. Din nefericire Insă, plnă acum, nu cunoaştem nimic despre ele. Bulele papale ne informează despre cinci cetăţi şi o „cetate foarte Întărită” ridicate de ordin1. Dar unde au fost aceste cetăţi şi care din ruinele existente azi in raionul Stalin, fosta ţară a Birsei pot fi atribuite cavalerilor teutoni este Încă şi azi o problemă deschisă. Odată cu studierea problemei aşezării ordinului teutonic In ţara Birsei, am căutat să studiem şi problema cetăţilor ridicate de acesta, în decurs de mai mulţi ani, am vizitat In re- petate rlnduri ruinele cetăţilor a căror construcţie e atribuită ordinului teutonic, lncerclnd să le studiem In comparaţie cu cetăţile ridicate de ordinele militare in Siria şi Palestina sau In comparaţie cu alte construcţii medievale din ţară şi din alte părţi. Aceste cercetări insă nu ne-au adus rezultatul dorit; n-am putut găsi nici o cetate a cărei construcţie s-o atribuim fără greş ordinului teutonic şi care ar putea servi ca bază de comparaţie. La confuzia care există In jurul acestor cetăţi contribuie şi faptul că nu intllnim In ţara Birsei nici măcar două cetăţi medievale de acelaşi tip. Analiza amănunţită a acestei probleme nu intră In cadrul studiului de faţă; de aceea ne limităm la prezentarea citorva aspecte ale rezultatelor cercetărilor In acest domeniu. In primul rind, trebuie să scoatem din lista cetăţilor atribuite ordinului teutonic cetatea actuală de la Rlşnov, tipică cetate ţărănească din sec. al XV-XVII-lea, castelul de la Bran, construit la sflrşitul sec. al XlV-lea, cetatea de lingă Teliu şi presupusul Cruceburg, care apar- ţine tipului cetăţilor slave. Despre cetatea de pe Timpa (Or. Stalin) s-a presupus că este din perioada anterioară aşezării cavalerilor teutoni, deci nu este construită de aceştia. Cetatea actuală de la Feldioara, aşa cum arată construcţia ei (ziduri cu cărămidă, metereze de tip nou etc.) a fost construită pe la sflrşitul sec. al XlV-lea. W. Horwâth a explicat existenţa elemente- lor noi prin Împrejurarea că cetatea a fost reconstruită In vremea lui Sigismund2. Nu este exclus acest lucru ; In orice caz, in forma ei de astăzi, n-o putem atribui cavalerilor teutoni; urmează ca prin săpături şi cercetări sistematice să se stabilească care părţi sint mai noi şi carej pot fi de la începutul sec. al XlII-lea. Cetatea Hălchiului (Heldenburg) aparţine tipului cetăţilor feudale familiale, caracteri- zate prin donjon şi nu are nici o calitate strategică, aşa incit sint mai apropiate de realitate acele păreri după care ar fi fost construită de unul din feudalii din regiune, fie de Fulkun, fie de Vincenţiu, fiul lui Akedaş, sau urmaşii lui. Din mica cetate de la Codlea nu ne-au rămas decit puţine rămăşiţe. Tehnica de construcţii a zidurilor arată o vechime atit de mare, incit poate să fie identică cu cetatea amintită in actele 1 Doc. nr. 216, 227. 2 Pas Burzenland , voi. cit., p. 45. www.dacQromamcajo 154 NOTE SI COSIUNIOĂBI 12 din cel de-al şaptelea deceniu al sec. al XlII-lea. După planul ei, pare că aparţine tipului mici- lor cetăţi de piatră din sudul Transilvaniei1. „Cetatea tătarilor” aşezată pe „drumul tătarilor” potrivit unui plan care seamănă cu cel al cetăţii Scheia de lingă Suceava, aparţine tipului cetăţilor de clmpie polono-baltice 2. După W. Horwâth aceasta era Cruceburgul3. E o ipoteză posibilă, dar nici nu trebuie să i se acorde prea mult credit, mai cu seamă dacă luăm In consideraţie că cetăţile de acest tip slnt In general mai noi4. Cetatea lui „Negru-vodă” de lingă Rucăr a fost atribuită de mulţi istorici cavalerilor teutoni5 6, pe motivul că este aşezată la un punct strategic pe drumul ce ducea din ţara Blrsei spre colonia presupusă a ordinului teutonic de la Clmpulung şi că Intllnim la această cetate un mic bastion semicircular deschis In partea interioară, tip care a apărut In Europa numai In urma cruciatelor şi deci care ar fi fost adus In aceste părţi de cavalerii teutoni. Aceste ex- plicaţii Insă nu au constituit argumente decisive. In privinţa bastionului, de exemplu, dacă luăm In consideraţie că un bastion asemănător, deschis In partea anterioară, există şi la cetatea de pe Tlmpa5, despre care s-a presupus că este mai veche, şi cunosclnd că acest tip de construcţie era folosit pretutindeni In răsărit, putem spune că a putut să provină şi pe altă cale, direct din răsărit, nu neapărat prin intermediul ordinului teutonic. In afară de cele de mai sus, mai slnt clteva cetăţi, care Insă ori slnt mai vechi, aparţinlnd tipului cetăţilor slave de pe dealul Lampeş, Ratberg şi cetatea de pămlnt de pe dealul Sprencu- lui, unde a existat şi un turn de piatră, construit cu mult timp după perioada aşezării ordinului, teutonic, sau cetăţi mai noi,' cetăţi moderne, (ca „Cetăţuia” de la Or. Stalin). In concluzie, putem spune că problema cetăţilor ridicate de ordinul teutonic va putea fi deplin rezolvată numai In urma unor săpături şi cercetări sistematice. In decursul anilor, raporturile dintre rege şi ordinul teutonic devin tot mai rigide. Regele, fiind lncunoştiinţat despre Încălcările săvlrşite de ordin, şi-a dat seama că acesta nu este un instrument potrivit pentru scopurile care au determinat aducerea lui. Ordinul teutonic nu a participat cu nici un cavaler la cruciata condusă de regele Andrei. In locul lui Intllnim ordinul ioaniţilor, căruia regele li va acorda numeroase privilegii. între timp se Întăreşte tot mai mult tabăra acelora care, Îngrijoraţi de Întărirea ordinu- lui teutonic sau doritori să acapareze teritoriul lui, cereau cu tărie Îndepărtarea sa din ţară- In fruntea acestei tabere, compusă In special din feudalii transilvăneni, se afla Bela „regele tlnăr” care, stăplnind Transilvania, era direct interesat In Îndepărtarea cavalerilor teutoni şi probabil, Dionisie, palatinul de mai tlrziu. 1 A. Decei. op. cit; W. Horwâth, Die Radu Negru Burg bei Breaza, Korespondenzblatt, 1925. In ce priveşte planul Întocmit de Horwâth (Das Burzenland, voi. cit, anexa 11, şi anexele la art. Die Schwarzburg bei Zeiden, Korrespondenzblatt, 1924) nu-1 putem lua In consi- deraţie declt cu titlul informativ, deoarece, In lipsa unor săpături, a fost Întocmit mai mult după imaginaţie, * „Studii şi cercetări de istorie veche”, 1 — 2, 1953, p, 366. 3 Das Burzenland, voi. cit., p. 48 ; Die richtige Kreutzburg, Korrespondenzblatt, 1928, p. 149-150. 4 Cetatea de la Scheia de ex. de la sflrşitul sec. al XIY-lea. („Studi şi cercetări de istorie veche “, voi., cit., p. 379). 6 Das Burzenland, voi. cit., p. 57; G. E. Miller, Burg „Negru Vodă” im Torzburger Pass, Korrespondenzblatt, 1923, p. 51; Radu Rosetti, op. cit., p. 263; şi alţii. * Planurile In Das Burzenland, voi, cit., p. 79 şi anexa nr. 21. www.dacoromanica.ro 13 NOTE 81 COMUNICĂRI 155 în 1221, regele, ascultind cererile insistente ale acestei tabere, a poruncit ca ordinul teu- tonic să fie alungat din ţara Birsei. După cum rezultă din actul de danie din 1222 şi din bulele papale din 1231 şi 12321 * * * *, în anul 1221 a avut loc o campanie contra ordinului, care, din această cauză, a suferit pagube mari. Din actul de danie din 1222, care spune „dădusem ordin” rezultă că regele n-a participat la campanie, aceasta fiind organizată probabil de Bela. Evenimentele din 1221 nu ne sînt cunoscute mai îndeaproape. Ştim doar atlt că con- flictul s-a terminat prin împăcare, ceea ce se poate atribui intervenţiei papale, deşi nu avem nici o ştire in această privinţă. < înainte de 7 mai> 1222, regele a emis un nou act de danie*, prin care a întărit vechea danie. în afară de aceasta, îndemnat probabil de reprezentanţii intereselor papale, a mai donat cavalerilor teutoni pămîntul Cruceburgului şi teritoriul dintre Hălmeag, sau prisăcile Hălmea- gului şi izvorul. Birsei. Totodată, cu scopul de a Înlătura pentru viitor încălcarea teritoriului regal, i-a fixat şi direcţia de expansiune, dăruindu-i „ţinutul de la capătul pămlntului Cruceburg, ce merge plnă la hotarele brodnicilor” şi de cealaltă parte de la izvorul Birsei la Dunăre, deci ţinutul ce se extinde spre răsărit de linia izvorul Birsei — Dunăre, plnă în sudul Moldovei — unde locuiau brodnicii *. Pe lingă Întărirea vechilor privilegii, ordinul teutonic a mai primit şi altele noi. S-a În- găduit zişilor fraţi să ţină liber pe rlul Olt şase năvi şi pe rlul Mureş alte şase „care să ducă sare prin tot regatul... la mers In jos, iar la venit In sus să aducă alte lucruri” şi s-a dat „pe vecie, In mod liber, şi oriunde ar voi, mine de sare numite ocne, Îndestulătoare pentru cele două- sprezece năvi”. Această problemă a fost de multe ori dezbătută In trecut. Aşa, de exemplu, K. Szab6 a fost de părere că sarea a provenit de la ocnele din secuime*. Dintre istoricii contemporani, E.C.Lăzărescu a susţinut că este vorba de sarea din Moldova,'sau de cea din Transilvania, ori din alte părţi8. Desigur, ar fi de dorit să cunoaştem unde au fost aceste Ocne şi In ce direcţie s-a transportat sarea. Nu este Insă exclus ca cercetarea să ne fie zadarnică; poate că ordinul teutonic, In timpul cit a mai stat In aceste părţi, n-a mai avut ocazia să se folosească de acest privilegiu. In tot cazul, este interesant faptul In sine, că ordinul teutonic îşi cere deja partea lui din comerţul cu sare, care, în această vreme — deşi apăruseră rivali puternici — era încă un monopol al feu- dalilor bisericeşti 6. Regele li mai scuteşte, atlt pe cavaleri cit şi pe oamenii lor, de orice vămi „clnd vor trece prin ţara secuilor sau „terra Blacorum”. De asemenea, „pe oamenii ce locuiau în ţinutul pomenit”, regele i-a lăsat „fără nici o cerinţă” din partea lui „spre slujba şi folosul numiţilor fraţi” şi a dat voie cavalerilor „să-şi orlnduiască singuri judecătorul asupra oamenilor lor”, legalizind probabil starea existentă şi mai Înainte. Le -a mai dat voie să-şi ridice „cetăţi şi oraşe de piatră”, confirmlnd astfel privi- legii mai vechi. Actul cuprinde şi clteva îngrădiri. Regele a interzis ordinului teutonic baterea monedelor şi primirea oamenilor sau oaspeţilor regali pe teritoriul lor. 1 Doc. nr. 206,216. * Doc. nr. 130. * Istoria R. P. R., ed. 1952. p. 69. * Szabâ K., Siikehj Okleviltăr [Documente secuieşti], Cluj, 1872 I, p. 4. 8 Notă despre documentele (arii Birsei, p. 353 ; Cavalerii teutoni, p. 146. 6 Lederer Emma, op. cit., p. 12—13. www.dacoromanica.ro 136 NOTE ŞI COMUNICĂRI 14 In Încheierea actului, pentru a scoate In evidenţă Încă o dată dependenţa acestui teritoriu de statul maghiar, s-a accentuat că regele ia sub ocrotirea lui toate moşiile şi bunurile stăplnite In mod legiuit de către cavaleri, Împreună cu „casa sau ospitalul ” lor. ★ Să analizăm acum evenimentele care au avut loc In cea de a doua perioadă, adică Intre anii 1222 — 1225. Dacă In prima perioadă, cavalerii teutoni au Încercat să-şi creeze independenţa, bazlndu-se In special pe forţele proprii, apoi In cea de a doua perioadă papalitatea a intervenit direct In sprijinul politicii lor, punlnd la contribuţie toate armele ei tradiţionale. După cit aflăm din diferite acte, ordinul teutonic şi-a continuat şi In această perioadă poli- tica lui de expansiune. In legătură cu aceasta se pune Întrebarea : care a fost direcţia expansiunii şi plnă unde a ajuns ea? Inceplnd cu scrisoarea papală din 12 decembrie 12231 2 3, teritoriul de „dincolo de munţii Carpaţi” apare In bulele papale Întotdeauna ca parte integrantă a teritoriului ocupat de ordinul teutonic. Aşa, de exemplu, bula din 30 aprilie 1224* este adresată „arhipresbiterului şi clerului şi poporului din ţara Blrsei şi de peste munţii Carpaţi”. Dar plnă unde a ajuns stăpinirea ordi- nului teutonic In părţile de „dincolo de munţii Carpaţi”, In lipsa unor date mai precise, nu putem răspunde declt In mod ipotetic. Unii istorici din trecut vorbeau de o expansiune largă şi de o colonizare In teritoriile de „dincolo de munţii Carpaţi”. Aşa, de exemplu, Homan vorbea de cetăţile şi coloniile de pe acel teritoriu"; K. Auner4 era de părere că, In urma expansiunii ordinului teutonic In Moldova, s-a Început colonizarea maghiară In acele părţi. Despre aceste colonii nu avem Insă nici o ştire, iar In ceea ce priveşte cetăţile, actele ne amintesc de una singură ridicată de ordinul teutonic dincolo de munţii Carpaţi. Analizlnd problema expansiunii In direcţia cumanilor, aflăm din bulele papale că aceasta Începe de abia după anul 1222, clnd ordinul teutonic a construit „o cetate foarte întărită” din- colo de Carpaţi-prin care s-a luat putinţa de a mai intra şi ieşi „în regatul Ungariei”5. In privinţa locului de aşezare al acestei cetăţi, din cele de mai sus rezultă că părerea cea mai apropiată de realitate este a acelora care o situează lingă localitatea Calvini6. Aici este intr-adevăr punctul strategic cel mai potrivit pentru a putea Închide poarta de intrare a drumurilor ce duceau prin valea Buzăului, valea Chiojdului şi „drumul tătarilor” spre ţara Bîrsei. Dar nici necesitatea asigurării legăturii cu baza strategică care a trebuit să fie Cruceburgul nu permitea ca acest post Înaintat să fie aşezat mai departe de locul indicat. De aceea, credem că expansiunea ordinului teutonic în direcţia sud-vestică n-a putut ajunge mult mai departe de acest post înaintat, care ţinea sub control regiunea învecinată. Tot aici, trebuie să amintim că puterea cumanilor nu a fost lnfrlntă de ordinul teutonic, care, după cum rezultă din bulele papale, s-a limitat la lupte defensive, pentru apărarea teri- toriului propriu şi, în urmă, a cetăţii nou construite. Lovitura mortală au primit-o cumanii în lupta de la Kalka. 1 Doc nr. 146. 2 Doc. nr. 153. 3 Magyar tortenel, II, p. 32. 4 „Szăzadok”, 1908, p. 924. 6 Doc. nr. 206. 6 R. Rosetti, op. cil., p. 264. www.dacaromanicajo 15 NOTE $1 COMUNICĂM 157 Cealaltă direcţie a expansiunii a trebuit să fie prin pasul Branului către sud. Unii istorici au fost de părere că ordinul teutonic a Întemeiat In această direcţie colonia de la Ctmpulung1 şi a ridicat cetatea de la Rucăr. In prezent Insă nu cunoaştem plnă unde a ajuns expansiunea lui In această direcţie. Cavalerii teutoni nu s-au mulţumit cu teritoriile primite ci, aşa cum rezultă din bulele papale2, au ocupat şi unele ţinuturi ale regatului maghiar. Nu este cazul să căutăm unde au putut fi acestea, deoarece nu avem nici un indiciu precis In legătură cu ele. De asemenea, ordinul teutonic nu a respectat nici celelalte condiţii puse cu ocazia aşezării lui In această regiune. Bula papală din 1 septembrie 1226 spune că teutonii au „luat In prinsoare pe oamenii săi — adică ai regelui — asuprindu-i cu cereri nedrepte şi făclndu-le şi astfel de ne- sflrşite nedreptăţi şi supărări, nevoind să mai păstreze condiţiile puse de rege cu privire la moneda lui şi la alte orlnduieli”3. Această comportare a dus la conflicte dese Intre cavaleri şi rege. Despre aceste conflicte ne informează bula papală din 17 februarie 1226, care spune : „Apoi, după multe neajunsuri şi supărări, pe care se spune că tu le-ai pricinuit numiţilor fraţi, supărări cu privire la care ţi-ain trimis In multe rlnduri scrisori de ale noastre..." 4. In această perioadă, ordinul teutonic căuta să găsească un sprijin pentru politica sa; el a cerut şi a obţinut chiar ajutorul papalităţii. La sflrşitul anului 1222, sau in primele zile ale anului 1223, ordinul teutonic, căutlnd să rupă şi ultimele fire ale dependenţei sale faţă de episcopia transilvăneană, cere de la „sflntul scaun" ca teritoriul să fie supus numai „pontificelui roman", care să-i numească un decan sau arhipresbiter, pină cind numărul de locuitori va spori Intr-atlta, Incit să li se poată numi un episcop. Papa Honoriu al III-lea, care, In 1218, Întărind dania lui Wilhelm, a recunoscut depen- denţa acestui teritoriu de episcopia transilvăneană, uitlnd acest lucru, In bula din 12 ianuarie 1223 dă ordin episcopului Toma de Agria să numească In ţara Blrsei un arhipresbiter, deoarece — spune bula — „această ţară potrivit privilegiilor hărăzite acestui ordin de către scaunul apostolic nu are alt episcop sau prelat afară de pontificele roman..." 5. Acesta a fost deci primul pas pe care l-a făcut papalitatea, In Înţelegere cu ordinul teu- tonic, pe drumul creării independenţei ţării Blrsei. Rainald, episcopul Transilvaniei, simţindu-se atins In drepturile sale nu a rămas indiferent faţă de acest eveniment. A chemat la sinodul lui pe preoţii şi clericii din ţara Blrsei, a încercat să-i readucă sub jurisdicţia sa şi, suspendînd privilegiul acordat de Înaintaşul lui, a pretins dij- mele, atlt din partea lor cit şi a populaţiei; clnd aceştia nu au voit să se supună a adus „Îm- potriva lor oslnde de afurisenie şi de excomunicare”6. La 12 decembrie 1223, papa Honoriu al III-lea a trimis o scrisoare episcopului Transil- vaniei, interzicîridu-i să se mai amestece In treburile bisericeşti ale acestui teritoriu, dlndu-i tot odată ordin să retragă oslndele. Scrisoarea a accentuat din nou că acest teritoriu este supus, din punct de vedere bisericesc, numai pontificelui roman. 1 Das Burzenland, voi. cit., p. 13 — 14 ; E. Fischler, Neues von der Lengen—Aw (Cimpu- lung), Korrespondenzblatt, 1916, p. 13. 2 Doc. nr. 171 şi altele. 3 Doc. nr. 171. 4 Doc. nr. 180. 5 Doc. nr. 140. 6 Doc. nr. 146. www.dacoromamca.ro 158 HOTE 81 COMUNICĂM 16 Credem că, după această Inttmplare, s-au agravat şi mai mult raporturile dintre ordinul teutonic şi episcop, iar acesta, favorit al casei regale1, şi-a pus la contribuţie toată influenţa pentru a Îndepărta pe cavalerii teutoni din Transilvania. In anul 1224, papa, In Înţelegere cu ordinul teutonic adică la cererea lui, a făcut pasul următor menit să creeze independenţa completă a acestui „cap de pod”, de care papalitatea lega planuri Îndrăzneţe. Prin bula din 30 aprilie 1224, papa declară că „ia susnumita ţară In dreptul şi stăpinirea sftntului Petru” sub pretextul că, aşa cum spun cavalerii, „cei credincioşi se vor strămuta mai bucuroşi In acea ţară dacă vor vedea că ea e supusă stăplnirii osebite a scaunului apostolic”2 *. In aceeaşi zi, papa trimite o scrisoare şi arhiepiscopilor şi episcopilor din Ungaria, aduclndu-le la cunoştiinţă această hotărlre. * Regele, văztnd cit de departe au ajuns lucrurile, ascultind şi sfaturile potrivnicilor ordinu- lui teutonic — după cum rezultă din bula papală din 12 iulie 1225* — la sftrşitul anului 1224 sau In prima lună a anului 1225, a trimis o scrisoare papei prin custodele Florenţiu4 *. Conţinutul acestei scrisori nu-1 cunoaştem, dar, din bula papală din 1 septembrie 12258, aflăm că regele a reclamat Intre altele nerespectarea hotarului. Papa, prin scrisoarea din 15 februarie 1225, a dat un răspuns evaziv, făclnd promisiuni goale, nelulndu-şi nici un angajament concret şi nefixtnd nici un termen precis pentru rezolvarea litigiului. Textul răspunsului fiind scurt ţinem să-l cităm :,,ne-am Îngrijit să Îndeplinim cererile tale pe cit am putut cu ajutorul lui dumnezeu, fiind dat să facem la locul şi timpul său, pe cit ne va Îngădui demnitatea noastră, tot ce va fi spre cinstea şi mărirea ta”. Din bula papală din 12 iunie 1225*, adresată regelui, şi din alte documente de mai tlrziu, aflăm că, totuşi, papa, speriat de Urmările ce puteau decurge din nerezolvarea conflictului, a trimis o scrisoare cavalerilor teutoni lndemnlndu-i să restituie pămlnturile ocupate In afara ho- tarelor dăruite lor. Papa credea probabil că prin aceasta va putea salva situaţia şi va putea menţine independenţa restului teritoriului, In folosul lui şi al ordinului teutonic. Cavalerii Insă nu au dat ascultare scrisorii, iar regele, Îndemnat de potrivnicii lor, a intrat „in ţara lor cu o mare mulţime de călărime şi pedestrime” pentru a-i scoate de acolo. Armata regală a ocupat cetatea pe care ordinul teutonic a ridicat-o „dincolo de munţii Carpaţi” şi unii dintre apărătorii cetăţii au fost omortţi sau răniţi, iar alţii aruncaţi la Închisoare sau alungaţi In primele zile ale lunii iunie, papa a primit din partea cavalerilor teutoni din ţara Blrsei o scrisoare prin care aceştia l-au Înştiinţat despre evenimentele petrecute pe teri- toriul lor. La 10 iunie 12257, papa răspunde la această scrisoare : laudă pe cavaleri pentru faptul că nu au părăsit ţara Blrsei şi-i Îndeamnă s-o păstreze şi mai departe, promiţindu-le ajutorul lui. La 12 iunie 1225,papa ordonă abaţilor din Lincwelt şi Igris să cerceteze la faţa locului dacă ordinul teutonic n-a respectat hotarele fixate In actele de danie şi, dacă se va dovedi aceasta să-i poruncească să cedeze teritoriul ocupat pe nedrept8. 1 R. Rosetti, op. cit., p. 267. 2 Doc. nr. 151. * Doc. nr. 168, 4 Doc. nr. 163. ■' ~ . nr. 171. . nr. 167. 7 Doc. nr. 166. 8 Doc. nr. 167. www.dacoramamcajo 17 NOTE SI COMUNICĂRI 159 Tot la această dată papa scrie şi regelui1, Incerclnd să justifice faptul că a luat sub directa lui stăplnire acest teritoriu, căutlnd totodată să prezinte lucrurile In aşa fel ca şi cum aceasta ar fi In interesul regelui, dacă nu din punct de vedere material, cel puţin „moral”. In scopul realizării planurilor sale, papa pune la contribuţie armele obişnuite ale bisericii spunlnd Intre altele : „mari slnt, fără Îndoială, darurile pe care le-ai făcut fraţilor Înainte po- meniţi ; dar, de bună seamă, dacă stai şi te gtndeşti cu evlavie cit de multe şi mari slnt acelea pe care ţi le-a hărăzit ţie nesfirşita dărnicie dumnezeiască, nu vei mai găsi că slnt mari acelea pe care tu, plin de evlavie, le-ai dat pentru cinstea şi dragostea lui... te vei mai gîndi, că, aşa cum stă scris, pe morţi li urmează numai faptele lor şi că, după sflrşitul vieţii pămln- teşti, nu-ţi vor rămlne declt cele ce vei fi dat domnului...”2 3. Politica papalităţii In privinţa problemei ordinului teutonic este ilustrată clar de cuvintele scrisorii din 12 iunie 1225 pe care a trimis-o papa episcopului de Porto,legat al„sflntului scaun” fn care se spune : „de aceea, prin această scrisoare apostolică, Încredinţăm pe frăţia ta să Înfăţişezi scrisoarea noastră regelui şi să-l sfătuieşti stăruitor şi să-l Îndupleci a da urmare cuprinsului ei ; iar dacă tn acest punct se va arăta mai Îndărătnic declt se cuvine, să te Îngrijeşti a-1 anunţa că este peste putinţă să nu ajutăm la judecată pe suszişii fraţi şi că, oriclt am voi să sprijinim Înăl- ţimea regală, totuşi nu este Îngăduit să venim In ajutorul unui om împotriva lui dumnezeu” * După cum rezultă din bula papală din 1 septembrie 12254, abaţii au cercetat această si- tuaţie, constatlnd că cele reclamate de rege corespund realităţii. Cavalerii teutoni nu au ascultat Insă de abaţi şi la cererea regelui au răspuns „că vor mai bine să moară lupttnd pentru aceste pămlnturi, declt să i le dea Înapoi”. Comportarea ordinului teutonic, plină de Inglmfare şi orbită de lăcomie, a zădărnicit pla- nurile papalităţii. Din raportul trimis de abaţi, papa şi-a dat seama de gravitatea situaţiei şi de urmările ce vor decurge din atitudinea cavalerilor. De aceea a hotărlt să ia măsuri mai aspre. La data de 1 septembrie 1225, a trimis o scrisoare episcopilor din Oradea şi Gy5r porun- cindu-le să se deplaseze la faţa locului şi, după o scurtă cercetare, să-i silească pe cavaleri prin pedepse bisericeşti să restituie pămlnturile ocupate pe nedrept şi să respecte condiţiile puse de rege cu ocazia aşezării lor In ţara Blrsei5. în această scrisoare, papa vorbeşte foarte aspru despre cavaleri, condamnlndu-i pentru faptele săvlrşite. Nu trebuie să uităm Insă că papa nu era supărat pe cavaleri din cauză că aceştia nu ar fi respectat condiţiile puse de rege, sau pentru că au ocupat unele teritorii de ale lui şi au asuprit oamenii lui, ci din cauză că aceste fapte puneau In pericol înseşi planurile sale, ză- dărnicind toate speranţele pe care le nutrea In legătură cu crearea amintitului „cap de pod". Măsurile au fost luate Insă prea tlrziu ; Intre timp, după cum reiese din bula papală din 17 februarie 1226s, cam In luna august a anului 1225, cavalerii teutoni au fost alungaţi din ţara Blrsei. Papa este înştiinţat despre acest lucru de către preceptorul ordinului teutonic din ţara Blrsei, Teodoric, care soseşte la Roma In primele zile ale lunii septembrie. După această dată, papalitatea a mai Încercat In repetate rlnduri să mijlocească Împăcarea Intre cavalerii teutoni şi regii maghiari, pentru a-i restabili din nou In ţara Blrsei. Aceste Încer- cări ale papalităţii au rămas Insă fără rezultat. Nu ne vom ocupa de acest epilog al problemei aşezării ordinului teutonic In ţara Blrsei, ci vom Încheia studiul nostru cu o concluzie asupra problemei tratate. 1 Doc. nr. 168. 2 Ibidem. 3 Doc. nr. 169. 4 Doc. nr. 171. 5 Ibidem. * Doc. nr. 223. www.dacoromanica.ro lfiO NOTE SI COMOIIUNICĂRI 18 Istoricul aşezării ordinului teutonic in ţara Blrsei ne Înfăţişează clar atlt tendinţele regelui şi ale clasei dominante din Ungaria, cit şi cele ale cavalerilor teutoni şi ale papalităţii. Toţi au urmărit acelaşi scop : subjugarea şi exploatarea maselor populare; insă, in pri- vinţa însuşirii veniturilor rezultate pe urina acestora, interesele lor s-au ciocnit. Ordinul teu- tonic era gata să subjuge şi să supună exploatării noi populaţii dar nu pentru rege şi clasa domi- nantă din Ungaria, ci in folosul lui. HI tindea spre independenţă, preferind o supunere formală faţă de papalitate, care, fiind un stăpln Îndepărtat, era mult mai comod. Regele şi clasa domi- nantă, care Îşi dădeau seama de acest lucru, speriaţi de Întărirea cavalerilor teutoni şi dornici să pună mina pe veniturile ţării Blrsei, căutau să-i Îndepărteze de pe acest teritoriu. Papalitatea, In dorinţa de a crea un puternic „cap de pod” spre sud şi răsărit pentru a-şi Întinde sfera ei de influenţă, căuta să asigure prin toate mijloacele independenţa ordinului teu- tonic, lnccrclnd mai lntli să scoată acest teritoriu de sub puterea bisericească a episcopului tran- silvănean, iar apoi şi de sub puterea regelui ungur. Aceste tendinţe au dus la contradicţii Intre papalitate şi unii fruntaşi ai clasei dominante din Ungaria. Alungarea ordinului teutonic de pe acest teritoriu a Însemnat pentru masele subjugate Înlăturarea unui stăpln crlncen care, In condiţiile exploatării feudale, ar fi Îngreuiat şi mai mult viaţa lor. www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1, 1957 DOCUMENTE CĂLĂTORIA LUI BĂLCESCU PE DUNĂRE ÎN 1852 DE CORNELIA. C. BODEA In legătură cu ultima Itălătorie a lui Bălcescu pe Dunăre se cunoaşte plnă acum numai ver- siunea rămasă de la V. Alecsandri1. In toamna anului 1852 — povesteşte poetul — aflîndu-se la Galaţi, directorul carantinei >1 Înştiinţează că un amic al său sosise cu vaporul de la Constanti- nopol şi că dorea să-l vadă. Alergă la carantină şi găsi Intr-o cămăruţă pe N. Bălcescu „palid, slab, glrbov, obosit ..După primele emoţii ale revederii, Înţelese că prietenul său venise„să răsufle Încă o dată aerul patriei” şi să moară pe pămlntul strămoşesc. „Nenorocitul — adaugă Alecsandri — nu ştia că soarta era să-i refuze şi această ultimă mlngliere. Ordinele lui Vodă Ştirbey li deteră lovirea de moarte chiar pe pragul ţerei lui, căci nu-i Invoiră nici măcar a se cobori din vapor şi a pune piciorul pe ţărmul romlnesc___ Foarte puţini slnt aceia care cunosc şi o altă versiune, despre acelaşi moment. Ca a rămas uitată In articolul despre N. Bălcescu, publicat de Gr. H. Cran de a In „Noua bibliotecă popu- lară”. Fiind vorba de o revistă fără mult răsunet In presa romlnească socotim că nu e lipsită de interes reproducerea integrală a pasajului2: • „Simţind că moartea nu mai vrea să aştepte, Bălcescu voi să aibă o ultimă mlngliere aceea d-a Închide ochii pe pămlntul patriei. „Cere din Constantinopol guvernului Valachiei voie d-a muri In ţară, şi Însoţit de Bolintineanu vine la Rusciuc unde aşteaptă pe mal. „Ştirbey-Vodă Încuviinţase intrarea lui In ţară. Boierii Insă afllnd, iute se alarmară şi alergară la consulul rus, şi cu el In frunte se duseră la palat. Domnitorul cu lacrimile In ochi fu silit să se arate neînduplecat la lacrimile şi rugile unei mame, care cerea să-i moară copilul In braţele ei. „Boierii Înăspriră atlt de mult refuzul Domnitorului, Incit nu Ingăduiră lui Bălcescu nici la Rusciuc să Îşi revadă mama, rudele şi amicii, cărora li se opri trecerea la Giurgiu. „Nefericitul espatriat, Însoţit tot de colegul său In dor şi amărăciune, reluă iar drumul esilului. La Constantinopol se despărţi de Bolintineanu ...”. 1 V. Alecsandri, N. Bălcescu, In „Convorbiri literare”, X Prosă, 1876, p. 562—563. 2 Gr. H. Grandca, Nicolae Bălcescu, Biografie, In „Noua nr. 12, p. 12 — 13. li. Btndii l www.dacoromanica.ro (1876), p. 142—143 ; acelaşi, bibliotecă populară”, 1890, 162 DOCUMENTE 2 Relatarea lui Vasile Alecsandri datează din 1876, a lui Gr. Grandea din 1890, deci Ia o distanţă de 24 şi 38 ani de cele petrecute In 1852. Comparate Intre ele — la prima vedere — ştirile par a se contrazice, In ce priveşte punctul terminus al călătoriei : Galaţi sau Rusciuc? şi concordă numai In parte cînd pomenesc de inter- zicerea intrării lui Bălcescu In ţară. Privite mai de aproape, cele două variante nu se exclud. Din ele ar reieşi că : 1) drumul făcuLde Bălcescu nu s-a oprit la Galaţi, ci la Rusciuc, şi 2) opoziţia lntlmpinată, nu ar Ii fost un simplu capriciu al lui Ştirbey, ci rezultatul atitudinii Indlrjite a boie- rilor reacţionari, sprijiniţi de consulul rus, care a provocat şi refuzul „înlăcrimat” al Domnului. ★ Cu documentarea inedită ce ne stă la lndemtnă, Încercăm o restabilire a faptelor. Ea este Încă lacunară, pentru că din păcate unele documente esenţiale1 In lămurirea situaţiei au ars odată cu Întreaga arhivă a Secretariatului de Stat, In bombardamentul din 1944. De la Început Insă, putem afirma că dacă In linii mari faptele s-au petrecut cam aşa, din punct de vedere cro- nologic momentele povestite se suprapun In timp, iar informaţia privind locul de debarcare este numai parţial exactă. Un amănunt preţios nu este cunoscut nici lui Vasile Alecsandri, nici lui Gr. Grandea. Anume că, In toamna lui 1852, ţinta călătoriei lui Bălcescu nu era „să aştepte pe mal”lngăduinţa de a intra In ţară, ci numai să rămlnă un timp la Nicopole, ca să-şi Vadă mama şi rudele. Cu acest prilej Insă, urma să convină Împreună cu ai săi asupra demersurilor ce trebuaiu făcute pentru ca să seJntoarcă In ţară fn vara Iui 1853. Nicolae Bălcescu îşi exprimase din 1851 2—la Hyăres fiind—dorinţa de a Însoţi in pri- măvara 1852 pe sora sa Sevastiţa plnă la hotarul ţării, ca să vază „Intr-aceaşi vreme” şi pe mama sa. La 18 ianuarie 1852*, Golescu Negru comunica lui Ghica intenţiile precise ale prietenului comun : „Nu vrea să vie la Constantinopol declt cu glndul de a se apropia puţin de ţară, pentru a Încerca să-şi vază mama ".Pentru acest scop el socotea că o lună, cel mult două, li puteau fi deajuns să stea şi In Turcia şi pe frontieră, dorind să-i rămlnă timpul necesar pentru cura de băi de la Eaux-Bonnes din Franţa. Răsplndindu-se Intre timp zvonul că In primăvară se va putea intra mai uşor In ţară4 5, Bălcescu declară răspicat lui Ghica, la 17 martie3, că nu urmărea acest lucru. Mai degrabă 11 ispitea Banatul, dar bănuind că i-ar fi fost „foarte anevoe” să izbutească, face demersuri de „a se aşeza In Moldova pe vară lncai”, căci iernile trebuia să Je petreacă „lntr-o climă mai caldă”. „Pe marginea Dunării nu sunt omodităţile trebuincioase la un om de săn ătatea mea, scrie el acelu- iaşi. Rămlne dar Moldova unde am scris la cineva să Întrebe pe Vodă de-mi dă voe a merge să-mi văd familia clteva zile, lntr-unul din oraşăle Moldovei, precum Galaţiul. De mi se va da o voe aşa mărginită, poate voi isbuti a o prelungi mai mult, adică plnă In toamnă". In acest caz, socotea să se Întoarcă In Italia spre a petrece iarna6. 1 La anexa nr. 1, In notă, slnt indicate numerele de ordine cu care au fost trimise rapoartele din partea şefului carantinelor liniei Dunării la 31 august/13 septembrie 1852, „Măriei Sale lui Vodă” şi către „Gener. Consul Rusesc”. 2 N. Bălcescu, Opere . Scrisori şi scrieri inedite, ediţie critică adnotată de Gs_Zane, Bucureşti, 1948, t. II, partea Il-a, p. 290; I. Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, ediţia O. Boitoş, Craiova, 1940, II, p. 322. * Cornelia C. Bodea, Corespondenţă inedită privind activitatea lui N. Bălcescu intre anii 1860-1862, In „Studii”, 1956, nr. 4, p. 141. 4 Cornelia Bodea, ari. cit. p. 142' 5 N. Bălcescu, Opere, ed. cit., t. II, partea a If-a, p.291; I. Ghica, Amintiri II, p. 324. 6 Ibidem www.dacoromanica.ro 3 DOCUMENTE 163 Răspunsul din Moldova li sosise, negativ, Înainte de a porni spre Turcia1 2. Astfel la Îm- barcarea sa din Marsilia (29 aprilie), Bălcescu ştia că va sta mai mult declt clteva săptămlni la Constantinopol. La Început, probabil va fi locuit In Boiadgikeoi, aşa cum dorise1, In apropiere de Gbica. Prin iulie-august 11 găsim Insă In casa Goieştiior din insula Prinkipo3 *, unde 11 menţio- nează scrisorile lui Pleşoianu şi AI. Cbristofi. Aici, pe Ungă cei doi fraţi Goleşti, Radu şi Alexan- dru, mai avea compania lui Marin Serghiescu-Naţionalul, o vreme Popa Şapcă şi alţii. Cu şapte ani Înainte V. Alecsandri petrecuse şi el trei săptămlni In insulă şi, cu „toată viaţa exemplară” pe care o dusese* se Îmbolnăvise, astfel Incit şederea „i se păru exil”. Clima nu-i prieşte nici lui N. Bălcescu. Constatările lapidare ale lui Nicoiae Pleşoianu anunţă ca nişte sentinţe apro- pierea inevitabilului deznodămlnt. La 3/15 iulie : „Bălcescu e o zi mai bine şi o zi mai rău, adecă tuşaşte groaznic. Doctoru zice Insă că poate să scape. Se află la Insole cu Goleşcii”. — La 12/24 iulie: „Sărmanu Bălcescu merge clnd bine clnd rău, deşi doctoru zice că nu e de mirare a se Îndrepta”.—La 24 iuliej7 august :,,Nusper să scape N.Bălcescu”.—La 14126 august :„Nicu(..) de iarnă zice că o să meargă In Alexandria. Facă Domnul, dar nu sper”5 6. Apropierea toamnei 11 gonea şi din insulă şi din Constantinopol. Egiptul i se pare de data aceasta mai ispititor declt Italia. Nu Înţelegea Insă să se depărtezp din nou de frontiera ţării, fără să-şi fi revăzut mama şi rudele. De aceea se hotărăşte pentru călătoria pe Dunăre, care are loc Intre 20 august şi 20 septem- brie st. n. 1852. Gr. H. Grandea5 l-a cunoscut bine pe Bolintineanu cu ani In urmă şi, prin urmare, ar putea fi bănuit că deţinea de la prietenul său vlrstnic parte din amănuntele călătoriei lui Bălcescu. Nu se verifică Insă de nicăieri plnă acum că Bălcescu ar fi venit întovărăşit de Bolintineanu 7. 1 N. Bălcescu, Opere, ed. cit., II, partea a Il-a p.292; I. Ghica, Amintiri, II. p. 326. 2 Ibidem şi I. Gbica, op. cil., p. 325; C.C. Bodea, ari. cil., p. 141. 3 „Insulele Principilor sunt patru mai mari şi locuite ; ele se află vecine cu coasta Asiei. Pliniu le numeşte Propontide. Aici era odată locul de exil al martirilor politici şi totdeodată azilul de plăcere al curtezanilor bizantini. Două, Proti şi Antigona, nu sunt mult locuite ; celelalte două, Halchi şi Princhip, sunt mai roditoare, mai locuite şi mai vizitate de călători. Aici sunt vii, grădini, monastiri greceşti”. (D. Bolintineanu, Călătorii, cu o prefaţă de P. V. Haneş, Bucureşti, 1915, I, p. 80). * „Levăs â 5 beures du matin, nous prenons notre bain dans la mer â 7 l/2h. puis nous dăjeunons et, comme Ies cbaleurs commencent dăjâ a se faire fortement sentir â 8 h, nous res- tons presque toute la journăe enfermăs dans nos chambres, occupăs l’un a ăcrire, l’autre ă dessiner. Vers 5 h. du soir, nous echappons â notre emprisonement forcă et nous nous rendons au delâ de Magiar attendre avec la plupart deshabitants de rilel’arrivăe dupaquebot. Nous nous promenons jusqu’â 7 h. puis nous allons diner. A 8 1/2 h. nous nous rendons au Magiar, petit emplace- ment situfi devant deux cafăs, et lâ nous tournons sur place avec tout le monde, sous pretexte de promenade”. (Biblioteca Academiei R.P.R., Ms. 4497, Memoranda, i. 22 ; rezumat de Bogdan- Duică, Despre Vasile Alecsandri, In „Viaţa romînească”, XIV (1922), nr. 1, p. 47 ; cf. şi Elena Rădulescu-Pogoneanu, Viaţa lui Alecsandri, Craiova, 1940, p. 88 — 89). 5 Pasajele de mai sus slnt extrase din scrisorile copiate de noi In vederea alcătuirii volumului de documente, privind Istoria emigraţiei de după 1848. 6 Pentru bio-bibliografia Gr. H. Grandea, 1843 — 1897, cf. Gh. Călinescu, Istoria litera- turii romtne de la origini ptnă în prezent, Bucureşti, 1941, p. 316 — 320 ;901. 7 însemnările lui Bolintineanu In legătură cu călătoria lui Bălcescu pe Dunăre nu slnt de natură a ajuta la restabilirea adevărului. El vorbeşte de două ori despre acest lucru, dar In ambele cazuri foloseşte exemplul pentru a incrimina atitudinea ostilă a lui Barbu Ştirbey faţă de emi- graţi. Prima menţiune o face In a sa L’Aulriche, la Turquie et Ies Moldo-Valaques, apărută la Paris, în 1856. ” Sa conduite vis-â-vis des fimigrfis valaques ne peut s’expliquer d’aucune maniâre : il [Ştirbey] săvit non seulement contre ces proscrits, mais encore, contre leurs familles, leurs parents. Des femmes des ămigrăs ont (5te par son ordre indignement chassăes du pays. Un www.dacaromanicajo 164 DOCUMENTE 4 Credem mai degrabă, că recenta călătorie a acestuia din urmă la Mehadia, din iunie-iulie acelaşi an* 1, l-a putut Încuraja. Putem afirma In schimb că nu [a venit nici Împreună cu sora sa- Sevastiţa părăsea Constantinopolul la Începutul lui august, lntlrziind voit pină la această dată despărţirea de frateleţsău. „Din pricina demoaselei Bălcesco, care doreşte'să mai fie cu fratele ei” şi-a amlnat şi Duca plecarea la Giurgiu „poate plnă la sflrşitul” lui iulie 2 sau începutul lui august. La 14/26 august, Nicolae Pleşoianu Înştiinţează pe Christian Teii că „Nicu a plecat la Nlco- pole să-şi vază rudele’’3. Sosirea lui la Nicopole este semnalată printr-un raport al directorului carantinei Turnu, către inspectorul general al carantinelor liniei Dunării, gen. Mavros, purtind data de 24 august st. v„ deci 5 septembrie st. n. După patru zile, acelaşi director raporta din nou4 * că la 25 august C septembrie, „au trecut cu pasport şi formalităţile legiuite Dum-ei Madam Mari Geanoglu sora pomenitului” şi că In ziua de 28 august/9 septembrie trecea „cu asemenea formalităţi la Nicopoli şi pălăreasa Zinca Bălceasca, muma pomenitului, lnpreună cu fiica sa Demoazel Scvasti şi noră-sa Eleni Bălceasca”. Dacă reţinem amănuntul că In această vreme clrmuitorul judeţului Teleorman era Scarlat Geanolu6 — soţul Măriei Bălcescu — putem bănui că Înlesnirile trecerii Dunării de la Turnu la Nicopole se datoresc, in primul rlnd, calităţii oficiale a acestuia. Şi dacă Bălcescu a ales ca loc de lntîlnire Nicopole este vădit faptul că sconta pe ajutorul cumnatului său. Sevastiţa Însăşi a intrat In ţară tot pe la Turnu-Măgurele8, şi probabil că distanţa de clteva săptămlni Intre sosirea ei şi a fratelui său, a fost calculată Împreună, tocmai ca să aibă răgazul necesar' să anunţe familia. In raportul directorului de la Turnu se mai precizează că rudele pomenite „au despus a şădca In Nicopoli plnă Joia viitoare la 4/ [26] ale lui septemvrie”, clnd Bălcescu urma să ia vaporul de Întoarcere, pe la Brăila, la Constantinopol. Dacă la 22 septembrie se găsea Înapoi la Pera, e de presupus că popasul la Galaţi şi întîl- nirea cu Vasile Alecsandri a avut loc la venire. De altfel aşa precizează şi poetul In amintirile sale : „un amic al meu sosise de la Constantinopol”. Dar oare a ştiut el că prietenul său se ducea la Nico- pole ? Sau să fi trecut intenţionat Alecsandri peste acest amănunt, lăslnd să planeze un văl mai poetic asupra unui sflrşit, şi aşa patetic? iînclinăm să credem că amănuntele călătoriei au fost ştiute de puţină lume, tocmai pentru a se păstra secretul. Din apropierealui Bălcescu, de la Ostrov (Insula Prinkipo) bunăoară, Alexandru Christofi, bun prieten cu Pleşoianu, ştie că „Bălcescu a plecat la Rusciuc”7. âmigră valaque [Bălcescu], quelques jours avant de s’ăteindre d’une crucile maladie qu’il avait gagnăe en exil, avait trouvă assez de force pour se tralner jusqu’â la frotiăre de son pays afin de voir sa măre pour la derniăre fois. Le prince Stirbey refuse de laisser cette pauvre măre voir son enfant mourant: „qu’il aille mourir loin d’ici”, dit-il”. (p. 58). A doua menţiune In acelaşi sens e în Viafa lui Cuza-Vodă, Memoriu istoric : „ El [Şîiriei] stărui a se prelungi asilul celor trei-zeci de liberali. în unele cazuri, în faţa cu uni emigraţi, fuse chiar crud, căci, fără a avea motive politice, refusa chiar la hotarele ţerei întâlnirea emigraţilor cu mamele lor. N. Bălcescu, reve- nind să moară în patrie, i se Închise poarta şi chiar bătrlna sa mamă fuse oprită de a-1 vedea”. (Ediţia a Il-a, 1869. p. 20).—Cf. acelaşi, Les Principaulis Roumaines, Paris, 1854, p. 52-53. 1La 2 iunie 1852, Bolintineanu anunţa pe Alexandru Zâne, că „Mlineplec la Mehadia, cu orice preţ, voind a întîlni pe soru-mea”. (D. Bolintineanu, Scrisori din exil, publicate de N. Cartojan în „Neamul romînesc literar”, I (1909), p. 464). — La 3/15 iulie,'“Pleşoianu aminteşte lui Chr. Teii că „Bolintineanu s-a Întors”. (Bibi. Acad. R.P.R., Coresp. ino. nr. 14124) 2 Scrisoarea lui Duca către Chr. Teii, din 5/17 iulie 1852 (ibidem nr 13927). 3 Ibidem, nr. 14128 4 Anexa I. 3 Anexa V. 8 Anexa IV. 7 Bibi. Acad. R.P.R., Coresp. ino. nr. 13755 www.dacoromanica.ro 5 DOCUMENTE 165 Revenit la Pera, bolnavul Înştiinţează de Îndată pe Ghica1 2, că doctorul nu-i mai Îngăduia să rămlnă aici, dar că nu se ducea nici In Egipt, cum fusese hotărlt Înainte de călătoria pe Dunăre3 *, ci la Roma. Plecarea era fixată pentru 25 septembrie. De aceea cerea urgent scrisori de reco- mandare, „către vreunii din capii oştii franceze din Roma, cum şi către ceva romani influinţi” Intruclt numele li fusese compromis la poliţia de acolo prin Întemniţarea lui George Adrian (An- dreescu).8 Cind a putut avea loc lndlrjita opoziţie a boierilor şi a Domnului Împotriva intrării lui In ţară? înainte de a face călătoria, In timpul călătoriei, sau să fi fost provocată chiar de rapoartele trimise de la Turnu şi de către Inspectorul general al carantinelor către Ştirbey şi consulul rus ? Povestirea lui V. Alecsandri — interpretată In lumina amănuntelor prezentate mai sus — este echivocă. S-ar putea deduce din ea că Bălcescu a continuat drumul spre ţară, cu glnd de debarcare pe pămint rominesc, dar că „ordinele lui Vodă Ştirbey ii deteră lovirea de moarte chiar pe pragul ţerei lui”, interzicindu-i a pune piciorul pe ţărmul rominesc. Deci, silit de Îm- prejurări, a trebuit să coboare la Nicopole, aşteptlnd vaporul de Întoarcere spre Constantinopol. Ne Întrebăm atunci, mai puteau rudele sale trece Dunărea nestingherite să-l vadă? Din scrisorile SeVastiţei şi ale Măriei Geanolu, publicate deN. Iorga5, reiese că la Nicopole, Bălcescu „Învăţase” pe sora sa Maria cum anume să vorbească lui Ştirbey pentru obţinerea per- misiei de intrare In ţară Intr-un viitor apropiat. Cel care trebuia să se prezinte „Măriei Sale” era Scarlat Geanolu, soţul Măriei. în calitate de clrmuitor de judeţ, el era In măsură să ajungă la Domn pe cale oficială. Urma astfel să vie de la Turnu la Bucureşti tn jurul lui 20 noiembrie şi atunci să Înfăţişeze Domnului şi dorinţa cumnatului său. „Eu am vorbit cu el ce trebue să zică, după cum m-ai Învăţat, şi m-au Înţeles” — scria Maria Geanolu la 6 noiembrie, din Bucureşti fratelui său. „Ba Încă mi-au zis că el nu va să te supere, dar speră că n-o să aibă tre- buinţă să zică multe”6. Plnă să ajungă Insă cîrmuitorul de Teleorman la Domn—din septembrie, la 20 noiembrie— rapoartele pomenite mai sus avuseseră tot timpul să provoace starea de alarmă şi panica printre „cei mari şi puternici ai zilei”> de care vorbeşte şi I. Bălăceanu in scrisoarea către Ghica7. Strîns legat de cele susţinute aci, se poate presupune chiar că dacă autorităţile militare grăni- cereşti de la Turnu se sezisează abia la 8/20 septembrie de un pachet cu 27 cărţi8, adus de Sevastiţa de la Constantinopol, este tot tn urma alarmei pricinuite de prezenfa lui Bălcescu la frontiera fării. Nu e mai puţin plauzibil Insă că aceste cărţi au putut fi aduse nu direct de la Constantinopol, ci numai de la Nicopole, şi deci nu la Începutul lui august, ci după inttlnirea de pe malul drept al Dunării (28 VIII/9. IX - 4/16. IX). îndoiala noastră este stimită de confuzia creată In documentele care semnalează acest fapt* Şi anume : raportul din 12 septembrie al Departamentului Lucrărilor Ostăşeşti către Departa- mentul din Lăuntru, reproduclnd cele scrise de comandantul punctului Turnu, arată că” Demoa- sela Sevastiţa Bălcescu” „a venit din Constantinopol cu pasport domnesc sub nr. 21” şi că „la 1 N. Bălcescu, Opere, ed. G. Zâne, II, partea 11-a, p2.192 ; I. Ghica, Amintiri, II, p. 326. 2 La 17 aug. Al. Golescu-Negru, scria din Drcsdalui Ştefan Golescu despre intenţia lui Băl- cescu de a petrece iarna la Cairo. (G. Fotino, Din vremea renaşterii nafionale a Romtniei. Boierii Goleşti, Bucureşti, 1939, III, p. 368). Pleşoianu vorbeşte de Alexandria (Infra, p. 163). Maria Cantacuzino ştia şi ea de planul pentru Egipt şi, In scrisoarea din 6 noiembrie 1852, se bucura de schimbarea survenită. (N. Iorga, Ultimele scrisori din fără către N. Bălcescu, Mem. Secf. ist., s. III, t. VII, Mem. 10, Bucureşti, 1927, p. 6. 1 Pentru amănunte, C. C. Bodea, art. cil. 5 N. Iorga, art. cit., p. 7, 10 — 11. 6 Ibidem. 7 C. C. Bodea, art. cit. p. 144 * De fapt 28 de volume şi un ms. www.dacoromamca.ro 166 DOCUMENTE 6 primire-i In frontieră s-a găsit asupră-i pachetul cu cărţi”. în acelaşi timp, in textul ce precede lista de cărţi se vede că ele au fost „aduse din Turcia prin carantina acestui punct Turnu, def D-ei Demoasela Sevastiţa Bălcescu, cu prilejul întoarcerii din Nicopoli”. Oricare din situaţii ar fi cea adevărată, corespondenţa bogată purtată in jurul acestor cărţi dovedeşte că interesul cenzurii pentru ele era mai mare declt cel obişnuit1. Teama de a nu lăsa să pătrundă in ţară literatura revoluţionară era cu atit mai justificată, fiind vorba de „sora Bălcescului”. Din documente2 se pot urmări şase schimburi de adrese şi rapoarte intre diferitele autorităţ ale statului, fără să se poată cunoaşte rezultatul final. Primul raport, nr. 610 din 8/20 septembrie3 c al comandantului din Turnu către cirmuirea judeţului Teleorman, prin care trimite pachetul cu cărţi şi lista anexată. Acelaşi comandant raportează cu nr. 611—probabil tot din 8/20 septembrie — Ministerului Lucrărilor Ostăşeşti măsurile luate, Inaintlnd o copie de pe lista de Cărţi4. La 12/24 septembrie, Departamentul Lucrărilor Ostăşeşti, la rindul său, face cunoscut Departamentului din Lă untru adresa primită cu nr. 611 şi lista de cărţi de la Turnu5 *. La 16 (sau 19) septembrie Depar- t amentul din Lăuntru atrage atenţia chinuitorului din Teleorman pentru Intlrzierea trimiterii cărţilor spre cenzurare*. Cirmuitorul judeţului, Scarlat Geanolu, răspunde la 25 septembrie/7 octombrie7, că „toate acele volume, aşa cum au fost legate şi pecetluite de D. Comandir, s-a trimis Împreună cu lista In original —primită cu adresa nr. 610 de la 8 ale corentei—la Cinst. Secretariat al Statului”, pe ziua de 11 septembrie, şi că, prin urmare, ele pot fi cerute de acolo. Ministerul din Lăuntru pare a fi rămas satisfăcut de răspunsul primit, clasînd, din parte-i, chestiunea pe ziua dc 27 septcmbrie/9 octombrie. Ce s-a ales de acest pachet ? Unde au ajuns cărţile 7 Probabil că Secretariatul de Stat „cenzurlndu-le după orinduială şi văzlndu-lc libere ca să circulcze In ţară”, le va fi Înapoiat „spre a se da In primirea proprietarului”8 9. După moartea lui N. Bălcescu, Sevastiţa a Încercat să adune la un loc cărţile şi manuscri- sele rămase de la fratele ei. Cum In ţară nu le putea aduce, convenise să le păstreze Costache Bălcescu la Paris pe toate. La 19/31 august 1853 scrie In acest sens lui Ion Ghica8, şi-i aminteşte de o ladă lăsată la plecarea din Paris, In grija lui Ioan Alecsandri, şi alta soacrei acestuia, şi de cărţile şi manuscrisele de la Palermo, ajunse In posesia lui Costache. Ea Întreabă pe Ion Ghica dacă >,bietul Nicu au mai lăsat din ele [şi] la Constantinopol”, dar nu pomeneşte nimic de exempla- rele aduse de ea In ţară. Alte menţiuni nu am mai găsit despre soarta lor10. Lista, aşa cum a fost Întocmită, exprimă mai mult o evidenţă numerică declt una nominală : 28 de „volumuri”, care corespund cu 16 titluri de opere franceze, germane şi romlne, redate mai mult declt sumar In limba romlnă. 1 Dispoziţiile generale asupra cenzurii au fost publicate In „Buletinul Oficial al Prinţipa- tului Ţării Romtneşti” nr. 41/1849, din 30 aprilie. Cf. cap. II: „Pentru importaţia cărţilor Iu ţară şi pentru măsurile de privighere Intru aceasta” ; cap. III „îndatoriri ale Vămii centrale şi ale cenzurii cărţilor In ţară, „( Anul 1848 In Principalele Romine, voi. VI, Bucureşti, 1910, p. 185-188) 2 Biblioteca Acad. R.P.B., ms. 3871, f. 533—538. Documentele ne-au fost semnalate de Ion Donat. 3 Cf. Anexa V. 4 Ibidem. 5 Anexa III. * Anexa IV (ciornă). 7 Anexa V'. 8 Numeroase exemple similare se găsesc In ms. 3872 din Biblioteca Academiei R.P.R. 9 N. Bălcescu, Opere, ed. G. Zâne, t. II, partea a II-a, p. 190 — 191. 10 „Despre soarta bibliotecii N. Bălcescu”, v. Virgil Clndea, Adnotările lui N. Băl- cescu pe o carie a lui M. Kogălniceanu, In „Studii şi cercetări de bibliologie”, II (1957) (sub tipar). www.dacoromamca.ro 7 DOCUMENTE 167 Identificlnd autorii şi titlurile cărţilor, am găsit că o bună parte din ele figurează tn Linia scrierilor pentru alcătuirea Istoriei lui Mihai V.V. Viteazul1. în dreptul fiecărei indicaţiuni biblio- grafice, Bălcescu Însemnase cu grijă locul unde găsise cartea : Biblioteca imperială din Paris, Biblioteca Curţii imperiale din Viena, Biblioteca polonă din Paris, Biblioteca naţională din Bucu- reşti, Catalogul Szăchenvi etc. şi cota sub care era Înregistrată. Pentru exemplarele personale specifică ,,Bib[lioteca] mea”2 3 * 5. Dacă el le trimite In ţară, Înainte de afi săvtrşit Istoria lui Mihai Viteazul, Înseamnă că pen- tru cărţile a V-a (iulie 1600 — ianuarie 1601) şi a VI-a(lianuarie-29 august 1601), pe care inten- ţiona să le scrie In lunile de iarnă, nu mai avea nevoie de nici unul din aceste volume®. La plecarea din Italia, repeta pentru a şasea oară rugămintea adresată lui Ghica să-i tri- mită Histoire de la Valachie a lui Kogălniceanu1. Istoria turcească a lui Selaniki o căutase insis- tent din noiembrie 18516 şi nu renunţa nici acum la ea, pentru a putea completa informaţia privi- toare la „Intlmplările din anii turceşti 1003 şi 1004 (1595 creştineşti) cari ne privesc, sau expediţia lui Sinan Vezirul In Ţara Romlnească”. Planurile pentru iarna 1852 — 1853 se-destramă Insă şi se Întrerup o dată cu firul vieţii lui Bălcescu, la 29 noiembrie 1852. Istoria lui Mihai Viteazul a rămas scrisă numai pină la sflrşitul lui septembrie 1600. Strădaniile familiei de a-i obţine intrarea in ţară rămineau şi ele zadarnice, - 1 Bibi. Acad. R.P.R., Ms. 81, f. 67-82,88-89v, 4-6v. 2 Vezi nota de la anexa III, 3 Pe lingă volumele cu conţinut apropiat epocii lui Mihai, unele se raportează la epoci mai noi, iar alte două au caracter beletristic. * Cf. Scrisorile din 26 mai, 16 iulie, 26 iulie, 16 octombrie, 27 noiembrie 1851 şi 22 septembrie 1852. N. Bălcescu, Opere, ed. cit, t. II, partea a Il-a, p. 280, 283, 285,289,291 şi 293 ; I. Ghica, Amintiri, II, p. 311, 315, 318, 321, 323, 327. 5 N. Bălcescu, Opere, t. II, partea a Il-a, p. 290, 292, 293 şi 294 ; I. Ghica, Amintiri, II, p. 323, 325 şi 327. www.dacaramanicajo 168 DOCUMENTE 8 ANEXE i Directorul Carantinei Turnu-Măgurele semnalează Inspectorului General al Carantinelor liniei Dunării din ambele Principale, prezenţa lui Nicolae Bălcescu la Nicopole şi trecerea mamei şi rudelor sale peste Dunăre. Kr. 352 [Turnu-Măgurele,] 28 august 1852 1 2 3 Exelenţii Sale D. Gheneral Inspector al Carantinelor linii Dunării din ambele Prinţipate. Directorul Car. Turnul Raport Nicolae Bălcescul, de care prin raportul nr. 347 din 24 ale corentei am făcut cunoştinţi Ex. Voastre că au venit la Nicopoli, printr-aceasta supun şi acum la cunoştinţa Ex. Voastre, că pome- nitul să află tot In Nicopoli unde la 25 ale corentei au trecut cu pasport şi formalităţile legiuite şi Dum-ei Madam Mari Geanoglu, sora pomenitului. Astăzi cu asemenea formalităţi trece la Nicopoli şi pătăreasa Zinca Bălceasca, muma po- menitului, Inpreună cu fiica sa Demoazel Sevasti şi noră sa Eleni Bălceasca. Aceste Dame au despus a şădea In Nicopoli plnă joia viitoare la 4 ale lui septemvrie, clnd cu trecerea vaporului spre Brăila, pomenitul Bălcescu să va Inbarca a să Întoarce la Constandi- nopoli, iar Dum-lor să vor Întoarce Înapoi prin curăţenia acestei carantini. [Rezoluţie :] La delă. D. Bildirescu Arh. St. Buc., Ad-tive ţoi, Direcţia carantinelor, dos. 495/18527, f. 134. II Adresa Departamentului Lucrărilor ostăşeşti către Departamentul din Lăuntru, cu privire la pachetul de cărţi adus de Sevasliţa Bălcescu de la Conslantinopol, Nr. 4591 Bucureşti, 12 septemvrie 1852 Comand. Punct. Turnu prin raportu no. 611 arată că Dimoazela Sevastiţa Bălcescu ce a Venit din Constantinopol cu pasport domnesc supt no. 21. La primire-i In frontieră s-a găsit asupră-1 doăzeci şi şapte volumuri cărţi tipărite şi un manuscris intitulate precum să vede în alăturata listă, şi că lulndu-le le-a dat Clrmuirii spre a urma cu dtnsele cele de cuviinţă. Aceasta şi ştabu spre ştiinţa C. Departament nu lipseşte cu cinste a-i face cunoscut. Şeful oştirii Herescu Inplinitorul datoriilor de dejurnoi Stab-Offizir Maior Stoica Şeful secsii Căpitan Gărdescu [Rezoluţie :] Să se lnpărtăşească cele aci. descrise Cîrmuirii de Teleorman cerlnd a să trimite la Departament Însemnatele cărţi, sept. 15 s. Biblioteca Acad. R.P.R. ms. 3871 f. 533, 1 Raportul a fost primit in ziua de 30 august şi a doua zi la „31 august 1852” s-a dat de ştire „Mării Sale lui Vodă” cu nr. 175 şi „Gener. Consul Rusesc” cu nr. 177. 2 Dosarul poartă titlul : „Delă pentru vagabonzii izgoniţi peste Dunăre”. 3 Cu nr. 7785 şi 4171, Arhiva Departamentului din Lăuntru notează „Primit sept. 15” www.dacoromanica.ro 9 DOCUMENTE 16» III Lista1 de cărţile aduse din Turcia prin Carant. acestui Punct Turnu de D-ei Demoazela Sevastiţa Bălcescu cu prilejul Întoarcerii din Nicopoli, care In totul potrivit instructivelor porunci s-au Înaintat C-tei Clrmuiri de Teleorman cu adresa nr. 610. £ * * *- o £ . volu- > r Titlu cărţilor franţuzeşti irilor Titlu cărţilor nemţeşti O e o £ £ £ 2 Ma[r]gareta şi Ioana, romanţ. 3 Călătoria la Poarta Otomană In anul 2 Starea actuală a Imperului Otoman. 2 Starea actuală a Turciei. 1793 a Ambasadei Imperiale ruseşti 1 Fragmente trase din Cronicile Moldave ecstraordinare. şi Romane. Poarta Otomană sau descrierile statului 1 Inventarul Istoriei Generale al Turciei. 1 1 Istoria Imperului Otoman. şi toate ambasadele turceşti. 4 Istoria Imperului Otoman, stinghere. 3 Istoria Imperului Otoman, stinghere. 2 Istoria revoluţii de Constandinopol, stin- Titlu cărţilor ruinăneşti ghere. 2 Istoria Imperului Otoman tradusă din 1 Istoria Ţării Romlneşti de clnd au descă- franţuzeşte de Hamer. licat pravoslavnicii creştini. 1 Observaţii istorice şi geografice asupra Poezii populare de Vasile Alecsandri. popoarălor barbare care au lăcuit mar- 1 ginile Dunării şi ale Pontului Euxin de 1 Un catastif coprinzător de mai multe Peisonel. . hlrtii turceşti. 1 Istoria statului prezent al Imperului Otoman de Brio. Peste tot bucăţi doăzeci şi opt. Pentru D. Com. Pre. P. Mavrodin. Biblioteca Acad. R.P.R., Ms. 3871, f. 534. x) Dăm In cele ce urmează identificarea indicaţiunilor bibliografice din „Lista” cărţilor aduse de Sevastiţa Bălcescu. Pentru a Înlesni urmărirea titlurilor din listă cu titlurile reconsti- tuite, păstrăm ordinea adoptată In document: Titlul cărţilor franţuzeşti *) Soubiran, M-me Aurălie de, Mqrguerite et Jeanne, 2 voi., in 8°, 1848. Abesci Elias, Etat actuel de l'Empire Ottoman. Contenant des dilails plus exacts que tous ceux qui ont păru jusqu'ă prisent sur la religion, le gouvernement, la milice, Ies moeurs & Ies amuse- mens des Turcs. Avec une description particulare de la cour & du sdrail du Grand Seigneur ainsi que plusieurs anecdotes singuliires & intiressantes. Par.. .qui a răsidă plusieurs annăes â Cons- tantinople, attachă au service du Grand Seigneur. Traduit de l’Anglois par M. Fontanellle.Tom, I — II, â Paris, chez Lavilette, Libraire, 1792, XVI-237 p.; 256 p. Thornton Th., Etat actuel de la Turquie ou description de la constitution politique, civile et rcligieuse, du gouvernement et des lois de l’Empire Ottoman, des finances.. .auquel onaajouU l’dtat gdographique, civil et politique des Principautds de la Moldavie et de la Valachie, d'aprks Ies observations failes pendant une risidence de quinze ans lanl ă Conslanlinople que dans l’Empire turc par... traduit del'anglais par M. de S***, Tom. I-II, Paris, I. G. Dentu, 1812, XVI+425 p. •, 518 p. Kogălniceanu, le Major M., Fragments tires des Chroniques Moldaves et Valaques pour servir ă l’histoire de Pierre le Grand, Charles XII, Stanislas Leszczynski, Ddmitre Cantimir et Constantin Brancovan. I-II Pârtie, Jassi, Au bureau de la feuille communale, 1845, XIX + 225p.; 171 - [175] p. Baudier de Languedoc, Sr\ Michel, Inventaire de l’Histoire ginirale des Turcs. Contenant leurs guerres, conquestes, sdditions et, autres affaires remarquables, tant contre Chrestiens, Grecs, www.dacoromanica.ro 170 documente 10 IV Departamentul din Lăuntru cere lămuriri Clrmuirii de Teleorman cu privire la tntirzierea trimiterii spre cenzurare, a cărţilor aduse de Seoasti(a Bălcescu. Nr. 9155 [Bucureşti], 19 septemvrie 1852 C. Departament Ostăşesc prin adresa cu No. 4591 comunică acestui Departament raportul D-lui Comandir al Punctului Turnu No. 611 coprinzător că asupra Demoazelii Sevastiţei Băl- cescu ce a venit din Constantinopol cu pasportul acestui Principat Nr. 21. La priimire-i in fron- tieră s-a găsit doăzeci şi şapte volumuri cărţi tipărite şi un manuscris şi că luindu-le le-a dat in priimirea acei C. cirmuiri; şi fiindcă Departamentul nu le văzu înaintate de C. Cirmuire ii scrie a i le trimite negreşit şi cit mai In grab spre a li se face cuvenita observaţie, sep- temvrie 16. Biblioteca Academiei B.P.R., Ms. 3871, f. 535 (ciornă). llongres, Polonois, Bulgares, Moldaves, Transgluains, Valaques [... ] el autres, iusques en'Vannee milsix cens dix-sepl. Par le ... Et nouvellemenlrevu, continui el augmente depuisladite annie mii six cens dix-sept, iusques ă la prisenle mii siX cens vinglhuil [... ] A Paris, Chez Charles Hvlpeav, 1628, 36f.,+ 923 + 965 p. Notat de mina lui Bălcescu: „Bib[lioteca] mea”. (Bibi. Acad. R.P.R., Ms. !81, f. 79; Ibidem, f. 76 v.) * Palia, E., Hisloire abrigie del’Empire Ottoman, depuis son origine jusqu’ă nos jours. Paris, 1825, 8°. Notat de mina lui Bălcescu : „Bib [lioteca] mea” (Ibidem, f. 5). Dacă prin menţiunea ,,stinghere” — adăugată in dreptul Istoriei imperului Otoman (in 4 şi 3 volume) — se înţelege„volume stinghere”, identificarea este mai puţin certă. De aceea indicăm trei opere cu acelaşi titlu, figurind in „Biblioteca”lui Bălcescu : Sagredo [Giovanni], Hisloire de VEmpire Ottoman. străduite de I’italieni* *. Tom. I-VII,A Amsterdam, Chez Ies Frăres Westeins, 1724, 5 voi. Notat de mina lui Bălcescu : „Bib[lioteca] mea" (Ibidem, f. 5 v.). Cantimir, Demetrius, Prince de Moldavie, Hisloire de l’Empire othoman, ou se voyenl ies causes de son aggrandissemenl el de sa decadence. Avec des notes instruclives. Par S. A. S... .Traduite en francais par M. de Jondquiăres. Tom. I-IV, Chez Le Clerc pfere et fils, 1743, in 12° Notat de mina lui Bălcescu : „Bfiblioteca] mea, (Ibidem, f. 76 v.). Mignot, Abbă de Scellieres, Hisloire de VEmpire Ottoman, Depuis son origine jusqu’k la _paix de Belgrade en 1740. Par M..Conseiller honnoraire au Grand Conscil, Tom. I-IV, Paris, Chez Le Clerc, Cic., 1773, 4 voi. Notat de mina lui Bălcescu : „Biblioteca] mea” (Ibidem, f. 5 v.). • Menţiunea stinghere, repetată în document şi pentru^ Istoria Revoluţii de Conslandinopol, pare mai puţin explicabilă, dacă e vorba de volumele lui: Juchereau de Saint Denis, A. de, R&volulions de Constantinople en 1807 el 1808, pricidies d’observations generales sur Vital actuel de VEmpire Ottoman. Par.. .Colonel au Corps royal d’ătat major, chevalier de l’ordre royal de la Ligion d’honneur et de l’ordre du Croissant ottoman. Tom. I-II, Paris, A la Librairie de Brissot-Thivars, 1819, XXIV + 291 p.; 318 p. Hammer, J. de, Hisloire de VEmpire Ottoman ,depuis son origine jusqu’ă nos ţours. Traduite de l’allemand sur la deuxieme £dition par M. Dochez. Tom. I-III, Paris, Impr. De Băthuneet Pion, 1844, 516 p. + 603 p. + 672 p. Notat de mina lui Bălcescu : ,,B[iblioteca] mea”. (Ibidem, f. 71). Peyssonnel, de, Observalions hisloriques el giographiques sur Ies peuples barbares qui ont habiti Ies bords du Danube el du Pont-Euxin, par M... Ci-devant Consul pour Sa Majestâauprăs du Khan des Tartares, puis Consul General dans le Royaume de Candie, aujtmrd’hui Consul ă Smyme [etc.] A Paris, chez N. M. Tilliard, Libraire, 1765, XLIV + 364 p. + XIII pl. Ricaut, Hisloire de l’Elal prisent de VEmpire Ottoman, contenanl Ies maximes politiques des Turcs, Ies principaux poinls de la religion mahomilane, ses secles, ses hirisies et ses diverses sortes de religieux; leur discipline militaire, avec une supputation exacte de leurs forces par mer, el par terre el du revenu de l’Elal. Traduite de l’Anglois de M... par Monsieur Briot. Seconde «dition, Paris, Chez Sebastien Mabre - Cramoisy, Imprimeur du Roy, 1670, XIX + 661 p. www.dacoromanica.ro 11 DOCUMENTE 171 V Cîrmuilorul Judeţului Teleorman raportează Departamentului din Lăuntru, că pachetul ■de cărţi, adus de Sevasliţa Bălcescu de la Constantinopol, a fost înaintat Secretariatului de Slal, pentru cenzurare. Nr. 7636 Turnu [-Măgurele], 25 septemvrie 1852 La porunca Cinstitului Departament subtno. 9155, tn privinţa acelor 27 volumuri cărţi tipărite şi un manuscris ce s-au găsit asupra Demoazelii Scvastiţii Bălcescu la venire-i din Costagdinopol în Prinţipat — se răspunde printr-acest plecat că toate acele volumuri aşa precum au fost legate, şi pecetluite de D. comandir, s-a trimis inpreună cu lista In original priimită cu adresa no. 610 de la 8 ale corentei la Cinst. Secretariat al Statului pe lingă raportul no. 7308 din 11. După punerea localei pecete făcute de mai Înainte pentru asemenea cărţi sau scrisori ce se găsesc la pasageri, de la care loc le va putea cere Cinst. Departament. Cirmuitor, Geanolu [Rezoluţie :] La delă, sept. 27 K Biblioteca Academiei R.P.R., Ms. 3871, f. 538 Titlul cărţilor nemţeşti [Reimers, H. ], Reise der russisch-kaiserlichen ausserordenllichen Gesandlschafl an die otho- manische Pforte im Jahr 1793. Drei Theile vertrauter Brieţs eines Elisllănder an einen seiner Freunde in RevalT. Mit Kupfern und einer Karte, Bd.lI-III. Petersburg, gedruckt in der Schnoor- schen Buchdruckerei, 1803, XII + 220 p ; XIII +‘231 p.; VIII + 173 p. Ricaut, Die neu = eroeffnele Ottomanische Pforte. Bestehend : Erstlichen, In einer Grundri- chtigen und aus eigener Erţahrung gezogenen Beschreibung des ganlzen Tuerckischen Slaals und Bottesdiensts; [... ] Uebersetzt aus des hochberuehmten Herrn..., in Englischer Sprach ver- fassten und zu unterschiedlichen mahlen ins Frantzoesische gebrachten Buch. — Zweytens, Einer wolgefasslen Aussţuehrlichen Histori, der vornehtnslen Beschicktenaller Ollomanischen Mon- archen von ihrem ersten Vrsprung biss auţ gegenwaertige Zeit. Aus dess vortrefflichen Veneliani- schen Cavalliers und Senatoren Giovanni Sagredo Italienischer Beschreibung und gemeltcn Ricaut ebenmaessig uebersetzt. Augspurg, Gedruckt bey Johann Jacob Schoenig, 1694, in folio, 8 f. + 150 + 569 [-641] p. + 1 pl. Notat de mina lui Bălcescu : „în Biblioteca mea, cu vignete pe margine bine săpate, re- prezentind loarea Giurgiului şi uciderea lui Mich. VV.” (Ibidem, f. 78). Titlul cărţilor romineşti Istoria Tierei Romanesci de etndu au descălicat Romlnii, in Magazinu istoricu pentru Dacia, Bucuresci, 1847, tom. IV, p. 231—372 ; tom. V, p. 3—32. (Titlul indicat in listă arată că avem ■de a face cu un manuscris al Cronicii anonime). Alecsandri, V., Poezii poporale. Balade (Cântice bătrtneşti) adunate şi Îndreptate de..., Partea I-a, Iaşi, Tip. Buciumului Roman, 1852, III + 100 p. (Partea a Il-a a apărut In 1853). 1 Cu nr. 8201 şi 4420, arhiva Departamentului din Lăuntru notează : „Primită sept. 27“. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1, 1957 DESPREgO TRADUCERE ROMÎNEASCĂ NECUNOSCUTĂ A OPEREI LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU „HISTOIRE DE LA DACIE" DE DAN SIMONESCU împrejurări pe care le-am putea numi fericite scot uneori la iveală şi In domeniul cărţii fapte noi, exemplare necunoscute, opere nebănuite. Cine ar fi crezut că s-ar putea descoperi traducerea romlnească a operei Hisloire de la Valachie, de la Moldavie el des Valaques transda- nubiens, scrisă de „Michel de Kogalnitchan” şi tipărită la Berlin, In septembrie 1837? Şi totuşi, lntr-o bibliotecă particulară, Insă de veche tradiţie culturală, patriotică şi democrat-progresistă, In biblioteca fiicei doctorului Niculaie Kretzulescu (1812—1900), întemeietorul lnvăţămlntului medical In Rominia (1843), se găseşte un manuscris chirilic, cu totul necunoscut plnă acum cu titlul Istoria Daciei, care nu este altceva declt versiunea romlnească a operei scrisă In limba franceză a lui M. Kogălniceanu. Descoperirea preţiosului manuscris In fosta bibliotecă N. Kretzulescu 1 nu este un fapt întlmplător, ci, după cum vom vedea, are o explicaţie care ne ajută să Întărim unele ipoteze cu privire la originea manuscrisului. Manuscrisul este un in-folio mare, de 325 de pagini scrise şi alte 9 pagini nescrise. Hlrtia este de două feluri: o parte mai fină, de culoare albastru deschis, In majoritatea foilor manu- scrisului ; alta, mai groasă (mai plină), de un albastru ce bate spre „crăme”, cum slnt foile de la paginile 111—116, 263 şi urm. Hlrtia nu are filigrane, nu are urmele presei, adică parti- cularităţile obişnuite ale celei fabricate In ţările romlne. Hlrtia manuscrisului este de o calitate superioară hlrtiei albastre, groase şi îmbibate, ce se fabrica de hardughiile muntene şi moldo- vene In primele decenii ale secolului al XlX-lea. Paginile manuscrisului n-au fost numerotate clnd s-a scris, dar ulterior cineva le-a nume- rotat cu cerneală nouă violetă, de la 1 la 325. Rîndurile chirilice scrise pe o pagină variază Intre 36 (p. 237), 37 (p. 236), ajunglnd In cele mai multe pagini la 46 (p. 17) sau chiar la 49f (P. 27). 1 Acest valoros manuscris este acum In fondul Bibliotecii centrale de stat aR.P.R. (Palatul culturii, Bucureşti). , www.dacoromamca.ro 174 DOCUMENTE 2 Scrierea este de o singură mină, total chirilică, fără amestec de litere latine ; pe primele pagini este mai Îngrijită declt spre sfirşitul manuscrisului; este cu cerneală neagră, ce şi-a păstrat culoarea ei proaspătă. Faptul că hirtia nu s-a copt (ca de obicei) şi cerneala nu s-a decolorat, arată că manuscrisul a lost preţuit şi păstrat cu grijă. Totuşi a fost un manuscris cercetat, ceea ce se vede din uşoara pătare şi din Îndoirea marginilor şi colţurilor. Pe nici o pagină nu există Însemnări; nu se arată numele autorului lucrării, nici numele celui care a scris, nici locul sau data scrierii, pentru că manuscrisul n-are foaie de titlu, care, desigur, ar fi cuprins toate aceste date. Textul Începe direct, de la pagina 1, astfel: Istoria Dacii. Partea I-a. Cartea 1. Din vre- murile cele mai vechi, pînă la biruinţa Dacii de Traian. Acest titlu corespunde începutului lucrării lui M. Kogălniceanu : Hisloire de la Dacie. Premiire pârtie. Livre premier. Depuis Ies temps Ies plusrecuUs jusqu'ă laconquSlede la Dacie par Traian1. Textul, începind astfel, Înseamnă că In versiunea rominească a operei lui Kogălniceanu mai lipsesc, In afară de titlu : motto din Salus- tius, dedicaţia Închinată domnitorului Sturdza, prefaţa lui Kogălniceanu, avertismentul edito- rului (care apare numai In ediţia din 1854), lămuririle cum să se pronunţe literele romlneşti, lista bibliografică a lucrărilor folosite şi citate, precum şi tabla de materie 2. O comparaţie atentă Intre cele două redactări, cea rominească şi cea franceză, duce şi la alte constatări. Astfel, In versiunea rominească lipsesc toate notele şi Întregul aparat ştiinţific şi documentar din subsol. Lipsind acestea, fireşte, In textul romlnesc lipsesc şi cifrele care trimit la note. Inscripţia latină „Caelesti Augustae...”, găsită la Alba-Iulia3 4, nu este transcrisă In textul romlnesc, dar s-a lăsat un spaţiu liber, probabil pentru transcrierea ei ulterioară. Aceasta nseamnă că cel ce a scris nu ştia latineşte. Textul romlnesc se termină la pagina 325 jos, cu enume- rarea dărilor In produse : oieritul, dijmăritul, vinăritul, pogonăritul. Transcriem ultimele rlnduri: „Pogonăritu viilor streine asizat de Nicolae Mavrocordat. Streinii cari avea vii In Valahia plătea pentru fieştecare pogon doi lei şi opt parale” (In ed. franceză : „Le pogonărit des Vignobles etrangers, ătabli par Nicolas Maurocordato ; Ies ătrangers qui avaient des vignes en Valachie payaient pour chaque pogon deux piastres et huit paras”) *. Deşi după acest pasaj urmează în versiunea rominească cuvîntul „Sfîrşit”, ea totuşi nu are sflrşit, pentru că ediţia franceză con- tinuă cu alte clteva pagini 5, In care Kogălniceanu termină cu dările In natură, numerotate mai departe 5 — 8, apoi tratează sumar despre divane (Les tribunaux), despre oastea valahă (L’armăe valaque) şi sumar de tot despre literatura romină In vremea fanarioţilor. O comparaţie Intre cele două versiuni este necesară pentru a ne pronunţa asupra raportului dintre ele : Red. rom., p. 1: în veacul cel dinţii după Rs : un stat prea tare şi puternic, un stat care (cu toate că varvar) făcuse să tremure Roma cea civilizată, un stat neatlrnat (zic) se afla acolo unde slnt acum Întemeiate, Transilvania, Ţara Romi- nească, Banatul Temesvarului şi Moldavia. Red. fr., ed. acad. A. Oţetea, p. 67: Dans le premier siăcle aprăs J. C. un ătat fort et puissant, un ătat qui, quoique barbare, avait fait trembler Rome la civilisăe, un ătat indăpendant, dis-je, existait lâ oh aujour- d’hui sont situăs la Transylvanie, la Valachie, le Banat de Temesvar et la Moldavie. Cet ătat, 1 Kogălniceanu Mihail, Opere, tomul I, Scrieri istorice. Ediţie cu o introducere şi note de A. Oţetea, Bucureşti, 1946, p. 67. 2 Ibidem, p. 43 — 65. 3 Ibidem, p. 74. 4 Ibidem, p. 531, rindul 12 de jos. * Ibidem, de la p. 531, rindul 11 de jos pînă la p. 534. www.dacoromanica.ro 3 DOCUMENTE 175- Acest stat era Dacia; el se Întindea de la Teis şi Carpaţplnă la Dunăre, la Dnistru şi plnă la Marea Neagră. Lăcuitorii acelei ţări era Dacii, norodul cel mai războinic, cel mai curagios şi cel mai neatlrnat, din vremea clnd Roma era roabă lui August. c’ătait la Dacie: elle s’ătendait depuis la Theiss et Ies Carpathes jusqu’au Danube, au Dniester et â la mer Noire. Les habitants de ce pays ătaient les Daces, le peuple le plus. guerrier, le plus courageux et le plus indă- pendant du temps ou Rome ătait l’exclave d’Auguste. Alăturarea celor două texte arată evident că prima redactare e cea franceză şi că textuL romlnesc nu este declt o traducere a textului francez. Fluenţa textului francez, topica artificială a textului romlnesc şi adoptarea toponimelor Teis şi Dnistru In textul romlnesc, după francezele Theis, Dniester, slnt dovezi In sprijinul acestei afirmaţii. Voi mai aduce şi alte argumente, mai ales că prin exemplele care vor urma, vom putea determina aproximativ şi timpul In care s-a făcut traducerea, precum şi gradul de cultură al traducătorului. Traducătorul nu foloseşte neologismele, care s-ar fi putut uşor deriva din originalele franceze. El traduce : siicle — veac, indipendant — neatlrnat, siluis — Întemeiate, peuple — norod, embouchures — vărsările (gurile Dunării), peuple-nomade — popor cortaş (ce umblă cu cortul), ligislateur — legiuitor, râgâie — Împărătească, l’ilive — ucenic, liberii — slobozenie, roi — crai, nommi chef — pus căpetenie, victoires — biruinţe, Irahison — vlnzare, s’itaient rifugiis — fugiseră, douceur — blindeţe, chef de la garde — generalul gvard, Charlemagne — Carloman, grands crimes — mari vini1 etc. Corespondenţele romlncşti din exemplele date arată o traducere dintr-o perioadă mai veche, Intre 1838 şi 1840, clnd scriitorii nu ajunseseră Încă la romlnizarea cuvintelor franceze pentru a le putea introduce ca neologisme In limba noastră Pentru determinarea acestei perioade pledează şi grafia chirilică In care este scris textul, cit şf hlrtia folosită. Traducătorul, deşi cunoştea limba franceză din care traducea, totuşi n-a fost un creator In materie de limbă literară. Găsim numeroase locuri albe In textul romln, acolo unde nu putea traduce; şi nu putea traduce, nu pentru că nu Înţelegea sensul pasajului In franţuzeşte, dar nu putea exprima in limba romlnă de atunci acele cuvinte şi expresii franceze; mijloacele de exprimare ale limbii romlne de atunci nu-i erau suficiente. Iată clteva exemple care ilustrează greutăţile de exprimare ale traducătorului: ayanl appris de lui la mitempsycose, il l’enseigna ă son peuple — Invăţlnd de la dtnsul mutarea sufletelor, el a Învăţat pe norodul său ; cette ligende (pe medalie) — această escripţie; puissance chancelante — putere mlădietoare ; en arabe — In Arabia ; mais comme il mettait — dar pentru că el propunea; Oclavien s’y refuse — Octavie nu primi; il ful tui par les Daces — el se omori de Daci; il cida le commandemenl — dete comanda; conquites — biruinţe ; de nouveau — iarăşi; Tibire ă son tour ful enooyi contre les Daces — Tiberie iarăşi se trimisese asupra dacilor;. les Daces conduits par Duras — Dacii supt comanda lui Duras ; Duras abdiqua en faveur — Duras se leapădă In favorul; 1 Exemplele sint luate din primele 22 de pagini ale textului romlnesc. www.dacoromanica.ro 176 DOCUMENTE 4 Dicibale entreprit de riunir Ies diffirentes parlies de la Dacie en un seul corps... et il y paroint Van 87 de J. C. — Dccebal se apucă a uni deosebitele părţi ale Dachii intr-un singur trup... şi au dăsăvlrşit la anul 87 H., ş. a. Cuvinte şi expresii omise de traducător (las drepte cuvintele omise): guerres contre ceux qui voulaient — războaie cu aceia ar fi voit; le giniral romain... passa le fleuve el Hora une grande balaille — gheneralul roman ,,. trecu şi dete o bătaie mare; au reste, Ooide dit lui-mime — Ovid zice singur; Ies exploils_soni si monotones, si arides — In care „si monotones” au rămas netradusc (loc alb pentru a completa ulterior). De asemenea, In expresia ils se servent de l’alphabet grec que, par le moyen de quelques signes, ils ont adaptă â leur dialecte, ultimele şase cuvinte slnt netra- duse etc. Cine a putut face această traducere şi de ce ? La răspunsul pe care trebuie să-l dăm acestor Întrebări, un element preţios 11 constituie faptul că manuscrisul s-a păstrat plnă acum, la desco- perirea lui, In biblioteca doamnei Ana Lahovari, fiica doctorului Niculae Kretzulescu 1. Soţul posesoare! manuscrisului, Alexandru Emanoil Lahovari, a fost secretarul lui Mihail Kogălni- ceanu. Aceasta Înseamnă că manuscrisul, mai Înainte de a fi In biblioteca Lahovari, a fost la Kogălniceanu, care, deci, a ştiut de existenţa unei traduceri romlneşti a operei lui istorice, scrisă tn franţuzeşte In tinereţea lui. Apariţia operei lui M. Kogălniceanu a trezit In ţările romlne — ca şi în străinătate — un interes deosebit, deoarece tlnărul istoric moldovean aducea o bogăţie de date, cunoştinţe şi interpretări istorice noi, deşi la acea dată mai existau şi alte lucrări tipărite despre istoria romî- nilor. Este destul să cităm lucrările istoricilor ardeleni: S. Micu, Gh. Şincai, P. Maior şi Aaron Florian cu al său Manual de istoria prinţipalului Ţârei Romlneşti, apărut In 3 volume, Intre anii 1835 şi 1838 (ed. a Ii-a In 1836—1837; ed. a IlI-a In 1839). In opera lui Kogălniceanu, -senzaţional era nu conţinutul faptic, ci interpretarea progresistă, democrată, cu totul nouă la romlni, dată faptelor istorice. Aducerea trecutului In faţa prezentului pentru a servi la transfor- marea acestuia pe linia independenţei naţionale, a libertăţii şi a dreptăţii sociale, a preţuirii maselor populare, era ceea ce constituia noul şi meritul operei istorice a lui Kogălniceanu. Curlnd după citirea operei, presa moldovenească, prin pana lui Gh. Asachi, anunţă apariţia lucrării şi meritele ei. Asachi Înscrie In planul de activitate al Academiei Mihăilene traducerea In romlneşte a operei lui Kogălniceanu 2. Nota scrisă de Asachi (deşi nesemnată), In romlncşte şi franţuzeşte, după ce anunţă apariţia operei şi librăria unde se găseşte de vlnzare („In Eşi, la d. Bel et compani”), după ce arată greutăţile lntlmpinate de Kogălniceanu pentru că „era -de nevoie a să cerceta şi a consulta o mulţime de desemn aturi rare, Încă necunoscute şi nelntre- buinţate”, Încheie astfel: „Un elev al Academiei să Îndeletniceşte, sub povăţuirea autorului, -de a traduce această carte In limba romlnească” 3. Nu Încape Îndoială că. traducerea pe care o prezentăm este Însăşi lucrarea făcută sub auspiciile Academiei Mihăilene, ale lui Gh. Asachi. Traducerea n-a mai fost revizuită de Kogăl- niceanu — cum anunţă Asachi — pentrută nu se urmărea o traducere In vederea tipăririi ei, ci numai tn scopuri didactice, pentru a servi la predarea istoriei patriei şi educarea patriotică a elevilor Academiei. ^ 1 A. D. Xenopol, Nicolae Kretzulescu. Viaţa şi faptele lui. 1812—1900, Bucureşti, 1915, 274 pag. 2 Gr. Scorpan, Academia Mihăileană şi curentele literare ale vremii, tu volumul De la Academia Mihăileană la Liceul naţional. 100 de ani de existenţă, 1835—1935, Iaşi, 1936, p. 277 ; "V. A. Urechia, Istoria şcoalelor, tomul II,Bucureşti,1892,p. 83, sceptic scrie : „Nu ştim dacă această traducere s-a realizat”. * „Albina Romlnească”, nr, 43, Iaşi, 2 Iunie 1838, p. 184—185. www.dacaramamcajo 5 DOCUMENTE 177 Probabil mult mai ttrziu, Kogălniceanu a însărcinat pe secretarul său Alex. Emanoil Lahovari să revizuiască traducerea făcută de învăţăcelul Academiei, cu attţia ani In urmă. Cred că un studiu comparativ asupra celor două redactări, generalizat pe Întreaga Întindere a manuscrisuluix, va aduce constatări interesante asupra limbii romlneşti din prima jumătate a secolului al XlX-lea. Descoperirea traducerii romlneşti a operei istorice a lui Kogălniceanu adaugă Încă o dovadă, la cele cunoscute plnă acum, că Histoire de la Valachie a avut o largă circu- laţie In generaţia patrioţilor de la 1840—1848; ea i-a pregătit să interpreteze pe plan social istoria şi politica, i-a învăţat să caute adevărul social In faptele trecutului de luptă al poporului-romln. 1 1 Pentru această notă bibliografică ani folosit metoda sondajului. 12. Studii 1 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1,1957 DISCVTH DESPRE NOUA EDIŢIE CRITICĂ A LEGIUIRII CARAGEA DE NESTOE CAMABIANO în Editura Academiei Republicii Populare Romlne a apărut la sfirşitul anului 1955 o nouă ediţie a Legiuirii Caragea, sub titlul Legiuirea Caragea, ediţie critică. Pe verso foii de titlu găsim următoarea lămurire, cu privire la colectivul care a lucrat această ediţie : „Ediţia a fost Întocmită de Colectivul pentru vechiul drept romtnesc al Academiei R.P.R., condus de acad. Andrei Rădu- escu şi format din : Alexandru Costin, Vasile Grecu, Nicolae Daşcovici, Vintilă Gaftoescu, Constantin Tegăneanu, Aurel Sava” 1. Noua ediţie cuprinde, In afară de o introducere (p. III—XXVI), textul romlnesc şi grecesc al Legiuirii (p. 1—181), avlnd pe pagina stingă textul romlnesc şi pe cea dreaptă textul gre- cesc. Credem că era mai bine dacă se menţiona chiar pe foaia de titlu acest lucru, pentru că, In acest fel, numai din citirea titlului, un cercetător, fie el romln, grec etc. putea să-şi dea seama că In volum slnt publicate ambele texte. Urmează apoi anexele (p. 185—288), bibliografia cărţilor utilizate (p. 289—291), indicele cronologic al documentelor (p. 293—296), indicele de cuvinte (p. 297 — 299), indicele de materie (p. 301—304), un număr de facsimile (p. 305—323) şi, la sflrşit, un rezumat In limbile rusă şi franceză (p. 325—336). în expunerea ce o facem mai jos, ne vom ocupa pe larg de această ediţie, care, după părerea colectivului pentru vechiul drept romlnesc, „poate fi model” pentru celelalte ediţii de pravile care urmează să se publice. Din capul locului trebuie să spunem că membrii colectivului pentru vechiul drept roml- nesc al Academiei R.P.R., In Introducerea lor, nu aduc nici o precizare nouă faţă de predecesorii cercetători burghezi, în legătură cu autorul sau autorii acestei Legiuiri. Se repetă, după documentele cunoscute, cum domnitorul Caragea a Însărcinat la Început pe „doi boieri cu ştiinţă şi praxis la ale pravilelor”, „anume pe vel logofătul străinelor priciniAtanasie Hristopol şi pe biv vel clucerul Nestor să Întocmească fiecare clte o pravilă 2. Proiectele lor, care erau 1 Aurel Sava Încetase din viaţă Înainte de apariţia ediţiei critice a Legiuirii Caragea. 2 Juristul grec Triandafilopulos e de părere că Hristopol „n-a urmat dreptul, dar era stăpln pe variate cunoştinţe. Diletantismul ce-1 avea din fire, i-a făcut uşoară opera de legiuitor ce o întreprindea, de ajutor fiindu-i şi dreptul natural” (Jus graeco-romanum, ediţia Ioan şi Panaghiotis Zepos, Atena, 1931, voi. VIII, p. XV). Părerea lui Triandafilopulos e admisă şi de colectivul Academiei, care reproduce pasajul de mai sus (p. X). N. Koritzas, de care va fi vorba www.dacoromamca.ro 180 DISCUŢII 2 gata la sflrşitul lui septembrie 1816, au fost revăzute de domnitor. Pentru ca lucrarea să fie cit mai bună, Caragca vodă le-a poruncit să lucreze cu stolnicii Constantin şi Ioniţă Bălăceanu şi să-şi revadă proiectele. Cei patru au lucrat clteva luni; pe la Începutul lui februarie 1817, textul Legiuirii fiind terminat, a fost supus revizuirii Sfatului de obşte, care era compus din mitropolit, episcopi şi veliţi boieri, halea şi mazili. Sfatul n-a lucrat Insă destul de repede, ceea ce a nemulţumit pe domnitor, care, printr-un pitac din 16 aprilie, porunceşte membrilor sfatu- lui să termine lucrarea, „căci Îndestulă vreme este dectnd se prelungeşte”. în sflrşit, la 9 iunie 1818, Sfatul de obşte trimite o anafora domnitorului *, In care arată că Legiuirea, „nefiind 1 mpotrivitoare celor vechi urmate ptnă acum”, poate fi dată la tipar. Din expunerea colectivului pentru vechiul drept romlnesc nu rezultă clar care anume proiect al Legiuirii a fost dat la tipar. Colectivul nu cercetează şi nu adlnceşte problema autorului acestei Legiuiri; aceasta, după părerea noastră, este o problemă capitală, Intrucît există divergenţe serioase Intre cercetători, unii susţintnd că Atanasie Hristopol este singurul autor al Legiuirii, excluztnd pe clucerul Nestor, iar alţii că Legiuirea a fost Întocmită, In colaborare, de At. Hristopol şi clucerul Nestor. Colectivul, fără să aducă argumente, respinge părerea profesorului de la Universitatea din Atena, C. Triandafilopolos, după care Legiuirea a fost Întocmită numai de Hristopol, fără colaborarea clucerului Nestor, adăugind numai: „părerea lui Triandafilopulos este neîntemeiată şi se explică prin faptul că n-a cunoscut cine era acela ” oarecare Nestor şi nici actele expuse mai sus”. Colectivul care a dat la lumină această ediţie ajunge la următoarea concluzie : „Din aceasta rezultă fără urmă de Îndoială că Întocmirea Legiuirii s-a făcut aşa cum am arătat şi că Hristopol a fost unul dintre colaboratori”, şi adaugă că „un rol Insă mai Însemnat va fi avut la redactarea textului oficial tn limba grecească, pe care de altminteri o cunoşteau bine toţi aceia care au colaborat la Întocmirea Legiuririi” (p. IX). Autorii acestei ediţii susţin că anteproiectul Legiuirii Caragca, descoperit In manuscris de Const. C. Giurescu tn biblioteca Seulescu, „probabil că el este proiectul care fusese făcut de către cei patru şi, după ce a fost revăzut de către domn, a fost depus la Sfatul de obşte” (p. IX). CINE ESTE AUTORUL LEGIUIRII CARAGEA? Din pitacul domnesc din 2 octombrie 1816 2 vedem că au fost Însărcinaţi cu alcătuirea Legiuirii logofătul străinelor pricini At.Hristopol şi clucerul Nestor şi că amlndoi au prezentat clte un proiect. Pentru cel alcătuit de clucerul Nestor nu avem nici o altă informaţie. Cu privire 1 2 mai jos, ne spune că Hristopol a frecventat universităţile din Buda, Veneţia şi Padova, unde a studiat, pe lingă limba latină, filozofia, medicina şi dreptul. Despre activitatea de jurist a clucerului Nestor s-au ocupat mai mulţi cercetători, In special acad. Andrei Rădulescu ; a rămas Insă necunoscută o informaţie preţioasă şi anume că juristul Nestor s-a manifestat mai lntli In sinul „Societăţii filologice greco-dacice”, care a luat fiinţă In Bucureşti la 22 iulie 1810, sub preşedinţia mitropolitului Ignatie al Ungrovlahiei. Printre membrii fondatori erau mulţi Învăţaţi greci şi romtni, printre care şi căminarul Nestor Craiovescu (‘Epfxîjţ 6 Aăymc („Mercurul savant”), Viena, 1811, p.63). Interesant este că chiar căminarul Nestor a alcătuit statutele acestei societăţi, pe care lc-a prezentat la şedinţa a treia a societăţii (Ibidem, p. 50). Aşadar, aceste statute ale „Societăţii filologice greco-dacice”, careMin păcate nu s-au publicat, trebuie socotite ca prima operă de jurisconsult a lui Nestor. 1 Anaforaua a fost parodiată mai tlrziu de Iordache Golescu, deşi o semnase şi el alături de ceilalţi boieri. Printre operele rămase In manuscris de la Iordache Golescu s-a găsit şi Ana- foraua boierilor pentru întocmirea pravilelor în zilele mării sale Ioan vodă Caragca, care a fost publicată de N. Bănescu In 1910, In volumul Viata şi scrierile marelui vornic Iordache Golescu, ’ p. 155-159. 2 Vezi Legiuirea Caragea, ediţie critică, p. 185. www.dacoramamcajo 3 DlriCUTU 181 la proiectul lui Hristopol, slntem mai fericiţi; avem unele informaţii preţioase de la prietenul şi biograful lui, Nicolae Koritzas l, şi, In plus, un proiect de legiuire, care, după cum vom vedea mai jos, este cel prezentat de Hristopol. N. Koritzas spune că Hristopol, „priceput In ale legilor şi bun cunoscător al ţării”, a primit să redacteze noua legiuire şi tn doi ani a dus la bun sflrşit opera sa” (p.k') a. Iar mai departe acelaşi biograf spune : „Deci prezenta Legiuire, care e valabilă şi pe care o aplică şi astăzi [1853] corpul judecătoresc al Ţării Romlneşti... este o operă adevărată In ceea ce priveşte redactarea şi buna alcătuire a lui Hristopol de la Început plnăla sflrşit” (p. k'). Aşadar, vedem că N. Koritzas admite In mod categoric drept autor al Legiuirii numai pe Hristopol, nu şi pe clucerul Nestor. De aceeaşi părere este şi protosinghelul Dionisie, directorul seminarului Mitropoliei din Bucureşti, care, In cuvlntul său rostit la Inmormlntarea lui Hristopol (20 ianuarie 1847), spune, intre altele, că Hristopol „a lucrat Pravila ţării, numită a lui Caragea, pe care după a lui sfătuire i s-a poruncit de domnul Caragea s-o alcătuiască” *. Koritzas ne arată, de asemenea, In ce spirit a fost alcătuit proiectul lui Hristopol şi cum a fost primit din partea domnitorului şi a boierilor ţării, şine dă unele amănunte preţioase pe care probabil le-a aflat chiar de la Hristopol. El spune că Legiuirea alcătuită de acesta era completă, dar a fost ciuntită !n timpul revizuirii de către boierii veliţi. Aceştia au respins părţile cele mai esenţiale ale Legiuirii, adică „toate clteli s-au părut că erau mai mult spre folosul poporului şi nu al privilegiaţilor, primind numai ceea ce nu părea prea democratic şi nu aducea nici direct nici indirect vreo ştirbire a privilegiilor lor aristocra- tice" *. Şi Koritzas adaugă : „pentru aceste motive nu s-a primit Întreg capitolul referitor 1 Biografia lui Hristopol se află în fruntea operei 'EXXtjvixâ ipxaLoXoY^p-a-ra, publicată la Atena în 1853, pe care colectivul Academiei R.P.R. n-a reuşit s-o cerceteze. Această operă s-a publicat anonim şi de aceea unii cercetători şi bibliografi greci, ca de pildă profesorul de laFacul- tatea de drept din Atena, C. Triandafilopulos, şi Gh.Valetas, au crezut că biografia lui Hristopol, publicată In acest volum, a fost scrisă de el însuşi (vezi Jus graeco-romanum, ed. Ioan şi Pana- ghiotis Zepos, Atena, 1931, voi. VIII, p. XIV—XV şi Ţevuri) IXXT)VtX7) fltflXtOYpaţta a lui E. Vaghionachis, 3 (1936), fasc. 1 (21), p. 8 —14 ; acelaşi lucru II susţine Valetas şi In revista N£a 'Eorta, 21 (1937), fasc. 243, p. 191). Editorul cărţii şi biograful lui Hristopol este fără nici o îndoială Nicolae Koritzas. Pe un exemplar al acestei cărţi, care se află in posesia noastră, şi pe care D. Russo 11 pusese la dispoziţia lui Constantin C. Giurescu, cind s-a ocupat de ante- proiectul Legiuirii Caragea, de care va fi vorba mai jos, găsim lipită pe dosul foii de titlu fals o însemnare scrisă de mină In limba greacă cu următorul cuprins : „Exemplarele care nu poartă semnătura de mai jos vor fi socotite ca fiind tipărite clandestin şi vor fi urmărite după lege. Nicolae Koritzas”. Iar la sflrşitul prefeţei-dedicaţie (p. X) găsim scris tot de aceeaşi mină: „Editorul Nicolae Koritzas”. Ca o dovadă In plus, amintim că, la 12 octombrie 1852, Koritzas publica o Înştiinţare In periodicele greceşti ale timpului, In care anunţa apropiata apariţie a operei 'EXXijvixd: CcpxaioXoY^(i.aTaImpreunăcu biografia lui Hristopol (vezi revista „IIav8t!>pa”, 3 (1852), p. 431). Credem că nu mai e nevoie să insistăm, deoarece nu mai Încape nici o Îndoială că editorul şi autorul anonim al biografiei lui Hristopol este Nicolae Koritzas. Despre N. Koritzas avem unele ştiri, dar nu-i locul aici să ne extindem, ci ne mărginim numai să afirmăm că Inl814 a fost elev la Şcoala domnească din Bucureşti (vezi „Mercurul savant”, 1814, p. 88), iar după ce a terminat această şcoală a plecat ia Paris pentru studii. In 1820, Koritzas, din lipsă de mij- loace, era să-şi Întrerupă studiile, cind Mihail Şuţu, domnitorul Moldovei, i-a acordat o bursă de 1500 franci, ca şi prietenului său Estiotis, care a ajuns mai tlrziu protomedic tn Ţara Roml- nească (vezi „Mercurul savant”, 1820, p. 238 şi 674). Karl Iken spune că N. Koritzas şi Estiotis au fost chemaţi ca profesori de filozofie la şcoala din Iaşi (Leukothea, Leipzig, 1825, I, p. 269), iar Ion Ghica vorbind, in Scrisorile către Alecsandri, de dascălii greci din ţară spune : „am cunoscut pe crudul Coriţa, care bătea pe verii mei de-i svinta” (ed. 1887, p. 258). 2 Nu ştim dacă Koritzas a cunoscut pitacele domnitorului Caragea cu privire la Întocmirea Legiuirii, dar In orice caz termenul de doi ani corespunde adevărului. 8 „Vestitorul romlnesc”, foaie volantă anexată la numărul din 1 aprilie 1847. 4 Hristopol a căutat mai tlrziu, cind se bucura de mai multă libertate In acţiunile sale, să introducă unele din ideile sale progresiste Intr-o altă operă a lui, care s-a publicat la Paris www.dacaramamcajo 182 DISCUŢII 4 la drepturile şi interesele poporului şi la uşurarea celor Împilaţi** (p. k0'-X'). El mai spune că Hristopol, prin Legiuirea sa, voia să aducă o Îmbunătăţire a situaţiei acelei părţi din popor care suferea, „crezlnd că cealaltă parte, care era la conducere, nu va pătrunde aşa de uşor scopurile lui indirecte" (p. Xdc' ). Dar Hristopol s-a Înşelat amarnic, zice Koritzas, căci boierii n-au primit din Legiuire „declt numai acele părţi clte au socotit că nici nu vor micşora privilegiile lor şi nici nu vor da putinţă şi prilej poporului să se ridice, ciuntind şi desfigurlnd Întreaga operă” (p. X|3'). Şi după ce Koritzas condamnă atitudinea boierimii conducătoare faţă de proiectul lui Hristopol, spune : „dar, faţă de acest egoism al puţinilor familii privilegiate, nici alcătuitorul, nici legiuitorul n-au vrut deloc să rămlnă indiferenţi şi nepăsători la dorinţele şi interesele obştei Întregi, ci binefăcătorul domnitor, fiind ingăduitor faţă de neghiobia acelor puţini şi compătimind suferinţele Îndelungate şi insuportabile ale mulţimii, a Însărcinat In cele din urmă pe acelaşi redactor să aducă o Îndreptare operei sale ştirbite. Iar Hristopol, nevoind şi el să se lase mai prejos de generosul său stăpln, In ceea ce priveşte indulgenţa şi generozitatea, a reluat opera de la Început şi i-a dat forma şi mărimea de azi, mică dar cuprinzătoare şi potrivită nevoilor de atunci ale ţării”. Koritzas Încheie : „Atlt In ceea ce priveşte soarta, necunoscută publicului, a legiuirii muntene a vestitului Caragea, alcătuită de şi mai vestitul Atanasie Hristopol” (p. X|3' — XyO Desigur că nu putem admite toate cele spuse de Koritzas, dar In orice caz trebuie să reţinem unele din amănuntele date de biograful lui Hristopol. De pildă, nu putem admite că domnitorul Caragea, din dragostea lui cea mare pentru poporul Ţării Romlneşti, se grăbea să-i dea o legiuire ca să vină In ajutorul lui, sau, cum spune Însuşi Caragea Intr-un pitac, că dorea să dea ţării o pravilă desăvlrşită, pentru ca „nici judecătorii să nu cerce discolie [greutate] la botărlrilece au a face, nici ipotesiarii [Împricinaţii] să nu cerce năpăstuiri[la dreptul lor din vreo Întunecare sau nedesluşire a pravilelor” a. De asemenea, ne vine greu să credem că domnitorul Caragea» Îndemnat numai de „puternica dezvoltare a forţelor de producţie şi avlntul general al vieţii economice din prima jumătate a secolului al XlX-lea făceau necesară o reglementare mai stri- cient (?) a raporturilor juridice”, cum susţine colectivul Academiei, „luă măsurile necesare pentru alcătuirea unei condici de legi” "(p. VI). Părerea noastră este că domnitorul Caragea nu atlt din cauza condiţiilor economice de atunci a căutat spre sflrşitul domniei sale să dea o pravilă desăvlrşită poporului romln, pe care după cum ştim l-a stors cit a putut in timpul guvernării sale, ci mai mult din vanitate, ca să nu rămlnă mai prejos de domnitorul Moldovei, Alexandru Ipsilanti, dorind astfel să-şi lege numele măcar de publicarea unei legiuiri. Iar graba lui cea mare de a vedea cit mai repede tipărită Legiuirea, se datora iarăşi nu interesului său pentru ţară, ci unui motiv personal: fuga lui iminentă din ţară. Este drept că, cei care s-au ocupat plnă acum de această Legiuire nu s-au glndit la acest motiv; este destul să aruncăm o privire In 1833 sub titlul: IloXi-rixâ TtapcitXXr]Xa tou âp/ovrog Xoyo&irou xuptou ’A&avocotou XptcrroTrouXou De exemplu, la p. 42—43, vorbind de veniturile statului, spune : „un mijloc al impunerii este impozitul, adică atlta cit dă fiecare după puterea tuturor veniturilor sale anuale. Drept şi necesar este ca toţi să dea atlta din Întreaga lor avere pentru binele lor. Dar e drept şi necesar ca şi statul să impună pe fiecare cu atlta, cit se poate, fără să-i pricinuiască lipsă de cheltuielile cinstite, necesare vieţii lui, după starea lui socială. Urăsc, spunea Alexandru cel Mare, pe acela care taie plantele din rădăcină. Oamenii iubesc banii lor tot atlt ca şi slngele şi sufletul lor, şi, impuşi peste măsură, se revoltă”. Mai departe, Hristopol arată mai multe popoare care, din cauza impozitelor prea grele, s-au revoltat. Hristopol se declară, de asemenea, Împotriva luxului boierilor, monopolurilor etc. 1 At. Hristopol a ajuns vestit In Europa nu prin Legiuirea Caragea ci prin Liricile sale, care au fost traduse şi tipărite In diferite limbi: germană, franceză, italiană, romlnă etc., fiind numit chiar „Noul Anacreon”. 2 Vezi Legiuirea Caragea, edi[ie critică, p. 186. www.dacQramamcajo 5 DISCUŢII 183 asupra corespondenţei lui Caragea cu ministrul afacerilor străine al Rusiei, Ioan Capodistria, şi ne vom convinge. încă din anul 1817 Caragea se glndea la retragerea lui din domnia Ţării Romlneşti şi căuta să obţină aprobarea ţarului ca să se refugieze cu familia sa In Rusia *, unde găsiseră adăpost mai Înainte domnitorii fanarioţi Alexandru Mavrocordat Firaris şi Constantin Ipsilanti. Aşadar, tocmai In anul clnd Caragea trimitea cele două pitace către boierii veliţi, cerlndu-le cu insistenţă revizuirea proiectelor Legiuirii Întocmite de logofătul Hristopol şi de clu- cerul Nestor, el punea la cale fuga sa In Rusia. Era deci natural ca să grăbească terminarea revizuirii, pentru a putea avea timpul necesar s-o tipărească Înainte de a părăsi ţara. De ase- menea, graba lui Caragea de a pune In aplicare Legiuirea era legată tot de intenţia sa de a fugi din ţară. Cu toate că textul romlnesc al Legiuirii, care se tipărea la tipografia din Rlmnic, nu era Încă gata, Caragea vodă se grăbeşte, printr-un hrisov din 8 august, s-o pună In aplicare lnceplnd de la 1 septembrie 1818 şi trimite judecătoriilor ţării exemplare cu textul grecesc,care se tipărise In grabă la Viena, plnă vor sosi şi exemplarele cu textul romlnesc. Dar nu trecuse nici măcar o singură lună de la aplicarea Legiuirii şi, la 29 septembrie — 12 octombrie 18182, domnitorul Caragea părăsea pe ascuns Ţara Romlnească, spre marea surpriză şi uşurare a poporului romln, care scăpa astfel de un domnitor de tristă memorie. Şi acum să trecem la anteproiectul Legiuirii Caragea, care ni s-a păstrat In manuscris, în 1923, acest manuscris se afla In biblioteca profesorului Mihail Seulescu de la Universitatea din Bucureşti, azi Insă nu se ştie unde se găseşte, probabil la Craiova, unde a ajuns biblioteca lui Seulescu. Ne pare rău că n-am avut posibilitatea să facem investigaţiile cuvenite; este de ase- menea regretabil că membrii colectivului pentru vechiul drept romlnesc nu s-au străduit să descopere acest important manuscris, ci s-au mulţumit numai să declare : „anteproiectul desco- perit In biblioteca Seulescu prezintă mult interes şi, dacă se va găsi, ar trebui tipărit” (p. IX). Anteproiectul Legiuirii Caragea a fost cercetat pe larg In 1923 de Const. C. Giurescu şi comparat cu textul Legiuirii tipărite ; acesta a arătat deosebirile mai Însemnate Intre redacţia manuscrisului şi textul Legiuirii din 1818. în concluzie Giurescu spune :„se observă că Legiuirea din manuscris cuprinde anumite dispoziţiuni favorabile păturii de jos, ţărăneşti. Aceste dispozi- ţiuni slnt privitoare la dreptul ce-1 au ţăranii de a lua cu arendă moşia pe care trăiesc Înaintea oricărui altuia, la scutirea de 6 zile de muncă, dacă proprietarul nu le dă lemne de foc şi loc de casă şi la scutirea de dijmă pentru pometul lor. De asemenea, lipseşte In manuscris obligaţia de a ara proprietarului o zi toamna sau primăvara şi de a aduce un car de lemne la Crăciun- Datornicilor, manuscrisul le acordă o nouă păsuire pentru a-şi plăti datoria. Fetii nelnzestrate li dă drept egal la moştenire, iar femeii i se garantează mai bine zestrea” * * * * 8. Apoi Giurescu se Întreabă : „cine e autorul proiectului de legiuire cuprins In manuscrisul analizat mai sus ?” şi supune cercetătorilor trei ipoteze şi anume : 1. Manuscrisul cuprinde o copie după proiectul de Legiuire al lui Atanasie Hristopol. Un indiciu In favoarea acestei ipoteze e pasajul din biografia cuprinsă In 'EXVrjvixâ dpxaioXcYrjfia'ra In care se spune că Hristopol redactase proiectul său de legiuire In sens mai favorabil păturii de jos, deci In mod asemănător, pentru unele articole, cu redacţia manuscrisului nostru. Un argu- ment Insă hotărltor, care să confirme această ipoteză, nu avem. 2. Manuscrisul e o copie după proiectul de legiuire al clucerului Nestor. Despre acest proiect Insă noi nu avem nici o altă ştire In afară de pitacul din 2 octombrie 1816, prin care se atestă 1 I. J. Karadja, Corespondenta lui Capodistria cu Ioan Caragea, In „Revista istorică”, "VIII (1922), p. 186. 2 Vezi Ioan M. Neda, Clteva precizări cronologice şi de fapte istorice din trecutul romlnesc, in „Revista istorică romlnă”, XIV (1944), p. 516. 8 Const. C. Giurescu, Legiuirea lui Caragea. Un anteproiect necunoscut, Bucureşti, 1923, p. 17-18. www.dacoromamca.io 184 DISCUŢII 6 existenţa lui. Nu ştim nimic asupra felului in care era redactat, anume dacă favoriza pe boieri — cum pare mai probabil, dat fiind că Nestor făcea parte dintre ei — sau dacă cuprindea cumva şi unele dispoziţii favorabile păturii de jos. Aşa fiind lucrurile, nu putem aduce, in stadiul actual al chestiunii, vreo dovadă că manuscrisul cuprinde proiectul lui Nestor. 3. Manuscrisul e o copie după o redacţie intermediară Intre proiectele celor doi jurişti şi redacţia definitivă din 1818, poate o copie după proiectul de legiuire Întocmit de comisia celor patru boieri, instituită de domn la 2 octombrie 1816, din care făceau parte Hristopol şi Nestor 1. Giurescu respinge primele două ipoteze şi se opreşte asupra ultimei, care i se pare cea mai probabilă, adăugind că „comisiunea, pe baza celor două anteproiecte prezentate, ale lui Hristopol şi Nestor, a redactat un nou anteproiect, acela care se găseşte In manuscrisul cercetat mai sus. In acest nou anteproiect se află, după cum am văzut, şi dispoziţiuni favorabile ţăranilor, luate probabil din anteproiectul lui Hristopol, şi dispoziţiuni favorabile păturii boiereşti reproduclnd, probabil, pe acelea ale lui Nestor" * *. Colectivul pentru vechiul drept romlnesc al Academiei R.P.R., vorbind de acest ante- proiect, ajunge la aceeaşi concluzie : „probabil că el este proiectul care fusese făcut de către ce patru şi după ce a fost revăzut de către domn, a fost depus la Sfatul de obşte” (p. IX). Nu slntem de acord cu concluzia la care au ajuns atlt Giurescu, cit şi autorii noii ediţii a Legiuirii Caragea, şi credem că manuscrisul grecesc, care se afla In biblioteca Seulescu. cuprindea chiar proiectul de legiuire prezentat de Hristopol şi nu un anteproiect redactat pe baza celor două proiecte prezentate de Hristopol şi Nestor. Argumentele care ne-au Îndemnat să ajungem la această concluzie slnt următoaeele : 1. Amănuntele preţioase pe care ni le dă Koritzas, anume că proiectul de legiuire al lui Hristopol era mai favorabil păturilor de jos dedt claselor privilegiate, aşa cum se prezintă manuscrisul din biblioteca Seulescu. Credem că Hristopol avea curajul şi putea să prevadă In proiectul său unele dispoziţiuni favorabile păturii ţărăneşti deoarece şi mai tlrziu era stăplnit de ideea că trebuie să avem curajul să cerem lucrurile, pe care le socotim că slnt juste, chiar dacă nu slntem siguri că vom reuşi 3. Pe de altă parte nu putem crede că clucerul Nestor, care luptase alături de boieri pentru protimisis, să fie autorul acestui anteproiect, In care se recu- noştea ţăranilor dreptul de a fi preferaţi la luarea In arendă a moşiilor pe care se aflau, adică dreptul de protimisis la arendare In favoarea ţărănimii 4. Giurescu adaugă că anteproiectul cuprinde şi dispoziţiuni favorabile păturii boiereşti^ reproduclnd, probabil, pe acelea ale lui Nestor. Dar, In studiul său amintit mai sus, nu ne-a arătat care anume erau aceste dispoziţiuni. Chiar dacă lntllnim In manuscris clteva asemenea prevederi, socotim că nu este absolută nevoie să le atribuim clucerului Nestor, căci se putea foarte bine ca şi Hristopol să le fi introdus In proiectul său, fiind sigur că va trebui să fie cercetat şi aprobat de boierii veliţi. De altfel, nu este exclus ca Hristopol să fi introdus in proiectul său şi unele dispo- 1 Const. C. Giurescu op. cil., p. 18. * Jbidem. 8 At. Hristopol, IIoXtTtxii 7rapâXXiqXa p. 6. * De altfel, clucerul Nestor a rămas şi mai tlrziu credincios apărător al boierilor şi adversar al ţăranilor. El semnează alături de marii boieri Constantin Creţulescu, Banbn Văcărescu, Dumi- traşcu Racoviţă, Fotache Ştirbei etc. o anafora către domnitorul Grigore Ghica, din 17 octom- brie 1822, în care se cere domnitorului să intervină, cu porunci domneşti, Împotriva ţăranilor de pe moşiile boiereşti şi mănăstireşti care „din trecuta răzvrătire foarte mult s-au nărăvit şi se Îndărătnicesc a face claca pămlntului cea obişnuită i alte dreptăţi ale stăplnilor moşiilor, care slnt cunoscute şi orlnduite In pravila pămlntului”. Ba chiar se adaugă ,,şi care nu se vor supune la cele ce slnt Îndatoraţi, după pravilă, să-i supuie dumnealor ispravnici şi făr de voia lor" (Arh. stat. Buc., Condica domnească, nr. 99, f. 187). www.dacoromamca.ro 7 DISCUŢII 185 zi ţiuni favorabile claselor privilegiate chiar cu intenţia de a putea obţine astfel mai multe dispo- ziţiuni favorabile păturii ţărăneşti. 2. Dacă admitem că proiectul lui Hristopol a fost contopit cu cel al lui Nestor, atunci ne-am fi aşteptat ca noul proiect să cuprindă şi vederile boierilor, exprimate prin clucerul Nestor, apărătorul lor. Proiectul Insă desigur că nu cuprindea vederile boierilor, căci altfel Sfatul de obşte, Însărcinat de domnitor ca să-l revizuiască, nu l-ar fi reţinut mai bine de un an, ca numai după repetate şi insistente cereri din partea domnitorului să se hotărască să-l aprobe cu mai multe modificări, care, desigur, au fost în favoarea păturii boiereşti. 3. Dacă admitem că proiectul logofătului Hristopol a fost contopit cu cel al clucerului Nestor şi că textul publicat In 1818 s-ar baza pe noul proiect Întocmit de cei patru din comisie : Hristopol, Nestor, Constantin şi Ioniţă Bălăceanu, atunci cum se explică faptul că tocmai clu- cerul Nestor, unul din principalii autori ai Legiuirii, nu semnează obşteasca anafora a boierilor» prin care se aprobă tipărirea acestei Legiuiri ? Şi de ce o semnează Hristopol alături de mitropolit» episcopi şi boierii ţării?1 Credem că acest lucru se poate explica prin faptul că proiectul lui Nestor n-a fost luat In seamă şi că a fost admis numai proiectul lui Hristopol; de aceea clucerul. Nestor n-a mai vrut să semneze obşteasca anafora a boierilor, alături de Hristopol. 4. Limba In care este scris acest proiect este aceeaşi Llimbă greacă vorbită, In care este scrisă şi opera lui Hristopol IloXmxâ dpx.oY^p.aTa, de care a fost vorba mai sus. Acestea slnt argumentele noastre in baza cărora credem că sîntem Îndreptăţiţi să afirmăm că proiectul de Legiuire de care s-a ocupat Giurescu, iar colectivul pentru vechiul drept romlnesc s-a mărginit numai să-i arate importanţa şi să tragă concluzia amintită, este al lui Atanasie Hristopol; astfel 11 vom socoti plnă ce vor ieşi la iveală documente noi ce ar putea infirma părerea noastră. Să trecem acum la textul Legiuirii Caragea publicat In 1818. Am văzut mai sus că, după părerea autorilor noii ediţii, textul Legiuirii a fost Întocmit (Jc cei patru şi că Hristopol „a fost unul dintre colaboratori”. Nu slntem de acord cu această părere şi’ admitem cele spuse de Koritzas, anume că Hristopol a completat cit a putut proiectul său ciuntit de boieri şi l-a dat la tipar De asemenea, slntem de părere că Hristopol este singurul autor al acestei legiuiri. De altfel şi imnul său, aflat In fruntea textului grecesc al Legiuirii, publicat laViena, imn pe care colectivul Academiei l-a ignorat cu totul şi nici nu l-a reprodus In noua ediţie, Vine să Întărească părerea noastră. Dacă proiectul lui Hristopol ar fi fost respins, desigur că Hristopol n-ar mai fi avut dispoziţia să scrie un astfel de imn. Autorii noii ediţii a Legiuirii nu slnt siguri că acest imn a fost scris de Hristopol, fiindcă, vorbind de ediţia greacă a Legiuirii şi amintind de acest imn, spun că „se pare” că a fost scris de Hristopol. Trebuie adăugat insă că nu Încape nici o Îndoială că acest imn, deşi nu este semnat, a fost scris de Hristopol, căci e socotit ca atare de contempo- ranii săi şi se află chiar trecut Intr-o ediţie din Liricele sale 2. 1 Colectivul pentru vechiul drept romlnesc al Academiei R.P.R. spune că publică (p. 187—188) această anafora după „originalul ce se păstrează legat Împreună cu textul romlnesc al Legiuirii”. Dar atunci de ce n-a reprodus In greceşte cele clteva semnături greceşti ca de pildă a lui Atanasie Hristopol, Petrachis Ritoridis, Grigorie Romanitis ? Sau de ce n-a făcut men- ţiunea cuvenită că slnt scrise In limba greacă? 9 Biograful lui Hristopol, Koritzas, ne arată şi motivul pentru care Hristopol a scris acest imn ; el spunea„fiindcă Caragea a răsplătit cu generozitate domnească munca lui pentru Întocmirea legiuirii supuşilor săi, ca să răsplătească şi el generozitatea cea mare a domnitorului,... a opus răsplatei cele bogate a acestuia, produsele bogate ale minţii lui creatoare, dediclndu-i un imn foarte potrivit din partea Întregii Ţări Romlneşti (vezi N. Koritzas, 'EXXvjvtxA &pya.io\oyi](laxa, p. [IT]). Imnul a circulat şi In manuscris, Împreună cu alte poezii greceşti; un astfel de manuscris se află la Biblioteca Academiei R.P.R. (vezi Constantin Litzica, Catalogul manuscriselor greceşti din Biblioteca Academiei Romlne, Bucureşti, 1909, p. 125; cf. şi Ariadna Camariano, Influenţa poeziei lirice neogreceşti asupra celei romîneşti, Bucureşti, 1935, p. 8). www.dacoromanica.ro 186 DISCUŢII 8 Pe de altă parte, dacă Hristopol n-ar fi fost autorul Legiuirii, domnitorul Caragea nu l-ar fi răsplătit „cu o generozitate domnească", cum spune Koritzas, iar protosinghelui Dionisie n-ar fi afirmat că el „a lucrat pravila ţării, numită a lui Caragea, pe care, după a lui sfătuire, i s-a poruncit de domnitorul Caragea să o alcătuiască”. Aşadar, tn concluzie, putem afirma că textul grecesc al Legiuirii, care ni s-a păstrat In manuscrisul grecesc 1367 (fost manuscris romlnesc 2323) din Biblioteca Academiei R.P.R. şi a fost publicat la Viena In 1818, este opera lui Atanasie Hristopol. EDIŢIILE LEGIUIRII Colectivul pentru vechiul drept romlnesc al Academiei R.P.R. se ocupă pe larg de ediţiile Legiuirii (p. XIV—XX); ne mirăm Insă de ce i-au scăpat din vedere unele ediţii, trecute chiar In bibliografii. De pildă, colectivul Academiei nu pomeneşte nimic de o ediţie In limba romină» care a apărut la Braşov In 1818, cu acelaşi titlu ca şi ediţia din Bucureşti, apărută In acelaşi an. Merită să ne oprim puţin asupra acestei ediţii. In partea de jos a titlului găsim scris : „tipărită In privileghiata tipografie a dumnealor ot Cişmeaua răposatului Intru fericire Domn Mavrogheni din Bucureşti" şi imediat mai jos : „Prin tipograful Fridrich August Herfurt, 1818" L Andrei Veress, după ce reproduce In bibliografia sa titlul acestei ediţii, adaugă următoarea lămurire : „Potrivit unei Însemnări din 29 martie 1819 a exemplarului braşovean, cartea a fost tipărită de fapt la Braşov, In tipografia lui Francisc de Schobeln, prin Friedrich Herfurth”. O altă men- ţiune, aflată intr-o cuvlntare asupra limbii romtneşti a, vine să Întărească cele de mai sus. Această menţiune sună astfel: ,,0 pravilă romlnească s-au alcătuit In zilele Mării Sale Domnului Caragea şi cu aceia am fost siliţi n alerga la vecinii noştri Romlni din Braşov şi s-a tipărit, cu toate că titlul li este de la Cişmeaoa lui Mavrogheni, insă’ ştiut este tuturor că s-au tipărit acolo" s. N-am avut posibilitatea să comparăm exemplarul de la Braşov cu cele tipărite In Bucu- reşti ; totuşi credem că e vorba de două ediţii deosebite, apărute In acelaşi an, una la Bucureşti ţi cealaltă la Braşov, odată ce ediţia de la Bucureşti este In folio şi are 2 foi + 104 p. + 3 foi, iar exemplarul de la Braşov, descris de Veress, este în 4° şi are 208 pag. Este regretabil că membrii colectivului Academiei care au dat la lumină noua ediţie critică n-au cunoscut şi n-au cercetat ediţia de la Braşov; aceasta nu este exclus să fie chiar prima ediţie romlnească şi atunci trebuia să i se dea atenţia cuvenită In aparatul critic. Mai este o problemă nelămurită, legată de prima ediţie romlnească a Legiuirii Caragea Colectivul Academiei publică la p. 189 hrisovul de promulgare al Legiuirii în care Caragea spune că la 1 septembrie „să se puie In lucrare şi să Înceapă toate judecătoriile ţării a judeca pricinile după această pravilă” şi adaugă că trimite exemplare din ediţia grecească „plnă vor sosi de la tipografia Rlmnicului din sud Vllcea şi cele romlneşti”. Aşadar, din cele spuse de Caragea la 9 august, rezultă clar că textul romînesc al Legiuirii se tipărea la acea dată In tipografia din Rlmnic. Se pune întrebarea : Legiuirea Caragea a ieşit sau nu de sub teascurile tipografiei din Rîmnic? Nu cumva zaţul de la tipografia Rîmnic a fost utilizat la Bucureşti, sau la Braşov? La aceste întrebări desigur că s-ar putea răspunde numai după cercetări amănunţite. Colectivul 1 Andrei Veress, Bibliografia romîno-ungară, Bucureşti, 1931, voi. II, p. 223. Un exemplar din această ediţie, spune Veress, se află In biblioteca Liceului Honterus din Braşov. a Cuvîntarea se află lntr-un manuscris miscelaneu din Biblioteca Academiei R.P.R., nr. 600, f. 8r s— 11T ; N, Iorga atribuie această cuvlntare luiDinicu Golescu (Istoria literaturii romîne în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1901, voi. II, p, 528). 8 Cf, şi I. Bianu-Dan Simonescu, Bibliografia romlnească veche, Bucureşti, 1944, voi. IV, p. 304. www.dacoramamca.ro 9 DISCUŢII 187 pentru vechiul drept romînesc al Academiei R.P.R. era dator să lămurească şi aceste chestiuni. Printre ediţiile Legiuirii Caragea, colectivul de la Academie aminteşte şi de o traducere in limba rusă, tipărită in 1889 (p. XIX). Colectivul însă nu pomeneşte nimic de o traducere a Le- giuirii in limba franceză, din care, un exemplar, in manuscris, a fost trimis lui Chateaubriand. Consulul francez din Bucureşti, Hugot, într-o scrisoare din 24 ianuarie 1824, adresată lui Chateau- briand, ne dă unele amănunte interesante tn legătură cu această traducere a Legiuirii, cu aplicarea ei şi cu pregătirea judecătorilor din acea vreme : „ J’ai fait faire sous mes yeux une traduction franţaise que j’ai trouvăe indispensable pour le service du Consulat. J‘ai la certitude que cette traduction est unique, et c’est â son ătude particulare et ă l’usage que j’en ai constam- ment fait, que je dois de n’avoir, jusqu’â ce jour, perdu aucune des causes que j’ai autonsă Ies franţais a plaider, avec l’assistance du dragoman, devant Ies autorităs du pays, tandis qu’il est de notoriătă, que Ies trois quart des causes des sujets ătrangers, existants sous la protection des Consulats, sont perdues, ou ne peuvent obtenir de dăcision. Quand un avocat instruit plaide sa cause devant des juges, entiărement ignorants de la loi qu’ils sont tenus d’appliquer, il doit presquc năcessairement la gagner ;-c’est le cas dans lequel je me trouve ici. Jereste d’ailleurs persuadă, que Votre Excellence, enparcourant la copie que j’aurail’honneurdeluitransmettre.y trouvera, surla situation et l’ătat moral des Valaques et des Moldaves, des notions plus instructives que dans es broebures, qui se sont succădăes depuis quelque temps, sans ,que Ies compilateurs aient seule- ment songă â puiser â la source primitive de toutes recherches : la Ldgislation” l. RAPORTUL DINTRE TEXTUL ROMÎNESC ŞI CEL GRECESC Colectivul pentru vechiul drept romînesc al Academiei R.P.P., care a cercetat cu grijă atit textul grecesc, cit şi pe cel romînesc al Legiuirii şi ne-a dat o ediţie critică, susţine că, cu toate asemănările care există intre cele două texte, „trebuie spus in chip hotărlt că textul romînesc se prezintă faţă de cel grecesc ca o lucrare deosebită şi de sine stătătoare” (p. XX), iar ceva mai jos adaugă: „trebuie să spunem că amlndouă textele Legiuirii Caragea, atit cel romînesc cit şi cel grecesc, au putut fi lucrate odată *. Aşa se şi explică in chip firesc apro- pierile şi deosebirile intre amlndouă textele ce se Întregesc şi se lămuresc reciproc” (p. XXI). Impresia noastră este că membrii colectivului au vrut cu totdinadinsul să prezinte textul romînesc deosebit de cel grecesc şi, neavlnd argumente puternice, s-au mărginit să citeze cltcva paragrafe din Legiuire, care au deosebiri aşa de neînsemnate, incit nu ne Îndreptăţesc, după părerea noastră, să tragem astfel de concluzii categorice. Colectivul Academiei spune de exemplu să se compare III 20 § 1 care In greceşte sună : „Avocatura este vcchiletul avocatului. Avocat este care [ 11] e hotărlt de altul, pentru ca să se judece In locul său”, cu textul romînesc care spune numai atit „vechil de judecăţi iaste cel ce se orlnduieşte de altul, ca să să judece In locul lui”. După ce colectivul ne prezintă argumentul de mai sus, adaugă şi următorul comentariu : „în textulf romînesc schimblndu-se titlul grecesc abstract al capitolului „Despre avocatură” In concretul „Pentru vechilul de judecăţi”, n-a mai fost nevoie de definiţia avocaturii şi a fost lăsată la o parte”- Ce argument puternic 1 Oricine 11 va citi, credem, că se va mira cum de a Îndrăznit colectivul Aca- demiei ca pe baza unui astfel de argument să tragă o concluzie aşa de categorică I Dar colectivul 1 Hurmuzachi, Documente, voi. XVI, p. 1134. * Dar exact contrariul se afirmă In rezumatul francez de la sflrşitul ediţiei (p. 332). Fiind vorba de aplicarea Legiuirii se spune aci că domnitorul „ordona d’utiliser, jusqu-ă la rădaction du texte roumain, Ies exemplaires rădigis en grec”. www.dacaromanicajo 188 DISCUŢII 10 nici n-a tradus bine textul grecesc şi de aceea deosebirea e Intru cltva mai pronunţată. Textul grcccsc sună alfel: „ouv^yopo; eîvai £71010; SioplCerai <£tc4 £XXov Slot vot xptOjj el; t4v t£7cov tou” care In traducere cprectă Înseamnă : „vechil de judecăţi este acela care se orlnduieşte de altul ca să se judece In locul lui". Aşadar textul grecesc sună la fel ca şi cel romlnesc, numai că In textul romlnesc s-a socotit de prisos să se dea şi definiţia avocaturii. Celelalte argumente alese din Întreaga Legiuire slnt şi mai slabe, astfel că nu mai e nevoie să insistăm. Nu putem admite afirmaţia colectivului Academiei că textul romlnesc se prezintă, faţă de cel grecesc, ca o lucrare deosebită şi de sine stătătoare. Părerea noastră este că Legiuirea a fost Întocmită In limba greacă şi apoi a fost tradusă şi In limba romlnă, o dată ce am admis mai sus că proiectul logofătului Hristopol stă la baza Legiuirii. Era firesc ca Hristopol să scrie Le- giuirea sa in limba greacă, care era limba lui maternă, şi In care a scris şi celelalte opere ale sale. Dealtfel, şi membrii colectivului admit, In mod indirect, că textul grecesc a fost mai lntli scris, clnd afirmă că poate sub influenţa textului grecesc au intrat In textul romlnesc mai multe cuvinte greceşti (p. XXII), sau clnd spun : „In romîneşte Insă slnt un pleonasm ivit sub influenţa textului grecesc” (p. 22, nota 2). TEXTUL EDIŢIEI ŞI APARATUL CRITIC Membrii colectivului Academiei ne dau la p. XXI—XXV lămuririle necesare cu privire la stabilirea textului ediţiei şi Întocmirea aparatului critic din subsol; arată că au utilizat cele două manuscrise originale ale Legiuirii — grecesc şi romlnesc — păstrate astăzi In Biblioteca Academiei R.P.R. şi adaugă că au găsit „inconsecvenţe” In textul romlnesc, iar In cel grecesc „greşeli”. De pildă, cuvintele romlneşti transcrise astfel: „Intăi” şi „lntli”, „meşter” şi „meaşter” „capitile” şi „capete” slnt inconsecvenţe, iar cuvintele greceşti transcrise : „xocpp£voc” şi „x“- p£va", ,,xaT^i(3eXo;’’ şi „xcct&P&o;", „Sioipîa”, şi „8iop£a” slnt greşeli 11 Ne întrebăm după care criteriu colectivul a stabilit că In textul romlnesc Intllnim „inconsecvenţe”, iar In cel gre- cesc „greşeli” ? Iar cu privire la „greşelile” aşa-zise „itacisme”, nu credem că au fost făcute din neştiinţa autorului Legiuirii, At. Hristopol, care In 1805 a publicat chiar o gra- matică a limbii greceşti vorbite şi s-a ocupat serios dc ortografia acestei limbi 1 De altfel, şi cole- ctivul Academiei este de acord cu elogiile aduse de profesorul grec Triandafilopulos limbii tex- tului grecesc al Legiuirii (p. X). Trebuie să amintim şi procedeul arbitrar al colectivului de a unifica unele inconsecvenţe din cele două texte, romlnesc şi grecesc, şi de a păstra altele I Pentru unele cuvinte ca de pildă „poola” şi „pouola”, Kpayico|3a” şi „KpaitoPa” colectivul ţine să aducă la cunoştinţa cerce- tătorilor că a păstrat „inconsecvenţa” In scrierea lor, „pentru că în manuscris slnt scrise în mod consecvent aşa” !j Putem spune că textul Legiuirii publicat in noua ediţie critică nu e reprodus Întocmai după cel din manuscrisul original. După părerea noastră colectivul a procedat greşit şi nu trebuia să Îndrepte transcrierea multor cuvinte greceşti, ci să reproducă Întocmai textul originalului, res- pectlnd ortografia de atunci, fiindcă aşa cum a procedat credem că nu şi-a atins scopul urmărit. Ce valoare poate să aibă aparatul critic, clnd ştim că unele „inconsecvenţe” din text au fost Îndreptate de autorii ediţiei, iar altele nu ? Să luăm numai un singur exemplu. Membrii colec- tivului spun la p. XXIII că forma grecească Toii? îa7tpapvixouţ, 8xav elvai Anişaaiţ xoo xpixijplou xcov. 'O auxiţ 8xi vâ Ivepy^xai xal el? Kpayttopav Ano xov Apxovxa Kaî(jtaxApa)v*. < Acelaşi fel de acţiune să se urmeze de boierul spătar, de boierul aga şi de ispravnici, clnd este hotărire a judecăţii lor. Acelaşi (fel de acţiune) Încă să se urmeze şi la Craiova de către boierul caimacam.) Iar in aparatul critic, referitor la rindurile reproduse mai sus, găsim următorul text: 11 28 Asemenea_____şi deR : Aceeaşi procedură să se pună tn lucrare de G|| 29 boierii adR 11 29—30 de la .,. dumnlor R : a judecătoriei lor G1131 într-acefetaş .. .urmează R : Aceeaşi să se pună încă in lucrare şi la Craiova G11 32 caimacamul R G.: caimacamii r. între cele două texte există deosebiri, pe care autorii ediţiei critice au căutat să le menţio- neze în aparat. Dar să vedem dacă aparatul redă întocmai aceste deosebiri. în versiunea greacă avem «auxiţ 6 xiino? vâ âvepyrjxai», care înseamnă „acest fel de acţiune să se urmeze", iar colectivul Academiei traduce „aceeaşi procedură să se pună tn lucrare", iar versiunea romt- nească are simplu de tot „de asemenea să se urmeze”. Apoi colectivul ţine sămenţioneze tn apa- 1D. Russo, Critica textelor şi tehnica ediţiilor, In Studii greco-romtne, Bucureşti, 1939, voi. II, p. 586. www.dacaromamcajo 190 DISCUŢII 12 râtul critic că In textul romlnesc se află In plus cuvlntul „boerii” pe lingă ispravnici, dar nu men- ţionează că este de asemenea In plus şi cuvlntul „vel”, atlt pe Ungă spătar cit şi pe lingă agă, apoi nu menţionează că In textul romlnesc avem cuvlntul „dumn (ea)lui” atlt pe Ungă hatman cit şi pe lingă agă, iar In textul grecesc cuvlntul „boierul”, In loc de „dumn(ea)lui”. în textul grecesc este vorba de o hotărlre „a judecăţilor”, iar In aparatul critic s£ spune „a judecătoriei lor”. Iar pentru „acelaşi fel de acţiune1 să se urmeze Încă la Craiova”, din versiunea greacă, colectivul traduce : „aceeaş i să se pună Încă In lucrare şi la Craiova”. Din nou avem ,,dumn(ea)lui” In texul romlnesc şi „boierul” In textul grecesc, care nu-i amintit In aparat, dar In schimb se arată că atlt In textul romlnesc, cit şi In cel grecesc este forma „caimacamul”, pe clnd In ediţia romlnească din 1818 este „caimacamii”. Numeroase astfel de deosebiri lntllnim Intre cele două texte şi de aceea credem că nu-i posibil de Întocmit un aparat critic pe baza a două texte scrise In două limbi deosebite. Dar aparatul critic prezintă şi alte scăderi. De multe ori stnt trecute In aparat deosebiri cu totul neînsemnate, cum poate constata oricine, iar alteori nu slnt trecute cuvinte care slnt In plus sau In minus In cele două texte. De exemplu: In textul romlnesc găsim la p. 36 rlndul 28 „se va cere prin judecată”, In textul grecesc este numai „se va cere”, fără „prin judecată” ; la p. 38, rlndul 7, In textul romlnesc este „toate isprăvnicatele”, iar In textul grecesc „isprăvni- catele”, fără „toate” etc. Se ştie că aparatul critic este de două feluri „pozitiv" şi „negativ”. Pozitiv se cheamă acela in care se dă şi lectura manuscrisului, adoptată In text; negativ acela In care se dau numai lec- turile deosebite de cea adoptată In text2. Aparatul din ediţia noastră critică nu este nici pozitiv nici negativ; nu ştim ce denumire să-i dăm, fiindcă autorii acestei ediţii critice n-au adoptat un text de bază. Ca să terminăm cu aparatul critic, avem de adăugat că şi In subsolul textului grecesc, avem un aparat critic, tn care autorii ediţiei au căutat să ne arate micile deosebiri Intre manuscrisul păstrat la Biblioteca Academiei R.P.R. şi textul grecesc tipărit. De pildă la p. 71 găsim In aparatul critic : „| 19 mxcovrj G”. Este Intr-adevăr un lucru cu- rios, In textul manuscrisului grecesc, publicat mai sus, adică In G., găsim forma „orpccovr;”, iar In aparat ni se spune că se află forma „atxcovfl”. Atunci care este forma cea adevărată care se află In manuscrisul original? Cazuri de felul acesta slnt numeroase şi credem că se pot explica In felul următor. în introducere autorii ediţiei ne spun clar,la p. XXIII, că au Îndreptat In mod tacit ortografia aticizantă a unor cuvinte, printre care e trecut şi verbul „aixcovfl” pentru. OT]xtivy)”. Autorii ediţiei adaugă tot acolo că n-au semnalat aceste Îndreptări în aparatul critic, şi cu toate acestea multe slnt semnalate 1 Mărturisim că cele mai multe variante din aparatul critic, aflate In subsolul textului grecesc, au fost trecute numai pentru deosebiri ortografice. înainte de a termina observaţiile noastre, vrem să spunem clteva cuvinte şi despre notele- din subsolul grecesc. Mai Intli formula adoptată „fboopavurrC”, pe care o lntllnim deseori In subsol, n-a fost prea fericită, fiindcă nu este In şpriţul limbii greceşti. De exemplu, să traducem o astfel de notă In limba romlnă ca să vedem cum sună: „T&xpaţ, poopaviorl x^pa?” = „ţară, In romlneşte X“Pa (ţară)" (p. 29). substantivele trebuiau date la nominativ şi nu la genitiv, hi felul următor : „T&xpcc poupavix'i) = x<î>P« [(ţară cuvint romlnesc = x<&pa). Se pare că autorii noii ediţii a Legiuirii Carageaau intlmpinato oarecare greutate In redactarea notelor greceşti din subsol şi de aceea uneori au Înlocuit limba greacă cu cea latină, fiindcă altfel nu se poate explica dece au utilizat şi limba latină, prezentînd astfel un subsol Împestriţat. 1 „Fel de acţiune” se subînţelege, fiindcă a fost vorba în paragraful anterior. 2 D. Russo, op. cil., p. 603 — 604. www.dacoromamca.ro 13 DISCUŢII 191 în concluzie, avem de adăugat următoarele : colectivul pentru vechiul drept romînesc al Academiei R.P.R. a depus o muncă intensă să copieze şi să publice textul celor două manuscrise, romînesc şi grecesc, al Legiuirii Caragea şi să întocmească un aparat critic, care după cum se ştie, e un lucru destul de dificil. După părerea noastră, însă, era mai bine dacă, în locul aparatului critic, colectivul traducea textul grecesc al Legiuirii In limba romînă.J Cu ajutorul celor trei texte, credem că cercetătorii romlni ar fi putut mai bine singuri să-şi dea seama de deosebirile dintre cele două versiuni. în felul acesta colectivul ar fi muncit mai puţin. în orice caz trebuie accentuat că graţie colectivului pentru vechiul drept romînesc al Acade- miei R.P.R. avem astăzi pentru prima dată, după 1818, o nouă ediţie a Legiuirii Caragea, pe baza manuscriselor originale, şi nu după tipăriturile din 1818, precum şi „legiuirile şi dispoziţiunile modificatoare, completatoare şi interpretative" ale Legiuirii de mai tlrziu, toate adunate cu multă trudă, pentru care se cuvine toată recunoştinţa noastră. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1, 1957 PE MARGINEA STUDIULUI «DESPRE MIŞCAREA CONDUSĂ DE ŢARUL IOVAN (1526—1527)» de GH. DUZINCHEVICP DE V. CURTICĂPEANU Bazindu-se pe o largă documentaţie, autorul Îşi propune să Înfăţişeze In acest interesant şi erudit articol desfăşurarea evenimentelor legate de numele Iui Iovan Nenada, sau „Iovan Ţarul”, ori „Ţarul Negru”, cum e cunoscut In istoria anilor 1526—1527, reuşind astfel să depăşească, din acest punct de vedere, toate scrierile In limba romlnă de ptnă acum, consacrate acestei probleme. Autorul examinează în treacăt (p.145) părerile diferiţilor istorici în ceea ce priveşte apre- cierea caracterului răscoalei din timpul lui Iovan Nenada, şi, spre deosebire de aceştia, susţine că în cazul de faţă nu avem de-a face cu „o mişcare ţărănească cu pronunţat caracter con- fesional ortodox” (N. lorga), nici cu ,,o mişcare ţărănească cu caracter mistic - religios şi social” (Trîpcea). în continuare arată că unele fapte...nu ne permit să socotim mişcarea condusă de Iovan ca o răscoală a ţăranilorjromîni şi unguri, care ar fi fost numai „susţinuţi de ţăranii slrbi”, aşa cum se susţine în Istoria R.P.R. (manual unic, ed. 1952, p. 163). Pornind de pe alte baze de cercetare şi avînd la îndemlnă o documentaţie mai bogată, au- torul a reuşit să ajungă la alte concluzii. Principala concluzie care se desprinde din această lucrare este că în cazul evenimentelor •din 1526—1527 nu poate fi vorba de o răscoală ţărănească cu caracter social (p. 145 şi urm)- Ni se pare însă curios tocmai raportul dintre prima parte a lucrării — partea’documentară - şi partea a doua — concluziile ; ceea ce reiese cu prisosinţă din partea documentară se infirmă In partea finală (concluzii), fapt care produce o nedumerire pentru cititor. Să vedem în ce măsură concluziile autorului se bazează pe materialul documentar referitor la evenimentele din 1526 — 1527. Pentru a putea desprinde esenţialul din nenumăratele fapte şi întîmplări legate de „Ţarul Iovan” şi răscoala lui, e necesar să căutăm să rezolvăm unele între- bări : cine participă la această răscoală şi ce urmăresc răsculaţii; în ce Împrejurări izbucneşte răscoala, cit ţine şi ce urmări are ? La unele dintre aceste întrebări răspunde Însuşi autorul în prima parte a lucrării sale; la p. 133, autorul subliniază că în jurul lui Iovan s-au adunat: slrbi, romlni, slovaci, bulgari, unguri t * Apărut în „Studii”, nr. 6,1956, p. 13—148. www.dacaromanicaj'o 1$. Studii 1 194 DISCDTn 2 astfel Incit cu această oaste putea să rivalizeze cu Zâpolyai şi Ferdinand. Răsculaţii produc mari tulburări In Ungaria şi Transilvania. Fireşte, nu trebuie să ne Închipuim că e vorba de izbucniri răzleţe şi spontane, de proporţii mici. „In curlnd, miile de oameni adunaţi In jurul lui Iovan au crescut mult, jefuirea nobililor s-a transformat în jefuire generală ”(p. 135). In descrierea faptelor, autorul arată că : romlnii şi ungurii clţi se vor fi strlns In jurul lui lovan, erau atraşi de o viaţă liberă lntr-o armată populară care se Întreţinea din jefuirea, In spe- cial, a nobililor, ca răzbunare contra Împilării seculare. Ţărănimea, In conştiinţa căreia era Încă vie amintirea răscoalei slngeroase condusă de Doja (1514), se adună acum din nou, cu speranţele vechi renăscute, lingă acel care credea că o va scăpa de sarcinile iobăgiei. cu nădejdea poate că In viitor i se va da posibilitatea unei vieţi mai bune, uşurată de greutăţile unei fiscalităţi apăsătoare (p. 135). Se afirmă apoi In partea finală că „Intre acţiunea lui Iovan ţarul şi răscoalele din 1437,. 1514 nu avem nimic asemănător : în cazul acestor răscoale ţărănimea luptă disperat cu nobilimea. Îşi manifestă din plin solidaritatea de clasă, pune condiţii şi semnează tratate ; apoi, după ambele răscoale, urmează represiunea, pe cită vreme In cazul răscoalei conduse de Iovan Ţarul, nu Intll- nim aşa ceva” (p. 146). Dacă considerăm propriile sublinieri ale autorului din prima parte a lucrării, vedem că „soli- daritatea” de clasă e’prezentă * * i In cazul răscoalei conduse de Iovan, din moment ce „jefuirea nobi- lilor se transformă In jefuire generală” (p. 135) pentru că ţăranii luptă cu toţii pentru acelaşi scop. E adevărat, documentele cunoscute nu atestă cazuri In care să se fi pus condiţii de ţărănime, nici In care să se fi semnat tratate. Aceasta ar fi o condiţie esenţială? In toate răscoalele ţărăneşti s-au pus condiţii şi s-au semnat tratate ? După răscoala lui Iovan Nenada n-au urmat represalii, dar trebuie să avem în vedere că In 1526 nici Ungar'a, n’ci Transilvania nu se mai găseau în situaţia în care erau în 1437 sau 1514. Anul 1526 a lăsat o Ungarie sfărlmată, cu o nobilime măcelărită şi înnecată la Mohâcs, şi o Tran- silvanie slăbită şi măcinată în interior. Atît Ferdinand cît şi regele Zâpolyai erau bucuroşi că răscoala s-a terminat şi abia aşteptau să se liniştească vremurile tulburi de care se ’săturaseră. Ni se pare că autorul limitează atît cadrul cît şi scopul acestei răscoale ţărăneşti, clnd sus- ţine că „mişcarea condusă de Iovan a fost o mişcare a slrbilor cu scopul creării condiţiilor nece- sare ducerii luptei cu turcii”, şi că „Iovan a mobilizat pe conaţionalii săi pentru această luptă”' şi consideră că aşa se şi termină mişcarea. Cu greu ne-am putea închipui o răscoală pornită şi continuată numai de o populaţie refu- giată dintr-o ţară vecină, care, la drept vorbind, nici nu cunoştea locurile şi nici nu s-ar fi putut deda la acţiuni mai largi împotriva nobililor feudali. Referindu-se la această problemă, B. F. Porşnev subliniază că în feudalism „răscoalele se transmit mult mai uşor în regiunile populate de acelaşi popor, declt in regiuni învecinate, locuite de alt popor” Înaintînd spre Transilvania, răsculaţii devastează şi săvîrşesc cruzimi în rlndurile nobilimii, cu atît mai mari cu cît ţărănimea din Transilvania se alătură de îndată celor veniţi din Ungaria. „Cu cit înaintau.ln interiorul Transilvaniei, rlndurile răsculaţilor se îngroşau, căci după cum spune voievodul ţării, romlnii din Transilvania erau cu mult mai numeroşi decît sîrbii în Ungaria şl aveau aceeaşi lege cu sîrbii” *. „Toată ţărănimea din părţile Banatului şi ale Haţegului s-a ridicat împotriva nobilimii deoarece scrisorile trimise prin oamenii lui Iovan Nenada ajungeau, fie în mod public, fie în. 1 B. F. Porşnev, Esenfa statului feudal, în „Studii”, nr. 1, 1951, p. 123. * Hurmuzaki, XV, p. 296; Ştefan Pascu, Răscoale ţărăneşti tn Transilvania, Cluj, 1947, p. 128. www.dacaromanicajo 3 DISCUŢII 195 ascuns, la cunoştinţa poporului, căruia i se promitea eliberarea «de cruzimea domnilor şi a nobililor» K Amintim câ In condiţii asemănătoare a Început şi răscoala lui Doja pe clmpia de la Râkos, tai scopul pornirii unei cruciade. Dar cum s-a sflrşit ? Curlnd după Începere, „cruciada Îşi pierde caracterul iniţial lulnd un aspect exclusiv social” 1 2 *. Incontestabil că Iovan, In fruntea populaţiei sirbe, refugiată In nordul Dunării, nutrea glndul „răzbunării Împotriva turcilor”, dar mişcării lui se alătură mase largi, şi, o dată cu aceasta, şl direcţia mişcării Îşi schimbă ţinta, natural dictlnd elementul dominant, In cazul de faţă ţărănimea, care In scurt timp ajuiţge la 12 000. Din acest moment, nu turcii slnt duşmanul care urma să fie atacat, ci feudalitatea In general, reprezentată prin nobili şi cei doi reprezentanţi ai ei: Ferdinand şi Zâpolyai. Cu nobilii se răfuiesc ţăranii şi Iovan ; cu Zâpolyai şi Ferdinand se răfuieşte Iovan pe rlnd, iar aceştia clnd se văd In pericol, deşi duşmani de moarte, luptă la disperare şi unul şi altul Împotriva lui Iovan. Cit ţine răzmeriţa ţărănească? Un răspuns exact nu se poate da, pentru că, In ceea ce priveşte izbucnirea ei, părerile slnt Împărţite. Unii istorici susţin că răscoala Începe Înaintea dezastrului de la Mohâcs (29 aug. 1526) şi consideră că una dintre cauzele Infrlngerii Ungariei a fost tocmai neparticiparea ţăranilor la această luptă. Alţii, printre care şi autorul lucrării, consideră că răscoala Începe după 29 august 1526. In tot cazul, răscoala, Începută Înainte sau după Mohâcs, durează plnă In iulie anul urmă- tor, deci aproape un an, sau ceva mai mult de un an. Pericolul pe care-1 prezenta această răs- coală pentru nobilimea feudală rezultă din măsurile luate de conducătorii ţării. Regele Ioan Zâpolyai, voievodul Transilvaniei Petru Perdnyi, vicevoievodul Nicolae de Macedonia, epis- copul de Alba-Iulia| Ioan Statileus fac apeluri disperate In toate părţile pentru a organiza cit mai In grabă o armată care să poată opune rezistenţă eficace ţăranilor răsculaţi. Momentul pornirii răscoalei prezintă o importanţă deosebită pentru cercetători. Dacă răscoala a Început Înainte de dezastrul de la Mohâcs, e o dovadă In plus că această grea Infrlngere a Ungariei a fost cauzată In mare măsură şi de tulburările ţărăneşti. Era firesc ca Ungaria feudală să nu mai poată ţine piept pericolului extern atlta timp cit frămlntările in- terne, transformate Io acţiuni de amploare, atentau la Însăşi existenţa statului feudal şi a repre- zentanţilor săi. Lucrurile se petrec la fel şi in alte state din Europa. In secolul al XV-lea puter- nicul stat burgund a Început să decadă „şi a fost Împărţit Intr-o perioadă clnd mişcările ţărăneşti şi orăşeneşti creşteau serios” 8. Dacă Începutul răscoalei poate fi considerat In timpul sau după dezastrul de la Mohâcs, şi In acest caz avem o dovadă că ţărănimea a proiitat de momentul slăbiciunii puterii centrale şi a pornit să se elibereze de exploatare. Există exemple multiple de acest fel In istoria ţărilor din Europa. In secolul al XVII-lea, In Spania vlăguită de războaie, au fost posibile o serie de răscoale ţărăneşti, care au pregătit desprinderea Cataloniei, Portugaliei şi a altor provincii anexate. Acum Încep răscoalele puternice Împotriva jandarmului slăbit4. Autorul, vorbind despre Iovan, arată că „manifestările acestuia nu slnt proprii unui conducător de răscoale, pentru că nu cere niciodată ceva pentru uşurarea ţărănimii". In afară de acesata; el „ a lăsat să i se atribuie o ascendenţă nobilă” (p. 147). Intr-adevăr, din documente nu reiese că Iovan Nenada ar fi cerut ceva pentru uşurarea soar- tei ţăranilor, dar manifestările lui 11 aşază alături de ei, Împotriva nobililor; el lua de la nobili 1 Historien von Hieronymus Ostermayer, 1526 — 1527, In Quellen zur Geschichte der Sladl Kronsladt, IV, p. 497; Ştefan Pascu, op. cit., p. 128. 2 Jbidem, p. 119. * ff. B. F. Porşnev,ln„Studii",nr. l,1951,p. 128 . 4 Jbidem. www.dacoromanica.ro 196 DISCUŢII 4 fi dădea ţăranilor, omora nobili şi „nenobili" (e vorba de oamenii nobililor). E Intr-o continuă iuptă cu nobilii Torok Bâlint, Csâky şi In general cu toţi nobilii din Bâcska unde stăplnea; pe nobilii „de pe Mureş, jud. Arad, li distruge... Împărţind pămlnt slrbilor săi" ^Fireşte, nu dădea pămtnt numai ostaşilor slrbi care luptau In permanenţă cu el, ci şi localnicilor, ţăranilor care lucrau pămlntul,adică romlnilor şi ungurilor. Faptul că Iovan „a lăsat să i se atribuie o ascendenţă nobilă" nu denotă [numaideclt că n-ar fi putut conduce o răscoală ţărănească. Cam aşa s-au Intlmplat lucrurile şi tn cazul „răscoalei ţăranilor" de sub conducerea lui Muha (1490). Pe acesta „unele izvoare 11 numesc ţăran, altele «domn» (nobil, probabil din mica nobilime»)1 2 *. Gb. Doja era mic nobil. Aceasta era mentali- tatea epocii, Conducătorii ţineaţi să se impună. Emeli an Pugaciov, pentru a putea organiza o acţiunedemari proporţii,s-a dat drept Petru al III-lea In faţa ţăranilor ruşi, care abia aşteptau momentul unei răscoale Împotriva exploatării. Ba mai mult, ţăranii ruşi considerau duşmani numai pe nobili nu şi pe ţar. De aceea, uciderea lui Petru al IlI-le^nu era văzută cu ochi buni de către ţărani. Se zvonea ci. Petru al III-lea a scăpat cu viaţă; Încă Înainte de Pugaciov au apărut impostori, care se dădeau fiecare drept Petru al III-lea şi Încercau să se pună In fruntea unor mişcări populare s. ' De altfel, nici planurile personale şi nici comportarea lui Iovan nu interesează prea mult In asemenea Împrejurări, căci o dată acţiunea pornită, In condiţii attt de favorabile unui război ţărănesc Împotriva asupririi feudale, conducătorul nici n-o mai poate canaliza pe făgaşul dorit de cl. Masele Îşi croiesc singure drumul dorit. Acţiunea ţăranilor conduşi de Iovan se desfăşoară pe un teritoriu vast. De la Lipova la Tokay şi apoi spre sud, In Banatul sirbesc, la Subotiţa şi de aici in /Transilvania spre Alba-Iulia,' deci attt teritoriul Ungariei dt şi cel al Transilvaniei este tmplnzit şi străbătut de ţărani răsculaţi. Aceştia au zguduit puternic] orlrtduirea feudală] din Ungaria şi Transilvania. ★ In Încheiere, considerăm că răscoala din 1526 este una dintre importantele răscoale ţâră. neşti, care a atins teritoriul ţării noastre In secolul al XVI-lea, secol In care pericolul otoman se făcea simţit tot mai mult In Europa. Era firesc ca lupta popoarelor din părţile dunărene ale Europei Împotriva acestui pericol să se Împletească cu lupta maselor Împotriva exploatării in~ terne. Anul 1526 este un an de mari frămlntări sociale. Încă „In ianuarie 1525 toată regiunea dintre Dunăre, Rin şi Lech era în plină fierbere, iar In februarie izbucni furtuna"4. Neîndoios că avlnd In faţă pericolul otoman care Însemna pentru masele populare un nou jug şi care conso- li da pe cel intern şi aşa destul de greu, Iovan Nenada a găsit prilejul potrivit pentru a organiza o acţiune împotriva reprezentanţilor din Ungaria şi Transilvania a unei politici de supunere faţă de turci (I. Zâpolyai), acţiune care se răsfrlnge apoi din plin asupra reprezentanţilor feudali- tăţii : nobilii. „Marile succese ale lui Iovan au fost obţinute tocmai datorită faptului că masele erau con- ştiente de scopul nemijlocit al iup/ei(subIiniereanoastră) şi depuneau toate eforturile pentru aţin* gerea acestui scop” B. 1 Cit. după Czimăr Kâroly, Csernie Iovan [Iovan cel Negru], p. 670. * Apud P. P. Panaitescu, In „Studii”, nr. 1, 1956, p. 179, citat după Siborus Naker, In Scriplores rerum Prussicarum, V, p. 306. * Cf. M. V. Jijka, Emelian Pugaciov, Ed. de stat pentru literatură ştiinţifică, 1953 p. 19. 4 Fr. Engels, Războiul ţărănesc german, Ed. P.M.R., 1950, p. 19. 4 Hislorija naroda Jugoslavije [Istoria popoarelor Iugoslaviei], voi. I, Zagreb, MCMLIII, Ed. Cartea şcolară, p. 485. www.dacoramamcajo 5 DISCUŢII 197 Sub steagul lui se ridică : sîrbi, romlni, unguri,secui şi chiar bulgari1 2, ceea ce denotă că miş- carea lui Iovan ţarul e o mişcare ţărănească de largi proporţii, la care au participat elemente populare şi In special ţărani asupriţi din regiunea cursului mijlociu al Dunării. Prilejul! l-au găsit In sclnteia aprinsă de lovan Nenada şi, indiferent de scopul acestuia, mişcarea a fost dusă mai departe de ei, imprimlndu-i un alt conţinut şi dlndu-i poate o amploare nebănuită de cel care o Începuse. Istoricii iugoslavi contemporani, vorbind despre această proeminentă figură populară— Iovan Ţarul —arată că „el a reuşit să strlngă masele prin aceea că le-a deschis' perpectivele vieţii libere pe moşiile care urmau a fi luate de la feudalii maghiari. De aceea masele de sub conducerea sa duceau lupte necruţătoare împotriva nobilimii asupritoare şi astfel imprimau mişcării un caracter social” * (sublinierea noastră). 1 Szentklâray I. Leoelek Csernoevics Nenada (Ivan Czar) a „Fekele Ember” tortinetihez [Scrisori cu privire la istoria lui Cernovici Nenada (ţarul Iovan) „Omul Negru”], în Torlinelmi- lăr, 1885, p. 507-508. 2 Istoria popoarelor Iugoslaviei, voi. I, p. 484—485. www.dacoromamca.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul X, nr. 1, 1957 ISTORIOGRAFI^ DATE CU PRIVIRE LA PROBLEMA RELAŢIILOR FEUDALE PE TERITORIUL ŢĂRII ROMÎNEŞTI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÎNEASCĂ* DE ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU Studii care să Înfăţişeze dezvoltarea ştiinţei istorice din ţara noastră, sauţcare să fie consa- crate istoriografiei unor probleme importante ale istoriei noastre, lipsesc In genere la noi. Deşi necesitatea acestei lucrări se simte In mod deosebit, In afară de unele lucrări sumare care s-au făcut în acest sens In trecut1, nu există Încă o lucrare care să examineze In mod critic creaţia is- torică, aă scoată In relief elementele ei pozitive, să arate, acolo unde este cazul, orientarea anti- ştiinţifică, idealistă a istoriografiei burgheze. Aceasta se impune cu atlt mai mult astăzi cind direcţia nouă, ştiinţifică, In istoriografia noastră, care se dezvoltă pe fiecare zi, departe de a nega, caută că valorifice şi să ducă mai departe datele progresiste ale istoriografiei noastre vechi. Studiul de faţă este un Început In această direcţie. El Îşi propune să schiţeze poziţia istorio- grafiei rqmlneşti faţă de problema relaţiilor feudale, a feudalismului pe teritoriul Ţării Romlneştl urmăreşte să dea o viziune de ansamblu asupfa chipului In care a fost şi este privită această pro- blemă In istoriografia romlnească. O prezentare detaliată a diverselor curente şi şcoli In istoriografia romlnească In starea ac- tuală a cercetărilor fiind greu de făcut, ea va constitui obiectul unor cercetări ulterioare. Trebuie să spunem de la Început că istoriografia burgheză romlnească, preocupată mai mult de prezentarea faptelor politice, a neglijat sau a acordat puţină atenţie problemelor de istorie social-economică ; In cazurile In care aceste probleme au constituit totuşi obiect de studiu, ele au fost prezentate de cele mai multe ori In mod denaturat. tn dosul „obiectivităţii ştiinţifice”, afişată de istoriografia burgheză, se ascundea adeseori falsificarea procesului istoric care a avut loc pe teritoriul Romtniei. * Acest articol reprezintă capitolul introductiv al lucrării de dizertaţie. 1 C. C. Giurescu, Consideraţii asupra istoriografiei romtneşti tn ultimii douăzeci de, ani, «xtras din „Revista istorică”, an XII. nr. 79, iul-sept. 1926, Vălenii de Munte, 1926 A. V. Boldur, Ştiinţa istorică romtnă tn ultimii 25 ani, Iaşi, 1946. www.dacaromanicajo 200 ISTOBIO OHAPIE 2 Toate aceste fapte fac ca cercetarea problemelor social-economice din trecutul Homtnlei să nu poată fi concepută, fără o atitudine critică faţă de ce s-a scris In trecut, fără a dezvălui denaturările istoricienilor burghezi In tratarea acestor probleme. Luarea de poziţie Împotriva denaturărilor istoricilor burghezi nu Înseamnă cituşi de puţin o minimalizare a aportului pe care l-au adus parte din ei la lămurirea trecutului nostru. Părţile pozitive din studiile lor — aşa cum s-a arătat— constituie un bun ciştigat al istoriografiei romi- heşti, o bază pe care se pot dezvolta actuale şi viitoare studii istorice. ★ Vorbind de problema feudalismului pe teritoriul Ţării Romlneşti, trebuie să facem remarcai căeanuafostprivită In chip uniform Inistoriografia noastră. Unii istorici nici măcar nu au pus-o ; alţii s-au străduit să o nege, considerlnd că la noi au fost cu totul alte condiţii social-economice declt In Apus, că boierimea ţărilor romlne nu era proprietara de pămint In felul şi In Înţelesul In care stăplneau pămlntul proprietarii feudali din Apus *. In cazurile In care s-a admis existenţa feudalismului pe teritoriul Romlniei, neexistlnd in genferal Înţelegere clară a noţiunii şi Însemnă- tăţii ei In procesul istoric, s-a crezut că feudalismul la noi este rezultatul unei influenţe dinafară, din Apus* 9. Reduclnd noţiunea de feudalism la aspectul său formal, suprastructural, istoricii, sau istoricii vechiului drept romlnesc, au prezentat feudalismul de la noi ca fiind o] imitaţie, transmisă prin unguri, după cel apusean9. Admiţlnd existenţa feudalismului pe teritoriul Ţării Romlneşti, parte din istorici au căutat să arate totuşi că nu poate fi vorba de acest lucru declt tîrziu, odată cu sflrşitul secolului al XVI-lea, mulţi dintre ei Inclinlnd chiar să creadă că feudalismul la noi a fost rezultatul unei legiferări de sus, a domniei lui Mihai Viteazul*. Acestea fiind, In general vorbind, unele variante ale felului In care istoricii noştri au văzut problema feudalismului pe teritoriul Romlniei, Încercăm In cele ce urmează să Încadrăm !n timp- concepţiile diferiţilor istorici ai problemei şi să stabilim etapele evoluţiei glndirii istorice faţă de problema respectivă. Vom Încadra lntr-o anumită etapă, se Înţelege, pe istoricii mai de seamă ale căror lucrări au rămas. Nu vom expune părerile tuturor istoricilor, aceasta depăşind cadrul sarcinilor studiului nostru, studiu cu caracter general.] 1. N. Bălcescu Perioada de avlnt revoluţionar 1840—1848 marchează un salt şi In domeniul glndirii isto- rice. Datorită lucrărilor lui N. Bălcescu, ştiinţa istorică din Ţara Romlnească face In această vreme un serios pas Înainte. Revoluţionar democrat, N. Bălcescu este primul nostru istoric social. Familiarizat In bună parte cu izvoarele noastre istorice, cititor pasionat al istoriei generale,. 1 N. Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, ed. a IlI-a, Vălenii de Munte, 1932. Introducere ; Idem, Constatări istorice cu privire la viata agrară a romînilor. Buc., 1908; I. C. Filitti, Evoluţia claselor sociale întrecutul principatelor romtne, In. „Arhiva pentru ştiinţă şi re- formă socială”, an. V, (1924), nr, 3—4, p. 345; Gr. A. Basarabeanu, Proprietatea rurală In Romlnia, Buc., 1935 p. 5. 9 N. Iorga, Le caractire commun des institutions du Sud-Est de l’Europe, Paris, 1929, p. 67-68. * D. D. Mototolescu, Originea proprietăţii romtne. Plectnd de la cele mai vechi popoare pomenite pe pămlntul Romtniei pînă la începutul sec. XVI, Buc., 1910, p, 23—24. * Al. Papadopol-Calimah, Dezrobirea ţăranilor In Moldova, In „Conv.literare”, XXI(1887> p. 6; R. Rosetti, Pămlntul, sătenii şi stăptnii In Moldova, Buc., 1907, p. 257; N.Iorga, Geschichte des rumănischen Volkes, 1905, II, p. 88; (aceleaşi idei repetate de N. Iorga şi In alte lucrări)- ~ www.dacoromanica.ro 3 ISTORIOGEACTB 201 Nicolae Bălcescu are pentru vremea sa o concepţie istorică Înaintată, Purtător de cuvlnt al in- tereselor ţărănimii, luptător activ pentru zdrobirea pe cale revoluţionară a regimului feuda], el se apropie prin ideile noi pe care le cuprind studiile sale de concepţia materialistă a istoriei, Con- ceplnd procesul istoric ca pe un proces ce are loc după anumite legi, acordlnd o importanţă deo- sebită factorului „popor” in istorie, Nicolae Bălcescu pune bazele studierii ştiinţifice a istoriei noastre. Opunînd istoriei p ersonalităţilor istoria poporului, Nicolae Bălcescu arată că istoria „na trebuie să fie numai ca un şir de oarecare intlmplări politice sau militare uscate ... nu trebuie să se ocupe numai de oarecare persoane privilegiate, dar să ne arate poporul romin cu instituţiile, ideile, sentimentele şi obiceiurile lui, în deosebite veacuri" l. Procesul istoric, după Bălcescu, nu e un proces static, ci în mişcare, în dezvoltare. El vorbeşte de problema succesiunii orlnduirilor sociale, a trecerii de la o fază de dezvoltare a socie- tăţii la alta. „Poporul — scrie N. Bălcescu — din rob se preface în serf, apoi proletar, apoi posesor şi acum asvîrle cea din urmă exploatare şi este a se face proprietar. Şi fiecare din aceste transformaţii succesive a fost un progres pe lingă starea de mai înainte şi a născut un progres"*. Dezvoltarea de la o treaptă inferioară către alta superioară, arată N. Bălcescu, se face în virtutea legii progresului, progres care nu poate fi împiedicat de nimeni. „Tiranii — subliniază el — pot îndoi cruzimile, pot întrebuinţa puterea lor pentru a opri progresul. Nu vor izbuti nicio- dată”». Holul istoriei, In cOicepţia lui N, Bălcescu, este de „a arăta, a demonstra transformaţi» continuă, mişcarea progresivă a omenirii .. . supt toate formele ... în timp şi în spaţiu”*. Mişcarea, dezvoltarea societăţii, nu are loc de la sine, nu este o mişcare lină, fără zguduituri. N, Bălcescu scoate în relief rolul luptei de clasă în istorie, vede în istoria omenirii, „istoria luptei necontenite a dreptului contra tiraniei, a unei clase desmoştenite de dreptul său în contra uzurpa- torilor, luptă arzătoare, fără sfîrşit, care va dura dnd nu va mai fi umbră de tiranie” ^ N. Bălcescu, deşi aduce o serie de date juste In interpretarea procesului istoric, nu rupe complet cu înţelegerea idealistă a istoriei *. Limitele în gîndirea lui istorică Îşi găsesc explicaţia, pe de o parte, în condiţiile social-econo- mice ale ţ&rii noastre din acea vreme, şi pe de altă parte în faptul că el este tributar ideologilor burghezi, lui J. Michelet în mod special, care a exercitat asupra sa o deosebiţă influenţă. Această influenţă nu l-a împiedicat Insă pe N. Bălcescu ca, văzlnd procesul istoric de pe o poziţie revo- luţionar-democratică şi aducînd elemente materialiste in înţelegerea acestuia, să se îndrepte vădit către concepţia materialismului istoric. Concepţia istorică general progresistă a lui N, Bălcescu, orizontul său larg, pătrunderea destul de adîncă a procesului istoric, a făcut ca el să se apropie în explicarea diferitelor fenomene istorice, de explicarea lor actuală, marxistă. 1 2 * * * * * 8 1 N. Bălcescu, Opere, voi. I, Ed. Acad. R.P.R., 1953, p. 59. 2 Jbidem, p. 310. » Ibidem, p. 326. N. Bălcescu înţelege prin „progres", ca şi revoluţionarii democraţi ruşi. ca şi Belinski, d ezvoltarea organică a unui fenomen, dezvoltare care se aplică fenomenelor care au istorie, care face ca un fenomen să fie în chip necesar rezultatul altui fenomen precedent, expli- clndu-se prin acesta. Dezvoltarea organică dă soliditate noului fenomen, care nu poate fi împie- decat să apară, după cum nu poate fi Împiedecată Însăşi dezvoltarea organică (cf. V.G. Belinski. Pagini alese, voi. II, Ed. de stat pentru literatură şi artă, Buc., 1953). ■ * N. Bălcescu Opere voi., II, Ed. Acad. R.P.R., Buc., 1953, p. 10. 8 Idem, voi. I, p. 324—325. , 8 Providenţa, după el, este forţa care dirijează mersul omenirii, „Sub ochiul ei şi după legile şi către ţinta hotărîtă de dînsa mai înainte, scrie Bălcescu, omenirea înaintează în evoluţiile sale istorice” (Ibidem, II, p. 10). www.dacoromanica.ro -202 ISTOBIOGRAFIE 4 Jn problema feudalismului pe teritoriul Ţării Romlneşti, N, Bălcescu a avut o clarviziune •cum n-a avut nici un alt istoric romln plnă la el şi nici după el, plnă astăzi. înfocat patriot, aprig luptător Împotriva regimului feudal, N. Bălcescu remarcă dinamica procesului istoric, consideră că faţă de robia antică, servajul (feudalismul.—n.n.) constituie un progres. Deşi este vorba tot de o exploatare a omului — arată el — această exploatare a fost „mai puţin crudă, mai puţin absolută” l. N. Bălcescu are o Înţelegere justă a proprietăţii feudale pe care o examinează ca o supra- punere de drepturi.„Pe fiecare proprietate, scrie el. se află pe o parte din acelaşi pămlnt doi coproprietari ereditari: proprietarul nominal şi ţăranul.. . posesor. Dreptul de proprietate al acestuia este aşa de puternic ca şi al celuilalt” ®. Căutlnd să lămurească originea acestei suprapuneri de drepturi, cu alte cuvinte originea relaţiilor feudale, N. Bălcescu ia atitudine Împotriva acelora care susţineau că relaţiile feudale au fost introduse In Ţara Bomlnească ca urmare a supunerii populaţiei locale de către elemente venite din Transilvania. Argumentlnd că Radu Negru In Ţara Rominească şi Dragoş-vodă In Moldova n-au putut veni ca nişte cuceritori, N. Bălcescu adaugă că „ei nici n-au putut robi, n-au putut deposeda un popor Întreg ... Feudalitatea — Încheie el — nu se putu introduce In ţară ■cu aceşti domni”®. Amintind de diploma loaniţilor (1247), N. Bălcescu arată că o stratificare socială a existat In Ţara Rominească Încă Înainte de data la care cronicele amintesc de descălecarea lui Radu Negru*, adică Înainte de Întemeierea domniei Ţării Romlneşti. Perioada migraţiei popoarelor, observă N. Bălcescu, este perioada clnd „robii romani se transformară pretutindeni In robi ai pâmrntului”5. Nicolae Bălcescu nu lămureşte Insă cum a avut loc această transformare şi modul In care au apărut relaţiile de tip feudal. El face observaţia justă că la noi, ca de altfel In toată Europa, „robia (servajul—n.n.) este o consecinţă neapărată a sistemii de clacă; ea totdeauna alnsoţit-o sau a venit îndată după dînsa” 8, N. Bălcescu nu merge însă mai departe, nu arată cum ţăranii ajung a fi obligaţi să presteze clacă pentru feudal, să devină prin aceasta aserviţi. Teoria lui că stabilirea relaţiilor de tip feudal în ţările noastre ar fi avut loc pe calea migraţiunii, a venirii de coloni din ţările vecine, nu se poate susţine7. Dacă N. Bălcescu nu are o înţelegere destul de clară In legătură cu începuturile relaţiilor feudale, cu apariţia feudalismului pe teritoriul Ţării Romlneşti, el face In schimb o sugestivă ex- punere a particularităţilor regimului feudal. Deosebit de plastic reliefează el cele două clase sociale ■de bază din feudalism : de o parte cîţiva care „posedă tot, iau tot, mîncă tot”, iar de altă parte „mulţimea, lipsită chiar de cele necesare ale Vieţi” 8. N, Bălcescu găseşte că exploatarea feudală este rezultatul dependenţei ţăranului de boier, de feudal. Această dependenţă se explică prin aceea că producătorul direct, ţăranul', este lipsit 1 2 * * * 6 7 8 1 N. Bălcescu, Opere, voi. I, p, 253. 2 Ibidem, p. 261. 8 Ibidem, p. 137. * Ibidem, p. 136. 6 Idem, voi. II, p. 14. 6 Idem, voi, I, ţ), 137, 252, Această afirmaţie a lui Bălcescu este confirmată pentru ţările romlne şi de Marx (Capitalul, voi. I, ed. P.M.R., p, 232); cf. C. Ionescu-Gulian, Concep- fia filozofică a lui N, Bălcescu, în Studii şi referate despre N. Bălcescu, \ol. I, Ed. Acad. R.P.R., 1953, p. 56. 7 N. Bălcescu, Opere, voi. I, p. 252 ; voi II, p. 14 ; cf. V. Ionescu, Problema agrară Ui ■opera lui N. Bălcescu, In „Probleme economice”, nr. 8, 1955, p. 88—89. 8 N, Bălcescu, Opere, voi, 1 p, 277 www.dacoromanica.ro 5 I8T0BI0QRAITE 203 de mijloacele de producţie care se află In mina feudalului, ... „proprietar nu numai peste pămtnt, remarcă Bălcescu, dar şi peste tot ce slujea a-1 exploata” 1. N. Bălcescu Înţelege că procesul de Intrărire a dominaţiei boierimii este paralel cu procesul de aservire a ţărănimii. „Puterea şi fericirea boierimii, scrie el, se Întemeiază pe robirea poporului- Boierimea, adaugă N. Bălcescu, nu se mulţumeşte numai a concentra In mlinile sale toate drepturile politice, a organiza statul boieresc, dar Încă preface rlnduiala economică, Înghiţind proprietăţile mici ale ţăranilor In proprietăţile cele mari şi robeşte pe popor, pămtntului” 2. N. Bălcescu scoate In relief că „nu munca, nici rodul ei, ci un şir de spoliaţii succesive slnt origina proprietăţilor mari In ţările noastre” 3 şi examinează cauzele care au dus la exproprierea micilor producători şi la aservirea lor 4. Remarcabil In concepţia lui Bălcescu despre feudalism In Ţara Rominească este faptul că el Înţelege feudalismul In dezvoltare, că deosebeşte două faze distincte In evoluţia lui şi anume : prima plnă la Mihai Viteazul, a doua după el. Schimbarea survenită In situaţia juridică a ţărănimii la sflrşitul sec. al XVI-lea, legarea ţăranilor de glie, constituie, după N. Bălcescu, elementul ce desparte o fază de alta. Deşi N. Bălcescu nu analizează In mod deosebit transformările social-economice care au loc In structura statului feudal la sflrşitul sec. al XVI-lea, transformări menite să explice agra- varea situaţiei juridice a ţărănimii, el constată că In această vreme se generalizează, se desăvlr- şeşte regimul feudal In ţara noastră5 *. N. Bălcescu leagă desăvtrşirea procesului de feudalizare In Ţara Rominească de „aşezămlntul lui Mihai Viteazul”, care, scrie el, „fu cel dinţii domn care legiui ca fiecare ţăran, pe a cui moşie se va afla atunci, acolo să rămlie rumln veşnic” 8. Examinlnd consecinţele ce decurg din faptul că ţărănimea pierde la sflrşitul sec. al XVI-lea dreptul de strămutare, devine legată de glie, N. Bălcescu scoate In evidenţă accentuarea contra- dicţiilor de clasă In Ţara Rominească. „De atunci, de la Mihai Viteazul, spune el, ţara se Împărţi In două tabere vrăjmaşe, avlnd interesuri Împotrivite”7. Departe de a Înţelege că numai de la Mihai Viteazul există contradicţii de clasă, N. Bălcescu subliniază prin aceasta că mai ales după Mihai Viteazul s-a adlncit prăpastia Intre ţărani şi feudali. Făclnd distincţie Intre servaj (şerbie) In general şi legarea de glie8 (ediţia a doua a iobăgiei, cum o numeşte Fr. Engels) stadiu nou In dezvoltarea feudalismului.' care se manifestă In Ţara Rominească către sflrşitul sec. al XVI-lea şi care este legalizată de Mihai Viteazul, N. Bălcescu caută să arate că legarea de glie a Însemnat o intensificare a exploatării ţărănimii. Trebuie spus In acest sens că istoriografia noastră din trecut, lutnd oarecum mecanic for- mularea lui N. Bălcescu, a denaturat punctul de vedere al acestuia despre feudalism. Este ştiut faptul că i s-a atribuit lui Bălcescu afirmaţia că Mihai Viteazul a introdus In Ţara Rominească servajul, sau cel puţin că acesta i-a dat consfinţirea oficială printr-un aşezămlnt formal • lucru inexact. înţelegind feudalismul, ca de altfel întregul proces istoric, in mod static, ca ceva In care nimic nu se schimbă, afirmlnd că „situaţia pe vremea lui Mihai Viteazul este aceeaşi ca şi cu două 1 N. Bălcescu, Opere, voi. I, p. 137. 3 Ibidem, p. 308. 3 Ibidem, p. 253. 4 Ibidem. 5 Ibidem, p. 139. * Ibidem. 7 Ibidem, p. 140. 8 Vezi P. P. Panaitescu, Dreptul de strămutare al ţăranilor In ţările romtne plnă la mijlocul sec. XVII, In Studii şi materiale de istorie medie, voi. 1,1956, p. 63—122. 8 C. Giurescu, Studii de istorie- socială, Buc., 1943, p. 9. www.dacoromamca.ro 204 ISTORIOGRAFIE 6 secole mai Înainte”1 2, unii istorici burghezi n-au putut să vadă ceea ce de fapt a văzut şi a afirmat, nu Insă destul de limpede, N. BălcescU şi anume că aşezlmlntul lui Mihai Viteazul nu face altceva dectt să marcheze un anumit moment In dezvoltarea feudalismului. In concepţia lui N. Băl- cescu, aşezămlntul lui Mihai Viteazul nu introduce şi nu legalizează servajul; el legalizează numai — arată N. Bălcescu — o anumită situaţie a ţărănimii „legarea ei de glie”, de pămtnt. Aceasta Înseamnă că feudalismul nu Începe cu Mihai Viteazul, ci se „desăvîrşeşte”8 In vremea lui. Bacă N. Bălcescu n-a putut adinei In toate cazurile ideile sale preţioase despre procesul istoric In general şi despre feudalism In particular, aceasta se explică şi prin starea In care se afla In vremea lui materialul documentar — In cea mai mare parte depozitat Încă la mănăstiri şi particulari. Blndu-şi seama că o bună istorie a Romlniei nu se va putea „ţese” declt pe baza izvoarelor originale3, N. Bălcescu a arătat, nu o dată, care slnt aceste izvoare precum şi necesi- tatea publicării lor4. El Însuşi caută să pună In aplicare acest glnd, publiclnd In al său Magazin istroric pentru Dacia, voi. I — V (1845 — 1848), cronici şi documente. începutul făcut In acest sens este dus mai departe, pe baze, noi de istoricii de după el. Privită prin prisma condiţiilor social-economice In care a trăit şi a scris N. Bălcescu, opera sa istorică reprezintă o culme In istoriografia burgheză romlnească. Ea stlrneşte un serios intere» ştiinţific şi astăzi. 2. B. P. Ilasdeu. I. Bogdan. X. Iorga Perioada care urmează In istoriografia romlnească după Nicolae Bălcescu marchează un pas mai departe In privinţa publicării de documente, totodată Insă o dare Înapoi In domeniul glndirii istorice. Infrîngerea revoluţiei din 1848. „monstruoasa coaliţie” dintre burghezie şi moşierime au avut o influenţă negativă şi In ce priveşte felul de a studia problemele de istorie. Istoricii, prin apartenenţa lor socială şi sub influenţa curentelor ideologice burgheze din Apus, pe faţă sau camuflat, apără interesele claselor dominante. Slnt puţine cazurile istoricilor care-şi propun să atace probleme cu caracter social. In cazurile In care fac acest lucru, In studiile lor s e simte influenţa mediului in care s-au format, a curentelor dominante în acea vreme In isto- r iografia burgheză din Apus. încadrăm in aceeaşi etapă pe B. P. Hasdeu, I. Bogdan, N. Iorga, deşi ei nu slnt declt Intr-o oarecare măsură contemporani; au Insă contingenţe In ce priveşte consecventa urmărire a publicării de documente şi; Intr-o oarecare măsură, asupra felului de a prezenta Înfăţişarea vechii societăţi romlneşti. Bin acest punct de vedere, In concepţiile lor există nuanţe ce fac să nu putem afirma că ei Împărtăşesc depotrivă aceleaşi idei; au insă clteva elemente comune care-i apropie. Sub vădita influenţă a romantismului In istorie, ei prezintă In mod idilic, patriarhal, vechea so- cietate romlnească, societate in care, după părerea lor, nu există exploataţi şi exploatatori, tn care nu există prin urmare luptă de clasă. Comună la toţi trei, această idee e mai accentuată la N. Iorga, mai puţin vizibilă la I. Bogdan. Legată de ideea amintită, decurglnd din ea, este părerea, mai mult sau mai puţin pronunţată la ei, a unei vechi organizări statale romlneşti ce n-ar avea caracter de clasă. Noţiunea de feudalism ca formaţie social-economică le este străină. In măsura in care vorbesc de„feudalism”, ei 11 prezintă ca un fenomen suprastructural, o imitaţie după cel din Apus şi de natură tlrzie. 1 C. Giurescu, op cit. p. 43. 2 N. Bălcescu, Opere, voi. I, p. 139. * Jbidem, p. 60. 4 Ibidem, p. 59—66. www.dacoromanica.ro ISTOKIOGRJLFIE 205 tn fine, trebuie spus că ei, ca de altfel toţi istoricii burgbezi, caută să-ţi prezinte propriile idei drept rezultatul unei cercetări obiective, imparţiale, departe de orice influenţă politică. B. P. Hasdeu, reprezentantul tipic al curentului romantic In istoriografia romtnească, s-a format tn Rusia, la Harkov, In deceniul 6 al sec. XIX. Istoric renumit cu o pregătire multilaterală, B. P. Hasdeu a lucrat] mult, lăslnd urme in cele mai variate domenii. Prin metoda sa analitică a produs o mişcare enormă In domeniul istoriei şi al filologiei1. Conceplnd totul pe un plan măreţ, cum Însuşi o spune2, de la el ne-au rămas puţine lucrur i terminate. Naţionalismul, ca o trăsătură specifică a romantismului In cercetările istorice, este nota pe care o aduce B. P. Hasdeu In istoriografia noastră3 *. Deşi In drama sa Rămân Vodă şi Vidra, ca de altfel şi In monografia istorică Ioan Vodă cel Cumplit se simte influenţa lui N. Bălcescu* pe care 11 admira3, totuşi, In ce priveşte tratarea pro- blemelor de istorie socială, el se abate de la linia lui N. Bălcescu. Ideea de Împăcare a claselor, de negare a revoluţiei, este evidentă la el. Pentru B. P. Hasdeu boierii şi ţăranii’ln trecutul nostru slnt clase ce trăiesc Intr-o atmosferă liniştită, prietenească. Clnd este vorba de ţărani dependenţi aceştia slnt ţărani careji-au vlndut clăcaţi de bună voie1 *. B. P. Hasdeu continuă In domeniul publicării de documente activitatea lui N. Bălcescu. El fat!l ca prin „Arhiva istorică a Romlniei” să vadă lumina tiparului o serie Întreagă de docu- mente, inedite sau publicate, pămlntene ţi străine, privitoare la istoria romlnă7. B. P, Hasdeu este primul istoric romln care a publicat ţi tradus documente slave, este primul nostru slavist. Ca şi N. Bălcescu, B. P. Hasdeu arată şi el importanţa documentelor pentru istoria patriei noastre. „Istoria romlnă — spune el — e plină de poveşti şi de lacune ; pentru a Îndrepta unele şi a astupa pe celelalte, se cere un studiu bazat pe documente, dar de loc pe compilaţiuni”8. Preo- cupat, mai mult declt N. Bălcescu, de felul cum trebuie să fie editate atare documente, el stabi- leşte In această privinţă un program, care, de altfel, neputlnd fi pus declt parţial In aplicaref rămlne doar un deziderat9. 7. Bogdan, în domeniul publicării; de documente, activitatea Începută de N. Bălcescu, dusă mai departe şi concepută pe un plan superior de B. P. Hasdeu, după o întrerupere vremel- nică, a fost reluată pe baze noi, ştiinţifice, de I. Bogdan. Filolog fşi istoric, I. Bogdan a făcut studii la Viena, Moscova, Petersburg, Cracovia, Lemberg şi Praga. La Moscova el a fost elevul marelui lingvist rus F. F. Fortunatov10 11. Pregătirea sa te- meinică In domeniul slavisticii şi lucrările publicate l-au făcutjcunoscut In lumea filologilor care se ocupă cu studii slave. Preţuind In mod deosebit activitatea lui I. Bogdan, N. Iorga 11 apropia pe acesta de Jirecek, II numea „un Jirecekjal nostru” deşi, adăuga el, „activitatea luijl. Bogdan nu s-a Întins attt de mult ca aceea a savantului austriac" u. 1 Academia Romlnă. Discursuri de rece pliu ne, t XXXII, B. P. Hasdeu. Discurs rostit la 13 mai (26 iunie) 1909 de N. Gane, Buc., 1909, p. 7. 2 Prefaţă la Istroria critică a romtnilor, 1873 — 1875. 3 N. Iorga, Generalităţi cu privire la studiile istorice, Buc., 1944, ed. a IlI-a, p. 84. * Istoria literaturii romlne, voi I, Buc. 1954, p. 159. 5 B. P. Hasdeu, Ioan Vodă cel Cumplit (1572—1514), ed. a Il-a, Buc., 1894, p. VIII. * B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, tom. I, Buc., 1878, p. 3. 7 „Arhiva istorică a Romlniei”, I, p. 1. 3 Ibidem, p. III. 9 Ibidem, p. 1—3. 10 D. Macrea, Opera de slavist a lui I. Bogdan, In „Limba romlnă”, nr< 4,1955, p. 7. . 11 N. Iorga, Generalităfi cu privire la studiile istorice, p. 1’83. www.dacQramanicajo 206 ISTORIOGRAFIE $ Pătruns de necesitatea publicării documentelor, I. Bogdan cerea insistent publicarea izvoa- elor istoriei noastre. „Aceste izvoare, scria el, slnt pentru noi un titlu de glorie şi de mindrie, tot aşa ca şi faptele povestite In ele”1. Căutlnd să pună in aplicare acest imperativ' al vremii, publicarea de izvoare, I. Bogdan ne-a dat admirabile culegeri de documente slave, precum şi publicaţia vechilor cronici slave ale Moldovei, In care el aduce nota de precizie, studiul amănuntului, comentarii, necunoscute în publicaţiile anterioare. Cit priveşte concepţia istorică a lui I. Borgdan, cu toate că şi la el există destule elemente idealiste, se poate observa o oarecare notă spre realismul social, pe care el o aduce in istoriografia noastră din acea vreme2. I. Bogdan atrage atenţia istoricilor asupra necesităţii studiilor privind vechea noastră orga- nizare social-politică, recomandă să se studieze „condiţiile economice ale diferitelor clase sociale şi raporturile ce s-au stabilit intre ele in cursul secolelor, pe baza acestor condiţii”3. Totodată, cl subliniază importanţa unor studii dedicate problemei originii şi transformărilor marii pro- prietăţi teritoriale şi a nobilimii, care a'determinat In parte şi dezvoltarea politică a principatelor4 5 *. îndemnlnd pe istorici să studieze cultura romînească, sub diversele ei manifestări, I. Bog- dan găseşte că acest lucru e cu mult mai interesant declt „cunoaşterea războaielor", a intrigilor de curte, a rivalităţilor de partide, a intervenţiilor străine, de care, scrie el, „slnt prea pline expu- nerile de pină acum ale istoriei romine”8. • Consacrlndu-şi o bună parte din activitatea sa studierii vechii noastre organizări social- politice, I. Bogdan ne-a lăsat In acest domeniu interesante lucrări. I. Bogdan caută doar să Înfăţişeze fenomenul istoric; el nu merge mai departe cu analiza, nu caută să dezvăluie esenţa lui, nu examinează contradicţiile de clasă, pe care, dacă nu le neagă, el le diminuează. Mcrglnd pe linia negării feudalismului, a' structurii lui economice, subliniind rolul puterii centrale in viaţa statului in istoria medie a ţării noastre, el susţine că „in raport cu ţările apusului, unde s-a dezvoltat feudalismul, {boierimea a avut la noi un caracter democratic” ; aceasta a Împiedicat, după I. Bogdan, formarea unei oligarhii pu- ternice „a menţinut atotputernicia domnului pină in timpurile cele mai poi şi a Împiedicat asu- prirea peste măsură a lucrătorilor de pămlnt din partea proprietarilor mari”*. Pornind de la punctul de vedere că la noi n-a existat feudalism, n-a existat baza economică caracteristică acestui regim, I. Bogdan socoteşte că „ţăranii aveau in ţările noastre o situaţie mai bună declt in ţările unde se introdusese feudalismul apusean, de pildă in Ungaria şi Polonia7. Astfel, in mod voit sau nevoit, concepţia lui I. Bogdan a slujit interesele cercurilor condu- cătoare, el Însuşi devenind propovăduitor al Înţelegerii dintre ţărani şi clasa conducătoare, al păcii dintre clase. Studiile lui I. Bogdan, cu toate lipsurile lor, au jucat un rol deosebit In dezvoltarea isto- riografiei romlneştl. N. Iorga. De la' sflrşitul sec. al XIX, cercetările lui N. Iorga constituie o adevărată epocă in dezvoltarea istoriografiei romlneşti. înzestrat cu o putere de muncă extraordinară, cu o memorie cum foarte puţini oameni au, N. Iorga a lucrat in cele mai variate ramuri ale istoriei, 1 I Bogdan, Istoriografia romînă şi problemele ei actuale, Buc., 1905, p. 4. 2 A. Boldur, Ştiinfa istorică romtnă tn ultimii 25 ani, Iaşi, 1946, p. 61. 3 I. Bogdan, op. cit., p. 20. 4 Ibidem. 5 Ibidem. * I. Bogdan, Raporturile romînilor cu turcii pină la Mihai Viteazul şi Cultura veche romtnă, Buc., 1898, p. 48. 7 Ibidem. www.dacoromamca.ro 9 ISTORIOGRAFIE 207 lăsind In urma sa cea mai bogată producţie istorică. Astăzi, deşi studiile sale In mare parte slnt depăşite, baza lor fiind idealistă, citindu-le găseşti uneori in ele idei ce prezintă un deosebit in- teres, ce deschid larg cimpul cercetărilor. Elev, mai Intîi, a lui A. D. Xenopol, care i-a dat primele Îndrumări in munca de cercetare1 * 3 4, N. Iorga e trimis apoi să-şi continue studiile la Şcoala de inalte studii de la Paris. Student un semestru la Berlin, N. Iorga termină prin a-şi trece doctoratul la Leipzig, cu K. Lamprecht*. Acestuia din urmă îi datorează N. Iorga preocupările sale pentru istoria universală *. La cererea lui K. Lamprecht. N. Iorga scrie cele cinci volume din Istoria Imperiului otoman precum şi alte două volume din Istoria romînilor *, care I au făcut cunoscut in străinătate, in Germania mai ales 5. La Şcoala de inalte studii de la Paris, N. Iorga se familiarizează mai ales cu probleme- de metodologie ştiinţifică. Grija pentru document, preocuparea pentru publicaţiile de docu- mente, cărora N. Iorga le acordă vre-o 20 de ani din activitatea sa, se trag de aci6. Şcolii de inalte studii de la Paris ii datorează N. Iorgg, după afirmaţia sa, „scrupulul de infor- maţie in cercetările istorice, critica foarte severă a informaţiilor] precum şi felul de a con- cepe istoria ca un gen literar” 7. Cît priveşte studiile sale in Germania, o influenţă deosebită a exercitat asupra-i Leo- pold von Ranke şi K. Lamprecht. Făcindu-şi studiile acolo cind faima acestora era puter- nică, el Împrumută din concepţia şi metoda de lucru a lor, dar nu urmează consecvent pe nici unul dintre ei. Sub influenţa lui Ranke, N. Iorga acordă o importanţă deosebită istoriei politice, neglijează aspectul social-economic in istorie, manifestă o evidentă tendinţă naţionalistă- De la Ranke Împrumută N. Iorga credinţa in Însemnătatea ideilor in istorie, idei care la ei, spre deosebire de Ranke, îmbracă aspectul ideilor forţă, care vin să Înlocuiască un ideal îmbolnăvit şi perimat, să creeze noi forme de viaţă8. In Istoria romînilor, N. Iorga dă o atenţie deosebită ideilor dominante, întruchipate in marile personalităţi istorice9. Deşi N. Iorga caută să arate că nimic nu leagă generaţia lui de tendinţa romantică in isto- rie10, totuşi, in concepţia sa se observă influenţele romantismului, sub forma in care acesta se mani- festă la Începutul sec. al XlX-lea şi de care şcoala istorică a lui Ranke este strins legată11 12 13. N. Iorga Împrumută ideea de dezvoltare, ideea „spiritului vremii” şi a sufletului naţional, In sensul său mistic de la curentul romantic, care Ia rtndu i suferă, din acest punct de vedere, influenţa şcolii juridice in istoriografie ,2. Curentului romatic i datorează, desigur, N. Iorga şi părerea că In istorie important e „să Înţelegi, să judeci, să iubeşti sau să condamni sufleteşte pe aceia care au jucat un rol in istorie”18, prin urmare părerea că istoricul trebuie să fie un judecător, un duhovnic14. 1 N. Iorga, Generalităţi cu privire la studiile istorice, p. 182. 9 Ibidem, p. 184. 3 Ibidem, p. 182 4 Ibidem, 6 Ibidem, p. 218 6 Ibidem, p. 185 7 Ibidem, p. 186-187. 8 V. şi A. Boldur, op. cil., p. 45 9 Ibidem 10 N. Iorga, op. cil., p. 179. 11 O. R. Vainştein, McT0pH0rpatJ)H9 cpeflHHX BeicOB, Moscova-Leningrad, 1940, p. 161.. 12 Ibidem. 13 N. Iorga, op. cil., p. 307. 14 V. şi N. Bagdasar, Filosojia contemporană a istoriei, Buc., 1930, p. 236—237. www.dacaromanicajo 208 ISTOBIOOBAHB 10 De asemenea tot de la /curentul romantic vine, fără Îndoială, afişarea ideii de obiectivitate precum şi definiţia pe care N. Iorga o dă istoriei ca fiind „expunerea sistematică, fără scopuri străine de dlnsa, a faptelor de orice natură, doblndite metodic, prin care s-a inanifestat, indiferent 1 N. Iorga, op. cit., p. 7. Vorbind de această definiţie pe care N. Iorga o dă istoriei, acad. C. Daicovici remarcă că ea l-a făcut pe N. Iorga să amestece toate, să nu vadă firul roşu călăuzitor şi să jongleze după plac in neţărmuita lui imaginaţie, cu „idei” şi „sinteze” dintre cele mai „frumoase” dar bizare şi nereale (C. Daicovici, Poziţia antiştiinfifică a istoriografiei burgheze romtne cu privire la daci, In Studii şi referate, p. 1, Ed. Acad. R.P.R., Buc., 1954, p. 160). 2 în 1912 N. Iorga scria :...nu vreau să se creadă că slnt lamprechtian. întimplător, în cursul studiilor mele istorice, m-am Intllnit cu studiile marelui profesor german,. Am citit ope- rele lui, dar ce am scris eu nu e condus de principiile din care se inspiră Lamprecht ... teoria lui mi se pare... numai o concepţie fecundă in interpretările pe care le provoacă In direcţiile pe care le deschide” (Generalităţi cu privire la studiile istorice, p. 115 — 116). 8 A. Boldur, op. cit., p. 43. 4 S. V. Plehanov, Contribuţii la chestiunea rolului personalităţii în istorie, Ed. In limbi străine, Moscova, 1945. * N. Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, ed. a IlI-a. Vălenii de Munte, 1932, p.V; Idem, Le caractere commun des inslilutions du Sud-Esl de l’Europe, p. 134 ; Idem, Constatări cu privire la viaţa agrară a romtnilor, Buc., 1908, p. 16. 4 N. Iorga, Generalităţi tu privire la studiile istorice, p. 66. www.dacaramamcajo 11 ISTOKIOGBAPIE 209 n-a existat la noi. Boierimea începuturilor de organizare statală romlnească e văzută de N. Iorga numai in sensul de dregătorime, căreia „lipsindu-i pămlntul, ti lipsea intlia condiţie pentru cre- ■area eredităţii in funcţiune care hotărăşte apariţia unei adevărate aristocraţii”1. Căutlnd să argumenteze că plnă în sec. al XVI-lca nu poate fi vorba de ţărani dependenţi la noi, N. Iorga se străduieşte să arate că în regimul de egalitate între săteni de pînă în sec. al XVI-lea, cu o boierime puţin numeroasă şi cuminte, „pentru ca moşia, moştenirea ţăranilor liberi, să se fi transformat în posesiunea particulară a boierilor, ar fi trebuit să se găsească oameni gata s-o vîndă.Or aceasta, crede el, nu era posibil, pentru că pe vremea aceea lipsea şi nevoia şi dorinţa, «le lnşile rezultatul aspiraţiilor, necunoscute atunci, către un trai mai larg şi mai Împodobit” Ca sk Întărească cele spuse, N. Iorga adaugă şi faptul că „dacă atunci turmele, cirezile erau preţuite,ţ pămlntul nu avea decît prea puţină valoare”2, în accepţia de dregătorime, boierimea începuturilor de organizare statală romlnească este, după N. Iorga, formată sau din foşti ţărani sau din străini3 *. „Aruncarea dincoace de Dunăre, de avlntul turcesc, a căpetenilor slrbo-bulgare, scria el, ni-a dat, împreună cu o limbă de stat, cu o cancelarie şi Înalţi dregători, alcătuind un sfat de o esenţă politică superioară şi un rost de'curte mai deplin. în această vreme au apărut diverşi dregători în Ţara Romlnească : logofeţi, vornici, vistieri, postelnici, stratornici, comişi. Din Ţara Romlnească, supusă cea dinţii Inrîuririlor de peste Dunăre, numele şi atribuţiile dregătorilor au trecut în Moldova, unde ei se lntllnesc încă de pe vremea lui Petru Muşat” *. După N. Iorga, boierii epocii de pînă în sec. XVI, dregătorii, ajung şi proprietari de pă- mînt numai în măsura în care slnt răsplâţiţi de domn pentru diversele servicii5 *. în calitate de proprietari de pămînt, ei au dreptul la dijme, dar niciodată dreptul de judecată şi de pedeapsă*. Aceasta aparţine domnului. Făcînd afirmaţia că o parte din dregători erau şi proprietari de pă- mlnt cu drept la dijme, N. Iorga admite implicit existenţa unei categorii de ţărani dependenţi de aceşti proprietari, cărora ei le plăteau dijme. Cum aceasta vine însă în contrazicere cu teoria ţărănimii libere, proprietară de pămînt, preconizată de el, N. Iorga dă o explicaţie care să nu zdrun- cine propria-i teorie. El consideră că, dacă în perioada de care este vorba, plnă în sec. XVI, există ţărani dependenţi, aceştia slnt pe de o parte puţini la număr, pe de altă parte nu slnt localnici : „vecinii”, ţărani; dependenţi de boieri, după N. Iorga nu pot fi decît străini sau urmaşi ai colo- niştilor străini, cărora localnicii le ziceau „vecini” şi care aveau o situaţie mai proastă decît local- nicii7. în realitate, vecini in toată Europa (vicini, paroikoi) nu înseamnă imigranţi, cum crede Iorga şi alţi istorici, ci .dimpotrivă, copărtaşi, membri ai obştei, deci csenţialmente băştinaşi. Existenţa după părerea lui N. Iorga, a unei categorii de ţărani dependenţi, redusă ca număr, nu schimbă i nfăţişarea in ansamblu a societăţii romlneşti din sec. XIV — XV, societate ce trăieşte Intr-un „regim patriarhal, egalitar, al gospodăriilor independente şi al schimbului in natură”8. Din acest regim numai a doua jumătate a sec. XVI ne strămută în „regimul de luptă, de Încălcări, de stra- tificare socială a banului” *. N. Iorga observă just că în a doua jumătate a sec. al XVI-lca e vorba de o dezvoltare a economiei în bani; nu urmăreşte in deajuns să vadă ce anume a dus la o atare dezvoltare, ci caută 1 N. Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, p. IV. 2 Jbidem. 2 Jbidem. * Jbidem, p. III — IV. ■* Jbidem, p. V. * Jbidem. 7 N. Iorga, Geschichle des Rumânischen Volkes; cf. R. Rosetti, Pămtnlul, sătenii şi slă- ptnii tn Moldova, tom. I, Buc., 1907, p. 271. 8 N. Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, p. V. * Jbidem. www.dacaramamcajo Âi. Studii 1 210 istobiogbaite 12 să constate numai rezultatele ei. Plata birului turcesc In bani, arată el, pătrunderea In ţară, In număr mare, a negustorilor ţarigrădeni, numiţi impropriu de N. Iorga capitalişti, fac ca sarcini tot mai mari să apese pe mica proprietate. Cu timpul, aceasta ajunge să fie Înlocuită de proprie- tatea mare a boierimii, care, făcînd comerţ peste graniţă, are bani, poate să cumpere „Intli brazda şi apoi pe plugar-' *. Leglnd decăderea micii proprietăţi ţărăneşti din a doua jumătate a sec. al XVI-lea de trans- formările economice ce au loc In această vreme în Ţara Romînească, N. Iorga pune problema interdependenţei cauzale a fenomenelor istorice. Dar, socotind In acelaşi timp că la sflrşitul sec. al XVI, sub influenţa normelor feudale din Ardeal1 2, prin „legătura” lui Mihai Viteazul, „se introduce" feudalismul la noi3, el greşeşte confundlnd aci două noţiuni diferite, dependenţa feudală care exista şi Înainte cu legarea de glie care are loc acum. Teoria lui N. Iorga despre feudalismul „introdus" tlrziu în Ţara Romînească, sub o influenţă străină şi pe baza unui aşezămlnt domnesc, nu-şi găseşte sprijin'în izvoarele istorice. Feudalismul a apărut In Ţara Romînească Înainte de organizarea statului, independent, s-a dezvoltat aci ca de altfel peste tot, pe cale economică şi a Îmbrăcat In decursul vremurilor formele determinate de specificul particularităţilor economice ale dezvoltării istorice a Ţării Romlneşti, dezvoltare care nu poate fi ruptă de dezvoltarea social-economică a teritoriilor de la est de Elba, cu care are puncte comune. De domeniul fanteziei, tabloul vechii [societăţi romlneşti, Înfăţişat de N. Iorga, e menit să idealizeze trecutul, să abată atenţia maselor de la problemele politice curente lntr-o vreme clnd criza agrară din economia noastră devenea tot mai acută, clnd ascuţirea contradicţiilor so- ciale făcuse să izbucnească marea răscoală a ţăranilor din 1907. Denaturlnd adevărul istoric, N. Iorga apără interesele statului burghezo-moşieresc. 3. R. Roseltl. Gh. Panu Frămlntările sociale de la Începutul sec. al XX-lea, care au culminat cu răscoala din 1907, au făcut să apară o serie Întreagă de studii de istorie socială. La ordinea zilei fiind problema Îmbunătăţirii stuaţiei ţăranilor, a reformelor agrare, studiile istorice din această perioadă au că- pătat, implicit, aspectul unor pledoarii, pro sau contra reformelor agrare. Istoricii, Încadraţi in diverse partide politice, căutau, pe baza de aşa-zise „argumente istorice", să apere punctul de vedere al partidului djn care făceau parte. Studiile lor au căpătat astfel un accentuat caracter polemic. Se remarcă, din acest punct de vedere, mai ales studiile lui R. Rosetii şi Gh. Panu. Aceştia au faţă de criza agrară din economia noastră,de la Începutul sec. XX puncte de vedere diferite. Radu Rosetti este pentru o reformă agrară, aceasta fiind după părerea sa, soluţia de a salva marea proprietate. Compromisul este, după R. Rosetti, calea spre Înfrăţirea celor două clase — ţăranii şi boierii. Gh. Panu neagă soluţia de compromis, apără ideea respectării mari» proprietăţi, este Împotriva reformei agrare. Pleclnd de aci, de la interesul politic imediat, de a fi pentru sau Împotriva reformei agrare» Radu Rosetti şi Gh. Panu, In studiile lor, caută baza'istorică care să Îndreptăţească poziţia de pe care scriau : a lui R. Rosetti, lntr-o oarecare măsură, favorabilă ţăranilor, a lui Gh Panu, boierilor. Amlndoi Încearcă să surprindă In cel mai depărtat trecut argumente pentru răspunsul 1 N, Iorga, op. cit., p. V. 2 N. Iorga, Constatări istorice ca privire ia viata agrară a romînilor, p. 29; tn alte lucrări, N. Iorga pune accentul pe influenţa ce vine In acest sens din sudul Dunării (Le caraclire commun des institutions du Sud-Est de /'Europe, p. 134; Istoria romînilor, voi. III, Ctitorii, Buc., 1937. * N. Iorga, Constatări istorice cu privire ia viata agrară a romînilor, p. 56. www.dacQramamcajo 13 ISTORIOGRAFIE 211 la Întrebarea : cine anume a avut mai mult dreptul de proprietate al pămlntului — ţăranii sau boierii ? Concepînd existenţa unui singur fel de proprietate şi anume proprietatea in sensul modern al cuvintului, aşa cum o defineşte dreptul roman] cu jus utendi, fraendi et abutendi, ei caută In trecutul istoric dovezi In sensul existenţei fie numai a proprietăţii ţărăneşti, fie numai a celei boiereşti1 * *. O idee preconcepută, o Înţelegere falsă a caracterului stăpinirii de pămint in epoca feudală din istoria ţării noastre, constituie prin urmare premisa de la care pornesc în studiile] lor. de un deosebit caracter polemic4, Radu Rosetti şi Gh. Panu. Radu Roselti, sprijinindu-se pe un bogat material documentar, caută să arate originea şi evoluţia in cursul secolelor a celor două clase sociale, a ţăranilor şi boierilor.El examinează această problemă referindu-se la istoria Moldovei, face însă incursiuni şi in istoria celorlalte provincii locuite de romlni, in istoria Ţării Romineşti mai ales. După Radu Rosetti, sătenii moldoveni, ca şi cei din toate ţările locuite de romini, erau oamen slobozi în vremea întemeierii domniei. Vechiul drept rominesc (3aK0Hb bOjioCKHH) era un drept de oameni liberi8. Boieri nu existau. Păminturile erau stăpinite în devălmăşie de ţărani aşezaţi în sate. „Cit timp la un popor nu a existat stat organizat şi putere centrală efectivă în stare de a-şi impune voinţa pînă in regiunile cele mai îndepărtate ale ţării — scrie el — o mare proprietate n-a putut să existe şi n-a existat”4. Marea proprietate s-a format, adaugă R. Rosetti, după organi- zarea statelor, prin favoare domnească, uzurpare şiî violenţă. Boierii sînt urmaşii vechilor căpe- tenii locale, cnezi şi juzi. în favoarea acestora, ca urmare a cotropirilor succesive făcute de ei, ţăranii au pierdut dreptul lor de folosinţă asupra hotarului aşezării5 6, au ajuns să plătească dijmă. R. Rosetti distinge Încă de la Întemeierea domniei, pe lingă categoria de ţărani liberi, ce trăiesc in obşte, existenţa unor ţărani cu libertate mărginită, „rumlnii” in Ţara Romlnească, „vecinii” in Moldova ; dar, crede el, numărul lor era neînsemnat faţă de obştea ţăranilor liberi. Situaţia acestora era asemănătoare stării de şerbie, dar neasemănat mai bllndă declt şerbia In vigoare In ţările apusene în evul mediu8. Şerbia se generalizează la sfîrşitul secolului al XVI-lea, pe vremea lui Mihai Viteazul, care ,,dintr-o trăsătură de condeiu, aserveşte toată ţărănimea din Ţara Romlnească”7. Deşi R. 1 V. şi H. Sthal, Sociologia satului devălmaş romînesc, voi. I, Buc., 1946, p. 16. • 8 Din Însăşi titlurile pe care le au studiile, se poate observa acest caracter. în 1907 apare cartea lui R. Rosetti, Pămtnlul, sătenii şi slăpfnii in Moldova, tom. I, de la origine plnă ia 1834. Buc.; voi. II al acestei lucrări, Pentru ce s-au răsculat (ăranii, a apărut in 1908, după răscoala ţărănească. Lucrarea lui Gh. Panu, Cercetări asupra stării ţăranilor In veacurile trecute, voi. I, partea I şi II, Buc., 1910, e consacrată criticii lucrării lui R. Rosetti Pămtntul, sătenii şi stăpinii fn Moldova. Radu Rosetti scrie in „Viaţa romlnească”, an. V, voi. XVI (1910) cunoscutul său articol Răspuns la o agresiune, la care i se răspunde de Gh. Panu prin lucrarea O încercare de mis- tificare istorică sau cartea domnului R. Roselli, Pămintul, sătenii şi stăpinii, Buc., 1910. R. Rosetti la rîndu-i, încheind discuţia, răspunde prin articolul Pentru adevăr şi dreptate („Viaţa romlnească”, an. VI (1911). 8 R. Rosetti, Pămintul sătenii şi stăpinii în Moldova, t. I, p.238. 4 R. Rosetti, Pentru adevăr şi dreptate, în „Viaţa romlnească”, an. VI, (1911), p. 196. 5 Ibidem, p. 197. Problema dreptului de folosinţă este problema in jurul căreia s-a purtat mai ales discuţia dintre R. Rosetti şi Gh. Panu. Ea constituie problema centrală a studiilor lor. R. Rosetti crede că acest drept de folosinţă al ţărănului a existat de la Început, că este an- terior dreptului stăpinului. născut din uzurpări succesive şi continue ;pe cind Gh. Panu prezintă dreptul de folosinţă al ţăranului ca fiind posterior dreptului de proprietate al stăpinului şi datorit şederii ţăranului pe pămintul stăpinului, transformîndu-1 chiar in emfiteoză (Cf. R. Rosetti, Pentru adevăr şi dreptate, p. 27). 6 R. Rosetti, Pămtntul, sătenii şi stăptnii în Moldova, p. 268. 7 Ibidem, p. 257. www.dacoromamca.ro 212 ISTORIOGRAFIE 14 Rosetti merge mai departe declt alţi istorici burghezi, In studierea problemei raporturilor dintre ţărani şi pămlnt, pe de o parte, Intre ţăran şi stăpln, pe de altă parte, dlnd dovadă de o Înţelegere mai largă a problemei dependenţei şi asupririi ţăranilor In trecutul nostru1 2, totuşi, ca şi alţi is- torici, el consideră că şerbia (servajul) Începe la noi odată cu legarea de glie, care este In Ţara Romtnească rezultatul aşezămtntului lui Mihai Viteazul. „Acest hrisov de şerbire, scrie el este Însuşi o dovadă strălucită a faptului că plnă atunci (locuitorii satelor. -n.n.) erau nelegaţi de glebă, căci dacă ar fi fost şerbi de la Început n-ar fi fost nevoie să se mai dea un hrisov spre a-i şerbi”®. Dacă R. Rosetti greşeşte prin faptul că admite introducerea servajului la noi ttrziu şi pe cale legislativă, In schimb el are meritul de a rupe cu perioada din istoriografia noastră care idea- liza trecutul, de a aduce In discuţie problema obştii ţărăneşti, a evoluţiei şi particularităţilor ei, a exploatării ţăranilor. Mai mult declt alţi istorici, R. Rosetti examinează, fără Insă a lămuri, problema categoriilor ţărăneşti. Prezentarea oarecum dinamică a procesului istoric e nota pe care o aduc studiile sale In istoriografia noastră. Totuşi, ca exponent al moşierimii,[R. Rosetti, deşi vorbeşte de deposedarea pe cale violentă a ţăranilor de drepturile lor, căutînd să justifice astfel necesitatea reformei agrare, nu pune problema desfiinţării marii proprietăţi, aşa cum altădată a făcut-o N. Bălcescu. Gh.. Panu, sub influenţa lui Fustei de Coulanges, crede că dreptul ţăranilor de folosinţă a pămintului decurge din faptul şederii lor pe pămlntul boierului, căruia singur li aparţine pro- priu-zis dreptul de proprietate a pămintului. Ca de altfel'şi H. Săe3, Gh. Panu explică obligaţiile ţăranilor către boier ca fiind rezultatul folosinţei de către ţărani a pămintului boierimii. „La noi ca şi In restul Europei, scrie Gh. Panu, dijma reprezintă chiria pe care un cultivator aşezat pe o moşie străină o plătea proprietarului ca preţ al folosinţei 'pămintului”4. Cit priveşte problema feudalismului la noi, Gh. Panu admite şi el că este de natură tlrzie ; remarcă Insă, spre deosebire de R. Rosetti şi alţi istorici, că servajul (feudalismul.—n.n.) nu a putut fi introdus pe cale legislativă, făclnd deosebire Intre servaj şi legarea de glie. El observă că servajul Începe peste tot locul ca o chestiune de fapt5, fiind opera stăpînilor de moşii, nu a regilor şi suzeranilor, cum este aceea a lipirii ţăranilor de pămlnt. „Autoritatea superioară — scrie el — intervine, dar nu pentru a Înfiinţa, ci cel mult pentru a consacra In mod legal o stare de lucruri deja existentă” 6) „La noi, de asemenea, ser- vajul, vecinătatea, rumlnia, nu este opera domnilor. Această instituţie socială o găsim func- ţionlnd pe la sfirşitul, cel mult pe la jumătatea 'veacului' al XVI-lea, ca o organizaţie cu o natură particulară. Domnii Insă Încep a-i da aprobarea şi chiar a o legitima. Aşa proprietarii capătă autorizarea de la domni ca să urmărească cu cărţile lor pe vecinii fugiţi şi sâ-i aducă Înapoi... Mihai Viteazul -dă putere de lege acestei instituţii, ordonînd ca toţi ţăranii clăcasi care se vor găsi in momentul emiterii hrisovului („legătura” lui Mihai Viteazul. — n.n.) pe moşiile boiereşti, să rămină rumlni”7 8. Prin urmare, Gh. Panu consideră că „legătura” lui Mihai Viteazul nu Înfiinţează ser- vajul. ci numai legalizează o stare de fapt existentă. s. 1 V. şi P. P. Panaitescu, Dreptul de strămutare al ţăranilor în principatele române, în Studii şi materiale de islorie medie, voi. I, 1956. 2 R. Rosetti, Pămîntui, sătenii şi slăptnii tn Moldova, p. 32. 8 H. Săe, Les classes rurales et le rigime domaniale en France au moyen-ăge, cf. O. L. Vainstein op. cit., p. 237. * Gh. Panu, Cercetări asupra stării ţăranilor tn veacurile trecute, voi. I, p. I, p. 123. 5 Ibidem, p. LXIII. 6 Ibidem 7 Ibidem, p. LXVII-LXVIII. 8 Ibidem, p. XIII. www.dacoromanica.ro 15 I8T0RI0 GRAFIE 213 Judecind lucrurile tn aparenţa lor, fără să cerceteze atent trăsăturile dependenţei feudale şi evoluţia ei, Gh. Panu n-a putut observa legătura dintre măsura luată de Mihai Viteazul şi transformările social-economice din a doua jumătate a sec. XVI. Gh. Panu n-a putut Înţe- lege, cum n-au Înţeles nici alţi istorici, că aşezămlntul lui Mihai Viteazul nu putea să intro- ducă şi nici măcar să legalizeze (aşa cum susţine Gh. Panu) servajul, rumtnia la noi. Aşezămlntul lui Mihai Viteazul este o măsură legislativă impusă de transformările social-economice de la sflrşitul sec. al XVI-lea din Ţara Romlnească, care fixează raporturile dintre ţărani şi boieri, leagă pe ţăran de glie, desfiinţează dreptul de strămutare al tuturor ţăranilor, de pe moşiile domneşti, boiereşti şi mănăstireşti'1'. Fără să insiste asupra căilor de transformare a ţăranilor liberi In şerbi, Gh. Panu se mulţumeşte să iacă observaţia că „In această clasă găsim oameni de origini diverse, străini aşezaţi pe moşiile proprietarilor, clăcaşi, de veacuri pe moşii, trans- formaţi apoi prin forţă de proprietari In vecini, foşti oameni liberi care-şi vlnd persoana ca să scape de greutăţi, mici proprietari care se vlnd cu moşioarele lor. In fine, In Muntenia o mare parte din ţăranii călcaşi slnt transformaţi In rumlni printr-un decret al lui Mihai Viteazul”2 3 Nota specifică istoriografiei burgheze de a privi procesul istoric tn mod static, de la extinde In trecut trăsături ale ortnduirii burgheze, de a moderniza trecutul, se intllneşte şi tn studiile lui Gh. Panu. Vechea noastră organizare este văzută de acesta după modelul celei burgheze. „Domnii noştri — scria Gh. Panu — au fost monarhi absoluţi; totdeauna raporturile dintre proprietari şi ţărani au trebuit să fie de ei regulate. Nu găsesc nici un motiv — spunea el — pentru a crede că ceea ce vedem tntlmpllndu-se In veacul al XVII-lea nu a putut să aibă loc şi In veacurile al XVI-lea, al XV-lea şi al XIV-lea” *. Suveran absolut — In concepţia lui Gh. Panu — domnul concentra In mtinile sale toate resorturile statului: puterea judecă- torească, administrativă, financiară şi cea militară. Domnul exercită această omnipotenţă printr-un Însemnat număr de funcţionari, care, de cele mai multe ori, nu aveau atribuţii speciale ci erau In acelaşi timp funcţionari administrativi, judecătoreşti şi fiscali4 *. Combătind punctul de vedere al lui R. Rosetti, care susţinea că elementele de conducere din trecut, cnezii, aveau drepturi de judecată, Gh. Panu arată că „dreptul de judecată domnii munteni şi moldoveni nu l-au acordat niciodată clasei boiereşti... Ei şi-au exercitat totdeauna acest drept prin slujbaşii lor direcţi” 6. Izvoarele noastre medievale arată falsitatea teoriei lui Gh. Panu şi a concepţiei istorio- grafiei burgheze romineşti In general. Aceste izvoare slnt mărturie că şi la noi, ca peste tot tn perioada feudală, de fărâmiţare feudală mai ales, stăplnul pămlntului, boierul feudal, concen- trează In mtinile sale toate atribuţiile statales. Studiile lui Gh. Panu, ca şi multe alte studii care au apărut In perioada In care problema agrară preocupă In mod deosebit In Romlnia (primul deceniu al sec. XX) slnt consacrate, nu atlt lămuririi trecutului, cit, mai ales, aşa cum s-a amintit, găsirii de argumente „istorice” pentru a justifica situaţii existente. Avocat mai mult declt istoric, Gh. Panu caută, falsifictnd imaginea vechii noastre organizări sociale, preamărind ideea statului burghez, să explice dreptul de stăplnire a pămlntului de către proprietari, să justifice istoriceşte lipsa de pămlnt a ţăranilor 1 P. P. Panaitescu, op. cit. 1 Gh. Panu, op. cit., p. LII 3 Jbidem, p. XVII. 4 Jbidem, p. 32 3 Gh. Panu face totuşi rezervă In afirmaţiile sale pentru parte din mănăstiri, cărora domnul le-ar fi acordat In mod aproape absolut dreptul de judecată (ibidem, p. 32). • A se vedea din acest punct de vedere comunicarea lui B. Gimpina, Dezvoltarea econo- miei feudale şi începuturile luptei pentru centralizarea statului in a doua jumătate a sec. al XV-lea tn Moldova şi Ţara Romlnească, extras din Lucrările sesiunii generale ştiinţifice ale Academiei R.P.R. din 2—12 iunie 19sj>. Ed. Acad. R.P.R., 1951. 214 ISTORIOGRAFIE 16 exploatarea lor de către boieri. El prezintă lucrurile In aşa fel Incit să fie „evident” că ţăranii n-au nici un drept asupra pămlntului, că ei trăiesc numai din „mila” boierului. Burgbezo-moşierimea din ţara noastră, In teama ei de o nouă editare a răscoalei din 1907, şi pregătea astfel armele şi pe plan ideologic Împotriva revendicărilor ţăranilor, Împotriva dreptului acestora la Îmbunătăţirea situaţiei lor. Cu toate acestea, studiile apărute In preajma şi imediat după răscoala din 1907 au făcut să crească In istoriografia noastră interesul pentru studierea problemelor sociale. 4. C. Giurescu. I. C. Fililti Cercetările ulterioare ale lui C. Giurescu şi ale lui I. C. Filitti, format la şcoala celui dinţii, deschid o nouă etapă In istoriografia problemei feudalismului pe teritoriul Homlniei. Studiul mai atent al documentelor noastre,analiza raporturilor sociale din trecutul nostru, au făcut ca ei să ajungă a recunoaşte baza economică a feudalismului la noi. Constantin Giurescu, fără să se oprească In mod deosebit asupra procesului de naştere a servajului (a rumlniei) pe baza datelor din documente, ia atitudine Împotriva acelora ce susţineau că rumtnia (servajul) s-a introdus la noi tlrziu, pe cale legislativă, arătlnd că rumlnia exista In Ţara Romlnească din cele mai vechi timpuri. In sec. al XlV-lea ea e constatată documentar. „Cu vremea, scrie el, numărul rumlnilor (al ţăranilor dependenţi) a crescut In mod considerabil, prin scoborlrea In rlndul lor a unui foarte mare număr de proprietari, şi asta mai ales In sec. al XVI-lea" \ C. Giurescu consideră In mod just că totdeauna In actele noastre vechi, clnd se vorbeşte de sate boiereşti şi mănăstireşti, se subînţeleg rumlnii, ţăranii dependenţi, din satele respective1. Stăplnirea satelor implica pe aceea a rumlnilor. Scutirile şi diferitele privilegii, acordate prin hrisoavele satelor boiereşti şi mănăstireşti, priveau pe rumlnii din ele. Domnii renunţă In favoarea proprietarilor la dijmele şi dările care li se cuvin de la rumlnii din satele acestora1 *. Raporturile dintre ţăranii dependenţi şi proprietarii de pămlnt nu slnt studiate de C. Giu- rescu in evoluţia lor. El socoteşte că ,, In raporturile rumlnilor cu [proprietarii nu se constată In perioada de plnă In sec. al XVlI-lea nici o schimbare; situaţia lor este aceeaşi pe vremea lui Mihai Viteazul ca şi cu două secole mai Înainte. Rumlnul se afla cu toţi urmaşii lui In linie bărbătească In atlrnare perpetuă de stăplnul său. Acesta are asupra lui acelaşi drept şi stăpl- nire ca şi asupra pămlntului"4. Privind raporturile Intre ţăranii [dependenţi şi proprietarii de pămlnt In mod static, C. Giurescu n-a putut să Înţeleagă rostul „legăturii” lui Mihai Viteazul. După părerea sa, măsura lui Mihai Viteazul nu modifica cu nimic situaţia rumlnilor care In momentul decretării ei se aflau pe moşiile stăplnilor lor. Ei continuau a fi rumlni ca şi mai Înainte. „Legătura” lui Mihai Viteazul, considerată de C. Giurescu o simplă măsură fiscală, crea o nouă categorie de rumlni care slnt numiţi de aci Înainte „rumlni de legătură”5. Apărător al marii proprietăţi, C. Giurescu insistă In studiile sale asupra dreptului de proprietate al boierimii. în funcţie de existenţa acestui drept, care face ca stăplnii de moşie să poată impune ţăranilor diferite obligaţii, el examinează regimul ţăranilor dependenţi, regim similar celui din ţările unde feudalismul nu poate fi pus la Îndoială. 1 C. Giurescu, Studii de istorie socială, Buc., 1943, p. 37—38. 1 Ibidem, p. 20. 1 Ibidem, p. 22. 4 Ibidem, p. 43. 5 Ibidem, p. 52. www.dacorcmamcaj'o 17 ISTORIOGRAFIE 215 Servind interesele marilor proprietari, C. Giurescu denaturează realitatea istorică, nu aminteşte de obştea sătească, neagă existenţa unei ţărănimi libere. „Poporul romtn — scrie el -» se Înfăţişează de la Început alcătuit din două pături, sociale : una liberă, formată din proprie- tarii de pămlnt, alta neliberă, compusă din ţăranii de pe moşiile lor” 1. De o categorie a ţăranilor liberi, crede C. Giurescu, nu se poate vorbi declt o dată cu Începutul [secolului al XVII-lea2 * 4 *. Fiu de răzeş, C. Giurescu caută, lntr-o vreme dnd titlul de nobilitate era singurul ce-ţi deschidea calea In viaţă, să arate că răzeşii slnt de fapt şi ei boieri. „Ptnă In sec. al XVII-lca crede el, toţi proprietarii de pămlnt se intitulau boieri. Clasa boierească cuprindea nu numai pe dregători, pe marii proprietari şi pe urmaşii lor cei mai apropiaţi, ci şi pe moşneni”*. Deosebirea, după părerea lui C. Giurescu, consta numai In faptul că moşnenii sau megiaşii boieri fără dregătorie, au continuat vechiul fel de stăplnire al pămlntului In devălmăşie, tn timp ce boierimea cu slujbe, Îmbogăţită prin ele, după ce a cumpărat dreptul megiaşilor sărăciţi, şi-a hotărnicit părţile, constituind marea proprietate. In decursul vremii, ocinile megiaşilor micşorlndu-se din diferite motive şi ei sărăcind, megiaşii vechi dispar In rlndurile iobagilor şi ţăranilor fără pămlnt. Megiaşii din sec. al XVll-lea Înainte slnt mai toţi urmaşi ai marilor proprie- tari din secolele precedente, dintre care mulţi au revenit la starea de devălmăşie *. C. Giurescu nu vede natura deosebită a celor două feluri de proprietate ; marea proprie- tate de pămlnt, pe care muncesc ţăranii dependenţi, şi proprietatea de pămlnt a ţăranilor liberi valorificată de ei, prin propriile lor forţe. El consideră că prin nimic nu se deosebeşte o proprie- tate de alta, că ele au acelaşi regim. „De Întinderea ori provenienţa moşiei, susţine el, n-au fost legate niciodată privilegii. Am avut un singur fel de proprietate, ori care ar fi fost stăptnul ei. Petecul moşneanului se afla In aceeaşi situaţie ca şi domeniul dregătorului. Drep- turile lor de stăplnire, ca şi sarcinile, erau la fel. Nici chiar moşiile membrilor familiilor domni- toare şi ale domnilor Înşişi nu constituiau o excepţie de la această regulă”*. Dat fiind, prin urmare, această uniformitate a proprietăţii, deosebirea proprietarilor In boieri şi oameni de rlnd, după C. Giurescu, nu are nici un sens6 aceasta pentru că „toţi proprietarii”, ori care ar fi fost Întinderea moşiei lor, făceau parte din boierime7. Felul preconceput de a aborda [cercetarea vechii noastre organizări sociale a făcut ca In studiile lui C. Giurescu să nu-şi găsească lămurire problema centrală pe care el o atacă, pro- blema proprietăţii feudale şi a particularităţilor ei. Neexaminlnd situaţia categoriilor sociale, al raporturilor dintre ele, In legătură cu cadrul general al dezvoltării social-economice, C. Giurescu nu a putut Înţelege prin ce anume se carac- terizează dependenţa ţăranilor, nu a putut distinge etape In transformările ce au loc In situ- aţia diferitelor categorii sociale, a contopit Intr-un tot diferite etape, a prezentat fals imaginea societăţii noastre din trecut. Negind, ca şi Gh. Panu, sub influenţa lui Fustei de Coulanges, existenţa obştii libere de săteni, studiile lui C. Giurescu Însemnează din acest punct de vedere un pas Înapoi faţă de ideile lui R. Rosetti. 1 C. Giurescu, op. cit., p. 127. 2 Ibidem, p. 320. 8 Ibidem, p. 284, 292—293. De altfel şi Gh. Panu consideră proprietatea răzeşilor, a moşnenilor, similară celei boiereşti (Gh. Panu, Cercetări asupra stării (ăranilor, I, p. 141 — 142). 4 C. Giurescu,* op. cit.p. 292— 293. * Ibidem, p. 252. 6 Ibidem. 7 Ibidem. www.dacoramamcajo 216 I8TOHIO GBAPIE ÎS 7. C. FîlîUi. Teoria lui C. Giurescu despre proprietatea pămlntului In trecutul nostru a găsit In parte In I. C. Filitti un susţinător şi un continuator1. Acesta, reluînd In studiile sale problema proprietăţii In trecutul nostru, arată că, deşi ea nu se aseamănă Intru totul cu proprietatea feudală din Apus „din punct de vedere economic, al raporturilor dintre proprie- tar şi muncitorul de pămlnt, proprietatea are şi la noi caracterul feudal” 2. Deosebirea Intre proprietatea din ţările care au cunoscut feudalismul sub forma sa clasică şi cea de la noi, constă, după părerea lui Filitti, In faptul că In timp ce In ţările respective proprietatea feudală se naşte dintr-o slăbire a puterii centrale, In urma unei concesiuni, In tre- cutul romlnesc proprietatea pămlntului apare ca alodială. Proprietarul, nu datoreşte prestaţii nimănui. Proprietatea este Întreagă In miinile lui. Ea se poate schimba fără consimţămlntul vreunui proprietar superior. Nu este cuprinsă Intr-o ierarhic ca proprietăţile feudale. Din punct iulie 74, cind se întăreşte m-rii Golgota vecinii săi care „să fie în orice vreme lingă sf. m-re şi să asculte şi să slujească la toate nevoile sf. m-ri”. Vor mai fi desigur şi altele. Se înţelege că „unde va fi treaba sf. m-ri”, „orice va fi”, „la toate nevoile” şi mai ales P4S«t4tH nu se pot referi numai la transporturi, munca la curte etc., ci — mai ales — la clacă, la lucru gratuit pe pămlntul stăpînului. Existenţa lucrului — consemnat în acte separat de celelalte obligaţii încă de la înce- putul sec. XVI, sau împreună cu acestea în tot cursul sec. XVI sub numele de „ascultare” — este mai veche, se Înţelege, decît menţionarea sa în acte; existînd claca, implicit exista şi rezerva seniorială pe care ea se desfăşura. _•____________ 1 D. I.R., B. XVI. voi. VI. p. 171; citat şl do O. Glurescn, Studii de istorie sociald. p. 186. sub data 1596. * Idem. XVI. voi. III. p. 214; citat ol de O. Giurescu ta p. 186 * Idem. XVI. voi. II. P. 63. * Idem. voi. VI. p. 227. 15. — Studii 1 Autorul afirmă că vecinii aveau dreptul la folosinţa moşiei (p. 70) pentru ca mai departe (p. 73) să spună că obştea supusă era „stăpfnă pe pămînt”. Se ştie însă că vecinii aveau numai drept de folosinţă asupra delniţei lor; stăplnirea asupra pămîntului şi asupra lor o avea stăplnul feudal. Ei pot avea proprietăţi depline numai In afara hotarului obştei cotropite de domn, boier sau mănăstire, pot fi proprietari ai pămîntului pe care nu l-au vîndut la vecinire, sau pe care l-au cumpărat ca vecini sau l-au obţinut ca zestre a soţiei, femeie liberă. O oarecare confuzie este şi In chestiunea „săracilor”, termen destul de larg In evul mediu. Autorul arată că săracii sint „acei care nu au pămînt, deci, deşi pot avea un ogor pe moşia boierului, chiar vie şi moară, slnt aşezaţi pe moşia altuia, do care depind” (p. 77 — 78). Deşi textul de la p. 91 se referă In mod clar la „doi vecini buni cu delniţele lor şi doi vecini săraci”, autorul crede că cei săraci sint oameni liberi, fără pămînt, oameni cu învoială, datori numai dijmă nu şi clacă, nu rumini. Şi alte documente arată Insă în mod clar că între vecini erau unii cu delniţă („buni”) şi alţii fără („săraci”), ambele categorii fiind Insă de oameni dependenţi1. Se Înţelege însă că nu numai acesta este sensul cuvlntului sărac. Deşi face la început distincţie Intre dreptul de strămutare şi cel de cnezirc sau judecire şi afirmă că nu poate fi liber cel care are numai dreptul de a-şi schimba stăplnul (p. 76), autorul le confundă apoi, numindu-le căi de liberare din rumlnie. Strămutarea este un drept desfiinţat formal de „legătura” lui M.hai, pe cînd cnezirea sau judecirea prin răscumpărare (cu sau fără ocină) este carac- teristică vremii de după domnia lui M.hai. Autorul, vorbjnd de sătenii din Ciomăgeşti care plecaseră din sat să se cnezească, crede că aici este vorba de dreptul de strămutare. Pentru dreptul de strămutare, găsim mai ilustrativ fragmentul din documentul din 28 aprilie 1646a „pe vremea cînd au fost rumlnii slobozi după ce au plătit găleata la stăpln ea să şază unde le va fi voia lor” (este vorba de deceniul al IX-lea al sec. XVI). Discutabile ni se par afirmaţiile autorului cu privire la preţul satelor (p. 73); fără îndoială, satele slnt foarte ieftine In această 11535 oct. 24: „doi vecini buni cu delniţele lor" (DJ. B. B.XVI, voi. II. v. 1921; 1613 Iunie 17 : Patru vecini din Că- priorul ..Albul şl Goninn şl VIşan cu delnita Iul ei Stan al Iul Neagoe cu delnita lui" stnt dăruiţi m-rll Mărgineni (Idem. XVII. voi. II. p. 210); între cel Patru vecinL doi au delnite. alţi doi nu. ■ * Arb. ist. centr.. Donaţii, XXIX/Îl, www.dacoromanica.ro 226 RECENZII ŞI PREZENTĂRI * perioadă, din motivele cunoscute, dar preţurile date de autor nu reprezintă media lor, ci slnt cele mai mici. Autorul Întrebuinţează unii termeni neadec- vaţi vremii de care vorbeşte (Mihai Viteazul era un „mare moşier” (p. 101 şi 102) sau oamenii cu Învoire temporară slnt „un fel de fermieri” (p. 65). De asemenea nu se poate spune că „legătura” lui Mihai Viteazul este „o măsură revoluţionară” In favoarea boierimii (p. 93). Autorul face apoi clteva afirmaţii, fără să amintească faptul că acestea au mai fost făcute şi de alţii, nedreptăţind unii cercetători mai vechi. Despre dreptul de strămutare al rumlnilor a mai vorbit şi C. Giurescu1: „Putinţa de strămutare a rumtnului este neîndoielnică” (citează acelaşi document folosit şi de P. P. Panaitescu). Şi, mai departe2: „La Început, cel puţin, strămutarea era un drept al lor”. G. Giurescu nu confundă dependenţa cu legarea de glie sau cu dreptul de strămutare — aşa cum afirmă autorul (p. 67 şi 93) — deoarece mai departe spune „de la 1400 încoace, rumlnia are mai mult caracterul unei atlrnări de stăpln declt a lipirii de pămînt”3. Autorul afirmă că rumlnii se puteau muta de la un stăpln la altul, plătind găleata de ieşire ; C. Giurescu spune4 rumlnul putea să se stabilească oriunde, plătind stăplnului său o dare numită găleata” ... „Stăplnii nu-şi puteau opri rumlnii ca să se mute In alte sate, dacă ei plăteau găleata”. (Giurescu face distincţie Intre această „găleată” şi darea din cereale). La interzicerea dreptului de strămutare prin „legătura” lui Mihai Viteazul se referă şi 1. C. Filitti clnd spune5: „Mi se pare deci că Mihai Viteazul a extins asupra tuturor culti- vatorilor de pe moşia altuia Împiedicarea de strămutare care, plnă la legătura lui, nu exista declt pentru oamenii In dependenţă personală de stăplnul moşiei, pentru rumlni”. El vorbeşte — e drept — numai de noii rumlni, cei „de legătură” ceilalţi, „de baştină”, fiind legaţi dinainte după părerea sa. Slntem siguri că autorul este de acord că aşa cum, pe bună dreptate, subliniem adesea greşelile sau lipsa de Înţelegere a vechii istoriografii, nu trebuie să neglijăm a arăta şi părerile pe care le socotim juste ale vechilor istorici, chiar cele mai puţin Însemnate. 1 Ginrracu C.. Stiuhi de Morte socială, p. 162. 4 Ibidem. p. 165. ' Ibidem. p. 170. * Ibidem. p. 165. \FUitti C. I., Despre ..legătura” lui Mihai Viteazul. In . Rct. Ist. rom”, 1032. p. 224. Vom zăbovi mai mult şi asupra articolului Ştiri în legătură cu exploatarea sării în Ţar» Bomînească plnă în veacul al XVIII-lea de Aurora Ilieş (p. 155—194). Studiul tratează următoarele probleme, fiecare din ele reprezentlnd un capitol r istoricul exploatării sării, proprietatea asupra ocnelor, tehnica extragerii sării şi organizarea muncii, starea socială a lucrătorilor din ocne şi exploatarea populară a sării; se anunţă că problema transportului, comerţului şi vămilor va fi tratată cu alt prilej (p. 194). Cu privire la titlu, credem că ar fi fost mai nimerit să se pună plnă In veacul al XlX-lea. avlnd In vedere^ că se dau multe ştiri din prima jumătate a sec. XIX — e drept valabile In mare măsură şi pentru vremuri mai vechi, cum spune autoarea —dar valabile, cel puţin în egală măsură, şi pentru epoca în care slnt scrise. în primul capitol se arată că, înainte de sec. al XlV-lea, sarea se aducea din Ardeal, pentru ca la 1373 să se interzică aducerea ei din Ţara Romlnească în Ardeal. Se dau apoi — în continuare — datele clnd s-au deschis, ocnele din Ţara Romlnească. La capitolul Proprietatea asupra ocnelor (p. 163—168) se arată că dreptul de a deschide şi exploata ocne era un monopol al domniei, ocnele furnizlnd unul din veniturile principale ale acesteia. Nu considerăm Insă că dijma era o „despăgubire” acordată de domnie proprietarului pămlntului (p. 167); ea repre- zenta „a zecea” pe care oricine producea pe pămlntul altuia — inclusiv domnia —era obligat să o dea proprietarului locului. Găsim justă observaţia autoarei că cei care s-au ocupat de problema ocnelor (mai ales Broş- teanu), fiind puşi In slujba intereselor propri- etarilor, au insistat asupra chestiunii proprie- tăţii, căutlnd să arate că ocnele au fost şi pot fi proprietate particulară. în capitolul III al lucrării (p. 169—179) slnt descrise pe larg tehnica extragerii sării şi felul cum era organizată munca la Ocnele Mari, pentru restul ocnelor lipsind materialul informativ. Se arată că, pînă către jumătatea> sec. al XlX-lea, tehnica extragerii sării nu făcuse, faţă de sec. XVI declt foarte slabe progrese. Se subliniază, în mod just, rolul de frlnă In dezvoltarea economică a ţărilor noastre pe care l-a avut dominaţia imperiului otoman, lnceplnd din sec- XVI. O analogie cu organizarea ocnelor în Tran- silvaniaarfipermisautoarei să vadăcătehnica extragerii sării şi organizarea lucrului sînt asemănătoare In cele două provincii romlneşti; Ia Ţara Romlnească se pare că avem de-a face cu o influenţă din Transilvania. www.dacaromanicaj'o RECENZII si PREZENTĂRI 227 Se arată de asemenea (p. 173 şi următoarele) că la exploatarea ocnelor există o timpurie diviziune a muncii şi se enumără toate cate- goriile de lucrători — plătiţi sau muncind gratuit la ocne, Tot aici ar fi trebuit tratată mai pe larg şi problema condamnaţilor trimişi la ocnă, de care autoarea doar aminteşte şi pe care o amină pentru alt prilej, Autoarea nu vorbeşte la acest capitol pri- vind producţia, şi nici nu anunţă că va vorbi, de cuantumul aproximativ al producţiei de sare ; ţinlnd seama de numărul ciocănaşilor, de producţia medie zilnică a fiecăruia şi de greutatea medie a unui bolovan de sare, se putea calcula — se Înţelege aproximativ — producţia anuală de sare, cel puţin pentru sfirşitul sec. XVII şi pentru sec. XVIII, cînd datele sint mai bogate. Că producţia de sare era foarte mare se poate vedea din mulţimea „milelor” de sare pe care domnii le acordau tuturor mănăstirilor din ţară, cum ne infor- mează un document din 1673 iunie 21. Intre 1650 şi 1700, dintr-o socoteală aproximativă, mănăstirile şi unele biserici din ţară aveau fiecare ,,milă“ de la domnie Intre 50—1000 bolovani de sare anual, In total cel puţin 7000 de bolovani2. în capitolul următor (p. 179—192) este analizată starea socială a ciocănaşilor (tăietori- lor de sare) din ocne (la Ocnele Mari ţigani robi, la ocna Telega rumlni), a măglaşilor şi a celorlalţi lucrători. Autoarea nu scoate aici în relief coexistenţa unor relaţii vechi cu altele noi: la Ocnele Mari lucrează ţigani robi ai mănăstirii Cozia, care pentru munca lor primesc „simbrie” de la domnie, din care plătesc dajdia — specific feudală — mănăstirii, stăplna lor; la Telega, ciocănaşii, rumîni ai mănăstirii Mărgineni sint plătiţi de domnie pentru 9/10 din numărul bolovanilor iar restul de 1/10 tl scot gratuit — clacă — pentru faptul că „se hrănesc” pe moşia mănăstirii. .De asemenea — deşi se vorbeşte de nesu- punerea ţiganilor la plata dajdiei — nu se re- ţine faptul că ţiganii „simbriaşi” luptau mai dirz contra exploatării decit semenii lor robi, a căror formă de luptă obişnuită era fuga. Pentru echivalenţa maglă — grămadă, tre- cută In limba noastră, se puteau folosi cele spuse de Ureche, că, după lupta de la Podul înalt „măgle de cei morţi au strîns”3. Cu privire la satele de măglaşi, ar fi fost bine ca autoarea să arate că magia este o formă locală a muncii gratuite pe care satele din preajma ocnelor o datoresc domniei, Credem că nu numai satele de moşneni făceau munca de măglaşi, Faptul că doar unele sate (Glodul, Seoaş) ale unor mănăstiri mari sint scutite de magie — scutirea obţinlndu-se da- torită trecerii de care se bucurau la domnie mănăstirile respective — nu Înseamnă că cele- lalte sate de rumlni din preajma ocnelor nu făceau munca de măglaşi. De asemenea documentele vorbesc şi de măglaşii de la alte ocne4 In afară de Ocnele Mari (autoarea afirmă că aceste ştiri lipsesc cu totul (p. 186 şi 190), Sintem de părere că la Îndatorirea locuitori- lor din jurul ocnelor de-a face maglă trebuiau adăugate şi celelalte obligaţii ale acestora: burdufe pentru ocne6 (probabil piei de bivol In care se scoteau bolovanii de sare), poveri de 1 Arh. ist. centr.. ma. 458. f. 124 v. a M-rea Tismana 800 bolovani (1633 aprilie 26. Acad. R.P.R. OXXXIII/40). „ Sadova 150 <1651 mal 15. Arh. ist. centr.. Mitrop. Ţ. Rom.. CCCXXVII/I). Episc. de Buz&u 800 (1054 mal 16. Acad. R.P.B. CXXVI/51). M-rea Jitlanu 150 <1655 aprilie 18. Arh. ist. cen^r.. ms. 723. f. 437). M Ostrov 1000 M <1666 Iulie 25. idem. Ep. Argeş. LXX bis/8). tl Babele 100 <1060 iunie 20. Idem. Mitrop. T- Rom.. CDLXXXI/1). lt Mislea 150 M <1673 ian. 8. Idem, ms. 465. f. 62 v-63). M Snagov 50 <1073 iunie 2. Idem. ms. 458. f. 124 v). „ Bradul 200 M (1676 martie 0. Idem, Bradu* Greci. J/12). w Fedelsclorl 150 M (1076 noiembrie 20. Idem. Cond. nr. 721. f. 8). K Hoaţa 100 M <1077 mai 15. idem. StuvTOPote09. XXIV/l). M Bt&det 150 (1678 aprilie 8. idem. Ep. Argeş. XV/ll)* n Cotroceni 400 M (1680 mal 15. idem. Cotroceni. XXXIII 3). M Dinti-un lemn 500 n (1080 noeimbrle 6. Acad. R.P.R.. CC1/32). Vieroş 150 „ (1682 ian. 20. Idem. LXXVIU/lO). Nucet 100 .. (1688 febr. 2, Arh. ist. centr.. Nucet XX/32. «tc. etc. (Documentele folosite sunt copiile celor citate, aflate la Institutul (le istoria al Academiei R.P.R. din Bucureşti) * Ed. C. Giurescu. p. 57. 4 La 1080 dec. 20. Şertnn Cantacuzlno dă m-rU Cotroceni un „mert!c,v de 400 bolovani mart de sare de la ocna Telega. unnind ca „si scoată această sare clacă cu maglaşil de acolo si să o mute de la gura ocnil, să o facă macla şl să o acopere” (Acad. R.P.R.. iub. 5292. f. 05—68). 4 Doc. din 1034 lan. 0. pentru satul Govora, (Acad. R.P. R LXXXIIl/233); In trad. rom. a aceluiaşi document (Axb. ist. centr.. cond. m-rll Govora nr. 403, f. 118—120) se spune cheltuiala ocnelor. www.dacaramamcajo 228 RECENZII şi PREZENTĂRI 6 sare1 iikrpiti ai cert — probabil tot burdufc — obligaţii asemănătoare cu acelea ale satelordin jurul manufacturii de la Călimăncşti, care, pe vremea lui Matei Basarab, furnizau cîrpa nece- sară fabricării hîrtiei2. în general, lucrarea Aurorei Ilieş este bine documentată, utilizind aproape toate ştirile privind exploatarea sării în Ţara Romîneaseă, in cadrul propus. Este — de altfel — prima lucrare despre ocne scrisă în noua noastră istoriografie şi, deci, prima încercare de a privi altfel istoria exploatării sării in Ţara Romi- ncască. Lucrarea Măriei Holban „Contribuţii Ia studiul raporturilor dintre Ţara Romîneaseă şi Ungaria angevină (Rolul lui Benedict Himţij in legătură cu problema Vidinului)” (p. 7—63), se ocupă de una din multiplele probleme de mare Însemnătate pentru istoria ţării noastre, şi anume de raporturile politice şi diplomatice dintre Ludovic de Anjou, regele Ungariei (1342 — 1382) şi Vlaicu-vodă, domnul Tării Romineşti (1364 — 1377) si de rolul pe care l-a avut în evolul ia acestor raporturi banul Bulgariei Benedict Ilimfy. în tratarea subiec- tului, autoarea porneşte de la primele docu- mente publicate in legătură cu aceste probleme mai intiiin 1898 In „Tdrtenelmi târ“ şi apoi, cu doi ani mai tirziu, in 1960, in „Szâzadok” de către Thalloczy Lajos. băcind o analiză adincă şi minnţioasă a documentelor, autoarea pune in discuţie o serie de aspecte obscure, legate de raporturile celor două ţări vecine, în cea de-a doua jumă- tate a secolului al XlV-lea şi luminează multe din faptele şi concluziile stabilite uneori arbitrar, alteori fals interpretate de istoricii mai vechi. în ceea ce priveşte scopul campaniei Între- prinse de l.udovic Împotriva lui Vlaicu la 1365 şi Îndreptată apoi împotriva lui Straşimir, problemă destul de controversată in istorie, autoarea subliniază caracterul ei de cucerire, bazindu-se, intre altele, fireşte, pe însăşi mărtu- risirea lui Ludovic, care susţinea Înaintea cam- paniei că ,,i se cuvine Bulgaria iure geni.ure“ (p. 11), argument care nu poate justifica alte scopuri declt de cucerire. Ar mai fi multe argumente in sprijinul aces- tei teze, avînd in vedere tot complexul de îm- prejurări din timpul lui Ludovic, care favori- zau Întreprinderea unor astfel de acţiuni. Ludovic era mai de grabă un instrument al 1Doc. din 162B aprilie 15 Pentru satul Costeşti-Vîlcea (Arh. Ist. ceptr., M-rea Bistriţa, LXI/4). *Doc. din 1646 aprilie 4, prin care se porunceşte lui MQmea cămftraş sl lase In pace satul Cillmăneştl al m-rli Corla pentru clrplt de la moara de hîrtie" (Arh. ist. centr.. M-iea Cozia* * * XLVI/O). papei declt un iniţiator de acţiuni cu scopuri mai largi. Papa urmărea desigur planuri mai vaste şi avea in vedere pericolul turcesc, ca şi Ion Paleolog, care era in imediata apropiere a turcilor. Tocmai de aceea papa il Îndemna pe Ion Paleolog la unire. Imperiul bizantin trecea prin crize cumplite, pe cită vreme cato- licismul prospera. Ludovic avea deci posibi- litatea să-şi motiveze planurile de expansiune prin argumente de ordin religios. El avea în spatele politicii sale scaunul papal. Astfel, in 1357, ii scria papei Inoccnţiu IV, prin prepozi- tul său de la Buda veche, Ştefan Kanizsdi: „doresc, pentru mărirea lui dumnezeu, pentru biserică şi catolicism, să silesc la unitate bise- rica romană, supunînd sub sceptrul meu Serbia, asupra căreia işi revendicau drepturile şi an- tecesorii mei, şi care acum e in mina schema- ticilor răzvrătitori şi duşmani ai bisericii”1, în 1386 papa Urban V il felicită pe Ludovic pentru convertirea mai multor mii de oameni in Bosnia, Serbia şi Bulgaria2. Situaţia creată in Balcani, mai ales in Bul- garia, pe la mijlocul secolului al XlV-lea, prin luptele religioase, schizmele şi tot soiul de erezii a dus la slăbirea coeziunii statului bulgar şi, implicit, la subminarea forţei de apărare a acestei părţi a Europei. în aceste împrejurări, era firesc ca şeful bisericii romane să-şi În- drepte atenţia In partea vulnerabilă a Europei, In care se arăta ameninţarea turcească. E firesc jieci, ca şi Ludovic, care lupta in virtutea acestei idei, urmărind desigur ţeluri proprii, să-şi Îndrepte privirile Înspre această parte a Europei. Altfel, nici nu s-ar explica de ce ac- ţiunea de convertire a lui Ludovic n-a pornit împotriva rominilor din Transilvania şi Un- garia. Pe aceştia li lăsa la o parte, deocamdată, şi se Îndrepta In părţi mai Îndepărtate de regat, acolo unde li dictau interesele economice In primul rlnd, şi numai in al doilea rtnd cele de ordin religios. N-ar trebui neglijat nici caracterul lui Lu- dovic, descendent al unei familii setoase de cuceriri, strălucitoare, venite din apus, unde se cultivau astfel de idealuri. O chestiune mai nedesluşită pe care autoarea o ia in discuţie (p. 12 şi urm.) este aceea in le- gătură cu participarea lui Vlaicu la acţiunea lui Ludovic (1365) Împotriva lui Straşimir. Supunînd unei analize raţionamentele isto- ricilor care susţineau pârtie parea lui Vlaicu la campania din 1365, autoarea consideră că lZ. Plcllşanu, Propaaanda catolici intre romînii din Ardeal ei Unoaria, 1620. p. 12; cf. l'niknoi Vilmoş. Mana. romii enhdil e» politikai OsszekilteUsei a romai szent-Bzikkcl' (Legiturlle bisericii şl politicii maghiare cu sftntul scaun roman'. I. Budapesta, 1001. p. 53. 1 Hurmuzak!. 1/2. p. 145-140. www.dacoromamca.ro RECENZII gl PREZENTĂRI 229 aceasta nu era posibilă ; de asemenea nici Împă- carea lor Înainte de campania lui Ludovic, Pe bună dreptate, arată autoarea netemei- nicia argumentelor acestor istorici, cu atît mai mult cu cit afirmaţiile lor se bazează pe deducţii. Se pune Insă Întrebarea dacă Vlaicu urmează calea espectativei, cum se susţine. Documentele lipsesc şi autoarei studiului, iar raţionamentul ce vine în sprijinul acestei teze nu este nici el destul de convingător, cu toate că firesc ar fi fost ca Vlaicu să nu parti- cipe la această campanie. Judecind şi împrejurările în care se petrece această campanie a lui Ludovic, pe drept cuvînt ne punem Întrebarea dacă Vlaicu ar fi putut participa la distrugerea unei ţări cu care era In anumite legături economice şi chiar spirituale. Traficul economic al Ţării Romîneşti spre sud se făcea atunci numai prin Bulgaria sau cu Bulgaria. Toate cărău- şiile şi toată circulaţia se făcea în acest sens, dovadă şi fluctuaţia populaţiei de pe un mal pe altul al fluviului ; acestea sînt dovezi ale legăturilor dintre Ţara Romînească şi Bulgaria lui Straşimir* 1. De asemenea, nici un alt aspect, chiar subiectiv fiind, nu e în favoarea participării lui Vlaicu la campania împotriva lui Straşimir; între Straşimir şi Ţara Romînească era o dublă legătură de familie prin mama sa (Teodora) şi prin soţia sa (Ana), sora lui Vladisiav I2. E bine ştiut cît de mult contau legăturile de familie în acel timp. Autoarea supune unei analize amănunţite ideea preconcepută în istoriografia veche că expediţia lui Ludovic împotriva domnului Ţării Romîneşti (1368) a fost o urmare a ocupării Vidinului de către Vlaicu. Din corespondenţa purtată de Ludovic şi Benedict Himfy, In iulie 1368, studiul de faţă scoate în evidenţă nenumăratele pre- siuni făcute de Benedict Himfy asupra lui Vlaicu pentru ca acesta respingîndu-lc, regele să pornească război împotriva sa. Bazîndu-sc pe documentele publicate de istoricul Thailoczy şi supunlnd unei analize critice cronica arh'.diaconului Ion de Tlrnovo, Indrepllnd o serie de date greşite care lăsau evenimentele într-o mare confuzie, autoarea a reuşit să reconstituie mersul firesc al eve- nimentelor kg.itc de campania lui Ludovic în Ţara Pomiutască în 1368. Autoarea sus- ţine că în 1369 Vlaicu a intrat în Vidin pentru apărarea drepturilor cumnatului său, ameninţate de cotropire din partea tatălui şi fratelui acestuia, E dc părere că Vlaicu privea mai departe spre împăcări cu duşmanii lui Straşimir în vederea formării 'P. P. Panaitescu. Mire fa cet Bntrln. 1944. p. 80 87. 1 Ilnilem p. 34 unui zid de apărare împotriva primejdiei turceşti (p. 62), sau că vine „chemat de vidineni” (p. 62) ori ca „liberator” (p. 62). Ar fi greu să ne închipuim că Vlaicu ar fi avut o concepţie chiar atît de largă în ceea ce priveşte pericolul turcesc, ţinind seama de nenumăratele conflicte în mijlocul cărora se găsea, după cum nici Ludovic la rîndul său nu putea să aibă o astfel de concepţie. Deci e îndoielnic că s-ar fi gîndit la o alianţă cu ţarul de la Tlrnovo împotriva turcilor. De asemenea ar fi greu să credem că a intrat în Vidin ca „liberator” ; mai de grabă intra cu scopul de a-1 ajuta pe cumnatul său Stra- şimir, dacă nu chiar să devină stăpîn asupra posesiunilor suzeranului său slăbit şi alungat. Astfel versiunea lui Mauro Orbini pare a fi mai aproape de adevăr cînd apreciază intrarea lui Vlaicu ca o cucerire, vorbind despre arderi, strămutări de locuitori din Vidin etc. (p. 62). Autoarea studiului mai pune In discuţie o serie de probleme de mare importanţă ca : imixtiunea politicii angevine prin oa- menii lui Ludovic In Maramureş şi Moldova şi alte chestiuni mai mărunte, însă cu im- portanţa lor, ca : identificarea misteriosului Zoaykuch cu Amedeu dc Savoia, existenţa presupusei fiice a lui Nicolae Alexandru — Elisabcta — soţia lui Ladislau de Oppeln, presupusa chezăşie a lui Dobrotici pentru Straşimir în 1369, dubla orientare a banatu- lui Bulgariei ş. a. în cursul expunerii, figura lui Benedict Himfy pare prezentă de la început plnă la sfîrşit ca un instrument în slujba politicii lui Ludovic şi totodată ca un element dc învrăjbire împotriva lui Vlaicu. Autoarea încearcă un paralelism între evenimentele din 1368 şi cele din 1330, ambele terminate prin înfrîngere, reuşind astfel să Iacă un bilanţ al politicii falimentare angevine din Ţara Romînească, în secolul al XlV-lca. Atît prin documentare cît şi prin inter- pretare, studiul Măriei Holban lasă mult în urmă toate lucrările care s-au ocupat dc relaţiile Ţării Romîneşti cu Ungaria ange- vrnă In sec. XIV. Metoda de cercetare, mai ales In ceea ce priveşte restabilirea unui marc număr de date cronologice, face posibilă elu- cidarea unei serii întregi de fapte obscure pe care istoriografia veche nici nu si Ic punea. Dată fiind multitudinea problemelor pe care Ie abordează, studiul ar fi trebuit îm- părţit pe capitole şi subcapitole, iar la sfîrşit ar fi fost foarte indicată anexarea unei hărţi a sud-estului Europei şi a unei schiţe a cam- paniilor lui Ludovic cel Marc. într-un scurt articol (p. 325 — 331) Şl. Ştefănescu ajunge la concluzia că, înainte www.dacoromamcajo 230 RECENZII SI PREZENTĂM 8 de a fi la Craiova, sediul băniei Craioveşti- lor a fost la Strehaia. Autorul arată că Neagoe de la Craiova, tatăl puternicilor fraţi Craio- veşti, făcut vlastelin de către Vladislav al 11-lea, ajunge ban pe vremea lui Basarab Ţepcluş, care găsise In acest mare boier un sprijin puternic al politicii sale. Că prima reşedinţă a băniei Încredinţată lui a fost Strehaia — devenită proprietate a Craioveştilor, ca şi Craiova — o dovedeşte documentul din 1589 mai 17 In care este amintit Neagoe ban Străhăianul, precum şi existenţa concomitentă cu bănia, In această localitate, a unei episcopii, care se găseşte de obicei In centrul politic al regiunii. Stabilirea băniei la Strehaia a fost cerută şi de necesităţile de apărare ale regiunii. Mutarea băniei la Craiova s-ar fi făcut pe vremea lui Vlad Călugărul, regiunea Strehaiei fiind supusă atunci incursiunilor turceşti. Acestea slnt faptele. Printr-o judicioasă interpretare a documentelor utilizate, autorul aduce astfel lumină !n una din problemele controversate ale istoriei noastre medii. Socotim justă părerea exprimată de autor (p. 331) că Înfiinţarea marii bănii de Craiova a dus la o centralizare In cadrul Olteniei, înfiinţarea unei bănii la Strehaia sau In altă parte nu ni se pare insă a ajuta politicii de centralizare a statului pe plan general; nu credem că devenind ban de Strehaia, Neagoe de Craiova, dintr-un element de descentralizare,s-a transformat Intr-un asociat la lupta de centralizare a statului. Cu ex- cepţia banului — care are o situaţie spe- cială faţă de ceilalţi mari dregători — fără Îndoială că transformarea marilor feudali In dregători domneşti ajută centralizării statului, aşa cum spune autorul. Trebuie să avem In vedere faptul că, in această perioadă, banul Craiovei nu este reprezentantul domniei în această provincie („funcţionar domnesc” cum spune autorul) cum va fi mai tirziu, şi că, mai mult, Cra- ioveştii consideră bănia ca o stăpinire a familiei lor cu drept de moştenire. De altfel, Însuşi autorul spune că, prin cedarea unui teritoriu lui Dimitrie Ghizdaveţ şi Detco bani, aceştia deveneau „un fel de proprietari sub formă suzerană ai ţinutului respectiv" (p. 330), sau, mai bine spus, cu drepturi regaliene asupra acestui teritoriu. Este acesta un semn de centralizare, sau ajută centralizării statului in general? Nu prea pare. De altfel, chiar autorul remarcă fap- tul că Neagoe ban devine, din reprezentant al statului in acele părţi, un feudal local (p. 330). Cu privire la faptul că un mare boier apare intr-un document fără dregătorie şi in altul cu nu trebuie pierdut din vedere obiceiul, unora din dieci de a nu consemna totdeauna lu acte şi titlul boierului respectiv, astfel incit este puţin cam hazardat să se tragă concluzii din aceste apariţii. în studiul „Mişcări (ărăneşli prilejuite de intrarea lui Mihai Viteazul în Transilvania”, Ştefan Pascu scoate in evidenţă unul din momentele luptei seculare ale iobăgimii transilvănene, petrecută cu prilejul cam- paniei lui Mihai in Transilvania, la sfirşitul anului 1599. Autorul face o analiză amplă a condiţiilor de exploatare a iobăgimii In a doua jumătate a sec. XVI, ca urmare a transformărilor petrecute in economia ţării noastre in general şi a Transilvaniei in special. Ţăranii din Transilvania ajung in unele cazuri să se vlndă ca iobagi pe veci unor feudali. Acest fenomen e surprins de autor şi considerat caracteristic pentru sfirşitul sec. XVI. Documente nenumărate vin in sprijinul acestei teze. Metoda de luptă cea mai răsplndită a ţă- rănimii transilvănene in această perioadă este fuga. Iobagii din comitate Îşi căutau refugiu in scaunele săseşti şi secuieşti unde erau urmăriţi cu multă asiduitate pentru a fi readuşi pe domeniile de unde fugiseră, ceea ce dovedeşte cit de mult era căutată forţa de muncă a iobagului In noile trans- formări economice ale Transilvaniei. Evenimentul din 18—20 oct. 1599, adică victoria lui Mihai Viteazul la Şelimber, a adus o schimbare in tactica de luptă a ţără- nimii, care din 1514 nu mai avusese prilejul să pornească Împreună la cucerirea libertăţii sale. Autorul studiului susţine că tocmai această victorie a constituit cauza imediată a izbucnirilor ţărăneşti din Transilvania (p. 130). Atitudinea lui Mihai faţă de răsculaţi e analizată cu mult discernămtnt de autor, în ciuda faptului că unii cronicari ai timpu- lui îl consideră pe Mihai „uzurpator” al clase- lor dominante in Transilvania (p. 134), au- torul vede in Mihai un reprezentant al nobi- limii in general, care nu a dat ţărănimii tran- silvănene libertăţile pe care aceasta le aştepta cu atita sete. Dacă Mihai ar fi intrat In Tran- silvania cu o „oştire formată in bună parte din ţărani romlni", cum afirmă autorul (p. 130), poate s-ar mai fi schimbat lucrurile. Ilar Mihai, după ce se instalează in Tran- silvania, Începe să se solidarizeze cu nobi- limea de aici, o ia sub ocrotirea Ivi in faţa primejdiei ţărăneşti, şi, In cele din urmă, ia chiar o serie de măsuri represive Împotriva răsculaţilor. Era firesc ca Mihai să adopte această atitudine faţă de nobilimea Tran- silvaniei, deoarece el era exponentul clasei www.dacoromanica.ro 9 RECENZII si PREZENTĂRI 231 dominante şi căuta să-şi consolideze situaţia sa aici tocmai pe forţa economică şi politică a clasei care, deşi se arăta credincioasă, mai tlrziu va contribui la pierderea lui. Ţinlnd seamă de o relatare a lui Szamos- kozi, contemporan cu evenimentele, anume «ă „Mikai, Încă Înainte de intrarea sa, a aţlţat in ascuns Întreaga sărăcime a romîni- lor din Transilvania, prin tainica lucrare a preoţilor săi... să maltrateze şi să ucidă pe nobili”... (p. 120), ne putem pune Întrebarea dacă nu a avut loc o acţiune mai largă şi chiar organizată de domnul romln In Transilvania ? In acest caz s-ar putea insista mai mult asupra legăturii dintre biruinţa lui Mihai şi izbucnirea răscoalei. Aceasta din urmă ar putea fi nu numai cauzată de victoria lui Mihai, ci ar fi putut contribui ea Însăşi la victoria de la Şelimber, dacă campania lui Mihai s-a produs In cursul desfăşurării mişcărilor ţărăneşti, sau ar putea exista un raport de reciprocitate Intre victoria lui Mihai şi răscoala ţăranilor ardeleni. Ar fi cit se poate de interesantă analiza problemei din acest punct de vedere. Atlt din relatările contemporanilor şi cronicarilor vremii cit şi din hotărlrile celor trei diete din timpul lui Mihai, reiese că, in timpul ocupării Transilvaniei de către Mihai, au avut loc răscoale puternice, la «are au participat ţărani de toate neamurile, «ă aceste răscoale au luat o amploare atlt de mare, Incit nobilii au fost nevoiţi să facă apel la armata comitatelor, a oraşelor şi chiar a domnului. Autorul consideră că, In acţiunea pornită de Mihai pentru centralizarea celor trei provincii, Ţara Romlnească, Transilvania şi Moldova, singurele premise care ar fi putut asigura trăinicia acestni proces puteau fi numai cele economice. Aceste premise nu erau Insă coapte, deşi, după cum relevă au- torul, Braşovul se prezintă Încă de pe atunci ca un fel de piaţă centrală pentru cele trei provincii (p. 124). Studiul lui Şt. Pascu este o contribuţie de -seamă la cunoaşterea istoriei ţării noastre, atlt prin interpretarea şi analiza istorică a faptelor, «!t şi prin Îmbogăţirea cu date şi fapte noi. în studiul Răzvrătirea saşilor din Braşov la 1688 (p. 199—213), I. Crăciun scoate din negura uitării unul din momentele de luptă a populaţiei săseşti Împotriva stăplnirii hab- sburgice, care, In cel de-al 9-lea deceniu al secolului al XVII-lea, şi-a făcut apariţia In Transilvania, In locul celei turceşti. Bazat pe documente şi mărturii contemporane, autorul luminează unele aspecte din acest Important episod, care se Încadrează In şirul îndelungatelor lupte ale locuitorilor Tran- silvaniei Împotriva subjugării străine şi a exploatării interne. Descrierea faptelor gravitează In jurul momentului din mai 1688 In care saşii din Braşov se opun intrării armatelor imperiale in cetatea lor, In urma tratatului dintde Împă- ratul de la Viena şi principele Transilvaniei Mihai Apafy. Rezistenţa a fost organizată de conducătorii breslelor şi la ea au participat meşteşugarii, In frunte cu cizmarii, şi masele sărăcimii oraşului. Autorul reuşeşte să prezinte o icoană deo- sebit de clară mai ales a conflictului dintre ocupanţi şi răzvrătiţi şi înfăţişează necru- ţătoarele măsuri represive ale noilor stăptni, mai ales pedepsirea fără milă a conducători- lor răzvrătirii In frunte cu bătrlnul cizmar Ştefan Steiner, In vlrstă de 85 ani, care a fost decapitat. Autorul Încearcă să facă şi o prezentare a raporturilor dintre diversele categorii sociale ale populaţiei săseşti, lucru pe care reuşeşte să-l schiţeze numai, fără să arate tabloul real al societăţii săseşti, care, deşi „Încărcată” cu privilegii, s-a diferenţiat In decursul veacu- rilor şi In sinul ei au existat nenumărate ne- înţelegeri şi lupte. Autorul nu prezintă istoria populaţiei să- seşti In cadrul general al dezvoltării societăţii din Transilvania, dlnd impresia că aceasta e o populaţie izolată de restul poporului nos- tru, fapt care 11 face pe autor să folosească expresia „popor săsesc” (p. 200,203 ş.a.), ceea ce nu corespunde realităţii. Socotim că In lucrarea de amploare pe care o pregăteşte autorul privitor la această răzvrătire va face şi o prezentare mai amplă a tuturor factorilor care stau la baza dezvol- tării populaţiei săseşti de pe teritoriul patriei noastre. în articolul Veniturile vistieriei lui C. Brln- coveanu după condica'vistieriei (p. 213—233), H. Chircă Începe publicarea rezultatelor muncii migăloase de cercetare a importanţei surse de informaţii care este catastihul viste- riei, necercetat de vechea noastră istoriografie. După ce lămureşte Înţelesul termenelor de condică, catastih, rtnduieli, satarale, mtn- cături etc., autorul analizează In continuare sistemul mai vechi al ruptorii, Înţelegerea Intre vistierie şi un grup de contribuabili de a plăti, la anumite date, sumele fixate. Se subliniază abilitatea cunoscută a lui C. Brincoveanu de a jupui oaia fără să behăe. Se arată că acesta şi-a organizat vistieria mai bine declt predecesorii săi, In vederea obţinerii enormelor sume de bani necesare astlmpărării lăcomiei turceşti şi celorlalte cheltuieli ale domniei şi ţării. Multe din dări se calcnlau Pe baza temeiului, a unei sume de bani fixată www.dacaromanicaj'o 232 RECENZII SI PREZENTĂRI 10 Pentru fiecare judeţ, care se Înmulţea cu un anumit coeficient, după necesităţi. Se arată apoi că reforma fiscală a lui C. Brfncoveanu, din 1701, a constat în gene- ralizarea ruptoarei pe Întreaga ţară, In fixarea a patru termene de plată, numite mai tlrziu sferturi (sama mare, a Il-a şi a IlI-a şi haraciul). Aceste patru termene nu au putut fi respectate, lor adăugîndu-li-se mereu al- tele. Nu ni se par suficient lămurite In articolul recenzat chestiunea participării judeţelor la diversele obligaţiuni, Începutul anului fiscal, chestiunea ciclului etc. Ar fi fost bine de asemenea dacă autorul ar fi făcut o prezen- tare foarte scurtă o stării de lucruri dinainte de C. Brlncoveanu, pentru a Înţelege mai uşor in ce a constat „noul” adus de acesta. Aştep- tăm ca H. Chircă, continulnd publicarea lu- crării. să analizeze categoriile de impuşi şi modul de impunere inegală al acestora. Al. Vianu face unele Consideraţii asupra caracterului activităţii administraţiei ruse în Ţările Jiomîne (1769-1774) (p. 233-244). Autorul arată că Rumianţev — deşi se găsea pe poziţiile clasei dominante de la noi, căreia i-a reînnoit vechile privilegii — a luat totuşi o serie de măsuri tinzlnd, mai ales, la Încetarea abuzurilor vechii administraţii. Aţeste măsuri asemănătoare in ambele principate, au dus> la reglementarea activităţii aparatului central de conducere şi au pus oarecare limite abuzu- rilor organelor locale ale puterii. Se amintesc — printre alte măsuri ale administraţiei ruseşti — cele pentru reorganizarea justiţiei, Încurajarea comerţului şi dezvoltarea manu- facturilor, desfiinţarea birului, baterea unei monede cu stemele celor două ţări etc. Tot acest complex de măsuri este calificat drept un pas Înainte pentru Înlăturarea despotismului şi a formelor orientale de conducere ; se subliniază că ele au stat la baza organizării ţărilor noastre plnă la Rcg. Organic. Ar fi fost bine ca autorul să arate care au fost părerile vechii istoriografii despre adminis- traţia rusească din 1769—1774 şi să folosească şi materialul documentar publicat. Ni se pare exagerată — indiferent de bunele intenţii ale lui Rumianţev — afirmaţia autorului că ţăranii plătesc in această vreme doar 14 % din totalul obligaţiilor anterioare. D. Simonescu, lntr-o scurtă notă (p. 343 — —352), arată că primul ziar pe teritoriul patriei noastre s-a publicat In Moldova la 1790. F.l poartă titlul de „Courrier de Mol- davie” şi s-a tipărit la Iaşi, prin grija şi fondu- rile comandamentului rus. Această publicaţie a putut fi cunoscută datorită bunăvoinţei conducerii bibliotecii V. I. Benin din Moscova, care a trimis Academiei R.P.R. fotocopia exemplarului, aflat In posesia sa. Publicaţia se adresa mai ales ofiţerilor ruşi aflaţi departe de patrie, anunţîndu-le diverse ştiri ca : numirea lui Potemkin ca mare hat- man, moartea lui Iosif al II-lea, Îmbolnăvirea lui Potemkin, cutremurul de la Iaşi, desfă- şurarea revoluţiei din Franţa etc. D. Simonescu exagerează clnd atribuie redacţiei ziarului idei de libertate şi dreptate socială, pentru faptul că anunţă ştiri In legă- tură cu revoluţia franceză, despre care, fără Îndoială, trebuia să scrie ca de evenimente ce ieşeau din comun : el se contrazice apoi clnd spune că aceeaşi redacţie simpatiza „discret” cu dinastia franceză. Fiind scris cu fondurile comandamentului rus, se Înţelege că acest ziar trebuia să privească evenimentele de pe poziţiile ţarismului rus, care nu simpatiza numai în mod „discret" cu dinastia franceză, ci a ajutat-o In mod activ, ducînd greul luptei Împotriva revoluţiei şi a lui Napoleon. In nici un caz nu se poate pune in sarcina redacţiei ziarului că a „urmărit cu viu interes, mişcarea de idei sociale puse in slujba demo- craţiei şi progresului”, aşa cum afirmă autorul. Analizlnd un manuscris aflat In Biblioteca Academiei R.P.R. C. Şerban arată că la 1798 —1801 exista In ţinutul Roman o sticlărie (p. 353—366). în realitate, nu este vorba de o sticlărie propriu-zisă ci de un loc unde se aduna cenuşe şi se prelucra potasa, in vederea comercializării. Acest atelier se găsea probabil la Miclăuşani, pe moşia biv-vcl postelnicului D. Sturdza. In anexe se dă manuscrisul cu cheltuielile potăsăriei. • Gh. Diaconu, In Observaţii cu privire la urmele vechiului lîrg al Sucevei în vremea marilor asedii otomane şi polone din sec. XV (p. 267—282) dă la iveală parte din rezul- tatele săpăturilor făcute la Suceava In ultimii ani. Aici s-au descoperit următoarele tipuri de locuinţe omeneşti: bordeie, semibordeie, şi locuinţe de suprafaţă, fără pivniţă şi cu pivniţă, datlnd din sec. XV. Ultimul tip de locuinţe, aparţinlnd negustorilor din oraş, siut grupate tn preajma curţii domneşti, unde era şi centrul comercial al tlrgului. Săpăturile au dovedit că aceşti negustori aveau case lucrate cu destul confort şi posibilităţi materiale de a le reface cu uşurinţă după fiecare din cele trei asedii şi distrugeri pe care le-a suferit tlrgul In sec. XV (1476, 1485 şi 1497). Pe baza resturilor materiale descoperite şi a mărturiilor documentare, se analizează modul de viaţă al acestor negustori. Rezultatele săpăturilor au dovedit di- ferenţierea socială de pe teritoriul tlrgului. www.dacoromanica.ro 11 RECENZII ŞI PREZENTĂRI 233 locuit In sec. XV, In afară de boieri, de negus- tori, de meşteşugari şi de oameni care se ocupau mai ales cu agricultura. Nu credem Insă că negustorii din Suceava se ocupau numai de comerţ. Se ştie că, şi în sec. XVII, numeroşi negustori dispuneau şi de sate sau părţi de sate cu rumîni, adminis- trarea acestora fiind deci o altă preocupare a lor. Despre teracotele de la Suceava autorul ar fi aflat ceva mai mult din cele două studii ale lui R. Gassauer şi B. Slătineanu (din BCMI, XXVIII, p.145 —165, şi respectiv XXX, p.135 —142), unde se discută şi modul de fabricaţie al acestora. Octavian Iliescu ne convinge despre nece- sitatea realizării unui Corpus al monedelor feudale romtneşti, arătlnd si modul cum s-ar putea realiza acesta (p. 285—324). Deosebit de preţioase sînt prezentările critice făcute de autor realizărilor numismaticei la noi şi In celelalte ţări din Europa. Autorul se situează pe o poziţie nouă faţă de vechii numismaţi, arătlnd că ■ acest corpus nu trebuie să fie un simplu catalcg, ci să cuprindă In primul rlnd cercetări largi privitoare la viaţa social-economică şi la istoria sch'mbului mo- netar. în anexă se prezintă schema unui corpus al monedelor Ţării Romtneşti, după criteriile autorului. Damian Bogdan se ocupă (p. 245—266) de O străveche matrice de pecete romtnească; e vorba de pecetea mare a lui Alexandru cel Bun, descoperită de autor. Se arată cazuri In care actele rămase de la unii domni mol- doveni din sec. XV au peceţi de la prede- cesorii acestora. Studiul lui Al. Elian Epigrame funerare greceşti în epoca fanariotă (p. 333—342) tra- tează ctteva probleme legate de alcătuirea unui Corpus al inscripţiilor de pe teritoriul patriei noastre. Autorul prezintă clteva epi- tafe sau epigrame literare care nu au devenit inscripţii de mormtnt, dar care pot figura In Corpus, şi propune ca unele producţii li- terare de acest fel ale lumii greco-fanariote care au avut legături cu ţara noastră să fie publicate Intr-un apendice al Corpus-uluL Studiul are multe indicaţiuni bibliografice, foarte utile celor ce se ocupă de problema inscripţiilor. într-o notă (p. 367 — 370). Şt. Olteanu se ocupă de inscripţia pietrei de pe mormlntul lui Nicoară, fiul lui Fătul morar, mort In 1512 şi tgropat la m-rea lui Iaţco din Suceava, prima piatră găsită pe mormlntul unui mem- bru al unei familii de meşteşugari. Volumul Studii şi materiale de istorie medie este o contribuţie valoroasă a cerce- tătorilor evului mediu romînesc la lămurirea unor probleme importante din istoria patriei noastre, sau la punerea Intr-o lumină nouă a altor probleme fals interpretate de vechea istoriografie. Considerăm că acest volum, prin con- ţinutul şi nivelul său, face cinste Secţiei de istorie medie a Institutului din Bucureşti. Socotim Insă că publicaţia nu ar trebui să neglijeze perioada de descompunere a feudalismului care, In acest volum, nu prea este reprezentată. Nu putem să nu remarcăm cu deosebită satisfacţie condiţiile tehnico-grafice In care a apărut lucrarea. Ar fi bine ca pe viitor să se acorde mai multă atenţie tipăririi textelor străine (In cazul de faţă la cel slavon şi gre- cesc) unde sînt unele greşeli ce ar fi putut fii evitate. N. Sloicescu şi V. Curlicăpeanu HCTOPHfl HA B'bJirAPHH [ISTORIA BULGARIEI] 2 VOL. Sofia, Ed. de stat „Ştiinţă şi artă“ : voi. I, 1954,557 pag.; voi. II, 1955, 164 pag.+ 7 hărţi După 1944, studiul istoriei Bulgariei s-a bucurat de o atenţie deosebită atlt din partea cercetătorilor sovietici cit şi a celor bulgari. Astfel, numai In curs de 11 ani au fost tipă- rite la Moscova şi la Sofia cinci lucrări de sinteză dintre care patru tratează istoria poporului vecin de la origine şi plnă In ziţele noastre, iar una. se ocupă numai de istoria modernă. Prima lucrare de sinteză a fost scrisă de acad. N. S. Derjeadi: Istoria Bulgariei, Moscova, 3 voi., 1946 — 1947. în 1952 a apărut la Sofia lucrarea acad. D. Kosev : Istoria modernă a Bulgariei, din care In acelaşi an s-a tipărit şi o ediţie In limba rusă la Moscova. Lucrarea tratează istoria poporului vecin lnccplnd din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi plnă la eliberare (1878). în 1954, Academia de ştiinţe a U. R. S. S. a scos o nouă lucrare de sinteză, Istoria Bulgariei, In două volume, la Moscova1. 1 Cu privire la această lucrare, vezi recenzia pu blicati In revista ..Studii", 1955. nr. 4. p. 133 si urm www.dacQramanicajo 234 RECENZII SI PREZENTĂRI 12 Academia de Ştiinţe din Sofia a editat în 1954 primul volum, iar In 1955 cel de-al doilea volum al unei lucrări de sinteză, lucrare «are face obiectul recenziei de faţă. Volumul I tratează istoria Bulgariei de la Începuturi şi plnă la eliberare. Materialul este împărţit In cinci părţi mari sublmpărţite, la rlndul lor, In capitole şi subcapitole. Ca periodizare, cele cinci părţi au următoarea succesiune şi repartiţie In pagini : a) Comuna primitivă şi sclavagismul — p. 9 — 48; b) Feudalismul timpuriu (de la venirea slavi- lor şi plnă In anul 969) — p. 49 — 131 ; c) Dezvoltarea feudalismului (Inceplnd de la mijlocul secolului al X-lca şi plnă la că- derea Bulgariei sub turci) — p. 131—244; d) Poporul bulgar sub stăplnirea turcească (de la sflrşitul secolului al XlV-lea şi plnă la mijlocul secolului al XVIII-lea) — p. 211 — 296; c) Renaşterea (de la mijlocul secolului al XVIII-lea şi plnă la eliberarea de sub jugul otoman) — p. 297 — 518. După cum se vede, de o atenţie deosebită s au bucurat două epoci : feudalismul, plnă la cucerirea Bulgariei de către turci, şi epoca renaşterii. Situaţia este explicabilă dacă ţinem seamă de abundenţa studiilor publi- cate plnă acum şi a materialului documentar existent pentru aceste două părţi din istoria Bulgariei. Alcătuirea subcapitolelor s-a făcut conform concepţiei marxiste a istoriei, pornind de la dezvoltarea relaţiilor de producţie şi a luptei de clasă, expliclndu-se pe baza acestora situaţia politică şi dezvoltarea culturală. O atenţie deosebită s-a acordat rolului maselor In făurirea istoriei. In cadrul părţii a IV-a există chiar un capitol special inti- tulat Lupta poporului bulgar împotriva cnu- tului feudal turc, In care se pune accentul In special asupra răscoalelor şi mişcării haiduceşti Inceplnd din secolul al XV-lea şi plnă la jumătatea secolului al XVIII-lea, iar un alt capitol tratează In altă parte a lucrării aceeaşi problemă In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi Începutul secolu- lui al XlX-lea. In ceea ce priveşte relaţiile romlno-bulgarc, volumul I dă o serie de date In general cu- noscute. In capitolul care tratează despre răscoala Asăneştilor şi al doilea imperiu bulgar se face o menţiune despre prezenţa „vlahilor” In rlndul răsculaţilor împotriva Imperiului Bizantin. Ar fi fost bine dacă s-ar fi insistat mai mult asupra acestor pro- bleme care In trecut au dat naştere la o În- tinsă polemică Intre istoricii romtni şi bulgari. In subcapitolul care tratează despre răscoa- lele şi mişcările ţărăneşti Împotriva stăplnirii otomane se pune In mod îndreptăţit un accent deosebit pe rolul avut de acţiunile lui Mihai Viteazul In sudul Dunării la sflrşitul secolului al XVI-lea, In antrenarea maselor In lupta împotriva stăplnirii turceşti (p.265— 266). In capitolul privitor la renaşterea bulgară slnt de asemenea interesante datele privitoare la relaţiile romlno-bulgare. Se arată rolul pe care l-au jucat oamenii politici şi partidele politice din Romlnia In mişcarea de eliberare a Bulgariei. Asupra cltorva puncte autorii ar fi putut să stăruie mai mult şi să dea explicaţii mai clare. Aşa, bunăoară, In lucrare se arată împrejurările In care s-a format la Bucureşti Comitetul Central Secret In 1866, din /care făceau parte bulgari şi romlni. Rămln Insă neclarificate cauzele care au dus la ruperea tratativelor cu Rakovski şi reluarea lor cu Ivan Kasabov. Afirmaţia că Rakovski ar fi fost persecutat, fapt care l-a determinat să plece la Odesa, nu ni se pare suficient argu- mentată. Aceasta mai ales dacă ţinem seama de faptul că In comitet, ca reprezentant al liberalilor romlni, se afla, printre alţii, şi C. A. Rosetti. Or , slnt cunoscute strlnsele relaţii do prietenie, dovedite de corespondenţa dintre cei doi, relaţii care au rămas trainice plnă la moartea revoluţionarului bulgar. De asemenea, nu se dă o explicaţie suficientă atunci clnd se vorbeşte despre retragerea romlnilor din comitet. Această retragere nu se poate explica dectt prin dorinţa de a lăsa bulgarilor mină cit mai liberă de acţiune. Se arată apoi activitatea marilor figuri revoluţionare bulgare: Botev, Levski şi Karavelof, desfăşurate pe pămlntul Romlniei. Capitolul referitor la Botev a fost redactat de acad. Mihail Dimitrov, cunoscut prin numeroasele studii publicate asupra vieţii şi activităţii revoluţionarului bulgar. Faptele expuse In capitolul care se ocupă de cei trei corifei ai mişcării revoluţionare bulgare slnt In general cunoscute, ele făclnd şi obiectul unor studii ale cercetătorilor romlni, dintre care menţionăm pe acad. prof. P. Constan- tinescu-Iaşi, al cărui nume lipseşte din lista bibliografică de la sflrşitul volumului. Penultimul capitol tratează despre războiul de eliberare a Bulgariei (1777—1778). Aici se face o amănunţită analiză a condiţiilor interne şi externe In care izbucneşte războiul. Slnt interesante datele care se dau In legătură cu participarea voluntarilor bulgari la războiul din 1877, la tratatul de la San-Ştefano şi tratatul de la Berlin. în ceea ce priveşte participarea armatei romlne la război, se arată In mod corect numărul de unităţi care au participat, Insă se putea stărui mai mult asupra aportului adus de aceste unităţi In cadrul operaţiilor militare, ca de pildă In www.dacoromanica.ro 13 RECENZII 91 PREZENTĂRI 235 luptele de la Griviţa, Plevna etc. Lucrul nu ar fi fost greu dacă s-ar fi consultat colecţia ★ Cu prilejul Împlinirii vîrstei de 80 de ani, acad. G. Moisil a fost sărbătorit In luna decembrie 1956, la Academia R.P.R., Intr-un cadru festiv. In cadrul şedinţei, au luat cuvîntul pentru a sublinia meritele deosebite pe tărîm ştiinţific ale savantului C. Moisil, In deosebi In activitatea sa de numismat, acad. P. Constantinescu-Iaşi, preşedintele subsecţiei de ştiinţe istorice a Academiei R.P.R., Bucur Mitrea, acad. | Barbu Lăzăreanu |, Emil Virtosu, M. Macrea (Cluj), Oct. Iliescu, Gh. Buzdugan şi Ilie Ţabrea din partea Societăţii numismatice din R.P.R. Cu- vîntul de Încheiere a fost rostit de acad. C. Daicoviciu. www.dacoromanica.ro Acad. BARBU LĂZĂREANU în ziua de 19 ianuarie 1957 a încetat din viaţă acad. Barbu Lăză- reanu, eminent om de litere, istoriograf şi folclorist de seamă, statornic combatant pentru cauza clasei muncitoare, vechi membru al Partidului Muncitoresc Bomîn. Născut la 5 octombrie 1881, în Botoşani, Barbu Lăzăreanu şi-a în- chinat întreaga sa viaţă studiului şi valorificării culturii populare, slu- jind dezvoltarea culturii înaintate în ţara noastră. încă de pe băncile liceului, Barbu Lăzăreanu s-a ataşat ideilor îna- intate propovăduite de revista „Contemporanul”, idei al căror propagan- dist devine. Din această cauză, încă din fragedă tinereţe începe] să fie ţinta atacurilor organelor represive ale regimului burghezo-moşieresc. Eli- minat din toate liceele din ţară pentru ideile socialiste pe care le propaga, expulzat din ţară în anul 1907 pentru că a luat partea ţăranilor răsculaţi, urmărit de dictatura fascistă pentru creaţiile sale literare progresiste şi ca fost rector al Universităţilor muncitoreşti, Barbu Lăzăreanu a rămas pe aceeaşi poziţie înaintată. încă de la sfîrşitul secolului al XlX-lea Barbu Lăzăreanu şi-a în- ceput activitatea literară ca poet şi publicist în presa muncitorească. La începutul secolului XX Barbu Lăzăreanu colaborează la „Bomînia Mun- citoare”, publică poeziile sale în revista „Viitorul Social” şi între anii 1907—1912 colaborează la presa progresistă din Eranţa. Ajunul primului război mondial îl găseşte profesor de literatură universală, literatură ro- mînă şi istoria socialismului la şcolile sindicale din Bomînia. După primul război mondial, Barbu Lăzăreanu colaborează la rubrica social-culturală a ziarului „Socialismul” şi publică în anii care urmează colecţia „Cu pri- vire la” : Eminescu, Caragiale, Creangă, Haşdeu, Anton Pann, etc. Este autorul mai multor monografii (Anton Bacalbaşa, Ion Păun Pin- cio,Umorul lui Haşdeu, Ion Creangă şi basmul rusesc, etc.) şi al unor lu- crări de valorificare a folclorului (Destinul unor cuvinte, Lespezi şi mo- loz, etc.,. Timp de decenii Barbu Lăzăreanu a desfăşurat o activitate de popu- larizare a valoriilor noastre culturale prin numeroase conferinţe şi articole. Conferinţele sale despre limbă, literatura romînă şi folclor au fost iubite şi apreciate de oamenii muncii. www.dacoromamca.ro 248 După 23 August 1944, Barbu Lăzăreanu a fost numit rector al Uni- versităţii muncitoreşti ,,Ştefan Gheorhiu”. în anul 1948, odată cu reorganizarea Academiei Bomîne şi înfiinţa- rea Academiei B.P. Bomîne, Barbu Lăzăreanu a fost numit membru titular al Academiei B.P. Bomîne şi director general al Bibliotecii Academiei B.P. Bomîne. In două rînduri a fost ales membru al Prezidului Acade- miei B. P. Bomîne. Ca membru al Academiei B.P. Bomîne, Barbu Lăzăreanu a desfăşu- rat o activitate ştiinţifică susţinută prin comunicări, publicaţii şi conferinţe. Barbu Lăzăreanu lasă în urma sa o bogată operă literară şi ştiinţi- fică. Colaborator la numeroase ziare şi reviste progresiste, autor de valo- roase articole şi studii privitoare la gramatica limbii Tomîne şi istoria lite- raturii romîne, istoria mişcării muncitoreşti din Bomînia, Barbu Lăză- reanu a folosit bogata lui cultură şi experienţă pentru a îndruma pe tine- rii cercetători pe calea luminoasă a culturii şi ştiinţei puse în slujba popo- rului muncitor. în întreaga sa viaţă, Barbu Lăzăreanu a fost un exemplu de modestie. A manifestat o deosebită dragoste şi respect faţă de oameni. Pentru meri- tele sale, acad. Barbu Lăzăreanu a fost decorat cu „Steaua B.P. Bomîne” cl. Il-a şi cl. 111-a şi „Ordinul Muncii” cl. I-a şi cl. IlI-a, „Medalia Eli- berării de sub jugul fascist”, etc. Academia B.P. Bomîne şi toţi colaboratorii şi elevii săi vor păstra o neştearsă amintire lui Barbu Lăzăreanu. Prezidiul Academiei lt. P. Romîne Secţia de Ştiinţe istorice, ştiinţa, limbii, literatură şi artă a Aca- demiei R.P. Romîne, Biblioteca Academiei R. P. Romîne, Uniunea Senii orilor. www.dac0romamca.ro STUDII REVISTĂ DE ISTORIE INDEX ALFABETIC Anul IX, 1956 , * , Sarcinile de mare răspundere puse de Congresul al II-lea al P.M.R. In faţa istoricilor.............................................................. I , * , Studiul istorici ştiinţei istorice (Articol de fond In „Voprosî istorii”, nr. 1, 1956)..........................................................II—III STUDII ŞI REFERA TE BENDITER J. (Iaşi). Atitudinea guvernului romin faţă de Cehoslovacia în lunile premergătoare Miinchenului (mai-sept. 1938) .... V BERINDEID. Înfiinţarea Societăţii Literare (Academice) (1866) şi sesiunea din 1867 ................................................ V BODEA C.C. Preocupări economice şi culturale In literatura transilvană dintre anii 1786 — 1830 ..........................................I CAMPUS E. Blocul balcanic al „neutrilor” (septembrie 1939—martie 1940) IV CHERESTEŞIU V. Luptătorul revoluţionar Eftimie Murgu................... I DONAT I. Aşezările omeneşti din Ţara Romînească In secolele XIV —XVI VI EGYED A. (Cluj). Istoricul asociaţiilor muncitoreşti din Transilvania Intre anii 1868 şi 1872. Influenţa Internaţionalei I asupra mişcării munci- toreşti din Transilvania........................................... VI GEORGESCU-BUZĂU GH. Activitatea lui N. Bălcescu pentru pregătirea dezlănţuirii revoluţiei din 1848 ............................. 1 KĂROLY D. (Cluj). Desfăşurarea reformei agrare din 1945 In fostul judeţ Sălaj................................................. VI LEHR L. Organizarea administrativă a oraşelor din Ţara Romînească In anii 1501-1650 .......................................II-III LIVEANU V. Influenţa revoluţiei ruse din februarie 1917 In Romlnia .......................................................I LUNGU TR. Poziţia partidelor politice din Romlnia faţă de problema agrară între anii 1913 şi 1921 ...........................II—III MUREŞAN C. (Cluj). Rolul lui Ioan de Hunedoara In mobilizarea maselor populare împotriva expansiunii otomane........................ IV NEAMŢU AL. (Cluj). Situaţia minerilor de pe domeniul Zlatnei şi par- ticiparea lor la răscoala populară de sub conducerea lui Horia (1784-1785)..................*..................................II —III www.dacoromamca.ro png. 7- 14 7- 17 7- 20 21- 44 87-106 27- 53 65- 85 75- 95 27- 50 45- 64 7- 26 57- 75 . 15- 43 19- 33 55- 72 35- 56 250 INDEX ALFABETIC PE ANUL 195S 2 •OŢETEA A. Ţăranii romlni din Ardeal şi mişcarea lui Tudor Vladimi- rescu............................................................. UDREA TR. Cu privire la rolul comitetelor ţărăneşti şi despre unele parti- cularităţi ale revoluţiei populare In Romtnia (23 August 1944— 6 Martie 1945)................................................... VIANU AL. Mişcarea naţional-eliberatoare şi] Nicolae [ Mavrogheni (1787-1790)............................................................... COMUNICĂRI ŞI NOTE ARDELEANU G. S. (Cluj). Contribuţie la'istoria expediţiilor de laAzov (1696-1699)......................'........................... BĂDĂRĂU DAN. Cu privire la activitatea lui Ion Ionescu de la Brad Intre anii 1848—1850. (Călătoria lui In Dobrogea şi dublul ei scop) . . BĂNYAI L. (Cluj). Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Romî- nia şi lupta pentru crearea organizaţiei naţional-revoluţionare maghiare conduse de partid................................... ■CAPESIUS B. (Sibiu). Mărturii despre starea transmigranţilor protes- tanţi din Austria In Transilvania In secolul al XVIII-lea .... COPOIU N. Legea împotriva sindicatelor din anul 1909 ............... DLAMANDI SL. O gospodărie moşierească din Moldova In prima jumă- tate a secolului al XlX-lea......................................... DUZINCHEVICI GH. (Sibiu), Despre mişcarea [condusă de ţarul Iovan (1526-1527).................................................. EODOR L. Despre problema descompunerii breslelor din Odorhei tn prima jumătate a secolului al XlX-lea........................ FRANCES E. Păstorii vlahi din imperiul bizantin tn secolele XIII—XIV GUBOGLU M. Inscripţia sultanului Suleiman Magnificul In urma expe- diţiei In Moldova (1538/1945)....................................... IONESCU-NIŞCOV TR. şi CONSTANTINESCU A. 300 de ani de la În- cheierea primului tratat de alianţă dintre Moldova şi Rusia . . . IOSA M. Despre situaţia clasei muncitoare din Romtnia Intre 1900—1916 MACIU V. Cine a fost Roşcovschi? ................................... MAGOS GYORGY (R.P.U.). Tratativele franco-ungare din 1920 . . . MUŞAT S. Eşecul instaurării dictaturii regale In 1931............... NECŞA T. Date privind situaţia clasei muncitoare din Romtnia In perioada crizei economice (1929—1933)................................. PANAITESCU P. P. Din istoria luptei pentru independenţa Moldovei In veacul al XlV-lea. Primele lupte pentru independenţă ale ţărilor romlne....................................................... URSU H. Obiectivele politice ale creării frontului Antantei în Balcani (1915-1916)......................................................... DOCUMENTE BODEA C. C. Corespondenţă inedită privind activitatea lui Nicolae Bălcescu în anii 1851 — 1852 ...................................... CAMARIANO N. Un document important referitor la organizaţia revolu- ţionară secretă din Bucureşti (1816). Denunţul Înaintat lui loan Vodă Caragea.............................................. MIHORDEA V. Muncitorii petrolişti din Ţara Romlnească la 1830 . . . OŢETEA A. Legămlntul lui Tudor Vladimirescu faţă de Eterie....... nr. pac. VI 51- 74 IV 7--- 26 V 45- 62 II-III 91 --- 106 VI 107-119 VI 97---106 IV 89- 93 V 97- 106 II-III 77- 90 VI 131-148 I 125---138 I 139-146 II---III 107---123 V 107-116 IV 73--- 87 VI 121-129 V 73- 86 V 63--- 71 I 107-123 IV 95-115 V 87--- 96 IV 117-144 V 127-130 V 117-126 II-III 125-133 www.dacoromanica.ro 3 INDEX ALFABETIC PE ANUL 1856 251 viaţa ŞTIINŢIFICĂ nr. pag. ADĂNILOAIE N. Cu privire la activitatea Societăţii de ştiinţe Istorice şi filologice din R.P.R........................................II-III 135-139 «CHERESTEŞIU V. Conferinţa istoricilor slovaci despre viaţa şi opera lui Ludovic §tur................................................ IV 153—156 CONSTANTINESCU-IAŞI P. Congresul internaţional al istoricilor de la Roma din septembrie 1955 ................................... I 151—156 * * , Despre activitatea ştiinţifică a Institutului de istorie al Academiei R.P.R. din Cluj in anul 1955 IV 150-151 MIOG D. Activitatea Secţiei de istorie medie a Institutului de istorie al Academiei R. P. R. în cursul anului 1955 ................II—III 141—144 NEGOIU I. Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice de la Facultatea de istorie din Bucureşti, ţinută in anul 1955—1956 ............... V 138—142 OPRESCU P. Sesiunea generală ştiinţifică a Academiei R.P.R. ţinută cu prilejul Împlinirii a 90 de ani de la înfiinţarea Societăţii Literare (Academice) ......................................... VI 149—152 PETROV N. Activitatea ştiinţifică a secţiei de istorie modernă şi contem- porană a Institutului de istorie al Academiei R.P.R. din Bucureşti pe anul 1955 IV 145-149 ŞERBAN C. Despre activitatea ştiinţifică din anul 1955 a Secţiei de rela- ţii romtno-ruse a Institutului de istorie al Academiei R.P.R. din Bucureşti...................................................... V 134—137 A.T. Sesiunea ştiinţifică a Institutului de istorie a Partidului de pe lingă C.C. al P.M.R................................................ I 157-158 „ * , Sesiunea generală ordinară a Academiei R.P.R. din 27 iunie — 2 iulie 1955 ............................................. I 147—149 * *, Tematica revistei „Studii” pe anii 1956—1957 .................II—III 145—146 „ *, Din viaţa Institutului de istorie al Academiei R.P.R. din Bucureşti V 131—133 ISTORIOGRAFIE Bezviconi G. Despre necesitatea unei bibliografii a relaţiilor romîno-ruse V 143 — 146 Ionescu-Nişcov Tr. Scurtă privire asupra lucrărilor mai noi din istoriogra- fia cehoslovacă..................................................... VI 153—160 Monocorda G. Curentele istoriografiei contemporane la Congresul al X-lea al ştiinţelor istorice...................................... IV 166—173 Solirescu T. Din activitatea istoricilor progresişti italieni (1944—1955). . II—III 147—161 Udrea Tr. Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare in bătălia pentru reforma agrară din 1945 II—III 161—167 Velichi C. Cu privire la literatura istorică asupra mişcărilor revoluţionare de la Brăila din 1841-1843 ................................ IV 157-165 RECENZII, PREZENTĂRI idăniloaie N-, Rosenzweig D. şi Negoiu I. Studii şi referate privind istoria Romtniei, partea a Il-a (istorie modernă şi contemporană) .... VI 174—185 Berindei D., W. Z. Foster, Schiţă a istoriei politice a celor două Americi ...................................................II—III 181—187 EggedA. şi BuneaA. GH. Haupt, Din istoricul legăturilor revoluţionare romîno-ruse (1849-1881) .................................II—III 170—174 Frances E. Berindei Egged. Bizantinoslavica, nr. XVI/1—2, Praga, 1955 V 167—171 Ionescu M. S. Kukuşkin, „Iskra” leninistă la Moscova.............. IV 190—193 Kandel M. I. Kuczynski, Studii cu privire la istoria imperialis- mului german (voi. I—II)....................................... IV 185—190 www.dacoromanica.ro 252 INDEX ALFABETIC PE ANUL 195# 4 nr. pat;, Kovăcs Giza (Arad). Simon Peter, Mişcările muncitorilor agricoli ale ţăranilor săraci în perioada 1891 —1907 .................. IV 193 — 194 Lupu N-y Chivu Stoica, Eroicele lupte ale muncitorilor ceferişti şi petro- lişti din 1933 ..................................................... I 159—164 Matei I. M. Guboglu, Tabele sincronice. Datele Hegirei şi datele erei noastre...............................................II—III 174—176 Mihordea V. Pe marginea lucrării acad. T. Vianu, Voltaire...........II —III 187 — 191 Mioc D. I. I. Smirnov, Răscoala lui Bolotnikov. Scurt studiu istoric IV 194 — 196 Mioc D. Zbornik Rado va, Culegere de lucrări. Institutul de Bizanto- logie, Belgrad, 1955 ......................................... V 166 — 167 Necşa T. GH. Ravaş, Din istoricul petrolului romînesc...............II —III 167 — 170 0(etea A. Toth Zoltân , Mişcările ţărăneşti din Munţii Apuseni pînă la 1848 ...................................................... I 166-170 Panaitescu P.P. K. V. Bazilevici, Politica externă a statului centra- lizat rus în a doua jumătate a secolului al XV-lea............... I 174 — 182 Petric A. şi Pagu A. Studii şi articole de istorie 1956, (S.S.I.F.) ... V 146 — 151 Savu Al. Pe marginea lucrării lui C. Murge seu, „Reforma agrară din 1945”........................................................ V 152-155 Simonescu D- Ed. Winter, Studiul limbilor slave apusene şi sudice la Halle. în veacul al XVIII-lea................................ I 170-174 Simonescu D. Grigore Ureche, Letopiseţul ţării Moldovei (ediţie îngr jită de P. P. Panaitescu)................................ VI 161 — 164 Sotirescu T. J. Lestocquoy, Despre originile burgheziei........... VI 170 — 177 Spivakonski E. P. Gonstantinescu-Iaşi, Relaţiile culturale vomîno- ruse din trecut.............................................. I 164 — 166 Şerban C. E. I. D ruj in in a, Pacea de la Kuciuk-Kainargi din anul 1774. Pregătirea şi încheierea ei............................II —III 176—181 Tudor P. P. I. Leascenko, Istoria economiei naţionale a URSS, voi. I —II .................................................. V 159-166 Vianu Al. N. Adăniloaie, Boierii şi răscoala condusă de Tudor Vla- dimirescu.................................................... V 156 — 159 Vianu Al. Istoria Moscovei, voi. I — 1952, voi. II —1953, voi. III — 1954 VI 165—179 NOTE Nestor Ion. Scrisoare către redacţie. In legătură cu o recenzie.11 — III 193 NOTE BIBLIOGRAFICE Columbeanu S. Bibliografie istorică pentru anul 1955 (partea I) . . . . IV 196—219 ,, Bibliografie istorică pentru anul 1955 (partea II). V 175—183 Simonescu D. Studii şi cercetări de biblliologie, nr. 1/1955 ....... V 171 — 173 REVISTE DE ISTORIE DIN ŢĂRILE DE DEMOCRAŢIE POPULARĂ Diamandi SI. Istoriceski pregled, Sofia, 2/1956 ......................... VI 178—179 lonescu-Nişcoo Tr. Ceskoslovenski ăasopis, historickţ), Praga, 1—2/1956 VI 179—189 Mioc D. Istoriski fasopis, Belgrad, 1955 VI 180—181 Panaitescu P. P. Reviste istorică polone, (1956) VI 181—183 Totoiu I. Szâzadok, Budapesta, 1—2/1956 ................................. VI 183 — 184 CRONICA...................................................... I. IV. V. VI 183 211 185 251 INDEXUL ALFABETIC al revistei „STUDII” pe anul 1955....................... I 187-196 www.dacoromamca.ro CTYflMM HCTOPMqECKHft JKYPHAJI AJlOABHTHblH YKA3ATEJlb Tofl IX,1956 3aaaBH, nocTaBJieHHbie II KcmrpeccoM PyMbincKofl PaOoneft napTHH ne- pea HCTopiiKaMH .................................... 06 H3yHGHHH HCTOpHII HCTOpHBeCKOH HayK (IlepeaOBafl CTaTbH wyp- Haaa «Bonpocw hctophh», Ks 1, 1956)................................. CTATbH M PEQEPATbl • • BEHZ1HTEP )K. (Hccbi), OTHoweHHe pyMHHCKoro npaBirrejibCTBa k MexocjioBaKHii b MecHUbi, npeauiecTBOBaBuine MiouxeHCKOMy corjiameHiiio (Maiî — ceHTsiOpb 1938 ro.ua)................... EEPHH/IEPI Z1AH, OcHOBaHiie JIifTepaTypHoro (aKaaeMimecKoro) 06- mecTBa (1866) ii cecciia 1867 roaa............................ BOZIA K- K-, KyJibTypHbie ii sKonoMHBecKiie Bonpocbi b TpaHciuib- BaHCKoii JiHTepaType Me>iKECKy-By33y T., ZleaTejibHQCTb H. Bajmecxy no noaro- TOBKe peBoaraunH 1848 roaa.................................... Z10HAT H., HaceaeHHbie nyHKTbi BajiaxuH b XIV—XVI Bexax . KAMnyC 3., BaaKaHCKHii 6jiok «HeiiTpajibHbix» (ceHTnOpb 1939 — MapT 1940) ............................................ KAPOJIH R. (Kayw), ripoBeaeHiie arpapHofi pecJjopMbi 1945 roaa b ObiBLueM ye3ae CsaajK........................................ KEPECTELUHy B., Bopeu-peBoarounonep E$THMHy Mypry JIEP JI., AaMHHHCTpaTHBHoe ycTpoiicTBo ropoaoB BaJiaxmi b 1501 — 1650 roaax ........................................... JlHBHHy B., BjiHHHiie eBpaJibCKoii peBoarouim 1917 roaa b Py- MblHHH ............................................... JiyHTy T., rio3Hu.HH noaHTimecKHX napTHfi PyMbiunn b arpapHOM Bonpoce MexKAy 1868 h 1872 roAaMH. Bahhhhc I HHTepHauno- Hajia Ha paâonee ABHKeHHe b TpaHCHAbBaHHH..... VI 27--- 50 COOBWEHHfl M 3AMETKH APZlEJIflHy T. C. (Kjiyw), K Bonpocy 06 hctophh noxoAOB Ha A30B (1696---1699) ........... II---III 91--- 10O EAHHAF! JI. (KJiyw), V KoHrpecc KoMMyHHCTHHecKoft napTHH Py¬ MbiHHH h 6opb6a 3a co3abhhc BeHrepcKofl pcboaiouhohhoh Ha- UHOHa^bHoii opraHH3auiiH noA pyKOBOACTBOM napTHH . VI 97---îoe E3,Q3P3y ZI AH, 0 AeHTejibHOCTH HoHa HoHecKy Aa na Epaua b 1848---1850 roAax. Ero nyTeuiecTBHe b ZlofipyAJKy c abohhoJi uejibio .............. VI 107---119 ryfiorjiy M., HaAnncb cyjiTaHa CyjieiiMaHa BejiHKOjienHoro no noBOAy noxoAa b MoAAOBy (1538---1945)...... II---III 107---123 /(HAMAHZ1H C., IloMemHHbe xo3hhctbo b Moaaobc b nepBOH no- jiOBHHe XIX Bena............ II---III 77--- 90 Z(y3HHKEBHM T. (CnSiiy), 0 abhhcchhh, pyKOBOAHMOM uapeM HoBaHOM (1526---1527) .......... VI 131---14» HOHECKy-HHUIKOB T. h KOHCTAHTHHECKy A., 300-jieTHHH roAOBUtHHa 3aKAio3e Mojiaobu h Pocchh .............. V 107---110 HOCA M., 0 noAOHceHHH pafionero KAacca b PyMbiHHH MeWAy 1900 h 1916 roAaMil............. IV 73--- 87 KAIlECHyC E. (CnCny), O nOAOweHHH npoTecTaHTOB nepecejieHueB H3 Abctphh b TpaHCHjibBaHHK) b XVIII Bene..... IV 89--- 9» KOnOIO H., AHTiinpo(t>coio3Hbili 3aKOH 1909 roAa..... V 97---100 MArOIU THOPrH (BHP), paHKO-BeHrepcKHe neperoBopu 1920 roAa ............... V 73--- 80 MAMy B., Kto 6bin Pouikobckhh?......... VI 121---129- MyiIIAT C., ripoBaji nonuTKii ycTaHOBHTb KopojieBCKyio AHKTaTypy b 1931 roAy ............. V 63--- 7L HEKIUA T., O paSoqeM Kjiacce PyMbiHHH b nepHOA SKOHOMHqecKoro KpH3Hca 1929---1933 toaob ......... I 107---123 IlAHAHTECKy n. n., H3 hctophh 6opb6bi 3a He3aBHCHMOCTb Moji- AOBbi b XIV Bene. IlepBbie 6oh 3a H63aBHCHMOCTb Moaaobu h Bajiaxmi ............. IV 95---11» yPCy X., riOAHTHHecKHe uejiH C03AaHHfl ({ipoHTa AHTaHTbi Ha Baji- KaHax (1915---1916) .......... V 87--- 90 4>OZIOP JI., PacnaA OAopxeiicKiix uexoB b nepBOH nojiOBHHe XIX Bena I 125---13» «t-PAHMEC E., BajiaiucKHe nacTyxH Bh33hthhckoh HMnepHii XIII--- XIV BeKOB ............. 1 139---14G www.dacoromanica.ro 7 AnţaBHTHUH yKasaTenit 1956 r. 255- MOWMEHTbl Ai CTp. BOAH K. K-> Heony6^HKOBaHHaH KoppecnoHAeaaaH, Kacawmaaca AeaTeabHOCTH HaKOjiaa Eajmecxy b 1851---1852 roflax . IV 117---144 KAMAPHAHO H., Ba>KHuft AOKyMeHT, OTHOcnuiHftca k 6yxapecT- ckoh TaiiHoft peBoaioiiHOHHOH opraHH3aiiHH (1816). ZIohoc, npeacTaBaeHHuii KHH3io HoHy K ap a a»; a...... V 127---130 MHXOP/lH B., Pa6oMae-He(J)TaHnKH MyHTeHHH b 1830 roay . V 117-126- OU.ETH A., CorjiaweHHe Tyaopa BjiaflHMapecKy c rerepaea II---III 125---135 HAy^HAH KH3Hb AJ13HHJ10AE H., O HayaHoft fleaTejibHOCTH 06niecTBa HCTopa- aecKax a <ţ>aaoaoraaecKax HayK PHP....... II---III 135---130 A. T., HayaHaa ceccaa HHCTBTyTa acTopaa napTaa npa UK PPI1 I 157---158. * * * HayaHaa fleaTejibHOCTh Kayaccxoro aHCTBTyTa HCTopaa Axa- aeMaa PHP 3a 1955 roa- ......... IV 150---151 KEPECTEIIIHy B., KoH^epeHuaa CAOBauxax hctophkob no Bonpocy o wh3hh a aeaTejibHOCTH JIiOflOBHKa CTypa..... I 153---158 KOHCTAHTHHECKy-HIlIb n., MewayHapoaHUft KOHrpecc BCTopa- paa AnaaeMHH PHP b TeaeHae 1955 rofla...... I 151---158 MHOK R-, ZleaTeabHOCTb OTflejia cpeflHeă acTopaa HacTBTyTa bcto- paa Hayx AxaAeMaa PHP b TeaeHae 1955 rofla..... li---III 141---144 HErOIO H., HayaHaa ceccaa npenoaaBaTeabCKax xaapoB ByxapecT- CKoro HCTopaaecKoro axyjibTeTa, cocToaBinaaca b 1955---1956 roflax .............. V 138---142. OnPECKy IlAyjIb, HayaHaa ceccaa 06mero co6paaaa AxaAeMaa PHP, HMeBajaa MecTO no cayaaio 90-JieTHH co ah a yapewae- hhh JlaTepaTypHoro (aKaaeMaaecKoro) oâuiecTBa .... VI 149---152 * * * OaepeAHaa Ceccaa 06mero co6paHua AxaAeMaa PHP . . . I 147---149 nETPOB H., HayaHaa AeaTejihHOCTb OTaeaeaaa hobok h coBpeMea- Hofi acTopaa ByxapecTCKoro HHCTHTyTa acTopaa AxaAeMaa PHP 3a 1955 roa- ............. IV 145---149 * * * TeMaTHKa xcypHaaa «GryAaa» Ha 1956---1957 roau .... II---III 145---146 * * * B ByxapecTCKOM HHCTHTyTe acropaH AxaAeMHa PHP ... V 131---133 IIIEPBAH K-, O aayMHoă AeflTejibHOCTH Cexiuta pyMuao-pyccKax" ’ OTHomeHHH ByxapecTCKoro HHCTHTyTa acropaH AKaaeMiin PHP b 1955 roay ............. V 134---137 HCT0PH0rPA4>HH Ee3euK0HHbiu r., 0 aeo6xoAHMOCTH 6a6Aaarpa4>HH pyMbiHO-pyccKax ot- HOUjeHHH .............. V 143---116 BeAUKU K-, 06 HCTOpaaecxoă AHTepaType, xacaiomeaca peBOjao- UHOHHoro ABHweaaa b Epaaae b 1841---1843 roaax IV 157---165 HoH.ecKy-HuiUK.oe T., KpaTKaă o63op HOBeftmax TpyaoB no. «te- xocjiOBau.Koa HCTopHorpacţma ........ VI 153---169 MaHOKopda r., CoBpeMeaaue HCTopaaecxae TeseHaa Ha X CT>e3A0 HCTOpHKOB ............. IV 166---172 CoTupectty T,, 0 aeflTejibHOCTH iiTâjibHHCKHX nporpecciiBHbix hc- TOpHKOB .............. 11---III 147---161 ydpa T„ 0 6opb6e PKI1 3a ynpoaeHae coi03a pa6oaero KJiacca c TpyaoBbiM KpecTbHHCTBOM b 6htbc 3a arpapHyio pecfiopMy 1945 roaa ............. II---III 161---167 www.dacoromanica.ro ■256 AJiţaBHTHuii yKaaaTeub 1956 r. 8 PEUEH3MM fi 0E30PH Ad3HUAoae H.. Po3eHU,eeăz JX. n Hezoto fi., HccaeAOBaHHH ii petjje- paTbi 06 HCTopiih PyMbiHHH. Tom II. HoBan h coBpeMeHHaa HCTOpHH .......................................- Eepundeă JX-, B. 9. «fcoCTep. OqepK noJiHTHqecKofi hctophh flByJF AMepiiK .............................................. Biumy A., H. A a 3 h h ^ o a e, Eonpe h BocccTaHHe noA npeflBOflHTejib- ctbom Tyaopa BaaAiiMHpecKy ................................. Buamj A., Hctophh Mockbh (tt. I, II, III).......................... 3zue6 A. u Eynaa. A., I\ TaynT, Hctophh pyMbiHO-pyccKHX peBo- JiKmnoHHbix CBB3eii (1849—1881)............................. XlouecKy Al., C. K y k y ui k ii h, JleHHHCKan «HcKpa» b MocKBe KandeA M., >K. K y in h c k 11, HccaeAOBaHHH b oâaacTH hctophh repMaHCKoro HMnepHajin3Ma (tom I—II)..................... Koean Pe3a (Apaa), Chmoh IleTep, .ZţBHiKeHHH cejibCKHX paâoT- HHKOB H KpeCTbBH 6eAHHKOB B 1891 —1907 TOflaX............... Jlyny H., K n b y CTofiKa, TepoimecHue 6oh >k6JI63hoaopo>khhkob H HeKHbix caa- bhhckhx H3biK0B b Xajuie b XVIII Bene....................... CuMonecKy Jfan, F pnrope Y p e k e, JleTonncb Mojiaobm . CoTupecKy T., }K. JleCTOKya, O bo3hhkhob6hhh 6yp>Kya3ini . CnueaicoBCKuă E. C., TI. KoHCTaHTiiHecKy-Siiib, PyMbiHO- pyccKne KyAbTypHbie cbh3h b npoiujioM....................... UlepEan K., E. H. HpywiiHHHa, KyqyK-KaiiHapA>KHiicKnii MHp 1774 roAa. Ero noAroTOBKa h 3aKJiioqeHne.................... Tydop JJ., fi. H. JlaiueHKO, Hctophh HapoAHoro xo3HiicTBa CCCP, TOM I----II ................................................ pamecK £., Bn3anTocjiaBiiKa, JSlă XVI, 1—2, npara, 1955 . 3AMETKII Hecrop li oh, IlHCbMo b peAaKu.ino. no noBOAy oahoh peueH3iin . A? CTp- I\- r1 jt 174---185 11---iii 181---187 V 156---159 VI 165---170 II---III 170---174 IV 190---193 IV 185---190 IV 193---194 I 159---164 II---III 174---176 IV 194---196 V 166--- 167 II---III 187---191 II---III 167--- 170 1 166---170 I 174---182 V 146---151 / V 152---155 I 170---174 VI 161---164 VI 170---177 I 164---166 11---III 176---181 V 159---166 V 167---171 II—UI 192—193 www.dacQromamcajo o AjulmuTHbtft yKaaaTejib 195i> r. BllBJlHOrPAHllECKHE 3AMETKH Komjm6hhij C., HcTopimecKaH 6n6.tiiiorpa({)nH 3a 1955 roA (uacTb 1) Komjm6hmj C., HcTOpHMecKaa 6n6jinorpa({)HH 3a 1955 roA (aacTb II) CuMOHecKy Ran, 5u6Aiiorpa<|>imecKiie oaepKii 11 uccjieAOBaHHSi, 1955, I .V IV V V C'TI). ine—210 175 — 183 171—173 HCTOPHVECKHE 'AVPHAJIbl CTPAH HAPORHOPt REMOKPATHH RuaMandu C., HcTopimecKiiii nperjieA, Cohh (2, 1956) .... Vi IIoHecKtj-HuuiKoe T., MemcKOCAaBHHCKHe HCTOpimecKiie 3aMeTKn. ripara (1—2, 1956) ..............................................VI Muok R., IIcTopimecKiie 33M6TKH, EejirpaA, 1955 ...... VI IlaHauTecKij TI. TI., O nojibCKux iicTopimecniix wypiiaAax, 1956 . . VI Totoio H., Szâzadok — ByAaneuiT (1—2, 1956)............................VI 178— 170 179— 180 180— 181 181—183 183—181 XPOHHKA I iv v vi 183 211 185 185 COREPXAHHE XVPHAJ1A «CTy/lHH» 3a 1955 toa . . . . I 187-ism 17. Studii www.dacoramamcaj'o STUDII REVUE D’HISTOIRE INDEX ALPHABETIQUE IXe ANNEE, 1956 , * , Les t&ciies importantes assignecs aux historiens par ln‘ lle Congres du Parii Ouvrier Roumain....................................... . * , Etude de l’hisloire de la sciencc historiquc (Editorial de ,,Yoprossy Istorii", n' 1, 1956)................................................. fiTUDES KT KXPOSliS BKNDITER J. (Jassy), L’attitude du gouvcrnclnelit roumain â l’egard de la Tchăcoslovaquie â la veille des accovds de Munich (inai — sep- tembre 1938)................................................... BER1NDEI D., I.a fondaliou de la Soeiite I.ittcraire (Academique) cn 18G6 et la sessioo de 1867 .................................... BODEA C. C., Wirtschaftliche und kulturelle Tlieinen iu der I.iteralur SicbenbUrgcns zwischen 1786 — 1830 ......................... CAMPUS E., Le bloc balkaniquc des „neutres" (seplembrc 1939 — marş 1940) ...................................................... CHERESTEŞ1U V., Der revoluţionare Vorkăinpfcr Kftimic Murgu . . . DONAT I.,Lcs6tablisscmentshumaiiisdeValachicduXIVe au XVI* sieele EGYED A. fCluj), Historiquc des associations ouvriăres de Transylvaliie entre 1868 ct 1872. lnflucnce de la Ire Internationale sur le înouve- ment ouvrier de Transylvanic................................... CEORGESCU-Bt'ZĂl' GH., l.’activitc de X. Bălcescu en vue de preparer le dicleneheuient de la răvolutiou de 1848 .................... KAROLY D. (Cluj), I.a reforme agraire de 1945 dans Tancien departement de Sălaj............-.................t........................ I.lîHR I,., l.’orgauisation arlniinislralive des villes de Yalachie elitre 1501 et 1650 ...................................................... I.lYlîANU V., Le retentissement en Ronnianic de la revolution russe de Kvrier 1917 ............................................... Ll'N'GU TR.. L’attitude des pnrtis politiques de Ronnianic â l’egard du prolill-nie agraire............................................ MUREŞAX C. (Cluj), Le role mobilisatcur de Jean de Hunedoara dans la lutte des niasses populaircs contre l’expansion ottoinane . . . NKAMŢU AL. (Cluj), La situatlon des mineurs du dovnaine de Zlatna ct leur participatiou au Hoi ia u° Piue 1 7---14 11---III 7-17 V 7-20 V 21-44 I 87-106 I 27-53 I 65-85 VI 75-95 VI 27-50 I 45-64 VI 7-26 II---III 57-75 I 15-13 II --- III 19-33 IV 55-72 II---III 35 --- 56 2 INDEX A.LPHABET1 (1UK 1856 250 n* pat» OŢETEA A,, L’tclio du niouvemcnt dc Tudor Yladimircscu parmi Ies paysans rouinains de Transylvanie...................................... VI 51—74 UDREA TR., Du role des comites paysans et de certaines particulariles de la rtvolutiou populairc de Rounianie (23 aofit 1941 6 marş 1945).................................................................. IV 7-26 YIANU AI.., Le mouveinenl naţional de libtration el Nicolae Mavroglieni (1787-1790)............................................................. V 62 NOTES ET COMPTES RENDUS ARDELEANU G.S. (Cluj), Contribution â l’histoivc des expeditions d’Azov (1696-1099)..........................................II- III 91-106 BĂDĂRĂU D., Sur l’activite de Ion Ionescu de la Brad elitre 1818 el 1850. Le doublc but de son voyagc cn Dobrogea.................... VI 107 119 BÂNYAI L. (Cluj), Le Ve Congres du Parii Communiste de Rounianie et la lutte pour une organisation naţionale revolntionnairc inagyare dirigtc par le Parti............................................. VI 97 — 106 CAPESIUS B. (Sibiu), Teinoignages sur l’elat des inimigrants prolestanls d’Anlrichc en Transvlvanie an XVIII6 sitele ........................... IV 89—83 COPOIU N., La loi antisyndicalc de 1909 ........................... Y 97 106 DIAMANDI SL., L’administration d’une proprietc foncitrc cn Moldavic dans la premitre moititdu XIXe sitele.......................II 111 77 90 l'ZINCHEVICI GH. (Sibiu), Surle niouvenicnt dirige par le tsar Iovan (1526-1527)............................................................ VI 131-148 FODOR L,, Dtcomposilion des corporalions d’Odorhei au cours de la pre- mifere moitie du XI6 sitele................................. I 125 — 126 l-'RANCES K., Les bergirs vlatfucs dans l’enipive bvzantin aux XIIIe et XIV6 sitelcs............................*................... I 139-146 Gl’BOGLU M., Inscriplion laissec par Solinian le Magnifi((ue aprts son cxptdition cn Moldavie (1538/945) ..........................II 111 107 — 123 lONESCU-NIŞCOY TR. ct GONSTANT1NESCU A.. 300 ans depuis la conclusion du premier traitt d’allianee entre la Moldavic et Ia Russie V 107—116 ÎOSA M., Surla situatiou dc la elasse ouvriere en Roumanic entre. 1900 et 1916................................................................... IV 73- 87 MACIU V., Qui a etcRoehkovsky?................................................ VI 121 — 129 MAGOS GYORGY (Rcpubliqne Populaire Hongroise), Les pourparlers franco-hongrois de 1920 ................................................ V 73—86 MUŞAT S., L’echec de I’instauration de la dictalure royale en 1931 ... V 63— 71 NECŞA T., Donntcs au su jet de la situation de la elasse ouvriere de Rouma- nic au cours de la periode de crise cconomique de 1929 A 1933 ... I 107 123 PANAITESCU P. P.. Dc l’histoire de la lutte pour l’indtpendance de la Moldavic au XIV6 sitele. Les premitres luttcs pour l'indtpendance des Pays Roumains...................................................... IV 95 — 115 URSU H., Les objectifs politiqucs dc la ertation du tront dc l'Entente dans les Balkans (19)3 — 1916).......................................... V 87— 96 DOCUMENTS BODEA C. C., Corrcspondancc inedite relative â l’activitt de Nicolae Bălcescu cn 1851—1852 rV 117 — 144 CAMARIANO N., Un important document relaţii â l’organisation rtvolution- naire secrtte dc Bucarest (1816). La dtnonciation au prince Jean Caragca V 127 — 130 MIHORDEA V., Les ouvriers du petrole dc Valachie en 1830 .... V 117 — 126 OŢETEA A., L’engagcment pris par Tudor Vladimirescu envers l’Httairie II IU 125 — 133 www.dacoromamca.ro 26O INDEX ALPHABEIIQUE 195S 3 . LA VIE SCIEty TIFIQ UE n" ADĂN1L0AIE N., Au sujet de l’activitc scientifique de lo Societe des Sciences historiques et philologiques de la Răpublique Populaire Roumaine........................................................• 11 — 111 CHERESTEŞIU V., La confărence des historiens slovaques sur la vie et l’ccuvre de Louis Stur.......................................... IV CONSTANTINESCU-IAŞI P., Le congrăs internaţional des historiens tenu â Rome en septembre 1955 ................................... I » * . De l’activite scientifique de l’Institut d’Histoire de l’Aradămie de la R.P.R. de Cluj, en 1955 ................................... IV MIOC D., I.'activită de la section d’Histoire mediăvale de l’Institut d'His- toire de l’Acadămie de la R.P.R. en 1955 ....................II —III NEGOIU I., La session scientifique du corps didactique de la Facnltă d’His- toire de Bucarest de 1955 — 1956 ...................................... V OPRESCU P., La session gănărale scientifique de l’Acadămie de la R.P.R., â l'occasion du 90e anniversaire de la fondation de la Sociătă Littă- raive (Acadcmique)................................................. VI PKTHOV N., L’activită scientifique de la section d’Histoire moderne et coutemporaine de l'Institut d’Histoire de l’Acadămie de la R.P.R. . de Bucarest, en 1955 IV ŞI1RBAN C./Activită scientifique de la Section des relations roiunano- russes de l’Institut d’Histoire de l’Acadămie de la R.P.R. de Buca- . rest. en 1955 . . . ........................................... V T. A., l.a session scientifique de l'Institut d’Histoire du Parii prăs le Comită Central du Parti Ouvrier Roumain................................ I , * , La session gănăralc ordinaire dc l’Acadcmie de la Răpublique Populaire Roumaine ................................................. I » * , I.cs thămes de la revue ,,Studii” pour 1956 —1957 ............II —III , * , l.a vie scientifique de rInstitut d’Histoire de l’Acadămie de la R.P.R., de Bucarest................................................. V II1STORIOGRA VII IE Hezviconi G., De la necessitc d’une bibliograpliic des relations roumano- russes ................................................................... V loneseu-Nişcov Tr., Aperfu sur Ies travanx recents de l’historiographie tchăcoslovaque........................................................... VI Munucorda G., I.es courants de l’historiograpliic contemporaine au Xe Con- gres des Sciences historiques.................................................... IV Solirescu T., Dc l’aclivite des historiens progressistes italicns (1944— 1955) .............................................................II-III Vdrea Tr., De la lutte du Parti Communiste Rouinain (P.C.R.) pour la consolidation de l’alliance de la elasse ouvriăre aver la paysannerie laboricuse dans la cainpagne inenee en faveur de la reforme agraire de 1945..............................................................II —III ’Vrlichi C., A propos de la bibliographie historique relative aux mouveinents răvolutionnaires de 1841—1843 â Brăila................................... IV EXP0S6S ET COMP TE S REN DUS Adănilouie N,, Rosenzu/eig D. et Negoiu I., Etudes et exposes relatifs â l’Histoire de la Roumanie, IR pârtie (Histoire moderne et contempo- raine)............................................................... VI Berindei Z>., W. Z. Foster: Esquisse de l’liistoirc politique des deux Ameriqnes............................................................II—III Eyţ/ed A. et Bunea A., Gh. Haupt: De l’historique des liens revolution- ._ naires roumano-russes (1849 ’ 1881)................................II—III www.dacaromanicajo Pase 135—139 153-156 151-156 150-151 111-144 138-142 149-152 145-119 134-137 157-158 117-149 145-146 131-133 113-116 153—160 166-178 147-161 161-167 157 — 165 174-185 181-187 170-174 4 INDEX ALPHABETIQUE 1056 261 n P»ge Frances E., Byzantiiioslavica.vol. XVI/1 — 2, Prague, 1955.................... V 167 171 lonescu M., S. Koukouchkinc: L’„Iskra” lfeninistc â Moseou . . IV 190 — 193 Kandel M,, Jur gen Kuczynskj: Etudes concernant l'Histoire de rimpferlalisme allemand (v. I et II)................................... IV 185 — 190 Kovăcs Gâza (Arad), Simon Pfetcr: Les mouvements des travailleurs agricoles et des paysans pauvres entre 1891 et 1907 IV 193 191 Lupii N., Chivu Stoica: Les luttes hferol'qucs des ouvriers ferroViaires et de l’industrie du pfetrole en 1933 I 159 — 164 Matei /., M. Guboglji: Tableaux synelironiqucs. Les dates de l’Hegire et eelles de notrc fere.......................................II—III 171 176 Mihordea V., En inarge de l’ouvrage de l’aeademicien Tudor Vianu : Voltaire II —III 187 191 ,1/i'oc D., I. 1. Smirnov: La revolte de Bolotnikov. Brfeve felndc d’histoire IV 191 — 196 Mior D., Zbornik II a d o v a : Rccucil de travaux. Institut d’feludes byzantines. Belgrade, 1955 ......................................... V 166 — 167 JVecsa T., G h. R a v a ş : De l’hislorique du pfetrole roumaiu......II III 167 — 170 Ofelea A., Tolh Z olt an: Les niouveincnls paysans dans les inonis Apuseni, jusqu’en 1818.......................................... I 166 — 170 Pauaitescu P. P., I<. V. B a z i 1 fe v i t c li :Lapolitiquc etrangfere del’lilat russc eentralisfe au eours de la seeonde moitie du XVe sifeele .... I 174 — 182 Petric A. et Pagu A., „Etudes el articlcs d’Histoire”, 1,1956, (S.S. 1.1’). V 116 151 Saeu Al., En marge du livre de Coslin Murgeseu, ,.La rfefornic agrairc de 1915”........................................................... V 152 155 Simonescii D., E d. W inter: L’fetude des langues slavcs occidenlales et meridionales au XVIII® sifeele, â Halle...................... I 170—171 Simonesru D., Grigorc l'rchc: La chroniquc de la Moldavic ... VI 161—161 Sotirescu T., J. Lestocquoy: Aux origines de la bourgeoisie ... VI 170 — 177 Spivakovski E, P. C o n s t a n t i n e s c u-1 a ş i : Les relations cullurelles roumano-russes par le passfe.................................... I 164—166 Şcrban C., E. I. Droujinina: La Paix de Koutchouk-Ka'inardji de 1774. Sa prfeparation et sa conclusion.....................II III 176 181 Tudir P., P. I. Leaseenko: Histoire de l’feconoinie naţionale de l’U.R.S.S,, voi I —II ........................................ V 159 166 Vianu Al., N. Adăniloaic: Les boyards et le soulfeveinenl dirigfe par Tudor Vladimirescu............................................ V 156—159 Vianu AL, Histoire de Moseou (voi. I, 11, III)..................... VI 165 170 NOTES Nrslor /., Lettre â la rfedaction. En marge d’un coinptc reiulu .... II III 193 NOTES BIBLIOGRAPH1QUES Columbeanu S., Bibliographic historiquc pour l’annec 1955 (lre pari ie) IV 196 210 Columbeanu S., Bibliographic historiquc pour l’annfee 1955 (suite) ... V 175 183 Simonescu D-, Etudes et reehcrches de Bibliologie, n° 1, 1955 ........... V 171 173 REVUES D’HISTOIRE DES PAYS DE DEMOCRAŢIE POPUL AI RE Dianiundî SI., Isloritclieski prfegled, Sofia (2—1956)............. VI 178 179 lonescu-Nişcov Tr.,Ceskoslovenski Casopis-historifky. Prague (1 2 1956) VI 179—180 Mioc D., IstoriskiGasopis — Belgrade (1955)........................ VI 180 181 Panaitescu P. P., Les revues historiques polonaiscs (1956)......... VI 181 — 183 Totoiu I., S/.âzadok-Budapcst (1 — 2—1956) VI 183 181 CHRONIQVE ..................................I, IV, V, VI 183’ 211 285 185 INDliX ALPHABl'iTlQUE de la revue „STUDII” pour l’unnee 1955 . I 187 196 www.dacoromamcajo ABONAMENTELE SE FAC LA OFICIILE POŞTALE, PRIN FACTORII POŞTALI Şl D1FUZORII VOLUNTARI INTBEPEINDEBEA POLIflEAîIOi nr. t BUOUEESTI Oom. 17)1. www.dacoromanica.ro Lei 4,